REFLECŢII DESPRE PERSONAJ Pa-oblemele prozei sînt la fel de ineitante ca şi ale poeziei. Sînt probleme duse la limită. Altfel spus, tendinţa e ca problematizarea creaţiei să treacă pe mul plan> ^eci înaint8, Tde a raporta mdţvdu \Zr,tnl se judecă totdeauna sever, 2*» ide Singur, croulemm p»£n ^^^^ 3 orizontul dezbaterii şi tffc&S» SSt\?alrc\iv^Pun şablon, des întllnit - ««4» 5 -oaţiul epic- <-> - *,,„ «iţă parte. !?i anun.c u T„ima cărţii e de fapt romanul nu Uheţea %Z™ ţ^^ifniiS SUcrân^ .orie, pînă la urmă, f«t un CaiommU) roman neţns mei Sonumentul de neputinţa încearcă f încheagă totdeauna intr-o v,z une ^rsUa. Ni.i ^ că roma. fcuWeze, ^V^nU^în ^e în "omanul ratat de Gheţea. Ritualul Wllui Lancranjan « ^ /s- transfigureze atîta aglomerare de fapte * care vorbeam e şi cl piea iu»\ u* r,actia artişti. în meni Atitudinea contrara a cele^ spuse pi ^ tablouri şi obiecte tulU1 apare «ta nd m^cal sau^ descuea^ ^ t a artistica. & interior. Toate acelea au ^ concert cu Sergm Ceubi- hTmnde ^ff^^^fL'un punct 4rjat, dar snobismul afectează în-lache. Personaj e^^J^J^™^ satului (â la Marquez) si nici per-treaga construcţie romanesca. inici b dln cele de aia: proce- «a^teTc^ * eu nimic mai artist decît altele: excesul de document, relaţia cu istoria ele. **. de Mi voluptoasa *,<7^^A«*Sw? ,f că ftÂri o„Ilic- Aceeaşi tehnică a tăinuirii e pnste tot, in once situaţie, iie ca c vu fie că însceneazăf cf manului. . , In schimb Normau Manea, în acelaşi roman (ne referim tot Umpul^pn^ parte) foloseşte o tehnică a provocării, a scoatem din latenţa - ^' Chiar suport, fiindcă e stilul autorului nu al personajelor. !* Schematismul personajelor nu e un fapt întîmplător şi nici izolat. Poate ti s-a mers prea departe. Deşi relativ tînără, proza noastră e plină de Şabloan* Nu toate s-au învechit însă : materia epică îşi caută procedeele care-i corn?» Ideal ar fi ca fiecare prozator să vină cu soluţii originale.. Depinde numai ce fel de premise pleacă : de la premise de tehnică şi stil sau de la pfeiiisj de non-ficţiune, de la nuda realitate. Se întîlneşte mai des ultima alternativi Am văzut cum stau lucrurile şi în „tabăra esteţilor". Deocamdată rezultatele diferă în chip contradictoriu. îmbucurător e că proza a devenit mai atenta tu propria sa condiţie. Remarcam la Norman Manea regia de stil. în ce-1 priveşte. Constantin Ţoiu nu ezită să-şi divulge procedeele şi mijloacele, tocmai fiind» le stăpîneşte perfect. Un roman cum e Galeria cu viţă sălbatică îl pune în încurcătură pe critic. Prima tentaţie e să-1 reproducă în litera lui ca pe un oiiwt în locul tradiţionalului rezumat critic e de preferat transpunerea secvenţială şi dl mai fidelă textului. Ne obişnuisem ca personajul să fie suportul a tot' ce se fa-tîmplă într-un roman. Acum accentul cade pe echilibrul dintre . substanţa epir* şi tehnică. Personajul poate fi gîndit el însuşi, uneori, ca procedeu sau ca sifnpiu eveniment într-o structură mai vastă, care bineînţeles şi-1 subordonează. CORNEL MORARII STRADA CARE URCĂ LA CER*) Himmelsberggasse EXORDIU Aici în preajma oraşului alb între ziduri căzute, între sălcii amare, unde viţa de vie se urcă pe ideal şi iedera verde se furişează'n pridvoare, aici unde sensul de fiece zi îsi pierde rigida însemnătate vorbim despre [oameni ca şi cum am vorbi despre cărţi, despre fluturi sau despre haine uzate ; vorbim despre ei ca şi cum n-ar mai fi decît reproduceri pe cărţi ilustrate, anemice copii, decolorate, tot mai puţine păreri — şi tot mai Urzii. Vorbim ca şi cum din păduri ne-ar veni miresme de ierburi şi de frunze uscate, plante retrase în singurătate ca umbrele seara de prin case pustii. Vorbim ca şi cum nemaifiind, şi-au pierdut sub propria mască înfăţişarea şi graiul şi harul ,şi mersul şi starea si-acum rătăcesc în necunoscut, 'acolo unde numai Ion, clopotarul cel mut, le cunoaşte adresa, cînd le sună plecarea. CĂLĂREŢUL în lumina amurgului tremurată şi caldă bătea drumul dinspre pădurea stejarilor pe marginea holdei daurită şi coaptă, călare pe calul -febril de zi. Plusul de elan insuflat de ajungere, de pipăirea capătului "d * derea întregului. Pînă acum se oferise doar imaginea epuizantă a neînchee t Vft" acum schelele sînt ridicate şi se alege castrul, imaginea întregului urcă t ^" ultimului zvîcnet. Acoperişurile barăcilor. Grinzişoarele de la capelă-, pg.0?"5* la magazia de alimente. Turnul de pază de la poarta pretoriană. Zgomote ^ Seara aceasta de primăvară e rece — o răcire adusă de asfinţit, dubi" rens" osugestie a recelui provocată de acest pas mare peste Dunăre, în alt r ^ spre septentrion ■— şi a cerut să se facă focul. Acum trece prin dreptul " * nîndu-se departe, nu-i place să fie lins de căldură, focul e bun pentru rept, scînteile, limbile pîlpîitoare, trosniturile hi,- • ci ____ ---,i„ k;i„„(,,1 ____: _n_ ulrUirVff iţatf se mai gîndi la nenorociţii de cercetaşi care nu veneau şi, aţîţat de această ia vărăşie şi de ciocănituri venind dinspre capelă, gîndul prinse o bătaie mai lnmA sporadic rumorile de afară, îl ridicau peste bilanţul unei zile, spre bilanţul mari, de durată, dincolo de hărţuiala unei seri de cartier militar. In b autosugestie a recelui provocată de acest pas mare peste Dunăre, în alt r ^ dreptul luffu pentru inL* nu pentru trup ; focul e un tovarăş şi un sfătuitor adine, flăcările au glas t* sul cu care s-au adresat primilor oameni de pe pămînt, şi vederea lui tre? t un sentiment de tărie care urcă spre originile speciei. Nu căldura, ci priet focului o caută acum ; stă drept, scînteile, limbile pîlpîitoare, trosniturile, biruinj} 'e bilanţmf curînd n« această ta-mai lungi o deschidere mai mare, peste necazurile din care se face o reuşită ; se estom pau şi se absorbeau dezbinarea din care se face o ordine interioară, căderile d'ă care se face o înălţare, mersul de-a îndărătelea din care se face o ajungere. Şi L decantau pur motivele pentru care merită să continui, să perseverezi. Importară este, aşadar, că au înaintat spornic, legiunile au trecut Dunărea aşa cum au sta bilit, şi făceau primii paşi pe pămînt dac, şi începeau aceste nopţi şi zile petre^ cute dincoace de fluviu. Se anunţă o noapte consistentă, deosebită de precedentele, mai deplină, mai densă, replica acestei zile febrile ; însă e prea devreme să vorbeşti despre odihnă, trei-patru clepsidre, cît se mai zăreşte bîrna şi toporişca. Se aruncă ultimele lopeţi de lut la şanţurile de apărare, sar ultimele seîntei din cazmaua nimerind în sol pietros, se bat ultimii stîlpi de la palisade, se tasează valul de pămînt se adînceşte şanţul, la această cetate răsărită grabnic, la acest eastru născut cu o repeziciune uluitoare, anormal de repede. Şi tensiunea actului, febra mîinilor osteneala uneltelor sugerează puterea de seducţie a finalului, a ajungerii, a ţin' tei atinse, şi sugerează în acelaşi timp calitatea nopţii care va urma, care trebuie să urmeze, substanţa ei, baia de calm şi refacere, baia de măduvă. Se schimbau gărzile şi prima strajă merge să se instaleze în post. S-au dat, la pretoriu, comenzile scurte ale schimbului şi Traian prinde, crîmpeie de comenzi şi urmăreşte cu mintea acest ceremonial uzat şi solemn, jurămîntui de seară, rugăciunea datorată cezarului de către străjer. Şi vigilii de la linia de apărare sudică, eliberaţi de schimb, se îndreaptă spre barăci, să-şi ia hrana, apoi să se culce, să adoarmă în mijlocul forfotei neistovite încă ; şi cîte unul, ostenit dar fără somn, sta treaz, simţea loc nou, respira aer nou, trupul nu învăţase încă regula odihnei în acest loc, meridianul şi ciclul odihnei se armonizează greu la cel sensibil, şi-n ciuda istovirii nu se lipeşte somnul nici în această seară de el, şi îşi va ascunde probabil şi-n această noapte o tăcere înşelătoare, făcută pe jumătate din somn, ţ>e jumătate din veghe ; şi împăratul însuşi încerca un sentiment de nelinişte, de aşteptare, ceva comparabil poate cu starea de suflet a unui tată în preajma naşterii unui copil. Experienţa paternităţii, unică, îi era totuşi străină, nu şi-o asumase, nu avea fiul dorit, şi în faţa unei campanii care îl angaja pe -viaţă şi pe moarte, au aşteptat de la dînsul să înfieze pe cineva, să-şi desemneze un succesor, citea în ochii tuturor că doreau acest eveniment. Nu nega nimeni că-i în puterea vîrstei, dar săgeţile dacilor, paloşele, spadele lor înrudite cu secera nu ţin cont de aceasta; şi ei (ei, adică ceva ce începea cu statul său major, cu senatul, şi se întindea pînă la gloate) voiau să-1 vadă făcînd gestul numirii unui succesor, aşa procedaseră şi alţi împăraţi înaintea lui, patru împăraţi, dar el nu se sinchisea,^ nu din certitudinea că va scăpa din prăpăd — dealtfel nu scapă dinitr-un prăpăd' decit spre a intra în altul, era destinat unui lanţ de primejdii — nici din iluzia nemuririi, nici din superstiţie, nici din vanitatea unicităţii sale. Alunga din minte orice gînd legat de succesiune, şi dacă va muri într-o luptă, pe neaşteptate, daca se va pierde pe aici, prin Carpaţii în care a păşit, cine va fi urmaşul său? Cine ar putea fi? Nu-î io greşeală să lase o asemenea alegere pe seama altora, şi sa nu-şi spună ouvîntul, continuîndu-se astfel în urcarea ori căderea împărăţiei de după el ? Să-şi asume, prin această alegere, o strălucire viitoare ori 6 jalniea ■ 13 "Âu-Şi în^iase urmaŞi, din toţi aceştia care-1 curtau, unii cu. neruşinare, f(0ar«- unitate, alţii făcîndu-şi exemplar datoria ori arătîndu-şi talentele, spoiţii tsi. \nsele prin sporirea renumelui, şi avea în faţă un caleidoscop de chi-jjîidU'5? $ reliefate, născute în aceste vremi prielnice afirmării, cînd fiecare zi guri '3in^) selecţie a celor tari şi o eliminare a celor slabi. Cînd fiecare zi aducea fisS*1"11? unui alt şi alt om care merita inelul imperial, li măsura, apoi îi lăsa 'jjv'fctot'8, jjg,. ştie riscurile, dacă moare fără succesor, un război civil e oricînd $0^?'zt>ucnească, ştie că amatorii de tron sînt mai mulţi decît tronuri pe jjîâ sam j multe capete cu fumuri de împăraţi decît scaune împărăteşti ; mai W6' iTjjrti înfierbîntate de a domni decît seminţii peste care să domnească ; ^'^fiîrstei, vîrsta la care se fac fapte mari, vîrsta la care cei vrednici dau măsura destoiniciei lor ; are spre cincizeci de ani, trupul tare, învăţat cu -muşchilor semeaţă, si o mare rezervă de zile în el. Şi norocul nu-1 #>tte ...„iul acesta e mai grav decît cel al barbarilor, tulburările interioare ar ^'«Pfl'mai mult ca toţi dacii şi părţii la un loc. Dar — şi-o repetă — e în pu a; vîrsta la care se fac fapte i râ destoiniciei lor ; are spre cin m 'fibra muşchilor semeaţă, şi o mare rezervă de zile în el. Şi * i ile Accidentele războiului nu le pune la socoteală, nu le include în pla-•f domniei lui. Decebal are fii ? se întreabă deodată, stîrnit de ideea unui lelism în^'e viaţa lui şi cea a regelui dac ; *,ra j caută febril în raportul întocmit de scribul său după informaţii ample, şi mincinoase laolaltă. Nu găseşte precizarea necesară, caută, citeşte greu, s'it nu are obişnuinţa slovei, silabiseşte, sare peste rînduri, dă sens greşit scurtărilor, te pomeneşti că ăştia n-au scris nimic despre familia regelui ! f*™ gîndeşte : trebuie să aibă copii, nepoţi, casă mare, e în obişnuinţa barba-¥ casele pline de prunci, crescuţi «toţi grămadă, liberi şi sănătoşi, aici stă «teiul, legea prin care ei vor avea partea lor de lume, partea lor de viitor ; ^nemulţumeşte crunt raportul prin care se aprecia că populaţia dacică e foarte imeroasă, mai ales în preajma munţilor, unde trăiesc cei mai mulţi şi unde se -elrag şi cei de ^a $es ^n ,oaz ^e primejdie. Sînt regiuni foarte populate, au zis ijlâtcrii romani ori greci oare au poposit pe aici, ori negustorii care s-au încumetat pînă în ţinuturile acestea ; s-a cam supărat împăratul pe aceşti statistici de ocazie, le-a reproşat că s-au înşelat, au generalizat pripit ; nu se aştep-•*ise ca în nordul fluviului să găsească atîta mulţime, i se părea anormal, el 'ega vitalitatea oamenilor de unele înlesniri ale civilizaţiei imperiului, şi totuşi arţarii dovedeau că viaţa merge, merge, chiar fără civilizaţie romană. Citeşte Hi notă despre regele Decebal, şi vede că nu-i în concordanţă cu cea dinainte ; jitie consemnată o fată în familia regelui, Andrada, o fată care sub pana castorului roman ce semna relatarea aducea a zeitate silvestră, e clar că omul o văzuse cu inima, nu cu ochii. Descîlceşte semnătura cu surpriza întîlnirii unui gnoseut: Maximilianus ! El e singurul care vorbeşte de Andrada, şi Traian care «moaşte, cîte parale face acest camarad al său, şi îl ştie în permanenţă îndră-jşlit, mereu înfrumuseţînd femeile care treceau pe sub ochii lui cu pupile dilatate, — decide să mai cîntărească înainte de a consemna în jurnalul său de campanie această informaţie neclară. . Merge spre fereastră, o deschide. Mirosul de pămînit reavăn, de rîu, de munte barbar, îi place ; însuşi titlul mi* de împărat miroase a fluviu, a mîl, a pişat de cal, a tabără asaltată şi a transpiraţie de soldaţi. Multe din reperele afective ale vieţii sale au acest miros specific şi greu de numit, acest semn al departelui, iz de munţi barbari, de sărutaţi, de suebi. Nu departe de aceste locuri, dar pe celălalt mal, într-un cadru ssmănînd izbitor cu acesta, i s-a adus vestea că a fost înfiat de Nerva. Era în «efembrie, şi vinul în toamna aceea a avut gust de noroc prins de coarne. După 8Urt timp, adică vreo trei luni, veneau galopînd ştafete să-1 anunţe că Nerva «stins; şi, în faţa unui cort, lîngă munţi ninşi fumegînd de extaz şi lîngă un *al care urina spumos, s-a trezit împărat. Rinul, Dunărea, Eufratul — erau linii ale palmei sale stingi, semne ale fetinului ; mai mult decît realităţi geografice, erau părţi ale fiinţei lui, ale sunetului. Astăzi ele se formau în adîncul lui, acolo unde se formează bucuria şi *a. Ele erau legate de instinctele lui şi căutau în el o înmănunchiere. îl che-wu, îl smulgeau de la Roma. Da Roma e un străin, rari sînt oamenii care să-i »Ple singurătatea : nu, n-o uita pe Plotina, dar Plotina avea de luptat cu pro-Wa ei însingurare — exemplară, pură. La Roma e mai stingher decît oriunde. *un provincial, un provincial iremediabil. Nici ca împărat n-a reuşit să-şi cîş-«?e calitatea de citadin, de om al metropolei, va rămîne mereu un provincial : «istoeraţii romani i-o spuneau prin fizionomiile lor, prin inteligenţa lor de 14 curte, prin isteţimea lor cea de toate zilele. Se lăsau conduşi, îndrumaţi j aminteau — prin gest, prin fandoseală, printr-un fel rafinat de a umili Drj $ inţa de ia fi iluştri fără să se fi ilustrat prin nimic, ştiinţă pe care el n dobîndi niciodată şi care-i va rezerva o postură de perpetuă inferioritate înV'* lor — prin toate ii aminteau că ei sînt citadini vechi, iar el un provinci »• totuşi nu-şi însuşise prejudecata că tot ce-i mai bun ori ce-i mai rău se"în' ^ mădeşte la Roma, că tot ce este. extremă şi preeminenţă se găseşte • "** acolo, şi metropo! ea 0 extremă ori o proeminenţă se revelează doar prin fatalitatea Drumul său este să guverneze de departe ; ştie moftul romanilor,'"leUnţW'* să aibă stăpin sever, dar să-1 simtă cît mai puţin, şi stăpînul cel mai' fcun cel care se face simţit cel mai puţin, există dar e absent, ca şi Jupiter care £ iubeşte măreţia omului, îl lasă încă să fie mic, şi deşi urăşte greşeala si hf nuim că ar putea s-o ipreîntîmpine, s-o elimine din mersul iumii> lasă c'imu! dreptul de a greşi, de a fi păcătos, de a gusta viciul, de a -muşca din mărul ? noaşterii, de a se oferi sacrificiului inconştient prin care se alege, tatonînd c« de ales. Zeii vor fi existînd (îşi spune Traian), dar lipsesc de pe pămînt, lipsii din libertatea omului, fiecare om are drept sacru la eroare : aceasta -explica # relaţia lui cu Roma, de la zei se învaţă a domni, în aceasta stătea poate ş[ creţul autorităţii lui, al respectului incontestabil de care se bucura. Domnia lui e încă nouă. titlul de împărat e încă proaspăt, nu i se lipi& bine de piele, el îşi dă seama ce-i cu pielea lui, nu-i omul care să se păcăleasd Este iniţiat mai mult în ale oştii decît în ale domniei, spune păstrînd o urmă di respect pentru vechile iniţieri şi tradiţii princiare, ale căror uz s-a pierdut. Cînd 1 s-a adus în tabără vestea morţii lui Nerva, nu s-a dus imediat la Roma A trimis senatului o scrisoare cu cele ce trebuiau întreprinse grabnic, iar el a rămas ia graniţe ; a venit lîngă Dunăre, să măsoare cu ochi noi distanţa care-î separă de Dacia şi cum ar putea micşora distanţa aceea. Era mai înalt, privirea avea o bătaie mai lungă, şi văzu pînă peste munţi... Fusese o iarnă fecundă ia zăpadă şi în speranţe, şi ţara de peste Dunăre sta sub omete mari, într-o linişte de nepătruns, de neclintit. Apoi a venit la Roma, cu gînd să rezolve grabnic cu saluturile, formalităţile luării domniei, ceremoniile, discursurile şi toate alea, le-a suportat cu sentimentul unui agricultor care se însoară în zi de lucru, în plin sezon ; dar cum nici o treabă nu-i mai presantă decît cea care adapă orgoliul, a împlinit tot ce se cuvenea cu bucurie neascunsă. S-a îngrijit de templul noului zeu, tatăl său adoptiv. A fixat colegiu] de preoţi pentru templul lui Nerva, cu sentimentul clar că întemeiază propria sa ascendenţă divină. In gestul plin de recunoştinţă şi pioşenie faţă de tatăl adoptiv zeificat de senat era implicată impresia vie câ sacra] itatea aceluia se răsfrînge copios şi asupra sa. Apoi urmară rînduieli de stat, treburi pe care putea să le facă şi un senator mai ingenios, doar că el le făcea mai apăsat, mai teatral ; apoi terminarea drumului de la Dunăre, împingerea legiunilor din Germania şi Pannonia spre Dacia, aglomerarea de oşti în Moesia Inferior şi totul era clar, se ştia ce va urma, sfinţirea oştilor întru război, slujbe religioase de binecuvîntare, ofrande. Doamne, cît ritual, cît fast, cîtă purpură ca să acoperi adevărata faţă a zeului Marte ! Dar campania aceasta i se impunea, trebuie să ajungă la o înţelegere cu dacii, să le impună cu armele o pace la care ei nu se arată dispuşi de bună voie — căci nimeni nu cedează de bună voie şansa locului său în lume — şi să-i transforme din inamici în paznici ai imperiului, nu te poţi păzi de barbari decît cu ajutorul altor barbari, e o soluţie latină verificată ; dacii, din rebeli care îi tot hărţuiesc pe romani şi-i neliniştesc prin creşterea puterii şi organizarea lor, trebuie să devină aici o reţea de apărare, o împletitură de oameni tari, în Decebal poate avea încredere, dar întîi trebuie să-1 îngenuncheze, să-i pună el cu mina Jui coroana regală, de faţă cu tot senatul, să afle cine-i stăpîn pe lumea asta. Traian mai citeşte cîte un paragraf din raportul întocmit de secretarii săi, despre starea armatei dace, găseşte că sînt multe exagerări, după acest bilanţ, se parecă toata partea aceasta de lume, atît de puţin cunoscută romanilor, e aliată împotriva Romei sub comanda acestui Decebal ; de aceea Traian nici n-a dat acest raport la toţi generalii săi. e un raport alarmist, amănuntele de acest fel sfîrşesc_ prin a băga frica-n oase, dacă numeri toate întăriturile, toate şanţurile de apărare, toate cetăţuile adversarului, nu-ţi rămîne decît să-ţi aştepţi sfîrşitul, .mormăie e. furios, decis să mai schimbe stilul acestor informaţii şi pe cei care le aduceau, şi decis să clatine rezervorul clepsidrei, căci pe stîlpul timpului orele stagnau, ora înţepenise, ora murise, ochiul nu distingea nici un avans, nici o 15 M ui indicator nu înregistrase parcă nici o urcare, deşi apa a gîlgîit în i^** ••8'drei ; Şi acest obiect cu viaţa înceată, meticuloasă, ferită de perfur-'4. «W^tijior, trebuia scuturat, dezmorţit ; ar vrea să dea un brînci timpului 4p* eltl°' sirnţămîntul ică mîna lui, violenţa lui împotriva timpului participă "jsS- cUtr.u!n' lanţ de reacţii şi condiţionări, la ciclul zi-noapte, şi prin aceasta, * ultul care vine de afară îl readuce cu inima în tabăra sa. Asfinţitul, •^de seară. Masa încărcată cu schiţe, note, planuri, sugerează un loc sJ^Ţfc greul comenzilor. Şi, în mijlocul a toate, reapare mereu el, viaţa lui. iele ;S#!eCUn'du'-şi cîte ceva. Drumuri ale omului născute din robia titlului. Decizii ■•^rf încolţite în huma veche a omului... Iarăşi în garnizoană. De aici da i***, -~ntru viaţa lui, de aici se va mărturisi pentru el. Mereu spre margi- '-^'rnai mari, mai adînc crestate în mersul lumii, ultul care , "acestei vieţi, desenate mai apăsat după ce-a mai urcat o treaptă. *î**"l între rang şi suflet, două componente modelîndu-se reciproc, furîndu-se '"^trdu-şi cîte ceva. Drumuri ale omului născute din robia titlului. Decizii încolţite în huma veche a omului... Iarăşi în garnizoană. De aici da *»ală Pen,t ***■ neriului — Colonia Agrippinensis, Efes, Dierna, Lederata — mereu sor-*l fie ^ră casa '< acest om care dărîmă şi construieşte în egală măsură de " sortit să-şi tot schimbe cortul ori cartierul. In locurile imaculate, pînă la '* «iun* totuşi ochii lui, se prefigurează un Traianopolis. Al său, în care să Acolo. Lingă muntele faimos al dacilor. Ori undeva în ţara părţilor : în ;SS9,'ie jui; în pămînturile lui interioare, în norii visului de mers, dacii se le-^"urnva cu părţii, poate pentru că le venise timpul să cadă în acelaşi timp, 5Jgpseseră în acelaşi sezon, parcă au fost semănaţi de zei la acelaşi semănat ; in mintea lui Traian aceste două seminţii se leagă, se adună. în ambiţia si setea romană, în destinul latinităţii, în cruzime şi soartă, Traian le iubea Iseună aşa cum ele îl duşmăneau împreună. Nu ştie de ce-i apropie, se pare jjjfiba dacilor, seminţie de neam tracic, este înnemurită cu latina, şi sînt iLsgâ din acelaşi trunchi ; şi humusul lor, inima lor, par bătute de un vînt ^(iteranean ; tîmpla lor pare dogorită de un enigmatic miazăzi. Nu vrea să spusa lui Balbus care a văzut în alcătuirea lor şi o paletă mazdeiană. Bă-*>e i-a zis, cînd vrei să spui de unde vine un om, uită-te bine cum e dulgheri 'şi totuşi, dc unide a pornit rotirea omului ? Cum s-au mişcat mulţimile, .«teste osia acestei hore ? Cum s-au rotit arşiţa şi foamea omului ? Dion Chry-igldoios, în pribegia lui de exilat prin aceste locuri, a auzit de la un bard dac * imn lung despre obîrşia acestui neam şi unele lucruri care vin din iscusinţa * ^.gi lasă a înţelege că şi aici s-a fost bătut un stîlp al vînturilor, şi crede că > .gilele cu înălţimi nevăzute de ochii profani, Cogaionon, stă în mijlocul pă-f satului. Traian se încruntă, e sătul de cîte centre şi axe are pămîntul, peste •trasare cîte un ombilic al lumii pecetluit de mărturii bătrîne şi de fantasme, jfe tot oamenii se adună în jurul unui şef căzut din cer care fondează o cîr-«ire, chiar şi romanii cu reputaţie de lucizi îţi spun că Roma e buricul pămîn-4i, i se împuiaseră urechile, de mic, că Roma e centrul lumii, că în jurul .se rotesc toate. Dar el, care a străbătut pămîntul, învăţase cîte ceva despre îjete lumii... Prin fereastră se zăreşte cum cîmpul de lucru se deplasează simţitor spre «t; măsoară cu ochii o palisadă proaspăt terminată, i se impune, a avut aici »ba unui record, nicăieri n-a ştiut să scoată de la oşteni tot ce ei pot da, 4le răscolească puterea oSC y »'®Sfcrilon ştiu si eu, consemnează mai ales lucruri curioase, obiceiuri ne-■f în alte părţi, precepte de înţelepciune şi, normal, e atras de practicile • si Balbus, L ştiu, şi Balbus. E sensibil mai ales la ştiinţa măsurărilor la daci ; e af'şj' de astrologia lor. ■ «i liion Chrysostomos, cred, şi \iă aşteptam. A trăit printre aceşti oameni, s-a legat de ei. Lucrul său li mai bun decît al celorlalţi. Porecla ce i s-a dat acestui om nu-i deşartă. Jj'ara cugetat venirea mea în Dacia, am stat de vorbă cu el şi am citit 'idîn dialogurile lui. Mai ştii pe cineva ? pe Aburianus. Da, şi Aburianus. Vezi, ce să-ţi spun eu, îi cunoşti bine. Salve. Licinius iese. Traian are în faţă începutul Comentariilor la Războiul cu 4 nu-1 satisfac, sînt seci, lipseşte acea compensaţie stilistică a tumultului de ,ji refuzat de pagină, lipseşte minciuna literară, iluzia mişcării, lipseşte ver-tare sculptează, verbui-daltă, cuvîntul care întemeiază un om ori o scenă ţjjjţâ, silabele care să sune ca alămurile ; lipsesc substantivele fecunde, pi-jj reflectînd soarele apus ca oglinzile telescopice. Fraza poliedrică din.min-1 ^ja se aşterne, nu se ştie de ce, linear. începutul Comentariilor. Altfel le-ar -'i altfel. îi par scrise cu mînă trecătoare. Ştie că ceea ce scrie este sub ni- r,j a ceea ce trăieşte, vede cum neîndemînarea în ale scrisului înjoseşte pro, 3-sa faptă, e înciudat cum stîngăcia zicerii aruncă o lumină palidă peste acest j «proiect, această plănuită cucerire, i .pe care o înţelege totuşi dăinuind prin sine, fără descrierea ei minuţioasă, » iteind prin ceea ce se face, nu prin ceea ce se zice, iar zisul n-ar schimba nimic ' 4«ea ce există, n-ar întări şi nici n-ar slăbi hotarul pus de el ; istoria unei ;.«iri se scrie la urmă, prin ceea ce rămîne, prin ceea ce se alege. Aşa s-ar ■ atace în cuvinte acest motiv de linişte venind din adîncul său, generat de un ; i&ct primar care-1 face să pună mai presus semnele lăsate în oameni şi-n «săruri decît cele lăsate pe tăbliţe cerate ori pe papirus ; se ridică fără nici ..Kgret de la masa de lucru cu schiţele şi planurile militare, cu toate aceste funcţionăreşti ale campaniei sale, şi iese cu gînd să fie de faţă la terminarea «•crezului de la poarta pretoriană. i VASILE ANDRU " Fragment din romanul De bello Dacico, voi. I, Noaptea împăratului. A TREIA ÎNFĂŢIŞARE LA ŞARPE SAU MAREA ÎNFĂŢIŞARE Şarpe preasfînt, înţeleptule. Tu care la zidul pădurii, după ploaia de vară, mi te-ai arătat în chip de balaur-copil pogorît dintru ceruri, cu pletele albe ca spumele mării şi-ai ,spus : „Pregăteşte" ...Şi sfînt şi alb se scuturau isalcîmii pe urmele tale de purpură... Tu care \în chip de dragon cu trei miliarde de capele mi-ai vorbit cu o mie de limbi despre Dînsa şi despre graiul uitat, protector celest al Misterelor, al seminţiei pontice, iată acum înaintea Culcuşului tău am venit dezbrăcat şi din tot ce-i în lumea aceasta am luat numai tracica liră. Sînt pregătit. Iată ce-mi spuse. (Locul predestinării voi toţi U cunoaşteţi. Ca melcul urechii e văgăuna aceea, în intermundiu, şi unii socot că e însăşi Urechea. Fiecare ' e slobod să creadă ce vrea în această privinţă. Ceilalţi cu uşile.) „Ţie şi oricărui altuia. Pentru cel care sînge nu a băut, inimi nu a mincat şi nici \bob. Acela e fratele meu. Saturn îşi întoarce albastra sa faţă spre tine. De Pluton te îndepărtează, oraşele subpămîntene dă-le uitării. Iată ce-ţi spun : Homunculus doarme în oul hermetic, fără fiinţă. Oul acesta, pojghiţa căruia, presărată cu stele, e cerul, îl ouă paserea Phoenix; totul e-ntrînsul, afară - «aserea. Fiece ou ^r'ine de nestrăbătut, de nemăsurat. Pedeapsa şi graţia, t^%rtea, durerea aăîncă ^S^^1 - vUJ6Tă 90luri J*înţf El este totul. Homunculus doarme înnăscut, şi cu toate acestea, rpm se întîmplă, o cale ■m^îcea iară de-ntoarcere. Tu te bucuri ■^t^svrnţind-o aproape lWtVd tTăi' ■o de >ori si o dată. In oul hermetic Klinenăscut. Un ghem de mătase *Se oul acesta, sferă de aur ^nemărginită şi totuşi 0matăsii are-o măsură ce e hotărîtă. ?S£SSSSi, ciclul eiil socoti, %%ă primeşti, naşterea ta e la capăt. . „omP.n tăcere am stat. Constelaţii multiple gSS ^mbZce şi de neînţeles. Am mai întrebat t fâs sînt ?" ! wi oriCare altul", mi-a spus, „îmbrăcat ^uraniu, în blănuri de fiare, mima ta 5 cu dor după Dînsa, aceea pe care îjo cunoşti. Firul de praf tie care tronezi a fost leagănul Ei. Nu te ştii, %ipoţi aduce aminte de tine, mereu mscut. Paserea Phoenix . „ « mşte eonul rotund. în curind ai sa fu. %mtelaţia Lirei şi Ursa iminau cu putere deasupra Mmii întortocheate. în intermundiu, hagăuna ca o ureche w mmîngîiat asiatele strune, imnul străvechi km intonat, şi la urmă nauzit glasul Ei. Mai dulce ca mierea dclvmba aceasta, Şarpe preasfînt," am vorbit, Mbdată nu voi uita-o pre Dînsa... vrf! ' 20 Am mai întrebat: „Tu eşti Pyihagora ?« Nu mi-a răspuns. „Tu eşti IUe ?" Nu mi-a răspuns. „Tu exişti ?" Tăcere. NOMOMACHIA SAU LUPTA LUI IACnv CU CELE DOUĂ LEGI Atunci cel nevăzut, neştiut, fără fiinţă, faraochi, fară mîini, fără coapse, ' cel fără nume, auzul mi-l apucă şi cu mare putere l}™^ci în tot cortul, în tot Universul si multe am auzit. Toate limbile toate ' cuvintele, gemete, hohote, blestemuri şi rugi, mîngîieri. tîn!fi°iŞalU 6Şti îngere> însă mult îmi e teama de frate-meu Isav si de cei 400 ai lui." Afnci cel ce nu se lăsa auzit, auzind, 2J,n1^ PfSre în miJlocul văz^i- O dată strtgaT:' ^ ^ mare lumină Jngere, m-ai biruit" şi aproape eram sa-l înving şi să-l văd, dar atunci ma lovi m deşert şi strigai: Jngere, te-am învins" si îndată mădularele mele vlagă n-au mai avut. * căzui la pămînt, ca un trup fără suflet căzui. „Mi-e teamă de Isav" am spus, „de el mi-e teamă." Şi iarăşi simţii o putere nebiruită şi nu mă dădui biruit. Iar cel fără fiinţă-mi atinse încheietura coapsei şi vătămată rămase de dmsul funţa mea pe toţi vecii. z^rUorT ™ ^ ^ aCekt' iUtă Vinile 21 , „-x.mă, zisei, botează-mă .Mea?11 ' ^\ u1l răcnet de leu, ca un cîntec de porumbel, ca un } i^Ae crini >se auzi glasul lui : fii urnele tău, care e numele tău, A!tinvmele tău... Care e numele tău 7 tălL......... , „idicînd iarăşi ochii a văzul lîngă sine Aratele său,'venind cu cei 400 de oameni *^jost teamă de el. SYMPOSION NIGRUM %.>reme aşa mornă şi grea şi stătătoare, cînd ,mi)rele cortegii de paseri dolioase — lată rtMate folii aşteaptă, ca nişte crinoline ţjipetdl Defunctei în urmă cu milenii... ijjjoc printre formule în liniştea minoră 'gţgme bărbăţiei chemate din eroare sau %u%sens anume la viaţa conştiinţei ?) ★ , $mrat (cum spune poetul) în noapte (de fapt mantila oarbă * jpseide speranţă) bătui pe la obloane închise pe vecie * timbre temerare — amici şi fraţi ai nopţii — marâ echipajul predestinat Serbării. ★ ţkjtmcta, imobilă, din astrele mobile. :ţmhce paşii noştri. Esenţele din urmă «.gesturi fără noimă primesc ultimă viaţă. (Lame ikstre de Toledo în burta bombei H.) ★ ktmetică enigmă l Şi cele opt simboluri sitcupe opaline pe cele opt altare it ofrandei pure. Cu noi este acela timt din însuşi Hermes l Pe coapsa lui de aur misă cifra triplă a Cheii absolute. Viva iprincipe tiei fiori ! Cununi de orchidee, ii chiparos şi laur gătiţi pentru Mireasa \ tiâmuie din stele Corabia Nebună '. I • * r dr-adevăr o navă. Nicicînd Antichitatea ia cunoscu mai nobili bărbaţi, mai puri, mai mîndri. mai itsoluţi. Pe masa lung-ovală »raclă purpurie aprinde lungi reflexe, «care doarme rece mireasa înstelată... 22 ★ Ceremonie sacră ! Cînd însuşi adevărul cristalicelor sfere expiră şi nimicul în chipul unui vierme molîu clamează vestea imundă şi infamă şi veşnic detestată... A noastre inemi iată sînt cupe opaline, 0 purpură aprinsă vom bea pentru Enigma în veci sărbătorită '. Din amfore de lapislazuli o licoare ca sîngele iluminat al celei ce cîrmuie din stele Corabia sublimă. O fraţi în Universuri oceanele de floare se năruie pe navă, cicloane siderale. De dincolo de ele e glasul celei care ne dăruie putere, ea este-aici, acum, cu noi, ea este-acela ce s-a născut din Hermes ! ★ Cineva a-ntrebat mai tîrziu : unde şi cînd ? Şi ce cavaleri săvîrşiră Serbarea ? 1 s-a răspuns : nimeni, nicicînd, nicăieri. ÎN JURUL UNEI POLEMICI Cititorii Vieţii romaneşti au luat cunoştinţă negreşit de seria de articole pe orofesorul Liviu Rusu a închinat-o unor recente studii despre Maiorescu, *î Iun accent polemic dintre cele mai marcate şi contribuind la închiderea mai îtă a meritelor mentorului junimist în „marginile adevărului, aşa cum chiar . învăţase" (Din nou despre Titu Maiorescu 1—III, februarie, aprilie şi iunie *î, jurnalul lui Titu Maiorescu, august, 1976). Prin ceea ce poate fi socotii if mult decît o frumoasă coincidenţă, revista a adăpostit deopotrivă articolul t aducere în actualitate a criticului junimist (însemnări despre Titu Maiorescu, 1 1963) şi actualele puneri la punct, pe care pana aceluiaşi autor nu a ezitat I le semneze. Lăsînd la o parte o anumită pasiune şi anumite exagerări de ton, Stolele domniei sale sunt desigur bine venite, deoarece spiritului maiorescian f sunt străine în egală măsură denigrările stupide şi exagerările apologetice. %Se că un reproş dintre cele mai pertinente s-ar putea formula numai în legaţi cu faptul că seria acestor articole (la care ar trebui să se adaoge Contradicţia «j Maiorescu, în Familia, numerele 3 şi 4, 1973) nu examinează fenomenul exalat promaioreseiene în toate variantele sale. S-a omis acea concentrare unică de sigerări şi interpretări nejustificate care e cartea lui Pompiliu Mareea, Convajr-■,M literare şi spiritul critic, 1972. Sau, pentru a nu zgîndări prea tare paiul din Sil altora, lăsînd neatinsă bîrna din ochiul propriu, socotim că n-ar trebui îfttită cu vederea viziunea fără rezerve dintr-un articol al criticului îndeobşte wer care e M. Niţescu, care, pentru ocazie, îşi suspendă şi severitatea şi simplul Stţ al dreptăţii pentru a închina un adevărat imn de elogii lui Maiorescu, soco-âi că toate criticile ce s-au formulat împotriva lui provin din ignoranţă sau •scredinţă (Note la Titu Maiorescu, în Argeş, iulie, 1972 ; ulterior în Repere rtfice, 1974, p. 7—15). După o lungă şi regretabilă perioadă de simplificări negatoare, unii critici, alinaţi de cele mai bune intenţii,, consideră cuvenit să exagereze în sens con-rtr. dovedind numai bine cît de greu e să menţinem cumpăna dreaptă şi cît î rar ,se întîmplă să slujim exact adevărul, tocmai în cazul unui om care a «#lat pentru progresul acestuia. Spiritele cele mai diverse, critici echilibraţi şi arituoşi istorici literari, spirite subtile sau pasionate de interpretări noi dove-fct o dezarmantă naivitate cînd e vorba de Maiorescu : acesta pare să fi devenit -SBtrii unii mica „lubie", mica doză de haşiş, cu respectivul sfert de oră de delir, iscare şi-1 îngăduie cei mai temperaţi oameni măcar din cînd în cînd A nu ţine seama de ceea ce s-a spus împotriva lui Maiorescu, pe simplul ■Jotiv că acei care au riscat o critică erau rău intenţionaţi sau aveau vreun motiv »sonal de răfuială cu mentorul junimist e tot atît de dăunător pe cît e să nu Nităm de ceea ce aceste puneri în discuţie au adus totuşi nou — ca să nu ^ vorbim de noile contribuţii critice şi chiar documentare ce s-au adăugat în * acest răstimp. In sfârşit, nu e nefolositor să ţinem seama şi de o anumită re-arenţă a criticilor antimaioreseiene, repetate în mai multe generaţii (Hasdeu, *ga, Lovinescu, Călinescu), nu numai pentru argumentele puse în joc, dar jwtru că dovedesc o împotrivire ţinînd de o anumită structură, care nu acceptă w respinge măcar parţial maiorescianismul şi stilul de acţiune junimist. 24 Credem că singura modalitate autentică de valorificare a lui Maior şi a oricărui scriitor în genere) e de a găsi realmente temeiuri noi de întele?** * de a le tot repeta pe cele vechi, mai cu seamă cînd acelea s-au văzut zdr 2?^ de nişte personalităţi care i-au fost net superioare. La aproape patru de"" • ' la apariţia monografiei critice a lui Lovinescu, nu ne putem întoarce la ati?? 4 unui S. Mehedinţi sau Rădulescu-Pogoneanu, nici a inventa merite inexk*1 pentru a apăra preventiv pe un om care are destule merite şi a ştiut *i • să se apere. Valorificarea aceasta se lasă aşteptată şi după ce profesorul t* Rusu (în care am vedea tocmai persoana calificată să o întreprindă) a cheltuit-' energie în paginile sale polemice. ^* Căci, admirabil cînd a fost vorba să iniţieze repunerea lui Maiores * drepturile sale, sau să sublinieze unele exagerări în cariera sa postumă dm* ''■ sa e încă dator cu o valorificare plenară (nu indirectă) a acţiunii marelui' ina^f* al criticii româneşti, contribuţiile sale prea parţiale ocolind de fapt marea blemă a personalităţii lui Maiorescu. In definitiv, cine a deschis posibilii?" erorii lui Simion Ghiţă (cită va fi fost !) de a-1 socoti pe Maiorescu un filnS De a discuta „filosofia" lui într-o întreagă carte despre care nemilosul său susţine că dovedeşte „tocmai contrariul : [că] Titu Maiorescu n-a fost un JiW*< în sensul autentic al cuvîntului, n-a fost constructiv, n-a avut o filosofie cu j£ vărat" (Din nou despre Titu Maiorescu, III, p. 35) ? Profesorul Liviu Rusu ine?* Dacă Simion Ghiţă greşeşte exagerînd deschis, autorul seriei de articole aS, Maiorescu greşeşte nu mai puţin, prin unilateralitate. Să ne gîndim doar la jjjL tul că iprefaţînd Jurnalul maiorescian şi deci avînd posibilitatea de a „ataş» problema Maiorescu în ceea ce are mai gingaş şi mai pasionant, profesorul' Livî| Rusu s-a ocupat de formaţia lui filosofică sau doctrinară mai mult decît -de intelectuală (ca să nu mai vorbim de cea artistică, aproape complet trecuţi c* vederea), ca şi cum cel în cauză ar fi fost cel puţin autorul vreunei Critici { raţiunii pure. „Şă se termine odată cu o apologie nefondată..." scrie autoni. prefeţei, într-unui din momentele sale de mînie polemică (Din nou T. M. II. p. Jjţ, dar el însuşi a dat în tomul său pus înaintea jurnalului lui Maiorescu (nu putţi numi altfel cele 50 de pagini de text compact, de proporţiile unei mici monoga, fii, semnate de d-sa) mult mai multă importanţă formaţiei filosofice a criticait. în dauna unei analize a omului, aceasta din urmă reducîndu-se la mai puţia de şase pagini (pp. IX—XVI) de consideraţii paupere. La urma urmei, jurnalul » acesta, prin partea lui cea mai preţioasă, e opera unui copil, a unui adolescent care n-avea să confirme ulterior nivelul senzaţionalelor sale începuturi. Ce ras! mai are să discutăm şi să rediscutăm herbartianismul sau hegelianismul, în cazwî unui om care, chiar dacă a avut o pregătire filosofică, nu a fost un creator te domeniul filosofic, ci şi-a exercitat talentul şi inteligenţa mai degrabă în constih». irea unei personalităţi armonioase şi echilibrate, constituind un model uman, cart s-a configurat încă de pe la 15 ani, dar despre care profesorul Rusu găseşte cuvenit să nu ne spună mai nimica ? (Au spus-o alţii, ştim, şi au spus esenţialul, chiar dacă au exagerat uneori, atrăgîndu-şi sarcasmele erudite şi generos întinse aii actualului prefaţator ; dar nimeni nu ne obligă să prefaţăm cărţi al căror conţinut nu ne interesează în esenţa lui.) încă o dată : nu vrem să contestăm drasticele puneri la punct ale profesorului Liviu Rusu, preţioase marginalii la studiul şi înţelegerea unei anumite pârfj a personalităţii lui Maiorescu, dar care abia se apropie de ceea ce e caracteristic acesteia. Iar cînd o face, în pauza dintre fulgerele sale polemice, e pentru a dovedi că nici domnia sa nu e străin de apologetismu! necontrolat care-1 irita ait de mult la alţii. Iată un exemplu, o problemă de capitală importanţă în activitatea criticului formelor sociale care a fost Maiorescu : Se ştie că punctul centra! al criticii .şi programului junimist în materie de politică a culturii îl conStitase. respingerea „formelor fără fond", adică a neconcordanţei dintre instituţiile p» tice, sociale, culturale ale statului liberal de după 1848 şi realităţile şi necesităţile exacte ale societăţii româneşti în acel stadiu de dezvoltare Originalitatea powţtt« junimiste în această importantă problemă nu a fost atît critica formelor, a imitaţiilor şi adaptărilor pripite, cît faptul că ea le considera „stricăcioase", nocive, dînd naştere unei mentalităţi de comoditate satisfăcută, care nu încuraja rnunc< temeinică şi serioasă în domeniul culturii. Spre deosebire de cei care statutasci 1 Asupra problemelor mult mai complexe ale teoriei formei fără fond s-aiOj> ^ spirit ştiinţific şi cu precizări interesante Z. Ornea, în cartea sa Junimea şi jummi , pp. 162—191. 25 şi care dindu-şi seama de insuficienţa lor, le considerau un reper ^'"'nui proces de dezvoltare, junimiştii cereau desfiinţarea lor. „Este mai ^C»*"!1' Maiorescu (In contra direcţiei de azi..., 1868 în Critice, I, p. 162) să SgRjW*' scoală de loc, decît să facem o şcoală rea ; mai bine să nu facem 0 j de loc, decît să o facem lipsită de arta frumoasă ; mai bine să nu ^tacoiec statutele. organizarea, membrii onorari şi neonoraţi ai unei asocia*. Şi, mai ales : .....în timpul în care o academie e osîndită să existe ^•''"'■•tă o asociaţiune fără spirit de societate, o pinacotecă fără artă şi o fi instrucţiune bună, în acest timp formele se discreditează cu totul *& • 'nublicâ si întîrzie chiar si fondul, ce neatîrnat de ele s-ar putea proB ^aJ0f lteV Asuoraunor aspecte ale acestui moment capita r*** l ALEXANDRU GEORGE P GRÎU SUB CEATĂ y reTdfaS" mh ceata de februarie terde aprins in îngheţul cimpiei 7ădaUcbiIlemînt SCVa lnfri9Wată * caută Sătul de luna doldora de spaime trmm%lSri spre munţii din cer "°Mui tremunnd în oglinzile mari de pe munţT ~ MEŞTERUL MANOLE lmÎ2î%d?luluimeşierul munte™ sta iarna întreagă să zvînte pămîntul canaur?laSCa ]n.SUS Pe ClUmea de P^ă ca-n gura izvorului obişnuit; să urce în sus din unealta imaginară cu oameni cu tot din Hui. sudorii SSn^Sf depUnă tînUtului Wuros ascuns La subsuoara cplnr rmc>- Jj „• matca în lume. P ?l Sa'Şl Sape sin^uri Din draniţă şi din lemn albit de secure se face casă înaltă zeului-om se pune o pojghiţă uşoară pe lucruri şi se reazimă cerul în zidirile lor 29 ARBORE BATRÎN ■t în tîmplă de-o lucire vie _ jfasm "trln ameţeşte în braţele cerului; topa nză rîul partea aceasta de lume lut&neŢ ză adînc oamenii şi maşinile lor 0ceTC nt! deci două valenţe bine precizate : a savantului, omul de ştiinţă rigu-ţjjj sj a gînditorului-fiiozof. Această din urmă valenţă s-a realizat în pagini 'rară frumuseţe stilistică şi elevată bogăţie de idei. Aci e cazul să distingem, 1! ăsemenea.între excursiile sale filozofico-literare, inspirate de stoicismul greco-jjit) şi eseurile privind filosof ia istoriei, în care se întâlnesc influenţe ale fizicii »gferne S' a*e curentelor filozofice germane de la sfîrşitul secolului XIX şi înmiitul secolului XX. Contribuţia lui Pârvan la gîndirea filozofică românească ,şi — e cazul jtfirrhăm — universală, prin teoria sa asupra ritmului istoric şi a cosmosului ■ - Idei şi forme istorice. Despre ritmul istoric. Bucureşti, 1920) a fost mai puţin 1 awdata de cît opera sa de arheolog. Dezinteresul sau ...rezerva nu par totuşi ofaent justificate. Două sînt cauzele care motivează rezerva şi explică întîrzie-valorificării ei pe plan universal : dificultăţile legate de „eclectismul" şi sti-4 acestei opere, pe de o parte ; reticenţa faţă de „idealismul" şi „misticismul" :„ pe de alta. Eclectismul ar fi dăunat unităţii şi ar fi ocazionat contradicţii de jrfj stilul — liric, incandescent — a dat naştere la confuzii terminologice, in-jgpatibile cu logica riguroasă a gîndirii ştiinţifice. Filozofia lui Pârvan a fost Ahetsftâ ca „idealistă", un idealism bivalent — subiectiv şi obiectiv, deopotrivă n după influenţele, insuficient armonizate, ale neokantianismului şi neohegelia--ăriului; în sfîrşit, s-a atribuit avîntatului gânditor, de asemenea un misticism -lupă unii autori, religios, după alţii, numai epistemologic, ceea ce a umbrit iţi» unele din tezele sale, fundate pe o vastă erudiţie şi minuţioase cercetări tlieologice. în jumătatea de secol care s-a scurs de la moartea lui Pârvan, progresul fjiaculcs al ştiinţelor pozitive impune o reconsiderare a gîndirii sale filozofice ; Stiltatul acestei confruntări va fi o fundamentare obiectivă a unora dintre ipo-s«le sale, hazardate în vremea formulării lor, veridice astăzi. S-a spus că Pârvan „gîndea de unul singur" ; reţinem această remarcă, dar < pentru a sublinia caracterul fantezist al gîndirii lui filozofice ci, dimpotrivă, «şira a releva singularitatea, originalitatea ei. La această concluzie se poate k fîfM8^-1 reconsiderăm opera din două perspective : a ritmului şi a cosmo-ţ *• "} determinarea sensului real al acestor două concepte, vom folosi atît , «anţUle directe ale autorului, cit şi pe cele implicate, şi chiar „mancurile", i ipcabile prin anumite structuri „subliminale" ale gîndirii lui, ca să întrebuin-«* terminologia lui C. G. Jung. Vom constata deci, împotriva aparenţelor, a fiinţei „actuale" a autorului şi a terminologiei dualiste, proprie limbajului ■«Mic de la sfîrşitul secolului XIX. că V. Pârvan a intuit monist lumea, un î"1 energelir> care nu e nici materialism pur, nici spiritualism pur, ci — «s-ar părea de paradoxal „in verbis" — este si unul si altul, în cadrul mo-«ftfe însă. 34 Pentru Pârvan, natura ultimă a existentului este energia, care se m '• prin vibraţii ; modalităţile vibraţiei — condiţionate de iuţeală, intensitat dulaţie — sînt formele cunoscute ale energiei. Cu termenii autorului • *?■ universală e unică : lumina, sunetul, căldura, electricitatea, magnetismul . ritul nu sînt decît vibraţii ale aceleiaşi forţe variate numai ca iuţeală'ah* ^ intensitate şi ondulaţie..." (Idei şi forme istorice, p. 132). Această 'energie? în acţiune (gr. en, în şi ergon, acţiune), este concepută în sensul metafizici'' -t' ca realitate efectivă şi unică. Pe timpul cînd scria Pârvan, fizica mod ■ « orienta spre teoria mecanicii ondulatorii a lui L. de Broglie (1924), care n" t * dualitatea corpuscule-unde în explicarea fenomenelor energetice. Vom înrola gînditorul român ecouri ale acestei dualităţi, fără a afecta însă substanţa ceptului de energie : „...oricare ar fi realitatea cosmică asupra materiei si % giei — declară el, —, ca cercetător al fenomenelor devenirii spirituale ome?*** eşti silit a admite dualitatea : materie inertă, ritmizată prin spirit — % abstracte, forţe propulsive ale ritmului activ ori pasiv ai materiei cerebrf umane" (V. Pârvan, op. cit., p. 143). După Pârvan, energia spirituală _ , dintre modalităţile energiei cosmice — imprimă materiei (pasivă) ondulaţii!» «îs* Deci s-ar putea conchide că materia şi energia spirituală (şi energia în fen|*i sînt două realităţi ontologice opuse. Care este însă fondul subjacent al ţfod* lui Pârvan ? Pe lîngă faptul că mărturiseşte — chiar în citatul de mai sus 1 dificultatea de a distinge precis între materie şi energie, el nu defineşte ontd* gic nicăieri materia, o caracterizează numai. Şi o caracterizează ca fiind ,inert» absolută", „stare latentă", „lipsa de ritm a morţii", „gînduri vechi inertizate p& pietrificare", „inerţie, somn". Această inerţie se află la antipodul spiritului; Mi*, carea şi viaţa — precizează el — se desfăşoară ritmic între cele două extrem (s.n.), inerţia absolută şi vibraţia absolută, materia şi spiritul" (op. cit., p. tj§j Din acest text rezultă că materia şi spiritul nu se mişcă pe planuri separate ontologic, ci fac parte din acelaşi întreg ; diferenţa nu e de substanţă. Că lucrurtfe trebuie astfel privite reiese şi din alt text, unde autorul subliniază knporţajt}s „biologicului-nsubconştient" în determinarea spiritualului, spre a conchide că dintre materie şi spirit nu e definitiv holărîtă în favoarea elementului ceresc» ti, în continuă combatere, în continuă ondulare de la biruinţă la înfrîngere şi inapţi, ambele elemente sînt şi biruitoare şi biruite, alcătuind, nu singure, ci împreutf ritmul cosmic" (op. cit., p. 115). Intre aceste două extreme există, aşadar, o t3siir.«, ■ conceptul ritmului. Ritmul nu apare ca o magică baghetă extra-r.-*1' , aj.e ar ordona din afară haosul masei vibratorii. Originea lui este f&JWjLfr el constituie un atribui ai masei prin care aceasta se autodisci-îsi ordonează devenirea într-un lanţ progresiv de structuri, sisteme ;J***u* continuu depăşite, de la forma inerţiei cvasitotale pînă la forma - «W.lD ideilor pure, de la haosul unui problematic început pînă la »SM . , _i _____; r;„„i„ perfect al unei apoteoze finale. ' rgja ritmică nu operează numai după schema cauzei eficiente, ci în între diversele structuri, format'-' de ea, există raporturi de reci- ^^OTi'mă perspectivă, ritmul apare ca ei'ect al „ghidului", al „spiritului uni-»'*"V ai energiei universale", care I" al „energiei universale", care produce în materia umană ideile. Dar mfiS* ' , .1____x "Do—Tron 9 a w-, v^nfni f.,",,,^,/-. .. rrîr^^iiil ^..ictn i~>>-ir. ,^,1^, y„ sens j ini-Lc: ^i«^ij^--'- ^ , — . ~ . - ~~ ** i octfpl încît aceleaşi structuri acţionează atît eficient cît si finalist. «sm asue .......x .i____-i „c„j,,i.,;" „i ,i„, ..„4 . gîndul după Pârvan ? „Am putea spune că gîndul există în sine, ca ele-*t autonom faţă de umanitate" (op. cit., p. 141), răspunde ol. Acest gînd nu '%& însă în afară de cosmos, ci numai distanţat de umanitate, şi există ca o "Să propulsivă. Forţa este, după cum am văzut, energie universală, iar ener-j unde vibratorii", care se ritmează în materia umană „pe lungimi foarte iriate după vibrarea spirituală specifică, întocmai ca undele luminii în spec- • W tit, P- 165). Ritmul, impulsionat do forţa spirituală (ea însăşi ritm), »i« aici ,ca efeot al unei cauze finaliste. In afară de acest ritm — activ, în "triHOtogia pârvaniană, există şi un ritm pasiv, care nu e un impact „ex d se alege înăuntrul umanităţii, din masa vibratorie. Proces produs din #oiâ de organizare" a lumii, care-şi va crea diferite modalităţi de sisterna-8», „forme necugetate de cristalizare", conştientizate apoi sub formă de idei jp. cit, p. 116—117). Despre aceste idei, rezultate ale „determinismului social-%?ic şi biologic", Pârvan spune că „nu sînt energii metafizice, ci sînt legi de-mi» (s.n.) specific istorice şi specific umane (biologie şi geografic umane) (op. t p, 146). Ritmul cosmic este rezultanta luptei dintre materie şi spirit, luptă «Mă şi finalitate realizabilă, pe de o parte, pentru că materia umană este •esseabilă la ritmici zare superioară, la spiritualizare prmtr-o cauză exogenă ,»«H. ,p.' 139), iar pe de alta, pentru că este capabilă să se autoritmizeze prin "rţ3« intrinsecă. ■Din orice perspectivă am privi această tensiune materie-spirit, n-o putem !*ts|ţge decît admiţînd, întîi, imanenţa si omniprezenţa ritmului (panritmie), • Mlea. -caracterul său de atribut obiectiv al existentului. Cu puţini ani după *Sj!ea lui V. Pârvan, prof. Ludo Aiberto Pinheiro dos Santos, de la universi-, la din Porto (Brazilia) afirma, într-o carte intitulată semnificativ La Ryihma-*#îe că „imateria nu este numai sensibilă la ritmuri, ci că există, în toată \Wea «uvîntului, pe planul ritmului...", ceea ce îl face să declare că „energia "«Serie este energie de existentă". Gaston Bachelard comenta astfel, în 1936, ,* Pa?ai '■ ,»nu se poate spune că substanţa se desfăşoară şi se manifestă sub J*3 ritmului, ci trebuie spus că ritmul regulat apare sub formă de atribut *3^lal determinat (Gaston Bachelard, La dio.tectique de la dur ie, Paris, 1936, 48). Astfel gîndea şi Pârvan, deşi limbajul său dualist pare a implica si ca-subiectiv, antropomorf, al ritmului. ; !Puj;in fundamentată pe o ontologie energetică este teoria lui F. Brau- rL^P^. timpilor în istorie ; ea prezintă totuşi surprinzătoare similitudini cu .S8 n lilei şi f°rme istorice. într-o lucrare relativ recentă (Ecrits sur ■ P®ris> 1969). F. Braudel afirmă că devenirea istorică se desfăşoară pe ■^wmensiuni ale duratei : foarte lungă durată, care se întinde pe vaste spaţii '•«lor!!- • c°instituie cadrul arheologici; durata mijlocie, durată a oonjunc-^.'^j'^-i'or, care pune în cauză trecutul în „tranşe largi", şi scurta ' micri«-Mnpul, ocupat de eveniment. Duratele acestea au ritmuri 'diferite ; 36 ritm somnolent, vecin imobilismului — foarte lunga durată ; ritm ]P mijlocie; ritm scurt, rapid, nervos — scurta durată. Braudel nu'-f ~~ ^iil asupra naturii ontologice a duratei şi a ritmului, el le asociază însă ^ prfej-! Pentru Pârvan, mişcarea era vibraţie, iar ritmul intrinsec ei, de aCU militudinea dintre aceşti doi gînditori, buni cunoscători ai lui'w. Dil^091^^ frapantă atunci cînd e vorba de raportul existent între cele trei for ' p. 135). jK Sfi. ţiul lumii conştiente, el vede lupta omului orientată spre „deplina conştiinţa » identităţii noastre cu cosmosul", spre „deplina ritmare cosmică a vieţii WK: cu viaţa cosmică" (op. cit., p. 175), în concluzie, spre „conştiinţa de sine a «vanităţii ca Tot" (op. cit., p. 124). Concepţia lui Pârvan despre scrierea istoriei apare oscilantă; el sfe-trei poziţii, aparent contradictorii : o înregistrare obiectivă indiferentă, pa»,, deci netendenţioasă, a faptelor ; o selecţionare şi o sinteză a faptelor pe 8fi>; unei finalităţi în legătură cu destinul omului, deci o poziţie orientată antropocentric ; o integrare a faptelor într-o disciplină cosmică, deci tendinţă «os*» centrică. Nu stăruim asupra influenţelor, care au putut contribui la formularea acestor trei poziţii ; constatăm totuşi că evoluţia lor este logică, e dominată organic de viziunea fundamentală a lui Pârvan asupra lumii, Mimată prin teoria ritmului şi valorilor istorice, în cadrul global al cosmosul.»" Iată, într-adevăr, cum e formulată, în termenii monismului energetic, tOHfţ ţia despre finalitatea istoriei : „acordarea ritmului individual ori social cu lf" mul universal" (op. cit., p. 133) ; „ritmurile vieţii omeneşti (deci istorice) W simple aspecte umane ale unor forţe eterne ale Universului" (op. cit., p. w Valorile, în această concepţie, apar ca fragmente ale ritmului universal, modulat după măsura omului ; ele nu sînt realităţi strict subiective în sens nes» kantian, ci dimensiuni subiective ale realităţii universale. Ritmurile vieţii o* neşti corespund valorilor din teoria „valorilor istorice", care sînt ritmuri rf-flectate în conştiinţa omului. Obligaţia ca adevărurile transcendentale, de *; mensiuni cosmice, să treacă prin conştiinţa omului spre a deveni istonc* -invers, condiţia ca faptele umane să fie raportate conştient la coordonatele «j-mice spre a deveni valori istorice nu schimbă statutul ontologic al "'"[yf1^ şi valorilor, nu Ie transformă în simple elaborate subiective, antropomot* lecţia sa despre valorile istorice. Pârvan face o precizare, deseori invocai exegeţi, privind poziţia omului în cosmos : „ritmica lumii, din care şi "° (|< tem o parte integrantă şi unde nu pot exista valorificări antropomorl|' ^ perfectă obiectivitate cosmică" (op. cit., p. 72). „Nu pentru că au e'xistat 37 si Mohamcd lumea noastră r. devenit cum este, ci a devenit t%fandru, .Isus te că există şi genii" (p. 73). &vî«e« CU<- vorbi de o „creare" a devenirii istorice exclusiv de către genii? v Se P°a ]oa format în contactul direct cu realităţile inerte („ideile pietri-mtifli 3 nutea să ignoreze acest factori în determinarea devenirii istorice, ţel» nU' tre două categorii de factori (ritmuri): activi şi pasivi (secundari). 'Ifsiinge in'cl.ată ritmului istoric, unde gîndirea sa se desfăşoară sub dicteul c°a latorii a lumii şi vieţii, recunoaşte că „individul e în funcţie de .tiSti on'du „: cosmic, de mediul contemporan şi tradiţional : ideile sale nu • urnar1 •? ..... • ■ ......• ^-metafizice, ci idei devenite, specific istorice şi specific umane, bio-j, «i»"!'1 |j'c ulT1ane" şi conchide că „ritmul activ este o parte însemnată 4 geog, cit ^ p Ceea ce surprinde aci nu este numai recunoaş- i, ţi& PâS1, doilea factor, cel de jos, în determinarea procesului istoric, ci şi %«j *nui ,a t atribuit acestuia. „Factorii istorici, spune Pârvan, sînt de natură ;fJ^ impor iicij particular geografici, material antropogenetici (economici), spi-^par nu atît în factorii pur metafizici stă începutul devenirii istorice, rtt pe cai-e îi vom numi secundari: devenirile anterioare. Fiecare de-i*»*^|actor generator de noi deveniri" (op. cit., p. 78). ^^h'altă formă, întîlnim ideea dualităţii factorilor istorici, cu ocazia dis-olului maselor în facerea istoriei. Pârvan recunoaşte, pc lingă persona-"zolate, şi personalităţile-grup social, care pot fi clasa socială, naţionali'''''''' artidui politic ele. Atît personalitatea izolată, cît şi ipersonaliţatea-grup ^"nt condiţionate de factorii biologici, social-psihologici, economici ele Şi "*4'odată relevant — ambele au un rol activ în determinarea devenirii 'Sm- Ritmul activ — precizează Pârvan — nu este exclusiv individualist. «U;" individul vibrează creator si determinant ritmic, ci şi colectivităţile" dt, p. 146—14/). 4adar, Pârvan distinge două categorii de factori determinanţi ai istoriei „*ai\i ai' cunoaşterii istorice, factori activi şi factori pasivi, care revin sub ' ..{fse denumiri : idei pure şi idei devenite, valori active şi valori pasive, rit-'"-dive şi ritmuri pasive, cauze spirituale şi cauze materiale, deveniri ac-*5eşi deveniri anterioare, cultural şi etnografic, structuri... E locul să relevăm aci rolul subconştientului şi al grupului social în epis-?»!ogia lui Pârvan. Racordarea faptului singular — deci şi cunoaşterea lui — ifipica universală se face de genii în mod subconştient (p. 84) ; geniile „mai *.*!: simt decît înţeleg legăturile noastre cu întregul" (p. 19). Este adevărat că. a «risul lui Pârvan, subconştientul apare uneori numai ca un climat al inspi-''M: «toţi marii creatori de gînduri creează subconştient sub inspiraţia Zeu-(â*ţp, 142), deci ca o condiţie a coborîrii „ideilor pure", ceea ce nu exclude 'jggcîparea factorilor pasivi, a cauzelor materiale, a devenirilor materiale, se-.^terriate în subconştient ca structuri dinamice. Aceste structuri au o geneză ;agii istorică, şi participă activ la procesul istoric şi epistemologic. Ne grafia precizăm că nu este vorba numai de capacitatea lor de a primi „ideile dar- şi de contribuţia directă la actul cunoaşterii ; energia ritmică a cosaşului modifică „materia inertă" „potrivit structurilor ei intime" (p. 134). hste „structuri intime", generate de-a lungul veacurilor — în mediul geogra-t. biologic, social, etnografic — de ritmurile de foarte lungă durată şi parii-IW ta „crearea" şi cunoaşterea devenirii istorice, sînt foarte asemănătoare, *8iij mntandis, cu structurile cognitive ale structuraliştilor, un aparat subiec-1. & cunoaştere, format prin experienţă ancestrală. Privită în lumina monismului energetic, epistemologia lui Pârvan, deşi aptosă, poate fi concepută unitar : cunoaşterea este rezultanta acţiunii celor modalităţi extreme (spirit şi materie) ale energiei unice universale, care se "«."Mesia sau prin predominarea factorului spiritual, obiectiv (nuanţă neohege-'Rty sau prin predominarea celui material, subiectiv (nuanţă neokantiană), sau interacţiunea ambilor factori — prezentaţi ca nişte structuri (ritmuri) di-*!8!Cţ,~lforrna cea mai adecvată ontologiei pârvaniene. Dacă privim problematica gîndirii filozofice a lui Pârvan de pe poziţia **epţiei sale despre ritm şi cosmos şi în lumina ultimelor date asupra struc-*8 materiei, sîntem îndreptăţiţi să conchidem următoarele : 1 Sub aparenţa unui limbaj eclectic, uneori contradictoriu, surprindem '-*a ""ei gîndiri relativ unitare ; »âî cm ^'^f1' epistemologia lui Pârvan este influenţată de neokantianism ; ««gonLe kantiene, cît şi valorile neokantiene sînt însă depăşite de gîndi- 38 torul roman m sensul reducerii caracterului lor aprioric si m , lor experimentale, aceea de structuri formate de-a lungul m,-iad.mit»« r cosmosului energetic, aşa cum ie concep structuraliştii de a?l milen«lor ^ tfoeri(icv inno'ire a «nodalitaţilor lirismului. Unitatea de măsură in apreciere L«r«are ae ^evsu\ izolat, imaginea (izbutită sau ratată), fragmentul, ci poemul f*. ioai e in. £oaT poemul ca totalitate instantanee analizabilă, ci arhitectura lui, Lift* şi I11Cs,avantă, cu simetrii în care se exprimă desfăşurat (desfăşurat în spălător'3 lul orat0riei şi nu numai în cel psihic) o succesiune .de stări de spirit, %l s*8' |pvenirea sentimentului, un întreg plan al strategiei amoroase. S-.a vorbit ai acest volum de ceremonial, de protocol (Nicolae Manolescu), numai 19 leg*^3 sebire de poeţii oare propun un ceremonial, la Dorin Tudoran proto-fâ, 0Te. pSte chiar mai devreme, în modul de a ataoa şi declanşa poemul, de .^itil $e lV 'poemele acestea nu sînt departe de montajele oratorice — cam insi-3-l înscen ^ tul nostru, al celor de azi — ale perechii anacreontice, îndulcite cu jîde P j-gjj-ului Şi ale cintecului popular, care de asemenea cunosc simetriile t#»H'Hf componistice. Noutatea nu rezidă, fireşte, în refolosirea acestor simetrii M «f«a 31 - în'impact. Şi aici, cel puţin, suprarealismul de viziune (uşor „decadent" ' tp intră in linpcl^L. y> tuLi, 'lci pupili, aupiaiLau.iuiui \ac \x ipa«e. .stj 3i poetului, precum şi o fină capacitate de a determina nuanţe, ** ""^f modificări îl ajută să toarne în tiparele ştiute o materie inedită şi absolut .ţrapi,1» rogi să-ţi descriu / felul în care se poale suna din corn / încît "S*85? i sâ_ţi iasă în cale / pînă şi acolo / unde nimeni / n-a visat să-1 gă-TjnBtu //'par ce-mi poţi spunle tu, iubito, despre timpanul cerbilor? / Va r^'istat el cu adevărat / sau urechile bietului animal / nu-s decît pîlniile gramofon / prin care, dacă te apropii, / poţi auzi strigătele hăitaşilor ?" T%oare I)- Sau, într-o versiune modificată, subiectivizată : „Şi dacă ţi se pare .f"te caut / ori vezi lumina că se^apleacă / nu-s paşii .mei — poate sînt cerbii ■/ «rtînd către un ochi de apă. // Şi dacă ţi .se pare că te strig / şi golul dintre mi câ-ncepe să vibreze, / nu-i glasul meu — e plînsul unui cerb / cu frînte coarne sj purtînd proteze" [Proteze). Acelaşi cerb revine într-o imagine care figurează venerarea achiliană prin dragoste ; ecourile eînlecului de lume se pierd treptat, filtrate prin tonuri de baladă somptuoasă : „Blestemul tău cîntat m-o fi ajuns / si Sîngele uşor .mi-1 subţiază ; / cîndva eram cu mirt şi miere uns / şi-^aluneca pe jitu-mi orice rază. // Piciorul meu păstrează şi acum / semnul săgeţii argintate / care lovindu-mă s-a prefăcut în scrum, / ca un sărut de om pe-un trup de Zeitate. // Aveam pe-atunci încheieturi de aur, / iar tu credeai că sînt numai podoabe ; / de bate vintul, plîng precum un taur / cu coarnele pilite — hărăzit la moarte" (Aveam pe-atunci). împrumutate aceleiaşi sfere, interdicţiile magice nu fac decît să sporească prin ritualitate forţa de sugestie a spectacolelor onirice imaginate ; „Să nu ţi se pară cumva / Blînd animalul ce-1 vei întîlni ; / Vînea-îă-1 iubito, / Ucide-1, dar nu-] jupui. // Căci s-ar putea, s-ar putea / Pielea Odată desprinsă, I Plărnînii lui să se arate / Ca o poiană proaspăt ninsă. // Şi braţul tău şi-ar pierde / Foarte mult din putere, ./ Zalele armurii tale n-ar mai fl / Decît ferestrele unui fagur de miere". (Cîn(ec). Boala din dragoste a poetului e un somn mediumnic bun producător de seimne magice, toate mai aproape de desGÎntec ; ceremonialul auditiv e şi de astă dată un bun acompaniament de fond pentru gesticulaţia ritualică : „întirode-mă pe pat de fin şi de ferigă / şi chipul meu îl şterge cu apă de izvor, / din looul tîmplei stîngi spre Umpla-mi dreaptă strigă / un solz ele peşte gălbior. // Dacă pe cer or să plutească stele, / aşterne-mi peste pleoape uscate flori de tei / şi rouă-nmiresmată de vei găsi sub ele, / tu — dimineaţa — în linişte s-o bei. // Dacă va fi să iasă pe ceruri lună nouă, / ochii să-mi legi cu fire de iarbă deseîntată, / în zori de vei găsi pe ele rouă, / să ştii că boala mea-i adevărată". (Rouă). ■De la anacreontice pînă la elegie şi romanţă, la descântec şi balada modernă şi chiar la pictura modernă. Dorin Tudoran îşi poartă madrigalul lăsîndu-se contaminat cu delicii de cele mai variate sonuri şi miresme. Nu e un altoi livresc, Iară să înceteze prin aceasta să fie o experienţă de rafinat : dublu motiv de sa-tisfacţie_ şi speranţă, cunoscînd mai ales că în destule cazuri spontaneitatea e sinonimă cu improvizaţia, iar deliberarea cu „făcătura". CORNEL REGMAN Documentele vrem PAGINI DIN RĂZBOIUL NOSTRU • PENTRU NEATÎRNARE (III) SPRE BLOCADA PLEVNEI Trupele române cuceriseră la 30 august 1877 reduta Griviţa 1. Cheie a tain. gului sistem de apărare a trupelor otomane, ea era lotuşi numai una din" cet şaisprezece redute ale sistemului. Trebuie subliniat însă că Griviţa 1 era singur» întăritură de pe frontul Armatei de vest ruso-române păstrată şi consolidată diiT la capitularea lui Osman Paşa, în ciuda celor peste unsprezece contraatacuri date pentru recuperarea ei. La 30 august fusese asaltată şi reduta Griviţa 2, aflată la cîteva sute de metri la nord. Dorobanţii, infanteriştii de linie şi vînătorii Diviziei 3, printre . mandanţii căreia se găseau şi maiorul Şonţu şi căpitanul Valter Mărăc'mearfti — nume intrate de mult în istorie cu legendarele lor fapte de vitejie — ajunseseră pînă pe ultimele metereze ale redutei. Copleşiţi însă de masivele rezerve otomane aruncate în luptă şi de focul de nepătruns al inamicului, după grele pierderi se consolidaseră în cele din urmă pe o poziţie situată la nord-est de întăritură vrăjmaşă. Aceasta însă numai pentru moment, necesitatea neutralizării acelui periculos pinten fortificat al otomanilor aflat în faţa trupelor române rămînînd la'fel da acută în continuare. După o recunoaştere amănunţită, generalul Alexandru Carnal, comandantul Armatei de operaţie, hotărî să lichideze reduta Griviţa 2, atacul fiind fixat pe ziua de 6 septembrie. încă de la orele 6, în acea dimineaţă mohorîtă de toamnă, cîmpul de lupii de la Pievna răsuna din nou de loviturile artileriei româneşti, care începuse să bată poziţia otomană, pentru a deschide drumul dorobanţilor. Asaltul, în care au fost angajate cîteva batalioane, a început îndată după amiază. Încleştarea a fost deosebit de sângeroasă, punctată de dramatice lupte corp la corp şi de supreme fapte de abnegaţie şi curaj, dai' trupele române n-au putut trece de parapetul redutei. Cu tot avîntul, cu toată vitejia şi dăruirea dorobanţilor, rezistenţa duşmană nu a putut fi înfrîntă. In faţa acestei situaţii, comandantul Diviziei, colonelul Alexandru Anghelescu, convins de inutilitatea continuării eforturilor- şi pentru a nu mai expune morţii şi alte vieţi ostăşeşti, a ordonat ca forţele atacatoare rămase în viaţă să se. retragă la adăpostul întărilurilor redutei Griviţa 1. Pierderile, după datele furnizate de generalul Radu Rosetti. s-au cili al în acest atac la 22 ofiţeri şi 1167 soldaţi morţi şi răniţi«) Lupta a fost pierdută, dar asaltul românesc, în cursul căruia şi-au spus din nou cuvin tul bărbăţia, voinţa de a învinge, spiritul de sacrificiu şi dăruirea ostaşilor a fisurat şi în această parte puternicul sistem defensiv otoman. Remarcabile au fost îndeosebi actele de eroism mai ales ale primilor atacatori, cei din batalionul 15 dorobanţi, menţionat pentru „proba de curaj ţi bravură" în ordinul de zi al comandamentului Armatei de operaţie. In săptămînile următoare conlinuară acţiunile pentru strîngerea blocada iîn jurul Plevnei, iar după o lună, la 7 octombrie, se dădu un nou asalt, soldai şi acesta cu grele pierderi şi fără să ducă la căderea puternicei redute Indiferent ') Generalul Radu Rosetti, Partea luată de armata romană in războiul din lS77—> Cultura naţională, Bucureşti, 1926, p. 64, 136. 45 ltatele de moment, armata română se impusese ea o prezenţă care ••să de rM'Utja presei europene......Sacrificiile, scria la 21 octombrie ziarul ,,Der a'enViena, n-au rămas fără efect. Eroii, care ţinură sus şi tare, pe cîm-Ltefl"'' tâ' ale' Bulgariei, drapelul român, împodobit deja cu laurii nemuririi, 0 de ^Vjjţjgele în zadar. România liberă şi independentă va ocupa cu mîndrie §«'5> v?lSa oncertul european şi măreaţa ei faptă. împreună cu numele ei, vor fi ,jj loc J'1 c litere ce nu se vor mai şterge din inimile generaţiilor viitoare... * -„,-tniate G ... . . -.. Imprim8 va mai forma un obiect de compasiune, ci, din contra, ea va ridica jfej»*1!8 " „e care Europa va trebui să i le recunoască". Iar istoricul belgian Ed. *^^Ulferiodu-se la acelaşi atac din 7 noiembrie în monografia consacrată r din Balcani, avea să scrie următoarele : ,,într-unui singur din aceste fs»î>°'u mânii au pierdut mai mult de 2 000 de oameni, ceea ce arată tăria şi jacuri i» . ,al-mate, care-şi făcea proba focului şi aceasta priveşte atît armata &râV,i!i>sj cea teritorială. Această tînără armată a dat dovadă de o abnegaţie, rdiritate şi o energie care făcură serviciile ei cel puţin lot atît de folositoare * °. S° La ale armatei ruseşti".2) perspectiva blocării complete a zonei Pievna începea să se întrezărească clar, apropiată de acţiunile ofensive din octombrie şi noiembrie, care vizau trt ma' un'or importante puncte de comunicaţie şi a unor poziţii întărite, tăindu-i ^Tf lui Osman Paşa orice speranţă de legătură cu exteriorul. In acest scop, gro-m tortelor imperiale îşi accentua gravitarea spre sud, în vederea orientării ulte- • spre sud-est cu direcţia generală Constantinopol, în timp ce forţele române ă^lărgeau cîmpul de acţiune spre nord-vest, către Dunăre, vizînd în special «?hova Arcer Palanka, Lom Palanka, Belogradcikul şi, în final, Vidinul. La comandamentul comun au fost discutate, la 8 octombrie, principalele h'ective care trebuiau atinse de forţele aliate româno-ruse în scopul realizării * arcuirii complete a Plevnei. S-a hotărî! să fie în primul rînd distruse rezistentele şi poziţiile otomane de ia Teliş, Orhania (ambele la sud-vest de Pievna, atee Sofia),' Doini Dubnik şi Gorni Dubnik (la vest şi nord-vest de Pievna). Se «revedea ca lovitura principală a ofensivei să se îndrepte asupra poziţiilor otomane, din Gorni Dubnik şi ca acea lovitură să fie înfăptuită de către forţele ruseşti din garda imperială, în timp ce către Teliş şi Doini Dubnik să se execute doar o supraveghere şi o fixare a efectivelor adverse spre ,a le împiedica să intervină. Se mai stabilise ca la acest atac să participe şi corpul de cavalerie rsmâno-rus, de la flancul drept .al trupelor române, aflat la vest de rîul Vil. 5i nord-vest de Pievna. _A doua zi. la 9 octombrie, generalul losif V. Gurko, care fusese numit la comanda tuturor trupelor de la vest de Vit, îl înştiinţa, printr-o scrisoare, pc generalul Alexandru Cernat despre atacul ce-] va da împotriva poziţiilor inamice de pe comunicaţia Flevna-Sofia. Generalul Gurko îl ruga pe comandantul român sî sprijine cu trupele sale acest atac, înaintînd dinspre nord — din direcţia fiorni Etropol — către sud, spre Doini Dubnik, spre a nu permite trupelor otomane de aici să sară în ajutorul forţelor turceşti de la Gorni Dubnik. El îi mai propunea ca trupele române să înceapă acţiunea prin a ocupa mai întîi cele două Idealităţi, Doini Etropol şi Gorni Etropol, care se aflau pe malul de vest al rîului Vit. în felul acesta trupele române puteau supraveghea şi împiedica prin foc încercările pe care le-ar fi făcut unităţile lui Osman Paşa din Pievna de a «şi din oraş şi a da ajutor trupelor de la Gorni Dubnik.3) La 12 octombrie. în virtutea planului de luptă elaborat, două batalioane, unul de vînători şi altul de dorobanţi. împreună cu o baterie de artilerie, care formau avangarda trupelor- comandate de generalul rus Arnoldi. înaintară rapid pînă în faţa poziţiilor turceşti de la Doini Dubnik. artileria noastră a deschis imediat focul, iar dorobanţii şi vînătorii s-au angajat într-o luptă de la distanţă cu avanposturile inamice. Avangarda română însă nu s-a avîntat într-un atac propriu-zis, de proporţii, fiindcă adversarul dispunea de mare superioritate numerică. Interveni aici şi brigada de roşiori comandată de colonelul Victor Cre-ţeanu, sprijinită de două batalioane de infanterie ; trupele au luat un dispozitiv în coloane de escadroane la dreapta trupelor ruseşti şi avînd imediat la stînga c baterie română. De aici. 'Comandantul brigăzii a trimis un escadron de roşiori spre Pasarevo şi altul spre Gorni Dubnik spre a face legătura cu trupele ruse. Restul -') Edouard Fiseh, La guerre d'Orient 3877—1878. La cooperaiion ele /'amice roum.alne en BWgarte, Bruxelles, Spineux "et cie, 1)179. *> Gen.-malor dr. Constantin Olteanu, coi. cir. Tlie Ceauşesru, col. Vasile Mocanii, <•«. cir. Florian Tuca, col. Gheorghe Stoean. op. cit., p. 270. 46 brigăzii s-a instalat în poziţii de luptă la circa un kilometru si inmăt . Dubnik, in faţa unei redute turceşti. In timp ce tunurilenoaS™ de »0te focul asupra intariturii duşmane, infanteriştii si călăreţii au dat atârni!, au *Sdfe! iln toate acţiunile întreprinse, trupele române l'-au fixat ne in, monstfabi permis sa trimită ajutor la Gorni Dubnik, contribuind substanţial ™r>a: Pierderile noastre fură neînsemnate, aceasta datorită promntfi iak>r'a «• la teren mgeniozită^ii dovedite <*c unităţile româneşti in orgaSrS"1-1' > Mai spre nord, au fost dezlănţuite atacuri asupra poziţiilor Hp , ^ Etropol, Gorni Etropol, Susurlu si Opanez. Deşi demonstrative' atee, , h D*î au angajat ciocniri înverşunate. Atacuri similare au fost date 6 ace*» Gri viţa 2. u-le asupra veim După lupte sîngeroase şi grele care au durat pînă în sean ,-i ■ ruso-romane (circa 18.000 de oameni, avînd 00 de tunuri) au remft % !i ir»W* cap rezistenţa otomană de la Gorni Dubnik, scotînd din luDti Lc? ea »>* oameni, eapturînd armament şi muniţie. La acest 'succes, contribui * ofiţerilor romani a fost considerabilă. ouţ'a staţilor* După căderea acestui important punct în sistemul de anărarp „<. mai cereau hchidate, lot în scopul definitivării blocadei Plevnei ut,£0fa>n> » enţe de la Teliş şi de la Doini Dubnik. Ca atare, la 16 octombrie' la cT" ?e* torului comandamentului Armatei de vest, generalul Eduard F ToLho ? * noştri au dezlănţuit un puternic bombardament asupra rezistentelor d,,^' tuns* loca htaţi le amintite. Au urmat apoi două atacuri conjugate _ unul t/Tl" & de trupele ruse şi altul, cu caracter demonstrativ, executat de tilWţa> care s-au soldat cu capitularea garnizoanei turce din Telis si cu rfwlj'0^ e or inamice de pe centura exterioară a Doini Dubnikului ' în inSTf ¥ taţii, unde au început să-şi consolideze o nouă apărare Peste mi, locâi»-fnrep\Uevna.rUS0'r0mână' tfUpele otomane au fost ««voite să se i-etragă g în aceeaşi zi, brigada 2 clin Divizia 4 infanterie a primit ordin ca w . cu o baterie de artilerie, să întărească şi poziţia de la Gorri Xop ' în izolam garnizoanei Plevna de orice legătură cu exteriorul u iri d ,t'f dicatajn acest fel aprovizionarea cu alimente şi muniţii, ea si trimiterea df?f toare in efective umane şi armament. ' «uniteiea de aju- Comportarea vitejească a trupelor române în luptele din vestul PWrm-din zona largă a localităţilor amintite — a fost elogiată orintre alt acI 1 ~ ^^■^wiîr °"apK!,: "ava""i* ",dep",,i 1 iinoaSn ? a, r™, T ,P'"ţ™.'1™ «■ • mitad»» admirabile; mai ales ton, jecimoaşţenle au losl facule (ara cea mai mică greşeala ; artileria „ ,fl„ ,„b r i \ ■ , «ua tro meu jnica greşeala : artileria s-a aflat «nh şi niîn\rerupSUte """"^ pridnuind ^maşJîi mult 'rău prin fo* li? comDletf^h;,t?^tr-0iDiefiCien4-tă C00Pei'are ruso-română, măsurile de încercuiri completa a bastionului Plevna fuseseră duse la bun sfîrşit. (va urma GHEORGHE STOEAN ION GH. PANA '■) T. C. Văcăreau, op, cit., p. 456—457. . _ oameni — F a p V „ mai W^ffite mai multe crieri, fost «P?r uţnphinate marelui poet. ^ânSSS sau acţiune ■ «"*•. /festiv e faptul ca sc „b"ge;ată justeţea afirmaţiei ■****Z Vonstantinescu din 1940: .fjţmpihu O0Ităzi o instituţie naţio-^acolul3 eminescian îşi exercita vm° nrîf^tic adeseori dintr-un impuls * hşur ^ ^dcse intelectuai, alteori de Sur si de cunoscuta invila-V a ne verifica vocaţia iii în confruntarea cu opera Poetu-mt Sept că din acest ultim motiv m produs uneori şi „contribuţii" den-StSnd parcă să ilustreze versu-Jar deasupra tuturora va voibi «a mititel, / Nu slăvindu-te pe line... jifcreindu-se pe el..." „ . „.,. Cărţile despre care vreau sa relei aiu, laîeva rînduri. — trebuie spus din âwl locului — fac parte dintre acelea ,M merită un viu interes. Unele s-au lui Fănică N. Gheorghc). n frumoasa colecţie Eminesciana a Edituni Junimea, Leonida Maniu aduna, centru prima dată, la un loc, apioape toate scrierile lui Mihail Dragomirescu con^aci-ate poetului Peste acest^ eveniment interesul cărţu sta m însăşi va Sarea exegezelor, în ciuda umbrelor reale de o dogmatică tipic dragomi-resciană Printre primii, criticul combate, cu vehementa-i caracteristica, interpretările exterioare ale creaţiei eminesciene (în masiva lucrare Critica „şinnţijica şi Eminescu, 1894), şi anume poziţia „lom-brosiană" a lui Aron Densusianu, prin care se ajunge la denigrare incalificabilă adversitatea grobiană a canonicului Grama, excesul sociologic al lui trierea, subiectivismul lui N. Petraşcu. Studiile si articolele următoare, precum şi „aplicatiunile" din lucrările de estetica se constituie într-un comentariu articu lat, mm, mal mult sau mai puţin, în conş-*j* publicului cititor, altele sunt de m mai recentă şi-şi caută cale de ac-Toate au apărut, sau au reapărut în wteie compacte, în anul 1976, ceea ce jmHcâ -de fapt comentarea lor sub ace-H ttttu. Căci, în realitate, avem de-a **e cu tipuri de exegeză diverse (de la Weol, la ,studiul dens) şi cu unghiuri *f vedere diferite (de la imanentismul M Minai Dragomirescu, la comparatismul ai M. Raşcu, de la „empatia" riguroasă * lai Vladimir Streinu, la didacticismul icu, al cărui numitor comun e dat de pasiunea analitică, la obiect, cu mijloace superioare ce vestesc metode moderne de investigaţie a textului poetic. Cu autorul Ştiinţei literaturii încep analizele comparatiste şi, odată cu ele, se impune efortul de definire a originalităţii poetului nostru si de integrare în universalitate, efort care îl apropie pe critic de spiritul cercetării contemporane. lot odată cu el, sporeşte interesul pentru cercetarea „formei" : limbă, imagini, ritm etc ceea ce se va numi, mai tirziu, armonia'si expresivitatea eminesciană. Demonstrarea condiţionării reciproce continut-formă reprezintă punctul cel mai' înalt al acţiunii criticului. De asemenea, disocieri dintre cele mai interesant" face el în ceea ce priveşte pesimismul eminescian. Dacă astăzi se vorbeşte cu tot mai multă convingere de 48 „clasicismul" lui Eminescu, nu trebuie uitat că mai întîi afirmaţia şi demonstraţia (orieît de sumară) aparţin lui Mi-hai'l Dragomirescu, fapt care, iarăşi, ne obligă să ne gîndim la modernitatea demersului său critic. Se cuvine a fi acceptată ca fiind justă, opinia prefaţatorului, potrivit căreia cercetările lui D. Cara-costea cu privire la personalitatea poetului şi la expresivitatea limbii lui, concluziile lui Tudor Viianu despre „armonia" eminesciană, adîncirea analogiei dintre pesimismul eminescian şi cel schopenhauerian de către L. Rusu, pornesc de la sugestii ale lui Mihadl Dragomirescu. Multă vreme studiile de istorie literară comparată ale lui I.M. Raşcu dedicate lui Eminescu au fost privite cu neîncredere, ba, mai grav, ele au fost învinuite că urmăresc să conteste originalitatea poetului printr-o abuzivă afiliere a lui la cultura... franceză. Şi doar autorul, bănuind primejdia, îşi luase măsuri, straşnice şi convingătoare, de precauţie : „Ideea că odată făcute cunoscute sursele unui scriitor înseamnă nu-maidecît că s-au contestat originalitatea şi mai ales meritele lui este o idee nejustificată şi care nu mai găseşte ecou. Fără exagerare şi fără intenţia de a emite un paradox, s-a putut susţine că studiul surselor nu numai că nu micşorează originalitatea autorilor, dar chiar o scoate mai în relief". Astăzi, se pare, nu mai există neclarităţi în această privinţă. Editura Minerva pune la dispoziţia cititorilor, prin grija lui Albert Schreiber şi D. Murăraşu, „studiile eminesciene "ale lui I.M. Raşcu, sub titlul Eminescu şi cultura franceză şi acum oricine se poate convinge uşor do adevăratele intenţii ale exegetului. Toată lumea, dacă nu-s prejudecăţi, vede că migălosul comparatist distinge cu probitate intelectuală „ecouri" ale culturii franceze în opera poetului (cum au mai făcut-o şi alţii, de altfel), chiar dacă nu reuşeşte totdeauna să surprindă Wel-ianschauungul eminescian, datorită metodei exclusiv comparatiste. Din „anevoioasa" analiză pe care o întreprinde I.M. Raşcu se degajă o vie .admiraţie pentru ..cel mai mare poet al nostru". Munca de peste cincisprezece ani depusă pentru a definitiva studiul Ecouri franceze in opera lui Eminescu, precum şi rezultatul obţinut, descoperă un cititor pasionat şi un foarte bun cunoscător al creaţiei eminesciene. Nu mai puţin al literaturii franceze. Analogiile cu La-martine, Gautier, Vigny, Hugo sunt pe cît de juste pe atît de complete. Istoricul literar care se respectă nu va pu- tea neglija aceste contribuţii iv multe dintre informaţii 'au rt bun comuni., ' ae¥enj» ^ Editura Eminescu publică i„ ediţie Eminescu-Arghezi, cupij'* selecţie din ceea ce -a scris ; Stremu despre cei doi poeţi în veste scrierile despre Emiraesou ? '"sunt împărţite în două secţiuni • T* şi articole şi Despre interpreţi rf a ai poetului. Cu Vladimir Stai^" aflăm, negreşit, pe un pisc > exegezei eminesciene. Dacă i, . ■. abordării indirecte (prin recenzii I* ' erile lui E Lovinescu şi G. Cl!^.' despre poet) apropierea se face ca denţă şi observaţiile sunt mai nJL~ netrante, ca o pregătire a terenuri tirziu, începmd cu 1939, criticul vs trunde în adîncimile universului nescian. Cîteva din aceste studii sunt şi cele rnai substanţiale >,•;■'" stiînse în volumul Clasicii nms-' 1943. în Eminescu al vremii n«* cum spune şi titlul, se stăruie »,y permanenţei poetului şi asupra uigttl lui, în Legenda „Luceafărului" se tucază pentru întîi.a dată dintn&r. marelui poem, în alte articole si (Eminescu, poet dificil, „Floare alfcaj\ şi lirismul eminescian, Eminescu, ftas.-: comentată, Documente de biografa # telecluală, Coincidenţe şi anticipări nesciene, Vocabular eminescian ftte.) ticul luminează din unghiuri rmiHijŞs. intuiţii de mare prospeţime, adi«V-insondabile ale liricii LuceafâruM U favorizat o mare capacitate de, \'i!w.< în faţa artei în general, iar de 4tî aceasta, în plus, a intervenit deawr simpatetic de care vorbeam, acel Bififii» lung al spiritelor congenere. Pin pi*» cartea despre Eminescu şi ediţia "eriti • la care se gîndca Vladimir Streinii m. -mai putut fi realizate. Ne-au rfcn. însă lucrări rezistente, de .referinţa, * mai multe adunate în acest corpus # cătuit de Gcorge Muntean. Antologia lui Gh. Bulgăr, Pagini i« despre Eminescu, strînge laolaltă a pr> dintre scrierile risipite în paginile »> publicaţii, cele mai multe uitate «W / noscute numai după titlul lor. Ca of", mare creator, Eminescu .a fost in»" nat cu entuziasm, dar şi cu radicală ^ zitie ; sumarul antologiei de faţă de bună seamă, paginile decente. tarea timpurie a mesajului «rn«*-mul rînd noutăţii f-artei port»" s-a datorat m p profunde si valorii unice _ - . M înlesnită de apwW* nu mai puţin e ir.----- , lui Maiorescu din 1871. După ani de activitate la Timpul şi, »» seamă, după apariţia volumului m 49 , -nrpscu, faima lui Emi_ ■nal de U iderab 1, în aşa fel în-:« **"Lte consdnelpe Gh. Bulgăr, „cu £ u a- «a P ea de rapt n0mu-P°trt cu Etatea acestei anţo-•* lui". PalU „a ea aduna lucrări t I i» .fefecunoscute publicului ' *■ .vechi", _n"V'scriSori ale lui Sla- f :"'M8torefUJi Iacob" Negruzzi, losif "*,« datorate iUuscariui a.D. Xenopol, şi Iancu Alecsandri, la ji iii 9'™',".;] puscai—, , Sextu rGlxla calaction, Lucian *îjft Cei;naJ„,,panu O. Goga, N. Iorga, •r, piiiat. Cami Eminescu etc, Antolo-„ ţessicius, «j- • , de aceea> trebuie .prieşte mteic . y**Pltâ- c~isă de curînd şi tipărită »lBfacmil lui 1976 este Eminescu -.^f'f " a!4 de Zoe Dumitrescu-Bu-?iN„ ma îndoiesc ca ea va face *3f*. „nui comentariu special în refl aceea mă limitez a arăta ca ' , fioros studiu are o perspectiva dată de o înaltă intelectualitate ^«fundarea unor motive emines-" pădurea, marea, „doma cup ul, «la, visul) şi de o deosebita d,s-«bîlitate asociativa. în _ sfirşit, ana' 1 sintezele" lui Famca N. Gheor--*tflâte la ediţia a doua, revăzută si »siil, se adresează, în primul rînd. '■fiw,' studenţilor de la filologie şi .-'Wilor de literatură română ; are, .»s U, zice, scopuri didactice şi din -.«Sil pricină interpretările sunt foarte -«isdice şi în linia obişnuitului. Secto-% a ambiţie de mai multă originali-A -cei puţin în sensul cuprinderii cît „ complete a temei, este cel referitor «iURÎversul rural în opera lui Mihai •••maro*. Autorul se dovedeşte infor--jI $i sagace. Dorinţa sa e de a nu . i,!4 nimic din ceea ce se poate spune • legătură cu ecoul „rusticităţii" în ere-"4 poetului ; numai că, din nefericire, ■uniata aceasta nu-i slujită şi de forţă antantă şi expresivă. Cartea lui Fă-% N*. Gheorghe e merituoasă şi utilă «steB cei ce se iniţiază în poezia lui i*.BScu şi pentru .cei ce sunt chemaţi - iniţieze. Oricînd va fi nevoie de ase-*-"»a lucrări. C. THAND WUl ftAGRAFlI ; LECTURI MIŞCATE Intr-o noapte a anului 1971, pe , * locuiam o strimtă odaie de subsol. : *fleca mea, suspendată pe cîteva -fn Şi, cabluri sub tavan, s-a pră-.'ăl'â veste. Pe întuneric, zgomotul • ?i valul teribil de praf care 1-a însoţit mi-au dereglat antenele percepţiilor,' astfel că, timp de o jumătate de minut, lumea ştiută s-a fragmentat ca o mie de cioburi ale unei oglinzi sparte, multiplicând prin mărunţire însăşi lumea cărţilor, ştiută mai înainte acolo asemenea Acropolei monumentale. Ordinea perfectă a veacurilor, minunile spiritului s-au degradat deplorabil, imaginea odăii căzute în haos a inundat însuşi labirintul ficţiunii. Aristotel şi Ovid'iu, Marsilio Ficino şi Italo Svevo, Flaubert si Mateiu Caragiale, Petrarca şi Ion Barbu, citiţi tîrziu şi în disperare, păreau că s-au înţeles să mă convingă că sînt confecţionaţi din materiale uşoare, perisabile, că arzînd, desfăcîn-du-se în fascicole, căzînd pradă apei şi noroiului, tîrăsc în haos înseşi bolţile poeziei, firmamentul ei de cleştar. M-am ridicat cu greu dintre spiritele eşuate pe podea şi, explicîndu-mi întîm-plarea, m-am întrebat dacă moartea poate fi mai dulce cînd vine de la persoane c-i au ştiut întotdeauna ce fac. Dar cea mai frumoasă frază mozartiană, amplificată de megafoane pînă la ţipăt, ajunge ucigaşă ca bomba, ca gazele toxice. Voluptatea de a mă îneca într-un ocean de cărţi, visată în adolescenţă, nu m-a mai îneîntat. Ideile şi închipuirile cărţilor sînt acceptabile doar dacă îţi sporesc apetenţa pentru creaţie, pentru aer. pentru lumină, dragoste, constelaţii şi călătorii. în seara lui 4 martie, biblioteca mea s-a prăbuşit din nou, încereînd iarăşi să mă îngroape. De această dată însă molozul, praful, ţăndările şi haosul nu mi-au mai tulburat cugetul, lucrurile din casă şopteau ca terţinele lui Dante, trozneau ca microi'oniile lui Stockhau-son, urlau ca flăcările lui Bosch şi Ma-gritte. Idcea că Flaubert şi Celine se comportă asemenea lămpii cu picior, aspiratorului şi vazelor răsturnate nu mi-a displăcut. Mişcarea, vuietul, răzvrătirea nu le fuseseră nicicînd streine, tăcuseră didactic, aşteptaseră împrejurarea expresiei. în liniştea ce s-a lăsat, în bezna începutului şi sfîrşitului ce se confruntau, spiritul iluştrilor prieteni s-a înălţat, luminos şi pur, ca să plutească asemenea duhului sfînt înainte de deschiderea unui nou ciclu. în zilele următoare, căutînd un cuvînt în dicţionarul la îndemână, ochii mi-au căzut pe titlul cutie şi, citind explicaţia „obiect de lemn, de metal, de carton etc, în formă de cub, de paralelipiped etc. goi în interior, în care se păstrează diverse lucruri", am înţeles de ce poezia îşi trage esenţele din aparenţele simple. 50 netede. Am avut senzaţia acută că n-am văzut niciodată o cutie, că obiectul acesta aparţine unei lumi ireale, unui univers ce s-a stins, amintire ce trebuie atent evocată. Spaţiul prin care vedeam se transformase într-o lupă ce citea altfel realitatea. Spiritul în stare de emergenţă nu mai acceptă abstractul intr-o lume fragmentată, readusă la starea imediat ulterioară începutului. Şi, poezia este fragmentare primordială' atotcuprinzătoare. Specia necesarului (vezi_ definiţia cutiei în dicţionar) cedează în faţa aleatoricului, poate că asta e poezia. După ce am văzut blocurile dezvelite de ziduri şi acoperişuri, împreună cu Lucian din Samosata şi Luis Velez de Ouevara am revăzut lumea ea un fagure de scene de teatru, plină pînă la refuz cu polenul poeziei. Din Diavolul şchiop al spaniolului am extras o admirabila pagină : „întoarce-te încoace si ţine-mi tovărăşie (vorbeşte Şchiopul), să ridem de acel bărbat şi de nevastă-sa aut de iubitori de trăsură, încît tot ce trebuiau să cheltuiască pe haine, pe încălţăminte şi îngrijirea casei, au băgat m_ aceea ce se află acum fără cai. Şi prânzesc şi cinează şi dorm în trăsură tara sa fi ieşit din chilia ei nici măcar' pentru nevoile trupeşti, si aceasta de patru am de cînd au cumpărat-o. Stau aşa intrasuraţi ca într-o tartină, si-atît de mare le e deprinderea de a nu iesi dm ea, încît trăsura le slujeşte de carapace ca_ broaştei ţestoase si galapago- i eCa SCOt,înd, cît de Putin vreunul dintie ei capul afară, imediat îl trag îna- firescV1 CUm~ 1."3r SCOate dn mediul lui S Ş1 ar raci ^-ar face guturai... Şi tv^urU V°r S&A construiască ttasurij un pod spre .a o lărgi si a-1 da cu chirie alţor_doi vecini, atît de ahtiaţi dupa trăsura, încît sînt gata să se mul ţumească a locui şi pe clama acoperii Asemenea îndrăgostitului de curînd care, departe de iubita lui, face eforturi rUe reCO™PUne Pe retină trăsătu- r n'pii -Simt mereu ,trimis înaP°i la clipele spăimoase ale cutremurului, ca cumneap Hd!?e mi^r fi devenit c™ Sf' Cludata retroproiecţie ! Fărăîn-ctoiala ca întoarcerea aceasta e cerută de mstmctul de conservare care, recon sidermd acel moment de primejdie, vrea sa reaşeze ca atunci lucrurile, să le cerceteze rezistenţa şi furisurile, să descopere posibile căi de ieşire dintr-o situaţie îngheţată. Dar este vorba, cred si despre nevoia spiritului de a se întoarce dm starea prezentă, devenită periculoasă prin aşteptare, în cea consumată, ale cărei limite şi consecinţe sînt , nosoute. • Mn' dep^,. Somnolenţa care i-a ,f după cutremur ar putea fi 'Pe * o variantă a sentimentului ex^\ proiectelor personale, cărora i"'81'**' înainte o serie de treburi t, U W-pentru care spiritul lor n„ Pro&asm>, Un prieten mi-a mărturisi? data n-a simţit că face un ? »' trebuie să-şi remonteze ceLi dupa cutremur, operaţiunea îl * Un alt prieten mi-a' spus ris Rpi**t simţi restabilit după traunw- "U * -hic suferit decît cînd "a ^ " facă. alături de treburile laurii?1*» nuite, şi erorile dinainte"" § grija un timp. ' 118* M IRC EA HORU SIMm^ • FALSA CUMINŢENIE - a, . volumul de debut tardiv al lui firfî-nescu (Romanul lecturii, Cartea Pornească, 1976) a dat prilej cronica României literare de a vorbi d« „cuminţenie", „ezitarea de a intra It in problemă", „stereotipie", iar altui T mentator, despre „prudentă". .Reia**' tea acestor calificări rezultă în ori»* nnd din faptul că autorul îsi înscrie i" mersul într-un cadru sistematic-sp«&. tiv, în aceeaşi măsură seducător si ţ bred, ca orice eşafodaj acuzat perse» Avind ca posibil punct de plecare Mr lui Diomede potrivit căreia epicii! t r gen global, poezia însăşi fiind tiar«% Gelu Ionescu socoteşte că .modelul* lectură al ultimelor decenii ale seafe-lui nostru e oferit de roman : „Lectori modern poate fi socotit, în genere, ş 1 datele lui generale, ca un lector de i» mane. Cartea pe care o citeşte — flft ce presupune prin însuşi domeniul abordat şi o ambiţie sau o tratare litera» — tinde, prin obişnuinţa receptării, s» devină sub ochii săi un roman." Cit # cuceritoare e această ipoteză, ne pui» da seama citind capitolul titular, cu csrt se deschide cartea. Cît de fragile sînt argumentele pe care se sprijină, vom încerca să demonstrăm. Din secolul XVltîl ni se reaminteşte, romanul este g«i cel mai citit. Iată o subminare, cel pţ-ţin, a stringentei „actualităţi" a fenomenului ! Romanul domină prin autoritate cantitativă, ceea ce, fiind un lucru incontestabil, nu e însă o irefutabilă probi a determinismului interior, calitativ^ p care-1 presupune spectrul lecturii, Ni « arată apoi că „invazia presei, încep»» în secolul trecut, căreia î s-a adăuîâ! treptat radioul, cinematograful, apoi !<- 51 fapte: au crea care acea mult disoutată de evenimente, de in-o considerăm azi un Numai că fnracTeristic noua" w ^„ cai^ s.nt ,Congruente romanu-într-o sferă general- nu «^^ bazate pe un complex an-trăirilor espectative şi in-VS***C „ mtat "m legătură cu epicul. 'â^i „te laxă, în sensul că diluează tel j° „ca cum a fost pusa iniţial, aşa. istorice şi preistorice, ne î- <^derţirea "epicului la tradiţia civi-** , mitului : ..Epicul înseamnă "*»rl!, t memorie, fapt cu urmare, ^emplaritate — ieşire din în- jir* ? i exempl din capriciu repetabilitate, ^'^îfîp" Miturile ca expresie a unei l.îJi.artizanale locale (cum o nu Tevy-Strauss), apoi religiile sînt •* ale devenirii, ale repetării gestu-^•«jiizator, încadrări într-o realitate "f~ 'ce se'povesteşte, confirmînd ne-"îfea evenimentului edificator, chiar Participării." Eseistul pluteşte muzical Lrt» indeterminat al culturii. Şi mai , Se prezintă dovada prestigiului fl-atr romancieri, care „de la Swift la 7Lpezt de la Madame de Lafayette ' j la Malraux, de la Laclos la Faul-\m-, fireşte că edifică „un gen de ne*aorîtis într-o viaţă", dar pot fi oricînd gţrabâlansaţi de o similară listă de poţi ori gînditori. Lupta autorului cu pronia sa himeră devine mai strînsă atunci y încearcă a demonstra „«imperialis-acestei forme a epicităţii ce a tins î «anexeze» toate celelalte .genuri de aptfisie' a omului". Suprasaturat de eul-Srl îmbătat de esenţe, aoest cărturar .îSttasensibil, care e Gelu Ionescu, nu .«ţii (şi aci se întîlneşte cu Al. Paleologu) ««Secta o tentaţie a grosierului, a guşii» discutabil, „scandalos" limitat. Sfi-*nâu-şi propria elevaţie (nu din teamă, iintv-o exasperare lucid evaluată, ab-wfcltl într-o altă ipostază intelectuală, %» inexorabil cerc vicios al subtili-eseistul pare a se sprijini pe... «Jrâriul evidenţelor sale elective. Să-1 lApi sau nu cînd declară : „Cititorul *«lem de poezie are un simt al situaţiei «dezvoltat, e mai sensibil la «drama» * **»ria» eroului liric, căutînd-o în teva;!ta_jui farmecului cuvintelor, al ^lealităţii, al lecturii poetice, de re-?i aprofundare." ? După cum evo-m unui-anume gen de cititor si a unui 8«n de poezie, într-o accepţie ex-w>«ţiala, e un simplu răsfăţ : „Poezia «anecdotică mai bogată, poezia mai S", Jipcă (in' aparenţă) pare mai .gus- %% decît cea conceptuală, filozofică : suc- *»i de public al unor poeţi ca Edgar Lee Masters sau Marin Sorescu — poeţi de certă valoare — ar putea fi şi astfel explicat. La nivelul comun al cititorului de poezie, place mai mult Selim decît Oul dogmatic — spre a da un exemplu. Nu o dată am putut constata interesul exagerat pentru anecdotica Sonetelor lui Shakespeare şi nu pentru marile lor teme de meditaţie." Astfel cum lirica şi-a pulverizat ţinuta ,, nobilă", împrăştiin-du-se pe întreaga suprafaţă natural (ori chiar naturalist !) accidentată a existenţialului ca şi a limbajului, exerciţiul reflexiv ce-o însoţeşte pare a tinde către o similar calculată baie de „vulgaritate" proaspătă. E aci un snobism d rebours. Gelu Ionescu supralicitează metaliterarul: „lvleta-literarul îl incită — «eroul» pe care criticul îl recompune tinde să fie mai complicat dar mai coerent decît un erou de ficţiune." Nu fără o subţire ironie ce exprimă scepticismul faţă de jocul său combinatoriu („Schemele româneşti tradiţionale se redovedesc operante : Dos-toievski devine eroul unui roman de tip dostoievskian, tot atît de bine cît poate deveni eroul unui roman de tip camu-sian.") într-o direcţie a metamorfozelor oarbe la care duce mecanismul declanşat, al „modelelor" interpenetrîndu-se în acţiune : „Modelul unui tip de roman se poate extinde prin exegeză asupra altora : jocul modelor se face azi vizibil în receptările, lecturile actualizante. Convorbirile cu Goethe ale lui Eckermann pot deveni romanul modificării lui Eckermann, din ce în ce mai «goetheizat», mai goethean decît însuşi subiectul lui." Criticul e un incredul care se amuză manipulînd parodii de argumente, fantoşe al căror rost e de a întruchipa, în deplină conştiinţă de cauză, o reprezentaţie stridentă. De-zabuzarea duce frecvent — se cunoaşte — la variile forme ale ironiei şi autoironiei. Iată cum e „probată" incursiunea romanului în critică : „Romanţarea, în diverse forme şi grade, e aproape inerentă. Tolstoi, Balzac, Byron, Edgar Poe sau alţii au devenit personaje ce fac concurenţă propriilor lor eroi şi ficţiuni." Melodrama e asumată fără clipire : „Eul ascuns devine subiectul unei lecturi mai palpitante — şi cititorul profesionist pare consec-venit cu obstinaţia sa de a dezvălui întreg «•misterul» personajului, indiferent dacă se aplică asupra Florilor răului, Elegiilor duineze sau a acelui «erou» din Confesiunile lui Rousseau, Jurnalul lui Dostoievski sau Scrisorile lui Thomas Mann." Această atitudine negativă, retractilă, putrescentă prin erudiţie se substanţializează într-un cult al ironiei ce constituie prisma prin care e trecută una din operele cele mai atractive pen- 52 teu eseist, cea a Iui Thoman Mann. Ironia aplicată la ironie — ce spectacol si-derant, menit a elimina din cursă genialitatea „gravă" ! : „Ne putem întreba dacă această absenţă a genialităţii — formă a desăvîrşirii umane — nu este si efectul unei profund-critice atitudini faţă de literatură. Din perspectiva umanismului decadent, geniul literar nu mai pare posibil autorului decît ca expresie a marii, totalei ironii. Un Dante, un Cervantes, un Sbakespeare, un Goethe, un Tolstoi,' un Dostoievski (şi poate alţii) au consumat _ substanţa, au epuizat variantele genialităţii grave pentru o întreagă epocă pe care Thomas Mann o încheie." Asemeni unui funambul, ce-şi caută modelele rieanante, autorul glosează ironia ca formă de lectură alexandrină, sub pecetea unei noi epoci epuizate, lectură „deschisă", în-trucit nu atinge polii „pozitivi" ai extazului şi iluziei, tălăzuindu-se într-o irezolvabilă indecizie : „Refuzul lui Thomas Mann e reductibil, în ultimă instanţă la ironie. «Muntele vrăjit» n-a mai putut fi escaladat ca altădată ; ironia interzice atît extazul dantesc cît şi iluzia donqui jotescă " Urmărita la un „profesionist" al său, cum e considerat autorul Muntelui magic ironia devine obiect al orgoliului : „Am întrevedea in cazul acestui scriitor de valoare universala o ecuaţie a orgoliului puţin cunoscuta : orgoliul ironiei." Dar scăpată din chingile lecturii sistematic „romanţate", conştiinţa lectorului scapă şi de crisparea tenebroasă a jocului cu sine, aparînd ingenuu-firească Obsesia sistemului interpretativ (oricum artificiala, ca un pariu cu o materie) lasă rL S^ rmle care e cea a lecturii Comunicindu-ne experienţa sa nemijlocita de cititor, Gelu Ionescu se defineşte pe sine, chiar atunci cînd creează impresia a emite consideraţii obective asu-Pia „artei de a citi". Un strat de aer ^lt^rant C? 0 resP»"aţie se insinu- rien,H" J,ntre îinii- "Viciu! nepe- oepsit apare, bizar, ca o conştiinţă, totuşi mdirec a, de culpabilitate a identr î.nrl\- ' Chl3r cel mai taciturn ins, care tamuieşte totalitatea bunurilor adunate dm cărţi, nu-şi poate ascunde. în vreo împrejurare, viaţa de cititor, evidenţa ca a fost «lucrat», modelat de lecturi. Lecturii j se datorează disciplina speciala care o libertatea criteriilor • „Aproape întotdeauna maturizarea cititorului se datorează unui efort : acela de a parcurge, de a înţelege si reflecta asupra unei opere dificile. «Descifrarea» dăruieşte atunci cititorului un bun nepreţuit : disciplina. Prin ea lectorul capătă o calitate, libertatea unor criterii". Citim spre a aspira Ja absolutul actului de a citi („De ce recitim ? SprP rele în sine - fie pentru oă minat, fie pentru că ne-a™ T*a *t pabili de a le descoperi semnat la capăt fie pentru ,a ^^'4 decata, înţelegerea,' rapa'c7tnLeVeriW definitiv''), scriem dintr-." Q ."e « rent, care tălmăceşte ne - vei lîln* aspiraţie tainică : „Căci ce p -~ îtorul decît un cititor ce î eva «tt. vocaţia sa, în puterea de a ezăl* '■ îşi ia asupră-şi sarcina (sai, ?? c! scrie o operă care să-1 satisfarl 8| *. decît toate celelalte pe care u** chiar daca stie că aceasH t le~a t facţie e rareori atinsă'" ^JT* rilcr este ideal-deschisă tT? *» «ral Câ „Nici cititorilor, a cărei totaVZ" 111 iv® face asemănătoare cu ZtotTj^ cît de adevărat este că oZ ^ alege cărţile, tot atît de ZLfît* şi cărţile îşi aleg cititorii" » ^ ^ se înfăţişează ca un suav joc ^JR' „un lung şir de eroi ti 'ec P"n «rom* citind romane." Condiţia exegetul,,!^ fera între total si parţial " * ajunge să judece operele Tn m,f^3 ratţirii dar şi liteiltura în n^e 1 rei." înrudirea sa atît cu autoT£* cu ctitorul este de natură tragcoi' dec, ironica : „In familia literaturii sSI şa sta tot sub semnul unei ironl- S trate bun şi cu cititorul dar si .0u S«£ nil, jucind deseori, în cazurile inevSfc de conflict, rolul clasic al phamalJSL al ţapului ispăşitor." O ironie gali*, caret formulă clatină din temelii pr^ sforţare integratoare, sub semnul t« nului hipertrofiat, acaparant; „Mai tot de doua secole de cînd putem omotţ» ofensiva genului au produs atîtea'mp. dopere, incit e poate mai uşor să r«e-noaştem ce este un romancier decît i este un roman." De reţinut mai cu seam» această dramatică mărturie a lecturii re* vărsată în ontologic, într-adevăr râsii» părătoare (e vorba de Doctor FaMîifJf. ..înţeleg că lectura acestei cărţi m XI prelungi nu numai în viitor dar şi ta trecut, intrînd nu numai în ştiinţă ci■ *. în fiinţă : o culpabilitate corectată, p<»S? şi compensată." Treptat, din textul „tu-lanţ" şi „stereotip" se desprind, după ev» vedem, sclipitoarele inele ale unor aforisme ce se ignoră. Gelu Ionescu iţi ■«• cuperează cu prisosinţă şi acea mate* de spontaneitate necesară' eseistului spr* a deveni verosimil candid-inform în roih locul unei exagerate abstrageri constitutive. Cartea sa nu e numai un roman * lecturii, ci şi o, pur şi simplu, ledarS a romanului. 1 n NAIVE Şl NU PHEA -d*.'T£C,E. Top'u'ceanu s-a bifurcat, l»#«ire80 oe de o parte în poanta seacă *53*A,-se cn.-escu, pe de alta in supra-^ ilarin So £lulitoarc, plină de a suverană, a lui Emil *^%âeJntece naive. Cartea Româ-V'ca, la autorul Migdalelor '.l ditatea devine la acesta o mii, U atiei autocenzura sentimen-'a,?„l si 'al lui A. Mirea) asumîn-•»fwnl creator, ca o halucinaţie a »n A,cunzîndu-se, comprimîndu-şi serei**.1: prosul se zbenguie într-o lume '**rt' \i portocale, de pălării şi sol- H^er naiv, 22). Concupiscenţa post»! „,-mă se travesteşte într-un car-S senzaţii secunde, ludice. într-o *:*inn,e bravură liliputana. (Prezentai- melancolia e proaspătă, eufo-u"} tă cu o savantă simplitate in »** n° iv (37) Emil Brumaru urmă. fenomenele la nivelul unui este-,1 minorului. încaremd cu farmec ,?4riie maparente, „nimicurile", gratuite care scapă prin plasa cu ochiuri Z mari a vieţii uzual orinduite. O re-Wiune a lumii mărunte, a „univer-boabei şi al farimei" e urmărita i-o celebrare voioasă a existenţialului •'rfaat al materiei. Poetul spionează flu-J adine al obiectelor capabile de se--4c comuniuni, notifieîndu-ne cum însera albuşurile în ouă, cum trec ecouri an borcanele goale, cum lămpile sug suflet „cu dulci fitile" o lumină moale, .j) palpită hainele fragede, întrebîn-W« de ce se duc trenurile lungi pe &. timţindu-se neputincios ca o mă-„umbrit de somn. catifelat de lene". %ia aceasta e caligrafic aşternută pe iaftareâ de catifea şi mătase a lucru-!or. oglindită în luciul lor voluptuos : JMoarele se încurcau în gene, / Mo-iiiji se frecau de damigene / Şi ne era âiiţi atît de lene... // Torceau femei de işorg în pat i / ...Şi-ncet sufletul nostru * tâpâtat / Ape adînci cu lustru-ntu-.; <*•$." (Cîntec naiv, 14). Ea cochetează . propria-i amuţire în numele unui pro-<;1dalism hipnotic (Exclamaţie). ţar adîncurile serafismului sînt pline t umbre grele. Candoarea fantazării are **pt limită o senzaţie dureroasă de prea "«•dramatismul expurgat din acest ar-« artificiu revine prin chiar viul ma-| "ei pure. Troienit de uimirile-i hiper-f •«Sale, obturat de rouă densă a unei '*wpţii vizionare, poetul încearcă un t * al spaimei în însuşi momentul său t *^avâ : „Atît de-adîncă e uimirea noas-,* ţ I Că ni se face teamă în odaie! / î • se ridică nimeni ca să taie / Cu fierăstrăul roua din fereastră ? (Cinice de copil). O dialectică a reprezentărilor suave nu e scutită de felurit gradate violente : „Şi de ce se iau la hartă / îngerii lîngă cantoane ?" (Scrisoare din Moldoviţa). Sau : „E-o si'işiere crudă de fluturi în lumină" (Cîntec de faun). Sau : ,Azi m-a muşcat un crin de suflet / Cu dinţii calzi şi ascuţiţi" (Jurnal). Sau : „Dar ce neaşteptată şi nouă întîmplare / Ne-a-demeneşte si ne-nspăimîntă totodată ! / Spre trupurile noastre-o caisă se dilată / Cu-o poftă vegetală ca să ne, ah !, omoare." (In bucătărie). Sugestia sado-masochistă e menită a corecta „delicateţea infinita , dulceaţa" omniprezentă : „Ţii minte flu-turele-acela trist, din vînt, / Cu doua colturi cu mînerele de-arginl / Asasmind grădini si surîzînd ? // Iţi aminteşti de o căpşună mare / Ce se ruga de-un înger s-o omoare / Din dragoste, calcind-o în picioare?" (Elegie). Cultivînd ororile delicate, desfrîul imagistic, poetul nu e nicidecum identificabil cu personajele angelice pe care le descrie (el însuşi _işi atribuie pe dedicaţii titulatura de „înger" ') fiind dimpotrivă un soi de demon jovial.' iubitor de scandal inofensiv, in cercul domesticităţii sale metaforice. De-monia sa e o fanfaronadă prea conştienta de sine o luptă cu adversităţi atît de agreabile, încît corespund unui pays de cocaqne : „Cugetul mi-e fără nici o pata. / Cu delicateţe si alene / Am învins celeste damigene, / Falnice cetăţi de vişi-nată " (Cugetul mi-e fără nici o pata...). Seducţia pe care o practică e o degradare prin surîs a scenei paradisiace (discreditată mitic, reconstituită însa in „proza inocentă a simţurilor eterne) „Te-ade-menese cu pandişpan şi zahăr / Şi-n ani bisceti cu ouă de furnică, / Miresme-n samovare lucii scapăr / Să-ţi văd şoldul ţicnit si glezna mică. // îţi caut cu migală ' ceafa-n părul / în care-agrafe ard si mor panglice. / Rostogolesc din biblii' groase mărul / Spre tine ca veşmintele să-ti pice." (Cîntec naiv). Ca un nou baron Munchhausen, autorul Cîntece-lor naive se predă fără nici o rezistenţă Basmului. (Cînd o să vin...). Hedonismul său se pedepseşte prin irealităţi, purifi-cîndu-se înainte de a convinge că a păcătuit (Poveste). Se instalează, ca urmare a acestor scriptice orgii prea sclipitoare, o stare de taedium vitae, în consens cu vechiul cîntec de lume (un mod pentru autor de a-şi varia prozodia). în jurul poetului se întrunesc imaginile a căror paternitate o poate revendica, fără a izbuti să-1 consoleze (grimasa e aici melodia lăutărească, firul său de arhaism se răsuceşte în ţesătura rococo predominantă) : „Casa nu mai arc sobă / Nici hainele 54 garderobă. // Fluturi explodaţi în sos / Mi^au întors viaţa pe dos. // Căci nimic nu mă consolă : / Geaba melci umpluţi la rolă, // Geaba îngeri ce-n fc^tă şi nu tocmai coerentă su-vji o "hiKhratâ totuşi şi conştientă, un seri!** *7nertpeplan afectiv, simbol al *^son3i. . va pieri în inundaţiile care *fifl' C!h oraşul. Deasupra acestor desti-f* ^ orofila în final gestul „emblema-ţţjfrv* r pumitru ridicînd din ape o '~~ si aşezînd-o exact la locul ei. '* astă Ruxandra Mărăcineanu o a£* formală şi fără consistenţă, o 5W* 5,re nu este nici măcar „argu- - «ie tot acest univers este uşor j» ,"ic' dar „povestea" se ţine, fa- Sfai să-i spunem aşa, e consecventă 48 si interesantă. Intrmd în categoria 2/cârti albe, fără stil, între repor- f?si confesiune, ea este unitară prin ■testaţea vorbei şi prin tematica re- Jîalâ pe ideea destinelor paralele. O 'itfeavie pentru comunism şi omenie. IOANA CREŢULESCU , LA PLECAREA LUI CAMIL I5AL-fAEAIt. — Primăvara aceasta a fost şi »e»tru poetul Camil Baltazar anotimpul «ledrii definitive... I-a fost dat să dispari aşa cum îşi dorea în poemele sale fa Vecernii, într-o zi de primăvară .calmă şi bună" cînd „dimineaţa părea * piotură cu tonuri fragede şi crude..." Omul era vioi, vorbăreţ, insistent, prie- fcnaj, mare iubitor de slovă scrisă şi de 0te. Mira dăruit cîteva volume cu de-iiMţii generoase şi mă soma, aproape, M dăruiesc, la rindul meu, vreo carte * a mea. Era supărat, jignit cînd întîr-%m Considera schimbul dc cărţi între confraţi o obligaţie cu statut de ' lege a fcteei convieţuiri. Era un prieten desă-«Isşit şi cred că ia reeditarea operelor «altor scriitori — foştii săi prieteni — a «atribuit prin insistenţele sale, incomode fţate pentru editori, grăbindu-le apariţia. A publicat 14 volume de versuri, unul * amintiri (Contemporan cu ei) si altul « Scrisori ale prietenilor scriitori, a că-wr memorie o cultiva frecvent : Horten-» Papadat-Bengescu. Liviu Rebreanu. «hail Sebastian. Camil Retrescu, Eugen WVmescu etc. De o energie inepuizabilă, a redactat şi scris paginile literare ale «or ziare sau reviste, dintre care armura doar Rpmănia Literară, condusă de Rwreanu (unde a fost o vreme singurul redactor!) şi Vremea, scoţînd el însuşi » revistă frumoasă : Tiparniţa literară, «tre 1930-33. A fost o prezenţă vie în literatura noastră interbelică şi de după Eliberare, dar a fost, mai ales, un poet care a iubit „Cerul mai înalt / Decît cerul de toate zilele / Cerul versului..." aşa cum nota în poema intitulată întoarcerea poetului la uneltele sale. Camil Baltazar vorbeşte undeva de „...acest amar al meu meşteşug / Al ciocănirii cuvintelor, să lc aflu taina"... In cazul lui nu .era vorba, evident, numai de meşteşug, ci şi de har. Autorul Flautelor de mătase a fost un pcet însemnat, lucru de care Eugen Lo-vinescu sau G. Călinescu nu s-au îndoit o clipă. De altfel, Lovinescu este descoperitorul şi cel dinţii mare admirator al poeziei lui Camil Baltazar, caro, în 1922 aducea în poezia sa o notaţie serafic-lu-minoasă, caligrafiind cu o peniţă incandescentă atmosfera diafană a lumii albe •a spitalului de tuberculoşi : un poet al agoniei, înnobilată prin aspiraţia către etern-umana dragoste de viaţă, de lumină, dc prietenie. Poezia din Vecernii şi din 'Plante de mătase se distingea prin viziunea solară, aproape optimistă a unui univers inundat de o lumină blinda, îngăduitoare ; o explozie de luminozitate în ciuda tonului elegiac, nostalgic, proiectată asupra unor aşezări potopite de linişte. Trecîndu-1 la capitolul „poezia simbolistă" în a sa Istorie a literaturii române contemporane (1900—1937) E. Lovinescu scria : „Poezie de atmosferă, ea are oarecare înrudire cu poezia bacoviană. Asemănarea se opreşte însă numai la unele elemente exterioare : în fond, însă, poezia bacoviană e expresia dezorganizării sufleteşti, a reîntoarcerii la materie, prin nimicirea inteligenţei şi a voinţii ; plecînd de la aceleaşi elemente morbide, poezia baltaza-riană reprezintă, dimpotrivă, o ascensiune : e o suavă aspiraţie spre lumină şi spre soare." Tragismul unei lumi de ceară, al unei lumi pale. cu mişcări hieratice, domolite osie filtrat în poezia de tinereţe a lui Baltazar printr-o tensionată şi nesfîrşită dragoste de soare, de lumină, de verdele pădurii : „Am să mă deştept în după miez de noapte / Şi-am să caut mîinile surorii. / Şi-o să mă doară-auzind, / Cum afară se-ntorc cu seîncet de litanie, cocorii (...) // Şi poate că, voind să mă aşeze în capelă, / Mă vor plimba descoperit prin grădină, / Şi cum mă vor purta tăcut pe alei, / In dimineaţa care se deşteaptă, vibrînd ca o coardă de violină, / Se va pleca o creangă de copac, / Um-brindu-mi faţa cu tăcere / Şi sărutîn-du-mă blajin cu floare albă / Ca o tîrzic şi cuminte mîngîiere... (Ultima scrisoare mamei). Camil Baltazar a fost un iubitor de fast poetic şi un risipitor. In poezia 58 sa abundă sideful. mărgăritarul, aurul cristalul, cleştarul, chihlimbarul ; dragostea are întrupări de o rară puritate si transparenţă ; psalmodiind iubirea, poetul vede ..clopoţei fragezi de lumină", „luminiş de boare sidefată şi tăcută". Dragostea este ..sărbătoare domoală", clopotele sînt „rugi luminoase." Toamna e ca o „vitcluşe bolnava / pe care o duc stăpîni răi la taiere („Tălăngi obosite"). Un plîns molcom, o jelanie potolită, o „smerenie" sau o „potolita jale" sînt accentele specifice ale poeziei lui Cărnii Baltazar, un simbolist cu un timbru atît de original. O. Calmescu, eare-i consacră în a sa Istorie... un amplu capitol printre modernişti remarca gestica proprie, „poza", afectarea clar şi atitudinea originală, timbrul specific, de litanie blajină. Muzicalitatea versului lui Camil Baltazar sporeşte sugestia m volume ca Biblice — frenetice cîn-tun de iubire de o sensualitate despletită sau in întoarcerea poetului la uneltele sale, unde tonul elegiac este inconfundabil unic, prin simplitate, prin rostirea directă, necontrafacută. Despre Stema Inimii din acest volum. Eugen Jebeleanu scria cîndva cu justificata admiraţie : „Stema inimii cuprinde ciclul al doilea, cel mai mare c- toarcerii poetului la uneltele .sale Smt strmse laolaltă cele mai grave si cele mai originale incantaţii de dragoste. Psalmi inchmaţi iubirii, cu atît mai arzătoare, cu cit e mai apropiată de moarte, rtrnor manunchi compact de poeme de , n^r'.V," liFica noastră- Nim«ni lodic H f11 de SimpIu * de 'celest-me-lodic dragostea precum Camil Baltazar" EUGENIA. TUDOR ANTON * BACOVIA IN ITALIANA. _ După voJumul_ antologic din opera poetică a lui Lucian Blaga (90 de poezii — No-vanta hriche, 1971), prof. Mariano Baffi autor şi al unor studii asupra latinităţii şi continuităţii românilor si bun cunoscător al literaturii noastre, ne dă acum un nou volum de traduceri, de data aceasta din G. Bacovia. Cum era de aşteptat, traducătorul a tăcut o selecţie din întreaga lirică ba-coviană, cea mai mare atenţie acordînd-o primelor două culegeri, Plumb si Sântei galbene. Lectura paralelă a textelor îndeamnă la reflecţii .Izbitor e îndeosebi paralelismul, uneori identitatea de lexic dintre cele două limbi surori ; în Coqiio de pildă, poezia care încheie volumul, numai trei cuvinte (frumos = bello ; inimos = furioso ; a trăi = vivere) diferă, res- tul fiind identic, avântai tru cititorul străin. KVldenş , Traducerea prof. îvr r, vitate, eleganţă si uneori neaşteptate, menite' ideea poetului. Din paginile Impresiile unui traducăto P1'eCiZle- . ««k sa Pole* ataşamentul său fată de "Zi lui Bacovia, hrănită de 0 „• fundă şi caracterizată de concen?6 * simplitatea mijloacelor lingvk? re* asigură transparenţa versului riaf' * rea lui plasticitate şi muzicalul?1 * uneori imposibil de redat ivl *l S" limba. ''"-o i Studiul semnat de Ion Dodii' »• evoca momentul, mediul literar *"> prejurările artei literare In™,- ¥ K xînd coordonatele gindh-u TT' V poetului în mişcarea literară lor decenii din secolul nostru pi? *' foarte utile cititorului italian, p «| astfel sa înţeleagă mai bine adîn?*' Si vibraţia autentică a acestei S !T nocorde, dar profund umane, integra altfel în mişcarea europeană de W a lirismului. m Traducătorul a găsit adesea lentele cele mai adecvate pentru W cui aparte al lui Bacovia şi mai al pentru imaginile dense, imprevij-fe, uneori ale stilului său poetic, rafinat p--căutarea continuă a corespondent?" dintre senzaţii şi expresii. Multe pa« în italiană par foarte aproape (căci iie*. tilate nu poate fi — orice poet rinul* pmă la un punct intraductibil; de or«-ginalul român, de vibraţia interni a irk. teţii bacoviene, chiar de muzicalita» specifică a secvenţelor poetice: „E vr verso îl deserto... / Mentre, color d't-gento, / Ncl crepuscol d'argento / U nuova luna appare" (Amurg — Crem-colo, p. 89). De multe ori însă versurile scurtedir Bacovia sînt atît de dense şi grele # semnificaţii încît traducătorul a fost nevoit să adauge cuvinte, precizări, exd* maţii, pentru a se apropia de- setlttf originalului. Astfel, „Che sonno e * i rus ci o di foglie morte ,/ Ce quest'autuc.-no ! qui, lungo la via / Sembra piangsas gli alberi, e c'e tose, J E pianto e fredd» che malinconia !" e destul de departe *> prima strofă, ca un geamăt, din Nard i toamnă: „E toamnă, e foşnet, e soma ■ / Copacii, pe stradă, oftează : / B *«• e plînset, e gol... / Şi-i frig, şi bureari* (p. 120—121). Intre aceste două extreme : fidelii»» şi efort de re-creare a sugestiei orifi-nalului, se situează opera de tradud-tor, deloc uşoară, dar adesea cu rentate remarcabile a prof. M. Baffi, Ia&»- 59 ^di '0iSIttun vers mai lung, găseşte 'fWl^.atului lingvistic diferenţia ^transpune în italiană den- 1U1 Bacovia'-dar -în" ••mediară a traducătorului '„li s»r cu un ritm mai amplu : 5spaK te marcia diffondeano / .«•» be" della l«"da meiJitars'\1.7 Pe «twni 5 cînta / Fanfara militară -s* opteraRChimb Cogito, poema scur< ' §t). 'n ■ în.rhpip volum tă. !*uri care încheie volumul, - 'oaralelism aproape perfect, " *»w " =; stilistic, al celor două /^Traducătorul nu a mai fost »*«•*• lA dăltuiască un cadru nou »l«*s Sd tă de cuget şi expresie, "nnetuiui nostru, pentru că, mai .^,,};ee ajte jocuri, caracterul gea- '•**'• T^lor două limbi frapează, ca un fiS reuşit (totuşi o mică depărai forma ' originară : acolo unde ■ • «nune simplu despre cer: semn, ' traducătorul ţine să adauge: " STiino o furioso !) : ,,Ho visto % „;,p / Tutte le mie profezie / Po-•|,jf Sono felice... / Bcllo c il cielo / wso sereno o furioso. / Un aforisma *V / Ti fa vivere... / Non c'e do-!„f j Ne oggi, / Ne" ieri- / H tempo...". GH. BULGAR I jftOMANUL POETIC". — Unul din--r fenomenele cele mai interesante şi mai irKieristiee pentru epoca de după pri-Bl Vâzboi mondial în literatura euro-Jîâ a fost dizlocarea formelor ir a di-,smlt sau convenite ale structurii ro-rjaîui şi lansarea celui mai popular %iâl literaturii într-o aventură cu tont neprevăzută. Constituit după o ela- w* treptată, de veacuri, romanul eu-■mma părea a fi expresia cea mai «s» cristalizată a unei tendinţe de ex-,»iie a spiritului constructiv şi de ere-Je. printr-o serie de stadii, dibuiri sau ■«site insumabile, după cum tot el pă- *'a se folosi în forma cea mai avan-«jsfet şi complexă totodată de expe-"*teRs totală a cunoaşterii sufletului ••**»» şi a societăţii. îndepărtarea lui ■spală nu numai de poezie dar chiar -* Stilul poetic părea şi firească, şi ne***; în acelaşi timp. împotriva lui se " *au cu toată legitimitatea spiritele **î|Wamente poetice, manifestînd deo-«fivl dispreţ şi o secretă invidie, ^«ţţl dintre marile ,,genuri" ale literarii s-a dezagregat şi a apărut un al-care, conştiinţei literaturii mai vechi * Poate chiar observatorului imparţial •* Joate apare ca un curios hibrid : ro-poetic sau, mai precis spus, roma- nul cu funcţie autoreferenţială, foarte labil în ceea ce priveşte structura, şi deci deschis altor experienţe şi metamorfoze novatoare, stabilind alt raport decît cel clasic între scris, cititor şi comunicare. Aceasta e tema cercetării Irinei Mavro-din din cartea Romanul poetic, (Univers, 1977), în care autoarea pune în valoare o profundă cunoaştere a literaturii franceze şi un spirit de subtilitate fără de care meandrele noului roman însuşi nu s-ar lăsa urmărite prea uşor şi deci înţelese. Tema o ispitise mai de mult, şi micul eseu Noul roman francez, un roman poetic, datînd dinainte de 1972 (Spaţiul continuu, pp. 148—155) enunţa destule idei pe care le vom regăsi în actualul volum. Cele două mari secţiuni ale cărţii actuale, asupra posibilităţii şi necesităţii unei lecturi poetice a romanului si aceea asupra problematicii şi formelor de reprezentare a realităţii, unesc o cunoaştere remarcabilă a domeniului investigat cu o atitudine imparţială, pe care spiritul acestei literaturi mărturisim că mai de gradă l-ar refuza sau oricum n-ar avea dreptul să-1 invoce. Interesant în primul rînd ca fenomen de noutate, este firesc ca noul roman să cucerească sufragiile spiritelor revoltate dc monotonia (noi credem numai aparentă) a romanului de stil clasic. Fundamentală e pentru el necesitatea aprofundării şi analizei psihologice, precum şi aerul de mare teorie pe care şi-1 dă ; oricum, noul gen porneşte de la cea mai nobilă năzuinţă, dar nesocoteşte prea multe din cuceririle reale ale celui vechi. Nu i se poate nega o fundamentare şi o justificare teoretică dintre cele mai profunde, dar el rămîne categoric deficitar la capitolul totuşi esenţial al ere-aţiei şi vieţii. A-i analiza cu toată pertinenţă enunţurile c aproape tot una (nu facem nici o glumă, dar aici am fi vrut ca Irina Mavrodin să-şi precizeze mai hotărî l atitudinea) cu a-i epuiza realitatea ! Fenomenul Noului Roman, indiferent de valoarea ce i-o acordăm, exploatează sau se complace într-un stil experimental, care se dezvoltă în cadrul evoluţiei însăşi a cîte unuia sau altuia dintre corifeii săi şi care, vai ! adeseori înseamnă tot atîtea schimbări la faţă la unii scriitori care n-au la activul lor decît trei sau patru cărticele. Nu vrem să profetizăm facil şi să proorocim cel mai ingrat viitor acestei literaturi, dar impresia noastră e că de atari experienţe va profita mai degrabă un autor cu facultăţi stabilizatoare şi integratoare decît unul înclinat spre noi şi curajoase inovaţii. Pentru definirea expresiei sale celei mai. generale, calea cea mai facilă e re- curgerea la opoziţia faţă de modelul romanului clasic sau sublinierea felului în care il neaga structura, scopurile si virtuţile ; Irma Mavrodin a mers pe altă linie, aceea a analizei în sine si a cuprinderii formelor specifice ale fenomenului împotriva unei critici partizane, căreia să recunoaştem că e foarte greu să i te sustrag;, ea optează în primul rînd pentru înţelegere. Dacă ar fi să-i reproşăm ceva ar ii nesocotirea contribuţiei autohtone a studiul Noului Roman, care de altminteri şi-a trimis unele ecouri si în literatura noastră. Ne gîndim îndeosebi la prezentarea şi discutarea Noului Roman Irancez — preludii la o poetică a antiromanului (1973) de Romul Munteanu dar şi la alte studii sau prefeţe la mai multe asemenea romane traduse în româneşte. In ca mai interesantă ar fi fost .referirea la lunga discuţie asupra romanu-u _in literatura noastră interbelică pur-Uta de mulţi scriitori şi critici. uneori •ntr-un spirit întru totul apropiat d» [erio,-CeNeN0^ ,R°mfn aWa să aduc* ui-M.?"to la inte^onţia lui Mi-iai! Sebast.an cu adevărat epocală pen- f VnÂe,legerea P''oblemei abia configurate (Obiecţii şi răspunsuri [ia S 1928, ulterior în : Eseuri - Cronici —mJ' morial, 1972, p. 69), în care se gfsesc aii nunt;SUrPrifnf t0ar'° lntU^> ^?us?v de-" arfetlc 'ai,mentu.lui ■anecdotei ca mod artistic . .,Recunoscindu-se că punctul Hp Plecare al Căutării timpului lardul nu l °, socoteală dinainte ştiutâP clreso mie ignorate ale unei facultăţi subiective termenul roman liric devine inteligibil. Cuvmtu exprimă factorul personal şi cu desăvârşire intim, din jocurile căruia se construieşte romanul Ungn d ÎS^f^ţ imperce£ dere al rr^irT > Punctul de ve- or sale eS în Vi]"tUtea "ecesităU- noi intrigT Dini pentru dezvoltai-ea cieste un eni ori V Se'12atie nelămurită wcşic un episod. Un gest reflex creea-^ KSff, Ca^ «-omanuTul Top\l clasicitatea asociaţiilor de idei Arbifn nul construcţiei este întru totul evfdent incit, negat fiind, nu poate fi în ocui f de ' cit cu transparente sinonime, f ] Această duT'voia epiSOd'Ului * * personagiu u dupa voia une, mobilităţi interioare e trăsătura care diferenţiază romanul prou-stian de tot ce s-a scris pînă la el si rezuma _ mise pare - una din calităţile prozei moderne. In acest sens numai Proust este un poet. Lirismul său se cheamă — cum spuneam cu alt prilej . "nc'V(fJln de a distinge In epice o frammtare si ;„ *m ţie, de a însemna 'cu c""f5d«tt *' puţin într-o întîmplar» Tn ale' esc-". " un salt Ni se pare a identifica ai , iesc- — * foic d jaentifica a; . terea tuturor datelor dezvolt Roman, fapt cu atît m ■ ° « * £'' dar şi mai regretabil cl J^»® o izbutea n-a realizat un roL*** • bric, ci a urmat numai r* * ' psihologismului din rom™3 francez. "omanul mai ff - De unde veneau aceste . . că stilul esenţial liric an*?1^*-literaturi să-şi spună ">lreSA trecerpa_ atunci să nu fie resirSf* şoc şi impusă printr-un act ' revoltă. Oricum, Noul Roman '?Q -teratura română baze mult k decît se ştie şi poate acest ft,?? *V de semnalat, urmînd P f 1 ^ dU tot în acel p« ALEXANDRU GX6h • RUBENS — 400 _ 5; patru veacuri, Rubens (15T7-Z*'-- con in.ua glorios drumul în eteL loate adevărurile s-au smis 2* tiile au îngălbenit printre filele 2? lor savante, numai bătălia pentru T n.tatea unora dintre tablourile enca 2 000 de lucrări (tablouri Cârtor de tapiserie, schiţe, desene) care tţ atribmte numai pentru că au fost «. in atelierul sau anversez. O produt:* tate cu adevărat incredibilă pentru t terea unui singur om. ocupat cu itr ■ nle veacului său, ros de ambiţii potofc'. amestecat în tratative diplomatice %*» dioase, mereu călător, mereu • pron!*.' de afacerile sale ca un bun negai* totdeauna sacrificînd timpul reiidţr oportune care-i hrăneau vani tas», regi şi principi, cu seniori si filosofi, intriganţi de cancelarie şi cardinali. Eugenio d'Ors, privindu-i iaUmtak din Prado, exclamă : „Rubens, ce 0" fastuos ! Genialitate impură şi putesi . el nu se mulţumeşte ca toţi barocii, i toţi romanticii, să conducă pictura V* muzică. O transformă în teatru", nou, nu e decît preluarea unei observi! a lui Fromentin (făcută aproape Ctt w secol înainte : „Am. putea spune ru &t cuvinte, că operele lui sînt un tea*; * cărui activitate o coordonează; e! încetează decorul, creează rolurile, iar viM oferă actorii". Totuşi nu Rubens «* acela care a transformat pictura îatfHB spectacol, el învesteşte numai pov*S*» grandorii, o pune dc canoane, masă solemna 7tV 1101 ^iscări polifonice in faţa trăite seducţia exta-privit0, Hin Trento, începînd din m* de cîteva decenii, prin '#>> 11 Cesiuni, precizase nume-"A ^lăsrnT altele „in dubiis li-^^1;,ndamentase şi noul sul al -V* f voind o artă a decoraţiilor Proy°un repertoriu de imagini '^"„'servind principiile arhitec--»s#- 9 nr'ip Renaşterii, dar mai • if * •SSE-le uneori în substanţa ^IterP'-e)1"" rimat un moralism 0»ollU .rtele spre oratorie şi em- *4te,,i nou'punea preţ numai pe • formelor ornate, încercînd sa **!ea , it"re trupul gol, nudul. In * fa „f frumuseţi morale abstracte un ,1,.;, să fie ascunse în vest* "rise printre falduri bogate, ■**J7gnească prin goliciunea lor * i nos ori să-1 abată de la me-^ LagTnea trebuia să tulbure, sa creeze acea voluptate inter.-A suferinţei menită să purifice «dar pe Rubens în faţa unui '\Şare'se făcuse ordine! Şi lui, predecesorilor săi, i se lăsau moş-cerurile şi poveştile Vecinului Ifaiui Testament, temele eterne ale «Raţiilor sacre, solicitate^ acum de Stări în vasta campanie de _ re-.e a altarelor poliptice întreprinsa tfciie de Jos ca urmare a Contrare-• y Călătoria în Italia (1600—1608), ■Sclu! cu operele lui Michelangelo *»«{, Tintoretto. Caravaggio şi mai tţtţian îl pun de acord cu tendinţele Jmicile picturale ale „stilului nouu, Je de altfel în audierile de învălă-11536—1598) din atelierul lui Otto ■ as, Una din expresiile cele mai ca-sistice ale picturii din Anvers pe ■şea uceniciei lui Rubens era îmbi-13 tradiţiei flamande cu „italienis-*. concretizat prin acţiunea de „res-**e a figurii". Arta anverseză întîl-■( astfel manierismul italian şi ten-'ile baroce promotoare ale imaginii -■Mm. Concepţia tradiţională a figurii .'lice. prezenţa ei reală, fizică, apoi "# flamand al masei cromatice ca -*rie densă şi tangibilă, se contopesc ereditatea şi conştiinţa sudică a fru--*{ii formale, realitate ideală a ima-Acestui mediu cultural figurativ ;*ns îi conferă monumentalitatea for-j/p Şi patetismul culorii. Tripticele *~ţM2) din bisericile din Anvers — Wdrea de pe cruce" (partea centrală fapticului ghildei archebuzierilor ; ca-^«aS. „înălţarea crucii" (panoul cen- 61 trai al tripticului din biserica Sf. Wal-burge) sînt primele capodopere prin care el impune acel stil al grandiosului, re-formulînd compoziţional teme şi promo-vînd o figuraţie cu „corpolenţa eroica", trupuri pline de elan şi mai ales de forţă în descărcare patetica, unde complezentele anatomice dispar, corpuri aducînd aminte de statuile antichităţii, mase de muşchi în mişcare, frumoase nu numai prin ele însele ci şi prin capacitatea de a exprima în mod concentrat viata, patosul şi acţiunea. Daca e dramă trebuie să existe şi suferinţa, dar patimile crucii nu sînt iluminate de acel tragism aşteptat care te-ar face sa plîngi. „La chair est triste, hei as !..." ar trebui să suspinăm împreuna cu Mallar-me Dar nu ! Dramele lui Rubens glorifică, dau grandoare personajelor şi momentului, însă alungă lacrimile. Canoanele n-au stins întrînsul pasiunea pentru trupul gol, dar vom observa cum se strecoară cu abilitate printre atîtea restricţii şi gusturi : în tablourile sacre numai personajele bărbăteşti au drept la o prezentă adamică, cele feminine consumin-du-si durerile într-o costumaţie fastuoasă, ca apoi,-în alegorii, în scenele mitologice sau în cele istorice, ele sa apară în toată splendoarea lor, triumfuri ale trupului, închipuind Graţiile, destrăbălatele" însoţitoare ale lui Bachus, dansatoarele din nocturnele Venerei, pe Venus ori pudica Suzana, pe felele _ Im Leucipp, nevinovatele Sabine şi alitea alte personaje care intră în imagini prin fascinantele lor poveşti şi rămîn în memoria privitorului prin magica lor întrupare închipuită de pictor. Un delir nestăpînit al cărnii sau dezmăţ, s-a spus. erotism si grosolănie, dar nu-i decît visul despre frumuseţea magică a fiinţei,_ un imn profan adus timpului etern, vieţii şi iubirii, pentru că „el adoră acest trup al bărbatului şi al femeii, care se poate lua la întrecere cu universul întreg", cum spunea altă dată şi în altă împrejurare Valery, Şi dacă parcurgem cronologia tablourilor sale, vom observa că pe măsură ce pictorul înaintează în vîrsta el se cufundă tot mai mult în aceste imperii ale fiinţei, îmbătrînind nostalgic, dar închipuindu-se mereu tânăr. întregul cortegiu de personaje feminine din naraţiunile sacre sau profane orbitează în jurul a două femei : Isa-bella Brant şi Heilcne Fourment. Sub un umbrar de eaprifoi îl vedem pe el. dezinvolt, privind spre un obiectiv imaginar, iar alături. într-o rochie somptuoasă, cu guler bogat şi pălărie de fetru înaltă, pe tînăra lui soţie, delicată, cu o ■ expresie de seriozitate naivă („Artistul cu soţia sa", Miinchen, pinacoteca). Cu acest dublu nortret de familie Isabella intră în universul de ficţiune al pictorului, şi el o va purta prin peregrinările sacre şi mitologice, închipuind-o Fecioară („Madona în coroana de flori"), trăind bucuriile nativităţii, sau vesel personaj din alaiul lui Bachus, totdeauna decentă, el ferind-o de destrăbălare, iubindu-i prezenţa, adorînd-o pentru inocenţa şi •farmecul ei discret; Apoi, bătrîn, cealaltă femeie, Hellene, o corporalitate explozivă care-1 subjugă. Tabloul din 1630/31 ne-o arată într-un portret de aparat, soţie foarte tînără, senzuală, princiară în frumuseţea ei. Cîtăva vreme el o păstrează în ambianţa familiei, pic-tînd-o într-o vestimentaţie bogată („Hellene în costum de curte" etc), sau împreună cu copiii lor, ca apoi să se piardă cu dînsa prin poveştile evangheliştilor („Uciderea pruncilor"), dar mai ales în minunatele impresii ale mitologiei, per-sonificînd-o în atîtea femei ale legendelor care nu l-au lăsat să doarmă pe Ovi-diu, mereu o altă înfăţişare pentru aceeaşi dragoste, („Venus", „Păstor şi păstoriţă", „Baia Dianei", „Cele trei Graţii", etc,). ode închinate trupului, imnurile unui prizonier al bătrîneţii pe care durerile adevărate îl duc spre moarte, dar dorinţele mai au puterea să se exprime. „Talentul meu este de asemenea natură încît nici o însărcinare artistică, oricît ar fi de vastă şi de diversă ca subiect, nu mi-a depăşit vreodată curajul", scria el despre sine. Imaginaţia a avut în el un prinţ temerar, care, în ciuda atîtor canoane şi prejudecăţi ale epocii, a îndrăznit să mute frontierele picturii dincolo de bornele libertăţii admise. Bellori i-a rezumat cu simplitate viaţa în stihurile epitafului său : „înseşi culorile sale ţie ţi-a dat Aurora, / Umbrele noaptea, iar Tiţian luminile limpezi. / Rubens, tu chipurilor ştii să le dai viaţă şi tîlcuri / Şi prin tine trăieşte lumina, umbra, culoarea. / Oare de ce te-a vrut moartea pe tine în groapă cernită ? / Viu eşti, iar viaţa pictată de culorile tale se-mbujorează", CORNEL BOZBICI • StNGELE. — Dedicînd ultima sa operă dramatică Sîngele i(lucrare premiată la concursul de dramaturgie în cadrul festivalului Cîntarea României şi jucată la Bucureşti sub titlul Patima fără sfîrşit) războiul pentru independenţă al cărui centenar îl sărbătorim, Horia Lovinescu optat pentru o perspectivă asupra evenimentului, * n'.-ivif^^-v limitrofă de reverberaţie a dhi act istoric ce nu se putea sg^ neze intr-un avînt solidar înt *• 1 ţire românească. Pe lingă h a®-l.f ditului, unghiul de vedere .lui include o seamă trivă, în farmecul taftalelor vecM, »•' uniformelor cu fireturi şi al evanttr lor de mătase pictată. în linii mari, acţiunea era organiziS jaloanele puse, echilibrul între tocit. componente statornicit. Autorul « pat, totuşi să evite impresia de premediîif studiată, introducînd un personaj aleg-ric, un misterios şi inspirat mesaia*^ profet şi reformator totodată — fc«f traversează meteoric piesa pentru a totaliza latente reacţii sufleteşti şi a !*>*• să germineze sămînţa adormită în braste uitării. Spectacolul teatrului din Galaţi a la ' „îndu-se treptat, în um-*i est°fflpntele de incandescenţă jc**10'*,,,. Momentele " „,, „„„f f ^Parările con «- - . - ue ^„..ctuale au avut, scăpalTu atît mai vie intensitate. ,„„„.. -as*. p0tică a bătrînului J'm«*aiel si tenacea sa disciplina J?*£ Ssa să transpară fugitiv ♦** *1 .oct O CU 5«Sea 'despotica Sefcau" Pierdute .au fost fuîini» "n* rate cu o ferma şi sobra ^*t0rt/Ude Dimitrie Bitang. Inter-I*cvef<. ae|an Hagima a avut acel tinerii actori adesea «*»!*4ft să-1 P^rdă : prospeţimea si I. gratoţi w i i jocului ; ia fost ^/°Tum« de o mobilitate deo-*^nfel expresivă, participînd la m-*ft * .!m.ă dramatică, fara nici o ■*«^t na Witate. Liliana Lupan i-a -rfde P*" cu calităţi corespunza-**; 0-Plrtobind rolul Marei cu suavi'** lmp°h°aîetea pe care reuşeşte s-o i S gurile rampei. Minai Mi-,str«ze sud i eJan retoric disp0mbl- *t a io oslt,irice conturînd edificator ctraniu al iluminatului Hoinar, straniu a _ Comentatorul - a ^ifjtura între episoade cu eleganţă tinete şi cu un zîmbet ce îmbina t? nostalgia cu tristeţea lucrurilor *le Frumuseţea şi sensibilitatea ac-Carmen Măria Strujac au pus o ită personală asupra rolului Ire-**lpariţiile Sandei Măria Ulmeni au .'«•«ona prin aerul lor enigmatic şi 5 atâm în continuare pe Vlad Vasj-Tflaller), pe Victoria Suchici Codrii maia), pe Şerban Bogdan (Kendy) Al Năstase (Subofiţerul) care au M cu egale merite spectacolul, 'fiorul lui Victor Creţulescu, construit I o bună economie a spaţiului scenic. 0V1DJU CONSTANT1NESCU • CE CARTE MINUNATA ! — La prima vedere, Brâncuşi în România de teki Brezianu (Editura Academiei, 1976) * ţn album tipărit în excelente condiţii «rsfice şi o lucrare savantă, dovadă in-•SMestabilă de erudiţie şi migală. Şi într-adevăr e şi aceasta. Dar cîtuşi tfţiuţin numai atît! E, desigur, un in-««iar, im catalog, un repertoriu al tu-•'■M operelor lui Brâncuşi aflate în ţară ; * «duror, deoarece s-a mers cu neobosit sîrguinţă pe linia unei înregistrări >* anei prezentări complete, exhaustive, **einice. Şi s-a izbutit pe deplin. Sînt. ^ sfirşit, înfăţişate sistematic absolut . în modul cel mai exact ce poate %mtPe exact îl folosim în cel mai deşi mai sever înţeles al termenului. Se indică titlul fiecărei bucăţi, materia din care e făcută, dimensiunile, da se face analiza semnăturii, se arată lo unde se află în prezent şi cele pe ur a trecut de la făurire încoace (muzei colecţiile...), se adaogă o bibliografie c întotdeauna merge pînă la capătul rai ficatiilor celor mai depărtate. Ar fi şi aceasta, inventarul acesta alt fără gres, omisiuni ori şovăieli, de o cusinţă benedictină, un lucru deosebit meritoriu. In ce mică măsură caraeti zează el însă cartea lui Barbu Breziar Aşa după cum un adevărat mare so nti e numai un desăvîrşit tehnician virtuoz ci si un muzician şi un Jir pret adică un executant ou admca s lire'si suflet al unei opere,, şi volui Brâncuşi în România nu-i deloc nui un catalog întocmit dupa regulele i mai stricte ale genului, nu-i deloc nu: o inventariere migăloasa şi supusa Horii o lucrare răbdurie, adineita analitică, ci o carte înflăcărată ce-şi izvorul în dragoste, înţelegere si ari raţie, o carte de vrajă, de vis şi de un cîntec, un cîntec de biruinţa, un : întru totul vrednic de cel pe care-1 e\ în singurul mod posibil pentru un . menea caz : cu aprinsă şi covirşlta a tiune si neţărmurit entuziasm, doua s tăminte supuse — ca oridecîteon e vc ^e artă — exigenţelor necruţătoare tehnicităţii şi slăpînirii senine a sut tului. Precisă si completa e cartea, cu date concordanţe, cronologie, acte, c loa«e certificate, schiţe, datări, documc istoric si variante, cu tot acel aparat ş tific şi critic pe care stadiul aciua cercetării nu-1 poate nesocoti sub deapsa anulării efortului chiar cel binevoitor, dar şi cît de mult dmcoU erudiţie, de bogată în farmec, po îneînlare şi putere nostalgică ! Dintre magii, s-ar zice ca a fotogral se exercită cel mai irezistibil. Sînt Ic multe, interesante, rare, descoperite stie pe unde, toate percutează şi^ c tioneazâ, toate grăiesc şi subjuga, pactul lor nostalgic este de necrezi deţin nemaipomenite, nebănuite forb captare a sunetului privitorului pe o pun deîndată în contact cu o real parcă supraîncărcată eu taine, chema doruri, dînd o aură de inefabil înti lui volum. Iată-1 pe Brâncuşi în atelierul sa; la Paris, în salul natal, ia Şcoala de Arte, cu Henry Moore, cu Elena ^ rescu, cu Fernand Leger ori cu M Duchamp ; iată nenumărate poze dc Uşii. colegi, cunoscuţi, prieteni, ce ori anonimi, îmbrăcaţi după moda vr 64 .serioşi, zîmbitori, oficioşi, poznaşi, rezu-mînd fiecare un destin, însemnînd cile o încrucişare de drumuri ; iată, spre pildă, cîteva impresionante fotografii cu Brâneuşi lucrînd la joagăr pentru Poarta sărutului, precum şi o extraordinară fotografie a sculptorului pe patul de moarte, adevărată apoteoză , peste care se lasă liniştea finală şi pictură un strop complex şi discret de sfinţenie. In afară de sculpturi, apar drept, completări — şi, uneori, surprize — lucrări artizanale felurite şi extraordinarele desene, tot atît de pregnante şi măiestre ca şi sculpturile, întocmai cum, bunăoară, desenele lui Rembrandt, Leonardo, Wat-teau, Rubens nu se vădesc întru nimic inferioare operelor lor picturale. Desigur că atenţia cititorului-priyitor e reţinută de capodoperele artistului : Sărutul, Rugăciune, Cuminţenia pămîntuiui, ansamblul monumental de la Tg. Jiu. Acesta din urmă pare a-i sintetiza îndeosebi geniul şi specificul. Axul care uneşte Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana fără sfîrşit — din parcul oraşului, dealungul Căii Eroilor pînă la masa (fără scaune) de după Coloană — constituie poate opera cea mai semnificativă a lui Constantin Brânouşi. Acestea, desigur, atît celui căruia i s-a hărăzit desfătarea de a face pelerinajul la Tg. Jiu cît şi cititorului grijitor al cărţii lui Barbu Brezianu, i se impun nu prin monumentalitatea lor cît mai degrabă prin graţia, modestia, eleganţa lor. Pline de gingaşe secrete, cuceresc mai presus de orice alt- ceva prin perfecta lor proporti a fiecăruia cu celelalte peisajul din care fac parte si ca torită tocmai unor prea fericite ^ goreice raporturi — ie integreaL^ **• i colosalului, a nefirescului a dnri3'*: tpatare. Privitorul e. tratat cu d*r * cu multă consideraţie nu i , ' monizează, le îmbrăţişează atîfV* Ca si în produsele ' artei & Brâncuşi se desprind trăsăturile hL* ale „fenomenului românesc" • U™ a colosalului, a nefirescului a dni-t, epatare. Privitorul p.tmi-at ... ,n3 aeiereţ., _u/e poftit. Şi totul dovedeşti g'rria Z a „, tra măsura, legătura cu toate rilL înconjurătoare, proporţiile, confundS? astfel cu însăşi axiomatica' trâsăS oricărei forme îmbrăţişată de pr02/ spirituale ale meleagurilor • echilibra La Tg. Jiu, pe axul „muzeului HtL reţi ori in cartea Brăncusi în fiw2* echilibrul şi misterul graţiei se 3" ca expresie supremă a operei lui Br*»" şi artei româneşti în general. Pe m 1 tist atît de nemijlocit plasat im î esenţele mediului şi poporului său datoria de a-1 cunoaşte cît mai' & aproape ; o putem împlini, datoria act»-cu nespusă şi neegalată plăcere rirfcnc ori, şi mai bine, citind fără grabă * îndelete, savurînd îndelung — cucerii; mişcaţi, răcoliţi — albumul lui Bi'i Brezianu, unde textul, ilustraţiile, ^j. cumentarea" şi evocările se îmbini inff-e tot suprem şi minunat de îmbietor, N. STEINHAfW