viaţa românească
revistă a uniunii scriitorilor din republîca socialistă românia
10
anul XXIII octombrie 1970
1917—1970
aniversarea mareî revoluţii socialiste din octombrie
MIHAI BENHJC
MIHAIL BULGAKOV
IURI NAGHIBIN V. BRIUSOV A. BLOK ANA AHMATOVA EVGHENI EVTiIŞENKO EVGHENI VINOKUROV
3 Te-om cunoscut... poema cea mare
5 însemnări pe manşeta (în româneşte «W
Tatiana Nicolescu) 9 ivan (în româneşte de Igor Blok)
19 a treia toamna
20 bocet rusesc
21 . * ♦
21 în (uptâ pentru puterea sovietica 23 slnt om (în româneşte de Alexandru Gri-gore)
GHEORGHE ŞTEFAN |   24 erjiţa verjiţa (nuvelă)
memorialistica
ION PAS 1   48 vremuri
scriitori români contemporani
ION ANGHEL |   54 proza lui zaharia stancu
scriitori şi curente
SILVIAN IOSIFESCU | 66 i. I. caragiale — dimensiunea fantastica
cronica literară
Ov. S. CROHMĂLNICEANU I   79 mircea   horta^ simionescu: „ingeniosul
I        bine temperat"
pe marginea cărţilor
DINU PILLAT ADRIANA ILIESCU NICOLAE CIOBANU
82 ionel teodoreanu: „la porţile nopţii"
84 constanţa buzea: „agonice"
87 sorin titel: „noaptea inocenţilor"
tribuna: poezia tînără
M. NITESCU IOANA CREŢULESOU
90 introducere
97 din pâcatele păcătoşilor se netezeşte calea adevărului!
'j
actualitatea literara
MELANIA LIVADĂ | 101 condiţia filozofică a criticii literare
scriitori străini contemporani
TATIANA NICOLESCUi     104 de vorbă cu leonid leonov
cronica ideilor
N. TERTULIAN | 108 georg lukâcs (fragment)
eseu
ALEXANDRU CLAUDIAN I 117 estetismul antiburghez şi rădăcinile lui I sociale
cronica dramatică
OVIDIU CONSTANTINESCU I 125 „leonce şi lena", „britannicus", un tru-
I        badur modern
cronica plastică
RADU lONESCU | 129 peregrinări plastice
radio
ANDREI SAVU | 131 radio iulie—august 1970 miscellanea
argheziană (demosfene botez) — „marele judecător" (nicanor & comp.) — vocile poeţilor (e. t.) — controversă în jurul lui modig-liani (c. n. negoiţă) — căci, condamnabilă e doar lipsa de haz (v. ioaniţiu) — floria capsali — retrospectivă la o aniversare (ion ianegic) — nici statuile nu-s liniştite... (nicanor) — o colecţie nouă (eugenia tudor) — o istorie a literaturii universale (t.n.) — 134
cărţi noi
ALEXANDRU SEVER: perpessicius: „memorial de ziaristică" — VLADIMIR SIMON: g. călinescu: „opera lui eminescu" — VERONICA PORUMBACU: emil bru-maru: „versuri" — NICOLAE CIOBANU: ilie constantin: „clinele înlăcrimat" — MIHAI ZAMfilR: v. v. urechia: „schiţe memorialistice" — VLADIMIR COLIN: voicu bugariu: „vocile vikingilor" — SANDA RADIAN: măria rovan: „ceaţa revenirilor" — 144
revista revistelor din ţară
„românia literară" nr. 27/1970 (g. p.)—„luceafărul" nr. 428/1970 (p. g.) —„steaua" nr. 6—7/1970 (a. s.). — 155
revista revistelor de peste hotare
„inostrannaia literatura" nr. 8/1970 (i. p.), „molodaia gvardia" nr. 6/1970 (i. p) „literatura română în „le monde" (e.p.g.). — 157
mihai beiiiuc
te^am cunoscut...
Te-am cunoscut putere subterană, De-o fiinţă cu rădăcinile plantelor, Cu matricea izvoarelor, Cu epicentrul marilor cutremure, Cu aurul nativ.
Ros era trupul vieţii de cancerul mizeriei. Războiul cu colţii de oţel Muşca din pămînt, din oameni Şi vărsa pălălaia de foc peste case. O, vaiete şi bocete pierdute In bubuitul tunului şi bombelor ; Trupuri sfirtecate Şi spaima-îngheţată-n priviri ! Moartea-mpărţea săruturi Pe buzele arse de sete, Pulberea drumului Beată de singe Adormea lingă morţii uitaţi. Tu străbăteai printre flăcări şi schije Pe sub bolţile nopţii cumplite. Semănai pe-ntuneric Săminţa luminii Şi-a venit ziua ta,
Cataractă a vrerii de-a fi fără lanţuri.
Aşa te vedem în această lumină de aur, a toamnei
Ce ne plouă pe creştete,
Picurînd pînă-n inimi
Adine, mai adine.
poema cea mare
In chingi îl stringe ca pe cal şi-n pinteni Cuvântul după ce-1 hrănişi cu jar Din ieslea inimii, apoi hotar încearcă dincolo de pretutindeni.
Să crape calul dacă-i dat să crape Sub tine peste văi de hău zburind Şi de o să cazi tirziu ori mai curind Fără să vezi a nemuririi ape,
Inscrie-te rachetă pe un drum Ce din căzutul visurilor scrum Se-neheagă dur si-ndoaie veac de veac
Sub greul său grumazul dîrz al vremii — Răsplata ta şi-a omului sărac Acolo e, la capătul poemii.
mihail bulgakor
însemnări pe manşetă
poveste despre marii clasici
Decoratorul i-a făcut lui Anton Pavlovici un portret cu nasul strîmb şi nişte ochelari aşa de mari, încît aveai impresia că pe nasul lui Cehov sînt nişte roţi de automobil.
Portretul a fost aşezat pe un şevalet de dimensiuni uriaşe. Pavilionul era de culoarea ruginei, pe scenă o măsuţă, pe măsuţă o sticlă de apă şi o lampă.
Eu urma să rostesc cuvîntul introductiv „despre umorul lui Cehov". Nu ştiu de ce, poate pentru că nu mîncasem nimic de trei zile, poate din alte motive, dar în capul meu era o atmosferă sumbră. Teatrul era ticsit de lume. In unele clipe simţeam că-mi pierd şirul ideilor. Nu mai vedeam în faţa mea decît sute de chipuri, fără contururi precise, care se îngrămădeau unul peste altul pînă în tavan. Dar nimeni nu zîmbea. Cînd am terminat m-au aplaudat cu căldură. Se vede pentru că am terminat. Intimidat, m-am retras în culise. Cîşti-gasem două mii de ruble ; acum era rîndul altora să muncească.
Trecînd spre fumoar am auzit pe un soldat spunînd cu tristeţe în glas : „Arză-i focul pe toţi ăştia cu umorul lor ! nici aici în Caucaz nu ne dau pace, ne tot bat la cap !..."
Avea perfectă dreptate ostaşul. M-am ascuns în colţişorul meu preferat, în spatele decorurilor. Deodată am auzit ropot de aplauze şi rîsete din sală. Ura ! Bravo actorilor ! Ne-a scos din încurcătură „chirurgia" şi istoria cu funcţionarul care a strănutat în capul superiorului său.
Bravo ! Am avut succes ! In colţişorul meu întunecat apăru gîfîind Sliozkin şi-mi strigă frecîndu-şi mîinile de bucurie :
— Mai organizăm o seară !
După seara cu „umorul lui Cehov" am organizat o „seară Puşkin". Iuri şi cu mine ne-am bătut capul să alcătuim cît mai bine programul.
— Pictorul ăsta al nostru e un tâmpit. Nu ştie să deseneze, răcnea înfuriat Sliozkin. Daţi afişele să le facă Maria Ivanovna !
Chiar din prima clipă am avut o presimţire funestă... Nu ştiu de ce aveam impresia că această Maria Ivanovna se pricepea la pictură cum mă pricep eu la vioară... Această idee s-a născut în mintea mea în mod spontan din momentul cînd am văzut-o apărînd în serviciul nostru şi declarînd că este eleva lui N. în persoană (drept care a fost îndată făcută şefa serviciului artistic). Intrucît însă nu mă pricep de loc la pictură, am tăcut din gură.
Cu o jumătate de oră înainte de a se însera, am intrat în încăperea unde se aflau decorurile şi am rămas încremenit... Dintr-o ramă
5
J
aurită, mă privea Nozdirov. Ere extraordinar de reuşit. Ochii, cu o privire obraznică, bulbucaţi, un favorit mai puţin stufos decît altul. Semăna aşa de tare, încît m-aşteptam să-i aud răsunînd risul şi spuEînd :
— Ei frăţioare, eu viu de la iarmaroc. Am jucat la cărţi şi am pierdut tot !
Nu ştiu ce mutră am făcut, dar pictoriţa s-a simţit jignită de moarte. Roşie ca racul, cu tot stratul gros de pudră, cu ochi mici, mă întrebă :
— Dumitale, după cît se vede... nu-ţi place ?
— Nu. Dimpotrivă ! Ha, ha, ha ! E foarte... drăguţ. Drăguţ... Foarte. Numai că... favoriţii...
— Cum ai spus ? Favoriţii ? Dar ce, dumneata nu l-ai văzut pe Puşkin ? Te felicit! Şi mai eşti şi scriitor ! Ha, ha, ha ! Cum adică, vrei să-1 pictez pe Puşkin ras ?
— Iertaţi-mă vă rog, nu e vorba de favoriţi, vreau să spun că Puşkin nu avea patima jocului de cărţi, şi chiar dacă juca. o făcea fără şmecherii.
— Ce joc de cărţi ? ! Nu înţeleg nimic. Am impresia că vă bateţi joc de mine !
— Ba să mă iertaţi, dumneavoastră vă bateţi joc '. Puşkin ăsta al dumneavoastră are ochi de tâlhar !
— A, aşa !
Aruncă pensula cît colo, şi din uşă rosti :
— Mă voi plînge de dumneata la Centrală.
Doamne ce-a fost, ce-a fost ! In clipa în care s-a ridicat cortina şi în faţa sălii cufundate în întuneric apăru Nozdriov cu zîmbetul lui plin de tupeu, am auzit un rîs uşor trecînd printre rînduri. Doamne ! Publicul şi-a zis că după seara cu umorul lui Cehov, e firesc să urmeze o seară de umor puşkinian ! Simţeam cum mă trec sudorile reci, în timp ce vorbeam despre „aurora boreală ce se ridicase deasupra pustiurilor troienite ale literaturii ruse..." Sala rîdea pe înfundate privind favoriţii din portret, în spatele meu Nozdriov nu-mi dădea pace, îmi făcea impresia că-1 aud murmurînd :
— Dacă aş fi fost şeful tău, te-aş fi spînzurat de copacul cel mai apropiat.
La un moment dat n-am putut răbda şi am rîs şi eu. Succesul a fost colosal, fenomenal. Nici înainte, nici după aceea vreodată, nu am auzit atîtea aplauze la adresa mea. Aplauzele mergeau crescendo... Iar cînd Salieri 1-a otrăvit pe Puşkin, teatrul şi-a exprimat satisfacţia rizînd cu hohote şi strigînd din răsputeri : „Bis".
M-am strecurat ca un şoarece pe uşa din dos a teatrului şi am zărit în depărtare pe cronicarul scandalagiu, care gonea cu agenda în mînă spre redacţie...
Ştiam că o să fie aşa !... Pe stîlp lipită, pagina a patra a ziarului şi un titlu cu litere mari. Iarăşi Puşkin !
Doamne ! fă te rog să moară scandalagiul ! In jurul nostru mor atîţia de tifos exantematic, de ce nu se poate îmbolnăvi şi el ? Altfel, cretinul ăsta mă bagă la închisoare...
Fir-ar al dracului de momîie pudrată de la serviciul artistic!
S-a dus, s-a terminat! Totul s-a terminat ! Serile au fost interzise...
E o toamnă groaznică. Plouă lung şi fără întrerupere. Nu ştiu ce-o să mîncăm ? Ce-o să mîncăm ?
6
La drept vorbind, nici nu ştiu de ce am străbătut toată Moscova si rni-am îndreptat paşii spre această clădire uriaşă. Foaia pe care am scos-o cu atîta caznă din vraful acela imens de hîrtii se putea referi la toate clădirile cu şase etaje, sau mai bine zis, nu avea nici un fel de legătură cu nici una dintre ele.
Mă aflu la intrarea numărul 6, în dreptul liftului mort. îmi trag sufletul. Ajung la o uşă pe care sînt două indicaţii : pe una scrie apartamentul numărul 50, pe cealaltă o inscripţie enigmatică : ,„Artă". îmi trag din nou sufletul, orice s-ar zice, mi se hotăreşte destinul.
împing uşa care se dovedeşte a fi deschisă. într-un vestibul pe jumătate cufundat în întuneric văd o ladă uriaşă, plină de hîrtii, şi capacul unui pian. Prin ceaţa fumului întrezăresc în odaie şi-o femeie grasă. Maşina de scris ţăcăne. Se opreşte o clipă. O voce de bas rosteşte : Meierhold.
— Unde este secretariatul literar ? am întrebat eu sprijinindu-mă de balustrada de lemn.
Femeia din dreptul balustradei ridică din umeri. Nu ştie. Alta ? Nu ştie. Văd un coridor întunecat. O iau la întîmplare, orbecăind.
Deschid o uşă — o baie. Pe o alta, o bucăţică de hîrtie atîrnă strîmb, cu colţul rupt. Descifrez : secretariatul li... Ah. slavă domnului ! Da, literar. Iar mă doare inima. Din odaie se aude o voce : Bum, bum, bum...
închid ochii o clipă şi-mi imaginez scena. Acolo... acolo... acolo uite cum trebuie să fie : în prima încăpere un covor uriaş, un birou şi dulapul cu cărţi. Tăcere solemnă. La masă stă secretarul, probabil, vreo persoană cunoscută mie din reviste. Mai departe o uşă. Cabinetul şefului. Tăcere şi mai mare. Dulapuri. Şeful stă, bine înţeles, în fotoliu... Cine ? La Moscova ? Maxim Gorki ? Azilul de noapte. Mama. Cine altul ar putea să fie ? Bum, bum, bum... Discută... Dar dacă e cumva Briusov sau Belîi ?
Bătui uşurel în uşă. Bum, bum, bum-ul încetă. Se auzi o voce ca din cavou : da ! Apoi iarăşi, bum, bum, bum. Trăsei de clanţă şi mă pomenii cu ea în mînă. Am rămas încremenit : n-am ce zice, bine mi-am început cariera, am stricat uşa ! Totuşi am bătut din nou. — Intră ! Intră !
— Nu pot intra, am strigat şi eu la rîndul meu. Prin gaura cheii răsună o voce :
— înşurubează clanţa la dreapta, apoi la stînga, ne-ai închis pe dinafară.
La dreapta, la stînga, uşa se mişcă încetişor şi... După Gorki sînt personajul numărul 1 !
Am nimerit în altă parte ! Asta să fie secretariatul literar ? Un fotoliu de paie din cele pentru grădină. O masă de lemn alb, la care nu şade nimeni. Un dulap cu uşile deschise. în colţ, o măsuţă cu picioarele în sus. Doi oameni. Unul înalt, foarte tinăr, cu ochelari. De îndată am zărit că are în picioare nişte obiele albe. în mînă ţine o servietă răpciugoasă şi un sac. Celălalt, un bătrîn cu părul cărunt, cu ochi vii, cu privirea puţin ironică, poartă căciulă şi manta militară. Mantaua e toată numai găuri, buzunarele atîrnă ferfeniţă. Obiele cenuşii în picioare şi pantofi de lac cu funde ca pentru bal.
Privirea mea stinsă trecu peste chipurile celor doi, cercetă pereţii, în căutarea unei uşi, care să-mi deschidă drumul mai departe. Dar uşă nu era. în odaie nu se vedea nici un semn că ar fi comunicat cu alta. Asta era tot...
Bîlbîindu-mă, întrebai :
— Aici  e...  secretariatul  literar ?
— Da.
— Aş putea vorbi cu responsabilul ?
7
Bătrînul îmi răspunse :
— Eu sînt.
Luă de pe masă o foaie uriaşă dintr-un ziar moscovit, o rupse în patru, presără mahorcă, răsuci o ţigară şi mă întrebă :
— Nu cumva aveţi un chibrit ?
Absolut mecanic, aprinsei chibritul şi apoi, sub privirea blîndă şi întrebătoare a bătrînului, scosei din buzunar faimoasa hîrtie. Bătrînul se plecă s-o citească, iar eu, între timp, mă chinuiam să ghicesc cine poate fi. De fapt, semăna mai mult cu Emile Zola, dar ras şi bărbierit.
Şi tînărul citi hîrtia aplecîndu-se peste umărul bătrînului. După ce au terminat de citit, s-au uitat la mine cu respect, dar şi cu oarecare nedumerire. Le-am spus :
— Aş dori să lucrez la secretariatul literar. Tînărul strigă plin de entuziasm :
— Grozavă idee !... ştii ce...
îl luă pe bătrîn la braţ şi începu să-i şoptească şo, şo, şo... Bătrînul se răsuci pe vîrful ghetelor, apucă un toc de pe masă şi mi-1 împinse, iar tînărul îmi spuse grăbit :
— Fă o cerere.
Cererea o aveam în sîn. Le-am întins-o.
Bătrînul descrise o rotocoală în aer cu tocul. Tocul scînci, sări şi rupse hîrtia. Bătrînul împinse tocul în sticla cu cerneală. Dar sticla era uscată.
— Nu aveţi cumva un creion ?
Am scos creionul şi responsabilul scrise pe margine :
— Propun să fie numit secretar literar. Şi semnă.
Cu gura deschisă, am privit cîteva clipe încremenit semnătura entuziasmată.
Tînărul mă trase de mînecă :
— Du-te mai repede sus, să nu plece ! Mai repede !
Am alergat glonţ la etaj. Am dat buzna pe uşă, am străbătut ca vîntul odaia cu femeile şi am pătruns în birou. Omul care şedea în birou mi-a luat hîrtia şi-a scris : Numit. Seer. lit. semn. punct. Căscă şi-mi spuse : jos.
Aim zburat ca prin neguri la etajul de jos. O maşină de scris. De astă dată nu un bas, ci un soprano argintiu rosti : Meierhold... Teatrul Octombrie...
Tînărul ţopăia în jurul bătrînului şi rîdea cu hohote :
— Te-a numit ? Minunat! Grozav ! Aranjăm noi ! Aranjăm totul !
Mă bătu de cîteva ori pe umăr şi-mi spuse :
— Nu fii trist ! Totul va fi în ordine.
Nu sufăr familiarismele, încă din copilărie şi din copilărie am fost victima lor. Dar de astă-dată cutremurat de evenimente n-am putut spune decît atît cu o voce plîngătoare :
— Unde sînt mese... scaune, cerneală !... Tînărul striga plin de entuziasm :
— O să fie ! Bravo ! O să fie ! s Intorcîndu-se spre bătrîn, făcu cu ochiul în direcţia mea :
— Asta-i flăcău cu cap ! Ai văzut cum a spus de îndată despre mese ! El o să ne aranjeze totul !
Numit ! Secretar ! Doamne ! Secretarul literar. .La Moscova Maxim Gorki... Azilul de noapte... Mama...
Tînărul îşi scutura sacoşa de piaţă deasupra mesei, pe care întinsese o foaie de ziar şi răsturnă vreo cinci funţi de mazăre.
— Asta-i pentru dumneata. Un sfert din raţia ce ţi se cuvine.
în româneşte de Tatiana Nicolescu
8
juri naghibin
ivan
povestire
Ivan era băiatul tuşei Polia. Pe vremea aceea, in fiecare casă cu locatari mulţi, locuia cîte o mătuşă Polia din astea. Nefiind angajată nicăieri, ea lucra cu ziua : spăla duşumele, rufe, îngrijea de copii ori de bolnavi. în ajun de Intîi Mai, mătuşa Polia freca geamurile la chiriaşi. Cînd freca geamurile, ieşea mult în afară, spîn-zurînd deasupra curţii adînci, cu un scuar mic şi prăpădit, cu hrube de vin şi cu nişte namile de cai de povară înhămaţi la căruţe largi şi joase. Mătuşa Polia era poftită să mai facă şi o altă treabă, şi anume să scalde morţii. Şi măcar că era mititică şi plăpîndă de ziceai că o dai jos din picioare numai să sufli asupra ei, nu cuteza nimeni să se lege de dînsa, nici chiar zurbagiii de felul lui Vovka-cowboyul. Altminteri, tanti Polia oferea prilejuri destule ca să te legi de ea : era bisericoasă şi-i cam plăcea să tragă la măsea. Bun-înţeles, nu chiar călugăriţă şi nici beţivană, dar slujea deopotrivă şi pe Dumnezeu şi băuturica. Mergea la biserică nu numai în zilele de hram, dar şi duminicile, sfinţea cozonacii de Paşti, aprindea luminări, făcea nişte cruci mari cînd auzea că se trag clopotele la biserica cea veche din ulicioara Armenski, şi ocările cele mai cumplite ce ieşeau din gura ei erau „antihristule" şi „păgînule". Tuşa Polia bea zdravăn numai sîmbăta seara şi de marile sărbători sovietice, dar atunci bea neapărat. De felul ei tăcută, retrasă, aproape ursuză, cînd bea aşa, devenea sociabilă, prindea chef de vorbă şi chiar începea să se laude, dar ochii ei mici rămîneau aşa de trişti, de parcă era gata-gata să izbucnească în plîns. Nimeni însă n-a văzut-o pe tuşa Polia plîngînd, aşa cum n-a văzut-o nimeni zîmbind. Se oprise în pragul zîmbetului, cum se oprise şi în pragul lacrimilor.
Tuşa Polia a venit la noi în casă în locul tuşei Varia, care îndeplinise înaintea ei aceleaşi îndatoriri ; numai în ce priveşte morţii n-aş putea spune dacă făcea şi treaba asta, pentru că pe-atunci eram prea mic. Tuşa Varia, ajunsă la adînci bătrîneţe s-a dus să-şi trăiască zilele ce le mai avea la fie-sa, la ţară şi în scurt timp după aceea în odaia ei, mai bine zis în cămăruţa de sub scară, s-a instalat tuşa Polia. Mi s-a întipărit în minte evenimentul acesta pentru că atunci a apărut în curte un băiat nou, Ivan, fiul tuşii Polia. Desigur, faptul nu era cîtuşi de puţin zguduitor, dar fiece locatar nou atrăgea asupra-şi o atenţie sporită, pînă ajungea să ocupe un loc sau altul în complexa ierarhie a curţii. Spun asta, fireşte, despre cei care erau pe-atunci de vîrsta mea, dar şi la cei mari lucrurile se petreceau aidoma.
Trebuie spus că tuşa Polia a fost asimilată mult mai lesne decît fiul ei. însuşi locul unde s-a instalat a definit numaidecît rostul
social al tuşei Polia, şi locatarii, care începuseră să resimtă lipsa tuşei Varia, s-au bucurat că i-a venit o înlocuitoare. Bucuria asta s-a dovedit a nu fi lipsită de temei : tuşa Polia o întrecea în toate pe tuşa Varia, care era o făptură bolnăvicioasă şi neajutorată. Voinică deşi slabă şi mică de statură, conştiincioasă, curăţică şi deloc lacomă de bani, tuşa Polia făcea treabă cît doi...
Ivan era obiectul unicei mîndrii, o mândrie mare, a tuşei Polia Sîmbăta, cînd cinzeaca obişnuită de la sfîrşit de săptămână îi deschidea sufletul, făcînd-o comunicativă şi predispunînd-o la încredere şi bucurie, vorbea numai şi numai de el. Şi ce ascultător e, şi ce cuminte, şi ce recunoscător... „Zău, aşa e de cînd era mic ! zicea ea cu mirare în glas. Fiece prunc cere să-i dai piept, al meu — nu zicea nici „pîs". Dacă nu-i dădeam să sugă, murea fără să scoată o vorbă!" Dacă era să-i dai crezare tuşei Polia, blîndetea şi răbdarea pruncului Ivan întreceau virtuţile primilor creştini. Lăsat odată pe ger, şi.a desfăcut faşa şi cînd s-a întors maică-sa „era vînăt tot şi nici inimioara, nu-i mai bătea", dar tot n-a ţipat după ajutor. Altă dată cînd avea trei ani, era cît pe ce să-1 ciugulească găinile. Băiatul s-a tăiat în coasă, şi găinile, lacome de sînge cum e mîţa lacomă de Valeriana, au tăbărît pe el şi s-au pus pe ciguleală pe piciorul plin de sînge. Ivan, strîmbîndu-se de durere, le alunga cu minutele lui plăpînde...
Tatăl lui Ivan a fost scafandru. El i-a adus pe tuşa Polia şi pe fecioru-su, cînd acesta avea şase ani, de la Solotci la Petrovskoe-Razu-movskoe şi i-a instalat la soră-sa, după care s-a dus la fund ca să nu se mai întoarcă niciodată. Tuşa Polia, fără a se lăsa copleşită de durere şi fără a-şi pierde cumpătul, cum ar fi fost pe deplin firesc, s-a mutat de la cumnată-sa, care era o mahalagioaică, şi şi-a rînduit viaţa cum a ştiut ea, crescîndu-1 şi hrănindu-1 îndestulat pe Ivan al ei.
Tuşa Polia nu-1 regreta pe răposat. Mai mult decît atît, luîndu-se cu vorba, spunea unele lucruri nu prea desluşite şi din care reieşea cum că nu ştie nimeni ce sînge nobil curge în vinele lui Ivan al ei. Din cele ce spunea ea, se putea înţelege că tatăl lui Ivan n-a fost nicidecum scafandru, ci un topometru venit de la Moscova şi care umbla cu teodo-litul. După uşurinţa cu care tuşa Polia rostea cuvântul „teodolif, părea pe deplin probabil că ea nu prea i-a fost credincioasă scafandrului pe vremea cînd el era mai norocos la scufundări.
Ivan era într-adevăr de rasă bună, de rasă pură de Riazan, fără nici un amestec din afară. Secara dată în pîrg, cerul şi laptele crud i-au dat din culorile lor. Vara, uşor pârlit de soare, avea pielea ca laptele covăsit. Băiatul acesta cu ochişori albaştri, parcă tăvălit în lapte şi dospit cu secară, bun la suflet, n-avea succes în curtea noastră, populată de copii de la oraş, colţoşi, nervoşi, cu pielea cenuşie, crescuţi pe calda-rîm şi pe asfalt, şi nu în iarbă şi pe pămînt cald. '
Nouă, Ivan ni se părea un străin şi, îndărătnicindu-ne în cruzimea proprie copiilor, îi refuzam dreptul de cetăţenie. De altminteri asia era în firea lucrurilor. Nefericitul de Boria-americanul (a venit la noi în curte nu din America, ci de la Mîtişci, o suburbie a Moscovei, şi îşi datora porecla şepcii lui cadrilate, de fason străin) â plătit cu viaţa pentru dreptul de a intra în rândurile noastre. Asta s-a întîmplat pe vremea cînd bîntuia „boala tampoanelor". Asemenea epidemii se declarau des la noi în curte : o vreme ne-au pasionat etichetele de la bomboane, apoi joaca de-a contrabandiştii, castagnetele, duelul cu săbiile de lemn, mai tîrziu — hockeiul, acrobaţia pe bicicletă, filmul „Drumul vieţii", cu toate complicaţiile lui, cuprinzînd şi cîntecul „Hop şi-aşa", stepul, pumnalul finlandez şi argoul hoţilor, pe care noi ne străduiam să-i imitam. Boria-americanul a venit în perioada jocurilor periculoase cu tramvaiul. A căzut de pe tampon sub roţile unui tram-
10
vai care venea din £aţă, tramvaiul i-a tăiat amîndouă picioarele şi V Boria a murit pe masa de operaţie fără a fi ajuns să se încetăţenească în curte.
Ivan nu încerca să se remarce în vreun fel, să se înstâpînească mai de grabă în sufletele noastre ; lui îi erau din fire străine isprăvile necugetate.de felul celor pe care le întreprindea Boria-americanul. pe altminteri cam semăna a fată. Nu se bătea, nu umbla după porumbei, nu juca pe bani, nu trăgea cu praştia în vrăbii şi în oberlilituri, n-aVea în buzunare nici briceag, nici box, nu fura sticle de vin şi nici măcar nu înjura, cu toate că, pentru unele lucruri şi acţiuni folosea cu o simplitate patriarhală cuvinte neîntîlnite în lexicoane, decît numai în ediţia de dinainte de revoluţie a lui Dai.
Jocurile lui erau din cele mai inofensive — se juca cu etichetele de ia bomboane, de-a v-aţi ascunselea, mai tîrziu s-a apucat de fotbal, schia binişor, dar nu putea cu nici un chip să înveţe să meargă pe bicicletă. Meşterea mereu ceva şi îngrijea păsările schilodite. îndeletnicirea lui cea mai de căpetenie, ca să zicem aşa, era să-i ajute pe alţii. Construia dincolo de groapa unde se aruncau gunoaiele, porumbare olasa-ntîia pentru iubitorii de porumbei din curte, făcea săbii şi paloşe de lemn, cu toate că lui nu-i plăceau bătăliile, umfla cu plămînii lui puternici mingile de fotbal încă de pe vremea cînd nu era pus nici măcar să prindă mingile din dosul porţii, lipea şi umfla cauciucurile de la biciclete, lansa laolaltă cu puştimea vaporaşe de hîrtie pe pîrîiaşele iscate de topirea zăpezii şi era un participant nelipsit la toate acţiunile din curte — de la amenajarea patinoarului pînă la scrierea de lozinci emoţionante de Ziua păsărilor. Se simţea chemat să dea tuturor o mînă de ajutor. Şi vezi că nu căuta să tragă foloase de pe urma asta, afară doar, de o anume mulţumire sufletească, dar în această privinţă, orice faptă bună şi chiar şi o dovadă de abnegaţie este egoistă. Aici era ceva ereditar. Părea că şi tuşa Polia şi-a ales ocupaţia nu numai din necesitate, ci şi din înclinaţie. Ştia să facă atîtea, că şi-ar fi putut găsi lesne o slujbă permanentă, dar ei îi plăcea s-o facă pe „salvarea" curţii. Poate că asta îi dădea iluzia unei vieţi spirituale depline ? Ceva asemănător se petrecea şi cu feciorul ei. Lui îi plăcea mult mai mult să facă ceva pentru altul decît pentru sine însuşi. Poate că asta şi este iubirea de oameni...
Dar noi nu făceam risipă de recunoştinţă. Băieţii îl exploatau la • singe pe Ivan, îl înşelau, îl jefuiau. Pînă şi eu, aşa bleg cum eram, şi tot am profitat de bunătatea lui Ivan...
O dată m-a chemat la el, acolo, sub scară, să ne jucăm cu etichetele de la bomboane. La noi în curte erau două feluri de joacă cu etichetele — „cu miză" şi „la perete" ; Ivan mi-a propus un joc nou : pui eticheta în palmă, apoi izbeşti puternic cu mîna în tăblia mesei, astfel ca eticheta să sară pe masă. Adversarul trebuie, procedînd în acelaşi fel, să acopere eticheta ta ou a lui. Dacă nu izbuteşte, e rîndul tău să i-o acoperi pe-a lui cu a ta.
Erau etichete de toate felurile. Cele subţiri, transparente, parcă date cu ceară, de la bomboanele „de berberiţă" ori „de pere" nici nu se puteau compara cu etichetele groase şi elegante de la bomboanele scumpe de ciocolată, ca bunăoară de la bomboanele „Ursuleţ" sau „Grilaj". Mai puţin elegante şi de-aceea mai puţin valoroase erau etichetele de la bomboanele cu praline şi de la caramele, şi, dimpotrivă, aveau o valoare deosebită etichetele de la bomboanele străine. Aveam şi eu una, cu o broscuţă pe frunză de nufăr.
Pot să jur că nu mă ispiteau prăpăditele acelea de etichete ale lui Ivan, de la nişte bomboane ieftine ; şi nu-mi era teamă că am să pierd podoabele mele de etichete ; altceva m-a îndemnat cînd, după ce a dat el cu eticheta, i-am propus să schimbăm regulile jocului : el va pierde eticheta dacă a mea va cădea la o depărtare de
11
a lui de cel puţin o şchioapă, adică cît e palma cu degetele răşchirate Ivan s-a învoit numaidecît, aşa încît eu i-am luat uşor eticheta. Şi aşa s-a statornicit. Noua regulă îl punea pe cel ce începea jocul într-o situaţie disperată, pentru că pierdea la sigur. Izbînda mult prea mare m-a făcut pentru o clipă să-mi pierd cumpătul. Dar senzaţia îmbătătoare a succesului, necunoscută mie, a înăbuşit din germene generoasa pornire. Pînă atunci nu mai cîştigasem niciodată, la nimic. Toţi băieţi; de la noi din curte făceau mereu tot felul de schimburi între ei. Eu făceam ca prostul din poveste, care, tot schimbînd lucrurile, a dat o vacă şi pînă la urmă s-a ales cu un ac, dar şi pe acela 1-a pierdut. Cite din pistoalele mele cu dopuri, din bricegele, vopselele şi creioanele mele colorate au trecut în buzunarele amicilor din curte ! Ba Vovka-cowboy-ul m-a dus în aşa hal, încît m-a făcut să-i dau pe nu ştiu ce fleac pistolul meu cu glonţ, „Monte-Cristo", pe care noaptea îl ţineam sub pernă. Dar iată că s-a găsit un prostănac şi mai mare ca mine. Ce plăcut era să mă ştiu stăpîn pe situaţie !! Mă lăsam îmbătat de inventivitatea mea, de viclenia şi dibăcia mea. N-aş putea spune că pe vremea schimburilor mele ruinătoare cu Vovka-cowboy-ul şi cu alţi şmecheri aş fi fost, din naivitate, mîndru de mine. Nu mă părăsea deloc simţămîntul apăsător al nedreptăţii, al unei tulburări a tuturor rânduielilor lumii, căreia nu eram în putere să mă opun. împotrivă-mi stătea voinţa puternică şi necruţătoare a altcuiva, care ştia cu precizie ce anume ţinteşte, stăteau propria mea delicateţe, nestatornicia şi bunătatea mea. Acum, însă, aveam de-aface cu o bunătate, o mărinimie şi o delicateţă superioară, şi savuram sentimentul necunoscut al superiorităţii voinţei. Nu simţeam nici milă, nici compasiune pentru Ivan, nu simţeam nimic altceva decît un uşor dispreţ.
Iată-1 că s-a uitat în cutia de cacao „Eticheta de aur", unde îşi ţinea comoara sărăcăcioasă. Ivan a scos o exclamaţie şi a izbucnit in rîs.
— Nu mai e nimic !
in vremea asta tocmai s-a întors de la lucru tuşa Polia.
— Mămico, să-mi cumperi bomboane, că mi-am pierdut toate etichetele ! o înştiinţa Ivan, bucuros nu ştiu de ce.
O umbră ciudată se aşternu pe faţa mică şi gravă a tuşei Polia, parcă întoarsă cu ochii înăuntrul fiinţei sale.
— Nu juca şi tu cu ei, că ştii că te păcălesc mereu.
— De ce, mămico ?
— Pentru că tu eşti un prostănac ! spuse tuşa Polia cu o intonaţie complexă, în care se desluşeau tristeţea, ironia şi duioşia...
Mîndru de izbînda mea, am tras clopotele în toată curtea, lău-dîndu-mă cum „l-am curăţat" pe Ivan, a cărui prostie fără margini a întărit-o însăşi mama lui. [ — Chiar că e prostănac ! zise bucuroasă Laima, o estoniană cu picioarele subţiri. Ivanuska-prostui !... 1
Porecla asta s-a lipit numaidecât de Ivan şi a pus îndată totul la locul său. La copii, bunătatea nu prea e la mare cinste, cu toate că ei ştiu să se folosească de ea la fel de bine ca şi cei mari. Ivan era necesar, i se cerea să facă cite şi mai cîte, dar în acelaşi timp era luat peste picior şi pus la punct, ca să-şi ştie locul. Căpătînd porecla, deodată s-a definit ân ochii tuturor, ca şi cînd ar fi fost legiferat. Acum nu^l mai necăjea nimeni, fusese acceptat pe deplin, dar din felul cum era tratat răzbea duioşia aceea jignitoare şi dispreţuitoare cu care sînt trataţi în popor de cînd e lumea cei slabi de minte, tonţii şi caraghioşii.
De altfel porecla asta nu trebuie socotită prea supărătoare. Ştim, doar, că. în poveştile ruseşti, Ivanuşka-prostul nu e de Ioc un tont, ci
12
un flăcău isteţ şi dibaci, dar oarecum altfel decît oamenii de duzină ce se socot a fi întocmai aşa cum trebuie.
Poate nu m-aş fi apucat să scriu despre Ivan, care mi-a rămas în amintire ca ceva — cum să zic ? — ca o pîinică necoaptă, dacă nu nvaş fi întîlnit cu Laima, fetiţa de odinioară, azi o femeie trecută de prima tinereţe, mamă a unui flăcău mare.
întîlnirea aceasta a avut loc acum ceva mad bine de doi ani, în ajunul pelerinajului meu în trecut. De-atunci, timpul lucrează în mine in două direcţii : înainte şi înapoi. Mă bucur că imaginile din copilărie nu mă împiedică să trăiesc mergînd înainte, nu mă transportă din lumina crudă a zilelor acestora în penumbra străvezie şi suavă a trecutului. Timpul parcă se împreunează în mine, şi viaţa mea începe să mi se pară un întreg bine închegat în fiinţa mea, şi nu un haos, nu o înşiruire de întîmplări. Nu poţi să reconstitui trecutul în mod artificial, să-l culegi aşa cum culegi materialul într-o călătorie de documentare. Aşa n-ai să faci nimic, n-ai să poţi să chemi chipul sufletului tău de altădată. Trecutul trebuie să prindă viaţă instantaneu, să ţi se înfăţişeze ca o revărsare de lumină, altfel tot va rămîne mut. Nu am căutat-o pe Laima aşa cum nu caut pe nimeni ; intrînd în vechea mea curte şi rămînînd ca de obicei necunoscut aici, ne-am întîlnit cu totul întîm-plător, şi deodată din ciocnirea asta s-a aprins o scînteie...
Poate să pară ciudat de ce, ştiind, pare-se, destul despre băiatul acela pe nume Ivan, porecdit Ivanuşka-prostul, nu ştiam despre el ceea ce era mai vrednic de luat în seamă. Dar n-am căutat niciodată să aflu ceva mai mult, şi tot ceea ce ştiam era cu totul întîmplător. După ce jucam pe etichete de la bomboane, nu rămîneam niciodată cu el intre patru ochi. Aveam în curte alţi prieteni, şi pe urmă prea îl admiram pe Vovka^owboyul, dibăcia lui, chipul lui smead şi frumos ca de haiduc şi gitul lui negru de praf, ca să simt acea simpatie faţă de Ivan, întotdeauna curăţel şi potolit. El însă s-a simţit de la început atras de mine, dar desluşindu-rni ghimpii, a bătut în retragere.
Pe urmă o împrejurare măruntă a făcut să înceteze aproape cu desăvârşire relaţiile mele cu curtea şi 1-a scos definitiv din cîmpul meu vizual pe Ivan. La noi în casă s-a deschis uşa de la intrarea principală. Nu ştiu cum s-a întîmplat, dar încă pe vremea revoluţiei, casa noastră a fost încuiată dinspre stradă. Locatarii puteau folosi numai intrările de serviciu, care dădeau cu scările lor înguste şi povîrnite în curte, mai bine zis în două curţi spaţioase.
Casa noastră a luat parte la revoluţie, aici s-a aflat statul major al muncitorilor tipografi revoluţionari. Totodată era o casă scumpă, producătoare de venituri mari, care i-a aparţinut bogătaşului Konstan-tinov, cu apartamente de lux, unde trăiau oameni foarte înstăriţi.
Uşa de la intrarea principală a fost încuiată. Ea s-a deschis abia pe la mijlocul anilor '30. Pentru mine uşa asta s-a deschis înspre Cistîe-Prudî, unde se afla şcoala mea, unde aveam alţi prieteni, alte pasiuni. Pe aceeaşi scară cu mine, cu un etaj mai jos, stătea cel mai bun prieten al meu, Pavlik. Coboram jos pe scara largă, cu treptele apropiate, deasupra căreia se arcuia solemn o cupolă de sticlă şi sub palmă îmi aluneca mătăsos balustrada lustruită. Pavlik mă aştepta pe palier. O zbugheam amândoi în jos, în liniştea stradelei Telegrafnîi, care dădea în Cistâe-Prudi, şi aici nu răzbea larma de la noi din curte.
Desigur, mai ieşeam şi eu câteodată să dau o raită prin curte, dar rar de tot. între timp s-a construit metroul, şi legătura noastră ou lumea mare a Moscovei se făcea prin staţia „Kirov", aflată în apropiere de Cistîe-Prudî. îi vedeam pe tovarăşii mei, cum se maturizau, şi printre ei pe Ivan, surprinzător de masiv, dar ceea ce îmi atrăgea atenţia era miraculoasa transformare a fetiţelor noastre, devenite fete mari.
13
J
Pe urmă m-am mutat în cu totul altă parte a Moscovei, în apropierea Arlbatului. Curînd după ce s-a sfîrşit războiul m-am dus în curtea unde am copilărit, ca să aflu ce s-au făcut băieţii. Ivan a murit printre primii, chiar la începutul războiului. Avea amînare ca student, dar s-a dus pe front voluntar. Nu ştiu de ce mă aşteptasem că aşa va fi.
Apoi, după mulţi ani, m-am întîlnit cu Laima ; am întîlnit, mai bine zis, o femeie trecută de ani, cu părul mult încărunţit, istovită deviată şi care voia să se creadă cum că se trage din fetiţa aceea slăbă-noagă şi colţoasă de la noi din curte.
Povestea lui Andersen „Răţuşca ticăloasă" e scrisă despre Laima N-a existat pe lume răţuşcă mai ticăloasă ca mica Laima. Porecla de „Ciuhnă spălăcită" reda doar un mic amănunt al chipului ei : ochii, incolori şi apoşi. Era toată ştearsă ca şi cum ar fi fost fiartă în leşie, cu părul rar şi lipsit de culoare, cu faţa palidă, ca de şoricel cu coatele şi genunchii ascuţiţi, veşnic plini de vînătăi. Dacă adăugăm la toate astea încăpăţânarea de a-i imita în toate pe băieţi, deşi nu era de loc dibace, puternică şi rezistentă, înţelegem lesne că Laima nu se număra printre favoriţii curţii. Băieţii nu necăjeau pe nimeni cu atâta plăcere şd cruzime ca pe Laima. Mă şi mir cum suporta astea ! Credea poate că după ce va trece printr-o serie de încercări, va fi primită in banda curţii. Dar băieţii o băteau şi o necăjeau nu ca să-i pună la încercare rezistenţa şi devotamentul, nu pentru vini aparente sau adevărate, ci ca s-o facă să dispară de-acolo. Singur Ivan aşa cum îi şedea bine, nu o necăjea pe Ciuhna spălăcită, dar Laima scuipa pe bunătatea lui, căci ea avea un singur vis : să intre în banda curţii. Pe la vreo cincisprezece ani, depăşind culmea sluţeniei, a început să se mai împlinească, devenind dacă nu lebădă, măcar un pui de lebădă, de o stîngăcie plină de graţie, superbă. Nouă ne-a scăpat la toţi transformarea asta a ei. Fără să băgăm de seamă, Laima şi-a schimbat dinţii de lapte cu două rânduri de mărgăritare, ochii spălăciţi de ciuhnă cu o pereche de ochi cenuşii, bătând în albastru, alungiţi, dobîndind un păr des de culoarea cenuşii, o piele gingaşă şi curată, un zâmbet discret. Mai avea încă picioarele şi mâinile subţiri, dar imperfecţiunea siluetei ei încă colţoase vădea graţia de mâine.
Tocmai atunci a luat-o în seamă, acordîndu-i atenţia lui de loc binevoitoare, Vovka-cowboy-ul, corifeul celor două curţi ale noastre. In fiecare casă e cîte un erou din aceştia : cel mai puternic, cel mai curajos, cel mai isteţ — conducătorul — Hatmanul, Ozeola, căpetenia seminalilor... Soarta acelor curţi unde în rolul de conducător se afla un om slab de caracter nu e de invidiat. Vovka al nostru avea toate atributele unui conducător : era voinic şi curajos, dibaci şi inteligent, şi avea o inimă largă. Instruit, citit, ironic, ne ţinea bine în mină şi-recurgea relativ rar la argumentul pumnilor. Pumnii şi-i păstra pen^ tru triburile vrăjmaşe din Deviatino, Zlatoust, Cistîe-Prudî şi altele. Totodată Vovka socotea sub demnitatea sa să se amestece în micile noastre neînţelegeri. Aşa bunăoară, nici nu i-a trecut prin cap laj timpul său să ia vreodată partea lui Ivan sau s-o apere pe Laima.1 Ivan nu putea să-i placă, iar pe Laima pur şi simplu n-o lua în seamă. Asta pînă cînd Laima s-a schimbat. Noi toţi am dat respectuoşi îndărăt în faţa noii Laima, Cowboy-ul, însă, a început s-o persecute. Ca şi cum i-ar fi nimerit în ochi un ciob de oglindă strîmbă, el nu o vedea pe Laima cea de azi, ci pe cea dispărută, îşi bătea joc de dinţii ei superbi şi de ochii ei minunaţi, de picioarele ei lungi şi subţiri şi de mîinile ei gingaşe. De la vorbe trecea la fapte : ghiontu-rile, piedicile cădeau cu duiumul asupra bietei Laima. Cowboy-ul o scotea din răbdări nu cu bonomia lui huliganică, ci cu ura ce i-o purta, o ură cumplită şi oare pe noi ne punea în încurcătură. Purtarea Cowboy-ului avea în ea ceva ruşinos şi sinistru.
14
Situaţia asta a durat destul de mult, şi pentru mine totul se petrecea ca în ceaţă, pentru că venise vremea cînd s-a deschis nsa de la intrarea principală. Tot din ceaţă a ajuns la mine şi zvonul Ivan i-a luat apărarea Laixnei, că oei doi băieţi s-au luat la bătaie si că Vovka-cowboy-ul, vărsîndu-şi asupra lui Ivan toată ura lui de neînţeles, a lăsat-o pe Laima în pace. Cineva a îndrăznit să spună cum că din bătaia asta Vovka nu a ieşit învingător, dar întreaga lui comportare ulterioară faţă de Ivan — poruncitoare, superioară — dezminţea afirmaţia profanatoare. Curînd apoi, aşa cum am mai spus, eu mi-am luat rămas bun de la ulicioara Armeanski, şi numai întîl-nirea cu femeia aceasta trecută de ani, neglijentă în ţinuta ei matinală, m-a readus la întâmplarea din copilărie, demult dată uitării.
'Numai în casele vechi, unde oamenii stau de zeci de ani, unde ei trec creasta vieţii şi încep să îmbătrânească, unde bunicele îşi amintesc unele de altele de cînd erau pioniere, iar bunicii alergau cîndva împreună după porumbei, cutează o femeie să iasă în ourte într-o înfăţişare atît de prăpădită. Laima avea pe ea un capot vechi de stambă, pus peste cămaşa de noapte, şi tîrlici în picioarele goale. Părul greu ÎL avela prinis oarecum în agrafe, în colţul gurii uitase un muc de ţigară. în mîna cu vinele încordate ţinea o căldăruşă cu alb de zinc (se vede că venea de la prăvălia de chimicale de peste drum), la subţioară — o poşetuţă veche de piele. La vederea mea, Laima scuipă mucul de ţigară din gură, puse căldăruşă jos şi clătină din cap cu un aer trist şi mustrător. Gestul viza ridurile şi părul meu cărunt, cît despre propria ei înfăţişare deplorabilă, asta nu o jena câtuşi de puţin. In răstimpul acestor ami, noi doi ne-am văzut de două-trei ori, ne-am salutat, am schimbat cîteva fraze banale ; acum am intrat pentru prima oară în vorbă de-a binelea. Acceptând schimbarea care s-a produs cu ea, mi-am dat deodată seama că e destul oa Laima să-şi pună sutienul şi un cordon, să se pieptene şi să se fardeze un pic, ca să facă praf şi „pe un ostaş cu păr cărunt" şi pe un tînăr care visează la o „femeie adevărată". Avea aceiaşi ochi cenuşii bătînd în albastru şi gura plină de puritate şi prospeţime.
La început ne-am spus tot felul de nimicuri, pur şi simplu de bucurie că ne-am revăzut, apoi, aşa cum se întîmplă cu oamenii care încep să îmbătrânească şi care nu s-au văzut de mult discuţia a alunecat spre tema principală : cine dintre cunoştinţele noastre comune s-a dus de pe lumea asta. 'Laima mi i-a numit pe câţiva veterani ai curţii şi printre ei pe tuşa Polia. Eu aveam, nu ştiu de ce, impresia că ea trebuie să fi murit de mult, pentru că îmi era greu să-mi închipui o viaţă aşa de lungă în lipsa feciorului.
— Cum a dus-o ? am întrebat. în mizerie, nu ?
— Nu. Primea pensie pentru Ivan. O mai ajutau oamenii.
— Tot sub scară stătea ?...
— Ei aşi ! Vovka-cowboy-ul i-a aranjat o cameră. Ştii, camera aceea din colţ de la Kandeevi... O cameră bună, luminoasă. Vezi că Vovka a ajuns mare şef.
— Am auzit... Şi zici că o ducea greu ?
— Greu, zise Laima. Se betegise rău. Şi aşa a dus-o pînă la moarte. Dar nna făcut nici un scandal, era potolită din fire.
— Şi fecioru-său era un om potolit, am zis eu.
— N-aş zice ! replică Laima, clătinîndu-şi capul platinat. Nu se băga în bătăile voastre idioate şi nu se agăţa de tampoanele tramvaielor, dar un om potolit, aşa cum zici tu, nu era... Ştia cît se teme mai-ca^sa' pentru el şi o menaja. N-avea el nevoie să se afirme prin mijlocirea isprăvilor voastre meschine.
— Şi de ce te înfurii, mă rog ?
— Păi ce, nu-i aşa ?... făcu Laima, mirată eâ însăşi, dar urmă cu aceeaşi violenţă : Poate că pentru mine asta -înseamnă mult mai mult
15
J
decît pentru cei care au plecat de-aici. Eu am stat în casa asta toată viaţa, şi tot ce e mai important pentru mine e legat de ea. Aici am stat şi tot războiul, cînd la subsol, cînd pe acoperiş. Înţeleg, spuse prevăzîndu-mi obiecţiile, copilăria lasă urme la oricine, dar tu judeci lucrurile privindu-ie din afară...
Laima nu-şi sfîrşi vorba. De noi se apropie un tânăr foarte înalt cu o claie de păr negru în cap, cu un nas mare, smead ; ochii lui erau ochii cenuşii bătând în albastru ai Laimei.
— Mai stai mult ?...
— Du găleata acasă ! îi porunci Laima. Apoi se întoarse spre mine : Asta e flăcăul meu.
— Ivan, se prezentă .tânărul, ântinzmdu-mi mîna lui mare şi caldă Apoi se uită la maică-sa şi fiindcă nu mai primi nici o altă poruncă" luă găleata şi se îndepărtă. '
— Frumos nume, am zis, dar destul de rar la estonieni.
— E o corcitură. Taică-său e armean din Moscova. I-am dat acest nume în cinstea lui Ivan al nostru, urmă ea cu duioşie în glas, pe un ton uşor provocator.
— A, asta e !... începeam să pricep cîte ceva. Ia spune-mi ce s-a întâmplat atunci între tine, Vovka şi Ivan ?
— Ce, nu ştii ?
— Nu. Laima zâmbi.
— A fost cea mai frumoasă întâmplare din viaţa mea. Pe cuvînt... Ţii minte cum îşi bătea Vovka joc de mine ? Atunci m-a prins lingă groapa de gunoi şi s-a apucat să mă tragă de păr. Am vrut să-i pocnesc cu găleata, dar el mi-a răsucit mîna, m-a dezarmat şi mi-a poruncit să-i cer iertare în genunchi. Şi eu nu voiam. Mai înainte, mă supusesem eu de nevoie, de multe ori — am soos cu dinţii ţăruşi înfipţi în pămînt şi mai făcusem şi altele încă şi mai dezgustătoare. Că bine vă mai jucaţi şi voi cu o fetiţă !... Dar asta, nu ! Să ştiu că mor, dar nu mă umilesc în faţa lui. Vovka m-a tras o dată de mînă de era să mi-o smulgă din umăr şi atunci am ţipat. Ţii minte magazia de lemne de după groapa de gunoi. Ivan tocmai construia acolo o cursă de porumbei pentru Petia Miahkov.
îi auzeam ferăstrăul şi ciocanul. Mie însă nici prin cap nu mi-a trecut să strig după ajutor ; am ţipat de durere. Ivan s-a aplecat de pe acoperiş : „Cowboy-ule, astîmpărâ-te, fii om !" Vovka i-a tras o înjurătură şi mi-a răsucit mîna aşa de tare, că m-a vîrît cu nasul în ţărmă. Ivan a sărit jos, a călcat greşit şi s-a apropiat şchiopătînd, cu buzele livide. „îţi baţi joc de o femeie ?!" şi i-a şi repezit una în falcă lui Vovka. Eu am înlemnit. Şi nu atît pentru că i-a dat peste bot Cowboy-ului, cît pentru că mi-a spus „femeie". N-aveam nici şaisprezece ani, eram o rnacoasă. Să fi auzit aşa ceva de la tine sau de la Vovka, nu m-aş fi mirat. Eraţi amândoi băieţi citiţi şi puteaţi să spuneţi ceva şi mai grozav, imitând mai ştiu eu ce erou inchipuit care sare să-şi salveze iubita. Dar Ivan nu era un băiat citit, era un om natural, cum e îaroa, cum e copacul, şi vorba asta scăpată de el i-a dat pe faţă bănuielile... Deodată am înţeles şi eu totul şi mi-a trecut supărarea pe Vovka. El simţea că in mine se iscă ceva nqu, „femeia", cum a spus Ivan, şi asta îl tulbura, îl chinuia, şi ar fi vrut să mă arunce înapoi, în copilărie, să înăbuşe necunoscutul şi spaimele oe sălăşluiau în el însuşi. Băieţii normali nu se mai legau de mine, pe cînd Vovka, de fel pătimaş şi dificil, s-a năpustit asupră-mi ca şi cînd aş fi fost eu vinovată cu ceva. Era teama în faţa maturităţii. Or acum taina ce să-lăşluia în el fusese dată în vileag, în auzul tuturor, ceea ce 1-a înfuriat cumplit. Am dispreţuit întotdeauna bătăile voastre ticăloase, stângace, laşe, dar atunci... Zău, n-am văzut ceva mai frumos ! Se băteau nu doi adolescenţi, ci doi bărbaţi tineri. Şi se băteau pentru mine. Pentru ceva
16
superior ce era în mine... îmi era teamă că Cowboy-ul are să-1 umple ndată de sînge pe Ivan, pentru că oamenii blonzi cu pielea albă au nasurile slabe. Dar ţi-ai găsit ! Vovka nici nu-1 ajungea pe Ivan. Ivan "i para loviturile cu coatele, cu umerii, el însă lovea fără greş. Ori că ivan avea o putere mai adîncă, mai grea, fapt e că Vovka a căzut iar, lovinduHse cu ceafa de marginea gropii. Totuşi a sărit îndată în nicioare ; fălcile îi tremurau, ochii i se dăduseră peste cap. „Norocul tău, nemernicule, că aim mîna dreaptă luxată !" Era, vezi, nevoie ca Vovka să bea cupa amărăciunii pînă la fund. Zicând aşa, Ivan şi-a vîrît dreapta după curea şi 1-a izbit pe Vovka cu stînga. Şi Vovka nu că era frînt, dar cum să-ţi explic ?... Altul ar fi sărit iar la bătaie, ar fi încasat-o iar, din nou ar fi sărit şi tot aşa pînă la istovire. Or asta e isterie, nu curaj. Vovka însă s-a arătat cu adevărat curajos — a acceptat înfrângerea. S-a şters pe faţă cu mâneca, a scuipat sângele din gură, i-a făcut lui Ivan un semn din cap şi s-a retras. De-atunci m-a lăsat în pace, ba nici nu mă mai lua în seamă. N-am vorbit amîndoi mai bine de un an. Relaţiile lui cu Ivan, însă, au rămas aceleaşi ; Vovka continua să comande şi. nimeni nici habar n-avea ce s-a petrecut între ei...
— Aici greşeşti ; vorbeau unii...
— Uite că ţine minte ! făcu mirată Laima. Şi eu care credeam că tu nici nu eşti cu picioarele pe pământ ! E adevărat, s-au iscat unele zvonuri, din vina lui Vovka. Voia să prevină lucrurile, să nu cumva să trăncănim noi ceva, dar când a văzut că nu spusesem nimic, s-a liniştit. E ceva, vezi, în care omul nu poate să se depăşească. Vovka a fast în stairej să nu-i poarte pică lui Ivan, dar n-ar fi putut suporta să afle băieţii că nu e cel mai puternic. Ivan 1-a cruţat şi el i-a răspuns dăruindu-i prietenia lui. Vovka spunea mai tîrziu că Ivan 1-a ajutat să treacă într-o altă vârstă lăuntrică şi că dacă nu era scena de lîngă groapa de gunoi, naiba ştie unde ar mai fi ajuns el. E adevărat că ei doi s-au făcut prieteni la cataramă. Ba chiar Vovka îl iubea pe Ivan mai mult decît îl iubea Ivan pe el. Pentru că Ivan îi iubea pe mulţi, pe cînd Vovka âl iubea numai pe el şi pe mine.
— Nu ştiam că tu şi cu Vovka v-aţi iubit...
— Puteai să fi priceput ; oricum, eşti scriitor. Numai să nu-ţi închipui ce nu trebuie ; a fost cea mai pură, mai înălţătoare şi mai prostească iubire din cîte există pe lumea asta. Şi copilaşii aceia împliniseră optsprezece ani cînd şcoala lui Vovka s-a mutat din Moscova... In gară ne-am îmbrăţişat pentru prima oară, iar ultima oară, atunci cînd Vovka s-a întors din război şi eu eram deja cu Vagan. Inchi-puie-ţi, Vovka mi-a cerut să vin la el, şi chiar voia să aibă o explicaţie cu bărbatu-meu. Desigur că nu i-am permis.
— Cred şi eu, de vreme ce tu îl iubeai pe Ivan, iar el nu s-a mai întors.
Laima se schimbă deodată la faţă. Numai femeile ştiu să-şi scnimbe atît de fulgerător şi de uimitor expresia...
— Nu, nu, aici te înşeli ! Aici a fost altceva... Uite, eu aş fi vrut ca fiul meu să fie aşa ca Ivan. Aşa om e greu să fii şi încă şi mai greu să devii... Ştii, tatăl lui o bătea la beţie pe tuşa Polia, şi de-aici repulsia asta a lui Ivan pentru bătăi şi orice fel de cruzimi, şi poate că de aceea îi era lui milă de oameni. Dar cînd trebuia, ştia să lupte, fie că o făcea lîngă groapa de gunoi sau în tranşeele Moscovei. Ivan avea totul de la natură, ori ca să creşti un om... Odată vezi că ai crescut un prăpădit de om, un molîu. Şi mai e încă ceva : oameni, oa Ivan nu se întorc din război... Oricum, însă, după Ivan n-ai nici un chef ca fiul tău să fie altfel. Asta e !... Cît despre mine... eu... Rar cine izbuteşte să-şi trăiască viaţa lui şi nu viaţa altuia... Laima deschise încuietoarea poşetei vechi. Tu barem îl mai ţii minte pe Ivan, îţi mai aminteşti cum arăta ?...
17
Tu care zbori de la munte la şes De Ia vastele şesuri la mare Nu vezi steagul acela, n-ai înţeles, Că sub el bat din nou ale ţării hotare!
Şi deasupra sărbătorii noastre sărace O lumină nemaipomenită, ca de laur. Arde deasupra lumii şi-o va preface Curînd într-o rază curată, de aur.
Hei, vîntule, vîntule, priveşte Pe cei care suferind au deschis Porţile victoriei păşind bărbăteşte, Toată Rusia credincioasă marelui vis.
Iată puterea-i dinainte e vie, Iat-o biruitoare, pe ea Care şi-a lins rănile şi învie Tot mai senină, o, Rusia mea.
1920
aleksandr blok
bocet rusesc
Jeluieşte-te, bocet rusesc... ...Străvechi chip, moaşte sfinte, Racla şi un ticălos în frac dinainte,
Cu panglici, decoraţii şi cruci... Căruţa scîrţîie pe roţi, Se-apropie de altar, Trei... în automobil..., dar
E un lucru care s-a sfîrşit. Fără întoarcere, Şi nu trebuie plîns Nu trebuie cinstit, Pentru că acolo şi aici
20
In turma burghezilor Mar» şi mici Moartea sa
E socotită piază-rea,
O amintire scumpă-a răposatului
Acolo şi aici,
Acolo şi aici...
O zborul săgeţii prin ceaţă Mfnia şi rugăciunea lor îngheaţă, plinsul să tacă, nicicînd nu învie Cu bocete, acea Rusie...
febr. 1918 — 8 aprilie 1919
ana aliniat ova
Auzeam un glas. Mă chema liniştitor, Şuierîndu-mi : „vino aici, nu sta !... Uită-ţi pămîntul rău şi neroditor, Rusia, pe veci părăseşte-o" — spunea.
„Mîinile tale Ie voi spăla de sînge Iţi voi îngropa neagra ruşine, Obida şi rănile Ie voi stinge, Şi te voi boteza din nou pre tine".
Dar din toată inima şi puternică, Cu mîinile timpanul mi l-am astupat Ca această cuvîntare nemernică Să nu-mi rănească sufletul curat *.
1917
*) Poezia este un răspuns adresat celor care, de peste hotare, ponegreau Rusia Sovietică.
eTgheni evtuşenko
în luptă pentru puterea sovietică
însingurat umbli prin lume, Şi plictisindu-te, o priveşti. Pînă şi asta te indispune. Şi nu-i nimic de făcut: tînjeşti. După tinereţe, ca după o rugăciune. Şi vremea o învinuieşti de trădare. Eu ştiu ceea ce nu crezi. Ceea ce crezi — spune !
Şi vom vedea care pe care, Oftezi :
„Nu mai sînt romantici... Ce frumos era
prin furtună în şa
Sub flamurile purpurii
Şi frăţia pentru toţi să cadă
In iarba însîngerată, frenetică,
Ca visul despre depărtata Granada
In lupta pentru puterea sovietică..."
Dar stai,
vorbele tale frumoase
Trebuie să le judec, bărbăteşte.
Vasăzică, te grăbeşti să mori pentru Granada ?
Dar pentru Granada, trăieşte !
Şi de traiul tău eşti nemulţumit
Deci, veacul nostru n-are noutate.
Dar, adu-ţi aminte,
care om cinstit Mai demult trăia în libertate ! Tu însuţi ai văzut, pe flăcău Cum îl împroşcau cu vorbe de ocară Cum vicleni, ca nişte scamatori, ei făceau Ca minciuna adevăr să pară. „Să te pronunţi !?
E periculos, chiar foarte"
Ai socotit tu aşteptînd apatic. '
De fapt, înseamnă că nu ai luat parte
La lupta pentru puterea sovietică.
Iartă-mă, comparand cuvîntul cu fapta,
Cinstea rămîne în picioare.
Dar numai o dată n-ai primit lupta ?
Gîndeşte-te :
De cîte ori oare ?
22
Eu de asemenea privesc în suflot
Si văd ce puţin am ştiut.
Ne supravieţuieşte puţina-ndrăzneală
vu teama sau ce n-am făcut.
par luînd această vină asupră-mi,
Din nou vă spun cu voce tăioasă :
Eu înţeleg această viaţă
Nu cum o înţeleg unii
Ci aşa cum trebuie îneţeleasă.
Şi fă»      .   , ,
„ploaie de gloanţe"
Si fără ,,-n miezul furtunii"
Intr-un simplu aşternut omenesc
La soroc şi-n pace să sfârşesc,
Şi vreau lîngă mormînt,
dacă se poate,
Ca toţi să repete plîngînd :
In lupta pentru puterea sovietică,
Am pierdut un tovarăş, un frate"
evgheni vinokurov
sînt om
Sînt om. Vă rog, iubiţi-mă !!
Iată-mi ochii. Sînt luminaţi.
Din lăuntru. Şi în orbita sa, fiecare.
Iată nasul. Puncte negre şi pistrui.
Dar sînt om. Deci, egal Iui Dumnezeu.
După chip şi după asemănarea lui.
Iată el. Iată eu.
Nu-i nici-o diferenţă, se pare.
Uneori, gura zîmbeşte.
Alteori — un strigăt o sfîşie.
De cele mai multe ori poartă
In dinţi o ţigară, atât.
Chiar numai pentru asta, iubiţi-mă.
Şi eu trăiesc. Şi eu păstrez
(ca să nu-mi fie urît)
In suflet un izvor de lumină
Şi izvorul ba scade, ba creşte.
Dar sînt om. Şi, vă rog
să mă iubiţi, omeneşte.
In româneşte de ALEXANDRU GRIGORE
23
J
gheorghe ştefan
erjifa verji(a
De cînd părăsisem şoseaua asfaltată, în camion se aşternuse tăcerea. Din felul cum ne priveam, în treacăt, unii pe alţii, lăsam să se înţeleagă că tăceam din pricina zdruncinăturilor, a huruitului care se înteţise şi a prafului care, la fiecare frînare, năvălea sub prelată ca şi cum ar fi fost aspirat de o gură imensă ; dar toţi ştiam că discuţia o întrerupsese aceeaşi îngrijorare pe care, înainte, am încercat s-o uităm sau s-o ascundem vorbind prea mult şi prea zgomotos.
La o vreme, Dumitru Dogaru mă întreabă cît mai avem de mers. Am ridicat din umeri. Nu ştiam cît mai avem de mers. Ca de obicei, nu mi se spusese decît numele comunei. Celelalte informaţii nu fuseseră îmbucurătoare şi uitasem să mă mai interesez despre distanţă. De fapt, drumul îl privea pe Noe, ori cu el nu ne-am rătăcit niciodată, în privinţa asta, puteam fi liniştit.
Prelata nu ne lăsa să vedem decît drumul care se lungea în urma camionului : un drum de care, cenuşiu, traversînd un cîmp pustiu, înţelenit. La plecare, auzind despre ce comună e vorba, Noe înjurase printre dinţi şi potrivise prelata cu aceeaşi grijă sporită, pe care, în prealabil, o arătase motorului. în două locuri prelata era găurită de un glonţ. Pătrunsese glonţul prin latura din dreapta, zburase prin spaţiul dinăuntru, ceva mai sus de nivelul capetelor noastre, şi ieşise prin latura din stînga. Bineînţeles, fiecare a avut impresia că glonţul trecuse pe lîngă urechea sa. Totuşi prelata ne dădea şi în continuare un oarecare sentiment de siguranţă : ne apăra de pietre. Uneori, cînd se izbeau de pînza tare şi bine întinsă, Jeni se apleca surîzînd ca şi cum ar fi mulţumit unor spectatori. într-un fel gestul era motivat: pietrele exprimau reacţia tîrzie a celor ce nu avuseseră curajul să se manifeste făţiş. Şi reacţia lor nu ne displăcea : cîteodată huiduielile atestă valoarea unui spectacol tot atît de evident ca şi aplauzele.
In dimineaţa aceea, trecîndu-şi degetul prin una din găuri Noe îmi spusese că la înapoiere o să le cîrpească. „Numai să nu se înmulţească pînă la noapte..." Şi adăugase fără să mă privească : „Măcar de s-ar înmulţi ! Poate aşa ai, să pricepi că nu-i poţi îmblînzi cîntîndu-le „Erjiţa, verjiţa"... Ştiam unde bate şoferul. „Ţi-e teamă ?" — l-am întrebat. „Ştii că nu-i vorba de teamă", făcuse el, întorcîndu-mi spatele şi reluîndu-şi treaba. Ştiam.
Noe, Noe Rusu, făcuse la volan tot războiul. Trecuseră prin multe şi el şi maşinile, despre care îşi amintea aproape cu duioşie ca despre nişte camarazi de arme. Le botezase cu cele mai diferite nume : Tania, Dricul, Dolofana, Ionică, Preoteasa, Colonelul. Botezase şi camionul ăsta, al nostru : Hodoroaga. Numele nu era prea potrivit pentru maşina care, deşi greu încercată, se dovedise a fi încă destul de puternică,
24
Noe se obişnuise să vadă mai ales faţa rea a lucrurilor. Avea nervii Hruncinaţi şoferul. Nu semăna de loc cu cel din fotografia care îl •făţişa în uniformă, ieşind dintr-un spital militar din Cehoslovacia coldatul din fotografie pleca acasă. Cumpărase pentru nevastă-sa trei «tri de mătase şi, pentru fetiţă, o cutie mare cu bomboane, fără să Sie că nu mai avea nici nevastă şi nici copil...
11 apucasem de braţ. „Nu fii caraghios ! Ştii că nu-i prima oară cînd discutăm despre asta. Nu mai am argumente noi". „Argumente ?" Noe mă privise pe sub cozoroc cu o uşoară nuanţă de dispreţ. „Argumente îmi trebuie mie ? Ce să fac cu ele ? Ce se întîmpla dacă pe vremea cînd lucram cu Dricul, aş fi primit în loc de gloanţe, argumente ?" „Nu uita că sîntem în '46 !" „Ei şi ? Războiul încă nu s-a terminat. Ştii şi tu asta. Cine spunea mai zilele trecute că în civil fascistul poate fi şi mai periculos decît în uniformă ? Şi tu, în loc să-i dai la cap, îi cînţi „Erjiţa, verjiţa !..." „Noi nu ne adresăm fasciştilor", am murmurat eu, obosit de această discuţie în care mi-ar fi plăcut să fiu în locul lui Noe... Uneori gîndeam ca şi dînsul, deşi ştiam că n-aveam dreptate. Paulian pierduse multă vreme pînă să facă ordine în capul meu, totuşi mai era ceva improvizat în ordinea asta. Mai ales că circumstanţe atenuante existau cu duiumul. Circumstanţe atenuante, nu contraprobe ! De pildă şi Dogaru mă întrebase odată de ce nu ni se dă cel puţin un pistol ; Dogaru, care, între noi, era disciplina personificată... Sau spectacolul pe care ni-1 oferea capitala ţării la încrucişarea aceea de străzi, dominată de biserica Ene ! Noe se aşezase pe scara camionului şi se uita în jur cu aceeaşi privire care, într-o altă dimineaţă, însoţise întrebarea : „Pentru asta am luptat eu ?"
De acolo, de lîngă biserică, plecam noi de obicei. Hodoroaga nu atrăgea atenţia nimănui. Pe strada Academiei se circula intens şi chiar lingă noi staţionau alte camioane care încărcau sau descărcau marfă pentru cofetăria „Anghelescu" şi pentru restaurantul „Mercur" din pasajul cu acelaş nume, care lega strada Academiei cu Calea Victoriei. Era înţesat acest pasaj de o lume bizară : afacerişti de toate categoriile, actori fără angajament, prostituate, impresari, poeţi rataţi, oameni fără nici o profesiune, oameni cu cîte două şi trei profesiuni, maeştrii' ai baroului, avocaţi fără clienţi, popi îmbrăcaţi civil, ofiţeri care făcuseră războiul în spatele frontului... La intrarea în pasaj, un invalid de război vindea lame, gumă de mestecat şi ţigări americane. De două ori pe zi, printre obişnuiţii pasajului, se strecurau studenţi palizi şi prost îmbrăcaţi, care luau masa la cantina de la subsol. După ce mîncau o supă lungă şi o tocană de cartofi degeraţi, la care se adăuga uneori şi o bucăţică de carne de cal, ieşeau afară, în aerul care mirosea a mititei, a friptură de porc, a cîrnaţi prăjiţi... Aici erau pîndiţi de tot soiul de lichele care făceau afaceri cu trupurile tinere şi cu speranţele adolescenţei.
Spectacolul mă făcuse să-i dau dreptate lui Noe, dar a fost de-ajuns să-mi aud gîndurile rostite de dînsul, pentru a înţelege că greşeam. „Spune-le cine sîntem şi ai să vezi cum o să tabere asupra noastră, zise el, arătînd un grup de bărbaţi eleganţi, care venea de la baia centrală şi intra în pasaj ; noi ştim cine sînt ei şi nu le facem nimic. Dă-mi o mitralieră şi..." L-am întrerupt : „Nici o sută, nici o mie de mitraliere n-o să-ţi folosească la nimic. în cine vrei să tragi ? In pasaj sînt tot felul de oameni. Chiar şi printre duşmanii noştri sînt tot felul de oameni. Crezi că orice om beat trebuie să fie socotit un alcoolic iremediabil ?" Tăcea Noe. Frămînta între degete un capăt de ţigară, risipindu-i tutunul. în clipa aceea, mi l-am imaginat stînd singur în mijlocul unei odăi şi încercînd senzaţia cumplită că este singurul supravieţuitor al războiului. Se aud copii rîzînd, dar nici
25
J
unul nu este copilul său ; se aud femei vorbind, dar nici una nu este femeia lui. Lumea lui a fost aici, între pereţii aceştia şi aici n-a mai rămas nimeni.
Lîngă noi se oprise un camion cu sticle de bere. „Mai bine căram şi eu bere, zise Noe. Uite, dacă vrei să ştii, nici un prieten de-al meu n-a aflat ce fac". „Ti-e ruşine să le spui pentru ce lupţi ?" „Bine, dar cum lupt ? Şi apoi... eu sînt cu Partidul, nu cu Blocul". Nu-mi putu. sem stăpîni rîsul. „De ce rîzi ? Spune-mi şi mie de ce rîzi ?"
...Priveam drumul care se întindea în urma camionului şi amin-tindu-mi discuţia purtată cu Noe, mi-a venit şi acum să rîd. Am întîlnit însă privirea lui Smolenschi şi m-am stăpînit. Bătrînul actor s-ar fi speriat şi mai tare dacă în mijlocul tăcerii generale, încordate, m-aş fi apucat să rîd ; ar fi luat-o ca pe o prefăcătorie menită să denatureze realitatea, să-1 liniştească. „Mie să-mi spui adevărul ca să ştiu la ce trebuie să mă aştept. Nu-mi plac doctorii care te asigură că n-o să te doară." Aşa şi procedasem. Le spusesem la toţi, fără menajamente, că, în comuna unde mergeam, ochiul *) avea mai mulţi adepţi decît soarele **). Unora le relatasem şi celelalte informaţii pe cane le primisem. Procedînd astfel, nu ţineam seama de sfaturile lui Paulian, dar eram convins că nu greşesc. Dacă am fi avut amîndoi mai mult timp, i-aş fi explicat cum stau lucrurile şi mi-ar fi dat dreptate. învăţam cu toţii din mers şi, Paulian, îmi atrăsese atenţia că nu trebuie să m-aştept la un îndreptar cu reguli fixe. „Depinde de împrejurări, depinde de oameni. Există legi, dar nu există reguli valabile pentru toate situaţiile. Mă înţelegi ?" Da. Şi iată că n-a dezertat nimeni.
Cu fularul ridicat pînă la ochi, Smolenschi se uita acum la una din găurile prelatei. Ce l-o fi îndemnat pe societarul Teatrului Naţional din Iaşi să vină cu noi, să bată drumurile primejdioase, să joace pe scene improvizate ? Nu ştiam. Omul trecuse de cincizeci de ani, era mic de stat şi firav. Alături de el, Fane bătea toba în cutia acordeonului... Era un acordeon mare, frumos, pe care Fane dăduse mulţi bani. „Asta-i pîinea mea. Am strîns cureaua, am luat de la gura copiilor şi l-am cumpărat". La douăzeci şi ceva de ani, Fane, ţigan din Colentina, avea trei copii. Dincolo de Fane, cu ochii închişi, şedea Dogaru. Dacă nu şi-ar fi mişcat degetele pe genunchi, ca pe nişte clape, aş fi crezut că doarme. Noaptea, Dogaru lucra într-o tipografie. Şi în fiecare zi mergea cu noi. Cînd mai dormea ? Uneori ne întorceam după miezul nopţii, alte ori a doua zi. Patronul îl ameninţase în repetate rînduri cu concedierea, îi reţinea din salariu toate absenţele, iar Dogaru avea o nevastă bolnavă, incapabilă de muncă. în faţa lui Dogaru, lîngă Oiţă, Melania privea drumul cenuşiu, ţinînd la gură, ca să se apere de praf, o batistă bărbătească. Purta un loden cenuşiu, uzat, strîns pe talie cu un cordon. N-avea nici douăzeci de ani. Era o fetiţă. Dar fetiţa aceasta era măritată cu un bărbat de vreo patruzeci de ani care... o salvase din mîna unui neamţ. De cîteva luni fugise de acasă. Locuia la o măturătoare de stradă, plătindu-i chirie pentru o jumătate de pat. Zicea că e convenabil, pentru că mătură-toarea lucra mai mult noaptea. Tatăl ei murise pe front cu cîteva zile înainte de 23 August. Mama ei murise în bombardamentul de la 4 aprilie. Povestea cu neamţul şi cu celălalt, aşa zisul salvator, era cam confuză, nu ştiam prea bine despre ce er vorba.
Puiu Chiriţă avusese totuşi dreptate. Cu o lună în urmă, Paulian îmi dăduse o listă care părea să cuprindă distribuţia unor roluri într-o piesă de teatru :
Cântăreaţa Jeni Popescu
Acordeonistul Fane Răcaru
Junele prim Dumitru Dogaru
») Semmul electoral al partidului Naţional Ţărănesc manlst (N.A.). »*) Semnul electoral al Blocului Partidelor Democrate (N.A.).
26
George Smolenschi Melania Barbu Ion Oiţă-Baltazar Noe Rusu
Tragedianul Ingenua Scamatorul Şoferul
Cerîndu-i lămuriri, Paulian ridicase din umeri. „Mi-a lăsat-o Chiriţă. Zicea că ştii despre ce-i vorba". Chiriţă era plecat. Vorbisem cu el cu cîteva zile înainte, la cantină. Fusese ca întotdeauna foarte însufleţit : „Facem o echipă nouă. Luăm din cîteva echipe existente cîte un om de care se pot lipsi ele şi facem o selecţionată. Ce zici ?" Mă gîndisem atunci cum o să arate această „selecţionată" formată din oameni de care n-au nevoie alte echipe şi nu-1 invidiam de fel pe responsabilul ei.
începusem să recitesc lista, dar Paulian m-a întrerupt : „Peste trei zile, prima deplasare. In ordine ?"
Aşa s-a înjghebat încă o echipă de Teatru pentru toţi. „Selecţionata". Puiu Chiriţă avusese totuşi dreptate.
Ion Oiţă era îngîndurat. „La mijloc nu-i nici o vrăjitorie ! Totul se explică prin iuţeala mea de mînă şi prin neatenţia dumneavoastră. Atenţiune ! Iau bila asta, o pun în batistă şi... una... două, trei !" In locul bilei apăreau trei bile, sau un porumbel, sau un pahar cu apă colorată... într-o zi, cînd îşi strîngea lucrurile, Fane Răcaru îl întrebă : „De ce le spui că nu-i vrăjitorie ?" „Păi cum să nu le spun ?" „Da'înainte cum le spuneai ?" „Tu vrei să fie ca înainte ?" „Cine spune că vrea ?" „Atunci ce mai îatrebi ?" Fane se scarpină după ureche. Insistă : „Şi de ce spui că te cheamă Baltazar ? Asta nu-i nume de vrăjitor ?" „Cum o să fie de vrăjitor ? E nume de magician. Ai înţeles ?" Fane n-a înţeles, fiindcă nu ştia ce înseamnă magician, dar a dat din cap ca şi cum ar fi înţeles şi n-a mai scos o vorbă, nici atunci, nici altă dată, despre scamatoriile lui Oiţă.
In ajun, Oiţă mă invitase pentru duminică : „Vino la noi la masă. O să avem sarmale. Vino cu Jeni".
Şedeam lîngă Jeni. îi simţeam şoldul. Din cînd în cînd, îi mîngîiam mîna. Pe furiş, ca să nu observe ceilalţi, deşi îmi dădeam seama că n-avea nici un rost să ne ascundem.
Pe Jeni o cunoscusem înainte de alcătuirea echipei. Aşteptam la sediul central al Blocului Partidelor Democrate, sfîrşitul unei şedinţe a comisiei culturale. Voiam să vorbesc cu Paulian. Mai aşteptau în hol un bărbat între două vîrste, neobişnuit de înalt, pe care-1 mai în-tîlnisem pe acolo şi o femeie tînără care, fără a fi prea frumoasă, nu putea trece neobservată. Părul negru îl purta lins şi strîns într-un coc, coafură pretenţioasă şi oarecum îndrăzneaţă, pentru că nu distrage atenţia de la nici o trăsătură a feţii. Rochia gri era de o simplitate, mi-am zis, căutată, deşi pe altă femeie aceeaşi rochie n-ar fi stîrnit nici un comentariu. Părea emoţionată. Se juca mereu cu poşeta şi fuma agitat. Veneam de la un drum greu ; eram nedormit şi prăfuit. Cînd m-am surprins cercetînd-o, i-am întors spatele şi m-am dus la fereastră. După cîteva clipe, a venit lîngă mine. „Nu ştii, se mai fac angajări ?" „Ce fel de angajări ?" „Am auzit că au nevoie de autişti". Nu ştiu de ce, privind-o, m-am pomenit zîmbind prosteşte. Femeia era parfumată. Şi vocea ei părea parfumată, ca clipocitul vinului roşu, vechi. Fereastra dădea în Calea Victoriei. Am avut impresia că nu ne aflăm în holul sobru, rece, ci jos, în stradă, printre lumea pestriţă ce părea străină de furtuna care zguduia totul şi se înteţea mereu. Dar am auzit în spatele meu paşii bărbatului neobişnuit de înalt şi mi-am revenit. Acuma parfumul mi se păru strident. „Ce caută asta aici ?... Au nevoie... Cine anume are nevoie ?" N-a lipsit mult
27
dar cred că tu n-ai auzit de el. Un bărbat frumos, prea frumos pentru un bărbat. Cred că seamănă cu Charles Boyer. Singurul lucru care îî interesează e banul. Asta-i ceva groaznic, nici nu-ţi poţi închipui ce groaznic este. Nu ştiu de ce vorbesc despre Grig, nu mă gîndisem la el. Era revelionul. în fiecare an de revelion, aştept să se întîmple ceva deosebit. Lumea era veselă. Pe toate oglinzile scria 1946. Bărbaţii îmi trimiteau flori şi mă invitau la dans. Am dansat o singură dată. Cu Mitei. Bietul Mitei... Nu-i aşa că nu poţi să te îndrăgosteşti de un om care seamănă prea mult cu tine, care e la fel ca tine ? Pe urmă a venit dimineaţa şi totul s-a terminat. Nu se întîmplase nimic".
Pe stradă, în drum spre casă, mi-am amintit şi eu despre revelionul meu. Am rîs de unul singur şi un alt trecător întîrziat, crezînd că sînt beat, s-a ferit din calea mea. Petrecusem revelionul cu paznicul" de noapte al garajului unde lucram, de obicei, după amiezile. Eram aşteptat de nişte prieteni, dar omul mă invitase la o ţuică şi nici nu mi-am dat seama cînd s-a făcut douăsprezece. Paznicul era invalid de război şi povestea cu haz întîmplări triste.
Răcoarea nopţii mă înviorase. „Femeia asta nu vorbeşte ca celelalte care au trăit ca ea. Dar cum a trăit ea ?" Mă întrebam — pentru a cîta oară ? — de ce se angajase la noi. Primejdia, greutăţile muncii noastre păreau să n-o impresioneze mai mult decît pe ceilalţi. Şi lampa de bronz, cu lumina ei de poveste orientală ! „Destul, amice ! mi-am zis tare. Mîine trebuie să fii cu capul limpede !".
Intr-o zi, Paulina m-a întrebat cum stau lucrurile cu cîntăreaţa. „Cine s-a amorezat de ea ? Acordeonistul ?" ,.Acordeonistul are trei copii." „Nu mai spune ! Argumentul e serios." Nu'-l minţisem niciodată pe Paulian şi n-aş fi vrut să-1 mint, dar adevărul era prea complicat, sau poate prea simplu, nu ştiu, în orice caz, am schimbat vorba.
Priveam amîndoi, Jeni şi cu mine, în fundul unei fîntîni adînci... „Voi credeţi că viaţa e frumoasă, nu-i aşa ?" „Tu nu crezi ?" „Viaţa e frumoasă numai în filmele care se termină bine. Ţii minte ? Ţi-am povestit despre noaptea de revelion... Abia după ce ai plecat, am înţeles de ce ţi-^am povestit. Voi vreţi ca fiecare zi să fie un fel de revelion la sfîrşitul căruia să se întîmple ceva. E adevărat ?" ,,Nu ştiu. Nu m-am gîndit niciodată la asta. Cunosc, ce-i drept, oameni care pot spune în fiecare seară că în ziua respectivă n-au trăit degeaba". „Ştii... Şi eu aş putea spune la fel". „Serios ? Atunci e bine". „Văd că nu mă crezi. Simt aşa de cînd lucrez cu voi. Parcă aş trăi într-un film. De ce rîzi ?".
...Camionul începu să urce, în peretele care ne despărţea de cabină, se auziră trei lovituri. Era semnalul lui Noe : se vedeau casele satului. Cînd se termină panta, Noe acceleră. Văzurăm şi noi primele case şi pe cei dintîi oameni din satul acela. Jeni mă strînse de mînă.
îi spusesem la plecare lui Noe să treacă prin sat cu viteză şi să oprească la şcoală. De obicei ştiam dinainte cu cine trebuie să luăm legătura în satele unde mergeam. De data aceasta însă, mi se spusese să încerc să obţin sprijinul directorului şcolii. „Nu ştim precis ce-i cu el. După unele informaţii, ar fi liberal-tătărăscean, după altele... comunist." Paulian, care era de faţă, adăugase/: „Dar n-ar fi exclus să dai peste un lumandst pur singe". „Şi în sat, am întrebat, nu-i nici un comunist, sau un membru al vreunui alt partid din Bloc ?" „Ba sînt, dar nu-i ştim. Secretarul celulei de partid a fost ucis acum vreo zece zile." „Şi ancheta ce-a arătat ?" „Ancheta continuă. Criminalul încă n-a fost descoperit." Ieşind împreună cu Paulian din biroul unde primisem toate informaţiile acestea, el mă conduse pînă în stradă şi înainte de a ne lua rămas bun, îmi spuse : „Să vezi... poate ai să afli ceva. Nu-i vorba s-o faci pe detectivul, dar, oricum, fiind acolo, cred
30
g vrînd nevrînd, ai să te loveşti de lucrurile astea. Sînt încă proaspete."
Casele erau arătoase ; zugrăvite şi pe dinafară cu floricele, aveau cerdacuri largi, ascunse în verdeaţă prăfuită. Printre acoperişurile de tablă sau de şindrilă, se zăreau, mai departe, case acoperite cu paie. Pe garduri era însemnat în var, cu şablonul, ochiul. Treaba fusese făcută cu dichis, în linişte. Cînd şi cînd, zăream cîte un soare desenat în pripă ; se vedea că omul se temuse să nu fie văzut şi, pe semne, lucrase noaptea, pe furiş. Aproape peste tot, soarele era mînjit cu cruci de var sau de dohot.
Şedeau de vorbă pe la porţi femei destul de bine îmbrăcate ; bărbaţi nu se prea vedeau. Cîţiva copii şi cîţiva cîini alergau uneori după noi. Pe copii, femeile îi chemau înapoi ; pe cîini îi lăsau să ne latre. Ele! femeile, se uitau la camionul nostru fără prea mult interes, sau poate voiau numai să pară indiferente. Erau neveste de oameni înstăriţi. Plecau deseori cu mărfuri la Bucureşti, aşa că nu le şedea bine să caşte gura la un camion, ca sărăntoacele.
O cireada de vaci ne bară drumul. Vaci grase, cu ugerele mari, pline. Nu manifestară faţă de noi mai multă curiozitate ca femeile. Nici claxonul nu le impresiona. Erau şi ele vaci ai unor oameni înstăriţi. Luceau de curăţenie, ca şi cum ar fi fost ţesălate.
In urma vacilor, păşea desculţ un om cu ochi inexpresivi, jerpelit şi prăfuit, care, văzînd atîta lume în camion, se opri mirat şi ne dădu bună ziua.
Ii răspunse Smolenschi, care stătea la margine şi totodată îl invită :
— Să vii diseară la spectacol, moşule ! Şi spune şi la alţii să vină.
— Un'să vin ? întrebă omul, făcînd un pas spre camion, ca să audă mai bine.
— La şcoală, interveni Dogaru. Diseară o să fie serbare.
— Ce fel de serbare ?
După o clipă de ezitare, Dogaru răspunse :
— O serbare dată de Blocul Partidelor Democrate.
Nu mi-am putut stăpîni zîmbetul, văzînd cum ne cerceta omul, cu o mirare aproape copilărească, amestecată cu suspiciune. Cred că tot aşa s-ar fi uitat dacă în camion ar fi fost nişte animale exotice despre care ar fi auzit tot felul de bazaconii şi care acum s-ar fi dovedit a fi din acelaş neam cu vacile mînate de dînsul. Aşteptam să-1 aud cerînd alte lămuriri despre serbare, dar el, văzînd pe cineva care era ascuns privirilor noastre de prelată, tresări şi zise :
— Ce să caut eu la serbare ? Eu...
Camionul porni şi n-am mai auzit ce spunea. în schimb, l-am zărit pe cel care îl făcuse să tresară : un tînăr cu ochelari îmbrăcat cam ciudat, cu o carte sub braţ. Dar poate a fost altcineva şi între timp dispăruse, intrase într-o curte...
Noe. fără să încetinească, întrebă pe cineva unde e şcoala şi o voce de femeie îi răspunse că e lîngă biserică. în clipa următoare, femeia era în urma noastră, învăluită în praf.
Numai doi oameni ştiau ce mi se spusese despre directorul şcolii : Dogaru şi Melania. Tipograful îşi ştergea faţa de praf, iar Me-lania, căruia Chiriţă, pe lista lui, îi destinase rolul de ingenuă, îşi consuma nervozitatea frămîntînd cordonul lodenului.
Curtea şcolii era pustie şi arăta ca o ogradă de gospodar înstărit şi meticulos. Pe toată suprafaţa se aliniau pomi tineri, bine îngrijiţi,
31
văruiţi de curînd. Frunzele căzute fuseseră măturate. Pîriă la intrarea în şcoală ducea o potecă dreaptă, pietruită, mărginită de tufănele înv bobocite. Nu-ţi puteai imagina copii jucîndu-se aici în recreaţie.
Am coborît toţi din camion, dar în curte n-am intrat decît eu si Dogaru. Portiţa, bine unsă, nu scîrţîi. Clădirea se văzu abia după ce trecurăm de cîteva rînduri de pomi. Cam mică pentru o şcoală, avea şase ferestre, dintre care cele trei ale aripei din stînga erau prevăzute cu perdele. Cu toate că, de bună seamă, nu în fiecare zi se oprea un camion în faţa şcolii, nimeni nu ieşea în întîmpinare. Dar tocmai cînd mă pregăteam să deschid uşa, un bărbat între două vîrste. roşcovan, bine hrănit, cu o haină făcută dintr-un veston militar, aruncată în grabă peste cămaşa desfăcută la gît, o deschise repede pe dinăuntru, zîmbindu-ne prietenos.
— Pe mine mă căutaţi ?
— Dacă sînteţi directorul şcolii, pe dumneavoastră.
— Sînt, sigur că sînt. Poftiţi ! Poftiţi ! Ne invita ca o gazdă care vede, în sfîrşit, nişte musafiri întîrziaţi.
Intrarăm într-o sală răcoroasă, cu podelele proaspăt spălate. Pe peretele din fund era agăţat un uriaş portret al regelui Mihai, în ramă galbenă. In dreapta, printr-o uşă întredeschisă, se vedea încăperea unei clase. Directorul deschise uşa din stînga, pe care era o tăbliţă : Cancelaria.
Deşi multe din cele văzute pînă atunci erau cam neobişnuite pentru o şcoală, totuşi nu mă aşteptam să văd o asemenea cameră şi priveam în jur fără să-mi ascund mirarea. Săreau în ochi cîteva lucruri : o canapea acoperită cu un şal chinezesc, un bufet modern în care străluceau sticle şi pahare de cristal, o masă rotundă, acoperită cu o ţesătură care amintea odăjdiile preoţeşti, o lustră mare de fier forjat cu trei braţe.
— Deocamdată sînt nevoit să locuiesc aici, ne explică directorul cu un ton cît se poate de firesc. Casa mea a trebuit s-o cedez unei familii de sinistraţi... nişte rubedenii. Ce să-i faci ! Războiul... Tuşi şi ne arătă două din cele patru scaune tapisate puse în jurul mesei rotunde :
— Dar luaţi loc, luaţi loc... Şi ca şi cum ar fi răspuns ezitării noastre, preciza : — Mobila nu-i a mea. O am în păstrare. Unii vin... alţii pleacă, adăugă el fără să-şi lămurească vorbele. Cînd, în cele din urmă, l-am pus la curent cu scopurile venirii noastre în sat, directorul deveni şi mai amabil decît fusese pînă atunci : — Se face ! Cum să nu se facă ? Cam cîţi oameni aţi dori să vină ?
— Păi, noi am dori să vină şi tot satul, răspunse simplu Dogaru.
— Se-nţelege, se-nţelege, făcu directorul, privindu-ne cu o voioşie nelalocul ei. în seara asta, nu ? Să zicem, pe la şapte. Adică — se uită Ia ceas — peste vreo trei ore.
— Aşa ne-am gîndit şi noi, l-am aprobat eu, observînd că mă molipsisem şi zîmbeam fără pricină, deşi zîmbetul lui îmi displăcea.
Ca şi cum s-ar fi aranjat totul, directorul se ridică şi, deschizînd bufetul, scoase o sticlă şi trei păhărele. în aceeaşi clipă, din camera vecină, se auzi cineva strănutînd.
— O ţuică grozavă, zise directorul în timp ce turna fără a lua în seamă strănutul şi nici şoaptele înfrigurate care urmară. N-o dau nici pe un coniac „cinci stele". Ţuica lui Simionescu e vestită în tot judeţul !
— Cine-i Simionescu ? întrebă Dogaru. Directorul rise.
— Eu sînt Simionescu. Ştiţi, cînd fac cunoştinţă cu cineva nu-mi spun răspicat numele. Nu ştiu de ce. Nu ştiu de ce.
32
_ De obicei timizii procedează aşa, sau oamenii modeşti, observă Dogaru într-un mod din care se deducea că pe Simionescu nu-1 socotea nici timid, nici modest.
_ Aşa este, aşa este, îl aprobă directorul, repetînd inutil cuvintele. Ridică păhărelul cu stînga, fără să lase sticla din mînă. Să trăiţi ! Pe urmă, văzînd că Dogaru îşi acoperise păhărelul golit, cu palma, iar eu îl băusem numai pe jumătate : — Nu mai beţi ? Păcat. Sau vă gîndiţi la cei care vă aşteaptă ? Să-i chemăm şi pe ei.
_Nu, nu, mulţumesc... Vă foarte mulţumim, ripostai eu ridicîn-
du-mă de pe scaun. Şi cum, pînă una alta, de omul acesta aveam nevoie, adăugai : — In orice caz, ţuica dumneavoastră...
— Nu-i aşa, nu-i aşa că-i grozavă ? făcu el fără să mă lase să termin.
— Atunci   cum rămîne cu   mobilizarea ?   interveni   cam brutal Dogaru.
Simionescu îl privi mirat.
— Cu ce ? Cu mobilizarea ? Sigur, cu mobilizarea... Cum să rămînă? Batem toba. Vorbim cu primarul şi batem toba.
Mă aşteptasem mereu ca Simionescu să ridice vreo obiecţie, să ne vorbească, de pildă, despre situaţia politică din sat, nefavorabilă nouă, sau cel puţin să pară ceva mai pesimist. Dar omul vorbea ca şi cum venirea noastră ar fi fost cît se poate de firească, dacă nu chiar aşteptată cu interes şi simpatie de toată lumea, inclusiv de cei care desenau ochiul pe garduri şi mînjeau soarele. In alte sate, chiar şi acolo unde soarele avea vădit majoritatea, oamenii care ne ajutau erau, cu tot entuziasmul şi încrederea lor, mai rezervaţi şi nici o măsură de prevedere nu li se părea de prisos. Discuţia nu-mi oferise prilej ca să-mi dau cît de cît seama ce era în fond cu Simionescu, totuşi purtarea sa, cu toate că nu lăsa să se descopere nimic suspect, nu-mi inspira încredere. Mă uitam la şalul chinezesc, la cristalele din vitrină, la omul care zîmbea mereu şi repeta cuvintele şi aşteptam ca din clipă în clipă să se întîmple ceva care să limpezească lucrurile. Nu m-aş fi mirat prea mult dacă, de exemplu, directorul ar fi scos pistolul, poftindu-ne să ne luăm tălpăşiţa din sat. Dar nici posibilitatea contrară nu mi se părea cu totul exclusă : ca omul să ne dea de înţeles că în buzunarul de la piept al hainei făcute dintr-un veston militar, păstrează carnetul de partid... Se datora impresia contradictorie invitaţiei la prudenţă, pe care o primisem, ori însuşi Simionescu o stîrnea ? Nu-mi dădeam seama.
Privind din întîmplare pe fereastră, am văzut un om strecurîn-du-se repede printre pomi. Perdeaua, deşi destul de străvezie, nu-mi îngăduise să-1 observ prea desluşit şi, în afară de asta, mergea cu spatele spre noi, dar eram aproape sigur că îl recunoscusem pe tînărul din pricina căruia tresărise omul cu vacile, deşi nu mai ţinea cartea sub braţ şi nici ochelarii nu-i văzusem.
— Bine, domnule Simionescu, e în ordine, l-am auzit pe Dogaru. Atunci să mergem la primar.
— Să mergem, să mergem... dar eu totuşi aş zice să-i chemăm pe ceilalţi... să aştepte aici. E mai bine. Pe uliţă... ştiţi... eu cunosc mai bine situaţia.
N-am vrut să pierd ocazia şi l-am întrebat repede :
— Şi care-i situaţia ?
Situaţia... Hm ! Simionescu părea să regrete că prilejuise întrebarea. Situaţia e cam încurcată. Ştiţi cum sînt ţăranii...
Dogaru îmi aruncă o privire care mă făcu să presupun că era mai edificat asupra directorului decît mine şi, coborîndu-şi ochii, spuse în doi peri :
33
J
— Ţăranii sînt de mai multe feluri...
— Evident, evident. De mai multe feluri... Sigur. Eu altceva am vrut...
Cu mîna pe clanţă, Dogaru i-o reteză :
— Zic să ne grăbim. Avem o mulţime de treburi.
Simionescu, în ciuda aşteptărilor mele, nu numai că nu se arătă jignit de felul cel puţin nepoliticos în care se purtase la urmă tovarăşul meu, dar părea mai degrabă mulţumit, de parcă discuţia s-ar fi încheiat tocmai cînd el nu-şi găsea cuvintele. Spuse foarte liniştit :
— Ieşiţi dumneavoastră că vin şi eu numaidecît.
în curte, luîndu-1 pe Dogaru de braţ, l-am întrebat în şoaptă:
— De ce nu l-ai lăsat să vorbească ? Poate îşi dădea drumul..^
— Nu şi-a dat destul ? E limpede cu cine avem de a face.
— Crezi ?
— Sînt convins. Pe ăştia eu îi miros de la o poştă.
— S-ar putea să ai dreptate. Dar...
Auzind paşii lui Simionescu, am tăcut. Abia ajuns în dreptul nostru, acesta exclamă :
— Aoleu, am uitat...
Şi se întoarse repede fără să ne spună ce-a uitat.
Lîngă camion, toţi ai noştri stăteau în jurul unui băiat zdrenţăros căruia Fane îi dăduse acordeonul său. Băiatul apăsa cu un deget clapele şi rîdea. Răcaru mă lămuri :
— îl cheamă ca şi pe mine : Fane...
— Ce-aţi aranjat ? întrebă Jeni.
— Diseară la şapte. O să mă duc cu Dogaru la primărie. Uitîn-du-mă la Melania, am adăugat : — Vine şi directorul cu noi.
— Ştii, spuse Jeni, noi am discutat cu Fane şi s-a oferit să ne ajute. Punînd mîna pe umărul băiatului îl întrebă : — Aşa-i ? Fane cel zdrenţăros încuviinţă din cap, preocupat de acordeon. Jeni continuă : — El şi alţi cîţiva băieţi o să dea de ştire despre spectacolul nostru, pe toate uliţele.
Folosisem şi în alte părţi procedeul acesta ; nu era rău.
— Să le spui oamenilor să vină la şcoală, i-am zis băiatului. La ora şapte. Şi să vii şi tu. Fane cel mare o să-ţi dea acordeonul şi diseară. Auzi ?
— Ihî.
Simionescu se apropia cu paşi mari. Era îmbrăcat la fel, însă atît cămaşa cît şi haina erau închise la toţi nasturii. Făcînd cunoştinţă cu oamenii din echipă, am avut impresia că pe Jeni a privit-o ca şi cum ar fi cunoscut-o. dar nu spuse nimic în legătură cu asta: şi n-am dat importanţă faptului.
— Aveţi o grădină frumoasă, i-am spus eu în timp ce ne îndrep-l tam spre primărie, ca să întrerup într-un fel tăcerea oarecum stin-j gheritoare. :
— Florile sînt pasiunea mea. Şi pomii. Dacă nu mă făceam dascăl, cu florile şi cu pomii m-aş fi ocupat.
Pînă la primărie am vorbit despre această pasiune a directorului, dar mă tot întrebam care o fi pasiunea lui adevărată. Dogaru, care nu scosese un cuvînt, o trînti, la un moment dat, de-a dreptul:
— Aud că-i şi bănoasă treaba asta cu fructele...
— Bănoasă ? O fi. Cu toate că răspunse cu o prefăcută nepăsare, totuşi se vedea bine că îi cam pierise cheful. începu să arunce • cîte o vorbă oamenilor care-1 salutau, ceea ce nu făcuse pînă atunci.
Primarul, un om deşirat, cu o faţă care nu-ţi atrăgea atenţia prin nimic deosebit, îmbrăcat în mod ostentativ cu un costum na-
34
1 ca de paradă, aproape nou, ne primi cu un zîmbet strîmb.
*10 ._j5a; da... Am auzit c-aţi venit. Vă dau şi două tobe dacă vreţi,
Har n-o să faceţi nici o brînză. Aşa să ştiţi. Pe oamenii noştri nimeni nU-i duce de nas.
Atitudinea primarului nu era, fireşte, îmbucurătoare, totuşi nu-mi displăcea ; Ştiam cel puţin cu cine avem de-a face.
_Ei ei, las-o şi dumneata... O să zică că nu ştim să ne purtăm
oaspeţii. Cum nici primarul, nici noi nu-i dădurăm nici o atenţie " Siniionesou urmă : — Fiecare e liber să gîndească ce vrea. Nu ?
' întrebarea rămase suspendată în aer, ca o muscă, între noi şi primar. O ignorarăm toţi trei şi Simionescu nu mai insistă.
_ La noi comuniştii n-au ce căuta, vorbi calm primarul.
L-am privit pe director. îşi făcuse de lucru cu un tampon. întorcea sugativa pe partea încă nefolosită, îndeplinind treaba asta cu foarte multă seriozitate.
— Ziceaţi că o să ne daţi putinţa să înştiinţăm oamenii, l-am auzit pe Dogaru care se străduia să-şi păstreze calmul, cum în discuţia cu directorul n-o făcuse.
— Putinţa asta o s-o aveţi. Dar să ştiţi că o faceţi pe pielea voastră.
— Adică cum ? l-am întrebat eu, deşi vorbise cît se poate de clar. _ Răspundeţi de ce-o să iasă.
— Ce poate să iasă ?
— Mai ştii ?... Şi apoi... noi doctori n-avem. Numai o moaşă. Kîse tare, mulţumit de glumă.
Cu totul pe neaşteptate, dar de bună seamă cu o premeditată alegere a momentului şi a modului de a pune întrebarea, Simionescu se întoarse spre mine.
— Nu cumva, nu cumva, cîntăreaţa dumneavoastră e Jeni Po-pescu ?
Neştiind ce să-i răspund, derutat, am îngăimat :
— Aşa o cheamă.
— O cunoaşteţi ? îl întrebă Dogaru.
— Da' ce crezi că numai bucureştenii... Şi clipi din ochi cu înţeles.
Mă pregăteam să-i răspund, dar primarul, fără să manifeste nici un interes pentru ultima parte a convorbirii, strigă scurt :
— Vasile !
Apăru îndată un om mărunţel, aşteptînd lîngă uşă porunca primarului.
— Bate toba !
Pe urmă primarul se aşeză la masa lui şi. în timp ce afară începuse a se auzi toba, îşi răsuci încet o ţigară. Era ceva ciudat în purtarea lui, ceva care m-a făcut să amîn discuţia despre Jeni. Nu ştiu cum, căpăta treptat un soi de prestanţă. Ai fi zis că i-o redau bătăile tobei, pentru că altceva — credeam eu — nu se întîmplase. Cînd duse ţigara la buze, s-o lipească, i-am observat mîinile. Cîndva primarul muncise. Mîinile erau mari şi mai de mult fuseseră puternice. Ştiuseră să ţină coarnele plugului, poate şi coarne de taur apucaseră ; avuseseră culoarea pămîntului şi mirosul pămîntului. Pe dosul palmei stingi se vedea o cicatrice care pornea de la rădăcina degetului mic şi se termina la rădăcina degetului mare. S-o fi bătut primarul în tinereţe. Pentru o fată, pentru pămînt, sau numai aşa, ca să-şi arate puterea. Acum mîinile erau gălbui, nu le bătuse soarele de mult, nici pămîntul nu le răcorise ; aveau perniţe sub care oasele nu se vedeau. Primarul, de multă vreme nu mai era ţăran. Noul său fel de a fi, prestanţa asta niţel caraghioasă,  se vădea
35
şi în felul cum îşi ţinea mîinile : destinse, liniştite. Cînd, în sfîrşit a vorbit, nu mi-a venit să-mi cred urechilor. Juca tare, nu era mai prejos ca Simionescu.
— Vas-că de la ,,Raiul de altă dată" vă adunaţi oamenii...
Cît de bine ştiuse să se prefacă înainte, cînd mă făcuse să cred că discuţia noastră despre Jeni nu-1 interesa de loc. „Raiul de altă dată" era un local de noapte pe strada Pictor Grigorescu, în coasta Palatului Regal. Jeni cîntase într-o vreme acolo. „Nu, n-ai să înţelegi niciodată... Cînd coboram treptele, simţeam scîrbă şi teamă ca şj cum m-aş fi cufundat într-o mlaştină... Din cauza fumului gros a zgomotelor, a mişcării necontenite, toţi oamenii mi se păreau ascunşi sub măşti... Aceleaşi măşti ; deosebirile erau mici, neînsemnat», într-o noapte, pe la două, a venit regele. Lumea 1-a recunoscut, dar consemnul a fost dat din om în om : regele se afla acolo incognito... îl însoţeau doi vlăjgani. Regele era beat. Mi-am dat seama de asta după felul în care l-au oprit cei doi cînd s-a ridicat şi a vrut să se apropie de o masă vecină unde şedea o femeie cu părul roşu, tunsă băieţeşte. Localul avea atunci o mică orchestră de balalaici. Femeia cu părul roşu trăia cu unul din muzicanţi. Un student bolnav, lipovean, vorbea prost româneşte. Şi el, tocmai el, nu 1-a recunoscut pe rege, sau, cine ştie, poate 1-a recunoscut... Regele a şoptit ceva la urechea unuia din vlăjgani şi acesta, luînd-o pe femeia cu părul roşu de mînă, a tras-o la masa lor. Studentul a lăsat balalaica. S-a ridicat. Tremura. S-a repezit la rege cu amîndoi pumnii ridicaţi. Celălalt vlăjgan 1-a luat pe sus şi 1-a dus afară. S-a auzit o împuşcătură. Nu, n-a tras vlăjganul. Studentul a tras. Vlăjganul s-a întors abia după vreo jumătate de oră. Purta altă haină şi era palid. Pe student, de atunci, nu 1-a mai văzut nimeni. Femeia cu părul roşu nu se mişcase de la masa regelui. Ca să se stăpînească îşi băga unghiile în ^ carne. Dimineaţa i-am văzut palmele. Erau vinete şi sîngerau. în altă noapte..."
— Şi de la „Raiul de altă dată", domnule primar.
— Auzi, Simionescule ! Simionescu tăcea. Predase ştafeta.
Am zîmbit şi asta 1-a descumpănit pe primar. Dar ca să pară sigur de sine, repetă :
— Auzi, Simionescule ! Directorul fu nevoit să vorbească :
— De ce o iei şi dumneata aşa ? Artiştii sînt ca popii... ca popiiL. Să nu-i întrebi ce fac. Cîntă bine ? Joacă bine ? Te distrează ? încolo nu te priveşte. Treaba lor.
— Domnule Simionescu ! Nu mi-am dat seama că-i rostisem numele ca şi cum l-aş fi chemat la ordin. De altfel nici nu mă gîn-deam să fac aşa ceva. Acum eram convins că directorul nu era comunist. Iar dacă era liberal-tătărăscean ori manist, nu mai avea nici o importanţă. Un singur lucru continua să mă intereseze : ce urmărea ? De ce nu se purta făţiş, ca primarijl ? Am revenit la tonul obişnuit, adresîndu-mă amîndorura : — Dacă o să veniţi diseară o să aflaţi din cine e formată echipa noastră. îi vom prezenta pe fiecare în parte.
Afară bătăile tobei încetară. Dogaru, neştiind ce-i cu „Raiul de altă dată", nu pricepuse mai nimic şi acum îşi muta greutatea corpului de pe un picior pe altul. Primarul îşi stingea ţigara într-o călimară goală. Uşa se deschise şi acelaş om mărunţel îl anunţă pe primar, ca şi cum acesta ar fi fost surd :
— Am bătut toba.
36
Rămase lîngă uşă, aşteptînd altă poruncă şi privindu-ne pieziş, vădit amuzat, Dogaru îl întrebă prieteneşte :
cum se numeşte slujba pe care o faci dumneata aici ?
Omul nu-1 înţelese. Clipi speriat şi se uită la primar. Acesta îi Meu semn să plece.
1 _ Mai stai, îl opri Dogaru. Şi iar îl întrebă : — Nu zău, cum «e numeşte ?
— Ce ai cu el ? făcu primarul. Abia şi-a venit în fire după interogatoriu. Şi către omul cel mărunţel : — Du-te, Vasile.
— Ce fel de interogatoriu ? se miră Dogaru, asociind greu cu-vîntul cu omul care se retrăgea de-andărătelea.
După un scurt şi abia perceptibil schimb de priviri între primar d Simionescu, acesta din .urmă vorbi parcă fără şir, simulând o veselie nepotrivită :
— Ca la ţară, cînd se face ţuica... Cum zice şi legea : în stare de ebrietate...
— S-a îmbătat moşu' ? încercă Dogaru să se lămurească.
— Nu, nu moşu'. S-or fi îmbătat ei... adică mortul şi celălalt. Dar asta n-are cine să ştie.
_ Mă mir că n-aţi auzit, interveni primarul privindu-ne într-un
fel ciudat, parcă punînd la îndoială neştiinţa noastră. Văzînd că vreau să spun ceva, mi-o luă repede înainte : — Cine-i vinovat că comuniştii nu-s pe placul oamenilor ? De aia v-am şi zis ce v-am zis la început, ca să ştiţi.
In clipa aceea, de undeva de departe se auziră cîţiva oameni scandînd cu glasuri răguşite :
— Re-ge-le şi pa-tri-a !... Ma-ni-u şi re-ge-le !... Primarul ascultă şi zîmbi cu o perfidă satisfacţie :
— V-au cam luat-o înainte. Ce ziceţi ?
Mă gîndeam la tovarăşii pe care îi lăsasem lîngă camion. In caz de ceva, ei aveau să intre în şcoală. Dar camionul ? Şi Noe care n-ar fi părăsit Hodoroaga pentru nimic în lume ! „Maniu şi regele." Nu trecuse nici o săptămînă de cînd văzusem pe Calea Victoriei, o ceată de huligani care, scandînd aceeaşi lozincă, linşase un student. Şi Golcea ! Şi atîţia alţii !
Tăceam. Strigătele sfîşiau văzduhul, îmi zgîriau timpanele : simţeam cum mi se urcă sîngele la cap. In biroul primarului eram ca într-o cuşcă. Era limpede că fusese vorba despre asasinarea secretarului de partid. Exista celula. Cine o alcătuia ? Avea să vină vreunul din ei la chemarea tobei ? Strigătele încetară brusc. Ce se în-tîmpla acolo ? Huliganii au intrat în circiumă ? S-au împrăştiat ? Ori i-au înconjurat pe ai noştri ? Mi se păru că o aud pe Jeni che-mîndu-mă... Pe masă, mîinile primarului stăteau inerte. Simionescu privea pe fereastră, în curtea primăriei.
— Au început... au început să vină, spuse el.
Dogaru se apropie de fereastră. Eu am rămas locului. Fără să spună nimic, Simionescu ieşi. Primarul îl petrecu cu privirea şi începu să-şi răsucească o nouă ţigară. Am băgat de seamă că rupea pentru ţigări hîrtie dintr-un ziar, iar ziarul era „Dreptatea", fiţuica maniştilor.
— Vas-că tot aveţi de gînd să daţi serbarea... Eu v-am spus. Să n-avem vorbă pe urmă. Aţi văzut... îmi place să stau la o discuţie de-asta... politică. Dar cînd vine lumea e altceva, lucrurile se pot încurca... Văzînd că nici unul din noi nu-i răspunde, se ridică şi ieşi pe uşă, lăsînd-o deschisă.
— Se vede că aici toba o aud numai oamenii lor, îmi şopti Dogaru în timp ce ieşeam şi noi din birou.
37
J
Venise puţină lume. Vreo treizeci de bărbaţi şi cîteva femei, g distingea un bărbat tînăr, dar parcă slăbit după boală, cu obrair foarte supţi şi încărunţit înainte de vreme. 1
Simionescu umbla de la unii la alţii de parcă de multă vreme aştepta să-i întîlnească acolo, la un loc.
— V-am chemat, oameni buni, începu primarul cam în silă fiindcă au venit nişte domni tovarăşi de la Bucureşti... Făcu o pauză' şi îşi roti ochii peste capetele oamenilor. Cum, în afară de cîteva mişcări nesemnificative, nu se întîmplă nimic şi efectul vorbelor sale nu părea clar, continuă : — Cică vor să dea o serbare... adică să vă spună cum devine cazul cu „soarele"... parcă voi n-aţi şti. Cui y arde de serbare, e poftit în seara asta la Stelică.
— Să veniţi cît mai mulţi ! strigă Simionescu şi nu mi-am dat seama dacă o făcuse serios sau în batjocură, pentru că, în aceeaşi clipă, cineva mă trase de mînecă. Era omul mărunţel, care bătuse toba. Mai mult am ghicit decît am auzit ceea ce îmi zicea :
— Nu-i bine la Stelică. Pe urmă dispăru. ' Nu era greu de înţeles cine-i Stelică. M-am adresat directorului:
— Domnul Simionescu ! Era vorba să ne daţi şcoala... Directorul mă privi ca şi cum aş fi glumit. Căutînd să nu-mi
pierd calmul, i-am explicat :
— Nu-1 cunosc pe Stelică, dar cred că e vorba de o circiumă. Primarul interveni rîzînd :
— Se înţelege că nu-i ca la „Raiul de altă dată", dar...
— Sala-i bună, îl întrerupse Simionescu. Nu văd de ce nu vă convine.
în tot timpul acesta, oamenii veniţi la chemarea tobei se strîn-seseră în jurul nostru într-un grup mai compact şi susţineau schimburile noastre de vorbe cu o rumoare nedesluşită. Unii îşi dădeau pălăria sau căciula pe ceafă, alţii dimpotrivă, o trăgeau mai pe frunte; unii murmurau, exprimîndu-şi acordul sau dezacordul, nu se înţelegea prea bine, alţii rîdeau şi-şi dădeau coate. Bărbatul cu obrajii supţi, care îmi atrăsese atenţia, rămase mai la o parte. întîlnindu-mi privirea, zîmbi încurajator şi făcu cu ochiul. îndată după aceea vocea lui, neaşteptat de puternică, puse capăt rumoarei.
— Staţi, fraţilor ! Vorbim de pomană. La ceasul acesta tot satul ştie că serbarea se ţine la şcoală. Eu gîndeam că toba a bătut pentru altceva.
— Ce tot spui acolo ?! se răsti la el primarul.
— Eu spun ce ştiu, răspunse liniştit omul, privind la primar fără aerul de supunere pe care îl aveau aproape toţi ceilalţi. Şi continuînd să vorbească, se adresă direct celor din preajma sa: — Dumnealor au venit cu o echipă artistică. Circiuma nu-i potrivită pentru aşa ceva.
— Păi şcoala... încercă să vorbească Simionescu.
— Vorbim de pomană, îi luă celălalt vorba din gură. Lumea a şi fost înştiinţată.
— De cine ? voi să afle primarul.
— De cine de necine, aşa-i cum v-am spus. Simionescu se apropie de mine. /
— Tovarăşe... aţi văzut ce curăţenie e la şcoală. Şi grădina... Dogaru, după ce tăcuse atîta timp, izbucni :
— Ascultă, domnule Simionescu ! Am fost pînă acum în zeci de sate. Nicăieri nu ni s-a întîmplat aşa ceva. Cine vrea să se adune la circiumă, n-are decît. Noi preferăm şcoala.
— V-aţi şi făcut stăpîni în satul nostru ! strigă cineva dintre cei care ne înconjurau.
38
Parcă ar fi şcoala lui tat-su, îl susţinu altcineva.
7-1 gcoala-i a noastră a tuturor, interveni din nou bărbatul care dominase adunarea. Cine vrea să vină, o să vină la şcoală, ce să ne mai^rguim.^ ^..^ Grigore ! îi spuse printre dinţi primarul.
Omul îl privi parcă amuzat, ba şi surise cînd îi răspunse :
— Ştiu să şi muşc, Constantine.
__ într-o bună zi ai să rămîi ştirb.
_ Am să zgîrii cu unghiile...
_ Şi cînd ţi s-or reteza degetele ?
_ O să izbesc cu piciorul. Dar... n-o să fie nevoie.
— Aşa zici tu...
— Aşa o să se întîmple.
Lumea asista la acest schimb de vorbe. în tăcere ; unii erau ntîtati ar fi vrut poate să se amestece şi ei, dar n-o făceau, numai ochii le jucau în cap şi se frămîntau pe " loc, precum caii nărăvaşi în hăţuri.
— Ia seama, Grigore ! ameninţă primarul, însă cu nesiguranţă, cu foarte puţină convingere, mai mult ca să aibă el ultimul cuvînt. pe urmă, ca şi cum rostul adunării ar fi fost această înfruntare, plecă în grabă.
_ I-ai zis-o ! îşi arătă mulţumirea un om cu faţa ciupită de vărsat, privindu-1 pe Grigore. Acesta ridică din umeri.
— Nu-1 laşi în pace... nu-1 laşi în pace... se auzi glasul lui Simionescu care începu să se agite, venind în locul unde stătuse primarul. Nu se înţelegea dacă directorul îşi exprima aprobarea ori, dimpotrivă, reproşul, atît de echivoc era felul în care se hlizea la Grigore. Dar se înţelese cu cine ţinea el din privirea pe care i-o aruncă Grigore şi mai ales din întrebarea care a însoţit-o :
— Maniştilor le-ai da şcoala ?
Simionescu făcu o mutră nevinovată, adică : „Uitaţi-vă la el cum vorbeşte, ce-i trece prin cap !"
Oamenii începură să plece. Continuînd să-1 privească pe director într-un mod cît se poate de elocvent, Grigore rosti limpede, pentru toată lumea :
— O să venim la şcoală, ce mai încolo încoace ! Pe urmă, către mine şi Dogaru, mai încet : — Dacă aveţi nevoie de vreun ajutor, eu...
în drum spre şcoală, Simionescu afişă aceeaşi voioşie de la început, parcă între timp nu s-ar fi petrecut nimic. Dogaru şi cu mine nu-i răspundeam decît cînd era absolută nevoie. Grigore tăcea. Oamenii de la portiţe ne petreceau cu privirea şi şuşoteau între ei, totuşi atitudinea lor nu ni se mai păru ostilă ; fiind însoţiţi atît de Grigore cît şi de Simionescu, pe semne că le stîrnisem curiozitatea.
Lîngă camion nu mai era decît Noe. Verifica motorul, înconjurat de admiratori : cîţiva copii desculţi, ciufuliţi şi murdari. Ceilalţi din echipă ne aşteptau la şcoală, nu în camera bizară unde ar fi trebuit să fie cancelaria, ci în clasă. Melania ne explică cu un ton intrigat că nu despachetaseră, fiindcă soţia directorului le spusese că spectacolul avea să aibă loc în altă parte.
— Domnu' director ne-a oferit şcoala, zise foarte serios Dogaru. Ca de obicei, la amenajarea scenei improvizate şi a sălii particiîpa
toată echipa. Grigore lucra cu gesturile cele mai fireşti ca şi cum ar mai fi făcut treaba asta. Simionescu se învîrti cîtva timp printre noi, pe urmă plecă. Am oprit-o pe Melania.
39
~ Ai g.riJă ca oamenii să fie liniştiţi. Spune-le că n-au nici „ motiv sa se îngrijoreze. 1 un
— Ai aflat ceva ? Se referea la director.
de noi periculos'  In  orice  caz>  am  impresia că  el se teme
— E manist ?
— Naiba-1 ştie.
Grigore trecu pe lîngă noi cu lada lui Oiţă. Spuse fără să oprească : se
— E mai rău.
L-am urmat pe scenă şi acolo, după ce aşeză lada într-un colt Grigore îmi spuse simplu : ul»>
— Simionescu 1-a ucis pe Manolache.
— Pe secretar ?
Omul confirmă dînd din cap.
— Şi de ce n-ai spus nimic celor care au venit să facă anchetă •>
— N-am dovezi.
— Atunci de unde ştii ?
— Ştiu. Cu mîna lui. sau cu mîna altuia, el a făcut-o.
— Ziceai că nu-i manist. Atunci ce-i ? Liberal ?
— El e de toate. A trecut prin toate partidele.
— Şi acuma ?
— Acuma aşteaptă. Stă cu c... în două luntre.
— Atunci de ce 1-a ucis pe Manolache ?
— Dacă nu-1 ucidea, Manolache l-ar fi pus cu botul pe labe Secretarul nostru nu era om de rînd.
— Şi cîţi aţi rămas ?
— Doi.
— Doi ?
— Da, doi. Ceilalţi se tem să se înscrie în partid. Cu inima, mulţi îs cu noi, da'aşteaptă şi ei să vadă ce-o să mai fie...
Cu lipsa de tact pe care de atîtea ori mi-a imputat-o Paulian am întrebat : '
— Aşteaptă para mălăiaţă, sau vor să se dea cu cine s-o dovedi mai tare ?
— Nici una, nici olta. Pricinile sînt multe şi încurcate. Privirea lui pierdu din căldură. Părea să spună : „Nu eşti de
aici ; e greu să înţelegi ce se petrece la noi".
în clipa aceea, uitîndu-mă în sală, l-am zărit în uşă pe tînărul cu ochelari. Era ceva ciudat în înfăţişarea lui. Purta o haină neagră, croită ca un veston de seminarist, încheiată pînă în gît ; faţa îi era lipsită de orice expresie. în clipa următoare, dispăru. îl văzuse şi Grigore.
— Cine-i ăsta ? l-am întrebat.
— O rubedenie de-a lui Simionescu, care 1-a adus aici şi 1-ă făcut învăţător. El, de fapt, mai are un an şi iese popă. Da'ţine| predici de pe acuma. Se înghesuie femeile să-1 asculte. L-au poreclit „Gură de aur".
Uitîndu-mă din nou spre uşă, ca şi cum m-aş fi aşteptat să-1 revăd acolo pe tînărul cu ochelari, l-am văzut; în schimb, pe Dogaru care îmi făcea semne chemîndu-mă afară.
— Eu am să fiu pe aici, îmi spuse Grigore.
Dogaru îşi luă o seamă de măsuri ca să nu fim auziţi, dar socotind că nu sînt suficiente, propuse să ne urcăm în camion. Iată, pe scurt, ce se întîmplase. în ajun, Dogaru îşi internase nevasta în spital. Şi ca să afle cum îi merge, se înţelesese cu portarul sediului centrat al Blocului, ca acesta să se informeze la spital, iar el să-i
40
lefoneze la o anumită oră. Ceea ce şi făcuse. După ce-a obţinut î eătura, la capătul firului  s-au auzit nişte zgomote şi pe urmă tasul aproape de nerecunoscut al portarului, care abia izbuti să-i nună că sediul era atacat de liberali şi ţărănişti. La întrebările ale insistente, Dogaru nu primi nici un răspuns. Se auzeau în continuare, înteţite acum, zgomote, ţipete şi împuşcături. Cît durase legătura cu Bucureştiul, telefonista rămăsese cu casca la ureche. Auzise nrobabil totul, dar nu spuse nimic din care să reiasă că auzise, nu-şi dădu nici o părere.
_Dacă ăştia de aici au aflat, e mai bine să plecăm, încheie
Dogaru.
Nu ştiam ce hotărîre să iau. Vedeam prin parbriz un receptor atîr-n{nd o mînă încremenită pe masă şi cîţiva copii care ne priveau curioşi- Fiecare din aceste imagini căpăta pe rînd proporţii uriaşe. în dauna celorlalte. Cu o ciudată mişcare a gîndurilor, amînam înţelegerea împrejurării, în consecinţă şi luarea unei hotărîri. Eram calm şi în acelaş timp, îmi dădeam seama că e un calm nefiresc, ca un soi de paralizie a voinţei. L-am rugat pe Dogaru s-o cheme şi pe Melania.
Se adunau tot mai mulţi copii în jurul camionului. In timp ce-i priveam, mă gîndeam că sediul central trebuia să fi fost, la ora atacului, aproape pustiu. Vedeam iarăşi receptorul atîrnînd şi scările largi, pe care urcau în goană oameni cu ochii ieşiţi din orbite. In camion, in afară de două bănci lungi, nu mai era nimic. Echipa se pregătea de spectacol. In prelată, două găuri... In cele din urmă, a trebuit să mă întreb dacă primarul şi oamenii lui aflaseră ce se petrecea în Şucureşti... De fapt, nici noi nu ştiam precis ce se petrecea ; nu ştiam, de pildă, dacă fusese un atac izolat sau... Calmul mă părăsi brusc şi am sărit din camion. In curtea şcolii Melania vorbea cu Simionescu şi părea revoltată. M-am apropiat.
— Domnul director nu poate să ne dea decît două lămpi şi spune că...
— Nu vă enervaţi, nu vă enervaţi, o întrerupse Simionescu. Apoi către mine : — La circiumă ar fi fost mai multă lumină. Acolo sînt două petromaxuri, lumină ca ziua. Aici, aici eu am făcut tot posibilul, dar...
— Dar nu ne-aţi spus din timp, i-o tăie Melania. Ne-am fi dus în sat. Am fi găsit noi lămpi.
— In sat ? Directorul o privi cu o uimire voit exagerată, dîndu-i de înţeles că nu ştie ce vorbeşte.
Eram aproape sigur că încă nu aflase nimic. Privindu-1, am avut intuiţia satisfacţiei pe care ar fi încercat-o dacă plecam şi mi l-am imaginat pe scena improvizată de noi, explicînd oamenilor că „bepe-diştii" au dat bir cu fugiţii.
Fără să ne spună nimic, Melania ieşi enervată din curtea şcolii şi se îndreptă spre copiii din jurul camionului. Am căutat privirea lui Dogaru, dar am întîlnit-o pe cea a lui Simionescu care venise mai aproape de mine.
— Trebuie să mă înţelegeţi şi pe mine, începu el, lansîndu-se într-un joc nou. Aţi văzut cum stau lucrurile, aţi văzut. De multe ori eşti pus în situaţia să gîndeşti una şi să spui, şi să spui alta. Uite, ca să nu ziceţi că nu v-am dat concursul, o să mă duc la Stelică şi-am să încerc să iau un petromax. E bine ?
Am ridicat din umeri. Acum cînd ştiam cine era Simionescu, manevrele sale mă amuzau ca tumbele unui măscărici fără haz. Mă gîndeam că la Stelică, sau încă pe drum, o să afle ce se petrecea la Bucureşti. Indiferent cum se desfăşurau lucrurile acolo, aici însă zvo-
41
nul avea să se diformeze în fel şi chip şi, fireşte. în defavoarea noa<s tră. Totuşi — oare hotărîrea nu fusese luată chiar din prima clipă ? ^ nici nu putea fi vorba de dat bir cu fugiţii. ' ~~
După plecarea directorului, l-am căutat pe Grigore şi l-am găs;t în spaţiul îngust, care închipuia atît culisele cît şi cabina noastră co mună, separat de sală prin două pături cenuşii. în colţul acestui colţ, după un cearşaf, oamenii îşi schimbau sau îşi puneau la punct rînd pe rînd, costumele. '
L-am auzit pe Grigore înainte de a da la o parte cearşaful :
— Acolo era tot aşa, vedeţi dumneavoastră, acolo ştiam cine-i duş. manul. Aici n-ai de unde să ştii. Aici chiar şi fratele tău poate să-ţi fie duşman.
Auditorii lui Grigore erau Smolenschi şi Jeni. Amîndoi purtau acum costume naţionale şi arătau destul de ciudat alături de un ţăran îmbrăcat orăşeneşte.
— Acolo, adică unde ? l-am întrebat pe Grigore.
— Pe front.
Vorbea despre echipa artistică a regimentului, explică Smolenschi.
— Era un batalion, preciza Grigore. Era singurul batalion care avea echipă artistică.
Jeni tăcea. Mă privea şi privirea ei îmi făcea bine.
— Da'vedeţi, continuă Grigore, amintindu-mi de Noe, ei cînd cîn-tau, nu cîntau şi pentru hitlerişti.
— E adevărat, am răspuns, însă nu întotdeauna ştii cine-s nemţii între oamenii pe care îi ai în faţă.
— Asta ziceam şi eu. Aici nu ştii care-s nemţi. O să fie greu, conchise el fără să ne privească.
— Să ieşim în curte, le-am spus. Afară se întunecă.
în aceeaşi clipă, l-am auzit pe Dogaru, care din uşa clasei striga :
— Veniţi repede ! Repede !
După care dispăru fără să ne spună ce se petrecea acolo. I-am rugat pe Smolenschi şi pe Jeni să rămînă pe loc şi împreună cu Grigore am alergat afară. Priveliştea fu cu totul neaşteptată. Din cîteva uliţi veneau spre şcoală oameni cu lămpi. Le duceau aprinse şi, din pricina asta, mergeau încet, ferindu-se de gropi şi de bolovani. Lămpile le luminau feţele şi oamenii care erau mai aproape păreau aureolaţi. Cum lămpile veneau din direcţii diferite, umbrele se încrucişau, se învălmăşeau, schimbîndu-şi mereu forma şi mărimea I-am chemat pe Jeni şi pe Smolenschi, să vadă şi ei. în prejma camionului nostru, cei fără lămpi le făceau loc celor cu lămpi, astfel că la un moment dat intrarea în curtea şcolii se lumină ca ziua.
— Spectacolul începe în foaier, spuse Smolenschi.
Se vede că treaba aceasta a înţeles-o şi Fane Răcaru pentru că peste cîteva clipe i-am auzit acordeonul.
Am numărat nouă lămpi. Păreau însă mai multe. Curtea şcolii cu pomii ei aliniaţi, se vedea bine ; se desluşea fiecare din oamenii care veneau pe potecă încet, în urma lămpilor. Şi mi-am dat seama cu nelinişte că printre ei nu era nici Simionescu, nici primarul, nici viitorul popă. Grigore era mulţumit. Vorbea cu unul şi cu altul. înţelegeam că nu se aşteptase la treaba aceasta cu lămpile, care, după cum am aflat mai tîrziu, fusese iniţiată de Melania După discuţia cu Simionescu, ea îi trimisese pe copiii adunaţi în jurul camionului să spună acasă că nu aveam lumină.
Toţi oamenii cu lămpi intraseră în clasă. In curtea şcolii se făcuse întuneric brusc, însă Noe aprinse farurile camionului şi din nou se văzu bine. Cei care veneau acuma se fereau de lumina puternică, ducîndu-şi palmele la ochi. Echipa noastră trecuse pe scena improvi-
42
t" în spatele cortinei. Singur în faţa cortinei, Fane cînta la acordeon, «auzeau în clasă voci diferite cerîndu-i să cînte ba una ba alta. Afară rămăsesem numai eu şi Dogaru.
_ Ce-ar fi să încerc să iau legătura cu Bucureştiul ? mă în-
trek^_ecred că n-are rost. Aşa e mai bine. Ei dacă au aflat, ştiu că
aflat şi noi. Trebuie să vadă că nu ne temem.
Vorbeam încet. Pe lîngă noi treceau oameni care călcau apăsat, reocupat, sau alţii care mergeau alene, arătîndu-se nepăsători, de Parcă nu s-ar fi aşteptat la nimic deosebit. îi ştiam. Scria pe frunţile ? cme sînt şi ce gîndesc. Şi nu numai pe frunţi. Şi în ochi scria, m felul lor de a purta un umăr ridicat, ori amîndoi umerii drepţi : în tot ce făceau sau nu făceau se vedea cine sînt şi ce gîndesc.
Rumoarea din clasă creştea. Oamenii erau nerăbdători. Şi veneau mereu alţii. Se umpluse şi sala pe peretele căreia atîrna portretul regelui. Cîţiva, în loc să intre în şcoală, se grămădeau la ferestre. Nu le deschideau, dar ştiam că pînă la urmă o să le deschidă. Ferestrele deschise în întuneric nu ne plăceau. în întuneric, nevăzut de nimeni, omul devine mai îndrăzneţ ; aruncă o piatră şi dispare, sau rămîne pe loc şi rîde mulţumit, ca de o ispravă a altuia. Nici îmbulzeala din prima sală nu ne încînta. Acolo oamenii se simţeau a fi şi înăuntru şi afară. De acolo poţi să strigi şi să spui orice, ai impresia că nu se vede nimic şi poţi să te ascunzi oricînd după spatele cuiva. Un bogătan mustăcios, chipeş de altfel, stătea chiar sub portretul regelui şi povestea ceva cu un glas gros, deprins să poruncească, stîrnind hazul celor din jur. Trecu la o altă poveste şi am înţeles că era vorba despre o călugăriţă care se întîlneşte în pădure cu un tîlhar. Tîlharul o trînteşte la pămînt şi pe urmă o întreabă ce-o să spună la spovedanie. „Adevărul", zice călugăriţa. „Şi cum ai să spui adevărul, ia să aud !" întrebă tîlharul. „Păi o să spun că mergeam singură prin pădure, că m-am întîlnit cu un tîlhar şi că tîlharul m-a trintit la pămînt de trei ori". „Cum de trei ori ? Păi, eu nu te-am trântit decît o dată", zice tîlharul. La care călugăriţa răspunde : ,,Adevărat, dar văd că nu eşti grăbit". Şi lumea rîdea ; rîdea şi mustăciosul mai tare decît toţi.
Era vremea să începem. Simionescu şi primarul nu se zăreau, totuşi îi bănuiam pe undeva pe aproape şi, mai tîrziu, cînd de pe scenă i-am văzut pe amîndoi în fundul sălii, nu m-am mirat de loc, ca şi cum mă aşteptam să-i văd acolo, alături şi aproape de uşă.
— Ţi-e teamă ? mă întrebă Dogaru.
— Nu ştiu. Ştiu însă că n-are rost să-mi fie teamă. La ce mi-ar ajuta ?
— Atunci... Dogaru făcu un pas spre intrare. L-am oprit.
— Aş zice să rămîi cu Noe pînă-ţi vine rîndul. Prea e singur. Şi e în primejdie şi Hodoroaga.
— Ai dreptate, zise Dogaru.
Programul nostru era alcătuit din cîntece, cuplete, o scenetă şi cîteva numere de prestidigitaţie ; acestea din urmă nu figurau în programul nici unei alte echipe şi soarta lui Ion Oiţă Baltazar era, la orice discuţie cu Paulian, pe muchie de cuţit. Reuşisem printr-un efort comun să îndepărtăm atît de pe Ion Oiţă Baltazar, cît şi de pe scamatoriile lui pojghiţa de prost gust, pe care o căpătaseră într-un îndelungat cutreier prin bîlciuri. Astfel, întregul program se prezenta la un nivel artistic acceptabil, în orice caz superior în comparaţie cu ceea ce avuseseră prilejul să vadă spectatorii noştri pînă atunci ; mulţi dintre ei, în unele sate majoritatea, vedeau pentru prima oară un spectacol artistic.
43
'j'
Mă pregăteam pentru cuvîntul de deschidere.
— Succes '. îmi şopti Jeni. Melania mă petrecu cu o privire care, într-un  tribunal,  i-ar fi  destinat-o  acuzatului. Imperturbabil Ion Oiţă Baltazar îşi aranja obiectele vesele, ca un actor care a si intrat în pielea personajului. Fane se lipea de perete, strîngînd acordeonul la piept, să-mi facă loc.
Nu ştiu cîţi oameni erau în sală. La început, mulţimea îmi părd o singură fiinţă, o fiinţă ciudată, care îmi urmărea fiecare mişcare» fiecare cuvînt, cu zeci de ochi. Şi am vorbit două, trei, poate cinci minute, pînă cînd am reuşit să simt deosebirea dintre o privire si alta, iar fiinţa aceea ciudată să redevină ceea ce era în realitate • o adunare de oameni diferiţi, atît de diferiţi încît nici unul nu asculta la fel ca altul. Pe Grigore l-am descoperit repede în mijlocul sălii slab, cu ochii strălucitori, şezînd lîngă o femeie, la fel de slabă' albă, cu o broboadă cenuşie. Reveneam întotdeauna la Grigore. după ce mă uitam la grupul din fundul sălii format din cei trei : 'Simionescu, primarul şi tînărul cu ochelari, teologul, care, între timp apăruse şi el. Stăteau toţi trei în picioare şi zîmbeau ; fiecare însă' zîmbea în felul său : Simionescu, ca un om care, asistînd la o comedie, e mereu în aşteptarea poantei ; primarul, ca unul care ştie el ce ştie, parcă ar mai fi văzut spectacolul nostru odată ; teologul, cu îngăduinţă, martor fără voie la o întîmplare prea puţin interesantă.
Era o adunare pestriţă, dar, treptat, am început să simt, să desluşesc existenţa şi altor grupuri : ceea ce convenea unora, nu convenea altora ; cînd unii mă aprobau, alţii îmi aruncau priviri duşmănoase, însemna că eram pe drumul cel bun. Mă înviorasem şi priveam tot mai rar spre uşă. Venise momentul să cîştig bunăvoinţa celor care ne erau prieteni fără să ştie.
In vremea asta, un bărbat beat, sau care o făcea pe beatul, răsărit nu ştiu de unde, înainta spre scenă. Era prost îmbrăcat, însă arăta ca unul care mănîncă şi bea zdravăn. Ajungînd lîngă scenă, se opri cu picioarele desfăcute larg şi îmi puse o întrebare lipsită de noimă, ceva în legătură cu nişte taxe de barieră. I-am răspuns că nu cunosc chestiunea.
— Dar ce cunoşti, mătăluţă ?
— II cunosc pe acela care te-a pus să fad ceea ce faci. Uite-J acolo... lîngă uşă !
Trasasem fără să ochesc, la întîmplare, şi nu eram mai puţin surprins decît oamenii care rîdeau uitîndu-se spre uşă şi nici decît beţivul care rămăsese cu gura căscată. Cei din fundul sălii se priveau între ei, iar cîteva mîini îl traseră pe beţiv de lîngă scenă. Acesta se potolise şi se scărpina după ureche. ..
Dacă întîmplarea asta s-ar fi petrecut înainte de a apuca să vorbesc mai mult, înainte de a descreţi multe frunţi, poate că adunarea ar fi luat întorsătura dorită de cel care o pusese la cale. j
Mă aşteptam şi la alte incidente, totuşi vorbeam liniştit. Simţeam că oamenii erau curioşi. Erau curioşi şi cei ce veniseră cu gîndul să ne pună beţe în roate. Poate că unul avea o piatră în mînă, dar tot amîna s-o arunce. Sau, cine ştie, poate se răzgîndise şi o lăsase să cadă, dacă nu cumva, pentru orice eventualitate, o strecurase în buzunar. Deocamdată, nu se întîmpla nimic. Programul nostru se desfăşura ca de obicei şi nimeni n-ar fi spus că cineva din echipă se simte altfel ca pe o scenă din Bucureşti. Toţi dădeau impresia că se simt în deplină siguranţă. Era acesta primul lor rol : să interpreteze oameni liniştiţi. De aici încolo, dacă izbuteau să treacă bine şi repede peste prima încercare, nu mai era greu să facă totul în aşa
44
încît sala să ajungă la temperatura pe care noi o numeam, im-opriu, că doar nu eram la chermeză, antren.
Prezentînd-o pe Jeni şi spunînd că a cîntat la un restaurant care
numeşte „Raiul de altădată", am aruncat întrebarea : „A fost ci-S6Va dintre dumneavoastră la „Raiul de altădată ?" Şi am răspuns "mediat : „Fireşte că n-a fost". După care am reluat întrebarea : „Sau oate că totuşi a fost careva ?" Şi din nou am răspuns : „Nici n-avea um să fi fosti c'n(* acolo, în afara celor puşi să veselească lumea, încă n-a pătruns om cinstit."
Mi-1 închipuiam pe primar frămîntîndu-şi mîinile moleşite şi dînd semnalul... Mă aşteptam şi la o replică, a lui sau a altuia. Se vede însă că primarul şi ai lui cunoşteau satul mai bine ca noi ; socoteau că nu e cazul să se amestece. Vorbeam despre fiecare din echipă cînd apărea prima oară. Pentru că voiam să imprim spectacolului un ritm mai alert, fără să-mi dau seama prea bine de ce o fac, scurtasem conferinţa, lăsînd unele idei pentru aceste prezentări. Privind sala din „culise", am înţeles că procedasem bine. Acuma cînd oamenii ştiau cine sînt cei de pe scenă, erau atenţi numai la ceea ce făceau aceştia. Se aşteptaseră la altceva ; mulţi veniseră puşi pe scandal. Urmăreau programul cu uimire şi încîntare copilărească. Nu ştiau să aplaude ; cei mai mulţi nu văzuseră alte spectacole în afara serbărilor şcolare. Cînd, într-o scenetă, Dogaru o întrebă nu ştiu ce pe Melania, replica veni din sală. La un moment dat, Fane cel zdrenţăros se urcă pe „scenă" şi nu stingheri pe nimeni. Dimpotrivă. Părea că întruchipează puntea dintre noi şi spectatori. Şedea turceşte într-un colţ, numai ochi şi urechi.
în timp ce Oiţă Baltazar îşi făcea scamatoriile, am observat că primarul, Simionescu, şi teologul nu mai erau în sală. Lingă uşă înghesuiala sporise ; intraseră, probabil, împinşi de curiozitate, cei care îşi exprimau de obicei indiferenţa ori duşmănia stînd în curte şi comentînd spectacolul fără să-1 vadă. După o vreme, Simionescu reapăru. Cerceta sala ca şi cum ar fi căutat pe cineva; dar avea aceeaşi privire şi cînd se uita pe scenă. Căuta pe cineva sau aştepta să se întîmple ceva ?
— Şi acuma o să vă arăt cum se fac banii. Fiecare din noi poate să fie tot atît de bogat ca cel mai bogat om din lume ! Zicînd acestea, Oiţă Baltazar făcu pauza cuvenită şi. bucuros că izbutise să capteze atenţia generală, sigur pe sine, lansă invitaţia : — Să poftească cineva pe scenă ! De pildă, dumneata !
Indică pe cineva pe care, din locul meu, nu-1 vedeam. Şi nici nu urmăream, de fapt, scena. îl priveam pe Simionescu, încercînd să-i ghicesc intenţiile.
Lumea rîdea. Omul indicat de scamator nu se încumeta să răspundă invitaţiei. Aşa se întîmpla de obicei. Şi întotdeauna cei din jurul lui insistau, determinîndu-1 totuşi să-şi ia inima în dinţi şi să urce pe scenă.
Simionescu dădea semne de nelinişte. Era congestionat şi se mişca într-una, căutînd să nu piardă nici un amănunt, nimic din ce se petrecea în colţul unde se afla omul chemat de Oiţă Baltazar. Lucrurile atît de obişnuite păreau să aibă pentru el însemnătate deosebită. Atunci am încercat şi eu să văd ce se întîmpla acolo, dar, între timp, omul se lăsa împins spre scenă. Era desculţul cu ochi inexpresivi, jerpelit şi prăfuit, pe care, la intrarea în sat, l-am văzut mînînd vacile grase. Păşea ca prin beznă.
Simionescu îşi făcea loc, să vadă mai bine, dar masa compactă de oameni îl împiedică să înainteze prea mult. Interesul directorului pentru văcar, sau pentru întâmplarea în sine, era derutant, nu ştiam ce să cred.
45
'j
— Eşti om bogat ? îl întrebă scamatorul pe văcar.
Acesta părea să nu înţeleagă întrebarea. Stătea pe scenă ca recruţii la prima baie comună.
— îşi bate joc de om, se auzi glasul lui Simionescu, însă nimeni nu-i dădu atenţie, mai ales că Oiţă Baltazar acţiona repede :
— Zici că nu eşti bogat ? Atunci banii ăştia ai cui sînt ? Şi aple-cînd puţin urechea omului peste o farfurie goală, făcu să curgă un pumn de bani. N-apucă văcarul să-şi revină, cînd scamatorul trecu la urechea cealaltă şi din nou se auzi zornăitul banilor.
Sala rîdea. îi amuza pe oameni scamatoria şi mai ales mutra văcarului care se uita cînd la Oiţă Baltazar, cînd la farfuria aproap6 plină cu bani. S-ar fi zis că numărul scamatorului luase sfîrşit. Rîsu^ în sală, treptat se potolea. Dar Oiţă Baltazar continuă să scoată bani de la văcar, găsindu-i peste tot : sub bărbie, în mînecă, la ceafă, sub braţ, în opinci. Situaţia era cu atît mai hazlie cu cît eroul ei întruchipa însăşi noţiunea de sărăcie lucie.
— Care va să zică din ăştia îmi eşti, neică ! glumi scamatorul. Bani la dumneata ca la bancheri ! De unde, neică, de unde ? Cine ţi-a dat atîţia bani ? Sau poate ai găsit o comoară ? Spune, că nu te spun la nimeni. Hai, spune ! Aici n-are cine să ne-audă. Dacă nu spui dumneata, spun eu. Că eu ştiu a ghici gîndurile, neică ; le văd cum vezi dumneata frunzele în copac.
— N-am nimic de spus, domnule, vorbi încet văcarul, cu intonaţia specifică omului care minte fără să ştie să mintă. Ăştia nu-s banii mei.
— Te pomeneşti că-s ai mei ! Atunci ce caută la dumneata ? Da'ia stai ! în chimir nu te-am căutat. Ia să vedem chimirul !
Văcarul avea un chimir neobişnuit de mare, sau poate că părea astfel din pricina zdrenţelor şi a făpturii sale de om sărac şi umil. îmi spuneam că Oiţă Baltazar nu-şi alesese bine omul. De obicei, pentru numărul acesta, chema Pe scenă flăcăi dezgheţaţi, pe care \i plăcea să-i vadă pierzîndu-şi siguranţa. Văcarul însă inspira milă. Acum îşi apăra chimirul cu amîndouă mîinile şi se retrăgea cu paşi mici şi înceţi din faţa scamatorului. Voiam să-i şoptesc lui Oiţă Baltazar să-1 lase în pace pe bietul om, cînd din chimir se ivi un pachet gros de bani mari. Scamatorul, devenit victima propriei sale scamatorii, privea stupefiat pachetul, neştiind ce să facă. Văcarul tremura şi bolborosea :
— Mi i-a dat cu sila... Cu sila mi i-a dat... Eu i-am spus că n-o să fie bine...
Oamenii urmăreau întîmplarea într-o tăcere deplină. Oiţă Baltazar lăsa să se înţeleagă adevărul, pentrucă îl privea pe văcar cu o uimire neprefăcută, totuşi nu se putea şti dacă nu făcea parte şi asta din scamatoriile lui şi oamenii tăceau, aşteptînd să se petreacă ceva care, să-i ajute să înţeleagă mai bine. Atunci l-am auzit pe Grigore :
— Cine ţi i-a dat ? ;
— Căposu, răspunse repede văcarul şi numele pluti cîteva clipe peste aceeaşi linişte, pentru ca apoi să piară în larmă. Vorbeau toţi şi nu se înţelegea nimic.
Văcarul coborî cu paşi împleticiţi în sală şi oamenii, care se ridicaseră între timp în picioare, îl luară în mijlocul lor.
Alături de numele lui Căposu se auzi şi numele lui Manolache, comunistul ucis. L-am căutat cu privirea pe Simionescu. Dispăruse.
Oiţă Baltazar îşi strîngea obiectele colorate.
— Ce facem ? mă întrebă Dogaru.
— Aşteptăm.
— Mi-e să nu iasă cine ştie ce încurcătură din treaba asta cu banii.
46
_ păi a şi ieşit. A ieşit la iveală coada de topor a lui Simionescu. _ _ Crezi ca...
II întrerupse Grigore care acolo, în grupul compact de oameni,
strl^f. căposu n-a făcut-o din capul lui. Altcineva 1-a pus să^l ucidă ne Manolache.
Văcarul mărturisise. Ciţiva îl duceau afară. Ne-am amestecat şi oi între oamenii care vorbeau înfierbântaţi şi am înţeles că văcarul n surprinsese pe Căposu cu totul din întîmplare. Venea de la Stelică ti se ducea acasă. Nu era beat. El se îmbăta numai de sărbătorile mari cînd alţii îi dădeau de băut. Dar nici treaz de tot nu era. Să fi fost treaz, n-ar fi avut curajul să urmărească scena : cum Căposu ■•tătea la pîndă, cum în capul uliţei a apărut Manolache, cum distanta dintre cei doi se micşora, se micşora pînă cînd n-a mai fost nici o distanţă şi el, văcarul, ar fi vrut să închidă ochii sau să fugă, dar a rămas pe loc şi a văzut... Pe urmă, în timp ce Căposu pleca de acolo, a simţit o mînă pe umăr şi cînd a văzut a cud era mîna şi-a făcut cruce cu limba pe cerul gurii...
Acuma pachetul cu bani trecea de la Oiţă Baltazar la jandarmul satului, un ins care nu manifesta nici o mirare faţă de cele întâmplate. Numără banii, întocmi procesul verbal şi plecă fără să ne salute.
— Omul lor, zise Grigore.
— Şi ei unde-s ? Nu se vede niciunul. Grigore dădu din umeri.
— Ar fi bine să plecaţi cît mai repede.
— Şi dumneata ?
N-a răspuns. Se uita cînd la mine, cînd la oamenii care ieşeau din clasă şi rumega un gînd al lui, un gînd care-1 făcea să strîngă din măsele.
Restul s-a petrecut în cîteva minute. De fapt, ceea oe s-a petrecut n-a durat decît o clipă, o clipă la capătul cîtorva minute care au rămas în noi, intacte, din cauza acelei clipe.
Ieşiserăm în curtea cu pomi tineri, văruiţi de curînd, care, în lumina lunii, păreau argintaţi. Jeni a spus că păreau argintaţi. Mergea încet în faţa mea şi mîngîia tufănelele. Ferestrele locuinţei lui Simionescu erau întunecate. Noe pornise motorul. Smolenschi aprinsese o ţigară de la ţigara lui Dogaru care ne făcea semne să venim mai repede. Fane îşi lua rămas bun de la celălalt Fane. Melania se urca în camion ajutată de Oiţă Baltazar. Grigore vorbea cu Noe. probabil că-i spunea ceva în legătură cu drumul, pentru că Noe scosese capul din cabină şi se uita în direcţia indicată de Grigore. îmi plăcea cum mîngîia Jeni tufănelele şi nu i-am spus să se grăbească. Nu i-am spus nimic. îi priveam părul care şi el părea argintat. Şi am auzit împuşcătura. Jeni îmbrăţişa un pom şi mîinile îi alunecau în jos. Clipa trecuse.
ion pas
————————— ţ
Tremuri
1.
Am fost cei dintîi, eu şi George Ivaşeu, care, în dimineaţa zilei cînd Ilya Ehrenburg devenea septuagenar (sînt zece ani de-atunci) l-am felicitat şi i-am urat sănătate, încre-dinţîndu-1 totodată că sîntem cititori vechi, statornici ai aproape întregii sale opere. Aşijderea nouă
— am adăugat — are în România numeroşi preţuitori ai cărţilor pe care le-a scris şi, de asemenea, ai marii contribuţii pe care a adus-o, prin articolele sale vibrante publicate zi de zi, unul şi chiar mai multe în fiecare zi, patriei sovietice, aflată vreme de patru ani în greaua încleştare a luptei pentru zdrobirea cotropitorului. Ele ajungeau le cunoştinţa noastră, atunci cînd puteam să prindem emisiunile în limba română ale radio-ului Moscova sau oînd, într-un fel ori altul, ne cădeau în mînă ziare din Elveţia neutrală.
Nu-mi mai aduc aminte prin ce împrejurare ştiam data aniversară
— dacă nu mă înşel o reţinusem frunzărind registrul pentru pasageri al hotelului und« ne găseam dimpreună cu el, curioşi să aflăm ce delegaţi străini vor participa, ca şi noi, la conferinţa unde o dată, încă o dată, urma să se discute problema dezarmării şi, implicit, a păcii.
Era o nouă reuniune (două avuseseră loc cu un an înainte) neoficială, adică neguvernamentală şi neparlamentară, persoanele prezente, deşi unele cu poziţii şi funcţiuni politice, fiind în cadrul ei exponente ale opiniei publice din rîndurile căreia făceau parte în ţara lor.
Să se aibă în vedere că, timp de zece ani, bîntuise de-a lungul şi de-a latul planetei, vîntul pustiitor al războiului rece. Se schimbau invective. Dintr-o anume tabără îşi găsea expresie tot mai sumbră şi mai frecventă ameninţarea cu arma blestemată care transformase Hiro-şima în scrum. Rănilor încă sînge-rînde ale războiului şi ruinelor încă fumegînde urmau să se-adauge altele, în cazul cînd, se înţelege, noua şi cumplita calamitate n-ar fi stins pentru totdeauna orice licărire de viaţă pe pămînt.
întrecerii paşnice, constructive, climatului de încredere, prietenie, cooperare pentru ca dezastrele căşunate de fascism omenirii să înceteze de-a mai fi o dezolantă realitate, se suprapuseseră suspiciunea, ura şi goana înarmărilor.
Nu se resemnau unele cercuri cu epocalele prefaceri care se produseseră. Voiau să împiedice judecata istoriei şi mersu-i înainte pe drumul emancipării popoarelor de sub exploatare. De pe-atunci datează faiT moaşa născocire a „cortinei de fier" şi invitarea adresată omenirii, de către Dulles, a trăirii „pe marginea prăpastiei". în vremea aceea de dezlănţuire bezmetică a spaimei, un demnitar s-a aruncat în gol de la înălţimea unui etaj, părîndu-i-se, într-o criză demenţială, a fi zărit sub ferestre uniforme de trupe comuniste.
Cuvîntul „pace", precum şi acţiunile prin scris, prin vorbire la tribune în favoarea ei, prin organizarea de manifestaţii dîrze dar neviolente, adunarea de semnături, intrau în zona faptelor considerate ca fiind
48
memorialist
subversive — prin urmare, pasibile de sancţiuni severe.
Este cu atît mai mare meritul acelor comitete, organizaţii, asociaţii, ijai care, . în pofida multiplelor oprelişti ale guvernelor reacţionare, luau fiinţă şi desfăşurau activităţi perseverente, atrăgînd alături de gle şi de lupta lor categorii tot mai numeroase de cetăţeni, abstracţie făcîndu-se de convingeri politice sau de cele religioase.
Deopotrivă de mare este meritul personalităţilor care, trecînd peste ceea ce le putea despărţi sub raportul ideologic, al apartenenţei sau neapartenenţei la un partid ori altul, la o credinţă religioasă sau la nici una, au creat, însufleţit şi îndrumat organismele amintite.
Drept la recunoştinţă profundă, permanentă, au filozofi ca, recent decedatul la virsta de aproape 100 de ani lord Bertrand Russell sau mai mult decît octogenarul industriaş Cyrus Eaton, apărători şi unul şi altul nu numai ai păcii, dar şi ai tuturor cauzelor drepte ; are omul de laborator, din nefericire prematur decedat, Joliot-Curie ; au istorici, economişti, slujitori ai bisericii, oameni de catedrală, scriitori, ziarişti, membri ai parlamentelor ca, spre exemplu (îi cdtez în ordinea în care îmi revin în memorie) laureatul britanic al juriului Nobel pentru pace, Philip Noel-Baker ; fostul, în mai multe rînduri, ministru francez, Pierre Cot ; deputatul laburist în permanentă divergenţă cu forurile conducătoare ale partidului său din pricina vederilor înaintate pe care le profesa şi a poziţiilor pe care, ca atare, le lua, Kormi Zilliacus ; pastorul din R.F.G., Mochalski ; senatorul suedez Georg Branting ; cîntăreţul negru Paul Robeson ; pictorul, graficianul, criticul de artă ceh, fost nu cu mult înainte ambasador în Franţa, Adolf Hoffimeister ; economistul de înaltă reputaţie polon, Oskar Lange ; deputata belgiană, socialistă, plină de dinamism, Isabelle Blume ; deputatul norvegian Finn Moe.
Cîteva crîmpeie din intervenţiile rostite cu prilejul acela de unii vorbitori dau tonul şi redau modul cum oameni din 16 ţări exprimau,
la data aceea, starea de spirit a opiniei publice pe care o reprezentau.
Spusese pastorul Mochalski : „Experienţele istorice nu ne permit să fim optimişti. Cine ar fi crezut în 1925 că, după mai puţin de zece ani, Germania va avea cea mai mare armată ?" Adăugase :
„Militarismul nu e atît o problemă de înarmare, cît una de ordine spirituală. El generează naţionalismul, şovinismul. Paralel eu aceasta naşte antisemitismul, alcătuind o trinitate nelegiuită".
Temerii, formulată de unii delegaţi, că dezarmarea ar putea să pricinuiască situaţii grave (şomaj, etc.) economiei libere a ţărilor occidentale, spre deosebire de ţările socialiste cu economie planificată, opunea argumentări serioase venerabilului Boyd-Orr. („Nici un obstacol, declarase el, nu este de neînvins ; pe de altă parte, prin dezarmare se deschide posibilitatea lărgirii comerţului Est-Vest care, în unele state, continuă să întîmpine dificultăţi de natură, să zicem, psihologică").
„Legi naţionale împotriva instigării le război", cerea profesorul din Statele Unite, J. Orear.
Evocînd acţiunile iniţiate încă din 1932 dimpreună, între alţii, cu Titu-lescu, în sprijinul dezarmării, Philip Noel-Baker nădăjduia într-o rezolvare în sfîrşit favorabilă, altminteri înarmările vor duce la un război care va însemna catastrofa cea mai mare, şi ultima, din istoria omenirii.
încheia cerînd să se pună capăt limbajului anumitor cercuri politice şi anumitor state-majore cu privire la aşa zisa „balanţă a echilibrului", la  aşa  zisele  „războaie limitate".
L-a completat Konni Zilliacus, propunînd să fie definită şi noţiunea mereu vînturată a „războiului de autoapărare" pentru a se şti cîtă doză de adevăr şi cîtă ipocrizie întră în conţinutul ei, deoarece (a subliniat el cu amărăciune şi umor) „guvernul meu pretindea nu de mult că Anglia a dus totdeauna numai războaie de autoapărare. în cazul acesta (s-au dezlănţuit în clipa următoare aplauze şi rîsete în
"temorialistică
49
Peste un an, la Stockholm, atrăgea luarea-aminte că „nu e de ajuns să doreşti pacea ; trebuie s-o aperi". încheia cu declaraţia, care era un jurămînt, că reprezentanţii popoarelor „vor izbuti să smulgă din mîinile oamenilor necinstiţi armele ucigătoare şi vor apăra pacea, raţiunea şi viaţa".
Considera, în acelaşi an, 1950, la Varşovia că e necesar „să se schimbe climatul lumii, să se risipească neîncrederea reciprocă, să se scoată din capul omului ideea că războiul este apropiat şi inevitabil. Interzicerea instigaţilor la război, interzicerea propagandei războinice, vor restabili încrederea pierdută".
Mai tîrziu, la Viena, definindu-şi calitatea de scriitor „care trebuie să aibă urechea atentă la fiecare bătaie, oricît de slabă, a inimii omeneşti" ţinea să spună că pentru a salva pacea „sîntem datori să facem tot ceea ce este cu putinţă, chiar mai mult decît atît".
I s-a întîmplat ca, uneori, în anume locuri, să i se aducă la cunoştinţă, în forme ocolite sau de-a dreptul brutale, că prezenţa sa este indezirabilă ; i s-a întîmplat ca interdicţia să se producă chiar la frontieră ; au fost împrejurări cînd agenţi ai oficialităţilor sau huligani lucrînd din imbold propriu, siguri de impunitate, provocau acte de agresiune pentru a zădărnici întrunirile. Mult cu multul ar fi dat şi ei să aibă o o răfuială directă cu omul ce cîş-tiga de partea cauzei pentru care pleda, cu extraordinară putere de convingere, tot mai multe, mai ferme conştiinţe.
3.
— De unde aţi ştiut ? Continua să zîmbească şi să se
arate intrigat. Continuam, întrucît ne privea, să păstrăm un aer de mister. I-am şi comunicat, rîzînd :
— Nu vă supăraţi ; e secret.
A convenit, luînd un aer de resemnare :
— Mă rog ! încă o dată vă mulţumesc. Sînteţi cei "dintîi care mă felicitaţi ; şi...
Cu o clipire a pleoapelor, cu clătinare a capului, cu voce încetinită ca şi cum ne-ar fi împărtăşit la rîndul său, o taină : '' '
— ...şi veţi fi singurii.
A oprit, cu-o mişcare domoală a mîinii, încercarea noastră de a-i aduce la cunoştinţă că sîntem de altă părere ; ne pregăteam să-1 asigurăm : „Nu credem ; vă vor sărbători în primul rînd prietenii dumneavoastră".
Ne bănuise gîndul.
— Veţi vedea, a rostit. Oricum, vă cer favoarea ca evenimentul' (cuvîntul suna, cred că nu mă înşe-, lasem, ironic) să rămînă doar între noi. E în ordine ?
— Este.
Seara, tîrziu .obosiţi de programul încărcat al zilei, în care intrase partea protocolară şi procedurală a reuniunii, un dejun copios (cum e cazul în asemenea împrejurări) oferit de o autoritate ; seara, un dineu care nu putea să rămînă mai prejos, organizat de alta, ambele însoţite, potrivit regulii, de toasturi cam prea numeroase şi lungi, ne-am \ întîlnit cu Ilya Ehrenburg la hotel, în aşteptarea liftului. Din puzderia de discursuri care fuseseră, toată ziua, rostite, nu se desprinsese nici o referire la aniversarea pe care o ştiam numai noi, nu fusese ridicat un singur pahar în cinstea şi în sănătatea fruntaşului printre fruntaşii luptelor împotriva războiului.
Pe figura lui se citea oboseala, mai pronunţată, poate, decît peJ-a i noastră ; vădită era şi plictiseala. Mai schimbasem priviri cu el In timpul zilei ; în pauze ne întreţineam din cînd în cînd, fără să putem închega o conversaţie cît de cît măi legată (îl interesau stările de lucruri de la noi şi unele persoane de marcă pe  care   le  cunoscuse  — Mihail Sadoveanu în primul rînd) ; se apro- -piau de grupul nostru şi ni-1 sus-     , ţ trăgeau prieteni de-ai lui din diferite ţări.
— Cine a avut dreptate ? ne-a întrebat pînă să sosească ascensorul, apoi, cu obişnuitul său gest domol al mîinii, a pus capăt intenţiei pe care o aveam de-a îngăima ceva.
52
memorialist
La urma urmei, ee-am fi putut să-i spunem ?
4.
Chiar pentru virsta de 70 de ani, pe care o împlinise în ziua aceea, părea mult prea uzat. Dar aceeaşi impresie mi-o făcuse şi în 1945 cînd, întovărăşit de Sadoveanu, păşise 'pe podiumul Ateneului Român, primit fiind de către publicul care umplea pînă la refuz sala, cu prelungite şi entuziaste ovaţii.
Ca şi acum îi era statura încovoiată, mersul mărunt, nesigur, caracteristic mai tuturor bătrânilor ; clipirea continuă a pleoapelor îi trăda miopia sau era, poate, numai un tic ; în orice caz, de natură nervoasă, prematură, se vădea tremu-rătura mîinilor şi a buzei inferioare.
Existenţa-i intens trăită le e tuturor cunoscută, mai cu seamă după ce el a evocat-o în ultima sa operă „Oameni, ani, viaţă". împrejurările atît de felurite, multe dintre ele dramatice, prin care i-a fost dat să treacă, şi-au cerut partea lor de tribut. Ele nu i-au alterat, însă, luciditatea inteligenţei, puterea de muncă şi creaţie, spiritul combativ.
Paşii săi tremurînzi, mici, au continuat să străbată ţări şi continente,
fiind, cred, scriitorul care a întreprins, îmbogăţlndu-şi ca nimeni altul experienţa de scriitor, cele mai multe şi mai îndepărtate călătorii. Ca nimeni altul a dat vieţii sale conţinutul cei mai bogat, în ea avîndu-şi locul foamea, frigul, celula închisorii, pribegia uneori voită şi alteori impusă, mari izbînzi şi recunoaşteri în cîmpui literaturii ; pe de altă parte, cum se întîmpla aproape oricărui autor, lucrări nereuşite, mult denatara'te de adversari. I-au fost prieteni scriitori şi artişti, de mult, pentru .totdeauna, intraţi în aria de respect a conştiinţei universale. Nu l-au cruţat reaua-cre-dinţă, mediocritatea, invidia. Deoarece cultura şi gustu-i rafinat îl îndemna să dea glas hotărât preţuirii pentru opere pe care spirite obtuze le respingeau, neputându-le înţelege, s-a spus şi s-a scris despre el că e... cosmopolit. De-aci şi până la învinuirea de nepatriotism se putea trece destul de uşor în degenerarea discuţiilor. I-a fost aruncată uneori şi această amabilă ofensă.
N-a lăsat, însă, fără cuvenita ripostă atacurile pornite din ignoranţă, din închistarea în formule perimate şi, repet, din invidie.
J
ion angliei
Oam&nii lui Zaharia Stancu sînt de jos, de aid, din lumea aceasta. Solicitările la care răspund personajele provin din mediul real ; imperiul în care trăiesc fiind însă de o indigenţă totală. E un univers viciat: „în ţara griului, pelagra bîn-tuia nu numai satele, dar şi marginile oraşelor, pe unde locuiau ziuaşii" („Desculţ"), „oameni ai cîm-pului" ori „oameni ai apelor", regimul de viaţă e acelaşi: rumânii seamănă, seceră, recoltează dar pîine n-au, prind peşte şi se hrănesc cu ciorbă de scoici, oamenii ar putea fi „florile pămîntului" şi totuşi... Viciul e, cum s-a spus, unul social.
Dar ceea ce mă preocupă pe mine acwm, e universul Acesta al „desculţilor" — o lume plină de durere şi nedreptate — al cărei atribut esenţial e starea de lipsă. Revelaţia e a unei lumi triste, dar neresemnate, murmure se aud peste tot : „măcar să ne răcorim..." Penuria colectivă ia aici proporţiile unei adevărate calamităţi, spectrul foametei se conjugă cu spectrul iernilor aspre, geroase, oamenii sînt prezenţe sumare, scheletice, stîrnesc compasiune; o anumită frază tactică : „satul nostru Omida, de pe lunga, îngusta şi săraca Vale a Călmăţuiului" va reveni cu o frecvenţă deloc neglijabilă in cărţile autorului („Desculţ", „Jocul cu moartea", „Ce mult te-am iubit"), atestînd perpetuarea acestui tărîm. Efectele pe care le marchează starea de lipsă asupra indivizilor sînt ciudate, bizare : „Rîd rumânii. De slabi ce sânt le stă rău cînd rîd". Foamea, frigul, durerea, într-un cuvint
scriitori români contemporani
nevoile fiziologice, îi dezbraci toate    aparenţele.    Ideea   c„ ■ flexiuni surprinzătoare, uimeşte • inedit; denudarea sufletească ^
voacă o senzaţie de atmosferă i,
Sugestivă e această scenă plirtii■, inefabil, memorabilă prin candoţ
rea şi inconştienţa cu care
î>ro!$.
goniştii îşi divulgă obsesiile; copil din cătun, Ilie, fratele m Iţicu, a murit. Băieţii de pe m sînt ospătaţi la praznic. La poarjj s-au adunat însă copiii satiiltj, „Din droaie se mai dau în (ju Gîngu şi Tudorache, Gîngu e-ral ca mine, şi tot ca mine are p§r| ciufulit, zbîrlit. II ţine de mînâ pe Tudorache care e mai mic şi poarjj o rochie de fată, a soră-si, cu petice, lungă pînă-n pămînt. Ochii ig Tudorache mai holbaţi, mai ai-cloşi. Le lasă apă gurile, la toţi A colaci calzi miroase. Miroase i' vin. în dinţi îşi ia inima Gingii!
— Iţicule, îngăduie-mă şi pe minţi la voi  în casă,  pîine cu vin sil mănînc   şi   eu,   c-o  să  moară f Tudorache al nostru şi-o să te îngădui şi eu pe tine la noi, să mănto' şi tu pîine cu vin...
Ni-1 arată pe Tudorache cu rai»
— Da, o să moară şi Tudorache-al nostru... * i
Tudorache aşteaptă, flămînd, et-! priviri hulpave, lîngă Gîngu...
Pţicu nu se înduplecă. Nu ere* că Tudorache va muri atît de cărând" („Desculţ").
Mediul social se dovedeşte sfrto,» ostil; devalorizarea omului ij, produs : „Un desculţ mai mult mai puţin nu înseamnă nimic", k-j plică notarul Stănescu.ln asemena. condiţii, individul civil, apt de W*j
I
5M
. .„„ umană, nu poate fi promo-» vWfLf cu mari sacrifica, de vre-iat / sărăcia îl ticăloşeşte pe om" : 0e ce ),»° Ml 7PStre, ce se dovedise
oin Tp vurtată pe grapă, în văzul «-"către ginere,  pînă mai l^1Uh de la socrul mic un pogon °^in"mînt şi cîteva bîrsane, Aposta
de P'fl'
mCWorar'ului, naşte pe furiş, îşi ; ' pruncul   şi-l  îngroapă în că n-avea pămînt, nici sal-
tînără fată  sedusă de
bălegar,
va pleca la închi-
UJT- altundeva, Guţă^ Vrsu
soare ucide
'bunicul pentru ca
— Mînca..
iinca prea mult şi nu mai aveam Sa unde să dau".
Si cu aceasta, semnele anomaliei (n acest spaţiu şi-au făcut apariţia. Ţ, persona), Sandu nebunul, umblă in curte, loveşte salcîmii cu cio-mOflitJ 'miură amarnic. Şi face nacest lucru de peste treizeci de ani. Sile alt personaj, închis într-o odaie „umblă în patru labe prin ' şi latră, se crede dine, şi aşteaptă să-i crească coada ca să albe ^ Ce da", iar Stana lui Păune iacă, mătuşa lui Darie, merge prin vecini cu cuţitul, „scobeşte vatra, scobeşte mai ales ţestul, care e scorojit de flăcări" şi-l mănîncă. Se ţie că pămîntul ars conţine săruri minerale cărora organismul le simte lipsa; consumul lui trădează deci carenţe în regimul alimentar : sub-•mtrlţia e o notă proprie mediului respectiv.
Războiul va împinge, în fine, universul în discuţie în stare de criză. Valorile materiale şi morale îşi pierd stabilitatea, tabla de valori su/erâ modificări fundamentale : „Pînă acum — spune undeva Darie — nu bănuisem niciodată că se poate Răsi bucurie în uciderea altui om". Sau : „— Singurul lucru care m-a mirat era ce uşor învaţă omul sâ omoare   oameni" (Diplomatul).
Sărăcia, adversităţile mediului (natural şi social), precaritatea mijloacelor de subzistenţă, pericolul dispariţiei sînt aşa de mari în ţinutul „desculţilor", încît toate căile sînt admise pentru protecţia lui : de to o formă rudimentară de împotrivite, de reacţie la nedreptate, (oamenii sînt „colţoşi") şi pînă la răscoală, de la descîntecele Dioaicei
şi pînă la forma superioară do supravieţuire, cu o eficienţă sporită, prin care indivizii se sustrag stingerii : perpetuarea speţei. Existenţa, viaţa, fiind periclitate, instinctul de conservare se agită, intră în stare de alarmă. Densitatea vieţii şi densitatea morţii ating intensităţi nebănuite, viaţa şi moartea se înfruntă dramatic, competiţia lor a devenit cu putinţă.
Dar dacă primejdia morţii e mare, viaţa izbucneşte cu şi mai multă tărie. Nu întîmplător, cred, femeile „desculţilor" sînt „puioase". Mai mult: sînt „rele de muscă" : nevasta lui Misirliu e „poamă bună". Tu-doriţa lui Marin Foamete „cu nărav" („Desculţ"), iar, Costundina,, sora de lingură a lui Zăricuţă, „s-a dat în stambă" cu piticii circuri şi a mărit efectivul cu două suflete : Nae şi Noe. Fetele, şi ele, sar pîr-leazul devreme, ori se lasă „mototolite" de juniori pe la paie, în obor, în căpiţa cu fin. E o replică la acest univers.
O precizare tot mai trebuie făcută şi anume : faptul că, pe de o parte, în genere, la dimensiunile spaţiului social în care se mişcă eroii, himerele, ispitele din planurile supreme rămîn fără cătare, necercetate şi prin urmare necunoscute. Excepţiile sînt cîteva. Dacă e cazul — rar — personajele îşi transcend condiţia prin suferinţă (Tudor, Zăricuţă, în parte) ; încolo, sînt adînc legate de pămînt. Pe această linie, elocventă pentru spiritul său realist, mi se pare o frază din „Jocul cu moartea" : „Oamenii nu croiesc cărări care să-i ducă în gol". Simţul realului e nu doar al autorului, ci şi al protagoniştilor. Cum mediul îi solicită la maximum, sub apăsarea braţului social, personajele iau lucrurile în serios, refuzînd orice formă de compromis. De aceea, din mijlocul lor vor ieşi oamenii de acţiune de mîine, comuniştii: un hicu Oroş, un Clemente Ţigănuş, tovarăşul Lalu, Gînjii din Urlăvînt... Tentativa lor va fi de reabilitare a acestui univers viciat, de re-uma-nizare a lui, prin recuperarea unor valori umane, printr-un act de -justiţie socială.
55
scriitori români contemporani
Pe de altă parte, pătrunderea în speculaţie, în spaţiul neeuclidian al gîndirii, nu poate fi făcută decît în prelungirea lumii de aici. Problemele fundamentale : viaţă-moarte, fericire-nefericire, bucurie-ăurere, etc. (şi, după cum vom vedea, Zaha-ria Stancu e un scriitor excepţional cînd se ocupă de probleme fundamentale) au rost pentru nişte oameni care au cunoscut o gamă întreagă de suferinţe omeneşti, fie că şi-au fortificat ulterior convingerile prin lecturi substanţiale, sau nu. In orice caz, în faţa unui fenomen cardinal cum e moartea bunăoară, cei avuţi — şi poate că nu numai cei din cărţile scriitorului — mi se par mai degrabă înclinaţi să ridice cavouri superbe împotriva vremii decît să construiască în spirit, mai degrabă vor intra în panică cu gîndul la bunurile pămînteşti lăsate în urmă decît să recurgă la un act de solidaritate umană — soluţie utopică pentru ei.
Bună conducătoare de condiţie umană rămîne la Zaharia Stancu lumea „desculţilor": un univers unde se suferă, se rabdă de foame, se îndură o mizerie organică de toate gradele ce ameninţă existenţa, etc. şi în care singurul lucru care mai are noimă e viaţa, viaţa în perpetuă încleştare cu moartea. Iar în prelungirea acestei lumi, vor veni ultimele sale romane : „Şatra" şi „Ce mult te-am iubit".
„Şatra" e o carte complexă şi ciudată, aproape intraductibilă în plan discursiv, de nepovestit. Sugestiile sînt multiple şi echivoce iar perspectiva, cel mai adesea nelineară. Ţinta eroilor e un „acolo" neştiut şi necunoscut, în escaladarea căruia există etape („marele fluviu", fîşia de pămînt de lîngă pădurice unde vor fi abandonaţi de „oamenii stăpînirii", războiul), autorului revenindu-i meritul că ştie să amine obsesia. Progresia pare ilimitată, cel puţin pînă la proiectarea acelui ultim mereu amînat „acolo", sugerînd cumva o pătrundere lentă în imperiul morţii, pînă la atingerea neantului, a stingerii definitive. Dar, spirit realist, scrii-
torul va localiza acţiunea cu semnificaţie dublă aici. rT gîndim că ultima spaţialvi(lt^ k sesiei   „acolo"    însemna .sJi'k
care se hrănea cu carne a „mînca"   oameni,   gestul aj °* poate echivala cu un refU2 0r%) atitudine ce conţine în sine s litatea  salvării  în faţa exti^ Altminteri, localizarea devine1"^** deapsă  insuportabilă pentru inşi cu instinctul migraţiei în sortiţi parcă să peregrineze p/!?85 muri „fără sfîrşit", să n-aibă nă" nicicînd. Sentimentului ftonJ-i se opune starea pe loc, oar» oacheşi se vor simţi legaţi <je şi de picioare, capacitatea ior'^ rezistenţă la mediu va scădea grijorător, iar acest lucru va w liza  ulterior  substanţa romanţ?'' Cartea se complică încă prtntf* doză de incertitudine formidabi&.', o instanţă supremă — poate de. S; gestie kafkiană -- dirijează i^j nele oamenilor balaoacheşi pe o» î drum. Din „porunca stăpinirii" a. ) ravana lui Him başa înaintează pm ţinuturi  necunoscute  spre Răsiri La „posturile de control" şâtratf sînt număraţi, inventariaţi în regit-tre, jandarmii se schimbă, după cari căruţele cu coviltir pornesc mai ii-parte. Şi cum situarea acestui „acolo", încotro sînt minaţi, le scapi, peste suflete să aşterne neîinijtes, spaima. Necunoscuta e pentru (o(ţ „oamenii stăpînirii" par să nu (ie nici ei mai bine informaţi, cunoaşterea   adevărului   despre destinşi şatrei   e   fragmentară  şi tuiburi-toare :
„— Dumneata ştii, domnule, st adresează Him başa jandarmului it alături, dumneata trebuie să sii.
Jandarmul nu-l lasă să-ş), ispi-vească întrebarea. 11 repezi i
— Ce să ştiu ? 1
— După ce trecem apa.'.. Dups ce trecem apa, o să mai mergm mult pînă la... Pînă acolo ? *
Jandarmului i se aspri obrazul h \ acelaşi timp i se aspri şi glasul; j
— Mă-ntrebi degeaba, bulibaşă! ■ Degeaba mă-ntrebi. Nu ştiu decît; că trebuie să vă duc pîr.ă în port* şi să vă dau altora în primire. ;
— Cui ? Cui o să ne dai în pn-mire ? •
>1
scriitori români contemporani
cut
?   Altora   ca mine.
6 i^ăor de pe malul de dinI "^"'a-hI de viaţă intră şi aici în W - c« precipită, devine agresiv, fdtecondiţii, „Şatra" reface otto rr universului in stare de criza fi cărţile sale anterioare Cu o * ore • funciar, universul suferă pt de o anumită închidere, de o acU?ire . existenţa în şatră ţine de XmMHa   umană   a personajelor:
•CU °ache?i °fr% w.p*r&,«s
"Tn, nu sînt primiţi de nici o alta 5 lâ"   legătura cu exteriorul fă-
-âu 'se prin reprezentanţii stăpini-a E o restricţie la nivel general, imprimă un anume ritm existenţi cursului vieţii. Tot la nivel ge-
Ital acţionează însă şi restricţiile te război dar ca restricţii ale ritmului natural de viaţă (focurile de Late de pildă, una din marile haitii ale şatrei, sînt interzise cu desăvârşire.
Celelalte atribute ale mediului se cunosc: dovezile distrugerii sînt vizibile peste tot, pretutindeni, în oraşe, în sate, pe cîmpurile pustii ghiar'a implacabilă a foametei şi a frigului se înfige adînc, războiul dezumanizează, abrutizează. E un moment de inflaţie : „în vreme de război oamenii sînt ieftini". Sentimentele omeneşti au fost abolite: ,MUa — răspunde un dezertor — a fost omorîtă în prima zi de război", dreptatea", „omenia" nu mai există nici ele. Condiţiile existenţiale au atins limita rezistenţei fizice şi morale, propoziţiile fundamentale pot fi rostite : „Nimic nu e mai scump pe lume ca viaţa" şi mirarea : „De ce oamenii încearcă să şi-o ia unii altora ?"
Intr-un asemenea mediu restrictiv, pe o obsesie ca aceea de perspectivă „acolo" la care accede o anumită incertitudine tactică, se al-toieşte în „Şatra" abstracţia morţii, • ca şi metafora umanităţii în degringoladă, în demoliţie.
In principal, „Şatra" e romanul competiţiei viaţă-moarte.
Personajele par să fie alese anume pentru această confruntare : oamenii oacheşi sînt impulsivi, temperamentali, „nu pot trăi" unii fără alţii, dragostea îi „aprinde", îi „ză-
păceşte" şi-i aruncă în braţe streine. Femeile au „trup de foc", topesc zăpada sub ele, ca lÂsandra, ca Matahala... Năvala sîngelui e formidabilă, dăruirea — totală şi în afara oricărei reţineri la obiect, oamenii ştiind să iubească pămîntul fără să cugete la primejdii. Satisfacţiile poartă pecetea unei umanităţi arhaice, primitive, în bună parte necontaminate de idee. îngrădirile sînt resimţite cu violenţă, îi rănesc dureros, dar indivizii se agaţă cu disperare de ultimele resurse de viaţă, se zvîrcolesc într-un mediu vital duşmănos, proliferează, supravieţuiesc. Sînt neresemnaţi.
Perspectiva confruntării viaţă-moarte e dublă : mai întîi direct, în realitate, unde disputa e efectivă, apoi în abstract, în închipuire, în mintea lui Him başa (şi nu numai a lui!). Prezenţa morţii e în afară; în cap obsesia se repetă, devine complexă, se amplifică la maximum pînă la proporţiile unei stări de spirit. Abstracţia morţii, vagă la început, e întărită, autentificată, transformată treptat în certitudine pe măsura înaintării în „ţinuturile necunoscute de dincolo de fluviu", prin agenţi exteriori. Jandarmii ce-i însoţeau, ori cei de la „posturile de control" se uitau la oamenii şatrei „ca la nişte morţi", mahalagii, tîrgo-veţi din oraşele prin care treceau, aşijderea; cîinii ce se împotriviseră dorinţei bulibaşei de a însera în-tr-una din luncile oraşului de lîngă „marele fluviu" priviră şi ei la oacheşi „ca la nişte morţi, întocmai ca la nişte morţi", dezertorii ce vor nimeri la bordeiele balaoa-cheşilor vor face mai tîrziu acelaşi lucru. „Oamenii stăpînirii" se dovedesc, spuneam, incapabili să localizeze capătul drumului, dar ştiu că „acolo unde o să ajungeţi voi, după ce o să isprăviţi cu călătoritul, aurul n-o să vă mai folosească la nimic". E o frază cu conţinut subersiv şi care le va munci minţile fără zăbavă.
In contact cu starea de fapt, obsesia e generalizată, potenţată perpetuu, capătă extensiune, îşi pune pecetea asupra a tot şi a toate, devine cosmică: luna pe cer îi apare lui Him băşa „ca  o secere
57
scriitori români contemporani
tocmai    bună    de    tăiat gîturile oamenilor".   Gesturile   sînt iremediabile, grele de tragism : animalele presimt numai ceea ce oamenii intuiesc numai; destinul e colectiv, dinii tăbară asupra cailor bulibaşei, îi muşcă „de parcă  ar fi  vrut să-i împiedice să ajungă la oraşul din vale şi la ţărmul marelui fluviu", izgoniţi apoi, ciomăgiţi, se vor aduna grămadă pe mirişte, îşi vor îndrepta boturile spre cer şi vor urla „a pustiu" şi a „moarte". Rob, capul landrei, pare să priceapă un lucru care îi scapă stăpînului şatrei: legat de căruţă,se zbate, se opune, încer-cînd   să  se   sustragă  unui destin inexorabil: „înţelesese că nu avea putere  să rupă lanţul  şi nici să oprească în loc căruţa. Se culcă pe burtă. Poate... Poate aşa va izbuti să împiedice şatra să meargă mai departe".
Prin  raportare   la  „marele fluviu" toate la el, semnele rău prevestitoare se înmulţesc, lumea pare că şi-a ieşit din ţîţîni. Reacţiei ciudate a clinilor i se adaugă, în ordine umană, nunta eşuată a lui Ali-mut: „Spurcată" de cei patru care „şi-au făcut pe rînd rîs de ea" in zăvoi, Kera nu-i mai trebuie fiului bulibaşei. Numărul agenţilor exteriori în atingere   cu   care obsesia morţii se încarcă de materalitate, evoluînd   spre   certitudine, creşte. N-au intrat încă în oraş şi asu-pră-le   năvălesc   „roiuri neobişnuit de mari de muşte verzi şi grase" care „aduceau  cu  ele  miros greu, acru şi stătut, de  sînge   lipsit de viaţă şi de cadavre intrate în putrefacţie". Sînt „muştele    de război" care se vor ataşa de aici înainte convoiului.
Peste această stare de spirit generală, neliniştea proliferează. Lupta cu abstracţia e de un pathos extraordinar, o capcană există mereu: teama de certitudine a intelectului care se intervievează necontenit. Pretutindeni oamenii oacheşi sînt priviţi cu aceiaşi ochi, dar Him başa refuză realitatea, se amăgeşte : „Mi s-a părut. Poate că acum, ca şi în celelalte rînduri, mi s-a părut..." Faptele îşi impun însă evidenţa împotriva voinţei lui, fraza e legitimată prin repetiţie, o convingere se
cristalizează, mai marele ajunge să se întrebe ■ n?atTei mi se pare mereu ?"   ' '  ar k
Moartea se produce si realitate: a murit Zaradi^k Baru, mezinul lui Sărat el, etc. Insă şansele de'rpl"$ sînt   mari :   muierile nro«C?% naşte, numărul sufletelor,,» * va atinge suta, va depăşi vai! nădejdea remedierii » ■" ^ în faşă, un gînd integral onrMvr* devenit imposibil, îndoiala rădăcină: „Da, acolo... Acni^* ni se va porunci să ne oprim desfacem şi să ne întindem * rile, acolo ce ne va  „„*„..,co%
va
cumva..." iar acest „Nu eim^7': îngheaţă sîngele în vine t * respiraţia, aşează totul sub kî întrebării. Se"S
întrebării. Dincolo
de fluviu,
existenţiale se precipită, se adlSl ritmul existenţei universale «1 glează. Drumul duce printr-L2 vers sterp, de o uscăciune ori**' * ra: aerul e uscat, încins, ireSp£ f văzduhul „viscos", iarba corni-soare" „aproape arsă", pe cn% a nu există „nici un smoc de nor v, un vultur, nici un uliu nk}~ erete". E un spaţiu nepoate „Cimpul gol. Cerul gol. Zările £ le', lipsa unui factor al vieţii» umiditatea, fiind generală. Viata, fost lăsată în urmă: „CiocMâ — notează autorul — r'ănâsesti undeva în urmă, dincolo de fluvii? Cu timpul, vegetaţia dispare cuplet, seceta a săpat crăpături adina,-dureroase în humă, pentru ca ii» loc în loc să-şi afirme prezenta w-şur oalele proaspete de cârtiţă t. semn că în faţa vitregiei unei asemenea pustietăţi, viaţa s-a retraşii pămînt. '
Absenţa vieţii din ţinutul Drts , care trecem probează situaţia lini- / tă în care sînt puse să supraw* ţuiască personajele şi de aceea, crH I că jiu fără rost, apa lacului litji > care vor fi abandonaţi e sărată, pa- % mîntul nisipos, rîpele pietroase tei comunicaţiile cu alte aşezări otne-l neşti imposibile. Abia în aceste cos-1 diţii extreme confruntarea viaţi- * moarte  capătă   accente  dramatice j
Pe ansamblu, precizam, drumul, parcurs   sugerează   o   pătrunderi j
scriitori români contemporani
58!
,„ ,„ domeniul morţii, acţiune * ttepW? ' capăt din pricina locali-k f^«s° Ză   traiectorie   posibilă e ţ i&n>- nunei umanităţi în stare de V**? %n   dezmembrare,   ceea ce tr&> :  fondul general în care se dif«competiţia. Şatra e submi-doar din exterior (îngrădi-^llctice introduse de autor, ad-Zthe mediului cărora protago-' v0f fnt nevoiţi să le facă faţă), ci *V* interior. Datinile, legile stră-P f" obiceiurile   îndeplinite fără făceau şatra invulnerabilă. ftklv.se în .>voia Poftelor", Li-*A,a. ii primejduieşte existenţa. Şi
SÎgoîu w iubeftf Yvasta' re1u~
■â să se „lepede" de ea, se va Zce la „împlinirea legii". E scena Tmorabilă cu care se şi deschide SmuJ. Mai întîi, hisandra e pe-Aevsită exemplar, cu asprime de Tîrbat mursecată, fulgerată cu ha-amicul izbită cu sete dar lăsată în Lta după care, cei doi rivali — Gosu şi Ariston —  se  vor lupta
după datină". Disputa e dură, fără scăpare, aşezată sub pecetea inflexibili a obiceiurilor moştenite din bă-vrlni se va încheia cu o ucidere. Altminteri „dacă nu-l va birui pe Ariston acum, glăsuieşte vechea lege a şatrei, va fi nevoit... să i-o dea pentru totdeauna pe hisandra".
Cu vremea, întocmirile cunoscute se destramă, legile clanului slăbesc : fata iui Gote a rămas groasă, Belbe i-a „stricat-o", dar de cumpărat %-are cu ce s-o cumpere şi, contrar obiceiului, Him-başa aprobă legătura în afara relaţiei vînzare-cum-părare: autoritatea bulibaşei se surpă treptat; Goşu şi Ariston se încaieră iarăşi fără ştirea stăpînului ţatrei, incitaţi de XJj hoţul, oamenii oacheşi încep să cîrtească, vor să-l dea jos, să-şi aleagă alt bulibaşă, etc. Pînă la urmă, principiile vor fi încălcate de toţi, disoluţia morală e totală: „Şatra nu mai era şatră. Nimeni nu mai asculta de nimeni". Efectele sînt antiumane, atributele omeneşti fundamentale viciate, abandonate. Numărul sufletelor e în scădere, dar membrii şatrei se burzuluiesc la Him-başa, vor să-l oblige să-i lase pe Goşu şi Ariston să se omoare cu cuţitele : „Şatra parcă Hi pierduse minţile. Şatra voia să
simtă în nări miros de sînge omenesc, cald. Şatra voia să vadă cum este omorît un om". Disputa se va încheia cu o moarte, aceea a lui Ariston.
Şatra, subminată din interior şi exterior, îngrădirile vitale sînt maxime. La hrube bătălia dintre viaţă şi moarte se încinge în real; obsesiile ce le chinuiseră minţile pînă aici, deşi prezente, trec pe un plan secundar. Gîndul scapă de încîlciala lui iniţială, abstracţia stingerii s-a transformat într-o realitate de fiecare zi. tncet-încet, proviziile de viaţă se reduc, pînă la epuizare. Oamenii oacheşi îşi vor mînca vitele ucise de ploaie, de ger, îşi vor mînca urşii (pînă şi Zazu, ursul care le fusese „ca un frate", îmbolnăvit din cauza ploii, e tăiat şi mîncat), iar la sfîrşitul iernii îşi vor lungi zilele cu ciorbe de cârtiţă. Moartea face victime mai ales printre noii născuţi, printre lăuze, printre muierile gravide cărora nu le venise încă sorocul, printre bătrîni. Dar viaţa recuperează în permanenţă terenul pierdut. Pretutindeni de-a-lungul călătoriei, în căruţele lungi cu coviltire, peste cîmpuri, ori acum în promiscuitatea grotelor, atmosfera sumbră, grea de extincţie e scurtcircuitată continuu de fluxul vieţii. Instinctul de conservare se ascute pînă la exacerbare, replica e la nivelul materiei instinctuale. Femeile cu trupuri arămii, nervoase în şolduri, în buze, în ţîţe îşi încolăcesc bărbaţii în umblet, se împreună, proliferează. La hrube, în faţa pericolului tot mai acut al dispariţiei, viaţa intră în panică, ne precipită : încă de cruzi, băieţii şi fetele şatrei sînt însuraţi să-şi trăiască măcar „o părticică din viaţă", întrucât „nu ştia nimeni ce va fi mai tîrziu" ; înăuntru „zbînţul" nevestelor cu bărbaţii începea de cu seară, „oh"-uri şi „ah"-uri ale muierilor în spasmele dragostei sfîrtecau liniştea nopţilor în adăposturile de sub pămînt. Oamenii oacheşi „furau ce puteau să-i fure la repezeală vieţii".
Maratonul la care asistăm face ca în comportamentul indivizilor să se producă mutaţii fundamentale: restricţiile etice au căzut, „lipsa de ruşine" e generală : „In hrube, scrie
59
scriitori români şi contemporani
autorul, începea zbînţul. Nimeni nu se mai ruşina de nimic. Copiii îşi ascuţeau auzul şi înţelegeau totul. Bătrînii îşi puneau cojoacele peste cap şi se prefăceau că nu aud nimic". Viaţa îşi cere „drepturile ei".
Competiţia e violentă, fără menajamente dar, trebuie spus că din această încleştare inegală viaţa va ieşi în cîştig. Cuvintele din urmă ale lui Him-başa, alcătuiesc astfel un testament, din versetele căruia se degajă lumina unei vieţi ce merită să fie trăită. Uimirea, fascinaţia e în faţa miracolului permanent care este existenţa, regretul lucrurilor lăsate aici promovînă implicit şi o bucurie a vieţii: „Eu nu voi mai fi. Vîntul însă va alerga mai departe peste cîmpuri, peste dealuri, peste ape, peste munţi. Crîngul va înverzi, se va vesteji, va trozni şi va geme mai departe atunci cînd va bate vîntul, atunci cînd se va năpusti furtuna...
îl cuprinse un dor sălbatic de viaţă. După aceea dorul de viaţă se împleti în inima lui cu dorul de şatră".
★
Dacă în „Şatra" socialul apărea sublimat, acţionînd la nivel general (războiul, „porunca stăpinirii"), substanţa filozofică adîncindu-se considerabil, „Ce mult le-am iubit" e prin excelenţă un roman filozofic. Anecdota e aici epurată, acţiunea simplă (traseul parcurs de convoiul mortuar de acasă la cimitir, praznicul de înmormîntare), scriitura transformîndu-se într-un excelent prilej pentru meditaţie; cartea pătrunde în sfera eseului. Fără pretenţia de a sugera rezolvări la tot pasul, romanul ridică în faţa cititorului cîteva întrebări fundamentale : ce este viaţa, ce este moartea, de unde venim, încotro ne îndreptăm, etc. iar după lectură rămînem în noi cu aceste gînduri răscolitoare. Întrebările nu sînt de azi, nu sînt de ieri, sînt de cînd omul şi ating zonele profunde de gîndire şi sensibilitate ce alcătuiesc fondul inefabil al fiinţei noastre. Poezia şi proza, proza şi eseul se contopesc organic, inseparabil, într-un gen ciudat de literatură — o simfonie neterminată, infinită. „Ce mult te-am iubit"
scriitori români contemporani
e un roman liric, si «,„• vestit decît „Şatra" )      1 d" w
Intr-un fel, atmosfera h-anterioară revine, tehnica m -ne ni   funcţionează   şi ea lenta în tărîmul morţii P „. lW
nani    rln^m ___ _ , .     * "
aici, dar acumacţiunea\rTr^ clusiv trupul defunctei
Ştefan), faţa răposatei ' er„ ^i
nrt ,1 - w.. c'Ct   finii, f
tincţiunii se produc la
ca „turta de ceară", obraj,!0'1"6*
mi/mit", buzele „albe. S% Jwfta". Timpul Zucreaeă f, * perimării trupeşti : treptat S°""'
a iui Tudor şi Zăricuţă, it
"avi cele două nivele esen \l receptarea operei. _i.„ fudor, afirmarea ideii nu
» iC^r atinge o psihologie a con-«are- iTmită dar la nivele diferite, jitia «J1:   ; „„»„ Ami/t ninaltt esen-
Fe*trleculativă, gîndul se încarcă ^Materialitate, doare fizic. Ton. <fe w0 către concret, către e
mame* se învineţeşte, se îU?lv* in cele din urmă, mîinile do 9"* nea, se înnegresc şi ele degetele, ca şi cum moariT * început de la unghii" AeZ*'* care păşesc spre locul de «»!,- "* apăsător, încărcat de moane a"* ţii   exteriori   complică amJ^ extraordinar această stare dl-* greu suportabilă: furnicile in coşciug odată cu florile «î/h»* ' aduse de fete de pe US ft/ pe răzoare o năpădesc pe „unele ii pătrund mamei în ureli' altele încearcă să i se vîre 2 pleoape, m nări, în gură, pe h J ţul buzelor care au înnegrit de to' pulberea gălbuie, aurie i se asteL peste faţă, peste ochii reci şi 4* corpul se îngreuiază : pierde atifi gravitoni. Şi în tot acest drum di» cînd în cînd peste cortegiul mont-ar,   Kire,   gornistul   satului, juns stingerea, adormirea. Sună stingem cu goarna cu care altădată la Gri-viţa, veteranul Diş chemase la afac, deci la moarte. Senzaţia e că k-mormîntarea se face din mers jfei-nele spurcate au răspuns 'la'aţei smt   pregătite   pentru   ospăţ, iar acum patrulează cu fălcile [deschise, gata să muşte  adînc, peste jlon, peste Maria, peste sicriu.
Distincţiile se adîncesc, schimbi rile de perspectivă sînt derutante In relaţia lor cu răposata, modul de» manifestare, comportamentul, psihologia   personajelor   variază de Iar individ  la  individ.   în  funcţie de* disponibilităţile de reflexie ale a- j cestora asupra evenimentului morpi ţ — eveniment resimţit diferit — op- i tica e mereu alta : de la participa-1 rea quasioficială a surorilor şi pînl ţ
Ten,________, experi-
psihologică reală. Legătura cu ta se realizează direct, nemij-""^f fără intermediarul ficţiunii, „nreastă latură, Tudor îl prelun-J? ve Him-Başa. Cantitatea de rulatie era redusă şi acolo, con-TJLrea dobindită practic, dar ne-llminată în prealabil de lumina lentului. Răspunsul venea tauto-fX- Ce-o fi moartea ? Moarte, ce dfie "Moartea nu e nimic altceva fecit moarte". Refugiat în carcasa „nanismului, cunoaşterea se face °L prin trup şi e de o intensitate Jeluitoare, purificatoare. Prin suferinţă personajul îşi transcende condiţia- în faţa sicriului descoperit, Tudor atinge modul universal al jelii PK™suJ surorilor lui Zăricuţă In căpitîiul mamei e în parte regi-iat neautentic, un sentiment subaltern se iveşte în permanenţă : o bocesc cît o bocesc pe Maria, după are îşi boceşte fiecare decedaţii în parte, îşi strigă necazurile proprii, plinsul lui Tudor e unul lăuntric, zdrobitor, lacrimile sînt „lacrimi ale sufletului", care „nu ostoiesc durerea ci o adîncesc", „nu împrăştie negura mîhnirii, ci o îngroaşă", cum scrie artistul altundeva. Trupul se abandonează acum durerii cotropitoare, o anume capacitate de contemplaţie în suferinţă nu-i e străini, ce-a mai rămas din erou e doar un corp plîngînd. Dacă vorbeşte totuşi, trebuie văzut că dialogul se anulează; în realitate, personajul monologhează cu ascultătorii. Dar interlocutorul şi-a pierdut însemnătatea : Zăricuţă, Ştefan, ceilalţi îl asistă numai. Un singur gînd i se mai zbate în minte : „— Mărio... Mdrio... Ce mult te-am iubit eu pe tine, Mărio, Mărio E o propoziţie primitivă, care subzistă prin ea, inidşi, n-are nevoie de justificări exterioare. Uniunea celor doi e superioară, deasupra sentimentului pasager,  sustrasă   temporalului, cir-
cumstanţialului, e un legămînt care refuză orice abateri. Omul din popor are simţul unicităţii, gîndeşte absolutul: o cheamă Ioana, o cheamă Maria, o cheamă Dumitra, e „femeia mea". Pentru femeie, bărbatul devine „omul meu", „creştinul meu", In genere, relaţia rămine unică, irepetabilă. Deviaţiile sînt rare şi atunci sugestia vine pe canalul al doilea, de la oraş. De aceea, pierderea perechii e resimţită catastrofal, îl năuceşte. Propoziţia primitivă repetată buimac, segmentează procesul discursiv al intelectului, eroul gîndeşte fragmentar, discontinuu. Viaţa şi moartea încetează de a mai fi mărimi absolute, se interferează, se continuă, posibilitatea de a le distinge net, a căzut. Frazele se anulează şi nu se anulează, pentru că nu ştie nimeni ce-i „dincolo". Unghiul povestirii e absolut. Totul se petrece ca-ntr-o rătăcire, ca-ntr-o uitare : clopotele sună a mort, Tudor intervine nedumerit:
„— Dar pentru ce se trag clopotele ? Cine-o fi murit ?
Iarăşi a uitat-o pe mama. Iarăşi a uitat că a murit mama". Psihologia a atins o condiţie limită, comunicarea cu morţii e posibilă, proiec-tînd totodată lumină asupra unui destin neclar : „— Mărio, Mărio, ce mult te-am iubit eu pe tine! Ce mult te-am iubit eu pe tine şi niciodată nu ţi-am spus-o, niciodată!" La această altitudine psihologică, personajul îşi trădează candoarea, facultatea mirării. în universul sărac în care trăiesc, oamenii îşi tăi-nuiesc şi-şi apără puritatea, ca pe o componentă a firii :
„— Dacă ai iubit-o atît de mult pe mama, se amestecă Zăricuţă, pentru ce atunci cînd trăia nu i-ai spus-o niciodată ?
Tata tresaltă. Pare mirat de întrebarea mea.
— Cum era să-i spun şi de ce era să-i spun ? Maică-ta ştia c-o iubesc. Şi de vreme ce ştia, de ce era nevoie să i-o mai spun ? De altfel, nici ea, cît a trăit, nu mi-a spus vreun cuvînt de dragoste". Sublimă nedumerire !
Pînă la un punct, Zăricuţă îşi transcende şi el condiţia prin suferinţă. Zăricuţă e deznodămîntul fe-
Ml 61
scriitori români contemporani
nat al lui Darie. La el însă plusul e de instrucţie ; consecinţa : Intervenţia masivă a intelectului Este m fond, unicul martor obiectiv singurul apt de înţelegere, întrucît se detaşează prin meditaţie, în abstracţie,  satul a rămas pentru  el un centru de referinţă fix, un loc care te aşteaptă permanent, la care te raportezi şi care-ţi procură un sentiment de stabilitate. Ai totul impregnat în carne, în sînge, în creier .-străzile, casele vecinilor, poarta deschisa, bătătura, duzii din curte Insa. depărtarea înlesneşte detaşarea de lucruri, fapt ce favorizează o re-gindire  esenţială  a  lor, re-gîndire nu lipsita de surprize. Incursiunea m memorie distanţează de concret conduce   spre   depistarea faptelor semnificative din viata Măriei ce vor coagula într-o imagine ideală.
Participarea ziaristului la eveniment nu e pur teoretică, amintirile smt actualizate la nivelul memoriei afective.    Experienţa    trăită lasă urme : oamenii se absorb în lucruri, obiectele sînt încărcate de trecut alte intîmplări, acţiuni memorabile ramm încrustate în minte. Un trecut greu de depuneri succesive, decantează  într-un  prezent   care se vrea etern. Ştefan se lamenta obser-vind inexistenţa unei fotografii a răposatei spre a-i păstra încă chipul in   amintire   o   vreme; Zăricuţă construieşte în spirit. în devenirea concretului   fixează semnificativul esenţialul, într-un concept, într-uri tip ideal, care a fost Maria, sustră-gindu-l trecerii. Moartea nu-l poate răpi de vreme ce momentele trecutului năvălesc într-un prezent etern unde,   de   fapt,   timpul încetează', pentru   că   încetează   mişcarea Si cum  nu  există  schimbare  — nu există trecut, nici viitor — eternitatea conservă totul şi prin urmare şi imaginea mamei.
Portretul Măriei e de o puritate morală clasică, văzut prin nişte ochi de copil. Cît a trăit, mama'a trăit tot mtr-o grijă, cu gîndul la viata copiilor, li era frică bunăoară, că unul sau altul dintre ei va aluneca va cădea în fîntînă, se va îneca; se temea că tot jucîndu-se pe linia ferată din apropiere trenul îi va prinde sub. roţi, îi va zdrobi. Tot
ce sta în puterea ei ern „ zeze cu vorba, spaima o clipă : a~a Vi,7*
,,— Nu vă urcaţi pe hvs Unii... Nu vă jucaţi peT^n*. Nu va urcaţi în pomi 7 ceţi singuri la pădure..'"   U 8« J
Pentru tot ceea ce făon tm   tot   ceea   ce   nu "S?** temea". Jac<WT
Şi pentru toate acestea ™ ■ el, Zăricuţă, n-a recom» ai H
™g?s.e.. s.~° ducfîă"mart la
nimic. Un sentiment^âTT1^ culpabilitate îi invadează
îi promisese, dar ;
„- N-am dus-o la mare
----J.1-<*lil Ql](,
ieri... N-am dus-o. M-a nfi, ° purtat în braţe şi apoW*
wrist       „       «   ~       i   - ■       - UUjk
duş-o la munte. N-am du<\ "?*
C-'
Pînă   i   s-a bătucit'""pieL crescut, a tremurat nu o fit's *< tru viaţa mea. Iar eu n-Z\m sa vadă marea, n-am dus-o J^* munţii, n-am dus-o nicăieri n\
Unde s-o mai duc ? Am ri„. , t cimitir". ' au*H
Lichidul  amintirii  curap „ .," gherit, calitatea proze? ordinara, şi numai cu mare 2 ma abţin de a nu cita cît na^ Chipul Măriei e salvat prin i(L Procesul   constituim  unei ?JZ ideale e declanşat de evenlmt rnorţn   Capacităţii personaj a, se detaşa i se asociază o statei luciditate extremă: „Ştim, ?i.fl, mu bine dacă n-am stii. " inJ, sa   rezoneze  într-un  ioc Zărkm Modul de mtelecţie exagerat e it Pins pînă la ultimele lui cmsecim Gmdirea se întoarce asupra vi i saşi,   îndoiala   nu   întîrzie si st arate : „Cît au fost vii mîinile nu-mei   nu   s-au   odihnit niciodoti Acum, moarte, mîinile mamei w vor mai munci. Se vor odihni. Dat de   unde   ştim   noi   că   ţarina se'' odihneşte ?". Şi la Zăricuţă trecem* m apuse a fost făcută cu puiwij
psihologia intră într-o zonă Urnii,-frazele se anulează si se susţin re-1 ciproc: mama a lăsat un 'gol *« urma, însă dida Evanghelina „ne * ya ţine, la nevoie, loc de mani. I L°c de mamă!... Nimeni nu poate| sa ţină loc de mamă" ; sau : pram-I cui de înm.orminîare e bogat, mj.
scriitori români şi contemporani
n<văţ: „Ospăţ ca la nunta ! >" -tea la înmormîntare". v-u.        ce mă interesează în mod W nu Zaharia Stancu este fap-moartea   e   privită prin tul       ' De care î-o oferă cazul
jO^omul în fa*a morţiL 000' „me credinţă religioasă, o 0 anZrr}erientă a vieţii, gradul di-instrucţie, fac ca persona-*f S?Sfinţească, să se întrebe, şi *Ktwndă altfel  la problemele
* iTLntale. Pentru creştin (pen-
cît fusese în viaţă, pen-t«« Mori) sufletul despărţindu-se t»tt;s" ia cele veşnice. Bogat
* 'rac om de omenie" sau „om 0U S\rii" "bunurile, toate demnită-% lumeşti dobîndite vor r&mîne in
ui ~m care s-a savirşit fiecare, tvalorizarea vieţii pe pămînt are t • lericirea laica e de scurta du-ancolo" raiul e veşnic, iadul ^ veşnic Moartea e un început, duce l bucurie eternă ori la suferinţă ifri siîrşit Pe Ion adventistul „din-Cj0« îl aşteaptă raiul „cu porţile Tnchise", comentează nu fără maliţie Zăricuţă. Aici se abţine, face abstinenţă, se usucă cu zile : nu bea ufo nu mănîncă carne de porc, nu fumează... Eliberat de prejudecăţi, 'tteu e doar ziaristul; Tudor face îtecerea. Şi, de pe poziţia lui Zăricuţă, autorul va eseiza mai departe.
Ce este viaţa ? Ce este moartea ? Uitarea ce-i ?...
Arta are un ascendent asupra vieţii: poate fi definită prin absenţă. Cu precizie nu ştie nimeni ce-i poezia; ştim ce nu e. Viaţa, în schimb, nu. suportă o definiţie prin opoziţie, atîta timp cît nu ştim ce-i moartea. Planul existenţial lasă posibilităţile deschise, moartea le închide definitiv: „Murind, omul pleacă pe un drum fără întoarcere". lumea noastră e un univers de pre-iicaţie: avem atribute, determinaţii, conceptualizăm; actul de gindire se realizează. „Dincolo" deter-ninaţiile dispar, nefiinţa e goală, neantul nu poate fi conceput. De aici, enigma: „Cum o fi pe lumea de dincolo ?" ; lipseşte o experienţă a morţii. Şi precizarea : „Morţii ştiu totul despre noi, numai noi nu ştim nimic despre morţi... Nimic... Nimic". Stingerea e un fenomen im-
63
placabil; nu individul, ci doamna cu coasa îl alege pe el, pregătit, nepregătit : „Către moarte mergem singuri, vrem nu vrem. Cu fiecare clipă care trece ne apropiem tot mai mult de moarte, ne apropiem tot mai mult de marginea vieţii". Răposînd, porţile morţii au fost date în lături; acum se înaintează. Dispariţia cade greu pentru ini. Drumul e ireversibil, somnul „de veci" are început dar e fără sfîrşit, „va dura totdeauna". Omul a provenit din necunoscut; prin deces se împlineşte tendinţa de reîntoarcere la infinit... Substanţa romanului s-a universalizat, densitatea de idei e formidabilă.
Personajele se întreabă asupra sensului vieţii şi asupra sensului morţii. Pe această linie, „Ce mult te-am iubit" are cumva şi un înţeles faustic. Pitulicea, văduva lui Vi-titiu din Viorica, se adresează lui Zăricuţă :
— „Şi tot citind ai aflat tu ce este viaţa şi ce este moartea ?
— Nu. N-am aflat.
— Atunci, tot ce-ai citit, ai citit degeaba".
Răspunsul nu e neapărat pesimist, dar nici rezolvări forţate autorul nu caută: ar denatura adevărul. E vorba aici mai degrabă de „fatalismul sănătos" al ţăranului roman, despre care vorbea G. Călinescu şi care trădează un spirit cumpătat, plin de stăpînire înaintea unor situaţii iremediabile : „Mama a murit acum două zile. A murii. Ce să facem acum ? împotriva morţii, după ce moartea a venit şi a luat omul, nu mai e nimic de făcut... Nu mai e nimic de făcut".
Omisesem să spun: imaginea ideală a mamei, sustrasă devenirii realului era o posibilitate. Luciditatea extremă a eroului care rezona asupra faptului morţii, crea impresia că viaţa i se oprea în acel punct, timpul se dilata monstruos. Trecutul se revărsa într-un prezent care se prefăcea etern. Şi aici apare o hibă : prezentul, vai, nu e etern ! gîndurile se succed într-un ritm accelerat, spiritul piruietează neobosit. Chipul ideal al Măriei se conservă mai repede pentru autor decît pentru ziarist: cartea o dată scrisă,
scriitori români şi contemporani
rămîne. Se conservă şi pentru Zăricuţă, graţie identităţii cu scriitorul, romanul avînd, ca mai toată literatura lui Stancu, caracter autobiografic. Dar personajul meditează pe viu, viaţa autentică e aşezată sub lupă, uitarea e omniprezentă. Posibilitatea morţii e conţinută de la capăt în viaţă. Mai întîi e uşor prevestită la nivel general: o doză mare de inconştienţă planează asupra existenţei omeneşti: „Nimeni nu-şi dă seama cînd şi cum îmbă-trîneşte". Apoi, intervine uitarea; la început provizoriu, pe urmă fundamental : nu mai ştim din cine ne tragem, unde ne ducem : „Cum arătau la faţă bunii şi străbunii mei ? Cine a fost misterioasa femeie care l-a adus pe lume pe tatăl meu, şi a murit îndată ce-l născuse ?... Şi cine erau ciudaţii fraţi ai misterioasei mele bunici, după tata, acei fraţi care veniseră călări, încruntaţi şi înarmaţi, şi-i luaseră trupul mort ca să-l îngroape unde ?..."
Satul şi-a uitat preoţii care pe vremuri au slujit la biserica de lemn din cimitir, îi va uita şi pe cei care au slujit la biserica nouă din Omida, iar „într-o zi o să ne uite pe toţi cei care trăim astăzi. Satul o s-o uite şi pe mama". Ne risipim nu doar prin moarte, ci şi prin uitare : alt fel de moarte. Şi nu-i nici o culpă să uiţi; sîntem clădiţi pe uit&re : pe mama o vor uita şi rudele — legătura de sînge —, nu numai satul: „Dar chiar noi, fiii ei, o s-o uităm destul de repede pe mama, pe mama care ne-a născut şi ne-a crescut , pe mama care a murit acum trei zile şi pe care ieri seară am dus-o cu alai aici, la cimitir şi am îngropat-o".
Înţelesul e tragic : ne uităm, trecutul, ne uităm pe noi înşine, ne anulăm prin uitare şi omul nu poate trăi fără rădăcini, fără istorie. Individul biped e agitabil prin idee, prin gînd. „Omul e un cocor care zboară pe dinlăuntru" s-a zis. Menirea lui e mai largă decît o viaţă de om, e transmisibilă, se prelungeşte prin faptă. Romanul nu se încheie nedecis : un mesaj umanist se ridică deasupra acestei meditaţii grave, tulburătoare, şi e rostit de  mătuşa  Uţupăr,  cea pe
scriitori români contemporani
care, alături de Laurent a; tul bucuriilor pămînteşti n sit-o o clipă. Moartea lovât alegere; mai devreme ori m ziu, toţi vom ajunge mîncare
Tocmai de aceea ^
tripla _   ' frfiSfc
şi dragele mele, conclude trebuie trăită... trăită... trăită
„Ce mult te-am iubit" mi ; într-un cuvînt, capodopera haria Stancu şi o capodoperă^ £ raturii   române.   Dacă   ara i nişte reticenţe, acestea sînt ie • strategic:   cîteva   fraze, ne totdeauna organic de text reJ^ riodic,   tactic,   par   introduJh exterior;   senzaţia   ce  se ere este că obsesia nu e atît a J** najului, cît a autorului: * „Mergem încet, încet de tot m* gem ca după mort. Mama, 'rnZ şi nu altcineva e mortul care*-
roase a mort, şi după care
încet, încet de tot. ca după «SI sau : wr ţ
„Mergem  la pas, mergem -mi de tot, mergem ca după inon i murit mama. Mama e mortul Li1 care mergem încet, ca după motf etc. Înaintarea alaiului se face pr^ propoziţii    tautologice, monoton. Alt cusur al romanului e că sujeti prin lungime, autorul are s&mia de  vorbă:  cu  înmormîntarea, ct praznicul, ideatic cartea se termin^ însă acţiunea continuă, intensitate lirică scade, scade şi interesul, $ acum cîteva consideraţii în încheiere. Substanţial, am demonstrat, „ft mult  te-am  iubit"  trece baremi universalităţii, dar scriitorul, râmi«< naţional în spirit. Cîteva dintre notele definitorii ale profilului spin-' tual al poporului nostru sînt infuzate aici dirt belşug, adăugindu-u la altele cunoscute din „ijesctiir, din „Rădăcinile  sînt amare", dii „Pădurea nebună" : caracterul cumpătat, temperat al omului din nor{ spiritul lui ospitalier, generos, osa t să-ţi vină în sprijin la nevoie, u-) tea de dreptate, iar de aici: depm derea de a se împotrivi, de a cirlt de a se arăta „colţoşi" la orice «ti de injustiţie socială, ceea ce /»? din poporul român un popor t* j viteză de reacţie. Am mai «ortij despre   „fatalismul"   lui „sănătos în faţa unor întîmplări ireparabil*
• Aewre aptitudinea de a gindi Zi Vocaţia construcţiei este iiS° fnteqrală : în spirit (Zăricuţă) waŞl în realitatea socială („Rădă-iaT-/\înt amare"). La un grad de
tta mai ridicau alte atribute tWţ°t dezvăluite în „Ce mult ne 41 ittbit" : capacitatea de con-ie"amfatie în suferinţă, ia la Zaharia fT!!Zforma inconştienţei în jale, . Aurere (Tudor), ca şi aceea de a ?„acu abstracţiuni, într-o anumi-■mni de spiritualitate populara,
abitir decît intelectualii. Ab-Tltiile au concreteţe, fraza e no-'Hm elegantă, gesturi de cuminţenie „mămintului îi temperează simţul Jritătii, universalizează: „ştiu o-
S<<1emeie"> sau: »omul Zeu" ' bărbatul meu", „femeia mea" Tnu':"„Gicul meu", „Alecul meu"... mmai în durere, care singularizează cumplit, poporul numeşte, îşi dezvăluie o intimitate de neînţeles mtru alţU : „— Mărio... Mărio..." Cutumele, obiceiurile locului, o reţea vastă de superstiţii şi simţăminte ancestrale, cărora li se asociază o psihologie populară ale cărei nervuri se întind pînă „dincolo", sini prezente şi ele : „aveţi grijă să nu clătinaţi mortul, că-l doare", sau :
ora despărţirii de vii se apropie, mortul se „întristează", ori: după deces, pe policioara de pe prispă se aşează o ulcică nouă, care, „timp de şase săptămîni de la moarte, se umple în fiecare seară cu apă neîncepută" pentru sufletul mortului, suflet ce „se duce în cer, se întoarce pe pămînt, dă ocol casei, să-i vadă pe ai lui şi osteneşte, i se face sete, bea apă din ulcică. Dacă nu găseşte apă în ulcică, rabdă şi plînge. Rabdă pentru că n-are ce face şi plînge de mîhnire c-a fost uitat..."; în alt loc, o văduvă trecută de optzeci de ani e convinsă că „dacă dă cineva în mine i se usucă mîna". Dar, simţul măsurii, atît de specific nouă românilor, acţionează şi în această sferă, apoli-nizînd nişte excese posibile : superstiţiile sînt absorbite, umanizate, grele de accente omeneşti, transformate în „datorie", au devenit argumente pentru profilul moral al mamei: „După ce eu nu voi mai fi în viaţă — se adresează Maria fetelor luate cu ea de Sîmbăta Morţilor la cimitir — vouă vă cade datoria să plîn-geţi morţii noştri, să le daţi de pomană colaci, să le faceţi colivă, să le tămîiaţi mormintele..."
rvilvian iosifescu
i. 1. caragiale —
dimensiunea fantastică
Caragiale solicită astăzi interpretări felurite, înmulţiri de puncte de vedere paradoxale şi de lentile foarte diferit colorate. Dar o parte a operei — care a făcut să se vorbească despre „un alt Caragiale" — pretinde o dezbatere separată. Şi pentru că pare a justifica imaginea unui „Caragiale dual". Această dualitate nu se reduce la locul comun că nici un scriitor de anvergură nu poate fi cuprins într-o formulă, într-un portret-robot. Şablonul unui faustic, în care sălăşluiesc două personalităţi de neîmpăcat, este evident nepotrivit. Paginile care încalcă frontiera fantasticului — ivite destul de târziu — au însă o calitate care explică tentaţia de a construi în jurul lor interpretări cutezătoare.
Să pornim de la două texte critice apropiate în timp şi aparţinînd unor oameni cu structuri şi cu viziuni estetice opuse. Textele acestea nu sînt direct în contradicţie, pentru că se referă la scrieri diferite. Paul Zarifopol vorbeşte de Kir lanulca şi de Calul Dracului, Lucian Blaga de o nuvelă cu un deceniu anterioară La hanul lui Mînjoală. Dar fiecare abordează din altă optică contactul lui Caragiale cu fantasticul.
In Spaţiul mioritic, Lucian Blaga ilustrează cele două tipuri de influenţe culturale pe care le-a propus — „catalitică" şi „modelatoare" — cu exemple din literatura veacului anterior : „Liniei de inducţiune germană" „catalitică" (Gheorghe Lazăr
66
— Kogălniceanu — Maiorescu — Eminescu — Coşbuc) i se opune una de inducţiune franceză „modelatoare" (Alexandrescu, Bolintinea-nu, Aleosandri, Maoedonski). Caragiale e situat „între linii" : . „spiritul său epigramatic e peninsular, venind neapărat de la Sud, prirî. rasă". E notată dragostea lui Caragiale pentru muzica germană (deşi admiraţia oricăror melomani, de pe-orice meridiane, pentru Beethoven sau Mozart nu poate căpăta semnificaţia unei influenţe culturale fie» catalitică, fie modelatoare) şi influenţele franceze din teatru. Contestând ideea că există în Caragiale; „o singură realitate autentică"..., „mahalaua balcanico-românescă" de care se simţea legat „printr-un soi de dragoste cu semn negativ", Blaga invocă şi exemplul cu sens opus al Hanului lui Mînjoală, povestire în care Caragiale realizează cu personaje de burghezie incipientă o atmosferă locală aproape baladescă.. „Ce meşteşug în împletirea elementelor de viaţă organică şi magie,, de pitoresc sudesteuropean şi de aventură suprareal crescută în poveste !" Siguranţa cu care sînt dozate elementele şi e comunicată „o, viziune atît de complexă, fără să pară de loc încărcată" permite comentatorului să vorbească de „straturi sufleteşti" trecute cu vederea, ale lui Caragiale 1.
în introducerea la al doilea volum al ediţiei de „Opere", Paul Zarifopol interpretează schimbarea pe care o semnifică în scrisul lui Caragiale mai multe texte adunate în Schiţe nouă,  prin  considerente de; ordin biografic şi tehnic. „Prin în- . demnuri prudente, Luca Ion, Jiul, ■ şi autorul acestor rînd uri, reuşisem ]: a   seduce   pe   îndărătnicul   Cară-j giale să citească La rotisserie de la i reine Pedauque, Les contes de Jacques 1 Toumebroche, Clio şi alte cîteva colecţii de povestiri ale lui France. Lectura  umanistului arhaizant, în care pitorescul e condus cuminte de prudenţe clasiciste, nu putea să scandalizeze nici să irite pe moralistul român : această lectură a şi
') Lucian Blaga, Spaţiul mioritic, în Trilogia culturii, Eflitura Fundaţiei, 1935, p. 33.
i
scriitori şi curente
prat ca o provocare rodnică asu-a celui pregătit de alte motive, £3 hotărâtoare, desigur, pentru a-şi ^schide câmp nou de lucru artis-
tirumpănirea obişnuită a gîndirii ini Zarifopol îl face să nu atribuie lecturilor făcute  de un Caragiale
sedus dar îndărătnic", rolul hotă-rîtor în „deschiderea de câmp nou". Cu alt prilej am propus drept factor cu pondere mai mare însuşi faptul transplantării şi reacţia nostalgică pe care a provocat-o. Zari-foool pune toate aceste noi scrieri sab semnul categoriei pitorescului, care împinge scrisul lui Caragiale
dincolo de graniţele strictului clasicism". „Şi dacă prin încăpăţînare doctrinară, Caragiale era totdeauna gata a tăgădui, în principiu, valoarea pitorescului, tot el îţi evoca. în cuvinte şi mimică pe Kir Ianulea, pe baba din Calul Dracului, ca şi pe Jerome Coignard sau pe Mosaide, cu un relief şi o culoare ce dovedeau cît de tiranic îl obseda şi îl încânta imaginea plastică şi colorată ■ a figurilor"2.
Scrierile lui Caragiale, care intersectează fantasticul, au fiecare fizionomie diferită. Dar chiar dacă păstrăm în conştiinţă aceste diferenţe, persistă contrastul dintre cele două puncte de vedere. Nu la dragostea pentru pitoresc şi pentru „suceala" particulară fiecărui individ se referea, desigur, Blaga, atunci cînd credea a descoperi la Caragiale „substraturi sufleteşti" neglijate de comentatori.
Zarifopol nu exagerează ponderea influenţei lui France. Constată însă înrudirea dintre cele două structuri scriitoriceşti, amândouă clasicizante dar iubitoare de pitoresc distribuit cu prudenţă. Fantasticul lui France din La rotisserie de la reine Pedau-que manipulează într-adevăr paleta pitorească, întregeşte atmosfera secolului ironic şi amestecat în care scepticul Coignard se ciocnea de magicieni şi de invocatorii salamandrelor. Nu ştim ca în aceşti ani Caragiale să fi cunoscut şi alte culegeri — mai vechi — din povestirile lui France în care străbat enig-
2 Paul Zarifoopl, op. cit., p. 8.
maticul şi supranaturalul (L'etui de nacre, Balthasar). Iar La revolte des anges, mitul în care alternează fantasticul şi reducţia ironică la scara umană, a apărut la doi ani după moartea lui Caragiale.
Pentru cîteva dintre scrierile in discuţie, Caragiale însuşi ne-a informat cu privire la sursele lor imediate ,revendicînd în acelaşi timp o originalitate pe care nu ştim s-o fi pus cineva mai serios în discuţie. Cîteva fraze care preced Schiţele nouă (1910) precizează existenţa „unora din poveştile de faţă" în alte limbi, adăugind însă că „pe cît putem şti însă, apar pentru întâia oară în româneşte".
Autorul „îşi păstrează întregi drepturi de proprietate literară" asupra felului povestirii „căci, fără îndoială, de cînd lumea, poveştile sînt ale lumii, însă, fireşte, felul povestirii lor rămîne oricând al povestitorului..." Formulând astfel ideea reluării motivelor literare, Caragiale îşi indică sursele în cîteva note finale. Dintre cele trei note, una se referă la Pastrama trufanda şi indică volumul lui Decourdemanche, folosit şi pentru Pradă de război, dar nu-1 omite nici pe Kir Ştefan, „staroste de bărbier pe vremuri din Ploieşti". Nota la Kir Ianulea are o alură mai doctă, porneşte . de la Rimele lui Giovanni Brevio şi Machiavelli, pomeneşte de bibliografia lui John Dunlop şi de Poveştile lui La Fontaine. Nota la Făt Frumos cu moţ în frunte arată ediţia din Perrault după care s-a tradus Riquet ă la houppe.
Interes pentru proza fantastică manifestase Caragiale publicînd în Calendarul Dacia din 1898 două povestiri extraordinare de Poe traduse prin intermediul versiunii franceze a lui Baudelaire : O balercă de Amontilado şi Masca. De influenţe ar fi greu de vorbit şi confruntarea cu Poe ar putea interesa doar pentru relevarea diferenţelor. în cazul lui France, mai mult decît de influenţe şi mai înainte de a se putea vorbi de un contact, înrudirile de origine estetică fac utilă apropierea. Ca şi la Menimee, cu alte coordonate, există la France cîteva perioade în care, în romane, şi mai
scriitori fi curente
67
ales în nuvele scriitorul a cochetat cu enigmele, cu faptele ce tulbură ordinea raţională, fără a-şi modifica în esenţă viziunea.
IRAŢIONAL ŞI RAŢIONALISM. Deosebirile evidente dintre France şi Caragiale estompează asemănările de structură. Configuraţiile culturale, zonele de formaţie, tradiţiile îi separă. Un France pur livresc este o formulă minimalizatoare, se înrudeşte cu prea grăbitele caracterizări de alexandrinism şi de păstrare în postura cuminte şi sterilă a epigonului de talent. Erudiţia subterană este un dat al scrisului fran-cian. Din acest punct de vedere fiul de librar a fost răsfăţat de soartă. Existenţa lui s-a consumat la adăpostul cărţilor chiar dacă unele perioade, cum au fost afacerea Dreyfus şi anii de după primul război mondial, l-au smuls temporar şi l-au introdus în for. O existenţă modestă de alcătuitor de ediţii şi de bibliotecar s-a transformat apoi pentru scriitorul devenit celebru, în pasiune de bibliofil.
Mobilitatea intelectuală, capacitatea de a asimila şi de a da expresie fac ca referinţele culturale ale lui Caragiale să fie fără stridenţe, aşa cum parantezele lui în franceză sînt — gramatical şi stilistic — fără cusur. Cultura lui, aşa cum o arată atîtea aluzii lipsite de ostentaţie, s-a stratificat integrîndu-se după solicitările variate ale unei inteligenţe mobile, servind în primul rînd artistului. Spiritul anti-teoretic s-a ferit de construcţii pretenţioase şi a manipulat citatul mai mult parodic. Informaţia lui nu e şi nu se vrea erudită. Este însă mereu la obiect, fără parada semidoctului, fără bovarisme şi fără stângăcii. Sursele sînt foarte variate, livreşti şi probabil orale. Butada prin care s-a autocaracterizat : „şi-a făcut studiile la şcoala vieţii, unde nu se cer examene" include şi pe acest plan un adevăr. Gazetarul şi omul trăit în for, cititorul comprehensiv şi selectiv au alimentat aceste informaţii. Dimitrie Guşti ne relatează în amintirile lui că a descoperit la Berlin cum se informa Caragiale din Larousse. Este o umbră de ironie în aceste amintiri ale
profesorului de sociologie. Caragiais însuşi ne dăduse reţeta, din nou în registrul parodic, atunci cînd îl Pu sese pe naratorul din Duminică Tomii să extragă din dicţionar par tea de informaţie doctă care com" pletează un articol de gazetă despre ştiinţă şi credinţă. Siguranţa tutu ror referinţelor şi implicaţiilor contrazice un portret cultural a iu, Caragiale redus la informaţia „dups ureche"" şi după dicţionar. Astfel de surse s-ar fi făcut supărător simţite dacă ar fi servit unor ambiţii sistematice şi teoretizatoare Pentru artistul Caragiale, pentru manipulatorul antipedant de idei şi construind din ele un spectacol modestia unor asemenea mijloace de informare nu supără. Există şi un Caragiale cititor avizat, selec-tînd textul care-i serveşte optim amuzîndu-se cu montaje de citate lăsate anonime. Există şi elevul la „şcoala vieţii" culegîndu-şi informaţiile din toate sursele posibile Scrisul se nutreşte din amîndouă sursele, fără distonante.
înrudiţi prin viziune clasică şi prin luciditate ironică, prin vivacitate, France şi Caragiale se deosebesc între ei ca tipuri de cultură tot atît cît se poate deosebi un continuator de tradiţie umanistă de povestitorul care s-a revendicat cu dreptate de la Anton Pann. Reducerea lui Caragiale la „povestitorul oriental" înseamnă parţializare. Povestitorul oriental este însă prezent de la început, iar în perioada Berlinului se iveşte pe prim plan] Diferenţele se repercutează în pa-; ginile cu rezonanţe fantastice, in filoanele prospectate, în atitudinea stilistică. Dar dacă confruntăm cele două tipuri de scrieri fantastice dq care s-a apropiat Caragiale — la sfîrşitul secolului şi după 1904 —: povestirile extraordinare ale lui Poe şi paginile lui France, se fac simţite înrudirile cu cele din urmă.
Fantasticul lui Poe şi cel din povestirile lui France aparţin unor tipuri antitetice, ilustrative pentru construcţia fatal schematică, „în retortă" cum scria Călinescu, a opoziţiei clasic-romantic. Nu prezenţa comicului le opune. Umorul şi ironia pot funcţiona în sensuri opuse
68
scriitori şi
in scrisul fantastic. Pot face pre-ntk chiar în penumbra o lucidi-t te care dizolvă extraordinarul sau n nun ambiguu sub semn de între" ii îl reduc la scara cotidianului, ca in basmele lui Creangă şi in Kir ianulea. Pot accentua, dimpotrivă contrastul dintre platitudinea cotidianului şi neobişnuitul care irumpe. E tipul de umor practicat,
ntre alţii de H. G. Wells. Comicul poate deveni şi explozivul care sDUlberă aparenţa sensibilă, în mult „omenită ironie romantică. La Poe, comicul nu se îmbină cu terifiantul. E absent din cele două povestiri traduse de Caragiale sau din The pit and the Pendulum, The Facts in the Casa of M. Valdemar, William Wilson. Se iveşte însă în tonalităţi groteşti, devine rînjet şi viziune distorsionată. Este reprezentat de „îngerul bizarului" sau de „diavolul din turn".
Opoziţia e mai ales de ton şi de calitate a luminii. Fantasticul lui Poe ca şi celelalte varietăţi de fantastic romantic e vizionar, construieşte un univers care concurează cotidianul sau i se substituie. Atmosfera rarefiată, lumina scăzută îl fac să aparţină unei alte ordini în care formele şi culorile au stilizări şi intensităţi bizare. Iraţionalul raţionaliştilor se păstrează mereu în claritate şi în ipotetic. Chiar cînd nu e abstractizat, cînd intervine într-o transcriere de fapte cotidiene, oa la Merimee, neobişnuitul are tonul şi savoarea unui joc intelectual.
Sînt greu de găsit puncte comune în dimensiunea fantasticului între Poe şi Caragiale. De altfel, doar una dintre cele două povestiri traduse aparţine acestui teritoriu. în Masca (The Masque of the Red Dead), molima personificată pătrunde în adăpostul prinţului Prospero şi transformă balul mascat în hecatombă. Boierea de Amontillado creează terifiantul în afara fantasticului. Răzbunarea lui Montresor care îşi zideşte de viu duşmanul este o exacerbare a cruzimii, intensificată de naraţiunea la prima persoană, de batjocurile călăului, de sarcasticul In pace requiescat din final.
Desigur că nu toate traducerile în proză — puţin numeroase — făcute de Caragiale mărturisesc afinităţi speciale cu autorul respectiv. Ele există pentru Broasca minunată a lui Mark Twain. Sînt improbabile cînd e vorba de Răzbunare de Carmen Sylva ori chiar de Curiosul pedepsit al lui Cervantes.
Dacă am căuta ceea ce ar fi putut însă îndrepta interesul lui Caragiale către cele două Histoires extraordi-naires traduse din Poe după Baudelaire, am afla inclinarea spre gestul şi situaţia excesivă care se manifesta   adesea,   împotriva esteticii cumpănirii şi autocontrolului, înclinarea a fost remarcată de Zarifopol care i-a acordat o pondere disproporţionată în aceeaşi introducere la voi. al III-lea Opere. Zarifopol citează  afirmaţia  din  Grand Hotel Victoria Română: „Simt enorm şi văd monstruos". O consideră drept „o notaţie incidentală pe care arta lui Caragiale ne învaţă a o interpreta ca o mărturisire   a întregii sale   organizaţii  artistice"3 Trăsătura e ilustrată de schiţa O reparaţie apărută în Povestea Vorbei din  28 noembrie  1896. „Un ţigan mut, tîmpit, epileptic, ofensat de un urs, crapă capul fiarei şi cade el însuşi mort de frică sau de plăcerea sălbatică de a fi plătit  cu prisos răul ce i s-a făcut"4. Exemple de asemenea gesturi excesive pînă la mefistofelism atenuat de umor le întâlnim şi în schiţe (cruzimea povestitorului din Bubico, ori finalul hunii de miere). Sensibilitatea aţî-ţată nervos şi viziunea deformată cu umbre alungite, pe care o provoacă, se întâlnesc şi în alte pagini fără a căpăta, credem, ponderea pe care   ija   atribuit-o   Zarifopol în structura artistului   Caragiale. Ele pot fi puse în legătură cu atenţia la cenestezie, la obscurele senzaţii organice  din   Grand   Hotel Victoria Română şi din ha Hanul lui Mîn-joalâ. Luminează şi atracţia pentru răzbunarea lui Montresor şi pentru balul  transformat în Judecată de apoi. Dar nu-1 transformă pe autorul lui Kir Ianulea în creator de fantastic vizionar.
3 Paul Zarifopol, op. cit., p. XIV.
4 Paul Zarifopol, op. cit., p. XV.
mitori şi curente
69
Iraţionalul raţionalist devine o punte între scrisul lui Caragiale şi paginile fantastice din Merimee, pe care nu ştim în ce măsură le-a cunoscut scriitorul român sau cele ale lui Anatole France.
Un scriitor francez contemporan 1-a socotit pe Merimee drept unul dintre cei mai autentici manipulatori ai fantasticului în proza franceză. Izbitor este însă modul cum contemporanul romanticilor a tratat o categorie estetică inseparabilă de romantism, în modul cel mai non-romantic cu putinţă. Tot astfel, Chronique du regne de Charles IX se află la antipodul ficţiunii istorice de tip Scott sau Hugo. Merimee nu ne-a lăsat multe povestiri fanstas-tice. A scris în general puţin ; din ce în ce mai puţin, pe măsură ce s-a transformat în înaltul funcţionar al celui de-al doilea imperiu şi în favoritul împărătesei Eugenia. Fantasticul, prezent şi în încercările de tinereţe dă în 1829 Viziunea lui Carol al XI-lea, în 1837, Venera din Iile, în ultimii ani de viaţă Lolcis. înclinarea stăruie alături de atitudinea consecvent voltairiană, anti-clericalâ şi antimistică. Curteanul lui Napoleon al III-lea, care nu a ezitat să alcătuiască elogii retorice şi să ofere suveranilor flori artificiale, cum ne indică iritanta lui corespondenţă, şi-a păstrat aici inflexibil ţinuta. Influenţa clericală începuse să domine la curte şi să se resimtă în politica franceză din Italia. La curte, la Academie, în scris, Merimee rămîne anticlerical, uneori cu vehemenţă.
în proza lui Merimee, fantasticul intervine în cotidian şi e descris pe acelaşi ton egal, fără viziuni şi fără spaime, ca o categorie intrînd în vastul domeniu al posibilului. La o nuntă meridională, descrisă cu o anumită silă, cu micile ei trivialităţi, de către convinsul celibatar, mirele care a făcut imprudenţa să pună inelul nupţial pe degetul statuii Venerii, e ucis în noaptea nunţii de statuie. Odrasla unei femei violată de un urs a păstrat gustul de sînge moştenit, ca să spunem astfel, pe linie paternă şi îşi consumă în acest mod neobişnuit soţia
— tot în noaptea nunţii (LofciS) I'1 Ironia e tot timpul prezentă. Culo- %i rile, lumina, dimensiunile nu se \ modifică. jp
Dacă lăsăm la o parte funcţia sa \ pitorească din La rotisserie de la a' * reine Pedauque (1898), fantasticul s: se iveşte în două rînduri în opera s! lui France. Apare în culegerile de L nuvele din jurul lui 1880. E epoca !' lui Contes cruels ale lui Villiers de 1 L'Isle Adam, deşi ar fi hazardat să I căutăm influenţe între, doi scriitori atît de diferiţi. Tonalităţile şi moti- ? vele stăruiesc însă în aerul vremii ! poate şi prin reacţie împotriva na- î turalismului. în orice caz, în aceşti » ani, France publică mai multe nu- r vele pe care le va introduce în vo- l Rimele Balthasar (1889), L'etui de > nacre (1892, Le puits de Sainte 1 Claire (1895). f
Unele dintre aceste texte păşesc | doar la marginea fantasticului, cu *>< alte rosturi. Ateul erudit simulează \ ingenuitatea credinciosului pentru p t nara legende hagiografice : Legenda sfintelor Oliverie şi Liberette, Sfînta Euphrosine, Scolastica. Alt caracter I au basmele ingenue (Abeille) sau j parodice.   în   1909,   anul   lui Kir Ianulea, France avea să dea o replică lui Perrault, în   care Barbă Albastră a devenit din căpcăun o victimă a femeii (Les sept femmes 5 de Barbe Bleue).
Motive misterioase circulă însă prin mai multe povestiri de la sfîr-şitul secolului. în La fille de Lilith povestitorul se îndrăgosteşte de fiica primei soţii a kii Adam, despre care Biblia nu vorbeşte, de femeia „făurită din lutul roşu din care el însuşi fusese zămislit". Semne mis-1 terioase circulă prin L'oeuf rouge.
Cea mai apropiată de procedeele: pe care Kir Ianulea le pune ini: mişcare în registrul „povestitorului oriental" este cartea apărută la doi ani după moartea lui Caragiale. La revolte des anges are o dimensiune mitică pe care nu o întîlnim în Kir Ianulea, devine un testament spiritual, formulat alegoric. Cu o supleţe narativă ce face şi mai nedreaptă uitarea cu care e învăluită astăzi această carte, Revolta îngerilor oscilează între reducerea fantasticului la grotesc şi deschiderea.
70
scriitori şi curenlt
largă a răzvrătirii împotriva demiurgului şi a ordine! stabilite. Mitul rămîne solar şi fantasticul nu p niciodată terifiant, dezminţind definiţiile prea rectilinii după care fantasticul e inseparabil de spaimă. La-polul celălalt, ca şi la Caragiale, aflăm alianţa comicului cu fantasticul Dracul caragialian are o slujbă măruntă în lumea subterană şi tremură în faţa lui Dardarot, iar în & lumea terestră e terorizat de Acri-viţa. Îngerii decăzuţi ai lui France practică profesii umile : Nectaire e grădinar, Mirar artist în Cartierul Latin. Iar Arcade, îngerul păzitor al lui Maurice d'Esparvieu, care a fost împins la revoltă pentru că obligaţiile profesionale l-au pus în contact cu ştiinţa închisă în enorma bibliotecă a familiei d'Esparvieu, se iveşte în cel mai nepotrivit moment, în clipa în care protejatul său e gata să consume o aventură erotică. Şi toată afecţiunea îngerului răzvrătit Arcade pentru Maurice nu-1 va putea împiedica să cedeze doamnei des Aubels.
Diferenţele se impun mereu, la -orice confruntare. Dar enigma şi neobişnuitul construiesc la Merimee sau France (exemplificarea s-ar putea, evident, prelungi, ar include în secolul nostru pe Marcel Ayme) un tip incapabil să abdice de la luciditate, chiar cînd pare a accepta supranaturalul. Tipul poate servi ca un sistem de referinţe, ca un termen de confruntare într-o discuţie asupra acestor pagini din Caragiale.
MAGIE ŞI AMBIGUITATE.
La hanul lui Mînjoală a provocat la spirite măsurate şi adversare ale criticii adjectivale reacţii de un entuziasm aproape dezarmant. Zarifopol a vorbit de „parfumul local şi vechi", de „localizarea... pregătită de un simţ al culorilor si al accentelor care minunează la fiecare cuvînt". S-a oprit asupra unei enumerări de momente şi detalii („sosirea pe înserate la han... chirigiii de pe lingă focuri..., ţiganii care ţîrlăie olteneşte...") insistând asupra unei apariţii ca „Gheorghe Nătruţ care păzeşte la coceni"... „Din pricina lui Nătruţ îndeosebi îţi aduci aminte
de Hanul lui Mînjoală şi de toată povestea ca de o întîmplare a ta" 5.
Sobrietatea şi adevărul detaliilor se aplică însă la atâtea alte pagini din Caragiale, scrise într-un registru cu totul diferit. Nu lipsesc nici din peregrinările Coanei Luxiţa la Moşi.
Meşteşugul care se ascunde şi desfide analiza poate fi descoperit frecvent în contactul cu Caragiale. La textul citat, Blaga remarcă în trecere „împletirea elementelor de viaţă organică şi de magie". Este una dintre multiplele alternări de registre, pe care le oferă textul acesta net desenat, presărat cu detalii pitoreşti care fac, după cum scrie Zarifopol într-o formulă aparent naivă : „să-ţi aduci aminte de el... ca de o întîmplare a ta".
Vocea povestitorului reaminteşte întîmplările dintr-o optică redusă la comportare şi cenestezie : „Eram tînăr, curăţel şi obraznic, mai mult obraznic decît curăţel". Supranaturalul, practicile magice pătrund din afară, în detalii în a căror interpretare naratorul şovăie, chiar după ce s-au scurs de mult întîmplările, în ciuda convingerii socrului : „Era dracul, asoultă-mă pe mine"...
Persoana întâia a naraţiunii e frecventă în proza lui Caragiale, în amintiri, fireşte, şi în multe schiţe. Naratorul rămîne de obicei în penumbră, dar nu e detaşat de autor, chiar cînd îi este accentuată umoristic credulitatea. „Amicul amicului X" îşi mărturiseşte emfatic mulţumirea că are norocul de a frecventa un om cu relaţii înalte : „ştiu că are să mă înnobileze, să mă facă să am o părere mai bună de mine co-munieîndu-mi lucruri ce nu le poate şti un om care nu frecventează decît lumea de jos..." Modestia, umilinţa, ingenuitatea subliniate alternează cu maliţia unui narator direct zeflemitor (Reportaj). Sînt posturi pe care le întîlnim şi în publicistica politică sau lite-; rară.
In La Hanul lui Mînjoală se aude glasul unui narator ingenuu, care nu reflectează, trăieşte în concret,
5 Paul Zarifopol, Introducere la Caragiale Opere I, Cultura naţională, 1939, p. xxxm.
scriitori şi curente
71
la nivelul senzaţiei, al cotidianului şi al practicului. Acesta este tonul primelor fraze rostite de viitorul ginere al polcovnicului Iordache : „Un sfert de ceas pînă la hanul lui Mînjoală... de-acolo pînă-n Popeştii de sus o poştie... Buiestraşu-i bun... dacă-i dau grăunţe la han şi-1 odihnesc trei sferturi de ceas... merge. Care va să zică, un sfert şi cu trei, un ceas..."
Trăindu-şi fără nelinişte existenţa şi viitorul bine rînduit, povestitorul e mînat de impulsuri, fără calcule şi inhibiţii. Cunoscută dinainte „cocoana Marghioala, frumoasă, voinică şi ochioasă" îi pare „mai plăcută" ca niciodată. Apropierea se petrece după ritualul aventurilor de la han, înlesnit şi de stingerea lămpii. Cadrul îmbietor, atracţia, aventura sînt trăite frust, fixate de impresii de la marginea conştiinţei. Flăcăul gonit de furtună se întoarce din noapte spre locul care înseamnă adăpost şi mulţumire a simţurilor : „Parcă văz încă pdaia ceea... Ce pat !... ce perdeluţe... ce pereţi !... ce tavan !... toate albe ca laptele., şi cald ca subt o aripă de cloşcă... şi cu miros de mere şi de gutui..."
Lupta cu elementele e înfăţişată la acelaşi nivel al cenesteziei şi al senzaţiilor musculare : „Frigul ud mă pătrundea ; simţeam că-mi îngheaţă pulpele şi braţele. Mergînd cu capul plecat ca să nu mă-nece vîntul, începui să simt durere la cerbice, la frunte şi la tîmple fierbinţeală, bubuituri în urechi"...
Ginerele polcovnicului Iordache nu are imaginaţie, nici nelinişti metafizice. Practicele magice ale cucoanei Marghioala acţionează asupra lui poruncitor, la nivelul senzaţiei organice, fără frămîntări.
Amănuntele din care se construieşte însuşi planul acestor invocaţii magice ale Mînjoalei sînt reproduse neutru, ca un ecou al gurii lumii. Este păţania hoţilor oare au vrut să calce hanul. Pe acelaşi ton neutru sînt presărate detaliile bizare de care se ciocneşte povestitorul : lipsa icoanelor pentru că „prăsesc păduchi de lemn" — „femeie curată!" — cotoiul din cameră şi iedul de pe drum, căciula în care Mînjoloaia „se uită adînc". Cînd, după moartea Mînjo-
loaiei, polcovnicul Iordache explicg aceste amănunte ca pe un meşteşug vrăjitoresc, povestitorul rămîne sceptic : „dacă e aşa, polcovnice atunci dracul te duce, se vede şi la' bune...".
Desenul net, cu adevărul detaliilor, naraţiunea în care personajele se numesc Gheorghe Nătruţ, şi vorbesc cu autenticitatea pitorească remarcată de Zarifopol, se detaşează pe un fond care sugerează intervenţia supranaturalului. La nivelul fabulei sau al discursului, pentru a utiliza termenii în circulaţie, registrele deosebite coexistă, se opun fără a indica opţiunea scriitorului, întâmplarea construită logic, inteligibil — popasul, aventura erotică, furtuna, reîntoarcerea, refuzul încăpăţînat de a abandona cuibul cald — „de trei ori am fugit de la el şi m-am întors la han" — e dublată de indiciile care dau tuturor acestor momente înfăţişarea unor efecte de vrăji. Tonul pozitiv, circumscris la senzaţie şi cenestezie, e contrazis de implicaţiile supranaturale.
Este aici înfăţişarea ambiguă a două serii contradictorii care s-a mai manifestat şi aiurea în scrisul lui Caragiale. încheierea din Co-nuţă, om sucit suportă şi ea o dublă interpretare, exprimată pe rînd de popă şi de nevastă. La parastasul de şapte ani, oasele lui Cănuţă sînt găsite întoarse în cosciug : „hîrca sta-n sus cu ceafa, şi ţurloaiele erau pornite către grătarul oaselor.
— Asta n-a fost mort bine cînd l-au îngropat, a zis popa.
— Aş ! a răspuns femeia. M-aş fi; mirat, Dumnezeu să-1 ierte, să-Ii găsesc la loc... Sfinţia-ta nu 1-aij cunoscut pă răposatul Cănuţă... om! sucit !" I
Explicaţia pozitivă — în speţă aceea, sinistră, a îngropatului de viu — e oferită alături de cea alegorică : oasele se întorc în coşciug ca un semn de neîmpăcare şi de neconformism prelungit dincolo de mormînt.
Caragiale s-a amuzat să lase deschisă motivarea cîte unei comportări : „Caragiale iubea tot ce poartă accent apăsat. îl amuza fără încetare enigma pe care a lăsat-o
72
scriitori şi curente
„tnuciderea casierului Anghelache. 6pe ce s-o fi omorît Anghelache ? Micii eu nu ştiu, spunea el de nenumărate ori, cu o satisfacţie ' roape copilărească. Această „poi-n+e" in chip de ghicitoare îl desfăta tot atît de mult ca şi întrebarea tachinantă, dacă Trahanache ştia ori ba că Zoe e amanta lui Fă-
nică"6-     . „ _
Acest „Nici eu nu ştiu" seamănă cu răspunsul dat de Beckett cu privire la sensul lui Aşteptîndu-l pe Godot: Dacă aş fi ştiut, aş ii scris-o în niesă". Exploatarea mai insistentă a asemănării nu ne-ar duce însă prea departe.
Este cazul sa constatam doar ca ambiguitatea are la Caragiale o frecvenţă incomparabil mai redusă şi alte finalităţi decît în categoria respectivă de scrieri contemporane. Ea contribuie însă la puterea de fascinaţie a Hanului lui Mînjoală. 0 reliefează confruntarea cu o povestire înrudită : La conac.
Caragiale a practicat în mai multe rînduri tehnica „temei cu variaţiuni". în schiţa cu acest titlu sau în Politica, variaţiunile sînt stilistice, după tiparurile parodiei. Un pretext — relatarea unui fapt divers — e tratat în limbajul diferitelor gazete. Dar Caragiale a reluat şi schema unei povestiri ori vreun motiv mai general. Duminica Tomii („Universul" din 1909) avea să revină la ideea comică din O cronică de Crăciun (Opinia din 1907) — la plăsmuirea unui articol ocazional, construit după şabloane obligatorii, în cele două texte construcţiile comice se grupează şi se orientează diferit. Cronica de Crăciun devine parodie a sămănătorismului, în Duminica Tomii articolul despre „Ştiinţă şi credinţă", impus de prilejul festiv, se transformă în evocarea „venerabilului părinte Mari-nache. Şi ce glas ! îl auz încă : „Veniţi de luaţi lumină !" Şi cînd năvăleau mahalagioaicele credincioase să ia, care mai de care, lumina, cu ce ton demn de autoritate, le striga : Ho ! că nu sînteţi la cocină".
După doi ani de la Hanul lui Mînjoală, a apărut tot în Gazeta
săteanului, La conac. „Bucata e înrudită cu La hanul lui Mînjoală dar fără forţa de sugestie plastică a acesteia"; scrie Şerban Cioculescu7)! într-adevăr, îl reîntâlnim pe flăcăul naiv care are şi el la han o aventură fugitivă cu slujnica. Purtătorul de vrăji e un negustor — „vreun orzar ori cirezar" — saşiu: „cînd se uită drept în ochii tânărului, îi face aşa ca o ameţeală, cu un fel de durere la apropietura sprîncenelor". Prins la joc cu negustorul saşiu, băiatul îşi pierde toţi banii. E ispitit să-i jefuiască pe ceilalţi oaspeţi de la han, dar se închină şi tovarăşul de drum piere.
Naraţiunea este la persoana a treia şi cele cîteva indicii cu privire la acţiunea forţelor malefice sînt presărate în trecere. Alternarea între relatarea păţaniilor unui ingenuu şi intervenţia acestor puteri oculte e sporadică şi mai palidă. Se transformă în puncte enigmatice de suspensie doar în final, atunci cînd tînărul trece iar prin faţa conacului, vrea să se uite înapoi după fată, dar „a apucat să cotească la dreapta pe după morile bisericii şi prispa conacului nu se mai poate vedea". Lipseşte din această povestire desfăşurarea simultană de notaţii pitoreşti şi de implicaţii enigmatice, lipseşte contrastul dintre desenul fin trasat şi subtext, din povestirea anterioară.
DIAVOLII COMICI ŞI CAVALCADA. Cu excepţia Calului dracului, fantasticul este — paradoxal — puţin prezent în basme. Dacă lăsăm la o parte o traducere după Per-rault publicată în Convorbiri critice din 1908 şi reluată în Schiţe nouă, ca şi neclasabilul Kir Ianulea, ori parodia Dă-dămult ...mai ăă dămult, Caragiale a publicat începând din 1894 Poveste — imitaţie (Vatra din 1894) şi Mama (Universul din 6 martie 1909). A lăsat in manuscris Abu-Hassan şi o Poveste netenminată. Luca Ion le-a inclus pe amândouă în volumul Abu-Hassan din 1915.
Inspiraţia dintr-un mai vechi model e mărturisită în Poveste-imi-taţie. Nu numai de titlu. O notă
6 Paul Zarifopol, Introducere în Opere n, p. XVII.
' Note la I. L. Caragiale, Opere, E.P.L., 1962, p. 670.
vnitori şi curente
73
ruga „onorata şi competenta critică să nu-i denunţe acest plagiat. E o poveste veche, pe oare o iscăleşte numai pentru că i s-a părut că nu-i rău să înnoiască". ,(E de notat că, In acelaşi număr din Vatra, Caragiale a mai publicat şi traducerea lui din Carmen Sylva. Era o activitate mai intensă de început. Prezenţa lui Caragiale în paginile publicaţiei pe care o înfiinţase împreună cu Slavici şi Coşbuc avea să se. estompeze treptat). Numele lui Anton Pann, nu e direct indicat, deşi punctul de pornire al „imitaţiei" se află în O şezătoare la ţară. Tot în reluarea modificată a unui fragment din Povestea vorbei află I. Roman ideea din Mama. Caragiale şi-a mărturisit în mai multe rînduri admiraţia pentru Pann. A reprodus în Claponul, în Epoca şi în Epoca literară texte din Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea, Povestea vorbei, O şezătoare la ţară •şi chiar — făcînd rezerve îndreptăţite — din Spitalul amorului.s).
Am discutat într-un alt text semnificaţia îndreptării lui Caragiale după 1904 spre snoava şi povestirea orientală. în sens larg, este principala formă viabilă de influenţă folclorică în opera lui Caragiale. în ciuda •observaţiilor lipsite de bunăvoinţă, satul din Năpasta există literar, aşa cum există ca fundal şi în O făclie de Paşti sau In vreme de război. Dar folclorul rural apare puţin la Caragiale prin rezonanţe stilistice sau prin reluare de motive. Făcînd parte din generaţia lui Emi-nescu şi Slavici, dintr-o generaţie la care chiar Delavrancea, crescut la marginea Bucureştiului a făcut împrumuturi populare, citadinul Caragiale a convertit de mai multe ori limba personajelor basmului în cea a lui Mitică. Anca, DragOmir şi Ion vorbesc artistic adevărat. Abu-Hassan, eroii din Povestea neterminată împrumută uneori particularităţi verbale ale personajelor din Momente.
M. Petroveanu, care a observat procesul de citadinizare a vorbit de Creangă la oraş. Mi se pare că deosebirile   sînt   mari   şi   că simpla
8) A se vedea „Notele şi variantele" lui Şerban Cioculescu, Opere, p. 663—664.
translaţie n-ar explica prea mult Contaminarea, stilistică există chiar în Kir-Ianulea: „Nu-ţi dau voie mă-nţelegi, să mai zici o vorbă măcar despre o femeie care..." ga e mai izbitoare în basmele nefinisate Spre deosebire de ultima „poveste" naraţiunea din Abu-Hassan curge cu degajare caragialiană. Dar Abu-Hassan se adresează „foarte dulce" roabelor — ca în Monopol — Cl| „drăguţă" şi cu „mătăluţă". „Şaiba de mărgăritare, în sănătatea mătăluţă... Te rog, fă-mi şi matale tot aşa hatîr !". în Poveste : „a rîs toată lumea,, iar I.P.S., zice : — gj aşa băiat îmi place şi mie ! să nu-i fie de deochi !..."
Absenţa fantasticului izbeşte ca şi convertirea citadină. O deplasare de accente transformă aceste „basme" în moralităţi ironice ori în studii de caracter. în Mama dragostea maternă se manifestă în ambiţia de parvenită. Doica ţigancă a cărei odraslă adoptată de împărăteasă a / devenit Floarea-Voivod, nu acceptă în ruptul capului ca „Florică-al mamei" să ia de soţie doar o fată de crai : „trebuie să ia tot fată de împărat, pe potriva lui V... şi îşi impune voinţa.
Povestea neterminată pune in acţiune o femeie virilă, şi dură care nu pregetă să-şi asasineze fratele, cînd interesele domniei o cer şi să simuleze durere protocolară. Textul reprodus de Zarifopol clupă manuscris a fost publicat de Luca Ion tot în Abu-Hassan. Versiunea din Opere e foarte interesantă pentru a pătrunde în laboratorul caragialian. Consemnează ezitările, tăieturile şi revenirile, cuprinde adnotaţiile liii Caragiale, printre care aceea atît de caracteristică : „N. B., cu mare băgare de seamă la tot ce se poate suprima — cît de mult".
Fantasticul se reduce în aceste texte la cîteva motive şi procedee uzuale, fără solicitarea imaginaţiei. „Imitaţia" după Pann utilizează plocatul vrăjit „că cine şedea pe el, pînă să se stingă o scmteie, ajungea unde gîndea", iconiţa miraculoasă care vindecă muribunzii, oglinda care răsfrînge la mari depărtări. Obiectele uzuale ale miraculosului sînt doar elemente pentru dilema
74
scriitori şi curenţi
împăratului : „Cui s-o dea ? . Care are mai mult drept s-o ia ?" Dilema rezolvată într-un dialog cu ascultătorii : „Pe cine era să iubească tata ? Pe Prîslea. — Dar .ceilalţi cum au rămas ? — Au rămas 'destul de bine : Al mare a rămas cu topazu-mpărătesc ; ăl mijlociu cu iconiţa... Puţin lucru e . .ga împărăteşti ? Nu-i destul să nu mori niciodată ?..."
Kir Ianulea şi Caîwl Dracului au fizionomie aparte chiar în aceste atît de reînnoite Schiţe nouă. Kir Ianulea se nutreşte din surse deosebite. Naratorul trece de la fantasticul miniaturizat prin comic la moralitatea unui vechi motiv, dracul păcălit de femeie (textul face la început aluzie şi la altă păţanie a lui Aghiuţă, terorizat de baba la care a slugărit trei ani) şi la evocarea istorică. Trecerile de la un plan la altul sînt imperceptibile şi — spre deosebire de pomenita alunecare, literar, nejustificată, în limbajul lui Mitică — constituie unul dintre principalele izvoare de graţie ale naraţiunii. Dacă nu ne-am teme ca refo-losirea termenului să capete o pondere excesivă pentru Caragiale, am vorbi din nou de ambiguitate, de o ambiguitate stilistică.
Am pomenit de analogiile ce se pot stabili — deşi fără raport istoric — cu Revolta îngerilor. Diferenţa de registru e însă frapantă. Lucifer şi subalternii lui cu nume ebraice aparţin mitologiei iudeo-creştine, trecute prin filiera unor ■opuri de teologie catolică, citate de France cu gravitate maliţioasă. Dar-darot şi Aghiuţă poartă pecetea pitorescului sud-est european. La France există o .alternare între grandoarea mitului — nararea primei revolte în ceruri — şi aventurile terestre ale îngerilor răsvrătiţi. Mirar îngerul-muzicant, e îndrăgostit de Bouchotte, cântăreaţa de cafe-concert, icare îl încornorează cu generozitate. La Caragiale evocarea diavolilor nu aspiră la mit. Adunările din iad, cu care începe şi sfîrşeşte povestirea, se desfăşoară familiar. Dardarot e un despot grotesc, violent, dar bonom : „împăratul s-a tras de ţăcălie — scrîşnind straşnic, a tuşit de i-a pîrîit gîtul,
a holbat ochii. la ei şi le-a zbierat aşa..."
T. Slama-Cazacu a remarcat9) treoerea la tonul de „ghiduşie" care însoţeşte transformarea lui Belfegor în Aghiuţă. Drăcuşorul subaltern apare de la început pitit printre diavolii mărunţei de la urmă, „cîn-tărindu-şi coada cu mîna". Specializat în laturi şi giumbuşlucuri care îl desfată pe întunecimea-sa, Aghiuţă schimbă ipostaza de şcolar cu lecţia neînvăţată doar pentru a deveni soţul docil şi terorizat al Acriviţei, apoi negustorul mofluz urmărit de creditori şi oerîrad îngrozit ajutor lui Negoiţă. Doar în raporturile cu acesta şi cu femeile posedate de duhuri îşi arată Aghiuţă ceva din puterile lui infernale. Dar cînd Negoiţă recurge la sprijinul hotărâtor al Acriviţei, Aghiuţă trebuie să renunţe şi redevine drăcuşorul terorizat. Se întoarce în iad „cu coada-ntre picioare, rupt de oboseală" şi cere drept unică favoare să nu-i mai întâlnească vreodată pe Acriviţa şi pe Negoiţă. •— „Ducă-se la Raiu, să ®e-mpece Sf. Petre cu ei cum o şti" — şi să doarmă trei sute de ani.
Planul istoric se fereşte de detalieri şi de insistenţe arheologice. Atmosfera de început de veac e sugerată onomastic — Kir Ianulea, Acriviţa, Hagi Cănuţă — cu un meşteşug care confirmă observaţiile lui Ibrăileanu despre numele proprii la Caragiale. De asemenea, prin cîteva grecisme picurate, „filotimia şi hristoitia" lui Ianulea — prin evocările anecdotice implicate în bîrfelile Acriviţei. Luată literal, caracterizarea lui Ibrăileanu cu privire la Kir Ianulea — ,,o adevărată nuvelă istorică, cu toate însuşirile acestui gen" ar putea părea inadecvată. Ibrăileanu se gândeşte însă tocmai la discreţia cu care e distribuită culoarea : „E remarcabilă măsura ce păstrează autorul în privinţa vocabularului. El nu utilizează din limba vremii decît ceea ce e caracteristic..." 10).
în timp ce lucra la Kir Ianulea, Caragiale s-a gândit să completeze descrierea   zaiafetului   punînd pe
9 Limbă şi literatură IV, 1960.
•o Viaţa românească, 10/1910, p. 153—154.
■scriitori şi curente
75
ţigani să cânte un cin tec favorit al coanei Acriviţa — cîteva versuri ale lui Cdnachi dezvoltate prin parafrază : „Zori de ziuă se revarsă — şi eu ochii n-am închis..." Atent mereu la „tot ce se poate suprima — cît de mult —" scriitorul a renunţat pînă la urmă la aceste intercalări şi a păstrat în povestire alternarea discretă între fantasticul parodic, snoavă şi evocarea istorică.
Calul dracului se plasează în centrul fantasticului. Paul Zarifopol, care a asociat în mod surprinzător textul de prezenţa crescîndă a detaliului pitoresc în scrisul lui Caragiale, a făcut apropierea cu nuvela lui Gogol Vii în care „fata de boier vrăjitoare face o cavalcadă foarte asemănătoare acelei din Calul dracului, cu deosebirea că, la Gogol, tînăra vrăjitoare călătoreşte de gîtul tânărului seminarist, chemat s-o păzească noaptea..." Dar Zarifopol afirmă că „nu e posibil să fi cunoscut Caragiale nuvela rusească"
Fantasticul e şi aici non-terifiant. Cavalcada babei transformată în zînă, cu Prichindel — tot un drac subaltern — în cîrcă, nu are nimic din culorile obişnuite ale motivului asociat cu Noaptea "Walpurgilor şi cu zborul călare pe mătură. Fata de împărat, osîndită pentru practicele ei vrăjitoreşti „să se preschimbe în hodoroagă cerşetoare", zboară „uşor ca vântul, de parcă n-atingea pămîntul". Olarul de lună notat progresiv — „se urcase luna caro de două suliţe... Luna sclipea deasupra de tot"... nu dă viziunii fantastice coloritul lui Poe. In calmul peisajului de vară — „nici prea cald, nici prea răcoare ; de vînt, nici suflare ; pe amp, aşa linişte, de toate patru părţile, că se puteau auzi cum ţârâiau şi forfoteau gîngă-niile"... cavalcada nu schimbă coloritul şi tonul. Admiratorul lui Shakespeare şi-a făurit propriul vis al unei nopţi de vară într-o plastică în mişcare ce aparţine feeriei şi nu fantasticului spaimei : „îi zbura pe deasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fîlfîia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu ţesut în flu-
" Note la Opere II, p. 434.
turi şi-n fire de argint, cu care era W
învăluită..."    Zîna    şi    Prichindel W
ajung într-o pajişte, se opresc apoi %
într-o luncă plină de trandafiri albi /
şi mirositori, ascultă glas de privi- i
ghetoare, îşi reiau cavalcada : „S-au * '
plimbat mult şi multe lunci au vă- - I
zut cu cîte flori ! şi atîtea cîntări £
de păsări, care   mai de   care,   au >'
auzit!" %
Povestirea    scandată    pe-alocuri '<*
contribuie la impresia de incantaţie I
luminoasă.   Dialogul  abundent  in- '•
tensifică   tonalitatea   generală   de î
fantastic familiar. Chiar cînd între- \
bările   iscoditoare   ale   babei   şj |
răspunsurile în doi peri ale drume- >!
ţului capătă înţelesuri neobişnuite, *>
tonul  acesta  se  păstrează :  „S-au i
ridicat amândoi... Baba s-a pus piuă I
şi strigă lui Prichindel : \
— Haide, hopa ! ţ
— Ţin-te bine, babo ! I Şi ţup odată în cîrca babei ; iar
baba : [
— Mă, băiete, ascultă : să nu te f laşi greu şi să nu-mi dai prea des călcâie ca ageamii".
ENIGMĂ, FANTASTIC ŞI SPIRIT VOLTAIRIAN.
Stabilirea de familii spirituale şi aceea, mai modernă, de tipuri sînt exerciţii utile cînd nu pun în paranteză diferenţele de epocă şi mediu cultural. Deosebiţi între ei, conservatorul Merimee, şi France, negatorul consecvent, diferă de Caragiale prin atîtea puncte ce nu mai trebuie amintite. Cînd vorbim de structura voltairiană a primilor doi, caracterizarea apare licită, cu tot conservatorismul politic — agresiv accentuat de vârstă — .al lui Merimee. Texte numeroase par a conr testa o astfel de apropiere pentru Caragiale. Autorul Duminicii Tomii, al Ultimei emisiuni şi al Art. 214, nu a cruţat pe slujitorii bisericii, nici confruntările gazetăreşti dintre ştiinţă şi credinţă care conchideau patetic : „Ba ! Da ! în noianul de necredinţă în care ne afundăm, cînd mi-aţi luat credinţa mângâietoare..." Dar latura de „om vechi" s-a manifestat în scrisul lui Caragiale prin-tr-un taism care a căpătat — ce-i drept, mai rar — accente conformiste. (Articolul despre biserică din Universul   —   1901). Superstiţios,
76
scriitori şi curerit
rhiar ipohondru, dacă ar fi să ac-^otăm afirmaţiile destul de răuvoitoare ale lui Constantin Bacal-hasa Caragiale nu şi-a proclamat ateismul, cum au făcut-o mereu Merimee sau France.
Spiritul Voltairian" este o formulă aplicabilă lui Caragiale în măsura în care se referă la păstrarea în raţional, fără tabuuri, cu atenţia permanentă la toate sursele nosibile de ridicol. De asemenea, la mobilitatea lui intelectuală, în stare să adopte forme şi tonuri variate, dar să se păstreze aceeaşi prin vigoare. Apropierea de ceilalţi raţionalişti care au practicat paranteza fantastică, de Merim6e sau France e justificată şi pe acest plan. Clasicul Caragiale nu s-a sfiit să scrie La Moşi şi Gazometru şi să-1 pună pe părintele din Art. 214, să-şi bată ţîrii cu bustul lui Cicerone. France a practicat şi el gluma grasă. A funcţionat şi dubla ereditate de care s-a reclamat creatorul lui Jerome Coignard, prezenţa filonului rabelaisian alături de cel Voltairian. Dar nici Voltaire nu se împiedicase — cu prilejuri similare — de „bienseance". Mai monden, Merimee a respectat pudibonderia oficială de la curtea lui Napoleon al III-lea. A mers pînă la a-şi dezavua unele scrieri. Dar s-a răzbunat în corespondenţa lui intimă — ultra-rabelaiisiană.
Kevenim la aceste apropieri care nu sînt istorice, pentru că nu avem fapte care să justifice ponderea unor influenţe — ci tipologice. Variantele tipului Voltairian, Merimee sau France, sînt decalate în timp. Artistic sînt, de asemenea, foarte deosebite ca anvergură şi linii directoare. Am preferat însă să pornim de la aceşti scriitori, şi nu de la alte inteligenţe mobile şi în alte privinţe, prin punctele de pornire şi prin spiritul culturii mult mai apropiate de Caragiale, ca Alecsan-drescu, Haşdeu, Odobescu. Aparţi-nînd unei literaturi pe care autorul lui Kir Ianulea a cunoscut-o bine, ei ne oferă alianţa între claritatea raţională şi interludiile fantastice. Ea s-ar integra într-un tip ce poate fi denumit „Anti-Homais". Acestui tip îi aparţine şi raţionalismul lui Caragiale.
Caricaturizat la nivelul unor retori de provincie, „spiritul Voltairian" a devenit o componentă în viziunea despre lume a personajului flaubertian. Ghilimelele concentrează aici diferenţa dintre zîmbet şi grimasă, dintre inteligenţa mobilă şi raţionalismul lui Homais, care reduce universul la formule explicative elementare. La nivelul Homais, „spiritul Voltairian" este tot atît de departe de modelul său cît e romanul istoric al lui Feval sau Zevaco de Scott sau Hugo. Trădează modelul degradîndu-1 şi sim-plificîndu-1. Dar reacţia antiraţiona-listă şi antivoltairiană desfăşurată în valuri — în 1850, la sfîrşitul secolului, în anii noştri — s-a complăcut să identifice caricatura cu modelul. Rîndurile pătimaşe despre Voltaire din jurnalul fraţilor Gon-court pot fi altfel semnate şi altfel datate. Toate aceste rechizitorii antivoltairiene reduc raţionalismul la opacitate şi îngustime, adică la formele lui de degenerare.
Am deschide o paranteză care s-ar îndepărta prea tare de Caragiale şi de dimensiunea lui fantastică, dacă am încerca să arătăm într-o vreme de multiple eforturi antiraţionaliste, o vreme de „Zer-storung der Vernunft", grandoarea pe care o poate comporta luciditatea, contemplarea omului în ambele lui coordonate pascaliene, de micime şi de măreţie. Raţionalismul poate fi însoţit de nelinişte. Unele pagini din France o trădează. Important este că îşi rămîne credincios sieşi, Contemplarea abisului nu-1 face să accepte refugiile. Este o soluţie a antitezei pascaliene foarte deosebită de aceea în care a ancorat Pascal. Poate că o revenire la France — pe care o credem probabilă — se va produce şi pe calea reîntoarcerii unei lumi consumate de angoasă spre luciditatea neopacă.
Prospeţimea scrisului caragialian aparţine şi acestui tip de inteligenţă lucidă şi mobilă, comunicată flexibil. Lipsesc din scrisul lui Caragiale mai multe întrebări care animă opera enciclopedistului. Lipseşte o dimensiune mitică a raţiunii. Dar ca şi la înaintaşul, de asemenea, ca şi la contemporanul său France,   mobilitatea  intelectuală a
Kmtori şi curente
77
J
păstrat tînăr scrisul. Ultimele pagini din Voltaire şi France rămîn — artistic şi intelectual — intacte. La un cvasicentenar ca Shaw, ultimele două decenii au îost lucide, dar diminuate, tot mai seci.. Caragiale n-a apucat o astfel de vîrstă. Fulgerat la 60 de ani, el n-a cunoscut involuţia. Kir Ianulea şi Calul Dracului, scrise cu trei ani înaintea morţii, sînt produsele plenitudinii conservate pînă la capătul drumului.
Ca şi mobilitatea intelectuală, enigma şi interludiul fantastic se acordă cu acest raţionalism „anti-Homais", îi dau deschidere fără a-1 contrazice.
Un Caragiale faustic, în orice caz, un Caragiale tras între observaţia critică şi viziunea fantastică, aşa cum Flaubert a ezitat între izbucnirea romantică şi observaţie, ar fi o enormitate. Pe cît ştim, n-a fost susţinută. Textul lui Blaga a vorbit însă de substraturi sufleteşti „trecute cu vederea". Ni se pare însă că poetul a proiectat aici asupra unul text pe care 1-a iubit, înclinaţii şi orientări proprii.
Menţinerea în ambiguitate, păstrarea în echivoc cu privire la intervenţia neobişnuitului sau cu privire la motivarea unei acţiuni — sînt atitudini care nu contrazic luciditatea, nu abdică de la ea, dar acceptă semne de întrebare. Admiratorul lui Shakespeare admite că există pe lume mai multe lucruri decît „le cunoaşte filozofia". . .Cochetează chiar cu enigmele mărunte, dar nu construieşte un teritoriu enigmatic opus celui inteligibil.
Se reliefează şi pe acest plan diferenţa de Mateiu Caragiale. Să revii la opoziţia şi la înrudirile literare dintre tată şi fiu constituie o tentaţie facilă. Nici un studiu care-şi propune o privire de an-
samblu asupra lui Mateiu, nu poate-lăsa la o parte ostilitatea stărui-, toare a fiului natural. Este o cheie în formaţia acestuia ca scriitor şi în întreaga atitudine a omului. înrudirile spirituale sînt şi ele evidente mai ales preferinţele pentru penetraţiile orientale şi contrastele de culori. Dar pitorescul devine la Mateiu distribuire impresionistă de reflexe, de tonuri incerte, de amestecuri care îl fascinează mereu.
Diferită e şi atitudinea faţă de enigmă. Fantasticul propriu-zis e absent din scrisul lui Mateiu, la care misterul este creat de relaţiile-şi destinele umane, de amestecurile şi de imprevizibilele întrepătrunderi sociale. Prezent în Craii.., concentrat programatic în Remember,. acest tip de mister stăpîneşte începutul de roman : Sub pecetea tainii. Hazardul a contribuit la amplificarea enigmei pentru că a lăsat — ca şi în Misterul lui Edwin Drood al lui Dickens — textul fără dezlegare. Dar penumbra şi umbra sînt componente în universul lui Mateiu Caragiale. Petrecerile crailor, plimbările tainice ale lui Aubrey de Vere aparţin toate nopţii. Lumina e la el artificială sau e doar fosforescenţă. Chiar reveriile evocatoare — cum sînt cîteva faimoase pagini din Craii... se întorc nu atît spre partea clară din veacul al XVIII-lea, ci spre aventurieri şi magicieni, spre existenţele cu străluciri, ciudate.
Fantasticul vizionar este rar la Caragiale.   Lipseşte   din   cele mai multe basme. Iar viziunea din Calul r Dracului are o intensitate neteri-; fiantă a luminii care dă cavalcadei' vrăjitoreşti calmul feeriei.
Ambiguitatea din La hanul lui Mînjoală şi — cu termeni diferiţi — din Kir Ianulea, rămîne surîză-toare. Inteligenţa mobilă îşi schimbă registrul, dar nu se reneagă.
#f $,crohmălnieeanii
„jircea horia simionescu: ingeniosul bine temperat
99
notarit, talente ca Mircea Horia Zionescu   nu prea numără azi
Zile proza noastră. Şi totuşi, de-Ssâu, la fel cu cel al lui Radu Petrescu, n-a fost întîmpinat aşa
m s-ar fi cuvenit. „Ingeniosul tLe temperat" e o carte despre m s-a scris; în privinţa aceasta autorul n-ar avea de ce să se plîn-ol Mai mult, ea a recoltat apre-%ri unanim favorabile, nimeni nu contestat verva, toată lumea t-o grăbit să arate că ştie să guste o glumă inteligentă. Dar abia o tsijel de primire amabilă, călduţă, ti se pare, în ambele cazuri amintite, descurajantă. Cînd se acoperă ţiţtimînal cu elogii nemăsurate uci de volume anoste şi debile, iritarea reticentă a talentelor ieşite Mn comun trădează o . flagrantă opacitate. Căci, ce este chemată critica să stabilească înainte de orice în ţaţa unor debuturi literare ? Nu cit de înzestraţi se dovedesc anumiţi autori prin comparaţie cu alţii, ajutînd astfel la o reală operă selectivă ? Dar tocmai această obligaţie reclama ca talente de categoria lui Mircea Horia Simionescu sau Radu Petrescu să fie scoase cu energie în evidenţă. E adevărat că şi autorul bizarului „dicţionar onomastic", de care urmea-d si ne ocupăm, a făcut tot ce i-a stat în putinţă spre a debuta «io auspicii cît mai neprielnice, jwnios", se dovedeşte a fi, fără discuţie; cartea sa plezneşte de invenţie:^ biografii concentrate în citim rînduri, humor urmuzian, caracterologie, reflecţii ascuţite ese-
istice asupra vieţii sociale contemporane, artei şi farselor istoriei, romane reduse la o fantastică scurtime, aforisme glumeţe şi amuzante, notaţii poetice, citate în maniera lui Borges, din cărţi savant născocite, mici parabole cu substrat filosofic, construcţii îndrăzneţe ale imaginaţiei, pure jocuri verbale şi improvizaţii fanteziste pe marginea unor nume extravagante ş.a.m.d.
„Temperat" însă, şi încă „bine", Mircea Horia Simionescu nu este deloc. Calificativul acesta şi l-a atribuit — cred — cu intenţii ironice. Ni se sugerează că, lăsat în voia sa, autorul ar fi mers cu fre-nezia-i inventivă mult mai departe. Pe cotorul cărţii, de altfel, găsim trecută cirfa unu; avem în faţă, prin urmare, abia primul volum dintr-o serie care — Mircea Horia Simionescu ţine să ne avertizeze la capătul celor 500 de pagini, — e „fără sfîrşit". Textul, franc vorbind, nu se poate citi în întregime; excesul de vervă ajunge să obosească ; Baudelaire, dacă nu mă înşel, i-ar fi spus lui Barbey d'Aurevilly, după ce l-a cunoscut: „Domnule, sînteţi prea sclipitor, data viitoare am să viu cu ochelari de soare .'"
O bună parte din carte e efectiv un „dicţionar", fiindcă se mulţumeşte să dea în ordine strict alfabetică improvizaţiile autorului pe marginea diverselor nume de persoane. Aceste scurte fişe sînt, mai toate, spirituale, sugestive, pline de culoare şi nu o dată, chiar de observaţii tipologice subtile. Iată cîteva exemple luate la întîmplare : „AGLAIA. Părul năclăit al mătu-şii Aglaia cade, uneori, în checul care a făcut-o renumită. II descoperă soţul ei, gurmand, dar iertător. Fiul, de faţă, nu poate suporta scena, aruncă felia de prăjitură, răspunde obraznic la observaţii şi scuze, trînteşte uşa. Aglaia îl împacă a doua zi cu o felie de pîine cu dulceaţă de mure, din care băiatul trage un capăt de sfoară de Manila".
„ALEX. Cărarea din mijlocul capului atîrnă ca o aţă nevăzută ca să-i ţină ridicat nasul. Tipul masculului imberb".
79
cronica literară
J
„BLAKY. Inventatorul blacheuri-lor".
„CABOT. Ursuz. Cap pătrat. Parcă un cîine ciobănesc ar da să-i treacă printre picioare şi nu reuşeşte..."
„ELLA. Cauţi lame de ras suedeze, te interesează un medicament Ciba, ai vrea să afli un om care şărţi obţină o audienţă, vrei hotă-rît să brevetezi o mare invenţie, intenţionezi să ai o discuţie cu un editor, cu un critic literar, cu un cronicar cinematografic ? ţi se va indica — în toate cazurile, să dai un telefon duduii Ella".
Oricît haz ar avea însă, luată separat, fiecare din definiţiile dicţionarului laolaltă, prin cantitatea debordantă, fac să transpară un procedeu, sîcîitor pînă la urmă. Autorul însuşi a simţit primejdia; de aceea le-a întrerupt adeseori cu fragmente epice propriu zise, motivate pur arbitrar de pretextul onomastic. In plus, ne mărturiseşte că speră a găsi cititorii fini care să ştie a-şi construi după plac un itinerar al lecturii corespunzător gustului lor şi ferit de plictiseală. Cum nimeni nu rezistă ideii măgulitoare că aparţine acestei elite, toată lumea ajunge să procedeze astfel. Pe jumătate în glumă, pe jumătate serios, Mir cea Horia Simionescu propune un tip de carte foarte originală. Ea ar fi capabilă să ia realmente o infinitate de forme cu concursul cititorului şi mu-lîndu-se pe gustul lui. Se pare însă că printre cronicarii noştri literari graba are principalul cuvînt. Itine-rariile lecturii alese de ei au fost invariabil cele scurte; Mircea Horia Simionescu n-a prevăzut că se va lovi de o psihologie turistică anglo-saxonă, care vrea să vadă Roma în trei zile şi Parisul în cinci. Spun aceasta pentru că în special textele lungi, din carte, merită să fie citite. Dar tocm,ai ele, am impresia că au fost sistematic evitate, deşi dau adevărata măsură a posibilităţilor autorului. Improvizaţiile strict onomastice rămîn pînă la urmă un pur divertisment şi lectura lor pe sărite nu păgubeşte cu nimic impresia generală, ba chiar se recomandă după opi-
nia mea. Restul, în schimb zervâ mari  surprize.     rv' ^ astfel întîi un excelent
ÎS
realist al vieţii cotidiene rf8'**» nostru, evocată cu o rari j" *t tate critică. Puţine pagini ză, publicate la noi în ulfm,' me, conţin atîtea adevăruri "* referitoare la egoismele zo şi obtuziile mentale pe care ^ lismul n-a reuşit pînă ocuaj biruie. Bucăţile intitulate spirit tolerant", „Ermiliu"" riu", „Ridicarea la pătrat" s^ teva exemple directe. Mai /rcc^ însă, acest simţ ascuţit al St lumii, prin care ne mişcăm, pZ dează naraţiunile semifqntâsiy parabolele lui Mircea Horia al? nescu, cum sînt „Fotograţiut oameni mici", „Norul, de arJl sau „Turnurile". Autorul tifoS! calităţi cu totul remarcabile <jc jj morist, capabil şi să se păstrezi zone superioare intelectuale  i % \ oarecare domn Lampedusa", \ i pepsii"), şi să le practice bujoj^ enormă împinsă    pînă la groftj
(„Oameni, întoarceţi-vă
«casă*-
„Dincolo de uşa capitonată", nul lui Marte", „Cronograful m crif").
Ne istoriseşte, de pildă, cum« loc o comică vidare a inconţtja. tului sub acţiunea „SenphenoMţ Povestitorul „elimină" o minge»' şie pierdută în copilărie, apoi im ginile succesive pe care a fost sS să şi le formeze despre societak literară „Junimea". Urmează ,Jk-stinul Omenirii" şi „Criticele" k Gherea, chipurile fetelor inbi% prietenii şi verighetele, pînă Ia ^ tingerea indiferenţei senine. („Mi-pepsii"). O cronică „esenţialmtlt a istoriei universale ar trebui ii\ cuprindă, după el, astfel de'.îmm-f nări: „I. Dealuri sterpe. 0 ograda Cîţiva oameni, în cămaşă, transpiraţi şi obosiţi. Coşurile sînt'pil* -de prune vinete, brumate. Mai iuţind o dată prăjina. Gata. Se pregătesc să ducă prunele jos în saţ pentru magiun. Un ţipăt de cop» Un călăreţ. Un steag. Un braţ 0 ghioagă. (
— Iartă-ne, Doamne! — strigi» cineva. f
î
cronica literară
cînae   Coşurile eu prune i     .C^f,turnate. Fructele    mici a-rd»1" .     —^o,7T-oio oamenilor mpodobesc ca-
sint rar"intre cadavrele oamenilor fc^Jăd albe şi le împodobesc » fSde violete, de violetul ca 01 gl Dlăcea reginei Maria. Inse
ce-i ,vaAburul serii miroase a sin-magiun. De undeva se aud
ge Şi a
Urâle Trăiască Mandrapiposalicilat
^A^treTut şi primul secol de viaţă
^tTi lipseşte nici facultatea de a I win aglomerări halucinante, Zmaruri trăite cu ochii deschişi, Z terenul existenţei zilnice. „Imo-txuldelo. numărul 40", poate cea Zai bună bucată din carte, o ex-Mentă nuvelă ionesciană e un e-7Lv\u Prozatorul poseda o ştnn-Ţmatură a croielii epice ; varietatea abordării diverselor ■iubiecte, Z în stil de proces-verbal; con-jesiv impersonal, prin „montaje' nmăe bazate exclusiv pe un material documentar, scrisori, citate ştiinţific", explicativ, evocator, cu tresăriri lirice, vădeşte o dexteritate extraordinară. Mircea Horia Simionescu se trădează a avea un rar talent al pastişei, semn sigur 4e luciditate artistică şi de pregătire scriitoricească, dobîndită prin lecturi substanţiale, asimilate profund. _
Ceea ce îi joaca feste e prea multa inteligenţă. „Ingeniosul bine temperat" nu poate să vite, cînd scrie, cum „se face" literatura. Dar exerciţiul ei reclamă, măcar pentru anumite clipe, o doză apreciabilă de naivitate. A compune un roman e pe undeva o faptă puerilă. La ce să umpli cu vorbe atîtea pagini^ creţind că plăsmuieşti o întreagă
lume, cînd toată operaţia aceasta se reduce fatal la o joacă a imaginaţiei ? Nu e inutil, de vreme ce mecanismul construcţiei l-ai „prins" şi schiţat în liniile lui esenţiale, să şi execuţi un travaliu care nu mai oferă nici o surpriză ? Mircea Horia Simionescu ajunge, astfel, să practice o ciudată specie de literatură „imaginabilă". în loc să se aplece asupra unui roman, el preferă să ne dea „ecuaţii" a cîtorva sute de asemenea scrieri. In loc de nuvele, ne oferă „formulele" lor concentrate. Cînd spun aceasta, înţeleg că autorul are în cap toate datele unor asemenea opere virtuale : subiectul, personajele, stilul naraţiunii, pînă şi ritmul desfăşurării ei. Răbdarea creatoare a lui Mircea Horia Simionescu merge însă numai pînă la elaborarea unor „modele" care, o dată realizate, rămîne ca noi singuri să ni le imaginăm funcţionînd. Cine crede că aşa ceva e puţin se înşeală. „Ingeniosul bine temperat" are posibilitatea cu metoda sa, să construiască la fel ca Borges, des amintit, o întreagă literatură ipotetică. Dar aceasta îşi plăteşte condiţia privilegiată prin dorul pe care îl nutreşte de a trăi efectiv. Borges însuşi mărturisea de curînd că s-a plictisit de atîţia tigri şi atîtea labirinturi. Şi prin paginile lui Mircea Horia Simionescu bîntuie o secretă nostalgie după creaţia literară în înţelesul ei obişnuit, şi bucăţile lungi o trădează. Pentru aceasta, autorul va trebui să se bată însă serios cu demonul inteligenţei, pentru a-i birui orgoliul nemăsurat şi a-i da o lecţie de umilinţă. Toate premizele ca rezultatul unei astfel de lupte să fie victorios există.
J
dinu pillat
• •••••••
ionel
teodoreanu : „la porţile nopfii"
(poeme)
Încă de la debutul de prozator, cu exerciţiile de inventivitate metaforică din „Jucării puntru Lily", precum şi cu povestirile cu timbru poematic din volumul „Uliţa copilăriei", Ionel Teodor eanu îşi relevă un temperament de poet, pe care toate romanele sale de mai tîrziu, reprezentînd în materia genului un caz neobişnuit de intuiţionism liric exprimat într-o adevărată frenezie de imagini, vin a-l confirma pînă la saţietate. Ca autor de versuri, trebuie spus însă că romancierul s-a făcut cunoscut marelui public, în timpul vieţii, numai prin cîteva poezii incluse în textul a două dintre ultimele opere de proză date de el. Este vorba anume de versurile ma-drigaleşti, de o impetuozitate seducătoare, din primul volum al ciclului „Tudor Ceaur Alcaz" (1940), şi de acelea graţios elegiace, in minia-turismul lor intimist, din „Hai-Viridam" (1945).
In epoca dintre 1948 şi 1954, în care activitatea profesională de avocat a sfîrşit prin a-l absorbi cu precădere, a scris pentru sine însuşi un mare număr de poeme, de care cititorii au prilejul să ia cunoştinţă abia acum, prin culegerea postumă „La porţile nopţii", publicată sub îngrjirea soţiei, Ştefana Velisar-Teo-doreanu, cu o prefaţă de Al. Philippide.
Pentru acei porniţi a-l judeca pe Ionel Teodoreanu ca un scriitor euforic, înclinat spre răsfăţ, căruia i-ar lipsi cu desăvîrşire dimensiunea
pe marginea cărţilor
gravităţii, substanţa ultimelor * versuri este de natură n |e gîndit. Nu încape îndoială că viaţă cît şi în scris, autorul ta1** lenilor",  cu ceva endemic în întregul său fel de a n i-*® moarte, s-a manifestat ca un$ * tumultuos, dar aceasta nu nează că nu a existat la el şi * dinţa   la  interiorizări melanj tendinţă tot mai accentuată ^ cerea anilor (a se vedea bun-rememorările   din volumele, casa   bunicilor",   „întoarcerea ■ timp" şi „Masa umbrelor") cu ' trarea pe nostalgia copilăriei ?' adolescenţei pierdute.  Scrisă i cincizecişipatru de ani, UriCa lată postum în „La porţile nom. ne pune în faţa unui Ionel TeZ reanu  intoxicat  de  tristeţe ut neliniştit, cu sensibilitatea ră2 halucinant de obsesia morţii ra fruntîndu-se cu omul de zăpodjîj. copiilor dintr-o zi de iarnă citadini i poetul sfîrşeşte prin a face nedum K rit o dureroasă descoperire ■ Ai sînt ? Ai mei ? / Genunchii ace* grei ? / Iată-mă alb ca o navă" ceaţă, / Ivit în oglindă,  faţa « faţă, / Cine e omul acesta nins?1 M-am scuturat de omăt, / Dar nimic nu cădea fumuriu / De pe fiind nălucă, pe pragul pustiu / Bram eu — nu nins — / Singur, bătria învins. // Neauzit de încet, / Moartea clădise din mine un om de omăt.  („Joc de iarnă"). Ineercinî să retrăiască o zi dintr-o uacan|s de vară a depărtatei copilării, atunci cina" se întîmpla să ajungă istorii de joacă la capătul ei, poetul ejie copleşit   deodată   de inexorabilul realităţii ireversibile : „Mamă, mk foame. Dă-mi un covrig". /' Dar pe cine  să   strig ?   /  O,  tristă vara albastră, / Mormintele nu au fereas- \ tră, / E vară, / E soare, / Mi-e frig. („Ziua copilăriei"). Cufărul coborit din pod pentru orice călătorie, cu-făruj în care poetul se ascundea cs o voluptate secretă, în ajunul plecărilor din anii copilăriei, capătă pe neaşteptate o altă semnificaţie, i« conştiinţa omului cu presentimentul morţii: Mă scăldam în taina cufărului / Depărtărilor din mine, / In-chizînd capacul peste creştet. ' Iar inima bătea — bătea în tîmple / Ca
82
I
.x   / Ş-acuma bate a plecare, °™r solemn oa tactul de ursită a t :' ^n^thoven / Dintr-a cancea sim-i )m.ccc, Voi intra poate în ourînd fcnttfârua sortit / Al ultimei călă-în   din mine, / Care mă va duce h'o cruce, / Albaştrit de fumul tâmiie, /' Nemaideschizîndu-se. /
fie . ___«r>n    In i.î    Tr\yi _ q nucul
tor«-
i Vara şi călătoriile / Vor trece L amintirea lui în stingere, / SS? aite veri / Şi alte umbre. i Cufărul")■ într-o bună parte din „nemele sale legate de moarte, îl irvrindem pe autor frâmîntîndu-se atelic pradă unor adevărate stări V iransă vizionară. Izbeşte, în cu-Irinsul acestora, dilatarea în straniu, adesea pînă la fantastic, a repre-entărilor generate de intensitatea Lnoasei- Un coşmar ca acel, in tare poetul se simte substituit unui urb hăituit de vînători în pădure, se adevereşte pînă la urmă a fi expresia pregnant figurată a unor simptome de agonie cardiacă : Trăsnit cu picioarele frînte, / M-am prăbuşit printre cîni, / înmulţind cu o mie de răni fierbinţi / Pe-ale frunzelor toamnei de jos, / în miros amărui de hribi / Şi jilavă frunză căzută. / Şi-am căzut şi mai jos / Cu toată-nstelarea în ochii mei umezi / Pe pragul veşnicei nopţi. / M-am trezit / Cu sufletul în frunze, snge, stele / Şi noapte. / Inima ! Inima! Inima ! / Apăsat duduia între somn şi viaţă, / Pe straniul hotar dintre mine de-afară şi cel dinăuntru. / Oare-am visat că eram o turmă de cerbi în galop / Sau tu, hăituită de toate zilele vieţii, / Tu roşie inima mea, / Cu toate săgeţile lumii în tine, / Eşti vînă-toarea de cerbi ? („Vînătoarea"). Chiar şi în puţinele cazuri din „La ■porţile nopţii", cînd nu este vorba de senzaţii ţinînd de propriul său ifirsit, se observă că Ionel Teodo-reanu îşi polarizează lirismul tot mmai pe motivul morţii, cu o stăruinţă tulburătoare. Astfel, intre altele, un prilej de elegie vine a-l constitui moartea bătrînului motan "l casei („Moartea lui Tan"), ca şi mi apoi pierderea mamei („Melancolie"). Identificîndu-şi la un mo-wnt dat eul liric cu Hamlet, autorul îşi exprimă opţiunea pentru
„a nu fi", în versuri sentenţios-solemne, de un mare efect: Dorul de ducă-n ţarină înclină spadă şi frunte, / Luîndu-mi în veci dimineţile faptei. / A fi, a nu fi. / Totuna / Cînd viaţa e umbră de fum pe genuna-căscată. / Du-te, Ofelie,. / Du-te, fecioară şi soră. / Leapădă soarele părului tău / Şi dă-1 umbrei. / îmbracă-te lung în maramele negre / Şi lasă-mi din tine doar somnul, / în care ai fost vis-şi surîs pe obraz viscolit de vedenii.. / Sună, trompet, de pe creasta înaltului turn crenelat / Al stafiei mele de abur şi geamăt de mare, ' Trîm-biţă lung, / Pentru un principe care / Poartă pe frunte / Nu stea / — A căzut — / Nu coroană / — Ţărînă-i —, / Ci numai şi numai paloarea toamnelor lumii. / Fii gata, gropare, cu tunet de lut în lopată, / Aştept pe ultimul prag, / Cu spada-n abis, / Daţi-mi pe umăr mantia nopţii. („Hamlet").
Din volumul „La porţile nopţii",. Ionel Teodoreanu apare ca un poet neoromantic, de o vibrantă percepţie senzorială în lirismul său crepuscular. Poemele îi sînt încărcate la exces, prea adesea pletorice, gradate dramatic în ritmul unei prozodii cu totul libere. Cu cîteva dintre ele („Joc de iarnă", „Ziua copilăriei", „Melancolie"), trebuie-recunoscut că autorul, care cîntă acum pe o coardă mai gravă ca niciodată, dă bucăţi de antologie liricei noastre elegiace. Din păcate, incontinenţa abuzului de imagini,, specifică scriitorului şi în stilul comunicării din operele de proză, se face simţită din plin şi în versurile sale, artificializînd stînjenitor fondul emotiv. Oricum, în contextul unei epoci, în care poezia de la noi, prin majoritatea exponenţilor ei tineri, tinde fie a urma direcţia unei inte-lectualizări radicale fie. a duce mai departe experienţa suprarealistă, în-tîrziata publicare în volum a unor poeme ca acelea ale lui Ionel Teodoreanu din „La porţile nopţii", poeme de o structură lirică deschisă în jactanţa tristeţii lor, reprezintă fără doar şi poate, nu numai prin antinomie, un eveniment literar demn de reţinut.
83
pe marginea cărţilor
adriana iliescu
constanţa
buzea:
„agonice"
Surîsul. Stările cele mai h loarea ce mă caută în som?'^
Titlul Constanţei Buzea, „Agonice", este înţeles în sensul etimologic de „luptă". Versurile ei sînt expresia unui Eu puternic („Ego, niciodată nu te pot înstrăina"), sau, ceea ce este oarecum echivalent, un Ego decis să-şi apere cu toată forţa şubrezeniile. „Poezia nu este o debilitate a spiritului", a spus Flaubert într-o scrisoare din 1852, în legătură cu Musset. Adevărat, poezia este o energie, ea este capacitatea de transfigurare a sentimentelor. Dar nu numai despre asta e vorba. Ne gîndeam la situaţia specială în care o sensibilitate rănită, susţinută de o viguroasă dorinţă de afirmare, oferă spectacolul unor neprevizibile atitudini sub semnul iubirii, morţii şi creaţiei. Este un „eu" viguros, ce ştie să se înrădăcineze şi să rodească pe oricît de neprielnice terenuri, e o poetă care a reuşit să depăşească clişeele liricii erotice feminine.
Lupta căreia i se dedă poeta se va purta cu ea însăşi, dar şi cu fantasma unei făpturi absente, care însă, simbolic vorbind, reprezintă un timp revolut, o epocă apusă, „cînd totul era bine" („Hrănesc iluzia de echilibru/Stricat şi refăcut fulgerător").
Cartea începe după ce un traumatism a zdruncinat ordinea agreabilă a lucrurilor — firească ori poate habitudinală — şi a provocat o situaţie nouă ce stă sub semnul destrămării, deznodămîntului şi înstrăinării : „Definitiv pierdute sînt /
se duc şi tîmplele pe tîmplările din gînd, neînt?''9 i Şi-atunci şi mîinile din, um ^ Ca nişte piedestale aplecate/l\ pul meu cu luminoase fran ,* meni credeam că nu-l va atunci  şi  gleznele  se-nstrăin i Se întocmeşte şi un bilam ^ în care se încearcă justiL^ întîrzie  să  se  arate: „în(j0',. *. n-am făcut nici binele" nici'^ Şi n-am sădit nici pomul ia **• să mă duc", este hărăzit m xim triumf erorii, iubirii "si păcate". Gesticulaţia e uneori Uzată din compătimiri, corni denţe, dispreţ; alteori e ' ■ ■■ „Cînd de părul meu mă blestemînd"   sau : „Durerea liul de-a nu mă divide. / Şi'strS poftă de-a fi suverană/Provî otrava pe care-o înghite/Naiva i suflet, podoaba mea rană", tant  este  că toate astea nti lipsite de o anume măreţi, a destinelor înalte. Se
lipsite de o anume măreţie a ^/
csarcj '*'
un moment dat o situare în „Suportînd decorul cu moarte fesţ fără corp (...)/Ţipătul uneia, noa^ tea şi vocea ei palidă-n zi/TremsJ rul mîinii pe şarpele curgătorii capătul lumii sta Eva cu mărul t mînă". Dar întreaga eseistici te pre principiul masculinităţii şi ^ minităţii (toţi „Morţii" sînt bortţ; în timp ce Femeia ar fi Nem» rea) — este îndoielnică şi în ajas poeziei,   (v. „Gen", „Gong").
Trăind disoluţia unei lumi j a sa, dar limpede constituite, liric, dornic a stăvili noua si » acceptata situaţie, întrezăreşte o» luţie : moartea. Agonia e lupţi« moartea dar şi, în cazul de ţaţi,t' încercare îndîrjiiâ de a salva» se mai poate din valorile unul tu-, cut devenit opresiv, care, ca si tăm, „chiar dacă e mort/Mă spent şi /mă obligă să-l port". De tu*' decurge că „Pierzînd cu voinţă * vezile sorţii / Nici vieţii rn-adaoi nici liniştea morţii". Nu va fi w* în „Agonice" de „voluptatea naţii", plăcerea dispariţiei, buart cufundării în neant despre cut vorbesc versurile lui Novalis s* Eminescu. Dar tocmai aici trm
pe marginea cărţilor
81
,* cvecificitatea acestei cărţi. <*■- tn dorinţa de moarte „in Sef« adică un fel anumit de si-Jti»' care însă presupune un e-^nnt adevăr psihologic  şi o
• Meritate: „Izolează-ma de **™ndecă-rnă de rana aceasta/ tfUp lila vreau/Să murim..." Nu Mt'eM- Lmai atît, ci posibila moar' te si instrument de amenin-(i „dhologică astfel încît, splen-^Jvoezie„Leac pentru îngeri" t/ve tehnica agresivităţii: 1Sracă-mă în alb, în alb ascun-*; <<}%: si tu/Ce-mi dai, sa-ţi dau «Stă mînă dreaptă ?/Ce-mi dai Sfumor azi, să mai rezist.T ln-feresant este ca relaţia erotica se
defineşte^
contradictoriu, ca depen Amtăpînă la desfiinţare de sine Zin moarte şi nu numai aşa) dar Ţca vanitoasă anulare a celuilalt.
Co moartea" e doar metaforă şi tefugiu al unui Eu ce se teme de iistrugere, o dovedeşte şi acea viziune asupra ei ca fapt reiterativ (Cînd pentru moarte mă decid"), jj'rea adesea început, nicicînd, evident, încheiat („Sînt otrăvită, încep a muri"), emoţionant totuşi chiar cind e fictiv, echivalent mereu cu a nu fi" — ceea ce, în viziunea Constanţei Buzea se traduce nu cu a dispare ci cu a nu suferi. Este carina zbaterii între o spaimă („Nu pot muri") şi o ispită („Ce cutremurătoare ispită în A fi"). Marea reuşită o poetei stă în exprimarea senzaţiei de non-existenţă a ei-în-sisi: „îţi mărturisesc cu soarta pe chip/Cu nenorocul harnic înghiţind /Pietrele pe care calc,/Par a nu fi". Era în firea lucrurilor ca, un alt nod de a evita o situaţie intolerabilă, să fie somnul şi visul, dacă nu cumva poeta va fi presupunînd hamletian că a muri este a visa... Somnul este tăcere, adică lipsa comunicării, claustrare în singurătate: „Dorm, dormim desigur în tăcere/Nereduşi de nimeni la tăcere/ Dar dresaţi de liniştea din noi" ; m: „Somn — animal închis în dulci vederi/Prin nişte trestii lungi cobor/Prin nişte zile, ieri, alaltăieri". După o asemenea moarte, după un asemenea somn, va fi vorba şi despre un anumit fel de boala : nevindecabilă, fiindcă este o
emanaţie, un rezultat, o consecinţă a însăşi acelei nesuferite stări de fapt pe care poeta o respinge cu energie: „Şi eu dorm. Ce prefăcută ! Şi sînt bolnavă. Ce eroare '". Dincolo de cîteva poezii „de spital" (care se înscriu într-o tradiţie românească mai veche fără a aduce lucruri prea noi), trebuie remarcat că e aici vorba şi de o anume concepţie : un dolorism, o curăţire prin suferinţă.
Şi altceva : o poezie a trupului nu în splendoarea ci în degradarea sa : „Celulele mele fac un zgomot infernal", „Pe roşul gurii, albul ca de ceară/Al umbrei frunţii, bolnava paloare/A braţelor din umeri des-făcute/Răcindu-se în sinea lor ca două/Lungi animale lor necunoscute". Ar mai fi fost o cale: ră-mînerea în copilărie : „... visul/De dragul căruia aş vrea să nu mai cresc".
Cuvîntul-temă — „copil" antrenează după sine, de obicei, alte cîteva care sugerează o lume de gingăşie şi blîndeţe : „culori" — „săli florale", „cărţi", „înger", „linişte", „minuni", „alb", o lume „plină de parfum de poame/Plină de sucuri şi de mirodenii" : „Copilul care doarme/în floarea lui de somn/Bea fiecare sunet/în vise depunîndu-1,/ Cu liniştea curată/A unui şoim de domn/La vînătoare, singuri,/Cu calul şi pămîntul". Dar Constanţa Buzea este mult prea dominată de teme grav obsesive pentru a executa o regresiune facilă în oarecari puerilităţi.
De obicei, decorul său pare a fi eminescianul oraş furnicar, combinat cu morbideţa burgului bacovi-an. Rezultă: „Cum să suport trei anotimpuri lungi/Cînd în cetate nu pătrund decît/Ecouri şi un aer cu cadavre/Şi flori la care nu se uită nimeni 111 (...)/Gîlgîitor e jgheabul de otrăvuri/De rostogolul capetelor. /Tu,/în acest mizerabil furnicar/ Parcă înnebuneşti să te îneci". Şi încă, a avut inspiraţia să aleagă ritmul satirelor lui Eminescu şi Macedonski, atunci cînd ea însăşi recurge la imprecaţie şi critică: „Ah, oraşul, mizerabil colorat de vre-un incendiu/Cu seratele în tobe, cu misterele în centru !/Cît să
85
pe marginea cărţilor
imai evoc pământul unde m-aş întoarce, dacă/Gura suferind de vorbe aş putea s-o fac să tacă' („Provincie"). Ba chiar, în „Negru", descoperi cîteva similitudini jenante -cu versuri din „Scrisorile" prea bine cunoscute, însă Constanţa Bu-,zea îşi scrie satira cu o convingătoare ingenuitate, bună-credinţa sa fiind dovedită de precizia imaginii globale şi de un autentic patos în discreditare : „Negru corb,/Nimic mai mult,/Nici o pată de lumină peste patul de tumult/Joc amorf, stelară scârbă, pentru ca să uiţi că arzi/Peste gresia atîtor monştri comici şi bastarzi//Negru de gîtlej de sticlă, negru de beţii urmate/De treziri incalculabil de golite de mi-ster,/Negru pentru care zgîrii şi te--aşezi tăcând pe coate./Negru unde urli game pocnind ţeasta ca un fier".
In cronica sa din „România Literară" (14 mai, 1970), cu iotul .fidelă cărţii, Magdalena Popescu a-ve'a dreptate să observe că „dintre toate posibilităţile artei poetice, poezia Constanţei Buzea alege ritmul numai" şi că „nu se revarsă in oceane de cuvinte". Dacă e adevărat că îi lipseşte marea inventivitate lingvistică, dacă un inventar al vocabularului ei ar duce la rezultate cantitativ modeste (ceea ce, în ordinea valorii, nu înseamnă nimic, situaţia unui Bacovia fiind aceeaşi), se poate observa că logosul „Agonicelor" e totuşi abundent, şuvoiul vorbelor curge bogat şi n-are nici o importanţă că este, oarecum, monoton. JPoeta a descoperit bucuria de a desemna stări ori situaţii nu pentru a-şi spori înţelegerea asupra lor, ci pentru a le „separa" şi goni, pentru a se opune lor, şi poate cu speranţa de a le desfiinţa. Nu o liniştire prin creaţie ci un ritual^ de ■exorcizare.   Denominînd, dialogînd,
cuvîntînd, poeta capătă man ţa pe care o dă distanţa si ai!^*-nea faţă de obiectele in/a^g *fc sortite zădărniciei, mişcîndu.î °^ # rent dar stupid într-o existem1 ea, „degeaba", nocive totuşi te, chiar pentru asta, pedepse' intimidării. 1 *ţ
Constanţa Buzea este „un locvent", în sensul în care U gea un critic azi mai puţin f/"'^' tat, care la vremea sa a spi/C*1' dintre lucrurile fundamentale d"^ „Originile lirismului contemnof"1 Ferdinand Brunetiere : „un 0 locvent este poate înainte de ? un om pe care nimic nu-l or» nici nu îl stînjeneşte, în exprîffi a ceea ce simte, nici respectul o? vanienţelor mondene, nici teanT-ridicol, nici frica de a brava otil s curentă, nici neîncrederea în ?\ însuşi. Aşa a fost Rousseau..." K\
Cartea sa poate fi citită şt' Ca i lung discurs adresat unui n<n?t şi dictat de o conştiinţă revendici tivă. Retorica a presupus ăhitf. deauna respectul pentru cuvht &' timpurile noi au adus şi ideea «. i tonomiei Cuvîntului. După o atît fa-mult lăudată familiaritate cu Mcm- '■ tea, această intimidare, de naturi prin excelenţă intelectuală, tn fifi unei abstracţiuni, Vorba, proiw asupra cititorului o mirare de i-fect: „Ascultă tu şi neagă team care mă leagă de cuvinte". acestei ar avea o autonomie proprie, o mij. core a lor şi o putere grozarf; „Domn al vorbelor / Al unei vief prin vorbe răsturnată" ; „De vor» ca de zdrenţe m-am scîrbit", „Pe! astfel pune preţ şi pe cuvirite / In-tr-un răgaz pe care-ncerc să-l umplu" etc. însă literatura nu este limbaj ci scriere, iar Constanţa Buzea o elocvenţă ce îşi găseşte cil mai adecvat mod de expresie h scris : „Scriu cu literă firească ce nu pot striga firesc".
• •• • •
sorin titel s
.noaptea
inocenţilor
ciobanu • • • • •
99
Titlul ultimei cărţi de proză a lui Sorin Titel — Noaptea inocenţilor tgditura Eminescu, 1970) este el Lusi definitoriu pentru problematica subtextuală căreia autorul ţinteşte să-i dea curs în cea mai recentă fază a demersurilor sale artistice. De fapt, problematica, înţeleasă in liniile ei directoare, este aceeaşi din cărţile precedente ale autorului: obstinaţia insului de a-şi televa lui însuşi propria-i identitate spirituală cu preţul eforturilor dramatice de a-şi conserva şi apăra cele mai intime ale ingenui-
tăţii originare.
Ceea ce se face însă de îndată remarcat, surprinzînd în chip izbitor, de data aceasta, constă în sentimentul atingerii punctului celui mai ie sus al impasului ontologic. în spiritul acestei evoluţii a stărilor de conştiinţă limită, dislocările ce se produc în planul transpunerii epico-■analitice sînt şi ele cu totul sesizabile. Astfel, în raport cu lucrarea sa precedentă, romanul Dejunul pe iarbă, de data aceasta prozatorul •pare a fi definitiv convins de ineficienta soluţiei cufundării lucide şi emoţionante a personajului în propria-i biografie ; scopul acesteia din urmă, de a identifica aici sursa intimi a proceselor interioare pe care <ă le trăieşte într-un anumit moment, decisiv, al existenţei sale, nu mai solicită interesul prozatorului. Eliberat de obsesia propriei deveniri pe scara timpului, oricare ar fi dimensiunile acestuia, personajul lui
Sorin Titel transcede limitele biografiei concrete. Altfel spus, el face dovada pierderii oricărei conştiinţe a existenţei circumstanţiale, redi-mensionînd totul pe canavaua unor suprarealităţi guvernate de legile funcţional convenţionale ale parabolei epice.
Fără îndoială, opţiunea pentru o asemenea formulă, chiar dacă relevă pregnante contaminări din partea literaturii absurdului (filiera Kafka-Beckett), cuplate cu altele (în ceea ce priveşte „scriitura"), aparţi-nind „noului-roman", traduce aspiraţia manifestă spre o proză de viziune sintetică, esenţializată, în aşa fel încît latura experimentală să slujească unor dezbateri ideatic-morale de superioară acuitate.
Majoritatea schiţelor din volumul lui Sorin Titel se constituie într-o suită de farse tragice, pe fondul cărora o seamă de personaje simbolic-convenţionale trăiesc, cu superbă şi amară inocenţă, drama fiinambu-lescă a pierderii propriei identităţi originare. în alcătuirea lor strictă, fabulatorie şi ideatică, cele mai bune piese ale culegerii Noaptea inocenţilor se înscriu în dialog direct cu teme şi motive de intensă circulaţie livrescă. Ambiţia prozatorului este de a da la iveală parafraze epice foarte libere şi de certă originalitate, la varii teme de constantă celebritate. Ceea ce interesează în acest context nu sînt identificările pe cutare sau cutare direcţie. De altfel, un lucru destul de dificil de realizat, dacă avem în vedere deplina ambiguitate pe care prozatorul o cultivă la tot pasul, refuzînd orice fidelitate faţă de modelul iniţial. Surprinzător prin ineditul lui este cadrul general, cu atmosfera sa elevat halucinantă, în ambianţa căruia se consumă gesturi şi fapte în stare să sugereze cu o remarcabilă faţă artistică imaginea de mitologie viciată şi degradată a vieţii moderne. Ceea ce pare a sugera textele din cartea Noaptea inocenţilor, majoritatea lor, este incompatibilitatea dintre idealizarea prin vis şi mit a eului adolescentin, care caută, astfel, să-şi conserve cando-rile intime, de o parte, şi rigorile
87
pe marginea cărţilor
complexe şi inflexibile ale psihologiei sociale moderne, care nu admite nici un fel de abateri de la preceptele sale, de altă parte. Sîntem, astfel, martorii unor confruntări pline de tîlc existenţial, în cadrul cărora orice tentativă a insului de a evada în imperiul mistificant şi eliberator al visului este prompt şi necruţător sancţionată. Sub acest raport, simbolistica narativ-onirică din bucăţi precum Noaptea inocenţilor, Strigătul, Tinereţea lui Aldo, Scurt circuit şi Magnificat este realmente exemplară. E deajuns să reţinem finalurile şi să relevăm semnificaţia lor. In Noaptea inocenţilor, sfîrşitul protagonistului din povestea cu panourile în care el slujise drept ţintă echivalează cu însăşi uciderea proiecţiei în absolut a propriului eu, dat fiind faptul că jocul ambiguu şi eliberator al dedublării ia sfîrşit: „A doua zi, vecinii din curtea interioară aşteptară zadarnic în jurul orei primului să părăsească odaia în frumosul lui costum negru şi cu bastonul cu miner de argint. Seara, cînd prietenii veniră, îl găsiră în mijlocul odăii zâcînd într-o baltă de sînge. Din rănile larg-deschise sîngele curgea încă. O rană în dreptul inimii, probabil ultima, se părea că-i fusese fatală. II înmormîntară cu toată cinstea şi căzură multe lacrimi sincere pe mormîntul lui".
Strania constatare a bărbatului tînăr din Strigătul (imposibilitatea identificării sursei de unde a pornit disperata chemare de durere a cuiva, poate chiar a lui, la care se adaugă indiferentismul împietrit al tuturor semenilor) închide şi ea aceeaşi morală a iremediabilei ruperi în două a individualităţii umane originare. Cum şi prin ce ne aparţinem nouă, şi, în acelaşi timp, celorlalţi, ca existenţă totală ?, pare. a se întreba eroul schiţei, în final. Pedeapsa de un grotesc atît de apăsător pe care o primeşte Aldo pentru nesăbuinţa de a nu accepta conduita confundării în anonimat nu este mai puţin conformă cu „teza" centrală a cărţii, dimpotrivă — metamorfozat în grup statuar împreună cu iubita sa, Aldo pierde cel mai de preţ atribut al idealului
m
său de libertate : acela de ' de a opta pentru ceea ce-i * I într-adevăr,   în   sensul COnTOn»i* conştiinţei de sine. Relatării ultimele  rînduri  ale  excenr ^ povestiri Tinereţea lui Aldo fiori de  tristeţe sfîşietoare ■* inflexiune a tonului de o irn de copleşitoare : n!e «ti
„Cei trei domni  cu umbrei,,,, lor roşii îi văzură şi hotărir*^ aşeze   împreună   la  intrarea % stadion  imens,  unde  să poat^ admiraţi de toată lumea iUfo? f de artă. La sfîrşitul orelor de s ciu ei coborau de pe soclurile plecau să cineze împreună, ;a * mic restaurant de la marginea J* şului. Aldo avea obiceiul să 3{e(t * terasa restaurantului şi fata să Jf vească   pentru   amînăoi luwM. oraşului care se aprindeau in^ cioarele lor. „E o seară frurnomt spunea Aldo. Cum e cerul?" _ treba el. „Senin", spunea fata. „% tul aduce miros de trandafir"" y dădea cu părerea Aldo. Apoi îmjj,; trîniră şi fură coborîţi de pe socij st în locul lor a fost aşezată o aU ■ pereche de tineri". ;
In Magnificat este supus dezbm-rii reversul medaliei artistice olt Tinereţea lui Aldo. Adeziunea k morala colectivă medie este posioili doar cu preţul renunţării la am'oife de a face excepţie, de a te di/eres-ţia ca individualitate, deci soluţii de a accepta întrutotul condiţii anonimatului.
„Revelaţia de care au avut et toţii parte — îşi încheie confesiuna personajul-simbol de aici — i-j umplut de uimire : eram şiieu tnti? ritor ca ei, tinereţea mea veşnici«» era decît o minciună, o înşelători în al cărei laţ s-au prins atît ei $ şi eu. Spun asemeni lor şi'acemti constatare îi determină să-ifti ierte totul şi să mă iubească".
Ap"te de interpretări similare sin! şt alte piese ale volumului: Dimineţi ciudate, Lumină tîrzie, Scurt circuit, fiecare dintre ele particula^ rizînd interesante ipostaze ale teniei generale, devenită obsesie pentn scrisul lui Sorin Titel. Structura pe aceeaşi formulă, a alegoriei cvasi-onirice,   schiţele   Ea   vrea să urc
pe marginea cărţilor
88
, ,i Daphnis şi Chloe, in scării *'. s„ par> pur şi simplu,
**• •„Cauza rezidă în artificia-nereuşite.. < ia jâcut« a modalită-mrea J» în a0senţa partici-
pi j*< Alj afective a autorului, $nx t atit de congenital propriu ^-sale CU despre alte două na-t?lMJ „ie culegerii, Vacanta în ^ am-cîntat în cor şi Audienţe, fSe„n realism satiric preconceput, "* Ae tot slabe. Tendenţiozitatea tlafişată exprimă tot ce poate fi ■ neconform cu temperamentul "îJLic al lui Sorin Titel,. căruia dementa pamfletară pare a i se ZL. din capul locului.
Am lisat la urma mai ampla naraţiune Moartea lui Iacob pentru ca Îmi se pare a reprezenta treapta a mai de sus atinsă de evoluţia Znzei ini Sorin Titel. într-un volum relativ egal cu el însuşi prelum cel de faţă, scrierea în cauză reclamă atributul de excepţional; dacă ne putem exprima astfel, ea se impune ca una din micile capodopere ale epicii scurte contemporane.
Reluarea subiectului din schiţele Căldura (voi. Capacul) şi Moartea lui moş Tîrlea (voi. Valsuri nobile şi sentimentale) beneficiază aici de o mare nuanţare a mişcărilor atît de ubicui şi de imprevizibile ce se consumă in simţirea şi gîndirea bătrînului muribund. Dintr-un punct de vedere mai larg, acela privind în general condiţia estetică a prozei sale, Sorin Titel satisface de data aceasta un deziderat care, aşa cum observă şi alţi comentatori (Lucian Raicu, de pildă), e de natură să-i proiecteze eforturile creatoare într-un plan al viziunilor existenţiale de maximă tensiune şi de cuprindere tot mai sintetică.
Pe scurt spus, secretul stă în sublimarea la treapta unor structuri compoziţional-stilistice de factură sintetic-parabolică a unui material de viaţă mustind de seva autenticului primordial, cum se întîrnplă în această tulburătoare tragedie o extincţiei, prin triumful implacabil al timpului biologic, care se numeşte Moartea lui Iacob.
J "
tribuna • tribuna • tribuna • tribuna • t*ij,U|
poezia imără
m. niţescu: introducere
Cîteva precizări sînt necesare. Din fenomenul liric actual, în care se întîlnesc mai multe generaţii, ne interesează, aici, poezia scrisă de autori care se manifestă după 1960. E vorba deci de poezia generaţiei numite, nu fără o oarecare îndreptăţire, tinere, deşi mulţi refuză termenul. Se înţelege că nu vîrsta biologică îndreptăţeşte epitetul de poezie sau generaţie tînără, ci vîrsta poetică. Astfel, vom observa că poeţi aparţinînd generaţiei acum în deplină maturitate s-au integrat în mod perfect orizontului şi structurii liricii actuale.
Mai precizăm că nu autorii ca atare fac obiectul nostru, ci unele aspecte ale poeziei. Eventualele citate au o semnificaţie ilustrativă doar pentru scopul pe care mi l-am propus.
Greutatea pe care o are de învins criticul priveşte mai ales cantitatea producţiei poetice. Asistăm la o adevărată explozie lirică sub aspectul cantităţii. Criticul şi cititorul de poezie sînt literalmente striviţi de abundenţa fără precedent a producţiei literare, dar mai cu seamă a celei poetice. Basil Munteanu consemna în 1938 faptul că nici una din literaturile europene interbelice nu se putea „mîndri" cu un număr atît de mare de poeţi ca literatura noastră. Drept argument cita Antologia poeţilor de azi de Pillat-Per-pessicius (1925, 1928), care numără 70 de nume şi Antologia poeţilor tineri a lui Zaharia Stancu (1934), cu alte 55 de nume. Situaţia de lider, sub raportul discutat, pare cu atît mai sigură azi cu cît numărul de 125 este mai mult decît modest faţă de cel al poeţilor actuali.
Intre 1966—1969 numai numărul celor tipăriţi a depăşit cifra de 350 La începutul anului 1970 existau în librării aproape 550 de titluri de poezie, apărute în perioada amintită şi încă neepuizate. în 1969 s-au publicat nu mai puţin de 170 de titluri. Aproape toţi poeţii sînt la fel de productivi. în fiecare an, un volum de poezii, de foarte multe ori şi două, sau cel puţin o culegere „retrospectivă". Cum să înţelegem această extraordinară, industrioasă, febrilă productivitate ? Fără îndoială că există un complex de cauze a căror cercetare aparţine mai cu-rind sociologiei decît criticii şi istoriei literare. Dar nu mai puţin răspunzătoare sînt editurile, prin minima lor exigenţă în acceptarea volumelor ce li se prezintă, şi spiritul de toleranţă estetică al criticii.
Nu pentru a face un bilanţ optimist al realizărilor poeziei noastre de azi scriem aceste rînduri, deşi realizările nu lipsesc. Au făcut-o alţii cu prisosinţă. Dacă ar fi să credem ce spunea cutare critic, ar trebui să avem motive de cea mai orgolioasă jubilaţie. De obicei, poeţii ■ a căror producţie se analizează, dovedesc „suprimarea eului empiric", j „depersonalizare", „transcendentali- ';• zarea stărilor sufleteşti" ; durerea ;. lor nu e „o durere ca altele", plînsul lor nu e „plînsul cuiva", e plînsul „impersonal", „plînsul absolut", care nu exclude „opusul său, râsul". Poeziile sînt nişte „cîntece indislocabile", nişte sondaje în zonele abisale etc. Ne vine greu să subscriem la entuziasmul care însoţeşte de cele mai multe ori „miracolul abundenţei lirice".
90
O caracteristică a fenomenului literar postbelic este apariţia şi disoariţia, uneori definitivă, a celebrităţilor efemere. în sine fenomenul dispariţiei unor nume din conştiinţa literară e normal şi el a existat întotdeauna şi pretutindeni, nar ceea ce ne aparţine, poate în exclusivitate, este uşurinţa cu care atîtea nume au fost investite cu atributele valorii. Nu încercăm să ne explicăm aprobarea, înţelegerea sau tăcerea unor critici, cărora nu ie lipseşte nici gustul, nici probitatea şi nici curajul, E poate, între altele, sentimentul unei inanităţi a cuvîntului. Atîta indulgenţă, atîta unanimitate şi în fond atîta indiferenţă şi resemnare. La apariţia volumelor de poezie nimeni nu spune nu. cel mult, dacă nu lăudăm, tăcem. Azi, deja nu se mai ştie nimic şi ar fi chiar penibil ca cineva să mai amintească de atîtea volume apărute cu doi-trei ani în urmă şi primite cu euforie de critică. Din cele 170 de titluri publicate în 1969, mai mult de 150 sînt de pe acum uitate pentru totdeauna. Ne aflăm în situaţia ingrată cînd erorii unei acceptări de circumstanţă îi este preferabilă eroarea negării programatice.
De o inflaţie poetică şi de graba acceptării s-a vorbit şi în literatura franceză de după război. în „Panorama de la nouvelle litterature francaise" — 1960, Gaetan Picon se referă la succesul imediat al debuturilor, datorat -unei acceptări din partea publicului şi a criticii. „Căci noi dorim să se ridice un mare poet, capabil să ne redea, în faţa lumii, forţa şi orgoliul nostru." Şi totuşi, la noi apar mai multe volume de poezie decît în Franţa, numărul poeţilor este mai mare, iar consacrările debutanţilor mult mai generoase.
S-a vorbit şi se vorbeşte cu entuziasm nu numai de bogăţia lirismului actual ci şi de o diversitate de stiluri, de orientări, tendinţe etc. în comparaţie cu perioada imediat anterioară, poezia de azi este într-^adevăr mult mai diversă prin preocupări. Ieşind de sub tutela dogmei, printr-un concurs de împrejurări din afara literaturii, poe-
zia părăseşte limbajul nediferenţiat, marcat pînă la saturaţie de cîteva locuri comune, de cîteva expresii canonizate, acceptate cu docilitate, părăseşte spaţiul obiectiv unidimensional, în care i se rezervase un rol de acompaniament secund, pentru a se interioriza, mai precis, pentru a-şi recuceri un spaţiu pluridimensional. Dintr-un ansamblu la unison ea devine, printr-o reacţie compensatorie, o sumă de solilocvii mai mult sau mai puţin diferenţiate. Ceea ce este azi poezia, înseamnă în mare parte o reacţie de apărare, nu o stare normală, determinată de o dinamică interioară. Ea încă nu şi-a regăsit echilibrul şi siguranţa de sine. Poezia de azi trece prin cetate cu sentimentul că trebuie să evite reîntâlnirea cu formele prescrise de dogmă. Vreau să spun că poezia, ca şi critica, nu-şi poate da întreaga ei măsură, indiferent de talentul celor care o servesc, din cauza acestui sentiment pe care îl mai încearcă.
Diversitatea reală, adîncă, presupune ceva mai mult decît note personale, temperamentale, culturale ; presupune structuri interne distincte, accente axiologice proprii, viziune şi substanţă proprie. Poezia actuală prezintă mai mult o diversitate de suprafaţă şi tributară. Constatarea că azi toate tendinţele şi mai ales toate vîrstele poeziei sînt prezente are, între altele, explicaţia întreruperii evoluţiei, a pierderii memoriei propriului trecut.
Se scrie o poezie epigonică (afară de excepţii), o poezie anonimă, nuanţele de la un poet la altul fiind imperceptibile sau, în orice caz, nu de natură a constitui realităţi poetice distincte. Poezia ultimului deceniu beneficiază de o serie de experienţe excepţionale ale poeziei interbelice, pe care le exploatează cu o tenacitate demnă de invidie, dar pe care nu le poate depăşi în mod categoric. Ea trăieşte de pe urma acestor fecunde stimulente.
Uneori poezia face impresia unui efort de depăşire a condiţiei tributare în care se găseşte şi atunci recurge la artificii -şi „inovaţii" puerile care torturează lectura : „Şi-alelei    Netam-Nesam   ! Cină
tribuna
91
eram I şi nu eram I albă flacără pe ram... II umbra ta I cit dunga serii I pre cînd gem de linişti I merii... II Şi-alelei I pe cînd torcea greeruşa I soarta mea I ca o ploaie I picurată I să nu mă ajung vreodată, I noapte I noapte sprîncenată" (Valeria Boicu-lesi : Prispa cu statui — 1969) ; „iată spaţiile I unde capetele se rotesc nesfîrşit I astre zise decebal-infinit I mihaiviteazulsferic I tudor-eteric I şi toate plairaiele I anama-noleele". (Grigore Hagiu — Nobleţe de stirpe — 1969). In alte cazuri poezia cade în pastiş folcloric : „Nouă maeştri mari, I cioplitori pietrari I calfe şi zidari, I zidul rău mă strînge, I viaţa mi se stinge..." Sau : „...Neicanime I îl ia pe cărăbuş I din întunecime I şi-i face cuibuş I ... I In sudoarea din pălărie I se vaită fecioara Marie I In luna ianoare I îi suflă seul în sudoare, I în luna femarte I şopîrla Sănamparte I în april I Milcopil, I în luna iunie I sfîntul Minunie I căzut pe funie; II în luna iulie I sfîntul Papagulie, I...I In sactambrie I iapostolul Haralambie" etc. Să nu se creadă că e vorba de o parodie. Poetul se ia in serios. într-o singură poezie sânt invocaţi (în ordinea indicată de autor) : Tismana, Talion (fecior de domn), Gheorghe Şincad, rîul Vavilonului, Svînta Sofia, Transilvania, noi, de la Rîm, Da-nuviu, Erusalim, Io, Zlatoust, Dositei, Coresi, Varlaam, Neacşu de la Câmpulung, Apostolul Cantemir, sfîntul Apostol Costin, sfîntul Apostol Grigorie TJreghe, sfîntul Ion Ne-culce, apostolul Radu Greceanu, al zecelea apostol, tot Radu, însă Po-pescu, Şerban Cantacuzin Vornicul şi io, Ion Gură de Aur, fără a fi uitate anumite expresii ca torna, fratre, torna etc. (Ion Gheorghe : Zoosophia — 1967).
E aproape de necrezut ca după mai mult de o sută de ani de educaţie estetică, începută de Maio-rescu, să se mai poată scrie şi publica asemenea versuri. Educaţia estetică ar fi trebuit să creeze, desigur nu talente, dar acel gust, acel autocontrol care cenzurează de la sine astfel de producţii hibride.
Republicarea Jocului secund a determinat apariţia celei de a doua
generaţii de poeţi „barbieni". jn dorinţa legitimă de primenire, a fugii de uniformitate, poezia a găsit în creaţia lui Ion Barbu o sursă inepuizabilă de sugestii, de înnoire a limbajului. S-a format astfel 'o întreagă descendenţă „barbiana" care nu a dus, cum era de aşteptat' la nici o realizare majoră. Singurul cîştig a fost înnoirea mijloacelor de expresie. Observaţia e valabilă' şi pentru poezia lui Blaga, deşi influenţa sa a fost mai puţin violentă, şi pentru alţi poeţi reeditaţi, după o lungă absenţă, în ultimul deceniu. E încă una din explicaţiile diversităţii aparente din poezia actuală.
în prezent nu se mai poate vorbi de o influenţă vizibilă, directă a lui Barbu sau Blaga, afară de excepţii nesemnificative, ci de una difuză. Din toate influenţele care au pătruns o dată cu deschiderea ferestrelor, s-a format, în decurs de cîţiva ani, un limbaj poetic, o artu^-mită gesticulaţie, o sumă de ticuri poetice. E un fel de supralimbaj sau extralimbaj poetic, devenit buh comun al poeziei, care îi scuteşte pe majoritatea poeţilor de efortul de a-şi creea un limbaj propriu. Mai trebuie adăugat doar că alături de influenţele menţionate poezia şi-a aflat sursele de constituire a limbajului şi în interiorul ei. E vorba de creaţia lui loan Alexandru, Marin Sorescu şi Nichita Stănescu care, prin originalitate, au exercitat şi mai exercită o influenţă asupra poeziei.
Ca să fim drepţi, trebuie să ne amintim că în istoria literaturii au mai existat perioade dominate de un limbaj poetic anonim. Perioada prejunimistă cunoaşte un limbaj artificial caracterizat prin elemente în descendenţa patriotismului eroic, a ideilor de la 1848 şi 1859, căruia Maiorescu îi dă replica teoretică iar Eminescu îi opune propriul său limbaj, continuat şi degradat prin calchiere de perioada posteminesciană. Fără a fi dominată de un limbaj poetic parazitar, şi perioada interbelică cunoaşte acest fenomen care, pînă la o anumită limită, e firesc.
în speţă, limbajul actual dispune de multe minerale, de foarte multă
92
geometrie, plana şi in spaţiu, mai ales cercuri şi cuburi, de galaxii, de spaţii, atomi, de şi mai multe absenţe", antinomii negative ale 'lucrurilor. De multe ori adoptă un semn distinctiv, particula ne : neloc, netimp, nenaştere, neviu, necuvînt, nesine, nelume, nefost, neviitor, ne-unde, necînd, etc. Odată intrat în reflex prin lecturi repetate, pe seama acestui material poetic stereoti-pizat, de largă circulaţie, se scrie o cantitate impresionantă de poezie bunicică şi onorabilă, o poezie de influenţe, ecouri şi reminiscenţe reciproce dar incontrolabile, lipsită de identitate, dar, curios, care nu poate fi respinsă cu seninătate. Datorită limbajului comun, aproape toţi poeţii sînt la fel de talentaţi, la fel de moderni şi la fel de fecunzi. Non-poezia are aparent atributele poeziei, fiind de cele mai multe ori scutită de stîngăcii. Deşi mimetică, ea este de obicei „teribilistă", ceea ce face o bună impresie. E o producţie de serie, de artizanat, lipsită de spiritualitate, cu o natură vulgară şi artificioasă, care parazitează pe trunchiul poeziei adevărate şi deseori reuşeşte să i se substituie. Industrie de compilaţii şi complicaţii, de comentarii lejere pe motive şi într-un limbaj de circulaţie generală. Pentru a o divulga e nevoie de mult curaj. Cu timpul, nonpoezia formează o conştiinţă „artistică", se constituie în statut legal al poeziei, ca o entitate estetică pozitivă cu drepturi depline. Uzura ei nu în-tîrzie să se facă simţită, dar între timp ea perverteşte gustul. Nonpoezia a dus la dizolvarea oricărei noţiuni şi chiar a sentimentului de poezie. Nu se ştie ce este poezia. Orice criterii de apreciere se relativizează. Fiecare poet şi fiecare critic îşi are gustul şi criteriile lui, la fel de îndreptăţite. Se pare că toţi isîntem convinşi că în poezie totul e permis, uitînd lucrul esenţial, că totul e permis dar totul trebuie să aibe o justificare interioară. Fuga de dogmă a dus la cealaltă extremă la fel de sterilă, relativizarea absolută, cochetarea cu vagul.
Un val de poezie a urîtului, a dezgustului, a unor conştiinţe deza-
buzate, care nu ocoleşte nici creaţia celor mai talentaţi poeţi. Deşi motivată, dincolo de mimetism, de poză şi de impostură, ea nu se reabilitează estetic apso-facto. Ceea ce-i reproşăm este lipsa ei de valoare, faptul că rămîne o simplă imitaţie a unor atitudini, un simplu document.
Iată cîteva mostre de nonpoezie care se hrăneşte din limbajul poetic anonim : „Şi cum stăteam însingu-rîndu-mă I cadavrul a alunecat din mine I agăţîndu-se de coloana sîn-gelui I tot mai jos I pînă ce gleznele au zburat atîrnîndu-l I şi o umbră roşie ungea sfere I clătinînd podul alcătuirii I peste care trecuseră liniştit ! turme albe turme negre I cu berbeci ruinători..."; „Cunoscuţii mă aşteaptă în poartă i şi trec prin ei I o dată la dus o dată la întors I despicîndu-le casa cu drumul I pe marginea căruia I cînd luna cînd soarele scăpată" etc. (Mi-hai Nenoiu — Preludiu la unison — 1970). O poză „meditativă", „filozofică stă foarte bine unui poet.
Temele cele mai comune, reluate cu ajutorul noului limbaj, ajung nişte chicitori sub care descoperi banala ciupercă : „firul iiostru cu plumb renăscut I sub stele, sub vremi, sub înaltele I pentru clipa de-acum, de început I pentru clipa de mîine, pentru altele." (Firul cu plumb); „Cum am ajuns la gît I atît de pur şi de lipsit ăe-ajutorare I nu se ştie, I nu se mal ştie I cine să ştie." (Grigore Hagiu — Nobleţe de stirpe — 1969) etc.
Absenţa programelor literare şi estetice, distinct fundamentate, a declaraţiilor program, individuale sau de grup, caracterizează viaţa literară actuală. în cele mai multe cazuri poezia îşi orientează aspiraţiile după direcţii estetice interbelice sau vag după ecouri ale vieţii literare din străinătate. Lipsa unor programe proprii, bine definite, în jurul cărora să se grupeze forţele, care să dea conştiinţă de sine fenomenului literar, face, la rîndul ei, ca peisajul liricii de azi să creeze impresia de amorf sau de infinită diversitate de suprafaţă. Este ceea ce numea Laurenţiu Ulici o „unitate în uniformitate". Poezia noastră se
tribuna
93
află în prezent într-o stare de pre-conştiinţă estetică, păşeşte încă în necunoscut. Elementele constitutive ale mişcărilor înnoitoare interbelice, sugestiile unor curente de gîn-dire contemporane au devenit, prin generalizare, convenţie şi impas.
Obscuritatea concură, alături de lipsa de efort creator şi de orientare estetică, pentru a-i da poetului şi cititorului iluzia adîncimii : „averse scaunele goneau în depărtare I negre şi sclipind I pe buza fluviilor printre comete sparte I şi-am stat pe pămînt I în noapte pe pintec cu luna cu ultimul cangur I am stat pe pămînt II degeaba trăgeau pianul pe nisip / substanţa lui roia de mult pe rîul vitreg I şi ne făcusem din ea ghemotoace I cu care ne loveam în ceafă amorţiţi.-' (Constantin Abăluţă — Psalmi 1969).
Multă risipă de carne, mult sînge, multă anatomie, multă biologie şi nici o tresărire emoţională : „Un r'iu roşu curge în mine, I din sine izvorăşte şi se varsă în sine, I din munţii cărnii izvorăşte şi se varsă în mările cărnii, I cît timp ecluzele inimii se închid şi se deschid, l irigă cîmpiile cărnii, I o face să vibreze, să pulseze, I să se-nfioare, si strige, să cheme" — etc. (Angela Croitoru — Iluminare — 1968).
într-un volum din 1966 aproape că nu există poezie în care să nu fie vorba de sînge : „sînge-mpărţit pe jumătate", „ascultam cu numai jumătate din sînge", „dacă aş regăsi drumul sângelui", „cenuşa eşti a sângelui meu, tu", „din sîngele pe jumătate scrum", „sângsle-mi coci eşte-n frescă", „degetele şiroind de sânge", „sîngele-mi licăre, curb", „sîngele-mi albit de iarnă", „şi sîngele în vine mi se-ngroapă", „şi sîngele arzînd mi-1 strig în lume", „luna de care-mi sîngeră spinarea", „trupuri gîlgîind de-un sînge nou", „bat în fereastra sângelui tău sfînt", „să-ţi visez sîngele" — etc., etc.
Să fim însă înţeleşi. Nu prezenţa în sine a biologicului este cauza degradării poeziei, ci abuzul, artificiul, simularea acelui apel interior care se numeşte trăire sau fond emoţional. Un domeniu atît de dificil cum este acela al senzualităţii
erotice, care poate . duce uşor u frivolitate, se salvează şi se ridică la poezie prin esenţializare şi trans figurare, prin concentrarea expre" siei, printr-o pulsaţie interioară cari transcende datele experienţei. An gela Maranescu ne oferă o poezii concludentă : „Menirea   mea-i sf string pasiv în pîntec ' O tragici risipă I O, şi ca să uit coşmarul a cestei vieţi I Aş vrea să-mi fie se-»ul o aripă."  etc.  (volumul de debut Sînge albastru — 1969).
Uneori poezia divaghează la nm-dul facil teribilist : bar, cafea, fum de ţigări şi prozaism : „Pe neaşteptate din toate părţile, lumină ! I Privesc ţigări, fumul e singurul miros care se vede. i Duc o viaţă aiurea pa care nici o presupunere I a minţii n-o are." Amalgam de reminiscenţe din lecturi grăbite sau din auzite : absurditate, alienare, an-goasare, discontinuitate, peste o mare vacuitate de substanţă : „si stăpînim lucrurile ca ;.i cum 'ele n-ar exista, I cu disperare să pornim la şuierătura lor. I Ca în prăpastie^ m-arunc asupra ta. I Călcările tîlharilor sînt îndrăzneli I asupra vidului. II Eu rîd şi plîng de-a-tîta gol, I ţinîndu-te de mînă. I Ne duce aerul pe-o piele cusută cu semne vinete" (Gabriela Melinescu — Interiorul legii — 1963).
Poezia aceasta nu cunoaşte decît mişcarea orizontală, mişcarea verticală . rămînîndu-i străină. De la atitudinea meditativ-leneşă, ea trece la sofisticarea temelor comune, apoi la un fel de delir gol în care grotescul gratuit are un cuvînt greu. De la prezent Ia trecutul îndepărtat, în pădurile Traciei, de Ia poezia de notaţie măruntă, cu atmosferă de bar, la poezia creatoare de mituri. Mania mitului de toate nuanţele este unul din cele mai recente şi mai comode locuri de refugiu, pentru poezia care afectează.
în descendenţă sau în emulaţie cu Nichita Stănesou, o deosebită vogă cunoaşte poezia explorării eu-lui. Eul dat şi eul în devenire, eul în relaţie cu sine însuşi şi în relaţie cu Totul şi cu Nimic, stabilind şi desfiinţînd punţi între sine şi Nimeni şi aşa mai departe. O adevărată epidemie a eurilor în căutare
94
tribut»
jp sine. Nu Ştiu dacă există poet rare să nu fi fost ispitit măcar o Sngură dată să-şi încerce norocul şi L Ipele sinelui. E zona ce se pretează cel mai mult la poza meditativă la obscuritate, la absurd şi dis-nerâre, la dezorganizare şi care are cele mai multe şanse de a epata ne    cititor : „Dincolo de ultimul Eu"I nu mai e ni™0- 1 Nimeni, nimic I nici vid, nici necunoscut" (Mi-hai Bărbulescu) ; „Aerul nedespărţit I face un mare ocol ! lui nimeni, I năvălitorul cel şchiop." (Marin Tarangul) ; „Eu mie-mi sînt un grabnic drum I menit să nu se mai întoarcă"; „Cel ce nu e a venit, ! cel ce e s-a risipit. ! Lîngă tîmpla mea începe I plus şi minus infinit" ; Trece Nimeni visător I pur şi înmărmuritor, I printr-un veşnic şir de numeni I la acelaşi numitor". (din volumul Răsfrîngeri — 1966 al lui C. Baltag) ; „vom fi una în fum şi noi toate I eu sîntem, una, silin-du-mă să scap I dinaintea lui Nimeni, I ce-mi poate face carnea I cînd nunta mea e focul" (acelaşi poet). Am citat ilustrativ din poezia lui Cezar Baltag care, deşi poet nelipsit de personalitate, nu a putut rezista tentaţiei de a răspunde modei. S-ar putea întreprinde un studiu amplu despre poezia eului, cu referiri şi citate din majoritatea poeţilor actuali. Se înţelege că nici această zonă nu poate fi prohibită şi unele poezii ale lui Cezar Baltag sau Nichita Stănescu, poetul atît de inegal cu sine însuşi, stau mărturie că în ea se află virtualităţi ale unui lirism de cea mai pură esenţă. Nu eul este cauza maladiei de care discutăm, ci, iarăşi, abuzul, capacitatea mimetică a poeţilor fără de har. Limbajul poetic  devine un exerciţiu mintal oarecare, uscat şi lipsit de orice putere de comunicare. Nicăieri tema inoomunicabilităţii limbajului nu-şi găseşte o mai convingătoare confirmare.
Trebuie să spunem că pentru lipsa de discernământ şi graba înnoirii de suprafaţă nu numai literatura şi literaţii sînt de vină. La reluarea legăturilor tradiţionale cu alte literaturi poezia noastră a măsurat
distanţa la care se afla şi a voit,, ca în atîtea alte rînduri, să fie din nou contemporană. Ceea ce a urmat, nu era decît o consecinţă necesară.
In mod paradoxal, paralel ou experienţele poetice la care ne-am referit, continuă să se scrie o poezie a copilăriei tuturor timpurilor. O poezie clară, directă, cuminte şi anacronică. Anacronică nu pentru că vorbeşte de universul copilăriei, de prispa casei de la ţară, de tradiţie,, de icoane pe sticlă, de strămoşi etc.,. ci pentru că rămîne la nivelul afectivităţii discursive, pentru că e la fel de tributară limbajului poetic tradiţional, cum este cealaltă limbajului modern de circulaţie generală. O bizarerie care completează în chip necesar tabloul divers şi amorf al poeziei actuale, care îşi găseşte nestînjenită locul în climatul atît de primitor, într-un fel, al vieţii literare : „Iată-mă, iată-mă, după ani de-mplinire, I mă-ntorc fremătînă I ca să-ţi cînt frumuseţi de baladă, I prin lăstărişul cu fragedă mladă I şi frunza îngustă, I ca o lăcustă." (Du-mitran Frunză — Viaţa în lucruri — 1966) ; „îţi mîngiiam coapsele brune I şi palmele mele se bucurau I de atîţia struguri copţi. ! Mi-am culcat fruntea între sîniî tăi I şi am adormit în cuibul lor de liliac I pînă ai spus că e noapte." (Petre Stoica — Miracole — 1966) ; „Ţii minte ? Era toamnă, I Cînd ai venit la mine, I Suna din foi porumbul, I Iar forma ta pe rouă t Rămase desenată. I De-axuncea aştept toamna I Şi-ţi caut umbra-n frunze, I în zborul de cocoare, I In iarba-ngălbenită. I Ţii minte ? Era toamnă..." ; „Mai strigă-mă o dată / Tu, glas necunoscut, I Şi spune-mi cine cîntă I Din frunza care toamna I se scutură din pom". (Mircea Tudose — Caut o stea — 1969).
în peisajul vast şi monoton al liricii noastre din ultimul deceniu au apărut însă cîteva nume care se diferenţiază net şi se ridică, în ciuda propriilor inegalităţi, la poezia autentică. Anul 1964 a adus cele mai multe debuturi de    valoare : loan
95
luli august sturdza: vitrina cu mirese
luli august sturdza: marchidanul
, ,«ase din ultimul deceniu par va^pte Pe această cale nu se mai intf da' decît o poezie medie şi P^ffnte cunoscută. E nevoie de o ^ nersonalitate care să Iacă o "!^ă sinteză, să încheie o perioada n sâ deschidă alta, care sa aducă o
înnoire esenţială a limbajului poetic, să creeze un vers nou, să descopere un nou univers de investigaţie lirică şi mai presus de toate, care să aducă o nouă viziune, restructu-rînd sau recreind universul după alte legi şi alte relaţii.
ioana creţulescus din păcatele păcătoşilor se netezeşte calea adevărului!
Două lucruri le socotesc a fi pe rit de dificile pe atât de fundamentale în discutarea domeniului de ^ezie actuală : conceptul de poezie ^ ce înseamnă o generaţie poe-
poate că din întreaga artă a scrisului poezia este cea care s-a aşezat pe cele mai multe şi deosebite trepte de evoluţie definindu-se de fiecare dată altfel, alcătuindu-şi o asemenea complexitate încît o singură definiţie clară şi exactă ar fi imposibilă. Şi md se pare a sta aici una din legităţile ei cele mai secrete care-i dau atît autonomie şi forţă artistică cît şi continuitate evolutivă. Poezia este o artă în sine atît de diferită de celelalte zone ale scrisului încît şi-a construit propriul ei parcurs, propria ei desfăşurare, dincolo de timp şi spaţiu, în structuri specifice mereu altele. Jude-cînd-o în linie diacronică îi observăm nenumăratele faţete alcătuind tot atîtea tipologii estetice. Privin-d-o în timp,  distantîndu-ne, evaluarea pare mai posibilă fără însă a ne putea oferi totale certitudini.
Nu tot astfel se întâmplă cu poezia oare ne conţine în interiorul ei şi ne obligă prin apropiere, la o receptare mult mai dificilă, deşi este mult mai directă. Poezia ultimului veac este pretutindeni o manifestare de forţe poetice surprinzătoare axate pe multe tonalităţi şi generînd cum era şi firesc numeroase sfere de influenţă. Zona de efervescenţă a fost de multe ori învin-
gătoare iar liniştea cea mai efemeră dintre stări.
Şi apoi explozia a existat nu numai în tendinţă ci şi în cantitate. Dar a urmat cristalizarea. Ştim astăzi care sînt mineralele durabile.
Dar dacă am vrea să ne oprim la poezia românească a ultimilor zece ani ! Fenomenul poetic „tânăr" este foarte larg şi inegal. Cantitativ, el a depăşit orice    limite, avem de-a face cu un fenomen fără precedent. Dar judecat ca fenomen, faptul na este deloc lipsit de importanţă. Poezia se naşte si se dezvoltă din propriile ei mijloace de existenţă, iar contemporaneitatea, mai cu seamă, se defineşte prin explorarea cît mai totală a unei extinse claviaturi sensibile, cu toate riscurile pe care o asemenea exitindere le comportă. Un lucru însă rămîne cert: pentru a stabili conceptul de „poezie tânără" (socotind că aceasta ar fi poezia ultimilor zece ani), trebuie avută in vedere întreaga aşezare poetică a acestui deceniu ; nu frînturi şi pici fragmente,   aşa   cum se prezintă exemplele pro sau contra. Iar dacă am vrea să fim foarte severi, putem dinainte anula ceea ce nu este poezie chiar dacă îşi atribuie o asemenea etichetă. Astfel am putea aplica orice comentariu fără sorţi de greşeală, ştiind că non-poezia a fost exclusă. Dar dacă un fenomen nu trebuie evaluat sub semnul parţialului, nici sub semnul arbitrariu-lui nu poate fi considerat. Sigur că pentru a socoti ce este şi ce va ră-
97
mine din poezia tînără trebuie avut în vedere tot. Selecţia critică nu poate interveni decît după ce a-naiiza critică şi-a spus cuvîntul cu grijă, răbdare şi comprehensiune, fără a înţelege prin aceasta lipsa exigentei. In domeniul poeziei însă rigorile şi criteriile sînt mult mai greu de stabilit. Mereu înnoit, fenomenul poate înşela, iar verdictele „da" sau „nu" pot să-şi piardă rostul. Trebuie oricum pornit de la ideea că poezia tînără este un amestec eterogen, indiferent de mutaţiile la care se supune şi interferenţele din oare se constituie. Un anume concept prestabilit ar rămîne ineficace.
Cu atît mai greu mi se pare secţionarea a zece ani de poezie, stabilirea, deci, cronologică, nu a unei generaţii de poeţi ci a unei generaţii de poezie, chiar dacă limitsle . de timp se socotesc a fi anii. 19G0 şi 1-970, cît nu puţin din ceea ce numim astăzi poezia română actuală viabilă a văzut lumina tiparului. Ordinea cronologică este de obicei precară şi insuficientă pentru a stabili o generaţie sub raport poetic, mai ales dacă nu vrem să o măsurăm în timp ci în durată interioară.
Şi cu cît mai greu dacă vrem să nu părăsim criteriul funcţionalităţii estetice. Soluţii nu pot fi decît două : ori se discută un întreg proces poetic, luat din ansamblul lui faptic, didactic, secţionat cronologic, acordîndu-ne dreptul unui impuls de istorie literară ; sau, conştienţi că nu discutăm un „fenomen poetic" alegem în mod subiectiv (cu tentaţia argumentului obiectiv, adică prin text) unele aspecte ale poeziei sau mai de grabă vecine întrucîtva cu ea. 'Discutarea unei asemenea secvenţe poate părea atrăgătoare, dar ea rămîne într-un fel o discuţie a cazurilor izolate, chiar dacă multiple, dar în orice caz singulare la nivel estetic. De data asta atributul cantităţii, mai ales aplicat unor aspecte ale non-poeziei, poate provoca reacţii potrivnice dar nu o îngrijorare sufocantă. Timpul este cel mai sever estet. Dar cum vrem să ne derobăm de la o atitudine similară şi constituindu-ne într-un corp de juraţi, desigur putem afir-
ma  că nu  o dată pagini întreg,* din ceea ce numim poezie, suiers de diverse vicii : platitudine, banalitate, superficialitate, lipsa dimensiunilor verticale, lipsa structurilor de adîncime, totala sau parţiala incoerenţă a limbajului „poetic" 5; mai ales, păcatul capital : mimetismul. Da, toate astea sînt adevăra-. te. Există rînduri tipărite care se-încadrează în una, mai multe sau toate aceste culpe. La întrebarea-vinovat sau nevinovat ? se poate-răspunde unanim : vinovat,! Sau nu pentru că acuzatul fiind poezia, şj socotind că în aceste cazuri ea este absentă, există de fapt o fantomă a poeziei care poate fi uşor osîndi-tă. Dar bîntuie în lume o prejudecată care s-a dovedit nu o dată adevărată : din păcatele păcătoşilor se-netezeşte calea adevărului. Două lucruri încep a se desena ca esenţiale pentru  fenomenul poetic românesc contemporan : In primul rînd tarele^ de mai sus, nu ele definesc poezia tînără, căci orbi să fim şi tot am vedea sau am simţi acele zone de lumină unde cuvîntul a devenit sens simbolic cu funcţie estatică, zone care nu sînt puţine şi pe 'are le-ştim bine. O citare de nume ni s-ar părea neconcludentă, pentru că îr> afara tinerilor mari poeţi bine cunoscuţi există nu puţine volume mediocre de poezie, unde sînt totuşi în fiecare din ele pagini de poezie-antologică (ca să nu mai vorbim de cîteva condeie remarcabile asupra cărora  critica  literară  din secolul vitezei n-a avut timp să stăruie-un singur exemplu: Ovidiu Genaru),.
în al doilea rînd, relele, cîte sînt?, nu numai că au justificări dar sînt nişte rele necesare şi pînă la un punct, inerente. Revoluţia poetică a lumii contemporane s-a născut, ori--cît ar părea de ciudat, din libertate şi din valorificarea fie ea şi extremistă a acelei zone veşnic deţinătoare de arderi oare este limbajul.
Libertatea a generat acea căutare febrilă a expresiei pentru stări de spirit cit mai diverse (la noi mai ales o acţiune compensatorie), a căror explorare chiar dacă nu şi-a găsit întotdeauna vestminte poetice remarcabile este lăudabilă în sine. Şi fiindcă veni vorba de „sine",
98
căutarea sinelui a fost şi va fi una Mji constantele poetice universale, iar dacii acum în poezia noastră tînără ea s-a manifestat excesiv şi mai declarativ decît îi, permitea validitatea artistică obligatorie, este sf aici tot un aspect al unei stări de libertate conceptuală care se justifică şi la nivel intenţional . şi non-intenţional. Libertatea conceptuală se mai manifestă şi într-un aspect lingvistic care a aj-Jns să plictisească sau' chiar'să deranjeze pe foarte multă lume (critici sau cititori !).
E drept că particula „ne" a generat o serie fecundă de termeni, de multe ori nejustificată. Dar, şi aici mi se pare un lucru foarte important pe care poetica modernă 1-a împrumutat din ştiinţele exacte şi foarte puţini sînt acei care au voit măcar să-i observe adevărata valoare : „ne" nu înseamnă pur şi simplu negarea termenului care îi urmează (sau a ideii atunci cînd se dezvoltă ca idee poetică). „Ne" înseamnă întrucîtva ceea ce înseamnă „minus" în matematica cea mai ele. mentară, un sens contrar plusului, sau o cantitate a cărei absenţă înseamnă ceva, produce o relaţie şi se poate măsura afectiv şi estetic deopotrivă. Nu înseamnă nici anulare, nici inexistenţă ci un termen opozabil stăpîn pe o relaţie de poziţie profundă chiar dacă ambiguă. Nu vreau să afirm aici că ori de cîte ori îl foloseşte, autorul îşi ia termenul în serios dar pentru Nichita Stănescu, în orice caz, înseamnă foarte mult. Printre cei care-1 imită sînt însă nenumăraţi intruşi.
Intrăm aici în altă chestiune delicată, aceea a mimetismului devenit o gravă acuză, fie că termenii mimetici sînt autorul de poezie tînără şi predecesorul, fie acelaşi autor şi contemporanul său.
Conceptul de mimetism ar merita el însuşi o amplă discuţie care însă nu şi-ar găsi în rîndurile de faţă spaţiul potrivit.
în primul rînd, cred că mimetismul constituie pentru fiecare epocă în parte un prag inerent şi chiar necesar. Inerent pentru că o înnoire, de orice ordine ar fi ea, şi mai
ales cînd are o valoare funcţională pozitivă, se cere înţeleasă, receptată şi condusă prin acumulări cantitative (ele însele neatingînd în sine un nivel superior estetic) astfel încît să genereze o alta, o nouă treaptă de evoluţie. Pînă la asimilarea de diferite intensităţi şi deci cu densitate specifică există traseul obligatoriu al pătrunderii si răspîndirii prin mimetism. Oricît de lipsit de valoare estetică, un asemenea prag este un fel de condiţie a trecerii spre alt nivel. Considerînd mai practic lucrurile, avem fără îndoială de a face cu un fenomen similar cu moda, dar dacă modelul este valoros el se cere chiar copiat, apoi asimilat constructiv, generînd un altul care nu poate ignora experienţa cîştigatâ de cel anterior. Epigo-nismul pe care îl ştim ca existent în orice zonă a literaturii, în orice timp, mai poate fi privit şi altfel. Nu odată, discuţîndu-se valoarea unui poet, .argumentaţia se sprijină tocmai pe un asemenea fapt, al descendenţei poetice pe care a provocat-o. Ori, cînd un asemenea poet este Blaga, Arghezi sau Barbu, este mai mult decît firesc să se declanşeze valuri, uneori chiar repetate, de epigoni. Desigur, marii poeţi ră-mîn în fond inimitabili dar tentaţia există, şi se cere pusă la încercare. La rîndul lui epigonismul se poate manifesta fie în planul concepţiilor, fie în plan stilistic. Dacă e vorba de preluarea unei anumite laturi ideatice din Blaga, lucrul nu trebuie să mire pe nimeni. Blaga este un mare poet iar împărtăşirea din poetica lui nu trebuie să fie un fapt îngrijorător. Mult mai greu, dacă nu chiar imposibil deocamdată, mi se pare însuşirea sistemului metaforic blagian. Pentru aceasta ar fi fost mai întîi necesară o foarte profundă cunoaştere stilistică, ceea ce deocamdată ne lipseşte aproape cu de-săvîrşire. Ar fi trebuit mai întîi stabilite tipologiile metaforelor lui Blaga, care în mod evident nu au nici un fel de izvor în poezia românească anterioară. Oricine se va fi ostenit măcar să constate care este mecanismul metaforei blagiene va fi conchis că diferă fundamental de tot ce fusese metaforă pînă atunci.
tfibima
99
IT'
(Ne referim evident la tipurile de metafore specifice lui Blaga, peste cele devenite locuri comune, binecunoscute, de care a beneficiat şi poezia iui).
La fel pentru epigonismul barbian, unde există tot un mimetism de suprafaţă, pentru că prea puţini sînt aceia care au realizat perfecta claritate şi coerenţă a sistemului poetic barbian ascunsă în veşmîntul unui aşa-zis „ermetism". (Mai rar un termen cu o asemenea falsă întrebuinţare în logica limpede a lui Ion Barbu !)
Mimetismul acesta de suprafaţă poate fi îngrijorător mai mult pentru precara receptivitate faţă de o asemenea poezie, dar el rămîne mai •degrabă ca dovadă de existenţă a unor mari poeţi care nu puteau străbate fără amprente spaţiul posterităţii lor literare. Şi în orice caz mimetismul, ca aparenţă lipsită de esenţe lăuntrice, este o boală efemeră care nu trebuie să sperie — mai ales cînd produce altceva decît poezie, deşi aceasta este nu odată plictisitoare.
Adevăratul epigonism nu reprezintă decât o fază de tranziţie către o nouă aşezare poetică.
Desigur, criticului îi revine sarcina să cureţe poezia de falsele alunecări de teren poetic, reprobînd cu vigoare tot ce stă sub semnul lui .„pseudo". Dar dacă această operaţie nu se face în mod urgent la apariţia unuia sau altuia din falsele volume de poezie este nu pentru că literaţii acceptă totul sau tac decît să spună .„nu", ci pentru că se pregăteşte un teren pe care critica literară românească 1-a ignorat dintotdeauna : analiza, tentaţia comprehensiunii, tentativa înţelegerii. Apoi, oricît de mult ar aparţine acest secol vitezei, rîndurile tipărite trebuie citite cu migală şi răbdare iar judecata definitivă trebuie să-şi acorde un răstimp de sedimentare a opiniei — fie ea de acceptare sau reprobare.
Prohitatea este girul prestigimu; critic. In urma ei poate urma anatema, fără ostentaţie şi mai ales fără program. Criteriul estetic, sistemul estetic sînt, fără îndoială, armele indispensabile criticului.
Dar ndci un autor, mai ales poet nu va putea vreodată să scrie după un program dinainte stabilit. Esteticul va fi parte integrantă a sensibilităţii sale artistice, dar în poezie condeiul nu poate aluneca programatic pe hîrtie. (Când asemenea lu-" cruri s-au întâmplat, declinul poetic a fost singura replică — şi încă una necruţătoare !)
Desigur, trebuie înlăturate toate experienţele poetice nefaste, mai ales cînd sânt prolixe, şi cu atît mai mult cu cit în aceşti zece ani s-a scris poezie adevărată, din care fiecare cititor de poezie îşi poate alcătui o antologie după gustul şi viziunea estetică personală. Din acest punct de vedere varietatea paletelor obligă la un anume respect al receptării.
Şi apoi, ne putem oare imagina starea aceea ideală în care fiecare rînd tipărit să fie un fragment de capodoperă fără model, stăruind într-o perfectă originalitate ? Desigur că nu, oricât de virtuali am vrea să fim. Pe de altă parte, chiar maxima severitate arată că experimentul oricît de nereuşit serveşte întîi ca termen de comparaţie, şi apoi prin propria-i etalare netezeşte drumul adevăratelor edificii.
A înţelege cauzalitatea anumitor tare care au o existenţă obiectivă, nu înseamnă a le nega. Cel puţin nu asta ne stă în intenţie. Reprobarea lor este un act obligatoriu de curăţire a unui balast pseudo-poetic '(de care nu sîntem scutiţi !) şi care ţine de o adevărată conştiinţă critică. Dar nu a unui individ ci a întregii colectivităţi critice.
100
tribitu :
S
melania liradă
m
condiţia filozofică a criticii literare
Niciodată ca în zilele noastre, critica n-a cunoscut o mai vie şi mai contradictorie critică a ei. Din partea scriitorilor, a cititorilor şi mai ales a criticilor înşişi. De aici, o anumită efervescenţă, dar şi o inflaţie şi un excedent al ei faţă de producţia literară, ceea ce nu pare a fi un fenomen tocmai normal al vieţii literare. A gîndit-o mai circumscris şi universalul Leonardo da Vinci, cînd considera că : „E o culme a dizgraţiei ca teoria să fie superioară operei." Am încercat altă dată să analizăm cauzele acestui exces simptomatic. De data aceasta, ar interesa, poate, să revedem, în linii mari teoriile critice ale criticii, aşa cum ele — prin diverse articole, dialoguri şi „mese rotunde" — circulă în presa contemporană.
Materialul cel mai interesant şi rezumativ al acestor teorii l-a oferit o „masă rotundă" a revistei România literară (noiembrie 1969) cu tema : Critica literară şi actualitatea. Revista a întrunit atunci critici şi scriitori. S-a discutat la un nivel înalt, în spiritul cel mai critic şi într-un limbaj deloc ermetic sau de „zero degre".
Astfel, Nicolae Breban a deschis discuţia amintind criticii actuale că nu ţine pasul cu literatura şi că nu se orientează spre imperativul directivei. La acest punct de vedere s-a raliat Şerban Cioculeseu, susţinând necesitatea unei superioare orientări critice, pe bazele clasice ale liniei unice şi reprezentative în cadrul unei reviste. Ion Negoiţescu
a semnalat lipsa unei polemici acti-vante a spiritului critic şi a progresului literar, bineînţeles în termeni academici de schimb de opinii şi nu. pur şi simplu de temperament: Ion Dodu Bălan a criticat critica actuală pentru lipsa efortului de a purta, o polemică de principii estetice ca şi pentru indiferenţa ei faţă de publicul cititor, ce duce fatal la sterilitate.. Edgar Papu a răsturnat raportul şi a trecut autoritatea criticii asupra, creatorului de literatură, ca unul care — faţă de maturitatea literaturii prezente, spune d.sa — se poate dubla şi de un critic competent. Nicolae Balotă a constatat „lipsa de curaj" a criticilor şi a protestat împotriva pluriformităţii derutante a criticii, care se practică chiar în cadrul unei singure reviste. Pe linia etică a profesiunii, Matei CăMnescu cerea criticii să demaşte impostura, literară, discreditînd cărţile slabe ale autorilor „iluştri". Ov. S. Croh-mălnioeanu a semnalat ou îndreptăţire lipsa „garanţiilor" oferite criticului de astăzi, în conjunctura practicelor revistelor noastre literare şi a ridicat problema unui „foileton critic", asigurat de paginile marilor cotidiene.
Iată un rezumat al dezbaterilor şi al abaterilor criticii actuale, în majora problemă a condiţiei criticii şi criticului şi a autorităţii sale în cadrul vieţii literare. Din larga discuţie se reţine, însă, mai mult tema practicii critice, pe latura ei profesională şi etică, decît aceea a nivelului şi structurii ei teoretice. E de subliniat că de la această discuţie a trecut un an fără ca situaţia să se fi îmbunătăţit. Tocmai de aceea e nevoie ca problema să fie readusă în discuţie. Dar oricit de subtilă în analiză, critica se reduce la simplul comentariu, mai mult sau mai puţin axiologic, dacă nu are acoperire teoretică. Epigonii călinescieni, cum pot fi socotiţi majoritatea tinerilor critici, nu trebuie să uite că modelul lor profesa paradoxul că : „Raţionalizarea criticii începe chiar prin impresie, datorită educaţiei criticului, şi orice verdict aşa-zis impre-siondst e o aplicare mentală a re-gulelor şi a valorilor stabilite." Sau cum ar spune Albert Thibaudet, cri-
Mualitatea literară
101
tica trebuie „să transforme sentimentele particulare (impresiile critice — n.n.) în reguli generale, în legi acceptabile pentru toată lumea." Antidogmatică fiind, critica nu este absolvită de obligaţia de a dovedi, de a convinge, de a ordona şi de a construi, chiar atunci cînd, precum „linia dreaptă (...) la baza geometriei, gustul stă la baza criticii", susţine autorul Fiziologiei criticii. Altfel spus, pentru a construi consecvent şi temeinic, critica literară trebuie să dispună de o axă teoretică, de o conştiinţă filozofică în abordarea şi interpretarea literaturii. Ce altceva pretindea G. Călinescu în confesiunea sa programatică din Ascensiune (Ulysse) prin apodicţla : „Nu există critică fără estetică" — deci fără teorie în spirit filozofic ? S-a spus că G. Călinescu nu avea cap filozofic. Era poate prea temperamental şi prea artist pentru a-l avea. Totuşi, enorma lui capacitate de a cuprinde tot, arta generalizărilor, ascensiunea şi plana-rea comiemplativă asupra creaţiei artistice, perspicacitatea reliefării esenţelor, meditaţia frumosului, nu ţin ele de condiţia filozofică a criticii literare ? Cît priveşte freneticul impresionism critic călines-dan, acesta nu s-a dispensat niciodată de cele două materiale de rezistenţă ale impresiilor şi judecăţilor de valoare, fără de care construcţia critică se spulberă caducă în vîn-tul capriciului şi al arbitrarului : cultura generală şi istoria literară („Un critic trebuie să-şi sporească prin erudiţie (....) şi metodă, capacitatea de analiză, fără a despărţi istoria de critica propriu-zi-să.") Deşi G. Călinescu a negat estetica drept o ştiinţă strictă în raport cu obiectul ai, el totuşi a practicat-o prin „principiile" la care nu a putut renunţa. Fompiliu Constantinescu, care a lăsat excelente portrete ale confraţilor săi, a semnalat maliţios impasul în care pontiful se plasase cu ale' sale Principii de estetică, unde „se voieşte şi teoretician estetic în domeniul poeziei." „Ni se pare că d. Călinescu practică normele poeticei, nu speculaţia despre Poezie", spune    Pompiliu Constantinescu,
semnalind situaţia paradoxală. jr-.a ilustrului critic : „(...) situaţia d-lui Călinescu este paradoxală, căci pe de o parte neagă gîndirea esteţi, că, neagă disciplina sau cunoaşterea de acest fel, iar pe de alta o practică, voind ,să ajungă la adevăruri, la principii." (Scrieri —. vol II — 1967 — p. 220).
Toată această digresiune ne întoarce la ideea că critica literară actuală trebuie să se fundamenteze-în spirit filozofic marxist, să privească literatura de pe nişte poziţii teoretice înalt speculative, de unde nu poate decît cîştiga în viziune sintetică, în obiectivitate, în profunzime şi implicit în rectitudine şi rigoare etică, deci în autoritate. Critci mari ca Boileau, Les'-sing, Gundolf, Brandes, Thibaudet sau, la noi, Maiorescu, Gherea, Ibrăileanu, au avut în formaţia lor şi în profesarea criticii lor, substanţa şi implicaţia unei anumite filozofii.
Chiar un critic ca Roland Barthes care se pierde în subtilităţile dezintegrării textelor şi limbajului lor, întrebat într-un interviu (Nouvelles Litteraires — 5 martie 1970) dacă „descifrările" sale stilistice se fac prin prisma unei ideologii, a răspuns afirmativ, insistînd asupra necesităţii angajării filozofice a criticii :
„Comentariul    cărţilor    se prea poate să devină un gen caduc şi critica ea însăşi să dispară (...). Ea se va servi de un text care nu va mai fi critică literară. Altfel spus, , distincţia între opera literară    şi ; comentariul    critic    va dispărea poate." Am putea spune într-adevăr, r de acord cu Claude Mauri ac    din ; L'alitterature    conteraporaine,    că j' prin Barthes, „de la 'gradul zero al i scrisului, am ajuns la punctul de congelare al criticii".
Am reprodus evenimentul din noua critică franceză, atît de la modă şi atît de consonantă cu alite-ratura practicată în occident, pentru a se vedea că nici în alte părţi critcia nu stă pe roze. O dovadă în plus : publicul cititor francez se pare că ar suspecta şi ocoli cărţile recentelor mari premii literare naţionale, deşi ele au trecut prin apre-
102
actualitatea literari
cierea supremă a unei critici de. iurru naţional. Mesele noastre rotunde nu trebuie ă abandoneze lupta de clarificare i de control critic al criticii, nu numai pentru a-i impune o ţinută, o rigoare şi un spirit polemic în raportul viu şi obiectiv cu producţia literară, dar să-şi propună a discuta problemele ei de fond, într-o viziune sintetică asupra literaturii noastre actuale. Una din ele a fost ferm pusă de Şerban Cioculescu care la rotunda masă a criticilor, a înfierat mimetismul tinerei literaturi şi neaderenţa ci la „un clasicism naţional pe baza vechilor tradiţii şi în perspectivele evoluţiei sociale de azi".
Critica are datoria şi competenţa de a orienta literatura şi de a-i deschide ochii asupra carenţelor ei, dar aceasta cere nu numai luciditate extremă şi capacitate a viziunii sintetice, ci şi o concepţie filozofica a culturii în genere. în numele acesteia se judecă mai bine literatura şi fenomenele ei, iar criticul — fără a se aservi unei dogme — cîştigâ cert în autoritate. Vom cita un singur exemplu din critica contemporană. E vorba de studiul lui Bazil Munteanu (Introduction ă l'etude du lyrisme roumain — Melanges offerts a Mario Roques — tome I — 1951) care încearcă o interpretare şi o explicaţie în profunzime a poeziei noastre moderne. Ea s-ar explica prin specificul nostru spiritual şi printr-un instinct
profund al absolutului, modelat liric de milenarele suferinţe istorice ale poporului nostru. Lirismul acesta, nativ şi-cultivat, care a dat o mare poezie naţională, a lăsat în umbră şi într-o stare da „ucenicie" literatura epică şi realistă, cea existentă fiind, în genere, tot de esenţă lirică. Dar dacă se admite că o ucenicie există, însemnează că, evolutiv şi în perspectiva fundamentalelor noastre prefaceri sociale, dar pe linia marii tradiţii, va veni cu timpul şi maturitatea şi măiestria epică.
în ceea ce priceşte stilul critic cel mai oportun în faza actuală a vieţii noastre 'literare şi imperativul unei magistraturi critice, părerea noastră este că nimeni n-ar corespunde mai fericit decît un critic de genul lui Pompiliu Constantinescu, evident, situat pe poziţiile materialismului dialectic. Prin talent de coloratură filozofică, erudiţie literară, rigoare .intelectuală, siguranţă a gustului estetic, sagacitate şi luciditate extremă în judecată, spirit polemic incisiv, ataşament faţă de tradiţie dar spirit deschis modernităţii, ca şi printr-o conştiinţă profesională ireproşabilă, stimulată de o totală libertate a spiritului, — Pompiliu Constantinescu ar fi cnitoul clasic ideal pentru selectarea justă ă valorilor artistice şi limpezirea confuziei care stăpîneşte azi critica noastră literară.
tatiana nicolescu
de vorbă eu Iconic! leonoT
In dimineaţa aceasta de început al tini dunie îl vizitez pentru prima oară pe Leonid Leonov la Peredel-kino, în căsuţa lui de ţară, unde locuieşte mai tot timpul împreună eu devotata lui soţie, Tatiana Mi-hailovna, una din acele soţii despre care se poate spune cu adevărat că este o tovarăşă de încredere pe drumul greu al vieţii... Plecările la Moscova sînt relativ rare, cînd prezenţa scriitorului este solicitată de treburi literare sau obşteşti...
Peredelkino este o localitate unică în felul ei. Aici poţi întîlni la fiecare colţ de stradă, unul sau chiar cîţiva scriitori. Peredelkino este o adevărată cetate literară sau... poate... un orăşel al muzelor ? în afară de casa de creaţie a Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S., care găzduieşte numeroşi oaspeţi, Peredelkino a devenit reşedinţă permanentă pentru mulţi scriitori. Locuiesc aici, cu vizite mai dese sau mai rare în capitală Konsfcantin Fedin, Valentin Kataev, Veniamin Kave-rin, Alexandr Ştein, Galina Sere-brdakova şi mulţi alţii. Peredelkino este o localitate cu tradiţie, încă în anii dinainte de război fusese locul de odihnă preferat al multor scriitori, încă atunci fuseseră construite o serie de vile. Ilya Ehrenburg povesteşte în amintirile sale cum în primele zile ale războiului, venit să se odihnească, să doarmă la Peredelkino, din Moscova bombardată de armatele inamicului, îşd petrecuse ceasuri plăcute şi destinate pentru odihnă citind rd-
seriitori străini contemporani
mânui lui Hemingway Cui n ceasul. Se poate vedea şi gjl \\ unde a stat ani de-a rîndui v^l
Iod Ivanov sau cea unde
cut ultimii ani din viaţă Boţ^ ' ternak. în curte, într-un corD^^ ' să alăturat locuieşte astăzi fin ^ cu copiii. Evgheni Borisovici p.*' nak, care seamănă surprint"
mult la chip cu tatăl său'/'se?*
jeşte de punerea în valoare^'n?
tenirii literare a acestuia... u!1** casa învecinată, Tamara '"vw ^ rovna, văduva lui Vsevolod iVa desfăşoară o activitate nu rrtai ir' sîrguincioasă ; an de an apar ediţii de opere, se publică scrf^ rămase în manuscris, nu de 2 a apărut un volum de amintiţii contemporanifar despre aute* Trenului blindat 14—69. 55
( în apartamentul lui LeonirJ u, "nov de la Moscova, situat în j£ centrul oraşului, pe strada Go* m-a impresionat totdeauna boS de flori, de plante, rare şi neS nuite. De fapt mă impresionau ia numai pentru că erau multe saj • pentru că erau foarte variate, ig' felul de specii de cactuşi rari, unt} chiar din Japonia, dar mai ais pentru că prezenţa lor nu păreai fi pur „decorativă", „estetică", « simţea limpede că stăpînul casei k acordă o semnificaţie, o importaajj legată de toată viaţa lui, de indivj. dualitatea lui ca om şi scriitor. Dt ani de zile Leonov milita în publicistică, pentru apărarea naturii pentru îngrijdrea podoabelor ei, intre altele pentru salvarea pădurilor de la distrugere. E o adevărată misiune de viaţă pe care şi-a asumat-c şi care şi-a găsit expresia nu; numai în activitatea lui publicistică,1 dar fi în cea literară, dacă n-ar fi să » gîndim decît la romanul Pâiurn rusească... Mă aşteptam ca aid, k ţară, dragostea scriitorului pentru ţ flori, pentru plante să se manifeste cu mai multă putere, mai pregnant decît,. la Moscova... Grădina din jurul casei este într-adevăr splendida; flori multe, flori rare, plante neobişnuite, multe din ele originare din ţări depărtate, plante sădite cil mulţi ani în unmă şi de atunci Îngrijite ou dragoste de Leonid Ma-ximovici şi de Tatiana Mihailovna.
164
««=rea pentru natura, pentru W5oentru fflori mai ales se sim-JStă opera lui Leonov. Mute care iubeşte cu adevărat
"^-ll T5Utea   sa      miasmele ov-cna
tfrJeasca de aur, în care bădatul "inSof aduce în'dar fetei pe
l" . .___*.„   în  nlină  iarna, m-
un om
să    imagineze scena
din care
o iu
beşte, în plină iarnă, m distrus de război, care
l'-fîSepe să se ridice ain ruina «misă ca suprem omagiu şi ex-a dragostei sale, o floare, un 1 rtoffir Vorbindu-mi de sensul ^fund ai gestului săvîrşit de eroul Ps i de semnificaţia simbolică a a-fSui trandafir găsit, desigur, în fma unor eforturi uriaşe, Leonid îionov se arăta nemulţumit de fap-M că unele artiste tinere nu pot înţelege acest lucru şi în loc să fie wSund emoţionate, aproape cutremurate de revelaţia ce o aduce floarea, o primesc aproape cu indiferenţi sau cel mult cu o politeţe formală.
Poate amintirea acestui trandafir cj a Caleştii de aur, poate faptul că la teatrul Ermolova se anunţase premiera unei piese mai vechi a lui Leonov, Un om obişnuit, a făcut ca discuţia noastră să înceapă cu dramaturgia... Scriitorul vorbeşte cu multă căldură despre drama sa Viscolul, o piesă mal puţin cunoscută la noi în ţară, o piesă care a avut un destin foarte complicat. Poate toornai de aceea, întocmai ca un copil bolnav, oropsit de soartă, este deosebit de dragă autorului... Din 1340, cînd piesa a fost scoasă de >pe afiş după cîteva spectacole $ pînă la publicarea şi reluarea ei largă, la un sfert de veac distanţă, scriitorul a revenit asupra ei de nenumărate -ori, a desăvîrşit-o, a cizelat-o :
„Este o piesă care trebuie situată tntr-un anume context al creaţiei mele" — spune Leonov. Pentru a-i Înţelege semnificaţia profundă şi dramatică trebuie s-o considerăm ca un fel de preludiu la drama invazia, scrisă chiar la începutul războiului şi la nuvela Evghenia Ivanovna, care a fost şi ea elaborată ani de-a rîndul timp de un sfert de veac, aproape paralel cu Viscolul şi publicată aproape concomitent.
Ceea ce uneşte toate aceste scrieri, îşi deapănă în continuare gândul Leonov, este problema pe care ele o dezbat. In toate am urmărit aceeaşi idee şi am căutat să răspund la aceeaşi întrebare : ce se întâmplă cu un om al cărui destin vine în contradicţie cu cel a poporului său, ce se întâmplă cu un om în momentul ân care se produce o ruptură, un conflict între el şi Patria sa... Cum trebuie şi poate reacţiona individul ? Ce forme ia conflictul ? Sînt desigur probleme foarte complexe, de un dramatism profund, accentuat la ^maximum în Viscolul şi Invazia. Caracterul profund dramatic al acestor opere se datorează în bună parte şi epocii istorice pe care o reflectă : cea dintîi zugrăveşte situaţia din ajunul războiului, cea de a doua din primele luni după izbucnirea lui, acţiunea situîndu-se într-un orăşel ocupat de duşmani."
Leonid Leeonov insistă asupra dramatismului piesei Viscolul, construită pe conflictul dintre doi fraţi : unul Porfiri, care şi-a părăsit Patria după Revoluţie şi după un număr de ani de pribegie, răscumpărîn-du-şi vina faţă de popor, se întoarce din pribegie; Celălalt Ste-pan, este în aparenţă un om devotat statului socialist, dar în adîncul sufletului urmăreşte un singur ţel, acela de a pleca în străinătate' şi abea aşteaptă clipa prielnică pentru a şi-l pune în aplicare. Cu multă însufleţire, aş zice chiar cu pasiune, aproape mimînd scena, Leonid Leonov relevă intensitatea dramatică a momentului central al piesei. Porfiri s-a întors, dar e mut, ni se sugerează că a fost rănit în războiul civil din Spania... dar Stepan vrea să afle cu tot dinadinsul unde se află banii pe care el contează în străinătate, pe care i-a trimis cînd va acolo. Si încearcă să afle acest lucru, să-l facă pe Porfiri să vorbească, sau măcar să schiţeze un gest. Dar Porfiri rămîne mut, un acuzator care nu scoate nici un cuvânt, dar a cărui tăcere provoacă o confesiune amplă din partea lui Stepan, dezvăluind toate mîrşăvia vieţii sale.
„Toată scena — insistă Leonid Leonov — nu este decît un mono-
115
scriitori străini contemporani
log, monologul lui Stepan. Dar acest monolog inseamnă o încordare maximă a tuturor sentimentelor şi gîndurilor personajului... De aceea el trebuie jucat cu maximum de ascuţime, de dramatism, cu multă fineţe şi nuanţare... Stepan foloseşte •orice argument, doar, doar va putea smulge lui Porfiri dacă nu o vorbă, cel puţin un sunet, un gest, sau poate va afla adevărul din privirea lui, dintr-o mişcare a capului..."
Tot atît de dramatică este şi nuvela Evghenia Ivanovnri, de un dramatism deeurgînd din condiţii psihologice similare. După cîteva disouţii purtate cu Leonid Leonov îţi dai seama că pentru el există cîteva „teme majore", cîteva probleme care-i stau în chip deosebit la inimă, care-1 frămîntă continuu şi pe oare este imposibil să nu le abordeze. Una dintre acestea este cea a destinului artei moderne, a drumului pe care ea se îndreaptă, a perspectivelor ce-i stau în faţă. „Viaţa contemporană solicită mai mult deaît oricând altă dată arta cu toate resursele ei." —spune Leonov. „Literatura, mai ales proza din zilele noastre, trebuie să facă faţă unei presiuni uriaşe din partea materialului de viaţă. E nevoie de o proză profundă, densă, care să poată răspunde solicitărilor contemporaneităţii..."
Şi pentru a exemplifica, Leonov trece la un subiect care îi este în egală măsură scump, la Dostoevski. D.e altfel, în odaia în care ne aflăm găsesc pe un perete un portret al lui Dostoevski, pe care nu l-am mai văzut în altă parte, un portret din ultimii ani de viaţă ai scriitorului : o privire obosită şi totuşi iscoditoare, tristă, dar nu lipsită de îndârjire, plină de suferinţă şi totodată de bunătate. Un Alioşa Karamazov, aşa cum poate îl va fi întrezărit autorul în acel final proiectat al romanului, ce nu a mai fost scris, in care eroul se simţea chemat de revoluţie...
Dostoevski este o , adevărată pasiune pentru Leonov. Desigur, în creaţia lui, mai ales în nuvelistica de tinereţe, se simt urmele influenţei   lui   Dostoevski.   Şi preferinţa
pentru experienţa dostoevst-literatură a rămas consecv ^1 opera lui Leonov. De ace *H ferent de subiectul de la 3 % neşte, el nu poate să nu      5». < cele  din urmă  la  DasWv.$H / splendida   alocuţiune   pe    14 rostit-o în martie 1968 cu ^ i centenarului    naşterii iu; Dostoevski a fost prezent ca a^ figură centrală. Ori de cite ^ discută  despre  Tolstoi, DosuL* în chip firesc e nelipsit, c& aduoe vorba despre destinele lit * turii   contemporane   de esem Dar niciodată Leonov nu se ^ Mereu descoperă noi faţete turi ale personalităţii şi artei n! * lui său predecesor, mereu cugeti alte probleme ale creaţiei dosw skieme. Se simte că Dostoevski te ieste ca o prezenţă permanenta! universul   spiritual  al lui Leonov. De astă dată discuţia neşte   de  la  numărul tematic revistei româneşti Secolul 20, t« V sacrat    problemei    Dostoevski t J romanul contemporan. Leonid L» nov a văzut revista, la acest nunj-de altfel a şi colaborat printr-e articol în care discuta eterna dje-mă : Tolstoi şi Dostoevski In ^ firesc discuţia se îndreaptă pe £ gaşui :   Dostoevski   şi posteritate
„Dostoevski a cunoscut tîrziu ft tot gloria — spune Leonid Leow — Poate momentul prim al"cu» ştiinţei acestei glorii l-a avut h desvelirea monumentului lui Puşkit în 1881, cînd a rostit celebra s cuvîntare, izvor de atîtea comentai polemice şi atunci şi mai tîrit Deci cu cîteva săptămîni înaint; de moarte". *
Comparîndu-1 cu Tolstoi, al cârl destin literar a fost totdeauna oarecum egal, fără căderi şi surpri» cu Gorki, care a cunoscut în timpul vieţii sale din plin şi foarte df-vreme gloria, Leonid Maximo* spune : „De fapt, gloria mare, adevărată a lui Dostoevski a încep»1, după moarte. Primul moment s-» înregistrat la înmormîntare şi * atunci as zice că e în creştere, f aşa va fi şi în viitor. îndeosebi» ultimii ani mare e cinstirea te Dostoevski în literatura apuseana..
criitori străini contemporani
t
continuă Leonid Leo-«ŢotUŞ'„~toată .admiraţia pe care nov ~Jrmti francezi, englezi, ger*** Ctricani- i-o   poarta, am
■« că înţelegerea lui Dostoev-W^reste ţări e mai cunnd um-
# '"^Majoritatea scriitorilor am ^rHtte urmăresc în opera lui &m m mai ales drama omenirii tW^f/de «ontradicţii, drama omu-^luciumat, luptînd cu tendinţe îu} *^£e E desigur un aspect in-sotagon'^v incontestabil prezent m *te?i. dostoevskiană. Dar Dostoev-
e nurnai atît. în opera lui
* „ai multe alte probleme, aste ce se cer cercetate, reluate.'
^ Leonov subliniază unul din J:tea asupra căruia, dupa părerea î rnntemporanii noştri nu insista » "e vorba de laboratorul de ati ' al seniorului, de principiile 2e ale artei sale.
reonid Leonov mărturiseşte ca nentru el a fost totdeauna şi continuă să. fie Şi astăzi o preocupare cunoaşterea, pătrunderea în articulaţiile intime ale artei lui Dostoev-Iw • Eu caut să mă transpun în locul "lui Dostoevski. îmi închipui cj e vorba de o partidă de şah şi că eu joc în locul lui. Citesc cîteva pa«ini, după care, câutînd să fac abstracţie de ceea ce ştiu, încerc să joc, să „prevăd" mişcările interioare, să ghicesc traiectoria pe care va evolua acţiunea, drumul pe care vor merge personajele. Operînd, cred eu, după toate legile logicei, ale previziunii etc. ghicesc de obicei o mişcare, două, uneori trei, după care, pe neaşteptate, îmi dau seama câ nu ştiu cum să mai mut piesele, ce să mai fac. Mă opresc. îmi dau seama că „mişcarea" lui Dostoev-
ski este absolut neaşteptată, surprinzătoare, la ea nu m-aş fi gîn-dit niciodată şi totuşi este foarte logică, binevenită, aşa şi nu altminteri trebuie să evolueze lucrurile. Cred că acest lucru trebuie să-l învăţăm de la Dostoevski, cred că literatura trebuie să fie într-adevăr surprinzătoare în acest sens. Adevărata artă trebuie să fie totdeauna descoperire şi orice artist adevărat e totdeauna un descoperitor. Iată, de pildă — spune Leonov — odaia în care ne aflăm, o cunosc foarte bine, pînă în cele mai mici amănunte. Un scriitor adevărat trebuie să mi-o prezinte în aşa fel, încît rămînînd aceeaşi odaie ea să fie cu totul alta, s-o văd complet altfel, să-mi apară mai necunoscută. Dostoevski ştia să facă acet lucru.
El ştia să fie totdeauna nou, mereu altul, să descopere mereu. De aceea şi este atît de uriaş, de atotcuprinzător, de profund, de insondabil în adîncimile artei sale."
Subliniind această idee şi totodată socotind că din cauza aceasta Dostoevski nu este pînă astăzi descoperit pe de-a-ntregul, Leonov explică : „Dostoevski e, asemenea matematicilor superioare, abstract în cel mai înalt grad, dar abstracţia porneşte de la realitate, de la un material foarte concret. Sinteză dusă la maximum, dar fără a se realiza analiza cea mai profundă".
Şi Leonov îşi încheie gîndul ca un îndemn şi pentru sine şi pentru alţii : ,Descoperirea totală, absolută a lui Dostoevski se cere încă realizată, cucerită. E o misiune de viitor..."
los, se - situează pe o poziţie similară, formulată în termeni mai agresivi, cînd în prefaţa la traducerea franceză a cărţii Istoria şi conştiinţa de clasă, îşi însoţeşte apologia acestei faimoase „cărţi blestemate a marxismului", de o dezavuare categorică a ceea ce el numeşte „regretabila Distrugere a raţiunii..."
Poziţia lui Sartre faţă de opera lui Lukâcs rămîne relativ ambiguă, exprimată incidental, în termeni contradictorii dar lăsînd să se bănuiască o atitudine finală mai cu-rind negativă (nu există de altfel vreo certitudine că autorul Criticii raţiunii dialectice ar cunoaşte îndeaproape scrierile fundamentale ale lui Lukâcs). Textul lui Sartre ,,Le reformiisme et Ies fetiches", publicat' în Les Temps Modernes din februarie 1950, cu prilejul apariţiei unei căjBţi a lui Pierre Herve, şi reprodus în Situations VII, cuprindea într-adevăr un elogiu al lui Lukâcs, definit de Sartre ca „singurul care încearcă în Europa să explice mişcările de gîndire contemporane prin cauzele lor" şi de-plorînd faptul că „ultima carte" a lui Lukâcs („Distrugerea Raţiunii" ?) nu fusese încă tradusă în franceză. Articolul lui Sartre era remarcabil prin elocvenţa cu care punea în lumină caracterul sectar şi defensiv al gîndirii dogmatice şi prin pledoaria pasionată pentru o renaştere a marxismului creator. Lukâcs s-a arătat sensibil faţă de atitudinea lui Sartre şi va cita în termeni elogioşi critica sa împotriva dogmatismului, cu prilejul conferinţei rostite în vara aceluiaşi an 1956 : Lupta între progres şi reacţiune în cultura actuală. Un an mai tîrziu însă, cînd Sartre publică Questions de metho-de, devenite ulterior introducerea la Critica raţiunii dialectice, tonul său faţă de Lukâcs este cu totul altul : Lukâcs este citat în cîteva rînduri pe larg ca exponent al „conceptualizării a priori" în analiza critică a fenomenelor de cultură şi termenul de „idealism voluntarist", folosit de Lukâcs însuşi pentru a stigmatiza dogmatismul, este utilizat polemic de Sartre chiar Ia   adresa   celui   care   îl lansase.
cronica ideilor
m
Lukâos este acuzat de Saw fi practicat el însuşi tirrm a *4 două decenii un asemenea \! ^ voluntarist" şi de a fi ,v;"! ^ seori istoria" în scrierii» r? *4> niile 1936—1956, cele Pa ^ "% zoful le consideră astăzi"a fte % faza riguros marxistă .a ope?8^ Dacă   adăogăm   ia . toate ^ constatarea că întreaga nw acs^ lui    Sartre    împotriva w*4* Engels cu privire la existent! ^ „dialectice a naturii" ca-Si ■ dinea sa negativă din Criticf5' ţiunii dialectice faţă de ceea * numeşte le materialisme, dmuS* du dehors ou transcendentul * de fapt integral poziţia exn'ri? în    cadrul   gîndirii contemns pentru prima oară. de, Lukkl cartea   sa   de   tinereţe isfork" conştiinţa, de clasă, şe poate , * concluzia că poziţia lui. Şartre 8 de opera , lui Lukâcs este ,m fe analoagă cu cele definite mai n 1 elogii pentru Gesc.hichîe uni %" senbewustsein   şi convingerea* ceea ce a scris Lukâcs ulterior te puţin  în   perioada 1930—1955)* echivala cu o regresiune categorii a scrisului său ideologic. *)
Nu se poate ignora în acelaj timp faptul că, în ultimii ani, revista Les Temps Modernes a pii;. cat succesiv, ,.la diverse interval texte critice, uneori extrem de dure. împotriva lui Lukâcs. Traduce» unor articole . de Isaac Deutscher s Harold Rosenberg, sau un articâ relativ recent „Marx et le; "dogmi-tisme", semnat de Francois Georg. demonstrează o continuitate în $ ludinea negativă a revistei faţă i Lukâcs.
Cît despre Merleau-Ponty, el deplorase explicit, în primele1'capite ale cărţii sale Les Aventures de k Dialectique adeziunea lui Llukâcsli ceea ce filozoful francez numea1 „sumara gnosologie realistă" a ISj LeMin. Merleau-Ponty credea ţi\ poate descoperi o contradicţie irr ductibilă între spiritul gîndirii d»; lectice autentice şi „teoria reflec-;
* Elogii ale lui Sartre pentru 18* susţinute de Lukâcs în cartea sa de m reţe „Geschichte und Klassenbewuss». se găsesc explicit într-un alt text «a Situations VI: „Faux Savants ou W«-Liivres".
19
' ... formulată de Lenin în Mateiu1 Vi empirioenticism : drama S*5"1,* a luj Georg Lukâcs ar fi
^f, t-o pendularea între aceste f00?«treme într-o tentativa soh-mi& extrem       ^„„cihiini mpp.
de a i-Ponty
vedea   deopotrivă în ^'u°hie  und Klassenbewusstein • fe carte profundă şi vie a kffvâcs opera ulterioară cuprin-
*>u.â ,fa Concilia imposibilul. Merit it
ia ic
ânf ^rdeC"'gîndrre' afirmată în m ,L dP tinereţe. Concluzia lui Sffi-PoW nu lăsa nici o in-7,5 asupra sentimentului sau că Stfga trieră intelectuală a lui
Xîcs ar fi fost simbolul unei ca-Si tragice: „L'histoire de Lu-îin est celle d'un philosopiie qui a în. oouvoir envelopper le realisme Tns la dialectique, la chose meme Sns la pensee de la chose. La lame le fourreau, et personne final-meat n'est satisfait, ni le philcso-pbe, ni le pouvoir". Tabloul situaţiei paradoxale a operei lui Lukâcs în contextul gîndirii contemporane nu ar fi cît de cît cuprinzător dacă nu am aminti tendinţele unui Ernst Bloch sau Th. W. Adorno de a nega cu violenţă valoarea conversiunii lui Lukâcs .la punctul de vedere riguros marxist al operei sale de maturitate. Vechiul prieten de idei din epoca Heidelbergului, devenit el însuşi o personalitate a gîndirii de stînga contemporane, Ernst Bloch, va considera pur şi simplu că evoluţia lui Lukâcs către marxismul scrierilor sale din ultimele decenii ar fi marcat tragica sterilizare a unui spirit înzestrat cu însuşiri excepţionale. „Welchen edlen Geist hat man zerstort" ' („C2 spirit nobil a fost distrus !") exclama odată Bloch despre Lukâcs şi o parabolă din volumul lui Bloch Spwren, evo-cînd povestea unui tînăr care şi-a jertfit întreaga existenţă pentru o fantasmă, cuprinde o aluzie transparentă la drumul urmat de Lukâcs. Adorno a reacţionat la rîndul său cu o violenţă extremă la publicarea uneia din recentele lucrări ale lui Lukâcs : Wider den missverstande-nen Realismus (împotriva realismului prost înţeles) ; în articolul său Enpresste Versdhnung din volumul
Noten zur LÂteratur (II) şi-a exprimat fără menajamente convingerea, că evoluţia lui Lukâcs de la memorabilele opere ale tinereţii (cărora, de altfel întreaga gîndire a lui Adorno le datorează enorm) la. scrierile sale ulterioare ar fi echivalentă cu un adevărat sacrijizio dell'intelletto iar scheletul de gîndire al celor din urmă nu ar putea decît asfixia orice respiraţie intelectuală liberă.
Solitudinea poziţiei lui Lukâcs în mijlocul gîndirii contemporane nu face însă decît mai pasionant studiul destinului său intelectual şi al traiectoriei sale spirituale. S-au acumulat atît de multe contra-sen-suri şi contra-adevăruri în jurul personalităţii şi operei lui Lukâcs (inclusiv multe din afirmaţiile citate mai sus) încît elucidarea adevăratelor mobil urii ale evoluţiei sale se impune ca o operaţie dintre cele mai interesante şi mai necesare. Lukâcs a străbătut experienţele spirituale cele mai eterogene cu putinţă şi totuşi ideea de' a descoperi o continuitate şi o identitate spirituală în această succesiune de poziţii divergente nu e cîtuşi de puţin absurdă. Lukâcs a fost rînd pe rînd : partizanul unei „sociologii a literaturii" inspirate de metoda geistesgeschichlich a lui Georg Simmel şi Max Weber ; neo-kantian apropiat de şcoala lui Rickert-Win-delband, atras de celebra Lebens-philosophie a lui Dilthey (perfect acordată de altfel cu neo-kantia-nismul) ; kierkegaardian înainte ca Kierkegaard să devină gînditorul la modă al Europei post-belice şi hegelian inspirat mai ales de „Fenomenologia spiritului" ; admirator succesiv al poeziei aristocratice a lui Stefan George şi al neo-clasi-cistului Paul Ernst, înainte de a deveni admirator al lui Dostoievskî sau de a exalta valoarea exemplară a Educaţiei sentimentale a lui Flaubert ; partizan al sindicalismului sorelian şi promotor al unui marxism mesianic, pînă la cristalizarea fazei definitive a marxismului său din epoca maturităţii, exprimată şi într-o conversiune semnificativă a opţiunilor "sale literare, cu preferinţa pentru opera marilor realişti : Goe-
iu
cronica ideilor
cări mai profunde, al unor premize psihologice şi metafizice", (p. VIII)... Pe planul filozofiei istoriei Simmel va polemiza cu concepţia realismului istoric, deci cu acel punct de vedere care tinde să descopere în imanenţa mişcării istorice sensul ei (Simmel vedea în el echivalentul naturalismului epistemologic, împotriva căruia s-ar fi ridicat cu succes idealismul kantian) : credinţa naivă a istorismului empirist că sensul istoriei l-ar oferi realitatea istorică înseşi, trebuie să facă loc ideii că energia sufletească specifică a istoricului reprezintă factorul plăsmui-tor al faptelor informe. Exaltînd astfel ideea kantiană a autonomiei spiritului (psihologia ar fi pentru istorie, afirma Simmel, ceea ce este matematica pentru astronomie) Georg Simmel opunea dispreţuitei istorii empirice un punct de vedere neo-toantian asupra istoriei. Este verosimil că şi o altă teză centrală a lui Georg Simmel să fi exercitat o influenţă asupra orientării primului Lukâcs. Cartea lui Simmel Philosophic des Geldes denunţa cu exemple numeroase, în spiritul unui tipic romantism atnti-capitalist, hegemonia instituţiilor şi mecanismelor sociale obiective asupra aspiraţiilor subiective, în cadrele societăţii moderne. Mai tîrziu, Simmel va extrapola critica sa de acest gen în conceptul unei „tragedii a culturii" : distorsiunea între instituţiile sociale şi plăsmuirile ' culturale pe. de o parte, intenţiile şi aspiraţiile efervescente ale subiectivităţii umane pe de altă parte, ar fi o adevărată fatalitate şi s-ar constitui într-o metafizică „tragedie a culturii" (critica făcută de Marx „fetişismului mărfii" devenea în concepţia lui Simmel doar un caz particular al acestei pretinse legi generale a culturii umane : înstrăinarea produselor culturale de scopul lor originar şi insturarea unei funeste supremaţii a plăsmuirilor obiective asupra aspiraţiilor subiective ; v. Georg Simmel : Der Begriff und die Tragbdie der Kultur în culegerea Das individuelle Gesetz; Suhrkamp Verlag, 1968). Simmel va reveni adeseori la ideea sa favorită că ar exista o tensiune ireductibilă între
puterile umane pe de o raporturile sociale obiectivPar!* * altă   parte,   o incomensuL?H între existenţa socială (ernB?% viaţa     autentică.     SubieS t tranoesradentaiă a lud Kant ( teiigiibil",   cu   corolarul i|6?* nemurire) şi conceptul de lui Goethe, interpretat însă ikJ philosophisch, erau revendk• f* Simmel ca puncte de spriib * torul   eseului  Kant  şi Goeffc invoca idealismul  subiectiv  i ^ Kant şi „vitalismul" lui e0J! ** favoarea tezei sale că smulger(» / cătuşele existenţei empiricp <,;
.... . .        c 01 Onrif
tituirea   unei   zone de supraempirice
de   liberă   expansiune   a fori umane profunde.   (Georg Sirni? Kant und Goethe, 1906, p. 106—
ar fi singura
Dualismul între existenţa
empirică, „das gewohnliche LejJi şi viaţa autentică, „das lebendT Leben", este însă un motiv cente şi al scrierilor tânărului Lukâcs.
O mărturisire formulată de Lukâcs în prefaţa la prima ediţie a eărg ' sale despre Thomas Mann arunâ încă o lumină preţioasă asupra perioadei sale de formaţie. Lukâa scria în prefaţa amintită: ^ blema „Tonio-Kroger" (împreună cu epilogul lui Ibsen) au determj. nat în mod hotărîtor motivele cele mai importante ale producţiei mele de tinereţe. Şi aci esenţiale nu sini nici referinţa directă, nici anumite indicaţii asupra creaţiei lud Mann, nici chiar un artiool despre „Alteţa. Regală", ci întreaga atmosfera a formulării problemelor şi a soluţiilor". Platitudinea vieţii burgheze curente, dezrădăcinarea artistului în mijlocul uned asemenea forme de organizare socială, setea de a, redobîndi contractul cu viaţa, anu- \ lînd eterogeneitatea fortuită^ a relaţiei între artă şi viaţă,, sînt temele-dominante ale nuvelei lui Thomas Mann Tonio Kroger ca şi ale multora dintre scrierile de tinereţe ale prozatorului (cu diverse nuanţe şi variaţii faţă de cea mai caracteristică : Tonio Kroger): Situat* într-un asemenea context, eseurile lud Lukâcs din Die Seele uni * Formen capătă un relief mai precis Perspectiva   creaţiei   lui Thomas
cronica ideilor
114
Hin prima sa fază ne mga-«ă descifrăm eu mai multă m', tp substructura moral-spin-eseurilor lui Lukâcs. Dis-tuala * nşantă, sau chiar tensiu-tinCWulată de Lukâcs între viaţa n«a P1/ banală, „empirică" şi viaţa tureHfll'ă incorporată în opera de ti ne apare strîns înrudită cu na-
(ă ne aP4*1^ ------------
f „ conflictelor„?in ope^1.e „de
t
u
^Inror "articulaţiilor sale sociale. Xrfismul   şi   prozaismul vieţii
WratpUaîe"'lui Thomas Mann. Di-ll6S,i tragic între artă şi viaţă oroiectat de Mann pe fondul
burgheze
curente provoacă în mod distanţare   a artistului
"Stabil de atmosfera unei aseme-lumi. Subliniind mai tîrziu analogiile între problematica din
nea
Tonio Kroger şi cea din Buddenbrook numindu-1 pe reprezentantul vechii' şi nobilei burghezii patricie-„e în declin, Thomas Buddenbrook, fratele de suflet" al lui Tonio Kroger, Lukâcs va dezvălui implicit rădăcinile sociale ale conflictului Kunst-Biirgertum (artă-burghe-zje) şi ale propriei sale problema-iici din Die Seele und die Formen. Tensiunea se consuma la Thomas Mann între lumea noii burghezii egoiste, lipsită de scrupule dar triumfătoare (simbolizată de K16-terjahn din Tristan sau de familia Hagenstromilor din Buddenbrook) şi lumea aureolată de nobleţe, dar iremediabil declinantă, a lui Thomas Buddenbrook ; sau între mărginirea fericită a armoniosului cuplu burghez Hans Hansen-Ingeborg Holm şi conştiinţa devorată de contradicţii şi nostalgii a artistului Tonio Kroger. Leit-motivul eseurilor de tinereţe ale lui Lukâcs îl constitue cultul „formei". Particularitatea punctului său de vedere este însă strtnsa legătură pe care o stabileşte între aptitudinea artistului de a conferi operelor sale o organizare formală armonioasă şi conştiinţa sa etică. Georg Lukâcs va caracteriza mai tîrziu, în ultimul său studiu despre Thomas Mann (1955), atitudinea socială din romanul Buddenbrook ca fiind cea a unui „romantism anticapitalist". Consubstanţialitatea preocupărilor între autorul volumului Die Seele und die For-
men şi Thomas Mann  din prima epocă a creaţiei sale, acea intime geistige   Năhe    (intimă apropiere spirituală)   despre   care aminteşte Lukâcs în prefaţa la volumul său Thomas Mann, ne îngăduie să vorbim   şi   în   legătură   cu tînărul Lukâcs,  despre  o  stare  de spirit romantic-anticapitalistă.  Un raport de   subtilă   osmoză   leagă spiritul eseurilor lui Lukâcs de cel al primelor creaţii ale lui Thomas Mann. Atitudinea negativă a lui Mann faţă. de un tip de existenţă clădit pe dezordinea şi anarhia instinctelor, simbolizat în Buddenbrook de Christian Buddenbrook, este dublată de elogiul moralei rigoriste şi al unui tip de existenţă integră, personificate   de   lumea   vechii burghezii patriciene. Thomas Mann a formulat în cartea sa Consideraţiile unui apolitic   afirmaţia   revelatoare că experienţa centrală a perioadei sale de   formaţie   a  fost trans-mutaţia valorilor autentice ale  vechii burghezii în planul subiectiv-artistic : unitatea între artă şi spiritul burghez (în sensul vechi    şi nobil al cuvîntului desemnat prin termenul der Burger şi nu prin cel cu nuanţă pejorativă : der Bourgeois), conversiunea   vechiului   şi integrului spirit burghez în sensibilitate estetică, sînt motive decisive ale creaţiei lui Thomas Mann. Eseurile lui Lukâcs din Die Seele und die Formen vor defini  mereu activitatea estetică ca o^ facultate formativă, în opoziţie cu dezordinea şi iregularitatea stărilor de suflet episodice, şi în polemică împotriva „eticii instinctelor" :   ideea   că plăsmuirea formei artistice implică o organizare şi o ierarhizare a posibilităţilor de existenţă,  că  adevărata formă se nutreşte dintr-o conştiinţă etică, se află într-o simetrie semnificativă cu preocupările lui Thomas Mann. Nu poate ^ aşadar considerată incidentală extraordinara comprehensiune cu care tînărul Lukâcs va evoca, în unul din cele mai importante   eseuri   ale   volumului său, universul spiritual al lui Theodor Stonm,   caracterizat   atunci drept „ultimul reprezentant al rnarei literaturi burgheze germane". Lukâcs
115
cronica ideilor
vulgare subiecte pot deveni cele mai bune" <4)
In adevăr, după propria lui mărturisire, Flaubert a scris romanul lui cu moravuri de provincie în care „nimic din ceea ce îi place lui nu se găseşte", dfi.ii ură contra realităţilor vulgare din care el este alcătuit. A întreprins, ne spune el, acest roman „din ură contra realismului" („en haine du realisme") 15). înadins pentru că îi repugna subiectul. „Mediile comune îmi repugnă, l-am luat pe acesta, care este aiihi-oomun şi anti-plastic. Această muncă a servit ca să-mi mlădiez mîna ; acum, la alte exerciţii" 16. Mereu „exerciţiu"... In termeni clari, Flaubert ne spune că, pentru el, cazul Doamnei Bovary a fost o chestiune de „parti-pris, o temă" („uine affaire de parti-pris, un theme") «).
-..Deci, situaţia e limpede : „Parti-pris", cu alte vonbe : intenţie, idee preconcepută, hotărâre fermă de a scrie o carte — /care nu-1 va amuza deloc... Temă literară. Dificultate •artistică care „mlădiază mîna" ... Dificultate învinsă prin eforturi care au valoarea unui „exerciţiu" Jecund... Din material urît — să faci o carte frumoasă... „Pariul" a fost ciştigat!
Este ştiut că Louis Bouilhet şi Maxime du Camp au sugerat ei lud Flauibert, în l'S49 (deci si lucrul acesta ne apare ca semnificativ, îndată după marele vălmăşag, care îndrepta spiritele Franţei spre alte preocupări decât cele privitoare la aspectul exterior al literaturii), să renunţe la „exerciţii" de imagini şi de Stil fastuos ca cele din Tenta-tion de Saint-Antoine imprima formă ; icartea va fi publicată mai tîrziu) şi să scrie, în genul balzacian, un roman cu substanţă scoasă din realitatea umană contemporană. Pentru care roman — cei doi prieteni doritori de a-1 apropia pe Flaubert de realitatea vie a societăţii după sbuciumul anului 1848) (şi care, credem se impune, într-o for-
u) Ibidem, p. 415.
ir») G. Flaubert, Correspondence, Char-pentier, 1925, seria a treia (1854—1869), p. 68.
w) G.  Flaubert,  ibidem,  p. 71. ") G. Flaubert, ibidem, p. 68.
mă sau alta, tot mai mult lor, după 1648.) — oferă 1 vers" aii adulterului ide '"Ş""'!, vinicie şi de mică 'burgWă * / (care  începe   să interesezi> »*.< sinuciderii, subiect, de W % gător-   pentru viziunea, un,**5* izolat de societate. Şi ^w",1 tr-o presiune a mediului s<5 prezentat prin doi buni nrilt"% spirit lucid, un „fapt divers* trat de cronica juridică, cit 'si"1* de „anti-plastic", vorba'luifi»,1?*
— estetul absolut dinainte de «v* şagul anului sângeros este fă-, renunţe la „exerciţii pur e2 6
— „aproape fără subiect" (Tenut-de Saint-Antoine) şl să ia j» p urcuşul greu al romanului de rS vuri, cu subiect bine conturat dacă acest subiect sugerat a i acceptat, este, desigur, şi pentoS tivul mărturisit de Flaubert"; e| convinge şi va convinge şi'pt că un   mare artist   al curing poate învinge şi această imensa*, i ficultate: aceea de a face arii t vantă — cu un material omem» urît, meschin şi esteticeşte a>ie2 de autor.
„Pariul" că vei învinge dtftcufc tea a jucat un rol mare în psift& gig. estetului creator de literat^ Ce isînt, în fond, romanele şi nuvelele, adesea şi. poeziile Iui Theoplj. ie Gautier — delcît realizarea usţ teme dificile pe plan literar: pitorescul cu orice preţ ? Prozator* artist şi poetul-artist rivalizieaă a pictorii în culoare bogată, emil autentică. Subiectele sînt Şi la Can-tier, suto aspectul lor omenesc, psk hologic, aproape indiferente Open savuroase, precum Le Capitaine F* casse, trăiesc nu prin elemente s- } torico-psihologice analizate cu piş-funziime, ci prin pitorescul arkm legat, 'cu preciziune, de o mut® epofâ istorică <;Firanţa .sub regel? Ludovic XIII). Un fel de „pariu" artistic «te şi Le Capitaine Frânase, ou deosebirea că Gautier nierş pe linia a ceea ce îi este plăcut? pariul constă numad în întrebarea» voi reuşi eu să îmbrac în haină pitorească şi această epocă istorica! Desigur, e mai uşor să dştigi as!-
eseu
ori uri" î;n '°are matenalul Id'*5 "P,JTeste aproape indiferent, «ene"686 -„i" lui Flaubert că va iedi ,iţ»lă un,or unici burghezi
iriclicoli, care nu-i smt {«.—- « <i oe care îi urăşte pen, lor de relief estetic. !»P*L lui. - în adevăr, excesive llp5t curiozitate psihologica râ "T., '"r-niitier era foarte con**?nri Saffi fost de mîndru ^ttre Franicezdi mereu preocu-* Lei ce pot fi dezvoltate re-J»' p, singur aproape, trăieşte t<J!!i«Tl lumii vizibile", lipsa lui SfSes pentru om şi pentru pro-ffiî^psihologice şi morale tre-W5fsă4 fi'izbit uneori, şi pe el, fiind o vădită sărăcie sufletească, "iii* in privinţa aceasta, extrem Jlmportant ceea ce ne raportează ttf Goncourt despre aprecierea Stâ de Gautier asupra lux Molie-îf autonul atâtor opere care cer, Seste asidua colaborare a cugetă-f u"Noastre - şi care nu trăiesc nici aria bufonerie, şi nici prin cizelată savantă a fiecărui vers. — Gau-fier înainte ide orice, are de ob;ec-«{'- caâităp versurilor lui Mo-§ere ca şi cum asta ar fi chestiunea principală ! Iar în ceea ce priceşte conţinutul comediilor, el îi pare făcut dintr-un fel de „bun jîmţ pătrat, josnic". (Evident, „estetismul anti-burghez" nu poate juste moralitatea atîtor comedii care pledează pentru cuminţenie — 4it cu cată fineţe ide spirit, cu cît «mor, cu .cîtă inteligenţă psihologiei!)
Iar -cit despre faimosul Mizantrop, care tocmai fiindcă este o piesă ca idei a provocat atîtea discuţii, nu ne vom mira prea muilt că Theophile Gautier i .respinge în bloc, numin-du-1, iinidcă nu oferă nimic în materie de desen îşi .culoare, „une veritable ordure". Ne întrebăm, în faţa unei astfel de îngustimi, ce altă apreciere despre Mizantropul lui JMere ar face o săteanică abia tteoută ipiin şcoala primară — sau vn beduin arab, amator de povesti fantastice ? O ! Suflete fine, sensibile şi înguste de cadâne de mare serai «mental, duşmane neîmpăcate s tot ce este gînd şi travaliu cerebral ! Oe să facem ? Omul are, pe
lingă haine şi culori, şi un suflet ascuns, şi definiţia lui nu este haina, ci sufletul.
Dar Jurnal-^A fraţilor Goncourt ne spune că Gautier. îşi mărturisea slăbiciunea în felul acesta, vorbind de Mediere : „Trebuie să vă spun că eu sînt, într-o privinţă, prost construit. Omul îmi -este perfect indiferent. iîntr-o dramă, atunci cînd tatăl îşi freacă nasturii vestei de fiica lui în sfârşit regăsită, mie asta nu-rni face absolut nici o impresie. Eu nu văd decât cutele pe care le face rochia fetei" ls).
Ce să spunem ? Sensualităţii, im-presioniabillităţii, i se adaugă aici o hipo-afectivitate de om pentru care numai „lumea .vizibilă" există, ceea ce începe să fie grav. Această in-afectivitate de estet fanatic faţă de ce se asounde sub „formă" şi culoare — ca toate deficienţele afective, creşte odaltă cu virsta.
Deci : simplificare a viziunii literare, ducere la extrem (sau la absurd ?) a interesului estetic (în stricta accepţie etimologică a cuvin-tuilui grecesc). Totală renunţare la observarea conului. Aceasta — în timpul cînd un Honore de Balzac se oprea, cu miultă - curiozitate, la fizionomia tipică, dar şi indiwiMaZi-zată (expresivă şi prin tip, şi prin individ) a unui personaj.
Charles Baudelaire, care ne-a vorbit despre „ideea fixă" a maestrului său Gautier: Frumuseţea (trebuia să adauge: plastică), a făcut şi el .ou el însuşi „rămăşagul" artistic că va da strălucire şi desă-vîrşirea artistică unor teme noi, cu conţinuit urii şi .respingător şi (după unii) a câştigat şi el pariul. Autorul AZbatros-ului va rămâne însă, credem, mult mai mult prin acele poezii — noi şi .ele, originale şi ele, în oare „din spectacolul tristei lui nefericiri" (ica să amintim pe Le mauvais moine), a făcut operă de artă lipsită de uiit şi de macabru. Dar căutarea temelor literare noi, dorinţa vie a originalităţii, conştiinţa că trebuie să producă opere supuse admiraţiei amatorilor de Artă,
ls) Edmond et Jules de Goncourt, Jurnal,  t. I.  (1851—1861).  p. 132.
123
eseu.
>
J'
iar nu emotivităţii publicului mare (în genul, pe care-ll decretează „feminin", al Hui AMred de Musset) — toate aceste stigmate ale estetismului le găsim din plin şi la Baudelaire.
Leconte de Lisle ne prezintă şi el teme noi cu orice preţ, teme de erudiţie istorică îşi de mitologie exotică, oare prin noutatea lor, prin dificultatea de a le face poetice'''), sînt şi ele nişte pariuri, nişte dificultăţi voite, învinse ou bărbăţie de cele mai multe ori.
Prin precizarea acestei „lupte cu dificultăţile", ajungem la al treilea izvor, şi foarte important, al acelei exactităţi în descriere şi evocare de care ne ocupăm. Avem acum — nu numai exactitatea în viziune, perfecta obiectivitate de oglindă credincioasă — ci, în plus, travaliul artistic .al cuvântului, al frazei, al ritmului, al rimei, al combinaţiei de rime, al muzicalităţii versului şi frazei, al economiei verbale, dus aşa de departe, încît i-ornanul, nuvela sau poezia să fie' perfecte ca o demonstraţie geometrică — Za care nimic nu mai este de adăugat şi din care nimic nu poate fi eliminat.
Ajunşi la această maximă dexteritate, -esteţii vor răsfrînge, fireşte şi asupra viziunii pitorescului din lume, aceeaşi preocupare de perfecţiune.
Exactitatea expresiei va fi acum nu numai fidelitatea faţă de obiectul exterior, nu numai evitarea di-formării obiectului prin pasiuni subiective sau prin prea puternică imaginaţie, ei şi ceva în plus, care merge însă în aceeaşi direcţie : pre-ciziune algebrică a cuvîntului şi a îmbinării de cuvinte, respect al nuanţei exacte a unui cuVînt ales cu chibzuinţă, oroare de aproximaţie şi de neglijenţă, muzicalitate adecvată conţinutului.
Astfel, artiştii literari care au drept pasiune numai cultul Frumu-
<9)Dificultatea e provenită din depărtarea acestor teme de viaţa noastră de astăzi, din caracterul lor cerebral, străin de afectele noastre obişnuite.
seţii ajung: 1) prin reiUQi,, tor esc (pitoresc 'care nu t *** duie aproximaţia expresief:,rea tb exclusivitatea unei atituiil' $ templare, neturburată de snhi* 11 mul pasiunilor, şi q) jn ^cf^: preocuparea rece, mai deaVu- s* fectivă, atentă, meşteşugărea!^ datoare, savantă, de terne iu de înnoire, prin cizeZarea ^'""V vechilor teme (Leconte de î T*' de Alfred de Vigny) la t,irt3* devenită scop suprem al ^r,-f reşite,  .viziunea   lor poetică61^ acum nu numai picturală si J? î vă, — ci, prin excelenţă, e»,«* precisă. •"'    51V
Ei vor reuşi să ne dea one™ care găsim ceea ce găsea Victori go în (poezia lui Baudelaire ■ * „fior nou" care nu poate fi tăeă* Dar — trebuie s-o spumam ■ uYu care scriitorul nu ni-1 fajj* direct şi imediat, ci care ni se
pe
- ■■ • • • ■ • ■—"»■>* nică numai după o lectură"aîeî ; Ni se comunică, poate, aşa cuu« " făcut simţită autorului însuşi ife poetică : ;niu în carnea şi nervii? tregului corp, ci în cele mai asci» cute ale creerului, în „bosa" n«, născută a admiraţiei pentru travj'; ul lent şi răbdător al cuvîntului."
Ne întrebăm uneori : nu vor £ fost esteţii aceştia i(icu care Mife Eminescu are în comun numai m-rea conştiinţă artistică, dar nuj detaşarea de „inimă" şi de carnet timpului său), nu numai obosiţii munca lor de giuvaergii literali,4 şi, uneori, obosiţi şi trişti — Mi ştie de oe ? în fond, — nu. trişat osteniţi — din cauza acelui „splees* inevitabil la care duce instrăiss-tea sufletească de lumea 'timpi? în care trăieşti ?
Dar să nu uităm : epocă, aşa 4 î lungă, a domniei aproape excitate-* a spiritului burghez în Franţa,-ţ, părput mai puţin copleşi'toaire soit telor îndrăgostite de Frumos, atoss cînd ele s-au refugiat într-un s de perfecţiune artistică, impunata ca un templu elen.
m
coIîS*an*mesc,1
•
„leonce şi lena", „britannicus", un trubadur modern
Lucrare ocazională, scrisă în vederea unui concurs, oomeria Leonce şi Lena a lui Georg BiAohner, atît de schematic şi expeditiv construită, încît pare o ostentativă şi ironică' dezavuare a convenţionalismului teatral, ou o intrigă redusă la cea mai inconsistentă şi mai superfluă urzeală rămîne totuşi un aot artistic de o netăgăduită valoare prin munificeniţa unui text cristalizat în substanţiale aforisme, în scânteietoare butade, în ingenioase calambururi şi în efuziuni lirice de o nobilă şi profundă rezonanţă.
Influenţele literare nu sînt greu de identificat şi piesa lui Biiahner le adceptă cu nonşalanţa unui curs de apă ce primeşte în matca sa tributul mai multor afluenţi, ştiind că aluviunile vor fi treptat decantate şi că undele sale nu se vor amesteca decît cu ceea ce se apropie de natura lor. Autorul nici nu încearcă măcar să ascundă sursele de inspiraţie iar personajele lui au o filiaţie evidentă cu lumea de legendă a unora din comediile lui Shakespeare oe se desfăşoară în nişte principate imaginare, lipsite de coordonate geografice, cu prinţese visătoare şi aventuroase şi prinţi cu nume italieneşti şi temperamente meridionale, uşor inflamabile, deşi afectate de un spleen englezesc, poeţi spontani, de pe buzele cărora metaforele îşi iau zborul oa nişte stoluri de rindunele şi persuasivi amorezi ; ou bufoni isteţi şi turbulenţi, umorişti şi filozofi în-
născuţii, ce cultivă un fel de scepticism .burlesc, confortabil pentru ei şi vezticant pentru .ceilalţi ; cu doici sentimentale, concesive şi comice, in limlbuţia cărora înţelepciunea poporului îşi găseşte cea mai pitorească şi mai directă expresie. Pe cele două vlăstare domneşti — Leonce si Lena — evadate din plictiseala apăsătoare ale palatului părintesc, pe Valerdo, pe guvernantă, îi recunoaştem de la .bun început fiindcă i-am întîlnit în A douăsprezecea noapte, în Cura vă place, în Nevestele vesele şi chiar în Romeo şi Julieta. Similitudinea însă e mai mult de suprafaţă. Personajele lui Bucnner sînt .lipsite de contururi distincte, există între ele un fenomen de osmoză, sentinţele şi butadele debitate de unul pot fi lesne atribuite oricăruia dintre ele, au aoelaş stil în exprimare şi acelaşi orizont în gîndire. In .acelaşi timp însă, în mad ciudat, dialogurile ior nu sînt propriu zis nişte schimburi de păreri sau de cuvinte, .ci nişte aparteurî alternante ; nimeni nu se adresează partenerului pentru a-i împărtăşi ceva sau pentru a-i solicita un răspuns, ci continuă cu glas tare un sdlilocviu cu întreruperi accidentale şi fără sfârşit. In privinţa aceasta, scena din Leonce şi Rosetta este .concludentă şi conţine în germene o modalitate specifică teatrului expresionist, inicluzînd un anumit artificiu livresc şi o deliberată discontinulitate dramatică.
Nota dominantă a piesei este fără îndoială satirică şi autorul n-a scăpat prilejul de a plăti o poliţă nu prea veche oelor ce .lansaseră împotriva lui un mandat de arestare, cu atît mai mult ou cît putea s-o facă la adăpostul imunităţii acordate de refugiul său la Strasbourg şi sub masca foarte transparentă a alegoriei teatrale. Regele absurd, vanitos, stupid şi ahsurd, înconjurat de o curte servilă şi stupidă şi slujit de nişte poliţişti imbecili reprezintă desigur o imagine caricaturală a îrnprejuriăritor politice din principatul Hessa. Ironia se preface în Sarcasm, îmbrăcând forme groteşti ; replicile autocratului fantomă Peter, stăpânul fantomaticului regat Popo ar putea fi tot attt
cronica dramatică
125
de bine rostite de regele Ubu al lui Jarry.
Ponderea specifică a piesei şi cea mai temeinică justificarea antistică a ei cred totuşi că i-o dau paginile lirice în care frământata tinereţe a autorului îşi mărturiseşte apartenenţa la secolul romantismului, cu acel vag al său sufletesc umbrit de o inexplicabilă melancolie şi agitat de aspiraţii contradictorii, asupra căruia gîndul morţii exercită o tulbure fascinaţie ; în acelaşi timp însă în ele se reflectă totodată mobilitatea şi neastîmpărul unui spirit efervescent, care a devenit revoluţionar dintr-o nemăsurată dragoste de via>ţă şi de oameni.
Prea scurta şi nefericita existenţă a lui Bilchner şi vitregia destinului său literar şi-au aflat compensaţia (dacă se poate spune aşa) în interesul pe care opera sa l-a stârnit, foarte tardiv ce-i drept, şi continuă să-1 stîrneaiseă după o sută şi treizeci de ani de la moartea scriitorului. Moda BOchner durează de patru decenii, la noi fiind adoptată abia de câţiva and (prin 1949 a rulat pe ecranele noastre, dar fără nici un succes, o .admirabilă transpunere dnematografică a piesei Woyzek). Nu mă îndoiesc că, mon-tîwd pe scena teatrului Lucia Sturdza Bulandra mai întâi Moartea lui Danton şi mai recent, Leonce şi Lena, regizorul Larviu Ciulei a făcut-o nu din spirit de imitaţie ci în virtutea unor afinităţi elective şi atras de virtualităţiie spectaculare pe care lena descoperit în ele. A fost un act de curaj din partea sa să pună în scenă o lucrare aproape de loc teatrală şi deci gneu reprezenitabilă şi Încercarea sa a fost încununată de o strălucită izbîndă artistică pe care publicul, la rândul său, a ştiut s-o aprecieze cum trebuie. Un act de curaj, pe care totuşi Ldviu Ciulei l-a săvârşit ,cu teamă si, din pricina unor temeri — (recunoaştem, îndreptăţite — a alunecat îin anumite exagerări.
l-a fost teamă în primul rînd de scurtimea textului şi s-a gîndit să-i adauge un prolog ou aforisme extrase din diferite opere ale lui Bfichner şi' lipite arbitrar cap la cap. ŞV pentru ca prologul să nu'fie plic-
tisitor, l-a repartizat întregului samblu actoricesc, inaaginîrad pent"1" fiecare frază o altă mişcare s i forma unor exerciţii de euritm Lungimea lud excesivă şi disparlta' tea ideilor îl face însă niu atît pij tisitor cât deconcertant şi, pjng V urmă, obositor. â
S-a temut apoi că, fiind .prea ru dimenibar construită, piesa va părea neînchegată şi statică şi că publicul va părăsi sala nesatisfâcut şi aitutirt i-a adăugat cu o generoasă imagina, ţie, tot felul de trouvaille-uvi şi g-a. guri, în asemenea măsură încît textul era gata-gaita să se scufunde în, această supraiabunidenţă de adausuri baroce. Fiind însă un om de gust cu o inteligenţă echilibrată şi lucidă regizorul a ştiut să meţină spec-ta-' colul pe linia de plutire, în aşa fel ca Buiciiner să nu fde cîtuşi de puţin dezavantajat, iar sala să se amuze din plin, fără să rîdă totuşi prea tare. Scenele de la curtea regelui Peter au fost de uin grotesc copios, culminînd ou apariţia de panoptic a nobilelor doamne îmbrăcate cu vestigiile unor toalete de gală ce păreau achiziţionate de la cel mai sordid târg de vechituri (intenţiile regizorului fiind subliniate cu o implacabilă vervă de Ioana Gărdescu, autoarea costumelor) — expresie a. celei mai sinistre decrepitudini — şi purtând mutrele hirsute şi îndobitocite ale unor oameni ai cavernelor.
Ar fi de citat desigur numeroase-invenţii şi gaguri regizorale (de pildă aparatul de fotografiat antedilUT vian oare scotea fum în loc de pozaşi pe care guvernanta găsea mereir ocazia să-1 pună în funcţiune sau fuga cu mişcări descompuse a celar doi poliţişti,. profilată pe un ecran într-no lumină intermitentă, arnin-| tind de primele filme mute), unele originale, altele mai puţin originale.!' dar majoritatea binevenite şi utilizate cu schepsis, contribuind la pitorescul mult prea îmbelşugat, dai* fermecător al spectacolului.
Decorul semnat tot de Ldviu Ciulei a folosit toată deschiderea şi adîn-cimea scenei, înglobând aparatura şi recuzita din culise, cu o neglijenţă atât de bine simulată încât publicul nu şi-a dat seama că era vorba totuşi de un decor.
126
cronica dramatics
w.
Piesa iui' Buohner a fost servită excelentă echipa actoriceasca de-° nriimul rînd de impetuozitatea S1 m,Svi+ă si juvenilă a sensibilului f^amitru, care a susţinut eu o î^tiT convingătoare mimată par™ li*ă; de naturaleţea lălîie . ificeebit de simpatică şi de comicul
discret al lui Virgil Ogăşanu
,<P "comicul mai puţin discret, dar =,!mlerît într-un rol truculent
al
i Marin Moraru; de siguranţa Senică plasticitatea graţioasă şi ^amatismul nuanţat al Ilenei Pre-rfescu şi de fineţea lui Niky Wolcz /maestrul de ceremonii). Vally Voi-culesou-Bepino a fost ea întotdeauna amuzantă, fără să şarjeze mai mult decit era necesar, .cu chipul său ştrengăresc de copii bucălat travestit în guvernantă. în rochia ei imaculată şi hipendantelată („închirieri de voaluri şi rochii pentru mirese"), ou o paloare de porţelan şi o figură de păpuşă tristă, fadă şi uşor morbidă, Irina Petreseu a fost o adevărată ' prinţesă romantică, dar a păstrat permanent o distanţă faţă de text pe care mai mult 1-a rostit decît 1-a interpretat. Nu trebuie uitate nici contribuţiile lui Minai Mere-uţă, Ghecmghe Oprinla, Marius Pepi-no 'ca şi ale întregului corp de ansamblu.
Versiunea românească semnată de Niina şi losif Oassian este una din foarte puţinele traduceri cu adevărat artistice jucate pe scenele noastre ; remarcabilă îndeosebi ingeniozitatea cu care au fost transpuse jocurile de cuvinte, fără să pară forţate şi fără să se piardă poanta umoristică.
O menţiune specială, pentru grafica programului, în icare am recunoscut inepuizabila fantezie a Valentinei Bardu.
Turenul Teatrului Tineretului din Piaţa-Neamiţ ne-a oferit încă una din experienţele sale regizorale — unele reuşite, altele derutante — pe care le sprijină cu o consecvenţă şi o solicitudine vrednice de toată lauda. De astă dată experienţa a fost efectuată pe seama unei piese de Racine, „Britannicus", prezentată înitr-o înscenare expresionistă. Un
Britannicus expresionist ? De ce nu„ în 1(jefinitiv ? în antă nu există limite şi separaţii stricte şi tuineori bunul simţ poate fi o frînă retrogradă :• toitjul e posibil, chiar şi arbitrarul.. Mîine s-ar putea să vedem, bunăoară, Fedra tratată grotesc iar poimâine Andromaca transformată in», musical Deşi e greu de descoperit vreo legătură posibilă între exacerbările, contorsiunile, refulările şi zonale crepusculare ale teatrului expresionist şi rigoarea formală, logica indestructibilă şi claritatea diamantină a clasicismului francez. Şi apoi Racine nu are nevoie de interpreţi psihanalişti, personajele lui se-anallizeză singure şi dau în vileag, răspicat şi fără reticenţe, tot ce-simt.
Regizorul Nicolae Manea nu se-putea să nu-şi dea seama de lucrul acesta şi, în lipsa unei inspiraţii mai fericite, s-a mulţumit să ilustreze şcolăreşte, printr-un ifel de 'tablouri vivante, metaforele întîlnite în text. Se ştie însă că Racine e un mare-poet dramatic, dar nu prin metaforele sale. Anatole France povesteşte în Viaţa literară că un confrate a întrebat-o cândva pe domnişoara Ackermann — poetă fiiozotfandă din. secolul trecut, acum definitiv uitată — de ce versurile ei sînt atît de sărace în comparaţii. „Cum aşa ? a protestat scriiltoacrea, dimpotrivă sînt. presărate cu tot felul de comparaţii • barca pe valiuri, barca în toiul furtunii, barca pe o mare liniştită, ete^ Astea ce slot ?". Nicolae Manea şi-a asuimat aşadar sarcina de a transpune coregrafic > bărcile pe valuri ale lui Racine şi, dacă un personaj a spus la un moment dat că se simte încătuşat, s-a grăbit să aducă din ciulise doi figuranţi care să-l lege de mîini iar dacă un altul a pomenit de strămoşii decedaţi, într-o oli-pă au apărut din culise doi morţi ambulanţi care s-au .aşezat în clasica poziţie a statuilor Junerare şi aşa mad departe.
Regizorul ar fi avut de cîştigat dacă şi-ar fi intitulat spectacolul mi-modramă, renunţând complet la textul care, de altminteri, nici nu prea s-a auzit în sală : pentru viziunea sa plastică, deşi cam lugubră, cu evo-
cronica dramatică
127
Iuţii frumos decupate in alb şi negru îi acordăm toate punctele cuvenite. Aşa, versurile s-au înecat lntr-o indistinctă bolboroseală pe care n-a reuşit s-o biruie decît, pe alocuri, vocea limpede şi personalitatea reliefată a Mantei Saviciuc (în rolul urnei Agripine furibunde şi despletite), în fundul scenei, aşezat pe un practicabil care semăna cu o ladă de campanie, dar putea fi la nevoie şi tron, un Nero foarte bărbos a oficiat niu ştiu ce ocult ritual, meste-cînd mişte cuvinte între dinţi, ca un preot grăbit să termine slujba ca să se ducă la un parastas şi lăsînd să se audă ici şi colo cîte o vocabulă mai accentuată par acquit de conscience.
Păcat de atîta gimnastică scenică :şi păcat mai cu seamă de posibilităţile nevalorificate cum trebuie ale lui Nicolae Manea oare, chiar în •acest spectacol, a arătat că-şi cunoaşte bine meseria şi poate mînui eficient un ans'amblu. De ce tocmai JJritonnicMS, cînid siînt atîtea piese de Strindlberg sau de Pirandello eare-şi aşteaptă animatorul scenic şi pot suporta mult mai multe inovaţii regizorale ?
Afişe ou litere mari şi cu poză ne-fiu semnalat apariţia unui trubadur în configuraţia noastră teatrală, şi încă a unui trubadur modem care îşi spune ou gingăşie menestrel. Face parte din cadrele aoţo-riceşti ale scenei cnadovene şi e laureat al festivalului naţional de teatru de anul trecut : un tînăr chipeş, zvelt, înalt, îmbrăcat cu o eleganţă discretă şi înzestrat cu o voce plăcută, caldă şi destul de sonoră, care eîntă la chitară şi cochetează cu muzica şi cu poezia în egală mă-
sură, protejat de mai multe rnuze deodată şi împăcîndu-ile pe toate cu aceeaşi galantă dăruire de sine.
Se numeşte Tudor Gheorghe şi a repetat de mai multe ori în. faţa. unor săli pline cele două recitaluri ale sale de poezie+muzică. Vocea pa. re cultivată şi o foloseşte în bune condiţii. Oa recitator e ceva mai timid .Acompaniamentul la chitara se rezumă la oîteva acorduri şi \n privinţa aceasta ar mai avea de învăţat. După cum, tot aşa, ar trebui să-şi alcătuiască .programul ou mai mult discernămînit.
Arghezi, Blaga, Barbu, Goga, asociaţi ou doine şi balade populare: minunată idee, chiar dacă muzica e un compromis între folclor şi romanţa languroasă asa-zisă cultă. Mai puţin minunată, ba chiar discutabilă, mi se pare ideea de a a-mesteoa şi de a îmbina, aproape fără tranziţie, fără pauză, creaţiile poetice propriii ou Cîntec de adormit Mitzura, ou De-a v-aţi ascuns, cu După melci sau cu poezia lui Blaga Cuvim-te către fata necunoscută din poartă. E o prezumţie care se bizuie pe ce ? Colajul poetic s-a prefăcut astfel într-un ghiveci naţional asezonat au muzică pop.
Nu-d poate opri nimeni pe Tudor Gheorghe să fie poet şi compozitor în apelaşi timp, dar în cazul acesta din două una : sau pregăteşte recitaluri cu compoziţii proprii, renun-ţînid la capetele de afiş ale istoriei literare, sau răimîne la Blaga, Arghezi şi Barbu, mulţumindu-se să scrie stihuri pentru sertar ori pentru plăcerea familiei şi a prietenilor. Prea multe .ambiţii Strică.
Cu aceste rezerve, îl aşteptăm încrezători pe Tudor Gheorghe într-un nou recital de muzică+poezie 1971.
peregrinări plastice
Orice s-ar spune, acest crîmpei ai anului care e vara nu este bun de-dt pentru coacerea grînelor, pentru scăldat şi pentru făcut planuri irealizabile. Deci, ca să nu fim rău Hitâeşi, să punem punct pe singura literă care poartă un punct şi sa precizăm că şi vara sânt expoziţii j,une _ unele bune, altele „interesante" — de care însă ne apropiem cu greu. A trebuit să fie o retrospectivă Brânouişi care să ne ţină legaţi de sala Sn care, fără prea mare succes, din păcate, am încercat să dăm Cezarului oe este al lui şi să aruncăm la coş ce i se atribuie ca rod al unor minţi nu prea cireumvoluţionate. Am regăsit în expoziţie un personaj fermecător şi pasionat, un sculptor care a traversat de mai multe ori oceanul pentru a-l înţelege pe Brâncuşi la el acasă şi pentru a scrie o remarcabilă carte închinată aceluia care a cioplit drumul sculpturii moderne. Sidney Geist a întruchipat tipul de om al altor meleaguri care ne onorează şi care ne este atît de necesar. Inţeleg5nldu4 pe Brâncuşi, i-a ridicat acestuia un monument care este totodată al ţării noastre. De astfel de prieteni de nădejde şi judecată avem nevoie, nu de opinii stas, de tipul gemetelor de plăcere pe care le emit turistonetistii care nu pot rezista tentaţiei de a da unicul interviu al vieţii lor.
Bănuim că doar căldura estivală 1-a putut îndemna pe decanul de vîrstă al criticilor plastici din Craiova (baştină contează), autorul interpretării operei lui Brâncuşi prin asimilarea acestuia cu dragdbetele, iar a vorbelor sale cu „dodiile" lui nea Ion, a ţaţei Leana şi a altora de prin partea lacului.
Dar, cum vara este totuşi [frumoasă, lăsăm în bagaje cărţile cumpărate spre a fi citite în vacanţă şi ne plimbăm pe străzile diverselor oraşe, stînd de vorbă cu noi înşine. De ce să nu căutăm arta sau non-arta în jurul nostru măcar o lună, cînd le avem pe celelalte unsprezece pentru expoziţii ?
Tîrgovişte, vechea cetate de scaun, mîneată de timp şi de edili (mai puţin decît alte oraşe). Am regăsit acolo personalitatea, farmecul, modestia caldă a unui oraş construit în timp. Doar în plin centru, gura larg căscată a unui bloc se pregăteşte să înghită ce-i stă în cale. Curtea Domnească, impunătoare, emoţionantă (totdeauna ruinele sînt mai frumoase, poate pentru că te lasă să visezi, să le reconstruieşti mental şi sentimental) a fost consolidată în mod inteligent şi cu bun gust. Doar unele detalii care supără, ca, de pildă, muchea superioară a zidurilor pe care se circulă, apărată contra intemperiilor cu podeţe de tablă. Tabla este rece, urîtă, şi ceea ce este mai grav, face zgomot sub paşii noştri. Or, în locurile de pelerinaj trebuie să fii lăsat să trăieşti în trecut, nu să fii trezit de zgomote inutile.
Câmpulung, fost şi actual oraş de provincie, cu unele case splendide, adevărate monumente de dimensiuni modeste, în care Orientul şi Occidentul şi-au dat generos mîna, supuse degradării, zugrăvirii sau oamenilor. In centru, salvată prin grija Comisiei Monumentelor Istorice, biserica Bărăţiei, exemplu de restaurare judicioasă căreia nu-i lipseşte decât patina .timpului pentru a o încălzi şi grădina din jur lăsată în grija domnului (deh, casa lui !) iar nu matematic dereticată cum este acuma. Tot în Câmpulung un muzeu de artă, inutil, grotesc. Ce facem cu muzeele, dacă n-avena opere de ar-
129
cronica plastică
tă ? Din tot ce se află acolo s-ar putea face o singură sală onorabilă ; restul...
Piteşti, oraşul propulsat de cea mai mare uzină de autoturisme din ţară, s-a îmbogăţit recent cu un hotel. Rod al colaborării mai multor arhitecţi cu revistele de specialitate din ţară şi străinătate, cu prospectele turistice ale companiilor din Florida şi de pe Coasta de Azur, cred că ar face să tremure de invidie orice metropolă. Balcoane şi terase, tencuială, pietre, pietroaie, havuzuri, plante, geamuri şi ochiuleţe, în sfîr-şit, inventarul complet a tot ce se poate imagina.
Dar tffiand vară, trebuie să ne păstrăm calmul în faţa acestui lux, credem moi, exagerat. Vom intra atunci în sălile de expoziţie deja cunoscute, unde vom vedea efortul unor oameni de suflet şi gust care au amimait interesul pentru arta naivă ila noi în ţară şi care, din expoziţiile organizate pînă acuma, au selecţionat ce a fost mai bun. Tocmai pentru acest mai bun, conducerea locală, căreia îi adresăm şi pe această cale gratitudinea noastră, a hotărît Înfiinţarea unor expoziţii permanente de artă naivă. Paralel cu aceasta, sculpturile în pia-
tră Şi l«rnn şi măştile ujm « -dm Moldova lui Creangă ^% mele lui Nicolae V. pjJ. * m, sala principală. Tipuri maL0*3* ciudăţenia .caracterului, anim^ căror forme sînt văzute „ * groazei şi, -mai ales, im,m.^ * galerie de măşti. Din cele mai neaşteptate, din sau vechi, şepci, capele sau nL** zdrenţuite, plante uscate uffii bucăţi de blană măcinate de * învie, sub ochii noştri, 0 ksm"^-cinantă de oamenii şi aniirrak I* sigur că amintirile cqpi^Jr * deosebit de puternice ia iacest*5 tist; fie că sînt tipuri — &
văzute în anii primelor impresii"" căpătat ou timpul o amploare tescă, tfie că sînt amintirile tJ£ rului atît de viu în Moldova, tra? punerea lor s-a făcut înitr-un?. original şi cu o nesfârşită fante! în lumea airlted naive, statutetâtr eforturile piteştenilor, Nicolae" Popa ocupă un loc, nu de mult cununat cu lauri la Bienala de h tă naivă de la Bratislava.
în peregrinările noastre, după fe. larele teorii dragobetiene, $m luxurianta imaginaţie a arhitect mdâlndrea ou Popa a fost asemeiw apropierii călătorului de un feg cu apă proaspătă.
_E E A T A .__
Schiţa de portret, ilustraţiile la Baltagul de M. Sado-veamu şi cele reproduse la pag. 161—162 în numărul trecut al revistei noastre aparţin pictorului Ştefan Constantinescu, şi nu lui Ştefan Popescu, cum din eroare, a apărut.
cronica plastică
134
andreisavu
radio
iulie-august 1970
Sub zodia concediului, programul Radioului a căpătat şi el un pronunţat caracter de vacenţă. Desigur, vacanţa presupune deconectare, ' divertisment, odihnă — obiective'pe cit de generale, tot pe atît de divers posibil de realizat, în funcţie de individ, nivel de cultură, gust, mijloace, etc. etc. Radioul trebuie să ţină seama de toţi aceşti factori şi, aidaptîndu-şi programele la necesităţile de sezon ale ■ascultătorilor, încearcă, reuşind de multe ori, să mulţumească pe toată lumea. Rolul principal îl deţine „Radio-Vacanţa" — programul estival al Radioteleviziunii române, difuzat cu frenezie în .cinci limbi şi pe care, vrînd-nevrînd, l-am audiat pe plaja de la FJforie^Nord. în afara apelurilor disperate ale mamelor care, venite pe litoral fără soţi, s-au rătăcit de copii, „Radlo-Vacanţa" ne-a îmbogăţit cunoştinţele de cmomastică română, comuni-cînd că „Sanda, Minai şi Gelu Ple-şoianu îl aşteaptă pe vărul lor Niou, mîine, Vineri, ora 1(2, în faţa hotelului „Belona", iar „Gheorghe Niculeacu, de la Mamaia, roagă pe Sofia Şiefănesicu ou care trebuia să se vadă pe plaja Eforiei Nord, azi, la ora 9, să-l aştepte la ora 10", ş.a.im.d. Am fi nedrepţi dacă n-am recunoaşte că s-au transmis şi interviuri : cu Cost el Penişoară, în vîrstă de 6 ani, 'din Mediaş, precum şi cu alte asemenea importante personalităţi oare, .în unanimitate, au declarat că se simt foarte bine
pe litoralul Mării Negre. Le-am mulţumit în gînd şi i-am rugat să mai poftească. Buletinele de ştiri şi cele meteorologice (atît de aşteptate, în lipsa ziarelor a căror lectură se suspendă în concediu) mai întrerupeau, în stilul lor precis-cenuişiu, dulcea euforie care ne învăluise, în rest — muzică : uşoară, bineiniţeQes, română şi străină, de dans şi de pahar, de joc şi de inimă albastră. Şlagărele anului acestuia nu mal sânt nici „Daliila", nici „.Congratulations", nici „Vous per-mettez, monsieur", .(...sic transit gloria muncii !), ci „Arca lui Noe", „La Felicita" şi „Kazaoioc" (binecunoscuta „Katauşa" în ambalaj franco-genman). Programele obişnuite au căpătat şi ele o coloratură adecvată. „Sfatul medicului" privind îngrijirea pielii în timpul băilor de soare ne-a ajutat să ne lecuim arsurile, iar la o altă rubrică ni s-a spus o frumoasă istorioară despre „Turism". Dacă am avea posibilitatea, i-am povesti şi noi redactorului câteva istorioare legate de activitatea O.N.T. I-am povesti, printre altele, despre felul cum se perfectează contractele cu unele agenţii de turism din alte ţări, oum înţeleg acele agenţii să onoreze contractele astfel âncheiate. I-am mai povesti, apoi, despre faptul că, deşi am plătit şi achiziţionat din timp. de la agenţia ONT Bucureşti, bilete de odihnă pentru Eforie-Nord, cînd ne-am prezentat la Biroul de cazare din staţiune ni s-a spus verde : „n-avem locuri, vă dăm banii înapoi, descurcaţi-vă !" Şi multe alte asemenea poveşti am putea înşira (despre calitatea serviciilor publice, despre asigurarea liniştei în hoteluri, despre agenţiile de voiaj CFR, etc.), dacă am avea posibilitatea s-o facem. Reporterii radioului, însă preferă să ne împărtăşească impresiile turiştilor de vîrstă preşcolară a căror receptivitate nealterată şi viziune optimistă sînt mai tonice, mai semnificative, mai interesante, mai înduioşătoare. Zilele vacanţei trec repede şi, de aceea, psihologia cetăţeanului în concediu cunoaşte dese şi variate mutaţii. Dacă vremea e bună, nervii trec şi... totul e bine, cînd se termi-
radio
131
nă cu bine. „Unda veselă" (Tănase, Cehov) ne-a părut mai puţin lipsită de haz ca de obicei ; „De toate pentru toţi... turiştii" şi „jDtinerar turiisitic" ne-au oferit informaţii binevenite, „momentul poetic" (Noaptea la mare) ne^a stârnit să verificăm adevărul constatării lui Musset („la lume comme un point sur un d"), iar Festivalul de comedie al teatrului radiofonic ne-a sufocat cu premiere (Fericire cu raze X, Taina scrisorii, Fifica înaripata. Căsătorie cu de-a sila, ş.a.) care n^au putut, însă, destrăma aburul de vis şi poezie răspîndit de „Jocul de-a vacanţa" al lui M. Sebastian.
Tipul de emisiuni care ni se pare că se potriveşte cel mai bine sezonului este raidioeneiclopedia — fie că se numesc chiar astfel, fie că alcătuiesc un „Atlas cultural" (al cărui merituos redactor este Georgerba Mă-nescu—Ciocîltea) sau o selecţie «Din cele -mai solicitate cântece ale emisiunii»- „La microfon, melodia preferată"... într-o formă agreabilă, lejeră, nedidlactică, sînt comunicate informaţii din domenii diverse, curiozităţi şi descoperiri ştiinţifice, noutăţi culturale, ştiri politice, etc. Adecvat, de asemenea, radioului, socotim că este genul teatrului sicunt („Picnic pe cîmpul de luptă" de Arraibal; „Risouriile celebrităţii" de Mark Twain) ; al teatrului-docu-ment şi mai puţin cel al teatrului-serial.
Aitât edit am avut răgaz în prea scurta noastră vacanţă, am mai reţinut emisiunile „Festival Enescu '70" (care grupează cîteva cicluri anti-cipînd a 5-a ediţie a tradiţionalei manifestări muzicale internaţionale), radio-simpozionul despre aşezarea umană — obiect de cercetări complexe „interdisciplicare", precum şi omagiul adus, în cadrul emisiunii „Odă limbii române", eminentului savant Alexandru Graur, cu ocazia împlinirii vîrstei de 70 de ani. Deasemenea, „leaturile paralele" în franceză, engleză şi italiană ale poemului „Surâsul Hiroşhimei" de Eugen Jebeleanu (redactor Josetta Dan). ICa şi altă dată, remarcăm ancorarea în plină actualitate a emisiunilor „Viaţa cărţilor" şi „O carte pe săptămână" care au informat
despre unele dintre cele mai re> cente apariţii beletrisice : „Cupa de aur" de Vlaicu Bârna, „în dulcele stil clasic" de Ndchita Stănesou, excepţionalul volum de „Coresponiden-ţă" al lud Tudor Vianu, ş.a. Interesante dezbateri culturale, pe tema literaturii deceniului 1950—'I960, au. reunit în jurul mesei rotunde pe Zaharia Stancu („unul din cele mai interesante decenii din istoria poporului şi a literaturii noastre") Marin Preda („s-a produs un şoc de-' conştiinţă. Ceea ce s-a trăit atunci abia urmează să se scrie") şi Al! Piru care, aşa cum declară în interviul din „Luceafărul", lucrează la o „Panoramă a deceniului literar 1950—1960", în continuarea celei, deja apărute, privind deceniul literar anterior. Altă dată, cu participarea poetului Radu Boureanu, care a recitat frumosul său poem „Paloşul somnului" şi a criticilor I. D. Bălan şi V. Râpeanu, a avut loc, despre „Condiţia estetică a poeziei patriotice", o interesantă discuţie, extinsă, de altfel, asupra ansamblului poeziei româneşti contemporane. Am reţinut, şi pentru că ne-au nedumerit, oîteva formulări : „Adrian Păunescu a reuşit în «România literară» o încercare aproape meritorie (!?) de poezie patriotică" ; „Marin Soresou — talentat fabulist modem".
to sfârşit, ascultând opinii despre „Cum este   valorificată moştenirea culturală",   ne^am îngăduit joaca de a surprinde pleonasmele comise de participanţii la dezbateri : „urmaşii noştri viitori" (Ov. S. Croh-mălniceanu), „contemporanii noştri, de azi" (I. D. Bălan)... Hotărîţi să ne amuzăm, am urmărit cu interest creseînd descoperirile (şi dezvăluiri-:' le) lui Eugen Barbu cu privire lat misterele capodoperei, ne^am întrebat cum de-a reuşit Ion Drăgănoiu să adbă o ^onvoribire... de Joi ou însăşi Sînziana Pop, şi l-am invidiat pe N. Flarescu, primit „Acasă la..." Zoe   Dumitrescu-Buşulenga.    Den! fiecare cu norocul lui...
★
în această vacanţă am avut din nou prilejul să medităm asupra rolului Radioului ca mijloc de comu-
132
««*re Nu ştflmti dacă are dreptate XLuhan, care m consideră un me-H^u' .cald" de transmitere a ideilor fn sensul că are o „definiţie înaltă", adică vehiculează o mare cantitate dl infOTlmaiţde, dar presupune o participare joasă aldică scăzută). Am constatat, însă, că deşi la noi oamenii citesc (şi) în conoediu, spre deosebire de alte ţări, chiar avansate în care, potrivit statisticii, jumătate din populaţie nu citeşte nici o carte pe an (iar în Franţa 82% dintre tinerii de 15—19 ani nu citesc nici o carte pe lună) — radioul continuă să deţină locul de frunte printre mijloacele de divertisment şj informare. Plaja era împânzită de tranzistoare. Şi totuşi, poate că, în ,,răZboiiul" dintre R.T.V. şi literatură, vom ajunge la concluzia că are dreptate Pierre Lhoste : „Slnt 25 de ani de cînd mă ocup de emisiunea literară la radio .(Paris, run) şi pot să afirm că rMjloacele vizuale aduc totuşi clientelă cărţii" (citat
după „Contemporanul" din 17 iulie 1970). CSştigul va (fi al amîndorura şi, bineînţeles, al beneficiarilor de cultură.
Să amintim, în încheiere, despre numeroasele emisiuni închinate marii sărbători a Eliberării. In afara obişnuitei transmisiuni de la parada militară şi demonstraţia oamenilor muncii din Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării, cu ocazia celei de a 26-a aniversări a eliberării României de sulb jugul fascist, au omagiat evenimentul „Revista literară radio" (prin editorialul „23 August — rezulltlatul luptei tuturor forţelor antifasciste în frunte cu Partidul Comunist Român"), Memoria Pămfintului românesc („Locuri ale insurecţiei de la 23 August"), Universitatea Radio („Istoria şi istoricii la a 26-a aniversare"), Rampa („Puncte de reper în dramaturgia românească de după Eliberare") şi multe altele.
demostene botez
argheziană • • © • •
Munca scriitorului este acaparan-tă. Ea reprezintă o formă de afirmare a fiinţei lui dar aduce, mi se pare mie, şi o înstrednare. O înstrei-nare de ceea ce ar fi viaţa lui normală din timpurile noastre, cu multiplele ei solicitări..
Astfel, cu toate că am pasiunea noutăţii şi a surprizei, oare mă îndeamnă să ascult „Radio", —acest miraculos vehicol de aducere a universului în propriul birou, nu am timp să-l ascult, iar cînd am nu se potriveşte ou preferinţele programului. Ascult totuşi uneori, mai ales seara, pe întuneric, cînd undele vin parcă mai direct. Aşa se face că, probabil multă vreme, n-am ştiut nimic de o scurtă emisiune, intitulată evocator „Argheziană" .
Dăunăzi o aud întîia anunţată. Şi imediat,   dintr-o lume necuprinsă,
oare le cuprinde patrcă pe toate, am auzit, spuse simplu, cum se cuvine, tainic parcă, potrivit misterului unei emisiuni prin .unde, versuri ale lui Arghezâ.
Cline a avut această transcendentală idee ?!
Emiisiunea se repetă, pare-se, în fiecare seară. Mi s-ia părut ca o rugăciune, ca un psalm, menit ca în preajma nopţii să ne aducă aminte de noi.
Este atîta veneraţie discretă, atita comuniune tainică în aceste argheziene ! Nici nu i se putea aduce poetului un omagiu mai emoţionant.
L-am auzit, i-am simţit vibraţia gîndului, prin întuneric. Nu voi uita niciodată acele momente ale „arghe-zienei."
Aştept seara pentru asta.
E ora întâilna'rii mele cu el, cu mine.
nicanor & comp.
„marele judecător
99
•    •     • •
Timpul a fost socotit totdeauna judecătorul suprem al ierarhiei artistice. Poate, principial. Dar, în realitate, judecăţile lui, în împrejurările în care îşi poate spune cuvîntul, ră-mîn secrete. Atunci cînd numai în Franţa se publică anual nu mai puţin de 226 de milioane de cărţi de literatură  generală,   are şi Timpul
dificultăţi de documentare. Aprecierile lui au fost de altfel de multe ori revizuite, ca ale unui critic muritor. A avut şi el, ca omul, slăbiciuni, simpatii şi protejaţi. Nici el nu este infailibil. La porţile de aur ale gloriei au început să bată anual, din întreaga lume, şi să pretindă în toate limbile pământului, mii de soli-
134
_i datori la nemurirea cea adevărată. md Timpul. — că are, prin definiţie 'tinrn nu-i poate asculta pe toţi eVsă le pună notă. D-apoi, noi!
Nu ne gindim, mi vrem să ne gin-dim ce imens de puţin cunoaştem din'tot ce se scrie azi, chiar numai în limbile cu cea mai mare circulare şi cea mai veche civilizaţie. Cite cărţi din cele 10 milioane publicate anual numai de familiarul nostru (jalUmard cunoaştem ca să putem face o apreciere asupra lor ? Cite cărţi de literatură din cele ce apar anual în limbile rusă, germană, engleză, italiană» spaniolă, cunoaştem ?
Mă tem că le putem număra pe degete, în cel mai bun caz.
Pretenţiile oricăruia dintre noi, de a fi la curent cu cultura contemporană sânt o ridicolă prezumţie. Materialmente nu avem timp. In aceste condiţii, lecturile, şi, prin ele, ierarhizările de valoare, se fac la întâmplare şi în neounoştinţă de cauză. Nu aş vroi să tflagelaz amorul propriu al nimănui, afirmând că sîntem de-o ignoranţă universală, de-o superficialitate ce nu ne îngăduie să avem prin noi înşine o judecată personală de valoare asupra sorii tarilor contemporani. Frecventarea lor e o chestiune de întâm-
plare. La unui citit, sînt 10.000 absolut necunoscuţi.
Şi asta nu ni se întâmplă numai nouă, care, oricum, sîntem nişte diletanţi, ci şi criticilor permanenţi ai marilor reviste literare din lume, care se trezesc săptămânal în faţa unor teancuri gigantice de cărţi ce aşteaptă lectura.
Chiar scriitorii selecţionaţi pentru competiţia universală, prin nu ştiu ce plebiscit ocult sau reputaţie uzurpată, sînt prea mulţi pentru ca, fie şi un specialist, un imeseriaş cu simbrie, cum este criticul permanent al unei reviste, să-i poată avea în evidenţă. în această situaţie se perpetuează vechile vedete, ca şi cum nu ar mai fi nimic nou sub soare, şi foarte rar poate fi -vorba ■de un nou venit, ajuns la suprafaţă, datorită unui imens concurs ide împrejurări.
în această situaţie, ne mulţumim să facem figură de oameni cultivaţi, în genere ou cunoştinţe de-acutm o jumătate de veac, şi ne mulţumim cu mândrie la „cercul nostru strimt", unde concentrăm artificial măcar o sută de genii autohtone pe metru pătrat. Şi cu toţii ne pretăm jocului.
Cum să se mai descurce chiar Timpul ?!
e. t.
Tocile poeţilor
t • © @ © © « © ©
Deschdzînd întâmplător radioul într-o seară de august, m-au surprins inflexiunile unei voci care mi se părea cunoscută, deşi bănuiam că n-o mai auzisem de multă vreme. Undeva, într-un compartiment al afectivităţii mele auditive se păstrase însă nealterată acea voce ale cărei   accente   imprimate textului
®    #   ©   ®    #   @ •
citit, m-au făcut treptat să-mi amintesc : era Camil Petrescu, citind un fragment din romanul său „Un om între oameni".
Printre multele emisiuni pe care radioul le rezervă literaturii (poezie, tea'kru> proză în lectura autorilor, cronici, impresii de călătorie etc.), există şi o rubrică pe care
miscellanea
135
am putea-o numi de istorie litarară sonoră, la audierea căreia iubitorul de cultură din ţara noastră tresare înfiorat, căci această rubrică îi readuce aproape, voci de scriitori sau de artişti care ne-au părăsit pentru totdeauna dar a căror prezenţă fascinantă „Fonoteca de aur" a radioului (aflată sub îngrijirea atentă a lui Iulius Ţundrea) ne-o restituie din cînd în când.
La această rubrică am putut asculta vocea poetului Baoovia sau pe aceea de o cantabilitate deosebită a marelui Sadoveanu citind din Eminescu sau din poezia populară, vocea lui Nicolae Iorga sau a lui Tudor Vianu, Mihai Raiea, Tu-
dor Arghezi, G. Călinescu, şi în.cj a atâtor soriitard români, care au citit sau vorbit la radio, adresându-se cititorului pe calea cea mai accesibilă şi mai directă, pe calea undelor. Sîntem siguri că redacţia literară a Radioteleviziunii se află chiar în posesia unor texte radiofonice inedite aparţinând celor mai diverşi scriitori români din ultimele patru decenii, dar care, datorită periodicităţii acestor emisiuni, ne parvin prea rar.
Ştim, de pildă, de existenţa unui asemenea „text" aparţinând lui George Miihail Zamfiresou, un fel de preamibul la un concert al regretatei Maria Tănase E numai un exemplu din multe altele.
c. n. negoiţă
controversă în jurul lui modigliani
Documentarul cinemiabograific francez despre viaţa lui Amedeo Modigliani,. prezentat mai de mult şi la noi, a indignat pe unul din biografii artistului italian, după cum ne relatează săptămânalul „Epoca", într-un articol apărut în această revistă de mame tiraj, Raffaele Carrie-ri îşi airaîtă surprinderea că se poate vorbi numai de viaţa originală şi nefericită a lui Modigliaini, prezentat ca o fantomă a unui alcoolic inveterat. Reproducând un text al său mai vechi, Carrieri spune : „Era frumos ca un David. Pentru eleganţa lui, prietenii îl denumeau prinţul. Eleganţă de suflet şi de mînă avea acest prinţ al Ierusalimului, care chiar când era înfometat şi îmbrăcat în zdrenţe, părea că ieşise din „Cântarea Cîntărilor". îl adorau femeile, ca şi bărbaţii".
Pentru cunoaşterea artistului, este amintit recentul volum al lud Fran-
co Russoii, — Desene ţi acuarele de Modigliani, — care cuprinde peste o sută de reproduceri, însoţite de comentarii şi aprecieri critice, bibliografice şi date istorico-oritice, scrise ou «jmpstanţă şi dragoste faţă de artist şi de om. Referindu-se la celebrul desen Portretul lui Picasso, Oarrieri reproduce aprecierile vechiului său prieten Russoii : „în portretele şi figurile lucrate de la 1014 înainte, lunga căutare a expresiei formale şi sirnlbolice a dat roade. .Este evident astfel că, începînld de atunci, în desenele lui Modigliani infinita variaţie de soluţii gralfice este determinată şi însufleţită de prezenţa existenţială a modelului. Maniera formală se contopeşte cu puternica interpretare realistă a subiectului. După ce cristalizase în pure valori plastice şi liniare capete, nuduri şi cariatide, figuri simbolice, artistul caută acum
136
miscellanea
-„ înfăţişarea şi figura individului nouă armonie înitoe realitatea °'Mitică şi sinteza stilistică. Lim-iShil grafic se modulează după carterul personajului, devenind o virtuoasă şi genială variaţie pe o-reeasi temă. Va fi când tăios şi dur foa în portretele lui Jacob), cînd vibrant şi înfiorat (ca în .portretele lui Rivera). La această subtilă corespondenţă între trăsătura grafica şi adevăr, artistul a ajuns numai desenând neîncetat în atelier, pe stradă, în bistrouri, oriunde Mo-digliani lua însemnări, fixa caractere şi idei formale."
Raffaele Carrier! vorbeşte cu admiraţie despre galeria de desene şi acuarele din culegerea făcută de Eranco Russoli, insistând asupra celor două portrete ale lud Picasso, apoi asupra portretelor lui Max Jacob, Rivera, Lipslchidjz, Paul Guil-laume, Derain, Artthur Oravan şi ale modelelor preferate de Modi-gliami : Beatrice Hasting şi Jeanne Hebuterne.
De reţinut că subiectele lui Mo-digliani sînt identice ca persoane şi poziţii : „copii şezînd, femei îmbrăcate fie neîngrijit, fie corect, văzute din profil, cu mîinile în poală sau sprijinite de speteaza scaunului, cu ochi care ne priveşte, mereu aceiaşi ochi clari, conturaţi precis, care continuă să ne privească, într-o nemişcare absorbită, ca într-o vrajă." Modelele stau mereu pe acelaşi scaun : „un scaun pe fundalul unui perete sau unei uşi. Modelele trec, se succed, fără întrerupere ; bărbaţi şi femei repetă gesturi naturale, A sta pe scaun este lucrul cel mai simplu pentru aceşti oameni. Dar, ridiicându-se să plece, ©i şi^au lăsat acolo sufletul, fără s-o ştie."
Este lumea artistică a lui Ame-deo Modigliani, ou liniile sale unice, înfăţişând viaţa în prăbuşirile şi renaşterile ed ; este viaţa de fiecare zi, crescută din cenuşa zilei de ieri, vreme de ani şi de ani, pînă la sfârşit.
ţ. ioaniţiu
căci, condamnabilă e doar lipsa de haz
De cînd criticii nu mai polemizează îndelungat, de cînd autorii nemulţumiţi de critică tac, şi mai ales de cînd se ştie că la o apostrofă nu se răspunde, harţagul liceal are aerul unui fapt necuviincios, căci nu se cuvine să înghionteşti pe cineva în plină stradă, iar apoi să fugi să te ascunzi într-o curte cu grilaj înalt de teamă să nu fii prins şi bătut. Nu se ouvine, pentru tine; cel înghiontit poate trece înainte fără să te bage în seamă. La urma urmei nu i-ai făcut cine ştie ce : o necuviinţă
Articolaşele gâfâite, înspăimântate ele însele de importanţa pe care le-o acordă autorul lor,, trec îndeobşte neobservate. Poate că n-am insista nici acum dar, cînd ai un nume format dinţjr-o iniţială (C), un punct (.) şi un diminutiv (Ghaor-ghiţă) se cuvine : 1) ori să-ţi iei un pseudonim 2) ori să aştepţi să creşti la un Gheorghe întreg. Şi aceasta numai şi numai spre binele tău şi spre creşterea gloriei tale.
Şi am ales acest hazliu nume de semnatar (auziţi: Ce, punct Gheor-ghiţă!) pentru că nu e primul ghiont pe care încearcă să-1 dea nu
miscellanea
137
nu numai cărţii de care vom aminti dar mai ales autorului căruia ar vrea să-i deschidă un proces întreg : îi strigi numele ca la catalog, îi enumeri operele de la debut, îl de-maşti, insinuezi, faci procese de intenţie etc. în mai multe rânduri C. Ghearghiţă a scris astfel de recenzii în revista „Ramuri" şi ne-am mirat întotdeauna că spiritul universitar ou care era condusă această publicaţie nu a acţionat atrăgînd atenţia autorului că e bine să respire noirrnal, aşezat, că e decent să pună virgulele acolo unde ne permite Gramatica Academiei şi mai ales că nu-i frumos să te agiţi, să faci valuri în jurul tău într-o mare calmă, în care ştii de la bun început că nu ţi se va replica.
Desigur, poţi atrage atenţia înfulecând cu ambele mîini la masa unor domni în frac, poţi, dar n-are nici un haz decît dacă te^ai da şi peste cap-, ai scoate panglici pe nas, ţi-ai picta obrajii precum pieile roşii. Iar atunci ar trebui s£ te cheme (măcar !) fastuos, impunător : Philipus Theophrastus, Aureolus Bombastus von Hochanheim, de exemplu — îşi nu Ce punct Gheor-ghiţă.
Dar să revenim în subsolul revistei „Ateneu" la recenzia semnată de... cum ziceam mai sus, pe marginea cărţii Georgetei Horodincă „Structuri libere".
Aş mai spune că nu e demn pentru un publicist, indiferent de vîrstă şi experienţă gazetărească, să publice o insultă ou corp şase. E o chestiune de păstrarea rangului. Ori, dacă ai să tot publici ou corp şase, la un moment dat o să te agăţi de el, apoi o să te sfoaţi să-l obţii chiar şi numai pe acesta, apoi pur şi simplu o să-l pierzi de tot.
Nu mă îngrijorez pentru alţii, adică pentru genul C. Ghearghiţă. De vreme ce n-au ei înşişi orgoliul rectitudinii, exactităţii, n-aiu gustul pentru demonstraţia exactă şi pentru publiicisltioa probă, de vreme ce nu ştiu să fie clari şi plini de vervă, de vreme ce nu tulbură măcar cu forţa furiei lor, nu mă îngrijorez.
Vor avea soarta pe care şi-o . gătesc, aceea de a deveni nimeni" C. Ghiecirghiţă îi reproşează autoarei „Structurii libere", de laprj! V mul rînd, cartea de debut a 'ăces, teia cu titlul „Duiliu Zamfirescu şj contribuţia lui la dezvoltarea romanului nostru realist". Ce e rău in acest titlu în afară de faptul, z;c eu, că e prea lung. Ce e rău de asemenea, că „era (titlul) indicat pînă acum oîţiiva ani ca bibliografie Obligatorie pentru seminar".
Studenţii, după cîte ştiu, de aceea iau bursă, ca să studieze. Nu era bună, interesantă, obiectivă personală, pitorească acea carte ?. Spune-o şi demonstreaz-o. In orice fel; doct, pe puncte si subpuncte, furios într-un pamflet. Dacă pamfletul iţi iese grozav te vom aplauda, ohiar şi în cazul că nu ai dreptate. Mai citeşte o dată artitocftui lui I. Barbu „Poetica. . domnului. Airghezi". S-a supărat cineva ? Sînt convinsă că însuşi autorul incriminat n-a putut să nu guste măcar pe ici pe colo fantastica furie a cuvintelor dezlănţuite asupra sa. Căci, vezi, C. Gheor-ghiţă ? în lumea aceasta, condamnabilă e doar lipsa de haz.
Şi mai este necuviincios, imund, ghiontul strecurat la înghesuială, cînd nu te vede nimeni. Apoi, pentru numele lui dumnezeu, e atit de frumoasă coherenţa, exprimarea, dezvoltarea unei păreri, după care să vină concluzia! De oe trebuie să sări de la una la alta şi să nu spui rumic, de ce să ai o acreală mică, măruntă, sfrijită ? Unde e răul, de exemplu (şi voi cita tot ce incrimina în recenzia sa autorul menţionat) că Proust e „un esenţialist", că autoarea declară „întotdeauna am nutrit convingerea că lecturile noastre sînt orientate de un invizibil magnet interior" (... pauză operată de recenzent), sau ,,Citim acele cărţi pe care am fi vrut Şi nu am putut să le scriem". Personal găsesc că aceste două citate sînt dimpotrivă meritorii pentru autoarea „Struqturiior libere" şi în orice caz măcar rău alese pentru un recenzent din specia amintită. Şi poate
138
miscellanei
CP cuvenea ca publicistul, pentru «usita sa, să-şi ogoioasca nerabda-a si să-şi găsească citatele care
It 1 spriitoe- Mai e ^ 1,ura'u, umi" litor pentru noi bărbaţii ; joasa in-
sinuare care poate face pe ceilalţi să creadă că semnatarul e un tînăr efeminat şi cu un aer culpabil ce ne aduce aminte de frumoasele lecturi din Gide.
ion ianegî6
floria capsall — retrospectiva la o aniversare
• • • • • ® © ©
Aoum cincizeci de ani apărea într-un recital de dans pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti o tî-nără cu trupul subţire şi plastic, care şe înălţa sub unduirile ritmului ca o materializare a esenţei zborului Gesturile vii, hotărâte, ochii săgetători sub sprînoenele arcuite şi linia atică a ovalului feţii trădau o voinţă dfrză, dar stăpânită. Sala plină părea meiduzaltă şi un parter de somităţi ale artei, de conducători de ministere şi instituţii de cultură urmărea atent evoluţiile debutantei, pe care emoţia în loc s-o înfrîneze în mişcări şi expresie, s-o stânjenească, o exalta, acoperind cu o tentă de farmec în plus unele urme de şcoală ce se vădeau, ca la o statuie nefinisată de sculptor urmele dălţii.
Era Floria Oapsali, prima dansatoare româncă la care pregătirea superioară profesională şi intelectuală sa prezentau corelate. Venea de la Paris, unde studiase ou Leo Staats şi Enrico Cocohetti, doi pedagogi coregrafi de mare faimă internaţională. Dar cum religia ei erau munca şi o dorinţă nestăvilită de a atinge perfecţiunea, succesul i-a fost un impuls mai mult şi s-a întors la studii. Cursuri libere de istoria şi estetica antelor la Sorbo-na, tehnica dansului clasic cu Nicolas Legat, euritmie cu Cristine Kerff, arta actorului cu Charles Dullin, cercetări în muzee, unde o pasionau îndeosebi artele greacă veche şi etruscă, vizite de informare in studiourile de dans Duncan, Egorova, frecventarea spectacolelor
de teatru şi concertelor, nimic nu neglija.
Iar în Institutul social român, condus de Dimitrie Guşti, iniţiat pentru formarea echipelor de monografişta cercetători ai satului românesc Floria CapSali s-a înscris ou entuziasm, alături de Mac Constanti-nescu şi Constantin Brăilbiu, între tinerii specialişti în sociologie, ca să ajungă la sursa artei noastre populare.
Cunoştea desigur jocurile româneşti încă de când era copilă şi le jucase ea însăşi la Bitolia, unde se născuse, ori la Breaza, unde îşi petrecea la rudele mamei vacanţele şcolare, dar abia aoum, prin studii atente şi convorbiri cu ţăranii, le descoperea structura şi semnificaţia adînică. Aoum a înţeles ceea ce va spune mai tîrziu într-un interviu: „că folclorul nostru, cernut prin sita ştiinţei formelor frumoase, printr-o profund inspirată gândire creatoare, va fi izvorul limpede al reprezentării baletului de caracter românesc". Şi meditând, muncind cu râvnă, în anul 1930 s-a crezut destul de pregătită ca să poată solicita fostei Societăţi a compozitorilor români muzică originală pentru un recital de dans, în oare să apară împreună cu elevele sale.
George Enescu, preşedinte de onoare, i-a aprobat această iniţiativă, Constantin Brăiloiu, preşedinte activ, i-a dat concursul. Şi astfel s-a putut vedea pentru prima dată un recital de dansuri cu coregrafie românească : Ctitoritele, Furtună in-tru-un pahar cu apă, Fantoşă, pe
miscellanea
139
jnuz&că de Marţian Negrea, Mihail jora, Constantin Brăffloiu.
Ideile Florei Oapsali au deschis o eră nouă în arta baletului românesc, redus .până atunci la coregrafia clasică şi de caracter şi au stimulat pe compozitori să scrie lucrări, după cum va spune în 1.937, Mihail Jora, cu subiecte româneşti şi muzică pentru coregrafie românească. Numeroşi elevi i-au adoptat ideile, baletele mari devenite clasice ca : Nunta in Carpaţi, Demoazela Mariuţa, Rapsodia română, prin stil, logica lor formală şi adâncimea interpretării coregrafice le-au consacrat, iar Ttudor Arghezi, cu autoritatea sa, le-a ratificat printr-un mare articol publicat în anul 1946. „Preocuparea doamnei Capsali — scria poetul — arătată şi la o conferinţă pe oare am asoultat-o de curtod, concordă cu cea mai valabilă teză, că în lumea românească pentru onoarea şi a ei şi a nobilei arte, trebuiesc exploatate pînă la ultimele raifinarniente temele îndătinate, teză valabilă pe toată sioara expresiilor de viaţă, pictură, literatură, .politică, sociologie, muzică, dans. într-altfel intervine imitaţia şi imitaţia e moarte".
Dar Floria Capsali nu este o en-ctafilă exclusivistă, care Se limitează la datele folclorului .propriu, oi, dimpotrivă, a urmărit să integreze un stil românesc în marea artă a coregrafiei mondiale şi să Moşească tot ceea ce artiştii de preitufânideni adiuc nou ca ritm, metodicitate şi tehnică a dansului. Pentru recitalurile sale a compus coregrafie pe muzică de Raobmaninov, Scriabin, Fritz Kreisler,, Erik Satie, Debussy,
Maurice Ravel, iar la Opera română a montat, printre altele Cctppeîia de Delibes, Carnavalul de' Schumann şi Cutia cu jucării de Debussy sub bagheta lui George Georgescu.
Ou un astfel de program a străbătut în turnee : Franţa, Germania Jugoslavia, Marocul — în afară de oraşele noastre. Şi pretutindeni succesul s^a datorat nu unei virtuozităţi tehnice goale, ci profundei interpretări care justifica şi susţinea^ mişcarea saflltatorie. Căci Floria " Capsali, fiind în primul rând o mare artistă, a folosit dansul, cum ar fi folosit cuvintele, pensula sau sunetele ca mijloc de exprimare.
Condusă de o asemenea concepţie, tîrziu, spre finele carierii, a adus muncii un suprem omagiu, ca o idolatră zeului său, compunînd primul balet muncitoresc montat în ţara noastră, Sărbătoarea primăverii şi o închinare patriei, Balada patriei, ca o încoronare a lungii sale activităţii de dansatoare şi coregrafă.
iLa şaptezeci de ani, cu părul cărunt şi fruntea aureolată de bucuria datoriei împlinite, Floria Capsaii, printre cărţi şi tablouri, străluceşte ca un far care atrage şi călăuzeşte.
Tinere şi tineri dlanisatori vin s-o cunoască şi s-o asculte vorbindu-le despre tainele artei lor, cronicarii de balet o vizitează şi-i cer pentru cititorii lor părerea ou privire la evoluţia baletului contemporan.
Şi, privind-o, intelectual atît de vie şi atât de activă, ei înţeleg de ce viaţa e frumoasă şi munca o datorie.
i. p.
exilul lui ştefan zweig • ••••••••••••••••
într-unui din numerele sale re- nalitatea lui Ştefan Zweig din pe-cente, „Frankfurter Hefte" evocă sub noada instaurării nazismului. Astfel pana Iui Hans-Albert Walter, perso-    de evocări sînt destul de frecvente şi
140
miscellanea
„i„ încearcă să reconstituie evoluţia furaturi! şi a scriitorilor germani '"re aU fost nevoit» sa emigreze. Stefan Zweig a emigra* în 1938, după Stropirea Austriei. Acest „mare european" nu a cunoscut privaţiunile altor confraţi. Mai mult: el dispunea de posibilităţi de a ajuta şi pe Sţii Intîi s-a stabilit în Anglia, a-noi a plecat în S.U.A., ajungînd în cele din urmă în Brazilia, unde spera Să poată găsi un liman liniştit, să recapete echilibrul moral zdruncinat şi să-şi reia scrisul. L-a reluat într-adevăr, reuşind să scrie aici ultima, sa carte, „Lumea de ieri" („Die Welt von Gestem"), o nostalgică şi amară autobiografie care a apărut în 1948. începuse să lucreze şi la un „Montaigne", din care a lăsat doar" un fragment. Din trăsăturile marelui Sceptic, Zweig a surprins şi a schiţat pe acelea care corespundeau propriei sale stări de spirit; a încercat, de fapt, un autoportret spiritual, din care transpar resemnarea, pesimismul, sentimentul inutilităţii existenţei. Se simţea străin în lumea contemporană şi, la 23 februarie 1942 Stefan Zweig s-a sinucis, împreună cu soţia sa. „Lumea de ieri", ca şi mărturiile contemporanilor, permit o explicaţie a acestui sfîrşit tragic. Ce era această „lume de ieri" ? Era „lumea" dinaintea primului război mondial, a păturii sociale din care făcea parte
şi Zweig, beneficiara unei prosperităţi pe care o considera eternă. Zweig a rămas prizonierul ficţiunilor acestei „belle epoque", un liberal incorigibil de stil vechi care, după 1918, s-a trezit brusc într-o lume transformată, bîntuită de crize economice, de acerbe conflicte de clase, de revoluţii sociale care au zguduit „lumea de ieri", cu profunde consecinţe pe toate planurile vieţii în Europa. Apoi Germania a cunoscut ascensiunea nazismului şi preluarea puterii. Nici după 1933, cînd cărţile sale sînt distruse şi cînd începe desmăţul rasist, el încă nu se poate desprinde de vechile iluzii ale unui democratism liberal abstract, care paraliza orice înţelegere lucidă a celor ce se petreceau în jur. Solidar cu scriitorii germani exilaţi, Zweig a fost copleşit de o profundă depresiune şi nu a găsit in sine destule resurse pentru a o învinge. A pierdut sentimentul siguranţei de sine şi nu şi-a putut reveni nici cînd guvernul englez i-a acordat cetăţenia, scutindu-1 nu numai de regimul de internare, ci dîndu-i posibilitatea de a scrie şi publica. După o scurtă şedere în Anglia, Zweig a luat din nou calea peregrinărilor, minat de dorul unei regăsiri, unei ieşiri dintr-un impas spi-rtiual. Zadarnic au fost căutările sale. în cele din urmă el a ales moartea.
eugenia tudor
51
o colecţie nouă
Apare la editura „Ion Creangă", încep a se deda pasiunii nobile a
sub îngrijirea poetului şi editoru- lecturii), am avut, zic, impresia că
lui Tiberiu Utan, o nouă colecţie această   atrăgătoare   colecţie, din
care  se  adresează  cititorului  ne- care au apărut (pînă în momentul
vîrstnic. După modul cum se pre- cînd scriem aceste rînduri); „Bas-
zintă grafic colecţia (cartonată, cu me" de Eminescu, „Amintirile din
ilustraţii vii, cu imagini cu interior, copilărie"   ale   lui   Ion Creangă,
cu o literă mare, plăcută la lec- „Măria sa puiul pădurii" de Sado-
tură chiar (sau mai ales celor care veanu,  o  carte  cunoscută   a lui
miscellanea
141
Slark Twain (Tom Sawyer) etc., am avut, repet, impresia că această colecţie se va adresa totuşi unui cititor de vîrsta mai fragedă, care devoră numai basme, povestiri istorice, romane de aventuri sau scrieri de anticipaţie ori istorisiri pline de duioşie, apte să modeleze sufletul infantil, să-i cultive aptitudinile bune, pornirile generoase, un anume romantism sănătos specific vîrstei. Dar citind lista apariţiilor pentru următorii ani, am constatat că ambiţiile editorului sînt mult mai mari, că el nu vrea să se adreseze unui public cititor foarte limitat ca vîrsta, sau chiar dacă ar fi aşa — chiar dacă această colecţie s-ar adresa doar cititorului de vîrsta şcolară, editorul intenţionează totuşi să sară anume bariere, oferind în această colecţie tot ceea ce un tînăr iubitor de lectură ar putea citi cu plăcere din literatura română, (începutul l-au făcut Emi-nescu, Creangă, Sadoveanu, după care vor urma: Teodoreanu, Caragiale, Agîrbiceanu, Slavici, etc.) cît şi din literaturile lumii, incluzînd cele mai variate genuri; de la basme la povestirea realistă sau ro-
manul de aventură, ori la carte» de călătorie sau la cea de confesj. uni. Lista apariţiilor nu omite nieî o carte de confesiuni ca aceea Iui Lucian Blaga : „Hronicul şi C'iru tecul vîrstelor." Nu ne putem oprî să facem cîteva sugestii în legg. tură cu unele nume. Nu figurează în lista apariţiilor viitoare unii seri-itori români. Credem că nu p0f lipsi din sumarul colecţiei nuvelele lui Caragiale, nici inegalabilele „Momente şi schiţe" sau „Psemloî* kineghetikos" de Odobescu. Totodată, ni se pare absoîut necesar a-i obişnui (şi o asemenea colecţie poate să o facă !) pe micii cititori cu literatura bună, scrisă de condeie ilustre ale literaturii române ca acelea ale unui Camil Petrescu, G. Călinescu ori Geo Bogza, ca să pomenim doar cîteva nume care nu ar trebui să lipsească din sumar şi care probabil nu vor lipsi. în încheierea acestor tardive sugestii 0 întrebare : Oare numai proza va fi J genul găzduit în paginile colecţiei ? Nu cumva lipsim pe cititorii acestei interesante colecţii de o mare place, nepublicînd aici versuri sau teatru din literatura română şi din cea universală ?
t. 11.
o istorie a literaturii
De cîţiva ani colectivul Institutului de Literatură Mondială „M. Gorki" de pe lingă Academia de Ştiinţe URSS se preocupă de realizarea unei mari lucrări colective, o Istorie a literaturii universale în zece volume. Recent au fost terminate şi prezentate spre discuţie machetele a trei volume: volumul I (Literatura antică), volumul IX . (Literatura sec. XX, de la 1917 pînă la 1945) şi volumul X (Literatura sec. XX de la 1945 pînă la 1960).
Primul lucru ce se cuvine subliniat este vastitatea operei întreprinse, deschiderea ei istorică uri-
universale
9 9 9 9 9®9t$
aşă, am putea spune îmbrăţişarea 1 ei atotcuprinzătoare: de Ia Apariţia şi manifestările timpurii ale '* artei poetice populare, cum se inti- ! tulează capitolul cu care se deschide volumul întîi şi pînă la literatura deceniului şapte al veacului nostru, cu câre se încheie cel din urmă volum. în al doilea rînd, e interesantă concepţia ce a stat Ia baza unei lucrări atît de vaste, nu uşor de realizat tocmai din această cauză, dar care reprezintă neîndoielnic o încercare vrednic de luat în seamă mai ales prin caracterul ei de pionierat.
142
miscellan®
n„nS cum rezultă din Introducere, ESvul de autori (B. Sucikov, tZmarin, T. Balasova, N. Balaşoy. 5 potapova, Viaceslav Ivanov, I. loievnikov, etc.) a înţeles prin no-•pa de „literatura universala" arătura tuturor popoarelor în de-lursu întregii istorii. Principiile după care s-au condus ei « reali-farea unei istorii a literaturilor h.turor popoarelor, din toate tim-niirile au fost determinate de specificitatea proceselor istorico-literare «de legităţile acestor procese. Un nrim aspect asupra căruia se insistă este cel al similitudinilor tipologice ce se observă între literaturile diferitelor popoare ce se află la un stadiu social-economic şi cultural de dezvoltare asemănător, apropiat. Un al doilea este formarea unor sisteme în cadrul diferitelor literaturi, ce se repetă cu variaţii mai mari sau mai mici, paralel sau Ia distanţă de timp în cadrul altor literaturi. Aceasta duce la constatarea că „diferitele literaturi cunoscute nouă au trăsături proprii tuturor, în dinamica lor putem remarca procese similare, care capătă caracter de lege." Desigur, nu se ignoră diferenţierile, determinate între altele şi de dezvoltarea isto-rico-socială inegală, care duce însă de cele mai adesea la crearea unor sectoare de înaintare rapidă, al căror exemplu este urmat de altele cu evoluţie mai lentă. Dialectica procesului istoric şi dinamica procesului literar sînt considerate într-o strînsă legătură şi interpenetraţie, ceea ce uşurează, sistematizează şi organizează materialul foarte vast, variat şi uneori  chiar neomogen.
In interiorul volumelor s-a urmat uri sistem destul de complicat în cercetarea şi prezentarea materialului. Fiecare volum este structurat pe epoci istorice: antichitatea, evul mediu, Renaşterea, sec. XVIII, sec. XIX, sec. XX, etc. în interiorul fiecărui volum perspectiva este dublă.
Pe de o parte se urmăreşte cuprinderea unei arii geografice cît mai largi, cît mai vaste, cu adevă-
rat universale. De exemplu, în primul volum, găsim un capitol despre literaturile străvechi din Asia şi Africa, din străvechiul Egipt, despre literatura hitită, despre literatura antică din Iran. Acestea pregătesc capitolul amplu închinat literaturilor antichităţii europene (greceşti, romane). în volumele IX şi X se discută cele mai variate literaturi europene (franceză şi suedeză, engleză şi spaniolă, italiană şi daneză, greacă şi romană, maghiară şi norvegiană, bulgară şi germană etc.), alături de literaturile Asiei, ale Africei, ale Americei Latine, ale Statelor-Unite, Japoniei etc. Asemenea capitole au un caracter oarecum monografic, în cadrul lor respectivele fenomene literare sînt analizate integral în ceea ce au specific şi caracteristic.
Pe de altă parte, aceste analize se desfăşoară şi pe „orizontală", urmărind procesul literar în desfăşurarea lui şi diferitele destine scriitoriceşti în cadrul Iui (încadrate în şcoli, curente etc.) Această perspectivă determină sistematizarea materialului cu precădere în voi. IX şi X faţă de vol. I. — lucru într-un fel explicabil (Literatura realismului critic în anii dintre cele două războaie şi în anii de după război, Curentele moderniste între cele două războaie şi astăzi, etc.). Acest din urmă criteriu predomină şi asupra celui geografic, acolo unde, în condiţiile de largă comunicare din sec. XX, procesul literar este evident înrudit. Poate că nu totdeauna în volumele IX şi X autorii au urmat cu consecvenţă acest principiu, lăsîndu-se uneori atraşi de tentaţia sistematizării mai facile după criteriul geografic, mai ales cînd e vorba de fenomenele literare puţin studiate încă (literaturile Africei, ale Orientului îndepărtat etc.).
Lucrare neîndoielnic monumentală, de real interes şi folos, Istoria literaturii universale se va bucura desigur de o primire caldă din partea publicului de specialişti, ca şi a celui mai larg, de iubitori ai literaturii.
miscellanea
143
alexandru sever
perpessicius s "memorial die ziaristică"*
Surpriza cea mare e de a descoperi într-un cărturar adine devotat bibliotecii, un scriitor foarte atent la frămîntările cotidiene ale epocii. Lucrul nu este inexplicabil. Perpessicius aparţine acelei generaţii de scriitori ieşite din război, căreia îi aparţine un Camil Petrescu sau un Ader ca şi, moralmente, o întreagă pleiadă de mari scriitori: o generaţie mînioasă, sensibilizată de experienţa fundamentală a primejdiei mortale, cu conştiinţa mai mult sau mai puţin vie a înnoirilor sociale, cutremurată de duhul purificator al indignării. Din perspectiva războiului sînt scrise aproape toate articolele cu care se constituie acest dintîi memorial de ziaristică. Chiar acolo unde războiul nu este tot atît de evident implicit, ca în articolele — numeroase — menite să denunţe suferinţele invalizilor sau ca în acelea, savant ironice, dedicate unui pacifism impotent, războiul rămîne, oricît de subteran, obsesia tutelară, termenul de referinţă în lumina căruia politica se vădeşte o îndeletnicire derizorie şi injustiţia socială o cruzime.
Am spune chiar că sentimentul dominant al volumului e acela al neputinţelor. Incapacitatea politică a guvernanţilor, chirurgia stupidă a curbelor de sacrificiu şi a reorganizărilor, pacifismul steril, patriotismul facil, dispreţul oficial al actului de cultură sînt, evident, semnele unei invalidităţi morale iremediabile ; şi cel mai neliniştitor în această „şcoală a sinuciderii", — ca să generalizăm în spiritul autorului — e reflexul ei prelungit în celula fragilă a generaţiilor tinere :
*) Editura  „Minerva",  Bucureşti, 1970.
elevi care se sinucid, dascăli ca-îi imită, un student care îşi capăt zilelor după ce încearcă smulge   unui   Meccena provinch] cîteva sute de mii de lei. Simpt0. matologia invalidităţii incurabile â, fi, aşadar, incapacitatea de a sB. pravieţui.
Cunoaştem astfel din opera Perpessicius, o nouă faţă a spirits, lui său critic ; ceea ce distinge cri. tica sa socială de critica sa literari e virtutea indignării. Ceea ce Up. seşte  indignării  sale  pentru a n memorabilă — şi aceasta explic poate, într-o măsură, relativa ign0. rare a unei bogate activităţi de ziarist — e virulenţa. Picătura aceea de otravă, pe care o aflăm nai totdeauna în călimara unui Arghezi Cocea,    Camil   Petrescu, Aderca Zaharia Stancu, care face din ziaristica lor un pamflet perpetuu, salutar gălăgios şi potenţial eficace, picătura aceasta, sub pana lui Perpessicius, se rafinează complet. Acolo unde confraţii săi sînt violenţi şi   superbi,   Perpessicius   e infinit civil şi modest. Tonul general al memorialului  e amărăciunea; dominant, sub raport stilistic, e spiritul de fineţă ; expresia cea mai de sus a spiritului critic aci, e ironia cărturărească. Ziaristica lui Perpessicius e a unui timid superior ce-şi împrumută aproape toate armele din armureria scriitorului savant; oricît de obsedat de război, războini-cia sa în literă acceptă, s-ar zice, o limită pe care nu-şi propune niciodată s-o violeze ; interesul volumului îl aflăm în sinceritatea durerii/ în precizia fără iluzii a diagnosticului, în arta aluziei literare.
Cu Memorialul lui Perpessicius^ în mină, spectrul raporturilor dintre marea intelectualitate şi vechea' societate se îmbogăţeşte cu o nuanţă ; trebuie, într-adevăr, să citeşti ziaristica unui cărturar de tipul lui Perpessicius pentru ca să-ţi dai seama cit de vie era conştiinţa de sine a marei intelectualităţi şi cit de profundă senzaţia rupturii, dacă valul indignării ajunsese pînă sub zidurile bibiiotecvi şi sentimentul dizidentei se Infiltrase pînă sub rafturile ei infinite.
144
cârtind
vladimir simon
g. călinescu: „opera lui eminescu" )
Cele şase volume din Opera lui Minai Eminescu tipărite de G. Călinescu în 1936, împlineau împreună eu Viaţa lui Mihai Eminescu (ed. I 1932) rolul unei sinteze privind întreaga personalitate a poetului. Călinescu realiza astfel nu numai o lucrare de istorie literară, subtile distincţii de teme şi motive universale, ci şi, poate nu în ultimul rînd, editarea poeziilor necunoscute ale lui Eminescu citîndu-le adeseori în întregime. Astăzi, cu toate că bibliografia primind creaţia marelui poet s-a îmbogăţit cu lucrări fundamentale (ediţia în 6 volume a Poeziilor îngrijită de Per-pessicius), studii şi comentarii critice de detaliu), reeditarea lucrării lui G. Călinescu nu devine un act de circumstanţă.
Desigur că în acest context schimbat, reeditarea presupunea noi precizări şi în primul rînd reducerea citatelor care, odată ce există ediţiile critice amintite, nu-şi mai aveau rostul decît pentru a sublinia o idee sau alta a criticului. O spune chiar Călinescu : „Am luat dar lucrurile de la capăt şi, după meditări noi şi o experienţă mai bogată, am refăcut studiul, scriindu-l din nou (...) ceea ce fusese spus bine odată n-avea de ce să fie desfiinţat a doua oară şi băgăm de seamă că fără a privi ediţia veche formulam judecăţile la fel (...) căci mi-am cules din nou citatele, arătînd noile locuri de consultare, şi am citit din nou pe toţi   autorii   din   care extrâsesem
*) Ed. „Minerva", 1970.
idei şi fraze" (ed. cit. Buc. 1969 p. 4). Se realizează astfel schema organică a operei lui Eminescu (cf. capitolul Descrierea operei), sfera de cultură în care trăia poetul (cf. capitolul Cultura), se disociază între o Filozofie teoretică şi o Filozofie practică, ni se descrie Cadrul psihic şi ca un corolar este analizată în două capitole tehnica lui Eminescu (Tehnica exterioară şi Tehnica interioară),, capitole desprinse din masa oarecum informă a ceea ce se numea în ediţia din 1936 Analize.
Opera lui Mihai Eminescu este un studiu de sinteză şi nicidecum o lucrare disociativă, un şantier... Aceasta mi se pare remarca cea mai importantă desprinsă în urma lecturii. Scriind despre Eminescu, un ultim mare romantic, Călinescu întreprinde de fapt o reconstrucţie critică a unei manifestări literare, aceea a romantismului. Magia, o-cultisrrml, astrologia, ideea Luceafărului, misoginismul, pesimismul sau temele romantice precum: lumile siderale, muzica sferelor, cristalul, regnul vegetal, statuile etc. sau giganticul, macabrul, paradisi-acul, preţiozitatea sînt în mare parte trăsături comune poeţilor romantici : Victor Hugo, Holderlin, Novalis, Chamisso — pentru a numi doar pe cei mai reprezentativi. Călinescu nu face decit să menţioneze aceste trăsături, uneori fără a indica vreo trimitere expresă la una din poeziile eminesciene (cf. Geniul, Femeia titanică, Omul veşnic din capitolul Teme romantice, de pildă). Privit astfel, studiul lui Călinescu va fi oricînd util, iar cercetarea şi aprofundarea creaţiei eminesciene în ce are ea particular, esenţial şi mai ales veşnic nou va continua imbogăţindu-se. în ultima vreme au fost publicate o serie de studii asupra unora din aspectele poeticei lui Eminescu sesizate şi de Călinescu, iar menţionarea lor chiar fugară nu este decît o dovadă în
cărţi noi
145
sprijinul afirmaţiei că Opera . lui Mihai Eminescu rămîne o sinteză a unui curent pornind de la individualul reprezentativ la generalizări teoretice, dar nu epuizează caracteristicile particulare. Se pot menţiona deci: Counenitariille eminesciene ale lui D. Murăraşu (E.L. 1967), comentarii subtile asupra unor versuri mai obscure din poeziile lui Eminescu, Studiile de stilistică eminesciană ale lui G. I. Tohăneanu (Ed. Ştiinţifică 1965). O interesantă interpretare a postumelor cu raportări la marile teme romantice: gigantismul, somnolenţa, dublul, mitul etc. a dat I. Negoiţescu în Poezia lui Eminescu (E. L. 1968). Al. El'van epuizează în Eminiesou si vacihiul scris românesc (Studii şi cercetări de bibliologie I 1955 Buc.) relaţiile poetului cu literatura veche, dezvoltînd de fapt sugestiile lui Călinescu din capitolul Cultura. Eminescu în timp şi spaţiu (cf. Filologia). Acolo unde Călinescu presupunea influenţe indirecte (privind filozofia şi literatura indică) şi anume din Schopenhauer, cursurile de la Berlin şi prelegerile susţinute de Maiorescu, Al. Piru susţine ipoteza posibilă ca asimilarea să se fi făcut prin intermediul cărţilor populare, în speţă Varlaani şi Ioa-s&£ în traducerea lui Udrişte Năsturel, manuscris pe care Eminescu cu siguranţă l-a cunoscut (cf. Literatura română veche E. L. 1962 p. 104).
De altminteri Călinescu şi-a propus deliberat nu atît descrierea lui Eminescu cît, mai ales, înscrierea sa în pantheonul literaturii universale şi cu siguranţă a reuşit prin Opera lui Mihai Eminescu, Viaţa lui Mihai Eminescu dar şi prin capitolul consacrat poetului în Istoria literaturii române (ed. 1943). „Apoi trebuia, fireşte, să judec pe Eminescu în cuprinsul literaturii române şi al literaturii universale, şi pentru aceasta avem nevoie de o istorie a literaturii române din un-
146
ghiul strict estetic. O astfel de ■ torie insă nu exista decît pentru"" mică porţiune modernă, deci \n" fara cercului meu de preocupai-aşa că am pornit eu însumi să 3 documentez, fapt care a dus la ser,? rea unei Istorii a literaturii române* iată cuvintele lui G. Călinescu dl prefaţa lucrării reeditate (p. 31 " care se evidenţiază nu numai greu. tatea acţiunii critice întreprinse dai şi ţelul ei subliniat mai sus.
Qpena lui  Minai  Eminescu este ilustrativă şi în sensul delimităm metodei critice a celui ce a scris Domina   bona,   Universul poeziei Itapresii asupra literaturii spaniole etc. G. Călinescu rămîne în această lucrare un critic asociativ, plutind ades în sfera posibilului (formulele lui debutează cu predilecţie prin-va fi fiind sau să fi citit) cu un mare   apetit   polemic: „Capitolele Filozofia teoretică şi Filozofia practică erau fundamentale, şi esenţa o spusesem înainte. Cu toată strîmbă-tura de suficienţă a unui aşa-zis specialist, care el însuşi nu putuse scrie în această materie decît nişte lamentabile   platitudini,   calea cea justă era aceea indicată de mine" Cp. 5). Sub semnul polemicii este scris întregul capitol Cultura. Emi-nescu în timp şi spaţiu : „Lipsit de prieteni în timpul vieţii şi batjocorit, Eminescu devine după moarte,^ printr-o exagerare de cult tot atît de violentă, prototipul tuturo)r însuşirilor şi virtuţilor umane. Istoria ? Eminescu. Economia politică ? Eminescu. Pedagogia ? Eminescu. Eminescu e cel mai mare filozof cel mai de seamă filolog, cel mai mvaţat individ. El a formulat cu mult înaintea fizicii moderne teoria relativităţii, a cunoscut pe clasici ca nimeni altul, a revelat omenirii filozofia asiatică. El este un profet (...) A venit, credem, vremea să cercetăm   pe   Eminescu   în spiritul adevărului şi cu o pietate care să nu degenereze în caricatură" (voii p. 335 356). Într-adevăr.
cărţi 1
veronica porumbaeu
emil
brii mar îs
versuri"
99
Ivite in nordul Moldovei, gestate fără graba imperii în scenă, fiindcă poetul nu e „profesionalizat" (e medic   de   meserie),   versurile lui Emil Brumaru au un timbru al lor, chiar dacă înrudit, prin gustul pentru concret, cu „lauda lucrurilor' călinesciene şi, prin atmosfera de tirg semicitadin, pe alocuri, cu Fun-doianu.   Lucruri   întîlneşti   la tot pasul în „amiezile înfăşurate în vanilii", în dulapurile obscure pline de „duliei farfurii ou sufletul ea roza", in camera Glycerei, căreia îi citeşte seara din  „poeţi   sublimi/In timp oe-n porţelane-o să transpară/Războaie între guelfi şi ghibelini !", în masaziile   de   rumeguş   ,^cu mari păianjeni oare cară aţă/Printre genuini de băflii largi şi-adînce/Deasu-pra cepelor de nea" în bucătăriile de vară „unde plitele-şi înfundă/ Nara moale de cenuşă/ Şi lumina oalde-n orătiţi/", în sfirşit în acuitatea senzaţiilor olfactive, în pasiunea pentru piperul întîlnit de cîteva ori în Versurile lui Brumaru, în precizia descrierii produselor culinare :   „O  tentă   de  povidiă de prune îngroşată/Cu indiscreţii fine (Mă mir !) de cîrpă arsă/O clipă — o nuanţare de lapte, însă ştearsă". Poetului îi place autorul „Laudei lucrurilor" şi afişează plăcerea în Imn : „Cinstiţi aceste sfere de mătase/înzăpezite miezuri de tomate,/ Grade cetăţi cu punţile lăsate/Spre sufletele   noastre   curioase/O, ce camdoare-n gestul de-a desface/Fecioarei adoinmiite în leguimă/iPiepta-rul   străveziei   promoroaoe". Poti .deasemeni regăsi în cartea sa rem'i-
*) Ed. „Albatros", 1970.
ti-Tţi noi
niscenţe de decor şi incantaţie fun-doiană: „Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii,/Urea domol cireada de buburuze irosii,/.../Plesneau muiştele-n baligi de zeamă şi căldură/... Apusurile grave chifteau în bătătură/Ca nişte uriaşe grămezi de pătlăgele", ori mai precis ar fi să spunem că şi în „priveliştile" lui Brumaru respiră lumina specific irizată a Ţării de Sus. Altă amintire, mai depărtată, ar fi aceea a lui Ion Barbu via.. Vulpescu.
Acestea  fiind   filiaţiile,   ce face noutatea certă a poeziei lui Emil Brumaru ? Cineva afirma odată că vechii   romantici   socoteau evenimentele  anormale  ca normale, se plimbau în insolit, în mister, ca în elementul lor de toate zilele. Modernii descoperă misterul în obişnuit,   ineditul   în   banal.   Or asta cred că e o trăsătură şi a lui Emil Brumaru, care lucrează cu un „inventar" al cotidianului clasic, culori clasice, ritmuri şi aliteraţii clasice, îngeri clasici (cam mulţi: o mică oştire  risipită  în  portocale, între mirezmele purtate în roabe, printre ceainice, în dulapurile obscure, in ungherele   magaziei),   cu adjective clasice   („suavul"   se  întîlneşte în şapte-opt ipostaze) ; în tot acest decor însă, ceaiurile scad în ceainice „pînă la esenţa trandafirie-a lucrurilor în sine" şi, în timp ce fecioarele se încurcă în gene, lenea coboară peste tot acelaşi „suflet cu pată", şi „ape-aldinici cu lustru-ntu-necat". Prezentarea are, ea însăşi, ceva   straniu:   „trăiam  în bulion, trăiam în fructe /.../ în untdelemn duceam naive lupte,/ Sticlele mele aveau dop de soare".
Umorul e la Emil Brumaru pedala care temperează ispitele îngereşti : „Dacă iei o portocală şi-o dezbraci în pielea goală/Ca să-i vezi miezul adânc/Peste care îngeri plâng...". Tonul de badinaj dă o notă graţioasă ceasului ,,în graniţi fine de răcori", în care „eu am vrut să spun numai că treci/Cu-o umbreluţă de mărar pe umăr". Totul, cu o mină de alchimist care preface obişnuitul în inefabil şi tran-
147
sformă şi... „astenia" în poezie^: „Vorbiţi încet, sau poate chiar în şoaptă,/ Azi sînt neputincios ca o mâtasă". Emil Brumaru e, fară co-moţii tragice, un poet de o adevărata
nicolae ciobanii
ilie
constantin:
"cîinele
înlăcrimat"*)
fes—Ma-wqp^fl
Cel mai adesea, tentativele narative ale poeţilor, mai mult decît orice, sînt expresia unei acute _ atracţii spre confesie. In atari împrejurări,  geneza  substanţei epice şi, în general, problematica nu mai comportă dubii, căci filonul autobiografic se impune de îndată atenţiei. Desigur, în principiu, însăşi poezia, în anumite împrejurări, este capabilă să absoarbă în fondul ei intim asemenea resurse şi, s-o recunoaştem,  autentica „subiectivitate", ceea ce numim lirismul ei indicibil, nu o dată de aici izvorăsc, oricîte  eforturi  mistificatoare s-ar consuma în decursul elaborării poemului.  Cu toate acestea, se vede treaba că adesea poetul se simte constrîns   de  însăşi  rigorile artei sale,   nemulţumindu-l posibilităţile pe care i le oferă confesiunea lirică. Nostalgia pentru literatura strict documentară   devine   astfel obsedantă,  căci  tentaţia faptului nud nu-l ocoleşte nici pe el, mai ales într-o epocă precum cea de faţă, în care, cum se spune, foamea de concret a artei este atît de afişată.
Cartea de proză „Clinele înlăcrimat" a lui Constntin, date fiind particularităţile ei distincte, pare a-şi trage şi ea originile dintr-o asemenea propensiune a poeţilor contemporani spre formele de expresie
*) Editura  „Eminescu", 1970.
148
ingenuitate: „Şi curn eram şi neatent şi-apnaape/rie mine orice astru se rotea,/tăiam candid cu borul pălăriei/câte un soare fericit, cîte o stea..."
literară mai deschise, mai direct aplecate asupra concretului fenomenologic. Fără a avea sentimentul ca simplificăm prea mult lucrurile,, este de reţinut că volumul se organizează în virtutea unei pronunţate bivalente în planul modalităţii artistice : de o parte, secvenţe pur memorialistice, ce iau fie forma unor fragmente autobiografice, fie pe aceea a unor veritabile pagini de jurnal, de alta, tentativele vădit epice, convertite în concentratul roman '„Tinerii noştri bunici" şi cîteva naraţiuni mai scurte (Tatăl fetei iubite, Podul vieţii, Anecdota, Regăsirea, îmi imaginez o iubire).
Ceea ce surprinde în chip pozitiv în proza lui Ilie  Constantin este ingenuitatea autentică şi lipsa de ostentaţie literaturizantă. Tonul de o reală sobrietate, am spune o sobrietate funcţională, la care se adaugă acurateţa împinsă pînă la austeritate a expresiei, atît de definitorii pentru poet, se transmit şi prozatorului. Tensiunea emoţionala este de ordin subtextual >si ea rezulta, în ultimă analiză, din intensitatea intelectual-afectivă   cu   care este retrăit evenimentul rememorat. Relativa   banalitate   a   acestuia dm wmă — căci, din punct de vedere epic,  autorul pare un antispecta-culos  inveterat  —  este  dm plin compensată tocmai de aceasta capacitate implicată de transmitere a emoţiei declanşate şi lucid stapinite în chiar momentul comunicării celor conservate în amintire.
Desigwf, piesa de rezistenţă a volumului este romanul în patru părţi Tinerii noştri bunici. Deşi mtr-o alcătuire epică mozaicată, scrierea aderă la specia bildungsromanului. Biografismul deghizat, în planul semnificaţiei de ansamblu, se traduce in obsesia autocunoaşteru W eroul central, obsesie care, la nnaui
cărţi'
, ste potenţată de leit-motivul f'ociera şi disocierii faţă de înain-t ii Trecând succesiv prin aminti-Ja copilăriei, a adolescenţei şi a liniei tinereţi (forme de iniţiere „d-aeneris),. personajul lui Ilie Constantin are revelaţia cunoaşterii AP sine auto-scrutîndu-se din perspectivă ereditară. Ceea ce i se pare adesea un dat ex nihilo al personalităţii sale interioare îşi dezvăluie astfel cauzalităţi latente în structurile aproape ignorate ale caractero-' logiilor originare. Străbunici, bunici părinţi, unchi, mătuşi propun biografii individuale care, pe neaşteptate, îl explică pe el, cel de as-tări. Avînd conştiinţa impulsurilor ereditare, decisive părîndu-i-se a fi cele din direcţia maternă, tînărul intelectual au aplicaţie spre creaţia artistică izbuteşte să se cunoască şi să se înţeleagă pe el însuşi, să-şi întocmească proprva-i fişă biografică interioară. Subtil voalată, morala întregii evocări constă în aspiraţia nobilă a personajului de a răzbuna eşecurile existenţiale ale bunicilor şi ale părinţilor, mai ales pe ale mamei, de care este legat printr-o dragoste filială de o sobrietate patetică. Susceptibilă de a luneca în sentimentalism domestic, în Tinerii noştri bunici ideea este însă orientată într-o bună măsură pe traiectorii morale superioare, graţie platformei meditative pe care se plasează personajul în decursul eforturilor sale de a se cunoaşte pe el însuşi. Sincer vorbind, regretăm totuşi că romanului Tinerii noştri
mihai zamfir
v. a. urechia: • schite memo'
rialistice"*)
*) Ed. E.P.L., 1969.
cărţi noi
bunici îi lipseşte o anume tensiune de dezbatere ideatică, de reflecţie mai marcată, din care să rezulte o mai pronunţată fascinaţie ontologică şi care să fi dublat filonul narativ, atît de apt pentru o asemenea infuzie infrastructurală. Astfel, romanul înscrie pagini distincte de epică biografică, în care confesiunea se converteşte în document psihologic revelator.
Celelalte încercări de invenţie epică, citate mai înainte, nu depăşesc un onorabil nivel anecdotico-gazetâresc. Dipsindu-le suportul ideatic mai adine ele nu beneficiază nici de vibraţia emoţiei subtex-tuale din romanul Tinerii noştri bunici. Putem conchide, deci, că, deocamdată, lui Ilie Constantin nu-i sînt prea familiare pistele ce duc la proza de analiză şi observaţie obiectivă, în care creaţia epică pură are de spus cuvîntul ho-tărîtor.
Fără eforturi deosebite, o seamă de secvenţe autobiografice înserate în prima parte a volumului (Gel dintâi şi următoarele, Joacă, joacă, băiete!, Singur între fete, Clinele înlăcrimat, Descărcări electrice, primăvara şi altele) puteau fi topite în materia narativă a romanului Tinerii noştri bunici, nuanţînd şi diversificînd eficient trama acestuia. O menţiune specială se cuvine însemnărilor de călătorie, tipărite-sub titlul Un mrnan în Peninsulă, document psihologic caracterizat pentru personalitatea artistică a au--torului.
A apărut acum cîteva luni o carte excepţională, deşi încă neconsemnată ca atare : Schiţe memorialistice de V. A. Urechia. Din păcate, literatura noastră memorialistică nu este prea bogată în opere de mare-calibru; mai ales cu privire la epoca marilor clasici avem atît de puţine surse de prima, mînă, încît sîntem siliţi să ne mulţumim şi astăzi cu Amintirile lui Slavici. Contrafaceri de tipul «selor ale lui Octav Minar au fost, între altele,
14»
posibile tocmai din cauza secetei arzătoare de documente familiale, care să dezvăluie intimitatea marilor oameni, transfotrmaţi — pentru noi prea curînd — in statui impasibile.
In contextul ultimelor decenii, cînd au proliferat suspect „amintiri" mai mult sau mai puţin autentice, menite să pună în valoare mai degrabă memorialistul decît personajul memorat, cartea lui V. A. Urechia este, din mai multe motive, o scriere antologică: în primul rînd ea are drept obiect pe Caragiale la zenitul vieţii sale; în al doilea rînd, ea este opera unui scriitor autentic, care s-a ignorat pînă la bătrîneţe, dar care se dezvăluie într-o scriere de o incredibilă spontaneitate.
Numele V. A. Urechia poate induce în ' eroare.: autorul volumului recent editat, este nepotul istoricului cu aceiaşi nume, victimă a lui Maiorescu şi a lui Eminescu. Tatăl autorului, remarcabilul medic Alecu Urechia, a fost prietenul intim al lui Caragiale; memorialistul este fiul medicului, aşa încât numele său trebuie citit Vasile Alecu Urechia. Copil fiind, cu puţini ani înainte de 1900, a cunoscut bine pe Caragiale: .familia Caragialeştilor venea aproape tot timpul in casa medicului iar vacanţele erau petrecute împreună, la Sinaia. Schiţele memorialistice se referă aproape în întregime la perioada 1898—1904, adică la cei mai buni ani ai lui Caragiale dinainte de expatrierea voluntară la Berlin.
A existat un „Caragialism" difuz, stare de spirit comună unwi întreg cerc intelectual ? După lectura cărţii, sîntem tentaţi să răspundem afirmativ. Familia Urechia era de-a dreptul contaminată de marea prezenţă a scriitorului : vorbele de duh circulau rapid în cercul familiar, de obicei sub forma condensată şi memorabilă pe care le-o dădea Caragiale însuşi; apoi se transformau într-un fel de folclor local şi erau însuşite unanim, fără a li se mai analiza provenienţa. Stilul de viaţă al micului cerc intim devenea ,iCaragialesc" pe zi ce trecea, aşa încît cultul purtat lui Caragiale de
toţi membrii familiei Urechia s-a păstrat intact şi înduioşător, pjn<j la actualul ei descendent.
Provenienţa majorităţii anecdotelor cuprinse în carte trebuie expU-cată astfel : doctorul Alecu înregistra pios cel mai neînsemnat gest, cea mai mică vorbă de duh a prietenului său; ele erau reproduse, de zeci de ori, celor din jur devenind, în cele din urmă, scenele „clasice" surprinse in paginile cărţii de faţă. De-a lungul anilor, Vasile Alecu Urechia a avut ocazia' -să audă de numeroase ori relatările despre Caragiale, aşa încît întîm-plârile povestite apar, în egală măsură, rodul memoriei şi al tradiţiei „orale" de familie. Toate episoadele transformate în schiţe, epurate printr-o repetată reprezentare, existau în stare de pre-artă chiar îna-nite de a fi aşternute pe hîrtie: Schiţele memorialistice scapă de uitare un material extrem de preţios. In aşa măsură, încît savuroasele scene lasă cititorului de azi o nostalgie şi un regret uşor de explicat : cu cit ar fi fost îmbogăţită literatura noastră comică dacă I. L. . Caragiale, acest autor care „şi-a pus geniul in viaţă" ar fi beneficiat de un cronicar inteligent şi fidel! Toate geniile comice de tipul lui Caragiale ar fi trebuit să beneficieze de un Eckermann conştiincios ! Oficiul fragmentar şi tardiv făcut de memorialistul V. A. Urechia este, datorită acestei situaţii, cu atît mai preţios.
Aflăm ceva nou despre Caragiale ? Desigur, extraordinar de numeroase detalii care precizează com turtle unui portret deja cunoscut.
Tip prin excelenţă sedentar (aşa îl înfăţişează, de altfel, şi corespondenţa), Caragiale se lăsa cu greu antrenat în excursii, al căror rost nu reuşea să-l descifreze : cînd, cu chiu, cu vai, doctorul Urechia îl convingea / să întreprindă vreo modestă plimbare, scriitorul transforma ieşirea în petrecere improvizată, dar prelungită (Boabaibul) ; Caragiale nu cruţa ironiile la adresa eroilor schiţelor sale, care mişunau în lumea înconjurătoare: răzbunările sale erau, însă, pur verbale.   Unui mitocan îmbogăţit
150
cărţ
pcent proprietar al unei superbe Zle din Sinaia, îi propune „inventa" jet-d'eau-ului cu lumini, bote' 'lat Kalossfincter crematocren!, revede pusă în practică de ambiţio-l dornic de admiraţie; dezum-nă entuziasmul livresc al unui amic •   '   care,   oprit   în   faţa cuştii
leului din grădina zoologică, se a-vucase să recite versuri franţuzeşti închinate „regelui animalelor", ex-niicîndu-i că osteneşte degeaba, deoarece leul din faţa lui... nu l-a citit pe Hugo (Vizita ,1a Tiengartan).
Scriitorul Caragiale apare mai ■puţin: ajuns la maturitate, numit maestru" de toţi cunoscuţii, autorul Scrisorii pierdute îşi făcea meseria cu maximă discreţie; niciodată el nu făcea caz de celebritatea, de acum reală, ci se retrăgea, cu ostentaţie, în postura de „consumator" anonim. Ticul profesional al umoristului înnăscut iese la iveală doar cu intermitenţe, de exemplu, în alcătuirea colecţiei de titulaturi de vile din Sinaia, în talentul mimetic exersat în cele mai diferite ocazii (AsoOiiil'e). Mai mult decît cultul operei intrate deja în fondul de aur al culturii noastre, Caragiale cultiva printre cei din jur un „stil de viaţă" caragialesc, făcut din duioşie discretă, sinceritate şi vervă de bună calitate. Schiţele umo-ristioe ale lui V. A. Urechia sînt străbătute, de la un capăt la celălalt, de rîsul nuanţat al lui l.L. Caragiale, un „rîs fără tenebre, de om răsăritean", după expresia lui O. Călinescu.
Cartea este scrisă de un contemporan al nostru, care-l priveşte pe marele scriitor în dublă perspectivă, ca un copil înmărmurit de admiraţie şi ca un om matur, filozof sceptic. Poate trăsătura cea mai fericită a scrisului lui V. A. Urechia — fericită prin raritatea excepţională într-o carte de memorii — este spontaneitatea perfectă. V. A. Urechia asociază spumos şi elegant, se mişcă dezinvolt prin botanică, istorie şi filozofie, se dovedeşte un amator în sensul înalt al cuvîntului. Parantezele pseudo-ştiinţifice, care pregătesc, de cele ^ mai multe ori, intrarea in scenă a lui Caragiale au un farmec
inegalabil prin precizia delicioasă a termenului tehnic :
„în prospeţimea dimineţii, cu scînteieri de rouă pe firele de iarbă, dl. doctor Urechia stătea pe banca din faţa casei, bucurîndu-se de mirosul tufelor de Dianthus Superbus, garanţia spontană şi perenă, obişnuită a pajiştilor pur-alpine. Colorată de la alb la roz, tumultoasă şi ciufulită în dantelu-ra-i fină, răspîndea un parfum suav şi discret. Poporul francez o numeşte garoafa,'poeţilor, negăsind alt termen care să-i concretizeze mai bine calităţile.
Ca toate fiicele Evei, avea şi un cusur : se hibrida (corcea) uşor cu. alte feluri de garofiţe, şi generaţia din sămînţă dădea uneori rezultate briliante, alteori dezamăgitoare". (Tatuaj)
Memorialistul se amuză desfă-şurînd înaintea noastră, imaginea unei lumi comic-patriarhale, care a existat, totuşi, cu numai o jumă- , tate de secol în urmă. Din ceaţa amintirii răsare o Sinaie aproape legendară, în ciuda scenelor comice şi benigne pe fundalul cărora se mişcă eroii: ritmul lent, aproape sărbătoresc al vieţii, relaţiile de simplitate şi ceremonie discretă dintre locuitorii estivali ai urbei, degajă melancolia discretă a unui album de familie. Ultimii ani dinaintea cataclismului petrecut în 1914—1918 aveau liniştea şi inconştienţa prevestitoare de furtuni; în, puţine scrieri ale literaturii noastre atmosfera de belle epoque este mai vie şi mai sezisantă. V. A. Urechia are bunul gust de a opri suita scenelor surîzătoare la 1904, adică în preziua plecării lui Caragiale, definitive, la Berlin : vor urma singurătatea, moartea, încercările dramatice. Schiţele memorialistice ne lasă în pragul lor, într-o oază de linişte. Aceasta deoarece latura comică, anecdotică şi amuzantă a vieţii pare a-l tenta cel mai mult pe scriitor.
Cele mai neînsemnate detalii ale unor episoade petrecute în urmă cu mai bine de 6 decenii sînt înregistrate pe o retină de o sensibilitate   puţin   obişnuită; preferinţa
cărţi noi
151
pentru amuzant însemnează, aici, definirea unui tip distinct de scriitor.
Cartea lui V. A. Urechia va intra, cu timpul — sîntem siguri — în fondul de aur al operelor ce cu-
prind, în paginile lor, o epocă: pPj. vilegiu extrem de rar al scrierilor memoralistice, el aparţine hotărit Sahiiţedor meroorialiistice ale acestui autor, care s-a ante-descoperit tar-, div.
vladimir colin
voicu bugariu: „Tocile vikingilor9'*)
•Asistăm de Ta. o vreme la decom-plexarea criticii. Început prin revendicarea unor drepturi sporite la afirmarea deschisă a subiectivităţii şi gustului personal, procesul acesta de decomplexare a luat treptat o asemenea amploare incit criticii nu mai ezită să ni se înfăţişeze, nu doar în ipostaza de critici-scriitori, dar şi în aceea de scriitori-critiai. Cu alte cuvinte, părăsind locurile rezervate spectatorilor senini şi infailibili, coboară acum în arena literară pentru a semna culegeri de versuri sau volume de proză. Şi, chiar dacă rezultatele activităţii scriitoriceşti, pe care auto-cenzura neaşteptaţilor noştri confraţi n-o mai stăvileşte, nu înscriu deocamdată (cu excepţia „Vîrstelor tinereţii" şi a romanului „Coborind") succese remarcabile, se cuvine să recunoaştem cărţilor semnate de critici măcar faptul că sînt, de cele mai multe ori, interesante. Ceea ce nu e puţin.
Introducerea aceasta ne uşurează comentarea încercărilor literare ale tînărului critic Voicu Bugariu, pe care-l cunoaştem şi-l apreciem din paginile revistei braşovene ,Jistra". Neuitîndu-şi, ca să zicem aşa, profesiunea de bază, autorul a ţinut
*) Ed. „Albatros", 1970.
să-şi sprijine volumul de debut printr-o post-faţă (intitulată „Rj. goare şi parabolă"), în care ne ăa " cheia încercărilor sale pe tărîmul anticipaţiei. Constatînă aşadar penuria comentariilor în jurul scien-ce-fiction-ului (deşi numeroşi cititori, inclusiv mulţi intelectuali, u gustă), Voicu Bugariu explică fenomenul prin faptul că el utilizează formule tradiţionale într-o vreme cînd literatura se orientează către structuri deschise. Anticipaţia e, în mod paradoxal, previzibilă şi monotonă, datorită rigorii propriilor ei legi, mecanismului inerent oricărei descoperiri sau explorări, temele predilecte ale science-fictionului. „Previzibilitatea asta m-a obsedat îndelung, scrie Voicu Bugariu, şi am încercat s-o depăşesc". Cum ? Prin îndreptarea atenţiei nu către civilizaţia materială a viitorului, previzibilă în esenţă, cn către modul în care se va dezvolta conştiinţa umană.
Dacă am rezumat, astfel, ideile autorului, am făcut-o nu pentru că ar fi ]noi şi nici pentru că ar fi exacte, deşi destul de rar enunţate (oricine a meditat asupra problemelor genului va fi ajuns la aceleaşi concluzii),, dar pentru că situează exact ambiţiile tînărului scriitor. Mai brutal exprimată, constatarea criticului Voicu Bugariu ar fi că a sosit vremea ca anticipaţia să părăsească domeniul preocupărilor adolescentine, pentru a deveni adultă. Iar meritul scriitorului Voicu Bugariu constă tocmai în faptul că încearcă să păşească pe drumul indicat de alter-egoul său critic.
Situîndu-se fără îndoială în tradiţia simbolică a lui Kafka, prin mărturisite afinităţi cu Borges şi Buzzati, Bugariu se eliberează în bună măsură de tirania previzibilă
152
cărţ
„ faptelor, pentru a creiona mo-0 7 Z de conştiinţa, ipoteze. In Tî) acesta — ?i lucrul e valabil ■ ales pentru ultimele schiţe ISSaida   Discutând   despre mesaj,
fflSăTd) - hi se oferâ 0 serie de actorii ale gîndirii, nişte comen-Mrii în jurul unui nucleu incert. Mni multe ipoteze coexistă sau se contrazic şi, pentru a confirma enunţurile teoretice din post-faţa, scrierile rămîn nişte construcţii deschise pe care fantezia pusă în alertă a cititorului le poate completa, elementul previzibil fiind abolit. Deşi scrise cu sensibilitate,, celelalte schiţe par a data dinaintea precizării obiectivelor scriito-lui Bugariu de către criticul cu a-celaş nume. Pasiune dispărând e o bună povestire fantastică pe care parazitara intervenţie a unei farfurii zburătoare o integrează cam naiv în science-fiction, iar restul
schiţelor — nişte instantanee inteligente în tradiţia recuzată de autor.
Cele mai consistente piese ale culegerii ne îndreptăţesc să aşteptăm cu încredere evoluţia lui Voicu Bugariu pe propriul său drum. Fireşte, o asemenea călătorie îl va duce cu necesitate, dincolo de inteligenţa speculaţiilor, spre esenţial. Căci o parabolă care nu concentrează o experienţă majoră e o ambiţie nerealizată, pe care ingeniozitatea n-o poate salva. Dacă va işti să ocolească ispitele gratuităţii, care-i pîndesc pe constructorii de labirinturi mai sigur decît orice Minotaur (în cazul cînd monstrul nu-i chiar simbolul acestei primejdii ucigătoare), Voicu Bugariu se va. număra cu certitudine printre autorii datorită cărora anticipaţia adultă va intra, în fine, în sfera literaturii române.
sanda radian
măria rovan: „ceaţa
revenirilor"**
„Ceaţa revenirilor" se împarte în două capitole distincte. Ptrirmii este alcătuit dintr-o culegere de nuvele de atmosferă, cu înlffirnplărd stranii şi misterioase. Cel de al doilea cantine un fel de miano-roman despre soarta creatoruilui. Avtad rădăcini în proza lui Cezar Petnesiou din „Aran-ca, ştkna lacurilor", pove^irile tulbură prin dramatismul lor tenebros, romantic. Nu lipseşte evocarea istorică, înşiruire de scene întunecate, sângeroase, plasate ta vremea lui Constantin Brânicoveanu. Specia numără destule modele ilustre îin
•) E.P.L., 1970.
literatura noastră, Sneepînd cu Ne-gruzzi şi Gdobescu. Păuna, eroina Măriei Hovan este o Casandră sau o Oană, prevestind viitoare dezastre care i se-nfăţişează în vis. Degeaba doreşte să scape de destin, aoesta o urmăreşte implaioaibil. O ornamentată pictură de epocă reu-şejştte să ne transpună in momentele dinaintea exilării familiei domnitoare la Constanftinopol. Autoarea stăpâneşte tehnica dialogului creator de tensiune, sugerând atmosfera apăsătoare, oare planează asupra personajelor. In povestirile situate în contemporaneitate, împrejurărilor ea^agmartioe, câudateji se sugerează vag o raţiune psihologică. Complexatul, timidul erou din „Fata care nu dansa" îşi făureşte un ideal feminin pe icare are uimirea de a-1 descoperi aevea la ■un bal. Ivită da din pămînt în mijlocul adunării zgomotoase şi vulgare, întruchiparea din vis piere ca Cenuşăreasa. Dar apropierea celor doi tineri nu transmite nici farmecul strălucitor al basmului, nici căldura umană, ci o cunoaştere crispată, posomorâtă, pândită de
noi
153
obscure ameninţări. Aflăm apoi că fata ou-i rodul imaginaţiei, că a existat într-adevăr deir a murit cu o săptămână mai devreme. Căutarea înnebunită a eroinei fantomatice prin târgul prozaic nu-şi găseşte decît la sfârşit dezlegarea, luând aspectul unei urmăriri de factură poliţistă. Senzaţional e şi modul de tratare ântr-o bucată ca „Ceaţa reveniril'or", care dă titlul culegerii. Aici ne apare mai limpede imotivaiţia patologică freudis-tă. iPansonajul principal repetă un gest ucigaş după mulţi ani de la ■un prim omor, în clipa când întâlneşte o femeie de acelaş tip cu aceea care-1 incitase la crimă. Trecutul se suprapune obsedant prezentului şi se reeditează reacţia de atunci, epidosul are loc în mediul rural, bine cunoscut de scriitoare. Şi cu itoată propulsarea spre macabrul romantic, bucata respiră un aer de autenticitate în construcţia tipurilor şi situaţiilor.
Mai interesante ni se par nuvelele unde viaţa e privită prin prisma adolescentului : „Spiriiduşul" şi „Lupoailaele". iln prima sînt foarte bine delimitate mentalităţile diferitelor generaţii. Pentru eroul abia ieşit din copilărie şi pentru mama lui Dan, care învaţă resemnările maturităţii, tinereţea cuplului de proaspăt căsătoriţi apare crudă, egoistă. Pe cei doi îi uneşte o anume culantă provenită dintr-un naiv cavalerism la băiat şi dintr-o renunţare disoretă şi înţeleaptă la femeie, ca o fragilă punte, ca o comunicare ide o clipă într-o lume
duşmănoasă, unde drepturile se cîştigă prin luptă aprigă dar nu totdeauna loaială.
Comicul se împleteşte cu bus-pens-ul dramatic în „Lupoaicele" unde o fată, falsă ingenuă, înrudită cu eroinele Pranpoisei Sagan, îşj apară părintele de doamnele puse pe vânătoarea de mariaj. Portretizarea acestora înclină spre grotesc, în antiteză cu eleganţa rafinată a perechii taită-fiică. Scoasă gradat în evidenţă feminitatea -biruitoare a adolescentei, totodată simpatică şi antipatică, încrezătoare şi nemiloasă, agresivă şi călină, se precizează sub toate aspectele.
Aceleaşi mijloace pot da insă şi rezultate mai slabe. în „Limbă lungă" sublinierea onestităţii naive a Cadânei Leaşu are ceva greoi, supărător, tinzând spre o veche modalitate idilică. Acţiunea se încheagă în consecinţă, neverosimilă şi puţin convingătoare.
Partea a doua a volumului, în pofida unor critici îndreptăţite la adresa oportunismului, hîrfei şi invidiei, nu izbuteşte să dea viaţă artistului menit să ii se opună. Gestica, dialogul, atitudinile, totul dă impresia de confuz, zmucit şi grandilocvent. Se simte o participare a autoarei care, grăbită de a se exprima cu năduf, nu discerne, nu distilează materialul.
Reuşita prezentei culegeri o constituie în oea mai mare măsură naraţiunea bine condusă (devenită spirit de observaţie) la graniţa dintre real şi fantastic, prin crearea unei atmosfere sugestive din nuvelele primei părţi.
^Ania literară*6, nr. 27*28/1970
- mânia literară pune Ia dişpozi-^ Mihai Beniuc, m doua nu-*ie 1 consecutive, cîte o pagina de mff »i fapt pe care-I salutam. In •* - ' 1 27 ' un ciclu de poeme. BunJ8îne apare încărcat de acelaş "P°i voltaj interior pentru care îl ltJm Meditaţia asupra morţu s un 'tumult stenic, un patos pa-%, limpezi* catartic : muscular incendiu mă cuprinde, CmZn\ e ori noapîea ce-i pe Amurgul e  w fugă?
nare n-ai cuvinte pentru rugă, Mă de ospăţ final întinde:
Veniţi stihii, voi zodii şi vedenii, £a masă-i pentru fiecare scaun cfn frunte-s eu cu capul meu de 5" faun Printre păhare-n fum de mirodenii.
(„Crepuscular incendiu")
Admirabilul „Toast" cuprinde o durere decantată, o amărăciune lucid asumată. Din întîlnirea cu moartea izbucneşte o imagine fulgurantă :
...Moartea stă la sfat C-o tigvă şi-i tot spune : N-are rost Iar cînd am venit şi eu să mai
constat,
Pe unde capul mi-o fi fost,
Cu mina pe la gît făceam ocolul
Şi pipăiam nedumerit doar golul.
(„M-am întîlnit")
Celelalte poeme demonstrează patriotismul lui Mihai Beniuc, indisolubil integrat poeziei sale, din-totdeauna, precum şi ataşamentul lui neabătut la socialism.
In numărul 28 al Komâniei Literare, sub titlul „Această Atlantida", Beniuc evocă unele figuri, semnificative pentru el şi pentru literatura română, care au populat un timp scufundat : N. D. Cocea, Alfred Margul Sperber, Stamatiad, Sado-veanu.
Intîlnirile la Alfred Margul Sperber aveau loc sus pe acoperiş, pe un fel de terasă, iar gazda ii trata cu sifon (era în timpul războiului).
„Sperber era de o statură foarte înaltă, parcă dintr-o generaţie apusă de giganţi. Dar şi mai mare decît el îi era generozitatea. Pe cîţi nu i-a ajutat ! Cu tot ceea ce a putut, cu sfaturi, intervenind în dreapta şi în stînga, dîndu-le din puţinul său, împrumutîndu-le cărţi. Sperber era un om sărac. Trăia numai pentru poezie, scria şi, cunoscător desăvîrşit al germanei şi englezei, traducea. Cred că el şi Franyo Zoltan au făcut servicii din cele mai mari poeziei române, primul transplantînd-o în germană şi engleză, al doilea în maghiară şi germană."
G. P.
„luceafărul", nr. 428/1970
In numărul 428 al „Luceafărului", D. E. Popescu face cîteva interesante consideraţii despre propria sa literatură, despre literatură în general şi despre fenomenul literar actoal. Referindu-se la proza pe care o scrie, romancierul afirmă că nu este preocupat de „programe", de
teorie romanescă : „Cînd ai programe literare prea bine definite, rişti să rămîi cu programele. De altfel în evoluţia unui scriitor există etape. Urmînd cu stricteţe un anumit program, pot să rămîi în cadrul acelui program... Un program fix exclude evoluţia."
155
revista revistelor — din ţară
„Eu nu cred în curante literare" continuă prozatorul lărgind apoi spera consideraţiilor „Cred că, în secolul nostru, au fost mari personalităţi care n-au aparţinut nici unui curent."
„Am putea spune că Faulkner sau Malraux au făcut parte din cutare curent ? Nu am impresia. Şi la urma urmei nici Shakespeare, nici Dostoievski nu ne interesează prin apartenenţa la un curent sau altul. Dar nu sînt atîtea curente care n-au dat nici o personalitate ? Şi în Est şi în Vest... au fost atîţia care s-au dezis de curentele cărora le aparţinuseră."
Revenind Ia scrierile proprii, D. K. Popescu afirmă că ele aparţin „unei sinteze a prozei româneşti", încercînd în elaborarea lor să aplice învăţămintele marilor clasici.
„Să ne întrebăm din cînd în cînd: am dat noi acele cărţi fundamentale ? Dacă noi apreciem cultura noastră în funcţie de cultura universală, poate că ar fi bine să ţinem seama de operele noastre de aici în primul rînd."
„steaua", nr. 6 şi 7/1970
Amintim vibranta evocare, semnată de Veronica Porumbacu, „La Cluj, lingă Emil Isac", printre materialele de excepţie întîlnite în cele două numere de revistă şi datorate unor colaboratori de notorietate.
Literatură originală „Steaua" publică, dar cu parcimonie. Minusul cantitativ nu e compensat de calitate. Piesa lui D. R. Popescu, „Luminile paradisului", nu este nici pe departe ce a scris mai bun, iar poeziile semnate de Gabriel Pamfil, George Damian, Al. T. Ţion, G. G. Rădu-lescu, Virgil Mihai, ş.a. nu oferă — vorba ceea — o bază de discuţie. Chiar un nume cunoscut, ca al lui Aurel Gurghianu, îl întîlnim
revista revistelor — din tară.
Poeţu şi prozatorii „„ , * tmuare romancierul „,!°ri,! ia 'L Pun astăzi prin «vJ.     s° Mbi^l
reviste ci prin ^A\J ^M^îc «™ un echilibru cali-
tnăsura expresivă riCjW 7 & ŞLu al prezenţelor individua-fragmentele    echivon» ***** * I ^-fal saturaţiei de concept
opere. OCe   ale 3 f
Expunînd modul   i„i . ^ «Piraţiile si eforti,wi„ . ?e a
■'    „w volum af Măriei    Banuş: ^uUă o retragere dm catego--heaza "___]iri Br,hinlhr„ cali.
——i* uiuum    ini j asp,raţiile şi eforturile J* * Pescu afirmă: „Pref er -le'D« «trepte" care, cu fiecar^^U fiecare pagină te g ^ dar. în ^10, UC€ spre l%
dar, ,n acelaş timp, aş vJPre 4 roman să aibe şi nistJT Că verticală. Romanul Xtren?^ leva pe mai multe nia„ pte ft alte idei ale autoLlu^1 «4
Referindu-se Ia dezvnw nerală a literaturii noastre?. * zatorul consideră că   Drim °''»v re a fost a poeziei, 'ffif, moment literar a fost n„ • doilea - proza. O înflorit « accident Au apărut 20 d?U» foarte buni şi poezia are arfJ* nivel foarte înalt. O urmoa/^* Eu aş zice c-o şi întrece" ff f6* » substanţială şi Li   ubstan > circumstanţial." ^nţiai m
in dreptul unei „Nbcturne",., mia. Reţinem, insă, ca binevenUăS. tiva prezentării în paginile 'rS a unui grup de tineri poeţi lui constituie un frumos debui nai    cum se exprimă generoşi poet şi critc V. Felea. Adrim 7 pescu ni se pare a îndreptăţi sekc-ţiajv. „Ce prigonit"), mai patk msa, Aurel Şorobetea care, în ori« caz nu justifică (v. „Tîrziu anahoret J aserţiunile despre „o poezie de echilibru interior, un joc al sugestiilor verbale... o atitudine Snot elegiaca (!?)..."
Cronica literară nu e partea tm a revistei. Dintre numeroasele sets-naturi am reţinut-o pe cea (.. poefruZui Ion Pop, care scrie despre
m
tativ nou,       turaţiei de concept
Ie: "îScă oferă... sentimentul to-şi tetany -r&vii unei conştiinţe
""'■.« Virgil Ardeleanu se aplea-Vf^Meleaător asupra cărţii lui » r Lcolescu, „Structura şi conţi-
din care    reţine studiul
.Mat?     CM" \ '— ,----"
Romanul romanesc la sfir-
A„««e ' .....'        că „sta-
faze ale
^secolului al XlX-lea" că „sta-SSste cu limpezime marile faze ale amanul™ universal" şi, in cele ăvn
«*mă ajunge la o concluzie pe care îZn'întîlnit-o încă nicăieri ■ „roma-«d românesc, beneficiind de expe-™?Lda romanului univrsal, apare a-vroape dintr-o dată ca o specie ma' piti-, complexă".
Viaţa cărţilor" nu apare prea... veselă în „Steaua". Recenziile judicioase şi in obiect, semnate de poetul Dinu Flămînd şi D. Flaviu (un «seudonim al aceluiaşi ?) se află în compania unor ilizibile propoziţiuni despre cartea, care merita mai multă atenţie, a prozatorului... clujean Eugen Zehan, „Cerul de dincolo" : „bogată galerie de personaje, pline de viaţă, bine conturate... varietatea personajelor... Autorul se arata un cunoscător al sufletului feminin, eroinele sale fiind (desigur .') deosebit de veridice... Pune în evidenţă idealurile, suferinţele şi mai ales resorturile tainice care adeseori determină femeia să nu ocolească primejdia, chiar atunci cînd îşi dă seama de realitate..." Semnează Antiţa G. Jucan. Mărturisim că nu sîntem prea bun cunoscător al sufletului feminin şi, de aceea, nu ne dăm seama care ar fi ţost idealurile, suferinţele şi, mai ales'.! resorturile tainice care au determinat-o pe recenzentă să nu ocolească primejdia. Probabil că nu şi-a dat seama de realitate... îl pre-
ferăm, în situaţia asta, pe mai cunoscutul Constantin Cubleşan care ne spune despre autorul ciclului „Dinastia Sunderland-Beauclair" că are decenţă şi... pacientă.
Sub titlul promiţător „Leon Fe-raru — editate, uitate şi inedite", Constantin Crişan ratează ocazia de a readuce în circuitul valorilor producţia lirică a poetului — ceea ce ar fi fost mai interesant, incontestabil, decît încercarea de revalorificare a activităţii, neînsemnate, de istoric literar a aceluiaşi.
Literatura străină e ceva mai bine reprezentată, nu atît teoretic („Atitudini poetice în lirica americană contemporană", de Marcel Corniş-Pop, rămîne numai o privire fugară care descoperă drept caracteristică esenţială a acestei poezii... lirismul !) cît prin traduceri din Stephen Grane, Sandburg, W. C. Willams, E. E. Cummings, Allen Ginsburg, Gregory Corso („Poeţi aşteptînd maşini da ocazie pe autostradă") sau Vngaretti. Menţionăm, totuşi, două studii, informate şi utile, despre „Actualitatea inactualului P. Valery" (Gh. Ianco-vici) şi „Lumea stranie a cărţilor lui Julien Green" (Dorina Geles).
Rubricile fixe — „Permanenţe", „Cultură şi civilizaţie", „Cronica ştiinţifică" — ridică simţitor nivelul publicaţiei. Lucru cu atît mai necesar, cu cît din „Viaţa artistică" N. Carandino reţine, ca singurul lucru desăvîrşit, „valoarea estetică a picioarelor Manuelei Matak...", iar „Cronica ideilor", ocupată de consideraţiile lui N. Mărgineanu asupra psihologiei şi filozofiei existenţialiste, aduce serioase afronturi ortografiei şi gramaticii.
Regretăm, de asemenea, că — la rubrica „Menţiuni şi opinii" — menţiunile sînt puţine şi opiniile cam şterse.
A. S.
„inosirannaia literatura" nr. 8/1970
'In ultimele numere ale revistei, un spaţiu important a fost rezer-
157
vait literaturii franceze contemporane, iar în laoest număr cititorul
revista revistelor — din ţară
găseşte romanul lui Michel Butor, „La modification", şi o selecţie de poezii ale lui Raymond Queneau, într-o excelentă 'traducere a lui Mihail Kiudinov. într-o succintă <şi oaldă prezentare, S. Veflafeovski se opreşte asupra limbajului poetic al lui Queneau, care de la primele sale opere s-a izbit „de discrepanţa între limbajul livresc... şi cel viu, pe care-l auzi zilnic în jurul tău". Non-coincidenţa între ele în ceea ce priveşte lexicul, Structura sintactică, pronunţia şi mai ales scrierea, este, în secolul nostru, ou atît mai izbitoare, ou cât în „adâncurile vorbirii curente" se plămădeşte o „a treia franceză", nepoată a francezei vechi şi fiică a acelei limbi care s-a constituit pe vremea lui 'Ralbeilais şi a căpătat penfeoţiunea carteziană în lucrările dlasiciilor secolului aii XVII-lea şi ale gramaticilor academiei de atunci... „Datoria scriitorului faţă de compatrioţii săi, de azi şi de mîine, este de a-i da drepturile de cetate în literatură, de a introduce în circuitul literar nu numai expresii şi turnuri de frază sesizate in vorbirea mulţimii, dar şi deprinderile de o le adapta pe unele la altele pe care le elaborează treptat poporul făuritor de limbă în uriaşa sa retortă". Pentru Queneau, cuvântul nu este un semn a ceva presupus, el este sudat de semnificat, de obiect, a cărui materialitate a absorlbit-o. Fiecare cuvânt îşi are chipul său propriu, obiceiuri proprii, biografia sa şi firea sa specifică. „Ars poetica" a lui Queneau este o permanentă meditaţie asupra „domesticirii" cuvintelor celor imai obişnuite şi totodată — când le pătrunzi bine sensul — foarte generoase. Fără a avea înclinaţii declarate spre lirica socială, el nu a rămas străin frământărilor şi întrebărilor asupra destinelor omului, asupra rosturilor existenţii purtate necontenit de valurile devenirii în timp şi spaţiu etc., Dar nu s-a lăsat pradă unor rătăciri metafizice, şi a răzbit prin hăţişurile chinurilor sterile ale conştiinţei spre terenul ferm al vieţii reale, concrete. într^oepocă în oare au proliferat profeţi ai Apocalipsu-
lui şi mizantropi dispLl a recurs la arma râsyiîa55; ^""V bunelor tradiţii ale waa^.8*^ niei galice, a căror ţintă si« mul, prefăcătoria, megaiW gismul, don-quijotismui, da. Există în lirica lui'' 0^*% profundă simpatie panta   ^« suburbiilor pariziene, pentru»** din satele depărtate, 0 ^tir**' -caldă pentru  durerile şi l *H lor,  pentru  ciudăţeniile şi"0**, lor. Iar tonul burlesc mu « umbră   nici unda   de trie} J* nici reflecţia filozofică, serio?f*" inteligentă,    care răzbate «w* prin    versurile   sdniteietoare ! umor şi de veselie 'afle acestui rt prozator şi eseist, poliglot «j cultură enciclopedică, care va j plini curând 70 de ani.
.Revista   publică   fragmente *>*• manuscrisul lucrării „Omul ~* jj 1 boi sau pace ?" a lui Santiago si l naves, profesor de antropolog? | Mexico, oare a făcut pante din* pediţia întreprinsă de Thor Hey* dail pe ambarcaţiunea de pap», „Rha"  în  1969. Pormulînd rezerve falţă de concepţiile autoiţ. lui .(de ex. faţă de teza „relativa mului cultural"), redacţia subliniază valoarea 'antirăzboinică a hai. rii, atitudinea clară a autorului fe ce priveşte determinarea război lor ca fenomene de ordin social j delimitarea sa categorică faţă it darvinismul social. „Am văzut -scrie autorul — că unii cercetători foarte serioşi, care se ocupă de ţrp. blema  războiului,  consideră căi îndeplineşte în societatea umanii serie de funcţii de neinlocuit. du$ opinia lor, va fi nevoie să se găsească o cale ca aceste funcţii si fie altfel îndeplinite. Noi, din» . tră, am obiectat că omul are nevoie de o cultură, dezvoltată la m asemenea nivel, cînd nu va ji ta nici /pentru înlocuitori ai războiului. Războiul este un fenomen social, şi nu unul biologic sau psihologic. De aceea a spune că problema păcii este strîns legată de problema dreptăţii sociale, nu înseamnă umanism social, ci un fapt sociologic nud. Omul are un comportament care îi este specific —
revista revistelor — de peste hotare
158
«-     .   comportamentul clinilor s*        iilor le este specific lor. »» firi trăsături concrete care f?Ji transformări şi care se
«* **' afiica şi in viMor- Una din sor *fip: Jmui e singura fiinţă
«ie «sîe ci u este dat să moară. ^U'leasta, el poate sau să se
lase în voia fluxurilor şi refluxurilor proceselor naturale, sau să muncească activ pentru a le controla şi a le supune. Este oare exclusă posibilitatea ca aceeaşi fiinţă care a inventat războiul, într-o bună zi nu va inventa ţi pacea ?"
I. P.
molodaia gvardia", nr. 6/1970
Nuvela lui JVic*?r„ ^vaşov Ziua uşilor deschise" — e m-^^antă prin problematica perso-natetor Dincolo de ocupaţiile şi Supările cotidiene, generaţia tî-n£ă. căreia îi aparţin, caută să gă-«aască existenţei sale sensuri mai «nhsfcwţiale. mai profunde, consonante cu epoca şi cu răspunderile explicite sau implicite ale fiecărui individ. Căutarea unei formule a fericirii, a autorealizării cît mai depune e firească. Unii o caută în glorie, alţii în dragoste, în împlinirea datoriei, alţii în bani etc. Dar există oare asemenea formule ? însăşi căutarea lor pare absurdă, pentru că sensul tuturor acestor noţiuni se defineşte de către şi prin epocă, şi nu după modele prestabilite sau aparţinînd unor epoci trecute care, la timpul lor, şi-au afirmat validitatea în cadrul împrejurărilor date.
Există însă pe deasupra o responsabilitate colectivă pentru continuitatea ascendentă a procesului istoric, iar idealurile morale ale generaţiilor ce se succed se definesc în func(ie de cerinţele progresului în epoca respectivă.
M. Bociarov discută o recentă monografie despre regizorul Meyerhold, fiind de acord că biomecanica Iui Meyerhold nu poate fi etichetată simplist ca „formalistă". Discutabilă este pretenţia regizorului de a o ridica la rangul de teorie universală a teatrului şi actoriei. Se S«e că Meyerhold s-a declarat împotriva „sistemului" de artă teatra-
lă bazată pe legi psihologice, considered că spectacolul modern trebuie realizat după legile precise ale mişcării, pe baza biomecanicii şi cineticii, în teatru, totul trebuie subordonat mişcării actorului (chiar şi textul dramaturgie). „Din orice porcărie se poate face un spectacol bun" — spunea el. Dezacordul derivă din eronata opunere a biomecanicii psihologiei. în focul polemicilor din epocă, Meyerhold transformase biomecanica într-un scop în sine, ceea ce, după părerea autorului, viola procesul de creaţie al actorului printr-un convenţionalism exagerat. Nimeni nu pune azi la îndoială ataşamentul lui Meyerhold faţă de Revoluţia din Octombrie, care a însemnat pentru el o ieşire din impasul unui intelectualism abstract. Cu toate acestea, în efervescenţa sa inovatoare, problematica socială a teatrului se afla pe un plan oarecum secundar. „Cuvintele în teatru nu sînt decît nişte ornamente pe canavaua mişcărilor". Temperament proteic, de o impetuoasă şi surprinzătoare mobilitate, Meyerhold a stîrnit la timpul său discuţii aprinse. Prieten bun cu poetul Maiakovski, care-1 preţuia mult, se pare că spectacolul „Băii" pus în scenă de el nu a dat totuşi satisfacţie dramaturgului Maiakovski. El rămîne totuşi o personalitate de prim rang în istoria teatrului contemporan.
I. P.
159
revista revistelor —
de peste hotare
literatura română în „ie monde"
Suplimentul nr. 7910 al ziarului „Le Monde" publică trei articole, semnate respectiv de George Ivaş-cu. Nicolae Manolescu şi Dan Hău-lică, menite să înfăţişeze publicului francez o imagine a literaturii române reflectată de trei critici români.
„Literatura noastră", scrie George Ivaşcu, „pare să se definească şi să se dezvolte în raport de, şi conform unor valori permanente". Tînără generaţie de poeţi continuă în mod revoluţionar, inovator, tradiţia mărci poezii româneşti, o generaţie pe care autorul articolului o consideră „plină de nobleţe prin umanismul ei şi prin spiritul ei profund meditativ".
Referindu-se Ia creaţia românească, George Ivaşcu arată că „ea nu cunoaşte actualmente nici un fel de „criză" a subiectului, personajului sau acţiunii.
Romancierii noştri practică totuşi contrapunctul, intriga cu ramificaţii multiple, anecdota cu valoare parabolică. Ei îl solicită pe lector, îi cer să colaboreze Ia lectura textului. Dar oricare ar fi ele, inovaţiile literare nu sînt niciodată gratuite : ele urmăresc să exprime actualul. Romanul poartă pecetea conştiinţei lucide a scriitorului care depune toate eforturile pentru a cunoaşte şi exprima complexitatea psihologică sau etică a realităţii sociale".
Articolul Iui Nicolae Manolescu analizează acut  romanele „Risipi-
torii" de Marin Preda şi „Cunoaştere de noapte" de Alexandru Iva-siuc, scrieri pe care autorul Ie consideră ca fiind simptomatic expresive pentru problematica noastră romanescă.
„Risipitorii" reprezintă romanul crizelor psihologice determinate de agresiunea mediului social împotriva oamenilor care nu pot sau nu ştiu să se apere şi care, din acest motiv, îşi pied încrederea...
Romanul desvoltă acest tip de situaţie : unul dintre personaje suferă un traumatism iar altul Întreprinde o anchetă pentru a descoperi cauzele „şocului".
„în Risipitorii", arată în continuare criticul, „există două categorii de eroi : cei care, atunci cînd se produce evenimentul, participă la el prin propria Iar voinţă, deoarece ei sînt în căutarea adevărului, şi cei care sînt implicaţi fără a fi conştienţi de acest fapt, şi neputîn-du-i-se sustrage. Personagii neimplicate nu există".
Scriind despre „Cunoaşterea de noapte" a lui Alexandru Ivasiuc, Nicolae Manolescu afirmă cu justeţe că romanul este „căutarea unităţii secrete pe care trecutul o conferă evenimentelor, gesturilor aparent lipsite de sens, „deseori disparate"... „Pentru Alexandru Ivasiuc a crea înseamnă a cunoaşte şi a domina viaţa reală, transformînd-o în destin".
E. P. G.
Proprietate a familiei Blaga, manuscrisul poeziei Iui Lucian Blaga „1939", publicată în numărul 5 al „Vieţii româneşti", s-a pierdut în tipografie.
160
revista revistelor — de peste