hinil 1171 UH XXII revistă a uniunii scriitorilor MMOSTENE BOTEZ mi BOUREANU «ANiCHIE OLTEANU *«CEA MANCAŞ '•COLAE BREBAN «EL RÂU «OUE BRĂDISTEANU tdURDARIU E m FELEA şi λNA NISTOR «CORS-RICARDOU-tOSDEFFRE Pagina 4 mă doare primăvara (postuma) 5 demostene botez şi „viaţa românească" 6 amintirea lui demostene botez 8 un scriitor plurivalent 15 un fiu al lui laerte (fragment de roman) 62 versuri memorialistică 67 ion barbu despre „uvedenrode" texte şi documente 71 mihaii dragomirescu şi „păcatele secolului" scriitori şi curente 78 crearea partidului politic al clasei muncitoare din România şi unele probleme ale artei şi literaturii discuţii 88 Poziţii şi opoziţii in problema romanului contemporan FLORIN MIHAILESCU PETRU POPESCU EUGENIA TUDOR H. ZALIS RADU BOUREANU RADU ALBALA PETRE DUMITRESCU 99 106 110 cronica literară ., „contrapunct" de dumitru ghise • < , despre psihologia succesului" de ' tfQ,at „moartea unui contabil" de ion rv- S'-. amion e9°'!escu ,ore de dimineaţă" de platon" pardâu actualitatea literară 116 opţiunile romanului şi realismul viziunii cronica 120 carol ardeleanu 122 un viguros „anticalofil 125 titina călugăru note de lectură grigore lecusieam» M NIŢESCU : ştefan aug. doinaş : versuri - GABRIEL GAFITA : t moi*! „ipocrizia disperării" - BOGDAN ULMU : al. mirodan : teatru l ANDREI ROMAN : matei călinescu : „umbre pe apă" - ANCA MlDii"-dana dumitriu : „masa zarafului" ; radu ciobanu : „zilele" - AL GRIRrtuc ol. claudian : „senin" - FI r"":klT4 AID"- -->- ' URWUI«* visului" - V. PORUMBACU T. STOICA : iv. martinovici : „rătăcirea în lucruri" - D. munţi" FLORENŢA ALBU : „cel'; douăsprezece luni di 11 • const. abăluţă : „piatra si alte poezii* „ochii şi florile" - PETRE GOT : ion ghiu," M1TRANA : george sidorovici ; „oameni ţi debuturi lirice 139 în căutarea cuvintelor miscellanea Arghezi la „Universitas" (G. Stănescu) — Jurnalul lui Walter Scott (H. Siern-hardt) - Misterioasa planetă a somnului (VI. B.) - îngeri şi demoni (Felicia Antip) - Un Burckhardt nou ? (V. Bunea) - Amurg şi zori (a Curt*» veche (Damian Necula) - Actualitatea lui Taine (I, Crefu/escuJ - Aspect* serioase ale limbajului publicitar (A. Savu)- Arta nouă şi psiholog» (N. Steinhardt) — De vorbă cu portretele (Radu /onescuj Jt? ALEXANDRU LUNGU revista revistelor - din ţară - 4/1972 (M. C, Demetrescu) - „Argeş" nr. 11, „Viitorul social" (M. Njţescu) revista revistelor - de peste hotare - „Znamia" nr. 1/1973 (I. P.) - „Sinn und Form" nr. 12/ -„Europe" nov.-dec. 1972 (I. C.j mm I» 1972 (Horia Stanca) m m demostene oote^ ma doare primăvara POSTUME Mă doare primăvara ca un vis Pe care eu nu-l pot cuprinde. Mă doare primăvara ca o floare Cu zile numărate şi puţine. Mă doare că o ştiu înlănţuită De-un ciclu cosmic fără de cruţare, De-aceea poate şi mireasma ei, îmi pare prea puternică si funerara. Mă doare tinerescul ei entuziasm, Si bratele-i întinse în toţi copacii Spre soare, spre lumină si spre cer Pe care nu le poate stânge, mc. atinge. Mă doare tensiunea-i juvenilă fn colorate forme şi iluzii, Frumosul după care toţi mtindem Mîini ciunge si visări meschine. Mă doare primăvara, prin tumultul Nestăpmit a-ntregului pammt, De-odată înflorit ca o gradina, Mă doare că-mi măsoară fără mila A mele visuri mici Ş< trec°to%e' _ Nici cît un fluture, mc. cit o floare. Imensitatea primăverii creatoare, Mă umileşte, ca pe-o g/za, şi ma doar radu boureanu demostene botez 51 «viata româneasca. Literatura română, revista „Viaţa românească" înregistrează o pierdere sensibilă prin încetarea din viaţă a scriitorului De-jnostene Botez. Autor al unui bogat număr de volume de poezie, proză, memorialistică, neîncetînd pînă în ultimele sale zile, pe care o grea suferinţă le-a chinuit, să slujească prin scrisul său spiritul novator, creator al poporului, al patriei socialiste, Demostene Botez o fost un scriitor angajat. Format în disciplina spirituală a „Vieţii româneşti", în aria de preocupări social-politice, artistice, generată de autoritatea critică, de gustul estetic al marelui critic G. Ibrăileanu, frecven -tind cenaclul prestigioasei publicaţii, a avut norocul să cunoască înaintaşi şi colegi de generaţie, oameni plenar dăruiţi, scriitori de seamă, caractere intransigente, conştiinţe de formaţie umanistă, democratică. Sub aceste impresii, sub constelaţia generaţiei ieşene a pornit să-şi definească, să-şi construiască o personalitate în deve-»nife, un ton propriu în literatură şi o formaţie spiritual-politică de linie democratică. Multe pagini ale „Adevărului literar" au găzduit acea cronică socială intitulată de poetul „Tristeţilor provinciale", „Comedia umană", împrumutînd celebrul titlu balzacian. A colaborat la revista progresistă „Cuvîntul Liber", şi mai departe, în publicaţiile cu caracter democrat, progresist, mai oles după Eliberare. Urmînd perioadei „Vieţii româneşti" de sub directoratul criticului, eseistului, profesorului Mihail Ralea (1958-1964), care o căutat să ducă mai departe orientarea, direcţionarea revistei cum le înţelesese fondatorul şi mentorul ei criticul G. Ibrăi-«ariu, Demostene Botez a continuat-o neabătîndu-se de la tot £e a însemnat raţiunea de a fi a vechii „Vieţii româneşti", obser- 5 vînd mai departe firul de legătură între ceea c= [n d/ţie şi modernitate, dar îmbogăţind conţinutul"ej Ser"n° *«». fecund al marxism-leninismului, spre a obţine 0 Puhi' afx>rit*l cultură şi artă corespunzătoare viziunii, ritmului, sco "f0^ ^ reviste ce are de exprimat datele noi de cultură, de" reflectare a societăţii noastre socialiste multilateral Este emoţionant pasajul din ..Memoriile" in care De t(rt8. Şofez povesteşte diversele faze prin care a trecut Vi'qî'"0^''? ^^iwi ^w.w^.wy.w--------- — ^.... u uetui „Viata rn * nească", elanul conducerii şi al redactorilor lovindu-se de °« epc rea unei societăţi anonime „Viaţa românească". 'n'"n'0' taţi financiare, de neînţelegerea oficia/â din'trecut* eo9f9U" tragi-comică a frămîntărilor care încercau să ducă la mî?6*0 Demostene Botez a fost unul din ultimii martori ai vre I de grandoare şi de înfrîngeri ai vechii şi glorioasei publicat" unde s-a format, care l-au ajutat să-şi înscrie profilul pe fun dalul literaturii române. îi datora mult acestei publicaţii, şi a i " ţeles să-i rămînă un soldat dăruit pină în ultima clipa' a vim Noi, atît cei mai scăzuţi în vîrstă cit şi cei mai tineri di'|ţ redacţia de azi a „Vieţii româneşti" am avut şi vom avea in Demostene Botez exemplul unei vieţi de strădanie şi de respect pe altarul scrisului. Şi acestea, pină în clipa marelui amurg ioanichie olteanu AMINTIREA LUI DEMOSTENE BOTEZ a Cu poezia lui Demostene Botez m-am întîlnit la o vfrsto cînd impresiile sînt profunde şi de neşters. Numele acestu' scriitor care a ilustrat în diverse domenii peste o jumătate^de secol din literatura română nu l-am putut despărţi niciodată de cele cîteva strofe ale contactului iniţial, prevestind posibilitatea unui cînfec nou ; „Cmta o caterincă în ocultul unei strade, I Onto o caterincă un cîrvtec de demult ; / Erau u-n el acorduri de triste serenade / Şi fără voie parcă am stat ca să->l ascult... Pentru copilul hrănit cu poezie de inspiraţie rurala, aceşw versuri puteau însemna o culme a modernităţii. Bine înţeles, eie au fost lăsate repede în urmă, sub acest aspect, de experienţa 6 lecturi ; însăşi imaginea poetului a devenit mai complexă, •du-mi mai apropiată de realitate. In poezia dintre cele ;ăzboaie, Demostene Botez a fost un cîntăreţ al dezrădă-si ol tristeţilor provinciale, al neliniştii şi singurătăţii, al "s/un// pentru destinele înfrînte. Vaga autoironie care-i uneori elanurile şi care-l înrudea cu Topârceanu nu pînă acolo încît să-i altereze gravitatea profundă şi JHtîritatea elanului liric. Aşa încît trecerea de la „Floarea fj^jy/ijl" la „Floarea soarelui" s-a făcut firesc, spiritul echi-wL aj poetului, definit de la. început printr-o orientare gene-umanitară, găsind sensurile reevaluărilor necesare, care yu impus ca pe unul din cei mai activi cîntăreţi ai realităţilor tsriemporane. Timpul va opera desigur stratificările de rigoare, dar istoria mgorâ, amendînd tributul plătit momentului şi conjuncturii, nu jfputea trece peste contribuţia însemnată a lui Demostene poetul şi publicistul militant, animatorul neobosit, orga-Soruf plin de iniţiative tinereşti la vîrsta senectuţii — în con-tourorea vieţii literare de după eliberare. Cele cîteva scurte perioade în care am avut prilejul să jgpgz în apropierea lui — la „Tînărul scriitor", la „Viaţa Româ-gjOjcâ" şi Io Uniunea Scriitorilor - mi l-au relevat ca pe un om faogeneroasă înţelepciune, a cărui religie supremă era munca. fcj amintesc cu cîtă admiraţie îl privea - sînt mulţi ani de 0X1 - pe Cezar Petrescu, prieten încă din anii uceniciei mol-jjmeşti, acum în luptă cu boala care avea să-l răpună, dar 4t$tu'mdu-şi ultima energie la masa de lucru, ca într-un fe> de f&ocare a sorţii >' şi-mi imaginam, în toamna şi iarna trecută, d de dureroase trebuiau să fie acele luni de inactivitate im-•pso unui spirit care nu cunoştea astîmpăr decît muncind. Viata lui Demostene Botez poate fi considerată din acest pmd de vedere ca o lecţie, ale cărei sensuri pot fi rodnice şi k iiitor pentru revista la care a revenit în ultimii ani. Continuînd & fie într-adevăr vie şi pătrunsă de spiritul contemporaneităţii a ifl cele mai bune perioade ale ei, „Viaţa Românească" va magia în modul cel mai potrivit amintirea lui Demostene Botez, lUnînd fidelă spiritului de probitate şi înaltă intelectualitate amarii generaţii pe care o reprezenta între noi. 'a mircea mancaş un scriitor plurivalent Cu Demostene Botez nu a dispărut numai un exemnio unwm dotat ou incontestabile calităţi morale şi 0 uriaşa foftâ de creaţie literară. A dispărut un autentic reprezentant al generaţii, «care s-a format în climatul idelor generoase ale so! cialtenHilul de ia începutul secolului şi s-a afirmat ulterior îi iureşul! luptelor sociale şi frământărilor 'înnoitoare din perioade dintre cele două războaie, adudîndu-şi tntbuitiuJ entuziast in epoca revoluţionară o construcţiei socialismului. Temperament de o rară tenacitate în munca-i creatoare, talent .plurivalent; poet liric, /prozator ©pic, eseist, ziarist, prezent în problemele politice ca şi !în discuţi iile teoretice ale artei şi 'literaturii, memorialist atent şi cu un rar simţ de dozare a importanţei evenimentelor trăite, îndrumător plin de optimism a! tinerei generaţii de scriitori, peste tot spiritul său comprehensiv, eminamente deschis spre dăruire celor ce aşteptau sprijinii) experienţei fi intuiţiei saile artistice, a fost prezent şi activ im ai mit de c jumătate de veac. De aceea psihologul încearcă o ireala dificultate în fixarea trăsăturilor sintetice ale portretului sâu moroi, iar istoricul 'literar va desprinde cu greu caracterul domlnoM al operei sale, care irămîne însă lifismul său pregnant şt edificator. Evident, tipul uman se conturează vizibil pe linia celei moi pure şi concludente umanităţi. Nobleţea profilului său de medalie, privirea ©tară şi senină, fără obscure rezerve de expresivitate, zîmbetul luminos, tonul biînd şi nuanţat, accent^ gratu-lui moldovenesc dădeau prestigiu şi inspirau lînonedere irt cm-vingerife sate .redate ou o .mare sinceritate în descifrarea problemelor actualităţii. Demostene Botez n-a fost un izolat, un singuratic prin temperament. O dovedesc marile sale prietenii : Stere, lbra,1^j Ral ea, pe oare le însoţea cu variate nuanţări - de ia «am- 8 ■- entuziastă la afectivitatea caldă şi devotată. Dar a trăit .^«jn ultiimefle dliipe sentimentul lînistrâinării de locul natal, al ^âdăcinării" din peisajul rural, simplu îşi reconfortant, Ia " j| obligase dorinţa de cultură şi setea de cunoaştere a ^ îm anii copilăriei şi ai adolescenţei. „Simt un străin / Azi ^"'uitat de mult părrtîmtull / Nici ţarina nu mai ştie / Sînt ca l"'a ţ cj€ păpădie / Pe care-il poartă veşnic vîntiil" — suspină tul Cine a străbătut paginile „Memoriilor" scriitorului, In care Sdescrie „universul imic" aii copilăriei, înţelege aoea triisteţe ■duioasă ,/însingurare", pe care o retrăieşte, evooînd o exis-^ tâ umilă, dar plină de farmec misterios, cu micile ezitări în S vieţii, trăită cu atiîtea decenii în urmă. Căci poetul a rămas jL |a adîncă maturitate un emotiv, permanent receptiv la su-ferinţeile «i bucuriile din afară, reflectînd cu o rară sensibilitate prop'riiile-ii stări subiective, accentuate de o predispoziţie introspectivă. Primii paşi, care au marcat independenţa relativă a scriito-nj|ui de rnai tîrziu, i-au reprezentat viaţa de internat în liceul ieşean cu aceeaşi denumire, în care se legau solidarităţi şi prietenii durabile din experienţa comună a psihologiei de adolescent. Liceul a fost - alături de 'locul unde se recunoştea va-joorea unor profesori erudiţi : Petru Bogdan, M. Carp, Axinte frunză, August Saribam, 1. I. Mironescu — prilejul descoperirii unui om, a cărui prietenie a constituit ipentru el un cult devotat ţrt cursul întregii vieţi : Mihail Ralea. în mijlocul unor oalegi şî prietenii, printre care Cezar Petrescu, fraţii Al. O. şi Ionel Teo-doreaniu (a căror atmosferă familială înlocuia ou prisosinţă rigiditatea vieţii de internat), Al. Al. Philippide, - Demostene Botez a început să-şi descopere talentul! literar, publicîmd prima sa f»ezie în revista „Arhiva" (1911) şi contin'uîndu-şi sporadic colaborarea lla „Flacăra", „Convorbiri literare", „Facla" şi în fine ia „Viaţa Românească". întîlnirea lui Demostene Botez, în 1912, cu cercul presti-j sfoasei reviste ieşene, căreia i-a răimas credincios toată viaţa -cu toată obligaţia morală de a colabora şi ila aite reviste progresiste dintre cele două războaie : Cuvîntul liber, Avîntul, Cronica, Arena, Lumea, Bilete de papagali, - a constituit principului eveniment cultural din existenţa tinărului scriitor. Aici a cunoscut el personaliitâţi reprezentative în cultura şi în viaţa socială a epocii, ca C. Stere şi G. Ibrăileanu, intelectuali remarcabili în afirmarea lor prafesionaiă : M. Carp, loan şi Constantin Botez, Octav Botez, precum şi talente originale de literaţi ca : D. D. Pătrăşcanu, Jean Bart, Calistrat Hogaş, I. I. Mu'ro-J&cu, iar ceva mai tîrziu puternica personalitate a lui M. «doveanu. Şi tot aci a înţeles pasiunea pentru oreaţia şi în-wmanea literaturii în irrvunca ascetică a Iui Ibrăileanu, oare a 9 făcut din publicaţia ieşeană o „şoaală de educaţie •• " •• de umanitate şi civilizaţie" şi „a pus ipeoetea mteW^"*"01*' culturii sale pe manifestările literare şi culturale al? •' a de veac (Memorii, I, p. 388). In atmosfera sobră ţită de discuţi iile din cenaclu, în care criticul îşi lîmipărtâ insu^e* vingerile cu acea forţă a cambustiunii interioare ce 000" teriza şi ou puternica, precisa intuiţie a valorilor literare •°a\ „tristeţilor provin-Tj. ai| descompunerii universale şi stagnării elementelor 'g| cîntă .resemnat „tristeţile atavice" („Tristeţi bolnave de «jL^â, / Cu valsuri vechi şi anodine, / Tristeţi şi moaşte de JJLte / Ce veac v-a îngropat în mine ?"), „Duminici lungi, dumici întristate", în oare „apasă grea tăcerea peste case", re-l$$id atmosfera bacoviană a claustrării. Cu o stranie exas-«jKire, el .simte imobilitatea în jur, asemeni lunui proces de ge-0aiă putrefacţie : „Şi putrezim parcă-ntreg pămîntul... '/ Şi «rtutindeni oa-ntr-un ţintirim, / Mai goi de visuri, / Mai săraci & viaţă, / înmormîntaţi în toamnă şi în ceaţă / Putrezim" La o privire 'mai atentă, poetul îşi trăieşte aci în versuri Uşurătatea, care a fost întotdeauna prilej de inspiraţie şi uneori kmeditaţie tristă şi apăsătoare, cu «nuanţă social-filozofică d Gr. Alexandrescu, pesimistă şi dureroasă la Eminesou, tra-jtâ şi 'sfîşietoare la Arghezi. La Demostene Botez — remarca şorţme poetului Philippide — .singurătatea e înfăţişată cu un jm de mărturisire sinceră, «nepregătită, neprefăaută de nici un iqndient estetic, dar -au un fior poetic, profund şi durabil" |m., p. 288) lată un exemplu : ,,Parc-am .rămas eu singur pe :, / im cer ca-ntr-o clopotniţă «uitată / E-un «clopot greu are-a iiitat să «bată, / Cu funia purtată-n «nori d«e vînt... Şi ppii mei răsună după «mine, / Ca nişte bulgări care nu ne-$ng / Răsună tot în jur prelung, / Tot golu-n care nimeni «nu *8i vine". Ş.i «ce misterios ecou din îndepărtate a«dîncuri străzi in peisajul rustic din poezia „Sară tîrzie", în care timida •Kore lirică aduce un subţire fior de melancolie („Zarea se Slosâ, se închide ; / Sapă cineva aaîncuri mute / Şi departe, «Şo deailuri desfăcute, / Zările se termină, livide... Vînt >uşor ţ*^epîn-ila «mine... Stuful aspru, clă'tinat de valuri, / Mi-amin-foşnete de baluri, Si de-atunci... aînd am vorbit cu tine"). îf . Demostene Botez e fără îndoială un inoomnam+-| " tor de imagini", frumoase, variate, sugestive - ceea "'"^Pipe Ibrăileamu să afirme că poetul are „sinceritate06 t ***** căci ila el expresia nu e um act de selecţie conştient- ,mel*. sensibilităţii, ci se desprinde direct şi simultan din r ^ discreţie sugerează el actul consumat dl iubirii I ?%-alb de perne troienit / Ca încrustat în sînuri de f Pa*u' Ca-ntr-un gheţar în care-ai fi topit / Cu trupul m^'Stl dimprejur, / A imai rămas fluidul tou contur / llcm c.9nwţa patul răscolit" (Interior). ' ' ?or saP°t în Deşi ar putea părea paradoxali pentru iun poet dom in 4 însingurare, totuşi, în contrast cu versurile ce oficiază Hi tristeţii, deprimării, singurătăţii şi distrugerii, la Oem t Botez e prezent şi celălalt poli all tematicii şi sensibilităţii do« lui : admiraţia pentru frumuseţile naturii, încîntarea in f s ei, exprimarea pasiunii erotice şi a iubirii umane. Tomul dfe poezia „Dimineaţă" se întîlneşte şi în alte ocazii şi va câD&T o valoare deosebită în creaţia ulterioară a poetului. Pastetu/ ce redau - colorat şi intens - „comunitatea" lui ou natura { De la ţară", „Auroră", „După ploaie", „Pescari", „fo .pădure' „Amurg de seară"), în care aceasta îi devine un confident discret, nu ating desigur acea intensă chemare macedonslcionâ la viaţă şi iubire din „Noapte de mai". Nostalgia desţelenirii revine - ca la O. Goga - în accente şi culori asemănătoate, poate mai dieoorativ : „De ce nu 'm-aţi lăsat la miine-n soi ţ Printre livezi ou nuci bătrîni / Prin ţarini Ţăcănite de fîntîni V („Nostalgie"). Permanent va stărui regretul faţă de implacabila! curs al vieţii, ai timpului, al tinereţii („Focurile tinereţii*): „De unde s-au aprins şi ce ardea / Cu-atîta bucurie jucăuşă ? / Eu nu ştiam că-mi arde viaţa mea / Şi n-am văzut că jos era cenuşă I"). Dar în peisajul natural, amorul nostalgiei şi al singurătăţii se diluează, lăsînd poetului clipe de satisfacţie simplă şi robustă : „Prin sufletu-imi ca zarea transparent / Şi-in dimineaţa limpede şi rece / Prin mine ca printr-un izvor de munte / Lumina firul luciu şi-l petrece" (Rustică). Reconfortant e sentimentul naturii, ca o compensaţie, un complement al vieţii care uzează şi goleşte sufletul poetului de iniţiala bogăţie de stări fruste şi ignorate. E poate un corespondent al acelei inedite formule a lui Alain care definea peisajul ca i/un etal d'âme", domeniu în care omul mu-şi pierde fiinţa printr-o totolo contopire, ci îşi găseşte un refugiu odihnitor şi reconfortant 0$ altfel, starea de vitalitate poetul o sugerează prin comparaţie cu natura „vie" : „în mine totu-i viu şi tulburat / Sint ca pămîntul şi ca pinii / în zi de primăvară" (Aşteptare). ^ Evoluţia lui Demostene Botez către ,,lirica_socială se grefează pe orientarea democratică a poetului, înoepind cu mo- 12 , | acce;ntuă>rii luptei proletariatului, cu afirmarea presei de . uimainist-revoluţionară şi continuînd cu transforme rea fsf'f'stă a ţăirii în ultimele decenii. Poetul, care marcase deja • 0fi flpg- în unele versuri (In mină: „Din fundul pămîntu-^Tr'ebuie să se audă clocot fierbinte. / De aceea poate ^'e mai vorbim prin cuvinte /. Să lucrăm repede-n tunel. / Jj1 sâ ieşim undeva-ntr-o lume mai bună" — Versuri alese, Sa 1966) va adopta o poziţie militantă, de totală adeziune Stico-moralâ la noua etapă a istoriei noastre contemporane. ffLea .chinuitoare din „Floarea pămîntului" lasă loc noii i • • ni a poetului, prezentă încă din primul volum intitulat : luarea soarelui" (1953), continuînd apoi cu „Oameni în lu-2(1957), „Prin ani" (1958), „Carnet" (1961) şi „Oglinzi" (1963). Nu există aspect al muncii constructive, care înalţă viaţa «Miiifi contemporan şi care să nu-şi găsească expresia în ' viu şi elocvent schiţat în ultimele volume („Carnet", Colinzi"). înaintarea spontană în faţa vieţii noi (Primăvara 0$ se dublează de acea stranie înfiorare din Metamorfoză, | «se exprimă ecoul însuşi al amintirilor în gîndirea nouă („Din 1 jajortări prelungi şi fumurii / Aud refrene vagi de simfonii / I aprind accente dureroase-n ele / Şi strigăte stridente de-ale I ţ/k I •■■Prin nu ştiu ce metaimorfoză rară / Ascult mereu în 'Secare seară / Transfigurarea asta muzicală / Din neştiuta j^te ireală"). Imaginile noii realităţi sînt prezentate poetic în gjtrast cu amintirea trecutului (Oaspeţi la laşi) sau în extazul Hcuriei exprimate ou spontaneitate : „Tot cîmpul pare-acum 1 n şantier, / Şi ca pe-un grafic înălţat pe cer / O zi de mun-ţ je-n planul cincinal" (Grafic). In contextul afirmării noii energii î «otoare, a concepţiei înnoitoare şi experienţei revoluţionare, | poetul subliniază revirimentul energetic spiritual, „renaşterea" lomului, altădată sfîşiat în nesfîrşita-i desperare : „Trăiesc şi şădo nouă primăvară" — mărturiseşte el într-o spontană uimire Jsrtuziastă şi satisfacţia de a fi ucis stihiile din trecut, haluci-Iwite în iminenţa lor apusă, îl fac să aducă o ofrandă simbo-î Vode mulţumire „omului", „oricui". } Aria afirmării lui Demostene Botez ca prozator de variată jiernatică şi preocupări literare, este întinsă, bogată şi sur-•jpde prin inepuizabila forţă de creaţie a autorului. Tnaducă-* t*din literaturile rusă şi chineză, în colaborare cu unii specia-' & ai limbilor respective — el a alcătuit acele „antologii" (a |poeţilor decembrişti" 1951, sau a „poeziei chineze clasice" — ţ:$63)de real interes pentru publicul românesc, a tradus frag-:«nte din opera lui Dostoievski (Opere, I), „Viaţa lui ICI im işnighin" de M. Gorki ; a transpus în limba română : „Norii" Mristofan (1955) şi „Versurile" lui B. Brecht (1964) şi a l'TO in formă literară incomparabilă operele unor scriitori h francezi - ele la Moliere la jyles Renard si FI Larbaud şi Ravimond Radiguet. ' ' riau»eit, Prozator original, care se impune prin simţul w analitice a mediului şi psihologiei umane, Demaşte Ber*aN scris un prim volum de „nuvele" în 1928 si mito • a „Noapte luminată" (1962). în citatul volum al lui atp^1""*» autorul aminteşte (p. 289) de schitele grupate Srtr („Dumnezeu") şi de o nuvelă intitulată „Visul" car f V0*u* vada unui rar spirit de analiză psihologică, ,în' reiat <*°" fapt ciudat (amorîrea eroului în momentul în oare -0fK*i se apropie de moarte). De altfel sondajul psiholoqic străin prozatorului, căci în romanul „Ghiocul" (1931) lecţia lui se îndreaptă către stările suboonştiente JS*^ poate (ca Cezar Petresou în „Simfonia fantastică") ecîSf psihanalizei lui Freud în literatură. Alte romane • înnUn,!ÎÎT cer" (1937) şi „Oameni de lut" (1947) nu moi TmL|S k aceeaşi măsură problematica psihologică, dar romîn mârturi* despre preocupările constante ale scrii torului în cel mai W vent gen literar contemporan. Dacă la acestea se adaoeâ „memorialele" de călătorie („în căutarea mea" - 1933 %! „Curcubeu peste Dunăre" - (1956) şi inegalabilul volum de „Memorii" I, (1971), în oare scriitorul descrie întreaga viata culturală a laşului din preajma primului război mondial omâ către cel de al IV-lea deceniu, evoaînd marile figuri din cercul revistei „Viaţa Românească", pe tinerii (pe atunci) scriitori maeştrii baroului şi profesori ai Facultăţii juridice, ne dâ» seama de amploarea cunoştinţelor, experienţei sale de vtajâ. In volume compacte, Demostene Botez a făcut să apară o serie din articolele sale („Scriitor, carte, cetitor" - 1961, „Document* - 1964, „Chipuri şi măşti" - 1965, „în faţa timpului" - 1970) - toate constituind mărturii ale timpului, ideilor, sensioMâţU umaniste şi ideologiei democrate ale poetului;'. Ia care vom adăuga şi acele sezisante „documente", publicate in „Adevărul literar şi artistic", redactate cu sarcasm şi umor, care w alimentat volumul „Comedia umană" (1940). Fără îndoială, opera literară şi comentariul politic al scrie» rilor lui Demostene Botez implică o cercetare incomparabil mai întinsă, cu o precisă adresă la fiecare domeniu, gen literar şi experienţă poetică realizată. Distanţa, pe oare timpul - supremul arbitru - o va aşeza între momentul dispariţiei aoMtitf spirit umanist, înaintat, linie prin excelenţă şi (patriot lucid, care a ştiut să estompeze culorile prea vii, accentele «prea tari ale realităţii, pentru a o converti în imagini poetice - jşî momea* tul deplinei valorificări obiective, va contribui fia consacram autenticei forţe creatoare şi a neobositului luptător pe™« idealurile democraţiei, care a fost Demostene Botez. 14 a NOUA, REPETA EA, RIZiND, PRIVINDU-L CU O VESELĂ Lîngăduinţă, cu o răutăcioasă maternitate, apoi fugi şi se urcă într-un troleibuz care aştepta în staţie. El îşi cumpără un bilet, cum hotărîse, intră într-o cofe. • "si conform obiceiului său, după o îndelungă contemplare ^'Vu'rilor de prăjituri expuse, ceru nişte bomboane şi biscuiţi "^astfel înarmat, intră în sala cinematografului. Se aşeză unii1' o Pe 'a m'Jloc ?' 'n stînga, privi cu indiferenţă pe cei cu care a să stea atît de aproape două ore şi, foarte mulţumit de "[însuşi, băgă o bomboană în gură. Văzu jurnalul, se ridică de e., a ori cînd diverşi îşi căutau un loc pe rîndul său şi, ale-1 j jnca o bomboană, se pregăti pentru vizionarea filmului. Trenul şi cinematograful erau pentru copilăria sa minuni ale jeJinitităţH, o artă şovăielnică sau o tehnicitate misterioasă şi, nicolae breban " un fiu al luj laerte"* ciudat, omul matur care devenise el, păstrase, cu efort, e ade-jorat, emoţia aceea apărută cu decenii fin urmă, aşa cum, în zilele noastre se vinde aerul marin în conserve. Refuza, pe cît {Oţibil, să vadă un film la televizor şi una din motivele antipatiei sale faţă de „micul ecran" era tocmai furtul misterului sălii de cinematograf, sala aceea măruntă, joasă, de provincie, sau de periferie, cu plafonul balconului tapetat cu vitrouri luminate anemic, unde se puteau desluşi în acordurile unui disc uzat, o dansatoare tahitiană, cu o tamburină, un arlechin, un down, un domn cu cilindru, frac şi baston, eternii derbedei Smatori de primele rînduri, cu amantele lor şi cornetele de se-ainţe, bătrînii domni singuratici, suferinzi, un soldat ciudat, aflat în permisie, cîte o pereche somnoroasă, şi el însuşi. Era o comedie sovietică, de dinainte de război, cu eternele personaje, un contabil care face duş, cîntînd o arie veselă, (Jjîva studenţi ce locuiesc într-un cămin foarte luxos, îmbrăcaţi (ca întîrziere, adorabil însă) în pantalonii aceia largi, fetele «fustele midi şi pe cap cu caschetele apărute imediat după primul război, cu rachetele ovale de tenis, două secvenţe de fep, două cu şalupe pe Volga, un film în care exista mult res-W pentru femeie, mult romantism sexual, eroul principal, and e trist, echipa sa se descurcă prost iar cînd se conciliază 5 _» fragment din romanul „îngerul de ghips", în pregătire la „Cartea , Gonească". cu iubita sa, marchează nenumărate goluri în poarta adverse, care poartă numele de „Bizonii negri" şi sînt u e*'P«r combinaţie teutonico-capitalistă. Minda revăzu fi|mu| " cere, îl plăcu de data aceasta chiar mai mult decît cu^ » zeci de ani înainte, preţuia mai mult acum naivitatea ca A ° rea reală, ce traversa întreaga acţiune. Şi oînd te a^d • Ia data filmării acestei pelicule, rîse el şi-şi aminti de r cel Groaznic" turnat în plin război, în zilele Stalingraduluf Spre jumătatea filmului simţi un fel de nemulţumire fel de indispoziţie fizică şi, la început, i se păru că e o sjm *l" stare de plictiseală, o clipă vru să cedeze, impulsului de părăsi sala, dar rezistă şi în curînd îşi dădu seama că ceea ce simţea, uşoara fierbinţeală şi lumezirea palmelor, na avea mc* o legătură cu ceea ce vedea în faţa ochilor. Cînd ieşi, se in' serase deja şi aerul curat îl învioră. Apoi, uşoara dar' persistenta frisonare reveni. Simţea uscăciune în gît, temperatura î se ridicase precis cu cîteva linii, picioarele îi amorţiseră. Sâ ■mă duc acasă, să fac o baie fierbinte I, fu primul său impuls, temîndu-se de o gripă dar i se făcu silă de acest salt bărbătesc pînă în cada sa de acasă şi întreg ritualul căruia trebuia' sâ-şi supună corpul şi nu luă nici o hotărîre. Continuă să meargă pe Şoseaua Ştefan cel Mare şi mergea în direcţia Circului. Febra bîzîia în el, şi, după prima şi greţoasa alarmă, spiritul i se adapta noii „realităţi" şi trăgea acum toate foloasele din starea mai lentă, descompusă, de trăire, parcă trotuarul ooefcj destul de populat la ora aceea se aplecase uşor şi el nu trebuia să facă decît gestul formal de a ridica pantofii ca sa alunece, plutea într-o limfă mai largă, a nopţii aceleia de septembrie, Puk îl sprijinea de subţiori, Rascolnicov il tira Sin, muzical, spre Neva. Trecu pe lingă un birt uncie se bea «ţ picioare, în prima sală şi, după ce îl depăşise, Minda se întoarse şi urcă cele două trepte de piatră, pătrunzînd în mica sală. Ceru o vodcă mare şi se aşeză la una din poliţele prinse în perete, cu spatele la un grup de consumatori in mijlocul cărora se afla şi un cîine. Era ridicol să se suspecteze de febră, de stare pregripdlâ» formulă el, după ce bău lichidul acela cu care nu era de loc obişnuit, pe care nu-l poftea de loc şi care îi dădu un fel de curaj, îi era pur şi simplu frică. Frică ?! De ce ? I... Ei, de ce, hi, hi ! Frică de un simplu telefon ? 1 Da... dar după .telefon» Hai? Ei bine (şi el mai trase o duşcă)... după telefon, vo cumpăra o cutie de bomboane de ciocolată... Da !.,. 0 sticla de şampanie şi va urca ! Va urca, va urca, pe scări, bineînţeles, refuzînd, dispreţuind liftul, va ajunge, va tuşi uşor, va duce instinctiv mîna la nodul de la cravată, un gest pe care nu- li 6 suferi şi va suna. Ei, ce putea fi mai plăcut, ce perspec a fi mai plăcută decît cea care-l aştepta în acea el, un burlac ,un monogam convins, decît o femeiuş- ei y> put* ^îmbrăcată într-un taior pastel, bine pensat pe corpuleţul 'îirduliu care ascundea, ca o cutie, atîtea ,hi, hi, nu-i aşa, Sj, inexprimabile I... Pur şi simplu inexprimabile, pe care, *uj ar vrea să le... pe care, cu siguranţă, mulţi dintre măgarii 1 uL care umblă pe stradă, în sus şi în jos, sau... Minda simţi Ssc un fior de frig la spate şi, ridicol, se întoarse reflex, să dacă nu sta cumva în curent. Nu era însă nici un fel Ocurent, se putea spune dimpotrivă : în săliţă domnea un *.5tătut, saturat de fum de ţigară, de transpiraţie umană, de 5 jjlav, igrasios. Perfect ! făcu doctorul, şi-şi frecă cu ener- 6 mîinile, cu atîta secretă automulţumire încît, o clipă, ră-•Jjjg ei însuşi cu gura căscată : de ce se bucura astfel ? ! Gim, de ce ? De perspectiva galantă care îl aştepta ? va y zică, să recapituleze : o cutie de bomboane... de unde |ocu le cumpără ? ! Aha, da, fixase locul I... O şampanie, |g acelaşi loc sau alături, de la restaurant dacă fetele alea * mai aveau, apoi scările, cravata în faţa uşii indiferente ji soneria. Nu trebuia să se abată cu un milimetru de la jjgnul său, dacă voia să meargă totul ca pe... apoi, înăuntru, udea el ! Ar fi fost prosteşte să schiţeze acum un plan şi jmtru înăuntru. Totul depindea de inspiraţia momentană şi ţoi, cu experienţa sa ! Nu avea decît să se lase în voia ^erienţei sale, orice calcul, cît de mărunt, de bine ascuns, «fi putut deveni suspect. Un val de căldură îl inundă, o scurtă panică internă îi liturâ viscerele şi Minda aruncă o privire rătăcită în jur, de urcă cineva l-ar fi putut ajuta I Bah ! Mai trase o duşcă şi tancul său, neobişnuit cu acest tip de băutură necruţă-|«Kfii se contractă şi o clipă simţi gustul vomei în gură. i, să aplicăm leacul paradoxali : ficatul se vindecă cu ficat, Mcttrul bolnav cu rinichi, similia similibus curantur şi vodca ou «sică! Bău încă odată, vidînd paharul şi, fără întîrziere se •dreptă spre bar şi mai luă unul. Pe acesta va trebui să-l fm mai gînditor, se hotărî el, altfel, neobişnuit cum sînt cu Şifctora, s-ar putea să clachez ! Ce-or să zică cei din jurul iW, şi Minda se întoarse pe jumătate, urmărind cîteva clipe 14 ce se petreceau în grupul care avea în mijloc dinele. **P el se aşeză o femeie tînără şi murdară, cu o sacoşă şi, **Qt. sosi bărbatul ei sau amantul ei, cu două pahare de ***• Băură amîndoi schimbînd o privire fără să-şi spună o Vm, apoi, pe.rînd, îl priviră pe el. Minda îşi bombă pieptul '•}• strînse buzele, era o atitudine care îl avantaja. Clinele din grupui vecin veni la picioarele femeii şi ea îl pny Apoi îi şopti ceva la ureche bărbatului cu care era' ^ ?'lm}T*< din cap şi abia atunci observă doctorul că acesta e C'°?u bierit. Şi încă o barbă de cîteva zile, neagră, murdar" ^°r~ rîseră ambii, de cîine, probabil, de ceea ce spusese ea °-' ^Pof după ce rîseră, se uită şi el în jos la cîine. Minda nr'' at"nci' spre animal, împreună cu cei doi, dinele însă se uita t' ♦ ' e'' ceilalţi, mai ales spre bărbatul neras. El zîmbi, av frumoşi, albi, puternici, mai frumoşi ca ai lui Minda sT ® adresîndu-se probabil femeii : - Pentru mine ea e inexistentă I Apoi băură, ambii, în acelaşi timp, farg °- ^ mai privească, de astă dată. Doctorul fu tentat' să tr %° ^ el o duşcă dar se stăpîni : - Alcoolul, în cantităţi nr*,?90 !' nu îi făcea bine I ' Prea ma«. Al doilea val de căldură înecăcioasă, asfixiantă, îl inund* • o alarmă surdă călători scurt, zigzagat prin cutia trupului sâ ' ca un fulger ce caută pămîntul. De data aceasta rezistă te"' taţiei de a bea. Ţinea paharul strîns, cu mîna stingă şi pnw uşor într-o parte şi în jos, unde fusese dinele, zîmbind de parcă şi-ar fi amintit ceva agreabil. Totodată se apleca cu ochii holbaţi asupra cutremurului din lăuntrul său, asupra cazanului uriaş de tuci crăpat în care fierbeau sila şi spaima. Ar fi făcut orice, ar fi dat oricît, să nu trebuiască să dea acel telefon nevinovat, să nu se afle în perspectiva acelei seri galante. Silueta durdulie a Miei Fabian devenea colosală, faţa ei botoasă şi veselă, maliţioasă, prindea proporţiile unui bloc, ale unui siloz, cit zece etaje, sub sprâncenele ei se aduna praful, noroiul tăiat de roţile căruţelor se aduna la colţurile buzelor ei, pe nările ei late, porii se deschiseseră imens, ca nişte gropi vulcanice, de gîtul ei ridat se prinseseră sute de lilieci. Şi el stătea în faţa capului ei colosal, ce-i zîmbea, în marmoră, privind în sus, cu inima-i bătînd în piept, cu coastele subţiate, puberale, naive, cu palma dreaptă ridicată la piept, uitata acolo, cu ochii puţin îngustaţi, încercînd parcă să înţeleagă ce se întîmpla acolo sus, de ce fusese chiar el ales, pentru a fi asvîrlit în gura aceea cărnoasă, zîmbitoare, fixat pe masa aceea uriaşă.de piatră, aflată la o atît de mare înălţime, deasupra oraşelor care se mişcau, jos de tot, văzute ca printr-o luptă de apă, acolo, în prăpăstiile acelea senine, unde se zăreşte o bisericuţă şi cîteva mărunte animale, un petec de iarbă verde, neverosimil, totul respirînd atît de senin şi de blînd-seducator acolo deasupra acelor vîrfuri tăioase, de sticlă şi gheaţă, plutind în înălţimea la care ameţeşte vulturul. încet, încet, viscerele sale morale se calmară, de daţo aceasta nu perfect. Ceva surd, uruitor rămase, aşa cum se za* 18 coada unui şobolan ascuns sub o mobilă. Palma sa stingă. '^spată în Juru' Pa"arului se relaxa, cu un scîncet pe care-l ^doar cfinele şi Minda ridică lichidul şi bău. Acum, comic. tru prima oară, băutura nu-i mai produse greaţă. O uşoară P^ra binefăcătoare înainta de-a lungul traiectului digestiv şi °f urmări, ca un scafandru, cum lunecă în labirinturile sale, f °\nate difuz, ca peşterile. Acum, mai relaxat se gîndi din nou ta ea 1° Fabian şi-şi surprinse «n sentiment de admiraţie faţă de 1 Însuşi, faţă de performanţele sale, de victoriile sale, pe care f trăise' singuratec, faţă de eroismul său solitar, bărbătesc şi i ales solitar, solitar, bărbătesc, bărbătesc... li privi pe cei Ani de lîngă el, perechea aceea murdară, tînăra (ea scosese sacoşa ei acum un pachet cu salam şi nişte felii de pîine, ej aduse, fără o vorbă, o solniţă de undeva şi amîndoi mîncau . |uj fylinda i se făcu foame, ca în copilărie cînd aveau cîte un JiunOitor cu ziua şi urmărea cum, trîntit pe jos în paiele din , ura> lingă uriaşa batoză de treierat, îşi liorpăia ciorba sa de fasole) ii privi cu mîndrie, bombîndu-şi pieptul, încercînd să le atragă într-un fel atenţia asupra siluetei sale nobile, asupra curajului său. Ea întindea mîna în pachetul cu hîrtie albă, pătată de grăsime, lua o felie de salam şi, cu dosul mîinii împăturea hîrtia la loc, întingea salamul în sare şi îl băga în gură, el făcea la fel, întindea mîna stîngă, strecurînd degetele sub Wrtia ce se mişca uşor, ca .bătută de un vînt ce zbura peste poliţa aceea de lemn, lua o felie ce se agăţa în maţul în care 1 era învelită, o băga în sare şi-apoi în gură şi doctorul le urmata rea expresia feţei cînd gura se deschidea ca să primească felia ! ie carne, era ceva atît de curat, de total, de unitar, şi el I îşi aminti de expresia feţei celui care aştepta să i se arunce, I sa prindă, o cheie ce cade de undeva, de sus, a tînărului acela i im barca legănătoare, crispat asupra mişcării pe care o face ' logodnica sa în timp ce se desprinde de pe scîndurile debarcaderului, ridică piciorul stîng, desvelind coapsa, plutind o fracţiune deaspura apei, între mal şi barcă, încrezîndu-se în , luntrea aceea instabilă, în derbedeul care o asista flegmatic, indiferent, încrezîndu-se în protecţia celui din barcă, şi numai el ştia cît era de neputincios, deşi tot trupul i se suise acum îf! privire, gura era uşor întredeschisă, pasionată, uitată astfel, *ncâ o clipă şi saliva i s-ar fi prelins pe bărbie, ca în somn şi Minda tresări, dinţii se loviră sec şi el îşi şterse bărbia. Era aproape beat, bine ameţit şi două lucruri îl linişteau «cum : faptul că era astfel şi că se afla acolo, în săliţa birtului. -Cit timp mă aflu aici, gîndi el înfrigurat, nu mi se poate întîm-(jo nimic I E doar foarte firesc ca cineva, să zicem, în drumul *fi să se oprească şi sâ intre într-un birt din ăsta, de trecere» unde se bea în picioare, Ia botul calului, şi să tracă vodcă. Faptul că el nu făcuse asta niciodată pînă acu° $Ut° ^e plică nimic, dimpotrivă ! Ceea ce făcea era un lucru t"! T* ex* nic, nu-i aşa, conform legilor, putea să mai ia o porţi P°?" bea, putea să iasă în clipa aceea din birt, coborînd cel ^S-trepte, continuîndu-şi drumul, apoi, după cîţiva pasi D 6 "° zece-douăzeci de metri să zicem, pe furiş (dar nimic în nea sa nu trebuia să lase să se vadă asta) ar fi putut 5-toarcă, să urce exact aceleaşi trepte şi să ceară din nou ° ^J"" vărat că, pînă atunci, cele cîteva minute cîte i-ar fi treh^'f * meargă şi să se întoarcă, locul la tejghea, lingă perechea ac S° ce mînca salam s-ar fi putut să fie ocupat, sau chiar perech^ să fi plecat, timpul, nu-i aşa, ar fi trecut între timp, dar libe* ţa tea lui, nesfîrşită I - Nici nu ştim cît de liberi sîntem ! jubj^ Minda, privindu-şî cu un ochi critic paharul său de vodcă u „ plut pe jumătate aşa cum văzuse că fac şi ceilalţi băutori, adevăraţii băutori, printre care se strecurase şi el, ca un ciine inima sa îi zvîcnea în piept, plutind peste valurile acelea mari de febră din el, iată, din ceaţă apare, se mişcă un perete întreg, uriaş, alb, e un vas cu siguranţă din care nu se zăreşte decît o parte, o bucată, ca şi cum m-aş afla pe un gheţar şi el ar trece aproape, invizibil, cu mîrîitul acela de animal colosal, un perete ce se surpă încet, solemn, din ceaţă şj alunece pe milioanele sale de rulmenţi, totul într-o tăcere divină, cos apariţie I Şi trupul său, deodată micşorat de apariţia aceea, priveşte fermecat prin toţi porii săi, mii şi mii, cei doi „ochi" ou devenit inutili şi meschini, iată, clipesc încă descurajaţi, ca aripile unui fluture de noapte lipit de globul incandescent, clipesc şi se atrofiază „văzînd cu ochii", trupul întreg priveşte aoum, ha, ho, dacă această senzaţie o putem numi: privit! Să zicem, să zicem'. In definitiv, va suna şi se va lăsa să cadă, să se surpe încet, cum făcuse şi prima oară, trupul său greu îi ajuta bine la aceasta. Nu facem totdeauna ceea ce ne place în viaţă; sînt atîţia, nu-i aşa, care la ora aceasta se îndreptau spre schimbul trei, schimbul de noapte, iar el, chiar dacă nimeni nu şiio. se va încheia la haină, îşi va verifica, cu un gest care va porec involuntar dar nu va fi nici pe departe, astfel, nodul de la cravată, puţin alunecat spre dreapta şi îngropat sub guler, îşi *o învinge, îşi va înghiţi pur şi simplu sila şi frica, aşa cum făcuse şi cu vodca din faţă şi se va lăsa să cadă uşor, să se prăvălească susţinut de îngerii săi, în cloaca aceea, dedesubt. Sila şt spaimă, da, da, silă şi spaimă simţea şi nu trebuia să ocolească acest gînd, aceste litere, orice e numit îşi pierde pe jumătate din forţă, îi era pur şi simplu greaţă şi frică, greaţă de curajul pe care-I avusese pînă acum, pînă astăzi, în acea clipă, mea se 20 • I pe care trebuia să-l aibe de acum înainte, în definitiv cu"OJu £foarte normai, orice om curajos simte această greaţă C-S încă odată şi încă odată ! Va fi încă odată curajos în • ^atâtea sa mare, apoi, n-avea decît să se admire în pozi-^9gSf]tş\te, aşa cum fac eroii ! '"n Ce faci, Doc, auzi ei în receptor, timbrul ei cald, răgu--nspâimintător, nu vii ? Unde eşti, uite, e aproape nouă şi • "tate ?! _ Da, c'a' v'Ul sPuse e' cu aţîţare, sînt în drum ! fyf? cU uşurare, o auzi rîzînd. - Ce faci, băieţaş, bei ?! Te enesti că eşti beat ?! - A, nu, nu, făcu el calm, am lucrat... '"""lucrat, am citit, ştii tu, notele acelea pentru... - Bine, bine, Krtj ea veselă şi într-o clipă toată greaţa sa se topi, de parcă y ar fi fost o iluzie, o panică prostească, puerilă, te aştept, 10 . nu întîrzia mult, că altfel, mai ştii... îţi scapă păsărică ! Nu foa'să-ti scape ocazia, Doc I şi ea rîse cu rîsul ei liniştitor, sporii tonic şi el se pomeni rîzînd la rîndu-i, ca un perete de care «loveşte ceva. — Să nu mi se strecoare printre degete, he, he ! $e el şi sc despărţiră sub cele mai bune auspicii, lată, reaîi-jdtea se făcuse la loc şi el înainta cu paşi solemni în căutarea unui carton cu prăjituri, la cofetăria din colţ, de fapt era un întreg complex comercial. Aşa i se şi spunea : ,,La complex !" Jpfe complex !", îşi comandă el, simţind abătut, resemnat cum ÎSipvada din nou febra, greaţa, frica, vremelnic şi înşelător dispărute, dar nu conta ! Ar fi vrut să întîrzie acolo, în cofetărie, dar în halul în care se afla I Ce-ar spune lumea I... Totuşi, nu putea să mai amîie lOţin... puţin, puţin de tot ?!... Şi cineva, sub gulerul lui imaculat, seinei încet, un sunet înduioşător ,un seîncet care îi făcu • mila, ca o suferinţă atît de umilă încît nu îndrăzneşte să se demaşte. Bine, va fi generos, va fi înţelegător, se va arăta tolerant, $ laş, ca în marile secole. — Să vie o ruladă proaspătă şi o ssfea babană ! comandă el, fără să-i pese dacă era urmat sau . m, un Coriolan cu scutul ascuns politicos sub haină şi cu şada rulată pe mînă, putînd fi şi înghiţită în extazul maselor | n, tot ceea ce făcea părea tuturor din jur foarte firesc, cu toţii 4 «aşteptaseră ca el să ia loc la o masă, acolo lîngă cactus şi | & aştepte ;în linişte şi cu demnitate ceea ce comandase, pentru | a nu protesta nimeni. Deşi, ceea ce făcea era interzis, ilicit, ! ^permis, dar iată cît de mare e libertatea noastră ! Minda | «e uşurel, în febra aceea a lui, souturîndu-şi uşurel umerii, cu I avirea plecată, după ce-şi ştersese, meticulos, ochelarii cu ba; w, iată, nimeni nu se găsea să-l ia cumsecade de guler şi j M arunce afară, ,,să-l dea pe scări" cum se spune, strigîndu-i : • *r°> ticălosule ,n-ai ce căuta aici ! Ar trebui să fii în cu totul 1*3 parte!" A, nu, asta nu i-ar mai striga-o, asta s-ar înţelege din gestul lui, din indignarea care i-ar cuprinde priv' cetăţean de treabă, în clipa cînd şi-ar scutura mîinif60 aCe^ alta, aşa cum se face deobicei cînd dai pe cineva6 Una - Ce cauţi aici, în cofetăria asta, unde nu intră decîf5 SC°r'* cumsecade, cu frica lui Dumnezeu, care îşi plătesc ' °°men' îaritate impozitele, care-şi iubesc pe taţii şj mamele lor trăiască mult şi bine pe pămînt ? Hai ?! ca ^ Şi altele de felul acesta. Oricare dintre ei se putea forma în acel cetăţean Nemesis, oricare era în drept să | chiar şi o femeie sau una din fetiţele acelea, care cu° a-°* bomboane. Era lăsat In pace însă şi libertatea lui ®e ™?am nesperată, şi el încerca să-şi ascundă uimirea, uimirea de™60' e cuprins orice băiat care face una ,,groasă" şi tatăl său şi mama sa uscată îi zîmbesc şi îl mîngîie pe creştet în loc s'T' ce uimit îi priveşte el pe noii săi părinţi şi ce liber devine deodată! Minda putea să-i înţeleagă. De cîte ori, cînd era copil nu se întorsese pe înserat, la o oră cînd ar fi trebuit să se afle de mult între zidurile casei sale părinteşti, înaintînd şovăitor prin noaptea ce se lăsa, cu frica pulsîndu-i în piept parcă abandonat, în afara tuturor forţelor morale, mergînd pe marginea trotuarului, intrînd în frică aşa cum intri în mare, progresiv, înfiorat de răceala apei, lovit neplăcut de valuri. Apoi se strecura în curte, făcînd un lung ocol pe după nuc şi stiva de lemne şl pîndea mişcarea celor mari, din casa luminată şi deodată se auzea vocea Lui, tunătoare, ca a lui Zeus, deşi nu făcuse (pen-tur ceilalţi I) decît să ceară ceva sau să spună o frază, banală, cum ar fi, unde-i cheia de la bufet ? sau, vreo cămaşă, mamă, de unde pot să iau ? sau, mai e mult pînă la cină ? lucruri core făceau să se încrînceneze carnea pe ce! ascuns în dosul lemnelor. Apoi, nu ştiu cum ,parcă trasă pe o aţă, venea la el, îrt întuneric, bunica lui tînără, cu pasul elastic, îi spunea ceva, îl certa scurt, cu vocea ei lătrător-şoptită, pleca, se întorcea iarăşi, după un timp, după ce se amestecase printre ei, treclnd alături de El, venea din nou şi îi spunea să fugă în dormitor, il va duce ea acolo ligheanul să se spele pe picioare şi apoi si se culce, să doarmă, prefăcîndu-se bineînţeles, ca El să fie pus in faţa unui fapt imipliin.it. Şi aşa se şi lîntîim.pla total. 0 era pus în faţa unui fapt împlinit şi autoritatea Lui salvată. Ce teribil şi ce simplu se petreceau toate, atunci, gîndi doctorul înduioşat, spaima era simplă şi teribilă, salvarea simplă şlte»-bilă, o conspiraţie pusă la cale de alţii care reuşeau. El însuşi „făcea cu ochiul", încruntîndu-se apoi şi tuşind, cu gravitate» bunica sa tînără, elastică, ce îl ura pe fratele său bun şi « iubea pe el pînă la orbire, unduia printre lucruri, cu supărarea 22 ' , (jouă parale, care ar fi trebuit să-l facă să pocnească în *! sa.| umfle rîsul", dacă n-ar fi fost atît de preocupat !... * Acum însă, unde erau toţi...? 51 se furişase, la fel ca atunci, cu frica zvîcnindu-i ca o ;re, ca o inimă ce-i bătea în gît, nebună, el se ţinuse de P^'nt sosind cu spaima sa acolo, la locul comun de întîlnire, """lin'd nucul şi aşteptînd în spatele grămezii de lemne I In spa- celălalt, satisfăcut de puterea sa de disimulare, (dacă ar fi &t el, simpaticul camarad peste ce mină trecuse ruladele şi trosniturile ! despre care nu se aminti o vorbă, un sunet, ni- meni nu bănui nimic, nici o suspiciune nu se t • ' -ochii blînzi, inteligenţi, ai acelui domn serviabil aft^ m-°Caf in de experienţă) şi, frecîndu-şi scurt şi puternic mîin I j'nC°rcci facţie, Minda se despărţi de prietenul său. Fat Satis* chema Marica, aduse ţuica. a pe care © Comandase mîncare din belşug şi, în faţa largi, înţelepte, de perspectivă, el simţi că panica io p°rutTrt uşor, îndepărtîndu-se, undeva, într-un colţ, ca o î " eo^ sită. Febra se dizolvase bine în vodcă (lăsase al doT peclep* pe jumătate plin, acolo, pe tejghea, îşi aminti abia 'ar,, ^5 uite, sosise ţuica, adusă de Marica, cu picioarele ei j ?V braţele ei goale, nu prea curate). Minda bău şi apo'i or" -• • bine dispus. Da, da, se încadra bine, făcea exact ceeaT' cea toată lumea. Cîte figuri, ce lume simpatică! Uite s/î -de exemplu masa aceea de colo, de lîngă orchestră' de f ♦ erau două mese lipite, se mînca şi se bea bine discuţiile în toi. Doamnele cu rochiile pătate de grăsime discutau len« între ele, una ţinea cu mîna dolofană un copil neastimrirnt cum sînt copiii care răsturnau metodic toate scrumierele domni1 vorbeau cu aprindere despre fotbal. în general, în toată tara campionatul diviziei A suscita discuţii aprinse, pasionate şi doc* torul se aplecă uşor, spre stînga, din scaunul său, vrînd să prindă cîteva din replicile celor care... dar muzica asta, orchestra acoperea cu notele ei totul, diseuza mai ales, o femeie foarte«. rioasă, un fel de matroană romană, cu sînii opulenţi cum se spune pe undeva, cu mîinile îngrijite, care, ce ciudat! îl pironea chiar pe el cu privirea, ha, asta i se întîmplase şi cînd era student, la cursurile lui Haţieganu, ce om formidabil. Abia acum, după ce murise, îl înţelegea, abia acum reuşea să-l iubească pe luliu Haţieganu ! După .ce nu mai fu iun dubiu, da, el ero „alesul", spre el se îndreptau privirile acelea grave, blinde, doctorul ridică paharul încet, insinuant şi dădu din cap şi, formidabil! i se răspunse cu o uşoară aplecare a privirii şi cu un zîmbet reţinut, totul fără să se piardă nici o clipă ritmul sacadat, antrenant. Bravo, era un local din cale afară de simpatic, n-avea rost să bată toate cofetăriile cînd, iată, era atît de bine primi! aici, de toată lumea. Se va interesa, natural, cu discreţie, cine era distinsa doamnă care cînta, îi va trimite chiar un bilete cu două rînduri vagi, ceva extrem de bine ales, cum ar fi: - Ce noroc cînd Arta îşi alege ca mesager... nu, nu prea pedant, moi bine : - Permiteţi unui modest anonim să Vă exprime întreaga sa... nu, nu, fals, mai bine să-i adreseze cuvinte în legătura cu trupul ei !... uite, de exemplu : - Dacă Apollo, în locul iui Mor-syas... ar fi ucis a doua oară, dacă o Venera... dacă Venei* din Capitoliu n-ar fi... nu, nu, ce prostii I Mai bine, aşa : - m 26 I lui Venus, sub sînul ei gingaş, o gingaş, o ciocîrlie... aha, * f," să compunâ o strofă galantă, da, da, o idee colosală, un fel de epigramă galantă, ia să vedem.,, şi, scoţîn-lj5frtiimil Minda încercă, mai bine de un sfert de oră, nea- t. ti Stil""1'. . . i . .. . ri . - i... .. ... -_t________- -l.. ■_____ ju.se de platoul uriaş aflat în faţa sa, întrerupîndu-se doar lW,n Q mai comanda (lui Marica de astă dată) încă ,,o sută", f T rămînînd să se mai răcească", variante, în sfîrşit, ceru îi^cea măiastră / Cîntă-n vers şoptit / Sub sînul Dumnea-tră / GingcŞ arcuit" şi iscăli : — Un ucenic al lui Hypocrates "fjupâ o ezitare, adăugă şi un P.S. : - „în rariştea de lîngă •* Vă spune ceva ?! Sau, dacă nu sînt prea impertinent : „îţi ^jiaduci aminte, Doamnă ?" Mulţumiri. Trimise şerveţelul, împăturit, aşezat pe o farfurioară de „jfea prin Marica, a cărei figură serioasă, cu ochelari, va face | Bună impresie. Pe şerveţel ! Pe şerveţel ? făcu radios Minda I '■ jj©dînd-u--şi încă o dată, scurt, energic, palmele, se lăsă servit ; ^ p|atoul din faţa lui. Orchestra avea pauză, i se spuse, daf I sesajul fusese predat. Şi, într-adevăr, în timp ce ,,i se serveau" > «iichii,excelenţi, fără urmă de miros, orchestra intona şi diseuza, ! j^jent, pe care o chema Graţiela Ifcu, peste mesele gălăgioase, j) comenzile ospătarilor, acoperind zgomotul strident de tacî-■ «ari pe care-l făceau debaraseuzele ; — în raaaaa-riiş-tea de | jjîn-gă viii, te-aş-teeept iubii-ii-toooo, ca să viiii I... şi, ime-ş. jgt apoi, „îţi mai aduci aminte Doamnă" pe versurile lui. fie , iertat, Cincinat Pavelescu. I - Bravo, doctorul era mulţumit de sine însuşi şi, după ce I sal ridică o dată, discret, paharul, în cinstea diseuzei, îi trimise, ! 81 prin Marica, o sticlă de şampanie. Sînt un domn ! gîndi el, : teurîndu-se de pe acum de prăjiturile şi cafeaua cu ţigara .aferentă" ce trebuiau să urmeze, cînd sosi şi răspunsul. -Doamna Graţiela, îi raportă Marica, cu figura ei serioasă, secare ochelarii se potriveau atît de bine ( — Să nu uit s-o .ittre'b, gîndi Minda, dacă nu ţine cumva un jurnal intim !), fcamna Graţiela mulţumeşte din suflet pentru atenţie şi întreabă «pedomnu"' dacă n-ar dori să servească şampania, împreună, %â terminarea programului?! - Dă-mi un şerveţel! începu k strige Minda, cu o oarecare exaltare şi îi scrise diseuzeii, că «egretă din suflet dar era nevoit să respingă propunerea doam-atît de graţioasă, (făcu chiar în treacăt un joc de cuvinte) bigoţii urgente îl reclamau, dar, nu-i aşa, rămînea pe altă dată, *nci aî-nd o seara întreagă i-ar sta la dispoziţie pentru a «prima admiraţia şi gratitudinea sa cea mai profundă, încă > • diat chiar, pentru că, he, he, era sigur de asta, membrii o k trei precum şi alţi cîţiva intimi ai vedetei, din cadrul cond TAPL-ului, în speţă, a cunoscutei zahanale, erau la curent d^' cu întreaga corespondenţă, clipirile din ochi, pahare rid ' şampania frapată, care, evident, ca atîtea alte ofrande De'00**' le va /primi doamna Graţiela în acea seară, urmau, al trupului său buimăcit, apoi dispăru, dar fusese acolo, fusese ! lată, na aşteptase degeaba, ce repede venise răsplata, promisiunea răsplăţii, fantastic, doctorului i se umeziră spontan ochii, globii oculari, ei înşişi, zvîcniră în afara orbitelor de parcă cineva ar fi plimbat prin faţa obrazului său un magnet. E suficient 34 ^ • curaj, curajul de ,a nu fi singur ! Curajul mărunt al celui P"îin unge, curajul de a cerşi, curajul de o cădea... - Pe cel ce *** ca jn gol, îl sprijină Dumnezeu I lată şi pe el, Dumnezeu * jj Sqij îl ţineau ou grijă de subţiori, ca pe un Vicar a! Său, • h trînit, cu încheieturile dogite, cu gîtul tremurînd ca guşa '* • rîndunele, cu degetele lungi vibrînd în aerul de seară, ■f61 I Cine era Dumnezeul său ? ! Minda ridica privirea răsu-■du-şi 9'tu' s°u muscu'os' căutînd să vadă cu claritate prin , ua fum, în bîrnele îndoite ale tavanului, jos, aşa m zboară vîrfurile de stîncă printre norii umezi, exista oare •neva acolo... ? ! Era ridicol bineînţeles, dar avea şi acest cu- ■ Ao a fi ridicol... Cine era Dumnezeul său, al său rol 0 , - . care, iată, avea nevoie, de vreme ce îşi tot răsucea 'tul încoace şi încolo, el, un eminent om de ştiinţă ajunsese lin biet, năpăstuit episcop de ţară, monseniorul Bienvenu jjricit că poate întinde, desface, în faţa primului derbedeu, stuhaialle, tir le, golan ciolănos şi murdar aduoînd noroi gros m scîndurile sufrageriei, ca un tractor obraznic ce iese din ofătură, argintăria sa veche de un secol, fericit că ea îi va fj furată... ce preţ va prinde, ce şansă are prăpădita sa 1 ggjntărie, el însuşi o dată cu ea, cînd va fi îndesată în | ««acul acela soios şi el însuşi, prefăcîndu-se grav, blînd, ş |strat, în timp ce e furat, în timp ce e eliberat de povară, în ■1 |jip ce îl încearcă pe celălalt cu povara sa, celălalt, fratele I sâu!... Ceva de prost gust, evident, dar el avea, ha, ha, şi 1 girajul prostului gust I Exista oare ceva ce nu avea el, Minda ? I Iutei, prima vanitate, păcatul superbiei ! j ..Ruloul de afară nu mai era pe sfert tras ci pe trei sfer-1 Uri, în circiumă mai erau doar două mese ocupate, în jurul ; Iii Minda, însă se adunaseră cîţiva inşi, tovarăşi simpatici, | printre care şi o femeie şi un ins foarte bine îmbrăcat. Se , «fbea, se discuta cu lejeritate, se bea, bineînţeles, responsa-i Mul însuşi dădea uneori pe la ei, odihnindu-se o clipă, două, | «drumurile sale atît de zigzagate, Minda era plină de vervă, | jBticula cu aprindere, se atingeau o grămadă de chestiuni, I k probleme, de la fotbal la îngrăşăminte artificiale, de la sedicihâ la flota a şasea, de la modă la revoluţia culturală JMedicii nu prea erau iubiţi în acel cerc, pentru conferenţia-?»fl Minda se făcea o excepţie, era un băiat simpatic. Uneori, 'drept, el ridica tonul, nepermis, faţa lui lucea prea tare, sub ^îcula fină de transpiraţie, ochii îi sclipeau uneori cu prea •ore violenţă, în toate trăda o vitalitate care era aceea a impostorului, evident, chiar felul în care ben ^ • * .... „ .. ._ wvui ufe ir ;etegţtn de stînjeneală. în jur se găseau însă, ce noroc, num"- m°men* se atinge de băutură, apoi, deodată, complet i'neleo mtre9î de duşcă un ţoi de o sută, apoi încă unul, creind^1'-"*9®0 meni, majoritatea din cartier, care se cărară perind ^ente'" mită oră şi Minda se pomeni singur, aproape sinau" '° °pU-cu acea femeie şi cu responsabilul, ce era totodatăsi'h"1 domnul Ştefan. Doamna ce le acceptase compania st°trfTl0rir ea în picioare, lîngă bar, prietenul ei se pare că pleca60 f un moment dat, numele ei, doctorul nu-l reţinuse dar descurca foarte bine cu : - Doamnă I Stimată doa6 M Dumneavoastră, care I... etc, responsabilul însuşi, domnuNît fan, se pare că nu o cunoştea prea bine, dar cu toate a tea... se simţeau bine împreună, asta conta ! Minda era, bineînţeles, amfitrionul şi făcea asta cu plăcere copjfâ rească, se interesa dacă nu aveau şi prăjituri, la un moment dat, nu, nu, le părea rău, nu ţineau, erau acolo nişte plăcinte cu brînză, erau vechi de două zile, însă, aşa ca... o idee nişte salam de Sibiu, pe o farfurie ,tăiat subţire ? ! Perfect! Doamna fu şi ea de acord şi doctorul veni şi el cu o idee: sâ se destupe şampanie ! Grozav, se găsea una chiar la frigide/ şi Minda insistă, e adevărat cu un entuziasm uşor deplasat, să mai fie instalate încă două, acolo, dar nu, cel mai bine !a frapieră, îngropate în gheaţă, pînă se răcesc în frigider.. Domnul Ştefan, un om, se vedea bine asta, rece, stâpin pe mişcări, chel, cu un cap mic, rotund, cu mîinile îngrijite, cu un linei de aur, cu pecete, pe inelarul sting, cu 'monograma &a, fin cizelată, se interesa, cu nrultă bunăvoinţă de femeia ce era cu ei, şi ©a, într-un fel foarte acoperit, decent, îi accepta curtea. Cum de nu v-am văzut pînă acum, pe la noi ? ! - Mâ miră, răspundea dînsa, rîzînd, făcînd gropiţe, e a nu ştiu cita oară că venim aici, lui Tică îi place localul, e adevărat.cote întîmplă rar, dar venim, odată am venit cu o societate întreagă, cumnatului meu i s-a născut a doua fetiţă şi am sărbătorit botezul, cum ar veni aici, la dumneavoastră I - Aha, parcă mi-amintesc, era la masa aia de lîngă perete, nu ?! - Nu, nu, eroare, rîse doamna din nou şi ochii i se îngustau- cş ironie, acolo lîngă soba de teracotă, de altfel e masa noostrg preferată ! - Aha, făcu domnu Ştefan, atunci probabil că... Minda îi asculta pălăvrăgind, fericit, atent ca paharele să fie totdeauna pline, deşi, evident, băutura era doar un pretext pentru a fi împreună. Sînteţi deci, măritată ?! - Nu, sau rna rog, într-un fel, răspunse doamna, nîzînd ca sâ-şi ascundă stinghereala şi, domnul Ştefan, uşor fîstîdt, rîse şi el. Dar de ce să stăm în picioare, să luăm loc, nu vreţi ? I propuse ei y 36 . DUnse : - Cum să nu, cu dragă inimă, am propus asta *«0 r.° y0 rînduri, dar domnul doctor I... Dar de ce, se apără 'fic\ cu plăcere, să ne aşezăm, eu nu ştiu dacă... Fane, ' j â responsabilul băiatului, ia eliberează masa de colo, r si o faţă de masă, lăsaţi, domnu'doctor, cară băiatul t rele, seu uite le luăm noi, doamnă, aşezaţi-vă dincoace, • oa acolo trage curentul, e chiar în faţa uşii, am făcut *" acum de două ori cerere anexată cu schiţe şi memorii ' rficative ca să zidim uşa aceea, dar se mişcă greu, staţi o Sipă, vedeţi, scaunul e ud şi... Cineva bătu în rulou şi intră Nicodim, miliţianul de sector ■ 5tâtu cu ei cîteva minute, Stelică cum i se zicea acolo. Bău *e| împreună cu ei un pahar de şampanie, teribil de amuzat L băutura asta, dar pentru că ceilalţi insistară, luă şi o felie «e salam, pe care o roase încet, cu dinţii. Pe femeie o cunoş-se pare, pentru că, de la început, i se adresă cu „Dumneata" şi îi spuse şi pe nume, dar Minda nu-l reţinu. Doctorui, in primele minute se fîstîcî la apariţia omului legii şi ordinii, *the man of low and order", ora de închidere trecuse de mult, (gea ce se întîmpla acolo nu era întru totul curat. Dar Stelică privi peste toate cu o anume, caldă, bunăvoinţă, doctorul nu | atrase atenţia în nici un fel, ba chiar, cînd Minda îi turnă respectuos, şampania în pahar, începu să rîdă, înveselit de Idiidul caraghios, aşa cum dăruieşti o jucărie copiilor, un arc care.se trage cu o cheie, dar, cine întoarse arcul acelui lichid ie se umfla atîta de impetuos în paharul de apă, mare, evident nepotrivit, în care fusese turnat ? ! Ciocniră şi băură, cineva de la una din cele două mese îl strigă pe Nicodim, dar omul legii bău netulburat, calm, paharul pînă la fund, fliinjindu-se cu spuma la colţurile buzelor, apoi se întoarse , abia şi, fără să privească, se îndreptă spre masa de la care ? fusese strigat : îşi recunoscuse prietenul după glas I * Destupară şi a doua sticlă, cea din frapieră, se răcise bini-I şor, a treia va fi perfectă, prognostică Minda în timp ce domnul | Ştefan cu un gest, totodată simplu şi îndrăzneţ, o prinse de 1 fflinâ pe femeia oare era cu ei şi ea 'îi lăsă mima, cu politeţe I şi prin întreg trupul ei trecu un zvîcnet pe care Minda îl simţi | prea bine (se discuta, nu ştiu ce despre o crimă feroce ce avu-i-sese loc chiar pe strada unde se afla localul) şi acel şoc, al | topului ei, i se zugrăvi şi pe faţă, aproape instantaneu, sub ferma unui zîmbet indecis, dureros, un zîmbet adresat, comic, W, doctorului I într-adevăr, erau doar împreună, erau camarazi ?i Minda îi răspunse cu o privire caldă, veselă, senină şi ea occeptă mîna responsabilului, ea îşi lăsă palma inertă în voia 11 mîngîierilor celuilalt. Era bine ! Stelică trecu pe lingă m salutînd şi ieşi în furtuna de afară la datorie, refuzînd cat30 • din uşă, al doilea pahar de şampanie. Era de serviciu I p^°nc totul mergea perfect, Minda nu lăsa pe nimeni să toam rQVOt obligaţia dar şi plăcerea lui ! Ştefan o ţinea încă de mf' ^ femeie, ea îşi lăsa mîna inertă dar totul era plin de cuviinţă, se discuta liber, aprins, Minda era convins că rrrT celor doi, nemişcate, concrescute în desenul lor, începuseră transpire uşor şi ambii căutau un motiv plauzibil, nejiqnV0 pentru a se desprinde, chiar şi numai pentru un minut m'°'' dusă la bucle, o ţigară care ameninţă să cadă de pe ma'rqirT0 scrumierei etc. Aha, ia uite, ei îşi desprinseră într-adevăr nT* nile, Minda o intui, o privi, ea avu un oftat abia simţit, de uşurare, era într-adevăr o femeie politicoasă, politeţea aceea rară" la femei, care, uneori, e de-a dreptul candoare I Da, ea cheltuia' candoare veritabilă, cu ei doi, acolo, cu responsabilul şi Cu el însuşi, un doctor de ţară ratat, un bun doctor de circumscripţie ratat, iată candoarea în acest sfîrşit de secol fără candoare împotriva candorii ! Ea se roşi din nou - aha, da, desigur, o chema Valentina, i se spunea doamna Vali, sau Tina, el avea să-i spună în gînd Valentina ! - ar putea, era convins de asta, mai ales că Ştefan se ridicase şi dispăruse în dosul barului, în cabina sa de comandă, putea foarte bine să întindă şi el mîna, sâ-i mîngîie stînga pe care o ţinea leneş rezemată pe tăblia mesei, ea ar fi acceptat, ochii ei îl priveau chiar altfel, oferin-du-i acceptarea, îmbiindu-l blînd, în timp ce gurile lor spuneau, şovăind nu ştiu ce, ciudat, de parcă ar fi fost un adolescent iar ea o femeie matură, cu experienţă, înţeleaptă... Da, candoarea îi dădea această înţelepciune ! Trebuia să îndrăznească, măcar să o atingă uşurel, ia uite, se înroşise la tîmple, simţea cu repeziciune asta, artera temporală i se congestionase, puiso dureros şi acest puls alergase, izbindu-se de buzele ei subţiri ce zvîcneau la fel şi ochii ei calzi... Mîinile sale împietriseră acolo unde se aflau şi Valentina dădu atunci uşor din cap, fără nici o legătură cu ce se vorbea, evident, înţelegîndu-i teama şi, in clipa aceea, dacă nu s-ar fi întors animalul acela de Ştefan la masă, el ar fi îndrăznit cu siguranţă. De ce ? Ea era doar sortită lui sau altora, ea va merge cu Ştefan. în noaptea aceea, cu aceeaşi resemnare blîndă deşi... poate l-ar fi plăcut mai mult pe el, pe Minda, dar el, era bineînţeles, inaccesibil, ea simţise prea bine asta, clipa aceea cînd el nu îndrăznise s-o mîngîie uşor, prieteneşte, pe dosul mîinii ei prelungi cu unghiile prost întreţinute, făcîndu-i ei, normal, în primul rînd, un.hatir! El nu-i putea face acea favoare, nu fusese în stare, rămase înţepenit ca un păduchios, dar el însuşi, Doamne, Doamne, nu 38 sortit jertfirii ?! — Şi ca un miel nevinovat, la înjunghiere... f^bem, să bem, pînă nu se face ziuă ! şi, într-adevăr, de la sa aceea de lîngă fereastră, singura ocupată încă se auzi "n uşor zvon, un cîntec, erau acolo doi bărbaţi şi două femei, , g' perechi şi cîteva minute ei ascultară, în linişte, o doină unnăteană : — Cătălină, Cătălină... Cătălină-ncoace vină !... Cei Intru cîntau încet, numai pentru ea, bărbaţii schiţau terţe, cu-yjpte, cu un bun auz muzical, nu cîntau pentru prima oară împreună, se vedea asta, femeije aveau obrajii coloraţi, tîmplele gm0ţionate, vii, bărbaţii lor afectau dezirivoiltura, scuturînd la „esfîrşit aceeaşi ţigară... „Cătălină, Cătălină, Ce-ai făcut la om jje oină ? !■■■ Varză dulce din grădină... şi cu olisă de-a bă-trină !..." Ha, ha, ce frumos era ! Nu s-ar putea, tovarăşe Ştefan, sa le trimitem o şampanie şi dumnealor ?! la te uită, dumneata, doctore, îmi cumperi toată şampania ce stă aici de-o jumătate jje an nefolosîtă, uite asta are eticheta galbenă de-atîta fum !... Cu atît mai bine ! Cu atît mai bine ! irupse Minda şi ceilalţi doi îi făcură semn : - Psst, mai încet, într-adevăr, se cînta încă, uşor, fumul se ridicase spre tavan, vocile se împleteau într-o armonie şovăitoare, binefăcătoare, caldă, aerul se rarefîase, se limpezise, stîncUe se dezveleau încet, abisul devenea real, concret, ameţitor, oho, ce atrăgător pulsa şesul verde, era un orient răsturnat acolo afund, turnul bisericuţei de lemn, o căsuţă, două respirînd naive... da, da, se zăreau parcă şi nişte biînde animale cocoţate pe pajiştea aceea care flutura... rîndunele săgetau aerul acolo, jos, parcă... Minda se aplecă vrînd să vadă cît mai bine, avid, cu inima zvîcnind încet, peste parapetul acela, peste... - Bravo ! Bravo ! toţi trei, ca într-un consens, aplaudară şi cei de la masă întoarseră capul uimiţi, zîmbind stingheriţi, unul din bărbaţi, cel cu vocea de bariton, tuşi de două ori, complet râpăcit, femeile îşi păstraseră sîngele rece, aplecară timide capul zîmbind şi, în clipa aceea doctorul intră în agitaţie, îi făcu semn băiatului care era, bineînţeles, cu gîndul aiurea. Ştefan o prinse din nou de mînă pe Valentina, el singur trebuia sâ se descurce, nu se putea baza pe absolut nimeni, se ridică, fugi la frigider şi le aduse sticla. Doamne, ce surpriză, unul din bărbaţi se ridică în picioare, fu invitat să ia loc, cele două femei erau într-adevăr foarte tinere, una nu trecuse de două-îeci. Minda era vizibil emoţionat, ar fi vrut să se ascundă sub Nea, cu toţii îi dădeau importanţă, o clipă se crea pericolul ca mesele să se unească şi atunci, nu-i aşa, s-ar fi pierdut ■ atmosfera aceea calmă, paşnică, patriarhală !... Bah, ce stupid, Wr-un astfel de birt nenorocit, o adevărată speluncă, atmosferă " Patriarhală, Dumnezeu îi luase minţile ?!... Minda se retrase ei şi o cămaşa şi haina de la pijama, din poplin d alunecaseră pe covor ! Sărmane Geiger, trebuie să Dl mâtase-rîndu-ţi nefericirea, ca un clown, iată, el însuşi ar f°C'mi'* de o mie de ori să plângă, să iînceapă să plângă decît Pr-e{erot verseze strada aceea antipatică, nesfîrşită, în halul * S° tna* afla I Prinsul e un lux, însă, să plângi iîn faţa unei ţsa respiră altfel, ştii cum e cînd un bărbat... eu însămi nu ,8»ştiu ce e cu mine, m-am pierdut toată, uite, acum că nu-ţî !«l ochii, Uite am curajul să-ţi fac mărturisiri !... Doc, spune-mi *«0, ai adormit ?! De ce rîzi ? Spune-mi şi mie, am un chef de i,de cîntat ! Vrei să mai pun o placă, nu ştiu cum, prezenţa ipsiă linişteşte, îmi dă un fel de echilibru, de linişte interioară, |Huzi, Doc ?! Serios, parcă aş fi alergat pe nişte scări, în sus ■iocum pot să respir în voie, sus, pe platformă ! în cîteva clipe, j*»sit şi ai să vezi, e adorabil, sînt foarte tentată să-l iau, |^ e adevărat, preţul e cam... dar, nu-i nimic, am să renunţ l'pordesiu anul acesta, de altfel nici nu se mai prea poartă !... Spune ceva, Doc !... Te pomeneşti că tu rizi în aşteaptă, viu imediat, ai să te minunezi cînd voi arj0"1"'- ^e. uşii, zău, nu fac literatură, îmi face bine, preze parcă şi lucrurile din jur, nu ştiu cum, sînt mai *° aco'0- ţi-am aşteptat telefonul cu o emoţie absolut carâ kman?Q*e' ai sunat doar de atîtea ori dar astăzi., nu «-tiu „a9h,oasâ, tu aşteptam toata, astăzi ştiam ca voi fi a ta chiar d '- 1 » aşa, să stăm şi sâ ne privim, nici nu ştii ce caraghios^ t"^0' în pijama, cocoţat în vîrful patului, am să-ţi fac nist cu cărbune, cînd ai să adormi, dacă ai să' adormi h m^1. Viu, Doc, viu, închide ochii şi cînd îţi spun eu «şă-i d ÎL-*'-' m-auzi ! Viu... viu... bucură-te. Doc, ţine-ţi ochii strîns" linir uc-rioarei cu o forţă disproporţionată, dati-mi vnio „r9'nea ferfu-atît de fin, încît... ' ' °m s"0 'ăaii - Nici vorbă nu poate fi I spuse doamna Ceea. între timp, bătrîna, umblînd greoi pe picioarele ei hidronim •aduse o alta porţie pe o farfurioară din acelaşi serviciu fT^' o scurtă luptă, o luptă pierdută dinainte, Minda trebui sfi mulţumească cu o porţie fără scorţişoară, aşa cum îsi d '** şi el se apucă să mănînce din ea, în silă, sub zîmbetu! iron* al lui Ceea. între timp se aduseră şi cafelele, Sabina cumint cără încă o sticlă de vin din hîrdăul cu gheaţă şi 'un sifon" Ceea turnă în pahare. Bău şi bătrîna şi lui Minda îi făcea o adevărată plăcere s-o urmărească, capul ei mare, cu fălcile atîmînde ca nişte bronhii, de o parte şi de alta' a bârbiel • ochii ei flasci, umezi, nasul ei cu nările'evazate, turtite, auro încă frumoasă, cu toţi dinţii de deasupra întregi, mîinile umflate, strangulate care trebăluiau de dimineaţă pînă seara, care împletiseră costumul de iarnă ai Franciscăi. Pe fetiţele lui Ceea le chema Sabina, Francisca şi Cristina, cea mai mică, Sabina* cea mai mare avea unsprezece ani, Francisca, opt şi Cristina trei. Era o familie unită în care şi divergenţele, apărute cum e şi firesc, de-a lungul anilor, se resorbiseră între alte griji sau mulţumiri mai mari, mai profunde. în casa lor se rm'nca şi se bea bine şi Minda, în ultima lună fusese de două ori pe la ei, prima oară fusese invitat împreună cu Ludmiia, a doua oară venise singur, neinvitat, surprinzîndu-i la masa de seotâ, încărcat el însuşi de pachete, pungi cu bomboane şi sticle fi, bineînţeles, fu pus imediat un tacîm şi pentru el. La Ceee exista, la masă, un adevărat cult a! supei, la prînz, searfli uneori, bătrîna liorpăia supa rămasă de cu seară, dimineaţa» la micul dejun şi ceilalţi o imitau. Aşa că, vrînd-nevrînd, Ceea trebui să îngurgiteze conţinutul unei farfurii adînci, cu chenar de aur, cu supă de roşii cu orez, rece, şi nemulţumirea lui nu era decît superficială, mimată, deoarece lui îi plăcea supa de roşii, servită rece. Mîncă astfel la rînd, toate felurile, urmiriţ de întreaga familie ce mîncase deja şi se afla la desert, mor ales Francisca nu se dezlipea de lîngă cotul musafirului^ deş* mama ei o trase de două ori, ou un gest nervos, mai intf-o parte dar doctorul îi luă apărarea şi spuse că între ei om 48 ceva, o înclinaţie instinctuală" şi, bineînţeles, mucoasa, MrCli £r jmediat ce înseamnă de fapt : „instinctual". Cafelele Wm făcuse bătrîna, şi erau fără reproş, şi Minda rămase uimit, W« " s-o spună, de gustul perfect, potrivit, fără ca el să fi dat . ° cea mai măruntă indicaţie. - O întîmplare I îşi spuse el, llwlcind din umeri şi o trase pe Francisca lîngă el, mîngîind-o '"'" arijă pe pletele ei lungi, negre, cu un breton bine întreţinut, ^nbina îi privea mai de la distanţă, ea de altfel se făcea şi tilă la masă, ajutînd-o pe „maica" şi, în pauzele dintre alergători Privea cu racea'-- la musafiri şi cu dispreţ evident la joră-sa* 0 ■''"■tf- ■'psită complet de demnitate. Iar cînd Minda, flsteptînd să i se răcească cafeaua, se sculă şi o ridică pe yjneri pe Francisca, ea chiuia de spaimă, ţinîndu-se crispată ■g pletele conferenţiarului, ce alerga cu seriozitate printre mo" bile, urmărit de privirile îngrijorat-respectuoase ale celor mari, (âceala ei luă definitiv forma indiferenţei. Maica rîdea cu la' jrimi, dar, spre sfîrşit, fetiţa încrezătoare, începu sâ se balanţe cu mult prea periculos şi Minda însuşi, dus de entuziasm, gcu o mişcare pripită şi, înainte de a se termina totul în plîns, jjoamna Ceea interveni cu energie şi o depuse pe Francisco pe pămînt, recomandîndu-i să se ducă la bucătărie, unde „ştia ţa ce trebuie să facă". — Ce anume ? se interesă şi Minda, ^şfiind încă şi i se spuse că cea mare îşi făcuse pantofii, pen-%u a doua zi, cealaltă încă nu. Francisca ceru, cu o surprinză-"toore siguranţă a vocii, de care mama ei roşi, involuntar, să fie JBSoţită de musafir, în bucătărie, unde era cald, plăcut şi unde :$»eau şi un canar, pe care îl îngrijea numai ea şi Minda se ^pâtâ gata s-o întovărăşească, declară, glumind, că şi el cam vîebuia să-şi lustruiască pantofii, iar canarul, ştiuse de existenţa lui, dar... oricum, trebuia din nou să intervină doamna 'Jffrea caninariiată puţin că era pusă 'mereu iîn astfel de posturi ■•Jlddctice, negative şi fetiţa fu obligată să mărşăluiască singură Jfe bucătărie. - Ce fericită va fi ! spuse Minda, cu o ciudată ţintare, răsturnîndu-se într-un fotoliu, cînd eram mic, ţin minte, !|rdeam de dorinţa de a fi persecutat şi cum se întîmpla foarte §acest lucru, să mi se facă o măruntă nedreptate, eu îmi igrnam tot felul de situaţii în care, cei imori, duşi de un sadism xplicabil, m-ar fi aruncat. Ba că mi s-ar fi interzis să mănînc % salon, cu ceilalţi, ba că sînt închis în scara de la pod, ba că itbuie sâ port costumul vechi, de anul trecut, ba că sînt lăsat P umblu cu pantofii nepingeliţi, pe ploaie, ca să răcesc dar... sâ mor, ha", ha, ci să trăiesc mai departe ca să pot fi chinuit, :uit, de fapt ca să-mi imaginez aceste suferinţe cu un maso-«i,pueril ce a dispărut repede, apoi, pe la cincisprezece cînd caracterul meu s-a „pozitivat" de la o lună la alta. I Probabil, rodul lecturilor, sau, şi mai probabil I suferinţe reale. Adeseori mi-amintesc cu uimire absentei untî timental fusesem în pubertate, o sensibilitate s,06 embri°n sen ladivă ce au dispărut apoi complet din caracterul a9'natie "Ui- Nimic mai firesc! spuse doamna Ceen ' cunoscut bunicii şi aveam un dispreţ total a&nî &U nu m'-am cărora le descopeream tot timpul 'defecte in-ru.parint'i mei meu mi se părea că tuşeşte prea des, prea aferSnare ! Ttribun roman şi toţi trei rămăseseră o clipă serioşi, recu ^Maica adăugă, apoi : Bineînţeles, spuse Ceea, bătrînii erau încă tineri iar cei -ortierau doar bătrîni ! _ Laurenţiu ! spuse Măriuţa ou reproş, ridiaînd ceva de •os dar vocea ei şovăi şi chiar şi Maica izbucni în rîs. Avea f„atură fericită. Nu-nu, gesticula Minda, adresîndu-se, nu se ştie de ce, W"trîrîeî, care îl privea cu multă atenţie, de altfel ei stăteau «două scaune chiar unul în faţa altuia, noi suferim de un jgrjtabil şi ruşinos complex de inferioritate faţă de inşii ăştia grboşi, soioşi, imorali, care umblă toată ziua beţi şi urlă că jioi sîntem nişte burghezi nenorociţi, care nu înţeleg arta ! pardon, noi înţelegem arta, dar ceea ce fac ei, aceşti domnişori, s-avem iertare, asta nu mai e artă ! e curată scălîm-fcalală I Şi-apoi, iată : toată lumea se duce cuminte, harnică, fc-de-dirnineaţă la serviciu că nu ai unde să scapi un ac ţt troleibuzele şi autobuzele de pe traseu, numai ei nu, se goală pe la douăsprezece, cu ochii cîrpiţi, duhnind a alcool, âtpârul ciufulit şi cu pene în păr şi se duc să bea o bere sau 3ciorbă de burtă, de potroace, ca să-şi revină ! Nu, nu, aici stolul nostru se arată mult prea blînd, eu i-aş aduna pe toţi «ştia şi i-aş... - Ei, haide, haide, făcu Ceea, te faci mai rău decît eşti ! - Eu ?! spuse uimit Minda, privindu-l pe celălalt cu ochii »şor holbaţi. '- Ei, doctore, spuse Măriuţa, gustînd din paharul ei de m,ce-ai face dacă ai fi... dacă ai fi...? - Dacă aş fi în locul statului ?! Ordine aş face, stimată iwmnă, ;n aşa fel încît... să picteze, mă rog, dacă nu ştiu să W altceva mai folositor, dar să se integreze societăţii ! De siel mîzgăliturile lor şi poezelele astea cu îngeri şi vutcalo-Jsrgi, sau cum le mai zice, şi un copil de şase ani... Maica îi privea pe toţi trei cu seriozitate, cu atenţie. Se »fea bine între ei, îi plăcea Minda. îl găsea un om serios, Sfeat, faima sa i-o luase înainte, adeseori, doctorul îi trimisese priri Ceea, dibuindu-i leacul miraculos, de la distanţă, «tdoctor cum rar găseşti în ziua de azi. O nedumerea entu-■Stnul prea mare pe care îl punea el într-o simplă discuţie 8 ca aceea a lor, după masă, tîm*r-UTi cerc intim, fa mit1, i anume strălucire a ochilor, apăraţi de lentilele qroa ,°a ?' o care îşi are ciudăţeniile sole. Sabina îi privea, aşez^'" • ^®* o pernă, groasă, de mătase, lucrată înainte de 190n S°-S' fericită că n-o trimtie nimeni la culcare. Era atentă tacut&, regulat paharul tatălui şi al bunicii, care mai şi fuma*' Um?'ea supra. Minda scoase la un moment dat un portvîzit 'dPS cu traibuce, oferind şi celorlalţi, ou toţii refuzară " - P-*'e' (chiar şi Sabina !) numai Maica acceptă unul şi,'în"st.0, generală, declară că vrea să-l „puie bine" şi să-| furn^00^0 rate bineînţeles, în unele după amiezi de duminică cînd^f' ceilalţi dorm sau sînt la cinema şi la televizor nu e nirrv ° ' resant. Iar ca să se plimbe, să umble prin parcuri, ea era ' Qe versuri, deschisă la întîmplare, o plajă ţenuşie, costume extravagante, cu toţii fascinaţi de aparatul mare, greoi, de lemn, pe trepiedul său monstruos, fixat pe nisip, funcţionari umili de bancă (băncile agricole, de schimb, naţionale, comerciale, de credit), domnişoare în căutare de un post, comercianţi împreună cu soţiile lor prospere, tinere calfe, pensionari cu un umor educat o viaţă întreagă, anarhişti bine crescuţi, idealiştii lumii, bastarzi cu cont la bancă, ţărani înstăriţi, chiaburi, cum se zicea odinioară, cu nevestele lor atinse de ftizie şi care se ascundeau sub marile şi stridentele umbrele, sefi de state în retragere, miiniştni ad-interim cu zîmbetul lor duplicitar, coafeze imitînd pe Greta Garbo, proprietarii unor mărunte fabrici de sifoane cu un volum de Samain sau Theodore de Banville uitat în mînă, morari şi îngeri mascaţi, - Arta e strîns legată de manufactură, continua doctorul, de aceea şi-a găsit în evul mediu o astfel de înflorire, ea dispare odată cu industrializarea. Sigur, rudimente vor mai exista incă, procesul e dialectic, se va mai vedea pe ici pe colo, cîte un individ, cu un şevalet, la umbra pricăjită a vreunui pom singuratic sau vreun beţiv care să improvizeze un sonet de dragul unei cafele bune, fără zahăr. într-o vreme cînd pătrundem în spaţiul cosmic, ce să-mi mai spună un mărunt pastel sau o elegie, pe marginea unui eleşteu ?! Nimeni nu va mai şti cum arată un eleşteu adevărat ! A, ceea ce a fost pînă acum, arta trecutului, ca să zic aşa, se va păstra, va primi chiar o preţuire mărită, o atenţie de care cei vechi n-au fost în stare ; ea va deveni din ce în ce mai mult un document de epocă, dar nu * etnologic sau de moravuri, nu vreau să fiiu greşit 'înţeles sau vul-pizat; pur şi simplu un document, valorează ca «n testament unic al unei averi încîlcite sau, şi mai bine, ca o serie de W>re, limitată, cu un defect oarecare, care o face celebră, ţ « care se pot cumpăra acţiuni la un mare trust metalurgic. • "om privi aceste mostre de artă cu respectul şi naivitatea cu 55 care privim la un copil ce se joacă, înţelegîndu-i ara 't sudarea cu prezentul lui, noi, inşi incapabili, tocmai ea V piexitatea noastră adultă, de a ne uni perfect cu COni" Nu trebuie să ne neliniştim, arta va dispărea ! Prezentuj.- - Domnul Lebeziadnikov în acţiune ? spuse rîn" A renţiu. ^ • *-Qu- - Tu ai încredere în viitor, dragă comanditore, dar v"t îţi va arăta că greşeşti. Peste o sută de ani, fata lumii J0' cu totul altfel, lucrurile vor fi privite cu... ' VQ arata - Peste o sută de ani, coşmelia asta în care locuim n • spuse Ceea, privind-o vesel pe nevastă-sa, cu scară de I aplecată într-o parte şi podul de lut prin care au loc în f noapte cavalcade de şoareci, filmate de Twentieth Centur^F^6 va fi exact pe acelaşi loc în oare se află astăzi, numai îos T' parter, se va deschide o prăvălie de mănuşi, cu 'un rulou eîec° trie şi un bec de neon mare pe stîlp ! Şi Ceea rîse cu poftă' grosolan şi Măriuţa îl urmă, privind puţin jenată spre musafir' dar neputîndu-se împotrivi soţului ei şi expansiunii sale contagioase. - Aşa vezi tu viitorul ? spuse Minda, privindu-l contrariat oarecum trist, pe amfitrion. Asta aştepţi tu de la viitor, o nouă prăvălie de mănuşi şi... cavalcada aia... cum îi zice,..'?! - Prostii, făcu Laurenţiu, bine dispus, să mai bem un pahar! N-ai băut aproape deloc, doctore, s-ar zice că te îmbeţi fără să bei ! Bravo, foarte economic ! Haide, dă pe gît restul ăla, să-ţi mai torn unul. Ce dracu' de cînd a plecat soacră-mea,' am rămas să beau singur, ca un cîine ! - Ha, ha, ha ! rîdea Măriuţa, rupînd puţin din marginea arsă a cozonacului. Peste cîteva zile, Minda, care se simţise foarte bine în casa lui Ceea, se abătu din nou pe acolo, dar fie din pricină că nu se anunţase, fie din pricină că era încă dimineaţă, cu puţin înainte de prînz, nu găsi acasă decît pe Maica, pe Cristina care săpa tuneluri pe sub mobile şi pe Sabina. Francisca era la şcoală. Doctorul stătu doar cîteva minute, se afla odată cu el, acolo, şi cineva de la societatea de gaze care verifica branşamentele, o persoană care ocupase atenţia întregii case şi Minda plecă, precipitat, cerînd voie să facă o plimbare cu Sabina, prin apropiere, s-o invite la o cofetărie, eventual. Nici fetiţa, care imita pe cei mari şi nici Maica, ce gătea (cel de la gaze, el însuşi, păru o clipă mirat sau doar distrat) nu fura prea îneîntaţi, fetiţa încă nu luase masa, avea să-şi facă ghioz-^ danul, bine, dar e numai pentru un sfert de oră, etc. etc. şi iată-i pe cei doi, doctorul de mînă cu Sabina-cea-serioasa, pe stradă. Ea încercase de vreo două ori să-şi elibereze miner 56 Dalma mare, caldă, puternică, a tovarăşului ei, dar Minda edâ, strîngînd uşor dinţii şi, mai înţeleaptă, Sabina cedă. de vreo două ori îmoonju'rul casei, fetiţa se uita mereu (IU Pceos, apoi intrară la o cofetărie, unde, Sabina, crezînd că ■ioseră de dragul ei acolo, refuză orice fel de prăjitură. Văzin-j | apoi pe doctor că înfulecă cu mare apetit două rulade {riscă şi două cremşnit-uri, acceptă să ia o savarină, pe care CUmin'că îndelung, absentă, cu gesturi studiate şi Minda izbucni ? fjS| gîndîndu-se ce-ar fi dacă i-ar oferi o ţigară. Gustă puţin "• din cafeaua doctorului, declară "că e reuşită, dar are prea jnilt zahăr, apoi acceptă să aleagă pentru Cristina, Francisca ,j Maica, un carton de prăjituri. Abia acum fetiţa se însufleţi Lor in emoţia căutării prăjiturilor prin vasta vitrină, comandînd Clj o voce şoptită, categorică, vînzătoarei, dar odată ieşiţi în stradă, refuză să-l mai ia de mînă pe Minda. în faţa casei dădu mina cu politeţe cu el, mulţumi frumos pentru plimbare, făcu chiar un knix, uşor, din genunchi şi urcă treptele familiei, ducînd solemnă marele carton cu ambele mîini, cel mai colosal carton de prăjituri pe care ea îl ţinuse vreodată în mînă. Minda aşteptă pînă se auzi sus, uşa de la intrare pocnindu-se, apoi îşi văzu de drum. Era în întîrziere, peste o jumătate de oră avea curs şi, nu ştiu cum se făcea, de cînd îşi vînduse maşina, i erou mereu în panică de timp. Nu întîrzia nici acum, se înţelege, | el ar fi suferit prea mult dacă s-ar fi întîmplat asta o singură ' dată, se gîndea doar dacă n-ar fi mai potrivit să-şi cumpere o S bicicletă, s-ar fi putut strecura foarte bine prin circulaţia ora-I şului, la anumite ore nu prea intense. Ezita încă, se vedea I pedalînd pe velociped, cu pardesiul fluturînd, cu servieta sa în î care se aflau foile de hîrtie agăţate de ghidon, urmărit de ochi ] sceptici. Prostii, pînă ia urmă aşa va face, ştia bine că aşa va | face, era o idee practică, de bun simţ şi raţiunea va trebui să î lăsă învingătoare. Se complăcea însă în această plăcută ezi-l tare, încă un timp, de altfel venea şi iarna, pînă la primăvară ■ putea rezista, nu ştiu, nu ştiu... De cîteva ori trecuse foarte . aproape de biroul unde se dădeau anunţuri de mică-publici-] tate, şi nu se putu împiedica să formuleze anunţul în gînd. ? Voia o bicicletă solidă, cu gentile subţiri, nichelate, sâ fie | *Şoare ?i întreţinerea lor sâ nu-i ia prea mult timp, cu un - «nam solid pentru orele de înserare. îşi aducea aminte, zîm-| Wnd, de Drăgănescu, pedicuristul lumii bune, din orăşelul în I «ore copilărise, cel care-şi petrecea jumătate de viaţă pe bici-i deta sa, marca „Wanderer", alergînd de la o cucoană la alta, I -ou pe bătrînul Detsch, vînzătorul de ziare, proprietar de vie 1 oe -rei corpuri de casă care pedala toată dimineaţa pe «Mamantul" său, cu cele două sacoşe de trestie atîrnate de 11 ghidon, burduşite cu reviste şi ziare străine şi indi de un „Maxply" cu care, la ora şaptespreceze, prez6"? -Q'âturi locul unei droaie de puberi şi adolescenţi, pe ter 6 I ""^ de tenis din parcul mare, desena cele mai' viguroasei .Sec„un<* şi ,,back-hănd"-uri. Sau Duma, antreoenoml ni* "drlve"-uti r- i i ■ i i ^"-iiuiui, ait mare riM.vn Sau Juhasz, zugravul, un om de peste o sută de kilo t! 0 bicicletă subţire, parcă decupată din hîrtie, marca ^Tirf? pedalînd leneş în costumul său de lucru stropit în" cel vesele culori, Arlechinul placid a! orăşelului, bucuria t ^ celor ce-l întîlneau, alergînd de colo-colo, cu servietei w* ţioară, de la Bancă la Administraţia Financiară de la ErY ,la Casa Cercuală, de la Oficiul Silvic.la Aşezămintele deS? facere. Ce mai ciclişti, domnule! Va fi oare vrednic de ei ?! In aceeaşi săptămînă, într-o după amiază, în jurui or*' şaisprezece (Laurenţiu nu ajunsese încă acasă de la Tribunal* Minda urcă din nou la familia Ceea şi le invită pe cele daufi domnişoare mai mari, Francisca şi Sabina la o scurta plimbam în jurul casei, la o prăjitură. Era zi de curăţenie mare în cald mobilele erau cu susu'l m jos, toate covoarele stnlnse şi doamna Măriuţa fu bucuroasă că scapă, pentru o oră, de fetiţele care 1 se încurcau printre picioare (Sabina era uşor gripată, era 9 doua zi că lipsea de la şcoală, fu îmbrăcată cu o excesivă grija svetere, fulare, şosete, plictiseli enorme !) şi Minda, ţinîndu-le de mînă, posesiv, pe cele două tinere, radia de fericire. De data aceasta, curios, Francisca, admiratoarea lui, fu cea îmbufnată şi Sabina, echilibrata Sabina, mai îngăduitoare cu cavalerul lor. Cu Sabina mai „ieşise" odată şi asta se, vedea, se „simţea" în dezinvoltura „domnişoarei Sabina", auzi, imposţoe-rea, cîtă impertinenţă ! Minda surîdea blînd deasupra acestor vanităţi şi le declară formai celor două fete că, peste zece ani cînd vor fi ambele bacalaureate, le va cere, familiei lor, în fiecare primă Duminică din lună să ia masa de prînz cu el, la cel mai „chic" restaurant din Bucureşti. La „Athenee Palace" sau la „Capsa"... avansa doctorul, amabil, prudent. - Nu-nu ! riposta cu oarecare vigoare Francisca, „preluînd conducerea", la „Moldova" unde merge şi „Tuşi-Roşi". Evident, evident, se grăbi să ■accepte Minda, „Moldova" era un restaurant foarte cochet, poseda şi o grădină cu o logie, parcă... dar cine era „Tuşi-Roşi, dacă nu comitea o indiscreţie ?!... Numele, oricum, suna foarte atrăgător, simpatic chiar... Sabina nu răspunse, tăcea ostentativ, cu sprîncenele uşor strînse, contrariată, evident, că se aprobase atît de uşor, cu atîta „nesocotinţă", propunerea „celeilalte", care, bineînţeles, ştia să se „infiltreze", ignorînd cerinţele elementare ale demnităţii de care orice tînără de familie bună, care se pregătea de pe acum pentru bacalaureat, trebuia -sâ... Francisco 58 unele informaţii, spunînd că ,,Tuşi-Roşi" (ea atrase atenţia ?flt'UjmU| rînd asupra grafiei numelui : e adevărat că se pro-• ja Tuşi-Roşi", dar se scria „Tuşi-roci", lucru pe care Minda î acceptă ou gravitate, dînd din cap) era una din admira -' lor, a ei şi a Sabinei. A mea şi a ta, nu invers ! rectifică ţ/ibina Ş' Francisca acceptă că greşise. „Tuşi-Roşi" era una din Smira'toarele, poate cea mai mare admiratoare a Sabinei şi ej a Franciscăi. - Vrei să spui poate, îşi permise doctorul, L u'n ton cald, o rectificare, vrei să spui că voi doi sînteţi admiratoarele dînsei, poate cele mai serioase admiratoare ale ei ?! , Da, acceptă Francisca, de fapt aşa e ! Ele o admirau pe jujj.Roşi", soţia lui Baciu-Traian, şi o considerau drept idolul I asta de aproape un an de zile ! - Grozav, spuse Minda, I ţjzjna' că Sabina nu obiectează cu nimic, dar cine e „Baciu-i fraian" ? i-a această întrebare-cheie, cum credea el, nu primi ? jpcjj nici un răspuns, ambele fetiţe începură să privească cu ; insistenţă într-o vitrină cu conserve de mazăre boabe, apoi î francisca se smuise din mîna lui şi alergă pe trotuarul de ;' (is-â-vis, unde, o cunoştinţă a lor, tînărul Pavlovici, împreună i cu bunica lui, tocmai... trecuse bine de două ore, două ore şi ■! jumătate, poate chiar şi mai mult cînd Minda se despărţi în loţa uşii de cele două domnişoare Ceea, ce ducea sus, ca de I gbicei, un carton cu prăjituri şi o sticlă de şampanie pentru tăi fcy, Mergînd se gîndi cu oarecare emoţie la Sabina şi Fran-\ osca, la Cristina care săpa culoare întunecate prin aerul ca-| ierelor, la Maica, cu pielea gîtului atîrnînd ca nişte steaguri, | cu picioarele ei groase, diforme, cu veşnica ei bună-dispoziţie, 1 ta Ceea, atît de sensibil, de plin de tact, la doamna Măriuţa, » «femeie echilibrată, serioasă, muncitoare, (pe care Sabina o I Wta deja atît de bine, maimuţărind-o, fără să-şi dea seama, 1 ho,,ha!) doamna Măriuţa faţă de care el avea sentimentele i de mai alese, pline de stimă şi doctorului i se păru că şi soţia I prietenului său îl înţelege, începe să iasă din rezerva sa, de * aproape doi ani, şi îl simpatizează tot mai mult, chiar dacă o * fece în felul ei, rezervat, gradat, fără exaltări care, poate plă-I Me in primul moment, lasă, nu ştiu cum, un iz neplăcut apoi. I'heaşi dreptate, doamna Măriuţa, să manifeste oarecare re-I una, timp de mai bine de doi ani, deşi prieten atît de intim J suLaurenţiu, e>l şi budimila nu te intraseră decît o dată sau.,, nu, | fedouă ori, exact de două ori, în casă, deşi fuseseră, la înce-'$ Wmai ales, de nenumărate ori invitaţi şi aşteptaţi chiar, Minda *«>uia să roşească acum pentru lipsa sa de civilizaţie, pentru pşşolănia pe care şi-o permisese faţă de familia atît de se-*Q$ă, de simpatică, a unicului său prieten adevărat, a confi-*Wului său, singurul om care nu manifestase niciodată nici o umbră de interes, în relaţiile cu ei, asta era culmea C chiar un medic consultant, refuza să-l deranjeze pe' QVea atîţia străini şi impertinenţi necunoscuţi îl deranjau cu teM00''* în miez de noapte şi, asta era o poveste veche, o discuţi a lor, cu oricîte insistenţe ale internistului, Laurenţiu nu V să-l consulte, atunci cînd avea nevoie de o reţeta sau tul medicului, pentru el şi pentru familia sa. Deşi nu avea\ să-i umble în casă, Minda accentuase de la început, da făcuse, că nu-l deranjează deloc, dimpotrivă, să devină mediul său şi al familei sale. Laurenţiu, excedat de insistenţele 1 ' Minda, chiar dacă acceptă, după trecerea a cîteva luni se veri* fica faptul că el îşi găsea aiurea asistenţa medicală, deşi ţj vedea curent pe Minda, chiar dacă accepta, după-trecerea Q cîteva luni se verifica faptul că el îşi găsea aiurea asistenţa medicală, deşi îl vedea curent pe Minda, uneori de cite doua ori pe săptămînă. Bah ! O formă a marii sale delicateţe şi Minda, la timpul potrivit, adăuga această calitate, celorlalte calităţi ale lui Ceea : stabilitatea sa sentimentală, inteligenţa deosebită, cultura, o viaţă onestă, curajoasă, candoarea. Bine-bine, dacă nu voise să-l deranjeze ca medic (deşi Minda fl deranja şi-l suna la orele cele mai imposibile, chemindu-l in oraş sau comandîndu-l la el acasă) de ce trebuia el să jşe poarte astfel cu familia sa ?! E adevărat că, la început, Ludmîla o vizitase în vreo două rînduri pe doamna Ceea, pe fetiţe, da-da, ea fusese prima care o descoperise pe Maica, cum de uitase apoi, nu ştiu cum, renunţase şi Ludmila şi totul se petrecu ca şi cum ar fi fost normal, în cîteva rînduri (Minda roşi cu putere acum, amintindu-şi) Ceea şi familia sa îi aşteptaseră cu masa pusă şi cu alţi musafiri, chemaţi anume pentru ei, şi se sculaseră în ultima clipă, impardonabil, mai ales că odată, el ţinea bine minte, nici nu intervenise „ceva", aşa cum minţise el la telefon, ci, pur şi simplu el, Minda, nu mai avu chef să meargă acolo, în mijlocul acelor oameni. Neplăcut, trebuia să roşească, acum, pentru el însuşi şi el, Laurenţiu, niciodată nu făcuse cea mai măruntă aluzie, totul era oa şi oum Minda reprezenta corectitudinea în persoană şi ei încetară să-i mai invite. Ei bine, fâcu doctorul, mergînd cu paşi grăbiţi, cu mîinile la spate, absent, printre numeroşii trecători, împins de unul, privit o clipă cu ui» mire de altul, spre casă, ei bine, a venit clipa nu să repare jignirile şi grosolănia sa trecută, aşa ceva nu se putea repara! Nu, ci de a-i descoperi pe prietenii săi, familia prietenului sott, celula aceea caldă, umană, sfioasă, care pulsa anonima in marele ciclon al existenţei din jurul său. Celula aceea in core ~ simţea atît de bine, în care era primit cu atita relaxare, ca * cum totul se înţelegea de la sine, aşa cum sînt adevăraţii orie 60 '. care nu pun prea multe întrebări ,în taţa cărora ai tot-0 dreptate, mai ales cînd ai drepate, ha ! in faţa cărora ţndrăzni să fii drept, inteligent, curajos, darnic, fără a stirni Lntimente, invidii mărunte, jegoase ! Da-da, făcu el, grăbind Jfvoluntar paşii, adevăraţii prieteni ! Adevăraţi prieteni ! Pe cine ^ n el în jur, daco privea, o clipă calm, lucid ?! Mulţi amici, ovea oenuma rati amici şi confraţi politicoşi, respectuoşi, cărora nici prin g1 Ipropu cene, înd nu le-ar fi trecut să- iubească, ba, dacă cineva le-ar s acest lucru cred că ar fi .ridicat foarte jigniţi din sprin-ce, doctorul Minda, somitatea, monstrul, are nevoie de 'ubire?! Ce prostii! Evident-evident I murmură doctorul, mărşăluind spre casă printre atîtea fiinţe, ca nişte umbre, ce tre-jeflu pe'lingă el, nu era nici o nevoie ! NEBUN /CAR Departe în urmă coridoarele sumbre. Liniştea grea şi ca-n somn pe turbarea mării iropotirea sinistră, de copite, deodată, duhnirea respiraţiei fiarei care-/ prin preajmă .latentă în toate visele şi coşmarele. Şi-n fine, zborul spre soare. Nici o temniţă nu e bună Prin carne, celălalt te pîndeşte, te-nlătură, te-ncovoaie. Pe scări de sfoară îţi suie-n creier ; îţi vede gîndul, ţi-l înfăşează ca pe mumii. Iropotirea aceea ritmică .prin care-şi rîde de tine soarta. Pean luminii — acum împrejmuie, foşnet larg — ii sînt aripile, căci spiritu-nvinge forţa (învinse-s piatra şi umezeala, sistemul strict pe care veghea l-a născocit în prelungi strădanii cu pumnii-n barbă şi ochii-n zări sub clipirea stelelor). Luminii-albastre ce curge-n trupuri. Ea e principiu! unic, nelimitat şi necurmat. Ca delfini albi vin insule trecînd prin umbrele noastre, toate formele încercîndu-le, să te-atragă — pămînt ; iubiri şi naşteri, ucideri sub ochiul public, alai şi jocuri urmîndu-l pe Dionysos să crească liber apoi şi mai negru plînsul •deasupra urnelor cu cenuşă. De-aci, prin veşnic. Azur in azur ştiind, azur unde-a fost speranţa şi spasmul inimii, •azur unde a fost ura, unde scînteia salvării, azur unde sursa vieţii îşi are vatra, azur în oaseleţevi ca-n păsări, azur prin care privirile ţin rotundul, divinul, şi orice palat e mic, .un punct, iar Olympos o biată stîncă. €4 " mă rodie roşie-n pomul cerului. Wâ;cc fratern, doar uşor să-l atingi cu braţele, cU mult mai sonor decît prăbuşirea «sfiM0- ",n -1ore/e de mărgean, ^jZjţtă ultimă : nu-i citeşti clar inscripţia ^ita nuntă de raze ce-ţi prind aripile, te iau să plutească singure. ^ fi mereu între apă şi soare, tării ce-nvingeţi, jgLre-arzînd, luminări sfîrî'md amare bochii peştilor - ferestre spre alte zboruri. * ton fi mereu foarte singuri în fericire, in nepăsare, Srticali, trecind prin straturi de somn şi verde. (le umblă singure, intră singure-n interzis, 0 strigă din toate părţile. Decembrie, 1972 FRUCTUL DE CHIPAROS l&tere in vînt puţin. jfflnefă stînd să-şi separe continentele, tafturi de călăreţi macedonieni, ahei, ' persani, jDofef/n cizelate-n bronz, k-acuma vechi, sfate uşor cu verni, ■ stoici testudo mascînd un asalt ceresc, «furi mii de săgeţi din silex spre toate văile-fete, spre toate clinele, ţnn, de piatră, încins pămînt! i , ASCLEPION In memoriam tel izvoare sacre încă sună, ttnaW veniţi din larg întind prinos. hPillat, iau toana ta drept bună, închin smerit luminii mari din Cos. «■Bzece drahme pot să duc la gură jat deştar fluid trimis de zeu. «munţii-n zori. Şi stanţa mea impură «d, e-n şcoli la odă în Alceu. Clădim altare ca şi-arunc, nădejdi. Si frumuseţii îi cioplim statui. Dar drumu-ales fo/eşte de primejdii. Cunosc în nord contestatari destu.. Un rug de portocafi pe rod, sub focul Tîşnit din Halicarnas, îţi aprind. Tămăduim cît stă-n puteri ; şt», focul, De mii de ani, şi el e suferind. Ci de crezut eu cred. Cu preţul sfadei De rime-arhee.scut stau neclintit. Sticlească, dar, coloanele Eladei, O clipă, pentru neofitul sat ! Insula Cos, noiembrie 1972 VECHII GRECI Jumătate-au făcut comerţ. hmătate au scris şi-au cioplit Şi toţi laolaltă s-au dus in războaiele... pe mare şi pe uscat. i „.vw rcramist care ştia foarte multe ^TAfo^e. de/pre eroi. despre regine „ despre zei s-a prelins din cetate-n cetate şi l-a rugat să-i pozeze ţi grăbit ■ r~ rwfi să consulte oracolul, unde preoţii TpXrfnfu nafr:Ubtire amfore,, opaiţele şi-au spus că-i bine. Decembrie, 1972 66 u e morialistică nicolae brădişteanu ion barbu despre «uvedenrode» ]n anii 1932 şi 1933 profesorul universitar Caracostea a • organizat în cadrul Facultăţii de litere şi filozofie din Bucureşti un ciclu de conferinţe lunare, în care scriitori consacraţi ) In acea vreme erau chemaţi să expună unele date personale * sou alte fapte oare au influenţat activitatea lor scriitoricească, i Modul cum s-a desfăşurat acele mărturisiri a fost foarte fructuos. Cu această ocazie s-au putut lămuri probleme apar-ţinind concepţiei de viaţă a fiecărui autor. De asemenea, s-au 1 putut cunoaşte unele realităţi din atelierul lor literar. i Printre scriitorii invitaţi în primăvara anului 1932 a fost şi < poetul Ion Barbu, a cărui producţie poetică era foarte contro-rersată pe atunci. In mod firesc, prezenţa lui a stîrnit mult ; interes şi auditoriul a fost foarte numeros, fiindcă, pe lîngă t studenţii Facultăţii de litere, s-au adăugat şi studenţii Facul- ■ taţii de matematici, pe motivul că scriitorul Ion Barbu nu | era altul decît magistrul lor.Dan Barbilian, care în anul 1929 ■ îfi luase cu succes titlul de doctor în matematici al Universităţii din Bucureşti printr-o teză remarcabilă *). . Desigur că postura de poet a 'lui Dam Barbitlian, care pentru noi cei de la matematici era nouă, ne interesa foarte mult. j îra vorba să aflăm acel miracol prin care se poate trece de b poezie la geometrie (sau invers) şi care este punctul lor comun. Deoarece în monografiile apărute relativ la Ion Barbu s-au omis unele date, pe care poetul le-a expus sincer şi spontan, »i căuta să le înserez aici, pentru a contribui cît de puţin " înţelegerea celor două aspecte ale personalităţii sale de P«et şi matematician. ; *) Reprezentarea canonică a adunării funcţiilor iperbolice şi Grupări i *** discontinue. i \ 6? \ Aceste fapte n-au apărut nici în volumul „Mart • rare" 1971, care se referă chiar la confesiunile |ft Un*lri-lite" gistrate de însuşi organizatorul lor, profesorul Carac^6 *mfe" Expunerea pe care ne-a făcut-o magistrul cu sfătos, cu mişcări molcome şi cu faţa blîndă, ornată d S°U taţă galică, a început printr-o declaraţie ce a surprins° Panici o reţinere, în modul cel mai categoric, el a afirm t prezent nu se mai consideră poet, deoarece preocupare? iniţială şi actuală a fost şi a rămas matematica. SQ Cum însă Dan Barbilian era omul excentricităţilor f A -a fost chemat în faţa unui auditoriu foarte numeros în' c'hf de „fost" poet, ba, mai mult, considerat ca şef de sco l"; primeşte provocarea şi va vorbi de activitatea lui în ar l scop va încerca să explice conţinutul unui poem ale că' versuri, nefiind înţelese, au fost date de foarte mulţi ca model de antipoezie. ' Pregătind explicaţia aşteptată, el anunţă principiul mate matic al lui d'Alembert, după care dacă o problemă are o demonstraţie, folosind un procedeu oarecare, ea se va putea demonstra sau rezolva şi pe alte căi. De aceea, în paralel riguros vorbind dacă o poezie, oricît de încifrată ar fi, are o interpretare, ea poate avea o infinitate de interpretări, după concepţiile fiecăruia. Deci, publicul este invitat să găsească şi alte accepţiuni pentru ceea ce se va prezenta. Pentru ilustrarea celor afirmate, poetul ne expune poemul „Uvedenrode". Altă dată, ne declară, explicase conţinutul acestei poezii plasîndu-i acţiunea într-un viitor dominat de o vedenie translucidă, într-un decor iraţional, cu iluzia de a în* tîlni „peste mode şi timp" o suavă fecioară în olimpianul tărim etern al Uvedenrodelor. De data aceasta îi va situa acţiunea în trecut şi-i va da interpretarea materialistă cu tangenţă in lumea matematicilor. Sigur că acest fapt pe noi, studenţii de la matematici, ne-o încîntat, socotind că ni se face o favoare dacă se dă o astfel de interpretare. Pe lingă toate acestea, aveam fericitul prilej ca din conţinutul aceleiaşi lucrări să putem descifra cum se interferează cele două vocaţii ale profesorului nostru care, după cum am înţeles, nu s-au manifestat concomitent, ci succesiv. Poemul trebuia să prezinte în transfigurare poetică teoria lui Laplace relativă la crearea lumii. în acest scop titlul poeziei a fost ales în aşa fel ca să fie ca o mică prefaţă capabilă să sugereze unde se petrec faptele, adică să ne dea indicaţia locului, care nu este altul decît nemărginitul spaţiu ce ne înconjoară. 8 88 " joc a fost determinat de ouvîntul „Uvedenrode", care, - cum mărturisea magistrul, era un cuvînt creat de el îjhoc Şi care fire?te — nu figurează în nici un dicţionar sau atfas geografic. Persistînd in ideea pe care şi-o propusese, salvarea i-a nit în urma unei discuţii ce a avut-o la Capsa, vechea cafe-' bucureşteană, unde poetul, ca toată rumea intelectuală, ?j petrecea o parte din timp, pentru „deconectare" şi pentru o!şi întîlni confraţii. Greutatea era că trebuia intuită noţiunea de imensitate a sootiulul. Şi deodată această imensitate este sugerată de versurile populare pe care un confrate i le furnizează : „U n.aude, / N-a vede. / Na, greul pămîntului, / Uşurelul vîn- tului !"■•■ _ Repetînd de mai multe ori aceste cuvinte onomatopeice, imediat se produce o metamorfoză şi totul se transformă în particula „Uveden". Pentru rotunjii rea şi sonorizarea acestui cuvînt i s-a ataşat terminaţia „rode", care era aceea a multor localităţi pe care le cunoscuse cînd fusese în Germania. După ce această pregătire aperceptivă a fost făcută, adică ni s-a dat cheia descifrării, sensurile versurilor s-au lămurit ! foarte uşor : La rîpa Uvedenrode ! I ce multe gasteropode ! / ' wprasexuale, I supramuzicale. Gasteropozi ! I mult limpezi ! rapsozi. ; In fantasticul decor sugerat de rîpa „Uvedenrode", toate ■* aceste gasteropode, simbol al unei puternice sexualităţi, repre-I sută miile de nebuloase ce au populat imensitatea spaţiului. I Potrivit legii gravitaţiei universale, aceste nebuloase s-au în-| tihit, s-au contopit dînd naştere imensului univers compus din î ioote astrele şi planetele existente azi în numeroasele galaxii ? cunoscute sau necunoscute de noi, potrivit mijloacelor ce le \ aveam la îndemînă. | Moduri de ode / ceruri eşarfă / antene în harfă. I Uvedenrode peste mode şi timp, indică acea muzică cos-| mică pe care nebuloasele o realizează în mişcarea şi vibraţia I lor, In măreţul şi impetuosul marş nupţial „peste mode şi timp", | alică în eternitate. ' La soarele sfînt, I egal - acest cânt ; « Ordonată spiră, I sunet I fruct de liră, I capăt paralogic, I I fcogăn mitologic. | Apariţia soarelui se face într-un decor înfiorat de cîntecul 1 ul^.0' "re' P°art° cu e' atributul de leagăn mitologic al I «aii în care trăim : Din şetrele mari I apari : I o cal de val I ţ feste cava/â / cu varul deasupra-n spirală ! Pentru clarificare, printr-un descîntec onomaton ■' trebuia să deschidă toate porţile, ni se spune că so 1° CQre din „şetrele mari" ce simbolizează uriaşele, fonem-f a(^are întunericul cosmic. O dată cu principiul vieţii, son j ate 'n cu el şi materia inertă a varului, adică moartea', a că ^J106 este dată metaforic de spirala geometrică cu forma ei f"' -e^.'c!e Dar deodată, această frenezie platonică pentru y i* rea destinului mitic se transformă într-o dorinţă d I* redată prin cîteva versuri de cea mai intensă plastfdtm sonoritate : Incorporată poftă, I uite o fată ; / Juqecâ o d t' '/ lunecă de doua, / ori pînă la nouă, / pînă o-nfăsor / ♦ fiori uşori, I pînă-o torci în zale I gasteropodele. Imagine simbdică şi de mare efect a momentului -M aceste gasteropede, prin sexualismul lor excesiv, dau naşte unindu-se, potrivit teoriei lui Laplace, la noi corpuri cereşti' Şi abrupt, în încheiere, versurile de la finele poemului' Pînă cînd, în lente / antene atente j o coborî / ' Pendular de-ncet, I inutil pachet, I sub timp, I sub mode j \n Uvedenrode, ne transpun, lîn perioada de 'liniştire a .marelui tumult provenit din explozia în lanţ prin spargere sau asociere a diverşilor atomi, aşa cum spunem noi astăzi. In acest fel luminile sînt create, reduse ca mărime faţă de spaţiul înconjurător în „Uvedenrode" oare, după ce Ie-a fost leagăn, poate să le fie şi mormînt. In mod cert nimeni nu se gîndise la o astfel de interpretare care, pentru toţi, a fost o adevărată revoluţie. Astfel, eram puşi în faţa unei mari creaţii ce nu se multiplica, ci rămînea nebănuit de imensă în (unicitatea ei {imediată. Lirismul poezie^ sale depăşea pe acela al sentimentelor elementare. Conţinutul ei era o explozie de idei. Atmosfera creată produsese puternice emoţii intelectuale capabile să dea satisfacţiile pe care le ai la citirea unei mari poezii. Cuvintele versurilor sale deveneau simboluri prin abstractizare, ce nu mai funcţionau sub semnul subiectivismului sau relativismului din viaţa noastră concreta. Ele încercau să reprezinte absolutul şi pentru acest motiv, dacă matematica şi poezia au un punct comun, el se datoreşte numai acestui fapt de înglobare şi generalizare a noţiunilor. Potrivit pregătirii sale, poetul fundamentase poe'mul său pe realitatea furnizată de concepţiile formulate prin logică şi abstractizare de o teorie matematică. Tot lirismul versurilor sale dure şi pline de concentrare în noţiunea unei idei universale» de creare a lumii, face din acest poem un cristal de imagini şi simboluri neînţelese uneori, şi a căror descifrare nu se poate obţine fără a cunoaşte datele genezei lumii noastre materiale, conform teorei lui Laplace. 70  Iexte şi documente m. ciurdariu MIHAIL DRAGOMIRESCU <;[ «PĂCATELE SECOLULUI» (o scrisoare inedită din tinereţe/ Paris, 1893) ^ |i ofara interesului ei strict bio-1 de atestare a Primului contact y Mihail Dragomirescu cu „lumile Parisului", epistola inedită pe care f»j»Wicâm ar putea sâ aibâ şi un f«W mai larg, ea privind climatul ]0W\ a' anului în care a fost Xjdj: 1893. Este anul in care Titu J gptscu decide sâ învioreze activi-1*b „Convorbirilor literare" prin tre-»o revistei sub conducerea tinerilor ţjjeore, in cadrul Universităţii, a ştiut **|i-i facă adepţi şi continuatori. Sub |mb de 8/20 martie 1893, „Jurnalul" 1§ (partea încă nepublicată) con-INMOzâ printre participanţii la una •â obişnuitele serate pe „...foştii mei ijedMf/ {acum licenţiat! în litere şi icnelii) din Bucureşti : Mihail Dra-, ţmtxu, I. A. Brătescu, I. A. Rădu-] W, f. P. Negulescu, N. Basilescu, t^k florii... E vorba să treacă de |H moi 1893 (al 27-lea an) «Convor-sub conducerea lor, deocam-ttmiind pe un an director încă ţmm Negruzzi din tradiţie, dar *;«*prea prins de alte interese pen-fmmai H bun de literatură". | tasurile s-au petrecut în adevăr I* Unii dintre cei menţionaţi însă (Dragomirescu, Negulescu) aveau sâ plece foarte curînd la studii in Franţa (Pompiliu Eliade se afla deja la Paris), iar în toamna lui 1893, la Berlin (unde îşi urmau pregătirea S. Mehedinţi, Teohar Antonescu şi D. Evolcea-nu). Legătura redacţiei „Convorbirilor" cu cei plecaţi a mijlocit-o adesea, prin scrisori, Nicolae I. Basilescu (1868-1904), membru în comitetul de redacţie şi unul dintre cei mai devotaţi lui Maiorescu, graţie căruia a şi ocupat, între 1893-1896, funcţia de secretar al Facultăţii de litere şi filozofie. Poet, profesor de filozofie şi publicist, N. I. Basilescu s-a stins de boală în 1904, fiind uitat curînd de istoria literară. Dintre scrisorile primite de el de la membrii cercului convorbirist (s-au păstrat doar 30 de scrisori, astăzi în posesia d-nei Felicia Timus, fiica fostului junimist), cele trimise de Mihail Dragomirescu prezintă un interes mai larg. Relaţiile amicale şi corespondenţa dintre ei au durat de altfel pînă la moartea lui Basilescu. Au beneficiat amîndoi, la absolvirea facultăţii, de premiul literar instituit de Maiorescu (din venitul ediţiilor lui la Poeziile lui Eminescu). 171 1 Cîtevo precizări în legătură cu conţinutul şi cu semnificaţia scrisorii lui Dragomîrescu le socotim indispensabile aici pentru aprecierea documentului. Scrisoarea aruncă lumină asupra climatului spiritual în care s-au zămislit ideea şi ambiţia lînărului discipol maiorescian de a construi o „Estetică integrală", „ştiinţifică", sub formă de sistem. Sub presiunea controverselor estetice tot mai ocute dintre Gherea şi Maiorescu, dar şi a impresiilor dobîndite la Paris şi Berlin (1893-1894), Mihail Drogomirescu se va decide să edifice „sistemul". Nesatisfâcut de postulatul kantian-schopenhauerian al „universalităţii" numai subiective a judecăţile! estetice (acceptat în esenţă şi de Maiorescu), autorul de mai tîrziu al Ştiinţei literaturii va nâzui să asigure judecăţilor critice nu numai o valabilitate sustrasă relativismului istoric, dar şi „obiectivitatea" şi exactitatea conceptuală, contestate de Kant. Textul scrisorii de faţă e revelator pentru resorturile psihologice care-l vor îndruma ulterior pe tînărul din 1893 către edificarea sistemului de „Este- tică integrală" (reac1ifi -dezordinii ce se a ,,«îrgu|uitml> tet,ce", în CQre Dp 6 «, creşte, indefinirea c^T fe"). Nu este,. ,ip., ^ ? P™Pv-că „enervat/VT* * nr. 2, 1896), cu referiri |a (ftnoJ^ românesc. La apariţie, aces,^ pr.leju.t intervenţia strălucita 0 ^G, rag.ale din Greva po,e,/, ţe, ^ substanţial document al dranutul! Iu. .n probleme de estetică. R^Z "met0da" 5' "^ema", marelTS itor condiţionează totul de „tolw anticipind in chip semnificat!» dinile şi opoziţia (Lovinescu, Arghtti. Călinescu ş.a.) de care se vor doc* după 1900, estetica şi critico draţ^ mirescianâ. Tot ca o replică io „cctfv. cepţia" lui Dragomirescu se cuvin in, ţelese şi „părerile" lui Coragiatţ jm. vind „invenţia tiparului, şi literatura* (Greva păreri). Mihail Dragomirescu către N. I. Basilescu Paris, 2/14 iunie 1893 K imi pare rău, dragă Basilescule că, mai înainte de a eşi e\i din ochiurile reţelei de ocupaţii de aci, pentru a-ţi scrie — mi-ai adresat tu, d*si indirect, prin guro lui Negulescu, rîndurile relative la mine din scrisoarea lui. îmi pare rău, pentru că, scrisoarea aceasta a mea nu mai ore caracterul spontaneităţii, pe care aş fi vrut s-o aibă, şi pare numai un fel I Hputinţa de a mă fixa asupra unei ramuri speciale de învăţătură. Iar / j«astă neputinţă provine din causă, că nu-mi pot unilateralisa judecata şi \ m pot da unei ramuri o însemnătate mai mare decît alteia. Convorbesc, ;i Acut aci cu băieţi care fac ştiinţele naturale, fisiologie, biologie — mi-e î ttcaz pe mine că nu ştiu şi eu toată fisiologia şi biologia lor. Mi-am luat ^ o carte, citesc pe Wundt (fisiologia creerului), citesc pe Duval : citesc •i Jwuri pe care la vîrsta mea ar fi trebuit sâ le ştiu. — Vorbesc şi discut cu Aii, care a făcut matematicile şi văd accepţiunile particulare pe care le dau ei conceptelor noastre filosofice de forţă şi energie, şi mi-e necaz pe rine că nu ştiu şi eu toată mecanica lor ! Un altul îmi vorbeşte de legea sperioară care s-ar fi descoperit în fisică şi care ar da unitate fenomene-ST de căldura, lumina, electricitate şi sunet ; îmi vorbeşte de formulele «tematice ce se întrebuinţează într-însa — şi mi-e necaz pe mine câ pînă : soim n-am făcut fisica matematică, pentru a-mi lămuri şi sintetisa lucrurile ' pe nişte base temeinice. — Pe de altă parte visitez saloanele de pictură, I* sculptură, acelea din anul acesta, acelea pe care geniul trecutului le-a , SModit în museele de pe aci, — şi mă simt ignorat cu desâvîrşire, cînd *i că nu ştiu şi eu elementele obiective, care servă de judecată în apre-j fcea tablourilor şi statuelor. Nu e mai puţin adevărat că, în nenumărate > *ce şi aprecieri, mai mari, mai mici, n-am găsit niciodată ceea ce credeam S ■ câ ar trebui să găsesc, aşa că necazul meu nu se resfrînge numai. asupra mea, ci şi a oamenilor învăţaţi de pînă acum, care n-au a" formuleze ceea ce mi-ar trebui mie, - Acelaş lucru îl simt cînd mă * lt %^ la literatură. Aş vrea s-o ştiu toată şi sâ scot dintr-însa lucruri ^ văd că lumea pînă acum nu Ie-a scos. Cel mai bun critic dp i„' c 1°°'^ Brunetiere, ales de curînd academician - şi pot zice cel mai bun critic d cîţi există azi în Franţa - îmi spune lucruri frumoase, dar care nu-mi fac de loc felul meu de a fi. - Şi nu e numai atît. La acestea s^^' adaogă vechile mele aspiraţii în legătură cu aptitudinea filosofică • mijlocul acestei nedomiriri generale, ea mă face sclav sie-si, mă ' ' fără milă şi-mi repetă necontenit : nebunule mărgineşte-te câ ni pierzi ! - Nu ştiu, aşa îmi vine cîte odată să mâ fac şcolar şi s-o i de-a capul! - Pentruca să devii mare, trebuie să te obişnuieşti să aV" mic. Toate sînt interesante, toate sînt importante — cele mici ca şi cele mari - şi mai mult cele mici, ca să ajungi la cele mari - şi pe toate trebuie să le ştii. Trebuie să ai chinul întregii lumi pentru ca s-o anf construi ! Nu ştiu cum, dar cu cît omul este mai liniştit în ce priveşte viaţa animală, materială, cu atît e mai neliniştit, mai chinuit în viaţa sufletului Ce liniştit poate trăi cineva materialiceşte în Paris, mai cu seamă dacă ai dorinţele mărginite ! Ce uşor poate găsi cineva repaosul după ce a muncit i Cu 40 de bani sărbătoarea, cu 20 de bani în zilele celelalte poate lua Parisul de la un cap la celălalt, plimbindu-se cu vaporaşele iuţi şi elegante ce circulă pe Sena. Şi se poate duce apoi prin pădurile frumoase ce-1 înconjoră, ca sâ respire aerul curat, fără sâ sufere căldurile enorme de la noi. Căci aci e o climă binecuvîntată - nu atît de friguroasă iarna, nu atît de călduroasă vara, precum e la noi. Cu treizeci de lei pe lună te poţi duce la teatru de 10-15 ori pe lună, fără să ai neplăcerile ce le-oi avea la noi. Mîncarea eftină, regulată — serviciul aproape automat, fără ' multe încurcături ; locuinţa asemenea. Nu ştiu cum, dar toate sînt atît de ordonate, că treci de la un cap al lunei la celălalt, fără să simţi pe unde ai trecut. E, dar viaţa materială e cea care s-a adaptat deja : a lucrat civilisa-ţiunea într-atît de mult la bunul trai, că acum şi-a ajuns scopul, a ajuns perfecţiunea, pentru cine are. Poate s-ar putea zice şi pentru cine n-ore, dacă aceeaşi causâ care, pe cel mulţumit materialiceşte îl frâmîntâ şi-l chinuie, nu l-ar frămînta şi nu l-ar chinui şi pe dînsul : conştiinţa, - viaţa spiritului. Şi cel ce are şi cel ce n-are sînt roşi fiecare în mod deosebit de acelaşi vrăjmaş implacabil — inteligenţa. Unul din primele lucruri ce te isbesc în această viaţa este citirea. Sînt unii care ar dori ca ţăranul nostru sâ aibă şi el putinţa, ca ţăranul frances sau german, să citească jurnale la coarnele plugului. Şi eu rog pe D-zeu să-l ferească de o aşa mare pacoste. Să-l ferească să ajungă cum sînt lucrurile aci. Te duci în gradina - o vezi plină de fel de fel de lume. Mare parte sînt uvrieri, fără lucru. Care e ocupaţia lor : citesc jurnale. Te duci la Boulevard St. Germain, in partea locului pe unde furnică aşa zişii „peşti" (maquereaux), pungaşi de 74 m ştiuţi de toţi că au această meserie : ce fac ? citesc jurnale ! Femeile b • fetele, care vînd zarzavat în cărucioare, ori flori, ori altceva ; - birjarii [g respin*"' lacheii ori rîndaşii ducîndu-se în piaţă, merg, vînd, cumpără, .■Jug lucrurile, citind jurnale. Intri în birt: din 10-12 care mănîncă, jumate citind jurnale. în tramwai citire de jurnale şi de cărţi, pe sub arcadele tre|or citire de jurnale şi de cărţi, ... dar pe unde şi cine nu citeşte ceva aici ? Şi dacă te întrebi ce folos îţi aduce ţie, cetăţean al primei cetăţi (rancese, această citanie : cel mai bun răspuns e să te conformi pentru cîteva zile acestui fel de viaţă. Răspunsu-I vei găsi lesne. Ordinea ce se âseste în viaţa materială se răsbună cu desordinea ce se declară în viaţa spirituala- Un francez citeşte într-o zi 6-7 jurnale cel puţin (sînt unii care citesc pin° 'a ^ ?' ma' multe) — şi fiecare din acele jurnale vorbesc deo-seyt despre deosebitele lucruri : ce lumină poate eşi din atîtea isvoare "disparate ? Şi dacă disparitatea ar fi aşa de mare încît să se poată stabili c|ar diferenţe : dar toată disparitatea stă de cele mai multe ori în nuanţe, care prin împletirea lor nu pot da niciodată un resultat clar şi definit. Aşa că pe ci"0' definirea creşte, indefinirea creşte în proporţie. Cele ce spusei mai sus, le-am simţit cu deosebire zilele trecute vrînd să-mi fac o idee asupra unui obiect, care ţine un mare loc în viaţa Parisienilor — asupra Saloanelor de pictură şi sculptură, ce se deschid în fiecare an de la jfj Mai st. n. pînă la 10 iulie. Sînt două saloane : unul a [I] Societăţii „artiştilor francezi" — cea mai veche (expoziţia din anul acesta este nu stiu a cita peste 100) ; şi altul este al Societăţii naţionale „des Beaux Arts", Cel d'întii este pe Cîmpii Elisei, pe partea dreaptă a Senei ; cel de-al cfoiîea pe Cîmpul lui Marte, pe partea stîngă a Senei, lîngă turnul Eiffel. Cel d'întii este al artiştilor „de ordine", cu tendinţe mai mult clasice, în frunte cu Bonnat, mare portretist şi cu Bouguereau, excelent pictor de trupuri drăgălaşe de nimfe şi de cupidoni — sînt reprezentanţi cum se zice „oi şcoalei" (de l'Ecole). Cel de-al doilea este al artiştilor revoluţionari, ai (mpresioniştilor, simboliştilor, decadenţilor, şi în sfîrşit al tuturor care sînt certaţi (aici nu e vorba de artă) cu „artiştii francezi" ai celuilalt Salon. Căci deşi se spune că unii represintâ o direcţie şi alţii, altă direcţie — ade-Yârul e câ sînt mai tot atîtea tablouri decadente, simboliste, impresioniste oricum le mai zice la Champs Elysees, pe cît sînt tablouri cu tendenţe clasice la Champs de Mars, unde ce e dreptul, cei ce ţin cum se zice „le haut du pave" sînt inovatori, cu adevărat inovatori. Aveam dar în faţă două saloane, cu cîte 1100-1300 de tablouri în fiecare — ceea ce face peste fel aproape 2500 de tablouri - aproape cît Louvre, care are peste 3000. Cum să te orientezi în acest nomol, în această pletoră de artă ? Pe lîngă cataloage, care nu-ţi spune (sic) decît numele artistului, numărul şi explicaţia tabloului, mai sînt dările de seamă de jurnale : Figaro-Salon de Marte, Revue encyclopedique cu Raoul Sertat, Liberte cu Pallier, etc. etc... • cile nu sînt ? Negreşit m-am adresat lor sâ-mi dea lumină. Ei bine ! în afară de t Mele lucruri, care-ţi râmîn dintr-o citire — o fixare de nume, spre ex. . 75 I i - nimic nu m-a desluşit, ba mai rău m-a încurcat. A trebuit să le | ' parte şi să mă duc, iac'aşa singur, cu puţina educaţiune ce mi 0 ?~ ^° ° studiind la Salon carre, ca să culeg impresii estetice şi sâ-mi fa QCUseffl generală despre bunul pe care-l voi găsi acolo. îmi ziceam • cej ° ''<''e saloanele se contrazic unii pe alţii : ceea ce e pentru unii bun, pentru ^ e rău. la să dau cu buretele peste toţi si să zic că e bun rU a'*'' ceea ce m n impresionat pe mine, independent de principiile artei. Şi m-am dus după o zăpăceală, altă zăpăceală. Bagă de seamă : sînt 1300 de t'u^"-îritr-o parte, 1100 de tablouri în altă parte : din acestea cel puţin 2000 infecţii ori mediocritate care nu merită să cheltuieşti forţa npm^,-ele. Nu e numai vorba sa ghiceşti care e bun cînd te vei afla în faţa | dar şi să le cauţi prin nomolul celorlalte. Asta una. Ca să le cauţi trebuie *' treci din Salon în Salon, si să te uiţi cînd cu qîtul olecat r',nA ~. ^ ^ V-^-Wl, I.IHU CU CQpyj sus, cînd mai de departe, cînd mai de aproape, după cum este de tabloul şi după cum este punctul lui de vedere - de 2500 de ori, se-nt I - de 2500 de ori !!! ' 696 Aceasta înseamnă să renunţi la viaţa gîtului, picioarelor, mijlocului tău, mai cu seamă dacă prelungeşti acest exerciţiu cîte 5 şi 6 ceasuri cum am făcut eu. Asta e a doua. Trebuie, în afară de asta, sâ cauţi iscălitura artistului şi semnificaţia tabloului, ceea ce nu e uşor. De semnificaţie ca de semnificaţie - aceea se află din însuşi cuprinsul tabloului, care dacă e bun ţi-o pune în relief, dar numele artistului scris cu litere mici ori întor-tochiate, ori în mod baroc, e un adevărat chin... şi altele şi altele. Dar astea sînt destule ca sâ pricepi oboseala fisică, şi ca consequenţă oboseala mintală ce resultă din acest îîrg de emoţiuni estetice ! Şi ca mine a făcut jumătate Parisul - vorbesc de Parisul burghez. Şi acum te întreb care -e folosul acestei munci, acestei vanităţi (căci cei mai mulţi se duc numai pentru ca sâ zică „Şi eu am fost la Salon : Am văzut tabloul medaliat al lui Roybet ! Şi era, etc. etc") - ce folos - vorbesc de folosul pe care trebuie să-l tragă dintr-o emoţiune estetică - ce petrecere ? E posibilă o emoţiune curată şi senină estetica în aşa împrejurări ? Nu, hotărît lucru, toate formele desvoltate ale civilisaţiunii ajung la o exageraţie aşa de mare încît, trebuie să te întrebi cu frică : dar unde o să ajungem ? La Enervaţia universală, la Nebunia şi la moartea universală? Nu-ţi voi spune acum resultatul subiectiv la care am ajuns după această cură de zăpăceală estetică. Desigur o voi face lui I. Moiorescu -cel puţin o cred — într-o viitoare scrisoare. Termin cu atît — e deja prea mult - ce zici? - şi prea puţin...! Păcatele secolului ! Păcatele civilisaţiunei I Vorbă lungă pentru nimic. Ce mai face iubita-ţi soţie, iubitu-ţi copilaş ? Trebuie să ştii, ca cu toate că m-am obişnuit aproape deplin, mă cuprinde totuşi un fel de nostalgie de viaţa noastră de-acolo, - şi vâ doresc din inimă.' Merci, de cei 20 de lei sorâ-mi. in ce priveşte pe Lemaître, spune-i „Lenuţii" să te 76 ss sa cauţi 'n toate cărţile mele, căci sînt sigur că i-am lăsat acolo las" 1 ' . . imPreu ce na cu nişte cărţi pe care ţi le dăruiam ţie. In acelaş timp Întreabă adresă ore, aş vrea să le scriu şi lor şi soră-mi, dar nu ştiu adresa. £e ma1 'ac sera*e'e ?' «Convorbirile» noastre ? De mîine trebuie să mă de articolul pentru Iulie" *. Scriindu-mi spune tot ce mă interesează Compiirnente Pr'e*en''or noştri. Complimente lui M-me Basilescu şi pe tine 2 iărut şi - scriitori Şl curente ion felea şi simona nistor CREAREA PARTIDULUI POLiTir AL CLASEI MUNCITOARE DIN ROMÂNIA ŞI UNELE PROBLEME ALE ARTEI $1 LITERATURII Constituirea primului partid al muncitorilor in primăvara anului 1893 — acum 80 de ani —a produs îngrijorare în rîndul partidelor burgheze, nu numai prin programul elaborat de întîiul Congres (31 martie, 1 şi 2 aprilie, 1893), ci şi datorită ideilor promovate de revista Contemporanul cu privire la literatură. Aceste idei noi, lansate de Gherea, au început să capete treptat o intensă circulaţie, nu numai printre intelectuali, ci şi în rîndurile maselor. Discuţiile purtate în jurul „artei pentru artă", şi „artei cu tendinţă" interesau tot mai mult pe muncitorii socialişti. Deşi reprezentanţii de frunte ai culturii româneşti au recunoscut că în polemica lui Gherea cu Maiorescu, primul cucerea de partea lui pe cei mai valoroşi scriitori şi oameni de ştiinţă, discuţiile au continuat şi după ce n-a mai apărut Contemporanul. Gherea nu mai avea însă o revistă proprie, în care să-şi poată dezvolta opiniile pe linia fundamentării ştiinţifice a esteticii şi criticii literare. Această lipsă s-a remediat abia în anul 1893, anul creării partidului muncitoresc marxist, cînd Constantin Dobrogeonu-Gherea face să aporo,,. vista Literatură şi ştiinţă. In anul 1893 expunerile |uî Gh# ■ cu privire la literatură afiflsesefa mal nivel ideologic. Şi nu exm publicaţie de valoare care sa mr ^. menteze concepţia socialista dtjp» ştiinţă şi literatură. Ideile acestea «* trebuiau difuzate în mijlocul moţilor. La propunerea făcută de Beldiman M Anton Bacalbaşa ca sâ transform» numărul Adevărului de duminica în Adevărul literar, oferindu-i postul de «. rector al acestei publicaţii, independentă de Adevărul politic, temperamentul înflăcărat al lui „Tony*, socta-list prin convingere, şi-a oferit eu *n-tuziasm marele său talent ziaristic, im publicaţii. Grupul de tineri intelectuali sooo» lişti care formară redacţia AdevtSruA» literar erau bucuroşi câ mai gâteau o publicaţie prin care să poatâ prgpâej* ideile „gheriste" despre literatul ţi artă, idei prin a căror forţa urmo S& se promoveze socialismul cu ojufeHMf literaturii. Muncitorii voiau sâ citeo»-că o literatură care sâ reflecte vieftj lor, să corespundă idealurilor fer. 1»> telectualii socialişti trebuiau sâ-i ojtfte 78 militeze pentru o astfel de }g Anton Bacalbaşa a arătat • rfn necesitate chiar in oficiosul fiului socialist: Munca (14 noiem-1893) (deci dupâ trecerea sa la f/pin- populara '**irul'literar) unde sub titlul argumenta că mun-. se interesau de literatură, lată ' e| atunci „Mai deunăzi, cînd m scria — 7. dezvoltat Traian Demetrescu, la O/bul Muncitorilor, conferinţa lui des-^ Nuvelele d-nei Sofia Nădejde, a j£ pentru noi toţi, o adevărată sur-dndere. Muncitorii, cîţi erau în sală, 0 ascultat cu multă luare aminte şi 0 irag vorbele prietenului nostru, Ştiind astfel că chestiunile de lite-I 0t& nu-i lasă nepăsători". în spriji-1 «t punctului său de vedere, Anton \ jjcalbaşa cerea să fie citite foiletoa-i • arie publicate in Adevărul literar de I ,1)11 observator ipohondru" (Const. \ j^), ca să se vadă ce mult s-a 1 iad in alte ţări pentru ridicarea I poporului la cultură. Totodată, el •* (jnsa un apel călduros tuturor ace-ţ km care mînuiau condeiul, sâ lase la 1 9 parte „literatura bolnăvicioasă, apa-I suferinţelor nesimţite, al conţi-| |r bătâioşi şi conteselor palide". El | ano scriitorilor să uite puţin de du-| «h proprii, căci numai astfel vor pui ke zugrăvi durerile mulţimii. Fn în-j Mm el se întreba : „oare cine va j tepe ?" Cît îl privea pe el, Anton •jilwlbaşa era gata de luptă, şi tolba i. »«c plină de săgeţi. | D« altminteri şi Const. Miile, care |fao şi el parte din Consiliul Gene-s
    Bocalbaşa a ţinut o conferinţă în salo Ateneului, cu subiectul : „Artă pentru artă", în urma căreia s-a declanşat o vie polemică. Conferenţiarul o debutat prin a se întreba : ce •este arfa pentru arta ? în răspunsul său el a invocat definiţiile unor scriitori francezi. Teophile Gautier, de .pildă, spunea : „Arta pentru artă este pentru adepţii ei o muncă scutită de orice altă preocupare decît aceea a frumosului în sine". Iar Littre o definea astfel : „Deviza artă pentru artă este expresiunea desperată a acelora care nu aud ecoul răspunzîndu-le". Anton Bacalbaşa a început să ex-îplice pe înţelesul tuturor noţiunile de mai sus, sâ le „tălmăcească". El a vorbit de activitatea unui artist, care se leapădă de orice emoţie, de orice pasiune cetăţenească, de toate acele ;preocupări contemporane ale semenilor în mijlocul cărora trăieşte şi se înfundă într-o zonă a ficţiunilor impersonale, in opera unui asemenea artist nu poate apărea nici mediul social care-l înrîureşte în scrisul său, nici măcar propria sa personalitate. Conferenţiarul afirma că, astfel pusă chestiunea, arta pentru artă este o problemă de psiho-fiziologie... căci esteticienii metafizici consideră arta fiind 'de o inspiraţiune de natură transcendentală, artistul fiind un inspirat, o fiinţă de esenţă extra-umană şi su-pra-umană, care ar pluti eteric pe deasupra lumii. Un asemenea artist nu are nici o legătură cu pâmîntul, unde se duce lupta pentru trai, unde se susţin cu pasiune idei, unde oamenii au aspiraţii şi tind spre mai bine. Pe un asemenea artist nu-l preocupă decît frumosul în sine, transcendental. Acest frumos trăieşte numai în mintea lui, pe care-l vede în anu- mite momente de in - •••-•««•tic ae inspiraţie » bile muritorilor de rînd." ' mK*$- 5' câ 0f. -stul nu se poate detaşa „e B u. mei atunci cînd o concepe T- '"«'"te de a o crea), nir?" *° creează, aceia cred câ în ? ° operă există natura Pr0Brie „ .'* tutui, influenţat şi e| Z , "** i u- ' * ' ca ?' tot csi lai . oameni, de mediul în cJe £ ■este. ,n or.ee operă de artă nafco morala ş, mtelectualâ a creator* ei se dezvăluie limpede. Anton Ba calbaşa susţine că artiştii sînt fi* alese ale omenirii şi câ aceste ^ smt ma, impresionabile, trăiesc mei intens emoţiile şi suferinţele. De s ceea, lucrările lor vor reflecta mol veridic impresiile, emoţiile şi durerile celorlalţi. Conferenţiarul constata, pare-se, ui. mit, o dată cu auditorii săi, că nu se poate tace artă fără tendinţă şi nu e posibil ca în acelaşi timp tendinţa artistului să fie tocmai... crearea unei arte frumoase. Anton Bacalbaşa ft*. clama : „Oare frumosul nu este et însuşi o tendinţă ?". Aci se află miezul problemei, căci nu era vorba decit de tendinţe sociale... Şi o dato cu clarificarea acestui aspect al discuţiei, Anton Bacalbaşa „pusese degetul pe rană"... Dar acest punct de vedere - al artei care urmăreşte frumosul „in sine*-Anton Bacalbaşa a arătat, atunci, că nici nu a existat şi nici nu poote exista. Fără îndoială, exista o literatură care se intitulează „arta penttti artă", dar care sub acest titlu pompai ascunde tendinţa ei. Şi conferenţiarul declara cu însufleţire : „Ce este tooiâ literatura în care se hce apo/pgi'o, romantică desigur, dar e tot apota' gie - a claselor stăpinitoare ? C* stef regii buni şi înţelepţi pe care-? g<5«* 80 •? Conştient sau nu, din toate lucrări reiese o tendinţă so- Itfel, din opera oricărui artist, a celui anonim, se întrevăd tc**e (*»'• De a s* cNar , , .... •|6 şi tendinţele sale sociale. Ara* . ţăranul nu a făcut niciodată ■ pentru artă, ci numai cîntece iz-*!L din propria-i durere, ori de îm-J^tore la luptă, Bacalbaşa elogia * io populară. „Dacă auz/m pe un// 2rf sfr/gmcV : arfă pura, arta penată- transcendentală, impersona-^ impermeabilă, ei nu se revoltă ■0Hiiva tendinţelor, ci pentru că cele gj multe tendinţe ce se arată acum jj grtă se la" ' . „rtutul burgheziei nu-i interesa daca artistul care solicita o funcţie făcea „arta pură". Burghezia îşi pierduse de mul „metafizica". Oricit de tenden-- fi fost o lucrare literara, alru. e «a Sc-raiat d.n moment e" tendinţa acelei lucrări convenea Casei stăpinitoare. Chiar daca ,„ «a nu s-ar fi aflat nici un dram de „arta . Ea deci. de datoria artiştilor, .n specia a celor proveniţi din rîndur e exploataţilor, a proletarilor intelectua ! "căci Bacalbaşa folosea termen, , idei gheriste - să Scuture jugul burghez, să respingă teoria arte, „pure _ Asemenea artişti simt adeseori toata Sta clasei lor într-inşii, îşi compot, sufletul lor v,breaza din care fac dau pe faţă in operele lot. rarcfcj&'-i, tem ca operele lor să jnu fie exdaj» % de către acei care dau tonul in lite» ratură ca şi în politică. Conferenfb* rul desluşea aici aspectul moral ol unei probleme şi se întreba dacă artistul are dreptul să nu-şi exterioram artistic revolta de care este pătruns, să dea la iveală opere searbede, c* toate câ el ar putea crea lucrări care sâ aibă o valoare mobilizatoare în marea luptă ? Este oare moral, te întreba Bacalbaşa, ca un om care simte nedreptăţile lumii, aşa cum e întocmită ea astăzi, să pună Mu celor mai generoase aspiraţii ale M, numai de teama de a nu fi exdes de către cei ce cirmuiesc? mese semenii, ,n durerea clasei întregi Si Cu toate acestea e. nu se Explicînd ce înţeleg socialiştii prin arta cu tendinţă, A. Bacalbaşa arate câ adversarii acesteia acreditaseră ideea tezismului, a impunerii unor reţete literare, după care artistul « trebui să-şi conceapă creaţia - afirmaţii cu totul inexacte. El dezminţea, de asemenea, acuzarea câ socialifttl ar fi ţinut cu orice preţ ca toţi artfţt» să descrie mizeria, coliba, opa^A „Niciodată - a declarat Anton 86* calbaşa - nu s-a cerut ace/oro C*t găseau câ societatea capitalistă cot), si/tu/e un idea/, sâ facă opere de arii conform cu ideile po/itico-soefofe ofe socia//şt//or. Această credinfa « » anii-arf/st/că Artistul are modul * personal de a vedea şl reda «n£*» sale. Partizanii arfei cu tendW»* artistului - care, in .are* Hn fa!e, face parte din m,Joc«< populare, sâ mente/e oamenilor d.n nnau provine, sâ descrie viaţa n£~ existenţa. Şi de aceea n;ciodatâ omului montat de parte. 82 je lucruri: cintă-ne puţin şi ] muncitorilor". rferinţa ..Artă pentru artă", ţi-(„" Ateneu de Anton Bacalbaşa prin ideile expuse, o bună în-g concepţiei gheriste despre ' • cultură. Anton Bacalbaşa îşi *jse conferinţa cu seriozitatea ^ ce se documentase pe deplin, prezentase cu darurile unui tribun, «rbit atunci cu o adîncă convin-cu pasiune, uimind nu numai 'enormul bagaj de cunoştinţe, prin Jjujjo unei limbi literare bogate, J^j prin darul său de a fi un vor-Iggf spiritual. flarferinţa lui Anton Bacalbaşa a |i un larg răsunet. Căci ea nu era 0 invitaţie pentru crearea unei jpeţjri generoase. In cursul confe-Iţgi, Anton Bacalbaşa atacase direct jfWsţinâtorii „artei pentru artă", che-ţjpj pe. scriitorii înzestraţi cu talent pună în slujba unei arte revo-ţjţstmre, aliată fidelă a proletaria-§i luptător. Bineînţeles că adepţii 0$ pentru artă" au pornit o cam-de denigrare a lui Anton Ba-Acestora li s-a alăturat re-fff Viaţa de sub direcţia lui Al. IjjjMţd, cu toate că autorul lui Dan if*9propiâse în ultimii ani, în mod !$, de ideile gheriste. id Al. Vlahuţă a ţinut o confe-ţ0 intitulată „Curentul lui Emines-Ş*. socialiştii alături de Gherea au Şţtciat favorabil situarea scriitorului fl-poziţiile artei cu tendinţă. Munca, Irî Mai 1892 calificase această con-IftS drept „eminentă", reproducîn-sfîrşitul în paginile ziarului so-Ifet In legătură cu poezia nouă Al. Mujâ remarcase tendinţa, evidentă Ipltă Europa, a poeziei, a litera-|M» genere de a renunţa Ic 9 tablourilor naturi la zugra-a se pre- ocupa tot mai mult de sufietul omenesc. Omul, perfectibil, devenind din ce în ce mai interesant pentru scriitor; condiţiile de trai, poziţia lui în societate, patimile şi bătăile inimii lui, încep din ce în ce mai mult sâ atragă şi sâ preocupe pe artistul modern. „Aceasta e chemarea, acesta e viitorul poeziei" — exclama Vlahuţă. Definind viitorul poeziei el credea că în faţa poetului se va deschide un orizon' bogat, că poetul va vedeO pe cei umili şi nedreptăţiţi, va pipăi rănile societăţii, va şti să le vadă. Poetul nu va plînge, preciza Vlahuţă, dimpotrivă : glasul lui va deveni vibrant prin sentimentul solidarităţii şi prin conştiinţa rolului şi a chemării lui. Versul poetului va răsuna ca o trompetă de luptă, afirma Vlahuţă cu patos. în faţa oamenilor se va ivi lumina unui ideal măreţ, „un splendid, un grandios răsărit de soare peste o lume şi o viaţă nouă" I Şi totuşi, Vlahuţă a dat înapoi... Publiciştii socialişti de la ziarul Munca, Evenimentul literar şi de la Adevărul literar au luat atitudine critică faţă de trecerea lui Vlahuţă de partea adversarilor artei noi. Polemica a început în coloanele ziarelor menţionate. Ceea ce prezintă importanţă aici e faptul că pînă la conferinţa ţinută de Anton Bacalbaşa, Al. Vlahuţă se alăturase concepţiei lui Gherea, de-clarîndu-se partizanul „artei cu tendinţă". Ziarul Munca (27 martie 1894) îi reaminteşte poetului această schimbare de atitudine, într-un articol pur-tînd titlul : „Corabia d-lui Vlahuţă". în revista Viaţa, Vlahuţă se declara împotriva acelei arte pe care d-sa o ridicase pînă-n slăvile cerului şi căreia îi făcuse o apologie măreaţă în conferinţa sa, intitulată : „Curentul I Eminescu". Articolul din Munca făcu următorul admirabil rechizitoriu adversarului său : „Cită dreptate este în cuvintele „toate trec", putem judeca după d-sa : tot entuziasmul, toată iubirea, tot şirul de vorbe măgulitoare la adresa muncitorilor s-au dărîmat, şi din toate n-a mai rămas decît amintirea celor ce au fost odată. Azi, d. Vlahuţă in luntrea sa şubredă se depărtează de corabia socialistă şi vrea să ajungă la mal". Apoi, autorul articolului încheia cu această comparaţie : „Mulţi însă din cei care au încercat să plece de pe corăbii au fost înecat; de valurile mării, precum mulţi care au părăsit ideile ce împărtăşeau au fost înecaţi în valurile uitării. Ca un al doilea Robinson Crusoe, Al. Vlahuţă vroia să se întoarcă mai bine la ţărm într-o luntre, decît sâ continue călătoria. Crezînd că e aproape de ţărm, sărise într-o luntre şi vîsli spre mal, fluturind cu batista : „adio". Ţărmul nu era, însă, decît o insulă". Muncitorii, care ştiau, însă, ţinta sau mai bine zis, portul în care se va opri odată corabia lor, şi-au continuat drumul, mai departe. In articolul intitulat „Cu privire la discuţia asupra artei", iscălit H. Sanielevici, publicat în Munca (1 mai 1894), polemica este reluată pe tema caracterului criticii ştiinţifice. Pornind de la întrebarea : arta trebuie sâ fie tendenţioasă ? autorul răspunde : „Da, lucrul este ştiut - şi însuşi d. Vlahuţă a spus-o că azi artistul nu-şi ia subiectele nici din imaginaţia lui proprie şi nici nu se mulţumeşte să cinte numai natura, din contra, caută să-şi ia subiectele din viaţa reală şi să iacă ca operele lui să fie oglinda societăţii in care trăieşte. Şcoala naturalistă - în înţelesul bun al cuvîntului - dom- neşte astăzi în literatura tutu,or tâ nlor. Artistul, trebuind însă ®ţt si talentaţi dorim artă socialistă; * Io cei care nu admit vederile noas-*e riu cerem nimic. Dar dacă au pre- să-i admirăm şi să-i gustăm, Wrla cerem măcar să se ţie de evo-'4o omenirii; să lase deoparte micul •* eu personal, să nu ne scoată ochii cu el, şi să-şi deschidă inima şi pentru emoţiile altora". Polemica din ce în ce mai vie face ca la un moment dat Evenimentul literar sâ reproducă înseşi părerile lui Gherea în această furtunoasă discuţie în jurul artei. Evenimentul literar (4 aprilie 1894) făcu o scurtă dare de seamă asupra conferinţei ţinută de Gherea la laşi „Artă pentru artă sau artă cu tendinţă". Aflat la laşi şi asistînd la o conferinţă a lui loan Nădejde, Gherea a fost rugat să vorbească în legătură cu mult discutata problemă, lată, pe scurt, opinia lui Gherea pe marginea aprinsei discuţii despre „arta pentru artă" şi „arta cu tendinţă". Apreciind că „arfa pentru artă" e un termen metafizic născut din teoria estetică platonicianâ, după opinia lui Gherea acel artist care face artă pentru artă se erijează pe poziţia unui făcător de minuni. El realizează frumosul în lumea transcendentală, în afara unei lumi reale. în această largă şi aprinsă polemică, Anton Bacalbaşa iniţiase cîteva convorbiri cu oameni competenţi, cunoscători ai problemelor aflate în discuţie, în primul rînd, el considera - şi pe drept cuvînt - câ ar trebui înfăţişată părerea lui Gherea şi C. D. An-ghel a luat un interviu criticului în Adevărul literar (din 28 martie 1894). în introducerea convorbirii se precizează că redacţia luase această iniţiativă datorită faptului că unii cobo-rîseră discuţia despre „artă pentru artă" şi „artă cu tendinţă" la nivelul unor atacuri violente împotriva socialismului şi socialiştilor. întrebat ce opinie are despre discuţia iscată între susţinătorii artei pentru artă şi partizanii artei cu tendinţă, Gherea a răspuns că el a lămurit această problemă în paginile 85 Contemporanului : „Pentru mine -spunea Gherea — expresia artă pentru artă e un termen cam metafizic şi foarte puţin clar. Drept vorbind, artă pentru artă nu există. Arta e produsul unui mediu social. De aici izvorăsc pentru ea tendinţe". Gherea ţinea să mai sublinieze faptul că aveam atunci scriitori care, zugrăvind viaţa reală au făcut de multe ori operă de revoluţionari, descriind mizeriile vieţii din societatea burgheză. Ei făceau artă cu tendinţă, fără să-şi dea seama, „după cum şi Jourdain al lui Moliere făcea proză fără ca să-şi dea seama". C. D. Anghel l-a mai întrebat pe Gherea ce crede despre acei literaţi care vorbesc de „arta socialistă". In răspunsul său, Gherea arăta mai întîi că expresia nu era tocmai potrivită. Aceasta ar fi însemnat ca lucrarea de artă respectivă să se ocupe exclusiv de suferinţele muncitorimii sau că ea ar fi îmbărbătat la luptă pe muncitori ca să schimbe orînduirea socială burgheză. De altminteri — continua Gherea — orice operă cinstită şi adevărat artistică, care înnobilează sentimentele oamenilor şi oglindeşte societatea aşa cum e, serveşte socialismului, care nu e un partid politic, ci un ideal, o aspiraţie către o lume nouă. Bineînţeles că scopul convorbirii nu era să se ajungă la concluzii generale. Anton Bacalbaşa, întreaga redacţie, voiau ca Gherea să se pronunţe clar în polemica iscată de Al. Vlahuţă şi cu revista lui, Viaţa. „Cum rămine cu d. Vlahuţă ? — întreabă C. D. Anghel. Căci ai văzut desigur cum povesteşte in Viaţa că s-a Îmbarcat cu d-ta 'împreună în corabia socialistă, dar cînd a ajuns in „pustietăţile oceanului", te-a părăsit într-o barcă spre a se intoarce . . " ., la ţărm ? e m°' cUrin(j * Gherea a zîmbit şi a râspuns. - Povestea navei e veche S;n, .. de an, de Cnd călătoreşte eo ţmta îndepărtată ce se eh* ° SP?e »c/a/. Sint mulţi car^T ea, ademeniţi de fall ™ J*» *' * ^umuseţea ţintei, dar „"T care poate să reziste IurtunUoZ £ număratelor primejdii ale călători; d. oceea mulţi rămin !n drum. ^ lege, asta nu împiedică nJ a meargă tot inainte, fiindcă ceea ce o mina, e legea însăşi a progresului'. O altă convorbire interesantă in legătură cu „arta pentru ,ortâ si m cu tendmţă" a avut-o acelaşi C D Anghel cu profesorul universitar C t)C mitrescu-laşi, om călăuzit de înaintate idei progresiste, publicată în Adevărul literar din 4 aprilie 1894. La întrebările puse, C. Dimitrejcu-laşi a răspuns câ nu citise cele serile de Vlahuţă dar că văzuse răspunsurile din Adevărul literar şi Evenimentul ll. terar. Judecind după acestea - spunea profesorul - socotesc ce domnii de la Viaţa sînt greşiţi". Arta' are drept ţintă reprezentarea frumosului. Această reprezentare se face printr-un raport de formă. Cînd acest raport • realizat conform regulilor obişnuite jf convenite, atunci impresia estetica M produce şi constituie frumosuL Doi artistul nu e un fenomen izolat, ntci o minune căzută din cer, ci el foc» parte dintr-un complex de împrejurat! şi e produsul a o sumă de circumstanţe. Artistul fiind produsul societăţii, trebuie în mod fatal sâ rosfriftflO preocupările, frămîntările şi interesele păturii sociale din care face p0«*** De aceea socotesc - spunea profesorul universitar C. Dimitrescu-iaşi - 86 ^ jreaga ortă trebuie să fie tenden- ""fodeeaşi problema şi-a spus cuI jn Adevărul literar şi istoricul Xenopol. Tocmai fâcuse o vizită ^ gjacţia ziarului Adevărul şi, folo-ocest prilej, redactorul, Ion Teo- , in cerut lui Xenopol părerea legătură cu discuţiile care se pur* osupra „artei pentru artă" şi a **L- cu tendinţă". Xenopol a răs-^ că artistul poate să se inspire £ oriunde, fie chiar şi din trecut şi ,j jgjj opere de artă de mare va-Wr6i fără ca ele să aibă vre-o ten-gfa Aceasta, cînd e vorba de ver-^ Dar cînd artistul se hotărăşte să jgj. un roman, care să zugrăvească ,(0(0, ideologia şi lupta societăţii con-jHiporane, atunci el nu mai poate $ffline străin, nici depărtat de subiect, g^gr şi nuvela modernă nu mai jjdţe fi făcută după tipicurile teo-£ „artei pentru artă". în această lecţie, Xenopol era total de partea «Sterilor emise în Adevărul literar, Iod pe deplin convins că scriitorii ori sînt realişti şi deci tendenţionişti, ori încetează a mai fi artişti de valoare. „Personajele şi dezvoltarea acţiunii trebuiesc luate din lumea reală", sublinia Xenopol. El era de părere că oamenii de cultură trebuie să lucreze pentru luminarea poporului „in sinul căruia zac genii numeroase ce nu se pot dezvolta din pricina lipsei totale de cultură". în această discuţie, de mari proporţii, în jurul literaturii, declanşată de conferinţa lui de la Ateneu, Anton Bacalbaşa a luat din nou o atitudine principială. Fără-îndoială, în articolul pe care el l-a scris în Adevărul literar (din 28 martie 1894) intitulat „Artă ?" îl regăsim pe inegalabilul pamfletar, pe scriitorul inteligent şi talentat. Dar fiindcă era vorba de persoana lui, el folosi un stil cît mai ponderat. Pînă la urmă, Anton Bacalbaşa şi grupul de intelectuali socialişti, membri ai primului partid muncitoresc, înfiinţat acum 80 de ani, ieşiră aşadar învingători în polemica declanşată de ei cu privire la literatură. d i vereors > c u i | — ricardou - toisdeff r POZIŢII SI OPOZIŢII ÎN PROBLEMA ROMANULUI CONTEMPORAN In anul 1970 a avut loc la Strasbourg un Colocviu pe tma romanului actual. Prezentăm în acest număr comunicoreo fur Vereors, intitulată „Romanul, pentru ce ?" şi discuţiile ce fag urmat, ţinînd seama de interesul problemelor legate de net*, s/tafea şi finalităţile genului romanesc. VERCORS : Daca valoarea unei activităţi oarecare ar trebui judecată prin necesitatea ei, atunci faptul de a scrie cărţi şi mai ales romane, ar figura în coada palmaresului. Primum v/vere; deci ceea ce este absolut necesar este creşterea gaini-lor, a septelului, şi cultivarea plantelor comestibile. Apoi, construirea de locuinţe, producerea mijloacelor de încălzire centrală, cel puţin pentru climatele noastre. De asemenea imbra-carea, acoperirea trupului. Exercitarea medicinei. De aici încolo, celelalte activităţi ale oamenilor nefiind indispensabile supravieţuirii pot sâ fie cel mult denumite „utile" : transporturi, comunicaţii, tehnici şi comodităţi diverse. Restul : sporturile, arta, literele, spectacolele, sînt activităţi ludice. Cercetarea ştiinţifică, de asemenea. în pofida aparenţelor datorate aplicaţiilor făcute de descoperirile ei, diverselor comodităţi, de-a lungul mileniilor, omul s-a lipsit foarte bine de ele, iar ştiinţa experimentală dateoiă din ultimul secol. Las de-o parte religia, pentru a nu şoca pe nimeni. Dar ceea ce ne preocupă pe noi, literele, romanul, sînt atît de puţin „utile" şi cu atît mai puţin „necesare", incit mufţe şi lungi perioade de timp s-au scurt în trecut, fără cea mai infima nevoit de literatură scrisă. în timpul acestor perioade, oameflM totuşi au trăit. Dar specia umana t fa ceea ce o priveşte are doua moduri de a exista. Unul biologic : pură selecţie de „hominides" (hominfti) *eu mai de grabă de „hominiens" (h«Ri-nieni), daca aşa se cheamă mow *» protoplasma care ne constituie, individul redus la organismul său. Acea»» existentă nu cere altceva decit „necesarul" mai mult sau moi puţin însoţit de „util". Dar celălalt mod de existentă al speciei noastre, cetate* este mental, spiritual dacă vrem Ji« confundă cu evoluţia omului .n pria sa esenţă, adică cu ceea « 88 ." (je toate celelalte specii, ^'"d"de umanizare nu se dato-"'ctivitâţMor vitale, necesare, ci "eoiâ aproape în întregime ac-sole ludice. Acestea sînt fărâ locuri comune. Trebuiau to-'intite pentru a constata impor-*octivităţilar ludice în sînul acti-uf,umane iar în cadrul activităţii, importanţa literaturii şi a U'încerca aşa ceva presupune sa jt^ti de la început de o imensă ~JL|fete. Pentru un rornancier, a '^despre roman, ca şi pentru pic-E0 vorbi despre pictură, ca penii „n avocat despre elocvenţă, în-W' j rişti să dezvolţi puncte de SJJ, prea subiective pentru a nu fi frp. imaginare sau retorice, să spu-n;n fericire, cel care vă vorbeşte ghicură, din acest punct de vedere, «n fapt care, deşi negativ, nu îi moi puţin propice. Avantajul meu £j este oceia de a nu fi ceea ce jjjeheamă un romancier. Scriu şi pu-Dt romane, e adevărat, dar aceasta jste o dovadă, şi dovada dacă să spun aşa, este că majoritatea gjfcjj franceze este de acord cu mine j|$t împarte între cei mai numeroşi .|t altfel care primesc cărţile mele tăcere, şi cei care scriu despre pentru a spune că nu sînt un KMor înnăscut, fapt în care evidenţa Îde partea lor deoarece cariera l adevărată este desenul, gravura, altminteri există dicţionare de lite-ţjA contemporană care nu îmi men-jgmiă numele .N-aş relata aceste dacă nu mi-ar sluji ca justificare ceea ce spuneam : că nu este Udent sâ scrii romane pentru a me-denumirea de romancier, ceea ce şi cazul meu, şi asta îmi permite >rdez aici problema romanului dintr-un punct de vedere exterior, dezinteresat. Ca să fiu cinstit, trebuie să recunosc că totuşi nu mă simt atît de profund angajat în roman. Şi totuşi scriu romane şi le public ; şi aş putea fi, pe drept, întrebat : pentru ce le scriţi ? Pentru câ asta este într-adevăr întrebarea pe care mi-o pun în legătură cu romanul. Şi nu sînt singurul Departe de- asta. Poate că tocmai această întrebare caracterizează jumătatea de secol pe care o trăim. Gîndesc şi uneori simt că este în joc toată specia umană în destinul ei de oameni sau roboţi. Atunci problema literaturii şi a romanului poate fi oare-numai a evoluţiei sale formale ? Adesea, pentru a mă face înţeles, am recurs la o anecdotă, unul din acele evenimente minuscule care lasă totuşi o impresie durabilă şi la care am asistat acum foarte multă vreme. Eram tînăr şi orăşean (nu fugisem încă de oraş) ignorînd orice despre viaţa la ţară şi aveam prieteni mai vîrstnici care lucrau cu cereale. Dar nu le vindeau, nici cu ridicata, nici cu amănuntul, le cumpărau cu miile de chintale, cu vapoare, cu trenuri întregi şî le revindeau în Franţa sau în altă parte. Inutil să vă spun cît de mulţi bani cîştigau. într-o seară luam masa la unul dintre ei împreună cu alte cupluri de negustori de grîne. Şi gazda pusese pe şerveţelele noastre un mic buchet alcătuit din diverse spice de grîne. Şi eu, ca parizian neştiutor, îi rugam să-mi spună ce fel de spice erau fiecare din ele. întîi s-a făcut linişte şi apoi a urmat un hohot de rîs. Nici unul nu era în stare să mă lămurească. Ei cumpărau cereale prin telegrame, prin telefon ; dar niciodată nu avuseseră curiozitatea să vadă sau să cunoască marfa pe care o expediau de la un capăt la altul al lumii. Nicio- dată nu se întrebaseră : grîneie astea ce sînt în fond ? Departe de mine gindul că romancierii ar putea manifesta aceeaşi lipsă de curiozitate în privinţa romanului şi că nu s-ar întreba niciodată : ce este în fond romanul ? Pentru că dimpotrivă, cei care sînt aici au venit să-şi expună rezultatul cercetărilor lor şi meditaţiilor lor. Cu toate acestea nu e sigur că făcînd aceasta nu există totuşi o uşoară confuzie. în alţi termeni : urmărind încercările care se fac pentru a înnoi romanul, pentru a-i zdruncina tehnica, pentru a face din el instrumentul unor noi revendicări, se pare ca întrebările se pun mai cu seamă (dacă nu exclusiv) asupra naturii intrinseci a genului romanesc, asupra naturii necesităţii lui în aventura omenească, asupra locului pe care îl ocupă. Atunci, în măsura în care această temere este fondată, nu este oare ca şi cum te-ai întreba despre natura unei încărcături fără să afli mai întîi din ce e făcută şi pentru ce e destinată ? Fără oameni pentru a le scrie, fără oameni pentru a le citi nu ar exista romane, nici tehnica lor, nici scriitura. Mereu revenim aici. In abstract, negustorii mei de cereale se puteau considera utili, indispensabili. Dar în realitate nefiind deloc indispensabili ei nu reprezentau decît un epifenomen tranzitoriu şi temporar. Există tot dreptul şi este chiar onorabil să scrii fie şi pentru o oră de uitare ; acesta ar fi rostul romanelor foileton, romanelor de aventuri. Şi aş fi ultimul care aş arunca cu piatra în această familie de scriitori chiar dacă în ceea ce mă priveşte mi se întîm-plă foarte rar ca literatura lor să izbutească sâ mă distreze. Totuşi a reuşit uneori si îi sînt foarte recu- noscător. Dar este 0 nu me foarte depa^ acelaşi gen cu cele' car» ^* P-tidâ deboxsaudeS/f** " nu este genul de activitate,' o'rtTî respectabilă ar fi ea> CQf umanitatea să meargă înainte °^ ™' "'torului ei ; şi simţim foo£ £ d.ferenţa din acest punct de 1ÎT toate calităţile literare fiind ^1 deoparte tot sîntem conştienţi ferenţele dintre un Maurice D2£ sau Agatha Christie şi un TolstoT»! un Stendhal. Mi s-a întîmplat TjZ s« cărţi din prima categorie, m-a* amuzat şi chiar le-am admirat tehnico. Dar sub raportul „îmbogăţirii mei. spirituale", cum se spune, ştiam foarte' bine că-mi pierdusem timpul. Şi iată câ problema: „romanul, pentru ce?", are două moduri de abordare. Primul este refuzul : oricine are dreptul să scrie fără sâ-şi pun* această întrebare. Şi cred că aceste este cazul tuturor scriitorilor înnăscuţi, dintre care eu nu fac parte. Pentru câ această nevoie de a scrie nu este din păcate o dovadă nici.de geniu, nici de valoare excepţională. Dor dacă toţi scriitorii-înnăscuţl, ai acestei epoci, ar fi avut înţelepciunea, curajul mai ales, ca înainte să cedeze impulsului, sâ se întrebe „de ce"? dacă şi-ar fi pus această întrebare, fără prejudecăţi, fără orbire 'si fura vanitate, e posibil ca mulţi dintre ei să fi renunţat dacă nu la scriere, cei puţin la publicarea scrierilor lor "şi ar fi evitat în acest fel gravele decepţii şi foarte multul timp pierdut. Aş îndrăzni să spun câ aceste observaţii sînt valabile şi pentru unii scriitori* înnăscuţi, ale căror romane au fâcut senzaţie cîtăva vreme „.şi apoi, surprinzător, au dispărut în indiferenţa generală. 90 se deci undeva o eroare. Aş mergînd chiar mai departe, câ ..(ori.înnâscuţi care se bucură -viatei lor de o excelentă repu-. Q câror stea străluceşte con-inâ 1° moartea lor, recad apoi ebrele uitării din care nu se re-decit cu rare excepţii. Probabil jTd aceştia au neglijat ceva, scriind, **f vrep condiţie necesară supremi unei opere. Supravieţuire pe f^or(c[t este de mare talentul, cu jEonţa necesar, nu poate s-o asi-jingur. Atunci care este această jj^fjje? Este ceea ce încerc să cla-.jfc oici- •;:Jneep Pnn a"m' exprima o impor-^gj rezervă. La un scriitor-înnâscut |'anumită dimensiune poate înlocui 0), de genul considerat inferior al păturii de distracţie. Este evident că mAlexandre Dumas n-avea nevoie jt,| punâ nici o întrebare înainte de Ş scrie. Trebuia doar să-şi deschidă (fliductele. In timp ce un Ponson du {greii, un George Ohnet ar fi făcut |eote mai bine să-şi pună, înainte, jgastâ întrebare. De ce după un suc-~ţn comparabil la timpul lor nu-i mai dteste nimeni pe aceştia din urmă iar Hixandre Dumas este în continuare ellt? Cu toate acestea la toţi trei |tilm imaginaţie echivalentă, aceeaşi (Ştirînţă şi aceleaşi vizibile defecte. Ia acest gen de scriitori se pune probabil problema forţei, a impetuozităţii. Un torent va rupe barajele pe care 4kri imobilizat mase de apă liniştită. Condiţiile de supravieţuire de care Wrbeam nu se aplică romancierilor litaţi încă din leagăn cu această intensitate năvalnică. De altfel nu e . ţirba acum de această supravieţuire, «I aceasta este tema comunicării •Sie. In ceea ce priveşte romanul este vorba de necesitatea sau de gratuitatea lui în aventura umană. Un roman perfect gratuit poate să supravieţuiască foarte bine, pentru raţiuni care nu au nimic comun cu necesitatea de acest gen ; cu atît mai bine pentru autori. întrebările mele, aici în faţa dumneavoastră sînt legate de condiţiile nu suficiente, ci necesare- pentru ca un roman fie el de aspect modest, să apară aşa cum ar lipsi dacă autorul nu l-ar fi scris. Şi cum se pot descoperi oare asemenea condiţii fără să revenim la baza oricărei creaţii pe pămînt, adică la omul-însuşi. Mă surprinde mereu să constat cît de des şi cît de uşor se pierde din vedere această bază. Ne referim bineînţeles la activităţile spiritului. Există o tentaţie gravă, cu atît mai gravă cu cît este nepedepsită : aceea de a considera diversele activităţi în funcţie de propriul lor scop, un scop în sine. In domeniul care ne interesează, cîţi romancieri nu consideră romanul ca pe o entitate suverană, stăpînă pe propriile ei legi, liberă de orice aservire ? Poate că este idealul, nu ştiu. Dar aşa fiind, romanul se înrudeşte cu activităţile ludice, fie adre-sîndu-se direct sensibilităţii dacă nu senzaţiei, cum o face muzica, dar atunci ne-am putea întreba dacă nu este mai pertinent să se facă muzică cu ajutorul romanului decît roman cu ajutorul muzicii, dar asta ne-ar duce prea departe. Sau romanul se înrudeşte cu jocurile inteligenţei cum este jocul de şah ? O frumoasă partidă de şah poate să fie fascinantă, pasionantă, demnă de respect dar totuşi nu are o influenţă perceptibilă asupra devenirii omului, să spunem. Cu sau fără ea nu se schimbă nimic. Cu un roman care produce plăcere, tot nu se schimbă nimic. Dimpotrivă, dacă un alt 91 roman n-ar exista, concepţia noastră despre lume n-ar fi exact aceeaşi. Unde se găseşte in fiecare din ele absenţa sau prezenţa elementului subtil care le distinge in natura lor profundă ? Unul se învîrteşte în jurul propriei sale oglinzi, celălalt se referă la izvorul din care a ieşit şi cu care îşi amestecă propria apă vie, îngroşînd valul. Dar dacă un romancier vrea să ignore această sursă, dacă nu vrea să-i caute nici locul, nici felul, cum i s-ar putea alătura, cum ar putea să-şi facă opera părtaşă la ea ? Sîm-burele constitutiv al oricărei activităţi umane, spirituale (e aici un fel de truism) nu poate fi altul decît diferenţierea de orice activitate animală. Aceasta se defineşte printr-o supunere inconştientă la mecanismele genetice. Dimpotrivă, activitatea umană spirituală se defineşte printr-un refuz de a acţiona inconştient, prin voinţa de a substitui mecanismele înnăscute cu opţiuni şi cu decizii conştiente. Pornind de aici, e clar că orice participă la acest refuz, fortifică spiritul şi umanizează omul ; în schimb, tot ce tinde sâ facă raţiunea sâ tacă, în folosul mecanismelor necontrolate, şi să-i supună impulsurile şi comportamentul este o forţă regresivă şi de-zumanizantă. Ascensiunea lentă a verbului, de la primele bîlbîieli ale paleoliticului, acum cîteva sute de secole pînă la marile opere literare ale mileniului nostru este imaginea dezvoltării în sens spiritual a speciei. Astfel încît scriitorul, cel care a ales ca instrument verbul şi-a luat o mare răspundere. Ceea ce va face cu verbul nu angajează numai propria sa persoană. Opera lui poate participa în cadrul speciei la dezvoltarea spiritului sau poate dimpotrivă sâ o frî- neze, schimbînd sensui . > produand un regres. Poate Î, U' * T * -mină in afara f6 C'"Un °™*ndu-.e cu câutar ^ ll" -oase ,„ jurul r.e. °< .no,. sa se desprindă de OScensiu ^ ce,, să rămînâ într-un joc sed * "Mtor plin de subti.Hăi iv despărţit de aventura umo * literi;; % .s. cont.nua ascensiunea, la fe| de T Ludovic al XlV-lea dar pe core ma. ctea nimeni 20 de ani mai Bine, se va spune, dar după Ce anume vom recunoaşte câ o ope,0 un roman participă sau nu la ascBn' siunea gîndirii ? Cel a cărui grohliw, pare ca sare în ochi, moi tîrziu poatg fi considerat ca începutul unui nou drum. Bineînţeles, în acest domeniu nu ex.stă nici reguli, nici legi evidente sau infailibile. Criticul şi consumatorul pot fi nesiguri de această participare, creatorul nu. Scriitorul, înainte sâ pornească la scrierea unui roman poate sâ-şi pună problema intenţiilor care-l animă : dacă ceea ce-l interesează, este să se învirtească în jurul oglinzii sau să participe la ascensiune, sâ se dedice unui joc pasionant şi greu care conduce scriitura doar spre ea-în-săşi sau să ofere cititorilor săi motive de descoperiri şi meditaţii asupra sinelui, asupra oamenilor şi lucrurilor, asupra universului. (Nu e vorba aici de cei a căror ambiţie este tirajul, sau Academia şi care nu fac decit sa* * aplice diverse reţete). Dificultatea, pentru scriitorul care vrea sâ-şi răspundă cu sinceritate este câ linia de demarcaţie, aplicată la concret, nu este niciodată atît de clara cum am imaginat-o eu aici. Totuşi ea exista, ?' 92 eu sau fără voia lui se apleacă jfparte sau de alta. a.ti pune această întrebare dificultate pentru Mdamentald, adevărata sâ-ţi fixezi un punct de plecare, ^'nd evident înainte „tabula rasa". ozi se ştie despre „cogito"-ul lui nrtes câ este o iluzie şi conştiinţa este un dat ci efectul unei lungi "|ente construcţii. Ceea ce rămîne ' rt în formulă, se limitează la una din semnificaţiile posibile, a cunoaşte) : „dacă nu aş fi exis- tat nu. oş fi putut gîndi" are o sem- ^joţie redusă, de dovadă doar. Ea feiso deoparte esenţialul. Deci exist şi gindesc. De ce ? Pentru câ nu ignor ^ ce ştiu deja şi pot să constat, (tjotivul gîndirii mele, ceea ce o pune jj funcţiune de la paleolitic încoace, este refuzul meu de a ignora, voinţa meo de a cunoaşte, de a clarifica, ^ o studia pentru a înţelege, de a joce sâ scadă imensa suprafaţă a ignorantelor mele. Dacă scriu ceea ce ^ndesc este pentru a fixa aceste linii. Docâ public ceea ce scriu este pena comunica altora rezultatul gîn-lirilor mele. pâră îndoială, se poate considera re este suficient şi perfect valabil să studiezi, de exemplu limbajul în sine -(ie ca pe o structură de semne, fie to pe un univers ce trebuie descoperit «u redescoperit, — şi apoi să comu-ski ce ai găsit. Cu toate că asta e tobă de filozof sau lingvist, totuşi mi ne putem imagina un roman al aiiui erou, al cărui personaj ar fi lim-, iojul. Lăsînd însă la o parte această Wi, pentru autorul unui roman lim-Mul nu este subiect ci instrument, «nealtă, sau intermediar pentru „a We". Pentru a spune celorlalţi prin wiofe,.' romancierul trece de la uni-«wl semnelor la universul oamenilor şi la cunoaştere. în fond, tocmai această trecere îl defineşte şi nu se poate lipsi de ea decît încetînd să mai fie romancier. De unde şi necesitatea de a-şi răspunde clar la întrebarea „de ce". Rămîne de clarificat răspunsul. De ce să treci de la semn la spunere ? Şi ce să spui într-un roman care se justifică prin comunicarea cu ceilalţi altceva decît ceea ce ar lipsi lentei construcţii mentale a speciei umane, dacă nu s-ar spune. Ştiu bine că absenţa unui Don Quijotte, a unui Candide, a unui Gulliver, a unui Faust, a unui Rastignac, a unui Picwick sau a unui Raskolnikov ar însemna tot atîtea goluri în această construcţie. Am citat aici uriaşii. Dar putem vorbi şi de Coignard şi chiar de un Tartarin sau de un Sherlock Holmes. Toţi ne-au învăţat în felul lor cîte ceva din misterul omenesc. Alte romane dezvăluie ceva din misterul lucrurilor. Fără ele noi nu am fi aceiaşi. Şi iată aici, poate, un eşantion al răspunsului. Un roman se poate considera participant la această construcţie dacă cititorul după ce l-a parcurs este acelaşi ca înainte, fără să se modifice nimic în interiorul lui ? Să modifice viaţa, să modifice omul, acesta este oare scopul romancierului ? A răspunde afirmativ fără nici un fel de nuanţe ar fi exagerat. Cum exagerat ar fi să speri că scopul lui este să nu schimbe nimic. între aceste două limite există un termen intermediar care mi se pare potrivit : să contribui la schimbare. Bine. Dar cum ? Cum să contribui şi mai ales în ce sens ? Evident, în sensul umanizării, dezvoltării spirituale. Or, omul se poate dezvolta în această privinţă într-un singur mod, sporindu-şi cunoştinţele şi 93 raportîndu-şi în mod dialectic întrebările. Cunoştinţele vor fi cele care vor dezvolta restul : etica, estetica, libertatea, dreptatea. Liberul nostru arbitru este în raport invers cu ignorantele noastre. Şi ceea ce râmîne este întrebarea. De ce fac, ceea ce fac? Să te eschivezi de la această întrebare înseamnă să-ţi iei un risc imens de nesinceritate. Riscul este eliminat dacă întrebarea se pune în orice conjunctură şi de aici, tocmai, se poate deschide o sursă de creativitate. Şi ca să încheiem cu un exemplu, să mi se permită să revin la cazul meu. Crede oare cineva că mi-a fost uşor să părăsesc desenul pentru roman ? Ştiam sâ desenez, dar ştiam oare să scriu ? Insă după tulburarea şi zdruncinarea adusă de nazism, nu se mai putea vorbi despre oameni desenînd (chiar dacă desenul ar fi fost demn de un Goya sau de un Daumier), nu mai era suficient desenul ca să descopăr sursele atrocităţilor sau la ce nivel fusese marcată esenţa speciei umane şi rămînea marcată sau grav rănită. Şi nici nu se mai putea să ştim cum să ne punem din nou pe picioare, cum să ne repunem capul la locul lui sau cum să reaşezăm sensul acestei lumi dislocate. Nu eram un scriitor-înnăscut dar la acest „de ce" ? nu exista alt răspuns. Ca şi Malte Laurids Brigge, trebuia ca acest om, în solitudinea odăii sale, trebuia ca acest desenator să se pornească să scrie, neapărat să scrie. Altfel nu se putea. Şi aşa s-a şi întîmplat. Vă mulţumesc pentru atenţie. DOAMNA DURRY : S-ar putea crede că avem nevoie sâ mîncăm şi nu să citim. Nu este adevărat. S-a observat că pisica moare dacă o împiedici să viseze. Nu sînt foarte sigură că dacă nu ni s-ar spune niciodată poveşti, n-am muri. Spuneaţi, d-le r- ' *'* perioade lungi fârâ „<.„„',/* Dar literatura orală \" J ° care se înghesuie azi la MaUecîf jurul Povestitorului popU|ar, s°,^ care ar putea spune , ^™ povesti Peau a"Ane de multă Plâcere"?Ave:nQvCoea«t autorul de romane, de morT^ de romane, fie ş: pentru Q «J grijile noastre. 8 Ştiu bine de ce scriu un mare nu mar de oameni. Adevăraţi prieteni nu prea ai in viaţă. Mulţi dintre noi m nesc în căutarea a ceea ce Superviei|e numea : prieteni necunoscuţi. Mulţi te .maginează că scriind (şi uneofi ^ aşa este I) vor întîlni datorita cărţilor lor, prietenia. Şi nu se înşalâ. Cîte asemenea dovezi n-aţi avut chiar dyf.) VERCORS : Nu, nu se poate trai fără activitate ludicâ, adică fârâ literatură. Pe de altă parte chiar romanul care ne poate apare ca nesemrif. ficativ, îşi poate face un prieten şi din acel moment se justifică. JEAN RICARDOU : Vercors este t> personalitate de mare renume. De aceea sînt necesare anumite precou. ţii pentru a-mi manifesta aici o iptolo dezaprobare. Nu tocmai dezacordul meu (pentru că el ar fi lipsit de importanţa), dor fără să fiu trimisul cuiva, aş afirma dezacordul unui întreg sector al activităţii literare. Ceea ce caracterizează intervenţia lui Vercors poate fi denumit printr-un cuvînt : metafizica. Ca exemplu voi aminti cîteva formule : „ascensiunea verbului", „osce*" siunea speciei umane", „umanizare (hominisation) progresivă", „aventură umană", etc. De altfel in lexicul său mai există nişte noţiuni discutabile: „scriitor înnăscut", „misterul talentului*, „forţa", „impetuozitatea", „domeniul 94 ;„, t temperamentul". Toţi aceşti i aparţin unei alte ideologii şi f***!1 rercetare literară încearcă i j suprime. par întrebarea : „romanul, pentru j« cere un răspuns. Romanul (sau "tura mai bine spus, pentru a ex-limitele), te învaţă să citeşti. !lm tot timpul ocazia să constatăm : se Ş'ie Cltl' Ma"arm®' de altmin-spunea mai de mult : „Prefer să ^Ider agresiunea contemporanilor Incapacitatea de a citi". Deci lite-te învaţă să citeşti, îţi permite exploatezi relaţiile şi relaţiile rela- i «or----- • - I şj lucrul acesta nu este lipsit de care se pot alcătui în limbaj «eres : dacă se suprimă limbajul so- iţilor noastre, nu mai ramine m- Co să fiu mai exact aş vrea sa (ubliniez varietatea domeniilor de ac-jjgne a literaturii. Ea permite, întîi, o gjtico,,, să spunem critica cotidianului. %e spus adesea că unele scrieri te gjuto să poţi vedea mai bine lumea. Pentru a înţelege acest fenomen, tre-ye să observăm că între cărţi şi co-jrjfan există o totală diferenţă ; dacă «roman ne face să vedem mai bine m anumit lucru, este pentru că nu I reprezintă. O descriere de Flaubert, k exemplu, analizează obiectul de nferinţâ şi compune obiectul descris Sn> altă ordine, corespunzătoare unei Sere obligatorii (artistice). Obiectul suportă aşa dar o tem-forolîwre descriptivă. Ceea ce se re-'■ aptează este un contra-obiect ; obiec-6il descris constrins de lanţul limba-fAil nu este asemenea obiectului de Iscare s-a pornit, iar în confruntarea Ajre obiect*) şi contra-obiect se pot ^ Trebuie aici ţinut seama de noţiunea de ■ "!,ct ca pulînd desemna de pildă o slruc-, wtlocialâ la un moment dat (nota trad.). descoperi aspecte neprevăzute ale primului. in al doilea rînd, literatura, în calitatea ei de noutate, practică o acţiune critică permanentă. In acest domeniu evoluţia este constantă : unele cărţi împiedică scrierea altora. Sigur, nu-i este nimănui interzis sâ scrie aceste din urmă cărţi. Cu atît mai rău pentru ei. Pentru că literatura pro-gresînd perimează tot ce este academic. La un moment dat există diplo-doci sau dacă preferaţi grandioase celebrităţi. Vor dispărea, dispar chiar. Care este cauza acestei dispariţii ? Un anumit număr de cărţi. Pentru a ne menţine în problema romanului, voi cita trei grupe : scrierile lui Flaubert, Joyce şi Proust. După aceste texte nu se mai poate scrie nimic care sâ amintească de secolul 19. Şi dacă au fost totuşî alte cărţi, le-am uitat titlurile. Cei care perseverează să le scrie o fac pe riscul lor. D-NA DURRY : Constat că Ricar-dou a denunţat anumiţi termeni care nu i-au plăcut în expunerea lui Vereors ; cu ce drept ? Cu ce drept ne interzice el să vorbim de inspiraţie, de entuziasm, de umanism ? în curînd, nimeni nu va mai îndrăzni să vorbească despre om, pentru că vom afla probabil că nu omul îşi scrie cărţile ci cuvintele îl scriu pe om ! VERCORS : Mi s-a întimplat, apropo de cuvîntul metafizic să scriu un mic dialog între doi interlocutori dintre care unul îl făcea pe celălalt metafizician iar acesta îi răspundea : „Nu-maidecît începi cu grosolăniile I" Nu cred că sînt metafizician. Nu cred că alunec spre metafizica. Cînd vorbesc de ascensiune şi hominizare (hominisation) vorbesc de lucruri perfect obiective. Revin la ceea ce am 95 spus. Daca se poate defini diferenţa dintre om şi animal, şi apoi se constată că diferenţa se măreşte, e vorba ■de umanizare obiectivă. Această diferenţă este legată de faptul că ignorăm mai mult sau mai puţin ce sîn-tem, şi ignorăm ce înseamnă existenţă şi univers. Atunci cînd progresul nostru în ordinea cunoaşterii reduce această ignoranţă, se măreşte diferenţa dintre om şi animal. E vorba de un proces obiectiv de umanizare. Tot atît de obiectiv ca şi matematica. Dar matematica pentru Dvs., poate că este metafizică ? JEAN RICARDOU : Vă rog, să nu atribuim altcuiva idei pe care nu le are despre matematică sau despre alte lucruri. Umanizarea nu este un concept ci o noţiune vagă aplicabilă unor zone foarte diferite. E greu să admiţi acest nivel cînd vrei să procedezi cu rigoare. VERCORS : Oare teoria lui Einstein este ceva vag ? )EAN RICARDOU: Nu are nimic comun cu umanizarea. VERCORS : Dimpotrivă. Asta înseamnă umanizare. JEAN RICARDOU : Numiţi umanizare teoria lui Einstein ; eu perfet s-o numesc simplu : teoria lui Einstein. Cînd consider că o idee este foarte clară o accept ca pe o idee clară, şi teoria lui Einstein este una dintre ele. Dar a o introduce în umanizare înseamnă să părăsim domeniul ştiinţific pentru a pătrunde în cel al metafizicii. Metafizicienii, de altminteri, nu au făcut altceva decît să pornească de la ştiinţă şi mai apoi să extrapoleze. Dvs. spuneţi că a dezvolta cunoaşterea înseamnă a umaniza. Faptul de a înlocui cunoaşterea prin umanizare, de a substitui un deplor cuvmt cu altul, înseamnâ o noţiune şi a o face SQ tr-un domeniu care'nu este T* părerea mea trebuie să i„™ ' M ^ Pe masă. Mă mc dipiodocu,. Sint nec.»" £ £ s.nt necesari oameni ca Jeon V dou care fac cu p0siunp cercetare literară. ° ^ Observ însă câ mulţi scriitori da d,n domeniul cărora face po£ Jean R,cardou, pretind sâ poz.ţ.e ştiinţifică şi totuşi m re(jş^ sa demonstreze temeiul talentelor « care avem dreptul sâ le considerat autentice. Vercors are tot dreptul s5 vorbească despre probleme ştiinţifice el msuş, fiind inginer. in măsura în care mi se întîmplă sâ citesc lucrări ştiinţifice, observ, chiar în ştiinţele umaniste termeni interzişi iert, syfj. cienţi ca să dezonoreze pe cei ce i-ar fi întrebuinţat (ca intuiţie sau vott-ţiune) care revin mereu... n-aş spune' la modă, dar care sînt consideraţi admirabili. Sociologi foarte importanţi, savanţi, experimentatori, biologi, care studiaia comportamentele animale, ajung $o reabiliteze ceea ce numeam metafizica tradiţională a libertăţii. Nu văd de ce nu am avea şi noi dreptul sâ folosim termeni asemănători. Cred Câ aici e vorba de o neînţelegere, Ricor-dou numeşte metafizică ceea ce alţti numesc ideologie. Oricine are dreptul să aibă propria sa ideologie, pmptfa sa concepţie despre lume, sâ se. mişte în interiorul unui sistem de concepte. Adaug, doar, că trebuie jucat cu coi-ţile pe masă. înţeleg câ unii consideră că lectura lui Proust, Joyte so* Flaubert anulează orice literatură Antecedenţă. Pentru cel care gindeşte asa, e foarte bine, dar... 96 RICARDOU: Oricine are f» ■ I- o ideologie cu condiţia sâ itw lu f cînd am fâcut observaţia câ clor precizată. Aici voiam sa ■ |jU|arul lui Vereors ţine de o anu-*5 ideologie. Ea este legitimă dar Sui* semnalată ca atare. ^cealaltă ordine de idei, aş spune , «.orile lui Flaubert, Proust, Joyce, | ^sel şi P°e- duc- duP° Părerea 4 ^fi la perimarea unei anumite lite; ^ si cu toate astea, destule cărţi ■ ^te'niporane sau pur şi simplu ulte- ^ore, "u $'n seama de asta- Sînt juguri care se scriu la Paris, chiar ■ jpjni, şi sînt gata perimate. Asta \ $ înseamnă că nu au dreptul sâ fie picate. Atrăgeam doar atenţia asu-p( acestui fenomen. fiecare poate să scrie cum vrea, faîţi asumă riscurile. f, de BOISDEFFRE : Permiteţi-mi sâ w fiu de acord. Nu găsesc câ un /faid saCi un breton duc la perimarea lui V. Hugo, sâ spunem : nu sosesc ca roma... (Diverse mişcări, s< aude vocea lui Jean Ricardou : Jfti asta voiam să spun..."). DOAMNA DURRY : Vroia să spună x Victor Hugo, începînd să creeze, «dus la perimarea unei mulţimi de fiedecesori. KAN RICARDOU : Nu e vorba de iBiitorii care duc la perimarea altora, te iforba de o anume activitate lite-«rc care duce la perimarea unei Sseudoactivităţi. Şi, un scriitor, prin originalitatea sa... nu poate deodată A» !■ B. BARRERE: Cine perimează Bomnule ? Cine este perimat ? Să ne «ferim la fapte, nu la cuvinte. I£AN RICARDOU : Am să vă spun. fc»pun că in sec. 19... (J. B. Barrere «o sâ-l întrerupă). îmi puneţi o în-j **ore şi tot Dvs. vreţi sâ răspundeţi ? îmi permiteţi : In sec. 19 a existat un număr de scriitori al căror nume nici nu îl cunoaştem. După opinia mea alţii i-au perimat. J. B. BARRERE : Toate acestea sînt groaznic de confuze. Cine a perimat pe cine ? Precizări ! Nume ! JEAN RICARDOU: Flaubert... B. BARRERE : ...a perimat... JEAN RICARDOU: ...oameni despre care nu pot să vorbesc devreme ce au fost perimaţi (Rîsete). Faptul câ nu-i pot cita este cea mai bună dovada. Daca v-aş semnala un scriitor care se citeşte aţi spune câ nu e perimat ! /. B. BARRERE : Asta nu este o dovadă, ci un subterfugiu. PAUL CROC: Adi neauri i se reproşa lui Vereors un anumit vocabular. Dvs., domnule Ricardou, folosiţi un vocabular perfect dotat, de ieri sau de alaltăieri : texte, lectură, etc. Ştiu toate astea pe dinafară. Pentru simplul spectator care sînt, spectacolul din acest moment este foarte amuzant. Parcă ar fi două catehisme care se înfruntă. Cel mai ciudat, pentru mine, este acest termen : perimat. De ce vrem să decernăm certificat de viaţă sau de moarte, spunind : acesta supravieţuieşte, celălalt e în infern ? Pentru unii, Flaubert este perimat. D-NA DURRY: Şi Ronsard cîtă vreme a fost socotit perimat ? JEAN RICARDOU: lată despre ce e vorba. Critica lucrează pe un corpus literar, tntr-un moment oarecare corpus-ul se modifică. Unele texte sînt perimate, altele au un aer caduc, iar altele reapar la suprafaţă. Transformarea acestui corpus se datorează cercetării literare. Se vede bine că nu e vorba de o necropolă. Eu sînt în-cîntat sâ văd cum reapar anumiţi scriitori cum ar fi Roussel. 97 PAUL CROC : S-ar părea, domnule Ricardou, că dv. ştiţi dinainte şi foarte limpede, de ce scrieţi, în timp ce atiţia autori spun : „Merg ca orbeţii, nu înţeleg ce vreau să spun decît după ce am scris". JEAN RICARDOU : întrebarea pusă de Vercors nu este „de ce să scrii", ci „scrii ca să faci ce?". Iar eu răspund : ca să faci asta şi asta. PAUL CROC : Există totuşi o necunoscută. Cel care scrie... JEAN RICARDOU : Evident, există o necunoscută. Dar cînd se pune o întrebare „de ce" ? partea necunoscută se reduce simţitor. Este o întrebare mult mai exactă, mult mai specifică decît întrebarea „de ce scriu" ? PAUL CROC : Şi dv. vă răspundeţi : „Se scrie pentru a învăţa să citeşti" ? JEAN RICARDOU : Se scrie pentru a se cunoaşte, care este activitatea, care este eficienţa faptului de , ^ si se observa că este imp,;^ ucenicia cititului. f JEAN PIERRE LACASSAGHE • Cea. ce îmi displace în intervenţii!* ^ Domnule R.cardou, este că impresia de a opri literatura l0 £ Quel'). de a o considera m.şcare semnificativă, singura carT», învaţă să citim. JEAN RICARDOU: Eu nu oprevc nimic. Dimpotrivă : am arătat ,câ tirtt oameni care opresc literatura 1920. Dacă eu o aduc pînă in zile), noastre, înseamnă că mă gindesc la viitorul ei. în consecinţă, pentru 0 prevedea ziua de mîine trebuie «a ştim care este stadiul actual al cercetărilor. Şi aceasta prin activitatea celor de la Tel-Quel ca şi a altora. Mâ «tf întreba lucrez. „Şi apoi ?" Apoi ? Aştept ţt *) E vorba de grupul 11tarar Tel Qattv afiliat revistei Tel-Quel (N.T.). rONICA literara florin mifiăil eseu «CONTRAPUNCT»** DE DUMITRU GHI$E a ^blicistica filosofică rămine încă jjjoi mult mai puţin răspîndită de-fi necesar. Şi ar fi într-adevăr de necesar, pentru ca ceea ce #* «mai Zjjjj ce| mai adesea exerciţiului gpt al criticii literare este tocmai itatea generalizărilor teoretice, (orii totuşi pentru cine aspiră la ţ-jjjmoaştere şi 0 înţelegere esenţială | tferoturii, dincolo de variabilitatea g^ta a operelor individuale. .'Unul dintre cei cîţiva pasionaţi care jgri la noi dialogul filosofic perse- tt şi competent cu marele public Dumitru Ghişe. După lucrări de Etţinuta ştiinţifică şi îngrijită ex-literară ca : „Existenţialismul şi problemele eticii" sau „Frag-rlum iluminist" (în colaborare mpiliu Teodor), autorul s-a con-un timp tabletei săptămînale a aborda în stil socratic cîteva cele mai importante aspecte ualitâţii filosofice. Paginile rele astfel, împreună cu o seamă rScole şi studii mai ample publi-*m ultimul deceniu, alcătuiesc su-elegantului volum apărut la l(„Minerva" sub titlul „Contra. Eminescu, 1972. punct", sugestie desigur a varietăţii tematice şi cîtuşi de puţin a unei gîn-diri accidentate sau numai sinuoase. Pentru că ceea ce impresionează şi impune de departe la Dumitru Ghişe este tocmai unitatea şi consecvenţa adîncă a punctelor de vedere pe care le apără. Elev al şcolii filosofice clujene, el crede în filosofie, pe urmele profesorului său D. D. Roşea ca într-o atitudine de viaţă. Adevărata rădăcină a acestei înţelegeri este insă mai îndepărtată în timp, şi anume Marx, cu celebrele sale teze despre Feuer-bach : „Aici, scrie D. Ghişe, se găsesc resorturile intime care ne pot face să înţelegem de ce filosoiia este — sau trebuie să fie - şi atitudine în faţa vieţii. Atitudine activă întemeiată pe cunoaştere. Indiferenţa nu este numai un viciu moral, ci şi un străvechi păcat filosofic. La ce bun o filosofie în sine? Pentru satisfacerea unui capriciu sau a unei curiozităţi ? Rezultatele nu numai că ar fi prea scump plătite, dar şi inutile" (p, 7). Se poate zice, şi de altfel s-a mai zis de la Aristotel încoace, că, dincolo de voinţa individului, filosofia este o atitudine de viată a fiecăruia, de vreme ce nu există act uman fără semnificaţii şi implicaţii mai generale. Ceea ce trebuie făcut însă este ridicarea condiţiei inerente la rangul de conştiinţă pentru asumarea ei deliberată şi transformarea într-un principiu activ şi socialmente util. Dacă, aşa cum spune Dumitru Ghişe, „fi/o-sofra este coloana vertebrală a oricărei culturi" (p. 8), şi nu ne îndoim nici o clipă de acest adevăr, atunci temeliile ei trebuie asigurate cu deplină luciditate şi responsabilitate, întrucît ea nu constituie exerciţiul steril al unei speculaţii gratuite, ci orizontul înalt şi cuprinzător al teoriei ca premiză pentru o inserţie şi mai profundă în existenţa concretă. Legăturile filosof iei cu celelalte activităţi umane sînt de altfel de ordinul evidenţei şi Dumitru Ghişe insistă în cîteva pagini asupra acelora întreţinute cu ştiinţa sau cu arta (v. pp. 17-26). Evident, sensul acestor legături nu este în fiecare caz acelaşi, căci dacă ştiinţa alimentează teoria cu baza ei concretă iar filosofia este conştiinţa ştiinţei, arta beneficiază ea mai degrabă de pe urma contactului cu filosofia decît invers. Nu credem desigur cîtuşi de puţin că unui filosof nu-i sînt de trebuinţă lecturile literare, deşi un Kant a putut da o genială estetică în ciuda cunoştinţelor artistice extrem de lacunare, dar a transforma filosofia într-o modalitate a artei, cum înţeleg s-o facă unii din dorinţa de a-i spori demnitatea şi cum se fereşte pe drept cuvînt s-o facă Dumitru Ghişe, înseamnă a împinge lucrurile către consecinţele cele mai periculoase (vezi şi p. 257). Căci dacă imaginile artei au carQrt bolic şi deci polivalen, con ^ tea demersului filosof c fo lui de existentă, ceeTtT C^ Pierea ,„ cazu( -mine mai presus de frumuseţe^ presie, ca atare, tensiunea si' u„ unei ideaţii inepuizabile - t" ehcente.n forţarea uşilor incfe ale esenţelor realităţii, Altfel s.ar in,f lege că filosofii artişti sînt mai mari, ma, importanţi decît un Kant sau I Hegel, lucru neafirmat din cîte ştim de nimeni şi, mai presus de toate de nesusţinut. Interesul şi satisfacţia pe COre fc provoacă meditaţiile şi disocierile y Dumitru Ghişe izvorăsc şi ele din vî* goarea şi limpezimea lor teoretico. Ideile sale nu sînt atît produsul in. ventivităţii spiritului, mai ales câ aute, rul nici nu şi-a propus sâ dea de fapt o lucrare de creaţie filosofica, cît rezultatul unor opţiuni decise pentru con. cepţiile materialismului dialectic şl istoric. Predilecţia sa merge constant către problematica etica, pentru a cărei dezbatere dispune de o calificaţi* specială, lată de ce unul din cele msi bune studii ale volumului este ace'e care tratează despre „Filozofia eirs-tenţialistă şi problemele anlropotogler (pp. 187-213). Luciditatea şi orientarea dialectică a analizei marxiste întemeiază aici o critică remarcabila te adresa indeterminismului moral logic structura iraţională a ace- evenimente, reprezintă, în ulti-^ gnaliză, o abdicare de la uma- 40'. (p-186'- Opţiunea lui Dumitru Ghişe penis, gmanism şi optimism istoric ră-^ cu claritate in cuvintele de oma-^ faţă de profesorul D. D. Roşea, j cârui gindire reprezintă în peisa-ideologic românesc dintre cele £jâ războaie mondiale un promon-jtju ai convingerilor raţionaliste, un *ftiz răspicat al obscurantismului şi jl diversiunii intelectuale. Mărturisin-^i cu o emoţie abia stăpînită «samentul faţă de dascălul său, dumitru Ghişe notează : „Desigur, mntea celui de al doilea război Midia/, D. D. Roşea ,sub influenţa Jjjetonă mai ales, nu reuşise să se «tfee la poziţiile de gindire ale filo-*fei materialist-dialectice. Dar, prin tfono/ismu/ sâu, prin încrederea ne-tmilatâ, manifestată consecvent, în •fcrfle ştiinţei şi ale cunoaşterii în P«ol, ale logicii riguroase, pe care, t 4b a/(îe/, o mînuia cu o forţă conta-l*io, D. D. Roşea - în condiţiile * misticismul şi iraţionalismul erau »fesote de la catedră - a avut fi*' 0 inriurire pozitivă în orientarea : *eeMui' pe calea formării unei gîndiri "hendente şi sănătoase. Cîndirii * '■° 'ost consubstanţială o ostili- 1101 ili«* $» tate declarată faţă de orice manifestare de obscurantism şi, nu o dată, ţinta atacurilor sale (e cazul neotomismului, de ex) a fost străpunsă de ascuţişul analizei critice" (pp. 216-217) Dumitru Ghişe urmăreşte apoi în chip revelator contribuţia personală a autorului „Existenţei tragice" la problematica etică şi filosofică a dezbaterilor interbelice, oferind astfel un exemplu de valorificare marxistă a moştenirii culturale. In aceeaşi ordine de idei, prezintă o însemnătate distinctă şi paginile referitoare la opera lui Blaga, pe care autorul şi-l aminteşte cu admiraţie din anii „cînd, student încă, îl întilneam în plimbările lui însingurate pe vreuna din străzile Clujului" (p. 243). Dezvăluind caracterul metafizic al atemporalităţii culturii în viziunea stilistică a lui Blaga, exegetul său marxist ţine să sublinieze însă cu satisfacţie umanismul neclintit al aceluia care a conferit omului o demnitate aşa de înaltă în univers : „ceea ce mi se pare important, mai întîi de toate, este faptul câ Blaga a iost un mare umanist. Spre deosebire de Spengler, pentru Blaga cultura nu apare ca produsul parazit al unui suflet separat de om şi care îl subjugă. Dimpotrivă, ea este strins legată de destinul său creator, este împlinirea lui, modul său frumos de a fi Om, de a-şi învinge caducitatea, de a supravieţui clipei" (p. 248-249). Judicioase repere metodologice conţine şi articolul despre critica bla-giană (pp. 254-260), prin poziţia dialectica pe care o propune în controversata problemă a raporturilor dintre filozofie şi poezie. Dialectica râmîne de altfel totdeauna pentru Dumitru Ghişe călăuza cea mai sigură în labirintul unor vechi dezbateri nesoluţionate, cum ar fi de pildă şi aceea, cardinală, a definirii valorii. Autorul respinge aici soluţia unilaterală din perspectiva subiectivităţii sau obiectivitătii, corelînd cele două aspecte şi afirmînd presupunerea lor reciprocă în constituţia şi aprecierea valorii, cu întîietatea firească a aspectului obiectiv, în afara căruia n-ar putea să se nască în fond nici cel subiectiv : „Concepţia materialist-dialec-tică şi istorica, fără să nege latura subiectivă a judecăţilor de valoare, relevă totodată şi accentuează latura lor obiectivă. într-adevăr, dacă valoarea este întotdeauna o relaţie între subiect-obiect şi, prin aceasta, ea are inevitabil şi o latură subiectivă, căci se manifestă numai în cadrul acestei relaţii, ea are totdeauna şî un conţinut obiectiv care nu depinde de subiect şi este independentă de el. Apreciind un obiect, nu aprecierea noastră determină însuşirile obiectului ci, dimpotrivă, însuşirile pe care el le posedă determină aprecierea noastră" (p. 291). Ceea ce am adăuga în această problemă este doar precizarea că însuşirile obiectului, indiscutabil determinante, sînt divers interpretabile la nivelul semnificaţiilor lor, de unde şi necesitatea formulării limpezi şi a recunoaşterii deschise a unei poziţii estetice şi implicit ideologice. Temele abordate de Dumitru Ghişe în cartea sa nu pot fi aici trecute în revistă toate, dar pentru a sugera cititorului interesul lor deosebit se impune totuşi măcar a le reaminti succint. Autorul ne oferă interpretări 102 demne de cea mai -'satură cu re|aţia I:eQt:n$'e » şi posesiune (pp: 35,.,, K"™ft& vonsind o soluţie absoiut exoa* l problema progresului artistic („„ J 59) sau în aceea, delicată, a auteao. mie, artei (pp. 66_68) . rf cu argumnete categorice t«a ambigui taţii operei (pp. 77-^78), nefericita ^ presie pentru a denumi bogăţia « semantică inepuizabilă, care na ;mp;; că totuşi nici un fel de echivoc, ,. afirmă responsabilitatea scrisului, a operei de artă în societatea şi cultur, contemporană (pp. 87-88) etc. etcjn Dacă ar fi să rezumăm orientarea de ansamblu a gindirii lui Dumitru Ghişe, ar trebui să reţinem înainte ii toate realismul, raţionalismul, umanii* mul şi istorismul ei, ceea ce laolaltă reprezintă cîteva din cele mai preţioase coloane de granit ale filoi*-fiei marxiste, totul asumat însâ in tp<. ritul creator şi deschis al unei atitudini ştiinţifice. Leitmotivul îndoielii metodice cu poziţia fermă faţă de tes sceptică sau acela al implicaţiei dio» iectice dintre general şi particular asigură demersului teoretic şi metoste!»-gic al lui Dumitru Ghişe o necesari flexibilitate în raport cu problemele noi ale experienţei concrete, de unde şi încărcătura lui polemica foţâ de formele nocive ale oricărui dogmatism. Prin actualitatea sensului sau de-rificator si prin eficienţa indicaţiilor practice ce decurg din el, cartea filozofului român are valoarea urtui îndreptar, drept pentru care nici rw «w judecat-o altfel. „FALS TRATAT DESPRE PSIHOLOGIA SUCCESULUI »*} de S. DAMIAN r Virtutea cea mai aleasă a criticii v £ Oamian o constituie neîndoiel-!- j, spiritul analitic. Nu e de loc o ; ^are câ primul lui volum (tre-^ peste broşura din 1955) se inti-* & „încercări de analiză literară" Î850 co ce' c'e a' doilea, „Direcţii jitfldinţe în proza nouă" (1963), con- itoare. Ochiul atent şi iscoditor al analistului a urmărit aşa dar cu simpatie şi nu o dată cu aspre rezerve tribulaţiile tinerilor debutanţi de la înfrigurata aşteptare pe coridoarele redacţiilor, cînd un destin întreg poate depinde de un singur cuvînt judicios sau numai inspirat, şi pînă la afir- In cea mai mare parte a lui de marea ulterioară, pendulînd, vai ggţţnea „o serie de încercări de 0fab literară consacrate unor ro-0aeii şi nuvelişti contemporani" şi ^ în sfirşit, „G. Călinescu, romanţa (1972) este o carte de analize talente prin inteligenţa şi forţa lor 4pătrundere. Şi nu e lipsit de sem-£coţie nici faptul că „Intrarea în flfcl" (1970) reprezintă o insistentă . jdJMrie pentru proza de analiză, asi-■Mi pe bună dreptate stadiului ceti moi modern al dezvoltării litera-tA epice. Dupâ ani de zile de exerciţiu ana&, aplicat aproape exclusiv operelor Wtemporane, cu o pasiune specială astru debuturile promiţătoare, S. Da-wn dispune azi de o experienţă tarte intensă nu numai în ce pri-tfa investigaţia structurilor literare, kţ contactul direct, omenesc cu itm- :Mpile sufleteşti pe care le aduce »«irie momentul decisiv şi atît de . *Bc al ivirii talentului din crisa- :1 «0 şi, mai apoi, evoluţia lui vi- ; Cartea Românească, 1572. f î 103 tre responsabilitatea gravă a vocaţiei autentice şi suficienţa infatuată a imposturii. Priveliştea nu putea să nu deştepte în spiritul vibratil al analistului o întreagă problematică etică şi, cum cazurile de maladie a personalităţii îşi înmulţeau simptomele im-punînd o luare de poziţie, criticul şi-a schmbat un timp armele cu acelea ale moralistului, schimbare numai aparentă pentru că în fond critica e tot o formă de moralism. Dintr-o asemenea împrejurare au ieşit un număr de articole pe care acum S. Damian le adună într-un „Fals tratat despre psihologia succesului" (1972), contribuţie originală şi oarecum fără precedent la dezbaterea unor aspecte reale ale vieţii noastre literare. Portretul debutantului este extras mai cu seamă din analiza unei tipologii literare aparţinînd ultimilor zece ani. Preocupările şi idealurile unei generaţii autentic înnoitoare sînt privite mai întîi în oglinda deformantă a cîtorva exemplare de mimetism şi arivism literar, surprinse în apa tare er a unei viziuni corosiv satirice care le transformă uneori în veritabile personaje de faună. Fenomenul infatuării solemne sau, cum zice şi mai plastic S. Damian, „molima pe care o numim hipertrofia eului" (p. 45) se produce treptat ,deşi germenii ei se ascundeau cu grijă din primul moment în sufletul acelora ce aspirau la graţiile muzelor : „După ce i'-am cunoscut timizi, politicoşi, receptivi la opinii, cu respect faţă de interlocutor, apţi şi de recunoştinţă, chiar de judecată tolerantă in faţa unei primiri prea reţinute - ii descopăr dintr-o dată schimbaţi. Acum ei participă la discuţia de idei cu un soi de condescendenţă, ca şi cum ar face favoare, nu mai au răbdare cit timp conversaţia atinge doar subiecte generale, fără referire directă la opera lor, iţi cer socoteală desch/s ţi brutal pentru opiniile critice exprimate şi te ameninţă, strecu-rind şi insinuarea că prodigiosul lor talent le va aduce, implicit, in curind şi putere discreţionară pe târimul literelor, îţi propun, de aceea, o complicitate a reclamei, pe care o denumesc pompos riposta minţilor evoluate în faţa primitivităţii şi imposturii" (pp. 28-29) etc. etc. Explicaţia acestui proces de pervertire a fiinţei interioare o vede S. Damian in dispreţul culturii, izvorit din neputinţa şi nerăbdarea gestaţiei spirituale. Acesta e însă numai un simptom, adevărata cauză, profundă şi iremediabilă, este lipsa funciară de vocaţie creatoare, căci nu e cu putinţă a ne închipui un destin literar finalizat integral în absenţa respectului organic faţă de spiritualitate în toate formele ei. Nu există creaţie în afara culturii si fronda unora din- tre tinerii noştri contestatari pre|un geşte cu totul eronat lecţia milată a avangardei, ai carei zentanţi erau cei mai mulţi din oameni cu lecturi extrem de zatoare. Golit de conţinutu, 2"J cultura gestul negaţiei vehemen e 5 oarbe devine încă una din ipo^J' mimetismului artistic, umilitor tocn3 prin suspendarea expresiei |ibere „ personalităţii, adică exact p,,^ efect cu totul contrar aspiraţiilor în noitoare. Lipsa vocaţiei nu e prin ur mare o cauză printre altele, ci cauza cauzelor, întrucît ceea ce poate « luat la început ca un semn al talentului nu e în fond decit rezultatul unei abile capacităţi simulative, E drept, să recunoaştem, că personalităţi remarcabile sînt nu o dată şi veritabile monumente ale orgoliului uman. Explicabil .în modurile cele mai variate, faptul nu rămîne mai puţin o slăbiciune a naturii omeneşti, ceea ce nu înseamnă că elogiem aici implicit modestia care diminuează fiinţa pînă la inexistenţa. O asemenea „calitate" este adesea dovada certă a lipsei de personalitate, dacă nu chiar a nulităţii absolute. Elementul caracteristic al vocaţiei este încrederea în sine, în ireductibilitatea individualităţii sale, ceea ce nu presupune fireşte nerecunooş-terea, ci tocmai afirmarea indjvidua- -lităţii altora. Imperialismul psihologie-permanent al naturilor vanitoase implică în adine de fapt sentimentul unei insuficienţe ce se vrea consolată şi poate uitată prin stimulâfî inverse. Pentru eradicarea unor atari fenomene, cartea lui S. Damian este o contribuţie demnă de stimă şi obi«c- 104 critica • , I ei vo fi atins dacă va provoca ourile ce sînt de aşteptat, mai ales apariţia şi perpetuarea unor £ jn un""!- v r-i-------- ----- omenea stări de lucruri critica îşi °e partea sa de vină, mai mare cfţiar decît aceea pe care i-o recu-autorul, înclinat mai curînd 1,005 , * ■ j - ' tragă spuza pe turta ei. Cine daca ml critica s-a complăcut şi se mai complace uneori şi azi într-un oportunism de grup sau de interese, es-ţornotînd sau diminuînd adevărul în judecata de valoare ? Cine dacă nu critica este în ultimă instanţă creatoarea opiniei literare ? pUnîndu-şi întrebarea cu privire la »ina criticii, S. Damian o reduce după părerea noastră la prea puţin ţpp 55-59), ceea ce nu poate servi bine înţeles operaţiei de selecţionare şi afirmare a valorilor. Evident că atitudinea autorului apare pînă la un punct motivată dacă ne gîndim câ porneşte de la reproşurile prea numeroase ce se adresează invariabil ţi fârâ discernămînt criticii şi numai criticii. Dar nu este aceasta o formă implicita de a conferi disciplinei noastre intelectuale o demnitate foarte taoltă, care presupune din partea ei o prezenţă spirituală şi morală de ■ore eficacitate în viaţa literară şi publică ? Ni se pare câ da. lâsind însă acuma de-o parte problema criticii, care necesită o discuţie •ipecială,, ne întrebăm dacă multe Intre tarele de caracter incriminate * S. Damian în falsul său tratat W merită mai de grabă o terapeu-fca a ironiei şi a ignoranţei supe-*»re, decît tonul inchizitorial al *Wi moralism niţel cam pedagogic k pp. 58-59). Se ştie foarte bine # o face dintr-un fapt o problemă înseamnă a-i acorda o însemnătate pe care la urma urmelor nici nu o are. Comportamentul accidentat af multor debutanţi împrumută adesea un farmec aparte, căci asistăm fie la zbaterile fireşti spre afirmare ale unei personalităţi autentice care tinde să se emancipeze din tutela criticului, fie la convulsiile penibile ale neputinţei care se elimină prin propria ei dialectică. Desigur, uneori lucrurile par mai complicate, dar avem convingerea că totdeauna e posibil de descifrat un destin literar, măcar în sensul sublinierii unei vocaţii, dacă nu şi în ace|a al iminenţei operei. Că de nenumărate ori verdictul criticii e nesigur, aceasta se datoreşte şi relativismului criteriilor cu care lucrează ! Grijuliu pe drept cuvînt faţă de individualitatea operei, criticul ezită deseori să se pronunţe cu claritate şi momentul literar al diversificării formulelor de creaţie pare să-l justifice, lată de ce credem că e necesar ca un critic să-şi formuleze un program literar, ieşind din comoda indeterminare, de altfel aparentă, şi asumîndu-şi toate riscurile ce rezultă de aici. S. Damian începe să-şi contureze din ce în ce mai limpede un atare program literar orientat către sprijinirea teoretică şi practică a evoluţiei literaturii moderne spre citadin şi spre tragic, totul tratat cu modalităţi de autentic rafinament al expresiei, dar nu mai puţin în linia unei raţionalităţi şi a unei limpidităţi ce nu şi-au istovit nici pe departe resursele. Pe urmele lui Gide, el îşi exprimă preferinţa pentru subiectul interior al operei, abordat însă prin 105 intermediul unei scheme epice inteligibile si coerente. Enumermd c.tevo romane celebre, criticul sene: „Mo, in adîncuri, toate aceste cart,, cu o d/spunere a imaginilor atît de deosebită - încleştare pasionala, valenţa, ingeniozitate, cutezanţă - care captivează fi facilitează un Pr,m_ contact cu cititorul, au o supratema a lor. Dincolo de succesiunea înUmplanlor se găsesc alte resurse de înţelegere şi interpretare, mai bogate deat ,n-velisul de suprafaţă" (p. 158)- in serviciul descoperirii tilcunlor interioare ale operei, S. Damian pune o mare putere de penetraţie şi un simt acut al nuanţelor care produc pagini de mare subtilitate sr plăcere intelectuală. Totuşi concentrarea interesului spre operă făra niciun recu tedretic faţă de ea nu conduce şi nu poate conduce pe critic, deat ,n rare cazuri, la orizontul superior al necesarelor sinteze. Păcatul e de alt- te COr» fel mai general. Autorul însuţi o ». cunoaşte : „Deşi nouă, criticitor, m ne face plăcere să iim trataţi nişte pacienţi, sînt domenii în lipsa noastră de energie, iwaffdte" tea, apar vizibile. Imputarea ce n» se rezervă de obicei, câ nu ne tăm să depăşim simplele enunţuri in definirea stilurilor artistice, în cam-terizarea conştiinţei, a organiiăti't $«. biectului, nu o putem respinge (esoe. Daca în analiza la obiect, observe-ţiile cronicarilor sini păUuniăiemt, sintetizarea particularităţilor estetice din creaţia unui scriitor'sau de pe e arie mai întinsă a " literaturii se efectuează incâ timid" ţp. 159), Constatind insuficienţa, S, Datntan face toate eforturile spre a o. de&Sfî, lucru perfect natural. Căci dopa" of» ţia ani de analiză, el poate io»y îngăduie şi trebuie să-şi îngăduie ou numai ora, dar şi orele sintezei, petru popeseu .MOARTEA UNUI CONTABIL DE ION NEGOIŢESCU Am citit fără prejudecăţi volumul lui I. Negoiţescu, in sensul ca nu lom căutat să identific în versuri criticul şi eruditul. Ceea ce au făcut confraţii critici care au sens p.na acum despre volum. Menţionarea căştilor teoretice ale autorului f.reţte că poate fi «cuta. şi ea are ch.ar .aerul unei amabilităţi, dar ascunde de fapt o îndoială. Aceastfl • oda criticii preventive - ^ atenţia de la bun început ca «-jj e critic, e eseist, e istoric 106 ■ cUm însuşi criticul, ca artist, ?'.flgadui unui confrate sâ se *r "■ ie de practicarea unui sin-^ De ce sînt criticii atît de ^"nedrepţi şi nedemocraţi cu ei Căci, la urma urmei, prin fi-nume în ,,poezia critici-proza criticilor", ca specie chiar secundara, ei închid 0» unui 00 confrate o cale pe care ei în-dori într-o zi deschisă pen- ali o vor o incci>-« poezie, e o încercare proprie. Cînd criticul * ■ -'nu mai e critic, ci „■bun ori râu - şi e o nedrep- 8» sa nu- desparţi de trecutul lui. de aceea, despre o asemenea jjBie se scrie extrem de puţin. Ana-!Tse simt datori faţă de „auten-mai întîi - ceilalţi pot să aştep-„, fenomenul se petrece şi cu I. Ne-gSescu, chiar în proporţie mai se-■jj^a decît cu alţii. Un critic a afir-^ de pilda, extrem de franc, că jjje despre „Moartea unui contabil" patru că este a treia culegere de jeţuri a lui I. Negoiţescu, şi „can-ggtto sfirşeşte deobicei prin a im-Ktt". Toate acestea, pînă la urmă, Mjtuje ° atmosferă în jurul unei £ţj şi a unui autor, şi tocmai de ^activitate critică nu mai poate fi «rba în acest caz. Noroc câ mai «iMbrează situaţia... scriitorii „origi-■I', care, mai puţin complexaţi, ac-aptâ pe cel analizat, şi îl tratează % pe un egal. De altfel, fenomenul «clasic, a ajuns să fie un fel de Mom al unor conştiinţe literare, t» se pot curăţa de orice, dar de •Mea clasificărilor şi ierarhizări-*V *u. !« condiţiile acestea, cel mai greu •temei să discuţi pe un ton norocind discuţia a fost începută cum • arătat. Ce să spui despre I. Ne-^^•scu? Câ în spatele modelelor găseşti totuşi o voce personală ? Orice poet trebuie să aibă, şi are modele, orice poet trebuie să continue nişte maeştri, orice poet îşi demască fondul de influenţă. Verdictul cel mai facil, acela de epigonism, porneşte în fond de la folosirea numai peiorativă a termenului. „Epi" e prefixul adaosului, iar „gignomai" în-seamă'nă a fi născut. Epigon e de fapt urmaş. In sensul grec, epigon nu e o diminutio, şi toţi sîntem la urma urmei epigonii cuiva. Afară de cei care, pentru că nu vor să aibă părinţi, nu vor avea niciodată copii. In aforismele „ad usum Delphini", I. Negoiţescu spune : „Plăcerea de a întîlni un cuvînt pe care nu-l cunoşti, de a-l căuta în dicţionar, şi, după ce l-ai identificat, de a visa asupra lui, de a gusta jocul dintre materialitatea lui sonoră şi grafică şi sensul lui, care-l străbate ca o săgeată de foc, transformîndu-l în jăratic", lată o dialectică extrem de interesantă, pe care o propun ca punct de plecare pentru înţelegerea volumului, ca să nu cădem iar în raţionamente ca „se simte influenţa lui", ,,e un efect în genul", „Poezii cu un pronunţat caracter simbolist", „reminiscenţe din" etc. etc, lucruri la urma urmei exacte, dar după mine neconcludente. Ca poet, I. Negoiţescu este un creator extrem de consumat, capabil să scrie în multe feluri, şi în chip la fel de superior, iar instalarea într-o formulă ori alta e pînă la urmă indiferentă, aşa cum unui profesionist îi e mai drag cutare instrument dintr-un arsenal care i se supune în întregime. Şi avem de-a face tocmai cu un volum de mare subtilitate lingvistică, în care cuvîntul e clădit în forme foarte ingenioase, uneori pînă la cod şi rebus, de unde 107 şi o anumită dificultate logică în ciclurile ermetice. Cum s-a arătat, ramurile simetrice ale acestui volum ar fi maniera simbolistă, bacoviană, pe de o parte, şi cea iniţiatică, barbiana, pe de altă parte. Din prima, remar-cînd că ea nu suferă de acel provincialism principial al simbolismului românesc, şi că e mereu complicată cu elemente de altă sursă, putem cita versuri memorabile : „Pe culmile-ntristării ninsoarea lunii cade, / L-al sîngelui izvor vin fauni să s-adape. / Gust semnul amărui sub vinete arcade, / Lauda-nsingurării în strălucite ape." „Pierduţi de lume, în singuraticul golf / cu stafii de foc, am ajuns, / / unde izvorul dragostelor moarte / e între corali de somn ascuns, / / ca un plins mîntuit / sau ca un cîntec funest, nepătruns." Doi „Narcişi", admirabili, se unduiesc unul către celălalt, unindu-se într-o graţioasă poartă spre un Parnas, în care e cuprins „Cabinetul sfîntului leronim", raze diafane şoptesc „Remember", pe cînd întreg peisajul, din vaporos-fu-nebru, trece pe nesimţite spre ironic şi grotesc, pînă la glume suprarealiste : „ochii lui dumnezeu i-am păstrat / într-un acvarium pătrat. / El a murit, iar ochii lui / rîd ţepos ca un cui." La fiecare pas, în această poezie, „se frîng flăcările vegetal, / viaţa le şuieră prin ramuri / şi parcă demoni sfinţi / surîd viclean la geamuri", pe cînd „un somn pervers şi animal / prin fluiere de galben cer / exală ore de paing / cu miros putred de eter." După cum se vede, pornind de la premisa simbolistă, ajungem extrem de departe : o mulţime de direcţii fine ale poeziei româneşti moderne sînt folosite de oufor şi găsim ;nrudiri fa Caragrale ba cu Ion Borbî Bacov,a,ba cu ^ ^ h. « Vmea, ş, am mai «J, nume. înrudiri în ce sens ? £J+ n.a mea, |. Negoiţescu nu enţat de niciunu, din ei, £ foloseşte cu adevărat metod^ £ mţelegrnd foarte bine spirituL fera unor orientări poetice mai iS sau mai puţin sintetizate de ceiti taţi, el le utilizează ca pe nişte ^ mtr-un mozaic - există poeme Z sînt efectiv adunate, „compus,, d.n efecte diferite, într-un tot eore sună însă straniu de unitar şi de bine. Acest mod de a face poezie nu poote fi numit epigonic. El «ine dintr-o filozofie a compoziţiei foarte bine însuşită, dintr-un rafinament extrem, ai unui poet „meşter", care „potriveşte*, şi, cu toate că elementele le lucru sînt absolut diferite, eu l-aş asocia, din acest punct de vedere, pe L Ne-goiţescu cu Arghezi. Ceea ce-i înrudeşte, în chip depărtat şi paradoxal, e o migăleală harnică, modesta, cuminte, a omului care-şi iubeşte nespus atît modelele, cît şi uneltele. Prin faptul că această poezie sugerează tot timpul alte poezii, valoarea efectului ei intelectual nu mai peste fi pusă la îndoială. Rar mi-a fost dat să citesc o culegere care sâ «S facă sâ mă gîndesc mai mult la destinul poeziei româneşti de la începutul secolului încoace. închiderea volumului lasă un gust dulce-amârui de istorie literară. Ceea ce scrie I. Negoiţescu, de altfel, este uimitor de re*e-renţios faţă de înaintaşi, in sensul scriitorului de azi care îşi respecta infinit părinţii. Ceea ce e foarte original în fizionoma unui autor nu lipsit de o suavă notă de teribili»»- 108 această enormă paranteză, • la „plăcerea de a întilni .„(■', ca s-o leg de partea „erei volumului. Partea ermetică adevăr un şuvoi neîntrerupt ,enea „întîlniri", autorul făcînd jQtt ca sâ ne ofere cuvinte în ' s neaşteptate şi incredibile, a5tfel transfigurate de regimul |ca| încît să-şi mascheze com-sensul, Şi sa Pară necunoscute. •n(j asociaţii uneori imposi-poetul ne pune într-ade-~ ţfl contact cu materialitatea şi grafică a cuvîntului, amînîn-sensul. Cum, încercînd să înţe-citim de două sau chiar de multe ori, sensul apare din pe--dire a poetului, şi transformarea, prin abstractizare, a metaforei şi integrarea ei în plasma foarte realista, fo"* fierbinte, a romanului de foţâ. Metaforizare intelectuala, dar adesea im- 110 ano'0 i nu de culoare şi de autentic. .| dezminte pe poet. Şi, fiindcă . de metafore, poate mai puţin tafbra care reuneşte destinele uma-jin carte - aceea a aşteptării '"mergătoare audienţei - o aştep-^ puanţată, diversă ca şi personali sala de aşteptare a regio-\L je partid dintr-un oarecare oraş ^ nord. (Sînt în roman reprezentate ope toate categoriile sociale, de j, intelectualii sceptici sau pasivi, la ^ timoraţi sau curajoşi şi romantici, lipitorii" sau alţii, avînd profesiune cele mai deosebite, de la muncişi, mecanici, dulgheri, activişti, pînă ectivişti, preoţi, etc). Spuneam că ki coi 0tit metafora acelei încordate aş- leptâri este remarcabilă în carte, cît 0j, curînd metaforele-obsesii, metalele, care îmbracă ginduri şi pe care se clădesc personajele - precum, de jiemplu, cele referitoare la destinul Dtui personaj ca Paul, romanticul : e jorfw de verticalitatea de neînfrînt a «ului, ca şi, împreună cu ea, de tefisul metaforic al aşteptării, tradusă jlirr, nădejde, împotrivire faţă de tot aea ce ar însemna înstrăinarea de jrspria esenţă umană, ori schilodirea rfylui", încredere in viaţă, în ceea » e bun şi neperisabil în oameni, a forţa lor de a renaşte şi de a se iixteca, încredere în tine însuţi. Ase-ieneo „aşteptări" trăiesc personaje «acest Paul, fostul elev de liceu, ase salutase începutul revoluţiei în » «kd sau, romantic şi poate naiv, care Jrffise* simţămîntul ciudat al acelei • rtpltti ridicate la luptă şi renunţase * studii fiindcă Revoluţia îi încredin-** sarcini urgente, ca, de pildă, pe **o de agitator sau să ducă ceea «se numeşte, cu nişte termeni destul k obişnuiţi, dar care traduc I un adevăr esenţial de viată, muncă de lămurire pentru colectivizare, să fie activist la tineret "etc. Acestea nu sînt, cum pot părea unora, grăbiţi, doar termeni abstracţi, dbdr terminologie politică, goală de conţinut uman. Platon Pardău are' în cartea sa şi replica negativă, personajul antagonic vizat : el este, la polul opus, acel Orgu, un fel de şiretenie oarbă şi foarte grijulie cu sine a profitorului de profesie — căci Revoluţia a cunoscut atîţia -, care „gîn-dea în ierarhii". Prin Paul, intelectualul care mersese să sprijine colectivizarea fără să se gîndească, asemeni multor altora, „ce cîştiga el din asta ?", scriitorul vizează acea categorie a revoluţionarilor-intelectuali care au avut acut simţul datoriei lor faţă de istorie, care s-au simţit implicaţi în această istorie a poporului lor. Fiu de om al muncii, Paul se simte, în Ciuda loviturilor grele primite de-a lungul primei sale jumătăţi de viaţă, încă. neinvins, gata s-o ia de la capăt, şi să se dedice aceluiaşi ţel, gata să creadă încă, să se lase incendiat de flacăra unei idei generoase, căci „asemenea florilor şi pomilor, care crescuseră aici în spaţiul oblic, îşi menţinuse şi el poziţia verticală printr-un neştiut instinct secular", avînd încă „umbra unui om tînăr", reflectată de soarele zilei de vară. Prin acest personaj autorul se rosteşte în legătură cu destinul unei anumite categorii de oameni, care au lucrat ca activişti, la un moment dat al istoriei, şi care, în ciuda tuturor „agresiunilor mediului" cum ar spune Marin Preda, s-au menţinut pe postamentul omeniei, al înţelegerii şi al marilor, generoaselor idei. E aceasta un fel de „nebunie"? pare a se întreba personajul, şi odată cu el scriitorul. Poate. Nebunie, sau obsesie, sau cum s-ar chema, ea există îll şi cu asemenea oameni se face istoria. De fapt, fiece om pare să fie minat în viaţă de obsesia lui. Există unele cu o miză mai mică poate — fericirea alături de o femeie rîvnită -•dar la fel de hotărîtoare pentru destinul unui om. Prin contrast cu Paul, sau paralel cu obsesia lui, este reconstituită obsesia dulgherului Bîrlea, un fel de posedat de tip dostoievschian, foarte pitoresc în vorbire, gîndire şi înfăţişare, dar de o structură mai fragilă decît echilibratul Paul. Acesta, atins de morbul ideilor mari, deşi lovit şi scos treptat din funcţii, obligat să facă o muncă degradantă, jignitoare pentru un altul, (pictează lozinci la o cooperativă) aceasta nu-i dă deloc senzaţia inutilităţii şi nici nu-i taie cheful de a trăi şi a spera. Şi totuşi, puşi alături, Paul cu Bîrlea, cu glumeţul ftizie care pare că-şi ride de moarte, nu Paul este cel învins, ci Bîrlea, acel Păcală care-i dă morţii cu tifla. Obsesia vieţii lui e aceea de a crea oamenilor case frumoase şi de a avea femeia rîvnită, a cărei hotărîre o aşteaptă şase ani. Aceasta însă^ după ce Bîrlea se îmbolnăveşte, îl tratează ca pe un străin, ca pe un mort, neîndurîndu-se să dea pentru el nici un ban ; nici banii pentru un consult la un doctor mare (,,N-a fost de acord Hinca. Avea poate şi dreptate : însănătoşirea lui nu era sigură, dar vaca odată vîndută, rămînea vîndutâ. Apoi ea îşi socotea viaţa ca şi cînd el ar fi murit. îl şi îngropase. Un om trăieşte cît trăieşte. După aceea moare şi nu mai trăieşte. Gata"), şi nici măcar cîteva seînduri pentru sicriu : „Dacă stai şi socoti, eu toată viaţa mea am lucrat cu lemn, nu ? spune Bîrlea. Mi-a trecut prin mînă o pădure, domnule, o pădure întreagă. Acum am nevoie de rit» Numa, c.teva, trei, patru - Pentru ? - Şi ce crezi, că nu se Săsesc ig -ine acasă patru , seînduri VT «ea sadea un cui. Nimic. La c"" bva trebuie aprobare Au a Toţi trebuie să se JL se gmdeascâ a Exista obsesie şi obsesiei « sugereze autorul, dar totul . * * te înşeli asupra scopului, părea?/1* ** el. Şi mai ales să nu t ^ asupra ta însuţi. Să încerci să p*£ cit. ceva despre tine sau despre aj Cu toate că viaţa ne j0Qcâ un^ farse. V,aţa sau poate doar Mnfr. rea. Şi, ceea ce putea să para fo un moment dat veşnicie, sau dai odată pentru totdeauna, să nu fi, decît o etapă din drumul vieţii noad» Ceea ce pare să spună polemic cartea lui Platon Pardău, despre dej. tinul social şi cel individual, despre necesitate şi întîmplare, despre necesitatea de a face efortul să înţelegi întîmplarea şi să o transformi în necesitate, dar cu condiţia de a nu trişa, sînt adevăruri nu atît de noi» dar meritul prozatorului este cu otit mai mare cu cît el încearcă, prin mijloace proprii să le dea consistenţă artistică, particularitate. Parcurgerea, aparent fără vreo ordine, a acestor destine paralele, a acestor „vieţi paralele" a|e celor oftaţi în sala de aşteptare a regionalei de partid, se dovedeşte pînă la urmă a captivantă excursie în viaţa inşâşi, aBt de concretă şi de diversă în manifestările ei individuale. Dispunerea peteâ lineară a episoadelor cărţii vrea sâ sugereze infinitatea aspectelor «fi* viaţă, nuanţarea lor inepuizabila, aut se înnoadă, cum remarca M. Petro-veanu pe coperta finală a volumutul undeva dincolo de filele prezentului 112 jn viaţa noastră socială, în (iile ei morale. Şi totuşi se reproş0 acestui roman, înţesat """'aţă de autentic' ° neatenta com" *,. igj, o insuficientă concen-*"''a personajelor, episoadelor, care ^ereu altele, cu vagi şi risipite c"9' |a personajele de prim-plan. ce face meritul cărţii, o mare (tea l^sificar e a personajelor, face şi ■Uoctul ej : o fărâmiţare a ponderii .wi datorită dorinţei exprese a viitorului de a fixa pe filmul roma-„jgt său secvenţe din viaţă, mereu şi altele, nuanţînd. Şi totuşi, mi pore câ am sesizat intenţia, pără-jje scriitor pînă la urmă, de a l^ne episoadele cărţii, care uneori m0O un destin, în aşa fel încît să «gereze un antagonism. De pildă : m unii pot să aibă încredere în «meni iar altora le e refuzată această jsbilâ,dar vai, riscantă însuşire, pen-5U câ suspiciunea pare mai comodă. Uceostă dispunere a episoadelor pare g urma, in expunerea lor interminabil jdeară, de fapt numai pînă la un pact lineară, întîmplătoare, ordinea fcelor unei busole : un capăt al acu-W spre un punct cardinal, celălalt $re altul, marcînd nu stări, ci însumi sau idei opuse, concretizate în tteduri de a f» opuse. E un fel de «ine a lui ,,faţă-n faţă", cum spune scriitorul, prin personajul său Paul, ideasâ pentru a capta simplu, prob, âenţia, interesul cititorului, fără artifi-ă formale. O asemenea lipsă de zor-sone in rostirea adevărurilor mari eorrână cu o fereastra prin care pâ-Wnde un aer curat şi tare. Revenind la ideea antagonismelor ■* l-a ghidat la un moment dat * scriitor în scrierea acestui prim *•">' iată de pildă unul, cu impli-«fl omeneşti foarte dureroase : în- crederea şi reversul său, suspiciunea. A avea încredere în oameni înseamnă nu numai a risca, dar mai ales a gîndi cu propriul tău cap. E ceea ce face Tudor, unul dintre secretarii Regionalei de partid, care încearcă a-l determina şi pe colonelul Cavafi sâ o facă. Dar operaţiunea pare nu numai anevoioasă, ci chiar sortită eşecului (sîntem în anul 1958) fiindcă unii nu numai că nu vroiau sâ-şi asume nici un risc, dar aveau un mod pe cît de rigid, pe atît de îngust, de a aplica legea. Iar pentru un personaj cum e colonelul Cavafi a aplica legea era egal cu a lua drept bune toate denunţurile anonime, după care se ascundeau duşmănii şi abuzuri. Înţelegerea de care dă dovadă un activist ca Tudor, care pricepe şi discerne cu răspundere nuanţele, este invers proporţională cu rigiditatea şi rutina oarbă, cu caracterul de simplu automat sau executant al unor legi pe care nu te oboseşti a le pricepe : „Ştii, cineva trebuie să-şi asume şi răspunderi. Nu putem fi toţi executanţi. Ar fi prea tristă o lume de executanţi" — îi spune Tudar lui Ga-favî (p. 315). Platon Pardău reia şi prezintă în romanul său şi alte aspecte, tot atît de grave, ale neîncrederii în om, practicată ani îndelungaţi. E vorba de acel aspect care s-ar putea numi nu numai exces de zel — un „exces de zel" care era gata să sacrifice senin vieţi omeneşti. în cazul unora ca Vădim sau Rianschi, activişti ai aceleiaşi Regionale de partid din nord, suspiciunea este practicată cu un fel de voluptate. Edificatoare este scena „interogatoriului" luat Teofanei, femeie de serviciu la Regională, cînd preavi-gilenţii ei interogatori cad în rolul unor inchizitori. Scena e kaflciană : 113 chinuitoarea strădanie a amnezicei Teofana de a ghici, de a-şi imagina ce „greşeală" îi reproşează şefii, creşte treptat în intensitate pînă la a căpăta proporţii de coşmar. Un coşmar direct proporţional cu plăcerea sadică a celor doi anchetatori, care-şi imaginează că au un fler deosebit în a descoperi pe vinovat. E o scenă de profunde rezonanţe morale. Spuneam că scriitorul îşi axează cele mai multe personaje în raport cu o idee sau că ele exemplifică (în sensul bun) idei, de obicei antagonice. Nu e nici un simplism aici, e numai un mod de a gîndi aproape geometric, propriu romancierului, de a gîndi pe cupluri de personaje : Teodor-Cavafi, Teofana-Vadim şi Rian-schi, sau Calomfirescu, (un inchizitor şi un automat cu aparenţe mai blînde, dar nu mai puţin odios) — Damian etc. lată, de pildă, un alt cuplu, într-o altă scenă-cheie, care eludează, de data asta într-o manieră artistică deosebită, ţinînd de talentul satiric (oricît ar părea de ciudat, Platon Pardău are luciditatea satiricului iar înclinarea sa polemică, uneori îl împinge către caricatural) antagonismul curaj-frică, cu respectivul cuplu: Vîrlan-Mandache. Scena, de un haz irezistibil, în care se dezvoltă, contrastante, mînia legitimă a lui Vîrlan, om curajos, cam dur în manifestările sole, dar silit la duritate de talentul unora de a disimula sau de a se „strecura", şi frica mlădioasă a lui Mandache, primarul, este edificatoare pentru modul în care Platon Pardău ştie să integreze plastic o ideie şi să o modeleze artistic în personaj. Ceea ce părea la început un joc între un om puternic şi un ins fricos este, de fapt, scena tristei descoperiri a încă unui adevăr din multele rostite în acest roman : „S-ar putea sa fie - Continuâ cumpănească din ochi pe Mal/ «*' oameni cărora să le fie doresc să trăiască *** 0 alta viaţă. Pentru 0 ^ «** tează adevărul, np con^^ţ Trebuie să menţionăm câ Au » ^ Paul, de Tudor! de Birt: ţ toresc sau de Cavafi, de Caiomfî^ de od.osul Orgu, figura ternpemB^ talului, a intempestivului dar de neil fnnt in vert/ca/rtofea sa, Vîrlan, prfmuf secretar al Regionalei, domina evî. dent romanul „Ore de dimineaţa.' fi trebuie să spun că încă un reproş 1 s-ar putea aduce scriitorului, şi oml. me, acela că la un moment dat un prea mare număr de personaje por a se confunda prin aspiraţiile ca şl prin amărăciunile lor. E drept, scriitorul, în dorinţa de a diversifica, de a utiliza exclusiv tehnica decupajelor în pasta densa s unei realităţi care vorbeşte de la sine, începe de fapt, în unele cazuri, a se repeta. Căci Vîrlan, primul secretar of Regionalei, omul integru, puternic, dar nu invulnerabil, are puncte comun» de întîlnire cu Paul, cel aflat la baza piramidei, cel lovit, dar totuşi neîft-frînt. Amîndoi suferă într-un fel de aceeaşi „nebunie" de care vorbea» mai înainte, robi aceleiaşi obsesii, o neobositei încrederi în ţelul .suprem al omeniei şi al binelui (ca să ne exprimăm, simplificind) ; Bîrlea, pitorescul personaj, care dă cu tifla morţi, are nu ştiu ce comun (nu numai boala) cu Valerian, inginerul, Iar uscatul, metodicul şi uneori sadicul Calomfirescu-, preşedintele consiliului, se Intilneşte in îngustimea metodică a judecaţilor sale, ca şi în lipsa de nuanţare a aceloraşi judecăţi, cu ofiţerul Cotoii, 114 , . prevalinclu-se de alineatele de Jjgizi, calpi- Şi totuşi, după lec-r0manului ai surpriza câ multe 1 personajele cârtii se ţin minte, ^„ţarea necesară a operat to-> O destulă forţă. Fiindcă pe lîngă 5L mari pe care scriitorul le aduce • *c"!ie' există un apreciabil cuan- * (je autenticitate, de „viaţă", de- nu doar în arta portretisticii. *tosonajele sale se exprimă, mai toate, gjjem ele firesc, cu o vorbire nesofis-Problemele de conştiinţă, aspec-^ morale aduse în discuţie în acest ^jon, care e mai mult bazat pe Ujflica frescei, se caracterizează prin gaturi cumpănite sau uneori violente, ^ori gratuite sau încetinite, ale per-jjoojelor care vorbesc şi se comportă juc, uneori pitoresc, cum spuneam, jfenjic. Şi, fiindcă vorbeam de auten-$ijte, mult mai viu trăieşte în ro-sonul lui Platon Pardău un personaj a impulsivul şi violentul Vîrlan, decît fot, copia sa puţin prea abstracti-a|6, poate şi pentru că scriitorul nu dovedeşte încă aptitudini (cel puţin aici) de analist. Fiindcă acolo unde scriitorul aduce suficiente probe la dosarul vieţii personajului, acolo unde evenimentul, sau gestul, sau gindul tăios, limpede primează, fac să se estompeze partitura abstractă a unor idei cam fără acoperire de... viaţă. Sînt ori prea puţine împrejurări în care ne este înfăţişat Paul, pentru a ne putea pătrunde de dramatismul vieţii lui, de „romantismul" generaţiei sale, ori prea risipite de-a lungul romanului pentru a ne rămîne suficient de convingător optimismul său final. Mai de grabă sentimentul acelei dramatice „singurătăţi" a lui Vîrlan, pe care îl vedem acţionînd, într-adevăr, cam de unul singur, obligat să pună punct unor situaţii intolerabile, ne mişcă, decît „singurătatea" lui Paul, impalpabilă, difuză. Oricum, „Ore de dimineaţă" rămîne mai mult decît o surpriză plăcută, rămîne o carte de ample rezonanţe ale unui scriitor realist. 1 actualitatea literar*. OPŢIUNILE ROMANULUI ŞI REALISMUL VIZIUNII Negreşit că este cunoscută dezumanizarea pe care o suferă personajele puse în condiţii nefavorabile de existenţă. Dar, admiţînd că subînţelegem acest proces, automatismele maligne în care decad aceste personaje se întorc cîteodată împotriva autorului lor, dacă nu sînt subsumate unei dialectici interioare sau sînt văzute ca efect accesoriu. Adrian Beldeanu a văzut limpede semnificaţia modificărilor cauzate de caracterul ineluctibil al socialului. Să ne gîndim cît de bine apar schiţate în paginile cărţii sale, Să mai cîştigi o zi, psihologii de carierişti, învîrtiţi, demagogi, în general psihologia impostorului, fie el sentimental sau profesional. Autorul nu se face o clipă complicele lor. Din contră, emite în ce priveşte fauna negativă ce îi populează lucrarea, elocvente sentinţe severe. Poziţia lui e pătimaşă, el scrie cu o pană corozivă. Odată stabilit acest merit categoric al cărţii, dorim să examinăm modul în care este el utilizat din unghiul integrării sarcasmului în comportamentul indivizilor. Am văzut câ aceştia sînt, de regulă, nişte refuzaţi, social şi moral, ori numai nişte disimulaţi. Nu este ,n intenţia noastră s5 mi„ zam sub toate raporturile Sâ „oi Z* o zi, însă e cert câ autorul a fj, ingenios cartea de vizită a unor um Plare deplorabile. Ca avocat. Ad*m Beldeanu produce un act de «uiart demn de procurorul cel moi dra$Bţ. Ca romancier, ne râmîne dator tocm«, în ce priveşte substanţialitatea; *»«r-ciţiilor ironice în care se lasă aiJtjţ. nat. Autenticitatea construcţiei procesul.* social în romar presupunea, între # tele, relevarea cauzalităţii schitodin. spirituale şi psihice. Beldeanu a osp'-rat la mai puţin. Personajele lui desfigurate de echivoc moral, de egoism sau trindăvie se exprimă onecdoBs, nu-şi fondează identitatea decit oe tehnica acupuncturii. Sînt „figurine" 4 nimic altceva, abandonate condiţiei lor. in al doilea rînd, daca nu* ou respiraţia vastei interrelaţii cu mediu! şi cu propriul adînc sufletesc, nki creatorul lor nu are resursele so le impună prin invenţie. El îşi Citejts nişte piese de dosar. Numai in m&-sura în care s-ar detaşa şt le-ar depăşi, am asista la creionarea unor destine autentice. 116 0, putea spune că Adrian - s nU face o tentativă în acest |lr tentativă care să-l propună '0 °.nCjer, cînd analizează secre- * ^căsătorii ajunse în impas. Dar recompusă teatral şi foile-mistificaţiile, înstrăinările, mi- le au preţul formulei adoptate, <^>.. punctată ca în crochiurile de scurte tente muşcă- "Cismu! viziunii ar fi reclamat | ^,i(U tipul de relatare pe care ! „|es - mult mai multă obiecti-■' A prefera cealaltă cale, cea a 5 Jgrofierii exacte, „clinice" a S în defavoarea epicului d' rau-e an- echivalează cu fragmentarea -potrivit cu fiecare din „cazurile" radiografiate. Adevărul e, re-^câ pagina e scrisă cu vervă, cu gUgenţâ portretistică ; distincţia pe om făcut-o reţine inaderenţa forului, deocamdată, la roman ca 0tbte. Jjjţ |n Să mai c/ş t/g; o zi o agluti-gt de întîmplări şi fizionomii. Sar-jbbj rece al autorului devine forma iit o le divulga. Ut extracţie documentară, relatările MCOtului întîrzie în zona comică şi qjc-comicâ. Cartea lui este o colec-| de bufonade, în graniţele unui wk filistin. Gheorghe Dobridan se tk In permanenţă confruntat cu li-*6sme şi alterări patologice, cu mici Acţiuni narcisiace şi cu angoase «rtoie. Sâ mai cîştigi o zi denotă sWtate, susţinut spirit de observa-k ddr prea puţină construcţie. Nu stepreciez nici o clipă stăruinţa în :rtiza existenţa standardizată şi îtfcâ autorul va fi în măsură să *fc romanul, dacă va instaura în *lconvenţiei egotiste, implicarea de social, neglijată deocamdată. Fireşte, nu în înţelesul că ar lipsi necesarele puncte de reper (aceasta nu i s-ar putea imputa scriitorului decît din rea credinţă), dar el va trebui să depăşească stadiul actual, cînd grupează un anumit număr de figuri şi le găseşte un loc în autobiografia lui. Cu satisfacţie sporită am citit Sinteza de Laurenţiu Fulga şi Fără visle de Bujor Nedelcovici. Laurenţiu Fulga nu este la prima sa cronică de război. Ca şi în Alexandra şi infernul, prozatorul îmbrăţişează dialectica sacrificiului. Nimeni nu ştie la noi, la ora aceasta, să scruteze cu atîta luciditate şi sensibilitate, ca acest dotat scriitor, stările-limită prin care trec oamenii atinşi de vîlvătaia războiului, bîntuiţi de spaimele încercărilor. Iar dacă Fulga a fost favorizat de participarea ca ofiţer la lupte, această împrejurare l-a modelat şi l-a investit cu dreptul de a le evoca. Carenţa literaturii de inspiraţie be-lică a rămas rătăcirea într-un verbiaj părtinitor, aglomerat cu monotone scene de război. Bătăliile abordate, mai adesea din exterior, nu se susţin în nici un fel ca literatură, îndărătul lor rămîn mormane de leşuri carbonizate, gropi de obuze, orfani şi dezgustul de sloganuri. Ideile motrice ale lui Laurenţiu Fulga sînt de căutat pe alt teren, pe cel al complicaţiilor sentimentale născute din despărţiri grabnice. întrerupte brutal, comuniunile afective îşi vorbesc mut sau îşi încorporează jocul hazardului. Vecinătatea cu moartea zguduie conştiinţele. In linia întîi eroii, mai bine zis, eroul lui Fulga trăieşte din rezervele anilor de pace, ale clipelor ocrotite de speranţă. Prin mijlocirea unui jurnal de front, în termenii precipitaţi de 117 nelinişti dintre două borbardamente sau atacuri la baionetă, un tînăr sublocotenent parcurge drumul clarificărilor. Nu se poate abţine să nu-şi strige adversităţile, să nu jaloneze urmele care îl duc spre vinovaţii măcelului ce îl condamnă potenţial la moarte. Critica, din interior, a stărilor de fapt, îl opune comandantului său, soldat cinstit dar cam închistat, ocupat cu regia unei redresări ce se lasă aşteptată. Sublocotenentul nici el nu e pe deplin edificat asupra modalităţilor de curmare a râului. în aşteptarea (de buna seamă filozofică) a ieşirii la liman, tînărul se zbate în incertitudini, curba lor fiind notată de romancier cu acute intuiţii ale instabilităţii morale, dar şi cu o viziune clară şi simplă a complexităţii situaţiei. Omul interior e descoperit în dependenţa lui de numeroşii factori (principali cu toţii), încît e suficient să-i cercetăm pe cîţiva ca să înţelegem că ochiul nostru nu va şti să pătrundă decît în secţiunea care ne captează interesul. Restul va fi obiect de studiu — şi încă unui abundent — pe măsură ce istoria îşi pronunţă sentinţele. Laurenţiu Fulga prelungeşte, în intervalul de la o meditaţie la alta, propriile lui incursiuni în psihologia combatantului. O ameliorare nu e cu putinţă pentru câ in cercul de jertfe doar memoria are graţia dezinteresată. Fiecare culpabil de omor e stîn-jenit de vinovăţie. Consimte să vorbească doar după ce vina lui s-a deplasat şi a devenit neînsemnată. Deşi inegală, Sinteza e o carte incitantă. Povestitorul ştie să elimine din relatare raportul tradiţional dintre „goluri" şi „plinuri", dintre desenul portretistic şi masa evenimentelor. Fard vîsle este şi el romanul unei crize. Trama neagră n-a dobîndit-o prin cautar, livreştii vi "ot s-o propună lui Bujor Jl?** Restul e ficţiune, dar Jn-att de mersul i directă a recoltei de exot '"^ note de adolescenţi uiceTo '^ Peririle pe care ,e <£V«£~" se împotmolesc în drum, nu ° * ftU nimiciţi, redefineşte linia d* H * ? între „înstrăineze d'vidulu,) şi restabilirea iui du* 1 pune capăt factorilor de criza Dar tocmai provizoratul, pe Ca ' eroul lui Laurenţiu Fulga i, evi.ă succes, oferă lui Bujor Nedelcovici J puna cîteva semne de întrebare , Cind anume ne cheamă trecutul?» mm se vindecă un eşec?" ş.a.m.d.'Rome-nul Fora Ws/e, din care a apărut p,i. mul volum, zideşte într-o singura strucţie două edificii. Avem unul cojv sacrat căderii lui Justin Arghir, m „dezmoştenit" suferind de complect originii sociale, şi un altul despre trecutul familiei Arghir, familie înstărita» cu negustori, colonei, moşieri şi industriaşi. Greşelile lor, ale lumii lor trecînd lirică^ marcata a* picat, de la debut, uecînA " o grăbită perioadă ii-:-lMlnd pt«* o vehemenţa protestatară, onUd!™* bea, de convinger. dramatice clamaţi Aceasta perioada a făcut loc nuvefe-tului. In nuvelă C. Ardeleanu înscrie ateva realizări demne de luat in seama. Şi ln nuvele, ca şi în romane trebuie sa treci peste scăderi de stiţ şi invenţie, neglijehţe care se pare câ se datorau atît gradului de cuituro cît şi unor predispoziţii temperamentale şi de gust. Romancierul realist este compusul observatorului şi experimentatorului. Urmărind faptele observate, distinge treapta de început, de pornire, care anunţă terenul ferm, limitat sau^larg, după respiraţia romancierului, cîrnpui desfăşurat, pe care vor evolua, conta-rîndu-se eroii, întîmplârile, acţiunea» spaţiul vital al operei. Obiectivul pe care-l urmăreşte, pe care caută să-l atingă romancierul realist este adevărul. Mecanismul care conduce spre acest final îl constituie atît pasiunea pentru adevăr, cît şi forţa cu care se impune observatorului, creatorului în speţă, acest adevăr detectat în multiplele faţete care compun fenomenul realităţii. în romanele de observare şi experiment ale lui Carol Ardeleanu est* urmărită desfăşurarea unor destine, a unor mişcări ale maselor muncitoare în spaţiul social, în condiţiile: 120 care Este au fost oarecum . fia,| epocii in i 1922 publică piesa într-un act „Casa ,*ifîtor". Un alt volum de nuvele, ftgotul nopţii", este publicat în ţ923. «panul care urmează acestei probii nuvelistice, „Diplomatul, tăbăca-i şi actriţa" stîrneşte discuţii în criţă vremii, care îi acuză scăderile, subliniază valorile, valoarea de do-s*ent al existenţelor periferiei sum-n, adesea dezumanizate. în 1929 ••jcre romanul „Am ucis pe Dumne-»'. In 1932 „Viermii Pămintului", -iii din cele două romane care păli sâ vestească debutul de frescă *ctelă, - al doilea fiind „Pescarii". * «nanele sale, Carol Ardeleanu "*so nu siluete cu atribute distilate <*alambicul, în retorta unei spiritua- manifeste, ci evoca fapte telu- rice, bazaltine adesea, cu un desen< acuzat, cu o linie şi culoare obiectivă : făcînd evident conflictul de clasă prin structura, conflictul dintre aceste figuri bazaltine, întunecate dar conştiente de forţa lor colectivă. Ca observator obiectiv, proiectează pe ecranele paginilor linia acţiunii impusă de datele înregistrate, nimic mai mult decît îi trebuia pentru un relicvar preţios ca acela pe care ni-l redă în culorile acelor pescari vîlcoveni, sau acea dramatică frămîntare, acel surîs amar împietrit în duritatea unor chipuri de funingine şi sudoare a măştilor umane, stereotipe, părînd să nu trădeze, să nu exprime nimic din gama de sentimente contrarii, şi de revolte şi de idealuri - o împietrire altieră, demnă, care spune cu totul altceva decît resemnare. De fapt romancierul realist care este C. Ardeleanu abordează această lume din poziţia unui observator pasionat, obiectiv, dar nu vede în perspectiva istorică semnificaţia şi forţa acestei categorii sociale. Scrisul lui C. Ardeleanu, limpede, frust, fără cotituri stilistice, necolorat de o paletă diversă, nuanţată (deşi în tinereţe se pregătise pentru cariera plastică) este o alternanţă de alb şi negru, o xilogravură cu tăieturi aspre, o grafie simplă, conjugată cu firea, cu temperamentul propriu, cu expresia, chipului său cioplit de natură gros, calchiat parcă după media expresiei fizice a eroilor săi. Nu este o lege ca romancierul să reflecte caracteristicile fizice, înclinările şi temperatura psihică a lumii pe care o zugrăveşte, a eroilor săi, însă Carol Ardeleanu putea fi luat, ieşind din galeriile minei în care coborîse ca să observe, sâ trăiască experimentul condiţia minerului, drept unul din „viermii pămintului". Termenul găsit de romancierul reporter dat titlului cărţii, era reflexul mentalităţii adverse, criminale, emanaţia unei categorii sociale abuzive. în climatul spiritual al vremii sale Carol Ardeleanu este printre scriitorii care fără romantism, cu dioptrii exacte, necăutînd să complice, neabstractizînd, urmărind verdictul, culorile reale ale 121 ■existenţei oamenilor peste care se apleacă fără să-i umbrească, consemnează dimensiile reale ale fenomenului social, desenează gros trama crudă a timpului, gesturile care compun o stare, o lume. Este scrisul unui protestatar, cărţile sale constituind procese verbale expe- rimentale, care voiau in parte - sâ acţioneze n m iifau» ştiinţelor epocii. Ele n .QSUPra con. mult decit nişte clişee, aS*' m°i mmd mecanismul fapte|0f ' i-' "W-cauzele, lăsind sâ st înt'» ln'an!ui«o, posibilele modificări aîe ^ POr<* cial-istorice. aatelor so. radu a iu a UN VIGUROS «ANTICALOFIL GRIGORE LÂCUSTLANU Grigore Lâcusteanu, colonel activ de-o zi (căci pe urmă ,,s-au aşezat la pensie") e boier de viţă veche ; îşi cunoaşte ascendenţii pînâ la bunici, iar istoricii i-i cunosc pînâ în 1575, cînd Se întîlneşte un postelnic Dumitru din Lâcusteni. De viţă veche, dar de mîna a doua, astfel încît, precum fericitul întru pomenire Samu-rache, voieşte egalitatea, dar nu pentru căţei ; înverşunat duşman al Revoluţiei „crailor, dăscăleţilor şi desculţilor" de la 1848, el clocoteşte de aceeaşi sfîntă indignare cînd îi trec înainte la avansare 16 căpitani înălţaţi la rangul de maiori „în consideraţia înaltei aristocraţii..." „Asemenea arbi-trarităţi — exclamă el — au adus decadenţa oştirei". Primind o aleasă educaţie, deosebit de aleasa chiar pentru un fecior de boier, de vreme ce deprinde de mic, pe lîngă curenta grecească, limba franceză şi pe cea germană, nimereşte, cum o spune el - „o fatalitate în cariera mea" — aproape întîmplâ-tor în oştire : la 1829, cînd avea, deci, 16 ani, e scos din şcoală şi ataşat — ca unul care ştia nemţeşte - pe lîngă un genera! rus. Cucereşte destul de rapid, unul cîte unul, tresele pînă la galonul de maior ; ce! de . polcovnic se lasă însă mult aşteptat şi aş cuteza să spun câ toată umoarea atrabilară a „Amintirilor" sale se resimte şi din această pricină ; nu e nuiin i 1 ca trei domnitori de-a rind\l| sâ fagaduiasca ş, apoi să-şi uite ?aaâ duinţa ,nu e puţin lucru ca, la T pecţra unde în chip solemn tmbuta şa-i mm.mneze steagul şi a.\ înal£ in grad m faţa regimentului, Ştirbi voda sa uite iarăşi să o facă şi nu e desigur, neîntemeiată mînia ex-viitoiu-Iu, colonel care, avînd pregătită, acasă, o masă de „patruzeci de talere', aruncă sabia din mînă injV nnd, descăleca de pe cal si strigă o birja să-i ducă acasă, fără' a zice o vorbă regimentului. Din căsătoria tînărului Lâcusteanu, de 23 de ani, cu „demoazela Mariţa Bâscoveanu în etate de 13 ani şi cîteva luni", au rezultat nu mai puţin de 9 copii, primul născut în 1-841, cind fosta „demoazelă" avea aşadar 1eV primăveri şi cel din urmă 'in 185», cînd prolifica mamă abia îşi rotunjise vîrsta de 34 de ani ! Dintre aceştia, numai 2 fete ajung la maturitate, 3 copii mor înainte de a împlini 2 ani, unul la 6 ani, iar Mişu, „fiul nostru cel iubit, întru care bine am nădăjduit", se prăpădeşte şi el în floarea vîrstei, lovitură, după cît se pare, moi mult decit dureroasă pentru părintele său, care, nici aşa prea bun prieten cu aticismul, atinge bietul, in jalea lui, marginile ridicolului, nernai-contenind a proslăvi înaltele calităţ» .une!ui răposat, „intrarea Mişului l^me", „ieşirea Mişului din lume" '0 . jfiVşit, „camera Mişului", păs-'''iifîn chip de sacru şi intangibil ^eUpentru viitorime. |n ceea ce-l priveşte, Grigore Lăcus-retras o vreme din viaţa poli-'f°- 'si numit apoi de vodă Cuza fiCCI edinte al consiliului ostăşesc, Sieste viaţă lungă, murind senator în 1883. ....... ... Perioada înfăţişată in însemnările |e (apărute postum 1), îmbrăţişează '"ador un răstimp bogat în evenimente istorice, începînd de la pacea j. |a Adrianopole şi sfîrşind cu pe-■oada-1348, după care, practic „Aminele" (care merg pînă în 1874) se . ,h«ip Considerînd astăzi personaP Cotea autorului lor, istoricul literar nu ate Sg nu stea oleacă în cumpănă, (ntr-odevăr, colonelul se bucură, pre-Cur?i am mai spus-o, de o aleasă edu- caţie ■ limba franceză nu numai că 0 vorbeşte curent, după cum o dovedesc numeroase elemente de lexic {bmmdu-şi cariera, acablat, puterile Ototectriţe etc), la fel de numeroasele 'calcuri (abandonindu-mă la destinul meu, angaja - pentru poftea - pe Mişu),' ba chiar nevoia pe care o simte de a explica în paranteză în franţuzeşte cîte un cuvînt, pentru a fi sigur co s-a făcut bine înţeles („ca să nu-l mai amăgească - seduire - frumoasele românce", „Turcia are să plătească oala spartă" — le pot casse" etc.) dau de bănuit că şi gîndeşte curent în această limbă — limba, de bună seamă, a unor întinse lecturi ; dîn cînd în cînd ne întîmpinâ, foarte la locul ei, cîte o expresie italienească, sau chiar englezească. încă o dovada g -. cum am spune astăzi — „nivelului său ridicat" o constituie şi faptul câ, într-o vreme cînd mai toată lumea care bătea cărţile de joc — şi era, precum se ştie, o adevărată molimă in boierimea mare şi mică — juca stas, panţarolă sau otuzbir, Lâcusteanu juca whist (strămoşul bridge-ului de astăzi), joc de mare subtilitate, mai mult de inteligenţă decît de noroc, pe *) Amintirile colonelului Li-emleanu publicate ?i fidnofaîe de Radu Cmfzescu, cu un comentar Istoric de Ion C. Ulmi, Buc. Fundaţii, 1935. care eu unul mărturisesc că nu l-am mai întîlnit pomenit în literatura neoccidentală a vremii. Om cu o anume cultură, şi, nota bene, suficient de asimilată ca să nu fie ostentativă, fi-va fi fost oare Lâcusteanu, precum Joseph de Maistre, un reprezentant al acelei „reacţiuni luminate", care în ciuda evidenţelor istorice, punea mai presus de raţiune fidelitatea ? Ei bine nu, acest Moş Teacă ajuns ofiţer superior, acest fiu al Dîmboviţei şi în ultimă analiză, al Bucureştilor, care, deşi cunoaşte cîteva limbi din cele poleite nu şi-a pierdut obişnuinţa unor fermecătoare ziceri de la mama lui de acasă (tovarăşul meu, deşi mărunt la trup şi slab ca o iasmă, dar era vînos şi iute ca iarba de puşcă ; „nespălat pe ochi, plin de praf sau stropit de noroi, vă-zindu-mă cinevaş m-ar fi luat drept o raznă" ; „dacă ar fi găsit casa spital, ce goană mi-ar fi dat in tocită domnia lui !" etc. etc.) e departe de a fi un erou ce trăieşte drama unei istorii ; atît poziţia lui de clasă, cît şi, mai ales, aş zice, prejudecăţile de castă, îl împiedică s-o înţeleagă. Lâcusteanu e, în toate privinţele, un apărător fanatic a! ordinei existente, dublat de un nemîngîiat „laudator tem-poris acti" : evocînd hărmălaia surugiilor copilăriei sale (cunoscută nouă şi de la Ion Ghica) el arată că aceştia „puneau pe străini în uimire (extaz), căci postii ca la români nu se vedea în toată lumea. Dar— suspină el — s-au dus şi această frumoasă instituţie Împreună cu toate obiceiurile ţării," De la unul (de loc analfabet : Lâcusteanu cunoaşte exact semnificaţia cuvintuiui) pentru care „poştiile" de odinioară erau o „instituţie", nu ne mai miră nimic. Dacă mai punem la socoteală totala nestâpînire a acţiunilor sale, foarte pe potriva unei la fel de nestăpînite judecăţi, veninul schiţelor lui de portret stîrneşte mai degrabă ilaritate şi compasiune decît indignare : „Acesf Tudor era un om foarte neînsemnat... fără nici un fel de învăţătură sau inteligenţă" ; „un ciocoi de peste Olt, anume Magheru", „popa Şapcă, discipol patentat al lui Bachus" ; „lancu Brâtianu şi alţi vagabonzi" ; „un vagabond anume Cezar Bolliac" ; „colonelul Cuza moldovea- 123 nu... el însuşi fusese un dine roşu" ; „partidul lui Eliad Rădulescu... se compunea, cum am zis mai sus, de dăscă-ieţi, de advocaţi, de ciocoi, armeni, ţigani şi ovrei" — dar acelaşi... şef de bandă este, în 1865, cînd, aflat la apogeul carierei sale politice, îi scrie epitaful Mişului, pentru conformistul său părinte, „d-l Eliade Rădulescu, renumitul autor şi poet român", lată şi o relatare a evenimentelor similare din Moldova : „...Mihail Sturza, care au înăbuşit revoluţia în 24 de ore, căci şi acolo se răsculase, şi au trimis in-tr-o seară pe aga cu dorobanţii şi pe fiul său spătarul cu soldaţii şi i-au legat pe toţi şi a doua zi i-au dus la Curtea domnească şi i-au bătut cu nuiele la spate pe toţi fără osebire, fie boier, fie comersant, fie supus străin... Şi astfel au înţelepţii pe toţi nebunii". Ce i-ar mai fi plăcut colonelului să fi făcut la fel în Ţara Românească ! Impetuos şi nestăvilit, Lăcusteanu e „combatant" în scris ca şi în carieră ; el coboară astfel nu din sfă-toşii strămoşi moldoveni, ci din familia Anonimului Cantacuzinesc, a lui Radu Popescu, a bătăioşilor cronicari munteni. Stilul lui e oral ca şi al acestora : „Mă întorc la dînsul şi îi zic : Ascultă domnule căpitan, dacă vei îndrăzni să vorbeşti o vorbă de asemenea propagandă, mă jur pe onoare că îţi trăsnesc creierii la minut !" ; el nu evită anacolutul : „Generalul în timpul şederii sale i,i fiucureşf/'... ce discuţii vor fi urmat intre el şi domnu nu au expirat" ; iar cîte-odată construieşte o frază care ne aminteşte de versul pitarului Hristache („el ştia să-njure bine I şi cîntece de ruşine") ; „inălţîndu-i la rangul de maiori, pe unii trecîndu-i în ştabul domnesc, pe alţii în consideraţia... virstei". Lăcusteanu nu evită nici descrierea unei scene mai dure şi nici, cînd îi vine sub condei, o vorbă mai groasă, precum se întîmplă cînd, în înfruntarea cu soţia sa, generalul Odo-bescu îi spune acesteia „cu un ton marţial" : „Furca, muiere, furca ! Nu ie amesteca în politică I" Darul şi plăcerea lui de povestitor se vădesc nu numai în relatarea unor nostime cancanuri (toate tribulaţiile lui pe lîngă statul-rnajor tari» • dupa 1848, unde îndeS ^ d« funcţii .dezvăluie de Q Jf? delic°te treagă istorie a culisele2!" 0 & de delicii), ci şi în c£ m"' plină ..o mie ş. una de nopţi» c>,Tm* * a cvartirului de la Giura'iu "? 6 QC<*° neral ţarist, „care locufa jtlT 9?" teran cu şase camere si 1,Z ^ pisat peste tot cu ce/e nw . °n to" covoare. in salon era o m '"J-m°0se care nu se ardica nici 7/,,„ I nici aprige pliscuri ce scuipă / să stea împotriva acestui urcuş/ ce-ntr-una, hipnotic, mă soarbe. / Treptat izbăvit de pămîntul greoi, / desprins de lumeşti simulacre, / mă-atrage un cer limpezit ca un sloi / cîntînd din văpăile-i sacre. / ... / Dar vai ! răsuflarea mea ,ca un foc, / topeşte zăpada sub mine. / O limbă porneşte să mişte, şi bat / cleios adormitele ore, / şi prind să râsa-ră-ntr-un spaţiu curbat / de spaime străvechi aurore..." lată şi cealaltă modalitate care marchează sensul evoluţiei sale,; In-telectualizarea emoţiei, caracteristică, poeziei moderne, în genere, dar prezentă încă de la început la acest poet,, devine acum sursa exclusivă a lirismului său : „Doi tineri sărutindu-se pe-o bancă. / De-asupra, două chei franceze — noi. / Vîntul de toamnă are să-i despartă / vînzîndu-i separat, pe-un pumn de raze. / La capătul aleilor, fecioare, / aşteaptă-n Fonduri, claxonînd discret. // O, iarba grasă sfîrîind de lacrimi !... // Mai jos, un etaj cu orologii / străbate. Şi mai jos, sînt împăraţii. // Dar — iată luna surîzînd limfatic : / la miezul nopţii, ca o fată-n casă / ne ţine sufletul -să-l îmbrăcăm" (Proiect de edificiu sentimental, 1970). Sau : „Dacă-n sfera cea din mijloc / e Iordanul ; dacă-n cea mai mică / este dîra unei lacrimi arse ; — / sus, pe suprafaţa măturată / de comete, rîul are-un nume / îngeresc. Străinul îl cunoaşte. / Secţiunea noastră ni-l arată / obosit, pe mal la toate trei" etc. (Secţiune prin ochiul profetului, 1968). Dacă nu mă înşel, Şt. Aug. Doinaş e singurul poet din generaţia lui care a reuşit, atunci cînd a urmărit acest lucru, să scrie poezie de factură modernă. înnoirea lirismului său nu este o comodă mimare a limbajului poetic actual, aşa cum se întîmplă la mulţi poeţi din generaţiile mai tinere, ci una autentică. O culegere de versuri care să-l reprezinte în ipostaza lui modernă ar da, pusă alături de Cintecele de dragoste, sau de Balade, măsura evoluţiei sale artistice. m. niţescu 127 Teodor A/Wilu • «Ipocrizia d Volumul lui Teodor Mazilu „Ipocrizia disperării" reuneşte cronici apărute periodic in revistele literare ; este vorba de o dezbatere mai largă asupra unor probleme legate de personalitatea umană, de mediul social, ■de gîndirea omului contemporan, de reacţiile sale în faţa fenomenelor înconjurătoare (de natură intimă, psihologice, sau direct sociale). în acelaşi timp, cartea este o confesiune, o definire şi o autodefinire, un crez etic si artistic. Deşi Teodor Mazilu porneşte la această investigare de pe poziţiile unui moralist (comparabile de pildă cu ale modelului clasic : La Bruyere), el se include pe sine analizei caracterologice, iar subiectul se confundă în paginile sale permanent şi ingenios cu obiectul, în cele mai multe cazuri scriitorul îsi începe „fiziologiile" cu enunţarea •unei generalităţi despre domeniul respectiv : „£ un'lucru ştiut că în călătorii anumiţi oameni sînt mult mai atenţi cu strîngerea de amintiri decît cu realitatea care le apare în iată" (pag. 118). Urmează situarea autorului în raport cu această generalitate : „Totdeauna eu am socotit lumina soarelui un fel de judecător al existentei noastre, in comparaţie cu lumina soarelui mărginirea oamenilor, si-n primul rind a mea mi s-a părut inexplicabilă. Sub lumina soarelui, toate dramele mele îmi par ridicole (pag. 71) şi continuă aproape invariabil cu persoana întîi plural, im-plicîndu-ne în incursiunile sale caracterologice şi identificîndu-se neîncetat cu noi. Teodor Mazilu nu ia poza moralistului clasic, acela care tine lecţii de conduită şi de bun-simţ, ci se amestecă printre noi, ne observă, se observă pe sine, are toate păcatele noastre şi - amintind de greşelile altora şi de ale sale proprii, expune faptele nude şi ne îndeamnă parcă să ne unim pentru a gasi soluţii. El nu dă reţete, ci caută m-tr-una rezolvări umane la probleme *) EdHura Cartea Românească, 197\ umane. Angoasele şi stârile , nt sumbre: disperarea D|i^ refularea, mizantropia „k existenţei, moartea" chia,0^!^? sub pana sa, haina teatrală0-le-a fost în genere împSatâ^ confruntate cu valorile stabile * manente ale oricărei lumi 0* ici*f fT,UueţnQ e*istenţei, , sincer S echilibrul), devin fenomene e!fa' bile, motivabile, eliberate de aceuS. de fantastic, exclusiv si °"a1 t care de multe ori ni-l dă literot* Notează scriitorul : „Dar in preo^ morţii apare într-adevăr un iLZ straniu, extraordinar: o mare nevoit de iubire, o sete de iubire, conşţf-i'nfa limpede că iubirea poate distruge moartea, că in faţa iubirii moartea se poate destrăma. Dacă moartec se feme de ceva, apoi se teme le iubire..." (pag. 96). Pentru Teodor Mazilu omul e o fiinţă, desigur, complexă, o piatră " preţioasă cu nenumărate feţe, unele mai întunecate, altele mai luminoase, pe care el, rind pe rind, le examinează şi caută să le pătrundă mlQn-ţele, să ajungă la acele hotare în. separabile dintre realitate şi ipocrizie, acolo unde adevărul şi impostura îşi fac concesii. In felul ocesto volumul apare şi ca un laborato* literar deschis publicului, ca o dezvăluire a notaţiilor intime pe care un scriitor şi le face oricînd, oriunde, în orice situaţie în legătură cu ceea ce vede, i se pare demn de reţinut st consemnează : „Ca întotdeauna, eu n« exprim idei, puncte de vedere, concluzii, ci doar observaţii legate as experienţa mea" (pag. 83) - semnalează autorul. Fără îndoială, poreor-gînd însemnările unui scriitor vom recunoaşte, măcar în genere, ew» din psihologia personajelor sale, d" reacţiile şi comportamentele lor. UW scopul lui Teodor Mazilu nu este » ne ofere un ghid al teatrului nuve-lor si - recent - poezi, or sale (On rece de alchimist), ci să ne.^mm la o meditaţie despre no, injine. 128 ,■ h imparţială prin care sâ ne ♦° tem mai 'bine. Pentru el lite-a>90 si personalitatea umana nu tiuni separate : orice creator #t [""y^a urmelor un om ca toţi e# '? asg cum în orice om exista, <*M'je potenţiala măcar, premizele „Toate capodoperele lumii există in noi... Totul e să ajungem pînă la ele." (Despre geneza intimă a artelor) gabriei gafiţa A.L A4irocJan: Teatru \/ II ) yn observator al fenomenului tea-j românesc ar ': ' ;" A~ 9 câ texte mai ftn (< «cwru Jilsto *«rite fi surprins de fap-vechi ale lui Miro-I (rum ar fi „Ziariştii", „Şeful * „ului suflete", „Celebrul 702") mai bine timpului decît altele ca : „Primarul lunii şi iubita . sau „Camuflaj". O explicaţie 8Ste greu de găsit : primele dez-Et probleme de interes major, în-j.un'dialog cuceritor şi spontan, pe M celelalte nu reprezintă decît un -«contestabil meşteşug, dublat de-o jjgtare uşor forţată a problematicului Cele două volume de teatru recent saarute cuprind, în mare măsură, texte ainoscute cititorilor din anterioarele (dilori în colecţiile de teatru şi în «viste. lată deci un excelent prilej fe-a cristaliza, cîteva impresii critice «junate în decursul anilor. Al. Mirodan îşi propune să fie, ca f unul din eroii săi, un „cosmonaut 4 sufletului omenesc", uzînd deseori k instrumentele liricului uşor teribili ale poetului bîntuit de nelinişti «istenţiale. Mereu neastîmpărat, inteligent, deseori subtil, dramaturgul Aordeazâ sectoare ale existenţei în i juma salonardă, sclipitoare, consacrată de un Shaw sau un Wilde. Poate «5 aceste cuvinte ale lui Albert Be-Şliln: „Sâ arătăm vieţii că sintem k stare s-o demascam, să facem din * o jucărie, să dovedim astfel suve-witefea spiritului nostru" ar putea fi w potrivit motto la teatrul lui Mirodan. Autorul Ziariştilor porneşte mai în-^auna de la fapte de viaţa reale, : m i n e 5 c u, 1972. semnificative : ancheta unui ziar al tineretului, drama unui deţinut de la Sing-Sing, transplantul de inima, premiera (dramatică I) a unei piese în condiţiile vitrege ale anului 1944, primii paşi pe lună ş.a. Farmecul aGestui teatru constă în modalitatea de abordare. Astfel, cuceririle ştiinţifice sînt descrise cu arma poetului, iar lirismul cotidian cu uneltele savantului. in mod paradoxal, dramaturgul fiind indiscret cu realitatea, o sacralizează. Distrugîndu-şi eroii, îi consacră. Parodiindu-şi gîndurile, sugerează tragicul. Poate că în şirul acesta de contradicţii ar trebui căutat şi motivul inegalităţii vizibile a operei sale. Ne întrebăm chiar, care este rostul apariţiei într-o ediţie selectivă a unor texte obosite, paupere, ca Moş Gerilă, Cerul nu există sau Noaptea e un sfetnic bun ? Răspunsul, pregătit de autor anticipat într-o notă la sfîrşitul volumelor („Erorile fundamentale le-am lăsat neatinse. Pentru că istoria vieţii noastre este istoria greşelilor noastre"), în ciuda agreabilei sale sentenţiozi-tăţi, nu absolvă actul în sine. Ar mai fi interesant de menţionat în cadrul unei analize a teatrului lui Mirodan faptul că replici nu lipsite de spirit („Toate dezastrele-s clare din păcate. Numai bucuriile-s tulburi" ; „Singura informaţie precisă pe care-am dobîndit-o în legătură cu viaţa este moartea" ; „De cînd nu mai cred în nimic am începui să cred în orice" ; „Cînd mint, spun o mulţime de adevăruri", şi multe altele), care populaeză generos piesele autorului, pot figura în mod onorabil într-un dicţionar de maxime, butade şi 129 1^ idoxuri. Aceste replici sînt rostite buie spus să ac r " personaje (de regulă principale) a şese de cele maim',,1?06'""5 e'oi f»„ r reala profesie nu e alta decît simpatia cititoruluT (t °ri sâ ^arfzet lui), a actorului si chia? 'p^k- para de personaje ,cyi căror reală profesie nu e alta ucu: oceea de... causeur : causeur-ziarist, causeur-artist, causeur-responsabil cu sufletele. Şi spre meritul autorului, tre- b°9 tiva s, agrestă se transformă înlr-o** meditaţ.e asupra interrelatiei între m tura ş, individ : „Doar frunze,» fiiaa ca va mun. I Treceau pe Ungi l fiare ^nedumerite, ca printi-o taină i ■ şi pasan spintecau văzduhul rar, f *| fluturi dădeau tircoale surisului d« pt> buzele lui arse". Nu este de fapt natura propnu-zisă, ci acea natură pe care © inventăm şi o reinventăm într-o pe», petuâ dorinţă de perfecţiune şi frumos. Cel din urmă ciclu alătură în mod surprinzător poeme interesante şi „poetizări". Poemul „Asia esfe l" surprinde dizolvarea clipei care obţine m statut de permanenţă, ajungindu-se te obsesia unui prezent care împiedici presimţirea viitorului : „M/ine este niciodată. Acum, doar acum, totdeauna, i Din sete se naşte apa cu i't'mţi de sete, / din foame plinea cu fiinţă d* foame, I din ochi soarele cu Mflff de ochi, I şi, iată, se mai slirşeste w cuvint. I îniunerec alb, Minune JâreV mîine. I Ieri îl pierdusem pe aii - ce nenorocire I". Şi un poem al absenţelor, al momentelor de contemplare, a faptului de a gîndi şi a exprima acest gînd, tocmai în afara oricare! concretizări materiale precum «« „plîns neplins". „El in lume se gffftfeşte 130 un 'ucru I la care nu se "l»w.'je5[e nimeni in lume; se gin- ffLns. cu dăruire, cu durere, cu *" / slisiat de ghearele spaimei, apr/ns de-o dragoste I de (itvn" rl, aura uscată, neştiut de 0-eva, cu a nimeni, I negîndit de nimeni; şi lucrul acela este. I Nu-i vezi, nu ţi-l închipui, nu te poţi sprijini pe el, I şi nici măcar nu i-ai putea lămuri rostul: dar el este," andrei roman „Dana Dumitriu: « /VI a sa tarafului» ţiaio zarafului este o carte despre ' .jbilitatea comunicării, despre do-ff trufaşă a oamenilor de a se singurătate pentru a-şi aco- rfa'in laşitatea, neputinţa, egoismul. O despre suflete „rătăcite", des* acei care nu mai au curajul sâ Sascâ autentic. Casa Amiralului de-%e fortăreaţa în care personajele se lusjrează de bună voie, se autoîlu-ineoză în speranţa câ-şi vor putea lOSlra starea ior de fixitate. Pentru o astfel de „lume devitali-jjjrj, exalînd un miros stătut de noble-4e rnuribundă", legile de convieţuire sui altele ; personajele îşi creează si-ţjgjii-limită ca sâ se justifice, se disipa şi se acuză cu furie, oferind spectacol hibrid. Viaţa devine o «niffluă înscenare. Amiralul scrie o siciclopedie marină inutilă, Alexan-4su - înflăcărate scrisori către o mamă ps care n-a cunoscut-o niciodată, Tufe îşi conservă cu orgoliu o figură « savant-martir, Tamara visează un Occident plin de milionari, dar în tid, toţi duc o existenţă minerali-istâ, toţi trăiesc sub prezenţa hipno-âotoare a bătrînului Amiral. El le Aomuieşte acţiunile, gîndurile, sentinţele, le întreţine voluptatea unui «sec fundamental. 'Personajele din „Masa zarafului" fein subit bătrîne prin existenţa lor Wrfâ, încleştată în ritualuri rigide. Marta devine în Casa Amiralului ^sieala, fiinţa care le declanşează «Kimile, slăbiciunile, punctul de re-58 ol tuturor personajelor. Amiralul « agaţă de tinereţea ei încercînd !-o facă părtaşa rolului dificil pe *e.| are de jucat : de a conserva *) Editura Eminescu, Buc. 1972. ruinele acestui naufragiu de vieţi omeneşti. Soţie lui Alexandru, iubită lui Tudor, prietenă Amiralului şi Ternarei — Marta aduce tinereţea, revolta împotriva inerţiei, posibilitatea evadării în lumea reală. Există o atracţie sentimentală a Martei pentru clanul Amiralului, dar după contactul pre- -lungit cu oamenii lui, aflaţi într-o „tragedie a eşecului", ea se revoltă, îi părăseşte şi se întoarce la ei, pur-tînd povara unei căutări continue a drumului adevărat. Romanul „Masa zarafului" poartă însemnele prozei noastre de tip intelectual, reprezentată de Camil Petrescu, H. P. Bengescu, Al. Ivasiuc. Prozatoarea este dotată pentru analiza psihologică (excelente introspecţiile lui Alexandru) şi disputa de idei, dar, în acelaşi timp, este foarte atrasă de lumea simbolurilor şi a abstracţiilor. Specificul prozei sale il formează amestecul de luciditate şi sentimentalism. Sentimentalismul său este o modalitate de coparticipare la sinuozităţile unor destine care nu trebuie privite în nici o împrejurare cu indiferenţă. Marta cea aspră, cea rece, cea ~ ■/ mintea viciată de prea multă luciditate şi cu sufletul bîntuit de prea mult patetism este sentimentală ca şi creatoarea ei ; drumul ei oscilant este consecinţa unui sentimentalism funciar. Personajele din Masa zarafului sînt sentimentale şi lucide pînă la ultimele consecinţe, alunecînd în roiuri contradictorii, de vinovaţi şi de judecători. Ele îşi alternează stările - de patetism şi de răceală - încălzindu-se pe măsură ce partitura lor se lărgeşte şi răcin-du-se brusc de frica unor arderi prea violente. Cartea are ambiţia de a sugera senzaţia de frig permanent. Este un 131 nesfîrşit „ianuarie al sufletelor", al acelor oameni trăind sub fascinaţia frigului ce anihilează voinţa, puterea, dragostea. Şi totuşi, în această citadelă a încremenirii, autoarea deschide şi virtuale porţi către viaţă : una ar fi Marta - suavd-creangă-de-porîoca/-inllorit-cu-petale-răvăşite, ramură-de-cireş - cu fructe - coapte - calde -cum îi spune Tudor - care este tinereţea, o veşnică nemulţumire, o sete avidă de „lumea vitală" (I). Cealaltă - dorinţa personajelor de a-şi păstra legăturile de sînge, acel raport tiranic, irepetabil, copleşitor dintre părinţi şi copii, fraţi şi surori. Privit din acest unghi, Amiralul ar fi simbolul dragostei paterne ajunsă la ultima limită ; bătrînul îşi vrea copiii în jurul lui - pe Alexandru şi Tamara - ' . Ia5< aer, aceeaşi neLfJ- %mn^ [«I Personajelor si al °l° di« £ întreţinută de expres» |a ■ CrUril°' A uzeşti, de titluri de cărte?t' *« C Realizează, şi imprîmă corlCQr« 0 «»• de demonstraţie, teoTeHcă^U ° dmţa e de a hiperbolaA ^ 'mPresia de „ceva faV toarcere, Mare/e RaZ M" ?,e° *»• ral. Miracolul M/Vocote/n T-k Minunea MinZtl0'^:1 ruirea frazelor produce si & zicale, de poem în proză efec!e m«- Radu Ciooanu: 2-îleL *) De ce romanul lui Radu Ciobanu Zilele, dedicat „acelora dintre oamenii zilelor noastre care cred în muncă şi dragoste" nu ne convinge că este o carte despre viaţa de azi, despre realizările şi năzuinţele noastre ? Cu atît mai mult cu cît scriitorul, programatic, ca şi Mihai Beniuc în proza sa, se ocupă de „nişte oameni ca oricare alţii". în primul rînd, fiindcă Radu Ciobanu păstrează în carte ambianţa vetustă a unui orăşel de munte în genul tîrgurilor de provincie „de altădată", un orăşel vlăguit şi monoton în care transplanturile vieţii moderne nu fac decît să-l împestriţeze inutil. Apoi, mulţimea pestriţă a orăşelului cuprinde personaje pe care parcă le-am mai întîlnit în multe cărţi mai vechi sau mai noi : un procuror pasionat de meserie, dar care îşi neglijează familia ; soţia lui îl înşeală şi nu se ocupă de unicul lor fiu lăsat să apuce pe drumuri greşite ; un fel de Don Juan de provincie în persoana inspectorului Verzea, care profită de graţiile soţiei procurorului şi este în căutare de noi aventuri ; o fată singuratică, Ileana, dornică de iubire, dar *) Editura Minerva, 1972. Ş-^t^rn^'tr^erry cît să poată fi credibil)Na^'j]^ tificarea situaţiilor cu oHe c&L lt cea care jenează în romanul oSS nu reuşesc sa spargă tiparele ştiut»- Jumătate din carte eite o poveste de dragoste, de un pitoresc aparte, dintre doctorul Matei Bogdan (per»-najul central al cărţii) şi Dario, o eleva in ultima clasă de liceu. Dragostea dintre doctorul de patruzeci şi cinci de ani, decepţionat in urme anei căsătorii nereuşite, şi Daria, tînără, feminină, vrăjită de farmecul bărbatului pe care-l cunoaşte din copilărie, divine un vis irealizabil, un mkacof care-i înseamnă pe amiţidoi, core-î atrage şi-i desparte pentru totdeauna. Doctorul este un om de o mare integritate morală, pasionat de munca «0 zilnică de vindecare a oamenilor, pe care o face cu pasiune lucidă şi Statornică. Partea trainică a cărţi) Iul Radu Ciobanu o formează răsucirile sufleteşti ale lui Matei Bogdan, irione-logurile sale interioare, care scot Io iveală setea lui de puritate şi dragoste, de căutare a acelui echilibru caie să-l 132 ,. efemer şi singurătate. „Ceea gU: - îşi spune doctorul -sper eu să aflu totuşi într-o cS o fiinţă care să poarte în nul lacrimii şi al căutării, imi fw0 iovarăşă de drum, care să t/ţ? una cu mine, caldă şi bună, tiv*' Daria ■m orice impre/uran '•„to pentru el „visul intangibil * si doctorul este pus în situaţia ("*" ■ nmauta elanul către această £ o-S< 0 F anfă în această carte, care lasă ia de intîmplări din altă vreme, ^rnarea asemănare cu opera lui j?,! Sadoveanu Locul unde nu s-a •""lai Sfeste analog perechii Lai Can-i-Daria Mazu şi de aceea lec- nimic. Cuplul Matei Bogdan- »r_ cjrtii iui Radu Ciobanu devine permanentă confruntare cu magis-IT compoziţie a lui Sadoveanu. finalul romanului Zilele este poate ijstient mimetic cu cartea lui Sa-j^nu. Sfîrşitul grav al cărţii lasă jj se înţeleagă că pentru doctorul ;jgte; Bogdan orăşelul în care va •{jntinua sâ trăiască devine „locul jdde nu s-a întîmplat nimic" ; pen-W ca sâ poată munci şi fi de folos «jmenilor, el şi-a închis drama pentru " fcideouna in sine însuşi cu preţul cel goi dureros. Moartea fetei din Zilele K justifica firesc numai prin compa-_ gţie cu povestea nefericita a Dariei Menii, altfel ar părea din partea au-jfltirui o alunecare în melodramă. Matei Bogdan nu reuşeşte s-o salveze pe Daria, într-un fel el se retrage ca şi Lai Cantacuzin în spatele scenei, deşi sensul drumului pe care-l parcurge este de continuă retragere din faţa ei. Lai Cantacuzin din Locul unde nu s-a întîmplat nimic ar fi putut-o salva pe Daria Mazu, dar din comoditate, din lenevie şi egoism n-o face, ratînd o altă viaţă posibilă. Matei Bogdan, pierzînd-o pe Daria, este un înfrînt pe tărîmul dorinţei lui de a ieşi din singurătate. Pentru amîndoi eroii, moartea celor două Darii înseamnă perpetuarea singurătăţii ; cu singura deosebire că lui Matei Bogdan îi mai rămîne un drum spre oameni : meseria sa. într-o privire de ansamblu, romanul lui Radu Ciobanu apare oarecum livresc ; dincolo de asemănarea cu Sadoveanu sînt pagini în carte — cele despre viaţa doctorilor, a profesorilor — care amintesc de „Risipitorii" lui Marin Preda. Şi în această carte ca şi în Crepuscul se simte lipsa unor reflecţii mat profunde ale personajelor asupra mediului care-i înconjoară, asupra epocii pe care o trăiesc. Radu Ciobanu este un scriitor al avalanşelor de evenimente care acoperă adesea posibilitatea meditaţiei asupra lor, el preferind nivelul strict individual al personajului. anca midia Al. Claud ian .S « jemn » Prin publicarea acestui volum, edi-feffl „Minerva" restituie istoriei lite-slurii, cît şi cititorilor, una din ipos-teele inedite şi deloc neglijabile ale imului de cultură ieşean Al. Clau-to. Personalitate plurivalentă - so-solog, filozof, estetician şi traducător -Al. Claudian a ezitat dintr-o prea «re discreţie să-şi afirme în timpul sepi o vocaţie poetică autentică, re-flirioscută de altfel într-un cerc re-*îns de prieteni iluştr|. Poate tocmai ~~ j; *) Editura Minerva, 1972. această reticenţă, ca şi înclinaţia omului spre solitudine, explică în mare parte caracterul intimist al creaţiei sale. Poeziile lui Al. Claudian transcriu reveriile şi meditaţia unui cărturar de înaltă ţinută, iubitor de interioare calme şi obişnuit sâ răsfoiască ediţii rare : „O lume-n care am rîs şi am visat. I In fiecare colţ sînt amintiri. I N-aş vrea să plec de-aicea nicâiri. I Fotoliul vechi atît m-a răsfăţat. I 1 Aici lucrează mîinile subţiri. / Iar eu în tomuri grele cufundat. I Din cînd în cînd am contemplat. 133 distrat, I Decorul trecătoarei fericiri" (Interior). Elementele de decor ale poeziei sale sînt cele ale universului domestic (odaia, păianjenul, fotoliul etc). Poetul contemplă cu un surîs sceptic convulsiile străzii şi marile aglomerări umane, refugiindu-se în perimetrul unei patriarhalităţi odihnitoare. După îndelungi recluziuni, evadează, dar tot în spaţiul unei naturi domestice. Flora şi fauna sînt cele care cresc lîngă pragul casei : nucul, caisul, teiul, pisicile, cîinii, vrăbiile. Şi bineînţeles, fotoliul este înlocuit cu ,,chaise-long-"ul, ior veghea asupra cărţilor cu somnul sub soarele grădinii în iulie. Pastelurile lui Al. Caudian sînt nişte ceremonii simple care celebrează elementele şi o singură zeitate : soarele. (Există, în acest sens, înrudiri de substanţă cu poezia lui G. Călinescu din „Laudă lucrurilor"). Comuniunea dintre poet şi natură se verifică în timp ca o trecere, ca o naştere a unui regn din altul : „Şi totuşi în viaţa ţîşnită din pămînt I in tine zmeură ce creşti în orice an, I E o putere-ascunsă, e duhul năzdrăvan, I 'in mine el trezeşte în frunzele compacte I Rudenia străveche ce n-a fost scrisă-n acte. I Rudenia ce leagă cu sîngele, subtilă, I Avîntul tău din sevă, din flori şi clorofilă". (Gînduri de toamnă). Alteori poetul descifrează cu nostalgie sub semnele civilizaţiei, străvechiul tumult al unei rusticităţi sălbatice • . " de grşte, raţe şi gâin, tlce • Ja fee ascunse vrzuini / lar goo.„au, Pe-ofcf cu grele culpe / dfs P^cf tiptil de vulpe". (CaZZZ *£• lancolia se naşte aici rn '- M«-în poeziile de acest gen aJ*%t* * înstrăinării de natură Mi l™^ Al. Claudian, dintrla^^ „pentru tipar" (Carte veche) ^'proist^^ituiişi^^- liniştile unei stufuri' % Claudian poarta în sînge un do . * am transmis de străbunii din L^L tatălui, romani care au trăit în !° Moscopole : „Păgîn, a, vrea £ sa te-nchmi1. Poeziile reunite în vi, lum sub titlul de „Efigii lirice" erau oV aşteptat la un poet a cărui personc-htate s-a format prin asimilarea mari» culturi clasice. Ele trădează preferinţele literare (Balzac, Goethe, Anatoî France, Lev Tolstoi), justifieîndu-şi pre. zenţa mai mult din acest punct de vedere. Cînd retorismul şi locul comun sînt înlăturate, Al. Claudian reuşeşte într-adevăr să realizeze liric profituri Poet solar, decantîndu-şi neliniştile care i-au bîntuit singurătatea, Al. Claudian ne dezvăluie întreaga măsura a vocaţiei sale acolo unde poezia se emancipează de sub tirania elementului biografic şi 'livresc. alexandru grigore «Cele douăsprezece luni ale visului» ...,Şi atunci s-a intîmplat acest lucru neobişnuit : înfăptuind cu destulă trudă, dar şî cu puţină nebunie, acest volum drept o laudă adusă purităţii sufletului omenesc, am observat că fusesem, pînă în acea clipă, robii unei prejudecăţi, unei neînţelegeri", — spune undeva, în prefaţă, Iordan Chimet, autorul acestei fantastice „antologii a inocenţei". Despre ce prejudecăţi şi neînţelegere e vorba ? Poate despre acelea care împart literatura şi scriitorii în *) Editura .Albatros-, 1972, antologie de Iordan Chimet. două categorii deosebite - pentru copri şi pentru adulţi. Poate despre nişte criterii pedagogice, adesea strîmt înţelese şi aplicate, delimitîhd virşte, accesibilitate, dozare etc. Or, Iordan Chimet, creatorul inspirat al acestei antologii, a ales fără greş din opera marilor poeţi şi povestitori ai lum», gîndindu-se la „copilul etern" din noi, la toate vîrstele, această permanenţi», Impunînd de la început /ocul ca unica rigoare în gruparea materialului, autorul invocă anume jocul poetului Chrî-stian Morgenstern „Cum memoreazo ştrengarul lunile anului". Astfel /o- 134 -•«"va fi luna jocurilor de copii "fa „Jocurile lui Gargantua" la negri mititei", „Dupâ melci", de Borbu, „Pentru copii şi pentru rafi-îji< jocul lui Max Jacob), Zebroa- genia lâ idee ! va fi luna arilor de poeţi" - de la picto-*ja lui Rabelais şi unui Anonim S,a) la caligramele lui Apollinaire. Moortie (?!) va " 'una aventurii îftrfalo Bill Şi Fantomas, Tom Sawyer...) wncâ va fi dedicat naturii (Whitman ?Bloga)' lutică ~ Circului' de la -Vi-unei nopţi de vara" la Mary Pop- , Augustos închinat unor „elegii amtr'u fiinţe mici" („Cîntecul lui Puck" Jj elegiile mici ale lui Eugen lo- Jscu...), Coptombrie : „Ca să se pere oamenii - gravi, gravi, gravi şi jjjjj" [ntr-adevâr I Sâ aduci Fabula y Urmuz, poemele lui Queneau ori 'flarles Cros, trebuiau învinse mai în-g nişte prejudecâţi ale acelor oameni «pvi, gravi, gravi... Ori aceasta a fost (Judo autorului antologiei de faţă -selecţia celor mai bune pagini din "jleratura lumii, de la clasici la mo- bucure copiii — mici, mici, derni ; şi curajul de a învinge tocmai acele prejudecâţi, acele limite de care vorbeam la început. De la Arghezi şi Sadoveanu la Whitman şi Swift, de la Tolstoi la Oscar Wilde, de la Creanga la Gogol, de la Apollinaire la Morgenstern... Fiecare lună adaugă jocul, spectacolul, aventura, descoperirea, cunoaşterea, încrederea în ceea ce rămine pururi — copilăria. Dar adevărata sărbătoare care este această carte a visului, este împlinita prin ilustraţie, prin prezentarea grafică neistovită ca fantezie. Desenele scriitorilor continuă joaca. Şi trebuie sâ vezi desenele lui Arghezi, Tolstoi, Jarry, Kafka, Baudelaire, Maiakovski, Mateiu I. Caragiale, alături de panourile colorate de Klee, Picasso, Eugen lonescu, Tonitza, Chagall. Pe ultima filă a cărţii stă scris : „Aducem mulţumiri tuturor celor care au participat la apariţia acestei cărţi". Ne alăturăm lor, din toată inima, pentru această carte de sărbătoare. florenţa alfou Const. /\băluţa: «Piatra şi alte poezii» Un volum selectiv, o secţiune prin „plotra" ce constituie „materia" în care &nstantin Abâluţă îşi ciopleşte poe- ..flo? E drept câ motivul se regăseşte, ce semn de recunoaştere, ca piatră colţuroasa, „găurită şi roasă de vînt", plotrâ-sigiliu, piatra din care „păsările sug sarea", piatra care acoperă alte Imi, piatra din faţa casei, piatra -«semeni greşelilor părinţilor care trec li copii, piatra îndărătul căreia se Jilreşte eternitatea... Dar multitudinea pietrelor e privită de ochiul poetului, ţi chiar statistic vorbind, ochiul care »ede pictural (arhitectul de profesie, Constantin Abâluţă, a avut pînă acum Jună expoziţii de pictură) e motivul «ptincipal, ni se pare, al volumului. Un ochi ce se satură privind animale (nobilul cal vine şi revine în versurile «le), meridianele curgînd „spre cen- ') Ed. Cartea Românească, 1972. i 135 trul pâmîntului", arbori, păsări, care „îşi curăţă ochii" de boli, aruncînd piatra în străfunduri. In pupilă se trezesc „imagini sălbatice", moartea însăşi e simbolizată printr-un bătrîn ţesător cu ochii cojiţi de lumină, timpul e perceput vizual, are lucirile liniştite ale pendulei ; pleoapele au în somn gratii solare, pînă şi vocalele sînt „defectuos luminate" (amintire din Rim-baud ?). In genere, poetul e îndreptăţit să spună că-şi cunoaşte „un fel al său de-a colora culorile I pînă acolo unde totul nu mai e decît privire", izbucnind în ţipăt „la marea coborîre a luminii". Şî totuşi, volumul nu este o odă luminii, aidoma izbucnirilor din tinereţea generaţiei căreia îi aparţine ca vîrstă poetul — în jur, azi, de patruzeci de ani. El a avut de la început o pedală a ţipătului, o înclinare spre abstracţie a vocii, o vîrstă îndărătul căreia se ghicesc, spune singur, alte virste. Curios, în fond, cîţi bătrîni se întîlnesc în poezia lui : cizmarul bă-trîn, care-şi scoate la zvîntat pieile, ţesătorul bătrîn amintit mai sus, copiii înşişi, născuţi bătrîni, plîng straniu şi obosit. Traversat de umbre, (umbra de păsări îi circulă prin poezie, umbre care îneacă pupila, semnul primejdi-ilor-umbra), el se descoperă în cele din urmă pe sine locuind într-o amintire, într-un vis. Broasca ţestoasă, simbol al bătrîneţii, aici, mai mult decît al longevităţii, îl însoţeşte nu odată, ca şi somnul ; ori mai curînd somnia prelungă, ca şi senzaţia oaselor proprii, „dezmoştenite"... Există, în poezia modernă, o notă stranie în universul cel mai cotidian, pe care, la un mod optim, o surprinde Mircea Ivănescu. Ceva din atmosfera sa se regăseşte şi în volumul de faţă : „dacă mă gîndeam mai bine vedeam masa / două felii de pîine una muş- cată / şi fiimui pe CQrB , tropcna-n bucătărie / H„t ?"■ întunecau / auro ■ merel« Z S^ ceva / şi° ol- * veche nu era ţinută. -90*** Abaluţa inventează per'sonn* ocw*>. nume, precum AlbrechT' *"* <" uniformitatea manierei r.ArtUr- °*V odată lectorur poeme?pbOSe^ *! odată o notă de^SV** * tontă : „să ne facem poteT toate vhstele ln foaL p„ . ' W«îru Părinţii cu iubita cu n?T1'/? 1 * « deosebit ** ?' ani I studiaţi depomLtf £ ?* taţi I cu amprentele cele mai umile I .. W^"°?n* mai bine e acum I rlZ P 'C° w Ja*. Jn faţă ş7t/ pe/e neascunzindu-i nimic I tufml proffi-Ze"'6 ^ e« ™"S verortica porumbacu Iv. A4artinovici: Tendinţa spre muzicalizarea expresiei, vizibilă încă din celelalte două cărţi de poezie ale lui Iv. Martinovici {..Cercul de aur", 1966 ; „Ca să fii stea", 1969), îşi află în „Ochii şi ploile" o şi mai manifestă afirmare. Versurile se prezintă acum ca o neîntreruptă culegere de molcome incantaţii, lita-nica lor melodie fiindu-le caracteristică în orice ipostază sufletească s-ar găsi poetul. Se realizează astfel o poezie de o ritmicitate egală, de estompată sonoritate. Expresie a unei viziuni contemplative, muzica poemelor lui Iv. Martinovici e continuu surdini-zată. Ea corespunde înclinaţiei poetului spre stări sufleteşti şi peisajii „indecise", de-abia perceptibile mutaţii : „Este o oră cind ziua nu Începe şi noaptea I nu se destramă — este o oră, ori numai o clipă, I steaua poate să fie numai o simplă părere, I este o oră, ori numai o clipă cind ochiul I deschis inafară nu acoperă ochiul des*) Editura Carfea Românească, 1972, «Qcrm şi ploile»** chis Înăuntru - / arunc/ nu mol ştiv dacă reală este această alcătuire, f ori cealaltă din care abia mă inalţ' („Este o oră, ori numai o clipă*1). Sînt numeroase versurile şi poemele citabile din „Ochii şi ploile". Lq o-ceastă a treia carte, Iv. Martinovict stăpîneşte bine uneltele poetice. Spre deosebire de glţi confraţi de generaţie, poetul nu se lasă prins în capcana diluţiei verbale. Totuşi e pmefit şi el de o primejdie, şi anume de aceea a monotoniei. Poezia practicată de Iv. Martinovici cere o permanentă tensiune emoţională. Cînd aceasta slăbeşte sau se pulverizează, cuvintele se succed Inexpresiv, în asemenea caz, poezia înfăţişează o suprafaţă fără relief peste care atenţia cititorului alunecă neaderent. Un poem precum Zidul din dreapta cuprins de palori ne oferă o astfel de suprafaţă, rezultat al auto-pastişei. (Un alt pericol ce-l pîndeşte pe poet). 136 3 ,...„ îmbucurătoare de pînă la fatăi 0 Poez'e' 'u' 'v- Martiră' însă certitudinea că ast-u "accidente vor putea fi preîn-* poet al unor nuanţe şi deli-" niimente, al unor pur transfi-isaje, lv. Martinovici e auto-0? mp.se lirice care indică voca- f^'jradisul pierdut al copilăriei, , **? .i,„,l noetului" scaldă în proas- ta, piese linte <-u.<= ,.m.^u vU^u-f >S astfel de poeme acelea care dradis «yjhiul poetului" scalda * ■ fragede lumini apele şi munţii I*!', sau acele poeme în care „ţăr-ifto!" e celebrat cojocul unde JţJE / for aia s-a născut I sub } 2*y io,â slîrşit si început". După •neapărat merită a fi relevate 5 *je jugoslave. Pe de-a-ntregul ;5L diafanele şi nostalgicele sale -JJjti'marine. Dar lv. Martinovici e, mai ales aici, un suav evocator ai. spaţiilor transparente, de indelebilă puritate afectivă : „Umbrele verzi rotitoare in cer — I palma, urechea — nu aud sevele I urând în artere — I doar sus foarte sus I dansul continuă concentric pe spirale I transparente, fără nume in aerul albastru. I Aici goana anilor încetează, inelele se I aşează molcom şi fără ostentaţie ne putem I număra vîrstele — fiarele adorm pe I labe pufoase ori se retrag dincolo de / visul iluminat. La naşterea aceasta izbăvirea cheamă I ore de mătase şi întîia atingere cu mine I mă dezbracă de armură şi pinteni. I Un clntec pur ca un Ave îmi străbate oasele fluere". traian stoica ■ ionOrnur: «Rătăcirea în lucruri» & Ghiur face parte din grupul m, de la Satu-Mare, din păcate £ jr, destrămare în ultima vreme, 'jwt de Geo Dumitrescu, el a pu-ggt versuri în „România literară", jjBtemporanul", „Viaţa Românească", /j-jia", „Ateneu", „Tomis", uceni-■jj mulţi ani pînă să ajungă, în kt acest debut editorial. Motiv format, Ion Ghiur practică o gat de notaţie (avem de-a face, jjeneral, cu scurte „acuarele"), cu strident simţ pentru elementele noade, Se remarcă o deosebită vast plastică a lucrurilor, o lumină Mă a lor, asociată ireversibili-# timpului : „O, cită lumină e pe «fco cerbului ! I Pierde-te oră în Bţte / Sâ culegem mere de loc I iepe neant n-o să vină nici I Tocmita o mireasă, n-o să I Vină nici s co nişte aştri I Şi toate se vor *ce în I Secunda întîi, I Secunda «*-•" (Toamna). Ion Ghiur e un 'apt vizibil mai ales în Rugă «fosore. feţul reuşeşte să emoţioneze atunci *S_ imprimă scrisului său un ritm *•* dinamic. El cultivă o scriitură ■'■ )ii\h!a M. Eminescu, 1972. limpede, ferindu-se de contorsiuni inutile. Frămîntările lăuntrice se consumă la dimensiunile personajului : „£ ca un salt al stelei prin cîmpie I Această vîrstă palidă pe ram I Şi toată partea dreaptă în stingă mea dispare I Şi-ardeam în stînga cerul, în dreapta cînd eram. (E ca un salt al stelei prin cîmpie). Se găsesc şi ecouri din creaţia populară, bine asimilate şi exprimate modern, în poeme ca : Sub luna aceasta care înfloreşte, Ca o flacără, Ceas folcloric. Ion Ghiur este un imagist ; compunerile trăiesc prin cîte o metaforă, pe care poetul o fixează uneori ca titlu. Ne întîmpină formulări ca : „Cineva să treacă prin repaosul femeii", „Osul prelung al timpului", „Toamna albastră a focului", „Paltinii sînt nişte buni oşteni", „înţelepciunea aerului", „păcatul stelei", „zurgălăii sinilor" etc. Nostalgice stihurile de dragoste aduc dorul de împlinire şi, nu de puţine ori, o ironie amară : „O, dar e toamnă în pămîntul făgăduit, I De la simţuri viu şoptite în seara de taină, I Ne vom iubi, draga mea, viitorul oricum, I Va decide cînd şi-n ce eră" (Suavitate de expresie). intîlnim în aceasta plachetă şi versuri nerealizate. Prea multă poză „poetică", prea des apar interjecţii (exterioare) nemotivînd starea de spirit transmisă. Descriptivismul şi diluarea rostirii (un exemplu tipic în această Privinţă, este Domeniu sînt adevărate pericole e,e""'*ot») Aşteptăm de la ac«t „ . de mai mare adlncime mai bună stăpînire a mL ^ * 0 expresie. m'lloace|0f de petre got Olieorqke Sici eorgne Jiaorovici: «Oameni şi munţii O, Dintre cărţile de reportaje pe tema patosului muncii, desfăşurată pe fundalul unor privelişti pline de frumuseţe şi grandoare, demnă de menţionat este şi tentativa lui George Sidorovici din Oameni şi munţi - de a alcătui iişe pentru o monografie sentimentală ■a munţilor Bucovinei, a căror taină — zăvorită, poate, în fantastica şi străvechea poveste geologică ori în alternanţa de neguri şi lumini a istoriei -îl ispiteşte irezistibil. Sub pleazna tulburătoarei întrebări : „de unde vin .munţii" ?, autorul întreprinde o călătorie prin cele mai ascunse locuri, acolo unde întîlneşte oameni în încleştarea cu . munca, oameni căliţi şi învăţaţi de mici sâ doarmă pe cetini sub care Îngheţa zăpada, toţi stînd sub semnul numitorului comun al dragostei de profesie. Drumul prin munţi, cu piesele grele în spinare, pe o noapte geroasă de iarnă, făcută de un funicularist -ca să nu stea de pomană o zi funi-cularul, durerea aproape fizică a unui pădurar la constatarea dezastrului adus de furtună pădurilor de sub paza sa, renunţarea la căldura căminului familial şi claustrarea în creierii munţilor, — toate acestea sînt fapte şi gesturi cu o semnificaţie adînc umană, pe care reporterul ştie să o releve, după cum ştie sâ redea ritmul trepidant al muncii lucrătorilor forestieri -desfăşurată după un ceremonial transmis din tata în fiu şi devenit ritual cotidian : Oamenii munţilor işi ascut seara securile şi firele, suie-n zori cu ele praguri Înalte de lut şl de piatră, stau în bătaia subţire a vlnturilor, intre *) Editura „Junimea", 1972. trunchiurile încălecate <; in carnea lor „nel*5,» desalcesc cu multă răbdare 7tr sinţa... Ziua se înăspreşte Vjnl ciudate sînt strigătele toietoZ^ lemnul curge intr-una de-a lunallJ lor spre schele... (pag. 7l) Wgul v°<-In întreprinderea sa, autorul nu ,, mulţumeşte numai cu descrierea octu Iu, munci,, ci caută să descopere * alte lătur, ale personalităţii oameni, lor. Astfel, nu mica îi este .uimirea {» bucuria) atunci cînd are prilejui sa asiste la seri culturale" în singură-ta tea de la Brîncuşor, să surprindă cultul pentru trecut al celor doi auten- -tici cronicari de la Broşteni - Ştefan Chirileanu şi Mihai Floren - ori pasiunea de culegător de folclor o tâ-răncii Eugenia lacob din Roşcani, care prin culegerile sale deschide un unghi spre o zonă de frăgezimi Bebe-nuite, de lucruri şi tristeţi spuse parc» în şoaptă, cu discreţia vintulsi, (pag. 119). Mereu iscoditor, reporterul vizitează şi pe C. Colibaba, artistul plastic im Rădăuţi, stă de vorbă cu vestitul modelator în lut Isidor Andronicescu şi poposeşte la casa lui Toader Hrib, au torul de acum cunoscutei „Crom'cî de la Arbore". Scrisă într-un limbaj aflat în vecinătatea poeziei, în care relatarea voit obiectivă este însufleţită la tot pasul de un lirism abia reţinut, cartea „Oo* meni si munţi" este un imn închina», frumuseţii munţilor din nordul Moldavei si, 'în aceiaşi timp, muncii celor ce alcătuiesc „dinastia forestierilor . dumitru mitrano 138 p E BUTURI LIRICE alexandru lungu JN CĂUTAREA CUVINTELOR Poezia e o continuă vînâtoare ab-mfi în care cuvintele sînt, într-o Stoneitate nu 0 dată derutantă, \L u|time şi pradă strălucitoare, să-j ale stărilor sufleteşti, alice de gjjul, şi trofee cucerite, dar nici o 0 ucise cu adevărat, ale încordării «jojionale, Impresurîndu-le cu strategi diversificate copleşitor în ultima joia de ani, poetul sileşte cuvintele de {gare zi să se încarce cu o altă du-«jjj, irepetabilă ,le conferă darul unor Mite mereu noi pentru a adinei cu-ncşterea omului şi a lumii, dar în «dosi timp, rănindu-le cu o cruzime «Alică, face ca sîngele lor cel mai Bcuns, deseori nebânuit, sâ se scurgă "t trupul virtual al poemului pentru a «tindi şi a dărui aici pulsaţii necu-asflite. în aceste ascuţiri şi desâvir-p ale cuvîntului-armâ şi în aceste ((•Magii de biruinţă dureroasă prin m cuvîntul-pradă este răpus, impri-sWu-i-se legile unei alte vieţuiri, se «asumă o bună parte, poate ce mai pioasă şi dramatică, a travaliului ie. Pentru poetul modern (a cărui «ia, e bine să o reamintim, a cam ispăşit un secol) poezia este o stare istenţialâ mobilă şi patetică, o con-iSnţă angajată deopotrivă de vital în «State şi în vis, dar nu mai puţin o •«tură cu cuvintele şi printre cuvinte. W vinătoarea necontenită, mistuire, în spaţiul limbajului (unde poe-■ este sortit să moară şi să se *Kâ in fiecare vocabulă folosită ca «*« şi în fiecare cuvînt doborit din •otiloza sensului comun), poezia ar rămine o mişcare in gol ori o intenţie secată. Aşa se intimplă de fapt in două situaţii extreme. Pe de o parte, poezia se vestejeşte înainte de a înflori atunci cînd cuvintele sînt hăituite pînâ la sleirea lor semantică, împinse delirant într-o autonomie ce Je eliberează complet de sensul comun, dar le exclude şi de la orice încărcare cu energia sensului poetic, lăsindu-le să se piardă în vid. Pe de altă parte, hotarele intenţiilor poetice nu pot fi sfi-şiate şi depăşite dacă armele cu care se porneşte la vînâtoare sînt învechite, roase de rugină, iar ţintele se intimplă sâ fie, de prea multe ori, amintiri ale aventurilor cinegetice consumate ds alţii. Nu o dată tocmai cuvintele lucioase şi foşnitoare, scăldate de uitarea inexistenţei limbajului poetic prin sine şi uzate pe dinăuntru de rutină, devin gloanţe oarbe ce se îndreaptă împotriva unor superbe sălbăticiuni - vai ! — împăiate. Cele două situaţii limită, supralicitarea autonomiei cuvintelor şi supunerea totală faţă de limbajul cotidian, anulează rostul îndeletnicirii lirice prin răsturnarea sensului său : în ambele cazuri cuvintele devin capcane la fel de perfide in care, o dată căzut, vînătorul devine victimă neputincioasă. Amploarea şi limitele incursiunilor în domeniul limbajului, fără să fie indicatoare singulare, se pot totuşi constitui într-un criteriu indirect al dimensiunilor pe care un poet le cucereşte sau le pierde la prima sa carte. ★ 139 Valeriu Pantari se remarcă printr-o maturitate poetică puţin obişnuită pentru debuturile editoriale. Cartea sa („Estimp", Bd. Cartea românească, 98 pg.) prezintă mai mult decit o schiţă a unui profil liric : avem în faţă un portret ferm şi, în ciuda unor distonii cromatice, destul de bine echilibrate pentru a ne face sâ recunoaştem, fârâ îndoieli, prezenţa unui poet. fnsăşi soliditatea de construcţie a acestui volum de debut atestă o asimilare organică, printr-o absorbţie personală de lecturi întinse, a poeziei moderne în spiritul său şi nu numai în litera sa. Astfel fiind, nu e surprinzător că poetului îi sînt familiare problemele limbajului liric, ceea ce se oglindeşte atît indirect, în ţesătura poemelor, cît şi in unele comentarii mai mult sau mai puţin directe, uneori de-a dreptul programatice, asupra cuvintelor, lată cîteva asemenea enunţări privind diferitele ipostaze ale raporturilor dintre poet şi cuvinte : „lata am un cuvînt umbra lui / o ţintesc îndelung cu sufletul" ; „Şi daca se întîmplâ în jur este spaţiul / clintit de cuvinte şi nu mă sperii : / gîndul muşcă de gură" ; „O, cele mai năpraznice cuvinte erau doar flori, / făceam doar imăşti din chipul poeziei, / cînd îi ardem cartonul de pe faţă fără să uit, ci neştiind tristeţea" - sau, în sfîrşit, sărind peste alte fragmente de factură înrudită, acest frumos şi sugestiv vers : „Strigam : lua-ţi-mă de alici, eu sînt orb de cuvintele care mă caută". Ascendenţa principală a poeziei lui Valeriu Pantazi se recunoaşte în experienţa avangardei antebelice. Este adevărat că, faţă de trăsăturile ei fundamentale, chipul său este destul de îndepărtat, tehnica hazardului verbal (mai mult sau mai puţin simulat) fiind înlocuită printr-o dozare raţională a discursului liric, oficiată uneori cu un aer savant şi preţios. Dar poetul păstrează tehnica pasului ambiguu pe sîrma întinsă între real şi oglindirea deformată a acestuia, cultivă plăcerea alăturării aparent inadecvate a cuvintelor pentru a capta inefabilul hieratic al unor stări crepusculare, astfel că rădăcinile suprarealiste se fac simţite în miresmele ce vehiculează alchimia sa poetică. Unele zone ale poemelor par o -izbitor, comentarii fidele L\£ <** lui Magntte sau Del»»» . toBblounlo, «ard suna un ceas de vulturi" / bule" zeau cum strigă librarii ^âh crememiţi deodată ca-ntr ui [? ' nuduri / în liniştea otea ^ c» mara narii". a Se destrâ- Păstrînd o bună parte m suprarealist, Valeriu Pan Li " Spi"W c.pează faţă de canoanele lit*, ^ acestui spirit mai ales L; re ale unei caligrafii c e,^" " smet* total de căldura origina^ .e ^ detuna pu ,„ haotică l emoţi> za cuvintele la nivelul unei *2S?" temperate (uneori pină ,a«£g'[ „Ooca ma «t în jur, cuvintel 7U" vmtete se apropie pînâ se opresc h ocumle alese de mine". Se obfo fel numeroase secvenţe excelente, „ acel memorabil „prozopoem" i„4|« „Contemplarea lum-M", ce ni s-a nT rut de o densitate ieşită din comun, Volumul nu este lipsit de depresiuni ■ se intimpla ca eliptizarea forţate si inutila a limbajului sâ genereze obscurităţi stînjenitoare („-Purificare") • alteori, vizibilă mai ales in ultimele piese ale cărţii, supără o grandilocvenţă stridentă, inexplicabilă in raport cu tonul obişnuit al poeziei lui Valeriu Pantazi. Eşecurile rămîn însă înfr-e evidentă minoritate, această corte d« debut impunînd un poet interesant şi matur. Dacă Valeriu Pantazi este un dirijor calm şi grav al cuvintelor, minuirea acestora apropiindu-se la el de solemnităţile unui ritual, Miron Geor-gescu („Poezii" Ed. Cartea românească, 72 pg.) se dovedeşte un foarte iscusit şi isteţ jucător de cuvinte, animat de »o-luptatea unor performanţe lexicale, cofe tinzînd spre sprinteneala cîntecului puf şi spre legănarea descîntecului gratuit, alunecă uneori în echivocul cimilituri!; „şi mâ doare strîmbâ-lemne / strîmbâ-fluiier strîmbă-s-emine / strîmbă-vorbă^şf zicală / circumflex peste vocolâ / îndreptat de patru lemne". Asemenea unui prestidigitator, folosind cuvinte '« loc de bile sau cărţi de joc, Miron Georgescu desfăşoară o gama deştul de largă de figuri" îndemînotiee, 140 •j^i aşa cum e firesc în astfel de ţâri de cîteva artificii, repetate i^riatiuni capricioase. Nu o dată * • artificiile sînt prea vizibile, iluzia Reiată chiar în clipa naşterii sale, [Z pare o curge mai departe, dar 2o sa de ingenuitate a rămas undeva mă- Predilecţia pentru unele conicii lexicale de tipul calamburului - cel mai bine modul în care îSu" poetic poate eşua într-o alu-*",re necontrolată în capcana cuvin-S,, Calamburul subtil şi elevat, arti-şi integrat organic în structura -Kului, se încarcă de forţă metafo-şi iradiază sugestii lirice ; ceea din păcate, nu ni se pare a se ipla prea des în acest volum, au-jgml lâsîndu-se furat de zornăiala ex-^joorâ a unor construcţii gratuite, ca această strofă: „şi de cel mai zar /'cînd îl joacă crocodilul / pe w plîns de galben Nil / plîns uscat fecrocopil" sau ca intr-un fel de joc m teme horticole ce ar putea fi con-juat destul de uşor, fără a depăşi •fetul unui amuzament minor : „um-fcj bună umbră bună / trandacrine ujjfji-e / şi vai alte inegrelale / um-t(0 bună umbră bună / pentru albu-ietale". "Insatisfacţia principală la lectura vo-jwilui râmîne senzaţia câ, sub toată setastă indemînare generatoare de fa-eBofc', mai mult sau mai puţin sclipi-Mre, există totuşi un suflu liric auten-k Jocuri şi şarade, capricii şi rebu-Sfi, poeziile lui Miron Georgescu ni II por a mărturisi existenţa unui ta-lat virtual, care pentru a se întru-B4ipo ra trebui sâ ducă o luptă grea de ieşire din capcanele gratuităţilor lexicale. Astfel de capcane, ţesute insă tot din ascunsa vrăjmăşie a cuvintelor, o împresoară pe Anomaria Pop („Castelul din siclame albe", Ed. Albatros, 108 pag.) şi fac ca elanul său poetic, iz-vorît dintr-o evidentă sinceritate adolescentină, sâ-şi agite aripile in gol. Ispitită prea frecvent de cuvintele cuminţi şi „frumoase", autoarea nu poate ocoli platitudinea dulceagă („Ca sâ mă placi mîine, iubitule, / mâ voi spăla în roşul maciJor de cîmp, / în păr voi împleti galbenul spicului de grîu, / iar ochii mii-i voi îneca în albastrul cerului...") sau banalitatea emfatică („Spune-mi că sînt RiegVia Ploilor / şi-ţi voi împodobi fruntea / cu degetele mele ; / spune-mii că sînt Copila Albului / şi-ţi voi vopsi păcatele prea multe pentru duminică" — şi aşa mai departe, încă nouă versuri, din care nu lipsesc şî nu produc nici o surpriză : Zina Pădurilor, Prinţesa izvoarelor şi Zeiţa Florilor). S-ar putea ca Anamaria Pop sâ fie convinsă că încercările sale acţionează în slujba simplităţii şi a limpezimii, uitînd sau necunoscind deocamdată raporturile reale care acţionează între netezimea lucioasă a vocabulelor, corectitudinea rostirii comune a gindu-rilor şi incandescenţa specifică a clarităţii poetice. Am fi nedrepţi trecînd peste prezenţa unor versuri meritorii, risipite ici -colo, ca nişte sclipiri discrete, în paginile acestui album intim. E greu de spus însă, dacă împliniri atît de sporadice şi de fragii închegate sînt suficiente pentru cristalizarea unei promisiuni. ISCELLANE ARGHEZI LA «U N J V E R S IT A S» v • II; I-.,- Numâru/ 77 ol revistei studenţeşti UNIVERSITAS dedică doua pagini per- i;ah: )■■; Arahezi. La rubrica Locul sona/itaţii lui wgneu. w opometric /on Bânsou şi Uan (Mas tase sîn prezent/ cu două interesante eseur consacrate poet/ce/ argheziene. 7Lul disociază pe marginea une ipostaze mai puţin evidente a spintuu> arghezian. Autorul se refera la „iro nia secretă care inunda stihurile taz-"rătite"k° blazarea, ca atitudine reala ce o putem găsi în subsolul înverşunării, TadialLica profundăJm ,ocu» „asumări/ marii personalităţi . Am reţinut din cel de al doilea articol dorinţa autorului de a stabili prin L ie o filiaţie villoniana ?, una eminesciană, de a sublima varietatea de tonuri poetice ar3nez,?"e-pDroduce Ultima pagină a reviste, rep'ojiuce cîteva fotografii şi ?°Jf Dumnezeu, cetele pe cam te nează fiind formate exclusiv din MU 144 • „ tia de unu la trei mi se pare W'rJonabilă, alte epoci au cunos-jjjrW l-iţii mai îngrijorătoare între 4?%t\'şi blestemaţi. îngerii nu sînt f&e"J \0r, ei se împart în trei „ie* î.« sublim cuvînt - fiecare dintre «y* 1eiarhii fiind ierarhizată, la rîn-•r * - trei „coruri". In prima ierar-Meu'onoarea de a intra serafimii, ,i tronurile, cea de a doua W-de stăpînirile, virtuţile şi puterile, !*"" -0 principatele, arhanghelii şi ' 9 'I numele genului fiind şi numele mai umile categorii. „Fiecare lu-j= ne lumea asta îşi are îngerul susţinea un scriitor de demult, fiqeh desigur, pe măsura merite-f respectivului lucru. Viaţa cu îngeri mi)H mai minunată decît viaţa fără ?JL Dacă n-ar ti avut o discuţie în %adictoriu despre sexul îngerilor, Ziiotii Bizanţului s-ar fi neliniştit poa-rie prezenţa turcilor la porţile Con-mtlnopolului, ar fi fost obligaţi, cu * cuvinte, să privească în faţă o filate tristă. Cîţi îngeri încap în Sul unui ac ? Omenirea şi-a pus, la jnpvl ei, şi această problemă. Harul italian „Paese Sera" se teme ci interesul manifestat de Vatican faţă jje diavol prevesteşte „zile frumoase şi solitabile pentru practicanţii ştiinţelor scolie, pentru magicieni şi vrăjitori care nr sărbători neaşteptata dar autoriza revenire, după mulţi ani, a înăl-Umii sale, Prinţul întunericului". Şi ce • râu în asta ? Fără demoni, fără de-aofloman/e, Inchiziţia ar fi rămas fără ebiect. Oamenii posedaţi de diavol au fost şi sînt o mană cerească pentru wtoritatea religioasă veşnic în căutare de ţapi ispăşitori. Pînă la Char-tot, toţi nebunii erau priviţi ca „posedaţi de diavol". "In trecut, fiecare epocă şi-a avut dracii şi demonolo-310 pe care îi merita. Unele epoci au wut parte şi de satanişti, adoratori ci lui Ucigă-I Toaca. Mai totdeauna s-a recurs la exorcisme, la ritualuri apte să alunge diavolul, la autodafeuri şi la alte forme de luptă pentru a stîrpi ceea ce se împotrivea catehismului. Sus îngerii jos diavolii şi la mijloc, între paradis şi infern, oamenii, împărţiţi la rîndul lor, în îngeri şi diavoli. Totul este să priveşti cerul şi pămîntul în perspectivă istorică. Din cîte am citit despre ea, expoziţia „Gazdele cerului" pare a oferi această posibilitate. Ea înfăţişează îngeri arhaici, pâgîni, căci creştinismul n-a inventat îngerii, ci i-a preluat de la religiile predecesoare. In religia mezopotamică predominau demonii. Religia zoroastriană concepea îngerii şi demonii în mod abstract, departe de materialitatea „solilor cerului" din mitologia vechilor evrei. Evreii au lăsat posterităţii prima diavoliţă, pe Lilith. Soţie ipotetică a lui Adam, alungată de Eva, Lilith are urîtul obicei de a pune în primejdie viaţa noilor născuţi, in expoziţia de la New York apar numai „îngeri buni", îngeri chinezeşti, îngeri persani, îngeri mahomedani, îngeri paleo-creştini fără nimb şi fără aripi, îngeri cu aripi, care au început să le crească prin secolul IV, îngerii de un naturalism nobil ai secolului XIII, suavi îngeri quatrocentişti, îngeri-oameni, aşa cum i-a conceput Leonardo da Vinci, îngeri post-raphae-liţi, de o beatitudine stupidă, îngerii amoraşi ai secolului XVIII. A fost o vreme cind — după cum scrie un cronicar al expoziţiei — oamenii vedeau îngeri cu aceeaşi frecvenţă şi certitudine cu care sînt văzute azi farfuriile zburătoare. Care nu sînt, la urma urmei, nici ele, decit cea mai modernă întruchipare a groazei şi a speranţelor insuflate cîndva de îngeri şi demoni. felicia antip UN BURCKH ARDT NOU? Excesul de zel al unor exegeţi şi taci face ca nu de puţine ori să * atribuie influenţe marxiste unor «pere care nu puteau ti, prin forţa lu- crurilor, influenţate de ideile autorului Manifestului comunist. Rindurile de jos ni le prilejuieşte o publicaţie din Florenţa („Antologia Vieusseux" — re- 145 vistă de ştiinţă, litere şi artă) comen-tind o lucrare a scriitorului ceh Joset Macek, pe nume Renaşterea italiană, apărută la Praga in 1965 şi tradusă recent in italiană. Autorul articolului, Franco Cardini, Întreprinde o atentă analiză a lucrării lui Macek, luind poziţie împotriva unei mentalităţi comune publicului italian, care priveşte cu multă rezervă cărţile străine despre cultura Italiei. Cardini socoteşte această atitudine drept etnocentrism, lipsă de consideraţie iată de strădaniile cercetărilor de peste hotare în evaluarea fenomenelor de cultură ale altor popoare. în general, comentariul este favorabil lui Macek, respingînd doar unele exagerări şi simplificări. Recunoscind meritele cărţii şi punctul de vedere marxist al autorului, comentatorul scrie : „Renaşterea sa (a lui Macek, n.n.) se întemeiază pe creşterea activităţii productive, căreia i se conexează dezvoltarea industrială şi comercială, avîntul vieţii culturale şi urmările ei, atît politice cît şi intelectuale, începuturile revoluţiei . tehnico-ştiinţifice, pozitiva tensiune a luptelor sociale. Văzută astfel, Renaşterea este interpretată ca o grandioasă perioadă de tranziţie între societatea feudală şi societatea capitalistă, o lungă etapă intre sfîrşitul secolului al Xlll-lea şi jumătatea secolului al XVI-lea, în care opreliştile lumii medievale se sfârîmară m şi noi forţe izbucniră" Ca,A- ■ " msa exagerată teza a,'f'ni "«test, medieval care ar vesti îlTm'ui Post m terii. Critica si-0stimf'"ea C?- ! versurilor „revo/ufi^ Jt.*»&> mm/e ale lui Fofaâre di '-Montecatini. 9'be,mâ de la în finalul articolul,,: întrebarea de Z incett * reWne '* hardt marxist ?". /S 0;^"8^ gereaza îndoiala si răsnim, ? ne su~ loc precis. Este dVpTTvesZ^ iesor de istorie ti ■ 5f,!u' P'o-la Basel ş, Zu^atS"^ * ' cu Kar/ Marx, dar pe fa mtl^ aPărut Civilizaţia L^T^ rdeile marxiste nu cîştigaseră incdt' ren in cercurile savanţilor şi oh r?f°"/0f- ?e faPf Burkhonh sZ-teste Renaşterea ca o perioada de ' tranzipe, tumultoasă şi nemolurfcotf totuşi toarte bogată în fermenţi Ca racteristice sînt datele din istoria eca-norme/ şi a producţiei, fără a se ne. glija relaţiile sociale deja existente între economie, politică, ştiinţe şi arie. Dacă Burckhardt a lost sau na in. iluenţat de ideile lui Marx se moi poate discuta. Dar cele două ceiebte lucrări ale sale, Civilizaţia Renaşterii în Italia şi Istoria renaşterii italiene rămin marile sinteze asupra acestui fenomen. v. bunea „AMURG Şl ZOR/ Intre săptămînalele literare, revista condusă de poetul Virgil Teodorescu Îşi defineşte tot mai sigur poziţia, nu doar prin publicarea celor mai valoroase lucrări ale tinerilor ci şi printr-o îndrumare atentă către izvoarele literaturii, realitatea, cultivînd atît reportajul (această specie demonetizată prin abuz, la un moment dat, dar dezavuată pe nedrept apoi) cît şi însemnările de scriitor, amintirile etc. Pagina intitulată „Amurg şi -zoii la Curtea Veche" reprezintă mai mult chiar decît o suită de însemnări şi LA CURTEA VECHE" amintiri despre Bucureştiul copilăriei (la Cabriela Melinescu) ori despre Bucureştiul contemporan (la Simio.no Pop). Căldura prozei le transformă in adevărate Înşiruiri de poeme relev'md. dincolo de poezia acestui mare otaş, capacităţile, aş zice, chiar viciul poe» tic al autoarelor. Şi este o poezie care impresionează, tocmai prin ceea ce majoritatea versurilor de aii au reuşii să piardă prin prea multă înciUam^ Adică firescul ei ! Poetâ, Gabriela Melinescu fuge,Ja aceste pagini, de artiliciile paetaerii. 146 P* ■ .jy/ copilăriei e înfăţişat cu o l j£"ro simplă, tară elortul de'a apela /te. tito- ^"eiaîore şi alte construcţii ina, tmoresii cuceresc inima citi li ****0na'â o copilăriei. Ele ne intro ieste /mpfes» . ™" o,/n /iisoşf rememorarea unor înregistrate în celula sensibilă şi i Jduonoi" " "--i--------- — ~ ' +~:iri spaţiul contemporan, al nostru \ Ţi oraşului devenit capitală a şan* Mor relevind poezia vechilor maha-jjj pline de o culoare aparte. Soiiana Pop, prozatoare fiind, îşi Mm{e in comentariul său, ce pre-SLjză interviul cu arhitectul Octav Sfcescu (pe care l-am ti vrut mai Sri plutind în generalităţi), o mai *L alunecare spre poezie, gîndurile jltnbrocind chiar o expresie poetică, filată de puţină vreme in Bucureşti, i care a fost adoptată şi pe care m adoptat, autoarea trpieşte în pre-jiiîf, cucerită de acest prezent al ora-jjiJ, Poate de aceea Sînziana Pop ii retrăieşte impresiile pînă la expre-0 lapidară a definiţiei : „Cum esfe jfosu/? / Este sPre soare I Este spre spc. / Este spre oameni", sau „Cum gri oamenii ? I Spre muncă. I Spre 'mbţâlură I Spre joacă" ş.a. Redescoperim in aceste pagini bu-«rio de a fi cetăţenii unui oraş viu, jicnit, nu se ştie de ce, în hotarul jotaganului, asupra căruia cu dragoste wi oprit pana unui Ion Ghica, unui ifcie/u /. Caragiale, sau, mai de cu-s«) o unui Eugen Barbu, generate cu pitorescul său, demne de antologat. M cita una poate mai puţin cu-mscOtă, din cartea al cărui adevărat erou este oraşul nostru, „Sfîrsit de veac în Bucureşti" a lui Ion Marin-Sadoveanu : „Un fel de tîrg se înşirase în stradă printre paie risipire, aducînd un miros de sat, în care coşuri cu ouă uşoare şi limpezi, do-niţi cu bradul din care erau făcute ud şi verde, scoarţe cu ţesătură aspră şi bătătoare la ochi se întindeau printre paşii călătorului, ca o piaţă ce nu încăpea în Piaţa Mare, înspre care Bubi se îndrepta acum. Pe dreapta şi pe stînga erau numai mărfuri : din ele se umpleau cu vîrf coşurile oltenilor, ce porneau apoi pe străzi, cu gură mare, plescăind de pietre tălpile goale. Erau acolo de toate I maldăre de dovleci cu floarea galbenă, fragedă şi neruptă ; morcovi lemnoşi şi cărămizii ; cartofi cu miros de pămînt ; verze înfoiate, tighelite, pe frunze, cu picături de rouă ; cireşe sticloase ; crapi cu burţile pline de icre ; cu aramă pe solz şi cercuri roşii împreju-jurul ochilor rotunzi ; lini pămîntîi, cu o mireasmă de iaz ; plevuşcă bună de ciorbă ; bibani de saramură şi coşuri multe cu plâşi pe ele, sub care ţopă-iau şi cotcodăceau găinile, în mirosul lor înecăcios de pene şi praf. Bubi călca rar prin revărsarea asta de roade, care, deşi înşirată pe pietre de oraş şi păzită de vardişti, arăta deodată plinul pămintului, aşa cum la Viena de curînd părăsită şi aiurea nu se mai putea vedea". Cuceriţi deci de Amurg şi zori la Curtea Veche am sugera autoarelor continuarea dialogului atît de fertil, poate chiar într-o carte. damian necula ACTUALITATEA LUI TAINE Sună poate paradoxal acest titlu în pătură cu cel mai depreciat repre-snlonl al criticii franceze din seco-Mt9. Taine este pentru foarte multă lume «cunoscut. O stranie antipatie l-a în-s|il de-a lungul timpului, dar ceea ce '. Şe mai grav este că nu a fost citit . «cunoscut ci judecat în pripă, pre-Wnc/urse observaf///e răutăcioase ale ; *»' Kleber Haedens de care, trebuie s-o spunem, se vorbeşte totuşi infinit mai puţin decît despre Taine. Cazuri de ingratitudine postumă se cunosc de cind lumea şi ceea ce vrem să spunem aici nu va suna a reabilitare. Sistemul teoretic al lui Taine nu mai poate incinta pe nimeni şi suferă mai ales de rigiditate şi lipsă de nuanţare. Definiţia de „materialism mecanicist" este exactă. Cu toate că Thibaudet atrăgea atenţia asupra faptului că se 147 neglijează în comentarea hi Taine spiritul lui explicativ deosebit, şi ca se ignoră tot ce este cu adevărat nou şi puternic in paginile sale, posteritatea nu a devenit mai dreaptă şi ponderea cu care ii discută un Robert Escarpit nu înseamnă preţuirea lui Taine. De altminteri nu cred că este important să-l preţuim pe Taine dar este necesar să observăm cît sînt de actuale chiar dacă uneori deiectuoase, unele din opiniile sale teoretice. Determinismul care plictiseşte pe toată lumea, evident nu în formula pe care i-a dat-o Taine, reprezintă si astăzi un punct de vedere în situarea operei de artă şi sociologia literaturii de pildă nu face niciodată abstracţie de el. in măsura m care critica modernă se vrea ştiinţifica, si lucrul este atestat adesea, ea se 'foloseşte nu o dată de rigorile ştiinţelor exacte. Nu e vorba de biologismul speculaţiilor lui Taine ci de matematică, geologie (teoria cristalelor in reţea) si evident de lingvistica. Orice analist al noii critici îşi recunoaşte caracterul scientist, legătura cu exactitatea aşa cum o făcea şi Taine m sistemul' determinărilor sale. Dacă nu putem să subscriem la elementele acestui sistem, putem aprecia ideea de sistem în sine, care a devenit preocuparea obsedanta a oricărui critic actual. . Dacă pentru Taine „la lăcuite mai-tresse" înseamnă delinirea esenţiahza-tă a unei opere si era de multe ori o schemă mult prea redusa (cu toate că intuiţiile lui erau exacte) putem recunoaşte aici, păstrînd P^'^J' mutaţiile, ceea ce psihanalist» numesc obsesia fundamentală a unui scriitor. Le dezaprobăm deopotrivă pe amm-două, dar vom recunoaşte ca „tema obsedantă" a psihanalizei se va mai bucura multă vreme de atenţie, nu numai în formula săraca a unui J. r. Weber. Pe de altă parte, socoiologi de seamă sau critici tematici vor susţine că în opera unui scriitor exista întotdeauna o obsesie fundamentala. Meritul lui Taine este de a fi consrderat-o ca pe o unitate artistica. Raportul dintre arta si realitate ocupă în sistemul lui Taine un loc de prim ordin. Intr-o buna partea critici. actuale lucrurile nu stau altfel, rela- ţiile s-au modificat, fără îndoială *. raportul ramme, ContempoCftot » ca si Faine se întoarce nu o dată t „mimesis-ul" aristotelic. Un alt * /ncontesîab// în considerarea ooerT'f arta este raportul genera/.pWcl; 7 "P'c f. core J°J™ îl preluaslZ la Hegel iar noi ,1 cunoaştem osia* îmbogăţit prin materialismul diaiettk Am semnalat cîteva puncte ale sh ternului teoretic tainian cu convingerea ca merită toată atenţia, dat fiind cn de la construcţia lui si pînă aii a trecut mai bine de un secol, h continuare vom face dfeva observojii legătură cu sistemul practic al cdtkiî lui Taine pornind de la un citat: „cultivarea stratului profund". Toafâ ailko actuală se vrea o critică a profunzimi. lor şi chiar dacă Taine nu a ajuns niciodată la analiza unui strat tdlim de semnificaţii, totuşi a cercelol atent profunzimile făcînd să iasă la iveală valori şi sensuri necunoscute. Dacă nu ne-am referi dec/f la analiza fabufe-lor lui La Fontaine şi tot ar trebui si regretăm că nici un critic sau istoric literar român nu a ştiut să Iaci a asemenea analiză „Istoriei ieroglllke" a lui Dimitrie Cantemir. Conştiinţa profunzimii operei literare nu şfim în ce măsură a fost preluată de la faine (probabil că nu) şi este cu aţii mo< trist să constatăm că abia ultimele decenii de critică au căpătata pe deplin. Taine o fructificase însă i« mod deosebit mai cu seamă in anoliia M Balzac. Adăugăm în încheiere citim observat/'/ privind stilul criticii safe. Orice pagină din Taine se citeşte cu plăcere, chiar dacă nu sîntem de acord cu ideile pe care le exprima. Flecare text dă impresia unui did/og vit» cu cititorul cerîndu-i parcă răspuns, într-un spirit de polemică intelectuala-Ironia te poate induce m e'oare pre-lungindu-se uneori ostentativ. O w£ nu dă verdicte si mai ales nu Brese£ atunci cînd i se intimplă sa o ta* Mare/e Sainfe-Beuve greşise n «W* rînduri, cu toată abilitatec,1a, g« scientist nu este "'c'°^LlH/e w dacă asociaţiile şi ^^tmoaZ ţinută. La aproape un secol de la moam Taine merită să fie recitit. ioana creţulescu 148 ASPECTE SERIOASE ALE LIMBAJULUI PUBLICITAR ohiinuinta, justificată, de-a privi cu •nară ironie şi egală condescen-textele de muzică uşoară, de re-ţlfi comercială sau inseratele publi-este contrazisă, de la un ne 'rind pe ""d' "e de descoperirea Melor autentic poetice ale prime- ■ (la Brassens, Jacques Brel, Azna-Ferre, Juliette Greco, Bar- Leo Leny Escudero, Bob Dy/on, Joan JJ* 'Î'qI), lie de seriozitatea cerce-£ întreprinse de nume dintre cele < prestigioase asupra celor din fjs în acest context, nu ne-a sur-2,' faptul că, in „Babei" - revista 2,fi0f;onalâ a traducerii, organ tri-Sfiol al Federaţiei Internaţionale a ducătorilor, de informare şi cerce-SŢfri domeniul traducerii, publicat rconcursul UNESCO, - am găsit u nr. 3/1972) un studiu („Peut-on joduire la Langue de la Publicite", £ P/erre Hurbin) care tratează cu KKlimâ seriozitate şi utilitate profana traducerii mesajului publicitar, ;^.o limbă străină. Fixind coordonare cercetării sale, autorul precizează, % început, ca e necesar să ne între-jfyrt asupra conţinutului, intenţiei aces-a' mesaj, asupra retoricii sale, încăr-faiii sale afective, precum şi asupra speciului simbolic pe care îl reve-teo frecvent. Limba publicitară, ni * spune, se situează la o încrucişare tmesajelqr de ordin tehnic şi ştiinţific we se vor obiectiva sau se prezintă sstfef şi a mesajelor mai prezumţioase sre solicită în mod deliberat atenţia ktlmului. Aceste mesaje vor să con-tija pe destinatarii lor de calităţile mmplare ale bunurilor şi serviciilor •w'le. Datorită funcţiei persuasive a hainului adresat consumatorului, popimea obiectelor lăudate prin publi-tSole apare în final nu numai ca jus-•cotâ de utilitatea lor, ci, mai mult, ® motivată de exigenţele şi gesturile _ mtime ale cumpărătorului care, ast-se individualizează, desprinzîndu-se * anonimat. După o trecere în revistă a puncte-;fc de vedere pesimiste (Karl Korn, Wierf Marcuse) şi optimiste (Ernst Bloch, Blaise Cendrars) asupra publicităţii, autorul face distincţia dintre reclamă (ansamblul de procedee prin care informăm pe semenii noştri) şi publicitate, (invenţie mai recentă, tehnică de vînzare, ansamblu de procedee conduse de reguli, supuse unei teorii psihologice şi vizînd în principal transformarea consumatorilor in clienţi, in care scop captează necesităţile, le orientează, le dă o destinaţie precisă, prin oferta mărfurilor). Publicitatea se realizează, în general, prin trei modalităţi: publicitatea de „reamintire" a însuşirilor celor mai cunoscute ale unui produs sau unei mărci de prestigiu şi tradiţie, sloganul („Murmurul, şuşoteala continuă, muzica obsedantă a acestuia nu au drept scop să atragă atenţia asupra vînzării unui produs determinat. Ceea ce vizează sloganul este stadiul ulterior posesiunii obiectului şi efectul pe care trebuie să-l aibe la cumpărător. E vorba de a modifica comportamentul obişnuit, rutinier, al lectorului sau ascultătorului, de a crea impulsuri de ordin iraţional care vor provoca o reacţie la consumator, în special cu ajutorul impresiilor auditive — sunete agreabile sau stranii, ritmate şi repetate, pe care le găsim în slogan ca şi în poezie") şi în sfîrşit, texte compuse dintr-un amestec de descripţii tehnice sau ştiinţifice şi sloganuri (însoţite, mai totdeauna, de fotografii, desene figurative sau abstracte). Studiile asupra traducerii mesajului publicitar sînt încă relativ rare sau fragmentare. Dificultăţile traducerii sînt aceleaşi, din totdeauna, ale traducerii textelor tehnice sau literare. Totuşi, dacă în ce priveşte prima modalitate, traducătorul e constrîns, uneori, să re-gindească textul originar, astfel încît să găsească o formulare mai fericită în limba în care traduce, sloganul trebuie, prin definiţie, să se poată adapta în orice limbă, iar textele compuse sînt, desigur, cele mai greu de tradus, deoarece, pe lîngă indicaţiile concrete, conţin un mare număr de aluzii şi numeroase elemente poetice. 149 î i 1 Cel mai bun instrument de care poate dispune un traducător, in acest domeniu, este o culegere sistematică de structuri frazeologice — microglosare - aparţinind unui sector bine delimitat. Utilitatea unor asemenea lexicoane frazeologice bi sau multilingve, atît pentru traducător, cît şi pentru autorul de literatură publicitară, precum şi pentru orice lingvist, — este în aiara îndoielii. Redactarea lor trebuie să tină seama de termen;; , , acestu limbaj, ca s"de S'"aCtk* care, ,„ meS0)u/ rol primordial. IOr' /OQcâ un Economie politică, merfW tonca poetică, sociologaff6/ «• filozofie, lingvistică -3% .ps,ho<09fe, ■■™tlve" suficient de senoaT"°dev°"' contrazică obişnuinţa Z°£ C<"e * ar»drei savu ARTA NAIVA Şl PSIHOLOGIA Recenta expoziţie de artă naivă iugoslavă, mai vechea Bienală a artiştilor amatori, expoziţia amatorului Ion Nicodim deschisă în februarie la Stock-holm pun în actualitate conceptul de artă naivă, iar cercetările psihologice recente cu privire la natura exactă a percepţiei aruncă o lumină nouă asupra conceptului de artă naivă. Percepţia încetează de a fi considerată ca un simplu act de însumare a senzaţiilor şi e definită drept o infinit mai complexă operaţie în care rolurile hotărîtoare le deţin memoria, puterea discriminatorie, alegerea, orientarea. Aşa liind, devine uşor de înţeles ce face artistul naiv şi care este specificul emoţiei pe care o produce un tablou al său. In arta naivă tocmai aspectul acesta complex şi combinatoriu al percepţiei nu există de fel. Senzaţiile sînt pure şi se transmit direct. Percepţia e ceva inexistent ori, mai bine zis, e redusă la menirea ei rudimentară şi pasivă de înmănunchere şi transmitere a senzaţiilor simple : de o prelucrare, de o filtrare, de o rin-duire sistematica nu poate fi vorba ; nu se efectuează alegeri; nu se fac referiri la trecut, la experienţă ; nu încap bănuieli; totul se petrece ca şi cum n-am avea decît senzaţii, ca şi cum n-am şti că de fapt ştim (şi putem) inirinit mai mult. Artă naivă este deci un joc psihologic : artistul şi privitorul încheie o învoială, această convenţie fiind desigur elementul de bază al oricărui joc : se înţeleg a pretinde că nu există decît senzaţii şî consimt să privească fără pretenţii suplimentare ce va să iasă de pe urma acestui tratat. Şi iese tocmai ceea ce dau numai sen- zaţiile : o lume de unrl* v cepţia activă, adică ""„%5». spectiva, asamblarea si w,7? / pe" care prezentă in cel mai (ti-pu, implicat în t/»' f£g> *J£ Gherea se întreba în \1. ■' ,one! monde" dacă presulusul ?' fe iniţial ar U Ju cTs LT V dreapta. h>aria Zlă°lt\i*Z nu se ştie ce-i perspectiva, „•?,.„! Pul ar,stic şi ce-i ansamblul f/aX, Cuburile nu s,nt risipite, dar sint0£ nate_ pe o singură dimensiune. AAo na,va se face câ nu ştie încă. IrZc mai de parca algebra încă n-a fes! presupusă. Dar cunoştea oare artistul dinainte de Leonardo perspectiva ? Era altceva, nu se făcea că n-o cunoaşte, Arta naivă este o voită simplificare, e un ioc, o convenţie. Căci artistul naiv dacS nu ştie unele lucruri, ştie că nu /• şf/e,_ buna lui credinţă nu este per. lectă. Convenţia naivităţii este pasibilă. Se pune totuşi problema dacă sin-tem cu adevărat în stare a ne face că nu ştim. Poate conştiinţa - pe deplin netulburată - pretinde oare sâ nu ştie, ori sălăşluieşte totuşi întrîmo o îndoială, o remuşcare ? Nu pătrunde cumva în conştiinţă măcar umbra tş-lor eliminate ? Un tremur marginal f Memoria, pe de o parte, şi proiectul, pe de alta nu ne dau obligator Mr-coaie ? Organizarea şi relaţionarea no sînf parametrii oricărei conştiinţe î Arfa naivă nu va fi niciodată decit un joc, pentru că percepţia este ocina si complexă şi pentru că în cele dw urmă pretenţiile nu pot dăinui; {acul este prin esenţă temporar. n. steinharcft 150 DE VORBA CU PORTRETELE hbisnuiţii cum sîntem foarte adesea, luăm lucrurile uşor, cam de sus, j. a de galerie de portrete ne face •iimbim, Ridicăm colţul gurii amu-je „lectura" inutilă a unui arbore neologic ilustrat sau îl coborîm a Miseală atunci cînd, constituită ul- plidi leii"!' galeria reprezintă oameni diverşi uoflf/ în rame ?' I°rme identice de ochi opac (Galeria de portrete con-ţecţionate a Academiei). Toate aceste luaţii ne-au fost spulberate de o ex-tftiţie de portrete englezeşti, a cărei "amintire mai dăinuie încă. Rar ni s-a yimplat să frecventăm o societate numeroasă şi să putem întreţine conversaţii atît de instructive cu fiecare participant. Oameni foarte diverşi, oporţinind unui răstimp de peste trei ■veacuri şi jumătate, nu privesc doar Io ramele somptuoase ci ne invită «3 stăm de vorbă. Artistic, portretele sini toate de o calitate excelentă ; recomand! ndu-se prin penelul unui isaac Oliver sau Van Dyk, Reynolds sau Gainsborough, Ramney sau Ho-garth, Sutherland sau Bacon, a unor wniaturişti care depăşesc graţia pentru a ajunge la adevăr şi, pentru noi, {descoperire senzaţională) prin foto-iraiiiie de la jumătatea veacului trecut, aceste lucrări nu au reprezentat o expoziţie, ci o lume vie, cu calităţi ji defecte, cu frumuseţi înscrise pe figuri sau doar ascunse în suflet. Ne îndoim că alegerea primului tablou, cel care deschidea seria portretelor, s-a oprit intenţionat asupra imaginii unei femei, a cărei identitate s-a pierdut în timp, care, cu o mină graţioasă ridică vălul ce-i acoperă obrazul. Nu este un gest forma! ci un adevărat motto al expoziţiei, ilustrarea dară a invitaţiei adresate nouă de a »u privi superficial ci de a pătrunde in intimitatea acestor semeni ai noş-¥■ in acest fel de a înţelege lucru-i% frontierele puse de stratificarea «Kia/o se spulberă, personajele apă- rîndu-ne goale, lipsite de somptuoasele lor podoabe vestimentare ce mărturisesc rangul sau buna lor stare. Nu mă refer la cei ce-şi închipuie că nu se poate pune un nud in sufragerie, sau o scenă de război în dormitor, dar, chiar şi ceilalţi, mai fără pretenţii de aşa zisă rigoare estetică, se lasă parcă mai greu tentaţi să-şi pună pe perete un portret. Dacă ţi-e rudă apropiată, chiar neiubind-o, parcă tot mai merge, dar un străin... Parcă niciodată nu am înţeles atît de bine ca în somptuoasa defilare a portretelor englezeşti ce mare loc poate ocupa în viaţa unui om un portret, in acel sfert de oră în care nu ai ce face şi deschizi la întîmplare o carte pentru a citi trei-patru pagini, cu cit folos te-ai putea apropia de un semen de a! tău, scrutindu-i privirea, urmărindu-i gestul, analizindu-i felul de a se îmbrăca şi, mai ales, de a purta haina. Aceste biografii condensate nu fac parte nici din istoria artei, nici din iconografia unei epoci : sînt semeni de ai noştri pe care nu i-am cunoscut sau i-am cunoscut prea puţin, şi e păcat. Desigur că gustul epocii, autoritatea artistului, comanda impun adesea formule, însă este imposibil ca, în spatele lor, într-o privire, un zîmbet sau un rid, să nu-l descoperim, măcar fragmentar, pe cel portretizat, aşa cum este el, nu cum vrea sau trebuie să fie. Ştiam din cărţi şi apoi din văzute că arta engleză a avut două mari momente : acela al portretiştilor şi apoi pe acela al peisagiştilor (arta contemporană nu a intrat încă în tratate şi cursuri, şi este o nedreptate ce i se face). Mai ştiam că toate numele mari - mai toate prezente în trecuta expoziţie - sînt egale ca valoare artistică cu corespondenţii lor, poate de mai largă notorietate, de pe continent. Ştiam de asemenea că un bun pictor trebuie să-l facă pe un lord să semene a lord iar pe subretă, în ciuda gingă- 151 sie/ ei, o subretă. (Situaţia se putea schimba in cazul căsătoriei acesteia din urmă cu stăpinul). Ştiam, in stir-sit, o mulţime de lucruri serioase, pe care, din' iericire, le-am verificat la fata locului, trecînd prin faţa a kilometri de portrete. Şi totuşi, nu ştiu de ce, la mii de mile de locul unde au fost pictate, scoase din mediul lor, excelent alese şi expuse, j0o(e 0CPri portrete ne-au confirmat ce/e iSr la istoria artei dor ce, xant,nea, ne-au dat o mare neuitat lecţie : aceea o aptople% % chipul omenesc cu siguranţa-că In soo (e/e său se află un semen de al nai tru cu care nu avem decît de ciştw slind îndelung de vorbo. radu ionescu Revista revistelor DIN ŢARĂ VIITORUL, SOCIAL,» Nr. 4/3P7£ Aoctritia revistei Viitorul social în 4 1972 a marcat un salt calitativ Îmi sociologia româneasca cît şi în mlLnid cerceta rilor prospective, o 1,5 disciplină care studiază cu inc-Jj ştiinţifice alternativele posibile ale ^iliii.' Numărul 4 al anului 1972 ^tj spiritul larg în care sînt abordate Clemele prospecţiunii viitorului în «8 noastră. Se poate uşor înregistra ' |»escenţa şi bogăţia de activităţi îosurate în prezent în instituţiile ^sire de cercetare, precum şi remar-âiete preocupări pentru perfecţio-•siw metodologiei şi teoriei sociologe legate de studiul viitorului posibil. îsSjta constituie totodată o platformă Stitlei înaintate şi un suport de co-r comentaţi. Poezia se bucură şi în numărul 11 * un larg spaţiu, ca în majoritatea «feelor, de altfel, acordat, în unele ■urii cu prea multă generozitate. Semnează zece nume, între care şi un debutant, Nicolae Coman, pe cît de tînăr (17 ani) pe atît de promiţător, prezentat de Gh. Tomozei. Acest debut îmi aminteşte de un alt adolescent, Vasile Poenaru, a cărui excepţională ieşire în lume a fost găzduită tot de revista Argeş în 1971. Versurile lui Nicolae Coman au un suflu misterios, intraductibil, o tensiune sincopată, o emoţie pură ce se comunică imaterial, eliberată de servituţiile discursului : „Umblu desculţ, flămînd şi mă lupt / Neîncrezător de înălţimea întunericului / tn care pasărea zidită, în . altă lume spune / „Sînt aici", iar noi alergăm" (Drumul meu de soare). De reţinut sînt şi traducerile lui Gheorghe Tomozei din Jacques Brel. Petru Popescu semnează o proză scurtă, Aşfepfînd, în care e vorba de un moment excepţional din viaţa unui tînăr salariat, ziua în care se înscrie la şcoala de conducere auto. Obişnuitele rubrici dedicate artelor plastice, filmului, teatrului, sportului etc. şi pagina Forum, pe teme istoric-educative şi cetăţeneşti, prezente în ambele numere, completează imaginea revistei. în sfîrşit, suplimentul „Biblioteca Argeş" publică eseurile Capodopera şi timpul creaţiei de Măria Luiza Cristescu (nr. 11) şi Caiete de Eugen Barbu (nr. 12). Numărul pe decembrie are mai mult un caracter cultural şi aniversar. Dintre materialele pe aceste teme aş cita articolul profesoarei Zoe Dumitrescu-Buşulenga, „Spiritul umanismului românesc şi umanismul european", scris cu multă seriozitate, dar şi cu o notă poate prea accentuată de optimism. Autoarea vede calităţi acolo unde alţii au văzut mai mult deficienţe. După opinia domniei sale, esenţa umanismului românesc e de natură spirituală, şi anume, echilibrul, smerenia şi răbdarea, „care-i ferea de hybris-ul orgoliului ce-a întunecat foarte ades lucrările, acţiunile Renaşterii occidentale", (în paranteză fie spus, nu mi se pare deloc un semn de măsură, ci dimpotrivă, un hybris, insistenţa cu care unii autori raportează in mod exagerat elementul românesc la Europa şi la universalitate. Cu cît vom vorbi mai mult noi înşine de universalitatea noastră, 155 cu atit vom fi mai puţin crezuţi. Est modus in rebus). Şi numărul 12 publică o anchetă, dar nu una de bilanţ literar, cum au lăcut, în virtutea unui soi de automatism, mai multe reviste, ci una încrezător anticipativă : „Care vor fi marile cărţi ale anului 1973 ?", la ,care răspund reprezentanţi şi directori de edituri. Dintre semnatarii de poezie, şi de dota aceasta numeroşi, menţionăm pe Adrian Păunescu şi Otilia Nicolescu. Luminiţa Coler semnează proza Alina _- întîmplări, de factură realist-onirică, interesantă prin discontinuitatea sau suprapunerea planurilor real-ireal, care sugerează fie un vis, fie imaginaţia unei fetiţe în faţa jucăriilor şi a oamenilor mari. Stîngăciile stilistice însă deranjează, chiar şi atunci eînd par în acord cu situaţia. Rubrica Lynotip e scrisă, ca şi pînă acum, cu spirit şi vervă polemică de către Gheorghe Tomozei. La poşta redacţiei răspunde Maria-Luiza Cristescu, care începe, ca de obicei, cu îndrumări literare destinate aspiranţilor la titlul de scriitor. Semnalăm un lucru curios .Corespondentului Trist Visarion i se dă acest răspuns (p. 6) : „Poezie promiţătoare. Versuri spectaculoase adesea însă înecate într-o negură de vorbe. Cîteva Imnuri deosebite, la (?) care ar necesita doar cîteva modificări făcute de autor pentru a deveni publicabile. Dar nu să devină publicabile doriţi, desigur, ci să fiţi un adevărat poet". Acelaşi Trist Visarion primeşte însă pe prima pagină, între alţii, aprecierile juriului pentru poeziile trimise la concursul literar al revistei şi tot el semnează o poezie (Imn) în cadrul Antologiei acestui concurs. I. Negoiţescu îşi continuă publicarea, începută cu numărul 11/1971, a Istoriei literaturii române. In numerele doveCaa;eu"n "^oiISo Nu e locul să? ai0'06 lo'9°° (1« -ţii asupra aceSStcrarit ^ czeaza fizionomia în fi™"Qre% Pre-toi ce apare. Cum era™ autorul elimina datele b 0 bfhl°?teptot« Şi abordează opera con«jb,bl,09rofîce teriorul ei, adudnd aproan T din h-dată un punct de veciei f v ^ personal. Pentru e|, |oron f-ntl.c ,0°rt«" ■nte de toate, un artist ??„ în°-asupra trecutului se cc'n^' istoric „Primordial este ic s'6 * QCe« f'c-.J. Negoiţescu pu„e în' "U, ieo^ buna parte din dramaturn rl™00* • mai cu seamă pieTele ^ir-"'^^ Slintul Francisc, Se % ^ Q ghe Lazar etc), iar dintJ rl ■ . *0f* aceasta ucrare carp so „„ , <** "ofUnWdnîa^tfpSf ca pianul /stor/e/ sale, reacţia cr« a fost promptă. Iar acum, cL Z se materializează şi în timp ce sed* Plmge absenţa unor istorii literare integrale, o istorie, care îşi propune sd urmărească fenomenul literar pînâ în prezent, nu este nici măcar semnalată Meritul de căpetenie al revistei Argeş este de a fi ştiut să-şi aprapie ciţiva colaboratori de valoare, care-i asigură un nivel ce depăşeşte media periodicelor noastre literare. Aceştie dau, prin scrisul lor, continuitatea şi nota personală a revistei şi compensează inerentele defecţiuni. Meritorii sînt, de asemenea, spiritul de organizare şi de iniţiativă, destoinicio şl dragostea de literatură de care e animat colectivul redacţional. m. niţescu DE PESTE HOTARE « ZNAA4IA », Nr. î/1973 Cortea a patra din întinsul roman |ui Al. Ceakovski „Blocada" desfide acest număr de început de an. viitorul este introdus în atmosfera Jj |o înaltul Comandament al Armatei Sovietice din săptămînile premergă-îoare marei bătălii din faţa Moscovei ie la sfîrşitul anului 1941. încordarea •'orturilor de a opri redutabila maşină război nazistă pare să fie atins 5pta posibilităţilor umane. Dar tot -jjj de incredibilă pare lucida stăpî-jjre de sine, în momentele cele mai iîmmatice, însoţită de o neclintită în-gedere in victorie. Acest „mister" au «erect să-l descifreze şi lordul Bea-.jrbrook şi Harriman în cursul întrecerilor lor in capitala sovietică ameninţată. Şi, prin contrast, cititorul asis-i la cele ce se petrec concomitent « Cartierul lui Hitler, unde bluff-ul 8 delirul isteric întreţin mitul „invin-«iilei armate", care avea să fie în Jifind atît de drastic amendat. Alim Keşokov, scriitor din R.A. Ka-"»rdină din Caukaz, semnează o nu-*iâ autobiografică. Drumul său in rfaţă şi în literatură prezintă, în linii Mii, similitudini cu ale confraţilor săi fii alte republici unionale. Deosebirile feurg din diversitatea condiţiilor isto-«e, a moştenirii culturale. Saltul di-«I dintr-un feudalism oriental şi de 5 forme patriarhale de viaţă în vîl-*ea transformărilor revoluţionare sofiste este aici opera unei populaţii montane, avînd tradiţii seculare de luptă împotriva aristocraţiei autohtone şi a asupritorilor străini, căreia revoluţia i-a deschis calea spre afirmare. Keşokov provine dintr-o familie de fermieri, tatăl său fiind un militant activ al instaurării actualei republici. Trezirea noii conştiinţe sociale, înţelegerea ţelurilor revoluţionare de către masa populaţiei în forme ce poartă amprenta şi culoarea Orientului, sînt pitoresc ilustrate de autor. Esteticianul A. Egorov analizează în studiul său relaţiile dintre revoluţia ştiinţifico-tehnică şi artă. Progresul ştiinţei şi tehnicii a extins considerabil domeniul artistului. Preocupările estetice au pătruns în tehnologie, iar apariţia unor specii de artă — film, foto, TV — este strîns legată de progresul tehnicii. Se produce o diferenţiere accentuată a diviziunii muncii în domeniul artei, precum şi a culturii estetice şi artistice, care devine din ce în ce mai bogată. Paralel cu această diferenţiere are loc şi un proces de integrare a activităţii în domeniul artei căci, sub anumite aspecte, progresul ştiinţifico-tehnic scoate arta din cadrul creaţiei individuale. Integrarea formelor de activitate artistică se produce printr-o instituţionalizare care nu exclude însă diferenţieri şi diversificări de genuri şi forme artistice. Relevînd formele complexe ale relaţiilor dintre cei trei termeni ai triadei Ştiinţă-Teh- nicâ-Artă, subliniind câ legâtura strinsa intre progresul social şi progresul artistic nu înseamnă identitatea lor, autorul consideră că în centrul cercetam estetice contemporane trebuie sa stea analiza procesului de diferenţiere şi integrare a activităţilor artistic, I* tehnico-ştiinţific şi artă cificul ' "" mie, -o-ştmţ r,c şi arta, precum I reiaţilor intre estetica, IcX tehnica, morală in socialism^ «SîNN UND FORA4» Nr. 12/1973 Numărul pe decembrie 1972 al revistei „Sinn und Form", care: apare ia Berlin (R.D.G.), dedicat lu, Hemr.ch Heine cu prilejul împlinim celor 1/o de ani de la naşterea poetului, prezintă o seamă de contribuţii omagiale ia această aniversare, semnate de Alexander Abusch, Hugo Huppe* Gabor Hajnal, Joachim Seyppel, Lew Ginsberg. Jurg Rennert. Robert Neu-mann, angajaţi cu toţii pe lima unor noi interpretări ale poezie, ş. proze, mult discutatului, repudiatului, admiratului si cîntatului lor autor. Râspunzînd întrebării ce şi-o pune dacă „sâ trăim cu Heme sau contra (ui", Abusch, după o incursiune de detaliu în opera poetului şi in semn.n-catiile ei, formulează o adevărata pio-esiune de credinţă considerînI opera lui Heine ca una din cele ma. de seamă opere de cultura ale mişcări, revoluţionare muncitoreşti germane care şi l-a înregistrat ca combatant spiritual şi a trăit cu el. cu „mtregul Heine. însirînd avatarurile la cai ea Joi expusă opera lui Heine, nu ezita sâ arate de ce şi azi înco cercurile eacţionare din Occident o descons, deră citind pentru Heme cele spuse de un ziar vestgerman desp e Hemncn Mann, la centenarul naşteri, acestui , „se ia notă că exista dar nu e ub pentru câ a spus adevărul wU-un mod neplăcut". Şi cum ar putea U iubit acolo, unul ca Heme, care a pu • Să se sfarme în bucăţi aceasta Tume veche, în care a fost d.strusa inocenţa, unde prosperă egoismul-s, unde omul a fost exploatat de către oameni" si care aspira profetic spre o dragosfe între toate popoarele, o frăţeasca proprietate comuna asupra, tuturor bunurilor între toţi oameni.; cetăţeni liberi ai acestui glob pammtesc . Deosebit de concludente reflecţiile lui Georg Brandes, reproduse dift ani. 1890/1924 cînd au apărut, ca răspuns la întrebarea referitoare la valoare* literaturii lui Heine, despre care scrie câ „in afara Germaniei se citeşte imik şi continuu numai Heine. in Germania e judecat şi socotii o unică în gt6-dina literaturii ; istoricii literari işf fffg degete/e ocupîndu-se de el şi {] înjură apoi. în istoriile literare şl "m articolele ziarelor proza lui e coosfde-rată "învechită iar poezia arlilicială, in timp ce operele sale, liberate de dreptul de autor apar în nenumărate ediţii noi". Brandes face pro causa şi o numărătoare a poeziilor lut Heîftt care au atins pînă la 1887 cifra ţi este fără îndoială sursa acestor ggeu alte şi noi intepretări. De-alt-4feft.se poate constata că exegeza gftolâ, în genere noile orientări cri-^ îşi ilustrează teoriile prin anali. gea operelor ilustre. : Nu s-au scris niciodată atîtea cărţi jgpre Racine ca în sec. XX. Iar noile gătâri asupra categoriei estetice a aMictilui şi grotescului nu vor face , «jpdatâ abstracţie de Moliere. Arta wke, solidă şi sigură nu produce :tfcleli. Doar că nu poate fi epuizată. '%)bi\ că niciodată nu se va putea ţm totul despre Shakespeare, Ra-fc Moliere sau Goethe. Arta în-Mm6 universalitate şi contempora->*We deopotrivă. Humorul dedicat tricentenarului lui . lUfee ol ponderatei şi serioasei re:* „Europe" conţine trei secţiuni. s%a este dedicată unui capitol istovim fel de contribuţie istorică la ••■«fierea lui Moliere. Maurice jWier-Ajarn semnează un studiu in-lS« " corul istoric economic şi <*" în care, pornind de la datele istorice ale epocii respective, găseşte-corespondenţele respective în opera lui. Moliere, dovedind că o bună cunoaştere a ei înseamnă descoperirea fondului istoric şi social din acea vreme. Ideea nu e nouă dar meritul studiului este de a fi foarte la obiect şi deosebit de nuanţat. Sînt căutate semne ale societăţii în detalii aparent nesemnificative şi care nu făcuseră pînă acum obiectul vreunui comentariu. Mai amintim paginile biografice „Ultimii' ani" delicat şi minuţios întocmite de Sylvie Chevalley precum şi portretul psihologic semnat de Marie-Louise Coudert („Monedele intime ale geniului") care caută să descopere ceea ce se ascunde îndărătul diverselor măşti moliereşti. Vom descoperi un Moliere-necunoscut şi grav, pe care istoria literară nu s-a ostenit niciodată să-t descifreze. Secţiunea a doua conţine o serie de receptări şi noi comentarii la comediile moliereşti. Michel Delon, de pildă-cercetează receptarea lui Moliere în secolul al XVIII-lea, arătînd că „oricare ar fi lecturile (preferate) ale pieselor sale, succesul lui Moliere rămîne constant tot timpul secolului şi chiar după 1789", Raymonde Temkine consemnează rezultatele unei anchete cu oameni de teatru de azi, regizori şi actori, întrebaţi dacă Moliere se pune în scenă, cum şi cît de interesaţi sînt actorii să-l joace. Rezultatele sînt uneori sărace cantitativ, nu şi calitativ. Iar anul 1973 va fi pentru actorii' francezi un an „Moliere". 11Ş9 Merită o menţiune specială studiul Hui Roger Bellet despre ,,Don_ Juan". Este adevărat că piesa, preluind tematica legendară, este totuşi foarte departe şi foarte nouă faţă de ea. De altminteri astăzi, într-o serie a interpretărilor motivului „Don Juan", Moliere ocupă un loc aparte, foarte a-proope de contemporani. Teoria „omului liber" citită printre rîndurile piesei este demnă de orice teoretizare filozofică actuală o libertăţii. Analiza lui