invnsu uium PROPRIETAR: SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREȘTI, BREZOIANU 33 - 25 DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscriși sub No, 163 Trib. Ilfov ABONAMENTE: autorități ți instituții 1000 lei particulare 12 luni 500 „ 6 luni 400 „ 3 luni 210 _ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI I Str. Brezoianu 23-25 TELEFON 3.30.10 Apare de 3 ori pe luni PREȚUL 10 LEI ANUL LII Nr. 23 VINERI 20 AUGUST 1943 Redactor responsabil: TRA1AN CHEL ARII] O ALTĂ ÎNFĂȚIȘARE A FRANȚEI V de HENRI FOCHION Fiecare vara mă aduce din nou pe dealurile încu- nunate de păduri ale Champagniei meridionale. Acolo văd anul murind în triumful toamnei; uneori o zăpadă timpurie îndoaie crengile încă grele de frunze. Peisa- gii fără istoric, întinzându-se deasupra satelor bătrâ- ne, mici și bine clădite. Celui care se miră că mă vede aici, departe de provinciile cu monumente și ținuturi vestite, îi răspund că aceste locuri aproape singura- tice sunt făcute pentru meditare și pentru studiu. Mai ales, regăsesc și respir aici o anumită poezie a țării noastre. Clairvaux nu-i departe, Dela călugării care au întemeiat mănăstirea, dela Saint-Bernard care a condus-o, gândul urmărește dealungul timpurilor, răs- pândită în toată țara, o puternică dinastie de oameni, fără care Franța nu ar fi decât luxul magnific al uma- nității. Ne place să iubim Franța ca pe o ființă fermecă- toare. In ușurința ei de flacără, în vesela revărsare a darurilor sale credem că o înțelegem mai .bine. O iu- bim pentru blândețea ei, pentru delicatețea și mărini- mia ei, pentru grația ei feminină. Imaginea pe care ne-o facem mai ușor despre ea este aceea a unei ti- nere mame. Dar geniul acestei națiuni are două laturi: ca tot ce este mare, el este feminin sau viril. Poate tot așa este cu fiecare vieață profundă, unde vedem lup- tându-se până la sfârșitul zilelor acești gemeni ciu- dați contopiți într'unul singur, copilul mamei și copilul tatălui. Analele noastre desfășoară această luptă in- terioară. Să recunoaștem printre strămoșii noștri oa- menii tari. Fără îndoială, forța noastră ascunsă este un iei de lege salică a spiritului. Fiecare epocă oferă o șansă de desvoltare tăriei u- nui gând. Ardoarea unei familii spirituale își găsește întotaeauna momentul său prielnic. Sau mai degrabă ea se ridică din adâncuri când ai nevoie de ea. Sunt aici, oricând gata, sub nume sau haine diferite, acești exigenți, acești cutezători, care nu se mulțumesc cu stări sufletești ușoare, și care poartă în ei, cu o sănă- toasă amărăciune, nu știu ce nostalgie a măreției. Când lucrurile par a se apropia de sfârșit, vezi înăl- țându-se acești oameni ciopliți în piatră ca niște bi- serici. Ce rost mai are confesiunea, ce rost mai are sectal Ce are însemnătate, este calitatea omenească. Ea este aceea care menține în adâncurile provinciilor asprimea puritanismului domestic, poezia supunerii și a renunțării. Să privim conturându-se în timp această Franță severă, aseiiienea unei umbre frumoase scrisă pe goliciunea unui zid. Forțele sale active se exprimă piln mișcări ample și opere mari. Dela Clairvaux la Fort-Royal, dela poeții Reformei la poeții Jansenismu- lui, dela David la Dtegas, ea domină un larg orizont al vieții noastre Istorice. Nicăieri spiritul nu se exprimă mai bine decât în forma monumentală. Ce este mai expresiv ca planul unui edificiu religios? Este un chip, este un portret omenesc. El nu răspunde numai unor nevoi, unor re- surse, ci mai ales unei funcțiuni spirituale, este pro- iectarea lineară a unui anumit fel de a simți și de a gândi. Așa ne apare dualitatea secolului XII: de o partp fastul, exterioarele bogate; de cealaltă, o sără- cie*rebus ;ă care se ascunde în ea însăși! Aici, arta marilor pelerinagii înalță basilici asemănătoare re- licvariilor și teatrelor, concepute pentru mișcarea mul- țimilor și pentru amploarea ceremoniilor; dincolo re- forma cisterciană construiește edificii nude, în care domină valori absolute, domnește mult timp unghiul drept,, și unde mulțimea capelelor se ascunde în spa- tele continuității zidului. Vaste biserici rustice, ase- menea unor hambare, fără compoziție de abside, fără compoziție de fațade. Monștrii asiatici, veche podoabă romană, sunt izgoniți ca și delirul Apocalipsului, și ve- dem căzând dintr'odată toată această pădure de crengi și frunze, de jocuri de himere care de milenii sunt obiectul visării ce se leagă de divinitate. Și unele și altele fac loc unui ordin mai auster, și totuși mai aman. Frumusețea n'a dispărut, dar ea pare supusă unor legi noi, — rafinamentul se opune luxului, măsu- ra profuziunii, noblețea unei realizări perfecte cu mij- loace simple, însfârșit această artă de a face ceva din nimic, secretul maeștrilor spiritului nostru. Această e- ieganiă virilă este însușită pentru multă vreme de arta gotică. Intr'adevăr, nu este vorba de un fenomen apar- ținând modei, nici chiar de un capitol important din istoria stilurilor, ci, pe planul valorilor franceze, de un factor esențial și poate permanent. Să iubim tot ce aparține trecutului nostru. Să nu a- lungăm nimic. Căutând să reconstruiești Franța aspră de altă dată, nu înseamnă că te îndepărtezi de Franța maternă, de farmecul ei nesecat. Amândouă merg îm- preună, strâns legate în taina sufletelor. Iar când vo- cile lor se acordă pe un dublu registru, această armo- nie este unică. Astfel este Renașterea noastră care nu seamănă cu nici o altă Renaștere. Ea cuprinde omul în întregime, amestecă toate familiile spirituale, vizio- narii, umaniștii, misticii, întemeietorii unui ordin nou, luptătorii pentru Biserică. Ea îmbină ultimele excese gotice cu bogăția imperială și prostul gust lombard. Ea este un tumult și o nostalgie. Acest năvalnic bel- șug de bogății nu șterge caracterul de inflexibilă pu- ritate prin care Franța secolului XVI confirmă și de- finește autoritatea geniului său. In acest admirabil haos verbal, vedem pe d'Aubignâ aruncând deodată săgeata care se înfige adânc în țintă și care vibrează mult timp în inimile noastre. „Abraham sacrifiant" a lui Thâodore de Bâze, gloria vechiului nostru teatru este de o cumplită nuditate. Niciodată Biblia n'a fost mai bine simțită, și expri- mată mai bine, într'o formă viguroasă, săpată ca în s'.âncă, tot ce este omenesc în neomenescul ei. Dar nu numai poeții Reformei, cu fălcile încleștate de mânie și dispreț, au cunoscut taina acestei puteri concen- trate. In regiuni mai liniștite, într'o penumbră care a- trage și care sugerează uneori" o oarecare duioșie, pic- torii, desenatorii și gravorii noștri de portrete par să trezească în șoaptă în modelele lor o vieață nepie- ritoare, puternică și pură ca timpul. Fără fast, fără ca- pricii de gust, dar acuitatea observației analitice și la- conismul unui meșteșug care nu lasă nici o urmă și care nu se dăruiește niciodată. Personalități și atmosferă (Urmare tn pagina t-a) IMPRESII DIN IAȘI BOJDEUCA LUI CREANGĂ de ROMULUS VULCĂNESCU înaintam încet spre bojdeuca lui Creangă- Ploua într’una; o ploaie torențială- Profesorul Co- ca, dupăce sc oferise să-mi fie că- lăuză, se văita. la fiecare zece pași de reumatism, invocând când ce- rul, când infernul- Eu îl zgândă- ream să iuțească pasul de teama de-a nu se răsgândl Deși, după spusele lui, văzuse bojdeuca de nu știu câte ori. totuși înota prin ploae cu o bravură demnă de un mentor oficial- Paraponiseala lui prefăcută, era un stimulent eroic pentru curiozitatea mea aprinsă și mai mult de piedicile naturale. Orbăcăim prin Sărărie, apoi pe o stradelă intortochiată și’n pan⁻ tă, din caldarâmul și zidurile că- reia emana un iz de ev mediu, când deodată pe stânga, in frun- zișul abes eșit la lumina primă- verii, întrezărim o pi a cârd ă : ,,Bojdeuca marelui scriitor popu- lar Ion Creangă¹¹. Emoția de-a fi aproape de coliba în care și-a pe- trecut ultimii ani Ion Creangă mi-a fost înăbușită de inepția a- fișată „marelui scriitor popular". Asta putea să fie scrisă pe poar~ ta lui Anton Pan, sau a știu eu cărui alt scriitor ce trebue rele- vat ca atare, dar pe poarta lui Ion Creangă, nu. Ion Creangă nu trebue prezentat astfel- E prea mare ca să aibă nevoe de ase- menea epitete caraghioase, care descalifică pe cei ce i le atribue cu o seriozitate prețioasă și urni* lește pe cei care le acceptă cu prețiozitate serioasă. Simplu și elocvent: „Bojdeuca lui Ion Creangă". După portița prăvălită spre Va- lea Ticâuilui ascunsă sub ploaie ca o pictură olandeză în tehnica coloristică, după cele câteva trep- te oare ar fi vroit să fie de ci- ment, stă tupilată, ca vai de ea. coliba pipernicită a lui Ion Crean- gă. E așa de mică, încât ți se pare că nu poți intra decât îndoindu-te mult de șale, sau în cazul meu, târându-te pe brânci. Planul ca- (sic !) în care tânjeau câteva fire bolnave de liliac. Și când te gân- dești că toate acestea fac acolo fi- gură de religiozitate. Lângă in- trare pe dreapta, priveliștea ca- merei o închee cotlonul, vestitul cotlon așa de minunat descris de Creangă, parcă zmuls din Humu- leș.ti și adus aici în maghernița din Valea Țicăului. Cotlonul o- cupă o treime din încăpere și e dărăpănat pe trei sferturi. Pere" ții camerei sunt împodobiți cu „poze" de-ale lui Creangă decu- pate din reviste și două-trei pic- turi reușite ale bojdeucei înainte de-a fi reconstruită, în stare de paragina- Ceea ce te mai impre- sionează neplăcut este sculptura demn gust com.pletamente vulgar, care după spusele unei, fetițe de- venite călăuză prin absența con- servatorului casei, reprezintă pe Creangă copil. închipuiți-vă un Creangă la vârsta de cinci-șase ani, cu plete, făcând ceva, scriind sau scobindu-se între degete- Camera^ din dreapta^ refăcută în întregime de comitetul bojdeu- cei, e tot așa de mică, umilă și sei e cel obișnuit țărănesc : ca- meră pe stânga și pe dreapta; cu- loar îngust la mijloc; prispă frântă în două, cea dinaintea ca- sei, îngustă ca .pentru o locuință de pitici, cea 'din dos închisă și- transformată într’un oarecare geamlâc. Deși atent la pragurile de sus ale ușilor, m’am izbit de cel puțin trei ori în foiala mea prin oasă- Camerele mied, cât un cuibar, în care Ion Creangă tre- buia să se întoarcă cu toate lu- crurile după el agățate de pulpa- na hainei sau izbite de șolduri, cu ferestrele cât coperta unei e- vanghelii deschise, prin care pă- trundeau din raiul de afară raze slabe de -lumină; tavanul parcări duceam mereu pe umeri- In camera din stânga, cum in- tri îți izbește privirea o tejghea improvizată, în vitrină cu obiecte insignifiante din viața lui Ion Creangă- Spre pildă, o lingură 'de sarmale, (asta pentruca vizitato- rul să reoonstituiască imediat fi- gura de mare gurmand a lui Ion Creangă, printr’uniul din obiectele cele mai propice acestei operații; auziți, o lingură de sarmale! în- tr’adevăr orientală relicvă); oche- larii lui modești de om sărac; o jalbă pentru apărarea anumitor pricini 'ale bojdeucei; un catalog de note din institutoratul poves- titorului, etc- Apoi, pe o laviță ticluită dintr’o scândură murdară pusă pe niște căpriori șubrezi, câ- teva exemplare scoase ca dela foc, din mâinile unor copii învațați să disprețuiască hârtia scrisă, pră- fuite și zdrențuite, câte ceva din edițiile foarte recente aile operei lui Ion Creangă- La dreapta -a- cestei lamentabile lavițe, a masă deasupra căreia, pentru ca să mă- rească impresia generală de mi- zerie crasă a trecutului reflectat în prezent, o «cutie de conserve în istoria literară întunecoasă. Deși mai sobra decât prima e totuși mai puțin atrăgă- toare, probabil undc-i lipsesc a~ tâtea mărturii ale -prețuirii con- temporane. Un pat improvizat în fund, din- tr’o sofa, și aceasta la rândul ci ticluită mai mult în formă de sofa, cu un preș ce exala o du- hoare de nesuportat. Alături o masă joasă cu o călimară fistichie și un toc de ochelari (probabil cu totul alt toc de ochelari decât a- cela care ar fi trebuit să cone-s⁻ pundă ochelarilor expuși în vitri- na din camera 'de alături). In colț pe dreaipta un dulăpior prăfuit, pe care fetița-călăuză deschizân- du-1 la rugămințele noastre, l'am . găsit plin de resturi și murdării; hârtii și sticluțe, care după toate probabilitățile numai lui Creangă nu-i puteau aparține- Impresie- f nantă în camera aceasta e pictu- ra lui Octav Băncilă; Creangă cu Eminescu, prietenii nemuritori, citind în bojdeucă la un pahar cu vin, cine știe ce înseilare de gând- (Urmare in pa». 2-a Bojdeuca lui Creanga Pepi t nu a studja opera literară a unui scrii- toir român care se manifestă de pe la 1880, de pildă, se ridică o mare greutate : nu cu- ndațtem decât foarte vag și uneori sub o lu- mihă falsă epoca literară 1850—1880, care i-a precedat, o cunoiaștem, neîndorinic, dar la suprafaiță, ’ «(pirindujie asupra operelor rele- vante pe care ea le-a produs ; nuvelele lui Odobescu, poveștile și amintirile lui Crean- gă, romanele lui 1'11 imon și Bdliniineaiiu, dar nu dominăm adevărata ei vieață, cea Pe care n’o aflăm decât .privind de aproape operele care constituiau majoritatea pro dupțiunii literare și mijlocia valorii artistice, oțrieât ar fi fost ea de redusă, operele care circulau și care plăceau în deosebi publicu- lui vremii. Oprindu-ne mumai Ia momentele oarecum .culminante, disparate mai totdeauna între ele, nu putem surprinde spiritul gene- rator an mediului literar ți foamete multe ele- mente ale operelor rămân nelămurite. S-tu. diul literaturii noastre, de la cărțile de școală până 'la cele mai recente istorii lite- rare, oferă în deoisebî această particularitate de a nu te lăsa să Surprinșii bine nici chiar contemporaneitatea unor scriitori însemnați, dar mai ales de a nu-ți îngădui să plasezi pe un scriitor in adevărata modă literară care l-a produs. Fără îndoială, aceasta se datorește in primul rând faptului că cerce- tătorul care a pornit la construirea istoriei literaturii noastre nu s’a putut întemeia. în deosebi pentru epocele socotite nerelevante, fiind lipsite de personalități scriitoricești re- marcajbile, pe monografii asupra unor figuri mai neînsemnate sau asupra unor mode care să pară fără niciun alt interes decât acela că au existat. Este în această lipsă care a determinat o fundamentală scădere in toate studiile de ansamblu asupra literaturii ro- mânești, în «iuda unor tentative de a o în- lătura uneori, o dovadă că o bună parte din cercetătorii noștri — și deloc cei mai puțin dotați — trebue să rămână încă la aceste investigații pozitiviste care să dea la lumină un material neridicat la treapta de valoare artistică în cea mai mare parte, fără de care toate infățișerile ansamblului vor fi incom- plete și aspecte din «perele scriitorilor vor’ rămâne nelămurite. O singură istorie a lite- raturii românești încearcă și izbutește în bună parte să înlăture toate neajunsurile semnalate prin realizarea ei pe baza unei concepții organiciste, care mu ține seama de individualități, ci de viață îm mersul ei. Este aceea a lui N. lorga. Dar această marc lu- crare de temelie este dominată mai ales de punctul de vedere național, social și cultural decât de «el pur Litera?, așa «ă sunt goluri însemnate încă de umplut în ce privește do- meniul nostru. Intr'adevăr, o istorie care e o inșirare de monografii mai mici sau mai mărișoare asu- pra scriiturilor, oprindu-se de preferință a' supra celor însemnați și lăsând Ignorată toată bogata vegetație care se află în jur, nu poate fi completă. Flecare scriitor a avut mediul lui de desvoltare și o întreagă Lite- ratură i-a stat în jur, eu atmosfera ei, cu subiectele ei preferate, cu tipurile ei carac- teristice, cu ideile și sentimentele care o definesc. Această literatură — care poate fi neizbutită sau izbutită inumai pe jumătate și deci sortită unei grabnice perimări — este ea însăși reflexul unui întreg curent dintr’o altă literatură — la noi mai totdeauna din cea franceză — sau din alt domeniu spiri- tual. Am fost atât de sclajvi prejudecăților și modelor, îᵣn special celor franceze, că pentru scriitorii noștri n’am încercat să aflăm iz- voare decât la marile individualități, iar în literatura noastră n’am încercat să distin- gem alte curente decât cele care sunt iden- tificate și în manualele elementare de lite- ratură franceză. De aceea nu va fi surprin- zător în literatura, noastră să aflăm încadrări forțate a unor scriitori în anumite curente sau apropieri și filiațiuni absurde, de fapt simple potriveli, pentrueă e greu să ieșim din: anumite tipare, dincolo de care se află necunoscutul. Este însă o mare eroare să ne închipuim că în realitate, in literatură, au existai nu- mai atâtea, „curente” câte vedem noi, după o superficială privire. De fapt, noi nu avem acum inventariate, în afară de lucrările de strictă specialitate «are încă nlau epuisal tot materialul, decât acele curente care au avut norocul să înglobeze in lăuntrul lor activi- tatea unui mare creator ce a dat prestigiu unor elemente până atunci circulând ca niște clișee literare, prin aceasta păstrând în lumină întreaga mișcare literară determi- nantă. Ne înșelăm singuri într’o bună mă- sură când afirmăm că sunt scriitori care sparg tiparele tradiției și care, urmați apoi de numeroși imitatori, creează curente. Este aici mai de grabă o eroare de optică, provo- cată de o concepție individualistă în studiul literaturii, căci se pleacă de Ia .marile per- sonalități, grupându-se totul în jurul lor. Se privește ea ți cum personalitățile ar provoca moda, deși jn realitate nu scriitorul deter- mină curentul literar prin actul său de in- disciplină față de tradiție; el este doar cel care potențează, cu pregnanța unui talent deosebit, nenumăratele tendințe pe care le aflase în jurul său. Iar dacă nouă ne pare că de la el începe o mișcare nouă, este pen- trucă de la el privim noi, ca și cum până atunci n’ar fi fost nimic, deși el uₐ făcut altceva decât a pus în valoare elemente care până atunci existaseră virtual, dar nu stră- luciseră. Curentul oare „apare", așa dar, este unul care continuă, din care s'a distins cel mai înzestrait pentru cu prin opera lui să se semnalizeze tuturor c întreagă mișcare literară existentă nu numai după el, dar și înainte. Unii cercetători au înțeles de altfel necesitatea de a coborî șl în ceea ce ar pă- rea subsolul literaturii și să cerceteze acolo vîeața ei reală nu numai aparențele «are ne întâmpină când privim de departe, prii» prisma realizărilor unor mari creatori. Unor asemenea concepții și investigații li se dato- resc studii laborioase ca Le romantisme en France au XV'HI-e sicrie al lui Daniel Mor- net, din care reiese limpede că scriitori ea Hugo sau Lamartine nu erau chiar niște inovatori, cum cred cei mai mulți, când „lansam” romantismul la începutul secolului XIX, ci doar dădeau o puternică expresie unor tendințe ce-și căutau manifestarea cu mult înainte încă. Dacă scriitori ce par declanșatori de cu- rente sunt în realitate continua terii mior mișcări literare preexistente lor șt dacă pentru era acestor personalități excepțio- nal înzestrate sunt necesare comparații și raportări la oeea ce a constituit mediul ge- nerator, pentru a distinge mai precis proce- sul creațiunii și a judeca mai limpede ceea ce este propriu fiecăruia, cu atât mai mult un scriitor care nu apare prin nimic ca “n revoluționar față de tradiția literară este ran iui și cu a⁴ât mai mult la acesta sunt produsul unui curent anterior și contempo- inecesare investigațiile în atmosfera din epoca formațiunii Lui literare. Numai proce- dând așa vom putea pătrunde în intimitatea operei, îi v A. Lhote conduce Academia modernă la Paris.iar Jupiter și Thâtis e numele tine; celebre compoziții a lui Ingres. pala poezie semnată in special ne poeții tinerei generații. In afară de poemele a-lui N. Davi- ciescu, care publică mai multe poezii din ciclul „Țara romanea- scă', poeții Emil Lriurgiuca, Mi- hai Beniuc, 11 oria Nițuieseu, E. Ar. Zaharia, Petre Pauiescu, Di- milrie Stelara, Radu Brateș și Octav Sergețiu, semnează versuri de reală valoare ca expresie și inspirație. Faptul că Revista Fundațiilor Regale manifestă, in fiecare nu- măr al său, o mare atenție poeți- lor tineri și poeziei care nu a ajuns încă la cristalizări defini- tive, dar care ascunde în ea co- mori de sensibilitate și de inspi- rație, dovedește o nobilă preo- cupare pentru a contribui la de- finirea adevăratilor poeți care vor fi chemați sa dea o nouă și ori- ginală înfățișare sensibilității ro- mânești. Astăzi când se scriu atât de multe versuri și când ver- sificatorii pot fi foarte ușor con- fundați cu adevărații poeți, ini - țiativa luată de Revista Funda- țiilor Regale de a da ospitalitate în paginile sale, oricărui poet ne- cunoscut, numai îndeplinind con- diția talentului, — este o dovadă în plus că sub noua conducere revista regală își îndeplinește rostul său în cultura noastră de azi. Iar acest rost privește da- rea de directive și valorificarea talentelor adevărate. V. JELERU UNIVERSUL LITERAR —..... . ■ ....... ¹ 20 August 1943 —— Iar voința întru acela zace, care nu moare? Cine oare ■cunoa- ște tainele voinței cu uJrtutea ei? Căci Dumnezeu e doar o mare voință, pătrunzând lucrurile toate prin firea puterniciei sale. Omul nu se dă pre silne îngerilor nici morții întru totul, decât numai prin neputința voinței sale slabe. JOSEPH GLAINVILL Nu pot, pe sufletul meu, să-mi aduc aminte cum, când, nici chiar unde precis am cunos- cut întâia oară pe Doamna Ligeia. Ani lungi s’au strecurat de atuncea, iar amintirea mea e slăbită de suferință multă. Ori poate acum nu simt în stare să rechem în minte aceste date, de oarece, în adevăr, firea Iubitei mele, învățătura sa rară, felul ei de frumusețe atât de singular și de blând, precum șl pă- trunzătoarea și robitoarea elocință a limbii sale adânci, muzicale, și-au făcut în inima mea drum cu un mers așa de fără preget și de furișat cuceritor, că nu le-am prins de veste și mi-au rămas necunoscute. Totuși cred că întâia oară și tot mal des apoi am intâlnit-o într'o cetate mare, veche, în de- canele, rangă Hm. De familia ei voi n ,au- ziu-o aesigur vorumau-mi. na era ae o mae- pariaia vipa vecne, nu mcape îndoiala, adgeiai Ligeia! înmormântat m stuun me- nite prin natura lor sâ amorțească mai presus ne toate lumea ain aiara, acest cu- vânt auice — Ligeia — mi-ajunge singur sa^mi aauc in iapa ochilor incmpuirn icoa- na aceieia care nu mai este, ții lata acum, in timp ce scriu, mă ruigerâ gândul câ nici- odată eu nanț șuui numeie părintesc ai aceieia care a fost prietena și logodnica mea, și care a ajuns tuvarașa mea ae studii, iar apoi soția mimii meie. Era oare o ne- bunatică porunca din partea Ligeiei meie, ori era o aovadă a tăriei dragostei mele, ca nu puneam ia cale mcio cercetare asupra punctului acesta? ori mal curând era un capriciu ai meu — ciuaat prinos romantic pe a^aiui ceiei mai aprinse patimi? r aptul însuși mi-1 aauc aoia neuesiușit aminte — cum să ne de mirare oare că am uitat cu totul împrejurările care i-au dat ființă sau care-1 însoțeau? Și ae fapt, aacă vreodată acei spirit botezat drept romantic — aaca -vreoaata ea, panda și întunecat-inaripata Aștoret, din idolatrul Egnipt, a prezidat, precum se spune, la nunțile ae rău augur, atunci mai sigur ca oricând a prezidat-o pe a mea. Este totuși un drag subiect, în care amin- tirea nu ma mșeala. Acesta e persoana Li. geiei. La stat era înaltă, cam suoțire, iar m zneie-i oin urmă, chiar slăbită, in deșert mași strădui sâ zugrăvesc mareția, liniștea imoeișugată a ummeiuiui el sau ușurința ae neînțeles a pasului ei sprinten. Venea și se îndepărtă ca umora. Niciodată nu prin- deam ae. veste că a intrat la mine in odaie decât prin muzica dulce a profundei sale voci, când imi punea pe umâr mana-i ae marmur. In frumusețea feții niciodată vreo fecioară nu i_a fost de o potrivă. Era stră- lucirea unul vis de opium, o vedenie aeriană și răpitoare de minte, mai straniu cereasca decât nălucirile plutind prin sufletele ați- pite ale fiicelor ain Delos. Trăsăturile ei, insă, nu se supuneau acelui tipar regulat, pe care greșit am fost invățați să-i siâvlm in clasicele lucrări ale păgănătății. „Nu există frumusețe aleasă, zice Băcan, lordul Verulam, vorbind cu dreptate de toate for- mele și de toate genurile frumuseții, fără să aibă ceva straniu în proporții''. Dar deși vedeam că trăsăturile Ligeiei nu aveau o regularitate clasică, deși pricepeam că frumusețea ei în adevăr era „aleasa" și simțeam că e pătrunsă de mult „straniu", totuși în deșert cercam ca să_i descopăr neregularitatea șl să urmăresc până în cui- barul ei însăși percepțiunea mea de „stra- niu". Cercetam conturul frunții înajte și pale — era fără greș; ce reci sumă aceste vorbe pentru o așa cerească măreție ! — pielea luându-se la întrecere cu cel mai cu- rat ivoriu, stăpânitoarea lărgime și pace, gingașele boltirl de-asupra tâmplelor; apoi acel păr ca pana corbului, lucitor, șuvițele bogate și unduite natural, dovedind puterea toată a cuvântului homeric de „păr hia- cintln!" Mă uitam la liniile delicate ale na- sului, șl nicăieri, afară doar de medalioa- nele pline de grație ale Hebreilor, nu mai privisem o asemenea desăvârșire. Aceeași netezime din cale afară a suprafeței, aceeași abia simțită înclinare spre acvilin, aceleași nări armonios rotunjite, semn al unui spirit liber. Priveam la gura dulce. Aici într’ade- văr era ceresc triumful lucrurilor toate; su- perba linie a buzei de sus, mai scurtă; vi- sarea blândă, voluptoasă a celei de jos; gro- pițele jucăușe, și culoarea grăitoare; dinții răsfrângând, cu o sclipire aproape înfioră- toare, flecare rază a sfintei lumini ce cădea peste ei în surâsurile-i senine și blânde, totuși cele mai mândru strălucitoare dintre toate surâsurile. Cercetam în forma ei băr- bia — șl aici, de-asemenea, găseam gingășia lățimii, blândețea și măreția, deplinătatea și spiritualitatea helenă — conturul pe care zeul Apollo l-a destăinuit doar în vis lui Cleomenes, fiul atenianului. Căutam apoi în ochii mari ai Ligeiei. Modele pentru ochi, în străvechile tim- puri, nu avem. Poate, poate, că’n acești ochi ai iubitei mele zăcea taina de care vorbește lordul Verulam. Erau-, trebue să cred, mult mai mari ca ochii știuți la neamul omenesc. Erau chiar mal plini decât cei mai plini ochi de gazel ă din tribul văii Nurjahad. Dar la răstimpuri numai — în clipe de prea mare însuflețire — se vădea mal mult ca abia prinsă această însușire la Ligeia. Iar în aceste clipe frumusețea ei era — apărea poate astfel închipuirii mele înfierbântate — frumusețea ființelor mai presus ori în afară de pământ — frumusețea de basin a Huriei la Turci. De.un negru strălucitor, de cel mai strălucitor negru erau luminile o- chilor, iar peste ele, adumbrindu-le, ca tă- ciunele, gene foarte lungi. La fel erau în culoare sprâncenele, ușor neregulat încon- deiate. Dar ,„straniul", pe care îl aflam în ochi, avea o natură deosebită de forma, ori de culoarea, ori de strălucirea lor, și trebuia legat până la urmă de expresie. Ah, cuvânt fără înțeles!, după a cărui latitudine întinsă de sunet gol ne adăpostim neștiința atâtor taine sufletești. Expresia ochilor Ligeiei! Câte ore lungi am cântărit-o în minte! De câte ori în lungul câte unei nopți de vară m’am luptat să-i dau de fund! Acel ceva, care zăcea în străfundul ochilor iubitei mele, niai adânc decât fântâna lui Demo- crit, ce era oare? Ce era? Eram robit de patima de_a o afla. Ochii aceia! Luminile acelea mari, strălucitoare, dumnezeeștl! a- j unseseră pentru mine stelele gemene din Leda, iar eu pentru ei cel mai cucernic din- tre magi. Printre multele abateri de neînțeles ale științei despre minte nu este vreuna care să te turbure mai adânc decât faptul — pare- mi-se neamintit vreodată în școală — că, în străduințele de a ne rechema în minte un lucru de mult uitat, adeseori ne găsim chiar pe pragul amintirii, fără să fim in stare pana la urmă să ne amintim. Tot așa, in iscodirea-mi nepregetată a ochilor li- geiei, de câte ori nu simțeam apropnndu-se cunoașterea deplină a expresiei lor — o simțeam apropnnau„se — ci nu o puteam prmae — iar cu timpul a pierit de tot! Și (straniu, o! mister mai straniu decât toate!) in cele mai de rând lucruri din lume gă- seam un cerc de asemănări cu această ex- presie. Vreau să spun că, după ce frumu- sețea Ligiei îmi pătrunsese in minte înscâu. nandu-se acolo ca într’un altar, multe cele din lumea din afară îmi prilej uiau un sim- țământ ca aceia ce mă cuprindea și mă răzbea sub luminile mari ale ochilor. Nu puteam totuși cu nimic mai bine să-mi lă- muresc acest simțământ, ori să mi-1 des- lușesc, ori să_mi dau de ei mai bine aproape seama. Ii recunoșteam, repet, câteodată pri- vind o viță de vie repde crescută, uitându- mă la un fluture de noapte ori de zi, la o crisalidă, la un curs de apă prăvălit. M’a cuprins privind oceanul, ori o stea căzătoa- re. L_am simțit în privirile oamenilor peste măsură de bătrâni Apoi mal este o stea sau două pe cer (una mai aies, o stea de a șasea mărime, autua și schimbătoare, care se găsește ranga steaua mare ain Lira), a căror cercetare prin te- lescop mi-a trezit aceiași simțământ. Anu- mite sunete din instrumentele cu coarde m au umplut de el, și nu arare ori pasagii am cărți. Intre multe alte pilde, mi.aa.uc aminte oine, din o earte a lui Joseph Giam- vin, de ceva ce niciodată (poate numai prin ciudățenie — cine știe?) nu se întâmpla sa nu-mi mai deștepte acei simțământ: „Iar voința intru aceia zace, care nu moare. Cine oare cunoaște tainele voinței cu virtutea ei? uaci Dumnezeu e doar o mare voință, pă- trunzana lucrurue prin firea puterniciei saie. omul nu se dă pre sine îngerilor nici morții intru totul, decât numai prin nepu. nnța voinței sale slabe". Ani îndelungați și o cugetare necontenită mi-au uat putința sâ fac m adevar o înde- părtată legătură intre cele scrise de fiioso- rui englez și o parte din firea Ligeiei. o tărie in gândire, in fapte, in cuvânt, era poate ia ea o urmare sau cel puțin un semn al acelei uriașe voințe, care, in rastimpui lungilor" noastre legaturi, n a isoutit să dea o anâ dovadă mai nemijlocită de existența ei. Dintre toate femeile pe care le.ain cu- noscut vreodată, ea, in axară liniștita, pu- ruri. blânda Ligeia, era cei mai napraznic o pradă a vuiturilor mrtunoșl ai patimei crude, ța nu-mi puteam da seama de acea- stă patima decât prin Înflăcărarea minu- nată a ocmior aceia, care ma răpeau și ma înspăimântau totodată, prin melodia aproa- pe magică, prin duioșia, limpezimea și blân- dețea giasuiui său foarte aaanc, și prin săl- batica putere (îndoit mărită de nepotrivirea cu felul ei de rostire) a ciudatelor cuvinte, pe care le spunea îndătinat. Am vorbit de învățătura Ligeiei: era peste măsură — cum nam mai cunoscut la fe- mee. in limbile clasice era profund cunos- cătoare, iar în graiurile moderne din Euro- pa, atât cât se întindeau în această privință cunoștințele mele, niciodată n’am prins_o cu nimic. De fapt am prins-o eu oare vre- odată pe Ligeia cu. ceva în vreo temă din cele mai admirate, pentru singura pricină a greutății de-a fi înțelese, ale vestitei înțe- lepciuni academice? Cât de ciudat, cât de înfiorător, abia în această perioadă târzie, mi-a supus luarea aminte această unică însușire a naturii soției mele! Spuneam că știința ei era așa cum n’am mai cunoscut la femee, dar unde vlețuește bărbatul, care să fl străbătut, și cu izbândă, toate întinsele ani ale științelor filosofice, fizice și mate- matice? Atuncea nu vedeam ceea ce pricep acuma lămurit: că erau gigantice, uluitoare cunoștințele Ligeiei; totuși îmi dădeam de- stul de bine seama de nemărginita ei supe- rioritate, ca să mă resemnez, cu încrederea unui copil, în a mă lăsa călăuzit de ea prin haotica lume a cercetării metafizice, cu care mă îndeletniceam nepregetat în primii ani ai căsniciei noastre. Cu ce nețărmurită biruință — cu câtă vie desfătare — cu cât de mult din tot ceeace este în speranță mai ceresc, simțeam, pe când se apleca ea peste mine în cercetări așa de puțin desțelenite, așa de puțin cunoscute, cum se deschide în fața mea, treptat, acea vedere minunată, pe-a cărei cale lungă, strălucitoare și cu totul neumblată puteam însfârșit ajunge ia țărmul unei înțelepciuni prea dumnezeește prețioasă pentru a nu fi oprită! Ce cumplită a fost apoi durerea cu care ml-arn văzut, peste câșiva ani, bine înte- meiatele așteptări prinzând aripi și sburâna aeparte! bara Ligeia eram doar un copii orbecăind în beznă. Prezența ei, numai lec- țiile ei îmbrăcau într'o lumină vie nenu- măratele taine ale transcendentalismuiui în care ne adâncisem. Lipsite de luciul plin ae raze al ochilor ei, literele .înflăcărate și aurii, se făceau mai întunecate ca plum- bul saturnian. Iar în ochii aceia, acum lu- minau tot mai rar filele pe care eu le des- câlceam. Ligeia căzu bolnavă. Cludații ochi scânteiară cu o prea de tot plină de slava străfulgerare; degetele pale căpătară stră- vezia culoare de ceară a morții; iar vinele albastre pe larga ei frunte băteau năvalnic in scurgerea celei mai domoale turburări. Înțelesei că trebue să moară — și mă lup- tam in minte, deznădăjduit, cu fiorosul Azraei. iar lupta pătimașei mele femei era, spre mirare_mi, mai crâncenă chiar decât a mea. Mune din firea el cumpănită m ar fi iac ut sâ cred că moartea, la ea, ar veni fără spaimă; aar n'a fost așa. Cuvintele sunt neputincioase, ca să dea o areapta idee ue înverșunarea împotrivim cu care sa luptat cu Umora. Eu gemeam ae groaza ia aceasta jainică priveliște. Ași n vrui s o liniștesc, ași H vrut să-i vorbesc, aar în tăria sălbaticei saie dorințe de viața — de viața — numai de viață — mângâie- rea și juaecata ar ti fost de o potriva cul- mii neouniei. 'Lotuși, până in clipa din urmă, printre souciumateie svarcolirl ale crânce- nului ei sunet, purtarea-i biandă în afară n a rost sguauna. Uriașul i se făcea mai auios — mai aaanc; totuși n’ași dori sa stărui asupra înțelesului ciudat al cuvinte- lor spuse cu arata pace. Creerul mi se'n- vartea cana, amețit, imi aplecam urechea ia acea mernaie mai mult decât omeneasca — ia aceie avânturi și năzuințe de care mu- ritorii n au mai cunoscut pană atuncea. Că mă iubea, nu m’ași fi putut îndoi; și mi-era ușor să pricep ca într un piept ca ei ei iubirea nu domnea ca o patima de rând. Dar numai prin moarte mam pătruns de- pun de rana dragostei sale. Ore ae-arandul, ^nanuu-ma de mană, iși revărsa in fața mea prea plinul unei inimi a cărei jertfire ae sine mai mult ca pătimașă se ridica pană ia laoiatne. cum oare mam învrednicii; sa nu binecuvântat de așa mărturisiri? Ue oare am păcătuit să caaă peste mine bles- temul ae a nu se lua iubita in ora cana mi ie iacea ? Despre aceasta, insa, nu mi_i aat ea giaiesc. Vui spune numai că m aceasta năruire mai mult decât femeiască a Ligeiei mtr o dragoste, van ae care intru nimic nu eram vreonic, primita cu totul in cinste, am recunoscut pana ia urmă temeiul jaiei suie, atac < e saioarec pătrunsă de un dor aprins, pentru viaya care se scurgea acum atat de repeae. Dar aceasta saioatecâ strădanie — această înflăcărată înverșunare a aoruiui ae viață — numai de viață — nu am putere s o zugrăvesc — nu am cuvinte în stare s o rostească. La miezul nopții, în care a plecat pe veci, făcanau-mi semn poruncitor sa ma apropii langa ea, mă puse să-i repet niște versuri’ întocmite ae ea, înainte cu cateva zile. Mu supusei. Acestea erau: Te uita! e-o noapte de gală In cei din urmă ani SusiagurafL O ceată de îngeri, înaripata, gătita Cu văluri, și ’necată 'n lacrimi, Șade nlr'ua teatru, ca sâ vadă Un joc de nădejdi ji de temeri, Pe când «suspină, întrerupt, orcdestixi A sferelor muzică. Mimi, la chip ca Dumnezeu din inalt, Șoptesc Și mormâesc încet, Și zboară încoace și încolo — Păpușe doar, oe mn yi pleacă La porunca unor vaste ființe informe, Care duc din o parte in alta scena. Lovind cu aripile lor de Condor Nevăzuta Jale! Această dramă ciudată/ — Oh, nepreșii £'a nu pa fi uitată) Cu năluca-i urmărită de-apururi De-o gloată ce n’o poate prinde, întrun cerc ce mereu se întoarce Asupra-și în unul și același loc; Și multă Nebunie, și mai mult Păcat, Și groază sunt sufletul urzelii! Dar iată, prin harmalaia de mimi O plăsmuire târî? se strecoară! Un ce roșu de sânge care răsucindu-se in vine Din singurătatea scenei? Se răsucește! Se răsucește! In chinuri de moarte Momii ce preschimbă ’n hrana lui, Iar serafimii suspină pricind la dinții de vierme Cruntați în sânge uman inchiegat. Stinse — stinse sunt luminile toate! Și peste fiecare formă înfiorată Cortina, giulgiu de mort, Se lasă (CU vuiet de vifor, Iar îngerii, palizi cu toții și galbeni, Ridicăndu-se, desveiindu-se, spun Că acest joc e tragedia „Omul" Și eroul ei. Viermele cuceritor. „O, Dumnezeule!" aproape că strigă Li- geia, sculându_se în picioare și ridicând cu o mișcare spasmodică brațele în sus, după ce isprăvii aceste rânduri. O, Dumnezeule! O, Părinte ceresc! trebue oare să rămână ne- strămutat așa aceste lucruri? Nu va fl nici- odată cucerit acest cuceritor? Nu suntem noi parte șl bucată din Tine? Cine, cine oare cunoaște tainele voinței cu virtutea el? Omul nu se dă pre sine îngerilor, nici morții intru totul, decât numai prin neputința voinței sale slabe". Apoi, ca istovită-de emoție, ea-și lăsă bra- țele albe să cadă și se întoarse solemn în patu-i de moarte. Șl în timp ce-și dădea suspinele cele din urmă, în ele se amesteca un murmur adânc de pe buzele ei. Imi a- plecal urechea și iarăși deslușii încheierea de EDGAR POE Traducere de MIRAI BENIUC din rândurile lui Glainvill: „Omul nu se dă pre sine îngerilor, nici morții întru totul, decât numai prin neputința voinței sale slabe". Ea muri; iar eu, măcinat de pulbere, de jale, nu mai putui îndura pustia singură- tate a locuinței mele din întunecata Cetate dărăpănată de lângă Rin. Nu duceam lipsă de ceea ce lumea numește avere. Ligeia îmi adusese mai mult, mult mai mult decât adu- ce îndătinat soarta de muritor. După câteva luni de rătăciri deșarte și fără rost, ml.am și cumpărat, punând sâ fie reparată, o mănăstire, pe care n’am s’o numesc, în una din cele mai sălbatice și mai puțin umblate părți din Anglia frumoasă. Măreția sumbră șî tristă a clădirii, înfăți- șarea sălbatică aproape a moșiei, melancolia multă și amintirile străvechi legate de a- mândouă tare erau potrivite cu simțămin- tele de părăsire deplină care mă împinseră în acest îndepărtat șl neprietenos ținut al țării. Dar, șl mănăstirea pe dinafară, cu barba_l de verdeață spânzurând împrejur, a suferit doar puține schimbări, înnăuntru m’am dedat, cu o pornire ca de copil și poa- te cu o slabă nădejde de a-mi ușura Jalea, la o desfășurare de fălnicie mai mult ca împărătească. Eram chiar din pruncie, cuprins de gust pentru atari nebunii, iar acum se întorceau la mine ca o smintită alintare a durerii. Val! sunt dumirit că s’ar fi putut descoperi un început de nebunie chiar în strălucitoarele șl fantasticele dra- perii, în falnicele crestături din Egipt, în cornișele și mobila ciudată, în desemnele zănatice ale covoarelor împănate cu auri Ajunsesem un rob legat în cătușele opium, ului, șî tot ce făceam, și tot ce porunceam luase înfățișarea visurilor mele. Dar nu mă voi opri cu deamănuntul la toate aceste sminteli. Am să vorbesc doar de acea odaie, de-apururi blestemată, unde, în o clipă de rătăcire a minții, am adus dela altar ca soție a mea, ca urmașă a neuitatei Ligeia, pe Doamna Rowena Trevanion de Tremaine, cu părul bălaiu și cu ochii albaștri. Nu este o părticică din arhitectura și de- corul acelei odăi de nuntă pe care să n o văd în fața mea. Unde erau mințile trufa- șei famim a miresei, când, din sete de aur, au lăsat să treacă pragul unul lăcaș asuei Împodobit o fată și o fiică atât de iubită? nm spus că.ml amintesc cu deamănuntul de odaie, deși sunt întristător de uituc cu privire la lucruri de-o adancă însemnătate; iar alei, în această fantastică priveliște, nu era nici un sistem, mcio rânauială, ca sa prindă aducerile aminte. Odaia, așezată în- tr’un turn înalt ai mănăstirii întărite ca o cetate, era in cinci colțuri ca formă, și m- căpătoare ca mărime, bmgura fereastra era un întreg perete de miazâ.zi, o tablă uriașă ae sticlă ae Veneția dintro bucată, — un singur geam, și plumburiu la culoare, încât razeie ae soare sau de lună, trecând prin el, cădeau năiucitor peste lucruri. Pe partea de sus a acestei nemăsurat de mari ferestre se întindea curpenișul unei vițe bătrâne, care se cățăra pe zidul puternic al turnului. Tavanul, din stejar întunecat, era nespus de înalt, boltit, și meșteșugit increstat cu cele mai ciudate și mai grotești împodobiri de proveniență jumătate 'gotică, jumătate druldică. Chiar la mijloc, în fundul acestei bolți mâhnite, atârna de un singur lanț din lungi verigi de aur, o uriașă lampă din a- celaș metal, în formă de cădelniță, de tipar saracin, și cu numeroase găuri așa ticluite încât se sucea și se răsucea prin ele, că parcă ar fi fost un șarpe viu, un joc neîntrerupt de flăcări în fel și chip de culori. Câteva rare divanuri și sfeșnice orientale de aur erau așezate în deosebite locuri îm- prejur; iar așternutul, așternutul de nuntă, model din India, scund, cioplit din lemn tare de abanos, cu un cort în chip de giul- giu de moarte peste el, era tot acolo. In flecare colț al odăii stătea răzimat câte un uriaș sarcofag de granit negru, din mor- mintele regilor dela Luxor, cu străvechiul său capac plin de sculpturi din timpuri ui- tate. Dar cea mai multă fantezie era, vad! în îmbrăcămintea încăperii. Păreți! înalți, de uriașă înălțime, lipsiți chiar de măsură, erau îmbrăcați de sus până jos în faldurile largi ale unei grele și puternice draperii, draperie dintr’un material același la covo- rul de pe jos, la fâța divanurilor și a patu- lui de abanos, la cortul patului și la strălu- citele încolăciri a perdelelor ce umbreau în iparte fereastra. Materia era din cel mai bogat postav țesut cu aur. Pretutindeni, fără orânduială era împodobit cu figuri arăbești, ca Ia un picior în diametru, conturându-se pe postav în motive de culoarea celui mai negru cărbune. Dar aceste figuri își vădeau însușirea de arabescuri numai când erau privite din una și aceiași parte. Printr’un meșteșug azi cunoscut, dar de fapt ale că- rui urme se găsesc într’un îndepărtat tâmp din. vechime, ele fuseseră făcute schimbă- toare în înfățișare. Pentru cine intra în odaie, ele păreau doar niște arătări; pe mă- sură ce înainta, însă, își schimbau treptat înfățișarea, și, pas cu pas, după cum cel venit se muta din loc în loc în odaie, el se vedea împresurat de o nesfârșită procesiune de năluciri înfricoșătoare, zămislite de su- perstiția Nurmanllor sau răsărite In visurile vinovate ale călugărilor. Puterea lor nălu- citoare era mărită peste măsură prin intro- ducerea meșteșugită a unei tari suflări de vânt necontenit în dosul draperiilor, dând totului o hâdă șî neliniștitoare înfățișare. In așa locaș, în așa odaie de nuntă mi-am petrecut cu Doamna de Tremaine orele ne- legiuite din prima noastră lună de căsă- torie; le-am petrecut fără prea multă ne- liniște că nevasta mea se temea de sălba- ticele toane ale firii mele, că se ferea din calea mea și că mă iubea prea puțin, nu putea să-mi scape; dar îmi plăcea mai mult că era așa decât de ar fi fost altfel. Simțeam față de ea o ură mal curând dia- volească decât omenească. Amintirile îmi fugeau (oh, cu cât de puternică părere de rău!) îndărăt la Ligeia, Iubita, măreața, frumoasa, înmormântata. Mă îmbuibam în amintirea curățiel sale, a înțelepciunii sale; a firii ei înalte, eteree, a pătimașei, păgă- ■ nei sale iubiri. De-acum, aar, sunetul meu se mistuia deplin și fără margini în flăcăn mai arzătoare decât au fost aie ei toate, in beția viselor mele de opium (pentru că eram încătușat de obicei în fiarele otrăvii) o che- mam tare, pe nume, în liniștea nopții, ori prin adumbrite ascunzișuri aie văilor ziua, ca, dacă, prin vrerea sălbatică, adânca pa- timă, nimicitorul foc al dorului meu pentru cea pilecată, aș fi putut-o întoarce pe dru- mul pe care ea l-a părăsit — ah! pe tot- deauna oare? — pe pământ. Pela începutul celei de a doua luni a căs- niciei, Doamna Rowena fu lovită de o boală grabnică, de care numai greu se vindeca, căldurile cari o topeau ii făceau nopțile neliniștite; iar în tulburarea somnuiui ei pe jumătate, vorbea de sgomote și de miș- cări înăuntru și în afara odăii din turn, care eu conchideam că n'au alt isvor decât aiurarea ei, sau poate fantasmagorica în- râurire a odăii însăși. După câtva timp, a Început să se vindece și pană la urmă s’a făcut bine. Dar n’a trecut decât un răstimp scurt, și o nouă lovitură, mai grea, o culca pe pacul suferinței; iar după aceasta nu și-a mal recâștigat sănătatea, care șl așa fi era șubredă. Îmbolnăvirile ei, după aceasta aaca, erau coc mai neliniștitoare, și inca mai nenmșucoare recaaerue, sudând și șcnnța și marea straauința a medicnor ei. tu meșterea ramui cromc care, pe semne, pusese prea temeinic scapâmre pe sanaca- ca ei pentru a mai putea n scapaca cu leacuri omenești, nu puteam sa nu oag in seama o creștere paraieia in iritarea ner- voasa a firii saie, precum și turourarea ei prilejuită ae neînsemnate pricim ae mc», iarăși voroeâp aar acum mai aes și mai stăruitor, ae sgomote — de sgomote încete — și ae mișcări neooișnuue m arapene, ae care voroise mai înainte. Intr o noapte, aproape de sfârșitul lui Bepcembrie, ea mi.atiase mai muie ca ae ooicei luarea aminte asupra acestui lucru apasator. e»e trezise tocmai dintr un somn neliniștit, iar eu urmărisem cu un sim^a- mant jumătate ae teama, jumatace ae groaza tresăririle feței saie supte, ședeam ranga pacui ei de aoanos, pe unui din aiva- nurue ae in aia. Se sema pe jumătate și-nu spuse, șoptind încet cu teamă, ca auzea atunci sunete, pe care eu, insă, nu le pu- team auzi, — ca vedea atunci mișcări, pe care .eu, insă, nu ie puteam observa. W- tul bătea grăbit pe aupa îmbrăcămintea pareților, iar eu eram guta sa-i dovedesc (ceeace, trebue să mărturisesc, nici eu nu puteam crede intru totul) ca aceie suflări aproape nearticulate și acele foarte ușoare scmmbări ale figurilor de pe părete nu erau decar urmarea fireasca a,acelei bătăi de vani ooișnune. Dar o paloare de moarte ce i st iaspanai pe față îmi arătă că străduințele mele de a o liniști ar fi fără rod. Păru sa leșine, și nu erau pe-aproape slujitori că sa.i chem. Imi lamintit unde era pusă o sticlă cu vin ușor, pe care 1-1 prescrtseseru meaicii, șa mă grăbii de-a curmezișul oaâu, ca să-i aduc. Dar trecând sub lumina lămpii, două întâmplări ciudate mi.atraseia luarea ajminte. Simții cum ceva palpabil, deși nevăzut, se strecură pe lângă persoana’ mea; iar pe covorul țesut cu aur, chiar in mijlocul bogatei zări de lumină aruncată de lampă, zăcea o iflnbră — o slabă, neho- " târna umbră cu înfățișare îngerească —¹ așa ’ cum ar fi putut să fie umbra unei umbre. : Dar eram stăpânit de beția unei nemăsu- rate doze de opium și nu băgai decât puțin in seamă aceste lucruri, nici nu-1 vorbii de eie Rowenei. După ce găsii vinul, străbătui din nou. odaia, și umplui un pahar, pe care.l ținui la buzele bolnavei în leșin. In răstimp își revenise puțin în fire și< apucă singură va- ■ sul, pe când eu mă lăsam pe un divan de lângă mine, cu ochii’ ațintiți asupra ei. Atunci se întâmplă că auzii un pas ușor pe covor, aproape de așternut; iar o clipă după aceasta, când Rowena era gata să ridice vinul la buze, văzui, ori poate am visat, că- zând în pahar, ca dintr’un Izvor nevăzut din aerul odăii, trei sau patru picături dintr’un strălucitor fluid ca rubinul. Numai eu am văzut — Rowena nu. Ea înghiți fără șo- văire vinul, iar eu mă ferii să_i vorbesc de o întâmplare, care la urma urmei o soco- team o sugestie a unei închipuiri prea vil, ,? scormonită bolnăvicios de frica soției mele, de opium și de ora de atunci. Totuși, nu-mi pot ascunde mie însumi faptul că, îndată după căderea stropilor ru- binii, în sănătatea soției mele purcese «o schimbare repede spre mal rău; așa că, în a treia noapte următoare, mâinile slujitori- lor ei o găteau pentru mormânt, iar în a patra eu prlvegheam singur, cu trupul ei învelit în giulgiu, în odaia fantastică ce o primise ca mireasă. Vedenii ciudate, zămis- lite de opium, pluteau câ umbrele pe dinaintea mea. Mă uitam cu ochi neliniștiți la sarcofagele din unghierele odăii, la felu- ritele figuri pe draperie șl la răsucirile co- lorate ale lămpii de-asupra capului. Cuge- ' tând la întâmplările unei nopți trecute, îmi căzură ochii pe pata de sub luciul lămpii, unde văzusem ușoarele urme ale umbrei. (Urmare In pag, 5-«) k— 20 August 1943 UNIVERSUL LITERAR 5 Donar Munteanu: Simfonia Vieții Dorin Iliescu: Procestu lui llie Sfert 1. Zilele trecute unul din confrații întru stih nu-a pus întreoarea dacă aprob întoar- cerea la poemul conținutul, la poemul cu subiect cum ar fi, spre exemplu, Blestemul Bar- duiui, balada lui Uhland. l-am răspuns că da, o aproo, cu con- diția insă ca subiectul, 'urmă- rii de dragul subiectului, să-și găsească expresia estetică mai mult decât suficientă, expresia estetică împinsă la limita ex- tremă a posibilităților formale și constitutive ale poemului- Poetul, care-mi este și bun prieten, m’a întrebat și mai nedumerit: Ce este atunci es- teticul pe pare eu îl văd ca pe ceva netrecător. I-am răspuns: Esteticul este tocmai ceeace este mai „trecător'’, nu în în- țelesul de caduc, ci în sensul de reînchidere în tipare moar- te ți, deci, definitive. Din a- cest punct de vedere esteticul este trecere, punte aruncată peste sens și nonsens, curcu- beu, miraj dacă vrei sau orice numai stare pe loc nu, numai eternitate nu, deși nouăzeciși- nouă la sută dintre poeți se încăpăținează s'o caute și s’o aștepte. Pe la mijlocul lunii trecute am primit, din partea d-lui DONAR MUNTEANU un vo- lum de versuri. După coperțile cenușii și, mai ales, după desenul, iscălit de d. I. Mihail, desen care în- fățișează un arhanghel înge- nunchiat pe nouri, încadrat de cinci stele și cetind, de pe eșarfa unui pergament, un psalm de premărire a Domnului, Sim- fonia Vieții, — acesta e titlul cărții, — m’a impresionat ca un oarecare zbomic de sonete Numele d-lui Donar Mun⁻ teunu îmi era cunoscut- Din versurile dsale cetisem, totuși, fragmentar, numai cele apăru- te în Gândirea și, mărturisesc, nu m’am ales cu mai mult de- cât o palidă părere oarecare- Deaceea am tot amânat lectu- ra volumului primit. Necuiltl- vând nici frumosul obceiu de a mulțumi, măcar printr’un bilet, celor ce mi se adresează, am așteptat prilejul să mă a- chit, cum se sipune, de o dato- rie. S'a întâmplat însă, înti;e timp să deschid cartea de so- nate a d-lui Donar Munteanu și să dau, -chiar la începutul ei, de această Evocare : „Copilărie — zâmbet de-auroră când aripile luminoase-ți scuturi, eum licăresc și saltâ’n câmpuri fluturi, toți îngerii din cer plutesc în horă-. Uitând viața-uceasta de Gomoră, umbresc din deal fântânele cu ciuturi, simt adieri de gvmgașe săruturi și mângâieri de mamă și de soră... $i fermecat de-o nevăzută mână ce-alunecă ușor pe ochi, pe gură... ■ zăresc flăcăi eu flori la pălărie. la crucea drumurilor a fântână-.. Bunica-yi toarce viața ’n bătătură.- ...Plutești în văl de-azur, — copilărie¹’' Dintr’odată toate vinovatele mele socoteli s’au risipit ca o ceață. Mă găseam în fața unui poet, poate minor ca strună a lirei, dară înzestrat cu un rar întâlnit dar -de evocare- In fața unui poet de numele căruia nu m’am lovit, niciodată, în efe- merele note de reclamă lite- rară, în. fața unui poet mai în vârstă decât noi cei trecuți de mijlocia vieții, și totuși, poet de o neobicinuită și, deadrep- luJ, nepractică modestie, iar a- ceasta în proporție directă cu laleAtul și prospețimea toc care nu numai că a dat. dară con- tinuă sa dea dovadă. M'a cuprins un sentiment d? milă pentru deșarta agitație a noastră, a celor ce ne socotim sau suntem socotiți a fi mai tineri, și m’au năipădit gânduri de reculegătoare remușcare- Suntem nedrepți cu mai vârst- nicii noștri, mi-am zis- Ne-am fixat în zona îngustă a unui climat de ..seră. Cultivăm flori menite să înfrumusețeze polo- nele sau desișurile altor pă- mânturi. Cultivăm, ceace este și mai îndurerător, plante hi- hride. Mutăm polenurile, gre- făm pistiluri, experimentăm, fierbwi alcooluri prea volatile ,și ne îmbătăm cu jocuri strei- ne și stranii- Căutăm eternita- tea, nu însă de dragul clipei care participă la ea, nu de -dragul vieții oare, vie fiind, nu poate cunoaște moartea, ci de dragul unei pretinse perfec- țiuni, de dragul -ambițiilor per- sonale și al dorului de a ne deosebi cât mai mult de „cei- lalți”- Uităm că fiecare epocă, fiecare generație, fiecare ins, luate în parte, deschid grădini de frumuseți când te apropii cu sfială și cinstite gânduri de ele- Și uităm, — -aici este înce- putul răului, — că valoarea operei noastre coincide cu no- blețea însăși a sufletului nos- tru. Uităm că un Fra Beato Angelico se ruga înainte de pune mâna pe penel și că pen- tru un Ștefan George, zidirea versului a fost, întotdeauna, echivalentă, cu oficierea unui serviciu divin- Deaceea ‘ ne-. dreptățim, Deaceea am deve- nit vânători de recorduri și credem în depășiri menite și ele depășirii. Eminescu? Ah, cine-1 mai citește pe Eminescu în afară de belferi și elevi?! Coșbuc ? Un depășit și sămă- nătorist î Cutare contimporan cu aripile întinse, ca ale înge- rilor aducători de bună și rouă veste, e un ajuns și un împăiat. Dintre camarazii de vârstă și râvnă toți sunt niște tâmpiți- Câtă micime în aceste jude- căți ! Câtă lipsă de poezie ! Ce imaginație obtuză și opacă. Obtuză și opacă, fără orizont până, și la cei mai binevoitori care, totuși, ar vrea ca toate lanurile să nu producă* decât hrișcă sau meiu literar, toate grădinile numai bujori sau leuștean, toate pădurile numai ghindă sau jir. De parcă nu- ‘ mai mon-ocuitura ar justifica pretențiile la premiul cu me- dalia de aur clasa întâia a ce- lor deprinși să prețuiască un produs după succesul de târg de mostre sau după desfacerea de care se bucură în halele centrale- Ii rog pe cetitori să-mi ierte această deviere dela subiect. Am făcut-o fiindcă trebuia s’o fac. Și acum să ne întoarcem la cinstita, luminoasa, calda și plina de culoare Simfonie a vieții compusă de poetul Do- nar Munteanu. Cele 124 de sonete ale d-sale sunt și nu sunt sonete de sine stătătoare. In „Bisericuța Nea- mului", de pildă, și „Din vremea de demult" poetul recurge la sonet ca la o strofă oarecare In cele 124 de sonete câte con- stituie ciclurile „Zile de Aur”, ,,Cântece din Flăcări", „Cân- tece din Amurg" și „Bisericu- ța Neamului”, simți însă pre- zența unui meșter al cuvân- tului- Meșter de școală veche, dar meșter care știe ce vrea, reu- șind, tocmai prin această luci- dă știință, să creeze limpezimi ce nu se tulbură cu trecerea vremii. Simfonia Vieții mai este însă, după toate indiciile, o carte trăită, carte adică, în care s'a cristalizat, formal și materialmente, experiența de om și poet a unui suflet ce pa- re a-și fi dat, de mult, seama că toate frumusețile și umbre- le trecerii- noastre prin viață nu sunt decât parabolă evan- ghelică- Dacă este normal să ne ma- nifestăm anumite păreri, a- tunci preferințele noastre merg către primele trei cicluri, iară dintre ele cătra sonetele în- chinate iubirii ți cele din „Templul cu șapte statui ăl lui Alxandru Macedonski”. Cităm acest final: Și-l coboară'n plânsele, pe scară; și l-au pornit pg străzi încet, încet... In cântece de jale și regret pe podul Mogoșoaei îi purtară țărâna de martir și de ascet... ca ghiocei și flori de primăvară din versurile-i, versuri presă-r-ară pe groapa neagră-a bietului poet, ea'n veacuri poezia să-i rodească.,. și se porni să ningă potolit, peste mormântul încărcat de jerbe, — peste zădărnicia pământească... S'a stins poetul nopților superbe ș: haitele de lupi au amuțit!” (La groapă) Tipărită la Imprimeria „Vă- cărești” — alte indicative nu găsim, cartea pare a fi văzut lumina zilei împotriva tuturor desinteresărilor editoriale când e vorba de versuri și nu de maculatură cu surogate numi- te, pe nedrept, roman. O recomandăm nu numai îndrăgostiților de vers clar, conținutisi, odihnitor și izvorât dintr’un suflet de poet adevă- rat, ci și confraților de o vâr- stă cu noi sau mai tineri, ca să se convingă că numai foarte- rareori au dreptate, iară a- tunci numai din anumite și puține puncte de vedere, cei ce cred a fi mai deștepți și mai la zi când susțin că numai de- la ei începe esteticul, sau, pe înțelesul tuturora: valabilul. 2- D-lui Dorm Iliescu. îi da- torăm de mult o cronică. Car- tea d-sale de schițe umoristice Procestu lui llie Sfert am ci- tit-o, parțial, în coloanele zia- rului și revistei la care cola- borează, iar integral imediat la punerea în vitrină a volumu- Cronica literara lui editat de „Universul". Este o carte pe oare, cum o începi la iscusita „înainte scriere" in care este vorba de „toate câte s’au tâmplat în Oastea dum- nealui Verptlie comandi™”, nu o mai lași din mână până nu ai ajuns la arpacașul furie- i-ului soldat Porumbaru Nicu- lae, lucrător, în civilie, la fa- brica de arpacaș din Brașov- Și este -o carte de humor sănătos, humor care se comunică până și celui mai blazat doctor în filosofic, făcându-1 sa uite de înșelătoarea gravitate pe care ți-o dau elixirele metafizice și să fie neeunoscător omului ca- re l-a făcut părtașul câtorva ore de râset mai înviorător decât orice înviorare de altă natură. Iată o demonstrație : — „Nu vorbesc cu dumnea- ta. Pune mâna pe cruce și jură după mine. Jur— — Jură, domnule după mine. — Eu? Păi «puserăți că nu vorbiți cu mine. — Cu d-ta vorbesc- Zi după mine: Jur... — Jur... — --.pe sfânta cruce și’n fri- ca lui Dumnezeu.-. — ...pe sfânta cruce și’n fri- ca lui Dumnezeu-.■ — Așa!... că fără teamă, ură sau părtinire-. — ,„-așa! că fără teamă-.■ — Fără așa. Numai fără teamă. — -,-fără așa, numai fără teamă... — Nu mai zice fără așa. Zi numai fără teama. ■■ — ...zi numai fără teamă.-. — Ascultă, nene, ești nebun’’ — -.ascultă... — Taci- Răspunde dacă ești nebun sau nu- — Nu- — Atunci o să ‘nebunesc eu. S’o luam dela încăput. Jur... — Jur-.. -— ...pe sfânta cruce... De data aceasta, martorul a reușit să jure- Toate cele treizeci și doua de schițe sau numiți-le oricum vă place, ale d-lui Dorin Ilie- scu sunt condimentate cu ase- menea dialoguri sau situații. D-sa observă, societatea o⁻ menească la încheeturile ei cele mai fragile, acolo unde se produc inevitabilele fisuri, inevitablele ruperi ou norma- lul placid al o-bieinui-nțelor noastre devenite mecanism ac- tiv sau, pur și simplu, reactiv, - acolo, în fine, unde acele balanței irufinitesimale, pe care o numim con tactul dela men- talitate la mentalitate, nu mai joacă perfect ci lasă loc erori- lor de înțelegere și loc marilor consecințe iscate de pe urma interpretării în felul nostru a acestor erori. Comicul cel mai autentic este, în fond, tot co- micul primar, — comicul Ia care numai copiii reacționează just și cu întreg râsetul lor ar- gintiu- Comicul este ecoul co- pilăriei'din noi nu numai sem- nul care ne deosebește de ede- nica lume a ființelor necuvân- tătoare. Și suntem cu atâta mai nealterați, mai neanchllo- zați ca oameni cu cât mai mul- tă copilărie păstrăm în ascun- zișurile sufletului nostru. De- aceea omul cu humor e mai om, iară în societate mai sim- patic și mai necesar decât prea serioasele mutre ale celor ce, neavând sprijin lăuntric, se razimă, asemenea crustaceelor de vreo hlamidă împrumutată sau studiată în fața oglinzii. Comicul adevărat este și tre- buie să fie. comic înainte de toate- Că ne putem alege și cu o morală e cu totul altceva- Moralele sunt invitații .La res- tabilirea justeței. Toate actele noastre ce se depărtează de justețe au câte o morală- Cu atâta mai mult comicul care rezultă, genetic, de pe urma constatării și aprecierii unei stângăcii sa.u nepotriviri. D. Dorin Iliescu știe și sim- te toate acestea, iară condeiul d-sale, fin Și expert, elastic și vioiu stăpânește un registru expresiv care merge dela fraza lapidară, indicativă și nudă - până la pagina gradată con- form celor mai savante regulo de nuanțare. D. Dorin Iliescu se rânduește cu Procestu lu llie Sf-ert prin- tre humoriștii noștri tineri cei mai de seamă. Bucățile Furier, A la Gau" loise, Procestu lu llie Sfert, Copiii buni, Rațele Antmpo- foiu și Inculpat sunt, deadrep- tul antologice. TRAIAN CHELARIU O FOARTE INTERESANTĂ cronică primind raporturile dintre Români și Bulgari, fu ceea ce privește influența cultură ro- mânești și aportul politic și mi- litar adus de România statului vecin în lupta lui pentru liber- tate, semnează, in ultimul număr din Revista Fundațiilor Regale, d. Ștefan, lonescu. Autorul, în urma unei călătorii făcuta la vecinii noștri din sud, ne înfăți- șează în cronica amintită sub ce aspecte s’au desvoltat raporturile dintre Români și Bulgari dealuu ■ gul veacurilor, oprwdu.se nu u- supra faptelor istorice, ci nunta. asupra înfățișării acestor rapor- turi. D. Ștefan lonescu afirmă că aceste raporturi s’au desvoltat in patru feluri Din punct de ve- dere wciltar, prin contribuția armatei noastre in războiul din 1877, împotriva Turcilor, care a dus la libertatea politică a Bu - gărilor; din punct de vedere po- litic, prin ospitalitatea pe care revoluționarii și oamenii politici bulgari au găsit-o la noi in țară; dhi punțci de vedere religios, prin însemnatele contribuții pe care roevozii și boarii români țe-au făcut pentru dezvoltarea, vieții creștine în rândurile poporului bulgar iar din punct de vedere cultural, prin tipăriturile și in - fluența pe care „ c.rerdta-to cul- tura noastră asupra poporului bulgar. Cronica, amintită este va- loroasă tocmai prin autenticita- tea dovezilor aduse, constatate ia fața locului, în ceeace pri- vește raporturile dintre Români ți Bulgari în trecut. REALISMUL IN TEATRUL LUI PIRANDELLO se intitulează frumosul studiu publicat (la Tiparul Universitar, București, 1943) de Tatiana Slama. Vom reveni. MARGARETA N. 1SBA.ȘOIU este numele autoarei culegerii de versuri foarte duioase, CAN- TAREA TINEREȚII MELE, (Edi- tura ziarului „Acțiunea" Galați, 1943), din care cităm acest sonet automal : 7'oamna mi-a trimis din basm scrisoare, peste foi de aur întocmită, eu rubini’n margine 'nflorltâ și cu slova'n stihuri grăitoare! Lin pădurea tremură uimită. fluturii! a adormit pe-o f loare ; greerul scâncește’n vis și moare, inima se frânge, ostenită! Se topește luminarea verii, .se pornesc baladele tăcerii și se'nalțâ lanț de mirodenii.. Dar nu mai era acolo; și răsuflând mal slo- bod, îmi întorsei privirile către fața palidă și țeapănă de pe pat. Atunci se năpustiră peste mine o mie de amintiri despre Ligeia, și atunci veni în inima mea îndărăt, cu tur- bata sălbăticie a unul talaz, toată acea ne- spusă durere cu care am privit-o pe ea in astfel de giulgiu. Noaptea înainta; iar eu, cu sufletul plin de gânduri amare, despre ea, singura și mai presus de toate iubita, încă rămâneam cu privirea încremenită pe trupul Rowenei. Să fi fost miezul nopții, ori poate mai de vreme, ori poate mai târziu, pentru că nu mai țineam seamă de timp, când un suspin, încet, ușor, dar foarte limpede, mă făcu să tresar din visare. Simții că vine de pe patul de abanos — de pe patul de moarte. Ascultai cu o superstițioasă spaimă — dar sunetul nu se repetă, îmi ațintii ochii, sa descoper vreo mișcare a trupului mort, dar nu era de prins nici cea mai ușoară. Totuși nu mă putusem înșela. Auzisem sgomotul, oricât ar fi fost de slab; iar mintea îmi era trează. Hotărit și stăruitor, îmi ținui pri- virea pironită pe trupul mort. Se scurseră multe, minute înainte de a se întâmpla ceva ce să arunce lumină asupra tainei. După câtva timp era vădit că o ușoară, foarte slabă și abia băgată în seamă rumeneală se strecurase în obrajii și de-alungul căzutelor vine subțiri ale pleoapelor. Mă cuprinse un fel de negrăită groază și spaimă, pentru care limba muritorilor n'are cuvinte des- tul de puternice, și simțeam cum inima în- cetează să_mi mai bată și că înțepenesc pe loc. Totuși, simțul datoriei mă făcu până la urmă să-mi recapăt stăpânirea de mine. Nu mai puteam sta la îndoială că ne gră- bisem cu pregătirile — că Rowena era încă vie. Trebuiau făcute numai decât ceva în- cercări; dar turnul era cu totul despărțit de partea mănăstirii locuită de slugi — nu m’ar fi auzit nimeni — nu aveam niciun mijloc de a_i chema în ajutorul meu fără să părăsesc pe câteva minute odaia — iar asta nu cutezam s’o fac. Singur deci, în strădaniile mele, luptai să chem înapoi sufletul plutind încă pe-aproape. Dar după puțin timp, era vădit că se întâmplase o recădere; rumeneala pieri din ipleoape și din obraz, lăsând o paloare mai puternică decât a marmorei; buzele se strânseră mai tare șl se încrețiră, luând înfățișarea în- spăimântătoare a morțil; o desgustătoare încleire șl o răceală se răspândi repede pe suprafața trupului; și se produse îndată și în întregime obișnuita înțepenire. Că^ui în- fiorat pe așternutul, de pe care fusesem smuls atât de grabnic, șj iarăși mă dădui veghei pătimașe cu vedenii despre Ligeia. (Urmare din pag. 4-a) Trecu așa un ceas, când (e oare cu pu- tință?) a doua oară auzii un sunet nelă- murit venind din partea unde era patul. Ascultam — în culmea spaimei. Sunetul veni din nou — era un suspin. Mă repezii spre trup, și văzul — văzui limpede un tre- mur pe buze. O minută după aceea, buzele se destinseră desvăluind un șir strălucitor de dinți ca mărgăritarele. Acum în pieptul meu lupta uimirea cu groaza adâncă ce mă stăpânise până atuncia singură. Simțeam că mi se întunecă privirea, că-mi pierd mințile; și numai printr’o încordare pu- ternică izbutii până la urmă să mă înviorez pentru sarcina pe care datoria încă odată mi-o punea în față. Acum era o oarecare fierbințeală pe frunte și pe obraz și pe gât; o căldură, ce se putea simți, străbatea tot trupul; era chiar o ușoară bătaie a inimii. Soția mea era vie; și cu o îndoită însufle- țire mă pusei pe treabă, ca s’o redeștept. Ii frecai și-i încălzii tâmplele și mâinile, și folosii toate mijloacele pe care experiența, și nu puțina lectură medicală, mi le puteau sugera. Zadarnic însă. De.odată, rumeneala pieri, bătaia inimii încetă, buzele recăpă- tară expresia morțil, iar, după o clipă, trupul întreg fu cuprins de o răceală de ghlață, se făcu pământiu, înțepeni cu totul, conturul 1 se șterse si căpătă toate însușirile hâde ale aceluia care a fost mai multe zile locuitorul unui mormânt. Și iarăși mă pierdui în năluciri cu Ligeia — și iarăși (ce e oare de mirare că mă cu- tremur scriind?) — iarăși îmi ajunse la urechi un oftat ușor din locul unde era pa- tul. Dar la ce să înșir cu de.amănuntul groaza de nespus din acea noapte? De ce să mai stau să povestesc cum, una după alta, până aproape să se crape de ziuă, s’a repetat această hidoasă dramă de înviere; cum fiecare recădere aducea după sine o moarte mai adâncă și, după cât se părea, mai fără leac; cum fiecare agonie lua as- pectul unei lupte cu un contrar nevăzut; și cUm flecare luptă era urmată de nu știu ce schimbare cutremurătoare în înfățișa- rea personală a moartei? Să mă grăbesc să închei. Trecuse cea mai mare parte din înfricoșă- toarea noapte, iar ea, care fusese moartă, se mișcă încă odată —și acum mal tare ca până aci, deși se smulgea dintr’o descom. punere mai groaznică decât cele dinainte prin cumplita-i lipsă de orice nădejde. în- cetasem de mult să lupt sau să mișc, și șe- deam încremenit pe divan, o pradă fără ajutor într’un vârtej de puternice simță- minte, dintre care o frică fără margini era poate cel mal puțin îngrozitor, cel mai puțin sfâșietor. Trupul, cum spun, se mișcă, și acum mai tare ca înainte, Rumeneala vieții suia cu o putere de necrezut în obraz — bra- țele și picioarele de destinseră — și, dacă pleoapele n'ar fi fost încă strâns închise, și dacă legătorile și giulgiul n’ar fi împrumu- tat încă feței trăsăturile de mort, aș fi putut visa să Rowena a scuturat, pe deplin, lan- țurile morții. Dar dacă nu primii, chiar de atunci, acest gând, nu mai mă puteam în- doi, când, sculându-se din pat, clătinân- du-se, cu pașii slabi, cu ochii închiși, um- blând ca un om în vis, ființa învăluită în giulgiu înainta trupește în mijlocul încă- perii. N’am tremurat — nu m’am mișcat •— pentru că un roi de negrăite gânduri legate de aerul, de statura, de mișcările făpturii, năvălindujml de.odată în creer, m’au para- lizat — m’au împietrit. Nu mișcăm — dar mă uitam țintă la arătare. Era o neorân- duială nebună în mintea mea — o fierbere neopăcită. Putea oare să fie Într’adevăr în fața mea Rowena vie? Putea fi oare cu ade- vărat Rowena — Doamna Rowena Treva. nion de Tremaine, cea cu părul bălai, cu ochii albaștri? De ce, de ce era să mă îndoiesc? Legătoarea o apăsa greu pe gură — dar gura nu putea fi ostre a Doamnei de Tremaine care răsufla? Și obrajii — cu bu- jori ca în chindia vieții, da, aceștia erau obrajii înviatei Doamne de Tremaine. Și bărbia, cu gropițe, ca pe când era sănătoasă, nu putea fi oare a el? — dar crescuse ea oare de când cu boala ei.? Ce nebunie de nedescris mă cuprinse la acest gând? O să- ritură, șl i_am ajuns Ia picioare l Ferindu-se la atingerea mea, lăsă să-j cadă de pe cap invelitoarea înspăimântătoare' ce-o acope- rea, și atunci se revărsă în aerul învălmă- șit al odăii un uriaș mănunehiu de păr flu- turând în neorânduială; era mal negru de cât aripile de corb ale Iul Miază noapte! Șl acum se se deschiseră încet ochii făpturii ce-mi stătea în față. „Aici apoi, cel puțin”, strigai eu tare, nu mă pot niciodată înșela — aceștia sunt ochii mari și negri și stranii al dragostei mele perdute — ai Doamnei — al Doamnei Ligeia!" Traducere de MIHAI BENIUC CĂRȚI $1 REVISTE Lunca-și prinde aur și rugină, toamna intră’n suflet și’n grădină ți sc-aude-un clopot, ca la denii! Placheta d-rei Margareta N. l.-.oășGiii e o culegere de acorduri minore. Nu i-o putem supune unui examen mai riguros căci nu ar rezista. Ii acordăm, totuși, o mențiune onorabilă pentru multa dragoste de vers ce se desprinde din cele treizeci de poezii. &AR. MIHAILESCU no trimite un extras din zia- , :il „Ceahlăul'', Piatra-Neamț, anul II. nr. 38 din 25 Iulie. 1943 : Evgzn Lovincscu — după Mihail Dragcmirescu. Este un articol in- teresant și doldora de numele acelora care au frecventat iom- ₗ ,m patronat de regretatul amfi- trion din strada Câmpineanu. PENTRU ANTOLOGIA REFUGIULUI Scrltiarul ardelean George To- ga.n lucrează la o Antologie a re- fugiului care va apre, la toamnă, in format de album și în con - dițiî excepționale. Această anto- logie va cuprinde pe toți poeții care au cântat durerea Ardealu- lui și speranța în izbăvirea lui. Fiecare poezie va fi ilustrată cu o gravură de cunoscutul gravor Marcel Olinescu. Peniruca acea- stă Antologie să fie cât mai com- pletă, toți poeții consacrațl sunt rugați să trimtă cinci din poe - ziile d-lor, în care cântă durerea șl nădejdea Ardealului, cu o schiță biografică și fotografie p® adresa: George Togan, Bucureștii str. Stelea 17. Manuscrisele se primesc până la data de 31 Au- gust. ARMATA Ultimul număr al revistei „ARMATA” este inchri-at Mari. ■nei noastre de răsboi. Din cuprinsul celor 32 de pa- gini în 2 culori, inenlămăm; ,,15 August — Ziua Marinei" de Vice-Amiralul I. Bălănescu, „Ma- rea «înseamnă: Libertate-Putere" de General de Divizie Georges- cu Pion, „Scutul Crimetn pentru Mareșalul Antonescu" de Lt.-CoL Bmun., „Distrugatoaiele româ- nești pe Marea Neagră" de C. Christobald, „Cenușăreie Mării Negre’ de I. Lu-mejeana, ,,Că- p.lanul Constantin 1. Măticscir de Ion Pogana, „Lupta uriașe a Cubanului" de Const. Nlculescu- Vâlcea, „Astăseară joacă Mau- iice Chevalier“ de St. Mengani. Urmează reportajele; „Lovi- tura în p’.in", „Atac în Medite- lana", „Tratamentul aplicat pri- zonierilor in Rusia". Oameni în luptă cu moartea", apoi „Solem- nitatea deia Sibiu'¹, ..Apărarea de coastă", „Submarinele româ- nești", „Marinarii au maicote'. Două pagini de humor; Bazar, Note, fapte și însemnări, actua- lități fotografice, ,etc. REVISTA BUCOVINEI ANUL II Nr. 7 în hinată iui Mihai Teliman ..unul dintre cei mai caracteris- tici reprezentanți a: scrisului ro- mânesc din Bciovlna", cum îl definește d. Leea Morariu in inibstațialul d-sa’.e articol „Mi- hai Teliman (1863—1902). Acest Mihai Teliman. „Caragiale al Bucovinei", foiletonist și boem, ziarist și visător — e așa de pu- țin cunoscut, — cu toată prefața iui G. Tcfan care i-a cules, în 1906, Foiletoanele, încât te în- trebi: Putea-vor pioasele pagini ale Revistei Bucovinei sâ înlă- ture nedreptățitoarea uitare de pe numele și opera neîntrecutu- lui foiletonist? Mihai Teliman iși va avea, întotdeauna, cititorii săi. Doi-trei în fiecare deceniu, dara cinstiți și siguri. Hotârîrea Societății pentru cultura și li- teratura română în Bucovina, de a închina personalităților cultu- rale bucovinene câte un număr d:n REVISTA pe care o editea- ză. o înțelegem și o apreciem drept una din cele mai lăudabi- le și mai necesare confruntări cu trecutul. La acest număr al Revistei Bucovinei mai colaborează: N. Tcaciuc-Alba, Aurel V. Sânger (versuri: Domnița Bizantină), Nicolai Roșea (idem: Sfârșit im- propriu: „Cândva lumina sorții bătea atât de clar că spițele ca- brate tăiau in cruci zenitul Sur- prinse ’n angrenaj au șters din asfințitul nedefinitei cețe, un țărm imaginar Nu trupul ne- gator de moarte, ci o tristă sche- nimic-â icoană a unicului eu mă l.imurca sporadic în voi și ’n Dumnezeu din spaima, adâncită iu plat, că nu există"), Ion Câr- dei (versuri: Clăi de fân), Geor- ge Putneanu (idem: Destin). Au- pustin Z. N. Pop (studiu: Psalmi și psaltiri versificate în Europa. O glosare la poetica Mitropoli- tului Dosoftei al Moldovei;, Emil Zegreanu (versuri: Păianjeni de lumină), și tot versuri Nicolai Tăutu (Moartea albă), Dragoș Vicol (Preludiu,) și Adelina Câr- jei (Psalm). Bogata parte d<- cronică și note o semnează A. Vasiliu, Leca Morariu., Melonia Livadă și alții. REȚINEM DIN „LITORAL'* (An. V, Iulie 1943, Nr. 14) toate colaborările. D-nii Dumitru O- lariu, Ion Micu, Aurel Dumitre- seu, Mihai Zisu. N. G. lonescu și Horia Nițulescu s’au întâlnit in ciudatul „Litoral", ca pe bor- dul imui yacht azuriu. Admira- bile și pline de atmosferă sunt și gravurile d-lui C. Grosu. ultimul număr din revista craiovcană Gând ș: slovă oltenească ar fi aproape fără pată dacă nu și-ar fi jrer- nii.s, cu câtă facilă insinuare. nepolitețe la adresa unei foarte raloroase scriitoare. Poeta A. Odcanu, pe care nu o înțeleg și. deci, nu ar au ea nici măcar dreptul s’o interpreteze unii din- ii ei cei delp Gândul și slova olte- nească, este, într’adevăr, una din scriitoarele noastre tinere cele mai de seamă. Socotim că este mai mult decât regteta.b.î ceeace fac anonimii dela pagina ultimă a revistei craiovene. Sau, oare, sâ fie așa de adevărată morala fabulei, după care broasca răma- să nu poate trece fără insultă pe lângă un crin? Nu ne-ar sur- prinde câtuși de puțin dacă am afla că ’n dosul repetatelor in- inrii din răbojul Gândului și slovei oltenești se ascund invidii și interese meschine. O CARTE care a stârnit discuții pline de substanță, îndată după apariție este aceea a d-lui Mircea Eliade, intitulată „Comentarii la legenda Meșterului Manole", Spiritul viu și pătrunzător, care a adus atâta, noutate în literatura noastră, al d-lui Mircea Eliade, se eviden- țiază aici din belșug, în pagini de-o rară frumusețe. Legenda Meșterului Manole devine un izvor de interpretări din cele mai interesante, sub condeiul acestui fiu analist. Iată de ce editura „Publicom" se poate felicita. —.: ⁶ ..... - ..~ ~ UNIVERSUL LITERAR =============:======^^ 20 August 1943 - = CAPUL 1A6ERULUI = Drumul împărătesc cobora tot la vale, din Țara Po- lecilor, prin ținutul Șipenițuiui, în jos spre Hatna și se apropia larg, galben, de hotarul Sucevii, tăind deadrep- tul sate, târguri, câmpii. Pe lângă el, linia Fiarei se întindea nesfârșită, sclipind în soare ca niște ace mari, îndărătnice, înfipte în inima dealurilor întinse peste țarini line, trecând cu mlădieri peste cursuri de ape. întâi, spaima s’a arătat in codrii Plavalarului, în ziua când cârduri de oameni roșcovani, cu țapine pe umeri, alții cu topoare mari la subțioară, intrară în păduri, tăcând semne crucișe pe scoarța copacilor. Oamenilor acestora li se spunea Huțuli și erau ai dracului la vorbă și la chip. Pădurarii le ieșiră înainte. în răscruce de cărări, dar ei se prefăcură că nu-i văd și trecură pe lângă e> frecându-li-se de umeri. Acolo unde obârșia singurătăților dăinuia de-o veș- nicie de vremi, huțulii poposiră către amurg și își pre- gătiră colibe. Vaere adânci răsunară din colnic în col- nic, din văi în văi, la cele dintâi mușcături de topoare. Vuetul arborilor prăbușiți coborî peste măguri, peste întinderea bălților, până la Soloboda. — S’a arătat Diavolul în pădure... spuneau oamenii ascultând. In noaptea acelei zile, pe la întâiul cântat al cocoși- lor, Solobod își punea în tușea de piele lucrurile tre- buitoare pentru cale lungă. Câțiva sotobodeni îl petre- cură afară din sat până la iezăturile de la cotul râului, unde vomicu¹ se opri.. Tăcu o vreme, după aceea zise, arătând cu mâna dâmburile de lut care stăvileau apele: — Până la urmă, dacă nu voîu găsi ascultare la cei de sus, malurile astea au să prăbușească Fiara... Oamenii nu pricepură rostul acestor vorbe, totuși, dădură din cap, în semn de încuviințare: ■ — Da... Da... Așa va fi... spuse unul dintre ei. — Bade, i se adresă un altul; la nevoie mare, du-te până la Viana. Că doar știi unde stă împăratul... Și, rogu-te, spune-ne dacă ai în tașcă argint destul, ca lu- mea-i mare și lacomă... — Am destul, răspunse Solobod. Știu că la domnii cei mari li-i rușine cu noi, dar amarnic le mai place argintul nostru... Spre Miază-zi, pe măgurile cele mari ale Oadeciului, clipi o zare de foc. Oamenii priviră zarea aceea și unul spuse: — Ne fac pădurarii semne... Vornicul își săltă mai bine sumanul pe umeri și porni repede pe cărarea îngustă, printre treistiișurile mari, tot în sus către Luncușoara, unde ajungea în drumul Sucevii. Oamenii rămași lângă iezături îi ascultară un timp cepăitul pașilor și păsări nevăzute, .speriate din somn, țipau în lungul cărării. Râul avea sclipiri vinete .în adâncimi. Focul de pe Oadeci își înălța limbile roșii mici cât niște limbi de opaiț. In răstimpuri, se părea că flăcările acelea se mișcă din loc în loc, că se înalță subțiri și drepte ca niște semne. In bălți se auzi un urlet de lup. Solobodenii simțiră ace de ghiață la tâmple și părul capului li se făcu măciucă. — Măi... tăie unul tăcerea; mă gândesc la drumul lui Solobod și par’că mi-i frică... In clipa aceea dinspre Luncușoara se auzi un chiot prelung aspru, ca un răcnet. In nesfârșirile nopții, chiotul se pierdu repede, ca o plesnitură de biciu în largul câmpiei. ■ Solobodenii răspunseră prin chiote năprasnice și unul dintre ei fâșcâi hoțește. Apoi liniștea nopții își împlini din nou întinderile. k Cej câțiva solobodeni intrară în sat și se opriră sub Tăchițile cele mari, lângă dugheana lui Malacuț, prin al cărei geam strâmlb se zărea lumină. Fără a-și spune vre-un cuvânt, ei s’apropiară în vârful picioarelor de geamul acela și unul dintre ei văzu cel dintâi cum zu- gravul. găzduit la dugheană se uită lung la o icoană pe care ardeau flăcări. îngeri albi se înălțau pe sub slăvi roșietice sunând din trâmbițe; arhangheli împlatoșați, cu săbii de foc, goneau pe cai albi printre munții nou- rilor, iar undeva, deasupra tuturor, ca o părere, stră- lucea ochiul lui Dumnezeu. Oamenilor li se păru că aud deodată undeva în văzduh, strigăte de slavă. își făcură cruce și tăcură sub streșină, fiindu-le frică de răsuflările lor. — Doamne, apără-ne... spuse unul. Geamul se deschise repede și omul cel tânăr, cu capul gol, sborșit, deschieat la piept, apăru în cadrul ferestrei, uitându-se lung undeva în întunerec. Fața lui avea o amărăciune mare și uneori zâmbea nopții și ochii îi străluceau. După un timp :se .întoarse la icoana aceea, o privi lung, făcu pe ea un semn cu unghia și se întoarse iar să privească întunericul. De-odată, spuse, tare : ...„îmi . trebuie capul îngerului...". închise gr mul și curând ieși afară. Stătu o vreme în prag apoi ieși în uliță și merse încet până în drep- tul bisericuței unde, se opri. Oamenii care îl pândeau, se furișau în yârful picioarelor; pe sub gardurile joase. Apoi când zugravul apucă .drumul, către stuhării,ri se opriră-cap. la cap și sfătuită în șopote: de EUSEBIU CAM ILAR — Unde se duce, oare? Nu vă spuneam că-i un fel de Ucigă-l-Toaca? De ce-i trebuie capul îngerului? — Avea droptate Solobod, când ne-a dat de grijă să-l păzim... Ce are a face dacă are sau nu hârtii împărătești? Eu, în locul vostru, i-ași face capătul într’o noapte... Cel care spunea astfel, era un ins iute de cuțit, cu- noscut și temut în Soloboda .pentru asta. — Să-l lăsam mai cu încetul... .spuse cel mai bă- trân dintre ei. In timp ce țipțenul umblă după capuri de înger, doi dintre noi să steie la pândă, iar doi mai iuți de picior, să-i iscodească puțin prin casă.. Și astfel, doi dintre ei se luară pe urma străinului, iar ceilalți doi se strecurară spre dugheana lui Malacuț. Insă, când ajunesră la geam se opriră, căci treaba plănuită de ei o făcea Malacuț însuși; cu un sfeșnic în mână el cotrobăia într’un cufăr și tot scotea un fel de bănuți rotunzi de toate culorile. Auzind mișcare de om la fereastră, el aruncă totul înapoi în cufăr șî stinse lumânarea. Un solobodean ciocăni în geam: — Hei... Bre, Malacuț... — Cine-i acolo? întrebă acesta? — Deschide repede... Fereastra strâmbă scârțîi. — Cine-i acolo? întrebă din nou dughenarul, din în tune recul încăperii. — Nu te știam așa fricos... îi zise un șo Lobode an; de ce nu-ți scoți .botul la aer? In clipa aceea răsări undeva la spatele lor luna și icoana cea de foc din încăpere căpătă străluciri de co- moară. Oamenilor li s’a părut o clipă că văd într’un fund depărtat de beznă Grădinile Raiului; după aceea li se păru că deosebesc undeva pe icoană un înger cu aripile desfăcute, cu sabie de foc, însă fără cap. Apoi totul pieri într’o lumină albăstrie, căci luna se pră- buși într’un nour negru, departe, pe vârful Oade- ciului. Malacuț închise la Ioc fereastra și curând ieși în prag.’ Sălciile cele mari de dinaintea ușii lui își fră- mântau în .cer înfățișările negre. In adâncimi, sus în codri, se auzi ca un plâns. — Iacă, mi-am scos botul afară.. începu Malacuț, când solobodenii s’apropiară de prag. — Nu ți-i frică cu ei în casă? întrebă unul. Dughenarul râse scurt: — Plătește bine, strigoiul... De ce să nu-1 țin? Doară nu-i Aripa Satanei... Și are hârtii de la stăpânire... Apoi le povesti despre Îngerul fără cap: — Se frământă zi și noapte ca să poată zugrăvi un cap de înger. Ii trebuie o muere cu înfățișare frumoasă, așa cum n’are Soloboda. Se întrerupse o clipă, țâțâi din buze și continuă: — Pe la târguri, îi altă treabă... Acolo stau muerile durdulii și rumene, la toată fereastra. Dar, mai la urmă, vai de pielea muerii care ar zugrăvi-o..: — Bre, Malacuț... îl întrerupse un solobodean; tu spui minciuni că mă mir că nu-ți crapă măselele. N’ai spus chiar tu întâmplarea aceea cu boeroaica din târ- gul Cernăuțului ? Vrem să știm: are gând de la Dum- nezeu sau de la Satana ? — Asta... numai cel din cer o știe... răspunse Ma- lacuț, făcând cu mâna un semn către cer. — Dar de ce umblă în puterea nopții prin stuhării? Cine l-ar putea aștepta acolo ? Și-apoi... continuă solo- bodeanul după un răstimp, s’ar putea să-l nimerească cineva cu un par drept în numele tatălui... și să ră- mâe și el fără cap. — Nu vorbi așa, răspunse celălalt solobodean, ivin- du-i-se dinaintea ochilor icoana înflăcărată. Apoi: — Sunt în lumea asta suflete «buciumate care-1 caută pe Dumnezeu în toate lucrurile. Nu-ți aduci a- minte, bre, cum scrie la glamovnic: „Domnul e în toate făpturile, lăudați pre Domnul"...? De ce mănânci ciuperci, bade Filofim ? Sfada ținu încă mult timp și noaptea trecu de mij- locul ei. Cântau cocoșii în Soloboda și undeva pe bălți țipau sitarii. Pe calea laptelui apăru un nour lung. Noaptea deveni mai adâncă o clipă, apoi din cer veni ca o lu- mină albăstrie, căci nourul negru pieri ca o părere. 0 ALTA ÎNFĂȚIȘARE A FRANȚEI (Urmare din pag. I-e) Trăind cu obsesia istoriei succesive, nu putem să ne desprindem de gândul că omenirea se schimbă cu fie- care secol așa cum o dramă își schimbă decorul, și că aportul fiecărei generații este dintr'odatâ inedit Dar anumite mari permanențe umane mențin valori morale care nu sunt decât în mod superficial atinse de timp. Pâlpâirea faptelor, ondularea stilurilor nu a- ting în adâncime straturile subterane. Grupurile unite prin afinități rămân coerente dealungul anilor. Din punct de vedere istoric, teologic, nu există nici o mă- sură comună între Cistercieni și Janseniști: dar și unii și alții au tradus cu fidelitate anumite exigențe fran- ceze, -aceeași repulsie în fața excesului de gândire, care se exprimă aici prin dialectică iar dincolo prin casuistică. Și înțelegem deasemenea cum, în afara doctrinelor, au putut să se stabilească largi acorduri în vieața morală. Se pune întrebarea dacă există o artă jansenistă. Pentru mine, ea este rezolvată când privesc pe Măre Angelique pictată de Champaigne pe scaunul ei de pai. Dar este vădit că jansenismul ca stil de vieață și ca fel de a fi, nu este decât culmea cea mai luminoasă a unei predispoziții vechi și dura- bile. Mergând mai departe în trecut, constatăm că ea este aceea care se exprima fără îndoială chiar în pic- tura lui Georges de La Tour prin combinații savante și printr'un meșteșug de nepătruns, prin puterea tă- cută a sentimentului domestic, prin amintirea auten- tică și fără îndoială 'instinctivă a artei statuare medie- vale. Umbra și flacăra, — această fermecătoare fla- cără asemănătoare unei flori de foc, — este nota exo- tică, este influența lui Caravaggio, a cărui italienitate vorbăreață este contrazisă din toate părțile de acea- stă poetică fără concesii. Marele secol, secolul mitului solar, n'a făcut să dis- pară aceste virtuți esențiale. Ele supraviețuiesc în te- meliile geniului clasic, acoperite de aluviunile fastului și ale desfătării. Ele se manifestă uneori cu o asprime crudă în anumite forme ale vieții religioase. N'așl vrea să dau ca dovadă decât istorisirea morții Henriettei d'Angleterre făcută de duhovnicul ei. Dar acestea sunt momentele critice. In vremuri de criză, ele se înmul- — Vezi, reluă solobodeanul cu ochii la cer; unde s a mistuit nourul acela fără capăt și fără început ? Vroia să spună omul un lucru mare, dar lumina a- celui lucru abea îi răsărea în minte. II cuprinse ciuda împotriva lui însuși și împotriva lui Malacuț, din cauza gândurilor rele pe care le nutreau zugravului. Ceva îi spunea că acesta este o făptură aleasă, trimisă a- nume de puterea lui Dumnezeu în sălbătăcia Solobo- dei, cu un rost mare. Iar în vremea asta zugravul Ion Palion ajunsese la acel cot din bălți unde bureții crescuți pe ruinile ar- borilor de altădată, păreau niște pitici învestmântați în strae roșii. Peste stuhuri trecea o glăsuire de foșnete și pletele sure ale trestiilor se frământau în boarea ușoară a celor dintâi ceasuri de după miezul nopții. La Răsărit se ivea o geană trandafirie, abea bănuită. Pe înălțimi de nouri se formau pete gălbui, presim- țind razele din fundul lumii ale soarelui. „Doamne... Doamne...” murmură Ion Palion, așezându-se pe mu-, chia de pământ aplecat asupra apei. Simțea o strân- soare de fer la tâmple și-1 usturau ochii, par’că ar fi avut nisip sub pleoapă. O lacrimă fierbinte îi alunecă in lungul obrazului și el chemă, încă odată cu glas tare numele lui Dumnezeu. Și i se păru așa de ciudat glasul lui în singurătatea aceea, că se cutremură. La spatele lui pe deasupra stuhurilor, lumina răsăritului se făcea tot mai albă. La -picioarele lui, în străfundul apei, răsărea o grădină de trandafiri. O pasăre mare, vână- tă, îi fâlfâi pe deasupra, apoi bătu repede din aripi, sburând, săgeată, către inima bălților, unde se ridică îndată țipăt mult și ascuțit de păsări speriate. Din bu- reții roșii se iviră șerpi mari ,cu capetele pătate de semne gălbui. O veveriță roșcată aluneca printre pi- cioarele treistiilor ca un vis. Prin închipuirea zugravu- lui treceau cu grabă turnurile orașelor părăsite; chi- puri de oameni rămași par’că în altă lume, îi stră- ruiau o clipă pe fața amintirii și se înecau repede în negură. Se văzu venind cale de două săptămâni către sălbătăciile Solobodei ,în căutarea liniștii. îngerul fără cap îi ardea mintea într’o flacără roșie; uneori i se părea că a reușit să prindă din nevăzut înfățișarea cea potrivită, dar înfățișarea aceea se ștergea repede. Venise aici ca într’o grădină a lui Dumnezeu. In urma lui pe locuri dinspre Miezul Nopții, mișunau de mult semnele lumii celei noi. Dispăruseră pădurile, se năruiseră sate, secaseră bălți. Apăruseră mașini gră- bite. Trenurile spintecau chiuind câmpiile iar simpli- tatea se furișa tot mai umilită. Odată cu ivirea uneltelor de fer, pe lanuri înceta- seră cântecele, veselia cea amară a muncii. Asemeni unor paseri nepământene ,secerătorile sclipeau în soa- re; tractoare butucănoase speriară de pe câmpii her- gheliile. Odată cu lucrurile cele noi, apărură obiceiuri noi. Târgurile își întindeau pecinginea tot mai adânc în viața câmpiilor. Desculții orașelor porniră în cete către lumina satelor și aveau sub șăpcile soioase, trase pe ochi, surâsuri de fudulie atotștiutoare. Bârbari ghe- boși, înhămară la căruțe hodorogite mârțoage buboase și porniră din sat în sat, să dea țăranilor, în schimbul obielelor și a sumanelor putrede, cocoși de tinichea, armonici mici de gură, cutiuțe cu un fel de unsoare bună pentru toate boalele. Jidovi slinoși, vorbind un fel de graiu fârnăit, cu boccele mici pe umeri, cobo- rau tot la vale către frumusețile Sudului și ridicau din nimic dughene unde sătenii își vindeau și țolul de sub dânșii. Astfel se arătau semnele vieții celei noi. Curând căzură asupra oamenilor alte biruri, pentrucă vieața cea nouă cerea cheltuieli mari. Și tot așa de curând a- părură, ca un semn al timpului, Omorul și Foametea. Cine ar fi putut lămuri planurile lui Dumnezeu în aceste prefaceri? Acolo unde lucrul Necuratului în- tâlnea îndârjirea localnicilor, apăreau pajurile negre ale cătanelor... ♦ ‘ ...Palion tresări. Cineva se oprise la spatele lui. în- toarse repede capul și astfel văzu el fața Irinei. Ea vru să țipe, recunoscând în zugrav pe omul care i se ivise în vis. Aruncă repede secerea din mână și porni la fugă. ,,Ducă-se pe pustii...” șpunea ea, alergând. La primele colibe ale Solobodei se opri pe-o prispă, să-și tragă sufletul. Femei cu părul sărac, încâlcit, o încon- jurară în grabă. Copii cu pântecele gol, cu buzele cră- pate, cu ochii aproape lipiți, se uitau la ea ca la o a- rătare. țesc. Vedem înălțându-se în cohortele aceleiași rase, deținătorii aceleiași moșteniri. Este deșteptarea aces- tor umbre caje nu mor niciodată. Revoluția a fost fă- cută împotrivă facilității, și în acest sens ea și-a întins progresiv curba. Ce spectacol ne înfățișează conflictul Girondel și dl Jacoblnilorl De o parte, acei străluciți Acvitani, copii fericiți ai secolului XVIII, împodobiți cu măreția darurilor lor Inutile, tineri miri ai morței, pe care o presimțeau cu o nerăbdare funebră. De cea- laltă parte, subjugarea totală a omului de un gând, absolutul virtuților mijlocii ale burgheziei provinciale, puține daruri dar atingând sublimul, ceva arid și ur- suz, alături de adevărata grandoare. Cum pot fi mă- surați astfel de oameni, ce cuvinte potrivite să găsești pentru a-i zugrăvi? Trebuie să ne gândim la strămoșii lor spirituali, să-i așezăm în dinastia acestora. Oricât de mare ar fi deo- sebirea dogmatică, ea e aceeași, nu este decât una singură și în întregime a noastră. Și asta-i cauza pen- tru care David, despre care se spune că a fost corupt de Winkelman, este atât de adânc un Francez al aces- tei Franțe. El o reprezintă întreagă, în felul și cu mij- loacele sale, în puternica sinceritate a studiului, în energia intonației, în ascetismul meșteșugului, în înăl- țimea sentimentului. Nu este oare aici o origine comună, o continuitate de acțiune? Dăr ce deosebire între gândurile nutrite în lo- curi așa de diferite, în mănăstirile dela Fontenay, Ci- teux sau Pontigny, într’o stâncă medievală de unde și-a luat sborul un șoim al protestantismului, în me- lancolica sihăstrie dela Port-Royal des Champs, în o- dăița lui Maximilien la „Ies Duplay". Totuși, din secol în secol, găsim aceeași încordare a sufletului, aceeași coeziune. Anglia și Statele Unite n'ar fi înțelese fără Puritani; Nu înțelegem Franța fără acești oameni di- ficili, fără aceste arte severe. Când vom înceta să ne socotim Țara ca pe o grădină binecuvântată de Dum- nezeu, plină de eleganți optimiști, ne vom întoarce spre acei care i-au făurit un caracter, propovăduindu-î o măsură și o renunțare. HENRI FOCILLON . . traducere de Elena Iscu — Ce-i, fa ? o întrebau femeile. — Duca-se pe pustii... gemu Irina, arătând cu mâna în urmă, spre stuhării. Dar lămurirea asta nu era deajuns și când sosiră cei dintâi bărbați, pociți ca niște vedenii sub lumina ro- șie a soarelui care răsărea, cineva spuse : „Să mergem in bălți ,să vedem ce-i..." Fata căzu într’o cutremurare și se lungi pe prispă. Cete cu bâte în mâini porniră în fugă spre stuhării. întâlniră pe cărare străinul, care venea încet, luminat la față. Oamenii se opriră și se feriră de dânsul, să-i facă 'loc să treacă, apoi porniră mai departe în fygă, către adâncul stuhurilor. Când își deteră seama ca nu știu ce urmăresc, se opriră privind mirați plantele în- tunecate care se legănau în fundul apelor. Iar în vremea asta, Chiorul lui Șogur îngenunchease lângă Irina și-d băgă imâna în sân să-i caute țâțele. Bale mari curgeau din gura Chiorului și buzele îi tremurară. Rupse cu dinții cămașa la pieptul fetei, și mormăia su- duituri grozave de Dumnezeu și Maica Domnului, a- pletându-și gura să-i muște obrazul. Dar sosi Poro- dac și Chiorul lui Șogur fu smuls cu mare greu de pe trupul fetei. — Câine... Câine... gemea Chiorul, isbind cu picioa- rele; ochiul cel sănătos îi ardea irrtr'o pară roșie, iar albeața ochiului celuilalt se bulbuca, vânătă. — Are să moară de cuțitul meu... răcni Chiorul, să- rind gardul. Și multă vreme s’a mai auzit geamătul lui. Către amiază, cineva 'aduse vestea că s’au răsculat pădurarii. * Spre asfințit ,a intrat în sat pâlcul de călăreți îm- părătești. Printre stufișurile mari ,uneori li se zăreau numai coifurile și satul ieșit întru întâmpinarea lor, vedea par’că un șir de pajuri negre. înșiruite una după alta. Apoi se iviră caii cu piepturi împodobite cu ală- muri, încordați într’o mlădiere de foc. Călăreții, cu su- lițele înfipte în botforii roșietici, păreau că țin, în mândria lor, niște toiaguri de arhangheli. Unii dintre ei erau tineri de tot, niște băețandri în tunici albastre cu vârste roșii; maimarele' lor, un om scurt, cu mus- tăți lungi, răsucite, privea drept înainte de pe calul¹ lui înalt, pietros. La poarta satului se opriră și conducătorul lor dând drumul calului în galop, înconjură câteva colibe, să- rind peste garduri ,peste pârleazuri. Câinii lătrau, șcheunau. Rațe și gâște albe își luară sborul speriat spre bălți. Solobodenii stăteau strânși imul într’altul, aplecați într’o încordare. — Unde-i vornicul vostru ? întrebă maimarele că- tanelor ,oprindu-se din galop, drept dinaintea oame- nilor. N’a răspuns nimeni. — Ați muțit cu toții ? întrebă iar, croindu-și calul cu biciul. Animalul se ridică în două picioare și sări înspre grămada de oameni care rămase tot așa, în a- ceiași îngrămădire umăr la umăr. Numai niște flă- căiandri răcniră de spaimă rupând-o la fugă, dar se întoarseră repede, și pentru a-și răscumpăra frica a- rătată, strigară: — Să nu spuneți unde-i vornicul... Să nu spuneți... Câțiva oameni se prăbușiră sub picioarele calului, iar alții pe care i-a ajuns biciul cătanei, își acoperiră repede fața cu mâinile. — Asta ce-i ? întrebară niște moșnegi, ieșind din cârd și apropiindu-se de omul împărătesc ; pentru ce ne bați, Măria Ta ? Câțiva călăreți ieșiră din aliniere și venind la mai- marele lor, își apropiară caii și vorbiră ceva în taină. — Bine... Bine... dădea din cap maimarele. După aceea ridică mâna dreaptă în semn că să se facă tăcere. — Ascultați, începu el, ce poruncește Măria sa îm- păratul, lăudat fie-i numele... Oamenii aveau aceleași fețe împietrite și numai ochii li se mișcau sub sprâncenele stufoase. — ... sus în păduri, continuă călărețul, a fost omo- rît cu toporul un om trimis de împărăție. Pentru fapta asta, pentrucă ucigașul n’a putut fi prins, s’au luat de către npi câțiva pădurari care vor trebui să dea seamă de cele întâmplate. Doi dintre acei oameni vor fi spânzurați mâine în zori, pe locul unde a fost omo- rît omul împărătesc. S’aude ? întrebă el cu glas tu- nător. Nimeni s’a scos nici o vorbă. „S’aude?"... întreabă din nou. In numele Măriei Sale împăratului, lăudat fie-i numele... poruncesc ca și voi împreună cu alții din alte șapte sate, să fiți de față, mâine în zori la spânzu- rarea pădurarilor. De-aceea, încuiați-vă ușile și să mergem acolo... Făcu semn cu mâna că a isprăvit, după care călă- reții înconjurară oamenii. „înainte..." porunci maima- rele, dar zidul de oameni nici nu se clinti. După a- ceea intrară în horă sulițele. Oamenii, împunși, cădeau cu fața în țărână și rămâneau așa. Picioarele mari ale cailor se adânceau în trupurile căzute; pârâiau coaste și spinările rupte. Cri căleați de moarte se ridicau pentru ultima dată în coate, chinuindu-se să privească drept înainte, dar cădeau fără suflare, în sângele d; sub ei. „Câinii... Câinii..." răcnea careva. In vremea- asta apăru Palion și făcea semne repezi cu mâinile spre cătane. — Opriți!... strigă el; ce-i asta ? Catanele înălțară sulițele și struniră caii. Maima- rele lor se cutremură, văzându-1. Descăleca repede și-și descoperi capul tuns chilug în fața zugravului. O mare mirare se întipări pe fețele cătanelor apropiindu-se de Palion. Aproape toți descălecară și stăteau înaintea lui. Palion grăi ceva repede; însă solobodenii n’au pu- tut auzi vorbele lui, pentrucă fugeau care încotro, unii către stuhării, alții către inima satului. — Asta-i porunca de la Slăvi tul împărat? întrebă el; veți da seamă de faptele voastre... Cum vreți să primească ri prefacerile, când îi împungeți cu sulițele și-i sdrobiți sub picioarele cailor ? Se opri, arătând cu mâna spre locul unde fuseseră sdrobiți solobodenii. Acolo, un moșneag cărunt se țâra în coate cu mațele vinete încâlcindu-i-se printre pi- cioare. Alții, morți cu ochii la cer, aveau între pumnii strânși și între dinții încleștați smocuri de iarbă. Un copil cu piciorul rupt, holbat de durere, se ruga, în- tinzând mâinile către călăreți; „...ia-mă în brațe, Mă- ria Ta...” Bocete multe s’auzeau pe prispele satului. — Sunt sălbateci... se mânie Palion ; cum vreți voi să-i îmblânziți cu sabia ? Altfel sună porunca blândă a împăratului... Ai uitat-o ? Era alb la față și-i tremurau buzele. — Veți da seamă... sfârși el, apucând repede spre sat. • Pâlcul de călăreți porni înapoi spre păduri și pe dea- supra treistiișurilor înalte li se vedeau numai coifu- rile, asemeni umor pajuri negre, înșirate una după alta. Și astfel, ziua aceea se înecă în amurg- Palion fu socbtiț de-atunci prieten al solobodenilor care îl credeau un fel de prooroc și-i spuneau lui toate frământările lor. El zâmbea și vorbele lui de prietenie înfloreau în inima satului. TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL" BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poțtalâ plâtttâ în numerar conform aprcbâril dlr. G-le P, T. T, Nr. 24.484.939