4
- - V
ta r
uniunii scrii
iforilor din republica socialistă românia
10
anul XXIV octombrie 1971
^ k- TEODOR URSU ^| (VANCIGRINOV ^•fc DEMOSTENE BOTEZ ţ$'*L CERNA-RĂDULESCU
ION BĂLU
FLORIN MIHĂILESCU
S. CROWĂLN-ICEANU
V. VETIŞANU
ANCA MIDIA LUCIA FENESAN
M. NITESCU
EVGHENI OSETROV
K)ANA CRETULESOJ HOWARD IMPEY
3 „vîrful" (fragment de roman) 29 în ceaţa liniştita (în rom. de igor block)
34 patrie 36 versuri
scriitori români contemporani
39 marin preda, romancier
90 de ani de Ia naşterea lui lovinescu
49 e. ilovinescu şi condiţia criticii
cronica literara
59 „anotimpul posibil" de al. simion
pe marginea cărţilor
63 ,yauru'l cenuşiu" — eseuri rostite de m. maliţa
65 „explozie înăbuşită" de mihai beniuc
67 „vremurile mele" de pa vel boj'an
actualitatea literară
70 poezia ilui mircea ivânescu
scriitori străini contemporani
77 poezia rusă de azi şi de mîine (în rom. de p. iacob)
eseu
87 ■clasic şi contemporan
91 modele de creativitate în „cuvinte potrivite" de tudor arghezi
ION IANOŞI JACQUES LEBNHARDT
RADU IONESCU
I. FELEA I. NEGOITESCU
cronica ideilor > ..
100 axiologia fwmosuWi
113 pentru o estetică sociologică ,
cronica plastică
122 albrecht diirer la cinci sute de ani
cronică
124 i. c. frimu în conştiinţa contemporanilor 130 despre i ulii a soare
miscellanea
Erraire bumanum est (demostene botez) — Troian Lăzărescu — poet loH» (v. f.) —România peste hotare (i. e.) — Terpsichora şi balerinii (radu nmS — Acest „cumva" pe oare încep sâni subliniez (florenţa albu) — Literata» ca divertisment (n. r.) — se caută fachiri (marina r.\ — Grupul şi trifoi (m. râdulescu) — Microdicfionar literar : gratuit, gratuită (iuiia schwarhl Două genuri 'literare defuncte (d. b.) IJt
DEMOSTENE BOTEZ
cărţi
către cititori
MELANIA CHIRIACESCU : „trepte" — S1MONA NISTOR : ilie stanciu: : lătarie î" lumea cârtitor" — AURELII) GOCI : pop simion : „ploaia bleu*-»'-TRAIAN STOICA : traian filip : „patima nopţii" — SANDA RADIAN.- m» terina \vaăt: ,/aveam 18 ani" tH
cartea străină
H. ZALIS : dialogul lui j. p. sartre cu flaubert |$î revista revistelor — din farâ
„Ateneu" nr. 7/1971 (L. F.) — „Tribuna" nr. 32/1971 (V. B.)
revista revistelor — de peste hotare
„Inostrannaia Literatura" nr. 8/1971 (I. P.) — „D.iogene" nr. 741971 (F. U-i> „La quinzaine ilitteraire" (I. C.) — „Impact" — Science el Soci&te nr. W • (P. 1.1 — „ies lettres francaises" nr. 1397/1971 (N. B.) — „Lumina" nr. (L DUNAJECZ).
•dor »'su
.TÎrfnl"
il era jos, J03 ^ 03 s^ vez* c^uinuil cu cele tari uliţe
ii trebuia să cobori sub norii cu poalele sfâşiate de vîntul oe ăLfaSea departe spre munte. Dedesubtul lor, prin burnâţa deasă oare ^tri j ^nă da în ploaie măruntă, cîteva case urcate mai sus şi ffLitete din turte bisericii rămâneau ascuinise în bucăţile de oe!aţă ce ^eâtau de spinările împădurite ca să atîrne apoi în văiugi, zidnenţe "t^te, ca resturile de meduze sparte de furtună.
^îîu avea deriît douăzeci şi cinci de fumuri, cum spuneau oamenii, nU ie puteau număra decât în ierniiie genoâse şi aitunci, în afară X «Se dificispreaece, închipuind uliţele, celorlalte trebuia să le cauţi 2Li subţire, oeniuşiu, prin pădure deasupra vreunei rîpi, şi să-1 vezi jjj^ jjj^şţjt şi drept, de undeva, .unde greu puteai crede că poate sta
Ocasâ.
Vechi loc de stînă, poiana vatră a eătwului era împărţită de cele ţţj uliţe, sau mai bine zis de drumul venit de jos, din sat, care după Ct trecea' prin chei lipinidu-se de malul rîulud, urca domol pînă între OK, unde făcea un fel de piaţă şi ca să nu se termine aici, oprit de bordeiul pădurarului, jumătate o lua la dreapta spre deal, iar cealaltă jtfmitate cobora la rîu. Brirna nu mergea mult, cîlteva icase, apoi se ŞtertJea. Se pierdea e un fel de a spune. Din ea plefclau două făgaşe Sote de roţile carelor. Unul mai adînc, coborît dinspre munte, de voie aduceau oarnendi ©nul, iar al doilea, mai abrupt şi rupt pe ici, pe OOio, de apa ploilor, dufcea la cimitir şi la biserică. De fapt la cimitir, MHbru că la biserică oamenii mergeau pe jos, pe o potecă scurtă, tăiată ■tpt din piaţă pînă la poiana Lungă sau a Bisericii cum i se mai B tpooea; poiană aşezată ca o terasă deasupra cătunului. Cînd ajungea Kt, poteca trecea întîi pe lîngă casa preotului, mică şi scufundată în
Piina sălbatică din faţă, ferea malul unei rîpi, apoi tăia drept pînă mijlocul poienii, pierzîndu-se în bătătura din faţa bisericii. Ga o {irere doar, prin iarba înaltă, mergea pînă în celălalt capăt, la poarta rtjBWralui, unde ocolit prin spate, pe sub pădure, ajungea şi drumeagul • «Bre. A' doua jumătate a drumului cobora pe lîngă curtea hanului ffeă k rîu şi atît. O făcuseră femeile oe se dufceau să spele sau să *» apă şi uneori blestemau că e prea lungă.
.Piaţa făcută de revărsarea drumului înainte de a se împărţi în jlgi, era împrejmuită spre rîu de han, iar în partea cealaltă, aşezată *** jumătate de cerc, de fosta casă a bătrînului învăţător, acum
*) fragmente din romanul cu acelaşi titlu.
şcoală, de casa unui baci bogat şi bătrîn şi de cea a călăuzei dul căreia făcea colţul uliţa dinspre deal. cu Sar-
Bac
Aici se strigau turmele primăvara, şi se învoiau oamenii st" 'i ii îşi alegeau mulgătorii la mînzări, ciobanii la sterpe si mî + ■■' ca pe nişte echipaje de oorăibii pregătii te pentru cursă lun'gă se negustoreau burduf ele, se vindeau turme întregi, sau se firmă f*^ golurile de munte pentru păscut. p r'eaU
Cele cinci case din jurul ei aveau fiecare, lungit de la «t*i porţii pînă în capătul gardului, cîte un trunchi bătrîn, necojit Ari ^ pentru cine ştie ce treburi plănuite şi uitate, foloseau de cînd se F nu hnnri   Tlflipă intrai înt.rtf* rv^Rpile ar^lea. într-un  amn^rr A~       - ŞUâu
ca bănci. Dacă intrai între casele acelea, într-un amurg de vară
cînd înconjurat
numai cei ce nu pot merge în munte stau acasă, te trezeai .„^ de bătrîni, aşezaţi oa într^un sfat de patriarhi. Din cînd în cînd'''1'-?1 unul se ridica tuşind cu înţeles şi atuinici, singurul tînăr dintre ei' h giu], se scula, intra înăuntru şi se întorcea cu o cinzeacă de rachiu " care o da celui oare tuşise, apoi se aşeza şi vorbele, puţine, arunca?6 de la unul la altul întregeau înţelesurile voite şi începute înainte: a întrerupere. Copiii, prea mici ca să fie minatori, trimişi după chib turi, gaz sau altceva, treceau tăcuţi prin mijlocul pie'ţii ca printr'" biserică şi atunci, iar se ridica hangiul şi intra înăuntru. ~° După ce căpătau oe le trebuia şi plecau, când ajungeau fc coltul gardului spre uliţă, la deal sau la vale, o luau la fugă uitîndu-sfe cu frică înapoi, de parcă sutele de ani adunate acolo, de prtea multe ce erau s-ar fi revărsat în urma lor. ^ Ziua, locul era pustiu. Dar o dată, de două ori pe lună, cîte un gri» de turişti îl traversa fără să se oprească. Nici nu aveau de ce. Jaf în sat, cale de două ceasuri bune era o cabană, adică o circiumă mare cu cîteva paturi. Veneau cu maşina, opreau acolo şi dimineaţa porneau împrăstdindu-se spre munte. Rari cei care veneau pe aioi, Din cătat în sus, potecile erau nemarcate şi se înfundau în pereţii oresMcr sau în căldările din capetele văilor, pe la atîni. Obişnuiţii băteau îjn poarfei călăuzei „ultima pe dreapta, înainte de a o lua la dsal" — şi după un timp, destul de scurt, atît de scurt ca să ţi se pară că omul şi caM au stat pregătiţi în spatele porţii aceste ieşea şiantite cu calul de dârlogi. încărca bagajele pe saimarti şi, fără vorbă, plecau pe uiliţă în sus. La bătaia în poartă, dacă nu era pWciat şi auzea, hangiul ieşea îţn uşă sau la gardul grădinii şi se uSlta.
Primăvara şi toamna piouia. Ploua mult şi apa spăla piatra bătută a pieţii. Trecea careva, o murdărea cu noroiul adus de pe poteci sau uliţe şi ploaia iar o spăla.
Spre sfirrşrtul primăverii, sna întâmplat de patru ori în oincdspre-•zece ani, ca o maşină cu două diferenţiale, nu de fiecare dată aceeaşi, sa răzbească prin chei şi o săptărnîină, aproape două, călăuza umbla după cai pe la sUnile abia pornite. Hangiul avea musafiri în cele două camere părăsite, iar copiii adunaţi în jurul maşinii o tot pipăiau. învăţătorul mi mai reuşea să-i bage în clasă. De fapt nici el nu prea voia să intre. Asta se îinitîrnpla şi cu cel bătrîn şi ou cel tfeiăr. Maşina mai cobora şi se suia de cîteva ori şi cei şase, şapte inşi veniţi cu ea des- -cărcau mereu. La uşa hanului era ca la tirg. Lăzi cu conserve, cară, cutii cu ciocolată, ciorchini grei de pitoane, bocanci, colţari, corturi. Totul era apoi aşezat drămuit, împachetat, şi, la sffirşit, şirul de cai cu samarele încărcate cu omul călăuză în frunte, plecau spre vîrf.
Călăuza se întorcea ,,-de unde îngenunche primul cal-", aşa era învoiala. In piaţă ploaia spăla noroiul adus de cauciucurile _ n*^™* trasă sub şopronul hamului, iar cei rămaşi, ca şi cum oamenii aceştia veniţi de cine ştie unde, le-air fi adus aminte, priveau nu după ei, ci undeva deasupra lor, deasupra munţilor undeva înitr-un loc anume unde se zice că ar fi un vM. Un vîrf, pe care ei nu l-au văzut nu
4
niciodată nu. 1-a văzut nimeni. Ba da ! — un baci bătrîn, l_au v&mt-t ^ muflt, spunea că 1-a văzut dar era prea bătrîn... <^€anSănu-l vezi, nu.e! !!
~Z. Da* ce, pe Dumnezeu l-ai văzut ?
~~ Da se'măi gândeau la asta. Poate doar în duminicile de iarnă, ^'■""oriile ce ourătă cerul, cu treburi prin curţi, unii înitorc capul
cuc   amlln   csînt   -n/Yrrî     ryri îrtâr*!*
^Uî>a laoul acela, dar nu se vede. Ori sus acolo sînt nori, ori joacă
laoui     ^hiuirie ca o pată, niumai acolo, şi le lăcrimeaiză ochii de pîCla, o pau^ a* stata uitat.
★
T ziua aoeea mohorâtă, cu cerul jos, pe drumul care urca spre în urma a doi cai încărcaţi ou samare, mergea o femeie. Era cătun, hangiului. Făcuse încă un drum de dimineaţă şi, dacă
^"h'l de la han nu venise între timp, trebuia să-1 facă şi pe al treilea. m -ra obosită încă, dar timpul urât şi drumul acelaşi, o plictiseau. Se • kiă ruptura de nuia de la subţioară şi ou amândouă mîinile îşi STs oărul roşu suib gluiga hanoracului. Caii, nernaisimţind ornul imediat în spatele' lor, se opriră şi ei, rălsuflînd greu.
îi lăsă să stea şi să se odihnească şi se apropie de marginea ârumuluî unde pîrîul, umflat de ploaie şi tulbure, căuita printre spărturile de stîncă, intrarea în chei. „
Cînd era senin şi apa limpede, 11 plăcea sa caute cu oohia cirdu-le de păstrăvi, stând nemişcaţi, amestecîndu-şi culorile ou ale nisipului de pe fund, sau să-i urmărească încercând să treacă peste lespezile spălate de şuvoi. Mică fiind, se ducea împreună cu alţi copM la rfu şi după oe seca apa, îi căutau pe sub bolovani sau sub răgălii şi în ochiurile de apă rămase. Ii plăcea să le simtă zvâcnetul în mînă, dar nu putuse niciodată să-i lovească de pietre da să-ii omoare şi copiii rîdeau de ea. II întrebase pe taică-său, învăţătorul:
— De ce rîd copiii de mine ?
— Penltru că nu poţi să omori.
— Şi trebuie să-i omor ?
— Dacă nu poţi, nu trebuie.
Injcericase cîteva zile mai târziu. A simţit zbaterea prelungă a trupului strâns în pumn. A ridicat mâna şi a lovit peştele de un bolovan, dar a dat prea înceit şi peştele s-a zbătut mult, sărind caraghios pe coadă, tremurând în salt, căscînd spasmodic guira, pînă cînd unul din băieţi 1-a lovit din nou.
Plecă pe Mngă apă şj se apropie de cai. Atinse pe cel mai apropiat cu niuiaula şi acesta ân câţiva paşi poticniţi pe loc, ou botul pe cel din faţă, porni şi micul convoi începu să urce priporul spre carieră Aşeză din mers upa din foile oauciucate, o puse peste şamani şi pe lîngă mirosul de andimal ud şi de cauciuc, de dedesubt, din saci, răzbi cel ascuţit, puţin iute, mineral, al sării. Făcu socoteala, ii Împărţi pe la sfci, apoi privi, în noroiul nisipos, urmele cailor încencânld să ghicească a căruia dintre ei era potcoava tocită şi căzută pe jumătate.
Urmele maşinii nu se mai vedeau. înseamnă că âl mai aşteptau tacă pe cel plecat după restul de bagaje. întotdeauna se întrebase cum reuşiseră maşinile cele trei de icare îşi mai aducea aminte, să urce pînă in cătun. Ii fusese frică de întîlinirea ou cea de aoum, în chei. Nu ar fi avut loa
Se opri iar ân dreptul carierei. Peretele de piatră, ciopârţit de explozii, cu poalele scurse in spărtură măruotă, oe cobora pînă la local tatei de vagonet, o întrista întotdeauna, dar caii se obişnuiseră să se oprească şi aici. Ud, lucind şters în lumina arniorţită, îşi pierdea ultima
5
bucală de ceaţă. Cu toate că în dreptul lui se lărgise, a simte, îropingînd-o spre rîu. Se uită în jur să se aşeze pe ceva, dar totn^11 ud. Burniţa se agăţa de toate în picături fine, argintii, ca 0 brimf- ^ apropie de vechea cabană, mică, fără uşi şi ferestre acum în o a' ***
iiniim. yj perecne ruigMiua img<* uţu ii*uiuu>ui. uim cana m cînd hs • duminica, încercau să le ridice cu' o singură mină. Miai era si tra
grea de stejar, în care se opreau vagonetele scăpate. Unul 'ca âsh^ strivise pe inginer. O rudă a mortului plătise oameni să mai faS traversă şi să o prindă în şuruburi, închipuind o cruice cu cealaltă a cruce ca un plus de aritmetică. Aşa o văzuse prima dată şj vedea la fel. Traversa, cât a stat fără a doua bucată, o mspăimln^ cu toate că mu-i dăduseră voie să vină să-1 vadă, mintea ei de atun2 refăcuse neparoairea : inginerul strivit şi lemnul miînjit de sînge un domn înalt, purta pantaloni .bufanţi şi nişte pantofi enormi cu cal? ramă şi talpă groasă. Se împrietenise cu taicănsău şi venea pe la ei ft luase odată pe genunchi şi uiitfackwse ila ea, toarte' serios, o întrebase— Blena, unde e Paris ?
Eîseseră amînidoi de nedumerirea ei şi ea de rîsul tor. Citise ma" tîraiu povestea, iar în oglinda rămasă de la maică-sa văzuse, fără sS pară rău, că nu e frumoasă. Nici urîtă nu era A fost mai 'greu cinî şi-a dat seama că nu toţi oamenii au părul roşu, dar s-a obişnuit si cu asta, cum se obişnuise ou toate.
Se rezema de scînidiuira umedă a barăcii ca să nu mai vadă ««cej inginerului şi peretele de piatră. Privea la pădurea încă verde a versantului din faţă, ce se ridica din rîu. De pe vremea aceea, în amintire» ei nu rămăsesiră decât înfăţişarea inginerului şi construcţia hanului to care stătea ialouim. Pentru toţi copiii, şi ea era nelipsită dintre ei, construcţia unei case cu etaj era un lucru extraordinar şi nu placau'dintre bîrne şi cioplitură, decât cînd fostul hangiu, socrul ei, îi gonea aoasi Mult mai târziu aflase de adevărata revoluţie pe care o făcuse cariera în viaţa cătunului. Tinerii se certau cu băithrînii şi familiile mitre eifc Oamenii trebuiau să aleagă între ciobănia veche, aspră şi cărăuşia (te piatră. Au înioertait un timp să le împace pe amândouă, dar n-au reuşit. Doar hangiul a ales imediat, şi vechea şj prăpădita coşmelie, îh care se vindeau băuturi pe ascuns, sare, gaz şi chibrituri, se transformă in han. Noul han n-a adăpostit însă pe oei cîţiva meseriaşi şi pe ingina: decît trei ani, pînă la mioairtea acestuia, oînd oamenii sjau potoMt, certurile s~au stins, totul a reintrat în vechea matcă. Banului i-a rămas numele de han şi cîtwa timp le-a mai amintit «©banilor de carieră, apoi cariera, un timp, de inginer. Acuim au rămas doar aumejţ, nume ce nu mai stat decît ale unor locuri sau lucruri.
Se desprinse de peretele magaziei. Caii, simţindra-i paşii din usnmă. porniră încet unul în urma celuilalt. Ar fi fost bine dacă s-ai fit întîlnit ou maşina aici. Mai departe locul se strimta iar, şi atef înainte de primele oase se mai deschidea puţin. I se făcuse Mg şl abia aştepta să intre acasă la căldură. îşi aminti şi de al treilea drum şi se scutură.
Trebuia să intre în curte pe poairta mică dinspre grajduri, &di(i să treacă prin faţa hanului, dar cînd ajunse aproape de şcoală, vw lumea adunată în jurul maşinii. Din ea nu se vedea decit capote Şt targa de pe portbagaj, înfăşurată în foaia de cort.
Nu avea rost să meargă pe acolo. însemna să-i dea la o par» să-si facă lac primite-e ei şi să tulbure aşezarea sau mişcarea 'f'J,'oc<sx în jurul maşinii. Deschise puţin poarta cea mare, din îngrăwura « leaturi ce împrejmuia începutul de poiană, pe unde intrau de oeice
1
i; fîn şi coborând prin livadă, ajunse în spatele hanului, carele cU ige' Lăsă caii aşa încărcaţi cum erau, lângă cei veniţi din Băiatul v' jesbracă de hanorac în bucătăria caldă şi, fără să se mai muţ^ se^,ă gus. ia capătul scării se opri puţin. Poate ar fi tre-si&^f'ep ducă la ea la maşină... îi cunoştea pe oamenii aceia.... ple-Ittit să . acum... dar renunţă. Era prea multă lume acolo... Intră **a"ft!aepria mare, unde nu mâncau decât la sărbători, şi se apropie de
SU* ferestrele ce dădeau în mica piaţă. Trasie perdeaua. Niu se ana *n.mic Deschise primul rînd de geamuri. Al doilea era aburit vedea w ^ • p-.nă ^ trej sferturi, iar prin sticla rămasă curată se gcepi*      Trecu o dată cu vârfurile degetelor peste aburul geamu-
•A ărură acoperişurile ude ale oaselor. Se sprijini de pervaz. Voia Ap . ^ar M aşa trişti, învinşi... îi plăceau şi ţinea ou ei, împo-s*;'- v^u' pentru vârful acesta pe care îl căutau venind de cine ştie trf*a ^pe oare nu reuşeau nici măcar să4 vadă, dar să-1 atingă. Nu dacă există, credeau numai şi îl căutau. Conducătorul şi ^î*fiel mai în vârstă veneau a treia oară, ceilalţi şi ei de două ori, 2LTel urcase aici pesnjtru prima 'dată. Reveni cu degetele pe sttcîă «Sîndu-le dintr-o parte în alta şi prin geamul ud, piaţa, cu maşina, \o$m.emi, şi casele, apărură ca prin peretele unui acvardiu uriaş. Sscările celor de jos, lente, măisurate, îi dădeau impresia că oamenii înoată în burniţă, ca prinitrno apă, iar ea, dinăuntru^ îi priveşte din tS& lume)
In centrul lor, al oamenilor, al pieţii, deasupra, pe targa suită se portbagajul maşiinid, aooperiit ou foaia de cort şi legat în corzi, era Sortul. Băiatul acela înalit, blond, care cirata ou muzicuţa. Era stufo Jaia de cort şi dacă du ar Ji acoperită şi faţa, ai fd zis că e doar îjoinav. Deoe li se acoperă faţa la morţi ? A lui nu era strivită, îi (puseseră ceilalţi. întărită de umezeală, pânza groasă nu trăda formele 4e dedesubt şi pe ea, din burniţa deasă, agăţată de fiecare trecere sau scamă a firelor se formau picături mici, apoi, din ce în oe mai rar, prelfagîndu-se pe îndoituri. Una din ele alunecă şi întîlnindu-se cu ato se poticni, apoi curseră amândouă aproape pînă se uniră plesnind fi se făcură una, care se pieoldu în apa adunată acolo unde mîinile tapreunate cu pieptul făceau o mică adâncitură. Prea plinul se revărsă fa sită picătură, care alunecă dena lungul corzii de legătură, se lăsă sab bara subţire a portlibagajiului şi aşteptă venirea alteia ca să cadă pe capotă, de unde se prelinse sub vopseaua scorojită, apoi pe aluminiul curăţat. Cineva se sui în maşiijnă. Aceasta, se aplecă puţin şi «fjroape pe acelaşi drum, al picăturii, un mic şuvoi se scurse şi el, iâcînd ioc sus în adâncitură.
In maşină, cel care se .urcase din faţă de la volan, se aplecă în aşâ şi îl strigă pe învăţător. Strigătul se auzii slab, înfundat şi Elena *vu impresia că îl aude mai târziu, parcă nesinicronizat ou mişcarea teefor ceM care chemase. De undeva, de dedesubt, din faţa hanului, «păru_ Lucian. Trecu printre femeile, care închideau cercul în jurul *Siui,_ şi se apropie de uşa rămasă deschisă. Cel dinăuntru îi făcu *n*i să se urce şi Lucian se urcă apletdîndu-se mult. I se mai văzu îBfazîndu-sfe să prindă clanţa şj uşa se închise. Se scutură la PîMluî că ar fi putut fi el în locul celui mort, dacă îi aprobau să plece fcLfL8^ vară. Se căţăra bine şi repede. în vacanţe, urcau în perete «TOţi pe coardă. întâi taică-său, ea şi ultimul el. Ou el poate ar fi fpws- Dar nu el... dace rîsese atunci ? ... nu de muflit erau toţi trei rasa, ea, hangiul şi Lucian. Ea a izbucnit în râs, un râs nervos, M er 1ârziu i_a fos,t frică. îşi dăduse seama, în clipa aceea,
' 0^ at,t de aproape, atît de aproape, că l-ar fi putut mângâia sau
1
Uşa maşinii se deschise şi Lucian coborî ou o servietă " Ca să o ferească de umezeala de afară, o băgă sub haină s^J?^ prin acelaşi cerc de femei şi copii, se îndreptă spre şpoală s'' după tufele de lia intrare. ŞI
în .urma lui, coborî şi cel care îl strigase. Făcu înconjurul nii, apoi, ca şi cum şi-ar fi aldus aminte de ceva, sparse ş! ai tn^* şi se îndreptă spre casa călăuzei unde aproape lipit de gard h cwa^> să se sprijine, stătea preotul. înalt, slab, aproape fouirnjos 'a J^* înclină uşor la salutul conducătorului. îi văzu buzele rnii-d h * Poate două trei cuvinte, apoi a pus roma pe umărul unui cod'i"86" peste cîteva secunde, placă alergînd pe poteca bisericii, ou alt Jr?*' după el. Omul se întoarse la maşină de unde, din cîţrtd în cînd la silueta dreaptă, neagră, ca o statuie colorată. Elena şterse 'din"*8 geamul. Preotul rămăsese în aceeaşi poziţie. Pe borurile pălăriei ^ turile se formau şi alunecau pe umeri sau prin faţă ca o altă nf^" o ploaie numai a lui, înohizînicki-1 în cercul ei. Oamenii îl resrjf*?^ fără să-1 iubească, iar al îi iubea fără să-i respecte. înfăşurat în ni811 lui, nu se mişcă decât la zgomotul făcut de cei doi cai supraîncarcă? ce coborau greu drumul dinspre munte, înfigîndu-şi copitele în nZl1, şi alunecând în lături. în spatele lor, şchiopătînidj venea călăuai cărei cap, la fiecare pas săltat, apărea deasupra bagajelor.
Era ultimul transport de lucruri. Rămăseseră aproape de Mm» creastă. Oaii se opriră în spatele femeilor, oare le făcură loc, şi ca}&^ uza luîndu-i de căpesitire îi aduse lîngă maşină. Au vrut să le' descarc» întîi jos, apoi s^au răzgînidit şi, pe rînd, lucrurile trecură de pe samare prin uşa mare din spate, în maşină. Fornăind şi împipgîndu-se unui pe altul, scrîşnindu-şi potcoavele de piatră, caid plecară spre casa unde poarta deschisă pe dinăuntru îi lăsă să intre şi se închise li loc. Nu-i mai vedea peste gardul înalt, dar le bănuia, acolo undeva în dreapta, la uşa grajdului, aburul din pielea udă şk încinsă de drum.
Stăpîniui lor îşi primea banii. Luase bancnotele într-o mână şi ei degetul cel mare de la cealaltă, număra dezîipindu-ie greu, în timp ce buzele se mişcau împreună cu barba neagră şi mcureaită. Conducătorul, cel care vorbise cu Lucian şi cu preotul, aştepta sfirşitai numărătorii. Cînd ultima bancnotă se răsturnă lîngă celelalte, vru sa plece ducînld mina la pălărie, în semn de salut, dăr călăuza îl opri. fi spunea ceva şi arăta din cînd în cînd trupul celui mort întins pe portbagaj ; iar cînd termină de vorbit îşi încrucişa braţele pe piept şi rămase nemiişcat uitîndu-se undeva peste maşină. Cu o figuri uimită cei care plătise, se întoarse şi strigă la ceilalţi şi toată echipa se adună lîngă el. S-au scotocit, au mai strîos un teanc de Mrtii şi au asistat la numărătoare. Cînd a terminiat, călăuza a pus banii peste ceilalţi, i-a înfundat în buzunar, a salutat miiităreşfe, apoi a plecat dispărind în urma cailor. I-a mai văzut spatele lat astupiîiâ poarta, apoi scândurile au revenit rotund pe balamale la Idoul lot, şi prietenii mortului s-.au întors la maşină.
Acum îl văzu şi pe hangiu. Ieşise de dedesubt, din uşa haaate şi împreună cu Lucian aştepta plecarea grupului. Conducătorul, apoi toată efchipa veniră să-şi ia rămas bun. Primul îl luă pe Lucian deoparte şi mai vorbiră cîteva minute. Lucian îl conduse pfcă in faţă la miaşină, unde acesta se sui la volan. Lîngă el se urca aj«J-torul, tot un alpinist mai în vîrstă, iar ceilalţi, prin spate, se faghe" suiră peste bagaje. . ,»
începuse să plouă. Deodată dinspre han printre femei şi copt răzbi ceva ca o arătare. Omul în pelerină de ploaie, făcu doi pai: repeziţi, dar se împiedică, în propriile picioare, şi, ca să nu cada, se sprijini într-o valiză pe oare o avea sub pelerină. Abia atunci » recunoscu Elena pe Solomon şi valiza lui. Acesta se ridică, ocoli P*'
8
ohdopâftSnd, botul maşinii şi se opri la cel de la voflian. jţjji djar _ ? „ecjiea decât o parte din luciul pelerinei cauoiucate şi o jjfu-i mai j ,r tăietura cu buzunarul, apărând şi ddspărînd lîngă jpjpâ scoasa^ lîngă parbriz. Nu înţelegea ce vrea Solomon, sau gapul ta0T'\~' jj ^ai spuneau oamenii. Pricepu abia cînd conducătorul, gojoro, <'u":egUSltar aproape atîrnat de el, apărură în spatele maşinii micul ^pkjujjnid Uş,a, desfăcu mîinile în semn de neputinţă. Nu ^ ^m&' trebuie să mai fie loc ! pentru el, pentru Solom,
mai era V1" gă_i ja în locul celui care cînta cu muzicuţa, acela e &te e r™ părea s£ spună Solomon, arătând spre portbagaj. Ploua şi *^ 3 hcutou în apa, care cădea de sus. Hangiul şi Lucian încar-Soţi gesw^„ Solomon să renunţe, iar el, ca şi cum s-ar fi bătut <SU"S« se ruga de fiecare în parte, punînd valiza jos, atunci cînd CJ to% . ^e amînâouă mîinile pentru gesturi mai convingătoare **** -rt^oind-o şi âncereînd să se apropie de uşa deschisă a maşinii, «Ju - s* părea lui că ceilalţi sîjnt aproape convinşi. Se apropiară ^ h'-hinU dar toată lumea privea fără să se amestece. Poate pentru ^ iau să plece odată, din locul acela, cineva întinse o mînă şi & v? vaijza iui Solomon. Acesta ţinu o secundă de ea, neştiind ce ^înffimplâ, apoi îi dădu drumul, şi se repezi spre han, de unde apăru 58 ri balot -ifi lînă, cumpărat atunci. 11 înfundă în urma valizei *? * goi şi el. Se caţără în genunchi, balansa puţin, îşi recapătă ^ttilibrul, ajutat dinăuntru şi aproape dispăruse, cînd conducătorul Lesa uşa'peste el pînă se închise.
De undeva, din oeaţa de deasupra se auzea clopotul bătut în dungă pentru mort. Maşina pomi încet la vale fără motor. Legănîn-Aî-se pe bolovanii mai mari şi pe adânciturile drumului părea într-âdevâr că merge pe fundul unei ape, iar cei rămaşi, făcînidu-şi cruci sau samoe domoaile de rămas bun, păreau că se lasă mişcaţi de apa din jurul tor şi că abia îşi ţin echilibrul în vârtejul făcut de plecarea maşinii. Mai văzu o dată trupul mortului întins pe linia drumului şi balotul cu lînă al lui Solomon strivit în geamul din spate. întoarse privirea spre ceaţa compactă, spre munte, acolo unde vârful era sau trebuia să fie. Clopotul se auzea în continuare la fel de rar, mai tare sau mai încet, după vînt, sunetele lui încercau să spargă apoi fi esaţa.
In direcţia vârfului, norii se involburau şi se indesaiu în creste.
Privirea i se opri iar în aburul nou al geamului. închise şi al doilea rând, lăsă să cadă perdeaua şi vru să plece. Pe podeaua lustruită, noroiul şi apa de pe bocanci îi fixaseră urmele.
Se lăsă în genunchi şi şterse podeaua, apoi rămase aşa, cu Cirpa udă în mâini, privind prin perdea, prin aburul geamului şi prin ceaţă, —
Cătunul dormea ultimul somn înaintea dimineţii şi oamenii, Qifunflaţi adînc în el, îşi trăiau viaţa viselor aşteptând sau nedorin-du-i sfîssjitdl. Luna nu răsărea în noaptea aceea, dar stelele luminau tadeajuns ca să vezi pe cineva care ar fi traversat piaţa. Nu 1-^ai fi recunoscut decât după mers sau după vreo haină, sau după amândouă a un loc, dar mu  trecea nimeni şi umbrele rămâneau nemişcate.
în curtea şcolii, un felinar făcu de cîteva ori drumul de la <*sa la grajd. Nu după mult timp, pe poarta grădinii, doi cai încăr-^•iPoate prea încărcaţi, ieşiră din.umbră. în urma lor, Lucian închise Poarta şi puse drugul de lemn. Copitele sunară sec pe piatră, în paşii * leneşi şi nepotriviţi ai cailor. Lucian îi ajunse din urmă şi îi °®n m faţa hanului. Aşteptă cîteva clipe in faţa porţii, vru să bată,
9
dar auzi paşii Elenei, care deschise şi ieşi tiâgîin|du-şi fermaa « ™ zei de vînt. m >%•
— Ai cam întârziat. B
— S-a rupt chinga de la uin samar şi aim schimibat-n iu—
— Hai ! Mf»g«m în urma Elenei apăru multa, faita oare o ajute Ia han
rucsacul de curele. Elena îl luă în spate, şi-1 aşeză, apoi nt- n^ mîna obrazul fetei. . wnse ca
— De ce-ai mai trezit-O' ?
— Eraim prea singură.
Se aplecă, luă dîrlogii unuia dintre caii care găsise câteva « da iarbă la stâlpul porţii şi îl întoarse spre munte. Se auzea * fierul potcoavelor de piatră. Muta plîngea. Merse câţiva paşi îa™"^
Elenei ţinînid o mînă pe rucsac, apoi rămase în ummă şi se
ochiul,
Trecură prin dreptul porţii călăuzei. înainte de a da cofltui uliţă la deal, poarta se deschise puţin, atît cîit să cuprindă ■
oamenii şi caii. S-a fadhis la fel de încet cum se deschisese. Doar d»»» aa fi ţinut mîna pe ea, ai fi ştiut că s-ia deschis. '
Au trecut bucata de drum şi au intrat pe potecă. Era 'înfemMţf. şi paşii cailor se auzeau înfundat, uneori deloCj cînd vtofeui ~*I dimineaţă mişca vîrfurile copaicilor. Din când în cînd, o potcoavă scrîşnea pe vreo piatră sau o lovea şi atunci făcea să sume suni podul de putregai.
Se lumina încet, fără să observi. Doar lucrurile îţi apăreau mai clare, pînă cînd culorile începură să învie în alto negru. Largi aproape cît un drum de car, bătută, poteca ocolea un pdrtorde munte ca să iasă în coarnă abia pe partea cealaltă. Cind au ieşit sus o pdclă uşoară plutea deasupra văii. Cătunul se vedea dedesubt, In poiana lui. în curţi apăreau şi dispăreau oameni, li ştiau după cai Nu le deosebeau decât mişcarea pe culoarea pământului. Cineva a coborît uliţa şi s-^a oprft în faţa hanului. A stat un timp, s-a apropiat de uşă, probabil a bătut, s-a întors şi a urcat uliţa înapoi pfer-zîndu-se între pomi.
— Hai, Elena!
— Uite-1 pe preot.
Silueta neagră a preotului traversa poiana bisericii. Ajuns k dreptul ei, s-a oprit şi a intrat.
— De ce s-o fi nugînd atfflta, omul ăsta ?
— Da' ce vrei să facă ? '
— Nu ştiu, altceva... Hai !
— Mai stai puţin.
— Hai, Elena !
— Ai dreptate ! Hai !
Poteoa intra din nou în pădure şi continua să urce domol pe coamă. Caii o luaseră înainte. Întâi frunzele, frunzele pomilor una lîngă alta le-a ascuns cătunul, apoi pomii, pomii unul lîngâ altul, şi încet încet, creasta s-a aşezat între ei şi cătun...
Au dat samarii jos de pe cai şi s-au aşezat obosiţi pe talpa de lemn a căsoaei. Era o căsoaie veche, de cine ştie când, făcută probabil de vreun pădurar mai vrednic, ca refugiu pentru ctanurile lungi. Pe jiuimătaite dezvelită, se lăsase pe o parte, iar restul de şip se ţinea în muşchiul oare o năpădise. Trunchiurile de la unul (fin pereţi scăpaseră din lăcaşurile lor şi desprinse făceau încă titrate pe colţul dinspre vale. Doar talpa unde stăteau părea solid WHpW cu un capăt în pămînt şi cu celălalt aşezată pe un bolovan n***>
10
Au întins cortul în faţa  căsoaiei  şi,  după ce au gtingnraj Cerul se pregătea  de ploaie înspre
' S"a'h aratul de nori, văile începuseră să se întunece. Departe munţi     ,   soarele ajuns aproape jos, lumina roşu, lucind acoperi-jpre ^^^-^suri de apă. Lucian urmări privirea Elenei şi zîrnbi. «uri ^uTSicăuta acolo, e mai aproape, mai aproape unde coboară T .golaşă şi se întâlneşte cu pădurea de pe piciorul din
găsi looul. SX sfvtfie ««are l'Jcru... .
" ne add nici nu poţi sa veza mai mult
"*(, ] era acolo unde se uitau ei, dar nu mai vedeau decât Cătunul între verdele pomilor, pe care le bănuiau acope-
Bifte pete csmltf '
Biserica mu se vede. r „mxi se uită la ceas.
Preotul face rugăciunea de seară. De ce s-o fi rugind atita ?... fiarele apusese şi lumina palidă, stinsă i se tîra în urmă. O & A oloaie ca o cortină Închise valea. Cînd au ajuns la ei primele 'î&h ri au intrat în cort. S-au băgat în saci. Ploaia răpăda în rafale se pinzâ întinsă. ^  __ Lucian !
— Da
_ De'câte zile am plecat ? Lucian numără în întuneric. _ De cinci.
— Tu ştiai că de aici se mai vede ?
— Şi tu ştiai. _
Se auzea în continuare ploaia şi vintul care se despica m brazi.
★
Caii erau obosiţi şi ultimul piept Lmi urcat greu. Ii trăgeau în MBB tar de căpastre, dar nici ei nu reuşeau să mai calce ca lumea. Mergeau de şaisprezece ore încontinuu. Ar fi putut să se oprească jos ta căldare, lângă lac, poate ar fi fost mai 'liniştiţi, mai feriţi de vînt. "ftoiau să ajungă în creastă. Pierduseră o zi cu furtuna. Plecaseră pe jiode ai doua m, ploaie oare i-a tocat tot timpul în ziua aceea, şii Jumătate din cealaltă. Se opriseră doar ictnd au traversat, valea să urce k tec. Aoran, sus, cerul se limpezise. Nu şinau mai pregătit nimic. Au Wtos cortul şi au plecat amândoi spre un pinten ieşit pe creastă, liber din pădurea măruntă căţărată pînă în buza pietrei. De pe pintenul acela se vedsa dincolo. S-au aşezat pe 'muşchiul umed şi au căutat cu «Mi departe slpre câmpie. O pîclă uşoară aburea totul ca într-o poză 31 infinitul neclar. Au căutat mult timp, ca şi cum căutarea lor ar fi putut împrăştia aburul acela şi odată împrăştiat, să 11 se arate cătunul, S» mai bine zis, bănuiala lui acolo jos, aşezfat în poiană, cu uliţele, pia& casele, biserica şi oamenii.
— Ai scăpat ocazia să mă întrebi iar, „de ce se roagă preotul".
— Nu mă gândeam la asta.
— Pădgt! era ultimul 10c din care se mai vedea.
— Din care ţi s-ar fi părut că se mai vede.
— II ştiam acolo undeva...
Atunfci au auzit câinii. Sub ei, într-o căzătură de aproape două sute * metri, pe fundul văii, era o stână. Au mai coborât puţjn şi s-au *l®at pe un putregai. Jos se incăierase haita de câini. Baciul curăţase o oaie tăiată, care sta agăţată de grinda stinâi, le aruncase maţele şi «nu se băteau pe ele. Se auzeau numai fluierăturile şi huiduielile «««anilor. Erau la muls şi strungile nu se vedeau. Doar la intervale
11
aproape regulate, câite o oaie, scăpată din mîinile lor, alerga M lalte adunate în juriul saielei. Baciul intră cu o bîtă înta^"^6-schelălăâturiile răsunară ascuţit pînă la ei. II văzură apoi clisn S streaşină stîpii, şi, după puţin, prin şiţa acoperişului, văzură ţ1^ ajungea pînă sus, dar îi simţiră mirosul. A ieşit' din nou '^h^' ^ împărţit oaia. Cite unul, ciobanii au trecut cu găleţile ou lăsate ^ ^ a chiuitul minatorului şi pocnetul de bici, semn că iau terminat
Cînd s-au ridicat să plece la cort, doar prin uşa deschis" vedea lumina roşiatică a focului. ' a se "Ut
Stăteau în saci şi priveau întunericul de deasupra tor
Cătunul era jos, departe, şi oamenii de acolo se oulioau a«s. se culcaseră şi ei acum, dar între munte şi cătun era distanta' a? ^ la care nu se mai vedea. Poate cineva, dintr-o curte, de jos !* în seara asta spre vîrf şi a vrut să-1 vadă, sau a vrut să-i varls^'* ei măcar, ştiind că sînt undeva pe drum, opriţi, lingă cort rw aceluia nu au putut străpunge distanţa pînă la ei'şi au rămas'fi' privind unii în direcţia celorlalţi, fără ca privirile lor să se Mta*091? şi încet, înceit, ou cît ei doi vor merge mai departe, vor urca it sus, distanţa se va mări mereu, privirile tot atât de scurte ni vor putea străbate şi din amândouă părţile, vor spune : „Udite imd» aicjolloi sâintt ei — Uite, undeva acolo sânt ei şi cei de jos îi 'vor iiS pe cei doi plecaţi sau îşi vor mai aduce aminte, din cînd în cîn<lS ei şi vor spune : „Oe vor mai fi făcând cei doi" dar ei, de oriuo<fc » vor afla, de pe orice creastă, sau chiar de pe vîrf, dacă vor aii»» vor căuta acoperişurile cenuşii şi sub ele îi vor căuta pe cei de £ Nu îi vor găsi, nu îi vor vedea, dar nu vor înceta să-i oaute Jp dorească. '
Cînd au închis ochii să adoarmă, în întunericul de sub plasam au desluşit cadrul uşii de la stână, cu lumina roşiatică a focului.
Mergeau de paisprezece zile. Urma de potecă, pe caire unaaseg prin pădure se pierdea în iarba înaltă a unei poieni lungi, aşezată deasupra firului văii, de unde, prin spărturile pădurii, se auzea vmid apa. Soarele ooboose pînă în creasta cealaltă şi umbra începea si se întindă spre poiană.
— Eu zic să ne oprim aici. Mai sus începe poteca de cresştj a sterpelor din văile de dincolo şi nu prea avem unde întinde cortul
Elena dădu din cap şi micul convoi înainta spre pantea de sa a poienii.
— Era şi un izvor pe aici.
— E într-o văiugâ, dacă o mai fi. Dacă nu, am să aduc «s caii spre vale în timp ce tu pui cortul.
Soarele apusese cîtnd Elena bătu ultimul ţăruş. încercă sfoara ta> tinsă care zbîrnîi făcînd să tremure pânza. Băgă o parte din locwi în cort, acoperi restul penitru noapte adunSndu4e lingă intrau? t plecă să caute lemne. Mai aveau aproape o oră de lumină.
Făcuse un maldăr bun, cînd dădu de urma unui foc. Alături * rest de lemne nearse o scuti să mai caute. Urma nu era prea Veote Părea din primăvara aceea. Pusese un foc mic, ca penitru un singur cw» dar arsese mult. Ploaia şi vfetul duseseră cenuşa, rămăsese doar vs-S» tare ca o cărămidă. Legă lemnele şj le săltă în spate, cM auzi nechezatul  unuia  dintre cai.  Răspunse  unul  din partea oaalfllU_ « jos şi în acelaşi timp, din două părţi oamenii şi caii^ Mirară in Din vale venea călăuza. îi recunoscu mersul şchiopătat şi calut, » • gea în urma lui ca un oîine. Lucian se oprise între cai, ţmlnai dîrlogi şi se uita Ia el. Elena cobori la cort şi împreuna cu uo»» aşteptară sosirea acestuia.
12
încet fără să se uite la ei, ca şi cum nu Pair fi observat. ŞI ^"f^ătieau foarte obosiţi, ca după un drum luimg şi fără oprire. OCi Şi      ?j că era sigur că ne găseşte aici şi a mers întins. n   ~~ rimoaşte şi drumul ăsta ?.
~~ Le ştie pe toate. Nu m-aş mira să-1 ştie şi pe cel spre vîirf... ~~ Ce vrea ?
Z As*a mă întrebam şi eu.
r-iilâuza se apropia privind în jos. Şchiopăta mai tare decât de ■ ■ ■ ^rialul se oprea din cînd îjn cînd, epuizat, mutînd apoi piticei, iar ^ ,|Uicăriie mecanică, în urma stăpînului. ®°3*   'n&că mai mergeau o oră, cădeau amândoi, şopti Lucian. Z Poate calul, răspunse tot încet Elena.
,     'it în faţa lor, făcu un gest vag de salut cu mina, apoi vorbi • -Âă un plic Elenei. to!in_L M-a trimis hangiul ou asta, la tine, la voi. După o pauză lungă Elena luă plicul, adăugă tărăgănat : Spunea ceva de răspuns... ^.°f'e îzu ce-i acolo şi plecă în urma calului, ce unea poticnit spre Se, ca spre un loc ştiut.
Elena rămasă ou plicul în mina, privea in urma lor, iar Lucian Airindu-şi aminte îi strigă călăuzei să vină să mănânce împreună, primi răspuns. Acesta ajunsese la vatra vechiului foc şi deşeua
<a^_ citeşte-o, cît mai ai lumină. Pînă atunci aprind focul şi preoţesc ceva. .  -, ■
— Stai s-o citim amimdoi.
— Lasă, dacă e şi penitru mine mi-o dai pe urmă. _ Nu prea îimi vine s-o desfac.
_ Tot trebuie s-o citeşti !
Blana se aşeză pe unul din samari şi rupse plicul. Recunoscu Kjssul mare şi stângaci din registrele hanului —. Citi primele rânduri, jpc6 sa întoarse spre Lucian, oare aprindea focul.
— Cred că e mai bine s-o citesc cu glas tare. Poţi să fii atent ? Lucian dădu afirmativ din cap şi continuă să aşeze lemnele de
foc. Elena înloepu ou vocea pe jumătate :
„Dragă Bena şi tu Luciane.
Am trimis călăuza cu scrisoarea, abia după ce m-am gîndit bine si jiu v-aş fi scris scrisoarea de faţă, dacă nu aş crede că o să vă gndiţi şi voi la ce vă scriu eu. Din biletul pe care mi l-ai lăsat, Mena, M citit că vă duceţi la Vîrf. Bine, m-am gîndit eu, dair vîrful ăsta nu există şi voi ştiţi că l-au căutat atâţia şi nu Inau găsit, plus că au murit căutindu-l şi umblând munţii după el. înseamnă oă voi căutaţi ceva ce nu e. Nu vreau să vă învăţ eu pe* voi, sîrateţi mai învăţaţi 4ec!t mine, dar atîta ştiu, din treburile mele ştiu, că n-ai ce căuta «oala unde nu e nimic. Pe urmă, oamenilor le e dat de la Dumnezeu, li fecă o treabă a lor, în viaţă. Tu, Elena, femeie să fii la casa ta, la bfajatul tău şi la gospodăria ta ; Lucian să înveţe copiii să citească şi si arie şi altele cîite trebuie să-i înveţe şi preotul să se roage şi «fliuza să ducă oamenii, şj ciobanul să aibe grije de oi. Or fi şi «meni care sfat lăsaţi să caute vîrful ăsta, să urce, mereu să-1 caute *i si ajungă la el. Eu zic să-i lăsaţi pe ei să-1 caute şi să ajungă la el, t freaba lor. Ohia/r dacă mor, eu cred că mor, pentru că aşa trebuie < fie. De ce să muriţi voi în locul lor şi să nu faceţi treaba penitru «e aţi fost lăsaţi. Acuma n-am ce să vă mai scriu, decît că sînt multe «Wuri aicea jos de făcut. Ţie îţi spun, Elena, că eu trebuie să cobor ■•pentru lemnele din pădurea veche. Trebuie să le vînd că se pierde "etatea. Vaca aia bătrînă, oare îţi plăcea ţie aşa de mult, o să se
13
întâmple minunea să fete luna asta sau mai tîrzdu, ailaltă Am acasă. Solom ţwa adus pamblica comandată de tine, dar e alb w Us"° eu am zis că e bună şi aşa şi am pus-o la păstrare. Oamenii ?i prin cătun. Domnu'Preot mi^a spus să vă scriu „Drum bun °5»)esc da' îl cunoaşteţi voi că e caim sucit. Am auzit jos, că pe tine f0r?c'' are să te cheme la altă şcoală, poate avansezi. Hai întoanW^ toate au să fie bune !..." ■"""«eţi-yj şi
Elena citi ultimele rânduri în gînd.
— La sfârşit mă întreabă pe mine dacă mi-a lipsit ceva... Lin timp au tăcut amândoi. Nu se auzeau decât pr'iinele
arzînd şi lumina care picura. creng
— ...dacă a venit, dacă exâstâ, scrisoarea asta, trebuie să
şi noaptea asta prin care o să treioam... exi*e
Lucian vorbise fără să se uite la Elena. Stătea lîngă foc întunerioul oare se lăsase, flăcările îi jucau umbre pe fată. Din în* nu se mai vedea decât o fâşie, luminată pe sub braţul lua) ia,r noi dispărea dincolo de cercul de lumină, ca în altă lume. ' 'x),anâ
Elena, se sculase în picioare şi privea <cercul acesta în care focul, Lucian, ea, cortul... ra
— Mă duc să-1 chem la masă.
— Pînă venîţi, sânt gata.
Elena dispăru în întuneric. Cînd ieşi din cerc zări focul călăuzei Urcă pînă la el, dar focul era singur. Calul împiedicat păştea <ftiva metri mai jos. Şaua, rucsacul desfăcut, pătura calului şi atât. Toate stăteau de parcă omul ale căruia erau, ar fi plecat cu o ciiipă înainte şi acum privea dincolo de cercul de lumină, înăuntru. Elena ieşi jn întuneric şi coborî spre cort uitînldu-se din cfflnd ân când înapoi dar călăuza nu apărea şi focul ardea mai departe singur.
Lucian îi aştepta.
— Nu e acolo, nu ştiu unde s-o fi dus. Focul e făcut pe vatra veche, pe care am găsit-o căutând lemnele, înainte de a veni el. 0 fi fost a lui.
■ — Se poate. Dasă-L daică vrea, vine el sau vorbim mâine dimineaţă.
Au mâncat în tăcere, apoi au rămas aşteptând venirea călăuzei. Stăteau Întinşi lîngă jarul care dogorea şi tăceau în eanitipugre, os şi cum călăuza ar fi fost undeva pe aproape sau acolo între el
Elena se răsuci şi căută scrisoarea în buzunar. O băgă în plic şi o puse pe spuza albă a jarului. îşi dădu seama de inutilitatea gestului, dar nu o mai putea suporta. îi părea rău că ajunsese la ei, că o citise, că nu există. Plicul stîrni cenuşa şi atinse în cîteva locuri jarul viu de dedesubt, fumegă puţin, apoi luă fac îndoinidu-se.
Lucian se întoarse spre ea, apoi se uită la plicul înnegrit care termina de ars.
— Qrezi că ar fi bine să-i scriem amândoi, ar înţelege ?
— Nu ştiu, îmi aduc aminte de ce îi spunea Solom cuiva, la haa într-o duminică, nu vedeam cu cine vorbeşte, „sînt nişte lucruri pe lumea asta, pe care dacă le înţelegi dintr-o dată bine, dacă nu, n-ai să le pricepi toată viaţa" şi cred că a avut dreptate.
— Hai să ne culcăm. Ne-ajunge pentru azi. .
A fost o noapte lungă, poate cea mai lungă noapte de dttd Picaseră. Emu obosiţi dar nu puteau dormi Se gândeau la ■ acela»? lucruri încercând să le rezolve Mtr-un fel, dîndu-şi seama,a atunci c»a credeau că au găsit o soluţie, de absurditatea ei, hotărând p»| » sfârşit că timpul le va rezolva pe toate sau vor dispare tapreunaw» el, dar nu se poate opri să reîneeapă. Din cînd ân când auzeau nur carea cailor, umbletul lor împiedicat s^au fornăitul scurt, apoi jf"^~ se închega iar, fără să fie totuşi  liniştea obişnuitelor nopţi, fire v»
14
ir}- Ifogă ei, parcă peste tot în toată poiana, în tot muntele, cineva * ins' Venise împreună Ou gândurile lor a celor de acolo şi fără să-i te^Tg jacă le vor sau nu, fără să-i întrebe dacă le pot priimi sau nu, ^carcase 011 e*e> ""npMnld totul cu greutatea lor; muntele, cortul, 'Jacii le rupse»6 oencul de la foc aşezându-le ca pe nişte umbre ale ''"neveniţi, pe care-i simţi, dar nu-i vezi. Le vezi numai umbrele, *EBm3Cşarează cercul de lumină şi tu nu mai încapi, nu te mai poţi
x-^L"'m el, ferindu-te îfti fiecare clipă să nu te loveşti de ai, sau să mişca ; joveşti.
Nu ştii niciodată cît stau şi te temi din primul moment cînd se că nu vior mai pteca niciodată, sau trăieşti cu frica, cu spaima,
fîfdac'ă ve* Pl'ecia 5* ve* ^ace oor'lui'- Şi focul în altă parte, vor veni !? i tine şi se vor aşeza din nou. Atunci întinzi mîna şi vrei sa le dai S'ale tale, dar mîna ta rămâne întinsă şi ce ai vrut să le dai, cade jos nfru că nu are cine să primească, pentru că ei sîjrat neveniţi, nu sînt
•■ si în jurul tău întunecă numai umbrele, umbrele gândurilor lor. âlC1 A doua zi s-au trezit devreme, înainte mult de răsărit', şi când
bia se luminase. Era o dimineaţă senină şi rece. Poiana era albă de muă si tot^i stătea nemişcat în jur, aşteptând soarele. Au mâncat pîn-!}Ld vreo mişcare de sus1, de unde înnoptase călăuza. După ce au terminat acesta încă nu dădea nici un semn că s-au- fi trezit. L-au strigat, nu a 'răspuns nimeni. A urcat Lucian pînă acolo. După cîteva minute a chemat-o şi pe Elena. Cînd a ajuns şi ea, a avut un moment de panică Totul era ca şi cum călăuza nu ar fi venit niciodată. Vatra era cmată, Şi lături, câteva lemne rămase nearse, parcă aceleaşi de cu o seară înainte. S-au uitat unul la altul, apoi Elena a început aproape hribtmdu-se să-şi amintească :
— Acolo era şaua, aici rucsacul, pătura calului dincoace, calul era paţn mai jos... şi focul... focul amdea zdravăn... ăsta se joacă.
— Nu se joacă deloc.
— Luciane, dacă n-aş fi luat eu lemnele de aici, înainte de a veni el, aş crede că visez. Astea n-au venit singure...
— Da' le-ai luat ? încercă Lucian să glumească. Cu ce poţi să-mi dovedeşti că a fost într^adevăr călăuza aici ? Ai scrisoarea ? S-ar putea sâ nu fi existat, s-ar putea să nu fi fost nimic.
— De ce a plecat ?
— Nu ştiu !
—. Da' a fost ?
★
Cîjrad au intrat în drutmiul de creastă şi au ajuns sus, s-au oprit ţi s-au uitat la poiana nopţii aceleia.
Noaptea rămăsese acolo, cu nălucile ei, ou umbrele ei, cu urmele ei de focuri, la care nu va mai sta nimeni'. Dacă cineva ar veni în arma lor şi ar face focurile, umbrele tuturor vor sta în junui flăcărilor şi cercurile vor fi din nou aceleaşi. A doua zi, acela care a aprins focurile, nu va mai găsi decât vetrele goale şi pe nimeni în jur.
★
S-ar fi dus să se culce şi oamenii ăştia îi stăteau pe cap. Preotul, iO de obicei, drept, aproape lipit de uşă, fără să se   sprijine de ea, <jj» şi cum bucăţica aia de aer dintre el şi lemţn ar fi tare şi l-ar «ne. Dar nu, parcă ar avea înfăşurat pe el stratul ăsta de aer, că lângă se aşează, tot aşa stă şi tace şi acum. Tace şi se uită prin uşa «Miisă. Ce-o fi văzînd acolo altfel ca altădată niuimai el ştie. Buş-Wi din piaţă, gardurile, casele, pomii, munţii, toate sînt de ani de & fel, da' poate vede el altceva mai mult... îşi sprijini bănbia în jj~°u ?i un timp nu auzi decât vocea baciului bătrân aşezat la masa ■animd. Molfăia un covrig şi vorbea cu gura plină :
15
— ...cînd trăgeam  odată pe  ţîţa oii,  sărea banul din ban d-ăla mare şi greu, că venea firul de lapte aşa tare căi afară. Aşa am ajuns mulgător întîi, p-ormă baci, da' toate jyr vorbea baciul, era taiică-său şi mânca un covrig. A mai cerut ^ i-a dat un şir întreg şi îi mânca repede, mnul după altu' ...   Dj   »şi el nişte proşti"... iar vorbea baciul, care îl trezise... aşa le-airri spvksu1!'€^ nu se dă la om şi le-arn povestit cum mi-a luat mie cojoaca dm Uk?^ cînd am trecut pe lîngă el, că se aşezase pe o buturugă alât • ' potecă şi am găsit-o cînd m-am întors, numai fioşmotbace, că v*' ^ plu.se pădurea de ea, da' ei ce să creadă, că nu erau din m furase un sac cu sane şi urcau un pripor cu el în spate. Nu st- e"' unde îl furase, alergau trei inşi, câteodată i se păreau patru dună ^ Era cald, îl usturau oohii de sudoarea scursă de pe frunte 'şi j?3 ^' să se agate de nişte tufe, ca să treacă malul. I-a scăpat sacul toom^ cînd ajunsese sus. A dat să-1 apuce... şi a izbit ţoiul gol de rachiu? mâna lui Solomon. ' dln
II întindea la umplut.
■— Ce să faci ? aşa scrie şi la cărţi, după unu' vine doi, eu am să beau pe al doilea. '
Buimac, se uita la Solom, care îi întinse din nou ţoiul. De unde dracu' furase sarea aia şi ce l-o fi găsit s-o fure ?
— Şi  tu  Solom, tejai  apucat acu'   de  băutură, la bătnineteî
— Dorninu' hangiu, dacă am băut unu şi am să-1 beau pe al doilea cine spune că am să-ţi cer pe al treilea, cine spune că ani să fac chef ■>
Hangiul întinse mina după sticla de rachiu, îi umplu ţoiul pînă la gură şi ii dădu înapoi.
— De unde am furat io sarea ?
Solomon se uită mirat la hangiu, care dădea din mină, viind sâ scape parcă o stafie.
— Care saire ?
— Am visat... ani visat că furasem un sac cu sare... ,
•— Şi oe, te-4a prins ? _ *
— Nu, m-ai trezit tu.
—- Vezi cum te-am scăpat ? are să trebuiască să-mi mulţumeşti. Hangiul, aproape treaz, se uită şi el mirat la Solomon. Aceste gustă din rachiu şi înicepu să se strâmbe.
— Dacă nu-ţi place, de oe bei ?
— Da' ce vrei să fac ? Tu dormi ; domnu' preot se gândeşte; ba-ciu' spune poveşti... ; eu ascult oe gândeşte domnu' preot; beau ce povesteşte baciu ; şi mă uit la tine oum dormi.
■— ...ăla urs deştept... da' a omorît şi trebuia şi el să moară. Ce făcea ?.. venea la stînă cu haita de câini după el tîrîş, îi gonea pe ciobani să intre înăuntru şi ei îi învăţaseră Obiceiul şi intrau. Abia atunci se băga între oi şi lua două, două lua, pe ales şi pleca, alt rău nu făcea. Venea rar, o diată la săptămână, că şi-o fi zis el să nu facă drumuri prea multe cu cîte una. îşi lua tainul şi pleca. A schimbat baciu' um ciobam. bun mulgător, băiat tânăr, şi ăla a zis că nu intră în stînă, diaică vine unsu' şi n-^a intrat, şi s-a supărat fiara, şi 1-a omorît. S-au strins atunn douăzeci de oameni ou arme, pădurari şi vânători, şi au băgat hăitaşii în valea unde ştiau ei că are namila vizuina. S-aiu inrpărţit în două şi au plecat la locurile de pândă. Pe poteca unde a venit ursu; coborau zece inşi. Cînd l-au văzut, nouă au fugit, în ăia nouă eram şi eu, A rămas în potecă doar un pădurar bătrîn, oare 1-a aşteptat şi a tras. L-a nimerit în ochi şi a răcnit fiara de-au răsunat munţii, şi oum a dat cu laba în clipa aia a morţii, a retezat din lovitură un brad tinar, mai gros ca mina. L-a retezat l-am văzut eu. L-am jupuit acolo, ca njam putut să-1 cărăm, aşa era de mare.
16
gagiul mai rupse un covrig şi începu să mănânce dar se opri şj
adâus'ă :u avU|t cu el ? îşi lua tainul şi pleca, nu supăra pe nimeni, a ornorît om, trebuia să moară, aşa e legea şi el o şitia, dia' a da' df08 'trebuia să şi mănînce...
c|lca,t*;^acă w jj^mca murea, dacă a mâncat a murit, nici să mănînce, v; <*ă"nu mănânce...
u ajutai i se îoahiseră ochii... Solomon, care vorbise, dispăru şi quuj apăinură nişte oameni pe oare nu-i cunoştea. Aceştia îl salu-
locul jjjjcjjjjjau în. lata toi. Cînd începură să se depărteze, îşi dădu «ama teu Şi * jumătăţi de oameni. Jumătăţi de oameni oare îşi strigau oea-
^«iktate şi o căutau ţopăind de la una la cealaltă. Deodată apăru Îşi*8 ^Tgf aicel cineva începu să apropie jumătăţile, vrînd să le lipească, riaeva, Ş ^ pentru că nu se potriveau şi dădeau din mâini şi din piei* DU Acel cineva a dispărut. Nu-1 mai văzuse vqnirad, mi-i văzu ple-^Smnji-i cunoştea, nu ştia cine e, nu-i văzuse faţa, de fapt nu-1 văzuse ji    doar ştiuse că e între jumătăţile de oameni şi vrea să le lipească.
^ nu mai era acolo. Jumătăţile de trupuri se bucurau şi în bucuria ^Jf" u început să se găsească perechi, se apropiau şi se lipeau şj âCee^nameni întregi, cane veneau spre el şi-1 salutau şi se închinau
m *â*!_ Şoininu' hangiu, fii bun, te rog şi mai dă-mi unu'. Ai să spji ii asie al treilea şi că am să mă îmibăt, cum să te îmlbeţa din trei S iri f Eu nu am băut până acuma, dar tot am să mor. Acum am si beau şi tot am să mor. De mâine iar nu am să mai beau şi tot are â trebuiască să mor...
H-angM se uită la el, la ceilalţi, întoarse iar privirea la el, apoi jând la preot şi la baci. Se sperie şi se ridică în picioare. Pe toţi îi redea jumătăţi şi trupul lui tot jumătate era. Se pipăi cu spaimă, apoi Offi uşurat şi se aşeză, sub privirea uimită a iui Solomon, oare îl
ftitreba ^ ^ umbli ou mâinile, aşa, pe tine, de ce te cauţi, te-ai pierdut ?
— Măi Solom măi, am visat jumătăţi de oameni şi când m-am «rit pancă eraţi şi voi jumătăţi...
Solomon se uita atent la hangiu, la ceilalţi doi pe rând, apoi la el însuşi.
— Şi cînd orezi domrau' Hangiu că ai văzut adevărat, când eram jumătăţi sau acum ?
Hangiul rămase ou sticla în gura ţoiului, oprindu-se din turnat. Se gândi puţin, încercând să înţeleagă întrebarea, dar nereuşind nu mai răspunse. Umplu ţoiul, pe oare îl întinse lui Solomon. Acesta îl luă, se duse la masă şj după oe se aşeză, vorbi uitâindu-se în zare la culoarea rachiului :
— Io zic aşa... că ai văzut adevărat înainte şi am să spun şi de ca Domnu' Preot este jumătate aici... şi jumătate unde gândeşte ; io y'at jumătate aici... şi jumătate unde beau ; baciu' este tot cum spun ea, jumătate aici... şi cealaltă unde povesteşte ; iar tu... eşti aici cu o parte şi una unde dormi...
Hangiul făcu un semn cu mâna.
— Eu măcar visez în somn, dar tu visezi treaz.
— Ce să faci ? unu' visează aşa, altu' aşa, fiecare cum poate. Batâul schimbă locul bâtei, ca să se poată sprijini mai bine şi
ocepu din nou ca şi cum nu s-ar fi întrerupt deloc. ,   _ — -Era aici. vecin ou mine, baciul ăsta bătrîn, mai bătrîn mult decât wne, acum, voi nu l-aţi apucat. A ciobănit toată viaţa şi ştia toţi mun-ju ăştia. A umblat la oi mai mult decât toţi, pînă cînd a altoit şi 1-^au '«sat puterile. în anul ăla, când n-a mai plecat, a pfliîns cum plâng copiii.
17
L-am văzut eu, după ce s-au pornit oile A stat aşa un an si văzând ou ochii. Toţd ziceau c-o să moară, da' ân al doilea anS6 ^î)ea put. Lua sapa şi încet, aşa cum mai putea, se ducea şi căuta uăa-înfie" tăia brazide. Una, două pe zi, că mai mult nu putea şi p-oranăhIVt 5' ou bucată le căra pînă acasă, în spatele grajdului, în grădină m uoa^ a vrut să-1 oprească, că-i acoperea din pământul muncit da-'' ■ 53 c-o omoară şi l-a lăsat. Oamenii au zis că s-a zmintit de bătr"a S*>Us l-au, lăsat şi ei. Căra în fiecare zi. Odată m^am ţinut după el^M ş' văzut cum tăia brazda şi o alegea cu multe rădăcini, să nu se ? să se aşeze şi să facă pământ nou acolo unde o pune.' După aia "T** în braţe ca pe copil şi o purta ou grije, doar că n-o legăna Cî°rt oprea să se odihnească, n-o lăsa jos, căuta un loc mai înalt şi se s.6 jinea doar şi nu stătea mult. Femeile îl întâlneau şi-şi făceau cnj®*}' 'Urma lui şi ei ştia. O ducea mai rău cu copiii, că se strângea * jurul lui, îl trăgeau de haine şi-4 necăjeau, dar nu zicea nimic Si* * în cîţiva ani, de unde credeam că nu mai apucă anul, a făcut o mo4» în spatele grajdului şi se suia sus în vârful ei. Stătea acolo şi se în jur, de parcă ar fi fost undeva pe cel mai înalt munte şi s-arK uitat la lume. De atunci e movila acolo. N-Ma avut cine s-o strice a fii-su cu nonu-sia s-au mutat peste două văi după oe a miurit el A moştenit montele şi s-au dus mai aproape... '
Parcă s-Ja auzit pas de cal. întâi înfundat, ciocănind cîte-o piatră, in piaţă potcoavele au sunat mai tare, rar ca la animal obosit. iSrak puţin alături de ai calului, paşi de om, dar n^a venit nimeni. Iar s-au auzit copite frământând piatra pe loc, a nerăbdare, apoi nu s-a mai auzit nimic, dar n-a venit nimeni.
Preotul, de lîngă uşă, a trecut pragul, a traversat piaţa şi a început să unoe poteca spre poiana bisericii.
îndoit cu apă, vinul nu prea avea gust, dar preotului îi era indiferent. Bea din când în când câte o gură de ruşinea hangiutaa, care după fiecare pahar, fără apă, plescăia mirindu^se de bunătatea lui.
Prin uşa deschisă de la bucătărie se auzeau mişcările mutei. Cîte o strachină atinsă de alta^ cleştele de la sobă, lovit ou piciorul, iar tocmai de afară din curte, vocea bMatuliui amestecată ou a celor doi oameni veniţi cu o căruţă cu lemne.
Stăteau amlîndoi cu cîte un cot pe masă şi între ei paharele, fiecare în culoarea lui. Hangiul, cu faţa spre uşă, văzu semnele baciului şi ieşi, ca să se întoarcă după câtva timp, cu un ţoi gol.
— E al patrulea pe astăzi, şi ii arătă preotului ţoiul. De vreo lună cam aşa îi trage. Ori a intrat in anul morţii, dacă aude mă taie, ori s-a prostit.
Ieşi cu ţoiul plin şi rămase puţin afară.
Preotul auzi vocile bătrânilor plecînd şi pe a baciului râspufl-zmdu-le şi mulţumindu-i hangiului pentru ralohiiu. Acesta se oprise în uşă şi îi spunea ceva baciului despre ploaie şi de furtună.
— Las' să vie ! cum vine, aşa trece, şi uitîndu-se pe cer, intri înăuntru şi-i explică preotului : S-a tulburat rău cerul încolo spre munte. Mă duc să-i spun ăluia să siringă fânul Întins la uscat şi mutei să ne-ad'ucă ciorba. Mai bea un pahar, părinte, pînă mă-ântesc ?i las-o-ncolO' de apă.
Preotul se uită în urma lui, duse paharul la buze şi gustă. Mb-negnu, cinstit-hoţ, uscat-oid, rnare-mic, vrednic-puituros, duilce-amaJ'. deştept-prost. viu-mort, bun-rău, vin-«pă. Apă cu vin e pe undeva la mijloc. Se ridică şi vărsă paharul pe uşa deschisă.
18
Mute aduse străchinile cu ciorbă, le puse masa de alături şi se . * -_â aducă tacâmurile.
Ciorba  mirosea  a   oaie.   Grăsimea   plutea   întreruptă   doar de "tile de carne şi  de coada lingurii,  pusă de fată în strachină, bucaL prea fierbinte. încă două extreme, cald-rece. Nu sînt extreme. ,,],, sîn,t jos şi sus pe gradaţia unui termometru enorm. La zero
^ntu* şi în sas' de ce *n sus' sPre ca^ nu există 1111 absolut ? Ames-fz?°* ar fi încropit, adică nici cald, nici rece. Ar trebui de fapt să fie te®1 amâe, dar nouă nu ne convine şi ne-am ales temperatura noas-2s°Ca temperatură de mijloc. Apa sub treizeci şi şase de grade începe
a fie rece peste treizeci şi şase, caldă. La alt animal e altă tetmpe-«tură- nici cald, nici rece...
—•Părinte, se îngroaşe gluma !
Hangiul se aşeză la masă, aşteptă ca preotul să-şi facă rugă-' «unea, apoi continuă în timp ce mânca
CT _ cerUl a început să se întunece fără nori. Soarele abia se vede şi spre munte e rău de tot.
Preotul se uită pe uşa deschisă.
Umbrele brazilor din curtea şcolii abia se mai vedeau. Părea că se înserează. Un cîine fără uimibră traversă piaţa şi o luă la fugă pe uliţa din deal.
_ Mă băiete, arata mutei să aprindă lămpile, că nu mai văd sâ bag în gură.
Hangiul strigase către bucătărie, de unde lingurile celor doi se auzeau hîrfite de marginea străchinii.
Lumină-întunerie, la mijloc crepuscul. Intensitatea variază cu posibilităţile vizuale ale individului. Deci alt arbitrar ... posibilitatea de a face lumină... imposibilitatea de a te lumina sau întuneca...
Pata veni cu lampa şi, după ce îi mai aşeză odată sticla strâmbă, frigîndu-se la degete, o puse pe masă.
în prima clipă, toţi trei au crezut că a făcut explozie gazul. Sticla zburase în ţăndări, flacăra se stinsese şi hanul întreg se cutremură sub lovitură. Prin uşile acum deschise amîndouă, îi izbi un val de praf şi nisip amestecat cu bucăţi de crengi şi frunze.
In cîteva secunde totul era ca şi cum o adevărată explozie ar fi avut loc la câţiva metri. Un oblon zmuls sparse două ochiuri de geam, iar celălalt începu să izbească în neştire oerceveaua.
Muta scotea nişte sunete stridente, iar hangiul şi cu preotul, cu greu, amândoi, abia reuşiră să închidă uşile. Afară praful se amesteca în întuneric. Umbre de crăci treceau răsuoindu-se. izbindu-se de pământ Mu ricfâefadu-se.
Pe undeva, de departe, un huruit ca de prăbuşire venea spre ei şi se amesteca în zgomotul izbiturilor, al geamurilor sparte şi al ţipetelor.
In clipele ce urmară, cei trei aşteptau să se întâmple ceva, dar ca retezată de aceiaşi mână, ce-i dăduse drumul, rafala se opri brusc Şi o linişte nefirească îi acoperi.
Doar praful plutea încă nehotărât.
— Ce-a fost aste, părinte ?
Hangiul nu aşteptă să i se răspundă, şi strigă spre bucătărie, unde bănuia că mai este băiatul.
— Tu ce faci acolo ? ia-o pe-asta d-aici şi duceţi-vă să deschideţi uşile la grajduri. O să vă duceţi după vite.
_ Preotul încerca să desluşească ceva afară, în piaţă. Când îl auzi, se întoarse spre el. Nu are rost să-i mai spun, tot are să-i trimeată 8 ^d că se vor putea întoarce. De ce mă gândesc, cred, înseamnă că există posibilitatea să nu se mai întoarcă... Nu mă gândesc decât la
19
* u ,• nfflim să caut în amiptire ceva frumos, pe oare nenorociri. Ar fe*^^ fn preZent, ca să nu vad ce e afară, sâ-1 ,tot trec vţ&e**^ ^eputul mi-a sugerat un sfirşit... sau, mult ca să nu ma gmdesc ca m& lgto(iesc ;banal la ce fac. Să-i aJut
mai bine ar fi sa fee ş şi să ÎIltode geamurile sparte... Ifciştea
hangiului să^ lege
asta începe să ţiuie. _ aacăra felinarului de vânt, adus
întinse mina şi ^ si împinse puţin felinarul. Sub fun-
în locul lămpii.. Mina u". lumina galbenă, mică, văzu pe lan-
Hangiul trînti uşa şi o încuie^ .găsift oblonul, dar nici nu
—' Părinte, ataira-i ue &   .   •       d        f ^ de întuneric. Ara
P* «H T^mY^ SVi»       !a cine... _
auzit ţipmd naşte temei wp .        fără oblon, o lumina roşiatică
î,n clipa aceea, P^di|~iul înodînd bubuiturile una cu alta, umplu încăperea şi '    t teMTune, isprăvi liniştea. A doua nh.
de parcă n-ar ft vruţJ£ *e T™4 iau o adiere, abia mişand praful, apoi lă veni încet, cuprinse totul cu frigul ei. Crescu
se întări începxnd sa-1 cu primul ropot de grindina, mm-
tocontinuu şi se dezlanţm odată^cu p m ^ ^
S ghiaţa cu praful şi !0^™    ^mindle trăznetelor deveniri Sor   geamurile., pom*, *~ j   ce mai deB> oîte odată lo*a- .
albe albăstrui f^nd 'Pf se mai stingă amesteomdu-se neaştep-
du-se una de alta, ^"^J^unetul lui, iar acestea grabipdu-se sa-şi tind să-şi sune f»e/^g^^re%părgeau aerul tăind rafalele sau prindă ecourile sau sa se aeoper■     f nopmt     bea îr
^ng^^..^1I^fieS^^%P^d şi murdărind dm « geamuri mîin indu-le cu lieoare u u ţlpa hangl^
ge"ml Părinte, începe mai 1<£e ş^ vitei^      ^ ^ ja jurul {m
puia la dispari nc,
Si * ce ar ^ l ^ «T^^^î^ - "ia ffS^Ae va lua ceva din tl-ie^a din cămară şi va mînca. perit„ Ce ar trebui să facă ^eva? trebme sa gă sb
împingă uWJ.sa ^                                    e bamd
incă una. Hangiul se sui y. răstignit pe raft... 51 w™»   ^ 4
Ce caraghios arata ...pan» ^r     s     ^ ,trâiasca. Are sa ^
e mumca lui, ajunge la ea «g%f4
p-^ -   să murim-
20
câne
«aniui tremiura din toate încheieturile bîrnelor şi-ţi făcea rmpre-ffe apleacă sub vînt. în camerele de sus, ceva, vreo mobilă sau ■ stie ce, se prăbuşise pe podea şi în urma ei alta Spiritele
mai ş
de ciudă că nu-1 pot dărâma, îl devastau pe dinăuntru.
^^Haîrtgiul îl chemase pe băiat şi îi dădea sticlele, iar acesta le aşe-teighea. La fiecare rafală mai puternică sau cînd în obloane iz-za V?} ^ CT!eangă, băiatul se ferea rnultîndu-şi capul şi umerii atît b«a Zfe încît pe una din sticle hangiul o lăsă să cadă în gol de re?gjatuiui era la aproape o jumătate de metru. Sticla căzu peste Băiatul fugi în bucătărie. Hangiul, coborât de pe scaun ou cât®* .n caPj se aşeză treoîndu-şi-le peste faţă şi îl privi pe preot, ^ "1 lumina' felinarului şi a fulgerelor repetate, stătea aproape reze-
rie perete şi părea că se uită la el. m   De ce o fi oiftînd -aşa ? nu face
isiirac-
Apuca scuipă şi
face nimic, nu vrea nimica, nu spune
sticlă de rachiu începută, îi trase dopul cu dinţii, îl bău cîteva înghiţituri. Rachiul era bun, aromat, tare şi îi ^'«"arsura în stomac. O sticlă căzînd din raft îi trecu pe lîngă S ăr si se sparse de podea. Simţi udătura rachiului prin pantalon şi "^piciorul gol în bocanci, se ridică şi se sui din nou pe scaun.
Preotul îi mai urmări un timp apoi îşi mută privirea la geam, unde • locul grindinei, fulgi de zăpadă alergau orizontal pe suprafaţa siic-f' oină se topeau. Pe ramele de lemn un strat subţire se topea şi se efăcea mereu. Cele două perne puse în geamurile sparte, se îmbibaseră cu apă Şi din ele, aşa umflate cum erau, ca nişte ugere, înoepuseră să se desprindă picături.
Cîte o creangă se izbea an geam şi cîteva fracţiuni de secunda, atît cît frunzele zdrenţuite şi ude îl atingeau, păreau că se lipesc, că vor să se prindă de luciul sticlei, să se agate într-un fel ca să se poată Opri. în clipa următoare nu mai erau. Lumina fulgerelor trecea greu acum, difuzată pe perdeaua de ninsoare, dincolo de care nu mai era nimic.
Nu nimic, este altă perdea de ninsoare, şi dacă mai fac un pas, aceeaşi perdea se află tot acolo în faţa mea şi, la fiecare pas pe care îl voi face, perdeaua se va retrage cu pasul acela. Dacă am să merg repede spre ea şi ea se va depărta tot atît de repede, rămînînd mereu pasul acela între mine şi ea.
Dacă am să alerg va fi tot înaintea mea la un pas, va alerga tot atit de iute ca mine, iar pasul acela, adică atît cît pot eu vedea, va fi mereu acelaşi. Am să mă întorc la stânga, la dreapta, am să alerg tapoi, perdeaua va rămîne înaintea mea, la aceeaşi distanţă. Şi am să pierd timpul alergând şi distanţa va rămîne aceeaşi, am să pierd timpul...
Un troznet de copac rupt reuşi să treacă peste urletul furtunii. A auziseră amînidoi şi se uitară unul la altul. Hangiul vru să strige twa, dar unmă izbitura. Fiu atât de puternică încît rămaseră încremeniţi.
în camerele de sus o mobilă grea bufni în tavan. Un hîrşit de crăci zgârie toată faţa hanului. Tabloul din dreapta preotului căzu pc «a scaun şi geamul se făcu ţăndări. Raftul mic, de deasupra lăzilor cu zahăr şi ou făină se prăbuşi şj, izbindu-se de colţul tejghelei, se rostogolit în uşa de la bucătărie, pe care o deschise. în fereastra fără *ton, vîrful unui brad îşi ţinea tremurând crengile întoarse de vînt. Cele care se îndoiseră de geam îl biciuiau unduindu-se ca nişte alge iatr-un curent de apă.
Hangiul ieşi de după tejghea şi ou paşi mari, hotărâţi se apropie 5e Pr*t> dând la o parte una din mesele care SI împiedecau. Din Bucătărie, speriaţi, apăruseră şi băiatul şi muta. Preotul nu se miş-
21
case. Hangiul se opri în faţa lui. Avea o figură înspăimântată vara* se auzi la fel dar de undeva, o nuanţă voită de reproş M dădeai!8 ton imperativ : '
— Părinte, roagă-te ! Murim ! Preotul se uita în ochii lui.
„N^a avut curajul să-mi poruncească pentru că poate vor scana şi-i va fi ruşine să mă mai vadă, dar aşa cum mă-a cerut-o, mi^a adu aminte că sînt Obligat s-o fac.   Trebuie să mă rog. Sînt mijlocitorul lui, al lor, ou Dumnezeu. Dumnezeu mă va auzi pentru că, pretind el, e obişnuit cu vocea mea. Deci eu toebude să mă rog". '
— Părinte, raagă-te! Stat mii de oi în munte, vite, ciobani roagă-te ! '
— Trebuie să mă rog, trebuie să mă sacrific. Sînt ca bătrînul ţigan, obligat să descânte*).
— Linişteşte-te, am să mă rog !
Se desprinse de lîngă perete şi călcând peste cioburi şi cutii de conserve, se sui pe raftul Căzut, ân pragul bucătăriei şi aplecîndu-se trecu dincolo. Cei trei îl urmăreau fără să se mişte. II mai văzură în semiîntuneric îmbrăcând o bluză de vânt peste hainele negre anoi auziră amplificat urletul furtunii şi se repeziră să împingă la loc uşa şi să o încuie în urma lui.
Stătu nemişcat, cu spatele la uşa prin care ieşise şi sprijinit cu mâinile în pereţi, în tocul ei, aşteptă primul fulger.
„Asta nu mai e furtună, e iad..."
Vîntul, cu tot adăpostul grajdurilor, îi tăie respiraţia. Strânse şiretul de la glugă şi respiră înăuntru. Lipit de bîrne, îjncercînd să se ţină de ele, cu mâinile întinse, porni de^a lungul lor. O rafală îi îm-proşcă faţa cu fulgi. Trecu mâna peste faţă, o altă rafală îl dezlipi de perete şi încă una îl făcu să icnească lipindu-se din nou de el. Se întoarse în loc, printr-o răsucire nedorită, ce-1 izbi de colţul clădirii, unde rămase agăţat, prins cu o mână de capetele bârnelor. îşi lipi capul de lemnul cu miros de bradolină. Lapoviţa răpăia pe glugă. II ustura faţa.
„Dumnezeule ! In ziua aceasta pe care tu ai făout-o noapte, pentru cei de sus, pentru toţi, va trebui să ajung să cred în tine, pentru că trebuie să mă rog pentru ei".
Trecut Ia colţul celălalt, la gardul dintre grădină şi curte, nu-4 mai găsi. Se împiedecă de el, căzu, şi se opri din nou. La lumina fulgerelor nu se vedea dfâcît un pas pe care îl făcea cît putea mai repede. Uneori nici nu avea timp să-1 tfacă. Ceaţa părea că păstrează o fracţiune de secundă mai mult, lumina, dar mai rău îl înşela cu deplasarea ei, ca a unei mase solide întrepătrunsă de lucrurile pe care le întâlnea. Gardul dinspre uliţă era însă în picioare. A mers pînă la el destul de uşor. Peretele îl apăra şi înălţimea lui icu etajul forma un adăpost, unde vîntul, scăpat de pe marginile acoperişului se prăbuşea în gol. Vrîind să se salveze, încerca să urce, să intre din nou în aerul din care căzuse, dar aproape ajuns sus, era lovit şi azvârlit iar în gol şi tot aşa încât, din locul unde era, preotul, în scurtele clipe de lumină, avea impresia că ordinea lucrurilor s-a stricat şi că zăpada se ridică din pământ şi se aşează undeva pe alt cer. Reuşi să smulgă câteva scânduri din gard. Lovea cu 1 piciorul şi le credea căzute' în partea cealaltă pînă când pe ultima, smulsă mai mult cu mîna, o simţi râsu-cijidu-se, plecând undeva în întuneric. Trebuia să treacă prin gard, să
»> In lumea vechilor marinari, exista credinţa că ţiganii bătrini cunosc de«-cîntece care pot porni vtnturile. Cînd corăbiile intrau In marile acalmii, weW~ erou căutaţi printre pasageri şi obligaţi să deseinte. Toţi ştiau Insă că forţele invocate prin ritual, cereau ca plată zece ani din viaţa celui care chema.
22
rseze „jiţa şi pe lingă acel al şcolii şi al baciului, să ajungă la fcrfura potecii care unea în poiană. ^ foi dădea seama că nu o să poată   meree în   picioare, aşa că, 4« arilecait şi ieşit prin gamd, nu se mai ridică, traversă drumul în nefai şi în mâi™, tăvălindu-se în noroiul   amestecat ou zăpadă. fS+ul îl izbea cu tot ce putea purta. Cîteva minute se opri şi stătu roate apărîndiu-şi capul cu mîinile. Ceva, o cracă, o Scijnidură din toJjjTigard, trecu peste el şi II Hovd. Speriat, se tîrî cît putu mai reţpe-î^ajuns 'dinaolo, se lungi lîngă gard.
Începe să-mi fie (frică. Dacă mă ridic, risc să-mi "fie din ce în mai frică şi să naă întorc. Nu mi-ar fd ruşine de ei, dar nu vor înfige niciodată de ce m-am întors, de ce mă-e frică. Aş putea sta aici nră sau două, să mă întorc şi să le spun că m-am rugat, să le poves-fp«■ ce greu a fost clrumul, cum am căutat cheia biseriicii, cît am stat am descuiat, ou imîiinile îngheţate... ce sublimă a fost rugăciunea in întuneric... !
...Aş putea să le spun că am citit la luminile fulgerelor... dacă as inventa o mică minune ? !... O cruce care s-a luminat şi a strălucit Mt timpul, semn că Dumnezeu nu ne va părăsi şi ne va apăra. Totul ar rămîne' ea o legendă în cătun şi eu, legat de ea, voi rămîne în amintirea lor, ca un adevărat preot ! Adevărat preot! Aş fi în stare *5 fac asta ? Mi-e frică !... Nu pot, dar tare aş face-o !..."
Se ridică greu şi lipit de gard începu să înainteze, aproape cu mgtele, din şipcă în şiipcă. Trebuia să dea de poarta şcolii, apoi de coltul gardurilor, unde începea curtea baciului. Trecu de-a buşilea . prin Woul porţii. Nu mai era, şi îşi dădu seama, după corn trece vîn-tul deasupra lui, că nu mai erau nici brazii, cei trei brazi mari din faţa clasei.
.înseamnă că toţi trei stau sprijinita pe bucăţile de ziduri şi de acoperi?- Vîrfuni de brad înfipte în acoperişul de şiţă, mişcate încontinuu de vînt, rupîndu-l, spărgându-l cu cioturile.
Se grăbi să ajungă la locul de întâlnire ai ' gardurilor, unde aşezat da un elev la colţ, presat de vînt, încît nu avea nevoie să se mai ţină, începu să-şi frece mîinile îngheţate. Niu-şi mai simţea degetele, îl usturau, le băga în igură sau le lovea unele de altele în spaţiul strâmt dintre el şi încheietura gardurilor.
IMgenele îi luminau spaţiul liber din unghiul şipoilor. Era la două palme de faţa lui. Imaginea rămînea în întuneric ca un negativ }i se păstra până la celălalt fulger. Vântul âl împinse cu putere în gard, dar clişeul nu dispăru. Fugea uneori într-o parte până aproape să se piardă, apoi se fixa din nou la lumina următoare.
„Dacă nfHaş putea suibţia atît de mult, dacă aş putea trece ca şi vîntul prin locul dintre cele două scânduri, aş intra undeva în negativul imaginea, în profunzimea ei, adică înăuntrul meu şi poate doar atunci, atunci poate..."
îşi dezlegase mîinile şi ou pumnii în mânetoile hanoracului, agă-ţlndu-se cu coatele, începu gardul baciului. Nu reuşi să meargă mult h picioare. Gardul era mai înalt ca al şcolii şi se înălţa mereu către poartă. Ajuns la buşteanul pe care baciul îşi bea rachiul, se trânti între el şi gard şi porni mai departe, 1ârîndai-se de-a lungul. Trecu de Poartă şi, ajuns la colţ, se aruncă în şanţul potecii. Stricată de viitura ptoilor, apoi bătătorită de picioarele oamenilor în drum spre biserică, Poteca se adâncise aproape de un stat de om.
Mergea aplecat înainte ou apa mai sus de glezne, prin şuvoiul de Piaţă topită. De sus vântul răbufnea ân adăpostul şanţului, apâecto-*H mai mult sau ahligîndiu-4 să-şi înfigă degetele în iarba de pe Jtogme, aproape acoperită de zăpadă. Nu se mai ferea de lovituri, bărbia în piept şi chiar cînd primea cîte una nu mai tre-
23
sărea. Sus la cîţiva metri de ieşirea din poiană gardul de ]» călăuzei, căzut, făcea un pod prelung deasupra potecii. Nu «jP8*** urca pe el, aşa că, fără să se gândească prea mult se culcă s ~î>u*fta să se tîrască pe dedesubt. Se opri pe buza malului, jumătate î i'*?*^11 gard. Ieşea ca diintr-o vizuină, o vizuină care îl adăpostea de v"8+Sul3 lovituri şi cu toate că apa curgea pe sub el, cînid primi raMi âe ghiaţă, se retrase îimpingîndu-se înapoi cu mîinlile şi lăsînich ^ ' alunece împreună cu şiuvoiul. ' ' ■    '      se si
„Dacă stau mult aici îngheţ, fără măcar să ajung la biserio" să mă găsească îngheţat caraghios sub gard... atâta să reuşesc &: Au mor caraghios... au să se adune să ridice igardul şi muntele sj68 ku lor vor avea ce spune. N-au să rîdă... dar propriul meu hoit 'f °k ţat, încleiat în norioiul ăsta ar arăta imbecil de tot... vor încerc» jT" scoată... îmi va rămîne tiparul şi pînza se va rupe şi va fi un k îmbrăcat în negru..." ^ar
Pînă la urmă ieşi. Se ridică. După trei paşi, căzu în gertuinriv • sprijinit în mâini, pomi spre biserică. Înainta încet prin iarba ame^ tecată cu zăpadă. Pe alocuri, zăpada făcuse strat şi degetele refur să se înfigă în crusta zgruoţuroaisă. Când crezu că a mers destul sica trebuie să fie undeva lângă biserică, se opri şi aşteptă din fulger ? fulger să vadă cesva în jur. în afară de perdeaua de zăpadă aşezată k un metru în faţa lui, nu desluşea nimic. Lumina venea difuză v>rhn masa de fulgi, venea din toate părţile, de parcă ar fi fulgerat'pesS tot şi oricît se învârtea şi căuta ou ochii... nu vedea nimic...
Stătea ca un animal, în patru labe, pândind. Asculta să audă rafalele izbindu-se de ceva, dar urletul acela conţinu era prea puternic şi vântul trecea ca peste o imensă câmpie îngheţată.
încercă să facă drumuri scurte, în stea, căutând să se întoarcă pe urme. Sau nu ie mai regăsea sau degetele lui nu le mai simţea, în disperare, se ridică şi alergă împreună cu vântul, i Alergă mult prea încet şi după cîţiva metri, trântit, se rostogoli pînă într^un grup de bolnavi. îi pipăi pe rând. Nu-şi aducea aminte de nietaniul şi nici de existenţa lor. începu iar să se tîrască. De data asta, tăie, după cum credea el, poiana âin diagonală, contra vântului. Nu după mult timp intră într-un frufiş de mărăcini. Ca şi grupul de pietre, nu-i spunea nimic. Se chirci la rădăcina lor şi îşi băgă mâinile la subţiori, direct pe piele.
„Trebuie s-o găsesc. Chiar dacă a luat vântul toată lemnăria, acoperişul, grinzile, trebuie să găsesc temelia. Am trecut pe lângă ea, poate la un metru, poate dacă înitindeam mina o atingeam. Nu! n-a spulberat-o vântul, n-*a intrat în pământ, ...există undeva... lângă mini, în faţa mea, în spatele meu, într-o parte, în alta... trebuie să fie undeva aici... e aici şi trebuie s-o găsesc..."
Reînaepu căutarea. Făcea îptîl cîţiva paşi, în picioare, aplecat Doborât, continua de^a buşilea. Nu mai ţinea seama de direcţie, nici nu ar fi avut cum. Tăia în mintea lui poiana, de^ lungul şi de-a latul, ţinând cont numai de vîntul oare mai mult îl năucea. Când nu se mai putu scula, merse în patru labe. Se târî apoi, iar cînd degetele, palmele, coatele nu mai simţiră zăpada, într-o înlcăpăţînare dementă, âncepu să se rostogolească.
Se lovi cu spatele de un trunchi subţire. Se întoarse şi prinzîn-du-1 între mâini se ridică în genunchi. La lumina unui fulger îl recunoscu. Era un pom sălbatec, altoit de el cu un an în urmă, şi nu se prinsese.
Nu-i vetnea să creadă şi aşteptă să vadă bandajul înfăşurat cu mâna lui. Acum ştia unde este. De la pom erau doar cîţiva paşi pu» la poteca spre han. îl cuprinse în braţe şi începu să plângă, apoi, nu> cînd faţa în sus, undeva spre cer, unde îşi închipuia că poate ar
24
văgui cuvintele, pe care nu le auzea decât prin el: „Doam-pisnn*2 ' g , jju pentru mine, nu pentru mine strig, pentru ei ! ne, aUZ' auzi-mă ! Nu eu te rog, ci ei ! Cpreşte-ţi mânia! Opreşte, (_noaffln opreşte-Te ! Unde eşti, Dumnezeule, unde eşti ? Qpreşte-Te !" opreştecapui. Nu se auzea decât rirrtuna. Lăsă pomul şi îşi dădu îâeUiJ?^e fâfcuz la vale, spre gardul căzut al călăuzei, drui"      ^ intrat în bucătărie la han, muta şi-a pus mâinile la ochi
rnînd s-a întors cu faţa la perete, şi        oprit lîngă soba rece. La lumina felinarului părea o sperie-tnare bulgărită de copii cu noroi.
Doar faţa plină de sînge, pe care ochii abia se mai deschideau, să crezi că un om umplea zdrenţele. Mâinile, întinse ca ale *6 orb cînd se fereşte de ceva, tremurau sulb stratul de noroi ames-UtlUf ou sînge, iar degetele chircite ca ghiarele unei păsări moarte, Sape nu mai aveau unghii. âp   _. M-am rugat, hangiule !
Si ca izbit de cineva dintr-o parte, călcând în lături cu paşi in-
rrerupţi reuşi să aJu,ngă să cadă Pe 0 lavită.
Mute fugi în prăvălie ţipând, iar ceilalţi doi, încremeniţi, ânfri-ij se uitau unul la altul, îşi făceau cruci mărunte, de parcă ar fi vrutss gonească duhurile rele.
Primăvara începuse zgârcită, rece, cu ploi prelungi şi zile moho-nte dar acum, la sfârşitul ei soarele se descărca orbitor în toate, în-cângînd pietrele şi prăfuind noroiul. Acoperişurile abureau încă din ultima ploaie şi doar pe locurile adăpostite se mai putea distinge ce-naşiul deschis al ciupiturilor sau al bucăţilor înlocuite după furtuna cea mare.
Elena stătea în picioare lingă fereastră. Nu dăduse perdeaua la o parte şi prin ea, ca printr-o ceaţă, vedea în depărtare munţii, pădurile, mai aproape acoperişurile cătunului şi dedesubt piaţa.
Bătrânii ieşiseră ca şerpii la soare. Din nemişcarea obişnuită, unul câte unul se ridica să-şi dezlipească pantalonii de trup, jilavi din umezeala păstrată a buştenilor.
Elena îi vedea buzele mişcîndu-se mult, repede.
Oaimenii îl ascultau sau nu, el continua.
ll văzu pe hangiu, eu un ţoi de rachiu în mînă, traversînd spre gardui călăuzei. în urma lui, un băiat înalt, slab. cu hainele pe el, de *parcă ar fi crescut dintr-o dată in ultima săptămână, mergea ân acelaşi pas, lovind mereu de picior o sticlă cu gaz. Mai merse puţin în spatele hangiului, apoi brusc se desprinse de acesta şi coti spre uliţa din deal. Ajuns la colţul gardului s-a oprit. Pândind să nu mai vină cineva din sus, s-a întors spre piaţă şi a scos limba la toţi cei de acolo, rotind capul spre înţelegerea tuturor. A vrut să fugă, s-a oprit şi, cîteva secunde, Elena a avut impresia că se uită în ochii ei. Nu putea s-o radă, dar la ea se uita şi mîna liberă făcu un semn de rămas butn sau de^ recunoaştere, dispărând după tufele mai Înalte decât gardul.
Hangiul a trecut înapoi şi s^a aşezat probabil pe scaunul lui.
Elena a vrut să plece de la fereastră, cînd i s-a părut că îl aude. Câteva secunde a ascultat ţintadu-şi respiraţia. A dat perdeaua la o parte şi.a încercat, lipind obrazul de geam, să se uite de-a lungul orumuluj. Nu putea vedea decât cotitura acestuia şi îndoitura gardului livezii. Geamul, sub obrazul ei, tremură uşor. Ţinu degetele *»r apropiate de el şi vibraţia îi furnică toată mima, făctînd-o să se scuture.
25
Din ce în ce mai puternic, amplificat de. firul văii mcrtn trimitea înainte gifîitul. II auziseră toţi, hangiul şi preotul se ^ ^ seră, al doilea alergând, împiedicat îin  haine, pe  drumul d^6*" vale, dădea mereu din mîini strigând ceva înapoi. ®n^»e
Maşina luă, în viteză, virajul şi frână bnusc tîrându.si de praf in miijocui pieţii. * c°sda
Primul coborî Solomon aa valiza lui, cules de cine ştie untf pe dmm, apoi făcândunşi greu loc, printre baloturi, un bărbat • r tânăr, sări jos trăgând după el pe cineva de mână, ca şi cum -vrut sâ-1 zmulgă dintr-uin loc .unde? înţepenise. ar &
Hangiul vorbea cu ceilalţi doi, coborîţi din faţă.
Brâu dintre cei vechi care mai fuseseră pe acolo, ou patm «n urmă. Conducătorul de atunci lipsea. Maşina şi ea era alta N ^ cu luciul proaspăt şi nezgîriat, schimbase piaţa cu galbenul ei. Quioa se reflecta în geam, în ochii bătrânilor, schimba cenuşiul garduriT8 şi pînă şi piatra, de jur împrejurul  ei, îşi deschisese outoar™ n
uşa din spate, cei doi descărcau baloturile. Unul din ei era^Snaf6 O vedea râzând, probabil de ce sptmea bărbatul acela înalt. vme>^ Apucau de coţurile sacilor şi jucîndu-se cu ele le duceau undev dedesubt, unde Elena nu mai putea vedea. a
Au venit şi ceilalţi doi să le ajute. Molipsiţi, au început şi să rîdă tot de glumele celui înalt, singurul care vorbea şi contin'jâ să vorbească şi când descarcă ultima şi cea mai grea dintre lăa
îi vedea mai greu acum, pentru că în jurul lor, femeile şi "copiii începeau să formeze cercul obişnuit. Mai îndrăsneţi, cei rniici1 pipăia» pînza impermeabilă a baloturilor, luciul maşinii, cauciucurile iar cînd noii veniţi terminară, se strânseră în jurul lor şi îşi căniră tainul de ciocolată. Urmă bătălia pe pachetul de batoane.
Cercul copiilor, încăierat oa un ghem, se tăvăli la o parte şi numai aşa maşina reuşi să întoarcă şi să se strecoare, plecând pentra al doilea transport.
Ieşise din casă, fără s^o simtă nimeni, şi acum stătea sprijinită în coate pe gardul grădinii. Era târziu. Luna îşi termina drumul şi peste puţin, dacă putea să încapă, trebuia 'să intre între' frnar şi magazie. Un cal se mişcă în grajd şi lanţul se auzi huruind peste iesle.
Cele patru cotiturii, oa o mică aşezare undeva într-un loc fără oameni, îşi pierduseră culoarea. Albite pe o parte de lumina lunii îşi amestecau umbrele cu' ale pomilor. Doar în cel mai apropiat, atât de apropiat că Eternei i-ar fi trebuit doi paşi să ajungă la el, aixtea o lumină mică, cît un sâmbure, înteţind doar pe o pailimâ culoarea pânzei.
Lumina se stinse şi umbra înegri cortul. Se auzi foşnetul trupu* rilor în sacii de dormit.
— Te întreb, totuşi, şi nu face pe grozavul, tu eşti sigur câ există ?
— Iar ânCepi, de ce dracu' mai încerci şi a patra oară ?
— Aş încerca mereu...
— Laisă-mă, că eşti sucit! de Ce mai ântrebi atunci ?
— Nu te enerva... nu ştiu... poate am îmbătrânit şi aş vrea sa am certitudinea că este acolo, undeva, că nu urc spre un abur, spre o fantomă...
— Rămîi aici şi ne aştepţi !
— Ne cunoaştem de mult şi ştiu că nu eşti egoist..
— Isprăveşte odată ! că pe urmă încep şi eu.
26
— Ce ?     ,,
^SafîS/căneaudceilaati.
~~ Ceilalţi dorm.
Fioot să doarmă.       _ .
— ^r fi bine să dormim şi noi.
dormit W^ră diffl nou-^aC)1 îsi juca în continuare  contrastele de lumină  şi umbră, J^ne^u, ddn vale pînă la crestele rnunţUor. JL* stătea nemişcată, sprijinită de gard.
Dacă vrei un argument serios, gîndeşte^te la călăuză. De ce ?
~~ Eşti adormit! îl cunoştea! foarte bine. A încercat... Singur..
" 'Aşa'era el... păcat că era aşa... «  — Nu ajungea singur. _ Nu ajungea. _ Noi atacăm in doi.
Df ! Doamne ! vorbim despre asta de data trecută, de patru ani ! _ Ei or fi ajuns, l-or fi găsit ?
_ Ctos ?
— Oine ! ? ! Ej !
_ poate că da... poate ca nu...
— Au coborât...
— Doar nu voiai să rămână acolo. Stai o clipă, stai o zi, două, te mai întorci, dacă poţi, dar tot cobori...
— Da' or fi ajuns ?
— Ea spune că da...
— Poţi s-o crezi ?
— Cînd mă gândesc la ea, îmi vine s-o cred, mai mult decît pe «ricare dintre ăştia care spun nu...
— „Ăştia" spun că nu mai e 'în toate minţile... e nebună... buna se opri din coborârea ei.
Prunzele împinse de vînt înoremeniră odată cu ea.
— 0 fi?
— Iîî ?
— Şi dacă nu e ?
— Tu ce crezi ?
— Eu nu cred !
Nu îi mai răspundea nimeni.
0 umbră mare taie lumina lunii şi întunecă totul pentru cîteva
ctfpe.
Vru să se ridice să vadă ce a fost dar nu reuşi să-şi elibereze jaîna de saub... de la capăt, bucata de stâncă, pentru că toate greutatea B trăgea lateral, ieşea din prize şi era smgurul sprijin. _Se Simţi ajutat de coardă, schimbă priza şi continuă să urce. «toanele apăreau unu! după altul, acolo unde le aştepta. Se uita B«eu în sus, să vadă cine e cap de coardă, dar in afară de tălpile Bocancilor şi rucsac, nu vedea nimic. Cînd s-<au regrupat, ou toate •« stăteau lipiţi uniul de altul, nu-i vedea faţa. Era pancă întuneric *|J ceaţă, aşa de deasă că nu-1 vedea. Au dat de zăpadă şi mergeau mereu.
De dnd mergeau ? nu ştia.
27
De cînd pLecaseră ? Urcau de mult, sdgur urcau de m'"i urmele celui din faţă, apoi treptele de ghdaţă făcute tot di Cj|<* creastă a ridicat pasul şi a privit înainte. Urmele urcau f ^*« pînă departe şi la capătul lor era cineva. Era mic, atît de ^ ^* nu-1 putea recunoaşte... ' ia^ţ
Soarele spărgea albul zăpezii. Doar urmele aveau umA doi. Privi din nou la cel din faţa lui. începuseră să se anm? t vedea bine. Pe cap, îjn loc de căciulită, avea un coif de anamâ 6 ^ '
Soarele se mutase în arama coifului şi erau doi sori... *
Se apropiau zorile. Luna trecuse dincolo. Cocoşul îşi bătu v strigătul lui amestecă luminile. anPile^
Raua, ca zăpada, albea corturile şi iarba. Pîinza urnei usi la o parte, iar în curte, pe piatră, potcoavele unui cal sunară* '^*t puţin poticnit. i
apoi
Cumpăna fflntîndi se aplecă în partea cealaltă, stătu câteva mi greutatea o trase la loc.
Bucureşti 29.10.79
(f$tS. bielorusa)
în ceafa liniştită
_ seară, soarele s-a făcut mare şi roşu, şi pămîntul a devenit acoperit de umbre lungi. Şi ceaţa s-a ridicat deasupra mlaş-
bi mre creşteau mesteceni începînd chiar de la marginea aSwkăi după grădinile de zarzavat. Şi acum ceaţa asta se îptindea «Se câmpul de turbă, spre podeţul de peste rîpă. Era o ceaţă liniş-în&M rară, parcă străvezie.
De undeva, din alte mlaştini, de pe o altă apă, au venit două , sălbatice şi s-au rotit mult deasupra iazului, neîndrăznind să se iase în jos, oa şi cum s-ar fi ferit de ceva.
Era în clipa de încordare premergătoare asfinţitului, cînd vacile au s-au întors încă de la cîmp, iar oamenii, oare strângeau fînul în ftfficl.' s-au domolit. Şi în clipa asta de încordare stăruia o tăcere iţSâvîrşKâ.
In Clipa aceasta în Borovka a sosit Reiduha, bătrâna.
Prima care a văzut-o a fost Ganna. Aduna cetina uscată de sub pfnii din marginea satului. Observase demult o siluetă însingurată de femeie pe drumul pustiu, dar nu-şi putuse da seama cine vine }a Borovka în prag de noapte.
— Dumnezeule... Păi asta-i Reidiha! exclamă Ganna şi punând grebla de-o parte, rămase cu ochii ţintă la femeia asta, de parcă ar fi văzut un strigoi.
„De unde naiba o fi venind ?" se întrebă în clipa următoare, prjviad-o cu duşmănie.
Beidi'ha o văzu şi ea pe Ganna, se opri la vreo douăzeci de paşi şi se uită la ea ou mîna pusă streaşină la ochi. Apoi, reounosCînd-o, veni mai aproape.
— G&rana !.. zise ou o jumătate de gură, aproape şoptit, şi deodată izbucni în plîns. Apucă poala pestelcii şi îşi şterse lacrimile, după cari îţi suflă nasul în ea.
Mică de stat, adusă de spate, desculţă, Reidiha stătea dinaintea fiannei. Avea picioarele bătucite, cu degetele noduroase, şi degetele astea ale ei semănau ou ghearele unei păsări mari. Fusta pelticită a ajungea aproape pînă la călcâie ; nu era nouă nici bluza lungă de BîUn, pe oare Reidiha o purta răsfrântă peste fustă. Pe cap, însă, avea <K batic de lină nou-nout, cu nişte desene amintind penele de pasăre, « un roşu ţipător.
Reidiha sughiţa de plîns, în vreme ce Ganna stătea neclintită £.m ce să spună, nici ce să facă. Auzi ce întâlnire neaşteptată ! «leum s-a brodit ca tocmai ea să dea ochii cu strigoiul ăsta...
29
Şi totuşi Ganna rosti primele cuvinte calm, fără prefă "t zice chiar bucuroasă : ^«W», $
— Mă uit cine o fi venind. Mă uit şi zău dacă-mi vine a ochilor... Dumneata, tuşă Matruna ! sâ"tni aţj
— Eu, Gannocika, eu ! Reidiha încercă să zâmbească rfe zîmbet speriat. Mi-am cărat ciolanele încoace, adăugă ea     6ra * decît încercă s-o dreagă : Merg la Zaborie. Să mă rog şi eu ?1- niimaî. o luminare... '' sa aWaâ
— Azi e tîrziu...
— Tîrziu, se învoi Reidiha, ridicîndunşi spre Ganna ochi'
Ia spune, mai trăieşte aia... aia care avea casa vecină cu I<^*-^" Paraskinov ? Aia... cum, Doamne, îi zicea ?... Avdotka ! ««tok»
— A murit...
— Demult?
—• Îndată după război. De Sîm-Petru, mi se pare.
— Da' ce, Doamne, a avut ? Că nu era aşa bătrână...
— Dacă apuca şi ea altă viaţă, poate o mai ducea vreo ■ anişori pe cuptor. Dar vezi,  războiul... Şi-a pierdut feciorii om"»*
— Mă gîndeam să mîn la ea... ' amaL-.
— Da noi în Borovka sânt case destule, ai unde să tragi. Ia u»»i Şi zicînd aşa, Ganna arătă ou braţul înspre sat. Poţi să vii şi ]a mu,' Casa mi-i mare, nouă. Şi stau singură. Slavă Domnului toţi făcut case... * "*
La aceste cuvinte Reidiha îşi lăsă capul în părriînt; nu se asteota pesemne, ca Ganna s-o poftească la ea. Ganna nu se aşteptase nicim s-o poftească, dar e un lucru atît de firesc să chemi un om în casă si chemi pe cineva care n^are unde sta şi trebuie să-şi afle un adâpoă peste noapte, şi o bucată de pîine, şi o vorbă bună în faptul serii
Reidiha stătea tăcută, oa şi cum ar fi chibzuit dacă să primească sau nu invitaţia aceasta neaşteptată, după oare spuse :
—• Să-ţi de Dumnezeu noroc... Da' Ivan al tău ce mai (ace?
— Ivan nu s-a mai întors. Sânt singură. Reidiha scoase un oftat. Ganna o întrebă :
— Şi dumneata, tuşă Matruna, cum o mai duci ?
— Bine. Mie ce-mi trebuie ? Şi eu tot singură rni-s. Numai ci nu mă vîr în sufletul oamenilor ; oamenii vin ei singuri la mine. îşi spun şi ei bucuriile şi necazurile. Reidiha spuse toate acestea aproape cu indiferenţă, ca şi cum nici nu i-ar fi păsat dacă Ganna o crede ori ba ; apoi se duse la o cioată acoperită de muşchi şi se aşeză pe ea, lîngă grămăjoara de cetină. Mai îngrijesc şi eu de cîte un copil, mal Coc plăcintele la cîte un hram, mai bocesc la cîtenun praznic... Poate cândva m-or boci şi pe mine oamenii de suflet. Bătrîna duse iar ffliaa la pestelcă, măcar că nu mai avea lacrimi in oichi. Ap'oi muiţu-mescu-ţi că mi-ai uşurat inima... Niciodată nu m-aş fi gândit că am să trag la tine... Cu asta ce faci ? întrebă apoi, atingând cu piciorul gol grămăjoara de cetină.
— De aşternut la vacă.
— O ai demult ?
— A doua vară.
—• Lapte dă ? .,
— Aşa, puţin.
—■ S-o stăpâneşti sănătoasă ! •••'«!
Şi astfel intrară în vorbă. Şi Reidiha parcă se mai linişti, $ Ganna se simţea şi ea liniştită. _      - mi
între timp începu să se întunece, Soarele asfinţise şi amurgul învăluia copacii rari. Acolo unde a asfinţit soarele s-a ivit .u|1,?<jS oare parcă semăna cu un smoc de lînă, şi lîna asta era luminata dea subt de soarele nevăzut şi căpătase o nuanţă trandafirie.
30
r
ornai vreo jumătate  de ceas vestea făcu înconjurul celor "de case din Borovka, şi acum în fiecare casă nu se vorbea pairuzf01 ca a venit la Borova Reidiha, ea, pe oare nimeni nu
deci» ."'L^a s-o vadă vreodată în sat.
se      •fjijha a rămas peste noapte la Ganna. După ce a îmbucat nişte laote a stat o vreme pe prispă, sub ferestre, la vedere, după
^U»încasă.
r «na îi făcu -aşternutul lingă cuptor, pe o saltea umplută cu gurijiidiu-se de pe o parte pe alta, Reidiha şoptea în pernă, ca o
jugâciui»^ ^    ostenit picioruşele,    mi s-au muiat    mânuşiţele, tot TmT doare... E vremea să las ciolanele astea bâtrîne să se odih-
"^Tot timpul — Şi atunci oînid s-a apropiat de Ganna, şi mai tîrziu, t cînd se întâlnea ou foştii ei vecini — se aştepta oa dintr-o clipă
® te oamenii să aducă vorba de feciorul ei. De asta se temea mai ca de orice pe lume. Dar Dumnezeu s-a milostivit de ea, cum milostivit şi oamenii, şi nimeni nu ija amintit de băiatul ei. Şi
*"a"   -m aşternut, pe salteaua umplută ou fân, le mulţumea în tăcere
^nenilor din sat pentru că aveau memoria scurtă.
Dar chiar aşa de scurtă să fi fost memoria oamenilor ? Oamenii îşi aduceau amitnite de băr hatul ei, un om ou părul ggjju ursuz, îşi aduceau aminte de fiu-său Iaşka, tolt aşa de ţigănos
4 de posa'c câ şi taică-său.
* na oamenii ţineau minte. Bătrînul Reida şi-^a petrecut aproape toata viaţa în pădure. A fost pădurar la moşier şi a rămas în acelaşi post şi în anii Puterii sovietice. Şi a stat mulţi ani ou familia iui în acelaşi loc, lingă Krugloe, având casa în mijlocul unei păduri de pini.
Reida îşi făcea bine slujba. Şi-o făcea aşa de bine, încît moşie-nfl îi plătea domneşte, iar ţăranii âl blestemau ; nu o dată s-a tras lupă el cu puşca.
Abia mad târziu, în anii Puterii sovietice, s-au produs unele schimbări. La Ocolul silvic s-a constatat că Reida vindea buşteni, pentru care lucru a fost izgonit din Krugloe. Atunci s-a înfăţişat la Borovka, chitind unde ar fi mai bine să se statornicească aici. Nimeni ji-a vrut să se mai strâmtoreze, toţi îi purtau pică pentru anii trecuţi, gşa că Beida a trebuit să-şi facă casa în marginea satului. Iar atunci ctod ţăranii s^au apucat să organizeze gospodăria colectivă, el se uita k ei ou o căutătură de lup de după uluca trainică oe-i împrejmuia ograda şi Casa cu zece ferestre. Reida n-avea de gând să intre în colhoz.
— Ferit-a sfîntui, zicea el, să beau ce-i al altuia şi să trag foloase de pe urma altora.
Consătenii nici nu-1 îndemnau să intre în colhoz, numai mai-fflarii îşi ieşeau din fire pentru că individualul ăsta compnomitea îndeplinirea planului de colectivizare.
0 dată a luat foc grajdul de vaci al colhozului. A ars toată Maptea Scurtă de vară, iar dimineaţa, cînd s-a împrăştiat fumul, în Borovka şi^a făcut apariţia un miliţian călare. Purtîtndu-şi în buiestru pe uliţă calul negru, a cotit spre casa lui Reida, 1-a arestat şi 1-a AiS, ameninţîndu-1 cu pistolul, pe drumul mare, în târgul din apropiere
0 săptămână mai târziu au plecat din Borovka şi Reidiha ou «etoru-^ău. S-au speriat să nu fie cumva desichiaburiţâ şi şi-au încarci zoriţi sipetele îm căruţă.
De-atanci Reidiha nu s-a mai arătat în sat.
31
Dar în 1842 şi-a făcut apariţia în Borovka fiul ei, laşka R • Era într-io unitenmă militară străină, cu un cap de mort la m# ^ şi a năvălit în sat ou un detaşament de pedepsire. El, Iaska R?^' care era aşa de şters şi se astaundea mtotdeauna după spinarea f3' tătîne-su, s-a înhăitat cu nemţii. Stătea alături de un ofiţer ge în cerdacul înalt al fostului birou al colhozului şi se uita cu o bu^0 răutăcioasă oum îi mânau scfiidaţii pe oamenii din Borovka în satului. Aici, în piaţă, se înălţa o spânzurătoare. Oamenii n-au cine va fi spînzurat pînă în clipa când a coborât din cerdac i u' Reida. El s-a repezit la un bătrân, tatăl Gannei, şi împungîndiu 1 pistolul automat, l-a dus la spânzurătoare. ' *
Bătrânul a fost spânzurat. Dar duşmanii nu s-au mulţumit numai cu atît.
în aceeaşi zi a ars tot satul. Reida a aprins primul cu un som iog de cilţi smoliţi un acoperiş de stuf, după care soldaţii nemţi °" mai dat foc la câteva oase, şi vîintul a mânat văpaia de ia' un aieaoerh la altul... §
După incendiu, Ganna, aproape ieşită din minţi, sfârşită de tfe-guieli, şi-a înmormântat părintele. Deasupra ruinelor 'fumegând© oamenii ii blestemau pe nemţi şi pe trădător, şi p© cea oare I-a' născut pe laşka Reida...
în vara următoare, laşka Reida a fost capturat de partizani care au nimicit în apropiere de Pankovskaia Buda tot detaşamentul de pedepsire. Trădătorul a fost adus la Borovka şi împuşcat în marginea mlaştinii, într-un loc unde creşteau mesteceni rari şi unde aproape tot anul stăruia sub picioare o apă ruginie.
3
A doua zi bătrâna s-a sculat dis-de-dimineaţă. Neobişnuită cu casa, sja tot uitat în jur, apoi, ou băgare de seamă, ca să n-o trezească pe stăpîna casei, s-a strecurat in tindă şi, elătkidu-şi faţa zbârcită ou apă din cofă, a ieşit ân cerdac.
Ceaţa ancă nu se âmprăştiase şi plutea pe deasupra iazului în straturi albicioase. Şi se părea că pădurea de peste iaz se datină in aer, ridicându-se deasupra norilor.
Pe cenul senin se ridica dinspre răsărit soarele, încă palid, încît puteai să te uiţi şi să te tot uiţi la el.
în sat stăruia liniştea, pe uliţă nu era ţipenie de orn, şi numai de departe se auzea bătîndu-se o coasă.
După o vreme, în urma Reidihei ieşi în cerdac şi stăpâna casei. Nu mai avea somn ; scosese vaca la cireada şi acum nu mai putea să doarmă.
— Aici la voi e un rai, zise Reidiha, auzind paşi, şi glasul el trăda deopotrivă tulburarea şi pizma. Un rai!
Ganna, zgribolindu-se prinsă de răooarsea dimineţii şi intor-cându-se spre Reidiha, o privi pentru întâia oară cu atenţie în faţă. Avea o faţă tare bătrână, incoloră, cu găvanele ochilor pustii.
— La noi aşa. a fost întotdeauna, zise Ganna, dar numaidseft îi păru rău, zicânidu-şi că Reidiha ar putea răstălmăci cuvintele ei ca pe o mustrare. Se surprinse gâradindu-se că de ieri se poartă cu bătrâna aste ca şi cînd ar avea vreo vină faţă de ea şi acum o fereşte de tot ce i-ar putea face o neplăcere.
Reidiha nu mai zăbovi prea mult. După vreun ceas se _Prţââ*j de plecare. Dar mai înainte de a ieşi în uliţă, începu deodată sa j>e foiască şi, tot suspinând, porni să măsoare odaia din colţ to «•»
32
Ganna stătea tăcută. Ar fi vrut ca bătrîna să plece mai repede.
părea că a săvârşit o faptă rea găzduind-o, deşi ştia că nimeni ^■Sfcrei vecini nu o va osîndi, că oricare în locul ei ar fi făcut la fel. Vai că nu întotdeauna simţămintele tale se potrivesc cu faptele. E Hpot îi era teamă să arate că acum bătrfna o împovărează. Spuse
'la urmă că în Zaborie, unde avea de glod să se ducă Reidiha, biserica e demult închisă, că popa s-a beţivit, şi că degeaba bate ea Hruimi'l într^acolo.
Keidiha îi aruncă Gannei o privire scurtă, stânjenită, şi deodată, î. fel ca şi în ajun, izbucni în plîns fără nicâ o pricină, mozolind "n miîini baticul de lână pe oare uitase să şi-1 pună pe cap. Şi aşa, Ai ochii plânşi, se apropie de Ganna şi începu să-i vorbească printre lacrimi. Vorbi mult şi încâlcit, totuşi Ganna putu să înţeleagă ce vrea bătrfna, ce o roagă, şi era atît de sălbatecă, atât de înspăimântătoare, atjt de' smintită în rugămintea asta a ei : să-i arate mormântul lui fecioru-său, laşa Reida !
Ganna se trase înapoi, revăzând limpede pentru o clipă anul acela de demult, spînzurătoarea aceea, oamenii aceia înfricoşători, cu oa» de mort la mânecă, oamenii aceia care l^au dus la spânzurătoare ne tatăl ei, şi acum se uită cu o privire mânioasă la Reidiha, şi i se umplură şi ei ochii de lacrimi, şi-i spuse bătrânei printre sughiţuri, parcă înghiţind lacrimile fierbinţi :
_N-are să ţi-1 arate nimeni... nici eu, nici altcineva. Nimeni
n-are să ţi-1 arate, tuşă Matruna !
Şi atunci Reidihii i se umplură ochii de lacrimi liniştite, şi ea întinse mîiniie înainte, ca şi când ar fi cerut îndurare, dar Ganna îi întoarse spatele, ca să nu plângă laolaltă cu ea, pentru că fiecare din ele îşi plângea durerea ei.
Iar mai pe urmă, cînd Ganna, cu ochii fără lacrimi, scânteind de mînie, se întoarse spre uşă, n-o mai văzu pe Reidiha ; atît de încetişor a părăsit bătrâna casa aceasta care a găzduit-o peste noapte.
In româneşte de Igor BL OCK
demosteiie botez
patrie
Da ! Toate satele din ţara mea Sînt satele mele natale, — Că au ieşit cochete la şosea Sau sînt pitite undeva-ntr-o vale.
Le ştiu şi casele pe dinafară, Cu prispele de lut sau cu cerdace, Chiar dacă azi le văd întîia oară Şi parcă-n ele mama şi azi toarce.
Din tot ce au, nu mi-i strein nimic ; Nici vacile ce vin spre seară-n sat. Şi oamenii, pe toţi, îi ştiu de mic, De cînd, copil, cu toţii m-am jucat.
Prin toate parcă am avut un neam, Chiar de nu ştiu pe nume cum îl cheamă ; Prin toate parcă şi acum mai am, Şi unii chiar cu mine de o seamă.
Că fraţi mi-au fost copiii toţi din sate, De dinainte de-a fi fost în viaţă ; Şi m-am jucat pe uliţele toate Că le mai văd şi astăzi ca prin ceaţă.
Le văd şi-acum cînd lămpile-n ferestre Cu stele-nseamnă pînă sus, Carpaţii, Precum înseamnă-n nopţile aceste, Prin sate, mii şi mii de constelaţii.
34
Da ! Toate satele din ţara mea Sînt satele mele natale, — Că au ieşit cochete la şosea Sau sînt pitite umdeva-mtr-o vale.
Şi toţi ţăranii sînt părinţii mei, Şi-orice săteancă este mama mea, Ce mi-a adus de undeva din stei O cremene ce-a scăpărat o stea.
. cerna^rădulesicii
final
Mi-c via năpădită de flăcări şi rugine, Răstavul dintre rînduri e aplecat şi-ngust: Pe lujerul de viţă stau ugerele pline De soare şi de lacrimi răstălmăcite-n must.
Fără odihnă toacă sfirleaza din gutui, Se înfioară coarda, în frunze zvonul bate : Dintre butuci, în goană spre culme, un vătui Despică prin podgorii cărări înfricoşate.
Pîraiele de sevă, secate, se înnoadă : Aşteaptă via cîntec să urce prin grădini, Să-i scuture povara belşugului de roadă, S-o culce-apoi la sinul de lîngă rădăcini.
prunc
Pruncul înfăşat de vreme dc-ntuneric nu se teme, fiindcă după scăpătat bruma Junii l-a scăldat şi i-a pus între sprîncene semn de rîvnă şi de lene, de nici nu pot să mai ştiu dacă-i mort ori dacă-i viu : cum sade pe lacră-ntins, are umblet necuprins ; prin ogradă cum aleargă, scutecele-1 ţin şi-1 leagă.
36
Doar în miez tir/.iu de noapte, cînd trec toate-n somn şi-n şoapte, visurile Iui cuminţi înviază iu părinţi.
podgorii
Soarele, de cînd mă ştie, m-a aflat mereu în vie Iegînd strîns lîngă arac viţa mea de rod sărac, întinzîndu-i punţile ca s-aşeze nunţile dintre frunza ei pătată şi lumina ne-nserată.
Pe la prînz, făceam mai rar tufărişul de lăstar, să-i las Ioc deschis, să vază cum coboară în amiază prin văpaie din tării ochii plînselor Mării, .— să-şi sărute fiii, jos, în ciorchinele mustos.
Iar acum, după chindie, doar culesul ţi-1 las ţie, — că mai am o măgură, dincolo de negură, unde nu-i ajunsă ştire de nici o bună vestire.
Şi am strîns de-aki altoi, să pun vie mai de soi.
brumă
Nu se tem de crivăţ vechii mei stejari. Nu se tem de vînturi plopii-nalţi şi rari.
Nu se tem de grindini ierburile moi. Florile grădinii nu se tem de ploi.
Nu se teme griul verde din livezi De povara caldă-a stinselor zăpezi.
Dar se tem de bruma de la cîntători Şi copaci, şi grine, şi ierburi, şi flori :
Valurile-i albe, blînde vin înot Aducînd blestemul arderii de tot.
destin
Răsare în adîncuri un soare orb şi stins. Subpămînteană goană porneşte din osîndă, Cu săgetări prin humă şi cu opriri la pîndă După răspuns chemării strigate-n necuprins.
In zbor tîrît se-adună şi leneş se îmbină Ispita ne-ncercată, din veac sădită-n os, Cu apriga-mplinire a datinei de jos — Invăluitc-n coajă, de cuib, la rădăcină.
Incepe-apoi urcuşul pe brînci şi pe furiş Spre straja albă-a porţii tărâmului de-afară, Unde lumina arde făptura şi-o doboară. Din scrum se naşte cîntec, în ramuri, prin frunzi
ion !»ă,u
marin preda, I romancier |
A„oape jumătate din epica întâiului volum din Moromeţii se desfăşoară într-o sîmbătă seara, în noaptea spre duminică şi duminică toată zim De la început, lectorul are sentimentul pătrunderii — într-o literatură saturată de tematică ru-fB2jj _ în intimitatea unei lumi complet diferită de aceea a predecesorilor.
Nu este vorba numai de schimbarea unghiului de investigaţie a raportului ţăran-pămînt, care de la Slavici la Rebreanu a preocupat pe prozatorii români, ci de adaptarea — printr-o nativă intuiţie — a unei viziuni moderne asupra vieţii satului. Şi aici originalitatea este organică şi necesară. Roman despre ţărani, Moromeţii nu este şi un roman „ţărănesc" ; punînd în mişcare populaţia unui sat oarecare din cîmpia Dunării, Marin Preda nu ne oferă simpli eroi ţărani, ci personaje rurale de infinită complexitate psihologică şi de un rafinament intelectual desăvîrşit. Romancierul Marin Preda a realizat acest lucru uimitor că ne înfăţişează ţărani care gindesc, vorbesc şi acţionează ca nişte intelectuali, care au habitudini intelectuale şi simt plăcerea ie a participa la dispute teoretice, <f conştiinţa că aparţin unei colectivităţi naţionale anume şi sînt cu adevărat interesaţi de mersul treburilor ţării. Cu alte cuvinte, Marin Preda opune tipologiei tradiţionale '■wanul mistuit de mişcări sufleteşti wAite, de drame de esenţă intelec-
tuală, pe alte coordonate problematica eroilor lui Camil Petrescu fiind transplantată cu desăvîrşit firesc în lumea satelor. Scriind despre ţărani, Marin Preda adoptă aceeaşi viziune modernă cu care un Faulk-ner, un Steinbeck sau Caldwell s-au aplecat spre complicata viaţă a ţăranului sondînd sinuoasele psihologii ale lumii rurale.
Roman-problemă, „Moromeţii" sînt în acelaşi timp un roman-dramă. Comentatorii au subliniat conflictul oare divizează familia lui Morome-te, dar nu s-a observat că încă din primele pagini, toată această dramă este aşezată pe o simfonie a neliniştii şi aşteptării încordate, a producerii unui inevitabil eveniment ce pune stăpînire pe întreaga fiinţă a eroului principal.
In seara aceea de sîmbătă, „la începutul verii", familia Moromete se întorsese de la cimp. Primele capitole conturează, deocamdată discret, divizarea familiei. Parasehiv, Nilă şi Achim se culcă; fetele, Tita şi Ilinca, se duc la scăldat; Nicolae vine cu oile, Moromete iese la poartă iar mama rămîne singură ca şi cum ar fi fost de la sine înţeles că trebuie „să aibă grijă ca ziua să se sfîrşească cum trebuie".
Moromete „stătea pe stănoaga po-diştei şi se uita peste drum. Stătea degeaba, nu se uita în mod deosebit, dar pe faţa lud se vedea că n-ar fi rău de s-ar ivi cineva... Oamenii stăteau însă în curţi, nu era acum timpul de ieşit în drum. Din mîna lui fumul ţigării se ridica drept în sus, fără grabă şi fără scop".
Acum are loc faimoasa scenă a disimulării, des citată vreme de un deceniu şi jumătate, scenă ce reliefează unul din atributele esenţiale ale „complicatului" — psihologic vorbind — Moromete. Scena e condusă cu mină de maestru, dar dincolo de disimularea lui Moromete, doi oameni se înfruntă, fiecare vrînd să surprindă în inflexiunile vocii celuilalt intenţiile ascunse, să intuiască dincolo de cuvintele rostite, voit nepăsătoare, gîndurile a-devârate. Tudor Bălosu vrea să-i cumpere salcîmul şi la întrebarea directă : „— Ce faci, Moromete, te-ai
''români contemporani
39
mai gîndit ? Îmi dai salcimiu-ăla" ?, Moromete nu răspunde : „Da, am discutat odată să-ţi vînd un salcâm ! Poate am să ţi-1 vînd... poate n-o să ţi-1 vînd... De ce trebuie să ne grăbim aşa! ?", părea să-i spună el vecinului.
„— Dar Victor al tău... El nu mai iese la sapă, Bălosule ? Sau de cînd e voiajor nu-1 mai aranjează ? zise Moromete. Adică admitem cazul că fiind ocupat... mai adăugă el". In întrebarea aparent dezinteresată, vecinul sesizează refuzul voalat şi nu-şi poate stăpini iritarea: „Păi de ce zici că nu vreai să-1 mai dai, Moromete ? Că vroiam să ţi-4 plătesc...
Drept răspuns, Moromete începu să se uite spre cer :
— Să ţii minte că la noapte o să plouă. Dacă dă ploaia asta, o să fac o grămadă de grâu, Tudore !" Şi Tudor înţelese : recolta bogată îl va scuti de vinzare ; o vreme nu mai zise nimic, reflectînd; apoi schimbă el vorba cu scopul de a-l determina pe interlocutor să-şi precizeze poziţia :
„— Mă întâlnii pe la prînz cu Albei. Zicea că mîine dimineaţă o porneşte prin sat după impozite.
Moromete rămase nemişcat.
— Zicea că a primat o dispoziţie, sau un ordin, draou' să-1 ia... că cine are de achitat fonciirea şi n-o s-o achite mîine o să le ia ddgi casă.
Moromete se mohorî dintr-o dată..." şi comportamentul lui în acea seară, în noaptea ce urmează şi în prima parte a dimineţii va sta continuu sub semnul acestei „mohoreli" pe care nimeni din familie nu o observă, chiar cînd, puţin mai tîrziu, la masă, îşi avertizează nervos soţia: „Pune fa, mîncare şi mai trage-te pe fălcile alea că te-or fi durând de câpd vorbeşti !(...) Mai bine vezi ce-o să faci că mîine dimineaţă... dar ce zic eu: mîine dis-de-dimineaţă o să vie ăla să-ţi ia ţoalele din casă.
•— De ce să-mi ia ţoalele din casă ? — întrebă femeia nevinovată.
— Aşa ! Ca să se mire proştii, răspuinse omul".
Moromete ştie că orice s tîmpla, mîine va trebui să-T tească impozitul. Din acel mo vînzarea   salcîmului era S?"> Privită din unghiul de vedere „î^ Moromete,   disperarea mamei striga ca „scoasă din minţi" tă de oboseala ucigătoare şi 'de timentul nedesluşit că toţi cpiut sitau şi numai ea munceşte e Jz^ tic lipsită de importanţă. Din ah'i ei răzbate şi durerea că nu-i iZf fi de nici un folos lui Nicohe cărui rugăminte o ascultase avarei nepăsătoare. Insă dramele ce fr mxntau familia,    aspiraţiile, dorin ţele refulate par îndepărtate şi ijl site  de însemnătate. „Studiul" hti Nicolae, motivat psihologic eu fină intuiţie, nu e de actualitate-să plece Achim cu oile la Bucureşti ? eventualul cîştig rămîne im. probabil. Important este ceea ce ie va  întîmpla  mîine.  Datoriile ^nt mari şi scadenţele se apropie ameninţător.
De aceea nervozitatea lui Moromete creşte necontenit, vorbele lui sînt usturătoare şi palma grea se lasă pe capul lui Nicolae. Moromete încearcă să găsească un sprijin, © confirmare sau infirmare a gxn'âu-rilor sale în discuţia cu Nilă, dar neliniştea continuă să-l stăpinească şi aproape întreaga noapte nu poate dormi. Se ridică din aşternut şi singur, m grădină, meditează. Grindurile se împletesc cu fraze rostite cu voce tare într-o aparentă discontinuitate peste care pluteşte grav aceeaşi nelinişte. Hotărîrea definitivă e luată : salcîmul trebuie tăiat ! Dacă s-au înţeles cu Achim si plece la Bucureşti, „însemna că trebuie să li se facă celor trei pe plac pînă la capăt, să nu se mai atingă nimeni de oi şi cum altceva n-avea ce vinde, sulcîmul trebuia tăiat".
Aproape imediat, Moromete se 0' feră în ipostaza actorului. Ca „actor", Moromete îşi joacă rolul fâri cuswr. Eroul îşi exprimă uimirea, nedumerirea sau supărarea pe felurite registre sonore, calculîmd efectul fiecărui cuvînt, modelîndu-şi intensitatea vocii, căutînd momentul potrivit pentru aruncarea replicii, vorbele sale fiind totdeauna încăr-
40
scriitori români contemp^
de multiple sensuri. A fost h citată scena în care Moromete
* mtă Pe agenţii fiscali, ca după
alungată tocmeală să le dea o o ţei din banii luaţi pe salcim. ^tuxtera de comedie e incontes-
T-i- \i jocul" lui Moromete sem-- rum s-a subliniat, o modali-Jte de apărare.
1 <ă   jocul"   eroului acoperă nu
iSî o"ironie subţire, de indiscu-Yhil rafinament, ce duce gindul Z] Caragiale. în casa lui Bălosu, Znentează grav refuzul Im Victor a bea ţuică dimineaţa, ca apoi, ■ drum spre fierăria lui locan, să-i TeUteze întîmplarea lui Dumitru Vai \ prefăcîndu-se ingenuu a nu iriceve nimic. Multiplele nuanţe ale simulării şi disimulării au rolul de
„oo-ra armonia lui interioara, candoarea Şi puritatea nativă ce-i ca-facterte11 conduita.
Mai cu seamă rolul de actor ii place să-l joace în faţa mulţimii şi pilduitoare mi se pare secvenţa din aceeaşi dimineaţă de la fierăria lui locan. Scena, poiana din faţa fierăriei ca în teatrul antic, se află in "aer liber; spectatorii: sătenii; unii stăteau în picioare, 'alţii pe nişte butuci vechi, aduşi acolo cine ştie de cînd şi tociţi de şedere" ; toţi erau „gălăgioşi >şi parcă nerăbdători" ; actorii : Moromete şi Coco-şilă (cel dinţii, înainte de a ajunge în poiană — asemenea actorului care înainte de a intra în scenă se machiază — se opreşte în curtea cuiva Şi se bărbiereşte); piesa jucată : analiza dezbaterilor parlamentare.
Ţăran filozof, Moromete nu e şi un filozof ţăran, în accepţia tehnică a epitetului şi Marin Preda a avut intuiţia marilor creatori de a nu-l scoate dim. condiţia clasei sale su-bliniindu-i astfel şi mai convingător unicitatea. „Ca un şcolar care nu e sigur pe el", Moromete citea mai întîi în gînd frazele, apoi le relua eu voce tare şi glasul lui avea atunci Mşie grosimi şi subţnrimi ciudate, cu _ opriri care scormoneau înţelesuri nemărturisite sau încheieri definitive..." Reluînd propoziţia : „S-au săvîrşdt crime cu siguranţa impunităţii", Moromete  elimină ultimul
cuvînt „care i se părea de prisos", pronunţă „slăvire" în „înţelesul lui bisericesc'' şi citea mereu „cu pauze mari  înoercînd  să înţeleagă".
Insă continuu, pe Moromete nu-l părăseşte „mohoreala" de aseară, intuită de Dinu Vasilescu, în timp ce-i modela chipul din lut : „Era capul unui om care se uita parcă în jos.. Faţa îi era puţin trasă. Nasul se prelungea din fruntea boltită in jos spre bărbie, drept şi scurt, ca ceva din liniştea gîndittoare a frunţii. Era el, Moromete, aşa deasa de serios, şi de... Da, el era, dar parcă era... Era aşa cum îl cunoşteau ei, dar parcă era singur, fără familie, fără locan şi Oocoşilă, fără Dumitru lui Nae..." Şi cortina cade pe chemarea minioasă a Ilin-căi care îşi striga tatăl acasă. Sosise agentul fiscal.
Timp de douăzeci şi patru de ore, Marin Preda pune în mişcare lumea unui sat întreg pe dimensiunile lui fundamentale, surprinzîn-du-l în ipostaze definitorii, cu tendinţa vădită de a le epuiza. Latura erotică este absorbită de cuplul Bi-rică-Polina; latura dramatică de destinul lui Boţoghină; răzvrătirea anarhică, aspră, e întruchipată de Ţugurlan, spiritul destructw e simbolizat de Guica, sora lui Moromete.
Deasupra tuturor se revarsă destinul Moromeţilor. Gospodar cu relativă stare materială, Moromete nu observă cum familia îi este sfîşiată de două puternice conflicte: unul de natură economică — cei trei fii din prima căsătorie, perpetuu nemulţumiţi, instigaţi şi de Guica, fac planul de a-şi ruina tatăl prin plecarea la Bucureşti — altul de natură spirituală: bigotismul soţiei şi ateismul soţului vor dezechilibra căsnicia, repercusiunile răsfringîn-du-se, mai ales în al doilea volum, asupra vieţii lor sufleteşti.
început pe o „mohoreală", sfîr-şitul întîiiului volum cade pe mînia de inexprimabilă intensitate a lui Moromete. Fazele ei sînt analizate cu minuţie în acelaşi stil indirect, introspectiva analitică scoţînd la iveală o subtilă dramă, cu adinei rezonanţe umane. Ilie Moromete are
i români contemporani
41
certitudinea că Achim l-a înşelat si pe distanţa unei zile şi a unei nopţi, îşi face cu acuitate o succintă retrospectivă. Unde a greşit ? cm ce şi-a nemulţumit feciorii de vor să fugă de acasă ? întreaga fiinţă îi este chinuită de această interogaţie ; vorbele îi sînt înecate într-o tristeţe duioasă, aproape nepămîn-teană, mersul lui pe uliţă trădează o ireparabilă nenorocire, glasul îi sună turbure şi sugrumat sau urlă schimonosit la faţă. Achim l-a înşelat. Dar Nilă ? Dar Paraschiv ? „...nu cumva Paraschiv, văzând acum familia încolţită de primejdia ruinei să-şi fi schimbat sau să-şi schimbe gândurile ?" cm nemaipomenită încordare încorsetată sub o mască de nepătruns, Moromete le sondează intenţiile. Joacă din nou rolul actorului, dar de diata, aceasta. cu disperare şi certitudinea îl umple de tristeţe.
Din această clipă, Moromete se întoarce spre el însuşi. Absent la tot ce-l înconjoară, caută •departe de sat o singurătate desăvirşită şi înfruntarea cu sine însuşi e nu mai puţin ameţitoare. Moromete nu înţelege, dar întreaga lui comportare anterioară îl acuză. Tragedia lui Moromete se află în Moromete însuşi. Undeva, in fibrele adinei ale fiinţei sale, Moromete se dovedeşte a fi un incurabil egoist. Fără să-şi dea seama, el sacrifică interesele familiei sale, pentru bucuria de a se simţi el însuşi. Existenţa nu înseamnă pentru Moromete dăruirea fără reticenţă familiei, străduinţa de a realiza o armonie, de a ridica şi călăuzi în viaţă copiii.
îl caracterizează o anume nepăsare {ajunsese, gîndea de pildă Ţu-gurlan, „să-şi ajungă lui însuşi ou ce avea. Era sănătos, avea copii sănătoşi, avea două loturi de pământ, era un om deştept care âţl făcea plăcere să stai cu el de vorbă"), o anumită delăsare şi uimirea agentului fiscal :
„— Ce dracu, mă, nea Ilie! (...) Ce dracu, mă ? Nu poţi să plăteşti cîiteva mii de lei ? (...) Toată lumea plăteşte loturile numai dumneata o întinzi oa gaiţa-maţui de mai bine de ctocaisprezece ani..."
e de fapt uimirea lectorului t O anume lenevie de subt "f8*1 ment, in care respiră aevT* T^lna' lui Mateiu Caragiale, carl^* za personajul. Lene în senT^*-fiindcă ceasurile acelea sînt tuT* ceasuri de beţie intelectuală Jm mai puţin adevărat că en»x,e Moromete o conştiinţă pSw, .? El e stăpînul absolut. Aict^ seşte explicaţia refuzul de a\ corn pe numele soţiei, dar carM? ristico ni se pare atitudinea luitol' romete în timpul secerişului
Moromete greşise lăstndu-se W(w mult xn voia firii sale. Oare tS fi remediul ? „De astă dată gS mie sale nu mai căpătau gfes $[2 se Chinuia zadarnic să le smikA de acolo şi să le facă tapezi zf oeau undeva în adînc, într-un W naric nesfârşit. Moromete se irim-ba : „Ce e de făcut ?" şi întrebarea se azviriea în acest întuneric ca un bolovan .iar întunericul, în loc sâ scadă, urca la suprafaţă ca o apă turbure şi ameninţătoare". Tragedia lui Moromete constă în faptul că nu are conştiinţa vinovăţiei sale. Pentru ultima oară, în faţa Iui Milă şi Paraschiv, joacă rolul părintelui mărginit, incapabil, însă trl-irea interioară e pe dimensiuni mo* numentale şi dezlănţuirea ewmptftfL Ca şi cum această trăire i-ar fi secătuit vitalitatea, coroportameniăl lui Moromete înregistrează o schimbare de substanţă.
Pe nesimţite, viaţa Moromeţilor e împletită cu existenţa satului i« genere, prozatorul adiveind în scenă epoci anumite : preimilit&ria tineretului, poemul secerişului, viaţa «0* tabiîităţitor satului, datinile şi tradiţiile : jocul căluşarilor, obiceiul spălării picioarelor de Rusalii Ş.a. Lor li se adaugă capitolele XIV ţi XV din prima parte a celui ie al doilea volum — surprinderea pulsaţiei cîmpiei într-o după amiazS. de t>ară — un adevărat tablou de M-teau în haină rurală. Acestea ţi altele fac din Moromeţii o veritabAi ,,monografie sătească".
Roman-problemă, roman-drami. Moromeţii se transformă cu cel « al doilea volum într-un roman-p-losofic. Viaţa milenară a unei wurep
42
scriitori români cotii*
■„1* confruntată cu un mod ^iTetistenţă şi cu o concepţie «V^Lswe lume- Tocmai de aceea, «o»0 d Zf^rea evenimentelor, Mato PlZZ adoptă perspectiva crea* f ™oXutilizată şi de Emi-de inspiraţie folclo-^'iJse explică de ce evem-^ A! războiului al doilea mon-2S schimbările petrecute în sat şi TLeme de aproape şase ani M * ctab ecou în conştiinţele ce-mi "« muiti Cu o siguranţă ^fZră Marin Preda a izbutit ** ijJaseze timpul unui deceniu îîfbte ™tr-o relativ scurtă * w/a romanului, lasvndu-ne SX^l că a spus tot ce era
^T^ăoilea volum al romanului JL in prim plan înfruntarea din-tTtmpvX istoric şi destinul uman, ■Jdiniăual sau colectiv, înfruntarea ^Zct cu- „vicleniile" istoriei, ti iarăşi nu întîmplător acţiunea rotatului este concentrată pe răs-ÂnouZ cîtorva zile : una la seceriş, STta treierat, o alta la o şedinţa ^partid. Timpul, aducînd cu sine, tmreiU pe neaşteptate, o răsturnata a valorilor ce scoate la iveală fi» adîncwri o învolburare nemai-fttSnttâ de pasiuni, aruncă asupra imU sociale inevitabile surprize, luţial contradictoriu, uneori aparent ilogic, timpul istoric începe hpta contra satului tradiţional, îm-ptriva bazelor lui economice în prjjraU rtnd. în această confruntare, Mmemi sînt preocupaţi să rezolve emflictul lor cu istoria, care îmbracă forma unei forţe exterioare ce se Străduieşte >s-o impună fie indivizi (fel sat, fie elemente din afară. O bone nouă se construieşte în vreme « alta este supusă destrucţiei.
L$îndu-şi materia epică din «rjerea ireversibilă a timpului, a-«mnea lui Faulkner, Marin Preda ®tt/eră personajelor sale turburase semnificaţii ce depăşesc limite unei existenţe oarecare. Şi în *W sens, Ilie Moromete devine un m *M»J: simbolul ţăranului român i* genere, care are o comportare *9!iioră, particulară în faţa sti-**tor externi. Prin aceasta, Marin
Preda se distanţează dintr-o dată vizibil de toţi contemporanii săi.
Simbol al unei lumi de pe un anume meridian geografic, Ilie Moromete nu-şi pierde trăsăturile lui individuale de erou unic, irepetabil, de complexă fiinţă umană, care încearcă să pătrundă viitoarea vremurilor cu propria sa minte, spri-jinindu-se continuu pe experienţa multiseculară a clasei sociale căreia i se integrează şi planurile interfera continuu împrumutîndu-şi unul altuia semnificaţii nebănuite.
Lumea în mijlocul căreia' trăise pînă la amiaza vieţii şi care constituia locul său sub soare, îşi dezvăluie brutul pentru Moromete strania sa faţă. Nu este mai puţin adevărat că din această lume, Ilie Moromete percepe inevitabil numai o parte. Cu instinctul prozatorului înnăscut, Marin Preda îşi pune eroul să privească realitatea înconjurătoare — cum de fapt o privim toţi fără să ne dăm seama — prin prisma eroului lui Stendhal, care participă la bătălia de la Waterloo.
Imposibilitatea de a înţelege raţiunea manifestărilor exterioare ale existenţei determină dezordinea lăuntrică a eroului : „El simţea că primejdia eare-1 ameninţa, aceea de a-şi pierde pentru totdeauna liniştea şi de a nu mai putea să se înţeleagă cu oamenii era ou mult mai mare decît aceea care ar fi urmat pierderii pămînitului pe la capătul căruia se plimba acum. Să ajungă să urască oameni necunoscuţi, cum se întâmplase în ziua aceea cînd mergea cu Nioolae pe drumul de munte, să urle, s-o ameninţe pe mama sau, şi mai rău, a-eeastă pornire turbure împotriva (umor oameni care de fapt nu făcuseră decît să glumească, oum se întâmplase chiar adineauri cu cei care îl întâmpinaseră la răspântia aceea de uliţă, ce puteau să însemne toate acestea ?"
Iniţial, Moromete opune acestei lumi o rezistenţă pasivă, obscură. Dezacordul, îndoielile, împotrivirea şi le rosteşte cu voce tare, monolo-gînd deseori ceasuri nesfîrşite, ferit de priviri străine, ori susţinîndu-le cu patos în faţa prietenilor, adunaţi
^mini contemporani
43
în jurul lui acasă — scenele in întregime opunîndu-se adunărilor duminicale de odinioară din poiana fierăriei lui locan. Regretînd paradisul pierdut, Moromete aspiră să-l recîştige.
Aproape fără voie, întîi insensibil, apoi din ce în ce mai evident, Moromete interpretează personal existenţa lui şi a semenilor, expri-mîndu-şi convingerea că undeva, în spatele evenimentelor trebuie să fie un înţeles, trebuie să răzbată o lumină. Fireşte, Moromete nu poate trece dincolo de aparenţe, dar, ciudat, tocmai dorinţa nepotolită de a înţelege are un efect regenerator asupra personalităţii sale. El, ţăran, nu va pieri : „Pînă în clipa din urmă omul e dator să ţină la nostul lui chit că rostul ăsta cine ştie ce s-o alege de el"... Ca entitate biologică el, ţăranul, va dura alături de elementele naturii cît va exista natura. Nu întimplător Moromete are această revelaţie în timpul unei ploi puternice de vară. Prizonier al elementelor, sub apa ce cădea pe grumazul lui în care vremea „săpase ciudate semne, asemănătoare şi ele cu pămintul, dar cînd e crăpat de o prea îndelungată secetă", eroul trăieşte sentimentul permanenţei. Prin cuvintele sale grăiesc neştiutele generaţii de ţărani ale căror oseminte s-au vărsat în el şi pe care la rîndul lui le-a vărsat în urmaşii săi.
Roman al lui Moromete, al doilea volum este şi romanul devenirii lui Nicolae şi a altor personaje. O comună întreagă se înfruntă cu istoria, destine ştiute se modifică imprevizibil. Şi tatăl şi fiul trec prin experienţe amare în planul trăirii individuale, dar eşecurile fac parte din ordinea firească a lucrurilor. După o despărţire temporară şi o încercare de apropiere în perioada cît Nicolae este trimis în sat în campanie agricolă, cei doi se despart definitiv între ei, şi amîndoi de sat. Nicolae nu poate trece peste o incipientă agresivitate împotriva în-căpăţvnării tatălui de a i se aşeza în cale. haturi noi ale vieţii interioare a personajului sînt scoase la iveală,  luminînd din unghiuri ne-
aşteptate profilul turnat în bronz al lui Moromete. Pe alt plan şi ţn alt mediu, dragostea sa pentru cei trei fii reface iubirea lui Goriot pentru fiicele sale. Personaj de o unicitate încă necu- •
prinsă în literatura română.
impo-
sibil de încorsetat într-o formulă Moromete se îndreaptă încet, încet spre amurgul vieţii, ducînd cu sine închisă în suflet, o mare dezamăgire. Capitolele finale ce închid ultimele clipe ale vieţii lui Moromete sînt scăldate într-o nespusă melancolie. Aţi observat cadenţa de bocet a frazelor prin care Ilinca evocă zilele din urmă ale bătrînului ? Sau jalea respirată de monologul stins în plîns al lui Nicolae ?
Un sentiment de vinovăţie, certitudinea că a greşit iremediabil, că nimic nu se mai poate îndrepta ţîş-nesc din vorbele fiului, care se fră-mîntă noaptea cu tîmpla pe pernă : „— Tată, şopti el, eu nu te-am părăsit niciodată, ştii bine..." ; în faţa ochilor deschişi, „în lumina veşnicei zile de vară care scălda bătătura şi salcîmii de acasă apăru chiar tatăl său din grădină şi o luă încet spre poarta de la drum cu mersul lui ciudat oare îţi spunea că de acolo 'de urtde vdoe e greu să-ţi spună oena fost (...) — Tată! şopti deodată Nicolae şi în aceeaşi clipă simţi cum se năpusteşte asupra lui din adâncul neştiut al fiinţei un val de duioşie agresivă care îi pipăi gSItui şi începu încet să-1 sogrunie. Tată, tată, chemă el şi îşi duse coatele la ochi hohotind. Unde te duci tu acum, încotro o s-o iei după ce o să deschizi poarta şi o să ieşi la drum ?..."
Destinul eroului îl urmăreşte deopotrivă pe cititor şi pe romancier, Moromete nu şi-a •epuizai, valenţele sufleteşti şi recentele capitole publicate în trei numere consecutive din Luceafărul, ne duc la încheierea că Marin Preda va reveni asupra romanului din care nu ar fi exclus să se ivească o epopee de valoarea  trilogiei faulkneriene.
Ceea ce face farmecul Risipitorilor,  roman scris înainte de ela-
44
scriitori români contemprW
forarea volumului al doilea _ din jyroi'omeţid şi oa o consecinţă directa a neputinţei relative de a-l scrie la o anume dată — este înainte de toate meditaţia pe marginea unor sentimente fundamentale general-u-mane: dragoste, prietenie, datorie din perspectiva curgerii timpului şi
respon$abilităţii pe oare o incumbă fiecare din actele individului in raportul istorie-existenţă.
Noua carte a lui Marin Preda ră-mîne în primul rină romanul unui timp interior, care într-o etapă istoric determinată întreprinde radiografia morală a societăţii. Rilsdpito-pji nu au un subiect anume, o desfăşurare epică obişnuită. Timpul curge peste oameni şi întîmplări indiferent, dar sub căderea lui două momente fundamentale se întrepătrund continuu: prezentul trăit şi trecutul rememorat. Prezentul serveşte adesea drept cadru desfăşurării anchetei morale. Printr-un imprevizibil al existenţei, fiecare personaj este cu necesitate determinat să se întoarcă într-unui sau în mai multe momente ale vieţii lui asupra lui însuşi, fie că o face singur, fie că e determinat de cineva să se confeseze. Epica romanului o constituie traumatismul moral al eroilor, aceasta impunînd modificarea modalităţii narative anterioare. Aproape fiecare personaj este privit din felurite unghiuri de investigaţie morală. O anume latură a personalităţii doctorului Munteanu dezvăluie medicul Sîrbu în relatarea făcută lui Vale, fratele Constanţei; altul este acelaşi personaj cînd meditează asupra sa, îndată după întoarcerea de la Roma; altă faţă a eroului luminează raporturile în continuare dvntre medicii Munteanu şi Sîrbu ca, în fine, un cu totul alt om să apară în şedinţa de partid, hotărîtoare pentru destinul lui. Nici una dintre imagini n-o anulează pe cea anterioară; dimpotrivă, îmbinate într-un nexus, toate concură la conturarea caracterului.
De fiecare dată personajul este implicat într-o situaţiune, determinat să ia o atitudine, să opteze sau să-şi exprime dezacordul. El se dezvăluie fără ezitare, însă nu putem
afirma că îl cunoaştem pe deplin. De fiecare dată avem intuiţia că dincolo de vorbe, de gesturi, de fapte şi atitudini mai rămîne ceva — şi aici e paradoxul — ceva despre care nici prozatorul nu ne poate spune nimic sigur. Iată, paradoxul e numai aparent. Constanţa, Mimi, Gabi, medicii Munteanu şi Sîrbu i-au dat romancierului satisfacţia de a ne surprinde exprimînd uimirea complexă încercată în faţa unui erou în care se concentrează vitalitatea şi prospeţimea întregii _ lumi dar şi toată efemeritatea ei. In acest sens, personajele lui Marin Preda sînt o enigmă, personaje enigmă deschise spre semnificaţii multiple. Aici trebuie căutată modernitatea, romancierului Marin Preda.
Ce oferă Vale despre motivele rupturii dintre Constanţa şi soţul ei din relatarea medicului Sîrbu ? Aproape nimic precis, nimic sigur, dar faptele înfăţişate sînt încărcate de sugestii. Pe cauzele despărţirii cade retrospectiv şi privirea Constanţei. Tînăra femeie are certitudinea indiferenţei soţului şi trăieşte acut senzaţia de teamă ce pare a pomi din adîncuri: „Şi parcă mi-e frică şi de ceiea ce înţeleg că înseamnă frica asita. Ce-ai făcut ? ! îl totnabase ea şi pe chipul ei încăpuse să apară treptat o expresie de înstrăinare înspăkritotătaare, de oe ai stricat ce începusem şi de oenai mai început dacă aveai de gînid să strici ? Ce sa întâmplat ?" „Nu ştiu ce s-a întîmplat, de unde vrei să ştiu eu ? răspunse el ou o voce parcă golită de viaţă lăuntrică şi se întoarseră apoi unul la albul, privire în privire, fără să clipească un iăimp nesfîrşit de lung, căutînd parcă să afle astfel ceea ce raţiunea şi gîndirea logică nu reuşea să descifreze". Relatată de soţ doctorului Sîrbu, aceeaşi scenă e învăluită în altă tonalitate, deoarece el se străduieşte să găsească o explicaţie „înstrăinării" Constanţei produsă sub ochii lui in numai cîteva ceasuri. Şi pe măsură ce povesteşte şi încearcă să explice, observă că certitudinile sale, sau mai bine zis ceea ce a crezut că reprezintă nişte cer-
ori români contemporani
45
titudini, devin nesigure, estompate, faptele de atunci nemaiavînd acum gravitatea iniţială.
Constanţa, în perioada convalescenţei, se întoarce iarăşi, de data aceasta intrigată, asupra aceluiaşi episod adunînd neistovită reproşuri şi învinuiri „eu speranţa obscură că această tristeţe nemiloasă şi agresivă o să-i înece în cele din urmă sufletul şi o să poată in sfîr-şit să bocească, prăbuşită într-o suferinţă reală..." în sfîrşit, doctorul Sîrbu, pus alături de Constanţa, rămîne deconcertat de relaţiile ei, hilare nu o dată. XJnde este adevăratul personaj ? Pilduitor în ordine umană, destinul Constanţei prefigurează pe plan spiritual destinul tuturor „risipitorilor".
Aproape cu regularitate, criza morală este declanşată, figurat vorbind, de un accident provocat de un eşec intim, accident aflat în incongruenţă cu aspiraţiile interioare ale eroului şi care brusc pune în primejdie echilibrul lui lăuntric. Acesta reprezintă momentul declanşării crizei, urmat imediat de o perioadă depresivă în care eroul caută să înţeleagă ce i s-a întîmplat. Eventual un altul, medic de obicei, intervine, străduindu-se prin ceea e ce am numi „anchetă" să elucideze natura şocului şi să-i găsească remediul. Odată criza trecută, personajul îşi ăobîndeşte un relativ echilibru, echilibru clădit pe o nouă ordine rezultată din confruntarea individului cu epoca.
Istoria contemporană imprimă existenţei umane un sens căruia nimeni nu i se poate sustrage : „Şocurile la care sîntem supuşi din pricina pierderii seninătăţii şi echilibrului sufletesc, seninătate şi echilibru supuse unei continue agresiuni a mediului şi de care nici măcar nu sîntem totdeauna conştienţi, nu sînt ele cauza unor mari tulburări în comportamentul omului de azi?" — nota romancierul în mărturisirile prilejuite de apariţia celei de a treia ediţii a romanului.
Timpul istoric rămîne permanent termenul de raportare. în acest apel tragic la sensul istoriei trebuie căutată semnificaţia metaforică a ti-
tlului romanului, cît şi locul c" f în proza contemporană. Nu s-ah servat că Risipitorii se corîsHt ■" întro frescă a societăţii române dl anul 1952, an decisiv, pare a siZ prozatorul, în acţiunea de arme™ zare a personalităţii cu idealurit colectivităţii. K
Relaţia dintre om şi timpul iste? ric, de integrare sau de expulzări a lui în şi din epocă constituie tema romanului Intrusul.
Erota principal, om cu cultură si pregătire profesională .modestă dar cu vizibile potente, Călin Suruvă-ceanu, este un oarecare, „normal ca atîţia alţii", care nu face nimic 'altceva decît să se comporte „normal" într-o etapă dată. Cu sinceritate dezarmantă, omul spune semenilor ce gîndeşte, dar adevărul incomodează şi curînd, tocmai din străduinţa de a se comporta cum îi e firea într-o vreme cînd nu toţi fac aşa, eroul crează impresia de „anormalitate".
Fondator, alături de inginerul-şef al şantierului şi viitorului oraş', Călin trăieşte într-o societate tînără încă, aflată în plină transformare, dăruinău-se cu abnegaţie muncii colective. Printr-o adecuată intuiţie a raporturilor dintre om şi timp în manifestarea lui istorică, Marin Preda demonstrează convingător, acumulmd fapte comune, dar impregnate de o puţin obişnuită forţă de generalizare artistică, cum mediul devine treptat, treptat, de neînţeles pentru erou, care continua să-şi păstreze ingenuu contemplativitatea şi încrederea în lucrarea timpului. El însuşi devine un „străin", un „intrus".
Pe această latură, Intrusul poate fi alăturat Străinului lui Camus, cum a observat, printre cei dinţii, Georgeta Horodincă. Analogia este fundamentală, dar nu se poate vorbi de o influenţă directă a lui Camus, ci de reflectarea naţională a unui spirit universal al vremii, iz-vorît din înfruntarea directă a omului cu istoria... „Intrusul" este un străin autohton, ton om al unei lumi încă în formare, pus brutal in
46
scriitori români contemvont
* *n absurdului, printr-o inversare '«avortului dintre    conţinutul şi aJ?ul faptelor şi noţiunilor. s    -■     Surupăceanu   — numele
Calin
însuşi
este
caracteristic pentru ra-
eroului care m sa se înţeleagă pe sine şi pe ZTenU săi - săvîrşeşte o faptă iVîn condiţii „normale" este con-Lerată eroică: salvează fără sosire un om de la moarte, acciden-rndu-se în acelaşi timp grav, devenind inapt pentru profesia în v* se calificase. Fapta, m loc Tai atragă Undele colectivităţii, îi aduce numai umilinţe, punctînd fără Qreş, în indiferenţa generală, prăbuşirea eroului.
Decăderea are loc nu numai pe plan profesional, social şi sentimental, ci şi în ordinea năzuinţelor intime ale personajului, a idealului ce-i canalizează energia şi-i susţinuse forţele. Totul se derulează invers, ca un mecanism scăpat de sub control, tot ce pînă la actul de eroism semnificase urcare si realizare este supus după aceea implacabil destrucţiei. Păstrîndu-şi neatins idealul îndepărtat al vieţii, înconjurat feeric de o lumină ne-păminteană, Călin acceptă în ordine terestră compromisul sperînd să găsească liniştea refacerii echilibrului, dar pretutindeni intenţiile sale dau greş.
Cu amară voluptate sînt analizate consecinţele singularizării nevoite a eroului, îndepărtarea prietenilor, înstrăinarea soţiei care îi reproşează numai aparent absurd „egoismul" dovedit în fapta eroică făcută. Mabilurile ce pun în mişcare reproşurile soţiei sînt de o logică stringentă, disperarea ei adevărată : omul pe care-l aşteptase trei ani spre a-i deveni soţie a greşit undeva ireparabil — nu în fapta eroică propriu-zisă, oi mai înainte, reproşul vizînd de fapt structura caracterologică a eroului, felul lui de a fi aşa şi nu altfel, însă salvarea de la moarte a omului acela a declanşat moartea lui socială, rostogolinău-se vertiginos pe ultima treaptă. Zbuciumul eroului e nu mai puţin spectaculos. Pătrunderea caracterologică, capa-
citatea de a sintetiza în figura umană vaste semnificaţii, reliefează însuşirile romancierului de observator profund al sufletului uman. Visul final are rezonanţe simbolice, individul nu poate suplini mersul istoriei şi Călin Surupăceanu aici a greşit. Partizan al timpului istoric, Călin a mers prea repede. Singur cînd a călcat grăbit, rămîne la fel de singur în clipele prăbuşirii, cînd timpul istoric grăbeşte el însuşi paşii, împingînd la marginea societăţii pe cei împotriva cărora Călin se ridicase singur.
Pentru erou nimic nu se mai putea reface. Doar elanul constructiv a rămas neatins. Plecînd spre un alt şantier, în căutarea omului pe care-l simţise iniţial veghind asupra lui, Călin Surupăceanu are pentru oraşul părăsit, în care şi-a ratat viaţa, un zîmbet nostalgic: „Adio băieţi ! Trăiţi şi munciţi în noul vostru onaş, pînă o să-i daţi bătrânii care-i lipsesc şi apoi morţii care să asculte în tăcerea mormintelor lor viaţa urmaşilor. Şi creaţi-vă legendele care or să vă convină".
Romanele lui Marin Preda ne dau sentimentul că ne aflăm în faţa unei personalităţi artistice ieşite din comun şi printre elementele ce-i conturează plenar personalitatea, cîteva se impun cu necesitate.
înainte de toate, Marin Preda a modificat radical optica asupra unei întregi clase sociale: ţărănimea, luminînd-o dintr-un unghi inedit, schimbînd, în acelaşi timp, şi datele esenţiale ale raportului ţăran-pămînt. Abordînd dintr-o perspectivă nouă relaţia fundamentală tradiţie-inovaţie, Marin Preda a adus o contribuţie reală la cunoaşterea fondului sufletesc al omului de azi, a universului său de ginduri şi sentimente, de aspiraţii şi frămîntări.
Cultivmd tradiţia romanului românesc interbelic cu punctele de plecare în Liviu Rebreanu şi Camil Petrescu, Marin Preda s-a arătat totodată receptiv la noile mijloace artistice experimentate pe plan mondial. Asimilarea tradiţiei şi a-
ftitori români contemporani
47
titudinea deschisă spre inovaţie, unificate într-o conexiune dialectică de o personalitate originală —au infuzat romanelor lui Marin Preda una din caracteristicile esenţiale ale marii literaturi de totdeauna : echilibrul şi armonia clasică. Marile conştiinţe ale veacului nostru, un Malraux, un Hemin-gway, un Faulkner sînt „simpli" în arta lor.
La nivelul marilor literaturi străine, dar cu mijoace personale, Marin Preda introduce în cîmpul literaturii contemporane, asemenea lui Proust sau Thomas Mann, tema acţiunii timpului asupra vieţii omului, încleştare din care individul iese învingător sau învins.
Densa problematică umană cu implicaţii filozofice a romanelor lui Marin Preda îşi are izvorul în participarea activă şi reflexivă a autorului la socialism. Timpul prezent este pentru Marin Preda, ca pentru toţi marii creatori de la Nea-
goe Basarnb la Sadoveanu, aspect, fenomenologic al  prezenţei  si ni manenţei româneşti pe un anumit meridian  geografic.  Prin intermV diul romanelor lui Marin Preda redescoperim pe noi   înşine şi T respingem mai adecuat în oglinda lumii: oferim universului 0 spiri tualitale şi un ethos specific.
Influenţa lui Marin Preda din nuvele şi mai cu seamă din Moromeţii asupra literaturii române de azi, rămîne covîrşvtoare. O întreaqă generaţie de prozatori contemporani intrată în literatură în jurul anului 1960 — generaţie ce numără în rîndurile sale pe Dumitru Radu Popescu, Ştefan Bănulescu N. Velea — a debutat sub înrîuri-rea stimulativă a romancierului Marin Preda.
Moromeţii, Risipitorii şi Intrusul sunt lespezile de granit cu care Marin Preda, un foarte mare prozator, contribuie la edificmea romanului românesc.
<£e&M Lovinescu
—■--——-
jfori» mWiăilescu
jovinescii şi
„ ,i impresionismul*), dogma-j tea atitudine generală, calată Pri'n ogoare, consec-î si opoziţie la subiectivism) ?#btodi te un moment dat în 2j£b lud Lovinescu accepţi! des-de .paradoxale. înclinat, m ge-.«l spre reconsiderarea noţiuni-ffcoreticianul relativismuilui şi j revizuirilor le foloseşte foarte ^ea în înţelesuri care îi aparţin "■-exclusivitate. De aici necesitatea Jâiosa ou cea mai mare atenţie « marginea termenilor lovinescieni, 5s altfel pot lua naştere — cum «"mai întâmplat — confuzii regre-sifie, care ne îndepărtează inevi-ţ$ 'de cunoaşterea adevăratei si-
ftocesul de clarificare teoretică, sspjt încă înainte de primuil răz-is,totră în deceniul al III-lea ân-N Jază superioară, odată cu apa-*S marăor sinteze : „Istoria civi-. #^eL" şi „Istoria literaturii...", îpnape toate ideile vechi mai im-lartante le întâlnim acum situate isasamtalul unei concepţii cu am-
§ mărturisit sistematice. După 38,' „Memoriile" aduc, în fine, *se eonsideraiţii fără a mai «âiba însă perspectiva. , teftaem mad întîi din epoca ante-*>â marea repulsie a criaoului ^ de spiritul ipamfletar, trăsă-•« pe care o va păstra totdeauna.
"S art nostru ,,E. Lovinescu şi im-^tSe'iwfp. £ "C0ntemporanul"
■ '■'F'^m^m
eugen lovinescu. văzut de marcel iancu
Pe bună dreptate a putut scrie mai târziu că „sensul precis al acţiunii mele de un sfert de veac este tocmai disocierea criticii de pamflet şi eliminarea pasiunilor, a relei credinţe şi a necuviinţei din domeniul evaluărilor estetice". Lovinescu a acuzat în. repetate rânduri critica ccmtemporaină de ,,clevetire măruntă", demascând diferitele forme de ofensivă ale imposturii, care sub masca anonimatului loveşte în talentele reale sau mutualitatea „micilor clanuri" sau ,jcooperative literare", oare promovează lauda reciprocă fără să poată ieşi din cercul unor interese Înguste.
Aversiunea faţă de orice neprin-cipialitate în viaţa literară, faţă de aşa-numita „critică a Corybanţilor", l-a dus pe Lovinescu de la început spre exaltarea condiţiei de obiectivitate. Convingerea iui, pe oare a exprimat-o de nenumărate ori, era că „obiectivitatea de cugetare şi stăpânirea de formă sunt singura pavăză de care se poate rupe lancea pamfletarului". Nesprijintodu-se pe criterii  sigure,  neputind avea
49
încă un caracter propr.iu-zis ştiinţific, critica trebuie să se inte-meieze pe răspundere morală şi probitate inteieotuală.
Atitudinea pamfletară este, dimpotrivă, expresia lipsei de respect nu numai faţă de alţii, ci şi faţă de sine. Violenţa cu care se manifestă toceşte în cele din urmă cuvintele şi le răpeşte forţa originară, virulenţa oomdamnîndu-se şi anu-lîndu-se prin propriile sale mijloace. Cînd a constatat că „impresionismul conţine virtual însuşi germanele pamfletului", dacă nu se caracterizează prin „respectul tuturor valorilor, simţul demnităţii personale, conştiinţa ordinii morale", Lovinescu a început să folosească tot mai mult termenul pentru a defini „un principiu de anarhie socială".1) Delimitarea lui faţă de impresionismul dezlănţuit al lui Iorga sau faţă de subiectivismul fără idei generale al lui Chendi a devenit mai fermă şi mai tranşantă. Cuvântul însuşi îi va fi devenit criticului insuficient pentru a-i fixa mai limpede poziţia de austeritate morală. Cum să ne explicăm altfel că evoluţia sa ajunge pînă acolo încît Lovinescu crede a se defini mai bine prin dogmatism?
Este înfăţişarea sub care se prezintă aritioul însuşi în ultimul volum al ,,Istoriei literaturii române contemporane", „Mutaţia valorilor estetice". Pornind de la un articol al lui G. Călinescu asupra temeiurilor autorităţii critice şi întrebân-du-se ia rândul său asupra aoele-eaşi probleme, Lovinescu înlătură din discuţie talentul, cultura, sensibilitatea estetică, argumentând incapacitatea lor de a conferi în ultimă instanţă, prestigiul, şi reţine, în spiritul mai vechilor sale convingeri, condiţia morală a criticului. Atât talantul cât şi cultura, „în absenţa unor principii de o natură universală şi ştiinţifică" pot devia „critica din instrumentul unei ascensiuni spirituale în cel al unei ascensiuni sociale, de parvenire, de compromisuri divers interesate", a cărei singură frână „stă numai în
caracter,   care,   fără să
excludă
i „Memorii", voi. II, p. 27.
eroarea, anulează reaua credinţă • poza; în critică, caracterul ren»' zintă unitatea de reacţiune estetic" împotriva elementelor externe T s-ar interpune între obiect şi su* biect". Desigur, Lovinescu admite fără discuţie că orice alte însuşiri „nu-i pot decît spori prestigiul" dar „elementul esenţial al autori' taţii" rămîne „de natură nur m„* rală". °" Mai mult decât atît : „Pentru »-şi spori autoritatea, în complexul căreia intră şi factorii psihologici, critica trebuie să aibă un caracter oarecum dogmatic". „O afirmăm cu atît mai categoric, scrie Lovinescu, cu cît ni se recunoaşte, ae obicei, practica impresionismului critic". Iată nişte declaraţii care pot să pară cel puţin derutante. Criticul se explică însă pe larg.
Mai ânitâi el distinge „în dogmatism uri element de fond, directiv, şi un element de expresie". Definind pe primul prin „raportarea în aprecierile estetice la un punct fix, normativ, inflexibil, oricare ar ti el", Lovinescu se desolidarizează, totuşi, de „concepţia metafizică a unui frumos în sine" şi preferă lui M. Dragomirescu, modelul bazat pe autoritate morală al lui Titu Maio-rescu şi cel animat de „o aprigă convingere" al 'lui C. D. Gherea sau chiar al lui N. Iorga. Fără a pune ân discuţie valabilitatea principiilor acestora, criticul notează faptul demn de reţinut că ele „chezăşii iese cititorului prezenţa unui judecător incoruptibil". Evident, „fixarea unui punct de orientare nu atrage după sine mai multă comprehensiune, ci, dimpotrivă, înseamnă o limitare de orizonturi şi un izvor de nedreptăţi. Sub raportul însă psihologic ea generator de autoritate — şi critica, înainte de toate, e autoritate — prezintă o superioritate incontestabilă    asupra impresionismului".
Iată — putem zice, o dată ajunşi aici — încă un ecou al polemicii din 1909 cu M. Dragom'irescu. Pentru că .nu cu puţină surprindere constatăm că Lovinescu a ajuns după douăzeci de ani exact pe ace-
50
• rx>zitie cu adversarul său, re-6a!!osoîinjd că autoritatea criticii stă ^hjsi în principii, acestea şi nu-!r"; o,cestea asigurând unitatea ju-or de valoare. Preferinţa «en-tru siguranţa verdictului o dă t vinescu pe seama publicului care, âră a fi m stare să distingă calitatea estetică a judecăţilor, râ-mîne în planul moral care impune".
In afară însă de această valoare , ' fon^ a dogmatismului, criticul subliniază latura formală a atitudinii care i se pare chiar mai importantă, îrrtnucît „nimeni nu po-certitudinea estetică, dar mulţi pretind a o practica infailibil". Şi, citind din nou cazul lui Dragomi'rescu, Lovinescu observă cj în asemenea situaţii „dogmatismul nu e chiar un dogmatism de fond ci de formă, bazat pe fermitate de expresie, de ton, fără referinţe şi fără replică, pe o afirmaţie categorică în numele unui frumos absolut dar absent care cîştigă şi impune, căci nimic nu impune ca tonul categoric".
Oricum am privi nuanţele pe care Lovinescu le introduce clin belşug la fiecare pas, nu putem să nu recunoaştem în cele de mai sus punctul cel mai înalt al unei evoluţii, oare pornind de la supremaţia subiectului critic a ajuns aoum să postuleze nu numai nevoia unei obiectivităţi morale, susţinută încă mai de mult, ci chiar a uneia fundate pe coerenţa principiilor. Deşi afirmaţiile criticului sînt suficient de clare, vechea lui nostalgie după certitudine se simte şi dincolo de ele, plutind parcă printre rîraduri ca o prezenţă obsedantă.
I>ar chiar mutând discuţia în pian practic, nu se poate să nu se vadă că Ixwinesou şi-a îmbogăţit necontenit 'perspectiva asupra literaturii ou concepte bine articulate, <are, deşi lipsite de rigiditate în faţa talentului, mu sînt mai puţin ferme sub aspect ideologic.
Existau astfel motive puternice pentru ca opinia critică a contemporanilor să poată proclama aderenţa fostului impresionist la un •g«n de dogmatism, ale cărui nu-^nţe, oricât de complicate, nu pu-
teau totuşi să-i disimuleze esenţa. Indiscutabil insă că Lovinescu nu abandonează ideile sale de bază din prima perioadă şi afirmă constant realitatea „inefabilului" şi incapacitatea criticii de a-1 anula : „peste sensul cuvintelor, scrie el, se comunică o torţă (...) înregistrată numai de anumite sensibilităţi receptive fără a putea fi fixată sub forma grafică". La acestea, Lovinescu ţine să adauge imediat : „Dincolo însă de aceste elemente imponderabile, îi ramine, totuşi, criticii posibilitatea de a se apropia de opera de artă pentru a-i studia procedeele tehnice, după cum se apropie omul de ştiinţă de lumea organică pentru a-i studia mecanismul, fără a putea ajunge, totuşi, la însuşi izvorul vieţii".
Se remarcă numaidecât o amendare sensibilă a impresionismului de altădată. Şi nu e singura. Criticul găseşte cu cale să se sprijine şi pe alte „principii" mai mult sau mai puţin riguroase. Răspunzând acuzaţiei de dogmatism, Lovinescu nu recunoaşte nici o „mutaţie bruscă" în ideologia sa, dar precizează că „dacă în privinţa atitudinii generale, în cursul celor douăzeci şi cinci de ani de activitate nu s-ar putea constata decît o evoluţie de clarificare şi de afirmare categorică a mobilităţii fenomenului estetic, e neîndoios că simplismul atitudinii iniţiale de scepticism şi diletantism s-a complicat cu timpul cu numeroase alte puncte de vedere şi consideraţii, care integrează relativismul în cadrele locului şi timpului, ale culturii şi stilului epocii".
O astfel de „complicare" este, după Lovinescu, şi concepţia sa eu privire la genurile literare. Mărturisind aceeaşi nevoie absorbantă de certitudine, critica „evadează din domeniul esteticii" în direcţiile cele mai îndepărtate pentru a se ' întemeia mai statornic pe criterii sociologice sau morale, în general, Pe criterii extraestetice. „Impresionist în materie estetică, la noi, dl. larga de pildă, a dogmatizat în numele imperativului naţional şi, uneori, şi moral, iar C. Dobrogeanu-
51
Gherea, în numele imperativului social". Pe M. Dragomiresou, Lovinescu îl scoate din cauză din „lipsă de autoritate".
Cît despre sine, afirmând legitimitatea nevoii de certitudine, dincolo de „deviaţiile şi confuziile de situare la care a dus", el mărturiseşte dorinţa de a descoperi puncte solide de reper în chiar planiul esteticului şi preconizează în consecinţă „principiul de oarecare stabilitate a genurilor literare". Considerând în mod hegelian că „puterea de creaţie a omului nu se manifestă decît în două direcţii fundamentale : a subiectivului şi a obiectivului", Lovinescu crede a putea deduce de aici o seamă de legi interioare care justifică o anume puritate principială a genurilor literare. Bineînţeles dificultatea practică a unei asemenea viziuni nu este ignorată. Oritioul ştie că „realitatea este, negreşit, mai complexă şi genurile se găsesc, în cele mai multe cazuri, implicate în variaţii numeroase; difuziunea aurului sub forma unor firicele impalpabile în masa vastă a minereului nu exclude însă ideea aurului pur şi valorificarea lui pe măsura purităţii". Iată de ce aplicarea prtairipiului genurilor literare nu trebuie privită ca un exces al ..dogmatismului strimt", ci ca un principiu util de orientare estetică.
Oprindu-se numai la o accepţie destul de largă a concepţiei sale, Lovinescu nu operează cu diviziuni mai mărunte ale genurilor literare : specii, subspecii etc. Dihotomia subieotiv-obaeotiv a creaţiei artistice a aplicat-o însă la procesul de evoluţie a literaturii noastre cu o stricteţe destul de mare, trăgînd de aici foarte adesea concluzii din cele mai categorice. Nu în principiul oa atare a stat dogmatismul — şi Lovinescu aie dreptate să o swbiiinieze — oi în aplicarea lui uneori restrictivă. Ce-dînd adesea în faţa talentului, criticul a făcut alteori erori evidente, ca în cazul lui Sadoveanu sau al prozei lui Arghezi. El era de altfel conştient „că nici această metodă nu e fără greş şi, intrată pe mîini
fanatice sau nedibace, poate dueP la rezultate catastrofale". oujj însă numai fanatic şi nedibaci n-a fost Ixraânescu, rezultatele sale n-au atins niciodată proporţii ca tastrofale. Erorile lui nu constituie mai mult decît nişte păcate veniale
In afară de aceasta, trebuie observat că Lovinescu ştie să-şi argumenteze întatdeafuna convingător rezervele şi să nu confunde realizarea estetică a operei cu tipologia ei. Este de aceea exagerat să i Se reproşeze a nu fi văzut talentul lui Sadoveanu sau al lui Arghezi ca prozator. A nu le fi înţeles — da, dar a nu le fi văzut ou se poate spune. Conştient că „nu trebuie comparate numai tendinţele ci şi realizările", Lovinescu scrie de exemplu : „Dacă creaţia epică a d-lui Arghezi este incontestabil kiii'erioairă creaţiei epice a d-lui Re-breanu, nu înseamnă că poate fi comparată cu epica altor prozatori mărunţi, întrucît, pe de o parte, tendinţa spre epic nu ajunge, iar pe de alta, ca în orice lucru omenesc, e de ţinut seamă şi de coeficientul personal; insuficienţa epică a d-lui Arghezi, raportată la epicul pur, este precumpănită' prin-tr-o totalitate de calităţi literare şi prinitr-o investiţie verbală atît de remarcabilă, încît chestiunea comparaţiei nici nu se pune".
în faţa lunor astfel de recunoaşteri dovedind simţul naunţelor şi putinţa elasticităţii .necesare, putem conchide şi noi dimpreună cu 1/winesou că „«mistica» genurilor literare nu are rigiditatea regule-lor matematice" şi putem adăuga că, devenit un dogmatic principial el continuă să fie totuşi un om de gust incurabil. în sensul cel mai fericit al ouvîntului. „Critica rămîne, în definitiv, tot o artă, şi criticul, tot un om de gust, care se pricepe să umble cu instrumentele de investigaţie şi ştie să le rectifice acţiunea şi printr-o intervenţie oportună" 2). Acesta este, fără îndoială, întregul secret al adevăratului talent critic.
2 „Istoria literaturii române contemporane", voi. VI. pp. 199—228
52
Ainaaiziîndu-şi retrospectiv meita-martorn ideologică, Lovinescu va Smoala şi el ..existenţa unei infiltraţii dogmatice (...) făra ca ea sa n luat însă niciodată un caracter . exclusivitate", datorită „relativismului   fundamental"   .şi unui
oarecare spirit de ponderaţie". Cu toate acestea, criticul găsea necesar să constate că „oricît de temperate ar fi, nu-i mai puţin adevărat că aceste principii conţin indicaţia precisă a nevoii de certitudine, singura care, în definitiv, susţine demnitatea criticii în cadrul unor ocupaţii serioase". Şi, mai departe Lovinescu subliniază din iau 'ca şi în „Mutaţia valorilor estetice", că de fapt dogmatismul său se sprijină mai ales pe siguranţa tomului, fiind ca atare un dogmatism „de natură formală". Autoritatea, zice pe drept ouvînt criticul, „n-am căutat-o însă în imufabilitatea unor principii (...), n-am căutat-o nici în principiul diferenţierii, nici în principiul genurilor literare (...) ci într-un ton de siguranţă izvorît dintr-un gust literar, failibil, negreşit, dar încercat, prob şi decis, în limitele experienţei proprii".3)
Deşi ajuns, prin urmare, la „demnitatea unui sistem", Lovinescu nu se va revandica niciodată de te certiituidinea unor principii absolute, având convingerea că autoritatea iese în primul rînd din fermitatea expresiei critice şi — ceea ce a subltoiat întotdeauna — din unitatea nedezminţită a caracterului, Vom zice aşadar că dogmatismul loviinesci'an nu este numai unul de natură formală, ci şi — într-o măsură poate şi mai însemnată — unul de .natură atică. Am văzut mai sus demonstraţia criticului în sprijinul acestei concluzii. Este momentul acum să cercetăm mai îndeaproape în ce consta' condiţia morală a criticului,
CU m*3* mai mult 011 cît această îproWemâ revine în preocupările «i Lovimescu din deceniul al IV-lea Şi se impune în  primul plan al
3 „Memorii", voi. II, p. n, pp. 23—24
atenţiei sale. încă mai demult, el observase că ,ypentru a degaja impresia autorităţii, suprema calitate a criticii, extirparea legăturilor de aiecţie reprezintă o imperioasă operaţie preliminară : „aşa şija construit meşterul Manole mănăstirea şi aşa îşi construieşte mai ales criticul opera". Autoritatea necesită deci o anumită obiectivitate în sensul impersonalităţii judecăţii critice. Desigur, a fi obiectiv nu poate însemna nici un moment a demisiona de la datoria atitudinii, ei numai a respinge orice irnpuilsduni temperamentale sau interesate, în numele exclusivităţii estetice : „Obiectivitate nu înseamnă imobilitate şi mai ales laşitate de opinie în toate domeniile actualităţii, ci numai maximul de eliminare a spiritului de polemică inutilă, a spiritului partizan atît de viguros la noi, a complicităţilor de cafenea şi a asociaţiilor de interese mutuale, prin care se falsifică zilnic scara valorilor".4)
Vechiul duşman şi vechea obsesie a lui Lovinescu, spiritul pamfletar, trăieşte după 1930 o puternică recrudescenţă, fapt oe-'l determină pe admiratorul „implacabilului" Maiorescu să definească din nou critica şi polemica diso-ciindu-le de pamflet. El, care deosebise încă demult între polemica de idei a lui lor ga şi cea de cuvinte a lui Arghezi, procedează acum la ample şi pătrunzătoare distincţii între spiritul polemic şi cel pamfletar, identificând în cel dintîi mai puţin un „spirit" pro-priu-zis şi mai curând o formă de manifestare a spiritului critic.
Semnalând mai întâi confuzia dintre polemică şi pamflet, atît de răspândită la noi, Ix>vainescu, deşi recunoaşte o anumită înrudire, atrage atenţia că prima „presupune linişte, stăpînire de sine, caicul şi strategie", in contrast ou violenţa de expresie a pamfletului, ou graba lud nesăbuită de a se manifesta : „spiritul polemic are nevoie de nerv, mi însă şi de nervi". El necesită „detaşare faţă de obiect",
4 „Reporter", 24 ianuarie 1934, p. 3.
53
tacul generaţiei sale, reeumosiOîn-du-şi-1 ca demin succesor şi „simţind într-insul obiectivitatea atitudinii, ponderaţia scrisului, maturitatea judecăţii şi acel minimum de dogmatism, fără de care nu se poate realiza o autoritate critică, dogmatism ce nu înseamnă raportarea, la un principiu fix de judecată, ci la o unitate temperamentală şi la o consecvenţă". Chiar cînd trnâtiul discipol îşi va contraria maestrul, nu va ezita să-şi reafirme încrederea în el şi opinia sa rămîne neschimbată pentru totdeauna, în marea frescă istorioo-li-terară care este „Titu Maioreseu şi positeritatea lui critică", el va sub. linia din nou aceleaşi calităţi ca şi altădată : „seriozitatea profesională izvorîtă dintr-o mare conştiinţă a rolului împlinit ca un sa-cerdoţiu laic, obiectivitatea deci, curajul şi lipsa de oportunism".
La Şerfoan Cioculesou remarca vădit satisfăcut raţionalismul, tendinţa spre oWeebivitate, „diminuarea succesivă a toxinelor pasionale", în timp ce pericolul criticii lui PerpessiciuB i se părea a fi o amabilitate exagerată, „sacrificiul copios pe altarul prieteniei".
Despre G. Călinesou, criticul mai vârstnic are păreri împărţite. Dacă la Tudar Viamu găsea „nu numai darul însemnat al imparţialităţii grave ci şi dragostea de om şi de umanitate", regretând demisiunea acestuia de la o carieră critică legitimă, la celălalt confrate al său presimţea talentul şi mai tîrziu îl afirma viguros, fără reticenţe, nu fără a acuza însă tot atît de categoric abaterile, ce i se păreau evidente, de la imperativul obiectivitătii. Semnalând mai intâi ,,elastici-tatea şi ambiţia ce se ascundeau îndărătul unor atitudini inegale, basculate între adeziune şi rezervă", apoi inconsecvenţa aprecierilor pe care i le-a consacrat lui însuşi în mai multe portrete succesive, Lovinescu ajungea la încheieri defavorabile pentru destinul critic al lui Călinesou.
Cînd, în 1941, se desfăşoară cu patimă campania de tristă amintire  împotriva „Istoriei literaturii
romane de la origini până în nr zent", Lovinescu ia atitudine ftT mă împotriva unor acuzaţii ri mănoase, punând în lumină rnS" calităţi  ale  lucrării   dar şi f" uneia „şi mai esenţială de4 X celalalte, cel puţin în această ™T gorie de activitate: obiectivitatea» Deşi distingea ou luciditate taexk' tenta şi imposibilitatea practică " unei obiectivităţi totale, considerîmH că „lipsa aceasta de obiectivM&S este însă organică", Lovinescu ri mânea în mod categoric la jdeea % „există totuşi un minimum pestp oare nu se poate trece, fără a că dea în subiectivism frenetic nan, fletar".i») ' pam*
Cu altă ocazie, el acuza, de asemenea, la Călinesou încercarea cu orice preţ de a da judecăţi prin contradicţie principială" cu cele exprimate ân „Istoria literaiturii române contemporane" sau aiurea deşi, din depărtarea timpului care creşte mereu estompând detaliile nesemnificative, cei doi critici ne apar astăzi mai curând aproape, cel puţin în chestiunile fundamentale Ce conioluzie se poate scoate, aşadar, din exemple ca acestea precum şi din întreaga discuţie de pînă aici ? Mai presus de orice concluzia că Lovinescu nu vede în profesiunea critică o simplă profesiune, ci, cum a spus-o singur, un sacer-doţâu, un apostolat, care cere în afara unor calităţi de sensibilitate, intelect şi cultură, obligatorii dar insuficiente, şi o condiţie esenţială şi anume aceea a moralităţii exemplare. După cum mâsiunea de a împărţi dreptatea nu se poate încredinţa unui judecător mai mult sau mai puţin corupt, nici aceea de a cântări valorile nu trebuie dată în seama umor spirite oportuniste şi interesate, într-un cuvânt incapabile de a se uita pe sine în exerciţiul funcţiunii critice. Nu gustul, fatalmente faiilibil, asigură autoritatea judecăţii şi a celui ce o exprimă, oi caracterul despre oare pe bună dreptate spunea Eminescu că este mult mai rar decît inteligenţa.
w „Curentul literar", 13 septembrie 1941, p. 1.
56
■ „,„ntmţarea în fine la ambiţiile fisiunii sociale, la tranzacţii şi Comisuri şi la atâtea alte per-Săţi mărunte oare umplu ori-tuâ de preocupară al multor oa-200 • este şi 63 ucn examen indis-"f^bil al viitorului critic. „Date IST condiţiile vieţii noastre pu-Z,re" scrie Loviinasou, „critica im-li'că un fel de asceză; indepen-\ nta morală,  elementul ei esen-i"aJ nu se dobândeşte decît în ur-unei renunţări Ia nişte bunuri j^esibile doar dependenţei şi complezenţei".11)
Mai târziu. în 1942, într-o ounos-mtâ confesiune radiofonică asupra jaaerdi sale, criticul va spune în acelaşi sens : „Cel dinţii act al afirmării mele critice a fost cel al renunţării ; numai în clipa cînd m-am crezut capabil de această jertfă consimţită, am pornit la o acţiune critică ; la vîrsta de douăzeci şi trei de ani luasem o poziţie ideologică împotriva tuturor celor ce puteau dispune de destinele mele sociale ; patruzeci de ani nu mi-am schimbat apoi obiectivele şi mijloacele de acţiune, izvorâte din setea de independenţă".!2)
Ar mai fi de adăugat poate că, după părerea lui Lovinescu, imperativul unei înalte conştiinţe morale este o particularitate a criticii şi nu a artei. Obiectivitatea care iese din .probitate profesională, din cinste şi sinceritate, din refuzul oricăror concesii cotidiene este însăşi condiţia de existenţă a criticii. „Efecte literare se pot scoate din orice atitudine ; autoritatea critică nu iese decît din obiectivitate.13) Am săvârşi însă incontestabil o eroare dacă am rezuma numai la atât evoluţia lui Lovinescu de la impresionismul sceptic al tinereţii la fermitatea principială a maturităţii. In realitate, în pofida susţinerilor sale, criticul n-a fost numai
o înaltă conştiinţă morală a epocii lui, dar şi autorul unui sistem de ideologie literară foarte limpede, ale cărui concepte nu ne-arn propus să le tratăm aici întrucât le-am analizat ân altă pante, dar care trebuie neapărat amintite pentru închegarea urnei imagini complete a punctului de vedere pe care Lovinescu l-a reprezentat in focul dezbaterilor teoretice ale criticii noastre dintre cele două războaie mondiale.
Revenind însă la condiţia imperativului moral, putem afirma că, oricît de paradoxală la prima vedere în unele din punctele sale, concepţia lui Lovinescu se dovedeşte rezistentă şi azi, cînd ne apare şi mai clar decât în trecut, că numai opiniile rostite din perspectiva impersonalităţii şi emancipării spirituale au înfruntat, înfruntă şi vor înfrunta timpul. Desigur, nimeni nu va contesta necesitatea şi importanţa gustului, culturii şi inteligenţei critice, dar, puse în slujba unor atnitudfeu neprincipiale, ele devin dintr-o podoabă şi o armă a spiritului un element de diversiune şi anarhie morală şi chiar socială. Pledoaria lui Lovinescu pentru caracter şi pentru libertatea de opinie este pledoaria pentru o înaltă conştiinţă profesională a criticului. Iată explicaţia evoluţiei sale spre dogmatism, spre acel „dogmatism necesar", cum l-a numit el însuşi, care trebuie extras, în ultimă instanţă, din straturile celle mai profunde ăle conştiinţei etice individuale. Dogmatismul moral al lui Lovinescu a fost expresia unei aspiraţii înfrînte, a aspiraţiei spre o certitudine de obiectivitate ştiinţifică pe care n-a putut-o cuceri niciodată, dar la edificarea căreia a pus el însuşi câteva temelii conceptuale, susceptibile desigur de discuţie, dar nu mai puţin prezente în patrimoniul criticii noastre moderne.
u) ..Adevărul", 13. decembrie 1937. p. 1. 12 voi. „E. Lovinescu",   Vremea, 1942, P. 217.
p. 1.
„Mişcarea   literară",   4—11 iulie 1925,
57
ov.s.crohmălnîce anu
„anotimpul posit»II"
(roman)
de al, simion
Foarte curioasă această carte ! Te prinde greu; felul oum comunică între ele personajele nu prea e verosimil, protagoniştii par că-şi ţin încontinuu lungi discursuri pline de o mare exaltare intelectuală, sau îişl scriu nu mai puţin interminabile scrisori cu o scormonitoare insistenţă psihologică. Pe deasupra, trebuie să ne imaginăm că asemenea dispoziţii analitice se manifestă la nişte comunişti, în condiţiile aspre ale muncii conspirative şi apoi cînd se bat să cucerească puterea şi mulţimea sarcinilor politice nu le dă nici măcar timpul să răsufle. Dar cu cît lectura înaintează, interesul considerabil pe care ea îl trezeşte creşte ; textul se dovedeşte treptat foarte antrenant, oonducîndu-ne pe nesimţite în miezul unei interogaţii dramatice de o ascuţită actualitate, începem să pricepem şi de ce romanul a fost scris aşa, formula lui care ne părea greoaie ni se impune ca necesară şi originală ; sîntem cîştigaţi : Al. Simion ne-ia dăruit o carte de autentică ardentă comunistă.
Emil primeşte într-o zi o scrisoare la ministerul unde lulcrează ; cineva îi mulţumeşte pentru că l-a ajutat să rezolve o problemă spinoasă şi ou 'acest prilej îi aduce la cunoştinţă că o persoană, de care îl ştia legat, Neag, a murit. Vestea, comunicată laconic într-un post-scriptum, îl tulbură profund pe Emil. Neag întruchipa pentru el o
întreaga epocă a vieţii . cea ■ frumoasă : adolescenţa,' vîrste !Bai lor avînturi sufleteşti si irWinilSFi* chemate să le aprindă.' EmilT1?1 nevoia să împărtăşeais.că si Jlmte va trista veste ; fiinţa, pe ca» coteşte că se cuvine să 0 *?" în primul rijad, e o prietenă, S o caută la telefon ; înţelegem 1 teme de reacţia pe care lo^!,^ cita tocmai ei această stirP - ^" conversaţia cu   multe'
0 anunţe
„ . , Nel înţelegem că oare i-o va
cita tocmai ei această ştire ■ în conversaţia cu   multe' preverUrf-face o lunga şi complicată introd,,' cere ; pmă la sfîrşit, îşi ia donţi şi rosteşte cuvintele r» „~
nu    găsea   curajul să le
spună:
„Neag a murit". De la celălalt ca. pat al firului, vocea interlocutoarei îi parvine într-un tîrziu comoet străină; o defecţiune telefonică nu i-a permis să audă nimic. Descurajat, Emil întrerupe conivorbirea.
Amintirea lui Neag, însă, îi peşte conştiinţa abia acum, jfo. manul va fi reconstituirea, din momente fragmentare, discuţii şi confesiuni a unui trecut oare reînvie astfel,.
Pe Neag, Emil îl cunoscuse in ultimele clase de liceu. Tînărol cu faţa triiunighiuiară şi mersul neobişnuit (împingea un umăr înainte, parcă ar fi plecat necontenit în asalt) îl atrăsese în activitatea conspirativi. Prin el, orizontul existenţei lui Emil se lărgise deodată brusc spre a cuprinde universul exaltant al revoluţiei. Se îrutîlneau pe nişte străzi dosnice ale oraşului de provincie, prin preajma grădinii publice; aveau discuţii aprinse, supuneau te flacăra unui suprem ideal uman, toate problemele existenţei cu o irezistibilă pasiune juvenilă. Neag îi dăduse să citească primele broşuri marxiste şi-1 iniţiase în codul aspru al muncii ilegale. Prietenul puţin mai vîrstnic din adolescenţă fusese, pentru Emil, un model de viaţă, în Neag ardea, cu o extraordinară intensitate, o flacără extrem de pură. Lumina ei îi incendiase lui Emil, în toţi aceşti ani capitali ai ficaimaţied sale, sufletul. Neag îl învăţase să preţuiască inteligenţa lucidă, niciodată resemnată, ci mereu la pîndă pentru a găsi căile cele mai bune spre ţinta luptei' comu-
58
cronica Uter**
, ;a el aflase ce putere dobîn-r. „ curaj'Ul disciplinat şi pus ia-Mv. "luiba cauzei. Omul care a*' Srultetea să distingă ultima v^Jă îi dăduse exemplul intransi-W»»3 „"„„îutionare. Cînd legătura
^^noerioară, tovarăşul Nicolae, lor s"g treacă printr-o criză perso-
8Vf? r să dea semne de înăsprire •rirvdzitate, Neag va suferi, se va ivdta va simţi nevoia sa-şi ex-'««.^•iginea alterării unui carac-P si "să o împiedece cît mai e ^J» După ce vechiul activist îşi ^igăsi echilibrul, prietenul lui S-il va trăi o adevărată uşurare Serală Ne dăm seama că orice îm-!Satete în comportările celor pe 2^-îi stimulează şi n iubeşte, o Roteşte inacceptabilă.
prin Emil, Neag o cunoaşte pe «eli fiica avocatului Dordea din localitate. O sănătate cam şubredă a silit-o să-şi întrerupă studiile la Bucureşti şi să rămînă pentru cî-ţava vreme acasă. Delicată, cultă, serioasă, fata îşi petrece o bună „arte din timp în librăria doamnei Mincu, unde-1 descoperise pe Emil. Neag se împrieteneşte la rîndu-i cu ea şi între cei doi tineri se naşte repede o afecţiune reciprocă. Apare necesitatea de a i se da adăpost pentru o noapte unui tovarăş urmărit ; Neag, care intenţiona oricum să o atragă pe Neli în mişcare, se grăbeşte să-i solicite concursul. Fata cere o zi spre a reflecta dacă acceptă, apoi se oferă să-1 găzduiască pe tovarăşul căutat de poliţie fe casa părinţilor ei. îşi împlineşte sarcina asumată cu mult zel, dar lucrurile nu ies bine. După ce părăseşte locuinţa avocatului Dordea, activistul e arestat. Cerce-tînd cauzele căderii, forurile de Partid ajung la o concluzie tristă ; se află că unul din. oamenii Siguranţei o vizita des pe Neli şi îi făcea curte. Neag nu vrea să creadă aşa ceva; datele obiective pledează însă împotriva fetei. Aceasta vine la el şi-i mărturiseşte, adînc răsucită sufleteşte, că într-adevăr comisarul Antim, un intelectual ambiţios care acceptase acest post spre a nu fi trimis pe front, o spionase şi izbutise astfel să provoace
(nefericita cădere. Ancheta luase totuşi o direcţie falsă. Antim, filosof cinic şi profet al prăbuşirii tuturor valorilor morale, imprimase voit cercetărilor un curs greşit spre a nu o implica pe Neli. Neag ascultă îngrozit cuvintele fostei sale prietene, fără să scoată o vorbă ; raportînd apoi ce a aflat, primeşte ordin să părăsească imediat oraşul. Neli, la rîndul ei, se mută de acasă soco-tindu-şi părinţii răspunzători pentru nenorocirea întîmplată. Din cercul lor de cunoştinţe burgheze răsărise Antim şi ca să nu-i contrarieze acceptase ea un asemenea individ detestabil să-i dea târcoale. Rupînd relaţiile cu familia, Neli pleacă la Bucureşti să-işi reia stadiile. Ţine însă, mai înainte de orice, să-i dovedească lui Neag că merită încrederea oamenilor ca el. I se confesează într-un şir de scrisori patetice, cu nădejdea că ele vor ajunge prin Emil la destinatar. Ca studentă, Neli se apropie în aceşti ani Ultimi ai războiului de mediul intelectualităţii antifasciste, dorind din tot stifletul să facă ceva spre a risipi oribila bănuială care plana asupra ei. Cînd, după 23 August 1944, începe lupta pentru cucerirea puterii, se grăbeşte să revină în urbea natală şi să-şi ofere serviciile comuniştilor. Emil primeşte sarcina să conducă gazeta locală de partid şi obţine ca Neli să poată lucra în redacţia acesteia. Fata se avîntă cu tot entuziasmul în muncă, necru-ţându-şi energiile. Intervine peste foarte puţină vreme şi explicaţia cu Neag ; el capătă convingerea intimă că Neli e realmente fiinţa cinstită şi pură în care crezuse, şi că numai hazardul o făcuse să contribuie fără voie la căderea unui toavrăş de luptă. Amîndoi îşi dau seama că se iubesc şi-şi lasă de astă dată frâu liber sentimentelor. Dar fericirea lor nu ţine mult. Curând, Neli începe să fie chestionată tot mai stăruitor cerîndu-i să lămurească ce amestec avusese în greu explicabila cădere din trecut. Pînă la urmă e silită să părăsească redacţia gazetei de partid. Pe Neag, hotărârea îl revoltă ; se căsătoreş-
"*» literară
59
te cu Neli, asumîndu-şi urmările actului său.
Aici, atingem nodul problematicii romanului. Sîntem    invitaţi să participăm la o dilemă dureroasă. Neli nu-şi poate   dovedi obiectiv nevinovăţia; raţiunea luptei revoluţionare   reclamă să i se refuze deocamdată o prea mare încredere. Oamenii, care o cunosc, încearcă să-1 ajute a privi cu înţelegere această concluzie dură. Neli poate lucra în învăţămînt şi să-şi aducă astfel contribuţia la construirea socialismului. Timpul va arăta dacă e cu adevărat ataşată sau nu cauzei, de justiţia căreia se declară convinsă. Neli, chiar dacă suferă iniţial, fiindcă se ştie nevinovată, recunoaşte îndreptăţirea deciziei şi o acceptă. Neag are însă cu totul altă reacţie. In sinea lui, consideră neîncrederea aceasta   arătată unui om,   independent  de argumentele logice   chemate să o justifice, incompatibilă cu idealurile comuniste. Nu consecinţele practice ale ho-tărîrii îl deranjează, ci însuşi principiul pe   care ea se întemeiază. Chiar faptul că e scos din munca de activist la judeţeană şi trimis să facă o treabă cam plicticoasă de documentarist îl primeşte fără să se plîngă. Facultatea sa de a lucra oriunde cu aceeaşi înflăcărare rămîne intactă. Dar ideia resemnării în faţa dreptăţii îl chinuia. Ajunge să-i reproşeze lui Neli împăcarea cu situaţia. Felul cum   Neag priveşte  lucrurile  devine  sursa unor neînţelegeri    conjugale.    Eroul se îndepărtează şi de foştii săi prieteni. Pe  tovarăşul  Nicolae, secretarul judeţenei îl ocoleşte ; lui Emil, care studiază la Bufcureşti, nu-i mai scrie ; cînd   acesta se oferă, prin relaţiile sale, să intervină spre a determina o   reexaminare a cazului, îl refuză cu brutalitate. Neag cere să fie trecut într-o muncă politică şi mai „de jos", la uzina din localitate. Acolo, cheltuieşte un egal entuziasm. Dar iarăşi felul său de a privi lucrurile provoacă greutăţi. Tendinţele multora spre bunul trai îl irită ; e înclinat să le considere forme de îmburghezire. Intră în conflict cu inginerul-şef al uzi-
nei, un tehnician   priceput « u , mc, dornic să îmbogăţeaţi!' tiv organizarea producţiei da ec" dus de interese    strict 'rJL Neag — observă Emil — ^ J?nale. ştie, bolnav, îl stăpâneşte 0' aslounsă. Peste puţin ferm acesteia se vor face simţite • ru*" , port, descoperit în arhivele %T&~ ranţei certifică nevinovăţia Uri n r" care e invitată să-şi rei9 activ»»' tea publicistica; lui Neag i se n pune, de asemeni, să revină fe • deţeană. Eroul refuză însă RariU" turile sale cu Neli   ajung fot reci şi mai încordate ; ,nu Vrea *i auda nici de ideea unei mutări !» Bucureşti, unde să-şi poată termi na studiile. într-o zi fuge de scm şi soţia sa îl găseşte rătăcind prb împrejurimile oraşului. Pînă la ur mă, căsnicia se strică ; Neli pieaca în Capitală şi peste cîţiva ani se recăsătoreşte ou un fizician. Despre Neag, Emil mai primeşte, din cînd în cînd, vagi veşti. E pe un şantier geologic, s-a reînsurat, etc. Cu puţini ani în urmă   venise la Bucureşti, îl căutase pe Emil, voia să-i ceară ceva, apoi renunţase... Şi acum, sosise vestea aceasta lapidară Romanul   sfîrşeşte cu tentativele infructuoase   ale lui Emil de a o găsi, totuşi, pe Neli şi a-i comunica ştirea ea, în cele din urmă, resemnat să renunţe. Spuneam că factura curioasă în care e scris romanul se justifică   după ce problematica lui ni se relevă. Asistăm, practic, la o confruntare de trăiri ideale. Strict vorbind, Emil îşi aminteşte tot ce ni se spune, dar îl preocupă gWdindu-se la Neag, nu atît amănuntele unor întîmplări, oît semnificaţia lor într-o ordine principială. Romanul se constituie ca o rememorare    centrată pe    atitudini in faţa vieţii. Neag,   Neli, el însuşi, cînd era mult mai tînăr tovarăşul Nicolae vin să-i tulbure lui Emil conştiinţa în această ipostază specială. Sînt importante condiţiile rememorării.    Entuziasmele lui Emil s-au tocit ; el lucrează acum într-un minister, copleşit de o anumită rutină funcţionărească ; s-a căsătorit, are doi copii, îl urmăresc toit soiul de griji casnice ; puţinul timp li-
60
cronica litetsi
., oarece în fata televizoru-"• Wea morţii lui Neag vine W»; ^gă, măcar pentru citeva &l dm «este ape călduţe resus-or£ a o vîrstă stăpînita de fasoina-a arilor idealuri, „anotimpul po-^■i» Pe Emil îl roade şi sentimen-s , ^ret că poartă o anumită răs-^Tere în degringolada   finală a
ESffi «ău prieten- ~Neag*venise
•oară să-i ceara ceva; re-Î^S; >n oomodStăţile cotidiene, SSi nu insistase cînd solicitatorul Tabandonase intenţia de a-i comunica rugămintea pentru care il T,tese Aici e originea unei atro-*Wi sufleteşti resimţită dureros în
ilmuna işti* fu'n68*6-'^reonajele sînt reduse astfel la nrincipiile conduitei lor. Ctad vorbesc într-un chip greu credibil, nu fac decît să exprime ceea ce ae vădeşte că au gîndit şi simţit, poate fără să o spună astfel. Din diferite convorbiri fragmentare, din gesturi din tăceri, din reacţii citite pe figură, se compune dialogul lor ideal, sinteză şi pledoarie nuanţată a unor crezuri intime, profunde. Autorul n-a greşit deloc construin-du-şi astfel cartea. Dimpotrivă, acest tip de comunicare inexactă în ordinea observaţiei imediate, e mult mai adevărată şi revelatoare într-o ordine superioară, substanţială. Suita de discursuri esenţiali-2ate care se substituie dialogului viu, ascute considerabil dramatismul propriu-zis, moral şi ideologic în primul rînd, al cărţii. Ce apără de fapt Neag ? Aş spune valoarea stimulatoare a utopiei cuprinsă în orice mare crez politico-social, inclusiv cel comunist.
Şi ce-i opune tovarăşul Nicolae ? Raţiunea constrângătoare a „praxis"-ului revoluţionar marxist.
Meritul rar al lui Al. Simion e de a nu se fi mulţumit în această confruntare cu nişte simplificări caricaturale. Ambele principii ne apar însufleţite de o egală bună-credin-ţâ şi devoţiune comunistă. în consecinţă există şi la Neag şi la Nicolae o dorinţă sinceră de a nu ignora argumentele adverse. Fiecare încearcă din răsputeri să-1 înţeleasă şi pe celălalt. Neag nu este un
banal îndrăgostit de utopii, el recunoaşte logica de fier a realităţilor şi se vrea un luptător lucid. Protestul lui e împotriva împăcării sub orice motive cu victoriile parţiale şi cu fatala alterare a idealului pe care ele le-ar implica. Pe Neag nu-1 obsedează „jocul ielelor" ; el nu e un Gelu Ruscanu. Necesităţile practicii le pricepe şi le respectă. Cu ceea ce nu se poate împăca e renunţarea ân numele lor la orice fărâmă de entuziasm autentic şi dăruire curată omenească. Utopismul lui năzuieşte să păstreze intactă speranţa, forţa socială stimulatoare a încrederii. Că numai o probă materială contează spre a
0 scoate pe Neli de sub nişte bănuieli înjositoare, cînd un om ca el şi-a format din nenumărate comportări convingerea absolutei sincerităţi a femeii cu oare trăieşte, i se pare un lucru inacceptabil.
Dar şi Nicolae are dreptatea sa.
El îi contestă lui Neag capacitatea de a judeca imparţial situaţia care s-a creat, fiindcă o iubeşte pe Neli. Nicolae nu exclude posibilitatea ca fata să fie nevinovată;. Caută chiar, pe cit âi stă în putinţă să-i menajeze sensibilitatea;  insistă să
1 se dea o altă slujbă, după ce a fost scoasă de la gazetă. Are o explicaţie cu Neag; îi arată că oamenii care răspund de interesele maselor n-au voie moralmente să rişte a se înşela ascultînd vocea inimii. Şi ce le poate da siguranţa că nu vor greşi decît lăsîmd să vorbească faptele obiective. ? Nicolae e departe de a întruchipa un principiu pragmatic mărginit. Şi încercatul activist nutreşte o apreciabilă speranţă în perfectibilitatea naturii umane. Dar pentru el praxis-ul revoluţionar, în primul rînd, posedă această putere transformatoare. Muncind răbdător să prefacă lumea din jurul lor, bizuindu-se pe realităţile concrete obiective, oamenii se modifică ei inşişi. Pierderile sînt inerente unui astfel de proces uriaş; puterea elementelor viabile de a creşte în focul revoluţiei certifică tocmai valoarea lor ; practica poartă cu ea însuşi criteriul transformării.
literară
61
Din absolutizarea celor două atitudini se nasc dilemele dureroase ale cărţii. Pe măsură ce se înverşunează să apere exclusiv „adevărul" său, Neag pierde simţul realităţilor .şi oade în contraziceri flagrante, încrederea reclamată pentru Neli, i-o refuză inginerului Veles-cu. Respinge intervenţia pe care vrea să o provoace Emil, deşi ea urma să acorde judecării cazului, tocmai greutatea factorilor individuali neglijaţi pînă atunci.
Şi pe Nicolae, absolutizarea „celuilalt adevăr", impersonal, îl îndepărtează de idealurile comunismului. Practic, concedierea lui Neli, fie şi temporară, dăunează cauzei. O vocaţie autentică e împiedecată să se manifeste, cu toate că vrea să se pună în slujba revoluţiei. Cît priveşte trecerea lui Neag „pe linie moartă", Nicolae ajunge să apere o măsură cu totul nejustificată, ba chiar revoltător de nedreaptă. Cînd adevărul iese la iveală, practicismul absolutizat se arată dispus să-î înregistreze fără nici o tresărire morală. Neli să reînceapă a scrie, Neag să-şi reia munca la judeţeană, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Răspunderile actelor cu efecte dezastruoase urmează să le preia istoria ; nimeni altcineva nu are vre-o vină. în acest cîmp de forţe se mişcă Neli şi Emil. Dar în atitudinile lor precumpăneşte sentimentul. Emil nu-şi face probleme în a o frecventa pe Neli chiar după ce ştie ce bănuieli planează asupra ei. Mai tîrziu, nu ezită a o chema să lucreze la ziarul partidului. Pentru Emil, Neag, ca şi Neli sînt oameni de calitatea cărora nu se îndoieşte nici o clipă, fiindcă-i admiră şi-i iubeşte. Dar unor asemenea atitudini sentimentele, bazate pe reprezentări ideale, le lipseşte forţa. Emil primeşte sarcina să o concedieze pe Neli şi se exe-
cută jenat, negăsind curaiul asume raţiunea gestului şi n- • ^ refuze a-1 îndeplini. Lui V™ răşi nu e capabil să-i   aco™?' ">:• creditul moral, de care ace^ tot avut nevoie. Cînd imaginea £1 a prietenului    dm   adolescent 2 umbreşte, ataşamentul hu Emil .f beşte,    pina a rămîne   doar n muşcare târzie. re"
Neli la fel se îndrăgosteşte mai mult de proiecţiile sentimenS Drama ideologica a lui Neae a leagă de dînsul mult mai Jr„, -Aşa ajunge să-1 părăsească, diS moral-politică a eroului sporind'în intensitate şi înstrăinînd-o prin n» participare de el.
Romanul lui AI. Simion pledează pentru o unitate a principiilor care absolutizate, provoacă atâtea victime Intr-o sinteză dialectică dificilă a utopismului şi practicii revoltitto, nare ar sta puterea idealului Cty munist de a se păstra neştirbit şi a permanentiza „anotimpul posibil" Discuţia pasionantă, în care ne antrenează cartea, sigur că suscită şi remarci critice. Termenii ideali ai confruntării au meritul să faci pregnantă dilema, dar o şi simplifică. Absolutizările evocate au luat — cum ştiam — forme mult mâi dure şi cu implicaţii tragice infinit mai grave. Posibilitatea păstrării unui echilibru în asemenea condiţii reale, apare prin urmare simţitor îngreunată. Nu o Neli, scoasa dintr-o muncă de gazetă şi obligată să se facă profesoară, e preţul crunt plătit acestei dispute. Apoi, nevroza pe oare o trădează la sfârşi t Neag, conduce iarăşi explicaţia întâmplărilor pe un teren străin de natura lor profundă.
Oricum, Al. Simion a scris o car» te cu adevărat comunistă, vie şi angajată nemijlocit în cele mai dramatice probleme moral-politice contemporane.
aurul cenuşiu"
eseuri rostite
mlrcea maliţa
civilizaţia tehnică a dat naştere unui nou Ev : Evul Modern, cu o «Indire proprie lui, dinamica şi pa-frunzătoare, preocupata de msuşi-concretă a lumii, de suma valorilor create. Cartea lui M. Maliţa debutează prin intruziunea acestei sfadird moderne în aproape toate domeniile existenţei. Avem înaintea noastră o gîndire în mişcare, nu în spaţiul ei lăuntric, acolo unde ar putea făuri premisele unui sistem metafizic, ci într-o realitate supusă controlului şi rigorii scientiste. Este o gîndire ce stă sub semnul pozitivdtăţii şi al finalităţii practice. De aici începe înţelegerea iamii. A cărei lumi ? Evident, a celei dinafară noastră. Gîndirea acţionează prin eficienţă practică, pentru că aşa cere civilizaţia tehnică, progresul neîncetat în sistemul practic al existenţei diurne. Rînd pe rînd gîndirea ni se prezintă în ipostazele ei prolifice, încorporând activităţi reglate de mecanisme perfecte, reificînd substanţa realităţii şi fenomenul după o matrice prospectivă. Ea ne apare ca o Ifadire practică, contrapusă speculaţiei sterile, o gândire globală, a-totaiprinzătoare, o gîndire proba-Ulistă, încărcată de necesitatea ţteeiziei, o gîndire modelatoare, suplinitei procesul creaţiei permanente, o gîndire operatorie, de i-«diată soluţionare, o gîndire plu-tâirnensională şi prospectivă, de-P|ind observaţia şi avansând cal-«Hu eficient, o   gîndire laică şi
optimistă, convinsă de siguranţa progresului, o gîndire educabilă şi economică, in direcţia rezultatului maxim. în aceste ipostaze ni se prezintă gândirea modernă. Raza ei de acţiune pare a fi nelimitată. Depăşind ea se depăşeşte. Expansiunea acestei gîodâri pe orizontal nu duce la o filozofie a omului. I se impunea acestei gândiri să realizeze un echilibru existenţial pentru om, să-i dea fireasca posibilitate de a se integra în realitatea lui specific umană şi dinafară lui. Există într-adevăr un echilibru prin care omul modem se simte mai mult stăpân decât stăpânit ? Nu cumva spaţiile străbătute de gîndirea modernă răscolesc, în loc s-o liniştească, „mica noastră insulă numită pămînt" de către marele Kant ?
Bogăţia unei gândiri, indiferent de ipostazele sub care apare, constă în modalitatea prin care dă sens şi realitate unui univers interior, uman. Dacă mijloacele şi ânstru-meratele civilizaţiei ne pot înspăimânta, dacă ele nu înalţă privirea noastră către nemărginit, altfel decît sub presiunea incertului şi imprevizibilului, înseamnă că reflectarea filozofică, de adâncime, nu şi-a spus cuvântul asupra rosturilor u-miane. înaintarea gândirii este o falsă credinţă, şi poate avem de a face numai cu o civilizaţie a mîinilor, gata să declanşeze mecanisme, chiar distrugătoare. Tocmai aceste probleme le ridică Valoroasele eseuri ale lui M. Maliţa. Instrumentele şi mijloacele tehnice nu trebuiesc mi-tizate. Rămâne în am, mai departe, râvna către ceva care nu sfârşeşte în acţiunea încheiată.
în direcţia de mai sus, ni se pare firesc să privim civilizaţia actuala în ritmurile devenirii ei seculare, pentru a înlătura extazierea fără acoperire în faţa a tot ce ni se oferă probabil. Cu acest puternic simţ al reconsiderărilor lucide, autorul spune deschis că o dată „cu evitarea acestei erori, putem spune că sîntem în era sistemelor şi că, secular obsedată în parte, gîndirea umană dă astăzi preferinţă toiului" (p. 14). In această „cursă seculară a ideilor",
~vgmea cărţilor
63
omul s-a definit pe el însuşi, justificând raţiunea unei existenţe.
Cartea lui M. Maliţa obligă la meditaţie. Ea încearcă să spargă limitele unui mod de a gîndi, cu preferinţă numai penitru proiectul de mîine al omului. Da. Un proiect care îşi permite să se numească ,,o nouă instituţie, fără prejudecăţi de metodă" dar în dependenţă de „sonda de adîncime a modelului matematic" (p. 27). Este firească întrebarea autorului : „Oare nu ne artificializăm" ? dp. 62). Cum putem recunoaşte substanţa originară, naturală, a fiinţei uimane, dacă ea intră în parametrii exacţi ai mărimilor ? Ce este autentic în noi şi etern viabil ? Ne răzvrătim împotriva naturii sau
0 cuprindem, nu înţelegem oare lulcirînd după înţelepciunea şi mersul firii ? Ce reprezintă natura umană, dacă ostilitatea ei devine mai intensivă faţă de 'universul natural, din care e o parte, o monadă, cum ar spune calculatorul Leibniz ? Simţul cosmic al fiinţei umane nu dispare, căci detaşarea de natură nu înseamnă şi ruptură, chiar atunci cînd ea va crea o altă existenţă. Gîndirea modernă nu mai dă crezare şi drept de viaţă acelui element oare integrează şi unifică u-rnanul ou naturalul de esenţă cosmică. Spaţiul natural este pus sub neîndurata cerinţă a utilităţii, di-miniuînid forţele inftersiubiective, sensibilitatea ca o reacţie pozitivă an universul obiectiv. Aşa explică autorul însuşi de ce   „atunci cînd
1 s-a prescris omului o formulă sau un şablon pe care să-l utilizeze în orice situaţie, i s-a dat o soluţie neinteligibilă" (p. 56). Discursurile despre pasiune, timp şi civilizaţie, reiterează calea deschisă către reflecţia teoretică. IptOcmite după rigoarea clasică a cuivînAului, fidele celor mai adecuate forme, discursurile ne pun în faţa cugetării adînca, din oare se revarsă1 vechea înţelepciune. Elementul pasional, aproape despărţit de mecanismele strategice ale acţiunii practice, îşi cîiştiigă drepturile mult aşteptate. Căci „lipsa de pasiuni, spune autorul, este ceea ce ne sterili-
zează şi ne împiedică să sorbi™ • ' pumni această viaţă plină dp h? xn" ţie şi fior'; i(p. 133). CreatfatoSft o .prelungire a pasiunii, mai iSJa o materializare a ei. Poate <n* mai mult ca în domeniul pasii^n.*1 al trăirilor fiecărui educaţie sistematică, o selecta» i! funcţie de valoarea lor penitru v&5 individului. Sinitem martorii im < veac, uneori generos cu pasi^u efemere, de scurtă durată si zuită intensitate în raport cu refW ţia şi cugetarea, deşi eternem-tal m siotnai se leagă cu idealul. De acera* „el trebuie păstrat, întreţinut st 15 ourajat, căci aruncă pete mari de culoare pe urzeala cenuşie a aik lor, care pentru vîrsta adolescente] face mai mult decît ozonul şi vitaminele, iar pentru alte vîrste este factor de întinerire" (p. $35) jn acelaşi asalt cu timpul, 'todividd acestui Ev Modern se simte adeseori încins, dar „numai pentru cei « confundă timpul cu calendarul mi}. cărilor şi prezenţelor lor fizice... ei simt chiar o adevărată plăcere in a fi purtaţi de obligaţiile pe care le invocă ca o scuză a unei totak neangajări mentale" (p. 139). E vorba de o mentaliltate în formare, la nivelul unei colectivităţi, năzuind către o saturare deplină, sau de indivizii oare nu şi^au creat încS acea „disciplină i/nterioară" (p. 139). O filozofie pentru om Va putea lamina această agonic a ttapufaii, violentă uneori ou omul. Şi dacă autorul iaioastor minunate eseuri se întoarce credincios la izvoare, s&nd paternitatea vieţii, eternitatea ei, în acea înlonusitare făcută de meşterul .anonim în lemnul naturii, wi-dent oă (năzuieşte spre găsirea armoniei pe care ne-o oferă originarul, autentica glăsuire a vieţii, de la firele ţesute de mina inteligenţi a sufletului, pînă la fabulaţia şi glodul aprins, scânteietor despre Iun» al proverbului. într-un sistem, de referinţă al nostru, organic şifle-dezmioţit de inimic aleatoriu, pot fi repuse în valoare adevăratele forţe ale romanului, „Autorul cenuşiu al speţei pentru oare pledează paginile mărinimoasie ale acestui excurs »-datic.
64
pe marginea
a0câ midia f# •••••• •
„explozie înăbuşită" de mihai beniuc
Avem surpriza unei întâlniri cu Mihai Beniuc, din nou în ipostază & romancier. Ne latfflăm in faţa unei cărţi incitatoare ia meditaţie şi la un dialog activ, poate cu personajul principal al carp, poate cu autorul însuşi. La prima vedere, romanul*'îşi face un loc în şirul de cirţi despre activitatea comuniştilor din preziua victoriei finale a poporului nostru împtitriva fascismului. Privit însă în adâncimea semnifioaţiilor, romanul devine mai mult jurnalul unui destin uman plămădit în vârtejul acelor evenimente capitale.
Există o înrudire de structură a compoziţiei între acest ultim roman şi romanele anterioare ale lui Mihai Beniuc — „Pe muche de cuţit" (1959) şi „Dispariţia unui om de rind" (1963) — prin problematică, prin metoda de lucru, prin stilul sobru şi precis. Mihai Beniuc se apropie programatic de un anumit tip de om, ales din şirul acelor eroi necunoscuţi, oe fac de obicei istoria, Înzestrat cu „veleităţi ştiinţifice", «1 studii %i străinătate, cunoscând mai multe limbi şi totuşi râmîntad integrat condiţiei omului ■obişnuit. O mărturiseşte el însuşi în «Dispariţia unui om de rând" : „O-ml de rind este altceva. Omul de rtad are viaţa sa proprie, cu întâm-
plările ei, unică, necunoscută, despre care nu se spune în cărţi şi nu se scrie în ziare. Acolo, în viaţa omului de rind găseşti într-adevăr noul, lucruri necercetate, fapte neştiute şi nu există bucurie mai mare decît să descoperi ceva nou".
Ilarie Pantea, personajul principal al romanului „Explozie înăbuşită", face parte din familia lui Atanasie Mustea şi a lui Avram Proţap prin aceeaşi singularitate a existenţei sale, oe intră în fluviul larg al marilor necunoscuţi. Asemeni personajelor din crlomaneile anterioare, el este un om de rind în sensul aceluiaşi amestelc de stări şi sentimente ce-i ulcerează existenţa, ou entuziasme şi derute, cu înldîrjiri şi staţionări specifice unei colectivităţi. Oamenii devin egali între ei in faţa unor evenimente, a unor situiaţii-'Mmiită în care sînt puşi să acţioneze şi care le sensibilizează conştiinţa, provocând deturnări de altitudini.
Autorul îşi restituie personajele lumii din care ie-a scos fără să se ataşeze de ele, fără să le călăuzească, ou o totală obiectivitate, • lă-sîndu-le să trăiască, să gândească şi să acţioneze singure. „De acum înainte — scrie Mihai Beniuc în Dispariţia unui om de rind — eroul meu apare, eu nu fac decît să consemnez aceste apariţii, dar fără să mă amestec în treburile lui... Nu vreau să stric întru nimic jocul umbrelor ce se ridică din trecut. Sînt un ecran".
Orice om e o tolbă de gânduri şi fapte, depozitate de-^a lungul anilor ân straturi durabile şi neclintite. Dar e de ajuns un simplu semnal, apariţia unui om, întrebarea ciudată a unui prieten şi conştiinţa e zguduită de mişcări seismice, de tulburări explozive. începe 'drama, operaţia de cufundare treptată în adâncimea eului. Oartea lui Mihai Beniuc sondează conştiinţa unui astfel de om, îi desface, fibră cu
***&nea cărţilor
65
fibră, mecanismul încâlcit al gândurilor trecute, il confruntă cu imagini de umbre şi lumini.
Ilarie Pantea se află pus de la primele pagini într-o situaţie-limi-tă; a optat conştient să comită o crimă, să ucidă un om, — un ofiţer neamţ, dar totodată fost prieten din vremea studenţiei. Crima capătă însă o continuitate neaşteptată — ea se prelungeşte şi asupra iubitei prietenului ucis — de care se face vinovat tot Ilarie Pantea. Cei doi morţi au rămas îngropaţi în subconştientul său, căci „evenimentele care au urmat erau ■prea mari ca să-ţi rămînă timp pentru a pune flori, chiar şi în gînd, pe morminte" şi apoi s-au petrecut dirame şi mai mari în faţa cărora Ilarie Pantea îşi considera drama eclipsată total.
După 27 de ani de la âuifăptuirea crimei, intr-o zi, un om îl priveşte complice şi-i sugerează întâmplarea părăsită în trecut. Romanul devine o înfruntare subterană a personajului cu sine însuşi, un balans de întrebări chinuitoare dacă a fost sau nu vinovat de crima comisă. In clipa acestei reîtnvieri a trecutului, a acestei „explozii" interioare, Ilarie Pantea simte datoria să se disece cu luciditate, să-şi caute motivaţia. Crima îi fusese cerută ; ca membru al   mişcării    „fracţioniste" fusese „ales" să    ucidă un ofiţer neamţ pentru declanşarea unei mişcări de eliberare mai amplă. Acţiunea lui ca individ fusese subordonată scopului înalt pentru care lupta, datoria faţă de partid îi arătase că actul  trebuie  îndeplinit.   In ciuda torturilor de la Siguranţă şi a umilinţelor de la închisoare — gîndeşte el — „simţeai în tine o forţă fantastică la ideea   numai că eşti comunist, că ţi se dă cinstea să-ţi rişti viaţa pentru partid, pentru oamenii muncii! Poate că nu era întru nimic o forţă mai mare decît a acelora ce construiesc azi sodalis-
con-
mul, poate chiar dimpotrivă i rxJ era de ordin moral: ideea d ficiu pentru ceva ce se înalt-o auroră boreală, deasupra ori?*,* egoisme, şi de bunăvoie, din vingere, conştient că aceasta prema omenie .'"
In raportul cu prietenul său n rie Pantea avea o anumită indaS" rire care-i limita libertatea moraU în îndeplinârea actului. Situaţia a personală insă trebuia subordona» uneia colective, ce nu permitea nici o amânare. A ales datoria : „Atund am înţeles că trebuie să fac" singur veau dreptate. Mă angajasem l\ tot, fără nici un ajutor. ln fond o-altfel nu puteam refuza." Conştiinţa lui Ilarie Pantea se încarcă de oscilaţii, gândul crimei îi repugna. Viaţa lui capătă o curgere simultană, pe firul spinos ai unor contradicţii interioare şi pe cel al aderenţei la momentul istoric concret Mişcarea la care aderase suferea in acea perioadă de o anumită con* fuzie, permiţând pătrunderea unor elemente străine partidului în raidurile sale şi astfel provocând derută. Personajul principal suferă st el de o confuzie ideologică cu care rămâne pînă la sfârşitul vieţii; tot ce ştie este că trebuie ieşit odăii di» lâncezeală, dar drumul pe care trebuie mers rămîne nebulos şi fermitatea lui revoluţionară este adeseori pusă în cumpănă. Slăbiciuni manifestă şi   atunci cînd trebuie să-şi salveze fosta iubită, devenit! iubita prietenului său. Il salvează o dorinţă de frumos şi de încredere nemărginită în acţiunile sale şi ale tovarăşilor săi, chiar dacă uneori suportul rămîne utopic.
Ilarie Pantea se zbate între spaima de a nu fi descoperit şi convingerea că libertatea îi este asigurată, că după atâta timp nu mal există nici un martor şi crima B-a produs asupra tovarăşilor săi ni» un efect. Nici nu-l crezuseră. D» curajul retrospectiv nu-l are : P**-
S6
pe marginea m
i trecut înseamnă suferinţa şi tru eX' "orală,  or,  apariţia  un ut rluvă 27 de ani îl readuce maŞor." diezul  unor evenimente
brusc
raţionat uitate : „Uitasem com-această faptă a mea, singura ?U t„r>tă «de arme», şt cred ca le patul morţii nu mi-aş fi ££, minte de timpurile de atunci ŢjZ nu apărea în parc afurisitul
b&trinel, apoi întîlnirea cu Cebe, «fliit! acela blestemat de unde fin Pindit, gestul bătrînelului, prin Ze arăta tufişul... Toate m-au ras-Zm profund, ca un cutremur de Smint *care amestecă straturi din „e diferite, surpă şi dărîmă de nu mai ştii unde te afli".
Disecţia este făcută de autor la jece personajul este lăsat singur gg se descurce din plasma de întrebări şi fa<Pte > sarcina lui este „reabilitarea" în proprii ochi, cu riscul "unor descoperiri stânjenitoare pen-tni el sau pentru oamenii cu care a lucrat Harie Pantea trebuie să-şi regăsească acordul cu sine, să se scuture de povara pe care a purtat-o toată viaţa. Asta înseamnă a-şi reaminti semnificaţia tuturor faptelor şi gândurilor trăite, a-şi retrăi viaţa cu toate „accidentele" care i-au scăpat, pentru că amănuntele, „care de multe ori ne scapă", sînt cele „ce aruncă lumină asupra adevărului".
Pe măsura parcurgerii ei, cartea capătă noi semnificaţii, întrebările devin răscolitoare prin concluziile ce se conturează. Ce contribuţie au avut la crimă motivele subiective, a fost ea o acţiune conştientă sau a fost subordonată unor impulsuri de moment ? Se mai putea numi liber din momentul comiterii unei cnme sau devenea sclavul ei ? A Jupta pentru o cauză intră în cum-■■■ pinâ cu jertfirea unui prieten? întrebările sînt definitive, motivarea fiecăreia in parte presupune o dialectică a construcţiei susţinută cu ^ artă de autor. Romanul pendulează liVIntrc situaţii-limită  ale existenţei,
fundamentale pentru viaţa unui om. Şi totuşi, cînd la sfârşitul cărţii, aflăm că de fapt crima a fost comisă de altcineva, că nici nu fusese omorît ofiţerul neamţ, prietenul său, ci un soldat necunoscut, avem impresia că tot zbuciumul care a zguduit conştiinţa lui Ilarie Pantea a fost pentru o vină închipuită şi că reabilitarea după 27 de ani e venită prea tîrziu ; subteranul fiinţei sale purtase inutil cadavrul unui prieten.
Bătrânul ilegalist va păstra pînă în clipa morţii obsesia celeilalte crime, comisă de partea obscură a sufletului, din vanitate, din amor propriu lezat, poate din gelozie, rămasă ca un enorm eşec. Explozia din conştiinţa personajului principal a fost prea multă vreme înnăbuşită şi atunci cînd a izbucnit a fost din nou înnăbuşită. A fost o explozie întârziată şi, deşi crima nu-i mai aparţine, cu gîndul o comisese. Prietenul, chiar recuperat peste ani, nu mai are substanţialitate.
Romanul capătă curgerea unei mărturisiri ce-şi caută vadul, cu întreruperi, cu reveniri, cu îndoieli. Cuvintele se mişcă tăioase şi o dată unul pornit, o amintire urnită din memorie, toate se rostogolesc brusc, nemaiputînd fi oprite pînă la descoperirea adevărului. Nu este cruţat nimic, chiar şi gândurile cele mai obscure, cele mai ascunse sînt scoase la lumină fără rezervă, autorul îneereînd o reconstituire integrală a unui act de viaţă, a unei adeziuni, a unui moment. Romanul devine o pledoarie curajoasă pentru sinceritate şi răspundere.
Cartea devine un proces-verbal în care nu se omite nimic, indiferent de consecinţe. Este o carte scrisă dintr-un unghi de vedere incomod, ce nu lasă cititorul liniştit, antrenîndu-1 într-o confruntare cu toate ipostazele personajului principal, iar sugestiile sînt de multe ori grave şi tulburătoare.
a cărţilor
67
lucia feneşan • •••••
„TPemupile mele" de
pavel isejan
Pavel Bojan nu a mai semnat pînă azi nici o carte, nu e cunoscut ca scriitor ; ca militant progresist, ca martor şi participant la evenimentele de dinainte de 23 August 1944, el s-a simţit dator să ni se înfăţişeze cu mărturii şi amintiri ce vor duce fără îndoială la îmbogăţirea cunoaşterii trecutului de luptă al comuniştilor şi a participărilor lor eroice la lupta împotriva fascismului. Vibrantă profesiune de credinţă, volumul „Vremurile mele", scris sub forma unui jurnal, este de un real interes. Ceea oe a trăit Pavel Bojan şi a notat în cartea sa de mărturii, ne dă măsura unei tensiuni formidabile între individ şi istorie, — omul, militantul, situ-îffldu-sie în acelaşi timp (şi în mod inevitabil) ca exponent al unei colectivităţi naţionale, al unei întregi categorii de luptători formaţi în cadrul mişcării muncitoreşti şi antifasciste din România.
Cartea lui Pavel Bojan vine să confirme ceea ce a spus tovarăşul Nilcolae Csauşescu, Secretarul General ăl Partidului nostru : „arta trebuie să servească unui singur scop : educaţiei socialiste, comuniste".
Cu toate că ne aflăm în faţa u-mui volum de memorii, cartea prezintă istoria obişnuită şi dramatică a unei întregi categorii sociale, privită prin prisma unei conştiinţe comuniste, aderenţa lui Pavel Bojan la realitatea trăită fiind potenţată de pasiunea lui pentru istorie, mai bine zis, pentru sensul evenimen-
68
telor oare au marcat istoria n niei între cele două răzbii **• la glorioasa zi de 23 Auguft „Vremurile mele", umund o A9?4-tă cronologie, se rernaroă C" omogenitate, asigurată înainte1"? toate prin consecvenţa punXw ? vedere al Povestitorului^uS * a, recurs la nici un aritf^ , ^ mc» d „şi-a aşternut simplu j£k nasoindu-se astfel o narativi: ducătoare prin sinceritatea co™w unii directe. Fără a recurge laZT oriptivism sau ilustrativferr-Bojan prezintă locuri si oameni Z care i-a cunoscut îndeaproape'• ;f trospecţia, nuanţată cu fineţe în v mitele irealului, ne dezvăluie im»"" testatele capacităţi de memorialist Copilăria povestitorului (curmată b numai 13 ani), adolescenta m&Z îoasă, dar în acelaşi timp boeafâ în evenimente (înscrierea în sidi oat, încorporarea ca meseriaş ~, vasul „Mărăşti", călătoria pe Me-diterana, „descoperirea" porturilor Pireu, Neapole, amintiri mereu vii pentru cel oe nu cunoscuse pînă atunci decît Feleacul şi Clujul —) sînt pagini în oare naratorul păs-! trează mereu tomul sincer al confesiunii (nostalgic uneori cînd se lasă prins de descrierea locurilor îndrăgite), fără să oaute însă a înfrumuseţa nimic, nici întîmplâri, nici oameni, nici cuvinte.
Urmînd firesc drumul propriei biografii, Bojan nu încearcă să faci o disociere între om şi luptător, ci el include aceliuiaşi destin pe om, şi pe militant, a cărui personalitate se dezvăluie treptat şi firesc sub ochii noştri. Este interesant de urmărit felul în oare s-a format caracterul exemplar al comunistului Bojan. Prin angajarea sa ca muncitor în 1924, Pavel Bojatl s-a înscris în sindicat, la sfaturile unui muncitor strungar. După o scurtă perioadă de şomaj, lucrează la Atelierele CFR—Cluj, unde încape să înţeleagă scopul intrării musaci tonilor în sindicate, opiîod pentru cel „în curs de organizare, de sub influenţa comuniştilor". 0-rientarea decisă către mişcarea muncitorească nu a fost rodul uo# mtîmplăiri, ci consecinţa unei op-
pe marginea
i. . rfiSt>onsabile, nu lipsită de ^""L- pe lingă participarea sa ca
ciseufL âelegat
la
unele şedinţe ale Con-Revoluţionare,
Sindicatelor Revoluţi S*"4™ „.„nritor Boian citeşti
te Ma-
rr*„,\ muncitor Boj ®fl,i  Partidului   Comunist, Bio jui   Marx.   „Cimentul" de
" Airnv ■ In condiţiile de atunci— OSaflK" ,^rul __. literatura ideolo-■0,^e revoluţionară a însemnat ÎZt» mult pentru formarea mea. citite pe care le citeam erau in*       se împrumutau în mod se-
WTti trebuiau ascunse ca la o e-tmmlă percheziţie să nu fie gă-
flrek mai cumplite închisori ale wnmâniei (Jilava, închisoarea Militară din Cluj, Doffcana, Văcăreşti) ţf devin locuri familiare, unde autorul întîlneste figuri de seamă ale mişcării comuniste şi muncitoreşti, în ciuda regimului de represalii, închisorile constituiau adevărate Soli de pregătire politică şi revoluţionară pentru deţinut. Astfel, la Doftana se ducea „o viaţă colectivă'' unde Foriş, „un intelectual marxist, cu nivel cultural şi ideologic ridicat, se ocupa de învăţă-vAntul politic al comuniştilor din Uchisoare" ; se organizau acţiuni de protest contra teroarei şi brutalităţilor : „Comuniştii şi antifasciştii din Penitenciarul special Doftana- erau mai hotărîţi ca oricând să lupte pînă la cucerirea regimului politic. Organizarea acţiunilor a continuat. Se redactau manifeste care circulau printre tovarăşi, se trimiteau cereri şi proteste la Direcţia Generală a Închisorilor".
Prezentând aspecte ale unei epopei trăite — lupta comuniştilor şi a muncitorilor pentru o viiaţă mai bună — Pavel Bojain mi-şi propune doar să le descrie, ci socoate necesar să le explice prin perspectiva istorică. Problema naţională — rezolvată astăzi —■ a fost mereu in atenţia partidului şi înainte de 23 August ; măsurilor luate de guvernul burghezo-moşieresc pentru dezbinarea muncitorilor români şi maghiari din Cluj li s-a opus „influenţa opoziţiei roşii sindicale" din localitate. Conferinţa generală a sindicatelor din 1932 a marcat un
moment însemnat in formarea comunistului Bojan,
Căsătoria cu Agreta, pe care o cunoaşte îm închisoare, nu este mici o clipă o piedică în urmărirea idealurilor. Dimpotrivă, soţia îl ajută şi îl înţelege, suferind de multe ori şi ea alături de soţ pentru aceeaşi cauză nobilă.
Peregrinările luptătorului ardelean în urma Dictatului de la Vie-11a şi a guvernării hortyste, oare ordonă arestarea comuniştilor din Nardul Ardealului (cunoscută sub denumirea de „arestările de la. So-moşeni"), ameninţarea cu nod condamnări în urma „procesului celor 66", odiseea luptătorului care a trecut graniţa în România, ouitirederînd mai multe oraşe în căutare de lucru, sînt tot atâtea episoade impresionante ca şi întreaga carte. După eliberarea oraşelor din Ardeal, au-, torul, afiliat la Tul cea (în momentul August 1944) s-a reîntors la Cluj, reluîindiu-şi activitatea în mişcarea muncitorească.
Scriitorul acestei cărţi, care se remarcă printr-o deosebită aufteplicitate reuşeşte să reconstituie evenimentele trăite printr-un fel de montaj aproape cinematografie, imprimând faptelor un di'namism deosebit. Oamenii, faptele, sentimentele, totul dă sugestia de prospeţime a concretului, a firescului. între momentul notării pe hîrtie şi evenimentul trăit distanţarea de perspectivă în timp a permis autorului nu numai să-şi exprime firesc şi curgător amintirile prin prisma anilor scurşi, dar să şi izbutească a le desluşi semnificaţiile. Cartea lui se adresează îndeosebi noilor generaţii, prin caracterul profund educativ al memoriilor, a căror filosof ie esenţială este rezultatul îmbinării fireşti dintre bogata experienţă de viaţă şi ideologia clasei muncitoare.
Mărturiile lui Pavel Bojan sînt de natură să accentueze şi să dezvolte în cititorul de azi spiritul umanist, responsabilitatea patriotică, angrenarea lui la efortul de formare a omului societăţii socialiste.
^vginea cărţilor
69
m. niţescu
poezia lui
mircea
ivăiaescii
Cu Mircea Ivănescu s-a petrecut cam acelaşi lucru care s-a petrecut şi cu alţi confraţi ai săi. A existat un „moment Ivănescu", cînd poetul a fost ridicat în rîndul zeităţilor de prim-rang ale micului nostru Parnas, acele zeităţi de care avem necontenit nevoie. Mitologia literară şi-a mai adăugat un nume, în care s-au investit aceleaşi speranţe oe au însoţit apariţia multor poeţi : poate că el este Poetul însuşi ! Unii s-^au grăbit să ne încredinţeze că el era cel aşteptat, cel mai mare sau printre cei „mai mari".
Cineva a spus că un mit este expresia sublimată a unui mare eşec. Se poate ! Dar un mit mai poate fi şi expresia frustă a unui succes : De un asemenea mit a avut parte şi Mircea Ivănescu.
Insă fragilitatea statorniciei omeneşti, nevoia de senzaţii din ce în ce mai tari, de alte şi alte zeităţi l-au împins şi pe el, în mod tacit, în conul de umbră. Şi astfel, ultimul său volum de poezii a trecut aproape nemenţionat de critică.
Se înţelege de la sine că traiectoria aceasta a fost în bună parte creaţia grăbită a criticii, şi nu e pentru prima oară cînd asistăm la evoluţii artificial construite. Aş vrea să mă refer la „cazul Soresou", în jurul căruia se crease un mit şi mai frumos, căruia i s-ia rezervat, zgomotos şi temporar, primul loc într-o ierarhie literară prea uşor întocmită. Intervenţia noastră a vrut să fie, pe lîngă examenul poe-
ziei lui Sorescu, o invitaţie u eenta şi luciditate critică avmA de" vingerea că împotriva unui If0* trebuie sa  lupţi prin        ^au nu altuia, _ mai precis, că împoCl^69 gradam poeziei prin excesul ciologism nu poţi lupta decît ^ promovarea    valorilor flH0,,-Pr)n Altfel, nu facem decît să un neant cu altul. Urmarea ^ schimbarea   de  atitudine fata f poet, mergînd de la prudenţă pin! la negarea totală, ceea ce este i sigur o altă exagerare.
Critica noastră (vai, mereu tro_ buie sa spunem acest lucru i) act Lv nează de cele mai multe ori duni principiul „dezintegrării oilor" fam citat din memorie dintr-o poezii™ lui Sorescu). De la un timp, aoroa pe în fiecare săptămînă se descJ pară" cîte un poet. Criticii ' (chiar şi cei mai serioşi) se află în competiţie de „lansare" a noilor talente, aşa încît Olimpul nostru "literar va fi în ourînd ticsit de zeităţi.
Debutul editorial relativ tîrziu (1968) al lui Mircea Ivănesou presupune o conştiinţă artistică deosebit de exigentă, cel puţin dintr-un anumit punct de vedere. Fără a avea,, prin ea însăşi, obligatoriu, o însemnătate în aprecierea poeziei, tăcerea pe care şi-a impus-o poetul .un timp trebuie reţinută, ou atît mai multa cu cît constituie un gest aproape singular.
Ultima sa culegere de versuri (Poezii, 1970) se termină cu poemul întoarcere (roman gotic). E vorba de revenirea, cu care pare să se încheie un ciclu liric, în timpul şi spaţiul primului volum, Versuri, 1968. Adică, un interior semiobscur, un „hali", fotolii, în oare poetul o aştepta pe ea, o soară interioară, iar sus, camera ei, acum goală. Itine-rariul liric-biografic al poeziei lui Ivănescu ar fi, pe scurt, oam acesta: mai întîi poetul trăieşte în umbra ei, tot ce face, tot ce spune e în legătură cu ea. Apoi ea moare probabil, el pleacă, urmează un interludiu „mopeteian", gînduri şi reflecţii despre moarte şi alte cîteva teme (stereotipia vieţii de fiecare zi, îmbătrânirea, etc). în sfîrşit, consolat
70
actualitatea
are de dispariţia ei  poetul se -        în acelaşi interior al mce' P"*^'e sernnificaţialirică a acestui
Care
J anarent sentimental, a cărui •^"îSte o dă volumul din 1968 ? m& Ursită curgere somnolenta ca
0 ^^'X istovit, încetinită încă şi :   8 ^ilt de lungi paranteze retros-
o îngăimare moloomă şi Pf Inoare la gura şemineului, o iSâ divagaţie lirică uniformă poeziile seamănă ntre ele una Smd continuarea parca a celeilalte.
• -wferă de interior suferind, S încărcat de amintiri şi mobi-«fr în care timpul a încremenit şi
1 care sufletul se dezintegrează t ret fără zvîcniri, fără dramatism. Siezia unui univers domestic, intim, fanai ceţos, inconsistent; poezie de Scov'în destrămare, astenică, limfatică dezlînată, ce se dilată şi se Urăşte ca o reptilă abia dezmorţită, monotonă şi apăsătoare ca o burniţă nesfirşită de toamnă.
Apropierea de Bacovia care s-a tăcut e posibilă, însă cu o precizare. Mircea Ivănescu e un Bacovia obosit, care se recompune intelectual şi sceptic într-un decor aproximativ bacovian. Bacovia e mai energic, mai nervos, concentrat şi dramatic ' pînă la crispare. Ivănescu e un rafinat vaporaş şi diluat, un vicios al detaliului concret, al nuanţelor şi reflexelor crepusculare. „Abur alene rostit", „Jocul acesta blînd", „dar eu sînt într-o stare de spirit melodică", „iiweata legănare a vremii" etc, iată ritmul său interior, egal cu el însuşi, în care nu intervin decît cîteva salutare tulburări trecătoare, de care vom vorbi mai încolo.
Poezia lui Ivănescu e oa o căutare a timpului pierdut, cu toate atributele proustiene pe care le comportă, un joc maladiv al imaginaţiei, prelungit cu intenţie prin notarea migăloasă a amănuntelor:" O poveste de iarnă — cum, pe furiş, I m-am strecurat în spatele ei — şi am ridicat deodată I lampa în mîna dreaptă, mult înălţată. I Trupul ei s-o înscris, în fondul de aur I al luminii, ca o iniţială de manuscris vechi, l (Afară, dincolo de perdelele 9rele, seara iernatică I în văluri
translucide de frig, strada pustie, I amintirea serilor din copilărie cînd casele erau cenuşii I şi răsturnate în sus, spre cerul fără lumină.) I Şi pe urmă, ea şi-a întors capul spre mine, I şi i s-au făcut ochii deodată în-guşti, I şi unde eram eu, în spatele lămpii înalte, I doar un cerc roşiatic. I A stat un timp astfel, întoarsă I spre lumina mea aprinzîndu-i obrazul I — avea o faţă de oarbă, atentă. I Apoi şi-a plecat încet capul, I şi părul i s-a încărcat de lumină" (Jocuri, 4).
Şi totul se reia aidoma, cu acelaşi interior, aceleaşi gesturi, aceeaşi atitudine. E de ajuns să intervină o singură nuanţă, ca ea (această prezenţă obsedantă, aproape absentă prin imaterialitatea ei) să schiţeze
0 imperceptibilă schimbare de poziţie, pentru ca poetul să găsească prilejul unei alte şi alte improvizaţii pe aceeaşi temă şi la acelaşi diapazon : „E ca o întoarcere într-un timp părăsit, I Mă aşez pe covor, camera se face înaltă, I pe parchet, lumina alunecă mată — aş putea I să întind mîna spre ea. (Cînd eram mic
1 mă jucam aşa, pe covor. Acum, muzica I de la radioul din colţ îmi aduce aminte I de odaia cu mobile vechi unde mă ascundem I printre picioarele arcuite ale mesei s-ascult I cum cînta la pian. A trecut totul.) I Acum, ea, aşezată la masa cu multe sertare, Iniei nu ascultă muzica asta lentă, I în colţul mesei paharele mai ard încă mocnit — / (într-unui din ele lumina răsfrîntă închipuie-o perlă I ca cea otrăvită din cupa lui Hamlet...)" etc. (Ascul-tînd muzică).
Cititorul care n-a parcurs integral primul Volum, ou greu îşi va putea face o imagine asupra lui din cele cîteva citate ale noastre. Bl trebuie să-şi închipuie lectura acestuia ca o lungă noapte de iarnă cu insomnii, în oare poetul claustrat încearcă să-şi alunge urîtul, să uite de singurătate şi de pustiul din jur, fără a prinde de veste că se învîrteşte într-un spaţiu exterior şi sufletesc de o monotonie şi anostitate ucigătoare : „E poate ultima oară că mai intru în casa aceasta — e poate / ultima oară că mai privesc I lumina
«frflKfatea literară
71
pe care atît de bine o ştiu cum se face în odăi — / mată, bolnăvicioasă, în dimineţile de iarnă cu ploaie, I şi apoi, spre miezul mort al iernii I ... I tot un praf bolnav. E poate acum I timpul să-mi iau adio de la camerele acestea I — singura carte in care am trăit eu (şi n-am să pot I să scriu niciodată eu însumi o carte) — / şi pisica afară aşteptînd, I ca altcineva să-i deschidă încet uşa" etc. (Şi încă o dată).
Nu, nu e ultima oară. în volumul următor — Poeme, 1970, poetul revine iar şi iar, cu o stăruinţă morbidă, la aceeaşi obsesie calmă, : „ea în faţa mea, I nemişcată, şi totuşi legănînău-se lent I prin ceaţa prea străvezie, ca a febrei, Ea, privindu~mă I fără surîs — şi eu, risipit, I căpătînd o altfel de făptură prin privirile ei..." (La aniversare).
S-ar părea că e vorba de o iubire ce se consumă întrjo aşteptare indefinită, însă poetul nu face indiscreţii de natură intimă. Dimpotrivă, el se menţine strict în planul aparenţelor, eliminând cu igrije tot ce ar putea să-1 trădeze sau chiar să-i fixeze liric prezenţa. Nu ştim in fond care e mobilul acestor mişcări, atitudini, priviri. Şi nu ştim cu siguranţă cine este ea. Poate că e un simplu pretext vag pentru exorcizarea unui neclintit sentiment   al singurătăţii.
Ani putea să ne lansăm într-o serie de speculaţii şi de justificări teoretice, aşa cum au făcut alţii, pentru a valida poezia. Preferăm totuşi să rămânem faţă în faţă cu creaţia ca atare, oare trebuie să se justifice prin ea însăşi, nu prin raţiuni exterioare ei. Corelaţiile presupuse, indirecte, pot fi foarte interesante, dar noi căutăm poezia şi sensurile ei interioare. (într-adevăr, raportată la ceva din afara ei, de exemplu la ostilitatea naturii sau a mediului ambiant, poezia lui Ivănescu capătă o altă justificare. Aşa sjar explica — şi poetul va Încerca mai târziu, cum vom vedea, asemenea explicaţii — alternativa pe care şi-o oferă. Dar acestea sânt şi rămîn doar presupuneri, pe care poezia nu le certifică prin substanţa ei).
Poetul se refugiază în banalităţi şi murmură incontinent un descântec,
pe care-1 repetă pînă la epuiM^ nuanţe şi disocieri infintiteS,CU „Se cuvine să mai spunem^-vorba i şi desepre pisică. puT, 0 fond ştie I ce vrem noi de în o l% trece din cînd în cînd «/ „ • « flacără de frig printa^carneTf ' E argintie, I privirea pisicii 1 *• mai e verde I Asta înseamnă că Z i-a trecut mina peste ochi / uir îndrăznim. AscultămIîn flacăTnT cămin gîndurile noastre. se plTP / şi prilejul acesta de a şti cell I ea acum sus. Pisica ne privii Cască. Tace". (Convalescentîm Sau :„sa-i povestim întîmplări / m untrice, însă cu poze - unele colo rate — 1 (şi să pîndim cu coada ochiului, indiferenţi / însă — Ca 3. vedem dacă ea se recunoaşte îl vreuna I din umbrele, despre care — noi înşine în umbră — / « mn0 stim") (Winter Tale, 1). v
Rareori poetul îşi îngăduie o intervenţie directă, mai energică ■ „Timpul se sfarmă, şi ce mai rămîne din acest praf mohorît I face pe geam o lumină    întunecată. Atît".
Sau : „Le tremură încă grotesc I umbrele. Ei stau la fereastră aici. Ninge afară amorţit".
>Dar postul revine imediat la elementul său cel mai obişnuit, singura certitudine poetică ce se impune: „Era I ca şi cum ar fi trîntvt uşa — şi moi deodată I să ne-ntoaraem spre ea, iritaţi — şi de aici I să înceapă vremuri de după amiază în camere înecate I în răsfrîngeri de zăpadă st altfel de linişte, I în care sunetul reverberat al uşii, în urma I ei, să capete înţelesuri aşezate savant, Isi mereu depărtate..." (O vizită, dimii-neaţa, 7).
Toată această odisee modernă în interiorul şi în jurul ei pare să stea sub semnul unei anumite idei despre poezie, exprimată în bucata Poezia e altceva ? din volumul Versuri:
„Nu trebuie să povesteşti în poezie — am citit I un sfat către un tînăr poet — deci să nu povestescl cum, foarte devreme, ea se scutii dimineaţa, — şi aşezîndu-se pe pai I aştepta să i se liniştească respira' ţia, cu faţa în mîini — / să nu spun nimic despre chipul ei atît de oho-
72
actualitatea li
cu   versuri, ca
,     nU umblu sil i b_„u„jia în mîini / în care se
P CU, acele dimineţi cu lumina I dinainte de zori. Poezia nu ce^e - a» reprezentare, I serie ^fieJL- asa scrie. Poezia I de irMQmj: vorbire interioară, trânte s eu sa vorbesc despre *iica / inecîndu-se, căutîndu-şi I '^■„Hn ■> Insă atunci ar fi numai "fft'care eu vorbesc I despre piui despre mişcările încetinite Pta , i de remuşcări, de gîn-
f1»        ale mele, I ale imaginii
■ ar fi un chip, o imagine — / il _ adevărata ei fiinţă atunci ?" ^fidar contrariu „sfatului" invo-Seda trebuie să fie povestire fjpsemmre, ou scopul de a în-LSe senila realităţii, a „ade-Sei ei fiinţe", nu suptore a Staţii ou vorbirea interioara.
Mai târziu poetul va încerca să se «elice într-un chip sensibil diferit care aminteşte de concepţia baudel-aireanăaartificiBÎuluiîn artă. Poezia .oare acum ca un joc mintal insă Stivat existenţialist : „Gesturi de teestea sentimentale — gesturi de acestea I îmi Pot închipui la nes-iffM _ şi uneori le şi înscriu I în 'timpul nesemnificativ dintre mine ţi vreo altă fiinţă — / şi nu înseamnă nimic./.../ Pe mine mă sperie I timpul fără întîmplări — mi se pare că dacă nu intru I în fapte aşezate alături de altele, continu-\ndu-se chiar I dacă risipindu-se poate, în -splendoare, ca a ninsorii I mi se pare că ,nu sînt eu însumi în timp, că viaţa I trece şi eu rămîn nemişcat, de-o parte, mort — lăsat Jo o parte. / Din cauza asta îmi fac mereu întîmplări şi legende / despre tot ce mi se pare că simt" (O •:izii&, dimineaţa, 15) val. Poeme, 870).
Alternanţa prezemt-aimiijrfare, real-iwtegiaiar, încît dă impresia unei perspective în oare planurile se suprapun îşi se confundă, poate părea încărcată de semnificaţii. De hp% nu ne interesează dacă lucrurile şi'situaţiile sînt reale sau ima-gmste, dacă ne aflăm în prezent ori a trecut. Fără îndoială că totul e imaginaţiei, indiferent de mo-avaţie. Dar, ceea ce interesează e
faptul că totul aici e posibil, că poetul se menţine în planul aparent al unei realităţi, că jocul său nu presupune, nu relevă o substanţă care să depăşească datul, că totul rămîne în imediat, în domesticul posibil şi anost. Rareori universul acesta e străbătut de o tensiune care-l transfigurează, icare-1 sustrage aparenţelor şi îl proiectează în necunoscut şi inefabil.
Poezia oa reprezentare nu însemnează clişeu al realităţii. Aşa ceva nici nu există. Condiţia reprezentării nu e copia ci invenţia în marginile realităţii, ale posibilului. Or, poezia lui Mdrcea Ivănescu, de care am vorbit pînă acum, e perfect posibilă, niciodată nu face saltul în ireal şi ipotetic. Ea nu edifică o realitate autonomă ici e continuarea realităţii. Poetul are o mistuitoare foame de real. Are nevoie să audă foşnetul covorului, să mîngăie blana pisicii, să vadă sclipirile ochilor ei, să-i ghicească gândurile, să privească zăpada, obiectele, lumina din interior. Refuzat ori refuzând lumea, el o ireorează, într-o latură a ei, cm disperarea naufragiatului oare caută să se prindă de ceva. Neavînd prezent, el îşi inventează un trecut, la fel de inexistent poate, dar nu ipotetic, nu imposibil.
Şi dintr-o dată, în mijlocul acestei monotonii fără speranţa apare Mo-pete, prilej pentru poet de auto-persiflare a .ipostazei sale anterioare. Mopete e un fel de homuncul piemdut printre lucruri şi habitudini mărunte. El citeşte un roman poliţist, scrie un poem despre Mopete, bea apă dintr-o cutie ide conserve galbenă, aşezată pe noptieră, iese la plimbare ân grădina oraşului „să plimbe un câine de aer — câinele său personal", se căzneşte să scape de umbra oare-I urmăreşte pe ziduri (aluzie la ipostaza pe care aourn poetul o refuză ?), e ,jprada unor amintiri pe oare nu mai vrea să le asculte", frecventează bufetul Termita, unde stă la o masă visând, merge la teatru cu o fată şi e strigat de prietenul tatălui lui Vasilesou etc. Acest homuncul e introdus la rândul lui în acelaşi decor vag bacovian — ploi    mărunte, străzi
***Wec literară
73
murdare. Mopete e un maniac subţire al intimismului, o victimă a ironiei blînde a poetului, la fel ca toţi ceilalţi „eroi" care apar în această secvenţă mopeteiană: V. Innopteanu, I. Negoesou, dr. Cabalu, prietenul tatălui lui Vasilescu, bruna Rowena, Mlalvida, etc. Exemplare de intelectuali rafinaţi şi totuşi provinciali, de un intelectualism sentimental, un fel de nepoţi evoluaţi ai eroilor lui Bassarabescu şi Brătescu Voineşti.
Iată o scenă oare aminteşte de atmosfera în care poetul însuşi se complăcea altădată : ,.mopete o intrat astăzi dimineaţă în odaia / luminată iernatic de răsfrîngerile zăpezilor matutine / şi-a văzut-o pe bruna rowena, lampa o îmbia / urcînd de pe masa ei în glob transparent de lumină".
Pentru a nu complica inutil lucrurile, vom spune că mopeteniana poate fi o ironie la adresa propriului cerc de .amici ai autorului. Obiectul ironiei este un soi de mic romantism intelectual, o anumită atitudine de „poetizare" şi de mimare a trăirilor intelectuale. Mijloacele ironiei sînt subtile iar tonul, cel mai adesea ipocrit serios.
Ironia prin forma arhaizantă a frazei : „v. innopteanu s-a dus astăzi în vizită I la prietenul tatălui lui vasilescu, / Şi au discutat despre cîte şi cîte, şi au purces cu I încredere spre acea sporită I înţelegere a faptelor care dintr-o mai ocolită I amănuţire a sensurilor vine" (Vizita).
Solemnitatea de epopee a versului e un alt truc al autorului: „prie-tentul tatălui lui vasilescu se joacă cu mingea pe plajă. / O aruncă spre mare cu grije, o strînge la umbra propriului său trup, I fără să ia în seamă cum la picioarele lui se rup I valurile pe stînci. II înconjoară faşe de alinare pe rana gînăurilor lui deschise spre soare. I El se retrage după masă la umbră şi stă, / meditează, şi se gîndeşte că a ajuns la limită..." (Plăcerile vacanţei).
Unele stereotipii de limbaj care indică adresa şi sensul ironiei : „v. innopteanu poate fi văzut mai nou" ; sau : „e de departe cel mai
mare meditativ". Foarte n»i, poetul, ou acelaşi limbaj in alta parte indică un ins LS? acum obţine un sens răsturna** • fals m preajma marionetei™. ^* dar cu atît mai delectabil *3 vers grav. Sau, vorbind de dn^J0. Cabalu, ins cu o viaţă .lectuală'; : „îşi rotunjeştT*^ lăuntrica privind muzici hienjff Prin fantasticul     absurd «• * rezolvă în umor, unele poeme wun tesc de proza lui Urmuz : v teanu se plimbă de mînă cu «« mal ciudat ~ I e un pisici™Z pe cimpul heraldic j se ex'JSa prin laba ridicată spre cervlhS. tic..." ; „broscoporcul se mişcă aKto de încet prin iarbă I încît prietewtf tatălui lui vasilescu era să cala pe el I cînd a trecut ca v înnoptearoL cu Malvida şi cu acel j tînăr tâcS care nu încetează să-o soarbă I dm ochi pe domnişoara malvida, bros-coporcul e gras..." etc.
Şi tot urmuziană e poza de povestitor serios, cu un efect irezisUba rezultînd din contrastul dintre ţinuta frazei sau forma clasică de sonet, cu imagini de înaltă poezie, şi banalitatea situaţiei. E un procedeu pe care poetul îl stăpâneşte ireproşabil şi prin care discreditează subtil sentimentul de poezie, odată cu convenţiile rafinate ale eroilor săi: v innopteanu poate - fi văzut jwN nou I însoţit de o delicată buf«fyă blondă, adică I înţelepciunea însdg făcută trup, care s-ardică / uneori pe umărul său şi de acolo susţine cu i nego jl eseu cele mai interetsn-te discuţii. I v Innopteanu şi delicata sa bufniţă blondă / formeazi o iluminură cu scriere rondă, / # pentru cine o citeşte atent, îacjf* cată de — asfuţii // şi amplu, melodica muzică a trecerii lor împreuna / îl îneîntă înţelepţeşte pe i W-goescu — I în schimb pentru prietenul tatălui lui vasilescu / iwM» puie o melancolică rună. I Zilele te scurg tot mai senine pentru vinnSp-teanu aşadar I şi pentru im/wfa delicată şi blondă şi nopţile cMer (prezentarea bufniţei blonde şi den-.
Deşi foarte originală şi moderni în spirit, poezia   aceasta ţine *
74
actualitate*
îl minor. Nu e neapărată ne-<SID -   invocăm    autoritatea lui IJelcu sau pe aceea a lui Căli-^pentru.a susţine ca exista o , ■* nrofundă şi una superficiala, '^Ltie de viziunea poetului şi io ti a lui subiectivă    cu tema ?v ie reiav" nu cred că w ti de prisos
■■v.|f8t3^* ■ -TJ.-       i- ----1—~
Jîai
■"î1"nnptii ar medita la vechea *X a temelor. Dacă un poet dace modeste nu poate face * H temă majoră o poezie mare, j • im poet excelent nu reuşeşte "thicru cu o temă minoră. Fără îStă modalitate,    de oare vom
2Ei imediat' poezia lui Miroea Snescu ar rămîne, prin prima Sventă, marcată de monotonie şi Ealitete o lirică minora, iar prin ZZteiana, un divertisment foarte St, dar numai atît.
Din fericire, în partea a doua a ■«tomului    Poeme    şi în ultimul Sum Poesii, intervine o tonalitate Zi gravă şi mai voluntară. Poetul «nuntă la „jocul cu aparenţele", & obstinaţia realului banal, oare nu fepâseşte logica comună a jurnalului Sjm se regăseşte pe sine într-o Radine fără remediu     doar cu «opria-i conştiinţă oare acum se fatoarce asupra ei însăşi observîn-jfrţi dureros    lucid plăsmuirile. Autorul vrea parcă să-şi justifice «egţia anterioară,    însă demersul ]gj rămîne,   sub acest    aspect, o «plicaţie exterioară.     In schimb, d realizează o poezie de o adincă libaţie reţinută : „Parabole de felul Mata — jocul cu aparenţele I pe «B» le aşez între   mine şi cei de 4ftrj /.../ înşelăciunea pe care cu tM I o durăm între noi şi ceilalţi — părelnicia — / tăcerea ■—■ toate Ktsten sint numai măsurători / ale btep&Ttării noastre, unde se sparţi I lumina. Şi e o dimineaţă de iW — cum o visam în copilărie..." 0 vizită, dimineaţa. 7). Remul are o conştiinţă scindată, «K « observă pe sine în actul jNţiei. despre oare ştie că e un, ar-ifcw; ştie că lumea creată prin •Wit se ruinează la fel ca şi lu-•» reală : „Ceasul acesta alb — MW ce este acuma în camera / aP**> in spatele meu — nu mai |f«Bă substanţă j decît a chipu-
rilor răsturnate în cîmpul minţii cînd ţi le-nchipui / din cărţi sau visînd, cu ochii închişi. Eu însă pot aşeza j închipuirile acestea de iarnă în jurul ferestrei / prin care privesc pomii străbătuţi de cerul murdar j şi zăpada bolnavă..." („O vizită... 12).
Mircea Ivănescu e prin excelenţă un poet intelectualizat, în sensul că poezia Iui nu mai creşte direct dintr-o stare proprie poemati-zării, ca la Ion Alexandru, de pildă, ci dintr-o stare difuză de anxietate, conştientă de ea însăşi, trecută prin filtrul minţii. Reflecţia poetică asupra propriei creaţii, de fapt o anulare a ideii de creaţie, revine acum ca un leit-motiv : „şi facem
0 punere în scenă — I şi chiar credem un timp că înţelesurile se fac mai reale, I dacă le grupăm, şi le dăm umbre — ca siluetelor iluminate de foc. I Şi de fapt numai noi, I noi singuri am fost aici — trecînd I de la o vreme la alta..." (Lupta dintre îngeri şi nori sau despre trăznet, 3).
Poemul acesta, în întregime citabil, reprezintă după părerea noastră, cea mai frumoasă 'realizare a liricii lui Mircea Ivănescu. Străbătut de neliniştea solitudinii şi a morţii, de conştiinţa creaţiei ca singură iluzie a salvării, el concentrează virtuţile supreme ale poeziei sale : „Aşa dar, oricare dintre noi am putea alege
1 oricînd ultima clipă — despărţirea de lucruri, I acceptarea timpului de mai tîrziu, cînd nu va I mai fi decît amintirea — şi atunci de ce I nu o facem ? de ce ne reîntoarcem, mereu cu spaima I de a rămîne singuri, în tava de sare I a umbrelor amintite ? de ce revenim I spre ce era odată vremea noastră, şi cu fiinţe I pe care atunci le ştiam, şi de care I nu acceptăm să ne despărţim ?"   (Lupta. ..,3).
Clipa despărţirii de tot, acută şi fecundă conştiinţă heideggeriană a solitudinii totale, iremediabile, a neputinţei de a comunica în nici un chip cu nimeni şi nimic, e o prefigurare a clipei morţii, identice în conştiinţa poetului. Pentru că la Miroea Ivănescu e mai mult o cora-
Mterară
75
ştiinţă complexă a solitudinii, a realităţii, a relaţiilor lui cu lumea decît un sentiment al lor. Ceea ce îl arată încă o dată ca un poet de structură intelectuală, fapt ce nu exoude ci dimpotrivă presupune un lirism de cea mai elevată esenţă : „Dar putem să ne amintim şi de acea clipă stearpă I in care, uneori, rămînem nemişcaţi, deodată I însinguraţi, într-o cameră plină de oameni I care se mişcă, vorbesc, se privesc între ei — / despre clipa aceea cînd e deodată linişte j a tuturor sunetelor, care nu mai ajung I decît înţelese pînă la tine — şi este un cîmp iernatic I de la oricare din ei, de la oricare din lucruri, I pînă la noi. Despre clipa aceasta să ne amintim I doar, ca vine uneori, şi face goluri fără culoare I în jurul nostru." (Lupta.., 13)
Camera, acum simbol aii 'închisorii poetului şi al creaţiei sale, în realitate camera minţii în care se petrece această dramă a claustrării, revine şi aici, la fel şi anotimpul hibernal, mobilele, ploaia, adică recuzita ou care mai înainte îşi construia o realitate ca atare, dar totul aici e străbătut de o tensiune halucinantă, poetul e parcă un somnambul ca-re-şi caută un punct de reazâm. Dacă în prima secvenţă el era prizonierul acestei recuzite sumare, în spatele căreia dispărea, acum ea trece pe un plan secundar, ca un simplu fundal al dramei interioare : ,,Spre seară   începe să plouă mai
tare -    stăm / 4 aceasta imensă — p    '» ~ bătut de un fulger      Un91
I oasele degetelor ™ ^ > carnea arzînd. roskhV- n ^eghiujfară
la capăt — e o'vre^L!}'**^! I în moarte ~
■   rea I t>M*Jna!n» VJf.
w«t:
privirea / pentru °cl^*> oară - spre 0 fiinţă tu^* E un priveghiu. Se ti*?* t ce* - / şi plouă. Iw^fc' mobile grele - / E,te, ^ ^ oara cmd mai sîutemTSX* acestei fimţe de-alături A*?** treptele - şi le cobori^/*'* măruntă I - iar «J1"»** capul" (Lupta... 4).
banalităţile    Şl de aiyefSLS ironiei ramîn momeate!» & 2f poezie  ca această via^l*»' semnitieati'va, ameţitoare eSTl' golul fără nume: „C^S** construiesc m cîte o mi dTte frigul I vine, revine - ca &ZZ zbaterea   lui   foarte  mm l ţarm — sau, în lumina ivi * printre zidurile care se înoîîi n» tat / şi scheletul ziiuriUn. nervurile I arcadelor, tin tini we, şcat — să mergi I printr-o <sm< de frig, care aownva se îmlţi t cînd se va încheia bolta, s4-fi <§. torni I încet capul, să te ţr&wm într-o imens I de lentă iiiei * frigul de sus" (Frigul şi stio« său).
« etgheni osetror
poezia rusa de azi
şj de miine
rontroverseie în jurul poeziei nu „ potolesc. Mai mult, ele devin !hia> din ce în ce mai acute. Nu Bă pu observăm că acolo Suie ptoă mai ieri răsunau încă rime şi ascultătorii se extaziau în Mta metaforelor bogate şi surprinzătoare, a iscusinţei imaginii poetice a' frumuseţii şi uşurinţei versului, — astăzi se aude o judecată critică raţională. Nu e deloc întâmplător că la serile de poezie, din-totdeauna îndrăgite la noi, sînt invitaţi astăzi, de regulă, nu numai poeţi, ci Şi 'Critici, cărora auditoriul le pretinde stăruitor să-şi spună părerea sinceră despre cele citite şi publicate. Cititorul oare, pînă mai ieri, se mulţumea doar să aplaude, astăzi meditează cu voce tare. Epoca entuziaamelor fără rezerve aparţine trecutului. Cititorii ştiu bine aceasta. Dar şi poeţii simt că trebuie să-şi aprecieze lucid credinţa, că astăzi nu mai sînt suficiente doar criteriile emoţionale. Un poet, exa-mjmndiu-işi mai atent versurile, ca şi pe acelea ale confraţilor săi a exclamat chiar : „în concluzie, dragi mei, trebuie s-o spun că sîmt slăbuţe..." E, în această apreciere, desigur, o anumită 'doză de auto-umline. Ceea ce s-a făcut există, şi ira poate fi anulat pur şi simplu. Ce putem spune însă despre poezia din ritimiii zece-doisprezece ani ? Poate fi ea oare definită în totalitatea ei, aşa cum a spus K. Van-Şenkkt: „în poezie domneşte estra-ei  triumfătoare ?" Nu
cred ! Desigur, în tumultul serilor literare, la recitalurile de poezie din pieţele marilor oraşe, %i pole-miieile literare, recent încheiate, se putea constata o anumită înclinaţie pentru spiritul de estradă. Fenomenul a fost însă superficial, doar o expresie exterioară a evenimentelor ce se petreceau în adâncurile procesului literar. Perioadele de „avânt şi decIMn" sânt foarte con-venţâoniale. în literatură, ca şi în viaţă, întotdeauna ceva se naşte şi ceva moare, în acelaşi timp.
Apariţia în piaginile revistei „Vo-prosî Literatura" a însemnărilor polemice ale lui Mihail Isakovski „Pînă cînd ?"..., a articolelor lui B. Ruiciev, A. Makedonov, V. Gusev se insarie ca o verigă in lanţul general al disputelor în jurul poeziei. Tonul încordat al articolului lui Isakovski poate părea exagerat. Există oare, într-adevăr, temeiuri pentru o alarmă serioasă, de vreme ce M. Isakovski însuşi vorbeşte despre succesele neîndoielnice ale poeziei noastre ? Merită oare, în acest caz, să acordăm vreo atenţie unor versuri slabe ? Doar nu ele definesc caracterul poeziei noastre contemporane. Orizontul poetic de astăzi nu este, după părerea mea, un spaţiu absolut senin. Mai mult, în panorama complexă a vieţii literare de azi există fenomene pe oare nu le putem ignora pur şi simplu : ele există, dimensiunile lor cresc, şi ele nu dispar numai prin faptul că noi preferăm să nu le observăm.
Se ştie că există momqnte când aprecierile despre versuri sânt tot atât de importante ca şi versurile înseşi. într-un asemenea moment ne aflăm aoutm. Niciodată literatura nu a cunoscut o asemenea revărsare a diisciursuiui rimat şi ritmat. Meditaţiile despre necesitatea experimentului în poezie, manipularea liberă a rimelor, versurile frânte — toate acestea au generat o confuzie în aprecierea poeziei. „De ce nu se poate scrie şi aşa ?" — iată întrebarea la oare trebuie să răspundă acum un redactor, iar un răspuns nu e chiar aşa uşor de găsit, ou atît mai mult cu cît referirile la gust nu po't fi de mare folos,
"«Wi Străini contemporani
77
gusturile fiind — precum se ştie — foarte discutabile.
Proliferarea poetică nu e un fenomen nou. Nekrasov, amintindu-şi de anii tinereţii, nota : „Cîndva Rusia scria versuri, curgeau rime fără număr...". Lev Tolstoi se plîngea într-o scrisoare : ,,în ultimii cinci ani primesc zilnic nu mai puţin de 2 scrisori... cu înşiruiri îngrozitoare de cuvinte, care li se par lor, autorilor, poezii, cu rugămintea de a-i ajuta «să-şi dezvolte darul», cum se explică ei, şi de a plasa operele lor în presă. Dacă aş număra câte scrisori de acest fel, însoţite de versuri, am primit în ultimii ani, aş ajunge la cîteva mii. Dar cîţi mai sînt, din aceştia, oare se ocupă cu aceleaşi lucruri şi nu mi se adresează mie ? Versificarea a devenit astfel în ultima vreme o epidemie nefastă care nu numai că nu trebuie încurajată, ci, din contră, trebuie combătută cu toate puterile..." îjntr-0 altă scrisoare, Tolstoi se exprimă cu multă hotărîre la adresa unu poet: „Poezia Dvs... nu e rea, dar e atît de banală, încît nu prezintă nici un interes. Cred că nu aveţi un talent puternic, şi de aceea v-aş sfătui să nu vă ocupaţi de această treabă lipsită de sens".
Referind u-ne la o epocă mai apropiată, vom aminti că Valerii Briu-sov şi-a început unul dintre articolele sale de sinteză a poeziei cu următoarele cuvinte: „Şaisprezece noi volume de versuri în trei-patru luni ! Nu e oare prea mult ?"
Despre cîte versuri nu s-ar putea repeta cuvintele lui Tolstoi : „nu e rău, dar e atît de banal", sau „nu prezintă nici un interes". Ajunge să aplicăm acest criteriu tolstoian la unele fenomene actuale, şi toată discuţia despre excesul de poezie devine superfluă, căci simplele versificări nu sînt poezie.
S-ar putea spune, desigur, că Lev Tolstoi manifesta o exigenţă excesivă faţă de poeţi. Istoria literaturii cunoaşte destule exemple cînd un autor talentat şi stăruitor, după o cercetare îndelungată a mii de tone de materie primă literară, îşi găsea, în cele din urmă, drumul său propriu în literatură, rostindu-
78
şi cuvîntul lui   propriu,-   orisri  , ■' fără să recurgă la împrumuturi X nu omitem însă şi un alt aspect n că Tolstoi ar fi trăit în zilele n™ tre, în epoca ştiinţei de carte iW* ralizată, a publicaţiilor periodice masă, a radioului şi televiziunii fi primit nu numai una sau d'oS poezii pe zi. De asta putem f\f guri. M" In decursul anilor, un talent post» deveni mai profund, se poate oer fecţiona şi îmbogăţi. Dar se mai tîmplă şi altfel în viaţă. Un autor crează în tinereţe cîteva lucrări bunicele, e citat în presă, numele ujj capătă o oarecare notorietate. Bar anii trec, se produce „cea mai teribilă dintre amortizări — amortizarea sufletului" şi se constată că 1& creaţia de maturitate" a lui Cutare „nu există nici   Fată de împărat, nici Pasăre de foc, nici talent, nu există principalul". E ceea ce caracterizează    întocmai   situaţia la care s-au pomenit unii poeţi, care credeau multă vreme că esenţialul în viaţă e să fi publicat, citat, să produci carte după oarte. Orice talent, chiar fictiv, îşi găseşte admiratori. Se ştie, încă de pe vrem» lui Airistotel, că din toate speciile de literaţi, poeţii sînt cei care îşi iubesc cel mai mult operele. Aceasta e, desigur, bine. In practică, însă, zarva care se face în jurul poeziei duce la rezultatul că radioul, televiziunea, presa, cinematografia, editurile revarsă asupra bieţilor cititori şi spectatori torente de scriitură ternă, proslăvită pînă-n ceruri. Dacă vom cerceta însă bibliografiile marilor scriitori, vom vedea cu cîtă seriozitate şi cu cît simţ de răspundere îşi tratau ei cuvîntul încredinţat tiparului. Ştim cu toţii, cJ Nekrasov, încă de pe băncile şcom, după ce a primit avizul negativ al lui Belinski despre prima sa p»* chetă de versuri „Visuri şi sunete şina retras-o din librării şi a distrus-o   Lermontov şi-a văzut tipărit în timpul vieţii doar un singur volum de versuri. La lectura corecturilor el a eliminat poezia „Pe *r-în miez de noapte..." Am da aceste exemple îndeobşte cunoscute nu
scriitori străini covtmW" ;
mai P'
,entru
a reaminti o veche tra-
r«t"a fără îndoială, aproape o-
■ttet Poate fi fovâte* să"?i ex~ iiCSi «ridurile şi sentimentele înt-9 discurs ritmic organizat, să se v'm-rne în rime, folosind în cazuri ^"«rele dicţionare speciale. Ni-dintre noi nu va considera J»«m . pe un bun prieten care m& muzică la concerte improviza-asă De ce continuăm să nu*™ooezii nenumăratele opuri pu-SSte în periodice, iar pe cei ce fSipun - Poeţi ? . Această detaşare de noţiuni mai duce şi la f tul că, precum spunea Griboe-î y ni se ordonă să recunoaştem f fiecare drept istoric sau geograf".
Elogiile lipsite de răspundere, distribuite de periodicele centrale Tăia provincie, duc în realitate la Lsecijite dăunătoare. Am citit u-Bul după altul aproape treizeci de rolume de versuri ale unor tineri, apărute atît la Moscova cît şi la «adivostok şi am rămas cu impresia să citesc aceeaşi carte. Sînt, în ele, surprinzător de asemănătoare, jiu'numai lexicul, metrul, ritmul (ta cele din urmă, nu e vorba decît de aspectele formale !), dar, ceea ce e trist e similitudinea impresiilor selectate de autori pentru versurile lor. La unii autori nu se poate stabili vreo deosebire de atitudine faţă ie realitate. De aici rezultă un e-«w standardizat, care se plimbă cu bonomie prin paginile cărţilor. Eroul este îndrăgostit de munca lui (la oraş, în sat), se bucură din toată inima de natura înconjurătoare, admiră şcoala (institutul, liceul, cursurile), admiră frumuseţea iubitei, se indignează împotriva filistinului mic-burghez, este convins de „destinul său zîmbăreţ" (expresa e autentică !) şi, obosit de excursii turistice sau expediţii geolo-Jice, scrie o odă a vieţii de familie şi un înduioşător cîntec de leagăn... Mi-aţi putea spune că mă refer la versurile unor debutanţi, wr astăzi şi debutanţii s-au schim-«t — fiecare are deja publicate *ua-trei sau patru plachete. Sâ vedem acum versuri scrise la
^ străini contemporani
nivel profesional (a apărut — vai — la noi, şi o asemenea noţiune !). Să deschidem o imensă culegere de versuri publicată de o editură din Capitală. Sute de poezii, zeci de nume, cunoscute şi necunoscute. Sînt prezenţi aici autori de generaţii diferite, oameni cu înclinaţii variate, viaţa fiecăruia, fiind, la urma urmei şi ea diferită. Dar citind versurile te urmăreşte gîndul că sînt scrise de un om plictisit, care de fapt nici nu are ce spune şi că a pus mîna pe condei nu pentru că doreşte să se întîlnească cu muzele, ci mai eurînd din obişnuinţă („poezie profesională!"). Frunzărind zeci de pagini de text versificat, începi, vrînd-nevrînd, să te îndoieşti de teza proclamată de A. Ma-kedonov că : „Posibilităţile pololo-ghiei în poezie sînt principial limitate", în principiu, ele sînt, desigur, limitate, dar în practică...
„Dar extazului meu de copil i-a luat deodată locul ruşinea". Această mărturisire o găsim la un erou liric al lui Narson. Trebuie să relevăm astăzi justeţea şi actualitatea ei. Ieri încă critica scria cu entuziasm şi încîntare despre un avînt al poeziei, distribuia ou generozitate lauri învingătorilor, prezicea longevitate unor versuri şi poeme zgomotoase. Astăzi nu se mai aud exclamaţii de bucurie. Tăcerea prudentă este întreruptă, din cînd în cînd, de replici în care nu se simte entuziasmul. în dezbaterile publice se pot auzi cuvinte ca : „acalmie", „nivel mijlooiu", „platitudine", iar uneori se mai strecoară şi expresia sumbră — „declin". Ce s-a întâmplat ? Au devenit oare poeţii mai puţin activi ? Condeiele lor ? Nu, în reviste şi în edituri, în ziare şi la radio există versuri cu prisosinţă. Nici n-a apucat un autor cunoscut să scoată un volum de sub tipar „100 de poezii noi", şi iată-1 anunţînd grăbit în ziar că a pregătit pentru tipar o culegere care va cuprinde tot atîtea noi creaţii. Atâta nu a scris în decursul vieţii lor poeţi ca Venevitinov şi Ba-ratînski. Prin urmare, nu e cazul să ne preocupăm de creşterea cantitativă. Dar întinderea acestei mări
79
1
revărsate de poezie nu corespunde adâncimii ei. Mai mult, trebuie să observăm că scăderea de nivel se produce cu o viteză îngrijorătoare. Pe de altă parte, abundenţa versurilor slabe (şi ele sînt, într-adevăr destul de multe) nu trebuie să umbrească valorile literare autentice. Mă declar cu hotărâre împotriva denigrării globale a creaţiei poetice din ultimii 10—15 aoi. Desigur, nu a lipsit superficialitatea; uneori, la suprafaţa evenimentelor, a dominat cuvântul răsunător, adeseori estrada versificatoare îşi organiza „pa-răziie triumfătoare". Dar noi nu putem trece ou vederea uriaşa creştere a interesului cititorilor faţă de literatură, accentuarea spiritului oritic în poezie, faptul că publicistica poetică a început din nou nu numai să ilustreze tezele îndeobşte cunoscute, ci şi să intervină ' activ în problematica vie a realităţii. Criticând pe bună dreptate spiritul „de estradă", versificarea uşoară şi lipsită de idei, să nu uităm că tocmai în a doua jumătate a anilor 50 a fost dată lovitura hotărâtoare teoriei ,,non-c»i!filictuaîiste'', a devenit oarecum jenantă ilustrarea mecanică a unor adevăruri cunoscute, şi deşi unii poeţi nu au renunţat nici acum la această deprindere, operele lor sînt iremediabil depăşite.
Să frunzărim una dintre cele mai vechi reviste din Federaţia Rusă — „Sibirskie Ogni". Consider că acest lucru e important, pentru că, după părerea mea, în această revistă se reflectă caracteristicile pozitive şi lacunele Întregului proces. Redacţia urmăreşte cu atenţie tot ce se petrece la orizontul poeziei. Ea nu acceptă criterii „geografice" faţă de autori. Faptul e confirmat, printre altele, de articolele care tratează problemele poeziei. Redacţia manifestă şi un bun gust estetic. Am citit ou plăcere însemnările, sorise într-o manieră liberă, degajată despre poezie ale lui V. Kazan-ţev, sub titlul „Zborul versului", apărute în două numere ale revâs-tei. Ele cuprind multe observaţii juste şi uneori destul de subtile asupra poeziilor tratate. Din păcate,
maniera impresionistă
ne Împiedecă să sesizăm f^aJi
nerala a autorului iar ml5esa ge*
triţ al însemnărilor nu
intr-un   tablou   unitar v^^zî
scrie ou aceeaşi pietre aJSf*"^
nunte, ca şi despre lueswl
ţiale. . lucmu™le eseu.
Revista „Sibirskie Om» eelenite tradiţii poetice   Ah, u~ menţionăm că în diferite rlSLf ea s^a bucurat de relaţii de rare solide cu poeţi . Matntânov, Pavel VasiilW ■ Marbov, Ilia   Mubacilov f«.^?ta mi treacăt fie zis, că versuri^ toreştt,    inspir de foS* £ Altai, ale acestuia din toca puţin cunoscute). în tul de faţă din colegiul LfaS^ feee pante Leonid jS&SS?** lucrează de mulţi ani, cu I:Jff tate si talent  pe tărîrmf oar redaoteul^ef Alexandr jw* dov, este autorul poemului !££ nele lui Puşkin", care a Watfe antologia poeziei naţionale
Redacţia a   înregistrat destak succese, descoperiri, dar acum «a* necesar să varbim, mai fetii desore slăbiciunile revistei,   într-un ana-mit grad tipice, căci nivelul arte tic general al poeziei din „Sibirskie Ogni" nu este deosebit de ridicat. Ne amintim cu toţii de controversele ân jurul aşa numitei „liric* intelectuale".   S-au   încrucişat şi s-au rupt destule florete, dar, dupi opinia mea, scânteia adevărului totuşi nu a ţâşnit. Să examinăm mai atent ce anume se publică în revistă sub forma meditaţiilor • poetice intelectuale, cît de profunde sifii ideile autorilor acestor versuri, cuas au izbutit să^şi îmbrace gândurile în materia vie a metaforelor. M-aa dezolat   versurile lui Oteg Busjw Autorul a hotărît să realizeze portretele poetice ale lui Isac Newton şi Albeirt Einstein, să-şi exprime atitudinea faţă de progresul teiste şi să încheie cu o sinteză de meditaţii  despre   generaţia părioţUot» Sarcinile pe care şi le-a propus autorul sînt grandioase, se simt _anvergura şi dimensiunile siberiene pnacom şi legăturile directe intre Novosibirsk     şi AkademgnrcA*.
scriitori străini contempla*
4P
w . «d nimeni nu a izbutit să pin» r> versuri nu numai teoria f^î;iiii dar nici măcar acoesi-Te&P;' p' â gravitaţiei universale.
a nersonalitatea lui Einstein, ŞchJFS^ino a. ales calea reproduce-domestice.    Chiar ta ro d i Vers ni se spune : „Iarăşi bătrânul la vioară". Vedeţi, Ap firesc 1 Daca ar ii scris : * et,,,l fizicianul, teoreticianul — t   banal.    Spunând însă ar    s^!. __ e cu   tortul altceva, '   î dată ai senzaţia atmosferei *tewp Adoptând acest ton farni-^Scrul se grăbeşte să sublini-£»'câ nu e străin de problemele rtntifice si afirmă că Einstein a ^™   Einstein    (citez   textual !)
că E este egal cu em-
devenit
cap.
las Dvs., profani, aţi mai ^Îndoieli ! Urmează apoi versifica unui monolog interior: „Şi ~~ dacă esenţa acelei formule nu f orjceput-o majoritatea covîirşitoa-îf Poezia are, fireşte, nevoie de eonjaluzie optimiistă. Aflăm că jjaeM coardelor viorii e iarăşi gjorat în tonul major". Şi în încheiere ni se com'unică ideea plină te efect că Newton i-a înmînat un mir autorului teoriei relativităţid. foate seminole liricii intelectuale sînt prezente. Autorul scrie cu ţoala seriozitatea, dar o face în aşa fel tacit ,;in)telectualisimuă" lud lasă o iipresie comică. Poezia dedicată lai .Newton e o parodie asemănă-Dare. Autorul revine iar la măr (la şţi paeţi nu am citit despre acest nâr al lui Newton !), dar numai jjjre a ne oferi o nouă variaţiune je o foarte veche tamă.în ce constă aohfetea ? In faptul că mărul nu a Aut pur şi simplu, ci l-a lovit pe «avânt în cap ; autorul îl pune pe ftewton să sipună : „esenţial e ce «află „sub perucă". Umbra rrtare-îsr savant a fost stfrnită numai Şk a pronunţa o penibilă banalitate. Autorul nu poate să nu ne şină că l-au obosit aparatele teh-Jjţe casnice moderne : „Mă-ncon-»rl din toate părţile televizorul, «ajBietofomil, frigiderul şi telefo-»i...(De ce oare sînt eu nemulţumi?" Niu e nevoie de o prea mare «pcaoifete pentru a înţelege la
"rfrâira contemporani
ce face aluzie poetul : îi lipseşte natura, răsăritul de soare deasupra păşunilor şi amurgul peste cîmpii. Chiar şi pioezia dedicată tatălui este tot atît de pretenţioasă. Autorul se străduieşte să demonstreze că generaţia părinţilor nu şi-a pierdut încă entuziasmul tineresc. Dar cum o face ? Recurgând la mijloace destul de primitive. Judecaţi singuri : „Tovarăşul de rang mare şi-a isprăvit importantele treburi. De la şedinţă l-a dus, în sfârşit, maşina sa acasă... Tovarăşul şedea, zîmbea, nu-1 zarea pe şofer, şi fredona în surdină melodia unui vals străvechi". Orice comentariu e, euni s-ar zice, de prisos.
Nu m-aş fi oprit asupra unor astfel de versuri, dacă ele nu ar caracteriza o anumită tendinţă, care a căpătat în ultima vreme o destul de largă răspândire. Toga intelectuialis-msului e la modă. Cînd cineva nu are ce spune, caută să înlocuiască lipsa unor meditaţii îndelung maturizate printr-o „profunzime de idei". Nu e întâmplător că se recurge eu atâta energie ia nume mari. că se rimează aforisme, împrumutate din ultimele ediţii ale unor culegeri editate în tiraje de masă, că se versifică teorii ştiinţifice, sau, ceea ce e şi mai rău, tot felul de teorii false... Arta, însă, nu suportă nici falsul, nici bombas-tieul, nici poza. Oricât s-ar înzorzo-na un poet cu tot felul de podoabe, nu va putea înlocui, la urma urmei, absenţa adevărului, a adevărului artistic.
Eiu sânt pentru o lirică filozofică profundă, dar sînt categoric împotriva inteilaotuialismului manierist, a raţionalităţii filistine, contrare artei.
Mimarea poeziei nu este întotdeauna atât de supărătoare ca în exemplele de mai sus. Cu atît mai mult cu cît însuşirea modalităţilor tehnice, formale, s-a extins în ultimii ani. într-unu! din numerele revistei siberiene sânt publicate versurile lui Alexandr Plitcenko, autor nu lipsit de talent. El are un simţ bun al cuvântului, ritmul lui are muzicalitate, ştie să evite construcţiile banale, şi, în afară de a-
81
cliirer: la odihnă sub pom
ceasta, are o sensibilitate rafinată. La prima vedere versurile lui sînt destul de poetice. Dar citite cu atenţie, se observă, în primul rînd că ele sînt cam nefiresc de frumoase. Prima dintre miniaturile lui începe printr-o declaraţie îndrăzneaţă : „li iubeam pe cei cu părul roşcat. Mi se părea că sînt însemnaţi de lumina soarelui. Copacii şi bisericile Moscovei autumnale erau luminate şi cîntau despre aceasta". Veţi fi, desigur, curioşi să aflaţi ce se va întîmpla mai departe, ce înseamnă această pasiune a autorului pentru strălucirea culorii autumnale. Iat-o : „Cît e toamna de lungă îi iubeam pe cei cu părul roşcat. Iubeam feţele lor calme, calde, şi aşa de mult îi iubeam, încît uitasem cu totul capitala, — iartă-mă, capitală !" Apoi, pe un ton dramatic, autorul relatează despre faptul că „pe noi nenorocirile lumeşti ne fură de la lume". Şi urmează concluzia :". Muzeele tale — vor rămîne pe loc, iar oamenii trec o dată cu anii". Aparent, nu există nimic între versurile lui Oleg Buş-ko şi ale lui Alexandr Plitoenko. In primul caz avem de-a face ou un raţionalism nud, în al doilea — cu sentimente subtile, cu oulori de acuarelă. în ambele cazuri însă avem de-a face ou o mimare a artei.
Versurile sînt bune numai atunci cînd se sprijină pe sentimente şi impresii autentice, izvorîte din viaţă. „Sibirskie Ogni" a publicat un grupaj de versuri ale lui Nikolai Perevalov, care, dacă nu dispune de un timbru poetic intens, are totuşi un timbru personal. Naturaleţea este captivantă prin ea însăşi. Versurile sînt însoţite de o introducere, care prezintă creaţia poetului. Sînt citate rînduri oaraoteri-zînd atitudinea lui Nikolai Perevalov faţă de poezie : „...guralive sînt micile pSraie, dar tăcut e fluviul cel adînc". Lirica publicată de revistă confirmă această declaraţie poetică. Amintindu-şi de anii războiului, autorul scrie au profundă sinceritate : „...iar noi, cei ologi, cei fără mustăţi. Iar noi cei trecuţi prin multe ou ochii înfundaţi, oameni de douăzeci de ani, obosiţi pe ve-
cie". Ritmul versurilor este energic ; poezia lui este .lipsită ■ 5-retorică, de o falsă afectivitate n sigur, cititorul pretenţios va des peri  la  Nikolai Perevalov- fra?^"" greoaie, inexactităţi de sens pare nu am intenţia să le justifica vorba aici de o veche regulă '.artk tică : pentru a sene frumos, trehuL" să scrii cinstit. .,  ' • .e
Nu putem ascunde faptul că poetr se grăbesc prea mult să încredinţeze tiparului tot ce le iese de sub." con dei, iar revistele, ziarele,,, editurile şi mai ales radioul, televiziunea SJ estrada încurajează această, tendinţa. , g
Siberia literară a dăruit ■.,"Rusiei mulţi ani de-a rindul talente™ remarcabile. Această tradiţie a'înaltei exigenţe nu trebuie să slăbească, în artă calitatea e' preferabila cantităţii. Poezia nu suportă pripeala. „Sibirskie Ogni" are toate posibil lităţile ca să fie o şcoala a unui discurs poetic profund. Săne amintim mereu de vechiul, precept: „cu cît mai lungă e tăcerea, cu atît mai remarcabilă e vorbirea."
Acum voi trece la lucrul' oel mai important. ,
Despre caracterul popular al artei scriem şi vorbim mult, dar raţionamentele noastre au adesea" 'un caracter scolastic. Repetînd .cunoscutele cuvinte ale. lui.Belinski despre caracterul popular'al artei, începem numaidecît să căutăm identităţi acestui concept şi astfel îl dizolvăm în alte categorii "estetice. De aici derivă doctrinarismul," lipsa.de claritate şi confuzia. Am ' citit re-eept într-o disertaţie că actualmente există şaptesprezece definiţii ale caracterului popular în. literatură^ iar autorul disertaţiei propune o nouă definiţie — a optsprezecea. Nu a sosit oare timpul ca gîndi-rea noastră estetică . să r,entmţe la disputele scolastice şi să abordeze experienţa vie a artei ?
In poezie caracterul popular este deosebit de evident. Nimeni nu va pune în discuţie faptul ,c'â" cele mai bune creaţii ale lui Nekrasov sînt profund populare, prin conţinutul, ca şi prin forma lor. Prin, imaginile vieţii reproduse de Nekrasov, -prin
82
scriitori străini contemp**'
■jtaacele ei de expresie, poezia rtoruiui „Cui îi e bine în Rusia" \te indestructibil legată de întreg ^Şj|,ilki£ii populare şi al eposu-I^ pppnlar. Nekrasov a intrat oa un '•' are -pol-t/ P°Pular atît în istoria |f&a*ujr'iv!ruse cît şi în poezia vie ÎS/i-ft* imPlantat pentru totdea-i C^1»l milioanele de inimi ale citi-^oi'ivl.ă îndoiesc mult că s-ar năeă«vorbi despre caracterul popu-Fâf ^.tversurilor lui Nadson, deşi irjn./inulîe trăsături exterioare el ?e apropie de Nekrasov. Se apropie, dar AU- într-un mod consecvent, şi ii rju ifcate.fi considerat un disci-rfdf"aî fiii* Nekrasov. Nadson e un tâ0ffipţ:, Intr-o vreme, în presă K'idspfi*W& mai apreciat decît Ne-fcraSv-,9 §ind considerat singurul poef aî -..generaţiei tinere şi prezi-^auS-ge' că va supravieţui peste veiMn- Astăzi nu e greu să comsi-j|^m*că^poezia lui Nadson poartă amprenta 'repetiţiei. Conţinutul e repetSlf.lexicul e banal. Versurile nk^t ^iejrate de viaţă, ci de un vâ^alişm'prea depărtat de realita-tea^pe* P| atunci, aceista era de-nîrmCpMnpos sublimul idealism ' ^Şm^'r ^rau veirsuri pentru li-ceepilţipsă lirica lui Nadson nu poate "fi considerată poezie pentru popor. închipuiţi-vă o serată de ti-nerftrlf'^are, după muzică şi dans, îriclw .ffhăqdeciamaţia. Ne putem ofo^râii*î>ui ce impresie făcea un taiîrf'^fefe, declama cu toată puterea* pîătrfîrţilbr săi versuri nadsoni-ene/," Ojfeeni-fraţi ! Cînd va lua sfîffWJ râgţa de la picioarele tronu-luf Im Baal şi se vor aprinde în cercuri, deasupra pământului obo-dtpާ$f!>'!h4 aur ale idealului ?" '^rf^^li^np cît este vorba despre vr^murj^miai mult sau mai puţin .....'ifie,< dispute  de neîmpăcat
^ ;,{.gă,nioi nu apar. Mult mai eorijplica^e" devin lucrurile cînd e VOroa^jclş,, poezia şi spiritul popu-lfr,îg Je9«4.ul nostru impetuos. Nu niă^y^jeferi la problema şcolilor ",1a începutul secolului, car^MjJî.'fost de loc studiată la ^i^'Mwf./lucrări au rămas încă n5P^£9J*.'ophii contemporaneităţii, JM1^' ^%^fevaite de inerţia apre-^^^ţormulate în fooul polemi-
^^^rmnicpnţerriŢporani
cilor literare. Voi vorbi despre zilele noastre.
Cu toate că avem autori ou duiumul, poeţi legaţi organic de tradiţia populară nu sînt, în ţara noastră, chiar atît de mulţi. Consider drept poeţi populari autentici pe Alexandr Tvardovski, Mihail Isakovski şi Nikolai Rîlenkov. Tvardovski a creat eposul vieţii populare ruse din secolul al XX-lea. Isakovski reprezintă caracterul liric rus contemporan în poezie. Versurile lui Rîlenkov reconstituie peisajul poetic rus, în afara căruia nu există viaţă populară. Aceşti poeţi sînt legaţi prin toate fibrele lor de poezia ţărănească orală, de poezia clasică rusă. Ei au intrat în literatură înarmaţi cu experienţa intelectuală a omului secolului al XX-lea, cu concepţiile lui sociale. O altă mare şcoală poetică populară în literatura contemporană rusă este strîns legată de munca industrială. Reprezentanţii ei cei mai proeminenţi sînt Boris Ruciev şi Iaroslav Smeli-akov, oare au cîntat în versurile lor ţara uzinelor, ţara imenselor oraşe şi a aşezărilor muncitoreşti.
Alte şcoli poetice cu caracter popular în literatura rusă contemporană nu cunosc. Există la noi, desigur, şi poeţi-intelectualişti ,şi traducători, şi istorici, şi publicişti, şi autori de cîntece... Dar distanţa între ei şi cei citaţi de mine mai sus e tot atît de mare ca dintre Nadson şi Nekrasov.
Talentul trebuie tratat cu multă grijă. Nu putem să nu-l cităm pe Valeri Briusov, care spunea : „Versurile sînt mijlocul cel mai perfect de folosire a cuvîntului şi... a-1 mărunţi, a-1 folosi pentru nimicuri e păcat şi ruşinos".
A devenit la noi o modă, în ultimul timp, să vorbim despre importanţa experimentului în poezie, despre căutarea unor forme noi de exprimare a sentimentelor şi ideilor. In sine acest lucru este just, şi nu struneşte nici un fel de îndoieli, iar cei ce susţin că descoperirile şi căutările în domeniul formei sînt apanajul marilor maeştri ai trecutului, nouă rămînîndu-ne doar să le preluăm de-a gata, greşesc.
83
Un artist rămâne un etern cercetător al necunoscutului ; o operă autentică este întotdeauna rezultatul unor căutări. Acel ae consideră că a găsit totul este pierdut penitru artă, pentru că operele lui nu mai suscită interesul cititorilor. Căutările în domeniul formei pot fi tot atît de infinite, oa şi în domeniul conţinutului. Dar acel oare proclamă ou mândrie că a inventat bicicleta şi că a descoperit Americi de mult descoperite, se face pur şi simplu radioul.
Un poat a anunţat recent în „Lite-raturnaia Gazeta" : „Am terminat un ciclu .de poezii în care am încercat să exprim lumea în imagini ,,'grafoHSonare" — o serie Ide versuri-desenc, îimibinînd grafica şi poezia... O dată ou apariţia cinematografului şi televiziunii a crescut fluxul de informaţii, împachetate în tablouri, în imagini vizuale. Versurile mele le-am numit grafex-uri — experimente de poezie grafică. Ele unesc cuvîntul ou grafica".
Acest monolog 'poetic inspirat produce io impresie foarte stranie, ca să nu spunem mai mult. Despre ce este vorba în fond ? Să facem abstracţie de terminologia „originală" a autorului .(„grafex", „cuvînlt şi grafică" ş.a.) şi să spunem lucrurilor pe nume. Versuni^desiane nu sînt deloc un kioru atît ide rar, şi a vorbi despre ele ca de o inovaţie în-seamă a da dovadă de naivitate. Versificaţia figurativă o cunoştea încă Simieon din Poloţk, care scria versuri în formă de octoedre sau de inimi. De forme grafice extravagante erau pasionaţi — in chip de experiment ! — poeţii de la începutul secolului, mai ales Apuhtdn. Cel mai cunoscut girfaiician-poet a fost însă Ivan Rukavişndkov, care a creat numeroase versuri-triunghiuri, versuri-piramide, versuri-iniimi şi alte figuri igdamctrioe în versuri. Cine îşi mai aduce aminte astăzi de exparienţele Versifieaitoatre ale lui Rukavişnicov ? Construotiviştii, în tinereţea lor, scriau versuri oare reprezentau prin aranjamentul lor grafic figuri de m'uncitori, clădiri, tot felul de construcţii. Un timp au
84
fost la modă versuri în chip
cera şi ciocan
de
se-
Despre versurile figurative s-a w • la timpul său, destul ide in cartea : „Versificarea atractiva apăruta  in ama 20.  Ex.pwfanantei' grafice ale versificatorilor iau ■laşi drept la existenţă oa şi atarotf" hurile, criptogramele, cuvintele îr!" crucişate ş.ia. De-altaanteri nu «Si prea convins că pentru litemS contemporană     experimentul m Ivan Rukawişnikov are vreo valoa re deosebită. w"
Orioe formă poetică, chior a~ mare virtuozitate se naşte moartă dacă poetul nu-i insuflă inoaodes oenţa conţiniutulud. Modalităţile poetice cele mai îndrăzneţe' rămîn nişte experimente în sine,' dacă în spatele lor nu se află ornug cu sentimentele lui profunde şi originale Valeri Briiusov scrie următoarele^ despre experimentatorii de literatura din vremea sa : „Ei scriu versuri şi uneori ajung la un mare rafinament, dar nu orează poezie. Versurile lor sînt inutile, pentru ,că în ele nu se simte omul, personaMtatea... Da ce pot servi expunerile rafinate ale unor locuri comune, variaţiwiile noi pe -teme elaborate de miult, versurile meşteşugăreşti?".
Se spune că arta este, înainte de toate, o experienţă a vieţii personale, povestită în imagini şi senzaţii, experienţă personală ce pretinde . la generalizare, în versurile sale, poetul comunică biografia M sufletească. Cu cît mai puternică e individualitatea artistului, cu- atît mai mare sînt profunzimea şi anvergura impresiilor vieţii artistului, pe oare le dăruie oMitorului. Dacă ne vom laimdnM, spre exemplu, de poeţii pleiadei piuişkiniiene — Ba-tiuşkov, Baratjînski, Venevatinov, Delwig, Kucthelibeker, Rozlov, vom constata multe trăsături comune în arta poetică şi în impresiile lor despre realitate. Diar .fiecare din ei trăieşte o viaţă de sine stătătoare şi ocupă un loc distinct pe rirmarnen-tul poeziei naţionale. Făptui esenţial este că dincolo de versurile lor transpar personalităţii originale, puternic conturate, profunde şi excepţional de intareslante. De regulă, m
scriitori străini
contemfcn^
versului se Întrezăreşte poe-lfW,e l-a scris. Şi numai el e *" 1 ««nul oare l-a putut scrie. Un al-ar fi' putut scrie    versuri mai fme(®u mai proaste. _ •arfazi un poet nu miaa poate cu-• -nteresul cititorului numai prin Sitoarea uimirii infantile faţă de ^Scolele multiple ale universului, ««tomul caută în poezie o concepţie rlasă  asupra  serioaselor eveni-*     te ce au loc in lume. Interesul ?!? de lirica filosofică este astăzi Sderabil. Nu e întâmplător ică în iile noastre au  căpătat o viaţa Zuâ versurile lui Baratînski, Tiut-v si că se manifestă im mai mare SLres fată de poeţii-filosofi de la ' Lputul ' veacului nostru. Nikolai 7aboioţla  poate  fi  considerat, pe drept cuvânt poetul cel mai iubit al tineretului. Apar însă la noi prea multe poezii pseudo-filozofice. Ma-ioritatea   autorilor     caută „ideea tindă", uitând că orice idee trebuie a apară în faţa cititorului într-un veşmânt artistic. Dacă vom examina cu atenţie cum se fac experimentele filosofice în versuri, vom constata că se operează cu mijloace destul de simple. Se ia o teză sau o idee, adesea, destul de banală, şi în jurul ei se oomp.une o poezie. Ceea ce se obţine e rece, confuz  şi lipsit de eleganţă.  Neîntrecutul   maestru al liricii filosofice, Nikolai Zaboloţki, era un adversar înverşunat al poeziei abstracte şi repeta deseori că raţionamentul gol nu   e în stare să ducă la performanţe poetice.
In creaţia sa, Zaboloţki era adeptul triadei ideale : Ideie-Imagme-Sluzicâ. Cuvintele, spunea el, trebuie să se îmbrăţişeze şi să se alinte unde pe altee, să formeze ghirlande şi hore, ele trebuie să cânte, Să Wmibiţeze, să plângă, şi ca nişte vrăjitoare să-şi facă semne tainice umil altuia. Toate acestea sînt prea străine de conceptualismul şi răceala prin oare păcătuiesc epigonii actuali ai lui Zaboloţki.
te fundalul scriiturii terne si al speculaţi viului, se detaşează vizibil Şt plăcut cartea lui Nikolai Rubţov „Steaua oîrnpurilor" (Editura „So-Vietski pisateli") Principala calitate
a lud Rubţov aş defini-o drept un lirism filosofic. El a reuşit să îmbine în chip fericit tensiunea şi transparenţa versului, cantabilitatea verbului cu profunzimea şi seriozitatea conţinutului. Deosebit de frumoase sînt versurile natur-filo-sofice ale lui Rubţov. El are pentru natură o adevărată veneraţie. Peisajul nu e pentru el doar un obiect de admiraţie estetică superficială. Căutînd să dea o interpretare problemelor existenţei, Nikolai Rubţov evită orice declaraţie superficială şi îşi afirmă propria opinie, bine gândită, maturizată. Poetul are un simţ organic al patriei, faţă de care simte acea „stranie" dragoste lermantoviană. El vorbeşte despre aceasta cu o mare demnitate interioară, cu 'emoţie şi sinceritate, este străin de orice patos fals, de retorica bombastică, nu suportă cuvintele banale şi lipsite de sevă. Are o tonalitate interioară proprie, care îl captivează şi îl seduce pe cititor : „E calmă patria mea ! Sălciile, apele privighetorile... Madcă-mea e-n-gropată aici, în anii copilăriei mele". Schiţând în cîteva trăsături un portret în acuarelă al „patriei mici", poetul se simte acasă, tot ce se află în jurul lui îi este scump şi sfînt : „De fiecare izbă şi nor, de fiecare trăznet ce e gata să cadă, mă leagă cea mai înflăcărată şi mai trainică legătură".
Dar mioul univers rural nu-1 rupe pe poet, contemporanul nostru, de patria cea mare, ce se întinde pe spaţii de necuprins, şi între graniţele căreia au încăput nu numai crânguri liniştite de mesteceni şi cărări ce taie păşunile, oi şi mări furtunoase, imensele oraşe din beton şi piatră, văile de munte, insulele îndepărtate ca şi întreaga realitate contradictorie a celei de a doua jumătăţi a secolului al XX-lea. îndrăgostit de satul nordic şi de tot ce-1 înconjoară, cunoscând profund pe consătenii săi, nevoile şi frământările lor. Rublov nu a devenit un bard al patriarhalismului, în genul, să zicem, al lui Nikolai Kliuev. Remarcabilă e poezia sa „Hotarele". La început poetul scrie : „Am crescut   frumos, într-un sat bun, sub
"«wi străini contemporani
85
scîirţîitul căruţelor! O crăiasă din sat mă plăcuse ca om!" Sînt cuvinte scrise cu un zîmbet blînd pe buze, fără ca ele să conţină ceva deosebit. Dar autorul vorbeşte apoi cu sinceritate despre contradicţiile interioare care-1 chimiie : „Aş vrea însă, mu ştiu cum, să trăiesc totodată şi la oraş şi în sat". De unde vine această dualitate ? „Ah, oraşul se năpusteşte asupra satului ! Ah, oeva e condamnat la demolare ! Mă chinuie mereu hotarele dintre oraş şi sat"... Ouvîntul „hotare", care poate părea străin, e folosit aici într-om context ironic, care conferă acestei poezii pe o temă lirică o finalitate publicistică. Autorul meditează mult asupra trecutului, asupra rolului lui în prezent, îi lipseşte ou totul acea îngustime a viziunii care l-ar împiedica să treacă dincolo de marginea satului. O poezie din acest volum se intitulează „Pace eternă", şi cînd o citeşti îţi vine în memorie, printr-o asociaţie involuntară, tabloul lui Devitan cu acelaşi titlu. Versurile şi pictura se întrepătrund. Mare iubitor al plasticităţii cuvîntului, Bubţov îl urmează cu fidelitate pe Zaboloţki, care spunea : „Poeţi, iubiţi pictura..." Fără a fi un discipol declarat al lui Zaboloţ-ki, Rubţov continuă totuşi şi dezvoltă în felul lui propriu tradiţiile poeziei n-otur-filozofioe, emoţionale, pe care ni lena lăsat autorul „Metamorfozelor"   şi al   „Fetiţei urîte".
Poezia este o parte constitutivă esenţială a vieţii noastre spirituale, ea se bucură de dragostea poporului, e înconjurată la noi de atenţia generală. în anii aspri ai Revoluţiei, Alexandr Blok, meditînd asupra căilor şi destinelor artei cuvîntului, scria că poezia şi proza, convergînd într-un torent unic, poartă pe valurile lor agitate, dar puternice, preţioasa povară a culturii ruse. In trecutul istoric recent i-a fost dat poeziei să treacă prin multe încer-
cări.  Cuvîntul  ei, însă v întotdeauna   precum '-„(flopow^ turnul de pază, în 6k^elest#l'-pe rii şi de jale ale poporulii'ajl,*"-bilanţul   ultimelor   decenii % spune ou mândrie- că îni.toţi-?S am poezia a răsunat în'iâebrdfrt? poca, şi adesea a, devansata?„*"" mînd lozinca poetică a MteJto" kovski :   Un adevărat poet prS dinainte dintr-o seînteie vag|*n „ noaştere clară".  S-au -creat- hn2!l oare au intrat în tezauanâ¥SD;J^ al epocii. Poeţii au sdris.iotftcon.^ venţă opere care au flxat*cee?7« reprezenta realitatea vieţii, ^poplru
lui- A l   ^ '
Cînd reciteşti cele 50 %lvoium. din „Biblioteca poemei sovietice ruse", publicate de editura'- HudS jestvejinaia literatura"'; constaţi di de variat e verbul poetie. contemporan, în el îmbinîndu-se*frţaT*sUj
şi adevărul, ceea .ce îmi-
aminteşte
uneori de vechea piatră preţioasa, — lazuritul, profundăaşirpură,, de£ pre care legenda popuiaară- spune că dimineaţa e verde, iar la amiază e roşie. f.: , .
Viaţa poeziei este de «o arară "specificitate. Evoluţia ei nu poate încăpea într-o schemă conceptuală. Drumul ei nu poate fi reprezentat printr-o linie dreaptă * într-o continuă ascendenţă sau printr-o'spirală. Ba se desfăşoară firesc, .aşa cum se desfăşoară natura oare,ne înconjoară. 1, -
Poetul trebuie să se, simtă' tot timpul un purtător al ailturii, obligat să salvgardeze cu grijăPşi si îmbogăţească bogăţiile ţării făurite din cuvinte. Atitudinea neglijeptâ faţă de discursul poetic ,e vun; fenomen oare nu poate fi tolerat. Poezia autentică trebuie să fie -desăvirşitl şi cizelată. Poporul le-a încredinţat poeţilor cuvîntul, ca o armă ca oare să apere valorile sale spirituale. *fţ
(în româneşte de .P. IAC0B)
t-a ■ u < • •■ r «fel*** f.
86
sâriitoWslMni cbnt
ioana crefulocii
elasic şi contemporan
nasic" face Parte di'n aoele no~ tiurTi care nu pot funcţiona decît tntro relaţie, mereu raportabila, Scadrată mai ales într-o opoziţie, o definiţie în sine nu exista, şi a-iLaoe. că nu se mai caută. Oricine ÎTce înseamnă „clasic", şi pe de M parte s-a!' putea alcătui dicţionare ou nesfârşitele şiruri de definiri ilustre, anonime sau chiar nesemnificative oare au înconjurat a-<jesea .termenul.
Dar relaţia veşnică pe care o stabileşte termenul vine mai ales din faptul că el, în sine, este o apariţie post-fenomen. Şi cu toate că nu este -singura denumire apărută în arma unui fapt, există o unanimitate In a se constata că rămîne poate acţiunea cea mai grea de semnificaţii. Sigur să semnificaţiile variază la funcţie de unghiul, de raportul «Iertat pentru sistemul de referin-
Accepţia-fundamentală, şi de alt-Ml cea mai riguroasă a termenului ie găseşte in literatură, la rîndu-i toată pe diverse planuri. Planul că mai irestrins, dar şi cel mai corect, 'rămîne fără îndoială cel al <■rentul.ua clasicismului — fenomen literar încadrat în legităţi pe cît de proprii pe atît de stricte, funeţio-itod oa un corp de reguli, ca o dogmă: -, într-atît de puternice erau fâste reguli încît greutatea lor fee că termenul să li se substituie •ti mult decît se substituie literatei" care le conţine.
Cînd se spune despre Racine că aparţine clasicismului, afirmaţia se bazează cel puţin la început pe regula celor trei unităţi şi mai apoi, pornind de aici, se declară clasică structura dramatică alcătuită de el. Pentru posteritate, însă, clasicismul, oa toate marile curente ale literaturii, trece de zona legilor interioare şi devine un mod de a gîndi. într-atît de pecetluită este importanţa aproape canonică ce i se dă, încît clasicul se ridică de la curent către concept şi se opune oricînd altui mod de gândire artistică. Astfel, după opoziţia primă şi cea mai constantă în acelaşi timp: elasic / romantic, fenomenul artistic cunoaşte şi altele : clasic / baroc şi clasic / modern mai ales, ultima din ele ieşind aproape din sfera categorisirilor şi devenind o opţiune.
Apoi, rînd pe rind toate aceste accepţii frecvente ale clasicismului (şi nu sînt singurele) devin altceva cînd termenul încercuieşte zona antichităţii greco-latine, socotită a fi singura şi inegalabila perioadă cu adevărat clasică din istoria literaturii universale.
în asemenea delimitări statutul valoric aproape nu intră în discuţie, el există implicit dar nu devine criteriu al distincţiilor fiindcă nimeni nu se gîndeşte să nege sau să diminueze valoarea barocului sau a romantismului. Eămîn de la sine înţelese. Nici nu văd oum s-ar putea întâmpla o astfel de judecată de vreme ce barocul înseamnă, în par-
87
te, secolul de aur al literaturii spaniole ((cronologic, contemporan cu clasicismul [francez), iar romantismul a înseninat pentru literatura lumii o deschidere nemaiîntîlnită a dimensiunilor, o extindere în altitudine şi în profunzime a coordo-. matelor literarului. Opoziţiile se alcătuiesc pe structuri, nu pe valori, între structuri şi opoziţii există în cazul de faţă o determinare reciprocă. Pentru că, ,modificîndu-jşi conţinutul de trăsături distinctive, cel puţin parţial, în funcţie de relaţia în care este aşezată, structura clasică definitorie acordă o pondere diferită legăturilor ei interioare : clasicul ce se opune romanticului nu este tot una ou clasicul ce se opune barocului şi mai puţin ou clasicul de factură  generală opus modernului.
Gu alte cuvinte, luarea în consideraţie a unei anume opoziţii determină configuraţia unei anume structuri a clasicului, şi la rândul ei, datorită coerenţei interioare obligatorii, structura determină opoziţia. Rămîne să mai precizăm că ideea de opoziţie are aici o accepţie puţin mai specială. De obicei într-o selecţie termenii opoziţiei se exclud tocmai datorită sensului invers pe care îl ocupă unui în raport cu celălalt. Asta ar însenina că se supun legilor paradigmei, o categorie ex-cluzînd-o pe cealaltă. Numai că în cazul clasicului, opoziţia rămâne argument al definiţiei şi obligă la convieţuire, la sintagmă. în Mpsa sistemului de referinţă opozabil, clasicul poate deveni altceva. Pentru că un clasic în absolut nu există în conştiinţa colectivă, el poate fi doar o opţiune in conştiinţa individuală.
După cum se poate constata, cele cîteva delimitări ale termenului s-au situat, cel puţin ca punct de plecare, în sfera istoriei literare, nu oa o delimitare cronologică, evident, ci oa una de structură. In această accepţie clasicul acoperă o perioadă sau un grup de opere artistice aparţinînld unor perioade apropiate între ele. Ce se întâmplă de pildă ou o literatură oare nu a străbătut toate perioadele şi curentele literare, aşa cum s-au conturat ele în literatura universală ? Poate fi
ea privată de scrieri clasic»   u ■ daca ele nu se supun nici db'^T* şi nici nu intră într-o qDo^hv*** cisă ? De pildă, MteiW^^?f Altele au fost condiţiile f\ nările ei, alta structura ei naţională. Sigur, teoreticieni tonici  literari rigizi vor cmi<L,S" că nu avem clasicism. A** «£ Dar exista un conştiinţa oricui on\ me   a  literaturii  române car* poate numi clasică. Reluând din m punct de vedere laldceptia ternS! nuiud clasic ne dăm astfel seam că ea conţine o solidă fundameS estetică. wv
Nu este vorba de un conţinut es tetic unic, 01 mai ales de ideea de valoare. Nu trebuie să cădem Sn păcatul de a susţine că tot ce este' clasic într-o literatură are o valoare incontestabilă şi invers. Vom colt-veni mai degrabă să dăm termenului de valoare în pante accepţia de „maturitate" artistică, aşa cum o vedea T.S. Eliot: „Un clasic poate apare muimjai cînd o ciutură a atins maturitatea, cînd lirnlba şi literatura sînt „mature". Eseistul englez cerea clasicului trei tipuri de maturitate, unul ideologic : cnlaturittate de 0fr dire, unul social, pe Care îi numea „maturitatea moravurilor" şi unul artistic : „maturitatea stilistică". Dar ne distanţăm totodată de opinia lui Eliot carie consideră că nu se alătură conceptului de clasic cel de valoare ci dimpotrivă, susţinem că ■ maturitatea estetică nu poate fi decît una valorică. Afirmaţiile nu sînt valabile doar pentru literatura română ci penitru omul contemporan în genere, care acordă semnificaţiei clasicului sensuri ce depăşesc cadrul istoriei literare şi reflectă un mod de receptare artistică. A simţi o operă clasică, a o recepta, deci a se integra ei — penitru că adevăratul act de receptare artistică Înseamnă depăşirea fazei contemplative sau fazei înţelegeri prin integrarea, prin implicarea -în opera de artă — este sinonim ou a-i simţi echilibrul şi armonia interioară, a te lăsa cuprins în valenţele ei stilistice, a traversa toate straturile ei de profunzime, a te scufunda » limpezimea ei durabilă, a-i constate
88
„.jle universale, mesajul cose T si clar pe oare îl transmite. Ctc- din nou, o .asemenea operaţie Mnseaimnă a anula restul litera-nu- nici a o pune între paranteze, imâosr a-i conferi alte opţiuni es-fJL pe oare deopotrivă le poţi re-SUte, înţelege şi iubi.
în sensul maturităţii de oare vor-h«*m o literatură nu este obligată şaibă o singură perioadă clasică fiijrfftată    ca o singură perioadă i maturităţii, ci opere clasice conform acestei accepţii specifice. Aggel,  clasici  ai  literaturii ro-âne P'ot A  deopotrivă Cantemir, Secsandri şi Eminescu,    aşa oum Hasice sînt şi operele poetice ale JuT Arghezi, Blaga şi Barbu. Clasici pot fi  deopotrivă  Negruzzi şi ' sadoveanu.
Calitatea incontestabilă a clasicului — Pe togă rotunjimea artistică dată de armonia dintre idee şi imagine incluse unei structuri valide — eSte fără îndoială veşnica valafoili-lita-te a semnificaţilor.
Si în acest sens clasicii ne sînt contemporani. Desigur, nu există maturitate ultimă, lumea fiind o scară evolutivă, dar sensul maturităţii nu se poate pierde, fazele ei succesive îi pot înălţa gradul fără să-i poată renega nici chiar stadiul prim.
Nimeni nu poate nega astăzi maturitatea homerică, deşi lumea descrisă de 'el este departe de a fi perfect structurată. Artistici, însă, ea realizează maturitatea prin gândirea celui care a zămislit-o. Şi mai ales semnificaţiile ei nu s-au pierdut. Nici structura, nici condiţiile societăţii homerice nu sînt similare vreunei societăţi contemporane, serrmifioaţiile fundamentale ale u-maniikii însă, da. Problemele esenţiale ale existenţei umane nu s-au anulat vreodată, dar au evoluat, au devenit infinit mai complexe, mai profunde şi au reclamat salturi în conştiinţa umanităţii şi circumscrierea lor cît mai totală şi mai acută. i Astfel, o operă cu adevărat clasică în accepţia artistică este numai aceea care cuprinde conduita umană, oare stăruie asupra atitudi-
nilor fundamentale ale existenţei, care stabileşte un sistem de valori ale omului, autentice şi vitale, nu prefabricate. De aceea clasicismul nu se poate îndepărta de realitatea omieneaisică.
Omul parcurge existenţa într-un anumit fel, conform unor anume determinări soxaial-istarioe cu reflectări profunde în conştiinţă. Dar idei ca : adevăr, dreptate, bine, rău, viaţă şi moarte n-au fost niciodată străine de marea literatură clasică. Da fel, dilemele şi întrebările asupra esenţei fenomenelor vieţii. Formale lor de manifestare în gîndi-rea artistică au diferit de la o epocă la alta, de la o civilizaţie la alta, de la o societate la alta. Numele lor au rămas neschimbate, dar conţinutul lor, nu.
Şi pentru că ne-am învăţat să căutăm rostul sensurilor în marile opere ale literaturii, am constatat valabilitatea lor continuă şi mai mult, puterea tor de a dezvălui merau alte semnificaţii. La fiecare lectură, un clasic, o operă clasică se apropie de tine cu aceeaşi măreţie şi cu valori mereu sporite, lă-sându-ţi liber drumul către mănunchiuri, de noi înţelesuri poate nebănuite. Şi astfel clasicii ne devin şi ne rămîn contemporani, aşa cum vor iii fast şi generaţiilor dinaintea noastră, aşa cum vor fi şi generaţiilor oe ne vor urma.
Oricine va reciti astăzi pe Sofio-ole va regăsi o vibraţie omenească incontestabilă, o veşnică răzvrătire împotriva nonsensuri Iar.
Nici Electra şi nici Hamlet nu ne vor fi nr'iciiodată străini, aşa oum paste sute de ani oamenii vor înţelege, evident raportate la alte realităţii, semnificaţiile cercurilor Infernului lui Danie.
Oricând, tragicul racinian va fi un tragic de valoare autentică. Oricând, lumea lui Balzac va fi o „comedie umană" reproductibilă, aşa oum lumea lui Tolstoi şi cea a lui DostoieViski nu vor înceta niciodată să semnifice şi să resemnifice fiecare în maniera ei, complexitatea sufletului omenesc. Şi nu cred că va exista vreodată un cititor oare întârziind asupra unei poezii de E-
89
minescu sau Arghezi să nu redescopere în ea o lume de credinţe şi, regâsindu-se în cel puţin una din ele, nu va voi să stăruie o clipă măcar cu sentimentul regăsirii contemporane. Nimeni din cei ce îl vor citi pe Sadoveanu nu se va simţi mai aproape de sufletul poporului român şi de va şti să-i caute ungherele tainice va fi răsplătit de bunătatea şi căldura unei vibraţii veşnice.
Dovada cea mai bună că, născută din pulsaţie vie şi crez autentic, încarcuind esenţialul vieţii oamenilor, oricît de specifice ar fi condiţiile, sau tocmai de aceea, arta cu adevărat durabilă este clasică şi contemporană deopotrivă.
Roland Barthes. afirma undeva că există atîtea interpretări ale unei opere cîţi cititori au însumat. Practic, autorul verifică adevărul acestei afirmaţii, comentînd capodopere. Noi le-am numi pur şi simplu opere clasice. Asta demonstrează încă o dată că omul contemporan se poate regăsi, îşi poate regăsi zone ale propriei problematici în literatura clasică. Afirmam că adevărata lectură, adevărata receptare artistică se realizează prin implicare, prin integrare. Or, cum s-ar putea produce un asemenea fenomen în afara unei comuniuni spirituale şi ce altceva înseamnă comunicarea cu clasicul dacă nu cu valenţele lui contemporane ?
Şi mai există un fapt care dovedeşte actualitatea clasicului : pilda. Se ştie că dintotdeauna marea literatură a oferit modele şi tipare cu generozitate. Mai exact, fenomenul se întîmplă oarecum invers. Scriitorii sânt cei ce întorc privirile înapoi şi iau pildă de la capodopere. Şi aici nu e vorba de un feno- . nul se întîmplă oarecum invers, men oarecare de mimetism. Exemple ilustre o pot dovedi.
De ce oare s-a cufundat Racdne atît de adînc în literatura antichităţii ? Pentru că modelul nu produce copie, dar tentaţia de a cuprinde un adevăr inepuizabil, o realitate polivalentă şi de a o spune
dm nou, de a o reformula cu -1 menitele propriei tale arte, nu-deloc neiustifieată. Despre o ^ ţă nu se poate spune niciodatăT" tul; de aceea oricine are dren*I să se apropie şi să se reapropieT ea,  spre a-1 conduce pe « .
nouă
treaptă a esteticului, îmbrăcat •' noi trăsături ale literaturii A im model, a lua pildă, nu înseamnă ? copia oi a continua. Ord, contim' ™ tatea este între anumite 'limite' ne" oesară unei dezvoltări artistice ar monioase. Nu ne putem uita trecu"' tul, oricît de îndepărtat ar fi el dacă el înseamnă valoare. Şi. numai va lorile au dreptul la aceasta gene" roasă descendenţă. Sigur, drumul conţine şi eşecuri necesare ; nu oricine s-a inspirat din literatura clasică se cheamă că a alcătuit o operă de valoare. Exemple de mediocritate abundă în acest sens. Pentru că una din noţiunile indestructibile ale artei este personalitatea creatoare ; ea dă măsura artisticului şi valoarea lui. Fără aptitudini creatoare nimeni nu va izbuti' să facă o operă de artă. Şi .invers chiar dacă remodelezi o pagină de artă ea va fi altceva atît pe scară individuală cît şi pe scară colectivă. Pentru că nici o conştiinţă creatoare nu este ptir individuală. Ea deţine întrînsa valenţele .colectivităţii în a cărei descendenţă se aşează şi a calei în interiorul căreia trăieşte, Or, născută din confluenţe ale conştiinţei colective manifestate prin filtru individual, opera se adresează în ultimă, instanţă conştiinţei colective a prezentului şi viitorului. Or, dacă scriitorii, oamenii de artă se pot întoarce spre arta clasică, este pentru 'că ' vizionară la timpul ei — deţine semnele actualităţii pe care nu le putea bănui. Nimeni nu se poate inspira din adevăruri perimate. Dacă le poţi prelua, este pentru •' că îţi sînt contemporane, Păstrînd proporţiile, respectînd legile' evoluţiei ca şi cele ale unicităţii artei în zona esteticului precum şi legea 'reverberaţiei artistice, clasicii sînt totuşi contemporanii noştri. -. -,
90
jcjjael howard impey
podele
ije creativitate
în „cuvinte potrivite"
-tfudop arghezi
Romanistul Michael Howard Impey născut la Oxford în 1933, a absolvit,' universitatea din Londra, limba şi literatura italiană ca obiect principal de studiu. Intre 1963 si 1965 a studiat la Bucureşti sub îndrumarea lui Tudor Vianu limba si literatura română, interesîndu-se cu deosebire de fenomenul nostru poetic modern, mai ales de opera lui ■ Tudor Arghezi. Predând apoi la diverse universităţi americane (Oregom, Michigan, Kentucky), Michael Impey şi-a continuat cercetările 4m legătură cu poetica argheziană, între timp organizând un curs de civilizaţie şi cultură românească la universitatea din Kentucky şi punînd bazele unui curs de limba română pentru anul viitor la aceeaşi universitate. Teza sa de doctorat, .prezentată în 1970, se intitula
„Patterns of Creativity in Tudor Arghezi's Cuvinte Potrivite" (ceea ce ar însemna, „Tipare de creaţie în «Cuvinte Potrivite»de Tudor Arghezi"). în prezent Michael Impey pregăteşte o carte despre mişcarea literară contemporană din România (antologie şi texte critice) şi o monografie despre opera lui Tudor Arghezi — mai ou seamă cea lirică — oare e deja în faza de contract ou editura Twayne Pufolishers din New York. Autorul a stat cu totul mai bine de trei ani în România, scriind şi vorbind fluent în limba noastră. Paginile de mai jos, interesante atât prin ţinuta academică cît şi prin atitudinea cu totul originală, reprezintă sintetic „mişcarea principală" a tezei de doctorat amintite mai sus.
P. P.
1. spre recunoaşterea poziţiei europene a Iui tudor arghezi
.0 importantă preocupare a mea este faptul că poezia şi proza lui Arghezi sînt aproape necunoscute în lumea anglofonă, deşi poezia sa a 'cîştfgat pe merit o largă acceptare Un cele mai multe ţări din Europa occidentală datorită unor excelente serii de traduceri. S-ar putea ca această regretabilă stare de fapt să se -datorească aranjamentului metric tradiţional al poeziei sale, rimele şi ritmurile     unor versuri
scrise într-o limbă romanică fiind foarte greu de redat în engleza modernă. Această lipsă de consideraţie faţă de poeţi-dramaturgi şi romancieri din ţările numite în mod gratuit şi uneori peiorativ „minore", se mai datoreşte —■ cred — unei limitări automulţumitoare pe care- ţări puternice aşa cum a fost odată Marea Britanie şi aşa cum sînt în prezent Statele Unite o arată de obicei literatului neinfluanţate de propria lor literatură, sau celei de interes periferic faţă de mişcările ideologice pe scară largă. Aprecierea poeziei argheziene şi a lite-
91
raturii române în general este probabil mai profundă în Franţa, deşi trebuie admis — cu rezerve — că mult prea des literatura română a fost situată mai degrabă ca un a-pendicc la cultura Franţei decît ca o entitate de sine stătătoare. Ofer deci acest scurt studiu — cu scuze pentru momentele de miopie critică, consecinţe naturale ale originii mele anglo-saxone — stră-duindu-mă să contribui la recunoaşterea pe care de mult o merită Tu-dor Arghezi, ca şi de altfel contemporanii săi Ion Barbu şi Lucian Blaga.
2. consideraţii critice
Studiul acesta se referă — oum s-a referit şi teza de doctorat din care este extras — la Cuvinte potrivite, primul ciclu şi, — cred — ciclul poetic crucial al lui Arghezi, publicat în 1927, când poetul avea 47 ani. Puţini au fost poeţii care să aştepte, de bună voie, atît de mult pentru a primi ovaţiile criticii ; şi mai puţini au mers spre noi succese la o vîrstă atît de înaintată. Nu este surprinzător că criticii au acordat o mai mare atenţie Cuvintelor potrivite decît altor cicluri poetice argheziene, chiar şi numai pentru faptul că multe controverse legate de poezia lui Arghezi erau centrate in jurul celor 103 poeme originar publicate în acest prim volum. Unele poeme, totuşi, au fost în mod neaşteptat ignorate sau interpretate ipadeouat. Printre acestea — cel puţin aşa mi se pare, pe baza evidenţelor critice de care am putut dispiune — Potirul mistic, Inscripţie pe un pahar şi Vînt de toamnă au fost foarte superficial tratate. Această trecere cu vederea s-ar putea datora obscurităţii relative a sistemelor simbolice întâlnite în aceste poeme şi, parţial, faptului că nici unul dintre cele 'trei nu poate fi uşor încadrat diviziunilor tematice şi imagistice prestabilite de exegeţii lui Arghezi. Deşi. aceste poeme nu sînt sub raport tehnic cele mai perfecte sau cele mai originale, ele sînt — cred eu —• printre cele mai
profunde expresii ale viziunii tice (iniţiale ale lui Arghezi. Mftrw-" totuşi, o serioasă reevaluare ruu
şi pentru că par a oferi o prin ceea ce am denumit de  creativitate" •— în
sus, ci oale — .modele
de contradicţii şi negaţii^n^f^"1 ghezi şi-a permis să se scufunde tn numeroase poeme din Cuvinte n trivite. "°" Modul de abordare pe care in' ţial l-am utilizat pentru explicare»" acestor trei poeme (şi de altfel a tuturor poemelor pe «ere < terpretat) este, în general, cel des" cris ca „lectură concentrată" saw „analiză de adâncime". Acest mod de abordare nu a fost atît de apre ciait de exegeţii lui Arghezi. pK, cum ar fi fost de aşteptat; luiorările lor au tendinţa de a reliefe elementele istoriografice sau tematice, deseori în detrimentul unităţii' organice a poemelor luate în parte. Pentru a exemplifica în ce măsură pot fi „răsturnate" poemele individuale prin metodologii critice care nu iau in seamă unitatea lor organică, voi cita Stihuri şi Cin-' tare. Majoritatea criticilor lui Arghezi au recunoscut preemfae|nţa misterioasei doamne oare apare in fiecare din aceste poeme şi au asociat-o cu idealul poetic al feminităţii, dair nici unul dintre ei nu pare a fi observat că aceste poame pot fi, de asemenea, înţelese oa explorări ale principiului creativi taţii poetice. Şi acum, am să încerc să acord o mai mare atenţie detaliilor structurale ale Stihurilor şi, înainte de toate, progresului însemnat pe care îl demonstrează aceste două poeme ; progres care relevă faptul că misterioasa doamnă nu este doar un instrument de salvare individuală ci joacă un rol vital în răscumpărarea universală a omenirii prin procesul poetic.
Deşi analizele de profunzime ale tipului pe care l-am indicat mai sus concentrează inevitabil atenţia critică asupra aspectelor originale intrinseci ale unui poem dat, se presupune că ele nu ignoră corespondenţele vitale între un poem şi altul,   într-adevăr, un poem indivi-
92
gj —  parte   dintr-un întreg — poate fi niciodată complet înţeles ?-ă[explorarea filiaţiei sale cu alte »ar    .   „;  -fără     ctaJ-M ] ine*) irvrKffl'tiei
îneme ?i fărâ stabilirea poziţiei le într-'un proces evolutiv. în senil acesta lam de gând să tratez lu-Jyj.fe în acest studiu. In ceea ce
nriveşte Cuvintele potrivite, lip-fisc factorii ajutători foarte necesari pert*ru Casarea evoluţiei sau miişoării" generale a viziunii poetice a lui Arghezi : nu poate fi, de exemplu, stabilită cu precizie cronologia a aproximativ jumătate din Doemete acestui ciclu, şi legătura cu elementele biografice este adesea extrem de neclară. Astfel, experienţele monastice — aşa cum aminteşte Serbam Giooulescu — sînt direct reflectate abia în poeziile publicate după primul război mondial, 16 ani după ruptura autorului cu biserica ! Totuşi, structural şi imagistic poate fi observată o mişcare spirituală ; ea a fost descrisă de Pom-pjliu Constantin eseu oa „o integrare a eulud în ordinea oasmică, o acordare subiectivă" ou această ordine1. Examinând ceea ce el denumeşte pire-structuira versului lui Arghezi, Constantdnescu distinge două elemente principale : bipolaritatea inexorabilă a omului — comparabilă cu rotaţia pământului în jurul axei sale, arăitându-şi faţa întunecată şi faţa luminată — şi un naturism, după care lumea naturală pe oare omul o moşteneşte este neoonfaminată de eroare şi este, prin urmare, un principiu absolut de creativitate neîntreruptă.
Reducând poezia lui Arghezi Ia o căutare ardentă a unui principiu spiritual unic şi coerent, OonstantSnescu pretinde mai departe că tendinţele conflictele ale poetului protagonist spre bine şi spre rău sînt anulate în extremele luptei şi apare pacificarea atunci când spiritul individual este refalbsorbit în ritmul cosmic al naturii, într-o asemenea pacificare sau reatosortrire este acceptată prezenţa materială a divinităţii în toate lucrurile, poetul recunoscând în ea principiul voinţei divine.
* Tudor Arghezi (Bucureşti : Fundaţia pentru literatură şi artă 1940), p. 247.
Chiar dacă ideile oarecum dogmatice ale lui Constantinescu ar fi valabile în cadrul mai larg al ciclurilor poetice care urmează Cuvintelor potrivite (de exemplu Versuri de seară şi Hore) şi chiar dacă observaţiile sale se aplică doar la <un număr limitat de poeme, printre oare Vînt de toamnă, am rezerve serioase ou privire la metodologia sa critică, deseori strident selectivă. Prin aceasta înţeleg că, ânicepînd cu analiza a două romane : Ochii Maicii Domnului şi Cimitirul Bunavestire, lucrări lirice ou o tematică de naştere-moarie-ceânviere, Cons-tanitanesou alege pentru discuţii numai acele poeme care confirmă sau se potrivesc tiparului său. Oricît de original şi de creator ar fi studiul său, selectivitatea extremă plasează deseori poeme individuale în afara contextului şi oa rezultat nedreptăţeşte uneori viziunea poetică totală a variatelor cicluri şi a Cuvintelor potrivite în special. Mai mult decât atît, trebuie amintit că „misticismul organic" oare, după cum pretinde Constantinescu, ar exista în poeme ca Belşug, publicat în 1915, Duhovnicească, publicat în 1922, şi în ciclul Psalmi (1923—27) cîştigă um adevărat caracter panteistic numai în volumul Versuri de seară (1935). Ar fi deci o greşeală gravă presupunerea că în Cuvinte potrivite s-ar găsi o simbioză a forţelor oonflictuale, în ciuda faptului că ciclul se încheie ou o viziune extatică a naturii renăscute. Elemente panteiste sînt prezente doar potenţial şi desigur nu se sugerează în Testament, poemul prefaţă all ciclului, faptul că natura ar înzestra „centrul purificator" pe oare poetul îl descoperă.
Este adevărat, pe de altă parte, că un număr de poeme ale anilor 20 — mă gândesc la De-a v-aţi ascuns... şi Buna-Vestire în special — se ocupă cu boala, naşterea şi moartea şi că aceste evenimente ale existenţei cotidiene sînt implicat dezumanizate şi cîştigă proporţii mitice ca fenomene nemoddfioabile prin raţiune. Dar aceste mistere organice rămân nerezolvate, aşa cum misterul     prezenţei     divinităţii în
93
Psalmi (incluşi în Cuvinte potrivite) nu este niciodată rezolvat satisfăcător pentru poet. Singura scăpare posibilă, oare cred ar putea fi dovedită de textul Cuvintelor potrivite ca un întreg, din labirintul ontologic în care omul se pierde fără speranţă, stă în puterea mediatoare şi vizionară a poeziei.
Mi se pare limpede faptul că Arghezi ajunge foarte devreme la convingerea că poezia nu este o Ştiinţă sau o Filozofie şi că singurele probleme pe oare poezia le poate explora satisfăcător sînt problemele poetice : asta înseamnă acele probleme — necesar legate de viziunea personală a poetului asupra lumii — care există şi au semnificaţie pe un anumit plan al realităţii — realitate nu lumească sau supralumească, ci plutind fără restricţii în afara Timpului şi Spaţiului. Studiul meu este intitulat „Modele de creativitate în... Cuvinte potrivite" pentru că sper că acele consideraţiuni ce vor urma vor arăta, măcar parţial, că Arghezi explorează din fiecare unghi imaginabil natura multiplă a creativităţii umane, o sarcină a multor poeţi de avangardă ai seecolului nostru. E destul să citez pe Rimbaud, Mallar-me, Claudel, Valery şi Rene Char, Dylan Thornas, Rilke şi Montale — oare abordează problema creativităţii din propriul lor punct de vedere, în propria lor manieră şi cu concluzii pe atît de surprinzătoare şi pe atît de diverse pe cît permite imaginaţia umană — pentru a demonstra extinderea acestei preocupări mondiale.
3. probleme de cunoaştere si conştiinţă
Unii critici din perioada interbelică, cel mai gălăgios dintre ei fiind, fără îndoială — Eugen Ionescu, se plîngeau că Cuvintelor potrivite le lipsesc calităţile de unitate organică şi dialectică spirituală oare, sugerez eu, sînt prezente în preocuparea nesfîrşită a poetului pentru procesul poetic. Parţial, ori-
ticismul lor, trebuie să arW* pare justificat de introduee^Tm' divă a Testamentului ca' r«f tar' chinat ciclului. In acest poern^" cum bine se ştie, poetul î'si ^ 858 masca colectivă a înaint^iW^ obidiţi şi mdică drumul -ml ^ reîntineriri  a  omenirii -'El" h
artistului maestru, unită extrasenzoriale ale unui vate's"^ mult, poate fi demonstrai că 7W?1 ment reprezintă o Încercare t a crea ordne în haos, b .încercare ăt a indica o direcţie mai concreta tuturor divagaţiilor poetice cSf tradicţiilor, inovaţiilor şi excesele metaforice care fac din CuvinZ potrivite mcîntătorul talmeş-bairne? ce pare la suprafaţă. Cu alte cuvin te, se poate afirma că Testamentul constituie o respingere. totală a valorilor literare prestabilite, deoarece prin susţinerea distilărilor artistice ale urîţeniei („Din bube, mucegaiuri şi noroi / Isoat-am frumuseţi si preţuri noi") Arghezi repudiază implicit idealurile pretenţioase expuse de el în Vraciul.
Cu una sau două excepţii semnificative (Blesteme şi Triumful îmi vin în minte mai uşor), bubele şj mucegaiurile aduse la ■lumină în Testament nu sînt totuşi .caracteristice Cuvintelor potrivite -ea un întreg. Mai degrabă ele -apar ca valori noi în ciclurile următoare, mai presus de toate în Fiori de mucigai. Pe de altă , parte, textul crucialei a treia stanţe,. — unde poetul spune : „Veninul strâns l-am preschimbat în miere ./ Lăşînd întreagă dulcea lui putere",, şi „Ara luat ocara, şi torcînd uşure / Am* pus-o cînd să-mbie cînd să-mjuire", susţine clar alternanţa de stări sufleteşti aspre şi tandre pe care Tudor Vianu a amintit-o îrn^ sourta sa monografie dsepre poezia lu.i Arghezi. A cita excesele verbale din Blesteme fără a reaminti atmosfera de inocenţă copilărească şi tonul capricios al unor poeme cum ar fi Cintec de adormit Uiţzura cînd era mică, sau senzualitatea discretă din Morgensiimmmg sau duioşia jucăuşă din De-a v-aţi ascuns ar prejudicia, grav lărgimea şi pro-
94
^imea opiniei despre lume a lui
Privit ca o expresie a forţei coe-t   un program    pentru viitor,
J Irpl spirit de madecuare şi impas
rtfi "       w^'o-yn!    unul    nnAm ria
.de care
,. stă în miezul unui poem ca
si infiltrează chiar profun irindiferehţă din Vraciul. De e templu, în Stanţa   finală din Tcs-?„ment, Arghezi sugerează ca viru-, „ta veninului   atît     de grijuliu scat de cuvinte  mieroase trece te capul celor   cărora   le este Sresat,* deoarece     cititorii săi — „Împlineaţi în poem de Domniţă • Domn — nu reuşesc să asocieze ixDresia •   sublimată    a suferinţei citite în ■ca-rte cu mînia acumulată a conştiinţei ancestrale. Un aspect diferit al ' disperării    poetului din cauza imposibilităţii de a comunica cu un public neînţelegător se află în ultima stanţă din Vraciul. Numai aici imposibilitatea  de comunicare se juxtapune cu afirmarea energiei creatoare : pe de o parte alegerea solitudinii,, o formă de moarte în viaţă.; pe de altă parte, grija idolatră pe care omul-ciirtiţă o manifestă abundent pentru progenitura-i nou născută. Este în favoarea lui Arghezi .faptul că, în cele din urmă, a recunoscut primejdiile inerente acestei forme sterile de narcisism artistic şi că a făcut poezia sa mai sensibilă căilor umane fundamentale şi exigenţelor condiţiei sociale. Nu pot.fi totuşi de acord cu părerea — exprimată cel mai vehement în ultimii de ani de către Domiţian Gese-reanu (Arghezi şi folcorul, Bucureşti, 1966,. p. 28—30) — că, în cursul evoluţiei sale poetice,    Arghezi se purifică progresiv     de elementele străine spiritului său naţional, re-yelînd în final veritabila natură autohtonă a poeziei sale. Mai curma "decît să mă alătur lui Oeserea-nu azvîrlind anatema asupra spiritului înoitor al poeziei moderne europene, cred că experienţele lui Arghezi-cu versul simbolist, de exemplu, rămîn un stadiu viabil şi important în dezvoltarea sa poetică. Mai mult decît    atît, preocuparea asta pentru   problemele de creaţie artistică, — o trăsătură     chiar a
operei acelor poeţi condamnaţi de Cesereanu pentru influenţa lor pernicioasă — este realizată în cilcurile sale poetice mai tardive (să considerăm din acest punct de vedere poemele Flori de mucigai, Cu-vînt, Un Cîntec, pentru a menţiona pe cele mai evidente).
Un alt poem în care sarcina creatoare pe care şi-a asumat-o poetul apare ca nefructificare, sau cel puţin produce rezultate neaşteptat de dureroase este Jignire, unde creaţia poetică este privită ca un act de naştere. De aici, asprele dureri experimentale la naşterea unui embrion hrănit cu grijă, urmate de solicitudinea şi vigilenţa exercitate de părinte, duc inevitabil la o senzaţie de pierdere şi separare :
„Şi am voit să simtă şi să umble / Şi să se-ndoaie-n pipăitul meu. / De chinul dulce dat de Dumnezeu,/ Care-a trecut prin mine şi te umple. / Femeie scumpă şi ispită moale ! / Povară-aoum, cînd, vie, te-am pierdut, / De ce te zămislii atunci din lut / Şi nu-ţi lăsai pă-mîntul pentru oale ?" Ofensa naturală simţită de părintele iubitor (artistul) atunci cînd copilul creaţiei sale, acum adult, îşi caută propria independenţă este prezentată ironic în ultima stanţă. Procesul creator cuprinde atît agonia — cit şi sacrificiul, deoarece în modificarea energiei primordiale care întovărăşeşte creaţia, creatorul participă literalmente cu o parte din el însuşi.
A treia strofă din Jignire oferă ocazie lui Arghezi de a da cea mai intensă versiune a mitului lui Pygroalion :
„Luai pildă pentru trunchi de la urcioare / Şi dacă-n sîni şi şold a-ntîrziat / Mîna-mi aprinsă, eu sînt vinovat / Că n-am oprit statuia-n cingătoare". Arghezi s-ar părea că interpretează legenda după o viziune moralizatoare : Pygmalion al său este considerat vinovat pentru că a permis unei Galatee voluptuoase (callipygiene) să vină pe lume şi să-1 obsedeze cu frumuseţea ei senzuală. Semnificaţia e aceea a darurilor divine utilizate în scopuri impure ;  în locul  fericirii acordate
95
miticului Pygmalion, poetul-seulptor arghezian este condamnat să sufere pedepsele separării şi însingurării şi regretă profund risipirea nefruc-tuoasă a energiilor sale oreaitoare. în această expresie a regretului, aci mult mai explicită ica oriunde, protagonistul din Jignire se află pe teren comun cu tovarăşul său personae din Testament şi Vraciul.
O perspectivă ou botul diferită asupra misteriosului principiu al fecundităţii ce operează prin mintea poetului este oferită de poemul Heruvic, un poem oe explorează relaţia dintre actul artistic din om şi armonia cosmică din natură. Aici poetul-persoană este o fiinţă integrată ; în loc de vină, veselia ; în loc de insuficienţă, împlinire. O dată cu venirea întunericului (strofa penultimă), poetul simte furişîndu-se în el visuri paradisiaee. El este, după îndrăzneaţă sa figură poetică, „altoit ou visuri" şi concretizarea viguriasă a unui eveniment spiritual evidenţiază violenţa pe care principiul creator o exercită asupra minţii umane :
„Şi, seara, învetindu^şi grădinile crep / Sîpt altoit cu visuri, ca un ocean cu stele. / Nu ştiu culesul lumii de unde să4 încep, / Din cîte flori de aur mi-ajung pînă-n zăbrele". Imaginea >de muncă hortiaolă (altoire), trebuie subliniat, este continuată în ultimele două rinduri ale acestei strofe : florile de aur pe oare le culege poetul pot fi înţelese ca o metaforă pentru visurile din rîndul precedent, pe oînd „culesul lumii" sugerează cunoaşterea cres-oîndă a misterului cosmic. Zăbrelele care separă poetul de eîmpul .ou flori reprezintă un motiv repetat în poezia lui Arghezi pentru barierele pe oaie mintea conştientă a omului le ridică împotriva incursiunilor inconştienţei umane, sau iau o formă ostilă, oa şi misteriosul tovarăş din Cîntare, sau — ca şi aici — ele sînt intrinsec productive. Dar în stadiul prezent de revelaţie aşa cum am văzut deja, poetul este o dată în plus o fiinţă integrată ; florilor de aur din visurile sale ii se poate permite să înflorească fără efort în mintea sa   conştientă, să
orească aloi şi să -^„^ simbolică în louvinte/oa^ si sută de irişi din Prose vour^n °" Essemtes, a lui Mallaprne. es
Momentul de manifestare a fr superumane (epipbam»^ _-.^n*ei divinului affliatus se
stanţa finală din Heruvic ■ 1^ fa poetului desvâluie în cele 'din î * figura poetului-prafet, stând.,teS gurat, aşteptând numai bmecuv* tarea finală, a spiritului Iar şi iar, în lucrările sale în Jz\ legate de procesul de creaţie să considerăm din acest punct ri vedere Rugăciunea lui Coco (Bileu, de Papagal, I, 116, 22 iunie 19281 -f Arghezi vorbeşte de fervoarea di vină" de dare este stăpânit atuLJ cînd compune un poem. Avînd în vedere lunga tradiţie în literatură — tradiţie oare ajunge pînă la Platan — se poate argumenta că există puţine lucruri noi într-o asemenea pretenţie. Ceea ce este nou şi mai presus de orice alt merit în poezia lui Arghezi este structura TOUltifcua-tă care se dezvoltă din această intuiţie artistică. Ea oferă un remediu pentru toate relele oare copleşesc omul în cursul existenţei sale trecătoare. Ultima stanţă din Neho-tărîre, de exemplu, începe cu o lamentare despre soarta amară a omului, incapabil de a scăpa din chinurile gândurilor sale şi a vocii interioare a conştiinţei sale, şi se încheie ou un imn de slavă tachinat puterii Cînteoului de a triumfa asupra necazurilor vieţii şi 'agoniei morţii :
„De ce nu pot să mx ştiu, de ce nu pot să njaud / în ce stă rostul zilei şi preţul de-a ţi* trece ? / Deschide-imi-te, suflet, prin şapte ochi de flaut, / Şi cîntecul şi viaţa şi moartea să le-neoe." Forma chinuită a acestor întrebări die sfârşii aste o reminiscenţă din prima stanţă a Stihurilor, unde poetul pledează pentru suspendarea proceselor «ere* braţe în favoarea speculaţiei intuitive. Dată fiind tendinţa înăsoută a omului pentru contradicţie, singura rezolvare care îi .rămîne deschisa este, pînă la capăt, aceea a Artelor, şi în special a poeziei lirice,, care işi oreiază propriile    constante în
96
-    , • ci Soaţiului, Ridând
je creativitate
mea de a descifra iei asa cum. este el -m'cuw«*e potriuitfe, am ^constitui .- prim °ro-
ygţ* 4 .^«vă - stadiile di
I
F-J^entă'Sterilitate în 5**2Sdă ironică în r«ţa
*£ Prospectivă - stacin
sterilitate m Vra
*fifcc«t*rti£ cu forţele vie-«^Corar într-erupt, la dure-Si despărţim m Jtflrro-•*^nu p«*e fi clamată cîta «aştepta la vreo re-•^Jr materială pentru munca •*"L descoperit în sfârşit in lL o stare de aşteptare feri-rare a anticipa m multe f^Jenitudinea din Versuri ţffi. Dar torţa rămâne nefapnn-e irzie" astfel că şi aici ^ experienţă vizionară guatfndudeivt,
„Zidirea, atunci cînd vine, aşa in versul arghezian în
«Mfare
TJSToniiAr 30, va aduce după STeswrienţă şi mai veche a Zgggr potenţialităţi ale forţelor deşi de nivel mai puţin gugtşi mai uman. In străduinţa tihptoge atenţia critică înapoi IX samar de poame-cheie sorise • de primul război mondial, ,_'să singularizez cele trei moft & refaoîrie"'sau reintegrare — ttkffad legate direct sau indirect ttti individual al creaţiei arti-ta - cere mi se par cele mai tentative pentru viziunea poeţi fljteziană din Cuvinte potri-
_ —tde toamnă, prezenţa ima-«ti filmului Creator (înţeles ca
• MBl ameţitoare care inundă ii* jiului) şi primele reînoiri
♦ ■topului, chiar şi în decada
fuzionează    în figura Wtoralud,    un arhetip al °are acţionează    oa un "■•Perpetuu pentru instinctele «■«ale poetului, tot atît la Ar-
ghezi oa şi la „II Faneiullino" al lui Giovanni Pascoli. In cele 4 versuri ide încheiere ale poemului, care sînt printre cele mai enigmatice versuri ale lui Arghezi, trei tipuri diferite de reînoire par să se întâlnească : aceea telurică sau sezonieră, aceea religioasă (reînoire prin botez şi purificare în apele primordiale, unde religia este înţeleasă în sensul său iniţial de reîn-lănţuire), şi aceea poetică.
„Deosebeşti chemarea pruncului ân vânt / Cântată de o voce din pământ. / Născut in mine, pruncul, ră-mâne-n mine prunc / Şi sorcova luminii in braţe i-o arunc." Dusă de vântul toamnei, chemarea pruncului se aude emanând din pământ. Astfel seminţele renaşterii universale stau îngropate în formă embrionară sub pământul care transcrie, el însuşi, chemarea lor. La nivel cosmic, Mama Pământ este protectoarea copilului, hrănind cu grijă sămînţa ei ; pe plan psihologic — unde (pruncul este produsul conjugării conştientului şi al inconştientului — Mama Pământ promovează protecţia forţelor instinctuale deoarece deşi copilul ca o figură născândă a unei cunoaşteri maa înalte ireliefează suferinţele zilei de azi, lui i se opun aceia care, la un nivel inferior al cunoaşterii, nu au atins plinătatea, enteleohia lor naturală. Precum natura se reînnoieşte periodic după exemplul primului model cosmogonic, astfel omul ar fi .sfătuit să se reîntoarcă la originile sale, să recâştige simplitatea copilărească şi să reafirme acel echilibru între conştientul şi inconştientul său, echilibru vital pentru pacea minţii sale.
Adăpîndu-se la resursele tradiţiilor folclorice, Arghezi alege unul dintre simbolurile cele mai iubite pentru a da o formă concretă punctului de convergenţă a celor trei nivele de experienţă creatoare. Sorcova sa simbolizează regenerarea periodică, atît la nivel cosmic cât şi la nivel agricol, deoarece băţul sorcovei era făcut înainte din ramuri înmugurite, invocând astfel venirea Primăverii, şi la nivd individual, deoarece băţul este aşezat uşor (cel puţin în vremurile noastre) de-a-
curmezişul corpului rudei şi vecinului oa şi cum, evident cu intenţia unui gest ritual, s-ar intenţiona o chemare a belşugului. AsvMimid sorcova de lumină în braţele pruncului, poetul nu repetă numai crearea cosmosului la nivel individual, dând expresie simbolică memoriei fericirii paradisiace păstrate în el ou figura copilului universal, ci oferă de asemenea omenirii -Şansa răscumpărării, a renaşterii, prin participarea la spiritul restaurator al artei.
Trebuie de asemeni notat faptul că gestul ritual de aruncare a sorcovei în braţele copilului — ceea ce înseamnă că actul de voinţă creatoare, vital pentru .naşterea u-niuii poem sau a oricărei alte opere de artă — este legat aici de un moment special, ziua de Anul Nou. In tradiţia escatologică şi cosmologică oare subliniază această imagine poetică, o formă de moarte era un preludiu necesar pentru triumful regenerării în natură şi pentru renaşterea omului. Pe plan poetic, de asemepaa, deducţia pare a fi aceea că vechiul trebuie să moară pentru ca tinereţea să trăiască.
Plenitudinea   oare   rezultă din participarea individuală la reînnoirea universală (modelul 1) trebuie, oricum, împărţită ou fiinţele prietene ale omului pentru a rezulta o binecuvântare   adevărată. Aceasta este îndeplinită   (modelul    II), în Inscripţie pe un pahar, prin poezie ca mod de comuniune, mod de ereştere-în-înţelegere care apaire atunci cînd generaţii succesive sorb din Izvorul Vieţii : „Dar n-ai să ştii, prin mine ce izvoare / S^au strecurat şi cîte, liniştit. / Şi nu cunoşti pe buza mea scirateietoare / Buzele calde cîte m-iau sorbit. / Ele-s aici-n văzduh, ca nişte foi, / Cînd îmi încerci irăcaairaa nebăută, / Şi gura ta, sorbindtu-mi stropii noi, / Bu-zele-n zbor, umbrite, ţi-o sărută." Utilizarea imaginii buzelor ca punct central al tabloului,  ca punct în care o serie de experienţe devine proprietatea alteia, este foarte potrivită.  Buza paharului de cristal reprezintă extremitatea    acestuia ;
primul şi ultomul ' chidul din pehZ şiC»'1 umane wnuindu-s; delul  e concenw. * " nivelul lichidului dSn ^m gradul de intoxic^ ^ nare  naturală Sau <^?« o data nu scurgerea X] buzele băutoruta %^ loc şi o interesantă *
cristalul  e  -an corip M ca irolul său «ste de a dul, dar buzele gusIS"
inezesc pentru a'puS^ plina satisfacţie si \2*~f la rândul lor, -un-restri* pe buza paharului..
Acesta este momentul d» poziţie şi shrfe.sâ legătură A pe plan poetic - şi vmJS, primatnii, deoarece întilmrea*! teracţiunea trecătoare dffltmî, le paharului şi pesrsoana o», din pahar corespund reaiiriîfi. nare — prim actul leRM ' taine sau încet, fa sine însuti aoetor cuvinte tiparniţe pe « albă. Fără pariioiparea cWttî băutor — evident,- o partiana»! temsă, buzele fiind tealde - «L* cuvinte ar -rămâne ceea ce Aftţl realitatea  obiectivă, adică -o : de hieroglife. în terme»! gaw, literatura este pentri Arghai mi act  tripartit : poetul isisuş' mediul de vis sau la inii cântecului personificat, aşa am •{ poate vedea în Stihuri sau CMaţi respectiv) este un instrument ţ*j tru taanstaripţia în termeni a lici a concepţiei sale despre tul  creator, dar, fără intuMUţ| voită a cititorului, tneceret * il sterilitate la forţa vitala n-ar S f* ■> sibiiă. i Acest moment de partâcipBt. tM acefaş timp cosmică şi uram* oarece exprimă confkiesnţa «i lor absolute îşi vitele, este wâl .„ moment al
decît -orice un
cel mai S*"1
unii. în înţelesul său v.« — r, , fund, etimologic şi ontoiogc,-* ,-muniuneta este o împărţire i»j nurilor, o stăpînire în com» un act de comuniune
eseu
experienţă comună — 81 ta t obîrşia lor dintr-un Kt- si această recunoas-^teirfodulsău un schimb ""^f emoţii- Arghezi, ca şi *\ „o în romanul sau Paf Sută să prindă ceva din '   an* al relaţiilor sacna-1 ^trebuie adăugat, con-1 topre comuniune este o 1 «enţaial demitizantă. _ l Cantor această rmparţi-5L£ este necesar un pahar, i£ezia, prefigurată ca un ^e băut,   (modelul III) înţelesul   ascuns meta-*Sor potirului, in .al treilea ^fSsmele pe care l-am sm-«g-fanume Potirul mistic. Deşi PgSk motivare în acest poem religioasă, Arghezi reu-puţin to ultima stanţă— fSnîeze elementul uman. Nu numai de o asemănare 22 dintre imaginea bi-dimen-B5i . unui potir şi o reprezen-ffmteă a unei inimi umane, rLSenaSic - aşa cum bine se l^Tambele înseamnă iubire, şi Mm»l Iluminării. Este de aseme-glfţjoasă sublinierea că în me-M»Ka sa finală — cînd devine tt$fâ — forma potirului suge-
rează forma unei femei perfecte. Cu condiţia să-ti aminteşti că rtr-cioarele sînt descendenţi mai tardivi ai amforelor, se poate considera că asocierea este chiar mai clară în Jignire, unde poetul exclamă : „Luai pildă pentru trunchi de la urcioare". Fermecătoarea sa Galatea este încă. o dată o metamorfoză a femeii ideale, „la donna che non si trova", prin care si cu care poetul speră să găsească fericirea eternă.
Dată fiind antinomia care există între bărbat şi femeie din timpuri imemoriale (Psalmul de taină) şi dată fiind extrema ambivalenţă ou care femeia îşi manifestă forţele (Cîntare), o asemenea căutare este sortită nereuşitei. Cu toate acestea potenţialul femeii ca element unificator în viaţă — reflectat aici prin simbolul potirului — îşi va atinge entelechia sa naturală în ciclurile -poetice succesive, în speofal în Versuri de seară. Indiferent dacă va fi atins printr-o uniune chtoni-că sau cosmică, ultimul scop al vieţii este iubirea ; Potirul mistic, în particular îşi ciidlul Cuvinte potrivite, ca un întreg, oferă cititorului prilejul de a-1 urma pe Arghezi în căutarea sa.
eseu
zile sau în cîteva ore; celor oare văd în lună un astru tainic şi inexplorata il, sau celor care au şi păşit pe suprafaţa ei, i-au colectat rocile şi le-au supus analizelor de laborator — natura li se pare altfel pentru că ea apare altfel, pentru că, în contextul vieţii lor, ea este altfel, închipuirile sînt determinate, dar determinările sînt doar virtual naturale, şi social împlinite. Legătura elementară a soarelui cu ziua şi a lunei cu noaptea generează complexe urmări în existenţa concretă a oamenilor, o existenţă pă-mînteană ale cărei zile şi nopţi se deapănă în anumite feluri, sub razele oorotitoare, binefăcătoare sau ostile, nimicitoare, ale aştrilor cereşti. De la distanţa fizică, pe care au calculat-o astronomii, prin calitatea estetică a dimensiunilor nesfir-şite („sublimul matematic" kantian) şi pînă ia receptarea ei eminesciană în poezia La steaua „e-o cale atît de lungă" — calea 'umanizărilor prin civilizaţie şi oultuiră, tehnică şi spirit — ,,că mii de ani i-au trebuit     luminii  să ne-ajungă"...
Animalul este o parte nedesiprinsă din natură, deci nu are cum dialoga cu ea. Distanţarea de natură permite şi reaiplecarea asupra ei, prin acţiuni practice şi acte cognitive. Omul a imprimat naturii amprentele sale, transmiţîndu-şi mesajul, pe această cale, 'urmaşilor. La început, ei şi-a compensat nepaitinţa de a o transforma efectiv, prin forţa imaginaţiei, antrop'Omarfizînd natura, închi-puind-o „umanizată", după chipul şi asemănarea lui. Mai tîrziu, prelungind şi înnoind aceste intervenţii ideale, el le-a adăugat substanţiale transformări în plan real. Har eforturile sale conjugate pentru a birui, practic şi spiritual, natura înconjurătoare, de a o pune în slujba propriilor sale împliniri, se numără printre hotăritoarele acte umane eliberatoare ; valoarea estetică în-scriindu-se printre semnalmentele acestei istorice eliberări.
Animalul este aservit naturii, omul ajunge liber de şi peste natură. Cea de „a doua natură" a sa îi permite să remodeleze, potrivit necesităţilor sale, „matura primă" —
cronica ideilor
din afana lui şi din . , , Priei sale existent ggj
în timpul enumerării estetice, a trebuit sf complementar, si k, wlk. r-*»" tar sau receptor, al «V scrierea celui din   u^T?* * astfel uşurată, dar ^ »•
dusă la capăt în cete r? R;-
Delimitairea celor dmi& U*a*^ organic împletite în Tlj*®"' lor, se păstrează, binfwj^ stradă şi convenUorSa ^ totuşi una înţelegeri prooesuta. Subiectul şi S *
gnoseologice - imn^ h ™ anume subiect este derivat ' este  secundar    în mpm £ anume obiect, neîndoielnic».-* tent — subiectul se dovedea? » mare mobilitate, „secundar" ,. mardial"     în diferite rsjr.u schimlbindu-şi locul şi rolul ip^l sdle conexiuni, trecînd ou uf--~ , dinti'-'o  ipostază în cea Opwi Fiecare verigă a înlănţuirilor ţ»„ . le e în acelaşi timip detemvrw -unia .Anterioară" şi determini, r rimdul ei, o alta   „ulterioara* «V pildă : audiez un concert ~-costat de un solist — după o psrtv* — elaborată de un ooropora-conform unei   viziuni — isr ss$ dintr-o realitate — care soi muzicii e chiar dinamica vk-ş* <t-fleteşti etc.    Irteipretarea • vr „primordială"  în raport ou rtu*-tarea mea, dar „secondară" fa Kjy. cu structura lucrării MerpreSi. iar obiectul acestei struetw " • zicale se dovedeşte a li 0 ps-^V inidividuală şi socială, ou un «r» ter deci subiectuai.
Şi totuşi, aceste rapide mu'."-".: P-fi ' temporar oprite, Sat estetic, în vederea identifici» ** —.  trecător imobilizat, in sale relaţii : oa cel ce ca cei ce asimilează obiedu «»• tic. Anterior, am conâ*» «T* în fiinţarea lui corporala -tească, drept un creat, a**». *
m
fenomene, pentru noi per-
\< d^Ze funcţia, îndeobşte restabilesc       gubieot creator,
^•îe6 pre-creator    si de
«<®K>f' m specificat, premisa V* «■? Zsior facultăţi subiec-
rf^are       însă MentlCa' .ln
* ^lenarale şi de principiu,
£ obiectat : umanizarea , Atâta doar, că de asta
- Orarii îi sint sup'use chm\ ^ifSiizatoare. Marxismul
■^ttdstă geneză - a mu-
^ a creieruk" uman, sau a
simt umane. Înnoirea
Creste tot muncii, acestui
Samrat de organe daspa-
\1&*ală punte între ex-
* StU făcătorul se face ! \ '      «abjectului umanizat faţă *   ;*i 'relaţie din toate punctele
SeWă se verifica, la ale-.Citare dintre „canalele" de siîe Ce, cum şi pentru ce -fSâ oohiuil omului într-un -l lumiî reale ? S-ar putea ca «g sadă de la distanţa de la i îieem, îl vede ochiul vul-ţ) Vede, în schimb, adînc,
* Xaolilateral. TOate acestea *1 faptului că eliberat de ri-Jjtaoonare biologică în fa-• jgjfei coordonări economice
- orice, obiectul începe să-1 in-•   U dubla şi unitara lui cali-»'.ssoomâ şi utilă. Pe animal m4 interesează obiectul , js* care se păstrează amorf, f.* impenetrabil, întâmplător, \ r-, tt   Ochiul său nu „vede" s . le jiirinseci şi concrete ale .'.ador, ci doar „abstracta hna-»sa de a supravieţui prin »wde" de fapt, în obiectul f JKîpria foame ! *Xi8s survenite prin muncă, îi ,a anului iţn drept privilegiat, ",wnic : de a cunoaşte lucrul *» ca fiind un bun „pentru ■#rte superioare cu lumea •t^ei pe eliberarea reteti-vă -4 le lume ; interesul supe-'15 obiect se bizuie pe un ŞBnier-as 91 subiectului fată tasmalul îi este subjugat * ®£ cît îşi este subjugat
sieşi : un jug îl presupune pe celălalt. Omul se eliberează în ambele planuri, şi restabileşte astfel ambele corelaţii necesare, în chip necesar corelate şi între ele. Aşadar, dacă animalul nu putea cunoaşte lumea în autentica ei fiinţare, minat fiind -doar de nevoile lui înguste, şi dacă, tot astfel, nu se putea cunoaşte nici pe sine, neinteresat fiind de lumea din care nici nu se desprinde—omul a pătruns-, în schimb, în intimitatea obiectelor, graţie capacităţii de a-şi taanscende propria intimitate -(respectiv de a o redobândi pe un plan superior, de obiectivare prin muncă) şi şina pătruns -astfel propria-d intimitate multilaterală (graţie legăturilor lui strânse eu o lume de sine stătătoare şi familiară, din care se delimitase, căreia i se opusese şi în care îşi proiectase esenţa propriei specii). Omul vede ca atare obiectul pro-pniu-zis, în totalitatea calităţilor lui inerente, într-o autonomie sedimentată anume de influenţele umane transformatoare    asupra obiectului.
Aş avertiza, cu acest prilej, împotriva tendinţelor i(arisftocratic-este-tiz-ante, în ultimă instanţă) de a degrada utilitatea economică într-un factor primar, de ordinul celui bio-logic-pr-euiman, şi de a o opune, împreună ou acesta din urmă, impulsurilor superioare de umanizare, în cazul nostru cu precădere celor de ordin estetic. Ga şi în cazul obiectelor, cezura esenţială mi se pare că desparte, şi în cazul facultăţilor subiective, mu tonrnele „superioare" ale umanizării de oett-e „inferioare", ci toate formele şi efectele umanizării, de stadiul biologic, anterior oricărei umanităţi. Din acest punct de vedere, consider esenţiale tangenţele utilităţii economice şi suprautili-tăţii estetice. Reiau în consecinţă o mai veche observaţie, pe celălalt versant al ei : orice interes uman al ochiului (uman însemnând ne-interes pri-im-ar, dez-i-nteres biologic sau su-pra-interes dincolo de cel fiziologic) certifică, indiferent de manifestarea sa particulară, statute de umanizare principial identice, o scară ce poate fii relativ lesne parounisă de om, de ia primele pînă la ultimele ei trepte.
cronica ideilor
S-ar părea că acestei constatări i se opun cazurile de „realunecare" într-o stare cvasianimalică a omului individual sau social, cantonat într-un interes limitat. Miarx însuşi exemplifică primul caz, personal, prin „omul înfometat", pentru care nu există „forma umană" a hranei, ci dOar existenţa ei „abstractă" de hrană; iar cel de al doilea, istoric, prin „neguţătorul de minerale", oare, urmărind doar scopul mercantil, este lipsit de „simţ mineralogic".
Ambele pilde sînt într-adevăr pilduitoare, între altele tocmai pentru înţelegerea unor atitudini în care aparenţa umană maschează o esenţă de fapt pre- sau ne-<umană, atitudine în care deci stratul psihologic îşi deoonspira curînid sub-stratu! fiziologic determinant. Şi aceasta nu numai în cazul foamei, care, ca impuls dominator, îşi poate destrăma trecător năzuinţele cu adevărat su-perior-libere şi te poate, pentru acest răstimp, ireasimila regnului zoologic, ci şi îjn postura egoismului de tip mercantil, oare îl readuce pe burghezul ahtiat doar după profit la condiţia pe care Gorki o denumea „individualism zoologic".
Amintisem în paragraiful introductiv de caricaturala desfigurare — prin simţul de proprietate burghez —■ a aproprierii lumii de către om. Luând deci act de posibilităţile „recăderii" în subuman, în condiţiile unei vieţi individuale şi colective „zoologice", vom opune lucid această efectivă cădere la un nivel parcurs anterior — efectivei înălţări pe treptele umanizării piropriu-zise. Iar dacă utilitatea economică se dovedeşte, în plan genetic, întîia apropriere umană a lumii, acest fapt confirmă doar descendenţa tuturor suprastaucturănilor valorice din această bază a lor, tot valorică.
Am invocat de multe ori pînă acum conceptul de „interes", nu în accepţiunea sa strictă, eoanamic-poli-tieă, dar sugerând, fără îndoială, temeiul economic al proceselor valorizatoare şi chiar acoperind, până la un punct, Întreaga extensiune ulterioară a acestora. Şi nu întâmplător : căci prin „interes" am în vedere
o raportare liber şi w omului faţă de lume lL -resul său specific iwian ? tea dezinteresa de iw.1» mitatele sale porni^fe aceasta accepţie, ananSuf
interese,  oi  nuir ci   ■   * * Interesul nu e sfcSnsT* ţiale, ci necesităţii
yenienţă istorică. NevoiaT limitativa, „oarbă" de L poate să „vadă". NeceMtaJ?1 cuprinzătoare, multilateia» poate sa „vadă" şi să flf» O atare nevoie oarbă, tacajfc înţeleagă obiectul, e *m£g*& daca social înveşmântatai âS5: înavuţire a burghezului l „sete" de tip zoologic, o pcâi?" fel de oarbă, care fagustWk, chiar distruge raportările Îmi "I; lume, şi care, o dată ce a d* *' pmire pe om, îl face ia rfjSS-, incapabil de o adecvată stapXTI lumii înconjurătoare : boSitş mărită de el corespunde urwUfciîl totale in plan obiectiv şi tteS totale ân plan   subiectiv !
Prin „interes" înţeleg deci om. i dantul valorii, interesul pant»*-loare, pentru făurirea şi asintint valorilor, pentru dezvoltarea mr lui oa valoare.    Interesul Mfc£, celui interesat de un fenomen resant. Or, capacitatea de a vt^t in acest fenomen unul anume Kt» sânt se învecinează ou ceea oe aii mim noi „bucurie   estetică* — este, în orice caz, un efect al <Ste rarilor şi libertăţilor milenare, pfc dobândirea cărora s-a auUMHI omul.
Am exemplificat pe baza geneza facultăţilor subiective zatoare. Extinderea demonstrai diferitele nivele globale de sawfc* zare valorică va prilejui nuafiţK» câtorva constatări anterioare
Mai întâi, alături de văz «t — bui amintit auzul — ce* M *; doilea simţ Care, laolaltă cu «fe nele psibo-ifiiziologice respectivMt „înălţat" în capacităţile sale VW»» zatoare mai sus decît simţuri»»» Haite — gustativ, olfactiv si •*"«-Căci, deşi foenefictoă şi ele de tele umanizării, acestea am
cronica ideilor
'. - în numeroase privinţe,
^ se remodelează, filo. ^genetic, într-un simţ A^riln»-", graţie suprafe-
LoSbile, şi dej» »sfun~ J?« Mrofunziini'tor sale eu ■**^ne Bacă balanţa con-
• » Sine 'spre temeiurile pri-J* f^aaul celorlalte simţuri,
£.aul #»rdă în schimb o ia»"     j__™tâ  tocmai st
S^andexantă tocmai stra P'TTr_i^or,A    umanizate şi
ulterioare,
re.
Văzul şi auzul se cu' deosebire apte nu nu-*fjft declanşa gîndirea, ci şi de
•-inila in substanţa lor muta-iKE.ute prin gîndire : ele de-0*Sw£i"  în  calitatea lor
de „practicieni". ^Tîn planul strict gnoseologic, JTfl auzul se păstrează doar *? Vjniâ treaptă"  a unei cu-•1/in final exterioare şi ul-•EL mr într-un mai larg plan *EL eie se constituie, dirnpo-STto semnalizatori    de ordin Sfor   beneficiind de întreaga Kjţriune modelată    milenar de Se muinrii şi ale gândirii, în Sările   îndelungate ale speciei gt se adapta optimal unui mediu g^nu îrandit, ele ajung -astfel tăti „înţelepte". Şi dacă în pri-Hl {Bntre planurile menţionate, &&t fatal depăşite în trecerea H«m „trestia   gînditoare" o să-ţţpjjte de la individual la gene-gfc la fenomen la esenţă, în cel #4 doilea plan, Chiar această tre-_ e intrinsecă văzului şi auzu-IfcÂi o latură e conservată în obţinerii celeilalte, astfel H anul reuşeşte (aparent para-dar de fapt  dialectic) să flâ* generalităţi  şi să „audă" 9Şk Or, dacă receptarea sejnao-JNaaSMlă s-a modelat, în aceas-fdhte a sa, într-o modalitate i*f mai adinei şi înalte, multi-şi înţelepte    asimilări u-fcseamnă că ea este pe oale * constitui în chip firesc în-«teceptare estetică sau artisti-fWbordontrtă celei logic-ştiin-,oar suplu coordonată ei, în loţiuiaşi cuprinzător demers
Dincolo de văz şi de auz, putem stabili, mai departe, un al doilea nivel al semnalizărilor potenţial-sau real-estetice. Căci, dacă o accepţiune particulară delimitase între ele cele cinci „simţuri", printre care şi „gustul" — o alta, globală de astă dată, fixează calitatea însăşi a receptării sensibile (a oricărei atari receptări), fie prin termenul de „simţ", fie printr-aeela de „gust". Evident, această derivare a accepţiunii sintetice din cea analitică nu este întâmplătoare ; nu e întâmplător faptul că în recunoaşterea unui ,jewoluat simţ artiistic" este obligatoriu implicat un coeficient senzorial, propriu organelor de simţ, sau faptul că, atesiîînd „subtilul gust estetic" al cuiva, stabilim o implicită legătură cauzală ou virtuţile lui gustative şi degustătoare. S^a observat provenienţa termenului generalizator de ,ygust" din cel mai individual şi mai mobil simţ uman. Aceasta, de bună seamă, pentru a păstra notele ine-fabii-sahinilbătoare ale aprecierii de gust. Spre deosebire însă de gustul fiziologic primar, caracterizat prin amintita schimbare perpetuă — care îi şi limitează posibilităţile de „umanizare" ■—, gustul valorizator secund îşi conservă şi îşi depăşeşte totodată irepetaibilitatea, printr-o înlănţuire dialectică, demonstrată de orice „judecată de gust" cu pretenţie de valabilitate (judecată pe care Kant a ridicat-o la un superior nivel teoretic în celebrele lui „antinomii ale gustului"). De altfel, frecventa corelare — în estetică — înbre „gust" şi „ideal", adică dintre modalităţile apreciative individuale şi cele generale, sensibile şi snpra-sensifoile, statuează tot necesitatea transoenderii reacţiilor accentuat instabile în direcţia stabilizării lor, pentru ca să poată fi totuşi discutat gustul, oare, în extrema sa ire-petabiilitate, ântr-ndevăr „nu se discută".
Umanizarea presupune rime, a-carduri, raporturi, corelaţii. Dacă receptarea ar fi închisă într-o individuală senzorialitate, s-ar perpetua inoamuniaa'bilitatea şi nu s-ar mai putea „discuta"  despre nimic.
cronica ideilor
„.jje  enunţate, fenome-nu există, în cazul nici cea mai mică dis-Jfirnia chiar,  că fru-^a&Mtote m măsura in-\Lgstei     distincţii, deci mn;diţii|e unei Perfecte derj a extremelor, între-«e anihilează indepen-riîor şi le potenţează re-
sB#Drtodwn calitativa deo-î-Sre valoarea estetică şi •*Jaite valorii. Căci singură fetică este fenomenală, ^ constituită încît valoa--kife conferită de către o fe-•Slitete în afara căreia mioi fî^tă' exista. Toate celeilalte îiîJtot în schimb, substanţiale, «câta şi incidental dizol-♦fţtMin fenomen. Actul esen-KaiKWterii tor se reduce ia £2fc«a esenţei lor. In cazul JHT^etjce. şi' din acest motiv SLgâ artei, esenţiale sînt însă SSpjreaţa si apariţia, fără de Tjss^ă esenţă nici nu există Ţ# nu poate fi deci gîndită. I. jy-p propriu-as toate celelalte im sprijinul facultăţilor in-oretxce; singura pe oare prin „simţire", surprin-„adtotirnea" prin „supra-I concret desfăşurată şi di-_pţ» singura pe care o „gîn-^jfeual, auditiv, tactil, gusta— este vialoarea aste-stafat i Sna adecvat estetică la nivelul fie-de simţ, organ îmbo-unor specifice renacţi-de, dar acţionînd în in identitatea Ini sen-bilă, ca şi la nivelul aI „simţului estetic", al artistic", oapitînd semnifi-||eerale şi ca atare repeta" irepetabilitate a lor pe Tte spohtan-individuială nMndiviidualizată. '• fie spus receptatrea este» artistică apelează con-15*^"' ?mtr'n că afectele î intermediară, între or şi raţiunea supari-ică ele sînt au adevă-superioare", prin
oare simţirea suprafeţelor irepeta-bile şi gîndirea profunzimilor repetabile se unesc trainic într-o asimilare a lor sincretică.
Această unire corespunde întocmai „corporalităţii însufleţite" a obiectului estetic. Iată şi motivul pentru care, sub raport estetic, am avut mai mullte de spus despre carpul omului decît despre mai incertul său suflet, care devine estetic în mod cert numai încorporih-du^se unor situaţii, acţiuni, obiceiuri, ritualuri etc. Şi iată de oe m-a slujit de minune exemplul oraşului, şi el ou suflet integral încorporat, devenit estetic mulţumită 'acestei superioare corporalităţi, superior .resimţite de către locuitorii sau vizitatorii respectivului oraş.
Spre deosebire de idealitatea celorlalte valori, cea estetică ni se impune totdeauna prin directa sau indirecta, reala sau mimata ei materialitate ; o materialitate, desigur, icteal-iiuniiinată, dar a cărei interi-oritate aste neapărat şi consecvent exteriorizată. Frumosul ar fi deci suprafaţa adîneă — la care, rapor-tîndu^ne, ne ,yinteresează" (în sensul valorizator, anterior menţionat) tot atît de mult forma, culoarea, dimensiunea apariţiei, oa şi „sufletul" lor lăuntric. Adevărul ştiinţific, binele etic şi chiar sacrul religios se exprimă obligatoriu prin abstracta lor generalitate, ohiar dacă şi ele recurg ajutător la individualitatea concretă.
Deosebirea creaţiei sau receptării analitiic-genenalizatoare, în ştiinţă, şi sintetio-individajalizaltoare, în artă, ar putea-o sugera o elementară comparaţie între anatomie şi sculptură. Anastomul descrie un anume muşchi al braţului — în primul rind, izolat de restul corpului şi, în al doilea rind, aşa cum apare el ia toţi oamenii. Sculptorul se preocupă, dimpotrivă, de muşchiul dat al unui anume om, de unde rezultă integrarea sa într-un organism, global, pe de o parte, şi individual, pe de altă parte. Anatomistul urmăreşte „muşchiul abstract" al oricăruia dintre noi ; sioulţp torul — „corpul concret" al cuiva anume, caracterizat între al-
cronica ideilor
1
jacques leenhardt
•
pentru o estetică sociologică
«seu pentru o construcţie 3 esteticii lui lucien goldmann
Brutala şi tragica întrerupere a operei lui Lucian Goldmann, în-tf^un moment cînd eram în drept aşteptăm de la el acea sinteză teoretică pe oare ne făgăduise să ne-o dea într-o zi, ne obligă să ne întoarcem la cîteva textte dispersate ^re tratează problemele estetice ou scopul de a degaja linetamenteie unei teorii ferme a calităţii operelor literare. ,
Iiiipsa unei formulări teoretice a lui Goldman însuşi constituie, de la început, o proWemă. Sursa cea mai bogată la care putem recurge ră-mtae numai artieolui ,,L esfchetique du jeune Lukacs", care a apărut în Miditations în 1961 şi a fost reprodus în Marxisme et seiences humai-nes .Or în acest eseu, unde sînt examinate primele trei lucrări ale lui Lukacs (1), Goldmann pune de la Început problema eseului da gen, aşa cura fusese ea formulată încă dm 1910 de Lukacs. în această o-ijitadă asupra căreia meditează, (Mdmanh se întreabă despre pro-jsriul lud demers şi ne informează despre statutul lui. Vorbind de esteta lud Lnkâos, el o defineşte pe a o, pînă într-atât este de adevărat «â „eseul rămâne o formă intermediară, cît timp nu ridică probleme decît cu prilejul unei realităţi partajare. El va fi întotdeauna, aşadar, o operă cu două dimensiuni :
' i'ome et Ies formes. La theorie du ro-fi Histoire et conscience de classe.
a obiectului la oare se referă şi a problemelor pe oare le pune" (2). Faptul că GoUmann a preferat să enunţe problema esteticii sale so-câiologice „ou prilejul" esteticii lukacsiene mai degrabă decît să facă din ea un expozeu teoretic autonom defineşte, el singur, una din dimensiunile acestei estetici. Estetica nu are o autonomie teoretică, ea nu ar putea constitui obiectul unei ştiinţe particulare. ,
Această constatare se bazează pe determinarea obiectului ei specific, într-adevăr, estetica are oa obiect nu Framosul, ei calitatea; aceasta ne conduce, în mod Inevitabil, la o teorie a funcţionalităţii acestei calităţi, totdeauna resimţită în funcţie de oameni, prin opoziţie cu o definiţie a Frumosului, oare trebuie privit în sine. Fără îndoială — şi vom vedea aceasta mai departe — obiectul elstetâceşte Valabil revelează, la rândrjl lui, însuşiri proprii, ân sine; dar nu vom găsi aed decît unul din polurile definiţiei sale, inseparabil de polul lui fupcţional şi, până la urmă, neputînd fi cuno-sout âna&ra lui.
Tăgăduind esteticii orice autonomie, înseamnă că trebuie să-i teoretizăm raporturile ou celeilalte discipline şi, în consecinţă, să-i definim Obiectul. Goldmann precizează aşadar, încă dan 1955 că :
„pentru noi literatura, oa şi de altminteri arta, filosofica şi, într-o mare măsură religia, sînt înainte de toate nişte limbaje.. (3)"
A considera opera de artă un limbaj ne trimite la procedeele globale ale comunicării, în interiorul căreia fiecare formă de expresie îşi ocupă locul ei. Totuşi, dacă Mteraturla şi arta sânt limbaje, nu înseamnă că numai ele pot fi considerate ca atare ; ân acest caz trebuie să pe întrebăm ce au ele specific. Am ajuns, astfel, la o primă definiţie a operei de artă :
„Aceste" «limbaje» sânt rezervate expresiei şi comunicării anumitor conţinuturi particulare şi noi por-
2 Marxisme et seiences humaines, Galli-mard, 1970, p. 231.
3 Le ateu cachi, Gallimard, 1956, p. 347.
ikilor
113
nim de la ipoteza (oare se poate justifica numai prin analize concrete) că aceste conţinuturi sînt tocmai nişte viziuni asupra lumii" (1)
Această ipoteză se va dovedi fecundă în Le dieu cache, unde conceptul de viziune asupra lumii apare ca instrument conceptual construit, de o maximă importanţă.
„O viziune asupra lumii este tocmai acel ansamblu de aspiraţii, de sentimente şi idei care reuneşte pe membrii unui grup (de cele mai multe ori ai unei clase sociale) şi-i opune celorlalte grupuri. Aceasta e, fără îndoială, o schematizare, o extrapolare a istoriografului, însă extrapolarea unei tendinţe reale a membrilor unui grup, care realizează toţi această conştiinţă de clasă într-Hun mod mai mult sau mai puţin conştient şi  coerent". (2)
Aşadar, funcţia operei de artă în interiorul societăţii este de a da o formă unei viziuni asupra lumii, şi ea va fi ou atât mai importantă şi mai valoroasă cu cît forma acesteia va fi mai coerentă. Parafrazând o formulă a lui GoldMann, am putea spune : raţiunea pentru care coerenţa este o valoare estetică este similară apeleia care cere ca socialul să fie întotdeauna realmente şi virtual-mente coerent. (3). Atingem aici punctul unde judecata estetică interferează analiza sociologică. Aici se fundamentează ceea ce Goldmann numeşte estetica sociologică, de care se va ocupa cu precădere.
Două concepte ne apar esenţiale pentru dezvoltarea teoriei goldman-niene. în primul rind acela de coerenţă, oare ne trimite iarăşi la tradiţia kantiană şi4 leagă pe Goldmann de filosofia clasică germană :
„Ideea eenltaală a lucrărilor şi metodei mele este că, alături de bogăţia şi de caracterul neconceptual al imaginarului, coerenţa — nu logică, oi funcţională — este unul din cele trei elemente constitutive ale valorii
1 Ibid, p. 348.
2 Le dieu cachi, p. 26.
3 „(...) raţiunea pentru care socialul este totdeauna realmente sau virtualmente coerent fiind aceeaşi ca aceea care face din coerenţa o valoare estetică". Structu-res mentales et creation culturelle, An-thropos, 1970, p. 416
estetice    şi ea caracterizează atare, marile opere litera» ra„' ca stice". (4) 89,11 arii-
Urmează apoi conceptul de f ţionalitate, care nu poate fi sir1*5" de primul, întrucât face pante grarată din definiţia lui şi-i cJ^Z natura. * oa™ca
. Ta*"*1.. Goldmann deosebeşte dm.5 tipuri diferite de coerenţă şi feti secinţă, de funcţionalitate. 'unaT putea fii denumită iodmduială Jt raportindu-ne la psihanaliză nală. Evident, ea nu participă d<5* tntr-o măsură redusă la structurai .faptelor istorice şi, implicit, a SaDtT lor culturale şi estetice. Această teză, care alimentează întreaga polemică dusă de Goldniainn îrn,potiva psihanalizei literaturii, capătă forma ei cea mai elaborată în articolul intitulat „Le sujet de la creation cuituirelle" (5). Ea se bazează pe dubla constatare :
a. — că marile opere de artă ne trimit la anumite viziuni asupra lumii fără de care ele n-ar putea fi înţelese ;
b. — că nu există individ oare si poată crea singur o viziune asupra lumii, că aceasta este, în mod necesar, elaborată de un grup social înainte de a fi actualizată de scriitor.
Aşadar, câmpul studiului explicativ cu ajutorul psihanalizei e redus fie la câteva fragmente de text — ceea ce îl descalifică în raport cu o analiză globală a operei — fie la cîteva opere mediocre, situate deci la o mare distanţă de coerenţa viziunii despre lume pe oare o poate sezisa estetica sociologică. Numai cazul excepţional icfinid problematica individuală acoperă exact problematica viziunii despre lume a grupului poate evita această duWă invalidare. (6)
'< Itaid., p. 451.
5 In Marxisme el scicnces humaines, pp. 91—120.
« Am arătat, în altă parte, că acesta era cazul precis al lui Racine, juxtapuntos analiza sociologică a lui Goldmann în >~® studiului psihanalitic, a lui Mauron 51 Die cache (Cî. J. Leenhardt, „Racine: psihocritică si sociologie a literatura Etudes Frangaises, voi. 3, nt. 1. Montreat, 1967).
114
cronica «tfr
a
Cel
tip de coerenţă remarcat
''ajldananin este coerenţa socială, * |jă de subiectul transindividual. ^fieptul de subiect transindividual ° uoaează aici la două nivele : .     (jriupul social unde se elabo-â categoriile mentale prin care
realizează opera apare ca subiect, % orgimă reală a creaţiei ; o — Însuşi conceptul de subiect, ' ovm ne-a fost transmis de tra-iffe filosofică individualistă se reglează ca o aparenţă înşelătoare, * um concept ideologic mascând a-jevărata origină a funcţionării cre-
aţiei.
Subiectul creaţiei apare deci oa o ^■subiectivitate a subiectelor organice şi, în calitate de subiect, el trebuie privit în interiorul a ceea ~ Goldmann numeşte în altă parte <j intra-subiectivitate, aceasta însem-rfndcă activitatea lui se desfăşoară în interiorul unui câmp de siubiec-tîvi'teite creată de practica socială a grupului.
Două tipuri de coerenţă bazate pe două tipuri de funcţionalitate definesc aşadar pentru Goldimanin raportul dintre operă şi subiectul ei. Totuşi, le putem preciza mai bine spu-nînd că funcţia creaţiei este de a oferi această coerenţă de care oamenii sfat frustraţi în viaţa reală „aşa cum, pe plan individual, visurile, delirurile şi imaginarul procură obiectul sau înlocuitorul obiectului pe care individul nu l-a putut poseda în realitate" (1). Deosebirea apare totuşi din faptul că creaţia culturală fortifică tendinţele conştiinţei, pe cită vreme visul ocoleşte cenzura şi acţionează prin intermediul inconştientului, împotriva conştiinţei.
Tot ce am spus pînă acum arată cât se poate de bine că Goldmann situează creaţia literară şi artistică in epicentrul vieţii sociale şi în consecinţă explicitează că nu poate exista pentru el o autonomie a esteticului. Deci nu mai există o separaţie între procesul creator şi restul realităţii sociale. Legătura de-
1 Marxisme et seiences humaines, ">■ 114.
terministă este depăşită prin folosirea adecuată a dialecticii, care se manifestă, în plan metodologic, prin distincţia între înţelegere şi explicaţie.
marea operă de artă şi geniul
Dacă adepţii criticii literare tradiţionale s-au poticnit întotdeauna de explicaţia sociologică, la rîndul lor sociologii nu au acceptat niciodată opţiunea declarată a lui Goldmann pentru marile opere ca obiect privilegiat al sociologiei literaturii. Obişnuiţi să lucreze asupra oricărui act social, ei au criticat ignorarea operelor de mare consum şi a operelor minore. Cu ce drept, s-au gîndit, să acordăm preferinţa noastră numai marelor opere ? Cum să justificăm, pe deasupra, această opţiune aparent arbitrară sau, în orice caz, ideologică, întrucât se bazează pe o tradiţie şcolărească de clasă şi, im consecinţă este improprie să fundamenteze o practică ştiinţifică ? Cu toate că i se poate găsi o justificare, această obiecţie scoate totuşi în evidenţă o anumită greşită înţelegere a esteticii gold-mainmiiene. O reconstituire a raţio-namentuluii se prezintă astfel :
1. — Munca preliminară a oricărui sociolog este de a constitui un obiect semnificativ, o structură asupra căreia cercetarea să poată opera într-un mod. util.
2. — Nu este deloc sigur că produsele conştiinţei cotidiene constituie un astfel de obiect, după cum nici  majoritatea  creaţiilor  medii ;
3. — In schimb, privilegiul sociologului artei şi literaturii provine din faptul că marile opere prezintă o structurare foarte avansată ;
4. — Că marile opere, adică cele transmise nouă ca atare prin tradiţie prezintă acest caracter de o structurare remairdaibilă, se bazează pe faptul că perenitatea lor are drept condiţie epistemologică şi psiho-istorică tocmai această coerenţă.
,,(...)dacă factorii sociali care determină succesul unei opere litera-
la ideilor
115
1
re lla apariţie şi chiar în cursul vieţii scrii tarului şi cîţiva ani după moartea acestuia sînt multipli şi în bună parte accidentali (modă, publicitate, situaţia socială a autorului, influenţa anumitor persoane, de pildă a regelui, în secolul al XVII-lea etc), cu timpul ei dispar pentru a face loc acţiunii, din ce în ce mai exclusive, a unui singur factor care continuă să acţioneze la infinit (deşi acţiunea lui e periodică şi nu are întotdeauna aceeaşi intensitate) : faptul că oamenii regăsesc, în anumite opere din trecut, ceea ce ei înşişi simt şi gîn-desc într-un mod coţnfu'z. Adică, cînd e vorba de opere literare, faptul că regăsesc fiinţe şi relaţii al căror ansamblu constituie expresia propriilor lor aspiraţii la un nivel de conştiinţă şi coerenţă la care, de cele mai multe ori ei nu pot ajunge". (1)
în consecinţă, şi fără ca aceasta să constituie un imperativ, s-ar părea că e preferabil şi mai util, fiind vorba de o anumită metodă, să căutăm o viziune asupra lumii acolo unde ea are o oarecare şansă să se exprime, decît acolo unde incoerenţa unei gândiri mediocre mi-i permite decît anevoie să iasă la iveală. în ceea ce ne priveşte, vom adăuga că, cu cît o operă este mai mediocră, cu atît ea e reductibilă la un cod pe oare sociologul îl poate explica fără a avea nevoie să-i priceapă, ceea ce ne ajută să înţelegem mai bine de ce atari opere sînt cu precădere alese de spe-dialiştid formelor literare închistate.
Descoperim astfel existenţa a două câmpuri estetice. Primul, pe care l-am delimitat pe scurt mai sus, constituie ceea ce am putea numi o estetică sociologică, al cărei obiect este să degajeze raporturile dintre viziunea despre lume ca structură conceptuală construită şi opera ca univers constituit din fiinţe şi lucruri. Ceea ce face ca unele reprezentări multiple să se dea drept unicitatea unei opere ţine efectiv de o disciplină susceptibilă să explice caracterele proprii acestei
> Le Meu cache, p. 350.
„realizări a operei". Problema structurării unui univ ars, real sau oniric, fantastic sau verosimil, e deci de resortul unei estetici sociologice, întrucât, după cum am văzut, această structurare nu aer putea fi, la urma urmei, decît colectivă.
în schimb, trebuie să recunoaştem că ceea ce am putea numi estetica pură, critica literară sau picturală propriu zise, posedă şi eJle un obiect specific care nu aparţine esteticii sociologice. într-adevăr, structurarea se obţine prin medierea unor tehnici particulare, literare, picturale a căror cunoaştere e necesară pentru a sesiza cum se cuvine raportul dintre universul intern al openei şi mjuloacele de expresie utilizate. Dacă estetica sociologică se întreabă asupra cauzelor unui anumit u-nivems, estetica propriu zisă se va strădui, în ceea ce o priveşte, să descrie natura mijloacelor (lexicale, gramaticale, tropologâce). Sarcina ei' se limitează totuşi la această descripţie, căci punerea în evidenţă a specificităţii folosirii aparţine de drept esteticii sociologice, în măsura în care alegerea unor mijloace expresive face parte din structurarea universului imaginar, aparţine, în sfârşit, acestui univers. Estetica sociologică crede aşadar că poate extinde câmpul ei de activitate la „cum", după ce l-a determinat pe „de ce". Ar fi de altminteri contrar însăşi ideii de structuralism genetic caracterele interne ale unei opere a lui Goldmann, dacă am separa de sensul ei.
Asupra acestui punct este interesant de văzut progresiunea la care a ajuns practica goldmanniană de la Le dieu cache la Structures et creation culturelle. în prima lucrare Goldmann nota :
„Cît priveşte relaţia dintre acest univers şi mijloacele de expresie specific literare, abia dacă o vom aborda uneori în treacăt, fără mici o veleitate de analiză aprofundată", .(2).
Cincisprezece ani mai trîziu, sobrietatea acestui text ceda locul urnei tentative declarate de a ţine
2 Le dieu cache, pp. 350—351.
116
cronica, ii
■seama de ceea ce multora le apare ca un aspect specific literar. Sub denumirea de microstructură, Goldmann analiza primele douăzeci şi rinei de replici ale piesei lui Jean Qgnet Les Negres, demonstrînd că "n ele se găseau condensate patru micromodele ale modelului global descoperit înainte. In realitate, nu am putea spune că prooedînd în Mul acesta, Goldmann a renunţat definitiv la metoda lui obişnuită, întrucît el se situează tot în planul semnificatului (du sigmifie) şi nu abordează, la drept vorbind, nici semantica nici lingvistica. In schimb e foarte important să ţinem seama de seriozitatea acestei atenţii noi dovedită mai tîrziu prin reluarea aceluiaşi demers în legătură cu Les Eloges de Saint John Perse. Totuşi şi aici, în lipsa unor colaboratori lingvişti sau semantieieni, Goldmann nu renunţa la planul semnificatului (du signifie) care îi aparţine în exclusivitate.
Desigur, am putea regreta că această extindere nna putut duce la 0 .recunoaştere mai aprofundată a demersului' literar, dar, pe de altă parte, a accepta ca literatura să se rezume la structura semnificapţilar (des signifiants) pe care îl produce, ar însemna să se renunţe definitiv la orice definiţie a literaturii drept creaţie umană, iar Goldmann s-ar fi renegat, în felul acesta, pe sine însuşi. Nu putem deci considera pe de-anntregul fortuită această jumătate de măsură, atît de contrarie, de altminteri, întregii sale activităţi ştiinţifice. Vom repera în ea, dimpotrivă, punctul de flexiune al esteticii sociologice de oare el se ataşase şi al esteticii propriu zise la care, pînă la urmă, a renunţat fără să regrete prea mult.
Atingem aici centrul cel mai ireductibil al esteticii goldmanniene. înscrisă pe frontonul teoriei sale, teza lui după care orice practică umană este semnificativă, marchează limitele autonomiei semnificantului (du signifiant) în funeţa lui literară (ceea oe nu 'are nici o contingenţă, bineînţeles, cu problema acestei autonomii în funcţionarea limbii ca atare).
Statutul semnificantului ne trimite deci la caracterul semnificativ al formelor. în loc de a-1 concepe în sine, într-o autonomie oare l-ar retrimite în arbitrar, semnifioantul apare ca legat. Reflectând asupra lucrării lui Lukacs Les ârnes et les formes, Goldmann arată, într-adevăr, ică forma operei, în sensul de formă a conţinutului, este cea prin care disarmonia con ţinuturilor este depăşită ca operă ou ajutorul tehnicii literare. Pornind de la un conţinut, de la un dat real sau imaginar oe caracterizează ruptura, disarmonia ete., scriitorul elaborează o formă — adică o structură unitară — care îi permite să depăşească prin travaliul literar eterogenei-felea obiectului său brut, altminteri spus să depăşească o problemă vitală către o formulare nouă, mai coerentă.
'Opoziţia faţă de orice formalism, perceptibilă în această teorie, nu e valabilă bine înţeles decît în cadrul precis pe care aceasta îl defineşte, într-^adevăr, estetica goldmanniană nu se ocupă decît de marile opere, definite prin elaborarea unei viziuni asupra lumii. în afară de aceasta, în basmele populare, de pildă, nu e deloc exclus ca forma să capete mai multă autonomie, în măsura în oare ceea ce ele ne propun nu e o viziune asupra lumii, ci formularea unei probleme (de esenţă religioasă, după Propp1). Or, o viziune asupra lumii înseamnă un răspuns global nu la o problemă, ci la un ansamblu de probleme existând pentru un grup sau o clasă socială. O problemă ne apare întotdeauna ca universal abstractă, pe câtă vreme problematica este necesarmente concretă. De aci reiese că răspunsul la o problemă poate fi tratat prin formule universal-abs-traete, formele basmului fantastic, de pildă, pe cînd viziunile asupra lumii impun întotdeauna înţelegerea şi explici tarea unei problematici concrete, înscrisă în istoria grupurilor sociale unde aceste viziuni se manifestă.
★
i La morphologie du conte, Paris, Seuil, Coilection „Points", 1970, p. 183.
ideilor
117
în fapt, deşi elaborată în legătură ou opera lui Lukacs, această teorie, aşa cum am spus de la început, e tipic galdrnanniană. Ar fi de altminteri o iluzie să credem că Goldmann vorbeşte de o estetică luiloacsnană existentă. Ceea ce el expune nu capătă existenţă decît printr-o sinteză originală a primelor trei lucrări ale lui Lukacs. într-adevăr, abia numai după ce a abandonat un timp problemele estetice, acesta din urmă îşi va dezvolta propria-i teorie sociologică în Histoire et conscience de classe, teorie pe baza căreia Goldmann îşi via fundamenta propria lui estetică. Această referinţă la rolul epistemologic al Istoriei şi conştiinţei de clasă ne îngăduie să stabilim aportul lui Goldmann la sociologie, în cadrul ei teoretic adevărat. Numai după ce acordăm conceptului de conştiinţă posibilă (Zugerech-nietes Bewusstsein) locul preponderent pe oare i-1 atribuie Lukacs, pUtem sesiza o teorie estetică care face din creaţia culturală lotul privilegiat unde sie exprimă maxi-mum-ul de conştiinţă posibilă.
Prin „maximum de conştiinţă posibilă" Goldmann înţelege maxi-mum-ul de adecuare la realitate pe care-l poate atinge conştiinţa unui grup, fără ca prin aceasta să-şi schimbe structura. Or, în practica cotidiană, conştiinţele individuale şi grupurile nu sînt, de cele mai multe ori, conştiente spre ce anume tind. Marile apere de artă apar aşadar ca structurarea cea mai coerentă a acestor 'aspiraţii, expresia a ceea ce membrii grupului „gîn-deau fără să ştie". Perspectiva tradiţională care urmărea să reducă operele fie la starea prezentă a conştiinţei colective, fie la reflectarea realităţii, c astfel răsturnată şi invalidată, întrucât opera de artă, vîrful extrem al conştiinţei grupurilor apare ea însăşi creatoare, purtătoare a unei revelaţii interioare a grupului a cărui luare de conştiinţă o promovează. Problema creaţiei ne trimite aşadar aici la funcţia creatoare a operei de artă în raport cu grupul, ceea ce îi îngă-
duie lui Goldmann, cînd Se ' * seaiză sociologilor, să afirme ■ re~
„înseamnă, deci, că aceste or»*-sînt mult mai uşor accesibfe î studiu structuralist decît rea)n'^Ul i.<3t'«rii^a r»o io-o -ys^:.^:^ ... rdJll><atea
istorică ce le-a zămislit şi din ■ fac parte. Mai înseamnă <je °are menea, că o dată ce S-a'u sfewit relaţiile acestor creaţii culturale i anumite realităţi sociale   ' ■
ele constituie indicii preţioase ori vitoare la elementele c,r,nS+,;*.„«.. ale acestor realităţi"
Putem deci vorbi de funcţia revo latoare, adică profetică a operei Z artă, iar Goldmann a ilustrat aceS lucru în articolul său „Le theate de Genet", din 1966, unde referin du-Jse la piesa „Les paravantss" ve~~ dea în ea „prima piesă importantă ce exprimă forţa şi posibilităţile încă intacte ale omukii si care oricât de paradoxală ar putea apăwa această afirmaţie, aduce în scenă un erou — în negativitatea şi prin negativitatea lui — în ultimă instanţă pozitiv".2} în concluzie, Goldirnann se întreabă dacă apariţia acestor piese „astăzi" n-ar fi decît un accident sau dacă n-ar constitui „primul simptom al unei cotituri istorice". Evident că faptele istorice aveau să dea acestor întrebării, ta scurtă vreme, răspunsuri vibrante, făcând de altminteri din negativi-tate unul din caracterele specifice ale mişcărilor pe care le însufleţeau. Astfel, cum însuşi Goktaawi spunea în acelaşi articol:
„(...) sociologul culturii (...) tre^ huie nu numai să înţeleagă literatura pornind de la societate, ci şi societatea pornind de la literatură (...)3) — ceea ce face să se prăbuşească definitiv vechiul determinism mecanicist sociologic.
Atingem aici încă un punct unde estetica sociologică a lui GoldirtaB» operează o reîntoarcere ia baza epistemologiei sale. Problema ce se află în centrul dezbaterii înglobează atît statutul operelor culturale în ansamblul vieţii sociale cît şi teoriile actuale asupra lor, într-adevărt
1 Marxisme et seiences humatnes, p. 88.
2 Structures mentales et creation «'»-relle, p. 337.
'■> Itrid., p. 339.
Î18
0
ce tindo să dasiprindă tot mai ^'ilt operele artistice de inserţia , gocdo-istorică pentru a le oon-f ■ acea autonomie, aoea dinamică Sirioară specifică de care vor-hflffli mai sus. Or, ceea ne demon-trează aceste teorii capătă apa ren-ST adevărului w\n faptul că : ™( ) dezvoltarea producţiei atrage A Dă sine- ~m mdd necesar, apariţia ei vieţi economice autonome (şi ""corolarului ei, ştiinţa legilor economice economia politică), care Lultă' dte legile ei proprii şi este ce mai independentă de
din ce in
orioe proces etic, intelectual sau artistic" ')■
Trebuie totuşi să ne ferim să confundăm autonomizarea vieţii economice cu autonomia modurilor de expresie. Aportul specific al lucrării „Introduction aux proble-ms d'une sociologie du roman" gate că a abordat detailat, deşi într-o manieră programatică, problemele studierii actuale a romanului, într-adevăr, observăm că Goldmann jace acum o cotitură teoretică importantă, consecutivă descoperirii unui obiect nou. Pînă acum, ocu-pîndu-se numai de operele ne-ro-inaneşti ale secolului al XVII-lea, - el nu făcuse altceva decît să adapteze teoria marxistă tradiţională susfriînd că creaţia se face prin in-tenmediul conştiinţei colective. Astfel, el descoperise un curent de gîn-cfire colectivă proprie grupului janseniştilor extremişti, conştiinţă colectivă căreia i-a ataşat scrierile lui Pascal şi Racine. în ceea oe priveşte romanul, totuşi, Goldmann se afla într-o situaţie diferită : e cu neputinţă să legăm forma roma-nescă de conştiinţa, chiar posibilă, a unui grup existent:
„Romanul -analizat de Lukacs şi Giriard nu pare să mai fie transpună: ea imaginară a structurilor conştiente a unuia sau altul din grupurile particulare, ai să exprime, dimpotrivă (şi poate că acesta e cazul şi al unei foarte mare părţi a artei moderne în general) o căutare
' fHarxisme ei seiences humaines, PP. 235-236.
a unor valori pe care nici un grup social nu le apără în mod afectiv şi pe care viaţa economică tinde să le facă implicite tuturor membrilor societăţii" -).
Astfel romanul, ca formalizare a unei viziuni asupra lumii, mu mai poate fi ataşat unui grup social precis, ale cărui valori le-ar exprima, în orice caz, este exclus să-1 ataşăm în acest mod de burghezie (de care se leagă, fără a-i exprima nici conştiinţa reală nici conştiinţa posibilă) şi nici de proletariatul accidental.
în faţa anestei situaţii noi pentru el, Goldmann va dezvolta o argumentaţie net diferită de aceea din Le dieu cache. într-adevăr, dacă romanul ca viziune asupra lumii nu mai este legat de un grup real ou năzuinţi universale, în mod necesar trebuia să se descopere un alt mod de iraport între planul practicii politico-econiomice şi cel al practicii culturale. Vedem acum că conceptul de omologie între structurile vieţii economice şi o anumită expresie literară — romanul — e suficient lui însuşi, întrucît meditaţia conştiinţei colective a dispărut. Folosirea unui astfel de concept comportă .pericole evidente în perspectiva unei cuprinderi unitare a fenomenului social şi, în particular, acela de a implica existenţa unor stiTucturi quasi-autanome între oare numai raportul omologie ţese legăturile. Ambiguitatea acestui eon-oept a îngăduit multor critici asimilarea conceptului de omologie cu cel de analogie, contribuind astfel la discreditarea adevăratei perspective în. care acest concept fusese gîndit. Din păcate, astăzi e prea târziu oa să ne mai putem gîndi la înlocuirea lui în teoria goldman-niană, aşa că trebuie să ne mărginim a expune justificările lui Goldmann însuşi, pentru a explicita că procesul economic a acţionat direct asupra planului culturial. Argumentaţia lui Goldmann se face în patru puncte. Nu le-am putea rezuma mai bine decît a făout-o el însuşi •
2 Pour une sociologie du roman. Galli-mard, 1964, Coî. „Idees", p. 43.
'fes ideilor
119
,,a) Apariţia, în gândirea membrilor societăţii burgheze, pornind de la comportamentul economic şi de la existenţa valorii de schimb, a categoriei mediaţiei ca formă fundamentală şi din ce în ce mai dezvoltată de gîndire, laolaltă cu tendinţa implicită de a înlocui această gîndire printr-o falsă conştiinţă totală în oare valoarea mediatoare ar deveni valoare absolută, şi unde valoarea mediată ar dispărea în întregime sau, într-un limbaj mai clar, laolaltă cu tenJdinţa de a gîndi accesul la toate valorile sub unghiul mediaţiei, cu intenţia de a face din avere şi din prestigiul social nişte valori absolute şi nu doar simple medieri asiguirînd accesul la alte valori cu caracter calitativ.
,^b Subzistenţa, în această societate, a unui anumit număr de indivizi esenţial problematici, în măsura în oare gîndirea şi comportamentul lor sînt dominate de valori calitative, fără ca ei să le poată totuşi sustrage pe de-^ajntre-gul existenţei mediaţiei degradante a cărei acţiune e generală în ansamblul structurii sociale.
„Printre aceşti indivizi se situează, în primul rînd, toţi creatorii, soriitorii, artiştii, filosofii, teologii, oamenii de acţiune etc., a căror gîndire şi comportament sînt conduse înainte de toate de calitatea operei lor, fără ca ei să poată evita cu totul acţiunea pieţii şi primirea pe care le-o rezervă societatea reificată.
,,c) Nici o operă importtaintă ne-putînd fi expresia unei experienţe pur individuale, probabil că genul romanesc nu s-a putut naşte şi dezvolta în măsura în care nemulţumirea afectivă neconceptwalizată, aspiraţia afectivă spre valorile calitative s-au dezvoltat fie în ansamblul societăţii fie, poate, numai în rândurile păturilor mijlocii din sânul cărora s-au recrutat cei mai mulţi romancieri (....).
,,d) In sifîrşit, în societăţile liberale producătoare de mărfuri exisita un ansamblu de valori care, fără a fi trans-individuale, aveau totuşi o tendinţă universală şi, în interiorul acestor societăţi, o validita-
te  generală. Erau valorile mrii ■ dualismului liberal, legate de* saşi existenţa    pieţii concurenta! (lnherttate,   egalitate,  proprietate -Franţa, Bildungsideal în Gen™»*? împreună cu derivatele lor- Mera ţa,   drepturile  omului, dezvoferl" personalităţii  etc). Pornind de 1 aceste valori s-a dezvoltat catea^ ria biografiei individuale, devenits element  constitutiv   al romanului unde a căpătat totuşi forma iridivi dulud problematic — toate aceste pornind de la :
1. experienţa personală a indivi ziflor problematici deja menţionări mai ,sus la punctul b); '
2. contradioţia internă dintre individualism ca valoare universală zămislită de societatea burgheză şi importantele şi penibilele îngrădiri pe care însăşi această societate le aducea efectiv posibilităţilor de dezvoltare a indivizilor" x).
Aşadar, importanţa pe care o capătă aeotraomia în ' societatea burgheză ne-ar îngădui — şi aici condiţionalul ne dovedeşte ' că chiar pentru Goldmann nu era deocamdată vorba de o ipoteză — să înţelegem impactul direct p.e care i-1 recunoaştem vorbind de o omologie nemediată. Trebuie să remarcăm totuşi că Golldmann face tot aici ipoteza unei legături privilegiate a romanului oa gen, ou anumite pături mijlociii ale burgheziei, ceea ce s-ar putea interpreta ca o tendinţă de a restaura teoria conştiinţei colective mediatoare.
Această ipoteză nouă trebuie de ■altminteri să ne reţină în mod deosebit atenţia, în măsura în oare ea e ânsoţită de o întrebare asupra rolului „cutiei de rezonanţă" colectivă, afectivă şi neconceptualizată, care a permis dezvoltarea formei romaneşti" 2). E cît se poate de clar că a atribui o funcţie proprie acestei „cutii de rezonanţă" conduce spre studiul sociologic al publicului acestor opere, şi în a vedea în acesta din urmă un factor deloc neglijabil permiţând o explicdibare a
i Pour une sociologie du roman, pp. 46—49.
- Ibid, p. 48, no*.
120
cronica
oltăirii romanului. Şi aici Gold-^„ a deschis drumuri noi, pe ra^m le-a putut explora el în-esr^ dar al căror examen condiţio-"^'ă dezvoltarea oricărei cercetări neaLa ron«apului actual.
qîntem in măsură, după toate a-^L, să definim estetica gold-fLmană ?. Genul de eseu asupra -niia Goidmann şi-a concentrat ţ^te reflecţiile sale de;spre artă se ^eterizează — după cum tot el spune — P1™1 aceea ca ridica !La multe întrebări decît le poate risounde. La capătul tentativei noastre putem face totuşi două constatări. Pe de o parte, ansamblul textelor teoretice pe care ne-am sprijinit constituie efectiv o teorie a esteticii desigur nu o teorie a frumosului, totuşi o teorie a actului creaţiei, dacă luăm acest din urmă termen în sensul iui cel mai elevat. Asupra acestui punct, estetica lui Goldmann se bazează pe o antropologie (năzuinţa indivizilor şi a grupurilor spre eoerenţă, împotrivirea lor la reificare etc). De partea cealaltă, în schimb, trebuie să constatăm plasticitaitea constantă a acestei teorii, care nu şovăie să se confrunte ou sine însăşi ori de cîte ori se apropie de o problemă nouă (problema mediaţiei prin conştiinţa colectivă), ba chiar să şi discuite fundamentul epistemologiei, al antropologiei sale (cf. nota din pag. ,48 a lucrării Pour une sociologie iu roman asupra împotrivirii şi reificării) .
Pe , măsură ice practica sociologică se dezvoltă în opera lui Gold-mamn, trecem de la solid la fluid şi
invers, conceptele modelîndu-se de fiecare dată după real, a cărui diversitate nu e nici o dată tăgăduită. Faptul că teoria, conştiinţei colective mediatoare a fost abandonată în momentul cînd Goldmann părăsea veacul al XVII-lea pentru, a păşi în cel de al XX-lea, trebuie să ne facă să înţelegem că poate nici nu există o teorie unică, aplicabilă întotdeauna şi pretutindeni, altminteri spus că statutul creaţiei a variat cu trecerea tâmpului. Lucrările cele mai recente ale . lui Goldmann, în special „La revolte des lettres et des arts dans les civilisations avancees"), demonstrează cît se poate de bine că situaţia actuală a artei şi a artiştilor implică din partea teoreticianului o profundă revizuire a conceptelor sale, dacă vrea să-şi atingă scopul demersului său.
Această recunoaştere a modificării statutului creaţiei nu elimină nicidecum fundamentele teoretice puse de Goldmann. Mai mult încă, ele se arată a fi susceptibile, în faţa fiecărei probleme, de corectările necesare, dovedind prin aceasta profunda lor aderenţă la realitatea socială, în pofida varietăţii formelor ei.
Prin faptul că estetica lui Goldmann este totdeauna susceptibilă de a ridica noi probleme obiectelor sale, ea se dovedeşte din ce în ce mai capabilă să aducă şi răspunsurile. Forma larg deschisă pe care a adoptat-o, neînchistîndu-se într-nn sistem fix, răspunde exigenţei ştiinţifice fundamentale de a se supune realului şi de a-d recunoaşte întâietatea.
ajuintea, ironic : „toc-Somam, stau la mohi-1 fluidul   său comentar, - - , obseda ca Fnmu se •<*ul£d că oraşul Roman ta ®J»"    ,r   n Mortun.
ii**.
nlor'V. G. Morţun, fovioi ?i N. Chinezu,
f* «uită influentă
# iJnSi locaie " cînl f
5»r^ dar n-au mei o pu-**^"u sîn* de acord. Despre
• •^.fonera lui Frimu, părerea
*S.1f favoarea lui n-au putut **Ll după cum n-a putut, jSfirziu, nici d. ionel Bra-
£Î?ftisese eliberat, l-au tri-
purtat pe jos, din post >** Lo 30 de km. Sosise la «£. ta ajunul crimei preaie-*TL guvernul reacţionar, la f*fbrie 1918. Deşi nu luas,e ifT organizarea demonstraţiei iritate proletariană cu greva *2L Frimu a fost şi el ares-^^oaznic schingiuit.
4 ^ conducătorii   care se Juguri de Frimu în beciurile Capitalei, în noaptea de 13 ^dscern.brie 1918, nu ca „spee-0 ra „partener" — Dumitru Lioia. în februarie 1920, plin 1; „Călăii inconştienţi care wmjm după zidurile umede y&jţiei din calea Victoriei, Mt       de a-şi bate joc de ; ti l-au tuns, cum au obi-k g funde pe cea mai decă-tajjdie a societăţii, cu maşina U&â în faţă şi cîte o dată ttt. Apoi, muindu-şi condeiul y«au sînge.el aşternu slovă l» Mrtie albă : „Ştiţi, voi to-«n a fost Frimu bătut ? ' ixA cît de îndelungată es,te » două ceasuri ? Puteţi voi ote lovituri poate da o * acest timp ? Eu nu pot * calcul; eu nu pot face
----.„, vă rog să observaţi
« vorba de durerile sale ■Waarice. cît de durerile ore erau ale tuturor : lut erau răcnetele noas-PQliţied mi s-a părut în
acea noapte a fi arena sîngeroasă a vreunui circ roman, unde robi nevinovaţi erau aruncaţi pradă fiarelor flăanânde,un circ unde făceau cor scrîşnirile de dinţi, ou răcnetele fiarelor şi hohotele patricienilor".
Frimu a fost groaznic maltratat la închisoarea Văcăreşti. Gheorghe Stoica, membru al Comitetului Executiv al CC. al P.C.R., care se afla şi el la închisoarea Văcăreşti în urma evenimentelor sîngeroasie de la 13 decembrie 1918, scrie în „Cuvânt înainte" la lucrarea I". C. Frimu, de N. Petreanu şi D. Baran : „Picioarele îi erau atît de umflate că nu s-a mai găsit încălţăminte în care să încapă şi a fost nevoie să i se confecţioneze ulterior, în închisoare, nişte şoşoni de postav. Urmărind lichidarea fizică a lui Frimu, l-au băgat printre deţinuţii de drept comun cei mai înrăiţi, cu intenţia de a provoca uciderea lud. Dar lucrurile au ieşit ou totul altfel. Prestigiul de care se bucura acest conducător al muncitorilor a impresionat pînă şi sufletele acestor deţinuţi de drept comun. In camera unde erau înghesuiţi, oamenii i-au făcut loc şi unii chiar şi-au aşternut haina sărăcăcioasă pentru ca Frimu să nu se întindă pe cimentul gol".
Apoi s-a încercat ruperea lui Frimu de poporul pentru care s-a jertfit. S-a folosit faptul că el se afla la Roman cînd s-n hotărît demonstraţia de solidaritate. Fusese chemat la interogatoriu. Urmase următorul dialog :
— Comisarul regal C'hinu : Domnule Frimu, d-ta n-ai fost la şedinţă ?
— Ba  da,   am fost.
— N-ai iscălit hotărîrea ?
— Dacă n-am iscălit-o, o iscălesc acuma...
Şi l-au lăsat să moară. A declarat-o prin scris un contemporan al lui Frimu care, deşi nu avea nimic comun cu idealul şi năzuinţele pentru oare suferea atît de mult Frimu, fusese adînc impresionat de atitudinea nepăsătoare a zbirilor închisorii. E vorba de scriitorul şi dramaturgul A. de Herz, aflat şi el atunci la închisoarea Văcăreşti pentru vini imaginare. Fiind în apro-
piere de Frimu, simţise şi el căldura care emana din fiinţa chinuită a marelui Om. A. de Herz a evocat ou profundă emoţie momentele care se succedau groaznic de încet, în aşteptarea ajutorului oficial medical pentru salvarea lui Frimu din ghia-rele exantemăticului. In închisoarea aceasta cu peste o mie de. deţinuţi —■ scria A. de Herz — nu există o infirmerie, unde să poţi cere măcar o aspirină, nu există o seringă solidă şi curată pentru a se face o injecţie. Şi Frimu îi devenise drag : „Cel mai ponderat, cel mai liniştit şi mai blajin dintre conducătorii partidului avea un ascendent formidabil asupra celorlalţi conducători şi mai ales asupra maselor de muncitori sindicalizaţi". Lui A. de Herz i-a părut rău că-1 cunoştea prea puţin ca s,ă-i facă portretul. „E destul să se ştie că mi-a făcut o profundă impresie cînd l-am cunoscut mai deaproape". Nu va uita niciodată — scria el — pe omul trupeş care înainta greu prin curtea Văcăreştilor, rezemat de un baston. Şi nu numai de un singur baston... Frimu agoniza ou răniohii şi ficatul striviţi „în aşteptarea mîntuiitorului exan-tematic, ce trebuia să pună capăt vieţii unui om, ce se gîndea... să refacă viaţa mulţimei imense ce-şi prăpădeşte sănătatea în slujba marilor capitalişti".
Au simţit că se află lîngă un om cinstit, iubitor de adevăr, luptător pentru fericirea poporului său oameni cu presitigiu în literatura română, ca scriitorul Ioan Slavici, deşi era crescut în concepţii cu totul opuse celor propagate de Frimu. Cărturarul Ion Slavici, aflat, la bătrâneţe, alături de Frimu, la închisoarea Văcăreşti, a aşternut în volumul „închisorile mele" cuvinte de duioasă evocare despre socialiştii închişi la Văcăreşti. Slavici mărturiseşte, cinstit, că el nu ştia ce înseamnă a fi socialist. încă de-acasă avea vederi conservatoare. Convingerile sale că socialiştii erau duşmani s-au întărit „prin viaţa petrecută în mijlocul junimiştilor". într-o zi i-a auzit, însă, pe socialişti oîn-tînd. Umblau în faţa celulelor şi
oîntau.   Bâtrîniul 0^ mase : „Bravo vaa&Tt*** meni" Apoi rnar^i **» păcatul de - ^....^1SI: câ-
„cu oîntătorii ^v, Să ^ lor". Şi bătrrnui^S0^' cultul concepţiei cwZ' ^ I versar al sodUnSSftfiffi
noasca, ne.a lăsat rrlS^*
mu al nostru;   Fata"î ulSBw ' mai ales zîmbetul 'qT1^ i pe buzele lui, îatreag^»* *■
impuneau şi mă sirnW^** simţămîntul că nu se W«** data îndemnat a steT* mine" (pag. 159). e v<"* «
Ca şi dascălul său, Glia». , Frimu şi-o fi pus mS,lJ barea : unde găseşte saS^5 lutantul socialist' Wrruc^ .------- sufleW »» «-
ţumeşte
Ȕttaefc>
conştient, unui propagandist -' el în articolul : „O lecţie fi, ^ pagandă" - decît atunci ^ mdepknat datoria, dec» ataaKi JS are conştiinţa împăcată... care are un principiu, un idea! gS-reţ, mulţumirea sufleteasca sa % a răspândi ideile, a face aslw» Aceasta-i adevărata mulţunsf «. fletească, adevărata fericire. Să «3 drumul Golgotei, dar cu confLsg împăcată că nc-am făcut ian de vesititori ai zilei de deznixţ* Şi Frimu a suit drumul G$gD*.
Cu trei luni înainte de a s6*8jp din viaţă marele cărturar al fot» Msmului român, Const. Dobtfljae* Gherea, apăruse, în „Socialiste** din 1920, un articol scris de ei. <ifc-miul său mesaj, intitulat: Fra* Un titlu simplu, dar cu largi »■ nif icaţii istorice. După un aa * asasinarea de reacţiune a lui f&» " titlul acesta în fruntea unui' «s>* scris de Gherea, consţitaia PR8» însuşi un document istoric-, fi* vorba de un nume, numele conducător al pantidiuitui nairap**-lor, muncitor el însuşi, a cănit t*» nobilă proletară a rămas ştiinţa contemporanilor săi. Dej** ori se gîndea la mişcarea soc»» din România, cînd se afla ffi sU*ar
cronica
13
1
i. negoîţescu
despre
iul ia soare
Pentru că eram prieteni, nu e întâmplător faptul că, înainte de a Oilti nuvela Iuliei Soare Trenul de Copenhaga soseşte la 19.22, cunoşteam dinainte, din chiar gura autoarei, urmarea acestei naraţiuni, adică evenimentele reale, de după sosirea trenului de Copenhaga. Evenimente şi împrejurări dezolante, legate de soarta unei făpturi menite prin însăşi exigenţele morale ale unei sensibilităţi lucide, teribil de lucide, dar nU mai puţin femiinin moral-sensdbile, să-şi modeleze existenţa în funcţie de toate acestea — şi nu spre fericirea ei. Căci oare ce era pentru Iuilia Soare, aşa cum am cu-nosfcuit-o eu, „fericilrea", decît o stare tulbure, amarnic risipită de gîndul limpezitor ? Aşadar, pe măsură ce parcurgeam paginile actaiirabitei nuvele, şi mă entuziasmam „oraţie", îmi revenea în minte urmarea reală — şi eram incîntat să reconstitui procesul de creaţie al scriitoarei, adică modul în care realul se transfigurează prin imaginar. Personajul principal al nuvelei poate că mai există şi acum, în realitate, pe cînd personajul ipotetic, personajul „aşteptat", s-a răspândit înaintea ochilor miei, în fum, înainte ca, în nuvelă chiar, trenul de Copenhaga să sosească la ora fixată de orarul căilor-ferate. Ou o excepţională sobrietate a scriiturii „clasice" (rea-Mst-naturaliSite), şi cu o perfectă cruzime a percepţiei epice (fiindcă lulia Soare n-a practicat proza de „analiză"),   asistăm   la meschinele
pregătiri întreprinse de* ,m u* profesor suedez, care aşteaws ^ o subtil degradată pradă S^J* toarea din est, menită în' îS\că)ă-rea toi, să-d asigure bucurffi?,^-toţii. In critică, la un moment"?: devine inutil să mai dm™ dat demonstraţiile anterioarelT^S: asupra aserţiunilor prezente ffî! ce, mi se pare fără rost să tesc" critic această nuvelă ■ rff** seama că are meritul de a ™T« * probleme de ordin teoretic "JS?" Aşa scria Thomas Mann Trenul de Copenhaga soseşte l| ^ 19,22 e o opera literară care se Z tane deplin prin ea însăşi. i,m3" tont (pentru mine!) este doa/^ă observ aplicaţia specifică iU«* Soare, de a surprinde calm şi ^ meschinătatea umană, şi de asemeni să observ cum din datele rSu uillterioare, artistul poate re-crea an! teoedsmtele imaginare.
Cît adcuor real se ascunde în substanţa acestei creaţii artistice iată ce nu are importanţă. lulfe Soare mi-a povestit, cu vreo cîţiva ani în urmă, evenimentele de după sosirea trenului de Copenhaga, Tot ceea ce mi-a relatat, ani hiat de bun, fireşte. Dar care este concordanţa intre real şi imaginar (fără nici o semnificaţie, de humă seamă, din punct de vedere estetic), a devenit în acest caz o întrebace naturală pentru mine, avînd în vaiere situaţia în care m-airh aflat atunci cînd Iulia Soare mi-a spus, mai demult, „citeşte-mi nuvela Vtrsta ie bronz, căci ai să te recunoşti într-unui din personajele ei, pentru oare mi-ai servit drept model". Am citit nuvela şi nu mi-a fost prea greu s,ă reounosc în personajul vtr-gdl date reale cu totul exterioara, ce corespundeau într-adevăr existenţei mele din anii '58—'61, cînd, vecin de casă cu Lili, relaţiile noastre prieteneşti se accentuaseră. Dar erau date atît de exterioare, încît îmi era imposibil să mă recunosc în acel personaj, şi dinibr-odată am pus sub semnul întrebării toată arta scriitoarei. Era fără doar şi jx»*8 o greşeală (peste oare, în ce priveşte Vîrsta de bronz, nu voi putea niciodată trece, implicat fiind per-
130
tn respectiva „ficţiune" epică), r-'Şam deosebit pe Mia Soare, V%k romanului ei Familia Calaff
-^gcn l-am citat printre cele ^ hune creaţii epice din epoca '*»J".   imposibilitatea  de   a mă ffi»a cu personajul Virgil din (jg  bronz,  mi-a  stârnit în îndoieli  în privinţa nuve-acestui romancier însemnat J*0! j.ar fi plăcut lui E. Lovi*° familia Calaff!). De aici au
S«jt te*6 noi' ^ă ^ ştirbească •B*rţia] neînţelegeri literare. Mai că Iulia Soare mi-a citit
® lung capitol din volumul al Stea al Familiei Calaff, într-o S^ură prouistian-analitică, ne-Sd nimic comun cu primul, ceea * m-a determinat să-i dat sfatul Jri&c" de a renunţa la o astfel de ■ Snutaţie stilistică. Dar ce sur-JfUâ apoi, să descopăr, tot în voitul Vîrsta de bronz, „nuvela" Jksiitfe de plecare, unde istoria Ca-feffilor continuă în aoelaş ton strict garativ, de o virtuozitate stilistică ^resi'onantă: cruzimea redării, M-fccţnmea impersonalităţii epice. (Mizinie estetică prezentă deopo-fcivâ şi în nuvela Noaptea nunţii, de un humor sec şi dureros, absolut .notabil pentru literatura română.
Pe trei din cărţile Iuliei Soare «n însorise următoarele dedicaţii : „Lod Nego, de la o Iulie Soare fertempă de remuişcări" (Familia Oste/f) — spre ruşinea mea, nu mai ştiu exact sensul acestei dedicaţii : Nego, ou scepticism" (Vîrsta de bronz — era epoca de plină înflorire a noului nostru „modernism", cînd eu o învinuiam de „tradiţionalism" epic,, de perimare a „scriiturii"); în sfârşit, „Lui Nego, de h Uly .cu dragoste, dar fără talent" jDwminică frumoasă de primăvară — dedicaţie scrisă cu o mână obosita şi tremuirîndă, la spital, două «4ptâm>îni înainte de moartea ei). A^um însă, citindu-i sau recitindu-i întreaga operă, cine poate fi „fer-teţit de remuşcări", dacă nu cri-^d I- Negoiţescu, pentru că ~"    nu   a   dat   artistului Iulia
Soare, la vremea cuvenită, atenţia scrisă ce o merita ?
Familia Calaff este unul din oeie mai bune romane româneşti postbelice (să zicem, riguros, statistic, 10). Iulia Soare mi-a confiat că în acest roman nimic nu este invenţie, totul e povestea propriei sala familii în epoca dinainte şi în vremea primului război 'mondial. Cruzimea şi deci „obiectivitatea" acestui rechizitoriu antiburghez poat; veni şi din revendicări, antipatii, resentimente personale (mi-a dat de gîndit, în acest sens, faptul că nu m-am recunoscut eu însumi în personajul Virgil, din Vîrsta de bronz). Ce contează totuşi atari judecăţi, în faţa operei de artă ? Ea îşi are propria justificare, în imaginarul estetic mai puternic revelator pentru realitate, decît realitatea însăşi. Să zicem că bătrînul Calaff n-a fost atît de extrem meschin, de neuman, cum îl prezintă scrâ-toarea (în realitate, ar fi putut fi şi mai meschin) ; el reprezintă nu mai puţin o realitate mai adevărată, pirin exemplaritate estetică, decît banalul adevăr. Oricât de odios ar fi fost in vivo, Emil Calaff s-a răscumpărat prin realitatea sa in vitro : datorită, bine înţeles, Iuliei Soare. El este, astăzi, unul din cale mai de seamă personaje ale literaturii române.
într-adevăr absurdă şi neumană e situaţia în oare mă aflu : că alţi nu i-au dat Iuliei Soare, în viaţă fiind, consideraţia ce i se cădea, —■ asta ţine de s,tarea universală şi eternă a lucrurilor. Dar oa eu, critic literar şi prieten, să fi neglijat problema ei în sinul literaturii noastre actuale, — mu este de iertat Sau poate, chiar fiindu-i prieten, ca şi în cazul altor prieteni ai mei, am aşteptat cu răbdare (pentru mine.') să treacă timpul, spre a mă fixa „critic" asupra lor.
Această prezentare „ferfeniţită de remuşcări", a operei Iuliei Soare, cum s-ar putea încheia însă fără a pomeni, alături de romanul timpurilor moderne, Familia Calaff,
131
de veritabilul, solidul şi conştiinciosul roman istoric O plimbare la Băneasa ? Mă întreb, şi nu înţeleg, de ce Iulia Soare a subintitulat acest roman, „nuvele" ? Aici intervine şi partea mea de „împăcare a conştiinţei" (vad, cît de amară !). îmi e aproape imposibil să pricep cum a putut Iulia Soare să-şi subintituleze,   spre   paguba   sa, romanul,
— „nuvele". O plimbare la Băneasa este unul din cele mai notabile romane istorice româneşti. El cuprinde, cu o cronologie — ce ţine de însăşi arhitectura apetred literare,
— desfăşurarea evenimentelor-cheie, în istoria României, de la fuga lui Oaragea până la holera din vremea nobilului Kiseleff. O documentare dsltorică superb închegata şi o demnitate profesională de
tă 'JPeră migălos
necontestat, fac din a Iuliei Soare, atît de , . estetică (avînd oa pc^**41* speoifeca-i cruzime potrtvter" de mesohinătate umană de i ** cialul Oaraigea-Vodă la hrîSg]&' lipsit de voinţă AlexaKdr.fsSf^ la habotnica instigatoare ,a JZ. 8 din urmă, Doamna EufrosL?^ ierii împietriţi din acWaf* ştească a Moldovei), m momJ* de enigma literară : cum a fostT putinţă, oa opera ei artMfcă să m se fi buourat, la timpul său, de w7 ţuirea ce-i revenea ? '.**«-Nu am drept răspuns la naturaT rata interogaţie, decît resemnarea pe veci nerasemnaită a criticii şi fa. toried literare.
0*
• j § • ••••••
Lmnaoum est...
. -amăruii 4 din 1971 al revistei IJjLe am publicat la rubrica ^impresiile pe care le-am avut ft cartea lui Gheorghe C unesc: u,
^prinde multe date biografice
* lui Gala Galaction şi o cu-(jin articolele   sale progre-
dki care se înţelege uişor no-£^ acestui mare suflet de-o bu-E suprapăminteană. Totorwl cărţii intitulată „Gala ^m", a fost coleg de şcoală fjesta. Cartea este scrisă aşadar «o mare căldură de prieten şi gonde, ouim era firesc, multe deJ in 'copilărie, reţinute în amin-jj aceste însuşiri legate de o tră-s in comun la o virsţă la care gresiile se întipăreşte adînc au dat £p o tonalitate romantică, intimă, gem-a atras şi m-a determinat să gju articolul.
Dar acest „entuziasm" sentimental s-a jucat o festă. In toiul efuziu-i mele am scris fraza : „Nu cu-jK o altă carte care să dea cu precizie biografia  lui Galac-
îtea aceasta, în ce mă priveşte, ie adevărată, fiind adevărat că eu il acel moment nu cunoşteam o «menea carte. Nu în ignorarea m este eroarea (din nefericire ea * sigură), ci în faptul afirmat,
căci binecunoscutul şi merituosul istoric literar şi critic, Teodor Vîr-goliei, a tipărit o monografie completă despre Gala Galaction şi s-a ocupat şi cu publicarea unei ediţii de opere ale acesuia, cu prefeţe bogate în interpretări, în care desigur este inclusă o amănunţită biografie.
Numai că, la dţrta cînd eu făceam eroarea, nu le cunoşteam.
Sînt astfel de două ori în culpă : m-aim apucat să scriu o dare de seamă privind istoria literară, atunci cînd nu sînt şi nici nu pretind să fiu istoric literar, ceea ce explică lacuna mea ; şi apoi, în această ipostază, 'am făcut o afirmaţie categorică şi eronată care nedreptăţea un coleg pe care îl stimez şi a cărui seriozitate nu poate fi pusă sub semnul îndoielii.
Poate că ignoranţa mea este rezultatul faptului că aceste cărţi ale iui Teodor Vîrgolici s-au epuizat de îndată, înainte de a fi luat eu cunoştinţă de apariţia lor. Faptul acesta se întâmplă destul de des ou cărţile bune.
Oricum, eroarea mea este neintenţionată. Fac „mea culpa"... şi promit să nu mă mai amestec, aricit de entuziasmat aş fi, în istoria literară.
0  • •
lăzărcscu — poet latin
i f^xi Lăzăraspu este un clasicist
*LnU n'umai că ştie declinarea şi *wgarea, dar f,aoe parte din cei
oare ştiu efectiv latineşte şi greceşte. Dintre aceştia, nu prea numeroşi,    ies în evidenţă oîţiva
133
oare, prin studiile publicate în revistele de specialitate de peste hotare, ajung să facă cinste ştiinţei româneşti. Există însă şi un caz unic. Este vorba de profesorul secundar Traian Lăzărescu, care pe lângă recenzii de mare răsunet publică în străinătate şi versuri latineşti, fiind, alături de W. S. Ma-guiness, Tom Smerdel, H. Stain-berg, Paul W. Callens, şi alţi cîţiva mai puţin îndemnaţi, unul dintre ulltimii poeţi latini, şi, fără îndoială, cel mai valoros dintre ei.
Colaborator permanent, cu versuri, la „Vita latina", prestigioasa revistă scrisă în întregime în latineşte, pe care o editează l'Institut des etvAes latines din Paris, Traian Lăzărescu colaborează şi la revistele „Helikon", „Echos du Monde clas-sique" — Otawa, cu recenzii scrise la îndemnul marelui latinist german Johannes Iirmsoher, care este pro-priu-zis cel oare lja descoperit şi impus pe plan internaţional. La noi, cel care şi-a dat seama de valoarea poeziei latepe a lui Traian Lăzărescu este regretatul Tudor Vianu, oare, precum se ştie, era şi un adine cunoscător al limbii latine.
Poezia latină a lui Traian Lăzărescu se remarcă printr-un lirism suav, uneori ou accente frenetice, pe care dificilele, dar rafinatele strofe safice, alcaieie sau asetepiadeice îl pun în valoare cu toiată strălucirea. Iată, de pildă, >un fragment din Ovi-diana, publidată în 1957 în volumul comemorativ editat de Academie :
„Lusor infelix tenerorwni amo"' Pace tranquilla reqmesce Vom? ( Hanc tenet terram nova oem/r na, I Filia Romae. I Si sciam i ♦ ubi sis sepultus, / Mense /eroii' nvam quakannis, / Ut loco iun!*' lăcrimos sepulcri, l Oscuio mfflf? în traducere, deloc reuşită, acesta splendide   versuri  ar suna astfel „Cântăreţ nefericit al gtagasei m biri, / odihneşte-te în pace deplin» la noi în Pont, / căci pe ace^eTe leagum   acum   stăpâneşte  0 gintă nouă, / fiică a Romei. / Dacă as sti poete, unde eşti îngropat, / as vaii în fiecare lună de jale / ca să ti sărut de mii de ori mormântul" o odă închinată limbii latine; puDtt. cată în „Vita latina" se încheie cu emoţionantele — îndeosebi pentru specialişti — versuri : „Vive in ae-ternum bene clara lingua I Linonă sublimis generis Latini! / Non im obnutescent in orbe iama / Dorsec erit sol", care ar putea fi traduse astfel : „De-a pururi să dăinui prea strălucită limbă, limbă sublimă a neamului latin ! Cît timp va dăinui soarele, gloria ta nu va amuţi în lume" !,
Menţionăm că Traian Lăzărescu este un produs al şcolii româneşti şi că, pînă la întâmplătorul contat* ou Johannes Irmscher, nici el nu vedea în versurile sale ceva mai mult de nugae, adică ni/Trucuri, un posse-temps agreabil pentru un profesor secundar pentru care latina niu este o limbă moartă.
C.
•   •    •   # •
românia peste hotare („rumaniaii studie*44 — voi. I)
A apărut sub îngrijirea lui Keith HitohinŞ, de ia Universitatea diin Illinois, S.U.A. primul volum din „Rumanian Studies" — subintitulat „Anuar internaţional de ştiinţe sociale şi umaniste".
Volumul, excelent tipărit, este ma» degrabă o carte despire România, alcătuită în aşa fel încît să raca ţara cunoscută peste hotare în meniul ştiinţelor umaniste. R"™J" cile de Istorie, Arheologie, 4 Litera-
134
mi
,   an apendice bibliogra-iLt aspecte ale cercetării şi unele fapte studiate jpj străini.
înainte" semnat de edi-nlntă totr-un fel justificaM amintind că Româ-#*Zhfndiit'în uiltimii ani un rol ; #^4sţ)orteniţă în Europa, care #W; Sarea aminte asupra dez-
*Eele istorice, sociale şi poli-*tfeot' cercetările româneşti ^ toate'în consideraţae, ele ffi-&jTrm ales celor ce nu eu-i * «m şi ou atît mai puţin dez-1 îlisa contemporană în planul
I flcătuirea volumului au cola-^^etâtorii români : Dan Be-cercetător principal la [ **Sli ^ 'Istorie al Academiei I zStL?rob\smA constituirii unui (iSonal român P'înă la 1848 şi iTâîBl everamentelor revoluţio-I «^regretatul Petru Comar-ISaftc de zxtâ (..R»mânesc şi |t$e«l "m opera lui Brâncuşi") ;
Ştefan Pascu — Rectorul Universităţii din Cluj şi membru corespondent al Academiei Române („Publicarea izvoarelor privind revoluţia lui Horia"); David Prodan, membru al Academiei Române („Gheorghe Şincad"); Paul Simionescu, cercetător principal la institutul de istorie a Academiiei Române („Ghid bibliografic pentru istoria Evului Mediu şi a epocii modeme în România") ; Mircea Zaciu, profesor de literatură română la Universitatea din Cluj („Camii Petrescu şi modalitatea estetică a romanului — Ideea de structură").
Cercetătorii americani sînt reprezentaţi de Barbara Jelavitch — profesor de istorie la Universitatea Indiana („Marile puteri şi Recunoaşterea dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza") şi Richard Todd : „Arheologie şi istorie la Histria".
Un volum dens, alcătuit ştiinţific, ou maximă seriozitate, menit să atragă atenţia asupra rolului istoric şi spiritual al ţării noastre.
4 răpea
H • ••••••• I
[Mfrichora şi balerinii
Mnriu-şi originile în veacul ga-Mtt baroc şi corisolidtodu-se în ii «marttesmului clorotic, bale-ii- iţa cum îl cunoaştem azi pe !** operelor şi în „Lacul Lebe-_  m'sm& ~ este o artă a cărei prin-9 W'M& «legorie  estetică  se defi-t   prin graţie. în atard condiţii, j*hM. entitatea forţă, este îm-puţin pe ai doilea plan. 1*5*6 rampei strălucesc pentru
LaS ^^te-OdiUe şi fantomă t*ei, înconjurată   de aburul ^gata să-şi ia zborul către «Hiatul — ou excepţia câtorva ' de bravură şi a două-trei nsante" — este, în balet, „porteur", mîna a doua.
Estetica şi practica dansului clasic îi exploatează ceea ce poate da: fbrţa, cu care devine pivotul ara-besscorilor, sprijinul saltului. Poate că forţa de atracţie pe care au exercitat-o „Baletele ruse" ale lui Diaghilev asupra lui Nijinski a constituit-o tocmai pasihilitatea de a dansa într-adevăr pe care i-o ofereau baletele „noi", pe atunci !, scrise şi concepute unele anume pentru el („Spectrul trandafirului", „Petruşka"). Poate că tocmai din această cauză mulţi dintre balerinii mari ai secolului nostru — un Massine, un Lifar — şi-au făcut ucenicia în cadrul acestei prime campanii iconoclaste.
miscellanea
Pentru a lăsa bărbatul singur în bătaia reflectoarelor, pentru a-1 fade erou ca pe Nijinskii sau profet ca pe Kreuzberg şi, mai nou, pe Bejant, baletul — dansul, de fapt — a trebuit să subordoneze graţia acelui ceva care, chiar dacă nu este absolut specific bărbătesc oa forţa, îi este mai propriu : expresia.
Departe de noi stupida idee de a exila baletul-graţie dincolo de zidurile Cetăţii moderne. El reprezintă, pe de-O' parte, capodopera la oare ne întoarcem mereu, oare mereu ne oferă desfătări ; pe de altă parte, în învăţământ şi în laboratorul initim al balerinului, el mlădiază încheieturile, le dă avânt, făcîndu-le apte pentru orice mişcare, atunci cînd ţesuturile osoase s-au consolidat şi la femeie şi la bărbat. Nu ne întoarcem faţa de la baletul-graţie, eminamente feminin, dar încercăm să subliniem faptul că abia „dansul modern" a descoperit posibildtălţile balerinului.
Pracltic, trecerea de la categoria estetică de graţie la cea de expresie s-a produs prin introducerea unui alt alfabet de mişcare decît cel epurat, codificat, ai „clasicului". Nu a fost vorba despre o introducere a mascărilor propriu-zas „din viaţă". Influenţa vieţii, a cotidianului (şi înţelegem prin viaţă, prin cotidian,
totul,   începând  de 1 pătată pînă la diansuiV,'*8 gic sau ritual), a ^b* ou ochii coregraf1' mai curând un mmZ' ■ **** ~ PeS'V am spune că dansul a d ginul şi Unda frântă
Un bărbat perfect daca nu o utopie «n S^0* « care imită sau muZ,?***'-* ridicol. Baletul m^l^ — hai sa spunem - Mt,,„?f* ocupîndu-se în primul ^t* presie (în cor^ecmţa, căSJ*« anca şi librete atfscSteTÎ,*»; sibdliltate bărbatuluiTriA^ fără a trăda dansul, fâri a Iz* în pantomdmă. a
Iniţial, baletul a fost o »m J curie. Cu tot respectul purtăm, el păstrează şi *î*î lele acestei origini. DarauTaZÎ' a început să devină o tamTu gmdire. Şi gîndiirea trebuieS^ suşească realitatea, deci fenâZ-3 vine şi graţie, şi forţă; si Albia aici balerinul şi'bâtei», fi egald, cu aceleaşi dreptori la' minile rampei. Poate câ şi <k«' oeasită pricină visăm p mai neaţă introducere a acestui ds» | repertoriile teatrelor noasta* s tor, sau numai cu preocupau grafice.
florenţa albu
acest „cumva" pe care încep subliniez
Cumva, acest cuvinte! abundă, de la o vreme ! La început îl întâlneam mai ales în proza unor autori (să zicem, ardeleni) şi-l socoteam specific stilului lor. Începusem să accept valorile diverse ale acestui cumva — de atenuare, înjumătăţire, de întârziere a efectului, acest de-gradeu Stilistic folosit cu eleganţă^ toate aceste straturi subţiri, difuze, confuze  prin  care  ajungi cumva,
toţi aceşti eroi care îşi «ceţl cumva lăuntrul, toate acele " turi, cumva    răsărituri şi cumva furtuni...
De la nişte zone mâi cuvma  începe să invadeze, să exemplific; deschideţi o, recent apărută sau o rerts'A * ' tîmplare, şi-1 veţi găsiP**» guţ,  molatec, în toate iP"-stilistice, rimând interior *3
miscellanea
1!
bogâţite infinit în ultimul deceniu, acest ouvînt parazit prin extindere — care începe sa huzurească în proză, să parfumeze versurile, să dea o notă specifică, de neaoşism stilistic aş zice, traducerilor — a devenSlt un adevărat tic verbal contagios.
Nu-l mai găseşti niciodată în ex; presia brutală „să nu cumva !", „să nu care cumva !" ; nu, negaţia este exclusă cu grijă din vecinătatea lui, el rămîne să se plimbe prin pagini ou moliciunea melcului fără cochilie — eventual, oarecum, poate, într-un fel oarecare, aoest cumva pe oare încep să-1 subliniez, să-1 execut în paginile în care îşi trădează ne-hotărîirea, emfaza, abuzul, falsa pro-ifunzime.
iriisment
. de a JJaite  şl   care nu folosesc nimănui,
[ie să Cine se distrează ? Publicul cititor,
ispec- nicidecum.  Autorul oare o scrie ?
: lăsa Poate ! Dar oare nu găseşte alt di-
entru vertisment, nu-i ajunge cancanul de
l idi- grup, se simte oare dator să „ore-
rău. eze" unul tipărit ? Ce fel de diver-
lenea tisment procură şi cui ? Şi mai ales
gata m 06 s^op ' De ce arkft de precare
■ tirei oîteodiată criteriile estetice încît pare
j 2_■ că nu au existat niciodată ? Feno-
;' cu- menul este evident izolat şi nu ne
'at si temem de contagiune, dar trebuie
iscu- eliminat cu desăvîrşire.
meni Şi nu prin critică — în paranteză
pro- fie spus, oricît de dezordonată ar fi
dini- ea, îşi face cu prisosinţă datoria în
lează asemenea cazuri •— pur şi simplu
'Zita- nu     trebuie    tipărite asemenea
pro- cărţi. Şi mai ales să se respecte
enţei profesiunile de credinţă, atunci cînd
bena- ele se fac cu ostentaţie. Nimeni nu
dar are dreptul să se distreze ou propri-
sdio- ile lui cuvinte, ou atît mai puţin
tiou- dacă sînt oferite publicului.
nmuind acelaşi de mă->au au-:ă con— pe ales în pagini se taie interi-sonaje-ie ou-catas-
lui — ©mâne ntr-un l, din t, îm-
miscellanea
marina r.
se caută fachiri!
• • • • • t
Nteiodată nu am înţeles pledoariile pentru siimplitatea excesivă a limbajului, pentru păstrarea lui neclintită în tiparele tradiţionale, pentru oprirea oricărei evoluţii.
dimpotrivă, şi nu mă refer doar la limbajul poeziei, oare are un statut autoritar şi bine definit al cuvîntului-iimagine şi nu al cuvîn-fcuiliui de referinţă, cred mai cu seamă, pentru secolul în care trăim, în evoluţia sftfflistică a prozei, mai exact într-o poetică deosebită a prozei, în dreptul ei de a-şi descoperi noi tipare stilistice ancorate în zonele  narativului   şi descriptivului.
E dreptul oricărui scriitor să solicite în aşa fel cuvîntul încît să obţină un grad maxim de expresaviita-te, o comunioabilitate optimă chiar dacă diferită ca legi de cea care a precedat-o. Sigur, sensurile multiple se nasc din îmbinările cele mai fericite de cuvinte, din alăturarea lor insolită şi spectaculoasă nu numai prin sonoritate ci şi prin însemnătate. Aceste cîteva observaţii nu sânt făcute „in abstracte" ci dimpotrivă din paginile prozei noastre contemporane. De altfel fenomenul este foarte extins.
Dar goana după noutat» . nu da întotdeauna- r^ZJ, oe Se mtimplă desM qvL* mante inteligentă şi L , ** oeput să pornească la d unui limbaj care ucide
ooadtf i
T,^^ Cutate
adinsul oboseala şi ext^*J** a cuvîntului-pentru câT£**"
rului ? Evident, cititorul arte k-i sa participe, nu să con^^Z-el trebuie să fie răsplătit a»
tuit. Nu pledez pentru rrZ.__
rrwnţn celui care se-ncuanett kk1 tură, nici pentru lipsa, eforttfefî-înţelegere, dar atenţia moM, şi ea limite ; elastică e, paStiîL, bute să fie, dar vocaţie de ktZtm şi-a descoperit încă. Şl cea m m înţeleg este de ce îşi <kr*c autori să-şi îndepărteze citfcig ales atunci cînd au ceva toi» şi important să le comute ţj, cineva scrie este pentau că ««4 de transmis, dar cum să nai fii receptat "dacă el Însuşi nu-ti ( zează codul şi se diştanţeul i oameni ? ! Ponderea stiliitkt a. lucrul cel mai greu de obţia* I scriitură, dar trehuie să exfete \ pentru ea.
m. răduleseii
grupul şi critica
în unul din numerele trecute ale revistei „Luceafărul", acad. Al. Phi-lippide, pornind de la constatarea că astăzi, sscriitorii „nu se mai adună în şcoli şi nu mai formează curente"
definea secolul 19 ca d^iftittO*?
precădere al grupărilor confluenţa manilor curente ,°L ale vremii. Exista o psi**** timpului   ce determina
miscellanea
-uflul unor astfel de ea> ale  spiritului. Prin •jSkil nostru este din ce .^tentat de acest gen de "•Dor e probabil ca în-îinto .scriitorului european nti este favorabilă unei ■XTiwAe". Această atmo-
noastre, din
MEl literaturii
să fie generată de per
?to^~fiPer* aerară ră ^proces de creaţie expresie
*****
,»n  asemenea fenomen
■S si justificat. Trăim într-o 1W       de teoretizări
*Se definită ideologic, uni-cunoaşte sciziuni şi S'MV'Oia de teoretizări diverse.
de vedere converg. Exista 2f*n domeniu în care poate că • 2ki nevoia unor grupări de •JLT^feca literară. Această zonă JJLgâţu literare nu a cunoscut iSLji pînă în secolul nostru o Snea efervescenţă de idei, o seară de metode, prilej Z7desfăşurare multiplă a ma-&w practice. Au existat şi Si cîteva delimitări în cadrul 5jj româneşti actuale, dar ele ■ tu reprezentat niciodată şcoli ^IjWgrame oi mai degrabă des-«feDţe. Criticii au fost situaţi fie fcjKendenţa Iui Tudor Vianu, fie fclHWidenţa liud Geonge Călinescu. ÎBamiriie păreau mai degrabă eti-
chete şi de multe ori aproape că nu aveau acoperire, ştirbind personalitatea criticilor tineri, aşa-zişi „elevi", dar care nu odată reprezentau mult mai mult.
Mai ciudat este faptul că diversitatea de metode şi curente ce caracterizează critica literară mondială de aproximativ patru decenii şi care a găsit de multe ori ecou în condeiele critice talentate de la noi nu a dus la conturarea unor programe serioase. Nu ar fii fost nicidecum nevoie de aşezarea în trena unuia sau altuia din curentele existente aiurea, ci de alcătuirea unor grupări proprii bazate pe o teoretizare şi aplicare specifică. Penitru că literatura este cea care cere cu necesitate o anumită configuraţie a criticii. Caicul perfect nu este posibil. în absenţa unei astfel de atitudini apare o stare paradoxală : idei există, vocaţie critică există, talent, îndemânare în mînui-rea condeiului de asemenea, dar Mipsiesc teoretizările sau respectarea lor implicită, noţiunile sînt difuze şi confuze, sistemele nu s-au creat încă, coerenţa lipseşte. Criticii nu pot fi consecvenţi cu o metodă pe care nu şi-au ales-o încă şi folosesc toate cîte le ştiu de multe ori arbitrar. Ivuorul pe cont propriu nu este blamabil dar confruntări şi precizări de opinii susţinute ar fi binevenite.
Ui sehwartz
ftferodicţiomir literar: gratuit, gratuită
autocontemplaţiei narcisiste este indiscutabil un balast, ivit din ignorarea peisajului uman şi social oare ne înconjoară, expresie a închistării unui individualism în profundă discordanţă cu spiritualitatea nouă, comunistă. Arta este un for public, un tălmăcitor al zilelor noastre, oare transpune  limpede  şi convingător,
miscellanea
JWuvtatea actului de creaţie în <*» literaturii actuale devine i,n-■WUbilâ ou responsabilitatea pe 2 «care scriitor este dator s-o «Menirea majoră a artei sale »*-a crea un ideal de frumu-masura timpului său, a ma-*t wsambkri arhitectonice in-S1  civile. Anacronismul
redimensionată la nivelul celor mai înalte idealuri umaniste. Cercetarea paroxistică, cu microscopul, a propriei epiderme reduce fenomenul creator la simpla transcriere a unor senzaţii particulare şi deseori (aservită unor mode efemere) imaginar-patologiee. Ba favorizează importul de formule necontrolate, străine de cultura şi tradiţia ţării. Gratuitatea nu trebuie confundată cu căutările novatoare, legate de frământările omului contemporan, de profundele dezbateri de conştiinţă eu sine şi cu semenii — care necesită modalităţi de expresie adecuate. Literatura autentică implică pasiune şi luciditate, aderare la „secţiunea de aur" a spiritualităţii româneşti, care constă în măsură, echilibru, linii necontorsionate. Cel care scrie nu trebuie să uite nici un moment că este el pîus ceilalţi, să simtă în spate răsuflarea miilor de cititori pe care are datoria să-i educe în spiritul celor mai nobile aspiraţii ale secolului în care trăim. Gratuitatea contravine rostului dintotdeauna al artistului — poeta vates — de-a înţelege epoca, de-a se bucura de ea, de-a participa — mobilizînd prin cuvînt şi imagine — la constituirea edifidiului cetăţii sale. Frumosul inutil conduce la autodizolvarea artei în eculubraţii frizînd absurdul şi aberaţia. Fiindcă absenţa mesajului,
a perspectivei sociale
stanţă' umană''^^'6?1* d* Frumuseţea nu poate*. m <*«L steşi. Ea devine uV^fŞ şi inuman, o rătăcire coS ahst3H o risipa de forţe fa ■sortita   dmaimte eseXiV^ intelectual, fiecare crta^ JSP* de vîrsta, este chemat exemplul  unei literaturi J"** celei lăsate de Brrânej^k,? Cărnii Patrescu - K&fiî** neîntrerupt schimb de m   ■ * realităţile imediate. PrincS* 51 lor comunicante trebuie J~ tat cu eficacitate fa relatt?8** viaţă  penltru că rea&area ij?' obiective care stau in fata fa» lui nostru popor sfat o^fSg-de formarea şi-eâw*£%&* raia a personalhtăţu şale. M2Z ominenlta a eroticii este &* dw oia   cu   inteligenţă şi valoarea de nan-valoare, deTi? jind şi stimula - prfatr-o expui, limpede şi accesibilă, fără ££Z şi speculaţii derutante - acea ratură   plasată   pe   orbita m problematici sotial-politice, fesitînd   o  remarcabila vocafe i ■actualităţii. Arta majoră pitsajw, sens şi istoricitate, idei gena» şi   expansiunea  unei origiBatâţ nutrită din adâncuri, care deşir;, ţează de  la sine orice avatar * „turnului de fildeş".
d. b.
două genuri literare defuncte
® • 9
De cîţiva ani au dispărut din preocupările scriitorilor două „genuri" literare : literatura cinegetică şi literatura de drumeţie. Şi e păcat. Era deosebit de plină de farmec. Şi ea a fost nu numai pentru Tur-gheniev un prilej de a găsi şi picta o galerie întreagă de oameni deosebit de  interesanţi.  Nu mai puţin
wiiscellanea
valoroase artistic au fost .şţ tip»* de oameni şi cop» „gomosi- SN' vânători ai lui Sadoveanu. Is "*» noastră au fost mulţi seriiîoa % literatură cinegetieă.
★
O altă categorie este W«wb£ drumeţie,  care-i  cu totul
m
, yj şi amintirile de călă-■j^f,, să-1  amintim  în a-
SS& pe Calis(trat Hogaş>
dar nu şi ca gen.
Jt* rfit iusitificări : aşa zisele V5/ autobuze care  te duc •^Jeală, dar şi fără farmec, ; j9-.*S Şi, mai ales „automo--     rit 'd-° comode pentru de-
■ & ti a» de rele Pantru val'0-neisajului şi crearea de -J^-Ljtafce. La automobil, ţii ^ „mai* dacă ai o pană sau ^ JT t împrejurări desigur, "" * dar aţi observat că nu-^Lniămile' neplăcute stimiu-~     v .   ... au jiaz miai yir_
* semoria
•i Ti KM IV»-"**    ' „w . .
*î. 0 călătorie fara nici o ne-•-   este ca şi cum ai fi stat
^1, si de pierderea unei ase-JTiteratori. Marea frumuseţe *jSadov«inu. la un Hogaş, sta
în naraţiunea drumeţiilor de totdeauna. S-a terminat cu ele. Sau poate va mai fi rămas, vreun pasionat de drumeţie oare să aibă şi talent.
Acum cînd aceste două genuri de literatură îşi încheie ciclul, poate că, pentru conservarea a ceea ce s-a creat miai frumos în ele ar fi bine să se facă pentru fiecare dintre ele cîte volume vor fi necesare, de antologii. Ar fi ca tabloul unei lumi dispărute, a unei lumi pe oare progresul civilizaţiei a desfiinţat-o, dar ale cărei amintiri menită din toate punctele de vedere păstrate. Mai ales că, pe cît ştiu, sântem una din ţările cele mai bogate în aceste feluri de literatură.
Cu dispariţia lor, dispare şi minunata amintire a legăturii omului cu natura, — farmec nespus după care va tînji întotdeauna.
către cititori
Titulatura de mai sus spune clar că prin aceste rînduri vrem să in-, vităm cititorii să ne facă cunoscută opinia lor asupra revistei, să ne arate care le sînt preferinţele. Cu alte cuvinte, îi invităm la un dialog, la o discuţie asupra revistei.
Revista aceasta apare din luna martie 1906, — de 65 de ani deci, — a publicat mii şi mii de pagini de literatură, de artă, de ştiinţă, discutînd toate problemele unei întregi epoci, spunîndu-şi părerea asupra lor şi, uneori, luînd ea însăşi, iniţiative ■ de mare importanţă socială. A avut în mod consecvent o atitudine democratică, dar a făcut greşeala capitală de a pune accentul pe ţărănîme şi de a nu prevedea victoria clasei muncitoare, cu toate că de pe atunci conducătorii ei cunoşteau marxismul. Dar niciodată nu a avut ideea unui dialog cu cititorii pentru a cunoaşte şi opinia şi dorinţele lor. S-a călăuzit numai de bunele ei intenţii, de dragostea ei pentru cei umili şi exploataţi.
Această lacună am dori să o înlăturăm astăzi, cînd poporul întreg are învăţătură de carte şi cînd, prin experienţa proprie, cunoaşte nemijlocit viaţa căreia el însuşi îi dă sensul cel mai înalt.
Cuvîntul către cititori, de-atunci, spunea : „Revista noastră, oa oricare alta, nu poate avea alt scop decît munca pe cîmpul culturii naţionale." Dar în acelaşi timp se întreba : „dar, mai întâi, starea de fapt, realitatea vieţii actuale (din 1906) româneşti, constituie ea un punct de plecare pentru crearea unei culturi naţionale ? Căci orice progres pleacă de la o stare de fapt anumită, şi nu de la plăzmuirile unor vizionari", Şi articolul arată apoi starea de fapt de atunci : „Clasele de sus stau în cer, fără atingere cu poporul de jos, care, în ţara noastră, el singur este o clasă pozitivă şi a păstrat mai curat sufletul românesc. între
clasele de sus şi popor este o ora pastie adîncă, care, la noi,. desparte aproape două naţii".
Şi, în raport cu această stare de lucruri, de pe poziţii înaintate cu vîntul revistei continua, profetic parcă, dar, în realitate, profund şti. inţific :
„O cultură „naţională" de un caracter specific, nu se va naşte decît atunci cînd masele mari populare adevărat româneşti, vor lua parte şi la .procesul de formare a valorilor culturale — limbă literară, literatură, forme de viaţă etc, —şj acest lucru nu se va întâmpla decit atunci cînd, prin cultură, viaţa politică mai largă şi ridicarea economică, (masele populare spunem noi corectînd eroarea viziunii sociale de-atunici) va căpăta în stat valoarea socială proporţională ou valoarea sa numerică, economică, morală şi (naţională..."
„Atunci (continuă articolul), luînd parte la viaţa culturală, tot poporul românesc, •— adevăratul popor românesc, — va putea avea o cultură naţională. Cultura, viaţa politici şi ridicarea economică a poporului (ţelul suprem al orânduirii socialiste, mn.) fiind mijlocul pentru a ajunge la o cultură adevărat naţională şi de valoare europeană..,".
După 23 August 1944, revista a fost preluată de către Uniunea Scriitorilor din R.S.R., rolul ei, in noile condiţii politice, socialeşi economice a crescut, avînd ca îndreptar pentru îmbogăţirea lui, învăţătura marxist-leninistă.
Iată acum, revoluţia socialistă a creat pentru popor, pentru masele lui largi, condiţiile de cultură, de viaţă politică largă şi de ridicare economică pentru a urmări şi înţelege fenomenul creării valorilor culturale. Luînd astfel parte la via» culturală, poporul poate avea » condiţiile de astăzi, o cultură na-
142
.pil-
.aia,.
cultură despre el şi pen-
f j elaceste noi condiţii, cînd po-Jrul detine întreaga Putere în F, 6;nd este chemat să participe St la toate treburile obşteşti şi făureşte toate bunurile ma-'"•„.je în ţara aceasta, trebuie şi tSlte să ia Par!te *a aprecierea va-Kor culturale — limbă literară, «Latură, forme de viaţă.
tl chemăm să-şi exercite acest Atent î"1 Vaginile revistei noastre! Aceasta ne va fi de un mare aju-L în îndrumarea noastră. Revista Viaţa Românească" este o revistă 1 cultură generală, care îşi spune cuvîntul, în marginele volumului ei, in toate problemele de cultură, şi jn special în cele specific literare. Credincioasă poziţiei sale progresiste o face astăzi sub îndrumarea mârxism-leninismului, şi se străduieşte să nu se abată de la această
poziţie. .. .
în mod firesc, cititorii ei, — cîteva mii, — au diverse nivele de cultură şi sînt preocupaţi de probleme variate. Desigur că este greu, dacă nu cu neputinţă, să răspundem deplin vederilor tuturor. Dar din răspunsurile la prezenta chemare va reeşi, verificat, dacă poziţia şi concepţia noastră sînt pe undeva greşite. E cu putinţă să fie, căci viaţa socială şi economică de astăzi sînt extrem de complexe, ea angajează 4Cum milioane de oameni conştienţi, şi în oarecare măsură nu avem posibilitatea, cu toată rîvna pusă, Să cunoaştem toate problemele de viaţă care frămîntă masele populare.
Dar, la apelurile Partidului Comunist Român, adresate nouă scriitorilor la Congresul al IX-lea şi al X-lea, de a scrie o literatură bazată pe concepţia marxist-leninistă şi care să servească cauza construcţiei socialismului, în mod clar, artistic, şi într-o limbă înţeleasă de popor, credem a da un răspuns cinstit, ca scriitori militanţi.
Am urmărit cu stăruinţă să facem educaţia estetică a maselor şi am promovat întotdeauna o concepţie morală. Frumosul şi morala merg atît de mult împreună încît, în termeni populari, cînd cineva face un act imoral se spune „nu-i frumos să faci aşa".
Şi nu ne-am abătut de la servirea umanismului socialist, de la promovarea unei literaturi oare să înobileze sufletul omenesc, să-1 facă mai bun, mai înţelegător, mai receptiv la marile fapte de eroism ale clasei muncitoare, a celor mai buni dintre comunişti.
Nu am abuzat — prea mult —• nici de libertatea de stiluri, menţi-nîndu-ne în general, la acele forme pe care poporul le poate sesiza şi simţi.
Invităm cititorii noştri să ne spună părerea lor asupra muncii noastre, asupra rezultatelor pe care am izbutit să le obţinem, dîndu-ne sugestii, relevînd lipsurile şi scăderile din munca noastră.
Va fi confruntarea tovărăşească între scris şi viaţă, între veridicul imaginaţiei scriitorilor şi realităţile vieţii.
Tuturor, le mulţumim.
DEMOSTENE BOTEZ
mclania chiriacescu
„trepte" >
Antologia „Trepte", selecţie de poezie social-militantă scrisă de-a lungul timpului, începe cu poetul anonim şi ajunge la cele mai tinere condeie care îşi publică versurile în revistele noastre de astăzi. Apariţia „Treptelor" răspunde cerinţelor unei largi mase de cititori care vrea să cunoască tot ce avem mai valoros în poezia patriotică, pentru că nu există poet, indiferent de locul pe care-1 ocupă în istoria literaturii române, care să nu fi abordat şi realităţile social-politice, chiar şi de conjunctură, ale epocii în care a trăit. Afirmaţia noastră poate fi uşor argumentată, astfel încît alături de ■cântăreţul popular sînt prezenţi Văcăreştii — Iancu şi Nttaolae, Ion Budai-Deleanu şi Bar-bu Paris Momuleanu, Grigore Ale-xandrescu şi Vasile Alecsandri, Eminescu — cel care în „Epigonii" şi-a slăvit înaintaşii — Ion Păun-Pincio şi Traian Demetrescu, Tudor Arghezi şi Mihai Beniuc, Nichita StA-nescu şi alţii.
Enumerarea are numai scopul de a pune în evidenţă constanţa cu care scriitorii s-«u ocupat în toate vremurile de aspectele vieţii sociale, faţă de care au luat atitudine, exprimîndu-şi prin mijloace artistice proprii sentimentele de durere, revoltă, bucuriile şi năzuinţele de luptă. Impresionantă este credinţa şi însufleţirea cu care .poeţii români au participat atât în trecut cît şi acum, alături de popor, la împlinirea celor mai nobile Meal/urS sociale.
Fermecător este Budai-Deleanu cînd zice: „In republecă omul se rădică I La vrednicia sa cea deplină, I Fie de viţă mare sau mică, I
*) Ed_ Eminescu, 1971.
Aibă avuţie multă sau m,t; ~n El zugrăveşte* ca o arrrif 'w> /-* tă frescă viaţa socială a r r*a1'*" frământarea de idei şi pu''Ui, lupta pentru dreptate sociî^W. ţională. Clala Si *»-
Proorocitor e Cezar Boliac în zia „Clăcaşui": „Pîinea fol,, **** deşte; / Tot cu fierul ne-o^Lt^ Ea e-a celui ce-o munceşte torilor n-o mai dăm..." i^. AipI dri, acel „rege al poeziei" de l7f?' terea căruia s-au împlinit nu 1 mult 150 ele ani, m imPresionead* şi acum cu versurile sale patriofc cu profunda sa simpatie pentru « ranul obidit. w'
Tudor Vianu demonstrează u Istoria literaturii române, consonanţa unor din ideile din Împărat a proletar" cu unele idei ale Manite tului Paritdului Comunist. Optî» proletară despre raporturi de claă este identică cu cea din Manifest, formele suprastructurii au acelaşi caracter în reprezentarea proletarului şi în textul Manifestului. Versurile eminesciene din „Împărat şi proletar" ■— „Zdrobiţi orînduiala cts crudă şi nedreaptă, j ce lumea $ împarte în mizeri şi bogaţi . sună ca un manifest de luptă."
Selecţia făcută de redacţia d« literatură contemporană a editurii Minerva, aduce» în paginile antologiei o poezie socială cu funcţie educativă şi estetică pe care o împarte în două secţiuni, maroînd astfel două etape istorice parcurse de poporul nostru şi semnificativ intitulate, prima printr-un vers ai Iui Eminescu „Zdrobiţi orînduiala ttt crudă şi nedreaptă..." şi a "doua printr-un vere al lui Labiş „Sîntem in miezul unui ev aprins...". Doui versuri la începutul a două epoci.
Fiecare poezie a acestei antologii reprezintă un poet care exprima o realitate în planul spiritual şi moral al epocii sale. Unele din acestea sînt inspirate de evenimente consemnate de istorie : Vlahuţâ -„1907". Elena Farago — „Doină-1907", Panait Cerna — „Zile de durere", altele exprimă nemulţumirea, revolta poetului faţă de starea *? umilinţă a ţăranului şi a muncitorului,  încrederea în vremuri mai
144
: Traian Demetrescu — „Mun-*^riior", Oetavian Goga — „Plutii" George Coşfouc — „Noi vrem
^Ca şi înaintaşii dor. poeţii contemporani îşi acordează lira la chemarea vremurilor de mari transformări revoluţionare în toate domeniile vieţii. Mulţi dintre aceşti ooeti, impresionaţi de lupta grea, eroică a comuniştilor, a clasei muncitoare, au gravat în cuvinte dragostea şi ataşamentul faţă de idea-frile lor. Scrie Eugen Jebeleanu în Comuniştii" — „Ei nu puteau să "deagă, J ctw trebuit / să meargă-na-inte I ştiind că-n faţa lor se află I uti M negru, / granit cu vine de singe, /••• / N-aveau altceva de fă-0t, j decît să izbească zidul /...".
Oîntece de slavă au înălţat poeţii comuniştilor patrioţi, celor care au luptat, oelor din închisori : „Iiupeni" _ Szemier Ferenc, celor care s-au sacrificat pentru triumful socialismului. Un elogiu închinat partidului : Alfred Margul-Sperber — „Par-
tidul" ....„Venit-au ani de chin pentru popor, I Războiul, moartea stlnd mereu la pîndă; I Partidul ţi-a fost sprijin şi-ajutor, I La luptă te-a-n-drumat şi la izbîndă"... Aipoi Eugen Jebeleanu — „Comuniştii", Nicolae Labiş — „Era entuziasmului", Marin Sorescu — „Viziune", aduc o perspectivă a viitorului sub semnul împlinirii năzuinţelor socialiste.
Se remarcă succesiunea poeziilor după un adevărat criteriu istoric —, o succesiune sugerată de la poezia ce sesiza nedreptatea socială ta poezia ce sesizează revoluţia ca factor al soluţiei sociale, la poezia ce vede în socialism şi comunism perspectiva viitorului. Conţinutul liricii noastre, precum şi mijloacele artistice se înnoiesc necontenit. Literatura se hrăneşte din viaţa existenţei sociale; de secole existenţa societăţii a fost un dat fundamental al literaturii, astfel încît omul nu poate trăi în afara literaturii, nu poate cînta decît ceea ce iubeşte.
simona nistor ■
Hie stanciu:
„călătorie în lumea carpi" *'
Acest periplu care se desfăşoară paralel cu istoria umanităţii se prezintă sub forma unei mici enciclopedii ilustrate, riguros documentate, pe care autorul ei a alcătuit-o cu scopul de a transfera, într-o sinte-sâ cu o amprentă pronunţat educativă, un subiect cu rezonanţe profunde, ample şi de un interes mul-ttgeneral.
Incursiunea începe în antichitate, la Te'ba, cu cinci mdi de ani în ur-
*) Eiî. didactică şi pedagogică, 1971.
mă, unde pe frontispiciul marii biblioteci stătea scris: „Cartea, leac pentru suflet!" Cartea a fost de la început un .simbol care a reuşit să învingă şi să se impună în toate timpurile. Călătoria ne poartă prin epoci bine delimitate, cu tot ce este comun acestui fenomen singular şi major, de transfer de cunoştinţe, distilat în scris, în carte, în tipar şi în biblioteci pînă în zilele noastre.
Acest, mesager .oare, prin mijloacele moderne mecanizate şi automatizate de imprimare şi de lectură îmbracă continuu noi forme exte_ rioare, este şi se va menţine întotdeauna pe primul loc al cerinţelor spirituale ale fiinţei umane. El se prezintă, la începutul acestei enciclopedii tematice, prin mărturii ale oamenilor de cultură de pretutindeni : Miron şi Nicolae Costin, N. lorga, Mihai Sadoveanu, Tudor Arghezi, G.E. Leasing, J.J. Rousseau, J.P. Sartre ş.a. — cu exemple din
145
1
scrierile lor, oe marchează pasiunea pentru cetit şi valoarea unei îndrumări sistematice în lumea cărţii.
Istoria scrisului este conturată de autor cu exemplificări dozate în care se prezintă semnele convenţionale, mijloacele mnemotehnice, semnificaţia obiectelor, scrierea picto-grafică, ideografică, hieroglifică ş.a. Fiecare prezentare se caracterizează prin claritatea datelor, legătura cu originea şi evoluţia noţiunii sau a fenomenului, cu investigaţii în literatura ştiinţifică, autorul având intenţia permanentă de a realiza pentru cititor o accesibilitate maximă faţă de textul enciclopediei de faţă.
Descoperirea alfabetului, diferitele sale faze de evoluţie, trecerea la scrierile derivate, alfabetul latin şi alte scrieri europene (gotică, ci-rilică, pentru infirmi, alfabete^cod, stenografia, punctuaţia, datarea documentelor) sînt prezente şi sub forma unei hărţi a mapamondului şi în tabelele sinoptice.
Materialele de scris folosite drept suport de-a lungul secolelor (de la plăcile de lut, la papirus şi hîrtie) şi instrumentele scrisului (ciocan, stylus, calamus, creion, cerneală) — ocupă un capitol special.
Istoria tiparului, de la strămoşii săi chinezi pînă la Gutenberg este prezentată succesiv, cu referiri amănunţite, atît pe plan mondial cît şi naţional. Localizările pe pământul românesc sînt legate de numele lui Macarie, Coresi, Honterus, Filip Moldoveanu, Antim Ivireanu.
Elementele tehno-editoriale ale cărţii, cu precizări privitoare la literă, format, ediţie princeps, bibliofilă, colecţie, casetă tipografică sînt ilustrate cu realizările unor mari maeştri în arta tipografică. Mann-zio, Plantin, Elzevir şi alţi editori şi tipografi celebri în Europa sînt prezentaţi cu exemple ilustrate din minunatele lor ediţii.
Istoria bibliotecilor este urmărită cronologic, de la biblioteca din Teba, înfiinţată de Ramses al II-lea, la Ninive, organizată de Assurba-nipal, la Samos, înfiinţată de Poli-crat, la Alexandria înfiinţată de Ptolomeu Soter, unde au studiat şi
146
au creat oameni de cultură
£in întrea£ă> bibliotecii
Evul-Medm, _ la Constat din înfiinţată de ConstentiHeT'1^1301. la Kiev, Biblioteca CatedrLMar*' Sofia, la Barbe, înfiinţatăft»; cel Mare, ş.a. sînt descrise î„ condensate, punînd accentul n note loarea lor culturală. pe Va-
Note speciale sînt consacrate hi Dhotecilor universitare din p - Paris, Padiua, Salamanca nvffi Praga, Cracovia, Heidelbers r' Kiev, bibliotecilor personale^'nrtnw care sînt citate valoroasa coWh! a poetului   Petrarca, a savanS Tommaso Parentucelli. De J£«Z se menţionează acţiunea lui Luth rolul cardinalului Carol BorrornS fondatorul Bibliotecii Ambrosiana de la Milano, rolul cardinalului Ri chelieu şi al lui Mazarin în dez" voltarea Bibliotecii Naţionale de la Paris ş.a.
Bibliotecile   publice,   bibliotecile. naţionale sînt prezentate cu exemple de mari aşezăminte create în cursul sec. al 18-lea şi al 19-lea.
Un sprijin internaţional pentru dezvoltarea bibliotecilor este titlul unei note referitoare la rolul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, UNESCO care a înfiinţat la Paris, la 18 octombrie 1945, o vastă biblio-' tecă documentară pentru informaţia membrilor săi în problemele în care îşi desfăşoară activitatea această organizaţie.
Bibliotecile din România sînt de asemenea prezentate, pornind de la cele mai vechi de pe acest teritoriu. Prima, cea de la Sibiu, din anul 1300 o bibliotecă a comunei, urmată de cea a Mînăstirii dominicane din aceeaşi localitate, care au fost unificate, îmbogăţite şi s-au păstrat pînă în zilele noastre la Biblioteca Muzeului Brukenthal ; Biblioteca din Scheii Braşovului — a bisericii Sf. Nicolae, Biblioteca mînăstirii Tismana şi a Mitropoliei din Iaşi.
Amănunţit tratate, bibliotecile din România ne apar cu ctitorii lor, cu legătura strânsă care a existat între dezvoltarea învăţănuntului şi dezvoltarea bibliotecilor, cu momentele lor importante, printre care se
mără „dreptul de depozit legal", • anul 1831, acordat în primul rînd ^biiotecii Colegiului Sf. Sava, ale ■m\ fonduri au fost preluate de 'Soteca Academiei Române. Isto-■ ui bibliotecilor din România este jjgat de numele Stolnicului Canta-
euzinO;
Dirnitrie Cantemir, Nicolae
Savtocordat, Samuel Teleki, Igna-Jiu Batthyany, Andrei Şaguna, Ti-Sotei Cipariu, V. A.  Ureche, N.
** t___ Oi'ovMi    ci    a to noncn^Qh-
S[faprezente prin contribuţiile lor jo evoluţia bibliotecii şi culturii româneşti.
După ce expune organizarea bibliotecilor şi Arta lecturii, în isnche-jere autorul precizează că a prezentat această lucrare sub forma unei poveşti ca să atragă pe cititori 5j să folosească textul acestei enciclopedii ca un mijloc de cunoaştere iar pentru cei ce-şi concentrea-jâ activitatea  în  acest sector să
Ion Bianu şi alte personali-
servească ca o treaptă spre studiul „bibliologiei" — Ştiinţa cărţii —, cu disciplinele sale specifice, cu bogate şi importante detalii.
O bibliografie selectivă, de 119 titluri a unor autori de prestigiu români şi străini, cărţi şi articole, la oare se adaugă un indice de nume şi unul de materii, permit consultarea textelor. Ilustraţia folosită, într-o directă relaţie cu textul, într-o economie strictă, devine o sursă de prim ordin pentru explicitarea ideilor.
Scrisă cu pasiune, „Călătorie în lumea cărţii" este un ghid ce ocupă un loc singular şi util în literatura noastră de specialitate. Ea este expresia unei cunoaşteri temeinice pe un fond de îndelungată experienţă, animată de dorinţa de a face cunoscută unui cerc cît mai larg de cititori o lume complexă şi unică.
aufeliu goei I
pop s im ion: „ploaia bleu" )
La calităţile cerute în mod curent reporterului clasic — omniprezenţă In cîmpul evenimentelor, perspectivă integrală şi unificatoare, darul opţiunii pentru semnificativ şi caracteristic din materialul faptic, întotdeauna divers şi fascinant, al lumii — Pop Simion adaugă altele, definitorii pentru scrisul său. Mai tntîi poziţia de catalizator, reuşind să sugereze că oamenii se confesează din proprie iniţiativă, fără obişnuita crispare a interlocutorului întrebat care ai-e obligaţia protocolară de a răspunde (şi nu intima necesitate de a vorbi) şi că realitatea
* Ed. Albatros, 1971.
se relevă singură într-un proces asumat de bilanţuri şi perspective, critica fiind implicită ; apoi prezenţa discretă sau chiar trădarea rolului de reporter prin trecerea de partea realităţii sau, dimpotrivă, iniţiativa de a discuta în numele realităţii cînd aceasta se află în situaţii catastrofice, cînd nu vrea şi nu poate să se destăinuie. Aceste trăsături sînt relevante în toate reportajele adunate în volumul „Ploaia bleu".
Specie într-adevăr de „frontieră", disputată atît de jurnalistică cît şi de literatură, se nutreşte (fără să depindă) din formulele .scriiturii celorlalte genuri ; într-un reportaj vom întîlni nairaţia desfăşurată la amplitudini de roman sau conciziu-nea schiţei, în altul expansiunea sentimentală şi participaţia lirică, în altui dramatizarea evenimentelor după un regim, incontestabil, teatral — ceea ce determină şi virtualele clasificări (reportaj epic, liric sau dramatic sau un reportaj care, fragmentar şi succesiv, după reţete particulare, uzează de toate aceste
147
metode fără a epuiza exclusiv vreuna).
Punctele reperate nu sînt foarte numeroase — Pop Simion îşi face chiar o profesiune de credinţă din a reveni periodic în aceleaşi locuri, pentru a surprinde procesul viu al realităţii — şi, oriunde s-ar afla, defineşte locul în spiritul unui om al locului ; nu selectează exoticul şi pitorescul, deşi regiunile predilecte sînt acelea oare păstrează o specificitate singulară. Intenţia, vizibilă la orice nivel al cărţii, este descifrarea permanenţelor esenţiale, a „matricei stilistice", a arhetipului iniţial care acordă unitate şi personalitate întregului cosmos românesc într-o diversitate tipologică dispusă pe o vastă arie geografică
Iată-1 pe Vida Geza, personalitate artistică adine înrădăcinată în conştiinţa comunităţii sale, eliberînd din trunchiurile noduroase ale copacilor mitologia maramureşiană, pe Marţolea, Omul Negru şi Varvara, pe V'îlvo şi Priculiciul, personificări silvestre şi minere din proiecţiile folclorice ale muncii de pe aceste locuri ; iată coordonatele epopeice ale transhumantei oierilor, iată cimitirul din Săpînţa, templu solar care gravează în inscripţii versificate exorcizarea morţii, iată ambianţa pescarilor de la gurile Dunării şi a vînătorilor de delfini cu obiceiurile şi credinţele lor care (în afara particularităţilor locale, ine-irente) dovedesc o structurală similitudine cu elementele universului popular din Maramureş sau Vran-cea. Dar este oare posibil un elogiu al pămîntului românesc fără a cînta şi apele sale, osmoza acvatică aducătoare de belşug dar şi de distrugere, apele care fertilizează seminţele şi le înalţă spre soare, apele care deschid drum rădăcinilor spre adînc ?
Pop Simion alege momentul de răscruce „al trădării". Totul trece într-un revers fabulos. Satul Cheţari la zece zile după ce îşi aniversase printr-un ceremonial folcloric 526 de ani de prezenţă în istorie este distrus de potop. Atunci se întorc din toate colţurile ţării cei şapte»
Feţi-frurnoşi ai lui Bucur i»,„u „încep cu începutul". co" Şi
La fel cum la sat se foWp^ tip de cronologie mitică 3Cel existenţa   se raportează num^? faptele marcate de atributul ev h ţiei — înainte sau după Stefa„ îp" inte sau după Mihai - SJ"8; şi Pop Simion, a cărui carte Z ganizează exclusiv pe raportări" înainte sau dup a calamitate zent în locurile unde s-au ri»Ju ţuit stihiile, înregistrează pSa sa rezonanţă umană, reportajul venind cind elegie gravă străbătu! de o durere matură, cînd elogiu îl brii al muncii, curajului şi solidari taţii oamenilor. Se desprinde şi se reţine mai mult acea frumoasă na gma de imprecaţie a mării, cu mo duiaţii tulburătoare de bocet şi des-oîtec în acelaşi timp.
Pe fundalul diluviului portretizează cîteva personalităţi comune şt totuşi excepţionale, „personaje deschise" oare, reabilitînd aventura superioară, defindbilă prin tenacitate şi dăruire statornică şi-au legat viaţa de destinul apelor ; Ion Tăbâca-ru, profesor de desen, devenit constructor de hidrocentrale, Ion Piîu D'udnveche, ţăranul apolinic oare îi spune soarelui „mă" şi „tu", sa-lutîndu-1 din mers, cu degetul la pălărie, Ohiril Vlas, simplu pescar din delta anaireiua fluviu ajuns audient al unui institut internaţional, călătotriit pe toate mările pi-mîntuiui, care aspiră să prindă stavrizi în Golful Liniştii de pe luni.
Prezenţa apelor a impus o multitudine de profesii, a deschis pasiuni, a descoperit vocaţii. Şi, deodată, trădarea ! In faţa acestei „situa-ţii-limită", reportajul devine instrument de sondare a psihologiei colective. Anumite evenimente de răscruce, marile calamităţi Solidarizează voinţele şi forţele oamenilor, uniformizează şi conştiinţele în direcţia unui singur răspuns dat^ stihiilor.
Chiar si atunci cînd marea tulbure a apelor nu intră în obiectivul său, cartea continuă să fie un document al variatelor implicaţii Pf care le-a generat. Prin modificarea instantanee a planurilor, începi!» cu coborîrea pe filele cărţilor S*: ghişoarei, mucezite de viitura Şt
148
tinuînxi cu  panoramarea uriaşă ''^Wtregii ţări se crează perspecti-' cea mai exactă asupra dimensiu-r invaziei acvatice. Am accentuat pînă aici prima tiiune >.Apa", nu numai fiindcă Şutul ei privilegiat în structura JJkj o reclamă dar şi pentru că 5v.ul însuşi impunea o desfăşu-„ a tuturor resurselor reporta-
^Srriarul este însă mai variat, oa si intenţia, vizibilă, de a promova Lva categorii tipologice (apa, fo-«jl vatra, visul), definitorii, după ' •   autorului, pentru spiritul şi
spaţiul spiritual românesc. Oînd caută motivaţia propensiunii pentru „arta de a construi", fie Io dialogul imaginat între uzinele de Tractoare şi cele de Autocamioane din Braşov, reprezentând un concentrat de intervenţii şi păreri formulate de mai mulţi ingineri. („Ar-tjiex Maximus" — Focul), fie în micile monografii de localităţi( Mesteacăn, Sereşti, Satu-Mare, Timişoara etc.) în care se accentuează une-
ori factorul etnografic, alteori realizările sociale dar întotdeauna patrimoniul uman (Vatra), Pop Simion descoperă că se echivalează peste tot cu modul nostru de existenţă, cu „arta de a trăi".
Tot în continuarea sentimentului civic se profilează şi prospectarea „visului", a proiectelor de viitor pentru că trecutul. „Vatra", oferă temelii durabile pentru realizarea lui. Ce poate fi mai semnificativ şi mai general românesc decît ritualul constructiv al meşterilor de la Lereşti-Argeş : „Nescrisul obicei cere ca temelia zidului să aibă o merinde; după întîiul strat de bolovani şi mortar, constructorul oficiază, cu un ceremonial aproape ocult, o îm-prăştiere de grîu (pentru belşug de pline), o împrăştiere de sare (pentru saţ de viaţă), una de untdelemn (pentru uşurătate în munci), alta de zahăr (pentru dulceaţa traiului), cîţiva bănuţi (avuţie), după care zidăria se saltă durabil şi repede, fără sacrificiu de soţie, cum spune legenda".
traiaii stoica I
iraian filip:
„patima
nopţii"*)
Deşi se parcurge ou interes cres-«tad pe măsura înaintării în lectură, romanul lui Traian Filip nu a poate fabula. In „Patima nopţii * au poate fi vorba de o acţiune «pică în sensul elasic al noţiunii. Atenţia= nu ne este captată de evoluţia omei acţiuni construită pe schema unor scene în care trebuie *S se întâmple ceva. Anecdoticul e 'sdus la minimum. In economia lucrării,   întâmplările,   atîtea cîte
• Editura Eminescu, 1970.
sînt, survin doar pentru a puncta o schimbare de ordin exterior, schimbare care nu antrenează o mutaţie esenţială psihologică. Substanţa narativă a romanului e asigurată de expozeul unor reacţii sufleteşti iscate de sentimentul geloziei de care e obsedat personajul principal maseulin. Dardu, ce se află într-o continuă suspiciune faţă de Ulpia, soţia lui. O suspiciune lipsita de justificare, dar care ia forme de terifiantă exacerbaţie în configurarea cărora virtuozitatea romancierului e remarcabilă. Stările de suflet ale gelosului ne sînt arătate ca alimenitîndu-se unele din altele într-un proces fără ostoire, irezistibil, exasperant. în densa lui descripţie, Traian Filip denotă o intuiţie ascuţită şi o mînă fermă.
Aşa după cum a spus-o însuşi autorul într-o declaraţie publicată într-un ziar bucureştean, cartea nu se vrea o „monografie" a geloziei ;
149
dar  ea  reconstituie  în numeroase pagini o „cazuistică" a sentimentului. Calitatea esenţială a romanului aici trebuie căutată, adică în expunerea „argumentelor" pentru menţinerea şi intensificarea obsesiei. în ciuda falsităţii acestor argumente, sentimentul creşte sufocant. Dardu, care-şi confesează gelozia, nu e un ins ce se lasă, în mod pasiv, prins In tentaculele obsesiei. El e un lucid.  El  îşi caută itreaz,   cu ochii minţii,     justificarea comportamentului său. Merge la cauza ultimă, la  rădăcina geloziei     sale. „Cred, spune el la un moment dat, că am trăit de-a lungul   ultimelor două decenii un simptom invers narcisismului.  Boala  mea — dacă boală poate fi numită desperarea lucidă — este un exces    al complexului de inferioritate,   născut din cauze estetice. Oglinda care îmi reflectă înfăţişarea reprezintă, în fond, cea mai severă judecată critică. Ea nu tăinuieşte,   ea  nu  ascunde, ea nu voalează nimic şi arată cu sinceritate ridurile, obrajii uscaţi şi verzui, spălăciţi şi coloraţi în degrade-urd, părul sur şi fruntea prea bombată, ca o calotă pleşuvă, ochii verzi şi răi, nasul osos de răpitoare, buzele vinete.  Sînt urît,  dar sînt urît şi din pricina insatisfacţiilor". Pe acest   fond   depresiv,   gelozia lui Dardu se întinde acaparator. Cititorul însă observă că urîţenia pe care şi-o  declară Dardu,  nu e nici pe departe un  „argument"  al obsesivului său sentiment.  Din mărturisirile Ulpiei,  se vede cu claritate că ea îşi iubeşte   soţul.   Dar lui Dardu îi sînt necesare orice fel de motive invocate pentru a-i îndritui gelozia. într-o perpetuă efervescenţă, el le inventează, cu asiduitate, pînă la absurd. „Eram condamnată, se mărturiseşte Ulpia la rîndul ei, pentru tot ce visam. El nu voia să fiu fericită nici în somn. Voia să ştie dacă îl visez pe dînsul sau nu. îi descriam visele mele şi dacă i le descriam prost, spunea că vreau să-1 păcălesc. Dacă ii spuneam că dorm fără vise, se întuneca la chip, rămânea mut, se uita crunt. Veneam să-i mîngîi şi mă respingea. Era ca şi cum l-aş fi certat pe nedrept...
Voia sa fie stâpîn pe visurile m , pe care — parcă nu şi-ar fi T' seama de absurditate — nici j ■dat puteam să fiu stăpînă". W nu
în personajul Dardu intuiţia n ■ hologiei gelosului e relevantă c subtilitate ni se sugerează că nîns la urmă, cu toată flagelatia' ™£ rită gelosul simte, în felul său^ luptatea chinuitoare a sentiment,. Iui. Se întreabă Dardu : , Dar UI Ulpia nu era oare microbul meu3? Nu reprezenta veninul caremăotră' vise şi fără de care nu mai puteam să trăiesc?" Şi tot de la el aflăm următoarea afirmaţie : „Nu mi-* fi închipuit niciodată că voi putea să terorizez fiinţele pe care le iubesc Le terorizăm şi cum le terorizăm i Cu rafinament, ou cruzime! Dună momentele dure, cădeam copleşit îmi plîngeam mie însumi şi lor însele de milă".
Constituit din monoloagele personajelor, cu prioritate din acelea ale" lui Dardu şi Ulpia, romanul atestă o bună ştiinţă a compoziţiei. Ne-ar fi plăcut să încheiem această recenzie fără enunţarea nici unui reproş. Ca întrepătrunderea unor ecouri' secvenţele îşi corespund ou necesitate, cu organdjoitate. Dar iată că în structura, bine sudată a romanului, întîlnim şi o seamă de pagini de supărător parazitism. Lucrul se întîmplă atunci cînd invadează „faptele" care întrerup fluxul stărilor interioare ale personajelor, în fond, e vorba de cîteva fragmente străine de economia romanului. Parcă neîncrezător în „epicul" obţinut din desfăşurarea febrilă a cursului interior, autorul intervine, brutal, cu „anecdoticul" ce destramă ţesătura concepută cu fineţe. în acest sens deficitară apare înfăţişarea mediului social oare nu se integrează tonalităţii dominante a romanului.
„Patima nopţii" e un roman realizat, datorat unui prozator îjizes-trat, a cărui literatură de pînă acum, destul de întinsă în raport cu vîrsta autorului, trebuie, fără îndoială, cu obiectivitate discutată, aceasta excluzînd, după părerea noastră, generalizarea pripită a unor inegalităţi.
150
sanda radian
ecaterina la/ăi':
aveam 18 ani" }
rjocumentele privitoare la cel de al doilea război mondial şi lupta antifascistă stârnesc un viu interes, dînd posibilitatea, cu fiecare aspect dezvăluit, să se contureze o perspectivă amplă şi multilaterală a evenimentelor  care  au avut consecinţe atît de uriaşe. Un loc însemnat în cadrul acestor evocări şi relatări trebuie să-1 ocupe activitatea PC.R- Şi U.T.C. din ţara noastră, încă insuficient reprezentată în operele apărute pînă acum. Editura Albatros" a căutat să suplinească această lacună prin publicarea lucrării „Aveam optsprezece ani" de Ecaterina Lazăr. Autoarea îşi propune să nareze tinereţea, bogată în învăţăminte, a luptătoarei comuniste Tinca   Vereş,    condamnată la nioarte de Curtea Marţială a regimului lui AntonesCiU. Existenţa Ţineai Vereş se aseamănă la început cu cea a multor copii oropsiţi din trecut. Muncind peste puterile ei, . maltratată de tatăl vitreg, fata caută cu disperare o cale de încetare a umilinţelor    îndelungate, de recunoaştere a condiţiei ei de om. Scriitoarea se opreşte îndelung asupra primilor ani din viaţa Tincăi pentru a scoate în evidenţă factori ce au o însemnătate în formarea caracterului ei. Intrarea, în cele din urmă, ca muncitoare în fabrică o face să cunoască alt mediu, să înţeleagă altfel realitatea. După ce devine utecistă şi se dăruie cu trup şi suflet idealurilor proletariatului, ea, fiinţă slabă şi însingurată pînă atunci, se simte puternică şi plină de energia ce i-o dau certitudinile. Cartea vrea să pună accentul pe dragostea de oameni. A lua atitudine pentru drepturile celor mulţi,
*Ed. Albatros, 1971.
a-i înţelege şi ajuta pe semenii ei, ajunge o necesitate, o a doua natură la Tinca Vereş. Ţinuta ei, felul ei de a fi, de a se comporta în situaţii obişnuite sau dramatice, impune tuturor, pînă şi bestiilor de la Siguranţă. în închisoare chiar şi deţinutele de drept comun cele mai decăzute nu pot să nu o respecte. Ea trezeşte în sufletul lor seînteia demnităţii umane.
Dacă prin faptele ei Tinca Vereş este o figură exemplară, scriitoarea nu a reuşit să pătrundă îndeajuns psihologia luptătoarei comuniste, pornind de la trăsăturile intransigenţei şi umanismului ei. Una din cauzele rămânerii la suprafaţa lucrurilor o constituie şi necircum-scrierea lucrării într-o specie bine definită. Titulatura de roman-docu-ment nu exprimă apartenenţa nici la scrierea biografiilor care se păstrează riguros în marginile datelor exacte cu o uşoară putinţă de a colora, cum afirma Călinesou, dar avînd o factură convingătoare de absolută veracitate, nici la romanul-reportaj sau romanul istoric unde ficţiunea joacă un rol însemnat. Avem de a face cu o povestire de tip confesie, cu destul de puţine referiri la momente şi împrejurări precise ou valoare de document istoric. Ca tipuri umane, în ciuda eforturilor, eroii sînt schematici, nediferenţiaţi. Badea Toader, Sandu, Iulian nu au îndestule tuşe deosebitoare care să-i facă vii, convingători.
în ce priveşte personajul principal, la el se simte chiar efortul de a adăuga episoade de viaţă personală care să completeze trăsăturile generale. Dar unele dintre ele sînt de o mare stîngăcie, ca scena cînd Tinca îl acceptă pe Iulian ca tovarăş de viaţă.
Povestirea la persoana I-a, care ar fi putut prilejui o introspecţie mai temeinică, se limitează la notaţii minore, impersonale, lipsite adesea de vibraţie.
Cartea „Aveam optsprezece ani", compusă din dorinţa legitimă de a aduce un omagiu luptătorilor comunişti, tinerilor care nu şi-«u precupeţit viaţa pentru apărarea cauzei înalte a poporului, deschide calea
151
spre alte opere de evocare, capabile populare, acel suflu revakitin
să atingă esenţa umană a u/tecdstu- oare cei ce l-<au cunoscut °narPe
lui şi să transmită suflul organiza- uita şi care a contribuit 1   1 ^
ţiei comuniste de tineret din anii jucat de U.T.C. în istoria r°lxu
ilegalităţii   şi   instaurării    puterii noastre. 'Patriei
h. zalis
dialogul lui î. p. sartre cu flaubert*)
îmi vine foarte greu să cred că mai este ou putinţă   azi, într-o epocă atît de sensibilă la tumultul evenimentelor, să existe autori în stare să-şi îngăduie luxul de a medita la un subiect vreme de 25 de ani. Pentru a respecta adevărul, să recunoaştem că Sn cazul lui Jean Paul Sartre acest subiect este Subiectul, adică obsesia vieţii sale. în adevăr, copilăria şi adolescenţa lui Flaubert — răstimpul în care s-a cristalizat   defiaitiv   uluitoarea sa personalitate — i-au descoperit lui Sartre « ipoteză de interpretare a creaţiei flaubertiene de pe cele mai nuanţate poziţM  existenţial estetice.   Pentru   Sartre,   ceea   ce părea   să   fie   timiditate   în copilandrul   rezervat   şi   visător, ispitit   să   se   ascundă   prin încăperile puţin frecventate ale internatului din Rouen ,este de fapt nevoia de auto-eontrol, scrutarea de sine ferită de orice indiscreţie. Cu această cheie în mînă, exegetul încearcă să deschidă o sumă de închizători pentru a le smulge secretul care îl persecută. El ne furnizează, astfel, o interpretare oarecum diferită de cea propusă acum zece ani,   cînd  publica  în Temps modernes consideraţiile sale despre
• JLHdtot de Ia familie, Gustave Flaubert de UZI d 1857. Gallimard, 2 voi. 1971, 2 140 p.
„La conscience de classe che? v= tiste". z Iar-
Notam la începutul acestor rîn duri ca Sartre se preocupă de orrmi şi creatorul Flaubert din 1943 "T activ din 1947. Iniţial, autorul Doam net Bovary fusese pentru Sartre » prozator incomod şi discutabil ale cărui scrupule stilistice nu le 'We& aproba cît timp ele tindeau să ab soarbă un efort, mai fertil de in vestit pe terenul dezacordului mo ral cu lumea burgheză. Acum acest acord, efectiv formulat de scriitor este receptat ca atare. Sartre salută, în noile sale investigaţii de proporţii, treapta de deschidere a orizontului flaubertian, forînd de pe platforme extrem de diverse adâncurile psihice ale copilului şi adolescentului, surprins într-un proces de dezbinare faţă de părinţi şi de retragere aparentă din lumea socială.
Cotitura lui Sartre, fiindcă se poate vorbi de o modificare radicală a unghiului de tratare, concretizează prelungite tentative şi laborioase explorări în ceea ce el însuşi a numit carcera spirituală a viitorului romancier. Detestat şi terorizat de tată, lipsit de tandreţa mamei (pe care a adorat^o, totuşi), desconsiderat de colegi care îl taxau de „Mălai mare", micul Gustave îşi ia treptat revanşa prin literatură. Scrie de pe la şase ani şi cu productivitate de pe ia şaptesprezece. Ar fi putut scoate un volum cînd nu împlinise încă vârsta celei de-a doua comuniuni. Pentru el... „a scrie înseamnă a pune stăplnire pe lume". Cu acest gînd, notat în 1836, deci pe când mai ara un sfios băietan, pătrundem în fabulosul teritoriu al copilandrului -bântuit de crize, închis în proiectele lui mature şi avînd nu o dată conştiinţa
152
cartea străini
j^ei demoralizări. Structura lui afectivă, atîit de pasivă la bucu-# specifice adolescenţei se des-
altor satisfacţii. Nevroza, care
(jeclanŞ632^ în 1844, Încheie un viu Şi sfîrşeşte .prin a-1 reda pe «Lbe'rt lui însuşi. înfrângerea po-S,jei  .mondenităţi,   retragerea de f facultate, revenirea la Oroisset • refuzul de a se căsători, explică Lisiv canalizarea întregii activităţi spre inrventia epică, după cum xftlică înverşunarea, aproape pato-Sjcâ, asupra   paginii albe, eterna i aspiraţie de a scrie frumos, de face cuvintele să cînte. Toată as-oiraţia spre   armonie, refuzată pe celelalte planuri,  îşi află aici, în «ecloziunea   cabinetului de lucru, Împlinirea. Ceea ce luase aparenţa secului devine, deci, condiţia afirmării.
Prin drama omenească geniul 8aubertian atinge plafonul cosmic |e zbor. Ipoteza, pe care noi înşine am construit monografia apărută acum câţiva ani, este aici copleşitor ie amănunţit motivată. îl vedem pe Haubert refăcînd destinul şi nu adaptindu-se lui. Opţiunea de viaţă determină perspectiva ei de reprezentare. Atacul scriitorului declanşat prin cele trei romane „de actualitate" : Doamna Bovary, Educaţia sentimentală,   Bouvard şi Pecuchet
demitizează realitatea şi polemizează cu imaginea ei conformistă. La adresa stagnării provinciale prozatorul rosteşte o adevărată filipică. Sub povara mărginirii şi inerţiei timpul lucrează împotriva visului. Flaubert face în acest context descoperirea senzaţională a visului minat pe dinăuntru. Datorită lui fenomenul foovarie primeşte cel mai durabil certificat de identitate. Declinul lumii care naşte şi apoi sugrumă iluzii ou o revoltătoare îngustime de spirit — iată concluzia fin sugerată a literaturii flauber-tiene. Orgoliul lui rănit tranşează direct, în cele din urmă, o rivalitate disperată.
Confruntarea pe care Sartre ne-o propune cu vechile teze nu implică mari surprize. Documentat pînă la saţietate, Sartre depăşeşte toate aşteptările în linia acumulărilor portretistice, îi datorăm un portret extrem de minuţios al tânărului Flaubert. Imensa sa evocare se opreşte la pragul maturităţii. Epoca de glorie nu4 interesează pe actualul exeget.
Sartre este remarcabil când ne face să înţelegem oum Flaubert s-a reinventat pe sine. Ambiţia lui a fost să dea relief acestei idei: „Ima-giner, c'est â la fois produire un objet imaginaire et s'imaginer".
„ateneu", nr. 7/1971
Numărul din iulie al revistei „Ateneu" este dedicat în mare parte marelui poet din veacul trecut, Vasile Alecsandri, de Ia a cărui naştere s-au împlinit 150 de ani. Articole interesante, semnate de Constantin Călin, Dan Zamfirescu, Dumitru Bălăeţ, Al. Săndulescu, George Genoiu, etc. aduc noi puncte de vedere în unele contribuţii la întregirea cunoştinţelor ce Ie avem despre poetul moldovean de la Mirceşti.
Dan Zamfirescu, în articolul „Scriitorul total", subliniază că „pentru conştiinţa literară actuală, care îşi caută tot mai stăruitor strămoşii, Alecsandri oferă o splendidă imagine a scriitorului total aşa cum îl înţelege veacul nostru", pentru care „viaţa şi opera alcătuiesc un tot, prima dînd mărturie pentru „autenticitatea" ultimei". Traian Cantemir semnează un amplu articol „Comicul de limbaj" problemă căreia G. Călinescu îi a-
cordă a mai mare atenţie derit hitecturii    dramatice    nron»- ?'* limba  folosită  de AlexanlriT*' vind admirabil scopurilor sal» tinice:  „Adresîndu-se direct s tatorilor, (Alecsandri) speră inf™»" efect imediat şi eficient"
Deşi şi-a propus să fie "„„ nund comemorativ, revista „Ateneu" plică un foarte    interesant fra* ment din studiile semnate de CoT neliu Dima-Drăgan si Dragoş Se bastian Neamţu — „Primul dictionai tipărit al limbii române"; este vot ba de lucrarea „De Regno Dalma" tiae    et    Croatdae   libri", pubij, cată de istoricul dalmatian Ioannes Lucius în 1666 la Amsterdam, h. lucrarea menţionată, este înserat un capitol despre români (De Vla-his),   unde   „Lucius demonstrează, folosind numeroase izvoare antice, bizantine sau occidentale, originea romană a vlahilor".
L.P,
„tribuna", nr. 32/1971
Interesant şi variat, plasat în actualitate, sumarul acestui număr al revistei săptămînale din metropola Transilvaniei. Editorialul semnat de Aurel Sasu discută relaţia dintre scriitor şi epoca pe care o reprezintă, pornind de la recenta carte a scriitorului Zaharia Stancu, intitulată „Pentru oamenii acestui pă-mînt", culegere de articole şi materiale publicistice apărută la „Cartea Românească". Criticul Ion Vlad, al cărui studiu aprofundat despre proza lui Anton Holban, publicat tot în „Tribuna", constituie una din cele mai valoroase exegeze din ultimul  timp,  semnează de astă-
dată al doilea foileton sub titlul „Paul Zarifopol, teoreticianul literar". Articolul începe cu judieioa*» constatări, oa: „.Adversar al imposturii şi al mtervanţiilor ce tjnfl să discrediteze inteligenţa, Zarifop€ optează pentru studiul metodic, reflexiv şi lucid, controlat şi argumentat, opusul demersului baKrt doar pe intuiţie. Criticul năzuieşte să realizeze o contemplaţie nuanţată, tutelată de luciditatea anâte-tică, sursa unor comentarii bâza» pe datele concrete ale operei oe artă"
Pe ' cuprinsul a două pagfaii Jo« Cocora face o anchetă despre
154
revista revistelor —
* . şj conceptul modern de lite-Sri Ş» artă". îşi spun părerea :
jirunBetti, George Muntean, gjLa oeac, Badu Negru, Ion Ape-*jT M Novicov etc... La rubrica *Sată „Confesiuni de atelier", *X Camil Baltazar răspunde £ chestionar, evocînd sugestiv întreagă epocă din istoria litere-L româneşti, legată de activitatea ooetică. La întrebarea „Ce cre-!mi despre explozia actuală de şj modalităţi din literatura îwjnâ ca si din cea românească?", Joetni interogat răspunde: „Fenomenul s-a mai repetat în 1922 şi luat poziţie. Deşi adept al mo-Unităţii, adică al ţinerii pasului eg timpul, m-am ridicat împotriva bfciror ismelor, adică, aşa cum scriam în Tiparniţa literară, ca răs-ţms integraliştilor, cubiştilor şi suprarealiştilor : arta nu e o scară «g trepte, ci una de o continuitate tolectică. Nu poţi fi un artist ade-vtel dacă nu sorbi din copacul ridacinos al tradiţiei şi lamurei temtaşilor seva lor tonică. Cum uf se află-n front reprezentanţii ttataror leaturilor, nu poate fi vorba de o luptă între generaţii. Dar itoerii, unii tineri de azi îmi fac impresia unor inşi care ies despoiaţi în stradă, fără a fi învăţat
încă ce costumaţie, adică ce ţinută trebuie să ai în viaţă şi mai ales în literatură".
Poezie semnează: Dan Mutaşou, Gheonghe Chivu, Mana Nicoară, C. Diaeoneseu, Ana P. Sîrbu, Ştefan Damian şi Negoiţă Irimie. Din poemul „Pămînt al ţării" al lui Gheorghe Chivu, cităm : „Violoncel al pămîntului meu/ Sună sub ploaie ţarina mea ;/ E o cîntare şi-i o furtună/ De amintire, de sărbătoare străbună". Cronica literară semnată de Victor Felea, recenziile : Miroea Popa şi Vasile Sălăjan. Alte colaborări: Nicolae Balotă, Ştefan Pasau, Leonida Neamţru, N. Prelip-ceanu, V. Cacoveanu, Ion Crîngu-leanu, Gheorghe Suciu, Rodica Bra-ger etc. La comemorarea unei jumătăţi de mileniu de Ia naşterea lui Albrecht Diirer, Viorica Guy Marica ne vorbeşte pe spaţiul unei pagini despre singulara personalitate a acestui genial artist oare întrupează renaşterea germană şi noul climat umanist ce subminează „edificiul secular al dogmatismului teologic" medieval. Numărul este ilustrat — în afară de reproducerile după Diirer — de pînzele unui talentat şj original pictor de la Baia Mare, pe nume Ilie Cărămă-şan-
v.c.
iramiaia literatura", nr. 8/1971
In ultimele numere, un spaţiu important este rezervat literaturii franceze contemporane, iar în "-«st număr cititorul găseşte romana! lui Michel Butor, „La modifi-afion", şi o selecţie de poezii ale W Raymond Queneau, într-o exce-Wâ traducere a Iui Mihail Kudi-W. într-o succintă şi caldă prestare, Ş. Velikovski se opreşte JJpra limbajului poetic al lui <*«neau, care, de Ia primele lui
opere s-a izbit de „discrepanţa între limbajul livresc... şi cel viu, pe care-1 auzi zilnic în jurul tău". Non-coincidenţa între ele în ceea ce priveşte lexicul, structura sintactică, pronunţia, şi mai ales scrierea este, în secolul nostru, cu atît mai izbitoare, cu cît în „adîncurile vorbirii curente se plămădeşte o «a treia franceză», nepoată a francezei vechi şi fiică a acelei franceze care s-a constituit    pe vremea
teistelor — de peste hotare
155
lui Rabelais şi a căpătat perfecţiunea carteziană în lucrările clasicilor secolului al XVII-lea şi ale gramatieienilor academiei de atunci... Datoria scriitorului faţă de compatrioţii săi, de azi şi de mîine, este de a-i da drepturile de cetate în literatură, de a introduce în circuitul livresc nu numai expresii şi turnuri de frază sesizate în vorbirea mulţimii, dar şi deprinderile de a le adapta pe unele la altele pe care le elaborează treptat poporul — făuritor de limbă în uriaşa sa retortă". Pentru Queneau, cmiiitul nu este un semn a ceva presupus, el este sudat de semnificat, de obiect, a cărui materialitate a absorbit-o. Fiecare cuvînt îşi are chipul său Propriu, obiceiuri proprii, biografia sa şi firea sa specifică „Ars poetica" a lui Queneau este o permanentă meditaţie asupra „domesticirii" cuvintelor celor mai obişnuite şi totodată — cînd le pătrunzi bine sensul — foarte generoase. Fără a avea înclinaţii declarate spre lirica socială, el nu a rămas străin frămîntărilor şi întrebărilor asupra destinelor omului,
asupra rosturilor existentei necontenit de valurile .PUr*afe în timp şi spaţiu etc Da nir>« lăsat pradă unor rătăciri * s'a ce şi a răzbit prin hăiişuri,™^-rilor sterile ale constiintri m~ terenul ferm al vieţii reaL SDre crete. într-o epocă î„ c*tf«' *»-Merat profeţi ai ApocaHp^f. mizantrop! disperaţi, Qu * recurs la arma risului, în n .8 bunelor tradiţii ale umori?'"1 ironiei galice, ale răror să» t' înfig în snobism, j„ pref^ff in megalomanie, egotism, a" HuijotLsm, fanfaronadă Fvists "~ lirka lui Queneau 0 ^ simpatie pentru populaţia subu. oiilor pariziene, pentru ţăranii ,Z satele depărtate, o înţelegere caldă pentru durerile şi bucuriile ior pentru ciudăţeniile si grijile lor* Iar tonul burlesc nu'pune în umbră nici unda de melancolie, nici reflecţia filozofică, serioasă şi in. teligentă, care răzbate adeseori prin versurile seînteietoare de umor şi veselie ale acestui poet, prozator şi eseist, poliglot şi de o cultură enciclopedică.
I. P,
9
.,diogene" mp. 74/1971
Dintre numeroasele articole prezentate de „Diogene" se remarcă cel intitulat „Consideraţii asupra stadiului actual al criticii literare", deoarece abordează o temă foarte dezbătută în ultimul timp, mai ales că, de această temă se ocupă un critic de valoarea lui Jean Staro-binski, profesor de literatură franceză la Universitatea din Geneva. In acest articol, Starobinskl nu îşi propune să pledeze pentru „un eclectism conciliant şi maleabil" în acordarea tehnicilor explicative (descriere, analiză, interpretare), ci consideră că raţionamentul său este
156
aricind revocabil: „nimic nu trebuie încheiat, terminat, redus t dacă operele încetează de-a ne mai scăpa, aceasta ar însemna că funcţia literaturii şi a criticii a luat sfârşit".
Autorul articolului acordă o mare atenţie psihanalizei, „care are rolul de a descoperi legătura inconştienta 1 dintre operă şi autor, fără să prevadă oare parte constituie mai mult sau mai puţin voinţa conştientă, «eul» social". Sitarobinski descrie în ce constă analiza psihologică şi cum a fost ea interpreta» de unii critici contemporani: Chv
revista revistelor - de peste
jîauron,    Gas Ion    liachclard, neris" ; ele nu mai sînt îa excluşi-
m J<S rs'es Poulet   El   consideră   că vitatc subiective, deoarece — deşt
"fwentele  psihice,   eliberate   de ieşite   din   interior,   ni   se oferă
■   legătură ou persoana empirică spre a fi marcate, văzute, Storului apar ca entităţi sui-ge- F. L.
.„inzaine litteraire", mp. 122/1*171
«umărul 122/16—31 iunie 1971 i, Ouinzaine Litteraire" se des-%e cu articolul lui N. Ter-Ljan Lukâcs sau sinteza im-nLibilă"',' cunoscut cititorilor ro-Stoi. Peste caracterul său omagial studiul reprezintă o serioasă expunere de motive fundamentale «ajtru importanţa gândirii lui Lu-tacs în filosofia contemporană.
Interesant este modul în care autorul aduce la un numitor «imun problemele diferite ale operei lui tuiacs, stabilindu-i cîteva criterii jtreeunipăniloare.
Considerind că esenţa contradicţiilor omului este de natură socială Şi deci deopotrivă soluţionarea lor, filosoful marxist îşi dedică ultimii ani ai vieţii lucrării : „Ontologia existenţei soeiale", în care încearcă să răspundă unei întrebări fundamentale: „Cum se poate concilia credinţa în tţxistenţa unei energii morale care dă irtdes-iructibilitatea substanţei umane şi autonomia ei, cu determinismul ri-fnros existent în reprezentarea vieţii sociale, condiţie aparent ireversibilă impusă dc circu.mstanţ'? ©-Wective" V
în „Estetică" Lukâcs dikh>*--> m ■ taţii, răspunsuri -concludente în timpul artei. Tendinţe permanenta 8 ultimelor sale scrieri era dt. ,.f< exalta marea iartă şi marea filozofie; forme de încarnare conŞtiinţei de specie a umanităţii oa o realitate „pentru sine" chiar «iin-Wlo de posibilităţile de a se realiza » arapul vieţii imediate".
in acelaşi număr Henri Mitter-<w semnează un comentariu inte-
resant Ia  cartea  lui    Jean Borie.
„Zol-a .et -las myth.es ou de ia nau-see au salut". Cartea se bazează pe metoda psiho.oritică, adică utilizează instrumentele criticii psihanalitice în raport cu opera şi deloc cu autorul. Astfel sînt lăsate deoparte datele biografiei, detalii ale vieţii particulare, ale zonei intime zolis-te. Fără îndoială ea nu epuizează toate coordonatele operei lui ZoJa pentru că selectează cîteva teme fundamentale, depistate la nivelul recurenţei lor şi tratate in lanţul semnificaţiilor tematice similare incluse în diferite materializări artistice. Se răstoarnă într-o mare .măsură toate discursurile stereotip e care s-au vehiculat aproape o jumătate de secol despre Zola şi naturalism. Nu numai .pentru că se propune luarea în consideraţie a simbolului mitic „Oedip" ci. pentru că pornind de aici se propune o nouă lectură Zola. „Caracteristica unei mari opere nu este 'tocmai ireductibilitatea ei ia o unică explicaţie (sensul corect ar fi „exal licitare") ?"
Denlgwr, cartea nu ep.u.i-z>».â.s»,â toate asoeclele operei Zola. Zona ■■i se limitează şi w circ'msftic perfect metodei.
Oca ce îî reproşează Hcnrf Mit-lp-«Msd lui Jean Borte este ca. grupările mitice cărora l'i se '•P.ownoaş-to 'O valoare fundamentală mt sint studiate şî în funcţionalitatea lor ca modele narative şi stilistice, ca alte cuvinte devastarea sistemului „textual" care conţine o iernă. Dar !*B'Si)i!<? na este pierduit •
I. C,.
Grevistelor — de peste hotare
157
..impuri    science et societe", Mp.
„Tensiunile în lumea ştiinţifică-' este titlul general al acestui număr al revistei UNESCO-ului. Aceste tensiuni derivă din faptul îndeobşte cunoscut că activitatea ştiinţifică a căpătat dimensiuni umane şi, după cum notează în cuvîntul său introductiv redactorul-şef al revistei, cri-ticile faţă de incidenţele sociale ale ştiinţei, faţă de răspunderile sociale ale omului de ştiinţă din zilele noastre sînt ..iraţionale, ilogice, sentimentale", chiar isterice.
La întrebarea dacă oamenii de ştiinţă sînt răspunzători faţă de societate pentru rezultatele activităţii lor, John Ziman, profesor de fizică la universitatea din Bristol răspunde afirmativ, adăugind că, prin formarea specialiştilor cu profil îngust, prea specializat, societatea produce savanţi incapabili de a sesiza problemele politice şi morale. Imbinind pasiunea cu inteligenţa lucidă, oamenii de ştiinţă trebuie să se opună folosirii abuzive a ştiinţei şi trebuie feriţi de „presiunile unui public ignorant, ale unei prese lipsite de ruşine, ale unor oameni de afaceri cupizi şi ale politicienilor oportunişti".
Formarea responsabilităţii sociale a oamenilor de ştiinţă nu e o problemă oarecare. Este vorba aici de a forma o atitudine spirituală, o anumită formă de sensibilitate, care să fie inerentă sistemului de învăţămînt, relaţiilor personale, politicii instituţionale. în momentul de faţă, formarea generaţiilor de specialişti este lacunară în Occident. Ei sînt nişte „docţi ignoranţi", scrie John Ziman, care ştiu totul despre rezonanţa magnetică nucleară sau funcţia fiziologică a ade-nosinei trifosforiee, dar nu ştiu nimic în materie de istorie, filozofie, politică sau ştiinţe economice. „Aspectele interdisciplinar, tehnologic, istoric şi economic al disciplinelor noastre şcolare şi universitare trebuie să fie obiectul unui învăţămînt regulat, organizat şi de lungă
durată... Trebuie, de ţinem cont de chestiunile 3-J* şi morale legate de ştiinţă" »** luHa tehnico-ştiinţifică este un^T niment bogat în semnau»» tice şi morale, de aceea sneciiX trebuie stimulaţi, încă V2f să se gîndească la oameni laimftZ nnţele lor, la libertate. ProbleZ^ progresului tehnologic nu potW zolvate, în ultimă analiză, Wv£ ţine seama de priorităţile socLlV de normele materiale şi spiritual, de gust şi judecată estetică.
Biochtaistul american Miita» Leitenberg, care lucrează la ,jnter-naţioniail Peace Research instHnte* din Stockholm, îşi intitulează articolul „Etica ştiinţifică clasici d dezvoltarea armelor strategice", 0 reproduce în preambul un fragment din declaraţia publicaţi 1» i martie 1969 de savanţii şi inginerii Institutului Tehnologic din Massa-ohussets, în care se spune: „Proasta folosire a cunoaşterii ştiinţifice ţi tehnice constituie o ameninţare de prim ordin pentru existenţa omenirii. Prin acţiunile sale... guvernul nostru (S.U.A. — n.r.) a zdruncinat încrederea noastră în capacităţile sale de a lua decizii înţelepte (L umaniste. El a dat, de asemenea, o dovadă îngrijorătoare a inteavţW sale de a spori ,şi mai mult imensa noastră capacitate de distrugere1'. Şi autorul ilustrează procesnl de acaparare şi de orientare a cercetării ştiinţifice, mai ales în S.OA» de către complexul milHar-lndw-trial, folosind cu abilitate concepţiile clasice ale eticii ştlinţtttoft oare nu s-au schimbat de la Ga-lilei pînă de curînd, concepţU <*» repudiau în fond responsabilitate» socială a savantului faţă de societatea epocii şi a năzuinţelor sale.» 1957, scrie Leitenberg, aceste «o-cepţii erau depăşite, iar în zU«* noastre au devenit chiar u^«*" toare. Această credinţă în 00**» etică clasică s-a servit de forte» ostile progresului social pentru •
158
revista revistelor — de p©**
e cercetării ştiinţi-care au pus ome-ameninţării holocaus-Tutorul face apel la „Minţkică de a depune ^„ţia exercitării unui " asupra modului de ,a -uitatelor cercetării, «pocii contemporane ajal că dezvoltarea şti-
inţei şi tehnologiei în lumea capitalistă pune umanitatea în faţa alternativei — barbarie sau progres. Ieşirea din această alternativă pe calea progresului pretinde imperios modificări revoluţionare în structura societăţii, la care, încheie autorii, trebuie mobilizată Comunitatea oamenilor de ştiinţă.
P.I.
j^letfres franţa! ses'% nr. 1397/1971
~«fc vacanţă al prestigio-"S^dar francez de lite-Ţrff condus de Louis Lytr acoperind perioada Zjd 1971) reuşeşte să se TrfveM elevat al nume-ajMte in perioadele „de Jatfni, evitând o anumită Ipgtjcă pe care ne-am fi gytl si o găsim într-un
^ artistice şi culturale multe dintre ele fiind J irilţional al lunilor de tr •Medul mai multor arti-UâU aceste evenimente se Mnlurile de la Carcas-Mpm, Aix, Saint-Cere, i Wehy, manifestări prin ■feti franceză arată în Vi tot ce are mai bun în ♦ teatru, muzică, operă şi
OBrier,   făcînd cronica , de   la Carcassonne ie  compania Theâtre •*«Mîniază rolul de factor ***«ă pentru întreg su-"*P Jucat de această insti-conducerea lui Jean - reuşeşte, în pofida di-v"»*eriaie si lipsei sce-să întreţină o bo-""?■« teatrală în mai mul-WWW provincii. Clau-Jr. * ar»tă nemulţumit
"72*     pe care H- Cou-*** d«Pă „Cei trei muş-
chetari" de Alexandre Dumias, ară-tînd primejdiile care îi pasc pe cei oare preferă adaptarea scrupuloasă dar plată a unui roman pentru scenă, unei transpuneri creatoare care serveşte în modul cel mai fericit intenţiile prozatorului a cărui operă este dramatizată. Claude Olivier devine însă elogios în aprecierile asupra reprezentaţiei cu „Torque-mada" de Victor Hugo, piesă quasi-nejucată şi foarte puţin cunoscută, care dovedeşte în montarea lui De-nis Llorca neaşteptate virtuţi. Regizorul, depăşind unele clişee romantice desuete, pune în valoare filonul progresist, angajat al acestei piese, permiţînd căutarea unor analogii între fapte din trama ei şi evenimente contemporane cu Hugo (sau cu noi înşine !).
Alt festival, cel de la Saint-Cere, este o manifestare de muzică cultă, care îşi cîştigă un public din ce în ce mai larg. Popularitatea lui creşte şi în rin du 1 tinerilor muzicieni de peste hotare : zeci de tineri, din numeroase ţări europene, au venit la Saint-Cere să comunice în limbajul comun care este muzica. Martine Oadieu, care prezintă festivalul de la Saint-Cere, face cronica unor spectacole Verdi, „Requiem" în cadrul festivalului de la Orange şi „Falstaff" la Aix.
Martine Cadieu a recoltat şi unele confesiuni ale compozitorului
revista revistelor — de peste hotare
Ivo Malec în legătură cu experimentul său aflat încă în lucru la Avignon, în curtea de onoare a fostului palat papal. Folosind textele discursurilor rostite de Victor Hu-go în faţa adunărilor legislative (între anii 1849—1851), Ivo Malec pregăteşte, la cererea radiotelevizi-unii franceze, un spectacol muzical de o factură aparte, în care
conlucrează coruri!» «; in care frazele muLt, 0f***k. cu pasaje care ^^««5 o manifestaţie, flu,,i„!nd»te. «! loare caracterul Kfa* * * pare ca acest interi m^ % are şanse să rŞtaTt? bit, la toamnă, âtenL*^*^ şi criticii. m '«Mite*
„lumina"? nr. i/1971, premiile revistei „lumina" din paneioya
Au fost decernate recent premiile pe anul 1970 ale revistei iugoslave „Lumina", care apare de patru ori Pe an — din anul 1972 va apare lunar — la Panciova, în limba română.
Premiile literare „Lumina '70", care coincid ou jubileul de 25 de ani de apariţie neîntreruptă a revistei susamintite — au fost acordate scriitorilor Siaveo Almăjan pentru romanul „Noaptea de hîrtie" şi Mihail Avram eseu pentru romanul „Moartea prinţului spadasin". Concomitent, au obţinut menţiuni scriitorii Miodrag Milos pentru romanul „Printre rîuleni" şi Simion Drăguţa pentru volumul „Cărări" cuprinzînd un număr de zece nuvele şi schiţe.
Revista „'Lumina" nr. 1 din 1971, publică fragmente de mare întindere din romanele premiate ale scriitorilor Siaveo Almăjan şi Mihail Avramescu.
In acelaşi număr al revistei „Lumina", citim — printre multe altele — monologul de o puternică tensiune lirică „Apoteoza"  — aş-
ternut pe hirne m timpul pa* război mondial - al pwftĂ *£ Cranjanski, patru frumos» M
£aiw«neI Bi"că: nuve,a **5 galben" de Viorica Boft «as*»
volumelor „Cronica Bana feb*- * Nicolae Stoica de Haţeg _ ^ rută la Editura Academiei -şi „Recolta soarelui" — yggg de Cornel Bălică — volum *ffe« la Panciova —, un emoţiona» * crolog închinat poetului Radu Paraschivescu, iatmfoi lepre un sfert de veac de crnt» * teirară, realizat cu scrutare! jrt univ. dr. Radu Flora din ft|s*> via — şi un alt interviu arta plastică realizat cu tffat Petru Marina din Iugoslava, nica „Teatrul I. L. Cmgifie m Virşeţ la primii paşi" it&m *• butului cu piesa „Ochiul fefcr-. dramatizarea lui George YmHg* după basmul „Soacra cu W wr rori" de Ion Creangă, pr«c*a i interesantele studii „Presate W; slave în reviste româneşti" # & teratura iugoslava ta străin*»**...
U DCKâ.* ■'
revista revistelor — de peste hotare
m