
Ilustrația copertei: Ion Olari*
gheorghe șincai
cronica românilor
★ ★
ediție îngrijită de
FLOREA FUGARIU
NOTE DE
MANOLE NEAGOE
BIBLIOTECA PENTRU TOȚI • 1973
EDITURA MINERVA • BUCUREȘTI

Anul 1202. „Sosind loan capelanul in Bulgaria (iarăși
în Viața lui InocheiUie se zice) a dat mandia, mitra și inelul
arhiepiscopului Vasilie din Zagora, jurînd acesta că pururea
va fi credincios și ascultător de papa și de Beserica Romei.
Și cu cinste primindu-se de loanichie sau Calo-Ioan, domnul
vlahilor și al bulgarilor, din sfatul și voința lui a mai făcut
doi mitropoliți în țeara aceea, adecă în Belesbugd și în Preș-
lava, pre carii i-a supus celui din Zagora, ca unui arhiepiscop
și primat și a pus primăția în Trin6b sau Ternob, cetatea cea
mai de frunte în țeara. Bine sfîrșindu-se acestea, loanichie
pre sine și țeara sa o-a supus besericei Romei, prin privili-
ghion scris cu litere de aur, care sună așa:
«în numele Tatălui și al Fiului și al Sîntului Duh, amin.
Fiindcă i-a plăcut Domnului nostru, Isus Hristos, a mă face
domn și împărat a toată Bulgaria și Vlahia, am cercat scri-
sorile și cărțile mai marilor noștri și legile răposaților împăra-
ților și predecesorilor noștri, de-unde au primit ei crăimea
Bulgariei, mărimea împărătească, coroana presto capul lor
și binecuvîntarea patriarcească. Și cercîndu-le eu de-adinsul
am aflat în scripturile lor cum că răposații împărații aceia ai
bulgarilor și ai vlahilor, Simeon, Petru și Samoil, ca predece-
sorii noștri, coroana împărăției lor și binecuvîntarea patriar-
cească o-au primit de la preasînta beserica lui Dumnezeu din
Roma, de la scaunul apostolicesc și verhovnicul apostolilor,
Fetru. Deci și împărăția mea a vrut ca binecuvîntarea și
întărirea cea împărătească a coroanei capului împărăției
sale și binecuvîntarea patriarcească să-o primească de la Bese-
rica ’Romei, scaunul apostolicesc și verhovnicul apostolilor,
Petru, și de la preaosfințitul părintele nostru, ecumenicul
papă Inochentie al treilea, de la carele, fiindcă s-a dat patrî-
ceașcă binecuvîntare'și poruncă în Trinov, cetatea împărăției
mele, ca să se poată sfinți arhiepiscopi, mitropoliți și episcopi
și să se poată face și sluji toate tainele besericești, împărăția
mea încă îngăduie ca în tot ținutul și toate părțile împărăției
mele să aibă ei cea mai deplinită-putere. Căci iată, toți cei din
toată împărăția mea și ținutul și patriarhul meu, mitropoliții,
episcopii și toți preoții, să fie supuși Besericei Romei și să
țină legea și obiceiurile care le-au ținut răposații împărații
a toată Bulgaria și Vlahia, predecesorii noștri cei de demult
si noi încă vom urma pașii lor.
Iară împărăția mea pentru mai mare securitate își iscă-
lește hrisovul său, cum că împărăția mea nu se va lăsa puru-
rea de Beserica Romei, scaunul apostolicesc și verhovnicul
apostolilor, Petru, și boierii împărăției mele încă nu se vor
deșdina, ci ca chemat iubit fiu al preaosfințitului și apostoli-
c eseului scaun din Roma și al verhovnicului apostolilor,
Fetru, voi răminea. Și de-aci înainte ori ce teri va cuprinde
împărăția mea de la creștini sau de la păgîni, vor fi supt
puterea și porunca preaosfinției besericei din Roma și a scau-
nului apostolicesc. Și ca hrisovul acesta al împărăției mele
să fie primit și întărit, l-am dat în mînile preacinstitului
bărbat, ale lui loan capelanului, solului preaosfințitului scau-
nului apostolicesc și capelanului domnului papei, în care și
împărăția noastră, cea cu evlavie și de la Dumnezeu dată,
s-a iscălit în anul 6712, indictionul 7. »“
Aci înseamnă că românii și bulgarii prin hrisovolul lui
loanichie cel mai în sus adus, nu și-au lăsat legea și obice-
iurile* cele mai dinainte, ci numai așa s-au supus Besericei
Romei, ca să țină pre papa, cel mai întîi între patriarci și
să nu hulească pre latini și obiceiurile lor, cum au făcut și
6
cei din Ardeal români, cînd s-au unit. [ Iară rușii dm Polonia
și Ungaria nu bine au lucrat cînd au adăogat în simvolul cre-
dinței cuvintele: „și din Fiul“ căci legea și obiceiul cel vechi
a trebuit ținut.] Așa și este unirea adevărată, ca apusenii să
țină obiceiurile sale și răsaritenii iarăși ale sale și unii pre
alții să nu se hulească.
’ Trimesese loanichie craiul pre Vasilie, arhiepiscopul Trino-
vului, în indictionul al șeselea, luna lui iulie, adecă în anul
acesta, 1202, în al optsprezecelea an al arhipăstoriei lui, să
meargă la Roma, care a și mers pînă la Dirahiul, lingă mare,
ci de-acolo mai nainte nu,l-au slobozit grecii, lăudîndu-i-se
că-1 vor arunca în mare. Drept aceea Vasilie s-a înturnat în
satul Cavatocor, de-unde s-a chemat îndărăpt prin craiul
loanichie, după ce a sosit la dînsul loan capelanul, în luna
lui septemvrie. Iară loan capelanul, în 8 zile ale lui septemvrie,
a îmbrăcat pre Vasilie cu mandia cea de Inochentie al
treilea trimisă, fiind de față și craiul loanichie cu mai mulți
episcopi și boieri. Acestea toate le scrie arhiepiscopul Vasilie
papeU în cartea care i-o-a trimis prin loan capelanul. Și
fiindcă pe vremea aceea, la atîta mîndrie venise patriarcii, de
numai ei sfințeau sîntul mir, Vasilie se roagă de Inochentie
să-l sloboadă și să-l învețe cum să sfințească sîntul mir.
Inturnîndu-se din Bulgăriți loan capelanul, Blasie, epis-
copul Brandizuberului, din porunca craiului loanichie, l-a
petrecut pînă în Roma, prin carii a trimis craiul frumoase
daruri patriarhului Inochentie și pre lingă hrisovul și epistola
mai sus adusă, el încă a rugat pre Inochentie să facă pre arhie-
piscopul Vasilie patriarh, să-i dea putere de a sfinți mir și
cu coroana să trimită unul dintre cardinali, carele să-l și
încoroneze. Mai pre-urmă, despre sfada, carea o avea cu cra-
iul Ungariei, așa scrie:
„Și despre hotarele Ungariei, Bulgariei și ale Vlahiei,
las să judeci sfințenia ta și să îndrepți lucrul acesta, cum va
fi mai drept; ca să nu aibă păcat sufletul sfințeniei tale și
așa să aibă împărăția mea cădința Bulgariei și a Vlahiei,
precum are craiul unguresc cădința Ungariei și să încete
uciderile creștinilor, între împărăția mea și între unguri. Iară
să știe sfințenia ta că cinci episcopii ale Bulgariei se țin
de împărăția mea, care le-a cuprins și le ține craiul Ungariei,
că cădințele besericilor, și. episcopiile acelea s-au făcut ne-
mica; și de s-au făcut aceasta cu direptul, fie așa".
De ce țeară s-au ținut episcopiile acestea, nu știu, tătuși
mi se pare că s-au ținut de Serbia, căci scriu istoricii ungu-
rești că Andrei, apoi al doilea, frate lui Emeric, craiului
Ungariei, pre timpul acesta, multe neamuri a bătut, și pro
hate-său în numai o țină do nu La lepăda! din crăimc.
Anul 1203. ,Abumd episcopul și. capelanul cei mai nainte
mmdți (zice actorul Vieței hii /nochenfle) la scaunul aposto-
Hcesc, donului papa cu dragoste i-a primit și sfătuindu-se
despre pofta, lui îoaniclrie,- celui, mai de multe ori numit,
după cum o-a. arătat episcopul, l-a făcut crai vlahilor și bul-
garilor, trimețind la densul pre Leon cardinalul, preotul' sîn-
iei cruci, ca pre un sol al scaunului apostolicesc, șitrimețind
printr-însul schiptrul și coroana crăiască, ca în locul papei,
să4 ungă și să-l încoroneze crai, ducindu-i și. privilegiul
apostolicesc, care sună așa:
«Lui Calo-Ioan, luminatului crai al bulgarilor și al vla-
hilor, și următorilor lui, celor ce vor urma lui și în crăime
și în ascultarea de scaunul apostolicesc, de-apurarea.
împăratul împăraților și Domnul domnilor, Isus Hristos,
ș.c.... Fiindcă din porunca Domnului, delori sîntem a paște
oile lui, vrînd să avem părințească grijă de popoarele bulgă-
rești și românești, carii mai de multă vreme se răzlețise de la
țițele mamei sale, și nădăjduind în puterea aceluia, prin carele
Samoil a uns crai pre David, te punem crai presto -ei, și
prin iubitul fiu, Leon cardinalul, preotul sîntei cruci, solul
scaunului apostolicesc, — îți trimitem schiptrul împărăției
și coroana crăiască, ca. să ți-o pună pro cap, ca și cum ți-o-am
pune noi, luînd jurămînt de la tine că vei rămînea nouă,
următorilor noștri și Besericei Romei, plecat și ascultător și
toate ținuturile și neamurile, cele ce sînt supuse împărăției
tale, le voi ținea supt ascultarea și plecăciunea scaunului
apostolicesc.	' '
Afară de aceasta, la cererea cinstitului fratelui nostru
Blasie, episcopului Brandez-uberului, pre carele l-ai trimis
la scaunul apostolicesc, îti dăm slobozenie să bați bani în-
seninați cu caracterul tău. în toată eră im ea ta.
Cinstitului fratelui nostru, arhiepiscopului TrinovuluL
încă îi dam privileghion în. (oaie terile, în care împărătești,
de primație, carele împreună eu următorii săi. pre următorii
tăi, de-aci înainte, luînd asemenea juramint de la ei, cu puterea
scaunului apostoUcesc să-i încoroneze și in teara la să aibă
putere de primați și lor să le fie supuși milropoliții și din Buh
garia si din Vlah ia, și după canoane să dea cinstea cerea se
cuvine unui primat.-.
Dat în Anâgnia, prin foan. ipodiacomd și notarul s.
Besericci Romei, în 6 calende ale lui martie, indiclionul 7,
anul întrupărei Domnului 1203, în anul patriarciei domnului
Inochentie al treilea 7. V'
Trimisu-i-a și steag craiului loanichie, cu mare pofală,
iară arhiepiscopului Vasilie, acest privileghion i-au dat:
„Arhiepiscopului din Trinov, primatului bulgarilor și ai
vlahilor, și următorilor lui, celor după canoane puși, carii vor
fi supt ascultarea scaunului apostoliccsc, depururem
împăratul împăraților ș.c ... Pre tine încă te punem pri-
mat în împărăția bulgarilor și a vlahilor, si Bescricci Trino-
vului, prin privileghionul acesta, îi dăm putere de primație,
rînduind ca tu și următorii tăi, carii îți vor urma în asculta-
rea de Beserica Romei, să întreceți cu vilfa primației pre
ceialalți mitropolit! ai Bulgariei și aiVlahiei, și ei ție și urmă-
torilor tăi să vă dea cinstea, carea după canoane se cuvine pri-
mâților. Despre aceasta încă vrind a înștiința pre frăția ta
că la noi aceste două nume: primat și patriarh, tocma una
însemnează, fiindcă patriarcii și primat ii tot o formă țin,
măcar că numele li se osobește.
9
Tot prin privileghioaul acesta, dăm slobozenie ție, și prin
tine următorilor tăi, ca de-aci înainte să ungeți, binecuvîntați
și încoronați pre craii bulgarilor și ai vlahilor.
Iară murind tu, carele ești acuma primatul Besericei mi-
tropolitane, altul prin vreo înșălăciune acolo să nu se pună,
fără numai carele va fi, după canoane, ales la scaunul acela,
cum este obiceiul. Iară cel ales, prin mitropolit și prin episcopii
de supt el, citi vor putea fi de față, să se sfințească episcop.
Iară cel sfințit să trimită solii săi la scaunul apostolicesc, pen-
tru mandia, carea se va lua de pe trupul fericitului Petru,
adecă pentru semnul deplinirei deregătoriei arhierești. întru
a căriia îmbrăcare va pune jurămîntul acela nouă, următorilor
noștri și Besericei Romei, care ni-1 pun nouă și alți primați
și mitropoliți, după obiceiul cel de obște, și tu încă ni l-ai
pus, cînd ai îmbrăcat mandia. Forma jurămîntului acestuia,
spre pomenire de pururea, o trimitem însemnată în bula
noastră, și aceasta însemnînd într-însa ca încoronînd pe
vreunul dintre următorii numitului crai, prescrisul jurămînt
totdeauna să-l poftiți de la dînsul.
Iară murind vreunul dintre mitropoliții, ție, din cădința
primației, supuși, vei întări alegerea canonicească de persoană
vrednică făcută, și pre persoana cea aleasă o vei sfinți episcop.
Iară pentru mandiă, vei trimite la scaunul apostolicesc pre
solii tăi cu solii besericei preste carea este mitropolitul și
noi bucuroși îți vom trimite mandia, ca să îmbraci cu dînsa
pre mitropolitul, după forma carea o vei lua cu bula noas-
tră, ci întîmplîndu-se ca să fie solul nostru de față, aceea
o vei face împreună cu dînsul.
îți dăm și la aceea slobozenie, ca să se poată sfinți hris-
mă și oleu pentru cei chemați și cei bolnavi, în tot anul, în
cina Domnului, așa în Beserica Bulgariei, ca și în Beserica
Vlahiei, după obiceiul Besericei Romei, ca, de cîte ori va fi op,
cei de botezat să se boteze și cei de miruit să se miruiască prin
episcopii locurilor și nici sfințirea episcopilor, nici hirotonirea
preoților, sau să se împiedece cu totul sau să se lase mai
Îndelung. Caca măcar că la voi pînă acuma preoții în hiroto-
10
nirea sa și episcopii în sfințirea sa nu s-au uns^ tătuși voind
ca de-aci înainte (nu atîta ritului nostru, cît poruncei dum-
nezeiești urmînd, prin carea se poruncește în lege ca arhiereii
și preoții să se ungă) mînile acelora, carii se hirotonesc preoți
și mînile și capul acelora, carii se sfințesc episcopi, să se ungă,.
Afară de aceasta, frăției tale dăm slobozenie să se poarte
cruce, adecă semnul patimei Domnului, înaintea ta prin toată
Bulgaria și Vlahia.“
După aceea (cum scrie tot în Viața lui Inochentie. al treilea)
episcopul Albanului loan, carele era cel dintîi dintre cei șese
episcopi, carii sînt cei mai de frunte între cardinali, din po-
runca papei a uns pre Blasie din Brandizuber, solid craiului
loanichie și arhiepiscopului Vasilie încă i-a poruncit Inocheu-
tie ca, primind mai nainte el ungerea de la cardinalul Leorn
apoi să ungă el pre mitropoliți și mitropoliții pre episcopii
săi, iar aceștia pre preoți.
Tot întru aceea Viață se aduce forma, cu carea s-au dat
mandiile la doi mitropoliți și jurămîntul de dinșii și de pri-
matul pus, care eu nu le scriu, pentru lungimea lor.
Alini 1204. Emeric, craiul ungurilor, în anul de-acum
strînsese țeara să încoroneze pre Ladislav al treilea, fiul său
cel unul născut, cînd iată a sosit lael Leon cardinalul, solul
lui Inochentie al treilea, cu Blasie, episcopul Brandizuhe»
rului, vrînd prin Ungaria să treacă în Bulgaria, la încoronarea
lui loanichie, craiului Bulgariei și al Vlahiei, despre a căruia
împiedecare așa scrie însuși Inochentie al treilea, craiului
Emeric:
„Înturnîndu-se la scaunul apostolicesc loan, atunci cape-
lanul nostru, iară acuma episcopul Furconului ne-a spus că
cu mare dragoste s-a primit prin tine, — și a dobîndit de
la tine ca, nu numai el, ci și alți soli ai scaunului apostoli-
cesc, să poată trece prin Ungaria în Bulgaria și Vlahia și a
se înturna... Pentru aceasta am trimis prin țeara ta, în Bulga-
ria și Vlahia pre fiul nostru, Leon cardinalul și preotul sîntei
11
cruci, solul scaunului apostolicesc, la propoyeduirea credinței
creștinești; pre carele, cum el ne-a scris, mai mult l-ai cinstit
decît a crezut. — Și dîndu-i sărutare de pace, cu bucurie mare
ați făgăduit unul aituia prietenșug și, dăruindu-1, nu numai i-ai
îngăduit să poată trece, ci ai și poruncit oamenilor tăi ca cu
cinste să-l treacă în Bulgaria, făgăduindu-i și aceasta, că-i
vei trimite la hotare scrisoarea ta, care să-o țină ascunsă și
după cuprinderea ei, să lucre pentru pace. Mergînd așadară
cu trimișii tăi piuă la marginea Ungariei, a venit la cetățuica
ce se cheamă Cheve, unde numai Dunărea desparte Ungaria
de Bulgaria, mul ți așteptîndu-1 cu dorire de ceea parte. Ci
după zăbava de o zi, fără de veste au sosit unii, carii alergînd
l-au oprit și pre el și pre episcopul bulgar de la trecere,
din poruncă crăiască, zicîndu-i să se întoarne la o tărime a
ta, de la carea trecuse calc de trei zile ipai nainte și rămînind
acolo să poruncească domnului bulgarilor ca să vină degrab
la un ostrov care este între hotare, ca acolo mai intri să ju-
dece despre sfada dini re voi și să-o așeze cum. se cuvine, al-
mintrelea nu va putea trece. Iară cardinalul între altele a
răspuns că aceasta așa a-o face nu trebuie, și pentru că de l-ar
primi pre el cu legături de-acestea, — s-ar vedea a fi simoniă
și pentru că nu-1 poate sili la ceva mai nainte de a fi legat
scaunului apostolicesc prin legătură duhovnicească. Deci
nevrînd să se întoarne, îndată a ieșit poruncă de la comitul
cetățuicei ca nimenea să îndrăznească, a vinde ceva cardina-
lului sau numitului episcop, supt pierderea capului și a ave-
rilor. Și cardinalul cu numitul episcop se păzește ca de trei
sute de ostași, carii întru atîta îl asupresc, cît ușa camerei,
de se poate zice cămară, încă, o străjuiesc; să tăcem alte
necuviințe ce i se fac.“
Cardinalul Leon n-a așteptat să meargă epistola aceasta
în mîna craiului Emeric, ci a scris și la adunarea Țerei Ungu-
rești; drept aceea temîndu-se craiul ca nu cumva să împie-
dece papa încoronarea fiului său, a slobozit și pre Leon cardi-
nalul și pre Blasie episcopul, mai nainte de a lua epistola.
Tătuși luînd craiul Emeric epistola mai în sus adusă, a
12
răspuns papei, foarte pîrînd pe craiul loanichie, la care pîri
patriarhul Romei Inochentie al treilea așa-i răspunde:
„La a doua... ce ai scris, că numitul loanichie a cuprins
țeara, carea o-a dat zestre tatăl tău, surorei tale, împărăte-
sei grecilor, și că Țeara Serbiei, carea e supusă coroanei tale,
luînd cu sine mulțime de pagini, o-a jăfuit fără de milă,
întru, atîta, cîL afară de cei ce s-au omorît prin tirania lui,
multi creștini s-au dus în robia paginilor... să știi, de bună
samă, că nouă nu ne place, ori ce s-a făcut spre vătămarea
și paguba ta și ca să ți se facă destul, cu de-adinsul ne vom
sîrgui.
La- a treia, iii răspundem așa: că măcar că ai scris că
numitul loanichie nu este domn a vreunei teri, de a și cuprins
o parte din țeara ta, altă parte din țeara altuia și numai pînă
la o vreme le tine cuprinse, deci, te miri că pre un aprial ne-
mic al tău, nentrebindude, așa în grabă voim să-l încoronăm
crai, tătuși (ci iartă!) ahnintrelea este lucrul, despre o parte,
fiindcă nu știi deplin, adevărul. Căci in vecii trecută mulți
crai s-au încoronat în Bulgaria prin scaunul apostoiiccsc,
precum Petru, Samoil și altii după dmșii. Pentru că prin pro-
poveduirea fericitului Nicolae, predecesorului nostru, craiul
bulgarilor, la ale cărora întrebări mai adeseori răspundea,
cu toată țeara sa s-a învrednicit a se boteza. Dară cu vreme
împuternicindmse grecii, bulgarii și-au pierdut împărăția,
ba, ce e mai mult, au fost siliți supt greu jug a sluji împăratu-
lui din Țarigrad, pînă atunci, pînă cînd mai pre-urmă, doi
frați, adecă Petru și loanichie, nășeați din vița crailor mai
dinainte, țeara părinților săi nu atîta o-au cuprins, cît o-au
cîștigat îndărăpt, așa cît intr-o zi au bătut mari prinți și
nenumărate noroade. Așadară nu zicem că doară vro parte
de țeară nu o-au cuprins cu puterea, ci statornicește întărim
că partea cea mai multă a terci o-au cîștigat din cădința pă-
rintească. Pentru aceea noi nu vrem să-l încoronăm crai
preste țeara altuia, ci presto a sa, după cum au făcut și
predecesorii noștri, vrînd și aceea, ca și el să întoarcă țeara
care o ține cu nedreptul, și iui încă să i se întoarcă țeara carea
13
s-a luat de la el cu nedreptate, fiindcă și el ne-a rugat ca să
facem dreptate între tine și între el.“
Sosind în Trinov, Leon cardinalul, în 15 septemvrie, a
plinit toate cîte i-a fost poruncit patriarhul Inochentie și
încoronînd crai pre loanichie, în ziua arhanghelului Mihail,
în 15 zile ale lui noiemvrie, a pornit către casă, ducînd și
doi prunci cu sine, să învețe lătinește, dintre carii pre unul
l-a chemat Vasilie, pre celalt Vithleim.
Iară Emeric, craiul ungurilor, după ce a încoronat pre
pruncul său, Ladislav al treilea, în 25 septemvrie, nu mult
a trăit, ci a murit în dechemvrie, lăsînd tutor fiului său
pe frate-său, Andrei, apoi ca crai numit „al doilea“.
Anul 1205. Lătinii, adecă italianii, frîncii și germanii,
carii primise crucea asupra paginilor, ca să cîștige îndărăpt
Palestina și alte teri de la dînșii, și-au uitat detorința sa
și începînd a vărsa sîngele creștinesc, in loc de cel păgînesc,
în anul trecut, în 12 zile ale lui aprilie, au cuprins Țarigradul,
făcîndu-și împărat pre Balduin Flandrul Fiind așadară presto
lătinii cei încruciți împărat Balduin, iară povățuitori, Henric,
fratele Jui Balduin, marhionul Monteferratului, Bonifatie,
Henric Dandulul, duca Veneției, și comitul Pleei, Ludovic
(iarănu Doloic, cumul numește Nichita, după obiceiul gre-
cilor, carii numai cît au întunecat istoria prin mutarea nu-
melor celor proprie), la lătinii aceștia trimețînd loanichie,
craiul românilor și al bulgarilor, nu numai nu s-a ascultat
ca un crai, ci încă i s-au și lăudat lătinii cu tot felul de rău,
de nu le va da lor toată Mesia-de-Gios, care o cîștigase îndă-
răpt de la greci. Deci loanichie a scris patriarhului din Roma,
lui Inochentie al treilea, să așeze pre latini deasupra lui, ci
nemica a isprăvit. Drept aceea loanichie pe grecii ce fugise
la el, după ce nu s-au primit de lătini in ostile lor, după luarea
Țarigradului, i-a trimis acasă, ca fieștecare să ațițe pre ai săi'
la răscoală asupra latinilor, precum au și făcut. Iară loanichie
chemînd întru ajutor pre schithe (pre carii Henric, fratele lui
14
Balduin, in epistola lui Inochentie al treilea trimisă, mai
bine îi numește comani, căci au fost românii cei de-a stînga
Dunărei), ce a mai făcut ?‘ne învață Nichita, zicînd: „Și ca să
le spunem pre rînd care s-au întâmplat mai încolo: romanii
(grecii, trebuia scris, de i-ar fi lăsat mîndria pe greci să-și
țină numele și să nu-și schimbe neamul), carii țineau Odriul
și Didimoticul, bizuindu-se românilor, rămîneau acolo. Iară
loanichie, care aducea oștile sale și mai mare ajutor de la
schithe, se grijea să nu-1 priceapă lătinii. Deci, cît a înțeles
Balduin cu cei trei povățuitori răscoala românilor, — îndată
a trimis oști în coantra cetăților care se răscolise. — Iară
împăratul Balduin a ieșit în luna lui martie, cu comitul Pleei,
Doloic, și cu Eric Dandul, duca Veneției, după dînșii, fiește-
care cu leghioanele sale și șănțuind la Odriu, mai departe
decît agiunge săgetătura, a doua zi, oștile le-au apropiat de
ziduri și au făcut mahine... Preste puține zile loanichie încă
a poruncit unei părți a schithelor să năvălească asupra cailor
și a dobitoacelor, care pășteau în riturile de lîngă tabăra lăți’
nilor, ca să cerce sfaturile și vitejia nemicilor. Iară aceștia,
cît au văzut pre schithe, — îndată au apucat sulițile și suin-
du-se pre cai, au dat după dînșii, carii îndată au întors spa-
tele și fugind tot într-una, săgeta. îndărăpt și așa au trecut
ziua aceea. — De-aci loanichie s-a tras la strîmtori și s-a as-
cuns între dealuri, păzindu-se ca să nu priceapă nemicii că e
de față; și iarăși a trimis pre mai mulți dintre schithe, al
cărora povățuitor era Goța, 6 Kot^6c<;, în tabăra latinilor,,
îndemnîndu-i ca să se poarte ca și cei dintîi și tot pre aceea
cale să se întoarne. Lătinii văzînd de nou pre schithe, iarăși
s-au într-armat și mai cu mare inimă s-au luat după dînșii;
ci fugind schithele, — lătinii nebunește i-au alungat pînă la
locurile în care erau întinse cursele și leșurile și au dat de
odihnite oști, fiind ei și caii lor obosiți de cale, și s-au cuprins
în mijlocul schithelor, de mulțimea cărora asupriți fiind, s-au
bătut gios de pe cai.—Căzut-au cei mai buni călăreți, căzut-a
și comitul Pleei, Doloic, cu cei mai viteji lătini și Balduin
s-a prins și viu s-a dus în Misia, care dueîndu-se în Ternob,
15
19-a băgat în temniță, încărcat de lanțuri pînă în grumazi.
Iară capul răutăților, Dandul, duca Veneției, carele era în
coada oștilor, înțelegînd pierderea, din cei ce fugeau, s-a în-
turnat in tabăra și după ce a înnoptat, că bătaia a fost de cu
seară, a poruncit să aducă lumini în corturi și să facă bo-
botăi, ca să gîndească romanii că n-a pierit toată oastea nici
se trage de la bătaie; de-aci, după straja cea dinții amoptei,
s-a dus în Redestul de lingă mare și de-acolo întîlnindu-se cu
Henric, fratele lui Balduin, — în Țarigrad/*
întru al cincilea cap scrie Nichita că pierirea lătinilor,
carea s-a scris mai în sus, s-a întîmplat în 15 aprilie al anului
de-acum și că loanichie, pentru biruința aceasta, a dat coma-
nilor toate cetățile Thrachici, cele de supt latini, să le prade.
Apoi îndată zice:
„Ci loanichie nu mult zăbăvind în cetățile Thrachiei, s-a
grăbit în Thesalonica ca să îndrepte ținutul acela, după plă-
cerea sa și să cuprindă cetățile care se deșdinase de la latini.
Drept aceea mergînd la Sera, s-a bătut cu lătinii carii erau
acolo și pre aceia încă i-a învins, dară cu multă vărsare de
sînge; pentru că lătinii, bizuindu-sc în meșteșugul militărcsc,
au întîmpinat pre loanichie cu inimă și multi ostași de-ai lui
au tăiat, dară în scurt după aceea biruindu-se, au fugit în
cetatea Sera și mai naințe de a închide porțile, românii și
grecii carii îi goneau au intrat tot de odată cu ei. Și așa s-a
prins cetatea Sera și stricat zidurile ei. Carii s-au prins din
latini s-au dus în robie... Învingîndu-se și Bonifatie, marhio-
nul Munte-ferratului, do două ori s-a închis în Thesalonica,
iară loanichie a cuprins Berea și alte cetăți de ale marhionu-
lui, precum i-a plăcut/4 Așișderea scrie și Acropolitul despre
pierderea lătinilor la Odriu și prinderea lui Balduin, dară
Henric, fratele lui Balduin, în epistola lui Inochentie al treilea
trimisă, mai înfrîmsețează lucrul.
Tot întru acest an a murit și pruncul Ladislav al treilea,
craiul Ungariei, căruia i-a urmat îndată unchiul și tutorul
său, Andrei al doilea.
16
Anul 1206. Ilenric, fratele împăratului Balduin, de cît
care nimenea a știut mai bine lucrurile, în anul de-acum, așa
scrie la patriarhul Inochentie al treilea:
„Precum credem, destul de știut vă este cum s-a prins,
pentru păcatele noastre, domnul nostru, împăratul, omorîn-
du-se și prinzîndu-se o mare parte din ostașii lui, de comuni.,
în războiul de la Odriu. După aceea adunîndu-se prinții, ba-
ronii și ostașii și alegîndu-mă pre mine, să port grijă de împă-
răție/am ieșit din cetatea împărătească și cu oaste crești-
nească am supus mai multe cetăți și casteluri, care se răsco-
lise asupra noastră, apoi iarăși ne-am înturnat în Țarigrad,
pre la Sîntul Remigie. Iară spre paza cetăței, ce se cheamă
Roșa sau Rușiu, am lăsat' pre Thoma de Teramunda, bărbat
sîrguitor și isteț, cu mulți ostași și steaguri și rămînînd
ei acolo, pe la Stretcnie li s-a spus că vlahii au cuprins o ce-
tățuică de lingă Roșa. Carii de noapte ieșind într-armați din.
Roșa, pro vlahii cei acolo aflați i-au omorît și stricînd cetă-
țuica, cu prada vlahilor și cu caii lor au început a se întoarce.,
Cărora, cînd se înturnau, din leșuri le-a ieșit înainte mulți-
me de vlahi și de comani și lovindu-se laolaltă, o vai! din iz-
bîndă dumnezeiască ai nostru mai toți s-au omorît sau s-au
prins. Iară carii fusese lăsați spre paza cetăței, ca la 40, de
noapte ieșind cu steagurile, s-au înturnat la noi, sinătoșio '
Vezi că mai bine răspică Henric cine au fost schithde, .
carii au ținut cu loanichie, decît grecii, carii mau știut alta,
sau n-au vrut să știe alta, fără să poreclească neamurile
cele de-a stingă Dunărei schithe, iară cele de către apus, la-
tini, ca să-și facă propriu numele romanilor, ai cărora numai
supuși au fost grecii, iară nu din sîngele lor prăsiți, precum sini
prăsiți romanii și italianii, de la carii împărăția încă numai,
cu vicleșug o-au fost luat.
Acropolitul, carele în loc de vlahi pune bulgari, încă așa
scrie la anul acesta: „Craiul bulgarilor, loan (sau loanichie),
bizuindu-se în făgăduințele odrianilor, a mers să-i dea cetatea,
ci ei n-au vrut să se supună; drept aceea mîniindu-se a
încungiurat cetatea. Ci neștiindu-o bate, — s-a dus de-acolo
17
2
și bătînd desăvîrșit pre italiani, a curs prin toată Machidonia
și cu prea mare pradă s-a îmbogățit, așa jăfuind cetățile cu
lăcuitorii împreună și stricîndu-le, cît să nu se mai poată
răsufleți romanii. Pentru că a stricat tocma din fundămînt
Filipopoiul, Iraclea, Pânicul, Redestul, Hariopoiul, Trai ano-
poiul, Macra, Clavdiopoiul, Mosinopoiul, Peritheoriul și
altele, care a le număra nu este op. Mînînd mulțimile la
Dunăre, rapt 7:apappofa< tou "lorpu, le-a așezat și de pe nu-
mele tîrgurilor și cetăților celor stricate, a numit coloniile sale,
zicînd că izbîndește pagubile care le făcuse împăratul Vasilie
bulgarilor, despre carele mărturisea căci cu cădință se zice
Bulgarocton, dară pe sine încă se numea Romeocton“ (tocma
bine, căci Romanocton nu se putea numi, ne fiind grecii ro-
mani).
Despre stricarea cetăților prin Acropolitul însemnate,
tocma așa scrie și Nichita, numai cît adaogă, vorbind despre
cetățile de cătră Marea Neagră, aceasta: „Dintre cele mai
multe și mai mari cetăți, numai Bizia și Selibria au scăpat și
de jăfuire și de stricare, fiind nu numai cu tari ziduri încungiu-
rate, ci și în locuri nestrăbătuincioase așezatei
Scris-a și patriarhul Romei, Inochentie al treilea craiului
loanichie ca să sloboadă pre împăratul Balduin din prinsoare,
ci loanichie i-a răspuns că nu-1 poate slobozi căci murise;
despre a căruia moarte mulți multe scriu. Eu voi aduce zisele
celor mai buni istorici și tu judecă adevărul. Așadară Acro»
politul visînd despre aceea ce a făcut Grumn în anul 811 cu
capul împăratului Nichifor, zice: „Este veste că capul lui
Balduin, înfrîmsețat de toate părțile, a slujit în loc de păhar
varvarului (loanichie)14.
Nichita scrie: „Deci moartea lui Balduin așa s-a întîmplat.
în războiul cu schithele, prins fiind și încărcat cu legături,
precum am zis, în lung timp a fost în Ternob. Iară deșdinîn-
du-se Aspiet și trecînd la lătini, loanichie supărîndu-se și
crescîndu-i minia din zi în zi mai turbat, pre Balduin l-a scos
din temniță și tăindu-i cu firăstăul, tsvsOcco, mînile de prin
coluri și picioarele de prin genunchi, a poruncit de Dau
18
aruncat intr-o vale, unde a treia zi, mîncarea corbilor, cu
greu a murit; și nu numai pre el, ci și pre romenii cei prinși
tot cu aceea cruzime i-a omorît.“
Analistul Flandriei, la Asemăn, zice: „Odriul, cetatea cea
tare a grecilor, nici frincilor, nici venețianilor vrea să se supu-
nă. Acolo fugise mai mulți greci de ura lătinilor și chemînd
întru ajutor pre neamul românesc, accitaque in auxilium Voia-
chorum gente, ținea orbește cetatea în coantra alor noștri.
Cetatea aceea vrînd să-o bată Balduin, prinsu-s-a, omorîtu-
s-a în bătaie, nu se știe, căci nu s-a măi .văzut după aceea,
Sînt carii zic: „Că loanichie, craiul românilor, pre-ascuns i-a
reteza tcapuh/ Iată că Analistul Flandriei pre schithe sau
comani încă-i numește valahi sau români, cuprinzîndu-i tot
supt un nume.
Ci mai înțelepțește scrie Brietie, zicînd: „Iară ce i s-a în-
tîmplat lui Balduin, după ce l-au dus în Bulgaria, nu se știe,
dar e mai de a se crede că a murit în temnița lui Calo-Ioan,
pentru că nu e de a se crede ce scriu grecii, că tăindu-i mî-
nile și picioarele l-au aruncat în vale și acolo a murit, după trei
zile, pradă păsărilor și fiarelor“. Adevărat este că loanichie
a fost om groaznic și fără de milă; s-a numit Romeocton sau
ucigător de greci; ci dintru aceea unui bărbat și viteaz, cum
a fost loanichie, nu trebuie cleită o tiranie așa de mare.
Anul 1207. Nemicâ au folosit tot norocul și toată vitejia
craiului loanichie, căci in anul'acesta a răposat în Domnul.
Despre care așa scrie Acropolitul: „loanichie agiungînd pînă
în Thesalonica, și-a sfîrșit viața din giunghiuri sau cum ziceau
altii, a murit din osînda dumnezeiască. Pentru că a visat că
un om într-armat stă lingă el și-i străpunge coastele1. Pentru
aceea i-au dat nume de cîne și de toți s-a poreclit Schilo-
loan, pentru că încumnățindu-se cu schithele, pre aceștia
1 loniță a fost omorît prin trădare de către unul din șefii cumanilor,
Manaster/Cauza morții trebuie să fi fost neînțelegerile asupra împăr-
țirii prăzii și a duratei campaniei,
19
2*
nu numai i-a tras Ia sine, ci și năravurile lor încă le-a supt,
foarte mult desfătîndu-se în uciderile romeilor. Murind aces-
ta, Borila, nepotul lui din soră, căsătorindu-se cu mătușă-sa.
Schithida. SKvOiSa Geiav yans^v e^qxlx;, a apucat îm-
părăția; iară loan, fiul lui Asan, pre ascuns s-a dus la schithe
(mai bine: la ruși, cum se zice la anul 1221)/
Aci înseamnă că, de ar fi fost adevărate cîte bîrfeșto gre-
catul Acropolita asupra lui loanichie sau loan I, împăratului
românilor și bulgarilor, prinții Moldovei și ai Valahi ci d in tru-n-
copui pîmacum n-ar fi primit ca să pună numele de loan
înaintea numelui Ini, celui din botez; iară aceasta o-au făcut
pururea pentru pomenirea lui loan I și pentru ca să mărtu-
risească că noi, românii care sîntem de-a stingă Dunărei,
măcar că grecii neau poreclit schithe și comani, tot de-un
neam smtern cu românii cei de-a dreapta Dunărei.
Anii 1207-1210. în anul 1207, Colomân, al doilea născut
tm al lui Andrei al doilea, craiului Ungariei, s-a încoronat
crai Galitiei, ci în anul 1209 s-a pus Ia ariste prin ruși, apoi în
anul 1210 iarăși s-a slobozit.
Anii 1212-1211. Turotie scrie că in anul 1212 a omorit
Banco banul pe crăiasa Gctrude, nefiindu-i acasă bărbatul,
Andrei al doilea. Timon încă arată dintr-o donație, care s-a
făcut oarecărui Mișca, în anul 1.214, pentru aceea pentru că
atunci, cînd s-a omorî t Gctrude, a mîntuit de moarto
pre Boia, cel dinții născut fiu al Iui Andrei, cum că uciderea
crăiesci s-a întimplat mai nainte de anul 1214; asadară gre-
șește Bonfinie și Bacșai, cînd scriu că Gctrude s-a omorît
după ce a pornit craiul Andrei către Palestina; căci Andrei
a putut a nu fi acasă, însurînd în anul 1214 pre Coloman
cu Sâlomia, cu carea a dobîndit Galiția de uric, de-unde au
și luat craii ungurești, de se scriu, crai Galitiei și LodomerieL
20>
Anul 1215. Cum că colonii cei în anul 105 și 106 duși m
Dachia Veche de împăratul Traian, s-au despărțit prin împă-
ratul Avrelian și unii s-au trecut în Dachia Nouă, iară partea
cea mai mare s-au lăsat pe loc, am arătat la anul 274; cum
le-a îmbiat și ce li s-a întîmplat colonilor acestora, după des-
părțirea lor, pînă la venirea bulgarilor, încă am arătat la
anii ce au urmat. După venirea bulgarilor, care s-a întîmplat
la anul 679, toți colonii aceștia s-au cuprins de dinșii, dară
nu ca robi, ci ca niște soți, cum ai putea vedea la anii trecuțL
Venind ungurii au cuprins o parte a Moldovei, ci în anul
889 s-au alungat dc-acolo prin paținachi și au venit in Um
garia-de-Sus, de-unde pogorîndu-se au cuprins, în anul 904,
tot Ardealul1 și Bănatul, împreună cu românii, carii erau acolo
și țin țerile acestea pînă astăzi. Pre românii din Bucovina,
Moldova, Besarabia și Valahia de-acum, i-au cuprins în anul
889 și după aceea paținachii, apoi în anii 1053 și 1065 cuma-
nii. Pierind paținachii, în anii 1122, au rămas în țerile acestea
comanii stăpîni românilor. Ci comanii, strămoșii cazacilor,
încă s-au alungat dintr-însele, în anul 1152, și așa au rămas
numai românii, pre carii după aceea istoricii, mai ales cei
grecești, i-au numit comani, în loc- de romani și schithe.
cum s-a arătat la anul 1186.
Așadară în zădar scrie loan Filștih că Țeara Muntenească
s-a împoporît prin Negrii Vodă, după ce au robit tătarii, in.
anul 1233 Ardealul și țerile de prin pregiur, căci zice Anoni-
mul românesc> „Hronica cea veche, se vede a greși cu 75 de
ani, fiindcă fără nici o dovadă face începere de la anul 1299
și după anii aceștia pune siraua domnilor, dară începerea cea
adevărată se dovedește din inscripția (pisania) mănăstirei de la
Cîmpulung, în carea se zice că mănăstirea aceasta o-a zidit
întîiul domn, Radul Vodă Negru, în anul 12152...
1 Ungurii au reușit să cuprindă în întregime și efectiv Transilvan ia
abia în secolul al XlII-lea.
2 Radu Negru este un nume creat tîrziu; tradiția populară știe
de Negru-Vodă. Evenimentele la care se referă Șincai, după Anoni-
mul românesc, trebuie să se fi petrecut spre sfîrșitul secolului al XIII dea*
Radul Vodă Negru era vodă în Ardeal și herțeg pe Amlâș
și Făgăraș și a coborît la Țeara Românească pre apa Dîmbo-
viței, la Cîmpullung, unde și-a făcut curți și mănăstire la acest
an. Venit-a și Besarab, banul Craiovei, și s-a supus lui; și a
slăpînit numitul domn toată Țeara Românească cu cinci
județe ale Craiovei, pînă în Dunăre și pînă în apa Șiretului
șt în Ardeal, Amlașul și Făgărașul, cum și cei mai din urma
lui domni, multă vreme au stăpînit acestea, după cum se do-
vedește din titulii hrisoavelor. Iară după aceasta a mutat
Radul Vodă Negru scaunul la Curtea de Argiș și făcîndu-și
curți, a făcut și beserică, în carea după moartea lui, s-a îngropat
și i-au făcut și statul de piatră, adecă chipul lui, care este în
sluna aceii beserici.1^
Enghel zice că, de ar custa inscripția de la Cîmpulung,
carea o aduce Anonimul aci, o-ar fi văzut și Sulțer; dară eu
zic că Sulțer încă nu le-a putut vedea toate și știu că Andrei
al treilea, în decretul său din anul 1291, apriat zice că Făgă-
rașul este al lui Ugrin și a fost mai nainte al mai marilor lui,
de-unde închid și eu că Făgărașul n-a putut fi al lui Negru Vodă
în anul 1290, cînd zice Hrorbica cea veche că a trecut Negru
Vodă în Valahia, drept aceea a trebuit să treacă cti mult mai
nainte; și după Anonimul încă n-a împoporît el Valahia, ci
numai o-a cuprins2.
Anul 1216» După moartea Getrudei, Andrei al doilea,
1 Textul Anonimului românesc este plin de inexactități. Așa cum ni-1
prezintă pe Radu Negru, însemna că, la începutul secolului al XIH-lea,
Țara Românească se constituise deja în hotarele pe care Ie cunoaș-
tem în vremea lui Mircea cel Bătrîn. Or, este știut, așa cum reiese din
Diploma loaniților, dată în amil 1247, că, la mijlocul secolului al
XII-Llea, existau formațiuni politice românești, dar fără o unitate
înIre ele, și, pe deasupra^ unele dependente de coroana maghiară.
2 Șincai este primul istoric român care afirmă pe bună dreptate
că întemeierea Țării Românești n-a însemnat și colonizarea ei de către
descălecători. Ultimele cercetări au confirmat afirmația lui Șincai,
dernonstrînd însă că întemeierea a fost posibilă datorită unei evoluții
sociale interne.
09
craiul Ungariei, s-a însurat a doua oară și a luat, precum
scrie Pistorie, pre Iolanda, oarecarea prințesă dintre greci,
mai nainte de a porni la Palestina, din carea s-a născut lo-
clesia, care s-a măritat după craiul Aragoniei.
Pre Bela al patrulea, fiul său cel întîi născut, încă l-a înco-
ronat Andrei al doilea, mai nainte de a porni către răsărit,
drept aceea doară în anul 1216.
Anul 1217. Andrei al doilea, craiul Ungariei, in anul acesta
a pornit către Palestina, asupra necredincioșilor, din porunca
patriarhului Romei și alegerea tuturor crailor creștinești.
Carea mergere a lui Andrei, fost-a spre folosul Ungariei și al
terilor de prin pregiur sau nu, vor arăta, la anii viitori, jafu-
rile și prăzile cele multe ale tătarilor, care s-au urzit din mer-
gerea aceea.
Anii 1218—1221. Agiuns-a Andrei al doilea în Siria în
anul 1218, luat-a Damiâta de la sultanul din Vavilon1, în
anul 1219 și înturnatu-s-a după ce l-au otrăvit ai săi sau alții,
nu știe Thoma din Șpalât, în anul 1220, căci în anul 1221,
iarăși i-a venit carte din Roma să se în toarne în Palestina,
ci nu s-a în turnat.
Anul 1222. Două lucruri s-au intîmplat în anul de-acum
vrednice de a se lua în samă, unul între românii cei de-a
dreapta Dunărei, altul între unguri și între românii carii sînt
intre unguri și sînt boieri.
Despre românii cei ce sînt de-a stingă Dunărei, scrie Acro-
politul așa: „Cel dintîi crai al bulgarilor (și al românilor),
Asan, a avut doi feciori, pre loan și pre Alexandru. loan (în
1 Damietta este port la Mediterana în Egipt. Sultanul Vavilonului
este echivalent cu sultanul Egiptului, pentru că, în evul mediu, occi-
dentalii au numit orașul Cairo Babilon.
23
amil l207) cu fugascăpînd Ia ruși, Kepi vx pcborov copec, și acolo
zăbăvind o vreme și aducînd pre unii dintre ruși, a poftit
să-și cîștige îndărăpt împărăția părintească și a prins arme
asupra lui Borila și învmgîndu-1, a cuprins mare parte a țerei.
Borila intrînd în Trinov si închis între ziduri, șepte ani s-a
apărat., ci soțiile ostenmdu-se s-au dcșdinat către loan al lui
Asan, După aceasta pre Borila l-au prins din fugă și i-au scos
ochii, din porunca lui loan: și așa a cuprins loan II toată
Bulgaria1'’.
Iară ungurilor și românilor, carii, sint supt coroana ungu*
n?ască și sint- boieri, cum este și. familia mea [și cu mult mai
munte a fost], craiul Andrei al doilea le-a dăruit un privilc-
ghion foarte mare2, care cuprinde în sine acestea bune voințe:
.,,întm ca nici un boier să se poată pedepsi sau prinde mai
na iute de a-1 soroci și învinge.
A doua, ca ținuturile boierești și besoricesti să nu plă-
tească vreo dare.
A treia, ca boierii să nu fie de tor i a merge afară de patria
sa la oaste, cu cheltuiala lor, fără numai cu a craiului.
A patra, ca nici un străin să se primească la derogatoriile
cHe mai mari ale țerei, fără de bună voința mai marilor țerei.
A cinccm ca orice lucru stătător vor cîștiga boierii, să
He. de uric,
A șosea, ca străinii să nu-și poată cumpăra locuri stată-,
boare supt coroana Ungariei și, dc-și vor cumpăra, fiii patriei
să le poată răscumpăra de la ci.
A șoptea, ca fieștecarc boier, fără de notă, în carea își
1 Evenimentele pe caro le descrie AcropolHul s-au petrecut în anul
121S. și nu în anul 1222. (Borila a domnit între anii 1207—1218.)
2 Acest privilegiu nu este altceva decît celebra Culă de aur a lui
Andrei al it-lea. Datorită faptului că Andrei al Il-ka a fost mulți
ani departe de țară, din pricina cruciatei, nobilii și-au întărit pozițiile,
și la întoarcerea regelui au reușit să obțină acest privilegiu, care con»
sfințește iarîmi tarea feudală în cadrul regatului maghiar. Este inte-
resant de remarcat că Șincai vorbește laudativ despre acest privilegiu.
Toziția lui este determinată de originea lui nobiliară'.	I
24
pierde capul și tot ce are, să se poată scula împrotiva craiului,
carele va lucra împrotiva vrunui punt dintru acelor aci zise.4'*
- Privileghionul acesta se ține piuă astăzi ca un prea scump
odor și toți craii, cind se încoronează, trebuie să joarc că-1
vor ținea, numai punctul al șcptelea s-a șters în adunarea
terci, din amil 1696, pentru cuvioase pricini, cum se va
arăta Ia numitul am
Joan II, fiul lui Asam cum mi se vede, încă n-a cuprins
Bulgaria numai cu ajutorul rușilor, de la Borila, ci și cu al
ungurilor, căci Calomnii al doilea, feciorul lui Andrei, cra-
hdui Ungariei, era crai rușilor, cum s-a arătat la anul 1214
si lo^n a avut muiere pro sora lui Boia al patrulea, fata lui
Âmlrei al doilea, cum. însuși Bele mărturisește în epistola
eareao-a trimis papei Grigorie al nouălea, in anul 1238. Gre-
șește așadară Pistorio cind scrie că Ana, fala Bdoi al patrulea,
a fost măritată după craiul Bulgariei: greșește și întru aceea
că pre loan, fiul lui Asan, îl numește Roțislâw
Anul 1223. Sigler, carele a fost notar public în Sibiu, scrie
că în anul de-acum, Andrei al doilea, craiul Ungariei, ar fi dat
un diplomat foarte frumos Sibiului, care se chema încă atunci
satul lui Hormon, Ci diplomatul sau hrisovul acesta, Haner
iacă nu l-a putut vedea, cum scrie însuși măcar că a fost super-
intendent presto sasii din Ardeal, Ci a dat Andrciu al doilea,
in anul do-acum, un diplomat mănăstirei din Chert, care sumă
așa:
„în numele Sîntei Troițe și al nedespărțitei Unimi, An-
drei,, din mila lui Dumnezeu craiul Ungariei, Dalmației, Crea*
ției, Ramei, Serbiei, Galii iei șiLodomeriei, de pururea. Fiind-
că fieștecarea cerere direaptă e de a se primi de mărimea cră-
iască, aceea, carea se face din inimă, de Duhul Sînt așa por-
nită,, ca să arate voința celui ce cere, cu mult mai vrednică
se socotește de a se dobîndi, dînd pămîntești pentru cele ce-
rești și cu lucruri vremelnice a dobîndi cele duhovnicești.
De-aci este că voim ca, prin rîndul acestora, să vină la înștiin-
țarea tuturor cum că, după ce am dăruit credinciosului și iubi-
tului nostru cliric, Gocelin, pentru nemișcata lui credință către
25
noi, muntele Statului Mihail cu beserica și pămîntul ce se
ține de el (care munte este în părțile Ardealului, și noi l-am
schimbat de la beserica Sibiului cu pămîntul Borotnic, cu
toate cîte se țin de dînsul), cu aceea cădință de slobozenie,
cu care l-am fost căpătat noi, să-l moștenească nebîntuit și
ta pace pururea, și i l-am dat prin Pduca, feciorul lui Eliachim
celui orb; după aceea insuflat de sus (Gocelin), pentru spă-
senia sufletului său, de carea fieștccare în comun are op, l-a
dăruit mănăstirei din Cherț și venind la noi, cu mare plecă-
ciune s-a rugat ca noi, dăruirea aceasta să-o îngăduim și să-o
întărim prin privileghionul nostru, cu puterea cea crăiască.
Așadară detoare fiind mărimea crăiască a ținea întregi că-
dințele fieștecăruia supus și a întări orînduialele cele din evla-
vie făcute, noi încă socotind rugăciunea lui a fi direaptă și
întărindu-i dăruirea, dăm muntele acela, beserica și pămîntul
cu toate cîte se țin de dînsul, cu același titul de slobozenie,
cu care l-a ținut numitul magistru Gocelin, mănăstirei din
Cherț, ca, prin privileghionul acesta,-pururea să le aibă.
Marginea cea dinții a hotarului muntelui Statului Mihail
începe de către răsărit în poala munților și se pogoară
spre rîușorul ce cura din munții aceia către satul Ruetel, cum
stat puse semnele pre lingă riușor, pină în calea ce se pogoa-
ră din munte în Ruetel; de-acolo trecînd calea, se suie pre o
cale pînă la semnul ce desparte hotarele satelor Herman și
Ruetel.
Iarăși întărim prin privileghionul acesta pămîntul care
scoțîndu-1 de la români, terram excmtam de Blaccis, pentru
spăsenia sufletului nostru, l-am fost dat numitei mănăstiri,
prin credinciosul și iubitul nostru Benedict, atunci voivodul,
dîndu-i-1 ta mină. Iară marginea pămîntului acestuia, începînd
de la apa Oltului, unde se sfîrșește un ostrov, se suie prin la-
cul ce se cheamă Egnerpotac, pînă Ia fagii ce se zic Noghebic,
și în.marginea fagilor cade rîușorul, ce se zice Ărpaș; și de-
acolo, prin rîușorul acela, se suie pînă ta munți, și din munți
inergînd cătră amiaz, se pogoară in rîușorul ce se zice Cîrț,

gui dicitur Kwrtz^ și prin rîul acela vine în apa Oltului și așa
se sfîrșește.
Iară pentru ca să rămînă privileghionul acesta al nostru
totdeuna nemișcat, am dat cartea aceasta, întărită cu
pecetea noastră, de pururea. Dat prin mînile lui Clet cănțe-
tarului curtei noastre și prepositului din Agria, în anul de
la întruparea Domnului 1223, fiind gol scaunul Strigonuhn
și fiind arhiepiscop Colocei cinstitul Ugrin, în Cianâde Deși'
derie, în Vesprim Robert, în Zagrâbia Ștefan, în Agria Thoma,
în Vaț Bricchie, în Peci Vîrtolomeu, în Ardeal Rainâld, și
alți episcopi îndreptînd besericele lui Dumnezeu; fiind palatin
și comit Budruguîui lola, ban Salomon, comit curtei crăiesei
Nicolae și al Suprunului Botez, comitul curtei noastre și co-
mitul Becheșului, Buzad al Pozonului, Martin al Mușunului,
Lavrentie al laurinului, și alți comiți finind județele; iară
al c-răimei noastre, în anul 20.“
Privileghionul acesta l-am înturnat din cuvînt în cuvînU
din. scrisoarea lui Daniil Cornides, vechi prietenului micu?
[decît carele mai învățat n-a avut Coroana Ungurească pe
vremea mea].
Anul 1224. Din privileghionul la anul trecut adus, ai
putut vedea rădăcina românilor din Ardeal, pre carii numai
din batjocură i-a zis „suferiți“ loan Chemeni, românul cel
plouat, cum voi arăta la locul său, numai ca să-și ascundă
neamul. Iară din privileghionul care-1 voi aduce la anul aces-
ta, și mai pre larg vei vedea că românii nu sînt numai suferiți
în Ardeal, ci ei sînt vatra Ardealului, pentru că sasii nu au
altă dreptate, fără numai carea o-au și românii, precum arată
privileghionul, care din cuvînt în cuvînt așa sună:
„în numele Sîntei Troițe și nedespărțitei Unimi.
Andrei, din mila lui Dumnezeu craiul Ungariei, Dalmației,
€2roației, Ramei, Serbiei, Galiției și Lodomeriei, de pururea..
Precum se ține de deregătoria crăiască a asupri cerbicea mîn
drilor, așa se cuvine aceiiași crăiești mili a rădica cu milă
pre cei asupriți, a măsura slujba credincioșilor și fieștecăruia
au răsplăti grații pentru'vredniciile sale.
Venind drept aceea, credincioșii oaspeții noștri, teutonii
(sasii) cei din Ardeal și cu umilinț ă căzînd la picioarele mări mei
noastre, jăluindu-se ne-au arătat că de la slobozenia cu carea
s-au fost chemat prin cel prea cu evlavie crai, Gheza, moșul
nostru, au căzut, de nu-și va deschide ochii săi crăiască milă,
pentru carea sărăcie, crăimci noastre nu ne-au putut slujii
Noi, drept aceea, plecînd urechile obicinuitei milei noastre
la drepte cererile lor, vrem să vină la știrea celor de-acum
și a celor ce vor urma că noi, călcînd urmele mai marilor noș-
tri și porniți din fundul milei, le-am întors lor slobozenia
cea mai de demult, ci așa, ca tot poporul lor, începînd de la
Varoș (Orăștie) pînă la Borlâlt) (sau Baroldt), cu pămîntul
săcuilor, al pămîntului Sebus și al pămîntului Dâraus, să
fie un popor, și să se socotească supt un jude toate comită-
turilc (județele), luînd afară al Sibiului, ștergîndu-se din ră-
dăcină. Iară comitul Sibiului, oricine va fi, să nu îndrăznească
a pune pre cineva purtător de grijă în c-omitaturile acelea,
de nu va fi lăcuitor dintre ci și nud vor alege noroadele, după
cum li se va mai părea; și comitatul Sibiului încă nici unul
să-l cumpere cu bani1. Iară vistieriei crăiești să fie detori a da
pre an cinci sute de maree de argint. De la darea aceasta, pre
nici un moștean2 sau lăcuitor dintre dinșii, vrem să fie scos,
de nu va avea osebită sentință despre aceea. Aceasta încă le
îngăduim, ca banii, carii trebuie să ne plătească, să nu se
măsure, fără cu marca de argint carea li-o-a orîncluit cel de
fericită pomenire, tatăl nostru, Boia, adecă de patru fertoni
și o gimătate a măsurei Sibiului cu donări din Colonia, ca
să nu se schimbe în cumpănă. Iară trimișilor de la crăiască
mărime ca să culeagă banii aceia. în toate zilele cît vor zăbăvi
acolo, să lt se dea cîte trei sloți pentru cheltuialele lor.
Iară ostași spre slujba craiului, în țeară să se dea 500,
afară de țeară 100, de va merge craiul în persoana sa, iară
de va trimite afară de țeară pe vreunul dintre iobagii săi
1 De fapt, este vorba de altceva, și anume, că nici o dregătorii
din comitatul Sibiului să nu se cumpere pe bani,
2 Moștean — stăpîn prediaL
28
sau întru ajutorul prietenului său, sau în lucrurile sale, numai
50 de ostași să fie detori a da și nici craiul să poată mai mulți
pofti. Iară preoți să-și aleagă după plăcerea lor și pre cei aleși
să-i presente și să le dea dijmă și toate celca să le plinească,
după cea veche cădință besericească.
■ . Mai vrem și tare și poruncim ca pre dinșii altul să nu-î
judece, fără numai noi sau comitul Sibiului, pre carele îl
vom pune noi; iară, de se vor- chema înaintea altui judecă-
tor, numai după obicei să tină judecată. Și înaintea noastră
încă să nu se poată soroci, fără numai cînd nu se va putea
isprăvi cauza înaintea judelui lor.
Iară presto cele mai sus.zise, le-am dat lor pădurea vlahilor
și a bisenilor cu apele, ca să h folosească în comun cu cei
mai sus ziși, adecă cu vlahii și cu bisehii, ca avînd tot o slobo-
zenie, de-acolo nimănui să fie detori a sluji3.
Presto acestea le-am mai îngăduit ca să aibă o pecete, carea
să fie cunoscută nouă și boierilor noștri. Iară de va vrea cineva
dintre; dânșii să se legiuiască cu altul, pentru bani, în fata
judelui său, să nu poată chema alte mărturii, fără numai din-
tre dinșii» Scutindu-i pre ei de toate judecățile străine, le
.îngăduim ca, după obiceiul cel vechiu, tuturor să li se dea.;
sări mărunte pe la Sin-Giorz în opt zile, pe la Suitul Ștefan
craiul, în opt zile, și pe la Sîntul Martin așișderea în opt zile,
Le mai îngăduim preste acestea ca nici unul dintre tribu-
tari să îndrăznească a-i împiedeca pre ei, sau suindu-sc, sau
pogorîndu-se. Iară pădurea cu toate petecele ei și apele cu
cursurile lor, care se țin numai de donația crăiască, să k
folosească săracii cași bogatii, tot într-un chip.
Vrem și tare poruncim și aceasta, ca niminea din iobagii
noștri să cuteze cere vrun sat sau vrun pred iu din ale lor de la
crăiască mărire, iară de va cere neștine, cu puterea do la noi
dată, să-i poată sta împrotiva.
îngăduim preste acestea numiților credincioși ca întîm-
1	Din textul respectiv se poate conchide așa, cum a făcut-o și
Șmeai, că românii au fost vatra Ardealului, pentru că ei sînt stăpînn
pădurii și din pădurea lor li se dă sașilor dreptul de folosință.
29
plîndu-se să mergem noi la dînșii, numai trei scoboriri să
ne plătească, iară de va merge voivodul, pentru folosul cră-
iesc, numai două scoboriri să-i plătească, una cînd va intra,
alta cînd va ieși.
Adăugăm la sentințele cele zise ale*mai sus numiților cum
că neguțetorii lor pot vinde și îmbla în toată crăimea noastră,
fără vreun tribut ; ca aceasta și între dînșii să se țină, cu de-a-
dinsul poruncim.
Iară ca să rămînă toate cîte am zis mai sus, tari și nemiș-
cate, cartea aceasta am făcut să se întărească cu îndoit pe-
cetnicul nostru. Dat în anul de la întruparea Domnului 1224,
iar al crăimei noastre 21.“
Diplomatul acesta așa se află în judecata palatinului
Mihail Orsag, carea o-a făcut spre partea capitulului din Ora-
dea-Mare, în anul 1478; din care tu poți vedea că românii,
carii se zic vlahi, cu bisenii, carii au fost, după Enghel,
paținachi, ci apoi s-au amestecat cu românii, mai nainte
au moștenit locul cît este de la Poarta-de-Fer pînă la scau-
nul Șepși, de cît sasii din Ardeal, carii numai cît au dobîndit
parte din păduri și din rîuri, ca și românii și bisenii, ci n-au
stăpînit atunci, fără numai satele de lingă calea cea de poștă
de-acum, începînd de la Orăștie pînă la Baroldt. Rău se în-
șeală așadară și la puntul acesta vestitul Eder.
Anul 1232. Andrei al doilea, craiul Ungariei, afară de sasii
al căror privileghion l-am adus întreg la anul 1224, au mai
dat și alt privileghion teutonilor, pre carii i-a așezat în Țeara
Bîrsei, la Brașăii și despre carii Haner cel învățat nu face
vreo pomenire, ci tot jarul îl traje la oala sasilor săi.
Privileghionul teutonilor din Țeara Bîrsei, dat prin An-
drei al doilea, se culege din epistola lui Grigorie al nouălea,
papei de la Roma, care sună așa:
„Grigore episcopul, șerbul șerbilor lui Dumnezeu, celui
mai creștin în Hs. fiu, Belei, celui mai întîi născut al prea
30
iubitului nostru în Hs. fiu, al lui Andrei, prea luminatului
craiului Ungariei, sînătate și apostolicească binecuvîntare!
lubiții fiii, magistrul și frații Găsei ceii de oaspeți a Sîntci
Măriei teutonilor din Ierusalim, cu umilință și rugare ne-au
arătat că, după ce a dăruit tatăl tău cel prea iubit în IIsM
fiul nostru Andrei, luminatul craiul Ungariei, din osebită
evlavie, Găsei lor, Țeara Bîrsei, precum am văzut în privi-
leghioane, ei, ca să lucre și să întărească țeara aceea, prin
care intrau și ieșeau comanii, cînd adeseori turburau crăb
mea ungurească, mulți bani au cheltuit, făcînd acolo, cu
mare trudă și vărsare de sînge, cinci cetățuici; dară, măcar
că același crai țeara o-a luat de la dînșii, tătuși iarăși li-o-a
întors, precum trebuia, ba încă le-a mai dăruit dincolo de
munți o parte neumblată din Comania, pentru ca să li se
întoarcă pagubele, în carea parte, după ce au făcut numitii
magistru și frații o cetățuică foarte tare, comanii spăriindu-se
și părîndu-le rău că li s-a luat tot prilejul de a putea intra și
ieși, strîngînd nenumărată oaste, au năvălit preste frații
carii erau acolo, ci, cu ajutorul Celui de Sus, s-au biruit și
s-au învins, ba încă, unii, carii s-au supus numiților frați,
s-au și botezat cu muierile și pruncii săi. Ci numitul crai
intrînd în țeara aceea și văzîndu-o lucrată, pe frații din
țeara carea li-o-a întărit lor scaunul apostolicesc și o-au
primit supt apărarea sa, i-a alungat cu puterea, carea o
ții tu cuprinsă, nu fără paguba Besericei Romei, pentru că,
neavînd țeara aceea alt episcop, afară de patriarhul Romei,
Besericei Romei îi plătea pe an două maree de aur. Și măcar
că și numitului tatălui tău și ție mai adeseori ne-am rugat
ca să întoarceți acelora țeara aceea, tătuși nu ne-ați ascultat,
ba, ce e mai mult, mergînd magistrul acela la curtea crăia-
scă, nu numai nu și-a dobîndit cererea, ci încă s-a și păgubit
foarte tare. Drept aceea ca să nu te vezi neplecat, de nu 9
vei întoarce, ce să nu fie, ațîțat fiind de sfetnicii cei răi, pre
mărimea ta te rugăm și te dojănim în Domnul, poruncindu-ți
întru iertarea păcatelor ca, avînd bună grijă de cunoștința
sufletului și de vestea ta, fiindcă nu se iartă păcatul, de nu se
31
va înturna furatul, numitilor magistru și frați să Întorci
țeava aceea și să le faci destul, pentru toate pagubele. — Dat
in Laterân, 6 calende ale lui mai, întru al șeselea an al patrb
arciei noastre1/'
Epistola aceasta se aduce și de Ca tona. Tu ia sama că
prin comani aci se înțeleg moldovenii sau românii cei din Mo-
dova, carii nu s-au botezat prin frații teutonești, căci erau
creștini, de nu cumva i-au botezat a doua oară, cum au mai
făcut unii dintre apuseni cu creștinii de la răsărit, după cum
se va arăta și la anii viitori.
Anul 1233. După ce s-au. alungat comanii și paținachii
carii mai rămăsese, din partea Dachiei-ceii-Vechi, cum s-a
arătat la anul 1152, colonii lui Traian, carii au rămas în par-
tea aceasta, supt nume de comani și de schithe, nu mult
s-au asuprit do neamurile de prin pregiur, pînă ce nu s-au
ivit tătarii în Evropa; iară după, ivirea acestora, destule rele
au pătimit de la dinșii, după cum se va arăta la anii viitori,
începînd de la anul de-acum, în care întiiași dată au prădat
nu numai Basarabia, Moldova, și Valahia, ci și Ardealul cu o
parte a Ungariei, precum mărturisesc Analii beserică Brașău-
lui. Sigler și Tîmon.
Dc-unde au venit tătarii în Evropa, avLorii nu se nară-
vesc între sine: împăratul Frideric, in epistola craiului An-
gliei trimisă, zice că au venit de supt zona cea aprinsă, spre
miază-noapte2, Tboma din Spalat, Turoție si Bonfinie zic
că sînt mongoli sau mângoli.
1 Cavalerii teutoni, numiți și cavalerii Ordinului Sfintei Mana,
au fost aduși do Andrei al H-lca, regele Ungariei, în Țara Bîrsei, pentru
a apăra regatul de năvălirile cumane. După ce au fost așezați aici și
și-au ridicat cetăți, după ce au ocupat un teritoriu la sud de Carpați,
cavalerii teutoni au încercat să iasă de siib suzeranitatea regelui ungur,
supunînd teritoriul ocupat de ei jurisdicției papii de la Roma. Din
această cauză regele i-a alungat, iar papa a făcut, prin scrisori/inter-
venții să fie reprimiți în Țara Bîrsei.
*3 Tătarii sînt originari din Mongolia.
32
Tot întru acest an a dăruit Bela al patrulea Țeara Loista
chemată cernitului Corlard, fiului lui Ipan din Tălmaci, pre-
cum arată hrisovul, ce se află la Lachici.
Anul 1234. Grigore al nouălea, papa de la Roma, carele ea
un prea bun păstor alta nu dorea, fără numai să poată trage
supt stăpînirea sa pre români și. pre bulgari, așa a scris in
anul de-acum către Boia al patrulea, cel întîi născut fiu al
lui Andrei al doilea, craiului Ungariei, zicind: „în episcopia
cumanilor, precum am înțeles, sînt niște oameni carii se nu-
mesc vâlahi (adecă români), carii, măcar că se socotesc supt
Hume creștinesc, tătuși supt o credință avind alte obiceiuri
și năravuri, acelea lucruri patra, care se improtivesc nume-
lui creștinesc. Căci nebăgînd in samă Beserica Romei, nu de
la cinstitul fratele nostru, episcopul cumanilor, carele este
episcop locului, ci de la alti pseudo-episcopi, carii Lin obiceiu-
rile grecilor, primesc toate tainele besericești, și unii din crai-
mea ungurească, așa unguri ea și teutoni și alti orthodoxi,
trecind la dînșii și făcindu-se mai un popor ch valahii aceia,
nebăgînd sama, toate tainele le primesc laolaltă, spre grea
scândală a orthodoxilor șina puțină scădere a credinței ceii
creștinești. Drept aceea ca nu cumva să se nască primeșdii
sufletelor, din osebirea obiceiurilor, vrînd să împiedecăm
primejdiile acelea, ca să nu aibă numiții valahi prilej de
â merge la episcopi shismatici pentru taine, episcopului cu-
manilor îi poruncim, prin cartea aceasta, ca neamului acelui
să-i dea episcop catolic, după legea lor, carele să-i fio lui ca
un vicar și după așezarea soborului celui general in toate
supus și ascultător ș.c. Dat in Perusiu în 18 calende ale
lui dechemvrie, in anul 8 al patriarcici noastre."
Din epistola aceasta, carea e din cartea 8, epist. 313, și
se aduce de Asemăn, de Rainald și de Gvera, poți culege
că pre comani, carii au fost românii cei din Moldova, i-a
fost despărțit legea in două părți, în lătini și în greci și cei
de legea latinească s-au numit numai comani sau cumani,
| Cronica românilor, voi. n
iară cei de legea grecească s-au zis valahi1. A doua, tot din
epistola aceasta poți pricepe că cu direptate am scris, care
le-am însemnat la anul 1232.
Tot la acest an scrie Acropolitul că împăratul Răsăritului,
loan Duca, ginerile lui Theodor Lascare, carele s-a numit și
Vatațe, „din împărăteasa Irina a avut un fecior, pre care l-a
numit Theodor, de pre numele unchiului său, de unsprezece
ani în vîrstă, în anul de-acum. loan al lui Asan încă a avut
o fețișoară de nouă ani, anume Ilina, care o-a a\ut din ungu-
roaica. împăratul a trimis la acesta soli pentru logodna prun-
cilor și loan al lui Asan (craiul Bulgariei) încă bucuros a
primit solia/
Despre unguroaica, muierea Iui loan II, craiului Bulgariei,
vezi și acelea care le-am scris- la anul 1222.
Amil 1246. Fiindcă la anul de-acum alta n-am de a scrie,
voi întoarce diplomatul Iui Bela al patrulea pe românie, ca
să poți vedea cită pagubă au făcut tătarii și în Ardeal și cîte
și ce sate a avut episcopul cel latinesc din Ardeal, pre vre-
mea aceasta, care diplomat așa sună:
„Bela, din mila lui Dumnezeu craiul Ungariei, Dalmației,
Croației, Ramei, Serbiei, Galiției, Lodomeriei. și al Gumaniei.
Tuturor creștinilor carii vor vedea cartea aceasta, sînătate
și tot binele. Luarea cea bună de samă a crailor, din deregă-
toria ocîrmuirei aduce cu sine ca cererile cele drepte ale cre-
dincioșilor să le primească și să Ie plinească. Drept aceea
prin rîndul acestora voind să vină la înștiințarea tuturor celor
de-acum și celor viitori, cum că venind înaintea noastră
cinstitul părintele Gal, episcopul Ardealului, cu umilință și
cu plecare ne-a arătat că pustîindu-i-se eparhia prin pro-
1 Deoarece Șincaî credea că cumanii plecaseră din Moldova cu
aproape un secol mai înainte, încearcă să explice care sînt cumanii
care apar în documentele deceniilor al 2-lea, al 3-lea și al 4-lea din
secolul al XlII-lea. Soluția pe care ne-o oferă este greșită. Cumanii
încă locuiau în sudul Moldovei și șesul Munteniei, așa că nu românii
de rit catolic se numeau cumani, ci cumanii înșiși.
34
livnica gonire a tătarilor, la atîta rărime de lăcuitori a venit,
cit de pe vremea gonirei pînă la vremea lui, sau nici unii, sau
tocma puțini lăcuitori sînt în Alba, scaunul episcopiei sale,
și în celealalte curți episcopești, care se cheamă: Herina,
Bileagul, din varmegia Dăbîcei, Gilăul, din varmegia du-
sului, Zelaul și Tășnadul, din varmegia Sdlnocului Xde Miș-
foc). Nici se adună într-însele, de nu ne vom milostivi a le da
mai mari slobozenii. Noi drept aceea gîndind că din crește-
rea cinstei episcopești mărimea crăiască încă se înalță, ca
beserica aceea să se poată reduce la starea ei cea mai dina-
inte, din osăbită mila crăiască grația aceasta î-o facem, ca
și cei mai dinainte lăcuitori din numitele sate, de cumva încă
mai custă, și colonii cei slobozi carii se vor aduna de nou,
de judecata voievodului, carele va fi, a ispravnicilor și a
tuturor judecătorilor cu totul să fie scutiți și înaintea judeca-
tei vreunuia a sta, să nu fie detori, fără numai înaintea epis-
copului și a derogatorului pre carele îl va pune el, Și de cumva
episcopul sau deregătorul lui au n-ar vrea să Ic facă drep-
tate, au n-ar putea face, pentru greutatea lucrului, cauza
aceea numai mărimei crăiești să se trimită pentru judecată.
Și ca grația îngăduinței aceștia să fie de pururea, cartea
aceasta o dăm cu înduplecată pecetea noastră întărită. Dată în
anul Domnului 1246,2 none ale lui mai, al crăimei noastre 11“.
Precum arată Feiervari, la carele se și află, diplomatul
acesta s-a întărit de Ștefan al cincilea, în anul 1273.
Anul 1247. Craiul 'Ungariei, Bela al patrulea, vrînd să
răsplătească facerea de bine a ioanitelor, cu al căror ajutor
s-a înturnat acasă, in anul 1244, în anul acum curgător
le-a dăruit mare parte a banatului Craiovei, prin hrizovul,
care sună așa:
„în numele Sintei Troițe și al Nedespărțitei Unimi. Amin.
Bela, din mila lui Dumnezeu craiul Ungariei^ Dalmației, Croa-
ției, Ramei, Serbiei, Galiției, Lodomeriei și al Cumaniei, de
pururea.
35
3*
Mărimei crailor și deregătoriei celor înălțați se cuvine ca,
între celealalte, cu âtîta mai mare rîvnă să se silească a-și în-
mulți supușii, cu cît mai mult li se înalță vîlva cu mulțimea
noroadelor celor de supt dînșii, mai vîrtos știindu-se că pu-
terea, pacea și securitatea crailor și a crăimilor stă în tărimea
supușilor lor. La aceasta mai vine încă și cuprinde în sine
partea cea mai mare a grijci crăiești, ca pre aceia cu mai mi-
lostivi. ochi sad vadă și cu mai mari faceri de bine să-i în-
carce, de la carii și folos vremelnic se așteaptă-și împăratul
împăraților, mai. mult se cinstește.
Drept aceea așa cugetînd și îndelung sfătuindu-ne cu
cinstitul bărbat, fratele Rernbâld, marele magistru al Găsi-
tor hospitalului din Ierusalim, celor dincoace de mare, iubit
prietenul nostru, și cu prinții și baronii țerei noastre, cum am
putea împoporî crăimea noastră, carele mare pagubă a su-
ferit prin protivnica năvălire a neamului varvar, ce se nu-
mește 1 a tari, nu numai în pierderea averilor, ci și în ucide-
rea .hlcmitorilor, cu toții. în comun, întru aceasta ne-am nără-
vii ca:
(pentru că același magistru, cu. numele Găsei hospitalu-
lari., s-a legal pro sine și Gasa hospitalului, din bună voința
sa, că întru ajutorul crăirnei noastre, spre apărarea credinței
creștinești, va prinde arme după forma mai gios adusă și că
întru împGporîrea terci noastre ne va ajuta cu sfatul și cu
credincioasă împreună lucrare, nici se va trage de la condi-
țiile ce se vor pune acuși, în cartea aceasta)
să-i dăruim și dăm lui și prmtr-însul numitei Găsi tot pă~
miniul Zevrinului cu munții și cu toate ce se țin de dmsuî,
așișderea cu chenezaturile lui Ivan și al lui Farcaș, pînă în
riul Oltului, luînd afară pămîntul chenezatului voievodu-
lui Limoiu, care îl lăsăm olachilor (adecă românilor) precum
Lau avut aceștia și pînă acuma,
Tătuși, așa le dăm, cît ținem pentru noi și pentru urmă-
torii noștri gimătate din toate folosurile, veniturile și slujbele
din tot pămîntul Zevrinului și al chenezaturilor ce s-au nm
mit; mumai ceelaltă gimătate dîndu-o spre traiul numitei
Căsi; și do-aci luînd afară besericele cele făcute și care se vor
face în toate pămînturile mai sus zise, dintru ale cărora veni-
turi nemica ținem pentru noi, rămînînd în loc cinstea și că-
dințele arhiepiscopilor și ale episcopilor, care le-au avut
mai nainte.
Luîndu-se afară și toate morile împregiurul hotarelor
acelora făcute și cele de a se face, măcar unde, afară de cele
dintre Litva cu olatele și semănăturile făcute cu cheltuielile
fraților Căsoi aceiia, cu fînațele și cu pășunile pentru dobitoa-
cele lor, așișderea cu pescăriile care sînt acuma sau se vor
face prin dînșii, care toate le lăsăm spre folosul fraților aces-
tora.
Pescuitul din Dunăre și pescăriile din Celeg le ținem nouă
și zișilor frați, de comun; așișderea și gimătatea tuturor veni-
turilor și a folosurilor, carii se vor culege craiului de la ro-
mânii carii lăcuicsc în Litva, cu ținutul Hârșocului, va fi a
craiului, Casa hospitalului va lua ca mai în siîs.
Aceasta încă o voim, ca muniții români să fie detori a
sta întru ajutorul zișilor frați, bine gătiți de oaste spre apă-
rarea țerei și spre izbînda necuviințelor ce ni s-ar face prin
străini, și în asemenea întîmplare, frații încă să fie detori
a ajuta pre olachi sau români, cit le va fi cu putință.
La acestea, din sările care se vor putea duce din măcar
carea ocnă din Ardeal, cu cheltuielele de comun, adecă cu
ale noastre și ale fraților, spre folosul numitului pămint
sau ținut și al părților celor de către Bulgaria, Grecia și Cu-
mania, rămînînd în locul său cădința episcopească.
Așișderea și din banii carii vor cură acolo din voința cră-
iască și sfatul magistrului Casei, carele va fi, gimătatea o
ținem nouă, precum s-a zis, și despre cclcalalte venituri,
iară ceelaltă gimătatc se va da spre folosul numitei Căsi,
rămînînd întregi cădințele besericilor.
Orînduialele, care le va face numita Casă și magistrul des-
pre sentințele și judecățile boierilor și ale altora, care li s-au
dat lor, pentru că de airilea au venit să lăcuiască acolo, încă
le vom avea plăcute și statornice, rămînînd întreagă partea
37
noastră din venituri și din folosuri. Adăugind aceasta, că, de
se va da sentenție de vărsare de sînge împrotiva mai marilor
țerei aceiia și se vor simți îngreuiați, pot face recurs la
curtea noastră.
Adăugăm și aceasta, că, de ar veni vreo oaste asupra crăi-
rnei noastre, de ce să ne ferească Dumnezeu, atunci a cincea
parte din ostașii țerei aceiia să fie detori a veni și a se bate
pentru crăimea noastră. Iară de vom porni noi oastea noas-
tră asupra Bulgariei, Greciei și a Comaniei, a treia parte
din cei harnici va ieși, și din dobînda, și cea mișcătoare și
cea nemișcătoare, numita Casă va lua parte, după numărul
ostașilor din Zevrin și după armele lor.
Lingă acestea am dăruit numitului magistru și prin dînsul
Casei hospitalului, de la rîul Oltului și de la munții Ardealu-
lui, toată Cumania, supt acelea condiții, care s-au zis mai
în sus despre Zevrin, luînd afară țeara lui Seneslav, voie-
vodului olachilor (românilor), carea o lăsăm acelorași, precum
și pînă acuma o-au ținut și tocma supt condițiile acelea, care
s-au orînduit mai în sus despre țeara Litva.
Iară aceasta nu vrem a o trece, ca de la intrarea ceadin-
tîi a mai adeseori numitilor frați, pînă la 25 de ani, toate
veniturile Cumaniei, întregi le va avea numita Casă, afară
de țeara lui Seneslav, cea mai nainte zisă, din carea numai
gimătatea veniturilor și a folosurilor o va dobîndi.
Iară după ce vor trece acei 25 de ani, gimătatea tuturor
veniturilor, folosurilor și a slujbelor, prin frații numitei Căsi,
pre carii îi va primi și jura mărimea crăiască, se va plăti
fiscului, ci așa, ca tot al cincilea an să se socotească prin
trimisul nostrp, toate veniturile, slujbele și folosurile, care
vin de-acolo. Iară cheltuialele care se vor face în paza cetă-
ților sau a tărimilor, precum nouă, așa și fraților trebuie să
fie comune, rămînînd alte condiții pentru noi și luări afară
pentru Casa hospitalului în Cumania, precum despre bese-
rici, mori și altele, care toate s-au însemnat mai în sus, des-
pre Zevrin.
La zidirea cetățelor în Cumania și la apărarea ei împro-
38
tiva oricăror nemici, vom fi întru ajutor fraților, cu sfatul
și cu puterea, cînd va fi de lipsă și vom fi poftiți, încă și în
persoana noastră mergînd acolo, de nu vom fi împiedecați
cu altele.
Le-am mai dăruit acelor frați pămînt de 400 de pluguri
în Felcetig sau airilea în Ardeal vom împlea numărul acesta,
unde ni s-a părea că este mai de folos fraților la intrarea în
Cumania sau în Zevrin; despre carea dăruire vom da carte
osebită.
Deci, ca Casa hospitalului mai pre ușor să poată aduce
pre mare, de ce va avea op spre folosul țerei noastre și a lor,
le-am dăruit cetatea Sc-ardona de lîngă mare, /Cu toate că-
dințele, cîte se țin de dînsa și prediul Teisât, cu hotarele și
folosurile, cu care le-a ținut prea iubitul nostru frate, răposa-
tul craiul Coloman, rămînînd cădințele besericilor întregi.
Presto aceasta am dăruit mai sus numifilor frați păinîntul
Vâila chemat,, de lîngă Dunăre, nu departe de Zemlin, sco-
țîndu-1 de supt cetățuica Crașăului, cu toate cădințele și folo-
surile lui, cum l-a fost ținut Nicolae, fratele lui Hugolin.
Mai încolo, magistrul adeseori zis mai nainte pentru daru-
rile noastre, care le facem sau le-am făcut, apoi pentru prici-
nile mai gios scrise, a făgăduit, cu numele zisei Căsi, că va
prinde arme asupra tuturor păgînilor, ori de ce neam vor fi,
așișderea și împrotiva bulgarilor; iară în coantra altor șis-
matici, numai atunci cînd vor vrea să se apuce de crăimea
noastră va da ajutor; și acuma va aduce spre slujba țerei
noastre 100 de frați bine într-armați și cu cai buni gătiți.
Iară în coantra oastei creștinești, care ar vrea să intre în
țeara noastră, s-a legat, cu numele zisei Găsi, că va da 50
de frați într-armați, spre paza și apărarea cetăților și tărimi-
lor celor din margini, precum sînt Pojonul, Mojonul, Șopro-
nul, Cetatea-de-Fer, Cetatea-Albă și mai în gios, unde va
vrea craiul să-i așeze; și 60 împrotiva tătarilor, de se va
întîmpla ca ei să intre în țeara noastră, ce să nu dea
Cel de Sus! Cărora tuturor, pînă ce vor fi în paza cetă-
ților și a tărimilor, craiul le va da leafă.
39
S-au adăogat și aceasta, cu numele Căsei, că magistrul
carele se va trimite de presto mare sau de airilea, spre
ocîrmuirea Căsilor din crăimile noastre, în intrarea sa va fi
detor a făgădui, supt jurămîntul cel în cinul său obicinuit, că
va fi credincios craiului și terci, că va ținea el și pre ai săi
inca-i va sili să țină fără de înșălăciunc toate -cîte s-au zis
mai sus. că va avea grijă și se va sîrgui ca să se împoporască
fisele teri ale crăimei noastre și că pre proștii din crăimea.
noastră, ori de ce condiție sau neam vor fi, și pre sasii sau teu-
tonii din crăimea noastră, nu-i va primi să lăcuiască în țevile
nuu sus zise, fără de osebită crăiască îngăduință.
Presto acestea am adăogat- noi și a primit zisul magistru,
cu numele numitei Găsi, că do s-ar întîmpla ca magistrul,
carele va fi, prin sine sau prin ai săi, să calce vreuna sau mai
mutic din condițiile Ia care s-a legat mai sus, și a treia oară
dojonindu-se. n-ar băga de samă, și marele magistru, cel de
presto mare, cercat fiind despre partea craiului, după cuviință,
încă n-ar îndrepta sminteala, supt cursul unui an, după ce
înștiințat, sminteala să-o îndrepte judecata crăiască, după,
plăcerea ei. luînd veniturile numitei Găsi sau almintrelea,
cum va fi și sminteala.
Așadară. ca toate și ficși ecarea dintre cele ce s-au cetit
acuma în auzul nostru și al baronilor noștri, să. aibă tărime
de pururea, incit este din persoana noastră, am dat dreapta
cea crăiască si am făgăduit ca, pînă cînd se vor ținea legăturile
cele despre partea Găsei făcute, noi încă toate cîte s-au scris
mai în sus, le vom ținea și vom face ca să se țină și de alții,
dind cartea aceasta întărită cu bula noastră cea de aur și
pre mai adese ori zisul magistru, în numele Găsei hospitalu-
lui ceii numite, am poruncit să-1 sfătuiască credinciosul și
iubitul nostru magistrul Abil, prepositul din Alba și supt*
cancelarul curței noastre/ Dat prin mînile cinstitului părin-
telui Benedict, arhiepiscopului Colocei și căncelarului curței
noastre. Fiind c.p. Ștefan, arhiepiscopul Strigonului, iară epis*
copL» în anul de la întruparea Domnului 1247, 3 none, iunie-;
în anul crăimei noastre 12.“
Din diplomatul acesta, care se află Ia comitul Franțisc
Seceni, poli vedea că românii, după ce au pierit paținachii
și s-au alungat comunii cei adevărați din Dachia Veche, cum
s-a arătat la anii 1122, 1152, 1186, nu numai numele var va-
rilor acestora bau primit, dmdu-li-sc lor de altii, ci forma împă-
răției lor încă o-au ținut, pentru aceea au avut atîtea chcne-
zațuri, cîte vezi în hrizovul acesta; ba încă și mai multe, căci
cine știe cîte chenezaturi au fost în toată Comania? de vom
lua pentru Comania tot pămîntul cit este de la Olt și munții
Ardealului, între Nistru și Dunăre, pînă în Marea Neagră, cum
face craiul Bela, carele Cumania așa luată nu o-a avut supt
sine vreodată, fără numai a dorit să-o aibă și pentru aceea
o-a și dăruit ioannitelor, despre carii așa scrie Enghel:
„Mi se vede că ioanitelc sau n-au intrat Ia stăpînirea
Zevrimdui, sau, de au intrat, au trebuit curînd să iasă, pentru
puterea pro Ciclicilor din vecin i, sau că doară s-au chemat de
însuși Bela al patrulea la războiul din Știria? care l-a început
in anul 124W;
Anul 1272, Nu s-au pulul nărăvi istoricii ungurești des»
pre moartea lui Bela al patrulea la anul 1270, nu se pot și
la anul de-acum nărăvi despre moartea lui Ștefan al cinci-
lea, Eu, ca să nu-mi stric vremea în zădar, despre moartea
lui Ștefan al cincilea, iarăși țin cu Haner, la carele vei afla
că în anul de-acum s-a întîmplat, și în anul de-acum i-a și
urmat fiul lui, Ladislav al patrulea, carele s-a poreclit Coman
sau Cum pentru fetele de român, cum s-a arătat la anul
1239,
1	Pentru paza hotarelor, Bela al IV-lea a chemat în anul 1247
Ordinul Cavalerilor loaniți sau Ospitalieri. Pentru aceasta li s-a dat
un document scris, cu drepturile și obligațiile lor, cunoscut sub nu-
mele de Diploma cavalerilor loaniti. Acest âocument este de cea mai
mare importanță pentru noi, deoarece atestă primele formații social-
politicc românești din evul mediu.
41
Zice Haner că Ștefan al cincilea a învins intiiași dată
Bulgaria și el s-a și numit mai întîi pre sine crai Bulgariei, ci
zisa cinstitului llaner, măcar că cheamă întru ajutor pre
Turoție, Bonfinie și pre Reva, nu e de a se crede, pentru că
Bulgaria întreagă, cum am arătat la anul 1259, ungurii nu
o-au avut supt sine vreodată și crai Bulgariei încă nu Ștefan
al cincilea s-a numit pre sine întîiași dată, ci tatăl său, Bela
al patrulea, cum s-a arătat la anul 1236L
Mai de a se crede ar fi. ce scrie Enghel: că „în anii din
pruncia lui Ladislav al patrulea, doară în anul 1272, chenezul
românilor celor din partea țerei de presto munți, Lithen, s-a
lăsat de ascultarea de Coroana Ungurească și de banul Zeve-
rinului și nedînd vre-un tribut, se purta ca unul cui nu-i
poruncește altul, ci oarecare generar unguresc, anume magis-
trul Gheorghe, a bătut pre Lithen, și pre Bărbat, fratele Iui,
La prins, și așa i-a făcut pre amindoi iarăși tributari/''
Pînă aci Enghel, și i-aș crede, ca la un prieten, de n-aș fi
cetit în hrisovul lui Ștefan al cincilea, cu care a întărit în.
anul 1272, 10 calend. iunie, alt privileghion al mănăstirei
din Chert, că, în anul de-acurn, Lavrentie a fost ban Severi-
nului sau Craiovei, iară nu Gheorghe, precum arată Corni-
des.
Anul 1273. Ștefan Catona zice că episcopul din Olomnt
■așa a scris în anul de-acum, lui Grigore al zecelea, papei de la
Roma: „Iară primejdiile care pot veni creștinătăței din Unga-
ria sînt acestea: întîi că în crăimea ăceea se țin’comuni (sau
roipâni)2, carii nu numai străinilor, ci și țerenilor le sînt
groaznici, pentru că nu se bat ca alții, ci nepărtinind porunci-
1	Regii unguri se numeau și regi ai bulgarilor pentru că ocupaseră
Vidinul și Plevna, pe care le încredințaseră unui boier bulgar Iaci b
Sviatoslav, care devenea în felul acesta vasalul coroanei maghi; rc.
Șincai are dreptate cînd afirmă că ungurii n-au stăpînit toată Bulg; ria.
2	Șincai crede ca este vorba de români de rit grecesc. De fapt, avem
de-a face cu încercări ale cumanilor pagini de a converti pe ungurii
creștina li.
42
lor și bătrînilor, pre tinere și pre tineri prinzîndu4 îi fac de
legea lor cea rea, întru atîta, cît așa foarte și-au înmulțit
puterea sa; de-unde Ungaria cu toate țerile vecine stă în
primejdie. Tot întru aceea crăime se sufere aiavea eriticii
și șismaticii, carii fug din alte teri. Iată, însă crăiasa Unga-
riei e română, ale căriia frății sînt și au fost păgîne. Două
fete ale craiului Ungariei s-au măritat după ruteni, carii sînt
șismatici. Sora craiului acestui tinăr s-a dat’ protivnicului
besericei/
Româna, carea au fost crăiasa Ungariei, a fost Elisaveta,
fata lui Cuten, muierea lui Ștefan al cincilea și mama lui
Ladislav al patrulea, după cum scrie Deserichie, iară prin
’protivnicul besericei se înțelege Andronic PaleologuL Mai
pre-urmă înseamnă că frățiile Elisavetei, pcmtru aceea se
zic păgîne, pentru că n-au fost lătine»
Anul 1274. • Judecata lui Matlieu, voievodului Ardealu-
lui, carele se află la Catona, nu pentru alta o aduc aci, fără
numai ca să se știe a cui a fost Mirislăul mai de demult.
Judecata aceea sună așa: „Noi, magistrul Matheu, voievo-
dul Ardealului, comitul Solnocului, facem înștiințare, prin
rîndul acestora, tuturor că doamna, văduva lui Urban, și
Mihail, feciorul ei, prin Paul, comitul din Diog, fratele cernitu-
lui Andrei, procâtorul ei, sorocind înaintea noastră la lege pe
Petru, fiul lui Petru celui mare din Mirislău, pentru ucide-
rea numitului Urban — Vîrtholomei, protopopul din Turda,
decanul atunci al besericei din Alba, în locul și cu numele a
răspuns. — După forma cărților cinstitului părintelui Petru?
din mila lui Dumnezeu episcopului Ardealului, — pentru
numitul Mirislău și pămîntul, în care Urban numai din îngă-
duința lui Petru celui mare lăcuia, am judecat ca să se s tu-
tuiască într-însul capitulul din Alba. Și fiindcă capitulai,
pentru starea păcei, trebuia să se Împace și cu judecătorul,
cu noi încă s-a împăcat, plătindu-ne 15 maree. Și așa s-a
potolit și stins toată mînia și pizma de pururea între îmbe
43
părțile. Dat în Alba Giulei, în ajunul Botezătorului loan,
anul Domnului 1274/'
Anul 1276. Lăudatul Catona, la anul de-acum, mai aduce
hrisovul acesta: „Capitulul fericitului Mihail din Ardeal.
Voirn să vină la înștiințarea tuturor celor de-acum și celor
viitori, că un pămînt, — ce se cheamă Crișfeu din comitatul
Biliarei, care e hotăriș cu pămînturile fiilor lui Micula și cu
pămîntul Ținco, supt știute și bătrîne mete, l-am dat cinsti-
tului părintelui Petru din mila lui Dumnezeu epului Ardea-
lului, prelatului nostru, și episcopiei lui, în schimb pentru
pămînturile episcopești, unul din comitatul do Hunod, ce
se cheamă Pispuchi și este lingă Strei, altul din comitatul
Albei, de lingă Murăș, cose chiamă Othmar, căci sînt vecine
cu celelalte prediuri ale noastre, ca zisul Crișfeu, numitul epi-
scop sau episcopia lui, pururea să-l aibă, cu toate veni-
turile și folosurile lui. Dat în ziua S. Ecaterinei vergurei,
din anul Domnului 1276.“
Crișfcul e lingă satul Oșorhei, care și acuma este al-fecio-
rilor lui Micula, adecă al Chimineștilor și al Cobușeștilor, dară
nu este în comitatul Biliarei, ci întru al Clujului. Pispuchi
mi se vede a fi Pișchi sau Simerea.
Maria, fata Evloghiei, a surorei împăratului Mihail Paleo-
îogului și crăiasa Bulgariei, încă nu înceta a ațlta pre Con-
stantin, bărbatul său, asupra unchiu-său, pentru Mesemvria
și a apăra pro șismatici asupra patriarhului din Țarigrad, a
lui loan Bec,
Anul 1284. La anii trecuți mai adeseori am arătat că,
după anul ll52, prin comani și prin schithe istoricii, mai ales
cei grecești, pururea au înțeles pre românii cei din Moldova și
cei dinValahia. Așișderea am arătat la anul 1236 că schithele
carii au trecut atunci Dunărea, de frica tătarilor și presto
voia bulgarilor au trecut Hemul, au fost vlahii sau românii,
'44
deșpre carii, la anul de-acum, Pahimer așa scrie: „Pre împă-
ratul Andronic cel mai Bătrîn, tot același prilej l-a îngrijat
pentru vlahi. Neamul acesta era cobîrlău și nestatornic cu lă-
cașul, dară pe vremea aceea lățit prin fracturile ce se întind de
la oștezele Țarigradului, pînă la Bizia și mai departe, prin caro
locuri înmulțindu-se fără de samă, se putea avea prepus
despre dînșii ca nu cumva să adaoge mare putere schithe-
lor, carii se zicea că acuși vor să năvălească, fiind trași în
partea lor prin asemănarea viețuirei și doară și prin cumine-
carea sîngelui și a urzirei; pentru că se zicea a fi afilia, citi
nu se pot lezne număra, toți, din tinerețe, învățati a suferi
toate greutățile și mișălătățile, ca unii carii s-au născut și
crescut în locuri aspre și cu asprime: nici averile lipseau
din venitul turmelor și al ciurzilor, care le hrăneau în pășu-
nile cele mai bune; mai pre-urmă în meșteșugurile de oaste
încă nu erau nedeprinși, fiindcă nu numai în toate zilele
vin au, ci adeseori cu bărbați intr-armați încă așa se luptau,
cit mai totdeauna erau biruitori. Ca să împiedece primejdia
aceasta, împăratul a judecat a fi bine ca pre neamul acesta
să-l treacă din partea cea de către apus în cea de către răsă-
rit și să-l așeze presto mare, în direptul Țarigradului; și afară
de aceasta, ca să-i stoarcă toate avuțiile, ca nu cumva, știin-
du-și ei puterea sa, cu numărul lor să se mîndrească și cu biu-
șugul bucalelor să se îmbuiecească. Amindouă s-au făcut
cu toată sîrguința, pentru că nu numai dări a stors de la ci
nespuse, ci și preste Helespont a trece i-a silit fără milă, ce
lor cu mult mai greu le-a căzut, decît orice dare. Pentru că
prilejul mu tarei/ce ii în grabă făcute, pentru cruzimea osta-
șilor, carii fără de mila îi întețea, lucrurile sale, cele cu
mare preț cumpărate, acolo unde șezuse, care nu se puteau
lezne purta, sau trebuiau să le piardă, lăsîndu-le ei de bună
voie sau furindu-le tîlharii, sau se sileau a le vinde fără nici
un preț. Lingă acestea, mutarea s-a făcut cînd era iarna mai
grea, pentru care mulți oameni și multe dobitoace, mai ales
din cele tinere, mu pierit, de-unde foarte mare pagubă li s-a
întîmplaL Și nefiind dedați cu aerul nici oamenii, nici dobL
45
toacele, mureau cu gloata, pentru carea întîmplare au fost
siliți să-și cumpere pe bani slobozenie de a se putea înturna
la locul nașterei lor, almintrelea vedeau că anevoie vor putea
scăpa de pierire și ei și familiile lor/4
Gîndeam că prea vestitul Enghel, din cele ce scrie aci
Pahimer, se va sili a descurca cele încîlcite, dară după mare
bătaie de cap, am priceput că necum să fie descîlcit cele în-
curcate, ci încă mai tare le-a încurcat, pentru că zice în Isto-
ria Valahiei: „în anul 1284 au venit mulțime de români din
Thrachia în Ungaria supt apărarea craiului Ladislav, carii,
după cum arată bulele patriarhului de la Roma din anul
de-acum, s-au așezat nu numai în Maramurăș, ci șiîntr-alte
părți ale crăimei ungurești, mai ales în Ardeal. Doară li s-a
dat lor pădurea vlahilor, adecă Țeara Oltului de-acum,
pentru că mai cu o sută de ani după aceea se află la anul
1372, dux nooae plantationis in Fogaras, povățuitor împlîn-
tărei ceii nouă în Făgăraș, ca să se vadă că ei au împoporît
țeara aceasta. “
Apoi în Istoria Moldovei iarăși scrie: „Ga să nu-mi scriu
munca de două ori, care le-am scris despre împoporîrea Mara-
murășului, în anul 1284, ș.c. prin români, în Istoria Ungari-
ei, partea I, pagina 430, nu le mai aduc înainte. Sfărmitura,
carea o aduce domnul consiliarul Șlețer în Istoria Lumei,
cartea 50, pagina 94, din patru analiști rusești, sună așa:
«Craiul Ladislav a dat românilor țeara dintre rîurile Mores *
și Tisia; locul se numește Criș. Se adunau românii și acolo
trăiau, luîndu-și muieri de unguri, pre care le-au trecut de la
legea lătinească în credința sa cea creștinească, pînă astăzi.»
După Miron, Cântemir, Filștih și mai toți istoricii moldo-
veni, din auzul de la cei mai bătrîni luat, de obște țin curn
că ei sînt prăsiți din Maramureș și tradiția sau predania
aceasta a lor e tocma adevărata/4
Pînă aci, preavestitul Enghel, carele apoi îndată aduce
povestea despre Dragoș, despre cățaua lui, ce s-a chemat
Molda, și despre zimbru, care poveste nu e vrednică de a se
46
scrie, fiindcă este numai bîrfeală și nu istorie adevărată,
precum voi a-ți arăta, începînd de la cele dinții zise ale
preavestitului Enghel.
Așadară zice dînsul că pădurea vlahilor, silva Blacho-
rum, despre carea am vorbit la anul 1224, a fost Țeara Oltu-
lui. Ci, cum au putut fi aceasta pădure, cind la anul 1215,
cum s-a arătat acolo, au fost împoporîtă? Zice mai .încolo
că, pre la anul 1372, Ladislav, domnul Țerei Muntenești,
s-a numit pre sine dux no^ae plantationis in Fogaras, de-unde
închide că românii, carii au venit din Thrachia, doară iarăși
au împoporît Țeara Oltului. Ci eu întreb: oare venit-au
în anul 1284 români din Thrachia în Ardeal, sau nu? pentru că
Pahimer despre aceasta tace, și eu am arătat la anii trecuți
cum că pre români, ungurii i-au aflat în Ardeal, în Bănat
și în partea Țerei Ungurești, cită este între Ardeal și între
Tisă, adecă și în Maramurăș. Așadară nu era op ca t eri le
acestea să se împoporască de nou prin români vehiți din
Thrachia, de au și venit vreunii la românii cei vechi de-aicea .
Ce vrea Enghel să arate din bulele papei și din sfărmitura,
prin Șlețer adusă, tocma face pentru mine, căci am arătat
la anul 1239 că comanii, carii au venit atunci supt Cuten
în Ungaria, au fost români din Moldova, și despre aceștia
vorbesc și bulele și sfărmitura, nu despre românii cei din
Thrachia veniți, precum însuți poți judeca din cuvintele
sfărmiturei.
Aceea încă am arătat, la anul 1241, cum că nu toți româ-
nii au trecut cu Cuten în Ungaria. Ba, ce e mai mult, la anul
1282 încă am arătat că Oldamur, povățuitorul comandor,
adecă al moldovenilor, în anul acela*s-a bătut cu'ungurii.
Cum poate fi dară ca Dragoș din Maramurăș să fie împopo ■
rit Moldova? pentru că tocma de ai zice că comanii nu sînt
tot una cu românii, tătuși, te voi întreba, dară colonia cea
vestită, despre carea vorbește împăratul Frideric la anul
1241, ce s-a făcut din Moldova?
înctt este pentru cățaua Molda și zimbrul lui Dragoș,
numai atîta zic,, că sînt povești ce nu trebuie luate în samă,,
47
căci rîul Moldova, de la care s-a numit mai pre-urmă toată
țeara, și mai nainte tot așa s-a chemat; iară capul cel de bou9
nu de la zimbru l-a primit Țeara Moldovei în țimiriul
său, ci* de la cetatea carea o-a zidit împăratul Traian, în
Dachia-cea-Veche, și s-a chemat Capul boes, Capul-Boului3
precum s-a arătat la anul 106, din Procopie.
Anul 1291. Nicolae al patrulea, papa de la Roma, dnd
trăia încă împăratul Mihail Paleologul, fusese trimis de ante-
cesorul său, numai ca un sol la Țarigrad, ca să lucre pentru
unirea besericei. Acolo, în poiata de la Vlaherne, odineoară
s-a întîlnit cu loahlm, arhiepiscopul Bulgariei, carele i-a
făgăduit înaintea împăratului că el nu se va trage de la unire.
Drept aceea făcîndu-se Nicolae patriarh după aceea, și-a
adus aminte de făgăduința arhiepului, și în anul de-acum,
trei cărți a scris: una craiului Gheorghe Tertere, pre care
îl numește împărat, alta arhiepului și a treia Iiinei, crăie-
sei Serbiei; celor doi, îndcmnîndu-i la unire, iară aceștia
dojănindu-o ca să stea de dînșii. Tute trele cărțile acestea se
află la Rainald și la Aloisie Gvera. Iară craiul Ungariei,
Andrei al treilea, încă au dat trei hrisoave în anul de-acum
unul lui Ugrin, altul faurilor din Trăscău, al treilea ocnenilor
din Turda, Al lui Ugrin1 sună așa: „Noi Andrei, din mila lui
Dumnezeu craiul Ungariei, înștiințăm pre toți, cărora se
cuvine a ști, cum că făcînd noi tuturor boierilor (nemișilor),
sasilor, secuilor și vlahilor, în părțile Ardealului, cu însuși
ei adunare la Alba-Iulia, pentru îndreptarea statului lor?
din sfatul tuturor mai marilor besericești și al baronilor, carii
ne stau întru ajutor, magistrul Ugrin, iubitul și credinciosul
1 Acest document atestă continuitatea românilor din Transilvania
și, datorită lui, putem să urmărim raporturile care s-au stabilit între
români și unguri după ce aceștia din urmă au pus stăpîniro pe Tran-
silvania^ Unul din" argumentele adversarilor continuității poporului
român era și acela că românii au ajuns în Transilvania venind ca
păstori transhumantă din sudul Dunării, în secolele XII— XHL De
aceea, românii au ocupat regiunile înalte. Pe baza unei asemenea eon-
<3
nostru, sculîndu-se în adunarea aceea, a poftit ca prin noi
să i se întoarcă și dea îndărăpt niște sate, ce sînt lingă Olt 5
se cheamă Făgăraș și Zumbotheli (Sîmbăta) și sînt luate eu
nedreptul de la dînsul, arătînd despre dînsele hrisoavele și
privileghioanele sale și noi încă vrînd a ne mai înștiința despre
numitele sate, oare fost-au ale magistrului Ugrin, sau nu?
cu aceiași nemiși (nobili sau boieri), sași, secui și olahi (sau
români), cu de-adinsul am făcut să se cerce, oare zisele sate
sînt cu direptul și după lege ale magistrului Ugrin? carii .toți,
și fieștecare, ne-au spus că mai sus zisele sate, Făgărașul
și Zumbothelul, sînt și au fost ale magistrului Ugrin și ale
mai marilor săi. Noi drept aceea, fiindcă am cunoscut că știm
că satele acelea, cu direptul și după lege, se țin de magistral
Ugrin, cu toate folosurile și veniturile lor le-am dat și întors
îndărăpt aceluiași magistru Ugrin și prin dînsul moștenitor
lui și următorilor moștenilor lui, ca să le aibă cu cădință
de pururea și neputincioasă de a se chema îndărăpt, cu acela,
modru și deplinire, cu caro le-au avut și ținut mai marii Iui,
Dat in Ălba-Giulei, în dumineca Invocaetl, anul Domnului
1291.u
Hrisovul acesta se ține în capitulai Bălgradului din Ardeal
și din porunca împărătească s-a dat afară în anul 1768 satu-
duzii se susținea în vremea lui Șincai, și după aceea, că românii con-
stituie o populație tolerată, care nu se poate bucura de drepturi po-
litice și economice, ca celelalte populații care locuiau în Transilvania.,
Aceste argumente și concluzii sînt strălucit infirmate de documentul
pe care Andrei al IILlea ba dat lui Ugrin. Din acest document reiese
limpede că românii s-au bucurat în primele secole ale stăpînirii ungu-
rești de aceleași drepturi pe care le aveau ungurii înșiși. Se poate
constata pe baza acestui document că românii nu erau o populație de
păstori sosită în acest moment în Transilvania, ci că ei aveau o pătură
de nobili care se bucurau de drepturile și obligațiile nobilimii regatului
maghiar. Una din aceste obligații era aceea de ,a asista pe rege în
timpul judetfații. Această obligație era costisitoare pentru epoca respec-
tivă, pentru că nobilii trebuiau să vină la locul de judecată cu 0
suită potrivită rangului lor, pe care o întrețineau ei înșiși pe întreaga
perioadă cît dura rezolvarea litigiilor aduse spre rezolvare în fața
regelui. Participînd la judecățile regale, nobilii români se bucurau
deci de aceleași drepturi și obligații ca nobilii unguri..
40
Iui Brulia din scaunul Șincului Mare, Despre care așa scrie
Enghel: „La anul 1290 era un născut român, anume Ugrin,:
domn și stăpîn Făgărașului și Sombotheiului. Familia
Văcărescului ține stema sau țimiriul Făgărașului pină astăzi,
în tru aducerea aminte că l-a stăpînit oarecînd, precum scrie
Eder.“
Tocma bine că Eder, colega meu cînd și eu eram director
preste scoale, îmi veni aci înainte, pentru că el este acela
care încă a cutezat scrie în Hrisul Instanței românilor din
Ardeal, că aceștia pururea au fost numai suferiți în numita
țeară, iară nu primiți. Eu în Antihrisul meu hm fost răspuns la
toate bîrfelele lui, ci, dacă nu s-au putut tipări pentru telea-
gă, îl întreb acum din căruță, au nu e primit un neam în țeara
aceea, în care șede și judecă dimpreună cu craiul său? — Ci
tu mai cetește, care le-am scris la anii 1215 și 1224.
Faurii cei de fer din Trăscău, precum arată hrisovul
iarăși al lui Andrei al treilea, din anul de-acum, care se află
la Cornides, a fost chemați din Austria-de-Sus în 'Ardeal,
ca să aibă acelea cădințe, sentințe și slobozenii și aci, care
ie-au avut în patria sa, ci năvălind tătarii în Ardeal, le-au
ars toate dreptățile» Drept aceea numitul crai iarăși li le-au
înnoit.
Așișderea a făcut și cu ocnenii din Turda, cu carii iarăși
au fost lucrat aceiași tătari. Hrisovul pentru aceștia dat
tot la același Cornides se află.
Anul 1310. La atîta agiunsese în anul de-acum Carol
Robert, cit alta nu-i lipsea, fără numai să se încoroneze, ci
coroana Ungariei se ținea oprită de Ladislav, voievodul
Ardealului. Ca și aceasta să se poată căpăta la mînă, cardina-
lul Gentil a afurisit pre Ladislav voievodul, de nu-o va da,
carele drept aceea o-a și dat supt forma carea urmează și se
aduce de Cornides, așa sunînd:
„Noi, Ladislav, voievodul Ardealului și comitul de Zonuc,
prin rîndul acestora, facem înștiințare tuturor cărora se
50
cuvine, că clin ceasul și ziua această mare, pre domnul Carol,
din mila lui Dumnezeu crai Ungariei, îl cunoaștem și-l pri-
mim în firesc și legiuit domnul nostru și primim ca lui cu
cădință să-i slujim, ca unui domn al nostru, în propria per-
soană și în toate frățiile noastre, care vor să primească sfa»
tul nostru și să stăm lingă dînsul întru toate, cu ajutorul și
cu puterea, cîtă vom avea și avem; și atingînd lemnul făcătoa-
rei de viață crucei Domnului, în mînile cinstitului părinte-
lui domnului Thomei, arhiepiscopului Strigonului, am făgă-
duit pe credință că, măcar cînd va vrea domnul nostru cra-
iul, să vinăla părțile acelea, unde vom fi noi, cu toată cin-
stea și sfiala, precum se cuvine domnului nostru, îl vom pri-
mi și fără de vreo primejdie i-om sluji cu credință. Și co-
roana crăimei lui, la ziua pusă, pre opt zile ale sîntului loan
Botezătorului, i-o vom duce îndărăpt, sau de cumva același
domn al nostru, mai nainte de terminul zis, măcar cînd ar
veni cătră părțile Ardealului, însuși lui i-o vom da și întoarce;
ci așa, ca în ziua aceea să-i dăm cererile noastre și să cerem
prin darul crăiesc ca pre noi să ne iubească și să ne dăruiască,
precum se cuvine măriei crăicști. Iarăși i-am făgăduit ca-i
vom întoarce și lăsa baia de argint din Rodna, comitatul...
comitatul.de Schibun, comitatul secuilor, satele Deej, Cluș
și Zeheli (doară Zlacna), cu deregătoriă cămerei, carea a
obicinuit a se ținea în numitele sate. La care, că se vor tare
ținea și face prin numitul Ladislav voievodul, ne" legăm:
Omodeu palatinul, magistrul Dominic, supt pedeapsa jură-
mîntului strîmb, supt făcătorul de viață lemn al crucei
Domnului, împreună cu numitul Ladislav voievodul, cinsti-
tului părintelui domnului Thomei, arhiepului din Strigon,
și cucernicului bărbat, fratelui Dionisie, lectorului din cinul
fraților minoriți, penitențiarului și capelanului cinstitului
părintelui și domnului fratelui Gentil, din mila lui Dumne-
zeu cardinalului dintre preoții ai besericei sîntului Martin,
din munți, solului apostolicesc, jurînd de față. întru a că-
ruia lucru mărturie și tărime de pururea, am făcui să se
Întărească cartea aceasta cu pecețile: a mea și ale numi-
51
Iilor palatinului Omodeu și magistrului Dominic. Dat în
Seghedin, joi duminica Indica, în anul Domnului 1310G
Așa capăt hui coroana Carol Robert, s-a și încoronat
in Alba-Crăiască, în 28 avgust al anului de-acum.
Cîte smintește Bonfinie vorbind despre încoronarea lui
Carol Robert, le arata Mâner, nici e minune că greșește Bom
finic, căci a fost străin si a scris despre Ungaria mai mult
pentru hani decit pentru adevăr.
Anul 131L în anul acesta a dat craiul Carol Robert
hrisovul care- va urma lui loam fi ni ui lui Geubuh din care
s-au prăsii. BetleneștL Cum că Geubul a fost român, numele
lui încăd arată. Iară Hrisovul,’la Cornides sună așa: „Noi,
Carol, din mda lui Dumnezeu craiul Ungariei ș.c. prin acestea
înștiințăm pre toii cărora se cuvine că noi. pentru credința
și vTcduicde serbiei ale lui Toan, fiului lui Geubul din. Bistriță,
cere ne-a arătat, cu toată căldura credinței, în multe fapte
si rm arată, salul ce se cheamă Pelendorf și este între Iad
și între munți, în comitatul Bistriței, care sat este crăiesc
și se line de dăruirea crăiască, l-am dat, cinstit și dăruit
numitului luau, cu toate veniturile și folosurile și prin dîn-
sul, moșlenilor lui și următorilor moștenitor lui, ca cu cădință
de pururea si cu pace sa-1 țină, aibă și moștenească, fagă-
duindu-i că, cit se va aduce scrisoarea aceasta la noi, îndată
vom întări dăruirea aceasta a noastră, cu privileghionul
nostru. Dat in Ruda. la începutul Părcsimei. în anul Dom-
rmlui 131 I ?'
Anul 1312, Măcar că Carol Robert era încoronat craiul
Ungariei, tătuși avea destui vrăjmași ascunși și apriați, pen-
tru că fusese cu sila dat crai prin papa de la Roma. între
cei apriați. cel mai cumplit dujman al lui era Malheu din
Trencin, pentru că avea foarte mulți cu sine, ci pre acesta
încă La învins și așezat în anul de-acuim
Anul 1315. La anul acesta iarăși frumos hrisov vine des-
pre luminății comiți Vaș, despre carii am scris și la anul 1230.
Hrisovul acesta se află la C-opi și sună așa: „Noi, fratele NL
colae, din mila lui Dumnezeu, arhimandritul mănăstirei din
Cluș și tot conventul locului aceluia, facem înștiințare prin
rîndul acestora tuturor, cărora se cuvine, poiitru’ aducere
aminte, cum. că loan, fiul lui Toșnaci (Tosnach) despre o
parte, loan, fiul lui Emic și lacob, fiul lui Ciama (Chama),
pentru sine și pentru comitul Nicolae, castelanul din Ciceu,
despre altă parte, dimpreună cu omul nostru, carele a fost
trimis mărturie, nc-au spus cu gura că intr-un sat al lor,
carele se cheamă Vașuntelche și este în comitatul Dăbîcei, din
comun sfatul și voința lor, așa s-a împărțit între sine: că
tot satul Vașuntelche, fiind de față mărturia noastră și oa-
menii măritului bărbat Nicolae, voievodului Ardealului și.
comitului de Zonuc. Lorand, fiul lui Artolf, și Giula, frateto
lui, și loan, fiul lui Martin, solgăbirâele din comitatul DăbG
cei, l-ar fi împărțit în trei părți asemene, doschilinindude
de laolaltă prin mctele și marginile mai în gios scrise. Din care
două părți, de către răsărit cu toate fdosurile și veniturile
lor, ar fi venit și rămas lui loan, fiului lui Toșnaci, și moște-
nitor lui, ca să le țină și aibă de pururea, iară ceelaltă a treia
parte, carea este de cătră apus, așișderea cu toate folosurile
și veniturile ei, ar fi venit fiilor lui Emic și lui lacob și moște-
nitor lor, ca să-o moștenească, țină și aibă cu cădință de pu-
rurea. Iară metele, cu care se osebesc părțile de laolaltă,
precum ne-au spus muniții părtași și omul nostru, in rînd
așa se osebesc: că începe întii de la partea de către apus,
preste trei mete mari, de demult și căpctenești, dintre care
una osebește de la satul ce se cheamă Șucocna (Sec), alta
de la Buziăș, și a treia este meta lor; de-acolo iasă către răsă-
rit oblu și vine la o metă de pămint, ce este într-un loc bere,
deaci se sloboade oblu și începe așișderea o metă, ce este
pusă intr-un deluț; de-uiide pogorînd tot într-acolo, vine la
o metă, ce este in pămînturile cele de arat, și tot oblu se mai
pogoară și vine la un izvor, lingă care sînt două mete, una
veche și alta nouă, prin părăul acela mergînd, împreună
alte două mete în capul satului, de-acolo se întoarce spre
amiaz și in mijlocul satului împreună o metă și din metă
în metă mergînd în mijlocul satului împreună trei mete și
încă mergînd intr-acolo, vine la o metă, carea este înaintea
căsei preotului; de-acolo se suie la dîlmă și vine la o metă,
ce este lingă cale; de-acolo se suie pe dîlma aceea și vine la o
metă, carea este pusă la arburi, de-unde mai suindu-se pînă
in vîrful dîlmei, vine la trei mete căpetenești, dintre care una
se numește Lucașâr, carea desparte de la pămîntul Pulin
și acolo se sfîrșește.
Afară de acestea s-au legat numiții părtași ca niciodată
să trebuie sau să poată zisa împărțire vreunul dintr-înșii a
o strica sau a o chema înapoi. Iară de cumva o-ar strica sau
chema înapoi, numitul comitul Nicolae Vas, numiții săi
loan și lacob să fie detori a-1 sili și a-1 strînge ca să-o țină.
Mai încolo numiții loan și lacob, și despre partea sa și des-
pre partea comitului Nicolae, s-au legat că lui Andeca și
lui Petru, fiilor lui loob, în pîra care o-au împrotiva numitu-
lui loan, fiului Toșnaci, nu le vor fi întru ajutor nici cu sfatul,
nici cu părtinirea, nici cu banii lor.
încă ne-au mai spus același om al nostru că fieștecarele
dintre numiții părtași, partea sa, carea o-a avut mai nainte, a
făcut să-o reîmble de la părțile pămînturilor celor vecine,
prin metele cele mai de demult, fiind de față omul nostru
și oamenii domnului voievod, cei mai în sus numiți, cu unii
dintre lăcuitorii satelor Țaga și Sintioana și cu alți vecini și
cometanei; și despre reîmblare și îndreptare nu s-a aflat
vreun contradictor (împotrivitor), mai ales ne-a spus nouă,
omul nostru, că numiții oameni ai domnului voievod, fiind
el de față, pre toți vecinii și cometaneii i-a oprit, după legi,
de la cuprinderea și luarea roadelor și folosurilor numitelor
54
porții. Dat în Clușmonostra, a treia zi după sărbătoarea
S. Mărturisitorului Martin, în anul Domnului 1315.“
Iară Osfentistlav, craiul Bulgariei, carele pururea, zide-
rea și năcăjea pre romei, pentru că nu vrea împăratul Andro-
nic Paleologul cel mai Bătrîn să-i dea muiere pe vreuna din
sămînța cea împărătească, voind acuma pacea, pre loan, pa-
triarhul Țarigradului cel măzălit, pre carele îl robise împreună
cu cei din Sozopoi, l-a trimis iarăși pentru acela lucru la
împăratul, ci acuma încă n-a dobîndit ce poftea, tătuși a
dobîndit nădejdea, care s-a plinit la anul 1318, și el încă a
îngăduit romeilor de au purtat atîtea bucate, din Bulgaria
în Țarigrad, unde era mare foamete, de cîte. au avut op.
Anul 1330. „Văzînd Mihail, craiul Bulgariei, zice Gregora,
că Ștefan, craiul Serbiei, nu se va așeza pînă cînd nu se va
izbîndi despre dînsul, căci a lepădat pre soru-sa, din carea
avea prunci de a urma în crăime, și s-a căsătorit cu sora îm-
păratului, a trimis soli la împăratul și l-a îndemnat ca să
năvălească în Serbia, prin ținutul romeilor, pentru că el
încă va năvăli cu mare oaste pre de altă parte, ca stringin-
du-1 de două laturi, să nu se poată apăra, ci pierzînd mult din
ținutu-și să slăbească. Drept aceea pînă la sfîrșitul primă-
vărei s-au gătit de oaste și cu începutul vărei, împăratul,
carele nu avea oști de agiuns împrotiva sirbilor, s-a tăbărît
în șesul Pelagoniei, lingă cetățuicile ce erau supuse romeilor,
și acolo aștepta pînă va auzi ce s-a întîmplat cu năvălirea
cea mai mare a lui Mihail, ca el apoi să facă cum i s-a vedea
mai bine. Iară Mihail adunînd oaste mare (căci avea din țeara
sa 12.000 și trei mii de români, pe plată), prin partea cea de
cătră miazănoapte a Hemului, a năvălit în Serbia, mai pre
acolo, de-unde începe rîul Strimonului. Deci patru zile după
olaltă, toate le-a prădat și ars, cîte i-au venit înainte, tăind
și arborii, nici stîndu-i cineva împrotiva. A cincea zi s-a ivit
craiul Serbiei, în răsăritul soarelui, aducînd mari oști cu
sine, ale cărora arme cu strălucirea luau vederea ochilor.
55
Slind ostile gata de a se bato și rădicîndu-sc steagurile, Ște-
fan craiul pre ai săi i-a îndemnat să se bată cu inimă, el cu
g mie de călăreți frîncești, carii erau mari în trup, tari și
foarte învățați la bătaie, s-au slobozit la steagul lui Mihail
și hiîndu-I fără de muncă, s-au grăbit la oastea lui Mihail și
tăind sau culcind marc parte dintrdnșii, pre însuși Mihail
bau prins viu, ei rănit, ceelaltă oaste a lui Mihail mai toată
a pierit acolo; cili au mai rămas, li s-au luat armele și hainele
si goli s-au lăsat acasă. Iară Mihail după aceea a mai trăit
trei zile, dară așa de rănit, cîtnu-și cunoștea pierderea sa,
apoi nemaipuLind răbda vanele, a murit a patra zi si împăra-
tul auzind aceasta, nici făcînd sau picrzînd ceva, s-a înlurnat
in Țarigrad?*
.Așișderea scrie Cmdacuzemd, mimai cil zice că Ștefan cu
hm sule de alemanni s-a răpezit de a luat steagul de la Mihail
IV si că pre bulgarii cei prinși, pentru aceea nu i-au ținut
sirbii robi, pentru că suit omofiii și au ghidit a fi păcat a-i
hnea robi.
Iară despre Besarab Vodă așa scrie Țuroție: „în anul
uccla, eind a pierit Felicum rol nevrednic de pomenire, adecă
im anul Domnului 1330, după ce a sirius craiul Caro! Robert
maro oaste, dară nu toată puterea sa... prin Zevrin a trecut
iu loara lui Besarab, voievodului romanilor, în luna lui sep-
temvrie, îndemnat fiind de Thoma, voivodul Ardealului,
și de Dionisie, fiul lui Nicolae, al fiului lui Anha, care țeară
nu e de a se lacul de imam străin, ca din loara aceea să scoată
craiul .pre Besarab sau să-o dea vreunuia dintre acei doi
îndemnaturi, ca să o moștenească, măcar că prințul (Besa-
rab), tributul sau haraciul totdeauna l-ar fi, cu credință,
plătit maiestatea crăiestL Iară după ce a cuprins craiul
Zcvrinul și castelul lui, toate le-a dat numitului Diomsie;
cu cinste de ban. Carea făcîndu-se, Besarab așa a vorbit cu
craiul prin soli de omenie: «Pentru că voi, domnule al meu
craiul ați lucrat în strîngcrea oștilor, munca voastră vi-oi
plăti cu șepte mii de maree de argint; Zcvrinul încă l-ați luat
cu puterea și-l aveți în mini, vi l-oi lăsa de bună voie;
5$
presto acestea haraciul cu care sînt detor coroanei
voastre vi l-oi plăti cu credință în tot anul; și tătuși
pre unul din fiii noștri boi da curței voaste să slujească
cu cheltuialele noastre, numai vă înturnați cu pace și
vă feriți de primejdii, că, de veți veni mai încoace, nu veți
scăpa de dînsele». Care auzindu-le craiul, cu sumeție a grăit
către soli, zicînd: «Așa spuneți lui Besarab: că el este păsto-
rul oilor mele, do barbe îi voi scoale din bîrloagcle sale. »
Atunci un baron credincios, comitul Zobului și Liptoului,
anume Donei, așa a grăit craiului: «Doamne! cu mare umi-
lință și spre cinstea voastră vorbește Besarab, pentru aceea
scrieți-i îndărăpt cu milă crăiască și cu dragoste». Atunci
craiul a poftorit cuvintele mai sus aduse și lasînd sfatul col
mai înțelept-, îndată a purces mai încolo să se bată și neputînd
afla zăhărea, pre sama sa și alor săi, în țeara necunoscută.,
între munți și între păduri, in scurt timpji începui a flămînzi
însuși craiul, ostașii lui și caii lor. Carea întîmplîudu-se, s-a
Iacul trevgâ sau încetare de la arme cu Besarab și făgăduind
acesta că va fi ascultător și craiului îi va da securitate de a se
înturna cu ai săi și le va arăta cale direaplă. Craiul se înturna
secur, și încredintut în făgăduința necredinciosului shismatic,
a venit înlr-o cale, cu toată oastea, carea cale încungiura și
de îmbe părțile se închidea cu rîpe prea înalte și mai nainte,
unde era calea mai largă, ora împlută tare de români, prm
mai multe locuri, Neșt-iind acestea craiul și băgîndu-se cu
ai săi în calea aceea, mulțime nenumărată de români îmblînd
pre țărmuri! căci, arunca săgeți în oastea craiului, carea era
în fundul căei, ce nici calo se poate zice, ci ca o corabie strimtă,
unde, pent ru strîmloare, cădeau caii cei mai tari cu călă-
reții de toate părțile, pentru că nici se puteau sui împrotiva
românilor, pentru țepi șui de îmbe laturile, nici puteau merge
mai încolo, nici puteau fugi pentru împlături, ci stau ca și
peștii în voise sau în mreajă; cădeau tinerii și bătrînii, prinții
și cei puternici, fără de alegere, ținînd mișaua întimplare de
sîmbătă pînă marți... Și s-a făcut acolo ucidere prea mare
și a căzut, mulțime nespusă de ostași, de prinți și de boieri.
57
sîmbătă, in ajunul Sîntului Martin și duminecă. Acolo au
pierit și trei preposiți, adecă Andrei, prepositul Albei-Gră-
ești, bărbat foarte de cinste, și sub-cancelarul maiestatei
crăiești, cu pecetea craiului a pierit, iarăș Mihail, prepositul din
Poșega, și Nicolae, prepositul din Alba Ardealului, iarăși
Andrei, pleb^nul din Șârub și fratele Petru dintre domini-
cani, bărbat de omenie, a primit paharul morței cel amar,
pentru că în capetele lor au bătut cuie de lemn. Omorîtu-s-au
și niște preoți, carii erau capelanii craiului, căzut-a și dintre
comani mulțime nespusă... Dus-au românii așadară mulți
prinși, vătămati și citovi, luat-au multe arme și veșmînturi
scumpe, aurul și argintul și vasele cele scumpe, multe pungi
de bani și mulți cai înșălați, infrînați, care toate le-au dat
lui Besarab. Craiul mutmdu-și armele și hainele a îmbrăcat
cu ele pre Dejeu, feciorul lui Dionisie, pre carele socotindu-1
a fi craiul, amar l-au omorit. Iară craiul cu puținei, prin
apărarea unor credincioși, de-abia a scăpat... Cădeau prin
pregiurul oștilor și din cîneasca mulțime a românilor, ca
muștele. Numărul românilor1, carii s-au ucis acolo prin un-
guri, numai computista din iad l-a cules. Craiul, după în-
tîmplarea aceasta, a venit la Timișoara și de-acolo la Vise-
grad.“
De vei lua afară slăbăciunea inimei, carea o arată Turoție
în sfîrșit asupra românilor, așișderea scriu Bonfinie, Dlugoș,
de Reva, Spondan și alții mai mulți.
Cum că pecetea, care a pierit cu Andrei, prepositul Albei-
Crăești, a fost pecetea cea nouă a craiului Carol Robcrt, se
vede din hrisovul ce s-a dat lai Dejeu din elefant, tot întru
acest an mai nainte de a pieri Andrei, care hrisov se afla la
Feiervari și se închide așa: „Am dat cartea aceasta, întărită
1 Șincai face relatarea bătăliei de la Posada, din anul 1330, după
istoricul ungur Thurocz. De aceea, atunci cînd se încheie relatarea,
Șincai face malițios remarca asupra slăbiciunii inimii lui Thurocz cînd
vorbește la sfîrșît despre români. în realitate, întregul text pe care
Șincai îl reproduce, în afara unor prescurtări cared aparțin, este împru-
mutat de istoricul ungur din Cronica pictată de la Viena, cronică scrisă
în jurul anului 1368.
58
cu pecetea noastră cea înduplicată, nouă și avthentică. Dat
prin mînile cucernicului bărbat Andrei, prepositului besericei
Albei, sub-cancelărului curței noastre, — în anul Domnului
1330, al crăimei noastre iarăș 30/
Anul 1359. „Murind Ștefan1, voievodul Moldovei, zice
Dhigoș, la români, mai marii cărora fugăriți fiind din Italia,
se cred a fi fost din neamul volscilor. Aceștia fugărind pre
ruteni sau ruși din Moldova, întîi cu înșălăciuni, apoi cu
puterea, mai pre-urmă au primit legea și obiceiurile rutenilor,
ca, cu atîta mai lezne să poată cuprinde Moldova de la dînșii.
Grea price s-a stîrnit între doi feciori ai reposatului voievod,
adecă între Ștefan și Petru, pentru stăpînirea Moldovei,
Pentru că cu Petru, măcar că era mai tînăr în vîrstă, ținea
cea mai mare parte a boierilor, pentru istețimea minței lui;
și el cu sîrguința sa și cu ajutorința ungurilor, fugărind pre
Ștefan și pre boierii, pre carii nu i-a putut trage în partea sa,
a cuprins toată Moldova. Iară Ștefan cu boierii săi neputînd
răbda nedreptatea ce i se făcuse, și temîndu-se ca nu cumva
Petru dobîndind domnia să-i facă ceva mai rău, a năzuit la Ca-
zimir, craiul Poloniei care avea și bani și oaste destulă, rugîm
du-se ca să-1 ajute și legîndu-se că, de va dobîndi domnia
Moldovei, toată țeara, el și următorii săi, vor fi credincioși
supuși ai craiului Cazimir și ai următorilor lui. Carea condiție
primindu-o Cazimir, din sfatul divanului său, a trimis oaste
din Cracâu, Sandomir, Lublin și din Rusia, cu Ștefan, ca
să-1 pună în scaunul 'Moldovei. Oastea aceasta pornind în=
1 Relatarea lui Dlugosz despre Ștefan și luptele dintre fiii săi
este foarte interesantă, și problema interpretării ei este una dintre
cele mai dificile din istoria Moldovei. Data pe care o propune Dlugosz
și pe care Șincai o acceptă în legătură cu evenimentele relatate este
aceea de 1359. Este știut și sînt documente precise pentru acest an
că în Moldova domnea atunci Bogdan I, întemeietorul Moldovei. Inter»
preturile moderne plasează evenimentele furnizate de cronica lui
Dlugosz în anii care au urmat morții lui Lațcu, fiul lui Bogdan, deci
după 1373.
59
dată după Sîn-Petru și agiungînd la pămîntul nemicilor vreo
cîteva bătăi mici a și sprîginit cu noroc de la nemici, carii
se fereau de vreo bătaie deplin. Iară Petru încungiurînd
bătaia deplin cu Ștefan și cu leșii, s-a întors la înșălăciunt
Erau în ținutul Sepenicului niște păduri foarte mari și neago-
nisite, ce se chemau Plonini de români, prin care trebuia să
treacă Ștefan cu oastea leșească, ca să străbată în Moldova.
Pădurile acestea, cei despre partea lui Petru, pre lingă căi
le-au tăiat cu firezuri așa, cît copacii de îmbe părțile, și de-a
dreapta și de-a stingă, au stat numai înțînați, ca împingîn-
du-i de amîndouă capetele, unul să oboare pre altul spre drum,
întrînd așadară polonii sau leșii în pădure, românii au im-
pins copacii cei din capete și căzînd copacii, unii pre alții
au oborît preste drum și au zdrobit și încurcat nu numai
pre voinici, ci și pre cai și armele, fără de război. Pentru că
trupinele și ramurile, pre cei mai viteji voinici încă i-au turtit
și le-au vătămat la unii mînile, la alții picioarele și la mai
mulți alte părți ale trupului. Ceclaltă mulțime spăimîntîn»
du-se a primit jugul supunerii și eu ceva mai mulți s-au
prins dccît s-au tăiat. Prada care o-au dobîndit, cu atîta a
fost mai plăcută nemicilor, cu cit a fost mai întreagă. Căci
măcar că caii mai mare parte era strugiți de arburi, tătuși
armele, veșmintele și uneltele, fiindcă nimenea a putut scăpa
sau a duce ceva îndărăpt, s-au cuprins de biruitori... Auzind
Cazimir crai de pierderea aceasta, a trimis pre unii dintre ai
săi să răscumpere pre cei prinși, și dîndu-i românii pre ușor^
cu mic preț au răscumpărat și pre ostași și pre celalalt norod.
S-au fost prins în pierirea aceasta Sbignei din Olcșnica și
Casa lui Dambno, moșul cradinalului și episcopului Cracoviei,
Sbignei, carele pînă la moartea sa a șchiopătat pentru vătă-
marea fluierilor picioarelor, carea atunci o-a căpătat. Navogie
din Tâțin, feciorul lui Andrei din Tațin, palatinului din Cra-
covia, fugind din primejdia aceea, s-a rușinat a se mai în-
tîlni cu tatăl său și cu prietenii, și din locul în care s-a în»
tîmplat pierirea a mers la Roma și s*a hirotonit preot...
Pădurile acestea, cu vreme, lucrîndu-se. s-au făcut cîmpurL
60
Douăsprezece steaguri s-au prins de la polom, trei crăiești
și nouă șlectceștL“
Așișderea scriu Cromer, Brietie, Albin, Sarnichie, Spori’
dan,.Mihovie, Stricovschi. Calvisie pune întâmplarea aceasta
la anul 1360, iară Hofmann, la anul 1369.
Iară prea vestitul Enghel, după obiceiul său, așa încîlcește
toată istoria aceasta: Întîi aduce cuvintele lui Stricovschi,
carele așa scrie, ca și Dlugoș, precum scrisei mai nainte,
apoi scrie așa: „Se vede a fi adevărat că aci se amestecă doi
Cazimiri, unul din anul 1359 și altul din anul 1450". A doua:
La anul, cum i se pare, 1361, scrie:,,§8: Sas, fiul și urmă-
torul lui Dragoș, a domnit 4 ani, de la 1361 pînă la 1365>
Mai mult nu știm despre dînsul. îmi aduc aminte că din nu-
mele Sas, oare unde s-a închis că Sas Vodă a fost de neam sas?
sau că mumă-sa a fost sască sau săsoaică. — Istoria Moldovei
intru început nu bine merge. De au stăpinit așa ^le puțin
domnii cei dinții, după cum scrie Miron, adecă: Dragoș 2 ani,
feciorul lui, Sas, 4 ani, despre ale căruia fapte nemica se scrie,
Latco, fiul lui Sas, 8 ani, Dragoș a trebuit să fio bine bătrîu,
cînd s-au strămutat românii din Maramurăș. și nu numai pro
fecior, ci și pre nepot, să-i ducă cu sine.4’
Mai pre-urmă, același Enghel aduce cuvintele lui Pcisonel
din pagina 216, care întorcîndu-le de pre frîncie pre românie,
sună așa: „După cum scrie Ureche vornicul: Dragoș a domnit
2 ani, Sas Vodă 4 ani, Latco Vodă 8 ani, Bogdan Vodă 6
ani, Petru Vodă 16 ani, Roman Vodă și ștefan Vodă 7 anh
carii fac la olaltă 43 de ani\
îndată după acestea,. care le adusei aci mai sus, iarăși
scrie Enghel, precum urmează:	Fiul lui Sas, Latco, a
domnit 8 ani, de la 1365 pînă la 1373“. De-aci pășind mai
nainte tot același Enghel serie: „§10. Bogdan a domnit 6
ani, de la 1373 pînă la 1379... Pre acesta îl numește Cantemir:
fiu lui Latco și-l poreclește Mușat. Despre acestea tac Analii
rusești și Hronica Iașilor; însemnarea lui Scarlât Vodă nici
pomenește pre Bogdan Vodă. Miron zice că Bogdan Vodă
a fost următor, iară nu fecior lui Lațco Vodă?4
61
Acestea serie preavestitul Enghel, adevărat urnind pre
Miron, pre Peisonel, pre Cantemir și pre Analistul rusesc, ci
eu avtorilor pre carii i-a urmat preavestitul Enghel, cum am
zis și la anii 1284 și 1309, nu poci crede, pentru hrisovul lui
Ludovic celui dinții, craiului Ungariei, care hrisov se află
la Vagner, scris din avtentică copie a conventului din Leles
și sună așa:
„Ludovic, din mila lui Dumnezeu craiul Ungariei, ș.c.,
întorcîndu-se cugetul inimei noastre spre sîrguitorul bărbat
Bale, fiul lui Sâaz, voievodul nostru din Maramurăș, iubitul
și credinciosul nostru, și adueîndu-ne aminte de prea nemă-
surate slujbele lui, care ni le-a făcut de-atunci, de cînd cu
așa de fierbinte dragoste s-a lipit de maiestatea noastră, cit
din Țeara noastră cea Moldovenească lăsînd și punînd după
spate pre iubiți părinții săi și pre mai multe frății sau rudenii
ale sale, așișderea și toate bunurile sale, cîte a avut în țeara
aceea a noastră, a venit în crăimea noastră a Ungariei supt
sînul dragostei noastre, ca să plinească slujbele, care din
sîrguința eu el născută le cunoscuse a ne fi spre creșterea
cinstei și a puterei noastre, făcîndu-se plăcut maiestatei
noastre, iar noi socotind acestea și alte prea mari vrednicii
ale slujbelor lui, care cunoscîndu-le că le-a făcut cu cea
mai mare rîvnă a sîrguinței, pretutindenea și mai ales în zisa
Țeara noastră cea Moldovenească, nu fără de vărsarea pro-
priului său sînge și suferirea ranelor celor de moarte, cu omo-
rîrea cea tirănească a fraților lui și a mai multor slujitori,
cu de-adinsul credem că le va face și de-âci înainte, și așa
judecind a fi dirept, ca celor vrednici, vrednice, celor mai
mari, mari daruri să se dea, și sudorile cu ostenelile bogată
simbrie să le șteargă și să le răsplătească, în semnul mai ale-
sei noastre iubiri si arătarea dragostei, un sat, ce se cheamă
Ciihnia (Cuhnia) din Țeara noastră a Maramurășului, cu alte
sate, chemate lood, Bacicou, două Biz6u, Moize, Borș și
două Seliște din numita Țeară a Maramurășului, care se țin
de același sat Cuhnia, cu toate folosurile lor, adecă cu apele,
pădurile’și munții și cu toate cîte se țin de dînsele, măcar
@2
cum se cheamă, care au venit la mînile noastre cele crăiești
de la voievodul Bogdan și de la fiii lui, adecă de la cunoscuți
necredincioșii noștri, pentru blăstămată însemnarea necre-
dinței lor, drept aceea că același Bogdan și feciorii lui, ful-
gerîndu-i diavolul, nemicul neamului omenesc, carele tare
rănind inima lor cu săgeata răutăței și cu veninul înșelăciu-
nei, la aceea i-a îndemnat, ca să se lase de calea dreptăței,
și mai adese ori rătăcind de la stătornicia detorinței ceii cre-
dincioase, să treacă pre-ascuns din crăimea noastră a Unga-
riei în zisa Țeara noastră cea Moldovenească și să se silească
a o ținea spre rușinea maiestatei. noastre, supt aceleași mete
direpte și vechi, supt care s-a avut și ținut și pînă acuma,
din bună voința și învoirea preanălțatei prințipesei doamnei
Elisavet, crăiesei Ungariei, maicei noastre ceii prea iubite,
și din sfatul cel răscopt al prelaților și baronilor crăimei
noastre, luîndu-se de tot numitele sate de la același Bogdan
și de la fiii lui, ca de la niște nevrednici, spre pilda altora, ca
să nu patre și alții unele ca acestea, stricîndu-se și chemîndu-
se îndărăpt și toate cărțile cîte a fost avut numitul Bogdan
și feciorii lui, despre zisele sate, le-am dat, dăruit și cinstit,
numitului voivodului Bale și printr-însul lui Drag, Drâgmer
și Ștefan, fraților lui celor de un pîntece, moștenitor lor și
următorilor tuturor, cu cădință de pururea și nechemăcioa-
să îndărăpt, ca să le moștenească, țină și aibă, mîntuite ră-
mînînd cădințele altora. întru a căruia lucru pomenire și
tărime de pururea, am dat acest privileghion, întărit cu
avtentica și înduplicata pecetea noastră, ce spînzură de din-
sul. Dat prin mînile cinstitului în Hs. părintelui domnului
Nicolae, arhiepiscopului din Strigon, și al tocului aceluia
comitului de pururea, cancelarului curței noastre, iubitului
și credinciosului nostru, a patra none ale lui fevruarie, în
anul Domnului 1365, iară al crăimei noastre 24, fiind arhie-
piscopi cinstiții in Hs. părinți și domni, același Nicolae al
Strigonului, Thoma al Colocei, Ugolin al Spălatului, Nicolae
al ladrei și Elia al Raguzei; episcopi, Dimitrie al Orăzei,
63
Dominic al Ardealului ș.c. măriții bărbați, Nicolae cont, pa»
latin, Dionisie, voivod Ardealului ș.c/4
Diplomatul sau hrisovul acesta, împrotiva căruia numai
acela va grăi, carele nu știe critica, chiar arată că toate
zisele prea vestitului Enghel, cîte adusei mai nainte, la anul
acesta, sînt tocma bîrfele, de vei lua afară ce scrie despre
mama lui Sas Vodă, carea a putut fi sască din comitatul
Scepusului sau din ținutul Bistriței, de-unde o-a putut lua
șie muiere Dragoș, carele oare eșit-a din Maramurăș în Mol-
dova? și în ce timp? Căci pe vremea, carea o hotărăște prea-
vestitul Enghel cu âvtorii do el aduși, să fie ieșit, nu lasă
hrisovul, pentru că arată că bunurile lui Bogdan și ale fecio-
rilor lui, cele din Maramurăș, craiul Ungariei, Ludovic cel
dintîi, pentru aceea le-a dat si dăruit, în anul 1365, feciori-
lor lui Sas Vodă, lui Bale, Drag, Dragmer și Ștefan, pentru
că aceștia, după ce a omorît Bogdan cu feciorii săi pre Sas
Vodă, tatăl lor, și a cuprins Moldova, au venit în slujbă
lui Ludovic, închinîndu-î și. Moldova, care o pierduse. Asadară
cu fundămînt închid eu: întîi, că Bogdan nu după Lațco;
de la anul 1373, pînă la anul 1379 a domnit în Moldova, ci
eu mult mai nainte de anul 13G5, căci zice Ludovic craiul;
în hrisovul său, că Bogdan a cuprins Moldova, să-o țină pu-
rurea; a doua, că Lațco n-a putut fi fecior lui Sas Vodă, ai
căruia feciori au trecut în Ungaria; a treia, că istoricii leșești'
nu amestecă pre doi Cazimiri, cum scrie preavestitul Enghel,
ci scriu adevărul, luînd afară ce scriu despre urzirea români-
lor, despre carea mai multe am cuvintat la anii trecuți.
Pentru că, după hrisovul acesta, se poate zice că Ștefan, ai
căruia feciori, Ștefan și Petru, s-au sfădit în anul de-acum
pentru domnia Moldovei, a fost fecior lui Bogdan Vodă.
Părerea aceasta a mea, de li se va părea și altora, precum
trebuie să li se pară, după puterea hrisovului adus, care se
ține în original în arhivul preanăl tatei cămcrei ungurești de
curte din Buda, toată sireaua domnilor din Moldova, începînd
de la Dragoș Vodă, pînă la Petru Mușat Vodă, va merge așa:
1. Dragoș, 2. Sas, fiul lui Dragoș, 3. Bogdan, ucigătorul lui’
64
Sas, 4. Ștefan I, fiul lui Bogdan, 5. Petru I, fiul lui Ștefan cehii
dinții, despre care scriu istoricii leșești la anul de-acum,
Lațco, fiul lui Petru celui dinții, 7. Petru Mușat sau ai doilea,
despre carele voi cuvînta mai multe la locul sau.
Ci așa întocmind sircaua domnilor4 din Moldova, avtonic
de prea vestitul Enghel aduși, rămîn de scădere, dimpreună
eu dînsul. Tu cetitorule! gîceșto dintre domnii Moldovei cei
aci numărati care, cînd și cit au domnit? dară mai almintre-
lea gîcește, decit cum au ginit cei ce n-au cetit hrisovul mai
sus adus. Vezi și. anul 1387.
Anul 1360. Am făgăduit la anul 1309 că la amil de-acum.
voi aduce zisele lui Ducangie; iată acelea, -vorbind el despre
Ștefan Uroș, craiul Serbiei, sună așa: „tn curtea lui erau
atunci cei mai de frunte, carii erau prăsiți din comitatul
Helmei: despotul Vucascin și fratele lui, Ugliesea Margnam
cihul și comitul Voisâv din Uscia, fiul lui Voie, carii atRa
puteau la Uroș, cit el pre despotul Vucascin Pa numit crai,
ținmdu~și sie numele de împărat și lepădind după aceea pre
Slava, muierea sa, fata lui Vulcaic, voievodului Valabili,
a luat pro Elisaveta, fata comitului Voisav". Cuvintele aces-
tea ale lui Ducangie smt destul de chiare. tătuși prea vestitul.
Enghel scrie așa: „Despre VJaic știm că Hina, fata lui, s-a
măritat după Ștefan Uroș al cincilea, în anul 1355, și. prin
acesta s-a lepădat pre la anul 1360A ci nu avea, căci numii
pre fata lui Vlaico sau Latco celui din Țeara Muntenească^
Ilină, cum am zis și. la anul 13091.
Anonimul românesc încă scrie: „Al optulea, Nieolao Vorbi
sin Alexandru Vodă, leat 1360 — 1366, la letopiseț nu este.,
dar la mmăstrrea Cîmpulungului se vede zugrăvit ctitor,
țiind beserica, din carca se cunoaște că în domnia lui s-a
înnoit beserica, sau a prefăcutu-o. Se găsesc și hrisoave ale
lui, din care se cunoaște că a domnit. Murind, s-n îngropat
1	Vlaicu domnește mai Urzici decit anul în discuție. Întreaga con-
fuzie, așa cum am arătat și mai înainte, vine de acolo eă Valahi
Mare a fost socotită drept Țara Românească
$5
5 - Cronica românilor, voi. o
în mănăstirea Cîmpulungului. Scrisă este piatra mormîntului:
«Leat... Nicolae Vodă, sin Alexandru Vodă. Acești doi domni
au domnit ani 21 »L“
Prea vestitul Enghel adaogă, zicînd: „Acest credincios
crăimei ungurești voievod Alexandru, după bulele papei
(precum scrie Peiâchevici în Istoria Serbiei, pagina 317, nu-
mai cit greșește că urmînd pre Lucari, zice că Alexandru
Vodă a murit în anul 1350), a avut întîiași dată muiere de
legea Răsăritului, cu carea a făcut pre fiul și următorul său,
Ladisiav sau Vlaic; după aceea a avut altă muiere catolică,
anume Clara, carea a trăit și după moartea lui și a căriia o
fală s a măritat după Strașimir, bulgărescul ban din Vidin;
a doua fată, Anca, precum se vede, s-a măritat după craiul
Serbiei, Simon Stareț, pre la anul 1370.
O scrisoare de mormînt de la Câmpulung arată și pre alt
fecior al lui Alexandru Vodă, anume Nicolae, carele a murit
în anul 1366 (Bre^iario cltronologico ). Noi nu știm din carea
muiere s-a născut Nicolae și mai puțin știm, domnit-a în
Valabia. sau nu? tăcind despre aceasta hronicile/
Eu aduc întii un hrisov al craiului Ludovic, apoi mi-oi
spune judecata, care hrisov îl aduce Vagner din originalul
ce sc ține în convenții] Lelesului și sună așa:
„Ludovic, din mila lui Dumnezeu craiul (Ungariei), tu-
turor credincioșilor săi, prelaților, arhimandriților, preposi-
țikm priorilor si celorlalte fețe besericești; așișderea baroni-
lor, comiților, castelanilor, nemișilor (sau boierilor) și olăta-
șilor și altor oameni, de măcar ce stat și treaptă vor fi și
trebuie să se oștească, carii lăcuiesc în comitatul de Ung și
vor vedea acestea, sînătate și grația! Fiind că oarecînd...
voievodul Țerei Muntenești, ca un neaducător aminte de fa-
cerile noastre cele de bine și nemulțemitor, credința sa și
1	Inscripția de pe mormîntul lui Nicolae Alexandru are textul
următor: „în luna lui novembre, 16 zile, a răposat marele și de
sine stătătorul domn, Io Nicolae Alexandru Voevod, fiul marelui
Basarab Voevod, în anul 6873 (1364), indictia veșnica lui po*
menireV '
66
cărțile care s-au legat și făcut între noi și el despre niște fă-
găduințe, dări și cădințe... ale domniei noastre ceii firești
nouă cuviincioase... încă trăind pre lume, cu sumeață îndrăz-
nire a le călca nu s-a înfricoșat și mai pre-urmă murind el,
Ladislav, fiul lui... prin noi, ca prin domnul său cel firesc...
nentrebîndu-ne și necercîndu-ne pre noi, întru aceeași a
noastră Țeară Muntenească, carea se cuvine nouă, din că-
dința și rîndul nașterei, (steme) rădicînd în (batjocura) dom-
nului său, de la carele ar trebui' să aibă stemele sale, întru
aceiiași teri a noastre (scaun) din necredincioasa voie și înțe-
legere a românilor și a lăcuitorilor țerei aceiia, înlocui tătîne-
său (a început) a domni..avînd noi slobozenie si putere de a
apăra cădintele noastre... carii din vec obiceiul sînților crailor
celor mai dinaintea noastră și după obiceiul cel primit în
crai mea noastră, sinteți detori a vă scula la înnoirea inelelor
și mintuirea hotarelor crăimei noastre din mînile oricăror
răsvratitori, ca să le împreunăm iarăși cu crăimea noastră,
cu toată virtutea să ne sculăm și cu toată puterea să ne silim,
credincioșilor noștri, celor din adunarea voastră, cu nemiș-’
cată zisă crăiască poruncim ca auzind porunca aceasta, cu
toții în comun și fi eș tec are deosebi să vă gătiți cu cai, cu arme
și cu .altele, care sînt de lipsă la război, ca în sărbătoarea
viitoare, a sîntului apostolului Mathia, să ne agiungeți în
Timișoara, fără de zăbavă, ca să zdrobim împietrirea numi-
tului nemic și răsvrătitor, credincioase și plăcute sorbiri,
bărbătește făcînd pentru noi și sîntă coroana noastră. Cari i,
de veți face așa, credința, voastră cu bunăvoință crăiască
primind-o, o vom avea comîndată și plăcută, iar de cumva
neștine dintre voi, cu iscodite prilejuri și orice pretest, n-ar
veni la steagurile noastre, atunci vouă, comitului și judecăto-
rilor boierești din comitatul de Ung, vă poruncim, supt luarea
cinstei și pierderea ...voastre, ca, pre toți nemișii și pre cei-
lalți ostași, carii se vor trage de la oastea noastră, să ni-i
scrieți drept și fără de vreo părtinire, carii, cum să se pedep-
sească pentru neascultarea lor, numai noi vom judeca, și
atunci n-or putea imputa maiestate! noastre. Și voim ca
67
5*
acestea, în numitul comitat, prctuHndenca să se vestească
Dat în Visegrad, în ajunul Bobotezei din anul Domnului
1365."
Pagubă că hrisovul acesta e mmcal de molii și drept aceea
nu pretutindenea se poate ceti și înțelege; tătusi poți culege
dintr-însul: întU. că Anonimul românesc, la anul 1360, cu
lotul și-a pierdut merșii pentru inscripția mormîntului din
Gîmpulung, căci hrisovul chiar arată că Ladislav a urmat
tătîne-său, adecă lui Alexandru, măcar că Anonimul pre
Ladislav. Latco sau Vlaico, cu totul îl lasă din sireaua dom-
nilor Valahiei, fără de vreun fundămînt, cum voi arăta la
anii viitori. Inscripția mormîntului pentru aceea tătuși poate
fi adevărată, pentru că Nicolae, ca un fecior do vodă, s-a
putut numi vodă, ba încă și hrisoave a putut da, măcar că
n-au domnit el, ci frate-său; a doua, prea vestitul Enghel
încă greșește și aci scriind că Alexandru Vodă, pururea a
fost credincios crăimei ungurești, căci hrisovul nu zice așa,
ci io cm a îinprotivă1. Vezi și anul 1345.
Anul 1362. Cornides aduce un hrisov al craiului Ludovic,
dat dinChemnecîn octavele Ispasului al anului 1362, cu care'
craiul dăruiește satul Zlasd din ținutul Devei românului
comitului Ladislav, fiul lui Mușat din Almaș, și pvintr-însul
fiilor săi, lai Petru, loan, Latco și Mușat, și-l dăruiește din
rocomîndarea voievodului Dionisie, pentru multe vrednicii
ale românului comitului Ladislav, împreună cu pădurea
ce se cheamă Titoș.
* Șincai, neavînd posibilitatea să verifice veracitatea cuprinsului
Inscripției, este de acord că ar putea fi adevărat, pornind de1 la prim
cipiul că orice, citat trebuie să fie exact. Bazîndu-sc pe documentul
citat, respinge cu bun temei afirmația Anonimului că n ar fi domnit
Vlaicu. fineai îl pune pe Vlaicu după Nicolae Alexandru, rcspingîn-
du-se astfel afirmația lui Engel că Nicolae Alexandru a fost un bun supus
fată de regele maghiar, iar prin documentul reprodus demonstrează
contrariul color afirmate de Engel și restabilește un adevăr istoric, dar
numai pe jumătate, pentru că, în timpul domniei lui Nicolae Alexandru,
relațiile Țării Românești cu Ungaria au fost de bună înțelegere, iar
domnul a recunoscut suzeranitatea regelui ungur.
Gb
Anul 1366. înmulțind u-so făcătorii de rău în Ardeal
Ludovic, craiul Ungariei, în anul de-acum și luna lui iunie'
a trimis ardelenilor un hrisov, ce sex află la Cornidcs, ia
cave acestea se cuprind, mai cu sama: Iutii. Făcătorii de rău
să se pedepsească fără do alegerea statului, arătîndu-se a
fi vinovati cu cincizeci de mărturii din felul lor, adecă
nemișii sau boierii cu 50 de boieri, proștii cu 50 de proștii
A doua. Proștii să poată mărturisi în coantra boierilor^ ci.
așa, ca un clienez sau jude dintre români, carele de la crai
are cărți de chenezat, să agiungă cu un boier; chenezul
de rînd să se socotească ca a patra parte a unui boier,
adecă patru chenczi de rînd se facă cit un boier; iară un
prost să se socotească ca gimătate de chenez de rînd, adecă
opt proști să facă atîta, cit un boier. Așa mergeau jude-
cățile de-atunci, dară pre vremi Ie noastre s-au schimbat,
cunoscindu-se că. în tot statal se află buni și. răi, drepți
și strimbh A treia. Boierii și supușii lor să nu se poată,
prinde și judeca prin cetățeni, fără numai cînd se vor găsii
față fățiș in faptă rea. A patra, Putere pre putere, a face
să nu fie slobod, supt 'îndoită pedeapsă, ci fieștecine să-sii
cerce vătămarea cu lege. A dncca. Supușii să nu se poată
judeca, fără numai de domnii, săi sau de derogatorii lor,
carii, de n-ar face destul celor ce se jăluiesc. să se poată
soroci înaintea voievodului sau a vițe-voievodului. A șesa.
Castelanii și al ți derogatori, de vor face rău din derogato-
riile sale, să se sorocească înaintea voievodului sau a vițe-
voicvodului. A șoptea. Proștii, carii se vor sîrguni prin voie-
vodul sau vițo-voievodul Ardealului sau prin comiții, carii
au putere la aceea, do pretutindenea să se poată prinde.
A opta, Boierii, carii numai prin divanul voievodului se
pot sîrguni, sîrguniți de vor fi, măcar unde să se poată,
prinde și da voievodului, la pedeapsă. A noua, Pre rebeli
și răzvrătitori, cine nu-i va prinde și da în mînile craiului,
el să cadă în pedeapsa lor. A zecea. Toate pîrile boierilor
să se isprăvească în divanul voievodului sau întru al vițe-
voievodului, numai caro vor fi pentru moșii și vor trebui.
să se arăte cu mărturii, să se treacă în curtea crăiască, ca
și pină acuma. A unsprezecea. Boierii să fie scutiți de toată
darea, numai să fie datori a se rădica cu voievodul asupra
nemicilor țerei. A douăsprezecea. Tot din hrisovul acesta
se adeverează că Dionisie, voievodul Ardealului, în anul
1366 era și ban de Vidim
loan, fiul lui Ghegus din Almacherec, atîta sfadă avea
cu sasii din scaunul Mediașului, cit și în anul acesta, două
hrisoave s-au făcut în partea lui, unul de vițe-voievodul
Petru'din lara, pentru Hansfalău, ce se află la Feiervâri,
altul de craiul Ludovic, din Alba-Giulei, dat în 13 iulie,
pentru hotarul Lapuș, care iarăși la Cornides âe află.
Copi încă aduce un hrisov, dat din Alba-Giulei, în sîm-
băta dinaintea sărbătorei sintei Margarete, adecă în iulie
din anul 1366, prin care dăruiește craiul Ludovic magis-
trului Desen din Țeaga a cincizecea din Măhâl, pentru vi-
tejia lui, carea parte se lua mai nainte pro samă crăiască,
de la românii din Măhal.
Tot la anul acesta, așa scrie Anonimul românesc: „Radul
Vodă, de la 1366 — 1383, tatăl lui Mircea Vodă, fratele lui
Vladislav Vodă. La letopisaț nu este, ci iarăși, după un hrisov
al Mircei Vodă de mănăstirea Tisrnana, în care se arată că
a domnit tată-său, Radul Vodă, iară nu arată la ce văleat,
dar din cursul anilor se vede moartea lui Nicolae Vodă la
1366, și știut fiind că Mircea Vodă a domnit la anul 1383,
se vede ia mijloc lipsă ani 17. De-aci se vede că în anii
aceștia a domnit tatăl Mircei Vodă. Tot întru acel hrisov
arată că a avut Mircea Vodă și frate pre Dan Vodă, ale
căruia hrisoave. găsindu-se, s-au așezat după văleatul lor.
Acesta a domnit ani 17 A
La acestea preavestitul Enghel bine zice, scriind: ^Cum
că tatăl lui Mircea Vodă s-a chemat Radul și cum că Radul
acesta și fiul lui cel mai mare, Dan, au domnit mai nainte
de Mircea, poate fi adevărat, pentru că și Halcocondilă zice
că Dan a fost antecesorul lui Mircea; apoi Analii lui Grecean
încă întăresc că Dan a fost frate cu Mircea și tatăl lor a
70
fost Radul, carii a putut domni după Vlaic, de la 1372 —
1383“.
Ci rău face Anonimul cind toată hronologhia o mestecă,
căci am arătat, la anul 1360, că lui Alexandru Vodă, nu
Nicolae, ci Ladislav II i-a urmat în domnie, care Ladislav
s-a numit de unii Lațco, de alții Vlaic sau Vulcâic. Eui
Ladislav acestuia i-a urmat Radul IL frate-său; lui Radul
i-a urmat Dan II, fiul cel mai mare, și acestuia i-a urmat
Mircea I, precum scrie și Halcocondila.
N-a trebuit așadară Anonimul nostru să amestece pro
Dan II, fratele Mircei, cu Dan III, nepotul Mircei 1, nici
pre Ladislav II, fiul lui Alexandru, cu Ladislav 111, cel
de la anul 1451.
Anul 1367. DaniiI Cornides aduce un hrisov chiar din
original scris, prin care, craiul Ludovic, din Copronta, în
15 dechemvrie al anului 1367, tare și vîrlos poruncește ne-
misilor și celoralalți ostași din tot Ardealul ca așa să se gate
la război, cit fără de zăbavă să poată porni, cînd va merge
el între dînșii, dară nu le spune încătrău va să-i ducă.
Din alt diplomat, care l-a dat familiei comiților Vas, și eu
îl voi aduce la anul viitor, iarăși se dovedește că Ludovic
în anul 1368 a mers în Ardeal și bătuși pre ardeleni nu
i-a pornit în vreo parte la război. De-unde eu închid a nu
fi adevărat ce scrie preavestitul Enghel, adecă că craiul
Ludovic, în anul acesta, s-ar fi bătut cu Ladislav; domnul
Valahiei1.
1 în anul 1367 si la începutul anului 1368 există raporturi de buna
vecinătate între Vlaicu și unguri. Ocupînd însă Vidinul în anul 1368,
domnul Țării Românești intră în felul acesta în conflict cu ungurii,
care stăpîneau această*cetate, și în cursul aceluiași an are loc o cam-
panie ungurească în Țara Românească. Pircălabul Dragomir bale
armata voievodului Transilvaniei, care trecuse Carpații, iar regele,
care coborîsc p'ină la Severin, se întoarce fără nici o ispravă în Ungaria.
71
Amil 1368. Diplomatul familiei comiților Vas, care l-am
pomenit la anul trecut, se află la Copi si sună așa:
„Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu craiul Ungariei
s.c. facem înștiințare prin rîndul acestora tuturor, cărora
se cuvine, că Deșeu Vas. fiul lui loan al fiului lui Emic din
Țcaga, ostașul nouă credincios și iubit, venind înaintea
mărirei noastre, cu jele a făcut să ni se spună că pierzîn*
du-se din rea tnttmplarc, cărțile noastre cele deschise care
i le-am fost dat, despre satul Măhal din comitatul Dăbîcei,
lui și fraților lui celor mai în gios soriși, în casa lui Nicolae,
fratelui său celui de un pîntece, a fiului aceluiași loan,.
carele fiind însuși magistrul Deșeu în Bulgaria, în tabăra
noastră, din judecata dumnezeiască a răposat, acuma nu
au vreo scrisoare despre satul acela, și s-au rugat cu umi*
linia de culmea noastră cea crăiască, ca să ne milostivim
a găsi ceva leac pentru el și pentru frații lui. Noi drept
aceea socotind credința și prea mari slujbele numitului
Deșeu, care cu toată sîrguința le-a făcut înălțimei noastre
in toate trebile noastre și ale crăimei noastre, pentru care
el, măcar că de mai mari daruri ar fi vrednic, tătuși în aarece
răsplătire, dară mai ales pentru că știm din credincioasa
înștiințare a mai multora că însuși Deșeu și frații lui, de
mai multă vreme trecută, au moștenit și acuma încă moște-
nesc satul acela cu pace, numitul sat Măhal, din numitul
comitat al Dăbîcei, cu toate folosurile și veniturile, nebă-
gînd samă că s-au pierdut cărțile despre dînsul, aceluia
magistru Deșeu și printr-însul lui Petru, celui de un pîntece,
așișderea lui Ștefan și Paul, fiilor numitului Nicolae, și
lui loan, fiului Thomei, rudeniilor lui despre tată, și moște-
nilor lor și următorilor acestora, tuturor, luînd afară pre
ceialalți frați de-aproape și rudenii ale lor, supt titlul de
dăruire nouă, de nou li-1 dăm, cinstim și dăruim cu cădință
de pururea și nechemăcioasă îndărăpt, ca să-l moște-
nească, țină și aibă, mîntuită rămînînd cădința altora. Dat
în satul Sas-Hal6m, a patra zi a Singiorzului din anul Dom-
nului 1368/;
72.
Din diplomatul acesta poți vedea că Ludovic, craiul
Ungariei, în anul acesta a fost în Ardeal, pre ardeleni tătuși
nu i-a dus asupra lui Ladislav II, domnului muntenesc;
ba, ce e mai mult, Ladislav în acesta an s-a bătut cu Vucas-
cin, pentru uciderea lui Uroș, căci însuși Enghel scrie:
„în anul 1368 Vlaico s-a sculat cu război asupra Iui Vucas-
cin, pentru uciderea ginerelui său, Ștefan Uroș, chcmmd
și pre turci întru ajutor; ci Vucascin, precum se vede, de
astă dată a așezat pe Vlaico și pe Strașimir, sau cu armele
sau cu frumosul^.1
Urban al cincilea, papa de la Roma, în anul dc-acum,
laudă pre Ludovic că în anii trccuti, cuprinzînd el Vidinul,
s-a nevoit a uni pre bulgari cu Beserica Romei și-l îndeamnă
să facil așa și cu celcalalte teri de prin pregiun
Anul 1369» Grigore, fiul Iui loan al fiului Iui lacob de
Bellen, se jeluise vi te-voievodului loan că vițc-castelanul
din Unguraș cu doi derogatori din Vi ta au cuprins cu puterea,
de la dînsul, niște păduri din Bend și niște pămînturi din
Mălini, care sînt în comitatul Sdlnocului din lăuntru; drept
aceea vițe-voievodul a poruncit conventului din GIuș-Mînăștur
să trimită pro un om al său cu Ladislav Vas, să cerce lucruL
Hrisovul s-a dat din Turda, în dumineca cea de după înăl-
țarea crucei, în anul 1369, si se află la Ciornides,
Ladislav II, domnul muntenesc, încă n-a pierdut vremea
în zădar, ci văzînd că Ludovic, craiul Ungariei, se gata
asupra lui, în anul 1369 a trecut Dunărea întru ajutorul
cumnatu-său, Streanțirner sau Strașimir, si scoțînd pre
străjarii lui Ludovic din Vidin, a așezat într-însul iarăși
pre Strașimir, Iară pre cinci mineriți, carii propoveduiau
împrotiva răsări tenilor obiceiurile apusenilor, i-a dat pre
nuna preoților și a călugărilor să-i judece» Cum s-au chemat
1 Luptele dintre Uroș, turci și Vucașin nu au nici un raport cu
Țara Românească, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă,
73
minoriții aceia și cum s-au judecat, arată Analii cinului lor
și dintr-înșii Enghel, în carii, Ladislav II se zice craiul
Besarab. Aceasta e pricina războiului, care îi voi scrie la
anul viitor.
Anal 1370. Neputînd suferi Ludovic cel dinții, craiul
Ungariei, rușinea și paguba carea i-o făcuse în anul trecut
Ladislav II Besarab, domnul Țerei Muntenești, alungind
pre unguri din Bulgaria și dînd iarăși Vidinuî cumnatului
său Strașimir, a trimis oaste și iarăși a luat Vidinul, apoi s-a
apucat de’două laturi de Ladislav*, cum arată Turoție, zi-
cînd: „însuși craiul, în persoana sa, din Bulgaria s-a apucat
de părțile de preste munte, partes Transalpinas^ care erau
supuse Sîntei Coroni, iară de altă parte dincolo de Țeara
secuilor, cu tare oaste, și cu secuii și cu nemișii din părțile
Ardealului, a trimis pre Nicolae, voievodul Ardealului, cu
Simon, feciorul lui Maurichie, și cu altii din ostașii cei mai
zdraveni, ca să vadă părțile, de preste munte, împrotiva lui
Laic, voievodul părților acelora, răzvrătitorul și rebelul
maies tatei crăiești, carele atunci cu mare oaste leșuia lingă
Dunăre, în dreptul Bulgariei, ca să împiedece trecerea oștilor
domnului crai. Voievodul acesta, Nicolae, după ce a trecut
cu oastea rîul Ilumța, unde făcuse românii multe cetățuici
și tărimi, și a bătut unele dintr-însele, s-a întîlnit cu mare
oaste a voievodului Laic, a căriia căpitan era comitul Drag-
mer, de neam român, castelanul din Dîmboița, și bătîndu-se
foarte tare, a învins Nicolae, și omorînd pre mulți, pre căpitan
l-a fugărit; ci după aceea fără de băgare de samă mergind
mai încolo, s-a închis în locuri strîmpte, lutoase și neîmblate,
și încungiurat fiind de mulțimea românilor din păduri și
din munți, acolo s-a omorît împreună cu sîrguitorul bărbat
Petru, vițe-voievodul său, așișderea și cu Deșeu Vas și cu
1	Luptele dintre Vlaicu (Ladislav) și unguri au avut loc în anu 11368.
După aceste lupte se ajunge la o împăcare, și Vlaicu reușește să păs-
treze feudele sale de peste munți: Amlașul și Făgărașul.
Petru Ruf, castelanul din Cetatea-de-Baltă, și cu Petru și
Ladislav, secuii cei viteji, și cu mai mulți ostași, și cu nemișii
cei mai de frunte... Trupul voievodului Nicolae, cu mare
bătaie l-au luat din mîniie românilor și l-au adus în Ungaria,
să-l îngroape în beserica preacuratei fecioarei Măriei. Mai pre-
urmă înturnîndu-se norocul, Nicolae Gara, banul din Mahău,
bărbatul cel sîrguitor și viteaz, cu puterea a trecut oastea
crăiască preste Dunăre, împrotiva săgetătorilor voievodului
Laic, carii aruncau săgețile ca ploaia; și cât a trecut oastea
craiului cu șeicile, au fugit și s-au stins ca fumul, iară oastea
craiului a cuprins Zevrinul. Atunci craiul a zidit mai intri
Zevrinul, apoi după vreo cîțiva ani Terțul de lingă Brașău,
din marginile Țerei Muntenești, și amîndouă cetătuicile le-a
întărit cu străjari și cu baliste anglicești.“
Așișderea scriu Cromer, Petru de Reva și Bonfinie, carele
numai de fală pune Terțul lingă rîul Ierâșului, ca să se vadă
ungurii a fi biruit Valahia pînă în leraș, ce n-a fost vreodată,
cum voi arăta la anul 1377, tocma din mărturisirea craiului
Ludovic; ci banatul Craiovei3 acuși a fost supt unguri, acuși
supt români, după cum au fost aceștia sau aceia mai tari
și mai norocoși; așa arată hrisoavele cele bătrîne, care tot-
deauna mai mult se prețuiesc, decît minciunile acelora, carii,
cu supunerea Valahiei întregi, numai se lingăresc ungurilor.
Cum că războiul cu Ladislav II Besarab, fiul lui Alexan-
dru și domnul Țerei Românești, nu în anul 1367, cum zice
Enghel, ci în anul acesta s-a întâmplat, arată și hrisovul lui
Ludovic, care l-a trimis lui Emeric, voievodului Ardealului,
în partea lui Petru, fiului lui Petru de Chevrus, pentru Des-
falău, dat din satul Geumțe, Geumche^ locul tăbărîrei sale,
întîia zi a lunci lui avgust, 1370. Hrisovul acesta se află la
Cornides.
* E vorba de banatul Severinului, și nu de banatul Craiovei, pentru
că nu exista în această epocă uh banat al Craiovei. Pe de altă parte,
ca o completare la cele spuse de Șincai, ungurii, după întemeierea Țării
Românești, nu au mai stăpînit niciodată Oltenia, ci cel mult Severind.
75
Urban al cincilea, papa de la Roma, carele îndemnase pro
Ludovic, craiul Ungariei, să se bată cu toți răsăritenii, ne~
băgînd in samă războiul care era să se aprindă între români
și unguri in anul de-acum, după cum scrie Rainald, așa a
scris Clarei, văduvei lui Alexandru Besarab:
„Urban ș.c. văduvei lui Alexandru, răposatului voievod
din Valahia, Clarei, sinătate și mintuire!
Ne bucurăm în Domnul, iubită fiicăI și-i mulțemim din
inimă că, după cum am înțeles, tu, luminată de Duhul Sint,
•toată viața ți-o petreci în șerbirea dumnezeiască și intre cc-
lalte fapte bune, pe prea iubita în Hs. fiica noastră, impără»
teasa Bulgariei, fata ta, de la deșdinare în ereticeștile smintele,
în care multă vreme fusese, o-ai întors. Ci, fiindcă, se zice că
ai și altă fată, pre Anca, crăiasa Serbiei, carea încă rămîne
în deșdinare și smintele, pre iubirea ta, te dojenim, îndemnăm
s i rugăm cu de-adinsul ca să te nevoiești a întoarce pre numita
crăiasă și pre alte persoane mai multe, de la deșdinarea
și smintelele în care se tăvălesc, la credința cea adevărată,
afară de carea jiu este mîntuire, pentru ca să dobindești pre
mai mul ți Domnului Is. Hs. în cit este că ai cinstit pre ferD
citii apostoli Petru și Pavel, besericile lor și pre noi, cu potL
ruri de aur și cu odăjdii scumpe, spre slujba dumnezeiască,
neputind lăuda destul dărnicia ta, îți mulțemim. Dat în
Roma la S. Petru, în 11 calende ale lui fevruarie^ intru al
optulea an al patriarcici noastre/'
Lui Ladislav Besarab, domnului Țerei Românești, cum
serie mai încolo Rainald, încă așa i-a scris același patriarh:
„Urban, ș.c. nobilului bărbat Ladislav, voievodului
Valahiei, poftim acum darul prin care să dobîndească
mărirea cea viitoare.
Din oameni vrednici de- credință am înțeles că, măcar că
mărturisești credința aceluiași păstor, adecă a Domnului
nostru Is. Hs., tătuși zăbăvești afară de numitul staur,
adecă afară de sinul și ascultarea preaosfințitei catoliceștei
și apostoliceștei Besericei Romei, maicei și magistrei tuturor
binecredincioș^ afară de care nu este mîntuire, fiind
76
învăluit în deșdinarea și prea multele smintelc, care le-ai
luat de la mai marii tăi, și doară crezînd că ești în statul
mîntuirei, pre turcii cei fără delege și nemicii credinței ceii
catoliccști, pentru cinstea lui Dumnezeu și a numitului
scaun. îi gonești și-i ții a fi nemicii tăi. Ci, ne parc rău dinlă-
untru, de nu te oștești pre lege, fiindcă nu altora, fără numai
celor ce se oștesc după lege, se dă cununa cea după frum-
seța neamurilor: și cu atîta mai fierbinte rîvnim mîntuirca
ta, cu cît mai tare credem că, de te vei întoarce din toată
inima la Domnul, cu mult mai viteaz ostaș al lui Hs. vei fi.
Drept aceea te dojenim în Domnul- și rugăm pre mărirea
ta, prin cea dinlăuntru milă a Dumnezeului nostru, ca,
lăsînd deșdinarea și toate rătăcirile, prin propoveduirea
catolicilor și cucernicilor bărbați (de carii se zic a fi mulți
în țeara ta, mai ales din străduirea iubitei în Ilristos, fiicei,
nobilei femei. Clarei, maștehei tale, care nu numai iaste
catolică, ci și cu multe vrednicii ale credinței și dragostei și
altor fapt e bune e împodobită), să vii seciir la numitul st aur,
ca pururea să rărnîi într-însul cu ceialalți catolici și să pri-
mești răsplătirea cea vecinică. Căci noi, de vei face aceasta
cu credință și cu dreptate, vrem să te avem pre tine prea
iubit fiu și să-ți fim de ajutor în toate trebilc tale și ak*
țerei tale, cu grațiile scaunului apostolicele. Dat în Roma,
Ia Sîntul Petru, VI idus aprilie, în al optulea an al patri-
arciei noastre/
Despre Latco. domnul Moldovei, precum scrie iarăși
Rainald, același patriarh al Romei, Urban al cincilea, așa
scrie către arhiepiscopul din Praga și episcopii din VratiS’
lavia și Cracovia:
„Urban ș.c. arhiepiscopului din Praga si episcopilor din
Vratislavia și Cracovia.
Nobilul bărbat Latco, duxul (sau povățuitorul) Moldovei
sau al neamului românesc, ne-a înștiințat prin iubiții fii,
Nicolae Melsat și Pavel din Svidniț, din cinul minoriților,
că el și poporul ducatului sau Țerei Moldovenești măcar că
se fălesc, cu numele creștinesc, bătuși ei și părinții lor pîn-
77
acuma au fost shismatici și mai sînt unii dintre dînșii; ci,
prin propoveduirea și învățătura unor frați minoriți aduși,
vreau să se lase de deșdinare și să primească credința carea
o ține, învață și propoveduiește catolica și apostolica bese-
rică și să fie ascultători de noi, de următorii noștri și de
sîntă Beserica Romei, precum ascultă și alți prinți și neamuri
creștinești; și s-a rugat de noi cu umilință același povățuitor
ca tîrgul său, Seret, din mitropolia Maliției... care este mare,
plin de lăcuituri și vrednic de a se rădica în cetate, să-l
numim cetate și să punem într-însul episcop catolic, carele
pre același povățuitor și pre norod să-i învețe și țină în zisa
credință catolică și alte lucruri de folos a face să ne milos-
tivim. Noi, drept aceea pentru spăsenia numiților dux și
norod, carii zic că ei pururea se oștesc în coantra nemicilor
crucei... frățiilor voastre,,, din sfatul fraților noștri, prin
scrisori apostolicești, vă poruncim ca voi, sau doi, sau unul
dintre voi, prin voi, sau prin alt sau alți bărbați credincioși
catolici și înțelepți, de veți găsi că numiții Lațco și norodul
vreau să primească credința cea catolică cu de-adinsul
curat, luminat, cu umilință și cu evlavie... numitul tîrg
Seret și tot ducatul Moldovei, să-l scoateți și să-l sloboziți
de pururea de supt puterea, domnia, stăpînirea și cădința
și cea de rînd și cea episcopească a episcopului din Haliția,
și de supt puterea, domnia, stăpînirea și cădința măcar
căruia, carele ar vrea să aibă ceva cădință besericească în
tîrgul și ducatul acela; făcînd și orînduind ca în cele beseri-
cești, numai scaunului apostolicesc să fie nemijlocit supus;
și după aceea numitul tîrg să-l rădicați și să-l cinstiți cu.
nume de cetate, și toată țeara sau ducatul Moldovei,
cîtă se ține de numitul dux, să-o dați și supuneți cetăței
aceia, în cele duhovnicești, hotărîndu-i marginile ș.c. Dat la
munte-Flascon, în 11 calende ale lui avgust, în anul patriar-
ciei noastre al 8.“
Bine zice prea vestitul Enghel că nu trebuie amestecati
Lațco din Moldova cu Ladislav II dîn Țeara Muntenească sau
Valahia, pentru că bulele lui Urban al cincilea încă aceasta
78
arată, ci greșește intru aceea că zice că Lațco din Moldova
a fost feciorul lui Sas Vodă, precum s-a zis la anul 1359.
Luca Vading aduce altă bullă a lui Urban al cincilea,
prin care poruncește lui Nicolae Melsat să trimită 25 de
mineriți în părțile Rusiei, Litvaniei și Valahiei, ca să propo-
văduiască intr-însele obiceiurile apusenilor.
Iară Lecvien scrie: „în Moldova s-au pus episcopi lati-
nești de pe vremea lui Urban al cincilea, dintre carii cel
dinții a fost minoritul Andrei din Cracovia, bărbat foarte
învățat în scripturi și cu evalvie, carele a șezut în Seret,
iară următorii lui s-au pus odată din mineriți și altă dată
din dominicani. Astăzi (in anul 1740) este episcop loan
Damaschin Lubinieschi din cinul dominicanilor/'
Tot întru acest an a murit și Cazimir, craiul Poloniei,
fratele Elisavetei, mumînei lui Ludovic, craiului Ungariei,
în 5 noiemvrie, și a lăsat crăimea Poloniei cu diată nepo-
tului său, lui Ludovic.
Anul 1371. Precum arată hrisovul de la Cornides, Ioan?
vițevoievodul Ardealului, în anul de-acum a zălogit a patra
parte din Sîncrai, carea o cuprinsese în gloabă de la loan,
fiul lui Ghereu din Oșorhei, pentru sfada cu Oton, arhiman-
dritul din Mînăsturul Clușului, lui loan, fiului lui Nicolae
din Somoșfalău, pentru o sută de maree.
Anii 1385 și 1386. Hrisovul, care l-a dat Elisaveta din
Timișoara, în agiunul Sîntămăriei Mari către Ubol din Câloca,
să nu se însoțească cu rebelul sau răzvrătitorul Ștefan, oare-
cînd voivodul Ardealului, nici cu aleșii lui, nu poate fi din
anul 1385, cum vrea Secheli, pentru că în anul 1385 stăpînea
craiul Garol cel Mic sau al doilea; așadară a trebuit să se
dea același hrisov, în anul 1384, precum vrea Cornides,
adecă mai nainte de a se încorona Carol cel Mic.
79
Iară cum că Carol cel Mic a domnit ca un crai al Unga-
riei preste tot anul 1385, arată hrisovul lui, care se află la
Cornides și sună așa:
„Carol, din mila lui Dumnezeu craiul Ungariei, lerusa-
limului și al Sichiliei ș.c. credincioșilor săi, capitulului Bese-
ricei Albei din Ardeal, grația și bunăvoință! Ne-aa spus
nouă, acum do curînd, nobilii bărbați, magistri Grigore,
fiul lui loan de Betleem, Petru și Ladislav, fiii altui loan
din Almacherec, iubiți i credincioșii noștri, că ar vrea legiuit
să intre in- moștenirea unor sate ale lor, Eneh, Blrgău și
Epinaldoh. din comitatul Dăbîcei, care s-au dat de pururea
de maiestatea noastră, prin alte cărți ale noastre, pecetluite
eu pecetea noastră cea mică, aceluia Grigore în gimătate și
numiților Petru și Ladislav, în altă gimătate, supt ti tulul
nouă/donației noastre, pentru credincioase slujbele lor, de
nu le va sta cineva împrotivă în partea aceasta. Despre
earea credincioșici voastre taro vă poruncim ca să trimiteți
pre omul vostru, mărturie vrednică de credință, înaintea
căruia Ștefan din Thate, sau alt Ștefan din Orozfa, sau
Thoma Gheb ard i din Șilcherec, sau Mihail, fiul lui Petru
din. Nima ș.c. Nefiind alții de față, omul nostru mergînd
în. fața mai sus ziselor sate, Eneh, Bîrgău și Epinaldoh, și
legiuit chcmînd de fală pre toți vecinii și commetaneii să
bage pre numitul magistrul Grigore în gimătatea ziselor
sate, și pre mai sus zișii Petru și Ladislav, în ceealalta
gimătate/cu toate folosurile, pertinențiile și cădințele și cu
căsilo din cetatea noastră a Bistriței, și alte cădințe ale lor,
și să le sfătuiască acelea numiților magistrilor Grigore, Petru
și Ladislav, supt cel mai sus zis titlul al donației noastre
ceii nouă, ca să le moștenească pururea, de nu se va face
împrotivire. Iară pro împroth itori, de vor fi ș.c. Dat in
Buda supt pecetea noastră cea mică, în 15 ianuarie din
anul Domnului 1386.;i
lată, se vede din hrisovul acesta că Carol cel Mic sau al
doilea încă domnea în Ungaria, în 15 ianuarie al anului
1386. Așadară greșesc Turoție și Timon, dimpreună cu
80
Haner, tocma. cu un an, eînd scriu pierirea lui Carol cel Mic
la 13 fevruarie din anul 1385.
Iară picirea lui Carol al doilea așa s-a întîmplat: acesta,
după ce s-a încoronat crai Ungariei, cum s-a arătat la anul
1384, se purta ca un crai ce era și de foastele crăiese nu mult
se păzea. Drept aceea crăiasa cea mai bătrînă cu palatinul
Nicolae Gara a îndemnat pre Blâsie Forgaci, de a tocat în
cap pe craiul Carol în 13 fevruarie al anului, nu 1385, ci
1386, și așa rănit l-au dus din Buda în Visegrad, unde a. și
murit, după scurt timp, și s-a astrucat în mănăstirea Sîntului
Andrei din gios de Visegrad, de-unde, din porunca papei
Urban al șeselea, prin carele fusese afurisit pentru neplătirea
tributului, fu desgropat și vreo cîțiva ani desgropat lăsat.
Mari a, crăiasa cea mai tînără, după moartea lui Carol al
doilea, ca o legiuită crăiasă, iarăși a început a ocîrmui țeara,
precum, se vede din hrisovul ce se află la Cornides și e dat
din Strigoii, in dominica dinaintea sărbătorci Sîntei Marga-
retei, adecă în iulie din anul 1386, prin care poruncește
Maria ca tilbarii carii jăfuise pro neguțătorii din Sibiu
pretutindenca să se cerce și să se prindă..Ci nu îndelung a
domnit în pace, pentru că în 25 iulie, ziua sîntului aposto-
lului Tacob, prcîmblindu-sc dinsa cu mumă-sa Elisavela, cu
'Nicolae Gara și cu Blasie Forgaci, numai de șerbii din curte
urmată, a venit fără, de veste loan Horvat, banul Croației,
cu mulțime de călăreți, și încungiurînd pe crăiese cu toți
carii erau cu dinsele, au tăiat pro Gara, pre Forgaci și pro
toți curtenii, și pe crăiese le-au dus prinse la închisoare m
Novigrad din Croația, unde a și murit crăiasa cea mai .bătrînă,
Elisaveta, în 16 ianuarie al anului 1387 și s-a îngropat hi
ladra, în 9 fevruarie,
Anul 1387. Auzind de moartea craiului Carol al doilea
și neștiind întîmplarea cea rea a crăieselor, Sigismund, în
anul de-acum, a venit cu bună oaste din Boemia, și cit a
intrat în Ungaria, mul ți viteji au stat lingă, dînsul, cu câni
31
S
mergînd oblu în Buda, acolo s-au strîns mai marii terci la
el și, după multă sfătuire, hau dus în Alba-Crăiască și bau
încoronat crai Ungariei, în anul 1387, în 3.1 martie, carea zi
a căzut tocma în Dominica Floriilor.
După încoronarea sa, Sigismund întru aceea s-a nevoit,
cum să sloboadă pr€* Maria de la închisoare, pre carea o-a
și slobozit în 4 iunie, și în 4 iulie s-au și întîlnit la olaltă?
carea atunci a dat toată cădința crăimei lui Sigismund,
bărbatului său.
După toate acestea întru aceea s-a sîrguit craiul Sigis-
inund, ca să prindă pre loan Horvat, banul Croației, pre
carele 1-â și prins, dară foarte anevoie, și prinzîndu-1 Fa dus
în Peci sau Cinci-Beserici, unde, sfîșiindu-1 mai întîi cu
clește înfocate, l-au legat de coa'da unui cal și tîrîindu-1
pre toate uiițile cetăței aceiia, mai pre-urmă l-au tăiat in
patru părți și bau acațat de porțile cetăței, spre pilda altora
și înfrînarea făcătorilor de rău, iară soțiilor banului loan
ÎJorvat le-au tăiat capetele.
Isprăvind Sigismund și pedeapsa răzvrătitorilor, s-a
apucat cu de-adinsul de ocîrmuirea țerei, și între celealalte
fapte ale lui a dat hrisovul care urmează. Se află la Cornides
și sună așa:
„Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu craiul Ungariei,
Dalmației, Croației ș.c. marhionul Brandeburgului ș.c.,
facem înștiințare tuturor, cărora se cuvine, prin rîndul
acestora, că noi, precum îndeamnă crăiască grijă pre maies-
tatea noastră, ca vredniciile tuturor credincioșilor noștri
să le măsurăm cu milostivă inimă, și acelora, pre carii fap-
tele virtuților sale îi fac vrednici de răsplătirea crăiască, să
le dăm dar cuvios vredniciilor. Drept aceea socotind curata
credință și adevărata stătornicie a nobilului bărbat, româ-
nului Ivan, fiul lui Dragmer, al fiului, adecă al surorei de
un pînteace a măriților bărbați Bale și Drag voievodului?
între celealalte deregătorii, comiților secuilor, a credincio-
șilor noștri, carea el o-a avut și o are către noi și către
Sîntă Coroana noastră. Mai ales socotind slujbele cele
82:
credincioase, cu care el, în toate trebile noastre șî ale
crăimei noastre și în mai multe războaie norocoase și
nenorocoase, suferind sudoroase osteneli și grele cheltuieli,
s-a sirguit a plăcea maiestatei noastre, două sate ale noastre,
chemate Izan și Vapsa-cle-Gios, din perlinențiile cetătuicei
noastre Hust și din' comitatul Maramurășului, scoțîndu-le
acelea și despărțindude de supt domnia și proprietatea
numitei cetătuicei noastre, cu toate folosurile și perlinențiile
acelora, adecă cu pămînturile cele lucrate .și nelucrate, cu
apele și cursurile apelor, cu morile, riturile, viile și cu toate
folosurile, supt metele lor cele adevărate și vechi, supt care
s-au moștenit și ocîrmuit pină acuma, cu numele crăiesc, și
pentru slujbele mai sus zise și pentru moartea tătîne-său, a
răposatului mai sus numitului Dragomer și a lui Thatamir,
fratelui celui de un. pîntece al aceluia [van, carii nu s-au
înfricoșat a muri în fericite războaiele răposatului prealumi-
natului prințului domnului Ludovic, craiului Ungariei,
părintelui nostru celui prea iubit și de neștearsă pomenire,
împrotiva nemicilor Sintei Coroni oștindu-se, adecă Drago-
mer, supt Vidin, și Thatamir, supt Bolț, mai sus zisului
Ivan, fiului numitului Dragomer, și printr-insul moștenitor
lui și următorilor moștenilor lui, din bunăvoința prealu-
minatei prințipisei, doamnei Măriei crăiesei, muierei noastre
ceii prea iubite, și din răscopt sfatul preia Iilor și baronilor
noștri, din crăiești minile noastre și din adevărata știință,
supt titul de donație nouă și cu toată cădința, cu careu
sînt supt dăruirea noastră, le-am dat și dăruit, ba le dăm,
dărui m și cinstim, prin scrisoarea aceasta, ca pururea și
nechemăcios îndărăpt să le moștenească, țină și ocîrmuiască,
rămînînd nevătămată cădința altora. Și acestea, cînd ni
se vor aduce înapoi, le vom face să se scrie în formă de privi-
legion. Dat în Buda, în ziua Sîntei Vergurci și Muceniței
Catharinei, in anul 13§7."
Donația aceasta, în original, se află in arhivul preanăL
țaței camerei ungurești, ceii de curte, din Buda; iară tu,
vezi si hrisovul lui Ludovic, care La dat lui Bale, si eu Lam
83
fi*
scris la anul 1359, în care Dragmer se zice a fi fost frate lui
Bale, nu nepot din soră.
învrăjbindu-se așa, precum am zis mai nainte, ungurii,
Ilcdviga, fata cea mai tînără a răposatului craiului Ludovic
celui dinții, întru aceea s-a silit ca să tragă pro români în
partea sa și a polonilor, bine știind do ce folos și razăm au
fost românii și tătine-său. Drept aceea la atîta a adus pe
Petru Mușat, domnul Moldovei, cît în anul dc-acum, s-a
unit cu polonii; căci zice rcgestrul de la Doghiel: „în anul
1387, în ziua Aducerei moaștelor sîntului Stanislav. Cărțile
în care se cuprinde supunerea și omagiul de credință ce La
pus Petru, palatinul Moldovei, cu neamul său, craiului
Ladislâv, crăiesci, următorilor lor și crai mei Poloniei, cu
jurămîntul lui, caro La făcut, după obiceiul Besericei Răsă-
ritului, sărutînd semnul vieței din .mînile lui Chipriân,
mitropolitului Chioviei." Iarăși alt regestru do la același
Doghiel' zice: „în anul 1387, "consiliarii lui Petru, palati-
nului Moldovei, întăresc omagiul făcut craiului Ladislav și
crăiesci Iledvigei și făgăduiesc că ei cu tot neamul vor fi
supuși craiului si crăimei Poloniei și joară, după legea Răsă-
ritului. sărutînd crucea din mînile lui Chipriân, mitropoli-
tului Chiovici“. Sarnichie încă scrie: „Întorcîndu-se laghelo
din Litvania în Polonia, pe Petru, palatinul Moldovei sau
Valahioi, cu'boierii săi, jurîndu-1, La primit în clientela sac\
Mie mi-ar plăcea a vedea hrisoavele, ale cărora regestruri
le aduce Doghiel, în original, pentru că nu cred eu să se fie
supus Petru II Mușat pro sine polonilor, precum nici urmă-
torii lui s-au supus vreodată, iară numai cît au făcut .mai
adese ori alcanță cu polonii, cum voi arăta la anii viitori.
Iară aloanța nu e supunere; așadară se dovedește că polonii
numai din fală deșartă amestecă aloanța cu supunerea,
precum dintru aceeași fală amestecă și titulii domnilor
românești cu palatinii lor, pentru că de voi întreba eu,
avut-a vreun palatin leșesc atîta putere, cită a avut măcar
care vodă din Moldova sau din Valahia, ce-mi vor răspunde?
84
ci despre întrebarea aceasta voi cuvînta airilea mai
multe A
Anul 1388. La anul acesta .așa scrie Engliel: Jm. anul
1388 se află a fi fost un dominican, anume Ștefan Ruteni.,
1	Șincai, în dorința lui de a demonstra mărirea trecu iul ui Țărilor
Române, nu acceptă ideea supunerii celor două țări față de regalul
polon și ungur. în realitate, din nevoi de ordin politic și militar, al.it
Moldova, cit și Țara Românească aveau nevoie de un aliat puternic
împotriva vecinilor care voiau să le cotropească. Moldova, pentru
scăpa de amenințarea ungurească, acceptă suzeranitatea polonă, iar
Țara Românească va accepta suzeranitatea Ungariei pentru a avea
un sprijin împotriva turcilor, și în general se accepta suzeranitatea
unui vecin mai puternic, pentru a înlătura, în felul acesta, pericohdi
pe cared reprezenta însăși vecinătatea lui. Dar a accepta suzeranitatea
cuiva pentru obiceiurile lumii feudale nu însemna și supunerea nemij-
locită a țării. De multe ori acest lucru se rezuma Ia un simplu act
formal, acela al omagiului, fără ca prin aceasta să fie afectată inde-
pendența unei țări. Nu sînt rare cazurile în care vasalul era mai pu-
ternic decît suzeranul. în vremea lui Șincai nu era încă pe deplin
lămurit caracterul omagiului feudal, și unii istorici, în mod tenden-
țios, încercau să exploateze o asemenea situație pentru a demonstra
că de fapt Țările Românești n-au fost independente* ci supuse Ungariei
sau Poloniei. Era o încercare de minimalizare a rolului politic al celor
două țări românești și prin aceasta a românilor în general, ceea co
convenea adversarilor aspirațiilor românilor din Transilvania. Șincai,
reînviind trecutul de glorie al celor două țări românești, nu. accepta
această idee, și datorită stadiului în care se afla cunoașterea istoriei
noastre medievale și în general cunoașterea lumii feudale, el respinge’
cu pasiune acest punct de vedere. /
Unul din argumentele sale este acela că nu are documentul ori-
ginal pentru a verifica sau a stabili care era adevărul istoric, .,reges>
lele“ citate nepărîndu-i-se concludente. Un altul este că nici un palatin,
polon n-a avut atîta putere cît un voievod moldovean, afirmație în-
dreptățită. El conchide că închinarea do care vorbesc autorii "citați
n-a fost decît o alianță, o legătură, concluzie într-un fel judicioasă,
pentru că un act omagial în condițiile relațiilor dintre Țările Române
și vecinii lor, la, epoca de caro ne" ocupăm", avea conținutul unui act;
de alianță.
Documente descoperite ulterior au demonstrat fără putință
de tăgadă că în anul 1387, la Liov. Petru F, domnul Moldovei, a depiU
85
episcop lătinesc in Serei, ce este semn că polonii se ameste-
cau în Moldova și atunci^.
Anul 1389. Halcocondila, la anul de-acurn, scrie despre
Lazar, despotul Serbiei, precum urmează: „Eleâzar avînd
fete, pre una o-a dat lui Sisman, craiului odrisiilor sau al
moldovenilor, făcîndu-1 șie ginere2“. La care zise ale lui
Halcocondila înseamnă Striter, zicînd: „Tîlcuitorul nu bine
adaogă, sau al moldovenilor, știindu-se din cele mai dina-
inte că Sisman a fost craiul bulgarilor și nu al moldove-
xiilor“. Eu te îndrept la anul 1380, unde am cuvîntat despre
aceasta»
Gheorghe Fabrichie încă așa scrie:. „în anul 1389, Baia-
zel cel dintîi, craiul turcilor, a învins pre Lazar, prințul
bulgarilor14, ci greșește Fabrichie, pentru că Lazar a fost
prințul sau craiul sîrbilor, nu al bulgarilor, să nu zic mai
multe. Iară Doghiel aduce hrisovul, care urmează:
jurămîntul de omagiu. Acest lucru se făcea în momentul în care Haliciul
era anexat de poloni, iar Tara Sepenițului, teritoriul din jurul Hoti-
nului, Hmielovului și Țețina (de lîngă Cernăuți) intrau în stăpînirea
statului moldovean. Cit era de puternic statul moldovean o dovedește
și faptul că în același an, la Luck, Moldova împrumută Polonia cu.
3.000 de ruble de argint, iuînd.ca zălog Haliciul și regiunea înconju*
rătoare.
1	Existenta unui dominican la Șiret nu presupune și amestecul
polon în Moldova, ci, cel mult, se poate vorbi de propaganda catolică
făcută de poloni în Moldova în această perioadă,
2	Este greu de stabilit ediția Iui Chalcocondil, după care a lucrat
Șincai. Textul lui Șincai nu corespunde cu cel din traducerea româ-
nească: „Eleazar avea două fete și pe una din acestea a dat-o după
Susman, împăratul odrisilor (misilor — corectează traducătorul ro=
mân) făcîndu-și-1 ginere"... Așadar lipsește, cum spune S-tritter, men-
țiunea că Sisman era craiul moldovenilor, și, după cum îl citează Șincai
pe Stritter, reiese că istoricul român a folosit o traducere sau o ediție
în care în mod greșit a fost introdusă și această mențiune.
86
„Noi, Magn și Român Heriszschi1, comiți luminatului
prințului domnului Mircei, voievodului Valahiei ș.c., așiș-
derea Dugoi, marșâlul măritului prințului domnului Petru,
voievodului Moldovei, trimiși soli, cunoaștem prin rîndul
acestora, de obște mărturisind că fiind noi trimiși la prealu-
minatul prințul domnul Vladislav, craiul Poloniei ș.c. în
deregătorie de soli, această orînduială am făcut cu același
domn Vladislav craiul, în numele și partea mai sus numi-
tului domnului Mircei, domnului nostru, a căruia putere o
avem în noi vărsată, făcînd legătură de prieteșug neschim-
bat, de bube părțile, carea să se țină pururea nemișcată, și
pre domnul Vladislav craiul, mai sus zisul domnul Mircea
voievodul, cu toată puterea sa, cînd i se va pofti ajutorul,
va trebui și va fi detor în tot tipul a-1 ajuta împrotiva cra-
iului Ungariei și împrotiva tuturor supușilor lui, iară împro-
tiva altor nemici ai numitului domnului Vladislav, numai
după plăcerea sa îl va ajuta, după cum se cuvine unui prie-
ten. Așișderea domnul Vladislav craiul, cînd va pofti dom-
nul Mircea voievodul, va trebui și va fi detor a-1 ajuta cu
toată puterea sa împrotiva numitului craiului Ungariei și
împrotiva tuturor supușilor lui, iară împrotiva altor nemici
ai numitului domnului Mircei voievodului îl va ajuta numai
după plăcerea sa, ca un prieten. Preste acestea făgăduim
că despre aleanța aceasta și neschimbat prietenșugul acesta.
Li mijlocul Păresimei acum viitoare, sau dîndu-se vreo
împiedecare legiuită, la opt zile după aceea, pentru întă-
rirea celor mai sus zise, mai sus numitul domnul Mircea va
trimite cartea sa, pecetluită cu pecetea lui cea mai mare,
în Moldova, prin buni și mari solii săi, căriia cărți asemenea,
a trimite supt titulul său și pecetea sa cea mai mare la numi-
tul loc prin mari solii săi, detor va fi și numitul domnul
Vladislâv craiul, prin mărturisirea întăritelor cu pecețile
1 E vorba de Manea și Roman Herescul, trimișii lui Mircea Vodă,
șî de Drăgoi, vornicul lui Petru I, voievodul Moldovei, care încheie
alianța dintre Mircea și Vladislav lagello, regele Poloniei, la Radom,
în IO* decembrie 1389/ alianță ratificată la 20 ianuarie 1390.
87
noastre cari ilor acestora. Dat în Râdom, vineri, după zămis-
lirea fericitei Măriei Vergurei, în anul D. 1389.“
Din hrisovul acesta încă poți culege că jurămîntul Iui
Petru II Musai1, domnului Moldovei, care l-am adus Ia anul
1387, n-a fost de supunere, fără numai de aleanța. Poți
culege si aceea, că Cromer mult smintește, cînd scrie despre
aleanța aci adusă, zicînd: „Gustă și în arhivul crăiesc hri-
soave despre aleanța, care cu puțin mai nainte o-a făcut
Vladislav cu Mircea, palatinul Valahici, federalul craiului
Ungariei, prin care s-a legat ca, unul fără de altul, să nu se
bată cu craiul Ungariei, nici pace să se facă cu dînsul, de
nu-o vor întări amîndoi4\ Căci hrisovul numai atîta zice, ca
unul pro altul să-l ajute cu toată puterea împrotiva lui
Sigismund, craiului Ungariei, însă la anul viitor s-a făcut
ce zice Cromer,
Mai pre-urmă, la anul dc-acum, preavestitul Enghet
scrie: „în 8 dechemvrie al anului 1.389 s-a făcut o întreită
aleanța în coantra lui Sigismund, carea o-a isprăvit boierul
Dugoi din Moldova, în numele domnului său, Petru Mușat
Vodă. în altă aleanța dintre Vladislav și Mircea Vodă, din
.20 ianuarie al anului 1390, nu se mai află Petru Mușat:.
doară a fost murit în sfîrșitul anului 13892;după moartea
lui Petru Mușat au trebuit boierii să tragă la sine cădința
alegerii lui vodă. Tot despre Petru Mușat mai este de a se
însemna că el, după însemnarea lui Scarlat, a fost feciorul
lui Costea Mușat, de quo non scitur^ ubi principaverit^
dicitur quod ejus genus sit cx familia despotiana regum Sem
viac^ ci din cuvintele acestea, pentru dicitur. nemica sg
poate închide cu ternei.44
De zisele acestea ale preavestitului Enghel, cu încă nu
mă feresc, ci tu vezi acelea care le-am scris la anul 1359 și
care le voi scrie la anul viitor*
1 Petru al II-lea Mușat trebuie înțeles Petru L
2 Petru I sau Petru al Mușatei domnește pînă la începutul anului
1392, cum afirmă Engel. în legătură cu domnia lui Costea, așa cum am
arătat și iu altă parte, istoriografia modernă o acceptă.'
Anul 1390. La anul de-acum așa serie preavestdul Enghel:
„f 12. După Petru Musai a domnit Ștefan, trei ani, de la
anul 1390 pînă la anul 1392....... După Analistul rusesc și
după însemnarea din Iași a lui Scarlat și a lui Cantcm:r,
lui Petru Mușat necurmat i-a urmat Roman, frate-
său, care a domnit trei ani, și după Roman acesta, a domnit
Ștefan 7 ani; ci, după istoricii ungurești, nu poate sta aceas-
ta, pentru că întru al patrulea an, cum scriu aceștia, după
încoronarea lui Sigismund, adecă întîia iunie 1390, domnea
în Moldova Ștefan, Aceasta așa se poate înțelege, că Ștefan
a domnit mai întîi 3 ani, de la 1390 pînă la 1392, după
aceea s-a măzălit prin frate-său, Roman, trei ani, de la
amil 1392 pînă la anul 1395, apoi iarăși s-a rădicat și a mai
domnit 4 ani, pînă la anul 13991. împrotiva lui Ștefan aces-
tuia s-a sculat Sigismund întru al patrulea an al crăimei
sale, adecă în anul 1390, după iunie?1
Pînă aci, preavestitul Enghel și, după cum mi se pare,
nu rău, pentru că și Leunclavie zice că împrotiva lui Ștefan
II, domnului Moldovei, în anul 1392, s-a făcut mare răs-
coală, pentru care el a năzuit la ajutorul turcesc, ci tîrziu,
căci el s-a pus la închisoare mai nainte de a sosi turcii,
De-unde eu culeg că frate-său, Roman I, a făcut răscoala
asupra lui și așa Enghel are dirept că Ștefan II a domnit
în două r înduri.
La anul 1359 am arătat cum trebuie să se pună sireaua
domnilor Moldovei, începînd de la Dragoș Vodă pînă la
Petru Mușat sau al doilea Vodă; aci voi pune sireaua celor-
alalți domni, începînd de la Petru II Mușat Vodă, pînă la
.Alexandru Vodă cel dintîi. Așadară după. Latco Vodă a
domnit Petru Vodă Mușat, fiul lui Latco (căci a fost frate
1 în legătură cu șirul domnilor moldoveni, istoriografia româ-
nească modernă s-a stabilit la următorul: Petru I (care la Șincai este
Petru al ILlea) — 1375—1392; Roman 1,1392—1394, frate cu Petru I;
Ștefan 1,1395—1399, frate cu cei doi dinainte, sau nepotul lor de soră,
sau fiul lui Roman (la Șincai este ștefan al ILlea); luga, 1399—1400;
Alexandru cel Bun, 1400-1432.
89
cu Roman I, iară Roman a fost fecior lui Lațco cum mărtu-
risește Cantemir și însemnarea din Iași, de la anul 1373—
1389). Lui Petru II Mușat i-a urmat Ștefan al doilea, in
trei ani, de la 1390 — 1392, apoi Roman I, în alti 3 ani, de
la 1392 — 1395. După Roman I, iarăși a domnit Ștefan al
doilea, precum s-a zis, patru ani, de la 1395—1399. Ștefan
acesta, carele a domnit îm două rînduri, după Miron, a fost
frate cu Roman, drept aceea și cu Petru II Mușat, și așa
Petru II Mușat, Ștefan II și Roman I au fost feciori lui
Lațco Vodă. Lui Ștefan al doilea Vodă, după însemnarea
din Iași, cea mai sus adusă, i-a urmat fiul său, Petru al trei-
lea, carele a domnit numai un an și i-a urmat fiul său luga,
carele iarăși numai doi ani a domnit, de la 1400—1401, și a
făcut loc frate-său, lui Alexandru celui dinții. Care fiind
așa, căci se minunează preavestitul Enghel, cum au putut
domni în cursul de zece ani moșul, tatăl și nepotul? au
doară cu neputință iaste aceasta? Eu, să zic adevărul, nu văd
în ce ar sta neputința aceasta; pentru că fiind Ștefan ÎL
Late cu Petru Mușat, cînd a încetat a domni, a trebuit să
fie bătrm, și Petru III, feciorul lui, încă a putut fi de zile,
ha și nepotu-său luga încă a trebuit să fie atunci în vîrstă,
pentru ce n-au putut dară și domni întru acei zece ani?
Mai bine ar fi lucrat preavestitul Enghel, de ar fi urmat
însemnarea din Iași, că așa, la anul 1400, nu ar fi greșit
a ti ta cît greșește, precum voi arăta acolo.
Aci, pentru mai mare ușurarea și a cetitorilor și a mea,
ca de-actînainte să poci scrie pre fieștecare domn moldove-
nesc al cîtelea a fost cu acel nume, sireaua lor o pun, precum
va urma, începînd de la Dragoș pînă la Alexandru cel dinții.
nu că doară aș crede că Dragoș au fost domnul cel dinții
al Moldovei, ci pentru că sireaua domnilor celor dinaintea
lui eu însumi nu o știu, de am și arătat numele unora, Așa-
dară au domnit: 1. Dragoș, 2. Sas, 3. Bogdan I, 4. Ștefan 1,
5. Petru 1, 6. Lațco I, 7. Petru II Mușat, 8. Ștefan II, 9.
Roman I, 10, larăș Ștefan II, ÎL Petru III, 12. luga, 13.
Alexandru L
90
După ce am scris cele mai din sus, pentru mai bună
înțelegere, viu la istoria anului de-acum, în carea vine îna-
inte : întii, hrisovul lui Mircea Vodă, care se aduce de Do
ghiel și sună așa:
„Mircea, din mila lui Dumnezeu voievodul Valahiei,
duxul Făgărașului și al Omlășului, comitul Severinului,
despotul Dobrodichiului și domnul Drăștiorului, .facem
înștiințare tuturor, celor de-acum și celor viitori, cărora se
cuvine a ști și vor auzi acestea, că vrînd și poftind noi a
face legătură de prietenșug nemișcat cu prealuminatul prin-
țul domnul Vladislav, din mila lui Dumnezeu craiul polo-
nilor, .domnul și moșteanul ținuturilor Cracoviei, Sando-
miriei, Lanțiției, Cuiaviei, Litvaniei, cel mai mare, Pome-
raniei și al Rusiei, din sfatul tuturor boierilor noștri, orîn-
duială ca aceasta am făcuț și facem de îmbe părțile, de a
se ținea pururea nevătămată, carea o și întărim prin cărțile
noastre, adecă că pre numitul prealuminatul prințul domnul
Vladislav, craiul Poloniei ș.c. și pre supușii lui, cînd vor
pofti ajutorul nostru, de către năvălirea și năpădirea craiului
Ungariei și a supușilor lui, pururea vrem a-i apăra cu toată
puterea noastră, iară împrotiva altor nemici numai după
plăcerea noastră făgăduim că-i vom ajuta, precum se cuvine
unui prieten; și același domn crai va fi detor a ne ajuta
pre noi numai împrotiva craiului Ungariei și a supușilor lui*
cu toată puterea sa: iară împrotiva altor nemici, după plă-
cerea sa, cum s-a zis despre noi. întru a căriia mărturisire
și tărime, dăm scrisoarea aceasta întărită cu avthentica și
cea mai mare pecetea noastră. Dat în Dublin în ajunul
slutei vergurei Agnes, în anul Domnului 1390.“
Sărbătoarea slutei Agnes cade în 20 ianuarie, așadavă
în ianuarie din anul 1390, Mircea Vodă a trebuit să fie fost
de. față în Lublin.1
1 După cum am văzut, o înțelegere între Mircea si regele polon
s-a încheiat la Radom în decembrie 1389. Ratificarea acestei înțelegeri
de către regele polon a fost făcută la Lublin, în ianuarie 1390. Deatru
91
A doua, hrisovul solilor lui Mircea Vodă, carele iarăși se
aduce de Doghiel și sună așa:
...Noi Roman Herițchi și Cadlus Șădchi, soli trimiși la
cele mai în gios scrise, vrem a înștiința pre toți și pre fiește-
care, la carii vor veni acestea, că după ce am fi ținut noi
adunare în Suceava, orașul Moldovei, din porunca prealu-
minatului domnului Mircei, voievodului Valahiei ș.c., a
milostivului nostru domn, din plină puterea lui, despre o
parte, cu sîrguitorii ostași, jupînii Gervâsie din Dâloviț
și Renson din Zăbocruț, carii iarăși au plină poruncă de la
prealuminatul prințul domnul Vladislav, craiul Poloniei ș.c.
despre altă parte, despre unirea și aleanța cea de nemișcat,
prici enșug, care s-a făcut pînă acuma și de-aci înainte seva
face deplin, din voia lui Dumnezeu, făcind, avthenticind și.
pecetluind cărțile despre aceasta, am judecat, făcut și,
după cum ni s-a văzut a fi mai dirept îmbelor părți, am
ormduit, și corcind eu de-adinsul, am aflat niște inchicturi,
care unirea aceea o vor întări; adecă ca numitul domnul
craiul Poloniei să nu înceapă vreun război în coantra craiului
Ungariei și a supușilor lui, de nu va înștiința măi nainte
pre domnul nostru, Mircea Vodă, și pre divanul lui, despre
toate pricinile războiului și de nu vor fi întărite acelea și
prin divanul crăiese. Presto aceasta, de s-a făcut 'vreo pace
sau încetare de la arme sau întocmire intre numitul Mircea
Vodă, domnul nostru, și între craiul Ungariei, adecă sau de
s-a primit pînă la o vreme, sau de s-a orînduit de pururea,
sau de s-a așezat măcar cum, pre domnul, craiul Poloniei^-
mdăstndu-1 diutr-însole, acelea, numitul domnul (‘rai va
trebui să le lase, să le placă și să le primească și. să trebuiască
a le avea plăcute, lăsate și primite în toate închieturile,
osebirile și punturilc lor, prin întărirea, cu avthentică pecetea
sa, pînă b o vreme sau de pururea, precum va aduce cu sine
or'indniala aceea. Iarăși, pentru ca fericită unirea aceasta
acest lucru nu era nevoie să vină Mircea la Tmblin, pentru că rati-
ficarea nu însemna altceva decît confirmarea unei înțelegeri printr-un
act pe care se punea pecetea regala.
92
în toate condițiile să rămînă statornică, am așezat că de ar
vrea oricine dintre cei aleați, măcar cum s-a primit în
aleanfă aceasta, să sc deșdine oricum de la legătura unirei,
atunci pro deșdinatul acela, ceiaialți aleați, după ce îl vor
dojeni cu de-adinsul, trebuie și-l pot sili ca să țină făgă-
duința sa deplin. Și carii vrem să venim pro Sin zii anele
viitoare în Suceava, cu solii mai sus ziși ai numitului dom-
nului crai, cu toate cărțile și pecețile lui cele despre unire
sau aloanță, ca să se facă osebită așezare despre făgăduin-
țele numitilor prinților domnilor noștri ș.c. — Dat în Suceava
în ziua s. Getrudei vergurei (adecă în 15 noiemvrie) din
anul D. 1390/’
E>in hrisovul acesta se vede că afară de Vladislav, craiul
Poloniei, și de Mircea, domnul Țerci Românești, a mai fost
cineva în aleanța împrotiva lui Sigismund, craiului Unga-
riei, făcută, carele bine că tiu sc numește, altul a fi n-a putut,
fără numai Ștefan II, domnul Moldovei, pentru că el era
domn între Valahia și Polonia și almintrelea încă, de nu ar
fi fost el amestecat în aleanța mai sus adusă, cum ar fi
îndrăznit a îngădui ca solii aleaților să se adune în Suceava,
cetatea sa? Bîrfește așadară Turotic, cînd scrie că trăgîn-
du-se moldovenii și muntenii de supt ascultarea ungurilor,
cînd ocîrmuia muiere pre unguri, Sigismund în al patrulea
an după încoronarea sa, adecă în anul 1390, a bătut pre
Ștefan II, domnul Moldovei, și l-a adus iarăși supt ascul-
tare, pentru că Moldova și Valahia, cum s-a arătat la anii
trecuți și mai ales la anul 1377, n-au fost vreodată, de la
începutul Ungariei, supt ascultarea crailor ungurești; și
mai mult bîrfesc Bonfinic și Vetru de Rcva, dintre carii
acesta zice că Ștefan II a fost domnul Valahiei, iară celalalt
că a fost domnul amîndurdr Valahiilor, cînd se știe că în
Valahia domnea Mircea Vodă. Ci aceasta o-a scris numai de
fală goală Turoție și dintr-însul ceialalti dimpreună cu
Foresti, pentru că Ștefan II, în anul dc-acum, s-a bătut cu
Baiazel. sultanul turcilor, nu cu Sigismund; căci scrie Cam
tem ir:
„Din pierderea carea o-a pătimit mai nainte de doi ani
seraschirul Soliman bașa de la moldoveni, înfricoșîndu-se
(sultanul Baiazet), n-a mai cutezat a-și încredința oastea
pre alții, ci el însuși s-a gătit asupra moldovenilor. Drept
aceea după ce ș-a trecut oastea în Evropa, a făcut pod presto
Dunăre și a prădat toată Moldova, apoi s-a tăbărît la satul
chemat Războaie, de lingă Șiret, Prințul Moldovei, Ștefan,
încă a mers acolo curînd după aceea, eu bună oaste și după
o sîngeroasă bătaie s-au învins moldovenii și s-au împrăș-
tiat. Ștefan însuși încă cu fuga a scăpat la Cetatea Neam-
țului, în care lăsase pre mumă-sa cu tare strajă. A agiuns
acolo în revărsatul zorilor și poruncind să-i deschidă porțile,
mumă-sa spăimîntată de-o veste ca aceasta, insa s-a suit
pe zid și nu l-a slobozit în lăuntru, zicîndu-i: «Fiul meu!
do cînd trăiești pre pămînt nu te-am văzut a te întoarce
de la război fără de biruință; dacă ți-ai uitat acuma vitejia,
mai vrut-aș fi eu ca tu să piei de mînile nemicilor, decit să
trăiești cu rușine și să mulțemești scăparea, tâ de la moarte
unei muieri. Mergi drept aceea îndărăpt și sau vino biruitor,
sau nu mai veni mai mult.» Pe Ștefan așa l-au pătruns
cuvintele mîne-sa, cit îndată s-a înturnat de la cetate, și
întîmpinîndu-se cu un trîmbițaș, i-a poruncit să sufle de
război și a strîns 12.000 din cei scăpati de săbiile nemicilor,
pre aceștia i-a jurat să învingă sau să moară, apoi a năvălit
presto nemici, carii se înprăștiase la pradă și bătîndu-i,
i-a fugărit. După aceea la Vaslui, care e departe de Iași
numai 20 de miluri, a prădat cortul împăratului, a împrăș-
tiat pre turci și a întețit pre împăratul, de carele se cutremura
lumea, de însuși s-a spăimîntat și cu puțini de-ai săi a fugit
în OdriuV
Podesta încă scrie: „în anul 1390, Baiazet a cuprins
Țeava Siratoului cea aducătoare de aur și argint. Fire Beg
avînd poruncă să prade țerile de lingă Siratou, mai pre-
urmă a prădat Valahia/4 Așișderea scriu și Analii turcești,
1	Asupra luptelor dintre unguri și moldoveni și dintre moldoveni
și turci, pe care Sincai le fixează iu anul 1390 (vezi Prefața).
94
cei de Leunclavie întorși pre lătinie, la anul heghirei 791,
de la Hs. 1390, numai cit în loc de Siratou și Fire Beg, pun
Chiratou și Foris Beg, ci care țeară se numește Siratou
sau Chiratou, gîcește tu.
Tot de acest an se țin și hrisoavele lui Sigismund, care
le aduce preanvățatul Cornides: unui, dat în 12 avgust
1390, prin care se poruncește conventului din Leles ca să
reîmble hotarul salului Alșo-Apșa chemat, din Maramurăș,
pentru Bale și Drag, feciorii lui Sas Vodă din Moldova, altul
dat în 4 calende ale lui aprilie, dintru acestași an, prin care
se orinduiește ca neguțătorii din Cluș mergînd la tîrg în
Baciu și de-acolo-în Huedin sau Almaș, numai in Baciu să
plătească obicinuitul tribut.
Anul 1391» Mircea Vodă in anul de-acum iarăși a întărit
aleanța cu Vladislav, craiul Poloniei, împrotiva lui Sigis-
mund,' craiului Ungariei, prin hrisovul său, care se aduce de
Doghiel și se închide așa: „întru a căriia tărime de pururea,
am făcut să se achețe de acestea pecetea noastră cea mai
mare, prin credincioși comiții noștri, Maina și Volcul. Dat
în Lemburga. a opta zi după Sînpetru din'anul Domnului
1391/4
Sarnichie încă așa scrie: „în anul 1391, croatele, bosnenii,
bulgarii, românii și muntenii, urind ocîrmuirea muierei și
a lui Sigismund ca a unui crai străin, s-au plecat spre răscoală
și pre Hedviga o-au cunoscut adevărată moșteană a Ungariet
Așa palatinul Besarabiei cu toată țeara sa s-a dat supt clien-
tela craiului Vladislav și a crăiesei Hedvigci.“ Ci Sarnichie
trage foc la oala sa și tocma așa scrie aci adevărul, precum a
fost pe vremea aceasta supt unguri Bulgaria, carea mai de
mult o stăpîneau turcii.
Anul 1392. La anul 1390 am arătat din Leunclavie că în
anul de-acum mare răscoală s-a făcut împrotiva lui Ștefan
95
al doilea, domnului Moldovei, în carea el s-a măzălit și i-a
urmat frate-său, Roman I, despre carea așa scrie prea-
vestitul Enghel: „Roman a domnit în Moldova 3 ani, de
la 1392—1395. Se vede a fi fost alcatul lui Theodor Coriatovici
si cu dînsul a fi fost și răpus1. Cum că Roman a fost frate
cu Petru Mușat, intru aceea se nărăvesc toate însemnările
despre domnii Moldovei. Scarlati adaogă că Roman a
avut muiere pro Anastasia, fata prințului Latco (doară
fata lui Ștefan Lâtcovici, voievodului Ardealului), din carea
el a avut 6 prunci. Dositheu, mitropolitul Moldovei, ne În-
credințează că a cetit un hrisov al lui din anul 1392/
Eu mă mir ce arc atîl-a prcavestitul Enghel cu ‘theodor
Coriatovici, cînd acesta încă în anul 1340 a rămas în Ungaria,
cum s-a arătat la anul acela, nici a putut trăi pînă la anul
1392. Anastasia, muierea lui Roman, încă nu știu, pentru ce
ma fost fata lui Latco, domnului Țerei Muntenești, că acesta
se poate zice a fi fost prinț, nu voievodul Ardealului, carele
nici fata și-o ar fi numit Nastasie, fiind numele acesta ne-
cuviincios ungurilor.
Turoție la anul al șeselea al crăiițioi lui Sigismund, adecă
la anul 1392, iarăși bîrfeștc că Sigismund ar fi bătut pre Mir-
cea Vodă și pre turci2, carii fusese chemați întru ajutor do
Mircea Vodă, și că ar fi cuprins și Nicopolul cel Alic de la
Mircea, și pre Turoție îl. urmează Bonfinie, apoi pro aceștia
îi urmează mai toți străinii, afară de Spondan, ale căruia
cuvinte le voi aduce la anul îndată următor, din care lezne
vei culege că Turoție aci încă numai de-a fala vorbește și
greșește, precum a greșit și punind. moartea crăiesei Măriei
in anul dc-acum, întîmplîndu-se aceea în anul 1395, precum
nici prcavestitul Enghel tăgăduiește, măcar că el pretutin-
1 Izbucnind un conflict între marele cneaz al Lituaniei Vitold și
cneazul Theodor Coriatovici din Podolia, Roman, domnul Moldovei, ba
sprijinit pe Coriatovici, a trecut în Podolia, dar a fost înfrînt la Braclav.
-Pentru anul 1392 nu există nici o informație despre un conflict
munteam>ungar. Faptele povestite de Thurocz sînt posterioare și
au o altă desfășurare și un alt conținut,
9G
clenea, unde poate, tot jarul 11 trage Ia oala ungurilor, ne-
căutînd mai de multe ori adevărul, care este t ocina de lipsa
în fieștecare istoric.
Din pricina aceasta, că istoricii cei mai mulți nu cearcă
să scrie adevărul, ci numai cum să înalțe pre un neam..,
ea să-i dobmdească bunăvoință și să surpe pre altul, căruia
îi pizmuiesc urzirea, virtutea și lauda, au jjdănit. si Heltai
sasul iarăși, sau propoveduitorul sasilor din Gluș, despre
caro mai multe voi zice la anii viitori, povestea sau min-
ciuna, care spre bula mai mult a ungurilor, decit a româ-
nilor, Borșai Paal o aduce așa: „în anul 1392, cind s-a dus
craiul Sigismund cu oaste asupra lui Dan, voievod aba ii.
muntenesc, s-a sălășluit craiul în Deva din Ardeal si a po-
runcit să-i aducă pre fata unui boier, carea era prea fru-
moasă, la sine, ci fata nu i-a plinit pofta, piuă ee nu i-a
făgăduit craiul că, de se va face tăroasă, și de dinsa sil
de pruncul carele se va naște dintr-însa va avea grijă, după
a căruia tare făgăduință, îngăduind a pornit grea de dînsul
Mai pre-urmă înturnîndu-se craiul biruitor din Țeava Româ-
nească iarăși acolo a sălășluit, și fata chemată fiind la eJ,
ha spus că este tăroasă, pentru carea bucurîndu-se craiul,
ba dat un inel, zicîndu-i că, de va naște fiu, să-l ducă hi
Buda și-l va face domn, și i-a dat și bani destui. Iară pli-
nindu-se vremea, a născut fiu și bau numit loan, apoi cm
vreme femeia a spus lucrul fratelui său, lui Marginal Găspav.,
și La rugat ca să-o ducă cu pruncul împreună în Buda,
carele i-a făgăduit că o va duce și a pornit după vreo
cîteva zile. Mergînd ei, odineoară femeia a spălat rufe sau
haine la un izvor, și dind inelul pruncului ca să se joace,
un corb a văzut inelul că sclipește la prunc și, apucîndu4,
La dus pre o arbure; începînd pruncul a plînge, a alergat
mumă-sa, și neaflînd inelul, s-a uitat în sus și a văzut inelul
în gura corbului. Drept aceea spăimîntindu-se, cu vaiete
a înștiințat pre fratele său despre întîmplare, care săgetînd,
întîi, de grabă mare, nu La nimerit, ci a doua oară așa
La săgetat tocina în piept, cit îndată a căzut de pre arbure,
$7
î — Cronica românilor, voi. B
și luînd inelul, cu bucurie au plecat către Buda, unde ajun-
gînd, a intrat la craiul, tocma cînd se preîmbla în pălută
și i-a dat inelul, care primindud Sigismund, întîi s-a roșit
la față, apoi îndată a zîmbit a ride către prunc, și dînd
inelul iarăși femeiei, i-a zis: «Bine ai făcut că ai adus prun»
cui!» și rînduindu-le sălaș, i-a dat in grija lui ban Frențe
După vreo cîteva zile a dăruit pruncului Hinedoara din
Ardeal, dîndu-i și carte cu pecete, despre dinsa. De pre ce-
tatea aceasta s-a numit apoi pruncul Iluniadi lanoș, căruia
i-a dat pentru țimir corbul cu inelul în gură/'
Povestea aceasta din sine se vede a fi ocită minciună,
pentru că în anul acesta nu era domn Țerei Muntenești
Dam ci Mircea; a doua, corbuDcu inelul în clonț este ți-
inirul sau stema Țerei Muntenești pină astăzi; așadară
nu s-a dat prin Sigismund lui loan Iluniadi, ci l-a moște-
nit prin părinții lui, carii s-au tras din vița domnilor Țerei
Muntenești, cum se va arăta la anii viitori1.
Insă să dăm lui Heltai, iscoditorului minciunei, că loan
Iluniadi a fost născut din Sigismund și din mai sus zisa
fata de român, ce laudă vor avea ungurii sau sasii dintru
aceea? au nu va rămînea și atunci lauda românilor/ de
nu întreagă, încai de gimătate, dîndu-se ceealaltă gimătate
germanilor sau nemților? Drept aceea rușinea să mînce
obrazul acelora carii pre viteazul cel mai mare și apărătorul
cel mai tare al Sîntei Coroni îl răpesc de la Buti, cel legiuit
al lui părinte, și-l dau acum craiului, iară apoi și împăra-
tului Sigismund, făcîndu-1 și pre acesta curvar.
Anul 1395. Cum că Ștefan al doilea, în anul de-acum,
iarăși a domnit în Moldova, arată hrisovul de la Doghiel,
care zice că „în anul 1395 boierii românești făgăduiesc că
voievodul Ștefan va veni la craiul Vladislav, dimpreună cu
2	Șincai respinge cu temei povestea inventată în legătură cu ori-
ginea Corvineștilor. Documentele contemporane dovedesc în mod do
netăgăduit originea românească a lui loan de Hunedoara.
98
consiliarii săi, și vor jura lui credință și că, de nu vor veni
vreunii dintre consiliarii aceia, vor trebui să joare înaintea
solilor crăieștiV
Iară Enghel zice: „Despre dînsul (Roman cel dinții)
știm atita, că în anul 1393 el cu boierii lui a jurat eră iniei
leșești, tătuși lui Theodor Coriatovici i-a dat ajutor în anul
13951 împrotiva lui Vitold, ci Vitold a biruit oastea podole-
nilor și a moldovenilor la Brațlau, luînd cetățile una după
alta; și așa a cuprins și Camenețul, nenarăvindu-se ostile
moldovenești cu cele din Podolia, și însuși Theodor Coria-
tovici s-a prins și s-a dus în Vilna (vezi Istoria Galitiei^
pag. 618). întîmplarea aceasta se vede a fi fost spre stri-
carea lui Roman, că el nu mai vine înainte, și în locul Iui
a început a domni frate-său cel prins, Ștefan, De la Roman
acesta, se vede 'a se chema și cetatea Romanului/'
Aci destul de chiar vorbește preavcstitul Enghel (de vei
lua afară acelea care le scrie despre Coriatovici, despre care
vezi anul 1392), că și alții așa scriu, dară destul de rău
încîlcește care le scrie în paragraful 14 al Istoriei moldo-
venești. care eu le-am descurcat la anul 1390.
Care le scrie aci despre moldoveni preavcstitul Enghel,
treacă-meargă, ducă-se; dară ce zice in Istoria Valahiei,
adecă că Mircea Vodă a fost chenigliher angrișcr Cronvasâl^
adecă iobagul crăiesc al Coronei ungurești, toema nu-mi
încape în stomac, pentru că hrisovul lui Mircea Vodă, care
l-am scris din Vagner, așa sună:
„Noi, Mircea, voievodul Valahiei, diixul Făgărașului și
banul Severinului, facem înștiințare tuturor, carii vor vedea
acestea, sau altora, carii vor auzi despre acestea, că, pentru
că preanserinatul prinț și domnul domnul Sigismund, lu-
minat craiul Ungariei, Dalmației, Croației ș.c, marhionul
Brandeburgului ș.c. cu osebită bunăvoința maiestatei sale,
din prietenească iubire s-a purtat spre noi, de cînd ne-a
1 Ajutorul de caro vorbește Engel că l-a dat Roman lui Coria-
tovici a fost dat în anul .1393, cînd Roman însuși, în urma luptei de
la Braclav, a fost prins.
7* I
cunoscut, și spre noi de sine și prea milostivește a fost
plecat și ne-a prins partea, mai ales în coantra turcilor,
fiilor răutăței celor groaznici, nemicilor unire! și mai vîrtoși
prolivnicilor, lucrând cu noi pururea și întru toate, cu iu-
bire și cu milostivire; drept aceea noi din bunăvoința și
slobodă dărnicia noastră, nesiliți, neînșelați, supt credința
și jurămîntul nostru și al boierilor noștri, care le-am pus
mai nainte, după cuviință, numitului domnului crai i-am
făgăduit și făgăduim, prin rîndul acestora, că vom băga
de samă și vom ținea nevătămat toate cîte sc cuprind
mai gios. Adecă întîi: că noi, cînd și de cîte ori se va duce
de-aci înainte numitul domnul crai în persoana sa cu oas-
tea sa asupra turcilor sau asupra aloaților lor, atunci și noi
să trebuim a merge în persoana noastră, cu oastea, oamenii
și toată puterea noastră, asupra acelora, și de nu se vor
duce domnul crai în persoana sa, ci ar trimite numai oastea
sa, atunci și noi să trebuim și să fim detori a trimite* așiș-
derea numai oastea și oamenii noștri cu oastea domnului
erai asupra acelora, și tătuși să fim detori a da numitului
domnului crai, oștilor și oamenilor pro carii va duce cu sine,
de va merge în persoana sa sau va trimite, precum s-a zis,
asupra lor, la părțile... sau la măcar care alte părți, prin
păniînturilm coșteiele, ținuturile, plaiurile, Umanele și- prin
orice locuri supuse domniei și oblăduire! noastre, slobodă,
pacinică și secură sau fără de primejdie trecere și zăhărea,
pururea pre cheltuiala sau banii lor... acolo mergând si acolo
răminînd și de-acolo 3ntorcîndu-se și la ale sale înturnîn-
du-se. Iarăși, cînd și dc cîte ori se va intîmpla să meargă
domnul crai la părțile cele zise cu zisele oastea și oamenii
săi, precum s-a zis, si acolo cu ajutorul lui Dumnezeu să
cuprindă cetăți, pămînturi, coștoie, tărimi, plaiuri, limane,
ținuturi si măcar ce locuri și să le iaie, câștige sau aibă ori-
cum, și pentru aceea să rămină în persoana sa și să zăbă-
vească acolo, cu oastea, oamenii și cu toată puterea noastră
să trebuim și să fim detori a rămînea cu numitul domnul
crai și să zăbăvim acolo, cit va zăbăvi el; și dc ar lăsa
t00
acolo domnul crai oastea sa, atunci să trcbuim și să fim detorî
și noi a lăsa oastea și oamenii noștri, cu oastea domnului
crai, ci destulă oaste și destoinică de a sta în coantra nemi-
cilor și a puterei părței ceii împrotivitoare, ca să se țină
și să se apere ce cu ajutorul lui Dumnezeu se va lua, cu-
prinde, prinde, cîștiga sau avea prmtrdnsuJ, cum s-a zis.,
măcar cum, in. părțile acelea; și se vor întîmpla ea puterea
nemicilor să fie numai alîta, cit noi singuri să-i putem sta
împrotivă, atunci și nefiind de față domnul crai/să trebuim.
și să fim detori acolo, cum se zice, cu oastea, oamenii și
cu toată puterea noastră, în persoana noastră, a ajuta oastea
și oamenii domnului crai, a sta lingă dînșii și a le prinde
parte, ca să se țină și apere împrotivă măcar cărora, cîte se
vor prinde, cuprinde, lua, cîștiga și avea pentru domnul crah
Iarăși, să trebuim și să fim detori a da și a trimite din
domnia noastră, numitului domnului crai, oștilor și oameni-
lor lui, pre carii va duce cu sine sau va trimite, cum s-a
zis, la părțile acelea, zăhărea destulă și la vremea sa, pre
banii lor, pururea, cînd, de cîte ori, și măcar cum va fi de
folos, spre sprijineală, ținere, apărare, prindere, cuprindere,
luare, ciștigare sau avere. Iarăși, cînd și de cîte ori se vâ
intimpia cu numitul domnul crai să meargă în persoana
sa sau să trimită oastea și pre oamenii săi la părțile acelea,
pre airilea, nu pre locurile domniei și oblăduirei noastre
supuse, adecă pre lingă Dunăre, pre locurile cele vecine
domniei noastre și Dunărei, atunci noi, numitului domnului
crai, oștilor și oamenilor lui, celor mai sus ziși, totdeauna,
unde, cind, și de cite ori se va intimpia, cum s-a zis, aproape
de Dunăre, să trebuim și să fim detori a le trimite și da
zăhărea preste Dunăre, cum s-a zis, pre banii lor. la vreme
cuvioasă și pină unde se va putea duce zăhăreauă Ia et
Iarăși, de se va intimpia, din pronia lui Dumnezeu, care-
le toate le ocirmuiește, ca oarecarele dintre ostașii si oamenii
numitului domnul crai în părțile acelea să se bolnăvească,
rănească sau măcar cum să se împiedece în persoana lui, și
drept aceea ar trebui să rămînă și. zăbăvească acolo, atunci
ș.01
acela să poată slobod, cu pace și fără de primejdie, rămînea,
zăbăvi și ședea acolo, pînă cînd ii va plăcea, fără de vătă-
mare, pagubă, împiedecare și bîntuială, scutite fiind tot-
deauna persoana, lucrurile și bunurile unuia ca aceluia și
toate legăturile, cîte s-au făcut pînă acuma între numitul
domnul crai și între noi, despre aceasta, rămînînd în
puterea sa, prin mărturisirea cartei aceștiia, care-a pentru
mai mare răschirarea și încredințarea celor mai sus zise,
care trebuie să le ținem, cum s-a zis, nevătămate, o-am dat
numitului domnului crai, pecetluită cu pecetea noastră cea
mai mică, neavînd la noi pecetea cea mai mare și făgăduind
că vom da altă carte în asemenea formă, pecetluită cu pece-
tea noastră cea măi mare, și acățată. Dat în Brașeu, în a
doua duminecă a Păresimei din anul Domnului 1395/
Hrisovul acesta arată că Mircea Vodă n-a fost vasalul.
Fără numai aleatul Coroanei Ungurești1, pentru că vasalii
nu dau pe bani, de ce au op ostile, nici le lasă, cînd le
lasă și craii, ci plinesc toate cum li se poruncesc, de care
toate foarte departe a fost Mircea Vodă, și așa întru aceasta
preavestitul Enghel rămîne de nu mică scădere.
Mai cu fundămînt scrie tot același Enghel, după ce a
adus hrisovul mai sus scris, zicînd: „Sigismund a trecut
Dunărea, a ars Nicopoiul cel Mic2 și i-a stricat așa zidurile,
cît iarăși l-a luat de la străjarii turcești, ci războiul cu atîta
s-a sfîrșit, pentru că lui Sigismund i-a venit veste de poștă
despre bolnăvirea cea de moarte a Măriei, muierei sale,
și.s-a înturnat în Ungaria, nepăgubind prea mult pre turci.
Maria s-a astrucat în Oradea-Mare, prin loan de Canisa,
arhiepiscopul Strigonului, carele a contenit și pre poloni de
1 Concluziile lui Șincai pe marginea tratatului reprodus sînt în-
dreptățite de cuprinsul acestuia și au fost acceptate de istoriografia
modernă.
2 Pentru cucerirea Nicopolului cel Mic nu era nevoie să se treacă
Dunărea, pentru că el se afla pe malul sting al fluviului (e vorba de
cetatea Turnu, cunoscută și sub numele de Nicopoiul Mic pentru ca
se afla în fata Nicopolului, cetatea mare de dincolo de Dunăre).
102
la intrarea în Ungaria și a ținut cinstea craiului Sigismund,
în țeară.“ Așișderea scrie și Calvisie, din Dubrâvie. Așadară
greșește Turoție și toți carii pun moartea Măriei la' anul
1392.
Anul 1396. Cum că in anul de-acum sultanul Baiazet
cel dinții foarte rău a bătut pre craiul Sigismund la Nico-
poiu, tăind 20.000 de unguri, mărturisesc Turoție, Bonfinie
și Petru de Reva. Ci biruința aceasta a turcilor mulți în
multe chipuri o scriu. Eu, pentru mai înare înțelegere, o
voi aduce din vreo cîțiva avtori. Așadară scrie Calvisie:
„în anul 1396 Baiazet a încungiurat Țarigradul, și prinții
Germaniei și ai Galiei au judecat să-i stea în coantră. Drept
aceea burgundul a trimis pre loan, fiul său, cu mare oaste,
și în Ungaria culegîndu-se toate oștile, au pornit spre Thra-
chia și au venit pînă la Nicopoi; Baiazet auzind de veni-
rea lor, a lăsat Țarigradul și le-a mers înainte. Acolo loan
a ocîrmuit fruntea oștilor preste voia lui Sigismund, carele
dăduse fruntea prințului Valahiei (lui Mircea). Turcii cei
din frunte s-au făcut a fugi, .pre carii burgundul cu mare
rîvnă i-a gonit; ci turcii împlîntase pari după niște tufe,
care nu se puteau vedea de ai noștri. Drept aceea sosind
acolo, nici putînd păși mai încolo și îmboțindu-se de ai noștri,
carii urmau, s-au lă’iat de turci. Burgundul s-a prins între
cei dintîi cu mai mulți boieri. Sigismund, craiul Ungariei,
a scăpat cu o corabie în Țarigrad. S-a întîmplat pierderea
aceasta în 28 septemvrie, în ajunul Sinmihaiului, vineri,
care se cuvine anului de-acum și așa scriu mai toți scriitorii
creștinești. Dară Analii turcești și ai lui Zaciîth scriu pier-
derea aceasta la anul heghirei 794, care este de la Hs. 1392,
și e de a te mira că în patru ani nu se nărăvesc cu ai
noștri.“ Tu, cetitorule! vezi și acelea care le-am adus la
anul 1393, din Spondan.
Iară Enghel adaogă: „La războiul acesta, după spunerea
madamei de Lussan, vine înainte că oștile frincești au tre-
103
cat prin Valahia și cele ungurești prin Serbia; iarăși, după
aceeași zisă, s-a aflat de față la armada ungurească Joan,
prince de Valaqaie ct Ic prince de Moldavii (adecă, loan
Mircea, prințul Valahiei și prințul Moldovei).......Tot după
madama de Lusan, în 27 septemvrie, generării ungurești au
așezat să se pună în frunte muntenii și moldovenii, supt
povățuirea prinților săi, ca aceștia să se bată întîi cu azaghii
turcești, apoi să se bată ungurii și frîncii cu ianicearii și
cu spâhisii, ci frîncii n-au primit sfatul, pentru rîvna laudei,
și dc-aci a urmat pierderea cea din 28 septemvrie al anului
1396, după care Sigismund cu loan și Ștefan de Canisa
de-abia au scăpat în Țarigrad și numai în anul 1397 s-au
întors în Ungaria?4
Ca să fie^fost și moldoveni în război de la Nicopoi,
precum scrie madama de Lusan, la Enghel, cu nu poci crede,,
pentru jurămîntul care l-a făcut Ștefan II, domnul Moldo-
vei, în anul trecut lui Viadislav și Hedvigoi, căci aceștia
erau nemici lui Sigismund și moldovenii erau aleații lor;
dară mai zice-aș că a fost Vlad Vodă cu besarabii lui, pen-
tru că acesta se numea pre sine comit Severinului, cum arată
hrisovul de la Doghiel, care sună așa:
,.în numele Domnului, amin. Vlad,' voievodul Besara-
biei și comitul Severinului ș.c. înștiințăm pre toți, carii vor
auzi acestea și li se cuvine, că luînd în minte mulțemitâăre,
cu inimă neuitătoare, darurile cele multe și mergerea noas-
tră înainte, care ni le-au arătat nouă și domniilor noastre
preanserinații prinți și domnii noștri, domnii Viadislav,
craiul Poloniei, arhiprințul Litvaniei și moșteanul Rusiei
ș.c. și muierea lui, Hedviga, crăiasa Poloniei și moșteana
crăimilor Ungariei, fata care trăiește a lui Ludovic, răposa-
tului craiului Ungariei, și mai ales cum ne-au dăruit nouă
1 Despre participarea moldovenilor la cruciata din 1396 mfsc știe
nimic precis, și istoriografia românească modernă n-a acceptat ca
veridică informația transmisă prin intermediul lucrării lui Engel. Tra-
tatul lui Ștefan,'domnul Moldovei, cu polonii nu bar fi putut împie*
dica să participe la cruciata din 1396.
104
aceiași domni, craiul și crăiasa, mai dăunăzi voievodatul
Besarabiei și domniile care le avem în crăimca Ungariei și
prin cărțile sale ni le-au dat și întărit de pururea, judecăm
a fi cu vrednicie și cu direptate, ca cu atîta mai .întinsă sta-
tornicie să fim ascultători de dînșii. cu cit mai mult ne
aflăm mîngăiați prin înălțarea noastră,, cea de dînșii făcută^
la vîrful domniei. Și pentru că am găsit că crăimca Ungariei
de mult a venit la numita doamna lied vi ga, crăiasa Polo-
niei, ca la o singură moșteană a crăimei ungurești, ce tră-
iește acuma, și drept aceea și la numitul domnul Vladislav,
craiul Poloniei, soțul ei cel de căsătorie, cu cădință de moște-
nire, precum am înțeles că se cuprinde în cărțile care s-au
făcut despre aceasta prin însuși craiul Ludovic și prin lăcui-
lorii crăimilor ceii ungurești și ccii polonești, așa și noi cu
domniile noastre ne legăm a rămînea supuși numiților dom-
nilor Vladislav, craiului Poloniei, și crăiesei Hedvigei și
crăimci lor, a Poloniei și Ungariei. Pentru aceea, din adevă-
rată știință, cu bună credință, fără de înșălăciune, prin
rîndul acestora, dc-aci înainte ne facem, supunem și mărtu-
risim că vom fi pururea credincioși domnilor Vladislav
craiului și Hedvigei crăiesei, pruncilor și moștemior lor„
crailor și crăieselor Poloniei și Ungariei și crăimilor aces-
tora, cu toate domniile și supușii noștri; făgăduind și aceasta
cu aceeași hună-credință, că domnilor craiului Vladislav
și crăiesei Hedvigei, pruncilor și moșteniloi' lor, celor rnai
sus ziși, noi, domniile și supușii noștri cei ziși, pururea le
vom fi ascultători și vom sta lingă dînșii cu sfatul, ajutorul
și bunăvoință, împrotiva tuturor nemicilor lor și, de vom auzi
ceva de rău, noi, cu toată puterea noastră, vom pune împie-
decare. Protivnicilor lor nu le vom prinde parte, în coantra
crăimilor și țerilor lor nu ne vom rădica, nici le vom cuprinde,
și toate pricinile și împrotivirile ce s-au făcut sau se vor
face asupra lor, prin oricarii Herniei, cu cuvîntul sau cu
fapta, le vom împiedeca, și vîlva și cinstea lor o vom înălțaF
cu toată puterea noastră, prin mărturisirea cărților aces-
tora, care le-am întărit cu pecetea noastră. Dat în orașul
105
Argiș, în sărbătoarea Preasîntci și Nedespărțitei Troițe, din
anul Domnului 1396.“
Besarabia, al căriia voievodat doară l-a dobîndit Vlad de
la Mircea Vodă și numai s-a întărit lui prin Vladislav și
Hedviga, n-au fost munții lui Besarab, cei din banatul Cra-
iovei, precum se înșală preavestitul Enghel, pentru că
banatul Craiovei era supt Mircea Vodă, nici îl putea dărui
Hedviga cu bărbatul ei, Vladislav, ci a fost Bugeacul de-a-
cum, cum arată hrisovul. Nici te mira că Vlad se scrie pre
sine comitul Severinului și dă hrisovul din Argiș, pentru că
de n-a și fost fiul lui Mircea Vodă, dară a trebuit să fie din-
tr-un neam cu dînsul și a putut să-și țină titulul Severinului
și să lăcuiască în Argiș, mai riainte de a merge în Besarabia,
și încă și după ce a dobîndit el oricum Besarabia1.
. Anul 1397. îndată după moartea Măriei, crăiesei Unga-
riei, carea s-a întîmplat în anul 1395, o parte a ungurilor se
plecase spre Hedviga, crăiasa Poloniei și cea mai tînără
1 Sineai. pe baza documentului pe care-1 dă Vlad Vodă în anul 1396,
conchide că; 1. Vlad a participat la cruciala din anul 1396 și 2. că
acest Vlad ar fi fost voievod al Basarabiei, voievodat pe care i l-a
dat Mircea cel Bătrîn, voievodat care ar corespunde Bugeacului. Actul
a fost dat din Curtea-de-Argeș, și Vlad s-a intitulat conte al Severinului.
pentru că, fiind fiul sau ruda lui Mircea, putea să stăpînească Sevcri-
nul și să locuiască la curtea lui Mircea.	»
Vlad este însă un pretendent la scaunul domnesc, pe care turcii,
îl așază în scaunul Țării Românești în anul 1394, cînd Mircea s-a re-
tras în Transilvania. încercarea lui Mircea și Sigismund de a-1 alunga,
în anul 1395, a eșuat. în timpul cruciatei, Mircea participă alături
de Sigismund cu o parte din oastea Țării Românești, pe care reușise
să o recupereze în parte, în timpul în care trupele de cruciati au
atacat imperiul otoman. După înfrîngerea creștinilor, Mircea se retrage
iar în Transilvania, de unde'cu ajutorul lui Știbor, voievodul Ardealului,
vine în Țara Românească, îl bate și-l prinde pe Vlad. Așadar, Vlad este
un domn al întregii Țări Românești, iar faptul că este întărit de Hedviga
și Vladislav lagello în posesiunile de peste munți se datorează faptului
că cei doi se considerau moștenitorii de drept ai regatului ungur, mai
ales că moștenitoarea regatului maghiar Marin, sora Hedvigăi. murise.
106
fată a lui Ludovic celui dinții, dintre carii pe 32 i-a tăiat
Sigismund. Pentru uciderea acelora și pentru pierderea cea
din anul trecut, de la Nicopoi, dară mai vîrtos pentru că
Sigismund se ținea pierit, Ștefan Lațcovici, fostul voievod
al Ardealului, ’s-a răscolit asupra lui Sigismund și cu mai
mulți dimpreună s-a sfătuit să pună în locul lui crai, pre
Ladislav, fiul lui Carol celui Mic sau al doilea, despre carele
am cuvîntat la anul 1386. Preaveștitul Enghel, după ce
a adus cuvintele Analilor besericii din Brașeu, scrie: „Ci aci
nu trebuie înțeles Ștefan (al doilea), voievodul Moldovei, ci
Ștefan Lațcovici, voievodul Ardealului, carele ținea cu Ladis-
lav din Neâpol și vrea să-l căsătorească cu o fată a lui Baia-
zet“. Iarăși Enghel scrie: „Vlad, fiul cel de căpătat al lui
Mircea Vodă, carele viețuia în Buda, ca un chizeș, pe vremea
aceasta a vrut să fugă în Polonia și a mers pînă în Sceptîs,
ci acolo l-a prins Turzo din Betlenfalva și l-a dus îndărăpt,
în Buda (dipl. apud Catona ad ann. 1430)“.
Anul 1398. Mîniindu-se Baiazet cel dinții pe Mircea I
Vodă, pentru ajutorul lui Sigismund dat în anul 1396, în
anul de-acum, după curn vrea preaveștitul Enghel, s-a
rădicat cu război asupra Mircei, căci scrie Halcocondila,
zicînd: „Iară peste puțin timp (după războiul de la Nico-
poi) s-a rădicat cu război asupra Mircei, duxului Dachiei,
vinovățîndu-1 că unindu-se cu ungurii mai nainte, s-a bătut
cu dîns’ul. Dachii (adecă daco-românii) sînt prea buni ostași,
măcar că legile lor nu sînt prea bune. Mai tot prin sate lăcu-
iesc, urmînd pășunile. Se întinde țeara lor, începînd de la
Ardeal pînă în Marea Neagră. De-a dreapta, cum se întinde
spre mare, are Dunărea; de-a stînga, țeara ce se numește
Bogdânia (Moldova)1. Despărțește țerile acestea muntele ce
1 Traducerea lui Șincai din Chalcocondii este corectă, dar interpre-
tează greșit atunci cînd pune muntele Prasov (Brașov) între Țara
Românească și Moldova. însă textul este altul — „De- Peonodacia
îi desparte un munte...“ — deci este vorba de Ungaria, și nu de Mol-
dova, Peonodacia însemnînd la Chalcocondii Ungaria.
107
se cheamă Prasov, care lung se întinde....... Neamul acesta^
măcar că se împarte în două ținuturi, în Bogdania și Istria
(in Moldova și Valahia), tătuși cu acelea cădințe trăiesc
între sine. Au obicinuit a nu ținea tot aceiași povățuituri, ci
precum li. se vede, îșî mută prinții, acuși pre unul, acuși
pre altui punîndu-l prinț. Pre Mircea acesta, carele era
prăsit din vița cea mai bătrînă a povățuiturilor acestora,
ehcmîndud l-au pus șic povățuitor, omorînd pre Dan, carele
a tirănit mai nainte. Mircea acesta, culcîndu-se mai adese»
ori cu țiitoare, d intr-însele a avut mulți feciori de căpătat,
Do-aci este că murind Mircea, adese ori s-au mutat domnii,
care și acuma rămîne in țeara. împrotiva lui Mareea aces-
tuia a mers Baiazet, băgindu-i vină că mai naintOx ar fi
însoțit armele cu Sigismund, împăratul romanilor, și, tre»
cînd Dunărea, multă robime a prins din țeara aceasta. Mircea
sl nngmd nu puțină oaste se sfătuia cum ar putea întâmpina
pre nemici și cum s-ar putea bate cu ei; și așezind femeile
șl pruncii în muntele Prasov, urma oastea lui Baiazet prin
pădurile cele cu ghinde, de care mai multe sînt în țeara
aceea și o fac nestrăbătută. Urmînd Mircea oastea lui Baia-
zet, multe vitejii făcea, bătîndu-se cu cei ce rămîneau sau
se duceau să prade bucate sau dobitoace. Așa urmînd oastea
cea protivnică, cu mare îndrăzniră s-a bătut cu dinsa. Zic
unii că Mircea, cind trecea oastea lui Baiazet prin oarecarea
strîmptoare, n-a încetat a tăia pre nemici... pîna cind nu
s-a tăbărît acolo Baiazet, din sfatul lui Brenez, și o zi a
odihnit oastea; iară a doua zi treeîndu-și oastea cit mai
fără de primejdie preste Dunăre, s-a înturnat în țeara sa.u
Așișderea scrie și Gheorghie Frănțes, numai cit amestecă
lucruri de mai mulți ani la un loc. Din cuvintele lui Halco»
condila, care Ie adusei aci, încă poți mai multe culege,
adecă: că antecesorul Mircei a fost Dan II Vodă, că Besara-
10$
bia rnai nainte s-a ținut de Valahia1? că muntele de la Foc-
șani s-au numit Prasov ș.c.
Anul 1402. „în anul 1402 (zice Enghel), după ce a prins
Tamerlăn pre Baiazet cel dinții și a tăiat pro Mustafa, fecio-
rul lui cel mai mare, ceialalți feciori ai lui Baiazet au început
a se bato între sine pentru împărăție, și Soliman, al doilea
născut, a fugit în Țarigrad, supt sentința împăratului Ema-
nuil Paleolog și a lui Ștefan Lazârovici, craiului Serbiei, și a
făcut de l-au vestit împărat. Așa au ajutat creștinii împărăția
turcească, cînd tocma era în primejdie! Vlad (fiul lui Mircea
Vodă, despre carele am vorbit la anul 1399) încă a ținut cu
Soliman, vrînd să dobîndească domnia Valahiei printr-insul.
Mircea Vodă drept aceea a avut pricină de a cerca un împro-
tivitor lui Soliman; a și găsit pre Musa sau Moisi, al treilea
născut al lui Baiazet, pre carele chemîndu-1 din Asia în
Evropa, a și venit, lăsînd ocîrmuirca Asiei-ceii-Mici fratelui
său, lui Mahomet celui dinții. Musa a venit prin Sinope
oblu în Valahia și s-a întocmit cu Mircea Vodă, ca Mircea
să-1 ajute cu oști, și el, de va avea noroc, să dea Mircei
multă avuție și mare dărab de țeară de la greci. Mircea i-a
și dat îndată formoasă și tare oaste, supt povățuirea nepo-
tului său, celui din frate, a lui Dan; și mulțime de turci din
Evropa încă strîngîndu-se la Musa, l-au dus în Odriu și
l-au rădicat împărat, dară a pierdut bătaia cu Soliman după
aceea, în anul 1403, lingă Țarigrad; dc-unde Musa a fugit
la munții Hemului și de-acolo în Valahia și de-aci încă
pre-urmă în Asia/'3
1	Basarabia își trage numele de la Basarab, adică de la faptul că
Țara Românească a stăpînit în vremea lui Mircea col Bătrîn o parte
din sudul Moldovei.
2	Luptele dintre fiii Iui Baiazid se prelungesc pînă în anul 1413
în tot acest timp Mircea avea să se amestece în aceste lupte ca spri-
jinitor al lui Musa sau, după aceea, ca sprijinitor al lui Mustafa. Cu
ajutorul lui Mircea, Musa se proclamă sultan în anul 1411. în luptele
cu fratele său Soliman, Musa eomorît în 1413. După moartea acestuia.
Mircea l-a susținut pc un oarecare Mustafa. însă fără succes,
10$
Așișderea scriu Halcocondila și Duca, din carii a scris
acestea’și preavestitul Enghel; ci Analii turcești, cei de Leun-
clavie tălmăciți, și Doglioni scriu acestea, la anul 1411, ce
mie încă nu mi se pare.
Tot la acest an zice regestrul de la Doghiel: „în anul
1402, Alexandru, palatinul Moldovei, făgăduiește credincio-
șire craiului Vladislav și crăimei leșeștii
Anul 1403. La anul acesta scrie Cromer: „în anul urmă-
tor, care a fost de la Hs. 1403, palatinul Valahiei (Moldovei),
Alexandru, și după aceea Roman II, fiul lui Petru, după ce
s-a scos din legăturile și de supt puterea lui Svitrighel, prin
craiul Vladislav, jurînd cu sfetnicii lor, au mărturisit că
sînt și vor fi supt puterea lui și a crăimei. Iară Roman a
făgăduit și însoțirea armelor împrotiva oricăror nemici,
luînd afară pe pruși și pre litvani, pentru mijlocirea locu-
rilor/4 Așișderea scrie Miron logofătul.
Iară preavestitul Enghel zice deodată: „înlimplarea că
contracturile cele cu voievozii moldovenești făcute, care se
țin în arhivul crăimei leșești, sînt scrise roihanește, pe
Cromer, carele nici a știut românește, nici a avut buni tălmaci,
l-a adus la mai multe greșele. Așa se află p.p., la anul 1403,
greșală, pentru că zice: «Palatinul Valahiei, Alexandru, și
după aceea Roman, fiul lui Petru s.c.». Jurămîntul lui
Roman, de Doghiel se aduce la anul 1400, al lui Alexandru,
la anul 1402/; Apoi iarăși zice tot același Enghel: „§ 16.
Alexandru au domnit 32 de ani și 8 luni, de la 1401 — 1432.
în anul 1402 a încredințat el crăimea leșească despre credin-
cioșirea sa, prin jurămîntul de la Doghiel, pagina 600. In
jurămîntul acest dinții se vede a fi fost închis că Alexandru
cu frate-său, Roman II, craiului Poloniei, lui laghelo vreau
să-i ajute împrotiva tuturor nemicilor, numai împrotiva
litvanilor, carii erau prea aproape, în Podolia și împrotiva
prușilor, carii erau prea departe, nu/4
110
Prin zisele acestea ce voiaște preavestitul Enghel, eu nu
înțeleg, pentru că de n-a știut românește Cromer, Enghel
încă nu știe, și în regestrul de la Doghiel, cum poți vedea
la anul trecut’ încă nu se cuprind care le zice preavestitul
EngheL
Anul 1404. După ce a luat Ladislav lagelo, craiul Polo^
mei/Camenețul de Ia fratele său, Svidrighel, în anul de-a-
cum a chemat pre Alexandru cel dinții, domnul Moldovei,
în Cameneț, de a jurat a doua oară credincioșire, care
jurămînt este întărit cu 15 peceți.
Mircea Vodă, în anul 1404, se batea cu turcii, după cum
arată Analii din Flandria dintr-o epistolă a craiului Sigis-
mund lui Filip, herțogului din Burgundia, trimisă.
Iară despre Sigismund zice Haner: „Timpul în care s-a
căsătorit Sigismund a doua oară nu se poate hotărî, tătuși,
după stările împrcgiur, așa se vede, că el în anul 1404 a
făcut nunta cu Vîrvâra, fata comitului din Chilia, cu carea
se logodise pre cale, cînd a mers din Socloș în Moravia“,
carele aduce mărturie pre Bonfinie.
Anul 1405. în anul acesta de două ori s-a adunat Țeara
Ungurească. La adunarea cea dinții s-a dus și Ștefan Lațcfi,
fostul voivod al Ardealului, iară nu al Valahiei, precum se
înșală Ens, pre care, pentru multe răsvrătirile lui, ce s-au
adus la anii trecuti, l-au prins în casa adunărei și tăindu-i
capul, trupul l-au zvirlit pre fereastă, în uliță.
Tot la acest an aduce și Cornides două hrisoave ale Beție-
neștilor, dintre care, în cel dinții, lacob Lâcic de Santo,
voivodul Ardealului și comitul de Solnoc, poruncește din
Turda, duminecă, înaintea Tăierei capului Silitului loan,
din anul 1405, comitului și celoralalți deregători ai comita-
tului de Cluș, ca satul Biuzcut, luîndu-1 de la Petru, Simon,
Ladislav și Grigore, feciorii lui loan, ai feciorului lui loânca,
111
să-l dea îndărăpt magistrului loan de Bețlen: in al doileaa
Petru de Stridiu și Vladislav de Nadaș, vițe-voivozii Ardea-
lului, iarăși de-acolo și întru același an, în 2 fevruarie, scriu
tudumana’ aceluiași loan de Betlen, împrotiva castelanului
din Unguraș, pentru satul Mălin făcută.
\
Anul 1407. Doghiel mai aduce și Ja anul de-acum un
hrisov, al căruia regestru sună așa: „în anul 1407, cărțile
aceluiași Alexandru, prin care întărește omagiul Ini Vladis-
lav și crainici Poloniei făcuU,
Anii 1110 și 1411. Alegătorii împăraților Apusului, carii
pe vremea cînd scriu acestea s-au pus gios prin Napoleon
Bonaparte, împăratul Guliilor și craiul Italiei, văzînd pur-
tarea cea bună, a craiului Ungariei, Sigismund, în anul 1410
hau ales și rădicat crai romanilor, carea deregătorie atîta
tăcea la apuseni, cit și a chesarilor la strămoșii noștri, roma-
nii cei vechi, sau la răsăritenh
Despre Mircea Vodă așa scrie Enghel: „Mircea cu ceialalți
aleați așa au ajutat în Asia pre Musa, cit acesta iarăși și-a
strîns tare oaste, în carea erau și români, Musa, în anul
1410, iarăși a pierdut o bătaie împrotiva lui Soliman, in
Asia-cea-Mică, ci nu do tot, căci a trecut în Evropa cu multe
oști, în Odriu și-a întărit ostile și îmbăreîndu-se, în anul
1411, iarăși a trecut în Asia, unde a învins pre Soliman,
tocma în Caramânia și prinzindud, l-a dus în Odriu și l-a
omorit. Așa a apucat Musa, prietenul lui Mircea Vodă,
împărăția turcilor, dară nu îndelung?4
Doghiel încă aduce un diplomat, care l-ar fi dat Mircea
Vodă lui Vladislav laghelo, craiului Poloniei, așa:
„Noi, Muhe, voievodul Valahiei ș.c. (nos, Muche,
^oda Transalpinus etc. Datum in civitate nostru Imoiow, die
dominico «Vocem jucunditatis>>. Anno Dni 1411). Dat în
cetatea noastră, Imoiov, in dumineca «Cuvîntul bucuriei^
na
în anul D. 1411.“ în tot diplomatul acesta, numai atita se
cuprinde, ca să ajute unul pro altul împrotiva ungurilor, ea
și în hrisovul, care ham adus la anul 1390, adăugind. și cuvin-
tele acestea: ..[mo multo magis jam quia consangvinitate
amor hoc facere compellit amico s: ba cu mult mai tare de-aci
înainte, pentru că dragostea cea do rudenii silește pe prie-
teni a face aceasta". Apoi iar ași: .Jjuemadmodum consangvi-
nit as ei inviolabilii amor et amiciția jam nos constringitz
precum ne întețește pre noi sîngele și nevătămăcioasa dra-
goste și prieten șuguP. Din care cuvinte,s-ar vedea că Mircea
Vodă s-ar fi făcut rudenie cu Vladidav; ei mie mi se vede
că hrisovul acesta nu este adevărat al lui Mircea Vodă,
pentru că, de ar fi al lui, l-ar fi început si închis ca și pre
celealalte hrisoave ale sale.
Mai încîlcit scrie Cromer la anul acesta, zicind: „Cu Ale-
xandru, palatinul românilor, aleatul și clientul său cel mai
de demult, Vladislav, craiul Poloniei, a făcut nouă însoțire
asupra lui Sigismund, craiului Ungariei, si i-a zălogit Ini
Smatinul, Colomea și toată Pocuția, pentru o mie de ruble
de argint. Și întru acela an. Ștefan, cel ce a urmat în domnie
lui Alexandru, pre carele sau La omorît, sau l-a măzălit, trî-
mețînd patru soli la craiul Poloniei, a făgăduit că va fi și
rămînea supt clientela lui, ca și cum au fost mai marii săi.
și unde se va chema de dinsul, va merge și va jura, nici va
pofti îndărăpt Pocuția, ci de față va așeza lucrul, după voia
craiului. Carea se știe din hrisoavele ce se țin în arhiv. De-
unde se culege că Pocuția sau nu s-a dat lui Alexandru, sau,,
de s-a dat, îndată a fost luată îndărăpt prin craiul. Almin-
trelea pentru ce ar fi făgăduit Ștefan că nu-o va mai pofti
îndărăpt? Iară cum că s-a zălogit Pocuția, arată diplomatul!
prin care craiul o-a zălogit, care așișderea se află în arhiv,
fără vreo îndoială dat înapoi prin români."
La care zise ale lui Cromer înțelepțește răspunde prea-
vestitul Enghel, zicind: „Tot argumentul lui Cromer slă-
bește, cît se va socoti că Cromer amestecă niște hrisoave
mai tirzie. de la anii 1433 și 1435, cînd feciorii lui Alexandru,
113
§
Ștefan și Ilie, se sfădeau la olaltă, și Ștefan, de frica craiului
Poloniei, și-a lăsat cădința care o avea în Pocuția, cu alt
hrisov mai dinainte. Că hrisovul despre zălogirea Pocuției
lui Alexandru s-a aflat în arhiv, de-acolo a venit, că toate
hrisoavele de acest fel au obicinuit a se scrie îndoite, dintre
care un exemplar rămîne la zălogitor/1,
însă despre zălogirea aceasta scrie și Miron logofătul,
tocma ca Cromer, numai cit zice că s-a făcut la anul 1422,
ce nu este adevărate
Precum arată Antonie Sirmai, întru acest an au dobîn-
dit și baronii Prerii o donație pentru vitejia comitului Petru
de Peren, căci zice craiul Ungariei, Sigismund, în donația
lui dată din Visegrad, în anul 1411: „Cînd au năvălit turcii
în Valahia, comitul Petru, încins cu tărime de leu, acolo așa
s-a purtat, cit steagul nemicilor cu vitejia l-a luat și l-a adus
la mărimea crăiască, unde s-a și rănit la un picior, și prea
mulți oameni, bărbați și muieri, a mîntuit de robimea tur-
cească.
Anul 1412. Din cele ce s-au zis la anii trecuți și se vor
zice la anii viitori, lezne poți vedea că pre neamul româ-
nesc mai mult l-a stricat întîi neînțelegerea între dînșii și
pizma dinlăuntru, care și pre strămoșii noștri, romanii cei
vechi, singură i-a mîncat, apoi pizma și fala creștinilor din
vecini, și mai vîrtos a leșilor, decit neamurile cele păgîne,
tătarii și turcii, căci de aceștia lezne și pre ușor s-ar fi apărat
românii, mai ales de nu s-ar fi despărțit moldovenii și mun-
tenii în două domnii, ci ar fi fost toți supt un cap, ținînd la-
1 Cromer amestecă mai multe lucruri. Regele Vladislav lagelo
recunoștea prin actul din anul 1411 că e dator Moldovei cu 1.000 de
ruble de argint „frîncesc“ și se obliga să le plătească în timp de doi
ani. în cazul în care nu plătea, Alexandru putea să ocupe Sneatinul,
Colomea și Țara Pocuției. Ștefan care renunță la orice pretenție asupra
Pocuției este Ștefan I, cel care domnește între anii 1394—1399, și nu
urmașul lui Alexandru cel Bun, cum crede EngeL
114
olaltă. Dară despărțindu-se românii între sine, pre moldo-
veni îi asupreau leșii sau polonii, pre munteni, ungurii, și
cînd și cînd, pre moldoveni, și polonii și ungurii, precum s-a
întîmplat și în anul de-acum. Pentru că în anul acesta,
1412, în 15 martie, după cum scriu Dlugoș, Cromer și Enghel,
Vladislav laghelo, craiul Poloniei, și Sigismund, craiul
Ungariei, s-au întîlnit în Lublin și despre Moldova așa au
așezat între sine: „Despre Țeara Moldovei așa s-a așezat:
fiindcă măritul Alexandru, acum voievodul Moldovei, este
legat spre plăcerea și poruncile lui Vladislav, noi, Sigismund,
încă nevrînd a turbura legătura aceea, pentru dragostea iui
Vladislav... pentru dînsa s-a orinduit ca de cîte ori ar
năvăli turcii și păgînii cu puterea și cu mare oaste în țerile
Coronei Ungurești supuse, sau noi, Sigismund, măcar cum
ne-am rădica asupra turcilor, atunci, la facerea noastră de
știre, craiul Poloniei va fi detor a porunci Moldoveanului
ca acesta, în persoana sa și cu toată puterea sa, să ne fie
nouă și oștilor noastre întru ajutor și să facă slujbă credin-
cioasă. De cumva, din porunca lui Vladislav, nu ne-ar veni,
în persoana sa întru ajutor, sau fiind el bolnav, n-ar trimite
toată puterea sa, de-atunci, noi amîndoi... vom fi detori a
ne rădica asupra Moldovei, cu puterea, pre voievod a-1
măzăli, și dobînda așa a o împărți între noi, ca pădurile cele
mai mari, ce se cheamă Bucovina, care încep de la munții
craiului Ungariei și sînt între Moldova și ținutul Sepenicului
întinse pre lingă Șiret pînă la pădurea cea mai mică, ce se
cheamă Bucovița și pînă în Prut,, să se împartă în două.
Și orașul' lașuta (doară lași), cel de-a stingă, rămîne Iui
Vladislav, iară orașul sau satul Berlam (doară Bârlad), cel
de-a dreapta, rămîne lui Sigismund. Iară trecînd Prutul,
celealalte păduri, dirept mergînd spre cîmpurile cele deșerte
pînă în mare, așișderea cu cîmpurile cele deșerte, se vor
împărți în gimătate, așa, ca Bialogrodul cu o’gimătate se
rămînă lui Vladislav, și Chilia cu ceealaltă gimătate lui
Sigismund. Și partea care va veni craiului Vladislav să-i
rămînă lui, ea și Rusia (adecă să. se cerce, după cinci ani,
cărei Coroni, ceh ungurești sau ceii leșești se mai cuvin
țerile acestea); Iară de va asculta Moldoveanul statornicește-
poruncile, atunci Țeara Moldovei va rămînea la el și după
moartea unuia dintre noi, în cinci ani, supt legătura numi"
tclor trevge sau împăciuiri. întreagă rămînînd. cădința
îmbc părților/4 Vezi în ce își rumpea capetele și Sigismund
și Vladislav, craii, ci nemica au isprăvit, pentru că Moldova
atunci nu s-a dărăburit: ci mai tîrzim cum se va arăta la
anii viitori.
Anul 1113. Gheorghe Franțes scrie: „Mahomet cel dinții,
după atîtea osteneli și năcazuri. împărăția părintească o-a
dobîndit iu anul de la plăsmuirea lumei 6907, care este de la
Us. 1399. Fapta cea dinții i-a fost ca să înmulțească tributul
Mavrovlahiei sau Bogdaniei, cit a putut/4 Pînă aci Franțes,
destul de rău, pentru că Mahomet cel dinții a început a
împărați în anul 1413, precum arată Freier, avtorul despre
Stalul turcilor și Duca, care scrie: „că Mahomet, pre solii
trimiși de la sîrbi, români și bulgari ș.c. i-a primit cu- milă
si cu dragoste, și punîndu-i la o masă cu sine, fieștecăruia
ba închinat pre nume, cînd a băut, și mai pre-urmă i-a
slobozit cu pace, zicîndu-le: «Spuneți domnilor voștri că eu
dau pace tuturor, și care o dau ei, eu o primesc; cine îmbla
cu înșălăciune, să-l strice dumnezeul păcei».“ Dară nici
tributul sau haraciul Maurovlahici sau Moldovei l-a putut
înmulți, căci Moldova tocma tîrziu a căzut supt haraciul
turcilor, cum voi arăta la locul său; ba și Țeara Munte-
nească încă numai în anul îndată următor a căzut supt
haraci întîiași dală.
Amil 1429. Sigismund, craiul Ungariei, picrzînd bătaia
de la Golumbaț în anul trecut, cu rîvnă a rîvnit să-și întoarcă
paguba prin stricarea bieților moldoveni, ci nemica a ispră-
vit pentru pricina care așa o scrie Dlugoș: „Vladislav*
1W
craiul Poloniei, pctrecînd Crăciunul din anul 1429, in Grodno
din Litvania, prin obicinuitele locuri s-a dus în Luțco, pre
Bobotează, să țină adunare cu Sigismund chesarul și craiul
Ungariei... în zilele ce au urmat s-au ținut sfaturi. Sfatul
chesarului și craiului Ungariei avea casă osebită, sfatul
craiului Poloniei, altă casă, și sfatul lui Alexandru Vitokh
povățuitorului Litvaniei, a treia casă; și presto fieștecare
sfat era mai mare prințul său. ccrcîndu-și folosul său. Che-
sarul Sigismund trimețînd niscari prelați și baroni la Vla-
dislav, craiul Poloniei, l-a cercat pre el, «ca în vara viitoare,
dimpreună să se rădice asupra Moldovei, după tocmelele și
legăturile cele cu dînsul făcute și cu jurămînt întărite mai
nainte, care le și arăta în original, și măzălind pe prinții
ei, țeara, după orînduiala întră dînșii făcută (adecă în anul
1412), să-o împartă». Solii între mai multe pricini băga
vină moldovenilor că ei cu domnii lor nimenui sînt credin-
cioși și tuturor sînt protivnici, trăind numai cu furtul, că
au cuprins locurile cele mai bune, fugărind pre locuitorii
și moștenii cei adevărați; și că lui Sigismund în coantra
turcilor n-au vrut a-i trimite ajutor. Corerei aceștiia s-a
răspuns prin craiul Vladislav: «Că nu este dirept a se scula
asupra românilor, carii sînt creștini și ascultători de craiul
și crăimea Poloniei, fără de vreo pricină, și că ar fi cruzime
vărvărească a împoncișa armele în inimile celor supuși po-
runcilor, dintre carii, de și trăiesc vreunii cu furtul și cu
răpirea, dară aceasta nu se poate zice de toți. Iară că n-au
mers întru ajutor asupra turcilor, nu se pot vinătui, Pentru
că din porunca craiului, pre anul și ziua făgăduită, s-au
unit cu oastea cea crăiască și au mers pînă la Dunăre,
de-unde mai după două luni au trebuit să se întoarne;
mai de vină este Sigismund, carele pre ziua pusă ma venit,
fiind lucrul lui1.» Așa s-a răspuns lui Sigismund, carele cu
rîvnă aprinsă rîvnea împărțirea Moldovei, înaintea mai mul-
tor și aleși boieri moldovenești, carii au văzut și acuma
3	Este vorba de expediția teu Vladislav lagela și -Alexandru cel
Bun, din anul 1426.
H7
statornicia și credința craiului Vladislav și alor săi; și măcar
că vreo cîteva zile s-au petrecut în sfada aceasta, neclătirea
craiului Vladislav, tătuși, a învins mai pre-urmă, și craiul
Sigismund a fost silit a se lăsa de pofta sa și a urzi altele,
cu mult mai primejdioase crăimei Poloniei/”
Mai nainte de a se întîmpla care le-am scris mai în sus,
adecă în 5 fevruarie din anul de la plăsmuirea lumei 6957,
care este de la Hs. 1429, a dat Alexandru cel dinții, domnul
Moldovei, un hrisov prin care a întărit gimătatea satului
Vicșani lui Ivașco Dragomir, precum i se dăduse prin tată-său*
Giurge Dragomir, după cum arată preavestitul EngheL
Anul 1430, La anul în care au luat turcii Thesalonica
de la venețiani, adecă la anul 1430, despre Dan dl treilea
și Vlad sau Vladislav, iarăși al treilea, almintrelea numit
Dracula, domnii Valahiei, așa scrie Duca: „în vremea aceea
unul dintre fiii cei dințiitori ai lui Mircea, voievodului Vala-
hiei (de carii mulți a "avut, fiind foarte dat spre curvie),
a ieșit din Țarigrad, unde lăcuise în curtea împăratului
loan1, în haine militărești, și se însoțise cu mai mulți feciori
de români carii fusese în Țarigrad și totdeauna erau gata
a face răsvrătiri. Pre acesta ei l-au adus într-o cetate a Vala-
hiei și la ei adunîndu-se mai mulți, mare oaste s-a rădicat,
fiind neamul românesc plecat spre aceea, ca să se scoale
asupra prinților săi. Românilor le era atunci domn Dan,
nepot de frate lui Mircea Vodă, iarăși din Dan născut.oe
(Vezi anul 14202.) Ci, să ne înturnăm la Dracula, căci așa
se cheamă, fiind rău din fire. Acesta a învins pre Dan și La
tăiat capul, cuprinzînd țeara părintelui său. Fapta aceasta
1 Este vorba de împăratul loan al VUI-lea Paleologuh care a
domnit între 1425 — 1448.
2 Șincai sare pasajul referitor la Dan ai 11-Iea pentru că La re-
produs, după sistemul său analistic, la anul 1420, cu toate că Ducas
prezintă acest eveniment în cadrul descrierii luptelor pentru tron din
Țara Românească din anul 1430.
118
nu o-a suferit Amurat, ci avind la sine pre fratele lui Dan,
La numit prinț și dîndu-i oști, La trimis în Valahia. Dracula,
bătîndu-se vitejește, a biruit pre asupritori, i-a fugărit și,
tăind pre fratele lui Dan, i-a stins și a cuprins țeara.44 Pină
aci Duca; pagubă că nu numește pe fratele lui Dan al trei-
lea, despre carele vezi anul 1425.
Vezi și anul 1420.
Care le scrisei din Duca, le aduce și preavestitul Enghel,
iară Analii besericei din Brașău zic: „în anul 1430, Sigismund,
murind voievodul Dan, a intrat cu ardelenii în Valahia,
să se bată cu nemicii44. Adaogă Turoție că puțin a isprăvit
Sigismund cu intrarea aceasta, pentru că Dracula a rămas
domn in Valahia.
Iarăși preavestitul Enghel scrie despre Moldova zicind:
„în anul 1430 a murit Vitold, domnul Litvaniei și al Podo-
liei; următorul lui, SvidrigaO, a vrut să țină și Podolia
cu Litvania și drept aceea s-a sculat cu război asupra lașilor.
Ajutător i-a fost Alexandru, domnul Moldovei. Alexandru
se vede a se fi rădicat lingă Svidrigail, una, că era de o
lege cu el, alta, pentru bani, a treia, ca să moștenească de
pururea Pocuția.44
Anul 1431. La anul trecut am arătat din Duca ce s-a
întîmplat între Dan al treilea și VIad sau Vladislav iarăși
al treilea, domnii Valahiei; aceea încă s-a arătat, că Sigis-
mund, craiul Ungariei, numai în zădar a fost trecut ir
Valahia împrotiva lui Dracula în numitul an; ci, oricum
s-a purtat Dracula atunci, la anul de-acum, preavestitu
Enghel, din Vindec, carele tocma întru același timp trăia,
așa scrie despre dînsul: „Cînd s-a dus craiul Sigismund întru
începutul anului 1431 în Nirenberg (cetatea Germaniei), după
cum scrie Vindec: „a mers la dînsul solie din Valahia, precum
a murit voievodul Dan și țeara i-a trimis un vițel, după
obiceiul ei, și s-au rugat de craiul să le dea alt vodă44. (La
acestea înseamnă Enghel, zicind:) „Purtătorul vițelului a

trebuit să fie însuși Vlad, carele vrea să se întărească în
domnie și prin craiul Ungariei/4 Deci iarăși scrie Vindec:
„S-a socotit Sigismund, și fiind lingă dînsul mai de multă
vreme fiul lui Pongraț celui înțelept, din îndemnul acestu-
ia... pre loan Vlad l-a făcut domn în Valahia-cea-Mare și
cea-Mică, dăruindu-1 cu stemele sau țimirul cinului celui
drăcesc, ordinis draamis..." (La care zice Enghel:) „Numele
Dracula poate că La căpătat Vlad Vodă mai întîi de la
țimirul cinului celui drăcesc, care La purtat cu sine în
Valahia, ci după aceea s-a făcut vrednic de un nume ca
acela, prin asprimea sa“.
Eu încă nu mă împrotivosc întru aceasta preavestitului
Enghel, pentru că de-amăruntul cercînd lucrul la istoricii
cei vechi, pre Vlad sau Vladislav al treilea mai nainte do
anul 1431 nud aflu numit Dracula, fără numai la Duca,
ci acesta încă mai tîrziu a scris cuvintele care le-am adus
la anul trecut.
Despre faptele lui Alexandru celui dinții, domnului Mol-
dovei, care numai pre scurt le-am atins la anul trecut, așa
scrie Dhigoș la anul de-acum, de care se și țin: „Asemenea
cană a primit și de la români în vremea aceea crăimea
Poloniei. Pentru că Alexandru, voievodul Moldovei, măcar
că era crăiesc și legat crăimei, și-i era dăruite și înscrise în
fond, prin craiul Vladislav și prin crăimea Poloniei, cetățile
Podolici, adecă Țecimul, Cmielovul și Neamțul cu ținuturile
sale, ca cu atîta să fie mai credincios, tătuși s-a făcut
ncmulțcmitor, stricat fiind prin darurile cele multe care
i se trimeteau prin Svidrigail, povățuitorul Litvaniei, și
cercînd voia și plăcerea lui, pre carele îi știa a fi foarte
iubitor de legea grecească, de care se ținea și voievodul,
cu toți supușii săi. Voievodul acesta strîngîndu-și toate oștile,
pînă cînd batea craiul Vladislav cetatea Lucico, nici se
nădăia de una ca aceasta, a intrat în Podolia și Rusia,
care erau supuse crăimei polonești și fără de milă a jăfuit
ținuturile Sniatinului, Ilaliciului și al Câmenecului, ducînd
mari prazi de oameni, de dobitoace și de alte feluri. Cit
120
s-a auzit aceasta în oastea crăiască, îndată a trimis craiul
pre» Theodoric Mihail de Musilo, pe frații de Buceâci cu
alți lăcuitori din Podolia și Rusia, carii au venit în Podolia
eu mare grabă, și aflînd oastea lui Alexandru Vodă împrăș-
tiată la pradă, o-au lovit fără de veste, o-au fugărit și au
luat îndărăpt toată prada. Pre mulți au tăiat în fugă și
pre mai mulți au prins. Ci și însuși Alexandru Vodă, care
scăpase cu fuga, din căirea care o avea pentru greșala asupra
craiului Vladislav și a crăimei leșești, s-a bolnăvit și nu
îndelung a trăit după accea.u
Așișderea scriu Cromer. Miron logofătul și Striicovscbi,
dară eu mă mir de StriicovsQhi, căci scrie că frații de Bir
ceaci au fost tătarii din Bugeac, cînd tătarii pe vremea
aceasta încă nu cuprinsese Besarabia, carea apoi s-a numit
și pînă astăzi se numește Bugeac.1 însă Alexandru Vodă tot
nu s-a supus în anul de-acum lașilor, cum se va arăta la
anul viitor,	*
Anul 1132. La anul acesta așa scrie preavestitul Enghel:
„în anul 1432, Theodor, prințul din Ostrog, iarăși a dus
întru ajutorul lui Svidrigail tătari și moldoveni, dară a
pierdut într-o bătaie asupra craiului Vladislav 12 steaguri.
Biruința aceasta a craiului a fost pricina de Alexandru
iarăși i s-a supusV Eu zic: de Alexandru cel dintîi, domnul
Moldovei, iarăși s-a împăcat cu Vladislav al doilea, craiul
Poloniei, pentru că nu știu a fi supunere, ci numai împăcare,
1 Bugeacul a fost luat de turci și alipit raialei Cetatea-Albă în urma
expediției sultanului Soliman, din anul 1538..
2 Este adevărat că moldovenii care-i sprijineau pe lituanieni au
fost înfrînți. Că Alexandru cel Bun s-ar fi închinat polonilor nu se
poate afirma, mai ales că voievodul moldovean moare la 1 ianuarie
1432. lliaș, fiul lui Alexandru cel Bun și urmașul său la tron, este în-
frîntR împreună cu lituanienii și teutonii, la Kopostrzin Ia 30 noiem-
brie 1432. Abia în iunie 1433 se încheie Ia Suceava o înțelegere între
lliaș și poloni, înțelegere prin care voievodul moldovean promitea cre-
dință și ajutor regelui polon. Erorile de cronologie se datorează cronh
carului polon Dlugosz, pe care Șincai îl urmează..
121
cînd nes tine nu pierde ce a avut mai nainte, fără numai nu
se poftește de la dînsul ca să plătească pagubele care le-a
făcut. Iară hrisovul craiului Vladislav laghelo, care se aduce
de Doghiel și este dat în amil 1433, aceasta, care o zisei,
chiar o arată; drept aceea preavestitul Enghel nu trebuia
să facă supus pre Alexandru, nici trebuia să mute anul
hrisovului, pentru că hrisovul s-a dat în anul în care a
răposat Alexandru, iară cum că Alexandru n-a răposat în
amil 1432, ci în anul 1433, voi arăta la anul îndată următor.
Cu mult mai rău s-a întîmplat ardelenilor în anul 1432,
pentru că Am urat al doilea iarăși a prădat Țeara Bîrsei.
Anul 1133. (3a să descUcesc cele de preavestitul Enghel
îmdeitp, la anul de-a cum voi aduce zisele avtorilor pre care
el n a vrut să-i urme, din cuvînt în cuvînt, apoi îți voi
apune și judecata mea. Așadară zice Dlugpș: „în vara de-a-
eum, în carea se făceau acestea (adecă în anul 1433), Ale-
xandru, voievodul Moldovei, care rău a răspuns lui Vla-
dislav, craiului Poloniei, pentru facerile de bine cele multe,
ajutind pre dujmânui lui, a murit, și între doi feciori ai lui,
între Elia și Ștefan, carii au fost născuți din două momirii,
mare pricină s-a stirnih care trebuie să domnească în locul
tătîne-său. Ci fiind Elia cei mai mare și de tată-său, încă
emd trăia, numit următor, lezne a cuprins domnia Moldovei,
și lepădînd pe fratele său. Ștefan, pre muma lui o-a înecat,
iară Ștefan fugind de fața fratelui său și năzuind la mun-
teni (adecă la DraculajC pre aceștia lezne i-a tras în partea
Ba, căci era foarte isteț la fire; ci și la împăratul turcesc
a năzuit și, dobîndind ajutor, s-a în turnat în Moldova.
Carea întelegîndu-o Elia, și-a strins toată oastea și a întim-
pimd pre Ștefan, nădăjduind că lezne îl va învinge, fiindcă
1	Ca și mai înainte, pentru anii respectivi 1431 — 1436, în loc de
Dracula trebuie înțeles Alexandru Aldea, cel care domnește în acest
răstimp în Țara Românească, Vlad Dracul (Dracula, la Șincai) dom-
xrnște după această dată.
122
numai străini avea cu sine. Dară fiindcă neamul românesc,
carele se crede a fi prăsit din Italia și a fi cuprins de la
slavi pămînturile cele prea roditoare1, este din firea sa isteț
la minte, socotind că Elia este nebunatec^ și ușor Ja fire,,
și-a întors inima de la dînsul spre Ștefan, gîndmd că el mai
bine va ocîrmui țeara. Întîmpinîndu-se așadară îmbe ostile
și bătîndu-se mai toată ziua, Elia s-a părăsit de ai -săi
și de-abia a scăpat cu fuga. Iară oastea lui Elia, Juînd afară
pre puțini, carii se temeau de Ștefan, toată s-a supus lai
Ștefan, puțini urmînd pre Elia, și pre Ștefan, ca pre un
bărbat răscopt la fire și înțelept, l-au primit domn și prin-
ți p. Iară Elia temîndu-se ca nu cumva Ștefan, pentru îne-
carea mîne-sa, să facă ceva mai aspru asupra lui, asupra
muierei și asupra pruncilor lui, cu muierea sa, cu pruncii
săi, și cu toată avuția sa nu s-a oprit pînă în Polonia, la
craiul Vladislav, carele atunci mergînd din Prizișov în Ne-
pcJemiță, pe ziua Sîntului Martin cu prelatii și baronii săi
acolo se sfătuiau pentru trebile țerei. Pre carele craiul Vla-
dislav ca pre un spăimîntat din fugă l-a primit și cu multe
daruri ca pre un mișel l-a mîngăiat. A urmat îndată și de
la Ștefan formoasă solie cu daruri la craiul Vladislav, ce-
rînd ca să nu-1 țină nemic, și fratelui său, lui Elia, să nu-i
dea ajutor, căci este gata, după obiceiul mai marilor săi,
să joare și să fie ascultător întru toate. Acestea cernind u-se
în sfatul țerei, le-a plăcut ca pre Elia să-l țină în Polonia,
dîndu-i orașe și sate spre viețuirea cu cinste, și de la Ștefan
să primească jurămîntul de credință, ca cu atita mai cre-
dincios și mai ascultător să facă pre Ștefan. După ce a
dat craiul lui Elia curți, orașe și sate, după orînduiala sfa-
tului, ca să poată trăi domnește, Elia, lăsînd pre toți ai săi,
1 La cronicarii poloni, începînd cu Dlugosz, formarea statului in-
dependent al Moldovei a avut loc prin înlăturarea slavilor. Această
teorie inexactă își are obîrșia în dorința justificării politicii polone de
cucerire, pentru că, în ceea ce privește pe slavii care au fost pe pă-
mîntul Moldovei, aceștia au fost asimilați cu cîteva secole mai îftainte
de întemeierea statului moldovean de către populația românească.
123
a fugit pre ascuns, dară din fugă l-a prins nobilul loan Cola
și La dus înapoi la crai, care drept aceea, din sfatul consL
liarilo.r săi, La dat lui Petru Șafraneț, palatinului Sandomi-
rului și căpitanului Sirâdiei, ca să-1 țină închis in Siradia,
Și s-a păzit și ținut in Siradia multă vreme, și toate îi erau
slobode, afară de ieșire. Acolo petrecea și muierea lui cu
pruncii. Care lucru întru atîta a tras pe Ștefan în partea
craiului și a crăimei, cit toate poruncile le plinea cu mare
sîrguință. Pentru aceea, după scurt timp, oastea tățărască,
care vrea să treacă in Rusia și Podolia, nu numai o-a oprit*
ci bătîndu-se cu tătarii, La și învins. Afară de aceea, Braț-
lăvul din Podolia, caro cetate o cuprinsese rutenii, lumdud.
La dat craiului Vladislav și crăimei; carea cetate de-atmici
s-a încredințat prin craiul Vladislav lui Derslâv Vlostovschi
să-o țină. Căci măcar că Elia Vodă avea muiere pre Maria,
sora Sofiei, crăiese! Poloniei, bătuși mai mult s-a prețuit
lucrul de obște decît cumnățiaA
CAmcr zice: „în Nepolemița era craiul Vladislav, unde
poruncise să se facă adunare de țeară pe ziua S. Martin,
Acolo a venit Elia, fiul lui Alexandru, palatinului Moldovei
celui răposat, fugărit din domnie prin fratele său cel mai
tinăr, Ștefan, cerînd ajutorul craiului și făgăduindu-se că
va fi credincios craiului, pruncilor lui și crăimei. Sosit-a
după dînsul și solia fratelui său, Ștefan, cu daruri strălucite,
Urmînd pre craiul pînă în Lamcicia și poftind ca mai bine
să țină craiul lingă el decît lingă fratele lui, care tuturor
era neplăcut. Pentru, că va fi și el, ca mai marii săi, supt
clientela polonilor. Iară greșeala și pagubile care făcuse tatăl
său în Podolia mai nainte de moarte să le iarte craiu. Avea
Elia muiere pre sora Sofiei, ci socotindu-se lucrul, tuturor
sfetnicilor le-a plăcut ca Ștefan, pre carele 11 iubea neamul,
după ce va jura credință craiului și crăimei, să tină Moldova,
si ținutul Sepenicului, cu Hoțimul, Țețiumul și Hmelovia
cu cădință vecinică să Ie dobîndească îndărăpt. Iară lui
Elia, ca cu atîta mai tare să se țină Ștefan supt ascultare,
de frica lui, i s-au dat prin craiul, moșii. în Polonia. Ci nen«
124
dcstulindu-se el cu acelea și rîvnind domnia părinteasca,
s-a dus îndărăpt din fugă,'srn ținut supt pază^de cinste,
împreună cu muierea și pruncii, iară Ștefan, după tocmeala,
a jurat înaintea solilor crăiești în Suceava și a făgăduit
că va merge și în Rusia, cînd va avea poruncă, și jarăși
va jura. După-aceea presto puțin, ca să mulțămească cra-
iului, a înfrînt pro tătari, de la năvălirea în ținuturile leșești,
și Dratislavia cuprinzîndu-o, o-a dat iarăși craiului/'
Miron logofătul tocrna așa scrie, ca Dlugoș, numai cît
adaogă că bătaia cea dinții s-a întîmplat la Loloinic,. ci
greșește cînd numește pre muierea lui Elia, Sofia, și zice
că a'fost soră cu Vladislav laghelo, pentru că aceasta s-a
chemat Mana și a fost soră, cu Sofia, fata lui Andrei, dusu-
lui CUioviei1 și a patra muiere a lui Vladislav laghelo. Iară
sfârșit zice: „Acest Alexandru Vodă a domnit 32 de ani
și 8 luni și multe lucruri bune a făcut aici în țeară, pentru
care pre-urmă țeara l-au zis Alexandru cel Mare“.
Doghiel, încă acele hrisoave, sau, se zic mai bine, aceste
extracturi ale hrisoavelor din anul 1433, aduce:
„în anul 1133 Vladislav, craiul Poloniei, iartă pe Ale-
xandru, palatinul Moldovei, pentru că a stricat pacea și
a făcut multe pagube/'
„în anul 1433, hrisov în care se cuprinde omagiul cel
do Elia, palatinul Moldovei, făcut craiului Vladislav și crăi-
mei Poloniei, în 3 iunie/'
„în anul 1433, sfetnicii crăimei Poloniei întăresc legătu-
rile care s-au făcut prin Mibail Buccațchi, castellanul și
căpitanul din Ilaliția, între craiul Vladislav, moștenii lui
și crăimea Poloniei, și între Ștefan, palatinul Moldovei,
3	Greșeala pe care o impută Șincai iui Ureche (Miron logofătul*
în legătură cu Sofia se dovedește a fi a copistului pe care l-a
consultat Șincair pentru că în edițiile științifice moderne Sofia este
regina .Poloniei: ^Pentru care lucru, măcar că lliiașu Vodă au fost fiind
o sor a crăiasii, a Zofici../4 în ediția a II-a a Cronicilor, scoasă de/Ko-
gălniceanu, la subsol, este reprodus .și textul greșit, în care Sofia
apare ca soția lui 1 liaș.
125
și moștenii lui, dimpreună cu omagiul cel de însuși pala-
tinul făcut craiului și crăimei Poloniei/4
„în anul 1433, Vladislav, craiul Poloniei, întăreștepro
Ștefan palatinul în moștenirea Moldovei și-i dăruiește I er-
zonul, Hmielovul și ținuturile dintre Sniatin și Sepin, care
au marginile sale de la rîul Potocin pînă la Mare, rîul Nis-
trului, Dat în Lantitia, în 13 dechemvrie/4
Toate cîte le adusei aci, iară mai vîrtos hrisoavele de la
Doghiel, sînt mărturii nemișcate. Cum poate dară scrie
preavestitul Enghel așa:
„Elia n-a putut cu liniște domni un an întreg singur;
un an și nouă luni s-a războit cu Ștefan și a domnit
împreună cu dînsul opt ani, adecă a domnit presto tot ca
la unsprăzece ani, de la 1433-1444.
Alexandru a lăsat după sine, afară de vreo ci ti va prunci
din țiitori, doi feciori din două legiuite muieri, adecă pre
Elia și pre Ștefan. Elia a trebuit să nu fie așa de harnic
de a domni, ca Ștefan, al căruia hrisov din 9 noembrie 1433
sau 6941 încă custă, prin care a dăruit boierului Danco
satul Frătăuț. A si cercat Ștefan, încă în anul 1432, bună-
voința leșilor, prin jurămîntul ce l-a făcut în Suceava. Ci
Elia era care trebuia să domnească, după vrerea tătîne-său,
și muierea lui era soră cu crăiasa din Polonia, pentru aceea
prin, poloni încă s-a cunoscut domn .Moldovei. De Doghiel
se aduce un hrisov, din 3 iunie 1433, în care se cuprinde
omagiul lui, cel și de lagbelo primit. Ci mâșteha lui, Ringa.la,
sora lui laghelo, s-a nevoit să lina o parte a Moldovei pentru.
Ștefan, fiul său. Elia pentru aceea o-a înecat. Fiul ei, Ștefan,
s-a depărtat în Turcia și a adus ajutor turcesc (după Peiso-
nel și Miron, numai muntenesc, de la Dracula) cu sine s.c/4
în trei punturi greșește aci preavestitul Enghel: inlîi,
că se împrotivește sie însuși, căci pune moarte lui Alexandru
celui dintîi la anul trecut, și tătuși pre Elia, carele îndată,
necurmat, a urmat tătîne-său, în anul acesta îl zice a fi
început întiiași dată a domni, ci aceasta o face numai ca
$ă-și arate arama asupra lui Doghiel, carele n-a scris alta
126
fără numai ce a găsit in arhiv; a doua, că pre Ringala o
face mumă lui Ștefan al treilea, despre carea vezi ce am scris
la anul 142'1; [a treia, că numai din mintea sa zice că Ștefan
III a năzuit la turci și tace pe munteni, sau nmi bagă în
vreo samă]. Ci tu ține acelea, care le zic mărturiile mai sus
aduse, și nu te mira de încîlcelele preavestitului Enghel, căci
omul carele se apucă de multe [ca și el] lezne poate greșii
Anul 1434. Ștefan al treilea2, domnul Moldovei, precum
se vede la Doghiel, în anul de-acum, prin un hrisov mărtu-
risind că el în anul trecut a jurat credință craiului leșesc
înaintea lui Mihail Buceatchi, a trimis oamenii săi cu dînsuh
pre carii așteptîndu-i Vladislav II sau laghelo, precum,
scrie Miron logofătul, la tîrgșorul Grodec, nu departe de
Liov, a mas supt cort, ca să asculte privighetorile, și fiind
primăvara aceea răcoroasă, a răcit noaptea și a căzut în
friguri cu lungoarc, din care nu s-a mai tămăduit, ci a
murit în luna lui mai, întru al căruia loc a urmat fiul lui
cel mai mare, Vladislav III, care după aceea s-a făcut
crai Ungariei, și a pierit la Varna în anul 1444. La înco-
ronarea lui Vladislav III, precum scrie Stricovschi, au .fost
de fată si solii lui Ștefan III3.
» S	.9
1 Șincai reproduce „regestele“ lui Dogiel pentru a demonstra ne-
trăinicia celor spuse de Engel, cît și inconsecvența istoricului german.-
Cai această ocazie, ne demonstrează încrederea îh documente, pe care
o are Șincai, cu toate că, așa cum s-a constatat mai tîrziu, cu ocazia
descoperirii și publicării documentelor în legătură cu această perioadă,
primul „regest“ reprodus de Șincai este infirmat, pentru că în 1433
Alexandru cel Bun nu mai domnea. Inconsecvența lui Engel, care
pune moartea lui Alexandru cel Bun la 1432, ceva mai înainte/ca după
aceea să o fixeze în anul 1433, este evidentă.
2 Așa cum am mai arătat, cronologia și succesiunea domnilor
Moldovei, așa cum a stabilit-o Șincai, nu a fost confirmată în‘între-
gime de istoriografia noastră modernă. Ștefan al IlI-lea este de fapt
Ștefan al Il-lea.
3 Știrile pe care le aduce Șincai din aceeași cronică a lui Miron
logofătul sînt completări la cronica lui Ureche, pe care le-a făcut Ni*
colae Costin (Kogălniceanu, op, cit^ p. 142-143).
127
Anul 1433. „După coronarca sa, Vladislav, craiul leșesc,
zice Miron logofătul, în anul 1435, s-a pogorit la Sirâd
pentru seimul (adunarea țerei); Iară o samă de boieri leșești,
prietenii lui Iliaș Vodă, au poftit pe crai să sloboadă de la
opreală pro Iliaș, ci craiul n-a voit, căci agiunsese Ștefan
Vodă cu solii sal și la acest crai1. Iară curînd după aceea,
cu știrea starostelui Siradului, ori, cum scriu unii, din nepaza
străjaviJor ce ora păzitori lui Iliaș, a scăpat din cetate Iliaș
și a intrat în țeară, de a turburat o parte asupra Iui Ștefan
Vodă; ci ieșind Ștefan înainte la Podraga, iarăși nenorocirea
lui Iliaș Vodă a fost, căci și acolo a rămas învins/4
Așișderea scriu Dlugoș și Cromer, iară Miron adaogă
că tot intru acest an s-au bătut și la Pipcrești și iarăși a
pierdut Elia, dară eu nu poci crede, pentru că se găsește
la Doghiel extractul acesta:
„în anul 1435 palatinul Elia mărturisește că s-a împăcat
cu fratele său, Ștefan, și dimpreună cu el. făgăduiaște cre-
dință lui Vladislav7, craiului Poloniei44.
'Fot acolo alt extract sună așa:
..Omagiul palatinului Elia. care La făcut craiului și eră-
îmei Poloniei.'4
Din care extracturi eu închid că la Pipcrești bătaia intre
dinșii a. fost dubiă și pentru aceea s-au împăcat și s-a făcut
împărțirea 'Moldovei, care o voi spune la anul viitor A
La anul acesta, despre Dracula sau VIad sau Vladislav
III, domnul Țerei Muntenești, așa scrie Duca: „Dracula,
voievodul Valahiei, trecind și presto Mare, a mers la împă-
ratul Amural în Prusa și, închinî.ndu-se? a mărturisit că-i
' Avem dc-a face iarăși cu un adaos al Iui Nieolae Costin.
- Știrea din. Ureche în legătură cu victoria lui Ștefan de la Pipe-
vești (Chiperești) n-a fost contestată de istoriografia noastră modernă,
împăcarea dintre cei doi se datorează însă boierimii, care vedea în
luptele nesfîrșite dintre cei doi frați prilej pentru adincirca luptei de
clasă, deci periclitarea drepturilor lor feudale.
2^.
este supus și l-a Încredințat că-i va îngădui să troacă prin
Valahia, oricînd va vrea’ să meargă .asupra Ungariei, și-l
va povățui pînă la hotarele Germaniei și Rusiei. De atîtea
făgăduințe pornit fiind Amurat, l-a pus cu sine la masă,
și cinstindu-l și pre el și pre soțiile lui, carii erau mai mulți
de trei sute, cu multe daruri, pretenește i-a slobozit/4
La care cuvinte zice Striter: „Cum că Amurat s-a bătut
cu Caramanul în anul 1435, arată tîlcuitorul în margine, iară
cum că cele ce s-au zis aci despre Dracula. s-au intim plat cu
puțin mai nainte de războiul acesta, zice DneaA
Hrisovul de la Cornides arata că împăratul Sigismund, a
doua zi după sărbătoarea S. Grigore Dialogului, în anul de-
acum, din Poșom a întărit toate privileghioanele sasilor din
Ardeal, înfruntind de față pro voievodul Ardealului, Ladislav
Ciachin, căci le-a vătămat.
Evghenie IV, papa de la Roma, încă a scris in anul 1433,
in luna lui. martie, din IHorenția, hji Grigore, mitropolitului
Moldovei, o epistolă, al căriia extract așa sună la Aloisie
Gvera:
„Grigore, arhiepiscopul 'Moldovei, primindu-se eu toată
cinstea do patriarhul Evghenie, i-a făgăduit de fată că va
ținea deplin toate obiceiurile Besericei Romei. Atunci Evghe-
nie a dobindit mare nădejde că se vor putea aduce toți cei
de legea grecească, carii erau supt stăpînirea arhiepiscopului,
ca să mărturisească aceeași credință. Drept aceea aceaeaș
mărturisire să-o poftească Grigore de la ai săi, în cit este și
pentru purcederea Duhului Sint și pentru vîlfa Besericei
Romei ș.c.*4
Din carea epistolă poți culege că mitropolitul Damian,
care s-a iscălit in soborul de la Florenția, a urmat Iui Grigore.
Epistolă aceasta se aduce și de Rainald și de Lecviem
Anul 1436. La anul acesta așa scrie Cromer despre Mol-
dova: „Deci sfada dintre doi frați moldoveni o-a așezat cra-
iul Vladislav III atunci prin soli, așa împărțind țeara între
i.29
9 — Cronica românilor, voi, li
dinșii,1 ca partea de gios, de lingă mare, carea se cheamă
Besarabia, unde sînt cetățile Bialogradul și Chilia, să fie
a lui Ștefan; iară cea de sus, adecă cea de cătră apus și mai
vecină de ruși cu Suceava, cetatea cea mai de frunte, să fie a
lui Elia, și Elia fără de zăbavă a venit la Lioy și împreună
cu boierii săi a jurat craiului, carele era de față, îmbrăcat în
haine crăiești, că va rămînea credincios supt clientela lui și
supt a următorilor lui, iară jurînd, steagul l-a plecat la picioa-
rele craiului, după obicei. Făgăduit-a și ajutor craiului în
coantra tuturor nemicilor. După carea faptă, rădicîndu-1
craiul l-a sărutat, iară boierilor lui le-a întins dreapta să o
sărute și a poftit ca să-i dea Elia în fieștecare an în loc de
tribut (haraci) 100 de cai, atitea pînze de mătașă ce se cheamă
cămhe, sau cum vreau alții 400 de camhe, 400 de boi, 200
de care de moron, de carii mulți aduce Dunărea; măcar că
unii zic că boii și peștii numai de cinste i-a dat craiului de-
acea dată. Iară ținutul Sepenicului și diplomatul părintesc,
prin care s-a dăruit acela lui Ștefan, l-a poftit îndărăpt, pen-
tru pagubele care le-a fost făcut Alexandru, tatăl lui, în
prefecturile2 din Colomea și Sniatin; măcar că am aflat că
în anul acela, în care a pierit craiul Vladislav (III, la Varna)
s-au dat cetățile ținutului acestuia, prin Maria, muierea lui
Elia, și prin pârcălabul din Hotin, lui loan din Țizov, caste-
lanului Cracoviei, și lui Petru Odrovanz, palatinului Rusiei.
Deci cetatea Haliției o-a dat craiul lui Elia pînă cînd va trăi,
pentru ale căruia rugăciuni a pus craiul arhiepiscop Liovm
lui pre loan Odrovanz s.c. Ștefan încă arăta prin solii săi,
pre care îi trimisese la craiul cu multe daruri, că și el vrea
să facă asemenea jurămînt craiului și aducea vredniciile sale
cele multe. Ci nu știu pentru ce n-a jurat mai nainte Ștefan,
doară că jurase lui Elia, fratelui său, în Bialograd. Dară după
1 împărțirea Moldovei între Iliaș și Ștefan s-a făcut în anul 1435,
și nu în anul 1436.
2 Prefectura este egală, în cazul de față, cu ținu tul, și apariția acestui
termen care desemna o instituție română se explică prin tendința cla-
sicizantă a istoricilor și gînditorilor din Renaștere.
130
patru ani a jurat și Ștefan și Elia, fieștecare cu divanul său,
aceluiași crai.“
Așișderea scriu Dlugoș^ și Miron logofătul. Doghiel încă
aduce extractul acesta: „în anul 1436 consiliarii Moldovei,
omagiul palatinului său, Elia, care l-a făcut craiului Vladislav
și crăimei în Liov, îl întăresc și făgăduiesc ajutor în coantra
tuturor nemicilor. Cu treizeci și cinci de peceti/
Despre Țeara Românească, așa scrie Duca la anul de-acum:
„Venind vara, Amurat a mers asupra Ungariei și, trecînd
Dunărea, la Nicopoi, l-a intîmpinat Dracula, carele cu bucu-
rie i-a dat binețe, și împreunîndu-și oastea, care o avea cu
sine, s-a făcut povățuitor lui Amurat; și povățuindu-1 cale
de patru zile, în Ungaria, toate le-au aflat deșerte. Pentru că
înțelegînd ungurii despre venirea lui Amurat, pre oameni
.din satele și din orașele cele mai mici îi purtase în cetăți;
drept aceea, mergînd turcii pînă la.Sibiu, care e dintre cetă-
țile cele mai de frunte ale Ungariei, n-au cutezat a-I bate, căci
văzind cetățenii pro turci, cu mînie au ieșit și pre mulți i-au
tăiat. Drept aceea turcii s-au înturnat, povățuindu-i tot Dra-
cula, de carele se temea Amurat, ca să nu îmbie cu înșălă-
ciune, și sosind la Dunăre, iarăși o-a trecut/'1
Despre războiul acesta al lui Amurat scrie și Leundavie
-dinpreună cu Ismail Bulliald, pre carii îi poți vedea.
împăratul Sigismund și craiul Ungariei încă acest dipio-
mat a dat în partea episcopului celui latinesc din Ardeal:
„Sigismund, din mila lui Dumnezeu împăratul romanilor,
pururea avgust și craiul Ungariei, Bohemiei, Dalmației, Croa-
ției, ș.c., credincioșilor noștri tuturor și fieștecăruia, baronilor,
nemișilor și tuturor oamenilor, de orice stat sau treaptă sînt,
carii sînt detori a da dijmă episcopului Ardealului, în măcar
care comitat, sînătate și grația! Grea jalbă am primit, carea
s-a dat mărimei noastre, în partea cinstitului în Hs. părinte-
lui, domnului Gheorghe, episcopului numitei Beserici a Ardea-
1	în anul 1436 are loc o incursiune turcească de pradă în Țara
Românească. Vlad Dracul îi însoțește pe turci într-o campanie purtată
in sudul Transilvaniei, dar această campanie n-a.avut loc în anul 1438.
131
9*
18
îului, și cuprinde în sine^ă sînt unii dintre voi, carii depăr-
tîndu-’se de frica lui Dumnezeu, dijmele din ioduri și din tot
felul de bucate, care s-au obicinuit a se plăti cu bani gata
numitului domnului episcop despre partea voastră și din sa*
lele si bunurile voastre, nu i le plătiți lui sau dijmașilor lui
după orice cereri și încă și afurisanii, de care cu cerbice tare
nici samă nu băgați, nici cu cei mai mari și noi bani ai noștri,
ce se bat în crăimea noastră a Ungariei, nici cu alti bani ai
noștri, ce se cheamă cvartling, ca să facă atîta, cît fac banii
noștri cei mai mari, după ținerea decretului nostru... care
'lucru se face spre neplăcerea noastră, spre pierderea sufletelor
celor ce nu plătesc și spre mare pagubă a numitului domnului
episcop... Dat în Praga, în ziua după sărbătoarea Sîntuluî
Egîdie, în anul D. 1436A
Prin diplomatul acesta, ca dijmele sa se plătească cu bani
gata episcopului Gheorghe Lepeș, aceea s-a agonisit, de
proștii, carii nu aveau bani, s-au răscolit asupra nemișilor din
Ardeal, cum se va arăta la anul îndată următor/1
Anul 1437. Stoarcerea banilor, cea prin Gheorghe Lepeș,
episcopul Ardealului, făcută do la proști pentru dijme sau
zeciueli. cum s-a arătat la anul trecut, mai multe rele a
pricinuit în Ardeal, de care pînă astăzi nu sîntem mîntuițh
Pentru că proștii cei de supt zeciuială și-au ales mai întîi
povățuitei pre Antonie duș, apoi, după pierirea acestuia pre
oarecare Martin, și s-au sculat asupra boierilor, carii îi
sileau sa plătească cu bani dijmele; ci nobilii sau boierii s-au
rădicat cu droaia în coantra proștilor și tăind pre povățuitorii
lor, pe prosti i-au însemnat la buze, la nas și la urechi, apoi
i-au slobozit2 pre-acasă. Supărîndu-se nobilii din Ardeal^
1	Este vorba de răscoala țărănească din anul 1437, cunoscută sub
numele de răscoala de la Bobîlna.
2	Sin cai rezumă evenimentele petrecute în timpul răscoalei, do
la Bobilna. După cum se știe, la început țăranii au fost aceia care. i-au
înfrînt pe nobili, și numai după ce tabăra țăranilor a fost dezorganizată
prin atragerea micii nobilîmi de partea marilor feudali, și prin alianța
'1.32
pentru dese răscoalele proștilor, tot întru acest an s-au adu-
nat în. Căpîlna și chemînd pre sasii și pre secuii din Ardeal,
această unire o-au făcut între sine, asupra proștilor, precum
arată Cornides și Vagncr:
„Noi, Lorând Lepeș de Varășchezi, vițc-voievodul Ardea-
lului, cunoaștem prin acestea înaintea tuturor, și celor de-,
acum și celor viitori, că adunindu-ne noi in orașul Căpîlna,
a doua zi după înălțarea Sin lei Cruci,.cu mărilii Mibail lacr
de Ciișal și cu Henric de Tamâși, ^omilii secuilor, dimpreună
cu toii nobilii,'cu sasii din sepie și două Scaune săsești și a
Bistriței și cu lăcuitorii tuturor Scaunelor secuienești, șistrin-
gîndu-ne ca să îndreptăm cauzile cele grele ale părților aces-
tora, intre uumilii: nobili, sasi și secui, această frățească unire
o-am orînduit, și atingînd toți semnul crucei Domnului, au
jurat că pururea vor ținea acestea: adecă că Sin tei Coroni.
și preaputcrnicului prinț domnului domnulu i Sigismand,
.împăratului romanilor și craiului Ungariei, Bobemiei, Dalma-
ției, Croației ș.m, domnului nostru celui firesc și prea Înfri-
coșat, pururea îi vor fi. credincioși și vor sta împrotiva tuturor
vrășmașilor, măcar de ce treaptă vor fi, carii se vor rădica
asupra eră iniei aceștiia, și au jurat că nu se vor despărți de la
ola.ltă în apărarea terii aceștiia, ci supt condiția aceasta, ca
atunci, cind prea puternicul prințul și domnul domnul nostru,
Sigismund, din mila lui Dumnezeu împăratul romanilor șv
craiul Ungariei, Bobemiei, Dalmației, Croației ș.c. ar vrea
să facă, ceva improtiva vreunei dintru aceste trei parii,
adecă dintre nobili, sasi și secui, eelealalte două părți,
nu almintreîea, ci îngenunchind să se nevoiască a căpăta gra-
ția și milă la a treia, nici într-alt chip să îndrăznească a i
ajuta. Afară de aceasta au orînduit ca, atunci cind ar vroi
vreuna dintre numitele părți să se'tăbărască, aceasta să-o
facă în timp do vară, și bătrînii satului celui mai de aproape
să f ie de lori a da zăhărea celor tăbărîți, nu cu .mai mare preț.)
cu patriciatul săsesc și fruntașii secuilor, a putut fi înăbușită răscoala
și au putut fi impuse țăranilor condiții mai grele dccît cele avute pnni
în anul 1^37.
fără numai ca la săteni și tăbărîții încă să nu se tragă de la
plată; iară oricine va îndrăzni a vinde mai scump, prin jude-
cătorul său să nu se pedepsească almintrelea, fără numai cu
pierderea capului. Au mai orînduit ca iarna să poată descăleca
în cetăți, orașe și sate și să li se dea sălaș, ci supt condiția
aceasta* ca fieștecare nobil, sas sau secui, de orice treaptă va
fi, gazdei sale să nu-i facă vreo pagubă. Iară carele va îndrăzni
a păgubi pre sălășluitorul său, pre acela judecătorul cu povă-
luitorul oștilor să-l pedepsească după legi, cu moarte sau
cum îi va fi vina. Iară de va fugi șerbul sau ostașul oarecărui
nobil, sas sau secui, domnul aceluia va trebui să joare că n-a
fugit din sfatul și voia lui, apoi jurînd își poate face destul
din bunurile celui fugit. Preste aceasta, scoată carte de la
povățuitorul oștilor, că este șters din registrul ostașilor, și
după’aceea pre’cel fugit îl pedepsească după vina lui, unde va
mai voi. Au mai orînduit, tare să se țină, ca, de se va întîmpla
vreo împrotivire sau jăfuire între nobili, sasi și secui, și o
parte va chema pre alta întru ajutor, partea chemată să fie
detoare a porni a doua zi și a călători trei miluri în toată ziua
pînă va sosi unde este chemată, iară carea parte nu va primi
aceasta să se pedepsească cu moarte și nu cu altă gloabă*
Aceasta încă legiuit o-au orînduit și supt tare jurămînt o-au
așezat, ca lăsînd toată pizma și sfada, măcar de ce fel a fost
între cinstitul în Hs. părintele și domnul domnul Gheorghe
Lepeș, episcopul Ardealului, capitulul besericei lui și între
nobili, sasi și secui, acelea cu totul să se șteargă și stingă, nici
să îndrăznească vreuna dintre numitele părți, de-aci înainte, a
mai înnoi pizmași sfada, iară carea parte le-ar înnoi, aceea să se
țină călcătoare de jurămînt și celealalte părți să nu cuteze a-o
ajuta. Iară de va avea vreo parte pîră cu altă parte, pîrîșul de
sus să cerce cu lege pe pîrîșul de giosjnaintea judecătorului lui
și acesta să fie detor, fără zăbavă, a-i face direptate. Iară
părțile mai sus numitei uniri frățești, adecă nobilii, sasii și
secuii, cu umilință s-au rugat de noi/ ca cărțile acestea,
pentru tărimea și vecinica bunăstarea lor, să le întărim
134
cu pecetea noastră. Dat în ziua și terminul mai sus însem-
nat, în anul Domnului 14371.44
' Din hrisovul acesta poți vedea că osebirea, carea este
acuma între neamurile din Ardeal, nu se cuprinde intr-insul;
pentru că în anul acesta, ungurii și românii nu se osebeau de
laolaltă, fără numai de la sasi și de la secui, ca de la niște
neamuri, ce nu erau în treapta nobililor, cum erau ungurii și
românii, între carii nu s-au socotit proștii, cei ce erau din
toate neamurile. Drept aceea s-au și numit numai nobilii
cu sasii și secuii cei slobozi, adecă cu aceia care lăcuiau în
scaune, iară nu cu ungurii sau cu românii cei proști2. Așadară
rău a lucrat loan Chemeni, cînd în Aprobatele Ardealului a
despărțit pre români de cătră unguri și cu atîta a lucrat mai
rău, cu cît se știe mai chiar că Micula, din carele a fost el
prăsit, a fost diaoș român, cum s-a arătat la anii trecuți.
Vezi și anul 1399.
Sigismund, împăratul și craiul Ungariei . ș.c., încă in
anul acesta, 1437, în 8 sau 9 dechemvrie a răposat, după
ce a viețuit 70 de ani și a domnit în Ungaria și Ardeal 51
de ani. Mai nainte de a muri a chemat la sine pre mai marii
1 Această înțelegere, care are loc între nobili la Căpîlna, în anul 1437,
a fost înnoită la’ 2 februarie 1438, după o nouă adunare a nobililor și
a fruntașilor sași și secui. Această uniune frățească (fraterna unio),
cum au numit-o autorii ei, este cunoscută în* istorie sub numele de
Unio trium nat io num.
2 Șincai, prin demonstrația sa, încearcă să acrediteze ideea că
Unio trium nationum a avut numai un caracter de clasă, în sensul că
această înțelegere a avut loc numai între nobili. Acest punct de ve-
dere exprimat de Șincai avea ca scop să demonstreze că românii au fost
egali în drepturi, cu celelalte populații ale Transilvaniei, deci să sus-
țină pe baze istorice, drepturile politice pe care le revendicau românii
în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului
al XlX-lea. Că Unio trium nationum a avut tin caracter de clasă nu
se poate tăgădui, și este meritul lui Șincai de a fi subliniat acest ca-
racter al ei, însă trebuie arătat că rolul nefast pe care l-a jucat ea în
viața social-politică a Transilvaniei s-a răsfrînt în mod negativ în-
deosebi asupra românilor din Transilvania. Cu toate că românii formau
majoritatea populației transilvane, ei au fost excluși de la viața
politică, și exploatării de clasă i s-a adăugat și asuprirea națională.’
l.o 3
icrei, și pre Albert din Casa Avstriei. carele a^ea muiere
pre Elisaveta, fata lui, l-a comîndat următor șie, precum
l-au și primit ungurii crai șic, si l-au încoronat întîia zi a
lui ianuarie, din anul 1438.
Despre Darnian, mitropolitul Moldovei, așa scrie Lee-
v.ien: „în soborul de la Fio ren ti a a lost de lai a și s-a iscălit:
Darnian, mitropolitul Mpldovîaliiei, avind locul mitropoli-
tului din Sevâslia. Ci și în soborul care se zice a fi fost
ținut în besorica s. Sofiei, pre ia anul 1440, a ținui locul lui
Darnian, mitropolitului Moldo vlah iei, M acar ie. mitropolitul
Nicornediei, precum scrie Alătie. Almintrelea cu doi ani mai
înainte de soborul din Florenția, lui Darnian îi poruncise
împăratul loan Paleologub cînd s-a 'ini ornat din Țari grad,
unde mersese, ca. să. stea tare pentru unire, în soborul care
era să se țină în Italia: ba, ce e mai mult, carte încă, i-a tri-
mis si lui și prințului Moldovei, pentru .lucrul acesta. Drept
aceea Darnian, peste un an, iarăși s-a înlurnat în. Țarigrad,
ducînd cu sine pre un protopop/’
Pagubă că nu scrie Siropul, din carele le-a scris acestea
Lecvien, la caro prinț al Moldovei a scris împăratul loan,
ia Ștefan III sau la Elia I, căci Moldova pe vremea aceasta
era împărțită între dînșii. Eu tătuși gîndesc că. la Elia a
scris, pentru că scaunul mitropoliei a turnă era în Suceava
și Suceava era supt- Elin, despre care așa vorbește ex-
tractul de la Doghiel:
„în anul 1437, hrisov prin care se dă îndărăpt. craiului
Vladislav și crăimei Poloniei Țcara Sepenicului cu cetățile
și orașele Hoțim, Ccnin și Cmicluv prin Elia. palatinul
Moldovei, pentru pagubele care le-a făcut tată-său, Ale-
xand.ru, in ținuturile Colomiei și al Sniatinului, cu legătură
că va înturna și hrisoavele crailor, prin caro s-a fost dăruit
țeara aceea tătîne-său/’
Anul 1438. Despre intimidările din Ardeal așa scrin
Analii besericei Ufașăului-, „In cuiul 1438 împăratul Amu-
ral IL după ce a pierdut zece mii de ostași la Bălgradul din
Serbia, cu rușine a lăsat cetatea după șepte luni șt întur-
nîndu-se, a trimis pre Mezit. povățuitorul Evropei, să năvă-
lească in Ardeal și să i-1 supună lui. Mezit drept aceea a prădat
Sebeșul și prea midii oameni a dus robi prin ținutul Brașău-
lui, arzind satele de prin pregiur și oștezelev\
.Așișderea serie Sigler, adăogi ud și aceea, căȚeara Munte-
nească încă n-a rămas neprădată și poate ti. Pentru că ce
ar fi căutat almintrelea Dracuia sau. Vladislav IU la Amurat
(1, despre carii așa scrie Duca: „In vremea aceea Dracuia
încă s-a dus să curtenească, lui A murat, pre care l-a prins
Amurat și legat Irnnetmdml în Calipoi l-a închis în turn.
Lui Dracuia îi arunca că a vrut să. vindă pre Amuralș
cînd l-a fost povățuit în Ungaria, și alte vini încă-i băga,
care toate le iscodea Fadulâh. Iară rămînmd mai mul te
zile Dracuia la închisoare, a poftit de la dinsul să-șt dea
amîndoi feciorii chizeși, pre carii, in ținură virstă, cLemlm
du-i ia sine, i-a și dat. Pre aceia împărat Amurat i a trimis
în Nimfei, orașul din .Asia, si a poruncii să-i țină supt buna
pază. Iară pre Dracuia, după ce a jurat că de-aci înainte va
rămmea credincios. La slobozit în \ alahiaA'C. -
Anul '1439. Despre Moldova așa serie Miron Jugulatul la
anul de-acum: „La anul G947, prădat-au tătarii leara pirul
Ia Boloșeni, ars-au și tirgul Botoșani. Iară Ia anul după
această pradă, la dechemvrie, au prădat Țeara-de-Gios2
ars-au Bârladul și Vasluiul?'
1	în anul 1738 expediția turceasca în Transilvania a Ion condușii
de sultanul însuși; Mezid-beg pustiește Transilvania în anul Hî-ă.
2	în anul 1138 Țara Românească n-a fost prădată de turci. Se
parc că acest lucru, ca și prinderea si închiderea lui 1Jad Dracul, au
avut loc în anul 1 tBG. De data aceasta, Vlad Dracul i-a însoțit pe turci
în campania lor în Transilvania. După terminarea campaniei,pultanub
întoreîndu-se prin Țara Românească, a fost ospătat de JVlau pracim
După aceea Vlad Dracul a mers Ia Gonsla.nl inopol, unde a bisat ca
ostatici pe coi doi fii. ai săi, Vlad și Dădu, viitorii domni ai larii Ro*
mânesti: Vlad Țepos si Radu col Frumos.
137
Ignatie de Luca încă scrie: nLîmba românească este-^
amestecătură din lătinie, italienie și ungurie. Pînă la anul
1439, cînd Damian, mitropolitul Moldovei, s-a iscălit sobo-
rului din Florenția, românii s-au folosit cu limba lătinească,
ci următor u lui Damian, fiind mare împrotivitor unirei cu
Beseriea Romei, a băgat literele slavinilor.“ De-unde are
acestea Ignatie de Luca, el nu înseamnă, ci eu am arătat,
la anii trecu ti, cumcă românii mai nainte s-au făcut creștini,
decit bulgarii și ceialalți slavini, și că episcopii românilor în
soboarele* cele'dinții numai lătinește s-au iscălit; așadară
adevărat scrie Ignatie de Luca,
Tot întru acesta an, s-a iscălit soborului din Florenția și
Ignatie, mitropolitul Trinovului, cu Calist, mitropolitul Drăs-
ti orului, precum arată Lecvieri:
Albert, craiul Ungariei și al romanilor, vreau a zice
chesarul, în anul de-acum a strîns toată boierimea de supt
Coroana Ungariei în Buda și a dat decretul care se află intre
legile țerei; ci încă bine nu se sfîrșise adunarea țerei, și craiul
Albert în persoana sa a trebuit să întimpine pre Amurat II,
împăratul turcesc, care pornise asupra Ungariei, Insă, pre-
cum scriu Turoție și Bonfinie, acum deodată nu s-au bătut,
pentru că Amurat, după ce a cuprins Senderovul, s-a în-
turnat îndărăpt; între ostașii craiului Albert încă a intrat ini-
ma cea rea, do carea boală, cum zic mai sus numiții Turoție și
Bonfinie, împlîndu-se și craiul, sau, cum vreau Ens si Reva,
bolnăvindu-se din mîncarea pepenilor, s-a grăbit să se întoar-
ne în Buda, și de-acolo vrînd să meargă în Viena Avstriei,
a murit pe cale, în Nesmil, în 28 octomvrie 1439, în virstă
de 45 de ani, cum mărturisește Melen, și l-au astrucat în
Alba-Crăiască, rămînîndu-i muierea greoaie.
Anul 1440... Fiind acuma doi crai încoronați în Ungaria,
Ladislav VI și Vladislav I, partea lui Ladislav o prindea
Nicolae Gara, ca mai de frunte, iară a lui Vladislav, loan
Huniadi și Fristachie, despre carii Cromer scrie, despre Via-
133
disîav I vorbind: „Pe Fristache și pre Huniadi foarte i-a
dăruit și pre acela l-a făcut ban Croației, iară pre acesta,
voievod Ardealului, apoi, după puțin timp, castelan Timi-
șoarei și Zevrinului1. De atunci a început a se vesti loan
Huniadi, pre carele și Corvin l-a chemat, de pe satul în carele
s-a născut, căci mai nainte nu era vestit, fiind născut din
mumă grecoaică și tată român. Unii au gîndit că s-a cioplit
de chesarul Sigismund2. Zic unii că Hinedoara din marginea
Ardealului s-ar fi zidit de dînsul și de la dînsul s-a și numit.
După aceea purtîndu-se vitezește asupra turcilor, generar
încă sra făcut de VladislavPînă aci Cromer, despre loan
Corvinul sau Huniadi, dară rău se înșală în două lucruri:
întîi, că zice a fi fost născut loan Huniadi din mumă grecoaică
și tată român3; a doua, că visează a fi chemată Hinedoara,
carea după ungurie se zice Huniad (Hunyad), de pe numele
lui loan Huniadi, căci nu orașul acela s-a numit de la loan
Huniadi, ci el însuși s-a numit de pe numele orașului aceluia4.
Poate că cetățuica dintr-însul o a zidit loan Corvinul.
în cit este despre vița și sămînța lui-loan Huniadi, docil
carele mai viteaz Coroana Ungariei n-a avut supt sine, se
1 Ordinea demnităților pe care le-a avut lancu de Hunedoara
este inversată. în realitate, lancu a fost făcut ban al Severinului în
anul 1438. Demnitatea de voievod al Transilvaniei a deținut-o în mod
efectiv în anul 1441, cînd i s-a acordat și titlul de comite ’de Timișoara.
2 Sigismund de Luxemburg a dăruit domeniul Hunedoarei lui
Voicu, tatăl lui lancu de Hunedoara, pentru strălucitele sale merite
ca oștean al curții.
3 Din cercetările recente reiese că lancu de Hunedoara era des-
cendent al unei familii de cnezi români hunedoreni. Pe tatăl sau îl
chema Voicu, iar pe frații acestuia, Mogoș și Radul. S-ar putea ca
originea acestuia să fie de peste munți, din Țara Românească.
4 Șincai are dreptate atunci cînd afirmă că nu Hunedoara s-a
numit după numele lui lancu, ci acesta și-a luat numele după loca-
litatea Hunedoara. în legătură cu cetatea Hunedoarei se știe precis
că exista, ca cetate regală, din anul 1399. în anul 1409 ea a fost dăruită
lui Voicu, tatăl lui lancu. Ultimul a făcut lucrări de „modernizare^,
adaptînd-o la nevoile de apărare ale secolului al XV-lea, cînd sînt
folosite pe scară largă tunurile, așa că presupunerea lui Șincai se ade-
verește în partOc
139
știe că pizmașii neamului românesc de pe timpul lui loan
II un iad i tot în tru aceea s-au silit, cum ar putea sti nge vestea
și lauda neamului nostru celui românesc. Drept aceea numai
intru aceea își bateau capul, cum ar putea lua pro loan Cor-
vinul de la români, ca să-și înalțe neamurile sale, care pe
vremea aceea mult scăzuse, iară acuma întru atita s-au
stins, cit în Țcara Ungurească puțini pnguri diaoși se alia, în
Ardeal de-abia două sau trei familii (zic de coi mai luminați
și mai puternici), ci stăpmesc acuma în Ungaria mai cu samă
hor valii, toții și nemții; in Ardeal, românii cei corciți și
secuii, carii așa s-au lății, cit în multe comitaturi, mai ales
in Ardeal, nu se află boieri unguri de viță, fără numai ro-
mâni și secui, prăsiți intr-însele prin căsătoriile lor cu român-
cele și unguroaicele. Anume ți-aș putea aci spune toate fami-
liile. și cele din Ungaria, și cele din Ardeal, care nu sînt, ci
mimai se numesc pre sine unguri, dară îmmngiur pierirea
care mi s-ar putea intimpla din spunerea adevărului!3 Una
tăi Inși nu o poci tăcea, adecă: că ungurii cei vestii i mai nainte
în toată lumea, dmalunci au început a merge înapoi ca și
racii, de cind s-au despărțit de români și s-au insolit cu alte
neamuri, căci nu. mai sini Corvini, nu Dragfi. Ci eu mă întorc
la loan lluniadh Acesta, cum că a fost diaoș român de viță,
mărturisesc toți istoricii cei ce nu pizmuiesc românilor, măr-
turisește avgustul Ferdinand I, in diplomatul lui Nicolae
Olabui dat, în anul 1548, dară mai apriat mărturisește fiul
Ini, Matiaș I, craiul cel prea vestit al Ungariei (decit carele
unde-ți trebuie mai marc mărturisire?), carele cu rivnă dorea
să se poală arăta a fi din familia Corvinilor, cum s-a arătat
la anul .105, care lucru, cum l-ar fi făcut Mati aș I, craiul
Ungariei, de nu ar fi fost tată-său prăsit din colonii lui Traian,
adecă din români? Vezi și acelea care le-am scris la anul 1392*
Tot intru acesta an. s-a ținut sobor în Țarigrad, în beserica
1 Șincai s-a ocupat cu alcătuirea genealogiei familiilor nobiliare
din Transilvania. Din păcate această lucrare, extrem do importantă
pentru stabilirea rolului jucat de nobilimea românească în evul mediu
pîn.u la maghiarizarea ei, nu. ni s a păstrat*
140
sîntei Sofii, în care grecii au stricat unirea cea în Florența,
făcută în anul trecut. în soborul acesta s-a iscălit pentru
Damian mitropolitul Moldovei, Macarie, mitropolitul Nico-
medici, după cum arată Lecviem
Anul 1113 Amurat al doilea, pumndu-și nădejdea în
beglerbegid Abedin, a trimis la Vladislav 1, craiul Ungariei,
cerind Bălgradul Serbiei sau tribut pe an de la dînsul, ci
învingîndu-se, în anul trecut, Abedin, Vladislav I nu tribut
sau haraci pro an, dară războia i-a făgăduit, trimețmd pro
Huniadi asupra lui, despre carele așa scrie Ilalcocondila:
„loan Himiadi strîngînd oaste, cit a putut mai mare, a
luat cu sine pre Dracula, prințul dachilor, și pre Gheorghe,
prințul tribalilor (sîrbilor), carele arăta calea... (împăciuindu-
se după aceea Vladislav I cu Amurat II, prin mijlocirea despo-
tului Ghcorglie) dachilor sau muntenilor s-a poruncit să fie
tributari turcilor, precum ținea împăciuirea1... Constantin
Dragași s, mai tot Pdoponesul, (Morea de-acum) l-a prins...
și si Pindul, în muntele acesta lăcuiesc vlahii, carii tot o
limbă au cu dachii: nici se osebesc de dachii cei ce lăcuiesc
lingă Dunăre. Venind așadară aceștia la povățuitorul acela,
s-au supus lui sidupă aceea se bateau cu turcuccidinTlm^
luîndu-și povătuitoriul de la prințul PeloponesuluiA Așișderea
scrie Duca, adăugind și aceasta, după ce s-a făcut pacea
mai sus adusă, despre Ghcorglie, despotul Serbiei: „Pre
feciorii Iui orbi încă i-a dat indărăpl, lui Dracula încă i-a
întors feciorii, pre carii îi ținuse închiși",
Drecslev încă scrie: „Vladislav, craiul Poloniei și al Unga-
riei, dobmdind mare biruință, prin loan Huniadi, la munții
Hemului, pre Amurat II l-a adus la condiții de pace/’
Iară, despre împăciuirea aceasta cu Amurat II, carea
însuși el o a poftit, trebuie să știi că întîi s-a făcut numai
-1 în Glndcocondil, pasajul în care se descrie campania lui lamm
do Hunedoara, din anul 1443, este plin de amănunte despre felul în
care s-au desfășurat luptele. Șincai trece peste ele și face legătura cu
știrea care se referă la existența românilor în Pimb
141
încetare de la arme pe doi ani, apoi s-a făcut pace întreagă pe
zece ani, pe carea au jurat îmbe părțile. Am cetit oareunde,
dară unde nu-mi aduc aminte, cum că ungurii, pentru mai
mare încredere, ar fi dat tocmai sînta cuminecătură zălog
lui Amurat II, ci eu aceasta, nu o poci crede.
Despre lucrurile Moldovei, aceste regestruri se aduc de
Do ghici:
„în anul 1443, omagiul care l-au făcut consiliarii palati-
nului Elia cu numele lor și al tuturor moldovenilor, craiului
Vladislav și lui Gasimir, fratelui lui, și următorilor lor și crăi-
mei Poloniei, în 8 septemvrie.44
„în anul 1443, cărțile palatinului Elia, cu care întărește
omagiul, de consiliarii săi făcut, în Leopoiu ș.c. și făgăduiește
craiului și crăimei, ajutor în coantra tuturor nemicilor.441
Din hrisovul care l-a dat craiul Vladislav I, din Buda,
joi, după Dumineca Floriilor din anul 1443 și se aduce de Cor-
nides, se vede că Buzaș-Bucerdea mai nainte a fost a lui
Dionisie de Farnaș, ci o a schimbat cu loan Huniadi, pentru
doao Filpișuri. cel săsesc și cel românesc, de uric.
Anul 1144 ...Prea lung așii de aș aduce cuvintele tuturor
istoricilor carii au scris războiul ungurilor cel de la Varna;
drept aceea numai pre scurt voi a culege și a aduna cîte sînt
de lipsă spre înțelegerea lucrului. Așadară să știi, cetitorule!
că Iulian cardinalul n-a încetat astrămura pe craiul Vladislav
I pînă cînd nu l-a adus să rumpă pacea, cu Amurat II făcută.
Căci zicea că nu s-a putut, nici cuvinit, a face pace cu turcii
fără de știrea papei, trebuind a se face pacea pentru folosul
1 Iliaș este alungat de fratele său Ștefan la sfîrșitul anului 1442,
începu tul anului 1443., încît în luna septembrie a acestui an el se afla
în stăpînirea cetăților Hotin, Țețina și Hmielov. Fiind vorba despre
prestarea omagiului de către Iliaș față de regele polon, prestare făcută
împreună cu „consilierii săi“ (sfatul său), acest lucru nu putea să aibă
loc decît atunci cînd se afla în scaun. Și, într-adevăr, are loc o în-
chinare a lui Iliaș, în anul 1438, la Liov, în luna septembrie, și s-ar
putea ca datele aduse de Șincai să se refere la acest eveniment.
142
tuturor creștinilor; și desmintînd Vladislav III, domnul
Valachiei, pe craiul de la mergerea mai încolo de Nicopoiul
Bulgariei, îl amăgea același Iulian că corăbiile venețianilor,
ale burgundilor și ale papei nu vor lăsa pre Amurat II să
treacă din Asia în Evropa și să vină întru ajutor la ai său
Cu cuvinte și făgăduințe ca acestea amăgit fiind craiul, și-a
adunat ostile și mergînd pînă la Nicopoiul Bulgariei, acolo
l-a întimpinat Dracula sau Vladislav III, domnul Valahiei,
despre carele așa scrie. Bonfinie: „Mai înainte de a porni
tabăra de la Nicopoiu, a întimpinat pe craiul, Vladislav
Dracula, prințul Valachiei coii Muntenești, bărbatul cel dirept
și oblu, carele în orice bătaie a fost cel mai tare și cel mai
viteaz povățuitor, pentru că cu puține oști, dară cu mai mare
inimă și înțelepciune și cu prea mare virtutea ostașilor săi,
preste nădejdea tuturor, fără de vreun ajutor străin, îndelung
a ținut război cu turcii, care război, toți creștinii, laolaltă
luați, de-abia l-ar fi ținut. Cu războiul acesta, așa de tare și-a
împuținat lăcuitorii țerei sale, cit mai nu rămăsese cine să
lucre pămîntul. Dracula acesta, ca să nu cadă sub jugul
turcilor, fiindcă amu foarte slăbise, la pornirea aceasta, ca
la un liman a alergat; ci văzind oastea craiului și spăimîntin-
du-se de micimea ei, ca cel ce știa puterea împăratului tur-
cesc, carele la vînat încă cu mai mulți ieșea, de cîți erau în
oastea ungurească, a dojănit și rugat pe craiul și pe gene-
rării lui, ca să nu meargă mai încolo, ci să se în toarne, și
oastea aceea să o țină pre atunci, cînd se vor aduna și alte
oști străine, aducîndu-le aminte și asprimea iernei, carea acuș
urma, nici se va putea suferi. Unii tîlcuia cuvintele lui
Dracula în rea parte, socotind că pentru aceea nu vorbește
din inimă, pentru că avea legătură cu turcii, ci lucrul de sine
arăta că toate zisele lui sînt adevărate și spre mîntuire; dară
trăgînd ursitele pe craiul și strămurîndu-1 și cardinalul
Iulian, n-a ascultat de Dracula. Iară Dracula, văzînd că ne-
mica isprăvește, a dat craiului ajutor pre fiul său cu 4 000
de călăreți și doi voinici, carii prea bine știau toate lucrurile;
apoi cînd a plecat craiul de-acolo, i-a dăruit doi cai de nespusă
143
iuțitne, ca, de i se va întîmpla vro primejdie, de care Dum-
nezeu sad ferească, să se folosească cu dinșii. Mai tare spăi-
nuntase pe Dracuia răspunsul unei strigoi bulgare, carea, la
satul Sullon, întrebată fiind de dinsul despre curgerea războ-
iului aceluia, i-a răspuns că craiul Vladislav nu bine va pe-
trece, dară rămășițele oștilor celor bătute mai norocoase vor
fi după aceea asupra turcilor.”
Așișderea scriu Cromer, Spondan, Dlugoș, Pa laț ie, Caii-
mab, Petru, de Reva, loaehim Curem
JÎalcocondila și Foresti zic că Dracuia a dat 10 000 de
călăreți întru ajutor craiului Vladislav I. Iară Paratipomena
pun 20 000 de călăreți; ei eu mai cred că numai patru mii de
călăreți i-a dat; despre care iarăși HaJcocondiia așa scrie:
„Danliii (românii) in bătaie văzind că fug albanii (sau arnă-
utii)1, s-au întors la vistiieriile împărătești și le-au prădat
împreuna cu corlul împăratului: omorind cămilile șiîndemnind
unul pro altul. Saturindu-se de pradă, nu s-au întors în bă-
taie, ei in tabăra lor.” Mcrgînd craiul Vladislav I la unguri,
IU la poloni, mai încolo de Njcopoiul Bulgariei, la Vama s-a
hltilnil cu Amurat II și lovindu-se ostile, a pierdut bătaia
Vladislav și s-a tăiat el însuși, in zece zile ale lui. noiemvrie
din anul 1444, în virstă de ani 20, zile 10. Peritm cu el îm-
preună, afară, tle floarea tinerilor și voinicilor celor de supt
coroana Ungariei, și cardinalul Iulian, pricina răutătei, pre
carele afîndu-l Sanoceu într-o pădure, precum, scrie Caii-
mal), gol, rănit și vărsîndu-și sufletul, l-a înfruntat, zicin-
du-i că n-a fost’voia Ini Dumnezeu, să se strice pacea și să
se calce jurămintul, ci numai bîrfelele lui au pricinuit acestea,
loan Ibmiadi a scăpat de pierirea de la Varna, despre
carele așa scrie Albin: „Din războiul de la Varna, in care a
căzut craiul Vladislav, loan Corvinul, cel din tată român,
născut, luind. cu. sine pre români, cu cinste a fugit, și trecind
1	In ediția critică a operei isi orice a Iui Chalcocondil, apar in locul
„ălbarndor (sau arnăuții)” asiaticii. Așadar, românii, în lupta de Ia
Varna, s-au luptat in aripa stingă, a armatei creștine, avind ca adver-
sari oști turcești din Asia Mică.
';i 44
Dunărea, cit mai tare se grăbea în Ungaria prin Valabiar
ca nu cumva auzindu-se pierderea, să se facă vro răscoală;
ci s-a prins de Dracula, voievodul românilor celor din Țcara
Muntenească... fără de veste și așteptare, că-1 ținea a fi'
prieten. Mai pre urmă dăruit slobozindu-W, după ce s-a
făcut gubernator Ungariei, s-a izbîndit de pe Dracula și de
pe feciorul lui cel mai mare pentru rușinea aceea." Așișderea
scrie și Bonfinie, ei Halcocondila, dă și pricina, pentru care
s-a prins Iluniadi, scriind: .Joan Huniadi după ce a venit
la Dunăre și a trecut oastea, ostașii s-au împrăștiat, și mor-
gînd el numai cu putini, s-a prins do nemicul său,-Dracula,
prințul dachilor. Pentru că Huniadi se împrotivisc mai nainte
lui Dracula între unguri înaintea craiului și trecmd prin
Dachia călră Dunăre cu ostile, prădase cetățile lui. Presto
acestea îl pirîsc craiului că ține cu turcii, ajutînd pro Amarat
și descoperind sfaturile ungurilor la turci. Pentru .aceea, mînt-
indu-se Dracula, a sărit asupra lui Huniadi și a vrut să-l
omoare, dară atUa au făcut banii, de atunci l-a lăsat nevă-
tămat. Acuma trecmd Huniadi prin Dachia^ l-a prins și'
băgîndud în temniță, vrea să se izbîmmaseă, luturnindu-se
ungurii și mțclogînd că loan Huniadi este prins, au judecat
a fi lucru nocuvios ca să se prindă un ungurean, carele era in
derogatorie pus, de Dracula. Drept aceea, au trimis soli la
dinsul ca să sloboadă pro loan: almintrelea să știe că-1 vor
ținea protivnic și cu oaste se vor rădica asupra lui. De-accasta
spăimîntîndu’Se Dracula si temmdmse ca nu cumva venind
ungurii să ia pre loan cu puterea, a socotit să-l sloboadă,
și prietenește lucrînd cu el, l-a petrecut prin muntele Pra-
sovul pînă în Ardeal." Unde a și rămas Huniadi pînă. in.
> primăvara ce a urmat, cînd s-a dus la adunarea (orei, cea în
Poșta ținută, pre ia Rusalii, în carea s-a făcut gubernator
Ungariei, după, cum arată Bonfinie și alți istorici.
Despre Moldova așa scrie Miron logofătul la anul de acum:
„După ce s-a împărțit Moldova între frații Klia I și Ștefan
III, cum s-a zis, a aflat vreme Ștefan, ca să se curățească
de frate-său, pre carele cu viclenșug poftindu-1 la sine, l-a
145
10
f^ins și i-a scos ochii, în anul 6952. De această orbire a lui
liaș, îeșii nu scriu, numai Hronica moldovenească scrie că
după ce a scos Ștefan ochii lui Iliaș, acesta a mai trăit un
an, iară Ștefan dugă aceea a mai domnit 3 (nu cinci) ani1.
Anul 1447 ...La anul de-acum aduc hrisovul cel de Huniadi
dat Cincișenilor celor de lingă Hinedoară, care se aduce de
Cornides, tocmai din original și sună așa:
„Noi, loan de Huniad, guvernatorul Ungariei, facem în-
științare tuturor cărora se cuvine, prin rîndul acestora, că
socotind noi și aducindu-ne aminte de multa credință și
credincioasele slujbe dinpreună cu virtuoasele fapte ale nobi-
lilor Dan, fiului răposatului laroțlav din Cinciș sau Cionocoș,
așișderea ale lui Voie și Petru Jorbe și ale lui loan, fiului nu-
mitului laroțlav din același Cinciș, cu care ei s-au nevoit a
plăcea S. Coroanei, crăimei ungurești, apoi nouă, și în cea
crăiască și întru a noastră oaste, precum împrotiva turcilor
celor nemilostivi, așa împrotiva tuturor nemicilor crăimei
ungurești, mai de multe ori, nebăgînd samă de persoanele și
averile sale, și cu nemăsurată vărsare de sînge, pentru care
vrînd noi a le arăta bunăvoința noastră, satul Cinciș din comi-
tatul Hinedoarei și ținutul Hațegului, întru a căruia moște-
nire ca un chenez și mai nainte ar fi fost numitul Dan și
toată cădința crăiască, carea o ar avea într-însul, măcar cura
mărirea crăiască, au s-ar ținea deS. Coroana ei, cu toate
folosurile și pertinențiile lui, adecă cu pămînturile arătoare
lucrate și nelucrate, cu riturile, pădurile, dumbrăvile, munții,
văile, viile și dealurile de vii, cu morile și locurile de mori,
preste tot cu toate și întregi folosurile, măcar cum se numesc
și se țin de satul acela sau de cădința crăiască la dînsul, supt
cele adevărate și bătrîne mete, aceluia Dan și celor mai sus
scriși și moșteniloi" și rămășițelor lor tuturor, cu puterea
1 Ștefan a domnit pînă în anul 1447, observația lui Șincai pe
marginea cronicii lui Ureche fiind îndreptățită.
146
ocîrmuirei noastre și cu învoirea și voia tuturor domnilor
prelaților și baronilor l-am dat, cinstit și dăruit, ba îl dăm,
cinstim și dăruim ca, cu cădintă de pururea și nechemă-
cioasă inâărăpt, să-1 moștenească, țină și aibă, nevătămîndu-se
cădința altora, prin puterea și mărturia acestor cărți a
noastre. Dat în Timișoara, în ziua de Ispas din anul D. 1447/
Din hrisovul acesta și din acelea care le voi aduce la
anii viitori se vede că Cincișenii sau Cionocoșii de-acum sint
diaoși români și au foșt frății cu loan Huniadi,
Anul 1448 ...Despre linguri, pre scurt, dară foarte pre
înțeles, așa scrie Brietie: „în anul de la Tis. 1448, loan Huni-
adi. vrînd să șteargă rușinea cea de la Varna, mai mare pier-
dere sufere de la turci. Căci fiind el vîndut de Gheorghe,
despotul Serbiei, carele a înșelat pre Scanderbeg, cel ce
făgăduise că întru același timp se va bate cu turcii, l-a între-
cut Amurat II. De bătaie nu s-a ferit Huniadi, în Cîmpul
Mierlei, măcar că avea mai puține oșii, ci mai trei zile s-au
bătut și mai pre urmă, tăindu-se Secheli, nepotul lui Huniadi
din soră, prefectul Valahiei, cu mulți nobili, s-au învins
creștinii; a fugit Huniadi, ci așa ca să cruțe mare povățuitor
Ja ai săi, căci nu sînt de a se auzi turcii, cînd îl fac fricos,
pe carii el adeseori cu sabia i-a mustrat. A fugit așadară
loan Huniadi pre un cal foarte sireap, pre care i-a căutat
a-1 lăsa dinpreună cu toate armele sale, mergînd pre locuri
neimblate și nemîncînd trei zile. A patra zi a căzut în mina
a doi tîlhari carii, sfădindu-se pentru crucea lui cea de aur,
bau dat prilej de a apucat de la unul sabia, cu carea pre unul
ba tăiat, pre altul l-a fugărit și s-a povățuit prin un țeran
în Semendria, cînd vrea să meargă intr-alt oraș, unde s-a
prins din porunca despotului Gheorghe, nici s-a slobozit
mai nainte de a da zălog pre Ladislav, fiul său ceLmai mare
(nu cel mai mic), pre carele după aceea l-a răscumpărat cu
război: s-au tăiat în bătaia aceasta dintre creștini 8 000, din-
tre turci 34 00(1. Amurat în locul acela a"serbat Pastile
14.7
J!0*	" '
Bale, unde a tăiat și 8 000 de munteni carii, Jăsînd pre Huni-
adi, se închinase lui/' Așișderea scriu Bonfinie. Fabrichie și
Spondan.
Halcocondila încă scrie că Dan IV, domnul Valahiei, a
mers întru ajutor cu 8 000 de români carii, fără de voia lui
Dan. cum zice prea vest itul EngheL au trecut la turci tocma
cînd fierbea bă tuia din C impui Mierlei și toii s-au tăiat din
porunca lui Amurat II. Ci Analii tura ști nomica pomenesc
despre trecerea muntenilor la turci, numai cit zic: ..Gătim
dmse Amurat II asupra lui Huniadi, românii au troc-ut Du-
nărea cu luntrile ea să prade linului Nicopoiulun ci nu li s-a
sfetiL pentru că povățuitorii din margini, Mehmet-begub
Isa-begul și feciorul lui Usgure, Jovindu-se cu românii, pro
nmlti au tăiat dintr-înșii. Carea mtelegmdmo Amurat s-a
bucurat și cu inimă veselă a mers căi re Cimpul Coșovei sau
al Mierlei, căci avea cu sine la 80 000 de ostași călărași și pe-
destrași s.cA
Ilrcalnvălutui Danii! Cornid.es încă aduce, din original,
hrisovul care, urmînd, sună așa: ..loan de Huniad, ocîrmui-
lorul Ungariei, tuturor și ficștecăruia domn, prelat, baron,
comit, iară mai ales castelanilor cetățuicilor din Hincdoară
și Hațeg și ailor oameni de măcar ce treaptă vor fi și vor
vedea acestea, sinălate și iubire! Ne spune nouă nobilul
Voie de Cimme sau Cinciș. fratele nostru cel împărți tor cu
noi. în persoana sa, a fiilor săi. Ladisiav și Sandrin, așișderea
si în persoana lui Dan, fiului lui larizlo din același Cinciș,
cum s-ar afla mai multi. boieri și castelani carii pre dînșii
cu lot felul de slujbe, dări, aruncări și într-arinări i-ar fi
asuprit si acuma încă i-ar asupri împrotiva gratiei, carea li o
am făcut eu puterea ocîrmuirei noastre. Pentru aceea vă
cercăm pe domniile și frățiile voastre, prin rîndul acestora,
ca pro numi fii nobilul Voie de Gionoc și pre Ladisiav și San-
drin. feciorii lui. așișderea pre Dan. feciorul lui larizlo și pro
toii următorii lor, în satele lor, adecă în numitul Cinciș din
Gnu tul Hațegului și în Doboca din ținutul Ilincdoarei^
să faceți bine să, nu-i împiedecați, nici să lăsați să se impie-
ta
dcce de alții, ci pre dînșii și pro toți următorii lor, de toata
intr-armarea, aruncarea slujbelor și darea vrem a-i avea
scutiți, bei îi scutim și-i supurtăm prin puterea acestora..
Drept aceea, măcar cine va urma in crăimea Ungariei, pre-
lății și baronii crăimei ungm’ești și mai vîrtos castelanii
cota țuicilor zise IIinedoară și Hațeg, de vor îndrăzni a m-
frwge grația noastră aceasta, să vină presto ei mini a atot-
puternicului Dumnezeu, a maicei lui, a sînților apostoli
Petru și Pavel și a tuturor sînților și îndată să fie anâthermn
Dat în Caransebeș, miercuri înaintea Tă icrei capului Bote-
zătorului loan, în anul 1448/
Carol Feiervari, la hrisovul acesta, înseamnă zicmd'::
„Exțclcnția sa, preadeprinsul în istorii, comitul Andrei
llâdic de Futac, comăndirtul împărătesc din Lodomeria si
Galiția și mai nainte gubernatorul Ardealului vreo cîțiva
ani, mergînd în Polonia, în anul 1772 a zăbovit în Eperieș
citva timp, la a căruia curtenire mergînd. eu. în. 25 iunie,
mi-a spus că el a cetit în satul Cinciș de'Ungă Dinedoară,
în original, diplomatul care l-a dat craiul Matiaș I satuhn
Cionocoș sau Cinciș, în care diplomat pro toți lăcuitorii n
numește rudenii șie și le dă cădință boierească, scutindu-i
de toate dările și greutățile, care le suportă proștii, cu earea
cădință pînă astăzi trăiesc: de unde nu rău se închide că
muma viteazmlui loan Iluniadi a fost prăsită din satul
Cinciș, căci almintrelea nu s-ar fi numit lăcuitorii aceea rude-
nii, nefiind obicei ca capetele cele încoronate să numească
pre proști sau pro nobili, rudenii șie. Acolo s-a uitat pro
ascuns și gubernatorul loan Iluniadi cînd vestește că aceia.,
carii vor vătăma pre cincișeni în cădințele sale, nu numai
grația lui să o piardă, ci și în mînia atotputernicului și a
tuturor sînților să. cadă.‘Pentru că în toate privilegioaneie
cele private numai cu pierderea grației acelota, carii le-an
dat, se amelință. Carii vreau să arate că loan. Iluniadi nu
este ungur sau ardelean, numai la argumentul acosta ce vor
răspunde, ei vor vedea/4
„Vedea", zeu! și voi să răspunde măcar cui că loan Hnnv
<4$
adî n-a fost ungur, ci diaoș român, precum am arătat la anii
trecuți, mai ales la anii 1392 și 1440. Încît se atinge învă-
țătura comitului Andrei IIadie, adevărat este că a fost nu
numai foarte învățat (precum însumi am priceput în anul
1779, cînd m-am în turnat din Roma in Beci și am avut noroc
de a vorbi cu dînsul, ca cu un president al căncelăriei ceii
de oaste), ci a fost și foarte iubitor de oameni procopsiți
și de cărți, mai ales de cărțile cele netipărite; pentru aceea,
ocîrmuind Ardealul, a cercat toate scrisorile avtorilor celor
încă netipăriți și a făcut de i le-au scris unii și alții. Care
cădi, după moartea comitului Andrei, au venit în mînile fiu-
lui său, ale comitului loan Hadic, sfetnicului, de la carele
le-a dobindit lăudatul Martin Gheorghe Cdvacic din Șenc-
viț. Eu însumi am făcut estracturile din toate cărțile acelea
mai nainte de a mă face diortositor în tipografia crăiască, în
anul 1804» Vezi și anul 1465 pentru Chilia.
Anul 1450 ...Iată, așa scrie Dlugoș la anul de-acum:
„Cazimir, craiul Poloniei, rugat fiind de Alexandru, voie-
vodul Moldovei, dimpreună cu boierii care țineau cu dînsul,
prin mai mulți soli și cărți, pentru ajutor, craiul, carele
serba nașterea Domnului Hs. în Sandomiria, sfătuindu-se
cu prelații și baronii săi, a cules oaste din Rusia și Podolia
și punînd generar pre loan Olieschi din Sien, o a trimis
asupra lui Bogdan (II), care răpisă domnia Moldovei, zicînd
că el este feciorMiresc al lui Alexandru I și că murind fecio-
rii lui Alexandru I, domnia Moldovei se cade lui. loan Olieschi
sau Sinevschi, primind oastea, toate cu grabă le-a făcut și
întrînd în Moldova, pe Bogdan l-a fugărit, cuprinzînd ora-
șele cele mai de frunte de la dînsul, adecă Neamțul, Suceava
și Hotinul și, după ce le-a dat lui Alexandru, feciorului lui
lliaș'Vodă, s-a înturnat cu toată oastea acasă. Cît a ieșit
oastea crăiască din Moldova, Bogdan s-a pogorit din munți,
unde scăpase, și culegînd mulțime ele tîlhari și furi, cărora
le-a făgăduit moșiile celor ce nu țineau cu el, pre Alexandru
150
cu mumă-sa l-a fugărit în Podolia. Așadară, mai nainU
de a ieși craiul Cazimir în Cracovia, mai multe zile s-a sfătuit
oare trebuire-ar să apere pre Alexandru împrotiva lui
Bogdan, carele făgăduia că se va supune și va fi ascultător;
și unii sfătuia pre Cazimir craiul ca să nu lase prilejul, ci
însuși, în persoana sa, să intre în Moldova, carea e foarte
roditoare și are limanul de la Cetatea Albă și alungind
dintr-însa pre Bogdan și lui Alexandru dîndu-i moșii în
Rusia, să cuprindă el țeara și să o unească Poloniei. Ci fiind
sfatul acesta primejdios, a mai plăcut craiului ca să trimită pre
ruși întru ajutorul lui Alexandru, ca să scoată pre Bogdan
din Moldova. Preste oastea ce se culegea din Rusia s-a pus
povățuitor Petru Odrovas — și Prediborie Conețpolschi...
carii, pe Sînziene, au sosit în Leopoiu. Din Leopoiu au trecut
in Câmeneț, unde s-au și mai întărit cu oastea din Podolia
și cu cea românească ce era cu Alexandru lingă Camenet.
Din Camenet pornind au purces cu oaste întreită: cu cea
moldovenească, Petru Odrovas, palatinul Leopoiului, cu cea
din Leopoiu și Premislia, Prediborie Conețpolschi, castelanul
Sandomiriei, și cu cea din Podolia, Theodoric Buciâțchi,
castelanul și căpitanul Podoliei. Venise la Hotin, care se
ținea pentru Alexandru Vodă și acolo, zăbăvind vreo ci leva
zile, au sosit la Prut unde, punîndu-se în rind (căci se zicea
a fi aproape nemicii) și trecînd Prutul, au agiuns la orașul
Lipoveț, gîndind că acolo vor găsi pre Bogdan cu oastea.
Iară el nu în virtutea ostașilor, ci în înșelăciuni punindu-si
toată nădejdea, a lăsat Lipovițul și trăgîndu-se la munți,
a început a se ruga de pace. Tuturor le-a mai plăcut pacea,
mai vîrtos cu omul carele era dedat cu pădurile. Drept
aceea, încetîndu-se de la arme șepte zile, s-a vorbit de pace,
stînd oștile la rîul Lipovițului și sîmbătă, înaintea Sîntămă-
riei ceii mici, s-a făcut pace, ca Bogdan să ocîrmu iască țeara
pînă cînd va fi Alexandru de cincisprezece ani și să dea pe
sama lui Alexandru, în mînile craiului, 70 000 mii (Vapovie
zice numai 7 000 mii) de galbeni turcești pe fieștecare an.
Despre pacea aceea, măcar că zicea pârcălabul de Hotin <ă
151
este cu înșelăciune făcută și primejdioasă, tătuși nu i s-a'
crezut. Drept aceea în ziua în care s-a făcut pacea, oastea
* crăiască a pornit de la Lipovit către casă. Iară Bogdan a
poruncit la ai săi ca în pădurea care este după salul Crazna
și nurnai o cule îngustă are, să lovească întîi carele eu bagagia,.
apoi mai lezne vor lovi oastea ccealaltă. După ce au înțe-
les generării crăiești înșelăciunea, din pârcălabul Hotinului
și din notarul carele în noaptea trecută fugise de la Bogdan
la ei, mai întîi au socotit să stea pe loc și să se bată din
care, dară apoi.au Irecul carele prin pădure, ca cu atita mai.
lezne să se poală bale. Spunîndude pârcălabul că pădurea
este tăiată sj zicindu-le ca să meargă carele pre șes, nu Bau
ascultai, ci tătuși grija carelor și a lui Alexandru lui s-a
BmredinmP <*a să-i treacă pădurea, precum i-a și trecut ia
cîmp, avmd cu sine o aripă dintre podoleni, cu carii adeseori
s-a apărui do ostașii lui Bogdan, pmă ce au. trecut pădurea
la cimp. Intr-aroej, duminecă dimineața, înaintea Sîntămă-
noi Mici, adecă in șese zile ale lui septemvrie, în răsăritul
soarelui a sosii Bogdan cu vreo cilcva mii de moldoveni,,
carii il urmau pre el, și cu mare mulțime do ajutor, iară oastea
crăiască îndată s-a înlr-armut, pre carea Petru Odrova/cu
formoasă zicere a o inimat... Asudară, orînduind toată
oastea, o aripă o a îmredn^ lui Nicolaie Porava. căpita-
nului din liălici. ccealaltă lui Mihail Buciâtchi, în cîmpul
ce se cheamă Crasnipble, la rîtd (’rasnipotoc, aproape de
orașul Vasni. Supt patru steaguri a începui bălaia, adecă
supt al Premisliei, al Hal ici ului. al Sanociului si al Podoliei,
avînd.opt turme de călăreți si una de pedestrași. O turmă
de călărel i a protivnicilor acoperea pcdestrimca lor, asupra
căreia năvălind oastea crăiască, ea s-a tras îndărăpt și a
descoperit pe pedestrași, cu carii, bălîndu-se oastea crăiască,
pe nudți au pierdut dintru ai săi. A ținut bătaia toata
ziua, nodindu-se unii altora... Oastea protivnică era mai
iare în pedestrime decît în călărime. Mai stringînd pro cală-
rețu palatinul Petru Odrovas cu Nicolaie Porava, cu Mihail
Duciațchi si cu alții mai multi se apucă de pedestrași și pre
nudți taie, ci mai pre urmă cad și ei. Mare întristare s-a
făcut in oastea crăiască pentru pierderea vitejilor acestora
și ar fi și pierdut bătaia, de nu ar fi sosit întru ajutor părcă-
fabul Hotinului cu ostile moldovenești, cu care trecuse
carele. Acesta sosind a fugărit pre oastea lui Bogdan și așa a
fost biruința a oștilor trăiești, dară cu foarte mare pierdere..,
A încetat bătaia la apusul soarelui, începîndu-sc la
răsăritul lui. după care oastea crăiască, s-a în turnat către
casă. Trupurile cele moarte ale lor, Petru Odrovas, Nicolaic
Porava și Mihail.Buc^	dus cu sine polonii, do le-au
astrucat in Leopoiu cu mare jele (din carea, cum scrie Mirom
a și murit fratele lui Petru Odrovas, arhiepul Leopoiidui).,,
Sară Bogdan a fugit în orașul Bârlad/' Așișderea scriu Cro-
mer, Stricovschi și Miron logofătuk carele tătusi greșește
scriind că Alexandru fl era acuma de 15 ani. .
Anul 1453 ...Iară T).lugoș scrie: „Marti, înainte do sărbă
luarea s. Margarete, adecă în 9 iulie, intrind craiul în Gra-
covia... slabă veste s-a adus prin cărțile si solii lui Alexan-
dru, voievodului Moldovei, că Țari gigului, mitropolia greci-
lor., s-a luat prin împăratul turcilor,”
Și cu încă zic: slabă veste! pentru că prin luarea Țari
gradului de turci s-a stins cu totul împărăția strămoșilor
noștri, carea ci, cu multă vărsare de sînge, dară cu mai
multă dreptate, o cîștigase pro sama noastră, a românilor,
ca pro sama unor nepoti, nn pre sama grecilor, carii fără
vreo cădință. și numai cu viclcnșug au răpstil/ împărăția^ ba
încă și numele de la noi, căci grecii nu sînt romani de v iță^
precum sînt românii, pro carii acuma încă i-ar batjocori grecii,
numai de i-ar putea, după cum am văzut cu ochii si am auzit
cu urechile, in anul trecut. 1808, în Postea, cînd se sfădeau
eu românii dg-acolo pentru aducerea de preot românesc..
Mie tătusi rău îmi pare că .bombardară! carele a făcut
armele pre sama turcilor, cînd au luat Țarigradul, a fost
român, precum a fost, căci scrie Halcocondila așa: ..Bom-
15^
bardarul împăratului Mahomet (II), Urban numit, Op^avoc,
de neam era dac (adecă român), și mai nainte slujise la
greci. Apoi, pentru sărăcia lui lăsînd pe greci, trecuse la
Poarta turcească. Acesta bine plătindu-se de Mahomet jl,
făcea arme și unelte de stricat ziduri/4
înseamnă aci, o cetitorul el că, precum a fost Roma
veche, domnitoarea lumei, zidita de Romul și împărăția ei,
urzită de Avgust chesarul, iară pierdută de Romul Avgus-
tulul, tocma așa s-a zidit Roma nouă sau Țarigradul, de
Constantin cel Mare și s-a pierdut de Constantin Paleologul
(după ce a stat în mare cinste și vîlfă, ani 1123), ca să se
plinească că de același nume au fost și urzitorii cetăților
acestora.
Anul 1457 ...Craiul Ladislav 'VI, in luna lui noiemvrie
din anul trecut, supt jurămînt făgăduise Elisavetei, văduvei
lui loan Huniadi; că va ierta pre Ladislav, fiul ei, pentru
uciderea unchiului său, Ulric, comitului Giliei; drept aceea
Ladislav cu fratesău, Matia, fără de frică au petrecut pe
craiul pînă în Ruda, unde ajungînd craiul și-a uitat făgă-
duința și prinzînd pre amîndoi Corvinii, i-a pus la închisoare
și lui Ladislav i-a tăiat capul după trei zile. Despre carea
tragedie așa scrie Cromer: „în amil 1457, Ladislav, fiul lui
Huniadi, pentru uciderea lui Ulric, comitului Giliei, vrăjma-
șului său, s-a pedepsit cu tăierea capului. Matiaș, fratele Ini,
carele era mai mic de vîrstă, prinzîndu-se dimpreună cu
loan, epul Orăzei-Mari și cu mai mulți boieri de frunte, s-a
dus în Beci de craiul Ladislav (VI) și s-a aruncat în temniță.
Muma lui Ladislav și a lui Matiaș, muiere inimoasă fiind,
nu s-a dat la plîns și la vaiete, ci a prins arme asupra craiului
și din mînie și mai mare ar fi cercat, că ar fi chemat pre
turci întru ajutor, de nu o ar fi așezat unii dintre boierii cei
mai de frunte.44 Ranzan scrie că în puțin a stat lucrul de nu
s-au sculat toți boierii, dară mai ales ardelenii asupra era-
154
iului Ladislav. pentru feciorii lui Huniadi, pentru aceea s-a
și cărat craiul îa Beci.
După ce s-a dus craiul Ladislav VI la Beci, Elisaveta,
văduva lui loan Huniadi, cu frate-său, Mihail Silagi de
Horogseg, comitul Timișoarei, banul Macovului și căpitanul
BălgTadului din Serbia, au și început a-și cîștiga șie pretent
Drept aceea Silagi prin hrisovul său, carele l-a dat din Șina-
vereș, a treia zi de Rusalile din anul 1457, și se află la Cornides,
a înturnat lui Ladislav de Nagiveulgeș, magistrului culceâri-
lor crăiești și lui Benedict Vereș de Farnaș, satele Bucerdea,
Onuca, Filpișul unguresc și Filpișul sesesc,, care le schim-
base cu loan Huniadi. Același Silagi cu soru-sa Elisaveta,
prin hrisovul lor care 1-au dat din Timișoară, în 13 iulie din
anul 1457, și se află la Feiervari, iarăși au înnoit alianța cu
Pancrâtie din Sînt Micloș, precum o făcuse loan Huniadi,
în anul 1444. Pentru alianțele acestea și altele, care nu le
știu, gîndesc eu că s-a pornit mai tare craiul Ungariei, Ladis-
lav VI sau Posthumul, de a dat românilor din Banat privi-
legionul care se află în Diplomatarul Ungariei și sună așa:
„Noi, Ladislav, din mila lui Dumnezeu craiul Ungariei,
Bohemiei, Dalmației, Croației ș.c., duxul Austriei și Stiriei,
marhionul Moraviei ș.c., facem înștiințare prin rîndul aces-
tora, tuturor cărora se cuvine, cum că noi și pentru umilită
rugarea credincioșilor noștri, a lui Mihail numitului de
Temeșheli și a lui Ștefan, fiului lui Sipman din Boziâș, cea
in persoanele și cu numele lor și ale celoralalți tuturor nobi=
Iilor, chenezilor și ale altor români din ținuturile Logogii,
Șebeș, Mihâld, Hâlmaș, Crastopir, Borza, Gomiâti și Hlica
numite, mărirei (sau maiestate!) noastre dată, și socotind
credincioșirile și vredniciile credincioaselor slujbelor tuturor
nobililor, chenezilor și românilor acelora, cu care ei nu numai
crailor Ungariei celor de dinaintea noastră, ci și nouă pre
sine s-au făcut plăcuți, și mai ales pentru aceea pentru că
fiind^ ei puși în marginile crăimei noastre spre păzirea și
apărarea vadurilor Dunărei în coantra deselor năvălirilor
turcilor (carii au obicinuit în partea aceea sau a prăda crăh
155
mea noastră sau a robi pro lăcuitorii terci noastre, Deosebind
vîrsta sau partea bărbătească de la cea femeiușcă) nu se
înfricoșează a-și supune întunplărilor norocului persoanele,
bunurile și toate averile sale, vrînd și noi a le răsplăti,
toate priyilegioanele numitilor nobili românești și chenezi,
despre orice slobozenii, prerogative și cădințe s-au dat lor,
ea și cum s-ar cuprindcJ.n aceste cărți ale noastre din cuvint
în cuvint le primim și întărim (dară supt condițiile, greută-
țile si slujbele supt care s-au dat lor de Ia antecesorii
noștri, craii Ungariei) cu puterea crăiască pentru muniții
nobili, românești, chenezi și ceilalți români cei de-acum și
cei următori de pururea și făgăduim că pre ei, pro toti și pro
fieștecare dintre dinșii, precum pre cei mai mari, așa pre
cei mai mici, îi vom. scuti și linca in loatc slobozeniile, prero-
gativele și cădințole acelea ale lor. Și ea aceiași nobili româ-
nești și chenezi unindu-so între sine cu. atila mai bine să
poată face și de-aci înainte slujbele noastre și ale crăimei
noastre, am orinduit ca de-aci încolo, intru acele opt ținu-
turi, nici o moșie să duru im cuiva, fără numai. u^Iora carii
se vor vedea a fi vrednici pentru slujbele sale și acele opt
ținuturi nu Ie vom desparți do laolaltă, nici vom dărui
vrunul dintr-insele cuiva, ci le vom ținea laolaltă nedespăr-
țite- pre sama S. Coroanei crăimei noastre, precum le-au
ținut și craii cei dinaintea noastră. Ba ținutul Comiâti,
carele s-a fost zălogit lui loan Iluniadi (carele a fost după
aceea gubernator Ungariei), prin prea înserinatul prințul
domnul Sigismund, împăratul romanilor și craiul Ungariei,
și se zice a fi fost răscumpărat prin lăcuitorii dintr-insnl,
iarăși îl împreunăm, cu celealalte șepte ținuturi, orînduind
ca să fie ținutul Cuminți dintre celealalte și să aibă un privi-
legion cu dînsele. Presto acestea îngăduim numitilor nobililor
românești și chonezilor ca pre dinșii altul să nu-i judece,
fără, numai corni tul lor, care se va pune din timp in timp, cu
a căruia judecată de nu se vor îndestuli, să poată mina
cauzile sau pirile sale la judele cur tei noastre sau și înaintea
noastră. Mai voim presto colo zise ca comiții sau vițe-comitii
156
lor, carii vor fi din timp în timp în șugubini și birsâguri sau
pedepse să nu cuteze a lua de la cei învinși cai, arme și alte
lucruri, almintrelea, fără de va fi de față și solgăbirăul (judele
boieresc) românilor acelora. Mai pre urmă, pre muniții nobili
românești îi primim și socotim în numărul nobililor celor
adevărați din crăimea noastră, scutindu-i pre ei și toate
bunurile lor de toată darea și tributul șt ai nostru și al altora,
nici sa-i poată cineva... oriunde a-i pune la ariște sau a-i
judeca pre ei sau pre supușii lor, sau a-i sili să stea înaintea
altor judecători, ci, de cumva ar avea cineva ceva împrotiva
numiților nobililor românești și a chenezilor sau a supușilor
lor, acela aceea să o cerce asupra supușilor nobililor româ-
nești înaintea acelorași nobili, iară asupra nobililor și a
chenezilor înaintea comiților lor, carii, de vor fi leneși în
facerea dreptății, să se mine cauza înaintea judecătorilor
curiei noastre și, de va fi leneș și acesta, înaintea maiestatei
noastre să vină lucrul și i se va face destul după legi. întru
a căruia lucru pomenire și tărime ele pururea am. dat cartea
aceasta, pecetluită cu cel sicret pecctnic al nostru, cu carele
ne folosim ca craiul Ungariei. Dat în Viena, în ziua Tăierei
capului Botezătorului loan, în anul Domnului 1457. Iară al
crăimilor noastre, a Ungariei 18, a Bohemiei
Frumos privilegion este acesta, dară ține-se au ba,
spună românii cei din Banat. Eu știu că domniile din Banat ,
care mai nainte au fost numai ale românilor, pe vremea
mea le-au cumpărat cu bani gata ungurii, carii au și avut
cădință, nemții, talianii, armenii, grecii și alte neamuri
streine, carii apoi mau domnit, ci au tirănit presto mișeii
români! ■ 1
în Duda lăcuind eu, mulți oameni învațați m-au întrebat
ce fel de bidiganie au fost mai demult chenozii românilor?
Eu le-am răspuns că numele'acesta chcncz l-au luat românii
noștri de la paținachi și de la comani, despre carii am vorbit
la anii trecuți și, cum mi se vede, au fost chenozii căpete-
niile satelor și ale ținuturilor. Dintr-un diplomat al sîntului
Ștefan, întîiului craiului Ungariei, care se pomenește în
157
hrisovul Iui Chendereș de Malomviz, cel în anul 1445 din
Sighetul Maramurășului dat și de Cornides adus, am învățat'
că sîntul Ștefan I a dăruit de uric satul Vișo din Maramurăș-
cu întreg hotarul și toate folosurile chenezilor românești, lui
Necvde și lui Radomer. Iară din diplomatul craiului Unga-
riei, Ludovic I, cel din anul 1366, care iarăși de Cornides se
aduce, se vede că chenezii au fost de două feluri: unii se
puneau chenezi de crai prin cărți și aceștia se primeau măr-
turii ca și nobilii, altii se alegeau de norod sau urmau părin-
ților săi și aceștia, dacă nu se întărea prin cărți de la craiul,
patru făceau cît face un nobil sau boier, căci proștii, opt
făceau un nobil.
Carele știe mai multe despre chenezi, invețe-mă și pre
mine, căci bucuros îl voi asculta. Acuma mă întorc la istoria
din anul de-acum, care așa merge mai încolo.
Anul 1459 ...Iară Ștefan V, domnul Moldovei, carele
pentru vitejia și faptele lui nu in zădar s-a numit după
aceea cel Mare sau Bun, în anul de-acum a dat diplomatul
care se afla-la Doghiel și sună așa:
„Noi, Ștefan Vodă, din mila lui Dumnezeu domnul
Moldovei, cunoaștem, prin rîndul acestora, înaintea tuturor
cărora se cuvine, celor de-acum și celor viitori, că măriții
domni Andrei Odrovas, palatinul și căpitanul Rusiei gene-
rar, și Hrițco de Pomorzani,- palatinul Podoliei și căpitanul
Trembovilului, fiind trimiși cu deplinită putere, cu cărți de
credință scrise pe pargamen și pecetluite cu acățată pecetea
preaînserinatului craiului Poloniei, domnului nostru celui
preaslăvit, ca ambasadori, cu noi pentru toate războaiele,
sfăzile, prăzile, aprinsurile și vărsările de sînge, care s-au
făcut între țările Podolia, Rusia și Moldova, așa s-au împăcat
și întocmit, ca toate sfăzile, războaiele, prăzile, furturile,
aprinsurile și vărsările de sînge de tot să încete și mai mult
să nu se patre. Iară, de se va întîmpla ca oarecarele dintre
domnii sau lăcuitorii numitei Țerei noastre Moldovenești să
/
153
facă ceva rău în Podolia și Rusia cu furtul, prada și altă
faptă rea, pentru aceea să nu se înnoiască războiul, ci la
hotar să se facă direptate de pe stricătorul păcii, după obi-
ceiul cel vechi. Iară cîte s-au pătrat în sfada și războiul
de-acuma, să se lase pînă la venirea domnului preaslăscitului
crai în părțile Rusiei și in fața domnului nostru crai sau în
fața domnilor carii se vor trimite la aceea prin screnitatea sa,
fiind și noi de fată, judecindu-se, se va face destulă direp-
tate fieștecărâia. Făgăduim mai încolo că cetatea Hotinului
(carea se ținea de Maria, văduva lui Elia I, precum s-a zis
la anii trecuți, mai ales la anul 1456) nu o vom zărvi, ci o
vom lăsa în pace cu vama ce se ține de dînsa din zilele cele
vechi, cu orașul și cu pescuitul în apa Nistrului, și vor putea
ieși lăcuitorii la trebile sale și vom îngădui să se ducă în
oraș lemne, cîte vor fi de lipsă, fîn și altele de care vor avea
op, nefăcînd vreo silă și neluînd ceva de la cineva cu puterea.
Pre neguțători, soli și orice fel de oameni îi vom lăsa să
meargă și să treacă cu luntrile, numai vama cea obicinuită
luînd de la dînșii. Iară, de va vătăma cineva dintre cei din
cetatea Hotinului pre vreun s.supus al nostru din Țeara
Moldovei, vom înștiința pre numitul palatinul Hrițco, prin
solul nostru, să facă direptate, precum îi este poruncit,
pînă ce vom înștiința pe preaslăvitul craiul nostru. Ci întru
aceea sau stînd acestea așa, Petru Vodă să nu zăbăvească
în Hotin, nici să călărească sau să-l cerce în persoana sa,
nici să lăcuiască mai aproape decît în Smotrici, de Moldova,
pînă la înștiințarea domnului craiului nostru. Făgăduim și
domnilor românilor, carii din învoirea maiestatei crăiești
slujesc lui Petru Vodă, că le. vom întoarce bunurile cele
părintești și direpte și-i vom cinsti după vredniciile lor.
Făgăduim că pre neguțători îi vom lăsa să meargă, treacă,
zăbăvească și isprăvească toate trebile sale în tot ținutul
Moldovei, plătind vama cea obicinuită. Făgăduim mai pre
urmă că nu ne vom lipi de alte părți, nici vom avea împreună
cu Țeara Moldovei alt domn, fără numai domnului crai și
crăimei Poloniei vom sluji și vom merge întru ajutor în
159
coantra paginilor, de ce să ferească Dumnezeu, cind va fi
op, și venind domnul craiul în părțile Rusiei, precum ne
vom întocmi, laolaltă, toate nevătămat le vom ținea supt
credința, cinstea și jurămîntul nostru și domnul erai trebuie
să ne iubească și apere pro noi, ca pre supusul sau, după,
obiceiul cel vechi* Prin puterea acestora care s-au întărit cu
pecețile a noastră, a domnului Valah, a domnului Dobroci,
cancelarului (sau logofătului) nostru, a d. Alb spătarului, a
d. LazarMagn, a. d. Thoma Pohinda, a. d. Cușmă, a d. Bohtă,
a. d. Sahes, spătarului, nostru, a d. stolnic, a d. Boeran comi-
sului, a (L.Lusco Codițehi și a. don inului Olenet. Dat în rîpa
Nistrului, lingă satul Overchielbvițe, in anul 1.459, joi după
Paș ti A
Din diplomatul acosta poți culege că pe Petru. V Aron
polonii. încă ba fost ajutat asupra, lui Ștefan V și că Miron
logofătul mai adevărat scrie la anul trecut despre Petru V
„A r on d o c î t b r o n i c i I < >. m o Ido vo no ști.
Anul. 1162 ...Războiul care l-a avut Mahomel H, in anul
de acum, cu Vlahi slav V, domnul Valahiei, singur Halco-
condila. Pa scris de-amăruntul. dară el încă mestecă lucruri,
de mai mulți ani laolaltă. Eu, drept aceea, între semnul
osebirei () voi pune anul, în care s-a. întîmplat la fieștecare
lucru, apoi, la sfirsit, voi spune ce zic și alti avlori despre
lucrurile do el scrise. Așadară zice Halcoeondila: .Jară în
iarna care urma (din anul 1461) în Odriu rămînînd Mahomet
II, chema la sine pe Vlad, fiul Iui Dracula (sau Vladislav
III), povățuitorul Dacli^	tov Apazaeco
•^Tfzova: Pentru că pe fra tele lui cel mai tinăr (pe Radul IV cel
Frumos), îl avea la sine (doară din anul 1445) șid folosea în
fapte de rușine, ținîndu-1 la o masă, cu sine. Ci mare price
a fost întru început între împăratul și pruncul acesta,
cînd a vrut întîiași dată să facă cu el după năravul turcilor o
Că, după ce s-a in turnat în. curtea împărătească l-a sirgunit
la Caramamd, pentru că. mai omorîse pre împăratul, împuns
160
gîndu-L.. cu sabia; dâra, după aceea s-a făcut ^concubin
împăratului... Ci, după scurtă vreme (in anul 1456) împă-
ratul a dat domnia Valahiei lui Vlad, fratelui pruncului
acestuia... carele, cit s-a făcut domn, îndată a ales voinici
într-armati cu sulițe și i-a orînduit păzitori lîngă sine. După
aceea a chimat pre boierii cei mai de frunte din țeară, de
carii se temea ca nu cumva să se scoale asupra lui, de s-ar
muta domnia, și pre toți i-a omorît și tras în tapă, nici prun-
cilor. nici muierilor, nici șerbilor lor părtimndude. AtUa
ucidere a pătrat bărbatul acela, cită nu s-a mai auzit între
oameni. Pentru că, ca să se întărească în prințipalul Vala-
hiei, se zice despre dinsul ca în scurt timp ca la 20 000 dA
bărbați, muieri și prunci a omorît și pre ostașii cei frumoșii
și buni, pre carii ii alesese să fie lingă sine, i-a îmbogățit
din bunurile acelora, pre carii-i omorise. Așadară, în scurt
timp bărbatul acela, foarte mare înnoire a făcut în Valabia.
Presto acestea pro multi unguri despre carii gîndea că mtm
aceea vor lucra ca trebile Valahiei sa cure bine, cu prea
mare dare sau tribut i-a încărcat, nepăiămind vreunuia.
Gîndind acuma că prințipalul Valahiei destul de taro
este, s-a sfătuit cum s-ar putea deșdina de împăratul, er
se temea de .românii din Valahia ca nu cumva, pricepind
că vrea să se deșdine de turci, să aducă pre unguri împrotiva
sa. Acestea așa se licra.
Iară în iarna aceea (din anul .1461), cit a auzit acestea
împăratul Mahomet II, foarte s-a numai si a trimis, pre
Catavolin, scriitorul Portei,	xw Qvppw,
bărbat de cinste și grec, ca să-l îndemne sa meargă la Poartă,
că, de va merge, va dobîndi mare grație și mai multe dar urii
și bunătăți, cu care nu va întrece pro împăratul, numai de
va rămînea credincios. Iară lui Ilamuza. ce s-a numit iern-
cofor, Xauiysa tov Ispaxo<p6pco	carele era prefect
Vișinului, i-a poruncit ca pro ascuns de ar putea cu înșelă-
ciune face să ducă, pre Vlad la sine, că-i va face lucru prea
plăcut. Drept aceea H amuza, înțclcgîndu-se cu scriitorul,
s-au nărăvit întru aceea ea scriitorul sa foca de știre, eîndl
w
H — Cronica romanilor, voi. Ti
se va înturna și-l va petrece Vlad; și așa să-1 prindă
din leșul pus în țeara lui. Au și înștiințat Catavolin pre
Hamuza despre timpul cînd va porni înapoi și Hamuza a
pus leș lui Vlad; ci Vlad a petrecut pre Catavolin cu oameni
bine intr-armați și căzînd în laț, a biruit pre ostașii lui Ha-
muza și prinzînd pre mulți, încă și pre Hamuza, întîi le-au
tăiat mînile și picioarele, apoi i-au tras în țeapă și pre Ha-
muza l-au tras în cea mai înaltă țeapă... După acestea,
strîngîndu-și oastea și trecînd Dunărea, în ținutul împăra-
tului, a omorît foarte multe muieri și prunci; și arzînd
toate cîte i-au venit înainte, s-a înturnat în Valahia...
Auzind acestea, împăratul Mahomet II ș-a strâns toată
oastea și în primăvară (din anul 1462) a purces asupra Vala-
hiei. Se zice că oastea aceasta a împăratului a fost foarte
mare și a doua, cu mărimea, după aceea carea o dusese
asupra Țarigradului împăratul acesta... Oastea aceasta s-a
împărțit la Filipopoiu și o parte a mers pe pămînt, alta pe
Marea Neagră, pînă la sbocatura Dunărei, cu 25 de corăbii
mari și cu 150 de luntrii; de-aci pre Dunăre în sus pînă la
Vidin și unde ieșea din luntrii toate le ardea. Ars-a atunci și
Brăila ’ tîrgul cel preavestit al Valahiei, Hpa’AaPov, koăiv tcov
Aaxcov. Mai toate datele țerei aceștiia sînt de lemn, pentru
aceea lezne se aprind.
Dachii sau muntenii auzind că împăratul merge asupra
lor, pruncii și muierile le-au ascuns, pre unele în muntele
Prașov, pre altele într-un oraș' ce-1 încungiura și întărea
un lac, pre celelalte în păduri... Iară bărbații urmau pre povă-
țuitorul Vlad, carele a despărțit oastea în două și o parte o
a ținut cu sine, ceaialaltă o a trimis în coantra povățuitoru-
lui Pogdaniei ceii Negre, M pteXalvas HoySavca^ ^yspova
(adecă a lui Ștefan V, domnului Moldovei), ca să-i stea
împrotivă, de cumva ar năvăli acesta în Valahia. Pentru că
se sfădise domnul Moldovei cir Vlad și drep t aceea era răz-
boi între dînșii. Pricina războiului se zice a fi fost aceasta:
prințul Moldovei, prin solii săi, îndemnase pre împăratul
102
Mahomet II să se bată cu Vlad, că el încă va ajuta unind u-și
ostile, și plăcîndu-i împăratului făgăduința, i-a poruncit să
se unească cu navarhul sau admiraliul și să bată cetatea
Chiliei, care era in marginea Dunărei și era a lui Vlad. A
plinit voia împăratului prințul Moldovei și împreună cu
navarhul bătind Chilia mai multe zile, nu o a putut lua,
ci s-au fugărit amîndoi de la dînsa. Deci prințul Moldovei
mergea să prade Valahia, ci s-a oprii, de partea ce era trimisă
sa apere țeara de dinsui1.
Vlad cu cea mai mare paute a oștilor sale mergea prin
păduri, privind încătrău purcedea oastea împăratului. După
ce a trecut împăratul în Valahia, îMtii nu o a ars, ci mergea
fără de grijă și fără de pază către cetatea în care așezase
românii muierile și pruncii, pentru că niminca îi sta împro-
tivă, numai pre cei ce se depărta de tabără îi tăiau românii.
De la unguri încă nu venise ajutor; drept aceea Vlad a trimis
la dinsii, zicîndu-le: ș.c.l. ...Ungurii auzind vorba solului,
au ascultat și au sirius oaste. întru a cari ia si Ungere cuprin-
zindu-se ungurii, împăratul a purces mai inlăunlru și acuma
toate le ardea și prăda, vite le vineau înainte. Călăreții împă-
rătești duceau in tabără mie puțini robi, dară mai mulli
piereau dintre dinsii, cînd se depărtau de tabără. Zic unii că
Vlad. in persoana sa, a mers in tabără turcească, <!e a cercat
și văzul, cum stau toate; ci mi se vede a fi adevărat ca \dad
să se fie pus pre sine întru utila primejdie, avind el destui,
prin carii a putut face aceasta. Doară numai jrtmlru aceea-
au scm-nil aceasta, ca cu atila mai îndrăzneț'să se arăle
Vlad. Tătuși Vlad se apropia ziua de tabără împărătească și
însemna cu ochii corturde ostașilor și ale împăratului șp
piahd taberei. Vlad avea călăreai mai puțini de zece mii;
1 S-a crezul, mulla vreme, pe baza textului din Chalcocondil. ră
Ștefan cei Mare, profitind de faptul că turcii au atacat Țara llomă-
nească, a încercat, să cucerească Chilia. De fa.pt, in campania din amil
1462 și turcii și Ștefan cel Mare s-au prezentat sub zidurile Chilim,
numai că cetatea nu era a lui Vlad Țepeș, ei era în stăpînirea unguri-
lor. Ținîad scama de aceste împrejurări, nu se poate vorbi de un con-
flict moldo-inuntean în anul 1462.
16$
n* 18
sînt carii zic că numai sepie mii a avut. Cu aceștia, într-o
noapte, a năvălit în tabăra împărătească și mare frică a
băgat în turci, carii credeau că nu știu ce oaste mare străină
a venit, asuprăde... Cînd a intrat Vlad în tabăra cea turcească>
întîiași dată ba întîmpinat oastea din Asia, dară bătaia
n-a ținut îndelung, căci fugărindu-se asianii, s-au tras
înapoi. Iară Vlad, avînd cu sine lampade și făclii aprinse,
în rînd mergea către cortul împăratului, ci 'ostașii lui au
greșit și au mers la corturile povățuiturilor Mahomet și
Isâc, unde vitejește s-au purtat, omorînd cămilele și dobi-
toacele și stînd în rînd la bătaie, foarte puțini au pierit,
dară carii s-au depărtat de la rînd, îndată s-au tăiat prin,
turci. Pedestrașii carii erau lingă Mahomet-bașa, fiind tari
voinici, vitejește s-au bătut. Mai pre urmă toți turcii s-au
suit pre cai si bătaia îndelung a ținut acolo. Deci, înturnîn*
du-se muntenii, se grăbeau către cortul împăratului, ci
găsind gata pre păzitori, nu îndelung s-au oștit. După aceea
s-au înturnat spre piațul taberei și prădîndu-se, au omorît
pre citi au aflat acolo și în revărsatul zorilor au ieșit din
tabără, tocma puțini pierzînd în noaptea aceea. Din oastea
împărătească, precum zic, încă puțini au pierit.
După ce s-a făcut ziuă, împăratul a ales ostașii cei mai
buni si trimețînd cu dînșii pre Ali-bcgul (iiu Haliem), fiul
lui Mihail, i-a poruncit să gonească pre munteni, carele
agiungîndu-i, s-a lovit cu Vlad și mulți a tăiat din oastea lui,
iară ca la două mii a prins vii, pre carii dueîndu-i la împă-
catul, pre toți i-a tăiat...
De-aci împăratul a pornit cătră cetatea în carea Vlacl
avea scaunul său (în Tirgovești sau în Argiș, nu în Brăila,
cum se pune in margine, căci Brăila se arsese mai nainteX
și unde rămînea, totdeauna avea bună grijă de oaste... Iară
sosind la cetatea aceea, muntenii au deschis, porțile^ fiind
gata a primi pre împăratul, ci împăratul a trecut pre lingă
cetate și nu o a bătut, gîndind că este deșartă. Drept aceea
mergînd mai încolo, a agiuns la o vale, care se lungea sta-
diuri 17 și se lățea stadiuri 7; într-însa se vedea furci și țape
încărcate de bărbați, muieri și prunci, pre carii ii omorfee
acolo; numărul lor era ca la douăzeci de mii. Groaznic
lucru, adevărat!... Căci se vedeau în furci și tape și prunei
trași din pîntccele mamelor lor, întru ale cărora coșuri se
încuibase pasările. Așa călătorind împăratul cu oastea sa,
Vlad cit de colo îl petrecea, prinzând și tăind pre călăreții și
azapizii, carii se depărtau de oastea împărătească.
Ci inima lui Vlad sta improtiva prințului Moldovei,
carele, precum, se vestise, iarăși batea cetatea Chiliei1, ce
era a lui Vlad. Drept aceea a lăsat ca la șese mii de ostași
ea să spriginească pre turcii carii se vor depărta de oastea
lor, si el a purces asupra prințului Moldovei. Iară oastea
cea lăsată, după ce a purces Vlad, bucurîndu-sc și vrînd
să-și facă nume, îndată a năvălit presto oastea turcească..
Ci, văzind împăratul Mahomet II, ș-a intr-armat toată
oastea și pre losif-bașa l-a trimis să tragă, pro munteni la
război; de-abia a agiuns Tosif, la munteni și s-a fugărit de
dînșii. (and fugea losif, l-a mtimpinat Omar, fiul lui Tura-
han, carele și el era trimis do împăratul asupra muntenilor
și înfruntîndu-1 și spăriindu-1 cu minia împăratului, l-a întors
din fugă si amindoi au biruit pre munteni, tăind dintr-inșii
ea la doao mii, ale cărora capete, lumdu-le în sulițe, le-au
dus in tabără, la împăratul; pentru carca faptă pro Omar
l-a dăruit împăratul cu prințipatul Tlosaliei. Mazale urma
pre împăratul, povățuim! tari bărbați. Așa s-a sfirșit îndrăz-
nirea muntenilor cind au năvălit a doua oară presto tabăra
împărătească.
împăratul mulți robi, a dus din Valahia... si oastea hu
a minat mai bine de 200 000 de cai și boi... și irecind Dună-
rea, a lăsat in țeară pe Dracula (Radul IV cel Frumos),
fratele prințului Vlad, poruncindu-i ca să vorbească cu
muntenii și să cuprindă țeara și să ajute pre turcii din veci- ’
nătate. Iară împăratul Mahomet II s-a în turnat oblu in
Odriu... Vlad văzind că muntenii au trecut Ia frate-său și
i Vezi nota precedeatt
*65
știind că nu va isprăvi ceva bine, pentru că pe prea mulți
omorîse mai nainte, a fugit la unguri/...
Cum că Vladislav V, domnul Valahiei, și al doilea fecior
al lui Dracula celui bătrîn sau Vladislav III, a fost foarte
mare tiran, nu se poate tăgădui, dară să fie pătrat atitea și
așa, cîte și cum scriu despre dînsul, încă nu poci crede. Adecă:
să fie țintuit șâlmele de pe capetele solilor turcești cu cîte
trei cuie de fier, pentru că nu le-au pus gios cînd au intrat
la dînsul; să se fie ospătat cu prietenii între turcii cei trași
în țeapă; să fie ospătat și îmbătat pre cerșitori și apoi să-i
fie ars de vii; să fie belit și sărat tălpile turcilor, apoi să fie
adus capre, ca să le lingă, cum scrie Bonfinie; să fie dus din
Țeara Bîrsei 400 de prunci și în loc de a-i învăța limba româ-
nească, cum făgăduise părinților, să fie aprins palestra preste
ei; să fie îngropat pre casnicii săi pînă în brîu și așa să-i
fie săgetat prin ostașii săi; să fie chemat pre românii din
Ardeal ca pre niște prieteni la sine, apoi să-i fie tăiat, precum
*^ice Bzovie, și altele mai multe, care toate mi se văd a fi
numai scornituri, ca cu atîta mai groaznic să4 arate lumei.
Anul 1467 ...Sfădindu-se trei bărbați între sine pentru
domnia Moldovei, adecă Ștefan (V), Petru (V) Aron și Be-
rendei, carii tustrei ziceau că sînt din sămînța prinților Mol-
dovei, tocma din sămînța lui Alexandru (celui dintîi), Ștefan^
carele întrecea pre cei doi cu înțelepciunea, mintea și sîrguința,
lezne i-a fugărit pre ei și singur a moștenit prințipatul la
românii dinjMoldova, pre carii cu asprimea și direptatea sa,
nelăsînd vre"o răutate nepedepsită, la atîta i-a adus, cit în
toate îl ascultau și nu numai pre ostași și pre boieri, ci și pe
proști încă îi deprinsese în arme, învățînd pre fieștecarele
cum să-și apere patria sa. Dacă afla că vreun prost nu are
săgeți, arc și sabie sau mergea la tabără fără de pinteni, ace-
luia, fără de milă, îi tăia capul. Pre acesta, Cazimir, craiul
Poloniei, încă l-a întărit ‘în domnia Moldovei, nebăgînd în
samă pre cei dpi, pe Petru și pe Berendei, carii năzuise la
166
dînsul, cum am zis mai sus, făgăduindu-i foarte multe, de-i
va așeza în scaunul Moldovei.
Așadară Matiaș, craiul Ungariei, carele primise pre Be-
rendei cînd s-a dus din Polonia și-i făgăduise că l va așeza in
prințipatul Moldovei, nesuferind ca de Ștefan, carele era în
partea craiului Cazimir, să se batjocorească, a adunat mare
oaste și avind pre Berendei cu sine, ca să-l așeze în scaunul
Moldovei, alungind pe Ștefan și cădința prințipatului ei să o
ia de la craiul și crăimea Poloniei, pre la miezul lunei lui oc-
tomvrie (ungurii zic pre la ziua Ecaterinci) cu a sa oaste și.
cu oaste pe plată, ieșind din Ardeal și punînd povățuitor prcste
oaste pre loan Ghiscra de Brandis, bohemul, a intrat în
Moldova și trecînd munții și plaiurile, a sosit în.Totruș
(nu Hotruș) pre care arzîndu-1, mergea pre lingă munți, în
Bacov, în tîrgul Roman și in Neamț. Care toate dimpreună
cu satele de prin pregiur arzîndu-le, tot pămîntul lăcuit și
lucrat l-a împlut de ucideri, nepărtinind cuiva de orice stat
sau fel ar fi fost, și măcar că l-ar fi întimpinat la Totruș,
Ștefan Vodă cu oastea sa, lătuși mult tinind de oastea lui
Matiaș (căci, avea cu sine ca la 40 000 de ostași) și temindu-se
ș.i de ai săi pentru tirania făcută, cînd a omorît pre cei de
frunte mai. pre toți, n-a îndrăznit a se lovi cu toată oastea,
ci din leșuri pre Matiaș craiul foarte l-a năcăjit în 40 de
zile, oprindu-1 și de la jăfuirca cea mai depărtată. Iară după
ce a sosit Matiaș craiul la orașul Baia și a întărit orașul (căci
se temea de năvălirea moldovenilor) cu șanțuri și eu care,
Ștefan Vodă, carele se așezase cu oastea sa între ciurde Mol-
dova și Someșul, gîndind că a venit timpul cînd cu puțini
să bată pre mulți, lăsînd caii și sarcinile In locul taberei, nu-
mai pedestru și ușor a venit în Baia și aprinzînd orașul de
vro cîteva laturi, în 15 dechemvrie, noaptea a năvălit preste
unguri și a ținut bătaia amestecata, pînă în revărsatul zorilor.
Iară căzînd mulți dintre unguri și mai mulți sodomindu-se
de flacără, craiul Matiaș rănit pe trei locuri, ci nu de moarte,
ca să nu vină viu în mînile românilor, cu o leptică s-a scos
din locul bătăii. Partea cea mai mare a oștilor ungurești,
167
venind la munți și aflind dramurile îndesite cu arburi, ce se
tăiase de moldoveni, a ars carele și bagagia și îngropînd în
lut 500 de bombarde, ca să nu se poată folosi moldovenii
eu dînsele, a. scăpat cu fuga în Ardeal. Prin facerea de bine
a urnii român a scăpat craiul Ungariei, de nu s-a prins sau
nu s-a tăiat, pro care român, Ștefan Vodă, l-a pedepsit cu.
moarte, după ce a înțeles înșelăciunea. Spun că 10 000 de
unguri au petit în bătaia aceea. Steaguri mililărești vreo clteva
s-au prins, care le-a trimis Ștefan Vodă, prin solii săi, în semn
de biruință craiului Gazimir, carele atunci era în Vilna. Ște-
fan Vodă si oastea lui, mare pradă, corturi, care și bombarde
a. dobîndil... mturnîndu-se Matiaș craiul în Ungaria, s-a
împăcat cu gubernatorul Honric Diac, iară pe ardeleni, pen-
tru că s-au fost lipit de loan, cornitul de Bazin, i-a globii cu
ă00 000 de florinii, bani gata, cu carii bani a începui a aduna
nouă și mare oaste, mai mult din străini, decît din ai săi, la
curea oasle n-au vrut să meargă polonii, căci se credea că o
strmge asupra lui Ștefan Vodă, ca să-și șteargă ocara, precum
și Ștefan Vodă, prin deși soli și mai multe cărți, se ruga, de
Gazimir craiul ca să-i trimită ajutor asupra craiului Matiaș."
Așișderea scriu toți istoricii leșești și cei streini: Cromer,
Mihovie, Albia, Vosie, Pabricbie, Cureu; ba încă și dintre
unguri: ișlvânfie, Podlușani și Borșai Pal; Miron încă, care
adaogă că Berendei a căzut în bătaia de la Baia, iară Petru V
Aron, după ce s-a biruit Matiaș, craiul Ungariei, a fugit în
Polonia; numai Bacșai, Turoție, Ranzan și Bonfinie scriu că
Matiaș craiul a biruit pre Ștefan V, domnul Moldovei? despre
carii zice Spondan: „Tocina de rușine întunecare a istoriei este
aceasta, fie de unguri sau de poloni st imită! Cum că Bonfinie
nu se nară veste cu sine însuși în multe cuvinte, n-ar fi grena
arăta, așa do încîlcit scrie avtorul acesta și numai din pizmă?
lăluși cu frumseța cuvintelor face destul cetitorilor săi.“
Nici te mira că Tux;oție, Ranzan și Bonfinie, pre carii
apoi i-au urmat istoricii cei ce n-au știut critica? așa de orbește
s-au lingarit craiului Matiaș, pentru că? după cum arată
același Spondan, cu puțin mai în sus de cuvintele aici aduse?
rea
Lustrei erau prietenii lui și Bonfinie tocma ele el adus să serie
istoria.ungurească; iar Mati aș craiul era din creștet pină în
tălpi fală goală;precum îl arată toate faptele și cuvintele lui,
dintre care aduc aci epistola lui, carea o a scris către poloni,
și sună așa:
„Două suit care ne imputaii nouă prin cărțile voastre:
năvălirea asupra Moldovei, ca a unei teri ce se tine de eră-
imea voastră, și pagubele sau buturile ce s-au făcut vouă și
la ai voștri din Ungaria, prin ai noștri, si ne cercați pre noi ca
să ținem legăturile cele bătrino, ce s-au făcut între îmbe crăi-
mile și poftiți ca să slobozim la judecată de obște cele pă-
trate. Întîi, în cit este* pentru Moldova, noi n-am fost de altul
îndemnați să ne apucăm de dînsa, fără numai de Ștefan, tira-
nul terci acei ia, carele nețmmdn-și făgăduința și pri mind
pre sîrguniții noștri1, apoi prădînd și robind din crăimea
noastră, ca și turcii, ne-neelat lucruri si oameni și cercîndu-se,
nevrînd să îndrepte faptele cele rele, au n-au fost vrednic ca
de noi.să se pedepsească? none digne a nobis m-cruit castigari*
pentru care, zeu! împrotiva măcar cărui străin, pre lege ne-am
fi putut scula cu harț. Ci, noi pre el, din mărturisirea lui,
îl știm că este supusul nostru. De cumva și vouă se lingăreștc
cu numele acela, face după obiceiul său, pentru că la turci
ș'i la tătari încă așa se lingușește., pentru aceea ca între afilia
domni necredința lui mai îndelung să rămînă nepedepsită.
Dară cum că loara aceea, se ține de cădința noastră, arată
Citului cel prea de demult si necurmat al predecesorilor noștri,
crailor Ungariei, care titul nu l-au purtat în zădar, ci cu
.moștenire necurmată; căci să tăcem cele mai da demult,
de dud se pomenește de oameni, voievozii Moldovei totdeauna
crailor ungurești au slujit și țeara aceea n-a avut alt povățni-
tor, fără numai pre acela, carele s-a întărit sau s-a trimis de-
aicea, întru atîta, cît tatăl nostru, măcar că era numai gu-
bernator, mai mul ti voievozi a pus acolo pe rînd și fără de
1 O parte dintre nobilii transilvăneni care se răsculascră împotriva
lui Mal oi Corvin au fugit în Moldova. O cauza a campaniei din anul
1467 o constituie faptul că Ștefan primise la curtea sa pe acești nobili.
169
vreo improtivire». Care toate mai tari și mai de folos sînt decit
inscripțiile (de cumva s-ar putea vreunele aduce) cele făloase,
ci noi, pentru cuvioase pricini, mai pre afund despre acestea
nu vrem a vorbi ș.c. în anul 1468.“
La cuvintele ce sint puse și latinește, înseamnă oarecine
zicînd: „din epistola aceasta, chiar se vede că Matiaș craiul
atunci a învins și supus pre români; drept aceea greșesc
polonii, carii scriu că prea mulți unguri s-au tăiat și ceialalți
cu fuga au scăpat în Ardeal. Nici e de a se crede că Matiaș
ar fi fost așa fără de rușine, ca să se fălească că el a biruit,
știindu-se pretutindenea pierderea lui. „Frumos silogism!
dară de necritic făcut, căci Matiaș, craiul cel lăudat al Unga-
riei (pagubă că fiind român, a fost și tiran, împreună cu tatăl
său, pentru carea pînă astăzi ^emem, nu numai noi românii,
ci și ungurii! ci despre aceasta mai multe a scrie nu poci),
prin cuvintele: nonne digne meruit a nobis castigari? nu zice
că a învins și supus pre Ștefan V- cu moldovenii lui, ei numai
că a vrut să facă aceasta, dară nu i s-a lovit pentru prici-
nile de istoricii leșești aduse, pentru că, de ar fi învins el, ar
fi pus domn Moldovei pre Petru V Aron, pierind Berendei,
cum zise mai nainte Miron logofătul. Incit este pentru celelalte
zise ale craiului Matiaș, răspund eu că craii ungurești n-au
avut titulul Moldovei vreodată, măcar că Moldova s-a numit
oarecînd Comania Mare, ci s-au numit craiul Comandor ceii
Mari și ceii Mici, ce sint în Ungaria de-acum, cum s-a arătat
la anul 1239. loan Huniadi, tatăl lui Matiaș I, încă nu a dat
domni moldovenilor sau muntenilor, după plăcerea sa, iară
numai cit a ajutat pre vreo cîțiva de și-au apărat cădinLele
lor: adecă pe Petru IV, de a fugărit in anul 1448 pe Roman
UI din Moldova, și pre Dan IV, de a scos în anul 1445 pro
Vladislav II din Valahia, dară cu Ciubăr Vodă din Moldova,
în anul 1449, nu i s-a sfetit așa, căci-nici a avut Ciubăr sau
Cmpor vreo cădința în Moldova. Sigismund împăratul și
170
craiul încă în zădar s-a silit în anii 1412 și 1429 să se împartă
Moldova, ca să-și facă cădință intr-insa1»
Pretenția polonilor la Moldova și a ungurilor și la Moldova
și Ia Valahia, dintru aceea s-a stârnit, că românii din amîndouă
țerile acestea, adeseori nu s-au nărăvit între sine in punerea
domnilor; drept aceea partea cea mai slabă totdeauna a nă-
zuit sau la poloni, sau la unguri și a făgăduit toată supunerea
și ascultarea, numai să se ajute împrotiva părței ceii mai tari;
de unde a urmat de partea cea mai tare încă toate le-a fă-
găduit, numai să nu se ajute partea cea mai slabă. Așa au
lucrat după aceea moldovenii și muntenii și la turci pînă cînd
au căzut supt jugul lor, cum vei vedea la anii viitori. Iară
polonii, ungurii și turcii s-au bucurat de sfezile românilor
și pururea au căutat prilej de a putea surpa pre bieții români,
cum poți culege din epistolia craiului Matiaș, cea cătră fiscul
sau voievodul din Ardeal, în anul de-acum, 14C>7? trimisa,
1 Interpretarea scrisorii regelui Matei este bună, așa cum o fac?
Șincai. Pretențiile de suzeranitate pe care le'formulează Matei Convin
asupra Moldovei își află justificare mai înainte de întemeierea Mol-
dovei. Regii unguri și-au luat titlul de regi ai cumanilor mai înainte
de anul 123’9 datorită cuceririlor făcute de cavalerii teutoni între anii
1211 — 1225.
Din pricina tătarilor, cumanilor li s-a îngăduit să se așeze în Unga-
ria în 1239. Șincai, pentru a demonstra că ungurii n-au stăpînit nici-
odată, efectiv, Moldova sau Țara Românească, încearcă să ne convingă
că numai după această dată (1239) regii unguri și-au luat titlul și de
regi ai cumanilor. în secolul al XlV-lea ungurii poartă lupte cu tă-
tarii pe teritoriul Moldovei, și la mijlocul secolului, cu sprijinul româ-
nilor maramureșeni, de sub conducerea lui Dragoș Vodă, se pune
problema întemeierii unei țări la răsărit de Carpați. Primii domni ai
Moldovei sînt feudali supuși Coroanei maghiare, și numai cu Bogdan I
se cîștigă independența față de Ungaria. Pentru a face față înec Gă-
rilor ungurești de subordonare a Moldovei, voievozii moldoveni vor
accepta suzeranitatea regilor poloni. Pînă în vremea lui lancu de Hu-
nedoara regii unguri n-au putut să se amestece în treburile Moldovei,
în timpul acestuia, așa cum s-a văzut mai înainte, unii domni mol-
doveni au venit în scaunul Moldovei cu sprijinul său. De o stăpînire
a Moldovei nu poate fi vorba, și Șincai are dreptate atunci cînd spune
că lancu de Hunedoara „fără numai cît au ajutat pre vro cîțiva de
ș-au apărat cădințele loPU.
171
earea se aduce de Catona și sună așa: ..între celelalte, care cu
înțelepciune și folos s-au înnoit și orînduit în adunarea cea
mai de curînd trecută a prelatilor, baronilor și nobililor noștri,
despre bunurile crăiești și veniturile fiscului nostru, aceea
încă s-a orînduit, ca de aci încolo, întru avenire, nici noi,
nici craii carii ne vor urma, să putem sau să poată oricum
înstrăina ținuturile Făgărașului, Omlașului și Rodnei cu
pertinențiile lor, ci numitele ținuturi pururea să fie gata în
mîniJe crailor, ca, de cumva va fi op, să se poată da oarecărui
voievod muntenesc sau moldovenesc de lăcaș, spre îngrozirea
și eîștigarea părților acelora. Și fiind că acestea și altele din
voința noastră s-au orînduit prin numiți i prelat ii și baronii
noștri, și chiar se cunoaște că sint spre folosul nostru și al
crăimei, drept aceea credincioșirei voastre tare vă poruncim
ea almintrelea să nu faceți, ci zisele ținuturi, Făgăraș, Om-
laș și Rodna, cu pertinențiile lor, măcar întru a cui mini vor
fi, cit yeți vedea acestea, îndată să le cuprindeți și să le țineți
in minile voastre, pină cînd ne va plăcea nouă, apărîndude
ca și cum apărati celelalte bunuri ale noastre, almintrele a
lucra nici cum îndrăznind, 1467.“ Vezi cu ce meșteșuguri se
sileau neamurile de prin pregiur să surpe pro români! adecă
țineau domini uri și bunuri întregi pre sama acelora, carii se
nevoiau să-și mînce neamul. Așa au lucrat și polonii, cum s-a
arătat la anii trecuti, ci prin meșteșugurile acestea, ce au
dobîndit și ungurii și polonii? de nu știi tu, iți voi spune
eu, ascultă-mă: polonii, pentru fala lor, au roșit si îngrășat
pămîntul Moldovei cil sîngele, și pre moldoveni i-au îmbogățit
cu prăzile din ținutul lor; ungurii au dat Ardealul de jaf și
moldovenilor și muntenilor, pină cînd au căzut aceștia supt
jugul turcilor. Fericiți au fost ungurii pină a nu se osebi de
români! Ci eu mă întorc la firul istoriei.
Anul 1469 ...Fala polonilor și mindria ungurilor asupra
românilor nu mai înceta, căci scrie Cromer, precum urmează:
„în anul ce a urmat, 1469, supt sfîrșitul lui ianuarie, Cazimir,
172
craiul Poloniei, pornind din Cracovia a mers în Rusia și a
zăbăvit în Leopoiu o lună si o - gimălatc, aștcptînd pe Ștefan
V, palatinul Moldovei, ca să-i joare. Ci el aducînd mai multe
pricini, între care era frica năvălirei turcilor și a ungurilor
în loara iui, dară întru adevăr ii era frică ca să nu-1 prindă
craiul (precum rău l-au fost înștiințat unii dintre consilierii
crăiești) atunci n-a venit să joare; tătuși a jurat în mînile
lui loan Muzicon, palatinului Podoliei, și ale lui Spițe6n de
lăroslav, sucamerarului din Premislia, carii se trimesese
la dînsul, că va merge în. Cameneț sau în Colomia sau în
Sniatin, numai să se înștiințeze cu doua luni mai nainto și
va jura și înaintea craiului/4 Așișderea scriu Dlugoș și Miron
logofătul.
Do mîndria ungurilor încă nu s-a uitat Ștefan V, domnul
Moldovei,pentru că scrie Dlugoș: ..Ștefan V, voievodul Mob
devei, vrînd să se izbîndească pentru strîrnbătatea sie făcută,
pînă cînd era Matiaș craiul la Vratislăvia, a intrat în Ardeal,
numai cu 1.800 de călăreți și curind ca fulgerul mai multe
rele a făcut, apoi, încărcat de pradă, s-a înturnat acasă.
Trimis-a și lui Petru (V Aron), carele omorîse pro tată-sau
și lui încă se împrotivea în domnie, ajutorii fimd de Matiaș,
craiul Ungariei, cărți și daruri supt numele boieriloi* dm Mol-
dova, de bau chemat* să vină sa le fie domn, iară după ce a
■venit, l-a prins viu și i-a tăiat capul."
Despre prada Ardealului, cea prin Ștefan V făcuta,scrie
șiCromercu Miron, numai cît adaogă Miron, zicînd: „Nu după
multă vreme a încetat vrajba între Matiaș, craiul Ungariei,
și între Ștefan Vodă, că văzînd ei, precăm vrăjmașul loișș-i a
toată creștinătatea, turcul, le stă în spate și asupra volmciei
tuturor întinde mrejile sale, ca să-i cuprindă... Matiaș, craiul
ungurilor, s-a împăcat cu Ștefan Vodă, daruindu-i și doua
cetăți lui Ștefan, adecă Balta și Giceul?
Tot întru acesta an s-a intîmplat și năvălirea tătarilor
în Polonia si Moldova, despre* care așa scrie Cromer: „Pre
aceea vreme tătarii cei de presto Volga sau Rha, după ce au
trecut supt povațuirea lui Maniac B or is tenul, împurțmdu-se
173
în trei laturi, au năvălit în Litvania, Podolia și Moldova,
în Litvania sau Podolia cea litvănească... toate le-au prădat,
fără de împrotivire și au robit ca la 10 000 de oameni... în
Podolia cea leșească nu multă pagubă s-a făcut... Iară in
Moldova, de trei ori biruindu-se de Ștefan V Vodă, tătarii
s-au tras îndărăpt, pierzînd pre fiul împăratului lor, pre carele
cerîndu-1 tată-său, Maniac, din robie, prin o sută de soli și
cu aspră amelințătură, a mîniat pre Ștefan Vodă, de pre fe-
ciorul hanului l-a împătrit înaintea trimișilor, apoi pre toți
solii i-a tras în țeapă, numai unul s-a lăsat viu, dară cu nașul
și cu urechile tăiate, ca să ducă veste la Maniac/ Așișderea
scriu Dlugoș, Cureu, Brietie și Spondan.
Ci Miron logofătul scrie: „Ștefan V Vodă cunoscînd că
izbindele nu de airea, fără numai de la Dumnezeu i se pogoară,
înturnîndu-se la scaunul său, la Suceava, a sfințit mănăstirea
Putna în 3 septembrie... la carea sfințire multă adunare de
călugări a fost, cu carii și însuși Theoctist, mitropolitul și
Tarâsie, epul cu losif arhimandritul și egumenul Putnei erau.
Se scrie că au fost supt liturghie arhiepi, epi și preoți cu dia-
coni 64 la jîrtvenic.
Anul 1175 „...Mallomel H, împăratul turcesc, zice Dlu-
goș, după ce a cuprins și luat supt puterea sa, toată ce-
tățile și tărimile din Besarabia și Muntenia sau Valahia,
dîndu-i-le de bună voie Radul (IV), voievodul 'Valahiei (nu
Basarabiei), atîta s-a sumețit, cit cu mîndrie a poruncit
lui Ștefan V, voievodului Moldovei (nu Valahiei), ca să-i
dea Cetatea Albă și Chilia de bună voie și să-i plătească
tributul sau haraciul cel nedat pînă acuma, și de aci înainte;
almintrelea de va lucra, să știe că e], cît mai curînd, va
veni și toate le. va lua fără voia Iui/
Nici a mințit Mahomet II, pentru că către sfîrșitul anului
1474 a și trimis pre Soleimân'-bașâ asupra Moldovei, despre
carele așa scriu Analii turcești, cei de Leunclavie tălmăciți :
„Iară Soleiman-bașa neputînd lua^Scodra (cetatea Epirului
174
celui vechi sau a Albaniei de-acum), a trecut cu toată oastea
sa asupra Moldovei, pre carele îndată l-a întîmpinat voievodul
Moldovei cu oastea neamului său și întîlnindu-se, cu inimă
s-au lovit laolaltă îmbe părțile, dară fiind turcii osteniți de
la baterea Scodrei și lovindu-i și frig foarte mare, cit au intrat
în Moldova, și-au perdut curagea și fără de îndrăznire bătîn-
du-se, s-au biruit, tăiat și înfrînt de moldoveanul/4 Așișderea
scriu Podestă, Calvisie, Buholccr, Brentan și Drehsler. Des-
pre biruința aceasta a lui Ștefan V, domnului Moldovei, din
anul 1475, asupra turcilor, așa scrie iarăși Dlugoș:
„Marți, in 17 ianuarie (din anul 1475), Ștefan, voievodul
Moldovei, pre oastea lui Mahomet II, împăratului turcesc,
carea avea în sine 120 000 de ostași și era ajutată și de mun-
teni, a cărora țeară o cuprinsese turcii, cînd prăda aceasta
Moldova, la lacul Râcoveț, lingă rîul Bârladului, cu singură
puterea sa, numai cinci mii de secui avînd cu sine, a cărora
țeară o smulsese de supt crăimea ungurească, cu mare perire
o a biruit, ci nu fără de vărsare de sînge și despre partea alor
săi, pentru că stropșindu-se de mulțimea turcilor, cei ce erau în
frunte, unde erau și secuii, în mare primejdie de a pieri venise
oastea și ar fi și pierit, de n-ar fi sărit însuși Ștefan în mijlocul
turcilor, carii acuma se sumețise cu biruința, și n-ar fi dă-
rimat aripile lor, prin minunată puterea lui Dumnezeu, căci
el de-abia avea 40 000 de ostași și aceștia încă mai toți erau
proști și lucrători de pămînt. Pentru carea biruință Ștefan
nu s-a mîndrit, ci a postit patru zile cu apă și pîne și a po-
runcit în toată țeara sa, ca nimenea să îndrăznească a-i da
lui, fără numai lui Dumnezeu, biruința aceea, măcar că știut
lucru este că biruința din ziua aceea, din el singur a stătut.
Toată oastea lui, din prada turcilor s-a foarte îmbogățit cu
aur, cu argint, cu porfire, cu cai și cu alte scule de mare preț,
și cetățile Valahiei, care se desdinase de la el către turci,
1	Secuii au venit în ajutorul lui Ștefan cel Mare cu consimțămîntul
și din ordinul regelui ungur. Dealtfel* pe lingă oastea secuilor, la lupta
de la Vaslui, din anul 1475, au participat și 1 800 de unguri.
175
toate i s-au dat indărăpt. Prea mulți proști s-au boierită
Furci boema puțini au scăpat cu fuga, pentru că și carii au
scăpat cu fuga, pînă la Dunăre, acolo iau agiuns românii
cei cu cai mai buni și mai pre toți sau imu tăiat sau i-au înne-
cat in undă^caii turcilor, ba și turcii, slăbise de foame, pentru
că Ștefan, cu mult mai nainte, toate le arsese în locurile acelea,
prin care trebuiau să treacă turcii; carea încă foarte mult l-a
ajutat la învingere. Pre robii turcești (luînd afară pre cei mai
do frunte, pre carii i-a ținut) mai pre toți i-a tras în tapă»
trupurile celor omorîți le-a ars, bătuși custă încă oare cîteva
grămezi de oase, de mărturisesc? mărimea biruinței și la cei
v i î tori.
Pre patru bași turcești cu 36 de steaguri militărești și
alte senile, i-a trimis Ștefan, voievodul Moldovei, lui Cazimir,
craiului Poloniei, în Litvania, prin solii săi, rugîndu-se de
ajutor (‘raiului, do cumva s-ar mai rădica turcul asupra Iui,
pentru pierderea aceasta.,. Trimis-a același Ștefan vreo cîțiva
robi și. steaguri de hv turci luate și patriarhului Romei, lui
Sixt IV, sfințenîei-scde așișderea rugîndu-se pentru ajutor
asupra turcilor. Așișderea a făcut și lui Matiaș, craiului
Ungariei; ci acesta, (răgind la sine toată lauda, a scris papei
do la Roma și împăratului și celoralalți crai și prinți din Evro-
pa, cu înaltă trufie fălindu-se, că el, prin oamenii săi, al cărora
povătuitor a fost Ștefan, voievodul Moldovei, mare oaste
turcească a șters de pro fața pămintului. Dară acestea numai
din rău obiceiul de a se făli cu laudele altora, le făcea Matiaș,
craiul. Ungariei, căci știut, și întru amindouă țerile, adecă și
în Ungaria și în Polonia, vestit, lucru era, că același Ștefan,
voievodul Moldovei, pre carele Matiaș craiul în/ zădar îl
nurnește.povățuitorul său și al oamenilor săi, cu puțin mai
namte a tăiat deplin 6 000 de ungureni din oastea, carea
o povățuise Blăsie Mâgiar (voievodul Ardealului), din porunca
1	Prin „proștr trebuie să înțelegem pe țăranii liberi care, în urma
multelor bătălii purtate de Ștefan cel Mare, au fost ridicati la ran^
de boierie sau ranguri, militare’, pentru a lua locul celor căznii în bmte/
176
craiului Matiaș asupra Valahiei, de carea pierire Blasie Magiar
de' abia s-a mîntuit cu fuga.
(Aci înseamnă că Blasie Magiar s-a trimis în anul trecut
să pună domn .Valahiei iarăși pre Vladislav V, precum poți
culege din Miron, la același an, ci de astă data nu s-a plinit
voia craiului Matiaș.)
Nici s-a îndestulii (zice mai Încolo Dlugoș) Ștefan, voie-
vodul Moldovei, cu soliile, care le-a trimis la prieteni, ci ta cel.
mai mare dușman al său, Mahomet II, împăratul turcilor.,
încă a trimis frumoasă solie cu mari daruri, jeluindu-se că
niște tîlhari și sîrguniți din țevile turcești, fără de știrea și
voia împăratului, au năvălit să prado Moldova, pre carii el
i-a potopit cu ajutorul lui Dumnezeu, dară unii dintre tilharii
aceia tătuși au scăpat in ținutul turcesc; pre aceștia așadară
i-a cerut de la împăratul, ca să-i dea în mînă să-i poată pedep -
si, ca și cum a pedepsit pre ceialalți. Cu solia aceasta mai tare
întărtindu-se împăratul, a călcat cădința neamurilor și pre
soli i-a pus la închisoare pînă la o vreme, iară după aceea i-a
despuiat de toate și mai goli și pedestri i-a slobozit acasă.
Prin carii s-a înștiințat același. Ștefan Vodă despre mima
împăratului, și că împăratul se gata asupra lui. pre apă și
pre uscat, în persoana lui, pre carele l-a și așteptat necutrc-
murîndu-se și numai ajutorului Celui de Sus încredințindu-se.
Oh, ce bărbat minunat, carele nu e mai puțin, deeît arii
fost vitejii cei de demult, de carii atîta ne mirăm și. carele
pre vremea noastră așa de tare a înfrînt pre turc, ci t se poate
zice a fi cel dinții între toți prinții cîți sînt pe lume. După cum
judec eu, pre vrednic este, ca lui să se încredințeze oblăduirea
hunei toate și mai vîAos povățuirea oștilor creștinești asupra
turcilor, lui să i se încredințeze de toți creștinii, pînă cînd
oblăduitorii lor își petrec viața în leneviri și desmierdări sau
in războaiele cele dintre dînșiiF De vei lua afară strigarea
această de pe urmă a lui Dlugoș, așișderea scriu Gromer,
Paralipomenile, Fabrichie, Genebrard, Petru de Re va.
Brictie, ș.c.
Laudele care se dau aci lui Ștefan V, domnului Moldovei,
vru
12
cu mult mai mari sînt decit toate laudele Corvinilor celor noi;
drept aceea eu nu mă mir de a îmbiat Matiaș Corvinul, craiul
cel lăudat de unguri, să le întunece, dară mă mir de Bonfinie
că uitînd de a se lingări craiului Matiaș, preste năravul său,
numai atîta scrie la anul de-acum: „în anul acesta 1475, tur-
cii, după ce trecuse mai nainte Dunărea, fără de noroc au
năvălit în Valahia, pentru că mai întîi ostenindu-se, apoi
înșelîndu-se de protivnici, s-au tăiat de tot; și cu puțin după
aceea intrînd în Mesia-de-Gios, iarăși s-au tăiat/4 Așișderea
scriu Albin și Analii besericei din.Brașău, carii au urmat pre
Bonfinie. Iară Bonfinie numai pentru aceea a tăcut aci numele
lui Ștefan V, domnului Moldovei, pentru că acesta a întrecut
cu vitejia nu numai pre Matiaș craiul, ci și pre loan Hunia-
di, tatăl liii Matiaș, cum arată toate bătăile lor, a tustrei.
Scrie loachim Cureu: „Se bagă vină craiului Matiaș de
istoricii leșești, că scriind în toată Evropa și mai ales în Italia,
pretutindenea s-a fălit că din orînduiala lui și de supusul lui
s-au biruit turcii. Tătuși se știe că în oastea românească,
partea cea mai mare a fost din unguri și pentru Ștefan se
sfădea polonul cu Matiaș, al căruia supus să fie.“ Incit este
despre sfada crailor Cazimir și Matiaș, pentru Ștefan al cin-
cilea, Gureu are dirept, pentru că craii aceștia se sfădeau între
sine, ci Ștefan mai mult ținînd despre Cazimir și mai mult
lingărindu-se lui, nici asculta de unul, nici de altul, ca un
domn și singur oblăduitor, căruia nu-i era frică de ei, precum
cu faptele a,arătat și Matiaș craiul încă mărturisește în epistola
către poloni, carea o am adus Ia anul 14671. Dară întru
aceea că întărește că în oastea lui Ștefan V partea cea mai
mare au fost din unguri, greșește același Cureu, că unul, carele
numai din lingăritura către unguri a scris aceea, căci de ar
fi fost adevărat ce scrie el, au tăcut-ar fi despre un lucru ca
1 Concluzia lui Șincai este bună, însă poziția lui față de relațiile
Iui Ștefan cu ungurii și polonii este intr-un’ fel greșită.1 Judecata
lui este a unui om modern și face abstracție de obiceiurile feudale, care,
oricît de ciudate ar părea’ țineau de o anumită concepție, concepția
feudală a relațiilor dintre țări și conducătorii lor.
178
acela istoricii ungurești și mai vîrtos Bonfinie? carele supt
bou încă cearcă vițel, numai ca să poată înălța pre Matiaș
craiul, patronul său.
Mai bine a nimerit adevărul același Cureu, tot la locul
mai sus însemnat, așa scriind despre Crimeea, după pierderea
cea mare din Moldova: „Tiranul turcesc nu și-a pierdut
inima pentru pierderea din Moldova, ci, cu începutul vărei,
pre apă și pre uscat a încungiurat cetatea Cafa din Crimeea,
carea se stăpînea atunci de genovezi și mai nainte s-a chemat
Theodosia, și ajutat fiind și de tătari, o a luat în 6 iunie din.
anul de-acum, dîndu-o tălianii și așa s-a stins numele gothi-
lor din Crimeea de-acum. O corabie de cele mai mari din Cafa,
carea o pornise tiranul către Țari grad, s-a mîntuit prin mi-
nunată pronia dumnezeiască. Ducea corabia aceea 150 de
prunci robiți din Cafa, ca să-i j țigănească sau să-i folosească
pentru spurcăciunea turcească, și alte scumpeturi pre sama
tiranului; pre corabia aceea corăbieșii, după ce au omorît
pre turcii dintr-însa, o au îndreptat la cetatea Chiliei și s-au
închinat cu toții lui Ștefan Vodă/ Zisei mai nainte că mai
bine a nimerit aci adevărul Cureu, pentru că Dlugoș încă așa
scrie, mai adăogînd și acestea: „Toți trimișii lui Ștefan Vodă
.și 160 de neguțători românești, carii s-au aflat în Cafa, (îmi
s-a luat, s-au omorît din porunca lui Mahomet 11/
Miron logofătul, după ce a scris despre pierirea turcilor,
ea și Dlugoș (de vei lua afară că Miron zice că pre cele 5 000
de secui Matiaș craiul le-a trimis întru ajutor lui Ștefan V
si ca și Cazimir i-a fost trimis 2000 de Ieși, care nu sînt adevă-
rate)1 cu cuvintele acestea mină istoria mai încolo: „Iară
turcii, carii au scăpat, au luat-o prin păduri și au ieșit unde
cură apa Simliei, la ținutul Tutovei; acolo, în legea lor, au
dat laudă lui Dumnezeu că au ieșit la lume. Iară Ștefan V
Vodă ș-a pornit după ei cu moldovenii săi și cu 2 000 de oaste
leșească, ce i-a fost venit întru ajutor și a gonit pre turci,
1 De data aceasta Șincai nu acceptă ca bune informațiile Letopise-
țului lui Ureche, pentru a nu știrbi din gloria învingătorului de la
Vaslui.
179
n*
ipînă ce i-a trecut Șiretul, la fonăsesti. unde se pomenește
astăzi Vadul Turcilor si acolo, deasupra Șiretului, Ia o mo-
vilă mare, a Tecuciului, odihnind trei zile, i-a venit veste de
la starostele de Crăciun a (Crăciuna era o cetate la Putna,
deasupra Milcovului) cum că Radul IV, domnul muntenesc,
vine cu oaste asupra lui și întristîndu-se Ștefan V, a răpozU.
la os lașii săi, de i-a strîns de sîrg. .Atunci a sosit si Șendrea
hatmanul, cumnatul lui Ștefan V, cu o samă de oști, ce au
fost rămas Înapoi; sosit-a îndată și Cost ea paharnicul cu altă
samă de oaste, ce a fost gonit pre turci presto Șiret. Deci pe
Șendrca l-a trimis Ștefan V cu puțintei ostași în chip de strajă
înaintea osiei .muntenești, cu care lovindmse, au învins mun-
tenii cei mai multi pre moldovenii cei mai putini și Șendrca
hatmanul încă a pierit acolo, mai gios de Rîmnic, unde s-a
și pomenit multă vreme Movila Sendrei, demnde ducindu-l
m satul Dolhești, hau îngropat lingă tată-sau. Inlîinindu-se
mnîndouă ostile, adecă cea moldovenească cu cea muntenească
laolaltă, din sus de Rimnic și vi Iezește bătîndu-se, a învins
Ștefan V pre Radul IV și a dat voie oștilor sale de trei zile
au prădat în Țeara Muntenească.
Zăbăvind Ștefan V pînă ce i s-au adunat ostile cele împrăș-
tiate la pradă, a sirius o samă de boieri din Valahi a și din
Moldova, și vorbindu-șe laolaltă, s-au tocmit de au despărțit din
Milcovul cel marc o pai^c de parau, ce vine pre lingă Odobesti
si trece de dă în apa Putnei si nină asiuzi ele hotarul Țerei
Moldovei si al Țerei Românești, acel pârău, ce se desparte din
Milcovul cel mare. Iară mai nainte au fost avînd țerile amîn-
două price pentru hotar, căci Țeara Muntenească vrea să fie
hotarul său pînă în apa Totrușului: iară moldovenii nu lăsat
pînă a vrut Dumnezeu de s-au tocmit așa. Și a luat Ștefan V
cetatea Crăciuna cu tot ținutul ce se cheamă ținutul Putnei
si l-a lipit de Moldova și a pus pârcălabii săi, pre Vîlcea și
pre Ioan.
întoreîndu-se Ștefan V cu ostile sale si mergînd pre apa
Bârladului în sus, i-a plăcut locul între Bârlad și Vaslui;
drept aceea pentru mulțumită ca a biruit pro turci și pre mun-
180
teni, a început a zidi beserica Suitului loan, Mergătorului
înainte, în tîrg în Vaslui și pre urmă și case domnești a făcut,
cum se cunoaște și pînă acuma.
Aflîndu-se Ștefan V Vodă la Vaslui, ba venit veste de sirg
cu olăcarii de la Soroca, cum Lobodă și Nelivâico, hatmanii
căzăcești, au intrat în țeară și pradă. Deci, Ștefan V Vodă
îndată a și mers asuprăde și bătîndu-se noaptea cu cazacii Ia
Grumăzești, cazacii s-au biruit și prinzîndu-se Lobodă, NelL
vaico s-a alungat spre Nistru cu o samă de cazaci, dintre
carii bine mulți s-au înecat cînd treceau Nistrul. înecalu-s-a
acolo și lora, polcovnicul cel vestit al cazacilor, de la carele
pînă astăzi se cheamă locul acela Vadul lorci. Iară Ștefan
V Vodă, după ce s-a înturnat de Ia gonirea cazacilor, a des-
călecat tîrgul lașilor și a început a zidi beserica Sîntului Ni-
eolae, carea custă și pînă astăzi în orașul Iașilor, lingă curtea
domnească. Dc-aci s-a înturnat la scaunul său/ în Suceava,
unde cu foarte mare pompă s-a primit de mitropolitul și de
a I i i preoți și după ce s-a așezat, a început a zidi mănăstirea S.
Dimitric din Suceava, de lingă curtea domnească, apoi atunci!
s-a cununat cu doamna Voichița, fata Radului al patrulea,
domnului muntenesc, iară pre mumă-sa cu mare cinste o a
trimis acasă, la bărbatul ei, Radu IV.1
După atîtea învingeri, pre Ștefan V, domnul Moldovei,
dintre craii de prinpregiur, care de care se batea ca să-l
tragă in partea sa, precum arată Dlugoș scriind așa:Trimis-a
și Matiaș, craiul Ungariei, trei soli aleși la Ștefan, voievodul
Moldovei, pre Dominic, propositul clin Alba, pro Caspar
de Otvan și pre Mihail de Postea, ca să-l tragă spre
unguri, desbărîndu-1 de craiul și crăimea Poloniei/ căci fi
făgăduia tare ajutor asupra turcilor. De ajutor asupra turcilor,
măcar că avea mare op Ștefan, voievodul Moldovei, la atita
tătuși nu s-a putut aduce prin Matiaș, craiul Ungariei, ca să
se lase de poloni sau să se scoale asupra lor, precum, foarte
doreau ungurii. Deci Cazimir craiul încă îngrijindu-se și
1 Textul reprodus osto o interpolare a lui Misci.il Calmând in
Letopisețul iui Grigore Lrcche.
181
temîndu-se de nes tătornicia lui Ștefan, ca și mai tare să-l lege
șie pre Ștefan, a trimis la dînsul pre Sîntămăria Mică din
anul de-acum pre Stanislâv Vatrovca de Strezelte, palatinul
Belzului, și pre Andrei de Borșovițe, prepositul din Lancicia
și canonicul din Cracovia, de l-au jurat de nou.“ Vezi mîndria,
să nu zic nebunia ammduror neamurilor acestora, care cre-
deau că cu multe stoarceri de jurămînturi și cu apărările unora
asupra altora, vor supune șie pre toți româniiL.
Anul 1476 ...Despre acelea, care s-au întimplat în anul
de-acum lui Ștefan V, domnului Moldovei, iarăși așa cuvîntă
Dlugoș1: „Mahomet II, împăratul turcilor, de nestîmpărată
ură pornit asupra lui Ștefan, voievodului Moldovei, pentru
că nici tributul făgăduit i ba plătit, Chilia încă o a cuprins
cu puterea și în anul trecut a tăiat 129 000 de ostași tur-
cești, și-a strîns toată puterea la cetatea Sofiei (sau Sârdi-
chei de demult) și a purces in coantra lui, ca subjugînd
Moldova, să o dea pe tribut oarocărui român, anume Ale-
xandru, carele se zicea pre sine a fi .frate cu Ștefan V.
Cînd mergea împăratul turcesc cu prea mare gătire de oa-
meni, de cămile și bombarde, la războiul acela și acum
ajunsese la Varna, cetatea Bulgariei, ba întîmpinat fără de
veste Martin Horaziț de Vroțimovite, solul lui-Cazimir,
craiului Poloniei, carele mai de mult se trimesese la turc,
ci zăbăvise pentru mai multe pricini, dară mai vîrtos pentru
că Ștefan Vodă nu judeca a fi de folos solia. Martin acesta,
avînd răgaz în 22 mai de a vorbi cu Mahomet II, se ruga
să dea pace lui Ștefan Vodă... ci Mahomet i-a răspuns că
pentru prietenșugul polonilor ar fi făcut, de ce se ruga
Martin, de ar fi grăit mai nainte de a porni din Odriu, ci
fiindcă acuma este mai în marginea Moldovei, nu poate
călca făgăduința carea o a făcut voievodului Valahiei și
chesarului tătăresc, prin ale cărora solii și rugăciuni s-a
și plecat spre războiul acesta; tătuși, că nu se va împie-
tri și se va lăsa de harț, de se va lega Ștefan V Vodă că-i
182
va plăti tot tributul, și cel trecut și cel viitor, va întoarce
Chilia la prințipatul Valahiei și va slobozi toți robii. Con-
dițiile acestea neplăcînd solului, a înștiințat pre Ștefan Vodă
despre toate și el s-a înturnat la craiul, în Marienburg...
Totdeodată mare oaste tătărească a venit întru ajutor
turcului și intrînd în Moldova mai nainte de turci, a început
a o năcăji cu sabie, cu foc și pradă; ci Ștefan Vodă, de
doi nemici așa de puternici, adecă de tătari și de turci,
carii pe o vreme, dară de mai multe părți năvăiise, nespă-
riindu-se, ci neînfricoșată inimă purtînd, mai întii a ars
toate, pre-unde erau să treacă vrăjmașii, apoi întîiași dată
s-a apucat de tătari, de carii mai tare se temea decît de
turci, și, cu ajutorul lui Dumnezeu, pre aceia tare i-a învins
și mai i-a stins; și cu atîta rîvnă a gonit pre cei ce fugeau,
cîț pre mai mulți a tăiat în fugă, decît în bătaie. Deci,
spăimîntîndu-se tătarii, ca să poată fugi mai lezne și pre
ușor, nu numai armele, ci și arcurile și faretrele cu săgețile,
șeile și hainele le lepăda și, ea niște turbați, goli sărea in
apa Nistrului (nu a Dniperului sau Boristenului) de se îneca.
Înturnîndu-se Ștefan V Vodă de la goana tătarilor, mai
eu inimă s-a apucat de turci, dintre carii pre mai midii
a tăiat cînd trecea Dunărea cu luntrile. După aceea din
păduri, unde se trăsese cu ai săi, lovindu-se cu turcii,, mai
ales cu cei ce se risipeau după zăhărea, mai totdeauna rămâ-
nea el biruitor și pre turcii cei robiți, nefacînd vreo alegere
intre dînșii, sâni de vii îi belea, sau li trăgea în tapă, pină
cînd a-împărțit turcul mulțimea oștilor sale și a încungiurat
de toate părțile pre Ștefan. V Vodă. Așa turcul a învins
pre Ștefan V Vodă tăind ca la 200 de moldoveni, dară
lui încă nu i-a fost necruntată biruința, tăindu-se de Ștefan
și de ostașii lui, precum spun, mai la 30 000 de turci.
Pentru pierderea aceasta moldovenii se clătise de către
domnul său, ci Ștefan V Vodă nebăgînd sama de toate,
s-a gătit de nouă bătaie și s-a rugat și de Cazimir, craiul
Poloniei, <-a să-i lri.mil ă întru ajutor 12 000 de ostași, căci
183
cu ajutorul acela va lucra de turcul cu rușine va ieși din
Moldova.
întru aceea ciuma și foametea, doua rele nesufericioaso,
intrase în oastea turcului și mulți turci piereau de dînsele
m toate zilele- Numai o mmgăiare avea turcul și oastea
lui, că Besarab, voievodul Valahi ei, pentru care se și slo-v
bozise turcul la războiul acesta, cu oameni, cu hrană și
cu toate ce erau de lipsă, ajuta pre turci in toate lipsele lor
si. oastea muntenească, ca ceea ce era de o limbă, de un
nărav și știa toate ascunsurile moldovenilor, mai mult
năcăjea pre aceștia decit turcii. împăratul Mahomet II
încă nemuiștiind de ce să se apuce, toate le pustiia cu foc
și cu sabie în Moldova, de unde foametea din zi in zi tot
creștea. Deci nemaiavînd ce minca în Moldova, a năpădit
si în Dodolia. unde iarăși a ars vreo cîteva orașe mai mici
și vreo cîteva sate. După aceea vrînd Mahomet II să ia
Suceava și Kotinul, multi ostași a pierdut supt amîndouă
eeiățiie acestea si cu rușine ia căutat a se în turna de la
ele și a se apuca de altele." Așișderea scrie Cromer, loaebhn
Cu reu, M ilmvie și Spondan,
Iară Miron logofătul scrie așa: t,în anul de la plăsmuirea
tu mei 698 b văzîndu-so împăratul turcesc, sultan Mahomet
j L într-atîla pagubă despre Ștefan V Vodă, si cetățile
Chilia si Alba ncrăscumpărate, fiind încă supt stăpinirea lui
Ștefan V Vodă, gîndi singur, cu capul său, să meargă să
intre în țeară, să o stropșească si să o prade. Drept aceea
s-a și apropiat de Dunăre, undo Ștefan V Vodă s a nevoit
să nu lase pre turci să treacă Dunărea; ci, în zădar ia fost
acea ne voință, căci venind tătarii de o parte, turcii (te
altă parte, cu oaste fără număr, a dat cale, turcilor și s-a
apucat de tătari, pre carii lezne biruindmi, i-a gonit pînă
la Nistru. Vrea da războiri și turcilor, ci văzînd atita tată-
rime cu împăratul și mulțime de oaste cu mul ți pedestri,
din sfatul și al boierilor, că-1 sfătuiau boierii să se dea la
strimt oare. ca, de se vor birui de turci, să se poată mai
lezne apăra la loc strimt, și așa s-a dat Ștefan Vodă cu
oștile sale spre munți, unde și-a ales loc de război la Valea
Albă, la ștrîmioare, unde este acuma satul Războieni che-
mat, de pe acela război, ce au avut acolo moldovenii cu
turcii; si pedestrindu-se oastea, ca să nu nădăjduiască în
fugă, ci în arme, datu-și-au război, luni, iulie 26, care război
trăind mult timp ne ales, de îrnbe părțile ostenise, pînă
cind s-a biruit Ștefan V de mulțimea turcilor. Pierit-au de
ai noștri, atunci alifia, cit s-a inălbit locul de trupurile celor
pieriți și mulți au picat si din boierii cei mari, s.c. (căci
alții scriu că numai 206 de moldoveni au picat). întru
acest război a căzut Ștefan V . Vodă gios de pe cal, ci
Dumnezeu l-a ferit, de nu s-a vătămat, Turcii. 'de la Valea
Albă s-au Întors spre Suceava și arzînd tîrgul, s-au întur-
nat înapoi pradmd și arzînd țeara. Iară Ștefan V Vodă,
după ce au ieșit turcii din țeară, a poruncit de au strîns
trupurile celor tăiați și, făcîndu-le movilă, deasupra ei a.
zidit beserica, cam pînă astăzi castă.
Am cetit la o hronică, că Ștefan V Vodă, după ce a
pierdut războiul cu turcii la Valea Albă, de nou s-a înturnat
și gonind pro turci pînă la Dunăre, atita i-a periat, cit le-a
căutat a lăsa toată prada, cită culesese din 'Moldova. Ci
aceasta, istoricii străini nu o scriu, tătuși se poate crede/
știindu-se cine era Ștefan V Vodă; iară domnul muntenesc,
Besarab Vodă (sau Radul IV cel Frumos numit) mare
ocară și rea cuvin tare a avut la toți domnii megiași c-reș-
tinești/'
Calvisie. despre istoria aceasta pro scurt, dară și pre
înțeles, așa scrie: „în amil de la Ils. 1476, Mahomet II,
vrînd să strice cu totul pre Ștefan V, prințul Moldavei și
al Vălătuci, carele în anul mai dinainte tare zdrobise pre
turci, a zidcrît pre tătari, ca, trccînd apa Tanaidului, să
vină să prade Moldova, că el încă trccînd Dunărea, o va
prăda de altă parte. Ștefan, părăsit de toți, numai în ajm
torul de sus nădăjduind, intăiași dată s-a apucat do tătari,
pre carii învingîndu~i, pînă la Nistru (mi Boristen), i-a
întirit De-acolo întorcindu-se in coantra lui Mahomet.
185
fiindcă nu avea atîta putere, cită ar fi trebuit să aibă, n-a
cutezat a se bate aiavea cu dînsul, ci numai din leșuri atîta
ba năcăjit, arzînd și cetățile sale înaintea lui, ca să nu afle
hrană, cit i-a căutat a lăsa Moldova (mai ales năcăjind pe
turci și ciuma) și a mîntui Sinderovia de unguri, pre carea
de mult o încungiurase oastea craiului Matiaș. “Așișderea
scriu Analii turcești, cei de Leuncjavie tălmăciți, Podestă,
Fabrichie, Vossie și Brentan.
Dlugoș, la cele ce le-am scris la începutul anului acestuia
dintr-însul, adaogă și acestea: „iMatiaș, craiul Ungariei, pof-
tind laudă și din întoarcerea aceasta a lui Mahomet II din
Moldova, pretutindenea s-a fălit prin, cărți că Mahomet II
simțind pornirea sa, nu s-a înturnat, ci a fugit din Moldova.
Drept aceea și papa Sixt IV și Ferdinand, craiul Neapoiu-
lui, și toți prinții și comunitățile din Italia, afară de povâ-
țuitorul Mediolanului, carele nu s-a putut înșela, au cules
și pus laolaltă 200 000 de galbeni sau ducați și i-au trimis
craiului Mațiaș, ca să strice pre turc, căci făgăduia Matiaș
craiul, că cu banii aceia nu numai va învinge pre turc, ci'
de tot încă îl va sodomi/' Așa scrie Dlugoș, ci Matiaș craiul
banii aceia nu i-a cheltuit asupra turcilor, ci asupra crești-
nilor, căci zice loachim Curou, apărătorul craiului Matiaș,
precum urmează: „Italia, prin mijlocirea lui Ferdinand, cra-
iului din Neapol, a trimis lui Matiaș, craiului. Ungariei,
200 000 de galbeni, ca să se bată cu turcii, ei eh banii aceia,
în. anul ce a urmai, i-a risipit în războiul care l-a Tăcut
asupra Austriei.”
Anul 1484„...La anul acesta așa scrie secretarul lui Mala-
testa la Leunclavie: „Baiazet II a petrecut trei ani fără de
grijă, după ce a învins și alungat pe fratele său Zeme,
apoi însoțindu-se cu. tătarii a gătit 350 de corăbii si altă
oaste mare pre uscat, ca să meargă cu război asupra voie-
vodului din Carabogdania și să-iMnfrîngă puterea. Intrînd
în țeara acestuia, toată o a stricat cu foc și cu sabie și a
186
luat orașul Chiliei, dindu-i Mașalâc, castelanul sau pârcăla-
bul și vînzătorul patriei, și cetatea.
Au purces de-aci turcii și tătarii, cu prea mare oaste la-
cetatea Moncastrului și supunîndu-li-se cetatea, ca cetățenii
să-și țină viața și averile, nu și-au ținut făgăduința, ci Baia-
zet II, ca la 500 da familii a dus din Moncastru în Țarigrad.“
Cromer încă zice: „Baiazet II avînd liniște acasă, ca să
izbîndească rușinea și pierderea, care o suferise tatăl său
de la Ștefan (V, domnul Moldovei), în anul de la Hs. 1484
a pornit asupra Basarabiei și a Moldovei, pre apă și pre
uscat și nu fără mare vărsare de sînge a luat cetățile cele
prea tari, Chilia de lingă sboccatura Dunărei și Moncastru!
de lingă sbocatura Nistrului în Marea Neagră și a prădat
toată Moldova, în anul de-acum și în cel viitor, precum
se va vedea îndată. S-a tras în laturi atunci Ștefan, văzîn=
du~se mai slab decît turcii și ținîndu-se în locuri păduroase,
sălbatece, și strimte a năzuit la Cazimir, craiul Poloniei,
pentru ajutor, făgăduindu-i că numai ce îi va jura credință.“
Despre luarea cetăților Chiliei și Moncastrului prin turci,x
Miron logofătul așa scrie: „în anul 6992, sultanul Baiazet
II, cu mare oaste a intrat în țeară și a bătut Chilia și Cetatea
Albă, însă acolo a fost și domnul muntenesc, Vlad Vodă
Călugărul, cu muntenii întru ajutor, cum mai sus s-a zis
că a făcut viclenșug asupra lui Ștefan Vodă, de a dat aju-
tor turcilor. Și în 14 zile ale lui iulie a luat cetatea Chiliei,
în zilele pârcălabilor Ivașco și Maxim. Așișderea întru
acest an, în 5 avgust, a luat și Cetatea Albă, fiind pârcălabi
German și loan și ar fi luat și alte cetăți, că Ștefan Vodă
nu ieșea la gol, fără numai la strîmtoare făcea sminteală
turcilor, de nu ar fi venit ajutor de la Țeara Leșească,
lui Ștefan Vodă.“
Anonimul grecesc scrie: „în al treilea (nu al doilea) an al
împărăției sale, sultanul Baiazet II a purcese asupra Moldo»
vlahiei și a luat cetățile Chilia și Asprocastrul“. La care
cuvinte înseamnă Martin Crusie zicînd: „întru al patrulea
an al împărăției sale, zice Andrei din Lacuna, mergînd asu»
187
pra Valahici, a bătut Licostomul de la sbocatura Dunărei;
Drehsler scrie că în anul 1484. Sansovin zice că s-a bătut
Baiazet'II cu voievodul Carabogdaniei și după multe bi-
ruințe a cuprins Chilia, apoi Moncastrul, carele s-a chemat
mai de demult Hermonasa, l-a luat supt condiții, care neți-
nîndude, cinci sute de familii a dus din cetatea aceea în
ȚarigradA
Analii turcești, coi de Lcunclavie tălmăciți, încă așa scriu
despre Baiazet II, împăratul turcesc; „După ce a pornit
cu oastea din Odriu, a trecut în Moldova și a cuprins ceta-
tea Chili. Nici multă vreme a trecut și a luat și cetatea
Chermen din părțile acelea. Și luînd tot ținutul acela, s-a
înturnat în. Odriu, în anul 1889.44 Așișderea scriu Podești,
Leunclavie, Brentan, Analii bcsericei din Brașău, Fabrichie,
Calvisie și Drccsler. Iară Bonfinie scrie că Matiaș, craiul
Ungariei, a fost trimis ajutorul lui Ștefan V, din legătura
care o avea cu dînsul, ci mai nainte de a sosi ajutorul de
la unguri, Baiazet II a cuprins Besarabia de la Ștefan V,
nici smintește Bonlmie, pentru că Matiaș craiul, prin hrisovul
ce se află la Cornid.es, așa scrie cătră judele, jurații și cetă-
țenii din Poșon...
Anul 1185 ...Am zis la anul trecut, că Matiaș, craiul
Ungariei, mai mult era. .învăluit cu războiul asupra împăra-
tului Frideric III, decît vrea sau putea să ajute pe Ștefan
V, domnul Moldovei, cind au luat turcii Besarabia de la
dînsul, pentru că așa scrie Bucolcer: „în anul de Ia
1485, Viena sau Beciul s-a luat prin Matiaș, craiul Ungariei,
cu nespusă foamete, cînd un modiu sau găleată de îărină
se vindea în cetatea aceea cu o suta și șepte de florințiA
Polonii încă în. loc de a ajuta pe Ștefan V, domnul.
Moldovei, asupra turcilor, după, obicinuită fala lor cea.
deșartă, numai întru aceea, s-au silit, cum ar putea aduce
pe Ștefan să le joare; care poftă a lor o au și dobindit în
anul acesta 1485, după ce pierduse Ștefan V, în anul trecut,
138
Cetatea Albă și Chilia și, împreună cu cetățile acestea, toată
Basarabia, căci zice Cureu: „în anul următor, 1485, Ștefan.,
prințul Moldovei (nu Valahiei), neputîndu-se apăra de pu
ferea turcească, a jurat craiului Cazimir, în tabără. Iară
cortul, după pilda împăratului Budolf, carele așa lucrase cu
Oiocâr, craiul cel sumeț al Bohemien din întocmirea lu\
cea de poloni făcută, tocma cînd jura, a căzut și Ștefan,
cel ce învinsese mai nainte pre atitia crai, s-a văzut înge-
nunchind înaintea lui Cazimir. Ștefan tătuși pentru aceea
nu s-a mîhnit, nădăjduind că va căpăta ajutor de la Cazi-
mir, ca să-și poată răscumpăra țeara cea pierdută, din mî-
nile turcilor. Și a căpătat ajutor de la poloni, pre carea
oaste o a povățuit loan, polâcul cel vestit pentru tirania
ce o a făcut după aceea în ducatul Glogoviei, dară ajutorul
acela mi i-a fost de vre un folos și lui Ștefan tîrziu i-a părut
rău pentru că s-a plecat lui Cazimir. Moldova tătuși o a
ținut, după pierderea Basarabiei/’
Așișderea scrie Cromer, iară Calvisie zice: „în anul
148^, Baiazct, împăratul turcilor, s-a sculat asupra Moldo
vei, iară Ștefan Vodă înfricoșindu-se de turci, s-â plecat
supt clientela polonilor, carii i-au și mers întru ajutor, ci
nu mai puțin au prădat Moldova si Valahia, dccît turci/t.
în cit este despre jurămîntul lui Ștefan V, așa scrie
Doghiel: ,,în anul 1485, omagiul, care l-a făcut Ștefan,
palatinul Moldovei, craiului Cazimir, următorilor lui și crai-
moi Poloniei, în Colomia, în 15 septemvrie din anul 1485;
«Preamilostive crainici Eu fac omagiul și jor cu cre-
dință și fără de înșelăciune, făgăduind înserinărei voastre,,
următorilor crai și Sîntei Coroanei crăimei leșești, că voi fi
credincios și ascultător de înserinarea voastră, de următorii
voștri și de coroana crăimei leșești, cu toate țorile mele, cu
toți boierii miei și cu toți oamenii miei; așa să-mi ajute
Dumnezeu și S. Cruce a lui Hs.» Cuvintele eraiuliii: «Noi
te primim pre tine și toate țările tale supt apărarea noastră
și în toate deregătoriile și cădințele țărilor tale le lăsăm?
ca pre un palatin al nostru»/'
m'
Mai pre urmă, la acesta an, Miron logofătul scrie: „Pînă
a face sfat Ștefan Vodă cu craiul Cazimir, Croiot cu turcii
intrară în țeară pînă la Suceava și arseră tîrgul,. în 19 sep-
temvrie» De-aci s-au întors prădînd și arzînd țeara.“ Iarăși
acela Miron zice: „în anul acesta 6993, mai apoi, dacă a
scos Ștefan Vodă pre vrăjmașii săi din țeară, și s-a răcit
vremea și caii turcilor au slăbit, a lovit pre Malcoiu la Cat-
labuga, în 16 noemvrie, de a potopit toată oastea turcească,
întru această bucurie, dacă s-a întors Ștefan Vodă de la
acest război, eu izbîndă, la scaunul său, la Suceava, a pus
al doilea arhimandrit mînăstirei Putnei, că cel mai dina-
inte murise în 9 octomvrie.“
Amil 1187. Vitejia lui Ștefan V, domnului Moldovei,
carea scotea ochii altora, nebunia lui Vlad sau Vladislav
V, domnului Valahiei, carele cu prinsoarea sa cea mai de
mul ți ani încă nu se învățase destul, fala goală a polon dor
și nebuneasca și deșartă mîndrie a iui Matias I, craiului Un-
gariei, celui din neamul nostru cel românesc, prin carea el,
îndată după moartea sa, a și prăpădit pre unguri (carii
tot nu înceată a-1- lăuda, vai și mișca priceperea lori), la
atîla au adus pre bieții moldoveni, frații noștri, deși în
anul de acum, fură prădați de turci. Pentru că scrie Ha-
brichie: „în anul 1487 Seanderbeg unindu-se cu AH-bcg,
■ de nou au dus foarte mari jafuri din Moldova". Analii tur-
cești încă așa zic: „îniru aceea sudanul Baiazel odihnmdu-se
acasă, a trimis pre povățuit orii săi, pre Seanderbeg și pre
Balimbeg, feciorii lui Marcuzie, ca de nou să intre in \ ala-
hia și îndemnind pre voievodul ei să-și unească armele, de
nou să năvălească in Moldova. Pre carii ascultîndu-i domnul
Valahiei (Vladislav V), acuși au. și năvălit și prădînd toată
țeara, cu mare dobindă s-au in turnat/4
Anul 1490. Anul acesta se înseamnă cu moartea lui
Matiaș L craiului Ungariei, carele a fost al doilea născut
IM
fiu al lui loan Huniadi și al Elisavetei Silagi, precum s-a
arătat la anii trecuți și drept aceea, unișorul crai românesc
preste unguri, dară bun și nici prea. Pentru că românii
(mă iartă neamul meu, căci scriu adevărul), după ce apucă
la ceva (zic despre aceia a cărora viță n-a fost numărată
între familiile cele ce au fost stilpii românilor), mai toți își
uită de sine. își uită de sîngele din care sînt prăsiți, și numai
pre cei mișei înalță, pre aceia îi rădică din gunoi, iară pre
cei vrednici îi urgisesc, îi strică unde pot, ca ei singuri să
se vadă a fi temeiurile neamului românesc, pre carele îl
sugrumă și-l împiedecă de la sporirea înainte: căci ce putem
noi, românii, aștepta de la aceia, carii nici sînt de viță,
nici au învățătură, nici alte virtuți sau vrednicii, fără numai
prin _orb norocul unuia se rădică din balegă și fac mari
înaintea altora, carii nu pricep binele neamului românesc.
Pilde vii ți-aș putea aduce aici, dară acelea se vor tipări
după răposarea mea, ca nu cumva să mă- gonească iarăși
taurii cei grași din cucuruze și se mă străbungă (sic) iarăși
țapii cu coarnele sale cele ascuțite1.
Tocma așa s-a întîmplat și ungurilor cu Matiaș, craiul
lor, cel pentru aceea lăudat, pentru că trăind, la atîta a
adus crăimea ungurească cu nebună mîndria lui, cu stoar-
cerile cele multe, cu stingerea familiilor celor luminate și
puternice, cu rădicarea familiilor celor slabe și cu sfada cu
oblăduitorii de prin pregiur (precum toate acestea s-au
arătat la anii trecuți), de, cît a murit el, crăimea aceasta
n-a mai văzut zile bune pînă atunci, pînă cînd cu totul
s-a așezat supt lină ocîrmuirea avgustei Găsei Austriei,
cum se va vedea la anii viitori, și de-aci vine de și pînă
astăzi pomenesc ungurii pre Matiaș craiul zicînd: „Meg hoit
Mdtyăs kirăly, oda vagyon az igazsăg\ „A murit Matiaș
craiul, a pierit și dreptatea^; ci eu mă întorc cu scrisul
la moartea lui.
Așadară Matiaș I, craiul Ungariei, după ce a poruncit
î Atacul lui Șincai este îndreptat împotriva; episcopului Ion Bob.
191
din Visegrad, duminecă după Bobotează din anul 1490,
lui Martin Tarțai, despre carele s-a cuvîntat și la anul trecut,
ea să zidească beserica din Cluș pre sama minoriților, cu
cheltuiele crăiești, cum mărturisește hrisovul de la Heve-
neși, s-a dus în Viena Austriei și acolo a murit marți, după
Floriile din anul acesta 1490, ce au căzut în 5 aprilie, cum
scrie Bonfinie și mai toți istoricii ungurești, înainte de
amiazi, între șepte și opt ceasuri, în vîrstă de 48 de ani,
în anul crăimei salo ceii ungurești 33, cum arată Sigler,
lovit de gută, cum scriu Bonfinie, Pistorie și Reva, sau din
prea mare mînie, cum zice Ortclie, iară nu din otrăvite
smochine, care i le-ar fi dat crăiasa Beatrice, cum scriu
Sambuc și Ens. Pentru că zisa acestora nu se nărăvește
cu purtarea Bcatricei cind îi trăgea bărbatul tic moarte,
despre care scrie Bonfinie.
După ce a murit craiul Mathiș, ungurii carii erau în Viena
s-au strîns laolaltă și au jurat credință Bcatricei și lui loan,
fiului craiului Matiaș, apoi pre mortul l-au dus în Alba Cră-
iască. și acolo l-au astrucat cu foarte mare pompă și chel-
tuială, precum arată Bonfinie (carele atenei viețuia in curtea
craiului Matiaș și mai bine a știut lucrurile decît alti istorici),
Ia locul îndată, mai sus numit. Din pricina aceasta, că unii,
dintre unguri și jurase credință crăiesci Beatrice și lui. loan.
Corvinul, au și trimis aceștia cătră toți sasii (lin Ardeal
epistola care urmează. Se tine în arhivul din Sibiu, supt
numărul 473 și sună așa:
„Beatrice, din mila lui Dumnezeu crăiasa Ungariei, și
loan Corvinul, duxul Opâvien înțelepților, credincioșilor și
prietinilor nouă adevărat iubiti! Știți cum v-ați făgăduit
în zilele de curînd trecute, prin solii voștri, din sfatul vostru
tuturor, că veți da, din bună voia voastră, prea-nserinatului
prințului domnului răposatului Matiaș, din mila lui Dum-
nezeu craiului Ungariei și Bohemiei și duxului Austriei,
domnului nostru celui prea iubit întru ajutor 20 000 de
florinii de aur. Iară fiindcă maiestatea sa cea crăiască, cu
așa de grabnică moarte s-a stins de pre lume, de nici a putut
192
trimite pre cineva după banii aceștia și nici, pre solii voștri
i-a putut slobozi acasă, și fiindcă acuma nu mai mici, ci
cu mult mai mari lucruri de ale țerei se fac prin noi, de cit
era pînă cînd a viețuit domnul nostru craiul, am trimis la
voi pentru banii aceia, ca să-i cheltuim în lipsele țerei și ale
părților Ardealului, pe zdravănul magistrul Paul, mai nainte
vreme curteanului numitului răposatului domnului craiului
nostru, pre tare rugindu-vă ca, îndată cit veți primi acestea,
șă socotiți lipsele țerei, cele mai de pre urmă și acele 20 000
de florinii de aur, fără de îndoială, în grabă și cit mai curînd
să le dați în mînile aceluiași magistru Paul, adecă purtătorului
acestora. Va spune și altele, cu numele nostru, același magis-
tru Paul; credetiA fără de îndoială. De vă veți trage de la
darea banilor, sau oricum vă veți sili a vă trage, am poruncit
măritului domnului Ștefan de Dator, voievodul părților
Ardealului, ca el, pre voi și pre fieștecare dintre voi, să vă si-
lească la aceea în tot chipul dinduA puterea noastră spre
aceea. Almintrelea, așadară, să nu faceți. Dat in Buda, în
ziua de Sîngiorz, din anul Domnului 1490...
Și prelații cu baronii numitei crăimi ungurești, toți s-au
aflat în Buda, ș.cA Apoi s-a pecetluit cu șepte peceți de
prelații și baronii, carii air fost de față în Buda.
Așa strîngea loan Corvinul bogății presto bogății, numai
ca să poată fi crai Ungariei în locul tătîne-său, al lui Matiaș,
ei mai erau trei afară de el, carii se bateau după coroana
Ungariei, adecă Maximilian I, feciorul lui Frideric III, carele
poftea Coroana Ungariei, din legătura carea o făcuse Matiaș
craiul, in anul 1464 cu împăratul Frideric III, ca, de va muri
Matiaș craiul fără de prunci (căci pre loan Corvinul, cum
s-a zis Ia anii 1458 și 1482, pentru că era născut mai nainte
de încoronarea tătîne-său, nu-1 socotea moștean), să vină
coroana la Frideric III sau la moștenii lui, cum arată Bonfi-
nie, Vladislav II și frate-său, loan Albert, feciorii lui Căzu
mir, craiului Poloniei, carii pentru aceea vreau să apuce ace-
eași Coroană, pentru că se țineau a fi moștenii ei, fiind ei
născuți din Elisaveta, a doua fată a lui Albert, craiului
192
13 ~ Cronica românilor, voi. II
Ungariei, după cum arată iarăși Bonfinie. Dară adunîndu-se
toată Țeara Ungurească laolaltă, dintru acești patru preten-
denți au ales crai pre Vladislav II, atunci crai Bohemiei, în
15 iulie din anul de-acum 1490, precum arată Pistorie și
Timom
După ce s-a ales crai Ungariei - Vladislav II, pre-
tendenții Coroanei Ungurești, mari răscoale au făcut, dară
toate s-au așezat cu vreme și de cit toți mai curînd, s-a așezat
loan Corvinul, despre care așa scrie Brentan: „loan, fiul (dară
nu de după grad) craiului Matiaș, sumețindu-șe în ajutorul
românilor și rîvnind crăimea ungurească, se bate de Vla-
dislav II și pierde vistieriile, de Matiaș lui lăsate“. Despre
loan Corvinul vezi mai mult la Bonfinie și Iștvanfi. Ci oare
adevărat este ce scrie Bucolcer, că leii carii se țineau în Buda,
toți au crăpat întru aceea zi, în carea a murit Matiaș craiul?
Anul 1494 ...La anul trecut am fost făgăduit că voi
aduce hrisovul, din care se arată timpul răposărei comitului
Ștefan de Bator, la anul de-acum; hrisovul acela se află
iarăși Ia Cornides și iată, sună așa: „Prietenilor săi, cinstiți-
lor conventului din Cluș-Mînăștur, Ladislav de Loșonț și
Vîrtholomei Dragfi de Belteuc, voivozii Ardealului și comiții
secuilor, pretenșug gata, cu cinste poftesc 1 Să știți că zdra-
vănul magistrul Benedict Borșai de Sgheul, directorul cau-
zelor crăiești, venind înaintea noastră, în persoana preanse-
rinatului prințului domnului craiului Ungariei, Bohemiei, ș,c.
Vladislav, domnului nostru celui prea milostiv, în chip de
mare jalbă, nouă așa a făcut să ne spună: că, cu trei ani mai
nainte, oare carii spălători de aur în părțile acestea ale Ardea-
lului, lîngă crăiască cetate a Sas-Șebeșului, în locul unei
cetăți bătrîne și stricate, mare sumă de galbeni amestecați,
mai mari și mai mici, cu ceară învăluiți și îngropați, ar fi găsit
din întîmplare, carea vistierie, măcar că din legea cea bă-
trînă și primită și obiceiul crăimei ungurești, ar fi trebuit să
vină în mînile domnului craiului nostru și ale fiscului său.
194
tătuși măritul răposatul comitul Ștefan de Bator, judecăto-
rul curții numitului domnului nostru crai și voivodul Ar-
dealului, trăind încă, vistieria aceasta, așa aflată, de la cei ce
o au găsit, o ar fi luatu-o, preste voia domnului craiului
nostru, lăsînd găsitorilor numai ceara și, pînă cînd a trăit, o
ar fi ținut la sine, pre sama sa; iară murind comitul Ștefan
de Bator, vistieria aceea ar fi venit în mînile măritului Andrei
de aceeași Bator, fratelui de un trup al numitului răposatu-
lui cernitului Ștefan, carele, vistieria aceea o ar ținea la sine,
iarăși preste voia numitului domnului craiului nostru și cu
puterea, întru prea mare paguba și batjocura deregătoriei
crăiești. Pentru care pe prietenșugurile voastre vă cercăm
cu osîrdie, prin acestea, ca să trimiteți omul vostru pentru
mărturie vrednică de credință, în fața căruia Sigismund de
Drag sau Paul de Indal sau Gheorghe Șandorhâzi de Nadașd
sau Valentin Pelbert de Buda-Nouă sau Franțisc Micola
de Somoșfalău sau Mihail de Budoc sau Salatuil Gereufi do
Gereu-Oșorhei, nefiind alții de fată, omul nostru, pre numitul
Andrei de Bator să-l sorocească împrotiva numitului dom-
nului craiului nostru, pe octavele fericitului apostolului
lacob, acum viitoare, înaintea noastră, ca să răspundă pentru,
cele mai sus zise, spunindu-i aceluia că au va veni la octa-
vele puse, înaintea noastră, au ba, noi la inștanția părței,
care va veni, vom sluji toată direptatea. Și apoi sireaca
sorocelei aceștiia cu numele sorocitului să ni-o scrieți pre-
tenește, la octavele acelea-. Dat în cetatea Clușului, vineri,
înaintea sîntei Margarete din . anul Domnului 1494A Din
hrisovul acesta poți culege .că comitul Ștefan de Bator
murise în anul trecut 1493, și că mîzga familiei Bătorești,
carea după aceea mulți ani a stăpînit Ardealul, cum vom
vedea la anii viitori, din vistieria aceasta s-a tras, doară și
pentru aceea a fost măzălit din voivodatul Ardealului.
Anul 1196... Fiindcă în anul viitor s-a întimplat răz-
boiul între loan Albert, craiul Poloniei, și intre Ștefan V,
f
195
13*
domnul Moldovei, oare nu de anul acesta se țin? care le scrie
Iștvanfi, zicînd: „Pe ziua pusă, Albert cu Sigismund și cu
cardinalul Frideric, frații săi cei mai tineri, și cu Frideric,
marhionul din Brandenburg, feciorul surorei sale, au venit
în Leuciovia la craiul Vladislav U și acolo s-au făcut de nou
legături cu polonii1... Tătuși,- preste voia crailor, au ieșit
veste că Vladislav, în întîlnirea aceea, pre ascuns a îngăduit
lui Albert , fratelui său, ca, supt protest de a se bate cu turcii,
să cuprindă și să țină supt stăpînirea sa cetățile Ahilca și
Moncâstrul, care sînt în Basarabia (nu in Moldova), unde
cură Tiras, acum Nistrul, în Dunăre, și s-au cuprins de Baia-
zet, împăratul turcilor în vreme de pace, pînă a trăi încă
Matiaș craiul, și că sfatul acesta dintr-adins l-a ascuns de
unguri, pentru că aceștia n-ar fi îngăduit orînduelei acei ia,
căci ar fi zis că toată* Moldova și mai ales cetățile acelea,
care s-au dires și întărit de craii Carol, Ludovic și Sigismund
(precum arată și în ziua de astăzi inscripțiile cele tăiate în
pietri), s-ar ținea de ei și de crăimea Ungariei. Și Albert
după aceea cu mari oști și gătite a și mers ș.c/’ precum se va
arăta la anul viitor. Iară tu, cetitorule, înseamnă că ungurii
mult se întemeiază în cuvintele acestea ale lui Iștvanfi.:
„Precum arată și în ziua de astăzi inscripțiile cele tăiate în
pietri", ci cuvintele acestea atîta plătesc înaintea mea și
înaintea celor ce iubesc adevărul, cit este adevărat că Nistrul
se varsă în Dunăre și nu în Marea Neagră. De-unde poți
înțelege că istoricii și cei ungurești și cei polonești, unde au
putut, încă și preste adevăr, tot la oala sa au tras jarul, co
nu se cuvine istoricilor, a cărora derogatorie este a scrie numai
dirept, nepărtinind vreunuia, neasuprind pe vreunul.
1 La întîlnirea de Ia Leutschau au participat toți fiii Iui Cazimir:
loan Albert, regele Poloniei, Vladislav al Il-lea, regele Ungariei, Ale-
xandru, mare cneaz al Lituaniei, si Sigismund. Frații lagelloni s-au
înțeles între ei ca Moldova să recunoască suzeranitatea Poloniei. în
cazul în caro Ștefan cel Mare n-ar fi acceptat suzeranitatea polonă,
atunci toți frații trebuiau să pornească împotriva voievodului moldo-
vean, să-1 scoată din scaun și în locul lui să pună pe unul dintrevet
pe Sigismund.
Anul 1497 ... Cîte s-au scris Ia anul acesta de mai .multi
istorici, lung aș fi de le-aș scrie în Hronica aceasta. Drept
aceea cile am însemnate în Analii mei, o parte, și numai mă-
duva, o.voi aduce aci, ca tie să-ți dau prilej ca să cetești pro
Cromer, pre Miron logofătul, pre Sarnichie, pro Tuberon și
I?oresti; carii toți scriu ca și Cureu, cel ce serie așa:
anul următor 1497, a fost războiul cel nenorocit al polonilor
eu românii (moldovenii). Avea loan Albert. craiul inimă de
a patra lucruri mari, ci nu avea putere și minte: cu vielem
șug se sfătuise să gonească pre Ștefan (V, domnul Moldovm)
din scaunul său, carele nu era credincios polonilor, și vrea
să pună domn in Moldova pre Sigismund, fratele său. ca apoi
din Moldova mai lozne să se poată, bate cu turcii, cărora îi -o
.lăuda cu hart. Și măcar că nu era în stat de a ținea lung
război, pentru prea marea nenfrînare a nobililor Ivșeșn,
tatuși nu s-a lăsat de scopul său. S-a vorbit ind
și s-a crezut că Calimah florentinul, carele singur știa inima
craiului și numai în anul mai de curind trecut murise, ar h
fost sfătuit pre craiul, ca pe șleacta cea nenfrînată a polon ir-■ v
să o infringă cu oarece pierdere. A purces cu 80 000 de pokmg
carii duceau cu sine 30 000 de care. Se făcea că merge a^npnj
turcilor, ci Ștefan a prins de veste, că lui i se întinde cmsn
și a strîns unguri (mai bine secui) prot nenprotivindmse
craiul Vladislav, căruia nu-i plăcea sfatul frate-său, și ostași
turcești încă a tras la sine. Oastea polonească drept aceea
mai întii din leșuri a pățit foarte mare pierdere, apoi bătm-
du-se, după obiceiul războaielor, floarea călăreților poloneșU
s-a tăiat, prins și fugărit. Și, de nu ar fi ajutat Sigismund,
fratele craiului loan Albert, cu virtutea sa, tabăra polonească,
cu mult mai mare pierdere ar fi pățit polonii/4
Cum că Ștefan V, domnul Moldovei, in anul de-acum a
mai stins oastea craiului loan Albert, afară de av lorii am
din sus aduși, mai scriu Mfhovie, Calvisie, Brietie și alții
mai mulți, pre carii și preget a-i mai pomeni, pentru că tot
intr-un chip scriu; singur Cantemir se osebește de alții și
scrie așa: ..Ștefan V, prințul Moldovei^ bătind oastea le-
șească la Cotnar, unde crește vinul cel lăudat, cu totul o a
stins, numai 15 000 a prins vii, pre carii i-a prins în jug și
i-a silit de au arat în lung două miluri-, în lat o milă de pă-
mînt, in carea arătură tot prin leșii aceia au semănat doua
păduri, ce și pînă astăzi se numesc de poloni Bucovina, iară
de „m o Ido veni Dumbrava Roșie sau Păduri Roșii, pentru
că s-au semănat și sădit cu sînge leșesc.4' Așa Cantemir Vodă,
căruia atîta îi crede, cît vei-vrea*1
Anul 1498. Despre loan Albert, craiul polonilor, după ce
s-a în turnat de la bătaia din Moldova, cea la anul trecut
zisă, așa scrie Cromer: „Înturnîndu-se, nici un lucru bun a
făcut pentru folosul terei, ci nebăgînd în samă rușinea și
pierderea, care le suferise în Moldova, nu și-a adus "aminte
că a intărtat pe Ștefan, bărbatul cel inimos și viteaz; care
lucru, grele nevoi și mare jele a pricinuit după aceea polo-
nil or și rușilor. Pentru că Ștefan vrînd să-și izbîndească
slrîmbătatea de el făcută și bătaia cea cu nedireptul pornită
asupra sa, în primăvara din anul acesta, 1498, cu oștile sale,
cu oști turcești și tătărești a intrat în Podolia și Rusia și tre-
cînd Leopoiul, cetatea cea tare, a agiuns pînă la tîrgul Cân-
ciuga și rîul Visloc. în lung și-n lat prădînd toate și nespusă
groază și frică, punînd preste toată crăimea leșească, întru
atîta, cît nimenea putea sau îndrăznea să-i stea asupra, ci
toți. erau, gata de fugă, nu numai pe la orașe și pe la cetăți, ci
la munți și prin codri mari și deși fugeau. De-unde foarte
mulți bărbați, muieri, prunci și. oameni de frunte s-au tras
Ja robie prin nemicii, carii îi goneau și cercau pre tutindenea așa,
cît Thrachia, Machidonia, Schithia și Asia s-au împlut de robi
rusești. Mai bine de o sută de mii de oameni s-au robit atunci,
cu nenumărată pradă de turme și ciurzi de dobitoace. Pre-
mislia, Radimnul, laroslâvia, Prevorscul cu mai multe tîrguri
1 Nu se poate preciza dacă Dinii trie Cantemir a avut sau nu drep-
tate. Legenda Dumbrăvii Roșii a circulat oral și a fost inclusă
în O samă de cuvinte ah lui Ion Ncculce.
198
mai mici și cu nenumărate sate încă atunci s-au jefuit și ars.
„Așișderea scriu despre războiul acesta al lui Ștefan V, dom-
nului Moldovei, cu polonii, toți istoricii, pre citi am adus Ia
anul trecut, numai Miron logofătul scrie așa: „Scos-a Ștefan
Vodă multe turme de dobitoace din Țeara Leșească și ca la
o sută de mii de robi a așezat în țeara, de și pînă astăzi tră-
iește limba rusească în Moldova/4
Spondan încă scrie: „La sfîrșitul lui noiemvrie din anul
1498 (precum scriu Mihovie, cartea IV, cap. 75 și Cromer,
cartea 30), turcii, carii, ca la 70 000 trecuse prin Valahia în
Rusia și toate le prădase cu sabie și cu foc, nestîndu-le cineva
împrotivă și foarte mare dobîndă culesese, cuprinzîndu-se de
mare frig, îngheț și zăpadă, fără de veste, mai mulți de
40 000 au înghețat și pierit. CeialalțȚ cu anevoie scăpînd în
Moldova, așa s-au tăiat de Ștefan Vodă și de români, cît
de-abia au rămas 10 000, ca să se întoarne acasă?4 Așișderea
scriu Brentan și Brietie. Drept are așadară Miron logofătul
cînd scrie: „Iară după Ștefan Vodă, turcii și tătarii intrînd
în Țeara Rusească, rău au prădat Podolia, Galiția și alte
părți/4 Nu poate fi adevărat drept aceea, ce scrie Ureche
vornicul, adecă că craiul loan Albert, după prada de Ștefan
V Vodă făcută, a trimis oaste asupra Moldovei pînă la Boto-
șeni, pre care iarăși o ar fi tăiat Ștefan Vodă, ci doară pre
turcii cei scăpați din Rusia, i-a tăiat Ștefan Vodă la Boto-
șeni.1
Anul 1499... Iară Doghiel aduce tocma hrisovul confe-
derației, care sună așa: "în numele Domnului, amin.
Noi, loan Albert, din mila lui Dumnezeu craiul Poloniei,
. 1 în Letopisețul vornicului Ureche, lupta cu polonii, despre care
amintește Șincai, a avut loc în anul 1500. Confuzia vine de acolo că
textul care* vorbește despre această luptă urinează celui care se re-
feră la incursiunea lui Ștefan făcută în Polonia, în anul 1498. Se poate
ca această confuzie să se explice prin aceea că în manuscrisul pe care
La folosit Șincai va fi lipsit data care să precizeze cronologic succe-
siunea evenimentelor.
199
cel mai înalt dux al 'Litvaniei, domnul și moșteanul Rusiei
si al Prusiei, facem înștiințare, prin rîndul acestora, tutu-
ror, cărora se cuvine, că, după ce, in vremea mai dinainte și
trecută, s-ar fi fost stîrnit ori ce neprietenșug, însemnată
sfadă și harț, de toți știut, între maiestatea noastră și măritul
ștefan voievodul, din mila lui Dumnezeu domnul Țerei Mol-
dovei, prietenul nouă adevărat iubi t, noi, prin mijlocirea pream
serinatului prințului și domnului Vladislav, din aceeași milă
■dumnezeiască craiului Ungariei și Bohcmiei, fratelui nostru
celui prea iubit, numitului Ștefan voievodului, prietenului
nostru celui adevărat iubit și feciorilor lui și fiilor feciorilor
Iui, boierilor și supușilor lor din Moldova, le-am iertat și. le
iertăm țoale scîrbele, strîmbătățile și pagubele, cîte = ne-a
fost făcut nouă în vremile trecute și lui, pace și trevgă de
pururea ii îngăduim și lăsăm pentru toate cele mai sus zise
și alte orice trecute pagube, scîrbc și strîmbătăți, cîte a
făcut noao și supușilor noștri mai nainte pînă acuma. Și
așișderea trebuie să fie pace de pururea între maiestatea
noastră și între prealuminații prinți, domni, din aceeași milă
(adecă dumnezeiască) marele duxul Litvaniei și duxul Sigis-
mund, frații noștri coi prea iubiți, și între voievodul Ștefan,
nouă adevărat iubitul prietenul nostru, și între următorii
noștri, ai. îmbe părților. Drept aceea de-aci înainte voievo-
dului Ștefan, feciorilor, următorilor și supușilor lui, slobod
si secur le va fi să viețuiască și să domnească în Țeara Mol-
dovei, fără do vreo împiedecare a noastră și așișderea fără de
împiedecarea numiților prinți, duxilor Alexandru și Sigiș-
mund și a feciorilor, următorilor și supușilor noștri. Noi, craiul
mai sus zis, cu numiții frații noștri și cu toți arhiepiscopii,
episcopii, prelații sufletești, și cu toți consilierii și supușii
noștri, jurăm și făgăduim voievodului Ștefan, adevărat
iubitului prietenului nostru, feciorilor lui și supușilor săi din
Țeara Moldovei, pe un Dumnezeu și Născătoarea lui, supt
creștinească credința noastră, a fraților noștri, celor mai sus
ziși și a tuturor arhiepiscopilor, episcopii or, prelaților și consi-
liarilor noștri, că de-aci înainte, cu voievodul Ștefan, ade-
vărat iubitul prietenul nostru, cu fiii lui și cu fiii fiilor lui și
cu boierii și cu toți supușii lor din Țeara Moldovenească,
pentru mai nainte zisele toate scîrbele și pagubele și oricare
alte pagube, strîmbătăți și scârbe, măcar cînd ni s-au făcut
pină astăzi, trebuie să avem și ținem pace și liniște de pu-
rurea nevătămată și nefrîntă; și așișderea pro voievodul Ște-
fan, pre fiii lui, pre fiii fiilor lor și pre supușii săi din Țeara
sa cea Moldovenească, noi trobuim și următorii noștri vor
trebui să-i păzească și apere despre toată partea, de toți
dușmanii lui. cu sabia, cu sfatul, cu oamenii și cu toată
puterea noastră, totdeauna, după putinta noastră; șl așiș-
derea voievodul Ștefan și următorii săi. cu toată puterea
lui trebuie să fie de stat și întru ajutor totdeauna nouă,
craiului, crăimei Poloniei și următorilor noștri, după putința
lor. Iarăși făgăduim și noi, cu mai sus scrișii frații noștri
și cu toți consiliarii, mai sus zisului voevodului Ștefan,
feciorilor lui și fiilor feciorilor lui, boierilor lor și supușilor
celor din țeara lor, a Moldovei, că trebuie să fim prietenilor
lor prieteni și dușmanilor lor dușmani. Și asemenea trebuie
voievodul Ștefan si feciorii lui și fiii feciorilor lor si supușii
lor să fie prietenilor noștri si prietenilor fraților noștri și
supușilor si prietenilor terilor noastre prieteni si dușmanilor
noștri si dușmanilor fraților noștri, totdeauna dușmani,.
Iarăși, că pre nici un dușman al voievodului Ștefan, măcar
cine ar vrea să se numească pre sine domn Țerei lui, ceii
Moldovenești, care ar veni la noi, la țerilc noastre și la supușii
noștri, sau la măcar cine altul, carele se ține de crai mea Polo-
niei, noi nu trebuie, pre un om ca acela, să-l primim, nici
trebuie să-i dăm loc sau hrană undeva, în terile noastre, sau
la vreunul dintre supușii noștri, ci, pre un om ca acela, ori-
unde ham auzi sau l-am găsi în țerilc noastre, sau ia măcar
care supus al nostru, noi trebuie să-l trimitem din terile
noastre așa, ca mai îndelung întru acelea să nu rămînă.
Iarăși, de se va întâmpla ca să fugă vreun supus al numitului
voievodului Ștefan la noi, sau la oarecare supus al nostru
din terile noastre, atunci acela, carele va fi la noi, trebuie
201
să-și cerce gratie de la domnul său, voievodul Ștefan, prin
sine sau prin mijlocirea noastră; atunci, de-1 va ierta voievo-
dul Ștefan, aceluia să-i fie slobod și să aibă securitate a se
înturna la voievodul Ștefan, și, de nu l-ar ierta voevodui
Ștefan, alunei noi pre unul ca acela nu trebuie să-l spri-
jinim in țerile noastre, nici pre-ascuns, nici aiavea. Iarăși
făgădu'm voievodului Ștefan, că, de s-ar întîmpla, din
pronia dumnezeiască (de ce, Dumnezeu să-1 ferească), ca
voevodui Ștefan, alungat fiind de oarecare vrăjmaș puternic,
căruia nu i-ar putea sta împrotivă, să iasă din țeara sa sau
în Ungaria sau in crăimea noastră, a Poloniei, atunci țerile
noastre trebuie să fie deschise voievodului Ștefan și cniechi-
nei, muierci Iui, și fiilor lor și boierilor lui cu muierile sale, cu
supușii, cu șerbii și cu averile lor și cu toate, cîte se țin de
dînșii, și ei să vină la noi și la țerile noastre sau la cetățile
și orașele noastre, oriunde le va plăcea lor a zăbăvi în numita
crăimea noastră, atunci noi trebuie pre voievodul Ștefan
și pre cniechina și pre fiii lui, pre boierii, supușii și șerbii
lor, să-i iubim și in gratie și cinste să-i ținem, și-i va fi lui
secur, binevoit și deschis din țerile noastre a-și cîștiga înapoi
Țeara sa cea Moldovenească. Intr-o intîmplare ca aceasta,
noi craiul cel mai sus scris, trebuie să-l ajutăm cu toată
puterea noastră și pre dînsul să-l reducem și așezăm în patria
sa, mai sus numita Țeara Moldovei, și, cînd îi va da Dum-
nezeu să-și cîștige îndărăpt patria sa, Țeara Moldovei, atunci,
aceluiași prietenului nostru, voievodului Ștefan, dimprotivă
trebuie să-i fie secur, binevoit și deschis, fără de vreo pagubă,
a ieși din țerile noastre cu cniechina sa, cu feciorii și cu
toți boierii lui- și cu muierile și cu șerbii și cu toate averile
lor și cu toate lucrurile acelea, care le vor avea pre lingă
sine, iarăși în patria sa, Țeara Moldovei. Iarăși am făgăduit
și făgăduim că voievodului Ștefan, și feciorilor lui și fiilor
feciorilor lor și Moldovei, țerei lui, nu vom face vreodată pa-
gubă, vătămare sau dușmănie, nici cu fapta, nici cu sfatul,
nici aiavea, nici pre-ascuns. Și, de am înțelege despre vreo
parte oarece rău sau pagubă sau împiedecare de cătră ori-
202
carii protivnici ai lui. atunci noi trebui m voievodului Ște-
fan și feciorilor lui și Moldovei, țerei lui, toate acestea a le
înștiința, descoperi și spune. Și așișderea voievodul Ștefan
nu‘-trebuie să ne facă nouă și terilor noastre, nici pagubă, nici
împiedecare, nici cu fapta, nici cu sfatul, nici aiavea, nici
pre-ascuns, și de ar înțelege însuși ceva pagubă, rău sau
împiedecare, de către oricarii protivnici ai noștri, atunci
însuși voievodul Ștefan trebuie, nouă așișderea, să ie desco-
pere, spună, vestească și înștiințeze.
Iarăși, ori cînd vom vrea dimpreună cu prea-nserinatul
prințul domnul Vladislav, craiul Ungariei, fratele nostru,
a porni bătaie și a face harț sau ajutîndu-ne Domnul, aceasta
a o face vom judeca, și la aceea vom merge, în persoa-
nele noastre, cu toate puterile și ostile noastre, în coantra
împăratului turcilor și a terilor lui și atunci fratele nostru,
domnul Vladislav, craiul Ungariei, încă ar merge și ar trece
prin Țeara Besarabiei și acolo ar trece și luntri prim Dunăre
în țeara împăratului turcilor, atunci și noi trebuie să trecem
și să luntrim prin Dunăre, așișderea în țeara împăratului
turcilor, ci în liman, almintrelea perzevoz. carele în comun se
numește Oblucicea, sau unde se va vedea mai pre ușor,
înțelegîndu-ne cu prea-nserinatul domnul craiul Ungariei
și cu voievodul Ștefan, cum se va vedea mai bine și mai pre
ușor și atunci trebuie și voievodul Ștefan însuși în propria
sa persoană, și cu toată puterea sa, a Țerei Moldovenești, și
următorii lui vor fi detori a merge dimpreună cu noi în
coantra împăratului turcilor. Iarăși, de s-ar întîmpla, de ce să
ferească Dumnezeu; ca atunci așa să fie de bolnav, cît n-ar
putea însuși, în propria sa persoană, merge dimpreună cu noi,
atunci trebuie să meargă fiul lui, în propria sa persoană,
sau acela, pre carele îl va trimite insul, voievodul Ștefan,-cu
toată puterea Țerei Moldovei. Iarăși, pînă la timpul oștirei
aceiia, noi, cei mai în sus scriși, prea-nserinații domnii craii,
Vladislav al Ungariei și Bohemiei și loan Albert al Poloniei,
făgăduim voievodului Ștefan că totdeauna îl vom apăra pre
dînsul și Țeara lui, a Moldovei, de împăratul turcilor și tot-
203
deauna vom sta cu el și lingă el și vom da lui ajutor în coantra
numitului împăratului turcilor. Iarăși, însuși voievodul Ște-
fan și pînă atunci, măcar cum de va înțelege trecerea turcilor,
cit va putea mai curînd, trebuie să ne înștiințeze pre noi,
amindoi craii, despre turci, cărora împrotiva noastră, nici
ajutor, nici sfat le va da, ci, după putința sa, le va fi nomic*
Neguțătorilor voievodului Ștefan, celor din Țeara Mol-
dovei încă, le va fi și trebuie să le fie secur și deschis prin
teri a merge, a călători și a neguțători, tătuși plătind vămile
cele trebuincioase, după legea cea bătrînă și după locurile
cele obicinuite. Așișderea trebuie și voievodul Ștefan, să
lase prin Țeara Moldovei pre neguțătorii din țerile noastre,
să treacă cu securitate și bunăvoință și să neguțătorească,
plătind tătuși vămile cele trebuincioase, după legea cea
bătrînă. și locurile cele obicinuite.
Iarăși, incit este pentru margini de îmbe părțile, noi tre-
buie să poruncim căpitanului din Cameneț și căpitanilor,
carii vor fi în Cameneț, așa, adecă, de s-ar întîmpla oare cui
dintre supușii sau măcar cui din Țeara cea Moldovenească a
voievodului Ștefan, orice pagubă sau orice strimbătate de
la supușii sau de Ia măcar cine din țerile noastre, acela, cui
i s-a făcut strîmbătatea, trebuie să aibă putere despre fiește-
care supus al nostru, de a face direptate și de a-1 sili pre acela,
carele va fi vinovat, ca să facă des tul. păgubașului, supusului
și omului din Țeara Moldovei; și așișderea cînd se va întîm-
pla vreo strimbătate oarecărui supus ăl nostru de la supușii
voievodului Ștefan din Moldova, atunci acela, cui i s-a făcut
strîmbătatea, trebuie să ceară direptate de la căpitanul din
Hotin sau din Cernuuț și căpitanul din Hotin sau din Cernăuț,
care va fi, trebuie să aibă putere despre fieștecare supus al
voievodului Ștefan de a face direptate supușilor noștri, avînd
pe Dumnezeu înainte ochilor. Iarăși, cînd s-ar întîmpla vreo
strimbătate mai însemnată sau răsvrătirc între căpitanii
sau supușii noștri de îmbe părțile, atunci noi trebuie să
înștiințăm pre voievodul Ștefan despre aceea prin oarecare om
al nostru, și așișderea trebuie să ne înștiințeze voievodul
204
Ștefan. Atunci de îmbe părțile trebuie să trimitem consiharr
(sfetnici) ca aceasta să o cerce și îndată să facă direptatea
trebuincioasă. Și tătuși, pentru unele răzvrătiri și nentocmiri
ca acestea, ale supușilor noștri de îmbe părțile, măcar cum
s-ar stimi, pacea și întocmirea mai sus zisă, înfrîntă să nu
se înțeleagă.
Care toate și cite una dintre cele mai sus scrise, noi, loan
Albert, din mila lui Dumnezeu craiul Poloniei, cum că în
toate punturile, condițiile și încheieturile sale, le vom avea
primite și plăcute, pe credința noastră cea crăiască, făgăduim
dimpreună cu prealuminații prinții, domnii, marele duxul
Litvaniei și cu Sigisrnund, iarăși duxul, mai sus numiți*
preaiubiți frații noștri și cu toți arhiepiscopii, episcopii și
bărbații besericești și cu toți baronii, supușii noștri, și cu
toți, carii se țin de noi, cum că aceluiași voievodului Ștefan*
feciorilor lui și fiilor feciorilor lor și moștenilor și următorilor
lor, tare, nemișcat și nevătămat le vom păzi, ținea și plini
și că vom face să se păzească, țină și plinească, fără de arun-
care de soartc și vreo mîntuință înșelătoare. Prin puterea și
mărturia cărților noastre, acestora, care pentru mai mare
securitate și mai mare statornicia tuturor celor mai sus zise,
am făcut să se întărească cu pecetea "noastră și a prelaților
și a baronilor noștri, cîți sint acuma eu noi. Dat în Cracovia,
marți, în mînecarea serbătorei fericiților mucenici Tiburtie
și Valerian (13 aprilie, după latini) din anul D. 1499/*
Din hrisovul acesta, lezne poți vedea că bîrfesc și Iștvanfi
si Cromer în cele mai sus aduse cuvintele lor, adecă Iștvanfi
birfește zicînd că Moldova pină la craiul Matiaș I a fost
supt Coroana Ungariei și, în confederația aceasta, iarăși s-a
dat supt clientela ei. Iară Cromer întru aceea bîrfește că zice
că Ștefan V a mărturisit, în confederația aceasta, că craiul
Poloniei milostivește 1-â iertat și i-a lăsat domnia Moldovei,
pentru că în hrisov unele ca acestea nu se află, ci se află că
Ștefan V, din mila Iui Dumnezeu a fost domn Moldovei, ca și
20$
Toan Albert, crai Poloniei și Vladislav II, crai Ungariei.
Miron logofătul a scris din Cromer și pre el l-a și urmat1.
Anul 1502. La anul acesta așa scrie Miron logofătul:
„în anul 7010 a. răposat Paizic, arhimandritul și egumenul
mănăstirei Putnei. întru același an a răposat și Athanasie
Bolșul, în 4 avgust, curind după Paizie. Amîndoi lăudati de
viață bună și curată/'
Iară Dani ii Cornides aduce hrisovul, ce sună așa: „Noi,
conventul mănăstirei fericitei Măriei Vergurei din Cluș-
Mînăștur, facem înștiințare că nobilul Mihail de Comlod
venind înaintea, noastră de față, de voia sa și neîntețit a
mărturisit așa: ca el, pentru că văzutul și măritul domnu!
Ștefan, moșteanul, domnul și voievodul Țerei Moldovei, pentru
toate bătăile, răniturile, strîmbătățile, pagubele, stricările și
alte feluri de rele, care le-a pătimit și suferit de la niște boieri,
și oamenii numitului domnului voievodului Ștefan... supt
cetățuica Ciocului, i-a făcut în tot chipul destul cu bani, drept
aceea pre numitul domnul voievodul Ștefan și pre Bogdan.
Vodă, fiul lui, și pe toți moștenii și rămășițele lor și pre toți,
boierii și oamenii lor, adecă de la carii a pătimit și suferit
bătăile și ranele, i-a iertat și dezlegat de tot, ba îi iartă și
dezleagă deplin înaintea noastră, prin puterea șbmărturisirea
cărților acestora. Dat miercuri, după dumineca a treia din
Păresimă, în anul D. 1502." Din hrisovul acesta se culege că
boierii și oamenii lui Ștefan V, carii locuiau în Ciceu și bătuse
pre Mihail de Comlod, s-ar fi pedepsit după legile ungurești,
de nu s-^ar fi împăcat Ștefan pentru dînșii, măcar că
Ștefan V era singur oblădui tor.
Asemani încă scrie că: „Mănăstirea Zugrafului din muntele
1 în fond Șincai are dreptate cînd afirmă că Moldova era inde-
pendentă. Prin tratatul de pace din anul 1499, Moldova ieșea, pentru
un secol, de sub influența polonă. De data aceasta Ștefan cel Mare
trata pe picior de egalitate cu Polonia. Totuși, regele Vladislav al II-lea
rămîne „domnul milostiv", i se recunoaște o suzeranitate pur nominale.
206
Atho s-a făcut în cinstea marelui mucenic Gheorghe, în
timpul împăratului Leon celui înțelept, de trei frați din
Ohrida: Moisi, Aron și loan, carii erau din sămînța împăra-
tului Iustinian.“ Iară loan Comnenul, la Mont Faucon zice:
„Ci mănăstirea aceea, o a dires oblăduitorul Moldo-Valahiei,
voievodul Ștefan, în anul de la plăsmuirea lumei 7010, carele
s-a și zugrăvit pentru pomenire, din afară de beserică.“
Iarăși Asemani scrisese că și mănăstirea S. Grigore din Atho
încă’voievodul Ștefan o a dires, în anul 1497. De unde se
vede că Ștefan V, domnul Moldovei, cu toată vărsarea de
sînge, de cele sufletești nu-și uita.
Anul 1504. Ștefan al cincilea, domnul Moldovei, coroana
vitejilor, în anul trecut luase Pocuița de la poloni, ci bătrîn
și bolnav fiind și apropiindu-se de moarte, iarăși o a dat
mdărăpt, în anul de-acum, căci scrie Cromer; „Im vremea
aceea Moldova s-a prigonit și năcăjit de polonii noștri, așa,
cit Ștefan a trebuit să-și scoată oastea din tărimile Pocuției,
mai vîrtos că el avea prea mare durere de picioare, din care
mai pre urmă, nu mult timp după aceea, a și murit. Fost-a
bărbat ca acela, care pentru inima cea mare, înțelepciunea
militărească, știința lucrurilor de război și faptele cele noro-
coase asupra turcilor, ungurilor, polonilor și a tătarilor, în
veci trebuie să se pomenească. Căruia i-a urmat în domnie
fiul său Bogdan (al treilea) Luscul (adecă ponihosul, nu orbul
de un ochi). La ai noștri destul le-a fost că au cîștigat înapoi
Pocuția.“ Așișderea scrie Mihovie,
loachim Cureu scrie: „în anul 1504 a murit și Ștefan
românul, .ostașul cel vrednic de vecinică pomenire, care cu
mărimea și tărimea sufletului și cu norocul cel bun a spri-
jinit toate năvălirile turcilor, ale tătarilor, ale ungurilor și
ale polonilor, pre carii toți, i-a învins cu mari bătăi/4 Așișde-
rea scriu Iștvanfi, Brietie și Spondan, carele vaieră pre Ște-
fan V că n-a fost unit cu beserica Romei.
Miron logofătul, carele mai bine a știut lucrurile și obL
207
cciurile Moldovei cele dinlăuntru, decit străinii, așa scrie
despre Ștefan al cincilea: „în anul 7012, nu mult timp dacă
s-a întors Ștefan Vodă de la Pocuția la Suceava, fiind bătrîn,
bolnav și slab, ca un om, carele a fost întru atîtea războaie
și ostcndc și neodihne, în 47 de ani și mai bine, în toate
părțile, de se batea cu toți, și după multe războaie cu noroc
ce a făcut cu mare lauda, a reposat marți, iulie 2. Fost-a
acest Ștefan vodă, om nu mare la stat, mînios și grabnic a
vărsa sînge nevinovat; de multe ori la ospețe omora fără de
judecată; iară de alta, era om întreg la fire, nu leneș și
lucrul sau îl știa apăra foarte bine și unde nu gîndeai, acolo
d aflai. La lucrurile de război era meșter și unde era greu, se
nevoia de însuși se vira, ca văzîndu-1 ai să:i, să nu se îndărăp-
niceze și pentru aceOa rar război era de nu învingea, și unde
îl învingeau alții, nu pierdea nădejdea, că știindu-se căzut
gios, se rădica deasupra biruitorului... Iară pe Ștefan Vodă
i-a îngropat țeara cu multă jele și plîngere, la mănăstirea
Putnei, carea este de dînsul făcută... După moartea lui pînă
astăzi îi zic Sin tul Ștefan cel Bun, nu pentru suflet, că este
în mina lui Dumnezeu, căci el încă a fost om păcătos, ei
pentru lucrurile vitejiei lui, ca care nimene din demnii, nici
cei mai nainte de el. nici după, el au făcut, nici pre el La
agiuns... Domnit-a acest Ștefan Vodă patruzeci și șepte de
ani și două, luni și trei săpțămîni. Apoi a stătut la domnie
.fiul său, Bogdan (al treilea) Vodă, căruia îi zic Orb și Grozav.,
Ștefan Vodă aproape de moartea, sa, a chemat vlădicii și
toți sfetnicii săi, boierii cei mari și pre alții, cîți s-au tlmplat
aproape și le-a arătat că nu vor putea ei să țină țeara, cum o
a ținut el, ci socotind din toți mai puternic pre ture, a dat
învățătură să se închine turcilor?
1	După tradiție, pe care Ureche a consemnat-o în Letopisețul său,
Bogdan cel Orb a închinat țara turcilor după sfatul lui Ștefan cel
Mare. Ni se spune că logofătul Tău tu a mers la Constantinopole ca să
frrateze condițiile acestei subordonări. De bucurie, sultanul, după ce
ba primit cu cinste p.e logofăt, cărui a i-a dat să bea cafea, și logofătul
a băut-o ca pe vin, i-a întors banii tributului, cu care bani Tău tu a ri-
dicat biserica de la ItălineștL în realitate, în afara hameiului pe cared
203
Dimitrie Cantemir Vodă, despre același Ștefan V, scrie
precum urmează: „Ștefan, prințul Moldovei, a fost viteazul
cel mai mare de pe vremea sa. El a învins pe Matiaș, craiul cel
lăudat al Ungariei, si a luat de la dînsul munții Ardealului,
carii pină astăzi sint hotarele Moldovei de cătră apus. El, după
mai multe biruințe, a supus sie Pocuția și Podolia și mergînd
în rînd de bătaie, cum se cuvine, asupra polonilor, a bătut'
oastea leșească la Cotnar ș.c. (Precum am scris la anul 1497,
după care, acolo aduse ale lui cuvinte, merge mai încolo și
zice), toate cetățile dintre Leopoiu și Moldova le-a luat de la
poloni. Cu Baiazet Ghilderim a ținut două bătăi: în cea din-
ții s-a învins, întru a doua l-a bătut și după bătaie a făcut
șepte movile mari din trupurile turcilor celor tăiati, carea și
Hesârfen, ce s-ar tîlcui: «O mie de vicleșuguri», istoricul
cel nelingușitor al turcilor încă o mărturisește. El a supus
sie Valahia pînă în București și a pus pe Vlntilas ocîrmuitor
preste acest dărab de țeara. El a stăpînit Besarabia, ce se
numește acuma Bugoac... Cu un cuvînt, el a prealățit hota-
rele Moldovei, precum voi arăta mai cu de-adinsul, de vm
trăi să poci sfîrși istoria despre Moldova cea veche și. cea
nouă. în statul acesta a lăsat lucrurile, cînd s-a chemat de
pre lume, după ce a domnit patruzeci și șepte de ani și cimu
luni. Fiul lui, Bogdan (III), a supus Moldova turcilor. De-aci
se numesc moldovenii... de turci bogdani?1
în cartea 3, capul 4, numărul 17, Despre împărăția tur-
cească, în notele la cuvîntul Bogdan, același Dimitrie Can-
temir Vodă,, din hronicile moldovenești, aduce cuvintarca
lui Ștefan V cătră Bogdan III, fiul său, și cătră moldoveni,
făcută mai nainte de moartea sa, cu care i-a îndemnat ca, dini
bună voia lor, să se supună turcilor, apoi scrie: „Ca să ur-
meză voiei ceii mai de-apoi a tătînc-său, Bogdan întru al
șaptelea an al domniei sale, a trimis sol la Baiazet II (nu Ja
plătea Moldova anual, și în afară de faptul că a fost trimisă o sobe
care să înștiințeze pe sultan de moartea lui Ștefan și urcarea lui Bog-
dan în scaiin, n-a avut loc nici o închinare ă Moldovei față de Impe-
riul otoman.
200
14
Soliman II, cum se va arăta la anul 1511) și i-a supus.Moldo-
va/41 Mai nainte scrisese același Cantemir, așa: „Nu se poate
tăgădui că pre munteni i-au supus turcii cu armele; pentru
aceea a fost că mai dedemult ocnele și vămile se cumpărau
de la cămara împărătească pînă la Mathei Vodă, cînd înăb
țîndu-se tributul sau haraciul pînă la 50000 de taleri,
iarăși s-au dat îndărăpt țereL Iară moldovenii, carii din bună-
voința lor s-au dat pre sine turcilor supt apărare, pînă la
Petru (VI) Rareș, numai bairâm-pișchieși, adecă cinste de
Paști, plătea împăratului turcesc, 4000 de galbeni, 20 de
șoimi și 40 de cai moldovenești. Pe vremea acestuia au poftit
turcii mai mare sumă de bani supt nume de haraci; ci Petru
Rareș au răspuns că el își poate da domnia, dară nu poate
cinstea sau darul să-l mute în haraci, sau să adaoge la suma,
carea obicinuise o a trimite împăratului, că aceasta nu stă în
puterea lui. Tătuși, după ce l-au strîmtorit la cele mai de
pre urmă și el a scăpat în Ardeal turcii nu s-au lăsat de
pofta sa și punînd următor lui Petru Rareș, atîta au suit plata,
cit nefericiții moldoveni, peste haraciul cel de 75 000 de taleri,
s-au îndetorit a plăti și pentru cinstea de la Paști 50000
de lei?4
Sțricovschi îmblînd el prin țările românilor, scrie că a
auzit cîntarea aceasta despre Ștefan V, domnul-Moldovei:
„Ștefan, Ștefan, voievoda, biial turcov, bil tatarov, biial
rus i polacov, adecă: „Ștefan, Ștefan-Voevodul, bătu pre
turci, bătu pre tătari, bătu pre unguri, pre ruși și pre poloni?4
Anul 1506» La anul 'acesta, iarăși asa scrie Cromer:
„Neputîndu-se Bogdan III căsători cu âlisaveta, sora cea
crăiască, pentru că i se împrotivise crăiasa, muma fetei,
după ce a înțeles că a murit crăiasa, iarăși â trimis soli
1	Dimitrie Cantemir consideră că Moldova s-a supus Porții în
anul 151L Față de Ureche, el ne apropie mai mult de adevăr, pentru
că în anul 1512 are loc o înțelegere între Bogdan cel Orb și Selim,
sultanul turc.
210
pentru treaba aceea. Ci nevrind fata să se mărite după dînsul,
s-a aprins de rnînie și a intrat cu oastea în Pocuția și neaflînd
străjari sau păzitori într-însa, nici tărimi, lezne o a supus șie.
Drept aceea, după orînduiala seimului, s-au trimis 4000 de
ostași plătiți, în Rusia, carii au intrat în Pocuția și fugărind
pe 600 de păzitori moldovenești, tot ținutul mai cu atîta
osteneală, cu cită îl pierduse, l-au luat înapoi. De-aci au năvă-
lit asupra Moldovei. Unde doi frați, Felix și Gheorghe
Struși, tineri, nobili și hărțegași, podoaba boierimei rusești,
cu 50 de călăreți, mai departe mergînd și întîmpinîndu-se cu
mai mulți români, cu aceștia mai cu îndrăzneală s-au lovit,
de cum se cuvenea și s-au asuprit de mulțime. Felix a căzut
în bătaie, iară supt Gheorghe, cînd vrea să ajute frate-său,
prin mijlocul nemicilor, au căzut calul și el s-a prins, și după
ce s-a dus la palatinul, cu opt alții, fiind de față tiranul, s-a
tăiat. Ci n-a rămas neizbîndită moartea lor, pentru că a doua
zi ai noștri agiungînd pre nemicii, cei ce se bucurau de învin-
gere, și bătîndu-se, multă moarte au făcut. Tăiatu-s-a părea-
Jabul Hotinului, iară Copâci, povățuitorul românilor, cu
fuga a scăpat. Mihovie tătuși și Vapovie nu scriu cum s-a
sticsit bătaia aceasta cu moldovenii, ci noi, din cărțile craiului
Alexandru, care se țin în arhiv, culegem că prin confede-
rație s-a așezat. Pentru că din cărțile acelea se vede că Bog-
dan de nou a trimis trei soli la craiul Alexandru și aceia s-au
întocmit cu dînsul, ca Elisaveta să se mărite după Bogdan,
supt condițiile acestea: ca Bogdan cu toți curtenii lui să
treacă la legea latinilor; ca în Moldova să se facă beserici,
preoți și un episcop lătinesc; ca papa de la Roma, căsătoria
aceea, cînd va pofti Bogdan, să o întărească; ca Bogdan să
fie confederat cu țerile craiului Alexandru supuse și dim-
preună cu ceialalți prinți creștinești să se bată cu varvarii.
Tătuși legăturile acestea n-au fost statornice și cu război
s-a silit după aceea Bogdan de Sigismund craiul, să întoarcă
cărțile acelea^ ale lui Alexandru/4 Așișderea scriu Neughe-
baver, Miron logofătul și Foresti. Iștvanfi vorbind despre
Ștefan V, domnul Moldovei, încă așa scrie: „Pe Bogdan,
211
14*
tmișorul fiu, cel orb de un ochiu, l-am avut următor și moș-
toan, carele n-a fost viteaz ca tată-său, ci așa de nestatornic
ca și tată-său; caro după ce a vrut să se însoare cu sora
crailor Vladislav și Alexandru și nu o a dobîndit, căci dînsa
nu vrea să se mărite după om de altă lege, de cătră poloni
s-a desdinat spre unguri și ținutul de lingă mare ( marii i-
rm). ce se cheamă Pocuțe, l-a cuprins cu armele sale. Ci
scoțindu-se dintr-însul prin poloni și neîncctmd de la război,
Vladislav (II, craiul Ungariei), a trimis în Cracovia la craiul
Alexandrin pre Oșvâld Colovrat (nu Corlatcovie) și pro
Varii ava Belai, mai nainte de a merge acesta în Țarigrad,
și toată rezmirița aceea o a așezat; și solii de Bogdan trimiși,
din Polonia, au,venit în Buda, la Vladislav, și de-acolo s-au
înturnat acasă. Așa Bogdan numai cit se vedea că cunoaște
patroni pre amîndoi craii, dară nici unuia era adevărat client
sau prieten/4 Iștvanfi destul de bine scrie aci1, ci s-a arătat
la anul 1504 că Ștefan V, afară do Bogdan III a mai avut un
fecior, adecă pe Petru VI, și că Bogdan III n-a fost orb de un
ochi, fără numai ponihos. Așișderea s-a arătat, la anul 1503,
că Pocuția nu este lingă mare, ci între Nistru și munții cai"
paticeșlL
Amil 1507. Vladislav 11, craiul Ungariei, in anul acesta
1507, în 28 mai, a făcut mare legătură cu frate-său, Sigis-
mund, craiul Poloniei, în carea legătură, după cum stă la
Doghiel, acestea se zic despre Moldova: „Iarăși fiindcă
pentru Moldova și voievozii ei pînă acuma multe și primej-
dioase certări au fost între antecesorii noștri,... s-a așezat ca
1 Iștvanfi simplifică mult lucrurile. Relatarea lui se referă Ia
evenimente care s-au petrecut în anii 1509—1510. Conflictul dintre
Moldova și Polonia nu s-a terminat în anul 1506. După doi ani de zile,
timp în care nu atacă nici moldovenii, nici polonii, în anul 1509 Bog-
dan pradă Polonia și ajunge pînă la Liov. în același an polonii fac
o incursiune în Moldova. La intervenția ungurilor au loc tratative
întro cele două părți, și în anul 1510 se încheie o nouă pace între
Moldova și Polonia/
9} o
pînă cînd vom trăi noi (Vladislav) și Sigismund și vor stă-
pini prin alegerea de comun a țereanilor în crăimilo acestea,
moștenii și rămășițile cele legiuite /ale amînduror, pentru
zisa Țeara Moldovei și voievozii ei, să nu se facă intre noi
și între țerile noastre, sfezi, pricini și nenărăviri, ci țeara
aceea să romînă la noi și la crăimea aceasta și la sîntă
Coroana și crăimea Ungariei și voievodul, carele se va pune
din vreme în vreme, pro tempore constitutus, pro noi și pro
moștenii noștri să ne cunoască domnul său și să trebuiască
să ne joaro credință. Tătuși, vom putea noi, craii și moștenii!
noștri cei mai sus ziși, cu sfatul și învoirea domnilor preia-
ților, baronilor și a celoralalți țereani din amîndouă crăimilo,
cerca să facem tocmeală despre țeara și voievodul Moldovei,
ca să nu se stîrnească pentru aceea război între amîndouă
țerile, de cumva s-ar stinge moștenii noștri, de ce să ne
ferească Dumnezeu. Ci, așa, ca, de nu s-ar săvîrși întocmirea
aceea prin noi și prin moștenii noștri, să nu fie vreo price
pentru aceea, ci legătura aceasta să aibă țări mea sa. Iară
într-aceea îndelungarea vremei să nu strice cădințelor amin-
duror crăimilor/1
Despre Valahia, tot în legătura numită, la Doghiel iarăși
așa se vorbește: „Iarăși, de s-ar întîmpla ca turcul să se scoale
asupra terci sau voievodului muntenesc și crăimea aceea,
illud regnum^ va vrea sau să o împărțească în ofitiolatun
sau cu totul almintrelea de cum este acuma în sine’ pentru
sine să o cuprindă, atunci maiestatea cea frățească, de se
va cerca prin noi, numitului voievod, dimpreună cu noi
trebuie să-i stea întru ajutor, precum în comun ni se va
vedea mai bine a fi. Carea crăime, după ce o vom mîntui
de mînile turcilor, domnul craiul Poloniei, va fi detor a o
1 Legătura do vasalitate nu presupunea supunerea tării, cum crede
Șincai. In evul mediu se cunosc vasali mai puterniciMecît suzeranii
lor. Țările românești, înconjurate de state mult mai întinse și care
doreau să Ie supună, pentru a nu avea pe toți vecinii ca adversari,
și-au ales ca suzeran, în cazul do față, pe cei mai slab, pe regele
Ungariei.
213
goli de ostași, cit mai repede a ieși dintr-însa, a se înturna
și a ni o lăsa în pace, nouă și crăimei aceștii ungurești/4
Cine ar închide din legătura aceasta a craiului Vladislav
II cu frate-său, craiul Sigismund cel dinții, că Moldova și
Valahia mau avut maiestatea sa, adecă: că n-au fost oblă-
duit oare numai de sine, acela mult ar greși, pentru că Via-
dislav II, craiul Ungariei, numai cit a rîvnit să aibă Moldova
și Valahia supt sine, dară nu le-a avut vreodată, de a și dat
bunuri în Ardeal voievozilor sau domnilor amînduror terilor*
Dese va împrotivi cineva zisei mele, arăte-mi pre cine a pus
Vladislav II sau alt crai unguresc, vodă, măcar în Moldova,
măcar în Valahia, fără de voia terilor acestora; căci că au
ajutat unii crai ungurești, ba și polonii, pre vreo cîțiva,
pre carii i-au voit țerile acestea, de nu întregi, încai o parte
dintrunsele, de au apucat la domnie, însumi nu tăgăduiesc';
dcră de-aci nu urmează că țerile acestea ar fi fost supuse
lor, pentru că atunci ar fi fost supuse crailor ungurești sau
celor leșești, cînd ar fi putut aceștia așa pune domni în
Moldova și în Țeara Muntenească, precum au pus craii le=
șești pre palatinii lor și craii ungurești pre voievozii Ar-
dealului, care punere cînd s-au întîmplat?
Preavestitul Enghel încă așa scrie la anul de-acum: „în
anul 1507, Radul (V sau cel Mare) a făcut o legătură cu
sasii din Ărdeal, ca, de cumva s-ar goni el prin cineva din
Valahia, să poată scăpa la dînșii, care legătură sună așa:
«Noi, Radul, din mila lui Dumnezeu voievodul Țerei
Muntenești ș.c., cunoaștem prin acestea că antecesorii noștri,
Smlei Coroni și fericiților crailor (Ungariei) pururea au fost
credincioși și credincioase șerbiri le-au făcut totdeauna,
pretutindenea, și că și țeara noastră este mădularea crăimei
Ungariei. Drept aceea vrem să urmăm lîrmele fericiților,
diwriim, antecesorilor noștri, mai ales urmelor răposatului
tatălui nostru, voievodului Vlad, mai de curînd răposatului
domnului muntenesc, ș.c., celui de fericită pomenire* Că
pacea și trevga de pururea, care o a orînduit și făcut cu
prea-nserinatul domnul Vladislav, din mila lui Dumnezeu
craiul Ungariei, Bohemiei ș.c., adecă cu domnul nostru cel
milostiv, gratioso^ cu prelații și baronii crăimei lui, dimpre-
ună cu boierii și nobilii Țerei aceștiia a noastre, ceii Munte-
nești, supt jurămîntul credincioșilor noștri, vrem să o ținem
cu înțelepții și luătorii de samă bărbați*, magistrul cetățe-
nilor, cu judecătorii și jurații, consulii și bătrinii cetăței
Sibiului și ai celor Șepte scaune săsești din Ardeal, așa, ca
lor și țerei să le fim credincioși în toate, fără de înșelăciune
și să trăim cu dînșii în pace. Iarăși, de ar vrea neștine,
precum sînt turcii sau alții, să năvălească în Ardeal, țeara
prea-nserinatului domnului crai, domnului nostru cehii
milostiv, sau în Țeara noastră această Muntenească, atunci
noi să fim detori a-i sta împrotivă și a-1 opri de la rău, cu
toată puterea noastră, cu puterea boierilor noștri și cu toată
țeara noastră dimpreună și cu ajutorul sibienilor și al Șepte
scaunelor săsești. Iară de s-ar întîmpla ca atîția să fie nemi-
cii, cit noi să nu le putem sta împrotivă, atunci noi să hm
detori, supt bună credința noastră cea creștinească, de cu
vreme a înștiința pe magistrii cetățenilor, pre judecătorii și
jurații, consulii Sibiului și pre înțelepții celor Șepte scaune
săsești, despre -meșteșugurile turcilor și ale altora, ca voi,
cit mai bine să gîndiți și să vă puteți apăra. Preste aceasta,
de s-ar întîmpla ca să se scoale vreun rival asupra noastră,
împrotivă paterei căruia nu am putea sta singuri, de ce
Dumnezeu să ne ferească, ci de-acolo am scăpa la țeara
prea-nserinatului domnului craiului nostru, în Sibiu sau în
Șepte scaune săsești, atunci toate cetățile, orașele și satele
voastre să fie deschise nouă, doamnei muierei noastre,
pruncilor și tuturor lucrurilor noastre, boierilor noștri și
muierilor și pruncilor lor, și să avem slobodă voie de a intra
cu toate lucrurile și averile noastre și cu toată familia noas-
tră, de a zăbăvi, rămînea și ieși unde ne va mai plăcea.
Iarăși, de s-ar scula niscai rivali asupra noastră, cu carii voi
n-ați putea birui și s-ar sili, pre noi și pre cei ce se țin de noi,
a ne vătăma în lucruri și în persoane, atunci voi, supt bună
‘Credința voastră cea creștinească, să fiți detori timpuriu a
215
ne înștiința^ Iarăși, că rivalii noștri în ținuturile voastre,
sălașuri sau locuri de poposit nu vor avea, ba, ce este mai
mult, nici o bucătură de pine. Iarăși, ca nici unuia dintre
protivnicii noștri să-i fie slobod a intra în țeara aceasta a
noastră, cu ajutorul luărei voastre de samă circmmspcc-
tionum, și a prăda, fără numai nouă să ne fie slobod, cu
ajutorul preamserinatului prințului domnului craiului
Ungariei, Bohemiei, ș.c. al domnului nostru celui milostiv
și al prelaților și baronilor lui, a intra și a prăda
(înțelege: de ne-am sîrguni din. țeara noastră). Iară la cîșți-
garea terci noastre îudărăpt, jupînii sasii să fie detori a ne
sta întru ajutor. Iarăși, ca nici un dușman al nostru să poată
înșela pre oamenii cei de lingă noi: iarăși, de va greși cineva
dintre oamenii noștri cuiva., vom face direptate si judecată.
Iară de s- ar întîmpla ca făcătorii de rău să fie oameni ca
aceia, pro cariî. să nu-i putem pedepsi, atunci să ne fiți întru
ajutor ca cu ajutorul vostru să f rin gem cerbicea acelora.
Iarăși, de ar vrea vreunii dintre șerbii noștri, presto voia
noastră, să treacă in țeara aceasta la rivalul acela, carele ar
fi atunci în țeara noastră aceasta, luările voastre de samă
trebuie să se'împrotivească acelora și să nud lase să treacă.
Iarăși, pînă cînd vom zăbăvi în ținuturile voastre, oamenilor
noștri nu vom îngădui să păgubească pre săraci, ci numai
atîta să poftească, cit s-a fost obicinuit a se lua mai de
demult, pe vremea antecesorilor noștri, domnilor7 celor
bătrîni, cînd au îmbiat în mișlocul ținuturilor voastre,
iară cînd va da Dumnezeu ca să putem lua înapoi țeara
noastră, cu ajutorul preamserinatului domnului craiului
nostru, cu al prelaților și baronilor crăimei Ungariei și cu
al vostru, atunci la înlurnarca noastră, toate cetățile, ora-
șele, tîrgurile și satele să fie deschise așa, ca noi, dimpreună
cu doamna muierea noastră, cu pruncii și toate bunurile, cu
boierii, muierile, pruncii și toată familia lor, a celor ce se
țin de noi, fără de arișle și orice opreală, să ne sloboziți, să
ne înturnăm slobozi și în pace la ale noastre și să faceți să
ne sloboadă și să fiți detori a ne petrece, cu buni străjari și
cu cinste pînă la țeara noastră. Iară ca toate, cile s-au scris
mai-nainte, săi fie adevărate, neclătite și așezate, făgăduim
supt bună credința noastră cea creștinească și jurăm pe
Dumnezeu cel viu, carele a făcut cerul și pămî’ntul, pe cea
fără de prihană maica lui, Vergura Maria, pe Sinta Cruce,
pe sînții și sîntele lui Dumnezeu și pe Sinta Evanghelie, că
acestea, toate cîte s-au scris mai-nainte, fără de sminteală
și înșelă-ciune le vom ținea nevătămate pînă ce vom trăi și
vom face ca supușii și oamenii noștri să le țină. întru a căriia
pomenire și tărie de pururea dăm acestea întărite cu spînzu*
rată si avthentică pecetea noastră. Dat în cetatea noastră,
Tirgovești, sîrnbătă, înaintea serbat orei muceniței și verga*
roi Vîrvarei, din anul D. 1507.»“
Și noi Ghirghiva, castelanul celăței Depoivârului, Barbul
banul cu frații săi, Pîrvul vornicul și Danciul vornicul,
Stroia, provisorul curței, Col ta vornicul, Badia vornicul,
Badia castelanul. Bogdan logofătul și secretarul, Pîrvu,
magistrul agazonilor, Ralotha thesaurarul, Ivan Calinațchit
Danciul spătarul, Badea culci arul, Alb thesaurarul, Drăghiț
Cristian și Ștefan pitarul, boierii mai sus-numitei Țerei
Muntenești, ș.c., pro lingă același Radu Vodă, domnul
nostru cel milostiv, făgăduim supt creștinească credința
noastră și jurăm pe Dumnezeu cel viu, carele a făcut cerul
și pămîntul și pe fericita Vergura Maria și pe Sinta Cruce
că mărimea sa va ținea toate cele mai sus zise magistrului
cetățenilor, juraților, consulilor și juraților și celoralalți,
carii lăcuiesc în numita cetate și în Șcpte scaune, fără de
sminteală și fără de înșelăciune și noi încă, incit este (țespre
partea noastră, așișderea le vom ținea pururea. întru a
căriia- tărime și mărturisire, pre lingă pecetea domnului
voievodului nostru, domnului nostru celui milostiv, la
cărțile mărimei sale am făcut să se achete pecețile noastre.
Dat în ziua și locul ca mai în sus. ș.c.u
După hrisovul acesta scrie directorul Edcr: "Hrisovul
acesta eu l-am scris din original și este scris pe pergamen
și întărit cu 13 peceti de ceară, acățatc. losif Carol Eder. -
217
Din hrisovul acesta lezne poți vedea că Radul al cin*
cilea, domnul Valahiei, n-a fost supus, ci numai aleat și
ea un client ungurilor și că el a fost feciorul lui Vladis-
lav V, cum s-a mai zis și la anul 1493.
Preavestitul Enghel mai adaugă acestea: „După diplo-
mat uri, Bogdan (III), în anul 1507, încă moștenea Cetatea
de Baltă, carea i s-a fost dăruit în anul 1492.“ Eu zic că nu
numai Cetatea de Baltă o moștenea, ci și Ciceul, cum s-a
arătat la anii trecuți și se va mai arăta și la cei viitori»
Anul 1509. Nevrind Sigismund I, craiul Poloniei, să
stea pre pacea, carea o făcuse frate-său, craiul Alexandru,
cu Bogdan III, domnul Moldovei, în anul 1506, pentru
căsătoria cu Elisaveta, sora crailor, Bogdan, precum scrie
Miron logofătul, și-a luat sie muiere moldoveană, din care
s-a născut Ștefan VI. Dară rușinea încă și-o a căutat în
anul acesta 1509, pentru că scrie Vapovie: „întru aceea
Bogdan, palatinul Moldovei, trecînd cu toate ostile sale
Nistru pre la Hotin, a îndrăznit a încungiura și bate Camene-
tul, cetatea cea din firea și așezarea sa, prea tare, pre care
o spală rîul Smotrichiului. Ci în zădar pierzînd timpul lingă
dinsa, de-aci și-a pornit ostile și cercînd și alte tărimi, ora-
șele, satele și’șurile din Podolia cea roditoare, care erau la
cîmp, fără de întărire și pază, le-a ars. De-aci a trecut în
Haliția, ce fusese mai-nainte scaunul țerei și este lingă Nistru
zidită. De care lucru spăimîntîndu-se străjarii cei din cetate
și nobilii, carii scăpase acolo, suflînd vîntul din protivă a
ars orașul cel de lingă cetate. Bogdan cu toată oastea sosind
acolo, a poruncit de au întins tunurile și bombardele asupra
cetăței, ci străjarii și nobilii dînd năvală din cetate asupra
românilor, pre mai mulți dintr-înșii i-au tăiat și luînd bată-
ria o au aruncat în șanțurile cetăței și înturnîndu-se vitezește
au apucat cetatea. Bogdan pierzîndu-și nădejdea de a putea
lua cetatea, pentru vitejia celor dinlăuntru, a pornit către
Leopoiu și stricînd și arzînd toate, a sosit la Leopoiu, carea
218
cetate e întărită cu două ziduri, cu șanțuri și cu multe baște,
și încungiurînd cetatea, tunurile le-a întins pe dealul cel
de lingă dinsa, ca de-acolo să o bată. Iară românii au început
a bate cetatea de cătră șes, ci nu fără de multă pierdere?
căci ieșeau străjarii și proștii cu coasele și în șanțuri se băteau
cu românii. Trei zile s-au bătut aci, la ziduri, pînă cînd s-a
nimerit tunul cel mai mare al lui Bogdan, de o gloanță din
cetate împușcată și s-a rupt, și magistrul tunurilor, care
sta aproape, încă s-a omorît tot de aceeași gloanță. Pentru
întîmplarea aceea pierzîndu-și inima Bogdan, nici avînd
nădejde de a lua cetatea, a patra zi în pripă a pornit tabăra
și lăsînd cetatea, s-a tras înapoi. Înturnîndu-se orașul Roha=
tinului l-a bătut și l-a jăfuit dimpreună cu beserica, ce era
într-însul, încărcată cu odoare de aur și de argint; și clopo-
tele le-a dus. Pre Rafail Halit,chi, domnul locului, cu fratele
lui și cu toți lăcuitorii, i-a dus cu sine în Moldova, fiindcă
auzind că vine craiul cu toată puterea crăimei sale și cu
prea mari oști, se grăbea a se înturna. Pentru că după ce a
înțeles craiul Sigismund, că Bogdan cu moldovenii bate
Camenețul, Halitia și Leopoiul, pornind în 4 avgust din
Cracovia, cu groaznică gătire mergea mînios și turbat asupra
românului celui necredincios. Neaflînd la Leopoiu pre nemici?
și-a pus oastea în rînd, carea se suia la 60 000 de călăreți, a
pus povățuitor preste dînsa pre Nicolae Camenețchi, pala-
tinul Cracoviei, ostașul cel lăudat, și i-a poruncit ca să intre
în Moldova și să o prade. însuși craiul a rămas bolnav de
friguri în Leopoiu, părîndu-i rău că nu poale fi față în oștirea
aceasta... Nicolae Camențchi... după ce a trecut Nistrul,
prin Pocuția a mers în orașele Colomia și Sniatin și de-aci
la Cernăuți, hotarul Moldovei de lingă Prut, unde lăsînd
carele și bagagia, ca să nu le fie spre împiedecare, și numai
mîncare pe vreo cîteva zile luînd cu sine, a intrat în Moldova?
pre carea prea cumplit o a jăfuit și ars...1 Călăreții cei mai
1 Campania din anul 1509 a fost considerată de cronicarii poloni
ca o mare victorie polonă. Istoricii noștri au acceptat-o ca atare. Citind
atent relatarea lui Wapowski, cronicarul polon contemporan evenL
219
ușori au prădat pînă la Crâlov și Cotnari../Cernăuțul, .Sțe-
penicul* Dorohunul, Botușenii, Tirasovuța, Stepanovuța,
Hotinu] și alte orașe și sate cu curțile palatinului -au ars...
Pînă la Suceava, mitropolia țerei, a agiuns frica războiului
aceluia. Bogdan tare se năcăjea văzînd stricarea terei sale,
dară nu îndrăznea a ieși la larg, fără numai din păduri scăr~
mana pre poloni. Se în turna acuma oastea crăiască încărcată
de pradă, după ce a jăfuit Moldova în douăzeci de zile, în
carea vreme craiul nu luase veste despre oastea sa și sosind”
la Nistru, a trecui întîi boierimea din Polonia cea Mare,
apoi din cea Mică: ostașii cei plătiți, și cei crăiești, pre carii
îi povățuia Tvurovuchi, bărbatul cel viteaz, rămăsese îndă-
rapt și acuma se gata să treacă și el, cînd în pripă au năvălit
moldovenii cu turcii și cu tătârii carii încă erau vreo cîtevă.
mii, din pădurile cele de aproape, presto polonii cei ce nu
trecuse, și s-au bătut foarte cumplit de îmbe părțile, pînă
ce au răzbit calafrâctii leșești și moldovenii cu turcii și .cu
tătarii au prins fuga. în fugă multi s-au tăiat și s-au prins
dintre căpeteniile moldovenilor treizeci, dintre cei mai de
gios vreo ci leva sute, dintre carii a tăiat Nicolae Camenețchî
cincizeci, ca să răsplătească uciderea celor cincizeci de poloni,
pre carii ha fost prins Ștefan (V), palatinul Moldovei, Ia
Trebovulia și i-a tăiat la altă cetate, ce se cheamă Podhaite...
Prinsu-s-au dintre cei mai de frunte moldoveni, Matiaș
logofătul, Cirșa Pitarul, Petrica și Dobrostcf, carii s-au dus
cu ceialalți robi și cu jafurile de la protivnici la Sigismund .
craiul, în Leopoiu. Unde din porunca craiului, sm dat mul-
uentelor, se poate desprinde următoarea concluzie: polonii, care voiau
să organizeze o campanie de mari proporții pentru a supune Moldova,
își lasă tunurile și bagajele la Nistru și trimit, cavaleria să prade. De
la început se renunță la supunerea Moldovei si se caută să se evite
întîlnirea cu oastea moldovenească. Din această pricină Bogdan, care-
se pregătise să întâmpine toate forțele regatului într-o luptă de^mari .
proporții, nu poale să trimită decît o parte din călăreții lui în urmărirea
polonilor, care se retrăgeau în grabă. Din felul cum s au desfășurat
evenimentele nu se poate vorbi de o victorie a polonilor, ci de teama
acestora de a înfrunta oastea Moldovei.
220
țemită lui Dumnezeu pentru biruință. Întîmplatu-s-a biruin-
ța aceasta, în zioa S. Franțisc (în 4 octomvrie). Pentru
aceea ziua aceasta, de-atunci pînă astăzi, se și serbează de
poloni, zicînd că S. Franțisc încă le-a ajutat. Vladislav,
craiul Ungariei și al Bohemiei, supt tot războiul acesta, n-a
încetat a lucra prin solii săi, Oșvâld Carlachie și Bornemisa,
ca să împace pre Sigismund cu Bogdan/4 Precum i-au și
împăcat, cum se va arăta la anul viitor 1510. Precum scrie
Vapovie, așa scrie și Miron logofătul cu Sarnichie.
Ci greșesc foarte tare, Foresti zicînd: „Voievodul Vala^
hiei, umilit de armele lui Sigismund, s-a înturnat de i-a plătit
tributul ca un supus, de la carele se trăgea44 și Hofman scriind:
„Și iarăși Sigismund? craiul Poloniei, învingînd pe români și
prinzînd senatul lor, pe Bogdan Vodă l-a silit de i-a jurat,
în anul 1506 44 pentru că acestea nu sînt adevărate, cum s-a
arătat din avtorii mai sus aduși și vei vedea din hrisovul
craiului Sigismund I, ce-i voi aduce la anul viitor. Dară
Hofman a supt zisele sale din Cromer, carele, cînd a vorbit
așa, a fost orator nu istoric. De-unde a luat Foresti ale sale,
nu știu.
Despre lucrurile, ce se țin de Valahia, așa scrie preaves*
titul Enghel, cum mi se pare, la anul de acum: „Istoricul
sârbesc Brancovici "pomenește că Mihnea cel Cumplit, pre
mitropolitul Maxim încă nu ha putut suferi și numai ca să-l
poată depărta de la sine, i-a aruncat că fiind el din neamul
despoților sîrbești, doară turcii n-ar lua în nume bun rămasul
lui în Valahia. Vrînd așadară Maxim să se depărteze, i s-a
dat prilej ca acesta: Mihnea s-a sfătuit cu boierii săi, ca,
după pilda Radului, antecesorului său, să facă strînsă legă-
tură cu ungurii și pentru scopul acesta, din Argiș, scaunul
său, a.trimis pre Maxim cu cărți, la unguri. Maxim a primit
solia, a plinit ce i s-a fost încredințat și a dobîndit răspuns
îh scris de la unguri, care răspuns l-a trimis pe poștă în
Valahia, iară el a rămas în Sirmiu/
221
Anul 1510. Hrisovul despre pacea ce s-a făcut intre
Sigismund I, craiul Poloniei, și între Bogdan III, domnul
Moldovei, iată, așa sună la Doghiel:
„în numele Domnului, amin.
Noi, Sigismund, din mila lui Dumnezeu craiul Poloniei,
marele duxul Litvaniei ș.c., facem înștiințare, prin rîndul
acestora, tuturor și fieștecăruia, carii vor ceti sau auzi căr-
țile acestea, căci măcar că în vremile mai de demult, între
preanserinații craii Poloniei și între domnii Țerei Moldovei a
fost pace și liniște întreagă, neclătită si de pururea, tătuși,
fiindcă dăunăzi s-a urzit greu și primejdios război între noi,
despre o parte și între prietenul nostru, măritul domnul
voievodul loan Bogdan, domnul Țerei Moldovei, despre altă
parte, și se vedea că războiul acela din zi în zi va crește și se
va lăți cu mare pagubă a creștinătăței, prea-nserinatul
prințul domnul Vladislav, din aceeași milă craiul Ungariei
și al Bohemiei ș.c., prea iubit fratele nostru, știind, și cuge-
tînd în inima sa, că mari și nenumărate rele s-ar putea
face între creștini, de s-ar întinde un război groaznic și greu
ca acesta și mai încolo și cit prilej cu îndrăzni re s-ar da
.necredincioșilor, mai vîrtos turcilor, să năvălească și să
cuprindă domniile creștinești, cunoscînd că vecinii nu se
nărăvesc între sine, ci se bat, din sfatul tuturor consiliarilor
țerei și Sîntei Coroni Ungariei, din deregătoria craiului
catolic și dragostea legei creștinești, dorind ca prinții crești-
nești, împăcați între sine, cu o rîvnă și o inimă să întoarcă
armele și puterile sale asupra paginilor, spre stricarea și
stingerea acestora, a trimis solii și consiliarii săi să stingă și
continească războiul acesta, pre măriții Oșvald de Colovrat,
comitul Comaromului și castelanul cetăților Tata și Comâ-
rom și pre Vârnava Belai, banul Severinului, cu puterea
întreagă și deplin, carii, cu grija și sîrguința sa, au făcut de
armele de îmbe părțile s-au pus gios și ostile cu toți oamenii
din tabere, zs-au tras înapoi.
Noi, după aceea am trimis în. ‘Cameneț pre consiliarii
noștri coi adevărat și eu cinste nouă iubiți, pre măritul,
222
cinstitul, viteazul și cucernicul Stanislâv de Hodeț, mare-
șalul crăimei noastre și căpitanul Lsopoiului și al Camene-
țului, pre loan de Lasco, ajutătorul de pururea al besericei
din Gnesna și cancelarul (logofătul), crăimei noastre, pre
Gheorghe Țupschi, castelanul și căpitanul Belzului și pre
Petru Tomițchi, doctorul legilor patriarcești, arhidiaconul
Cracoviei și secretarul nostru, cu destulă putere și poruncă
dimpreună cu numiții solii preanserinatului domnului Via-
dislav, craiului Ungariei, Bohemiei, ș.c., fratelui nostru
celui prea iubit. Carii îndelung și mult sfătuindu-se cu consi-
li arii și boierii domnului voievodului Bogdan, domnului
Țerei Moldovei de la carele erau trimiși cu plină și destulă
putere, adecă cu domnii loann Teutul logofătul. Theodor
căpitanul, Isaac căpitanul și lovânc păharnicul, prin mijlo-
cirea numiților consiliarilor maiestatei frățești a Ungariei și
în fața lor au făcut și întărit pace și împăciuire de pururea
între noi și între numitul măritul domnul voievodul Bogdane
Noi încă așișderea, nenărăvirile și împrotivirile, cele dintre
noi și țerile noastre și dintre numitul măritul domnul voie-
vodul Bogdan și Țeara lui cea Moldovenească, le-am întoc-
onit și stins, ba le întocmim și stingem prin rîndul acestora?
întru pace și liniște de pururea, supt modrurile și încheie-
turile mai gios scrise.
întîi, din odoarele besericei din Rohatin, cîte se vor
afla întru adevăr sau fie de aur sau de argint, sau fie veșmîm
turi și alte podoabe besericești, măritul voievodul Bogdan,
toate trebuie să le întoarcă, fără de celșâg și înșelăciune.
Aceeași să se facă și cu lucrurile altor beserici, ca, cîte se
vor afla, toate să se întoarcă înapoi, de îmbe părțile. Așiș-
derea și cu clopotele, ca, cîte se vor găsi, toate să se dea
îndărăpt de amîndouă părțile.
Încît este despre două cărți, care s-au dat supt pece-
țiile cele mari de prenserinatul răposatul prințul domnul
Alexandru, craiul Poloniei, preaiubit fratele nostru, și de
consilierii maiestatei sale, măritului domnului voievodului
Bogdan, despre sora noastră, prealuminata crăița Elisaveta,
223
același domnul voievodul Bogdan trebuie să trimită cărțile
acelea în mînile preanserinatului prințului domnului Vladis-
lav, craiului Ungariei, Bohemiei, ș.c., preaiubitului fratelui
nostru, prin solii săi, și de-aci înainte pururea să nu-și mai
aducă aminte de căsătoria aceea, precum a făgăduit solilor
preanserinatului fratelui nostru, lui Oșvald Harlațichi și
lui Varnava Belai, banului de Sevcrin, că va face.
Iară cheltuielele, care le-am făcut pentru ostile în Mol-
dova trimise, boierii măritului domnului voievodului Bog-
dan, n-au vrut să ni le întoarcă, ci tot lucrul bau minat
înaintea preanserinatului prințului domnului craiului Vladh
slav și înaintea domnilor consiliarilor crăimei Ungariei,
Lucrul acela și noi îl lăsăm pe judecata numitului preanseri-
natului domnului Viadislav si pe judecata domnilor consi-
liarilor crăimei ungurești. Iarăși, despre oarecare Petru, care se
numește pre sine fecior de vodă si despre toți moldovenii,
carii au fugit din Țcara Moldovei în crăimea Poloniei, oare
trebuie să se țină la noi și în țerile noastre, sau nu, aceea și
noi o am lăsat pe judecata preanserinatului domnului cra-
iului Vladislav și a domnilor consiliarilor crăimei ungurești..
Iarăși, robii carii s-au prins in bătăi, în străji și in orice
locuri, fie aceia nobili, coloni sau oameni sirimani, de îmbe
părțile trebuie să se sloboadă. Iarăși, nobilii, colonii, oamenii
sirimani și cetățenii de măcar ce neam și limbă sint, carii
s-au dus și luat din Rohatin, aceia toți trebuie să se sloboadă
prin, măritul domnul Bogdan, voievodul moldovenesc, cu
toate bunurile lor, care le vor avea cu sine. Iarăși, toți
oamenii, carii s-au dus din Polonia și din partea Pocuției,
trebuie să se sloboadă prin numitul domnul voievodul Bog-
dan, de la cel mai mare pînă la cel mai mic, cu toate cîte
vor avea lingă sine. Iarăși, și noi Sigismund, craiul Poloniei,
ș.c. trebuie să slobozim toți oamenii, carii s-au luat din
Țeara Moldovei, măcar de ce neam și limbă sint, de Ia cel
mai mare pînă la cel mai mic, cu toate cîte vor avea pre
lingă sine, și din Polonia și dm marele ducatul Litvanieb
Iarăși, pagubele care s-au făcut de îmbe părțile prin foc și
224
prăzi, oricît au fost de grele și mari de îmbe părțile, s-a
judecat ca nici o parte să le arunce părței ccealalte.
Iarăși, despre partea aceea a Pocuției, despre carea este
sfada intre noi și între măritul domnul Bogdan voievodul,
așa precum s-a făcut legătura mai dinainte, am lăsat să
judece preanserinatul prințul domnul Vladislav, craiul
Ungariei și al Bohemiei, și domnii consilierii crăimei ungu-
rești, așa, ca orice zi va pune maiestatea lui, pre ziua.aceea
va trimite consilierii săi, pre carii și citi se va milostivi a i
trimite. Noi încă pre aceeași zi și vreme vom trimite patru
consiliari ai noștri și așișderea va trebui măritul domnul
Bogdan. Vodă să trimită patru consiliari ai săi pe ziua și
vremea aceea. Iară consiliarii aceia ai crăimei ungurești vor
judeca și îndrepta numita părticea de țeara, așa cum a
fost pe vremile cele bătrînc ale preanserinatilor prinților
crailor Poloniei și ale voievozilor și domnilor Țerei Moldovei,
celor de demult. Și, de nu va merge vreo parte, să fie de
față pre tcrminul și ziua pusa, partea aceea să-și piardă
cădința și cauza sa, de nu i se va inlîmpla oarecare ia dintre
părți, de ce Dumnezeu să ferească, tocma aluneca vreo
strîmbătate și împiedecare mare, grea, și de a se băga ia
samă sau protivnică. sau rea mtimplare.
Iarăși, pagubele care s-au făcut în oamenii, și dobitoacele
din țerile noastre și din Țeara Moldovei, prin supușii și
oamenii noștri cei plătiți și de odată prin șerbii și supușii
măritului domnului Bogdan, voievodului Moldovei, după
timpul, în carele s-a făcut încetarea de la. arme intre noi și
între domnul Bogdan Vodă, prin mijlocirea solilor maies-
tatei frățești din Ungaria, toate trebuie să se întoarcă și să
se plătească, cîte se vor arăta cu direptul și destui și oame-
nii cei rei, carii au făcut pagubele, de îmbe părțile trebuie
să se pedepsească.
Iarăși, de va înțelege măritul domnul Bogdan Vodă
despre turci sau alți protivnici, că ar vrea se jăfuiască țerile
noastre, despre aceea va. trebui se ne înștiințeze pre noi
și pre căpitanii cetăților noastre celor din margini și nu va
15 - Cronica românjlor. voi n
da nici sfat, nici ajutor turcilor și altor nemici ai noștri și ai
crăimei noastre, apriat sau pre ascuns, ci, după putința sa,
le va fi lor nemic, luind afară maiestatea crăiască și Sîntă
Coroana Ungariei. Așișderea, și noi, Sigismund craiul, de
vom pricepe că va se vină vreo răutate asupra măritului
domnului Bogdan Vodă și asupra Țerei lui ceii Moldovenești,
de la oricarii nemici ai lui, despre aceea îl vom înștiința,
nici vom da sfat și ajutor protivnicilor lui și protivnicilor
Țerei lui ceii Moldovenești, apriat sau pre ascuns, ci după
putința noastră, le vom fi lor nemici, luind afară maiestatea
crăiască și Sîntă Coroana Ungariei.
Iarăși, pre nici un protivnic al nostru, măcar cine s-ar numi
pre sine domn crăimei Poloniei sau marelui ducatului Litva-
niei sau altor teri ale noastre și ar veni la măritul domnul
Bogdan Vodă sau la niscari supuși ai lui, îl va primi numitul
măritul domnul Bogdan Vodă sau următorii lui, nici îi vor
da loc și hrană aceluia, nici la sine, nici la oarecarele .dintre
supușii lor, ci pre un om ca acela, oriunde s-ar auzi și găsi
în țeara lui sau la oricare dintre supușii lui, trebuie să-l
lepede și scoată din țeara sa, ca nici leac de vreme să rămînă
în țeara lui. Așișderea și noi, Sigismund craiul, și următorii
noștri, pre nici un protivnic al măritului domnului Bogdan
Vodă, măcar cine s-ar numi pre sine domn Țerei Moldovei
și ar veni la noi sau Ia crăimea noastră a Poloniei sau la
marele ducatul- Litvaniei *și la celelalte teri ale noastre sau
la vreunul dintre supușii noștri, îl vom primi de-aci înainte,
nici loc și hrană îi vom da în țerile noastre sau la vreunul
dintre supușii noștri, ci pre unul ca acela, oriunde s-ar auzi
sau găsi în țerile noastre sau la măcar cine dintre supușii
noștri, trebuie să-1 lepădăm și scoatem din țerile noastre,
așa, cit nici o țirâ de timp să rămînă în ținuturile noastre.
Iarăși, de s-ar întîmpla ca să fugă vreun nobil sau vreun
șerb al nostru la măritul domnul Bogdan Vodă sau în țeara
lui sau la oarecare supus al lui, de-aci înainte unul ca
acela trebuie să-și ceară iertare și grație de la noi, prin sine,
sau prin rugămintea numitului domnului Bogdan Vodă;
22$
și de-și va căpăta iertare și grație de la noi, îi va fi slobod și
secur’a se înturna la no\ iară de nu-și va căpăta iertare și
grație, atunci măritul domnul Bogdan Vodă, pre acela
nu-1 va ținea, nici la sine, nici în țeara sa, nici pre ascuns,
nici apriat. Iarăși, de s-ar întîmpla să fugă vreun nobil sau
vreun șerb al măritului domnului Bogdan Vodă la noi sau
în crăimea noastră a Poloniei sau în marele ducatul Litva-
niei sau la oricine dintre supușii noștri, de-aci înainte, unul
ca acela trebuie să-și cerce iertare și grație, de Ia domnul
său, Bogdan Vodă, prin sine sau prin mijlocirea noastră și,
de-și va căpăta iertare și grație de la numitul domnul Bogdan
Vodă, îi va fi slobod și secur a se înturna la numitul domnul
său. Iară de nu i se va ierta sminteala, noi nu trebuie să-1
ținem pre acela nici la noi, nici în țerile noastre, nici îi vom
Îngădui să ramină, nici pre ascuns, nici apriat.
Iarăși, de s-ar întîmpla. din oarece pronie dumnezeiasca,
de ce Dumnezeu să ferească, ca măritul domnul Bogdan
Vodă, de oarecare dușman, căruia nu i-ax’ putea sta împro-
tivă, să se scoată din țeara sa la crăimea Poloniei sau la
marele ducatul Litvaniei sau în oarecare teri, cetăți și orașe
ale noastre, țerile noastre vor fi deschise lui, mîno-sâ, muierei
sale, pruncilor săi, surorilor sale, boierilor săi cu muierile
lor, supușilor, săi, șerbilor săi și cu toți cei ce se țin de
dînsul, va putea veni la noi «sau în crăimea noastră a Polo-
niei sau în marele ducatul Litvaniei sau în cetățile și orașele
noastre și va putea zăbăvi, oriunde va vrea în crăimea noas-
tră a Poloniei sau în marele ducatul Litvaniei, Și noi atunci
trebuie să iubim și să ținem în grație și în cinste pre nu-
mitul Bogdan Vodă, pre mnmă-sa, pre muierea sa, pe pruncii
săi, pre surorile sale, pre boierii săi cu muierile lor, pre șerbii și
supușii săi și-i va fi lui secur, slobod și deschis, din crăimea
noastră a Poloniei sau din marele ducatul Litvaniei, a-și
cîștiga iarăși patria sa, Țeara Moldovei, într-o îptîmplare
ca aceea noi încă trebuie să-l ajutăm pre el, cu toată putința
și puterea noastră/ ca să-și poată cîștiga înapoi patria sa,
Țeara Moldovei. Și, cînd îi va ajuta domnul Dumnezeu ca
227
15* f
să-și cîștige îndărăpt moștenirea sa, Țeara Moldovei, îi va
fi lui slobod, secur și deschis, fără de vreo pagubă, a ieși
din țerile noastre cu mumă-sa, cu muierea sa, cu pruncii
săi, cu surorile sale, cu boierii săi și cu muierile și pruncii
•lor cu toți șerbii săi, cu toată bogăția și cu toate lucru-
rile sale, care le va avea; și iarăși a se înturna în patria
sa, Țeara Moldovei.
Iarăși, neguțătorilor din țerile noastre și din marele duca-
tul Litvaniei, trebuie să Ic fio slobod și deschis a merge în
‘Țeara Moldovei și a cumpăra și vinde, așișderea în Țeara
Turcească si în Țeara Besarabilor sau Valahia, plătind
Lărmințiile, după legile si vămile cele bătrine, fără paguba
hărmințașilor și a vameșilor. Așișderea și neguțătorilor din
Moldova trebuie să le fie slobod și deschis a merge și a negu-
țători în țerile crăimei noastre și ale marelui ducatului
Litvaniei, plătind cele adevărate hărminții, după’obiceiul
și vămile cele bătrine, fără paguba hărmințașilor și-a vame-
șilor.
Iarăși, trebuie să se facă direptate pentru strîmbătăți și
dciorii de îmbe părțile. Iarăși, oamenii cei răi trebuie să se
pedepsească de îmbe părțile și nici o parte trebuie se
părtinească spre paguba și strîrnbătatea altuia. Iarăși, de
vor avea vreo strîmbătate supușii noștri de la țeara și supușii
măritului domnului Bogdan Vodă, aceștia trebuie să ceară
direptate de la căpitanii din Hotin, Cernăuți și Soroca și
căpitanii aceia vor avea putere deplin de a face direptate
fieștecăruia dintre supușii noștri. Așișderea, de vor păți
vreo strîmbătate supușii măritului domnului Bogdan Vodă
de la supușii noștri din țerile Galiției și a Podoliei, aceștia
trebuie să ’ceară direptate de la căpitanii din Cameneț și
Haliția; carii vor avea putere deplin de a face direptate
tuturor supușilor numitului domnului Bogdan Vodă despre
toți oamenii carii lăcuiesc în Galiția și Podolia. Iarăși, de se
va întîmpla ca să fie sfadă și price între căpitanii noștri și
: între căpitanii măritului domnului Bogdan Vodă, atunci și
noi și numitul domnul Bogdan Vodă trebuie să trimitem
22$
pre eonsiliarii noștri, ca să împace sfezile și pricite acelea
și să facă direptate amînduror părților.
Iarăși, preanserinatul prințul domnul Vladislav, dm
mila lui’ Dumnezeu craiul Ungariei și al Bohemiei ș.c., prea-
iubitul fratele nostru, toate încheieturile mai sus zise și
pacea aceasta de pururea, așa o va scrie în cărțile sale, cure
ni le va da nouă amînduror, ,ca toate, cîte s-au închis si
scris mai sus, să se țină și să se plinească de imbe părțile
și pacea cea de pururea, nevătămată și în veci să se țină de
imbe părțile.
Care toate și fieștecare, cum s-a scris mai nainte, noi,
cel mai sus zis, Sigismund, craiul Poloniei, am jurat șrjurăm,
am făgăduit și făgăduim pentru noi și pentru următorii
noștri, că le vom. plini și ținea tare și vîrtos neclătite, întregi
și nevătămate, fără de vreo înșelăciune. Așișderea am jurat
că cu măritul domnul Bogdan, voievodul Moldovei, cu
următorii lui și cu Țeara Moldovei, vom ținea pace de pururea
tare și vîrtos, neclătit, întreg și nevătămat, fără de vreo
înșelăciune și celsag, supt jur amin tul nostru și credința
noastră cea creștinească și supt jurămîntul și credința tutu-
ror arhiepiscopilor, episcopilor și prelaților sufletești și
consiliarilor noștri, așișderea și a consilierilor celor mai mari
și celor mai mici. Intru a cărora tuturor ^și a fieștecăreia
mai mare tărime și mărturie, am poruncit de s-a acățat de
acestea, pecețile, a noastră cea mai mare, și ale consiliarilor
noștri. Dat în. Gamenet. în 23 ianuarie din anul Domnului
•1510/'
Din diplomatul acesta chiar se dovedesc greșelele de
Hofman și Foresti făcute, care s-au adus la anul mai de
curînd trecut. Dară Petru pribeagul, despre care se face
vorba la începutul hrisovului acestuia, oare n-a fost Petru
VI Rareș, carele a domnit după aceea în Moldova, la anul
1527, precum mi se vede mie?
...Destul de chiar scrie Filștih, dară și mai chiar se cu-
prinde toată tragedia aceasta’ în-hrisovul comitului Petru
de Bozin, carele se află la Eder și sună așa: „Noi. corni tul
w
Petru, comitul de Sîntul Gheorghe și Bozin, judecătorul
curiei preanserinatului prințului domnului Vladișlav, din
mila lui Dumnezeu craiului Ungariei, Bohemiei, ș.c., voie-
vodul Ardealului și comitul secuilor, ș.c., facem înștiințare
că fiind noi cu unii nobili din Ardeal, vineri, după ziua Sîn-
tului papei Grigore, in Sibiu, a venit înaintea noastră loan
Agota de Sibiu, pentru înțelepții și luătorii de samă, magis-
trul cetățenilor, judecătorii și jurații, cetățeni și consuli și
toată comunitatea Sibiului, cu cărți de procătorie și în chip
de tudumană ne-a cuvîntat așa: «Că măcar că răposatul
măritul Mihnea, voievodul muntenesc, după ce a fugit în
Ardeal si s-a așezat în Sibiu, după legăturile și încredințarea
domnului craiului nostru și încredințarea și împrumutata
făgăduință a domnilor prelaților și baronilor, ar fi trebuit
să se țină în pace și de alții încă să se apere, tătuși, răposatul
zdravănul Dimitrie laxit, din sfatul și înțelegerea cu răpo-
sații, zdravenii Danciul, fiul răposatului Țăpăluș, și cu
Albescul, boierul muntenesc, nebăgînd în samă încredința-
rea și împrumutata făgăduință a maiestatei crăiești și a
celoraialți prelați și baroni și a noastră, ba și a sa, care ni
o făcuse nouă despre aceea, împrotiva slobozeniei și a împru-
mutatei făgăduințe a cetăței Sibiului, cînd se înturna numi-
tul Mihnea Vodă, în ziua fericitului papei Grigore, din paro-
hia cetăței cătră sălașul său, atunci numitul Dimitrie laxit,
luînd cu sine pre unii prieteni și sortași ai săi, întrarmați și
cu puterea năvălind asupra lui Mihnea Vodă, pre acesta, cu
viclenșug, cu înșelăciune și cu cugetată răutate, pe vreo
cîteva locuri, rănindu-1, cu moartea amară i-a stins viața,
tocma cu puterea; ci înțelegînd după aceea cetățenii că
nelegiuire ca aceea s-a pătrat. în mijlocul lor și aprinzîndu-se
de mînie și deodată făcîndu-li-se milă de Mihnea Vodă, după
obiceiul lor, fără de vreun rînd, năvălind pre lăcașurile numi-
ților Dimitrie laxit și Danciul Țăpăluș, pre ei dimpreună
cu vreo cîțiva prieteni ai lor, așișderea cu amară moarte i-au
omorît. ». Drept aceea mAnitul loan Agota, după ce a tudu-
mănit în persoana sa și în persoanele numiților magistrului
23Q .
cetățenilor, ale judecătorilor și juraților și și ale toate cetăței
Sibiului, a poftit ca noi, după cursul legilor, să cercăm, oare
pe lege s-a făcut aceea de sibieni, au nu? Iară pentru că s-a
aflat din esperiențiă și din mărturisirea noastră, care cu
jurămînt o au întărit 21 de cetățeni înaintea noastră, că
numitul Mihnea Vodă, din cugetată răutate s-a omorît
prin numitul Dimitrie laxit, din sfatul numiților Danciului
Țăpăluș și al Albescului, improtiva încredințărei domnului
craiului nostru și a celoralalți prelați și baroni ai crăimei
ungurești și improtiva făgăduinței noastre, ba și improtiva
făgăduinței lui Dimitrie laxit, carea o a fost făcut nouă și
improtiva cădințelor și slobozeniilor și încredințărei cetăței
Sibiului, ș.c..,.. Din sfatul cel răscopt al nobililor carii au
fost cu noi, am judecat că Dimitrie laxit, Danciul Țăpăluș,
Albescul și ceialalți soți ai lor... pe lege și cu cale s-au omo-
rit... Dat în locul și terminul mai sus însemnat. în anul
Domnului 1510, (L.S.) cetită și îndreptată/4
în sfîrșitul hrisovului acestuia scrie Eder: „Hrisovul
acesta cam încîlcit și nențeles, din originalul său, însumi eu
l-am scris și mărturisesc că este asemenea originalului/ Și
bine zice Eder că este încîlcit, dară nu e de a te mira că așa
era înțelepciunea oamenilor de-atunci; tătuși, tragedia lui
Mihnea sau Mihail 111, domnului Valahiei, mai bipe se
spune într-însul decît cum se scrie de alții. Adecă învățăm
din hrisovul acesta, că Dimitrie laxit sîrbul, de Danciul,
despre carele am vorbit la anul 1508, și de Albescul a fost
îndemnat să omoare pre Mihnea Vodă. Așadară, nu pentru
aceea l-a omorit laxit, pentru că a rușinat pre soru-sa, cum
scrie Șeseu, ci pentru aceea, că vrea să fie domn Valahiei
Danciul, feciorul lui Vladislav V sau Țăpăluș, cum s-a zis
la anul 1508.
Anul 1511 ...De atîtea nevoi, cîte îi venea pre cap, îngro-
zindu-se Bogdan III, în anul de-acum 1511, precum se va
arăta la anul viitor, a plinit porunca cea mai de pre urmă a
231
tătîne-său, Ștefan V, căci scrie Miron logofătul despre dînsul:
„Pe învățătura lui Ștefan Vodă, tătîne-său, trimis-a laîmpă-
•rația turcilor, pe Teului, logofătul cel mare și pedeslrime de
darabanii, de a dus zece mii de pungi de bani și s-a închinat
cu toată țeara la sultan Murat, împăratul turcesc. Iară împă-
răția de bucurie mare cu dragoste a primit banii și i-a dăruit
loți Tcutului logofătului, carele i-a adus în țeară și a zidit
f-re acei bani beserică, în sat în Bălălești, la ținutul Sucevei,
unie stă și pînă astăzi/’
*Dimitrie Cantemir scrie: „Cînd a rămas Solim an II in ve-
ci ni, să-și odihnească oastea, după luarea cetăței (Budei), în
vreo cîteva zile, a venit la el Teutuc logofătul, ca un sol al
prințului Bogdan din Moldova, în tabăra turcească1. Dobîn-
dind Teutuc audiențiă, și-a plinit derogatoria, adecă a spus,
cu numele prințului și al lăcuiturilor din Moldova, sultanului
că amîndouă Moldovile (și cea de Sus și cea de Gios) se închină
împărăției, numai să nu li se împiedece credința și legile. N-a
putut fi mai plăcută veste lui Soliman, decît aceasta..» Drept
aceea a primit bucuros condițiile și întărindu-le cu iscălitura
minei sale a dat diplomatul cel despre ele solului, ca să-l
ducă domnului său, în Suceava. După aceea tot întm acest
an. cînd se inturna Soliman cu oastea către casă, l-a întîmpi-
Mt însuși Bogdan, nu departe de Sofia, cetatea Serbiei, vreo
cttiva boieri avind cu sine și a dăruit sultanului 4 000
de galbeni, 40 de cai moldovenești și 24 de șoimi, cu făgăduin-
ță că atîtca daruri în fieștecare an, de aci înainte va trimite
la Țarigrad, pentru ca să-și arate supunerea. Atunci împăratul
a chemat înaintea sa pre Bogdan Vodă și toate făgăduințele,
cîtc făcuse mai nainte solului, le-a înoit și cinstind pre Bogdan
Vodă cu o cucă grămădită cu pietrii scumpe, și cu im cal
împărătește înșelat și înfrînat, a poruncit de au mers patru
din străjarii săi la curtenirea lui Bogdan Vodă, carea pompă
pînă astăzi se face prinților Moldovei, de cîte ori merg aceștia
1 Soliman Magnificul își începe domnia în anul 1520. Buda a fost
hiată în anul 1527. Bogdan cel Orb moare în' anul 1517. Tăutu logofătul
floare în anul 15110
la strălucita Poarta turcească scrie Dimitrie Gantemir
Vodă, ci rău greșește că nu lasă să se fie înlîmplat supunerea
Moldovei la turci* supt Baiazet II, cum scrie Miron, căci
supunerea aceea a trebuit să se facă în anul acesta 1511,
și pentru moartea lui Teu tul sau Teutuc, carca s-a în-
tîmplat în anul acesta și pentru aruncarea lui Tomițchi,
carea o voi aduce la anul îndată următor; iară în anul
1511 împărățea preș te turci Baiazet IL nu Soliman II,
fiul lui Selim I și nepot al lui Baiazet II, precum arată
Treier și Anonimul despre Statul Timidei, Ba, ce e mai mult,
nici a trăit Bogdan III pînă la împărăția lui Soliman II, carele
a urmat tătînc-său, Selim I, în anul 1520, precum serie iarăși
Freier, ei a murit în anul 15'17, cum se va arăta acolo; tutuș^
Moldova el o a închinat întliași dată turcilor, după cum roărtu-
risesc toți istoricii, carii au scris despre aceasta, ține predaniă
moldovenilor, arată turcii, numind și astăzi Moldova pre limba
lor Cara-Bogdan, dară și mai chiar s-ar arăta din fermanul
ce ba fost dat împăratul turcesc moldovenilor, de nu bar fi
ars polonii în anul 1686, cum scrie Gantemir și se va arăta
la anul acela.
Cît a ținut de Moldova n-a plătit mai mult turcilor, fără
numai 4 000 de galveni, 40 de cai moldovenești și 24 de șoimi
pe an, se va arăta la anul 1538. Iară despre Teului sau Teutuc
logofătul, așa scrie același Gantemir: „El era dintre boierii cei
mai de frunte din Moldova, dintru a căruia sămînță sînt încă
în Moldova ca la cinci sute de căsi, măcar că cei mai mulți din-
tre dînsii atîta s-au depărtat de la vița și strălucirea lor cea bă-
trînă, cît acuma mai mult se aseamănă plugarilor decit boie-
rilor. Teutuc a știut grecește, latinește, leșește și alte limbi
de prin pregiur; a fost marc statistic și de o mare înțelepcfune.
Cînd s-a trimis sol la Poarta turcească și a dobîndit audiențiă
de la vezirul cel mare, a poruncit de i-au tras păpucii sau
călțunii în sala vezirului, iară vezirul ba întrebat: «Au nu
se teme că bor fura călțunii?» Răspuns-a Teutuc: «De unii
ca aceia, carii toate le poftesc, trebuie omul să se păzească. s
Zis-a iarăși veziriul «Că nu are de a se teme, pentru că turcii
sini acuma prieteni, nu dușmani.» Răspuns-a iarăși Teutuc,
zicînd: «Vrere-aș ca turcii așa de buni prieteni să fie pentru
capete, cum sint pentru picioare!» Teutuc a făcut o curte în
Țarigrad, carea pînă în ziua de-acum se numește Bogdan-
Serai sau Curtea moldovenească, în carea este beserica Slutu-
lui Nicolae/4
Anul 1514. Acesta este anul cel mai nefericit pentru,
românii, carii sînt supt Sîntă Coroana Ungariei, pentru ca
in anul acesta au căzut supt jugul, supt carele și astăzi gem
mișeii. Pricina nenorocire! a fost, precum scrie Calvisie, ca:
„în anul 1514 solul papei Leon X a vestit în Ungaria indub
genții sau iertare de păcate acelora, carii se vor oști improtiva
turcilor. Prin vestirea aceasta mulți s-au adunat laolaltă,
carii neavînd cele de lipsă spre hrana vieței, și-au ales sie.
povățuitor pre Gheorghe Secuiul sau Secheli și au jefuit
toată Ungaria, împrotivindu-se tuturor. în patru luni au
omorî t la șaptezeci de mii de- oameni, între carii au pierit
patru sute de nobili. loan Zapolia, voievodul Ardealului,
pre aceștia mai pre toți i-a prins și i-a flămînzit trei zile, apoi
i-a slobozit asupra povățuilorului lor să-l sfîrtice cu dinții șt
după ce l-au slîrticat, i-au tăiat capul/4
Analii bcsericei din Brasau zic: „în anul 1514, răzmirița
curuților din Ungaria, ce s-a fost stîrnit prin povățuirea lui
Gheorghe Doșa secuiului, s-a stins prin loan Zapolia,voie-
vodul Ardealului. Gheorghe Doșa s-a prins lingă Timișoara
și după ce s-a încununat cu coroană de fier arsă, s-a sfirticat
eu dinții de ai săi/4
AÎai groaznic scriu despre tragedia aceasta Paul Iov ie,
Tuberon, Sigler, Sambuc, fștvanfi și Han, pre carii îi poți
ceti. Iară Șomer scrie despre pedeapsa curuților acestora,
precum urmează: „Ouidquid inhumana poluit fur or asper
ab arte. Protulit in sontes camificina eiros“, adecă: „Orieile
a putut minia cea aspră împrumuta de la meșteșugul cel
234
tirănesc, toate le-a plinit în chinuirea .bărbaților celor vino-
vății
Haner scrie că supt pOvățuirea lui Gheorghe Doșa secu-
iului s-au fost adunat ca la 40 000 de proști din toate neamurile,
carii toți și-au fost cusut cruci roșii pe veșmintele sale, ca cei
ce ar fi mers asupra turcilor, de nu le-ar fi lipsit hrana și că
de la crucile acelea,• s-au numit curuți, care nume nemții,
după aceea, Lau luat într-altă parte și însemnare.
Ci, oricum a fost cruzimea aceasta, românii și ungurii cei
proști, de supt Sînta Coroană a Ungariei, o pot plînge pururea;
pentru că aceștia mai nainte erau oameni slobozi, adecă
se puteau muta de pre un loc pre altul, cînd vreau, dacă
plăteau domnilor, pre ale cărora locuri-ședeau, ce li se cuve -
nea, și-și plăteau detoriile, dară în toamna din anul acesta
1514 (cînd s-a primit și Tripartitul sau Fundămîntul legilor
ungurești și ardelenești^ cel de Ștefan Verbeuți alcătuit, din
carele scriu acestea) s-au făcut iobagi deplin, adecă așa
s-au legat locurilor, pe care ședeau, cit dintr-însele nu s-au
putut după aceea mișca, sau, de s-a mișcat neștine, s-a dus
înapoi cu sila. Tătuși, slujba carea erau detori să o facă domni-
lor pămîntești, dintru început n-a fost fără de măsură grea,
căci erau detori să lucre numai o zi în săptămînă, să dea în
toată luna fieștecarele cîte o găină, pe an doao gînște, una
la Rusali, alta pre la ziua Sîntului Martin, apoi iarăși pe an
zece gazde dimpreună un porc gras, pre sama domnilor
săi celor pămîntești, precum arată-decretul VII al craiului
Vladislav II. Iară după ce s-a milostivit atotputernicul Dum-
nezeu a cerca mîndria Sîntei Besericei Romei prin mădulările
ei, adecă prin protestanți (ce s-ar zice tudumănitori) sau lute-
rani și calvini, carii singuri au deschis mintea apusenilor
(aceasta zic nu că doară că eu însumi m~aș abate de la acelea,
care le-a descoperit Dumnezeu, le-a învățat Domnul
nostru, Isus Hristos, le-au propoveduit ss. lui apostoli și
ucenici și sînta beserica Iui mi le dă să le cred, căci acestea
toate Ie mărturisesc și, cu ajutoriul lui Dumnezeu, sînt gata
a le apăra și cu punerea vieței mele, ci pentru că știu năravu-
235
rile popești, ca unul carele am fost între dinșii și în cinul lor,
cel mai de gios în sfințire, dară al doilea în derogatorie,
ca un canonic in zece ani, de la anul 1774 cînd plinisem a
vîrstei mele 19 ani, pînă la .anul 1784), neamul nostru cel
românesc întreg, adecă nu mimai proștii, ci și nobilii din Ar-
deal și părțile Țerei Ungurești, pentru că n-am primit rătă-
cirile protestanților, precum nu primisem și obiceiurile Bese-
ricei Romei mai nainte, la atita au agiuns, cit numai suferiți
s-au ținut în Ardeal și părțile Țerei Ungurești, precum arată
Aprobatele Ardealului; ba proștii Ia atita agiunsese pe vremea
mea, de se vindeau ca dobitoacele fără de loc, nu cu locul pe
carele lăcuiau împreună; afară de slujbele, care le făceau dom-
nilor pămîntești, incepînd de luni pînă sîmbătă seara, în
toata săptămîna, presto tot anul, dumineca, fiind că alta nu
se putea lucra, domnii cei pămîntești, pre iobagii săi îi trimo?
teau cu cărți, pre la alți domni. Preoții românești trebuiau
să dea dăjdi domnilor pre an și să le crească și hrănească ciiii;
pre feciorii lor ii răpeau de la învățături și făcîndu-i curteni
ii sileau să-și mute legea și credința și altele mai multe făceau
domnii, cei pămintești eu bieții români, mai vlrtos domnii
aceia, carii se lepădase de neamul, legea și credința românilor
din caro erau prăsiți, numai ca să-și poată tăgădui neamul,
și ^ă se arate a fi de neamul unguresc. Mulți domni de aceș-
tia ți-aș putea număra aci, ci ii las pentru țensura, prin carea
va merge hronica aceasta mai nainte de a se tipări, de se va
tipări sub S.Coroana Ungariei, precum mi-ar fi voia. Ție, ceti-
torule bune! fie-ți destul că ți-am arătat la anii trecuți și
iți voi mai arăta șl la cei viitori ani, carii domni sînt de vița
și porodiță diaoși români, măcar că și-au strămutat legea
și prin, aceea și neamul.
Tirania aceasta socolindu-o avgustă Casa Austriei și
fiindmi mila de-bieții români, după ce a luat Ardealul de la
turci, la sfîrșitul veacului al șeptcsprăz^celea, a adus unirea
intre românii din Ardeal, numai ca să poată ajuta nobililor
și preoților celor românești, carea unire ma stat nici stă
236
din alta, fără numai să nu clevetim pre cei ce se țin de
Beserica Romei, pentru obiceiurile lor, iară noi româ-
nii să ținem obiceiurile Besericei Răsăritului și lătinii
încă să nu ne clevetească pre noi, căci cele patru
punturi, care sînt între uniți și neuniți (cu iertare să fie zis do
mine), necum să Ie știe românii cei proști și nenvătați, dară
dintre cărturarii românești încă mulți nu le înțeleg, ci numai
pleve vorbesc, ueînțelegînd unul pre altul. Unirea aceasta,
cum se va arăta la locul său, mai pre urmă numai popilor
a folosit, că aceștia au dobîndit puțină sentință cam anevoie,
dară nobilii au rămas și rămîn cu buzele drîmboiatc pînă
astăzi, căci latinilor destul le este că înșelînd pre români în
partea lor, au putut învinge cu numărul pre calvini, carii în
sine erau cei mai tari, în timpul acela, românii cei proști au
gemut supt tiranie pînă la anul 1785, ciad s-a milostivit avgus-
tul împăratul losif II, a strica iobăgia, precum se va arăta la
anul acela. Barem de ar fi trăit împăratul losif pînă cînd ar
fi ușurat și jugul bieților prosti, carii nu mult s-a ușurat prin
stricarea iobag iei.
Anul 1522...Primejdiile, care se pornise asiîpra Ungariei,
cu.toate seimurile ce și preste măsură des se adunau, nu s-au
putut încungiura, căci în anul de-acum 1522, în luna lui av*
gust, a luat Soliman II, împăratul turcesc, Bălgradul din
Serbia, de la unguri, precum mărturisesc Sambuc, Iștvanfi
și Milos, dară mai ales însuși craiul Ludovic II, irî hrisovul
ce se aduce de Cornides și sună așa:
„Noi, Ludovic, din mila lui Dumnezeu craiul Ungariei,
Bohemiei, ș.c., facem înștiințare, prin rîndul acestora, tuturor,
cărora se cuvine, că fiind că în anul mai dinainte, adecă în
anul 1522 (nu 1521, sau în sfirșit e greșit anul 1523), mai de
curînd trecut, toate cetățile, CQștieele, orașele, satele, prediu-
rile, moșiile, porțiile, și toate cădințele moștenești ale mări-
tului Francischi de Hedervâra, banului cetăței noastre Nan*
dor-Alba numite, oriunde și în ce comitat al Ungariei și al
237
părților ei împreunate, ar fi fost și oricum s-ar fi fost chemat,
au venit la Sintă Coroana Ungariei și drept aceea la mînile
fiscului crăiesc pentru nota aceea de necredință, în carea pen-
tru aceea a căzut Francisc de Hedervara, după ținerea decre-
tuldî crăimei noastre, pentru că el, pornit de duhul rebeliei,
cetatea Nandor-Alba, ce se credea a fi baște și zid nemișcat
Ungariei și la toată creștinătatea, dimpreună și Banatul și
căpitănia cetăței aceiia, carea el o ținea de la maiestatea noas-
tră, ca un derogator, supt detoria credinței, ascultărei și
intoarcerei, n-a vrut să ni o dea îndărăpt, precum era detor,
măcar că și de față și prin cărți și prin soli, mai adese ori l-am.
cercat și auzea în toate zilele că împăratul turcilor, Soliman,
vrea să o bată. După aceea lățindu-se vestea ocolirei cetăței
aceiia, la vreo cîteva porunci, ce am trimis în cetatea aceea,
< a pînă atunci, pînă cînd vom putea ajuta, să o apere, n-a
vrut nici să o direagă, nici să bage hrană și păzitori într-însa,
măcar că avea bogăție de prisosit și de la maiestatea noas-
tră încă luase de cheltuială, cît s-a auzit vestea. Ba, ce e mai
mult și mai rău, preste voia multora, a lăsat în locul său pâr-
călab cetăței pre un om prea fără de lege și însemnat de faptele
(•ele rele, anume Mihail More, carele după ce a încungiurat
Soliman tiranul.,, cetatea, n-a așteptat pînă ce am fi trimis
ajutor, ci noaptea a ieșit din cetate fără de așteptarea, voia
și știrea tuturor celor din cetate și nu s-a înfricoșat a o vinde,
și așa cetatea aceea mai mult cu voia, decît prin puterea tur-
cilor, s-a pierdut ș.c. Dat în curtea noastră din Visegrad, in
15 septemvrie din anul mîntuirei 1523 (L.S.). Cetită prin
Verbeți căimăcanul, cu rnîna sa. ..Neamul lui More și acuma
custă în ținutul Hațegului din Ardeal. Pagubă că este roman
corcit de viță.
Anul lo23.„După pierderea Nandor-Albei sau a Bălgra*
dului turcesc sau a celui din Serbia, din anul trecut, la atita
spaimă venise ungurii, de Ludovic II, craiul lor, și pre Bobo-
tează din anul acesta 1523, poruncise adunare de țeara sau
238
seim, în Buda, ca să se sfătuiască cum ar putea împiedeca
năvălirile turcilor, ci zăbăvind craiul mai multișor în Bohe«
mia, pre terminul pus el însuși nu s-a putut el Interna în Buda.
Drept aceea a pus pentru seim alt termin, serbătoarea muce-
nicului Valentin, carea cade in 14 fevruarie. La seimul acesta
s-au chemat și sasii din Ardeal, precum arată hrisovul
craiului Ludovic II, cel din Praga, in 31 dechemvrie al anului
1522-,- trimis cătră sasi, ce se află la Godofred Cheler. Care
lucru pentru aceea l-a însemnat aci, pentru că mai nainte a
fost neauzit să se cheme sasii din Ărdeal la Adunările Țerei
Ungurești.
Tot despre sasii din Ardeal vine și altă poveste. Martin
Luter încă în anul 1517 a început a semăna dogmele sale în
coantra Besericei Romei. Dogmele lui, patriarhul Romei?
Leon X, le-a afurisit îndată, ci Luter nebăgînd samă de afu«
risania papei, și-a tipărit dogmele și le-a împrăștiat prin toată
Germania. Sasii din Sibiu, fiindcă și sasii sînt germani sau
nemți de viță, au început a cumpăra și a ceti cărți de ale lui
Luter. Aceasta oblicindu-o craiul Ludovic II a poruncit
magistrului din Sibiu, prin hrisovul său, cel din Buda, în anul
de-acum 1523, dat,, ce se ține în biblioteca Țerei Ungurești,
ca toate cărțile lui Luter, să le culeagă de la sibieni și să nu
se cumpere și cetească mai mult, supt pierderea capului și a
bunurilor fieștecărui.
loan Drag.fi de Belteuc, despre carele am cuvîntat la anul
1512, încă în anul acesta, a căpătat dominiurile cele mâri din
Croația, precum arată hrisovul de la comitul Franțisc Seceni.
Anul 1526* Acesta este anul în carele puțin a fost, de nu
s-a sodomit toată crăimea ungurească și în carele așa s-a
despărțit Ardealul de Ungaria, de pînă în ziuaîn care scriu
acestea, în satul Sinea din comitatul Abaui, adecă pînă în
13 dechemvrie din anul 1809, încă nu s-a împreunat cu dînsa?
nu fără mare năcaz al bieților românilor din Ardeal, carii
pentru nenpreunarea aceasta și acuma gem supt jugul cel
239
greu al domnilor pămîntești Xniăcar că s-a stricat iobăgia,
cum am zis la anul 1514), căci nu au vreo ruptoare de slujbe,
cum au proștii din Ungaria.
Despre începerea sodomirei aceștiia așa scrie Iștvanfi:
.„încă do cu iarnă a venit veste că Soliman (II) face mare gă~
tire de război, nu numai în Evropa, ci și în Asia... și zicea că
Soliman se gală asupra lui Ludovic (II) și asupra ungurilor,
pentru uciderea solilor turcești» Această veste>venise și la
Tomori (arhiepiscopul din Colocea) și la voievodul din Ardeal,
de Ia oamenii lor, pre carii pre-ascuns și cu mare cheltuială,
ii ținea la turci; se întărea aceasta și de prinții Ștefan VI
(nu Bogdan) al Moldovei și Radul (VIII) al Valahiei... carii
făceau de știre, că ei încă așa au înțeles din oamenii lor, pre
<carii îi trimisese în Țari grad, cu baraciul și nu de mult se in-
turnase/
Drept aceea nu puțină frică s-a băgat în unguri, dară Ște-
fan VI, domnul Moldovei, ca un vărsător de sîngo, ca era3,
im mult a gîndit cu primejdia ungurilor și a toată creștină-
tatea, ci el încă s-a apucat de munteni, căci scrie Miron
logofătul: „în anul 7034, prădat-a Ștefan Vodă, Țeara Mun-
tenească pînă la Tirgșor (nu cum scrie Enghel, pînă la Tir-
govești) și nicăirea i-a cutezat Radul Vodă să-i stea asupra,
ei cu pace a nevoit Radu Vodă de a potolit pe Ștefan Vodă/
Gătindu-sc toți cei de supt Sîntă Coroana Ungariei să se
apere de turci cu dc-adinsul, loan Zapolia încă a ținut seim
sau adunare de țeara JnAiud. la carea s-au chemat și sasii și
s-a hotărît într-însa, ca nu numai toți mirenii din Ardeal, carii
purtau arme, ci și preoții să prindă arme asupra turcilor, așa
cît tot pentru două sate să rămînă acasă un preot, după cum
aratei epistola aceluiași loan Zapolia, care o a scris către de-
canul Sibiiului, din Sas-Sebeș, a treia zi de Paști, în anul
1526 și se află la Cornides.
1	Aceasta este părerea boierilor despre Ștolănită, formulată de
Ureche, unul dintre reprezentanții lor. în realitate, Ștefăniță, în afară
de faptul că a înăbușit răscoala pornită împotriva lui de marca boie-
rime. n-a dat dovadă de tiranie, cum crede Șincah
24a
Craiul Ludovic II, întru aceea a primit supt apărarea sa,
pre Ștefan Mailat de Suniagseg, cubîcularul și dispenzâtorui
său și pe frații lui și a poruncit lui Timons, castelanului din
Făgăraș, ca să-i apere de toți protivnicii lor, precum mărturi-
sește hrisovul, care l-a dat dinBuda, marți înaintea Rusalilor
din anul 1526 și se găsește în Diplomatariul Țerei Ungu-
rești. Apoi, precum scrie Iștvanfi, a trimis la Ștefan VI, dom-
nul Moldovei, și la Radul VIII, domnul Valahiei, ca și ei să-i
vină întru ajutor; ci aceștia n-au putut veni, pentru legătura,
carea o aveau cu turcii, ba Radul la atita a fost silit de Soliman
II, de pre Vlad, unul născut fiul său, a trebuit să4 trimită
cu turcii asupra ungurilor. Greșește așadar Ghebhardi cînd
scrie că Urban Batiani a fost căpătat vreo cîteva steaguri de
moldoveni pe bătaia de la Mohaci.
Așa gătindu-se toți cei de supt Sînta Coroană Ungarie»,,
Soliman II n-a așteptat ca toți să se adune laolaltă, ci a.
intrat în Ungaria, după Betlen cu 150 000 după Camerârie
și Reva cu 200 000, după Broderii cu 300 000. Iară Ludovic^
craiul nu avea cu sine fără numai 26 000, cum zice iarăși
Broderii, episcopul Vadului, de pe vremea aceea; căci Paul
Tomori, arhiepiscopul Colocei, n-a lăsat pe craiul să aștepte
pre ardeleni și pre horvâți, cum mărturisește Sigler. Zic unii
că și aceea ar fi zis Paul Tomori despre ardeleni, că ce le trebuie
ungurilor românii la biruință! care, de a fost așa, destul de
rău a vorbit, căci ungurii numai pînă atunci au fost pururea
biruitori, pînă cînd au fost una cu românii, iară după ce s-au
despărțit de români, mai tot rău le-a mers, cum s-a arătat
la anii de mai dinainte; ci eu mă întorc la firul istorici.
Craiul Ludovic II, așadară, cu așa de puțină oaste, însuși
a pornit asupra turcilor (silit fiind de unguri, căci zice la Bro-
derii: rIbo egO) deo optimo bene juvante, cras vobiscum in per-
sana ea, quo alii sine me ire	adecă: Voi merge eu,
ajutînd Dumnezeu cel prea bun, dimineață, cu voi în persoana
mea, acolo unde alții nu vreu să meargă fără de mine), pre
carii întîmpinîndu-i în 29 avgust din anul 1526, la Mohaci,
orașul cel de lingă Dunăre din comitatul Barânia, s-a lovit
241
16
cu ei, ci bătaia n-a ținut mai mult, fără numai un ceas și o
gimătate și ungurii s-au stropșit de mulțimea turcilor, precum
scriu Broderit și Nicolae Olahul cu alții mai mulțt Craiul
fugind de nevoie și-a găsit moartea în părăul, de unguri Cele-
patac numit, în care noroindu-se cu calul, a perit în vîrstă
de ani 20, lună 1, zile 29, după ce a stăpînit preste unguri
ani 10 și mai 6 luni, precum arată Iștvanfi, Timon și Hanere
Zic unii că loan Zapolia cu ardelenii într-adins pentru
aceea n-a silit să agiungă pe bătaia de la Mohaci, pentru că
vina Coroana Ungariei, ci loan Salardi așa scrie despre
dînsul: „Voievodul Ardealului, loan Zapolia, fiul comitului
Șepuzului, Ștefan Zapolia, neștiind de care poruncă a craiului
să se țină, din două, dintre care una îl chema cu grabă lingă
crai, ceeâlaltă îi poruncea ca, împreunîndu-se cu Radul
(VIII), domnul muntenesc, și trecînd Dunărea, cu jefuirea
Bulgariei și Serbiei, să abată pre turci de la Ungaria, trimisese
pre Gheorghe Deac din Baci la craiul, să întrebe de carea
poruncă trebuie să se țină? și întru aceea s-a întîmplat bătaia
de la Mohaci, care a fost stricarea ungurilor, pînă a nu agiunge
acolo loan Zapolia cu ajutorul cel formos și alte ajutoruri,
ce se așteptau de vreo cîteva laturi/4
După moartea craiului Ludovic II, omenește a lucrat So-
liman II, că n-a cuprins toată Ungaria, cum putea face, ci
s-a înturnat în țeara sa, îndestulîndu-se că a biruit pre unguri,
dară nebunește au lucrat ungurii, că s-au desdinat de laolaltă
și unii au voit crai pre loan Zapolia, alții pre Ferdinand I?
arhiduxul Austriei. Pricinele pentru care au lucrat așa ungurii^
Ie spune Betlen. Partea cea mai mare au ales pre loan Za-
polia crai Ungariei, și l-au și încoronat în Alba-Crăiască,
în 11 noemvrie din anul 1526*, precum mărturisesc Nicolae
Olahul, Bacșai, Betlen și Timon, carele, după încoronarea sa,
îndată a cercat trupul craiului Ludovic II și l-a îngropat în
Alba-Crăiască, cum zice Zermeghi. Iară Ștefan Bat ori, pala-
tinul țerei, cu ceialalți carii fugise în Poșon, cu crăiasa Maria?
au ales crai pe Ferdinand I, pre cum arată hrisovul de la
Carol Feiervari, ce sună așa: „Noi, Ferdinand, din mila lui
242
Dumnezeu craiul Ungariei, Bohemiei, ș.c., infantul hișpani-
lor, arhiduxul Austriei, duxul Burgundiei, Stlriei, Carin-
tiei, Carnioliei, Virtembergei, ș.c. comitul Tirolului, cunoaș-
tem și mărturisim prin acestea, că noi am dat niște cări r
unor boieri și nobili din Ungaria, ale cărora cuprindere este
și sună așa:
„Noi, Ferdinand, ș.c., cunoaștem și mărturisim prin
acestea, că noi, pre vederosul și măritul (spectabilem ac
magnificum) domnul Ștefan de Bator, palatinul crăimei un-
gurești și judecătorul cumanilor, pre cinstiții domnii episcopii,
Thoma al Vesprimului și Ștefan Broderie al Sirmiului, can-
celarul sau logofătul crăiesc, iarăși pre măriții Franțisc de
Batian, banul Dalmației, Croației și Slavoniei, Alexie Turzo
de Betlenfâlva tavernicul, loan Tahi, gubernâtorul priora-
tului Aurânei, Câspar Horvat de Vingart, bucătarul crăesc,
„Ladislav de Macliidonia, prepositul de Peci consiliarul, Nico-
lae de Gherend, custosul din Alba, Thoma Nadașdi, Nicolae
Olahul, arhidiaconul din Ștrigon secretarul, pre zdravenii
Emeric Nagi de Vârgaș, vițepalatinul și Franțisc de Reva,
protonotarul palatinului și pre alți consiliari ai preanserinatei
doamnei Măriei văduvei, crăiesei Ungariei, Bohemiei, ș.c.,
prea iubitei surorei noastre, și pe muierile, pruncii, moștenii,
frații și prietenii lor, adecă pre aceia, carii ar ajuta nouă,
ce și trebuie să facă, după făgăduința lor, cu sfatul, cu fapta, cu
averile sau cu puterea sa, să dobîndim coroana și crăimea
țerei, vrînd să-i încredințăm despre bună voința noastră spre
ei, le făgăduim cu cuvîntul nostru cel crăiesc, că pre ei și pre
fieștecare dintre ei, îi vom apăra în toate deregătoriile, trep-
tele și bunurile lor, de loan, comitul din Șepuz, voievodul
ardelenesc, carele s-a ales și încoronat prin ai săi, crai, împro-
tiva legilor și obiceiurilor Țerei Ungurești, și de alți protivnici
ai lor, carii pentru aceea s-ar rădica asupra lor, pentru că
slnt credincioși către noi, carii, de vor păți ceva pagubă în
derogatorii, în bani, în averi, în bunuri, în venituri, pentru
noi, le vom întoarce lor tocma atîta, cît se va putea arăta
că au păgubit, și în cursul de doi ani, au le vom cîștiga înapoi
243
ic*
cât au pierdut, au atîta le vom da în țerilc noastre, unde le
va plăcea. Iară pînă atunci fieștecăruia îi vom da loc în țerile
noastre, unde să poată lăcui securi și cu odihnă, după treapta
fieștecăruia, cu muierile, pruncii și toată familia lor, și le
vom plăti și bani, fieștecăruia după vîlfa lui șbdupă veniturile
care le-a pierdut. Și acestea le vom plini îndată cît vor păți
pagubă și-și vor pierde bunurile. Iară prelaturile, baronatu*
rile, deregătoriile, și cele bisericești și cele lumești, și bunurile
cu cădință de moșie, care se țin de dăruirea crăiască, măcar
cum vor veni la mînilc noastre, înaintea altora tuturor, le
vom dărui numiților consiliarilor crăiesoi și acelora, carii prind
partea noastră, fieștecăruia după vredniciile sale și pre ei îi
vom ținea, cinsti și dărui mai mult decît pre altii. La a că-
rora tuturor tare ținere, ne legăm pre noi și pre moștenii
noștri, prin mărturia cărților acestora, care le-am întărit
cu pecetea noastră, cu care ne-am folosit pînă acuma ca
arhiduxul Austriei. Dat în Viena, cetatea noastră, în 30 no-
emvrie din anul Domnului 1526, iară al crăimei noastre L
Ferdinand c.m.s. (L.S.). La porunca preanserinatului d.
craiului nostru, Nicolae Olahul, c.m.s.“
Din hrisovul acesta să nu închizi că doară în anul 1526
s-ar fi făcut crai deplin Ferdinand I, căci în anul acesta nu-
mai s-a ales crai Ungariei de aceia, carii fugise cu crăiasa
Maria, iară în anul îndată viitor s-a încoronat, cum vom ve-
dea acolo.
Anul 1528. Năzuind loan Zapolia la ajutorai turcesc,
încă în anul trecut a fost trimis pre Hieronim Laschi la So-
liman II, împăratul turcesc, carele a și căpătat audienție la
împăratul, în 27 ianuarie din anul acosta 1528, în carea i-a
făgăduit Soliman, supt mare jurăminte că va ajuta pre loan,
nu numai împrotiva lui Ferdinand, ci și asupra altor nemici,
și așa a slobozit pre solul de la sine, în 3 fevruarie dintru
acestași an, precum mărturisește însuși Hieronim Laschi.
Iară Ferdinand întru aceea a trimis pre generării, săi, Petru
Pereni și Valentin Turcul (Torok) sa cuprindă Ardealul, carii
au și mers pînă la Brașău, ci nu bine li s-a întîmplat acolo,
cum se va arăta acum.
Despre Petru VI, domnul Moldovei, așa scrie prea vestitul
Enghel: „La începutul anului 1528, a năvălit el fără de veste
pre la Gurgiu în Scaunele secuenești, Șcpși, Chezdi, Orbai,
Ciuc, Gergeu, băgînd vină secuilor că l-au vătămat și a pră-
dat țeara lor prea amar și s-a înturnat cu începutul lui făurar
înapoi, pre la Bistriță, la Suceava, cu foarte mare dobindă,
din care a început a zidi mănăstirea Probata și așa s-a întur-
nat, cit a căutat sasilor din Brașău a scrie către cei din Sibiu,
în 8 fevruarie din anul 1528 (precum zice Simigianul lui
Eder, I, 68) că Petru numai se face a ținea cu Ferdinand,
dară din inimă ține cu loan Zapolia/*
Nici au smintit brașovenii în prepusul său, căci scrie
lovie: „Petru de Pereni și Valentin Turcul, generării cei mai
de frunte ai lui loan, trecuse la Ferdinand și ca să-și arate
virtutea și credința către craiul cel străin, cetățile din Ardeal,
care se țineau de ostașii lui loan, le lua cu puterea, ci moldo-
veanul (Petru VI) ca un neașteptat protivnic, a năvălit în
Ardeal, temîndu-și Liceul și Cetatea-de-Baltă, de care iși
aducea aminte că craii Vladislav și Ludovic le poftise înapoi
și de Ferdinand încă se temea că făcindu-se crai .Ungariei,
cu puterea Germaniei și bogăția frate-său, Carol V, le va lua
de la el... Pentru pricina aceasta moldoveanul apucindu-se
de austriani, carii bateau cetățile în cîmpul Bîrsei lingă Bra-
șău, i-a învins și ca să fie biruința mai mare și mai vestită,
Ie-a luat toate tunurile. loan Zapolia încă bucurîndu-sc de o
învingere ca aceasta, îndată a mulțămit moldoveanului pen-
tru dînsa și multe făgăduindu-i, s-a rugat ca să-i stea întru
ajutor, să-și poată dobîndi iarăși crăimea. Ci moldoveanul
înflîndu-se de norocul ce-1 avusese și judecind să nu cerce folo-
sul altuia, ci al său, și-au băgat în cap să cuprindă Ardealuk
nădăjduind în tunurile, ce luase de la oastea lui FerdinamfȘ
căci mai nainte nu avusese tunuri de cioae și de a putea zdrobi
ziduri, fără numai de fier și rău făcute, care le luase de Ia
245
corăbieșii, carii îmbla pe Marea Neagră sau le cumpărase cu
mic preț. “ Așișderea scrie Miron logofătul la anul de la zidirea
lumei, 7036, care răspunde anului de la Hs. 1528. Greșesc
așadară Enghel și Haner, carii pun biruința lui Petru VI
asupra oastei lui Ferdinand, la anul 1529, carea greșală și
dintru aceea se dovedește, că atunci cînd a învins Petru VI
pre ferdinandiani, loan încă nu d,obîndise îndărăpt crăimea
Ungariei, nici Ardealul1.
Mai nainte de a învinge Petru VI, domnul Moldovei, pre
ferdinandiani, în 22 iunie din anul de-acum, Petru de Pereni,
ca voievodul Ardealului pre partea lui Ferdinand, a fost scris
preoților celor săsești, să-i dea care și cai că le va zălogi Făgă-
rașul, la care poruncă lui Petru de Pereni, în Dumineca Pati-
milor din anul 1528, a scris Luca Plebanul din Prostea Mare
și generar vicarul cătră decanatul Sibiului, să nu se împroti-
vească, ci să dea cai și carele cerute, pentru că el va strînge
sobor și în comun se vor plăti, precum arată hrisovul de
la Cornides.
Anul 1529...Graiul loan- Zapolia, după ce a bătut Petra
V[, domnul Moldovei, oastea lui Ferdinand,’cum s-a arătat
la anul trecut, în anul de-acum, 1529, a pus voievod Ardealm
lui, în locul lui Petru de Pereni celui rătăcit cătră Ferdinand,
pre Ștefan Batori din Șimleu și l-a trimisan Ardeal, căci zic
Analii seciienești: „în anul acesta 1529, a venit voievod Ște-
fan Batori din Șimleu. în Dânoș a ținut adunare, întîi în
13 iulie, care o a isprăvit în Murăș-Oșorhei. Am dat ostași
asupra sasilor, a zecea parte dintre secui și împrotiva lui Va-
lentin Turc, pre toți secuii i-a chemat pe nume Ștefan Ba-
tori. în 15 avgust a prins Ștefan Batori pe Franțisc Lazar și
pe Gorniș, iară lui Franțisc Beughezi (Bogozi) i-a tăiat capul?
luni, după Tăiarea capului sîntului loan. De-aci, în 21 sep-
1 întemeindu-se pe informațiile lui Ureche, Șincai fixează luptele
dintre moldoveni și partizanii regelui Ferdinand în anul 1528» însă
lupta de la Feldioara; s-a dat la 22 iunie 1529O
246
temvrie a început Ștefan Bateri a supune țeara și pre sasi
craiului loan și i-a supus pînă la Sibiu și s-a înturnat în 21
oct-omvrie, iară noi, secuii, multă oaste am dat asupra sasilor
și hodnogiul nostru a fost Grigore Niuitodi. „Secuii au ținut
lingă craiul loan pentru aceea, pentru că în ziua sîntului
Bonifatie, Petru VI, domnul Moldovei, le-a fost scris ca să
lase pe Ferdinand și să treacă la loan, precum iarăși aceia.
Anali mărturisesc* Iară secuii foarte se temeau de Petru,
pentru prada, ce li se întîmplase la începutul anului trecut,
nu- la începutul anului acestuia, 1529, cum vrea Haner.
Așișderea scriu despre faptele lui Ștefan Batori, șiBetlen
cu Sigler. Iară Soliman II, împăratul turcesc, pînă cînd lucra
așa Ștefan Batori în Ardeal, după făgăduința, ce o făcuse
prin Laschi craiului Joăn/în anul trecut, în anul de-acum, în
septemvrie, a venit în Ungaria cu foarte mare oaste și luînd
Buda de la Ferdinand, o a dat craiului loan, căci acesta așa
închide cartea sa, cea cătră Climent VII, patriarhul Romei,
trimisă, ce se aduce de Corni des: „Dat în Alba-Crăiască, în
anul 1529, în carele, în 14 septemvrie, bătind pe Ferdinand
dușmanul, mai toate cetățile și scaunul țerei (Buda) cu coroana
Ungariei le-a căpătat înapoi. loan craiul, cu mina saA
Afurisise Climent Vil pre loan, pentru că n-a dat .crăi-
mea Ungariei lui Ferdinand și pentru aceea îi scrie craiul,
loan, carea carte eu o aș scrie aci întreagă, dară mă tem că
nu o va lăsa țenzura, atitea cuprinde în sine și împrotiva pa-
triarhului Climent VII și împrotiva lui Ferdinand I.
Soliman 11 după ce a dat Buda lui loan Zapolia, a mers
de a încungiurat Viena Austriei, ci de acolo, cu pagubă și cu
rușine s-a înturnat iarăși în Buda, precum scriu Soiter,
Zermeghi și Iștvanfi, unde, în 21 octomvrie, a dat craiului
loan hrisovul, ce se aduce de Topeltin, apoi s-a înturnat în
țeara sa.
De-abia ieșise Soliman II din Ungaria, și Petru VI, dom-
nul Moldovei, iarășț a intrat în Ardeal, căci zic Analii bese-
ricei din Brașău: „In anul 1529... bătaia, care s-a ținut la
Marienburg cu moldovenii, în ziua de O mie de mucenici,
247
Petru, voievodul Moldovei, arde Prasmârul și înainte de SD
mon și Iuda (adecă în 27 octomvrie) a bătut cetatea Brașău-
lui, cu foc și o a prădat/' Betlen scrie că Petru Vodă, cu noroc
s-a înturnat acasă, pe la Bistriță, din Brașău, ci Miles scrie
că Petru a fost bătut pre cale, cînd se înturna, și fugărit în
țeara. Dară eu întreb pre Milos, de cine a fost bătut și fugărit
Fetru VI Vodă?
Preavestitul Enghel încă scrie: „Voievodul lui loan Za-
polia, Ștefan Datori, a ținut seim în Ernot, în septemvrie,
din anul 1529, cu secuii și nobilii (din Ardeal), la carea adu-
nare sasii n-au vrut să trimită pre muniții săi. Ca să-i în»
demne la aceea, Ștefan Batori le-a vestit la începutul lui
septemvrie, că Petru Vodă, ca un credincios vasâl sau supus
al lui loan Zapolia, din porunca lui și a împăratului turcesc,
stă să pornească asupra lor, să lo rumpă cerbicea; tătuși,nu
să văd a fi mers muniții sasilor, pentru că Petru -Vodă a și
năvălit în octomvrie din anul 1529, în Țeara Bîrsei și arzînd
PrășmariuP în 17 octomvrie, in 19 octomvrie a ars cetatea
din. Brașău și cu multă pradă s-a întors spre Bistriță, unde
a luat nu numai ținutul cu Rodna cea bogată, cu baia do
argint, ci și cetatea Bistriței și o a întărit cu bună pază,
.apoi a început a prăda comitaturile de prin pregiur și ținu-
turile secuilor, băglndu-le vină că i-au fost spre împedecaref
cînd a trecut, și nu i-au dat zăhărea.44 Așa vorbește preaves-
titul Enghel, dară prea mult greșește, căci Simon și Iuda,
întru al cărora ajun a ars Petru Vodă, cetatea Brașăului, nu
cad în 29 octomvrie, să o fie ars în 19, ci cad în 28 octomvrie^
și așa cetatea o a ars în 27 octomvrie; a doua, Bistrița2 o ă
bătut în anul viitor, cum se va arăta acolo; a treia, cum cu-
tează zice că Petru VL patronul lui loan Zapolia, a fost vasa*.
1 Prejmerul a fost ars în 27 octombrie. Asediul Brașovului durează
pînă în luna noiembrie, cînd au loc tratative între Rareș și brașoveni,
în urma cărora brașovenii-au recunoscut ca rege pe loan Zapolya.
2 Cetatea Bistriței a fost asediată în anul 1529. După retragerea
sa din Transilvania, Petru Rareș a trimis întărituri oștii moldovene caro
asedia Bistrița. Abia la 14 iulie 1530 s-au supus bistrițenii.
248
Iul acestuia? au nu din obicinuita sa lingăritură către unguri?
care-a nu se cuvine istoricilor.
Mai bine a nimerit preavestitul Engheț istoria Valahi ei,
cind așa-scrie despre Moisi, domnul muntenesc: „Voievodul
acesta nou, Moisi, în anul 1529, îndată după Petru Vodă a
năvălit.în Ardeal și încungiurînd Brașăul cu oaste munteneas-
că și turcească, a prădat ținuturile de prin pregiur și mulțime
de oameni, încă și de nobili a robit./ Zisei că mai bine a ni-
merit istoria Valahiei. pentru că Analii seciieneșli încă așa zic:
„în anul acesta (1529), muntenii au ars în săsime. Iarăși
întru acest an au ieșit muntenii și tot întru acesta an, voievodul
a cuprins Silindruî Mare, dară sasii iarăși bau luat înapoi,
ci cu multă pierderc.de oameni» Pe Simon Deâc încă bau
fugărit sasii la Sas-Șebeș. Așișderea scrie Milos, Ci Analii
beseri^i. din Brasău pun năvălirea lui Moi-si Vodă la anul
1530, ce nu se vede a fi adevărat, nu doară a ținut năvălirea
aceasta din sfîrșitul anului 1529 pînă la începutul anului 1530,
-Anul 1530 ...Mai pro lung scrie lovîe războiul lui Petru
VI, domnului Moldovei, asupra bistrițcmior zicînd: „Întîiași
dată s-a luat Bistrița, apoi s-au cuprins vreo cîtcva sate^
maipre urmă aceia toți, carii s-au împrotivit, cînd a năvălit*
;.și nu i-au dat văhărea, greu s-au pedepsit și au simțit puterea
§i cruzimea biruitorului. Acestea înțelegîndude craiul loan,
s-au rugat să dea pace terci lui, că, de va auzi Soliman,
nud va părea bine, și a cerut Bistrița înapoi; ci omenește,
căci nu cuteza în vremea în care lucrurile lui erau în cel mai
primejdios stat, a întărită puterea omului aspru și neodihnit.
La acelea moldoveanul a răspuns prietenește și ș-a dat pri-
cinile, pentru care a venit asupra bistrițenilor, aducînd
aminte și aceea, cu cîtă primejdie s-a bătut pentru craiul
îoam Mai pre urmă zicea-că el nu-i de aceia, carii aruncă face-
rea de bine, dară gîndește că s-ar cuvini lui loan ca el să-i
cinstească Bistrița, carea o a luat cu puterea (de la ferdinam
diam), în răsplăt irea și a învihgeroi ceh mai,dinainte (din 1528),
249'
fiindcă este aproape de Ciceu, precum i-a dăruit și lui, Soli-
man, crăimea Ungariei. Ci, după puține zile mai pre urmă,
moldoveanul, au pentru că preste nădejdea sa sporise în răz-
boiul acela, au pentru că se temea a mînia pre Soliman, mînînd
foarte multe dobitoace, s-a înturnat în țeara sa.“ Așișderea
scrie Betlen. De-aci a fost că secuii n-au mers asupra lui Petru
VI, cum s-a zis mai nainte.
Craiul loan Zapolia, în epistola, carea o a trimis către
Ștefan Batori, voievodul său din Ardeal, din Buda, joi, dintre
octavele Veșmintului Maicei Preacurate, din anul 1530, ce se
află la Cornides, așa scrie: „Veștile muntenești de la voi, în
bun nume le-am primit și că ați trimis la voievodul moldo-
venesc pentru Nicolae Apaffi și celalalt, carele se zice a fi
prins cu el, ne-ați făcut lucru prea plăcut. Tocma așa i-am
scris și noi numitului voievod și credem că nu se va împrotivi,
mai ales înțelegînd că a greșit ajutînd pre voievodul munte-
nesc și că greșeala aceasta nu se poate îndrepta almintrelea,
fără numai prin noi.“ Cum mi se vede, pre Nicolae Apafi și
pre celalalt, atunci i-a fost prins Petru VI, cînd a prădat
Bistrița, iară voievodul cel muntenesc, pre carele l-a ajutat,
nu poate fi altul fără numai Moisi Vodă, carele năzuise la fer-
dinandiani pentru ajutor asupra lui Vlad IX Vodă1, despre
carele așa scrie Anonimul românesc: „Vlad (sau Vladislav
IX), leat 1530. Acesta a venit domn de la Poartă, ales de
boieri, iară Moisi Vodă fugind în Țeara Ungurească, a venit
cu ungurii și lovindu-se la Viișoarăcu Vlad Vodă, a perit
Moisi Vodă și Barbul banul. Iară Vlad Vodă preste doi ani s-a
înnecat în apa Dîmboviței. A domnit ani 3.“
Analii secuenești.și aceasta zic: „în ziua tuturor ss. (întîia
zi a lui noemvrie din anul 1530), nemții au încungiurat,în
Buda, pre loan craiul.“ Și poate fi, pentru că in epistola mai
sus adusă, așa scrisese loan craiul către Ștefan Batori:
JMoise s-a refugiat în Transilvania la Făgăraș, unde era stăpîn
Ștefan Mailat, partizan al regelui Ferdinand. El l-a ajutat pe Moise,
dar to lupta de la Viișoara a căzut în mîna turcilor, care-1 sprijineau
pe Vlad înecatul.
250
„Vă scrisesem mai dineoară despre venirea nemților la Vaț,
carii de nu s-ar fi întors pre niște căli strimte și înguste, auzind
și înțelegînd despre oștile noastre, nu ar fi fost îndoială că i-am
fi bătut și șters de pre pămînt, cu ajutorul lui Dumnezeu?
măcar că așa încă nu fără de pagubă s-au întors. Se așezase
lingă Comârom, ci trimețînd noi și acolo oștile noastre pre
apă și pre uscat, n-au cutezat a ne aștepta, fugind înapoia
Sînt acuma de ceealaltă parte, două miluri departe de Nitra?
vom avea grija lor și acolo/4
Anul 15321 Despre Moldova așa scrie Vapovie, la anul
de-acum: „La începutul anului nou, ce a fost de la Hs. 1532,
o mie de călăreți polonești, din Pocuția au intrat în Mol-
dova și cînd ardeau și jăfuiau țeara, fără de veste s-au încum
giurat și bătut de moldoveni, la locul Tarasouțe; la 200 s-au
tăiat și prins dintre ei, ceialalți s-au mîntuit cu fuga/4 Așiș-
derea scrie Miron logofătul, carele zice după aceea: „Văzînd
atîta pagubă Petru VI Vodă despre Ieși, a gătit oaste, fiind
iarnă, la fevruarie: a dat cuvînt să-și potcovească caii de
iarnă și dacă au intrat în Podolia, moldovenii au ars Cervo=
nii. laghelnițul și Cearnacojiții, de carea pradă prinzînd de
veste polonii, s-au gătit rotmistrii (adecă căpitanii călă-
reților), carii erau puși pre margine și cu dînșii Andrei Ticis-
chie și Nicolae Sinevschie, hatmanul Polței și cu alti roL
mistrii cu oști și au ieșit înaintea moldovenilor, la apa Șiretu-
lui (scriu hronicarii leșești' să fie fost și turci, cîtiva, între
moldoveni; datu-ș-au război la apa Șiretului. Purta de-a
dreapta pre Ieși, hătmanul de cîmpuri, Nicolae Șinevschie,
iară de-a stînga, Ticinschie, starostele Rohatinului; ci puțin
au stătut leșii la bătaie, că îndată au purces la resîpă, cine
încătrău putea, mulți s-au înecat în Șiret, mulți au încăput
la robie vii, prins-au 60 de șlectâci aleși, iară 800 au pierit din
cei mai de gios. Căzut-au la acest război Vinglischie din
251
Godivia si Pilijchie din Lelevo, iara Vlodec Prândici s-a prins
viu de moldoveni/1,1
Anul 1534 ...După uciderea lui Viniilâ Vodă s-au adunat
boierii in anul acesta 1534, și au ales domn Valahiei pre Paisie,
egumenul mănăstirci din Argiș; căci scrie și bilștih9 Ia En-
ghel: .,După moartea lui Vintilăs-au aduna t boierii in mănă-
stirea din Argiș și pre Paisie, egumenul de-acolo l-au ales
domn, punîndu-i numele Radul.” Carele in sireaua domnilor
muntenești este IX, eu acest nume. După ce bau pus domn;
nu mult timp a trecut și mai nainte de a veni Giuti, precum
mi se vede mie, s-a rădicat Laiot Besarab Vodă asupra lui,
căci scrie iarăși Filștih, tot acolo: „După scurt timp a venit
Laiot Besarab" Vodă din Ungaria cu boierii Stroia pribâcuî,
Mânole și Mihalcul și cu o samă de haiduci și bătindu-se cu
Radul, Lau fugărit la Nicopoiu. iară Radul căpătind ajutor
de la turci, după două luni s-a întors înapoi și bătindu-se a
doua oară cu Laiot Besarab, la Fintina Țiganului, de astă
dată l-a învins și. a pierit Laiot Besarab dimpreună cu boierii
mai sus numiti.”2
Prcavestitul Englicl, după ce a adus-cuvintele Iui Filștih,
bine înseamnă acestea: ..Laiot Besarab doară a fost Vladislav
IX și a putut, după bălaia aceasta, să se lunece in apa Dîm-
. bovinei. Muierea lui, Dcspina, după cum scrie Betlen, Ț, p,
557, ca o matronă de cinste a murit de ciumă, Ia Sibiu, în
anul 1554.”
Pre Radul, cum gindesc cu, nu fără de fundămint, Poarta
turcească pentru aceea l-a măzălit, curînd după uciderea lui
Ludovic Griti, pentru că și el a dat ajutor asupra lui Griti,
cum se va vedea acuși, si în locul lui a pus domn Valahiei pe
1 Lupta la care se referă pasajul reprodus de Șincai a avut loc
la 1 februarie, în anul 1538.
3 în timpul domniei lui Radu Paisie au avut loc mâi multe în-
cercări de răsturnare a domnului. Una dintre ele este și aceea între-
prinsă do Laiotă Basarab. din luna mai, anul 1544.
Petru I de la Argiș; căci scrie Haner: „Cit s-a făcut voievod
Ardealului Ștefan Mailat, îndată a ajutat cu frumoasă oaste
ardelenească pre oarecare boier din Moldova, anume Moghila,
fără de știrea craiului loan Zapolia, să-1 facă domn munte-
nesc; ci rău i s-a intîmplat norocul, pentru că fu bătut de
Petru, voievodul Valahiei, și s-a prins de turci, carii venise
întru ajutor lui Petru (I). Mai norocos a fost curînd- după
aceea Ștefan Mailat, că pre afuriș a scăpat din robia tur-
cească și s-a înturnat în Făgăraș/4 în nota i apoi zice același
Haner: „Despre toată istoria aceasta, tac uiți avtori, numai
Betlen, t 76, o a scris cu de-adinsul.“ Iară despre voievodatul
Iui Ștefan Mailat, așa scriu Analii secueneșli: ^Graiul loan a
venit în Ardeal și pre 28 octomvrie (din anul 1534) a strîns
seim in Turda de tutetrele neamurile din Ardeal și voievoda-
tul l-a dat lui Mailat/4 Din care toate, lezne poli culege ca
Petru I de la Argiș, a urmat Radului IX, în anul acesta 1534,
după uciderea lui Griti si că Mailat, la sfîrșitul anului acestuia,
a cercat să pună pre Moghila în locul lui Petru I, domnului
Valahiei. despre care mai multe voi arăta, la anul 1536, cînd
a domnit a doua oară Radul IX, în locul lui, Ve«i și acelea?
care le voi scrie la anul 1544, despre Radul IX. Acum trec
la tragedia lui Ludovic Griti, care așa a fost:
Ludovic Griti? cum s-a zis la anul trecut, cu oarece trebi
mersese în Țarigrad; în anul de-acum s-a înturnat de-acolo
spre Ungaria cu mulțime de turci (Iștvanfi zice, cu atîția,
cîfi arăta oaste întreagă; Betlen și Ortelie zic, cu 7 000, iară
Petru de Re va zice, cu 2 000 de călăreți și 1 000 de pedestrași,
afară de unguri; căci avea cu sine pre loan Dogi, Orbăn
Batiâni și Caspar Perniș) și venind la Drăștior, prelutindene
a arătat mare pofală, iară acolo a spinzurat pre boierul Elia din
Valabia, pentru că n-a avut atîtca luntri gata, cîte pofțoa el,
ca să treacă în grabă. După ce a trocul Griti Dunărea și a
agiuns în Valahia, pre domnii românilor, pe Petru VI al
-Moldovei și pe Radul IX al Valahiei, îi ținea numai ca pro
niște: supuși ai săi,încă și mai slabi, pînă ce a tr ecut în Ardent
la Brașău. Zăbăvind citva kv Brașău Griti, Emeric Țibac,
253
voievodul Ardealului, La ieșit întru întîmpinare, ca să-i
curtenească și mergînd pînă la Felșer, aproape de Brașău, a
mas acolo, în ajunul mucenicului Lavrcntie, ca dimineața,
mai pre ușor, să ajungă la Griti. Ințelegîird Griti venirea lui
țibac, a trimis noaptea pre loan Dogi, căruia îi dăduse
oarecînd mai nani te Țibac două palmi, pentru neobrăzarea
hri, și pre Lrban Batiani, de au om orii fără de veste pe
'l rbac si tămdu-i capul, l-au dus la Griti. Cei de lingă Țibac,
carii s-au mîntuit de perire, s-au împrăștiat în tot Ardealul
și așa, in graba s-a vestit moartea lui. Carea ințclegîndu-o
ardelenii, s-au adunat toți la Sibiu și și-au ales povățuituri
pre Ștefan Mailat, pre Gothârd Cun și pe Franțisc Chendi.
După aceea au trimis pre doi secui la domnii românilor,
pentru ajutor, pe Nicolae Corniș la Petru VI, și pe Martin
Andrâși la Radul IX, carii au și venit, cum scrie J șl van îi, cu
10 000, iară cum. zice Vapovie, cu 18 000; din Ardeal și din
comitatul Biliarei încă se strînsese ca la 40 000 de ostași. Griti
înțelegînd acestea și nădăjduind că-l va ajuta craiul loan,
cu înșelăciune a intrat în Mediaș și de-acolo s-a apărat, pînă
cînd fu vîndut de Perniș și Batiani, ca să li se iarte uciderea
lui Țibac; atunci s a prins cu doi feciori ai săi, adecă cu Anto-
nie, pre care vrea să-l facă episcop în Agria și cu Andrei. Lui
Griti i-au tăiai, in 28 septemvrie din anul acesta, 1534,
dimineața, mînile, la amiazi, picioarele, seara, capul, precum
scrie Rcva; iară feciorii lui s-au dat pre mînile moldovenilor
și nu s-a mai auzit după aceea despre dînșii. Așa s-a stins
și numele și mindria lui Ludovic Griti.
Anul 1538. Inima cea mare și neodihnită a lui Petru. VI,
domnului Moldovei, la atîta l-a adus pre el, de inai La pră-
pădit în anul de-acum, căci polonii s-au rădicat asupra lui mai
iutii, apoi și turcii și craiul loan Zapolia, cît mai Lau răpus,
cum se va arăta de-aici înainte. Despre poloni, carii nu mai
puteau suferi dosăzile lui, așa scrie prea vestitul Enghel:
„Seimul dm Cracovia a orînduit plată nouă pentru ostași;
25*
craiul Sigismund*! a trimis în anul 1538, pre loan Tarnov-
schi, să încungiure Hotinul și să-l cuprindă; și feciorul
craiului Sigismund Avgustul, a strîns oști la Leopoiu, ca să
meargă întru ajutor lui Tarnovschi. De care toate spăimîm
tîndu-se Petru VI a făcut pace cu Tarnovschi, cătră sfîrșitul
anului 1538, care pace este tipărită la Doghiel ș.c/c Pacea,
la Doghiel tipărită, eu o voi aduce la anul viitor; aci mai
întîi voi spune toată istoria surpărei lui Petru VI, numai pre
scurt, căci pre larg o poți ceti la avtorii, pre carii îi voi aducea
Așadară, Petru VI, cît s-a făcut domn Moldovei, îndată a
început a prăda Ardealul și Polonia; mestecatu-s-a și la
uciderea lui Ludovic Griti, cum s-a arătat la anii trecuțh
Acestea neputîndu-le mai mult suferi polonii, pre carii pu-
rurea îi ziderea, și turcii, la carii nu înceta a merge jalbele
asupra lui, întîiași dată polonii au început a lucra asupra lui,
precum zisei mai-nainte din Enghel, apoi turcii. Ci Petru Vodă
văzînd că Soliman II, împăratul turcesc, cu toată puterea
sa, vine împrotivă-i, cu loan Tarnovschi a făcut pacea, ce se
aduce de Doghiel, apoi s-a gătit să stea împrotiva împăratu-
lui Soliman IL Dară boierii moldovenești (doară că s-au fost
urît de neodihnele cele multe), cît s-a apropiat Soliman cu
oastea, s-au desdinat de Petru Vodă și s-au sfătuit să-l dea
legat turcilor. Aceasta înțelegînd-o Petru Vodă, n-a așteptat
să-și plinească boierii sfatul, ci a fugit de la Hotin, preste
rîuri și prin codri neîmblați, pre la secuimea din Ardeal pînă
la Ciceu, unde-și trimesese cu puțin mai nainte, muierea
cu doi coconi, Elia și Ștefan, și cu cocoana Ruxanda, pruncii
săi. Iară Soliman II oblicind că Petru VI Vodă a părăsit
Moldova, a pus în locul lui domn Moldovei, pre Ștefan care,
în sireaua domnilor moldovenești, este, cu acest nume, al
șeptelea. Așa scriu istoria pînă aci, dară mai pre larg Iovie?
Iștvanfi, Miron logofătul și alții mai multi. Dară cine a fost
domnul acest nou al Moldovei, Ștefan VII, nu se nărăvesc
istoricii laolaltă, pentru că lovie și Iștvanfi, urmînd pre
poloni, zic că a fost frate lui Petru VI; Miron logofătul zice că
a fost „fecior lui Alexandru Vodă, carele era mai dinainte
255
scos de Petru Vodă”. Cantemir zice că, după hronicile mol-
dovenești, a fost fecior de după gard al lui Bogdan III Vodă,
Analii turcești zic: „Urma atunci Poarta sultanului Soliman,
unul, născut din familia voievozilor moldovenești, căruia și
bucate îi îmbla; pre acesta ba pus Soliman, voievod Moldo-
vei.“ Ci, fie cine a fost Ștefan VII. destul că el a rămas domn
in Moldova, legîndu-se că va da turcilor haraci pe an 10 000
de galbeni, precum scrie Miron logofătul. Și așa s-a schimbat
cinstea de Paști, carea o da pînă acuma Moldova turcilor,
în haraci, care bir după aceea s-a și mai înmulțit, după cum
arată Dimitrie Cantemir Vodă.
Soliman II după ce a așezat pre Ștefan VII domn
in Moldova, a chemat pe moldoveni înaintea sa si, precum
scrie Cantemir, așa le-a vorbit: ,,Că, măcar că după legea
musulmănească, pentru faptele lor, toți ar fi vinovati morței,
tătuși le mai dă o probă a milei sale, le dăruiește viața și
slobozenia cea mai dinainte, ci așa, ea să-i dea .lui vistieria
domnului lor, celui mai dinainte. Nefericiți] moldoveni n-au
putut călca voia lui. și așa defter darul cu ianiciarii au intrat
în cetate și au prădat toata vistieria lui Vodă, și cea de obște,
în carea, afară de multi bani, au aflat coroane de aur, cruci
și icoane încărcate cu pietrii scumpe, care toate le-a luat
Soliman și așa s-a înturnat la Țarigrad.
Iară despre Petru VI, după ce s-a mîntuit de cei ce-1 goneau
prin secuime, așa scrie Miron logofătul: „Sîmbătă, în răsărita.
Soarelui, în 20 septemvrie, a intrat Petru Vodă in cetatea
Ciceului și a închis porțile, iară cei ce-1 goneau din urmă,
văzînd că a scăpat dinaintea lor, s-au întors înapoi. Aci,
multă plîngere și tînguire era de doamna sa, Elena, și de fiii
săi, Iliaș și Ștefan și de fiica sa, Rosanda și de alti casași,
pentru mult năcaz și nevoie, ce le venise asupra... Acea cetate,
Ciceul (încă și Cetatea-de-Baltă, cum s-a arătat la anii trecuți),
o a fost dat Matiaș, craiul unguresc, lui Ștefan V Vodă,
celui Bun și Mare, cînd s-au împăcat: și era această cetate
slobodă de craii ungurești și se ținea supt porunca domnilor
de Moldova/6
i
256
Anul 1539e După ce s-a prins Petru VI sau Rareș de
loan Zapolia, așa scrie despre dînsul Io vie: „Craiul loan a
îmbrățoșat pe Petru și l-a mîngaiat, făcîndu-i bună nădejde
de a-și putea căpăta iarăși domnia... și numai steajari a pus
în cetatea Ciceului, iară folosurile și veniturile Ciceului, toate
Io-a lăsat lui Petru și muierei lui, ca să trăiască din ele, pînă
li se va îndrepta norocul. Ci Ștefan (VII), cit a înțeles că
Petru a căzut in mînile craiului loan, îndată a trimis soli la
Soliman, cu rugate să poruncească ca pe Petru să i-1 dea lui,
că almintrilea Moldove nu va avea pace cu dînsul. Și în grabă
s-a si cerut Petru, prin Soliman, dară loan n-a vrut să-1 dea,
pînă cînd n-a fost silit la aceea, căci porfirâ ții ziceau că prin
nedarea lui Petru, se vatămă maiestatea împărătească:;
atunci încă prea bună mijlocire a găsit craiul loan pentru
Petru Vodă, pentru că a răspuns că el va trimite pe Petru în
Țarigrad, dară nu ca pre un rob, ci ca pre solul său, ca de
fată să se îndrepte și, de va fi cu putință, să-și dobîndească
și iertare, numai Soliman încă să-și arate mila sa spre cel
umilit și la picioarele lui căzut. Nici s-a tras Soliman de la
cererea craiului loan... Drept aceea întărindu-și inimile amin-
doi, Petru, încărcat cu averile sale și împodobit cu solia
craiului loan, a mers în Țarigrad, comîndat fiind lui Lufti-
bei mai mult decît celoralalți porfirați, căruia mai mari
daruri îi dusese, ca să aibă mai puternic patron, cînd se va
îndrepta. Datu-i-a doi mărgărituri atîta de mari, cit două
pere de rînd, carii se zicea a fi din prada, de la Griti luată.,
ca Rostani, fata lui Soliman, să-și facă cercei din ei, pre
nunta sa. După ce a tras în partea sa, cu darurile, pre cei maî
mari și i s-a îngăduit să intre la Soliman, așa de înțelepțește
a arătat pricinile războaielor, care le-a făcut, pricina lui
Griti, viclenșugurile lui Ștefan VI și ale boierilor și cădințelo
sale cele bătrîne în coantra polonilor, pentru hotare, cit,
după ce a gătat de a zice și și-a cerut iertare, tuturor li s-a
părut că n-a fost vrednic de nenorocirea în carea căzuse,
...Soliman nici l-a iertat, nici l-a osîndit de tot... ci l-a sîrgunit
în Pera sau Gâlata, spre foarte mare folosul lui Petru, pentru
257
— Cronica românilor, vof, n
că acolo, nebăgînd de samă turcii, se însoțea cu creștinii și
cu nădejdea de a dobîndi iarăși domnia Moldovei, își stîm-
păra năcazul sîrgunirei sale/ Așișderea scrie Miron logofătul,
carele scrie după aceea tot acolo, așa: „Iară Ștefan Vodă în
țeară, în Moldova, mari și grele nevoi făcea cu dările, bieților
lăcuitori, și de la o vreme s-a arătat mare vărsător de sînge,
că fie pentru ce mică greșală, poruncea de-i omora și încă
de multe ori la masă chemînd pre multi, cu mina sa îi omora...
în zilele acestui Ștefan (VII) Vodă, s-a întîmplat mare foa-
mete în Moldova și în Ardeal; venind lăcuite foarte multe,
au stricat toată roada pămîntului și urînd țeara pre Ștefan
Vodă, l-au poreclit Lăcustă Vodă/
...Pacea de Petru VI făcută cu Tarnovschi supt Hotin,
despre carea am cuvîntat la anul trecut și se aduce de Do-
gii iei, sună precum urmează: „Facem înștiințare tuturor și
iieștecui, cărora se cuvine, că noi, rugați fiind de preanserinații
craii, domnul Ferdinand al romanilor, sîngele nostru, și
loan al Ungariei, cumnatul nostru, cei preaiubiți, măritului
loan, comitului în Tarnov, castelanului Cracoviei și Sando-
miriei și căpitanului oștilor crăimei noastre, i-am dat putere
deplin de a face pace cu măritul domnul Petru, voievodul
Moldovei (nu Valahiei), care a și făcut pace între noi și între
numitul Petru, supt condițiile acestea:
«Ca să se țină, care s-au legat în pacea, ce s-a fost făcut
între preanserinații craii Poloniei, domnii Vladislav, moșul,
și Cazimir, tatăl nostru, și între măriții Ștefan și Bogdan,
voievozii Moldovei, și între țerile amînduror părților..
Ga oamenii carii s-au prins pe vremea războiului, să se
întoarcă cu toate averile sale.
Ca românii să nu se așeze în ținutul crăiesc, cel dincolo de
Nistru, fără de voia căpitanilor noștri sau a domnilor pămîn-
tești.
Ca morile care le-au făcut în țeara noastră, numai pînă
atunci să le folosească voievodul, pînă cînd vom vrea noi sau
următorii noștri.
258
Ca adunările pentru îndreptarea trebilor să se țină după
obiceiul cel bătrîn.
Ca făcătorii de rău, răzvrătitorii, păgubitorii și furii să sa
pedepsească după legi. /
Ca pribegii să nu aibă scăpare și apărare, ci să se întoarcă
acelora, de la cari au fugit.
Ca Pocuția, precum a fost pururea, așa să fie și de-aci
înainte, a noastră și a următorilor noștri, proprie și de moșie.
Ca să se țină de îmbe părțile, acelea care s-au însemnat în
alte cărți, despre facerea dreptăței.
Ca în ținutul nostru să fie judecători, căpitanul Camene-
țului și al Haliției, iară în Moldova, căpitanul Hotinului și
al Cernăuțului și să judece după acelea care se vor pune in alte
cărți.
Ca neguțătorilor de îmbe părțile, să le fie slobodă nega-
țătorirea.
Ca să nu călătorească pre alte căi, fără numai pro căile
cele bătrine.
Ca să nu se pună alte hotare între crăimea Poloniei și
între Moldova, fără numai cele bătrîne să rămînă.
Ca toate, încă și care nu sînt spuse aci, să se țină nevă-
tămate între crăimea noastră și între Moldova, de îmbe păr-
țile.
Cum că toate condițiile acestea, le-va ținea nevătămate
el și următorii lui, Petru Vodă a jurat cu toți boierii săi,
ș.c.»
Noi, drept aceea, carii mult ne îngrozim, de vărsarea sîm
gelui creștinesc, în grația preanserinaților prinților celor mai
sus numiți, am îngăduit pacea, care cu atîta rîvnă o a poftit
Petru Vodă și toate cile a legat cu dînsul, măritul loan comi-
tul în Tarnov ș.c., le-am întărit. Iară fiind că din nenorocire
s-a întîmplat de curînd după aceea, în locul lui Petru, s-a
făcut domn măritul domnul Ștefan, voievodul Moldovei, și
acesta încă s-a rugat nouă ca, supt condițiile acelea, să întă-
rim pacea cu el, noi, pentru inima cu care sîntem spre cei ce
dimpreună cu noi se închină lui Hs. celui răstignit, pre carii'
n* ai
259
M-i vrem să fie osebiti, ci împreunați cu noi. primim bucu-
roși să făgăduim supt jurămînt, că noi cu următorii noștri
vom ținea pacea aceasta nevătămată cu măritul domnul
Ștefan Vodă și cu următorii lui, carea o și făgăduim prin
diplomatul acesta, care l-am pecetluit cu pecetea noastră
și pentru mai mare credință l-am și iscălit cu mina noastră.
Dat în Cracovia, în 20 fevruarie din anul 1539. Sigismund
craiul, cumsD
Tocma atunci s-a dat diplomatul acesta, cînd acuma
luase craiul loan Zapolia pre Isabela. Eu nu înțeleg drept
aceea, cura numește mai nainte craiul Sigismund I pe craiul
loan cumuaL și nu ginere, fiind Isabela, fata lui,
Amd 1541. Jn anul de la Hs. (zice Miron logofătul)
(nu 1538), Alexandru Vodă Cernea cu alicul hatmanul
ra cu Trolușan logofătul. înțelegînd că Petru Vodă Rareș se
află in cinste la împărăția turcească. îndată au repezit la
Ferdmand L craiul unguresc, pro un Petru Ruben, isprav-
uand Sibiului, pro acele vremi, cu rugăminte de ajutor
tnpintiva lui Fetru Vodă Rareș, carele acum aștepta căftan
do domnie de la Poartă, arătind că și în trecutele timpuri au
avut domnii razăm de craii ungurești, asupra turcilor și făgă-
duind că se vor.. închina cu toată țeara crăimei ungurești.
Această poftă a lui Alexandru (III) Vodă, neputindu-o plini
craiul Ferdmand 1, pentru alin cuprinderi ale sale, și obli-
cindu-se lucrul ia împărăția turcească, Petru Vodă Rareș
pre Iezim și cu puțină cheltuială a dobîndit a doua domnie în
Moldova, de la împăratul Soliman II, carele a trimis pre im-
brohorul său cu mulțime de ianiceri și de călăreți turcești,
să ducă pe Petru Vodă în scaunul Țcrci Moldovei. Pornit-a
în 6 ianuarie din anul 1541, din Țarigrad cătră Drăștior și
acolo trecînd Dunărea, a venit la Brăila, dc-unde se gata
asupr<a lui Alexandru Vodă. Iară boierii țcrei înțelegînd de
domnia lui Petru Vodă, au părăsit cu toții pre bietul Ale-
xandru Vodă Cornea și au ieșit intru întimpinarca lui Petru
260
Vodă la Brăila, lăsînd pro Alexandru Vodă pe sama Micului
hatmanului in cetate^ nouă și cu Trotușan logofătul și cu
Petrașco și cu Crasneș și cu Cozma. Mergînd boierii la Brăila,
Petru Vodă i-a primit cu dragoste, iertmdu-legreșalele, cile
i-au fost arătat in domnia lui, cea dinții. Și așa, cu bucurie
primind pre domnul său, Petru Vodă, i-au strigat de bine
venit intru ani îndelungați și norociți. Iară pre Alexandru
(III sau Cornea) Vodă, hau omorit boierii, carii rămăsese eu.
el, nădăjduind că dintru acea faptă, vor avea față la Petru
Vodă. Iară Petru Vodă cunoscmdu-i vicleni, după ce i-au
ieșit înainte la Galați, a poruncit de le-au tăiat capetele,
muncindud inlîi cu grele și cumplite chinuri... Iară acolo,
la Galați, a pus- Petru Vodă hatman pe Petru, feciorul Iun
Vartic, carele a fost și pârcălab de Suceava/'
Așișderea scriu lovie, Iștvanfi și Betlen.
De la Galați pornind Petru VI Vodă a. agiuns la Suceava,
în 22 fevruarie din anul 1541, cum s-a zis la anul trecuL
De-acolo, precum scrie Miron logofătul: „După ce s-a așezat
al doilea rind Petru (VI) Vodă la domnia terci, trimis-a de
a adus pre doamnă-sa, Elena, și pro fiii săi, Elia și Ștefan,
și pre f i ica sa, Boxând a, de Ia cet atea Ciceului și sosind la
Suceava, în 25 mai, le-a ieșit Petru Vodă intru întîmpinare,
cale de trei mile de la oraș, cu multă bucurie la adunarea.
lor/4
Aci bun loc va avea, ce serie Dorotheu din Mbnemvasia,
că în timpul acela s-a născut Ștefan, feciorul lui Petru VI sk
s-a botezat de Anastasie, mitropolitul Moldovei, cînd a îm-
biat în Moldova, patriarhul Țarigradului, Iercmia II.
Analii sccuenești pro scurt foarte multe lucruri, ce se țin
de anul acesta 1541, cuprind în sine, căci zic: „în 15 mai din
anul 1541, căpitanului Mailat i-am dat joldoși împrotiva oa-
menilor crăiesei Isabelei, ai cărora hodnogi au fost Valentin
Petchi și Franțisc Daniel.
La Ispas, în seimul țerei, s-a ascultat solul împăratului-
Soliman, prin carele ni s-a poruncit ca să ținem domn pre
fiul craiului loan și să părăsim pre căpitanul Ștefan Mailat
201
în 27 iunie din anul 1541 a venit asupra noastră Petru
(VI) Vodă cu moldovenii, Radul (IX) Vodă cu muntenii, vai!
cum ne-au chinuit, cum ne-au robit cu turcii și cum au ars
țearal Ne-au jurat să fim credincioși fiului craiului loân
și pre Bornemisa Boldișâr l-au pus căpitan, iară pre Mailat
l-au dus cu sine.
Din seimul din Turda s-au rinduit soli la Buda și, pre-
cum s-a fost întocmit țeara cu voievozii românești în șese
mii de florinii* ca să se adune .banii aceia, au aruncat dare.
Anul 1543... Mai frumoasă istorie scrie Lazie despre
niște români și o parte a vistieriei de Decheval ascunse supt
albia Streiului, ceii neaflate de împăratul Traian, zicînd:
„O parte a vistieriei aceștiia, mai-nainte de opt ani (Lazie
scria în anul 1551), în numitul rîul Sargeției, pre care rîu
românii îl cheamă Strei, s-a aflat, prin întimplarea aceasta:
Mergeau niște pescari români cy. șeicile din Murăș în Strei
și legîndu-și luntrile de un trunchi, au zărit că sclipește' ceva
în fundul apei; vrînd să scoată de supt apă aceea ce sclipea,
au scos o grămadă de galbeni. Îndemnîndu-se a cerca mai
încolo, au dat de o boltită zidită supt apă, care se stricase
prin rădăcinile lemnului și cercînd mai cu de-adinsul, au aflat
și mai mulți galbeni, mai cu samă de ai lui Lisimac, craiului
Thrachiei, cu inscripție grecească; cum am înțeles din oa-
meni vrednici de credință, la 400 000 de galbeni și mulți
sloi de aur au aflat. Carii ducîndu-i acasă și împărțindu-i
pescarii între sine, unii dintre dînșii au. mers la Bălgradul
Ardealului și întrebînd* de argintari de cît preț ar fi aurul
acela, s-a vestit lucrul și Gheorghe Monahul sau Martinusie,
care, ca un tutor al fiului craiului loan Zapolia, ocîrmuia
Ardealul, a început a cerca după pescari. A și luat multe mii
de la unii pescari și multe mii a mai găsit în numita boltiță.
Dară ceialalți pescari, prinzînd de veste, au încărcat vreo
cîteva care și au trecut în Moldova/4
262
Anul 1546 ...Sigismund I, craiul Poloniei, auzind de
moartea lui Petru VI și văzînd că lacob Vilamonschi nu se
întoarnă, a scris cătră divanul Moldovei, ad palatinatus
Moldaviae consiliarios^ epistola ce se ține în biblioteca comi-
tului Osolinschi. Se aduce de prea vestitul Enghel și sună
așa:
„Generozilor, nouă adevărat iubiților 1 A venit la noi
vestea despre moartea măritului domnului Petru, voievodului
Moldovei (nu Valahiei), vecinului nouă adevărat iubit, pentru
carea, după omenire, ne-am supărat și măcar că gîndim că voi
țineți aminte legăturile, în care a jurat nouă Moldova și
împrotiva cărora așa delung se ține acolo solul nostru, tătuși,
am judecat ca acelea să vi le aducem aminte, Pre carii vă
dojenim ca să vă siliți să se sloboadă solul și pentru ce s-a
fost și trimis, să se țină adunare în marginea crăimei noastre
și a palatinatului Moldovei, în carea adunare vătămările de
împrumut și strîmbătățile să se poată îndrepta. Noi mai
nainte am poruncit ca comisarii noștri, pre ziua nașterei
Preacuratei Măriei, să meargă în Cameneț și acolo să aștepte
pre cei ce se vor trimite din Moldova. Pre carii, ce veți face,
cit mai curînd să-i înștiințați, Celealalte va spune acela, carele
va da epistola aceasta, căruia să-i credeți deplin; căci veți
face lucru plăcut nouă. Dat.în Cracovia, in 12 septemvrie,
1546.“
încă nu primise divanul din Moldova epistola aceasta și
Elia II scrisese, precum arată preavestitul Enghel, tot din
cartea cea cu mina scrisă a cernitului Osolinschi, craiului
Sigismund I, despre înălțarea sa la domnia Moldovei și despre
slobozirea lui lacob Vilamonschi, și ceruse și el ca să se țină
adunarea, despre carea scrie craiul la divan, ci din adunarea
aceea mai că nemica a fost, pentru că în 9 dechemvrie din
anul acesta 1546, din Iași iarăși a scris Elia la craiul jeluin-
du-se, la carea jalbă, așa răspunde craiul Sigismund I lui Elia:
„Mărite Doamne, nouă adevărat iubite! Avram Bani-
lovschi, scriitorul, ne-a dat cartea serenitatei-voastre, în
carea tare vă jeluiți că este unul, carele făcîndu-se fecior de
263
vodă și culegînd mare oaste dinmrăimea noastră, a năvălit
in Moldova și prea rău a prădat vreo cîteva sate și cînd a
cerut serenitatea-voastră de la prefecții noștri, ca sa silească
pre aceia, carii au făcut paguba, să o întoarcă, prefecții
noștri n-au băgat in samă pofta aceea și vă îndoiți, oare că cu
voia noastră s-au pătrat pagubele acelea. Cereți după aceea
de la noi, din cădința legăturilor, care scrieți că vreți să Ie
țineți, ca să poruncim prefecților noștri, celor din margini,
să prindă pre cel ce se numește fecior de vodă și pre soții
lui și să-i dea în mina sevenilatci-voastre și să se plătească
pagubele făcute. Care, de nu se vor face de noi, ,so va jelui
preaputernicului împăratului turcesc și ce va porunci el,
aceea va face. Mai pre urmă poftiți de la noi să credem solului
serenitatei voastre, acelea care le va spune cu gura. Noi am
crezute, dară mai multe n-am spus, de cîte se cuprindeau în
epistolă, îndoiala o puneți de o parte: noi totdeauna»». am
ținut legăturile... și împăratul turcesc încă nu va pofti alta de
ia noi, fără numai ce sîntem detori din legătură»». în care
apriat este scris: «Ca, pre col ce va fugi din Moldova în crăi-
mea noastră și ar vrea să facă pagubă din ținuturile noastre
in Moldova, să nud suferim în ținuturile noastre..»». Prefec-
ților noștri din. margini asemenea vom porunci.,» Dat în
Cracovia, în 31 dechemvrie din anul 1546?\Pagubă că nu se
știe cine a fost cel ce se numea pre sine fecior de domn și se
sculase asupra Iui Elia IM
Anul 1548. în anul acesta a dat Ferdinand 1, diplomatul
cel vestit, despre carele am cuvintat la anii trecuți, lui
Nicolae OlahuL Din diplomatul acesta mai multe se pot
culege, ce mult luminează istoria; drept aceea eu îl voi
.întoarce pre românie, tocma cum s-a tipărit de Colar la
shrșitul cărților aceluiași Nicolae Olahul, carele întoreîn-
dmse pre românie, sună așa:
* Unii istorici presupun că era vorba de viitorul domn. Alexandru
Lapașncanm
261
„Ferdinand, din mila lui Dumnezeu craiul romani-
lor, Ungariei ș.c. Credinciosului, nouă adevărat iubit,
preacinstitului Nicolae Olahul, episcopului Agriei, consi-
liarului și cancelarului (logofătului) nostru dinlăuntru,
sînătate și înmulțirea grației și a bunei voinței noastre,
poftim! Ce atita a plăcut mai marilor noștri, dumnezeieștilor
împăraților și crailor, carii cu prea mari lucruri în războaie
și pace pătrate ne-au împodobit pre noi, ca pururea mai mult
iubiți docil temuți să fie, aceea preste măsură o voim și
noi, au firea aducîndu-nc la aceea, au din esperienlje știind
că acelea sint proptelele cele adevărate, care vin din inimile
oamenilor, cele cu milă și cu dărnicie adunate, și măcar că
ne silim, în cil putem, tuturora a face bine, tătuși mai. bucu-
roși ne plecăm a face bine acelora carii întrec pre alții cu
vîrtviile și cu nașterea și carii fiindcă sini de asm din zi în
zi se silesc ca cu credință de pururea, cu grijă, cu sîrguință,
cu strădanie si cu, deșteptare să ne placă nouă. în carea
treaptă, cu cit ești mai înalt, o Nicolae! cu a shdem mai
gata a le încărca pre tine, cu toate podoabele, pentru că:
încit este pentru neamul tău,'așa nmam înșliiîdat prin
spunerea vrednică de (Tcdintă a unor credincioși ai noștri,
că tu le-ai prăsit din cei mai bătrmi prin li ai neamului
românesc, avînd tată pe Ștefan Olah.ul, bărbatul cel zdravăn,
pre al căruia timp erau încă unii din familia la, prinți Dachiei
muntenești, ce este acuma patria românilor. Căni pentru
aceea nu s-a făcut tatăl tău prinț, pentru că inima lui se
îngrozise de sfezile cele sumele și mai. vrea odihna și securi-
lalea. Drept aceea după ce ar fi ieșit din patria sa, pe vremea
preansennatului craiului Matiaș, pentru cruzimea și tiră*
nia voievodului Dracula, adecă a rudeniei sale, carele era
atunci prinț muntenesc, nici prin bunăvoința țerenilor săi,
carii cu rîvnă pofteau înturnarea lui, nici prin îndemnul și
ajutorul numitului răposatului preanserinatului craiului
Matiaș, s-a putut aduce ca să sufere să se pună. în scaunul
moșilor săi, ci a mai voit bărbatul blind și înțelept, a rămî-
nea la vecinii din Ardeal, la carii numai pribeag a fi se
credea, și cu odihnă a trăi privat, decît a fi prinț cu primej-
die. Tătuși, cu cinste a trăit el în Ardeal, precum se cuvenea
virtuților’ lui și așa a purtat deregătoriile, lui încredințate,
cît se zice că în viața lui, toți s-au minunat de el, după moarte
toți l-au dorit.
Frumoase laude sînt acestea, ce se spun de urzirea și
neamul tău, care tu, ca un rîvnitor al virtuților părintești,
ți-ai băgat în cap, din pruncie, nu numai a le ținea în fami-
lie, ci a le și spori. Pentru că ai venit în curtea preahserina-
tului răposatului craiului Vladislav, socrului nostru celui
preaiubit și aci, și cu sîrguința ta, și cu însoțirea și traiul
cu oamenii preaprocopsiți, aceea laudă de învățătură, de
virtute și de sîrguință, ca și o făclie ți-ai ciștigat, cît fiul și
următorul lui, preanserinatul prințul și craiul Ludovic și
preanserinata muierea lui, crăiasa Maria, preaiubită sora
noastră, te-au primit în numărul secretarilor și consilierilor
săi. Și după ce așa aducînd cu sine nenorocirea aceluiași
slăvit crai Ludovic, cumnatului nostru de pe soră, cel prea-
iubit, pentru credință și pentru patrie bătîndu-se cu tur-
cii, protivnicii cei de pururea ai numelui creștinesc, ar fi
căzut vitezește în cîmpul de la Mohaci și în îngrozirea aceea
toți ar fi fugit care încătrău, tu, pre numita sora noastră,
carea era prea greu detunată de prea amara căderea bărba-
tului său și maidesuflețită, o ai urmat așa de bucuros și o
ai cinstit, cît cea mai mare laudă de credincioșire, de tărie și
de stătornicie ai căpătat, de carea fiind noi porniți după
aceea, cînd ne-am încoronat crai Ungariei, te-am făcut
eclesiarh besericei din Alba-Crăiască și te-am numărat în
rîndul secretarilor și consilierilor noștri.
Iară precum au fost credincioșirea-ta, neclătită către
numita preanserinata crăiasa Maria, așa a fost și bunăvoința
ei, tocma ne-ntunecată spre tine, căci ducîndu-se din Unga-
ria, numai pre tine unul, te-a ales dintre toți ungurii, de
te-a dus din vederea sodomurilor și a mișălătăților celor
dinlăuntru, cu sine în Belgiu, în slujba sa, cînd s-a chemat
de avgustul îm platul Carol V, domnul și prea iubit fra-
266
fele nostru, Ia ocîrmuirea mai multor teri și te-a avut măr-
turie și ajutor năcazurilor și grijelor ei, celor mai dinainte.
Iară în Belgiu așa te-ai purtat, cît pre tine, nemernicul,
toți te-au iubit și cinstit, și cei mai mari și cei mai mici
oameni. Oamenii cei învățați s-au mirat de mare învăță-
tura ta, de știința limbilor grecești și lătinești și de îndămî-
narea de a scrie și orătorește și poeticește.
Și numita preanserinata sora noastră, nu fără de pricină
a îngăduit ție să te depărtezi de curtea ei, tătuși îndemnată
de mărimea trebilor, care le avea cu noi și nu cuteza a le
încredința altuia, te-a trimis sol ia noi, în care vreme, fiind
că a fost op să rămîni mai îndelung în. curtea noastră, noi
socotind și credincioșirea ta, carea o ai arătat numitei doam-
nei crăiesei în cele mai mari lucruri și primejdii și sîrguința,
evlavia, învățătura, înțelepciunea și îndămînarea ta la
toate, care în toate ’ faptele tale străluceau, pre tine te-am
făcut deodată și episcop Zagrâbiei și cancelar nouă, bucu-
rîndu-se și întărind lucrul și preaiubita sora- noastră.
Iară tu, cît de bine te-ai purtat în deregătoriile acestea
și de cită bunăvoință a noastră te-ai făcut vrednic, de-acolo
încă destul se vede, că noi aceea cinste am dat ție, carea
craii nu o dau altora, fără numai celor ce sînt din sîngele lor
•sau sînt de neam și deregătorie prea mare, adecă că te-am
voit nănaș preaiubitei fiicei noastre, Ioanei, ceii mai pre
urmă născute, ca să o ții supt apa din botez, ca legat fiind
cu cumetria aceasta, preaiubiților pruncilor noștri încă
aceea credincioșire și dragoste să li-o arăți, carea o ai arătat
nouă și preaiubitei muierei noastre, preanserinatei răposatei
crăiesei Anei, despre carea știm că iarăși a fost cu prea bună-
voință către*.tine, pururea. Carea, cum că o vei face cu osîr-
die, ai arătat cu fapta în prea mari lucruri și primejdii. .
Pentru că mergînd noi din Bohemia la războiul din Saxo-
ni a ca să ne împreunăm cu avgustul împăratul, domnul și
fratele nostru, ca să domolim' pre răzvrătitorii și protivnicii
lui și ai noștri, să dezrădăcinăm sectele vele veninoase ale
267
ereticilor și să stingem tăciunii războiului din Germania,
pretutindea ai fost de față și așa te-ai purtat înaintea
numitului domnului împărat, înaintea noastra și inaim
tea preaiubifilor fiilor noștri, a prea-nserinaților prinți-
lor, aHdpovăîmtorilor Austriei, vMaximilian și Ferdinand,
dini re carii unul povățuia oștile împărătești, celalalt ale
noastre, precum sui cuvenit unui bărbat sirguitor, bun și
credincios. Cu aceeași sirguință ai fost și în. așezarea răscoa-
lelor din Cohemia. după sfirșihd cel norocos al harțului din
Saxon ia.
Drept aceea, după ce am învins pe vrăjmașii noștri, am
împăcat Germania și ne-am înturnat. în Ungaria, pre tine,
din scaunul, episcopiei Zagrabiei, în. carele cu prea mare
laudă ai șezut, lemn mutat la episcopia din Agria, carea se
cinstește Îndată după mitropolia terci, socotind că, după
vremi le acelea, se cuvine virtutci și tăriei tale, ca, precum
ai fost părtaș strădaniei noastre, așa să aibi ceva nou folos
și din biruințele noastre, pînă. cînd te vom putea împodobi
și încărca mi mai bogată grai ia noastră; carea totdeauna o
vei avea de la noi.
Dară, ca nu numai în tine, ei și în. familia ta'și în rămă-
șițele laie să miște semnul dragostei noastre, coii spre tine,
noi, din osebită grația noastră, și din. voită plecarea inimci
noastre: iutii, pre tine, Nicolae Olahul, carele ai avut tată
pre Ștefan Olahul, mumă pre Virvâra Ceăsar și, prin tine,
pre feciorii fratelui tău celui dulce și răposat, Matheu
(carele pînă cînd a trăit, precum se spune nouă, ca un băr-
bat mărit, cu cinste a purtat judecatul crăiesc al Orăștiei
și prefectura sărilor din. Ardea!), pre Thoma și Mihail și’pre
J'iica Ana Olahii, așișderea pre surorile tale cele dulci și pre
bărbații lor, adecă pre IJrsula, carea acuma e măritată după
Gheorghe Bona și pre Elena, care are bărbat pre Nicolae
Oloz, și pre feciorii Ursulei, pro Nicolae Ceazar, pre carele
îl are din bărbatul cel dinții, Cristofor Ceazar, și pre Gheor-
ghe Bona, carele are tată pre Gheorghe Bona, pre tine adecă,
Nicolae! și, prin tine, pre numitele tale surori, cu bărbații
263
lorr pre nepoții tăi pre toți și fieștecare prunc al lor și pre
țoii și pre toate, carii și care se voi* naște pre lege dintr-înșii
și dintr-însele, vă întărim și, cit este op, cu puterea crăiască,
carea o avem din mila lui Dumnezeu craiul romanilor, al
Ungariei, al Bobcmiei ș,c., cu nouă boieri vă dăruim și prin
dăruire nouă vă dăm toate podoabele, privilegiurile, slobo-
zeniile, sentințele și cădințele cele strămoșești ale voastre și
ale boierimei nemțești, care le-ai primit tu de la numit ii
strămoșii tăi și cu care trăiesc și se folosesc și alți nobili din
sîntă împărăția romanilor și din crăimile Ungariei, Bobe-
miei și altor ieri ale noastre, de la a patra semîntă și despre
tată și despre mumă născuți și vrem ca nobili ca aceștia să
vă zică, numească și aibă pururea toți și fieștecare, măcar
de ce condiție, înălțime, stat, treaptă și derogatorie vor fi/4
Aci apoi scrie ți mirul care l-a dat familiei lui Nicolao
Olabul, cu asemănare la virtuțile lai. După aceea iarăși
zice: „Așa sint începuturile tuturor neamurilor celor prea-
lăudate, întru carii românii, neamul tău, nu smt cei mai de
pre mină, despre carii se știe că sînt prăsiți din Roma,
doamna și stăpîna împărățiilor și s-au așezat intr-o parte a
Dacii iei ceii preabogate, carea se zice Țeara Muntenească
sau Valahia, ca să apere ținutul romanilor de năvălirile
probi vnicilor din vechii, dc-unde acuma încă români să cheamă
în limba sa. Unicornul (din țimir) drept aceea înseamnă
nobilitatea neamului și deodată și istețimea, căci ce este
aspriine în fiară, în om aceea este tărime, de carea e vestită
vița românească, maica generărilor color mai vestiți, dintre
carii este și loan Huniadi, tatăl marelui craiului Matiaș și
cei de pre timpul lui mai mari ai tăi.“
După ce a înșirat aci, unde și cum sa se folosească cu
țimirul, zice:
„Așadară nici unui om să-i fie slobod a călca decretul
acesta, sau, de l-ar călca cineva, să știe că mînia noastră o
va simți și va plăti o sută și zece maree de aur curat, gimă«
late fiscului nostru și gimătate celui ce va fi vătămat.
Ba, ce e mai mult, toate acestea le dăm, dăruim și orînduim
269
prin acestea, care sint întărite cu înduplicata pecetea noas-
tră. Dat în Poșon, prin mînile preacinstitului în Hs. părin-
telui și domnului Petru de Varda, arhiepiscopului Strigo-
nului ș.c., în anul Domnului 1548, al crăimilor noastre, a
romanilor 18, a celoralalte 22, în 23 noemvrie.“ Acesta e
diplomatul cel vestit.
Anul 1551. Gheorghe Martinusie sau Monahul, episcopul
cel lătinesc al Orăzei-Mari, credinciosul cel fățarnic al cra-
iului loan Zapolia și tutorul cel crud al lui loan Sigismund,
fiului crăiesc, uitîndu-și de detoria cea popească, încă în
anul trecut se sculase asupra clientului său, loan Sigis-
mund, și a mîne-sa, crăiesei Isabelei, și începuse a se înțelege
cu craiul Ferdinand 1 în vînzarea Ardealului, carea o a și
săvîrșit în anul de-acum, căci zic Analii sebuenești: „în
dumineca după Preasînta Troiță, Gheorghe Monahul a
încungiurat iarăși Bălgradul și după 12 zile l-a și luat, dîn-
du-i-1 Franțisc Horvat. Acuma a adus în țeară pre loan Bap-
tista Castâld cu nemții și spaniolii. Crăiasa Isabela în Cluș-
Mînăștur a dat țeara craiului romanilor și o a delegat de
credincioșirea cu carea era detoare fiului său. Spre mai mare
mărturie a lucrului, pre Ana, fata craiului romanilor, o a
făgăduit muiere craiului loan Sigismund. După aceea cră-
iasa Isabela a ieșit din Ardeal dimpreună cu fiul ei și așa
a rămas neamțul in țeară. Turcii au încungiurat Timișoara,
au luat și Lipova, carea iarăși o a luat înapoi Gheorghe
Monahul, în 5 noiemvrie din anul acesta.“
Ardealul l-a luat craiul Ferdinand I după legătura, carea
o am adus eu la anul 1538. Tătuși, Gheorghe Martinusie
nu se poate apăra de păcatul vînzărei, căci trebuia să țină
lîngă loan Sigismund mai mult decît lîngă Ferdinand, ci el
alta avea în cap, precum se va arăta acuși. La luarea Ardea-
lului, precum arată Ștefan Catona, a trimis craiul Ferdi-
nand, în 29 martie din anul 1551, pre Thoma Nadoșdi,
judecătorul curței crăiești. pre Andrei Batori și pre baronul
270	'
Sigismund Herberștein, cărora le-a fost poruncit, ca înțe-
legîndu-se cu Gheorghe Monahul, să tragă în partea sa și
pre domnii românești. Ci porunca aceasta a o plini nu li s-a
sfetit, cum se va arăta la anii viitori.
Gheorghe Martinusie sau Monahul, precum mărturisesc
toți istoricii, iară mai ales Iștvanfi și preavestitul Enghel,
după ce a ieșit crăiasa Isabela cu fiul său din Ardeal, întru
aceea s-a străduit, cum ar putea scoate pre nemți și ținea
el Ardealul, pentru carea s-a fost și înțeles cu .oarecare beg-
lerbeg turcesc, ci sfatul lui fu dovedit prin oarecarele dintre
prietenii lui, drept aceea Castald l-a și tăiat în Vinții-de-
Gios, în 17 .dechemvrie din anul 1551. Lingă Martinusie
fiind Franțisc Vaș, strămoșul comiților Vas de Țeaga, carele
se numește de Iștvanfi, puer Franciscus Ferreus. și întin-
zîndu-i- o sabie să se apere de spaniolii, carii venise asupra
lui, un șpanipl i-a tras o palmă, de -a căzut în cur și Iui alta
nu i-a făcut, dară pre stăpînu-său, Gheorghe Martinusie
sau Monahul l-au omorît
Așa și-a sfîrșit viața Gheorghe Martinusie sau Monahul,
carele prădase și pre bieții pescarii românești, cum s-a zis
la anul 1543. Despre Martinusie acesta așa serie Samoil
Cheuleșeri: „Din Istoria ardelenească a luminatului cancela-
rului Volfgang Betlen se știe că, după moartea lui Martu-
nisie, s-a aflat în cetatea Gherlei, cea de el făcută, aur nelu-
crat, funți 872, sloi de aur, funți 20, de argint nelucrat,
funți 1387, sloi de argint, funți 466, galbeni de ai lui Lisimah
4 000, dintre carii fieștecare făcea patru galbeni ungurești?6
Iată cum s-a folosit călugărul cu răpirea de la români!
Amil 1552 ...După ce s-a inturnat din Ardeal Ștefan
VIII, i s-a întîmplat uciderea; căci scrie despre dînsul Ori ho-
vie, precum urmează: „Intre tiranii moldovenești, Ștefan,
feciorul aceluia Petru, pre carele l-a bătut loan Tarnovschi
la Obertin (în anul 1531) și fratele lui Elia, despre carele
s-a arătat mai înainte (la anul 1551) că s-a turcit, a fost
271
cel mai cumplit tiran; căci primind domnia de la fratele său,
tot Felul de tiranie a pătrat, nelăsînd vreuna... Și imarind
din zi. în zi tirania, nici trecînd vreo cirtă, în carea să nu
chinuiască pre cineva, au fugit lăcuitorii Moldovei, și între
‘Hușii mai mulți boieri de divan, 'în Polonia, și. au primit
arme în oastea, crăiască, pre carii în tot chipul vrea să-i
aibă tiranul, ca să-și sature inuna cu uciderea lor. Era tri-
mis, in amil acesta, de craiul (Sigismund avgustul) la Soli-
man ca se înnoiască legăturile, Valentin Dembischi, caste-
lanul din Diențens, bărbat harnic... Pre acesta a vrut Ștefan
să-L prindă din Coim și să nu-1 .sloboadă, pînă. cînd nu-i va da
craiul pre toii cei fugiti. Ci sfatul acesta s-a oblicit de solul
și ol s-a înturnat în Cracovia, lăsind solia. Ștefan văzind
că. nu-și poale plini pofta, și-a băgat în. inimă să omoare
tot divanul și, după pilda frate-său, să se turcească și el;
și să vîndă loara la turci. Intru doznădăjduirca aceea și-a
adus dăscăli și două eurvo de la turci, ca pururea să fie lingă
d insul, de carii an i ăgind u-se, din zi în zi sporea in obiceiu-
rile turcești/’
După acestea prea prelung scrie Orihovie, că boierii cei
fugiți s-au rugat de Nicolae Sienibvschi, prefectul oștilor
crăiești din Rusia, să le fie .intru ajutor, ca să-și poată pune
domn pe Petru, culcierul (pinccriiam) Moldovei, care era
de fată în oastea crăiască și că. Sieniovschi le-a și făgăduit
ce au. cerut și au venit cu oastea pînă la Nistru. Apoi zice:
..întru aceea înștiințîndu-se despre voia lui Sieniovschi
moldovenii, s-au înțeles cu cei ce erau în oastea crăiască, au
pus termin cînd să. omoare pre tiranul... Și le-a slujit noro-
cul, pentru că aflînd tiranul modrul acesta do a pierde tot
divanul, ca să-i cheme pre toți la ospăț, către șfîrșitul lui
avgust, și. acolo, în ospăț, să-i omoare, ei au întrecut ziua
pusă și sfatul Iui. Căci aflînd pre tiranul la riul Prutului,
unde mersese să se dezmierde cu curvele, numai cu 17 păzi-
tori, și tinzîndu-și cortul lingă rîu, dormea noaptea cu
curvele, au dat presto el și au început a-1 săgeta, carele
deștept.îndu-se din somn prin larma păzitorilor, după ce au
fugit aceștia, tare s-a apărat împrotiva celor ce năvălise
preste el, pînă cînd au smult moldovenii cortul, din carele
bine se apăra. Atunci a început a se ruga să-l iarte și să ia
aurul, carc-1 avea la el, dară nencetind boierii, cînd mai
murea de ranele cele multe, a strigat: „Omorîți-mă dară?’
Capul lui cel tăiat, boierii iarăși l-au cusut la trup și. bau
trimis de l-au îngropat lingă tată-său, fără de prohod, ‘mm
se cuvenea unui tirani
...Despre Valahia așa scrie la anul acesta Natale, cerni-
tul: „Fiindcă Mircca, voievodul muntenesc... a fiind prilej
pro Radul (el îl numește Randulf) îl izgonise din domnie și?
cuprinsese scaunul acela, Radul, carele ca un măzik slujea
cu arme generarului Castald (el îl numește Caslălie), a cerut
ajutor de la d în sul, să-și răscumpere domnia sa, rare după
tată-său, cu cădintu i se cuvinea lui. Pentru că Radu! îd
băgase în cap au să piară, vitezește, au să piardă pre Mirmcn
pentru că din domn făcîndu-se privat, atita schimbare nu
putea suferi cu inimă direaptă. Drept aceea se silea să aducă
pro Castald ca să nu-1 lase pre el, cel mai nefericit, căci va
fi do Ferdinand și țeara aceea o va dobîndi... Castald i-a și>
făgăduit ajutor... și i-a dat 1 000 de haiduci și 600 de călă-
reți, carii mai nainte foarte bine se purtase împrotiva tabe-
rei lui Mahomet. La aceștia s-au adăogat unii, carii doreau
să pună iarăși domn pre Radul și carii mai ga la erau a pierr
decît a mai răbda tirănia; ințelegînd acestea Mircca și-a
strîns putere, la 80 000 de ostași, cu 36 de tunuri, la Tîrgo-
veste (el îl cheamă Zergoniști) si ș-a tăbărît la cîmp. Radu?
cu toată sîrguința nu și-a putut aduna mai nmlți ostași de
12 000, care putere fiind putină, nu cuteza prietenii Radului
a arăta cu ce inimă sînt către tiranul. Ci Radul bine știind
că mai toată puterea prinților stă. în bunăvoința supușilor,
s-a întîmpinat fără de frică. Mircca povățuia 600 de călăreți
turcești, în fruntea bătăei, pre carii îi ' socotea a fi buni
stîlpi asupra lui loșu. Radul, după ce s-a întîlnit cu Mircca,
și-a întocmit oastea de bătaie, mai vîrtos că almintrelea
n-ar fi avut cu ce să-și țină oastea. Mircca se grăbea cir
18
bătaia, ca nu cumva să vină ajutor nou Radului. Radul, după
ce s-a pornit la șes, și-a împărțit oastea în două, carea mai toată
sta din pușcași. Cînd a venit pînă unde slujește o săgeată, a
stat oastea înaintea Mircei, carele socotind că sînt mai mulți
protivnici, de cum se zicea, se temea de înșelăciune. Drept
aceea pre ai săi i-a strîns laolaltă, preste obiceiul său;
atunci pușcașii Radului, neașteptînd vreun semn de bătaie,
cu atîta groază au început a pușca, cit turburînd rîndurile
cele dintîi, mulți turci au oborît; ceialalți văzînd pierirea
celor dintîi, au prins a fugi. Radul, de altă parte, s-a apucat
de ei cu călăreții și pedestrașii... și stricîndu-i cu gloanțele,
i-a alungat pre toți. Mircea s-a mîntuit cu fuga, Radul s-a
cărat după el, ci Mircea cu 500 de turci a scăpat preste Dunăre.
Căzut-au în bătaia aceea despre partea Radului 700, iar
despre partea Mircei 10 000. Carii au mai rămas au trecut
la biruitor și Radul și-a căpăt at iarăși domnia și a intrat în
Tîrgovești, cu mare pompă/6
vinul 1555. Frumos 'este tractatul care l-au avut solii
craiului Ferdinand I cu împărăția turcească pentru Ardeal.
Drept aceea îl pun aci, întors de pre lătinie, precum se află
la Anonimul din Bălgrad: „Tractatul împăratului turcesc
despre cererea lui Ferdinand I, craiului romanilor, prin
solii lui făcută în anul 1555.
Maiestatea crăiască a romanilor cu puțin mai nainte de
lunile acestea trimesese pre Augerie Borogbec flandrul,
solul său, la Poarta preaputernicului împăratului turcesc,
ca împreună cu cei mai dinainte doi soli, Antonie Verantie
și Franțisc Zai, să se roage preaputernicului împărat, pen-
tru Ardeal și celalalt ținut al răposatului preanserinatului
craiului loan și să dea acele zece mii de galbeni, care le tri-
mesese prin Augerie, în nume de dare pentru Ardeal și
celalalt ținut al fiului craiului loan. Și după ce au mers
acei trei soli în Amâsia, cetatea Cap.adochiei, și, din porunca
craiului, au început a lucra pentru Ardeal și celalalt ținut
al fiului craiului loan și au îmbiat cu cele zece mii de gal-
274
benf, îmbiarea nu s-a primit. Carea văzîndu-o solii, după
porunca ce o avea, almintrelea au prins lucrul.
S-au rugat preaputernicului împărat, ca, în locul fiului
craiului loan, să primească fiu pre craiul lor și crăimeâ
Ungariei cu Țeara Ardealului să o dea lui, nu pentru zece
mii de galbeni pre an, cît plătea fiul craiului și preanseri-
nata crăiasa, muma lui, ci pentru mai mare dare pre an, că
atîta va da, cît se va pofti.
împăratul de pofta aceasta, atîta s-a ferit, cît a poruncit
domnilor bași să le spună că necum Ardealul, dară nici un
sat din ținutul fiului craiului loan, nu pentru darea aceea,
ci nici de ar împlea Ardealul cu aur și cu argint îi va da
și că pre fiul craiului loan, de mult l-a primit fiu, cînd l-a
mîntuit pre el și pre preanserinata muma lui din închiderea
în Buda și l-a luat în brațe și i-a jurat că-i va fi pururea
patron.
După ce au căzut solii și din nădejdea aceasta, au înce-
put a mîntui pe craiul său, pentru că a cuprins Ardealul și
partea Țerei Ungurești de la fiul craiului loan și de la prea-
nserinata doamna, muma lui, zicînd că craiul lor, nici
prin Gheorghe Monahul, nici prin alți baroni, ci prin însă
crăiasa s-a chemat să cuprindă țeara. Dară zisele cele mai
dinainte și baterea Bălgradului în 21 de zile, spunîndu-se
prin Mahomet, dragomanul împărătesc, crăiasa s-a mîntuit
și craiul romanilor cu solii au rămas de scăderea lor. După
aceea cu osîrdie s-au rugat solii de domnii bași ca să stea în
partea craiului lor, că craiul nu le va fi nemulțămitor, de
vor lucra pentru dînsul la împăratul, căci craiul, afara
de aceea ce ar da domniilor sale, va da pentru Ardeal pre
an preaputernicului împărat cîte 150 000 de galbeni și va
ținea pururea nevătămată credința împăratului și înălțatei
Forței sale.
Bașii au răspuns: Că împăratul este în vîrstă de Ce a
zis odată, se ține de aceea. Și fiindcă Ardealul și partea
Ungariei o a făgăduit odată fiului craiului loan și mîne-sa,
de ar da altul atîta aur cît este Ardealul, nu le va da. Și
275
18*
fiindcă cuvintele împăratului sînt neclătite, sa nu mai vorbeas-
că despre aceea, ci de au altă ceva de a vorbi, săfacărapede
că împăratul stă să pornească să meargă întru ajutor fiului
craiului loan și mine-sa și să strice sfaturile craiului nemțesc.
Solii văzind că după ce toate le-au cercat, nemica au
isprăvit, au zis către domnii basi, că vreau să audă'aceasta
din gura împăratului, că ei sini trimiși la împăratul și nu
ia domnii bași. Pentru vorbele acestea s-au scîrbit bașii;
lătuși, i-au slobozit și întrînd la împăratul, le-a zis: nu poate,
nu poate, că eu am dat odată Ardealul și Ungaria fiului
craiului loan și mine-sa și făgăduința noastră rămîne la ei.
Auzind aceasta solii, s-au legat la robie vecini că, do nu va
înturna craiul lor toate, că ei au poruncă despre aceea, ci
s-au rugat preaputernieului împărat ca spre întoarcerea
acelora, să pună termin ca să se facă toate cu cinste și fără
de vărsare de singo.
Preaputernicul împărat măcar că orinduise toată oastea
din Thrachia și pre voievozii moldoveitesc și muntenesc, să
ducă înapoi pre fiul craiului loan și pe prea-nserinata muma
lui, tătuși, pa se nu se vadă că-i est^ sete de sîngelo crești-
nesc, precum zicea Carol (V) și Ferdinand (așa a vorbit.
Împăratul), a îngăduit craiului romanilor ca să întoarcă
Ardealul și partea Țerei Ungurești fiului craiului loan și
preanserinatei mamei lui, șese luni, adecă de la luna nouă
a lui iunie pînă la luna veche din noemvrie, poruncind, prin
Augerie flandruL unul dintre trei soli, craiului romanilor,
ca pînă atunci să întoarcă toate, cîte a luat, ce, de va
face, împăratul îi va fi prieten, de nu va face, va simți răz-
boiul gata.
Și a poruncit preaputernicul împărat tuturor bcglerbe*
gilor săi, ahagilor și voievozilor românești, ca, necăutînd
la iarnă sau la vreme rea, pre a șesa lună toți să fie în arme
și să înceapă de toate părțile asupra terilor lui Ferdinand.
Poruncit-a și bașei din Duda ca pînă atunci să apere pe
credincioșii crăiesei și ai fiului ei de asuprirea oamenilor lui
Ferdinand. Acestea s-au făcut în anul 1555A
276
Scris-a Solim an II și o epistolă craiului Ferdinand 1
prin Augerie flandrul, carea o poți afla la numitul Anonimul
din Bălgrad.
Anii 1560, 156L Lung aș li de aș aduce guvi.nlele. tutu-
ror istoricilor carii au scris despre Despot, tiranul. Moldo-
vei, căci unii, precum și loan Sommer, au scris cărți întregi
despre dinsuL Drept aceea ou numai ale acelora, cuvinte ie
voi aduce aci, din care să poți înțelege istoria anilor acestora,
apoi la sfîrșit îți. voi număra pro mai midii, carii au scris
despre același Despot. Așadară, zice viata lui cea din scri-
sorile lui Fugaci alcătuită: „lacob Basilic, Herăclid numiL,
s-a prăsit din ostrovul Candia din tată prost, carele slujea
pe simbrie la corăbii. Numele cel adevărat i-ă fost loan,
porecla Basilic. Pre acesta încă de prunc l-a comîndat lală-
său oarecăruia grec, anume lacob Herăclid, care să fălea-
a fi din sămința prinților ostroavclor Samos și Păros.... șii
povățuia vreo cîțiva călăreți grecești in slujba impăratulua
Carol V- Drept aceea lacob acesta pre pruncul loan l-a dat
la învățătură și cind a murit l-a comîndat prietenilor săi,,
ca.pre un fecior al său. Prietenii lui lacob Herăclid au împăr-
at între sine averile, iară. loan Basilic a luat diplomaturde
ui, cele de la împăratul Carol V, si numele, ca cu a lil a nun
lezne săi poată înșela de-aci înainte pre cei nepricepută
Acelea sunau despre dăruirea unor ostroave a stăpînului săm
despre care nici nădejde putea avea de a le căpăta și i se
da putere de a face cu numele împăratului, doctori, poeți*
încoronați și proto.notari. După moartea lui lacob, a slujit
loan. între greci, ca un ostaș de rînd. De-aci a trecut în Belgiu,
la crăiasa Marja; de-acolo străbătind (Falia și Germania,
mai pre urmă a venit în Polonia.
Acolo, după ce a luat numele lui lacob Herăclid, a
început a povesti, precum auzise din lacob (dară ce are un
grec, carele este născut în undele cele mai ițe pre margini
ale Evropei, cu românii!), că el este prăsit din sămința prin-
277
ților moldovenești. Deci muierea lui Alexandru (V) Vodă,
din evlavie muierească l-a chemat la sine și s-a crezut a fi
lacob Heraclid, carele murise de mult. în Moldova el lezne
s-a înțeles cu boierii, pentru că Alexandru (IV) era maro
tiran... Drept aceea începînd a i se pricepe lucrurile și temim
du-se, a fugit în Ardeal ș.c.“
Istvanfi, carele trăia pre acele vremi, scrie: „Din numă-
rul grecilor celor făloși a fost și lacob Basilic acesta, carele
fiind din Samos sau. cum vreau alții, din Creta sau Candia,
pentru că din firea sa era sumeț și mîndru, tot în familiile
cele luminate se vira și aceasta o a și arătat in genealogia
sa cea mincinoasă,‘carea o a tipărit în Brașău, ca cum ar fi
fost întărită de împăratul Carol V, măcar că sînt carii zic
că genealogia aceea încă o a furat de la lacob Heraclid..,
Despot acesta, după bătaia carea o a avut împăratul Carol V
în Morini, la Teroana, cu frîncii, îmblînd mai toată Ger-
mania, a venit-în Polonia și de-acolo în Moldova, unde s-a
împrietenoșit cu Alexandru, prințul Moldovei, după multe
meșteșuguri ale lui; căci zicea că el- este dintr-o sămînță
cu Ruxanda, carea era din samînța domnilor Moldovei, și
aceea vrea să o arate cu o cărticea tipărită, ce mult a plătit
la neamul ne-nvățat; pentru aceea s-a și primit de Alexandru
Vodă și cu toate, cîte îi era de lipsă, s-a și ajutat și de el și
de Ruxanda, muierea lui.
Un an întreg loan Basilic n-a plinit în Moldova, pentru
că au s-a adeverit, au au avut prepus despre dînsul că s-a
înțeles cu boierii să omoare pre Alexandru Vodă și să ră-
pească el domnia. Drept aceea a trebuit să fugă întîi în
Valahia, apoi în Brașău, și aceasta cu atîta o a făcut mai
lezne, că învățase ceva și românește... Din Brașău, fiindcă
Alexandru Vodă îl cerea la moarte, și loan Sigismund (adecă
în anul 1559) era să-l dea, a fugit noaptea, prin ajutorul
prietenilor săi, și atîta a îmbiat ticălos, pînă cînd a agiuns
la Albert Laschi, în Șepuz. Acesta moștenea acolo multe
bunuri căpătate de la craii ungurești și cu puțin mai nainte
luînd sie muiere pre văduva lui Gheorghe Șeredi, prea mare
278
avuție luase cu dînsa. Primindu-se cu toată cinstea de Albert
Laschi, loan Basilic, fiindcă acesta nu avea cu ce să poată
începe ceva, s-a rugat de Albert Laschi, arătîndu-i mai
nainte cine și de ce neam este, de ajutor, făgăduindu-i că el
încă ii va sluji pentru facerea de bine. Pre care nu La aflat
depărtat de cererea sa. Și era Laschi prăpăditor și rîvnitor
de bunurile altora, căci bunurile cele multe, care i-au fost
rămas de tată-său și care le căpătase nu de mult cu însura-
ciunea, toate le prăpădise, întru atîta cit se zicea că este
născut spre prăpădirea banilor. Tătuși, cu puțin după aceea
și-a vîndut bunurile și căpătînd zece mii de galbeni
pentru dinsele, acelea le-au dat lui loan Basilic, făgăduindu-i
că întru toate va sta lingă dînsul. Cu banii aceia s-au plătit
ostași, nu mulți, ci atîța cîți se vedea a fi de lipsă ca să se
poată apuca. Pentru că Despot își băgase în cap că toți
aceia cu carii se sfătuise asupra lui Alexandru Vodă, îndată
vor sta lingă dînsul asupra tiranului.
Drept aceea gătind ce era de lipsă și oștile și luînd cu
sine opt tunuri mari,. a pornit spre munții carii despart
Ungaria de Polonia, unde a aflat plaiurile păzite de poloni,
din porunca craiului Sigismund Avgust, carele nu vrea să
treacă Despot prin țeara lui asupra lui Alexandru Vodă, ca
nu cumva să se mînie Soliman II, al căruia client era Ale-
xandru Vodă. Vrînd Laschi și Despot să treacă cu puterea,
fură învinși de poloni și au pierdut și tunurile...
După ce nu La slujit norocul întîiași dată lui Despot, nu
și-a pierdut inima, ci a agiuns la Franțisc Zai, prefectul lui
Ferdinand I, din Ungaria-de-Sus, la carele fiind necunoscut,
a dus și pre Laschi cu sine. Drept aceea dăruind pre Zai și
multe făgăduindu-i... la atîta La adus, de împreună s-a
rugat prin cărți de Ferdinand I ca, din îngăduința și cu
ajutorul lui, să poată înnoi războiul asupra lui Alexandru
Vodă; căci mai cuvine-se ca Ferdinand să aibă, în Moldova,
un client al său, decît să domnească într-însa un tiran, care
ține cu turcii și este împrotivitor creștinilor.
Ferdinand a primit cărțile acestea, cînd mulți consL
279.
liari nu erau de față, tătuși treaba o a spus celor ce erau de
fată, lui Ni colac Olahul, arhiepiscopului Strigonulvii, lui
Thoma Nâdașdi palatinului... și episcopilor, celui din Zagra-
bia, lui Gheorghe Drășcovici și celui din Oradea-Marc, lui
Franțisc Forgaci, carii după ce au răspuns ce Ii s-a părut,
a întrebat și pre nemți. Nu se nărav ea sfaturile, pentru că
unii ziceau că nu trebuie ajutat Despot, carele nu se știe cine
și de-unde este, nici trebuie atitat Soliman, cu carele vreau
să facă pace; ci altii carii erau mai sprinterii la fire, sfătuiau
ca să se facă a nu ști și îngăduind să stea lingă Despot, carii
vor vrea do bună voia lor, să-l și ajute la călătoria aceea...
Sfatul acest de pre urmă a mai plăcut chesarului; și a scris
lui Zai ca ținind lucrul întru, ascuns, să facă toate cile vor
fi de lipsă și lui Despot i-a dăruit șese mii de galbeni» Zai
primind porunca chesarului și sîătumdu-se cu Laschi. și cu
Despot, a chemat pro Antonie Sechelă povățuim cel
vestit, si, după multe făgăduințe ale lui Despot, l-a adus
do a primit povățuirea războiului 'acestuia, căruia s-a adăogit
loan Petru Rosei burgundnl cu frate-său CJavdie și cu Har*
linie Legmanul, carii povățuia o sulă do pușcași călare. Și
dîndu-sc tuturor slobozenie de a merge cu Despot, s-a mai
lipit de ci loan Villeiu frîncul... cu o sută de călăreți și o
sută de pedestrași. Mers-au și din Siiesia 150 de călăreți
supt Petru Scdlichie și pedestrași nemțești încă s-au luat
din Cașovia si din alte cetăți despre margini, dară nu mulți;
așa cit cu toții era ca la 2 000 de ostași sau ceva mai bine.
Sint carii zic că numai 1 600 dc ostași au fost. După ce s-a
adunat oastea aceasta, măcar că Laschi însuși vrea să o
povățuiască, tătuși a trebuit să lase povătuirea lui Antonie.,
așa poftind acesta și și ostașii...
Și ca să meargă lucrul mai pro ascuns, au făcut veste că
a murit Despot și Laschi a și îngropat în beserica cea mai
mare din Cheșmarc un copîrșău gol, ținind pre Despot
ascuns intr-o parte a cetăței, despre carele numai un. șerb
preacredineios știa. Drept aceea pornind Despot cu Laschi
și cu Antonie și dueînd opt tunuri cu sine, au trecut prin
■ 280
Ungvar și lăsînd Serednia de-a stânga și Muncacun de-a
dreapta, an agiuns la munții rutenilor... și știind că prefec-
tul leșesc le va împcdeca calea, mai nainte de a-și strînge
acesta oastea.^ au trecut la orașul Stepenic, ce este în mar*
ginea Moldovei. Scosese și Alexandru Vodă, înștiințat fiind
de poloni despre venirea lui Despot, la 25 000 de oameni
în cimpii Sucevei, ci aceștia mai mare parte erau proști fără
de arme.,.. A pornit, asudară, Alexandru Vodă cu oastea
sa și ducind tunuri a întărit puntea de presto apa. carea
trebuia să o treacă Despot (Ureche vornicul cheamă locul
acesta, Verb ia), care lucru văzîndu-1 Despot și văzînd și
aceea că din oastea lui Alexandru. Vodă nici unul se gală să
treacă Ia el, el însuși se gata să fugă îndărăpt de nu s-ar fi
tras pre lingă apă în gios Antonie cu oștite, îăcîndu-se că
pre acolo vrea să treacă apa. Care văzîndmo Alexandru
Vodă și sfătuindu-se cu Mozoc, generarul său, a poruncit
de au tras tunurile de la punte mai in gios și cu nepriceperea
sa nu s-a putut folosi cu ele. Pentru că înturnîndmse cu
pripa ostașii lui Antonie, au cuprins și puntea și tunurile și
celor ce-i urma le-au făcut slobodă trecere... si îndată au
început bălaia. Moldovenii, carii erau amestecați cu 2 000 de
ianiciari și cu călăreți turcești, nici cea dîntîi năvălire a
ostașilor lui Antonie o a suferit, sau pentru că li s-au spărial
caii de sunetul puștilor,, la ce nu erau dedați, sau pentru că
nu erau cu credință către Alexandru Vodă. Pre carii gonind mi
Antonie si pușcașii Amrgundești și fvînecșli, pro mulți au
prăpădit dintre dinșiu Despot și Laschi apueîndu-șe de
oastea ce? se povățuia de Alexandru Vodă, de Mozoc și dtA
Bodnar și venind și Antonie, așișderea o au resipit și luînd
multe steaguri și toate tunurile, au făcut biruință deplin.
Tăiatu-s-au în zioa aceea dintre moldoveni la 3 000 și iani*
ciarii mai toți, și s-au prins foarte mulți, pro carii după
aceea i-a slobozit Despot, din sfatul lui Laschi și al lui Anto-
nie, ca să-și cîștige nume bun la moldoveni. Despre Ale-
xandru Vodă se zice că eh în fruntea oștilor, vitezeste purtîm
281
du-se, pre un ungur l-au tăiat cu mina sa. Ci văzindu-se
numai cu puțini rămas și el a prins fuga...
Întîmplatu-s-a bătaia aceasta1 în ajunul Sîntului Martin
din anul 1561 și Despot a poruncit de o a zugrăvit în Iași,
între icoanele cele adevărate ale domnilor moldovenești,
carea pictură, după moartea lui Despot, dimpreună cu alte
lucruri ale lui, s-a astupat cu var, precum, s-a stricat beserica,
carea o zidise în orașul Bacău, șese coti de înaltă, întru
pomenirea tătîne-său (că și aceea scornise, că tată-său a
fost boier de divan în Moldova și s-a omorît în Bacău, de
Alexandru IV Vodă, precum scrie Șomer, dară nu o săvîr-
șise.
Alexandru Vodă îndoindu-se de sfîrșitul bătăiei, muierea
eu pruncii și toată averea sa, ce era foarte mare din jaful
altora, o trimesese la Dunăre, poruncindu-i ca îndată să
treacă, cît va înțelege că n-a mers bine războiul. Ce făcînd
Ruxanda, în zădar a trimis Despot călăreți după dînsa,
că aceștia mau apucat fără numai un car cu puține și
ieftine scule.
Despot, după biruință, a mers la Suceava, unde i-au
ieșit înainte vlădicii cu tot felul de oameni, și cu litie l-au
dus în cetate, ci el încă era înfricoșat auzind că Alexandru
Vodă n-a trecut Dunărea, ci se ține în țeară, la Prut, adunîm
du-și oastea cea resipită, avînd 5 000 de turci în tabără, mai
cu șamă ianiciari și așteptînd întru ajutor și pe Petru III
(nu pre Mircea), prințul Țerei Muntenești... Sfătuindu-se
Despot ce să facă, moldovenii l-au îndemnat să trimită o
parte a oștilor asupra lui Alexandru Vodă; ci Antonie- s-a
împrotivit despărțirei oștilor zicînd; să strîngă țeara la arme
și să amestece țerenii cu ungurii, nemții și frîncii și așa, cu
toții, să se ducă. Ia plăcut lui Despot sfatul lui Antonie și
adunînd 25 000 .de moldoveni la Suceava, cu aceia și cu
oastea cea biruitoare a purces, ducînd cu sine și treizeci și
doao de tunuri. După ce a sosit Despot la Prut, Alexandru
1 E vorba de lupta de la Verb ia din 18 noiembrie 1561.
282 ’
Vodă a stricat puntea, carea o făcuse pe Prut, la orașul
Hușului. Iară Antonie văzînd un sătuț dinaintea taberei
ceii protivnice, ce era preste apă, a așezat tunurile intr-insul
și pre pușcașii ungurești și nemțești i-a ascuns prin sălci și
prin țărmurii Prutului și le-a poruncit ca, fără de știrea
lui, să nu sloboază nici tunurile, nici puștile, Protivnicii
carii erau amestecați cu turcii și aveau cu sine două mii de
călăreți, preste carii era mai mare Mozoc, străjuind de ceea*
laltă parte a Prutului și văzînd sulițile oștilor lui Despot,
s-au apropiat, și Mozoc, după ce i s-a dat credință, a vorbit
puțintel cu Antonie, dară tunurile și pușcașii cei din leș nu
i-a putut vedea de călăreți» Turcii încă gîndind că sînt apă-
rați de rîu și neștiind înșălăciunea, s-au bulucit să vadă pre
Antonie și tabăra lui Despot; iară Antonie atunci a porun-
cit de au slobozit toate tunurile asupra lor și pușcașii încă pre
mulți au culcat cu gloanțele și cîți au scăpat, au fugit în tabăra
lui Alexandru Vodă. Nici a întîrziat Antonie, carele vrea
să se bată' cu Alexandru Vodă, mai nainte de a sosi Petru III
(nu Mircea) cu muntenii și tătarii a direge podul cel
stricat, carele gătindu-1... ar fi trecut toată oastea în două
zile; dară Alexandru Vodă nu l-a așteptat, ci a fugit întîi în
Drăștior, apoi în Țarigrad, și ostașii lui s-au resipit care
încătrău a putut. Așa biruind Despot prin virtutea și
știința cea militărească a lui Antonie Secheli, mai fără văr-
sare de sînge, s-a înturnat cu mare bucuria tuturor la Suceava.
După ce s-a înturnat Despot, a poruncit ca moldovenii'
să dezbrace armele, care le prinsese întru apărarea lui Ale-
xandru Vodă și să se întoarne la căsile sale. Ca să-și poată
sfîrși scopul, a avut întru ajutor patru oameni înțelepți,
carii au plecat norodul spre aceasta, adecă pre Bernovschi
spătarul, pre Mozoc serdarul, pre Stroița logofătul și pre
Gheorghie Revelles scriitorul; și ca să-și plătească ostașii,
a avut bani din candelabrul carele l-a fost cinstit Alexandru
Vodă mănăstirei Dintre Munți; pentru care lucru s-au și
supărat moldovenii/4 Acest punt mai de pre urmă Tam
scurtat însumi.
283
tară despre Despot, grecul cel fălos, mincinos, fățarnic,
înșelător: și adevărat tiran, mai scriu și istoricii aceștia:
Rossin, Brentan, Brietie, Crusie, Spondan, Bacșai, loan
Sommer, Miron logofătul, pro carii li poți ceti, de vei vrea,
că eu neam urit a mai scrie despre grecul acesta, la anii
de-a cum.
AhilI 1563. Vai! neamului românesc! și iarăși vai! carele
nitindu-și vița și sămînța, geme sub jugul altor neamuri,
nu pentru altă ceva, ci numai pentru nemvățătura, nedra-
gostea între sine, nepriceperea sa și viclenșugul neamurilor
celor străine, care cu frumoase pretesturi, mai ales ale legei
creștinești, în carea eu vreu să mor, înșală pre bieții români,
de-i stăpînesc și în ziua de-acum. Nu vreu eu să numesc
neamurile acestea, ci numai alîta zic: ce păstor ai, ale
căruia cuvinte nu le înțelegi? Vezi, socotește și judecă ce
vreau arhiereii aceștia? să te învețe -să-ti prindă, partea pro
lumea aceasta, au să te ducă la ceruri? Nu crede, o, românei
pentru că numai punga ta o voiosc, ca să-și împle pungile
lor și tu să rămîni rob acelora, pre carii mai marii tăi i au
stăpînit oareeînd. Deșteaptă-te, drept aceea, o, iubite neamul
mieu, și ai minte! luînd pildă din moldoveni, al cărora tiran,
Despot, grecul cel blăstămat, așa a lucrat în anul de-acum,
Pre lingă tirania cea mare, carea o făcea cu bieții lăcub
torii Moldovei, Despot la atîta a agiuns în anul de-acum,
de a început a se făli că el este prăsit din sămînța împăra-
ților din Țarigrad, uitîndu-și ce a fost mințit mai nainte,
despre vița și porodița sa. Drept aceea a făcut pre- ascuns
două coroane de aur și-a mințit înaintea norodului, că acelea
i s-au trimis din cer, în semn că el încă și împărat va fi, nu
numai domn Moldovei; și cu minciuna aceasta pre mulți
a și înșelat dintre cei mai nepricepuți, de o au crezut,
precum se înșală și astăzi mulți din neamul românesc, de
mai mult cred celor ce nici le fuge, nici le muge de dînșii,
decit celor ce sînt de neamul lor și mai se sfarmă pentru
284
binele lor; căci sîngele nu se face apă, precum este zicala.
Pro lingă acestea, Despot, carele numai cit se arăta a fi
bine credincios, ci întru adevăr era critic, a început a aduna
în Moldova pre mai mulți eritici, cum au fost episcopul cel
cu muiere, Lusinie, Caspar Pcucer, ginerele lui Melâncton,
'loachim Reticul, loan Șomer acesta, carele îi scrie viata și
alții; și în orașul Gotnar, unde lăcuiau atunci mai eu samă
sasi și unguri, a făcut școală, in carea a pus dăscăli tot critici
și pe pruncii moldovenilor îi’silea să învețe acolo, ba, ce e
.mai mult, pre unii prunci îi hrănea el însuși la dnvătălură.
Făcut-a fost și bibliotecă în orașul Cotnari, Pre Lusinie
episcopul încă pentru aceea l-a fost chemat la sine, ca să
îndrepte lucrurile beseriecșli și mai ales, cele de căsătorie;
căci intrase foarte rău obicei în Moldova, de cei căsătoriți,
pentru fiece se despărțeau si iarăși se căsătoreau. Pentru
cărea sminteală scrie Șomer că șese a văzut tăiati numai
intr-o zi. Și cum a lucrat cu prostii, așa a vrut să lacre și cu
boierii, pentru despărțirile cele fără de calc, de căsătorie,
Carea toate în sine au fost foarte, bune, de s-ar fi făcut din
bun sfîrșit și nu din scopul acela, ca pre urmm pre toți mol-
dovenii să-i .facă luterani. Oare nu greșesc și în zilele noastre
unii și tocma dintre arhiereii cei ce se țin pre sine pravoslav-
nici, carii își țin sfetnici șt mai virtos secretari critici, căci
despre aceea nu mă mir că vreau ca pruncii romanești să
nu învețe românește, fără mi ma i în limbi le arhiereilor,
pentru că almintrclea cum ar putea domni presto români?
ci despre acestea mai apriat voi cuvîuta airilea, aci mă
întorc la firul istoriei.
Afară de acelea, care le-am scris mai în sus, Despot,
presto măsurile și stoarcerile cele tirănești, aruncase pre
țeară, ca fieștecare om căsătorit să-i dea cîte un galben, de
aur, carea dare prea grea li s-a părut, mai ales oamenilor
celor mișei. întru aceea Dimitrie] Visnovițchi, ațîțat de
Albert Lasc-hi, s-a rădicat cu oaste asupra lui; care lucru
înțekgîndu-1 Despot și-a gătit și el oastea sa și a purces
spre Hoțim Pre cale l-a întîmpinat Piasoțchi, pârcălabul lui
285
Laschi, de Hotin, și i-a spus că din porunca lui Laschi îi va
da cetatea, de-1 va lăsa să meargă în pace cu toți ai săi.
Despot a primit făgăduința și a mers la Hotin. Acolo odineoară
La încungiurat norodul și La rugat să iarte galbenul,
cel mai nainte aruncat pe fieștecarea casă, sau să dea in
mina lor pe Bernovschi spătarul, pe Mozoc serdarul, pe
Stroiza logofătul și pe doi- vlădici, zi cînd că aceștia au prici-
nuit toate răutățile și supt Alexandru IV Vodă. Despot le-a
făgăduit că-i va da și de-aci s-a început apoi răscoala asupra
lui. Aci, la Hotin, a zăbăvit Despot cu oastea o lună și mai
bine. Și văzînd că Visnovițchi cu Laschi nu ies din Cameneț,
s-a înturnat la Suceava.
Din Suceava a ieșit să cerceteze partea Moldovei cea de
către Dunăre și mergînd pînă la Galați și Reghen, orașul
neguțătorilor grecești,iară de-acolo la începutul vărei s-a
înturnat iarăși în Suceava. Fină cînd a călătorit Despot, a
murit episcopul Lusinie, doară otrăvit de Bernovschi spăta-
rul, și La îngropat episcopîssa lui în Iași, iară Despot, după
întoarcerea sa în Suceava, măcar că avea o grecoaie Ia sine,
cari ia îi făcuse și o fată, s-a logodit cu fata lui Martin Sbo-
rovschi, palatinului leșesc, gîndind că prin căsătoria aceea mai
tare se va întări în tirania sa, și acuma se gata de nuntă,
făcînd nouă trăsuri și stoarceri, cînd iată a sosit timpul vred-
nicei răsplătiri pentru toate blestămățiile lui, care așa s-a.
întîmplat:
Bernovschi cu Mozoc și cu Stroiza auzind despre pierirea
sa, cea la Hotin făgăduită norodului, au început a se apăra pro
sine de tirănia lui Despot; pentru aceea se și zice că Bernov-
schi ar fi otrăvit pre Lusinie, pseudo-episcopul și duhovni-
cul lui Despot, și cînd se gata mai tare Despot cu ai săi de
pompa nunței, au făcut veste că au năvălit tătarii în Mol-
dova. Cuvîntul boierilor Lau întărit și cei ce era lîngă Despot;
și Despot a și trimis oastea cea străină mai mare parte cu
vreo cîteva mii de români moldoveni asupra tătarilor și a
încredințat povățuirea oștilor acestora lui Ștefan Tomșâ și
oarecărui boier, anume Dormân.-Aceștia mergînd pînă la Nis-
286
tru, n-au aflat vreun tătar în ținutul'Moldovei; iară boierii
moldovenești le-au zis că este numai meșteșugul tătarilor,
de s-au tras îndărăpt, și pre unguri și nemți i-au așezat în
noaptea aceea în niște sate vecine, iară boierii moldovenești
toată noaptea s-au sfătuit și în revărsatul zorilor au și omorît
pre toți străinii; și boierii, carii nu mersese cu ei la Nistru, au
încungiurat pe Despot cu ai săi în Suceava. Rămăsese cu
Despot în cetatea Sucevei străini și moldoveni, 656 de ostași;
aceștia au apărat cetatea și pe Despot cevași mai bine de
trei luni.
Iară întorcîndu-se cei ce mersese la Nistru cu oastea, de-
acolo și ei au mers la baterea Sucevei și acolo cu sila au pus
domn pre Ștefan Tomșa, carele îndată a și orînduit toate,
cîte erau de lipsă la baterea cetăței, ci cei de lingă Despot,
tare o apărau. întru aceea foarte multă moarte s-a făcut
în țeară, căci fețișoara lui Despot, carea o,făcuse cu o grecoaie,
s-a sugrumat în leagăn și muma ei s-a pus într-o mănăstire;
rudeniile acelora, carii erau închiși cu Despot, s-au aruncat
în apă și toate armencele, care se rugau la Dumnezeu pentru
mîntuirea lui Despot, s-au omorît. Atunci s-au omorît toți
străinii. Episcopissa lui Lusinie s-a sugrumat, Gheorghe Re-
veles, scriitorul lui Alexandru IV Vodă și sfetnicul lui Despot,
s-a prins. Cetatea tătuși o batea Ștefan Tomșa Vodă, ci se
temea ca nu cumva să vină Dimitrie Visnovițchi rusul și să
apuce domnia. Drept aceea au trimis boierii soli la Visnovițchi
să vină la domnie și venind acesta,, l-au prins dimpreună cu
Piasoțchi și i-au trimis la Țarigrad, unde din porunca împă-
ratului Soliman II, i-au spînzurat de coaste cu cîrlige de
fier și așa au trebuit să-și sfîrșească viața bărbații cei viteji
și slava rușilor.
Apărîndu-se tocma vitezește cei ce erau cu Despot și mai
adeseori năvălind asupra celor ce-i încungiurase, într-o năvă-
lire a lor a căzut și Bernovschi spătarul, capul congiuraților,
nimerit de o gloanță. Iară Ștefan Tomșa Vodă a trimis în
Ardeal pentru ajutor, la prințul loan Sigismund Zapolia,
carele i-a și trimis pre generalul său, Ladislav Radac, cu o mie
287
de călăreți și cu altă mie de pedestrași, după a cărora sosire
la Suceava, nu mult a întîrziat și Despot, ci văzînd că nu
se mai poate apăra (căci ai săi încă începuse asupră-i), pe
credința împăratului Soliman, a boierilor moldovenești și a
lui loan Sigismund a ieșit din cetate, foarte împodobit și s-a
dat pre sine lui Ștefan Tomșa Vodă, carele nu mult a căutat
la făgăduința de alții făcută, ci l-a tocat cu buzduganul, de-a
murit ca un blăstămat, cum a fost Despot, tiranul, nu dom-
nul Moldovei, că n-a avut vreo cădință de a se mesteca la
Moldova. Pierit-a Despot în 9 noiemvrie din anul 1563, în
virstă de 40 de ani, după ce-a tiranit doi ani și pielea capului
lui, dimpreună cu pielea capului lui loachim Prudentie,
carele îl urmase în 10 ani, pline de paie s-a trimis la Țarigrad.
Așa scriu acestea Șomer și Iștvanfi, pro carii eu numai cit
i-am mai scurtat în cuvinte,
Miron logofătul zice că Ștefan IX Tomșa Vodă s-ar îi
bătut și cu Petru III, domnul muntenesc (nu cu Mircea),
carele a fost venit pînă laMilcov asupraluiTomșa și că Tomșa
a învins pe domnul^ muntenesc și apoi, cînd domnise numai
cinci săptămîni, a fugit dinaintea lui Alexandru IV Vodă.
Ci bătaia aceasta a lui Tomșa cu Petru III, eu nu o poci crede,
pentru că Șomer și Iștvanfi nu scriu despre dînsa, dară
scriu amîndoi că Ștefan Tomșa Vodă, după ce a potopit pe
Despot, pe Dimitrie acela, carele rîvnea domnia munte-
nească, l-a însemnat la nas, ca să nu poată domni și apoi
l-a ținut prieten așa de bun, de cînd a și fugit de fața lui
Alexandru IV Vodă, cînd a venit să domnească a doua oară,
'tunurile sale, lui cu alt boier, le-a încredințat. Doară pentru
Dimitrie acesta să fie fost bătaie între Tomșa și între
Petru III? Dară pricina aceasta încă nu o poci primi, căci
ce ar fi avut Tomșa, pentru ce atîta să apere pe Dimitrie?1
Cînd a venit Alexandru IV Vodă la a doua domnie a Mol-
dovei, adecă în sfîrșitul anului de-acum sau la începutul
1 Tomșa aflînd că vine Alexandru Lăpușneanu să ia domnia, Pa
ieșit înainte la Dunăre și. cu toate că Lăpușneanu era ajutat de mw-
Icni, Tomșa La respins.
28a
anului viitor, nu mă pricep; pentru aceea a doua domnie a
lui o trec la anul viitor. Aci numai atîta mai zic, că eu așa
aspru scriind despre Despot, n-am vrut nici vreu să vatăm
vreun neam, că neamurile toate au preț înaintea mea și cu
mult în mai mare preț sînt arhiereii neamurilor, numai să nu
fie de năravul lui Despot.
Anul 1569 ...Bogdan IV, domnul Moldovei, carele bine
se odihnea supt aripile Portei turcești, după ce a murit
mumă-sa, doamna Ruxanda, la atîta nebunie a agiuns, de
s-a împrietenoșit deplin cu polonii cei făloși, carii n-au aju-
tat vreodată pre neamul românesc și mai vîrtos pre moldo-
veni, ei tot întru aceea s-au silit, cum ar putea supune șie
Moldova, de unde au și urmat atîtea vărsări de singe între
dînșii și între moldoveni, cîte s-au arătat la anii trecuți. Din
care prietenșug, la atîta a venit Bogdan IV, de, în anul acesta
1569, precum arată diplomatul de la Doghiel, a jurat crăi-
mei și craiului Poloniei, lui Sigismund avgustul, că le va fi
credincios și întru ajutor împrotiva tuturor, afară de turc,
cînd vor avea război cu toată puterea și în persoana sa, iară
almintrelca le va da leșilor spre toată lipsa lor, cîte 7 000 de
ostași, nelegîndu-se leșii să-i dea lui vreun ajutor, cînd va
avea op de ajutor. Vezi nebunia omului tînăr! și la nebunia
aceasta nu alta l-a plecat, fără numai căsătoriile cu poloni^
i pentru că pre o soră a sa, o măritase după Caspar Panievschi
rușul mai-nainte, pre ceealaltă soră a sa o făgăduise lui
Cristofor Sborovschi și el vrea să se însoare cu fața lui loan
Târlo, cum șerie Gorechie. De-aci s-a întîmplat de el mai tot
în Rusia și cu polonii și-a petrecut după aceea timpul,
pînă cînd și-a pierdut și* domnia și mai pre urmă și viața, cum
vom vedea la anii următori.
Anul 1571. într-un chip a certat Domnul Dumnezeu
și Moldova cu doamna Ruxanda și Ardealul eu crăiasa
W.
19 - Cronica românilor, voi, rț
Isabela, tocmai pre o vreme; pentru că în pruncii acestor
două muieri s-au stins două sămînțe oblăduitoare, despre
partea femeiască, adecă și sămînța domnilor celor bătrîni din
Moldova și sămînța crailor din Polonia. Carea stingere nu
alții o au urzit, fără numai aceste două mame, care fiind
dînsele rele, pe pruncii săi încă cu rău lapte i-au adăpat și
rău i-au și crescut; drept aceea așa le-au și folosit, căci se
stinseră cu sunet pruncul Isabelei, loan Sigismund, în anul
de-acum, iară pruncii Ruxandei, în' anul viitor, cum vom
vedea acuși.
Nu așa a lucrat Chiajna, doamna Mircei III, cu pruncii
săi, în Valahia, pentru aceea au și domnit amîndoi feciorii
ei, cum s-a zis și se va mai zice. Ci eu mă întorc la istoria
Ardealului.
loan Sigismund, prințul Ardealului, sugînd veninul de la
mumă-sa, Isabela, s-a însoțit cu criticii și i-a băgat în Ardeal,
între carii a fost și filandrâta, doftorul lui, de la carele a
supt arianismul, în care eres a și murit, precum scrie Brietie.
Mai nainte de moartea sa, loan Sigismund trimesese pre
Caspar Becheși să facă pace cu împăratul Maximilian II, căci
scrie Giulafi Leștan: „Văzînd loan Sigismund, cînd a fost
la împăratul turcesc, cit sîntde nestatornice făgăduințele
turcilor, iarăși a început a lucra de pace cu Maximilian II
prin Becheși, carele a și făcut pace, spre mare bucuria
tuturor creștinilor, întru al căriia semn, cumnăție încă a
făcut atunci Becheși între împăratul și între loan Sigismund,
logodind acestuia pre fata duxului din Bavaria. Acestea
făcîndu-se, fără de știre vine veste că a murit loan Sigis-
mund/' Despre a căruia moarte și următorul lui, așa scriu
Analii besericei din Brașău: „în anul 1571 a murit loan II
în Alba-Iulia, în 14 martie. Acolo s-a astrucat întru același
an. întru același an, în 25 mai, luminatul și măritul domnul
Ștefan Batori de Șomlo s-a ales prinț Ardealului și locultenent
al părților Țerei Ungurești,“ Așișderea scriu mai mulți,
între carii sînt Rosin și Brietie.
290
Eu însemn aci că Dumnezeu cel de Sus, prin crăiasa
Isabela și prin fiul ei, a început a bate pra românii din Ardeal,
pre carii îi mîncase papa de la Roma mai nainte; căci nu s-au
plecat lui să-i fie dobitoace, nu oi sufletești. Care lucru l-am
arătat la anii trecuți și tocma s-a adeverit în timpul, în
carele scriu acestea, că fieștecare episcop numai atîta putere
are, cită i-a dat Domnul nostru Is.Hs., nu cită i-a dat împă-
ratul Foca, Carol cel Mare, Mahomet II sau Bonaparte
de-acum. Aceasta este credința cea adevărată. Care are
dirept dintre împărații aci numiți, judece alții, că eu cred
că beserica lui Hs. va rămînea pînă la sfîrșitul veacului și a
doua venire a Lui.
Anul 1572... Despre Ivonia sau loan I Vodă, scrie Miron
logofătul: „Acesta al cui fecior ar fi fost, leșii, unii zic una,
alții alta. Ureche vornicul zice că a fost fecior de armean,
dară de unde a știut, nu scrie/4
Așa, Miron: și dirept are, pentru că Gorechie zice: „Era
Ivonia, pre carele unii îl zic că a fost polon născut în Maso-
via, de neam român, carele se zicea pre sine că este prăsit
din sămînța domnilor celor bătrîni, de stat înalt, formos la
față, strălucit la ochi și tare în trup. După moartea lui Ale-
xandru IV, cînd trăia încă Solim.au II, a vrut să se facă domn
Moldovei, ci .Soliman a întărit pre Bogdan IV. Pînă la o
vreme a petrecut în Polonia cu românul Eremia Cernăuțanul,
carele l-a și vîndut mai pre urmă, după aceea amîndoi au
trecut în Țeara Turcească și s-au dat la negulătorie și, ca
să-și'facă prieteni pre turci, Ivonia s-a și tăiat împregiur.“
loan Lasichie așa vorbește despre dînsul: „Era atunci la îm-
păratul turcesc, Ivonia (așa cheamă ei pre loan), fecior de
după gard al lui Ștefan Vodă, carele a slujit în anul 1561 la
loan Fierleu... în Lublin. Pre acesta l-au poftit moldovenii
domn.44 Iștvanfi tace despre neamul lui Ivonia și numai atîta
zice, că a fost unul dintre boierii moldovenești.
291
19* îl
Pină a fi încă în prinsoare și nevindecat de rană Bogdan
IV, cum scrie Gorechie, nu în ospețe, cum scrie Iștvanfi, a
sosit Ivonm, după Lasichie, duminecă, la Lăsatul de carne,
cu 20 000 de turciși i-au ieșit întru întîmpinaro Gavriil. logo-
fătul, Dinga generări ui, Crăciun săhastrul, Rasul vistiernicul,
Lupul Stroiț cu mai multi boieri și bau dus în lași, unde mu-
tase scaunul din Suceava, Alexandru IV, cum s-a zis la anul
1564.
Auzind acestea Bogdan IV în zădar s-a rugat de ajutor
craiului Sigismund Avgust-, că nu :i-a dat, precum scrie Lasi-
chie, zicând că nu poate strica pacea cu Parcul, tătuși i-a
mers întru ajutor, pre ascuns, Nicolac Mielovschi cu 4 000
de poloni, dară nemica a isprăvit asupra lui Ivonia si s-a
ml uniat de unde venise. Jară Bogdan IV, precum scrie
Iștvanfi; „După-ce a-cercat să-și capete înapoi domnia cu
ajutorul polonilor și nu o a putut căpăta, oare cît timp a trăit
ca un sîrgunit în Polonia, apoi a trecut prin Austria și Saxo-
nia la Marea /Vlbă și pre mare s-a dus în Moscovia, la loan
Vasilie, carele îi era rudenie de pe mummsa și de-aceeași
lege cu el Iară craiul Sigismund II cu puține zile mai nainU
da a muri a răspuns lui Solim II, carele îl cerea și pre el și
pre frate-său, Elia, ca pre niște fugiți și vinovați, că Bogdan
nu este mai mult în țcrile sale. Pre Elia, carele era tînăr de
mare așteptare, pe jurămîntul solului turcesc, că nu va păți,
vre un reu, l-a dat craiul, dară în scurt timp după aceea a
murit in Țarigrad, doară otrăvit de turci. Pre Bogdan IV mai
adeverindu-so prepusul că este luteran, neplinind un an
întreg acolo, loan Vasilie carele e cunoscut de tirania sa, l-a
cuștii în sac și l-a aruncat într-un rîu. Așa s-a stins sămînța
hu Alexandru/' Eu zic, așa s-a stins sămînța Ruxandei,
carea a fost cea mai de pre urmă din sîngelo domnilor Mol-
devei, celor bătrîni, cum s-a zis și la anii trecuți, măcar că
mai pot fi încă surcele și acum din cele două fete ale Ruxan*
doi, care eu nu le știu.
292
Anul 1574. Făgăduind Alexandru II, domnul Valabiei,
îndoit haraci pentru domnia Moldovei, precum zice Spon-
dan: „Selim II, împăratul turcesc, bucuros a primit făgăduința
și, în luna hii fevruarie din anul 1574, a trimis la Ivonia, să
dea el haraciul acela, au să lase Moldova aceluia, carele vrea
să-l dea, că almintrelea ^e va măzăli cu puterea. Ivonia
turburîndu-se de o poruncă ca aceasta, a răspuns solului
turcesc că despre aceea se va înțelege cu țeara, carca trebuie
să plătească darea aceea și adunînd boierii, le-a spus pofta
împăratului și le-a zis că, de au inimă și ci, el însuși este
gata a suferi toate cu dînșii, numai să se poată mîntui de
jugul turcilor. Boierii încă au răspuns că și ei sînt mai gata
a suferi toate, de cit a înnălța haraciul și făgăduindu-i ascul-
tare deplin, o au și întărit cu jurămîntul lor. înțelegind
aceasta împăratul Selim II a trimis oști turcești întru aju-
tor prințului muntenesc și i-a poruncit ca, împreunîndmși
cu el ostile sale, să scoată pre Ivonia din Moldova și să pună
în locul lui domn pe frate-său, Petru. Așa, la foarte mare
război au venit îmbe părțile. în carele Ivonia cu ai săi și cu
ajutorul cazacilor (nu și al polonilor), de vreo cîteva ori a
zdrobit pre protivnicii săi, a jăfuit vro cîteva cetăți și intrînd
în Valahia, foarte groaznic o a prădat și ars, nepărtinind cuiva,
încă nici dobitoacelor, cu atîta nebăgare de samă de orice
pradă, carea toată o da ostașilor săi, cît îmbiindu-1 un bașa,
carele căzuse rob și era de marc stat, ca să se poată răscum^
păra, cumpănindu-se pe sine de șese ori, de doao ori cu aur,
de trei ori cu argint, o dată cu pietrii scumpe, n-a vrut să
primească toate acestea, ci l-a tăiat tot dăraburi. Lăsînd
mai pre urmă norocul pre Ivonia și vînzîndu-1 oarecarele
dintre povățuitorii lui, pre carele îl stricase turcii cu mul ți
bani, la atîta a agiuns, de s-a dus cu 30 000 asupra 200 000
de protivnici, gîndind că sînt numai 15 000. Aci încungiurat
fiind, după mare luptă și vărsare de sînge, a trebuit sase5
dea prins, în 11 iunie din anul 1574, supt condițiile acestea.,
pre care au jurat protivnicii de șepte ori, pentru mai mare
^curitatc: «Ca ai săi să se sloboadă nevătămați, în pace și el
293
încă nevătămat să se ducă-înâintea împăratului Selim II,
pentru că mai avea încă ca la 20 000 de ostași»; tătuși bașa
cel mai mare a spintecat pre Ivonia pentru un răspuns cu
sumeție dat și ianiciarii i-au tăiat capul. Iară trupul lui l-au
legat de două cămile și bătînd dobitoacele acestea, așa l-au
sfîrticat; capul i l-au pus într-o suliță și trupul lui, l-au tăiat
tot fărîmi, apoi cu sîngele și-au uns săbiile și și-au adăpat
caii, rugîndu-se prorocului Mahomet, ca să le dea și lor inimă
ca aceea, ca carea ă avut Ivonia. Moldovenii, cîți mai rămă-
sese, toți s-au tăiat împrotiva jurămîntului. Cazacii (că poloni
n-au fost) îndemnînd unul pre altul, s-au slobozit asupra
turcilor și în bătaie au pierit vitezește. Așa s-a făcut domn
Moldovei Petru, fratele domnului muntenesc, cu haraciul cel
prea mare.“ Așișderea scrie Gorechie din carele a luat acestea
Spondan, ci Gorechie zice că Henric frîncul, craiul Poloniei,
necum să fie dat ajutor lui Ivonia, ci nici polonilor a îngăduit
să-i meargă pe plată întru ajutor. Așadar, încete fala polo-
nilor și rămînă lauda cazacilor 1
Anul 1579 ... Zisu-s-a la anii trecuți, că Isabela, văduva.
craiului loan Zapolia, cu loan Sigismund, fiul ei, la atîta
venise, de pre mai mulți eritici, pre carii îi izgonise din alte -
feri, i-a primit în Ardeal, prin carii foarte s-a lățit veninul
ereticesc și atîta a crescut de i-a căutat lui Cristofor Batori
cu mijlociri mai aspre a înfrîna pre unii dintre dînșii, în anul
de-acum, de la blestemurile lor cele nemaiauzite de creștini:
căci scrie Giulafi Leștan: „în anul 1579 a prins Cristofor
Batori pe Franțisc Dâvid, după disputația din Bălgrad, pentru
că a făcut înnoire în lucrurile credinței, îndrăznind din cate-
dră a propovedui că Domnului nostru Is. Hs. nu trebuie să se
închine oamenii, căci carii i se închină, cad în păcatul idoliei.
Drept aceea adunînd sobor în Bălgrad, din miniștrii Ardea-
lului și din părțile Țerei Ungurești, Franțisc David fu osîndit
și de cei ce erau tot de o fărină cu el. Osînditu-l-a și Blandrata,
carele ținuse mai-nainte cu el. De față au fost și Fâusț Socin,
294
talianuLdin Sena, cel prea-nvățat în eresul său, și Paul Giu-
lanul, carele era mai mare preste școala din Bălgrăd. în locul
prințului a fost de față cancelarul Mihail Ciachi cu Caspar
Becheși?4 Scrie apoi Giulafi că blestematul Franțisc David,
popa_Clușului} al căruia ginere a fost Trausner Luca, a pierit
în prinsoarea din Deva.
Anul 1587. Despre Petru IV Cercel așa scrie Giulafi
Leștan: „în anul 1587, luna lui avgust, a fugit din cetatea
Hustului fiind pârcălab cetătei Albert Loniai, prealuminatul
domnul Petru Radulihie, voievodul muntenesc, slobozin-
du-să cu funea dintr-o fereastă, după robie de al treilea an.“
Iară Anonimul din Bălgrad scrie despre dînsul, precum
urmează: „Petru Radulie, voievodul muntenesc, după ce a
scăpat din Hust, pre fereastă slobozindu-se, supt părcălăbia
lui Albert Loniai, la atîta șLa adus lucrurile, de împăcîndu-se
cu Turcul, prin mijlocirea craiului Angliei, a mers la Poartă
și la atîta agiunsese, de mimai la sărutarea mînilor trebuia
să meargă și apoi să pornească la domnia din Valahia. Ci a
sosit veste ca a murit craiul frîncesc, pre carele La omorît un
călugăr, carea veste Nicolae Gavai, solul Ardealului, o a
'spus întîiași dată la Poartă. întelegînd aceasta Mihnea Vodă
(sau Mihail IV) a zis către solul Ardealului: «Dă-i, să nu
lăsăm, ci mai bine să dăm amîndoi cite zece mii de galbeni
și să țin eu domnia.» La plăcut lucrul lui Gavai, pentru că
avea poruncă ca în toate să se înțeleagă cu Mihnea Vodă
împrotiva lui Petru Vodă.
După' aceea odineoară a venit Petru Vodă în divan dom-
nește îmbrăcat și iată Lau lovit cumînacul din cap și Lau
dus în Ediculă, adecă la Șepte Turnuri, unde este vistieria de
o parte și temnița de altă parte; acolo încă s-a dus la el, din
îngăduința veziriului, Mihnea Vodă și Gavai, către carii a
zis Petru Vodă plîngînd: „Vedeți cum duc darurile ardelenești
pentru voi! pentru care daruri eu trebuie să mor; ci, dați-mi
pace și mă sloboziti, căci voi jura vouă că nici îmi voi avluce
295
aminte mai mult de domnia Valahiei, Milostiv domn îmi
este craiul frîncesc, îmi va da mie leafă în curtea sa, din carea
sa poci trăi cu tihneală. Așa am cuvmtat și în Hust, căci
am zis gubernatorului să-mi dea din averile mele care, de se
vor socoti pietrile și alte unelte scumpe, mai mult plăteau
decît o sută de mii de galbeni, barem 20 000 de taleri, că de
(eialalti nu-mi :>voi aduce- aminte, dară aceea încă nu o a
făcut. Numai darea împărătească, carea o a luat de la mine
în Prașmariu încă mai multă a fost de 200 000 de florinii,
dară alți bani ai grecilor și ai jidovilor?44 Pe Petru Vodă
săracul, după aceea l-au aruncat în mare.44
Aci înseamnă că acești doi avtori pentru aceea numesc
pe Petru IV Cercel, unul, Petru Radulichie, altul, Petru
Radulie, pentru că Petru IV au fost nepot lui Radul IX,
cum s-a arătat la anul 1554.
Despre Moldova așa scrie Miron logofătul: „în anul
7095, ianuarie 8, rădicatu-s-a o samă de cazaci, ca niște lupi
cc erau pururea învățati la pradă, do au intrat în țeară și au
prădat și multe bucate au luat de la ținutul Sorocei; iară
Pîrvul, pârcălabul de Soroca, s-a îndemnat cu hinsârii și cu
alții, carii au vrut să meargă do bună voie, și i-au agiuns la
Pireslâv, unde cazacii vrînd să nu-și dea dobînda, moldovenii
să-și scoată al său, tare război s-a făcut și în două zile bătîn<
du-sc, abea au spart pre cazaci, mai apoi, dacă i-au biruip
pe toți i-au omorît, fără numai unul zic să fie scăpat; pre
unii i-au prins vii și i-au trimis la Petru Vodă, carele i-a
trimis la împărăție.
întru acest an, în luna lui iunie. Petru (VII) Vodă a făcut
nunta nepotului său, Vlad Vodă, feciorului lui Milos Vodă,
do a luat pre fata Mircei Vodă și a chemat la nuntă pre
Mihnea Vodă,jiomnul muntenesc. Nuntă domnească a făcut
cu multă cheltuială și jocuri și mulți din vecini au venit, de
le-au înfrumsețat masa. Această veselie s-a făcut în tîrg,
în Tecuci.44 Milos și Mircea, carii se numesc aci vodă, n-au
fost domni, ci au fost feciori de domn, dară ai cui?
296
Anul 1590. Arătat-am la anul trecut că Milmea sau Miliafl
IV, domnul muntenesc, în anul de-acum s-a măzălit a doua
oară; de anul acesta se Lin, așadară, care le scrie prea vestitul
Enghel zicînd: „Despre Mihnea se zice în hronica lui Filș-
tih, că el a scos birul, năpaste chemat; el a pus și pre ostași
darea ce se numește roși, el a aruncat găleata pe megiași, el
a luat dijmă de stupi din cinci unul. Afară de acestea a omorît
pe Stanciul logofătul. Pentru care toate fu măzălit și temîn-
du-se să nu-1 sugrume, s-a turcit. După cum scrie Timon,
după aceea a fost călăuzul si sfetnicul lui Sinan-pașa asupra
creștinilor.^ Vezi și acelea, care le-am scris din Anonimul
românesc, la anul 1585.
Lui Mihail IV, domnului muntenesc, i-a urmat, precum
scrie prea vestitul Enghel: „Ștefan Surdul, carele a domnit
un au și șese luni, de la 1590—15911. După Breviariul hrono-
logicesc. l-au poftit boierii. Supt domnia lui cea scurtă, multe
a pătimit teara de la turci. Nici e de a te mira, fiind el surd.
A murit în scaun.u Așișderea scrie Anonimul românesc.
Ștefan Surdul acesta este al doilea în sircaua domnilor
muntenești cu acesta nume, pentru că Mailat, de la anul
1300, a fost Ștefan I. Despre Ștefan II așa scrie oare cine la
Heveneși: „Ștefan Vodă- a fost prea mare hoț și cumplit
tiran, căci zic despre dînsul că de cile ori ieșea la cîmp,
totdeauna tăia cîte un boier. Așa spun ca odineoara, acasă,
în țeară, șaptezeci de boieri a tăiat/’
Anul 1591. Despre Petru VII Șchiopul, domnul Moldovei,
așa scrie Miron logofătul: „Petru Vodă văzind nevoia terci,
că turcii, pro obiceiul lor cel spurcat și nestîmpărat de lăcO'
mie, trimiseră de cereau bani, să dea mai mult de cit era ade-
țiul țerei, s-a sfătuit cu boierii . ce vor face, cum vor putea
rădica și alte dări, care n-au mai fost, că nu-i e de aceasta,
că doară nu vor putea plăti această data țeara, ci îi este că se
1 Ștefan Surdu, fiul lui Ion Vodă cel Cumplit, a domnit din luna
mai 1591 pînă în luna iunie 15^2,
2t7
face obicei, carele nu va mai ieși și luînd aceasta, altele vor
izvodi, cum s-a și întîmplat. Și a ales ca această nevoie
să nu înceapă de la el, ci de la altul. Drept aceea s-a gătit să
se ducă din țeară, preste voia boierilor, carii toți ziceau să dea
acea nevoie, că o vor da alții și țeara tot nu se va mîntui; ci
Petru Vodă n-a vrut să-și ia blestem asupră-și, ci lăsînd
boierii să~păzească scaunul pînă cînd Te va veni alt domn de
la împărăție, el, după șepte ani și o gimătate ai domniei sale,
ceii a doua, s-a rădicat cu fruntea boierilor, între carii au
fost Stroll logofătul, Ieremia vornicul cu frate-său, Simeon
(Moghila) păharnicul, carii mai apoi, amîndoi au domnit,
Andrei hătmanul și alții mai mulți, carii nu se îndurau de
dînsul și a trecut prin Polonia în Germania, unde s-a așezat.
De-acolo boierii s-au înturnat în Țeara Leșească și s-au
așezat la tîrgul Podhaeț și pre-airea... Acest Petru Vodă a
domnit întru amîndouă rîndurile, doisprăzece ani și o gimă-
tate.“
Despre'moartea lui Petru VII Șchiopul, așa scrie.Soranz;
„Petru, voievodul Moldovei, a murit în anul 1594, în munții
Rctiei lingă Balsân, cînd mergea la Roma să sărute picioarele
papei1, măcar că era de legea Răsăritului, despre carea eu
lucrasem la papa, din porunca lui.“
Lui Petru VII i-a urmat Aron Vodă, căci scrie Miron logo-
fătul:. „După ce a părăsit Petru Vodă domnia și țeara, turcii
cercară pre cine să trimită în locul lui... și aflară în anul
7099 pre Aron, căruia i-au dat Moldova, cu multe detorii.
Acesta, fiind om fără suflet și îmblînd și alții pentru domnia
Moldovei, a luat bani cu camătă de la turci, și împlînd pre
toți, așa a dobîndit domnia Moldovei. După ce s-a așezat la
domnie Aron Vodă, nu-i era grijă de alta, numai de a prăda
afară, iară dinlăuntru nu se sătura de curvie, de jocuri, de
cimpoieși și de măscărici ce ținea... Nu erau bieții țereni vol-
nici cu ceva, muierile nu erau ale lor, fetele le rușinau dăbălarii
? Petru Șchiopul moare in castelul Zimmerlehen, uncie venise să
stea pe timpul verii.
2SS '
și turcii; ce vrea să facă, făcea; de pîra pre cineva, nu-1
judeca, ci trimetea acolo, de-1 pierdea. Pre boieri, pentru
avuție, îi omora, jupînesele le silea și domnind numai ciude
și pozne făcea. Văzînd că pentru acestea tuturor este urît,
nu s-a încrezut țerenilor, ci a tras în leafă unguri călări și
pedestri și a făcut celor pedestri odăi în curte, să fie pururea
lingă dînsuh Mai apoi văzînd că de detornici nu se va putea
mîntui, a orînduit ca să ia de tot omul, un bou și așa a tri»
mis în toată țeara cu turci de strîngeau și care om nu avea
bou, îi lua ai cui găseau în sat; de la altul îi luau toți cîți avea,
pentru alții, pentru că mulți de răutăți și de dabile ce erau,
nici de hrană nu aveau boi.“
în Valahia lui Ștefan II Surdul i-a urmat Alexandru III1
carele a domnit un an. După Anonimul românesc, s-a
trimis domn de la Poartă. “ După prea vestitul Enghel s-a
ales de boieri și s-a întărit de Poarta turcească; după Valter
a fost moldovean de mare neam, dară și mare tiran, carele a
încărcat țeara cu atîtea detorii, de s-a suit suma la zece po=
Voare de aur; a slobozit turcii în țeară, de atîtea grozăvii au
făcut, cîte nu s-a mai auzit; pentru care în anul 1592 s-a și
măzălit; și mergînd în Țarigrad cu doamna sa, după ce a
cercat mai multe, în anul 1597 a vrut să surpe pre Eremia
Moghila Vodă din domnia Moldovei, care lucru oblicindu-1
capihaia lui Eremie Vodă, a lucrat de s-a sugrumat în sălașul
lui, în Dumineca Floriilor din același an.'
Supt Alexandru III a fost Mihai Vodă cel Viteaz sau Mi-
hail V, ban de Craiova, despre care așa scrie oare, cine la
Heveney: „Lucruri de pe vremea lui Mihai Vodă. Mihai Vodă
a fost mai-nainte ban de Mehedie... după aceea s-a făcut ban
de Craiova, carea deregătorie e cea mai de frunte între dere-
gătoriile Valahiei... Acest Mihai Vodă a avut rudenie (unchiu
de pe mumă, după Valter) pre lane vistiernicul, carele și el
fusese mai-nainte ban de Craiova și era om înțelept. lane vi»
1 Alexandru cel Rău a fost fiul lui Bogdan Lăpușneanu. Turcii
bau pus în scaun și a domnit între 1592 —1593c
299
stiernicul acesta cu darurile și purtarea sa cea bună, atîta
făcuse la Alexandru (III), domnul muntenesc, de pre Mihai
ba făcut ban de Craiova. lane vistiernicul lăcuia în Țarigrad,
Mihai banul în Craiova, și se înțelegeau laolaltă. S-a întîm-
plat de Alexandru Vodă s-a miniat pe Mihai, carea ințelegîn-
du-o lane, a chemat pe Mihai (nepotul său, din soră) Ia Poartă,
să-l facă domn Valahiei. Pornind, așadară, din Craiova Mihai
cu semenii și trccînd Dunărea și-a dus și muierea și pre fiul
său, Petrașco, cu sine; și pre muiere o a lăsat ascunsă între
niște muieri proaste; iară pre fiul său, la niște țigani, la carii
așa s-au ținut, cit de~abia s-a cunoscut, cînd s-a în turnat tată-
său Mihai înapoi. Alexandru Vodă înțelegînd de pornirea
banului Mihai, a, trimis după el să-l prindă și să-1 aducă Ia
dînsul. După ce l-au adus, la atîta a agiuns Alexandru Vodă,
de pre Mihai banul, după puține zile, l-a scos să-i taie capul,
întru aceea s-a întîmplat de țiganul, care era hoher, era tare
beat. Acesta văzînd că Mihai banul este căruia trebuie să-i
taie capul, s-a spăimîntat și lepădînd sabia a fugit. Așa,
nefiind cine să-i taie capul lui Mihai banul, boierii s-au rugat
lui Alexandru Vodă de l-a iertat. Aceasta s-a întîmplat în.
București. întru acesta chip fiind mîntuit Mihai banul, lane
vistiernicul atîta s-a nevoit, pînă ce iarăși i-a făcut crezămînt
și la Alexandru Vodă și la Poartă. Ci mai pro urmă iarăși a
căzut in prepus la Alexandru Vodă. Drept aceea de goana
lui Alexandru Vodă, Mihai banul a fugit în Ardeal, la Sigis-
mund Datori, unde a rămas două săptămîni, toate trebile
sale prin Bâltasar Datori isprăvindu-le. Fiind el în Ardeal,
Sigisnumd Datori a fost scris pentru dînsul la Poartă, lui
Sinan-bașa. ca să-i dea lui domnia muntenească, pentru că
Sigismund alunei avea mare crezămînt la Poartă; scris-a
fost Sigismund si solului anglicesc, Iui K du ard Baron, să
Incre în tot chipul, ca Alihai să se facă domn în Valahia.
Mai pre urmă Mihai întețit do Alexandru Vodă, căruia nu-i
putea crede, a Și mers la Poartă (după Valter, în anul acesta,
1591). Acolo a dat lui Sinan-pașa și altora 20 000 de galbeni,
ca să-i capete domnia Valahiei. Fa Poartă au mers cu dînsul
300
dintre boieri, aceștia: Stroia, Buzescul, Florescul, Radul,
comisul lui Alexandru Vodă, și alții mai mulți. Acolo, la
Poartă, mai multă vreme zăbăvind Mihai banul, tot lane
vistiernicul ba ținut de cheltuială, pînă cînd i-a căpătat dom-
nia Valahieț 'După ce a căpătat Mihai domnia (după cum se
înseamnă la Hevenoși, în anul 1592), a făgăduit divanului
turcesc, că toate detoriilc țerei, cîte au rămas de alți domni,
le va plăti singur, ce nu era cu putință, pentru căi de ar fi
vîndut toți oamenii cu toți pruncii din Valahia, încă nu ar fi
putut plăti atîtea detorii, Dară aceasta din alt scop o a făgă-
duit; pentru că cînd i-au pus cumănacul cel domnesc pe capf
în divan, s-a jurat în sine că, cit va căpăta domnia, îndată
va scutura jugul turcesc. Apoi cînd a ieșit din divan, s-a* suit
pe cal și l-au petrecut mai mulți bași pînă la sălaș, iarăși s-a
jurat în inima sa, că va fi protivnic vecinie turcilor, care
după aceea din rostul lui le-au auzit mai mulți oameni/
Valter, să tac pre Anonimul românesc și pre alții, apriat
scrie că Mihai Vodă cel viteaz sau Miliail V, domnul Valahiei,
a fost feciorul lui Petrașco sau Petru II, domnului munte-
nesc. Cum a putut așadară scrie nu știu cine, la Heveneși,
așa: „Mihai Vodă și-a adus genealogia sa de la Petrașco
Vodă, carele a trăit înainte de a sută do ani, dară aceea set
știe, de bună samă, că Mihai Vodă prea sărăcește s-a crescut;
a fost neguțător presto Dunăre, în Valahia și în Moldova,
mumă-sa a fost cufăriță, de vindea vin ars/ Vezi cum se înșală
nepriceputul! Pentru că Petrașco u-a fost înainte de o sută
de ani, ci au domnit de lâ anul 1554 pînă la anul 1558.
Muma lui Mihai Vodă încă doară n-a fost cufăriță, ci neguță-
toriță, fiind mai nainte doamnă și soră cu lane, vistiernicul
cei bogat. Tot nepriceputul -acesta cu cevași mai nainte
scrie: „După Milmea Vodă a fost Petru Vodă Cercel, al
cărui fecior este Marco Vodă, acest tînăr din Ardeal. Pre
muierea lui Petru Vodă Cercel o a fost luat Aron Vodă din
Moldova?; Vezi la anul 1601 despre Marco Vodă,
301
Anul 1593 ...Auzind împăratul turcesc, Amurat III, de
trebile lui Sigismund Batori, foarte s-a mîniat pre el și a
vrut să-1 măzălească; pentru că scrie Anonimul de la Heve-
neși: „Mai-nainte de a tăia Mihai Vodă pre turcii din Vala-
hia, i-a fost poruncit împăratul turcesc, ca să meargă asupra
Ardealului să-1 cuprindă, să fie supt el de aci înainte, pentru ca
foarte se mîniase împăratul pre Sigismund, prințul, căci n-a
dat ce poftise Sinân-bașâ. Dat-a întru ajutor lui Mihai Vodă
pre ianiciarii din orașul Diului1, carele este din protiva Hațe-
gului, preste Dunăre; pre ianiciarii din Nicopoiul-cel-Mare,
din Avizi și din Drăștibr și pre begul din Nicopoiul-cel Mic,
ce se cheamă Turn, ca și Mihai-oglu să asculte de Mihai Vodă,
Mihai-oglu acesta este dintre turcii cei mai de frunte, de
mare neam și de dînsul ascultă acanzii, carii turci sînt ca și
haiducii la noi și tot una sînt cu tătarii din Dobrodichiu.
Lui Aron Vodă îi dăduse întru ajutor pre toți turcii cei
din marginile Moldovei, din Tehina, Achermân și pre alții, ca
să meargă și el asupra Ardealului/
Preste cheltuielele care avusese Mihai Vodă de la unchiul
său, lane vistiernicul (cum s-a zis la anul 1591), mai luase
împrumut, precum scrie Anonimul de la Heveneși, mai bine
de 40 000.de florinți de la unii și de la alții, mai cu samă de
la turci, pre carii îi chemase să le plătească, dară făcînd
legătură cu Sigismund Batori și auzind că turcii au luat
laurinul de la împăratul Rudolf II, pre aceștiâ încă i-a
tăiat dimpreună cu aceia, despre carii am zis la anul trecut,
că s-au tăiat după aceea. Tăiarea turcilor, după Valter, s-a
întîmplat la începutul lui noemvrie din anul 1593, și în 15
noemvrie2 a purces asupra Giurgiului, despre carea purce-
dere, așa scrie Anonimul de la Heveneși: „După luarea Tau-
rinului, așa de grea iarnă a fost, cit pretutindenea a înghețat
* Diu = Vidin și este dincolo de Dunăre. Cînd se spune în fața
Hațegului trebuie înțeles și în față ținuturilor de dincolo de munți,
din Oltenia. Localizarea este făcută" de cineva care vedea geografia
acestor ținuturi, din Transilvania.
? Tăierea turcilor în București a avut loc la 13 noiembrie 1594.
302
Dunărea» Atunci mergînd Mihai Vodă supt Giurgi, cetatea
nu o a putut lua, dară orașul l-a ars și mare bogăție a aflat
într-însuL Pînă afi Mihai Vodă supt Giurgi, nepotul din soră
și comisul hanului tătăresc cu multă bogăție și cu 7 000 de
robi nemți, toți, horvați, unguri și de alt-neam, pre carii îi
robise, cînd a luat laurinul, trecea prin Valahia, neștiind
că Mihai Vodă este protivnic turcilor și că a tăiat pre turci;
hanul încă scrisese lui Mihai Vodă să-i lase să treacă prin
Valahia către casă, căci nu vor face pagubă. Le-a îngăduit
Mihai Vodă trecerea, dară a dat preste ei noaptea, în iarna
cea mare, înainte de revărsatul zorilor, la sat Șărpătești, și în
vreme de a frige un ou, așa La bătut, de mai toți au pierit
acolo (robii pre mai mulți au tăiat dintr-înșii) și a slobozit pre
acele șepte mii de robi. Nepotul și comisul hanului a pierit
acolo și foarte mare bogăție s-a dobîndit, pentru'că duceau și
bogăția hanului, pre șase cai albi. Mihail Horvat n-a fost
sosit la bătaie, doară că n-a vrut, drept aceea Mihai Vodă s-a
mîniat pre el. Gheorghe Maco a fost de față, ca căpitan, în
bătaia aceasta/ valter, satul, unde s-au tăiat tătarii, îl
numește Cărpărești și zice că hanul a fost cu tătarii, să pună
în locul lui Mihai Vodă, pre Bogdan, despre carele voi cuvînta
la anul viitor, dară cu mai cred Anonimului de la Revenești,
pentru că acesta a cunoscut pre toți, carii au fost trimiși
întru ajutor lui Mihai Vodă, din Ardeal, și din gura lor a știut
toate cîte a scris1.
După ce a bătut Mihail V și pre tătari, s-a înturnat la
București, după cum scrie iarăși Valter, unde a venit Emir
de la îaurin, unuL din vița pseudo-prorocului Mahomet,
carele fusese,la bătaia de Ia îaurin cadilesocher, adecă ca un
arhiepiscop al doilea după mufti, tot întru aceea lună a lui
1 Tătarii care se întorceau din Banat, după ce sîîrșiseră războiul
cu nemții, au primit ordin să se unească cu o armată turcă și să-1
înlocuiască pe Mihai Viteazul. Mihai Viteazul le-a ieșit înainte și i-a
înfrînt pe tătari la Putineiu în ziua de 14 ianuarie, la Stănești în ziua
de 16 ianuarie și printr-un atac de noapte condus de paharnicul Manta
la Ștefănești. Toate aceste lupte au avut loc în anul 1595.
303
noiemvrie din anul 1593 cu două mii de ostași aleși, cu 50
de cămărași împărătești și cu mai mulți ceauși și șpahi sau
nobili, ca să se odihnească sau să prindă pre Mihai și s-a așezat
Emir, precum scrie Anonimul de la Heveneși, în casa vistierni-
cului Dan, carea era cea mai de frunte casă în București.
De-acolo a cerut să-i dea Mihai Vodă 10 000 de florinți, cinste
și zăhărea; și înțelegînd că Mihai Vodă este în poiata de lingă
mănăstirea cea nouă, de lingă rîul Dîmbovița, a mers pede-
stru cu o mie de voinici, să-i dea binețe; ci Mihai Vodă pri-
cepind viclenșugul lui Emir, s-a tras în tabăra ardelenilor,
carea nu era departe de-acolo și a dat poruncă să stea gata.
Nmputmd isprăvi Emir ce avea în cuget, să prindă pe Mihai
Vodă, ba întrebat pentru ce tine atîția străini in arme? I-a
răspuns Mihai că pentru Petru VIII cazacul i-a fost strîns
și pierind acesta din Moldova, acuma așteaptă să le plă-
tească leafa, dară el nu are de-unde să le plătească așa in
grabă; răspuns-au Emir că-i va da el împrumut o tonă de
galbeni, numai să-i plătească și să-i sloboadă, i-a mulțămit
Mihai Vodă și într-aceea încungiurînd fără de veste curtea
vistiernicului Dan, o a aprins de cinci laturi, iară turcii au
început a se apăra, ci Mihai Vodă a lucrat cu tunurile asupra
lor. Văzînd aceasta Emir a aruncat pe fereastră o ladă, plină
de aur, de diamanți, de mărgărituri și de alte pietrii scumpe,
rugîndu-se să li se îngăduie viața la aceia, cîți mai erau, că
se vor răscumpăra după aceea, cit de scump; dară Mihai
Vodă nu i-a iertat, ci omorîndu-i pre toți, le-a luat toate
averile, și văzînd Mihai Vodă că niște cazaci duc două părechi
de desagi, pline de galbeni, le-a adus aminte direptatea și
luînd desagii de la dînșii, din galbeni a luat el o parte, iară
ceialalti i-a împărțit ostașilor. Pînă aci, din Valter, carele
zice apoi: ,,Odihnindu-și puțintel oastea, Mihai Vodă a tri-
mis pre Albert Chiraliu cu oaste asupra orașului ce se cheamă
Ploți și este tocma în mijloc, între Vrusic (mai bine Ruștiuc)
și Nicopoiu, cale de o zi de la îmbe cetățile acestea, dincolo
de Dunăre și ne-ncongiurat cu zid; iar Albert a ars orașul

și a tăiat pre toți lăcuitorii, pentru că prea mult năcăjise pre
bieții români/4 Așa scrie și Iștvanfi despre Ploți.1
Anonimul de la Heveneși mai înseamnă la anul acesU.,
că după ce a tăiat Mihai Vodă pre turcii cei din Valahia/
îndată a scris dimpreună cu Sigismund Batori lui Aron Vodă,
ca și el să omoare pre turcii din Moldova, almintrelea i sm.9!
lăudat cu rău, carea o a și făcut Aron Vodă.
Anul 1594 ...Arătat-am la anul trecut, că Sigismund
Batori a primit despotului sîrbilor. Acum, așa dară, sîrbii,
precum scrie Anonimul din Bălgrad, au cerut de la Sigis-
mund să le dea ajutor asupra turcilor, care ajutor el nu 114
putea da, fără de știrea și voia divanului ardelenesc. Drept
aceea Sigismund, în luna lui iunie din anul acesta 1594, a
adunat divanul în Bălgrad și spunîndude ce i-ar fi pofta,
adecă să ajute pre sîrbi, sfetnicii n-au voit. El pentru aceea
â cugetat să-i omoare pre toți și i-ar fi și omorît, de l-ar 4
ascultat Ștefan Lazar, căpitanul dărăbanților de curte.
Aceasta oblicindu-o sfetnicii, maimaințe de vreme au ieșit
din curte și mergînd pre la gazdele sale, în Bălgrad, s-au
"Intr-armat și așa și-au păzit capete acum deodată.
Văzind Sigismund că nu poate plini făgăduința împăra-
tului Rudolf II făcută, să se scoale asupra turcilor, pentru
împrotivirea divanului și pentru lipsa banilor, căci nieiî
împăratul îi trimetea bani, cum se legase Carii, în anul trecut,
și el încă cheltuise într-o gimătate de an pe cîntăreți și pe
alte nimicuri, toți banii aceia, carii îi lăsase în anul 1588. în
.	1 La Șincai este o inversare a evenimentelor. Emirul, cn coi. 2 000 de
turci, au fost uciși după exterminarea creditorilor din 13 noiembrie 149 k
După aceea sînt atacate Getatea-de-Floci și Hîrșova (.1. ianuarie 159-/.
Turcii informați de cele petrecute în Moldova și Țara Românească,
hotărăsc înlocuirea lui Aron Vodă cu Ștefan Surdul, fostul domn mun-
tean, și a lui Mihai cu Bogdan, fiul*lui lancu Sasul. Mihai bate ia
Silistra oastea turcească trimisă în Moldova, îi bate și pe tătari, trece
.Dunărea pe gheață și bate și oastea turcească trimisă împotriva IeL
la 25 ianuarie 1595.

gr
vistierie, loan Gheți, ba și 80 000 de florinți, ce trebuia să
le dea în darea împărătească încă le cheltuise fără de știrea
divanului și acuma la atita agiunsese, cît nu avea cheltuielile
cele mai mărunte și de toate zilele, afară de acestea căzuse
și în ura sfetnicilor, și pentru că voia să se scoale asupra tur-
cilor și pentru că a vrut să-i omoare, pentru toate acestea a
gîndit să se lase de stăpînire și să pribegească în lume. Drept
aceea Sigismund s-a întocmit cu Baltasar Batori, cu care
era văr primare, adecă erau feciori din doi frați, să-i lase lui
stăpînirea Ardealului, supt condiția aceasta, ca să plătească
lui Sigismund din an în an cîte zece mii de galbeni, oriunde
va fi pe lume, pentru că și-a fost băgat în cap, să meargă în
Italia și într-alte țeri creștinești. Despre aceasta, carte încă
a fost dat cu mîna sa lui Baltasar Batori.
Mai nainte de a se întocmi Sigismund cu Baltasar Batori,
precum s-a zis, divanul adunase seim în Turda și pre șesul
Turzei toată țeara sta intr-armată; pentru că vrea divanul ca
Sigismund să joare a doua oară (fiindcă cînd a jurat în Me-
diaș, în anul 1588, încă nu fusese de vîrstă legiuită, iară acuma
plinise 24 de ani) sau să pună în locul lui pre Baltasar
Batori: ci Sigismund s-a făcut bolnav în Bălgrad și n-a mers
la seim. Pentru aceea divanul făcînd veste că vin tătarii să
treacă prin Ardeal în'Ungaria, a luat toată oastea de curte
de lingă Sigismund.
Despuindu-se întru acesta chip Sigismund de toată
puterea, așa a făcut tocmeala cu Baltasar și gătind patru
care să încarce ce mai avea, în 20 iulie din anul 1594, a mers
în Uioara, lingă Murăș, de mas. De-acolo dimineața n-a mers
în Turda, unde era divanul și mai marii țerei adunați, ci și-a
luat calea către Ghioar, pre ’eîmpie. Pe prînz a mers în Agîr-
biei, unde l-a întîmpinat, din porunca divanului, cancelarul
Volfgang Covașoți și l-a dojănit să nu meargă așa, fără de
modru, ci, dacă vrea cu tot de-adinsul să părăsească țeara,
să aștepte să-i dea comîndătorie, ca să nu gîndească, unde
va merge, că sau a fugit sau l-a alungat țeara. La care a
răspuns Sigismund că el este în drum și nu poate aștepta
, $06
fr...
după comîndătorie, dară o va aștepta în Chioar, de se vor
grăbi cu dînsa, și el s-a grăbit cătră Chioar.
După aceasta divanul a mutat adunarea în Cluș, unde
Baltasar Batori a descălecat la gazda prințului, împreună cu
muierea sa, și șerbii de curte îi slujea lui; de unde i-a și
•veiîit după aceea pierirea. Iară divanul s-a înțeles laolaltă să
ocîrmuiască țeara acei 12 sfetnici din divan și Alexandru
Chendi însuși a vrut să meargă la Țarigrad, să așeze lucrurile
țerei cu Poarta turcească, carele a și zis ginerelui său, lui
Baltasar Batori, să nu se atingă de ocîrmuirea Ardealului,
ci să șadă în Făgăraș, unde va trăi ca și un prinț, pînă îi va
sosi crăimea leșească, carea îl așteaptă, dară nu l-a ascultat.
După ce a sosit Sigismund în Chioar, a trimis după Ștefan
Bocicai, căpitanul Orăzei-Mari, carele era frate cu muma lui
Sigismund Batori. A și mers Bocicai îndată în Chioar, la
nepotu-său, Sigismund, și cu Cristofor Cherestdri l-au sfătuit
pre Sigismund să nu meargă mai încolo, ci să se întoarne
înapoi, pentru că l-au înșelat, și ei vor ținea cu dînsul să-1
mîntuie de înșelăciunea aceea. Sosit-a întru aceea și Caspar
Corniș, căpitanul Bustului, din Maramurăș, cu Franțisc
Gheți, carii iarăși așa au sfătuit pe Sigismund, și pe Caspar
Corniș l-au și trimis în Cluș cu cărți de la Sigismund, carele
a tras în partea lui Sigismund pre secui și pre mai marii Ar-
dealului, carii se adunase la Cluș, să vadă ce lucru este de
Sigismund a pribegit din țeară. Divanul încă a încremenit
auzind că Sigismund iarăși va să se întoarne și cu toții au
hotărît să trimită soli să-1 aducă din Chioar. La solia aceasta
s.-au rînduit Baltasar Batori, Covașoți și vreo cîțiva nobili,
carii n-au cutezat să meargă in Chioar, ci s-au abătut în Juc,-
la loan Ifiu și cancelarul Covașoți s-a înturnat de-acolo, iară
Baltasar Batori dobîndind cărți de securitate de la Sigis-
mund, a mers pînă în Chioar și de-acolo au adus cu toții pe
Sigismund în Cluș.
Dacă au sosit în Cluș cu Sigismund Bocicai, Gheți, Cheres-
turi și ceialalți părtași, au adunat mulți secui pedestri acolo,
supt pretext că se tem ca să nu vină turcii asupra Ardealului,
30?
20*
dară adevărat pentru aceea i-au adunat, ca să nu poată cuteza
ceva Baltasar Bateri și divanul asupra lor și asupra lui SF
gimsund. Așa i-a căutat divanului să îngăduie să țină Sigis-
mund cu nemții asupra turcilor? de-unde a urmat apoi toată
stricarea Ardealului, precum o prorocise Alexandru Chendi
și alții mai mulți.
Plinindu-se voia lui Sigismund să sc poată scula asupra
turcilor, nu s-a îndestulii cu atîta, ci, din îndemnul lui Bo-
cicai, al lui Gheți, al lui Cheresturi și al celoralalți părtași,
duminecă, in 28 avgust din anul 1504, s-a făcut că vrea să
meargă în Mănăștur la beserică și, pre la nouă ceasuri înainte
de-ameazi, a adunat nobilii la sălașul său, cu viclenșug, și a
prins dintr-înșii pre aceștia:&7c//’e sfetnici, pre Baltasar Batori,
pre Alexandru Chendi, pe Franțisc Chendi, pe Volfgang
Covașoți și pre loan Ifiu; dintre ceudalti, pre loan Bornemisa,
Gavriil Chendi, loan Foro, Grigorie Senteniedi, directorul
terci, loan Ghcrendi, Albert Lonai și pre Baltasar Silvași.
Fre Ladislav Salandi Fa omorît la casa sa, în Branicica. în
30 avgust, în piața dușului, a tăiat pro Alexandru și Gavriil
Chendi, pre loan Ifiu și pre loan Foro, pre carele l-a și
muncit, din îndemnul lui Franțisc Gheți, pentru că a fost
zis în seimul din Turda, că așa ar trebui făcut cu Sigismundt
cum a făcut senatul Romei cu Iulie Chesarul. Pe Baltasar
Batori și pe Covașoți i-a trimis în întîia zi a lui septemvrie
in Cetatea Gerlci la robie și acolo i-a și sugrumat după
aceea. Poate că pre Covașoți l-ar fi iertat Sigismund, dară i-a
stat pe cap Ștefan loșica, ca să poată fi el cancelar, precum
s-a și făcut, și nu bine a isprăvit derogatoria aceea, în anul
1598. Pe Franțisc Chendi și loan Borncmisa, în Gilău i-au
omorit din porunca lui Sigismund. Pre loan Gheremdi fiindcă
era ginere lui Sigismund Bocicai, l-a sîrgunit în Țeara Un-
gurească, ca să nu sc mai întoarneîn Ardeal. Ce s-a întim-
plat cu Grigore Senteniedi, Albert Lonai și cu Baltazar Sil-
vași după aceea, n-am aflat scris. Ci zice tot Anonimul din
Bălgrad, din carele am scris acestea, că Sigismund Batori
din averile celor tăiati, mai mult a dobîndit de o sută de mii
308
de galbeni, numai în bani bătuți, afară de argintul cel mult
și alte scumpeturi, tătuși, așa le-a izidit toate pe taliani,
șpanioli și pe mincinoșii de lingă el, de, după o gimătate de
an, nemica i-a rămas și ar fi trăit în foarte mare lipsă intru
avenire, de nu l-ar fi ajutat papa de la Roma, craiul Hișpaniei
și duxul Iletruriei, ba doară, zice el, și loara o ar fi vîndut
nemților.
Anul 1595 ...Despre Ștefan Reșvan acesta, cu carele s-a.
însoțit Sigismund Batori, scrie Valter că a fost de neam ți-
gan și fiind norocos în războaie, a agiuns la mare treaptă
în oastea lui Aron Vodă, pînă ce s-a făcut și domn în locui
lui, prin ajutorul lui Sigismund Batori, carele necum să fie
fost harnic de a domni și presto românii din Moldova și din
Valahia, ci și pre ardeleni i-a răpus în scurt timp, cuni vom
vedea la anii viitori.
Tu, cotitorule! aci, stai, gîndește și încrucează, cum au
putut agiunge moldovenii coi viteji, carii au bătut pre po-
loni, pre unguri, pre tătari și pre turci, la alîta, do acuma s-au
supus și țiganilor? dară tătuși, nu te prea mira, pentru că.
aceasta o a pricinuit nonărăvirea lor între sine, după ce s-a
stins vița domnilor cea bătrînă, despre partea bărbătească
în anul 1552, iară despre cea muierească în anul 1572. Aro-
neștii clin Bistra, dintre carii mulți bărbați zdraveni au fost
și sînt acuma, în anul 1810, cînd scriu acestea, nu fără fun-
dămînt se zic a fi din sămînța lui Aron Vodă acestuia, pre-
cum arată cărțile cele de împăratul Lcopold I, lor, in 8 iulie
din anul 1701, dale.
Țiganul Ștefan X Reșvan, bucuros s-a făcut vasal sau
supus deplin lui Sigismund Batori pentru domnia Moldo-
vei1, și cum să nu facă, mai ales țiganul, una ca aceasta''
Drept aceea îndulcindu-se Sigismund Batori eu domnia
1 Ștefan Răzvan încheie un tratat cu Sigismund Bathnry Ia 3 iunie
1595, prin caro sînt stipulate condiții de subordonare poliiică mult, maiî
grele decît fată do turci.
309
Moldovei, cea cu viclenșug și fără de vreo cădință, nebu-
nește răpită, dară nu moștenită, fără numai gustată, cum
se va arăta acuși, sfătuit fiind și de vreo cîțiva nebuni din
Ardeal, căci pre bărbații cei înțelepți îi tăiase în anul tre-
cut, și-a băgat în cap să-și supună șie și pre Mihai Vodă cel
Viteaz cu Valahia. Pentru aceea, precum arată prea vesti-
tul Enghel, a trimis Sigismund Batori la Mihai Vodă ca
se i se supună lui, de-i este voia să-1 ajute asupra turcilor,
Mihai Vodă văzîndu-se pre sine în mare primejdie pus des-
pre turci, de se va lipsi de ajutorul ardelenesc, și temîndu-se
să nu pățească cum a pățit Aron Vodă, de va ținea lîngă
sine pre ardeleni, a strîns pre boierii țerei și s-au sfătuit ce
se facă și au închis, din sfatul tuturor, ca să se supună întru
atîta lui Sigismund, ca Sigismund să fie cel mai mare, dară
domnia Valahiei cu toate veniturile, să fie ale lui Mihai Vodă
și ale următorilor lui. Cu orînduiala aceasta a trimis
Mihai Vodă la Sigismund în Ardeal pre mitropolitul Evthi-
mie, pre Luca, episcopul Buzeului, pre Theofil, episcopul
Rimnicului, pre Mitrea vornicul, pre Hriza vornicul, pre Du-
mitru logofătul, pre Dan și Theodosie vistiernicii, pre Radul
cluciarul, pre Radul postelnicul, pre Borhia logofătul, pre
Vințilă cluciarul, pre Stomilă postelnicul și pre Preda logo-
fătul, carii au mers în Bălgrad, în 20 mai din anul 1595 și
(fiindcă ei, după cum zice Filștih, la același Enghel, vreau
să strice prietenșugul între Mihai Vodă și între Sigismund
Batori) întîlnindu-se cu Ștefan loșica și cu Gheorghie Ra-
vazdi, plenipotențiarii lui Sigismund, au făcut hrisovul ce
se aduce de Volfgang Betlen, carele n-a fost cu putință să
se țină de Mihai Vodă mai îndelung, fără numai pînă atunci,
pînă cînd s-a mîntuit de Sinan-bașa, carele era să vină asu-
pra lui, precum a și venit acuși. Și așa Sigismund Batori,
prințul a toată Dachia Veche, mai pre urmă a rămas și fără
de Ardeal, carele e o bună parte a Dachiei lui Traian, cum
vom vedea la anii viitori.
Pînă a se isprăvi nebuniile acestea, precum scrie Anoni-
mul de la Heveneși: „Sinan-bașa a venit și a făcut pod preste
310
Dunăre, ca să treacă în Valahia; și podul l-a făcut la Giurgi.
Trecînd Sinan-bașa în Valahia, l-a întîmpinat Mihai Vodă
cu prea mare îndrăznire, la satul Călugăreni, carele este la
tare loc, avînd apă și tină prin pregiur; preste tină era un
pod. Sinan-bașa cu oastea sa, în carea erau mai bine de o
sută de mii de ostași, a rămas dincolo de tină. Mihai Vodă
dincoace. Locul acesta este departe de Dunăre, cale de o
zi. Bătîndu-se Mihai Vodă acolo cu Sinan-bașa, au căzut
patru bași și șepte sangiacbegi, însuși Sinan-bașa, cînd fu-
gea pe pod, îmbulzindu-se turcii pe pod, a căzut de pe pod
în tină și ianiciarii l-au tras din tină. Carea întîmplare rău
a însemnat și celealalte bătăi ale lui Sinan-bașa. A luat
atunci Mihai Vodă 15 tunuri de la Sinan-bașa și steagul pro-
rocului Mahomet, ce era verde și de turci se prea cinstea.
Steagul acesta l-a trimis după aceea Mihai Vodă la împă-
ratul Rudolf II, în Praga.
Pre Albert Chiraliu l-a fost trimis Sigismund întru aju-
tor lui Mihai Vodă asupra lui Sinan-bașa, dară acolo rău
s-a purtat Albert Chiraliu, pentru că fiind vreo cîțiva bo-
ieri, carii au nu iubeau pe Mihai Vodă, au erau fricoși, între
carii au fost Mirosia logofătul și Dan vistiernicul, aceștia
au desmîntat pre Albert Chiraliu să nu meargă nebunește
la bătaie, că ce sînt șesesprăzece mii în coantra a o sută de
mii? acea'sta încă zicînd: „Mihai Vodă acesta numai îndrăz-
nire sumeață are și nu lucră după înțelepciune, ci merge
orbește și cu nebunia lui vrea să ne piardă și pre noi.“ Așa
a rămas cu ei Albert Chiraliu.
A fost o pădure între Mihai Vodă și între Albert Chi-
raliu. Aici încă dimpreună cu boierii n-a așteptat pe Mihai
Vodă, nici a mers după el, ci mai vîrtos s-a întors înapoi
dimpreună cu boierii, pentru carea faptă, pre vreo cîțiva
boieri-era să-i spînzure Mihai Vodă.
■ Aci, de ar fi ținut una Albert Chiraliu și .boierii cu Mi-
hai Vodă, n-ar fi fost de lipsă după aceea ca să meargă Si-
gismund Batori cu măre oaste în Valahia, pentru că deodată
ar fi sfărîmaț oastea turcească; dară, măcar că Mihai Vodă
311
fost numai cu oastea sa, bătuși a bătut o parte din oastea
turcească și Sinan-bașa încă a căzut în tină. Mihail Horvat
încă n-a fost în bătaia aceasta.
Bătaia aceasta așa a fost de tare, cît mai pînă la cortul
Ini Sinan-bașa a străbătut oastea lui Mihai Vodă, dară so-
sind după aceea 20 000 de ianiciari, carii fusese în coada
taberei, pre aceștia nu i-a putut împinge oastea Iui Mihai
Vodă, ci s-a întors dincoace de tină. Mihai Vodci acolo așa
a lovit un turc, de l-a tăiat în două părți; aceasta o a văzut
însuși Petru Chermendi; ținut-a bătaia do la unsprăzece
ceasuri pînă seara.
Mihail Horvat cu ajutorul ardelenesc, adecă cu doao
mii de secui și cu alți ostași au fost dincoace de o pădure.
Mihai Vodă i-a chemat la sine, dară ei n-au mers. Acela unul
a fost Albert Chiraliu, precum zisei. O pădure a fost între
dinsii, Mihai Vodă a fost dincolo de pădure, Mihail Horvat
eu Albert Chiraliu și cu boierii au fost dincoace,Me către
București, iară Bucureștii sini departe de satul Călugăreai,,
undo a fost bătaia, cale de o zi/’
Vezi cum a fost bătaia de la Căiugărenh nu cum bîrfesc
Valler și Iștvanfh în lauda ungurilor și a cazacilor, iară mai
virtos în lauda lui Albert Chiraliu. Una face bine Valter, că
Înseamnă ziua în care s-a întimplat bătaia aceasta, adecă
în 13 avgust, din anul 1595.
După bătaia de la Călugărenb precum scrie Valter, Mihai
Vodă și-a tras oastea îndărăpt și au odihnit cu toții pînă de
către ziuă; atunci înștiințîndu-se prin un turc, carele că-
zuse rob și lui îi era cunoscut despre numărul turcilor, de
cu noapte au pornit și în lă avgust s-au tras la rîul Ardsin,
de-acolo vineri, în ziua de Sîntă Măria Mare s-au tras la
salul lăgărești, unde au odihnit trei zile. Pînă. a odihni la
Jăgărești, ardelenii s-au furat din oaste și au prădat Bucu-
reștii, ce nu era mai departe de la lăgărești de. o milă de pă-
mînt, zicînd că mai bine săi le vină lor prada, decît să rămînă
turcilor. Acesta ajutor au avut bucureștenii de la ungurii
cer lăudati! De la lăgărești fiindcă Sinan-bașa îl urma eh
oastea sa cea -cumplită, s-a tras la munți, pînă a-i veni aju-
tor de la Sigismund Batori din Ardeal, căruia îi scrisese pen-
tru ajutor mai nainte; iară Sinan-bașa afUnd^Tirgoveștii de-
șerți (pentru că Mihai Vodă trimesese pre doamna sa cu fe*
ciorul, IMrașco, inai-nainfe în Sibiu), a făcut într-înșii o
cetățuică, în carea a așezat păzitor pre Ali-bașa cu Cădi de
Avlona și cu 3 500 de ostași turcești, dîndu-i 40 de tunuri și
zăhărea să le fie pe trei ani?4 Așișderea scrie și Iștvanfi.
...Așișderea scrie Iștvanfi cu alții mai mulți despre mer-
gerea lui Sigismund Batori asupra lui Sinan-bașa, ba încă
cu mai mare pofală scriu; cărora le răspunde Frantisc Mico
scriind precum urmează: „în toamna aceasta a venit Si-
nan-bașa, vezirul lui sultan Mahomet III, pe Țeara Munte-
nească; de-acolo a vrut să vină pe Ardeal, la a căruia veste
a venit în Ardeal ajutor nemțesc, ca la 12 000 dc oameni și
sculindu-so și țeara, au purces in Valahia, dară numai pre
la strîmtori s-au ținut, pînă ce s-a răcit și a venit timpul să
se întoarne turcii. Văzînd turcii că s-a întîrziat vremea, s-au
înturnat și au trecut Dunărea pre la Giurgi. Vitejii noștri au
agiuns coada la trecătoare și au tăiat pro cei mai slabi, fiindcă
vezirul trecuse cu armada; tătuși, s-au falit că au bătut pre
Sinan-bașa. Se pot făli și întru avenire că l-au bătut, ci din-
tru aceea tocma nemica a fost. Pre carea oaste o bat, iau de
la aceea tabăra și tunurile?4 Vezi cum scrie Mico, carele pe
acele vremi trăia și după aceea a fost mare om în Ardeal,
supt Gavriil Betlen, prințul Ardealului, pentru că al ți av-
tori toată lauda o au tras de la români și o au dat lui Sigis-
mund Batori celui nestatornic și in fire și în Ardeal! Dară
eu mă întorc la pierirea lui Ștefan X Reșvan, domnului Mol-
dovei, celui întîi dintre țigani, cum am arătat mai sus, Ia
anul de-acum,
Sigismund Batori după ce s-a întors la Brasău, a dat
oaste lui Ștefan Reșvan să se așeze iarăși în domnia Moldo-
vei, ci, măcar că era prea bun ostaș, a pierdut bătaia carea
o a avut cu Ieremia Moghilă și prinzîndu-se do viu s-a tras
în tapă, la mijlocul lui dechemvrie. Așadară domnia țiga*
313
nului preste români, numai din mai pînă în dechemvrie,
și aceasta încă; pentru cine o au suferit moldovenii cei lău-
dați în lumea'toată, au nu pentru Sigismund Batori? Cine
vrea să știe mai multe despre Ștefan Reșvan, cetească pre
Iștvanfi, pre episcopul Paul Piasețchi și Arhiviil din Vati-
can. Dară eu mă mir și mă ciudesc, ce a avut Climent VIII,
papa de Ia Roma, de a se mesteca și în lucrurile Moldovei,
dnd n-a avut gînd să ajute pre bieții moldoveni, fără numai
să-i supună sie.
Amil 1596... Pînă cînd a făcut acestea la Dunăre Mihai
Vodă, împăratul turcesc, Mahomet III, a mers să bată
Agria și a poruncit hanului tătăresc ca și el să-i meargă întru
ajutor; despre care așa scrie Anonimul de la Heveneși:
„în anul 1596, cînd a mers împăratul Mahomet supt Agria
de o a luat , atunci hanul tătăresc a venit în Țeara Munte-
nească cu cuget ca acela, ca să-i meargă întru ajutor; pen-
tru ca tare și vîrtos ii poruncise împăratul ca să meargă.
Prin Moldova a venit cu 40 000 de tătari și cu moldovenii.
Oblicind aceasta Mihai Vodă cu țeara și cu oastea ce avea,
s-a gătit și cu 28 000 de oameni a mers asupra hanului, l-a
întării din țeara și foarte mulți tătari'a omorît- Așa hanul
tătăresc n-a putut merge întru ajutor împăratului turcesc
la Agria. ei s-a înturnat în țeara sa.;i
Așa serie și Valter, numai cit mai încîlcește istoria
aceasta în grația lui leremie Moghila, domnului Moldovei,
pentru că era clientul polonilor. Iară Vîrtolomei Dionigi
scrie ca hanul numai cu 20 000 de tătari a fost venit asupra
Valahiei și dintre aceia 8 000 a tăiat Mihai Vodă.
Valter iarăși așa scrie mai încolo: „în anul 1596, după
Sînmihai, Mihai Vodă iarăși a trecut Dunărea cu 12 000
’de ostași și în XII calende ale lui noiemvrie a stricat ora-
șul Nicopoiului, tăind pre turcii dintr-însul și cînd era să
bată și cetatea, sangiacul sau prefectul cetăței l-a cinstit
cu multe daruri, adecă cu haine de mătase întraurite, cu
314
haine berluite sau soboli, cu zece asturcani înșelați, înfrî-
nați cu țefrânguri tot întrargintite și s-a rugat să facă pace
cu el și să se întoarne, ca nu cumva întorcîndu-se împăratul
de la luarea Agriei, să vină întru ajutor cetăței și Mihai Vodă
să dea de mare belea ș.c. Făgăduitu-i-a și aceea, că-1 va îm=
păca cu împăratul ș.c. Iară Mihai Vodă nu atîta pentru da-
rurile și făgăduințele sangiacului, cît pentru aceea, că ceta-
tea cu anevoie s-ar putea lua, trecătoarea preste Dunăre era
departe și lezne s-ar fi putut încungiura dindărăpt, prin
oastea împăratului, s-a împăcat cu sangiacul și s-a înturnat
în Valahia. După ce a trecut Dunărea, într-o dimineață
mergea înaintea oștilor cu șese prieteni, cincizeci de călă-
reți îl urma cît colea, apoi oștile mai departe. Acolo au dat
preste doi turci, carii siliți fiind l-au înștiințat că nu de-
parte cinci sute de turci prădează și ard ținutul acela. îm-
protiva acelora pornind Viteazul numai cu acei șese prie-
teni, pe 14 el, cu brînca lui, i-a tăiat; ajutat apoi de ai săi,
pe mulți a tăiat, pe ceialalti i-au fugărit și așa s-au întur-
nat în Tîrgovești și acolo s-au odihnit/4
Episcopul cel latinesc din Ardeal încă în anul de-acum
a căpătat de nou Gilăul, carele se luase de la episcopia lăți-
nească dimpreună cu Zălahul și cu alte sate în timpul eră-
iesei Isabelei; pentru că scrie Anonimul de la Heveneși:
„în anul 1596 cînd a dat prințul Sigismund Batori, Gilăul
lui Dumitru Napraghi și a trimis în dechemvrie pre Giulafi
Leștan să-i dea moștenirea, era un lup blînd în cetate, carele
crescuse acolo de pui mic; cît a intrat episcopul Napraghi
în cetate, îndată a sărit lupul preste ziduri și a fugit la pă-
dure (au fost pușcat cu tunurile, cînd a mers Napraghi și
de-aceea s-a spăriat lupul). Aceasta cînd o au spus lui Na-
praghi el a zis: «Nu e minune de a fugit, căci după zisa e-
vangheliei, fuge lupul cînd vede că vine păstorul cel adevă-
rat. ». Tot atunci s-a rupt și un cămin sau horn, la care a a
răspuns că înseamnă ceva rău pentru zidar carele nu l-a
fost bine făcut/4
315
Anul 159L Filip II, craiul Hispanici, în anul acesta a
dăruit pe Sigismund Batori cu Mielul cel de aur, prin mij-
locirea împăratului Rudolf II și i l-au și acățat pre piept cu
mare pompă, în șese martie, în Fraga, unde mersese Sigis-
mund să se înțeleagă cu împăratul pentru ajutorul asupra
turcilor, de-unde cu nădejde s-a și înturnat în Ardeal, pre-
cum scriu Bucolccr și Bulenger. Bulenger și aceasta scrie,
că în Mielul cel de aur a fost pus un diamant de nespus preț»
Eu socotind firea lui Sigismund Batori, gîndesc că mai bucu-
ros a primit el aurul din carele era făcut mielul și dia-
mantul, de cit vîlfa cea mare a Mielului» Tu, de vrei să știi
ce iaste Mielul cel de aur? îți răspund că este o vîlfa foarte
mare, carea se dă mai cu samă acelora, carii sînt născuți din
familii oblăduițoare, altora mai rar se dă; s-au ișdănit de
argonâutele grecești și numai oblăduiturii Belgiului puteau
împărți vîlfa aceasta; de-acolo a trecut puterea de a o im-
purii la Casa Hispanici și la Casa Austriei,.»
Anul 1598. S-a zis la anul 159G că banul tătăresc n-a
putut merge la luarea Agriei, după cum i-a fost poruncit
împăratul turcesc, Mahomet III, pentru că fu bătut și în-
tirit înapoi de Mihai Vodă cel viteaz. ..Pentru aceasta, zice
Anonimul de la Heveneși, mîniindu-se împăratul turcesc pe
hanul tătăresc, adecă pentru că n-a mers întru ajutor, cînd
a luat Agria, bănia tătărească o a dat fratelui lui celui mai
tînăr, și mare oaste turcească i-a dat asupra hanului, ci ha-
nul, după o bătaie sau două, a prins pre frate-său și l-a omo-
rit; omorît-a și pre feciorii și nepoții frate-său.pînă în șepte,
ea să nu mai fie din vița aceea cine să se rădice asupra lui.:
Făcutu-s-a bătaia-aceasta între tătari și între turci în Țeara
rătărească", către sfîrșitul anului trecut, 1597, precum arată
Valter; iarăJa anul acesta 1598, așa mină istoria mai încolo
numitul Anonim de la Heveneși: ...După acestea văzînd
Mihai Vodă că împăratul turcesc nu bine se are’cu hanul
tătăresc, a trimis la hanul pre un boier al său, dintre cei mai

de frunte si ba îndemnat ca să se lase de Turc... și să țină
cu. Neamțul. Lucrul acesta îl isprăvise Mihai Vodă mai na-
inte cu Sigismund Bateri, carele încă trimesese la hanul pre
I^an Bernatfi și pre loan Poșona. Mihai Vodă a făgăduit
hanului că, de se va lăsa de Turc, din an in an îi va da cîto
cincizeci de mii de galbeni, și de la împăratul Rudolf II încă
atîta îi va cîsliga și hanul s-a și plecat cuvintcdor lui Mihai
Vodă și sol încă a trimis la dînsuh pro Ilăzon-agă, comisul
Său/' :
Dară din toată strădui rea lui Mihai Vodă, ca să plece pre
hanul cătră împăratul Rudolf II, mai pre urmă, nemica s-a
ales, cum vom vedea acuși, și pricina cea mai mare a fost
Sigismund. Bateri, pentru că scrie Anonimul din Băl grad:
„Sigismund Bateri mlndu-și și țeara și neamul, a vrut să
dea țeara Neamțului; pentru aceea s-a fost dus și în Praga,
la împăiatul. După aceea mult a și lucrat cu solii despre
treaba aceasta, pentru că împăratul Rudolf II a trimis în
Ardeal pro episcopul Ștefan Stihai și pre Nicolae Iștvanfi ca
să așeze lucrul acesta. Ci lui Sigismund Bateri mai namle
de a veni solii aceștia, i-a părut rău și vrea să-și schimbe
făgăduința. Ihâcepmd Ștefan loșica că Sigismund .Batori se
îndoiește cu gîndul despre lucrul cel urzit, se roagă să-i
îngăduie ca să scrie el o epistolă arhiduxului Maximilian,
pre care îl orînduise împăratul, prinț Ardealului, l-a și în-
găduit Sigismund Batori să scrie, și epistola a cuprins aces-
tea: „Ga arhiduxul Maximilian să nu se grăbească a veni în
Ardeal pentru că pe prințul Sigismund nu vrea țeara să-l
sloboadă și nu vreau rîmlurile terci să dea țeara pre mină
străină și do va veni Maximilian, fără de voia lor, în țeară,
neamurile din Ardeal așa sini făcute, de nu se vor odihni,
ci Lor prinde și-l vor trimite la Poartă”. După ce a scris Io-
șica cartea aceasta și o a trimis lui Maximilian, în Gașovia,
fiindcă vreo cîteva luni a ținut tractatul acesta, Sigismund
iarăși s-a întors la cugetul cel mai dinainte, să iasă din
țeara și să o dea Neamțului, pentru că Sigismund Batori
în toate lucrurile sale, în toate cugetele sale și în toate Im
317
crurile pentru binele de comun, foarte nestătornic, amețit
și în tot ceasul mutat era, de-unde se vede lipsirea minței
lui, mai vîrtos între luni. .	.	-1
întru âceasta sosesc comisarii împărătești, Suhai și Ișt-
vanfi, ca să cuprindă Ardealul, după tractaturile cele mai
dinainte. Ci loșica și cugetul acesta l-a avut, ca, de va ieși
din Ardeal .Sigismund Batori, să cuprindă el Ardealul și
nici pe Maximilian, nici pe Sigismund să-1 lase mai mult în
Ardeal, de ar vrea să se întoarne. (Vezi frătuțul din Caran-
sebeș, născut și în curtea lui Cristofor Batori crescut, la cît
a agiuns!) Consiliarii Suhai și Iștvanfi sosind au arătat car-
tea lui loșica. loșica pricepînd că i s-a arătat epistola și s-au
mîniat pre dînsul pentru dînsa, preste năravul lui foarte
de dimineață s-a sculat și a încălecat pe paripul său cel mai
bun, carele-1 cinstise lui mai-nainte Sigismund și a eșit cu
vreo cîțiva șerbi din Bălgrad, pre poarta lui Sîngiorz, unde
i s-a împiedecat calul în podelele de supt poartă, de mai a
căzut. Drept aceea a înfruntat pre dărăbanii de la poartă,
pentru ce nu direg ei podul; nu mult a zăbăvit afară de ce-
tate și înturnîndu-se a mers îndată în poiata în carea era
adunarea. Acolo, pe loșica îndată l-au prins. Ștefan Lazar
era căpitanul dărăbanilor celor cu haine vinete. El l-a prins
în 4 aprilie (din anul 1598), la șepte ceasuri înainte de ameazi,
și l-a petrecut într-o poiată. Sigismund și după aceea â
batjocorit pre loșica, pentru că a poruncit se îmboldoreasca
păluta, în carea era cu tapeturi. Țeara s-a rugat lui Si-
gismund ca să-1 sloboadă. Rugătorii au fost Albert Șiubeg
sibianul, Franțisc Fechete și altii. Ci Sigismund și-a spă-
lat mînile, că nu este robul său, ci al împăratului Rudolf.
După aceea Cristofor Cheresturi l-a scos din poiata aceea,
pe de cătră cuhnă și l-a dat lui Vîrtolomeu Peț să-1 ducă
în Sătmar; iară cînd au pus pe loșica în car, a zis cătră Giu-
lafi Leștan „Haec suni amicitiac^ pecuniae regum“) adecă:
„Acestea sînt prictenșugurile și banii crailor!"’
Mai pre urmă, în 2 septemvrie, i-au tăiat capul la Săt-
maria, prin un rob turcesc și l-au îngropat nemții într-o be-
318
serică răsipită, numai pînă în genunche, cu fata la vale;
după aceea oarecare prieten al lui l-a cerut de la căpitanul
nemților și l-a îngropat cu cinste. Atunci încă, cînd l-au dus
la pierzare pre loșica, tot pe Sigismund Batori, carele, îi
era cumătru, a strigat, că el este pricina morței sale. Pre
loșica mai nainte de a-1 omorî l-au și muncit și a mărturisit că
el a fost întru aceea cu alții împreună, ca Ardealul să nu vina
în mina Neamțului, văzînd că Sigismund așa de nebun este,
ci să-1 lase pre el să se ducă din țeară și ei să-și pună^prinț
de ungur. Cancelariatul l-a fost făgăduit loșica lui Nicolae
Vitez.“ Așa a pățit Ștefan loșica, carele mai nainte de pa-
tru ani răpusese pre Covașoți; ci eu mă întorc la firul isto-
riei de Anonimul de la Heveneși scrise, carele așa scrie mai
încolo:...