iaţa romaneasca { TU î >» S * J *— * * ' V nor am 11 revistă a uniunii scriitorilor din republica socialistă românia anul XXIV noiembrie 1971 V. R. DEMOSTENE BOTEZ RADU BOUREANU VIRGIL TEQDORESCU VIRGILIU MONDA RADU BOUREANU LIVIU COSMA IERONIM ŞERBU | 28 vitrina cu scriitori : george câlinesou scriitori români contemporani ANCA MIDIA | 38 proza Oui radu tudoran scriitori şi curente . ', Z. ORNEA [ 47 , momente din istoria poporanismului cronica literara M. PETROVEANU | 65 demostene botez: „scrieri" (I şi ||) EUGENIA TUOOR [ 71 marin preda : „imposibila întoarcere" pe marginea cărţilor TRAIAN PODGOREANU FLORENŢA ALBU FLORIN MIHAILESCU BARBU SOLACOLU 1 3 arta li^ fapt, generalizarea teorVticT**' *« nenţei acumulate; ea a exPe-junctura, şablonul si ™^?e °°»-gustă, respinge testi^JI^lai în- gusta respinge testimonial dT Jn' considerate valabile 0 dLÎ reţete totdeauna, respinge revetTJt P~eniru Aceasta viziune este visul m care veghează, al cehTLUnui puterea de a vedea derZte ~ aTe şi posibilitatea ă„ " C^'.P^cum si posibilitatea de a noţiune abstractă, o ideali ° zie creatoare. ' fante- orizontul ciAiz^uT^ir^l^ liste a ţarii noastre stă fiint J££î" care a ajuns să-şi gîndeaslTX drazneala gîndirea, omul capabili fapte măreţe în tehnică mntă * artă, pentru formarea eonştitZ cl rum nici un efort nu e prea mare în acest sens, Secretarul general ti Partidului a spus : ««"-enu al Am acordat şi acordăm o mare îr^emnatate creaţiei literar-artS In uriaşa activitate creatoare de for' mare a omului nou, cu o înaltă conştiinţa socialistă, literatura şi arta trebuie să aducă o contribuţie tot mai .activă... Toate lucrările de artă executate în forme şi stoluri foarte vânate, teebuie să redea preocupările şi realităţile epocii pe care o trăim, viaţa poporului". Aşadar, o artă care are drept nobil scop desăvîrşirea omului şi, în acelaşi timp, a societăţii în care trăieşte, o artă durată pe temelia tradiţiilor revoluţionare ale eultwii şi istoriei noastre, o artă vie, căreia toate căile îi sînt deschise spre tot ceea ce serveşte progresul şi dreapta aşezare a lumii. Arta nu e nevoită să facă ante-cameră : ea are liberă trecere prin nesfîrşitul ţinut al realului. şi al odevărului. Arta adevărată nu poate jigni, căci ea înobilează omul, var' cel care se simte jignit, se simte jignit din pricina nimicniciei lui. Dar realitatea socială nu poate fi confecţionată. Realitatea socială nu este o marfă de fabricaţie proprie-şi nici nu poate fi mmpărată, în 10 rma, unui troc oarecare. Ea este istenta noastră plenară, deci şi eZUt,enţa noastră artistică, într-o eZZmită etapă a istoriei colectivităţi este aerul tare care intră direct jn plămini şi nu prin intermediul exerciţiu de respiraţie artifi- °^0acă opera noastră artistică nu e altceva decît o cameră cu aer con-Mţfonat, ea se fanează indubitabil jj se usucă în contact cu puternicii curenţi atmosferici. Atunci cînd dorim să ne referim \a biografie pentru a urmări, a exempUfîca şi a explica arta cuiva, trebuie să avem m vedere, în pri-mvA rînd, biografia colectivă, dacă sîntem de acord că artistul este, în ultimă instanţă, expresia conştiinţei sociale, că nu face altceva decît să smulgă o flacără din imensul tezaur colectiv, asesmmitor focului veşnic. De-a lungul prezenţei sale artistice active, determinată, în timp, de putinţa lui de a reţine, de a primi şi a dărui ceea ce viaţa şi istoria oamenilor îi oferă, artistul are datoria să elaboreze şi să perfecţioneze o imagine a lumii valabilă pentru fiecare om în parte şi pentru toţi oamenii, în raporturile lor cu lumea. Acest planetar al imaginaţiei îi aparţine, desigur, dar exprimă viziunea sa asupra lumii, — o viziune care nu poate avea decît un caracter revoluţionar pentru a fi viabilă, fiind rezultatul unui acord între necesităţile şi dorinţele sale lăuntrice şi imperativele din afară. Din exterior în interior, dinlăuntru în afară, — acesta e cursul operei de artă, căci orice artist adevărat năzuieşte să unească activitatea de interpretare cu activitatea de transformare a lumii, într-o unitate indisolubilă. Pentru artistul care se respectă principiile revoluţionare comuniste au putere de lege, o legiferaţie care constituie un cod al purităţii progresului uman. El nu se lasă luminat de neschimbătoarele stele, ci de acel soare diurn şi nocturn totodată, care atribuie omului singura culoare ce i se potriveşte: culoarea libertăţii. El nu va înceta o clipă să-şi fortifice efortul artistic în dorinţa de a găsi noi mijloace de expresie adecvate edificării unei societăţi noi, unei societăţi în care arta să poată plămădi imaginea realului absolut şi să poată fi neîntinatul şi imensul cleştar, cu infinite perspective, al conştiinţei umane. virgiliu monda adevărul O dublă profesiune este un fapt care , trebuie ţinut ascuns Să ne închipuim, de pildă, un cetăţean mijlociu care dimineaţa este vicid/ La mieaui nopţii, cînd sentorcea de la Operă, îşi punea cutia oboiului pe capacul pianului, îmbuca ceva şi se culca. Dormea rău, deşi în privinţa somnului avea tabieturi şi manii. îşi astupa urechile cu vată ca să n-audă lătratul câinilor pe maidane şi nu se culca fără să-şi pună pe măsuţa de noapte două-trei bucăţi de zahăr pe oare le ronţăia pe-ntuneric, cînd se trezea agitat. Citise undeva că asita calmează. Nimeni nu-i vedea alt viitor decît acela de holtei bătrân, cînd, deodată, se lăţi zvonul că se logodeşte. Aleasa era o elevă a lui, Ve-rena Lazu, fiica unei văduve, de pe Uranus. Era o fată de vreo douăzeci de ani, slabă, fără culori în obraji, cu părul castaniu, tăcută şi cam mioapă. întregul figurii ei avea un oarecare farmec alcătuit mai cu seamă dintr-iun aer de blîndeţe şi gingăşie pudică. Velican fusese subjugat încetul cu încetul de tăcerea ei modestă, de răbdarea surâzătoare cu care-i primea observaţiile enervate, cînd greşea tactul, ori dădea un Re Diez fals în Sonatina lui Clemenţi. Aşezat în dreapta ei, lingă pian, se surprindea adesea cu ochii pe ceafa ei palidă, pe linia senilor mici jucînd sub bluză în ritmul calm al respiraţiei. Convingerea că o iubeşte nu i se statornici dintr-o dată, ci după lungi dezbateri lăuntrice, în nopţi agitate, cu greu .potolite de numeroasele bucăţi de zahăr pe care le sugea. Mărturisirea sentimentelor, cererea formală adresată doamnei Lazu, vizitele oarecum protocolare de logodnic constituiră încercări serioase pentru temperamentul lui mizantrop^ Ve-rona îi aducea ca zestre căsuţa de pe Uranus, cu o curte adîmcă din 14 ,g căreâ bălării se ridicau, ici şi colo, siluetele câtorva piersici. Doamna avea să locuiască la nişte rude, în provincie. Nunta era sorocită tjazu -andini cinciisprezeoe iulie. ^ Ipolit Velican era aproape de sfârşitul corvoadei prenupţiale, "nd se întîmplă acel incident care avea să fie începutul dramei sale. într-o după-amiază, venind în vizită la logodnica sa mai devreme ca de obicei, găsi alături de ea, în salonaşul mobilat în stil na-JjLjai, un ofiţer itînăr, sublocotenent de grăniceri. Doamna Lazu nu era acasă. Verona păru vădit contrariată de apariţia logodnicului. Avea ochii înroşiţi de plîns şi mîinele i se frământau. Ou un glas oarecum alterat făcu prezentările : — Vărul meu, sublocotenentul Marinescu. Logodnicul meu, domnul Velican. Tânărul ofiţer prezintă lui Velican felicitările de rigoare apoi se interesă în oîteva fraze amabile de activitatea lui muzicală, îri-truoît — spunea el — verâşoară-sa îi făcuse cunoscut că s-a logodit cu un artist, un instrumentist şi un profesor distins. Pregătea oare vreun concert din oboi ? Cît ar fi vrut să poată să asculte şi el puţină muzică bună ! Din păcate, acolo, pe malul Dunării, nu auzea decât cîntecul vântului şi al valurilor-. Velican răspundea acestor nimicuri politicoase prin vorbe puţine, prin monosilabe. O bănuială turbure îl întunecase de cum trecuse pragul salonaşului, îi încrunta fruntea. — Vărul meu mi-a adus o veste tristă, interveni Verona în discuţie. O vară a noastră comună, care locuia la Calafat, suferind de apendicită, a murit pe masa de operaţie. Săraca !... — Vrea să-mi explice cu minciuna asta ochii înroşiţi de plîns, gîodi Velican. Sublocotenentul Marinescu se retrase curînd şi Verona îl petrecu pînă în antreu. Cînd reintră în salonaş, aceasta îşi găsi logodnicul în picioare lîngă fereastră, îmbufnat. — Spune-mi drept, cine e solivisitul ăsta ? întrebă el, apucînd-o de amândouă mâinile. Mi-ascunzi ceva ? Ar fi mai bine şi pentru mine şi pentru tine să-mi sţpui adevărul. — O, Ipolit ! Se poate să te gândeşti la asemenea lucruri ? Se poate să te-ndoieşiâ de mine ? Glasul ei suna atârt de trist, în 'ochii ei lucea o dojana atât de blândă, încît Velican se potoli. — Iartă-mă, făcu el, lăsându-se să cadă pe canapea. Ai dreptate, sânt stupid... Incidentul fu uitat şi căsătoria avu loc la data fixată. Primele luni fură paşnice şi agreabile. Din programul rigid şi rece al vieţii de burlac, tîrît prin camere mobilate, Ipolit Velican luneca în confortul cald şi prietenos ai unui cămin propriu. în prezenţa conitinuă, în acest cămin, a unei femei, a femeii sale, descoperi o plăcere la care nu se gîndise niciodată. Verona era blajină şi vrednică, îl îngrijea cu devotament, îl răsfăţa. Osebit, viaţa devenea prosperă. Leafa la Operă îi fusese ridicată, acasă elevii erau mai numeroşi ca oricând. Pe la-nceputul lunii Aprilie, într-o seară, la Operă, în al doilea aiKfcract al Trubadurului, un vecin veni cu sufletul la gură să-i dea de veste că doamna Velican e în chinurile facerii. Deşi se aştepta la acest eveniment, noutatea îl izbi, îi umflă pieptul cu o bucurie necunoscută. Stătu pe ghimpi pe scaunul de sub scenă pînă la terminarea spectacolului, cântând distrat, dând şi o notă falsă care-i atrase o cău-tuţură_ încruntată din partea 'dirijorului. Cum scăpă, se aruncă într-o trăsură, implorând pe birjar să dea mereu bice cailor; cu toate acestea tot sosi tîrziu, scîncetul copilului îl vesti încă din vestibul că 15 totul se terminase cu bine. Moaşa îl întâmpină cu pruncul ". k„ Era o fetiţă dolofană care ţipa viguros, învineţindu-se ,1a fată*1 — Trebuie să aibă pe puţin patru kilograme ! ocină' depunînd-o în braţele tatălui ei ca pe un plocon. ' ' m°aşa, Velican îşi privea odrasla cu o curiozitate fericită, nestii oe să facă, cum să ţie povara asta gingaşă. In cele din' urmă ^? binişor pe pat, ilîngă Verona care surîdea istovită, cu fruntea'V^k^ nată de sudoare. arobo- — Ai suferit mult ? întrebă el înduioşat. — Nu cine ştie ce. Voia-bună a lui Velican nu ţinu decît pînă la orele două tea. Emoţia evenimentului nu-i îngăduise s-adoarmă, cu toate c~ cursese de trei ori la obişnuitele bucăţele de zahăr. La ora asta & simplă întâmplare ori înlănţuire firească, gândurile dezondonaite' Ivm-vit-q îmtr^a r*Vicart:i,p Alptmi£»rrtip'ră • q.o .aflaţii Io o topiră într-o observaţie elementară ; se aflau la 3 .aprilie. Verona fi trebuit să nască la 15 ale lunii, întrucât, după cum ştie toată lumm" o sţarcimă durează nouă luni şi nunta avusese loc la'15 iulie De^ născuse Verona cu douăsprezece zile înainte ? ' 06 — Sânt un prost, îşi spuse el, înseninîndu-se. Stat unii eonii care se nasc înainte de termen, la opt, ba chiar şi ia şapte luni Ve rona s-o fi obosit prea mult astăzi, ori s-o fi speriat de ceva Mai luă de pe măsuţa de noapte o bucăţică de zahăr pe care o ronţăi încet să nu-şi deştepte din somn nevasta ori copiM. Gândurile nu i se astâmpărară totuşi. Bun, se nasc unii copii mai devreme dar aceia nu sînt .bine dezvoltaţi, nu sânt copii normali. Fetiţa lui era' voinică, moaşa spusese că avea cel .puţin patru kilograme, prin urmare mai mult decât copiii obişnuiţi. 3 aprilie, mormăi el... Deodată o lumină scurtă îi ţâşni în creieri : 3 aprilie... Numărând bine pe degete nouă luni în urmă ajungea la data de 3 iulie, ziua în care o găsise pe Verona cu ochii roşii de plâns, pe divanul din salonaş, alături de sublocotenentul de grăniceri Marinescu... Velioan simţi un fier roşu intrîndu-i în măruntaie. Da, toate se lămureau... acel ofiţeraş pomădat nu-i era văr ci amanlt şi chiar atunci o avusese acolo, pe canapea, ziua-n amiaza mare, profitând de faptul că doamna Lazu lipsea de-acasă. Poate că-ndrăzndseră mârşăvia asta din cauză că ofiţeraşul nu mai putea veni vreme îndelungată la Bucureşti, asta putea explica foarte bine ochii plânşi ai Veronei şi miunile ei frământate... Velioan îşi muşcă buzele arse. Ce dobitoc lusese ! Cum se lăsase âmbrobodit, păcălit de aerele ei de mironosiţă ! vopilul era fără nici o îndoială al sublocotenentului. Coborî din pat, trecu în bucătărie, la robinet, şi bău două pahare cu apă. Apoi, răsuflînd adânc, reveni în dormitor. Vieroma dormea, vlăguită, cu o mîină sub ceafă, un surâs vag îi flutura pe buze ; alături, fetiţa, legată fedeleş în faşe, dormea şi ea, agitîrudu-şi în somn buzele ţuguiate. Dis de dimineaţă, Velican se duse acasă la moaşe. —. Cît timp ţine femeia copilul în pântec ? întrebă el, răstit. — Păi, nouă luni, cît vrei să-1 ţie ? bolborosi femeia, fâstâcită, şi de apariţia lui în zorii zilei şi de întrebarea prostească. — Nu aşa... Mie să-mi spui precis câte zile. Eşti doar moaşă cu diplomă. Femeia se aşeză pe scaun şi făcu un apel disperat la cunoştinţele teoretice dofoîndite cu douăzeci de ani în urmă la şcoala de moaşe. — Nu se poate spune aşa, cu ziua, cu ceasul, cum ai vrea dumneata. Unele nasc mai devreme cu «câteva zile, altele mai târziu. In mijlocie după .două sute şaptezeci de zile. — Spui adevărul ? — Doar nu-mi arde de glumă. 16 m înainte de a ieşi, Velican se-ntoarse către ea şi-i spuse pe un mi ameninţător : — Să nu pomeneşti nevestei mele e-arn fost pe aici. Şi nici ce fp,am 'întrebat. Nici el însuşi nu-i vorbi Veronei despre problema ce-i preocupa. n {apt, vorbele moaşei îl liniştiseră : unele mai devreme cu cîtava ■je altele mai târziu, spusese femeia, şi aşa părea la mintea Zrnului. Şi-apoi bănuiala se poate strecura uşor în suflet, dar trebuie \ ai dovezi. Era el sigur că ofiţerul .nu era vărul Veronei ? Luase formaţii dacă nu le murise într ^adevăr o vară, de apendicită, la calafat ? Trecură eîteva luni, fetiţa creştea din ce în ce mai voinică, maj gălăgioasă. între două lecţii, Velican o *lua uneori pe genunchi, o sălta, o privea cu o atenţie încordată. Părul ăsta bălai, nasul ăsta ($01... nu se putea spune că-i seamănă. Nici Verona nu era blondă... şi nici aşa mas n-avea... E, .iar începea să se gândească la prostii : la opt luni trăsăturile unui copil nu sînlt definitive, nu sânt adevărate, iar panul se-nehide ou vremea. Totuşi, adesea în antractele spectacolelor Qperei, ori când venea spre casă pe străzi dosnice, cum obişnuia de pe cînd era încă holtei, vechea bănuială muşca din el, îl întuneca pentru ale întregi. Două sute şaptezeci de zile era numărul Obişnuit — după afirmaţia moaşei — şi între naşterea copilului şi data de 3 iulie,, clnd o găsise pe Verona singură cu ofiţerul, .erau tocmai douăsuteşap-jezeci de zile. înghiţea în sec şi îşi trecea batista peste ffinunite... Cifra două sute şaptezeci îi juca înaintea ochilor când, eu muştiucul oboiului intre buee, dădea expresie jaâei lui Tristan ori pasiunii Eleonorei. iJ)e eîteva ori îşi rată intrarea în momentele patetice şi dirijorul îi făcu în pauză aspre observaţii. în cele din urmă se hotărî să se spovedească unui medic. Omul ştiinţei, care locuia tot pe Uranus, la câţiva paşi, îi dădu acelaşi răspuns ca şi moaşa, bine înţeles cu mai multe explicaţii savante şi previziuni tehnice. — Atunci, credeţi că fetiţa este a mea ? intrebă Ipolit Velican, gâtuit de nelinişte şi ou privirea celui ce-şi aşteaptă sentinţa. — Fără nici o îndoială. Velican avu un zâmbet sceptic. — Vă salut, încheie el scurt. Iarăşi trecură câteva luni, .apoi un an, doi, trei. Fetiţa — o chema Olga — răsturna casa, atît era de robustă şi poznaşă ; dar trăsăturile nu i se schimbau, nasul âi rămânea mic şi ridicat în vînt, părul îşi păstra răsfrângerile aurii. Velican o privea pieziş, cu fruntea> tăiată vertical de o dungă rea. Blondă ! Blondă ca acel ofiţeraş spilcuit care undeva, prin cine ştie ce garnizoană de provincie, se gîndea poate şi acum la voluptatea cu care o strânsese in braţe pe Verona ! într-o seară, Velican nu se mai5 putu reţine şi, luându-şi nevasta, brusc, de mână, şi sfredelind-o ou privirea, o întrebă cu un glas aspru : — Spune-mi drept, Marinescu ţi-a fost amant ? Copilul este al _ lui, nu-i aşa ? — Eşti nebun, Ipolit ? făcu Verona, stupefiată. Cum ţi-a trecut aşa ceva pinin gând ? Nu-ţi dai seama că te iubesc ? — Lasă; lasă... Ai mai căutat odată să mă prosteşti şi ai reuşit. Ag merita să te... O zvînli cu .brutalitate pe divan şi ieşi, trântind uşa. De aici înainte, ori de cîte ori se zvârcolea de insomnie în pat, o'zgîlţîia din! somn şi-i sufla în .urechi : _— Haide, spune-mi adevărul... Olga este a lui... Te-a avut chiar atunci, înainte de sosirea mea, acolo, pe canapeaua salonaşului. Mărturiseşte ! 17 Ea-1 privea ou ochi trişiti, de anirnal rănit. — Nu-i adevărat... nu-i adevărat... Mi-e văr. De ohinuieşti ? ' °e mj — Minţi ! în neputinţa de a o face să-şi recunoască păcatul o h"t îşi acoperea capul cu braţele să-i rabde loviturile, fără = 6r ^ numai cu nişte gemete uşoare, abia suflate. A doua ai se f fltn8ă, zori ca de obicei, îi pregătea cafeaua, îl îngrijea cu acelaşi zei h ^ tat şi umil, ca şi cum nici un gol nu se surpase între ei. °* într-un sfârşit de iarnă Olga se-mbolnăvi de scarlatină v Dricul alb, tras de patru cai costelivi şi rebegiţi fu urmat în af Velican de colegii săi de la Operă. Vreo opt dintre aceştia alcăS*'3 S muzica necesară spre a răspândi de-a lungul străzilor înzăpeziterT8*? veste. Verona, prăbuşită pe pernele unei trăsuri, alături de o v ■ s caritabilă, plângea înăbuşit. ecrna. Abia întorşi de la cimitir, Velican se repezi la nevastă-sa • — Acum a murit... N-ai să-mi poţi spune o minciună pe erosi» ei deschisă. Era a ofiţerului, nu-i aşa ? De data asta Verona n-avu nici puterea să mai protesteze îl privi numai îndelung, ou fruntea încruntată întâia încruntătură din cei cinci ani de viaţă laolaltă. Dar nici acum nu se putea desluşi daci aceste cute de pe frunte exprimau revolta împotriva bărbatului care o tortura ord durerea pierderii fetiţei mult iubite. Din ziua asta Velican începu să bea. Mai întîi intră cu colegii prin bodegile din preajma Operei, apoi zăbovi singur, după spectacol prin cârciumi, câte un ceas-două, cu sticla de vin dinainte, cu coatele pe masă, cu privirile tulburi. Nu-i plăcea băutura, dar observase că de la al treilea pahar obsesia i se risipea ca un nor măturat de vint Ofiţerul de grăniceri Marinescu îi era necunoscut; părul bălai.al fetiţei d se întuneca ân amintire şi chiar nasul ei căpăta lungimea şi profilul caracteristice Velicanilor. La al patrulea pahar toate aceste amănunte îi deveneau de altfel cu desăvârşire indiferente ; bătea cu piciorul sub masă tactul baladei Sentei ori al cavatinei- Rosinei în timp ce în suflet simţea ghesuri voioase. Ceasurile critice erau cele de dimineaţă. Devenise atîit de nervos, încât mai toţi elevii îl părăsiseră şi acum timpul pînă la amiază îi era pustiu, ideia fixă i se reînchega. • Se hotărî să mai pună întrebarea care-l sîoîia cu înverşunare şi altui doctor. Primul pe care-l consultase îi fusese vecin ; poate că-1 cunoştea şi voise să-1 cruţe. Îşi alese unul tocmai pe lângă gară. Dar şi acesta îi dădu aoelaşi!*răs-puns : copilul fusese fără pic de îndoială al lui. Velican plăti consultaţia şi ieşi înjurând. S-ar fi zis că blestemaţii ăştia de felceri se vorbiseră între ei ! Şi, pentru întîia oară, lipsi în seara aceea din orchestră, rămânând toată noaptea într-o tavernă de pe Calea Griviţei, din care fu dat afară în zori, de chelneri. în anii ce urmară decăderea i se desăvârşi. Umbla jerpelit şi murdar, cu gulerul ridicat, cu cutia oboiului la subsoară. Acasă stătea cît mai puţin, ân deosebi pentru a dormi după beţie. Nu schimba cu Verona nici o vorbă şi la toate îngrijirile ei, de un devotament tenace şi inalterabil, răspundea prin mormăieli şi insulte. De multă vreme nu mai avusese nici un elev ; în casă se încuibase mizeria, deşi în lungul vremii imobilul fusese ipotecat pe întreaga lui valoare. Pianul luase de mult drumul halei de vechituri. însăşi leafa la Operă âi fusese scăzută din cauza absenţelor repetate şi a greşelilor cu care îşi executa partitura. De altfel, dacă — aşa cum se înfăţişa şi cânta — mai era tolerat în orchestră, aceasta se datora faptului că toată lumea, âncepând cu directorul instituţiei, îi puneau decrepitudinea în seama pierderii unacului lui copil. 18 1^ intervale fixe mergea să pună altui medic eterna întrebare, trecuseră zece, cincisprezece ani de la moartea OAgăi. Verona, ^jLuza muncii, mizeriei şi maniei persecuţiei cu care lupta, îm- ^Sjtoise; nici ambiţia, nici amorul propriu de bărbat înşelat nu mai ^x! obiect. Cu toate acestea momentul cînd îl văzuse pe sublocote-*t alături de Verona, lîngă divanul salonaşului, îi stătea mereu îna-în plină lumină, ca pe o scenă prinsă sub focul reflectoarelor. îSs viata i se scursese vertiginos, numai acel minut rămăsese pe ^j^n/irmurit şi totuşi veşnic viu, veşnic prezent. Problema de a rff'dacă C^'S® i'1"8686 copilul lui ori nu, îl mistuia ca în prima zi, deşi ^urnaniiza înitr-o curiozitate încăpăţînată, bolnăvicioasă, ca aceea *umui nebun care s-ar strădui să deşurubeze o maşină pentru a jîJfLgjTj un mecanism inutil penitru el. N-ar fi putut spune dacă o Verona, deşi o chinuia cu ferocitate : în tot cazul njar fi vrut ara- să fugă de la el ori să moară, căci ar fi pierdut în acest caz . nădejde de a mai afla. De fugit nu se temea, căci n-avea îtjp • ea nu mai avea pe nimeni, mama îi murise cu ani în urmă, ^^ioi nu mai dispunea de nici o avere, casa era a lor numai cu WHDe^Deoarece, cu toate ameninţările, cu toate bătăile, ea continua sâ-si nege păcatul, Velican într-un ceas de luciditate, se gîndi să-1 caute pe complice şi să încerce să-i smulgă, prin orice mijloc mărbu-ÎLjjsa, Dar unde era acum ofiţerul de grăniceri Marinescu ? Poate că aa maior, ori colonel, personaj puternic, cu vază, prin cine ştie ce fund de provincie... Ipolit Velican se văzu apărfnd înaintea lui, aşa «icîrjat şi jerpelit, cu viţele albe încîlci'te peste gulerul soios al surtucului Vistavoiul nici nu l-ar lăsa să intre în casă, ori dacă ar intra şi şi-ar spune scopul vizitei, Marinescu l-ar păilmui şi l-ar da afară. Nu ! Era prea itJîrziu pentru a încerca demersul ăsta ! Trebuia poate iă-1 facă tmai de mult, cînd mai era în vigoare, cînd mai putea ţine piept oamenilor. Acum nu mai era decât un golan bătrîn şi prăpădit, bun să moară ca un câine rîios la un colţ de stradă. Şi chiar va muri, simţea asta bine, va muri fără să cunoască adevărul! Şi întorcea spre Verona nişte priviri pîeloase, pîclă în care furia neputincioasă se-n-vătaăşea ou implorarea desnădăjduitului. ' Cînd veni -într-o noapte beat acasă, îşi strigă zadarnic nevasta : 0 găsi spânzurată de cârligul lămpii din bucătărie. Isprăvindu-şi .povestirea, Ipolit Velican se îndreptă din şale. Ochii d se aprinseră. Cu o solemnitate în glas care trăda importanţa momentului îmi spuse : — înţelegeţi acuma, cred, ce înseamnă pentru mine întrebarea pe care v-am pus-o azi după amiază. Sînteţi ultimul medic la care apelez. încă o dată vă rog deci să-mi răspundeţi : cît timp poartă femeia copilul în pîntec ? îmi strivii ţigara în scrumieră. — Domnule Velican, toţi confraţii mei pe care i-ai consultat în decursul anilor ţi-au spus adevărul. Dumneata eşti un om cult, inteligent, şi-ţi poţi da seama că aceşti oameni ide ştiinţă n-aveau nici putinţa, nici interesul să comploteze împotriva dumitale. Din faptul că răposata dumitale soţie a născut cu douăsprezece zile înainte de termen, nu reiesie din punct de vedere al ştiinţei noastre, al obstetricei, nici cea mai mică prezumţie că actul concepţiei a fost săvârşit înainte de nuntă. Velican se ridică de pe scaun. Stătu drept, ou trupul agitat de un trecut abia perceptibil. în ochi îi zvîcneau scântei. — Aşadar copilul a fost al meu ? — Sînt absolut sigur. — Vă mulţumesc... Parcă mi-aţi luat o piatră de pe inimă. 19 Inii întinse mâna şi ieşi. Din amănuntul că uită să pomp de onorar, înţelesei cît era de emoţionat. Eu însumi avui un 6aSC^ ment de uşurare şâ de mulţumire că reuşisem să-1 conving şi -sen;tii_ capăt unui zbucium care durase douăzeci de ani. Hărţuielile profesiei mă făcuseră să uit de Velican, cînd " tr-o dimineaţă, mă pomenii citat ca informator.. la Comisariat de' m" liţie al cartierului. Domnul Cccnisar mă pofti în biroul său si ?°*-oferi un scaun. * 1,11 — Mă iertaţi că v-am deranjat. Avem nevoie însă să ne~ d f nişte lămuriri. Cunoaşteţi pe un anumit Ipolit Velican ? *l — Hm, vag... răspunsei, ou prudenţa dictată de obligaţia sacre tului profesional. • — Aţi putea să ne spuneţi care era natura relaţiilor dintra dumneavoastră ? — La rândul meu îmi daţi voie să vă întreb, domnule Comisar ce importanţă are acest lucru pentru Poliţie ? ' — Desigur, domnule dcctor. Omul a fost găsit de vecini, azi dimineaţă^ în pat, asfixiat cu mangal. Pe măsuţa de noapte s-a găsit acest plic adresat dumneavoastră. • ' Luai plicul pe care scria în adevăr numele meu şi-1 deschisei înăuntru, un singur rând : Nici dumneata nu mi-ai spus adevărul. Velican. radu boureanu oglinda umbrei Cărunte seri cînd dau să mă apropii de afinat — pieritul ei obraz cînd norii ca un straniu cîrd de dropii pasc somnul unui cer de pur topaz Cărunte vremi sub despletirea sură ca sălcii cenuşii de timp plouat cu ochii sigilaţi de rea arsură de inutilitate vă străbat Sub alfabetul stelelor întoarse spre altă emisferă niu citesc decît oglinda umbrei ce se sparse stricînd tiparu-i şubred omenesc zile... nopţi Prin oarbe nopţi, în veghie, cînd nu dorm stranii nelinişti învie necaligrafiată mitologie în vătuitul spaţiu inform Nu trec alaiuri dionisiace nu modelează viziunile zei e lume de gesturi care tace vorbind despre hronicul anilor mei Dar e cumplită veghia abstractă nestrăbătută de nici o făptură albă îngrozitoare cezură lăsîndu-mi trezia pustie intactă li Zilele altfel mă chiamă înfăşurîndu-mă arie vie topind procesiunile din nesomnie timpul durează bronz sună aramă Aramă chimval sunător cînd te atinge ciocanul de ceaţă concentric ne-nconjură pulsaţii de viaţă ne pipăie, se dilată şi mor. chii morţi ai lui argus O sută de ochi am avut în îndoitul număr de pleoape o mie de legende am străbătut să-mi privesc destinul cît mai aproape am avut ochi albaştri pentru iubire dar văzind-o prea bine cenuşii s-au făcut ca un început de orbire verzi de speranţă ca o mare de iarbă roşii iubiţii mei cîini bipezi suferind ca şi mine roşii adesea aprinşi de furie oarbă negri cînd adînceam înţelepciunea pînă spre moarte ochi anulaţi sub cenuşa oglinzilor sparte nu ştiu unde-am pierdut attta privire poate m-a vizitat zeul cu aripi la glezne care a retezat grumazul acelui prinţ argian fiu al lui Agenor sau Inachus poate m-au ascuns sub pămînt însă lesne ochii mei ies de sub glie curcubeu al privirilor pînă spre norii iconografici pe unde Ilie închipuit naiv plezneşte din bice fără culoare încremeniţi mari vă privesc din evantaiul păunilor ochii mei morţi urmărindu-vă întrebători profetici ca ochii nebunilor bria ren fără braţe O sută de braţe aveam mi se părea că lumea eu o clădisem între cer şi pămînt rămuream din îmbrăţişarea lor mugurisem din haoticul cer şi vîrstele humei păstram într-un braţ legănarea mumei toate mişcările spaţiului in nouăzeci şi nouă de braţe dar ştiu numai unul • de leagănul sinului vă cîntă şi vouă un braţ numai unul m-ar întoarce în viaţă e moale ca untul legănat ca lăstunul numai unul în vis mi-a rămas să mă legene la ultimul ceas. li vi u cos m a muntele Era O1 pantă galbenă nesimţită. Nu se vedea vârful munte! • Sub ei, nisipul galben se întindea pînă departe, la orizont ânorerneniV în dune. Urmte de paşi desenau o linie nehotărâtă, pierzîndu-se apărând din nou, din oe în ce mai mici ; urmele lui'în deşertul 6e?l taimte... îşi ridică privirile : albastrul intens îi săgeta retina Sinii lumina străbătîndu-1 ca o flacără şi trupul îi fu zguduit de spasme Nu putea ■suporta. Voi să-şi treacă limba peste buzele arse de sete *îSj ţinea capul în piept, iar razele de foc îi striveau ceafa. Sub povara închise ochii. îşi umplu pieptul cu aer, iar plămânii îl dădură afară li veni în minte imaginea unui pod de cetate lăsându-se peste şanţul cu apă. Amplificat în auz, acelaşi sunet ieşea din pieptul său. încercă să zâmbească gîndindu-se la comparaţie. Buzele nu i se clintiră... Dar de ce se oprise ? Trebuia să urce, să înainteze fără încetare. Nu era scăpare înapoi... iar nispul îi ardea tălpile. Tot sângele i se încinsese, îl simţea zibătîniduHi-se.fierbmte, în tâmple. Nu se putea să nu ajungi undeva. întotdeauna ajungi undeva... Mai privi o dată povîrnişul şi păşi. O dată, de două oii şi încă... Să urce cît mai repede, să scape. Nu era pasibil să se termine iotul aşa... îşi înfipse degetele în nisip. Auzea câinii unei aşezări omeneşti. lâtrâmd în depărtare. Dar dacă acei câini îl urmăreau pe el ? — îi trecu prin gînd... Poate nu era decît zgomotul nisipului strivit sub tălpi. Cu toate acestea grăbi pasul, cît se putea. Urca, urca într-una. Pielea din palmă ii rămăsese lipită de finele de nisip fierbinte : arsă şi ânsîrugerată. Nu se oprea. Strângea între degete nisipul ce se prelingea printre ele, înroşit. în jurul frunţii, sudoarea uscîndu-se, îl strângea într-o cunună de sare. întreg trupul i se chinuia în armura de nisip şi sare ce-i încorsetase pielea. Povârnişul deveni aproape drept. începuse să se scurgă, de sus, pulberea incandescentă. „Din cuptoarele iadului-' — gîndi şi păşi din nou, dar picioarele-i lunecară. Mai încercă ; nu trebuia să se lase învins. Căzu pe spate ca o insectă ou aripile rupte, iar torentul de nisip îl purtă clipe nesffîrsiîte. Apoi se opri. Rămase o vreme aşa,. Era deci iarăşi la poalele muntelui. Voi să se ridice, dar nu reuşi decât să îngenuncheze în faţa povârnişului. închise ochii. Mâinile tremurinde i se frtn-seră. în genunchi, cu fruntea sprijinită în nisip, simţea cum pulbe» rea îl acoperă încet, încet. Muntele se răsturna, greu şi încins, asu-pra-i. Cu un ultim efort se smulse. Luă în pataie nisipul ucigaşii Uf' frecă ou el faţa în neştire. îl durea fruntea. Se frânse din nouă. Nisipul se trosnea peste ei. Nu-i mai ardea. Era ca de gheaţă. Printre bu- 24 înitired.eschisie i se strecura în gură. Se topeau firele de nisip în ^» mra apă... apă... Nisip de zăpadă... jura- ^La Vfatul se tîra domol ipnin munte. Trecea prin faţa grotei unde -•a o lumină galbenă. Părea o ureche a muntelui grota dintre stimei. ^S»a dinăuntru nu auzea foşnetul vântului. Stătea îngenuncheată g" un bărbat întins pe piatră, un bărbat ce gemea tară cunoştinţă. f- teflgeâ faţa, din -cffinld în ciînd, ou o cârpă udă. Alături avea un ul-* (je p.âimîint. Stătea nemlişcată, de cine ştie cîtă wemie, ou ochii aţin- (iţf asupra bărbatului, sub lumina galbenă a felinarului aşezat pe opiBftjra^^ ^ vreme, convulsiile tropului s-au domolit. Numai buzele • rercau să rostească cuvinte. Apoi şi mişcarea spasmodică a buzelor Trată Bl deschise ochii şi râmase cu ei aţintiţi în tavanul grotei. I se tvnpBzeau privirile. Femeia îşi opri şi ea mina. Cei doi încremeniseră : un ga* statuar întrnun cavou. Ba urmărea cum ochii lui cercetează pereţii, cum faţa i se cris-t«ază. Bărbatul voi să ridice oapul, dar privirile i se îmjpăienjeniră. (jenai. Rana din frunte începu să sângereze. Bărbatul mai avusese o rană în frunte. Sîmgele luneca peste cica-taoea ei, vânătă şi umflată. Rămase aipoi un timp nemişcat. Articula un greu : „Unde sfat ?" Femeia păru că se trezeşte din amorţire. Se ridică în picioare si nelutod'U-şi privirile de la cel ce vorbise, se retrase pe lîngă perete până la ieşirea din grotă. Apoi porni la vale alergând. Lătra un oîine nu departe. Glasul i se lovea de munte, Mngîn-du-se îo sunete din oe în ce mai multe şi mai slabe. 4, Trupul îi era zdrobit. Ştia că^l torturaseră, dar nu mai ştia cum. Important era că nu mărturisise nimic. Ce i se cerea să mărturisească ?... Niu-işi amintea. Ceva rece i se mişca pe faţă. „Vor să mă trezească, vor să-nceapă din nou... N-au decât ! — gîndi el şi simţi puterile crescându-i. Tot soap eu de-aici. Nu se poate să se termine totul aşa".... ■întredeschise ochii. Nu vedea decât tavanul temniţei şi o mînă murdară. îi trecea o cârpă prin faţa ochilor şi-i ştergea fruntea. Din cînd ta oînd vadea degetele mâinii : aveau unghii negre, lungi. „Moartea !" — îi trecu deodată prin minte. Apoi, mîna se retrase. Voia să afle: dacă totuşi nu trebuia să moară, dacă e altcineva lîngă el, cineva care vrea să-1 salveze poate. Doar nu l-au condamnat... Dar pentru ce să-1 conidaim'ne '!... Nu ştia. îşi coborî privirile încet din tavan, pipăind ou ele pereţii. Zări felinarul. Unde văzuse el o lumină urmăriindu-l în noapte ? Poate e chiar flacăra vieţii lui. Dar de ce atît de palidă şi gata să se stingă ? Sa fie chiar atît de-aproape sfârşitul ? îşi rotise privirile peste tot, fără să se clintească. Se simţea mai in siguranţă aşa, sitînd nemişcat. Spre partea unde era umbra care-şi aiâşoase mîna peste faţa sta, mu privise. îi era teamă ? Voise s,ă mai poată spera... Şi totuşi trebuia să scape ; să afle unde este şi să evadeze, să fugă de toate umbrele care-1 vegheau... — „Unde sînt ?" — reuşi să întrebe, li era necunoscut glasul pe oare~l auzise. Atunci văzu umbra de-alături : ţâşnise dreaptă, în picioare. îi ză-•fea faţa oa printr-un geam murdar. Era îngrozitoare ; şi atît de lungă ! Dar se trăgea înapoi umbra. Nu putea fi deoît îngrozită văzând că-i 25 scapă prada. Şa-n el puterile creşteau... „Vă e teamă ! Vă e tearn" -mă puteţi învinge. Aşa ! fugiţi ! Nu mi-a sosit mie ceasul V* nii staţi, opriţi-vă, aşteptaţi numai să mă ridic... Aha ! daţi înapoi' " m* fi vrut el să strige să se cutremure temniţa dar buzele abia bniiT air siră, aimestecînd fără noimă sunetele. "Orooro-De-afară răzbăteau zgomote. Ascultă mai bine : lătrau câinii v aşadar să-1 dea cîinilor să-1 sfâşie. Nu vor reuşi... Şi îşi gaiţă ^ iau aşadar sâ-i aea cianaa.cc sa-t sitişie. jnu vor reuşi... Şi îşj săltă capul lut de-alături. Şi abia atunci îşi dădu searna cât îi era' de^sete1^!^-^ a*-*i îi 5™___' ^uca cu mâna treanurîndă şi vru să-1 apropie de buze. Apa îi îmiproscă fte Nu putuse să bea nici o picătură, dar, oricum, era mai bine Tyr sleită de puteri, dădu drumul ulciorului. Cioburi şi stropi de' aiD"^-' împroşcară capul. Rostogolindu-se, el îşi lăsă faţa în apa ce se irnură tia pe piatră şi linse ou limba-1 umflată apă sălcie. Se ridică cu greu şi, în picioare, o plasă cenuşie i Se lăsă pest ochi. Din nou auzi câinele lătrînd şi, sprijinindu-se cu umărul si ou palmele de perete, se tîrî spre ieşire. îl ardeau palmele. Le privi • erau-acoperite cu o crustă maronie în care pietricele şi ace de brad rămăseseră lipite. Cu umărul rezemat de perete, ajunse până la ieşirea din. grotă unde, pierzîndu-şi sprijinul, se prăbuşi. Dar în mintea lui ncu exista gândul rămânerii pe loc. Se târî pe coate, adunîndu-şi toate puterile. Simţea că în urma lui vine plutind prin aer felinarul acela si groaza-d dădea avânt. Un lichid cald şi vâscos i se prelingea pe faţă Se risipea noaptea, iar el se ţâra printre stânci. Nu mai auzea câinii Era liber... ...Zorid-1 găsiră cu faţa la pământ ca pe o cârtiţă rătăcită. Era încă întuneric, când, o muniteancă bătând în uşa cabinei forestiere, îi trezi pe lucrători. Abia îşi trăgea răsuflarea. Venise în goana, mare să le spună că la marginea de sus, a pădurii era un om rănit. îl găsise plin de sânge nu departe de grota de dincolo de pădure, pe cînct ea se ducea la stână, la bărblaltu-său. Nişte gemete o atrăseseră înitr-a-coflo. Tîrîse rănitul, de după umeri, până în grotă. Doar nu putea să-1 lase acolo unde se afla. Pe omul acela îl văzusese urcând, pe înserat, dar îi fusese teamă să se apropie de el şi mersese în urma lui. Stătuse cu el pînă cînd se trezise. Când îşi reveni, i se păru că pluteşte. Parcă se legăna uşor într-un hamac. Trupul şi-1 simţea inert ca după o boală lungă. Avea aceeaşi senzaţie ca în urmă cu mulţi ani cînd, în beciul siguranţei, se trezea după ce-1 băteau : carnea zdrobită nu-1 durea. Numai cînd încerca să se mişte îl paralizau dureri cumplite. Şi cel mai tare-1 chinuia rana din frunte ; îi rămăsese de purtat pentru toată viaţa „Da, dar asta a fost odată, pe cînd acum, după atâta vreme..." — începu un gând şi-1 lăsă nesfârşit — Doar pornise într-o banală excursie la munte. Şi totuşi se-întâmplase ceva... Printre gene zări vârfurile brazilor şi aburul dimineţii ce se risipea mîngîind cerul. Atât de aproape părea cerul ! Coborindu-şi privirile, întâlni un spate de om puţin aplecat. îl purta pe el. De-asta, mai întâi, crezuse că pluteşte. Ou siguranţă trebuia să mai fie un om care să-1 ducă din spate, dar pe care nu-1 putea vedea. Stătea nemişcat, ou faţa la cer şi îşi aducea aminte : cum pe înserat începuse să urce spre creastă prin satul de munte, deşi fusese sfătuit să nu plece la drum noaptea ; cum ascultase vântul, pe când şedea pe trunchiul de brad doborât. Apoi i se făcuse teamă ", era singur cu pădurea şi cu întunericul atunci. Dar de ce i se făcuse teamă ? Nu de 26 Jsdare şi de îmbuneric. Băgase de seamă că-1 urmărea o kimină. De pur-8*arjuâ luirrunii aceleia galbene care se ascundea după copaci şi se oprea se oprea şi el îi fusese frică. O frică pe cane n-o mai încercase de Spte multă vreme. A, da, îi răsărise brusc în minte seara aceea din Sonete, cînd îl căutau ou lanterna şi oîinii, printre răchitele de la mar-"ţS^ oraşului. De aceea o luase la goană, fără a mai privi înapoi. S^nY de putuse să i se năzare un asemenea lucru ? Ieşise dan pădure ifei conltinuase goana de-a dreptul, paste sfâncării. Dincolo de creastă L auzeau câinii unei stfine lătrînd şi el voise să ajungă acolo. La un fjjjmant dat, pe când .se căţăra pe stânci, cutezase să întoarcă privirea : ■wnimia galbenă, neimiai ascunsă de pădure, se vedea apropiindu-se. Munci păşise din. nou, şi mai speriat, şi stânca de sub picior se desprinsese. Iar el ?... Mai ştia că încercase să se agate ou mâinile de ceva... • Pe poteca ce şerpuia pe pieptul muntelui, doi munteni coborau tăcuţi, piurtănd ou ei trupul unui bărbat. Improvizaseră, o targa din două ţapine trecute prin mânecile unui cojoc şi duceau la cabana forestieră pe băirfbaSWl doborât. ieronim şerbu vitrina cu scriitori s*} george călinescu fragment Nu l-am cunoscut pe George Călinescu, nu -■ l-am văzut niciodată piînă în duminica în care a apărut la cenaclul „Sburătorul" situat în faimosul imobil de pe strada Cîmpineanu nr. 40. " George Călinesicu lucra la „Viaţa lui Minai Eminescu" şi a venit să citească un amplu fragmenlt la cenaclu. L-am privit cu atenţie : a intrat în salon ou o ridicare semeaţă a capului şi s-a aşezat pe unul' din scaunele din faţa biroului criticului Lovinesicu, aşteptîn-du-si rândul la lectură. Poate impresia de semeţie Menea nu din gestul amintit, oi din înălţimea frunţii, din efigia elină a profilului, din incandescenţa privirii. Statura criticului însă m-a dezamăgit; avea braţele scurte şi de pe atunci se anunţa sfericitaitea ventrală. De aceea îi priveam ou O' deosebită insistenţă chipul, ceea ce i-a atras, fireşte, atenţia. Mai târziu, la sfârşitul şedinţei, i-am mărturisit motivul insistenţei mele, poate nepalii-tictaasă, Călinescu a surâs, neaseun-zîndu-şi satisfacţia pentru interesul pe care îl acordam fizionomiei sale. Vedeam în chipul lui una din înfăţişările nobleţei spirituale a unei splendide rase româneşti, care pleca de la Eminesţau, trecea pe la Enescu şi se oprea la Călinescu. Erau din aceeaşi familie sl au«* ţ-r, -fri»,,^ ,,„ ____ c 91 aveau O'iaurâ Hiunescu m-a impresionat ^SLi* deauna fruntea ca un diorn finsuît de spiritualitate inefabilă TW-1"? Eminescu m-a iramo»,^. -r3 « ±^*ă *) Din volumul cu acelaş titlu. în figura lor un aer comun n . - < î Enescu era „spălat de valurile m» zicei" cum atît de fcumos s^. însuşi Călinescu, criticul, în schimK avea un chip lucrat ele ideie Călinescu şedea pe scaun ou bra ţele încrucişate pe piept, fnJ\ atitudine semi-napdtecmeană arun când ân juru-i priviri de şoim de vânătoare de pe braţul manânusat al marelui senior, aşteptând doar un semn ca să-şi ia zborul. Lovinescu îi dădu Semnalul 'Călinescu s-a ridicat de pe scaun s-a* ' apropiat cu paşi iuţi şi hotărâţi de fotoliul maestrului şi s-a scufundat între braţele sale largi şi încâpl-toare. Nu i se m'ai Mad'ea decît capul. Îmi plăcea să-i privesc fruntea ameţitoare, efigia alină a profilului, - urechile ou pavilionul larg, denotând simţul muzical. Glasul criticului însă m-a surprins,: în acel glas nu răsunau bemol-urile-grave, cu timbru adânc, ci si-urile discordante, stridente, criticul scoţând nişte sunete oa de fierăstrău, ştirb de câţiva dinţi. îl ascultam totuşi cu încordare. încet, încet, figura lud Eminesou, care trăia pentru noi înltr-un „cer de legendă", cum spunea Bebs Delawraneea, începea să prindă contururi precise, viaţă, culoare. El descinse în salonul Iul Lovinesou, real, pământean, plin de vitalitate, nimbat însă de aura diamantină a „Luceafărului". Din cînd în oînld, Căfldinescu îşi sublinia lectura cu un gest scurt, expresiv. După ce a isprăvii, şi-a adunat cu o oarecare precipitare foile manuscrisului, s-a sculat şi si-a reluat locul pe scaunul din faţa biroului lui Lovinesou. Se înstăpânise o mare tăcere. Nimera nu cuteza să emită vreo panere wa-inte de a o auzi pe cea a maestrului, în această tăcere evasiva se auzi glasul iritat şi discordant ai lui Călinescu. — Ei, să vă auzim! Ce părere aveţi ? h» Şi atunci, ou certitudine, a scrutat un gest de înălţare a frunţu, 28 memorialis şi neliniştit. Loviinescu, ou ^/ ga de Budha calm, relevă ""^a talentului portretistic, a pu-de evocare, calităţi evidente *T1Lu toată lumea, apoi ou un zîm-K1 imperceptibil, fin, sceptic, îşi SLălliui unele rezerve asupra vi-«nii vitaliste călineseiene, rezerve Siulate elegant şi moderat, să-„îrsind însă o imprudenţă, deşi ar fi putut fi socotită ca atare, Spoareee întrebarea se- integra in-fSjii raitual obişnuit al şedinţelor aI la „Sburătorul". _ Ce zici, Bebs ? •Era o imprudenţă, fiindcă Bebs pelavranoea nu cunoştea menajamentele şi nu le practica. Domnul Călinescu 1-a coborît De Bmineseu dintr-iun cer de legendă nu în uliţă, oi de-a dreptul în grajd, a rostit aspru Bebs. Şoimul îşi fîlfîi aripile şi arunca imprudentei fulgerul unei priviri. Privirea nu a avut însă da-jul să intimideze graclila făptură. Bebs ştiuse doar să înfrunte furtunile oratorice ale tatălui său, cel cu glasul care detuna şi sălta în picioare o sală întreagă. Nici grandoarea patetică delavranceană, nici 'paitetisimul călinescean nu puteau umbri rigoarea acestei minţi clare şi lucide. — E o simplă impresie, răspunse Călinescu zâmbitor, ea vine din dg--naranea datelor concrete ale vieţii lui Eminescu. Aceste date se cunosc foarte puţin şi m-a costat o muncă enormă ca să adun şi să reconstitui astfel imaginea unui om adevărat din carne şi sînge, cu instincte sănătoase. Nu cumva această imagine carnală deranjează ? se adresă Călinescu tot zîmfoitar făpturii delicate, limpezi şi caste. Bebs îşi scutură cMdonţii rebeli, ou un gest scurt, viforos. — Deloc. Altceva mă deranjează. Nu înţeleg la ce foloseşte să-i nu-măfăm lui Bmiinescu batistele murdare ? Cine nu poate pluti cu Bminesou în pură transcendenţă, n^are dreptul să sie atingă de el, rosti spntanţios Bebs. ŞodTTuuil rănit, sau, poate, dispreţuitor, îşi strîmse aripile şi tăcu. Lo-vinescu încercă să mai atenueze asprimea judecăţii lui Bebs. Eu eram pe atunci încă prea neînsemnat în cenaclu ca să-mi pot exprima o opinie şi, deşi nu eram de acord cu Bebs-, aveam însă o nedumerire pe care o mai păstrez. Este oare reală viziunea vitalis-tă a unui Eminescu ieşit dinltr-o familie în care numeroşi fraţi şi surori ca Ruxandra, Măria, Vasile, au murit pretimpuriu ? Este oare reală viziunea călines|ciană, cînd un frate, Şerban, a murit de tuberculoză, cu siimiptome de alienaţie mintală, iar un alt frate, Ndculad, s-a sinucis ? Sora oea mai dragă, mai ataşată de poet, Hairietta, era paralitică. Toate aoeslte date nu mdicau oare că exista în structura psihică a poetului o fisură, chiar înainte de a se îmbolnăvi la Viena de o boală din care i s-a tras "nebunia şi, apoi, moartea ? După încheierea discuţiilor oare, în mod evident, l-au nemulţumit profiund pe G. Călinescu, el a căpătat un aer închis şi taciturn. îşi ţinea capul drept, cu fruntea frumoasă înălţată semeţ, punând în relief profilul său de efigie elină. încet, încet însă capul i s,-a lăsat între umeri şi mu mai făcea impresia unui şoim, gata să dasckudă în zbor razant asupra unei imaginare prăzi. Semăna din ce în ce mai mult cu o buhă, cu ochi clari şi teferi, simbol al înţelepciunii şi al veghei nocturne. Peste un timp, după ce şi-a vWt manuscrisul în buzunar, Călinescu a început să caute o carte în raftul de sus al bibliotecii la care nu ajungea. S-a ridicat în vârful picioarelor şi a întins, braţul său scurt cit a putut mai mult. în ochii mei imaginea criticului a suferit o nouă metamorfoză, el mi-a apărut ca un enorm paing care se căţăra pe vechi infolii, teşind în jurul lor o pînză deasă cu un fir diafan şi totuşi rezistent pentru a le imobiliza şi a le extrage toată substanţa. îndată ce a scos cartea din raft şi s-a întors, ou faţa spre noi, imaginea veche a lui Călinescu s-a reconstituit ; semăna iar cu un şoim, descins din înălţimi azurate cu lu- ' *?i documente 29 mini periculoase în ochi. El 1-a salutat deferent pe maestrul Lovi-nescu, ou o înclinare a capului, fără să-şi mai arunce prdMrea de soim asupra nevrednicilor făpturi din jurul său şi a ieşit cu paşi repezi pe uşă, cu o înălţare semeaţă a capului... în zilele următoare m-am dus într-o zi, după amiază, la criticul Lwvinescu şi, cum era firesc, discuţia s,-a învîirtit în jurul ultimei lecturi importante din cenaclu. Maestrul lucra şi el la un portret al lui Eiminesou în unul din romanele sale închinate marelui poet, privit însă din alt unghi de vedere psihologic, într-o altă viziune. — Cînd Emănescul meu intră pe uşă, al lui Călinescu, sare pe fereastră, mi--a declarat criticul, re-ferindu-se desigur la propria sa viziune asupra lui Emânescu, opusă viziunii călinesoiene. Maestrul însă se înşela. Emines-oul lui Călinescu nu s-a clătinat de pe soclu şi probabil că va rămâne acolo multă vreme, pînă cînd un critic ne va propune o viziune mai seducătoare şi originală, servită de o egală profunzime interpretativă şi de o aceeaşi forţă de evocare plastică. Indiscutabil, o nouă interpretare a personalităţii „Luceafărului" este deschisă criticii actuale. La lectura volumului „Viaţa lui Mihai Bminescu" n-am regăsit nici un element oare să întărească observaţia lui Bebs. Desigur, imaginea poetului este a unui om frust, elementar în modul de trai şi gusturile sale. naturiste, dar nici pe de departe nu iese micşorat în conştiinţa ndastră. Cum de la ascultarea primei versiuni şi pînă la apariţia volumului a trecut desttulă vreme, nu mi-am putut da seama dacă această versiune a suferit între timp unele modificări de detaliu. Prin 1932 a apărut „Discobolul", în prima pagină a nr. 4 se publica articolul lui Eugen Ionescu „Criti- cii batrîru şi cratica tinenflor<, ^ col care a provocat dW^L' ^ tre noi, „discobolii". Eudf^ Pm*' tor prinjoipal, purtam înitrea^""T" pundere, cum mă lăsa săw ^ prietenul meu Dan Petra^lSI eram prea emoţionat, căT?u trezaream şi nici nu-rni eventualele consecinţe ce lTL <■ avut asupra mea reacţia critow atacaţi m revistă, cu exa^TT^ E. Dovmescu, faţă' de cSfS*^ tasem unele datorii de recunS" ţă. El însă, cum am ~?eouno9to>- spus altă dată, s-e ce sna sinucis Matei Stoica" ?, care în volum avea se numească „Dincolo de tris- t€|n biroul său, pe masa de lucru, se afla revista deschisă la pagi- ale nuvelei mede. — Ţi-am citit nuvela ! mi s-a a-drasat direct criticul. Matei Stoica e 6 simplă abstracţie. De unde l-ai luat ? Din literatura rusă ? în societatea noastră nu există asemenea eroi. Nu i-am răspuns imediat. Stăteam ţeapăn pe scaun, încordat şi tăceam fiindcă mă simţeam jignit. Cătinescu a băgat de seamă, dar câmd mi-a revenit graiul, i-am răspuns cu o vivacitate care 1-a surprins. — Vă înşelaţi profund. Nu mă inspir din literatură, ci din viaţă, iar eroul există în societatea românească, cu deosebirea că nu-1 cheamă Matei Stoica, ci Sile Constan-tinescu. El reprezenta o mare enigmă pentru mine şi această enigmă m-a chinuit nopţi întregi ca s-o desâeg, căci teoreMc, în spiritul meu, enigma o rezolvasem. — Dar artistic ? — Eu cred că da, dar dvs, spuneţi că nu, poate fiindcă aţi plecat de la pramiza greşită că asemenea eroi nu există în societatea românească. E o prejudecată. Există în această societate exemplarele cele mal tulburătoare şi mai stranii. Şi poate v-a indus în eroare apropierea intenţionată de Raskolnicov, deşi ambii eroi n-au comun decât in-sfactal sau „voinţa de putere", ca să mă exprim cu un termen nietzs-chaian. Călinescu m-a ascultat ou un aer reflexiv şi poate necoovins, dar oricum interesat, căci la un moment dat m-a întrebat : — Oare este enigma ? Aci am săvârşit o greşeală de tact: — Bampildu Oanstentinescu a intuit-o imediat — Daa ? După mine nuvela are nevoie de mai multă came şi sânge, de luminarea obscurităţilor sau ,,enagmei", cum spui dumneata. — Poate, dar nu stat dispus să fac nici o modificare. — Ou atît mai rău pentru dumneata, a încheiat discuţia Călinescu, ridicîndu-se de pe scaun. Pe cînd mă îndrieptaim spre ieşire, am întors capul şi l-am văzuit pe critic privind în urrna mea, îngândurat, şi parcă cu părere de rău... înainte de a povesti una din cele mai dramatice întâlniri ou George Călinesicu, ţin să fac o mică paranteză. Dacă se va găsd cumva un cititor care ar avea îndoielii asupra sincerităţii datelor psihologice, în ce mă priveşte, fie prin flatare sau subiectivism, îl trimit pe acest cititor la volumul III de memorii ale lui E. Lovtaiesou, unde în portretul făcut mie de marele critic se relevă aceleaşi trăsături de caracter, ceea ce atestă, cred, o bună cunoaştere din parte-rni a propriei mele structuri intime. între anii 1938—1940, deţineam „cronica literară" la marele săptămânal „AZI" de suib direcţia lui Zaharia Stancu. Nu înţeleg din ce pricină n-aim recenzat „Enigma Otiliei", apărută în 1938, dar am scris despre „Principiile de estetică" ale aceluiaş aultor. M-am trezit cu un telefon de ia critic, cerân-du-mi să-1 vizitez acasă. M-am dus cu inima uşoară, deoarece cronica era favorabilă. Călinescu m-a primit foarte bine dispus, mi-a oferit chiar o dulceaţă, când deodată am zărit pe rnasa sa de lucru „Enigma Otiliei". Am luat volumul de pe masă şi am început să-1 răsfoiesc şi astfel discuţia s-a legat nu în jurul „Principiilor de estetică", ci al romanului „Enigma Otiliei", iar prima mea propoziţie neiriispdrată m-a silit să continui pe o linie pe care n-aş fi vrut să merg, ca să niu provoc iritarea criticului. 33 — E un roman care m-a indus multă vreme în eroare, am spuss, aş vrea să-1 recitesc. — Cum adică, te-a indus în eroare ? — Am crezut şi eu, oa şi alţii, că e un roman de tip balzacian. Asta nu este decît pe jumătate adevărat. Romanul are şi o latură zoi istă. — Zolistă ? — îmi daţi voie să argumentez ? — Te rog... — De bună seamă că bătrânul Costaohe, întreaga atmosferă din casa sa, ca şi sos&rea lui Felix în această casă, sînt tratate în manieră balzaciană, dar nu s-ar putea susţine, la o analiză mai atentă, aceiaş lucru despre atmosfera din cam surorii sale Aglaie Tulea, oare este ea însăşi o monomană. Mă gândesc însă la soţul ei Simion, la progeniturile lor, Aurica şi Tdti, urmăriţi mai degrabă pe o lame de nebunie ereditară, sub diferite forme, la Aurica sub forma isteriei sexuale, la Titd, a arierăirii mintale, dublată de o obsesie monose-xuală. Aceste personaje sînt nişte excelente fişe patologice, dar mi-ar ffl plăcut să depăşiţi investigaţia medicală şi printr-o analiză ontologică, aşa cum procedează în cazuri similare, de pildă, Dostoievski. — Dostoievski este marota dumitale şi a lui Petraşincu. — E adevărat. — Şi despre ceilalţi eroi ce ai de spus ? — Felix e cel mai puţin interesant. Pasoalopol e un tip uşor desuet şi convenţional. Cît despre Stanică Raţiu, în el descopăr vagi ecouri din Pirgu, prin înclinaţia de a îndruma primii paşi spre depravare ai lui Felix şi intenţia de-a o corupte pe Oltilia. — Dar Otilia ? — E izbînda dumneavoastră epică ! E un personaj viu, plin de feminitate, de gingăşie şi mister. Ea m-a cucerit, iar la polul opus, ca o realizare epică .interesantă o consider pe Aglaie Tulea, căci deşi monomană, asupra ei aţi aruncat unele lumini psihologice care depăşesc simpla fişă medicală. — Ajunge! Ai divagat destul . m-a întrerupt brusc criticul «mni' gînduHmi cartea din mână ' Gestul mi s-a părut mai puţin violent decât cel al iubitului meu maestru E. Lovinesicu, care într l împrejurare asemănătoare m a umplut de stupoare. într-o după a miază, la el în birou —, am încemut sa disec un roman citit în cenaclu de un scriitor preţuit de critic I-am demontat articulaţiile i-am descompus acţiunea, i-am ' dezvăluit falsitatea resorturilor psihologice, inconsistenţa lor, iar, în ansamblu, am urmărit liniile' arhitectonice nesigure ale romanului Maestrul asista impasibil la această operaţie oare nu-1 atingea deloc, dar se vede că în mintea sa lucra o idee secretă, căci la un moment dat, luând de pe birou un volum al său recent apărut, din ciclul „Eminescu", mi l-a arătat, zi-oîndu-mi : — Dacă ai încerca să repeţi operaţia şi cu acest volum, preswpu- -nînd că l-ai fi citit, ţi-aş da cu el în cap ! Şi a ridicat volumul în aer, ţi-nîndu-1 suspendat o clipă, apoi Budha prinse a zâmbi, oa să-mi dea de înţeles că a glumit, dar în ochii săi stinşi, absenţi, se aprinsese* brusc o scânteie, oare apoi s-a stins. „Poate ar fi făcut-o", gândeam în mine însumi, dar eu nu citisem volumul şi, în orice caz, n-aveam intenţia să-i comunic impresiile mele. Acum cred că se va înţelege de ce am plecat încântat de la Călinescu, ou oare nu aveam legături de prietenie şi afecţiune cum le aveam cu maestrul meu E. Lovinesou. Prin 1941 nu-1 mai frecventam pfi George Călinescu şi întâlnirile noastre erau destul de rare şi întîmplă-toare, deşi, în mod ou totul bizar, criticul îmi purta o constantă simpatie, după cum nici eu n-am încetat să-1 admir şi să-1 citesc cu cel mai mare interes, fără obnubilarea spiritului critic. Astfel, când i-am citit în opera sa fundamentală „Istoria literaturii" studiul 34 memorialistică consacrat Hortensiei Papadat-Ben-gescu, am fost izbit de unele paralele între personajele din „Enigma Otiliei" şi „Rădăcinile" mared romanioiere. Nu inltenţioniez nici un moment să insinuez că unele ar fi ecoul celorlalte, ceea ce ar fi absurd, deoarece ambele romane au apărut în 1938. Gîmd apele politice au început să se tulbure, o dată au apariţia operei fundamentale „Istoria Literaturii", George Călinescu a devenit ţinta unor Vehemente atacuri ale publiciştilor reacţion-ari. Printre cei care-1 negau cu violenţă se afla şi un oarecare Nicolae Roşu, cu pretenţii de ideolog, dar oare împingea polemica de „idei" dincolo de limitele decenţei, alunecând în brutalitate şi grosolănie şi chiar insultă personială. Astfel, el îl califica pe critic de schizofrenic, indicân-du-i ca loc de recluziune ospiciul de nebuni. Acelaşi publicist s-a năpustit şi asupra lui Mihail Sebas-tian, polemist acerb, în forme civilizate, sau de „vervă rece", cum îi definea genul de polemică însuşi Călinescu. în. răspunsul său, Setoas-tian îl caracteriza pe băiatul huligan drept tip de „sub-oomisar cult". Amintesc de acest detaliu, deoarece într-o dimineaţă m-am întâlnit cu criticul Călinescu, pe strada Spiiru Haret. Se ducea la Ministerul învăţământului să solicite o audienţă. Oum pînă la ora potrivită mai avea destul timp, ne-am plimibat împreună cam vreo jumătate de ceas. îl vedeam foarte afectat de grosolănia obscurului publicist şi, ca să-1 înseninez puţin, i-am amintit de definiţia lui Sebastian. Criticul păru că se mai destinde, a surâs, iar figura sa iradia satisfacţie. — într-adevăr, definiţia este admirabilă, a rostit criticul, dar pe figura sa a trecut umbra unui nor şi a adăugat : — Este n^ai grav că aceşti tipi de „subcomisari culţi" domină astăzi cultura românească. Şi, cu un aer conspirativ, privind prudent în juru-1, a oonlhinuat : — Mi-e teamă că va veni o vreme cînd vom fi siliţi să cultivăm valorile spirituale în cercuri închise esoterice, ca să le putem transmite mai departe, ca în perioadele cete mai negre ale Bvului-Mediu. Viziunea m-a cutremurat şi în sinea mea nutream speranţa că asta nu se va mtîrnpla. Eram foarte tulburat, cînd deodată îl aud pe critic zicîindu-mi : — Orioum, te felicit pentru atitudinea d^tale. Surprins, nu ştiam la ce făcea aluzie. —* Mulţumesc, dar nu înţeleg pentru ce mă felicitaţi. — înţelegi foarte bine. Este vorba de invitaţia oare ţi s-a făcut la „Viaţa" să scrii un articol împotriva mea. Ştiu că ai refuzat, deşi probabil că nu o duci prea bine cu banii. — Mă descurc. Cum aş fi putut să fac una ca aslta, în asemenea împrejurări ? însemna să mă dezonorez. — Rehreanu ar fi găzduit arti-oolul ? — Absolut sigur. Mi 1-a cerut redacţia literară. Rabreanu a mai găzduit, în „România literară", atacurile împotriva lui E. Lovi-nescu, oriitidul oare 1-a lansat şi 1-a sprijinit. Ce obligaţii are faţă de dumneavoastră ? — Nici una. -— Să vă dezvălui un mic secret. Rebreanu nici nu sje amestecă în treburile redacţiei. Alţii trag sforile, în locul articolului. împotriva dumneavoastră, am scris o recenzie despre „Revoluţii" 4e lui Dinu Ni-codin, aşa că mi-am scos paguba şi mi-am plătit o datorie de recunoştinţă faţă de autor. în cele din urmă, m-am despărţit de Călinescu, trist şi dezorientat. Nici el însuşi nu se afla într-o stare care să poată insufla altcuiva speranţă, optimism. Şi pe cînd criticul dispărea din vederea mea. înghiţit de porţile masfive şi grele, închise în urma sa cu un zgomot sec, am mai puitut surprinde, într-o fracţiune de secundă, un tic pe oare pînă atunci nu-1 observasem la el ; întorcea mereu capul, cu priviri ne-Mniiştite, ca un om care s-ar fi simţit încolţit, urmărit... Această imagine a porţilor masive şi grele ce se închideau cu un zgomot sec îma- ^tnorialistică 35 poia omului care arunca în juru-i priviri neliniştite, căutând parcă un ajutor, mi-a rămas multă vreme întipărită în minte şi era ultima pe care o păstram despre Călinescu^ înainte de gravele evenimente care aveau să urmeze. Mulţi şi zbuciumaţi ani au trecut peste mine. Au trecut ca nişte nori întunecaţi, pînă a venit ziua mult aşteptată, Zorile Rmaşterii, ziua de 23 August 1944. In toată acea perioadă, în acele vremuri ale dispreţului de om, am pierdut orice contact cu Călinescu. N-am păstrat legătura decît cu E. Tjovinescu, Pompiliu Conistanitdnescu şi F. Ader-ca. Imediat însă după eliberarea ţării, la procesul guvernului anto-nescdan, l-am revăzut cu bucurie pe G. Călinescu. Sala procesuluiera ticsită de lume. Călinescu a apărut tîrziu, cînd nu mai exista nici un loc liber în sală. A străbătut culoarul între scaune şi perete, în speranţa că va găsi totuşi un loc. Nu era nici unul. Deodată cineva tearte înalt, cu un cap mic, ciudat, şi-a desfăcut braţele ca pe nişte aripi în aer • era Geo Bogza. El i-a oferit locul său criticului. într-o altă zi, mi-am dat seama că e şi Călinescu în sală, fără să-I văd, don rumoarea stinsă, din şoaptele asistenţei, printre care se aflau numeroşi scriitori şi publicişti, care-l cunoşteau şi-1 admirau pe critic. în zadar am ânoercat să-1 zăresc şi, eventual, să mă apropii de el. Mă împiedica barajul de oameni. Către sffirşitul şedinţei, la ieşire, s-a produs o mare învălmăşeală. Unii voiau să-1 vadă mai de aproape, alţii poate să-i vorbească. Din pură întâmplare, în acest vîrtej de c»meni, m-am pomenit faţă în faţă cu Că-Mnescu. M-a prins înltr-o privire cercetătoare, de jos în sus, schiţând gestul semeţ de înălţare a frunţid şi md-a spus cu oarecare ezitare : — Stai puţinv rni se pare că noi ne cunoaştem, dar ţi-ani uitat numele. — Numele meu este Ieronim Şerbu. — A, da ! a făcut criticul w nîndu-sie. Ne cunoaştem carn T multişor. îmi pare bine că ai Jf pat cu viaţă şi că trăieşti. — Dar mde ! am exclamat pe um ton care i-a provocat un zîrobe1 amuzat şi prietenos. — Bine. Aşteaptă-mă jos, la capătul scărilor, mai stăm. puţin de vorbă. Ştiam că, în pofida ciudăţeniilor sale, Călinescu era un om sociabil îi plăcea conversaţia, îi plăcea să se înconjoare de tineri, dar niu să-i şi aduleze. îi asalta însă atâta lume încât eram convins că nu se va putea ţine de cuvânt. îi aşteptau, totuşi, pe ultima treaptă a scării de la „Tribunalul Pcpbruhii". Peste vreo zece minute, Călinescu a apărut în uşă, a coborât iute şi sprinten treptele de piatră, s,Ja apropiat de mine şi, împdngSndu-mă uşor din spate, mi-a zis : — Să facem eîteva tururi în jurul scuarului. Cea dlintîi întrebare, aparent nevinovată, suna informativ : — Ce mai scrii ? întrebarea m-a mirat, fiindcă nu se putea să nu fii ştiut că abia îmi apăruse un volum de reportaje ; „Oamenii visează pâine", în editura F.R.M.I., iar, dacă nu afiliase de apariţia volumului, ceea ce era exclus la un critic atât de bine informat cu tot ce apărea, ar fi aflat-o din ziarul „Victoria", al cărui re-dactor-şef era criticul George Ivaş-eu, prietenul şi discipolul lui Călinescu', ziar care publicase o amplă cronică semnată de Dan Petr&şiin-cu. întrebarea era deci o capcană şi am încercat s-o evit. — Fac publicistică militanta. — Este o muncă utilă, dar mi se pare că ai scos, şi un volum de reportaje literare. Cum îi zicej — „Oamenii visează pîiwe". Criticul a tăcut, s-a făcut că se uită la răzoarele de flori şi tăcerea s^a prelungit nefiresc de lungă; era o tăcere apăsătoare, pena-Mia, în care simţeam că mocneşte ceva rău, apoi deodată, după ciţiva paş>, s-a întors brusc spre mine, parc? ^^Dar mie de ce nu mi-ai trimis volumul ? ii' i v 36 memorn _ Nu l-am trimis nimănui. Era adevărat, căci în anii tinereţii mele eram mai puţin darnic cu dedicaţiile. _ Minţi ! Uluit, am încercat aceeaşi senzaţie de 'parcă a& £i primit o palmă din senin. Călinescu a observat stupoarea mea şi a căultat să atenueze efectul , . ... _ Am văzut volumul cu dedicaţie pe masa de lucru a lui Tu dor Vianu. _ Un simplu act de politeţe. Era directorul editurii. Aveam datoria să i-1 «fer. _ Aveai datoria să md-1 oferi şi mie. Toţi scriitorii îmi trimit volumele. _ Unul este Ion Călugăru. V-a trimis volumul său cu dedicaţie. Ştiu chiar de la el. — Da ! Ce ştii ? — Dedicaţia sună cam aşa : „Criticului George Călinescu, omagiul Editurii, Ion Călugăru". — Exact ! Deci se şi laudă cu asta. Ingraititudine scriitoricească! Te-ai supărat mai înainte ? a rostit criticul cu un glas schimbat, prevenitor. — Nu mi-a picat bine vehemenţa tomului şi nici imputarea. Astăzi însă am trăit o zi mare, pe care nici nu mă gîndeam s-o mai apuc. In strălucirea ei pălesc toate asprimile, chiar şi ale lui Călinescu. De-altaninteri, ele se răscumpără prin articolele din presă despre proces. Toate sânt admirabile, dar mai ales ponttretele inculpaţilor, printre care cel al mareşalului mâ se pare excepţional. — Nu întoarce vorba. Tritmite-mi cartea. Sau ţi-e frică ? _ ? | — Pe Pompiliu Oonsitaotinescu îl mai vezi ? — Da, îl văd destul de des. — Treci pe la mine zilele acestea. — Voi trece, neapărat. Ne-am despărţit la marginea trotuarului şi, pe cînd Călinescu urca panta, iar silueta sa scundă, cu proeminenţa ventrală, se pierdea în larma străzii, gândul meu îl şi îmbrăţişa pe Pompiliu Oanstaratineseu Pentru care aveam o mare afecţiune, într-una din acele zile, Pom- piliu Con&tantinescu mi-a mărturisit intenţia sa de a scrie o „Istorie a literaturii române", proiect scump inimii sale, dar pe care o moarte pretimpurie şi stupidă 1-a împiedicat să-1 ducă la îndeplinire. Tot cu acelaşi prilej mi-a provesltiit şi despre o invitaţie la masă la colegul său George Călinescu. Nu era singurul invitat. Au mai foslt invitaţi şi criticii Şerban Cioculesou, Vladă-mir Streinu etc. Masa s-a desfăşurat fără nici un incident, într-o atmosferă destinsă şi prietenească. La plecare, gazda politicoasă şi-a condus oaspeţii pînă la poartă, De obicei, criticul îşi conducea musafirii pe rînd, ca să-i împiedice să-1 bârfească. De data aceasta se părea că face o excepţie, dar confraţii săi nici n-au parcurs o sută de metri, cînd au auzit în spatele lor nişte paşi mici şi repezi Pompiliu Constain'tinescu, surprins, a întors capul. In faţa sa se afla Călinescu, ou respiraţia tăiată, sufflînd precipitat : — Ce este ? Ce s-a întâmplat 1 s-a mirat tare Pompiliu Constan-tinescu. — Nimic, nimic, a zâmbit liniştitor Călinescu. Vreau să vă mal conduc o bucată de drum, ca să vă dau mai puţin timp să mă bârfiţi... Prin 1945—1946., criticul ne-a propus lui Dan Petraşincu şi mie sâ colaborăm la „Tribuna Poporului", unde de altfel lucra un vechi prieten de al nostru, Dinu Hervian, ilegalist, intelectual de formaţie marxistă, extrem de inteligent, cu mari aptitudini eseistice şi literare, dar leneş. Petraşincu a acceptat imediat propunerea, eu însă urmăream alte rosturi. Visam să lucrez la un ziar important, cel mai important, dar împrejurările m-au îndreptat în altă parte. Intr-o zi,ducîndu-mă pe la „Tribuna Poporului", Călinescu, zărindu-mă, m-a poftit în biroul său şi s-a interesat de ce stau în rezervă. — Umblă buhu prin oraş că dv vă jigniţi şi vă burorizaţi colaboratorii. — Eşti un tânăr insuportabil ! N-am nevoie de dumneata, s-a enervat Călinescu. **onalLstică ?>7 Credeam că orice contact cu el s-a rupt, că nu mă va mai primi vreodată. Totuşi, la primul meu apel, a răspuns cu simpatie şi m-a primit în noua sa locuinţă, unde auzeam că trăia ca Voltaire la Per-ney, organizând spectacole de teatru, înconjurat de tineri discipoli şi admiratori. M-am înfăţişat la el cu oarecare ezitare, deşi de felul meu nu eram un tînăr timid, dar nici obraznic, ci sobru şi stăpânit, cu simţul decenţei şi al demnităţii personale. Soarele călinasaian urca la apogeu şi mă temeam că poate omul s-a schimbat, poate că mă va triata distant şi race, ceea oe m-ar fi făcut să mă retrag imediat, dar temerea mea a fost cu totul ne justificată, căci criticul s-a arătat chiar mai amaDil ca de obioeiu, mai sigur pe sine şi foarte degajat. Nu ştiu cum, discuţia a alunecat asupra împrejurării că, din lipsă de mijloace materiale n-am putut urrnla şi studiile universitare, deoarece trebuia să-mi oiştig existenţa. Personal îmi părea foarte rău, căci, se pare, aveam aptitudini pentru fiilosafie, după cum remarca şi Oamil Pefarescu în dedicaţia pe care mii-a dat-o pe volumul său „Husserl — Introducere în filosofia fenomenologică" şi în care sublinia tocmai această „vocaţie a problematicii abstracte", pe care o aveam. Deşi surîdea amuzat, deşi continua să fie amabil, ne-aim despărţit totuşi glaoial şi am avut impresia că este agasat de prezenţa mea şi de observaţiile mele şi ar fi preferat să plec, ceea ce am şi făcut. De altminteri, oricât mă interesa şi mă atrăgea, mi-am promis definitiv să nu-i mai calc pragul şi nici să asist la vreo manifestaţie culturală unde ar fi luat cuvântul. Şi m-aş fi ţinut de promisiune dacă n^aş fi aflat de la un prieten oare îl frecventa acasă şi la Institut că George Călinesiou era grav bolnav. Şi totuşi, aflând din presă că va vorbi ou prilejul comemorării lud Caragiale, am socotit că era un prilej pe oare nu trebuie să-1 pierd, mai ales că ştiam că criticul, a- juns la apogeul gloriei sale ^ gătea să coboare pe cel ateu ^ aant. Simţeam nevcfe săTnt, şi de la distanţă, să.j £S Pe ond alergam într-un suflet ~T societatea de „RaddodifiJ^ ***e de avea loc festivitatea, ta ^J^T câTgâ: ^ aUZit ^ Zo — Şerbule, unde fugd ? ziune^ SOQietatea d,e Radiodifa. — Ai vreo înregistrare ? — Nu, mă duc să-1 ascult oe ra linescu Vorbeşte despre Oaragiaie îţi închipui ce va fi acolo, un ban onet de idei. Nu vreau să lipsesc de la acest banchet. Oricât ar părea de ciudat mai ales atunci aveam nevoia strin gentă să-1 văd, să-1 aud, căci în acea perioadă treceam prin unele încurcături de ordin profesional Spiritul meu alarmat căuta un refugiu şi unde, în altă parte, ar fi putut găsi acest refugiu decât « zborul superb al gândirii călainesciie-ne ? De aceea, am îndemnat-o şi pe colega mea : — Vino şi tu să-1 asculţi pe Călin eseu. — Călinescu ! a sărit ca arsă, scriitoarea. Cum, încă n-a muriţi Atît de odios, atît de monstruos mi^a sunat în ureche izbucnirea scriitoarei, încît am lăsat-o în mijlocul drumuluii şi am gonit spre festivitate... Un .ropot de aplauze detună în sală la apariţia criticului. Nu md-am putut lua' ochii de pe chipul lui Călinescu, în care boala săpase cavităţi adânci. Nici nu-mi venea să cred oe făcuse boala din acest cap de şoim ce plana solitar în tării albastre şi ioacce-aibile, dar ravagiile boaiei le-a confirmat însuşi criticul, într-o tabletă din „Contemporanul", în care laitmotivul era : „...Dar ochii mi-atf rămas tineri..." Bu nu i-am mai "ăzut ochii şi nu ştiu cît erau de tineri, dar stiu că, în ciuda boaiei, spiritul său era mereu viu şi tînăr, iar în zborul gândirii sale desluşeam aceleaşi mari bătăi de arip) ale şoimului... 38 mernoTlaltt&& proza lui Jadu tudoran funvul e răbdător cu scriitorii; .tâmplă insă ca unii dintre ex 2 «tipte o viată ca timpul sa le la dreptate; dar el le deschide Tmireli de soare şi-i lasă sub ea aoffejtt şi încrezători. Şi critica li-Z£i bineînţeles, îi uită si ea în-mn con de umbra. Am putea spune că Radu Tudo-m r un scriitor care încă aşteap-jj 0 judecată întîrziată. El are în-4 marea şansă, invidiată şi de cel m harnic într-ale scrisului, de a 1 «alt şi răsplătit conştiincios şi t&zwt de vm. public larg. Uneori cărţile se nasc bătrîne, (tie ale lui Radu Tudoran au o merele ciudată, un iei de „apă ţit le împrospătează la fiecare t&an, le face accesibile oricărei ikat. Există credinţa că scriitorul W fcrie cărţile special pentru ţinut, dar ele circulă de la părinte k copii, fără prag, cu condiţia «fetenfei unei comuniuni de idea-ieţ a unui mod asemănător de * prici în aceeaşi direcţie, a unui itKiam nativ. Bătrîneţea oame-<(r poate fi adeseori tînără ; Radu Wwm are acea intuiţie, care nu mureş niciodată, de a-şi scrie căr- * pentru sufletele mobile, dorni- * ie căutări şi certitudini, pen- * We lumea nu este niciodată tWmică spre a fi colindată. ^--M sceptici cred că lui Radu îi place să spună poveşti ; că n-ar greşi de tot. Fie-2*wîMwt său este o poveste Ţ^iVfles special, de întîmpla-Wwua, cu oameni curajoşi şi destoinici, aflaţi într-o înfrăţire perfectă cu pământul, marea şi cerul, supunând geografiile pustii unei umanităţi calde. Poveştile sale se sting şi se aprind ca farurile nopţii, aceeaşi istorie se trăieşte şi se desface pe alte coordonate, căpătînd gustul in-determinării şi al nesfîrşitului ; oamenii rămân mereu călători imaginari, var traiectele lor compun la fiecare aventură o aUă poveste. Radu Tudoran urcă şi coboară trepte de viaţă, ochii minţii lui străbat verticalul şi orizontalul, trecînd dintr-o lume într-alta, dar inte-grîndu-le în una infinită. El plămădeşte personaje la vîrste de răscruce, înfăşurîndu-le copilăria — poarta deschisă tuturor viselor — în haina avmturilor de mai tîrziu. Ultima poveste e şoptită prea devreme şi copilăria devine matură într-o metamorfoză ascunsă. Copilul ce va porni în -marea aventură a vieţii cunoaşte întâi clmpia şi pădurile, se îmbată de freamătul norilor, are nostalgia depărtărilor, se vrea părtaş la tainele oamenilor mari. Pentru prietenul lor Cazimir, cantonierul trecut prin viaţă şi moarte, copiii din romanul Ultima poveste îşi leapădă învelişul fragil şi-l ajută cu riscul vieţii lor tinere atunci cînd „încleştarea luirrui ajunsese pînă la dînşii, alungîndu-le copilăria şi fluturând asupra lor valuri negre de moarte". Sărăcia şi războiul, lupta de partizani şi masca h*dă a morţii sînt lucruri prea grave pentru a mai putea fi trans- scriitori români contemporani formate în basm. „O, «jpdlărie blajină, cine nu ţi-a închinat rntagîie-rea, basmul şi versul ? Era primăvară, era albastru sus cerul nopţii, fremăta salcâmul, pocneau mugurii, răsărea spicul ierbii, şi cei trei copii, faţă în faţă ou primăvara şi ou grelele datorii ale vieţii, uitaseră basmul, nu mai ştiau versul...-'. în toiul acestor întîmplări-lvmită, copiii învaţă legea dură a statorniciei sentimentului, riscurile devenirii unor luptători adevăraţi, înfruntarea demnă a morţii care loveşte într-un prieten drag. Romanul îşi desface „ultima poveste" în plină viaţă şi luptă, poveste solemnă, co-lorînd inimile celor ce păşesc spre oameni cu pasiunea dăruirii şi a credinţei. De aici, din colbul de aur al unei copilării curajoase, pornesc radiar drumurile „tinereţii fără bătrîneţe" şi tot de aici, marea înfruntare a omului cu cioturile lumii. Scriitorul este prin excelenţă omul aventurii, cu sensul major de aventură a spiritului uman în căutare veşnică de sine sau în afara sa. Personajele lui simt nevoia unei eterne călătorii, în spaţiu sau timp, redescoperind mări şi oceane, zburdînd în eterul înălţimilor, dar Intorcîndu-se totdeauna la „casa lor terestră", căci „pâmîntul rărnîne o nevoie im,utăbilă". Romanele lui Radu Tudoran se ţes în jurul unor motive centrale, niciodată trădate, şi regizate cu dibăcia unui cunoscător pasionat de propriul său tabel mendeleevic. Ne aflăm în faţa unor jocuri de cuburi colorate, ce se ascund unele în altele, înnodînd întîmplări ce aparent şi-au găsit dezlegarea la fiecare sfîrşit de carte. Există o continuitate melodică între cărţi, un joc de avînturi şi neîmpliniri, de fugi şi reveniri bruşte, ca într-o simfonie literară neterminată. Romane ca Fiul risipitor, Anotimpuri, Toate pânzele sus, Al optzeci şi doilea închid în structura lor un nucleu glisant, generator de conflicte interne, ce modifică traiectoria personajelor, dar le păstrează cărţilor o tonilitate asemănătoare. Nucleul îl formează o aventură existenţială — un drum in necunoscut, un zbor, o călătorie pe ape — Ce ,-«,», . " mensiunile unui destin IZ,aca d'-suprapune peste o iubii* toare. Personajele Zc£™hn*l> sînt într-o căutare febril? T*84* du-şi definitiv parCS' f**» mul de viaţă, spetind f7 J d**-zarea perfectă a^S ZTiZ' Iul copilăriei. LiteraturTmtZ' Tudoran îşi fese pe îm ^ de pagini motivul călătondLV* bosit, al căutătorului d?l multe lumi, găsind în fiecare r,!^ re elixirul vietii; dar Z*8" e niciodată definitivi, eamrZ mlauntrul său o posibilă tnto«£? Destinul primului bărbat din *n" manul Fiul risipitor este souK într-un fel programatic pentru d&. mumie viitoare ale smitorvlvlm este alcătuit din plecări şi reintoaV ceri, din izbînzi şi resemnări ca. prins de dorul călătoriilor fărâ'sfîr. şit. Risipitorul poartă ca un bfei-tem nostalgia unui dor de bitte « frumos — căci „nu fiuge nimeni * bine, dacă nu-i un rău în el, adică o năzuinţă spre alt bine" — 'pentm care îşi iroseşte anii şi pe «wt nu-l atinge niciodată, ci, dimpotn-vă, bîntuit, tăcut, cu apa şiroiadpe manta, nemaiîndrăznind si creaiS în nimic, aleargă spre unica salvare — femeia pe care a creat-t prin iubire — singura minune im viaţa sa. îşi recucereşte însă ie fiecare dată demnitatea, plecînd singuratic. Primul bărbat nu şttt nimic de semenii săi, nu leagă prietenii, simbolic, n/u cunoaşte dectt femeia şi ea va reprezenta in toată litemtura lui Radu Tudoran ni-voia de. vise, de blindate şi linijie. „Fiul risipitor" rătăceşte prin locuri necunoscute, pe care nu le ewe$ niciodată şi care rămîn sterile asemeni călătoriei lui însingurate, cM nu capătă vibraţia nki unui me&t de înfrăţire sau de biruinţă. El tw-socoteşte bunul cel mai de preţ — încrederea în oameni şi o viaţi trăită în mijlocul lor, singweiz. că' : t ?---• dar, ffW pabile să-l înnobileze; aar, q«w c, el aruncă peste timp sfidarea ittnitivă împotriva resemnam ric, _. . . . definitivă împotriva ------ sămmta geniului uman scorAO' nitor "de taine. îl vom reîntuni 0J-cunzînd în şirul de eroi-bărba% oe desprnid din el, patima fec« s se 40 scriitori români contemporani călătoriilor îndelungi, dorul de ne-mnoscut, fiorul iubirii unice. Anotimpuri este cartea omului «atot de autodepăşire, care visează desprinderea de pămînt şi zborul în spaţiu, este cartea omului-pasă-Anotimpurile trec prin oameni attt de asemănător, deşi „nu seamănă unele cu altele şi nu se antone niciodată". Personajul masculin se multiplică parcă realizind un triptic ciudat şi trist. Operaţia poate începe de la oricare din cei trei bărbaţi, căci destinele lor se 'intilnesc într-un punct realizind o Interferenţă stranie. Vladimir Antal, Ades şi Âmedeu se simt mesagerii unor zboruri nesfîrşite, despicmd abisul şi încercînd cu avioanele lor argintii să străbată tunele de nori. Ei sînt primii deschizători români ie drumuri aeriene, legaţi iremediabil de zbor şi de o unică fe-niele — Manuela. Dar împlinirea devine imposibilă : Ades se prăbuşeşte în încercarea curajoasă de a face ocolul lumii, singur la bordul avionului, ducînd în eternitate fiorul irepetabil al dragostei cu Manuela. Amedeu, unchiul fanatic al fetei, vrăjit de zborul pur şi absolut al paraşutei sale, se va arunca din înălţimi, cu paraşuta închisă, reînviind peste timp zborul sublim al lui Icar. Vladimir va rata recordul visat de zbor la zece mii de metri înălţime, retrăgîndu-se resemnat în umbra viselor sale şi pâstrînd doar prietenia celei pe care n-a ştiut sau n-a putut s-o oprească din dramul ei. Singură Manuela îşi va regăsi puterile în viaţa copilului pe care-l va naşte şi în continuarea unicului lucru cu adevărat important pentru ea, pe care îl abandonase — pilotajul. Romanul Anotimpuri, înrudit mai mult cu Fiul risipitor, păstrează o tristeţe adîncă pentru dificultatea atingerii idealului şi a împlinirii unei iubiri. Dar printre perdele zdrenţuite de nori răzbate dîra luminoasă a unui drum ce va continua zborul celor opriţi într-un timp ireversibil. Radu Tudoran are ambiţia marilor transformări ,pentru el spiritul uman trebuie să fie capabil de cele "ioi neaşteptate metamorfoze; întîi a fost omul risipitor, apoi îl surprindem cu arpi în suflet încercînd să ia cu asalt înaltul, apoi omul-amfibie, vrăjit de nostalgia mărilor, şi cel ce împacă pămîntul cu apa şi cerul, şi toţi la un loc căpătînd substanţialitate m nevoia primordială de pămînt. Anton Lupan, asemeni celorlalţi, este destinat aventurii, dar dimensiunea majoră a destinului său este călătoria pe mare, subordonată unui ideal de prietenie, iubire şi umanitate, în faţa lui oceanul îşi dezleagă misterul, marea se lasă cucerită, iar oamenii îşi regăsesc faţa ascunsă a sufletului. El este eroul exemplar al tuturor îndrăznelilor omeneşti şi al credinţei nestrămutate în victorie. Romanul Toate pânzele sus răspunde unor doruri de cunoaştere neistovite, credinţei omului că el este singurul descoperitor de ţinuturi şi singurul capabil să făurească istoria omenirii. Dialogul dintre Anton Lupan şi prietenul său de visuri Pierre Vaillant este o dovadă despre puterile nesfîrşite ale omului de a pătrunde în geografiile albe, de a-şi depăşi resemnările şi de a da întîmplărilor o certitudine. în locurile acelea îndepărtate „ar putea să fd# păduri — spune Pierre Vaillant —, sau lacuri, s,au munţi, sau câmpii, sau deşert, sau toate la un loc, sau nimic deosebit. Cu sau fără ele, mersul vieţii pe pământ rămâne acelaşi. — Şi totuşi... — Da, şi totuşi, chinuitor e că nu ştii. Nu-i aşa ? Ai vrea sa ştii măcar că nu-i nimic. — Da, Pierre ! Cred că prin firea lui omul e împins să afle tot, să nu-i rămână nimic necunoscut". întîmplările goeletei româneşti „Speranţa", aflată sub conducerea lui Anton Lupan, se ţes cu oamenii echipajului şi între ei, găsindu-i uniţi sub acelaşi imbold, călători temerari ce duc în lume porunca unei prietenii perfecte. Pierre Vaillant, omul însufleţit de gvnduri nobile, răpit de piraţi, naufragiat în locuri neauzite, devine prietenul comun al unor oameni ce nu cunosc şovăirea, teama sau împotrivirea. „Poruncile scrise în acea carte a prieteniei'' dintre Anton Lupan şi francezul «riiton români contemporani 41 Pierre Vaillant devin poruncile oamenilor de pe „Speranţa", căci mai presus de bani şi de îmbogăţire stă viaţa unui om, un ideal de căutări neîncetate, de descoperire a unor pămînturi şi civilizaţii. Anton Lupan nu mai este un rătăcitor solitar, el poartă peste alte continente „cheia inimilor aspre ale acelor oamenii neobişnuiţi, smulşi din rădăcinile lor pământeşti şi răsădiţi, ca nişte plante sălbatice, pe ogorul nestatornic ai nesfârşitului şi de-a pururi zbuciumatului ocean". Echipajul devine purtătorul unui mesaj de prietenie, de înfrăţire şi de dreptate absolută; răul este tăiat din rădăcini, nimic nu rămîne nepedepsit, pentru că fiecare dintre ei este o chintesenţă de curaj şi abnegaţie, de dăruire şi iubire. Radu Tudoran se află în elementul său în această atmosferă de înţelegere deplină, de unire caldă, de zbucium superior al unor oameni care s-au întîlnit definitiv sub semnul unei chemări de umanitate şi de trimtrnf. Suflul de duioşie şi de blvndeţe adus pe puntea vasului de Adnana, fata-sirenă, participarea ei la viaţa colectivă, fără dezertări, cu credinţa fermă că se poate alătura oricărui membru încercat al echipajului, fac dim ea inima sonoră a tuturor aventurilor, sublimarea vibraţiilor bărbăteşti în bucurii tainice, în cînteee necînta-te, în doruri de păduri şi de cei rămaşi credincioşi pe pămîntul făgăduinţei lor viitoare. Romanul Al optzeci şi doilea aduce brusc în prim plan, făcând imposibilă retragerea în penumbră, impresii şi gînduri dezvăluite la persoana întîi. Obişnuiţi cu itinera-riul imaginativ al scriitorului, sîn-tem dintr-o dată surprinşi de o nouă ipostază : toate personajele de pînă acum se strîng într-um personaj „în carne şi oase", care este autorul însuşi într-un fel, Radu Tudoran se povesteşte şi îşi povesteşte eroii anteriori. Romanul capătă determinările unei confesiuni mascate într-un jurnal de bord. Aventura este strămutată pe coordonate exacte, ea continuă să rămînă un mod de viaţă, dar fantasticul ei este relativizat devenind osmoză a întinderii dintre apă şi cer. Nu se mai caută un prie- ten dispărut, dar se caută prieteni-între „oamenii mării" de pe vase di ferite, nu s-a mai pornit spre tari" muri nedescoperite, dar. fiecare ei cală este un loc oferit cunoaşterii Relatarea e făcută exact; călăto ria reală antrenează optzeci şi uhu de oameni, ce urmăresc scoaterea unei cantităţi de peşte care să le asigure întoarcerea acasă. Deşi în plin ocean, spaţiul se restrmge la 0 ţintă anume — pescuitul — ^ timpul se supune unui număr fix de zile. Numai că echipajul traulerului „Constanţa" are o haină de circumstanţă, păcatele sint mute mai multe, orgoliul comandantului ăestruc-tiv şi armonia călătoriei momentană. Această poveste, reeditare contemporană a călătoriei din Toate pânzele sus, îşi restrînge semnificaţiile. Unde se ascund prietenia unificatoare, puterea sacrificiului şi a devotamentului, unitatea de idealuri ? Şi totuşi există în carte un nucleu care formează adevărata substanţă a acestui jurnal real, acela în care îl recunoaştem pe Radu Tudoran însuşi. Este înfiorarea caldă a umanităţii sale, care leagă apa şi pămîntul, care se întinde ca un fir electric din mijlocul oceanului pînă la vasele luminate, adevărate „insule de viaţă", unde se munceşte şi se trăieşte „fiindcă oceanul e o vastă pustietate aievea (...), iar un semn de viaţă, venit de la onicime, se propagă pe altă lungime de undă şi într-o tăcere atît de deplină cum n-o pot avea decît inălţiimlile şi întinderile mari de apă, cfcdu-ţi simţământul încrederii în oameni, unit ou bucuria de a şti că niciodată nu eşti singur pe lume". Lui Radu Tudoran îi e dor de geografiile însufleţite, de legăturile naturii, ale păsărilor şi peştilor cu oamenii, se bucură că glumea nu e pustie" si transmite totul direct, nemistificat, cu sinceritatea copilului care nu-şi poate trăda bucuria. Pe pagini întregi îi simţim fiorul corespondenţei cu universul cosmic şi mari/n, de parcă şi-ar căuta înrudiri cu lumi _ pe care odată le-a cunoscut: „M-ain apropiat de marea adevărată (■ • •) ca s-o confrunlt cu marea din mjme, s-o încerc pe calea cea mai directa, însetat de ea anatomic" şt •' „Sea- scriitori români contemporani 42 mană uimitor cu Ordon, decît că-i mai simplă, ceva mai mare şi, sigur mai sobră. Dacă pe prima am ntirnit-o odată «constelaţia insomniilor» (•■■)> Crucea Sudului aş nu-mi_o «constelaţia nostalgiilor»- ; ele înii ajung spre a-mi balansa sufletul de la una la alta...". Participînd afectiv la acţiune, cel ce străbate acum apele îşi asumă m destin colectiv, contopindu-se spiritual cu cei care îşi îndeplinesc munca; practic, el nu se poate detaşa de o călătorie pe care şi-a integrat-o fără reţineri; de aia şi multitudinea de schimbări de nivel din fiinţa sa. Personaj principal, autorul devine un reflexiv; el este obligat să se destăinuiască întîi pe sine şi să filtreze totul printr-o sită subiectivă; el, cel aflat azi pe mare, are parcă o experienţă milenară, a adunat toate izvoarele învăţăturii şi ale întîmplârilor tainice, pe care şi le-a imaginat în trecut, se află el însuşi într-o stare ambiguă, între măreţia adîncă a apei şi freamătul îndepărtat al p&mîntului. Există în cărţile lui Radu Tudoran o nevoie organică de certitudine, de îndeplinire a dorinţelor abia conturate, a dorurilor de o viaţă. Paradoxul, dacă l-am putea numi aşa, este existenţa în fiecare roman a unei uşiţe secrete, care se deschide pe neaşteptate, şi care face imposibilă ultima evidenţă : pentru că întotdeauna ultima dorinţă, care devine şi dorinţa cea mai puternică, r&mîne neîmplinită. „«Totul»- — spune el în Al optzeci şi doilea ■— înseamnă opulenţă, adică sfârşitul omului şi al omeniei". Această nesiguranţă, veşnică aşteptare, dar şi o nesperată încredere, ce se nasc la fiecare sfîrşit de carte, este „apa vie", îndemnul la căutări din partea fiecărui cititor, construirea pe cont propriu a naraţiunii. Personajele au siguranţa împlinirilor, speranţa le acoperă timpul rămas ca o promisiune şi viitorul devine un prezent Prelungit. „Fiul risipitor" pleacă atunci cînd totul îl oprea Ungă Eva 5i ea va r&mîne să-l aştepte, cu credinţa nestrămutată că se va reîntoarce: „iubitul meu, iubitul "leu ! Fără tine mi-e casa pustie şi pămîntul gol. Vino, într-o zi, cînd ai să vrei, te aştept cît de tîrziiu...". Anton Lupan întoarce corabia spre plin ocean, pornind către prietenul pe care nu l-a găsit pînă la urmă, dar pe care îl va găsi într-o zi „deschizând tainica poartă a călătoriilor ei viitoare". Radu Tudoran lasă în sufletele celor care îl citesc darul legendelor antice — speranţa. Eroii săi o ţin ascunsă şi ea circulă pretutindeni, luînd parcă cunoştinţă de propria-i însemnătate. Adesea o găsim sublimată într-un „ceva" imposibil de prins într-o formulă, care reprezintă dimensiunea supremă a personajului, şi-l înscrie într-o rază singulară. Omul aşteaptă ceva din afară, „din oe în ce mai dorit pe măsură ce trec zilele", care ar avea darul să schimbe o ordine prestabilită. Avem pentru o clipă sentimentul că scriitorul Radu Tudoran se dedublează adesea şi doar un ochi foarte fin percepe glisarea : el şi personajul său se contopesc într-o aşteptare comună. Este dorinţa firească de parcurgere a unor planuri cît mai diverse, devenită aproape exasperantă, de a forma un gînd pentru oameni pe oare nu-i cunoşti, pentru întâmplări neprevăzute, pentru o lipsă pe care o simţi acută în momente de tensiune. Romanul Al optzeci şi doilea aduce cel mai puternic sentimentul unui „ce" nelămurit, ce stă gata să izbucnească în orice clipă, din zborul unei păsări, din ţărmul unui fiord, din liniştea unei seri. în toate, „un al optzeci şi doilea" unic, puternic prin însăşi sugerarea sau prezenţa lui; luminează sufletul scriitorului, răsfrîmgîndu-se asupra personajelor sale, acel „al opzeci şi doilea" care s-ar putea numi împlinire, năzuinţă, dragoste de oameni. Cursul romanelor lui Radu Tudoran este adesea neaşteptat, asemeni spiralei personajelor sale, urmărind parcă o ţesătură în continuă prefacere şi care îşi caută nişte pete de culoare ce vor da luminozitatea întregii pânze. îl aşteptam, îl presimţeam pe Radu Tudoran călătorind spre pământ, spre „casa terestră" unde se 43 scriitori români contemporani pot statornici oamenii, îşi pot ridica cămine şi îngriji flori. Aşa s-a născut Dunărea revărsată, la limita dintre nevoia de apă şi pămînt, îmbinând cele două elemente fără de care viaţa cur fi o continuă tînjire. Oamenii îşi găsesc locul aici şi încep să se dăruiască unei cauze şi unei lupte, cu acel entuziasm nedezminţit care ar putea părea că ţine de poveste. Dunărea revărsată este o carte a unor ani de prefaceri, de transformare a ţării, de muncă continuă a poporului, de data asta pentru sine însuşi. Este istoria unui şantier de la Dunăre, a acelor oameni care l-au refăcut şi s-au dăruit muncii de lansare la apă a şlepurilor şi a motoarelor ; este totodată istoria unei iubiri care se naşte acolo şi care este într-un fel ascunsă la temelia muncii şantierului nou, pe care sute de Meşteri Manole îl întăresc zi de zi. Radu Tudoran conturează tipuri de oameni într-un freamăt continuu, cu lipsuri şi mari calităţi, dîrji sau şovăielnici, însufleţiţi cu toată fiinţa lor pentru o cauză nouă. Poate că de multe ori separarea albului de negru este prea netă, totul merge prea bine şi se găseşte totdeauna omul care să salveze şantierul din impas, dar momentul istoric este precis prins de Radu Tudoran atît prin faptele oamenilor simpli, uimiţi de munca lor nouă, cît şi prin atmosfera de încredere specifică fiecărui început de drum. Cartea însă trăieşte prin altceva, forţa ei ascunsă stă în talentul scriitorului de a picta portrete umane, de a surprinde momente fundamentale ale existenţei. Nici nu există un personaj principal, cartea este a unor oameni care se întîlnesc într-un moment crucial şi care am, datoria să acţioneze rapid şi conştient, purtînd pe umeri soarta a mii de muncitori; ei se numesc Matei, Donos, Dutchie-vici, Cocoş, Ilie Conţu..., veniţi din locuri diferite, uneori cu parfum străvechi, cu mentalităţi ciudate, cu reţinerile şi durerile lor personale, dar aici pe şantier ei sînt laolaltă „eroii timpului nostru", completîn-ău-se reciproc, sprijinindu-se unii pe alţii cu acea „solidaritate robustă eroică, triumfală a mvingătorilor". Radu Tudoran însufleţeşte peisa jul, o salcie, o barcă, apa'nesfîrsită" sau cala în care se petrec transfor mările şi care trăieşte asemeni oa' menilor se încarcă de poezie de murmur tainic; oamenii răsfrîna aici preaplinul lor, se însoţesc şi se iubesc făcînd din roman un adevărat poem dl muncii şi iubirii. Farmecul lui îşi are izvorul în 'atmosfera de poezie a vieţilor care acum se plămădesc (Ana Odeta — Matei) sau a celor care s-au sams prin alte lumi şi-şi găsesc abia azi împlinirea (Dutchievici). Personajele romanelor lui Radu Tudoran se simt în largul lor pe vapoare sau în gări, se suprapun şer-puirii locomotivelor, sau visează din copilărie la zborul avioanelor pentru că imaginaţia lor ce ia forma timpului îi poartă, mereu aceiaşi şi mereu alţii, de-a lungul unei vieţi. Ei nu se întreabă niciodată cît mai au de trăit sau dacă au pornit prea tîrziu pe un drum dificil ; în schimb, toate mijloacele de locomoţie devin instrumente de scrutat întinderile spaţiului, subordonate ideii de călătorie, de cunoaştere, de depăşire a limitelor omeneşti. Atunci cînd nu mai e posibilă o privire vizionară, cînd oamenii vor să simtă aurul Upindu-se de rnîini şi de inimă apare eşecul. Jocul banilor schimonoseşte sufletele şi feţele oamenilor din romanul Flăcările. E un fel de „carte a junglei", cu stări primare, violente, în care nu mai poate supravieţui nici speranţa şi nici puritatea. Romanul petrolului în zodia capitalismului aduce dansul vrăjitoresc al simbolurilor şi al averilor fabuloase, încălzind viaţa în forme hîde. Copila, singura apariţie de lumină, e o vietate neintegrată acestei lumi ce se distruge în amestec de petrol şi -flăcări; neiniţiată şi fragilă, cu sentimente învălmăşite, ea nu-şi va salva nici puritatea şi nici viaţa. Flăcările izbăvesc acest loc blestemat, în care totul este stîlcit^ şi murdărit, urmînd ca din cenuşă să se nască o viaţă nouă cu oameni noi. Un motiv central devine adesea un prilej de meditaţie asupra situa- 44 scriitori români contemporani - tr-o organicitate. La Radu " sa^l1]i.n motiv îl cheamă pe al-Vf^Tw ocnaşi plan, reuşind o 4 gl P6 f $e adevărate laitmotive. călătoria, primeşte alături A' ,1 miet&niei, apoi pe cel al ^Tmcxi natura şi toate răspund *^ motiv pe care l-am putea numi "*t ul Penelopei". Cărţile lui ră->. de o largă răsuflare inte-dină femeii supleţea valuri-,miitatea pescăruşilor, mintea Zr'Jâe gînduri şi sufletul clocoti-\Tie furtuni. Ele au o vocaţie — '"-ii nesfîrşite —, prelungind ^^"destinul stăpînei de la Htoca, cunosioînd asemeni băr-Steiui pe care-l iubesc drama cău-°Lilor absolute, fie într-un spaţiu Arf&urat privirilor fanteziei, fie în-Mîi continent fremătînd de oa-Jmi, Femeile se vor prietenii omului dăruite încercărilor şi neliniştitul virile, aducînd cu ele prinosul ţm rare sensibilităţi. Viaţa lor este isMieauna un eternei rettour la imgoste, ca la cea mai fantastică «i înfiorată trăire. Toţi caută acel mu definitiv, dar identificarea to-ag a iubirii bărbatului şi femeii nu u petrece niciodată de la început ; mori întilnirea nu mai este posibili din neputinţa interceptării meniului afectiv, a morţii ce taie bru-Ul firul dragostei (Anotimpuri, Flă-^ri), dar alteori se realizează wgerea simultană pe aceeaşi albie, hfr-o supremă contopire a sufletului (Fiul' risipitor, Toate pînzele sus, Dunărea revărsată). Destinul perso-wjdor se face dintr-o plămadă sen-Mi, existînd o transmutaţie a iu-Mi nespus de ciudate, de singula-«; „Cind porneşte pe mări — scrie autorul în Al optzeci şi doilea — «nil îşi transformă dragostea dacă tiare, în amintire. Sau o suspendă. Sau o anulează... Şi oînd se întoarce bcepe^ alta, chiar dacă e aceeaşi", ue aici eterna reîntoarcere a bărba-Wui ~ a acestui Ulisse modern — «iubirea dintr-un colţ al pămîntu-«, singura capabilă să-i asigure mtirşirea. Penelopa se naşte în »w primei plecări a bărbatului... Oare cum ar trebui privit omul care de mai multe decenii scrie în tăcere şi modestie ? Şi mai ales face cea mai grea meserie : încearcă să modeleze suflete povestind despre semenii săi ca despre singurele fiinţe capabile de iubire ? Omul acesta închină omului un adevărat şi profund imn de dăruire şi bucurie. Pare o ironie a soartei ca acela care şi-a scris cărţile cu un îndelung tremur al condeiului, depăşind adesea cinci sute de pagini la fiecare carte, să nu aibă o prefaţă la începutul unui roman. Pare uşor să scrii mult, dar cînd, după atîtea sute de pagini, vraja scrisului se continuă neştirbită în cititor, înseamnă că n-a fost în zadar. Literatura lui Radu Tudoran e un act de cultură, un mesaj de umanitate. Scrisul său direct, cald, este expresia unei gîn-diri la fel de directe, fără artificii. Înţelegerea e de la suflet la suflet. De fapt, Radu Tudoran e un senzitiv ; el se lipeşte cu trupul de pămînt, pentru ca serva bătrînei planete să gîlgîie în vietăţile sale, şi ascultă cu sufletul tresărind de emoţie metamorfoza anotimpurilor, pocnetul clipelor care trec, cîntecul depărtărilor. Poate de aici se naşte cî-teodată un sentiment al irealului, al balansului dintre regnuri, ca şi cum omul poate aparţine tuturor lumi' lor închipuite. Copila din Flăcările are un astfel de zbor fantastic, dacă putem vorbi de un fantastic la Radu Tudoran, el care ştie să-l topească într-o secundă în fină ironie. Fata urmărită de omul cu ginduri ascunse „fugea sălbatic, cu mîinile date în lături, cu părul despletit pe spate, într-o viteză nefirească şi invincibilă, gata să decoleze (...) Trecu prin uşile sondelor şi printre constelaţii, peste şanţuri şi conducte, ocoli bordeiele, alunecă prin rî-pele cerului, luă în piept dîmburi presărate cu stele, pînă se pomeni in şoseaua mare, ca pe Calea Lactee". Personajul lui Radu Tudoran, care să ştie să întindă fire nevăzute spre oameni, îşi mută aliaţi pretutindeni: interiorul fiinţei lor păstrează ca o stare primordială înfrăţirea cu păduri şi ape, cu animale şi păsări şi adesea însingurările sînt consecinţa unor legături indi- tenitori români contemporani 45 Solubile cu viaţa pură şi rarefiată a vegetaţiilor bătrîne ; Copila din Flăcările îşi salvează puritatea fugind de oamenâ în mijlocul pădurii, care o apără şi de primejdia mistreţilor ; Cristea Busuioc din Toate pânzele sus va purta peste ape dorul nesfîrşit de copacii tinereţii lui de plutaş ; Ana Odeta din Dunărea revărsată îşi va recuceri puterea în mijlocul apei, pe un şlep, primind In fiecare seară freamătul sălciei. Comuniunea cu natura atinge întreaga structură a omului printr-o înţelegere tacită. Cine citeşte cărţile lui Radu Tudoran are poate sentimentul că totul a fost spus de mult şi că ar trebui găsite măcar cuvinte noi. Într-adevăr, cuvintele sînt aceleaşi, folosite dintotdeauna, şi ciudat, atunci cînd încearcă combinaţii noi, vibrante, ca în Al optzeci şi doilea, rezultatul e mai puţin spectaculos. El n-are nevoie să născocească cuvinte, pentru că nu poate face altceva dedt să-şi exprime de fiecare dată propria stare sufletească; şi pentru asta, folosirea cuvintelor bătrîne nu însemna uzură; e vorba în primul rînâ de vibraţiile unei vieţi, de un amalgam de avînturi şi doruri, de „orizonturi nelimitate sufleteşti şi geografice", care devin atît de pertinente încît pur şi simplu uiţi să iei act de viaţa cuviinţelor. Numai că, fără îndoială, aici e vorba de o tehnică de lucru, devenită în acest travaliu care este scrisul un mod de viaţă al scriitorului, dar şi al cărţilor. Literatura lui Radu Tudoran este regizată discret de ochiul şi condeiul său, dar nu artificial, ci din nevoia lăuntrică de a-şi contempla rezultatele în plină lumină. El sau cititorii... Uneori lumina e atît de puternică încît irită, şi pentru o clipă simţi nevoia unei liniştiri într-o curgere de fraze. Explozia de întrebări — a personajului sau a scriitorului — e^te adesea o manifestare retorică care schematizează trăirea momentană. întrebările ţîş-nesc fie din nevoia de cunoaştere şi antocunoaştere a personajului, fie ca un răspuns mucalit al scriitorului în faţa celor mai ciudate fapte ale oamenilor. Ele însă supravncăl- romanelor dupa altul, întrebările deiXn -puţm numeroase şi esenfalLJS* stare sau o atitudme. DeŢZ%* zesc prin aglomerare „nnu. opreSC cursul firesc al norSES? J* mat D Mpotrivă, au fost mult suPdiniizate. Dincolo de panaceul Casei Rurale şi a obştii-lor săteşti nu s-a prea trecut. Elocvente sSnt în acest caz, în afară de amlimtitele studii semnate de Oonst Stere, cele datorate lui Vin-(ajlă Brătianu, O^ŞtUle săteşti pentru arendarea de moşii (nr. 7/1906) şi cel din nr. 10/1906 în care se relua ideea ofostiitar ţărăneşti. Numeroase alte intervenţii — la rubricile recenzii, revista revistelor, ftliscellanea comentau variat şi insistent aceleaşi idei şi soluţii. Prea multe adevăruri nu aduceau însă aceste studii. Cît despre eficienţa lor, e suficient să amintim că mai târziu chiar paporaniiştii au recunoscut precaritatea acestor soluţii fragile. Să observăm dieci că accentul a căzut, din mdtive tactice, pe denunţarea gravităţii extreme a situaţiei ţărăniimii. A dominat latura critică în dauna, vai !, a celei afirmative. Dar acum, ca şi mai târziu, importantă şi utilă era nu relevarea tragediei în care se zbătea lumea rurală. Lucrurile acestea erau în general ounoscute, meritul Vieţii româneşti limdtîndu-se, eventual, în valorarea unor fapte şi aspecte lăsate în penumbră. Acută nu era nevoia unui tablou, chiar dacă era cuprinzător, al mizeriei ţărăneşti, ci a măsurilor cu ajutorul cărora să se depăşească realitatea atît de apăsătoare. Din acest punct de vedere poporanismul se zbătea în neputinţă. Am fii nedrepţi dacă nu am recunoaşte că leaderii poporanisti aveau, de mult gândite, soluţiile la îndemână. Nu-şi puteau însă îngădui cutezanţa de a le face publice. Calculele politice, atît de tenebroase şi de complicate, guvernau toate actele grupării poporaniste. Şi, deocamdată, acestea recomandau prudenţă şi atentă supraveghere. Nici vorbă nu putea fi deci de propunerea îndrăzneaţă (acum considerată ca „.tulburătoare a ordinii") a împroprietăririi. Nici Spiru Haret în atît de discutatul său studiu Chestia ţărănească din 1905 nu a preconizat ideea âmproprietă-ririi. Chiar dacă Ioniel Brătianu acceptase, in urma demonstraţiilor lui Stere, soluţia reformei agrare, deocamdată nici el nu îndrăznea să o propună discuţiei publice. Lupta grupului Brătianu spre escaladarea conducerii partidului liberal putea fii serios primejduită de o asemenea „gafă". Grupurile liberale cu interese moşiereşti, care deţineau puterea în partid, ar fi ripostat furios,, ameninţând realizarea unor planuri Îndelung cugetate. Anticipând cronologia, am spune de pe acum că din această cauză, poporanismul (legat de gruparea Ionel Brătianu) nu-şi va putea face public programul său reformator decât foarte târziu, prin 1913—1914. Mişcările grupului poporanist erau atent supravegheate de Stere. Stere însuşi era de o prudenţă extremă, nteângăduinidu'-şi să depăşească sesizabil prevederile programatice ale partidului liberal. E necesar să se amintească faptul că în decembrie 1906 a fost publicat programul P.N.L., ale cărui prevederi generale nu puteau fii totuşi combătute chiar de unul dinltre leaderii săi. Punctele programatice ale acestui program erau dinainte cunoscute. De altfel, în 1906 Vintilă Brătianu, ou aprobarea probabilă a fratelui său, publicase broşura Menirea partidului liberal, pe care Stere a recenzat-o elogios în Viaţa românească (nr. 10/ 1906). Desigur, pretenţiile reformatoare ale grupului Brătianu ocupau un loc respectabil în opusculul semnat de autorul viitoarei formule „prin noi înşine". Dar şi aici, în materie agrară, nu se avansau cerinţe care să depăşească linia programatică : obştii ţărăneşti, Oasa Rurală etc. Aceasta era, de altminteri, convingerea intimă a lui Vintilă Brătianu, având, la acest om de loc suplu în adaptări, valoarea aproape a unei idei fixe. Şi Vintilă Brătianu nu trebuia supărat. *rUtori şi curente 51 Nu ar trebui sa se înţeleagă de aici că grupul poporanist era total •obedient partidului liberal şi chiar grupului Brăltianu. Sau, şi mai precis, că în materie pobtică grupul poporanist nu avea puncte de vedere proprii. Le avea ou prisosinţă şi nu a pregetat să treacă la acţiune. Mai întâi ar trebui menţionată atitudinea militantă a poporainiştilor în chestiunea naţională. Rubricile revistei (Scrisori din...) tindeau spre un scop foarlte important, menţionat ou mândrie în nr. 3/1906 : „Viafa românească va ajunge o manifestare vie a unităţii culturale a neamului nostru". Cum spuneam la începutul a--cestui capitol, problema naţională, legată în special de lupta de eliberare a populaţiei româneşti din provinciile aflate sub opresiunea imperiului habsburgic, preocupa atunci acut opinia publică. Or, poporanismul era ou deosebire activ la acest capitol, avînid o orientare a sa şi ştiind s-o afirme răspicat. Ceea ce deosebea poporanismul de curentul naţionalist (mai ales sămănătorismul) era strădania de a elimina zgura exceselor xenofobe. Se conferea sau, mai bine, se restituia mişcării patriotice născută din imperative majore, cu profund caracter popular, ţinuta democratică. Acum, ca şi mai târziu, Stere, Ibrăiteanu, ca şi întregul grup făceau etaturi pentru a demonstra că mişcarea populară pentru eliberare naţională a populaţiei româneşti aservită este utilizată în scopuri diversioniste de anumite cercuri politice de dreapta. Dar opiniile acestora (se făcea aluzie, cînd nu erau menţionaţi de-a dreptul, la N. Filipesou, A. C. Cuza etc.) nu trebuiesc confundate cu mişcarea naţională care prezintă, repetăm, un neaitarabil spirit democratic. Stere e foarte preocupat de mişcarea politică ardeleană. S-a deplasat în aoest scop în Ardeal — avînd şi misiuni foarte delicate din însărcinarea conducerii partidului liberal — unde a cunoscut amănunţit complicata mişcare politică transilvană, condusă de Partidul Naţional Român, în mai 1906 şi, probabil, în •octombrie se afla în Ardeal. Va redacta apoi aoel reportaj foarte spiritual Patru zile în Ardeal (publicat în primele două numere ale Virtu româneşti pe 1907), mărturie şi 2" tazi elocventă pentru democrawT mul lui Stere în planul luptei na" ţionale. Să adăugăm de pe acum ră Stere sprijinea în mod evident gru pările democratice din cadrele P.N.R., încercând astfel să diminueze forţa, adesea dominatoare, a grupu mior de dreapta sau centru dreapta" Democratismul poporanismului a-firmalt în planul mişcării de elibe rare naţională era cu stricteţe aplicat şi în agitaţiile specifice luptelor politice interne. Poporanismul â ştiut să-şi apună deschis punctul de vedere, blamând spiritul retrograd oriunde se manifesta. Faptul e lesne demonstrabil nu numai în acele" categorice delimitări faţă de agitaţiile xenofobe încurajate, de pildă de sămănătorism ca şi de unele grupări politice de dreapta dar, în pla_' nul general ăl programului politic. Pledoaria pentru dreptul la activitate politică a întregii ţărăraimi („votul universal"), pentru democratizarea vieţii publice, pentru crearea mijloacelor instituţionale necesare ridicării ţărănimii la demnitatea culturii sânt, printre altele, probe elocvente ale atitudinii politice a poporanismului. Primul an din existenţa Vieţii româneşti se încheie deplin concludent Se impusese ca efectiv cea mai bună revistă românească, avea un tiraj apreciabil şi un număr mare de cititori (se evalua că are douăzeci de mii de lectori), ştiuse să-şi creeze o excelentă situaţie financiară, dispunea de un contingent de colaboratori cu renume. Era citită, ascultată şi temută. (Notele de la Miscellanea făceau, prin incisivitate, ravagii). Poporaniştii aveau, în sfir-şit, revista pe oare o doriseră ani de-a rtadul. Meritul era integral al lor. Au ştiut să găsească în toate măsura şi soluţia potrivită. Adversarii care prevestiseră noii reviste o moarte timpurie constatau ou încrâncanore mohorâtă că, dimpotrivă, urca triumfătoare spre zenitul autorităţii. întâmplarea, desigur dureroasă, a vrut ca numărul care încheia primul an din existenţa revistei poporaniste să coincidă cu momentul, greu m consecinţe, al izbucnirii răscoalelor 52 scriitori şi curent*  ţărăneşti. Văpăile oare au înroşit zările satelor au rnareat şi în istoria norxjranisraultti (oa în întreaga viaţă Lcială-politică românească) un moment de răscruce. N-arn spune că ooporanismul şi-a reevaluat acum punctele de vedere. Acestea erau în Mnii mari (adesea şi în detalii) destul de bine precizate de vreo 8—9 ani Dar, de o nouă tactică în afirmarea opiniilor poporaniste după răscoală, se poate cu siguranţă vorbi. Răscoalele au radicalizat întreaga problematică a vieţii noastre publice. In consecinţă, poporanismul s-a putut elibera de wnele dintre rezervele si prudentele de până acum, putând să-şi afirme mai deschis opiniile. Dar nici aceasta nu s-a putut face deodată, ci în etape lente, determinate de noua realitate politică de care poporanismul trebuia să ţină seamă. Guvernul liberal instalat în umrna izbucnirii răscoalelor, aducea în fruntea departamentului internelor pe Ion I.C. Brăltianu. Potolirea răscoalelor era misiunea imediată a noului guvern. Ionel Bxătianu a socotit că e necesar să încredinţeze un număr de prefecturi şi foştilor socialişti. Stere a primit prefectura de Iaşi .Vom analiza pe larg în altă parte multiplele impliicaţii (şi complicaţii) legate de această investitu-., ră. S-a spus, — şi Stere oa şi alţi ' poporanişti au subliniat polemic faptul — că apelul la foştii socialişti urmărea diminuarea actelor represive. Dar dacă explicaţia aceasta e adevărată, e greu de înţeles de oe foştii socialişti (Stere, Dr. N. Lupu, Ion Radovici, I. C. Atanasiu) au fost numiţi prefecţi în judeţe relativ mai potolite (Iaşi, Făldiu, Vaslui, Covur-lui). Nu e hazardat să se ia ân considerare şi o altă motivaţie. Anume ca Ionel Brătiianu (la sugesltda şi acordul lui Dim. Sturdza) să fi socotit util să implice în acţiunea represivă şi pe foştii socialişti. Indiferent de natura reală a motivaţiilor, rămâne însă faptul că Stere a fost prefectul judeţului Iaşi în săptămânile care au decis înăbuşirea răscoalelor ţărăneşti. Această de loc onorabilă responsabilâtate, ca şi faptul că în fruntea ţării se aila un guvern liberal a impus Vieţii româneşti, ca şi activităţii politice a po- poraniştilor, o anumită prudenţă conformistă. Izbucnirea răscoalelor e comentată chiar în numărul clin martie 1907. Se stăruia, cu ecouri din „cronicile interne" semnate de Stere, că adievărateie cauze ale răscoalelor trebuiesc căutate în situaţia intolerabilă în oare a fost silită să trăiască ţărănimea. Legenda „instigatorilor" era respinsă ou o indignare oare era sinceră. Dar prea ve-, hementă revista nu a putut fi, dată fiind calitatea pe oare o deţinea directorul ei în partidul liberal şi în stat. Cauzele răscoalei erau explicate judicios şi temeinic, dar se condamna soluţia adoptată de ţărănime pentru a ieşi din gravul impas. Ba chiar se justifica — in extremis — necesitatea represiunii. Oe-i drept, cu o promptitudine care-i făcea onoare, Viaţa românească a cerut amnistia celor arestaţi ca fiind implicaţi în declanşarea şi desfăşurarea răscoalelor. Nu a cerut însă — cum a procedat Adevărul lud Oonst. Miile — sancţionarea aspră a celor oe conduseseră, cu sălbăticie, actele represive oa şi a celor ce îngăduiseră sau recomandaseră cruntele acţiuni de pedepsire. Nu e greu de observat că Viaţa românească şi-a impus in toată această perioadă un regim e-chivoe şi ambiguu. Şi nu se poate contesta că această atitudine la oare nu a putut renunţa era potrivnică convingerilor intime ale întregului grup poporanist. Dar politica avea legile şi servitutile ei... Iar poporanismul era şi un curent politic. Dar destul de repede, Stere se eliberează, prin demisie, de povara prefecturii (ân schimb, în iulie 1907 Gh. Kernbach depune jurământ ca subprefect), răscoalele sînt reprimate în condiţiile ştiute şi lucrurile intră în... normalitatea lor. In centrul atenţiei se află acum noile legiuiri agrare propuse de liberali. Poporanismul e activ angajat (Stere era deputat în noul parlament liberal) în apărarea acestor legiuiri oare, de fapt, nu aduceau prea multe lucruri noi. Casa Rurală oare trebuia să asigure obştiilor săteşti mijloacele financiare necesare răscumpărării moşiilor statului sau ale unor moşieri prelungea la nesfârşit soluţionarea situaţiei existente. Sigur, se pxeco- Şl curente 53 miza necesitatea dimtauării proprietăţi moşiereşti în folosul ţărănimii. Dar măsurile propuse nu asigurau realizarea în cadenţa necesară a deziideratetor. E adevărat, s-a anunţat, tocă în manifestul guvernului din 12 martie 1907 desfiinţarea trusturilor arendăşeşti, iar legea învoielilor agricole (23 decembrie 1907) reglementa mai bine raporturile dintre moşieri şi ţărani. Dar aceste măsuri, binevenite, n-au putut rezolva, în esenţă, situaţia ţărănimii. Ideea reformei agrare şi a împroprietăririi nu apărea cum se cuvenea în aceste legiuiri. Incontestabil, poporainism'ul agrea ideea reformei agrare. (Stere a publicat în 1907 şi 1908 studii de o rară forţă analitică despre complexul de anomalii agravante produs de existenţa latifundiilor în mediul rural).4 Reforma agrară şi împroprietărirea ţăranilor era un punct de vedere programatic — am mal spus-o — acceptat şi preconizat cu mulţi ani înainte. Dar acum, cfad dispunea de o Itriibună de presltigiui Vieţii româneşti, poporanismul nu-şi putea îngădui libertatea de a le propune deschis. S-a recurs, în consecinţă, la o sltratagemă (labilitatea lui Stere era recunoscută!) care s-a demonstrat inteligentă şi utilă. S-a apelat la Radu Rosetti, colaborator la nubricfile beletristice ale revistei încă din 1906 (în nr. 3 cu Povestirea ţigăncii). Acesta, istoric prin adopţiune, cercetător obiectiv al trecutului relaţiilor agrare româneşti, intervine, după răscoale, prompt şi decis în favoarea reformei şi a împroprietăririi. Viaţa românească i-a pus cu generozitate (de ce njaim spune ? scrupulos calculată !) la dispoziţie spaţiul revistei. Radu Rosetti a redactat destul de rapid, abandonând alte proiecte, mult comeataita atunci lucrare Pentru ce s-au răsculat ţăranii ? publicată în decembrie 1907 la So-cec. Cartea a fost comentată de Viaţa românească, nu cu elogii convenţionale, oi ou seriozitate şi o participare ideologică, evidentă încă 4 Pe lîngă studiile pe această temă citate mai înainte amintim şi : Latifundiile şi progresul economic (nr. 3/1908), Latifundiile şi jărimiţarea proprietăţii ţărăneşti (nr. 5/1908). atunci. Studiile lui Stere aminte de noi porneau de la cartea exÎ.L. preia guvernarea, Ionel Bră-tianu devenind prim-ministru. parlamentul ia în discuţie reformele anunţate, Stere fiind raportor al acestor proiecte înaintate Camerei spre dezbatere. La locui potrivit vom analiza conţinutul, valoarea şi rolul (destul de 'limitat) al proiectelor reforme. Deocamdată, ceea ce se cuvine să spunem în aceste pagini e faptul că poporanismul este acum în apogeul evoluţiei sale. Cucerise locul preponderent în mişcarea literară, contribuind la modelarea ei potrivit ideologiei literare pe care o anunţase încă din 1894. Iar în planul socio-poiitic, prin reformele care ajunseseră — în sffirşit — în discuţia parlamentului, se părea că trece din faaa ideală în cea a înfăptuirilor practice. întregul program (sau mai bine, elementele sale esenţiale) fusese îndeplinit. S-o recunoaştem, era un mare succes de stimă şi popularitate. „Vieţiştii" triumfau. Firi sincere şi generoase, credeau că se aflau în pragul unei ere noi, la configurarea căreia ocnitribuiseră în chip esenţial. Amăgire ! Proiecţia romantică a unor deziderate, prin structură utopice, avea să primească destul de repede negaţia praxisului. Nu e vorba numai de faptul că proiectele de reformă, aşa cum au fost amendate de comisiu-niie specializate ale Camerei, erau de a aduce soluţionarea eficientă a problemelor în litigiu. Şi nici de faptul că fie şi într-o accepţie a lor mai completă (aşa cum au fost promulgate, de pildă, după război) nu puteau să creeze o rezolvare de durată a problemei ţărăneşti. De aceasta îşi vor da seama târziu, prin anii ^treizeci, foştii poporanişti, acum bătrâni, deziluzionaţi şi scârbiţi de activitatea politică (evident, Stere 15 P. Nicanor & Co., După opt ani, rev. cit., IX, nr. 4, p. 282. nu face parte dintre aceştia). Iluziile sociologiei romantice poporaniste vor primi atunci replica dură a realităţii social—economice, dez-văluindu-i-se eroarea de diagnoză şi prognoza sociologică pe care şi-a fundat doctrina. Dar, deocamdată, acum, în 1914, toate aceste adevăruri nu apăreau tocmai limpede poporaniştilor. Elanul le era secerat, brutal ca orice realitate inflexibilă, de brusca modificare a fizionomiei politice. Ce-î 'drept, reformele, în care învestiseră atîtea speranţe şi atâta mândrie triumfătoare erau lipsite de elementele necesare unei drepte şi eficiente rezolvări a marilor chestiuni în litigiu. P.N.L., organul care — credeau Stere, Ibrăiieanu şi amicii lor —, avea forţa şi interesul de a înnoi reformator structurile româneşti, se dovedea destul de... slab întru ceea ce-i privea. Destule grupări militau, chiar din interior, pentru diminuarea proporţiilor acţiunilor reformatoare. Lupta politică a poporaniştilor, în care investiseră puritate şi convingeri,, le adusese destulă drojdie în suflete. Şi, deşi la începutul anului erau triumfători, acum priveau cu amărăciune la rezultate. Şi ele erau slăbănoage, incapabile să aducă masei ţărăneşti salvarea pe care o doreau. Dar, cum spuneam, intempestiv, situaţia politică se modifică esenţial. La orizont apare spectrul unei conflagraţii ce se anunţa mondială. Nimeni în ■parlamentul românesc nu mai are timp de reforme. Nu fără un suspin de uşurare, liberali, takişti, conservatori le abandonează oa pe un camoan oarecare. începe marea dispută care avea să decidă de partea oui va fi România. Şi cum gruparea poporanistă e ferm poMvnică Antantei, cerând păstrarea României alături de Tripla Alianţă, situaţia ei se înrăutăţeşte agravant. Stere şi gruparea sa devin ţinta tuturor atacurilor. Acuza inSamantă de trădare e de pe acum rostită ou voce tare. In numai câteva săptămâni, din „omul zilei", aflat în culmea carierii politice, Stere devine un ostracizat, hulit şi înjurat de oricine credea că deţine cheia pateoftdsmuiui şi a civismului. Se îndârjea scriind revăr- *&tori şi curente 61 sate studii intitulate mândru Din carnettml unui solitar. Era, într-adevăr, în viaţa publică un condamnat la însingurare. Exponentul cel mai radical al luptei pentru reforme înnoitoare devine, de la o zi la alta, un ,.trădător". Destinul teribil al omului politic Gotnst. Stere îşi dezvăluie, dramatic, tragedia. In noile condiţii, situaţia Vieţii româneşti se modifică sensibil. Şi nu în bine. Era, printre altele, una din puţinele publicaţii fi lo-germane într-o epocă în care prusa-cismul era înconjiurat cu o ostilitate unanimă. In 1915, mai în fiecare număr publica studii, articole, note în care denunţa antigermanismul violent manifesltait în publicistica şi în opinia publică. Se apăra, demonstrativ, cultura şi culturalitatea poporului german (negată în publicaţiile filoantantislte) şi se sublinia valoarea ei naţională şi internaţională. Era o atitudine care stagulariza revista ieşeană înltr-o perioiadă cînd aproape întreaga publicistică era antantistă şi, mai ales, francofilă.10 Situaţia revistei devine efectiv insuportabilă. Dihonia pătrunde masiv şi în interiorul grupării revistei. Cel de al doilea director, proif. Dr. I. Gantacuzino, fitaantantist, nu acceptă opinia şi opţiunea lui Stere. Refuză deci să mai gireze, fie şi numai cu numele, o revistă filoger-mană. în nr. 4/1915 de pe coperta revistei dispare menţiunea cu numele directorilor. Nu era, să admitem, o defecţiune de foarte mare importanţă, Dr. Cantaouzino nea-vînd, de fapt, un rol cât de cât apreciabil ân destinul publicaţiei. Dar în situaţia de acum demisia tacită a savantului capătă o importanţă reală, care altădată ar fi trecut neob- if> Stere, în solitudinea sa, ţinea să remarce că în tabăra filo-germană se află şi leaderii junimişti cu care pînă acum se războise: ,,...Pe cînd în lagărul celălalt sînt toţi bâtrînii conducători ai acestui stat, şi din tineret aproape tot ce gîndeşte în această ţară: nu e o întîmplare că ambele reviste mai mari, Convorbiri literare şi Viaţa Românească, spre cari gravitează toţi intelectualii noştri şi pe cari atîtea divergenţe le despart — în chestia aceasta sînt de acord." (C. Stere, Din carnetul unui solitar, III. Discursul d-lui Take lonescu, V. R. an X, 1915, nr. 10—11—12, p. 188). servata. în acest fel dispărea însă de pe copertă şi numele lui Sterp ceea ce în condiţiile actuale era in' dicat. Ibrăileanu, hărţuit de boală s" de situaţia generală a revistei devi ne directorul ei unic. Dar tot ano nlm. Colac peste pupăză, fa vară anului 1915 un incendiu distruge lo calul redacţiei şi administraţia Vieţii româneşti. Se pare că incendiul a fost provocat de adversari — acum foarte mulţi şi foarte agresivi — ai Vieţii româneşti. ("Vezi D. D Pă-trăşcanu, Vinovaţii 1916—1918, Reflecţii şi impresii din anii neutralităţii şi războiului). A fost grav afectată şi tipografia. Oolile numărului 7, gata tipărite, au fost mistuite de incendiu. întregul număr a fost în grabă şi cu multe dificultăţi retipărit la o tipografie din Bucureşti. Situaţia ■revistei e extrem de dificilă, ameninţată fiind şi sub raport financiar. Ultimul an dinainte de război (de_ la nr. 6/1915— nr. 6/ 1916) e alcătuit în pripă şi ou material insuficient selectat. Nimeni nu avea, de fapt, timp pentru revistă care funcţionează, e vizibil, inerţial. Apar mereu numere duble şi triple, semn evident al improvizaţiei şi al lipsei de material. Ultimul mimăr dinaintea războiului (nr. 6/1916) e vădit încropit în grabă din materialul aflat prin sertarele redacţiei. E ciuntit (lipseau multe dintre rubricile obişnuite) şi altan (cenzura funcţixDna vigilent). Semnăturile sînt şi ele întâmplătoare. Dintre cele notate în sumar doar numele lui Hogaş, Radu Rosetti, Octav Botez şi Eugen Crăciun erau preţioase. De altfel, redacţia nu uita să se scuze faţă de cititori, cărora un anunţ le precizează faptul că ,,dlim cauza lipsei de hârtie, numărul aceslta apare întârziat, redius şi fără unele rubrici". Nicăieri nu e vestit însă sfârşitul care, totuşi, venise. Da 14/27 august 1916 România declară răz^ boi Austro-Ungariiei şi operaţiunile militare încep imediat. Viaţa românească dispare, fiind suspendată de autorităţi. Nimeni, nici chiar redacţia, nu ştia dacă e o întrerupere sau un s,fîrşit. Dar cine, ân asemenea momente de atîtea ori grave, se mai putea gândi ia destinul unei reviste, fie şi prestigioasă ? 62 scriitori şi curente Se cuvine să ne întrebăm acum, la acest sfârşit de etapă : au sancţionat anii aceştia, de după iulie J914, înfrângerea poporanismului ? Credem că nu. In treacăt am notat mai înainte (iar în următoarele capitole vom detalia analitic această opinie) că pînă la această dată istoria poporanismului a urcat mereu spre zenit. îşi realizase programul anunţat. Fireşte, cu amendamentele şi corectivele impuse de realitatea în devenire. Şi afecta exclusiv situaţia politică a grupului Const. Stere ca şi, din păcate, a Vieţii româneşti. Dar destinul politic al lui Const. Stere nu se oondwndă cu poporanismul, chiar dacă el i-a creat statutul. Poporanismul, ca ideologie literară şi doctrină sociologică, se impusese şi se realizase. Oeea oe a urmat din 1916 încolo ar trebui să iasă, de fapt, din zona noastră de interes. După opinia noastră, cu momentul 1914 poporanismul îşi împlinise, într-un fel, opera pentru oare fusese creat. Dar cum reformele preconizate încă din 1906 de grupul poporanist au fost legiferate după 1918 iar Viaţa românească, cu un program literar acomodat, reapare în 1920, e necesar să integrăm în istoria poporanismului şi cel puţin câţiva ani din cei de după război. Mai ales că acum, în primii ani postbelici, Ibrăiieanu aduce — (în pol'emioile angajate cu adversarii săi) preoiziuni importante despre poporanism. Se ştie, în anii răzbatului grupul poporanist, răspândit şi neomogen in atitudine, nu s-a manifestat ca o totalitate. Stere era la Bucureşti şi scotea ziarul Lumina. Deşi asociat de adversari poporanismului, Lumina nu are, în fapt, nici o legătură reală cu istoria acestui curent. La Iaşi, Ibrăiieanu vegeta şi suferea ca orice bun patriot de suferinţele mari ale războiului. La începutul lui aprilie (4) 1918 Ibrăiieanu face să apară ziarul Momentul. Era scris la început (ca odinioară Săptămina lui Gh. Parau) aproape în înitregime de Ibrăiieanu. Ziarul, critic faţă de anomaliile războiului, era antilibe-ral. în numărul din 5 mai 1918 (nr. 26) publica acel sfâşietor articol-poem, adesea citat, care comenta, zguduit, ciuntirea ţării prin ruşinoasa pace de la Buftea. Vinovat de această tragedie era, evident, Bră-tianu. („Azi am văzut în Lumina harta României mutilată... Este opera lui Brătianu în imagini..."). Despărţirea de liberali era, de mai multă vreme, definitivă. Indirect, prin această ostilitate antilfiberală se închipuia o trăsătură de unire intre Momentul lui Ibrăiieanu şi Lumina lui Stere. Ziarul mergea foarte bine. Ajunsese la un tiraj de 18.000 exemplare, dintre oare zece mii se difuzau la Iaşi. Curând interveniră marile dificultăţi (asprimea cenzurii, lipsa de hârtie, eterna jenă financiară, complicaţii irisurmonltabile cu tipografia). Ziarul pe care Ibrăiieanu voise să-1 întrerupă în iulie, îşi încetă apariţia în septembrie. „Vieţiştii", care între timp se adunaseră în juruit Momentului, doreau să reia Viaţa românească. Cum to-. tul era încă provizoriu, s-a adoptat şi în aoest caz o soluţie provizorie. Revista intermediară a fost Însemnări literare oare apare la 2 februarie 1919. Era săptămînală, avea 16 pagini şi era condusă de M. Sado-veanu şi G. Topîrceanu. Animatorul publicaţiei era, şi aici, Ibrăiieanu. Dată fiind poziţia politică compromisă a cercului de la Viaţa românească (Stere fusese la închisoare), noua publicaţie a ţinut să se recomande ca independentă : „însemnări literare va fi o publicaţie independentă de orice curent politic, consa-orîndu-se exclusiv literaturii şi chestiunilor in legătură cu viaţa artistică şi culturală". Colaboraitorii erau foştii „vieţişti" : Sadoveanu, Topîrceanu, LI. Mironescu, Dam. Botez, Ofcilia Cazimir, Ionel şi Al. Teo-doreanu, Al. A. Philippide, M. Co-dreanu, Hortensia Piapadat-Benges-cu, Odtav Botez, M. Sevastos ş.a. Foarte activ, număr de număr, era Ibrăiieanu (uneori ou două-trei articole). Aici apare şi acel ciclu de eseuri despre condiţia de atunci şi cea viitoare a literaturii române în spaţiile căreia Ibrăiieanu distingea semnele unor mutaţii de excepţională importanţă. Revista şi-a încetat existenţa la 21 decembrie 1919 (nr. 45), vestind cititorilor reapariţia Vieţii româneşti (...Dăm, aşadar, xrktori şi curente 63 întâlnire cititorilor noştri la Viaţa românească"). La 1 martie 1920 apare noua sanie a Vieţii româneşti. Se constituie o „Asociaţie literară şi ştiinţifică „Viaţa românească" compusă din persanalităţi de orientare progresistă. Stere, deşi prezent în lista emiumerativă a Asociaţiei va începe să semneze în revistă abia în nr. 6 (Pax britanica. O nouă îndrumare în evoluţia organizaţiei politice). Revista e, în tonul ei obişnuit, creidtincioasă mai vechilor idealuri estetice şi, pe plan politic, democratismului radical de stingă. Repetăm, în intenţia noastră nu _e să urmărim istoricul Vieţii româneşti. Din această evoluţie ne interesează numai ceea ce prezintă semnificaţie pentru istoria rmşcării poporaniste. Or, din acest punct de vedere atît momentul Însemnări literare, cît şi cel al noii serii a Vieţii româneşti sînt realmente foarte irnfportente. Practic, aici se sancţionează amurgul poporanismului. Ibrăileanu constata încă în 1919 că, o dată cu legiferarea împroprietăririi ţăranilor şi a universalizării dreptului la vot, principalele deziderate programatice poporaniste vor fi împlinite. O dată cu aceasta dispare şi necesitatea curentului poporanist. Mereu, în eseurile din Însemnări literare cînd încerca să pronosticheze profilul literaturii ce atunci se ivea vorbea de faptul că ,,-acuim, feudalismul nostru va fi înlocuit cu proprietatea măruntă, ţărănească...". Iar în primul număr al noii serii a Vieţii româneşti anunţa cu o solemnitate responsabilă dispariţia poporanismului : „Reformele sociale şi politice datorite războiului, dacă se îrrfăptiuiesc. cin stit, fac să dispară ţăranul^; feranţa, ţaranul-rob, ţăranul S> dreptăţit etc. Literatura dinainte război, care a fost zugrăvit acest tă ran, devine istorică". înainte de război arioe intelectual onest, data fiind situaţia ţărănimii, simţea da toria să contribuie la ridicarea condiţiei acesteia. „Această stare de suflet care formează conţinutul sentimental şi moral al acelui curent care s-a numit poporanist..., această stare de suflet va fi, şi ea, uri lucru al trecutului, o dată cu dispariţia cauzei care o producea".17 Răsunau aici acordurile grave ale unui final peste care cortina cădea. O epocă se încheia, cu toate ale ei caracteristici. Noi drumuri începeau să se taie. Conceptele vechiului poporanism vor fi supuse unui proces de adaptare. Modificate, vor intra în structura unor noi orientări. Principalele sale concepte socio-polâtice vor fi transferate de Stere şi asamblate fără dificultăţi în doctrina sociologică ţărănistă. Din ideale estetice poporaniste asemenea categorii, cu valoare perenă, ca specificul naţional în planul artei, idealul moral al scriitorului, funcţia formativă a literaturii etc. vor rămîine statornice în programul estetic al Vieţii româneşti. Dar, izolate din ansamblul doctrinar poporanist, asemenea principia estetice directoare aveau ou totul altă fizionomie şi o altă finalitate. Misiunea poporanismului se încheiase. " G. Ibrăileanu, înainte şi după război, loc. cit., p. 131—132. 64 scriitori şi curente pCirov«aiiii I lemostene botez „scrieri jjjg^jid după prefaţa poetului la jstaacaasta de aultor, selectarea «Siilor a însemnat o operaţie cu jTjnai dramatică cu cît_ a fost jggr din *ot ce-ai scris o uwtfa ^ - de mai ^ (jg-o jumătate secol, ceea ce ai ăintr-o activitate trea- m tS înfrunte anii, este o jjetfe te (..) cutremură. Ea impu-fomrrtife sacrificii, anumite re-«fjri U ceea ce odată ai soco-iâface parte din trăirea ta inte-ea impune un fel de atwto-tgitre a unui eu care a crescut «iei cu fiinţa biologică şi s-a iden-t cu ea—O ediţie ca cea de faţă etro organism constituit, este o vie cu organisme mari şi , ţn om alcătuit, un alter ego g. De aceea, a lăsa în părăsire ptie din1 scrieri, în care odată gmt şi te-au definit în fiziono-jo. — fatal imperfectă — în-tâ o autoamputare, o durere, vgret organic plin de o emoţio-mtotnduioşare". Sentimente toţetesv, chiar de respectat în pla-wm, peste oare însă nu nu-dar şi cititorul, perso-tote dies inrvocat în acelaşi cute, oa judecător mai de ân-deicSt interpretul de profesie trebuie să treacă cu vede-Şi poalte să o facă fără remuş-tarece rezultatele interven-tourgioale favorizează, nu va--prii orânduirii burgheze. Sedus ?» respins de febrele spiritului modera», Demostene Botez nu poate îmbrăţişa nici ipoteza echilibrului tradiţional oare, confruntat ou realitatea sooai- cronica literară îşi invadară precaritatea. beţive Botez va întâmpina a-^°^sul şi satul ou o conştiinţă S?Sc㪠şi afectivă sau, po-• > dietrina/ţiei amintite, cu unsenta-*S talisrn ironic. Căautanomia eae-^ nană la carimtujrf0area poncifu-£V* a Perimării unor ţi-*7 o atestă intensitatea emoţiilor ^feta d0cr,epitvidmM naturii, a uni-£SW ambianţei, a vidului cfai-ÎStar încrucişate pe străzile oraşu-f^vincial— recte laşul. Tipice St diemlentele simboliste mediatoa-• toamnele obosite („Toamna ca o omoare obosită de lungi dru-„Toamna, ca o călătoare me aUnebunit"), sentimentul solitudinii („Ce-ntinderi moarte, şi ce sînt... I îmi vîjîie-n urechi «tstiul gol"), cadrul identic al ora-(„Ca nişte minutare pe-un ca-Xan / Ne învârtim pe-acelaşi loc în-'/ Ne deşteptăm şi iar cădem în vis I Cu anotimpurile unui an") ; „azica naturii („Pluteşte în aer un 4st de metal, i Sînt plăci care sună, lini plăci ce se frîng I Sînt pomi moartă". Sau tot ca autorul „Plumbului", el contemplă ceremonii funerare : („O muzică de mort s-au-de-abea I Din nu ştiu care străzi îndepărtate. I Cine-a murit ?... Mi-i dor de draga mea... / Duminici lungi, Duminici blestemate") şi convoaiele similare de călugăriţe, de şcolari sau de studenţi seminarişti : „Copii de şcoală ce se ţin de mînă I Poartă-n această Duminică prin soare I Nevrastenia lor de-o săptămî-nă / Ca. nişte bolnavi ieşiţi pe trotuare". Ori, în manieră minules-ciană, se surprind perechile izolate în acelaşi defileu aton : „Pe-o stradă goală urcă-ncet I Strînşi într-o rit-mare indolentă, I Mînă-n mînă-o fată şi-un băiet, I Poate un student şi o studentă". Refuzul rnonotanied în piatră a provinciei, în loc să se dubleze de suspine, după „plenitudinea patriarhală", ca la un ireductibil desrădă-cinat, se însoţeşte de compasiunea solidară pentru victimele unei lumi în care munca este un efort penibil, termitier : „Printre case scunde, la periferie, I Fabrica e parcă o mitropolie I Pentru credincioşii unei noi religii I Fără de icoane, fără de efigii, I Fără de minuni fără mister, I Fără viaţă viitoa-re-n cer... I I Slujba-noepe-n zori de dimineaţă, I Cînd lumina-i numai ca o ceaţă I La-nceput de lume fără bucurie, I Cînd se pierd pe poarta cenuşie I Umbre negre şi încovoiate, 1 Fără nume, fără de dreptate", sau un privilegiu capricios, arbitrar, puţind fi acordat sau retras după nişte legi rămase oculte : „Mă uit spre zări: ce mare e p&mîntml! I Şi nu-i nimic al meu cît e de mare I ... I Cu vii, cu lunci şi cu livezi, I Cu munţi în care fiarele trăiesc I Şi păsările beu I Dvntr-wn izvor dumnezeiesc.../ Şi nu-i nimic al meu" (Moartea şomerului). Privirile nu au sfidarea, nici glasul vehemenţa revoluţionară. Protestul, ou vibraţie înduioşată, ca în evocarea dramelor războiului din „Memorial" (nu anticipă acel plîns al pământului, plin de oseminte, versurile Magdei Isanos scrise la sfârşitul ultimului măcel : „O, numai de s-ar putea clădi I pe pămîntul de sînge ud..." ?) se înscrie într-o fraternizare generică cu semenii („azi cronica literară am întilnit I Un om necunoscut I Pe care pînă-acuma nu l-am mai văzut Şi m-am uitat la ochii lui I De suferinţă grei, I Şi ochii lui erau la fel cu-ai mei, I — I Şi l-am iubit"), ou categoria „sărăcimii", a năpăstuiţilor, pandant agravat al midi burghezi : ,,Nu te uita la mine ca la o piesă rară, I Că haina mea din cîrpe e totuşi unitară, / Aşa cum îmi atîrnă, pe coaste, pe vertebre, I Dungată-n lung şi-n lături, ca pielea unei zebre I ... I Ea seamănă, de-aproape, cu harta Europii / ... / Cînd o dezbrac şi, cine, de mine face haz, / Parcă arunc din umeri un ilustrat atlaz I ... I I Şi totuşi sub aspectul de tip de panoramă, I Eu port cu demnitate spâimîntă-toarea dramă, j Aceea anonimă, fără subiect şi nume, / A celui pentru care nu este loc pe lume" („Apostrofa săracului", 1943). Amintirea originilor este înregistrată, la rîndul său, în chip diferenţiat. Ou respect înfiorat pentru sat ca sediu prototipic al duratei, păsltrtod sugestii cu mister şi frumuseţe magică prin depozitul său de legende, prin ritualul şi 'drama cosmică a existenţei sale, dar nu cu exaltările vane faţă de un mod de a fi, sortit, de voinţa istoriei, să se transforme sau să piară (,,în mine însumi ciclul meu firesc se-nchide, I Azi împlinit ca toamnă, cînd frunzele se scutur I Mă duce înspre larvă, zbor obosit de flutur, I Şi-nchid natura moartă a unei crisalide. I ...Se stinge-ncet magia de viaţă şi mister, / Şi totul e ce este, şi nu-i nimic mai mult. j ...Au mai rămas legende şi cîste-o epopee, I Misterele stau moarte, ca ceţile pe văi. I Sînt astăzi nemişcate efigii de camee, I Figurile iubite în viaţa mea dintâi" („Natură moartă"). De unde şi convingerea în necesitatea dezvoltării, a depăşirii legatului transmis: „Mi-aduc aminte că la noi în sat I Stăteau ţăranii seara la taifas, I de vreme, de arat, / Şi pentru ăînşii timpul n-avea ceas. II Să stăm şi noi de vorbă dacă vreţi I De vers, de poezie, ăe-ale noastre" (Ştafeta generaţiilor). Luciditatea decide de asemeni asupra poziţiilor în materie de iubire şi sentimente în genere (prietenia, spontaneitatea, devoţiunea filială). Erosului i s,e recunoaşte iradiant şi^capaeitatea de e' a fiinţei. Atribute gnZîS*" versul se transfigurează. ^T"8 *** nerii, încredinţaţi de £U-• Plului, capătă re^ef^S experienţa deram+s _x^_. - v'unl experienţa donunţi^^^ta* gerea brusca a legăturilor periul unor circumstanţe incontrolabile, printre care denunţată, indulgent, ca o tate de o clipă": „Prieten „ ce cu draga ta de mîine I strada asta pe care trec Tirziu, cînd amintirea mă m2U. pa-n ţarina / Să ştii c-am *£% data şi eu pe^acelaşi drum. I_A ştii ca universul a fost ?i-al m. tru-ntreg, / Că ne-am plimbat *. wea tot pnntre-aceleaşi stele ISi ca de-aceea poate de-aam te-nU. leg. I Prieten ce-i fi hoţul duma*. zeirii meU... / Şi vei călca prin praful prin care am umblat /•*& poet* prin cîmpia cea de trifoi, albaştrii Nemuritor ca zeii şi neînduplecat i Dar elegia asta e şi a ta, e-a noastră". Scepticismul devine însăşi stanţa reprezentărilor proprii despre viaţă şi moarte : credinţei religioase recunoscîndu-i-se puterea de exalaţie şi consolare pentru cugetele simple, i se contestă valabilitatea, fundată, în fapt, pe o afazie de ue-aeeeptat, meritând denunţuri brutale de tipul sarcasmelor baudetai-riene: „Scheletul înălbit al «iu* cal I Sub viscol zaae-n margine i* drum; I Nici clinii nu mai ttft din sat / şi acum / E singur t» zăpada de sub deal. I Ca nişte ilab* degete crispate IA unor mitei bolnave care cer, 11 se-ncovoaie coastei* spre cer, I Strîngînd pustiul vîtituM ce bate / ... / De-aceea croniu-i Md cu gura mare I In rînjet gol cu, dinţii de sidef, I Culcat pe al dmpW 'relief, I Sunde lung veţii «H* toare". Imunitatea la metodologia»* a satului fie a oraşului, ca şi la mistica teistă, coroborată cu o 9M*~" bilitate socială pronunţată, deşi dezarmată, constituie, în W^^J interbelic, un instrument ..f«**? pentru rezistenţa la tentaţal* ao»-lutului. Religia sa, cum ^J""* unei poezii, nu admite tranMW cronica literară 61 pe seama divinităţii care-ai trecut pe Ungă mi "f ' X)ă-mi sarcina tăcerii din -ii "iar Metafizica sia — titlul al- __■ abordează fără jenă o ^■KT voluntară la orizonturile «Mediate : „La toţi cei care-au *?Jai înainte /.../ ar trebui — sa ■Apsc... I Mi-i teama sa nu ** viort de care I Azi nimeni p-*n : mai aducă-aminte". Criti-** d este însă, prin naltura sa, «SSfLnt împiedicând, dinlăuntru, îS«aa spre împlinire, iar alterna-*lui sentimentalismul, oulminea-f?Jfr-o desnădejde pe oare numai Iminentele capitale din istoria SsnKwrană, eliberarea ţarii şa SEarea'socialismului, o suspendă, ^^formăriile revoluţioiniaiie, an-JJţnd sau nu o „cotitură ideolo-JS? _ termen pe care tot în 2L*a citată poetul îl respinge, Hndu-se de mult pregătit pen-^^eztaniea la noile întocmiri, — atetalat în locul unui „sentiment i revoltă ce nu-şi mai avea locul t± acela de bucurie a victoriei ^Lftate de popor (...). Acest senti-igţ eliberat de întrebările conşti-j*f justiţiare, ca şi întregul proces (instaurare a omului în drepturi-I Mte în ce mă priveşte, mi-au 4g o viziune optimistă a vieţii, tjMinâ înainte, atenuînd pe cît cu 0$ zbuciumul unui suflet prea ftit de întrebări fără răspuns. A teceput să privesc înainte, în gr, oii îndreptăţită speranţă, eli-tg ie repulsia spectacolului de AMS*. ; Orientată conştient de tţwbgBdt al socialismului. care e ţinA („Mă-ntorc acum spre viilor Vjtfa. / Lumina lui trece prin ppe, / Şi oamenii sînt şi mai te, / Şi parcă m-a luat de viaţa. /.../ Mai tare-mi bate Ml fti piept, I Spre viitor tot su-lNttt îndrept, I Mereu, ca floa-fiirelîM, spre soare") poezia lui ştene Botez îşi schimbă acum |a interioară. Pulsul ei moral |>ar zice, mai accelerat, sub toii încrederii în energiile ale omului, ale poporului, de animaţie, de apetit vi' ales, de dorinţa de a stîmi tetl trăirii ewrnplete, prin comuniune cu universul, poetul îşi redobândeşte într-un sans juveniilitaltea, alegreţea de atîta timp pierdută : „Trăiesc şi văd o nouă primăvară. / A cîta ? Trist mi-i să le număr Naivitatea asta minunată j Ce bine face mulţilor mei ani !" Motivele învioratului sînt revoltele anocnite vulcanic („S-au strîns prin milenii, s-au strins I A suferinţelor mari zăcăminte /.../ Toate intrară adine în pămînt..."), erupţiile revoluţionare („o cosmică, roşă granaiă Şi valuri mocnite de ură I Din bezna adîncă-au irupt, I Scoţînd dedesubt I De-a valma cu lavă şi zgură I Un nou cernoziom ; I O dragoste nouă de om"), ori procesele efortului laborios dar spectacular, precum mineritul, asimilat creaţiei poetice, în tonuri cînd de aed combatant, cînd de poet didactic : „Toate-s poezie, toate I Omul şi viaţa lui, / Aer, soare, univers... / Cearcă să le prinzi din mers. / Sînt comoara nimănui, I încă neturnată-n vers Lumea o privim în faţă, / Cu privire dreaptă, clară, I Nu cu rece ochi de gheaţă". Ocrotit de un optimism mişcător, Demostene Botez îşi îngăduie abandonuri în voia amintirilor, naturii, a unei ambianţe citadine ou răsfrângeri ciudat feerice (,,într-o dimineaţă am văzut-o în parc, I Singură, / Căprioara delicată, rătăcită... / Farmecul ei mergea înainte I Cum merge lumina înaintea oglinzilor") şi a chemărilor dragostai. Elegiacul de altădată pare gata să răspundă fără reticenţe himerelor amoroase, surprizei simţurilor, deliciilor amărui ale idilelor târzii, „Eram în casă, siguri, numai noi. 1 Atît de singuri că ne-iam auzit I Bătaia inimii în amîndoi I Cînd am tăcut şi ne-am privit. I Şi parcă^n timp pentru în-tîia oară / Am fi simţit, crescînd, cum se răsfrânge I O floare stranie de sînge j Ce-a început să doară." încercând astfel să fructifice, într-un limbaj de o accesibilitate şi o insistenţă asupra obiectivelor aflată la graniţa cu discursivul sau excesivul, o experienţă majoră, — contactul direct sau indirect cu spiritul, deprinderile şi vocabularul lumii socialiste — Demostene Botez a făcut ca şi alţi emuli ai epocii, din dinamica muncii o instanţă de ra- cronica literară şi confesiunea totală a fidmiţed. portare ideală a activităţii umane şi un criteriu aproape estetic de scrutare a categoriilor eterne ale artei (dragostea, timpul, viaţa). Pentru ca tonicitatea aceasta afişată să nu se mistuie în. iluzii facile, să intre ca parte a unei opţiuni grave, a fost nevoie de intimitatea cu marea umbră. Interlocutorul introdus de senectute conferă monologului liric accentele unei veritabile încleştări cu destinul insului în lume. O încleştare de un patetism sfâşiat, aluvionar, curgând clar, susţinut pe o serie de reprezentări simbolice sau alegorice ale sdSrşituluii. "Versul lui Demostene Botez prinde o forţă de şoc impresionantă, deşi urzeala lui e aceleaşi, vreau să spun că materia e acelaşi verb elocvent, în manieră colaoviială : ,,A trecut trenul de noapte... I Vuietu-a rămas In urmă I Lung, prelung, ca o coadă de cometă stinsă. / Mai răsună undeva pe-o vale, I Ca o prăbuşire subterană. I A trecut trenul de noapte /.../ A dus vieţi plăpînde şi tăcute I Adunate-aoolo la-ntimplare. /.../ Vreau să-i strig pe călători pe nume /.../ Dar mi-e strigătul de vată I Şi cad vorbele alături, — / Fructe fără seminţe" (Insomnie) sau : „De cîte ori mai intru într-un codru, I în taină vine-n mine cineva, I Pe care nici nu l-am văzut vreodată /.../ — De unde ai venit şi cine eşti ? / Din oe mileniu supravieţuieşti I Şi unde-ai hibernat otita vreme, I Că vii, fără ca nimeni să te cheme ?" („Intrusul"). Autoritatea sumhriufa. ntvvf„ este atît de puternică feS g0nisţ în raza lui de o nemiiioasă in ° ^ cenţă, nostalgiile statornicT8^68" copilărie, sat, natură, pfed ^ sentimental şi ÎMăroăturt, riSUnet* cunoscuţi, revielîndu-şi hrmw.^ tremurate, adâncimi de aibif ? ™~ ţial : „Strig în împărăţia ,femeie, / Cîndva tărim de viZ^f stele - / Acum o grotăT ^ de gheaţă I în care"^ e m viaţa. /.../ Strig şi-mi ri*** parca, un ecou I Ce m-ar ST*6 mine. IŞi.inrăşi str^dtn^l Dar alta viaţa nu e ăecît a mele" (Atlantida). Dacă şi duoJ^' borîrea în infern, dialectica vietiit marţii, ea realitate .ultimă a lucrai lor, îl solraiita in continuare înseamnă că, într-adevăr, cr«a/S materialist .este autentic: Seara « sfirşea cum se sfîrşeşte-o' tone • Se destramă într-o cenuşă m groasa. / Ce-awea să-ngroape orh«h logicele rămăşiţe / Şi em tăcere d singurătate, I Cum se {nSmpidi clipele supreme I — Hiatus tort două lumi /.../ Sosise soarele mirH' Cu coiful lui de aur străludni t Ca-n faţa unui cimp de bătălie I 0 spadă nevăzută în tărie., I Şt-nsfe. gerîndu-l tot, îl prăbuşi-n prdjw tie. I Şi cerul şi pămîntul se-nro. şiră I De-un sînge roşu-purpurit, Ca cel ce curge în vinele- »neU_ / Acelaşi sînge". La amurgul vieţi* poezia lui Demosteine Bţ>tez & densitatea grea de materie, pe csst o dă artei numai coincidenţa dinff» o intuiţie fundamentală a existent J eu genia iudor marin predas impasibila toarcere" fiinţa, uo condei destul de auto- focos», î« reviste „Luceafărul", Opereze entuziasmul criticii in 1 *P „împo«biZa întoarcere" ^ Marin Preda, vtrand sa sugereze * '«astă carte de articole şi nn-IffiSri oare ne descoperă mai bine reditorul şi pe estetul Marin CJb ii-ar fi decît un apendice (Stskv al „Moromeţilor". Că ar-5ele, publicate vreme de un an i» Luceafărul" şi reunite acum în ii® citată, n-ar avea vreo altă •stere pentru autorul „Morwneţi-af» şi al intrusului" dacît aceea ijseexpMca pe sine şi „universul ifeesc îpobis" pe care 1-a creat = fc care s-ar reduce de fapt... umi-şsţsî artistic al prozatorului, dat o ii, pentru totdeauna şi confirmat i * âxiă -articole din cartea „Irapo-, «a» întoarcere". Ciudat mod de a 1 tţgsge o carte, oprindu-te la constarea a două articole ! Bizară jţttâ, nevrind să vadă decît prin-j n singură lentilă al cărei focar IsSinge şi micşorează atîtea idei ! [k au e nici prima, nici ultima l^wrie pe care o va provoca 1-«iMsibiia întoarcere". Căci ni se I* firesc oa această carte, supra-Matâ de idei contemporane, tic-lâ de gînduri şi de sensuri, r^Mifieaţii profunde, pe care Iwarul ie extrage pornind de 0*afeţele cotidiene — răsfoin-I** ta, planul generalităţii — |'*|tee firesc ca o asemenea car- te să suscite interesul atâtor critici sau prozatori şi, mai ales, să dea naştere la opinii contradictorii. Cu atît mai mult cu cât părerile lui Marin Preda despre arta literară, despre menirea scriitorului român de ieri şi de azi, sau despre realism ori naturalism, despre conţinut şi formă în artă, despre angajarea artei contemporane, să nu fie împărtăşite de unii, iar spiritul polemic latent al acestei cărţi, bazată pe gândirea profundă şi pe experienţa îndelungată a unei naturi artistice de o rară înzestrare şi de un înalt civism, să nască atitudini polemice. Riscul de a stîrni dezaprobări, pe care-l conţine o asemenea oarite, este egalat doar de reala satisfacţie intelectuală pe care o poate da. In ce ne priveşte, împărtăşim opinia criticului şi profesorului Al. Piru care (în „România literară", nr. 38 din 16 IX, 1971) scria : „Este un volum pe care eu nu l-aş clasifica neapărat în categoria celor zise de publicistică, de multe ori, vai, biete invenţii gazetăreşti ocazionale, ci printre cărţile de probleme şi idei, de felul celor intitulate de Andre Gide Pretextes sau Incidences, de Paul Valery Varietes sau negară sur le monde actuel et autres essais, ori de J. P. Sartre Situations. Natural, Marin Preda nu vrea să fie critic sau teoretician, deşi cred că nu-i lipsesc însuşirile şi intuiţiile în aceste direcţii, intenţia lui e doar de a ne împărtăşi un număr de meditaţii asupra literaturii în genere, câteva consideraţii despre propria-i literatură şi un număr de reflecţii asupra condiţiei scriitorului". Registrul tonal al cărţii „Iwposi-bila întoarecere" este foarte cuprinzător şi nuanţat : de la tonul apropiat, de discuţie, al cuiva care te atrage în universul său de idei şi de preocupări, pe nesimţite, ade-menindu-te cu o anecdotă hazlie sau bizară (căci nu e hazliu să afli cum un sătean din Siliştea scriitorului credea că i se cuvin şi lui drepturi de autor pentru nuvela şi filmul „Desfăşurarea"? şi nu e bizară întîmpiarea tristă narată în „Compromisul cu ideile" ?) la inefabilul farmec al unor bucăţi intitulate neutru : „Un semn de întreba- cronica literară re", „Ce ne spune Orion" „Farmecul uitat al teatrului", etc., sau bucata care dă futilul volumului (titlu pentru care poate fi invidiat) „Imposibila întoarcere", unde, nu văd deloc regretul scriitorului pentru formele de viaţă „tradiţionale", aşa cum au vrut sjă vadă unii, ci mult mai mult chiar decât nostalgia în faţa scurgerii timpului, care destramă şi duce ou el, ca pe un drum cu sens unic, miracolul copilăriei — căci e vorba de „imposibila întoarcere" pe durata vieţii noastre, în sens proustian. Remarcabilă forţă artistică, datorită căreia, fără suspine, hiperbole sau rostogoliri de imagini frumoase, Marin Preda transmite cititorului o firească nostalgie pentru un eden al copilăriei, pe care l-am avut fiecare dintre noi. O tulburătoare bucată, care nu ţine nici de memoaiialisitică, nici de publicistică, dar memorabilă prin senzaţia dominantă — aceea a regretului de a nu fi cunoscut-o la timp, Ourat de vârtejul propriului său destin — scrie Marin Preda despre marea scriitoare Hortensia Papadat-Bengeseu, văzută fugar în anii foarte tineri, bucată intitulată „Un semn de întrebare", din care cităm : „în viaţa noastră, dincolo de faptă, mai e ceva, şi e aproape întotdeauna prea tîrziu, cînd ne dăm seama, să mai realizăm, pentru împlinirea noastră, acest ceva pierdut... Nu ne-am născut doar să scriem o carte, sau să construim un pod, sau o frumoasă clădire şi pe urmă să murim, cum de fapt ni se şi întîmplă. Dar pentru mai ce ? aş putea fi întrebat. Nu ştiu încă să răspund la o astfel de întrebare" (p. 71). Un elocvent — nu articol — ci mai degrabă răspuns la întrebările oare îl bântuie pe scriitor — îl dă Marin Preda în „Oe ne spune Orion", şi nu reţin de acolo numai „cheia" interpretării unui anume ţăran,, unic, creat de autorul „Moro-meţilor", inspirat de tatăl său, care admira încântat, de pe prispa casei, „spectacolul lumii", furat de o con-templativiltate originală (de fapt gândire profundă despre lume), ci încă fiorul dramatic al unor mari întrebări pe care şi le pune fiecare om la un moment dat, referita T dai său de existan ă ÎS, U «4-lului este o deschiderea fugărea mai adevărată f i2£ arturttee a lui Marin pS^t» dului său de a gfadl Vf3. a înotai absorbit de problem^t^' *o-«au, cum stagur sPSeleo», de ele. „Acest, gindm „"oh»al* totdeauna şi niciodată n„Jbud-, interpretarea vulgarizatoare a o-«yade artă, .care descărnează ope-^Lnşiniind ideile moarte pentru a iefece pe înţelesul cititorilor tineri, este pe drept cuvânt dezaforofoată de jCBitQT/.. Marin Preda pledează pasionat, in multe din paginile „Imposibilei în-tmrceri", pentru creaţia literară, in-stfmă ades asupra „forţei teribile a cwniuhd", respingând numeroasele jaţjadecăţi privitoare la creaţia li-tear-artistică. Marin Preda dă un lispuns potrivit acelora care au prejudecăţi în privinţa „literaturii tu ţărani", subliniind că nu meiul, nu ambianţa rurală sau urbana dau nota dominantă, bună sau rea unei opere literare, ci numai cm ce şi cum se scrie despre om, fiindcă scriitorul situează mereu în offltnil atenţiei, în miezul creaţiei literare, omul, cu problemele lui. „Oriunde e om, arta care îl exprimă e superioară şi egală prin Mea naratorului, prin viziunea pe are ne-o oferă artistul despre con-iiţfa omului, şi nu prin gradul de foilizaţie tehnică şi urbană a me-Mvi social în care el trăieşte". fefept, prin „Moromeţii", n-a spul-*rat Marin Preda această preju-teată, care a constituit nucleul atâ-cor.trovers.e între adepţii popora-i&smiiui şi cei ai teoriei sincronis- mului ? Dar spulberarea prejudecăţilor nu înseamnă pentru Marin Preda însuşirea altor prejudecăţi, mu înseamnă o altitudine de ignorare din partea artistului a timpului său, a cerinţelor sale. Autorul „Moromeţilor", care vede ideile în desfăşurarea lor dialectică, reia problema creaţiei literare din punctul de vedere şi al scriitorului modern. El nu este de acord ou „scriitorul orgolios", care ignoră liniştit şi calm obstacolele ivite în calea literaturii de gustul nou al publicului şi, mai ades, de concurenţa televiziunii sau radio-ului, cinematografului, scriind, într-o stare de inerţie curioasă, istorii ca în secolul trecut, dar nu e de acord nioi cu grăbiţii novatori literari oare devin adepţii „scriiturii", refugiindu-se în castelul fără forturi de apărare al imaginaţiei, „departe de bătrînul realism". Marin Preda refuză această închistare în alte noi canoane, care ignoră omul şi realitatea. Ou toate că grupate în altă parte a cărţii, aceste „Reflecţii risipite" reiau, la alt diapazon, dar cu aceeaşi fervoare, idei dintr-un adticol intitulat „Despre evazionismul literar şi social" în care, pe un ton când tăios, indignat, cînd ironic, scriitorul dezaprobă pe „făcătorii de cuvinte" fiindcă : „spre deosebire de scriitorii preocupaţi de o problematică veritabilă, se mulţumesc să inunde hîrtia cu torente de imagini şi cuvinte care nu spun nimic"; afirmaţia este refarmulată şi evazionismul literar, ni se spune, „constă în ocolirea premeditată, programatică, a problemelor reale şi obsedante ale timpului şi societăţii noastre contemporane", afirmaţie de o mereu nealteraită actualitate, ca majoritatea acelora cuprinse în cartea de faţă. „Un serâitor făcător de cuvinte", numit aşa nu fără o ascunsă maliţie este, după opinia lui Marin Preda, (oare detestă uşurinţa descărcării pe hârtie) ace! scriitor înzestrat cu talent literar oare n-are nimic de spus şi care face cuvinte pe toate temele date"... Este perfect adevărat şi vizibil pentru toată lumea că „tocmai lipsa de substanţă este aceea care îi desemnează pe făcătorii de cuvinte şi cronica literară nu stilul". Toate aceste afirmaţii le face un scriitor care iubeşte, şi o declară cu satisifacţie, pe marele stilist Mateiu Oaragiale, pe Sadoveanu, sau care admiră „comedia cuvîntu-tui" la Garagiaie. -Dar delimiltăriie făcute ades cu o francheţe aspră, dacă nu cu ironie, continuă. Marin Preda veştejeşte rău înţeleasa polemică, în care adversarul nu luptă cinstit, reourgind la mijloace joase, uitând să argumenteze siau schimbând planul de luptă, trecând de la argumente la insulte, la „secreţia" veninoasă. Acest articol, „Polemica", se asociază, fără să vrem, ou un altul în care e vorba nu de literatură, ci de o luptă între copii, pe cîmp, la ţară, „Neobosalta inventivitate a tipului infect", unde, ou alte mijloace, sînt puse în discuţie probleme asemănătoare. Urmărirea articolelor cărţii „Imposibila întoarcere" ne permite, cu sau fără voia scriitorului, (care detestă indiscreţia) pătrunderea în laboratorul de creaţie al celui ce a scris nu numai „Morametţii", dar şi „Risipitorii", piesă de rezistenţă a liltaraturii noastre despre intelectualitatea contemporană, şi a abordat în Intrusul problema mairei, obsedantei relaţii dintre individ şi istorie. Marin Preda, oare a pus totdeauna în centrul creaţiei sale omul, care n-a neglijai niciodată relaţia „om-realitaite socială", face cunoscute sub o altă formă, mai explicită nu, dar mai directă, meandrele drumului şău literar, îsi declară .preferinţele şi antipatiile, opţiunea pentru o artă a omului despre om, „obsesia" drumului său creator'. „Scriitorul nu trebuie să părăsească omul — scrie el — chiar dacă omul, sătul de propriile sale fapte, n-ar dori să i se pună în faţă o oglindă şi să-şi vadă în ea chipul". Adresâindu-sie cititorului în mod direct, solâidilfflndu-i participarea sau dezaprobarea asupra multor idei contemporane, dezbătând unele probleme teoretice sau de viaţă, so- ciale saa (deşi m; o optică toate a« niioiodat; ralistulu la medi către set plării, , o struot raturii i un tern Cu at că aflăc alături raoterofll autorul 'trebări pecte ci te de £ nică a bilă a istoriei în caniş toril case înti destulă ţa cok iscodiţi că dezt tare, or ţaa iste tre ipi articol scriita pârtiei templ; să fol erile s sul re vântul „Im; azi gl ou cai da, ti săiptăo ceafă; bucăţ lele) nu m sînt, < spre ţiei" itori cronica literară trăiau podgoreanu iudop vianu : opere, voi. I „scrieri literare" Editorii operei lui Tudor Vianu — Sorin Alexandrescui, Matei Călinescu şi Gelu Ionescu — au prevăzut surpriza pe care o vor produce la apariţia primului volum : „Aruncîndu-şi privirile pe sumarul primului volum de Opere ale lui Tudor Vianu, cititorul va descoperi — poate cu surpriză — că nu operele ştiinţifice, care l-au consacrat, au fost destinate să deschidă această ediţie, ci altele, mai puţin cunoscute, adunate sub titlul de „Scrieri literare". Desigur, ■scrierile cuprinse în acest prim volum meritau să vadă lumina tiparului pentru ca publicul să ia cunoştinţă de personalitatea multilaterală a gînditorului român. Aş afirma însă că editarea mai tîrzie a acestor scrieri ar fi însemnat o pierdere incomparabil mai mică decît amînarea din nou a studiilor de filozofie şi estetică, alttfel extrem de greu de găsit (ou excepţia comunicării „Originea şi valabilitatea valorilor" şi a „Esteticii", reapărute). Cum se poate vedea din chiar acest prim volum — în ,JSIotă asupra ediţiei" — Vianu şi-a întocmit singur un proiect de editare (1940), folosind criteriul sistematic. Potrivit acestui plan, ordinea volumelor ar fi fost următoarea : voi. I — Filozofie, voi. II — Studii de estetică, voi. III — Sistem de estetică — voi. IV ~ Critică, stSMBitiCă, istorie literară. "e la conceperea acestui plan, Vianu a adăugat operei sale noi scrieri In cele mai variate domenii, iar după 1948, cu deosebire studii de literatură universală şi comparată. Cu toate acestea — în ansamblu — planul său rămîne valabil în ceea ce priveşte orientarea şi ordinea volumelor, puţind suferi schimbări în alcătuirea interioară a acestora. De aceea, surprinde modificarea pe care „cei care îşi asumă acum responsabilitatea editării" au produs-o în ordinea stabilită de Vianu. Hotărîn-dat-se „pentru îmbinarea criteriului sistematic cu cel cronologic", Sorin Alexandrescu, Matei Călinescu şi Gelu Ionescu au conceput un nou plan de editare : 1. Scrieri literare 2. Literatura română 3. Estetica 4. Filozofia 5. Literatură universală şi comparată 6*. Stilistica 7. Studii de artă 8. Corespiondienţa 9. Cronologie, bibliografie, indici. După cum se vede, faţă de proiectul lui Vianu, are loc o inversare a ordinei, în sensul că înaintea Filozofiei, care la Vianu ar fi trebuit să constituie volumul I, au fost trecute scrierile literare, studiile de literatură română şi cele de estetică. Problema nu este de simplă inversare, ci de modificare a ordinei fireşti, dorită de autor. Privind în urmă şi căutînd firele prin care se leagă feluritele lui lucrări, stabilind între acestea punctele de intersecţie şi de convergenţă, Vianu — cum singur o spune — concepe „rodul întregii lui osteneli ca pe o singură operă". In ciuda unor perioade distincte în viaţa sa şi a schimbării preocupărilor (după 1948, în urma reformei învăţămîntului superior, el devine profesor de literatură universală), activitatea sa rămâne unitară. Această unitate îşi are sursa în viziunea lui asupra lumii, în concepţia lui activistă, în atitudinea lui raţionalişti, istoristă (dialectică) şi umanistă, care l-au însoţit pînă la sfîrşitul vieţii, orice domeniu de activitate ar fi abordat. Altfel spus, filozofia sa constituie premisa teoretică a sistemului său de estetică, iar împreună cu acesta — punctele de orientare în activitatea sa de istoric şi critic literar. Există chiar la Vianu o indicaţie în acest sens : „Concepţia activistă a culturii — scria el în prefaţa la studiul Raţionalism şi istorism (1938) —, despre tourginea cărţilor 75 ca» e mărturiseşte studiul de faţă, a alcătuit baza filozofică generală a Bsteticdii mele (s.n. — Tr. P.), unde arta este înfăţişată ca forma cea mai perfectă a muncii omeneşti şi ca un cadru care poate coordona sforţările civilizaţiei contimporane". Aş îndrăzni chiar să afirm că un studiu paralel al lucrărilor lui Vianu de filozofia culturii ,antropologie, axiologie — cu cele de istorie şi critică literară ar descoperi că între acestea există o strînsă legătură şi sub dublu aspect: pe de o parte, lucrările din prima categorie constituie un suport teoretic pentru lucrările de istorie şi critică literară — spiritul care le orientează, pe de altă parte, lucrările de istorie şi critică literară par a fi o concretizare, un fel de ilustrare a lucrărilor din prima categorie. Grăitoare este în acest sens ultima lucrare a lui Vianu — Arghezi, poet al omului. Aici, în prima parte ne este prezentată o istorie a sociogoniilor, pentru căina doua parte să avem o analiză cri-tic-apologetică a poemului arghezian. Încît o încercare de extragere, de distilare a ideilor teoretice din scrierile de istorie şi critică literară ar duce la rezultatul care este de acum exprimat cu pregnanţă de Vianu însuşi în filozofia şi estetica sa. Ceea ce înseamnă că o înţelegere adîndtă a operei lui Vianu ar trebui să pornească de la filozofia sa şi — trecînd prin sistemul său de estetică — să ajungă la scrierile de istorie şi critică literară. Probabil că Vianu a gîndit intr-un mod similar atunci cînd — adop-tînd criteriul sistematic — a stabilit în mod deliberat o anume ordine de editare a operei sale. S-a spus că există cazuri — ca cel al lui Titu Maiorescu — în care semnificaţia personalităţii poate transcende opera; sînt însă mult mai numeroase cazurile în care opera transcende omul. în ceea ce-l priveşte pe Tudor Vianu, este neîndoielnic că — mai ales în perspectiva trecerii timpului — opera sa va transcende omul. De aceea ar fi fost mai nimerit ca „scrierile literare" — „cu pronunţat caracter confesiv" — să fi fost lăsate mai la urmă (eventual înaintea Corespondenţei, care, de altfel, vine să le completeze, aducînd şi mai multă lumină asupra omului Vianu). In acest fel s-ar fi putut da prioritate de editare lucrărilor care l-au consacrat pe Vianu. Nu vreau să susţin teza că însemnătatea şi valoarea' unui creator trebuie căutate exclusiv în opera sa, dar la Vianu, mai importantă decît biografia omului este „topografia" ideilor. Discutînd valoarea de sine stătătoare a volumului întîi, aşa cum el a fost editat, se impun eîteva observaţii. Ideea editorilor de a aduna la un loc scrierile cu caracter autobiogra-fic-memorialistic ale lui Tudor Vianu este cît se poate de îndreptăţită, în acest fel, pagini revelatoare pentru formarea cugetătorului român cărora li s-ar fi aflat mai greu locui printre celelalte scrieri ale lui Vianu, au fost reunite într-un volum aparte, neprevăzut de autor în proiectul său din 1940. La prima vedere, volumul ar putea să apară pestriţ. Sînt cuprinse în el versurile publicate de Vianu în volumul din 1957, poeziile „Ştefan şi centaurul" şi „Slidkespeare", publicate tot de Vianu în periodice (1964), tălmăciri după Michelangelo, Giordano Bruno, Shdkespeare, Goe-the, Heine etc, alte versuri din tinereţea lui Vianu (1916—1921), publicate în periodicele vremii, versuri inedite din perioada 1914—1941, precum şi trei poeme în proză ; sub titlul „Breviar", apar cugetările lui Vianu, cunoscute abia după moartea sa ; apoi pagini de memorialistică : unele strict autobiografice, sub titlul „Cunoaştere de sine", împrumutat din Jurnal, piesa lor de rezistenţă fiind „Idei trăite"; altele, grupate sub titlul „Situaţii-Gînduri" (■majoritatea preluate din Jurnal), mărturisesc şi ele despre omul Vianu; au fost incluse, de asemenea, pagini în care autorul evocă figuri literare din tinereţea sa (Alexandru Mace-donski, Liviu Rebreanu, Ovid Den-suşianu, Camil Petrescu ş.a.); in sfîrşit, însemnările de călătorie, reunind „Imagini italiene", publicate de Vianu în 1933, rînăurile despre India (în care făcuse o vizită în 1956) şi notele unui jurnal schiţate 76 pe marginea căr ou prilejul călătoriei in Uniunea Sovietică în 1961; tot în acest cadru, editorii au inclus paginile despre Giurgiu, despre Bucureştii de ieri şi, de azi, ultimele atestînă preocupările de urbanistică ale lui Vianu; o menţiune specială pentru includerea în volum a fragmentelor care constituie „dosarul" relaţiilor dintre Tudor Vianu şi Eugen Lovinescu. Cu toată această varietate şi în ciuda faptului că paginile aparţin unor ani diferiţi, există o convergenţă a tuturor scrierilor cuprinse in volum, izvorînd din integritatea fiinţei morale a lui Vianu, din caracterul său întreg, din omul neîmpărţit, din consecventa sa sinceritate, ce pulsează în tot ceea ce a scris, cum singur ne-o mărturiseşte : Dar aţi văzut şi aţi simţit — o ştiu— Că-n tot ce-am scris, am pus, simţire vie îl veţi găsi mereu pe omul viu De-aţi smulge-o foaie dintr-o mie. („Adevăr şi poezie", 1956) Selecţia şi organizarea internă a volumului — precizează editorii — „au avut în primul rină scopul de a face biografia autorului". Se poate spune că scopul a fost pe deplin atins, căci versurile, fragmentele autobiografice, însemnările de călătorie, evocările dezvăluie treptat şi din perspective multiple personalitatea morală complexă a celui care a fost Tudor Vianu. Parcurgînd volumul ai senzaţia că asişti la reconstrucţia din materiale variate şi provenind din epoci de timp cu structuri deferite a biografiei unui om. Efectul este cu atît mai puternic cu cît de peste tot se degajă fidelitatea lui Vianu cu propria-i personalitate, permanenta lui năzuinţă de stoic spre acordul cu sine însuşi. Sub acest raport — al selecţiei şi organizării interne — volumul reprezintă un succes. florin mihăilescu o antologie, şi cîteva probleme* Numeroase antologii de poezie şi de proză, pe perioade, pe curente sau pe specii, se pot dta la noi cu uşurinţă, dar, pînă de curînd, nici una de critică. Este meritul incontestabil al lui Eugen Simion de a o fi realizat cel dinţii, merit cu atît mai mare cu cU autorul ei nu este un diletant în materie, ci promotorul unei concepţii critice şi editoriale limpezi şi ferme care, deşi discutabilă sub anume aspecte, nu-i mai puţin demnă de toată atenţia, ba, am zice chiar, tocmai dimpotrivă. E de altfel timpul ca şi criticii noştri contemporani să beneficieze de o discuţie la obiect a punctelor lor de vedere mai generale, mai ales că cei mai buni dintre ei şi-au cîştigat acest drept nu numai prin-tr-o practică îndelungată a profesiunii, dar şi prin pretenţiile total justificate de a-şi formula treptat o atitudine teoretică proprie în problemele etern controversate (de nu şi oontroversabile) ale criticii. O antologie şi mai ales una de critică este un mod destul de direct de a-ţi mărturisi o concepţie şi E. Simion nu pierde desigur prilejul şi foarte bine face. Dacă adăugăm apoi faptul că el precede selecţia textelor de o expunere asupra „evoluţiei conceptului de critică", înţelegem şi mai bine că există aici „De la T. Maiorescu la G. Călinescu", Ed. „Eminescu", 1971. Pe marginea cărţilor 77 toate elementele necesare urnei dis-auţii de fond. Ce crede şi ce urmăreşte aşadar editorul nostru în cele două masive volume ale antologiei sale „De la T. Mahorescu la G. Călinescu", apărute îm, Biblioteca Eminescu a editurii cu acelaşi nume (curioasă lipsă de fantezie onomastică!) ?. E. Si-mion ne oferă înainte de toate o antologie a criticilor şi nu a criticii. Motivul ar fi putut să fie şi unul de natură practică, relativ adică la comoditatea mai mare sau mai mică a întreprinderii, dar avem indicii că este vorba de unul mai adine, şi anume de o neîncredere funciară în existenţa criticii de vreme ce în încheierea studiului introductiv citim: „nu există propriu-zis Critică, d numai Critici" (p. XXXV). E desigur aici parafraza unui foarte cunoscut paradox : nu există boli, există numai bolnavi. îl întîlnim şi în antologie la Pompiliu Constantine seu, cu privire la poezie (p. 120 voi. I) şi la G. Călinescu cu privire la istoria literară (p. 573, voi. II). Din păcate însă prea adesea în critica noastră de azi paradoxul e confundat cu afirmaţia proprie, cită vreme el rămîne mai degrabă un gen de metaforă intelectuală şi trebuie luat puţin şi cum grano salis. Altfel riscăm ca toate adevărurile elementare să le privim de-andoaselea numai de dragul de a fi paradoxali. Dacă nu există critică, de ce studiază atunci E. Simian „evoluţia conceptului de critică" şi dacă nu există Critică (fie şi cu majusculă) cum e posibilă existenţa criticilor (fie şi cu minusculă) ? Iată probleme la care editorul nu ne răspunde dar oare, rezolvate lucid, nu sînt mai puţin simple. Numai existenţa unui concept ideal şi abstract, puţin utopic în perfecţiunea lui, face posibilă activitatea criticilor. O ştie oricine şi o ştie şi E. Si-mion din moment ce în „Notă asupra ediţiei" vorbeşte de o cronolo-gi a spiritului critic. Or, pentru a fi consecvent cu concluzia sa, ar fi trebuit să-i alăture pe cei 22 de autori absolut la întîmplare (ce mai conta ordinea ?) sau cel mult după un criteriu strict biografic. Dar editorul intenţionează în adevăr o succesiune dintr-o perspectivă superioară şi astfel ajungem să-l descoperim pe Perpessicius (n. 1891) instalat după Pompiliu Constanti-nescu (n. 1901), după Tudor Vianu (n. 1899) şi după Mihai Ralea (n. 1896), fapt care rămîne oricum discutabil. Iată prin urmare o contradicţie a antologiei lui Simion : se neagă existenţa criticii, dar pe de altă parte ea se are în vedere. Ne putem întreba deci întrucit n-ar fi mai util de atîtea şi atîtea ori să lăsăm paradoxurile, oricît de frumoase, la locurile lor limitate şi să respectăm adevărurile elementare, oricît de vechi ni se par. Şi în definitiv, probează antologia de faţă inexistenţa criticii ? Pentru cine citeşte cu atenţie paginile colcăind de probleme afirmaţia este de a dreptul absurdă. în realitate, circulaţia anumitor „teme" critice, specifice culturii noastre, este aproape generală. Procedeul folosit de E. Simion de prezentare în alb-negru a fiecărui critic, cu justiţiile şi injustiţiile lui (şi trebuie spus că acest punct de vedere apărat de multă vreme de autor este mai mult decît întemeiat), înlesneşte şi mai bine înţelegerea criticii ca un proces cu o dezvoltare organică, profund semnificativă prin direcţiile care o definesc, în loc să se contemple de la distanţă într-o superbă izolare, criticii se dovedesc a fi angajaţi cu o pasiune devastatoare în sfera unor dezbateri care nu le mai aparţin decît prin adopţiune, întrucît au devenit de multă vreme patrimoniul intelectual al criticii, al acelei critici pe care e zadarnic a o contesta. Fie că se întreabă asupra statutului impresionist sau dogmatic al profesiunii, fie că deschid sau redeschid procesul dte unui scriitor controversat (Caragiale, Macedonski, Bacovia sau alţii), autorii antologaţi ilustrează o solidaritate de spirit (nu însă şi de soluţii) care impune în ultimă instanţă şi o viziune din perspectiva marilor curente ale criticii. Ocupîndu-se de diversele criterii de clasificare posibile, E. Simion recunoaşte şi el îndreptăţirea punctului 78 pe marginea cărţilor de vedere ideologic, estetic sau stilistic, dar optează pentru o cronologie a spiritului critic întrucît aplicarea celorlalte l-ar duce tocmai la ceea ce ocoleşte : o antologie a criticii- Dar rezultatul este inevitabil si astfel şi „De la T. Maiorescu la G. Călinescu" este în fond tot o antologie a criticii pentru că nu poate fi altfel, îndată ce nu poţi goli opera criticilor de problemele ei generale, numai că e o antologie a criticii care-şi refuză în mod nefiresc criteriile adecvate în numele unui paradox destul de banal. Este într-adevăr întîmplător acest paradox ? Credem că nu. El exprimă o poziţie mai răspîndită astăzi printre criticii noi şi anume desconsiderarea regimului raţionalist al disciplinei critice şi exaltarea apartenenţei sale artistice. Fiind personalităţi originale ca şi creatorii, criticii sînt independenţi unii de alţii şi în consecinţă e abuziv a-i înghesui în compartimente neîncăpătoare. Se uită însă un fapt esenţial : critica nu e primordial o delectare de natură estetică, ci un demers al inteligenţei dornice a se lămuri pe sine, astfel spus capacitatea spiritului de a raţiona asupra propriei contemplaţii. Nimeni nu face critică, indiferent că afirmă contrariul, pentru a provoca o emoţie estetică, ci pentru a avansa un punct de vedere în care crede şi a solicita o adeziune, chiar dacă pentru a convinge mai bine adaugă argumentelor intelectuale talentul expresiei şi al regiei ideilor. Acesta din urmă e însă subsidiar într-o dispută de principii pentru că talentul singur nu se poate substitui adevărului. „Critica, spune aforistic Şerban Cioculescu undeva în antologie (p. 359), nu se valorifică prin frumuseţe, ci prin justeţe". Sub acest raport e curios faptul că prin formaţia şi structura sa. prin lucrările pe care le-a dat pînă în prezent, precurm şi prin maniera sa, vizibilă atît în „Proza lui Emi-nescu" cit şi în „E. Lovinescu, scepticul mîntuit", Eugen Simion e un universitar, un normalian. Preferinţa însă pentru dteva locuri comu- ne ale „noii critici" trădează poate un complex ascuns de inferioritate. Ne dorim întotdeauna altfel dectt sîntem şi privim cu invidie la cei ce ne contrazic felul de a fi. Pînă la urmă îi şi concurăm din iluzia tuturor disponibilităţilor. Marea obsesie a lui E. Simion pare a fi, dincolo de G. Călinescu, colegul mai tânăr de generaţie, Nicolae Mano-lescu. Adevăratul Eugen Simion ni se pare a fi integral prezent în studiul introductiv al antologiei, scris cu recunoscuta lui graţie publicistică, dar şi cu atenta supraveghere a ideilor, de unde o limpezime de ton şi de stil care înalţă „Evoluţia conceptului de critică" (apărut anterior şi în „Cronica" ieşeană) în rîndul celor mai bune şi mai reprezentative pagini ale autorului său. Criticul distinge aici cu o mare siguranţă a liniei principalele conflicte interioare ale criticii noastre precum şi ale protagoniştilor ei, cărora le încheagă portrete sintetice. Neaşteptat devine astfel paradoxul final despre care am discutat. Lă-sîndu-l însă de-oparte ca pe o concluzie nepregătită şi ca atare nemotivată, studiul este menit într-adevăr, cum spune însuşi E. Simion, „a orienta spiritul tânăr în astfel de chestiuni delicate" ca „autoritate, obiectivitate, gust, vocaţie, metodă, ştiinţă, creaţie etc." (p. IX). Subliniind tenta plăcut publicistică a stilului, am avea de făcut o singură întâmpinare. E. Simion are obiceiul, incriminat pe bună dreptate încă de I. Negoiţescu, de a cita uneori fără a numi. „Unii", „cineva" sînt cuvinte des întâlnite în scrisul său şi dacă ele îşi au rostul lor când numele nu contează sau autorul e nedefinit, opinia fiind generală, cu totul altfel stau lucrurile cînd acestea aparţin unor personalităţi recunoscute. A numi „cineva" pe un Şerban Cioculescu (în monografia despre E. Lovinescu la p. 282) sau pe un E. Lovinescu (în antologie la p. XXXVII) e cel puţin nedelicat. E aici un mod de tratament marginea cărţilor 79 „ă la legere" ce nu cadrează cu nici o obligaţie de rigoare. Observaţia noastră rămîne însă digresivă. Mult mai în grabă ni se par a fi întocmite notele introductive la fiecare autor în parte, unele conţinînd chiar inadvertenţe şi omisiuni de ordin informativ. După ce, de pildă, citim la Perpessicius în paranteză anii naşterii şi morţii, aflăm din text că „Actualmente ţine la România literară rubrica Lecturi intermitente" etc, ceea ce nu e desigur decît o regretabilă neglijenţă Dar se pot cita şi date greşite ca anul naşterii lui Eugen lonescu (1909 şi nu 1912 ca în enciclopediile franceze), anii de apariţie ai revistei „Cuget clar" (1928-1936 şi 1936-1940 cu subtitlul „Noul S&mănător" şi nu 1928-1934 cum citim la p. 125); la Vladimir Streinu e omis în chip neînţeles momentul „Kalende", la Lovinesou apare şi voi. V (?) al „Istoriei literaturii române contemporane", iar la Maio-rescu traducerea „Aforismelor" lui Schopenhauer e trecută printre „alte articole"; tot despre Maiorescu se spune că „îşi trece teza de doctorat cu lucrarea..." Fără îndoială acestea sînt simple scăpări (lapsus ca-lami), dar E. Simion va recunoaşte, credem, că „orientarea spiritului tî-năr" se face nu numai cu idei, ci şi cu date şi informaţii exacte. în sfîrşit, antologia ar fi cîşligat desigur în interes şi utilitate dacă fiecare selecţie de texte ar fi beneficiat de note şi comentarii şi dacă într-un apendice ni s-ar fi oferit şi un tabel cronologic al criticii româneşti, eventual in contextul celei europene. Pentru a spune totul, ne exprimăm şi regretul absenţei unui indice de nume. Este evident însă că intenţia n-a fost aceea a unei ediţii ştiinţifice stricto sensu. Iată de ce ni s-ar putea obiecta că cerem prea mult şi prea multe, însă împrejurarea e inevitabilă în-trucît, vrem nu vrem, perfecţiunea rămîne utopia criticii şi nimeni nu are de pierdut dacă află ăintr-o opinie sinceră cîţi paşi mai are de parcurs pînă la... infinit. , florenţa al Ins • •••••• % * dimitrie stela.ru „păsări Incandescente951} Poezia lui Dimitrie Stelaru este un continuu solilocviu. Q comunicare cu sine, despre sine. Vn fel de a vorbi în dodii şi de a lăsa vorba neterminată. Vn fel de a se căuta pentru a se pierde. Adaugă boemei bufoneria şi coturnii tragici („Am plecat dintr-un ţinut secetos, / de sub dragoste — / acolo arta izvora din platitudine / şi cine mînca două litere / trebuia să moară. / Pălăria oraşului învelea contabili / popi vrăjitori şi televizoare ; / la zece mii dte ani încă / şi încă taie securea — / imperatoare strigă de după ferestre tigva iguanadomului"). Are substanţa de totdeauna a poetului : se joacă şi înveninează. Boema sa este substanţă, nu moft In poezie se măsoară prin grade, ca alcoolul şi arderea. Citindu-l îmi amintesc de George Bacovia. Nu li se aseamănă universurile decît prin abisuri. Decît prin total. Surîsul blînd şi încercănat şi stîngaci ăl unuia, mi-l aminteşte pe al celuilalt. Trec prin nadirul Poeziei împreună, deşi îi desparte, deşi îi apropie... Din „Păsări incandescente" — volumul lui Dimitrie Stelaru — recent apărut, iau eîteva pene şi arunc lestul. Dacă ar fi perfect, nu m-ar mai convinge. Dar e aşa, de totdea- *) Omagiu lui Dimitrie Stelaru, în memoria lui Dimitrie Stelaru — vestea stingerii sale însoţeşte aceste ultime jpăsări incandescente" dăruite nouă. 80 pe marginea cor una _ schioapătă prin versurile sale trecînd pe catalige. E măreţ şi ridicol („Stelarule, stelarule, / voinic, băiatule..."). Trec mai departe de aceste versuri în metrică populară care îi sînt improprii, pentru a ajunge altwnde. Şi iată: „...din unghiuri jivine / pornesc / doldora de singurătatea luminii"... „Mă întorc în mine : asta e cartea mea şi mă descopăr .în ea ? / Talgere de oase şi vintre, / din fum şi arcuri cifrate — / atît rrîi-e auzul ? / Vremea e rece şi culcată / în patul bătăilor inimii ; / liliacul bate la geam şi ascult / rădăcina întunericului — / atît mi-e auKUl ?" Ca dincolo, în poezia lui Bacovia, citindu-l pe Dimitrie Stelaru îmi spun : universul său. Numai el poate să respire Acolo : („E mereu o furtună, un galop de schelete metalice / toate bolţile vin în tine şi rămîn, / se întâlnesc, scrâşnesc : unde eşti ? / Unde e iarba cu umerii goi în ploaie / şi castelul mucegăit ?" Chiar cînd adună alături, ca în acest ultim volum — versuri stinse şi păsări incandescente, poetul impune sunetul — cu majusculă — sunetul care convinge, care-i aparţine, care îi poartă sigiliul şi stigmatul („Să iau o umbră ou mine ? / în ea să mă prefac la intrarea Iadului ? / îmi duc ramura albă aici / şi dacă e noapte mai visez Sunetul"). Dimitrie Stelaru este poetul, trubadurul, eul liric egoist care impune tuturor, împotrivă chiar, crezul total, arta-destin, predestin („împăraţii au vetre, aur şi paznici, / nod sîntem paznicii artei noastre, / noi omorîm visul şi el ne scaldă ochii, / moare şi e într-una viu"). Şi sînt asemenea poezii scurte, nervoase, scăpărări de-o clipă, asemenea exersări pe acelaşi leit-motiv încît ar suna monocord dacă nu ar convinge prin intensitate, prin trăirea totală, prin aceste profunzimi colcăind de viul lor ; convingînd prin teluric, prin. ardere şi chiar prin reziduurile arderii. Pentru că, în simplitatea aceasta, în necăutarea imaginilor, epitetelor, în această linearitate plină de concreteţe pînă în vîr-ful unghiilor, sunetul pe care poetul îl scrie cu majusculă — se decantează şi convinge. Acest dozaj inconştient sau semiconştient, între abstract şi concret, acest firesc al nefirescului îi este propriu şi convinge. Uneori sinceritatea sa totală, într-adevăr „limpede", devine brutală, imprevizibilă : „Merg în mine, gonin-du-mă, / căuitîndu-mă prin ramuri metalice / ca un dobitoc astral / viermănos aici, colo ciupercă — / necunoscut la steaguri de zei / şi alb ca un scandal" (din voi. „Nemoarte"). Este, într-adevăr, acel univers modern, abracadabrant al poeziei ultimelor decenii; un univers total diferit de oraşul provincial, de simbolismul încă romantic al lui Bacovia. Sunetul oraşului lui Stelaru, al melancoliei sale, al ploilor sale este metalic, mizer, brutal: „în oraşul cu guri flămânde am stat / prin evantaie de oase intrate în pămînt / cu ferestre ca noduri de trestii / şi somnul mi-a întins racle oaselor. / Am sitat în el ca un bătrîn trubadur / stau şi astăzi în el / şi visez, visez o dragoste supremă / şi a doua zi sânt singur". Aeesfe „păsări incandescente" nu pot fi desprinse de cerul celorlalte, din acest Vot care este poezia lui Dimitrie Stelaru : „Mai am o inimă şi stau în ea / ca rădăcinile copacului uscat / în malul nisipos — la nord să fug ?" — „Ascuns de mucegai, geneză verde, / visîndu-mă doi bani / trec din văzduh în ani". Trec prin poezia aceasta ca printr-o cîmpie de bolovani... — secetă şi, din loc în loc, fîntîni adinei. Dacă n-ar fi bolovanii şi zările — cu fata morgana — i-aş simţi monotonia. Aşa, merg, merg şi începe mirajul — sunet prins în focarul oglinzilor — „aici am ajuns : / o corabie mă suie / printre maluri de flăcări / lîngă legendă". Pe marginea cărţilor 81 barbu solacolu Tlaicu bârna: „corabia de fum"* Cu marea sa sensibilitate şi gustul său literar sigur, încă din 1956 Pompiliu Constantinescu, acest critic excelent şi admirabil scriitor, detecta în poezia lui Vlaicu Bârna indubitabile calităţi de elegiac, pe care anii care au urmat şi volumele de versuri ale acestui poet nu numai că nu le-au desminţit, ci dimpotrivă le-au accentuat şi le-au subliniat insistent. Poetul care debuta cm asemenea versuri; „în ochi mâ-au rămas numai brumele :/ Chilim aauriu, nomad, / Peste visul pădurilor de bnad / Să-ţi aburească faţa, numele", dovedea atîta disponibilitate lirică, cît nici o influenţă neoportună sau pernicioasă nu putea s-o înece sub aluviunile ei. E ceea ce îl îndemna pe Pompiliu Constantinescu să prevadă (şi timpul nu l-a disminţit) că pentru Vlaicu Bârna, caracteristic sensibilităţii sale e „instinctul cîntecului". Şi fireşte, cel ce posedă aoest instinct, nu poate cădea pradă cine ştie căror teoretizări euforice. Dimpotrivă, Vlaicu Bârna în spirit autocritic şi cu un riguros simţ al măsurii şi discreţiei intitulîndu-şi el însuşi un ciclu de poezii Euforie izbutea în 1941 versuri admirabile : „Umbrele, dealurile, arborii / Te întunecă azi, cu anii împreună. / Te-au îngropat pe un mal departe, / Zburătoare nisi- *) Ed. „Cartea Romanească", 1971. puri de aur, sub lună". Metafora aceasta a pierderii, a destrămării a tragicei uitări e de factura imponderabilă a celui mai impresionant lirism, în pragul maturităţii, o dată cu liniştirea undelor de intensă sensibilitate, cînd cugetul simte curgerea timpului din răsturnarea clepsidrei lui, poetul ia atitudinea îngîndurată pe care o desprindem din astfel de versuri: „Asemeni viaţa sna scurs printre pietre / Şi duhurile spaimei au întors clepsidra / Luceferii serii, în orele temute,'/ Zadarnic mai caută apele pierdute / Din fjntînile moarte. / Numai izvorul mai udă bătrînele vetre". Strofa e extrasă din volumul „Turnuri". Pompiliu Constantinescu şi-a rostit cuvîntul şi asupra acestui volum, (dar inedit şi postum — aşa cum i-l datorăm editoarei „Scrierilor" sale). Am convingerea că citind substanţiala introducere la articolul marelui critic, explicităm o nouă faţă a poeziei lui Vlaicu Bârna, îngădu-indu-ne înţelegerea mai largă, deplină, a poeziei sale de astăzi: „o eleganţă aproape mereu prezentă, o obsesie a unui ev mediu sublunar (s.n.) hieratic şi pierdut într-o penumbră de vis şi irealitate se întîl-nesc în jurul simbolicelor Turnuri ale Iui Vlaicu Bârna, care se dovedeşte poet prin rotirea într-o atmosferă unitară. Poezia este, aş spune, adiacentă, mai mult decît consubstanţială ; ea vine dintr-o obsedantă muzică a silabelor şi a motivelor, dintr-o afundare a peisajului într-un mister decorativ, dintr-un joc repetat, de oglinzi brumate..." Dar criticul socoteşte că „aerul de estetism" care dă „luciu poemelor" e pernicios. Pernicios pentru poet, fiindcă l-ar putea duce „la fînitînile moarte ale lirismului". Aşadar, o punere în gardă de-un caracter obiectiv. Acestea sînt premizele carierii poetice a lui Vlaicu Bârna, aşa cum le-am desprins din epocă. în temeiul lor, cum s-a desfăşwrat această carieră ? Ceea ce a fost iniţal izvor limpede şi-a săpat vadul pînă a umfla vijelios rîul poeziei ? Sau şi l-a lăţit pentru a-l lăsa molcom în faldurile bogate ale unduirii lui ? ★ 82 pe marginea căr Vlaicu Bârna şi-a continuat drumul. Despre nici un poet nu se poate spune mai lesne şi mai lămurit că Şi-a continuat drumul. Poezia lui sj-tt avut parcă încă de la început vadul ei. Unii au scris „albia" ei şi nu au greşit. Vlaicu Bârna a continuat să fie poetul brumei, cel ce plantează" în ceţuri nordice, „brazi orrnnatici". Din ceaţa zărilor a desluşit o „fată de fum" — e fata morgana a poetului; Azi o „corabie de fum" — viaţa însăşi în perindarea şi în simbolul perindării ei lente, în desluşiri de „cărări de stele", altădată, sau sub roţile „landoului" lunii. Sînt imagini şi metafore care-l obsedează pe Vlaicu Bârna de la o poezie la alta, de la o metaforă la alta, de la un volum de versuri la altul, peste ani şi decenii, şi niciodată acelaşi în repetiţii şi nou, totdeauna nou în aceleaşi. în „Fata de fum" din „Cabanele albe" în 1936, în „Corabia de fum" din 1971, la o distanţă de 7 lustre în veac, Vlaicu Bârna e poetul al cărui drum e parcă trasat în spaţiu, desluşit neabătut, tenace ca viaţa însăşi. în 1936 svîrlea invocaţia din prea-plinul tinereţei lui romantice : „Tu, famtamală fată de fum, învăluită / De fantezia unui prea romantic mire. / / învolburată treci.../". în 1971, în „Corabia de fum", piesă care împrumută titlul volumului care o cuprinde — inspiraţia se adînceşte, scormone în adîncuri, viaţa însăşi e o corabie ; în ceaţa fumului visul desluşeşte marile aşteptări, imensele jertfe, vulcanii care au ars sau au mocnit neînfricat, dar şi fîntînile care au oglindit trecerile nesfîrşite, continue. Pentru adeseori marea poezie a lui Vlaicu Bârna, poemul acesta e relevant şi poate că numai aceia care au depăşit amiezul vieţii ti pot desluşi adînca lui semnificaţie, simbolul său dureros : luntre respiraţia neobositului val / Şi odihna de plumb a nisipului. / între oglinzile aburite de veghe, / Drumul meu face popasuri durute, / Şi tropotul pierdut al hergheliilor înecate / între amiază şi miezul de noapte / Lîngă izvoarele claustrate, / Lîngă arborii cu şalele frînte sub chiciură, / Lîngă masa de piatră / La care s-a odihnit umbra nucului, / Aşteptînd, la orizontul unu, / Corabia de fum să-mi ia din spate / Vulcanii, munţii, apele-ncăr-cate / De foc arzînd mocnit, de minerale, / Şi umbrele fîntînii din adîncuri / în care se-oglindesc atîtea chipuri / în somn topite, sub parafa lunii". Cine a citit aceste versuri cu glas şoptit a lăsat clipele să treacă, aşa ca să poată asculta ecoul şoaptelor în propria-i încântare. Ce alt poate dărui poezia într-o asemenea pierdere a duratei ? Suita de metafore şi de imagini e în versul liber al poetului desţelenită din adîncuri, cît nici să nu simţi că versul e liber, că ritmul lui e al gîndirii şoptite a poetului, că rima a pierit fără să-i simţi lipsa, fiindcă ritmicitatea cantabilă a cugetării poetice s-a dispensat de sonoritatea şi muzicalitatea rimei. Vlaicu Bârna e totuşi un maestru al versului clasic. Excepţia pe care o constituie piesa „Corabia de fum" e pentru poetul însuşi de domeniul miracolului. A avut meritul de a-i desluşi semnificaţia, de-terminîndu-l la chiar folosirea ei în fixarea titlului întregii culegeri de poezii. ★ Mi-am pus întrebarea : cz face din poezia „Corabia de fum" ca în afara ideii poetice, să dea cîntecul ei inefabil ? Cu alte cuvinte, care e tehnica obţinerii incantaţiei ? O poezie poate, şi uneori chiar trebuie să fie analizată şi din acest punct de vedere. Lirismul metaforei ? Imaginaţia, imaginile ? în fond, ce e însăşi inspiraţia 1 în dosul metaforelor, al verbului însuşi, care e fina ţesătură ca de păianjen care plastic ritmicizează cîntecul ? Nu ştiu cît înţeles pot da aceste întrebări pe care mi le pun mie însumi înainte de a le transmite lectorilor, dar dacă descifrez în suita acelor metafore şi imagini amintite un sens şi poate o caracteristică, — sînt acelea de-a găsi elementele unui impresionant joc de contraste între noţiuni disparate, noţiuni cu caracter intim, peisagistic, un decor uşor perceptibil : o umbră de nuc, o masă de piatră pe lîngă care s-a prelins acea umbră, arbori frînţi de chiciură, popas pe drumuri, fîntîni cu oglindiri de chipuri, fireşte familiare i* marginea cărţilor 83 şi topite in somn sub raza lunii, „mb parafa" ei. De altă parte, elemente, le-aş numai cosmice : respiraţia valurilor, metaforic odihna de plumb a nisipului, tropot de herghelii, vulcanii, munţii... Din contrastul acestor serii de elemente disparate naşte caleidoscopic o poezie învăluitoare, e firul uşor de funigel care prinde în ţesătura lui, în aură lunatică, poezia însăşi, inspiraţia, cîntecul inefabil şi cuceritor. Aceasta e arta lui Vlaicu Bârna, pe care încă din 1936 a ştiut s-o detecteze cel dintîi, Pompiliu Constantinescu. Dar nu numai de la un volum la altul, ci şi de la o poezie la alta ăe-a lungul anilor şi deceniilor, metaforele se succed aceleaşi şi totuşi nu identice, ci oa într-o variaţie pe aceeaşi temă unitatea se diversifică, se adînceşte şi îşi arată faţetele multiple. „O stea rni-a desluşit / Cărarea ta urzită prin vălură de plopi / Trece landoul lunii..." (Fata de fum") După patru ani, în 1940, în Autumnală, poezie pe care nici o antologie nu o va omite, ca şi Corabia de fum din 1971, aceeaşi imagine a lunii se diversifică, sporeşte şi se fixează într-o notaţie impresionantă dintr-o clipă de desnădejde: „Vino iubito, ne-aşteaptă / Trăsura de gală a lunii / Vom trece-n landoul de ghiaţă..." Fiorul poetic e excepţional. Evident, poezia lai Vlaicu Bârna e a epocii sale, a deceniilor străbătute egal ca temperament sie-şi. Dar accente din mari călătorii similare cu ale altor poeţi ne trezesc bacovian reminiscenţe, în care totuşi răzbate învingătoare originalitatea : — „Băteau în gol ciocanele în piatră / Şi bolţile sunau pusftiu a gol; / Ţîş-neau vâscoase trîmbe de nămol / Pe vetrele din ostoita piatră" („în subteran", 1971). Sau un accent arghezian : — Adam şi Eva de lîngă boi şi plug / îşi ascund goliciunea şi-n ploaie fug, / ...Dar, încă o dată, nu e nimic livresc. Versul îi aparţine integral lui Bârna (Iconogramă, 1971). Altă dată Pompiliu Constanti- nescu se întreba în ce măsură ar fi Bârna tributar constelaţiei Blaga-Cotruş în cadrul unei poezii ardeleneşti. Dar întrebării nu i-a dat răspuns, pentru că Vlaicu Bârna şi-a afirmat originalitatea şi autenticitatea sa de poet de proprie unicitate. Ceea ce înseamnă mult, foarte mult. . ' ■ ,. A existat şi în cariera poetică a lui Vlaicu Bârna o soluţie de continuitate, pe care i-au determinat-o marile prefaceri revoluţionare. Poetul s-a regăsit intact poet şi atunci când a ştiut să găsească în poezia socială accente personale, originale şi de autentică poezie : „Eu am văzut pădurile umiblînd / Cum Macbeth riga le-a văzut o dată" (Semne, în Ceas de umbră, 1966). Sau, ca un accent cules dintr-un cîntec vechi al lui Lae, lăutarul lui Octavian Goga: — „Pe unde paşii noştri au trecut '/ Flori răsăriră din săracul lut / Pe steiul aspru dogorind în soare / Dădură lacrimi de cleştar, izvoare". Azi, poetul Vlaicu Bârna, „electrizat" de seva propriei sale făpturi, asemeni arborilor, îşi înscrie „cercurile fără greş ale anilor", ale anilor frămîntători ai plămadei poemelor sale, ani pe care şi-i presimte „de zbucium", dar şi „ani de soare" — „Asemeni apelor ce nu-şi află liniştea / Ci fără odihnă aleargă şi freamătă / Se rostogolesc "spre genunile mărilor, / Inima mea, aştep-tîndu-ite, sub zodiile grele / Îmbrăţişează ânaltele tale crânguri de stele" (Asemenea arborilor, 1971, în Corabia de Fum). Poezia lui Vlaicu Bârna şi-a desă-vîrşit vadul şi l-a lărgit şi l-a adin-cit. Fluentă în versuri clasice, fluentă în versuri libere — poezia lui curge impunătoare, largă, plină, ca rîurile bogate ajunse sub ceruri albastre, senine, sau şi sub cerurile de plumb ale furtunii, dar totdeauna în plinul cîmpiilor întinse pînă în zarea depărtărilor. Aceasta e vocaţia poetică a Iul Vlaicu Bârna. 84 pe marginea cărţili aurel martin note despre poezia lui zaharia. stancu Inaugurîndu-şi la Edituna Mi-nerva, prin două elegante volume b de versuri, ediţia de autor menită a-1 ilustra în texte definitive, referenţiale, Zaharia Stancu reaminteşte astfel cititorilor săi, surprinşi poate de apariţia, anul trecut, a plachetei Cîntec şoptit că, înainte de a se impune ca romancier de faimă mondială, prin Desculţ, s-a afirmat ca poet. De o originalitate —observăm astăzi — incontestabilă, într-un climat competitiv, dominat de vocile autoritare ale lui Arghezi, Blaga. Barbu, Baoovia, Pillat sau Minulescu şi de orizonturile aparte ale lumilor configurate. Dar şi de tentativele programatice ale diverselor grupări de a statua ex-, clusivist o posibilitate sau alta. In-vocînd argumente literare ori ex-traliterare. Aducînd în arena discuţiilor polemice concepte ca „tradiţie" şi „modernism", „specific naţional şi „universal", „autohtonism." „sincronism" etc. Opunîndu-le, într-un război al opţiunilor tranşante căruia i-au căzut pradă, ca de obicei, mediocrităţile. Valorile, neigno-rînd virtualităţile artistice ale ideilor avansate de critica teoretizantă, dar mai ales sugestiile venite din experienţele cu ecou ale confraţilor români sau străini, au preferat firesc sinteza. Aşa se explică de ce tradiţionalişti oa Pillat, Adrian Ma-nlu şi alţii fructifică în chip perso- nal cuceriri simboliste şi avangardiste, de ce însuşindu-şi principii care notificau întoarcerea la „pridvorul Străbun", nu uită că sînt contemporani cu Bilke şi cu Valery. Aşa cum un B. Fundoianu, comentator subtil al literaturii europene, din unghiul gîndirii estetice moderne, se vădeşte a fi în „priveliştile" sale lirice mai autohton decît mulţi alţii. Situaţii aparent paradoxale. p Dacă privim fenomenele desprinse de contextul lor. De ceea ce. adică, reprezintă, pe de o parte spiritul epocii interbelice, în complexitatea lui, iar pe de altă parte, în cazul scriitorilor autentici, povara biografică, înţelegînd prin biografie suma trăirilor afective, cu infinitele lor implicaţii obiective şi subiective. Cultura poetică a lui Pillat (spre a nu recurge la alte exemple) a asimilat formule din cele mai diverse. Calendarul viei a fost raportat la Francis Jammes. Nu fără anume temeiuri comparatiste. Şi totuşi, via pillatiană e plantată în sol românesc. Ideea putea deriva din versurile patriarhului de la Orthez, dar încărcătura sentimentală, relaţia materială, metaforică sînt ale celui oe cîntase, anterior, Florica. Autobiografică, în sensul cel mai complet al cuvîntului, lirica lui Zaharia Stancu a fost anexată la apariţia plachetei de debut, Poeme simple (1927), tot formulei lui Jammes. Perpessicius îi imputa autorului şi altor confraţi mai tineri că „preumblă poema elegiacă sau catrenul trist" ale „bucolicului poet francez" pe „ogorul nostru", că „livada, poiana, rîul şi concertul în luncă" nu mai sînt „în linia peisajului Alecsandri sau Coşbuc", că „ele au mai mult aspect de provan-ţă arsă de soare, pe unde a visat Mistral, între alţii". Dependenţă înregistrată şi de E. Lovinesou si, în treacăt, de Pompiliu Constantinescu. Sugestiile jammiste (recunoscute şi de Zaharia Stancu) sînt incontestabile. Numai că nu ele dau culoare Poemelor simple, sinteză, sub raport artistic, a unor confluenţe de sursă atît de diversă încît identificarea unor reminiscenţe argheziene sau voiculesciene nu rezolvă prac- H&alitatea literară 85 tic nimic. Adevărul e că leaturile (nu tocmai sistematice) l-au ajutat doar să-şi distileze un sistem de referinţă propriu. Guvernat de amintiri. Aducînd, aşa dar, un univers care nu poate sta sub tutela altora. Atît de personal încît, prin el, poezia românească descoperă un meridian nou. Complementar celui explorat, în proză, de Galaction. Cu totul deosebit de cel idilic, luminat cîndva de Depărăţeanu, în Viaţa la ţară. Retrospectiv, ne dăm seama că lumea Poemelor simple o anunţă discret pe cea din Desculţ şi Pădurea nebună. Iar ca atitudine1, ca mod de reprezentare a spectatorului existenţial, îl prevesteşte pe Darie. Poet autentic, multilateral solicitat de stimul! mai activi decît cei livreşti, Zaharia Stancu transcrie, de fapt, instantanee trăite efectiv. Fără nici o legătură, în consecinţă, cu experienţele promovate de Jammes. Sau de ceilalţi doi lirici, dragi şi ei inimii sale,' Esenin şi Ady. Tot Per-pessicius îi imputa lui şi altora „excesul vocabularului colorat", expresie a unui „exces de autohtonism". Obiecţie. îmi îngădui să spun, gratuită atîta vreme cît imaginile nu sînt confecţionate şi nu vin să ilustreze o orientare partizană, ci izvorăsc din ceea ce acelaşi Perpessicius numea „graţia nativă a poeziei d-lui Zaharia Stancu". Graţie oare defineşte nu numai natura gestului liric, ci şi rezistenţa la inflaţia neologistică. Opţiunea lexicală. Mult mai puţin ostentativ neaoşistă decît cea caracteristică lui Voiculescu. Şi mult mai apropiată, ca acurateţe, de cea pillatiană. Sau de cea intui-bilă în poeziile lui Adrian Maniu. Poeme simple (epitetul nu e lipsit de adresă polemică) a fost trecut, la ora apariţiei, în perimetrul tradiţionalismului gîndirist. Prin simplificarea tendinţelor existente. Confundîndu-se colaborarea la anume reviste cu aderarea necondiţionată la programul manifest sau subteran al acestora. Tradiţionalismul lui Zaharia Stancu nu aparţine însă nici pe departe credinţelor promulgate de teoreticienii mişcării (curând, poetul va reacţiona pamfletar la orientările reac- ţionare, profasciste), ci aderării la tradiţie, adică la un dialog chemat să se opună experimentelor avangardiste, plutirii în absurd şi să a-duoă, în termenii accesibilităţii contemporane, teme lirice eterne. E' vorba de o lirică a transparenţelor translucide (Blaga, Arghezi şi py. lat procedau la fel), întemeiată pa fluxul afectiv şi pe contemplaţie pe întrebări ontologice şi pe replici cu ecou sentimental, sedusă nu de, stări obscure, de trăiri contorsionate, de obsesia adâncimilor abisale ireprezentabile altfel decît ermetic, ci de chemările diafane ale dragostei, de frumuseţile naturii campes-tre, de farmecul şi specificul meleagurilor natale. Ca în Plaiuri : „Pe-ai-cea zorii-mi rourează drumul, / Amiaza mă-nvesmîntă-n za de-ar-gint.../ Şi-amurgurile-n ape viorii.../ Şi simt că parcă-s una cu pămîntul» / Cu soarele, cu cerul şi cu vuitul, / Cu ciurdele de boi de jug robiţi, / Cu nuferii, cu zarzării-nfloriţi, / Cu^albinele ce strîng lumina-n stup, / Cu codrul care-mi freamătă în trup, / Şi cu făptura ta de cînd ai vrut / Să-mi fii nădejdii lance, coif şi scut." Vibrând în consecinţă, sentimental, la zvonurile lanurilor, la cîntecul mierlelor, la zborul hulubir lor. Parcurgând o dată cu anotimpurile, un întreg registru al posibilităţilor interioare, de la bucurie la tristeţe şi de la dor la regrete. An-tidiscursive, mai de grabă efigii şi stampe, monostrofele, catrenele reunite aici transcriu în „miniaturi" o sensibilitate pentru care lirismul însemnează relevarea esenţialului la scară general accesibilă. Aici, şi în plachetele următoare, Zaharia Stancu e un poet legat de glie, de peisajul rural. Atît de firesc, încât nici o notă stridentă nu-i falsifică reprezentările. Un moment euforic, Chiot însorit, prevestindu-1 pe Nicolae La-biş, e, prin acordurile lui muzicale şi prin semnificaţiile lui afective, defintoriu : „Pămîntu-ntreg trăieş-te-n viaţa mea / Şi eu prin viaţă trec ca printr-un rîu. / Mă simt al cerului, cum e o stea / Şi-al ţarinii, cum e un snop de grîu". Cu Albe (1939), harta tematică a poeziei lui Zaharia Stancu se modifică. Parte 86 actualitatea literari 4in laitmotivele Poemelor simple sînt părăsite. Altele încep a le lua locul, cu autoritate. Deschiderii anterioare spre peisaj şi spre trăirile .erotice, i se preferă acum coborârea în zarea meditaţiei, nutrite de întrebări privind condiţia umană, (imnul moartea, necunoscutul. Viziunea' cîştigă în giavitate şi dramatism ; „Nu ştim de unde am venit, / Nimeni nu ştie unde pleacă, / Venim din flăcări blestemate ? / Plecăm pe-o vale veşnic seacă ? / / Nu ştim de ce-am venit şi cum / Pe-a-ceastă minge rotitoare, / Cu sîngele ca un parfum, / Cu carnea spumă si licoare" (Nu ştim). La scara relaţiilor osmotice cu firea, nu mai are elanurile din Chiot însorit, ci conştiinţa „amarului" : „Amarul din coaja nucilor crude, / Amarul din rodul pămîntului vechi / Aleargă prin sîngele meu vajnic / Ca un blestem puternic, din bătrîni. // Amarul din seva cucutei înalte, / Amarul din apele mărilor verzi / Aleargă prin sîngele meu, prin ochii / Pe care-i plimb, verzi, peste lume" (Amar). Versul cîştigă aici în densitate, repetiţia amplifică semnificaţiile ideii-matcă, anunţînd un stM pe care scrierile ulterioare îl vor impune oa definitoriu şi în creaţia epică a lui Zaharia Stancu. Revelatoriu în Albe e, ca atitudine, faptul că privirea poetului nu mai e reţinută predilect de lumini, că miniaturile consemnează dureros şi umbrele, contradicţiile epocii, dar şi speranţele. Certitudinile. într-o poemă „chiuie" pentru „zorile purpurii care vin", într-o alta (Steaua pe care stăm) dă simbolului coloristic valori nuanţate elocvent: „Steaua pe care stăm e roşie, / Roşie ca sîngele soldaţilor căzuţi, / Roşie ca buzele femeilor aprinse. / Roşie ca pleoapele vitelor ucise, / Roşie ca soarele în declin, / Roşie ca steagurile revoltei". Albe e o carte alcătuită din bica-trene. Ca Satul meu, de Ion Pillat. Demonstrând cu virtuozitate capacitatea poetului de a condensa verbal emoţia, de a forţa expresia să se mişte in anume limite, retezând astfel orice ispită 'de a peregrina pe spaţii eliberate de con- strângeri. Act de disciplinare '(chiar dacă nu de rigoarea sonetului sau a rondelului), ou atât măi interesant ou cit concizia n-a avut oa .efect imaginea criptică. Placheta următoare, Clopotul de aur (1039) conţine exclusiv catrene. Unele reluate, în variante relativ noi, din volumul de debut. Nu fără o anume intenţie de organizare a materiei lirice, cu sens esenţializant. Gândite oa nişte instantanee, miniaturile de aici sînt, în realitate, mici pasteluri. Unele aparent impersonale, în ' tradiţia Alecsandri : „Văzduhul plumburiu, greoi, s-a pogorît / Şi se tîrăşte, pîclă tăcută, pe ogoare, / Cu vin-tul, sălcii strîmbe şi fără sălbi la gît, / PIîng frînte de mijloc pe ape stătătoare" (Gravură de toamnă). Altele, mai curând stare afectivă, concordanţă, în formulă pillatiană: „Amurgul se întoarce cu zvonuri largi de clopot / Şi claitină-n grădini măslini cu roade sfinte, / Se schimbă vorba noastră deodată-n tainic şopot / Şi tu mi te alături, cu umărul, fierbinte" (Amurgul se întoarce). Câteva catrene sânt medalioane de familie (Mamei, Tatei, Bunicului). în ciuda unităţii anterioare de netăgăduit, Poeme simple e un volum eterogen. Cum sînt, adesea, nu puţine plachete de debut. începînd cu Albe, Zaharia Stancu înţelege să-şi arhitectureze sumarul, aşezîn-du-1 între anume frontiere. Pirimul poem se numeşte Pentru începutul cântecelor, iar cel final Ultimă, ambele având oa motiv cardinal ideea de „cîntec". Clopotul ele aur se deschide ou un catren intitulat Da : am crescut cu macii şi se încheie cu unul anunţînd punctul terminus : Cântec de sfârşit. Nu e vorba însă nici aici, cum nu e nici în Albe, de nişte delimitări exterioare, ci de înregistrarea unor temperaturi, în evoluţia lor, de anume mutaţii, secvenţa din urmă prevestind parcă vârstele ulterioare întrezărite. Cazul Clopotului de aur evidenţiază intenţia. Primul woem e structurat pe sentimentul certitudinii : „Da : am crescut cu macii şi strugurii pe cîmp. / Da: mai păstrez, ca iarba, "te&itatea literară 87 şi-acum, sub pleoape rouă. / Da: m-am scăldat în rîul cu cînepi la topit. / Da : mi-am julit genunchii în vişini şi cireşi." Ultimul stă sub statutul îndoielii : „Poate greşesc: dar steaua tot roşie-a rămas. / Poate greşesc: dar fluviul e-ace-laşi ca-nainte. / Poate greşesc : dar munţii îşi au şi ei un glas. / Poate greşesc : dar cîmpul şi el are cuvinte", îndoieli, nu e greu de observat, care nu: anulează mărturisirea liminară. Ci o potenţează. Procedeul e reluat în Poemul roşu (1940), -unde transfigurările vizează vîrsta autumnală, cu întrebări fără răspuns, cu nelinişti fireşti, dar mai ales relaţia erotică, redevenită laitmotiv. Celebrată, de pildă, într-o poemă ca In măceşii roşii: „în măceşii roşii, în mătasea porumbului, / în coaja mesteacănului, în măceşii roşii / în toamna, cu vulpi roşii văd părul iubitei, / Numai părul zburlit al iubitei. / în despletirea pădurilor, în despletirea cocorilor, / în despletirea amurgului roşu, în nori, / Văd părul iubitei, numai părul iubitei. în vulpile roşii ale toamnei". Dar şi în numeroase altele, unduite cînd de melancolii, când de senzaţia împlinirilor, cînd, şi mai des, de fasci|iaţia sublimărilor, a tăcerilor şi a contemplaţiei. Transferînd percepţia în zonele imaterialului şi reprezentările în acelea ale corespondenţelor chemate a transcendentaliza tensiunile emotive : „Pe obrazul leneş al lacului / leneş obrazul tău s-a culcat. / Trec pe lîngă el lebedele somnului, / Lebedele negre ale visului. / Obrazul tău alb ca luna, rotund ca luna, / înfăşurat în cununa părului în roşie cunună, / Se ţine după mine ca luna, / Se ţine după mine ca o lună" (Cîntec de încheiere). Iarba fiarelor (1941), un volum predominant elegiac e, cred, cartea de .maturitate lirică a lui Zaharia Stancu. Nu neapărat superioară, ca demers estetic, celorlalte. Oi ca participare la dnama umanităţii. Măcar prin două poeme de ţinută whitma-niană: Vîrtej de flăcări şi Colea Lactee şi-a despletit cozile, ambele remarcate în epocă de Şerban Cio- culescu Poeme de atmosferă a cuprindere Panoramatică dle arit dine. Ambele antologice Cîmt T suav sau melancolic e convertit f poem simfonic de un tragism tulhif rător dînd întîietate nu *^ sau fiauturiior de mătase (cum zice Camil Baltazar), ci vioSoncf lelor şi instrumentelor de alamă Primul, folosind tehnica repetitiv a cuvintelor-obsesie şi a detaliilor aglomerate, e o chemare vitalist! la dragoste. Adică la anti-moarte „Departe, sau pe undeva, pe-afei i>e-aproape, / Mii şi mii de genunchi, mii şi mii de şolduri / Mii si mii de pleoape, / în noaptea cu flăcări a cărnii înnebunite, / în noaptea de flăcări a vieţii fără-n-cepiuit / Şi fără sfârşit, / Mii şi mii de braţe, mii şi mii de obraji, / Mii şi mii de picioare, / Aşteaptă mii şi mii de îmbrăţişări mistuitoare, / Ca buzele soarelui mistuitoare, / Mii şi mii de sărutări mistuitoare". Am citat doar finalul. Cînd ideea de „aşteptare", sub egida căreia se derulează, la tensiunea freneziei, întregul poem, cunoaşte punctul culminant. Sinteză a şoaptei şi a ţipătului. După care orice gest e inutil. Calea Lactee şi-a despletit cozile îi amintea lui Şerban Cioculescu de Corabia beată a lui Arthur Rimbaud, dar „cu mai puţine splendori verbale şi intuiţii fulgurante". Sub multiple laturi, textele nu suportă însă comparaţia. Nici ca modalitate, nici ca arie refersnţială. Similitudinea constă doar în pretextul liric şi într-o anume beţie a trăirii. Capodopera lui Zaharia Stancu e o halucinantă proiectare a condiţiei umane pe ecranul universalului, între vis şi adevăr. Posibil şi imposibil. Ideal şi real. Feeric şi tragic. O aventură interioară : „Sub coaja fragilă a frunţii / Calea Lactee şi-a despletit cozile. / Cu zvonuri şi graţii Sturzii au năpădit livezile / Şi-au adunat cu ciocurile lor gîndacii. / / Atunci ochii mei au văzut întîia oară săracii, / Toţi săracii pămîntului, / încălţaţi cu sandale de aur, / Cu tîmplele prinse-n coroane de laur ; / îi ferea de pumnalele vîntului / Purpura împărătească a vestmîntu- 88 actualitatea literari lui / Atunci am auzit dincolo de puterea auzului meu / Frămîntarea pădurilor, creşterea lanurilor, vuie- ' tul cascadelor, Am auzit fierbînd bogăţiile pînă în miezul planetei /, Si-am văzut milioanele de oameni încordaţi, istoviţi, / Sfredelind cu unghiile, cu dinţii, cu unelte de fier / Să smulgă adîncul şi să-1 salte spre cer". Concomitent cosmică : tălpile mele pământul / Se încovoia ca un pitic. / Bolta o ajungeam cu degetul. / Mi se lovea creştetul / De marginile stelelor jucăuşe. / / Cerul, printre stele, părea de cenuşe. / / Din zarea dreaptă spre zarea stingă /, Vijeliile au început să se stingă". /Vnihilantă, prin consecinţe : „La pieptul meu inima, înaltă / A fost lovită cu dalta. / Viscolul şi-a aruncat zăpezile. Mi-a înnecat livezile, / Mi-a ucis florile, toate florile, / Şi viorile, / Toate viorile mi-au plesnit. / Uraganul s-a potolit. /Şe-surile albe de oase, / Roase, hidoase". Cele două poeme, de excepţie, marchează neîndoielnic în lirica lui Zaharia Stancu o direcţie nouă. Paralelă celai afirmate anterior. Direcţie sesizabilă tot Ha nivelul antologicului, într-o nu mai puţin dramatică meditaţie pe tema vîrs- "* telor, a confruntărilor, a timpului şi a speranţelor, intitulată Bunavestire, inclusă în volumul Anii de fum (1944). Piesă de rezistenţă, prin calitatea expresiei şi sensurile vizionare ale mesajului : „Aşteptăm. Aşteptăm. // Poate curînd se va ivi noua cometă, / Ca rochia dc nuntă a unei mirese, / Ca un alai imens de albin«, năvălind / Din stupul spart al cerului, // Atunci pulberea zăpezilor polare / Se va ridica din nou la cer, / Pulberea însemnată de urmele urşilor albi, / De urmele nesfîrşitelor turme de reni sperioşi. / Zăpezile zdrobite sub tălpi de noroi / Cu noi vor rămîne, cu noi. / Cînd va veni noua primăvară / Va îneca văzduhul / Abur roşu, fum roşu // Poate atunci din coapsele altei Marii / Se va naşte veac nou, om nou printre vii. // Aşteptăm. Aşteptăm." Evident, nici Cîntec şoptit (1970) şi nici ciclul Cînteoul lebedei (cuprinzând versuri netipărite încă decît în presă) asupra cărora nu mai stărui fiind mai cunoscute, nu neagă, ba dimpotrivă, universul şi structura temperamentală materializate în cărţile anterioare. La Zaharia Stancu nu se poate vorbi, ca la alţii, de evoluţii. De trepte. Urcate sau coborîte. Ci de vârste. Care, ân planul artei, sînt nu atât succesive, cât complementare. Con-figurîmd o lume afectivă proprie. O atitudine, un stil şi o voce incon-ifundabiie. actualitatea literară 89 iulia molcloveanu contemporaneitate şi mesaj Cutie de rezonanţă a tuturor frământărilor colective ale societăţii, romanul are rădăcinile adânc implantate în sfera contemporaneităţii. Propensiunea către social şi istoric, ambele extrase in semnificaţii, adică într-o suprastructură a realităţii, receptivitatea la diversele mutaţii psihologice datorate marilor evenimente care au brăzdat faţa secolului XX, înfruntarea pasionată de idei, devenind pasiuni, sînt numai cîteva din datele noţiunii în cauză. Contemporaneitatea se manifestă fie prin tematică, fie prin problematică, fie prin sensibilitate, fie prin expresie mai ales, prin toate acestea. Un roman poate fi actual şi etern-uman în acelaş timp, pentru că aspectul specific al prezentului intră în eternitate ca o parte componentă şi indispensabilă a ei. Cele două categorii formează mai curând o dichotomie prin faptul că prima implică inţelegere, participare şi mesaj, în timp ce goana după „modernitate" provoacă crispări penibile, mimetism al unor tehnici recente, de fapt învechite de cîteva decenii. Netele demarcaţii între o literatură a evenimentului şi una a destinului sînt inutile şi pedante. Destinul este modul de a reacţiona al unui caracter la o serie de evenimente date. Al doilea război mondial, eliberarea, instaurarea socialismului, construirea noii orânduiri sînt motivele-cheie care determină desfăşurarea. unor mari erorei* omeneşti. Ele sânt fundalul frall sau sugestie, al unor mişcări sufăt teşti cu profunde consecinţe la tra te nivelurile : biologic, social şi zofic. Contemporaneitatea marohea" ză saltul calitativ de la literatura „eonsitatativă", oare ne ajută să ştim ce-am fost şi sântem în supnT feţele noastre", pe baza unui .proces verbal (I. Teodoreanu _ „Noul Adam" în „Universul Literar" "1938 nr. 37), la literatura ce caută exis.-tenţei un sens superior. Nu faptul că războiul este văzut ca un .qqc. mar, o apacalipsă cu sînge şi beznă multă, gemete, frică şi eroism, este-definitoriu pentru cartea iui ' Lau-renţiu Fulga („Alexandra si Infernul"), ci operaţiunile p.e care le generează ei. în acest spaţiu tragic în care condamnarea a fost rostită dinainte, oamenii caută să găsească rosturile cele mai adînoi ale existenţei lor, sensul -unei noi existenţe. Cum să ne refacem viaţa după ce totul a fost distrus, cine a dus la aceasta, cine sînt comuniştii şi care e programul lor de luptă, dacă dragostea e de ajuns pentru a supravieţui, dacă întoarcerea la puritate mai e posibilă sînt elementele esenţiale care impun romanului timbrul irepetabil al unei epoci anume, bine configurată istoric. Există aici un realism simbolic, fără „eroi" în sensul clasic al ouvîntului, o pendulare între obsesie (moarte) şi reverie (dragoste). Alexandra este simultan ^mamă, soţie şi fiică, putere afectivă capabilă să înfrîngă distrugerea. Mai mult deoît cufundarea în ritualul gesturilor erotice, momentul suav al bătăliei cu bulgări de zăpadă este decisiv pentru afirmarea plenitudinii vieţii, izbucnind cu atît maâ frenetic ou cit e înconjurată de suferinţă, de mizerie, de degradarea valorilor umane : „Sub văzduhul înalt şi-n tăcerea patetică a nesfîrşiturilor de zăpadă se aude doar rîsul pînă la lacrimi al fetiţei, fericită că uriaşul e ţinut la distanţă, şi rîsul copilului din mine — fericit că nu l-a ucis războiul. Uneori mi-e teamă să nu se mistuie în tumultul fulgilor de zăpadă, cu făptura ei fragilă ca fulgul, ori tăinuite şi vrăjitoreşti um- 90 actualitatea literari hre să nu mi-o fure fiindcă ninsoarea mă orbeşte si fetiţa parcă a şi dispărut, dau atunci s-o cuprind şi constat că există, jocul poate să continue !" Este o imagine în care verosimilul şi neverosimilul se confundă, în care rîsul, lacrimile, fulgii uriaşul şi Alexandra-copil, se •jxjpesc unite într-o substanţă diafană, un sâmbure de sublim. Leit-motivul specific sensibilităţii moderne al omului care regăseşte bucura jocului şi se descoperă pe sine însuşi în tot ce-a rămas nealterat în el se interferează cu cel istoric. Cornuniştii nu se văd încă. Unchiul Bogdan are aceeaşi valoare simbolică — de regenerator al vieţii —> ca şi Alexandra, dar ceva din crezul său' resuscită în fiinţa nepotului. Unchiul Bogdan este un catalizator al încrederii în viitor, în prefacerile care vor schimba ţara. Ambele sânt personaje-mit, existente numai pe planul conştiinţei naratorului, răspunzând unei mentalităţi literare incluse aceleiaşi idei de contemporaneitate. Sfârşitul războiului înseamnă sfârşitul unei lumi. Cuvintele pe care le rosteşte în final eroul central din „Moartea lui Ipu" de Titus Popovici („Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte") atestă desăvârşirea procesului de cristalizare a unei conştiinţe. Refugiul adolescentului în joc şi-n compania lui Ipu, — un corespondent rural al Penei Corcoduşa, un picaro cu înfăţişare de Silen, aburos» candid şi solemn — marchează prima etapă. Lupta pentru păstrarea valorilor copilăriei este implicit baricadă împotriva mediocrităţii unui mediu grotesc, în măsura în care viciul si meschinăria se pot transforma în caricatural şi fantastic. Timpul istoric şi fundalul social sînt sublimate în reprezentări picturale; capul lui Priederich mort, grupul ofiţerilor apucând peştele crud, chermeza notorietăţilor satului în viziune flamandă — un amestec de rânjete bete, de cărnuri revărsate, de mâncăruri grase şi culori tari. „Nebunia" lui Ipu nu fusese decît un mod de apărare a libertăţii, o evadare din ordinea besmetică a lucrurilor în care singur jocul revelă ochilor tulburaţi ai adolescentului sensurile grave ale existenţei. In „Alexandra şi infernul" jocul e revenire la nevinovăţia infantilă. Titus Popovici îi conferă valori gnoseologice. Jocul devine cunoaştere a morţii (prinderea somnului), a eresului (baia), a platitudinii în care e închis şi care-şi sufocă prizonierul (compunerea), a ipocriziei (scena din biserică între preotul Ioan şi copil), în romanul lui Laurenţiu Fulga războiul îşi domină eroii, este uniaul personaj real, covârşitor al cărţii. Moartea apare ân dublu plan — poematic şi concret, baladesc şi hîd-teluric. Dimensiunea contemplativă lipseşte. Oamenii sânt prea prinşi ân iureşul acesta eliminatoriu ca să mai poată crea distanţa necesară ei. în nuvela lui Titus Popovici moartea se metamorfozează în spectacol. Ipu asistă la propria înmormântare, fiecare gest are ceva grav şi gratuit, efectele nocive ale morţii sînt anihilate. Moartea intră în zona esteticului ; biserica împodobită de rigoare, catafalcul, mirosul lumânărilor, foşnetul rochiilor în semi-întu-neric, psalmodia monotonă a preotului Ioan, bocetul babii Fomegoaia, uitat zălog al unor timpuri imemoriale converg toate spre o mască hilară şi dementă. Singură spaima de moarte oare cuprinde clanul „intelectualilor" satului aflaţi la ospăţ îndeplineşte condiţiile autenticităţii. Este o manifestare aproape animalică, feroce şi profundă. Jocul a fost lăsat de mult in urmă. Coborâm în abisurile firii omeneşti, în acele adevăruri însângerate care nu mai pot fi tratate ou superioară detaşare. Patimile se deslănţuiesc, hohotind neruşinat printre măscări şi icnet surd ; vaiete şi tocmeli, frică, lăcomie şi umilinţă. Este sfârşitul copilăriei, clipa în care contactul cu realitatea se face direct şi brutal fără vreun intermediu simbolic. Neade-nenţa intuitivă a copilului-narator la acea lume se transformă în refuz conştient şi categoric. între dramele personale ale eroilor şi mişcarea istoriei coexistă un paralelism firesc, lipsit de schematismul demonstrativ al unei anumite proze de aoum zeoe-câncisprezeoe ani. Sentinţele se rostesc impulsionate de resorturi intime, opţiunea politică este dualitatea literară 91 implicată. Nu faptele dau pondere trasaturilor de caracter, ci frământările şi latura lor dubitativă, tăria amintirilor, pornirile afective. Nici o reacţie nu se produce mecanic, convenţional. In „Aiexanldra şi infernul" colonelul manifestă faţă de comunişti neîncrederea omului care are trista experienţă a primului război mondial. Nu-i cunoaşte şi nu ştie să le deosebească glasul de demagogia poliiMoiendlor filistini. Sublocotenentul, nepotul lui Bogdan, nu are asupra lui deeîlt un petec din haina de ocnaş a unchiului, dar petecul acela îi dă tărie şi credinţă. Fără ca el însuşi să aibă o deplină clarificare asupra ţelurilor şi ideologiei lor, încearcă să-şi lămurească camarazii fiindcă a luat act de prezenţa vie a unui om. Un om în stare să vorbească despre mare ou fervoarea îndrăgostiţilor, să-şi ascundă pudic rănile, mărturii ale torturilor îndurate demn şi fără ezitări, să se copilărească stângaci mângâind creştetul ţepos al unui băiat, să hotărască grav asupra destinelor lui. Ti-tus Popoviei oferă prin etapele arse de sine însuşi un exemplu edificator al noţiunii de contemporaneitate.. Desigur că exigenţele unui roman — volumul pe eare-i necesită, nu atît cantitativ, ci ca bogăţie a materialului de viaţă — nu pot fi comparate cu proporţiile restrânse ale unei nuvele. In „Străinul" respiraţia largă se manifestă, introspecţia celor mai diverse medii e realizată prin acumulări succesive de detalii. Vizibilitatea subliniată a conexiunii evanimenrt-acţiiune repercutată la eroii romanului s-a estompat în nuvelă, dispărînd aproape sub încărcătura de poezie, de aluzie şi revelaţie crudă a adevărului din gesturi mici, din senzaţii olfactive şi tactile. Vîrstele eroilor sînt numai aparent aceleaşi ; Andrei Sabin trăieşte sfârşitul adolescentei, eroul central din „Moartea lui Ipu" — al copilăriei. Este mai îndreptăţit în primul caz să asistăm la formarea unei conştiinţe politice, ca în al doilea să nu fie semnalată decît ruptura de casta căreia îi aparţine. Dar în „Străinul" totul este expus în altă manieră, mai directă, mai explicită, în „Moartea lud Ipu" expe- rienţele personajului au fost m™. trate în metaforă, totul a căplE," aer parabolic. Raportul mdivSJ^ oietate a ieşit din barierele .sal» V" Pi.de Cad.arvta'ro-inorîio^j._____, ri- gide (adaptare-inadaptare) Făowi abstracţie de faptul că războiul tni bură normele fixe de convieţuire în tre oameni, că uneşte destine 0a7» in condiţii normale de viaţă nu s-ar ■fi ciocnit niciodată, această reiaţi» sie complică, se nuanţează şi se con dansează, cu o flexibilitate oecuno*-' cută prozei anterioare. Groaza ' de atrofiere organică determină d»zer tarea morală (Halmuz), comunicarea ou exteriorul se realizează cîteodată cionform ierarhiei militare care transformă oamenii în mecanisme ascultătoare şi uniforma este abolită. Prin spărturile acestor lacune în comportamentul zilnic automat se simte bătaia inimilor. înaintea pornirii atacului un soldat îşi presimte moartea. Se apropie de comandant şi-1 roagă să ia un săculeţ de pămînt din locul unda va cădea, şi să-1 ducă familiei. Comandantul se răsteşte întâi — este unul din mijloacele sale de-a reda calmui şi încrederea celor intraţi în panică. Privirile lor se întâlnesc. Ochii soldatului sînt o rugă fierbinte amestecată ou multă teamă şi nădejde. Comandantului i se face milă. îl, opreşte din drum şi-i încredinţează legătura telefonică. între a îi ucis şi a fi salvat un prizonier neamţ rănit biruie cel oare stăruie să i se lase viaţa. Există momente de izolare în sine, cînd între subiect şi cei din jur intervine fluxul retrăirilor din viaţa civilă. Sînt oameni care vor să intre în posesia micului lor adevăr — o infimă existenţă compusă din pâine, din dragoste, din muncă şi somn, şi oameni care caută să desluşească din semnele trecutului pe cele menite să aducă vestea transformării societăţii, după ce războiul va fi terminat. în „Moartea lui Ipu" fiecare e un mic univers aparte, contactul real între indivizi esfbe practic irealizabil. Războiul nu e vizibil decît în palide reflexe, care Impresionează doar retina băiatului, neuzaltă, unde imaginile înregistrate se imprimă violent. Nu există decît un rudiment de societate. Comiunicarea între membrii ei 92 actualitatea îi strict cmvmţionaiă. Chiar a-cînd îi uneşte un interes co-m m reu,?esc decît să-şi dez-râltife unii altora adevăratele chinuri să-şi evidenţieze, nude, lipsite A fondul bunelor-maniere — egoismul instinctele, murdăria. Ies la ^veaîă mcbiluriie ultime care le canalizează energiile. Totul apare con-qtjtoit pe principiul alianţelor. Ciocnirea de forţe are loc între lumea adultă şi cea infantilă. Disputa se încheie în favoarea ultimei. Scena jn care dialogul ţar-Napoleon e inversat şi Ipu sărută mâinile copilului este' unica în care acordul dintre părţi a fost depăşit. Jocul nu-şi mai găseşte justificare. Intre Meratismul liniilor sale s-a introdus tulbure emoţia Şi afectul. în această lume cane se desface din încheieturi viata are accepţia unei farse tragice. Execuţia unui om care a încercat să dezerteze fiindcă s-a săturat de război capătă aspectul unei glume sinistre. Alungarea hitleriştilor din sat, moment de uşurare generală, pentru că permite reluarea vieţii cotidiene din punctul în care a fost părăsită, pune în. discuţie o situaţie cheie. Oele două moduri posibile de convieţuire umană — războiul şi pacea — sânt istoricizate în contextul contemporaneităţii, unghi de creaţie roman escă. Fluidul social actual este surprins în proza lui Ivasiuc cu pasiune şi luciditate. Dramele păcii pot fi uneori tot atît de profunde şi de tulburătoare, ca şi cele ale războiului. Ne mişcăm în realitatea imediat nouă, potenţată în semnificaţii, concentrată în eîteva destine. Ceea ce este comun ambelor teme este faptul că problemele puste nu aparţin altei ţări, psihologiei altei naţiuni, unor medii fără acoperire socială specific românească. Personajele lui Ivasiuc sînt forjate în condiţii social-isitorice concrete. Ele nu mai sânt pecetluite de legendă, fiinţa lor nu mai e nebuloasă alegorie şi pitorească, ci greutate materială, cenuşie, obişnuită. Nu mai avem în „Păsările" situaţii de excepţie. Tăria romanului provine tocmai din elemanitele-timp şi întrebările care se nasc o dată cu ele. Fiecare poate recunoaşte în viaţa uzinei, în mecanismele care de- clanşează formele de cucerire, de menţinere şi înlăturare de la conducere, în ancheta întreprinsă pe şantier momente de viaţă la care a participat direct, probleme filtrate mai clar sau mai confuz prin propria-i conştiinţă. Vinea, Dunca, Mateeseu şi Victoriţa sînt personajele unor filme de analiză proiectate cu ânce-tinitorul în infinite variante, radiografii ale unui prezent acut. Acţiunea a urcat de la nivelul senzorial la .cel abstract. Dar nu perpetua mişcare de argumente în favoarea libertăţii sau a necesităţii conferă romanului trăinicie şi viabilitate. Dezbaterea care se desfăşoară aici deliberat transpare şi în cazul locotenentului care are de ales între o viaţă lipsită de demnitate, acceptând conducerea unui pluton de execuţie şi a fi trimis pe linia întâia („Alexandra şi infernul"). Unduieşte în sufletul băiatului carie respinge un mod de viaţă compus din „supă de fasole verde ou smîntînă, cartofa franţuzeşti şi clătite", îmbătrînire, reumatism, căderea dinţilor şi a părului („Moartea lui Ipu"). Ivasiuc este un moralist din filiera Slavici, secondat de un muzician. Romanul este conceput simfonic. Primul motiv este al sângelui (picătura de roşu vital suprapusă peste cenuşiul invariabil al celulei), complicat ulterior cu al patimii (pledoaria pentru pasiune susţinută de Domide într-o discuţie cu Sebeşan) şi dezvoltat tragic în final (sinuciderea Margaretei). Roşul fuzionează cu albastrul, sîngele ou zborul vulturilor — fascinaţie a puterii. Tema a doua este cea care dă tonul romanului, pentru că o daltă atacată nu se mai pierde cu reveniri şi întoarceri pe parcursul eposului, ci se menţine obsesiv şi tenace. Este un simbol deschis, o forţă tentaculară care adună toţi afluenţii secundari în albia ei. Verdele şi hohotul de râs sânt un adagio tremurat al eroismului în reluare fauikneriană (d-na Ulca şi Margareta dau replica Bulei Verner şi Landei). Criza lui Vinea este tratată într-un crescendo lent, suind de la privirea sticloasă, impersonală şi reprobatoare a mortului (scena accidentului din uzină) pînă la senzaţia de eliberare resimţită Ktwlitatea literară 93 prin demiteiea sa din funcţie. Această privare are valoarea unui leit-motiv care-4 urmăreşte ampilificîn-du-se treptat în straturile subterane ale fiinţei lui. Se insdnuiează de-a lungul vizitei la spital, în locuinţa Victoriţei, se uneşlte cu eşecul mai vechi şi mai tainic (căsătoria cu Margareta) proVocîndu-i trauma psihică careul va scoate din angrenajul .unui mecanism în care omul era ameninţat să se confunde cu scaunul administrativ. Atâta timp cît funcţiionează inerţia, rutina, conformismul plăcut şi mărginit, îndoielile dorm, omul vegetează. Chinul îl somează să ia cunoştinţă de sine, de greşelile lui. în ambiţiosul care este Vinea se ascunde un ambiţios idealist Exigenţele sjaie au mers pînă acum în direcţia satisfacţiilor concrete ivite din respectul şi admiraţia celorlalţi. E un portret pe care şi 1-a construit singur, sau mai curând un piedestal. Roca e de natura aparenţelor. Pasul, zâmbetul, strângerea mâinilor, modul de adresare s-au solidificat în habitudini care au dizolvat sensibilitatea şi gândirea spontană. Ambiţiosul idealist esite cel oare polemizează ou Mate-escu.pentru că Vinaa are nevoie de stima lui însuşi. Roca a căpătat fisuri, aparenţele au început să se clatine. El cedează .puterea — scopul primitiv al luptei sale — din dorinţa de autodapăşire — o ţintă mai nobilă, mai rafinată, o revenire la ceea ce fusese uitat sau atrofiat in timp : „Am să-i spun: astăzi m-au dat afară, adică, nu, eu nu m-am opus, pentru că într-un fel aveau dreptate. De acum vom începe totul altfel". „Se simţea puternic, sănătos, încă tînăr, mişcările lui aveau agilitatea din tinereţe, pierdută după o lungă viafă sedentară". „Apoi vom pleca undeva, trebuie să ne odihnim, dar o odihnă activă, sportivă". In pofida fervorii ideatice, vitalitatea personajelor trebuie căultată în altă parte. Şi nu puţin semnificativ e faptul că cea mai dansă, mai plină de seve apariţie o susţine Victoriţa, al cărei grad de inteleotuializare e cel mai redus. Cuvintelie rostite de ea au volum şi consistenţă, posedă capacitatea specială de a se trans- forma in fapte aproape sub ochi. noşta, chiar din clipa rostirii ^ Conflictul intre setea de răybnm, ' şi dragostea ei umilită, Tn^X meandrele, slăbiciunii, ilogisniefe ^ revenirile la glasul raţiunii smcentate şi viaţă. Fi'lonul teorS este osatura cărţii, scheletul^ menţine echilibrul dintre linia cripţivă .şi cea confesivă. între cele doua latun extreme există un ~. port contrapuncttic. Noaptea altar" nează cu mărturisirea lui CheresS" şdu, peisajul alpin ou cea a lui UviJ Dunca, freamătul uzinei ou cea a 1«h Domide, etc. Numai această stare incandescentă, de febrilitate aproa pe — asii-gură veridicitatea patosu kn justificativ, ilwasiuc reia ântr o interpretare conternp;arană motivul legendar al maşterului Manole Ţelul artistic se substituie cu unul social, fiecare erou sacrifică ceva drag din fiinţa lui sau din imediata sa apropiere pentru ridicarea edificiului general. Pornind de la datele concrete ale mitului (moartea soţiei lui Cberestaşiu) el se ramifică în toate direcţiile, altfel desenat, sub alte forme, ou acelaşi fond. Singurul care se sustrage acestei condiţii — Liviu Dunca — eşuează total, pentru că ân mod paradoxal el .sacrifica întregul în favoarea părţii. Dacă în „Alexandra şi infernul" moartea era învinsă prin dragoste, în „Moartea lui Ipu" era redusă la parodie somptuoasă, în „Păsările" ea e depăşită de zgomotele uneltelor oare înalţă construcţia cetăţii. Vastul şantier, impresionanitul eveniment cotidian lipsit de spectaculos şi situaţii limiită absoarbe pe fiecare în fluviul s,ău tumultuos, au inepuizabile resurse de refacere. Moartea lui Iosif Danidu este un pretext al declanşării crizei lui Vinea, sinuciderea Margaretei aste efectul prăbuşirii sale sufleteşti, punctul terminus al conflictului ou sine însăşi. Moartea suferă un transfer de pe planul fizic pe cel psihic. Singurul „mort" real ai romanului este Ma-teescu. Interiorul său este un pustiu inuman, pentru că înţelegerea mecanismului de funcţionare a sistemului nu e suficientă dacă nu e traversată de pasiune şi participare la ideea vie, creatoare. Maifceescu se menţine 94 actualitatea literari •„ir o stare nefirească pe îngheţatul fSen al neutralităţii. Vinea şi Liviu rvmucia pun întrebări, se revoltă, gre- ~«c iau ft*"1 de la cap&t dar în" ^«linesc acea calitate de militant indlisipensabilă epocii noastre. Ra-11,^,1 între iistorie şi destinele indi- Suale e"*5 văzuit dMeotic> ă cum şi definirea creaţiei tolstoiene se face prin comparaţie cu Dosto ievski şi Proust, iar cea a romaneie rului francez prin delimitări faţă de confraţii ruşi. E un interesant sis tem de oglinzi paralele, concludent prin rezultatele sale şi pregnant ca metodă. în ce priveşte pe Dostoievski, recunosdndu-i talentul de analist, incusinţa de a realiza „acea atmosferă de mister şi de spaimă în faţa realităţii", Ibrăileanu, în virtutea unor afinităţi de mult şi repetat exprimate, îl preferă, ca de altfel şi lui Proust, pe Lev Tolstoi. Trebuie spus însă că analiza comparativă a acestor trei romancieri confruntarea lui Dostoievski Tolstoi şi Proust, reprezintă un fenomen caracteristic, în genere, pentru aprecierile criticii româneşti din acei ani. Triada Tolstoi-Dostoievski-Proust devine aproape obligatorie, sau în orice caz se întîlneşte frecvent în disputele de critică literară, în eseuri sau cercetări de istorie literară din acei ani. Tolstoi şt Dostoievski erau cunoştinţe mai vechi, Froust cucerea în acei ani 'publicul cititor din România. Opera lui trezise un interes neobişnuit mai ales la tinerii prozatori (Cărnii Petrescu, Anton Holbau etc.) şi în jurul ei'se duceau discuţii intense. în confruntarea cu romancierul' francez, la unii admiraţia mai veche perrtru, Tolstoi şi Dostoievski se clătinase, la alţii, dimpotrivă, se întărise. în critica românească dintre cele două războaie, Dostoievski este analizat şi discutat mai ales ca un pătrunzător psiholog, ca un creator original de romane realiste care au însemnat un moment nou în istoria romanului european. „...A avut dreptate marele scriitor rus cînd a zis că o oneaţiune artistică e mai adevărată decât viaţa reală" — scria în 1938 Pompiliu Oomistantinescu. Pentru criticul român, Dostoievski e „cel mai mare dialectician al subconştientului", „cal mai mare revelator de stări larvare, subconştiente ale omului". Comparînd pe romancierul rus cu cel francez, Pompiliu Constantinescu le află puncte de contact, înrudiri în sfera estetică. „Arta lui Dostoievski şi a lui Proust crează o reali- 98 tate nouă, relevă un univers de noi valori morale, incorporând în. expre-s;e stări de subeonştfinţă ce păreau gKnorfe. Personajele lui nu sînt nici experirnenlte, nici idei; ele sânt for-meie concrete ale unor intuiţii complexe, scoase din subconştientul uman"- problema caracterului uman, in oare Dostoievski s-a dovedit a fi un înoitor dintre cei mai îndrăzneţi, înlocuind echilibrul clasic prin ne-stabilitate, labilitate dialectică, ieschizînd largi posibilităţi de sondare în străfundurile psihicului omenesc, a stat în aceşti ani în centrul atenţiei criticii româneşti. Pompiliu Constantinescu relevă absenţa unor „limite geometrice, ca un fel de "prag" suprem între normal şi a-norrriiall, între ^conştient şi subconştient", într-un interesant şi pătrunzător eseu închinat romanului Idiotul, Al. Philippide vorbeşte despre „lumea din romanele lui Dostoievski... o lume de oameni anormali, ciudaţi, obsedaţi şi chinuiţi de frământări sufleteşti adânci şi inexplicabile... O lume situată pe alt plan decît acela al vieţii cotidiene...". în acelaşi timp scriitorul român observă că „această lume se impune m ©diţiei „Strega, 1971". Nişte reguli elementare ne dictează, într-o atare situaţie, să ne referim ja scriitorul laureat, din punctul de vedere al formaţiei, al literaturii sale, al olograf iei şi, în primul rînd şă prezentăm cartea. Nu strică, — (v. cazul de faţă) şi eîteva precizări referitoare la premiul în chestiune. Insistăm asupra recentului exemplu ifiindcă răsare, pe ici, pe colo, jn reviste. Autorul nostru din .Steaua", de pildă, cade în păcătui... Reportajului nionden. Mai ibine zis, a parodiei de reportaj monden, care îi -trădează uşor sursele. Fiindcă sub iniţialele M. P. citim numai asemenea amănunte : „Festivitatea decernării premiului a avut loc la — sic ! — superba Vilia Giuiila {unde se află azi Muzeul etrusc). Mulţi au rămas destul de nemulţumiţi de ae- rul monden pe care l-a luat această întâlnire culturală, deşi au încercat să-d găsească o justificare în caracterul ei aniversar. Oricum, se aflau prezente personalităţi de marcă ale lumii cultural-artistioe italiene, universitari, scriitori, artişti. Lipsea doar... premiatul, care nu şi-a făcut deloc apariţia, (premiul l-a ridicat d^na Brignetta oare a şi vorbit eîteva minute la televiziune)". Mai urmează amănunte cu privire la" insula pe oare trăieşte fericitul câştigător, la originea-i toscană, la omul de afaceri Guido Alberti (un foarte de treabă Mecena), la o serie de domni şi doamne. Dar cartea ? Adică „La spiaggia d'oro", ce este ? Volum de versuri, roman ? S-ar putea să fie roman, fiindcă „Strega", conform regulamentului, poate fi acordat unui ro-. man sau unea culegeri de nuvele. Oricum, trebuie să recunoaştem că n-am aflat aproape nimic. i,m. tradiţie, reportai, actualitate #••••••••• m ® % ® ® ® m Tradiţia prozei româneşti nu a fost nicicând o tradiţie închistată, conservatoare. Urcînd treptele care conduc de la militantismul paşoptiştilor ia cel al scriitorilor contemporani, descoperim finalitatea de anvergură, sensul progresist care a animat toate condeiele de frunte ale naţiunii noastre. A fliimita reportajul la o condiţie exclusiv ziaristică, a-i acorda un rol efemer, iteolîndu-1 de sfera literaturii adevărate, înseamnă a deroga de la această tradiţie. Germeni ai reportajului lite-rar-portret, naraţiune sau liric — există în „însemnările" lui Dânicu Golescu, ân notele de călătorie ale iui Bolintineanu, Aleosandni sau Nicolae Filimon. De aici şi pînă la scriitorii contemporani, de la naş- tere la deplina sa maturitate, reportajul s-a înscris, în pofida acelor voci septice oare îl exclud din zona artisticului, pe o traiectorie majoră a preocupărilor Eterare. Opera-monument a lui Geo Bogza, cărţile despre U.R.S.S. ale iui Zaharia Stancu sau despre China nouă ale lui G. Călinescu sânt lucrări inspirate din realităţile ţărilor prietene. Eugen Barbu, ân volumul său „Cât în şapte zile", ne famâMaitoează cu atmosfera, cu avântul constructiv al marilor uzine bucureştene. Coordonate geografice ân perspective contemporane sînt prezente în paginile lui V. Nicorovioi („400 de zile în oraşul flăcărilor") sau ale lui Traian Coşoveâ (Dobrogea de aur"). Ceea ce ân reportajele lui N. D. *®cellanea 139 Cocea sau Al. Sahia era spirit polemic, protestatar, se converteşte acum în «pasiunea de a surprinde şi afirma noul, ide a defrişa din cîmpul vast al formelor actuale de viaţă alte şi alte aspecte neexplorate încă. Prin specificul său, reportajul îl aduce pe scriitor în relaţie nemijlocită cu viaţa de toate zilele, îi dă posibilitatea de a fuziona cu frământările, cu aspiraţiile şi eforturile oamenilor în prooesul permanent al auto-depăşirii. Reportajul înseamnă selecţie a materialului brut şi-n acelaşi timp fantezie. Ba intervine pentru a acorda expresivitate unui fapt cotidian, pentru a simplifica şi concentra în aceeaşi măsură. Scriitorul nu fotografiază, ci condensează realitatea, o supune unei viziuni artistice. Desigur, informaţia nu poate lipsi, nici nu poate fii inloouită prin artificii stilistice. Dar numai efer-v jscenţa emoţională, relevatoare — atît pentru structura 'intimă a autorului cît şi pentru concepţia sa despre lume — trezeşte cititorului satisfacţie de ordin estetic. Funcţia majoră a reportajului este de-a se îndrepta către marile evenimente sociale dan actualitate. Atît de organic legat de cotidian, reportajul literar îşi îndeplineşte în cel mai înalt grad misiunea sa educativă. Fiindcă aici judecata cititorului nu este influenţată prin demonstraţii logice, ci iprin imagini şi reacţii afective. Reportajul fuzionează cu poezia, cu meditaţia filozofică, cu schiţa, canfesiunea, sau scenariul cinematografic. Evenimentele .r,™ zentate poartă involuntar amprente unei personalităţi care se angajează în viaţa reală, oomentînd-o, treoînr! de la o situaţie la alta, intervenim^ tumultuos în discuţii, entuziasmîn du-se sau obiectînd. Reportajul de termină scritonilor impulsul spre cu" * noaşterea .unor mediii cît mai- di, verse, pasiunea trăirii ,,pe viu" Aici vigoarea demiurgică fertilizează cotidianul, .transformă obişnuitul în senzaţional, celebrează armonia metamorfozelor naturii. Reportajul e ~ simultan — o bună şcoală a concentrării verbale, a înlăturării stridenţilor imagistice, a tiradelor şi exclamaţiilor. Ceea ce impresionează e cuvântul simplu, uneori întretăiat cuvîntul prins clin gura oamenilor şi aşternut pe hîirtie — efemeridă şi document de ev. Prin 1934, Geo Bogza deschidea in paginile revistei „Vremea" o anchetă ou tema „Ce este reportajul ?", expriimîndu-şi'ca punct de plecare propriile sale păreri. El îl considera drept una din armele cal mai temute ale scriitorului — în a combate, a demasca, a afirma sau nega ; .modalitatea cea mai pertinentă de-a milita pentru crezul său. La oare Brunea-Fox răspundea : „Scriitorul tînăr, captivul, firămîntăr.ilor interioare... găseşte antidotul .(...) în asprul contact cu reportajul. El e o disciplină şi un filtru, un element oare fortifică facultăţile, dezobloneşte peroepţiunile, gimnastică pentru spontaneitate". r. m. de meditai Un pasaj dintr-un mare critic literar care nu poate fi acuzat de opacitate în faţa literaturii moderne, fiind dimportivă un teoretician al modernităţii : „Dar lărgimea de vedere nu e suficientă pentru critica literară, ea trebuie să fie selecţie, ierarhie. Absenţa severităţii e la fel de funestă ca incomprehensiunea sau îngusti- 140 miscellanea mea: iată de ce te dezamăgeşte mereu critica — azi cea mai răspîn-dţtft — oare acceptă şi laudă orice ■ia in discuţie şi care seamănă cu palmaresul acelor instituţii speriate că-şi pierd elevii şi sînt gata să acorde şi celor mai mediocrii diplome sau menţiuni. Tradiţionalei rezistente la nou tinde să-i succeadă un ciudat spirit non-rezistent. Critica descoperă lună de lună cîte 20 de capodopere; fiecare trimestru îşi are noul lui Rimbaud şi noul lui-Stendhal; fiecare săptămînă — un nou Montherlant sau un nou Radiguet. Felul acesta de a lua totul în serios şi de a aclama mereu un alt geniu poate fi trecut în beneficiul moravurilor literare... Dar sînt moravuri de totdeauna". Pasajul rate 'din cartea lud Gaetan Picon, L'ecrivain et son ombre, din 1953. După 20 de ani, nu ştim dacă rândurile lui ar fi fost tot atât de categorice pentru critica din ţara lui. Dar n-^ar strica să medităm şi noi, la a noastră. Moravuri de totdeauna... dar ceva se mai schimbă în lume. ioana c. miioclaşii" şi „mitomani 99 0 • # • • • @ • • • • Nu de mult revista „Esprit" şi-a consacrat un întreg număr temei : „Mitul astăzi. Introducerea semnată de psihanalista Jennie Luccioni con-sjideră că se află prezentaţi toţi cei ce se ocupă de problemele mitului, de la „mitoclastul" Roland pînă la „rnlitomanul" (în sensul în care se spune „meloman") Jean Richard. Nouă nu ne lipsesc mitomanii (în toate sensurile) dar evident — avem prea puţin mitoclaşti ou care să putem discuta serios şi lucid despre primejdiile unor mituri ivite peste noapte, dar care ameţesc multe capete tinere şi neavizate. Mitul, eterna sursă poetică cu adânci rădăcini în viziunea naţională a fiecărei literaturi, se cere confruntat cu mitul „modern", care pune în circulaţie o vedetă, un curent, un slogan. O dezbatere ideologică despre „mitul astăzi" ar ifi pasionantă şi ar introduce punctul nostru de vedere într-o discuţie pe care vestita revistă catolică a găzduit-o cu maximă nepărtinire, dând cuvântul celor mai diverse opţiuni (Banthes, Levi-Strauss, Calvino, matematicianul Pierre Lavalle, sociologul J. P. Martinon, etnologul N. Panoff, etc.) marina v. pentru o dezbatere în Jurul criticii sociologice • Q ® ® ® G @ $ în mod ciudat, discuţile despre — foarte intense şi informate în sarcinile şi metodele criticii literare ultimii ani, la noi — ignoră de obi- fâscellanea UI cea una din mişcările cele mai fecunde, aceea a criticii sociologice. Ştim că în excelentul plan de traduceri al editurii „Univers" sînt prevăzute titlurile fundamentale pentru reprezentarea acestei direcţii tn lumea contemporană. Dar oare, specialiştii noştri au aşteptat, în genere, traducerile pentru a începe o discuţie ? Cu adevărat ştiinţifică şi creatoare ar fi o relectură atentă a clasicilor marxismului, la sursă, de pe poziţiile noastre, eu gîndirea noastră. Am intra astfel într-un dialog rodnic cu teoreticienii din toată lumea şi am colabora cu spiritele autentic căutătoare şi departe de orice dogmatism. Ceva s-ar fi putut face, după foarte buna culegere mm« tată de N. Tertulian din pentru o dezbatere în jurul critiV?' acestuia. ^l Prielnic prilej ar fi fost aparii in româneşte a „Lecţiilor de poetiră structurală" ale lui Lotman, rezulta* al uneia dintre cele mai active scrii sovietice de teorie literară. E deaT* teptat o discuţie despre Gaiamsci qî influenţa sa actuală, despre WaSiter Benjamin îşi interpretările sale des pre ce ni se pare just si ce nu iă Adorno, Ernst Block sau Dell» Voipe, 'despre o marxistă sociologie a literaturii care n-ar ignora dai-ar amenda, probabil, lucrările'interesante ale lui Lbwental sau Esear-pit. 142 miscellaned ^lilcândea: «ndva, Hipporyte Taine scria ca e poate f-""',"r«:> un mare istoric concepe un mare istoric ^ m &e dublat de-un foarte scriitor. Pentru noi, axioma a fost confirmată strălucit /Sw«a personalitate a lui Iorga, Jp de-o atît de larga cuprindere Srribina .armonios geniul savan-5 .istodcian cu acela al unui Sesionant .magician al verbului. Si Gândea, cu fiecare studiu al jTi». se dezvăluie demn urmaş Smarea şcaală a înaintaşului, său. Lwevast iprdn excelenţă, cu un ave dar al evocării şi cu o pro-jnjdă fatelegere a ceea ce e ome-uso ca faptă şi spirit, în toate tourife, — se opreşte şi stăruie j, ulttaa să carte Stolnicul între contemporani, — asupra figurii lui Constantin Gantacuzino, atît de relevantă ân glorioasa perioadă brân-«ovenească a Ţării Româneşti. pe VdmgBl Cândea 1-a, impresionat Mura umană a Stolnicului „cu lumina şi umbrele ei", „cu înălţimi de cugetare, entuziasm pentru cultură, chibzuinţă politică, dar şi cu scă-4esile tipice .unui om al vremilor jdasei sale". Astfel evocat, îl cotară printre noi „supunîndu-1 mai qşor judecăţii corafcemporane". Virgil tindea e ân convingerea — şi nu peţeşte — că numai în acest mod a «poate dezvălui .^raportul para-taâ dintre avatarul bietului om şi idealul «crezului său umanist". Snt cuvintele ide încheiere ale «tastei dar cuprinzătoarei «introduceri a liucrării. «Caracterul lor de &ieză ne aminteşte acelaşi dar de eroare sintetică, pe oare II-am Întâlnit, tot «datorită lui Virgil Cândea, I «prefeţele şi comentariile „Operei a lui Dante (Vita nuova, ') Editura Ştiinţifică, 1971. Rime, Convivio, De vulgari elo-quen«tia, etc.) impresionant volum apărut recent în Editura Univers, oum şi de acelaşi, portretul lui Niccolo 'Machiaivelli în voi. I. „Diplomaţi iluştri", prefaţat de Mircea MaMţa.. Am impresia, şi n«u «mă înşel, că pentru Virgil Cândea, oamenii, personalităţile istorice care-l preocupă, trăiesc ân imaginaţia sa, cu trăsăturile lor cairaoteritstice, aşa cum se pot desprinde din spiritul, din faptele şi din scrisul lor. Pentru Virgil Cândea aceste personalităţi sînt în primul rînd oameni. Virgil Clndea îi compară —■ nemlljlooit — «parcă le-ar trăi intens viaţa interioară a fiecăruia si a tuturor laolaltă. Pe Stolnicul Constantin Oanitacuzino îl vede „«printre contemporanii săi", printre Girigore Ureche, Miron Costin, Do-sotftai Mitropolitul, «Nicolaie Miiescu, Antim Ivireanul, Dimiitrie Cantemir. Le găseşte punctele «de atingere. Sânt toţi poligloţi, sînt toţi „multilaterali": istoriografii, filosofi, poeţi, istoricienii, memorialişti, „însetaţi «de cunoaştere", iubind ,^imba vie a poporului" şi alcă«tuitari „împreună" «ai limbii romane literare. „Mari călători", «sânt dornici să vadă „meleaguri străine". Hi „«descoperă cultura universală, clasică sau contemporană lărgind orizontul, limitat pînă atunci, la tradiţia literelor şi cugetării bizantine". Dar oeea ce e fundamental pentru cultura românească e că „scrisul lor «poartă "toate caracteristicile umanismului : predilecţia pentru antichitatea clasică (----), tratarea într-un sens nou a temei Fortuna labilis, care, exprimând sentimentul vieţii netsrtaitornice nu mai duce la dispreţul faţă de lume, ci la regretul părăsirii ei : ideea evoluţiei universale care va genera o nouă viziune a istoriei .(s. n.) : preocuparea pentru originile poporului şi mîndria de a demonstra nobleţea acestei origini latine, romane ; afirmarea personalităţii toobilării prin cultură, a superiorităţii cărturarilor faţă de aristocraţii ignari". Şi pentru înohe-âerea ace«stui «lung, dar relevant citat : Operele acestor cărturari „sînt clă«dite «deopotrivă pe entuziasmul cald al dragostei de patrie, «dar şi cărţi pe spiritul critic care însoţeşte pretutindeni zorile raţionalismului modern". Izbînxia unei cărţi stă în 'posibilitatea pe care â-o acordă cititorului, ca ideile, frazele, gîndurile ei să rămfină întipărite în amintire. Pentru Virgil Cândea, toţi marii cărturari ai secolului al XVII-ilea românesc sînt „apropiaţi priin epocă şi învăţătură, aspiraţii .şi scrieri, stil de viaţă şi Vicisitudini" .Ei sînt apropiaţi „prin destinul comun care le rezervă pieiri năprasnice, de secure sau ştreang, sau în îndepărtate pribegii"... Ei „ne dezvăluie decipotrivă treptele dramatice ale afirmării idealurilor .româneşti în ajunul vîrstei moderne a istoriei noastre, condiţiile aspre în care is-au pus temeliile scrise îm limba .poporului, convingerea şi tenacitatea cu care au ostenit pentru această uriaşă operă marii cititori de odinioară". Virgil Cândea are darul şi marele merit al scrierii frumoase şi evocatoare. Istoricul e dublat — aşa cum scria Taine — de un scriitor de talent. De altă parte, el nu pregetă să-şi mărturisească ascendenţa şi formaţia spirituală. în încheierea introducerii generale pe oare a semnat-o ea editor ăl prestigiosului volum Dante, „Opera minoră", mai sus citat, Virgil Cândea mărturisea, că dacă această „operă" nu atinge măesferia şi proifunzimea Divinei Comedii ea ar reprezenta totuşi, precum observa cîndva N. larga (vorbind despre creaţia lui Dante), „acelaş izvor al unei literaturi care, dacă nu e înţeleasă întreagă de toţi, are ceva pentru oricine şi nu e străină de nimeni în ceea oe constituie adevărata ei 'esenţă". Operei Stolnicului i s-ar .putea aplica aceeaşi judecată de valoare. Dar, dacă ne referim la acest din urmă citat e că Virgil Cândea îl împlineşte şi cu cel de mai jos (tot din N.Ior-ga) : Opera minoră a lui Dante des-văluie trăsături ignorate din gândirea marelui florentin, a luptătorului, a poetului, a omului, trăsături „ce ni-1 apropie mai mult pe acela care, cum îi plăcea bătrînului nostru cărturar să-l evoce (s.n.) a fost un suflet din sufletul epocii sale, carne din carnea oamenilor de atunci". Si din nou acest adevăr aforistic poate,fi,trecut asupra vieţii şi operei Stolnicului, pentru că Stolnicul a fost suflet din sufletni epocii sale. Aşa a izbutit Virgil Cân dea să ni-1 înfăţişeze. Autorul l insa conştient de limitele -lue-n-r sale care nu poate ffl- împlin'ită'sî deci, limitele nu-i pot fi depăşite cita vreme date mai ample asuixra vieţui şi gmdirii diplomatice'a' Stol niclUi rămân încă nedescoperite în arhivele occidentului şi îndeosebi în beciurile şi arhivele, „fabuloasele arhive", din Istambul. Dar cît de preţioasă ini-i sincera mărturisire cuprinsă ân următoarele cuviinţe • „ Cu darul de evocare pe oare j-i hărăzise capacitatea rară de-a depista şi asocia crimpeiele pierdute, pentru a reface vaste tablouri' ale trecutului nostru, Nicolaie Iorga ne-a lăsat cele mai autentice si mai .frumoase paginii despre cotidianul vieţii româneşti din vremea Stolnicului".. Şi astfel, marile capitole ale cărţii* capitole intitulate : „O viaţă de strălucire cu „gheaţă în inemă", „Ceasul de seară" şi „Stolnicul în judecata timpului", devin, fără posibilitate de contestare, preţioase pagini de antologie. Scriam că Cirgil Cândea vede în personalităţile istorice, oamenii de parcă le-air trăi propria lor viaţă interioară. E darul, fireşte, al evocatorului de talent. E darul prinderii parcă pe viu a trăsăturilor omeneşti din figurile oamenilor stinşi . din viaţă, rămaşi însă oa' personalităţi istorice în scrieri, în cronici, şi uneori în iconografii sau Sin aiftes-curi. Astfel, în comportarea işi etica diplomatului Michiavelli, Virgil Cândea urmăreşte „disciplina, zelul, abnegaţia, pregătirea intelectuală, loialitatea celui oare :nu a ştiut adesea să-şi chivernisească (s. n.) interesele proprii, dar a ştiut şi a voit totdeauna ce era necesar pentru patria sa" (p. 62 din „Diplomaţi iluştri"). în schimb, în „chibzuinţă politică" şi în scăderile omeneşti ale Stolnicului, „cu luminile şi umbrele ei" Virgil Cândea vede un om, cu pornirea, fireşte, 'Omenească de^a trăi în .linişte şi „chiverniseală" (s.n.) sub imperiul spaimei însă, fortuna labilis, a vieţii schimbătoare, „cu ehiaţa în inemă". Deşi în timp, la 144 un interval de două veacuri, viaţa ta gurile Dunării rămânea aceeaşi jj totuşi, mai cruntă decît a Florenţei Secretarului ei---- Stolnicul dimpreună cu fiul său Ştefan, domnitorul urmaş al Brânooveanului, au murit şi ei oa şi Constantin Brâneoveanu „tăiaţi" la Constanti-niopol, în 1716 în 7 ale lunii iunie cu trupurile aruncate în mare. Cît de ciudate sînt destinele paralele... Si aproape c-am vedea în stolnic un şi mai norocos Machiavelli — secretar brâncovenesc... Cartea lui Virgil Cândea e bogat ilustrată. Autorul are convingerea şi nu greşeşte, că ilustrarea e nu numai folositoare întregirii textului, ea aduce şi un „spor de familiarizare cititorului, cu o epocă dintre cele mai pasionante ale trecutului românesc". Personal îmi exprim recunoştinţa pentru clipele de delectare pe care mi le-a dat completarea acestor reproduceri şi desene. Am zăbovit îndelung asupra reproducerii afrescului ide la Mănăstirea Hurezu reprezentîndu-1 pe Stolnic. Ochi, mari, vii, pătrunzători, frunte înaltă, netedă de cugetător, gură cărnoasă, încleştată — parcă dispreţuitoare, deasupra unei bărbii voluntare. Personajul e în haină scumpă de hataia cu un bogat guler din hermină... E carne din carnea unei epoci... platon pardău camil \W / baltazar: jlw/ ,.mi-i dragă ^firTL faţa omenea»* că"*) Ou ultima sa carte de poezii — „Mi-i dragă faţa omenească", editura Bminescu, 1971 — Camil Bal-tazar îşi rămîne credincios lui însuşi. Poetul crede în limpezime, sentimentele lui sînt tranşante, opţiunile clare, nici o nebuloasă nu se amestecă în pînza, egal ţesută, a acestei poezii, străină seismelor de orice fel. Este o lirică ide da sau nu, directă şi deschisă iar singurul capriciu pe oare pare a şi-1 permite poetul constă în acel joc de sonorităţi, mici fulgerări de cuvinte, nu atît menite a lumina un context, cît a devedi existenţa lor în arsenal. Întinsul colii albe este „vast de tot virgin" şi, se întâmplă asupra poetului „Atracţia purelor ei salbe. I Temeri de drumul genuin" ; foile *) Ed. Eminescu, 1971. neprihănite au un „sinuos, bizar traseu" etc.. Opemţiune formală, fără efecte stilistice -pozitive, după părerea mea, dar care, atunci cînd ambiţionează a deveni „mijloc", cînd intenţionează nuanţe, atrage, indiscutabil, rezultate contrarie. în „Providenţial", un fel de evocare bala-descă, ni se vorbeşte despre o „tru-foadură" (femininul de la „trubadur"). „Dragoste de ţară" susţine că zările sânt „Sporite de Ceahlău", iar Toamna 1969 se încheie cu aceste trei versuri : „Mai nuanţate în acest roşcovan. / Şi pastelat tablou româ-raian. / De însorit cetombrian", care, ieşite din condeiul unui poet cu experienţa lui Camil Baltazar, nu pot decît să intrige. Reuşita cărţii este, de aceea, nu în textura voit-modernizată a unor poezii, în micile pachete cu dinamită puse dedesubtul unor cuvinte şi rămase neexplodate. Camil Baltazar are un dar al nemijlocitului, al „abordării", dacă se poate spune aşa, fără complicaţii, o îndrăzneală de a vorbi despre orice, pe schema acelei afirmări sau respingeri de oare aminteam la început. El nu-i bântuit de angoase, nu-i încărcat de ceţoase îndoieli. Pentru sentimental-romantioul Camil Baltazar, poetul „nu cere, el rîde şi cîntă (...) Anină fructe-n pomii goi", raţiunea 145 sa de a fi e arta sa : „Viaţa voi fi luat-o in răspăr. / Colindai petală si corolă. I Dar ni-i arta singuru-adevăr. I Fiecare strofă, o violă..." Cititorului îi sânt înfăţişate, decd, datele unei conştiinţe, şi strădania poetului mai cu searnă în sensul acesta evoluează, spre a se defini ca atitudine. Chiar ân migălos cizelată „Mediltaţie", cu vers amplu şi echilibrat, una din cele mai frumoase din carte : „De-ai să priveşti în zbor lansat columbul. I Vei admira elanul lui ritmat; I Armonie stup de boabe dă porumbul. I Finalul ploii e un curcubeu. I Vezi capitelul sub o arhitravă. I Ca şi cum toate caută un zeu. I Al armoniei ca să-i deie slavă..." Iar zicerea nu este implicită, ci explicită, punctul de vedere mărunţit cu răbdare, spre deplina lui transmitere. Aşa că unele diln poeziile cuprinse în cartea de faţă sint naşte argumentări ale adeziunii sale la generoase idei. Camil Baltazar îişi propune să convingă, militează, îndeamnă ; .mişca- rea versului său e teoretic în ce spune, poezia ^fz^ bărbăteasca melodie I rc, / / î% şi românesc. I Are m£J frum* vecie" („Cuvînt Zch^TLl* care se vrea .dincolo ide partLîn stradă, pe de rod ; o ooevio *yul*ie grele nu undeajuns slujită âe «hi' ^ fiindcă cele oaie ra^eS 2^ sele intenţii ale «a^?mei?-deseori, tot cuvintele^^S JnK strofe frumoase se ™ unea unor stângăcii «u preţfoSf cu efectul îngreunării Sf* comunicării. Rămâne, msă, venţa atitudinii, sugestiv transmS' m cazul reuşitelor depline ca^Tj dezmint experienţa poetalui ^ k acest final amintind de Heine 2 ale sale „ReiseMlder" ; „De am % mmr ânUnd, să mă lăsaţi să I Am fost o fire cintătoare t si printre oameni fost-am zburătoare I Iubind cumplit acest pămînt* aureliu goei ■ c. (oiu: „destinul cuvintelor" *} Editura „Cartea Românească" a avut fericita iniţiativă de a destina o colecţie aparte lucrărilor publicistice, articolelor politice şi de opţiune militantă, reportajelor, jurnalelor şi notelor de drum, într-un cuvânt acelor forme prin scaris care marchează, în afara literaturii, adeziunea obştii scrMtardoeşti la contemporaneitate. In această colecţie, deocamdată fără un titlu general — s-au publicat lucrări cu un accentuat caracter politic aparţinând reprezentanţilor generaţiei mature : ") Ed. Cartea Romanească, 1971. George Macovesou cu „Vîrsteîe timpului", Zaharia Stancu ca „Pentru oamenii acestui pământ", George Ivaşcu cu „Jurnal ieşean". Cu „Destinul cuvintelor", sarfa îşi păstrează profilul distinct şi, te acelaşi t'iimp şi-1 dversifieă. Dupi forma de culegere a cărţii cară strânge la un ioc cîteva micro-eseuiri (Însemnări ăe atelier), interviuri („De vorbă ou trei finei poeţi"), interpretăili ale patriino-niului folcloric („Trei pri/viri asupra mitului românesc"), reportaje şi memorii de călătorie („Note de drum", „Scrisori din Anglia", „Car* net italian") s- Numele acestui mare poet şi artist maghiar este prea puţin cunoscut la noi. Nu valoarea operei sale este cauza acestei împrejurări, ci lipsa pînă acum a unei bune traduceri din opera sa. Numai cine nu a făcut niciodată vreo traducere, măcar a unei poezii, nu ştie ce caznă şi cîte probleme complicate, cu soluţii de multe ori contradictorii, naşte o asemenea lucrare, în aparenţă mai simplă decît scrierea de la capăt a unei poezii originale. *) Ed. Eminescu, 1971. Traducere de Aurel Buteanu. Excelent cunoscător al ambelor limbi, Aurel Buteanu a izbutit să facă mai întîi o bună selecţie din poezia autorului, oprindu-se asupra versurilor celor mai semnificative, şi apoi să realizeze o traducere care să respecte originalul, cu păstrarea tuturor nuanţelor şi a atmosferei de ansamblu. Volumul are o prefaţă succintă dar cuprinzătoare asupra personalităţii şi operei autorului, semnată de Petre Pascu, şi el un bun cunoscător al limbii maghiare. în împrejurările istorice ştiute, literatura maghiară a avut un număr excepţional de poeţi revoluţionari de valoare şi faimă universală. Ei s-au succedat în timp în raport cu împrejurările care au generat spiritul de revoltă. în această succesiune se integrează cu cinste şi Kassâk Lajos, venit după Sandor Petofi, Any Endre şi alţi scriitori revoluţionari din cercul revistei „Nyugat" (Occident). Născut în 1887 în nordul Ungariei, slovac după tată, ungur după mamă, el este fiul a doi muncitori. 153 Pînă la vîrsta de 22 de ani, ca ucenic şi calfă de lăcătuş, cunoaşte toată gama nedreptăţilor şi umilinţelor legate de exploatarea şi neomenia patronilor. Cu ochiul şi sensibilitatea mîinii el cunoaşte bine lacătele, formele şi arta lor. De-aici ideea de a le desena, de unde pasiunea pentru pictură, căci lăcătuşul Kassâk Lajos a fost deopotrivă scriitor şi pictor, autor a peste 60 de volume, şi participant la multe expoziţii internaţionale de pictură la Berlin, 'la Viena, la Paris. Numai timpul a făcut alegerea. Scriitorul e cel oare a dovedit şi supravieţuit. Prin originea şi formaţia lui el face parte, întrucîtva, din acea familie aparte de scriitori, a lui Gorki şi Panait Istrati. Neliniştit, pasionat de cunoaştere şi călătorii, abstrac-ţionist ca pictor, avangardist ca scriitor, pînă la futurism, dar întotdeauna credincios problematicei muncitoreşti, pentru care se bucură de dragostea, plină de lirism, a lui Jozsef Attila. Din conţinutul poeziilor traduse răzbeşte un umanism cald, iubitor al celor umili, care au avut a se lupta cumplit cu viaţa, în contrast cu biata lor fizionomie plăpîndă. Ca în cazul multor alti •• maghiari, scrisul lui Kalld ltori a apărut şi în ţara noastră temporanul între 1922-1 a™, !Con-relevat şi comentat în 7CPT-^ vistă din anul 1924. a?1 _ Pentru a nu rămîne numai i„ informaţii, - interesante des If1"6 voi reproduce cu titlu exemnlrt ~ tiv, ca şi pentru plăcerea ni ^ tetică a cititorului, unLa Tit cata poezie Piaf, care mi ? * semnificativă din mai mult» P3r* de vedere şi, mai "ales^pentr^t durităţile lirice şi sensibilUaL f cestui poet : „Puiul de vraUea\£ tat minunat. / A cîntat / maritîl; suferinţe /si fericirea eii^Srî Era o pasare udată de ploaie , ftJ m gura lui dumnezeu. / Pe ' caselor din Paris I afişe urlşe & filfuau numele : / piaf pijfe " PIAF (Antă ! 1 Apoi a amuţit I h-tr-o zi a plecat I împreună cu bunul ei prieten (Codeau) şi toţi duşma-mi ei ştiau I că odată cu ea I a, coborît I în mormînt I melodia luminoasă a dragostei". Aurel Buteanu ne-a prezentat ua prieten care ni-i drag. Wa a „luceafărului" excelentă şi de invidiat echi-,^actiomală, era de aşteptat (şi a »*.,{„ sfîrşit, timpul) ca „Lucea-108 i'« să devină o revistă şi bună T^teresantă. Ultimele numere au •Le atîtea lucruri noi, încît ne înotăm a vorbi despre inaugurarea *f,r& rupturi — a unei noi serii, a . jn existenţa contemporană a *•tei Un argument în acest sens «'furnizează şi cîteva propoziţiuni „caracter — ni se pare — pro-!Lfflatic din prima cronică literara Smnată de noul ei titular — poetul L Constantin : „Faptul că în reviste literare importante... de pe mai Lte meridianele se publică mai Mtini (sau extrem de puţină) poe-de ş» proză, rasia.ta.te fiind textele j-nre autori şi cărţi... se explică — etedem şi prin dezvoltarea extraordinară a editurilor. Azi, revistele jint chemate, mai degrabă, să orien-j^e pe cititori... optînd, ele mai în-g, pentru cutare carte, cutare au-for... Azi, a face o revistă prin simpla aglomerare a unor poeme şi poze, înseamnă a condamna acea re-nistă la concurenţă, fără sorţi de iz-Mndâ, cu fluxul editorial". Prima «nseeinţă a orientării enunţate este uaiiţia unor noi rubrici fixe susţinute de colaboratori sau redactori prestigioşi: Ov. S. Crohmălniceanu (faptele şi vorbele"), Gheorghe To-(ozei („Calliniaohos"), Edgar Papu (Semnificaţii"), Nicolae Velea ţ^roverbe"), precum şi preluarea •or rubrici de către titulari ai că- ror nume e —prin el însuşi — o garanţie: Lucian Pintilie („Film"), Pascal Bentoiu („Muzică"). Reamintind că Adrian Păun eseu a reluat seria extraordinarelor sale interviuri (Ciulei, Ş. Cioculescu, ş.a.), că Nicolae Balotă semnează rubrica permanentă „Umanităţi", Fănuş Neagu — „Poşta Redacţiei" (proză), Marin So-rescu — „Teatru", Adrian Păunescu „Sport", Grigore Hagiu — „Arte Plastice", Sânziana Pop — „T.V.", nu mai este loc decît pentru a ne exprima bucuria revenirii lui Alexandru Paleoiogu („Confidenţele unui maniac") şi regretul atît pentru retragerea lui Cezar Baltag' de la „Poşta Redaicţiei" (poezie), cît şi pentru dispariţia acelui atît de personal „Jurnal al unui martor ocular", ţinut de Tudor Mazilit. In sfîrşit, să consemnăm ca pe un eveniment nu doar pentru viaţa revistei, ci pentru întreaga viaţă literară de la noi, publicarea săptămî-nală a „Memoriilor" lui Zaharia Stancu, intitulate atît de aproape de spiritul altui mare „martor" al contemporaneităţii, Ilya Ehrenburg — „Viaţă, poezie, proză". Există, desigur, riscul unei anumite rigidităţi datorită autoîncorse-tării în atîtea rubrici fixe, dar numărul dedicat bicentenarului Reşiţei ne-a dovedit lipsa de temei a unei asemenea temeri. Şi, totuşi, parcă mai multă poezie n-ar strica în paginile revistei... ANDREI S. „tribuna" nr. 37/1971 Ca majoritatea publicaţiilor lite-We din lima septembrie, şi „Trişa" din 16 septembrie 1971 con-Wrâ o mare parte din revistă ani- versării a 90 de ani de la naşterea lui George Bacovia. Criticul Mircea Zaciu semnează articolul „Structura prozei foacovi-ene", din care s-a publicat doar o 135 revista revistelor — din ţară parte, restul urmînd să apară în numărul viitor. Propunţndu-şi să facă o „structură a prozei", eriti-ticul nu aduce deocamdată nimic nou la îmbogăţirea datelor ce ie avem despre o latură mai puţin cunoscută a creaţiei bacoviene, numeroasele citate din studiile altor critici (T. Vianu, N. Manolescu, Mihai Zamfir, M. Petroveanu) con-firmînd acest lucru. Autorul scoate în evidenţă .personalizarea" poemului în proză bacovian cu exemple din „Iarmaroc" (1915), „cel mai izbutit „poem în proză" al începătorului" . Valentin Tas eu subliniază importanţa elementului cromatic în poezia lui Bacovia (articolul „O geometrie a culorilor"). Interesant pare articolul lui Aurel Sasu, „Alegoria visului". Autorul consideră poezia lui Bacovia fără istorie, constituindu-sc într-iun „univers imaginar de spaţii suprapuse" ; ea „nu este în primul rînd expresie, cît o viziune a visului". Monotonia poeziei (limitarea senzaţiilor ,w mereu acelaşi etc.) reiese •îCoral m poetului - „ altă r^^J^j»» „Solitarul gîndeşte la „i^f *al* : există", aşteaptă „un cîntec de\u pramaveri", sau meditează Ia J£ crieri care şfîrşese cu speranţe de viitor", poezia bacoviană fiiJi aventură a spiritului ■ său JLtf? căreia e greşit a se crede că iTrf' seşte entuziasmul". Tăcerile si X guirătăţile îşi au ele însele w Nuanaa imaginea poetului petm drum departe / Mergînd încet -