L t f B1V&902 Abonamentul; Pentru monarehie: Pe an 12 cor., '!, an 6 cor., llt an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc-, an 9 frc.. h4 an 4 frc. 50 cm. Hă Feea apare in fie care Sâmbătă. ■ __;______________[Ș] ----------------h!x Insertiuni: (In șir garmomi; odată 14 fii., a don a oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Re- [ dacțiunea și admini- ' atr ați unea „Unirei I in I Blaj. Foaie bisericească-politicâ. Anul XVI Blaj, 6 Ianuarie 1906 Numărul 1. Invitare de abonament Rugăm pe On. abonenți, caii sunt încă în restanță eu abona- mentul de pe anii trecuți, — să binevoiască a ni-l trimite fără amânare, pentru ea foaia să-și pomi plăti datoriile sale. Totodată rugăm pe toți, se binevoiască a-și renoi abonamen- tele pe anul 1906- cu prețurile de 12 Cor. pe anul întreg, 6 „ pe o jumătate de an, 3 „ pe un pătrar de an. ADM1NISTRAȚIUXEA. PACE. Sărbătoarea nașterei împăratului păcii a sosit, Sunt aproape două mii de ani, de când a întins El ramura de oliv omenimei, de când învățăceii Lui au propoveduit pacea și iubirea printre oameni și totuși unde este pa- cea ? Istoria omenimei este brăzdată de războaie, popoare întregi să trec prin ascuțișul săbii, ca să facă loc altora; ura, intriga egoismul iau locul păcii și iubirei propagată de Mântui- toriul. Și unde este pacea azi în veacul luminei ? Popoarele sunt înarmate până în dinți de frica unuia de cela- lalt, războaiele să țin lanț, nemulțumi- rea crește, clase de oameni luptă cu toată patima una cu cealaltă, pacea Domnului și dragostea de oameni să pare că a dispărut din societate. Dar să nu trecem granițele țărei noastre, ca să constatăm toate aces- tea. Țara întreagă, fierbe și este ne- mulțumită. Oligarchia nu este mulțu- mită cu privilegiile și poziția ce o are acum, și-i trebue întreagă puterea de stat, muncitorii, bat la porțile parla- mentului și cer întrare și drepturi, proletarii visează de împărțirea averi- lor, țăranii mâhniți până in suflet pleacă în străinătate din țara, unde s’au născut, care le cere numai,, dar în schimb nu ie dă o bucată de pane. j După anii furtunoși din 48 țara a dorit pacea, pentru a se desvolta în toate direcțiile. Anul 67 a aruncat văl preste cele trecute și pentru a i împăca și naționalitățile s’a creat o i lege specială, pe care însă nu a ob- i servat-o nime până în zilele noastre, încă la croirea acestei legi s’a ivit demonul, ideia de stat unitar național magiar și toată activitatea parlamen- tului s’a concentrat de a întrupa uto- pia aceasta. Toată puterea de stat s’a pus în slujba unității naționale și toate ilegalitățile guvernelor s’au jus- tificat prin aceea, că au purces din- tr’un punct de vedere mai înalt de stat. Interpretarea legilor s’a făcut tot după așa zisele interese de stat. Astfel a rămas țara cu interesele mai nalte în toate înapoi. în privința economică e de compătimit. Clasa mijlocie e nimicită, țăranul e ilot. Se- gregările pășunilor au pus ce e drept pe câțiva boeri în picioare, dar a ) adus la sapă de lemn comune întregi. ! Tot astfel legea de segregarea pădu- । rilor. Comasările au îndatorat oamenii < până în grumazi Executorii nu răs- beau cu licitățiile, că legislațiunea nu s’a îngrijit de a asigura oamenilor un minim inalienabil și scutit chiar și de dare. Parecă statul acuma a lucrat tot ' în contra cetățenilor săi. Moșiile sta- I tului, în loc să fie date comunelor în arândă, au fost colonizate cu iloți, aduși din toate unghiurile țărei, iarăși numai din interese de stat. Și când emigrările au lăsat ținuturi întregi fără brațe muncitoare, s’au pus la cale toate mijloacele de ai opri aici, unde nu aveau, ce băga în gură. Anii de pace din 67 încoace i-au fo- losit guvernele pentru consolidarea elementului magiar și în munca acea- sta n’au ales mijloacele. Timpul însă vindecă toate. Proletarii s’au înmulțit în număr îngrozitor și tocmai printre magiari. Socialismul a prins rădăcini | s’a organizat și astăzi reprezintă o | ^-«Vl ndn w.. z.. . • T I /A pv / । putere respectabilă. Pentru acesta I principiile vechi de stat național nu i există, după cum nu există privilegii și guvernul nou a trebuit să promită j reforme capitale. Suntem în fața unei schimbări radicale. Păcatele trecutului le expiază presentul. Două lumi să bat în capete. Pe de parte oligarhia, care ar voi să nu lase puterea din mână și față de । proletariat să pășească cu puterea de । stat, pe de altă parte mulțimea, ce । bate flămândă Ia porțile dietei și cere i întrare. Nu e vorbă numai de o । luptă, ce o poartă rtiagiarii cu Viena j pentru așa zisele pretensiuni naționale, ci de aceea, ce o poartă în contra pretensiunilor mulțimei. Căci a zis Tisza Istvăn în discursul său din Oradea , mare, dieta e gata a da votul uni- । versal cetățenilor, dar numai atunci, ! când va fi asigurat statul național. | Din 67 până acum nu au făcut nici : un progres în privința aceasta, atunci câ ttimp are să mai aștepte țara, până la realisarea lui? Țara noastră a avut parte de pace aproape 40 de ani, dar n’a fo- losit timpul acesta de loc spre binele cetățenilor ei. Pe naționalități maio- ritatea poporațiunei din țara le-a adus la tăcere, a desconsiderat mulțimea fără căpătâi ce-i creștea pe cap, banii țării i-a băgat în școli de stat și în oficii de stat, de loc nu s’a gândit la ridicarea economică a țărei. Și după re bene gesta a ajuns la criză. Și cui am mai spune noi românii gravaminele noastre. Doar încă nici nu s’au isprăvit ^revoluțiile valahe* din țară cu sutele de tunuri și va- goanele de puști, ce le-am fi primit din România, înaintea guvernelor și guvernorilor noștri tot suspecți. și sus- piționați am fost. Sunt încă în viuă memorie isprăvile cabinetului de na- ționalități ale celebrului Bănffy cu is- codirea de revoluții valahe. Ce e drept, nu am avut pace nici când am voit să ne întocmim trebile noastre, dar în fața tuturor vexărilor și persecuțiunilor, am stat cu Pag. 2'—kAJJLO__ _ Nr. 1 bărbăție. Vitalitatea și credința noastră । au fost, ce ne-a mântuit, și acestea ; ne vor fi scut tare și pe viitor. Im- I păratul tuturor cel ce vede in inimile j tuturor, ne va trimite și nouă pacea, ' de care avem lipsă, i Biserica răsăritului si Predica. în vreme ce eu mare foc să frământă In „Unirea" tema: ,,Ce ne trebuese? misiuni ori preoți?11 Dr. Laurean Luca face bine ! aducând pe tapet o temă din cele mai fru- moase și plină de interes, care ar merita să fie tractată în rarte întreagă: „Biserica răsăritului și Predica". — La noi — dacă nu mă înșel — afară de câți-va articoli res- i firați prin foi bisericești, nime nu s’a ocupat să desvoalte această temă mai pe larg. .Poate n’au crezut-o actuală. i Astăzi, când la biserica noastră pare | ■că mai bine să potrivește ceea ce Dumnezeu । a grăit prin usie profetul: „Că nu este cu- i noștința lui Dumnezeu pe pământ. Blăstăm । și minciună și ucidere și furt și preacurvie | s’a vărsat pe pământ și sângiuri cu sângiuri ■ să mestecă", astăzi mai dinadins trebue ; scărmănată tema, care e meniră să arunce lumină asupra negurei. celei ce in trecutul apropiat a copleșit scaunul profetic al preo- ților scărițind atât de dureros și nimbul și frumuseța, de care biserica răsăritului s’a bucurat prin veacuri. Că la noi predica e cu totul negleasă, nu ne trebuese dovezi. Și dacă cauți după cause, toți îți stau cu răspunsuri după captul lor, unele chiar mulțâmitoare. Greșesc toți aceia, cari amestecă dotațiunea slabă în lucru, când e vorba să-și împlinească datoria, ce ’ Hristos le-a impus-o prin esemplu încă, și j ca prunc de 12 ani. Pe atari preoți nu-i j ascultăm. Ba chiar îi învinuim, că nu „prin ușă au Intrat în staul". Și i-a silit oare -cineva?! Ei, dacă ar fi să ascultăm de aceștia, trebuire-ar să închidem seminarele și să deschidem școală anume de cant și de tipic, ori să între în cler toți crâsnicii și diecii dela sate! E cu totul greșită părerea, că 1 preotul dacă slujește la altar, botează, cu- minecă și face alte cele prescrise în Eucho- logiu să poate amuți conștiința. „Mergând învățați toate popoarele!" — „Voi sunteți lumina lumii"; acestea să-i zacă fie-cărui preot la inimă, căci menirea lui e sublimă: „Buzele preotului vor păzi Știința, că el ângerul Domnului este". A nu predica de cât de 2—3 ori în an e păcat mare: „Adevăr grăiesc ție, de • nu te vei îngriji de mântuirea oilor mele, ■ sângele lor strigă cătră mine de pe pământ și sângele lor din mânile tale îl cer“. A predica în toată Dumineca și săr- bătorile, la noi e imposibilitate. La noi deci nu poate afla aplicare decisul Conciliului ■ Tridentin, ca la latini și aceasta pentru Iun- i gimea prea mare a servitului divin la noi. Până când haina de lut îmbracă su- ! Jetul, omul tot om este și de atare trebue privit. Ce s’a fi putut la începutul bisericei, j astăzi la noi mai cu greu, căci spiritul tim- i pului are tnrîurință și asupra vieții religioase a omului. La început doctrina iui: Hristos- > având farmecul ndntății, a atras lumea;: sb- P cietatea omenească stricată aveă tocmai săi : treacă prin focul curățirei, de aceea pășirea , îndrăzneață a Profetului din Nazaret plină. ! de grație a izbit mai cti tărie păcatul învăr ț păind iii cei docili iubirea fără: margini. Iubirea plină de altruism a făcut din călu- gări adevărați ângeri și din creștini Apostoli De aci să espiică vitejia martirilor, mulță- mirea lor în prigoniri eu catacombe Astăzi dacă unirii au biserică mai pompoasă, vin, mai rnulți la mântuire, dacă un, și cei puțini ' băștinași strâmbă din nas. ori chiar deficiazâ.. Părinții sfinți din orient sub vraja dragostei [ lui Hristqs în cântările ritului nostru au vărsat credința, inima lor toată. Subscriu : aserțiunea D-ltti Dr. Laurean Luca: că toată. . doctrina creștină să vestește credincioșilor j' în cântările bis ricești" — dar în același i timp nu pot susțineă că aceste și azi ar ' aveă tot înrîurinț.a instructivă dela început și că în consecință unii preoți de ai noștri s’ar putea simți dispensați a predica mai des. Pentru-câ e de obște cunoscut cât de puțin e atent creștinul nostru la înțelesul versurilor de tropar, condac ș. a. ce tremură pe buzele cântăreților. Am pățitro, ca se- minarist, pe când admiram cu prietinii mai tare vocea cantorului, care cântase la liturgia i Marelui Vasiie: „Pe arătătorul....." îi sur- i prind cu întrebarea: — Unde s’a născut ' Marele Vasilie?! Și zăpăciți nu reflectară la textul cântării: „Cel din Gesarea cea din, Capadocia". Așa se întâmplă, ia noi peste 1 tot; publicul admiră melodia, iar cu textul ; mi-și bate capul. Evangeliele? Da. aceste sunt exortății din cele mai frumoase. Totuși fara mică ■ exegesă adese-ori nu folosesc. Dovadă Omi- liile cele multe a 8 loan Cbrisostom, Vasiie ’ cel Mare etc. Și din aceste, multe ar trebui scurtate, Luceafăruk, pag. 124 prețul 2 c. și gândurile lui cearcă să murdărească și văzduhul cel curat, in care poate acuma saltă cântând îngerii cei nevinovați. O! omul s’a înrăutățit și e nepăsător și tn noaptea sfântă! . . . । Dar Natura e curata; ea e buna și nevinovată, cum a lăsat-o etern bunul Creator. ! .Și Natura ascunde dinaintea ochilor curați i ai ângeriior murdăriile înrăutățite ale oame- i nilor. Natura, carea îmbracă primăvara i câmpul în haina cea nepetată , a dragostii, cu florile cele gingașe, Natura îmbracă acuma tot pământul în haina albă a curățeniei. . . . Cea Preacurată naște astăzi oame- nilor pe Dumnezeu cel fără de pată, iar ( oamenii îl așteaptă — ori nici atâta ,. . îm- î brăcați în murdărie . . . Prea e mult! Așa ceva Natura, muma cea bună nu poate răbda . . . Și totul pare atât de curat! E alb i bordeiul săracului, perdut sub zăpadă, — e { albă casa pompoasa, palatul, cu acoperișul ' strălucitor de nea; sunt albe ulițele, albe i împrejurimile, câmpul întreg e alb. Câtă I curățenie, câtă nevinovăție! , Natura cea vecinie bună vrea să rea- | ducă la bunătate și pe cei ce s’au lăpădat de ea. Natura își are și fiii sei buni; aceștia trăiesc în sinul ei, căci ea le e numai nutri- ; toare. în Noaptea sfântă Natura își aduce 1 aminte și de fiii cei rei. cari s’au lăpădat de ea. La lumina focului ce pâlpâie pe vatră, se gătesc de plecare colindătorii. Li-e mare : bucuria și curate li-s gândurile. Pe uliță e mișcare; trec unii în sus. alții merg în jos. i Și in singurătatea nopții se aud resunând I dulce la ferestre colindele Domnului nostru, a Domnului din ceriu. La casele cu ferești multe luminate, stăpânii așteaptă colindătorii ,1a masă, veseli, eu cana de vin înainte; ■ dărnicia le e mare și darurile bogate; se îmbulzesc colindătorii, curtea albă resună de ’ .armoniile legănate ale colindelor. ; Vreme multă e mișcare pe uliți. Apoi luminile se sting și pacea adoarme de-asupra colibelor și de-asupra palatelor. Și ochii de Coc de pe vatra bordeielor se închid și ei. Visurile își respândesc acum aroama în ; mințile tuturor. Mititeii din bordeiu vad ] Craii dela Răsărit mergând să se închine Marelui împărat, văd îngerii saltând în cân- tece de-asupra peșterii. în somn zimbesc, și zimbetul lor e curat ca al Naturei mume primăvara. în nemărginitul vă&duh, pe bolta înaltă a tăriilor, lucesc tainic ochii stelelor. Iar jos pământul amurțește în haina rece a cu- rățeniei ... de împrumut. Sus unde-va, în văzduhul curat, aproape de ceriul lui Dumnezeu, — atât de departe de j pământul nostru! — ângerii saltă cântând | imnul dulce a măririi Domnului: „Mărire Domnului întru cei de sus, pe pământ pace, între oameni bunăînvoire“ .... A sunat oare când atât de aproape de pământul acesta imnul sfânt. . . Păstorii t-an auzit și s’au umplut de mare bucurie inima lor. Și au cântat și ei alergând, să se închine marelui Dumnezeu. De atunci a trecut mult și oamenii au alungat pe îngeri din apropierea pământului. Și urechile trupului n’au mai auzit cântarea ângeriior. Dar o mai auziau ale sufletului și oamenii cântau în strune și organe cân- tarea îngerească. Dar îngerii s’au înălța?tot mai aproape- de ceriul lui Dumnezeu, — alungați de pă- mântul murdar. Și glasul lor nu s’a mai auzit pe pământ și pământenii și-au uitat, de pace și de buna învoire, neînțelegerea și războiul au umplut lumea. ■. . Natura, muma cea boâ s’a milostivit? de rătăcirea și răutatea copiilor sei. Ea a. întins în ajunul Nopții sfinte vălul curat al nevinovăției peste fața întunecată a pămân-- tului. Sus, în văzduhul curat unde n’a. ajuns nici când vre-o suflare veninoasă de-a. pământului, ei cântă iarâ-și imnul sfânt cel; atât de dulce. Oamenii ciocnesc paharele la mese întinse și nu-1 aud — dar el pă- trunde în sufletul copiilor buni ai naturei. La lumina focului ce pâlpâie pe vatră, ei se- gătesc să plece și să spună și celor ce n’au. auzit. Iar cei, cari n’au auzit, acum aud șî nu înțeleg, dau daruri vestitorilor și ciocnesc paharele. Și îngerii au văzut nepăsarea oame- nilor, și s’au înspăimântat și s’au depârtatt iară-și de pământul nostru, apropiindu-se de- ceriul cel sfânt al lui Dumnezeu. Iar când privirile rele ale pământe- nilor, când urletul luptelor, zbieratele trium- fătorilor și țipetele nenorociților, vor cerca să le tulbure și acolo armonia sfântă a. imnului — un strat negru de nori despăr- țitori se va așeza între picioarele lor și ca- petele resvrătite ale pământenilor. Și va fi. atunci pământul singur, și nu va mai privi spre ceriu, căci nu-1 va mai vedeă . . . Și pacea și buna învoire nu se va mai ști între- pământeni. Și va fi războiu dela margine^ până la margine........ a. Ag. ÎN NAZARET. l’e când a fost Isns de cinci ani s’a întâmplat, că ședeă pe pragul lucrătoarei tatălui său în Nazaret și frământa niște lut, ce i-a dat olarinl din colț, făcând din el pasări, ce sămanau perfect cu cucii. Era fe- jricit ca nici odată, căci toți copiii spuneau, ca olarinl e om uricios, pe care nu-1 poți înmuia nici cu priviri prietinoase. nici cu vorbe bune și el nici n-ar fi îndrăsnit să ceară ceva dela omul cel deapururea mânios, într’adevăr cum a și fost numai?! Așa, că el sta pe prag și se uita cu mare dor, cum să întindeau formele de lut și numai ce ve- de, că olariul lesă afară din lucrătoare și îi dăruește atâta lut, că ar fi putut face din el aproape un cânceu pentru vin. . în curtea din apropiere ședea pe un butuc Iuda, care era urît, cu părul roșu și cu obrazul pestriț, plin de pete vinete și cu hainele deapururea rupte, căci se batea ne- contenit cu copiii de pe stradă. în mmuta aceasta se purta liniștit, nu se batea, nici nu supăra pe nime, ci frământa și el o bu- cată de lut, întocmai ca Isus. Dar bucata aceasta de lut, nu el și-a câștigat-o căci el nici n-ar fi îndrăznit să se arete în ochii olariului, căci nu odată l’a bătut cu bâta, cea gingașe; Isus a fost acela, care și-a în- părțit cu el lutul. 6 ______________________________________U I R E A'. Când amândoi copiii își gătară de i ■format curii, își expnseră în șir pasările. j Erau așa ca și cucii altor copii din alte- | vremi. Picioarele le erau din doi bruși roși, pe cari stăteau, coada scurta, gât nici nu aveau și aripile abia ii-se observau. ' i . Dar ori curii ar fi fost lucrul. ■ întră opera celor doi prietini mici să putea face- îndată deosebire. Paserile lui Iuda erau tare nesuccese, căci căzură și ori și cât își sili degetele cele tari, nu putu să facă cor- pul paserilor ca să fie frumos și corect. Câteodată voia să fure cu privirea dela Isus. ca nă le facă și el așa de netede și drăguțe cum erau a lui, de sâmănau cu j frunzele bradului de pe muntele TaboruluL | Isus, cu cât făcea câte-o nouă pasăre I era tot mai vesel. Vedea că una , e mai 1 frumoasă decât alta și le privea cp mândrie | :și iubire. Acestea îi vor fi tovarăși de joc, i și :mai prietini, vor durmi în patul lui, vor ! vorbi cu el și îi vor cânta cântece. Așa ■ bogat nu s’a simțit nici odată, de ici în colo I nu va mai fi- sing-nr, nici nu se va simți । vreodată părăsit. ■ Purtătoriul de apă tocmai trecea pe j -drum îndoindn-se sub povara cofelor, iar în | ■urma lui trecură vânzătoriul de legume, 1 a cărui corfe măi goale, atârnau de amân- doue părțile asinului. Purtătoriul de apă. și-a pus mâna pe capul cel blond a lui Isus și-l întrebă despre pasări, la ce Isus îi po- vesti. că fiecare are nume și că nu preste mult vor ști vorbi și cânta, căci sunt din țări străine și vor ști povesti așa povești frumoase, de cari numai el și pasările lui vor ști spune. Și vorbele lui Isus erau de așa, încât, purtătoriul de apă și vânzătoriul de legume m.ult timp, au stat, acolo și și-au uitat de afacerile lor ascultându-1. Când au voit să plece le-a zis arătând spre luda „Uitați-vă, ce pasări frumoase face și Iuda.“ | Atunci vânzătoriul de legume își opri vesel asinul și îl întrebă pe Iuda, dacă și pasările lui au nume și știu cânta. Dar Iuda se smânci mânios și nu-și luă ochii de pe lucru, la ce vânzătoriul de legume îm- [ pinsa o pasăre cu piciorul și merse mai de- parte pe asinul său. Așa trecu după amiaza și soa.ele deja luneeasă așa de jos, încât lumina sa pătrun- dea în oraș prin poarta cea scundă, ornată cu vulturul roman. Strălucirea aceasta,* care sosi deodată cu apusul soarelui era trandafirie, ca și făcută din sânge și se acăță de tot, ce îi ieși a în cale, plutind apoi mai departe în drum. A colorat olariul, ca și scândurile bărdașului, cum și cârpa cea albă, ce se lipia de obrazul Măriei. Dar mai frumos strai ucia în mocirla l din apropiere. Și uită, Isus își înmuie mâniie în strălucirea de pe mocirlă și își coloră pasările cele sure cu ea, care împru- mută un lustru așa de minunat apei, ■ păre- ților, și la tot ce întâlni în cale. Razele de soare se lăsară bucuros în mâniie lui, ca și colorile într’o paletă și Isus își îmbrăcă paserile dela cioc până la pi- cior într’o strălucire de diamante. luda, care din când în când privja spre Isus să vadă, dacă are mai multe și mai frumoase paseri, decât el, a strigat ui- mit, când a văzut, că Isus își colorează cucii cu razele de soare, cari s’au așezat pe mocirla din uliță. Și Iuda încă și^ băgat { mâniie în apă, probând să scoată' razete de- soare. ■ • ' , dj Dâr strălucirea cea minunată' nw s’a- lăsat prinsă de mâniie lui Iuda, ori cât de i repede-a încercat, ea a dispărut din; manile lui și astfel nu a putut sărmanul să* dee 1 pasărilor sale nici un strop de coloare.-. ț — Așteaptă luda, a zis Isus,- că- vin: ț eu să îți colorez și paserile tale. ’ ț — N.u,. zise Inda. Nu iți îngădbi: să ; te apropi de ele. Bune sunt a mele și așa!, i S’a ridicat sas. fruntea i-s’a adunate în ! crețe, buzele și Je-a strins la olaltă. Și-a L pus piciorul cel lat pe paseri și le-a călcat ! una dfipă alta, de s’an lățit și s’a strafoimat; în câte o talpă de lut. î După ce- și-a stricat paserile- s’ă- dus. f la Isus, care își desmierda micii cneg.ce '' strălucian ca petrile cele scumpe luda- le- ■ privi un timp, apoi își ridică piciorul și* una o calcă. ■ i ■ Când își trasă piciorul și văznc că j mica, pasăre- s’a prefăcut iar în lut- sur-, îl I cuprinsă un deltcin ne mai pomenit' încât J începu a râde și își ridică piciorul să mai. ș calce una. - luda! zise Isus, ce- faci ?. Nu. ■' ști că vie trăiesc deja și cântă ? - ’* l)ar iuda numai râde și mai căită cu. ' piciorul una. : * Isus privi: tn jur de sine, căutând aju- ’- tor. luda era mare și Isns nu avea, atâta: putere ca sâ-l rețină. Cu ochii. căuta pe ■ maică-sa. Nu era departe, dar pănă ar ajunge la ea. Iuda i-a călea toate paserile, în orbii lui Isus era o lacrimi. Iuda i-a căi- * cat patru pasări, nu mai avea, decât trei. îi era ciudă, că paserile s-am lăsat așa *; de ușor să fie omorâte și că îb: primejdie s n’au făcut ni mie spre apărare. Ca să- le ț trezească Isus a bătut îu palme și a strigat: Sbn rații Sburați! Atunci cele trei* paseri își i mișcară aripile și sburară timido*, pe mar- ! ginea eoperișulni, unde erau în siguranță. Iar Iuda, când a văzut, că paserile își mișcă- aripile la cuvântul lui Isus și shoară, a în- j cepiit a plânge. își smulge părul, pe cum â văzut, că fac bătrânii, când! îi' cuprinde vr’un gând ori frică și a căzut la picioarele ; lui Isus. Și astfel zăcea acum Iuda, tăvalindu-se ■ In praf ca un câne și îi săruta picioarele lui Isus, rugându-1 să-și ridice piciorul și । să-l calce, pe cum i-a călcat și el paserile. I Căci Iuda îl inbia pe Isus și îl admira, ' îl adora și îl ura. \ Iar Maria care văzuse pe copii și joeul lor a luat pe Iuda în brațe și l’a desmierdat. — Sărman copil, îi zise ea. Tu nu ști, I că ai vrut să faci lucruri, pe cari nu le poate face nici o creatură sub soare. Să nu mai încerci a face așa ceva, dacă nn vreai să fii cel mai nefericit dintre muritori! Căci oare ce soarte ar avea cel ce ar proba : și ar dori să se priuză cu el, care văpsește । cu razele de soare și suflă viață în lutul I cel mort 1 ? i (După L. -Z.) I Iliana. l 8 U 8. Veghiază ’n colț a candelei lumina, Învăluind icoana ’n raze pale; Isus, copil, la sinul maicei sale; Păstori se miră, magi i-se închină. Un zimbet liniștit, blând, fără vină, Și totuși nu știu ce ascunsă jale. Ce presimțiri de chinuri ideale ■ Umbresc în taină fața lui divină. Știai deatunci, Isușe, tu, c'odatd. Iubind prea mult pe oameni, drept ' [răsplată, Vei îndura batjocura-și amarul, Ci ‘ncununat cu spini, urcând Cal- . . [varul, .Pe umăr crucea singur ți-o vei duce, .Și vei muri,, strigând la cer, pe cruce?.. St. O. losif *) Filosoful dela răsărit. Colo, unde începe spațui și se sfârșește timpul, sus în zenitul universului, unde omul numai pe ale închipuirii aripi se poate înălța: acolo tronează' cufundat în gânduri adânci al lurnei Tată, pe tronu-i de stele. O gân- dire a lui e ciinoștiința lumei întregi. Voința lui, istorie a neamurilor. O privire a lui pătrunde întreg universul. O mișcare a lui pune în veeinică și regulată învârtire cor- purile ce rătăcesc în nemăsuratul gol. Șue- Tând trec pe sub picioarele lui milioanele cereștilor corpuri, închinându-i-sc aleargă mai departe pe cărarea lor strâmbă și pu- ruri aceeaș, ca închinăciunea ior mereu sa o repeteze. Măruntele miriade de corpuri ale createi Inmi, una după alta, fără înce- tare. frec pre dinaintea privirilor ochilor săi, cari până în adâncul spatului pătrund. Se obosește timpul, dispare spațui pană când sprânceana lui clipește o singură, dată. .... în potop orbitor de lumină, în- soțit de mulțimea stelelor, apare Soarele ce cu focul său încălzește o lume. în suita lui e Luna cu sclipirea-i de argint, roșu mâ- niosul Marș, roșietica Venus, întraripatul Mercur, mândrul lupiter, bătrânul Saturn, pribeagul Uranos, și caprițiosul Neptun. Toate străin esc în lumina vieții; numai Tellus, unul dintre cei mai mititei vasali ai Tatălui creator, e posomorit. Cu duioșie privește Tatăl asupra celei mai debile, dar și mai favorite creaturi. O fulgerare din ochi răsbate invălișul sur al negurosului pă- mânt. Și într’o clipită vede el totul, înce- pând dela strălucitele palate ale regilor pană la nemernicele eolibi ale robilor. La urechi îi ajunge lăudăroasa vanitate a celor puter- nici, plânsul desnădejuit al c,elor apăsați. Vede neșațul neîmplinit al bogatului și masa deșartă a săracului flămând — volnicia tira- nului și starea vrednică de milă a servito- riului, și cătușele justiției, trufie închipuitului ♦) St. O. losif; Credințe, poezii, Bucu- rești 1905 editura institutalui de arte grafice »Mi- nervas pag. 120 prețul 1'50 cor. Nr. 1 U N i R E A Pag. 7. savant, umilința bietului Înțelept, atotpu- tința nedreptății triumful cehii aemilostiv și iniseria celui drept cu inimă. în sfârșit, acea' confusinne intelectuală și -morală, în care ochiul cercetător, rătăcindu-se, nu vede lumina mintea scrutătoare nu găsește ade- vărul și inima doritoare nu dă de mângâiere. Tatăl veciniciei, în a cărui inimă întri- stare și bucurie nu locuește, în a cărui minte nu există nici o îndoială, 6 numai veciniei știință, a cărui voință nu e schim- băcioasă, ei fapt, ce nu se poate reface, e înduioșat de miseria acea mare, din ochi îi se rostogolește o lacrimă, de a cărei irisată strălucire pe pustiul pământ deja se tre- zește speranța. Lacrima aceasta a milostivei sale inimi un e semnul unui trecător senti- ment. ci al"hotărârei de a săvârși o fapta a îndurărei. Se scoboară deci pe pământ. în chip de filosof apare în curtea Ce- sariului roman. în Roma, în palatul imperatortilui, în domus aurea. O sută de mii de sclavi au lăcrimat vreme de ICXJO zile pe temeliile acestui colos de palat, pănă ce s’a zidit. Toate provinciile fosta-u despoiate de co- morile lor, ca să-1 împodobească, spre a fi vrednic de a primi pe August. Și inlăuntru, în cea mai largă și mai feerică sală, pe tronu-i 'de fildeș, șede Cesarul. Fața-i reflec- tează anostealâ fără sfârșit, ochii-i poftele săturate pănă la greață. Grați- ase fecioare negre, cu talie de naiade, se razimă cu în- cântătoare uegligență de tronul lui, jucân- dn-se răsfățate cu evantaiurile din pene de păun și recorind căldura aerului ce tremură în lumină aurie. Cu buzele de coral între- ‘ deschise, ochii lor aprinși și adânci și-i pi- ronesc cu omagiu asupra palidului tiner. Cesarul suride nepăsător. . înaintea tronului, de a dreapta și de a stânga, cu demnitate de statui, cu ochii plecați înaintea lui August, șed în șir: pon- tificele maxim, censorul, consulii, tribunii, questorii, edilii, pretorii. Acestei muie cor- porații ii se adaug bătrânii senatori, bine nutriții harnspici, augurii, în sfârșit, ca tot atâtea statui de marmur, gardiștii cu arma- tura lor de argint, cu trupurile neacoperite, colorate ca alabastrul, aburind oleuri miro- sitoare. . E zi de recepțiune, de audiențe. Pon- tificele maxim pășește înaintea Cesarnlui, îi i ofere acestuia cimbia, împodobită cu pietrii scumpe, In carea se află sare și fărină. Obosit se ridică Cesar și se apropie de statua de aur a lui lupiter Stator, din fața tronului. Cu o închinăciune silită și cu îndoielnic su- ris pe buze, presară conținutul ceșcei de i asupra jarului ce arde pe altar. Cu ochii । mari, cu hipocritâ evlavie nrivesc cei de față ceremonia jertfei. Cesarul se întoarce I la Jocul său și aripile ușiior de!a sala de । primire se deschid. I Cu zurăit fioros de arme, acoperit de prav, stropit de sânge, apare un comandant i de oaste. Dârz scutură coama coifului său ' de metal și îndrăzneț privește în țața lân- j- gedă a Cesarnlui. — Auguste Cesar, a Britanilor și Caledonilor omagii le aduc. A barbarilor arme pleeatu-s’an înaintea aquilelor romane. Zece mii de viteji Celți în lanț așteaptă a Cesariului poruncă. Fața Cesariului se înseninează, dar în- dată își recapătă liniștea de ghiața, face semn cu mâna -și comandantul se retrage. — Vină următoriul, sună porunca Ce- sariului. Deputăție de Numizi și Mauretani svelți, cu mușchi de oțel, se apropie de tron. La pământ se prostern' și cu buzele lor ating sandalele imperatorului. — Ale Africei popoare, puternice zăule, se roagă ție să le primești de supușii tăi și să lași ca in a noastre temple să adorăm statua ta. Cesariul mișca din cap și fac loc altora, cari vin după ei. Principii nabobi ai Asiei se înșiră la treptele tronului și fiecare din ei înt ud Co- șarului câte o lădițâ cu pietri scumpe și co- mori. Apoi cel mai bătrân pășește înainte și, ținând în mâni statua de aur a Cesariului, cerșetoreste: * — Atinge cu mâna ta, o Cesar, forma j pământească a zăității tale, ca acasă, ado- rând chipul tău, să ne fie spre mântuire. ; Cesarul cu o mișcare leneșe de mână, j dă semn celor ce așteaptă. Șeptesprăzece fete de regi răsăriteni, admirabile la statură, frumoase ca zînele, se opresc deodată, făcând o închinăciune gra- țioasă și plină de reverință înaintea Cesarnlui Cea mai frumoasă, cea mai încântătoare spre cuvinte de dragoste își deschide roșia guriță. — Primește-ne, divule Cesar, de scla- vele tale. Cesar rămâne liniștit. Haruspicii și i augurii clipesc din ochi. | Deputăția popoarelor marinate ale ră- săritului se apropie și căpetenia lor ofere Cesarului un veritabil mărgăritar, de mări- mea unei nuci. — Pescnit-am tot oceanul și adusu- i ți-am ție cea mai frumoasă lacrimă a stră- j lucitei tale mame, a Afroditei. Cu tristețe suride Cesarul, și cu un | gest de disoreț .-.i bagatebsare, unei sclave dă piatra ce ajungea o țară. — Scbiți, nededați a umhla pe jos, de-a i umăr cu piei de panteră, cu table de aur, pășesc cu sgomot în sală. Nu pleacă ge- nunchii înaintea Cesarului și privirile lor îndrăsnețe, sălbatice fa: să înroșaseă fața palidă a acestuia. — Cesare, zece legiuni ale tale se , află in prinsoare în Bactra, capitala țârei noastre. Preț de răscumpărare nu cerem. Nu vindem om pentru bani și comori noue nu ne trebnesc. Dar dacă nu scoți din țara i noastră vulturii romani cu aripile lor frânte, | ale Eufratului valuri rostogoli-vor în ocean capetele celor 50,000 de luptători romani. Grăit-a Schitul. Cesarul mai galbin s’a făcut la auzul asprelor cuvinte, furia, rușinea I nu-1 lăsau să vorbească. Luptătorii cu piei > de panteră s’au întors în călcâie și sala tro- | oului răsună încă de sunătorii lor pași și de i zurăitul armelor lor. Cesarul și preumblă amorțit ochii asupra comandanților săi, dar aceia și-i pleacă lași la pământ. — 1 ar nu se află bărbat, care vrednic răspuns să dee acestui cutezător neam?, răcnește Cesarul trămurând. — Tatăl tău, lupiter nu voește ca să ne batem cu acel popor favorisat de Marte, răspunde tremurând comandantul mai înainte beat de triumf, șî fricos se trage lângă preotul cel mare. Cesarul neputincios se răstoarnă fnăpoi ' pe scaunul său și fața-i devine și mai ghe- țoafea. E rândul soliei celor din Asia mică. Acoperiți de rane, flămânzâți de foamete, cel mai nevoiaș, cel mai vrednic dă compă- timire, întinzând mânile, se ’ncovoie înaintea tronului — Puternice zăule al popoarelor, mi- lostive tată, îndură-te, Fă, ca în ăst an, de două ori să putem secera, doară zău ești. Questorii tăi au defraudat birul încassat și acum vreau din nou să incasseze birul ce odată l’am plătit. . Iritare se putea ceti pe fața împăra- tului; pe questorii și pretorii de față cutre- mur îi cuprinde. Dar frica lor nu ține mult. Cesarul face sămn de respingere. în vreme ce aruncă o temută privire oficialilor mai mari. în manta sdrănțuită, cu armele frânte, acoperit de rane, ce sângeră încă și plin de pulverea drumului, năvălește în lăuntru, în ruptul capului, un crainic. — Ave, Ceșar, salutul eroilor romani căzuți ți-| aduc. Divul Marceli, fiul tău. în agonie, pe câmpul de luptă, m’a trimis cu această solie. Afară de mine, oastea noa- . stră, pănă ia unul, a căzut. Arminius, ca un leu înfuriat, pustiiește hotarele imperiului. , Atâta a grăit solul și, și el, căzu mort ; la picioarele tronului. Ca de fulger lovit J stejarul, se cutremură tot tronul. Cesarul— j în ochii-i plini de lacrimi cu espresia despe- I rării, vrea să vorbească, dar din pieptu-i ce plânge cu hohot, numai cuvinte nearticulate poate scoate: — Varus, Varus, redă-mi pe fiul mieu și legiunile mele 1 Oficialii supremi de față, privesc în gol, nepăsători, sclavele deja nu-1 mai lingușesc cu atâta dornic farmec, ceata haruspicilor și augnrilor cu răutăcioasă bucurie contemplă durerea mută a lui August cel îndumnezăit de ei. ■ Ca pe cel din urmă, magistrul calare- ților, magister equitum, Introduce pe un filo- sof oriental, un venerabil moșneag. — Salutat iii, Cesare. Departe dela răsărit viu ca să văd a curții tale pompă, fericirea ta și a poporului tău. Cesarul privește mărât înaintea sa. '—• De afară se aude vuetul plebei flămânde: — Panem et circenses- Statura încovoiată a moșneagului se obiește, și în ochii-i lângezi licărește flacăra miraculoasă a unui zăesc foc. — Ori doară nu e fericită viața ta? Pri- vește în juru-ți! înaintea ta se închină o lume întreagă. Tăria armelor tale pătrunde pănă la ocean. Orientul cu nemăsurata-i avuție e tributarul tău. Năierut pentru tine despică cu barca-i fragilă valurile aducătoare de peri re, ca ți-e sa-ți aducă ale necunoscu- telor țări necunoscute comori. După tine suspină, după tine se sfârșesc cu dragostea lor ale pământului cele mai frumoase fiice; pentru slava ta luptă fiecare braț vitejesc Și tu totuși nu ești fericit? . ' Puternicul Cesar nu simte atâta tărie ca să. poată răspunde barem un cuvânt și cu groază ascultă vorbele înțeleptului. Cei de față își uită de presența zăuliii lor, a Cesarnlui și înmărmuriți ascultă cuvintele bătrânului. Pag. 8 UNIREA Nr. î — Nu pătrunde la urechile tale strigarea de omagiu a plebei, ce te adoară ca pe idolul lor? Cesarul eu o mișcare spăriată își strânge mai tare, pe lângă trup, toga-i de porfira. — Nu auzi cântarea de mulțâmita a celor din Asia, că pot să pună la picioarele tronului tău răsplata muncei lor cu sudori? nu străbate, până la inima ta, vaetul de agonie al legionarilor tăi, cari cu cel urmă al lor suspin numele tău rostesc? Și moartea vitejască a țiului tău, a divuhii Marceli, nn-ți umflă demândrie peptultâu? sună glasul Însuflețit al filosofului. — Dela care zău aștepți mângâiere, când însuți zău ești? continuă înțeleptul în ton aspru și de înfruntare. — Dar nu ești fericit, Cesare! Armele tale nu-s nebuiruite. popoarele tale nu te adoară, ci se tem de tine. Supușii tăi nu pe tine te cinstesc, ci ascuțișul paloșului că- lăului. Sclavele tale nu pe tine te iubesc, ci comorile tale; pretorianii tăi pu viața ta, ci a lor o apără. Neputincios zău ești, Ce- sare. Nu se supun ție cu adevărată stimă, pentrucă văd deșertăciunea puterei tale, și nu te iubesc, pentrucă ești tiran. Uimit ascultă Cesarul asprele învinui'i. — Zici că nu am putere? isbucni el svâr- colindu-se în desperare-i. Să mergem la circ. Sângele aloc zece mii de prinsoneri ce Iți fie dovadă puterei mele. Grăit-a Cesarul. Cu udete de bucurie primi plebe crudă porunca Cesarului, după ce mai intâiu își Stâmpărase foamea din pânea împărțită și căpăta-se bilete gratuite în Circul Maxim. Jumătate popcrtil Romei vuește pe bancele de piatră ale circului. Cesarul își ocupă deja locul de gală, lângă el filosoful și curtenii. — Ave, Auguste Cesar! Strigarea po- porului părea că păna la ceriu ajunge. Ce- sarul surizând, se închină, și mândru prive- ște la severul înțelept. Poporul arzând în sălbatică nerăbdare, așteaptă începutul luptei. Cesarnl dă semn și spectacolul începe. — Durduind se deschide poarta circului, și pe arenă pășesc gladiatorii. Trupurile goale, unse cu oleu. Armele lor. spadă scurtă, lată, scut rotund, îmbrăcăminte: un brâu pesțe mijloc. — Poporul îi primește aprețiându-i. — Ei vin, se înșiruesc înaintea estradei împărătești și făcând să lucească armele lor, în cor rostesc: — Ave, Ceasar, morituri te s .lutant! Inima Cesarului e sguduită la vederea atâtor tineri înfiorători în plină floarea vieții, în inima multor dame romane aici se tre- zește pentru âutâia oară acel sentiment plăcut, dar pururea fără nădejde. Mai ales unul dintre ei, svelt cu față visătoare, atrage luarea tuturor aminte. Espre-ia ochilor e așa de tristă, și totuși așa de vioiu și scru- tător privește spre băncile mai de sus. El este conducătoriul. Cesarul dă semn, păreche se pun fața în față. Chiar frate cu frate se poate în- tâmpla să lupte. Ține spadele, tâmpit răsună scuturile, unul după altul cad luptătorii. Cei ce se luptă încă cu moartea, rugători își ridică mânile spre fecioarele Vestei, cerând lovituri de grație. Poporul setos de sânge urlă și chine de bucurie. — Pereute ipsum, strigă Vestalele, și tinărul își dă ultima suflare. Deja numai trei mai sunt în picioare, conducătoriul și doi soți. — Doi, în potriva unuia, pretinde po- porul, și Cesarul aproabă cu capul. Vitejește luptă tinărul, dar deja e ră- nit. Pentru viață luptă ceialalți doi. pen- trucă cel din urmă câștigă grație și drept de cetățan. Lupta nu ține mult. Conducă- torul se rostogolește. Privirea împîienjinită și-o îndreaptă cu evlavie spre galer ile de sus. ; O ramură de palm pică atunci de acolo de । sus ; | — Dumnezeu cu tine Porcia, ne vom întâlni colo! suspină și cu fața liniștită, ra- j dioasă, primește lovitura de grație. f Colo unde-va pe băncile de sus, se auzi un țipet și o tinără copilă se prăbuși J la pământ. ; Liniște de ghiată se făcu la vederea acestei scene! Poporul îngrozit privește trupul nemișcat al tinărului. Cesarul, cutrie- rat de nu fior de frig, se trage mai înlăuntru pe locu-i de gal . înțeleptul, care pănă acuma înfiorat își astupase ochii, ca să nu . vază arena de luptă, se întoarse înfruntător și sever spre ei. —De ce te temi. Cesare? : Cesarul spăriat se cutremură. ' — Iubirea copilei, ce, dusă de instinct, j a aruncat tim.rnlui ramura verde, mai pn- । ternică este decât tine. Cesare, și credința , lui câ, din colo de viața asta, își va regăsi i iubita mai tare este decât toată oștirea ta. I Credința vecinie trăiește, puterea ta e trecă- | toare. în ce chip dai seamă consciinții tale I despre atâta sânge vărsat pe nedreptul? De I ai fi Dumnezeu, n’ar trebui să tremuri, pierduta viață ai putea-o da înapoi. Dar aceasta nu o poți face și de aceea simți remușeări. — Tot te mai îndoiești despre puterea mea? întreabă mânios Cesarul. — Da, mă îndoesc. Câtă vreme te temi de tine însu-ți, ești neputincios, foarte neputincios. — Să vjie cele zece mii de prinsoneri Celți, răcnește sălbatic Cesarul. , De trei ori după olaltă oastea barbară , umple arena circului. în chipul acesta voia mulțimea romană, desvățată dela arme, să reînvie luptele poporale ale strămoșilor lor. | Aerul se îngreunează de mirosul de I sânge, Cesarul se înădușește în căldura ce aburește din cadavre. îngrozit părăsește Cesarul cu suita-i circul și poporul mai înainte nebun de plăcere și beat de triumf, cu teamă îi deschide drum. — De ce nu te salută poporul? se aude cuvântul de nălucă al filosofului. Cesarul grăbit aleargă spre palatul ' său. unde îl așteaptă banchetul. .. I într’o sală de o splendoare sub povara i delicateselor aduse din trei părți de lume ' trosnește masa așternută. Cesarul abia a- ■ tinge bucaturile favorite. Nu-1 înviorează i nici musica lirei grecești, nici cântecul de ! vitejie al bardului celtic, nici jocul minunat ' al zinei orientului. Posomorit șî fără de । voie șede la locu-i. Nervos alungă și pe , histrion cu glumele lui. Păharul spumegă- | tor îl aruncă la o parte. , — Ce te muncește, Cesare? întreabă । filozoful, în ton de tubunare. Ai doară pre- j simțiri rele? Chiamă-ți prorocii, preoții cei i învațați, aceia vor tâlcul fioroasele tale- gân?- , duri și te vor mângâia. : Cesarul zimbește desprețul tor. : — Încrederea ți-s’a clătinat, Cesare; I ca pe un Dumnezeu te adoară poporul tău, dar tu însuți simți cât ești de neputincios, îți lipsește credința, pe carea râzimându-te, sâ poți primi cu tărie și cu hotărire jocul sorții. Și, de aceea, nu știi să guști nici । darurile presențului. îți lipsește nădejdea i carea să te întărească sub povara loviturilor, ț Moartea fiului tău te aruncă în desnadejde. । Iți lipsește aceea ce îmă nici odată nu ai simțit: dragostea, și de aceea nici pe tine nu te iubește nimeni. Cesarul ascultă. Cu ochii mari, en in- cordată atențiune, reînvind pare-ca, după I fie-care cuvânt al înțeleptului. — Nu ai credință în tine însu-ți, cum ar putea să aibă poporul în tine; supușii : tei nu sperează dela tine nici un bine, căci i doar nici tu nu ești crud, ca să se teamă, să tremure de tine. Și ca să-și uite de j miseriile presențului, îi distragi de jocuri ce sângele îl răsvrâtesc. Adevăr grăit-am Ce- sare ? Fără să vrea, Cesarnl aprobă din cap. — Sfetnicii tei nu de tine se tem, ci . de popor, și de aceea se pitula la spatele i tale, iar tu te temi de ei. înțelepții tei te I fac Dumnezeu, peutru-că simt că trebue să I esiste cineva mai mare, de cât ei, cu toate J că limpede văd. că întru toate, lor le ești J asemene. în idoli nu mai crede nici sclavul î cel din urmă, dar în ceva totuși trebue sa I credem toți. Și de aceea primești cu dum- nezeiască maiestate jertfele ce ție se aduc, I deși știi că mai desăvârșit e cel ce întru | tine crede, de cât tine, cel ce în nimic nu i crezi...... i Ostașii tei cu suflete de eroi mor pe câmpul de luptă, socotind că lauda și plă- cerea ta le va câștiga desfătările câmpilor j olympici; atleții tei, cu numele tău pe buze, j își dau sufletul chinuit, și tu însuți, la vestea | morții vitejești a fiului tău, uiți că Dumnezeii ; nu plâng. I Cesarul isbucnește în hohote și rugători își ridică ochii plini de lacrimi spre filosof. — Dar nu-ți pierde nădejdea, Ce- sare; vei crede, pentru-că în mintea ta se ivesc zorile; vei spera pentru-că vine vremea, când te vei conv nge câ ținta tuturor ace- stora este bună și este aceea-și; în sfârșit vei iubi și vei fi iubit, pentru-că soartea tu- | turor aceea-și ne este, și soartea comună । mai strâns ne leagă de olaltă . .. ( Așa vorbi filosoful, cu inspirație de ! profet. Cesarul și suita lui pătrunși ascultă i și un sentiment de pace sfântă și de liniș- tire părea că li-s’a furișat tn inimi. De odată, ființe spăriate, îngrozite dau năvală în palatul Cesarului. Tremurând și ! vâietându-se, cad la picioarele Cesarului, j cerând ajutor. — Ecce miraculum! Miraculum! e stri- gătul de groază al mulțimei. Forul se umple și în cele mai depărtate colțuri ca mulțimea ce caută scăpare. Cesarul și curtea lui suprinși, înfiorați, contemplă apariția neobicinuită. Singur filo- soful rămâne liniștit La răsăritul boitei cerești o stea apă-- ruse, de o strălucire din alta, lume, întune- când cu razele-i luna, stelele, vărsând lumină asupra întregului pământ. Poporul sălbatic UNIREA Pag. 9. dar copilăresc în spaimă-i plângând aleargă încoace și în colo. Altarele jertfelor de îm- păcare fumegă. Cesarul și curtenii se'arată pe estradă. Spaimă și îngrozire îl cuprinde și pe el, și poporul ce dela el aștepta ajutor, îl vede tremurând. Cu demnitate se ridică filosoful și în- dreptându-se poporului, îl agrăește . . , — Cesare și popor roman, vouă vă vorbesc, cărora Dumnezeu voește să grăiască prin semnul aces'a. Departe, spre soare- răsare, s’a născut astăzi împăratul împăra- ților. Acela va Întemeia nebiruita împărăție a spiritului, a adevărului, a iubirii. Surpați la pământ, idolii voștri, pentru-că altarul lui va ti ridicat în inimi. Neatinse de nime cazut-au atunci zdro- bite statuiile de piatră, idolii' de aur. — Aproape e vremea, când va veni între voi cu umilință, cu puterea spiritului, și vă va învăța ce să credeți, cum să sperați. Iubiți-1 și vă iubiți între voi. așa pe cum el vă iubește, și atunci împărăția lui va fi și în țara voastră și Cesarul vostru unsul lui va fi. înțeleptul dispăru. Uiini-ți — Cesarul și poporul întăriți de o credință tainică — să sfătuesc. Curieri grabnici strâtaie cruciș-curme- ziș hotarele imperiului, ca să găsească pe filosof II și gțăsesc în provincia ludeei, în micul sat a! Viflai.mului. adorând, cu sântă encerie, un prunc ce doarme intr’o iesle. Trimișilor le răspunde eâte-va cuvinte, de veste Cesarului și poporului: împăratul, împăraților s’a născut, ve- . niți și ii vă închinați 1 ' țR. V.) Trad. de F. Ur apostol: Wladimir Ghika. Una din cele mai luminoase figuri din generația noastră, eșită de abia acuma la viață, este fără îndoială și principele Wladimir Ghika, care, om și suflet, aparține unei alte lumi. Lumea aceasta spirituală, departe de tot ce este frământare lumească și desbră- cată de ori ce patimă, dă domnului Ghika fericirea pe care nu o putem găsi noi, încă nu destul de emancipați de sub vraja miș- cărilor ce ne împing în focul unei lupte, în care de multe ori,' fără să vrei, greșești. Principele Ghika, desrobit de ultimele legă- turi care-1 mai țineau strâns de lumea tem- porală, este azi cea mai curată figură de apostol. Viața sa e marea poemă a credinței; trăiește în mijlocul nostru nu pentru dânsul, dar pentru ai săi Creștinismul a făcut din acest tinăr bine înzestrat, un om care pri- vește cu liniște olimpiană ori și ce sacri- ficiu. Zdrobind și învingând lanțurile robiei terestre, dânsul este astăzi un om superior, nu numai prin sufletul său, dar prin pute- rea ce a avut să doboare un prezent și un trecut, reprezentat prin străbunii săi și să câștige prin creștinism, un viitor plin de lumina celei mai curate vieți. Dacă în fața măreției divine câteodată xeușim să nimicim raportul dintre sufletul nostru și patimile lumești, trebue ca, în locul lui, «ă găsim o legătură mai puternică și care să ne poată depărta de tentațiunile diavo- lești. Acest raport este rugăciunea creștină, care stabilește între eul nostru și Dumnezeu, o legătură indisolubilă și care poate să ne depărteze de lumea în care am trăit. Această înlocuire e un fenomen sufle- tesc curios și care se prezintă sub forma unui processus psichic dintre cele mai dure- roase. închipuiți-vă un trecut fericit de care ne leagă cele mai scumpe amintiri și în care găsim figurile străbunilor noștri, pus față în față cu viitorul gol și haotic, luminat doar de puterea nevăzută a unei divinități. Lupta nu poate fi exclusă; eu nici un | preț individul nu poate să nu plângă trecu- * tul și câteodată credința trebue să cedeze. La principele Wladimir Ghika, această luptă și transformare s’a încununat de cea mai deplină izbândă a credinței. Această izbândă pe care o vedem în toată strălucirea ei în viața lui Lacordaire și Felicite De La Menuais, o găsim acum în tinerețea așa de curată a domnului Wladi- mir Ghika. j în creștinismul catolic, acest apostol a găsit expresiunea celei mai curate gândiri divine și când a părăsit ortodoxismul cu ' ■ dogmele lui eronate, dânsul era convins că durerea ce simția era încercarea pe care Dumnezeu i-o făcea. Curând însă, ca o rază cerească care \ înviorează sufletele celor drepți, știința theo- I i logică îi deschise noui orizonuri. Dacă până j , a nu deveni doctor în teologie era nnmai : I un creștin, acuma dânsul a câștigat și pu- । tință de a deosebi erorile dogmatice ale trecutului ce a părăsit. Când s’a Întors diu Roma nu era nu- | mai un convertit: era un apostol de felul j lui Veuiliot, care găsise în cetatea eternă credința pe care trecutul său nu i-o dase. Ne place să privim viața acestui tinăr pe care nașterea și numele ce poartă îl ' desămnase să fie în fruntea societăței ro- ; mânești, și jertfa lui cea mare: pentru Diim- | nezeu să se îndrepteze de o întreagă lume j și să câștige prin rugăciuni fericirea și li- niștea desăvârșită. Lacordaire era doctor în drept când vocațiunea sa de a întră în ordine se deș- j teptă mai atrăgătoare ca ori când. Marele l orator care putea în viața juridică și poli- tică să atingă cele mai înalte deregătorii, a preferit sutana albă a fraților dominicani și, ' din om al legilor pământești, ajunse omul legilor cerești. Pentru Lacordaire sacrificiul nu era tocmai mare; părăsia succesele efe- mere, dar nu părăsia un trecut îd care crescuse. Nici o pedică nu se punea între dorința și trecutul său. Născut din buni catolici, era foarte firesc cu dânsul să fie un apostol al catolicismului. La domnul Wladimir Ghika găsesc o jertfă mai mare, pildă frumoasă și nobilă între toate, egală numai cu sacrificiul cardi- nalului Maning. Era în biserica catedrală din Cantorbery: Gladstone alături eu Maning adânc prosternați; ‘ în plină rugă, Maning simția nevoia de-a deveni catolic și o rază divină văzu că-i luminează inima sa. Lupta dintre trecutul său anglican și credința cea nouă, adevărată și puternică, nu a putut să se termine decât prin victoria credinței ca- tolice. în jertfa cardinalului Maning și sacri- ficiul dezinteresat al d-lui Ghika, găsesc cea mai mare apropiere. Zilnic, umilit între toți credincioșii, principele Ghika primește binecuvântarea credinței care i-a dat liniște și fericire veșnică. Teolog de seamă, lucrările ce pregă- tește vor arăta că în acest mare suflet avem nu nnmai un apostol gata pentru ori ce jertfă, dar și un scritor care cugietă și explică cu seriozitatea unei bogate docu- mentări, raportul dintre credință, patriotism și artă. „Românul literaru, Nro. 45. MAMA. Și acum mi-e frică, să trec seara prin hudița Crăiese!. Chiar in capul ei, de-asupra satului este o curte pustie, din care un plop scorburos, bătrân, cine știe de când, își varsă crengile peste gard în uliță, și nnmai să adie vântul, tremură frunzele Doamne, de te cuprinde jalea. De câte ori nu mă opriam în loc, când seara luna de pe ceriu își vărsa lumina pe pământ și umbra frunzelor de plop, ce să mișca în pulbere, mă făcea să văd cete de călăreți, ce să coborau pe două văi cu iuțala fulgerului cătră mine. Auziam tropotele cailor și zângănitul săbiilor, strigăte și sunete de trimbițe, vedeam cum să în- vălmășesc cete după cete, și să desfac iară-și și cu toate că știam că nu este nimic din toate cele văzute, ci e umbra plopului în lumiua lunei și mișcarea vântului nu mă puteam scăpa de vedenia aceasta frumoasă. De mult, astăzi și cei mai bătrâni din sat de abia jșî mai aduc aminte, în grădina acum părăsită, într’o colibă, ședea o bătrână cu ficiorul ei. Nime nu știe a bună samă, că de unde au venit, să vorbja numai, că au fugit de iobăglme, și s’au așezat la noi în sat Așa trăiau de ascuns, de oamenii de abia știau, că și ei sunt în sat. Chiar pe vremea aceasta a venit po- runcă dela împăratul, că satul să trimită doi ficiori la oaste, că țara e în primejdie. No- tareșul a cetit și a rescetit hârtia și nu-i venia sa-și creadă ochilor, că numai de vre-o trei luni au mai trimes doi, ce flăcăi Doamne, să ți-se rupă inima după ei. — Mai cetește odată jupâne, zise judele și își șterse lacrămile, ce-i picurau mereu pe cămașa albă de bumbac. Erau oameni și ei, ca ceialalți, mari la suflet și deschiși la inimă, și când venia porunca să trimită ficiori la oștire, măcar din fundul pământului, plângeau și ei ală- turea cu mamele și frații, cari nu să puteau despărți de valantiri. Bine știau cu toții, că pe cel ce pun mâna, e dus pentru totdeuna. Schilav sau plin de suspin venia, când avei noroc să scape. — Ce să știm face jupâne? — Mergem la Dona, are trei, unu ni-l. dă nouă, doi îi rămân. — Da cine să se bage în curte la zmeii aceia, eu nu vreau să-mi las oasele pe acolo. — Atunci, zise notariul, am văzut un flăcău străin aici în sat, îl prindem pe acela UNIREA Nr? 1. Pag. 10 . iar al doilea, — al doilea să fie ficiorul bă- trânei din hudița Crăiesei. . ; — Păcat de. Dumnezeu, bătrâna e ne- putincioasă și n’are pe sub soare pe nime, ; o Doamne! J— Ei dar Împăratului iî trebuiaficior în oștire. Noaptea era limpede și nici nu mișca vântul. Pe uliță nime și numai câte un . lătrat de câne mai tulbura liniștea cea mare din saț. încet ca niște umbre veniau jurații unui după altui; și să apropiau de casa bă- trânei. în grădină, cu capul pe o rădăcină de păr eșită d urm ea Tom a. S’au apropiat încet de el, și notariul a dat semn. Jurații ca lupii s’au aruncat asupra lui, și grămadă au căzut, când Tonia spăriat s’a ridicat cu ei sus. Dar atunci alții s’au repezit cu bâtele asupra lui, și când unul l-a lovit peste fluere, a picat, și dimineața a fost în cancelarie. Și dus a fost. Venit-au și după aceia ' cătane bătrâne, dar de el na auzit nime nimic. Mumăsa săraca a plâns ani înainte; trecea primăvara după primăvară, veniau rândunelele din țările calde, dar ficiorul ei de unde? împăratul nu l-a dus doară, să-l trimită iară-și acasă. Bătrâna s’a istovit de supărare. Ochii fi erau roșii și umerii obra- zului eșiți, fața creață de creață și spinarea secere, cui nu i-ar fi fost milă de ea? Veni o altă toamnă. Frunzele părului au îngăl- binit, și în văzduh ciripeau rândunelele de plecare. Fire de.paianjin pluteau prin aer, frunzele părului1 pica a peste bătrâna, care sta ceasuri întregi sub el, cu privirea cu- fundată In zărea răsăritului, de unde aștepta să-i vină ficiorul. în vântul rece de toamnă, ea simția o suflare caldă, ce vine dela el din țările calde ale împăratului. Sub streșină cântă rânduneaua a ple- care. Vine iarna, rândunelele pleacă și ea rămâne singură. Va rămânea casa, curtea, grădina pustie-pustie, iarna îi alungă și pă- sările diu grădină. Și a gândit una. ■ Seara a pus scara la streșina, s’a suit tremurând până la cuib, și a prins rându- nica. De ce sa1 meargă ea așa departe. Câte primejdii, câte vânturi și vjfoare, câți oameni răi! Ea îi face foc, îi dă de mân- care, o grijește, ca pe copilul ei, numai să nu rămână sigură, să-i ciripească câte odată a primăvară, căci primăvara vin flăcăii dela oaste. Afară era frig . mare și copiii veniau cu steaua, uitându-să cu lăcomie la paserea, ce sta sgulită după un blidar. Dar bătrâna nu mai aveă odihnă. De ce a prins-o, de ce a despărțit-o de puii ei, sermanii, vor peri fără ea pe drum, și ea trebue să stele aici muncită de dor și de gânduri după ei. Știa bătrâna ce de gânduri are o mamă. Dar a dat Dumnezeu de s’a muiat frigul. în luncă începea a încolți iarba și în dumbravă mugurul. Soarele era mai cald și eșiau flăcăii de-a cotea delatori și satul întreg eșia cu ei, mamele își căutau ginerii și mamele norile, și era un strigăt și resfăț ca numai primăvara. .. Și din marginea pădurei, aplecat ca o săgeată cea dintâiu rând unea, și când a ajuns de-asupra frumoasei adunări de delaturi așa ■ a țipat de deodată și-au ridicat toți cape- j tele n sus. i — Comoară, comoară, au strigat,cu toții, a sosit rânduneaua, și bătrânii își descoperi au । capetele albe, că Dumnezeu știe de vor mai vedeâ pe t ea di» primăvară, și pândeau cu toții, care es e casa, căruia îi aduc noroc. I Și iată că un aii pâlc de rândunele, j să ivește în zare și să umple aerul de un j ciripit de bucurie, pe când unele să ridică i de pier în înălțime, altele mătură cu pieptul ; lor pulberea din ulițe. I Și-a scos bătrâna capul pe fereastră. ■ A sosit rândunelele, din țările calde ; ale împăratului, unde e dus ficiorul ei în bătaie. Ele au venit, de ce să nu vină și el. ■ A prins rândunea ei și i-a dat drumul. Sărmana pare că își uitase a sbura S’a pus pe un mărtacan de pe coperiș, și | iată, că s’au adunat toate în jurul ei. / S’a făcut un ciripit mare, Dumnezeu știe ce vorbeau, că de odată un țipăt subțire s’a auzit și moartă a picat de pe streșină lângă bătrâna rândunica ei. — Și ție dară ți-au murit copiii pe drum, pasere nenorocită. . Și de atunci n’a mai eșit bătrâna pe uliță. îi duceau muierile din milă câte ceva i de mâncare, și numai când venia seara, , alerga la părul d n grădină, să suia pe craca i din jos cu ochii cătrâ răsărit striga de țiuia । 1 satul. I i — Mai, Tomo, măi Tomo. Eu eram copil, zicea moșu și eșiam j । seara la portiță, și când să auzia glasul j bătrânei, strigând după ficior din vârful do- suini vedeam cum tăceau toți și tatălui meu । îi curgeau lacrămile șiroaie, și muierile alergau j suspinând în case, zicând: 1 — Sermana mamă! । Pe creanga de păr, încă mulți ani după 1 ■ moartea ei, să vedea urma de picior, j I și spuneau unii, că chiar și după aceea, să । ! se mai fi auzit din grădină, ca un suspin i I nădușit strigătul: । — Măi Tomo, măi! I I vestminte; Văd. Elena Pop 4 cor.; Lucreția. Viciu, vestminte; Ion V. Vancea. vestminte; Cornelia Dene, 2 cor. și vestminte; luliana G. Vancea 2 cor.; B erta Solomon 2 cor.; Amalia Papi» 2 cor.; Roșa Solomon 3 cor.; Dr. Boilă 2 cor.; lac.ob Popa, protonotar consist. 2 cor.; luliu Nistor, î cor.; V. Suciu 1 cor.; Eugen. Pop Păcurar 1 cor.; facbb1 Domșa 1 cor.; luniu Br. Micu. 1 cor.; Flaviu C. Domșa 1 cor.; Dr. luliu Mania, advocat 10 cor.; N. N. 2 cor.; N. N. 1 cor.; Elena Nestor 5 cor.; Octavian Brie, prof. 2 cor.; Amalia Grama, 2 cor.; A. C. Domșa 3 cor.; Iile Mircea 2 cor.; î)r. Ordace 2 cor.; Eu- genia Pop 1 cor.; Mari a Dragoș 1 cor.; Mi- nodora Măcelar 1 cor.; Dr. Ambr. Chețian. prof. 2 cor.; Elena Trifan 2 cor.; Crișian 1 cor.; M. Pop, 1 cor.; Ilelena Fodor 2 cor.;. Mali Moldovan, 2 cor.; Al. Ciura, prof 2 cor.;. Aurel Velican 2 cor.: Ștefan Roșian, prof. 2 cor.; Dr. Isidor Marco, canonic 4 cor., Dr. Danii Szabo 2 cor.; V. Suciu 2 cor.; N. N. 40 fiL: N. N. 10 fii.; N. N. 10 fii.;, x—y 2 cor. 16 fi!.; Dr. AL Nicolescu, prof, 2 cor.; Șteian Oltean i cor.; loan și Cor- nelia Maior, 5 cor,; Caliani, prof. 2 cor.; Teodor Onișor 2 cor.; N. N. 80 fii.; Ana Gyulai 2 cor.; Gavril și Virginia Precup 3. cor.; Elena Sântion 1 cor.; Rudolf Riți 1 cor. 20 fii.; Silvia Băgăian 1 cor; S. Sinberger 5 cor.; Stnparin 2 cor.; Kugen Pantea, prof. 2 cor.; Anton Pop 1 cor.; Lob 60 fiL; De- metriu Ban 1 cor.; Maria Vlassa 3 cor.; Ferdinand Kampf 2 cor.; Dr. Laurenț.iu Nestor, advocat 5 cor.; Aurel Trifan, croitor 2 căputuri de iarnă; Stupar, comerciant, 3 albituri. Tuturor acestor domni, doamne și dom- nișoare, își esprimă Comitetul Reuniunei cea mai adâncă mulțămită. Deie Dumnezeu, ca și pe viitor să întimpinăm aceia-și bună- voință și dărnicie la publicul nostru, de care am avut parte în anul acesta. Blaj, la 4 lannar 1906. Elena Nestor Octavian Prie presidenta. secretar. Dare de samă și mulțămită publică. La colecta ce s’a făcut din partea I Reuniune! femeilor din loc, pentru a să 1 1 provedeă copiii săraci cu vestminte pe săr- 1 bătorile Crăciunului, au binevoit a contribui următorii: Escel. Sa Dr. Victor Mihâlyi, mi- , tropolit, a dat 50 cor. 1. M. Moldovan, ’ canonic 5 cor.; Dr. Augustin Bunea, canonic : 5 cor.; Ștefan Pop, canonic 5 cor.; Dr. V. Szmigelski, canonic 2 cor.; Amalia Szmi- gelschi 2 cor.; Gavril Pop, canonic. 2 cor.; Simeon Muntean, notar 2 cor.; D. Radeș, forestier 2 cor.; Simeon P. Mateiu, canonic 5 cor.; Aurelia F. n. Solomon 3 cor.; Alexiu Pop 3 cor.; Emiliu Viciu, prof. 3 cor.; Ne- gruțiu jun. 2 cor.; Dr. loan Rațiu, prof. 2 cor.; Victor Macaveiu, prof. 2 cor.; Dr. loan Sâmpslean, prof, 1 cor.; loan German, asesor ■ consist. 2 cor.; Nic. Popescu, asesor consist. 2 cor.; Dr. Eugen Solomon, medic 2 cor.; ' Cămilă Pop 2 cor.; Valeria Uilăcan, vest- minte; Roza Muntean 2 cor, N. N. 4 cor.; loan F. Negruțiu, prof. 5 cor.; V. Maior 1 cor.; L. Banii 1 cor.; Victoria Ungurean, Mulțămită publică. Pentru Biserica greco-catolică din Ciugudul-de-jos, s’au făcut următoarele donațiuni: Dela Popa Augustin și soția, un rând de ornate de catifea neagră, în preț de 80 cor. Dela Tat George și soția, un candelabru, în preț de 24 cor. Dela proprietarii „Fâuațelor“ din Ciugudul- de-jos, arânda unui an de 127 cor. Dela Popa llie 2 cor, Aldea Augustin 2 cor., Horvath Ilari 4 cor., Moldovan Niculae 2 cor., Rațiu Toma 3 cor.. Popa George 1. lacob 2 cor, Boldor Ana 2 cor., Augustin Giurgiu 4 cor. și Litean George 2 cor. — Suma 23 cor. în cereale: Dela Ilarie Boldor 4 ferdele grâu, 4 ferdele cucuruz; Lie Uliana 1 ferdelă grâu; Moldovan Aurel 1 ferdelă grâu; Hard. George 1 ferdelă grâu; Boldor luon a Otiului, I ferdelă grâu; Tat Niculae 1. Artimon 1 ferdelă grâu și I ferdelă cu- curuz; Giurgiu luon 2 ferdele grâu; Mol- dovan Niculae 2 ferdele grâu; Miș Istafie 1 ferdelă grâu; Popa Amos, 1 ferdelă grâu; Popa Ironim 2 ferdele grâu; Uea George 1 ferdelă grâu; Suciu Toma, 3 ferdele grâu și 3 ferdele cucuruz; loan Boldor Iulius, 1 fer- .... ENr. 1. _ _____________________________ lă grâu și 1 ferdelă cucuruz; Boldor Todor : ferdelă cucuruz; Boldor George 2 ferdele curiiz; Marian luon 2 ferdele cucuruz; ' id. Giurgiu Maria. 1 ferdelă cucuruz; Tat f.Iuon și Ironim, 4ferdele cucuruz; Tat George 1, Ârtimon, 2 ferdele cucuruz: Giurgiu Mi- hai]i 2 ferdele cucuruz; Giurgiu Mihailâ, 2 ferfele cucuruz; Popa Uie 2 ferdele cucuruz; Văd. Giurgiu Ileana, 2 ferdele cucuruz; Sticlii Miton, 2 ferdele cucuruz; Bercea Nirodin, 1 [ ferdelă și Boldor Simion, 1 ferdelă cucuruz. ' La olaltă cucuruz 33 ferdele, grâu 24_fet'dele. — Sus îușiraților donatori adticându-Ie mhU I țămită iu .numele bisericei. le implor răs- : plata Cerescului Părinte pentru jertfele aduse.’ U N I R E A A apărut: Lucian Bolcas: Năvăliri Barbare. .' Nuvelă. . * „Luceafărul44 Institut tipografic și de editură: BUDAPESTA. i I. Mocira pe 1905. lezvin pe 1904 și 1905 Birghiț I din 1/12 1905—1/12 1906. Titani pe 1905. Bârcea- I mare pe 1905. Sz.-Akna pe anii 1893 -1904. Ldpos- I bănya ’pe 1904. Chiadia pe .1906. Sf B București p» 1905. Dr. L. B. Abrud pe 1906- pel903 sem. »Ș-lea și din 1904 .până în 1 Octomvrie. Rdpaș pe 1905. Subpădiire\}e 1905. Csttt-ifo.-iM». pa. 1904 Bata pe 1697. Csulcics pe 1905. Csincul-mare pe,1903 și 1904. Lozna-mare pe 1905. Husueeu pe 1904 și 1905. Binevoiește a îngriji. și de anii mai de; Îna- inte, căci simt in restanță din an. 1899. G. V.Eger I pe 1906 sem. I. Mădărașul-de-C. pe 1905. Papfalva 1905. Ciunga pe 1901, . . Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa n Ciugudul-de-jos. la 23 Dec. 1905.. j— loan Boldor, administrator parohial. Bibliografie. A apărut: Marin Theodozin: Dreptul cmcnic oriental cu- •: dnotațiuui și comentarii, voi. I. București 1905. Cuprinde canoanele apos- tolilor și a celor patru sinoade economice prime, însoțire de câte o notiță istorică și comentar ii. Volumul I. are 249 pag. prețul nu e indicat. G M. Icneseu? Isteria bisericii rsmâ- nilor din DacL-Traiană 44—678 p. Hristos. voi. I. cp 4 hărți. 1 stampa. și 5 croclimri intercalare în text. București 1905 Dl lorga In unul din nrii trecuți ăi „Semănătorului" spune slabe cuvinte asupra acestei scrieri. £ „Revista noaatfâ“ Nr. 19, Monumen- f' tui; Rătăcire, Vig /poezi) de G. Qoșbuc. Au- * gusta țâsâtoare de Elena Poenaru., Martirii (romn) de Constanța Hodoș. Icoanei (poezie) : .ăe Fatma. Selenei (poezie# Maria Baiulescu. "Brii! van (nuvelă) de Cârola Ungarth. Mărtu- risire (poezie) de Maria Cunțan. Noaptea ((poezie) de Elena din Ardeal. Miron Constin (dramă' de V, U. Cosmovici. Toamna (pezie) ■' de C. Teodorescii. Zadarnic (poezie) de Le- ontin Ilieseu. Busuiocul de Elena N. Voron- p ca. Scrisori de toamnă de E. lonescn-Oite- ’■ nița. Galeria femeilor celebre: Ciemence ' Royer de Neli Cornea. Edueatinnea artistică i de 1. Strâmbulescu. Numărn. 30 bani. ' Conv. l:t. Nr. II: G. Murau. — Iliada . cântul XIII (trad. în hexametre) N. lorga. — Târșorul. II. Chendi. — Documente pri- vitoare la viața și scrierile lui Vasile Alec- sandri (corespondența cu colonelul Pisoski.) V. Pârvan. — Relațiile lui Ștefan cel Mare cu Ungaria. Șt. I). Popeștii. — Localizarea industriilor în România (studiu de geografie economică.) Quidam. —■ Evaluarea popula- țiunei României pe baza natalității și mor- talității. 1. Petrovici. — Contribuți la utili- tarea logicei. I. Anreliu Condrea. — Din elementele latinești ale limbii române, seria III. G. Bogdan-Duică și Alex Lăpădatu. — Dări de samă (I, Scurtu, M. Eminescu, Scrieri politice și literare voi. I. N. Dobres- cu, Fragmente privitoare la istoria bisericii române, D. Dan, Mănăstirea și comuna Put- na.) I. A. R. — Două scrisori dela Emines- cu și Creangă. Bibliografie. „Sămănătarui4 Revistă Literară. Anul IV. Nr. 51. G. Coșhuc. — Sonet. N. lorga. — împotriva cletitorilor. (TIIi. X. Cugetări. St. O. losif. — Sonete. C. Sandu-Aldea. — Tinerețe (fragment). D. Nanii. — Furiile lui ureste și ale Hermionei. Cronică. N. lorga. — Despre revista „Orizontul“, o apreciere străină a Muzeului Național din Bucucești, despre scrierile d-lor de Wîtte și Vladmir Mironescu. Numărul 25 bani. Se poate comanda dela autor: Buda- pesta VIL Izubella ter 3. Prețul 1 cor. 10 bani porto postai. Gtrs practic de geografie pentru școa- lele xopora’e de luliu Vuia, Brașov, editura librăriei Ciureu. Cărticica aceasta câștigă foarte mult, în valoare pentru mulțimea ilu- strațiunilor frumoase, ce o împodobesc. La urmă e alăturată mapa Ungariei. Prețul e 70 fii. Rap.’itul anual al societății academice române „lunimea* din Cernăuți pe 1904'5- Cuprinde rap rtul generai al comitetului și rapoartele singuraticelor comisiuni. Aiiâm aici, că în scopul răspândirii în popor, mem- brii societăți au făcut mai multe excussiu i tu provință. ținând conferințe. Averea so- cietății se ridică la cor. 12.773 84 iar bibli- oteca constă din 4382 volume. în Librăria seminarială se află de vânzare: Predici pe toate Duminecile și sărbă- torile de peste an de Dr. Elefterescu. 3 cor. Tredici ocazionale și funebrale v. II de Dr, Elefterescu 3'50 cor. Din editura „Luceafărul44: loan Agârbicean: Dela Țară. 1'50 cor. loan (iocârlan: Traiul nostru. L50 ' Al Ciura: Icoane. . . . . . 1'20 M, Gorki: Nuvele.....................1'— Oct. Goga: Poezii....................3 — Z. Bârsan: Ramuri.................... P— Prof. Dr. Emil Sabo, „Cântece“ Po- ezii lirice. Prețul 1 cor. Cărți poștale ilustrate, ; CT cu vederi din Blaj. ' Bucata 6 fi/eri. — Suta 5 : cor. franca. Poșta Administraținui i. Am primit și cuităm abon. dela: Drugsina pe 1904 sem. 2-lea. Chieriul-de-jos pe 1901—1905. Cimbrud pe 1901, Apanagyfalu pe Sept.—Decemvrie 1895 Binevoește a ne mai trimite । și de p^ anii următori, căci altfel, pe lângă toată bunăvoința nu ge mai poate Nandra pe 1905 sem. 2-lea și 1906 sem. I. Rebele-Sz.-lvăn pe 1905. Fărdu pe 1905- Benic pe 1903 și 1904. Ereea pe 1903. If. Sz.-Mildos pe timpul din 1 Maiu 1904 până în 1/5 1905. Vezend pe 1899 și 1900. Bistrița pe 1905. Kis-Samhwt pe 1906 sem. I. Hodîșa pe-1905. Valea- lungă pe 1905, Sicldf pe 1905 sem. 2-iea. Betridul- de-sus pe anii 1899—1903, IU. e. Bp. pe 1906 sem. Licitațiune minuendă. Proprietatea de pământ a bisericei gr.- cat. din comuna Grind-Cristur,: comitatul Turda-Arieș, în estensiune de 40 jughere catastrali, să dă in arândă prin .li citația ne publică în 25 Ianuarie n. 1906 ' la oarele 10 a. m. pe timp de 6 ani, și adecă dih 25 i Ianuarie n. 1906. până în 3 f Decemvrie ; ion. , Prețul strigării e 700 coroane. , Condițiuuile de licitare sa pot vedeă la oficiul parohial gr-cat. local, unde va avea ioc și liciUțiunea. ’ i Grind-Cristur, la 1 Ianuarie 1906. j în numele cnrațoratului bisericesc: ’ - Alestndru Pcp SUdroH* S (1J 1—1 ; preot gr .-cat. >®®0®©0©®@0©©O Iu lins Eros ® © © 8 ® 8 ® I i I |slhin 0 (Nagyszeben) atrada Cisnădiei 3. Q Q ® ® » 0 O O ® 0 0 0 ® ® O 0 0 0 © 0 0 ® 0 0 @ Tot felul de oroloage. jnvaere din aur și § argint. — tărâmuri din argint, reeuisite ® de aur și argint pentru biserici. | Cel mai mare deposit iin Ardeal Mare deposit de sticle măritoare S ocheane și binocle S Comandele esecutâ numai fie lângă ram bursă. o _ Reparările se esecută prompt și eftin. 8 Cumpăr eventual schimb cu cel mai | mare preț curent obiecte vechi de aur g-------și argint și petri scumpe. | La cerere trimit franco ai gratie Prețcnrent ilustrat, © o 3016. F. Orologiu cilindru re- . montoir din argint^ cu acoperișuri duple de o construcție puternica și trăi- nică, costă 1*50 coroane. (5) 16—52 1 Pag. 12. U I R E A I BIBLIOTECA UN1REI.*) 1. 2. 3. 4. 5. 6. ■ 7. 8. 10. Benhur sau zilele lui Mesia, de Levis Walace. 2 v. 2-90 M. Eminescu. Studiu critic . —.90 Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de C. Auner .... —.20 Nume de familie la românii din Ungaria, dc A. Viciu. Din viața lui I. Micul de M. Străjan Albertina. Povestire de Dr. V. Bojor. . —.12 . —.16 . —.30 0 Gestiuni din dreptul bis. unite p. I, Cele Nicu Ziua ii......................340 doue fețe ale lumii de G © 0 i —.30 9. Deșteptării de Aurel © © Fodor . ... Cele două conștințe, pieză teatrală in 5 acte, trad. de Simiou Zehan —.16 —.40 © 0 *) Aceia, cari vor comanda de odată toți IO Nrii, îi primesc cu 6'10 eor. In loc 8'84 cor & O © FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. 74 distingeri. 6 medalii de stat. 10,000 motoare liferate spre indestulirea tuturora. © © O 0 & (24) 50—52 (!) dată ce Filiala Fabricei de motoare ’Btn Drezda Ignațiu Geliert & Cie Budapest, VI. Terez-kbrut 41. Telefon 12—19. Motoare cu benzin, cu ulei, cu spirt, cu acetylen. — Motoare cu benzin pentru îublătit. Celea mai moderne, celea mai perfecte și cele mai rentabile motoare generatoare. Motorul de Drezda mai esceîent fabricat în toată Europa. C<5n- strucțio trainică. Pregătit din material ales ți bun. Trainîol Nici după ani de lucru nu liadlllU. are lipsă de reparatură. — Rentabil la siguranță. Manipularea e foarte simplă. Spesele de lucru sunt mici. Motoarele de Drezda privi în lucru la diferite întreprinderi industriale și economice: la mori, la fabrici de cărămizi, fabrici <îe scânduri și de lemne, la scos de apă, la negoțul cu lapte, la îmblătit etc. Instalările noaue să fac prin oamenii noștri esperți. Deslușiri și preliminare se dau la cer ere. Garantă bună! Condițiuni de solv ire avantagloase. (31) 6—24 >©0©®©Q©QO©G©Se0©©e©0©0©©Q©00©400O©e0S©©©Q©©©©0©00G©O00©©e©o©©Q0g Cruce sau stea duplă © elect/ro- magneticA g D. R. G. M. Nr. 88503. Vindeca și învioreză pe lângă garauță; reuma, astmă, (respirație grea), insomnie vîjeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbioare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și ori-ee morb de nervi. Morbosul. care nu se vindecă In timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, își reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meu.; suni convins despre sigurul meu aparat. Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi Prețul aparatului mic e cor. 4.— e de aplicat la morburi mal ușore. Spediția centrală de vînzare îl trimite în țără și străinătate cu rambursa, sau dacă banii se trimit înainte. SCBSÎFEB B. SâNDOR BUDAPEST, VIII, strada Bezrredy Nr. 3 16 (36-52) La esppsitniiiea milenară iiii BtfflapBsta de la 1896 premiat cu medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer pentru clopote a lui Antoniu Hovotny în Timișora-Fabrie se recomandă spre pregătirea clopotelor none, pe cum ia tur- narea de nou a clopotelor stricate, mal de parte spro facerea, de clopote întregi armoniose, pe ,' lângă garanție pe mal mulțl ani, ' p ov&|i te cu adjustărl de fer bătut, construite spre a ie întdree eu ușurință în ori ce parte, în clopotele sînt bătute de ’ature prin aceea ce sini mântuite O cb de crepare. — Cu deosebire recomand = clopotele găurite = de mine inventate și mal de multe ori premiate, cari sînt provădute în partea superioră — ca violina = cu găuri, după figura 5 și pentru aceea au un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut W și cu vibrarea mal volnminosă, de cât cele de sistem vechili, așa, G) câ un clopot patentat de 327 kg. este egal in tonul nnul clopot Q) $ O Preț-curanturi ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco. Gratuit: o cnmpena ie casă și o mașina de fiert. 0 Din causa îmbulzelel prea mari a măriei trimit in t5tă lumea renumita și de tută lumea plăcuta marfă din argintul de Mexico, și anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentru salon, tăte din argint deMexico total 46 bucăți numai 6 fi. 50 cr. a 0 O © 0 0 Afară de acestea fie-care cumperător pri- mesce ca dar, și pe lingă garanță o cumpănă de casă de o putere - de 12 '/a kyr. ' Argintul de Metrice este un metal alb țși din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanța pe 25 ani. Spedițiunea se tace ori prin rambursă ori prin trimiterea banilor înainte. SCHEFFER D. SÂNDOR, BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3. © © —= Pentru o corone =— trimit 47» ehilo (vre-o 50 bucăți), bun fi fin Săpun de toaletă & pregătit din: trandafiri, lilie, viole, resedă, jasmin, lăcrămidre. Banii să se trimită înainte, ori ae vor ridica cu rambursa. Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIII. Bezerddy 3. © © © 0 © I © © ț 6 Tipografia Seminariului archidiecesan. Foea apare în fie care Sâmbătă. Bț Abonamentul: Pentru monarehie: Pe an 12 cor., an 6 cor., l/4 an 3 cor. Pentru «triinătate: Pe 1 an 18 fre., an 9 frc., an 4 frc. 50 Cm. Tot ce privește foaia b& se adreseze la: Be- dacțiunea și admini- strațiunea „Unire» în B 1 aj. Inserțiuni: Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia ' oară 10 fii. xia Foaie bisericească-politică. Anul XVI Blaj, 18 Ianuarie 1906 Numărul 2. Invitare de abonament. Rugăm pe On. abonetați, cari «unt încă în restanță cu abona- mentul de pe anii trecuti, — să binevoi ască a ni-1 trimite fără amânare, pentru ca foaia să-și poată plăti datoriile sale. Totodată rugăm .pe «toți, se binevoiască a-șî renoi abonamen- tele pe «nul 1906. cu prețurile de 12 Coi*, pe anul întreg, 6 ,, pe o jumătate de an, 3 „ pe un pătrar de an. ADMINISTRAȚIILE A. ț4are jurnal românesc. O dorință, care de câțiva ani preocupă obștea românească de dincoace, pare a se apropia de re- alizare. Mișcarea puternică culturală, a cărei avânt e atât de pronunțat, ales în anul din urmă, cere impe- rativ, ca dorința aceasta să se rea- lizeze cât mai în grabă. Fără de a fi nici decum pre- tensivi, trebue să spunem, ceea-ce : cu toții știm de altcum, că jurnalele j noastre nu corespund cerințelor • omului obicinuit cu marile avantaje : ale presei străine. Știrile ce Ie ce- | tim în jurnalele noastre ne sunt cu- | noscute cu zile înainte din jurnalele J străine; rubricile sunt puține și, j mai ales, puțin variate; literatura e • tratată în jurnalele noastre cu tra- j duceri, nu totdeauna bine alese, cu bucăți scrise adese de începători, cari singuri se rușinează mai târziu, de ce âu scris. Și, planând: de asupra tuturor i asupra acestor mizerii, timbrul Zo- cal se., imprimă așa de respicatpu- \ blicațiilor noastre periodice, încât parcă surit scrise numai pentru un cerc: anumit, pentru un comitat, de pildă. Aceasta e poate motivul, că apar și se anunță zilnic din ce în ; ce mai multe foi mici săptămânale, j cari prin caracterul lor local, pro- : movează mai mult confuzia gene- i rală, decât posibilitatea unei ținte ; binestabilite, spre care se tindem cu ‘ toții. ; Aceste toate, exceptând ambiția ; gloriilor locale, au avut până acum tot dreptul la sprijinul și dragostea I publicului românesc. ; Știeam doar cu toții cu câte ; nevoi se luptă o foaie de zi româ- i nească:: știeam cât de slab salarizați i sunt jurnaliștii noștri (i-am putea I număra pe toți pe degetele dela o i mână!) și ce muncă grea și de cli- * șeu au să săvârșască în fiecare zi, | până să umple coloanele, puține pcâte sunT; dar prea multe și pfea j obositoare pentru doi-trei oameni, cari formează întreg personalul unei redacții românești, cari au să scrie zi ' de zi: articol de fond, informații poli- tice, știrile zilei, literatură, etc. Și, mai totdeauna, aceste două-trei per- soane suplîneșc rolul de: director, i corespondent, riporter, foiletonist, traducător și — corector! 1 Publicul e obicinuit să cetească i după masă gazeta, trecând în grabă ' peste șirele tipărite, fără să-și dea ' samă câtă muncă a costat culegerea și redactarea acelor șire, cari nu arare! — în presa românească sunt scrise, corectate și revidiate de o singură persoană! Și pe lângă salarul acesta al gazetarilor noștri (pe care îl ia la Unguri d. e. un simplu riporter, care scrie la zi coloana lui obici- nuită, zi o coloană) ce răsplată mai asigură publicul nostru, atât de pre- tensiv gazetarilor lui? O, foarte multe. întâi și mai întâi îl critizează cât se poate de aspru, pe urmă, dacă sucombează, ridică nepăsător din umeri, fără să se gândească la cei ce sucombează și ei deodată cu foaia. îi rămâne gazetarului iluzia de a-și mai cerca norocul cu o altă foaie, de astădată cu mai puțină șanză de reușită. Eventual, de a rămânea chiar pe stradă, dacă în idealismul lui a mers așa de de- parte și nu s’a îngrijit de cu bună • vreme să-și asigure o carieră mai i tihnită și mai puțin importantă de- cât aceea a jurnalistului. De aci se explică pentruce avem abia doi-trei gazetari de pro- fesiune, în vremea ce ceialalțî scrii- tori dela jurnalele noastre lucră mai mult în cinste, și foarte adeseori gratuit, avându-și existința asigura- tă din altă parte. La alte popoare, cu mai multă pricepere și dragoste pentru impor- tanța netăgăduită a presei, lucrul stă cu totul altcum. Un scriitor cât de începător, e sprijinit Cu căl- dură, pro văzută încă dela îuceput cu salar corespunzător, cu quinque- nale, drept de pensiune, etc. . înțelegem atunci, pentru ce un talent cât de cât promițător se poate ridica din treaptă în treaptă până sus, la scriitorul cetit și aprețiatde toți. Personalul permanent redacțio- nal constă din 15—20 persoane, . pe lângă mulții colaboratori exter- ni, din toate specialitățile, angajați și aceștia în mod permanent, pe lângă remunerație cu totul satisfă- cătoare. Un scriitor de mână întâii, care e intern la o redacție și scrie două articole la săptămână, iea un salar anual de 12.000 coroane, și un riporter de spirit, care umple fiecare zi două coloane, incassează 4000 coroane! Aceste toate se întâmplă bine- înțăles nu în presa din Paris, ci în presa Ungurească din Budapesta! E adevărat, că publicul ungu- resc (să o spunem aceasta spre . lauda lui),, are cu totul altă insufle- țire pentru productele literare, de cum âre poporul nostru. Am vă- zut, în repețite rânduri, la cismari unguri săraci poeziile lui Petofi și un volum-două din lokay. La noi? Câte percente din inteligență ți-ar puteă arăta la casa lui volumele lui Pa£. UNIREA Nr. 2 Coșbuc, Alexandri sau Eminescu. Sâ fim optimiști și să zicem: 40 %! Și aceasta e oare suficient? Publicul trebue câștigat însă și prin publicațiuni bune, un public ca al nostru, se poate câștiga^ fără j îndoială, ; Marele jurnal românesc, care ‘ se proiectează din două locuri deo- ’ dată (Budapesta, Sibiu) ar avea ro- j Iul măreț de a deschide teren mai ' larg în massele încă inerte ale ce- | titorilor noștri, și de a asigura în । aceeași vreme existența materială i cuviincioasă scriitorilor, cari asigu- | rați deplin materialicește, s’ar pu- ! tea ridica cu toată căldura misiunii lor de scriitori. I Cât pentru proiectul dela Sibiu, de unde nu am primit nici o știre oficială de altcum, credem, că va rămânea numai proiect. Și e și mai bine așa, căci cu un capital de i 50000 coroane, abia de se pote face cu mult mai mult, decât ce s’a fă- cut până acum în foile noastre de zi. Cât pentru cel dela Budapesta (locul e fără îndoială mult mai bine ales și mai puțin expus de a purta pecetea locală a redactorilor!) ca- pitalul e neasemănat mai mare, orașul însuși mult mai acomodat pentru redactarea unei foi, la înăl- țimea modernă. I Vine însă o altă întrebare: Ce | să facem cu celelalte foi de zi, pe I cari le avem? Ce să facem cu ga- i zețarii, cari, oricât de modeste ar | fi fost prestațiunile lor, s’au învred- nicit totuș de încrederea publicului ani dearândul? Să le zicem: veteres migrate, coloni ? Să le spunem din capul lo- cului, că acum, că avem o foaie mai bună, nu mai avem nici o trebuință de ei? Nu cred fondatorii viitoriului jurnal, că publicul românesc ar fi neasămânat mai ușor de cucerit, ’ dacă, odată cu apariția noului or- gan de zi, cele vechi ar înceta, și redactorii lor ar fi angajați la jur- nalul lor? O întrebare aceasta, prea din cale afară, optimistă! Realizarea ei ar reforma însă radical multele mizerii jurnalistice, de cari ne izbim zilnic. Unitatea de vederi s’ar stabili și la noi; ne-am obicinui în sfârșit să fim mai calmi și mai obiectivi în discuții. Și nu s’ar impune publicului o sarcină așa de problematică, când, el are încă altele de suportat, pe cari nimic nu-1 îndeamnă încă să le arunce la o parte. Al. CORESPONDINTE. Sfințire de bisericâ. Marcoveț, 4 Ianuarie 1906. în protopopiatul Gravita din dieceza Lugojului, numărul bisericilor s’a înmulțit eu una, zidită din noa in parohia Marcove- țului, în aoul 1905. Parohia aceasta s’a în- iiințat la anul 1864. în urma trecerilor po- poreniior dela confesiunea gr.-or. Sub du- rata de 41 ani, s’a folosit în servițiile cele spirituali, cu o capelă mică, scundă și puțin vederoasâ, ceea ce încă a îndemnat pe cei chemați ca se sprijiuească aici cu tărie, cauza zidirei bisericei. Azi, biserica formală, instruită din material tare, întocmită după numărul poporenilor, de un esterior estetic plăcut, este zidită, predată și binecuvântată, — Intru toate corespunde dorinței și aștep- tării poporenilor. Spesele cu zidirea au fost acoperite în partea cea mai mare din fondul religiunei și a studiilor, în suma de 8830 cor ; contribuind credincioșii numai cu mate- rialul de piatră și năsipul recerut în valoare de 1500 cor. și intravilanul, pe care s’a zidit biserica. în 31 Decemvrie a. tr. s’a binecuvântat, predându-se poporenilor spre îndoita lor mângâiere, chiar 1n preajma Crăciunului. Actul binecuvântării i-a împlinit Victor Poruțiu, protopopul districtual, cu permisiunea dată lui din partea llustrității Sale D-lui Episcop diecesan Dr. Vasiie Hossu, pe lângă conlucrarea Mon. Demetriu Rusu, paroh în Ticvaniu-mare și protorop al Varadiei, loa- ehim Giuca, paroh local și Avram Socaciu, paroh în German, districtul Bocșei. — S’a observat întru toate cele prescrise pentru FEU1LLET0N. SPICUIRI. în nrl 6. din „Foaia interesantă® dela Urăștie, — pe care din păcate o lăudasem deauuăzi, — în articolașul Casa lui Isus, se spune, că la 1291. sfânta casă a fost strămutată dinaintea păcătoșilor Saraceni „în un sătuleț modest, dar cu frica lui Dum- nezeu, din Dalmația-europeană." Și apoi mai în jos lămurește tradiția aceasta, — care e a bisericii catolice, — cu aceea, că „fiind-că un anumit om sfânt Lauretto, au fost rânduit de ângeri sâ locuiască In ea, ea se numește până azi, casa Loretto." Aceste câte-va șire m’au adus în confusie. Știam și eu de casa sfântă, că e stră- mutată în orașul Loreto, aproape de coastele Italiei, de cătră marea Adriatică, dar, deși mă știam tare în geografie, nu puteam să ghicesc, unde e Dalmația-europeană, ca să caut după sătulețul modest, de care se po- menește in notița aceasta? Prevedeam, că va fi cam greu să nimeresc localitatea aceasta, care trebue, că e o comună foarte neînsem- nată, fiind-că nu e numai un sătuleț, va se zică ceva foarte mic, dar mai e și modest, probabil un cătun, cum se zice în țară. Ce ne fac? deschid atlasul, caut prin Dalmația, nimic; Loreto de peste mare, parca tot în sus sărea, ca un băiat neastâmpărat, și parcă îmi striga, eu îs acela, eu îs! S’o isprăvit, nu mă mai puteam mântui, pun mâna pe „Enciclopedie". în tom. III. pag. 125, se spune: „Loreto, oraș în provincia italiană Ancona, aproape de Adriatica, 4134 loc. renumit loc de pelerinaj la biserica de aci. în care se află „la casa santa“, casa Fe- j cioarei Măria, pe care, după legendă, au : adus-o ângerii la 1295. din Nazaret." O bată-vâ se vă bată foi pentru popor, îi vine omului să creadă, când cetește lucruri de acestea „interesante", că le redactează câte un unchiaș sfătos de pe sate, care își spune articolii de lângă vatră! Dalmația și încă europeană, și Loreto din Italia, —sătuleț mo- dest și oraș cu peste 4 mii locuitori! — ade- vărat lucruri foarte interesante! Păcatele mă mai pun, să lămuresc și chestia anului 1291 și 95. deschid „Meyers Kleines Conversations Lexikon" tomul II. și ... iar ceva interesant, notița din Enciclo- pedie, tradusă literă de literă cu singura escepție, că „prachtvoller Dom" s’a tradus numai cu „biserica". în „Revista economică" nr. 1. pe fața ultimă bilanțul „Pairieia din Blaj pe 1905. Curios să cetesc, ce scriu marii finanțieri despre institutul nostru, care e condus eu atâta bună rânduială și grije, cât deja la trei zile după îmbierea anului, are bilanțul pe anul trecut revăzut și subscris de direc- țiune și comitet, caut pe toate paginile, cetesc toți articolii, parcă mă trec fiori și acum, — dar nimic, absolut nimic!!! Nu-mi credeam ochilor, resfoiesc revista a doua oară, a treia oară, nimic! Ce poate fi pricina oare? Eu știu sigur, că bilanțul s’a spedat la Sibiu Mercuri după amiazi, Joi a ajuns, Joi toată ziua și Vineri înainte de prânz, tot s’ar fi putut scrie ceva Ia „Cro- nică", dar nimic! Oare de ce? în Enciclo- pedie nu cred sa aflu răspunsul. Voiu aștepta dar să-1 aud de airea. Deunăzi dau peste o carte cartonată frumos, a cărui titlu nu-mi era cunoscut, era Bebinson în țara românească, povestire de Ion Gorun (Al Hodoș). Acest titlu cu- rios, deșteaptă în mine dorul de a cunoaște cuprinsul cărții. Mărturisesc, că am rămas foarte mulțumit. Iată o carte bună și pentru a fi pusă în mânile țărănimei și pentru a fi cunoscută. de tinerimea întreagă. Mo- ralul și gândirea sănătoasă ce exală aproape de pe fie-care pagină, povețele pline de bunătate pentru cei neștiutori și orizonurile noue și necunoscute celor cufundați în pă- cate, ridică foarte mult importanța acestei scrieri. Găsești ceva în ea din Popa Tanda a lui Slavici, ce se asamănă foarte mult cu Robinsonul modem, care naufrajiat pentru lumea de oraș, reîncepe o viață nouă și ticnită la țara, unde trăiește numai spre a ridica pe țăranii, in mijlocul cărora a ajuns, a-i îndrepta pe calea cea bună, a muncii cinstite și a dragostei. Sunt încredințat, că dacă autorul ar lăsa ceva la o nouă ediție din prea multele reflexii filosofice, scrierea aceasta ar merita să fie respândită în mii de volume; cât pentru limbă, e de o cură- țenie și frumuseță ireproșabilă. în nrl de Duminecă a „Sămănătorului", dl lorga se superă pe „Unirea", că a re- produs din „Românul literar", notițele despre noul Arhiepiscop .de București, și ne sfătu- iește, să nu mai stăm de vorbă cu o așa revistă infectă. Mulțumim de povață, dar noi credeam, că lucrurile bune le poți lua de ori unde. Și în definitiv, era tot aceea, ce dl lorga spusese mai azi toamnă despre Msgr. Netzhamer. Spic, Nr. 2. UNIREA Pag. 15. rânduiala binecuvântării bisericilor. La sfârșitul liturgici, urmată după încunju.area bisericei cu procesiune, și între salve de treaseuri — s’a cetit literile de amintire destinate pentru fundament, cari apoi s-au așezat la locul lor reservat, special în păreții zidului la 3 direcțiuni. După cetirea lite- rilor comemorative, protopopul Victor Poruț, le-a ținut poporenilor o cuvântare despre lipsa și folosul bisericilor. Intr’un mod po- pular și atrăgător, arată cum poruncește Dumnezeu lui lacob, ca tn locul unde a i văzut în vis scara mistică, să ridice biserică; j cum oprește pe Moise a se apropia de rugul ce arde neconsumat; mai înainte de a-și deslega încălțămintele din picioare, fiind locul acela sfânt; trece la biserica creștină, întemeiată cu sângele martirilor și viața fiului lui Dumnezeu, desvoltând valoarea și însem- nătatea Ei.Laudă pe poporeni'petitru împlinirea । datorinței lor, prin zidirea bisericei, punân- i du-le la inimă, să se alipească cu toată dra- ■ gostea de casa lui Dumnezeu. Ca conclusiune le amintește celor pre- senți, că pe cum, ducerea la sfârșit a zidire! bisericei le-a câștigat onoare în fața oame- i nilor, așa și folosirea credinții și a moralului ' propus de biserica învățătoare le vă aduce j mântuire sufletească de valoare infinită. | După aceea parohul locului împarte । anafora și-și esprimă și dânsul, special re- । cunoștința față de acei poporeni, cari i-au ; stat întru ajutor, întru edificarea bisericei. i —p.— APEL ' câtrâ publicul român din Regatul un- j gar, pentru participare la expozi- । țiunea generală româna j din 1906, j în anul 1906 se împlinesc optsprezece * secole dela descălecarea legiunilor romane 1 pe pământul Daciei, care remarcă Începutul i formării națiunii române pe teritorul ce po- ! porul nostru l’a păstrat și-l locuiește până în ziua de astăzi; și tot în anul 1906 vor serba și frații noștri din Regatul României aniversarea de patruzeci ani a întemeiării glorioasei lor dinastii și a domniei primului ■ lor Rege, care și-a revărsat razele binefăcă- i toare și preste hotarele acestei țări, asupra Întreg neamului românesc. i Anul 1906 reprezintă prin urmare în istoria poporului nostru un moment sărbă- ■ toresc de deosebită însemnătate, care trebue i să încălzească inimile tuturor Românilor fă- ' ra deosebire de hotare politice, și se cuvine ; deci să fie sărbătorit prin o mare și gene- i rală manifestația ne națională, la care să [ participe toate ramurile națiunii române. | Conduși de această dorință, Corpurile I legiuitoare ale României au decis aranjarea ; "unei Expozitiuni generale române, care se va inaugura la 1/14 Iunie și va rămânea i deschisă timp de 6 luni pănă la sfârșitul Ini Octobre 1906. Comisarul general al Expozițiunii, ilus- trul savant Dr. C. I. Istrati, pătruns de însemnătatea participării Românilor din Re- gatul ungar la această expozițiune națională, care fără conlucrarea lor ar rămânea lipsită de caracterul general-român, a cerut tn acest scop concursul „Asociațiunii pentru li- teratura română și cultura poporului români și Comitetul central al acesteia, având :n vedere interesele noastre naționale și eco- nomice, precum și relațiunile de prietinie și bună vecinătate cari leagă monarhia noastră de România și în urma cărora nu numai ducatul Bucovinei va participa în mod ofi- cial, ci și guvernul Ungariei a luat inițiativa pentru participarea la expozițiune a cercu- rilor noastre interesante in Regatul român, și tu acest scop a și acordat, expozanților din Ungaria toate înleznirile de transport și de vamă, — a primit angajamentul de a înzestra atât pavilionul cât și casa țără- nească ce se va construi pe teritorul expo- zițiunli anume pentru Românii din Regatul ungar și-a încredințat conducerea acestor lucrări primsecretarului „Asociațiunii". dlui Dr. G. Diaconovich. Comitetul central vine acum a cere concursul publicului român din această țară, pentru a putea înzestra pavilonul ce i-s'a încredințat în condițiuni cât mai mulțumi- toare și demne de rolul ce ni-se cuvine în sinul națiunii române. în acest pavilion Românii din Regatul ungar vor avea să fie reprezentați în mod sistematic și unitar prin un tablou cât mai complet al tuturor stărilor lor și a tuturor manifestațiunilor vieții'lor naționale. I. Situația etnografică, care va prezenta teritorul Ungariei locuit de Ro- mâni, proporția acestora în poporațiune, viața lor comunală, etc. Această secțiunne o va aranja biroul „Asociațiunii" cu mate- rialul de care dispune. Va primi însă cu mulțămită și cere anume pentru această secțiune un număr cât mai mare de foto- grafii ale comunelor românești mai marcante (vederi generale, piețe, strade principale, etc.) II. Locuințele poporului nos- tru. In această secțiune, la care aparține și o completă casă țărănească din Transil- vania, care se va construi în satul etno- grafic, alăturea cu casele țărănești din Istria, Macedonia, Basarabia, Bucovina, Moldova, etc., — se vor expune fotografii ale caselor noastre țărănești, ale părților și interiorului acestora, mobiliar original, și toate uneltele de casă. Pentru înzestrarea secțiunii II. cerem concursul publicului mare și în deosebi al desparțămintelor „Asociațiunii*. III. Industria de casă, și anume: a) industria textilă cu toate productele și uneltele ei, și b) alte industrii de casă cultivate de poporul nostru, cum sunt: olăritul, împletitul, sculptura în lemn etc. * I La aranjarea acestei secțiuni a bine- I voit a se angaja doamna Maria Cosma, i prezidenta Reuniunii femeilor române din Sibiu, care în scopul ca în despărțământul industriei textile să se expună numai obi- ecte originale și de valoare superioară, va- alege personal obiectele de expus cu oea- zîunea excursiunilor ce le va face în diferi- tele părți ale țării. Comitetul central ape- lează la despărțămintele „Asociațiunii“, la ' Reuniunile de femei și la damele române, ' cari se interesează de acest ram al muncii i noastre naționale, și le roagă să înlesnească lucrarea doamnei Maria Cosma prin aduna- rea productelor mai valoroase de industrie textilă până la sosirea d-sale în localitate, când apoi se va face alegerea defiinitivă. IV. Portul fi obiceiurile po- porului nostru. Portul țărănesc se va prezenta pe păpuși în mărime naturală și în miniatură (60 cm. înălțime.) Se vor pu- tea expune însă și numai părți singuratice ce aparțin portului (s. e. cămeși, cătriuțe, țundre, propoade, etc) precum și costume de interes istoric. (Va urma.) REVISTE. Budapesta. Resultatul înțele- gerei între Coroană și nația ma- giară, până acuma sunt doi comi- sari. Unul în Dobrițin, iar altul în Ungvăr. Contra acestor ilegalități, coaliția strigă, ca din gura șerpelui, și în spaimă visează mereu absolu- tismul. Ministrul president dimpreună cu cel de comerciu și agricultură, au plecat la Viena. Miniștrii vor lua parte cu miniștrii austriaci la o conferință comună în afacerea învoielei comerciale, ce s’a închiat între Serbia și Bulgaria. Miniștrii au fost primiți în au- diență de Majestatea Sa. Că ce s’a tractat în audiență, foile coali- ției nu pot ghîci. Viena. Să confirmă știrea, că contele Goluchovszky își va da cu siguritate dimisia. Contra lui Go- luchovszky s’a pornit o goană tur- bată prin ziarele ungurești, causa e că nu făcea politica esternă pe placul lor. I Dimisia lui Goluchovszky e pro- ! vocată de învoiala comercială, ce s’a făcut în zilele trecute între Serbia și Bulgaria, și care ar fi păgubitoare pemru Austro-Ungaria. Magiarilor le place a crede, că di- misia acestui „străin" au provocat-o ei din pricina, că s’ar fi amestecat în afacerile Ungariei, insistând pe lângă Majestatea Sa sănuconceadă nimic Magiarilor. WT Cumpărații Cumpărați! ”= „Calendariul Unirii** pe anul 1906. =- în 2 ediții: cea mai avută costă 50 fii. + 10 fii. porto. - ■ ■ ' Hl@ Cealaltă costă 30 fii. + 10 fii. porto. ^10 Pag. 16 UNIREA Nr. 2 Noutăți nou bozim liitutcz ccĂitczUcz ți cclaBozatoziloz joii ncaytzc! întru mărirea lui Dumnezeu. George Precup, fost cantor în loc prin testament a lăsat să se cumpere un clopot pentru bise- rică, soția sa Marja Botoiu, dorința aceasta a soțului său a împlinit-o, cumpărând un clopot dela Novotny din Timișoara cu 410 cor Doamna Fekete Lukăts rom.-cat. din Panticeu, intru amintirea soțului sau, care a repausat în Aghireș, a dăruit pentru biserica noastră un potir de aur, în preț de 125 cor. Vila Olar și soția-sa Ana Cristea din Aghireș, a dăruit un rând de ornate bisericești de catifea neagră, în preț de 80 cor. Petru Precup și soția-sa un Apostolieriu, în preț de 13 cor. și în urină Petru Sarea și soția- sa un stichariu și o cingătoare, în preț de 10 cor., pentru cari dăruiri le mulțămesc, dorind ca preabunul Dumnezeu să le res- plătească din comoara nesecată a darurilor sale cerești. Aghireș, la 8 Ian. n. 1906. — loan Mihalca, preot. — Veteranul bătrân de 86 ani și membrii în comitetul bisericei noastre, a dăruit pe sama cultului bisericesc gr.-cat. din loc, un fânaț în valoare de 300 coroane, care s’a și Intabulat pe sta biserică. Pentru care faptă vrednică, cerând binecuvântarea lui Ddmnezeu, i-Se dă mulțămită în nu- mele curatoratului. Pătrângeni, la 11 lanuar n. 1906. — Teodor Dușa, preot. Din Arhidieoeză losif Costin, paroh în Sânpetru-de-câmpie și vice-protopop onorar, a fost numit paroh și protopop în Turda. — Nicolae Marcu, cleric absolut, a fost numit vicerector provizor la seminariul teologic. Din dieceza de Lugoj, loan Țucu, cooperator parohial în Lugoj, profesor de religiune la gimnasiul de stat din Lugoj și catechet la celelalte institute de învățământ din Lugoj, a fost numit asesor al Sântului Scaun. .consistorial de Lugoj. — Au fost numiți parohi, următorii administratori paro- hiali: On. Liviu lancu din Vișag. Atanasie Bologa din Liipeni, Silviu Simonetii din Valiora, lacob Nicblescu din Clopotiva, loan Pataki . din Coroeșteui, Teofil Crișan din Ohabaforgâcs, Iustin Bora din Bucova, Ni- colae Popescu din Ramna și Beniamin Suciu din Șerel. ’ Sărbătorile Nașterii Domnului au fost celebrate cu multă ceremonie. în ziua primă Escelențâ Sa Mitropolitul Victor a pontificat sta liturgie în biserica catedrală, fiind îr.- cunjurat de o numărOasă asistințâ de membrii Vener Capitlu și a corpului profesoral. Cu- vântarea bisericească a rostit-o tot Escel. Sa. La 1 oară a Invitat la masă pe toți preoții și profesorii din gremiu. A doua zi a pon- tificat după datină la biserica parohială.. fondurile; arh'disMzaae. Se cuietează primirea urmâtbareibr cohtribuirit întru amintirea -repausaților, Dr. V. S^migeljsjcî. 80 cor. pentru părinții MihâiKși Ana, Elevele și superioarele dela Internatul de fetițe 20 cor. Aurelia Solomon 10 cor. A: C. ■ Domșa h cor. toate acestea întru amin- tirea YepâtB.Ană Szmigels£i. ' familia regală română pentru sără- Ca răscumpărarea felicitărilor la: - Masa studenților: Isidor Butnariu, Roșia-mont. și Dr. Eugen Bran, Teaca, câte 5 cor. Tit Bud, Sighet, IO cor. loan Triff, i K.-Szt.-Mârton 3 cor. Vasile Smigelschi, ■ 8âneel, Ștefan Pop, subpref. Blaj și Coust. j Colbazi, Spring, câte 2 cor. Victor Maior, 1 Mănărade, 5 coroane. Dr. Augustin Bunea i 5 cor., Silvestru Nestor 2 cor., I. Br. ! Hodoșiu 10 cor., George Bărbat 5 cor., Victor Muntean 1 cor., George Muntean 1 cor., loan Fodor 2 cor., luliu Pop 2 cor., Dr. Romul Boilă 2 cor.; Virgil Pop 2 cor., Artimon Blășan 2 cor.; Dr. Alesandru Pop 2 cor., Augustin Caliani 2 cor., Octavian Bonfiniu 1 cor.. Aron Deac 1 cor., Eugen Pantea 2 cor., D. Radeș 2 cor., loan Maior 2 cor., Octavian Prie 1 cor., Alexiu Pop 1 cor., Nieulae Pop 1 cor., Aurelia n. Solomon 3 cor., V. Suciu 1 cor., Dr. luliu Maniu 5 cor., Gavril Precup 2 cor. Fondul subsidiar al preoților: loan Dobrean, Corbu 10 cor. Moise Brumboiu, Tohan și losif Lita, Iclod, câte 5 cor. A. C. Domșa, Blaj, 4 cor. Ștefan Roșian, Blaj, câte 3 cor. Vas. Smigelschi, Sâncel, Gavr. Ciobotar, Ghimeș, Ehe Câmpean, G.-Miklos și Petru Suciu, Booș, câte 2 cor. Golecta Cruceriului: Gavril Ciobotar, Ghimeș, 2 cor. Blaj, 12 lanuar n. 1906. Cassa centrală arhidiecezanâ. cîme. Cu ocasiuuea Ss. Sărbători ale Cră- ciunului, s’a distribuit în tot decursul săptă- mânei trecute din partea Regelui și Reginei României și Principelui și Principesei Ro- mâniei pe la săracii din București, lași, Craiova, Bârlad și alte localități din țară 40,000 lei în bani, lemne și îmbrăcăminte. Numărul săracilor ajutați trece peste 2000 numeri în București. ’ Pentru tinerime. Recomandăm cu căl- dură tinerimei noastre școlare abonarea re- vistei » Amicului tinerimei*, ce apare la Târgul-Jiu, sub îngrijită conducere a d-ltii 1. MoisiL Abonamentul pe un an costă 8 cor. Serbare mueicală la București- Du- miuecă înainte de sărbătorile Crăciunului, | societatea musicală „Carmen11 din București, I de sub conducerea profesorului Kiriac, a j aranjat un mare concert. Fiind-câ în pro- | gram erau și patru piese de ale iubitului nostru profesor de musică dl lacob Murâ- șianu, d-sa încă a mers la București pe ziua . numită. Societatea „Carmen11 i-a făcut o | foarte călduroasă primire. Peste ăO membri [ ai societății i-au eșit întru întimpinare la ■ gară și vice-presidentul G. Teodosiu i-a ; adresat un salut avântat. Bucățile distin- sului nostru profesor, au fost foarte mult l aplaudate și bisate. Despre acest concert, prof. lorga serie următoarele în nrul ultim al „Sămănătorului": „După doue cântări re- ligioase din țară s’a desfășurat nobila și im- punătoarea cântare „Ochiul inimii mele" a măiestrului ardelean lacob Murășanu. Tot de dânsul, d-ra Bouciu a dat, cu acea to- tală lipsă de artificialitate, cu *Vcea perfectă elasticitate și măiastră urmare până la. stângerea lor a tonurilor ce cad, care-i deo- sebește talentul, două prea frumoase melodii poporane, care au mântuit armonios melo- diile lui Kiriac și Bena, cântate de cot D. Murășanu era de față, venit de câte-va zile din Blaj, și lumea i-a făcut ovații de acelea, care trec peste persoană și se îndreaptă cătră idealul culturii românești unice. Cărți colorate. După cum fie-care stat își are colorjle steagului, tot, așa își. are Hc-eare câte 6 coloare; djplojhatieă pentru ‘ colecțiile de doeumeiite’ diploiiiatice, (fistri- ‘ buite parlamentelor statelor străine. Așa România Italia au codare (verde;; Vatj- J canul și Germania albă, Franța are coloarea 1 galbenă etc. Când vre-un stat ar aduce ceva la cunoștință, o face aceasta într’o carte cu învălitoarea, în coloare diplomatică, și cărțile sunt apoi numite dela coloare; cartea albă, cartea galbină. Anul trecut a fost nn an avut în astfel de cărți. A fost cartea verde, a României, în afacerea rupturei diplomatice între România și Grecia; cartea aibă a Va- ticanului — face cunoscut causa separațiunei bisericei de stat în Franța. Acuma numai au apucat: cartea galbină a Franței, și cea albă a Germaniei Aceste două din urmă au un interes mai general pentru politica europeană. Pentru noi de cea mai mare interes, cartea verde a României. Aviz. Casina română din Blaj, aran- jează în presără anului nou în localul pro- priu serată, după care va urma dans. în- ceputul la 8 oare seara. Taxa de intrare: 50 fii. de persoană. Petreceri. Tinerimea română inteli- gentă din Bistriță, invită la serata musicală- deelamatorieă, ce o aranjează în seara de riân-Vasile, în 13 Ianuarie 1906. sub condu- cerea d-iui C. F Rohrbeck, măiestru de cor, în sala mare a hotelului „Regele Ungariei". Venitul e destinat corului inteliginții din loc. — Primim: Invitare la producțîunea teatrală-musicală, ce o va.aranja „Reuniunea de musică și cântări din Bistra11, în sara anului nou (13 Ian. 1906) în hotelul Csiky din Bistra. Venitul curat este al „Reuniunii de musică și cântări din Bistra11. —: Tinerimea rom. gr.-cat. din Zoriențul- i mare, învită la producția teatrală, ce o va | aranja în 20 Ianuarie n. 1906 în sala de i învățământ a școalei de stat din loc. Ve- i nitul curat e destinat în favorul bisericii gr.-cat. din loc. — Inteligința din Agarbici și jur, în- vită la prodacțiunea corală deci.-teatrală împreunată cu dans, ce se va țineă la 20 lanuar n. 1906 în sala evang.-lutherană din loc. Venitul curat este destinat pentru ajutorarea meseriașilor din loc. Necrolog . losif Goga, paroh gr.-ort. în Reșinari, tatăl iubitului nostru poet Octav. Goga, a repausat în 24 Decemvrie v. 1905, în al 54-lea an al vieții și în al 25-lea an al preoției sale. — Trimitem sincerile noastre păreri de râu nemângăiatei familii. f Zaharia David, student în filosofie la universitatea din Cluj, după c ■ a primit cu devoțiune ss. taine ale muribunzilor, a repausat în 28 Decemvrie 1905, după lungi și grele suferințe, în comuna sa natală Cristolțul-mare, la vatra păriuțeascâ. Tinerul student a fost născut din părinți foarte miseri. Numai diligința și sprijinul celor cu inimă română l-au ajutorat până ce a ajuns la universitate. în veci amintirea lor! Posta rodacțiunii. „San.* N’a. fost eucceasă Mai încercați. De actul de care pomeniți se face amintire în „Vechile Episcopii11. AVIZ! Se află de vânzare: ■ napi de nutreț - maja metrică cu J coroană. EMIL VLASA, .. . , , ; proprietar.. ' 1 Sâncel. (2) 1-3 .. .. . . . Nr. 2. UNIREA Pag. 17. PARTE SC11NȚIFICÂ-LITERARÂ. xSS Hipnotizmul. (Continuare). b) A doua cauză a fost, pentrucă toate celelalte hipoteze se deochiaseră, Intru cât nici una nu da explicare suficientă fenome- nelor hipnotice. De aceea nu e mirare, dacă oamenii, cari voiau să cunoască cauza fenomenelor hipnotice, au îmbrățoșat hipoteza aceasta, carea se pare, că le-ar și explica. Și cu atât mai vârtos au putut să o primească, pentrucă ea: c) Pășia cu un anumit aparat științific, pe care și-l bazează pe analogia dintre fenomenele hipnotice și alte fenomene din viața omenească. Aceste premițându-le să vedem acum, în ce constă hipoteza ; sugestiei. ' . i Părtinitorii ei, de ex. Dr. Bernheim, ne spun: 1. Că hipnoza nu este un stat raorbos, ci un stat fiziologic, un stat de somn analog cu somnul natural De aceea nici nu pretind ei vre-o predispoziție nervoasă în subiectul hipnotizârii. Toți oameni pot fi hipnotizați, afară de subiectele refractare. Unii pot fi cufundați numai în somnul simplu; alții in letargie; și iarăș alții în somnambubsm. Dar pentru aceea somnul hipnotic nu este totdeauna condiție necesară la faptele hipnotice: ele .pot avea loc și fără somn. . : 2. Bomnul hipnotic se produce prin sugestie. Aceasta este un mijloc moral, prin care o persoană se invită, în mod explicit, de ex. „dormi*; ori în mod implicit, de ex. prin fixarea ei în ochi, ori prin fixarea vre unui obiect din partea ei, — ca sâ doarmă. 3. După ce omul a ajuns odată să doarmă, e natural: că mintea și voința iui să fie legate, pe cum se întâmplă de altcum și in somnul natural. Asemenea sunt legate și centrele nervoase cerebrale, de cari se folosesc rațiunea și voința în lucrările lor. Din contră rămân în deplină activitate nervii sensibili, (cei cari duc impresiile dela periferia corpului la creeri, de ex. nervul optic, nervul olfactor, etc.), și cei motori (cei cari transpoartă impulziu- nile dela centru la periferie, de ex. nervii, prin cari omul își poate mișca brațul, etc.), pe cum și nervii ganglioni (cari merg la intes- tine, stomac, ficat și splină). Natural e apoi și aceea, că ne mai împărțindu-se viața organică asupra tuturor centrelor nervoase (creeri, măduva prelungită, măduvă spinării, ganglioni), nervii, cari rămân în activitate, lucră cu o intensitate mai mare, și așa pot să-și îndeplinească lucrările proprii cu o energie și o vivacitate cu mult mai mare, de cum lucră când omul e treaz 4. Cel ce pune nervii în lucrare, e hipnotizătoriul cu suge- stiile sale. Hipnotizatul adecă adormise cu idea hipnotizătoriului. Și acum el vine și îi sugerează cutare lucru, de ex. că e o căl- dură grozavă. Conceptul căldurii ajunge la creerii hipnotizatului, I de aci trece la fantazie. Fantazia își închipue numai decât căi- i dura aceea grozavă. Dar judecata, carea ar trebui să reguleze fantazia în lucrarea sa, nu este, pentrucă mintea e legată. Ur- marea va fi, că închipuindu-și fantazia căldura aceea, nervii motori vor pune mușchii și mânile în mișcare. Hipnotizatul, inconscient, ! se va desbraca, va asuda, etc. Ori să luăm un alt exemplu. ' Hipnotizătoriul va sugera hipnotizatului, că e câne. Judecata, carea să-i spună, că el nu e câne, nu funcționează. Fantazia deci se va ocupa cu reprezentațiunea cânelui. Și fiindcă aceasta o crede hipnotizatul despre sine, fantazia lui, va efeptui prin mij- locirea voinții inconsciente tot aceea ce a văzut că fac cânii. &e va lăsa deci jos, pe mâni și pe picioare, va lătra, etc. Astfel ex- plică sugestioniștii fenomenele hipnotice. E adevărat, că explicarea 1 aceasta nu e amănunțită. Dar aceasta, adaug ei, nu provine din | natura hipnotismului, ci de acolo, că nu cunoaștem cu deamânuntul ■ lucrările noastre sufletești și modul, cum se întâmplă ele; și, că , cu atât mai vârtos nu cunoaștem modul in care se întâmplă lu- ' crările noastre psihice în somnul natural. Ca să arete sugestioniștii legitimitatea hipotezei acesteia, re- i curg ia fenomenele psihice analoage, cari se întâmplă în om, atât atunci, când doarme, cât și atunci, când e treaz. Dar, nota bene, cu ajutorul sugestiei ei explică numai fenomenele hipnotice infe- rioare. Celelalte fenomene apoi, adecă cele superioare, neagă, că ar exista, ori că ar fi posibile. Astfel neagă ei de ex. sugestia mentală; transmisiunea și cunoașterea gândurilor, fără semne externe; etc. Fenomene naturale analoage cu fenomenele hipnotice inferioare 1. Din viața omului sensitivă. Omul și în statul de trezie, poate să asude, și mai cu samă în somn, când visează că fuge, ori că se bate ca cineva; poate să ne înghețe, cum se zice, sân- gele în vine; după cum fantazia ne reprezintă într’un mod mai vioiu anumite lucruri îngrozitoare, ori de 4ot plăcute. Pe alții îi năpădesc laerămile îndată ee descrie cineva în mod- patetic vre-o bucurie ori vre-o întristare. Unii vomează, dacă se descrie ceva lucru grețos; la alții le lasă gura apă, dacă li-se aduce aminte, ori se cugetă la vre-o mâncare plăcută. Unii încărunțesc de frică. — Tot așă se pot produce pe cale naturală și beșici pe piele. Pentrucă în urma unei reprezenta ți uni vii de a fantaziei, sângele se poate aduna în locul închipuit al trupului, carnea se poate în- țepeni, pielea se poate ridica, ba poate să iasă chiar și sânge. Beșica e gata. Aceste se pot întâmpla chiar și când omul e treaz, în puterea unei închipuiri puternice de a fantaziei. Cu atât mai vârtos se vor putea ele întâmpla în hipnoză, unde fan- tazia nu numai că nu e controlată de judecată, ci mai mult, e favorizată în jocul sau de sugestia hipnotizătoriului. — Ba până acolo poate ajunge puterea sugestiei, cât să cauzeze chiar și moarte. Ceteam mai anii trecuți, cred că în periodicul „Egyhăzi Kbzlbny* din Pesta, despre moartea Arini! idiot germân, urmată în urma autosugestiei. El împinsese pe împăratul ger mân în apă, în buna credință, că se va vindeca. Din toată, treaba așta n’a; făcut nime nici un cas. Ca în glumă însă țin ofițerii, sfat, și, ca. rezultat spun idiotului, că el ar fi vinovat cu leza ^naiesțate. De, aceea va fi decapitat, și anume așa, că mai întâi îl vor lega' la ochi, apoi îi. vor tăia cu sabia grumazul; și capiii va fi' jos4. ; Așa și fac, dar în ioc să-i lovească cu sabia, î-1 ating 'cu un bețigațt Atâta a fost de ajuns, ca idiotul să cadă jos, moft în urma ap-' tosugestiei. 2. Din mișcările omenești. Se întâmplă de-inima- și pulsul- bat mai tare, în vârtutea unui rău închipuit. La unii le stă graiul de frica reprezentată prin fantazie, adecă nu le mai funcționează nervii necesari la formarea cuvintelor; unii rămân nemișcați la vă- zul ori închipuirea unor primejdii grozave. Alții apoi, cufundați în nescari griji, izbucnesc în cuvinte,’ gesticulează, sar de pe scaun. Unii morboși în fine așa se cred de neputincioși, Indțt nuceașcă să facă nimica, cred de ex. că ei nu sunt în stare să-și miște nici piciorul. Pentru toate se simțesc necapaci, cu toate, că ar putea face și ei unele lucruri. Toate acestea le produce fantazia. Cu atât mai vârtos va putea ea să producă așadară fenomenele acestea în hipnoză, când nu numai că nu e controlată de judecată, cimai mult, e instigată de sugestie. . . : : 3. Exemple de anestezie și hiperestezie. Se întâmplă că fiind cufundați în ceva cugete, nu simțim nimic din ceea ce se petrece în jurul nostru. Așa se întâmplă de ex. cu ștudentul, care își pregătește lecția înainte de întrarea prbfesorullii. * Ele cufundat cu gândul în carte, de aceea nu sîlhte Sosirea profeso- rului Tot așa se întâmplă de ex. cu soldatul, care nu- simțește durerea, ce i-o cauzează glonțul primit acum, — pentrucă eî e ocupat'cu alt ceva: cu urmărirea inimicului. Aceste ar fi exemple- de anestezie. — Ne aduc exemple de hiperestezie, de ex. pe vână- toriul care stă la pândă și își așteaptă vânatul. El deosebește ori ce sgomot, fie cât de mic, pe care altcum nu l-ar simți; pentrucă atențiunea lui toată e concentrată Ia aceea. Exemple de acestea de hiperestezie sunt mai multe; Urbilor .do ex. le este tare des- voltat auzul și pipăitul. E destul să vorbești odată cu ei, ca să te recunoască, cel puțin unii, chiar și după mai mulți ani. Alții apoi cunosc obiectele din apropiere, din presiunea aerului. — Un medic francez spune de ex. despre o histerică, că avea pește mă- sură desvoltat simțul văzului și' al mirosului. ‘1*6 timpul,' când' histerică era inconștie, îi desemnau pe față mai multe linii cu ceruza, ori cu negreală, unele mai groase, altele de ' abia vizjbile. Apoi îi puneau înaintea ochilor, la o distanță potrivită, o bucată de hârtie albă, și o făceau să treacă în statul de somnambulă, îndată ce își deschidea ochii, histerică- șî-i fixa număr decât pe pe bucata de hârtie, unde spunea ca vede trăsurile desemnate. De asemenea spunea ea, obiectele ce se'âflau dindărăptui er Numai cât, ca să o poată face aceasta, se recerea, să îi se puria hârtia înaintea ochilor, iar obiectele să se așeze ori deasupra capului ori la o margine, ca să se poată reflecta pe hârtie. (Va urma) Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa Pag. 18. UNIREA Nr. 2. „PRTRIR", institut de credit și de economii, societate pe acții în Blaj. Bilanțul pe anul al XX-lea 19OS. Contul bilanțului. Active. Numerar în cassă C. 72,293.74 împrum .-Escompt 2,237,741.77 Hipotecar 463,615.— Lombard 270,305 — Efecte . - . . . > 126,362.— Efectele fondului de pensiune . . . » 40,720.— Casa societății . ..... . . 46,000.— Realități de vânzare ... . . . > 38,144.73 Cto Curent . . . . . .... > 849’15 Bon in Giro-Conto . . . . . . 1,283.82 Cheque-Conto » 910.59 Spese de proces . ... . . . . » 564.14 Spese de protest . . . . . . . 173.60 3,298,963.54 Pasive. Capital de acțiuni ....... C. 220,000.— Depuneri spre fructificare .... 2,182,126.49 Fondul de rezervă 359.619.73 , special de rezervă .... 14,142.88 » de penziune ...... 50,431.— Reescompt 331,424.— Interese anticipate ....... 43,857.28 Depozite 20,235.32 Creditori . . $ 10,105.34 Dividendă neridicată ■ » 120.— Profit curat . . . . . . . . . - > 66.901.50 3,298,963.54 Contul profitului și perierilor. Eșite* Interese pentru depuneri capit. . > » > rid. . » de reescompt .... Maree de prezență................. Salare . . . ... . . . Spese curente..................... Contribuțiune..................... » după inter, depuneri Pprto-postal ....... Competință de timbru . . . . Profit curat . . ... . . C. 98,713.55 » 1,466.85 > 23,662.39 » 2,984.— > 14,875.— » 2,835.83 < 14,757.78 > 10,018.04 » 1,727.25 » 793.87 > 66,901.50 238.736^06 Intrate. Interese Escompt ..................... » ' Hipotecar . ............... > Lombard ....................... > Efecte ....................... Proviziune ........................... Chirie................................ C. 181,287.73 » 34,162.08 > 14,832.85 > 5,263.— > 1,790 40 » 1,400 — BTaș, din ședința direcțiunii ținută la 3 Ianuarie 1906. I. Br. Hodosiu m. p. (?) 1-1 director esecutiv. Victor Muntean m. p. prim-comptabil. : Membrii direcțiunii : IM. Moldovanu m. p. S. P. Mateiu m. p. Dr. A Bunea m. p. președinte. vice-președinte. L P. Negruțiu m. p. Georgiu Bărbat m. p. Dr. Alexandru G. Muntean m. p. S. Nestor m. p. Pop m. p. St. Popu m. p. S’a revăzut și aflat în consonanță cu cărțile duse în ordine deplină. B 1 a ș Ia 3 Ianuarie 1906. A. 0 Domșa tn. p. lacob Mureșian m. p. președinte. Dr. Ambrosiu Chetian m. p. Gavriil Precup. m. p. loan Fodor m. p. membrii comitetului de supraveghiere. Tipografia Seminariului archidiecesan. a------------------ș Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 cor., lfsan 6 cor-, ’/< an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 fre., */s an 9 fre., ^4 an 4 fre. 50 cm. Foea apare in fie care 8âmb4 ;---------------eK UMrea Inserțiurd: Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia, Bă se adreseze la: Re- dacțitmea ți admini- Btrațiunea „Unirei in Blaj. . 5 Foaie bisericească-politică. Anul XVI. Blaj, 20 Ianuarie 1906. Numărul 3. Invitare de abonament. Rugăm pe On. abonenți, cari sunt încă în restanță cu abona- jnentul de pe anii trecuți, — să binevoiascâ a ni-1 trimite fără amânare, pentru ca foaia să-și poată plăti datoriile sale. Totodată rugăm pe toți, se binevoiască a-și renoi abonamen- tele p© anul 1906. cu prețurile de 12 Cor. pe anul întreg, 6 „ pe o jumătate de an, 3 „ pe un pătrar de an. ADMINISTRAȚII! NEA. Parohiile dela sate. i. Nu poate să zică nime, că Biserica noastră nu s’a îngrijit tot- deauna de bunăstarea preoților săi. Preaveneratul Oonsistor la confe- rirea vre-unei parohii, a fost mai totdeuna și cu anumite conaidera- țiuni locale. A ales dintre concu- renți pe acela, pe care afară de oficiul său îl legau și anumite inte- rese personale de parohia respec- tivă. Și procedura aceasta a ob- servat-o mai ales la conferirea pa- rohiilor mai puțin dotate. Este aceasta bine asa? Foarte bine. în biserica noastră este aceasta o praxă atât de veche și atât s’a adeverit de bună, încât a te abate dela ea, este a pune în joc interesele comunelor întregi. -*4. Și iată de ce. Preotul nostru a avut și are și astăzi doue oficii, unul este de preot și altul de econom. Ga preotul să fie și econom, îl constrânge în- suși beneficiu, care în mare parte constă din câte 15—20 jugăre de porțiune canonică, din pământ, pe care îl lucră de regulă preotul cu argații săi. Esarândarea unui astfel de petec de loc nu va puteă acoperi nici odată lipsele zilnice. Biserica noastră deci pentru a să îngriji din cât să poate mai mult de interesele preoților săi, fiind-că fonduri de salarisare nu i-au stat la disposiție, a trimes în parohii mai ales bărbați de aceia, cari pe lângă porțiunea canonică mai aveau ceva propriu, știind bine, că un ast- fel de preot, care e legat de co- mună, și prin al său, care s’a dus î în parohie, ca de acolo mai mult să nu mai iasă, va lucra cu toate mijloacele pentru binele parohiei și al comunei întregi. Unui astfel de preot nu-i va fi indiferent, că la o eventuală co- masare unde și câtă porțiune ca- nonică i-să dă, dar nu-i va fi indi- ferent nici aceia, că organele ad- ministrative cum aduc la sapă de i lemn comuna, prin arândarea pășu- natului, prin aruncuri pentru cine știe ce scop de dragoste comunală, prin ridicarea de școli de stat pe spesele oamenilor, căci între oameni îi este tatăl său, neamurile sale, ba chiar el însu-și proprietar stabil în comună. Am cunoscut un preot, care pentru a scăpa de un proprietar mare de pământ, a hotărît cu co- mitetul să ridice o școală pe spe- sele comunei, din subvențiunea vo- tată comunei să se aducă în loc de un învățător 2, să se plătească și preotul, și pe scopul acesta au pus 92% arunc comunal. Oamenii nu l-au simțit tare, că aveau puțin, dar le-a simțit bine cele 500 jugăre ale baronului, care pe lângă, că lucrătorii erau tare scumpi, a căzut sub povara dărilor și aruncurilor, și și-a vândut moșia unui jidan. Acesta după o jumă- tate de an a trebuit să plece, și toată moșia a ajuns în mânile oa- menilor, cari au împărțit între ei, și încă pe un preț destul de neîn- semnat. Astăzi aruncul comunal să aco- pere din taxa de pășunat de pe pășunea baronului. Astfel lucră preoții stabili și pe cari îi leagă multe interese de parohiile lor. Pentru „Telegraful Român“. în nrl dela 31 Dec. a „Telegrafului11 mă atacă cineva pentru articolul, ce l’am scris în numărul de Crăciun al „Unirei11 („Cătră frații din clerul tânăr Nu arată, nici nu încearcă să arete, că ceea ce am scris eu nu-i adevăr, — ci se acață de mine, care, după cât știe Dsat „n’ara scris nici odată obiectiv, nici odată n’am apucat peana în mână ca om de știință, ci totdeauna ca unit înverșunat și ca un și mai înverșunat dușman al neuniților*. — în cauza proprie nime nu e judecător, deci nici eu nu voiu arăta că scriu obiectiv, și că din ce motive scriu, — aceasta se ține de competența cetitorilor. Decumva însă cineva ' mă judecă, trebue să arete, că eu scriu ne- adevăruri, și că prin scrierile mele urmăresc dușmănii — din fapte concrete, și răsturnând aserțiunile mele. Reflectez numai la calumnia predilectă: „scopul scuză (sfințește) mijloacele*. Protes- tanții s’au folosit de teza aceasta în anul 1872, ca să nimicească pe Iezuiți; azi se folosesc mulți de ea, când e vorba de a iovi în catolici. Catolicii au pus premii în două rânduri pentru o lucrare critică, carea va putea arăta, că într’adevăr învață iezuiții o astfel de morală. Părintele Roh a ținut misiuni poporale în 1852 în Frankfurt ([. M.) La sfârșitul lor a zis de pe amvon, că dă 1000 fi. Rhen. acelui profesor dela facultatea juridică din Bonn și Heidelberg, care — după judecata corpului profesoral dela respectivele facultăți — va arăta critice, că iezuiții învață o astfel de morală. Judecata nu și-a rezervat-o șie-și. ci îndată ce îi va anunța una din aceste două facultăți, că s’a găsit un astfel de om, ce a documentat, că iezuiții aievea învață așa ceva, va trimite reșpectivului premiul. Nu s’a găsit însă nime. Al doilea premiu l’a pus deputatul german, Dasbach. (E peste 4000 coroane). A concurs exjezuitul Hoensbroeck. Dasbach n’a fost îndestulit cu argumentarea lui Ho- ensbroech, și n’a voit să dee premiul acestuia. Hoensbroech l’a pârît pe Dasbach Ia tribu- nalul de prima instanță, care a declarat, că chestia, nu se ține de competința sa. Ase- menea a declarat și tribunalul de a doua instanță. Hoensbroech a apelat la tribunalul Pag. 20 UNIREA Nr. 3 suprem provințial, care a declarat, că din argumentele aduse de Hoensbroech nu se poate dovedi, că după iezuiți, scopul sfințește mijloacele. — Măcar că Hoensbroech a scris mai multe cărți și broșuri despre tema aceasta. Lucrul a ajuns prea departe, atât ca- tolicii, cât și dușmanii lor erau curioși, ce se va alege din lucru, mai ales că cel-ce juca rol era unui, care însuși a fost iezuit. Ho- ensbroech. nefiind indestulit cu sentința tri- bunalului provințial a apelat la forul suprem, la tribunalul imperial. Acesta puse și termin de pertractare. Hoensbroech n’a așteptat ter- minal, și și-a retras apelația. Aceasta a fost la sfârșitul lui 1905. Premiul lui Dasbach stă și azi, și cred că și a lui Roh, care tu 1902 era depus la parohul- Richter din Bocholt (Germania). — * Dacă cineva socotește ca și Dl ce mă acuză, pe mine, că mă unesc și cu Belzebub, — fiind dânsul om de știință și obiectiv, cerce- și norocul, căci lucrarea poate fi cât de scurtă, și forul suprem sunt autoritățile din Germania, deci nu-i sunt suspecte. Fraților din clerul tânăr le recomând să cetească articolul respectiv din „Telegraful" ut audiatur et altera pars, și și pentru tonul de dragoste inspirat autorului de sărbătorile Crăciunului. Remâne totuș simptomatică mânia, ce o arată scriitorul acelor șire, când este vorba, să se adreseze un cuvânt de îm- bărbătare și încurajiare tutorilor apostoli ai bisericei mele gr. catolice. Ori doară în biserica, căreia slujește „Telegraful", nu se îndatinează oamenii să se intereseze de ast- fel de lucruri? Chestie de gust! Vienala 14 Ian. u. 1906. — loan Bălan. Pentru „Gazeta". — Primul nostru din numărul trecut, foarte inofensiv și foarte fa- vorabil „Gazetei" a surescitat, pe neașteptate, suscebiiitatea acrsteia. Era vorbă, că marele jurnal ce se proiectează, să țină cont și de gazetele noastre existente precum și de ga- zețarii noștri. Un pium desiderium acesta, ■’ pe care și noi îl aflăm din cale afară opti- mist. Dacă „Gazeta", la astfel de articole cinstite, ține să răspundă cu invective, o poate i face. Să vede că vrea să se izoleze de In- { treagă presa românească. Cu toată părerea noastră de rău, nune putem pune împotriva acestei dorințe răsboinice. _______________ — -___ i CORESPONDINTE. Sfințire de biserică. Parța, la 19 Decemvrie 1905. Parța e o parohie înființată la 1864 | I prin trecerea la s. Unire a unei părți însem- । nate a locuitorilor români, în frunte cu pa- [ rohul lor loan Murgulovici. Cu ocaziunea trecerilor din 1864 a fost rămas în posesiunea a lor noștri și biserica, dar în urma sentinței comisiunei administrative a comitatului Timiș j în scurt timp au reocupat-o iarăși Sârbii. 1 De atunci cultul divin pentru credincioșii noștri se ținea în capela așezată în localuri închiriate. în 1893 se născît idea zidirei unei bi- serici, și ca cuvântul trup să se facă, paro- hul de pie memorie loan cândva Dumoniu, convocă poporul la o consfătuire, cu care oca- ziune propune, ca fiecare, conform stării ma- | teriale, se ofere ceva pentru noua biserică, oferind însuși 5000 cărămidă arsa, prin ce a însuflețit pe cei prezenți într’atât, că în acea adunare s’au Insinuat 100,000 cărămidă. Văzând acest rezultat înbucurător, ; parohul, a plecat mai departe, și a deschis o colectă generală, pornind însuși cu ea prin țară; nesocotind morbul greu de care suferea, a cutreerat aproape toate părțile locuite de români, adunând o sumă destul de însemnată; mulțumită acelora, cari cu inimă bună și cu mână largă au potențat zelul și au câștigat mângâiere preotului însuflețit și iubitor de podoaba casei Domnului și puținului popor din această parohie. Tot atunci s’a făcut o representare la Ministeriul de culte, care, spre scopul edificării a asemnat suma de 10,000 cor. care s’a elocat spre fructificare până când s’a început zidirea, din aceștia s’a compus fondul zidirei nouei biserici din Parța. Pe când idea se apropia de realisat, parohul, care și-a pus de deviza vieții ridi- carea acestei biserici, încetă de a mai trăi, după un morb greu și îndelungat, — D-zeu să asculte rugăciunile, ce se înalță dintre păreții acestei clădiri atât de mărețe pentru sufletul lui și iertându-i ce în această viață a greșit ca un om, să-i facă parte cu drepții;— din care causă s’a amânat și zidirea până-ce s’a denumit actualul preot, în persoana Onoratu- Iui Petru Muntean. Zidirea s’a început în toamna anului 1904, pnnându-se încă în acea toamnă sub coperiș, ca peste iarnă să se așeze și să se uște. Lucrările s’au continuat în anul următor, împlinind toate lucrările jugali credincioșii. Pentru cari laudă și mulțumită preotului, căruia nu i-a fost greu a cerceta adeseori casele credincioșilor săi pentru a-i îmbărbăta, însufleți ori îndemna la împlinirea acelor lu- crări, ca astfel din banii colectați să rămână și pentru zidirea unei școale, care în curând se va și zidi. Noua biserică s’a predat cultului divin FEUILLETON. Dela curtea cu jurați. Curia regească nimicind sentința fo- rului prim, a dispus reînnoirea procesului pornit contra Ipi Socrates pe baza §§. 190. și 171. a 0. p. între motivele aduse de Curia regească figurează în locul prim ine- sactitatea comisă la investigarea din a. 398. a. Ch. n. căci părții acuzate nu i-s’a permis studiarea actului de aeuză. De altcum în- să-și curtea cu jurați de atunci nu s’a costi- tuit în regulă, căci între jurați erau mulți oameni de ai guvernului. Procuratura regească a dispus, ca noul proees să se pertraeteză la tribunalul din Brustureui. Acuza e susținută pe acelea-și motive, câ cea din a. 398. Arată, că So- crates a călcat §. 190. din C. p. carele vor- bește despre exercițiul liber a religiunei, folosind în adunări publice espresiuni bat- jocoritoare la adresa zeilor vechi, și făcând propuneri pentru aducerea de zei noi; pă- cate prevăzute în §. 171. a C- p. Pertractarea finală s’a ținut în 1 Ian. a. c. pe lângă un interes deosebit al publi- cului din Brustureui și jur. între ascultători s’a remarcat mulțimea neobicinuită a filo- sopterilor — de filologia clasică — și a studenților din clasele superioare. Cești din urmă și-au manifestat demonstrative simnatia desinteresată față de acusat, carele nelâsând după sine nici o carte scrisă, n’a contribuit ia înmulțirea materialului, ce se propune în șeoalele de mijloc. Pertractarea o conduce judele Nobil. Procuratura o representă urstizul Câmpean, iar de apărător gratuit s’a insinuat simpa- ticul advocat Dr. Bruscul. După cetirea acuzei, presidentul ascultă pe acuzat. Bătrânul răspunde eu minte și liniștit la toate întrebările. — Cum te chiamă? întreabă presi- dentul, — Socrates. — Unde locuiești? — în Pantheon, etaj, I. nr. 1. — Ești însurat ori ești june? Fața venerabilului bătrân se întunecă, începe a tremura și răspunde mâhnit: — Sum însurat, țin pe Xantippe. — Ce oenpațiune ai? — Dau ieeții private, de present sum profesor suplent provizor interimai. — Ce cualifieațiune ai? — Am absolvat gimnaziul, dar „filo- sofia“ n’am terminat-o. — Primit-ai la timpul său acuza? — Da, un exemplar șapirografat. — Ai înțeles punctele de acuză? — Da le-am înțeles, dar numai eu multă greutate. ’ — Cum așa? — Mintea mea dedată a gândi lim- pede, nu se poate împretini cu apucăturile stilului curial. — Te simți vinovat? — De fel, de cumva nu mi-se impută de păcat aceea, că n’am sărutat tălpile ochioerației. - — Ce va să zică aceasta? — N’am aprins tămâie înaintea gus- tului mârșav a plebei extrem demoralizate. — Din acuză s'ar păreă. că Dta n’ai dat cinstea cuvenită zeilor recunoscuti de stat? — Pe vremea mea statul n’avea frică nici de zei, nici de oameni. — Ești aeuzat mai departe, că urgit-ai în portarea unor zeități noue. — Nu se poate, căci după cât știu eu in budgetul statului nu s’a preliminat nici un ban spre scopul acesta. — Se va dovedi cn martori, eă Dta te-ai esprimat foarte batjocoritor despre lupiter. — Pe barba mea! dle president, acuza e nedreaptă, căci eu am respectat în de ajuns pe acest domn, ba amăsurat zdrun- cinatei mele stări finanțiare i-am adus și jertfe din când în când, barem câte un pic de smirnă. Presidentul răscolește aclnzele și pu- nând mâna pe una, zice: — Din fasiunea unui martor se vede, că Dta ți-ai permis glume neiertate față de aventurile de dragoste ale lui lupiter. — Și acum susțin, că apucăturile fo- losite pentru a întră în grația Danaidelor ar fi făcut cinste unui finanțier de frunte, iar cele față de Europa unui măeelariu sdravăn, dar nici de cum unui zeu ca lupiter. De altfel cu treburi de acestea nu m’am prea ocupat. — Dta ai vorbit înaintea unei dame, eă frumoasa Venus folosește tot felini de cosmetice. — De unde, numai de pudră a fost vorbă. — Ce părere ai avut despre religia statului? Nr. 3. UNIREA Pag. 21. prin binecuvântarea ce s’a săvârșit tn 1905 Decemvrie 19 st. n. prin Revssmul Domn George Telescu, canonic, protopop districtual, ca delegat eppesc, cu asistința M. On. Cor- neliu Teaha, protopop și paroh In Liget, George Muntean paroh in Ghilad, Mihaîl O. Jivanca paroh în Petroman și Petru Muntean paroh local. Binecuvântarea s’a început la 9 oare a. m. prin sfințirea cea mică a apei, cu carea stropindu-se biserica dinlăuntru și din afară, se începe s. Liturgie, fiind ticsită biserica de popor. Cântările liturgice și răspunsurile le-a esecutat armonios chorul tinerimei gr.- cat. din loc, dirigiat de harnicul învățător Nicolau Lugoșan. La finea s. Litnrgii a rostit Rvssmul Domn canonic George Telescu cu multă vârvă oratorică, predica, despre „biserica ca școala cea mai veche a poporului", îndemnând poporul să cerceteze biserica și să nu-și subtragă filerul său delaînfrumsețarea casei Domnului. După s. Liturgie, care abia cătră 1 oară s’a finit, a urmat prânzul la casa parohială. Un oaspe. APEL cătrd publicul român din Regatul un- gar, pentru participare la expozi- țiunea generală romând din 1906, (Continuare și fine). V. Agricultura și alte ocupați uni înrudite cu aceasta (silvicultura, horticultura vieritul, creșterea vitelor, pescări tul, vânatul, etc.) Această secțiune va avea să arate cum, ce și cât producem în acest ram al produc- Junii naționale și va putea cuprinde prin | urmare tot ce sub aceste raporturi va fi de | interes pentru vizitatori, anume: date statis- tice, planuri de exploatare, instalațiuni, unelte și producte agricole (toate acestea în natură, în miniatură ori chipuri). Pentru aranjarea acestei secțiuni se va ■ cere concursul Reuniunilor noastre agricole, i cari vor fi rugate a stabili un program de- tailat pentru adunarea și alegerea obiectelor. VI. Industria. în această secțiune se vor prezenta meseriile ce se practică în sânul poporului nostru (afară de industria de casă), apoi industria mare, în cât există, și în deosebi și industria minieră; și anume se vor arăta materialul ce se întrebuințează, procedeurile ce se uzitează și și productele diferitelor ramuri. Și în această privință se va cere con- cursul corporațiunilor și cercurilor de speci- alitate pentru stabilirea modalităților înzes- trării secțiunei, ca să se expună numai obi- ecte mai de valoare, cari se vor putea tran- sporta fără greutăți prea mari și nu vor fi supuse stricăciunii. VII. Istoria poporului nostru, prezentată prin acte, documente, obiecte și chipuri de interes pentru istoria noastră po- litică, și anume atât prin cele ce se află în posesiunea „Asociațiunii". cât și cele ce se vor pune la dispozițiune de alte corporațiuni ■ sau de particulari. ■ VIII. Știința și literatura. Sec- I țiunea va cuprinde scrieri, aparate, preparate ■. și alte lucrări știițifice ale Românilor din i Ungaria, producțiunea lor literară și presa lor periodică. Pentru înzestrarea secțiunii se va face apel la s avan ții și scriitorii ro- mâni de origine din patria noastră (eventual la familiile lor,), apoi la bibliotecile, la cor- porațiunile noastre științifice-literare și la redacțiunile gazetelor noastre. I IX. Secțiunea retrospectivă va I prezenta portretele și reliquiile bărbaților noștri cari s’au distins pe teren politic, știin- j țific, literar economic sau cultural, apoi peste i tot obiectele de interes pentru istoria noastră ' culturală. înzestrarea ei se va face ca și a ; secțiunii VII. ' X. Artele frumoase (pictura, sculp- i tura și muzica), prezentând artiștii români și lucrările lor, instrumentele de artă, și în fine instituți uni Ie și societățile artistice cu 1ntoc- mirile lor. Materialul pentru această secțiune I se va cere dela artiștii români (event. dela familiile acestora), dela societățile artistice și se va întregi cu obiectele ce vor sosi dela alte corporațiuni sau dela particulari. XI Industria de artă, cu lucrări de artă decorativă, esecutate de artiști sau diletanți (încât nu aparțin altor secțiuni, s. ex. industriei de casă etc.) Adunarea obi- ectelor se va face cu ajutorul despărțămintelor „Asociațiunii" și a comitetelor locale. XII. Biserica ort. română din Transilvania și Ungaria, prezentând istoria ei, stările de astăzi, instituțiunile bisericești, bisericile și odoarele lor. Pentru aranjarea secțiunii Comitetul central se va adresă la autoritățile bisericești competente. XIII. Biserica unită română. Această secțiune se va aranja ca și cea pre- mergătoare. XIV. Școalele române, prezentând date statistice despre institutele noastre de învățământ, primare și secundare, întocmirea și istoria lor. Datele și obiectele de expus se vor cere pentru școalele confesionale pri- mare dela autoritățile bisericilor ce le susțin, iar pentru școalele secundare dela direcți- unile acestora. XV. Instituțiunile noastre cul- turale „Asociațiunea pentru literatura ro- — Ca filosof am socotit-o de foarte rațională, deoarece servia minunat interesele josnice a publicului.' — Ca om privat mă țineam de secta ortodoxilor. iar nevastă mea Xantipne — de sine înțăles — de cea a neologilor. - — De ce zici: „de sine înțăles®? Acuzatul răspunde cu reșignaținne: — Așa era natureinl nevestei mele!!! — De regulă unde-ți ținesi lecțiile? . — De oarece nu eram în grația celor dela putere, dădeam oare unde puteam: pe stradă și în localuri publice. La mine acasă era cam strimt!!? ' După ascultarea lui Socrates urmează procedura probătoare. întră dramaturgul Melitos, care în procesul din a. 398. figu- rase ea actor. Poartă frizură bătătoare ia ochi și pășește de tot arogant. Vorbește tot în versuri. — Ce ști despre perversitatea lui So- crates? întreabă presidentui. — Pe toți zăi! multe, multe de tot, colosal de multe și așa lucruri grele. încât la auzul acelora orcanul turbă, iar șerpii de ne capul Meduzei șneră cumplit încrucișindu-și înveninatele lor limbi. , ■ Presidentui face atent pe martor, eâ la timpul său va trebui să joare pe ceie spusă, deci să încnnjnre frazele. * — Bine. Voia vorbi, „sans ubrases*. Acest bătrân hârbuit. carie mereu aducea jertfe Vinerek și nu odată se tâvăiia pe altarele lui Bachus, acest bătrân zic batjo- cori a cu multă răutate pe marele lupiter, și necinstea cu vorbe murdare virtuțile ne- peritoare ale Junonei. — Și anume ce vorbe a zis ia adresa ini Joie? — Odată a susținut în public, că lupiter n’ar respecta credința conjugală. — Adevărat e, că Dta ești dramaturg? întreabă a părători nl. — Da. Am scris mai multe piese- Câteva au fost jucate eu mult succes de diletanții de pe-atonei. între altele „Scalda Dianel® a plăcut foarte mult publicului. — Și ce a zis Socrates despre pieza aceasta ? — Dacă-mi aduc bine aminte, a zis, că mai scandalos, decât pieza numai amorul poate fi. — Tot respectul! răspunde apărâtoriui. Al doilea martor e un măiestru eu numele Anitos. Prospicia destul de prost, dar făcând guvernului mai multe ser viții de corteș ocupase, câteva funcțiuni mărunte. .— Ce ocupați une ai? întreabă judele. — Să. trăiți die jude, sum : vorilist după avere. — Ce ști despre Socrates? — Vorbia de rău pe zăi, mai de cn samă pe cei mai bătrâni. — N'ai ști spune, ce zicea anume? — Să trăiți die president, vorbia așa de sus. încât eu nu pricepeam nimica. — Ce om era Socrates? —: Era tocmai vecin cu mine. Tot- deauna l-am văzut beat venind acasă... — Dta erai beat? — D’apoi când eu, când el, dar de regulă amândoi. — Și ce făcea Socrates, când era beat ? — își bătea nevasta! — Pe Xaniippe? — Da, mă rog die jude. O bătea cu bâta. (Mare senșație în public.) — Ce zici la vorbele acestea? se adre- sează presidentui eătrâ Socrates. — Aceasta mi-ar fi fost idealul cel mai ideal, dar tot decursul căsniciei mele e dovadă nerestnrnabtlă, eâ utopiile utopii rămân, răspunde Socrates cu un zimbet ironic. După ascultarea mai multor martori neînsemnați întră Xantipne, nevasta acu- zatului. Vestita matroană Intră în sala de pertractare eu mâniie ne șolduri. Toate soacrele o fixază cu un respect deosebit. ; — Dta vei fasiona numai dacă ai i plăcere, legea nu te obliga. îueepe judele, i — De ași fi datoare, nici n’aș face-o. — Ce fel de om era bărbatul Dtale? Era el nereligios? ; i — Mai mult negaiant. ' — Cum adecă? — Nn m’a dus la nici o serbare olim- piadă. Dacă era în Aihena ceva petrecere și-i ziceam să mergem și noi. Dlui începea a-mi țiucă lecții de morală. M’am săturat de un așa bărbat drăguț. . ' — Anume, ce lecții îți țineă? — încetul en încetul re face oțătul. Mai bine azi un ou decât mâne un bou. Numai cât nu era nici ou nici bou. deci să nu se mire nime, dacă eu tot mereu îmi eșam din țițini. — Dreptu-i că bărbatul Dtale te-a bătut în mai multe rânduri?. UNIREA Nr. 3. Pag. 22.___________________________________________ mână și cultura poporului român", Asociați- j unea aradană și cea din Maramurăș. Socie- tatea pentru fondul de teatru român, și ce- lelalte societăți culturale din țeara, vor expune aici documentele și obiectele ce privesc isto- ricul lor, instituțiunile ce le susțin, publica- țiunile ce le-au editat, etc. XFT. Băncile noastre din țeara vor prezenta ca și la expozițiunea din Sibiu în 1905 — stările lor de astăzi, desvoltarea și Întocmirea lor, instituțiunile ce le susțin, publicațiunile lor, etc. Pentru aranjarea acestei secțiuni se va face apel la Delegați- unea Băncilor române. în scopul de a înzestra toate aceste 16 secțiuni, Împreună cu casa țărănească din Transilvania, In condițiuni cât mai mulță- mitoare și de a prezenta în pavilonul Româ- nilor din regatul ungar, un tablou sistematic unitar și complet al individualității noastre etnice, a stărilor noastre și a tuturor mani- festațiunilor vieții naționale a poporului nostru, Comitetul central s’a înțăles cu Co- misariatul general din București, ca pregătirile Românilor din Ungaria și Transilvania pentru espoziție, să se facă exclusiv numai cu intervențiunea organelor BAsociațiunii“ și că toți câți vor voi să participeze la ex- pozițiune, vor avea să se adreseze pentru informațiuni și plasarea obiectelor, fără ex- cepțiune, numai la Comitetul central în Sibiu, pentru-că numai astfel va â posibil de a face > selecțiunea cuvenită între obiectele de expus și de a Împiedeca expunerea unui material fără valoare și necoreșpunzător scopului urmărit. „Asociațiunea" din a sa parte va in- stitui, prin organele ce le va exmite și cu ajutorul despărțămintelor sale în toate centrele mai însemnate ale comitatelor locuite de Români, câte un Comitet local, care să or- ganizeze și conducă lucrările pregătitoare și colectarea obiectelor. Și până la timpul când aceste Comitete locale, fn cari vor fi Invitate și dame româ- ne și a căror adrese se vor publică în timpul cel mai apropiat, — își vor puteă începe । activitatea, publicul român din țeară se va i putea orienta din cele comunicate mai sus : cu privire la împărțire și cuprinsul secțiunilor pavilonului, și toți câți vor putea și vor voi să participe la expozițiune, vor putea începe pregătirile necesare ca să poată trimite obi- ectele de expus la timp potrivit și ca pavi- lionul nostru să poată fi pe deplin înzestrat până la deschiderea expozițiunii, de care ne desparte dbia o jumătate de an. Apelăm deei la toți pretinii culturei poporului nostru, cari se știu încălzi pentru idealurile noastre naționale și nu se retrag nici dela muncă și jertfe pentru înaintarea intereselor noastre obștești, să se pună pe lucru, să adune ce este de adunat, să în- demne unde va fi de îndemnat, ca participarea noastră la Expozițiunea generală română din 1906, sa devină o mare și deamnă manifes- tați une națională a Românilor din Ungaria și ca aceștia să se prezinte la marea săr- bătoare a Românizmului în condițiuni cores- punzătoare importanței elementului nostru în sinul națiunii române. Biroul Asociațiunii din a sa parte va îngriji ca publicul nostru să fie informat pe deplin și la timp asupra mersului lucrărilor pregătitoare, și anume și asupra modalităților în cari este a se anunța participarea la ex- pozițiune și va avea să se facă trimiterea obiectelor. Va da anume la toți câți i-se vor adresa, informațiunile și instrucțiunile de cari vor avea trebuință. Accentuăm încă de acum, că pârtiei- I parea la expozițiune trebue anunțată biroului I „Asociațiunii" cel mult până la 1 Aprilie n. 1906, arătându-se în mod specificat obiectele ce se vor expune (descrierea, originea, nu- mărul, volumul și greutatea lor), ca apoi expedițiunea să se poată face conform in- strucțiunilor ce se vor da din caz în caz și în conzonanță cu biletele ce vor fi trimise în duplu, deodată cu obiectele de expus. Obiectele a căror trimitere nu se va anunța prin asemenea bilete și nu vor sosi la timpul și locul ce se va designa, vor fi refuzate, deoarece biroul nostru va putea exopera și asigura expozanților înleznirile de transport și de vamă, precum și plasarea corăspunzătoare a obiectelor numai în caz dacă se vor observa cu toată rigoarea in- strucțiunile ce se vor stabili. Din ședința Comitetului central al Aso- ciațiunii pentru literatura română și cultura poporului român, ținută în Sibiiu la 12 Decemvrie 1905. ' losif St Șnlnțu m. p. loan I. Lăpădatu m. p. prezident. notar. REVISTE. Budapesta. în situația încur- cată a politicei noastre nimic nou și sigur. Deducții s’au făcut și fac mereu, dar la pace încă nu s’a ajuns. Momentul cel mai nou e, că Wekerle umblă să compună un cabinet de transiție. Uniunea vamală sârbo-bulgară a provocat între Austro-Ungaria și între aceste 2 state un schimb de note. La nota Austro-Ungară, care cerea în niște termini aspri și laconici desfacerea uniunei vamale dintre aceste două țări, — i-s’a — Curată calomnie, ba mai mult: absurditate fizică, ba ce zic ... . răspunde îndârjită Xantippe roșind până după urechi. Nici nu mai zice altă vorbă, pune capul în pământ și iasă afară supărată foc. Martorul Xenofon nu s’a presentat ia - pertractare. Prezidentul îi cetește iasiunea dată înaintea judelui Investigator. Din fa- siunea aceasta apare, că Soerates e un om temător de zei, blând și cu minte. Mar- torul de altfel a trimes o carte în doue tomuri, scrisă - cu intenția, să dovedească cele spuse în pomeuita fasiune. Advocatul apărător, cere să se cetească cele doue tomuri. Tribunalul nu primește propunerea apărătoriului, pe motivul, că membrii tribunalului știu conținutul acelei cărți, de pe când erau gimnasiști. ~ Pentru dilucidarea stărilor sociale și religioase din secolul ai IV-lea, înainte de Hristos, a fost citat ca pricepător profesorul Neamțiu. — Te rog. spune-ne pe scurt, dar clar starea socială și religioasă de pe timpul lui Soerates, zice prezidentul cătră venerabilul profesor Neamțiu. — D’apoi, să nu fie cu supărare lumea de atunci era coruptă binișor. în urma le- găturilor familiare se tușau multe scandăle de ale zeilor din Olimp. dar multe ajungeau și la urechile publicului mare. însu-și lupiter a fost dat de gol în mai multe rânduri, ba când era vorbă de ceva aventuri, abuza destul de negenat de puterea sa oficioasă. Apoi cu multă dragoste de obiect, arată pe lung viața casnică a zeilor din Olimp. Ba ia urmă începe cu citațiuni din Homer, când apoi prezidentul mulțămindu-i pentru intorma- țiuuile date, declară procedura probatoare de terminată. Urmează vorbirile procurorului și apă- rătoriului. începe procurorul, zicând: — Sum silit sâ acuz pe representatul cel mai classic a minții luminate, să acuz pe înțeleptul înțelepților, să acuz pe Soerates și încă pe basa §. 190. din C. p. Statul chestiunei e clar. Soerates a păcătuit. • îu termini de operete s’a esprimat despre zeii din Olimp, nimicindu-le auctoritatea cuve- nită înaintea poporului. îu parte a recu- noscut însu-și acuzatul, dar fasiunile sub jurământ a martorilor ascultați astăzi, do- vedesc lucrul naai pe sus de ori-ce îndoială. Rog pe On. tribunal a-i declara de vinovat pentru delictul comis contra religiei și exer- cițiul liber a aceleia. Ce privește demăsu- rarea pedepsei, cer a se lua în considerare §. 92. al aceluiaș C. p. croindu-i o pedeapsă mai domoală. Apărătoriul Dr. Bruscul glăsuește așa: —Mărite dle president! Onorat Tribunal regesc! Un singur om a fost în toată is- toria lumei. care a luat în serios și a aplicat serios marile idei de drept, lege și dreptate. Și pe acest unic om îl aduc înaintea legii. Demagogi, oameni stricați, ba chiar și dra- maturgi fără valoare îi sunt acuzatorii și procuratura regească primește de bani buni spusele acestor descreerați. Onorat Tribunal regesc! E acuzat cu ireligiositate interpretele cel mai classic a religiosității. Și pe ce motiv? Ce a făcut clientul meu? A zeflemizat câteva aventuri de ale Iui lupiter și Veuus. Și oare un filosof veritabil nu-și poate permite să iea sub ascuțișnl criticei niște lucruri neiertate? De altcum nici Joe, nici Venus nu făceau mare secret din trebșoareie de această natură. Cu multă vârvă oratorică arata apă- rătorinl. că păcatele imputate clientului său nu pot fi socotite nici ea vătămare de onoare, pentru-câ prin ele des i omeniții zei n’au fost espuși disprețului public, nici n’au pri- cinuit Introducerea cercetării disciplinare contra dânșilor, Din contră Soerates prin procedura sa. a propagat popularitatea zeilor de atunci, deci laudă și nu pedeapsă merită. Cer ca clientul meu să fie scos de sub acuză. După consfătuire de o jumătate de oară, prezidentul publică următoarea sentință: în numele Maiestății Sale a Regelui! Tribunalul reg. din Brnstnreni. ascul- tând vorbirile de acuză și apărare din pro- cesul pornit contra lui Soerates pentru delict contra religiunei și pertractat azi a adus următoarea Sentință: Soerates, locuitor în Athena. profesor suplent. provizor. interimal, filozof fără di- plomă. acuzat cu delictul prevăzut în §. 190. al C. p. e scos de sub acuză și toate urmările aceleia. Dar luând în considerare rtiomentele ivite In decursul pertractării, că Inctul ar dăscăli fără îndreptățire, după ridicarea la valoare de drept a acestei sen- tințe. toate actele se străpun Inspectoratului reg. de școale din Brustureni, ca întru cât fapta aceasta a înotului ar călca legea despre instrucțiunea poporală, să iea mă- surile de lipsă în cercul său de competință, lucian. Nr. 3. UNIREA Pag, 23 răspuns în termini dulci și șireți, că despre desfacere nu poate fi vorbă, fără vor schimba unele puncte din învoială unde ar fi interesată Austro-Ungaria Și după ce aproape nici un punct nu este, a cărui șter- gere ori modificare să nu o ceară Austro-Ungaria, raporturile devin foarte acute, cu atât mai vârtos, că Sârbia și Bulgaria sunt decise a susținea această uniunt; la ori-ce întâmplare. în cazul acesta Austro- Ungariei nu-i rămâne altceva, de- cât să-și recâștige auctoritatea per- dută în’ aceste doue state prin un răsboiu. Și deja multora li-se ‘pare că aud bubuitul tunurilor și simt mirosul de prav de pușcă. Franța. în 17 1. c. a fost în Versailles alegerea noului președinte al Franției pe timp de 7 ani. A fost ales Falli^res. Lupta s’a purtat între Doumer, dușmanul curentului inaugurat în Franța și între Fallieres, adeptul acestui curent. Capacitate politică Follidres nu este. Act de mulțămită. Subsămnatul,ca plenipotențiat a doamnei Valeria Morari născ. Pop, — mă simțesc în- datorat a aduce mulțămită publică Direcțiunei bancei generale de asigurare mutuală „ Iran- silvania" din Sibiu, fiind-că a plătit o asi- gurare de 820 cor., deja amulată din causa neîmplinirii obligam elitelor. Purcederea aceasta cinstită, pe cum și culanta, eu care aceasta banca să achită în chestiuni de asigurare, mă îndeamnă să o recomand cu toată căldura tuturor românilor, cari vreau să-și asigureze viața ori realitățile. Blaj, la 20 Ianuarie 1906. Gavril Precup, plenipotențiatul doamnei Valeria Morari n. Pop. HoutățL Anul nou. Ca in toți ani și de data aceasta, liturgia a fost pontificală de Escei. Sa Mitropolitul Victor, eu număroasă asis- tiuță. Predica despre însămnâtatea sărbă- torii. a fost rostită de înaltul prelat. La oarele 12. cierul gremial s’a presentat la reședința mitropolitană, și prin graiul cum- pătat a părintelui canonic și prepozit I. M. Moldovan, au esprirnat Eseelenții Sale, prea- sânfitului nostru arhipăstor. mulțumite pro- funde pentru toate câte a făcut. în favorul bisericei noastre în aceste grele timpuri și cele mai sincere urări de îndelungă viață și fericire. Vădit mișcat Escelența Sa mul- țumește de această nouă dovadă a alipirii și dragostei, și din parte-i din toată inima împarte binecuvântarea sa tuturor. La oa- rele 1. s’a dat mare masă, la care au fost Invitați, pe lângă membrii Veneratului Ca- pitlu și unii preoți gremiali, funcționarii dela oficiile administrative. Știri literare. însemnăm aci unele producte literare apărute în zilele acestea: Al. Odobescu: Opere complete, voi. I. cu- prinzând unele dintre perlele cele mai pre- țioase ale literaturii române, rămase dela regretatul Odobescu. între altele doue poezii eroice, studii istorice, povestiri și hazne mitologice, disertații și acel neîntrecut Pseudo ehinegetieos, bogat în cunoștințele vaste și neajunsul stil a lui Odobescu. Vo- lumul împodobit cu portretul autorului, se vinde cu 1'50 cor. și a apărut ca și multe altele în editura instit. „Minerva" din Bu- curești. — Tor acolo a apărut: M. Sado- veanu: Amintirile căprarului Gheorghiță, reminiscențe din cei trei ani de ca- zarmă. La început povestirea e incoloră, încetul eu încetul iută se aprinde toc mai mult si se face mai interesantă, Costă 2 cor. — Intru amintirea prof. A. P. Bota, o bro- șară de 44 pag. cuprinzând portretul, bio- grafia înmormântarea și vorbirile rostite din acei trist prilej. Se vinde cti 80 fii. in favorul fondului, ce va purta numele atât de mult regretatului amic. Recomandăm în special procurarea acestei broșuri numero- șilor învățători, foști elevi ai lui. — „Ge- loșii", o hazlie comedie într’un act. după germană, de Moșul (N. P. Petrescu), prețui 40 fii. „Luoeafăral", anul V. nrl l cuprinde într’o admirabilă executare preafrumoasele podoabe ale catedralei din Sibiu, datorite penelului ni.ireiui nostru artist Octavian Smigelșehi. apoi articoli literari de Pave- leseu, Zamfireseu, Basarabeseu. Borcia. Fatma, Sandu-Aldea etc. Această revistă poate fi cea mai prețioasă podoabă a ori cărei case românești. Foi none. De anul nou am primit primul număr cin revista „Viața literară" de sub direcțiunea dior G. Coșbuc și Ion Gorun, cu un cunrins bogat, semnat de o pleiadă din cei mai buni scriitori. Abona- mentul anual 5 lei. — „Orizontul" a apărut și el la Cluj sub redacția dini V. E. Mol- dovan. Cuprinde artieoli politiei, literari, sociali ș. a. semnați de Dr. C. Maniu, Dr. Vaier și Vas. Moldovan Ciato etc. Costă 10 cor. la an. — La Lugoj a anărut „Meseriașul" foaie indusiriaiă și comercială sub redacția învățătorului CousL. Linba. Apare tot a doua Duminecă, costă 4 80 cor. la au. — „Păstoriul sufletesc", periodic de predici, nrl 1. conține opt predici, dela Crăciun până la Dumineca lui Zacheiu. la cununie, la mort, anoi meditații și studii din sfera oratoriei. Toate ar fi bune, dar limba și fraaeologia. lasă așa mult de dorit. Dorim toate cele bune. — „Nuelușfl", revistă umo- ristică și satirică, apare la Budapesta, sub redacția unui comitet. Tot începutul e greu, chipul cum se presintă acest prim număr, ue îndreptățește se sperăm. Umorul și ca- ricatura nu le întâlnești la tot omul. Abo- namentul anual 8 cor. — La Timișoara a reapărut „Controla", de astă dată organ in- dependent impersonal și obiectiv. Redactor Toma D. Cirovici. Fondurile arjj.iâieoezanâ. Se cuietează primirea următoarelor contribuiri: Masa studenților, a primit ca răscum- părare felicitărilor dela Dr. Alesandru Vajda- Voevod din Olpret și soția 20 cor. Petru Panda, când, de notar 2 cor. Marian Popa 2 cor. Traian Radu, notar, toți din Feneș, 5 cor. Vas. L. Pop, protopop. Sângeorgiul- de-Meșeș 5 cor. Sim. Marincaș. Bogdana 2 cor. loan Negrean, Buciumi 2 cor. Pondul subsidiar al preoților, a primit dela lacob Popa, protonotar consist. 3 cor. Sara de Sâa-VaBÎu s’a serbat în localul Casinei române, prin o succeasă serată. Prof. Precup a vorbit despre recentele pu- blicațiuni ale scriitorilor ardeleni, insistând mai ales la poetul Goga. A căutat la pian eu mult simț d-șoara Helica Deac și cu voacea d-șoara Hortensia Groze, iar dl luliu Pop, a spus un monolog hazliu. Serata a fost foarte bine cercetată, și cei presenți și-au petrecut vesel până la 12 oare, când urându-și mulți ani cu bine, s’au despărțit. Convocare. Adunarea generală a socie- tății „Concordia" din Blaj, se convoacă prin aceasta pe 4 Faur n. la oarele 2 d. a. în localul Casinei meseriașilor români. Obiec- tele: 1. Deschiderea adunării. 2. Raportul consiliului de administrație. 3. Alegerea unei comisiuni pentru censurarea raportului. 4. Propuneri. Blaj, din ședința consiliului, ținută la 20 lanuar n. 1906. — Teodor Onișor, preș. Aug. Gruitia, secretar. Petreceri- Comitetul „Renumuei fe- meilor rom. gr.-eat. din Blaj", invită la balul, ce se va aranja Sâmbătă în 27 Ian. n. 1906 in hoteiui „Univers". Daniele sunt rugate a se prezenta, pe cât se poate. în costume românești. — Atragem atențiunea Și în cât nu ni-e dat a trăi mult, să lăsăm ceva prin ce să dovedim, că am trăit.» Pliniu, cart. 3, epist. 7. ' Conform preaveneratei epistole pa- storale, dată de Eseelentissimul episcopat a Provinciei mitropolitane gr.-cat. române de Alba-Iulia și Făgăraș, de ddto 6/8 lannariu Nro. 470—1900. asupra omagiului cătră Domnul Hrisios a Inbiienlui anului sfânt 1900. și aniversării a 200. dela sfânta Unire, unde în punctul penultim se zice: „Afară de aceasta fie-care parohie se facă și alte lucruri bune salutare intru amintirea marelui eveniment al sântei Uniri, și în privința aceasta consultându-se frații parohi cu iu biții noștri credincioși, vor afla după împreju- rările locale, că ce este mai potrivit, să se facă nu numai întru amintirea sântei Uniri, ei deodată și pentru prosperarea sfintei bi- serici “ ete. Comuna bisericească gr.-cat. de T. Silvaș, diecesa Gherlei, Selagiu. — ca după esemplul multelor, dar mai bogatelor comune din jur, cu timpul să-și poată edi- fica o biserică nouă, corespunzătoare mărirei lui Dumnezeu, în adunarea bisericească, ținută la 22 Decemvrie 1900. a înființat o fundație în bani și bucate în sensul invia- țiuniior din cerculariul diecesan de ddto 12 Noemvrie 1878 Nr. 5397. p. 2. După o manipulare conștiențioasă și esactă în anul 1904 a succes în jurul bisericii vechi a aduna mult material solid • de 165000 cărămizi și în primăvara anului treent cu în- credere și speranță în Atotputernicul Dum- nezeu și ajutoriui oamenilor de bine, s’a început edificarea bisericii. în speranță nici că ne-am înșelat, căci cunoscută fiind starea materială debilă, dar eu atât mai marea pietate și însuflețire a credincioșilor din loc, s’au aflat oameni de suflet și de inimă, ba comune întregi T. Santou, Vezend. Ho- toan. Seuca, Cehal. Tasnad. Coasiu cu demnii preoți în frunte, cari s’au îngrijit a ajuta după putință, și biserica într’o rară splendoare spre bucuria și deplina mulțâ- mire s’a edificat. Virtutea binefacerilor cândva a fost ornamentul veacurilor trecute, gloria și puterea strămoșilor noștri. Mul- țumită Atotputernicului Dumnezeu, că acea virtute strămoșească iară-și a devenit do- minantă. și poporul nostru românesc, deși sărac, dar fiiudu-i avută inimă bucuros jert- fește cu deosebire ia zidiri de biserici. Faptele și moravurile bune cândva era datina a le trece posterității. Sunt creștini buni, cari în sfera lor sfântă și destul de amplă află o activitate nobilă, și și-au propus un scop sfânt și glorios, adecă mărirea lui Dumnezeu și fericirea! nea- mului, încât cu dreptul merită recunoștința și onoarea fiilor neamului consângean. Atari creștini prin faptele mărețe pe veci își întipăresc numele glorioase în inimile muițămitoare ale acelora, cu cari au făcut bine. Dăruiri pe sama bisericii din T. Silvaș. a cărei consacrare din 15 Octomvrie a fost descrisă în coloanele prețuitului ziar „Unirea* au fost dela începutul edificării, și încă tot mai incurg. înregistrăm aci da- rurile și numele dăruitorilor: Prin interces- sittnea Mon. do preot loan Szilâgyi din Vezend dela loan cândva Giurgea 1000 coroane. Dela loan cândva Szilâgyi, ca bani lăsați pe sama bisericii prin testament, s’au primit 600 coroane. Altarinl l-au pro- văzut și înfrumsețat cu cele de lipsă doamna Fiuare Verzeș. văduva iui Gargiu cândva Filep. fost proprietar în T. Santou cu fiii D-saie Georgiu și loan Filep, în suma de 468 coroane. Văduva cantoreasa Maria Supurau, a dăruit 240 coroane. Văduva lui Auxențiu eândva Sarkadi. fost preot în Fe- gernic. Maria Lobonțin. a dăruit 210 cor., Ana Poo văd. locuitoare în Reghea 200 cor. Rachia Supurau văd 200 cor. Maria Farc văd. 200 cor. Maria Macaria văd. 200 cor. Dl Petru Chiș din T. Santou 220 cor. lu- liana și Floarea Zdrobea doue surori din T. Santou 200 eor. Gavrilă Pop 158 cor. Petru Chiș a eumnârat un potir în preț de 100 eor. Comuna Vezend (dieceza Orăzii) 84 cor. Comuna T. Santou 107 cor. 50 fii. Comuna Seuca 110 eor. 80 fii. Comuna Holoan 68 cor. Comuna Cehal 53 cor. 44 fii. Comuna Tașnad 26 eor. 30 fii. Comuna Coaș 35 cor. 20 fii. Comuna Pir 10 cor. 5 fii. Dl loan Fiiep, hotelier în Coaș 100 cor. loan Lazar și Floarea Nistea. au dăruit nn rând de vestminte bisericești în preț de 80 cor. luiiana Borobeiu. Vasiliu Pop și Oana Ghiș. au eumnărat doi prapori în preț de 76 coroane. Dl loan Hendea din Boria 60 cor. Petru Lazar din Santon 80 cor. Văd. Nemeș și fiii din Vedres-Avram 50 cor. Di Georgiu Filep din T. Santon 20 cor. Dl loan Filep din T. Santon 40 cor. Coriolan Cărbunarin 4 cor. Georgiu Pap k din Odăi 20 eor. Racbilâ Jarc văd. din Moara Bânfi 6 cor. Văd. lui Petru Pap 30 cor. Dl Fran- cisc Cosma din Pir 10 cor. Georgiu Darna din T. Santon 40 cor. loan Tioca din Chi- egea 8 cor. Georgiu lacobuțiu 10 cor. loau Potrovița 4 cor. loan Racoița 2 cor. Georgiu Hendea 2 cor. Georgiu Marchiș 2 cor. Gre- goriu Erdei 4 cor. Mihaiu Nagy 2 cor. loan Pasteau din T. Santou 200 cor. Georgiu Tescas din T. Santou ICO eor. Georgiu Mocan din T. Santou 20 cor. Andreiu Ciontos din T. Santou 10 cor. Dl Nicolau Hoblea din Gig 10 cor. loan D. Pop din T. Santou 10 cor. Văd. Rebeleșoaia din T. Santou 10 cor. Gregoriu Vanca cu soția sa Rafila din Hotoan 30 cor.. loan NUvan din Andrid 10 cor. Alesandru Hendea din Blagea 5 cor. loan Ostate din T. Santou 5 eor. Traian Ostate din T. Santou 5 cor. Maria Maier din Sanislau 5 cor. Vasiliu Haiduc și soția din Cean 50 cor. Gavril Gustns din Seuca 5 cor. Georgiu Pastin din I. Santou 5 cor. Vasiliu Decenyi și soția din Sanislau 20 cor. (Va urma.) Bibliografie. A apărut: „SămănătoruT Revistă Literară. Anul V. Nr. 1.: N. lorga, Ce este „Sâmăuătorul* ? — A. Stavri. Fluierul (poesie). — Mihail Sadoveanu. O povestire de sărbători. — St. O. losif, Stropi de Nufăr (noesie). ■—■ C. Sandu-Aldea. Nepotul lui Mihalis. — Z Bârsan. Scrisoarea (noesie). ■— X. Cugetări, — Cronica: N- lorga: Despre cărțile d-lor Conitz, păr. Mihăiescu, G. Pascu, R. Rosetti, Skina, despre revistele „Convorbiri*, „Tri- buna* din Arad, „Bunul prietin*. „Craio- vița*. despre o culegere de vicleimuri și despre un pamflet bisericesc. în supliment: Cele mai vechi icoane românești (ilustrații). Numărul: în țară 20 bani. în străinătate 25 bani. Abonamentul: în țară 10 iei pe an. în străinătate 12 lei pe an. Redacția. Strada Buzești Nr. 42. Administrația: Str. Regală, 6 (Tipografia „Minerva*). I „Junimea literară*. Anul III. Nr. 1. | cu următorul sumar: Dragostea Dumbrăvii i (versuri). Leandru. — Biserica din Rădăuț în Bucovina, D. Olinescn. — Orfana (versuri) G. Rotieă. — Rolul literar și cultural ai Eniseopiei din Râdăuț. Dimitrie Dan. — Din metamorfozele (prefacerile) lui Ovidiu Nasone (versuri) V. Bumbac. — Petrile Doamnei. S. FI. Marian, — Niță (versuri), Sever Beuea-Cosrineanu. — Babele și moș- negii seăpați de omor, Dr. I. G. Sbiera. — în albumnl unei copile (versuri) C. Morariu. — De sărbători (versuri) V. Huțan. — O zi de Crăciun. losii Viehoviei. — Mirajul (versuri) Lucescn. — Busuiocul. Elena Ve- ronca. — Tremură un șoptit (versuri) N. Draeinsehi și G. Rotieă. — Amintire (ver- suri) D. Popescu. — Iar noi. Nic. Draeinsehi. — Notițe bibliografice. N—r. Redacția și administrația: Suceava (Bucovina) strada Sturza Nr. 655. . A apărut: Lucian Bolcas: Năvăliri Barbare. Nuvelă. * „Luceafărul^ Institut tipografic și de editură: BUDAPESTA. * ♦ Se poate comanda dela autor: Buda- pesta VII. Izabdla tir 3. Prețul 1 cor. 10 bani porto postai. Poșta Admînistrațiunîî. Am primit și cuităm abon. dela: Brusturi pe 1904. Crivdbara pe 1965 sem. 2-lea și 1906 sem l-im. Valea Delții pe 1893 — 1902. Mai restesză arii 1903— 1905. I. K AledvisA pe 1905 sem. 2-lea. Mititei pe 1900—1902. Sântimbru pe 1904 și 1905. Belotinț pe 1905. ViUioara pe 1905. Băița (Distr. Fărăgâu) pe 1906 și 1907. Ciugudul de jos (Arieș) pe 1905. Dr. A. L. Orade pe 1906. Butin pe 1906 sem. l-im Gurghiu pe i904..Pe au. 1902 și pe 1905 sunteți îucă în restanță și Vă rugăm să binevoiți a-i achita și pe aceștia. Dr&g pe 1905. Băla pe 1897. KozAp-VisA pe 1905. Ilembae pe 1904, Satul nou de jos pe 1904 sem. 2-lea. Cerghizel pe 1905. Bretea pe 1901 sem. 2-lea 1902— 904. Ca Document la rațiuni servește recipisa poștală cu provocarea Ia quitarea in acest loc. Șura mici pe 1903. Ludoțul mare pe 1896. Săntamiriă Orlea pe timpul din 1 Oct. 1901— 1 Oct. 1902. Szent-Lăzdr pe 1h03 și 1904. Casina, Caransebeț pe 1906 sem. l-im LippA pe 1905. Hosszupâlyi pe 1906 sem. I-im. Ny. Bâ- lintfalva pe 1904. H. A. Bpest pa 1906, Cucerdea română pe 1903 și 1904. B. Ujlak pe 1905 sem. 2. Coțogna pe 1905. Dr. E. Oriștie pe 1906 sem. l-im. Dateț pe 1900 și 1901. Bomos pe 1896. Ghelariu (distr. Uniadoarei) Sunteți în restanță pe anii 1902— 1905; adecă pe patru ani; și Vă rugăm, si faceți ori cum și să-i achitați, căci nu mai putein aștepta Ca- ra^eu suateți achitați până la finea: an. 1905, Vaslăb pe an. 1905. Bistra pe 1905. Er-Kăvds pe 1905. GenyAte pe 1905. Lodrgman pe anii 1900—1904. Pintic (distr. Fărăgău) pe 1905. Csandlos pe lunile Jan.- ■Marte 1906. KAtz pe: Jan.—Marte 1906. N. KAcs pe 1905. P. P. Lugoț pe 1906 sem 1. Ortelec pe 1905 sem. 2-lea. Șiretul mare pe 1906. Nireț pe 1906. Ilidiț pe 1900 și 1901. Corbu pe 1903 și 1904. Dr. E. B. Teaca pe 1906. Suciul de sus pe 1905. V. D. Borța (Maramureș) pe 1903 sem. 2-lea. 1904 și 1905. Asuagiul de sus pe 1905. Ulieș pe 1900. Dezmir pe 1906 sem. l-im. Ceialalți bani s’au străpus Oficiului Ia carele au fost destinați. Dr. P. F. Gherla pe 1906 sem, l-im. Ormenițul de Câmpii pe 1906. llustr. Epp. Lugoț^&l^W, Nagylak (Orade) pe 1900 și 1901. Szintye pe 1904. Vasad pe 1905. Ghimes-făget poe 1905 sem. 2-lea și 1906 sem. l-im. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa KP Cumpărați! Cumpărați! „Calendariul Unirii" pe anul 1906. — în 2 ediții: cea mai avută costă 50 fii. + 10 fii. porto. ■ . Cealaltă costă 30 fii. + 10 fii. porto. IW IW Pag. 26. UNIREA Nr. 3 Durerile de stomac t» sunt în celea mai multe cazuri urmă- (» o rile unei mistuiri slabe și apar ca o i ► insomnie, lipsa poftei de mâncare, < > <» junghiuri, jâgărae, sgârciuri de stomac, < ► < • amețeli, durera de cap, tasă cu fllegmă, ’ * 1 anemie, clorosă', gălbioare etc. și cari * * *’ duc la un morb greu, dacă omul nu ° să va îngriji din bună vreme. — Contra J ( * ' o+nman c’n fnlriRlt TTllllt, durerii de stomac, s’a folosit de mult și se folosește și azi cu mare putere X ., de vindecare picuri! de stomac dela < ► o MARIACELL cunoscuți sub numele o Picuri de stomac alui Brady o ' < > cari s’au dovedit de cei mai buni picuri * J <» pentru stomac. (( ;; Mii ie BBistoîe ie recunoștință si nmlțămită. o I > Când îi cumpărăm din potecă să-i cerem < ► .. cu numele pienri de stomac aiul Brady • * ’ si să nu ne lăsăm înduplecați să ni-șe dee alții. () Picurii lui Brady sunt pach etăți în scatulă ,, î * roșie ți afară de marca din jos sunt provăzuți ,, și cu semnarea prepara- torului. Ca să ne ferim de imita- țîuni trebue să-i comandăm de-a dreptul dela farmacia Brady K. „Regele Ungariei1! Viena IJleiscnmarit 242. de unde, apedându-se înainte 5 cor, vei primi 6 sticle, s&u pentru 4.50 cor. vei primi 3 sticle duple froo. O interesantă broșură de în- vi ați uni să dă la cerere gratis. 74 distingeri. 6 medalii de stat. §®®®®®©®®®0®®e@®©®®®©©©e®®©©®©+0®®®®0000O®00®0@©®00o©0@00@oo®©©ag Cruce sa* stea duplă Gratuit: o cnmpenă de casa și o mașina de fiert 9 electro- magnetici D. R. G. M. Nr. 88503. Vindecă și înviorezi pe lângă garanță: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vîjeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, găibinare, durere de dinți, durere de cap, impotentă, in- fluentă, precum și orî-ce morb de nervi. Morbosul, care nu se vindecă In timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, își reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meu; sum convins despre sigurul meu aparat. Din causa îmbulzelel prea mari a marfel trimit îu totă lumea renumita și de t6tă lumea plăcuta marfă din argintul de Mexico, ți anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 0 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentru salon, tote din argint de Mexico total 46 bucăți numai 6 fi. 50 or. 0 Afară de acestea fie-care cumpărător pri- mesce ca dar, ți pe lângă garanță o cumpănă de casă de o putere ~■ de 12 Vj kgr. Argintul de Mexico este un metal alb (ți din- iăuntru) despre calitatea căruia primesc garanta pe 25 ani. Spedițiunea se face ori prin rambursă ori pnn trimiterea banilor înainte. SCHEFFER D. SÂNDOR, BUDAPEST, vni, Strada Bezeredy Nr. 3* 0 O t Prețul aparatului mic e cor. 4.— e de aplicat la morburi mai ușore. O © Preț-curanturI ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco. ONTOTTEi TIMES 1548 52 Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. (32) 3-6 10,000 motoare Ii ferate spre îndestularea tuturora. © o 0 Spediția centrală de vînzare 11 trimite in țâră și străinătate cu rambursă, sau dacă banii se trimit înainte. SCBMTffi D. SâSDOB BUD AREST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3. 16 (37—52) —— Pentru o corone — trimit 4‘/a chilo (vre-o 50 bucăți), bun și fin ® Săpun de toaletă pregătit din: trandafiri, lilie, viole, re se dă jasmin, lăcrămiore. 1 Banii să se trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursă. Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIIL Bezeredy 3. Filiala Fabricei de motoare din Drezda Ignațiu Gellert & Cie Budapest, VI. Terez-kbrut 41. Telefon 12—19. Motoare cn benzin, en nlei, cn spirt, cn acetyien. — Motoare cu benzin nentru nblătit. 1 © © La emsiționea milenara m Bncapesta ie la 1896 oremiat cn medalia cea mare. (!) Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer —« pentru clopote a lui ■ । Antoniu Novotny ș£ 7 Celea mai moderne, celea mai pertecte cele mai rentabile motoare generatoare. Storul de Drezda mai eșcelent fabricat în toată Europa. Con- stricție trainică. Pregătit din material ales ți bun. Tra "Ini p 1 Nici după ani de lucru nu AX cvJ111 v. are lipsă de reparatură. — Rentabil la siguranță. Manipularea e foarte simplă. Spesele de lucru sunt mici. Motoarele de Drezda lucru la diferite întreprinderi industriale ți economice: la mori, la fabrici de cărămizi fabrici de scânduri ți de lemne, la scos de apă, la negoțul cu lapte, la îmblătit etc. Instalările noaue să fac prin oamenii noștri esperți. Deslușiri și preliminare se dau Ia cerere. Garanță bună! Condițiuni de solvire avantagioase. răuțiu și di Rodina de acuza de agitare prin tipărirea broșorei „Adunările poporale In Banat® și doi ar- ticoli publicați în „Poporul român*. Cunună neperiteare. în loc de cunună peritoare pe, e^șaugui defunctului Teodor Vandor, au contribuit pentru Biblioteca șeoalei tie fete: Gavriiă Precuo, prof 3 cor. Elevele cl. III. eiv. 2 cor. și Elena Sântion, prof. 1 cor. „Revista Bistriței" a reapărut în edi- tura și sub redacția ului G. Maiheiu, având în comitetul redacțional pe dmi Dr. Dion. Loghin. C. Negruțiu. br. Victor Omșor T. A. Bogdan. Mateiu Șirlinean și Emil Chiffa. Dorim reînviatului confrate îndelungă viață. „R3viata Bistriței* va apărea în fie-care Sâmbătă, și eo-tă 8 cor. la an. ■ - Dela Năsăud. Guvernul a aprobat ajutoriut de 400 mii eor. votat de admini- strația averii grănițerilor. spre a ridiea un convict pe iângă gimnastul din Nășind. „Rev. Bistriței" aduce știrea, că la primă- vară se va Ineepe edificarea liniei ferate prin ținutul Năsăudului, lucrările pregătitoare fiind în curgere. — Foaie românească în America. Simpa- ticul nostru confrate Dr. Epaminonda Lu- caciu, cu începerea deia 1 lan. n. scoate un periodic săptămânal întitulat „Românul*, ca organ ai Românilor din America de Nord. Nri 2 are și o icoană, ce reprezintă pe Maica sfântă cu pruncul Isus. Și până ne vom ocupa mai din adins cu această foaie nouă, trimitem confratelui îndepărtat toate urările de fericire și bucurie pe pămâutul străin. Fondurile arhidieoezane. Se cuietează primirea următoarelor lomnbuiri; Masa studenților, a primit 12 eor. co- lectate cu prilejui uuei conveniri familiare, dela Petru Pop și Vas. Pop, câte 2 eor. loan Pop. luiiu Lobonț, loan Lengyel, Dela- crasna. N. N. Eul și Dr. A. Bojtor, câte 1 cor. Victor Achim 60 fii. și loan Chira 40 fii. — Colectați de Simeon Opriș cor. 1640. — întru amintirea repaus. Gregoriu Ordace. . cor, 10. deia Simeon Corvin sen. și cor. 10. dela Simeon Corvin jud. Colecta Cruceriulul, a primit cor. 10. din parohia Bncium-șasa. Blaj 26 lanuar 1906 Cassa centrală arhidiecezană. Masa studenților din Brad. Estragem din un apei, ce ni se trimite, următoarele pasage: „Fondul gimanazial bine administrat și alimentat de bărbați conștiide importanța culturii adevărate pentru un popor rămas iu multe privințe îndărăptul altora, a crescut ia suma întreită față de trecut, așa că a făcut numâroase înoiri reclamate pe spiritul timpului modern. S’au înființat fonduri spe- ciale pentru îngrijirea de școlari bolnavi, premiarea celor vrednici, uutrirea celor să- raci, ajutorerea profesorilor întru a-și con- tinua cualificația specială, etc. Tnate acea, tea s’au creat și sporit din munificența, iu- birea deje'rtfă a publicului român. îndeosebi a institutelor de economii și credit române Deoarece și în anul acuși expirat am primit frumoase daruri deia „Albina". „Victoria", „Crișana*, „Ardeleana*, „Doina*. „Auraria*. etc. precum și dela fruntași, cari știu aprecia puterea științei, din Arad, Blaj, Brașov, etc. deoarece avem speranță, că acuși va trebui să sfințim un modest lăcaș, în care să dăm fiilor sărmani, dar vrednici, din poporșiin- teiigință, pe lângă nrânz gratuit, și o îngri- jire morală și spoială mai aleasă: când ex- prim profundă mulțumită tuturor corporațin- nilor și indivizilor cu interes față de înain- tarea noastră culturală, rog totodată pe toți binefăcătorii și sprijinitorii culturii noastre, să contribue și în viitor cu denariul curat, rezultat din prisosința ori agonisita anului expirat, pentru șnorirea fondului „Masa stu- denților* dela gimnaziul public român gr.-or. din Brad, și prin aceasta la luminarea și Inantarea neamului nostru. Dumnezeu se binecuviuteze inimile nobile și toate jertfele lor curate! Brad, 17/30 Decemvrie 1905.— Direcțiunea gimnazială, . Teatru.^ Trupa teatrală maghiară de sub direcția dlui Miklo.'y Găbor, dă repro ze națiuni în sala horeluiui .Univers*. Re- marcăm piesele: Csoposeg. Ember trage- diâja. lănos Virez, ș. a. Dar mai mult place jocul directorului, a diui Irke Rezso. dșoara Uri Gizeila. dșoara Fehetvâry Etus și iQ. Gâ-mâ Jeno Aviz. Tinăr rotuân. absolut de școa- leîe comerciale, cu esamen de maturitate, poșezând afară de limba română, limba ma- giară și germană în scris și vorbire, exer- cițiu în scrierea cu mașina și oare-și care pr^xâ în afacerile advoeațiale, caută apli- cație la un institut românesc sau într’un birou resp. în cancelarie advocațială pe lângă eondiținm modeste. Adresa ia admi- nistrație. Necrolog f loan Sândor, preotul nostru din Szt.-E’z?ebet. dună un morb scurt, a reoausat ia 9 Dec, 1905. în etate de 37 aui, anul 11 al preoției. f Sofia M. Montani născ. Almășan, preoteasă văduvă din Tirimia-tnare. după împărtășirea cu Ss. Sacramente ale muri- bunzilor, a adormit în Domnul, la 7 crt. în al 82. an al vieții șî a! 31. al văduviei sale. -f- Elorica Blățianu n. Porea, văduvă preoteasă gr.-cat, mama protopopului din Săcărâmb. după o suferință de 3 zile, pre- gătită creștinește. în etate ue 81 auj și-a dat blândul ei suflet în mâna Creatorului, Duminecă în 14 lanuar 1906. : în veci amintirea lor! Posta redacțiupii. . Confraților dela „Tribuna*. Dacă sub’ titlul •două părerii a-ți făcut Io,. și curiosului răspuns al •Gazetei*, credem, că ar fi just, să publicați și scurta noastră reflexiune. O și așteptăm. I. F. Nici nu știam că ești și poet. Pagubă nu nai, că nu publicăm astfel de versuri. Multe sa- lutări! Ceva ai uitat. Iți aduci aminte? Cuvântul EMULSIUNE e numele unei amestecături din unsoare și apă. Dacă insă să amestecă cu lapte sau tmântână să naște ași numitul unt de emuisinne. După emulgarea lui SCOTT, uleiul de ficat de peste ocură în circulație in forma aceasta de emnlsiune, în chipul acesta să poate mănca și mistui ca și laptele, a cărui putere de nutrire și vindecare îl potențază în mare măsură. Pescarul cu batogul cel mare tn spate e ga- ranță procedurei veritabile a ■ (4) ■ - Emulsiunei lui Scott. .~-.Z Sd poate afla în ori-ce apotecă- Trimițâodu-se 75 fileri, și provocându-se lâ • Unirea*, primește fie-care franco o sticlă de mustră dela Dr. BUDAI EMIL, •farmacia orașului* BUDAPEST, IV., Văczi-utcza 84/50. Prețul unei sticle originale costă 2 cor. 50 fii. (5) 1-2 AVIZ Să vinde din mână liberă în Veza o casă cu 3 chilii șî o culină de vară cu toate superedificatele. AVIZ! ' Se află de vânzare: 1 napi de nutreț 1 1 maja metrică cu 1 coroană. EMIL VL A SA, proprietar. 3-3 Sâncel. Pag. 32. UNIREA Nr. 4. PARTE SCHNTIFICÂ-L1TERARĂ. seiSSî Hipnotizmul. (Continuare). Articl u I V. Explicarea fenomenelor hipnotice superioare, înainte de toate oare există fenomene de acestea? în articlul al treilea am fost văzut o mulțime de medici, caii admit existința lor. Acolo au fost: Vizioli, Lombroso, Cervello, Zanardelli, Luys, cazul Ellei Sataroon, Dalton, revista „Pantheon de l’industrie“, „Annales des Sciences psychiques“, „Procedingof the Society for psychical Research“, Gurney, Myers, Podmor. etc. La aceștia aș mai putea adauge pe Dr. Ochorowicz; o societate, ce s’a fost întemeiat cu acelaș scop în Statele-Unite, sub prezidența președintelui republicei de pe atunci, Henric Sidgwick, profesor la universitatea din Cambridge, etc. Toți aceștia erau bărbați de știință, și prin urmare nu puteau să mărturisească existința faptelor hipnotice superioare, dacă nu ar fi fost convinși despre adevărătatea lor. Ba unii din ei au fos materialiști patentați, cum e Gesare Lombroso. Cu toate acestea, ei admite fenomenele superioare, le apară înaintea congresului medical din Padova (1887), spune1) că le-a văzut el cu ochii (transmiterea cugetelor, transpunerea simțurilor), și cearcă să le explice pe cale materialistică. Alții din contră neagă existința acestor fapte, și zic, că chiar și dacă s’ar dovedi existința lor, tot n’ar trebui să se admită ca fenomene hipnotice, ci ca fenomene spiritice. De tagma acestora se ține, de ex. Dr. Giuseppe Lapponi*); Dr. Bemheim, care în op. sau citat (pag. XV) neagă, că ar exista sugestia mentală, transmisiunea cugetului la distanță, halueiuațiuni de presen- timente; Meric, și alții. Ne spun mai departe, că toate fenomenele superioare, câte se istorisec, ori au fost înșe tăciuni de scamatori, ori nu sunt dovedite cu toată critica. S’au făcut mai multe experimente, zic ei, ca să se constate existința fenomenelor hipnotice superioare, dar fără succes. Așa de ex. Dr. Burdin, dase la timpul său (1837), facultății de medicină din Paris, un premiu de 3000 frcs, pentru acela, care ar fi putut ceti fără de ajutorul ochilor. S’au prezentat, ce e drept, vre-o Câți-va inși, dar toți au fost înșelători. Premiul a rămas ne- conferit. — Tot așa a făcut și în Anglia un anumit Simpson. El pusese în o cassă o bancnotă de 500 frcs., cu scopul, ca să i-se dea aceluia, care va putea ceti numărul ei serial; dar nime nu s’a aflat. — în ce privește efectul medicinelor neluate de bolnav, încă s’au făcut experimente. La raportul Iui Dr. Luys, din 3 August 1887, care spunea despre unele cazuri de acestea; facul- tatea de medicină din Paris, a exmis o comisie de 4 inși, ca să cerce. Comisia a mers la farmacie și a umplut 16 sticluțe cu diferite medicini, și încă așa, că nime n’a știut despre conținutul lor. Pe șase dintr’însele le-au învăluit în hârtie, și apoi le-au aplicat pe toate. Efect n’au avut, decât numai una, dar aceea era goală. S’au mai făcut după aceea și alte experimente, dar tot fără rezultat. — Faptele de transpunere de simțuri, zic ei, au fost înșelăciuni. — Fenomenele acelea, de a ceti gândurile celor prezenți, de a cunoaște lucrurile, ce se petrec în depărtare, le ascriu istețimei unora, și halucinării altora. în fine în ce privește fenomenele referite de societățile acelea, susțin, că nu sunt dovedite pe deplin.. Multe din ele, consistă în apariții, ce le-ar fi făcut in oara morții anumite persoane la cunoscuți, neamuri ori prietini, și astfel nu se pot cerceta. Dar cu toate acestea s’ar părea că fenomenele acestea supe- rioare exită. Căci din nesuccesui experimentelor făcute de medicii contrari fenomenelor superioare numai atâta rezultă: că lor nu le-a succes să vadă sau să constate fenomenele hipnotice superioare. Nu rezultă însă și aceea, că medicii de mai’nainte Încă nu le-ar fi experiat. Pentru că aceia încă sunt bărbați de știință, și ca atari, nu pot primi de bani buni ori ce lucru, fără să se fi convins despre adevărătatea lui. Ba mai mult, fiind unii din ei materia- liști, ar fi fost în interesul lor să nege existința astorfel de fapte. Dar ei nu o fac aceasta. Din contră admit existința lor, și vreau să le explice, deși în mod ridicol; prin urmare ei au trebuit să fie pe deplin convinși despre existința faptelor acelora. De almintrea nouă puțin ne pasă, că oare faptele acelea <) La Tribuna giudiziaria din Neapol nral din 20 Februarie 1892. - Ipnotismo e Spiritismo. Roma, 1897,. pag. 83. 140, 154—165, 212. j superioare sunt ori nu sunt. Scopul nostru nu este să cercetăm* । existința lor, ci, de cumva există așa pe cum se spun, să le cercăm ' explicarea. . i înainte însă de ce ne-am spune părerea, trebue să facem ; observarea, că fenomenele hipnotice superioare nu sunt toate pe o । formă de uimitoare. Căci sunt unele: transpunerea simțurilor, i vederea clară senzitivă 1 clăii voyance), și efectul medicinilor din de- I părtare, cari nu sunt absolut cu neputință pentru puterile fizice, așa, > că să ne facă să recurgem la puteri peste fire, în mod vădit, j Dar de altă parte nici nu sunt așa de limpezi, încât să le putem ; primi cu ochii închiși de fapte curat naturale, pentru că nu se pot explica destul de bine. Fenomenele acestea, trei la număr, noi le numim: fenomene hipnotice mijlocii. Și de ar voi cineva să ie numere între fenomenele naturale, numere-le. — Sunt însă i alte fenomene hipnotice, ori cel puțin fenomene îndeplinite de ' persoane hipnotizate, — decumva sunt adevărate, — cari nu se pot explica de locul locului pe cale naturală, fiind că lipsește cu totul proporția dintre cauză și efect. Acestea sunt fenomenele hip- notice superioare. 1. Luăm mai întâi fenomenele hipnotice mijlocii. a) Transpunerea simțurilor. Aceasta, pe cum am văzut consistă într’acea, că hipnotizatul nu mai simte lucrurile cu orga- nele corăspunzătoare, să vadă de ex. cu ochii, să audă cu urechile,, etc; ci vede cu ceafa ori cu genunchiul, aude cu tălpile ori cu mânii e, etc. Acestea însă, nu se pot admite cu toată siguranța, ca fapte curat naturale. ' u) Pentrucă, pe cura ne spune filozofia și științele naturale omul nu poate să perceapă însușirile lucrurilor, fără să aibă or- ganele sensitive corăspunzătoare. Așa de ex., ca omul să vadă e de lipsă ea singuraticele puncte ale obiectului vizibil luminat să formeze pe retina ochiului imaginea obiectului aceluia. Se recere apoi ca imaginea aceasta să fie condusă de nervul optic până la. centrul sensațiuniior, unde să poată fi cetită de imagirativă și înțeleasă de facultatea intelectivă. Iar dacă lipsește vre-una din condițiunile acestea, vederea e imposibilă. Martoră ne este expe- rința, carea ne învață, că orbii nu văd, surzii nu aud, muții nu vorbesc, pentru că le lipsesc organele corăspunzătoare. f) Pentrucă explicările date de hipnotiști nu pot să susțină critica. Hipnotiștii materialiști au vrut să explice fenomenele- acestea de transpunere de simțuri, pe cale naturală, și încă materialistică. Explicări tare confuze. Unii, de ex. Lombroso, le explică așa, că ne spun, că sensațiunile le efeptuește centrul nervos din pătura cortieală. — Și aceasta o arată ei așa, că ne spun, că dacă se alterează pătura corticală, se alterează și s: nsațiunile. De aci deduc, că dacă așa stă lucrul cu pătura corticalâ, fiind că omul în hipnoză este de totului tot sensibil, se poate întâmpla, ca. el să perceapă cu un simț, fie cât de cât, însușirile proporțienate altui simț. Percepțiunile, ori mai bine zis sensațiunile acestea apoi vor fi întărite și regulate în centrul nervos al păturei corti- cale. — Pentru întărirea explicării acesteia, aduc și exemple dela unele animale inferioare, la cari „văzul s’ar confunda cu pipăitul.“ Dar explicarea aceasta nu poate sta. Căci fie simțul cât de sensibil, el nu va putea simți însușirile proprii altui simț. El va putea să simțească numai însușirile proprii, las să fie și mai ne- însemnate. Așa de ex. tactul va putea să simțească frigul ori căldura, ce e moale ori aspru, fie cât de neînsemnat, dar nu va putea să simtă, de ex. o pictură. Pentrucăîntre aceasta și într& frig ori căldură e o distanță Infinită, după ce nu sunt însușiri sensibile de aceeaș specie. Și apoi lipsește retina, pe carea să se formeze imaginea. — Exemplul, în fine, citat din animalele inferioare, încă nu stă. Pentrucă la animalele acelea văzul nu se confundă, ci se suplinește prin pipăit. Și aceasta nu e nici o mirare, pentru- că animalele acelea, tocmai fiindcă sunt tare inferioare, n’au lipsă de văz, pentrucă elementele de traiu le află pe toate în jurul său, și nu trebue să aleagă între dânsele, ca astfel să aibă lipsă de văz. Puțina mișcare, ce o fac, încă nu pretinde facultate vizivă, căci se- pot îndrepta și prin pipăit, care va fi mai perfect de cât la alte animale, pe cum se întâmplă aceasta și Ia orbi. (Va urma) 4 Pătura corticate este o pătură de materie aură, carea constitue su- prafața crcerilor. Ea s’ar putea numi și scoarța creerilor. UNIREA Pagr. 33. Dare de samă și mulțumită publică. (Continuare și fine). Georgiu Cadar diu Șeușa 5 cor. loan ■Cadar din Ș^ușa 5 cor. Geoigiu Pasteu din T. Santou 10 cor. Gregoriu Ziroba din T. Santou 5 cor. Gavrilă Moinariu din T. Santou 10 cor. Deruetriu Bateau din Ceha! 20 cor. loan Erdei din Moara Bânfi 6 cor, loan Manneaș din Santou 5 eor. Petru Fa- zakas din T Santou 8 cor. Georgiu Pastean seu. din T Santou 10 eor. Vasiliu Pastean din T. Santou 5 eor. Liea Lemac din T. Santou 10 cor. loan Groza din T. Santou 6 cor. Vasiliu Poi, din T. Santou 5 cor. Vasiliu Marian diu Ș^uca 5 eor. Mihaiti -Onac din M >ara Bânfi 10 eor. Georgiu Nagy din Cean 5 cor. Nicoiae C'ioroâs din Ceha! 4 cor. Szekely Sâmuei din Cean 4 eor. loan Cuensa din T. Santou 4 eor. Georgiu Ghe- regi și soția din Sanislau 4 cor. Terezia Veres din Sanislau 4 cor. Georgiu Darna din T. Santou 3 eor. loan Aehim din T. •Silva? 3 cor. Georgiu Szabo din Șeuca 3 cor. 'Georgiu Rebele? diu Btagea 3 cor. loan Petrovița din T. Santou 3 eor. Georgiu Nagy din T. Santou 3 eor. Vasiliu Foiesin din T. Silva? 3 co-. Vasiiiu Simon din T. Santou -3 eor. Gavrii Uglai din Giungiu 3 eor. — Nenumerați credincioși veniti la sfințire cu 1. și 2. coroane, au contribuit 201 cor. 60 fii. Tot cu aceasta oeasiune ia petrecere a i sunrasolvit dl Vasiliu Oro#, pretore în Tasuad i 4 cor. 20 fii. Dela Rrsmul dn vicar Coriolan Ardelean din Cărei, s’a primit 1 cor. dela dl Gavrii Kindriș, curator în Cărei 1 eor. Din America nrin zelosul creștin Vasiliu Dama, ca colectă dela mai mulți eredio-' cioși. s’au primit 200 coroane. — Numele tuturor dăruicorilor se va induce in proto- ■colul, ce după datină se perlege spre per- petuarea memoriei binefăcătorilor în fie-eare an odată anume în Dumineca cea din urmă a anului, implorând întru rugăciune dela Dumnezeu, îndurare, iertarea păcatelor și veciuieul repaus sufletelor deja repausaților, binefăcători — pe cum și îndurare. îndelungă viață, pace, sănătate și binecuvântare cerească peste binefăcătorii cei viii! —• De odată ne simțim datori a aduce laude curatorului loan Supurau și credinciosului Gavrilă Pop. cari pe lângă străduință fără seamăn, cu îngrijirea edificării bisericii au jertfit fie-care,din avutul lor din prisosință, pentru mărirea lui Dumnezeu. Tntnror acestor buni creștini binefăcători ai sfintei biserici din parohia T. Silvaș li-se aduce și pe această cale cea mai ferbinte m n Iță- mi tă. dorind dela bunul și Induratul Dum- nezeu să le resplătească însoțit, și se le facă parte de bine, atât în lumea aceasta, ■cât și în cealaltă! Dat în T. Silvaș, la 18 Dec. 1905. Patriciu Lobonțiu Georgiu Sallâgyl preotul local. manipulantul fundației bisericii none. > ----mm---- Mulțumită publică.. — Adaus. — Cătră suma rațiocinată în „Unirea*1 {Nr. 50) de cor. 71714. au mai contribuit în favorul clopotelor din biserica subscri- sului, următorii dăruitori generoși: 1. Excelența Sâ Episcopul Majlăth, Alba-Iulia 5 coroane. 2 Revrs. Moise Neș. canonic. Oradea- mare 4 coroane. 3. Parohia Csenger-Ujfalu: Ou. loan Szabo. paroh 2 cor., proprietarii 9 cor. 45 fii. = 11 cor 45 fii. 4. Parohia O'âh-Gyfi iht On. Cornelia Ghitta, paroh 2 cor., poporenii 2 cor. 10 fii. = 4 cor. 10 fii. 5. Parohia Situând: On. Ales. Brân- covean, preot 1 cor., ponorenii 14 cor. 60 fii. = 15 cor. 60 fii. ‘ 6. Parohia Galoș Petri :-On. Nicolau Bona, paroh 2 cor. 7. Parohia Pișcolt: Dnele Cornelia Sălăgian. văd. loan Murășan și R'Zalia Kirvai, câte 1 cor., poporenii 11 cor. 60 fii. = 14 cor. 60 fii. 8. Parohia Veresmart: Ou Pamfil Ossian. paroh 2 cor., poporenii 14 cor. = 16 cor. 9. Parohia Nagy-Kâroly: Rrsmul Co- riolan Ardelean, arhiducon 3 cor. 10. Ilustrissimnl Dn Dr. Demetriu Radu episcop diecezan 25 eor. 11. Cassa diecezană 25 cor. La olaltă = 125 cor. 75 fii. S’a colectat până în prezinte de tot 717 cor. 14 fii. plus 125 cor. 75 fii. = 842 cor. 89 fii. Bunul Dumnezeu să răsplătească fapta generoasă și a acestor dăruitori marini moși — așa. cum numai Dumnezeu știe resplăti •faptele bune! Să trăi-Ți mulți, mulți ani fericiți! Hosszfi-Pălyi, 1 lanuar n. 1906. George Hubic paroh gr.-cat. Bibi iografie. A'apărut: „lăt-frumos*1. Revistă Literară. Anul II. Nr. 8—9. cu următorul cuprins: A. C. Caza, Naționalitatea în artă (urmare). — A. Mândru, Strigăt (noezie) — I. A. Brăteseu- Voineșii, Puiul (schiță). — N. Gane. In- fernul (traducere). — D. Nanu. Mânia Her- mionei (Andromaca-traducere). — E. Ciuchi, Veghere (noezie). — Em. Gârleanu Emiigar, Odată! (fragment). — Fatma. Mireasă (poe- zie). — I. S >ricu, Pe la coliba mea (poezie). — I. Dragoslav, Cântec. — E.. Cronica. — Abonamentul anual: în țară 6 lei. Numărul 50 bani, tn străinătate: 8 lei. Numărul 60 bani. Redacția și administrația: Strada Speranței Nr. 34. Bârlad. „Revista noastră41 Nr. 20. eu următorul cuprins: Acolo ești. Frunză verde (poezii) de Maria Cunțan. — Fără cuvinte. Pierdut-e tot în zarea tinereții, de Fatma. — In aș- teptare (nuvelă) de Lanra Vampa — Miron Costin (dramă) de V. C. Cosmovici. — Bohem (noezie) de V. Aramă. — Moș Cră- ciun de A. O. Maior. — Cântec de stea și Vădana (neveste) de Elena N. Voroncal — Martirii (roman) de Constanța Hodoș. •— Un răspuns (poezie) de Leontin Iliescn. — Cronica literară de I Gorun. — Răspunsuri. Exemplarul costă 30 bani. J,8&nănătorul“ Revistă Literară. Anul V. Nr. 2.: N. lorga. Ce este România în miș- carea culturii românești? — D. Anghe], Glasurile (noezie). — G. Coșbuc, Furtuna zice .. . (poezie). — Ecaterina Pitiș, Iarna (poezie). — G. Vâlsan. Prima poezie (schiță). — A. Stavri, Poet (poezie). — Ion Bâr- | seanul. Sonet. — Z. Bârsan. Căutătorii de mărgăritare (poezie). — I. Scurtu, Băștinași și străini. — M. Paleologu. în taină (poezie). — V. Caraivan, Aliman Voinicul (poveste). — Fatma. Unei moarte (poezie). Cronica: N- lorga: Despre „Albina**, Seneii din Ar- deal, „Școala** din Cernăuți. Versuri de Victor Borilescn, „Amicul Tinerimii** schițe din Olanda de I. T. Mera. Calendarul gos- podarii. r săteni. Povești de sărbători de M. Sadoveanu; „Archiva*1. Trepte rupte de De- metrius. Revista generală a învățământului, „Viața literară**, etc. în supliment: Prive- liște de iarnă (după Bnrquet); Primblarea Iașilorlal818. dună MacMiehelet. (ilustrații). Numărul: în țară 20 bani, în străinătate 25 bani. Abonamentul: în țară 10 iei pe an. în străinătate 12 lei pe an. Redacția, Strada Buzești Nr. 42. Administrația: Str. Regală, 6 (Tipografia „Minerva**). A apărut: Lucian Bolcaș: Năvăliri Barbare. . Nuvelă. * „Luceafărul** Institut tipografic și de editură: BUDAPESTA. « Se poate comanda dela autor: Buda- pesta VIL Izdbella tir 3. Prețul 1 cor. -|- 70 bani porto postai. Luceafărul Institut de arte grafice și editură, Budapesta — IV. strada Mdnar Nr. 10, : Editează: „Lu ceafăr ul“ revistă pentru literatură ți artă, cea mai răspândită și îngrijită revistă ilustrată românească. Apare de 2 ori pe lună, având de colaboratori cei mai distinși scriitori români. Directori: A. Ciura, O. Goga, O. C. Tislăuatm. Abonament: Ediția simplă: Ediția de lux: 1 an 12 cor. 1 an 20 cor. 6 luni 0 cor. 6 luni 10 cor. Pentru preoți săraci, Învățători și studenți: 1 an 7 cor. „N u e I u ș a“ revistă umoristică și satirică ilustrată; Apare in mărime de cel puțin 12 pag. ilustrate bogat. 1 an 8 cor. 6 luni 4 cor. Pentru preoți săraci, învățători și studenți: 1 an 6 cor. 6 luni 3 cor. Volume ed. „Luceafărul" O. GOGA;. Poezii................2 cor. — fii. - - (ed. de lux) . 3 „ — „ I.AGÂRBICEANU: Dela Țară. . . 1 „ 60 " I. CIOCÂRLAN; Traiul nostru . . 1 „ 50 A. CIURA: Icoane...........1 „ 20 _ Z BÂRSAN: Ramuri .... 2 „ — M, GORK1I: Nuvele..........1. ’ — " REVAl K.: Coșbuc koltem^nyei 1 „ 50 „ — Porto pentru 1 volum 10 fii. — _ „Ilustrate* cu motive românești, seria de 20 bucăți i cor. 20 fii. franco. „Concepfiunea Măriei* — „Madona SixtintV, două tablouri artistice, franco, 1 cor. Cumpărați! Cumpărați! „Calendariul Unirii" pe anul 1906. —- edițiia, care costă 30 fii. + 10 fii. porto. . ■ ■ Ediția avută s'a epuisat. Pag. 34.,.. Nr. 4. Poșta Administrațiunii. Am primit și cuităm ahon. dela: V. M. Orade pe 1906 B5. Ighiu pe 1904 sem. l-im. G. Bis. Orăștie pe 1906-sem, l-im. E. Bd. Strigon pe 1906 sem. l-im. P. P, Cz. Roman pe 1906 X. H. Roșia pe 1904 sem, 2-Je. Vei^s pe 1905. llba pe 1906. D, Ch. RUgăraț pe 1906. M. N. Orade pe 1966 Șiria pe 1905. Timișoara pe 1906 sem. l-im. Ruperii pe 1906 G. P. Zombor pe 1906 sem. l-im. CeialaIți bani s’au străpus destinația, ei lor. Hațeg pe 1906. Rîușor pe 1906 Salva pe 1896. Binevoiți a-ne scrie în epistolă ceea ce doi iți, căci de pe cupon nu am putut înțelege. Feldru pe 1906. Deda pe 1904 sem. 2-le și 1905 întreg. Supurai de jos pe 1905. itr-Szodorâ pe 1905. Dubricsony pe Jan.- Marte 1906. G. B. Glod pe 1906 sem .-im. Xrassâ pe 1906 sem. l-im. Silvâțui de jos pe 1906 sem. l-im. Grind-Cristur pe timpul din 1/ÎV ,903 până în l/IV 1905. —. Foaia a fost abonată nu tn l/IV 1903, ci în l/IV 1902. Prin plătirea din 6/VI 1905 s’a achitat anul l/IV 1902—I/1V 1903; de aceea Vi s’a scris, că sunteți în restanță „începând11 din l/IV 1903 I. J. Gherla pe 1906 sem. 1-un, N.- Hd6d pe 1905 Juliu—August. Birevoiți a trimite și restul pe lunile Sept.—Decern 1905. Șinca veche pe 1896 1905. Sângerul de câmpie ne 1905. Alfalâu pe 1906 sem. l-im. Doștat pe 1905. — Pe anul 1904 s’a plătit abon. în 6 Jan. . 1905 și s’a achitat în posta adm, ceva mai târzior, când a piitut se capete loc în foaie. Couaț pe 1904. — Cărțile sau trimis. Ciachi- Gârbău, mulțumim și chităm an. 1905. Ascileul-mare pe 1905. Brusture pe’ 1905 și 1906, Cernut pe 1904 și 1905. Checichehata pe 1905. Chechiț pe 1905. Chendrea■pe 1905 Cruce sad stea duplă O G Q 8 magnetirfi D. K- G. M. Nr. 88503. electr<>- Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa ° conți a tusei, răgu- ° OdlCglll șelii,dureriide piept, ’ ’ of ti cei, tusei măgărești, catarului astm ei, (( greutății de respirat, lingoarei și tusei o săci Vindecă, Sigur și repede. Prețul T (!) ,, I cor. 20 fit. ți 2 cor. A A o Capsic unsoare. Contra durerii X A o de oase; podagrei, reumatismului, face- ț V o lelor, durerilor de cap, dinți și nervi, A (i) < i precum și scrintiturilor. ( ele mai im- • (b i > bătrânite boale le vindecă. Prețul I cor 0(5 o 20 fii. și 2 cor. • X (► Centarin, Contra morburilor de f Mț 11 stomac, precum: lipsa de apetit,'mis- J M* *1 tuirea rea, ■ catarul și aprinderea de f (!) 1 * stomach; greața și vomarea, sgârciuriîe ț (J) cele mai grele. Leac sigur. Folosește t zK sângelui. Prețul P20 I COr. • XV Kaljodsarsaparll. Mijloc ex- X Cp ht noritrn onrnHt'M sângelui la X (!) * ’ “ ' ir 1 sticlă 0 (I) .. și Ia curățirea o și 2 cor, (( celeht pentru curățirea 11 sifilis, morburilor tinerețelor • 2 cor. Gratuit: o cumpBuă fl& casă și o mașina ae fiert. © o © © 8 © © Vindecă șiînvioreză pe lângă garanță: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vijeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbinare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și ori-ce morb de nervi. Morbosul, care nu se vindecă in timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, își reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meu; sum convins despre sigurul meu aparat. Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. Prețul aparatului mic e cor. 4.— e de aplicat la morburi mal ușore. Spediția centrală de vînzare îl trimite in țară și străinătate cu rambursa, sau dacă banii se trimit înainte. Din causa imbulzelel prea mari a marfel trimit în tdtă lumea renumita și de tetă lumea plăcuta marfă din argintul de Mexico, și anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminării elegante pentru salon, t6te din argint de Mexico total 46 bucăți numai 6 fi. 50 cr. Afară de acestea fie-care cumpărător pri- mesce ca dar, și pe lângă garanță o cumpănă de cană de o putere — . .. de 12 kgr. ~ Argintul de Mexico este un metal alb (și din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanta pe 25 ani. Spedițiunea se face ori prin rambursă ori prin trimiterea banilor înainte, SCHEFFER D. SĂHDOH, BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3, —— Pentru 5 cor6ne =— trimit 41/, chilo (vre-o 50 bucăți), bun pi fin Săpun de toaletă pregătit din: trandafiri, Ulie, viole, resedă, jasmin, lăcrămioro. Banii să se trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursa. I 0 ® 8 0 Q & © © 0 0 0 0 8 G 8 8 8 © © O q & 0 0 0 & SCBnm D. SĂSDOB BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3. Sntdtte - HpVOTaY TIMI La esBosițiunea iteak Bniawta ile la 1896 premiat cn medalia cea mare.' Turnătoria de^lopote și fabrica de scaune de fer t pentru clopote a lui —mm Antoni u Novotny 9 6 ț Laxbonbons. închiderea scau- i > ului e cauza diferitelor morburi, pecum ? • palpitarea de inimă, amețeli, dureri de ° cap și altele. Deci cine sufere de în- ța 9 cheierea scaunului numai de cât se co- t Jr ■n mandeze Laxbonbons, zăhărele purga- Ț Q ' ’ tive, plăcute și dulci la luat. Prețul T (!) în Timișora-Fabrie se recomandă spre pregătirea clopotelor n6u6, pe cum . la tur- narea de nou a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea^ de clopote întregi armonifise, pe lângă garanție pe mal mulțl ani, giove^ute cu adjustăr! de fer bătut, construite spre a le întărce cu ușurință în ori ce parte, în dată ce clopotele sînt bătute de 0 lăture prin aceea ce sînt mântuite de crepare. — Cu deosebire recomând (24) 62—52 I cor. Chemicale, drogue, legături și bandage- ♦ Cp chirurge. Instrucție pentru prepararea • zk 11 rie chirurge. Instrucție pentru prepararea I ț diferitelor vinarsuri, liquemri, rum și altele. .. Tenii russice, parfumuri, săpunuri, crem ex- celent pentru față și mâni Articoli cosme- X 1 ’ tici, oleu pentru păr Esență pentru picatul I *1 și întărirea părului. Apa de gură și dinți pe T < 1 cum și prav. Ori ce fel de articlu din branșă. J O Toate’ foarte ieftine. Faceți întrebare și Vă • 4 j veți convinge. • ° Cornel Demeter, X apotecar în Szăszvărâs, în fața școalei Nr, 41. A o (22) 8-10 ’ J g00l > > >4 41 > >« = clopotele găurite .= de mine inventate și mai de multe ori premiate, car! slut provădute în partea superiOră — ca violina = cu găuri după figura S și pentru aceea aii un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut și cu vibrarea mal voluminbsă, de cât cele de sistem vechid, așa, că nn clopot patentat de 327 kg, este ega] în tonul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechili. Mal de parte se re comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, — spre preadjustarea clopotelor vechi cu adjustare de fer bătut —ca și spre-turnarea de toce de metal. Preț-curanturi ilustrate se trimit Ia cerere gratuit și franco. Tipografia Seminariului archidiecesan. * Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 cor., */, an 6 cor.,.'/* an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., '/, an 9 frc., an 4 frc. oO.cm. Foe&apare in fie care Sâmbătă. Foaie bisericească-politicâ. Anul IVI Blaj, 3 Februarie 1906 Numărul 5 Tot ce privește foaia, aă se adreseze la: Re- dacțiunea ;i admini- strațiunea „Unirei in Blaj. Inserțluni: Un șir garmond: odată 14 fit, a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. E| Invitare de abonament. Rugăm pe On. abonenți, cari sunt încă in restanță cu abona- mentul r., tinerii Vereș Vasilie și loan din Craifalăn. niște lumini în preț de 14 cor și Cbioreau Vasijie a ini Pavel, tot din C aif'.tău. un Eueh4pgiu iu preț de*7 cor. 60 fii. Pentru care binefacere lise aduce sincere mulțumiri șt pe aceasta caic, dorinciu-ie ea bunul Dumnezeu Bă le res- plăteaseă din darurile sale cereși! Crai- falân în 22 lauuar 1906. —• Demeiriu Că- liman, paroh gr.-cat. — ânectatul Domn loan Ungur, notar eercuai în Marca, serbâodu-și ziua sa ono- mastică în. 19 <-rt zma botezului Domnului, dimoreună eu sneerata D-sait- soție Victoria Sehiil. au donat pe sama sfintei biserici din Marca, doi prapori de o frumseță strălucita, cari s’au sfințit cu orasiuoea procesiune! ia sfințirea, apei. Acești prapori au costat dim- preună cu crucile și rudele frumos lustruite 120 cor. Pnu aceasta jertfa a csă bisericii, numitul Domn și Doamnă, eari și iiânâ aci au oărtiuit biserica noastră, au intrat între binefăcătorii i.ubiici a bisericii. Această faptă nobilă bunul Dumnezeu să ii-o scrie iu cartea vieții și sa le dăruiască multe zile fericite la mulți fericiți ani! Așișderea loau Purcariu. a Gavrilii. poporean fruntaș din Marca, a donat sfintei biserici un rând de vestminte negre bisericești in preț de 48 cor. în numele comunității bisericești din Murea, marinimoșiior donatori li-se aduce prin aceasta muițămită publică. Marca. în 23 Ianuarie 1906. — Jtoan Popiliu, reot gr.-eat. Din Arhidieceză. Până ia 15 crt. e deschis concurs pentru completarea stațiunii InvațăWeșn din Noul român, în Vicariat. Salar 300 cor. din repartiție, enartir și gră- dină, — Tot până atunci e de ocupat pa- rohia Hodiș (tr Morla--a) venitul congrual cor. 357 76. parohia Silvașul-român (tractul Murăș-Uioar-i), venitul Congrual cor. 358 08. parohia Sântă-Măria (rr Bua), venitul con- gruitl 248 78 cor. — Până ia 28 crt. se escrie concurs la o peusie de 300 cor. om fundațiuuea mitropolitului Aiesanaru Șterea ^ulnțin. Pot concurge văduve preotese ră- mase în stare miseră. Știri personale. Dl loan Lazarici, profesor de limba română la preparandia din Deva a trecut la penzie, după un ser- vițin de 34 am. — loan i. Negruțiu, inginer la căile ferate în Kap'osvăr, a fost numit ingineur arhidiecezan. Bolnavi greu e și regeie Eduard al Angliei, suferind de astma, șt' primatele Vaszary, a cărui stare sanitară esprnnă se- rioase îngrijiri. „Husa Română". Nrul prim a Re- vistei muzicale „Musa Română" va apare la finea lui Ianuarie st. v. cu următorul conținut muzical: 1. Marșul „0 idea" compus din cântecele „Călugărul" și „Adio la Car- «pați“. 2. Uvertura la balada „Ereulean". 3. Jocuri din Banat. 4. Prieeasua ueia sf. Paști „Cu tronul", pentru cor bărbătesc. 5. Romanță din opereta „Seara Mâței*. „Luceafărul*. Nrl 2. din această es- celentă și elegantă revistă cuprinde minu- nate icoane de ale pictorului Smigelsehi, cari fac uodoaba catedralei din Sibiu: Au- gerji, Arhangelii și stăpâniiie. Evang. Luca și Marcu, iar ca supliment foarte artistic: Isus Hristos Pantocratorul.. Apoi bucăți literare de Goga, Agârbiceanu. Sandu-Aidea ș. a. O adevărată podoabă pentru ori-ce casă românească e această revistă. ■ Dela esposiția ăia București, Dl Ki- I riak. eunucului dirigeut ai eoruilli Carmen I din Bueureșii. a fost însărcinat de ministrul i cultelor din România, să organiseze un l' concert în știi mare, cu prilejul’ esposiții, la eare vo'' ii Invitate că colaboreze toate corurile românești din țările locuite de români. Convocare. Adunarea generală a Reu- niunei Pom cerilor voluntari din Blaj ee convoacă pe ziua de 18 crt. la oarele 2 d. p. în eoifieiui preparanuiai. — Comanda. Dela sc ele ta tea meseriașilor. Seria se- ratelor meseriașilor, intri rupte din cauza altor petreceri, să va reîncepi Duminecă în 4 Februar. Va ceti dl urofeșor Aiesandru Ciura. va declama loan lenășei. soda! fr:ser. începutul la 5 oare seara. Prețui intrării 10 fiteri. ’ Petreceri- Reuniunea femeilor rom. din Abrud Abrudsat și jur. învită la petre- cerea cu dans costumată (costume românești mmorale), ce o va aranja Joi în 8 Faur n. 1906. în sala hoteinini „Detunata" din Abrud, Venitul e al Reuniunii femeilor române din Abrud. Abrud-sat și jur. în pauză să aran- jază o șezătoare poporală. — Universitarii români din Cluj în- vită la petrecerea cu dans, ce se va aranja în sal- dela „Hotel Central". în 17 Febr. n. 1906. Venitul curat e destinat pentru casina română din loc. — Reuniunea română de cântări „Hi- laria* din Oradea-Mare învită ia concertul urmat de dans, ce-i va aranja Joi ia 22 Februarie 1906 eu concursul binevoitor a doamnei Gizcia Popr-șen și a dnișoarelor Nora Kiss Eugenia Fâșie, Lucia Piopu. Heiena S uriea. Valeria Venter și Valeria Baba, in sala mare dela „Arborele verde*. Venitul curat este destinat pentru augmen- tarea fondului reuniunei și a mesei studen- ților. în pauză să va juea călușerui și bătuta. Mulțămită Tuturor prietinilor și eu- noseuților, cari prin condolențele lor. au încercat să ne aline durerea, causată orin pierderea atât de timpurie și neașteptată a iubitei și neuitatei noastre fice Gabriela, pe această cale le esorimăm cele mai sin- cere mulțămite. — Romul Marchiș, paroh gr.-cat. în Tămâia și soția sa Rlisabeta Sar- kadi. — Toți aceia, cari din incidentul marții preaiubitului nostru soț. tată . . . Gregoriu Ordace, tu persoană ori prin scrisori de coadonuță. ni-au alinat durerea. Ii rugăm să primească pe calea aceasta sincerile noastre mulțămite. Blaj, la 31 Ian. 1906. — întristata familie. Dare de samă și mulțămită publică. Cu pruejul baiului aranjat ia 20 Ian. crt. de Ri-uniunea nomni- rilor voluntari din Blaj, au intrat cor. 346— s’au cheltuit cor, 98’20. Venitul curat a fost de cor. 247'80. Au solvit peste prețul de intrare, ori au plătit fără a lua perte la bai Dnii: Dr. Daniil Szabo. aav. 7 cor. David Radeș 4 cor. HegeaiL L. 2 cor. Nagy Kâroly 10 cor. Anton Pon. 2 cor. Dr. Aies Pop 2 cor. Flaviu 0. Domșa 1 cor. Dr. Romul Boilă 3 cor. Friedmann 1 cor. luliu Pop 1 cor. Nic. Gruia 2 cor. Iiie Mtrcea 2 cor. Henrich Mendl 7 cor. Ungar Gyula 2 cor. Simotffy Alnjos 4 cor. loan F Negruț 6 cor. Emii Viasaa 2 cor. Naftali Vilmog 2 cor. Sântzer I. 2 cor. Vas. Suciu 1 cor. Schaffend 'Oswald 3 cor, Dr. Eug. Solomon 3 cor. Simeon Muntean 3 cor. Gustav Schneider 2 cor. — Comanda pompierilor esprimâ generoșilor eontribuenți sincere mulțumite. Blaj. 1 Faur n. 1906. — Cas- sariul: Aurel C. Domșa. — La producția teatrală, aranjată de tinerimea română gr.-cat. din Zorlențul- mare, în 20 Ianuarie 1906- au binevoit a suprasolvi următorii domni: Emil Tanădi. forestier în Prebul 4 eor.. Dr. Petru Mlauin, medic cerc. 1 eor. 60 fii., Grigorie Pocrean, I notar cerc., 2 cor.. Borna Istvân. sergent I d e gendarmi 5 cor.. Kaazas Pâl, respicient financ. 2 cor. 80 fii.. Petru Baiu, preot. în Zoflențul-mic 1 cot. 60 fii. Augustin Șandru, învățător în Zgribești 80 fii, Lucreția Popa 2 cor.. luliana Popa 1 cor., Ntcolae Cin- eiună eoitrop 1 cor., 60 fii, Iulian Goia, enitro.p .1 cor., C. Fisehifer 60 fii., loan Po- păilâ 80 fi’..' Constantin N--vae. învățător 40 fii.. Jnkab Istvân 1 cor. 20 fii., Adam Kohut 40 fii., loan Friedrich 40 fii. Lan Btazda 20 fii.. N. N 1 cor.. Petru Bălăci 40 fii.. W. Stern 80 fiL,. E. Stern 80 fii., Nicolau Vogel 1 eor. 40 fii. Țirn. Groza 40 fii., Dânilă Mezin .40 fii.. Dimitrie Driiea 40 fii., Dimitrie Româuu 40 fii, Pap Jânos 80 fii., Schou Fr. 80 fi]., Fillinger Lajos . 20 fii. Sitprasolvirile și incaBBăriie .au fost 166 con din care subtrâgându-se spesele de 66 cor., rezultă un venit curat de 100 epr. care samă e destinată pe sama bise- ricii. în numele cornitetului aranjator și pe aceasta cule aduc mulțămite tuturor, cari au binevoit a supri.solvi. Zor ] e n t u l-m are, la 24 Ianuarie 1906. -r- losij Popa, preot gr.-eat. Oroloage de aur și argint și tot soiul de obiecte din aceste metale se pot află și cumpără cu tontă încrederea dela firma IULIUS BROS dia SIBIU, care atât îu esecutarea serviciului, cât și a prețului .meriiă toată considerarea. De ce să umblăm după lucruri rele pe airea, când celea bune le aflăm la noi acasă? ' ’ Necrolog f Gabriela Marchiș, fiea preo- tului din Tămâia Romul Marebiș după grele, dar senrte suferințe, lirovăzută cir Ss. Sacra- mente ale muribunzilor, în frageda sa etate de 16 ani. și-a dat blândul și nevinovatul său suflet în mânile Creatorului, în 19 crt Odihnească în pace! Posta redacținuii. A. O. în B. îutr’adevăr nu pricepem nici noi, cum de »Telegraful Româu« din Sibiu, care are »corespoudentul< său stabil în București, n’a fost informat despre succesul, pe care piesele musicali ale profesorului nostru lacob Murășanu, l’au avut în preajma sărbătorilor, în marele concert dat de Ki- riâk. Poate a fost bolnav .... ■ Numai la Căminul unde copiii sunt sănătoși și viguroși domnește noroc deplin la vatra casnică. Mijlocul cel mai bun, pentru conservarea sănătății copiilor, este Sumisiunea lui Seott, emnlsiunea din cea mai bună untură de pește medicinală din Norvegia amestecata eu Hippophosp- l hîti de var și natrou. Unde se folosește Emulsiuoea lui Seott-, copiii mi sunt debili, bolnăvicioși sau ră- | inași îndărăt in desvoltarea lor.- । Toți copiii o iau bucuros, căci emulsiunea iui Seott j are gust dulce și plăcut, și este ușor de mistuit și i pentru stomaehul copilului siăbit. Pescarul cu ba- togul cei mare e -te semnul de garanție al procedurei veritabile a Iui Seott. Sil poate afla în ori-ce apotecă. Trimițâodu-se 75 fileri, șl provocându-se la »Unirea«, primește fie-care■ franco o sticlă de mustră dela Dr. BUDAI EMIL, »farmacia orașnluU BUDAPEST, IV., Vâczi-ntcza 34/50. Prețul unei sticle originale costă 2 cor. 50 fii. (5) 2—2 AVIZ Să vinde din mână liberă în Veza o casă cu 3 chilii si o culină de vară cu toate superedificatele. £)oi culegători români, află aplicație numai decât fiț £ipo£rafia Seminarială din £ t a j. Pag. 40. UNIREA Nr. 5 PARTE SCIINȚIFICÂ-LITERARĂ. Hipnotizmul. (Continuare). Alții apoi explică fenomenele acestea spunându-ne că in hip- noză simțurile se concentrează la un loc, pe cum au fost ele con- centrate în embrion. De tagma acestora se ține; Gampili Clau- . sius, Buchner și alții. Cei dintâi ni-au fost degradat la rangul de animale foarte de jos; aceștia ne confundă cu embrionul. La explicarea aceasta nu zic nimica. Ea e prea absurdă; și pe lângă aceea ar dovedi prea mult. Pentrucă atunci omul ar putea să isprăvească toate lucrările, nu numai cele sensitive, ci și cele intelective, de ex. cu mâna, pentrucă în embrion toate simțurile au fost concentrate la un loc, și pe lângă aceea acolo se mai aflau și facultățile omului raționale, cum zic materialiștii aceștia. b) Vederea clară sensitivă. Sub aceasta se înțelege vede- rea lucrurilor prin corpuri netransparente. Aceasta încă s’ar părea că nu se poate admite ca fenomen natural. a) Pentrucă, pe cum am mai zis, ca să putem vedea un corp oarecare, e de lipsă ca punctele luminate să formeze pe re- tină imaginea lui. Așa ne învățau până acuma științele naturale. Prin corpurile netransparente însă, lumina nu poate străbate; prin urmare nu se poate forma pe retina ochiului nostru imagi- ginea corpului coperit de corpul nestrâvăzăcios. . fi) Pentrucă nu se poate admite explicarea hipnotiștilor materialiști, și în special a lui Cesare Lombroso. După părerea lor, în corpurile netransparente încă sunt pori, și prin porii aceș- tia încă trec raze de lumină. — Toate acestea le admitem și noi. — Dară negăm că lumina aceea ar fi suficientă ca omul să vadă. Pentrucă la vedere nu se recere ori ce lumină, ci lumină propor- țională cu ochiul omenesc, carea lipsește în cazul nostru. — Adaug ei, ce e drept, că facultățile omului sensitive, în hipnoză, sunt de tot sensibile. Așa să fie, zicem noi. Dar ele ar trebui să fie infinit de sensibile, ca să poată fi alterate de o iritațiune infinit de mică. Sensibilitatea aceea infinită însă, ei n’au dove- dit-o. Prin urmare, până nu vor dovedi-o, nu va fi proporție de- plină între ochiul omenesc și între lumina, ce străbate prin porii corpului netransparent. Alții apoi recurg Ia razele x ale lui Rdntgen, ca cu ajutorul acestora să explice vederea prin corpurile netransparente. Dar acestea încă nu le ajută. Pentrucă cei ce văd prin corpurile ne- tranaparente nu se folosesc de razele lui Rdntgen. Și pe ' lângă aceea, chiar și dacă s’ar folosi de ele, încă tot n’ar put«a să vadă prin corpurile n estrăvăzăcioase. Pentrucă razele acelea, —• cari străbat prin anumite corpuri, de ex. prin lemn, etc., și nu străbat prin altele, de ex. prin metale, — nu ne prezintă corpurile, prin cari nu străbat, cum sunt ele în sine, ci numai în umbră. Din umbra corpului însă nu putem cunoaște corpul cu deamă- runtul, pe cum făcea de ex. Emuia Zanardelli, carea spunea obi- ectele cu deamăruntul. c) Efectul medicinelor din depărtare. Acestea încă s’ar pă- rea, că nu se pot admite ca fenomene curat naturale. «) Pentrucă pe cum ne spune fizica, cauzele fizice nu pot lucra, dacă nu sunt aplicate. Aci din contră ar lucra, nu numai fără să fie aplicate, ci și fără să fie măcar cunoscute. fi) Nu se poate apoi admite nici explicarea hipnotiștilor materialiști, ca și când ele și-ar avea efectul lor prin porii vase- lor, în cari sunt închise. Pentrucă la producerea unui efect nu e de ajuns ori ce influx al cauzei, ci se recere o influință propor- ționâtă cu efectul. Și astfel, la înveninări și la vindecări, nu e suficientă ori ce influiuță a veninului ori a medicinei asupra or- ganismului, ci se recere o influință corespunzătoare cu organismul și cu înveninarea, ori cu iusănătoșarea. De altcum în contra ex- plicării acesteia vorbește și faptul, câ farmaciștii nu se înveninează și nu se vindecă, cu toate că petrec tot între veninuri și medicine. . . 2. Fenomenele hipnotice superioare nu se pot explica pe cale naturală din lipsa totală de proporție dintre cauză și elect.— De acestea șe țin: a) Fenomenele telepatice, sau vederea de lucruri ți persoane din locuri depărtate. Acestea nu se pot explica pe cale naturală. a) Căci pe cum ne spune fizica, omul nu poate vedea la. ori ce distanță, pentrucă însuși aerul formează dela un loc în colo un strat nestrâvăzăcios, iar obiectele cu cât sunt mai departe, cu atât ni se par mai mici, așa că la o distanță mare obiectele mai mici se pot considera ca nimica. La acestea să se mai adaugă și faptul, că între hipnotizat ți obiectul văzut de el, sunt o mulțime de lucruri netransparente, cari împedecă vederea. Astfel a fost cazul Eller Salamon. Ea nu numai că a trebuit să vadă din Tuzsdr un bolnav, care zăcea în Vârșeț, ci în acelaș timp privirea ei a trebuit să străbată prin toate dealurile, pă- durile, orașele și satele, cari sunt intre acele două locuri, și prin păreții tuturor caselor din Vârșeț, cari erau în calea căsii lui Neukom. D fi) Pentrucă nu se poate admite explicarea dată de unii hipnotiști. Explicarea aceasta constă în ipoteza duplicării ori împărțirii sufletului, ca și când sufletul omenesc s’ar duplica așa, că unul ar rămânea in hipnotizat, iar celalalt ar vagabonda prin locurile, pe unde i-a dispus hipnotizătoriul; ori câ mintea ome- nească ar eși din trup, apoi ar vagabunda pe unde i-a comandat hipnotizătoriul, și în fine s’ar întoarce înapoi, ca să spună cele văzute. Explicarea aceasta, zic, nu se poate admite, pentrucă omul are numai un suflet, și mintea omului, carea este o facultate a sufletului, nu se poate separa de voință, și de puterile inferioare (cea vegetativă și cea sensitivă) ale sufletului. Pentrucă sufletul omenesc nu este compus din mai multe părți. b) Manifestarea anumitor idei ți cunoștințe, pe cari mai înainte hipnotizatul nu le-a avui ți nici nu le-a auzit vreodată în vieață. Aceasta încă nu se poate explica pe cale naturală pentrucă lipsește de tot proporția dintre cauză (hipnoză) și efect (vorbirea în limbi streine; cunoașterea morburilor, a terminilor tehnici medicali și a mediciniior corespunzătoare: cunoașterea anumitor arte mai înainte necunoscute, etc.) Căci hipnoza în puterea sa numai atâta ar putea face, ca pe timpul, când unele facultăți ale omului sunt legate, celelalte să Eucre mai intensiv, cum se întâmplă și în somnul natural. Dar aceea, ca omul să știe lucruri, mai înainte neștiute, hipnoza nu o poate face, pen- trucă nime nu poate da ce nu are. Așadară după ce cunoștințele acestea nu sunt nici dela hipnoză, nici dela hipnotizator, și n ci dela hipnotizat; prin urmare ele nu se pot explica pe cale natu- rală, ca efecte de ale hipnotizării. în consecință va trebui să se admită o minte înțelegătoare, dela care să provină toate fenome- nele acestea spirituale *) c) Cunoașterea cugetelor. Nu vrem să zicem că toate cu- noașterile de cugete, câte se spun, ar fi fapte adevărate. Multe din ele sunt șarlatanii, ori deducții din anumite semne. Admitem și aceea, că câteodată se poate cunoaște câte o rezoluțiune hotă- rîtă a voinții, și fără să se manifesteze cu gura. Căci de multe ori o exprimă fața, ochii, ori o pot exprima și nervii. Astfel putem cunoaște câteodată, eă cutare vrea să ne ntrebe ceva; ori că n’a înțăles ce am zis, etc. Dar negăm, că s’ar putea cu- noaște pe cale naturală cugetele omului, fără să le exprime. Motivul este: a) Pentrucă omn! nu poate ceti în internul altuia. Martoră este întreagă omenimea, carea dela începutul lumei și până as- tăzi a atribuit toate cunoașterile de cugete unor puteri supra- omenești, Și oamenii de câteori era vorbă să afle faptele rele ale vreunui individ, care nu voia să le spună, totdeauna au recurs la martori; ori dacă n’au fost martori, faptele au rămas nepedepsite.. Nimănui însă nu i-a trecut prin minte, că el ar putea să cunoască faptele acelea tn însăși mintea ori convicția făcătoriului de" rele.. Și nici că se poate altcum, pentrucă lipsește mediul, în care să le- putem cunoaște. (Va urma) ') De altcum vederea lucrurilor din locuri depărtate nu s’ar părea absolut cu neputință să se explice pe cale naturală. Căci un o chiu foarte sensibil ar putea eă le vadă oare cum In razele luminoase refrănte, analog- ei! telegraful fără sârmă — ți tntr’atăta fenomenul acesta l-am putea pune Intre fenomenele hipnotice mijlocii. Dar după ce explicarea aceasta e de tot greoaie, l-am pus și pe el Intre fenomenele hipnotice superioara. ■) Pe cum poate vedea ori cine noi am vorbit aci despre cunoștințe tntr’adevăr neavute și neauzite, iar nu despre cunoștințele, pe cari să le fi avut cineva vreodată, pe cari apoi să le fi uitat cu totul. Pentrucă aceste din urmă nu e imposibil să-i vină omului In minte, prin o sguduire radicală a memoriei. Nr. 5. UNIREA Pag. 41. Păstoriul sufletesc. Ca de orice apariție literară mai de de samă — va fi și bine și folositor să ne dăm sama încă de acuma, dela început și de această revistă bisericească. Avem nr 1 cu un cuprins destul de larg: 8 predici, o vorbire la cununie și o meditație; iar In partea a II două lucrări teologice ce să vor continua. Dintre cele 3 predici la praznice luminate, ce cad în timpul acestui prim număr, una e mai sărbătorească ca cele două. Nu numai natura praznicelor mari ci și alte multe împrejurări firești ne cer ca la praznice mărețe să luăm și avânt săr- bătoresc, să ne stăpânim mințile și inimile cu inspirații vrednice de mărirea lor, cărora apoi să le dăm și un rost cât se poate de . sărbătoresc. — Aceste pretenzii le și prea întrunește cuvântarea de „Anul nouK cu idȘalizmul avântat și cu espresiunile și ele- gante și cuceritoare de minți și inimi nu de toate zilele. Numai cât ar greși acel preot, care predica aceasta sărbătorească ar ros. ti-o — ori ce și mai rău ar fi — ar ceti-o tocmai cum ni sa dă. Atunci abia cred că ar' fi mulți cari în „atletul erou" ar găsi j pe puternicul uriaș cu obraji rumeni și cu fața netedă nezbiciulată de fortune și vis- cole. — Căci să mi-să ierte cucernica ob- servare: pe anul nou personificat oratorice: de atlet erou, nu l’au putut sbiciuia furtu- nile anului 1905 — cum să zice — cari i-an premers în timp, de vorbă, cearta și sfada cu el n’au stat, — pentrucă acei ani erau acum prăbușiți în abizul perirei în clipita când zorile vieții atletului s-au ivit pe orizonul timpului. Va rămâne deci adevăr: că atletul erou nu din tăria ori hărnicia lui specială își are obrajii așa ru- meni, ci din norocul crud, că încă nu l’au ajuns arșiță de soare vătămătoare nici aer ori viscol supărător, — de ce însă ca alțț muritori nici el nu va scăpa. — Cu o să- ritură hronologică în material și pagini, mă întorc la a 2 zi de Crăciun ș’apoi iar sar la dumineca de după botez — ori fie — bo- botează, să iau în conziderare cele două pre- oici 'de același autor-redactor amândouă. — în fond sunt teologice și instructive deo- dată, în formă șl dezvoltare destul de lim- pezi și chiar oratorice. Mult suplenesc lip- sele cuvântărilor premergătoare lor. — Predica dela „Dum. lui Zacheu“ e morali- zătoare și socotind micimea lui Zacheu e potrivită. — De celelalte din acest număr nu-mi dau șamă,. decât de, meditația lui S. Qocan, careAmerită atențiune, iar autorului ei laudaj ic ; ■ ■»>, * * • * ; mai mult cu condamnabil ca un cler luminat din o provincie mitropolitană & 3’ episcopate să nu’și aibă o singură re- vistă. știențifică-literară ori pastorală. în o âșa stare — ,abstrâgând dela conziderații de ori ce natură, apariția „P. 8/ avem nu numai s’o salutăm, ci și s’o îmbrățoșem ca o necesitate. împrejurarea că redactori sunt persoane fără renume, pe nimeni nu îndrep- tățește la nedumeriri, dacă i-să spune: că ni-au lipsit terenul de muncă literară bise- ricească. —- Dar mai vârtos nu dă drept la nedumeriri împrejurarea pomenită, pentrucă în ajutorul redactorilor e angajată floarea clerului. Ori de greșesc în presupunere pentru prezent? — doresc și aștept să-mi deie dreptatea viitorul. Redactorii își vor avea meritul lor destul de mare numai dreptatea să ne stă- pânească și judecata nepreocupată să ne fie ortacul de cruce. Să nu cercăm cine, ci ce și cum scrie și vorbește. Dacă toți cei cu minte, inimă și îndă- mână bună, cărora „P. S.“ Ie dă prilej a face neguțătorie sfântă cu talanții primiți, vor munci din o pătrundere de dragoste câtră fiii bisericei Iui Hristos, cu o înțelep- ciune pastorală cuceritoare de minți și inimi, în spiritul reclamat de trebuințele turmelor cuvântătoare, atunci „P. S.“ nu numai că are viitor, ci va fi un vrednic grăitor a Mirelui ceresc și preste puțin timp va îndestuli 'și justele pretenzii lite- rare. V. P. S. Dare de samă, și mulțumită, publică. Corul gr.-cat. diu Ernotfaia. cu oca- siunea concertului îmnreunat cu teatru, din 8 Ianuarie 1906 a obținut un venit general de 577 cor. 80 fileri, Din cari in acope- rirea spessior, a iașit 317 cor. 80 fileri. Venit carat a rămas așa dâră s= 260 cor. — fii., care sumă s’a și denus ia institutul de credit „Mureșaua“ din Reghin, eu lihelui de mai înainte spre acest aeup. Cu aceasta ocasiune au binevoit a sunrasolvi următorii Domni: Leonold Hugel, Regbinnl-săsese 10 cor. loan Ropescu. To-, plița 6 cor. Societatea I." de piure din Reghin 5 cor. Firma Goydsinger & Te- plauezki. Hărbnș 5 cor. Dr. G ddsiuger 0a i Pop. Filpișul-mare 1 cor. Vasile Duma Zibenița 1 cor. Aurel Dumbrava. Hebic. 1 cor. loan Gidiu Deda 1 cor. Ni miau Nașcu, P. Ilva 1 cor. 60 fii. Macskăsi Ferencz Radnotfâja 1 cor, Brukmann G. Ridnotfâja 1 eor. Hersrhdorfer Ăron. Radnotfâja 1 cor. Klein Frida, Radnotfâja' 1 cor. Izmk Izsăk. Radnotfâja 1 cor. Btei David. Radnotfâja 1 cor. Erddsi Ferencz, Radnotfâja 90 fii. Dumitru Ineze. Reghin 40 fii. losif Timar, Reghin 40 fii. Vies Vasihe. Sokol 40 fii. Szabo Susana, Rad- notlăja 40 fii. Wiegner Hennk Radiiotf&ja 40 fii. izegS Fiori*, Radnotfâja 30 fileri. Fraehier E ek Radnoifâja 20 fii. La oialtâ = 97 cor. 20 fii. . Nu putem Intrelăsa a ne revanja față de Domnii: Dr. loan Harșa. Dr. Augnstin Chețan. Dr. loan Popescu. aîrocați. losif Pooeseu, casap de bancă, dl Ales. Ceușan, medic. I. Truța. jude reg. pens. Sever Barba, eomotabil de bancă și alți domni inteligenti din Reghin, cari prin nobiia lor ținută, pe cum până acum așa și în pre- sente. au dus jertfe morali și materiali deo- sebite întru promovarea prestigiului național, aducândn-le și ne aceasta cale respectul și mulțămitele noastre profunde! Ernotfaia, 18 Ianuarie 1906. < 1 P- Chinezu George Bogdan președ. cassar. loan Moldovan controlor. Bibi iografie. apărut'- „Sămăuătorul" Revistă Literară. Anul V. Nr 3. eu următoriul sumar: I. Slavici, Ce e național în artă (I), D. Angliei, Ple- carea (poezie). N. lorga, Ce este România, în mișcarea culturii românești? (II). — Radu D. Rosetti. Lacrimile (Sonet). — I. Ciocârlan. Mioara Cerbului. . — I). Nano, Răvașe: I. Dorui copil. ÎI. E vre-un păcat? (noesie) —: C. Sandu-Aldea, Seri de iarnă. X., Cugetări. Cronica: N, lorga: „Vii- torul Românismului îu Balcani* de N. N. Mațio; „Orizontul*1 de’a C uj; „Luceafărul*. diu Pesta; .Ilustrațiile noastre. în supli- ment: Stâlrti de morminte din Ardeal; Dăun: Grigorie Dimitrie Ghiea. Domn ăl Munteniei (1822—1828). (ilustrați Numărul; în țarA 20ba,ni. în străinătate; 25 bani. Abonamentul; în țară 10 lei pe an ■ în străinătate 12 iei ne' an. Redacția,/ Strada Bnzești Nr. 42. Administrația: Str. Regală, 6 (Tipografia „Minerva*). : în Ubrftria semînarîală se află de vânzare: Predici pe toate Duminecile și sărbă- torile de peste an de Dr. Elefterescu. 3 cor. Predici ocazionale și funebrale v. II- de Dr. Elefterescu 3‘5O cor. Din editnra „Luceafdrul**: loan Agârbicean: Dela Țari 1'50 cor. loan Ciocârlan: Traiul nostru. 1'50 Al. Ciura: Icoane. .... . 1’20 M. Gorkl: Nuvele . . . ... 1-— Oct. Goga: Poezii. . . . . .■ 3—- Z. Bârsan: Ramuri. . . ’ . . . 2’— FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C.DOMȘA ' . Prețul 1 coroană. . , Cumpărați! Cumpărați! „Calendariul Unirii** pe anul 1906. edițija, care costă 30 fii. 4- 10 fii. porto. .,”4-- ■ • I 'iz—TF- ’ v i -Tț ■. Pag. 42. UNIREA Nr. 5 Poșta Administrațiunii. . Am primit și cuităm abon. dela: GălgUu pe 1905. Poptelec pe 1904. Rece- Cristur pe 190+ și 1905. Sdn-Mihaiul-dețert pe .1905. Sotelec pe 1905. Tihiu pe 1905. Var pe 1904. Ugruț pe 1905. Vaidahaza pe 1905. Bogata-rom. pe 1906 pătrarul l-im. Bucium-țisa pe 1906. Boția-de- munte pe 1905 Felminiț pe 1905 Cabina, Beiuț pe 1906 pătr arul l-im. Z F. Beiuț pe 1905 sem. 2-lea. Coruieni pe timpul din 1/4 896—1/4 1898. ^Repaus. Dr. Al. Grama nu a fost redactor la Unirea, ci la „Foaia bisericească*, carea a Încetat la an. 1890. Plăririle, ce ați făcut mai in urmă sunt: In 11/4 1900 de 24 cor. și îti 31/12 1904 de 16 cor. Custelnic pe 1905. Tohanul vednu pe 1906. Tăurea pe 1906 sem. l-im. Șălăutaț (Gyd) pe 1906. Sânmărtinul-sărat pe 1905. Cătina pe .906 sem. l-im. Alba~lulia, Maieri pe 1906. Călinesci pe 1905. Pe trecut nw mai datoriți nimic; afară de abon. pe anul curente 1906. Afinei* pe 1905. Vă rugăm și pe 1906. B. D. Lugoj pe 1906 sem. l-im. &. Jf. M, Beiuț pe april—decembre 1905 și januar - marte 1906. Șaulia-de-Câmpie pe 1906. Biualb pe 1906. Ceialalți bani s’au predat destina- țiunei lor. dscroni pe 1905. 1/1—1/8. Sânmărtinul- de-Câmpie pe 1905. Vt. P. Blaj, pe 1906. Bâreăul- de-jos pe 1906 sem. l-im. Ciutelec pe 1905 sem. 2-lea. T. B. Beiuț pe 1905. sem. l-im. Hidig am primit co mniț&mită și cuietSm an. 1906 sem. l-im. pentru Hidig, Almaț, Cosniciul-de-jos, Crietelec, Marca, Porț și Șumal. llimua pe timpul din 1/3 până In 1/9 1905. Casina, Orățtie pe 1906 sem, l-im. Vaidacuta pe timpul 1/11 1903 până iu 1/11 1904. Tur pe 1901 și 1902. Feneț t Bihor) pe 1905 aprile —septembre. Baia-de Criț pe 1906. Zăioani pe 1902 — 1904. G. I. Grade pe 1906 pătrariul l-im. Mintiul Gherlei pe 1903. Căptălanul-de-Murăț pe 1898. Berzova pe 1906, Binevoiți a regula și anii 1895 — 1900 cu On G. H. din Hosszupălyi. Petrilaca-rom. pe timpul din j/S 1902 până iu /3 1904. Morlaca, Molosig, Bociu, Mirgău, Retița, Secuieu, Vițâg, Bo- loga, Ciucea, Hodiț, Fddul Capsic unsoare. Contra durerii o de oase, podagrei, reumatismului, răce- * ► lelor, durerilor de cap, dinți și nervi, * ► precum și scrintiturilor. ( ele mai 1m- <» bătrânite boale le vindecă. Prețul I cor. 0 20 fii. și 2 cor. 0 Centarin. Contra morburilor de stomac, precum: lipsa de apetit, mis- : tuirea rea, catarul și aprinderea de J stomach, greața și vomarea, sgârciurile o cele mai greie. Leac sigur. Folosește o și la curățirea sângelui. Prețul 1'20 o și 2 cor. o KaljodsarsapariL Mijloc ex- il celent pentru curățirea sângelui la ț sifilis, morburilor tinerețelor 1 sticlă • 2 cor. ° Laxbonbons. închiderea scau- * * ului e cauza diferitelor morburi, pecum * * palpitarea de inimă, amețeli, dureri de J * cap și altele. Deci cine sufere de în- J cheierea scaunului numai de cât se co- mandeze Laxbonbons. zăhărele purga- u tive. plăcute și dulci la luat. Prețul o I cor. ’ Chemicals, drogue, legături și bandage- f * rie chirurge. Instrucție pentru prepararea < l diferitelor vinarsuri, liqueruri, rum și altele. <» Teuri russice, parfumuri, săpunuri, crem ex- 4) celent pentru față și mâni Articoli cosme- ,, tici, oleu pentru’ , păr Esență pentru picatul și întărirea părului Apa de gură și dinți pe ’ cum și prav Ori ce fel de articlu din branșă. * * Toate foarte ieftine. Faceți întrebare și Vă < * veți convinge. 300©0O©OG0OG0©O©0OGG0©eeO©®000 lulius Erds. | Sibiu (NagysZeben) strada o Cisnădiei 3 ® © G e G G © © § § Tot felul de oroloage, juvaere din aur și | § argint, — tacâmuri din argint, recuislte s © de aur șl argint pentru biserici. € o Q O G © 74 distingeri. 0 medalii de stat. 10,000 motoare literate spre indetstulirea tuturora. (, Cornel Demeter, l * apotecar în Szâszvârâs, în fața școalei Nr. 41. < 1 (22) 9 10 © O Cel mai mare toosit din Ardeal Mare deposit de sticle măritoare, ocheane și binocle — -- Comandele se eseentă numai pe lângă rambursă. Reparările se esecută prompt șt eftin. Cumpăr eventual schimb cu cel mai mare preț curent obiecte vechi de aur —,. - și argint și petri scumpe. 1 La cerere trimit franco si g.atis Prețcurent ilust'at. 2Vr. 3016, F. Orologiu cilindru re- montoir din argint, eu acoperișuri duple de o construcție puternică și trai- nică, costă 1*50 coroane. 16) 16—52 ©©©©©©©©©©©©©©©©g®©®®©® & 0 0 Filiala Fabricei de motoare din Drezda Ignațiu Gellărt & Cie. Budapest, VI. Terez-kdrut 41. Telefon 12-19. Motoare cu benzin, cn ulei, eu spirt, cu acetylen. — Motoare cu benzin pentru înbl&tit. Gruee stea duplă o cmnpBnă ie casă și o mașina de fiert. D. R. G. M. Nr. 88503. ■ electro- magnetică © 0 s © Vindecă și înviordză pe lângă garanță: reumă, aatmă, (respirație grea), insomnie vîjeirea urechilor, aurirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbioare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și ori-ce morb de nervi. Morbosul, care nu se vindecă iu timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, iși reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meu; sum convins despre sigurul meu aparat. Din causa îmbulzelel prea mart a măriei x trimit în tdtă lumea renumita și de iotă lumea X plăcuta mai f& din Argintul de Mexico, și anume: 0 © 6 lingurițe, 6 furculițe, © 6 linguri de masă, 12 Ș lingurițe de cafea, 6 cu- x țite de desert, 6 furcu- ® lițe de desert, 1 lingură & pentru supă, 1 lingură g pentru lapte, 2 luminări O elegante pentru salon, X tote din argint de Mexico x total 46 bucăți numai 6 fi. 50 cr. I Afară de acestea 6e-care cumpărător pri- mesce ca dar, și pe lângă garanță o cumpănă de casă de o pătere Celea mai moderne, celea mai perfecte și cele mai rentabile motoare generatoare. Motorul de Drezda mai escelent fabricat In toată Europa. Con- strucție trainică. Pregătit din material ales și bun. î Nici ■ după ani de lucru nu ZlcLllLLLl are lipsă. de reparatură. — Rentabil la siguranță. Manipularea e foarte simplă. Spesele de lucru sunt mici. Motoarele de Drezda lucru la diferite. întreprinderi industriale și economice: la mori, la fabrici de' cărămizi, fabrici de scânduri și de lemne, la scos de apă, la negoțul cu lapte, la imblătit etc. . / Instalările pozne să fac prin' oamepii noștri esperți. Deslușiri și preliminare se dau la cerere. Garanță baoăl Gendițiunl do solvlre avantagioase. (3i) 8—24 Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. Prețul aparatului mic e cor. 4.— e de aplicat la morburi mal ușore. © Spediția centrală de vînzare 11 trimite In țără și străinătate cu rambursă, sau dacă banii se trimit înainte. scamia & săndob BUDAPEST, VIII, strada Rezeredy Nr. 8. " 16 (89—52) ' de 12 Va kgr. Argintul de Mexico este un lăuntru) despre calitatea căruia p; pe 25 ani Spedițiunea se face o ( din- § ort prin trimiterea banilor inaiu ‘ SCHEFFER D. SAn;b ’ BUDAPEST, VIII, strada Bd î .nța G ^,ras i fi j.i. Q iq. | . © © ■ - : ■ • ©®©©0O0©©«000©00©®©©?G —= Pentru 5 corâne—— trimit 4‘/2 chilo (vre-o 50 bucăți), bun fi fiu Săpun de toaletă pregătit din: trandafiri, Ulie, viole, resedă, g Jasmin, lăcrămiore. Bani! să se trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursă. ■ Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIII. Bezerădy 3. Tipografia Seminariului archidiecesan. Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 dor., an 6 cor., '/4-an 8 aer. Pentru străinătate: -Pol an’ 18frc.,l/» ■ an 9 frc.,. 'I, an 4 frc. &0 cm. . Foeaaparelnfieeare . Sămbăt*. Anul XVI Blaj, 10 Februarie 1906 Foaie bisericească-poli ti că. XnBerțitmi: Un șir garmoud: odată 14 ăl., a doua oară 12 fiii, a treia oară 10 fii. . Tot ceprivește foaia aă se adreseze la: Re- , dacțiunea și attmuii* strațiunea „Unirei în Blaj. Naihărul 6. Al doilea refuz al Regelui. (=) După o săptămână de r speranțe zădarnice, criza revenită 1 iarăș, de astădată într’o formă mult mai deprimătoare, pentru șefii coa- i liției și pentru toți ceiaialți, cari L uădăjduiau, că lucrurile o să ajungă ■ în sfârșit la desnodâmânt. Șefii ; coaliției îndeosebi, cum se simțeau ; deja cu un picior în fotoliul minis- ț terial, au rămas cu totul zăpăciți î de acest dus rece. f Ajunseseră de acord politicianii J unguri, în timpul din urmă, că sin- i gur Andrâssy întrunește toate ca- litățile de a lua în mână frânele guvernării și de a forma cabinet. De aceea, o dispoziție blăjină de pace și dinasticism plana asu- pra celor mai vehemente jurnale coaliționale deodată cu plecarea lui Andrâssy la Viena. Monarhul provocase adecă coaliția să forme- meze guvernul pe baza programu- lui militar propus de comisiunea de 9, declarând că în cestiunea limbei de comandă nu va face nici o eon- cesiune, și că emblema pentru in- ■ stituțiunile comune va stabili-o ; singur, iar în privința economică " cere primirea convențiilor încheiate ■ cu străinătatea. : Comitetul coaliției întrunindu-se • a adus unele concluze, cari la apa- rență se uniau cu cele ale Domni- torului, în fond însă erau cea mai fă- ; țisă respingere a acestora. Având în i vedere situația gravă a țării și ■ provocarea directă a Majestății sale cătră conducătorii coaliției, partidul dominant se declară a primi deo- Catndată guvernarea, fără a renunța însă la principiile ei. Mai mult. Partea militară, a programului coaliției o face atârnătoare dela „noua mani- festare a voinței națiunei.® : Viitorul guvern coaliționist îsi : propunea îhtre agendele cele mai : urgente: reforma electorală. Lucru natural, că fiind odată puterea în mâna lor, știau ei să se îngrijască de o reformă electorală în acel sens, încât partea militară a programului lor, eșia la nonele alegeri, cu repre- sentanți de ai lor în maioritate co- vârșitoare. Astfel împăratul trebuia Să supună unui plebiscit foarte pro- blematic punctul său de vedere atât de neclintit în chestiunea mi- litară, prevăzut în articolul de lege XII. din 1867. în privința economică, coalițio- niștii primesc să încheie convenție cii Austria, pledând pentru înfiin- țarea băncii magiare, de sine stă- tătoare; iar în privința afacerilor in- terne, se vor folosi de întreagă li- bertatea de acțiune garantată din partea Majestății Sale. (?) Cam aceste ar fi punctele mai principale din răspunsul coaliției, presentat Majestății Sale de contele Andrâssy. La aceste Majestatea Sa a răspuns categoric în urmă- toarele: „Deoarece prin cercetarea minuțioasă asupra proposițiunilor coaliției, presentâte de contele An- drăssy a aflat, că acele proposițiuni conțin respingerea punctului de ve- dere al Regelui — acțiunea contelui Andrâssy s’a considerat încheiată.® Lucru n’ar fi mirat pe nimeni, dacă se stieau de mâi înainte con- > - dițiunile, pe care Andrâssy aveâ să le presinte Majestății Sale, în numele coaliției. La astfel de con- diții, Regele nu puteh răspunde de cât negativ. Surpriza ce a produs în lumea politică, fiasco lui Andrâssy se explică însă din discrețiunea exagerată, cu care se zăvorise coaliția în zilele din urmă. Nu știa nimeni ce condiții duce An- drâssy la Viena; de altă parte foile coaliției scrieau așa de dulce și de pacinic în timpul din urmă, încât lumea era aplicată să creadă că coaliția a abstat în sfârșit dela partea militară a programului ei, determinându-se pentru a lua în mâni frânele guvernării. Ilusia aceasta s’a risipit apoi Cu atât mai brusc, cu cât ținuse spiritele într’o agitație destul de lungă. Toată lumea se întreabă acum: ce va fi? S’a pornit iarăș sacul desfundat al combinațiunilor fantastice, cari azi se clădesc, mâne se destramă. Se vorbește iarăș de disolvarea apropiată a dietei, de prorogarea ei până în Decemvrie, de trimiterea comisarilor, cari se restitue ordinea la comitate, de un mare turneu, pe care îl va face Kossuth (Apponyi nu pleacă oare îa Americă?) însoțit de câțiva politiciani independiști, prin centrele culturale ale Europei, pentru a lămuri opinia publică, și a o câștiga pentru principiile coaliției. Noi nu putem face pe prorocii! într’o situație atât de caotică; tot ce ptitem afirma, cu o oare-care probabilitate e, că deodată cu în- cheierea misiunei lui Andrâssy, s’a tăiat firul,, care puteă duce încă la o înțelegere între Mouarh și maio- ritatea actuală a camerei. Atitu- dinea coaliției, departe de a se fi îmblânzit, e par-că mai neclintită, ca înainte. Și cum Majestatea Sa nu e aplicat să cedeze nimic din punctul său de vedere, caracterul erizei, în faza lui de acum, continuă Să fie din ce în ce mai — acut! Trei Ierarchi. . S’aoropie ziua cel"r trei Ierarchi. Meditez despre aceea ce mari preoți și în- vățături au f et acești trei sfinți ai bisericei întregi, m specie însă ai bisericei noastre orientale; și cam aceștia prin viața, faptele șt învăț tura iur ne «tiuit nonă, clericilor exemplu frumos pentru a vedeâ. cum trebue să fie adevărata! preot Șt meditând despre acestea, nu not «a nr răspund din partea mea dini loan Bălan, pentru ceie scrise de On. Dsa. In nr. 1. ai „Unirii" din anal acesta câtră frații săi din clerul tinăr. Și scriu acestea, ca și provocat de articolul amintit; vorbesc In numele meu. Pag. 44 Nr. 6 ea nuni dintre frați, dar cred, căce spun, într’aeeea vor consimți toțr colegii mei. Dle Bălan, mulțămim pentnj cele scrise. Noi promitem, că vom urma sfatul, și ei suntem eonștii de marele moment ai che- mării noastre. Nu mi-e scopul să meditez despre aceea, cnm văd eu, sau cum vede un tinăr datorințele ce-1 așteaptă: lucrul principale, că noi suntem încă tineri, Încă snb educație în seminar. Rola noastră încă e. — ca să mă esprim așa — numai receptivă; dela noi încă nu avem să vorbim nimic. Atât însă putem spune, și atât pro- mitem și jurăm sfânt, că povețele, ce le căpătăm, ni-le vom însămna bine, că însu- flețirea pentru cauza sfântă, a cărei isprav- nici vom fi, nu o vom lăsa nici odată să se stingă diu inimele noastre. Mântuitorul are parabola cunoscută despre sămănător: noi nu vom fi ioc de lângă cale, nici piatră goală sau pământ spinos, ci vom fi acel pământ bon, în care grâul sămănat aduce roade în mod însutit. Un lucru să rec ere aici: incențiune bună, o conștiință firmă, și apoi o credință tare; iar din aceste ur- mează un propus firm: că din partea mea voi face tot, ce îmi stă în putință, în inte- resul scopului mai înalt. Iată acest propus, această intențiune bună! și care este acel cleric tinăr român, care ar zice ba? Dar pentru toate aceste, avem necesi- tate de-o-camdată de învățători buni. Deci nu a noastră e roia principală dle Bălan, ci a D-voaBtre, cari sunteți mâi bătrâni; și nu al nostru e meritul, dacă prin ajutorul lui Dumnezeu va fi ceva din noi ci al D-voastre. .Pildă vă dau vouă1, a zis Mântuitorul cătră învățăceii săi; și noi încă vom zice: exemplul D-voastre ne-a creat pe noi, laudă Vouă! Acest exemplu. UNIREA aceste învățături,' Vă rugăm dlor „mai bă- trâni*, nu ni-le denegați nici odată^ și noi vom fi ascultători! - Apoi având noi dela cine învăța, și având inimă bună și intențiune firmă: vom învăța cu adevărat a deveni cândva preoți buni. Vom învăța mult, vom prețui știin- țele teologice, căci azi pe alt temei nu poți zidi. Ne vom însuși apoi: o adâncă viață spirituală. în legătură cu spiritul credinței și ai rugăclnnei. Drept aveți, dle Bălan: ar fi bine să devie obicei, ca toți preoții, nu numai abia unul-doi. să răsfoiască „ciaslovul* în toată ziua, atunci nu ai afla exemple, de cari afli acum, că un preot, — când i-am amintit, că ce biue ar fi, dacă preoții noștri ar ceti câte odată și Orologeriul — mi-a răspuns cu citatul din sta Scriptură: „iară când vă rugați, nu grăiți multe, ca păgânii ..... drept aceea așa să vă rugați: Tatăl nostru* .... vrând să arete prin aceasta, că e de ajuns, dacă dimineața și sara să roagă câte un: „Tatăl nostru*. Apoi ca să fim propovăduitori buni ai cuvântului dumnezeese, vom învăța bine limba poporului nostru, acea limbă, despre care zice marele Gipariu, că e dulce, ca țîțeie măicuțelor, când ne aplecau la sinul lor; limba adevărată a poporului, căci biue zice s. Ieronim: mai bine să ne repre- hendeze gramaticii, decât să nu ne înțe- leagă poporul; și dintre puținii preoți, cari predică, mulți sunt și de aceștia! Și ca să fim buni slujitori ai tainelor cerești și spre folosul acelora, cari vreau să se edifice prin ceremoniile noastre: vom învăța bine ritul și orânduiaia noastră bisericească căci poporul după asta judecă toate. Și multe, multe sunt, ce noi tinerii avem să le învățăm, iar D-voastră „bătrânilor* ne ■. veți fi îuvățățtti• șț noî buni ucenici fiind, vom devenii oișndva meșteri buni! E timpul suprem, ca și noi românii gr.-eat. sâne trezim din somnul letargic, în care anii Stat, căci așa nu mai merge. Stul Apostol Pavel zice cătră credincioșii săi Romani: ^este oara, a ne scula din somru*. Fericitul papa Leon XIII în enciclica „Etsi Nos“ ne face atenți: „intelligant igitur, quicumque amant catholicum nomen. tem pus iam esse conari aliquid, et nullo pacto lan- gnori desidiaeque se dedere, cum nemo ce- lerius opprimatur, quam qni vecordi securi- tate quiescunt.* Și cum suntem noi în pre- zinte? Sângele par-că s’a slăit în vinele noastre; abia ici-colo licărește lumina însu- flețirei din ochi; preoții își uită de chemarea lor, în popor să lățesc diferite boale, cari 11 ruinează și trupește și suflețește; îl duc la criză morală și la sapă de lemn în cele materiale! Literatura noastră bisericească e săracă, lipită de pământ, îu viața pu- blică românească, noi uniții suntem pe urma altora. Pentru ce? ce-i cauza? Drept e așa? Oare așa a fost asta în secolul ai XVIII, pe vremea marilor preoți, călugări și iiterați? Oare nu biserica unită a fost isbăvi- toarea, pământul promisiunii neamului ro- mânesc, care a rătăcit până aci numai pe pustie? Oare până în 48. și chiar și atunci, în 3/15 Main, nu Blajul a fost centrul unității neamului român? Și oare mai fost-au alte școli românești până în decenii din urmă, ca școlile din Blaj; alți dascăli, ca dascălii din Blaj? Oare ce ne șoptesc duhurile unui Șincai, Klein și G. Maior, ce ne inspiră „Câmpul libertății* de lângă Blaj? Pentru-ce să nu fie și la noi viață, spirit; pentru-ce să ne lăsăm atinși de acuza, că catoiicizmul e un spirit inpro- FEU1LLET0N. CIRICÂ. Nichifor Tera s’a însurat și și-a luat o jupâneasă. Ceva unguroaică trebue că a fost, că știa cam rău românește, dar pentru a măsura în crișmă, era destulă muiere. Și trăiau bine tare. Numai că le mergea rău crișma, și asta era destul de mare amar pentru bieții crișmâri. Ce s’au și așezat ei chiar la noi în sat? Noi pentru de-ale gurii avem, har Domnului, ce ne trebue. Bucate berechet, rachiu' facem toamna de prune, de putem țineâ nu numai comitetul nostru, dar și satele din jur. Apoi ce trece dumineca, când ne adunăm la o țir de vorbă, eu aceia nn va pnteă trăi nici erișmar, nici crișmăriță. De trăit însă, așa a lăsat Domnul diu ceriu, să trăiască toți. Și apoi mai bine să trăiască un om de-al nostru, decât niște adunături străine. Numai ca să-i deie Dum- nezeu noroc. Și chiar asta-i. Noroc n’avea Nichifor ea în o al mă. La început a încercat toate, dar văzând, că sunt toate îuzădar, s’a dat după lume și mai primea și câte ceva așa pe ascuns, cam ce mai aducea Cirică de prin sar, fie câte o găină, câte o pălărie de oaue. treaba lui. de unde. Doar Niehifor nu-i jandarm, să știe toate. Și apoi Cirică li aducea pe o glsjă de rachiu, câte un cocoș, cât uh câne de mare. Numai că vai și de cine îi place primejdia. Pe Cirică a pus mâna boacterul toc- mai, când era să se bage pe poartă la Ni- chifor cu o pălărie de oaue. , — Ho mă, de unde-s? — Dela mine. — Cum să fie dela tine, și tu n’ai un picior de găină prin curte ? Cirică a ajuns la comitet. Nichifor a tăgăduit tot. Era să zică, că n’a văzut pe Cirică în viața iui. Astfel toată judecata a căzut pe capul lui, Cirică. . Șase toiege să-i măsure pârga- riul, dar bune. — Când am scăpat din curtea cance- lariei, spunea Cirică mai târziu, o am luat în ruptul capului cătră Olt și de pe țăr- murul cel mare ață în mijloc m’am aruncat. Clocotea apa în jurul meu, că tălhariul de pârgar n’a cruțat toiagul. Dar las,, că l-am păcălit eu pe Nichifor. De sta și el cu mine, să împărțea judecata și eu căpătăm trei, el trei și era lucru în pace. Odată aștepta jupâneasa niște neamuri de-ale ei. Eu am înțeles, și în sara aceia am și pus mâna pe o curcă grasă dela popa cel unguresc din curte. — Jupâneasă, am adus ceva. — Noa, că bun. Șt dincoace, din colo, să-mi deie niște creițari și o gl^jă. Le-am dat eurca și m’am așezat la masă. Cu ochii eram la glajă și cu urechile lâ vorbele jupânesei. Chiar țineau sfat, că unde să arunce penele. Că să ie îngroape, le pot însă dezgropa cânii, să le arunce la vecin, acela știe de bună samă, că numai dela ei au putut fi aruncate acolo. — Ști ce jupâneasă, adă-le încoace, și nn vă mai fie teamă. Le-am luat, le-am adunat la-olaltă, le-am legat cu o ață pe la mijloc, și le-am virit la șărpar. Apoi tot gustam din. cea glajă. și mă gândeam într’una la .curca, ce să frigea întreagă, în tindă pe cuptor. Au- ziam cum sfârâie, când o întoarce jupâneasa și m’a prins o foame de pare-câ nu am mâncat de o lună. Mă uit împrejur. Jupâ- neasa era pe tindă. Nichifor prin curte. Mă ridic încet, deschid blidariul, pui mâna pe-o pită, o pnn subsuoară, sub bubou, apoi mai aștept, că nu mi-să părea să fie gata eurca. . Mai era de două degete pe fundul gîăjii, îi dau vânt și sara bună. — Rămâneți cu bine, am zis eșind, cătră jupâneasa, care tocmai atunci să dusă după un blid în casă. Când am trecut i rin tindă, am pus mâna pe curcă, am ridicat-o din tigae, și pe aici îți e drumul. Până în șura clopotariului, nu m-am mai oprit. Las, că așa bine, încă n’am mâncat. De abia m’am mai putut întoarce pe cealaltă parte. - Când m’am trezit, să lumina de ziuă. Am sărit iute sus, mi-am ales o pocie din lemnele clopotariului și am plecat iar cătră Nichifor. . . Am pus penele în vârful pociei și pe fereastra dela pivniță, ile-am așezat frumos după butea cu spirt și mi-am văzut de drum. , . Ce să vezi? Pe la amiazi mă ch,iamă pârgariul la cancelarie. Popa nu și-â aflat Nn 6 U NI R EA 1 L. ț [' e ductiv. fără viață? Chiar exemplele de mai sus, sunt cea mai eclatantă combatere a acestei acuze. Deci jos cn indiferen- tismul, joi cn nepăsarea! ’ ' Snranm eoraa. snH avem inimele! Nu-i vrednic de numele nostru' acela, care dubi- tează. Aici nu folosesc sofisme, nu scuze, 6ă teacă, eă pungă, aici fapte trebuie. Al nostru e adevărul, noi -trebue să ducem lu- mina. „Și atunci tu biet popor român, cercat de atâtea năcazuri, vei răsufla mai ușor, căci având păstori adevărați, ei să vor îngriji și de starea ta materială. Pe păstorii tăi îi va durea de tine, ca de copiii săi. și un viitor mai senin să va încresta în istoria ta." începutul e făcut dej»; chestia a început a se tracta deja, nu îu coloanele acestei foi. ei în inima fie-cărui cleric tinăr, având noi aici în seminare colțuri tainice, nude să varsă lumina de însuflețire și să fac dulcelui Isus voturi secrete: Doamne întărește credința mea! ’ Iubirea lui Isu» toate le va efeptui: căci „care este speranța fioâsiră, său bucuria, șan 'cununa laudei?* Domnul nostru Isus Hrietos! Și cn cât mai țurjoși vor deveni adversarii la vederea acestora, cu atât mai bun sămn este, cu ătftț mai mult curaj! Și atunci vom puteă aice și noi când-va eu profetul leremia: „tu locul acesta, de care voi ziceți, câ este deșert..... iară-și se va auzi glasul bu- curiei și al veseliei.* . ' ♦ ’ . - Iară voi trei Ierarchi, sfinți învățători „drepte slugi, bune și credincioase, buni lucrători ai vie: lui Hristos;.... Intrând în bucuria făcătoriului, rugați-ră pentru uoi!“ Budapesta, 29 Ian. o. 1906. Nloolae Brânzea cleric. ’ curea, și s’a gândit de una la mine. Pare-câ numai eu eram în sat. , Tot așa era până n’am ajuns în dire- gătorie și en. de m’au alea boacter. Ori-ce să fura, onne-an dintâiu mâna ne mine. Nnmai acum mă .știa oamenii prețui, și văd. că ce om de ispravă sunt, ci sub boeteria mea n’a pierit un gătej. — Mă. mi-a zis judele, tn ști de curcă. — Știu, și nu prea. > — Nnmai idte, că doar comitetul nu-i pentru tine, că de nu,, pârgarinl te face să spui. — Eu știu atâta, că aeară am văzut pe crișmariul, pe Niebi or. eșind cu ceva Subsuoară dela popa, dar noaptea, ce știe omul, ce duce. S’au uitat eu toții unul la altul. Ni- ehifor să umble după curcile popei, mare lucru ar fi. Și apoi toată lumea îl știe om de omenie. Și iară-și ce mai ști, crișmarul e criș- mar, și pace. — Mă, de minți, două-spre-zece șnnt ale tale. D’apoi eu am spus, ce-am văzut și mai multe nu știu. îndată a plecat tot comitetul cătră Nichifor. Când i-a văzut sermanul, iară a știut, eă hoțul de Cirică îi aduce pe cap. Dar gândea, că tot atâta. Taga și n’au ce-ți face. Și-a tăgăduit până în urmă. Comi- tetul a început să cânte după urme de curcă, după oase. pene, dar de unde va afla oase, când Cirică mâncase toată curca In șura elopotarulu. Cănitaseră prin tindă, Armele preotului în veacul al XX. Sub acest titlu „Tblegrafiil român" din Sibiu publică de câțiva numeri un preafrumos studiu, asupra temei indicate prin. Vorbele puse în fruntpa acestor șire. E vorba de o cărticică datorită episcopului din ■ - Cremona Msgr. leremia» BonomeUi. apăruti în italie- nește și tradusă In mai mnlte limbi. Am urmărit cu viu interes studiul publicat în „Telegraf®, răpiți de ideile originale și mă- rețe, de sfaturile pline de înțelepciune și pricepere, pe cari iscusitul prelat le dă pre- oților de pretutindeni,. ca tot atâtea arme puternice. In fața atacurilor îndreptate asu- pra bisericii ■ și creștinismului de dujmanii din veacul al XX. Pentru netăgăduita lui importanță, sperăm să revenim asupra-i. Obiceiuri rituale. ;/ , I. ■ \. r: Din Câmpie la 2 februarie a. c. La scrierile confratelui din Giurgeu pu- blicate sbb titlul „punerea în sicriu* și la întrebările dânsului, Îmi dau și eu părerea, ca unul, care în mai multe părți ale ărhi- diecezei am avut ocaZiune a lua parte la âtari funcțiuni, și le-am observat cam cu deamaruntul. Peste tot se poate zice „câte sate, atâtea datini", și asta se explică ușor din libertatea ce o dă tipicul „celui mai mare* iar ca atare s’a conziderat pe sate, totdeauna preotul, care de regulă în multe rânduri, a făcut după cum a fost dispus; de a fost obosit de lucru ori bolnăvicios le-a mai prescurtat; de a fost bine dispus, sănă- tos și robust, le-au lungit și lângă ele poate a mai adaus, amăsurat și remunerațiunei, cate în unele locuri a fost mai grasă în prin po i. priu șură, să deie de vre-o urmă, și să făcea și Cirică. că cântă din resputeri, măcar-că bine șiia ei unde-s penele. — Să mergem și în pivniță. începură a căuta din nou și minune mare, le-a aflat pârgarinl. chiar după bute. Tbi, dar cum s’a ’spăriat Nichifor. Până și-a spălat rușinea de pe cap. și-a mânca: mai tot. De abia i-a mai rămas, cât să-și cumpere multe, de toate, și să deschidă o bdtă. Așa-i daeă îți faci de lucru cu Cirică. I. Spicuiri. Cetim lutr’un ziar „autorisat* pe pag 5. Vapor scufundai. Din Hamburg se te- legrafează, că vaporul „Kirhn* s’a ciocnit eu vaporul englez „City of Berlin* și l-a scufundat. Dintre călători 21. s’au ineeat, iar doi au fost mâutniți. L începutul pag 6 sub titlul „Catastrofa umu vapora se spun următoarele: „Din Hambnrg se ves- tește, eă Vineri noaptea „Cityof Berlin*, vapor englez s’a ciocnit în apropiere de Birmehausen cn șlepul eu numele „Itichn*, care a prins apă și s’a scufundat Inmediat. Dintre mateloți s’au ineeat uns-rezece. doi au fost salvați.* Ori-cine poate constata, ca amândoue știrile acestea sunt descreri- erea aceiea-și întâmplări, făcute însă de oameni diverși. Felicităm pe colegii dela . . . , pentru aparatul, cu care își re- dactează ziarul. Nici vorbă, e la perfecție! __________________________________Pag. 45. altele mai Slabă, și așa s’a făcut datina cu ceremonii mai pompoase ‘bri mai simple. In special: Datina ce se află pe la Giurgeu, nu o am pr’eâ aflat airea, fora mai pretutmdenea este datina, ca în presără înmormântară!, după ce s’a gătat sicriul, se adună săpătorii de groapă, vecinii și cei săraci precum și alții, la cina cea de pe urmă a mortului, de unde vezi bine, ar fi rușine să rămână afară și fețele bisericești fătul sau crâsnicul cel bătrân, cantorul și preotul. Așezându-se mortul în sicriu se cetește din Evangelie, și ceremonia aceasta se chiamă saracustă.^ Ih unele locuri e datina, ca preotul în fie- care zi până e niortul în casă, ba chiar în mai multe rânduri peste zi, se duce și ce- tește din Evangelie ori din Euchologiu, tot sub nume de saracustă. Ceremoniile și sluj- bele acestea se fac mai ales în parohiile, unde mai sunt încă cantori ori feți bătrâni, cari s’au învățat, ca ei să conducă pe preot în împlinirea funcțiunilor bisericești. Datiuele acestea, cu multă răbdare și ȘÎ cn mai multă cumințenie, ar putea să fie șterse, înlocuite cu altele mai bune, mâi acomodate timpului modern și aseme- nea celor practicate în centru.' ! Cât de greu îi vine unui preot,1 care preste zi a ostenit spre câștigarea celor necesari, Ia susținerea familiei sale, sara târziu, când și el ar voi să se recreeze, prin întunerec și prin tină mare să meargă la casa mortului la cina cea străină sau pu- nerea în sicriu, numai acela o știe, care â trecut preste asemenea greutăți a slujbei pastorale. Dar a șterge deodată și în mod brusc aceste datîni, poate vechi unele îna- inte de ce s-ar fi dat un ordin dela superi- oritatea singură competentă, nu e recoman- dabil, fie că s’ar vătăma autoritatea antece- sorului, care a fost și el preot, ori eventual s’ar da prilej la turburări neprevăzute. De aceea cred eu, că fac foarte rău unii preoți tineri, cari deodată își ridică glasul contra unor datini vechi și contra preoților bătrâni și a năravurilor lor, căci cu aceasta strică autorității preoțești, și în urmă poate chiar >i loruși; poporul nostru cam incult nu prea știe de prescrisele tipi- cului și a canoanelor, pe cari nu le-a cetit și învățat nici odată, fără ține morțiș la colea ce le-a văzut și apucat, și chiar din această cauză a renovărilor celor tineri, în- cepe a să reci și demoraliza, ne mai pu- nând preț pe aceea, ce lui i-au fost sfânt și neatingibil; „fiecare are să facă cât poate, și unde a lăsat unul să continue celalalt* se zice în Teol. Past. de Dr. Is. Marcu §. 19 p. 2. Deci spre a ajunge la uniformitate, și eu din partea mea încă afirm și mă alătur la părerea confratelui V. G. că e de lipsă cât mai de urgență, edarea opului numit îd Conciliul provincial I. Tit. VI. c. 5. 1 B. în 3- IL Atchileu 4 faur n. în Nr. 4 a prețioasei „Unirea* s’a pus întrebarea, că observă-să și în alte părți ce- remonialul „punerii în sicriu*. La aceasta cu stimă frățască răspund că în Așcileui- mare să observă. Pag- 46. UNI RKA Nr. 6 Poporul li dă numele de .âărăcustă &i , stă din ceremonialul următor:. | în presără înmormântării preotul, să duce la casa mortului (când acela e .în si- crin) și îndeplinește ceremoniile prescrise } până la observarea; „Și de sunț;. toate gata1* etc. După aceea cetește 4 evangelii, dela fiecare evangelist una .și anume: dela loan cea din ziua paștilor, dela sta liturgie apoi dela Matei u c. 18 v. 10—21» Luca c. 21 v. 8— 19 25—28—34—37. Marcu c. 2. v. 14—18. Aceasta o numește poporul Începutul sără- custei, pentrucă sărăcusța mai pretinde de Încă 12 evangelii, cari se cetesc pe drum. Cu atâta ceremonia începutul sărăcus- tei să termină; 1n ziua următoare, prohodul să începe dela Început și să face In casă, până la observarea amintită mai sus apoi afară, cealaltă parte, pe drum, să cetesc 12 evangelii. E de observat, ca această ceremonie să face numai la adulții cari o pretind și șolvesc taxa statorită, de regulă însă o pre- tind cu toții, și o plătesc bucuros. După modesta mea părere acest obi- ceiu ritual sau e o rămășiță a unui serviciu unit cu punerea in sicriu —și odată gene- ral, dar părăsit de preoți fiind ostenitor, și in multe, poate cele mai multe locuri, unit cu recompensă de ceva beutură și mâncare, ori nerecompezat, sau o rămășiță a obiceiu- lui de a se ceti la picioarele mortului din s. evangelie în intervalul cât stă în sicriu neîngropat, care obiceiu mi-a spus un preot bătrân că pe la anul. 1858 l-a aflat în pa- rohie, unde a fost numit, care, firește apoi l’a cassat. . Cu astfel de descrieri însă nu ne pu- tem ajunge scopul, pentrucă de-am voi să descriem toate nuanțele, ar trebui coloanele „Unirii*1 singure pe sama lor, ani dearâpdul. Pentru aceea eu susțin părerea de mai de mult dată, ar trebui o conscriere a tuturor obi- ceiurilor, apoi un studiu amănunțit, iar până atunci, noi să fim conservatori, pentrucă pu- tem să delăturăm obiceiuri de mare valoare, istorică, dogmatică și morală. Numai pe baza, că în alte locuri nu sunt uitate, du ne este conces a scoate, din uș datini ne studiate din respect dogmatic și moral, pentrucă ușor poate elimina obiceiuri de valoare istorică, pe urmele cărora am putea face studii re- feritoare» nu. numai la originea noastră ro- mână și romană, ci chiar și la Începutul în creștinării, și obiceiuri, cari sunt dovezi dogmatice, chiar în. punctele ce le neagă biserica orientală. Sâmbetele morților nu vor fi fost în us general. In unele locuri noi le-am scos din biserică. Și apoi admi- răm biserica romană pentru îngrijirea de sufletele din purgator și dehonestăm biserica noastră ca pe una, ce nu a avut acea îngri- jire, pe când. în realitate ea. să îngrijește, dar noi nu-i cunoaștem prescrierile, și le-am părăsit. Așa vom păți și cu obiceiul puneri în sicriu'și cu altele. ---- i Q ir ----- Cărți poștale ilustrate, CT cu vederi din. Blaj. Bucata 6 fileri, -— Suta 5 cor. frapco. . Budapesta. în cercurile politice iau ca* singur, câ dieta* fi disok vată, și încă cu sfârșitul acestei luni, fără; ca să se fixeze nouc alegeri. ■■ ■ în chipul acesta urinările vor fi diferite. Guvernul va1 lucra îh- tr’acolo, ca să pună capet agită- rilor politice. După disolvarea dietei, deputății nu să vor mai puteă pre- senta înaintea aidgătorilorlor. Pressa încă: va fi înfrânată: Porto poștei va fi ridicat de cinci ori/ astfel că jurnalistica va deveni uri lux. Foile cari nu vor sprijini, eventual vor agita contra, guvernului, vor .fi su- primate/ Șî multe - alte fanioane posibile si imposibile văd cei din coaliție, după refuzul, ce au primit dela Majestatea Sa. Româpia^ Foile, publică, mereu informații despre ajutoarele ce le dau Grecii din România celor din Macedonia, spre ucide pe, Aromâni. Este o adevărată organisație spre acest scop.. Călugării greci , sub cuvânt, că aduna pentru răscum- părarea sf. mormânt ei adună banii românilor, ca să poată măcelări pe aromâni. în aceasta, ligă de a ajuta pe Grecii din Macedonia, să ucidă frații de ai noștri, sunt cei mai avuți greci, îngrășați din. sudoarea bie- tului țăran român.. Și e legitimă indignarea românilor din România. Această indignare nu să mărginește numai în foi și la camera română/ ci va trece în adunări și la stradă. Franța. La ordinea zilei e tot chestiunea de a esecuta legea de șeparațiune, al cărei început a pro- vocat serioase conflicte. Guvernul inventează toate lucrurile de preț din. biserici. Acestei inventări cre- dincioșii opun o resistență ofensivă. în mai multe biserici persoanele administrative au fost maltratate și huiduite. Pe când preoții să mărginesc a protesta simplu, cre- dincioșii trec în baricadări și atacuri. Mișcarea aceasta e; condusă de elita catolică franceză. Contele Mânu, membru al academiei fran- ceze, într’un număr din „Figaro* face respohsabil pe ministru-președ. Rouvier, pentru cele ce să întâmplă cu ocasiupea inyentariilor. Rouvier și colaboratorii -— zice contele de Mânu — nu cunosc de loc terenul, pe care vor să se avanseze. Igno- rând sufletul credincioșilor, ei au crezut că vor puteâ dispune, ca de un imobil garai de biserica, unde residează Dumnezeu, pe care cres- tinii îl adorează, și unde ei își duc odată cu rugăciunile, durerile și bucuriile, ... în dosul generațiu- nilor biruite Rouvier și soții nu văd i tinerimea, care se avântă spre viitor । sătulă de jug, și care nu .mai vrea să poarte tirania. De 6 ani țara | aceașta este pradă interprinderilor | brutale ale jacobinilor. Catolicilor i li-s’au distrus toate, societățile, ei i sunt suspicionați, denunțați, escluși { din funcțiunile publice, despoiați de toate drepturile lor, oprimați de o oligarhie sectară, parias în patria lor. Iată unde au ajuns ei respec- tând mereu legile votate în regulă. Guvernul este surprins și acusă pe episcopi, preoți și politiciapi. Nu, domnilor! Când focul e pregătit, nu mai trebue să-l aprinzi. Ajunge O adiere de vânt. Dacă resistență nu se mărginește la proteste, vina este a celor ce i-au exasperat. CONVOCARE. Reuniunea pompierilor voluntari din Blaj își ține " Adunarea generala în 18 Februarie 1906 la 3 oare după amiaz în edificiul preparandial din loc, la care sunt prin aceasta Invitați toți membrii și binevoitori reuniunei. ORDINEA DE ZI: 1. Deschiderea adunări. ,2. Raportul general al comand ei. 3. Alegerea unei comisiunei pentru censurarea raportului. 4. Primirea membrilor noi. 5. Eventuale propuneri Blaj, din ședința comandei ținută la 1 Februarie 190$ Dr. Danii Sabo m. p. luliu Pop m. p. comandant suprem. secretar. Noutăți. I । ' întru- mârirea Itd Dumnezeu- Văduva | ludifta Marea, a dăruit pentru, biserica gr.- j cat. din Cetea?up rând., de haine bisericești în preț de. 70 cor/ Dumitru Hălălaiu. a ■ dăruit un prapor în preț de 25 cor. Vasile Muntean a Sayului, a făcut pentru împodo- birea bisericii, o mulțime de scaiptari și cioplituri, cari de cari mai frumoase. Ace- stor bani creștini le aduc mulțumite în nu- mele întregului popor. Cetea, 25 lanuar 1906 — P Raica, preot. ; — Onoratul Domn Csucs Lajos, notar cercu&i din Răcăstia (cott. Hunedoarei) a binevoit a dona bisericii noastre 20 cor., iar pentru iubirea deaproapelui, a cinstit persoana mea eu an Liturgieriu frumos, ediția nouă, în preț de 10 cor. Bunul Dum- nezeu pentru binefacere, șă-i resplătească ■ cu bunurile cerești. Iar la îndemnul mea i s’a cumpărat un rând de haine frumoase, > cu flpri aurii, cu țin preț de 92 cor. Cu bani colectați dela următorii: DnaEtro- sina Chira, preoteasă gr.-cat. 12 cor., On. Domn C. Segesdy. ev. r«. 6 cor. Dl I. luga, M. Merțiu, P. Merțîu. M. Prip. A. Marila, D. Bistrian, L. Mariia, B. Belier. G. Marila, B. Armie. L. Oprea. T. Popă. A. Toplicean, G. Andruțiu, P. Sârb. Rica Sandru gr.-cat. ' câte 3—3 cori * Dl K Păcurariu.învățător gr.-or, I. Gted, gh-br. S; Suein, teolog âbs. gr.-or. Clari Anfitesee, 'moașe comunală și Nr. 6. UNIREA Pag. 47 I. Jitariu, gr.-or. câte 3—3 eor. Banul Dumnezeu să le deie inimă bană ea se poată și mai. mulț dona casei tțomnulni. Iu numele comitetului bisericesc. Booș. ia 27 lannar 1906. — Teodor Chira, adm. parohialși Laurențiu Marila, curator prim. Din Arhidieceză Simian Petean, paroh In Jucul-nobil. cu ziua de 1 Aurii n. e trecut ta șirul preoților deficienți. — loan Petean, paroh tn Corpade. a fost numit in aerian 'Calitate Ia Jacul-nobii — Aurel Poruț, paroh în Dezmir. a fost namit vii-eprotopop ■onorariu. 1 1£ S. Regele Carol al României e bolnav, Doue buletine medicale subscrise de cei mai distinși medici, atesrează. că Majestatea Sa sufere de o ușoară hiperten- siune arterială, dar starea sa e satisfăcă- toare. Contra alegerii dela Dobra. Aderenții candidatului rumân Dr. Aurel Viadu. an ■dat o petiție contra alegerii dela Dobra. a deputatului Lâzâr Lâ-a.p. acuaâud șt pe prezidentul alegerii. Ăcusa a fost susținută ■cn multe nntere. de harnicul advocat Dr. V. Bontescu, așa cât se spera câștigarea câusei Cn toata acestea Curia a respins pe acuzatorii întărind alegerea. ' Sărbătorirea dlui p. Foni. Duminecă ta 28 lan o. s’a sărbătorit in Iași cn o ■solemnitate îmounătoare. muuca științifică și profesorală de 40 de ani a dlui P. Porii, profesor uniVersitaf și fost ministru de culte. Erau de tațăeorpnl didactic din Iași ; stu- dențimea foștii elevi, prietinii dl D. A. Ștnrdza, reprezentantul Academiei, di Ba- dărăp, represent&nd guvernul, dl Hurmu- zescu în numele ministerului de instrucție, dl Pangrati. a universității din București, dl dr Lstrati. delegatul societății neutru ră- spândirea științelor și mulți alți notabili, mulți o fi ceri superiori ș. a. S’ati țiuut nu- meroase vorbiri, prin cari s’au relevat vred- niciile iabilanteiui; cudoScut și la noi prin manualul de „Fizică*, utilizat la șeoalele noastre. Di nrof. Simionescu, pronunțând o mișcătoare cuvântare, . pred! dlui Foni o .colectă de 25807 lei. făcută în favorul unei ■fuțidațiutri universitare, care va purta nu- mele distinsului profesor. Sara s’a dat bancher, la care s’a glorificat activitatea științifică, laborioasă și rodnică a ilustrului rprofespr. în „Sămănătornl* de Duminecă dl lorga serie un elogios arficol la adresa -dlui Poni. Știri literare- Dl protopop Dr. Elie Dăianu. a scos de sub tipar partea I. din '„Predici sau învățături la toate Duminecile ^ită'rbăiortle anului, culese de Petru Maior de DșS.-Mărțin. Cluj. 1906. prețui 1 cor. Recomandăm, cu toată:, căldură prbenrâiea acestor predici în cari, după: curm spune cuvântul editorului „mărgăritare de gândire' creștinească strălucește întru, tot farmecul limbei noastre rpipâneȘti.* Volumul I. va cuprinde predicele pentru Dumineci, iar al IL pentru sărbători și înmormântări. Se pot procura dela „Răvașul* Cluj. (Jokai nteza 6.) — Institutul de arte grafice ^Minerva* .din. București, a publicat zi- lele acestea un elegant volum de versuri:' „Valuri alinate"; de Carmen Sylva. tradu- ceri de Gheorghe Coșbuc. Limba acestor versuri e așa de curgătoare și muzicală, cât cu greu îți vine să crezi, câ-s traduceri. Volumul de 142 pag. hârtie fină, co'sță 1'50 eor. Ședință publică- Societatea de lectură „loan Popasu* a tinerime! dela institutul teologic-pedagogic diecezan din Caransebeș. Invită la Ședința publică, ce va aranja Joi la 15 Februar n. 1906 în sala mare a ho- telului „Pomul vefde*. Oferte generoase ta favorul fondului de ajutorare a elevilor, să primesc cu mulțumită și să vorcuita publice. „Patria* institut de credit și economii, și-a ținut Sâmbăta trecută adunarea gene- rală, sub preaidența părintelui canonic loan M. Moldovan, fiind de față 28. acționari, cari represetitau 763.J acțîi. Din raportul 'direcțiunii se constată continuul progres al acestui institut. Se relevăm câteva date: față de capitalul social dr 220 mii eor. stă un puttrnio fond de rezervă de ț 359 miț cor. an alt fond sțiedialde rezervă de peste 14 mii fond de penzie de 50 mii cor. o cre- ștere de anroape 10 mii față de trecut. Depunerile spre fructificare au trecut peste 2 mii. eseomptui peste 2 mii. 200 mii cor. a crescut hipotecareie cu peste 10 mii. Stocul de efecte a crescut și el cu 8 mii Cor. hârtii de atât. Profitul a trecut cu 1100 eor. peste cel din anul trecut. Adu- narea generală, a aprobat bilanțul, a luat spre știre raportul și a hotărîi ca dividenda să rămână tot 30 cor. f*ndul de- rezervă să se doteze cu aproape 20 mii cor. iar pentru «conuri de binefacere sa votat suma de cor. 279507. care s’a împărțit astfel: Spitalului studenților 1500 cor. bisericei din Aiud 300 cor. Casinei române 400 eor. Mesei stu- denților 200 eor. Șeoalei elevilor de me- serii Internatului preparandia! și Șeoalei de fete, câte 100 eor. Reuniune}. Pompie- rilor voluntari 95 07 cor. în direcțiune an fost aleși: Simeon P. Mateiu, Eugen Pian și David Radeș. „Bihoreana*, institut de credit și eco- nomii. societate pe acții in Oradea-mare, își va țineă adunarea generală ia 22 Fain: n. Din raportul preacurat se constată, că ve- nitul curat e de 7052021 cor. din care ac- ționariivor . primi 6% fondul de rezervă 16 mii cor., atingând astfel cifra de 86 mii eor. iar neutru scopuri de binefacere cor. 81040. îu părțile ungurene „Bihoreana* e unul dintre celea mai puternice institute. Fondurile arhidieoezane. Se constată primirea următoarele enutrtbuiri: ■ ■ Internatul de fetițe. Petru Sueiu, Bdoș 2 cor. 14 fii. Victor Macavetu. Blaj 10 cor. Masa studenților, Johaun Sehneider, Blaj 10 cor loan Anca, Subpădure 10 cor. Vasile Crișâu. Bagiu. în amintirea ficei sale OJvia. 10 cor. „Detunata”, Bneinm-șaeă 30 cor. foc ib Popeneeiu. Veneția-inf. 5 cor. întru amintirea repausaților, Peirp Sueiu. Booș 5 cor. intru amintirea văd. Ana SmigeDchi. Subsidiar -al preoților, laeob Popa, Blaj 3 eor. 80 fii. B 1 aj. 9 Fsur n. 1906 Cassa centrală arhidiecezană. Convocare. Neputându-se ținea adu- narea generală a societății „Concordia*, convocată pe 4 crt., prin aceasta se con- voacă o nouă adunare generală, pe ziua " de 25 Februar n. când se va țineâ fără considerare ia numărul celor preseuți. la oara sțatorită în casina meseriașilor, con- form programei deja publicate B aj, ,1a 4 Faur fi, — Teodor Onișor, președ. Aug, Gruița juu, secretar. — „Reuniunea femeilor rom. gr.-eau ’ din. Blaj*, iși va ținea adunarea generală^ ta 25 Februar n. 1906. la 3 oare d,. a. țp ,, localul Casinei române din loc. TTn adio. înainte de a părăsi Munții apuseni, martori ai unui trecut viforos dar măreț, donam, să-mi iau rămas bun îu per- soană dela toți prietinii și cnnoscuții. cu cari am muncit împreună vreme de 9 ani. Țimpul scurt — de iarnă — și împrejurări gingașe familiare inse nu mi-am permis a b faee aceasta. Viu deci pe calea aceasta, și zic ua rămas bun tuturor prietinilor și ounoscuților mei, și în deosebi fraților preoți din districtul Roșiei-montane. Mulțâmin- du-ie la despărțire din inimă pentru dra- gostea. cu care m’au primit în mijlocul lor, și de care nu m’au lipsit nici odată până > în momentul de față, li asigur de. păstrarea eu drag a memoriei lor și a faptelor săvâr- șite împreună. Dumnezeu cu noi! Adio!'. Bucium-șasa, 6 Faur 1906 — Ariton M. Popa, protopopul Reghinului. '";1 Din. Berlin Primim următoarele șire;* ■ cărora cu bucurie ie dăm loc: „în ziua de,: 15 Ianuarie 1906. a fost înscris la Univpr-., sitatea din Berlin, pentru științele FisiepP chemice, Farmacologie. Toxicologie și Phi^'J losdphie Dl Dr. medic V. H Hâttbn diti 1 București. Dsa este originar din Tramsih f vania. studiile liceale ie-a făcut parte tn Blaj și apoi în București, unde a și terminat liceul, Dza seștt bacalanriat ta litere și ștnnțe. Ixcetațiat-tal șcualei Superioare de farmacie. Locotenent în reservă. șef far- macist definitiv cu concurs ai spitalelor Eforiei din București și doctor în medicină . 8Î /chirprgiț ideia faCnhalea de medicină din București, iar acum a venit ia Berlin, pentru a-și continua studiile mai departe. L’am Întâlnit pe Dr. Hâncu în sala rectoratului, tocmai ta momentul, când rectorul univer- sității prof. Dieis. i-a conferit diploma de cetățean Unirea«, primește Be-care franco o sticlă de mustră dela Dr. BUDaI EMIL, •farmacia ornșuluic BUDAPEST, IV, Văezi-utcza 34/50. Prețul unei sticle originale costă 2 cor. 50 fll. J)©i culegători români, află aplicație numai decât îq tipografia Seminarială din Jla j. Pag. 48. UNIREA Nr. 6. 55^6 PARTE SCIINT1FICĂ-L1TERARĂ. asSSDj Hipnotizmul. (Continuare). fi) Pentrucă explicarea, ce o dau hipnotiștii material iști nu se poate admite. Explicarea lor ar consista In următoarele. Cugetele ar fi niște undulațiuni de ale moleculelor cerebrale. Undulațiunile ace- stea apoi s’ar propaga prin tntreg trupul. Punând acum cunoscă- torul de cugete mâna pe omul, ale cărui cugete vrea să le cunoa- scă, le ar cunoaște în undulațiunile moleculare, ce le-ar simți. Se Înțelege, că In cunoscătorul de cugete, se presupune un simț de tot fin. Aceasta este explicarea lui Moleschott, Lombroso, etc. — Dar explicarea aceasta, pe cum am zis, nu se poate admite. întâi, pentrucă cugetele sau ideile omului nu pot consista In undulațiunile moleculare. Căci moleculele sunt părticele materiale, și așa, undulațiunile lor ar fi undulațiunile mehanice ale unor părți materiale; pe când ideile și cugetele sunt niște lucruri abs- tracte. Căci noi cu mintea noastră cunoaștem virtutea, frumosul, simetria, sublimul, consecința logică, ne plac și le iubim; cunoaștem și știm înainte eclipsele solare și lunare; cunoaștem fiitoarele cu- tremure de pământ, calculăm mersul corpurilor cerești; găurim munții (prin tonele), stăpânim și aplicăm puterile naturii, de ex- trăsnetul (electricitatea), conducândn-1 pe fire electrice, și aplicân- du-1 la mașini; tot așa facem și cu puterea vaporului. Calculăm și ne supunem puterile naturii. Aceasta insă nu poate proveni dela mișcarea mehanică a moleculelor, pentrucă lipsește cu totul proporțiunea dintre mișcarea aceea mehanică, și ca atare materi- ală, neînsemnată; și fenomenele sau faptele acestea grandioase. în locul al doilea, chiar și dacă s’ar admite undulațiunile acestea moleculare, încă tot nu s’ar putea cunoaște cugetele oame- nilor. Pentrucă atunci ar trebui, ca fiecare cuget să-și aibă undu- lațiunile sale proprii, și pe lângă aceea, ca hipnotizatul să cunoa- scă că cutare undulațiune e a cutărui cuget. Cunoștințele aceste ale hipnotizatului însă nu le-a arătat nime până acum. d) Hipnotizarea și comunicarea hipnotizătoriului cu hipno- tizatul, fără de acte externe, numai prin voirile interne. Aceasta încă nu se poate admite ca faptă naturală. a) Pentrucă omul nu poate ceti în internul altuia, pe cum am arătat mai sus. (3) Pentrucă nu se poate admite explicarea hipnotiștilor ma- terialiști. — Hipnotizarea și comunicarea hipnotizătoriului cu hip- notizatul, fără de acte externe, hipnotiștii materialiști o explică ca și cunoașterea cugetelor, prin undulațiunile moleculare. în cazul de față numai atâta mai adaug ei ca special, că undulațiunile mo- leculare nu ar rămânea numai în internul omului, care cugetă; ci âr pune în undulațiune și eterul, ce ne înconjură. Undulațiunile acestea ale eterului s’ar propaga apoi până la capul hipnotizatului; ar pătrunde întrânsul, și aci, în creeri, ar produce undulațiuni mo- leculare, întru toate dgale cu cele din capul hipnotizătoriului. De unde ar urma, că aceleași fiind undulațiunile moleculare din capul hipnotizătoriului și al hipnotizatului, aceleași trebue să fie și cu- getele lor. Astfel hipnotizatul ar trebui se cunoască gândurile și comandele hipnotizătoriului, fără ca acesta să le comunice prin semne externe. Dar explicarea aceasta, pe cum ziceam, nu se poate admite. întâi, pentrucă cugetele omului nu consistă în undulațiunile moleculelor, pe cum am arătat. în locul al doilea, pentrucă undulațiunile acelea nu se pot propaga dela creerii hipnotizătoriului la creerii hipnotizatului. Și aievea! Undulațiunile acelea, cari de altcum ar trebui să fie foarte neînsemnate, ar trebui sa treacă prin oasele capului hipnotizăto- riului; apoi să percurgă o distanță, de multeori foarte mare, până când; în fine, să dea de capul hipnotizatului, și aci să străbată iarăși prin oasele capului. Și cu atât mai vârtos nu se poate ex- plica apoi, cum de ceilalți muritori nu simțesc undulațiunile ace- stea provenite din capul hipnotizătoriului și >e simțe numai hip- notizatul? Pentrucă numai el se bucură de hiperestezie, zic hip- notiștii materialiști. Dar ușița aceasta de scăpare încă n’are va- loare. Căci atunci, cum se explică aceea, că hinotizatul nu știe toate cugetele hipnotizătoriului, ci numai unele, și anume pe acblea, pe cari le voește hipnotiza tor iul? Au doară celelalte cugete ale lui nu produc undulațiuni ori vibrațiuni moleculare? în fine, cum de nu se produc în creerii hipnotizatului și undulațiunile din creerii celorlalți oameni, cari sunt de față, căci și cugetele aces- tora vor trebui să producă undulațiuni? Cu toate acestea hipno- tizatul nu simțește comandele și cugetele altor oameni, decât numai în cazul, când se pune în contact cu ei. Semn, că expli- carea aceasta a comandeior mentale nu e adevărată. Așadară dupăce fenomenele acestea superioare presupuse ca existente nu se pot explica pe cale naturală, și anume din lipsa de proporție dintre cauză și efect; prin urmare ele vor trebui să provină dela o altă cauză externă, inteligentă, și încă superioară omului. Articlul VI. Urmările hipnozei. Ca să cunoaștem și mai bine natura hipnotismului, să vedem urmările lui. Acestea sunt de două feliuri. Unele: în contra să- nătății trupești a hipnotizaților, altele m contra moralei. L Urmările contrare sănătății. Efectele antihiglemce ale hip- notismului fură observate deja de pe timpul lui Mesmer. E adevă- rat, că atunci se vorbia despre magnetizări; dar aceste două lu- cruri nu se deosebesc unul de altul. Urmările triste ale magne- tismului de atunci, respective ale hipnotismului de azi, le con- statase însăși facultatea de medicină din Paris. Recercată fiind, ea alesese o comisiune din sinul său, carea să se ocupe cu fap- tele magnetice și cu urmările lor. între membrii corn ist unei erau celebritățile: Beniamin Franklin și Lavosier. Comisia și-a împlinit chemarea, și prin referentul său: Bailly, a raportat că magne- tismul: „Cinam saluți, bonis moribus et fortunis abstrusas molitur insidios.11 Tot comisia aceasta raportează și regelui, că: „Nimica nu împedecâ, ca convulsiunile (provocate de magnetism) să nu devină habituate, să nu se lățească prin orașe, ca o epide- mie, și ca să nu se extindă și la generațiunile următoare: *) Mai târziu, pe cum știm, magnetismul s’a schimbat în hip- notizm. Urmările însă au rămas tot cele vechi. Martor es e îna- inte de toți, însuși întemeietoriul hipnotismului: James Braid. Hipnotismul, zicea el, „nu trebue să se folosească ca o jucărie, în mânile celor neprecepuți, cari voiesc numai să-și împlinească o curiozitate deșeartă. Pentru celce e dispus spre apopiexie, ori sufere de un defect organic la inimă, nu trebue să se folo- sească fără de cantele mari". „Eu sunt convins, continuă el, că. hipnotismul trebue folosit numai de medici. Mi-s’au dat cazuri când socotiam, că folosirea lui e periculoasă". ’) în locul al doilea fie mărturisirea lui Charcot, restauratorul hipnotismului în Franța. El scrie comisiunei sanitare din Italia, exprimându-și bucuria, că acesteia i-a succes (în 1886) să oprească hipnotizările publice din cauza urmărilor autihigienice. Profesorul hipnotizator Dr. Benedikt din Viena încă a scris,, în 30 Ianuarie 1886, o epistolă profesorului Gaetans Rummo din Neapol, — de asemenea hipnotizator —, în carea vorbește despre urmările triste ale hipnotizării. „Cu privire ia faptul, că hipno- tizarea înmulțește numărul hipnoticilor, du poate fi nici o îndo- ială. De unde urmează, că sistemul nervos se slăbește de așa, cât turbură modul de funcționare normal. Cu practizarea liberă, a hipnotismului în adunările publice, crește în mod îngrozitor nu- mărul persoanelor nervoase.... Experimentele hipnotice în fine, pot să producă și daune. Eu însu-mi pot să citez un exemplu. Am văzut cum un experiment hipnotic a produs într’un ochin al unui ștudent hipnotizat: amauroză (orbire perfectă); iar în cela- lalt ambliopie (orbire imperfectă), cari nu s’au mai putut cura. (Va urma) i) La.- Figuier, Stor. del Maraviglioao tom. S pag. 239 și 257 *) Neurypnologie, trad. pe franc, pag. 52 ți 19. UNIREA Pag. 49. „Forța"-f oilor noastre. Foița se socotește la noi ca un lei de ‘cârpea.lâ ia foaie, ca un fel de îndopătnrâ, în care poate sta alâiurea. iot așa de bine, lucru proțo, aspru și de gust rău. en altul buu. frumos, dăltuit și cu înrîurințâ 'binefăcătoare, In care nn scriitor de samă a dat ia o parte și nebăgat în socotință, de dragul unor morfăieli de vorbe umflate și de novestiri necălite, scoase la iveala și scremute de cei ce nu tipăresc foi cu gând de a folosi cetitorilor, ci mai mult cu gândul de a-și face sfară și veste în jurul numelui. Foița la noi e nn fel de oaiă țigănească, în care băgăm tot ce se poate căpăta și găsi pe nealesul. Numai ține nime samă de pofta și de stomahul cetitorilor. Noi suntem departe de treapta, în care se poate prețui și cumpăni nimerit înrîn- rința și dobânda însemnată a cetanie de cărți și de toi. Cetim, pentru-câ peste tot, și alții cetesc; scriem, pentru-că asta e cel mai bun mijloc de a-ți scărpina limba și de a-ți deșerta, în văzul tuturora, comoară de cumințenie ce o ai în cap, și scoatem foi, la urmă, ca să nn se pară, că nu ținem paș cu mersul celeialalte lumi a lui Dumnezeu. Foile noastre ar trebui să se strădu- iască întru a răspândi în cercuri cât mai largi. Cunoașterea literaturii bune și a scrii- torilor de frunte, pe cari ni ia dat și nouă Dumnezeu, Cea dintâi dațoriuță a fle-cărei foi. e învățarea, deșteptarea și îndrumarea mul- țimii, și numai în locul al doilea, dacă o îngăduie puterile, îi stă In voie de a face și de a plămădi alcătuiri nouă, o literatură de preț bun, nepusă încă în vânzare de alții. La noi însă, durere, lucrnl acesta nu se cam ia în samă. Marfa ce o dai, celor ce te cetesc și te cântă, trebue să fie bună, aleasă, trecută și prin ciur și prin sită, trebue să fie pe placul și pe sufletul cum- părătorilor. O bucată scrisă, numai așa are trecere, și e căutată, ca pânea cea caldă, dacă cuuriude In ea ceva din sufletul și din viața cetitorilor. O astfel de bucată, ejbucată de preț. Dar darul de a alcătui astfel . de bucăți o dat nu nai scriitorilor desamă. ■Când ți-se dă prilej să cetești, când și când câte-o scrisoare, picurată în vorbe calde și măsurate, par-eâ te luvoiești. par-că încol- țește în tine așa pe nesimțite, floarea cu bună mireasmă a cinstii, a tocmirii și a îndreptării spre bine. Scriitori de samă avem și noi, ba nu- mărul le crește pe zi ce merge. Dar câți tș diutr’atâta sumedenie de cetitori, cari poate nici de nume nu au auzit la cei mai țuuiți dintre fruntașii penei la noi. Pricina acestei necunoașteri va purta-o, .la unii nepăsarea păcătoasă și lipsa dra- gostii de cetit; dar la cei mai mulți vina zace în neputința de a ajunge în stăpânirea perierilor bune, cari la noi îs scumpe din -cale afară. De aceea foile noastre, și mai | ales cele ce se zic poporale, ar lucra tare îuțelepțește. dacă și-ar deschide foița bucă- ților bune și alese, luate din cei mai de frunte scriitori ce-i avem. Iu chipul acesta vor săvârși îndoită slujbă: pentru foaia ce o scot și pentru cetitorii ce-i au, a căror bine și îndrumare dreaptă trebue sâ le zacă la suflet în mod neîndoielnic. (Va urma.) Bibliografie. A apărut: Răsunet Ia Inaugurarea muzeului. Sibiu 1906. Acesta e titlul unei broșuri, publicate de I S. Șuluțu, care cuprinde portretul autorului și a casei părințești și câteva voci de presă la deschiderea Muze- ului Asociațiunii. și apoi alți articoli ai verdelui bătrân Șuluțu, care așa de ademe- nitor povestește și aeum zilele de bucurie, și mai ales de trișteța vieții sale și a ln- tregii familii. „Familia". Nrul 3. are armatorul cu- prins: Desiiuziouarea și după moarte, de Maria Cioban. — „Și cum mi-a fi menit...." poezie, de G. Prut. —■ Conu Gligore, frag- ment. de Al. A. Naum. — Moartă ... poezie de Emil Isac. — Fetele de apă, din mito- logia română, de S. FI. Marian. — La bal (ilustrație). — Sclava, de M. Jokay trad. de Al. Țințar. — Cele zece porunci ale hi- gienei, de Aurel Seurtu — Cugetări, de Fiaviu. Salon: Zaharie David, de V. Ni- țescu. — Idealuri feministe acum 300 de ani, de Olimpia. — Literatură. Teatru Mu- zică. Biserică și școală. — Ce e nou? „Revista noastră". Nr. 21. cu urmă- torul sumar? Tu vitează, Cântec, Amintirile, (poezii) de Fatma (eu portret). — Dincolo de mormânt (nuvelă) de Laura Vampa. ■— Cântec (poezie) de Simca. — în prag (poezie) de Radu D. Rosetti. — Miron Costin (dfamă) de V. Cosmovici. — Unei prietine (poezie) de Maria Nieolau. — Tristeți (poezie) de Olga Nieuleseu. — Departe, de Maria Costa. — Martirii (roman) de Constanța HodoȘ. — Trecutul (poezie) de C' Teodoreads. — Galeria femeitor celebre: Doamna de Pom- nadour. de Getta Miron. — Citiri (impresii) de Ecaterina L. :— Pânea rugăciune, de Elena Voronea. — Glume, Cugetări,^ Răs- punsuri. Exemplarul costă 30 bani. „SămănătoruT Revistă Literară. Anul V. Nr. 4. eu nrmătoriul sumar: I. Slavici, Ce e național în artă (II), — Ă. Stavri, Doina (poezie). — N. lorga, Jubileul d-lui Poni. — A. Mândru, Icoane "din străbuni: Tată. — I. Ciocârlan. Mioara Cerbului. — X., Cugetări. — Al. Șeepkin. De Toamnă (poezie). — V, Caraivan, Aliman Voinicul (poveste). Fatma. în adorare (poezie). — N. lorga, Cronică. In supliment: Alexandru Dimitrie Ghica, domn al Țârii-Românești. — Mănăstirea dela Câmpulung (dună Bon- quet) si Hanul lui Manuc din București (aupă Bouquet), (ilustrații). Numărul: în țară 20 bani, în străinătate 2o bani. Abonamentul: în țară 10 iei pe an. în străinătate 12 lei pe an. Redacția, Strada Buzești Nr 42. Administrația: Str. Regală, 6 (Tipografia „Minerva"). „Junimea literară". Nr. 2. cu urmă- torul sumar: Peaira lui Flam din Câmpu- lung, de T. V. Slefanelli. — Cuvânt de ru- găciune (ooezie) de Cornelia Moldovan. — De ajun, Ni,-u Nalbă. — Busuiocul (urmare), de Elena N Voronca. — Când veni-va cântărețul (poezie), de V. Loiehiță. — Să mă fac dascăl de Sever Secul*, — Inacrip- țiune românească cu litere cirilice pe o sabie veehe în Ragnsa, de Isidor leșan. — Dări de samă, de Lili. — Notițe bibliografice, de N—r. — Concurs. „Dela țară", primul volum al colabora- torului nostru loan Agârbiceau, e bine apre- țiat de cel ea mai competente critice. Dl lorga în „Sămănător", Dr. Sextil Pașcariu în „Luceafărul" și cronicarul dela „Revista noastră" sunt de perfect acord în a lăuda talentul dini Agârbiceau, care promite a deveni un artist mare. îndemnăm po toți cetitorii noștri, să grăbeasce a-și procura acest volum. Prețul cor. 1’20. în Librăria seminarială se află de vănzare: Predici pe toate Duminecile și sărbă- torile de peste an de Dr. Elefterescu. 3 cor. Predici ocazionale și funebraie v. II- de Dr. Elefterescu 3*50 cor. Din editura „Luceafârul<{: loan Agârbiceau: Dela Țară. 1*50 cor. loan Ciocârlan: Traiul nostru. 1'50 Al. Ciura: Icoane. . . . . . 1'20 M. Gorki: Nuvele..................1’— Oct. Goga: Poezii.......................3 — Z. Bârsan: Ramuri-......................2'— CĂrți de rugăciuni; ACATETEMUL a V. ediție sau carte ce cuprinde in sine rugă- ciuni pentru pietatea fiecărui creștin. Revăzut și completat ■— în rugăciuni această carte e un adevărat mărgăritar sufletesc,o carte foarte potrivită pentru fiecare. — Costă leg. I cor. -țr 10 fii. porto. luldl llllu li U punsurile dela s. Liturgie, cu Troparele și ■ Condacele învierii și ale , - sărbătorilor de peste an, și Troparele morților. Pre- țul 32 fileri. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 fii. ț®* Cumpărați! Cumpărați! „Calendariul Unirii“ pe anul 1906. edițiia, care costă 30 fii. + 10 fiL porto. —— Ediția avută s'a epuisat. Pag. 50. U N I K E A Nr. 6. Poșta Adminlstrațiunii. Am primit și cuîtăm abon. dela: : Teiiț pe 1906 sem. I. Chiuzubaia pe 1900— 1902. Canina Sebeț pe 1906 Bem. I Lechința de M. pe 1906 sem. I. Ludoțul de M. pe 10o6 sem. I. So- meșana, Beeț pe 1906. Bobota pe 1904 sem I- C. Mediaș pe 1906 pătrariul prim. Dentuș pe 1905 sem. 2-lea. I. S. Șomcuta mare. Primit cu mulțumiți și quietat pe 1905 sem. 2-lea. Gaura, Prislop, Curtuiu- țul-mare, Somcuța-mare, Remetea, Buciumi și Va- raiu. De cumva nu consuni parohiile acestea, bi- nevoiți a ne aviza, ca să îndreptăm. Năsăud, Reuni- une pe 1906 pătrariul prim. Vișeid-de-jos pe 1906 Bem- 1. Imbuz pe 1905 Bem. 2-lea ți 1906 pătrariul prim. Năoiu pe 1905. Turda-veehiă pe 1905 sein. 1. GurfaMu pe 1906 sein. 1 Gata »u se afli; ci să gătesc Ia dorință din materia, coloarea și forma, ce o dorește ceice face eommda. Binevoiți a Vă adresa la >Direcțiunea Internatului de fete< și a-i scrie: ce și cum doriți să fiă. A. S. Grade pe 1905. Casina Lugoț pe 1905 Bem. 2-lea. Bob-Urieani pr 19Q3. Ocna-Șugatag pe 1906 «tu. I. Buciumi idistr. Aîmaț) pe 1901 și 1902 Silha pe 1906 sem. I. Botoan pe 1906 sem l. Borumbacul-infer. pe 1899. Sân lacobid-de-Câmpie pe an. 1898. Lumperd pe 1906. Jzgarpe 1906. Vama (distr. A vas) pe 1903 Bem. al 2-lea și 1904 sem. T. Sebeș (distr. Bistrița) pe 1905. Dumbrăviță pe an. 1902. Ca document servește recep sa poștală cu provocare la quitarea prezentă. Copăcel pe 1906. Oravița pe timpul din 1 April 1905 până lu 1 April 1906. M. C. Abrud pe 1905 sem. 2-lea. T. B. Siget (Maramurăș) pe 1905 sem. 2-iea. Buia pe an. IffoO. lacoduProm. pe 1906. Chiraleș pe 1906 sem. ). Valea- grașilor pe timpul db’ l Sept. 1905 până în 22 lan, 1906. Milățel pe 1906. Canina Abrud pe 1906 sem. I. Căfelul-rom. pe 1905 sem. 2-iea și 1906 sem. I. Casina Cluj pe 1905 pătrariui al 2-lea și al 3-lea. Mai reatează din au. 1905 pe pătrariul al 4-lea adecă pe lunile Octumvrie—Decemvrie. Surdue pe timpul diu 1 Oct. I8v9 până în 1 Iunie 1900. Cicnd B. pe 1905. Băiuț pe 1906 sem. 1. Parța pe timpul dela 1/7 1905 până 1* 1/7 1906. Zăzari pe 1905. Chieșd (Selagiu) pe 1900. Sântejude pe 1905 sem. 2-lea și 1906 sem. I. Beud pe 1896 sem. I. Bine- voiți a ne mai trimite, ea să se împuțineze re tanța cea mare. Zlatna pe 1897, 1898 și 1899 sem. I. Ceheiu pe 1905. Cu părere oe rău luăm act de cele Împărtășite, dar sperăm cu bunăvoință totuși veți putea face ceva. Deci, Vă rugăm să faceți cât de cât, cu atât mai vârtos, că DVoastră ați primit foaia din Octomvrie 1904. fzp"î TI conți a tusei, răgu- uti ivelii șelii, durerii de piept, ofticei, tusei măgărești, catarului astmei, (( greutății de respirat, lingoarei și tusei . 4, saci Vindecă sigur și repede. Prețul J, 4) I cor. 20 fii. și 2 cor. î i Capsic unsoare. Contra durerii 4 4 o de oase, podagrei, reumatismului, răce- o o lelor, durerilor de cap, dinți și nervi, o < > precum și scrintiturilor. ( ele mai Im- < 1 <1 bătrânite boale le vindecă. Prețul I cor. < 1 0 20 fii. și 2 cor. <> 0 Centuria. Contra morburilor de 1 * *' stomac, precum: lipsa de apetit, mis- 0 (( tuirea rea, catarul și aprinderea de 0 <( stomach, greața și vomarea, sgârciurile o cele mai grele. Leac sigur. Folosește . 44 și la curățirea sângelui. Prețul T20 n 4 4 și .2 cor. ' (4 o Ku.ljodsarsapar'1. Mijloc ex- 44 o celent pentru curățirea sângelui la o © sifilis, morburilor tinerețelor 1 sticlă 11 • 2 cor. o ’ * Laxbonbons. închiderea scau- < । 1' ului e cauza diferitelor morburi, pecum ° ’ * palpitarea de inimă, amețeli, dureri de * * cap și altele. Deci cine sufere de fu- *1 (> cheierea scaunului numai de cât se co- 0 o mandeze Laxbonbons, zăhărele purga- u tive. plăcute și dulci la luat. Prețul . o । cor. u Chernicale, dropie, legături și bandage- * * * * rie chirurge. Instrucție pentru prepararea < • < > diferitelor vinarsuri, liqueruri, rum și altele. 11 I k Teuri russice, parfumurî, săpunuri, crem ex- 4 ( 4 4 celent pentru față și mâni Articoli coame- ( , (4 tici, oleu pentru păr Esență pentru picatul .. . și întărirea părului. Apa de gură și dinți pe ’' cum și prav Ori ce fel de articlu din branșă. * 1 • Toate foarte ieftine. Faceți întrebare și Vă •1 11 veți convinge- ' ‘o 44 Cornel Demeter, o 41 apotecar în Szâszvârâs, în față școalei Nr. 41. 41 < ‘ (22) 9 10 O i luliiis Eros. | Sibiu (Nagyazeben) strada o Cisnădiei 3. o a 8 o o o I g Tot felul de oroloage, juvaere din aur șl © S argint. — tacâmuri din argint, recuisite x @ de aur și argint pentru biserici. © | Cel mai mare deposit fiin Ardeal | $ Mare deposit de sticle măritoare, ® § =_ocheane și binocle 8 0 Comandete sc esecut& numai © | pe lângă rambursă. o I Reparările se esecută prompt și eftin. g g Cumpăr eventual schimb eu cel mai a x mare preț curent obiecte vechi de aur g | -------și argint și petri scumpe. = © © La cerere trimit franco si gratis g | Prețcurent ilustrat. § § Nr, 3016. F. Orologiu cilindru re- g montoir din argint, cu acoperișuri ® a duple de o construcție puternică și trai- © g nică, costă t'SO coroane. § ® 15) 17-52 & Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa 0 O ©♦»■♦♦♦ »■>>>>•»»> o Durerile de stomac 4, . <» 4, sunt în celea mai multe cazuri urmă- o 4 , rile _ unei mistuiri slabe și apar ca <» insomnie, lipsa poftei de mâncare, o i > junghiuri, jâgărae, sgârciuri de stomac, <» < > amețeli, durera de cap, tușă cu fllogmă, 41 < * anemie, clorosă, gălbioare etc. și cari ’ * <> duc la un morb greu, dacă omul nu '* 1 > să va îngriji din bună vreme. — Contra J > ° durerii de stomac, s’a folosit de mult o ° și se folosește și azi cu mare putere < > '1 de vindecare picurii de stomac dela < * . J MARIACELL cunoseuți sub numele < • *• Picuri de stomac alui Brady o (। cari s’au dovedit de cei mai buni picuri * ’ o pentru stomac. (( Mii de epistole fie receaestință simlțămită. o Când li cumpărăm din potecă să-i cerem • ► ’ cu numele picuri de stomac alui Brady I1 <► și să nune lăsăm Înduplecați să ni-ședee alții, o l > Picurii lui Brady sunt pichetați în scatulă (4 < I roșie ți afară de marca din jos Bunt provăzuți (4 O și cu semnarea prepara- 4 । torului. 4 , Ca să ne ferim de imita- țiuni trebue să-i comandăm ’ de-a dreptul dela 4 4 farmacia Brady K. < l „Regele Ungariei" ;; Vieua I Jleisctatt W. । ( de undo, apedăndu-se Înainte 5 con 1 * vei prind 5 sticle, său pentru 4,50 ( ț cor- vei primi 3 • ti ele duple freo. । ) O interesantă broșură de in- viațiuni să di 1* cerere gretis 4—6 o i Cruce saA stea duplă magnetică D. R. G. M. Nr. 88503. 0 © Vindecă și Invioreză pe lângă garanță: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vîjeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbinare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in fiuență, precum și ori-ce morb de nervi. Morbosul, care uu se vindecă în timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, își reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici iu medicament, cercați aparatul meu; sum convins despre sigurul meu aparat. Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. Prețul aparatului mic e cor. 4.— 6 de aplicat la morburi mal ușâre. Spediția centrală de vînzare îl trimite in țără și străinătate cu rambursa, sau dacă banii se trimit înainte. ©GOG Gratuit: o copilă da casă și o mașină fie fiert © Din canea îmbuizelel prea mari a marfel trimit în tdtă lumea renumita ți de tătă lumea plăcuta marfă din argintul de Mexico, ți anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentru salon, tote din argint deMexico total 46 tucâțl numai 6 fi. 50 cr. Afară de acestea fie-care cumpărător pri- mesce ca dar, și pe lângă garanță o cumpenă de cetită ăc o putere ■ de 12 W kgr. - Argintul de Mexico este un metal alb (și din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanții pe 25 ani. Spedițiunea se face ori prin rambursă ori prin trimiterea banilor înainte. SCHEFFER D. SĂNDOR, BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3. 0 8 © —= Pentru 3 corone =— trimit 4Va cbilo (vre-o 50 bucăți), bun și fin Săpun de toaletă pregătit din: trandafiri, lilie, viole, resedă, jaemin, lăer&miore. Banii să se trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursă. Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VHI. Bezerădy 3. scrons u sâsdob . BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3. 16 (40—52) Tipografia Seminariului archidiecesan. Abonamentul; Pentru monarciiie: Pe an 12 cor., ‘is aa 6 cor., V4 an 3 cor. Pentru Btrâinitate: Pe 1 an 18 frc., an 9 frc., ! 4 an 4 frc. 50 cin. Eoea apare in rie care Sâmbăta. gU----------------- XeJ Ol------------------jg Inserțiuni: Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară IO fii. Tot ce privește foaia, să se adreseze ia: Re- dacțiunea și admiui* strațiunea „Unirei in Blaj- Foaie bisericească-politică. Anul XVI Blaj, 17 Februarie 1906. Numărul 7. UN PERICOL NOU. Un nou pericol amenință exis- tința și viața naționalităților din Ungaria, întru toate manifestația- nile ei. Regimul precariu de acum, com- bătut din toate părțile, cum na mai fost combătut nice un regim, — și aproape îmbrâncit de anarhie, se silește și el întru aceea, ca să lovească în naționalități, și prin aceasta să se arete mare patriot, cu multe merite pentru magiari- zare. Mai anul trecut a dat ordo- nanțe de tot contrare culturei na- ționale a poporațiunilor nemagiare. în estan, chiar acum în zilele mai deaproape, a mai clocit și scos la iveală un nou proiect de lege, mult mai primejdios, decât toate cele de până aci. Este proiectul de lege pentru regula rea fandațiunitor, făcut tot de ministrul Lukăcs, cel cu ordonan- țele date în contra școalelor nema- giare. In cele următoare dăm un estras din §.§.-fii mai momentoși ai acestui proiect: §. 1. cuprinde defînițiunea fun- dațiunei. §. 3. alinia 3 zice: /sub fun- dațiune strins bisericească nu se înțeicge nice fundațiune destinată a servi spre promovarea instituți- unei, nice fundațiune făcută spre scopuri de binefacere, și preste tot nice un felin de fundațiune, care trece peste cercul vieții bise- ricești a credincioșilor. Adecă bisericele nu pot avea sub administrarea lor nice funda- țiuni dc stipendie, nice fundațiuni cu scop de binefacere, și ce este și mai însemnat, nu pot avea fun- dațiuni scolastice. După proiectul acesta — dacă va ajunge să se facălege, —toate fundațiunile pentru scoale, toate fundațiunile pentru ajutarea tinerilor la scoale, toate fundațiunile pentru scopuri umani- tare, nu se vor putea pune sub । scutul bisericilor: ci se vor țineă ' de stat, de comunele politice etc. ' Bisericele vor puteă primi în ! administrarea lor numai fundațiuni ‘ făcute pentru conservarea machi- nei bisricei, clopote, haine biseri- , cești, dotarea preotului și-a cântă- reților bisericei, ținerea în stare bună a cimiterelor și alte lucruri de feliul acestora. I următori grăiesc de j primirea în administrare a funda- țiunilor și determină incurgerea ce are ministrul, de alu cărui resort se ține fundațiunea din cestiune, asu- i pra acestui lucru, — cum și de | aceea, că încât se recere aprobarea dânsului. Aceste însă toate sunt făcute în doi peri, și încâlcite preste mă- sură, așa cât întru aplicare toate : s’ar interpreta ca atârnătoare dela ; placul domnului ministru. Amintește proiectul de funda- țiuni, ce se vor face în venitoriu (§. 7), zice chiar și aceeala finea acestui §, că donațiunile făcute oare-cărei fundațiuni existente se consideră ca fundațiuni noauă, cari cad sub determinările acestui §,— dar apoi atâta e tot. De aci în colo nu mai întâmpinăm în proiect un cu- vânt legănat, din care se putem deduce, că fundațiunile existente vor rămânea și pe venitoriu sub administratorii de până aci. Ba ce este mai mult: § 8. zice apriat, că unele dispozițiuni ale §- ului 7 numai în cazul acela nu se vor aplica la fundațiunile cu scop strâns bisericesc, dacă fundațiunea servește numai și numai spre îna- intarea scopului general al biseri- cei, — iar alte dispozițiuni ale §- ului aceluia numai așa nu se vor aplica la fundațiunile strins bise- ricești, dacă cazul subversant sa determinat printr’un regulament .aprobat de regim. Dintraceste e Învederat, că și j fundațiunile strins bisericești sunt supuse regimului și atârnă dela el unele adecă cad sub legea aceasta, altele sub regulamentul aprobat de regim. §. 13. spune, că spre adminis- trarea averii fundaționale e îndrep- tățit: statul, jurisdicțiunile, comu- nele, bisericele și alte persoane ju- ridice. §-ul acesta obligă pe aucto- ritățile bisericești să arete la regim; prin care organ administrează cu- tare fundațiune? dacă organul acela nu se basează pe autonomia cre- dincioșilor. Spune mai în colo, că referitoriu Ia fundațiunile, cari nu au scop strins bisericesc, regimul după ascultarea auctorității supreme bisericești, poate face dispunei spe- ciale. §. 24. ezice răspunderea celui ce administrează fundațiunea, pentru averea radicală a fundațiunei, — §. 25 tot așa pentru aplicarea venitelor ei, iar §. 26 hotărește drepturile regimului de-a pretinde să i-se aș- tearnă rațiuni. §. 27. „Bisericele — între mar- ginile dreptului de inspecțiune a statului și barierele trase prin le- gea aceasta — statoresc ele insele modalitatea administrării acelor fun- dațiunii, cari sunt încredințate lor. Statutele făcute spre scopul acesta au lipsă de aprobarea mi- nistrului de culte. §. 28. Județele lăsământare sunt detoare a comunica fundațiu- nile făcute prin testament acelei persoane juridice, carea conziderând scopul fundațiunei este competentă a o primi în administrarea sa. §. 31. Averea fundațiunilor în- ființate prin testament o grijește ministrul competent până la tran- spunerea ei în mâna administrato- rului. La fundațiunile strâns și ex- clusiv cu scop bisericesc, dacă bi- sericele cer să deprindă ele dreptul acesta (de-a îngriji ele averea fun- dațională încă nu deplin transpusă), acela totdeauna se cedeze lor. §. 32. Ministrul concernent poate schimba administi area averii, dacă află, cumcă asigurareă averii radi- cale a fundațiunei cere aceasta. §. 33. Ministrul concernent poate schimba scopul fundațiunei, dacă acela se împotrivește intereselor statului sau altor interese publice, Pag. 52 UNIREA Nr. 7 — dacă realizarea scopului funda- țiunei a devenit cu neputință, Bau dacă în urma schimbării împreju- rărilor scopul prefipt de fundatorul nu mai corespunde intențiuuei lui. Ce fundațiune există sau s-ar putea face, al cărei scop, ori cât de bine precisat, să nu-1 poată schimba ministrul pe baza orecărei din pogibele aceste? Te vei apără să nu-ți spulbere fundațiunea su- flând în ea pe ușe? Nai dobândit nimic: va întră și o va spulbera prin fereastră! La fundațiunile curat biseri- cești, dacă ministrul sau auctorita- tea supremă bisericească află de lipsă a schimbă scopul, schimbarea o face auctoritatea supremă biseri- cească cu aprobarea ministrului» Dacă între auctoritatea biseri- cească și ministrul s’ar ivi diver- gință, ministrul până la conțelegere poate suspinde folosirea averii fun- daționale spre scopurile, pentru cari este destinată. §. 34. Ministrul, de-a cărui re- sort se ține scopul fundațiunei, dacă împrejurările schimbate cer aceasta, poate schimba aplicarea veni- telor fundațiunei. Dacă ministrul susține față de auctoritatea bisericească modul său de vedere, și dupăce biserica a făcut reprezentări repețite, aucto- ritatea bisericească e datoare a se supune. §. 35. Fundațiunile nu pot cumpăra fără concesiunea minis- trului concernente: hârtii de va- loare străine, — hârtii de valoare interne, cari nu sunt admise ca cauțiune la concurse de stat, — nu pot cumpăra fără concesiunea ministrului, nice astfeliu de reali- tăți din țară, cari nu sunt necesare spre împlinirea destinațiunei dân- selor. §. 36. Averea cu caracter con- fesional aflătoare sub administrarea regimului, a cărei natură juridică încă nu este limpezită prin hotărîri regriîcolare, nu cade sub determi- nările acestei legi. §. 37. Legea aceasta nu atinge nice drepturile de patronat ale Ma- jestății Sale și fundațiunile, ce cad în cercul acestui drept patronal. §. 38. Legea aceasta nu se referește la fundațiunile proveni- toare din donațiuni regești, nice la fidei-cornise. De aici poate judeca ori cine consecințele desastroase, ce ar trage după sine o lege ca și acea- sta. Dacă minsteriul de acum, ca- rele stă numai ca frunza pe apă, face încercări de aceste, ne putem întipui: ce, ar face el, când ar deveni consolidat deplin și domn asupra țării. Ritul nostru și datini vechi. Dela graniță, în Faur 1906. In numărul 4. al „Unirii*1 On. V. G. se manifestă contra obiceiului „punerea în sicriu** (numit așa conform datinei locale din săcuime. și adoptat dela vecinii rom.- catolici), fiind-că nu se cuprinde în legile ritului nostru. Nu pot afirma eu siguritate, chiar iu- formându-mă, dacă chiar și la rom.-cat. această acțiune rituală din presără înmor- mântării e înșirată între legiie lor rituali. Atâta însă din espermță constat, că nu numai la rom.-cat., ei și la protestanți (sași), ma chiar și la ev.-rcformați e Introdusă această acțiune, și încă eu mai mari solem- nități. decât la noi. Prin asta, firește, nu doresc a incumba ritului nostru imitarea altora, ci simplaminte constat, că obiceinl acesta a devenit cel puțin „regnicolar-creș- tinesc**. îl profesează gr.-orientalii și alte confesiuni l-au adoptat prin urmare și creș- tinii nostrii gr.-cat. — cutez a afirma — de prin coate părțile provinciei noastre mi- tropolitane. Spre orientarea confratelui V. G. tot din esperiuță comunic, că obiceiul acesta la noi gr.-cat. în unele părți (Murăș, Câmpie etc.) se numește „cina cea de pe urmă*1, iar în cele mai multe părți (pe Târnave și airea) poartă numele de „sărăeuste**. Numai în săcuime și-a însușit numele de „punerea în sicriu**. Firește, în urma contactului. Gestiunea principală — cred eu — se în- vârte mai ales în jurul întrebării, că acest obiceiu vechia — nu introdus de cutare antecesor, ci moștenit dela moși și strămoși FEU1LLET0N. Crucea Moldovei. De abia cred, că este petec de pământ în bătrâna Europă, pe care să nu-1 fi udat neamul românesc eu sângele său vărsat, când pentru unul, când pentru altul, fără întrebare, dacă a fost cu vrerea, ori fără vrerea sa. 11 aflăm neatârnător, luptând pentru apărarea sa. îl întâlnim răsboiudu-se pentru străini. Aci îl vedem luptând eu ereștinii, aci eu păgânii, cutezător și fără frică, pur- tând crucea înaintea sa. Urmele neamului românesc se cunosc și acum. O astfel de urmă e cea dela asediul Vienei. din 1683 ea e o dovadă de marea religiositate a poporului român. După retragerea adecă a oastei lui Kara Mustafa din Împrejurimea Vienei, crncea, la care își făceau rugăciunea ostașii români, a rămas îngropată în locul unde își avuse cortul Șerban Vodă, la „Gatterhblzl**. Domnul român prevăzând sfârșitul luptei, dispuse să se îngroape crucea, și dădu libertate unni prinsoner creștin cu nu- mele loan Augustin Str-^hwasser, cu îndato- rirea, ca mergând la Viena, peste Neustadt, să roage pe episcopul Kalonits. ca desgro- pând crucea, să o așeze în un loc potrivit, spre a fi cinstită de popor. Strohwasser și-a împlinit îndatorirea, dar până ce Kolonits ar fi esecutat dorința Ini Șerban, o femeie, umblând dună lemne prin MGatterh6izl“ dădit de cruce. Reîntoarsă acasă, a mers ia prepozitul M^yer și i-aspus, de ceeace a aflat. Crucea a fost adusă cu mare pomnă în oraș și așezată în curtea episcopului Sinelius. Pe la încenutul anului 1684 crucea fii dusă din nou, în locul de unde fusese des- gropată, și tot pe locul acela să ridică o capelă. După un veac crucea dispărh și capela așezată între sâmănături pe drumul dintre Meidling și Hetzendorf. începb., pe încetul a se ruina. Numirea locului însă rămase „Zum Moldauer Krenz* (la crucea Moldovei). Despre sentimentul religios alui Șerbau Vodă, mai povestește tot Bermaun în istoria Vienei, de unde am scos aceste câteva pasaje. Anume, spune, că e falșă credința, că biserica serviților, pentru aceea n’a fost ruinată, fiindcă Turcii văzând statutele patriarhilor cu capetele învâlite, i-a ținut de compatrioti de ai lor, ci scăparea ei de devastare e de a se mulțumi lui Șerban, care, așezâudu-și cartirnl general în acea biserică, a poruncit la al săi să o ferească de orice orădăeiune, și astfel atât biserica, cât și mănăstirea au scăpat de furia păgânilor, focul, care a consumat la 13 Iulie 1683 co perișul acestor clădiri, n’a provenit din in- teriorul bisericii. losif Lucchi. — ji > t — Notițe literare. Năvăliri barbare. Sub acest titlu Lucian Bolcaș, â publicat în institutul „Luceafărul** o novelă de 88 pag., care se poate procura dela autor diu Budapesta VII. Izabeia ter3 pentru prețul de 1 cor. -j- 10 bani porto. N>vela Dlui Bolcaș. povestește din istoria Bihorului o pagină din năvălirile „căpcânțlor** asupra acestor părți stăpânite de Leru lui Binș și Balan din Cetățele. Povestirea se face îu o limbă bună românească, intriga și feliuritele episoaoe ce se intrețez însă în această descriere, ni-se par nu destul de succese și reușite. Răpirea Sânzei de pildă, e așa de tainică, cât cn toată apariția lui Vuleu. nu pricepem ce l’a îndemnat să ră- pească pe această tineră mireasă și de unde a putut pune deodată. în servițul său pe acele vremi pe un pehlivan și pe uu zodiac, pentru năzdrăvăniile cărora, special a celui dintâiu. pareci să pierde prea multă vreme, când împrejurările erau așa de critice. Se sperăm, că dl Bolcaș. stăpân pe așa graiu bun.românesc ne va da îu curând prilej să-l aprețiem mai cu vrednicie. A român helyesirâs tortinete, irta Dr. Siegeseu Jâzsef, Budapest 1906. Dl pro- fesor Siegeseu publică această istorie a or- tografiei românești în limba magiară. pentru ca să deie ocasie magiarilor. cari cunosc așa de mult literatura germană, franceză și angleză, să facă cunoștiință și cu literatura românească, și special, să dovedească, că în scrierea românească cu litere latine, ma- giarii au avut mare influință. întru cât au arătat deja în veacul al XVII, putința folo- sirii caracterelor latine, ceea ce învățații români au început să o facă de abia în jumătatea a doua a veacului trecut. în decursul studiului său dl autor fo- losește cu mult succes ediții de cărți și ) Nr. 7. UNIREA Pag. 53 — conține el ceva opus ritului ori credinței noastre? Nu se află! Apoi știut este, că prescriselor rituali de Inmormâutare nu aparțin nici predicele (indispensabile), nici iertăciunile de după predică, nici versul funebra!, nici cetirea alor 12 evangelii eu ducerea mortului, nici evangelia lui Lazar la groapă, și nici alte obiceiuri, de cari cei mai muiți creștini de ai noștri nu se pot desiipi ț dar pentru aceea la dorința lor espresă le împlinim, deoarece tocmai obiceiuri fiind și nu lege, ele trebue st fie și aievea sunt împreunate cu anumite remunerațiuni. cari — cred — sunt bine- venite preoților, iar obiceiurile ea atari — iara-și cred — snnt încă și mai binevenite creștinilor noștri în favorul conservării omnilaterale de sine. Cum-că „punerea în sicriu" (numindu-o așa) e un obiceiu, pe care îl profesază și alte confesiuni și nea- muri. asta impoartă foarte puțin, pe cum nu impoartă niei aceea, că predica, iertă- ciunile și versul fuaebral sunt obiceiuri ri- tuali și la alții. Ceea ce e bun. mângăitor și înălțător de evlavie pentru creștini, nu e mirare, dacă e obiceiu comun. Avem noi altele cari — durere — sunt numai „ale noastre", pe aceste să le stârpim! Admit, că în parohii resfirate, și totuși cu număroși poporeni. acestui obiceiu e greu de a se răspunde pnnctuos. Aci se poate însă ajuta așa. că dacă preotul ar fi împe- decat de alte funcțiuni mai neamâuabile, iar mortul se află tare departe, aceasta funcțiune o împlinește înainte de prohod. Cașul acesta s’a ivit și în parohia mea. fără de a fi fost cu supărare, căci prin asta s’a câștigat avantajul, că până când s’a făcut punerea în sicriu, creștinii resfirați au avut timp de a se aduna la prohod în număr frumos. Afirm deci, că a se cassa așa „brevi mânu", un obiceiu atât de naturaiisat cu creștinii noștri, abstragând dela dificultăți și amărăciuni, ar involva resenz general. Atâta cu privire la întrebarea primă a dini V. G. ’ - Cu privire la a doua întrebare, răs- pund in sensul, câ a erua precis datui in- troducerii obiceiului acestuia, ar fi muncă scrisori vechi ne cari le reproduce în fac- - simit, ceea ce ridică mult importanța acestei scrieri. Cel mai vechiu document de scriere românească cu litere latine ce aduce di Siegeseu. e subscrierea fetei ini Pătraseu Vouă. cu numele Ilinca. care datează din anul 1660 Afară de acesta se mai pu- blică ia 20 de facsimile: pagini din vechi edițium de cărți bisericești. începând- cu Mohtveinieul slavonesen din Târgovișie, dela 1545 codicele voronețan, psaltirea lui Coresi Pilii. Liturgierul lui Doz*'f:ei ș. a. până la gramatica lui Șincai. dialogul lui Maior și gramatica lui Molnăr. Scrierile consultate de autor sunt numeroase. Aștep- tăm judecata criticei competente asupra aeeatui studiu. Cărți poștale ilustrate, C cu vederi din Blaf. Bucata 6 fileri. — Suta 5 eor. franco. zădarnică. Veacuri de-a rând ui ar trebui să scrutăm. Iar în ce privește forma îndepli- nirii, după praxa mai generală se face „Pâ- răstasul" prescris în Euehologiu. cu deose- birea, câ între cântări se cetesc și 3 evan- gelii. Servițiul întreg durează deci cel mult o jumătate de ceas. In unele locuri e da- tina. că și cantorul cetește din psaltire. Referitor la întrebarea a treia, lucru natural, că îndeplinindu-se prohodul cel mare tuturor adulților. și punerea în sicriu ar aparținea acestui prohod, dacă cei eom- petenți o doresc espres și pe lângă remu- nerația cuvenită. A-și mai fi dator eu două reflexiuni, la cele scrise de dl V. G. Spune adecă D-șa. că chemat fiind un preot la înmor- mântare în altă parohie, din pricina prea marei divergințe de obiceiuri rituali, e silit a apela la instrucțiunea cantorului respectiv. Afirmaținnea aceasta mi-se pare cam riscată. Ce lipsă de instrucție subalternă, are un preot, care '•onștiențios și «măsurat indi- ginței îndeplinește o funcțiune ori și unde? Din contră, tocmai Întrebând se face ridicol. Mai spune apoi dl V. G.. că în toate acțiunile rituali avem gă urmăm formele din centru, adecă pe cele din Blaj. Da. con- simțesc. eă acele forme sunt dătătoare de ton. Dar apoi murind în Blaj vre-o per- soană clericală ori vre-un laic inteligent, nu i-se cetesc în zilele premergătoare în- mormântării necontenit evangeiiile patimilor? Cum-eâ aceasta formă nu poarta numirea de „sărătuste" ori alta, vrrbind despre obiceiuri, puțin impoartă. De închiere în favorul nostru binepri- cepnt fie-mi permis a adauge eă datinile vechi și nejignitoare de rit și credință iar poporului la inimă binevenite, să le păstrăm așa. pe cum le-am primit, ca nu eum-va țintind abrogarea, să dăm de resultat opus. Apoi referitor ia opul sis'ematic. con- templat de eătră primul conciliu provincial în favorul „precisei" uniformități rituale socotesc și cred eu foarte serios, că factorii competenți nu au comnus acest op din de- piină cunoștință de causă. și pe temeiul acesta: din largă și părințaseă precauținne. Dorim și părerile altora. loan. Ce va fi însămnând? Maria-Pocs e loc de peregrinaj vestit, unde la Sfântă-Mă- rie aleargă multă lume, chiar și dintre Ro- mâni, să vadă și să sărute icoana făcătoare de minuni a Maicei Domnului, și nu arare* ori să aziste la vindecări miraculoase. In privința religioasă să ține de dieceza rute- neascâ a Munkăcs-ului, dar e încunjurată de o mare de calvini, căci nu e departe de Dobrițin. Icoana făcătoare de minuni se află în biserica părinților (călugări) basilitani ruteni: pe iconostas deasupra ușei împărătești. Icoana e cu încuietoare și nu se deschide decât la anumite ocaziuni. Atunci credin- cioșii din apropiere și din depărtare se fo- losesc de ocaziune, ca să o vadă și să o sărute. Părinții basilitani pun un podiu mare cu trepte, pe cari credincioșii să pot urca până la icoană și sărutându-o fac loc la alții și la alții, cari sunt cu sutele și cu miile. Un părinte basilitan în tot timpul acesta stă lângă icoană, ca să nu se facă îmbulzală și icoana să nu fie împinsă sau mișcată din locul său. Așa s’a întâmplat și în 3 Decemvrie st. n. anul trecut, ziua înainte de sărbătoa- rea Intrării în biserică a Maicei Domnului. Pe la 4 oare d. a. părintele basilitan deo- dată observă că fața icoanei se întunecă, ochii se roșesc și din ochiul drept începe să curgă lacrimi. Reculegându-să din surprin- derea momentului prim, întreabă pe credin- cioșii din apropiere, că oare văd și dânșii minunea, ce se întâmplă, și dupăce se con- vinge că nu e numai o halucinațiune a sa, încuie icoana și merge repede să chiame pe egumen și pe ceialalți ieromonahi. Au venit cu toții, între ei se află și un român, și au văzut minunea cu ochii. Vestea mi nunei a străbătut cu iuțeala fulgerului și în zilele următoare mii și mii au venit până si din depărtări mari să vadă minunea ori cel puțin locui, unde s’a întâmplat minunea. Și minunea s’a repețit și în zilele următoare. Până în 19 Decembre în fiecare zi, a lăcrămat, dar nu totdeauna la aceeaș oară a zilei, de aci încolo mai rar, ultima oară a lăcrămat la 31 Decembre 1905. Părinții bazilitani au scris despre cele întâmplate episcopului lor din Ungvăr, care a trimis o comisiune investigatoare constă- tătoare din 1 canonic, 1 egumen (nu cel din Mana-Pocs), 1 vicar, 1 protopop și 1 paroh. Comisiuuea aceasta a luat întru ajutor un chimist, un medic și un farmacist, cari au vizitat icoana cu deamănuntul dându-și pă- rerea întărită cu jurământ. Apoi au fost ascultate cam Ia 60 persoane, cari au văzut minunea cu ochii: preoți și civili inteligenți și țărani. Protocolul de investigațiune a fost trimis la Ungvăr, de acolo va merge mai departe la Roma. Lăcrămarea de acuma nu e cea dintâiu. dar nici icoana nu e aceea din 1696, Ia care an s’a întâmplat prima minune de felul aces a în Maria-Pocs. Icoana dela 1696 a fost dusa la Viena, dar de pe ea s’a luat trei copie, dintre cari una a fost lăsată în Maria-Pocs în locul originalului. Copia aceasta a lăcrămat la 1715 și atunci s’au întâmplat și vindecări miraculoase. Tradiția poporală mai vorbește și despre o altă lă- crămare întâmplată în decursul seclului XVIII, dar date oficioase despre aceasta nu sunt. Oamenii se întreabă, ce va fi însămnând lăcrămarea Maicei Domnului? Răspunsul deocamdată e: Dumnezeu știe! Poate cu timpul ne va arăta și noauă. V. REVISTE. Budapesta. Despre desolvarea dietei să vorbește cu toată siguri- tatea, ea va fi disolvată, în 19 Februar. Ambele case vor fi con- chemate la olaltă, și reecriptul re- gesc, li-să va ceti, probabil, prin un comisar regesc. Dacă casa de jos nu ar voi să ieie act de aceasta, atunci să va folosi de forța fra- chială, și deputății vor fi scoși cu puterea. Coaliția a hotărît ca să se abțină dela protestarea sgomo- I? N I '? E A toaeă, ci să primească actul de di- solvarea cu gravitatea, , ce o pre- tinde situațiunea grea, în care au împins țara. Și de-o parte și de alta să pregătesc de o resistință activă și pasivă. Guvernul deja a luat mă- surile de lipsă: va aduce în Un- garia regimentele din Austria, ca să poată incassa dările și stringe recruții, iar regimentele de aci le va împrăștia prin Galiția. Coaliția încă vine cu o mulțime de planuri de resistință activă și pasivă, cu cari însă, ea însă-și pre- vede, că nu va ajunge la nimica. * Efectele răsboiul ui vamal cu Sârbia să simte în toate părțile. 0 soluțiune grabnică e dorită nu numai în Sârbîa, care sufere mai mult, ci și în Ungaria. De când s’au închis granițele, prețul vitelor s’a urcat colosal, și prin urmare și prețul carnei. Veștile cele mai nouă sunt, că Sârbia va primi condițiunile Vienei, și astfel dară răsboiul s’ar sfârși. România. Iritația populațiunei române contra Grecilor din țară crește mereu. în urma raportului, ce l-a presentat poliția ministrului, reiese, că cei mai avuți greci din România, erau în fruntea mișcării de a stirpi cu fier și foc pe aro- mânii din Macedonia. Guvernul din România a es- pulsat pe mai mulți avuți greci, pe cum și pe un bancher, care și-a adunat din România oșpitala avere de 30 milioane lei. In București s’a ținut un meeting de protestare, la care au luat parte mai mult de 10 mii oameni. E teamă, că aceste proteste, să nu treacă în luptă de stradă. Roma. Să vorbește mult de epistola pastorală a episcopului din Cremona Bonomelli. care cuprinde în sine niște idei îndrăsnețe si contrare vederilor generale ale preoțimei de azi.— Obiectul pastoralei e sepa- rațiunea Bisericei de stat. Până când în Franța ruptura dintre Biserică și stat au pregătit’o și duso la sfârșit cei dela putere, laicii, în Italia din contră să observă o miș- care pentru separație tocmai între preoți. — Bonomelli referitor la se- parație zice: Intre nenumăratele foloase ce le aduce separația cea mai de frunte e că Biserica devine conștie de puterea ei ce o are. Până când Biserica să razimă pe sprijinul statului și a organis- mului lui învechit nu simte lipsa unei acțiuni mai mari și mai bine- făcătoare. îndată ce însă s’a rupt legătura dintre stat și Biserică lu- crurile să vor schimba esențial în folosul Bisericei. Reuniunea meseriașilor români din Blaj. Dumineca, treentă și-a ținut a III-S adunare generală. Un mare număr de me- seriași ți sodali au fost de față. Prezidentul reuniunei prof. Preeup, deschide adunarea cu un avântat discurș, in- care apelează ia unire, la buuăințăieger.e, la muncă neobosită, ea singurele mijloace, pria eari se poate li- . dica și consolida clasa meseriașilor. Din 1 raportul secretarului Aug, Grnița. s’a consta- tat. că comitetul a lucrat cu multă atragere pentru îndeplinirea datorințelor saie. A ținut 8 ședințe, in cari a hotârît compunerea unui conspect a meseriașilor din : Blaj; s’a constatat, că orașul e bine pro- i văzut eu pantofari, croitori și măsari, dar i îi lipsește tiniohigii, măcelarii, franzelarii, cureiarii, olarii și coloratorii de case. Co- mitetnl se ofere a îngriji de plasarea învă- ' țăceiior la aceste meserii. । A mai împărțit comitem! și anul acesta cinci premii în sumă de 45 cor. pentru învățăceii, eari au espus lucruri; de asemenea a contribuit cu 30 eor. Ia colecta întreprinsă de comitetul Reuniunei femeilor române pentru îmbrăcarea copiilor săraci de ss. Sărbători: 24 ucenici au fost împărtășiți de acest favor. Pentru distracția și cultivarea membrilor săi reuniunea a aranjat o pro- dnețiune teatrală și un concert foarte bine succese, grație bunăvoinței prof. Mureșianu, e re a provâzut și coudus pe diietaoți. Tot în scopul acestei cultivări a ținut 12 con- ferințe, împreunate cu declamări, cari au fost bine cercetate. Ce privește numărul membrilor, tabloul e următorul: 8 tundatori. 8 pe viață, 50 ordinari și 15 ajutători, total 81. Biblioteca constă din 134 volume și 7 foi, cari stau la dispoziția membrilor. Averea societății în decursul alor trei ani de viață a ajuns la frumoasa cifră de 1787.19 eor. arătând un spor de peste 250 cor. față cu anul tecut. în numele eomisiuuii censurarea acestui raport membrul A. C. Domșă, constată eu multă satisfacție zelul neobositului prezident al reuniunei pentru promovarea intereselor meseriașilor români din Blaj, și scoțând la iveală singuraticele părți din raport, pro- pune să se aproabe cu recunoștință activi- tatea comitetului. — De asemenea membrul Victor Muntean, propune votarea absoln- torului pentru socoțile esacte prezentate de cassarul Uie Mircea. La închiderea adunării prezidentul, constatând și din a sa parte dragostea cu care meseriașii din Blaj se alătură de reu- niune, spre a face și mai puternică ali- pirea aceasta, acum dupăce în decurs de trei ani s’au cimentat destul de tare bazele pe cari s’a înălțat reuniunea, nro- pune membrilor procurarea unui steag, sub a cărui umbră sâ se adune cu toții. Spre acest scop deschide o listă de subscripție, care în scurt rimp arată un resnltat de 150 eor. Dumnezeu să ajute și mai departe, spre a putea forma aci in acest orășel o falangă puternică de meseriași români deștepți, pricepuți și harnici, cari să facă fală neamului nostru și să poată sta față la orice concurență! Bap. CONVOCARE. „Reuniunea femeilor române gr.-cat din . Blaj“ își ține Adunarea generala I în 25 Februarie 1906 la 3 oare după amiaz în localul Casinei române din loc, la care sunt prin aceasta invitați toți membrii și binevoitori Reuniunei. • ORDINEA DE ZI: 1. Deschiderea adunării. 2. Raportul Comitetului. ■ 3. Raportul Comisiunei despre rațiunile anului 1905. 4. Alegerea comisiunilor: a) pen- tru censurarea raportului de sub 2. b) pentru censurarea ' rațiunilor de pe 1905 și c) ' pentru înscrierea de membrii noi și încasarea taxelor dela membrii vechi. 5. Rapoartele Comisiunilor. 6. Alegerea unei membre în i Comitet. 7. Eventuale propuneri. 8. Alegerea de doi membri pen- ; tru verificarea procesului ver- bal și închiderea adunării. Blaj din ședința Comitetului ținută în 3 Februarie 1906. Elena Nestor, Octavian Prie, prezideniă. secretar. Alegătorilor romani! Cine a urmărit cu atențiune dispozițiunile proiectului nou a le- gei electorale (proiectul lui Kristo- ffy), sa putut convinge despre aceea, că în caz, dacă proiectul amintit ar deveni lege, ce însămnătate mare ar avea listele electorale a acelui an, în care să votează legea. După ! ce nu e exchis între împrejurările de azi, că proiectul încă în anul curent să devină lege, are o duplă însămnătate pentru noi românii com- punerea respective rectificarea lis- । telor electorale din anul acesta. ■ Precum este știut, c o misiunile de conscriere să aleg și își încep funcțiunile lor în primele zile ale lunei Martie. Se fim deci cu deo- sebită atențiune deja la începutul procedurei de rectificare. Instruc- țiunile necesare să pot afla amănun- țit în broșura lui Dr. Romul Boilă întitulată „Dreptul de alegător la alegerea deputaților dietali", care să poate procura cu prețul de 50 i fileri + 10 fileri porto postai dela ' autor s-au dela librăria seminarîală ! din Blaj. I Nr. 7. UNIREA Pag. 55 Houtăți. întru mărirea lui Dumnezeu. în de- cursul anului 1905. s’a făcut pentru înfruin- seprea bisericei gr.-cat. din Aschiieni-mare, următoarele oferte benevole. Și anume: ^’a cumpărat un luster. în valoare de 62 eor. oria coutribnirile următorilor credincioși: Sâticraian Mnria m. Staneiu 5 cor. Sân- craiati Gaiță n. Câmpiau 4 cor. Tatnaș Aniea. Dumitraș Ana văd.. Prunian Oaiță, Uifăiean Oniță, Tarce Nastasia, Varga Si- mion. Sârblian, Staneiu Ana a Tomei, Taree Nicolae, eâie 2 cor. Fon Maria 1 cor. 40 fi). Moldovan Todnrică 1 cor. 20 fii. Ani^oara Pop. Maria Pod, Staneiu Ana. Titre Maria. Pod Nastasie, Ture Ana, Ture Mana, Tatnaș Simion a Petri, Sâncraian Nastasic, Ghiran Floare. Staneiu Ana. Câmpian Aniță. Ciurdar Ana, Moeian Maiieă. Staneiu Irină, Sima XJeorge, Staneiu Ștefan, Turc G orge. Ghi- ram Mărie. Trăitei Ana. Pop Nastasie. Moldovan Sitnion. Moldovan Aua, Prunian Pavei, Ciupeiu Ana, Turc loan, Feiecan liisie. Staneiu Maria. câte 1 cor. Toader Maria 2 cor. Dna lulia Cerghi n. Feher, a cumpărat o icoană, în valoare' de 10 eor. Sima George și Tămaș Gavrilâ. o evangelie cu 25 cor. Prunian Gaiță și Taree Nas- tasie. un triod. eu 20 cor. Pentru cari oferte Domniți din ceriu să le plătească cu bunurile sale neperitoare. — Curatoratul. — Pentru înfrumsețarea sfintei noastre Biserici, au cumpărat: Văd. Ana Comat), un rând de vestminte bisericești, ornat complet, îu nreț de 120 cor. Constantin Multa cu soția, un prapor, în preț de 28 cor. Tirion Ivan cu soția, o icoană a sfintei Treime, în preț de 7 cor. Anuța Lup cu Maria Vișa, o icoană, repreeemând pe Isus, Maria și losif, în preț de 7 cor., iar mai multe femei la olaitâ. un stihar alb. în p eț de 10 cor. Subscrisul în numele credincioșilor mei. le aduc și pe eaiea aceasta siueere mulțumite neutru acestea jertfe frumoase, isvorite din inimi curat creștinești, dorin- du-le viață fericită, răsplată cerească și cât de mulți imitatori. Șei ca-mi că, în 1 Fe- bruar n. 1906. — Virgil Staneiu, admiu. parohial gr.-eat. Din Arhidieceză loan Staicu, fost paroh în Gusu, distr. Sibiu, cu sin de 1 Ian. n. a fost trecut în deficiență și în loeu-i a fost numit paroh loan Staicu, fost adminis- trator parohial în Șeleău. Știri personale. Clericul Nicolau Brânzău, auarținător diecezei de Lugoj, a depus ia 14 crt. eu bun succes primul ri- goroz teologic din studiul biblie, și limbile orientale, la Universitatea din Budapesta. Hymen. loan L lenea, cleric abs. și Învățător în Lngoj și Ana Băboiu, învăță- toare tot acolo, anunță că cununia lor re- ligioasă s’a celebrat Joi. în 15 Februar n. 1906. în capela reședinței episeopești gr.-cat. ■dm Lugoj. — Felicitări! — Atanasiu Păltinean, teolog abs. și Vdleria Goron, învită la actul cununiei lor, ee se va celebra Duminecă în 18 Februar n. 1906. în biserica gr.-cat. din Cusdrioara. — loan Agârbicean, teolog abs. și Maria Aurelia Radu, fica protopopului din Uioara. s’au logodit. Știri literare- „Nuelușa* Nr. 1 și 2. apărut zilele acestea, se presintă bine. Textul și ilustrațiile sunt potrivite și cu spirit. Continuând pe calea apucată ori cât va durei lovitura „Nue1ușei“. ea va întră In toate casele. Apare de două ori la lună ți costă 8 cor. Pentru masa studenților academici din Cluj âu contribuit: Di Mihail Fagărășan din Teure 10 eor. Dr. Iz:d >r Marcu. canonic mi trop. 20 cor. Alesandru Moesonyi 50 cor. I. Vodă. Ormeniș 5 cor. Dr. Alesandru Vaida 20 cor. Di Vasiie Boneu. beneficiat la masa acad, a colectat din Brad suma 22 cor. dela Domnii: Vasiie Boneu. profesor 5 cor. G. Pârău, dir. gimn. 2 cor. Dr. I Papp, adv. 2 cor. I. Ctitean, comerciant 1 cor. A. Bogdan, preot 1 eor. T. Suciu. profesor 1 cor. Dr. Tiberiu Tina, medic 1 cor, Vasiie Damian. profesor 1 cor. L Catian. negustor Baia-de-Criș, Nicolae Timbus l cor. Dumitru Maniu, hotelier 1 eor. loan împărat 1 cor. Fejer Aron 2 cor. — Dr. luliu Ilorian, rectorul mesei. Academia rămână- Sesiunea generală a Academiei se va începe la 12 Martie n. La ordinea zilei vor fi eestiuui importante, ca de pildă regulamentarea acordării pre- miilor și nnele modificări a regulamentului intern. Sfinții Trei Ierarhi, patronii gimna- siului și a celorlalte institute de învățământ din Blaj au fost sărbătoriți cu cuvenită i vrednicie. Sta iiturgie a fost celebrată de | profesori, pontificând Silvestru Nestor, di- rectorul școaiei de fete, iar cântările le-a esecutat profesorul de cant Aron Papin. După sta Iiturgie, elevii eu profesorii, s’au adunat în marea sală de gimnastică, unde s’a- ținut ședința festivă, aranjată din acest prilej de Societatea de lectură a școlarilor din ei. VIL și a VIII. Au fost de față du- măros public. în frunte cu Escelența Sa Mitropolitul. Victor, canonicii Gavril Pop, Dr. Isidor Marcu și Ștefan Pop. Au plăcut foarte mult disertația bine lăcrată a stud. Emil Folea. întitulată Arhiereii Blajului. Cadrul fermecător. în care tinerui etev a împrejmuit marile figuri ale neuitaților Ar- hierei, cari an locuit în Blaj, și cari pe în- trecute au adaus câte o columnă de măre- țele institute de învățământ, a întimpinat. complăcerea publicului, fiind vin aplaudat. De asemenea an fost bine și declamatorii loan Zâler (română) A, Gheiner (magiară). Vincențiu Pandrea (latină), luliu Crișan (greeă) și A. Augur (germânâ). Dintre bu- cățile musicale a plăcut mult „Mi-e dor“ poezie de Maria Cioban musică de distinsul măiestru Murășianu. unde studentul Gheiner a încântat pe ascultători cu plăcuta sa voace de bariton. Bine au fost esecutatâ de or- hestra gimuasială și Intermezo-ul din Ca- valieriâ rusticana. La sfârșit, Escelența Sa a adresat tinerimei cuvinte de laudă și în- curajare. îndemnându-i la tăria eredinții și constanță în învățăturile și preceptele reii- giunei creștine, — Sara s’a (lat balul în otelul „Univers*. Relativ a fost puțin pu- bhe. atât biăjan, cât și străin, a fost însă destul, ca animația și veselia să țină până târziu la sfârșit. Incassările balului au trecut, peste 300 cor. Observ de încheiere, că In sala de dans erau doue preafrumoase ordini de dans, lucrate în colori de elevii loan Bărbat și Ionel Pop. TuberculoBa vindecată. Sub titlul acesta senzațional, aduce jurnalul „Matin* un articol mai lung, scris ne corespondenții dm Genua, în care ui-se scrie, că D-rul Maragliano, senator și profesor de univer- sitate în Genua, a aflat un mijloc sigur pentru vindecarea tuberculosei. Maragliano a descoperit următoarele: Din otrava luată din așa numiții baccili ai tuberculosei, in- fectează sub pielea unui animai sănătos, care produce acolo așa numitul antitoxin. Antitoxiuul acesta îl injectează în corpul tuberculosului, și acesta împedecă desvol- tarea tuberculosei, și dacă bolnavul nu este în stadiul din urmă, atunci se și vindecă. Antitoxinul acesta numai neutralisează in- fluința produsă prin baccilii veninoși, un alt ser după aceea, a cărui preparare este încă secret, și pe care profesorul Maragliano 11 numește bakteriolisine, omoară chiar bac- cilii. Mai multă importanță dă însă profe- sorul serului de injecție, cu care împedecă lățirea tuberculosei, și care are așa efect mare asupra tuberculosei, ca serul iui lemer asupra vărsatului. Petreceri. Tinerimea din Arad și jur, aranjează Joi. în 22 Februariu n. 1906. concert, în sala dela „Ipartestuiet“. La acest concert își va da binevoitorul concurs marele nostru artist Dumitru Popoviei (Bayreuth) pe cum și dna Lucia Cosma și d șoarele' MelaniaBrândușan și Leontina Pap. Concertul, se va da în folosul școaiei civile de fete din Arad. După concert ur- mează dans. — Tinerimea română inteligentă din Bistriță, invită la petrecerea cu dans, ee o aranjează Joi. în 22 Februar n. 1906. în sala cea mare dela „Gcwerbe-verein". Ve- nitul curat e destinat: Reuniunii române de cântări din Bistriță. —- Societatea de lectură a studenților dela gimnaziul superior din jSăsăud. învită la serata literară-musicală urmată de dans, earea se va aranja în NăSăud. in sala de gimnastică. Sâmbătă. îu 24 Februar n. 1906. Venitul curat este destinat în favorul socie- tății studenților dela gimnas. Oroloage de aur și argint și tot soinl de obiecte din aceste metale se pot află și cumpără cu toată încrederea dela firma IULIUS BROS din SIBIU, care atât in esecutarea serviciului, cât și a prețului merită toată considerarea. De ce să umblăm după lucruri rele pe airea, când eelea bune le aflăm la noi acasă? Necrolog t luliana Manciu n. Pau- lescu, vad. protopopeasă în Petromani, după scurte, dar mari suferințe. Mereuri în 7 Februarie n. 1906. fiind prevăzută cn s. Taine ale muribunzilor și-a dat blândul și nobilul ei suflet în manile Creatorului. t Catinca Cepeș n. Morariu, mama Dnei Ana Filip diu Abrud, a decedat după scurte și grele suferințe, împărtășită fiind cu sfintele taine. Sâmbătă în 27 lanuar n. 1906. in etate de 85 ani. t Vasiliu C. Far ago, fost paroh în Suatnl-snp. a repausat la 22 Ian, n. în'anul al 70 al etății și 46 a preoției. în veci amintirea lor! Posta redacțiunii. ÎV. B. în Bp. Publicăm cu plăcere, numai nu credem, că vom dispune de spaț, decât preste câteva luni. a Felicitări I După procedura SCOTT prin emulgarea uleiului de ficat de pește să face re- numita Emidsiune de Scott. Puterea de vindecare a uleiului de ficat de pește să arată în toată tăria numai în Emulsiunea de Scott, fiind aceasta foarte plăcută la mâncare. Prin aceasta emuIsiune trupul ni-se întărește foarte, pntern resista morburilor mai bine cu mult și mai tare, ea și când am consuma ulei simplu de ficat de pește. — Emulsiunea de Scott are un gust foarte plăcut și e ușoară de mistuit. La pregătirea Emulsiunei de Scott să mai adauge var și hypofosfiți de uatriu. Pescarul cu botogul cei mare este semnul de garan- ție al procedurei veritabile a Emulsiunei lui Scott Să poate afla în ori-ce apotecă. Trimițându-se 75 fileri, ți provocaudu-se la «Unirea*, primește fie-care franco o sticlă de mustră dela Dr. BUDAI EMIL, «farmacia orașului* BUDAPEST, IV,, Vâczi-utcza 34/50. Prețul unei sticle originale costă 2 cor. 50 fii. LITURG1ERIDL „ . . ___s Prețul unui ex. pe hârtie „prima*' crudo ...........................6 legat.............................9 Pe hârtie velină consistentă: » crudo legat cor. cor. . & . 8 Pag. 56. UNIREA _______Nr. 7. ;i PARTE SCUNȚIFICĂ-LITERARA. stSR Hipnotizmul. (Continuare). Nici în clinice n’ar trebui să se hipnotizeze așa de des persoanele sensibile, pentrucă nervozitatea lor crește fără îndoială. Epistola aceasta s’a publicat prin ziarele medicale ^[Dr. Lapponis) ne spune, că: „Hipnotismul din punct de vedere individual, în praxăe mai totdeauna stricăcios, și de abia e folositor în câte un caz tare rar> dar și atunci folosul lui e dubiu. E stricăcios pentru sănătatea fizică și pentru condițiile morale. Pentru sănătatea fizică, fiindcă trezește nervozitățile histeriforme latente; fiindcă nimicește acti- vitatea cerebro-spinală; fiindcă face tot mai habituală starea hip- notică; fiindcă în starea aceasta omul poate fi expus la căză- turi periculoase, la foc și la alte primejdii; și fiindcă prin haluci- națiunile, ușor de întâmplat în starea hipnotică, omul poate ajunge să provoace în sine morburi, mutilări și chiar și sinucidere1'. Dar să lăsăm la o parte mărturisirile medicilor referitoare la efectele antihigienice ale hipnotismului, și să vedem in concret efectele acestea antihigienice. Despre efectele antihigienice ale hipnozei vorbește „Gazeta 7ransilvanieia ’). „Cetim în „Epoca", zice Gazeta: „Medicul legist Dr. N. Minovici a cerut prefecturei poliției oprirea ședințe- lor hipnotismului lui Loritz, care a dat acum câteva zile o repre- zentație la Ateneu. La reprezentația hipnotică a lui Loritz, care a avut loc Mercuri la Galați, 11 asistenți domni și doamne, au leșinat. Unele din aceste persoane sunt grav bolnave. Toate intervențiile de oprire au fost zădarnice, o parte din public stă- ruind pentru continuare. De asemenea și Loritz s’a opus la în- cetare. Ministeriul de interne român va trebui să intervie cu energie pentrucă toate polițiile din țara să oprească asemenea primejdioase spectacole." Profesorul Zanardelli, spune, că: „Nu o dată am fost (che- mat în grabă mare la câte o familie, ca să trezesc somnambuli hipnotizați de câte un diletant. într’o sară am fost chemat la casa generalului Echevarria din Madrid, ca să trezesc o fată, care căzuse în catalepsă, în urma apucăturilor unui hipnotizator ne- priceput. Familia se îngrozise, în casă era o panică grozavă, fata era palidă, înțepenită, părea un cadavru." *) Și mai bine descrie urmările acestea triste, profesorul Lombroso. El fusese chemat la consiliul sanitar al Italiei, ca să-și dea părerea asupra hipnotismului. Și-a și dat-o. Intrînsa spune: „Noi cei ce suntem aci în Turin la casa nebunilor, avem deja mai multe cazuri de epilepsie, histerism, sombunalism și amnezie, trezite ori desvoltate prin hipnotizările, cari s’au lățit, fără cautelele, pe cari știu să ie aplice medicii dela casa nebuni- lor. Criv. procuratorul regelui și scriitor de renume, după ce a azistat */* d0 oară la hipnotizările lui Donato, a fost cuprins de parezie (un fel de paralizie mai ușoară); s’a vindecat mai târziu prin îngrijirea medicului Bellosta. — O muiere F., cu ocaziunea unei asemenea scene hipnotice, a fost cuprinsă de somnul hipno- tic, împreunat cu catalepsie. — O muere R., histerică, se crede hipnotizată în conținu, și se află într’un adevărat deliriu histeric. . . Studentul Col., mai de mult somnambul, și mai apoi vindecat, prin hipnotizările lui Donato a devenit din nou somnambul. Lese., privind la obiecte strălucitoare, s’a hipnotizat în mai multe rân- duri. Și el n’a putut să se împotrivească Invitării lui Donato de a merge la teatru, la oara determinată, cu toate ca el nu voia și colegii încă îl opriau. — Studentul de matematică R. se hipno- tiza de câte ori se uita la circin, și așa trebui să întrerupă pe cât-va timp studiul. Locotenentul de artilerie Giov,, hipnotizat mai înainte de Donato, a râs de Invitarea acestuia de a merge la teatru, ca acolo să facă producții cu dânsul. Dar când se apropia oara numită, se simți cuprins de furia de a merge, și izbucni în acte violente în contra camerazilor și a superiorilor, cari nu-1 lăsau să se ducă. Reținut cu sila, după o adevărată furie, adurmi în somnul hipnotic, fără să mai știe ceva, când s’a trezit, din cele l) Franco op. cit. pag. 291. ’} Ipnotismo e Spiritismo pag. 207. *) Nrul din 4/17 Decnmvrie 1905, pag. 2 subtitlul: „O țedință de hip- notizare cu urmări gravea. *) „La verilâ buII’ ipnotismo." petrecute. — Studentul de matematică Bon. fusese mai înainte epileptic, de care morb s’a fost vindecat. Dar după ce s’a lăsat să fie hipnotizat, a devenit din nou epileptic. — Comerciantul de vinuri R. spune, că după hipnotizate și-a perdut memoria. Loco- tenentul X. se iea după toate trăsurile cari au lămpașurile aprinse. — Telegrafistul Ercol. deveni la început somnambul, ori mai bine zis într’un stadiu hipnotic conținu, apoi a suferit de convulsiuni epileptice, și de deliriu furios. — Locotenentul Y. a fost cuprins de somnambulism, de un fel de Miriachit, vrând să imiteze ori ce gest, ce vede; și de ideia, că el trebue să moară. x) — Catt., un tinăr sănătos, fiind hipnotizat de două ori de Donato, acum e somnambul și se văd pe el semnele nebuniei", etc. • Aș putea sa conținu cu catalogul acesta trist, dar fie de I ajuns atâta, căci urmările antihigienice ale hipnotismului, le măr- : turîsesc și legile civile. Guvernul din Prusia, pe cum știm, oprise (1880) pe hipno- I tizătoriul Hansen de a mai hipnotiza prin Prusia. Și aceasta o făcu guvernul în urma raportului comisiunei medicale regești. s) Tot astfel a purces, față de Hansen, și poliția din Piena (1880). Poliția ceruse sfatul facultății de medicină, în chestia hipnotis- mului. Aceasta alese o comisie, earea să ștudieze lucrul. Comi- sia apoi a și raportat, prin profesorul Hoffmano, despre urmările triste ale hipnotismului. Urmarea a fost, că lui Hansen i-s’a ară- tat drumul. Tot în direcțiunea aceasta a hotărît și guvernul din Italia, în 1886. El a couchemat consiliul sanitar regnicolar în Roma, unde a mai Invitat și celebritățile medicale italiane. Aci, după ce s’au constatat urmările bolnăvicioase ale hipnotismului, și faptul, că hipnotizații nu sunt conștii de ceea ce fac; consiliul sanitar a propus oprirea hipnotizărilor publice; și guvernul le-a oprit. Tot așa a făcut și guvernul din Dania, în 1887; și cel din Portugalia, în 1889. Pe urmele acestora mersere și miniștrii de războiu ai Franței, atât cel dela marină, cât și cal dela armata de pe us- cat. Ei opriră hipnotizarea soldaților, practizeze-se ea chiar și din motive terapeutice. tn urmă fie ordinațiunea ministrului reg. unguresc de in- terne, din 19 Decemvrie 1894. Ordinațiunea se basează pe pă- rerea consiliului sanitar regnicolar. Într’însa: a) Sunt oprite de a. hipnotiza, persoanele, cari nu sunt auctorizate cu cură medicală, b) Medicilor apoi li-se permite hipnotizarea, dar numai cu scop terapeutic, și sub următoarele condiții: a) Maioreanul poate fi hipnotizat numai dacă consimte; iar minoreanul ori nuni, care stă sub tutorat, numai cu învoirea părinților, ori a tutorului: fi) Hipnotizarea e permisă numai în prezența unei a treia persoană. 8) (Va urma) ') Miriachit e un morb, ce se vede prin unele părți ale Rusiei și Siberiei ți constă în aceea, că cei ce sufer de morbnl acesta vreau să imiteze toate lucrările celor din jur. ’) Morselli, II magnetismo animale, etc. Torino, 1886 pag. 386. s) „A m. kîr. belUgyministernek 103.816 szămu rendelete, a hy no ti sălăe gyakorlâsa târgyâban. (Valamennyi tbrvânybatosăgnak). A hypnotisălâs, mint oly eljărâs, a melyn^l fogva valaki tintudatlan da igy vddetlen ăllapotba hozhatd, csakis bizonyos feltdtelek betartâsa mellett Idvdn megengedhetd, as orszăgos kbzegeszsigi iandes javaslatdra a kovetkezo- ket rendelem: Tekintettel arra, miszerint a hypnotisâlăs szakavatott orvosok kezăben betegs^gek gyogyitâsăra alkalmas, de szakavatatlanok ditai gyakorolva ahyno- iisâltaknak, sot a szemlMknek egeszsdglt kutbnbbzS mdrUkben vesz&yezteiheti, te- kintettel tovâbbă arra, hogy a hypnotisâlt egyăn oly cselekedetekre isfelhasz- nălhatd, a melyek reă vagy mâsokra ndzve sdrdmesek, esetieg a tbrvdnyek ditai bUtea vannak: 1. Orvosi gyakorlatra nem jogositott egydueknek a hypnotisâlâst egyăltalăn eltîltom. 2. Orvosok a hypnotisâlâst csak gydgyitâs czăljăbdl s a kiJvedkezo feltătelek betartâsa mellett gyakorolhatjăk: ai nagykord egyăn sajăt, kiskord vagy gondnoksăg alatt ălld egyăn szUlei, gyămja vagy gondnoka beleegyezdse nălkUl nem hypnotisălhatd; b) a hypnotisăiăs csak harmadik szemdly jelenldtdben szabad. . . . Budapesten, 1894 dri deczembre hâ 19-4n. Hieronymi. s k.“ Cfr. Magyarorszâgr renddetek tAra, 1894, SI 4s XII fiizet, pag. 691. Nr. 7. UNIREA Pag. 57. „Foița"-foilor noastre. (Continuare.) Sufletul, miezul inimii și al gândirii «nui popor, e prin» și e închiegat In lucră- rile plămădite in capul celor ce, prin o -desăvârșită patere de minte și de simțire, sunt In putință, de a vedea și de a scoate Ia iveală firea și alcătuirile, ce le are singur un neam. înnoirea, propășirea, ba chiar și vecuirea unui popor se poate făptui și poate dăinui numai pe temelia clădită din puterile sufletului și a minții lui. Hrana străină și sângele de Încrucișare, corcesc sufletul ca și trupul. Apele tuibnri a cărților și a por- nirilor străine, străbat in inimi lesne și pe nesimțite și scurg In feliul 'de gândiri a vârstelor de oameni, stratul păcătos al în- trăinării și al perderii. Hrăna rea a scrie- rilor opăeește creșterea și mersul slobod și sănătos a sufletelor; în feliul, în care lipsă de lumină și de aier stânjânește și încâr- cește trupșoarele fragede a pomilor. Scrie- rile, în care se oglindește sufletul, viața și chipul de gândire, de simțire, de înțelegere și de grăire a unui neam, îs pânea nemuce- zită. îs lumina și aierul curat al creșterii și mergerii spre bine. La noi dragostea bolnăvicioasă față de literaturile altora a atrăcurat în sufletele alor prea mulți, să- mânța afurisită a alunecării și a răznirii dela neamul lor, dela grijile, dela nădejdile și dela năcazurile noastre. Bucățile străine în grăia și în țăsătură picură. în mințile “•■celor ce le morfâiese, oleiul. ce aprinde în ■firile slăbănoage îndemnuri și inciinări du- cătoare spre pierzare și corcire. După ce -se cetește mult, din păcate prea mult. în alte limbi, și după-ee pe urma înrlurinții cetirilor străine nu se gândește și nu se simțește românește, trebue oare ca și foile, cari au chemarea sfântă de străjuire și îm- bărbătare. trebuie oare ca și ele. să deie prilej și îndemână spre stricare și înstrăi- nare? Avem multe foi și încă din cele de zi, cari își umplu foita eu traduceri prost făcute, și mai prost alese. „Poporul Român" din Budapesta, care, în urma răspândirii ce o are. ar fi chemat cei dintâi, să lățaseă literatura noastră bună și sănătoasă în popor, își mânjește foițele cu traducerea unor bu- căți obscure din zola ori eu impresii îngăi- mate naiv, cari n'ar aveâ ce să caute în foaia, ce se pretinde, cum altfel o arată și "numele, a lăți cunoașterea științelor bune în poporul dela sate. Dela această foaie, care la început da cele mai frumoase făgăduințe de a fi o adevărată foaie poporală, am aș- tepta acum, după ce fără de nici o trebuință -și-a îmbrăcat pe lângă haina cinstită a cul- turei și haina de bufon a politicei, am aș- tepta ca să cearnă mult mai bine bucățile >06 le dă spre cetire celor vre-o 12 000 de -cetitori, pe cari se zice, că-i are. De câte- va,vreme iese de patru ori la săptămână, «vându-și asigurat sprijinul unor ziariști nu desprețuit, — și oare n’ar fi bine și cuminte, ca foișoara. — dacă nu dela toți numerii, dar cel puțin dela cel de Joi și de Duminecă, — ce ar trebui să fie miez și nu umplătură la foaie, s’o umple cu bu- căți din scriitorii și povestășii buni, pe cari îi avem? Brio aceasta, e drept, foișoara ar înceta de a mai fi o băcănie. în care se vinde marfă originală, de casă, dar în schimb — ar deveni un amvon, de pe care să se poată culege cea mai dreaptă și mai lim- pede învățătură. Scriitorii noștri a bună samă și-ar da învoirea, ca să fie reproduși — și așișderea și societățile de editare, n’ar aveâ motive de neîngâduințe. Chiar dl horga o spunea aceasta acumu-i anu, dacă îmi aduc bine aminte, în „Sămănătorul" unde aducea în vorbă tot această chestie. (Va urma) Bibliografie. A apărut: „Semănătorul" Revistă Literară. Anul V. Nr. 5. cu următoriul sumar: N. Iurga, Ce este România în mișcarea culturii ro- mânești? — D. Aughel. Reverie (poezie). — X.. Cugetări. — C. Moldovan. Cântarea Soarelui (poezie). — Căp. Al. D. Sturza, Chemarea ofițerului român. — C. Sandu- Aldea. învrăjbiți. — Snb-Lt. Vaioviei. La arme (poezie). — N. îorga, Cronică. în su- pliment: Ruinele Târgoviștei. Curtea de Argeș, Câmpulung și Bărăganul (dnpă Bou- quet) ilustrații. Numărul: în țară 20bani. în străinătate 25 bani. Abonamentul: în țară 10 iei pe an îu străinătate 12 lei pe an. Redacția. Strada Buzești Nr. 42. Administrația: Str. Regală, 6 (Tipografia „Minerva*). „Viața literară", revistă săptămânală, literară și artistică, sub direcțiunea d-lor G. Coșbuc și I. Gorun. Nr. 5. dela 29 Ian. v. are următorul cuprins: Cuvântul confra- ților, Ion Gorun. Tricolorul (poezie). G. Co- șbuc. O nuntă domnească (povestire), V. Cozmovici. Libertatea (noezie). S. Ctijbă. Arta și politica. N. A. Berendei. Cântărețul (poezie), Corinna Lazarini. O eseursie filo- logică (sâhiță), Ai. Cazaban. Din Lenau, I, Cârciuma din stepă. A. Naum; II, Trecut, Alice Călugăru. Cronică dramatică: Artiștii eoncediați, II. Chendi. Cronica artistică: Școala lui Strâmbulescu. V. Cioflec. Cronica musicală. P. Bruno, Lorenzo (schiță), loan Bârseanul. Din popor, P. Tndor. Informa- țiuni literare și artistice. Bibliografie. „Revista noastră", Nr. 22. cu următorul sumar: Voi fi mereu, Joc de unde. Zădăr- nicie . .. (poezii) de Fatma (cu portret). — Martirii (roman) de Constanța Hodoș. — Cântece, Vioarei mele (poezii) de Maria Cunțan, și Simca. — Ei și ea (nuvelă) de Laura Vampa. — Miron Costin (dramă) de V. Cosmovici. — Din Macedonia (note) de Libertatea Vaian. — Unei maiee (uoezie) de Octavian Corodcanu. — Varietăți de Lia Măgura Hârsu. Cronica literară: Cărți nouă de Ion Gorun. — Răspunsuri. Exemplarul cu 30 bani. Augustin Paul: Intră Someș și Prut, schițe, impresii, amintiri. Costă cor. 1'30 și se pot procura dela: Librăria Seminarială din Blaj. Discursurile prezidentului AsoolațunU Icsif Sterca Șnluț de Cărpeniș cu ocaziunea sărbărilor Asociațiunii ținute în Sibiu la 19 Aug. n. 1905 și zilele următoare, pag. 27. Sibiu 1905. „Dela țară“, primul volum al colabora- torului nostru loan Agârbicean, e bine apre- țiat de celea mai competente critice. DI îorga in „Sămănâtor", Dr. Sextil Pușcariu în „Luceafărul" și cronicarul dela „Revista noastră" sunt de perfect acord în a lăuda talentul dlui Agârbicean, care promite a deveni un artist mare. îndemnăm po toți cetitorii noștri, să grăbeasce a-și procura acest volum. Prețul cor. 1’20. în Librăria semînariaiA se află de vânzare: Predici pe toate Duminecile și sărbă- torile de peste an de Dr. Elefterescu. 3 cor. Predici ocazionale și funebrale v. II- de Dr. Elefterescu 3’50 cor. Din editura „Luceafărul** t loan Agârbicean: Dela Țară. 1'50 cor. loan Ciocârlan: Traiul nostru. 1'50 Al. Cinra: Icoane......................1'20 M. Gorki: Nuvele ..... T— Oct. Goga: Poezii.....................3-— Z. Bârsan: Ramuri.....................2'— C&rți de rugăciuni: V. ediție ACATMIDL ciuni pentru pietatea fiecărui creștin. Revăzut și completat. — în rugăciuni această carte e un adevărat mărgăritar sufletesc, o carte foarte potrivită pentru fiecare. — Costă leg. I cor. + 10 fii. porto. Ml nndrn 1 Iluullll Pusurile dela a Liturgie, cu Troparele și Condacele învierii și ale sărbătorilor de peste an, și Troparele morților. Pre- țul 32 fileri. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 fii. JO* Cumpărați! f.Calendariul Unirii** Cumpărați! pe anul 1906. ^=- • edițiia, oare costă 30 fii. + 10 fii. porto. —...................- Ediția avută s’a epuisat. Pag. 58. UNIRE A Nr. 7. BIBLIOTECA UNIREI.*) 1. Benhur sau zilele lui Mesia, de Levis Walace, 2 v. . , 290 2. M. Eminescu. Studiu critic . —.90 3. Câte-va momente din Înce- puturile bisericei rom. de C. Auner . . . . —.20 4. Nume de familie la românii din Ungaria, de A. Vicifi. . —.12 o. Din vieța lui I. Micul de M. Străjan . . . . —.16 6. Albertina Povestire de Dr. V. Bojor. . . . —.30 7. Cești uni din dreptul bis. unite p. I. II. . . . . 3'40 8. Cele doue fețe ale lumii de Nicu ... . . —.30 9. Ziua Deșteptării de Aurel Fodor . . . . . —.16 10. Cele două conștințe, piezi teatrală in 3 acte, trad. de Simion Zehan . . . —.40 •) Aceia, cari vor comanda de odată toți 10 Nrii, ii primesc cu 6'10 cor. tn loc 8-64 cor. ținiiui 111 in raiu iu mue iu uj m ui oj m ib hi ui eu mim ui bin ni iu uinr 111 eu i Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa 74 distingeri. 6 medalii de stat. 10,000 motoare literate spre indestulirea tuturora. peri TI contra tusei, răgu- J ’ LJCllCglll șelii, durerii de piept, t (* oftîcei, tusei măgărești, catarului astmei, T u greutății de respirat, iingoarei și tusei I (, saci Vindecă sigur și repede. Prețul J, o I cor. 20 fii. și 2 cor. . o < i Cupsic unsoare. Contra durerii < * < i de oase, podagrei, reumatismului, răce- < * <► lelor, durerilor de cap, dinți și nervi, o o precum și scrintiturilor. ( ele mai îm- o < i bătrâni te boale le vindecă. Prețul I cor. < • ° 20 fii. și 2 cor. <> ° Centarin. Contra morburilor de ° stomac, precum: lipsa de apetit, mis- n J tuirea rea, catarul și aprinderea de *1 f stomach, greața și vomarea, sgârciurile J1 u cele mai grele. Leac sigur. Folosește o și la curățirea sângelui. Prețul 1'20 (( o Și 2 cor. u 11 Kaljodsarsupar'L Mijloc ex- (> o celent pentru curățirea sângelui la o ț sifilis, morburilor tinerețelor 1 sticlă o • 2 cor. * * Laxbonbons. închiderea scau- * * 1 * ului e cauza diferitelor morburi, pecum * > ’ * palpitarea de inimă, amețeli, dureri de ° < * cap și altele. Deci cine sufere de în- 1 * cheierea scaunului numai de cât se co- ’ * o mandeze Laxbonbons, zăhărele purga- ’’ o tive, plăcute și dulci la luat. Prețul o 1 cor. o ’ Chemicale, drogue, legături ți bandage- * * 11 rie chirurge: Instrucție pentru prepararea < ► I • diferitelor vinarsuri, liqueruri, rum și altele. 1» 4) Teuri russice, parfumuri, săpunuri, crem ex- <) I > celent pentru față și mâni Artîcoli cosme- (, ।. tici, oleu pentru păr. Esență pentru picatul .. și întărirea părului. Apa de gură și dinți pe 1 cum și prav. Ori ce fel de articlu din branșă. * * • * Toate foarte ieftine. Faceți întrebare și Vă * * < > veți convinge. < > o Cornel Demeter, o A apotecar în Szăszvârâs, în fața școalei Nr. 41. < * < • (22) 10 io <» < 1 < > >&®0®®0®®®®®@®0G®®®®8S0©@®@G@$@®0®®®®G®®G@0®®0@®®e®0©G©0®@@0@©©0 ^GO®©®®©®®©®©®©©©®®®®®®©©®©©®®©© i lulius Erbs. I O ® Sibiu (Nagyszeben) o Cisnă di ei 3. strada © © 0 0 0 © © © © © 0 s 0 © © © © o © © .s 8 © © Tot felul de oroloage. juvaerc din aur șt argint, — tacâmuri din argint, recuisite de aur și argint pentru biserici. Cel mai mare derosit din Ardeal Mare deposit de sticle măritoare, -...... ocheane și binocle "r:.— Comandele se esecntă numai pe lângă rambursă. Reparările se esecută prompt și eftin. Cumpăr eventual schimb cu cel mai mare preț curent obiecte vechi de aur — și argint și petri scumpe. 1 La cerere trimit franco si gratis Prețcurent ilusVat. ^7 Fr. 3016. F. Orologiu cilindru re- montoir din argint, cu acoperișuri duple de o construcție puternică și trai- nică, costă 1‘SO coroane. (5) 18-52 © © © © © - © 0® ©0®®0®®0GG®®G0 0©0 00000G000® < 0 0 & 0 Filiala Fabricei de motoare din Drezda Cruee sati stea duplă Gratuit; o cnmpena de casa și o mașina de M © 0 electro- magnetică D. R. G. M. Nr. 88503. Ignațiu Gellert & Cie. Budapest, VI. Terez-korut 41. Telefon 12—19. ' Motoare eu benzin. cn nlei, eu spirt, p® acetylen. — Motoare cn benzin pentru ,n®lătit; Celea mai moderne, celea mai perfecte și cele mai rentabile motoare generatoare. Motorul de Drezda cutrTceî mai eecelent fabricat în toată Europa. Con- strucție trainică. Pregătit din material ales și buu. Traininî Nici d“Ps' ani de lucru nn AlcbilllCj are lipsă de reparatură. — Rentabil la siguranță. Manipularea e foarte simplă. Spesele de lucru sunt mici. Motoarele de Drezda privi în lucru la diferite Întreprinderi industriale și economice: la mori, La fabrici de cărămizi, fabrici de scânduri și de lemne, la scos de apă, la negoțul cu lapte, la Imblătit etc. Instalările noaue să fac prin oamenii noștri esperți. Deslușiri și preliminare se dan la cerere. Garanță bună! Cohdițiuni de solviră avantagioase. țsi) 9—24 Vindecă și învioreză pe lângă garanță: reuma, astmă, (respirație grea), insomnie vîjeîrea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbinare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și orî-ce morb de nervi. Morbosul, care nu se vindecă în timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, își reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meii; suni convins despre sigurul meu aparat. Prețul aparatului mare e cor. 6. — o de aplicat la morburi vechi. Prețul aparatului mic e cor. 4.— e de aplicat la morburi mal ușdre. Spediția centrală de vînzare 11 trimite in țără și străinătate cu rambursa, sau dacă banii se trimit Înainte. semnul a săhdob BUDAPEST, VIU, strada Bezeredy Nr. 3 16 (41—52) Diu eausa îmbnlzelel prea mari a marfel trimit în totă lumea renumita și de t6tă lumea plăcuta marfă din argintul de Mexico, și auumo: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masA, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentru salon, tute din argint de Mexico total 46 bucăți numai 6 fi. 50 cr. 0 t 0 © 0 § Afară de acestea fie-care cumpărător pri- mes$e ca dar. și pe lângă garanță o cumpănă de casă de o putere - de 12 Va kgr. ~ Argintul de Mexico este un metal alb (și din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanța pe 25 ani. Spedițiunea se face ori prin rambursă ori prin trimiterea banilor înainte. SCHEFFER D. SĂNLOR, BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3, —= Pentru 3 corone =— trimit chilo (vre-o 50 bucăți), bun fi fin Săpun de toaletă pregătit din: trandafiri, lilie, viole, resedă, jasmin, lăcrămiore. Banii aă se trimită înainte, or! se vor ridica cn rambursă. Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIII. Bezerădy 3. © ® 0 0 0 © © g © © © © s © 0 © O ® e©©©©GQQO0G©©G®©©®0O^0©0©O©O0000©©©©©G©0©G0GGO0GO©G00O©®O©0®0000® - . O Tipografia Seminariului archidiecesan. Abonanwntul Pentru monarcbie: Pț an 12 cor.,1/, an . 6 cor., 'It mi 8 eor. Pentru etriinâtate: Pe 1 an 18 trc., an 9 frc., an 4 frc. 50 cm. Foea apare ia fie care 8 â m b & t ă. tanc Foaie bisericească-politică. Anul IVI Blaj, S4 Februarie 1906 I----------------- Inserfftml; Unșirgarmond: , odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fit. Tot ce privește foaia, Să ee adreseze la: R* dacținnea și admiși- Btrațiunea „Unitei1 în Blaj- i “ : bI Numărul 8. Criza Monarhiei. Prin disolvarea camerei întâm- plată în 19 Faur, criza, care bântue de mai bine de un an, a ajuns la o nouă fașă. înfrângerea, ce a suferit par- tidul liberal cu ocasiunea ultimelor alegeri, a dat naștere crizei de partid, prefăcând maioritatea parlamentară a liberalilor în minoritate incapabilă de a guverna mai departe țara. încăpăținarea și îndârjirea opo- ziției aliate, devenită maioritate în parlament, a causat criza parlamen- tară, făcând imposibilă formarea unui guvern parlamentar, care ba- sându-se de-o-potrivă pe încrederea Monarhului și a majorității parla- mentare, se poată conduce viața legislativă și administrativă a țării. Pretensiunile așa numite „na- ționale magiare* isvorite din ten- dența netăgăduită de a cutropi celelalte individualități etnice ale țării și de a rupe cu desăvârșire legăturile intime de stat cu Austria a desbinat în două tabere mari în- treaga Monarhia, și a dat ființă crizei Monarhiei întregi, care prin în- tâmplările ultimelor zile și-a câș- tigat toate atributele întâmplărilor istorice de grea cumpănă și de mare învățătură. Nu pentru întâi accentuăm în coloanele acestui ziar, că misiunea Austro-Ungariei, nu poate fi altceva, decât asigurarea libertății politice și a desvoltării culturale, sub Dom- nite» gloriasă a Dinastiei Habsbur- gice a tuturor popoarelor, cari o îoopesc, și că prin urmare numai acel sistem de guvernare poate în mod durabil se asigure mersul normal al afacerilor Monarhiei, care Stă în serviciul acestei meniri a ei. în consecință la moment, ce dua- lismul inaugurat la 1867, a făcut posibilă hegemonia de rassă, cu toate ■ perversitățile esclusivismului său a trebuit se fie clar înaintea ori- cărui cugetător, că Monarhia va trebui din criză în criză se treacă, până atunci, până când va scoate din organismul său acele elemente — orgoliul de rassă, tendența de predominare și asuprire — cari împedecă îndeplinirea rațională a misiunei sale. ' Deoparte dorul nestins după o nouă viață și noui întocmiri și lupta ne- curmată pentru libertate, izvor al fericirii și înaintării omenești, iar de altă parte tendența de a menținea supremația de rassă și a câștiga cât de multe mijloace pentru întărirea acesteia precum resfățarea încrezută în căldura favorurilor fără sfârșit, era de pro văzut. Nu e de mirat deci, dacă criza ajunsă în aproape ultima fază ne dă prilej incontestabil să avem înaintea ochilor toate urmările fu- neste și prevăzute ale unui sistem greșit de guvernare. Parlamentul resfățaților atât de mult lăudăroși cu dinasticismul și loialitatea seculară până când li-s’au făcut toate pe plac, acum când nu li-se ieaptă să dărîme pasa pentru toți deopotrivă necesară de- ndagă dreptul Monarhului de a-și denumi guvern, nu-i recunoaște nici chiar dreptul de a disolva ca- merile și îi vine bine a retrimite nedesfăcut prea înaltul rescript re- gal iar auctoritatea Monarhului are lipsă de sprijinul sutelor de baio- nete chiar în contra acelora, cari întru toate au fost sprijiniți 1 Ori cât de tare ar justifica însă aceste întâmplări, punctul nos- tru de vedere totuși, conziderând multele pericole, cari pot resulta din aceste stări de lucruri, ele stâr- nesc în noi sentimente de sinceră durere și adâncă îngrijorare pentru viitorul acestei țări tuturor deopo- trivă scumpe. Ne mângâie singur speranța, că cele petrecute, vor servi de bună învățătură în toate păr- țile și că dureroasa ex periuță va da naștere unei nouă epoce, cu drepte conziderațiuni, și spulbera- rea parlamentului compus cu mij- loace volnice pe baza unei legi ne- drepte, va însămna operațiunea mântuitoare a cangrenei istovi- toare de viață. ...__________________________- Trebi învățătorești. Chemarea unui învățător e, ca să des- rădăcineze răul din sinul poporului, să-l lumineze, conducându-1 pe cai adevărate, sporindu-i pe lângă înaintarea binelui pă- mântesc și fericirea sufletească. Pentrucă aceasta să o poată face, e de lipsă, ca el în- suși învățătorul, să fie destul de luminat deștept la minte, poșezând cunoștiințele de ' lipsă, cari le poftesc împrejurările de față. Prima condiție, e ridicarea poziției, materiale la acel grad al așteptărilor, cât respectivul să fie tu stare a lucra din răsputeri, convingere, voe liberă, cre- dință tare, scăpat cel puțin de acelea griji materiale, cari îi stau în cale, ca pedecă a împlinirei misiunei sale sublime, de tot grele și vecinie obositoare Trebue mai departe să aibă mijloacele de lipsă întru împlinirea datorințelor sale. Dar neîncujurat de lipsă e, sprijinul acelor indivizi, cari și-au elnptat o poziție buna și cultură mai înaltă. Azi însă, când e mai necesar, ca socie- tatea cultă să sprijinească pe învățător, cu durere trebue să ne convingem, că departe de a ne da ajutor, ne desprețuesc, ne țin de nește oameni, cari nu suntem demni a întră în societăți culte și a cerși ajutorul acelora, ci de a ne petrece zilele numai între popor. Acest dispreț apoi trage după sine descurajarea, desprețuirea carierei învățăto- rești și pe urmă perderea poftei de lucru. — Și oare atât de puțin să-și fi însușit un individ în preparandie, cât după câști- garea diplomei sale, să nu fie demn de stimă, pretinoasă primire din partea societăților noastre culte?! Nu, nu aceasta e pricina, ci starea Ini materială, aproape de plâns; pen- trucă în acelaș timp oameni cu mai puține cunoștințe, dar cu o stare mai bună, încap în societăți culte și-’s patronați de unii și alții. Reduși la popor, ce experiem? în dieceza noastră a Gherlei (să poate și pe alt loc), aproape mai pe tot locul, cu prilejul alegerilor de învățător se fac târ- guri, stațiunile ceva mai de samă le Pa». 60 UNIREA ocupă de regulă de acei indivizi, cari nu numai, că nu au făcut merite pe terenul învațătoresc, dar nice nu au barăm cualifi- cațiunea recerută și ajung lă: respectiva: stațiune prin aceea, că lasă din salar, plă- tesc poporului beuturi. Iar cei cualiâcați, căzând dela stațiuni mai bune, față cu cei necualificați, ajung In așa locuri, unde viața Ji-e adevărat chin: și sădisgustă, văzând, că din altă parte, ori și cum ar osteni întru Împlinirea datorințelor sale, totuși nu capătă nici o recunoștință din partea nimănui. So- cietății inteligente nici câ-i pasă de aceste trebi învățătorești, iar Conzistoriul diecezan al Gherlei, nu se prea interesează de toate acestea. La suplici ne răspund, — dacă ne răspund, că tn contra poporului nu poate face nimica. Iată' unde am ajuns!... Și până când?! Au doară în dieceza Gherlei, atât de hună organizare este, încât nu e lip^ă nici de o îngrijire mai bunișoară? ;Au doară noi nu suntem demni, ca .Conzistoriul nostru diece- zan, să ne sprijinească în năcazurile și nea- junsurile noastre? Prin aceasta nu e vorbă numai de binele nostru propriu învățătoresc, ci din contră de înaintarea poporului nostru cel mai remas în al culturei, după datele statistice chiar. Și cum va putea asculta acest popor de sfaturile noastre, când simte, că el e poruncitorul nostru ? Când știe, că el e uni- cul dătător de ton? Și noi? Pe noi he pri- vește, ba și numește „sluga“ sa, pe care he plătește, și așadară ni-e stăpânul nostru. — De unde să avem dară sprigin? Cine să ne tindă mâna de ajutor? Cine să se intereseze de năcazurile noastre? Noi înșine?! Ce să putem noi face, cei fără putere?! Stăm, punându-ne întrebări none înșine, trist cugetând la viitoriul nostru și al po- porului nostru, pentru care însuși noi, învă- țătorii suntem Răspunzători ia cer și pe pă- mânt! Mu vedem ^mijloace ajutătoare; iar viitorul îi de zi se îmbracă în un văl țot măi întunecat și ne face să ne întărâtam-: ochiul cugetului nostru* tot mai tare pentru de a puteâ pătrunde în acel trist viitor. — Nu-s cqlorile acestei negre, numai închipuite, fără adevărate, cari dacă nu se vor schimba, ne vom simți înconjurați de cele mai pătrunzătoare suspinuri, de lacrămile ar- zătoare ale părerei de rău ; Azi poporul nostru e deprins cu beu- tura, în dumineci și sărbători, cearcă criș- mele, certele; și ce câștigă preste săptămână, în zi de sărbătoare, aproape tot cheltuiește pe alcohol. — Ba chiar se ferește și de lucru, cu deosebire de acele lucruri, cari îi întră mai cu greu în cap. Poșede puțin spirit de întreprindere. ■ în casa părinților învață pruncii numai rele, iar dacă-i pedepsim pentru slaba cer- cetare a școalei, ni să sporește numai nă- cazul cu poporul, dar de altă parte nime nu ne poartă grija. în delăsarea aceasta tot noi, învăță- torii, suntem datori a ajuta pe popor. Deci, cred a fi venit timpul, când să lăsăm la o parte disprețul și neinteresarea, atât din partea societăților noastre inteli- gente, cât și din partea Conzistoriului die- cezan și punând umăr la umăr, într-o con- țelegere, cerând ajutoriul preabunului Pă- rinte ceresc, să lucrăm cu toții pentru lu- minarea și întărirea poporului nostru, după care toți trăim, și pe care și datorința ne impune a-l ajuta! Recea, la 20 Decemvrie 1905. Nicolae Bozffa, învățător. Nr. 8 --------------------------------------------— liagiarizare cu ajutorul Institutelor de credit. Suit acest titlu „Kfizmfivelfîdds" din Albajulia scrie în numărul din Dumineca trecută; că |n Kirălybânya (î), s’a înființat un institut de credit. Ținta pentru care s’a în- temeiat e aceea ca să scape pe valachi — ținutul e curăț românesc — de băncile va- lahe, și să-i pună sub scutul acestui institut magiar, care nu numai le va da împrumu- muturi mai ieftine, dar va fi și un puternic mijloc de magiarizare. Scopul și-l va ajun- ge, — cunoscut fiind ce putere mare are banul. „Ar fi de recomandat — sfârșește „Kdzm.“ — înființarea institutelor de credit prin toate ținuturile locuite de naționalității Am reprodus această sfătoșitură, ca să se constate, cu ce lipsă de bun simț sunt foile magiare față cu noi și cum eternul gând e să magiarizeze pe toată lumea. Unde-s acuma dnii aceia, cari strigau con- tra institutelor de credit românești, iată aci „nobila" tendință ce se are în vedere la înființarea unui institut de credit! Ne în- chipuim, ce alarm ar da foite magiare, dacă s’ar dovedi, că vreun institut de credit ro- mânesc, și-ar propune să facă și el aceea, ce sfătuiește autorul notiței de mai sus: să valahizeze întreagă clientela! Când e vorba însă de magiarizat, atunci ... e altă că- ciulă! ... Catolicismul in laponia. — Msgr. 0'- Connel, episcopul de Portland, reîntorcân- du-se dela curtea Micadoului, a expus în frumoase colori progresele religiei catolice în laponia și osăbita atențiune, de care a fost împărtășit, nu numai din partea dom- ni toriului, ci și din partea clasei culte. Mi- cado s’a bucurat de împrejurarea, că Sfinția Sa e primul domnitor european, care salută laponia după terminarea marelui răsboiu. FEU1LLET0N. Mergeam în dogoreai a soarelui de vară, Muncit de dor De cei de-acasă. ’N drum — acum a căta oară! — Priviri străine, reci mă ’ntâmpinară .. . Adoarme ’ncet , ’ Amurgu în văi Și Noaptea urcă ’n haină neagră ascunse căi. Pe ceriul vânăt, sus, clipesc în adurmire Stea lângă stea. Icoanele străbune ’mi vin în amintire Cum pe păreți veghiază în aromire. — Spre casă ’n vis Călătoresc Dar, vai! străin prin țări străine rătăcesc. Acasă, mama aprinde 'n feșnic luminarea, Dar mie nu —, Eu nu mai văd acum ’naintea mea cărarea Și nime nu-mi alină alergarea ... în iarbă aci Lângă izvor Mi-oi odihni slăbitu-mi pas pribegitor. în casa scundă singuri povestescu-și jalnici De cel pribeag . . Bătrânii... — De pe culmi din jur, stejarii falnici Trimit înfiorări de șoapte tainici. Și sus în cer O blândă stea . Adastă dulce, privind trist în fața mea. ' Nerian. DO U IUBIȘI.*) L De departe ai gândi eâ e o pădurice, și că printre arborii stufoși eine știe cum a rămas câte-o pată albă de var. Numai când te apropii și vezi cum iasă pe drumul i alb, carele cu boi îndesați, ce-și mișcă pe îndelete listările, rumegând, eu ochii de jumătate închiși.-vezi că acolo trebue să fie o gospodărie de oameni. Și ce mai oameni! Când vezi unul, să stai îu loc și să te uiți dnpă el, până îl scapi din ve- dere. înalți, albeueți la față, de par’că nu ei stau în arșița soarelui, cu mustăți negre și cu niște ochi pătrunzători, de-i simți până în suflet, când s’au oprit odată asupra ta. După ce nu-i mai vezi, simți că trebue să privești sus în înălțimi, ca și când ar fi să vezi nn vultur, cum trece pe de-asupra ta. — Intri însă pe drumul neted în pădu- ricea aceea și vezi că nu e numai o gospo- dărie de oameni, o hodae, ei nn sat întreg, ce stă tihnit un umbra pometului bogat. O măreție, un simț de neatârnare se des- prinde par’că din ori-ce casă șindrilită, cu păreți albi ca de lapte, cu ograda largă. Băieți sănătoși bulgări se joacă pe la por- tițe. Ți-se oprește privirea pe ei: au ochi umezi, negri, obrajii împurpurați, fragezi, de să-i tai cu un fir de păr. Femei nn prea vezi, — unde și unde câte-o bătrână, ca furca în brâu. Șede la poartă și-și umple poala șurții de lână cu gușile din caer, ce atâta le-a amestecat în gură, până era aproape să le înghiți. Și tot mergi pe drum încolo mirându-te, până ce între arbori înalții, bătrâni, cu ramurile mestecate, •) Cu învoirea autorului reprodusă din uri 2_ ți zărești o casă înaltă, grea, cu păreții suri, ce pare că a împietrit de veacuri acolo. Două turnulețe, ia meazăzi și la răsărit, își desvălue în lumina soarelui, coperișeîe pline de negei suri și verzii. Ai zice că e biserică, dar prea pare’ că-ți spune: „stai departe, trecătorule!“ Și în jurul bisericilor nu se trage așa un zid gros și înalt, cum e zidul, ce înconjură hotarul de grădină, în ea re e casa asta. Vezi bine că nu-i bi- serica! Iată biserica, drăguța, colo mai la luminiș, pe-o măgură mică. Vezi crucea neagră de lemn de-asupra clopotniței cer- nite. și știi că lângă ea, zidirea aceea, trebue să fie casa Domnului. — Și aproape de bi- serică casa popii, — știi, să fie cinste sa- tului întreg. Oamenii zic, că vor face ei și bise- rică nouă, darîntâiu au trebuit să șteargă de pe fața pământului casa cea veche, în care a șezut popa cel bătrân. Că era mai mare rușine o așa casă. Vrednici oameni! . Dacă ești domn și trecând prin satul ăsta, nu întri la popa, a dona oară să nu mai treci, că-ți iasă în drum și te spală, — ori cine ai fi! „Crezi că n’am să ome- nesc un oaspe? Crezi că trebue să cumpăr vin dela jidanul, ca să-ți dau un păhar? Ce mai lume! Să meargă ca pe lângă o poartă străină, pare-că suntem urși și nu oameni! Ce, nici acum nu vrei să vii?" — Tu ești străin, nn l-ai văzut în viața ta, dar acum simți că trebue să-l urmezi. E de o frumuseță, cum n’ai mai văzut. Mustățile groase, perdute In bogăția de barbă neagră, niște ochi, în cari totdeuna vezi sufletul. — sufletul aprig, aprins, o frunte înaltă și senină. Să-l tipărești și să-l pui în biserica cea dintâiu din țară, unde umblă crăese și cocoane mari, și să Nr. 8. UNIREA : Profesorimea dela universitatea din Tokio, l’a rugat să țină o conferință despre religia catolică, care a avut -un succes de- săvârșit, fiind de față câteva mii de tineri universitari, cari l’au aclamat de repețite ori. Afară de aceea, la insistința supremului consiliu de instrucție, a mai ținut o confe- rință In limba latină asupra aceluiaș subi- ect. O’Connel a fost decorat cu cea ibai mare distincțiune, ce se dă străinilor. După informațiile sale, numărul catolicilor e de 70 mii, și acest nnmăr ar crește mereu dacă s’ar trimite misiuni numeroase in la- ponia. Obiceiuri rituale. Varviz, în faur 1906. Referitor la chestia sulevată In Nr. 4 din a. c. a prețiosului nostru organ de pu- blicitate „Unirea", cutez a-mi espune in cele următoare părerea. Punerea In sicriu s e practică și în Varviz, dar numai la oameni fruntași și mai apropiați de centrul parohiei. Ceremonialul obicinuit e, începutul din rânduiala îngropărei laicilor, dar se cântă și troparele morților. Prin anii 80 era în us și pe aicisara- custa și era aproape generală această datină, astăz însă nu se mai face, precum de un timp încoace, nu se mai practică nici obi- . ceiul, dea împărți Ia groapă sub durata să- i rutărei ultime: colaci, sare și cruceri. Prin i anii 70 se mai practica încă datina de a I umbla în postul crăciunului cu icoana, când j adecă preotul însoțit de cantor, umblau din j casă în casă pe la credincioși. Cest din j urmă purta atârnată icoana nașterii Dom- j nului, și de câțeori intrau la vreun credin- cios o preda preotului, care o întindea că- senilor spre sărutare, iar cantorul în acest interval Intona tropariul nașterii. Remunerația era dela fiecare casă o ferdelă de ovăs. Această datină nu suplinea umblatul cu crucea pe la bobotează, care încă se făcea în toată regula. Poate pe airea și astăzi e în us. Destul că și acest obiceiu frumos și cuvenit ca și altele multe, din motive pri- vate și arbitrare a respectivului preot s-a abrogat. în această privință împărtășesc Intru toate părerea colegului „f.“ Revenind acuma la obiectul propriu, res- pective la Ghimeș, datina punerii în sicriu acolo e generală, practicată în curs de 56 de ani, fără întrerupere de actualul paroh, care de sigur nu dânsul a întrodus-o. Este însă la mijloc un inconvenient de samă. Punerea în sicriu se face în ziua premergătoare înmormântării, — cam de cătră sară și fiind parohia reslățită prin văi și munți, preotul în multe cazuri e con- strâns din cauza depărtărei de 8—10 km. după punerea în sicriu a rămânea și peste noapte la cutare vecin din apropierea casei mortuare, — în 1895—6 am fost martor ocular la câteva cazuri concrete, ca astfel în dimineața zilei următoare, să poată perface prohodul, fiind datina a înmormânta pe toți morții din parohie în cimiterni de lângă biserică și încât e posibil, după astrucare a să celebra și liturghie pentru cel repausat. Cu toată inconveniența, dacă această datină e generalisată și considerată din partea credincioșilor ca o parte întregitoare a înmormântare!, nu e permis a face încer- cară de abrogare, cu atât mai vârtos, că re- compensa pentru osteneala preotului e pro- porționată în cele mai multe cazuri, altcum Pag. 61 chiar în Ghimeș încă nu s-ar putea abroga; fără a întâmpina o reacțiune puternică a credincioșilor, cari ar putea să aibă urmări desastruoase. . ■ Admițând cazul, că Venerata austeri- tate bisericească ar fi în plăcuta poziție de a dispune: edarea opului contemplat în conc. prov. I. til. VL c. 5. nu-mi vine a crede, că se va simți îndemnată a face o „ta- bula rasa" peste unele datini prea genera- lisate în biserica noastră. E dureros, dacă unii preoți din motive higienice, practice se socot pe sine a fi în- dreptățiți motu proprio a abroga datini pii, cari nu fără motiv se poate presupune că au întrunit aprobarea tacită a auctorității competente. . . Fiind chestia de natură pur biseri- cească, precum în alte cazuri, așa și aici Preaven. Ordinariat concement are cuvântul și totdeauna va liniști în cazuri dubii con- știința oricărui preot bun. : uva. CORESPONDENȚE. Instalare de protopop. De pe Cricul repede. în 18 1. c. st. n. s’a Introdus d$ paroh al Vadului și de protopop actual al distric- tului Criș, 01. D. Dr. Paul Lauran, până acum administrator parohial în Istrău, prin II. Sa Dr. Augustin Lauran, vicar general episcopesc, fiind de față toți preoții distric- tuali și popor mult, atât din Vad; cât și din satele vecine. După s. Evangelie 11. Sa să urcă pe amvon și dispunând cetirea actelor de de- vorbească o țară întreagă de el. De unde Dumnezeu sfântul să se fi sălășluit în satul acesta? Dar n’ai vreme să te gândești mult, că popa îți deschide portița. Simți de-acuma de ce-1 arde pe popa, să nu treci pe lângă ei, fără să-l cercetezi. O curte cutată ea un păhar și niște șoproane și niște grajduri, de să te întorci și eă te uiți mirat la pona. „Apoi de, astea ce-s? Iacă așa! Ziduri". Zice și te duce în casă. La început nu vezi nimic, ai senzația eă visezi. Și așa în vis vezi două chipnri de fete, de-ți pierzi toate mințile, când stai înaintea lor. Vin și dau mâna cu tine, și tu nu știi de le-ai strâns mâna ori numai umbra mânii lor. Dintr’o altă odaie vine preo- teasa : ea trebue să fie, e mai în vrâstă. dar tot așa de frumoasă. Nu poți zice un cuvânt legănat, abia târziu îți scapă un oftat adânc din piept. încetul cn încetul îți trece senzația, că visezi și ochii ți-se luminează de-odată și inima ți-se umple de o bucurie nemărginită. Și nu ai văzut în viața ta oamenii aceștia până acum! Dar te simți așa de bine între ei, așa de acasă, de nu ți-ar mai veni nici când să te duci de acolo. Numai acum înțelegi deplin stă- ruința popii de a te avei oaspe, O așa îndestuli re. atâta sănătate și viață nu ți-a mai fost dat să vezi. Dacă ai fost deână- Aâjdtiii niai înainte. când Mergeai pe drum, — când' pled din casa popii, simți că ai -Câștigați, oLppteie uriațșă de muncă ;și de luptă. Și popa arăta că într'adevăr are cu c~A omenioaspeții. -Gșțpilele umblau sprin- tene, de eă nu fi adus nici un puia fript, nici un rând de plăcinte, te-ăi fi săturat, văzându-le mersul. Popa aă nu fi adus nici o cană de vin vechia din pivniță, te-ar fi îmbătat numai cu muzica glasului plăcut. Aspră fire popa, vedeai din cum trân- tește păharul de masă, de câte-ori îi golia. Fetele zimbiau și te ucideau numai eu o privire aruncată pe furiș. „Suflete. cântă-ne ceva, s’andă și dumnealui o privighetoare din pădurile noastre 1“ Popa zicea astfel cătră preoteasa. Și spunea cuvintele așa de liniștit, fără nici un semn de fală, ea și când altul în locul lui ar fi zis: „Femeie, dă-tni un chibrit 1“ Preoteasa sorbia și ea din păhărel, așa cum sorb femeile, și privia apoi țintă la popa. O doină curată, subțire, tremurată, umplea odaia par’că un cn glas, ei cu un parfum îmbătător. Să jori că îu tot lungul Târna ve lor. și câtu-i țara Se ca- șului, nu găsești o țărancă sau o fată,, care să cânte așa. Stai așa și asculți și dela o vreme te cuprinde o teamă: de judeei oare eu mintea sănătoasă ori dee nn vis tot ce te încunjoară în casa asta. E drept că și țărani ca în satul acesta nu găsești, să umbli poște de- arândul. așa Îngeri de oameni. Și au un cer senin ca cicoarea, și au păduri înalte de brad, și un aer, de-ți aduna sângele în obraji. . , Dacă apuci să scapi, până nu se în- tunecă și să-ți vezi de drum, te depărtezi cu o imagine curată de vis. care te urmă- rește zile întregi. Dacă însă ai apucat să rămâi până să aprinde lampa, se schimbă totul. Vinul vine meren. popa bea vârtos, dar nu se îmbată nici odată. Numai ochii îi schânteiază. glasu-i e inai puternic, și din când în când i-se încrețește fruntea. „Bea, frate, ce sfântul ața român ești? Bea că-mi crapă buțile în pivniță și n’are cine bea. Zvântă-l, frate, să nn rămâe nn picur." Și el prinde cu amândouă mânile cana de vin și umple iar păhărele. „Așa! lumea asta se dnce, iac’așa se trece cam înghiți un păhar de vin. Și să ai cel puțin câte-odată pe cineva, cu eare să bei. Fe- meile. ele nu știu!" Golește iar păharul și-i izbește pnternic de masă. Ochii-i caută pe cineva prin casă și nu găsesc nimic. Fetele, știind ce are să urmeze, se retrag încet, sfioase pe divanul din fund. Preo- teasa. văzând și ea ce vine acum, se apropie mai tare cu scaunul de popa. El se uită țintă la străin: „înțelegi tu. frate, ce va să zică aceea: Să muncești o viață și să n’ai pe nime, de cine să legi o nădejde? Asta o poți înțelege, asta nn-i greu de în- țeles! Dar să fi .avut pe acel cineva, să-l ai și acum, și totuși să n’ai nici o nădejde! Asta s’o pricepi tu! Că femeia-i femeie, și-arât! Crezi, eă nu-mi iubesc fetele? O, tu nn știi, frate, tu nu știi nimic!" — Preo- teasa se apropie mai tare, și-i spune încet: „Las’, dragă, vezi copilele iar se supără!" Popa nn mai zice nimic, fetele se ridică și trec în odaia vecină. Asta o durea pe preoteasa! Vie oaspeți cât de mulți, aducă popa pe cine vrea în casă, dar să-l lase să plece, până nn se înoptează. Că dacă g’a înoptat odată, popa n’ar mai lăsa vre-un oaspe să plece pentru lumea asta. Și-apoi s’apucă 8ă-i spună lucruri, pe cari nu le înțelege străinul, și cine știe ce gânduri își va face despre ei : Popa un răstimp mare nu zice nimic. Se gândește la ceva foarte depărtat, căci privește prin păreții odăii, ca și când ar fi de sticlă. Apoi se scoală de-odată în pi- cioare: „Să fi avut pe cineva odată, frate, și-apoi să nu-1 mai ai 1 Și tu să fii cel ceri poruncești, și totuși să ’nu-i poți poruncit Să vezi cum ți-se zdrobește o nădejde tare, Pag. 62. UNIREA Nr. 8. numire preda noului paroh-protopop cheile bisericei, evangelia, liturgierul și sigilai pa- rohial și protopopesc, ținând o predică, care de multe ori a mișcat până la lacrimi pe ascultători. Apoi se urcă pe amvon noul pâroh-protopop predicându-ne despre pacea creștinească, care a venit să o propage între credincioșii săi și în întreg districtul- Să continuă apoi s. Liturgie, la care răspunsu- rile le-a dat corul tinar bisericesc din Boro- dul-Mare, făcând laudă parohului de acolo Emil Perdnyi și tinărului învățător loan Popp. După s. Liturgie Ilustritatea Sa cu noul paroh-protopop a cercetat pe curatorul primar, îmbucurând cu aceasta atâta pe cu- rator, cât și pe toți credincioșii din Vad. Ne-am întrunit apoi la casa ospitală a Dini Biczy, forestierul dominului Zichy, unde- nestorul districtului loan Venter, preot în Topa de Criș a salutat pe noul protopop districtual, la care noul protopop răspunde cu căldură deplină, rugând pe preoții con- districtuali, ca să-l ajute Intru îndeplinirea oficiului său. După aceste a urinat banchetul la masa ospitală a Dini Biczy și ne-am depărtat cu toții cu cea mai bună speranță, că noul protopop al Crișului, va fi vrednic, de în- crederea Dustrității Sale a D-lui Episcop diecezan, care, ca și pe un om tinărl-a pus în fruntea acestui district Atotputernicul săi ajute în toate planurile sale bune și nobilei G. H. REVISTE. Budapesta. Ziua de 19 Febr. a trecut în liniște și fără sgomot, cum nici nu se credea, că o zi de un moment istoric așa mare va puteă sbura fără se lase alte urme, decât că Kossuthiștii, cari au pro- vocat aceste stări triste de lucruri, să vadă că nu-s singuri domni în aceasta țară. Sunt popoare aci fără ajutorul cărora ungurii nu pot face nimic. Disolvarea parlamentului a de- curs în toată ordinea. Comisariul regesc Nyiri, a trimis președintelui camerei Rakovszky trei scrisori; în prima aduce la cunoștință, că a fost denumit de comisar regesc, iar doue au fost rescripte regești. Pre- ședintele declară înaintea camerei, că după-ce regele s’a obicinuit a-și esercita puterea sa esecutivă prin ministrul responsabil, propune, că actele ce li-să predau prin un co- misar regesc, a cărui alegere e ne- constituțională, să fie retrimisă co- misarului Nyiri. Aceasta propunere eroică s’a primit cu strigăte freme- tice de eroi constituționali. S’a ho- tărît tot odată, că obiectele de dis- cuție fiind sfârșite ședința să, ridică, cerând a să continua în 21 Febr. a. c. Camera a precedat apoi Ia verificarea proiectului verbal, care sa și săvârșit. Pe când începea să părăsiască deputății sala, apare co- lonelul de honvezi Fabrițius, urcă estrada presidială și cetește de acolo rescriptul regesc, prin care să disoalvă dieta. După aceasta sala a fost golită de deputați și au pus peceți pe toate ușile clădirei parlamentului. în acelaș timp s’a deschis și camera magnaților, unde s’a cetit în toată liniștea rescriptele regești, s’au luat la cunoștință și s’a închis imediat ședința. Rescriptul regesc, prin care să disoalvă dieta, este următoriul; „Noi Francisc losif I. din mila Iui Dumnezeu împărat al Austriei, rege al Bo- emiei etc. rege apostolic al Ungeriei. „Steagurilor Ungariei noastre fidele și ai țărilor anexe, Magnaților bisericești și mi- reni, precum și deputaților adunați în dieta convocată de noi pe ziua de 15 Februarie 1905 în capitala și reședința noastră Buda- pesta, salutul nostru regal. „Iubiți fideli! Deoarece partidele aliate ale majorității dietei, la repețitele noastre provocări au refuzat statornic a veni Ia gu- vern pe o bază de guvernare acceptabilă și fără violarea drepturilor noastre regești ga- rantate în lege — așa dar, spre regretul inimei noastre, nu putem aștepta o activitate folositoare în interesul țârii dela această dietă, — la propunerea ministeriului nostru ungar declarăm dizolvată dieta convocată pe ziua de 15 Februarie 1905, reservându-ne a convoca cât mai curând o nouă dietă. „Față cu cari de altmiutrea rămânem aplecați cu garanția noastră regală perma- nentă. „Dat în Viena, anul una mie nouă-su- te-șease, Februarie șeptesprezece. (ss) Franoiso losif, Baron Gâza Fejârvâry m. p. Roma. Să anunță, că P, S. Papa a adresat catolicilor din Franța o inciclică, în, care să face pe scurt istoricul măsurilor lu- ate de guvernul francez contra bisericei ca- tolice și că S. Scaun a făcut tot posibilul, ca să prevină aceasta mare nefericire. En- ciclica condamnă separațiunea. și să stai cu mânile în sîn. Ba când te întâlnești cu cei ee-a fost al tău. să fie destul să-ți zică o vorbă, ca tu să nn-i mai poți zice nimic. Asta s’o înțelegi tn, și-apoi să-mi înțelegi inima! Să te doară sufletul, pentru-că ți-se zdrobește, și totuși să ți-se umeziască ochii, când vezi că el e fericit4. Preoteasa îl împacă iar. popa își umple păharul, se ridică, ciocnește cu tine și zice Ioane serios, cu glas adânc: „Să trăiască Dan. Ia mulți ani să trăiască!4 — Apoi adaugă scurt: „Acum s’a gătat. Nu mai bem!4 Dar de durmit trebue să dormi la ei în noaptea aceea. Popa îh pat se liniștește și povestești cu el de-a mai mare dragul. Știe atâtea întâmplări, atâtea pă- țanii și le spune așa de frumos. Tu stai nedumerit, și nu știi nici la ce să te gân- dești. Dar în cnrând ți-se reîmprospătează impresia cea dintâi ce ai avut-o. când ai Intrat în casa popii, și adormi visând, cum două zine se pogoară din cer și înseninează văzduhul tot. II. Oamenii spun, că de când s’au po- menit, în satul acesta au fost tot preoți din neamul Munteneștilor. Popa Ion, popa Ni- culae, popa Vasile. și așa pe rând toți câți sunt amintiți la eșirea cu darurile, până la preotul, ce face acum pomenirile celor adnrmiți, până la por- lancu, toti sunt din heamul acesta. Câu.areți ves' i și niște dragi de români, de fetele celea mai fru- moase din jur scăpărau f să ie fie preotese. Oameni cu ds-e de mână din moș strămoși, cari purcea în buzunar, fără să se uite la ei banii, ce-i căpătau la bo- teze și cununii. Pentrn înmormântări nu-și aduce nime aminte să fi inat vre-odată ceva. Era destul că fac îngroparea, eăci aveau o inimă miloasă de lăcrimau alătnrea cu ru- deniile celor adurmiți. Popa, care a fost înaintea lui lancu. — popa cel bătrân — a murit în furci în vremile de lumină mare și de izbucniri puternice ale răzmeriții. Oamenii îți arată și acum locul. — aproape de biserică, — unde și-a dat sufletul, ca un făcător de rele. Și când îți povestesc cum s’a întâmplat, nu se uită la tine, ci ochii lor privesc, arși de durere și încruntați, spre munții vineți, ce-și desvălue în lumina soarelui toată greutatea lor. Când sfârșesc de Sons, numai atunci își pleacă capul în pământ și zic în glas plin de remușcări, par’că: „A fost un sfânt!4 Popa lancu, nu știe nime de ce, nu vorbește nici când despre tatăl-său, nu-1 amintește nici odată pe „nopa cel bătrân4, în casă însă, sub icoana răstignirii, îi are chipul, un chip, care privește, ager și mu- strător, pe ori-cine întră în casa popii lancu. Numai când cele două fete trec pe lângă el, par’că privirile i-se îmbună, și un zimbet par’că vrea să-i încremeniască pe buze. Când trec copilele, șî când trecea Dan, fe- ciorul popii lancu, singurul fecior. Numai cât Dan nu prea era pe-acasă. Popa laneu l-a dat de mult la carte, să nu se stingă vița de chirotoniți a Munteneștilor. Și-a vrut el să-i deie o învățătură temeinică. Dintâiu l-a dat la școli românești. Și în- văța băiatul, că aveâ o frunte deschisă și niște ochi luminoși, de se înseninan și das- călii și simțiăn par’că așa o căldură la inimă, când răspundea Dau. Popa lancu însă nu era mulțumit. Câte-odată se gândi» mult, păreâ că vede el ceva departe, și dnpă-ce isprăvia cu gânditul, zicea preo- tesei: „Tu, Mario, cine știe. . .“ Dar vorba n’o isprâvia nici-odată, să știe preoteasa ce vrea să spue. A văzut numai că ia a cincia clasă Dan a trebuit să meargă ia școli străine. Băiatul s’a împotrivit cât l-au ajutat puterile lui de cinci-spre-zece ani. Când l-a suit popa în căruță, a răcnit odată: „Nu mă duc. tată!4 și-a dat să sară din căruță. Dar lancu i-a luat în brațe, l-a strîus odată la pept. La sărutat și i-a zis așezândn-1 frumos pe lădiță: „Ce/Știi tu! Ba te duci!4 Preoteasa a rămas ca de var. răzimată de stâlpul portiții, pe când sluga voinic ardea cu biciul caii suri, ce alergau In sărite. Și Dan le-a scris a treia zi, eă ia lumea în cap. așa îi de urât, așa îi de străin. Dar n’a luat-o, că a patra zi popa a fost acolo, și numai atâta i-a zis copi- lului: „Măi, Dane, mă, nu vrei tu s’asculți de tatăl-tău, mă?4 D’ai trămura glasul și ochii li erau plini de lacrimi. Copilul s’a uitat un răstimp la el, apoi plânsul izbucni și numai atâta a putut să zică: „Rămâiu, tată!4 (Va urma.) Mftus, Cărți poștale ilustrate, G eu vederi din Blaj. Bucata 6 fileri. — Suta 5 cor. franco. Nr. 8. UNIREA Pag. 63 Franța — să zice In enciclica — din legăturile ce le-a avut cu biserica a dobân- dit sute de ani mărirea și bunul său nume. Concordatul bilateral tnchiat In. 1801 cu guver- nul francez la desconsiderat fără să observe usul internațional, ce se obicinuiește la des- facerea contractelor. — Biserica este ată- cită prin faptul că nu se respectează ierar- hia când să Încredințează cultul public unor societăți puse sub iurisdicțiuuea autorităților civile. Violează libertatea bisericei limi- tând influința ierarhiei asupra credincioșilor și a cultuli. Violează dreptul de propietate al bisericei despoind-o de averea sa, de objctelesacre și fundațiunile sale, pre- cum și de salarele slujitorilor bisericei, -cari nu erau decât o despăgubire a averilor confișcate In revoluțiunea primă. Papa re- .greta că legea aceasta sfâșie pacea internă a Franței tocmai In clipele de față, când ar fi lipsă de o unire mai mare între fiii poporului francez. Enciclica apelează Ia preoți și popor îndemnând» să se concentreze și să jert- fiască; credincioșii să fie supuși preoților și episcopilor lor și să-și îndrepteze viața pu- blică și privată după învățăturile morale creștine. Să aibă încredere în Dumnezeu, ■care va trimite liniște și pace Franței. t TEODOR KOVÂRY, prepozitul capitular gr .-cat. de Oradea-mare. Joi după prânz și-a terminat lungă TÎață venerabilul prepozit leodor K/Mry, în respectabila etate de 87 ani, lăsând ca o -eternă pomenire despre sine o fundațiune -de stipendii. KSvăry s’a născut la 10 Martie 1819 In Portele c, a terminat studiile filosofice la Orade, iar celea teologice la Budapesta. In 1843. e hirotonit ca preot celibe și numit profesor la gimnaziul din Beiuș, unde mai târziu a funcționat și ca director. Pe când a fost numit asesor consistorial, canonic onorar și actual, inspector scolastic, preșe- dintele tribunalului matrimonial, vicariu ge- neral episcopesc și la 1881. prepozit. înmormântarea se va face mâne, Sâm- bătă, la 3 oare p. m. în veci amintirea lui/ Houtăți. ' întru mărirea lui Dumnezeu. Pentru -nona noastră biserică, zidită în anul 1905, la care numai iconostasul mai lipsește, a donat un rând de odăjdii bisericești colorate dim- preună eu stihar, credincioșul Nieolae Tn- Tean cu soția sa Maria n. Dancu, în preț de 110 cor. Mihail Bugner cu soția sa Rachila, o față de masă pe pristol, în preț de 10 cor. Dna Silvia Maior 24 cor. Nieolae Bugner și soția-sa Parashiva, per- dele la ușile altarului. Primească marini- moșii donatori mulțămitele noastre. Dnm- nezen să le resplătească în belșug. Șo- roștin, la 5 Februar 1906. — V. B. Maior, ' preot gr.-cat. — Fruntașii economi loan Gugia și Dimitrie Beg, au cumpărat pe sama bise- ricii noastre gr.-cat din Zori ențul-mare un policandru frumos de sticlă, în preț de 170 cor. Dumnezeu să le scrie această faptă creștinească în cartea vieții, și să le-o re- splătească din bogăția durerilor sale. Z or- 1 en in l-mare, la 10 Februar 1906. — losif Popa, preot gr.-cat. — Pentru cumpărarea unui rând de vase sfinte au donat: George Poruț 2 cor. 60 fii. Vasile Suciu 40 fii. Maria Poruț 28 fii. Monica lacob 1 cor. 66 fii. Vero- nica Circa 2 cor. Nieolae și Veronica Brudan 40 fii. Văd. Maria Brudan 1 cor. loan Poruț 1 cor. Văd. Maria Circa 3 cor. Oniaie Bradan 1 cor. 20 fii. Giigor Poruț 3 cor. 10 fii. Luereția Marian 1 cor. Maria Spinean 8 cor. Andrein Suciu 20 fii. loan Lup 20 fii. Sia Brudan 60 fii. Susana Brudan 40 fii. Sia Ciboc 60 fii. Isailă Cosma 1 cor. mai mulți inși 1 cor. 4 fileri. Giigor Brudan 40 fii. Filon Coman 40 fii. Turraașii de pe strada principală 6 cor. Onisie lacob 1 cor. 10 fii. Vasilie Brudan 10 fii. Nieolae Brudan 2 cor. Maria Fișca 40 fii. Vasilie Circa 2 cor. Vasilie Brudan i. luonaș 1 cor. losif Poruț 20 fii. Preotul 6 coroane. Cu totul 49 cor, 28 fileri. Credincioasa Maria Circa, a donat pe sama sfintei biserici o s. Evangelie nouă cu litere latine, în preț de 25 cor., iar Petru Poruț, a dăruit o cruce de mână din argint de china. în preț de 14 cor. Primească mari- nimoșii donatori și pe calea aceasta mulță- mita noastră. In numele curatoratulni bi- sericesc: Nandra, la 9 Februaț 1906. — George Spinean, preot gr.-cat. Din Arhidieceză. Dr. Vasile Suciu, profesor dc teologie, a fost numit asesor ia tribunalul matrimonial de a II. instanță pentru arhidieceză. Hymen. Anunțăm eu bucurie cununia dini Emil Gârleanu, redactorul simnaticei reviste „Făt-Frumoa8 cu dșoara Marilena Voinescu, care se va celebra Duminecă. în 12 Februarie v. 1906 în Bârlad. — Dorim toată fericirea! * — Mihail Juga, cleric absolut și Mărioara Birlea, anunță cununia lor, carea s’a celebrat în 22 Februar n. 1906. tu biserica gr.-cat. din Berbesci. — Augustin Caba, cleric absolut și Veturia Cup^a, anunță cununia lor, care s’a celebrat în 22 Februar, îd biserica gr.- cat. din Hereclean. Fondurile arhidieoezane. Se constată primirea următoarele eontribuiri: Pentru Masa studenților: loan Hossu, Milaș, 4 cor. David Deac, Pâclișa 2 cor. Toma Furdu, Logig, 10 cor. „Zărandcana8 20 cor. Pentru fondul subsidiar al preoților: Toma Furdu, Logig. 10 cor. Blaj, 23 Faur n. 1906. Cassa centrală arhidiecezană. Adunările oprite. Loviturile domniei absolotistice, încep a plesni prin țară. — Ministrul de interne Krietoffy. din împuter- nicirea sfatului tuturor miniștrilor, — a dat poruncă la toate căpeteniile amuinistrației din țară, că de aci încolo, până la altă rânduială a lui, să nu mai lase să se țină nici un fel de adunări de popor, de „alegători8, sau de ori-ce fel. Din America. în nrul 6. din „Ro- mânul8 confratelui Epam. Lucaciu, dăm peste următoarea glumă plină de spirit: Doi Irlandezi lucrau la o petrărîe, pe când unui din ei căzii în o groapă adâncă. Celalalt spăriat s’a apropiat de margiuea groapei și a rigat: „Jim ești mort de tot? dacă ești ort, răspr de.8 Jim i-a ră- spuns din fundul grotei: „Nu-s mort Tom, numai mi-am pierd r,t graiul.8 Dela sociciatea meseriașilor. Duminecă în 25 Febn, societatea meseriașilor din ioc, aranjează convenire socială împreunată cu cântări, declamări și jocuri sociali. Con- venirea va fi în sala reservată dela otelul Coltor. începutul la oare sara. Prețul de Intrare: de persoană 40 fileri. Dela 1 Maiu n. direcția căilor ferate, a hotărît să Introducă clasa III. la trenu- rile accelerate, fiind constatat, eă 85% din călători folosesc clasa aceasta. Petreceri. Tinerimea română din Budapesta, aranjează sub patronajul iluștrilor domni: Dr. losif Gali, Dr. Alesandru Mo- csonyi de Foen și George Szerb, cu con- cursul d-șoarei Valeria Pop, și al domnilor Sigismund Si da și Era est iu Lengyei de Bagota, în favorul societății „Petru Maior8, în 8 Martie n. 1906. în sala mare dela „Magyar tisztviselfik orszâgos egyesulete8 un concert urmat de dans. Mulțămită publică. Cu oeasiunea ba- lului Reuninnei temeilor din loc, au binevoit a suprasolvi următorii domni: Silvestru Nestor, prof. 5 cor. Dr. Al. Pop, medic 2 cor. George Vlasa. preot militar. Eger 5 cor. loan Negruțiu. prof. 5 cor. N. Bă- tăcni, notar 2 cor. Dr. luliu Mania, adv. 15 cor. losif Orga, compt. Jibău 3 cor. Dr. Dănilă Sabo. adv. 5 cor. Dr. Laurențiu Nestor, adv. 5 cor. Carol Nagy, hotelier 5 cor.. Die Mircea, pantofar 1 cor. Tu- turora le esprimă cele mai adânci muiță- mite. — Comitetul. t loan Papp de Szatmâr, protopopul districtului Boroș-Sebeș, paroh in Bocsig, după senrte dar grele suferințe, provăzut cu s. taine ale muribunzilor, a repausat la 17 Februar 1906. în etate de 69 ani, la 43 de ani ai preoției și ai fericitei sale căsătorii, lăsând în jele profundă pe soția sa, pe cinci fice și un fiu al sân. Fie ier- tatul, au fost un preot adevărat, și un adevărat părinte a poporului. Preoțind în Boeșig 42 ani. in acest restimp a reorga- nizat total această comună, a pătruns la inima poporului întru atâta, cât va trece această generație, dar numele iui se va pomeni de credincioși, ca un adevărat pă- rinte al poporniui. La înmormântarea lui săvârșită în 19 crt. au fost de țață cu drent cuvânt toată comuna, mic și mare, tinăr și bătrân, fără deschtlinîre de națiune și re- liginne. Lacrâmi curgeau din ochii întregei mulțimi, când șasă preoți începură dniosele cântări ale înmormântării, în cât păreă, că nu numai soția și familia, ci întreagă co- muna și-a pierdut pe părintele lor cel adevărat, dela care atâtea bune povățuiri și îndreptări au avut. încât o așa jale ge- nerală rar să mai poate vedeâ. Fie do- vadă, că repausatul preot, și-a împlinit chemarea sa, cu multă conștiință și eu o adevărată iubire de neam. Odihnească în pace! Oroloage de aur ți argint și tot soiul de obiecte din aceste metale se pot află ți cumpără cu toată Încrederea dela firma IULIUS EROS din SIBIU, care atât ta esecutarea serviciului, cât ți a prețuitii merită toată considerarea. De ce să umblăm după lucruri rele pe airea, când celea bune le aflăm la noi acasă? ' (5) Dacă copilul căruia trebue să-i dai medicină, o ia bucuros, poți să fii aigur, că efectul medicinei e cu mult mai sigur ca ți în cazul, când copilul nu ia bucuros medicina. Aceasta eă poate observa cu deosebire Ia Emulsiunea de Scoți, care e un preparat gustos ți uțor de mistuit. Să pregătește din ulei de ficat de pește ți din var ți hypofosfiți de natriu. Emulsiunea de Scott să fo- losește cu deosebire cu resultat bun la morburi de eopii. — Contribue mult la creșterea și Întărirea copilului. Pescarul cu batogul cel mare este semnul de garan- ție al procedare! veritabile a Emulsiunei lui S/xM. Să poate afla în ori-ce apoteod. Trimițându-se 75 fileri, și provocându-se la «Unirea*, primește fie-care franco o sticlă de mustră dela Dr. BUDAI EMIL, «farmacia orașului* BUDAPEST, IV., Văcai-utcza S4/50. Prețul unei sticle originale costa £ cor. 50 fii. Pag. 64.UNIREA Nr. 8. £38*8 PARTE SCIINȚIFICĂ-L1TERARÂ. Hipnotizmul. (Continuare). II. Urmările contrare moralei. 1. Prima urmare antimorală a hipnotismului este: perderea voluntară a conștiința. Hipnotiza- tul, pe cum știm, nu mai are judecată și voință proprie. El face tot, și .numai aceea, ce dispune hipnotizătoriul. El nu-și mai poate Împlini datorințele; și daca ii dispune hipnotizătoriul, comite și fapte neiertate. Și aci stă nemoralitatea. Pentrucă omul nu e obligat numai la atâta, ca să Îndeplinească unele lucruri, iar altele sa le înconjure; ci e obligat și la aceea, ca să nu se pună in im- posibilitatea de a-și putea Împlini datorințele. De aci provine și nemoralitatea beției. Știu, că medicii hipnofili vreau să excuze hipnotismul cu somnul produs de cloroformiu. — Dar asemănarea aceasta nu stă. a) Pentrucă nici somnul cloroformic nn e permis de cât numai In caz de necesitate, și pe lângă cautelele de lipsă. /?) Pentrucă In somnul cloroformic omul nu face nimica: nici bine, nici rău; pe când in cel hipnotic, hipnotizatul e activ peste măsură, — se Înțelege că la comanda hipnotizătoriului. A doua scuză a medicilor acelora e, că: Omul tn hipnoză are Încă uzul rațiunii; și pe lângă aceea nu poate fi hipnotizat nime in contra voinții sale. Răspund. întâi, in ce privește uzul rațiunii, medicii nu sunt de acord, in admiterea lui. Unii îl admit Întreg, alții numai in parte, iar alții de loc. Și de bună samă, că in cazul hipnozei perfecte, omul nu mai are uzul rațiunii. — Dar să-l admitem. Omul Încă tot n’ar avea folos de el, pentrucă hip- notizatul trebue să lucre după comanda hipnotizătoriului, chiar și în contra voinții sale. Martor este medicul vaporului Friedland, — în locul al doilea, în ce privește consimțământul individului, spre a fi hipnotizat, — nu e adevărat, că s’ar re cere totdeauna consimțământul acestuia. Căci noi avem cazuri de hipnotizări involuntare, ori în somn; și aceasta o presupune *și ordin ați un ea ministrului reg. ung. de interne, când dispune, că hipnotizările să nu se facă fără de învoirea subiectului. Dar să presupunem, că ar fi necesar consimțământul individului; prin aceasta tot nu s’ar spăla hipnotismul de pata nemoralității. Pentrucă consimțământul acesta ușor se poate obțineă, dela pesoane tinere și curioase, și mai cu samă în întruniri de prietini. De unde urmează, că pedeca aceasta a nemoralității: consimțământul, chiar și dacă ar fi, n’ar avea nici o- putere. . 2. A doua urmare nemorală este dejosirea caracterului. Pentrucă schimbarea caracterului și dejosirea lui, care se arată în decursul hipnozei, poate să se perpetueze prin repețirea hipnoti- zărilor. Și deja toți au arătat, zice Lombroso, că oamenii hipno- tizați tare ușor devin falși, nemorali, ori cel puțin debili, așa, că ei cedează foarte ușor chiar și la presiunile cele mai mici, nu numai ale hipnotizătoriului, ci și la ale altora. Șt aceasta e natural. Pentrucă omul care se hipnotizează mai de multe ori, se alterează, și începe să nu mai meargă pe picioarele proprii, ci după comanda altuia, nu numai în hipnoză, ci și după aceea. Acesta a și fost motivul pentru care miniștrii de războiu ai Franți au oprit hip- notizarea soldați lor, căci in cazul acela, ziceau ei: Armata noastră ar deveni histerică. De altmintrea fie pentru toți aceștia raportul profesorului Vizioli dela universitatea din Neapol. El încă fusese chemat la consiliul sanitar regnicolar al Italiei. Membrii consiliului apoi, luând în considerare auetoritatea lui, l-au însărcinat cu teferada. întrînsa el întreabă pe membrii consiliului în modul următor: „Veți sfătui voi. ca în numele moralei publice să se continue cu întru- nirile acelea (hipnotice), cari să pregătească și să străformeze muierile noastre în tot atâtea femei indiano infectate de latah, pentru cari e de ajuns un semn, o privire ori un cuvânt, ca o muere de 55 de ani să se poarte ca o histerică de 20 de ani?“ — „Veți sfătui în fine să se continue întrunirile acelea, în numele civilizației, libertății și al progresului, ca să vedem tinerimea noastră în maniere și datini de indiani, ori infectată de jumping, popoare de o morală și inteligință de jos?“. *) Tot în direc- ția aceasta vorbește și Dr. Lapponi. *) "9 Latah este"'un morb',"ori'un fel de Îndrăcire al muierilor din India. • Cele ce sunt cuprinse de morbul acesta, nu mai au nici un simț de rușine. Nu se mai iea tn socotință etatea, nn se iea poziția socială, nu se iea nimica. lumping, iarăși este nn fel de morb ori Îndrăcire din America. Cei ce sunt cuprinzi de morbul acesta se adună prin păduri, bărbați și maori, tineri și • bătrâni, și acolo comit tot feliul de orgii, cari nu se pot descrie. *) Op. cit pag. 200 nr. 2 și pag. 208 nr. 5. 3. A treia urmare imorală sunt înșelăciunile și imoralită- țile, câte se comit, ori se pot comite în hipnoză. Căci într’însa hipnotizatul ascultă orbiș de hipnotizător; acesta poate să-l con- vingă despre ce voește; poate să-i sugestioneze: să-și uite sugestia hipnotizătoriului, etc. Scurt. Toate se pot face, câte numai voiește hipnotizătoriul. Și durere avem mai multe cazuri de înșelăciuni și imoralității. Acolo este cazul deputatului Catello Rusca cu Paolo Conți, pe care l-am văzut. La acesta mai adaugem urmă- toarele: a) Cazul fetei Gdbridla Bompard. Ea era de totului tot sugestionabila, și ajunse în posesiunea unui hipnotizător, de carac- ter dubiu, cu numele Eyraud. Acesta apoi li sugestionează să-i aducă pe un anumit Gouffâ, pe care voia să-l omoare. Pe cum i-a sugestionat, așa a și făcut. Gouffă a fost omorît, luând parte la omorul lui și fata Gabriella. Cazul acesta, petrecut în Franța, îl istorisește Schaffer.9 b) Cazul cu baroneasa Zedlitz din Saxonia Pe baroneasa aceasta, avută, și cu viață nepătată, un anumit șar- latan, Czynski, o seduse prin sugestionări să se mărite după el (1893). *) c) Gazul lui Liigois cu o muiere. El îi sugestionase în. hipnoză, că eai-ar datori cu 1000 frcs, și de aceea i-a și dispus, ca în ziua următoare la 4 oare d. a. să vină la el, să subscrie cambiul. Așa s’a și întâmplat, tn ziua următoare, la oara fixată, se și prezentă muierea, cu toate că nu era datoare nimica. La început se opuse în câtva, apoi subscrise cambiul. ’) — Las la o parte cazurile murdare: alui Castellan cu Jose fina Hughes în Franța; și a dentistului L&vy din Rouen (1879) cu o fată; pe cum și alte cazuri de soiul acestora. Ar ti c l u 1 VII. Cauța eficientă a fenomenelor hipnotice. Fenomenele hipnotice inferioare, pe cum am văzut, pot fi fenomene curat naturale, și se pot explica pe cale naturală, cele superioare Insă —de cumva există —, și în special cele curat su- perioare, iar nu și cele trei dintâi, pe cari le-am numit mijlocii, nu se pot explica pe cale naturală, ci trebue să intrevină la în- deplinirea lor ceva cauză externă și inteligentă. Am zis: a) că nu se pot explica pe cale naturală, pe cum am și văzut în articolul V, pentrucă lipsește cu totul proporția dintă cauză și efect. Am zis: b) că la îndeplinirea lor trebu să intrevină ceva cauză externă l și inteligentă. Căci dacă ele nu pot fi produse de puterile hipno- tizatului; iar de altă parte sunt fenomene, cari presupun inteli- gință, — căci e vorbă de: vederea și spunerea de lucruri și per- soane din locuri depărtate, și de apariția unei persoane înnintea alteia; de: manifestarea anumitor idei și cunoștiințe, pe cari mai înainte hipnotizatul nu le-a avut, și nici nu le-a auzit; de: cu- noașterea cugetelor, si de: hipnotizarea și comunicarea hipnotiză- toriului cu hipnotizatul, fără de acte externe, numai prin voirile interne; — prin urmare ele trebue să fie produse de b cauză externă și inteligentă. Cauza aceasta însă nu poate fi Dumnezău. a) Pentrucă e sub demnitatea Lui, ca EI să vina în întrunirile hipnotice de distracție, de multe ori nu pe deplin morale, și acolo să ne dis- tragă prin fenomenele hipnotice, b) Pentrucă nu se poate admite, ca Dumnezeu să asculte de hipnotizător, de câte ori Roiește el'să dea probe de fenomene hipnotice superioare, c) Și cu atât mai vârtos nu se poate admite aceasta, pentrucă hipnotizătoriul și hipnotizatul, în cele mai multe cazuri, sunt persoane necredin- cioase. nemorale, iar fenomenele hipnotice le fac cu scopul: ca să se tragă la îndoială minunile Domnului Hristos, și să se șteargă ori ce lucru supranatural, d) Pentrucă fenomenele hipnotice nu sunt constante. Vreau să zic: însănătoșerile hipnotice nu durează mult, omul cade din nou tn boala ce a avut-o, ori de nu, de multe ori se schimbă o boală cu alta, e) Pentrucă urmările hipno- tizării și a faptelor hipnotice sunt antihigienice și neraorale, pe cum am văzut. , Faptele hipnotice superioare nu pot fi produse nici de în- gerii buni, și nici de sfinți. Pentrucă îngerii buni și sfinții, încă nu se pot degrada la fenomenele acelea, din aceleași mo- tive, pentru cari sunt imposibile pentru Dumnezău. . (Va urma) 9 La, Sziîvek op. cit. pag. 240—241. *) SzUvek pag. 248—252. •) Ibid. pag. 259. Nr. 8. UNIREA i ‘ „FoițaMoilor noastre. (Continuare șiâue). . - Tof’^n- păcatnlacest* se învârte și „Foaia Poporului" din. Sibiu, care își aco- pere at&ta hârtie c$ anecdote râu ticluite 4$ multe-ori. ' \ Așteptăm îmbunătăți re*' foi ții mai ales dala foile poporale, tocmai de aceea ne-am luat îndrăzneala, nu păcătoasă altcum, căci n’n facem cu gând răutăcios, de a le us- păciui cu observările de față. Un lucru trebue să se știe: foile po- p orale trebue să răspândească, în locul cel diiitâiu, cunoașterea liceraturei bune și ro- mân ești în straturile poporului dela sate, —? și numai tn locul al doilea', dacă le în- : găduie puterile, să ereieze. dar numai ceva bun și moral. Cei ce dau spre cetire po- : purului dela sate bucăți obscene, lipsite de cinstea și de felini de gândire al celui ce le cetește, aceia săvârșesc unul din cele măi mari păcate. Dela cei ce cârmuiesc foi poporale, se așteaptă să nu pătimească: de boala vânării după originalitate. Poporul ară lipsă de pânea bună și nestricatâ a învățăturii drepte și românești, și nici de - cora de marfa proastă, ce i-o vând, ca a lor proprie, unii și alții. : Tot în acest chip n’ar strica o îmbu- nătățire nici în foița celoralalte foi multe, prea multe, ce le avem. Din foile noastre vezi, simțești, că lipsește ceva, acel ceva, pe care îl cere sufletul nostru, bun și ue- pângărit, — care niOi de cum nu poate fi «ățurat cu atâtea vorbe și opșaguri, ce privesc* tot lucruri și treburi, ce n'au, de pale mai de multe-ori nici o legătură cu vioi. Ziaristica e chemată, se sfarme îndo- ieiite din suflet, să deschidă drisonturi nodă Și sănătoase, să samene în inimile tuturora, Sâmburele puternicelor curente de renaștere, 0®0©0000000®0G000000G0G00000Ș000000000®000©0G000000000000000®0g Cruce sau stea duplă electro- magnetică D. R. G. M. Nr. 88503. Gratuit: o campenă da casă și o mașina de fiert. Vindecă și înviorăză pe lângă garanță: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vîjeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbinare, durere Din causa îmbulzelel prea mari a marfel trimit în t6tă lumea renumită, și dc tdtă lumea plăcuta marfă din argintul de Mexico, și anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentru salon, tote din argint de Mexico de dinți, durere de cap, impotență, in- . , _ fluență, precum și ori-ce morb de nervi. tOtaA Tw DUCați HUmal O H. Ov CT. Morbosul, care nu se vindecă în timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, îșî reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meu; sum convins despre sigurul meu aparat. Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. Afară de acestea fie-care cumperător pri- mesce ca dar, și pe lângă garanță o cumpenă de casă de o putere ......de 12 l/a kgr, ______... Argintul de Mexico este un metal alb (și din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanța pe 25 ani. Spedițiunea se face ori prin rambursă ori prin trimiterea banilor înainte. SCHEFFER D. SÂNDOR, BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3. © 8 8 o 0 0 0 0 Prețul aparatului mic e cor. 4. e de aplicat la morburi mal ușdre. Spediția centrală de vînzare îl trimite In țară și străinătate cu rambursa, sau dacă banii se trimit înainte. e 8C2WEB D, SAOOB BUDAPEST, VIII, strada Bezerâdy Nr. 3. 16 (42—52) —= Pentru 5 corone =— trimit 4^2 chilo (vre-o 50 bucăți), bun fi fin Săpun de toaletă ■JifȚ pregătit din: trandafiri^ lilie, viole, resedft, jagmin, l&cr&miore. , . . Banii să se trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursă. * Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIII. Bezerădy 3. O I 0 © O 80000000000000000000^0000000000000000000000000000000000000000®®®! 0 0 8 8 © O o G 0 © © 6 9 5 8 O © © 8 8 0 8 O I e o I © Tipografia Seminariului archidiecesan. jqa _________________-Six la| [e) Abonamentul; Pentru nwoarehie: Pe an 12 cor.. M. an 6 cor.. ‘/4 an 3 eor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., ' an 9 frc., an i 4 frc. 50 cm. : Fosa apare in fi e care Sâmbătă. Anul IVI. (Mrea Foaie bisericeascâ-politică. Blaj, 3 Martie 1906. Nil mărul 9. M Inserțiuni; [Jn șirgarmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii, a treia oară 10 fii Tot ce privește foaia, să se adreseze la: He- dacțiunea ți admini- strațiunea „Unirei1 in Blaj. lâ £ In fața crisei. Disolvarea dietei si numirea comisarului regesc, se vede, că a surprins pe politicianii noștri. Cel puțin pentru deputății noștri se pare, că așa pe neașteptate au venit aceste evenimente, cât nu au știut momentan, ce posiție să ieie, și astfel au lăsat să treacă fără nici o observare enunciațiunea presiden- tului dietei, că camera întreagă, cu escepția contelui Kârolyi, a fost de acord întru retrimiterea rescrip- telor regale nedesfăcute Maiestății Sale. O greșală, care n’ar fi trebuit lăsată să se întâmple. Dar dacă deputății noștri au stat nedumeriți în acele momente, și mai nedumerit e întreg publicul nostru și cu atât mai puțin luminați sunt frații de dincolo. Ar fi trebuit credem noi, ca deputății noștri să lumineze publicul românesc asupra situațiunii; ca co- mitetul partidului național să in- formeze pe adicții săi asupra po- siții, ce trebue să o luăm noi ro- mânii în fața absolutismului magiar, ca să-l numim așa, — care și-a în- ceput stăpânirea asupra țării prin mijloace destul de drastice. Ținând să informăm pe cetitorii noștri asupra desvoltării lucrurilor, punem de data asta în față estrase din do ud articole, unul scris în un ziar de aci, de unul de ai noș- tri, domiciliat dincolo, celalalt în un ziar de din colo, probabil tot de un ardelean. Am ales aceste doue articole, fiind-că, din întâmplare, se provoacă la un eveniment însemnat dinistoria neamului nostru: la unirea cu biserica Romei. Sub titlul: „Slugile cui dl loan Slavici în „Tribuna* dela Arad nrl dela 21 Faur n. scrie urmă- toarele: „E lucru știut de toți și netăgăduit de nimeni, că biserica română greco-catolică s’a întemeiat, a crescut și s’a Întărit prin stă- ruitoarea purtare de grije a Curții din Viena, care a înzestrat-o cu de toate și i-a fost In toate împrejurările buna ocrotitoare. Ori om smintit, ori fiu înstrăinat ar trebui dar să fie Românul greco-catolic, care nu și-ar da samă, că el cauza bisericei sale o servește dându-și sângele și avutul pentruca să sporească pu- terea Monarhului său. „Iară noi ceice am stăruit în „legea veche® nu avem să vedem în biserica greco- catolică un așezământ pentru noi străin, ci focarul de viață morală, din care s’au re- vărsat asupra poporului român primele raze ale culturii modeme, și au eșit primit lumi- nători ai neamului nostru, noue tuturora preamăriții vestitori ai renașterii noastre naționale. „Numai ceice vorbesc în neștiință mai pot să zică, că propaganda „unionistă" ne-a desbinat. „E deschisă azi cartea trecutului și din ea ori și cine se poate lămuri, că nu a voit nimeni să ne dezbine. Ne-am dezbinat noi înșine cum dezbinămu-ne și astăzi adese ori — nu pentrucă unii am primit „uniunea", iar alții o respingem, ci pentrucă e fără de margini și nepriceperea și răutatea ome- nească. „Numai de noi înșine avem să ne plângem, dacă intre „ortodocși® sunt oa- meni pătimași, care văd in „unire" izvorul a toate relele, iar înt^e greco-catolici se ri- dică din când în când deasupra fanaticii, care, mai catolici decât Papa, nu admit, că poate să porniască și dela „șismatici" vreun bine și ne turbură viața printr’un prozelitism lipsit de rațiune. Sunt răi creștini și unii, și alții și, fiind răi creștini, nu pot să fie buni români: n’au însă ceialalți decât să-i țină strânși pentruca pace să fie și dragoste între frați. „Tot astfel și în trecut am fi rămas una și aceeași biserică, dacă cu toții am fi primit „uniunea® ori cu toții am fi stăruit în „legea veche®, și știm azi, că de aceeași ocrotire ne-am împărtășit și dacă nu ne-am fi despărțit unii de alții." Și apoi trage concluzia: „Ro- manii să binecuvinteze pe bătrânul lor Monarh ... și să se pătrundă de simțământul, că Dumnezeu . . . 1’a rânduit să poarte grije de oameni, ocrotind pe cei slabi si înfrânând pe cei volnici. . . Românii vor pacea și dreptatea, și-și dau seamă, că slujile lui Dumnezeu sunt, dând pentru Monarhul lor, ceea-ce e mai bun în ei si în ale lor.® „Agrarul", organul societății agrare a marilor proprietari, în nrl j dela 22 Ian. v. (4 faur) în articolul ! „Ardelenii și conflictul sărbo-austriac", i semnat de —S— un ardelean, ară- | tând, cum Sârbii sătui de jugul I Austriei, au rupt-o economicește, închiind uniune vamală cu Bulgaria, se provoacă la raporturile noastre de fidelitate față de tron, și hazar- dează următoarele enunciațiuni: „In inimile noastre a Românilor din Ungaria, Austria, Viena a sămănat vânt de atâtea ori și până acuma nu a cules nici odată furtuna!! în secolul al XVII, având nevoie de ajutorul nostru în potriva ungurilor calvini din Transilvania, ne-a ademenit la unire cu Roma, promițându-ne o mulțime de drepturi. Cum orbul nu vede lumina zilei așa nici părinții noștri nu au văzut acele favoruri, îh schimb s-au trezit desbînați în două ta- bere dușmane. „La 1848—49 Românii au sărit cu toții pentru apărarea tronului înpărătesc de pe care nu li-se făcuse nici un bine, copii și bătrâni, femei și bărbați, pentru credința cătră împărat, au murit cu zecile de mii. După zilele de urgie conducătorii românilor drept resplată au fost bănuiți, închiși și păl- muiți; apărătorii tronului desconziderați și depărtați, iar uzurpatorii lui răsplătiți. Ro- mânii au fost dați drept plata de războiu Ungurilor. „Și când ungurii nu se maimulțumiau cu strivirea Românilor se ridicau și în po- triva Vienei. „Aceasta tăcea, și le făcea mereu con- cesii, până ce s’a trezit, că nu-i mai rămâne nimic. Și abia în momentul din urmă a în- drăznit ca să zică un: Nu se poate] Furia magiarilor produsă de acest nu se poate al Vienei, a fost domolită tot numai prin spri- jinul Românilor credincioși. „Astăzi recunosc și Ungurii că Viena a fost salvată și ei învinși prin naționalități și mai ales prin Românii din Ungaria. Insă Viena cu nerecunoștința sa merge așa de- parte, că și în aceste momente critice pen- tru ea, promite ungurilor sacrificarea noastră și a celorlalte naționalități credincioase. „Ce rost mai are atunci alipirea noas- tră de Viena, care totdeauna ne-a jertfit Ungurilor? „Ungurii prin conducătorii lor Kossut și Aponyi caută să ne câștige alianța înpo- triva Vienei. „Nu ar fi bine într-adevăr să urmăm exemplul sârbilor și să părăsim vechea noa- stră politică cu drăguțul de împărat și să U N I R > A Nr. 9 Pag. 68 căutăm a încheia un pact just cu poporul magiar.“ Să nu uităm că „Agrarul" are rubrică constantă în fie-care număr pentru noi. Iată față în față doue sfaturi, unul limpede și esplicit: Românii din Ungaria și Transilvania, să nu se despartă nici odată de gloriosul tron, și să nu-și uite de vechia și statornica credință față de casa de Habsburg, — celalalt mai șovăitor, mai puțin cutezat, de aceea îm- brăcat în o întrebare sugestivă: N’ar fi timpul potrivit, să rumpem cu dragostea noastră față de Mo- narh, și să ne aliem cu Magiarii?... Oe va face cetitorul puțin ori- entat în judecarea evenimentelor, nu tocmai depărtate, când constată, cum același fapt e tălcuit în doue chipuri diametral opuse? Se impune deci o neamânată limpezire a gândurilor, prin o decla- rație demnă și bine chibzuită a celor chemați. Și până atunci însă, noi înclinăm pentru scrisele d-lui Sla- vici . ------------------------ CORESPONDINȚE. Instalare de protopop. *) Reghin 16 faur n. 1906, Zilele din 10 și 11 februarie a. c. pen- tru parohia gr.-cat. a Reghinului și pentru *) întârziată din lipsa de spaț. tractul de același ntrme an fost zile însem- nate, căci atunci a sosit și s’a instalat noul protopop Dl Ariton M. Popa. Știa deja toată regiunea, că ziua so- sirii noului protopop e statorită pe 10. iar cea a instalării pe 11 februarie c. Se înță- lege, fața de o astfel de sărbătoare a fost cu neputință a nu să însufleți ori care creș- tin de simț bun, și mai ales cei chemați. Drept aceea poporul gr.-cat. din Reghin, condus de puțina, dar inimoasă inteligința, de timpuriu s-a pregătit ai face noului său mire o primire vrednică de poziția sa. încă înainte de amiazi se observă prin Reghin o mișcare românească neîndatinată. La 12 oare și 20 min. sosește trenul, adu- când pe veneratul protopop N. Solomon, noul protopop A. M. Popa, însoțit de fostul său conșcolariu V. Tătar paroh în K.-Sânt- ioana și de M. Elekeș cumnatul său. Dl D. Truța jud. pens. și procuror suplent, salută călduros pe doritul oaspe, prin o cuvântare măduoasă și bine simțită. Tot astfel răs- punde noul denumit protopop. Dela gară șirul lung de trăsuri se în- dreptă spre biserică, aceasta își așteaptă oas- peții cu ușile și porțile deschise. Când aparii în ușa bisericei, din strană se Intona „împărate ceresc" cântat de 2 preoți și 4 învățători, Dnii protopopi îngenunchie în ușa împără- tească și rostesc în taină o rugăciune de mulțămită. După care eșind merg la prânz la Dr. loan Popescu advocat. Duminecă la 11 februarie la */a9 oare clopotele melodioase ale bisericei române din Reghin, învită pe toți doritorii de săr- bare, fără deosebire de neam și confesiune la festivitatea solemnă. Utrenie se făcti de 3 preoți, iar s. liturgie se celebră cu profundă pietate de Prea On. Dni proto- popi N. Solomon pontificant, A. M. Popa, 5 preoți concelebrauți și 2 lectori. Sub s. li- turgio a cântat armoniosul cor din loc, sub conducerea harnicului învățător dirig. D. G. Maior. După rugăciunea amvonului. Dl pro- topop Instalator N. Solomon din Ludoș —■ cu fața cătră poporul ce îndesuia biserica, în frunte cu inteligința română și alte auc- torități străine — înconjurat de preoții con- celebranți,— după o introducere scurtă, cetește decretele Preaven. Ordinariat Metropolitan despre denumirea noului paroh și protopop tractual al Reghinului în persoana Dlui A. M. Popa, după cari entusiasmat, cu s. evan- gelie pe brațe, i-o predă acestuia ca pe tesarul cel mai bogat, în care se cuprinde toată învățătura divină, legându-i de inimă să meargă și să-o vestească, să predice și să învețe toate popoarele, și mai ales celui în- credințat dânsului, dupăcum a făcut marele învățător, care a sigilat-o cu scump sângele său. Apoi îi predă S. cruce, semnul cre- dinți i, speranții, iubirii și mângăerii, ca călă- uză și deviză a vieții sale, prin care va în- vinge toate greutățile și pe cei mai crunți inimici. în fine predându-i cheia bisericii în sensul decretelor cetite îl învestește cu toată puterea și drepturile înpreunate cu sublimul, dar greul sau oficiu. — Rostul acestei cuvântări au fost atât de dulce și armonios, atât de înălțător de suflet și elo- cuent. Sub inpresiunea aceasta de dulce amintire, parcă auziam pe marele apostol al românilor Petru Maior, care poate chiar așa vorbea odată din acel loc sfânt. Răspunzând nou instalatul protopop Dl A. M. Popa prin o cuvântare însuflețită își depune omagiile de supunere și mulțămită Excelenții Sale înalt Prea Sfințitului Domn Mitropolit Dr. Victor Mihălyi și Preaven. Ordinariat, din a FEUILLETON. D O l A I UBIB I. (Continuare.) 1 Și a dus-o bine Dan și la școală străină, că aveă O minte ageră. Dar când venia pe vacanțe acasă, preoteasa nu se puteă mira de ajuns, de ce e copilul ei așa de palid și de ce are durerea aceea mare în ochi. Preotul se făcea că nu vede nimic. Icoane nedeslușite, îmbrobodite de neguri, îi veniau mereu în minte, nespus de atră- gătoare. Nu știa ce are să fie, dar simția că acolo departe, când va fi lumină, va trebui să-l vadă și pe Dan ai lui. într’o vacanță, Dan plecă foarte supărat de-acasă. Ziua Întreagă a hoinărit pe câmp, printre muncitori, prin păduri, și când veni gara acasă, obrajii îi ardeau și ochii îi erau plini de văpăi de lumină. Era numai preoteasa acasă și Dan i-a povestit tot ee-a văzut în ziua aceea, cu atâta patimă, de gândiai că va țîșni sângele din obraji. La urmă oftă și zise numai atât: „Vezi, mamă dragă, cum îs oamenii noștri, și dascălii străini — la școală —■ ne spun, că stăm pe-o treaptă cu țiganii. Ge batjocură!" Doi ani de zile așa a dus-o feciorul popii lancu. Dar când a terminat clasa a șasa, era de optsprezece ani și-i miji a o 'mustăcioară moale și deasă, de se opriau fetele din sat pe drum, și ziceau: „Ui, tu dragă, la ficiorul popii!" Iar babele oftau: „Tu. soro, oare vom mai trăi noi, să-l auzim și pe Dănuț, cetind Evangelia?" Preoteasa, așa câte-odată, se gândia, că oare ce fată din jur ar vrea Dan, să fie preoteasă aici în satul lor. Dar lui, vezi bine, nu ar fi îndrăznit să-i zică o vorbă legănată. Simția că Dan ar fi roșit până după urechi. Că iată, Dan e de optsprezece ani și într’o sară, prin Iulie, a venit acasă aprins la față ca un bujor. Se apropie de preoteasa și o întreabă — privindu-o cu ochi foarte neliniștiți: „Mamă, cine e dom- nișoara aceea, care umblă cu baronița dela noi în trăsură?" — „Cine să fie? fată-sa." — „Fată-sa?" întreabă mirat Dan. „Gân- diam că e una străină!" Pentru noi e ca și o străină" zise preoteasa. „Nu umblăm la ei, nu vin la noi, Ce-am și căuta? Apoi nu ne-am puteă niei înțelege. Nu știu o vorbă românește, deși mai ales doamna a trăit mult în satul nostru. Dar, ian spune-mi, cum ți-a venit în minte să întrebi?" Dan nu mai cuteză să privească în ochii preotesei. „Eram printre lunci, pe drum. Au fost acolo la coasă vre-o două- zeci de Români, și să vezi cum stan acum întinse pe lunci brezdele groase. Mirosul de iarbă înflorită te îmbăta și de-asupra era un cer senin ca lacrima. Să te fi tot plimbat pe drumul acela. De-odată însă and. cum durăe o trăsură în ropotul de copite a lor doi cai negri, cu gâturile în- cordate. Mă întorc, dar nu mă întorc bine și căruța trece pe lângă mine. Acolo ba- ronița și o fată. Copila aveă o pălărioară albă și haina întreagă îi era ca zăpada. Numai ochii și sprâncenele îi erau negre, — încolo zăpadă din pădure. Zău, mamă, de nu-ți spun drept: dintâi credeam că-i un ânger." Preoteasa se uită la el și rîde cu mare poftă. „Vezi, Dane, eu cred că nici nu-ți vei fi ridicat pălăria. Ce vor fi gândit? doar’ pe baronița o cunoști! — Nu mi-am luat-o, că nici n’am avut vreme . .. Dar copila, după-ce a trecut căruța, îndată și-a întors capul și s’a uitat la mine. Auzi, mamă, chiar în ochi mi-s’a uitat!" Preoteasa râse din tot snfletul, „Mai știi! încă te-a fi deochiat Ella. bat-o s’o bată de fată. Hai. Dane, că-ți sting eu cărbuni și nu ți-a fi nimic!" Dan nu zise nimic, ei eși în curte, de aci merse în grădină, apoi veni iar în curte. Deschise portița și eși în uliță. Amurgise bine și vitele s’au fost culcat prin curțile creștinilor. Liniștea creștea mereu, se auziau svonuri depărtate, cu cât te apro- piai mai mult de capătul satului. De-asupra, luminile albe se îndesau tot mai tare, bă- tucind ceaiul, ca și cum ai bate dese cuie de argint cu gămălie de diamant pe un fond întunecat, neguros. Ajuns în capătul satului, Dan se în- toarse iarăși pe acelaș drum. Mergea acum repede. Acasă cină îngrabă și se culcă. îi plăcea să doarmă vara afară. Casa popii are pridvor, și-acolo, doamne, ce pat și-a mai făcut Dau. Aproape un păr, — sădit de strămoșii lor —■ își tremură frun- zele ușoare la cea mai mică boare. Aci, să fi avut gândurile de pe lume, și totuși trebue să poți durmi. Așa a crezut Dan totdeauna. Și iată, In sara asta tot nu-1 prinde somnul. Din tot ce a văzut astăzi, două imagini se redeșteaptă mereu: aude dăruitul trăsurii și vede fata. Și în răs- timpuri îi vine în minte vorba „Ella", — mamă-sa a zis c’o cheamă Ella. Bine, dar Nr. 9 U N I R E A Pag. 69 cărui grație fu designat In acest post de sentinelă a bisericii noastre naționale. Mulțumește vrednicului D. protopop instalator, după aceea administratorilor trac- tual și parohial, cari l-au Înlocuit până Ia Introducerea sa, își desfășură programul plin de iubire, mulțumind preoților, învățătorilor, poporului credincios și publicului numeros pentru dragostea și cinstea manifestată față de dânsul, promițând solemn aș jertfi vîeața pentru binele deobște, la cari mulțimea îi răspunde cu o inimă „să trăiască!" După terminarea festivităților sacre, au fost prânz comun. Un public de 60 de persoane, încântat de buna reușită, a luat parte la acest banchet. Preoțimea tractuală a fost reprezentată prin 10 preoți, corpul didactic prin 8 învățători, magistratul, jude- cătoria, perceptoratul, of. de căi ferate, of. pos- tai și finanțial au fost re prezentați prin șefii lor. Preoțimea gr.-ort. prin protopop, roma- no-cat. și ev.-luteranii prin capelanii săi oră- șenești. Inteligința din Reghin toată a luat parte distingându-se prin o prevenire nobilă. La timpul său s’au început toastele oficioase în sănătatea Exc. Sale dlui Mitropolit, a noului protopop, a protopopului instalator, a ospeților și a auctorităților ș. a. După aceea, fiecare mai bogat cu o experință, încântați și mulțămiți în suflet de reușita splendidă, ne- am despărțit urând sărbătoriților noștri pro- topopi: ani buni și fericiți! . Un participant. Concertul din Arad. — Raport special. — Ne poruncește iegea bisericească, să păstrăm cumpăt și să abandonăm petrece- rile sgomotoase în post. Conform acestei legi și pentru satisfacerea și a tradiției ro- mânești, până la „lăsatul secului" creștinii își „scot din capete" cu petrecerile. La noi românii, din această țară a noastră, petrecerile de asemenea natură au o mare importanță, de ordin social, pe care însă nu voi să o „studiez" aci, ci o indic numai prin momentele, din cari resultă. La concertnl aranjat de tinerimea noastră intelectuală din Arad, Joi la 22 Februar, au strălucit cu prestațiunile lor: un distins artist din bucurești, o diletantă de talie artistică din Timișoara și o măjestră în arta sa, din orașul d-voastră. din Blajul nostru al tuturora de venerabilă aducere aminte, — înafară de ce avem și noi, ara- danii, propriu al nostru. De unde resultă, : că noi, românii din toate ținuturile, ne cu- I noaștem, ne dorim, ne iubim șî mergem împreună ia lucru bun. (Dare-ar Dumnezeu să fie așa și în politică!) Dar. vă rog, să-mi scuzați această prealabilă disgresiune, căci scopul meu nu este altul, decât să vă raportez, despre concertul amintit mai sns. Să încfp dar! Punctul culminant al concertului, așa cum a fost el contemplat, a fost în presta- țiunile baritonului de operă, dl D. Popo- vici. astăzi directorul conservatorului din București. Dintre număroasele puncte, pe cari le-a cântat distinsul artist (acompaniat la pian de dș. Melania Brândușau) a fost ad- mirabil interpretat „Erlkbnig" de Loewe. Coloratura vie și puternică a cântării arti- stului te răpește. Cântecele românești „Ști tu mândro" și „Mugur mugurel" au pro- vocat torente de aplause și rechemări. Punctele de forță ale artistului cântăreț, au fost: Prolog din „Bajazzo" de Leoncavallo și „Grenadirii" de Schumann, A cântat cn multă inimă, eți admirabilui temperament artistic și neîntrecuta nuanțare a vocei, — dar a trebuit să constatăm, că artistul în timpul din urmă a perdut din mărimea vocei. Un incident de interes! Dnpă-ee se încheie cântecul cn vorbele: „Um deKaiser zu schiitzeu", din public răsună: „Trăiască împăratul!" și între puținii magiari era de față și fostul deputat kossuthist Barabâs Bela. ' Doamna Lucia Cosma, are o voce ca cristalul și o școală demnă de vocea sa drăgălașă. A cântat cu adevărată artă aria Violettei din „Traviata". I-s’au făcut ovațiuni, cari nu voiau să contenească și a fost silită să repete perie de frumusețe de cântece poporale. Voce dulce, puțin voluminoasă, dar de o neîntrecută dulceață are d-na Cosma. D-șoara Melania Brândușan, ne- obosita acompaniatoare, ne-a dat prilejui să o vedem și la largul său. stăpânind pianul. „Preludii" de lacob Mnrâșanu, a fost cântată eu o ușurință și precisiune, care te face să admiri siguranța în domi- narea pianului. Tehnica desăvârșită și tem- peramentul, cncarea esecutat „Appasionata" de Beethowen, ne-a procurat adevăratul deliciu al plăcerii artistice. D-șoara Leontina Pop, fica profe- sorului George Pop din Arad, cântând „De m’ai iubi" de Denza, s’a dovedit o sopra- nistă mult promițătoare. Volumul și forța vocei sale e ceva deosebit, și ar merita să fie școlată, pregătită pentru gloria artei române. Frumosului concert i-a urinat o veselă petrecere de dans, care a durat până spre zori de zi. Sisifus. , ce avea ei cu fata aceea? Nimic! lac’așa. i-s’a părut și lui că-i un ânger. Atâta tot. Dan se svârcolia in pat și cerca să adoarmă. Dar atunci o vedea cum își întoarce capul și cum i-se uită drept In ochi. Și uite, Dan vede și acum ochii aceia. Pentru ce și-a întors EUa capul? Fleacuri! De ce să nu și-l fi întors, doar nu e țintuită în trăsură. Pacea adâncă crește mereu peste i sat și abia târzia se ridică și luna plină, \ albă. Dar când a văzut-o, a . avut o sen- il zație foarte ciudată: să prindă cu mâniie A amândouă luna de pe cer. să o ascundă în H eîn: cum e rece, par’că așa l-ar răcori. | A doua zi, când era și popa lancu în ' 1 casă, zise preoteasa: „Vezi, Dane, tu ai i \ putea să-ți petreci frumos vacanța. Să ; vezi ce raiu e în grădina baroniții. Cum ' știi tu ungurește, i-ai mai ținea de urât ‘ Ellei, că n’are săraca pe nime să mai schimbe o vorbă, numai florile din straturi , și paserile din întunecimea arborilor stufoși". ■ ’ Dau aruncă o privire furișe la popa, apoi >. \ își plecă capul în pământ. Dar nu poate r : sta mult așa și iasă afară. lancu se nită ' j întrebător la nevastă. Preoteasa râse și-i ■ spttse pățania de erl a iui Dan. „Copil, părinte, să-l vezi cum mi-a povestit de în- snflețit. cum s’a întâlni t cu baroni ța și cu , fată-sa". Popa lancu, după un răsiimp de ' tăcere, ca. și când s’ar fi gândit la altceva, , zise, fără să se uite ia preoteasa: „Copil, ,copil, dar bite că-i dă mustața!" Apoi, iprivind la Maria, zise iar: „Nu vezi eă-i , Idă mustața?" r Zilele din Iulie dogoresc ea un cuptor țprins, dar popa fancți are o grădină cu Ubă subțire, de mătasă, vecinie umbrită, nb nucul rotat, cu coaja crepată, doamne, cum cetia de bine Dan. cu gândul dus de- parte, prin pădurile de brazi eu aerul tare, pe potecile uitate a munților bătrâni, de unde s’a pogorît odată atâta cinste și vi- tejie, ea să se stingă batjocorită în văi. și să rămâie munții goi. înegriți de durere. Avea popa cărți frumoase, și Dan. cum în- văța la străini, trebuia să cetească și ro- mânește. aveă să facă odată slujba sfântă în biserică. Și Dan sta ceasuri întregi acolo la umbră și cetia, și când îi spunea popii ce i-a plăcut mai mult, acesta îi privia cu niște ochi, ce păreau că voiesc să vadă în inima băiatului. Dan merse și acum în grădină. Dar ceea-ce cetia acum, i-se părea'foarte cu- noscut, a mai cetit de atâtea-ori acelea-și pagini par’că. întorcea foaie după foaie, ochii îi lunecau peste șiruri, ca peste o oglindă lucie de apă. Și e veche cartea asta, și. iată, unele șire sunt mai șterse. Pare că el n’are alta de făcut, decât să strângă din ochi, ca să vadă slovele acelea. Da, de alte-ori nuteă să cetească în tihnă. Dar acum cine e de vină, că dintre pruni nu sboară bine o mierlă galbină, și vine alta, să fluere cu atâtea întorsături, par’că anume ca s’o asculți? Și când au mai dat prin grădina popii atâtea gheunoi verzi să bată mărunt toaca în toate părțile, de să nu faci alta, numai să-ți tot întorci capul după ciocănitnî lor, ca și când te-ai apăra de-o albină, ce-ți tot bîzăe pe la urechi? Vezi bine că Dan nu-i de vină, că el nu ie-a chemat. Și în urmă păcat e, că în- chide cartea și iasă la uliță? Și așa s’a mai răcorit și înțepenește omul, dacă nu se mai mișcă. Dan a eșit în sat, dar nu știa unde să meargă. Va da el pe unde-va, că doar înțr’o zi de vară e larg hotarul. Când a ajuns însă pe lângă zidul cel înalt, a simțit așa un fel de frică și a trecut grabnic: Să nu se deschidă cumva porțile grele ale curții, și eăruța baroniții să ese chiar acum, și să treacă în ropotul de copite a celor doi eai negri, eumu-i tăciunele, cu gâturi încordate. Când era departe acum, a stat și a privit în urmă. Nu era nimic, numai nn car venia în mersul legănat al boilor. Dan porni și-i veni în gând: oare ce ar fi să audă duruitul trăsurii de eri? Ce să fie, ia ar trece pe drum încolo, de nici nu ar avea vreme s’o vadă. Fără să se mai gândească la căruță, îi veni de-odată în minte lunca de ieri, cosașii, brazdele de iarbă mirositoare. Doamne, mai ales sulfina și sânzienele cum îmbalzamau aerul. Și se vedeâ de acolo departe, de să fi tot privit, cum se înalță munții vineți. Cosașii erau acum în altă parte, adânc în lunci. Și nu se auzia $u era tul de șerpi a coaselor, nu vedeai cum se înclină domol iarba înaltă. Vedeai numai cum se leagănă, stând par’eă în ioc, românii plecați de spate. Și din când în când coasele se răzimau în toporâști, și începeau să glă- suiască, cum fac primăvara prin frăgari stigleții: ciovinc-ciovine-eiovinc-ciovinc. Co- piii spun, că atunci zic stigleții: opinci- opinci. Dau se plimbă pe drumul alb dintre lunci, cum se plimba și asară. dar mirosul de sulfină nu se mai simte, și -Colo spre miazăzi, unde dau munții, azi e o negură deasă, de nu se mai vede nimic. (Va urma.) I. Agărblceanu. Pag. 70.U N I R E A Nr. 9 ii. Budapesta. Ministrul președ. Fej6rvăry, a fost la Viena în au- diență la Monarhul. Lucrurile, ce s’au pertractat, să țin în taină. După scrisele unor foi din Viena însă reiese, că Majestatea Sa a aprobat modul de vedere al lui Fejervâry. Astfel guvernul va pur- cede mai energic față de resistința coaliției. Guvernul voiește să re- cruteze, și aceasta, pe lângă toată sbieretul coaliției, îi va succede. Va ordina și none alegeri — atunci când va afla de potrivit. Va mobiliza aderenții votului uni- versal, și după-ce va fi Introdus votul universal în Austria, îl va introduce și la noi prin o ordina- țiune regească; și să vor face apoi alegerile pe basa votului universal. Astfel, parlamentul recrutat din aceste alegeri, va da o adevărată icoană a dorințelor și aspi rațiuni lor popoarelor din Ungaria. Ungurii să tem de aceasta și sunt tare desperați de nefericita întorsătură a lucrurilor. Alegatorilor romani! Procedura compunerii respec- tive rectificării listelor de alegători se începe cu primele zile ale lunei Martie. Să fie deci fiecare, care e îndreptățit și să interesează pentru binele comun, cu deosebită atenți- une deja la începutul procedurei. Până în 8—10 ale lunei Martie se constituiesc comisiunile de con- scriere, care vor umbla apoi pe sate pentru efeptuirea compunerei, respective rectificării. Constituirea comisiunei compete comitetului cen- tral, care alege în fiecare cerc electoral câte o comisiune de con- scriere, sau dacă e de lipsă si mai multe. Oomisiunea constă din trei membri, dintre cari unul figurează ca președinte. Disposițiunile directe ale legii prescrie comisiunilor, ca să se pre- zinte în fiecare comună mare și la sediul fiecărui cerc notarial. Totodată prevede legea și aceea, ca fiecărui interesat să i-se facă la timp cu- noscut venirea comisiunei în co- mună. Timpul când se prezintă comisiunea în locurile amintite, trebue să-1 defigă președintele co- misiunei totdeauna înainte, așa încât antistia comunală să aibă timp, ca terminile acestea să le aducă la cuno- ștința tuturor comunelor prin mo- dul obicinuit cu eel puțin 8 zile îna- intea venirei comisiunei. Atât co- misiunile, precum și comunele, au să se țină strict de termine! e de- fipte și publicate. Chiar numai în ca- zuri grave să pot amâna, dară și atuncia este a să defîge termin nou, care trebue adus la cunoștința tu- turora cu cel puțin 8 zile mai îna- ' inte. ! Despre procedura comisiunei i la locurile defipte, precum și des- pre drepturile cetățenilor în fața comisiunei de conscriere, să vor da informațiunile necesare în numărul viitor. CONVOCARE. ! 1. Reuniune de înmormântare din Blaj, ; invită la ! I. Adunare generală ce se va ținea Duminecă în 25 Faur v. 10 Martie n. 1906 la 3 d. p. în localul Casinei române din loc, după urmă- toarea ordine de zi: 1. Deschiderea adunării. 2. Esmiterea unei comisiuni de 3 pentru verificarea procesu- lui verbal. 3. Raport asupra gestiunii anu- lui 1905. 4, Alegerea unei comisiuni pen- tru censurarea raportului. 5. Propunere pentru modificarea § 4 din statute, în scopul în- ființării de filiale. 6. Alegerea unui membru în consiliul direcțiunii. 7. Eventuale propuneri. Blaj, din ședința consiliului di- recțiunii, ținută la 25 Faur n. 1906. A. C. Domșa m. p. A. Caliani m. p. director. notar. Raportul Consiliului de direcțiune asupra gestiunii anului 1905. Onorabilă adunare generală! Lipsa unei reuniuni de înmormântare intre împrejurările noastre locale, s’a simțit de mult. Roadele, ce astfel de uniuni răs- pândesc, sunt binefăcătoare, atât tn privința materială, cât și morală. Succesele, ce le-au dobândit instituțiunile românești de atare natură, au dat un îndemn puternic spre a le urma exemplul. Cedând dorinței generale, în primăvara anului 1904 s’au făcut pașii și la noi din partea unor bărbați generoși — pentru În- ființarea „I. Reuniuni de Înmormântare a locuitorilor români diu Bia-oraș și Blaj-sat.“ Coaiele circulate în scurt timp au fost acoperite cu sute de subscrieri așa, Încât In 20 Martie 1904 s’a putut deja ținea, în pre- zența număroasă a membrilor, adunarea ge- nerală extraordinară. Cu această ocaziune s’a discutat și primit proiectul de statute prezentat de dl dr. Dan. Sabo. Statutele în 22 Noemvrie 1904 sub nrul 110,708 s’au aprobat și din partea dlui Ministru de interne. Astfel „Reuniunea de înmormântare" deja în 25 Decemvrie 1904 și-a ținut adu- narea de constituire, alegându-și actuala di- recțiune și comitetul de supraveghiere. Fiind Reuniunea astfel organizată cu 1 Ianuarie 1905 a început primul sau an de funcționare, despre care conform dispo- zițiilor §-lui 21 avem onorul a Vă prezenta următorul raport: A. Ședințele. Consiliul de direcțiune și-a ținut șe- dințele amăsurat §-lui 31 din statute. în aceste ședințe a primit membri noi, conform dispozițiilor statutare; a controlat incassarea taxelor; a discutat și-a luat dispoziții nece- sare cu privire la Incunoștiințarea despre decodarea cutărui membru, precum și cu privire la prezentarea membrilor la înmor- mântare; a făcut pași pentru înleznirea procurării obiectelor de lipsă la înmormân- tare; a decis servirea în fiecare an a unui parastas in Sâmbăta morților, la biserica parohială, și în urmă a. rezolvat diferite chestiuni administrative. Aproape de sfârșitul anului, depărtân- du-se din Blaj, membrul luliu Bartoc, locul dânsului devenind vacant veți binevoi a-1 completa. B. Membri. Reuniunea la început a avut 300 de membri ordinari. în cursul anului acest număr s’a ridicat la 333, au fost respinse 6 cereri de primire. Au decedat 6 membri, erezilor acelora li-s’au licuidat sumele statorite prin § 16. Despre decedare membrii s’au avizat prin anunțuri funebra! e speciale și intru cât s’a putut, s’au prezentat și la înmormântare, dând astfel ultima onoare decedaților. Ținând samă de roadele binefăcătoare a acestei reuniuni, s’a exprimat dorința din mai multe părți, ca punctul 3 din § 4 se fie modificat, în direcțiunea aceea, ca să facă posibilă înființarea de filii, mai ales în co- munele mai apropiate de Blaj. La locul său vom face cuvenita propunere on. adunări generale. C. Averea. Averea constă din a) taxele de înscri- ere de câte 2 cor. 60 fii. b) din suma de 60 fileri solvită la decodarea unui membru, precum și c) din suma, ce resultă din sub- tragerea alor 10°/0 din ajutoarele date ere- zilor celor morți. Sumele de sub a) și b) formează fon- dul general de ajutorare, iar celea de sub p. c) formează fondul de rezervă. Pere opțiunile fondului general au fost de Cor. 2015.16 iară erogațiunile de Cor. 938 33. Starea actual a fondului e de Cor. 107683. Fondul de rezervă are Cor. 74.24. Toate acestea se pot vedea în detail din rațiociniul cassariului, examinat de co- mitetul de revizuire. D. Propuneri. Prezentând acest raport rugăm Ono- rabila adunare generală: a) a lua spre știre aprobatoare acest raport, dând absolutoriu Consiliului și cassa- riului pentru gestiunea anului 1905. b) a alege un nou membru în consi- liu pe 2 ani în locul vacant. Nr. 9. UNIREA Pag. 71 c) a decide asupra propunerii pentru modificarea §-lui 4 din statute. Blaj, din ședința consiliului de direc- țiune, ținută in 25 Faurii. 1906. Aurel C. Domșa Augustin Caliani director notar. Circulația cassei în anul 1906. Intrate. 1. Taxe de înscriere................. 865.80 2. încassări la 6 cazuri de moarte . . 1121.40 3. Reținuți și dăruiți fondului de rezervă 73.30 4. Tipărituri vândute.................. 7.50 5. Interese după depuneri (20.46+0.94) 21,40 6. Suma intratelor 2089.40 E ș i t e. 7. 6 ajutoare ............'. . . . 610.50 8. Cassariului și incassatorului . . . 84.— 9. Tipărituri, porto, ș. a......... 243 83 10. Depuși spre fructificare.........1112 96 11. Ntimărariti saldat la 1906 .... 38.11 i2. Suma eșitelor . 2089 40 Avere. 13. Fond de rezervă................. 74.24 14. Profit curat.................... 1076.83 15. Suma averii 1151.07 Blaj la 25 Faur 1906. Aurel C. Domșa Octavian Măcelarlu director. cassariu. . S’a revăzut și aflat în ordine: Blaj la 27 Faur 1906. Comitetul de revizuire: Dr. Laur. Nestor, Victor Muntean, Rudolf Riț. AVIZ! Aduc la cunoștința On. public român, că mi-am deschis in Blaj: biron de întreprinderi tehnioe. Prevăzut cu toate celea necesare, ca să pot presta lucru bun și eftin, mă rog de sprijinul binevoitor al On. public român. întreprind: Măsuri de pământ (suprafață șinivou). — Comasări. — Segregări. — împărțiri de moșii. — Măsurarea celerității apelor. — Spndări de apă și subsol. — Expropiări (pentru căi ferate, canalizări ș. a. ‘ Planuri, ievlze, trăsări edificări, si finanțări âe; Case de locuit. — Școale. — Biserici. — Capele. — Vile. — Cripte. — Superedi- âcate economice. — Magazine. — Fabrici ș.a. Ameliorări de pământuri. — Regulări de râuri și văi. — Acuaducte și cloace co- munale. — Jazuri. — Canale de mori. — Mori. — Fântâne comune și arteziene ș. a. Drumuri comune și căi ferate. — Re- gulări de orașe. — Pavagiu. — Poduri (din orice material) ș, a. Expertize, conferiri, informațiuni tehnice. — Copii de planuri și devize ș. a. Devize de lucrări la cerere gratuit șl franco. De Încheiere amintesc, că Preaveneratul Conzistor al arhidiecezei de Alba-Iulia și Fă- găraș, m’a numit de ingineriu arhiedecezan. Blaj, în Februar 1906. Cu deosebită stimă: loan F. Negrutiu, Inginer diplomat, inginerinl Arhi- diecezei de Alba-Iulia ți Făgăraș. Noutăți. ■ întru mărirea lui Dumnezeu. Și pe i calea aceasta aduc celea mai sincere mui- i țămite următoarelor femei credincioase, cari I cu obolul lor au contribuit ia ridicarea enl- j tului divin prin aurirea s. potir, cu sumă i de J5 cor. și anume: Adolfiua Vodă, Valeria i Pop. câte 2 cor. Floriea Pop. Trandafira Guțiu, Raveca Bilca. Magdalina Oltean, Anisia Guțiu. Teodora Gavruș, câte 1 cor. Maria Nieoară 3 cor. Cătălină Lengyei 2 eor. și următoarelor pentru cumpărarea unui rând de ornate bisericești de catifea neagră, în sumă de 70 cor. și anume: Adol- fina Vodă. Valeria Pop, Trandafira Guțiu, Maria Nieoarâ, Raveca Bilca. Maria Șanta. câte 10 cor. Veselina Silagi 3 cor. Samfira Guțiu 3 cor. Maria Oltean 4 cor. Dum- nezeu să le resplărească fapta bună însoțit. Vaideiu. 20 Februar 1906. — Alesandru Vodă, preot gr.-cat. Hymen. Nelli Deac fica profeso- rului nostru Aron Deac și Niță Vancea, rigorosant în drepturi, logodiți. — Felicitări! Fondurile arhidleoezane. Se constată primirea următoarele eontribuiri: Masa studenților: Eugenia Paraschiv, Sebeș 10 cor. Internatul de fetițe: Ales. Papiu și Romul Mareu, Bistra câte 15 cor. lacob Domșa și Aurei C. Domșa, câte 7 67 cor. Deficienți: Gheorghe Gherghel. Szep- viz, 15 cor. Blaj. 2 Martie n, 1906. Cassa centrală arhidiecezană. Reuniunea femeilor din Blaj. Duminecă în 25 Februar, s’a ținut adunarea generală a Renniunei femeilor române gr.-cat. din loc, în localul Casinei. în fața unui public ales. Ni-s’a dat iarăși ocasiune să vedem, că in- teresul fată de aceasta frumoasă instituțiune este tot mai mare, și că un progres îmbu- curător să observă în toate direcțiile. Dăm câteva date din raportul general al Comi- tetului. Averea Reuninnei la sfârșitul anului 1905. a fost 10,620 cor. 86 fii. rea- lizând o creștere în decursul anului de 937 cor. din cari s’au dat stipendii elevelor școalei de fete 450 eor. unei eleve de croi- torie 250 cor. Cu oeasiuuea sărbătorilor Crăciunului s’au colectat 305 cor. din eare s’au provăzut cu vestminte 67 copii sâraei. gimnaziști, normaliști. fetițe și ucenici. Suc- cesul cel mai mare l-a avut balul reuninnei din 27 Ian., la care s’an presentat aproape toate dansatoarele în costume naționale- românești și cu drept i-să atribue meritul reuninnei, că în urma ei multe reuniuni și societăți românești din țară au reclamat cu iasistință costumul românesc ia baluri și petreceri. Membrii reuninnei cu sfârșitul anului au fost: onorari 6. fundatori 11. pe viață 37, ordinari 42, ajutători 32, ajutători pe viață 17. laolaltă 145. Cn privire la membri estragem din raportul general: „E ceva semnificativ, că din jur sunt membri la reuniune foarte puțini și e lucru cuno- scut, că binefacerile reuninnei nu să restring numai ia cei din loc, ei să ajutorează copii săraei și copile diu toate părțile, să dau știi codii și cărora nn sunt din Blaj, la pe- trecerile reuninnei să învită și iau parte cei din împrejur fără nici o resiricțiune ca și membrii, cari pe de-asupra mai poartă și sarcinile, și ar fi tare de dorit, dacă s’ar Invita en mai multă stăruință și doamnele dela sate de a să înscrie de membre la aee&sta reuniune, care de 16 ani, de când eșistă, și-a împlinit cn atâta zei misiunea sa culturală în viața noastră publică. — Credem, că apelul, ce s’a hotârît a să tri- mite mai ales doamnelor din satele vecine, va aveâ efectul dorit și sprijinul, ce l-ar primi reuniunea și dinafară ar face posibil, ca activitatea ei pe viitor să fie peste toate așteptările. Dela societatea meseriașilor. Conve- nirea socială de duminecă, aranjată de So- cietatea meseriașilor, a fost nn bun început. S’au adunat vre-o șase familii și un grup de tineri sodali. între cari am văzut și câțiva străini. Poate nrioderea postului i-a reținut pe eeialalți membrii, de n’au luat narte. Cei de față au avut plăcută distracție. Un cor de câțiva tineri a cântat spre mul- țănrirea tuturor două cântări; D-șoara Mă- riți Christian, a predat eu simți și pricepere poesia lui Coșbnc „Nnnta Zamfil rei“; iar tînernl triser Nieolae lenâșel, a produs ila- ritate, declamând In adevărat acent bână- țănese poesia „Al mai tare om din lutne“. S’a cântat și afară de program. La cassă au intrat 20 cor. 60 bani. — Dl Onrea Pona din Cenade, a dăruit la fondul Socie- tății 1 coroană. Trei, Doamne, și toți trei. Un ziar german aduce o notiță despre Intrarea în Tokio a eroului dela Port-Ârthnr — o in- trare mai triumfală și decât a învingătorului dela Tsushima (Togo). Bătrânul Nogi. mo- dest. nu voia să știe de bucuria triumfului, ce îi pregătia poporul — se gândia mult la jalea bătrânilor părinți ai celor, pe cari a trebuit să-i lase pe câmpii de luptă dela Port-Arthnr. Durerea Ini proprie era și durerea lor: nierduse și el pe ficiorii sei în slujba împăratului și a țării. La gara Shimhashi. pe stradele orașului mulțime enormă, orașul întreg pavoasat. Pe peron adunarea bărbaților mari ai poporului între ei și representanții pnteriior străine. Primul drum dela gară — în slujba datorinței: pe- trecut de aclam&rea mulțimei. bătrânul, o apariție patriarhală, eu o barbă mare, albă, se îndreaptă spre palat, ea să deie samă despre luptele și suferințele armatei sale. De acolo spre cuartierul Azabu. spre casa lui, așa de pustie acum. în etajul de-asupra doue uniforme de ofițeri a fiilor sei căzuți în luntele Port-Arthnrului, și puține rămă- șițe din trupurile lor: o urnă cn cenușă și un smoc de păr. Al treilea, cel mai tinăr, căzut la Nanshan. Bătrânul eu perii că- runți, cruțat de moarte pe câmpul de luptă, singur în fața rămășițelor fiilor sei. Inima de părinte își reclamă și ea. în sfârșit, dreptul ei! Nogi a încetini să plângă .... Aviz. Tipicul de Tit Budu, e pus deja sub tipar și va apăreâ în seurt. Cei interesați sâ fie dar cu puțină răbdare. Necrolog. Aflăm cu multă oărere de rău de moartea preatimpurie a Dr-lui Eugen Pătăcean, advocat, președinte al eforiei școlare gr-cat. și a meseriașilor români din Turda, membru în direcțiunea „Arieșanei”. membru al „Asoeiațiunei® și a Congregației comitatului Turda-Arieș etc. ete., care după un morb scurt și greu, împărtășit cu sântele taine ale muribunzilor, și-a dat nobilnl său suflet în mâuile Creatoriulni Marți în 27 Februar n, 1906. în etate de 35 ani și al 6-lea an al fericitei sale căsătorii, lăsând în doliu profund pe soția și doue copile. — Turdenii și neamul nostru pierde în Pătă- eean, nn entusiast și bun român, care ne- înfrânt a luptat totdeauna pentru biruința causei românești. Odihnească în pace! E ușor de închipuit, că un medicament, care dă putere nouă organismului, să-l pună In poziția dea rezista cubun succes ori cărui morb Aceasta se poate obținea prin folosirea Emut- aiunei de Scoți. Emulsiunea de Scott e un preparat gustos și ușor de mistuit, care e pregătit din ulei de pește, din var și din hipofosiiți, de natriu Uleiul de pește ingrașe iar hipofosfiții Întăresc sistemul nervos. Pescarul cu batogul cel mare este semnnl de garan- ție al procedurei veritabile a Emulsiunei lui Scott. t Să poate afla in ori-ce apoteeă. TrimițAndu-se 75 fileri, și provocându-se la * Unirea*, primește fie-care franco o sticlă de mustră dela Dr. BUDAI EMIL, «farmacia orsșuluic BUDAPEST, IV., Vâczi-utcza 34/50. Prețul unei sticle originale costă 2 cor. 50 fii. Nr. 9. pag, 72.UNIREA PARTE SCIINTIFI^ sas» Hipnotizmul. (Continuare) Prin urmare cauza fenomenelor hipnotice superioare trebue să fie spiritele rele. Și pe dreptul. De o parte fiindcă fenome- nele acestea nu Întrec puterile spiritelor, și așa pot fi produse de ele; iar de alta, fiindcă natura faptelor acestora se potrivește foarte bine cu natura diavolului. Am. zis întâi, că: Fenomenele acelea nu sunt peste puterile spiritelor necurate. Pentrucă ele nu întrec puterile naturale în sine, ci numai cu privire la modul, în care se produc. Spiritele rele însă pot aplica forțele naturale în mod nouă necunoscut .Greuta- te ar fi numai cu privire la cunoașterea cugetelor și la preve- derea lucrurilor venitoare. Dar acestea încă se pot face de spiritele necurate. Căci deși ele nu pot cunoaște cugetele omu- lui în sine, totuși le pbt cunoaște în cauzele lor, în reprezentațiu- nile fantaziei. în ce privește apoi prezicerea lucrurilor venitoare, acestea: ori nu sunt depărtate, și ca atari le cunosc In dispo- ziția actuală a individului; ori dacă sunt depărtate, se prezic numai în general fără de amănunte, așa, că ușor se pot verifica- și cu atât mai vârtos pot să o facă aceasta spiritele rele, fiindcă ele. au experință îndelungată, și cunosc bine dispozițiile individului, ba pot să lucre și ele înse-și pozitiv Ia îndeplinirea prezicerilor, prin ispite. Și tocmai de acolo, că spiritele rele nu cunosc veni- . toriul, ci numai deduc la el, •— provine și aceea, că de multe ori prezicerile acelea nu se verifică. Am zis în locul al doilea, că: Nnatura faptelor hipnotice se potrivește cu natura diavolului. Căci natura și scopul diavolului este, ca pe oameni să-i abată dela calea adevărului, și să le strice și sufletește și trupește; iar de altă parte ca să cufunde omeni- mea în imoralitate. Căci diavolul „era omorîtor de oameni din- tru început", și el este „spirit necurat". Aceasta este însă și natura fenomenelor hipnotice. Dreptaceea ele sunt produse de spiritele rele, înțăleg fenomenele superioare. Aceasta este părerea și a medicilor și a scriitorilor creștini. - Aceștia, cum am văzut, ascrisu fenomeneln superioare ale hipno- tismului, în cazul când ar exista de fapt, spiritismului. Așa, Dr. Lapponi pune fenomenele telepatice (apariția unor persoane Inain- intea altora, ca să-și facă cunoscută starea, în care se află, și în câtva și vederea lucrurilor din locuri depărtate) între fenomenele spiritiste. *) Tot așa face el și cu manifestarea de idei și cuno- științe, pe cari hipnotizatul mai înainte nu le avuse. „Dacă fap- tele acestea sunt adevărate, așa pe cum se spune", zice el, *) „noi declarăm, că ele cad cu totului tot afară de sfera hipnotismului simplu". — Hipnotizarea, în fine, și comunicareahipnotizătoriului cu hipnotizatul, numai prin actele interne ale voinții, Lapponi o neagă, și zice, că până acuma nu s’a dovedit nici un caz de ace- stea. (Op. cit. pag. 83). Dar tocmai din negarea aceasta urmează, că el nu socotește hipnotizarea mentală drept fenomen hipnotic. — De altcum el spune în mai multe rânduri, că se întâmplă câ- teodată de fenomenele spiritiste se mestecă printre fenomenele hipnotice, ca printr’însele să se facă acceptabil și spiritismul. . „Noi nu trebue să ne uităm", zice el, 3) „de ce am pomenit mai sus; că adecă, dacă se împreună, se amestecă ori se schimbă câte- odată hipnotismul cu spiritismul, aceasta se întâmplă cu scopul ca fenomenele uimitoare ale unuia să deschidă calea la ale cel- lalt, și ca acesta să sg primească cu mai multă încredere .... Când hipnotismul se amestecă cu spiritismul, noi putem conchide cel mult la o formă corcită de hipnotism spiritist, ori de spiri- tism hipnotic, pe care la-m putea numi pe scurt: hipno-spiritism, iar nu la confundarea hipnotismului cu spiritismul." *) ’) Ipnotismo e Spiritismo, studio medico-critico, pag. 117—122. ’) Op. cit. pag. 154. a) Op. cit. pag. 140. ■ *) Amestecarea aceasta a spiritismului cu hipnotismul o mărturisește și Gibier (Spiritisme etc. Paris 1891 pag. 385—386 ți 333 citat la Gig. Giusep- pe Franco; Lo spiritismo, Roma .1893, pag. 282) spunându-no, că In fenome- nele hipnotice se amestecă câteodată un element strein, o cauză necunoscută, ți zice, că profesorul Lasfegue, cât ce o vedea amestecându-se in fenomenele hijmoM,Ae mnirf; Ftî^ii, că unde ajungi. Verdiptul, în fine, asupra fenomenelor hipnotice superioare,, pe cari le pune la olaltă cu cele spiritiste, îl rostește, când zice1) „Cu privire la natura acelora, a) (fenomenelor spiritiste, și a acelora, de cari eu le-am pus între fenomenele hipnotice superioare), știința e silită să ne declare, că ele nu numai că sunt superioare, ci mai mult, cu totul contra legilor celor mai comune, mai universale și mai bine cunos- cute ale naturii cosmice. De fapt, prezicerea exactă a unor lu- cruri venitoare, cari nu se referesc la persoana, care grăiește, ci la fapte contingente (cum a prezis, adaug eu, Ella Salamon, des- pre aducerea în curînd a obiectelor furate);... descoperirea par- ticularităților dintrun fapt necunoscut, celor de față, cari mai apoi s’au adeverit cu toată.exactitatea (de ex. cazul Ellei Salamon, când a văzut din Tuzser pe fratele lui Neukom, care zăcea în Vârșeț); cunoștiința de limbi, despre cari de abia se știe că sunt, și din cari nu se va mai ști nimica în venitor (cum făcea de ex. copila, despre carea spunea Dr. Cervelo, că prezicea, că într’o zi va vorbi grecește, într’alta franțozește și în a treia englezește); cunoștiințele profunde în științe grele și exacte, cari de abia țin pe câteva pătrare de oara, după cari omul ajunge iarăși în starea de ignoranță, în carea a fost mai înainte (cum se pricepea de ex. Ella Salamon în diagnoza tuberculozei); .. toate faptele acestea sunt de așa, în cât ori ce om, fie și neînvățat, numai să aibă simțul comun trebue să le recunoscă nu numai ca superioare, ci și ca contrare legilor celor mai comune ale naturii biologice ori fizice. „în consecință, noi suntem siliți să vedem în fenomenele- spiritiste (și în cele hipnotice superioare, adaug eu, pe care ves- titul medic le-a pus împreună cu cele spiritiste) manifestări de ord praetematural. în deșert s’ar încerca cineva să nege ordul acesta a priori, înzădar și-ar bate capul să-l combată a posteriori. Scos pe ușe, el întră iarăși pe fereastă. îi poate strâmta cercul de activitate, dacă voiește cineva, dar nu se poate nimici cu totul;: căci și dacă îl negăm cu gura, îl simțim îu lăuntrul nostru, în jurul nostru, deasupra noastră, pretutindenea. Spiritismul dove- dește în modul cel mai necontestabil, ce numai se poate pofti, supranaturalul, pe care raționalismul împreună cu materialismul s’au silit cu încăpăținare în decurs de veacuri să-l exter- mineze, dar totdeauna zadarnic." Și dupăce spune, că e absurd, ca fenomenele spiritiste să se explice pe cale naturală, — Ia cari eu mai adaug, pe cele hipno- tice superioare, pe cari el le pusese la un loc cu cele spiritiste,— continuă: „Cui va trebui sa ascriem așadără fenomenele acestea?' .Cărei puteri să i-Ie atribuim? Răspunsul la întrebările acestea: trebue să-I dea filozofii și teologii, nu medicii." „Dar dacă totuși e iertat să-mi exprim părerea, voi zice, că mie nu mi-se pare imposibil, din contră mi-se pare necesar, să admit de cauze ale faptelor analizate niște ființe nemateriale, cari- chiar prin mijlocirea fenomenelor acelora speciale ne dovedesc și ne arată eisxtința sa." Existința ființelor acestora nemateriale o arată eu argumen- tul teologic cunoscut tuturor: din gradurile treptate de perfecțiune, ce sunt în ființele superioare omului; de unde deduce, că trebue să fie și ființe superioare omului, dar nevăzute. Și nici nu se poate zice, că noi n’ar trebui să admitem existința astorfel de ființe, din motivul că nu le vedem, ori nu le putem cerca natura. Pentrucă sunt multe ființe, cari au existat și fără să le fi cuno- scut noi, și pe cari nici azi nu le vedem cu organele noastre na- turale': microbii, baccili, etc. Ființele acestea apoi, nu se poate zice că nu s’ar amesteca în daraverile omului, — fiindcă sunt su- perioare —, pentrucă și omul se amestecă în daraverile ființelor inferioare șie-și, fără ca sa fie măcar cunoscut de ele. Și dupace întreagă lumea sensibilă e compusă din ființe bune și rele, nu e imposibil, că așa să fie și ființele superioare omului. Și fiindcă e absolut cu neputință ca Dumnezău sau spiritele bune să stea Ia dispoziția unor oameni, de multeori stricați, și să promoveze ne- credința și nemoralitatea. pentrucă atunci ar fi mai favorabilă con- diția acestora, decât a acelora, care se îndestulesc cu adevărurile des- coperite de știință ori de credință; prin urmare, conclude Lapponi, fenomenele spiritiste, și împreună cu ele și cele hipnotice superi- oare, adaug eu, sunt produse de spiritele rele. (Va urma.) ') Op. cit. pag. 189—190, 1902 ți urm. Nr. 9. UNIREA Pag. 73. Papa și dreptul primev ai bisericei răsăritului. (Continuare și fine). ; Aci la săboml dela Qamgena, glava I. stă: de wr lua episcopii darul unui epi- scop, de va vrea să meargă la Roma, să-l judece, să fie ascultat, Roma se scrie sau se ■ poruncească; ia glava 133: Urban, episcopul dela Seehia, de nu va îndrepta lucrurile cele ce i-se cade a îndrepta sau să de fără împreunare sau la Roma sd se chea/me. • Săbornl dela Aneira, a depus pe Paul Samosatennl, episcopul Autioehiei, ca pe un eretic (medular pured), dânsu.1 insă n’a voit a părăsi scaunul, pentru aceea a fost arătat împăratului Aureliau, care a scris Episco- pului bisericei Râmului și arhiereilor, cari erau cu dânsul, ca se adevereze pentru Pavel, să vază de-l vor fi scos pe dreptate, atunciasă-1 gonească dela biserica crești- nească, pe cum an și fost (dnpâ cum scrie și Eusevie Pamfiliei). C. 3. dela Antioehia sună: Episcopul și preotul și diaconttl, căruia i-s’a luat darul de săbor pentru neomenia lui. de va sluji liturgie, acela să nu mai aibă stare. Tâlcul •acestui canon provoeându-se la c, 3. și 4. dela Sardica. zice, că Episcopului, ce i-s’a luat darul de toți Episcopii eparhiei, i-se dă voie, sicheame și să alerge la fericitul epi- scop dela biserica Romei, ca să se îndrepteze, fi la Episcopia lui să nu se rânduiască altul, până ce va căuta judecata lui Episcopul Romei, și deplin o va face adevărată. Și este voia aceasta mai adevărată și mai' mi- lostivă, și se țitie vând in ziua de astăzi pag. 482. Canonul 3. dela Sardica. unde fiu fost adunați episcopii răsăritului și apusului, glusuește așa: „nici nn Episcop să nu se mute vre-într’o cetate nechemat, așișderea și Episcopul în eparhie, de va avei vre-o judecată, să nu cheme alți episcopi străini, iară de nu, să judece Râmul, și să de și străini, adecă de îi va părea că îl judecă Tău să apeleze la Roma, pe cum zice Tăicul. Iară canonul 4. așa: Dacă se va Ina darul Episcopului, și se va închizeșui că va să-și mai caute rândul, atunci nu poate să se pue altul în scaun, de nu va porunci Râmleanul, ca să-și caute luarea darului, sau cu sol sau cu cărți. Ca o ilustrare acelor aci zise aduc și un cas din viața lui Teodoret. episcopul Cirului, unul dintre cei mai învățați în bi- serica răsăritului. Dânsul după o păstorire de 26 ani, în coneiliul pseudo-efesin, a fost depus ca adict a lui Nestoriu, deci apelează la scaunul apostolic pe la finea anului 449. |n apelata aceasta îndreptată cătră Leo, episcopul Romei, zice: „dacă Pavel, vestito- riul adevărului, bucinul Spirițului Sânt, s’a dus la marele Petru, ca dela el să aducă ^anfleări pentru Antioeheni. despre pre- șcrisel* legii, ou atât mai vârtos noi «miliții puțineii, trebue să alergăm la scaunul vostru apostolic, ca de acolo să primim medicina, ee vindecă ranele bisericei, căci vouă vi-se cuvinș. .întâietate intru toate {țobis primus in omnibus tenere convenit), fi credința voastră se vestește în toată lintea. La voi se află și mormintele Ini ^etru și Pavel, care luminează inimile cre- dincioșiior. Ce e drept din răsărit pe trage: această păreehe preafericită și divină, și a revărsat razele în toate părți.; ci în apus li-s’a sfârșit viața, și de aici luminează acum toată lumea. Aceștia au făcut scaunul vostru prea nobil, de aci provine cuimea bunătăților voastre. Ci scaunul, acelora și acum 11 luminează Dumnezeul lor, deoarece a pus in el pe Sânția Voastră, care îm- prăștiați razele credinței adevărate.41 Apoi ridicând zelul Papei Leo în contra infa- milor manichei, espune doctrina Papei despre întruparea Mântuitorului nostru, cațea a fost de toți admirată, prin ce deplin se dove- dește caracterul lai apostolic. După aceea arătă nedreptatea sentinței adusă asupra lui și enumărândn-și meritele pentru pros- perarea bisericei, și înșirând scrierile lui, roagă pe Papa, să-i facă jndecată.dreaptă, ce s’a și întâmplat. De îuchiareadang, că atunci când strămoșii noștri s’au unit cu biserica Romei, recuno- scând pe Episcopul Romei de cap văzut al bisericei, n’au făcut nimic alta, decât au prenoit doctrina aceea, ee o a profesat bi- serica priinevă a Răsăritului, și afirmările, eă ne-am abătut dela credința strămoșască, sunt numai bârfele răutăcioase. ‘ Dr. Luca. Spicuiri literare. Lourdes si minunile sale. _ . ______ . .. Credem în mesele, care se învârtesc; credem în spiritele, ce fac sgomot; credem în case locuite de stafii, și in. ori-ce fe- nomen de telepatie, spiritism sau ocultism. Credem iară și în somnambuli și în cărtu- răresc, în cetitoarele viitorului, și când domnul de Rochas ne arată un clișeu, pe care vedem un mic vârtej alb, și ne spune, că a fotografa! un suflet, sau cum îl nu- mește d-sa, un -corp astral, iară-și credem. Dar nu voim să credem, că există vindecări, care depășesc marginile inteli- ginței omenești, și că știința'omeneasca este incapabilă să le explice. Trebue să se remarce, că dela 1882, de când s’a înființat birou! medical la Lourdes. condus de d-rii Gox și Boissarie, s’au observat mii și mii de vindecări. în patru-spre-zeee ani, 2 712 medici an venit la Lourdes; ei erau francezi și străini, ca- tolici. protestanți sau evrei, membri ai Aca- demiei de medicină, profesori ai facultății, chirurgi, șefi de serviciu sau interni de-ai spitalelor. Uit să pomenesc pe oamenii de litere, pe corespondenții de ziare, pe artiștii, toți aproape liberi cugetători, cari au con- statat minunile făcute la grota din Lourdes. Când Emil Zola veni în 1892. ia Lo- urdes, i-se deschise toate ușile, și spunea unui redactor al ziarului „Le Temps®: „Am văzut oameni, cari nu puteau să se miște, umblând de-odată“. Dl Berheim, șeful șeoalei din Nancy. emulul lui Charcot, n’a esitat eă scrie: „Toate aceste obser- vațiuni de vindecări autentice au fost culese eu sinceritate și controlate de oameni cinstiți. Faptele există41, Dela 1858. Lourdes a vindecat 2.636 de bolnavi. Și urmăm a crede pe eărtureșe și zimbim de minunile dela Lourdes! în 1867, iui Pietre de Rudder, un belgian, i-se rupse piciorul stâng: tibia și peroneul erau sdrobite. Toate îngrijirile, pe care medicii le daseră, au fost Zadarnice și ulcerațiuni se formară. Bolnavul refuză amputarea și până în 1875. suferi grozav. Atunci părăsi medicina, earese arătă ne- putincioasă, și merse la Lourdes. Credința Infinită a bolnavului, îl ajută: Intrat în piscină, aruncă cârjele, și era vindecat. E încunjurat, medicii îl examinează și îl gă- sesc pe deplin vindecat. Doctorii Royer și Tavernier, — aeesta un -încăpățînat ateu, — dovediră completa lecuire. . tn 1903, doamnă Rouehel din Metz avei pe obraz un ulcer hidos. Veni la Lourdes, Certificatul medicului său curant dovedia că bolnava aveâ un lupus îngro- zitor. pare*i perfora obrazul. Pelerinii o văzură, îngenunchiată la bazinul sfânt, des- făcând baudagiul. eare-i acoperiș rană și se dădură înapoi plini de groază. De mai multe-ori își înmuiâ figura în apele grotei, dar fără succes. Desperată se reîntoreea la spital, și pe când Voia să se bandajeze, scoase un strigăt, era vindecată; pe figură aveâ numai o pată roșie. întoarsă în Metz, medicii constată minunea. ’ Emile Zola văzîi și dânsul mari mi- nuni. Este destul a cita cazul Măriei Le- marchand. care avei figura plină de ulcere tuberculoase. Când eșl din piscină, era vindecată. Zola se găsia în biroul de con- sultațiuni. când ea veni. Despre dânsa în, romanul său ne vorbește, când ne descrie pe Eiisa Rouquet, , Deschideți cartea sa la paginile 36$ și 364: mărturisirea vindecărei se poate ceti. Doctorul la Neelle, șef de elinică. Ia Hotel-Dieu din Caen, a îngrijit pe Maria Lemarchaud. după vindecare, și scria doc- torului Boissarie: „Ea se află sănătoasă41. Zola zugrăvește în romanul său pe o ofticoasă în ultimul grad, tușind, scuipând, nădușind, slabă, lividă, pe care o numește La Grivotte. La Grivotte se numia în rea- iitate:;Matia Lebranchon. Ea sosi în Lourdes, la 20 August 1902; veni la grotă, și după baie, era vindecată. Medicii nu mai găsiră nici o leaiune la plămâni. Zola se afla în sală. împreună .cu trei-zeci de medici. Ea se află și azi sănătoasă. Și Zola î 3 romanul său. nu găsește altceva mai bun, decât Bă spună, că bolnava se întorcea nevindecată. Doctorul Boissarie a protestat, iar romancierul răspunse: — Sunt stăpân pe personagiiie mele. „Românul literar“ Rr. 6. N1C0LAE A. IONESCU. Bibliografie. A apărut: „Semănătorul® Revistă Literară. Anul V. Nr. 7. eu următoriul sumar: N. lorga, Carmen Sylva în literatura românească. —• Z. Bârsan. Scrisoare (poezie). — Virgil Ca- raivan, Aliman Voinicul (poveste). — D. Ramură. Răvaș de nuntă (poezie). — Ion Bârseanul. Din Constanța ig Cpnstantinopol. — Lazăr Iliescu, Cetate» luată (poj«ie). — N. N. Beldiceanu. O zi bună (schiță): în supliment: La cruce; La fântână (după Bouquex) ilustrații. ’ Numărul: In țară 20 bani, în străinătate 25 bani. Abonamentul: în țară 10 lei pe an. în străinătate 12 lei pe an. Redacția, Strada Bnzești Nr. 42. Administrația: Str. Regală, 6 (Tipografia, „Minerva®). 1 „Dela țară®, primul volum al colabora- torului nostru loan Agârbicean, e bine apre- țiat de celea mai competente critice. Dl lorga în „Sămănător", Dr. Sextil Pușcariu tn „Luceafărul® și cronicarul dela „Revista noastră® sunt de perfect acord în a lăuda talentul dlui Agârbicean, care promite a deveni un artist marq. îndemnăm po toți Cetitorii noștri, să grăbeasce a-și procura acest volum. Prețul cor. 1-20. ' Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa Pag. 74. UNIREA Nr. 9. FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. BIBLIOTECA UNIREI.*) 1. Benhur sau zilele lui Mesia, de I Inlius Erds C&rți de rugăciuni; a V- ediție ACâTMl sau carte ce cuprinde în sine rugă- ciuni pentru pietatea fiecărui creștin. Revăzut și completat. — în rugăciuni această carte e un adevărat mărgăritar sufletesc, o carte foarte potrivită pentru fiecare. — Costă leg. I cor. + 10 fii. porto. Tu tăi flnțtrn WreuMtăUfu Ra- lului nUull 11 Pusurile dela s. Liturgie, cu Troparele și Condacele învierii și ale sărbătorilor de peste an, si Troparele morilor. Pre- ’ țul 32 fileri. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde tn sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 fii. 74 distingeri. 6 medalii de stat . 10,000 motoare literata spre indestulirea tuturora.. Filiala Fabricei de motoare din Drezda Ignațiu Geilert & Cie. Budapest, VI. Teroz-korut 41. Telefon 12—19. Motoare cu benzin, eu ulei, cu spirt, cu acetylen. — Motoare eu benziu pentru înbl&tit. Celea icderne, celea mai perfecte țicele im Ja motoare generatoare. iu Drezda ÎJTS . . in toată. Europa. Con- re gătit din material ales după ani de lucru nu : lipsă de repar atură. — Ren,. -”ță. Manipularea e foarte simplă. ijcru sunt mici. Motoarele uc Drezda lucru la diferite întreprinderi industriale ți economice: la mori, la fabrici de cărămizi, fabrici de scănduri ți de lemne, la scos de apă, la negoțul cu lapte, la îmblătit etc. Instalările uoaue să fac prin oamenii noștri esperți. Deslușiri și preliminare se dau la cerere. Garanță bună! Condițiuni de solvire avantagioase. (31) 10—24 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Levis Walace, 2 v. . . M. Eminescu. Studiu critic . Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de C. Auner 290 -.90 . —.20 Nume de familie la românii din Ungaria, de A. Viciu. . —,12 Din vieța Iul I. Micul de M. Străjan . . . Albertina Povestire de Dr. V. Bojor, . . . —.16 . —.30 Gestiuni din dreptul bis. unite p. I. II.........................3 40 Cele doue fețe ale lumii de Nicu .... Ziua Deșteptării de Aurel Fodor . ... . —.30 . — 16 10. Cele două conștlnțe, pieză teatrală în 5 acte, trad. de Simion Zehan . . . —.40 __ *) Aceia, cari vor comanda de odată toți 10 Nrii, ti primesc cu 6'10 cor. tn loc 8'84 cor. crudo legat crudo........................ legat..................... Pe hârtie velină consistentă: I?* >► Prețul unui ex. pe hârtie „prima" Cruce sad stea duplă electro- magnetică D. R. G. M. Nr. 88503. o Sibiu (Nagyazeben) strada Cisnădiei 3. 8 © Tot felul de oroloage, juvaere din aur șl & argint, — tacâmuri din argint, recuisite 2 de aur și argint pentru biserici. © Cel mai mare ileposit din Ardeal g Mare deposit de sticle măritoare, 2 8 a 6 9 3 8 cor cor. §....... ocheane și binocle —.... S | Comandele se esecută numai o | pe lângă rambursă,. © © Reparările se esecută prompt și eftin. © B Cumpăr eventual schimb cu cel mai © mare preț curent obiecte vechi de aur g © — și argint și petri scumpe. =zz g | La cerere trimit franco si gratia © § Prețcursnt ilustrat. § g JVr. 3016. F. Orologiu cilindru re- x § montoir din argint, cu acoperișuri © & duple de o construcție puternica și trai- © g nică, costă 7’50 coroane. 2 Q (5) 20-52 © ©OO©©0©®©O®GG©OOOOO0OO0©©©00G®Q Vindecă și învior^ză pe lângă garanță: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vîjeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbioare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și ori-ce morb de nervi. Morbosul, care nu se vindecă în timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, își reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meii; sum convins despre sigurul meu aparat. Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. Prețul aparatului mic e cor. 4.— e de aplicat la morburi mal ușore. scmitiB a simna BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3. 16 (43-52) Spediția centrală de vînzare îl trimite in țără și străinătate cu rambursă, sau dacă bani! se trimit înainte. Gratuit: o cnmpgpă ie casă și o mașină As fiert. Din causa îmbulzelel prea mar! a măriei trimit In t6tă lumea renumita ți de tdtă lumea plăcuta marfă din argintul de Mexico, ți anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentrn salon, tote din argint de Mexico total 46 bucă# numai 6 fi. 50 cr. Afară de acestea fie-care cumpărător pri- mesce ca dar, ți pe lângă garanță o cumpănă de casă de o putere "-■■'„z: de 121li kgr.-------- Argintul de Mexico este un metal alb (ți din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanța pe 25 ani. Spedițiunea se face ori prin rambursă ori prin trimiterea banilor înainte. SCHEFFEE D. SÂNDOR, BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3. —= Pentru & corone =— trimit 4'/a chilo (vre-o 60 bucăți), bun fi fin Săpun de toaletă pregătit din: trandafiri, lilie, viole, resedă, jasmin, lăcrămiore. Bani! să se trimită înainte, ori te vor ridica cu rambursă. Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VUI. BezerMy 3. I®G0®©0®$®®®0@©®©©®©®®®®@®®®®®®0®©®©©0i i®©©®©©©©©©©©©©®©©©©©©©©©©©®©©©©©®©©©©®©©©©® Tipografia Seminariului archidiecesan. Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 cor., an 6 cor., */, an 8 cor. Pentru străinătate: Pe 1 au 18 frc., V3 au 9 frc., an 4 frc. 50 cm. Foca apare in fie care Sâmbătă. _3 Elx 1------------------»s Znserțhini; : (Tn șir garmond: onată 14 âL, a doua oară 12 fii., a treia : oară 10 fii. Tot ce privește foaia să se adresare la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea .Unicei" In B 1 a j. Foaie bisericeascâ-politicâ. Anul XVI. Blaj, 10 Martie 1906 Numărul 10. DESTRĂMARE. Abia la câteva zile după disol- varea dietei, coaliția, care era cât pe aci eă pună mână pe frânele guvernării •— se destramă, văzând cu ochii.. Alianța atât de artificială a coaliției, a trebuit să se desfacă în părțile ei constitutive, pentru ca lumea naivă, care o consideră drept o putere uriașă și compactă, să știe în sfârșit că n’a avut a face, decât cu o aglomerare de elemente eterogene, cari la cea dintâi sgu- duitură se separează, se destramă iarăși. Cât de grozavă, cât de ne- învinsă știa să se prezinte une-ori coaliția I Oameni cu mai' puțină rutină politică începeau a esita dela o vreme, cine știe, dar dacă va ceda, în sfârșit Monarhul, căci oamenii coaliției nu cedează la nici un caz. Au rămas grozavi până In sfârșit; aceasta e partea conse- cuentă a atitudinii lor, pe care trebue s’o accentuăm, fără îndoială. Era ușor atunci să facă pe gro- zavul; pe jumătate se simțiau în fotoliile de purpură, amăgiți cu toții de farmecul magic al cuvântului : putere. Și cum mărirea e însoțită tot- deauna de o încredere de sine ne- țărmurită, puternicii situației nici nu-și mai puteau imagina ca ei să mai cedeze o iotă măcar din înaltul lor punct de vedere. Monarhul tre- buia să cedeze deci, își ziceau ei. Și iată îluaiile lor de mărire și de putere s’au spulberat ca pleava în vânași Monarhul nu a cedat nimic din prerogativele maiestatice. Amăgitoarea Fata morgana s’a spulberat și puternicii de ieri s’au văzut astăzi fără aureolă, și chiar fără mandat în cameră. Pentru moment, încăpățânarea coaliției nu poate decât să ne în- veselească, căci dacă ar fi luat o atitudine mai concesivă în postula- tele relative la armată, ar fi primit (ni-o spune însuși organul semiofi- cios al guvernului!) mână liberă în afacerile interne. Aceasta „mână liberă" în afa- cerile interne — destul de străvezie espresiune pentru confesiuni și na- ționalități .— pare a mai întârzia însă. Găci de-odată cu spulberarea visurilor de mărire a coaliției, s’a spulberat si actuala maioritate a dietei, care puteă să iea atitudinea de până acum. Când se vor face noue alegeri ? Pe baza cărei proiect electoral se vor face ? Reuși-va coaliția de azi să re- iasă si atunci la suprafață birui- toare, ca acum anul? ’ Ou greu credem. Chiar șefii coaliției par a nu mai crede în această reușită. > Un stâlp puternic al lor, ba- ronul Bănffy a rupt-o fățiș cu ei. Aceasta e sensația politică a săp- tămânii trecute. Printr’o scrisoare lungă și mo- tivată, fostul premier al țării — actual șef al oposiției obstrucțio- niste — îi declară lui Kossuth, că se desface de coaliție și vrea să-și urmeze singur de aci înainte cariera politică. Motivele lui Bănffy sunt destul de zdrobitoare, de altcum, îi spune lui Kossuth, că nu mai poate face parte dintr’o asociare, al cărei șef — Kossuth însuși — a declarat într’un prim-articol din ziarul „Budapest", că el însuși n’a avut nici o încredere în reușita is- bândei. Oum să mai pot eu lupta cu voi alăturea — zice Bănffy — când nici chiar șeful nostru nu are încredere în reușită? Eu voiu merge izolat, pe calea mea, dar cu credința, că pot să ajung la is- bândă. Al doilea motiv — foarte serios acesta — este o enunciațiune a lui Kossuth, când acesta decla- rase, că va lucra din toate puterile, ca la eventualele noue alegeri, par- tidul 48-ist să reiasă cu maioritate absolută a deputaților. în astfel de împrejurări, stând Bănffy pe basa programei 67-iste, nu mai poate face parte din coaliție, căci după convingerea lui, o majoritate ab- solută a 48-iștiior ar însemna o piedecă constituțională în mersul afacerilor țării. Șefiii coaliției, mai ales inde- pendiștii, se arătă foarte veseli de repășirea lui Bănffy, care le făcea continuă răsistență, convinși fiind, că o majoritate absolută a deputaților 48-iști în viitoarea sensiune a Ca- merei, nu constitue nici un obsta- col pentru Constituționalism. Diu tonul inviolent însă, cu care îl timbrează pe Bănffy de tră- j dător. credem că transpiră destul i de vădit amărăciunea Jovițurih. ce i le-a dat-o acesta. ! Baronul Bănffy, cum se vede, | speră să pună iarăș mâna pe putere, i Deocamdată nu se poate spune ni- mic pozitiv. Credem însă, că Viena nu va putea reflecta la serviciile lui după afacerea Zeissig. Și cre- dem, mai ales, că Viena nu va putea reflecta nici la un nou gu- vern și nici la noue alegeri, până nu va fi convinsă pe deplin despre adevăratele convingeri ale locuito- rilor țării. Modificarea legii electorale, în mod cinstit și echitabil, se impune. Astfel, dacă coaliția ar reuși să iasă iarăși la putere, s’ar porni da capo aceiași luptă și frământare zădarnică, în care se cheltuesc de vre-o doi ani in coace toate forțele țării. Obiceiuri rituale. Cetind răspunsurile date în numerii din urmă a „Unirii", la chestia snleva ti de mine, a-și aveâ multe de observat, dară mă mărginesc ia următoarele: înainte de toate observ, că eu nu voiesc a abroga datina aceasta „motu pro- prio" uri „brevt mânu", .după cm» mi-se atribne din partea Oh. confrați, căci atunci simplaminte bu scriam nimica în „Unirea". Nr. 10 Pag. 76_____________________________________ Eu am zis. că nu-s aplicat a observa această datină, nu din motive higienice ori practic*, după cam zice On. Uva, ci din motivele amintite in corespondența mea trecu ti, pe cari le susțin și acuma. Scopul urmărit de mine, cred ci să va ajunge, dacă câți mai mnlți On. confrați vor comunica dati- nile din parohiile lor; căci clarificându-se chestia, sperăm că cei competenți ne vor da inviațiuni, că dacă suntem datori a ob* serva acea datină, ce trebue să îndeplinim, ca să ajungem la ceva uniformitate. Căci trebue sâ conceadă ori cine, că e lucru in- convenient. că și în cei ea cinci parohii, din cari s’a publicat până acum datina aceasta, slujba respectivă să face în cinei forme deo- sebite, ceea-ce după Conc. I. provincial e spre scăderea cultului divin și e vătămarea auctorității bisericești. Eu cred, ba pot afirma, că nn ni-s’a propus nici nnnia în teologie înmormântarea așa, după cum o fac. pe cam niei mie nu mi-s’a propus așa. duiă cum o fac dânșii; ci fie-care a învățat datina din parohia sa. căci altcum nu se poate înțelege, că de ce să face în atâtea forme. Dacă On. loan, ca un preot conseien- țios, ar veni în parohia noastră, să facă „saracusta* ori „punerea în sicriu", oare cum ar face-o? Ori observa-va datina din parohia noastră? Dacă observă pe cea din parohia sa. atunci pe a noastră a abrogat-o, și-.poporul se miră că ce face; iară dacă vrea să observe pe cea din parohia noastră, atunci necunoseându-o, e silit a întreba dela cantor. Și cu ce se poate încunjura aceasta? eu cred,, că —“dl lîpicuf ar da libertate mare „celui mai mare*, adecă preotului, aceea o trag la îndoială. Căci atunci să mă folosesc de o asemănare nedecentă, — dară cred că po- UNI REA trivită. — noi preoții suntem ca teatraliștii, avem înaintea noastră una și a ce ia-și piesă, pe care fie-care o predăm dup* individua- litatea, capacitatea, temperamentul, cultura, dexteritatea, disposițiunea etc. noastră. Ti- picul nu-i dă libertate preotului, ei aceea și-o a roagă preotul. Trebue să avem o normă, pe care să o observe și „preoții cei dispuși, și cei in- dispuși.* Șt confratele I. B, și dl loan, pe cum și Uva recunosc, câ e greu de a se răspunde puuetnos acestui obiceiu, parte pentru oste- neala preotului (I. B.) parte dacă parohia e resfirată (Dl loan și Uva); aceasta e și drept, mai cu samă în o parohie, unde eu Sta cruce la bobotează umblă preotul două săptămâni cu căruța, și unde este un pârău lung de vre-o 5 km, altn 4 km, altu 6 km, altu 5 km, altu 16 km, o filiă in depărtare de 18 km, alta 10 km. alta iară de 10. și nna 32 km; și acestea toate iu direcțiuni deosebite; și la celea mai multe drumuri rele de munte, și casele de o pușcătură una de alta. Adevărată greutate e în timp de iarnă, când îs celea mit multe casnri de moarte. Zice dl loan, că fără supărare a îm- preunat „punerea în sicriu* cu prohodul; dară noi nu putem face fără supărare, că dacă nu te-ai dus în preziuă la casa cu mortul, n’ai făcut slujba „punerii în sicriu*; na atâta ii-e lor, ca să nu rămână slujba. — că atunci s’ar putea face laolaltă cu prohodul, ținându-se de aeela, — ci ca să se facă în preziuă; că cei mai mulți niei nu bagă mortul în sicriu, până când preoturrra să- vârșit slujba „punerii în sicriu*. Cu privire ia citatul adus din Teol. Fast., numai atâta observ, că nu-i adus la loc. Zice dl loan, că avem datini de ale noastre", pe. cari să le stirpim. Asta o subscriu și eu, căei știu locuri, nude între altele cu aprobarea preoților s’a observat datini speciale, dintre cari amintesc numai done: 1. preotul când eșia cu darurile ia întratul mare (sub Cheruvic), unii dintre poporeni se culcau cu fața ia pământ, și preotul pășia peste fie-care din dânșii; iară 2. la finea liturgiei, când se desbracă preotni. stau in genunchi lângă ușa din dreapta a altariulni, și preotul desbrăcân- du-se. pune pe dânșii hainele preoțești; și acestea ambele se fac în credința, că se vindecă de morb. Acestea datini le recomând confratelui —f— spre studiare, că eu spunând sincer, fără de a le studia, nu le-ași observa. Zice Ou. Dn loan și aceea, că făcând „Părăstasnl* prescris în Euchologiu, și ce- tind îneă 3 evangelii, serviciul durează cel mult o jumătate de ceas. Asta e imposi- bilitate fisică. că „Părăstasul* din Eueho- logiul edat in 1893, și într’un ceas cu greu se poate face, dacă se face după cum e prescris, și dacă preotul basându-se pe auc- toruatea sa proprie, nu prescurtează în mod arbitrar, după cum se întâmplă în celea mai multe cașuri. ' Observ și aceea, că aici rennmera- țiune specială pentru „punerea în sicriu* nn este; e tot atâta remunerațiunea și dacă o faci, ca și când nu o faci. Că la Blaj să cetesc evangeliile pati- milor ia clerici și laici intejigeptp, asta a foșt mai urnii, dară acuma nn e. Acuma cetesc teologii evangeliile pa- timilor numai la clerici, și numai în o parte din zi; dară la laici a eșit din u^; sau cei puțin până când am fost eu în Blaj, nu s’a practisat. FEU1LLET0N. Nu pot mai mult de-acum si cânt iubirea; In zingănit de săbii schimb doinirea! Nu voia cânta mai mult oftări deșarte, Ci tunet, tunet inimelor moarte! Voi la ospețe-ați vrea să vă adune, ?'ați vrea să vă desmierd cu glas de strune: i flacăra cântări-mi oțelite Vrea să v’arete căile greșite! Cine dorește doine domolite. Le caută în luncile 'nflorite: Căci mie codrii-mi poruncesc cântarea, Când urlă ’n glas de vifor răzbunarea. Din ropot greu și vuiet de copite împrumutam a ritmului sărite, Si schinteieri de fulgere-orbitoare Cântării mele datu-i-au coloare. Eu nu' sum cântăreț .de vremi senine. Poet de curte — lângă cupe pline; — Profet, profet sum eu, ce dogenește Cântând ce afund în suflet clocotește. . Nu dor de lupte-i, ce să cânt mă face, Cântarea mea certând vrea să împace, — Și-ar sângera pe câmpul de bătaie Dacă s’ar stinge-a dragostii văpaie. Nerian. tur DO UA IVBI3L (Continuare.) 2 Câte-va zile tot așa a dus-o ficiorul popii lancu, se plimba în toată sara priutre lunci și trecea repede — în sat — pe lângă zidul acela sur. Simția așa niște unde ușoare, străvezii, călduțe, cum cearcă să-i pătrundă întreg trupul dar cari se depărtau iară-și. Acasă, ureoteasa nu i-a mai amintit niei odată de Eiia, dar popa se uita din când în când cercetător la băiat. Nu aveă însă nici ei vreme, să se mai gândiască la toate. Era în toiul secerii, și-au venit ro- mânii gătiți de sărbătoare, cu trei ceterași după ei, să-i facă popii claca. Dan In ziua aceea și-a uitat și de căruță și de| EJa. Că în holda înaltă cântau secerile, acolo unduia șirul lung de fete, plecate peste mănunchiurile grele, și cântau și ele eu obrajii îmbujorați. In urmă feciorii chiuiau, stringeau în legăturile lucii znopii, îi ridicau și-i izbiau apoi sâ steie în pieioaie. Țiganii strângeau vârtos ceterile sub barbă și din când în când înodau vre-o coardă. Lanu- rile popii nu-s departe de pădure, și totuși nu găsești un fir mâncat de paseri. Dar pe lângi ele trece o cărărușă. pe care numai la căratul grâului și la culesul cucuruzului umblă cară. Ce să caute dar pe aei căruța aceea, care vine în pașul domol al cailor? Ce caută, nu știe niei popa lancu, nici Dan, dar văd amândoi, că s’a oprit In capul la- nului. Stă așa cât-va vreme, apoi văd că se coboară două chipuri de femei. Lui Dan i-s’a ridicat de-odată tot sângele în obraji, apoi s’a albit cnmu-i părete! e. Un fecior, trecând cu legături subsuoară pe lângă popa, zise: „E baronița dela noi cu fată-sa*. lancu se uită mai bine. „N’au putnt să-și vadă de drum. De altfel nici nu prea au drum pe-aici. numai își fac. că cine le oprește. Dar iată! Asta încă-i ceva. Uite, Dane, face sămn cu mâna. Cine știe, li-s’a fi stricat ceva la căruță. Mergi de vezi!" Dan nn zise nimic, dar nu se mișcă din loc. „Ci mișcă-te* eu să merg? Și așa n’aș ști sâ schimb o vorbă eu ele. Și sluga ii-e ungur, de cei cu pălărie cât un cuib de țarcă*. „Nu mă duc, tată!* „Atunci mergem amândoi. Ei. par’că te mâncă oamenii!* Nu era nimic stricat la căruță. Dar spunea baronița, eă Elia voia să audă mai de-aproape cântecele fetelor și glasurile de ceteră, și să-i spună cine-va cum merge claca asta. Preotul n’a stat mult aci, și-a ridicat pălăria de paie și s’a dus. Dan nu vedeâ numai pe baronița. Asta se mira cftt de frumos vorbește Dan ungurește. „Auzi d-ta, în doi ani să știi așa de bine o limbă e lucru rar. Se vede că ai bun cap*. Și baronița privi lung la fruntea lui largă și luminoasă. „tn anul viitor tot la noi b să con- tinui? E foarte bine așa. înveți o limbă, după care poți trăi. Câte slujbe nu ți-se deschid. D-voastră românii faceți rău, că nădăjduiți numai la preoție.* Dan nu în- țelegea nimic din ce*i spunea baronița. Ar fi putnt sta așa, cu capul plecat, ori cât de mult, și nu ar fi avut un cuvânt de spus. Dar nu glas argintiu li umplti de fiori tot trupul. „D-ta ești de mult acasă? — De patru săptămâni, domnișoară. Nr. IO UNIREA 1’^ 77 Zice In fine Od. dn loan, ci după credința dânsului .factorii competenți ntt au compus acest op din deplină cunoștință de cinai, și pe temeiul acesta: din largă și părințască precauțiune.“ Că din ce motiv nu s’a compus opui, nn cerc; fără dacă primim afirmarea de bus a d-lui loan, atunci ar urma, că Cone. I. prov. când a decis edarea opului numit, ori nu a fost în .deplina cunoștință de causă*, ori .n’a avut largă și păriuțașcă precauțiune", decizând să se facă un lucru teoretic, care nu să poate pune tu praxă. Și aceasta urmare a afirmării sale, cred că nici On. dn loan du o susține. De altcum mă alătnr și eu la acea: că .dorim și părerile altora." F. G. CORESPONDINȚE. In fața misiunilor. Dela graniță, în Martie 1909. în ultima mea corespondință am afirmat, că .avem noi obiceiuri rele, cari sunt numai ale noastre, și acele ar trebui stirpite." Urmând acestei aserțiuni și adânc convins fiind, că prin împlinirea conștien- țioasă de misiuni, In privința asta se pot obținea resultate peste așteptare, acum când acele misiuni sunt mai generalizate, doresc a scrie ceva cu privire la sqjetul lor. Așa cred eu. că tocmai In urma idea- lului .de a reînol toate în Hristos". scopul primordial ai misiunilor este restaurarea și edifîearea poporului în toate direcțiunile. Și oare se poate așa ceva, fără de a com- bate cu succes ce vițiile grasează In cutare parohie? Nu se poate. Vițiile și defectele mai generali au fost și sunt des cernute. Nu așa ștăm însă cn cele mai locali. în privința asta cei competenți din parohiile, unde vor să se . țină misiunile, ar aveă tocmai în favorul lor impusa și plăcuta datorință, ca despre vițiile și lacunele esistente în parohia lor, pe cum și despre căușele adevărate, să in- ■ formeze consciențios, încă odată zic: eon- scieuțios, pe conducătorul misiunilor, care la timpul său va împărți materialul de așa între misionari. încât aceștia după o pre- gătire potrivită, să poată combate cu efect, ceea-ce e de combătut. Predieeie vage și lipsite de ilustrări, alusiunile de silă împro- visate și nepotrivite, nu pot să deprindă efectul dorit. Țintind a cultiva cn succes oare-care soin de plantă, înainte de toate trebue să cunoaștem biue terenul, pentru ca lucrul și sămânța să nu devină ilusorii. cheltuieli zădarnice. Cunoașterea terenului va fi inform ațin nea competentă, iar culti- varea cu succes va fi misiunea însâ-și. Cam astfel contemplez eu rezultatul dorit al mi- siunilor. Acum să-mi urmeze și ilustrarea ar- gumentațiunei. în cutare comună mare și resfirată însă tot viei Domnului aparțină- toare, grasază vițiul hâdos al .căsătoriilor de probă". Tinăr și tinără se prind de mână, și haid să trăim la olaltăl Un in- divid inteligent și vrednic de credință din acea comună, spune, că dintre 10 cununii legali, acestora ie-a premers cei puțin 8 căsătorii de probă. Tristă stare, nu-i vorbă. Dar noi să ne întrebăm, cam câte vor ră- mânea nebinecuvântate și ; câte se vor des- face, iar fructele rămân? Să presupunem, că în comuna aceea se vor face misiuni. Conducătorul nu âfe informațiune esâetă, iăr misionarii cu atât mai puțin. Apoi să punem cazul, că în decursul misiunilor se va combate și concur binatul dimpreună cu urmările lui. Ei. dar dacă stratul cald al tuturor vițiilor, dacă .căsătoriile de probă® nu vor ti cunoscute ca atări, cari au urzit Concubinatele, pruncii nelegiuiți și în genere imoralitatea distru- gătoare, întreb, se vor puteă combate cu succes vițiile pomenite? Nu cred! Numai conducătorii locali cunosc bine , boala cutârei parohii. Iar aceasta să o i descopere (în loc să tacă), petttru că baremi misionarii să o poată opera eu sucees ■ încolo și eu profesez principiul, că a și misiuni și preoți 1" loan, REVISTE. Budapesta. Guvernul voiește să contragă un împrumut dela bân- cile din Budapesta de o suta milioane coroane. Bancherii magiari și-au pus banii cu toată prevenirea gu- vernului neconstituțional, ca să-1 ajute să poată sdrobi mai ușor coaliția constituțională. Fapta a- ceasta a bancherilor magiari, foile coaliției o timbrează de nepatrio- tică, căci ei dau prin aceasta în mâna guvernului arma, cu care să-i poată sdrobi cu sigurităte. Coaliția a voit, ca neplătind po- porul dările să aducă guvernul in — Mult, en îs numai de două. Și ce faci dta pe aeasă?" Dan nu zise nimic, dar baronița râse: ,Ce să facă? Tu gândești că toți oameni-s ca tine, Ella? El aici a crescut și nu se dorește într’alt loc. — Vezi, mamă, cum ești și tu. Par’eă eu m’aș dori într’alt loc." Elia 1și întoarse capul cătră seeerători. „Câți să fie de toți oare?" Dan privi și el lung într’acolo, ca și când nu ar fi văzut nici când pe oamenii aceia, apoi când își întoarse capul văzft iar pălărioara aceea albă și ochii negri, cari s’au uitat atunci din trăsură la el. Nu puth să spună o singură vorbă, ci baronița zise în locui Ini: „Vor fi așa la 150". „Ba. sunt 200", zise acum Dan. Ella ar fi dorit să știe multe de toate., până și ce cântă fetele. Feciorul popii lancu răspundea ia început rar. în două-trei cuvinte, dar Încetul pe încetul glasul i-se înălța. își perdh tremurarea, și răsuna învălui: par’eă de-o căldură dulce, așa cum îi glasul, când răspundea înaintea dascălilor. A dat să-i spună pe ungurește unele cântece, pe cari ie trăgănau acum secerătorii. Dar în nalte locuri se potienia. nu afla cuvântul, ori ded afla, simți» cum i-se aprind obrajii. EiU. rîde» tă nu știe așa cuvinte ușoare p» ungurește.. „Știi d-ta. știi, dar ar trebui st știi și mai bine. Cât stai acasă niți și ee știi. Ce zici. mamă, s’ar fi bine, să bq-șî uita? Apoi vezi, dela noi ai mai puteâ.să înveți câte ceva." Baronița nu -zise nimic, ci privi iar Ia fruntea luminoasă a-iui Dan. Așa înalt, suleget. cu privirea deschisă deșteaptă, așa Înger de tipăr nu a văzut ea printre odras- lele magnaților Tor. ,Așa-i, Ella. că-i drăguț I băiat?" zise ea pe nemțește. Ella nu ră- spunse, ci privi cu ochii mari, umezi la Dau. care înțelegând și el atâta potop de nemție, se îmbujoră la față, de păreă eă-i va țîșni sângele din obraz. Baronița întinde mâna ficiorului popii lancu și se urcă îu trăsuiă. Ella rămâne nemișcată înaintea iui Dan, cu ochii în pământ. Mânuța i-se ridică de câteva-ori, dar se lasă iar în lungul trupul șvelt. ce păreă că începe să tremure, cum ar tremura un fir de trestie la adierea zefirului. Apoi porni de-odată sprintenă, ca și când s’ar fi speriat de ceva, și se lipi de mamă-sa în trăsură. O prinse de după gât. „Cât e de bine aici, mamă unde mergem noi acum?" „Putem s’ajungem până nu sfințește soarele la marginea pădurii. Ști), trebue să luăm ojina acolo. Ce zici Ella. ți-e frică? N'are de ce să-ți fie. Lupii pornesc târziu din văgăunile lor. Și-apoi dacă vrei tu. vine și ficiorul popii eu noi. El știe toate lo- curile cu nrimejdie, că doar pe aici a crescut". Și mama și fata priviră acum la Dan, care sta în marginea drumului, cer- cetând cn ochii depărtări foarte mari. Soarele ce se apropia de sfințit, înveștmân- tâudu-se în purpură, îi scălda fața și fruntea într’o lumină tare, După ce-1 priviră mult așa în lumină, Ella îmbrățișă iar pe mamă- sa, și baronița chemă pe Dan să meargă cu ele. Dan avei simțământul, că are să se topiască aci sub privirile Eliei. Simți» că trebue să- meargă, și Totuși atâta s’a împotrivit, până ce baronița era pe-ati să se mânie. Drumul acesta și ojina dela itarginea pădurii o săptămână întreagă l-a ținut în ferbințeli pe feciorul popii lancu. Preoteasa îî spunea că prea e palid, prea de multe- ori se îmnedecă prin casă, și-l întreba că ee are? Bolnav e? „Nu mi-e nimic, mamă, ce să-mi fie. Ia. se apropie Septembre și plec iar in străini. Ce să-mi fie?" Mergea in grădină, acolo sub nucul ce lucia ea bronzul în lumina soarelui. De sta cu ochii deschiși, vedeâ stejarul dela marginea pă- durii. Vedea cum razele soarelui ce apuneau se furișează printre frunze și se joacă în șuvițele de păr ale Eliei. ca o mângâiere, ca o desmierdare. venită dela ud suflet în- drăgit, ce-i desparte. Auzia glasul acela curat, așa de curat. încât de-atnaci par’eă i-s’au înseninat toate glasurile omenești, chiar și a slugii, când răcnește la boul ce dă să împungă. Și de câte-oti îl auzia, păreă că-i îuvălne inima valuri ușoare, lu- minoase, ee-1 gâdile, așa-1 gâdile, de-i vine să râdă. Vedea mânuțele albe — niște mânuțe de cum le vezi să le iei. să ți-le lipești de obraz, și să nu-ți acopere nici jumătate obrszul. Și cn mânuțele aceste îi da Ella câhd o prăjitură, când un picior de pui fript, și râdea Ella, când el scăpă vre-o bucată, ori când îi tremura așa tare păhărelul cu vin în mână. Daeă-și închidea ochii, âveâ sensația, că și acum e în trăsură, și că sboară cerii într’un potop de tropot, dar totuși căruță' mergea așa de lin, ca și când ar aluneca pe o apă. Șede cu fața spre cele două femei, și atât» se uită în ochii lui, până ce i-se pare, că unul vede prin ochii celui' ai alt o lume așa de frumoasă, de nu ii-sb mai puteau despărți privirile. Șt câtid ple- oapele i-se ridicați, tresăria neștiind, că unde e acuma. Cu ceva numai nu era mulțumit de e&te-ori se gândia la ziua Pag. 78. UNIREA Nr. 10 imposibilitate de a lucra din lipsa de bani și iată acuma vin însuși ungurii, cari vâd lucrurile în colori adevărate, și dau bani guvernului, ca să poată aduce în țară ordine. Asentările să vor țineă în pri- măvară. Provocările de presentare să vor face de-a dreptul de forul militar. Cei ce nu să vor presenta la asentare, vor fi aspru pedepsiți. România. Dumineca trecută s’au ținut la București doue mari întruniri politice a partidelor din oposiție. Liberalii s’au adutat la „Dacia" sub presidența d-lui 0. B'ussea, iar conservatorii-junimiști în sala dela teatrul liric, sub pre- sidența d-lui C. Olănescu. în amân doue întrunirile se veștejește procedura actualului guvern, care crează imposite noue, face risipă cu banii publici și esploatează func- țiile publice în favorul partidului. Lucrările pentru exposiție con- tinuă sub conducerea iscusitului dr. Istrati cu mult zel; câmpul Fiare- tului învie ca în povești. Franța. Sfinția Sa Pontificele a consacrat la Roma 14 episcopi fran- cezi pentru scaunele vacante. La ceremonia aceasta impunătoare au fost de față câteva mii de francezi veniți în procesiune. Inventarisirea bisericilor de- curge și acum în mijlocul celor mai mari tulburări. Oficialii încredințați cu eseoutarea acestui lucru proce- dează în chip foarte vătămător pentru sentimentele religioasă a credincioșilor, de aci adese lupte sângeroase, cari se termină cu moarte. Pentru turburările acestea a fost și în cameră o scenă fur- tunoasă, care s’a terminat cu aceea, că propunerea pentru încredere guvernului a căzut cu majoritate de 50 voturi. Ministerial Rouvier a și prezentat dimisia presidentului, oare a și primit-o. în legătură cu proiectul de se- parație a bisericei, se anunță din Roma, că un necunoscut a pus la dispoziția Sfinției Sale suma de 2 milioanecor. 8e crede, că acest dar provine dela ex-împărăteasa Eugenia- Sârbia. Războiul vamal cu Sârbia să continuă. încercările de pace, ce s’au făcut în zilele trecute, nuauduslaresultatuldorit. în urma acesteia guvernul Bărbiei și-a dat dimisia. înaintea Sârbi ei stă ori războiul vamal, care ar duce-o la ruină finan- ciară ori primirea tuturor punctelor, ce i-le pune Austria, prin ce ea s’ar simți de tot umilită. E de prevăzut însă, că interesul va în- vinge mândria. Ordinațiunea mini- sterială, prin care să proclamă ră- zboiul vamal, a apărut în foaia oficioasă din Viena, în foaia ofici- oasă ungurească nu a apărut, ceea-ce a indignat tare mult pe patrioți. Ei văd în acest fapt de- gradarea Ungariei la o provinție austriacă. Rusia. Din imperiul marelui țar mereu sosesc știri neliniștitoare. Se vestește adecă din Petersburg, că în contra țarinei mame s’a comis un atentat cu bombă esplo- sivă. A fost numai un noroc deo- sebit, că țarina a scăpat. Vizitiul și doi servitori au fost foarte grav răniți. Tot din Petersburg se anunță și aceea, că Rusia stă în preajma unui nou războiu tot în orient, de astădată cu China, de- oare-ce aceasta se prepară să ocupe provincia Amur, din vecinătatea Mandjuriei. Spicuiri. In nrl 7. din „Renașterea", ce apare ia Caransebeș, cetim următoarele constaturi: „Ce privește apoi moralitatea și pru- dența pastorală, cu care își conduce atât preoțimea greco-orientală, cât și cea greco- catoiică. turma cuvântătoare la limanul fe- ricirii temporale și eterne, scriitorul acestor șire n’a putut afla altă diferință, decât că pe când preoțimea greco-orientală, cel puțin în părțile banatice, de cari și este vorba aceea. Ella a zis că așa e voia ei, să audă o cântare, ca aceea dela secere. Și Dan a trebuit să câute o doină! Cum va fi cântat? El nu și-a auzit glasul de loc, dar bine nu a putut să cânte. O, va fi cântat rău de bună sania! bacă nu. Ella de ce ar fi rămas așa de serioasă, și părea că ochii ei îs alții acum? De bună sama îi va fi părut rău. că l-a pus la o încercare așa de nepotrivită pentru el. Adecă stai, potrivită ar fi fost ea, că doamne, ce cân- tece frumoase știa Dan, atunci însă nu a fost potrivită. j Popa lancu nu zicea nimic, ci ochii i-se încruntau din când îu când, uitânduse la ‘ băiat. Dar încruntarea trecea grabnic, și când preoteasa îl întreba pe Dan ce are. popa se răstia cu vorbe aspre: „Ce să aibă? Nimic! Vezi bine că nimic, dar voi femeile, eu atâtea întrebări îmbolnăviți și pe omul cel mai sănătos." Dan n’a mai cutezat să meargă nici- odată pe drumul dintre lunci, nici la lanul, unde a fost grâul lor. Pe lângă zidul sur, înalt, trecea cu capul în pământ, ca și când l-ar alunga cineva. Aeasă puteâ să ce- tească mai bine, și preoteasa se bucura, când băga de samă, cum i-se rumenesc pe fie-care zi obrajii. Dar înainte de Septembre — Dan trebui să colinde odată tot hotarul, că se desparte pe un an de el. Numai câte-va zile mai are, și va uleea acolo, unde, Doamne cât e de strimtă lumea. Feciorul popii lancu își vedeă pentru cea din urmă oară locurile scumpe. Dar de ce-i veuia așa de cu sunărare, când trece pe lângă o măgură, pe lângă un pârâiaș, și se gândia: până la anul n’o șă le mai văz! Știe Dum- nezeu sfântul, ce inimă are omul câte-odată. Stai în loc tu și te gândești, că-i inima ta, și nu pricepi. Așa și Dan acum. Porni spre casă nemulțumit cn sine, și cu presimțul. că trebue să se sfădiaseă cu cineva. Și cu cât se apropia mai mult de sat, cu atâta inima i-se făcea tot mai amară. Era așa pe la înșirate, când poto- lindu-se căldura, mierlele galbene flueră tare și curat din prunii grădinilor. Numai câte nna dă să se înece câte-odată. Așa o răcoare senină plutește de-asupra grădi- nilor largi, iar pe hudițile mai ascunse se pornesc umbrele, umede par’că. Pe lângă zidul înalt, Doamne, ce răcoare-i. Și Dan nu trece acum grabnic pe lângă el, ci se gândește: „Oare de ce-i așa de rece zidul acesta? D r nu se gândește mult la asta, căci de după el, din grădină, snfletul unui cântec prinde, să se strecoare printre arborii bătrâni, să se învălue prin coroanele lor bogate, să se împrăștie apoi tânguindu-se, umplând grădina toată. Era un plâns domol de strune, din care se desprindeau suspine calde, înlăcrimate. Dan se opri lângă zid, aproape de poartă, ca înlemnit. Nici nu bagă de samă, cum s’a deschis poarta și o căruță eu doi cai suri eșl în drum. Sluga se întoarse, să închidă celea două aripi mari, grele ale porții, și stătii apoi locului, uitându-se la Dan. „Zice frumos hoața, Domnișoruie, așa-i că zice frumos? Ascoltă și d-ta. că eu era să nu mai pornesc odată după trifoiul" Dau tresări și se uită la român, „Cine zice acolo din ceteră?" — Cine se zică, baronița ai tinără. Să vezi, ce mai pniu de fată. Dta n’o cunoști? — Nn! zise Dan și porni grabnic spre casă. Abia sara târziu se gândi mai des- lușit: să fi cântat el totuși frumos atunci în pădure, că Ella cânta acum pe vioiină doina, ce i-a tremurat-o el atunci. în celea trei zile din nrmă Dan n’a vorbit nici zece cuvinte. își pacheta cărțile, și nu le puteâ potrivi bine. Preoteasa îi ajuta, dar după cele puse odată în rând,lui nu-i plăcea, și se apuca să le așeze altcum. în ziua plecării, preoteasa nu se putit răbda să nu-i zică: „Auzi. Dane, spune-mi tu mie ce ai pe suflet. Vezi, n’ai plecat nici când așa de fără voie ca acum. De ce nu vrei să-mi spui? — Cum să-ți spun, mamă, dacă nici eu nu știu. Iacă, m’a cuprins și pe mine așa o jale. Dar o să-mi treacă, numai să mă apuc odată iar de învățat. — Vezi bine că o să-i treacă, zicea popa. Trebne să treacă. Acolo n’are vreme de gândit. O să-i treacă, Mario, n’ai grije.8 Dar când sluga Gheorghe sta cu că- ruțul gata înaintea pridvorului, Dan nu știa încătrâu să-și îndrepte privirile pline de lacrimi. Când sărută mâna popii, din gene i-se desprinse un strop cald. lancu îl îm- brățișă, apoi eși grabnic în curte să des- chidă poarta. Când eși căruțul. lancu răcni odată la un mânz, ce da să scape după trăsură, de bietul mânz se întoarse, ca iovit cu parul, și fugi în grajd ea alungat de streche. (Va urma.) I* Agârbkeanu. Nr. 10 UNIREA Pag. 79 aici, deși destul de binișor situaU materia- licește, înrr’una lamentează până și în pre- zența turmei, ce păstorește. că-i sunt veni- tele slabe, că poporul e îndărătnic și nu vrea să plătească ; rectului, cele ce sunt ale nreotului; pe atunci preoțimea greco- catolică. deși materialicește situată mai rău ca cea greco-orientală. se mulțumește cu mai puține venite din partea credincioșilor săi; ba de multe-ori nu reflectează de loc la erucerul parobianului său, numai cauza unirii să un deie de mal din pricina pre- tensiunilor materiale. Și abnegaținnea. ee această preoțime dovedește în privința aceasta, este de admirat. Cunoaștem pro- ■topcoi greeo-eatoiici. al căror venit anual abia se urcă ia suma de 800 cor.; pe când nnor protopopi greco-orientali nu li-e este destul câte două sesiuni de pământ, birul dela preoți, venitul parohiei protopresbite- rale, paușalul de câte 4—600 cor. ce primesc dela consistorul diecezan, ședuiile sau des- daunarea pentru ședuiile de cununii; mai comit și multe lucruri neiertate, numai să-și poată împlini nezațioasele pofte după bunuri materiale. Unde sunt apoi sumele enorme, •ce încurg în pungile unor ptotopopi gr.-or. din incidentul și cu oeasiunea deplinirei posturilor preoțești și învățătorești. dar mai ales a celor preoțești? Deplinirea paro- hiilor, mai ales a celor bune, aduce pe sama unor protopopi de ai noștri un venit, care face din acei protopopi, adevârați boieri, în stare să cerceteze an de an stațiunile balneare cele mai renumite." Houtățî. întru mărirea lui Dumnezeu. Dl Samoilă Crăciun, proprietar in comuna Doștat, a binevoit a dărui un rând de or- nate sacre, de catifea neagră, pe seama bi- sericei gr.-eatolice a Bozului, pentru care generoasă faptă. în numele credincioșilor de aici, prin subscrisul i-se esprimă cea mai ferbinte mulțumită, poftindu-i ca Atotputer- nicul să-i răsplătească însuțir. Boz, la 6 Martie 1906. — loan Miclea, preot gr.-cat. Știri personale. Păr. canonic Dr. Augustin Bunea, a plecat Dumineca trecută Ia Roma, spre a face studii istorice în biblio- teca vaticană, pentru o nouă scriere, ce pre- gătește acum. — Să umble cu binel Din Arhidieceză. Ultimul eereular publică rațiunile ne 1905 a fondurilor preoților deâcienți văduvelorșiesactoratularbidiecezan. Extragem câteva date: Fondul deficienților a incassat an. tr. sub titlul de taxe preste 17 mii cor. cu mii cor. mai mult ca anul premergător, și afară de aceea încă 4400 cor. 2% din subsidiul erariai. cu toate acestea au mai rămas 213250 taxe nesoi- vite. Dacă preoțimea noastră își va împlini tot astfel datorințele atunci se pot ajuta și văduvele, după ce */> din taxe trec la fon- dul lor. Defieienți au fost 20 cn pensie de 400 cor. maximul după statute pe periodul J de 10 ani. Averea fondului e aproape 105 mii cor. o creștere de 16 mii cor. față de 1904. — Fondul văduvelor a incassat sub titlu de taxe de cununie dela clericii, cari nu se căsătoresc cu fete de preoți, cor. 4300. cea mai mare sumă, de când s’a sta- torit. : La văduve s’au împărțit eor. 16 mii ajutoare. Averea acestui fond se apropie de 400 mii cor. Pe anul 1906 s’au dat unei văduve 114 cor. unui orfan, fără mamă 57 cor. eelor&lalți 38 cor. Ajutorul cel mai mare e de 399 cor. — Fondul esacto- raitdui a incassat peste 3400 cor. taxe, mai rămânând restanții de 1200 eor. Averea fondului e de 2838 cor. Observăm că venitul anual curat. îl împarte cu fondul reuniunii bisericelor, menit pencrn ajutorarea bisericelor sărace. Din venitul anului 1905. ■s’au dat numitului fond peste 800 cor. Redacțional Cu 1 Martie n. dl Lucian Bolcaș a eșit din redacția „Poporului român" din Budapesta. Se știe ce activitate inten- sivă desvoltase Dsa, special în chestia cu adunările poporale. — Deportarea Dsale nu va putea fi decât regretată de cetitorii ace- lei foi. Știri literare. „Musa Română" a re- apărut îâ editura dr. Eugen Solomon, având redactor pe distinsul nostru măiestru lacob Murășianu. Nr. 1; frumos tipărit la Lipsea, conține un marș din cântece românești, Uvertura din Erculeann. o baladă de neîn- trecută frumuseți artistică, anoi jocul bănățan lugojana, priceasna dela Paști și o romanță din opereta „Scara Mâții". Toate sunt comnosiții proprii ale prof. Murășianu. în- demnăm cu tot adinsu) pe cetitorii noștri), să-și procure revista „Musa Română" unde vor găsi comori de armonie din cântecele poporali. — „Nuelușa", Nrl 3—4. apărută la 20 Faur v. conține o mulțime de ilustrații frumos eseentate și anicoli umoristici și satirici, foarte bine sueceși. O recomandăm, — „Luceafărul11 nrl 4. conține poesii de Goga, losif. proză de Slavici. Ciura. Pârvan, Simionescu ș. a. apoi ilustrații naționale. — „Convorbiri literare0 nrl 2. are o elogioasă dare de samă asupra poesiilor ini Goga. scrisă de Dr. Sextil Pnșcariu, o novelă de Sadoveanu. studiu de lorga, Bogdan ș. a. Pentru amatorii de colecțiuni. Câteva colecții complete uin „Voința", foaie săntă- mânalâ, apărută în Bistriță (.1903—1904) - se află de vânzare cu prețul de 15 coroane o colecție legată la Dl Ducian Bolea#, Bu- dapesta VII. Izabelia-ter 3 szăm. Convocare. Membrii reuniunei „Maica Ddtntitilr.i“ a femeilor gr.-cat. pentru deco- rarea bisericii dim Noul-român, prin aceasta se convoacă ia a dona adunate generaiă.- ce se va țineă în 11 Martie n. pe lângă următorul program: 1. Deschiderea adunării. 2. Raportul despre activitatea comitetului și averii reuniunei. 3. Alegerea unei comisiuni de 6 pentru censnrarea raportului de sub p. 2. 4. Raportul eomisiuuei. 5. Stator ir ea budgetului pro 1906. presentat de comitet. 6. Alegerea oficialilor și a comitetului ad- ministrativ. 7. Alegerea alor 3 membrii în eomisiunea verificătoare. 8 Eventuale pro- nnneri. 9. închiderea ședinței. Noul-român, 28 Februar 1906. — Maria Bonca, presi- dentă. Alexandru Bugner, secretar. Reuniunea română de înmormântare din Tohauul-vechiu, și-a ținnt în 4 Mar- tie 1906. adunarea sa generală. Din raportul direcțiune! s’a constatat progresul frumos, ce a făcut această tinără societate Iu timp de doi și jumătate ani de existență. Reuniunea are de p re sen t 300 membri plă- titori, în aunl espirat 1905. a plătit 340 cor. ca ajutoare erezilor celor 6 morți din reuniune Fondul de rezervă, depus la bancă, atinge suma de 1006 cor. 47 fi). Numărul membrilor este în creștere. Adu- narea generală anrobând cu plăcere ra- țiunea anului 1905, cu unanimitate a reales pe un nou period de 3 ani pe vechiul co- mitet ai societății in frunte eu d-nii: Moise Brumboiu, director, Greg. Manoilă, cassar și George Oprea, notar. Semnele vremii. Nicolae Lungu, preot gr.-ort. în Gyorok corn. Arad, s’a sinucis, trăgându-și un glonț de revolver. Așa de mnlt a scăzut credința în inimile preoților româui, cât își uită cn totul de Dumnezeu?! e un trist semn al vremii, și n’am dori să mai aibă imitatori! . Nr. 5896/IK 1906. (6) Direcția financiarii reg. ung, din Aiud. AVI Z. Pentru distribuirea dreptului de mare trafică de tutun și sare în Blaj, se va ținea licitare în scris la direcțiunea financiară reg. ung. din Aiud (Nagyenyed) în 19 Aprilie a. c. Informațiuni mai detaiate se pot primi la ori ce direcțiune financiară. — Aiud, 26 Februarie 1906. Direcțiunea reg. ung. Aviz. Subscrisul am osoare a aduce ia 'cunoștință, că mi-am muta: cancelaria mea advocațială din lara-inferioară în Turda, strada Jokai Nr. 30, Totodată vin a aduce pe această ea|e sincerije mele mulțumite tuturor eunoscuților din lara și jur. pentru sprijinul și bunăvoința, cu care m’au onorat, rugându-i să-mi păstreze și pe venitor această încredere — fiind hotârit a continua praxs din lara, întocmai ca și până acum. Turda, ia. 5 Martie n. 1906. — Dr. George B. Pătăceanu, advocat. Izvor de pstroleu la noi. în jurul satului Basna, se vestește că s’ar fi aflat straturi geologice, cari presupun esistința petroleului și ia noi. Se continuă cerce- tările. Mulțămită publică. Comitetul „Socie- tății meseriașilor din Blaj" se simte înda- torat a aduce cele mai vii mulțumite D-lui Aurel C. Dom șa. redactorul „Unirii", și D-lui Iustin Nestor. candidat de advocat, pentru frumoasele donaținni de cărți, făcute bibliotecii meseriașilor noștri. Primul a dăruit 23 piese teatrali, iar al doilea 56 cărți instructive și de valoare, din litera- tura românească. Dumnezeu le răsplătească cu bine! Din ședința comitetului, ținută în Blaj, ia 3 Martie 1906. — G. Precup, pre- sideut. Demetriu Tutcu, bibliotecar. Necrolog, f loan Muntean, învățător gr.-cat. în Buciumi-șasa, după o activitate de 22 ani pe terenul instrucțiunii, a încetat din viață Duminecă în 4 Martie a. c. în etate de 45 ani. Odihnească în pace! Oroloage de aur și argint ți tot soiul de obiecte din aceste metale se pot află și compără cu tontă Încrederea dela firma IULIUS ER0S din SIBIU, care atât in esecutarea serviciului, cât și a prețului merită toată considerarea. De ce să umblăm după lucruri rele pe sirca, când celea bune le afiăm la noi acasă? (6) Posta redacțiunii. Meditația, a sosit, în numărul proxim va Intra. I. B. Am primit cartea, dar prețul ? scrie-no să-ți trimitem banii, mulțumitelo ți-le anticipăm. E M U L S I 0 este fluidul, care constă din un amestec de oleiu sau unsoare cu apă. Laptele și untul sunt emul- ai uni naturale, In cari unsoarea e împărțită în glo- burele mici și pe o formă de mari. Emulsiunea de Scott, e de aceea-și composiție, cari se pregătește din cleiul cel mai fin de pește de Norvegia, amestecat fiind cu var și hipofosfiți de natriu. In cașurile, când ai lipsă de olein de pește, se recomândă cu deosebită căldură Emulsiunea de Scott, fiind bună la gust și ușor de mistuit. Pescarul cu batoguî ce) mare este semnul de garan- ție al procedurei veritabile a Emuleiunei lui Scott. Să poate afla în ori-ce ‘ipotecă. Trimițându-se 75 JUeri, ți provocându-se Ia ■Fjjp vUnirea», primește fîe-care franco o sticlă S J de mustră dela Dr. BUDAI EMIL, ■ Au vfarmacia orașului* BUDAPEST, IV., Vâczî-utcza 34/50. Prețul unei sticle originale costă, fi Cor. 50 fii. FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroana. Pag. 80. UNIREA Nr. 10. PARTE SCIINTIFICA-L1TEBARA. 3^ Hipnotizmul. (Continuare) De aci urmează, că In cazul, când printre fenomenele hip- notice inferioare, și ca atari naturale, se amestecă și de cele su- perioare, folosirea hipnotismului nu mai e iertată nici din motiv terapeutic. Pentrucă tn cazul acesta nu ar mai fi vorbă de fe- nomene naturale, produse de cauze naturale, ci de fenomene pretematurale, produse de spirite rele. Aceasta e credința și a altor scriitori creștini. Așa profeso- rul 7rotin 1) e de credința, că: nu se pot explica pe cale na- turală, de cumva există, următoarele fenomene hipnotice: influință medianelor, din depărtare, și vederea lucrurilor ascunse, ori din locuri depărtate. De aceeaș părere e Miric, *) carele atribuie hipnotizarea persoanelor din depărtare, și cunoașterea sigură a lucrurilor din depărtare, spiritelor. Tot de părerea aceasta e și Castelein, s) carele zice, că sugestia mentală și efectul medianelor din depărtare nu se pot produce decât cu ajutoriul spiritelor rele. Aceasta este in fine și părerea teologilor și a moraliștilor: Ber- nard lungmann *); 1. P. Gury — A. Ballerini s); și alții. Aceasta este și credința bisericii, exprimată prin rostul con- gregațiunilor din Roma. Căci ori de câte ori au fost ele Între- bate despre liceitatea hipnotismului, cum se numia pe atunci, tot- deauna au făcut deosebire intre fenomenele naturale ale hipnotis- mului, și între cele pretematurale, adecă cele superioare, și au zis, că folosirea magnetismului ori hipnotismului, în care se între- țes și fenomene superioare, nu e iertată; e iertată insă folosirea hipnotismului adevărat, — nu din curiozitate, ci din cauze juste —, pentrucă e iertată folosirea de mijloace naturale pentru obți- nerea de efecte naturale. Astfel întrebată fiind Congregația om ». ... căpoate-se permite fu»— U țoacn Oficii), In Ax* di at ia magnetismului animalic, a răspuns, -«i Aprilie 1841, că: „Usum Magnetismi prout exponitur non Hcere.u E adevărat, că aci nu se spune, că în ce sta acel „usus“ al magnetismului animalic, și teologii încă îl explicau în diferite forme •) Dar dacă nu ni-se spune în rezoluția aceasta, ni-se spune în o altă rezoluție a Congregațiunei 8. P. (Sacrae Poenitentiariae) din 19 Maiu 1841. Episcopul din Losana (Lausanne, (Helveția) expuaetse modul, în care, se practiza magnetismul animalic, și efectul lui, și apoi întrebă, că poate-se admite folosirea lui? Persoana magnetizată, zicea el, carea de regulă este câte o muiere, prin manevrările magnetizătoriului ajunge în som- nambulism magnetic. Atunci magnetizătoriul o întreabă ori cu voacea, ori numai cu mintea, despre morburile celor de față, și ea cu iotului toi ignorantă în ale medicinei, începe să descrie mor- burile cu deamăr untul, cu terminii lor tehnici, și prescrie medici- nile de lipsă. Dacă morbosul nu este de față, sunt de ajuns câ- teva fire de păr din capul aceluia. Magnetizata spune ale cui sunt firele de păr, unde petrece el acum, ce face, ce morb are, etc. Cetește apoi magnetizata, cărți ori scrisori închise, cu ochii închiși, ba chiar și dacă i-se pun cărțile pe foaie, cu toate că ea nu știe ceti. 7) La acestea Congreg. 9. P. a răspuns: „Usum ’) în revista „Revue des Sciences ecl^siaBtîques" din 1887. ’) „Le merveilleux et la Science". *) Cours de philosophie. Namur, 1890. ♦). Tractaiua.de Deo Creatore, lUtisbouae, 1875 pag. 130—131. ‘) Compendium theologiae moralis, edit. XII. voi. I. pag. 245 și urm. •) De ex. Petru» Scavini-. Theolog. mor. tr. 5 disp, 3 cap, 1: Debreyne: Eaaai sur la Theolog; moral, pag. 322. ’) „Postulatum Episcopi Lausanensis circa magnetismum.^ „Eminentissime Domine." „Cum hactenus responsa circa magnetism um animalem minime suffîcere videantur, aitque magnopere optandum, ut tutius magisque uniformilor solvi queanh caaua non w» iacidentes, intra aignatus Eminentiae vestrae humiliter Bequentia expoirit"; ' „Persona magnetizata, quae plerumqne sexus est feminei, in eum sta- tum soporis ingreditur, dioțum Bomnambulismum magneticum, tain alte, ut sec maxiuHie fragor ad ew» aure», nee fam ignisv» ulla vehemenți» illam auscitare valeant. Ab solo magnetizatore, cui consensum suum dedit (con- sensus enim est necessarius) ad illud extasis genus addacitur, sive varii» pal- patiosubua gesticuldimbusve, qnando ille adeet, sive* eitaplicL mandate eo- demque iqțerno, cum vel plnribus leuci» diata t.“ „Tune viva voce, seu meataliter, de suo abaentiumque penitu» ignotorum Bibi morbo interrogata, haec personA evidenter indocta Uimo medico» scientia longe superat; re» anatomica» accuratUsime enuntiat; morborum internorum magnetismi, prout in casu exponitur non licere.* Adevărat, că aci e vorbă despre magnetism. Dară aceasta n’are de a face nimica, pentrucă hipnotismul atunci se numia magnetism anima- ție. De altcum chestia nu e de nomine, ci de re. §i fiindcă atunci s’a condamnat magnetismul animalic, din cauza fenomenelor su- perioare, e condamnat prin urmare și hipnotismul de azi, din cauza acelorași fenomene superioare. Când apoi întrebările deveni ră tot mai dese, Congregația S. O. s’a văzut necesitată să dea un decret general, în 28 luliu 1847. Ansă la decretul acesta au dat întrebările unui episcop (din Ma- rianopol). El întrebase, că oare superstițioase ar fi fenomenele hipnotice, când o persoană hipnotizată ar spune lucruri, cari se petrec pe airea, ori în internul omului, ori când cineva e hipno- tizat cu scopul, să i-se poată face vre-o operație chirurgi că? Con- gregațiunea a răspuns cu decretul următor: „ Exchizându-se ori ce greșală, superstiție, ori invocarea explicită ori implicită a dia- volului, folosirea magnetismului, adecă folosirea mijloacelor fizice, de altcum iertate, nu este oprită de morală, nnmai să nu se fo- losească spre scop neiertat, ori într’un mod oarecare rău. Folosi- rea însă de cauze și mijloace curat fizice, spre obținerea de lu- cruri și efecte supranaturale, ca să se explice pe cale fizică, nu este altceva decât o sinamăgire cu totul neiertată și eretică." *} in humano corpore. qui cognitu definituquo peritis difficillimi sunt, causam, sedem, naturam indigitat, eorumque progresau», variationes, et complicatione» evolvit, idque proprii» termini»; saepe etiam dictorum morborum diuturnitatem exacte praenuntiat, remediaque BÎmplicissima et efficacissima praecipit". „Si adest persont, de qua magnetizata mulier consulitur, relationem inter utramque per contactum instituit magnetizator; cum vom ahost, i-inrinnnș. ex eius caesarie easu supplet ac sufiicit. Hoc enim cinciuno tantum ad pal* mam magnetizatae admoto, confestim haec declarat n’”*’ Bii. (quin adspiciat oculis) cuins wnt^Șâ^nY' urinam velsetfir nune peraona ad quam pertinent, rerum agat, circaqne eius morbum omnia supradicta documenta ministrat, haud aliter atque si medicorum more corpus ipsa introspiceret." „Postremo magnetizata non oculis cernit, ipsis velatis, quidquid crit illud leget legendi nescia, seu librum, seu manuscriptum, vel apertum vel clausum, seu capiii seu ventri impositum. Etiam ex hac regione eius verba egredi videntur. Hoc autem stătu educta, vel ad iuBsnm etiatn internum magnetizantie vel quaei sponte sua ipso temporis puncte a se praenuutiato, nihil omnino de rebus in paroxysmo peractis sibi conscire vide tur, quantumvis iile duraverit: quaenam ab ipsa petita fuerint, quae vere responderit quea pertulerit, haec omnia nul- lam in eius intellectu ideam, nec minimum in memoria vestigium reliquerunt." „Itaque orator infra ecriptus, tam valida» cemen» rationes dubitandi, an simpliciter naturale» sint tale» effectns, quorum oecasionalis causa tam parum cum eis proporționala demonstratur, enixe vehemetiBsimeque veatram Eminentiam rogot, ut ipsa pro sua sapientia ad maiorem Omnipotentis gloriam, neenon ad mains animarăm bonom, quae a Domino redemptae tanti constite- runt, decernere velit, an poeita praefatorum veritate Confessarius Parochusve tuto poBsit poenitentibus aut parochianis sui» permittere." „I-o Ut magnetismum animalem illis characteribus aliisque similibus praeditum exerceant, tamquam artem medicinae auxiliatricem atqne Btipple- toriam;" „2-o Ut sese illum in statum somnabulismi magnetici'demittendos con- sentiant;" _ „3-o Ut vel de se vel do aliis personas consulant illo modo magneti- zatas „4-o Ut unum de tribus praedictis suscipiant, habita prius cautela for- malilor ex animo renuntiandi cuilibet diabolice pacto explicite, omni etiam aatanicae interventioni, quoniam hac non obstante cautione a nonnulli» ex magnetismo huiusmodi vel iidem vel aliquot offectus obtenti iam fuerunt." „Eminentissimi DD. Eminentiae vestrae... „Friburgi Helvetiae, ex aedibus Episc, dio 19 Maii 1841.“ Resp o n » i o. „Sacra Poenitentiaria, mature perpeneis expositis, respondendum conset, prout reepondet: Usum magnetismi, prout in casu exponitur, non UcerB.“ „Datum Romae, in S. Poenitentiaria, die 1 lulii 1841.“ Cârd. Castracane m. p. Ph. Pomella, S. P. Secretariu». Cf. loannes Petru» Gury — Antoniue Ballerini: Compendium theologiae moralis, Edit. XII, Prati 1894, voi. I. pag. 258: ’) „Eat-il criminel quand on prdtend savoir ce qui se pas se dan» le» lieux fort eloignds, ou ce qui est tout a fait interieur et cachd dans le coenr? Quand on s’en sert ponr decouvrir des valeure ou malfaiteurs ? Quand on en ftrit' usage ponr asaonpir Ies personnes a qui il faut faire l’amputation de quelques membres, afin de Ies rendre ineensibles ă la douleur?" Riapunsul a fost: „Pro nune detur Decretam fer. HI. loco IV. 23 Junii 1840 prout sequitur: „Remoto omni errore, lortilegio, explicita aut implicit* daemonis invoeatione, u»us magnetismi, nempe merus adus adhibendi media physica aliunde licita, non est moraliter rotitus, dummodo non tendat ad finem illieitum aut: quomodolibet pravum. Applicatio autem principiorum et medi- orum puro phyjiieorum ad re» et eSectus vere supernaturalea. ut physice ex- plioentor, non. est oui deceptio omnino illieita et haereticalis.“ Cfr. Colectansa & Congregatioms de Propaganda Fide, Romae 1893, pag, 679 columna 1, nr. 1743. Nr. 10. UNIREA Pag. 81. Și fiindcă cu toate acestea unii credeau că hipnotismul n’ar fi fost condamnat, chiar și dacă ar fi cuprins în sine fenomene superioare, și astfel îl practizau și mai departe, fără nici o deo- sebire; de aceea Congregațiunea S. O. s’a văzut silită să dea un al doilea decret în contra hipno-spiritismului și a spiritismului, cu datul de 4 August 1856. Cardinalii, membri ai acestei con- gregațiuni, „ponderând bine", zice decretul, „cele ce s’au raportat de pretutindinia de bărbați vrednici de credință, cu privire la experimentele magnetismului, au hotărtt să se dea enciclica pre- zentă cătră toti epscopii, pentru extirparea abuzurilor magnetis- mului". „Căci s’a constatat, că un fel nou de superstiție se Introduce prin fenomenele magnetice, prin cari mai mulți din zilele noastre se nizuiesc, nu să cerceteze științele fizice, cum ar trebni să o facă, ci ca să înșele și să seducă oamenii, cugetând, că s’ar putea ■descoperi lucrurile ascunse, depărtate și venitoare, prin arta mag- netismului, și cu deosebire cu -ajutoriul anumitor muieruțe, cari întru toate depind dela semnul magnetizătoriului/ Și după ce ne spune, că în privința aceasta s’au fost dat mai multe decrete, cel din 21 April 1841, și cel din 28 luliu 1847, continuă: „Deși prin decretul acesta se explică în deajuns liceitatea ori neliceitatea folosirei ori abuzului cu magnetismul, totuși atât de tare a crescut răutatea oamenilor, cât negligând studiul ier- tat ai științei, și umblând mai bucuros după curiozități, se fălesc că ei ar fi aflat ceva mijloc de a divina ori de a spune lucruri ascunse, cu o mare periclitare a sufletelor și cu dauna societății civile". De unde a urmat, zice mai departe decretul, fenomenele somnambulismului și ale vederii clare, în cari muieruțele acelea Spun că ar vedea și lucruri, cari nu se pot vedea, tractează des- pre religiune, cheamă sufletele morților; primesc răspunsuri; spun lucruri necunoscute, și cari se petrec în depărtare. „în toate acestea se află înșelăciune cu totul neiertată și scandal în -contra onestității moravurilor, de orice artă ori iluzie s’ar folosi, pentrucă s’ar folosi mijloace fizice spre efecte nenaturale". De aceea îndeamnă episcopii să combată abuzul acesta al magnetis- mului, ca „turma Domnului de dușmani să fie apărată, credința să fie păzită, și credincioșii încredințați lor, scutiți de corupția moravurilor/ ') ') „In Congregatione Generali S. R. et Universalii» Inqaisitioni» habita in Convenții S. M. supra Minervam (fer. IV. 50 Tulii 1S56) Eminentiesinii ac Reverendisimi DU. Cardinale» in tota republica chri»tiana adversa» haereticam pravitatem Generale» InquÎBÎtore», mature perpensi» iis quae circa magnetism! experimenta a viris /Ide dignis undequaque relata suni, decreverunt edi prae- sentes litera» eneyclicas ad omnes Epiacopo» ad magnetism! abuau» compes- eendos.“ „Etenim cempertum est, uovum quoddam superstitionis genus invehi ex phaenomenis magnetici», quibus baud scienrii» physicis enucleandis, ut par esset, aed decipiendi», ac seducendis hominibus student neoterici pitirea, rati posae occulta, remota, ac futura detegi magnetism! arte, vel praestigio, prae- sertim ope muliereularum. quae unice a magnetizatoris nutu pendent." „Nonntillae iam hac de re a S. Sede datae sunt responsiones ad pecu- liares casus quibus reprobantur tamqnam illicita illa experimenta, quae ad ținem non naturalem, non honestum. nou debitis medii» adhibitis assequendum ordinantur; unde in similibus casibUB decretum est Feria IV. 21 Aprilie 1841. Veum magnetismi, prout exponiiur, non litere. Similiter quosdam libroB eius- modi errores pervicaciter disseminantes probibendos censnit S. Congregație. Verum quia praeter particulares casus de usu magnetismi generatim agen- dum erat, hinc per modum regulae sic statutnm fuit Feria IV. 28 Iubi 1847: Semoto omni errore etc.“ (Decretul de mai înainte.) „Quamquam generali boc decrete satis explicetur licitudo, aut illicitudo in usu, aut abusu magnetismi, tamen adeo crevit hominum maliția, ut negleeto licite studio scientiae, potius curiosa sectante» magna cum animarum iactura ipsiusque civilis societari» detrimento, ariolandi divinandive principium quod- dam se nactos glorientur. Hinc somnambulismi, et clarae intuitionis, uri Vocant praesrigiis mulierculae illae gesriculationibus non semper verecundis abreptae, se inmsibUia quaeque conspicere effutiunt, ac de ipsa religione ser- mones instituere, anima» mortuorum evocare, responsa accipere, ignota ae longinqua detegere, aliaque id genus superetitioea exercere ausu temerario praesumunt, magnum quaestum Bibi, ac dominia »uis divinando certo consecu- Vnrae. In hisce omnibus quacumque demum utantur arte, vel illuaione, cum -ordinentnr media pbysica ad effectua non naturale», roperitur deceptio om- nino illicita, et scandalum contra honestatem morum.“ „Igitar ad tantnm nefas, et religioni, et civili societari infestissimum efficaciter cohibendum, excitări quam maxime debet pastorali» sollicitudo, vi- țilantia ac aelui Episcoporum omnium. Quapropter quantum divina adiutrice gratia, poterunt loeorum Ordinarii, qua paternae charitatis monitis, qua severis pbiurgationibuB, qua demum iuris remedii» adhibitis, prout attenris loeorum, peraonarum, temporumque adiunctis, expedire in Domino iudicaverint, omnem impendant operam ad buiusmodi magnetismi abusus reprimendbs et avellendo», kt dominicua grex defendatur ab inimico homine, depositum fidel sartum tec- tumque custodiatur, et fidele» sibi crediti a morum corruptione praeserventur", ■Cfr. CoOtUanea etc*. pag. 685 nr. 1754. . Spiritismul. Conceptul exact al spiritismului, dacă vrem să fim impar- țiali, nu-1 putem da, până ce nu vom studia natura fenomenelor spiritistice. Motivul este, pentrucă auctorii, cari se ocupă cn fe- nomenele spiritistice, și cu explicarea lor, nu sunt de acord. Căci pe când unii (Dr. Perty f 1884, Crookes, Lombroso etc.,) vreau să vadă într’însele nește fenomene naturale produse de forțe na- turale, dar pănă acuma necunoscute; pe atunci alții atribue fenomenele spiritistice spiritelor din lumea cealaltă. Și cești din urmă, încă nu sunt de o părere; căci pe când unii le atribue sufletelor morților, de ex. Allan Kardec, care mai înainte se numia Leo Hipolit De- nisard Rivail; B. P. Hașdeu, și în general toți spiritiștii; pe atunci alții, de ex. Dr. Schneider, Dr. Schneid, Dr. Anton Dip- pel, Gio. Giuseppe Franco, etc., le ascriu spiritelor sau îngeri- lor răi. Dar ca totuși să avem ceva idee despre spiritism, deja dela început, voi expune conceptul spiritismului, fie și numai în ge- neral. Sub spiritism așadară se înțelege un complex de fenomene și de fapte, cari stârnesc mirarea noastră, împreunate cu unele descoperiri, produse de nescari forțe naturale necunoscute ori de spirite din lumea cealaltă. A r t i c I u I I. ‘ Istoricul spiritismului. Spiritismul de azi s’a născut în America, în Statele-Unite. Acolo nu departe de New-York era o comună: Hydesville, și în- tr’însa o familie săracă, dar cinstită, cu numele Fox. Cinci erau membrii familiei: părinții și trei fete: Lia, Caterina și Margareta, într’o seară din Iunie 1847, mergând copilele să se culce, una din ele lovi dealungul un obiect din casă, ca în jucărie. Spre mira- rea lor loviturile se repețiră de sine. Ba începură să se audă lovituri sau pocnituri de acestea și în alte mobile din casă, apoi în păreți, padiment și plafon. Repețindu-se bătăturile acestea, și mai cu samă sara, fetele împreună cu mama lor, începură să ve- gheze și să cerce cauza loviturilor. Una din ele, Caterina își trase degetele de pocniră la încheieturi, și învită pe necunoscutul cu vorba, să facă și el așa; și numai de cât se auziră pocniturile corespunzătoare, în aer. Lovi încet masa pe partea din jos, și lovitura înceată se repeți. Ziseră deci necunoscutului, să bată una, doauă, trei, etc., și așa se întâmplă; să Ie spună, că de câți ani sunt, și le-a spus. Era limpede pentru ele, eă au de a face cu o ființă înțelegătoare. De aceea vreau să între cu ea în con- versație, și statoresc nește semne convenționale: O lovitură să însemne: nu; două lovituri: se poate; trei: da. Dar mijlocul acesta de comunicație intelectuală nu era îndestulilor, pentrucă cu ajutoriul lui nu puteau să primească destăinuiri dela necunos- cut, ci numai răspunsuri la întrebări, cu: da, se poate, nu. De aceea statoriră alte semne convenționale. Scriseră alfabetul pe o hârtie, purtându-și degetele pe litere. Când ajungeau la litera, ce o voia necunoscutul, se auzia o lovitură. Scriau apoi literile însemnate, formau cuvintele, și în forma aceasta primiau destăi- nuiri dela necunoscut. Necunoscutul zicea că ar fi spiritul unui anumit Caro! B. Rosna, carele ar fi locuit în casa aceea, și cu cinci ani mai înainte ar fi fost omorît și îngropat în pivniță. Șă- pară deci in pivniță, și de fapt și aflară la o afunzime de câteva urme, nește resturi de osăminte. Vestea despre cele ce se petreceau în casa lui Fox, se lăți în întreagă comuna. Curioșii veniau cu grămada. Unii ziceau, că ar fi înșelăciuni de ale copilelor Fox; alții credeau că ar fi lucruri necurate. Ba locuitorii atăcară chiar și copilele, așa că numai cu ajutoriul poliției putură să fie mântuite de furia popo- rului. Margareta, văzând cum stau trebile, a trecut la religiunea catolică, căci familii» Fox era protestantă. Eșiră și două comi- siuni Ia fața locului, cari constatară faptele, și enunțiară, că n’are loc înșelăciunea din partea copilelor. (Va urma.) Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa Pag. 82. UNIREA Nr. 10 „Sămăaătorul* Revistă Literară. Anul V. Nr. 8. eu nrmătoriul sumar: N. lorga, Despre teatrul „Național11 al capitalei Ro- mânești. — D. Nauu, Rivalul (poezie). — Teodor Porucie, Partidele politice din Rusia și mișcarea națională a Roinâuib r din Ba- sarabia. — Eeaterina Pitiș. Sonet. — Ion Bârseanul, Din Constanța la Constantinonoi. — Fauna. Caier blând resfiri-te (poesie). — X.. Cugetări. - Virgil Caraivan. Aliman Voinicul. — J. M. Marinescu. Hii!ogab*l (sonet). — N. lorga. Cronică. •— în supli- ment: La Mănăstire; Casă de poștă (după DouBsault). Ilustrații. Poșta Administrațiunli. ; Am primit și cuităm abon. dela: Bichigiu (Năsăndi în urma coresp. Dto 26/12 1905 sau Îndreptat și anul 1906 este achitat. Cap- mc pe 1906 sem. I. R. los. Grade pe ‘ 906 sem. I. Vaidei (Orăștie) pe 1905. Mihalț pe 1905. Girolt pe 1905. Aghire? pe 1905. Biagea pe 1906 sem. I. Se- ca? pa 1904. Șacalul-de-Câmpia pe 1905. Kis-Sajd pa 1906. Oarța-de-jos pe 1906. Măhaciu pe 1905. Tămâia pe i904 și 1905. Bernadea pe 1906. Dărgea pe 1904 sem. 2-lea ți 1905 Întreg. Sibiu pe 1905 sem. 2-lea ți 1906 sem. I. Arad pe 1900, 1901 ți 1902 sem. I. U T, Mm iu pe 1906. Drâmbariu pe 1905. Bargi-Bistrița pe 1903 ți 1904. Foaia Vă merge din Ianuar 1899, fi ați plătit In 21 Ianuar 1899 2 fi. In 17 April 1899 1 fl. ți in 11 Aug. 1899 3 fl. Cu acestea s’a plătit anul 1899. In 1900 și 1901 nu s’a plătit nemic. în 22 Ianuar 1902 sau plătit 12 Cor. prin cari sau chitat an. 1900-, iar In 30 luniu 1903 s’au plătit 24 Cor. prin cari s’au chitat anii 1901 ți 1902. în anii 1904 ți 1905 nu s’a plătit ia- răși nimic. — Acum, în 15 Februar 1906 s’a trimis 24 Cor. ți prin ele se chitează, precum am amentit mai sus, ani 1903 ți 1904. Deci an. 1905 rămâne in restanță. Alți bani dela D Voastră nu am primit; ți de cumva ați mai trimis, — binevoiți a ne comu- muniea când ți tui ați trimis, ca să vedem de ei ți să Îndreptăm grețala. Simand pe anii 1899 ți 1900 RemetemezS pe 1895 sem. 2-lea. Dacă ați primit foaia ți a-ți cetit-o atâția ani, să cuvine, ca să Vă lugrigiți ți de plătirea ei... La atâtea provocări ce V’am făcut, nu ați reflectat de loc; iară acuma ne răspundeți sofistice: că nu puteți plăti foaia, fiind ea prenumărată pe numele Pelle. Vă ro- găm a ne spune, cine li sunt urmașii, ți unde să află? ca să n» adresăm' acelora, să-și facă datorința. Media? pe 1905 Recepisa poștală servească drept cuitanță. Orăștie ne 1906. Lopadea-rom. pe 1904. Sihrațul-sup. (p. Hațeg) pe Nov.—Dee. 1905 și întreg an. 1906. Ucea-de-sus pe 1903 sem. 2-lea. UifcMul- rom. (p Teaca) pe anii 1900—1905. Primiți mulță- mită. Gârbăul-ung. pe 1899, 1900 și 1901 sem. I. Curitău pe 1906. Er-Hatvan pe 1906 sem. 2-lea și 1907 sem. 1. Regretăm greșelile din Calendar, și Vă rogăm să binevoiți a ni-le arăta, ca să se Îndrepte pe venitor. Aței pe 1905 ți Ianuar-Februar 1906. Gatddnfalva pe 1905. Văradolaszi-rom. pe 1906. Batizvaseărî pe 1906. BIBLIOTECA UNIREI») 1. Benhur sau zilele lui Mesia, de Levis Walace, 2 v. . . 2 90 2. M. Eminescu. Studiu critic . —.90 3. Câte-va momente din înce- puțurile bisericei rom. de C. Auner .... —.20 4. Nume de familie la românii din Ungaria, de A. Viciu. . —.12 5. Din vieța lui I. Micul de M. Străjan .... —.16 6. Albertina Povestire de Dr. V. Bojor. . . . —.30 7. Gestiuni din dreptul bis. unite p. I. II.............................3 40 8. Cele doue fețe ale lumii de Nicn................................—.30 9. Ziua Deșteptării de Aurel Fodor . .... —.16 10. Cele două conștințe, pieză teatrală în 5 acte, trad. de Simion Zebau . . . —.40 *J Aceia, cari vor comanda de odată toți 10 Nrii, li primesc cu 6'10 cor. în ioc 8 84 cor. | lulius Erds I Sibiu (Nagyszeben) Cisnădiei 3. strada © © © © 0 © wi tu iii hi ni in m hi hi m hi m m Hi iu iq m m nfm Ș § Tot felul de oroloage, juvaere din aur și g argint, — tacâmuri din argint, recuisite 0 de aur și argint pentru biserici. | Cel mai mare âeposit din Ardeal Q Mare deposit de sticle măritoare, § ocheane și binocle —. c | Comaudele se eseeutft numai | pe lângă rambursă. O © 0 © ® 0 Prețul unui ex. pe hârtie „prima" crudo......................... legat......................... Pe hârtie velină consistentă: crudo ...... legat . . . . . . 6 9 & 8 cor. cor. Cruce sau stea duplă l Reparările se esecută prompt și eftin. Cumpăr eventual schimb cu cel mai mare preț curent obiecte vechi de aur ■" și argint și petri scumpe. = La cerere trimit franco si gratis Preț curent ilustrat. Nr, 3016. F. Orologiu cilindru re- montoir din argint, cu acoperișuri duple de o construcție puternică și trai- nică, costă 7‘<50 coroane. (b) 21-52 ©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©< Gratuit: o cnmpeaa ie casă și o mașină ie fiert. B ti Durerile de stomac <> (t sunt în celea mai multe cazuri urmă- < > 11 rile unei mistuiri slabe și apar ca t * o insomnie, lipsa poftei de mâncare, o i» junghiuri, jâgârae, sgârciuri de stomac, < • t * amețeli, durera de cap, tușă cu fllegmă, 4 * < > anemie, clorosă, gălbioare etc. și cari * * o duc la un morb greu, dacă omul nu < ► să va îngriji din bună vreme. — Contra ° durerii de stomac, s’a folosit de mult ” și se folosește și azi cu mare putere X *’ de vindecare picurii de stomac dela o MARIACELL cunoscuți sub numele < ► <; Picuri de stomac alui Brady o < , cari s’au dovedit de cei mai buni picuri ‘ * o . pentru stomac. . electro- magnetică * D. R. G. M. Nr. 88503. Mii de epistole ie recunoștință si umpDiiâ. o Când îi cumpărăm din potecă să-i cerem 1 * ' cu numele picuri de stomac alui Brady 1» 1 > și să nu ne lăsăm înduplecați să ni-se dee alții, <) O Picurii lui Brady sunt pach etăți în scatulă ; i roșie și afară de marca din jos sunt provăzuți (( Vindecă și înviorez^ pe lângă ^garanță: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vîjeirea urechilor, aurirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbioare, durere de dinți, durere de cap, Impotență, in- fluență, precum și ori-ce morb de nervi. Morbosul, care nu se vindecă în timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, își reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meu; sum convins despre sigurul meu aparat. Din causa îmbulzelel prea mari a marfel trimit în totă lumea renumita și de tâtă lumea plăcuta marfă din argintul de Mexico, și anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentrn supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentru salon, tote din argint de Mexico total 46 bucăți numai 6 fl. 50 cr. Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. © O ® s © ți cu semnarea prepara- torului. Ca să ne ferim de imita- tiuni trebue să-i comandăm do-a dreptul dela 1armadă”Brady K. „Regele Ungariei11 Vieiia L, Fleischmarfct 242. de unde, a pe dAn du-a e Înainte 5 cor. vei primi 6 sticle, aeu pentru 4.50 cor, vei primi 3 «ticte dup In fre o. O interes antă broțurM de în- via țiuni bA dă la cerere gratis (321 5—6 o Prețul aparatului mic e cor. 4.— e de aplicat Ia morburi mal ușdre. Spediția centrală de vînzare tl trimite in țără și străinătate cu rambursă, sau daca banii se trimit înainte. SCSlTflB D, SăXDOB BUDAPEST, VIII, strada Beaeredy Nr. 3. 16(44—52) Afară de acestea fie-care cumpărător pri- mesce ca dar, și pe lângă garanță o cumpănă de casă de o putere -------- de 12 Va kgr. Argintul de Mexico este un metal alb (și din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanța pe 25 ani. Spedițiunea a» f“-- rl prin rambursă ori prin trimiterea ba. e. SCHEFFER &UJTO0R, BUDAPEST, VIII, s ? ;sezer6dy Nr. 3. —= Pentru 5 cor6ne =— trimit 4’/o chilo (vre-o 50 bucăți), bun ;i fin Săpun de toaleta pregătit din: trandafiri, lilie, viole, resedă, jasmin, lăcrămiore. Bani! să bo trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursă. Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIII. Bezerâdy 3. «©©©©©Ge®©©©©©®©®©©©®©©®©©©©©©©©®©©©©©©©©©®® Tipografia Seminariului archidiecesan. Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 eor., an 6 cor., ‘/t an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., Vt an 9 frc., 'an 4 frc. 50 cm. Foea apare in fie care Sâmbătă. Mm Inaertluni: CTn șir garmond; odată 14 fii., a doua oară 12 fii,, a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia’ să se adreseze Ia: Re- facțiunea și admini- strațiunca „Unirei* in Blaj. Foaie bisericească-politicâ. Anul XVI Blaj, 17 Martie 1906. Numărul 11. Program și tactică. I i. Lupta, ce au purtat-o până acuma magiarii cu Monarhul, s’a sfârșit cu înfrângerea celor dintâi. Cel puțin deocamdată. Ce va aduce viitorul, aceea încă nu se poate ști. Opinia publică magiară foarte cu drept se întreabă, cum s’a putut întâmpla, că glasul celor 20 de mi- lioane de magiari (?) a întimpinat resistința cea mai hotărîtă, și că oare cum este posibil, ca în veacul al 20-lea, la strigătul unei țări în- tregi (?) să te provoci la ascuțișul săbii ? Numai că este o mistificare la mijloc. Cei ce strigă, magiarii în- șiși, știu foarte bine, că dieta ac- tuală nu este țara și înzădar s’a sforțat majoritatea dietei, să zicem coaliția, de a duce la biruința așa zisele pretensiuni naționale în contra voinței Coroanei, că a trebuit să capituleze, să se convingă, că la Curte sunt cu mult mai bine infor- mați despre opiniunea adevărată a țărei, și că de loc nu să sparie de amenințările 48-iștilor. Mistificarea n’a succes de loc. Coaliția se pro- voacă la „națiune “, la țară, dar nu-i crede nime. Țara e pacinică și liniștită, semn învederat, că absolutismul tot așa de ușor îl supoartă, ca și constitu- ționalismul de până acum. S’a putut convinge acum coa- liția, că dacă nu are țara, adevă- rata țară la spate, sunt așa de pitici, așa de îmbecili, cât absolut nimica nu pot face. Sprijinul naționalităților le-a lipsit de tot. Coaliția, deși cam târziu, dar a simțit-o aceasta. A recurs deci la o tactică nouă. A întins mâna fraților Croați, a în- tins-o fraților sârbi, a întemeiat foaia „Lumina11 ca s’o întindă și fraților români, dar cu toate frăție- tățile acestea, miliția, fără consi- derare Ia urmări, a împrăștiat dieta. Ei bine, noi trebue să ne dăm seama de tactica aceasta nouă a coaliției, care se apropie cu cuvin- tele cele mai dulci de noi, și a cărei bunăvoință, să zicem așa, față de pretensiunile noastre, o am văzut acum tot mai des în coloanele lui „Magyarorszăg2, care după cum știut este, înainte și numai cu un an, aveă alte cuvinte la adresa na- ționalităților. Noi putem zice aceea, ce a zis presidentul clubului dietal naționa- list Mihali, că ne e absolut indi- ferent, care formă constituțională va eși învingătoare, dară nu ne e indiferent, că oare, care va fi aceea, care ne va asigura pe viitor exis- tința noastră națională. N’ar fi deci chiar nimic nenatural, dacă românii ar lupta în tabăra chiar a kossuthiștilor, dacă aceștia ne-ar asigura libertatea noastră națională, dar cu un program hotărît, bărbă- tesc și clar, fără reservațiuni men- tali și pășind în fața opiniunei pu- blice magiare, cu toată resoluția pentru realisarea aceluia. Dar, care e omul acela din țara ungurească, care să ne arete, că în programul kbssuthist, să face și numai alu- siune la noi, că acesta ar ținea cont de împrejurarea, că aci la noi sunt și mulți cetățeni de altă limbă și naționalitate, cari nu pot fi trecuți cu vederea și numai pentru-că sunt mai mulți, decât elementul stăpâ- nitor ? Mai mult, nu numai, că nu aflăm nimica pentru noi în pro- gramul coaliției, dar le aflăm pe toate în contra noastră: limbă de comandă magiară la întreaga ar- mata din țara, unde ostașii națio- nalităților formează majoritatea; ma- giarizarea instrucției, ca punct cardi- nal; abandonarea votului universal până la timpuri mai bune, adecă până la timpurile acelea, când instrucția magiară, și miliția magiară, vor fi pre- parat bine terenulpentru acesta. Dară abstragând dela acestea, ce promite oare coaliția în privința economică? Vrea oare darea progresivă, par- celarea bunurilor statului și esarân- darea lor la comune, roforme de a în- lesni traiul micilor proprietari, in- dustria etc. Bine să cetească ci- neva, dacă va vrea să afle ceva din toate acestea în programul coa- liției. Da, fraze de ale lui Apponyi, de constituția țărei, miliție națio- nală, independență vamală, Rakoczy Ferencz, Kossuth Lajos, Kbnigrătz, ș. a. sunt destule, cât e mirare, cum au putut orbi oamenii aceștia țara cu vorbe goale, fără să spună odată hotărît, ce vreau și cum au de gând să fericească țara. Și dacă magiarii totuși se înșiră sub dra- pelul independenței, poate o fac dintr’o ambiție foarte nobilă națio- nală, dară că noi, ce nevoie am avea, să le purtăm armele, să le scoatem castanele din foc, când ei nouă în schimb absolute nimica nu ne dau, ba dacă ar eși învingători, am avea destule motive de a ne teme, ar fi din partea noastră cea mai mare nematuritatea politică. Programul partidului liberal, de sub conducerea contelui Tisza Istvân, încă nu e mai bun pentru noi. Programul e pactul dela 67, acum încărcat de un bogat cuprins național. Oum l-a esecutat pro- gramul acesta o știm bine. Pe lângă toată legea de naționalități, când era vorbă să ne zdrobească pe noi, făceau mai mult, decât ce- reau chiar 48-iștii. Pașa lor a fost atotputernic. E neesplicabil, cum a fost în stare un astfel de partid, să stăpânească țara. Cu idea de stat unitar Tisza Kăl- măn, a orbit țara întreagă, apoi a făcut ce a vrut, dar că ce ne- fericiri a adus asupra țării domnia acestui partid, aceea istoria viito- riului o va spune mai lămurit. Atâta vedem cu toții, că se- gregările, comasările, ocrotirea oli- garhiei scăpătate, în contul comu- nelor și a sutelor de familii, prote- Pag. 84 UNIREA Nr. 11 jarea jidivilor și a consortilor străine, exploatarea țârei cu toate mijloacele, să leagă toate de domnia acestui partid. Că oamenii fug în America, că rutenii sunt expropriați de jidovi, că țara e slăită de sărăcie, că dările și aruncurile cresc înspăi- mântător, că socialismul e general, și că naționalitățile sunt toate în- vrăjbite cu magiarii, sunt roadele politicei tisaiste. Și e de mirat, că acest partid si astăzi mai crede la o reînviere. J Tisza Istvăn cu tot cinismul susține, că țara mai are lipsă de. partidul ! liberal. Dar oare cine-s aceia, cari 1 să mai aibă lipsă de partidul liberal ? i Naționalitățile? Nu credem! | Chiar de tot uitate de sine ar J trebui să fie naționalitățile, dacă । și-ar mai da sprijinul lor unui partid cinic de îngâmfat și astăzi, când steaua lui e amenințată să apună ‘ pentru totdeauna. Căci puțini vor î fi și magiarii, pe cari îi va mai în- i calzi ideile lui Tisza Istvăn și pro- gramul sarbăd, dujman ori-cărei li- bertăți, cum nu poate să mai aibă partid constituțional în întreagă Europa. Rămâne încă programul lui Fe- jdrvâry, cu care ne vom ocupa în numărul viitor. Activitatea sociali a preotului. E vorbă de chestia activității sociale a preotului. Este lipsă do aceasta la noi? Este. Cred, că nici nu am lipsă să dovedesc aser- țiunea aceasta. Pentru aceea mă voiu res- tringe numai la unele aparițiuni. Mai în rândul trecut dl George Hubic, cunoscut tuturor din însuflețiți! articoli, pu- blicați și în „Unirea", a scris în „Alkotmâny" neștp articoli, în cari atinge și chestia noas- tră socială, relevând față de luesul unora, ce și-l permit pe socoteala bunei rezolviri a chestiei acesteia, — indiferentizmul altora pe terenul numit. Tot în „Alkotmâny" a scris un alt domn, Gedeon (care să zice că ar fi un profesor dela Beiuș), articol sub titlul: „Românjainka, în care se descrie clar și fără nici un respect de foaia ungurească, în care să publică, starea tristă a poporului român din Ardeal și Țara ungureasc; numai în aceea greșește, că descrie în colori prea întunecate mizeria poporului român de peste tot, întrucât generalizează stările deplora- bile, între cari se află mai ales poporul din jurul Beiușului și din alte părți singuratice. Fiind scopul meu a arăta urgenta ne- cesitate a unei activități sociale a preoțimii, tre buie să mă ocup pe scurt și eu cu sta- rea socială de astăzi a poporului nostru. — Poporul e prea sărac. Nu numai că sunt mulți așa muniții „sărăntoci", cari n’au nimic, numai din agonisirea mânilor să sus- țin, — dar și unde ar fi oamenii în o pozi- ție mai bună, toate merg așa sărăcăcios. Agricultura merge in nește forme vechi, fără de a aduce foloasele unei agriculturi moderne; prăsirea vitelor, pe unde e înda- tinată, încă nu aduce câștigul, ce s’ar putea avea după acelea, cu un cuvânt: ne lipsește o economie rațională. De industrie, comer- ciu românul să sfiește, așa apoi plătește altora, în loc de a câștiga el dela alții. Traiul românului e slab: viptnl de multe ori nesuportabil, locuința nesănătoasă. Sărăcie și necultură, din care provin apoi nenumărate rele pe terenul moral. Alcoolizmul, dupăce ruinează pe bietul țăran trupește și sufle- tește, îl mai face și rob al jidanului, așa, că nu-i rămâne alta, decât emigrarea. Apoi concubinatul, diferitele superstiții și igno- ranță în cele religioase! Pe alte locuri, unde stările materiale îs mai bune, să în- cuiba: luesul fals, părăsirea portului și a datinetor strămoșești și Introducerea unor obiceiuri corupte și porturi nepotrivite ' pentru noi. ! De toate acestea și de alte rele sufe- i rind poporul, pe sine nu să poate lumina. Numărul analfabeților e mare, oamenii nici nu pot, dar și cari ar putea, nu cetesc ga- zete, cărți folositoare poporale. Deci cine să-i ajute, cine să-i lumineze și să-i scoată din sărăcie, cine să poarte grije și de talpa țării? In alte țări să în- grijește statul de popor, la noi? himera magiarizării umple toate: dau poporului, școli magiare, cu a lor cultură, lumină, dar nu-i dau pâne, untură, slănină. Inteligința noastră mireană iară ce poate face? Deo- parte nu stă în atingere nemijlocită cu po- porul, ca sa poată face aceasta, are lipsă ) de unele forme mai bătătoare la ochi ace- lora, cari tot ar suprima, sub pretextul „mântuire! patriei"; de altă parte și față de inteligința noastă e poporul cam rezervat. Ajungem acolo, că nime nu poate ajuta po- porul nostru, ca acela, care e în nemijlocită atingere și care ar trebui să fie în cea mai bună relație cu el: preotul său. Deci în FEUILLETON. DO U  I U BIR 1. (Continuare.) 3 Popa și preoteasa în ziua aceea n’au vorbit nimic, dar sara Maria nu se mai pută stăpâni. „lancule. ni-se prăpădește feciorul! Nu era mai bine, cum am zis eu? Să-l fi trimis la preoție! Vezi că nu-1 trage inima să mai umble la străini." Popa cum se frământase cu gândurile toata ziua, răspunse scurt: „Nn se prăpă- dește. Știu eu că o să-i prindă bine. Las’ că-i trece! Tot popă o să fie din el odată." * * * La școală, Dan sta de multe-ori cu cartea în mână ceasuri întregi și nu puteâ învăța trei șire. Dar după-ce odată dase un răspuns așa de slab, de se cruci profe- sorul și se miraseră conșcolarii, mândria de student bun îi învioră sufletul. Coi il e el acum, într’al 19-lea an, să se lase dus de farmecul poveștilor ca copiii? Doar’ e o prostie și numai să te gândești, să te pui alături cu cooila unei baronițe. tu un copil de nopă românesc de pe sate. Mare prostie! Și Dan se puse pe învățat, și eerca mereu să-și țină gândurile acasă. Și le-a ținut el până odată, când servitorul dela școală îi cerb doi bani, căci are să-i deie o carte. Va fi vre-o scrisoare de-aeasă. Dar nu era de-acasă, căci popa lancu nu i-a scris nici când o cartă ilustrată. Doamne sfinte, de unde va fi, căci Dan nu a primit în viața lui ilustrate. O scrisoare măruntă, fină, așa de necunoscută de nu ar fi ghicit in veci, de unde să fie. Când i-se opriră însă ochii pe pecetea puștii. Dau se albi ca pâretele. Ascunse grabnic ilustrata în buzunar și întră în clasă. A rămas îu scaun, fără să se miște trei ceasuri, și fără să enteze să se uite ia cinc-va. Acasă numai o scoase cu teamă din buzunar, și ceti de vre-o zece- ori, până o înțelese. Și era o slovă ca tipărită!.,. „Dle Dan, dacă ai vrea aș nrma bucuroasă o corespondență cu Dta. Mi-ai trimite vești de pe acolo, eu vești de pe la noi. Spune-mi vrei? Ella." Lui Dan i-se pârii că s’a făcut de-odată primăvară. O lumină mare îi umplîi sufletul și nu știa de ce. Vedeă lumea întreagă altcum. Nu-i mai năreă nepotrivit ea el să steie de vorbă cu Ella, dimpotrivă i-se pârei, că altcum nici nn ar puteă să fie, decât să se apropie tot mai mult de lumina aceea. îi scrise, dar că s’a bucurat din inimă de scrisoare, și că va coresponda totdeauna cu cea mai mare plăcere. Dar când să o adreseze, rămase zăpăcit. Unde să i-o trimită? Ella uitase să-i deie adresa. A dona zi, într’o scrisoare închisă, fata îi spunea să nu se supere, că a fost așa de încurcată, încât a uitat să-i deie adresa. Dan trimise acasă o epistolă plină de seninătate și de viață. Așa bine nu s’a simțit, de când e ia școală, ca în anul acesta. învață tot mai ușor, și răspundea de uimea pe dascăli. „Vezi, am spus eu că-i bine! Las’ că-i bine așa!" zicea popa. Prin depărtarea mare sufletul lui Dan și al Eliei se apropiau tot mai mult deolaltă. Dan simția că să fie Ella acum aci lângă el, mai ales, dacă ar fi și mamă-sa baronița, n’ar pună să-i vorbiaseă pentru lumea asta așa de liber, cum îi seria. Când lua peana în mână, nu-și aducea aminte că eiue-i Eila. ei o vedea numai așa. cum a văzut-o mai întâi, eu pălărioara aibă, cu ochii și sprincenele negre, și încolo zapadă din pădure. Simția cum i-se odihnesc orbii de mură pe chipul lui. și vedea iar o lume nespus de frumoasă când i-se uita mnlt in ochi. își scriau așa de pretiuește. așa de sincer, de abia așteptau amândoi să vie vacanța să se întâlnească. Cătră sfârșitul anului lui Dan i-se pârii că i-a trecut ori-ce sfială și era hotărît să meargă la baronița cât ce va ajunge acasă. Că-i scrisese Elia acum în primăvară, c’au înflorit florile toate și e un miros de tei. de te îmbată, și că ea așa se simte de singură, deși numai de-o săptămână a venit acasă. Preoteasa, când îl văzh așa voios, așa de mândru, nn mai știa cum să se învârtă îu jurul lui. Iar Popa lancu îi puse mâna pe umăr și-i zise cu uu glas plin de căldură mare: „Să trăiești, Dane, ficiorul meu!" Dan în cea dintâi Duminecă spuse foarte serios: „Vedeți, eu cunosc pe baro- nița, cunosc și fata! Până acum a mai mers iae’așa. Eram băiat. Dar acum cred că trebue să merg odată la ele, că de nu, vor gândi eă-s urs din pădure." Preoteasa îi răspunse cu ochii plini ne bucurie:,. .. „vezi bine că se te duci. Nici nu se poate altfel. Să nu gândiască că ești .... . — Ce să gândească? Ia, spune tu ce să gândiască? zise răstit popa, care tre- sări, când auzi pe Dan vorbind de baronița. Nr. It UNIREA Pag. 85. primul r&nd preotul ar avea să fie condu- cătorul poporului și tu cele-materiale. într’adevăr, preotul nu e numai duhovnicul poporului. El e în toată privința păstorul și părintele aceluia. Ce Însemnează: a fi părinte? însemnează: a avea pe cineva, cine stă mai aproape de inima ta, cine ți-e mai scump, a cărui soarte te interesează mai mult și a cărui bunăstare e unica fericire a vieții tale. Ce însemnează: a fi păstor? Va- samnă: a avea sub grija ta o turmă, unica avere a ta, fără de care nice tu nu ai putea fi, prin urmare a cărei interese și interesul tău propriu! Păstorul bun își dă viața pen- tru oile sale; ce ar fi, dacă ei numai ar mulge, ar tunde oițele sale, le-ar lua mielu- șeii, dar altcum le-ar lăsa In mila Dom- nului; vrednic ar fi acel păstor de turma sa ?. .. Iată pentruce trebue, că preotul ro- mân astăzi să se intereseze și de lucrurile sociale! Zic: trebue, căci și așa destul am negii geat. Re cerința aceasta dela noi tre- buie să o înțălegem in fine și noi, cum au înțăle-s’o deja de mult în Germania, Austria, chiar și la ungurii noștri. La noi activitatea socială a preotului n-are numai însemnătatea bisericească, ci și națională, fiindcă in altă formă poporul român de dincoace nu să poate mântui, dar și de n-ar fi Împrejurarea din urmă, preoții și atunci ar avea dato- rință de a lucra, căci toate mișcările social - democratice au de scop suprem: suprimarea bisericei și lățirea ateizmului în popor. La noi Biserica a fost totdeauna cel mai mare binefăcător al poporului, românul e încă și astăzi religios, biserica e instituție națională, ce va fi, când ne vor răpi și acest scump dar al lui Dumnezeu din mâna lui ?.. Deci trebue să ne ocupăm cu socia- lismul 1 Pe unele locuri s’a ivit deja social- democrația, acolo munca e mâi urgentă, pe alte locuri încă nu; dar peste tot e de lipsă. Papa Leo a XlII-Iea în enciclica sa edată în chestia muncitorilor in 15 Maiu 1891 (Rerum novarum) a zis: „toți membrii clerului să se nizuiască, a susținea și vali- dita între toate stările, principiile funda- mentale ale Evangeliei: a conlucra prin toate i mijloacele, ce le stau la îndemână, spre bi- i nele poporului !u Cari sunt apoi, acele mij- I loaee, cari stau la îndemână unui preot, ' spre a putea dezvolta o activitate socială, i asta acuma nu o discut. Asta ar afla-o \ toți aceia, cari, intoresându-să de cauză, ; vor ștudia lucrul. Căci asta formează obi- ectul unor ștudii multilaterale și unei acti- vități practice. Scopul meu fu numai, a arăta necesitatea acestei activități, momen- tul chestiei, și a deștepta prin aceasta inte- res față de cauză. Făcui asta, deoarece do- resc, ca nu numai în foi ungurești, să se tra- teze chestiile noastre, ci și aici între noi; și o făcui acum, pentrucă e bună materie de medi- tație pe post. — Mântuitoriul vorbește în Evan- gelie despre unele duhuri rele, cari nu se pot izgoni altcum, decât numai prin post și ru- găciune. Aceste duhuri sunt la noi: năca- zurile sociale de mai sus, dar mai ales: spiritul indiferentizmului și la aceia, cari pot face ceva. Căci nu toți preoții noștri să pot scuza cu aceea, că din starea lor materială nu pot face nimic; sunt, și cari ar putea face, și apoi nici nu trebue să fie toți apostoli, sunt destui 12. Să iubim poporul nostru, dar nu cu porbe goale, cari numai măresc durerea, ci cu iubire activă, care vindecă toate relele: Să zicem și noi ca Hristos: „mi-e milă de | popor11, și să avem de grije, ca nu cândva, I să zică și despre noi: „fiindcă au durmit oamenii, a venit dujmanul și a sămănat ne- ghină “. Misiuni poporale și socialism creștini: acestea ne vor mântui!.. Onea. CORESPONDINȚE. Din dieceza de Orade. ; — 14 Martie n. । Cu ziua de astăzi dieceza gr.-cat. a i Orăzii mari a mai făcut un paș uriaș elitră | țînta ameliorării sorții triste a văduvelor și ; orfanilor de preoți din aceiaș dieceză. E vorbă adecă de proiectul Uustrității Sale Dr. Radu, episcop de Orade, emanat cu gra- țioasa ordinațiune de dat. 27 Februarie, sub nr. 318—1906, — și comunicat cu toate oficiile parohiali, cu acel scop, — că mai înainte de ce s-ar stabili să se iea la des- batere în sinoadele tractuali din această pri- măvară, — apoi conclusul desbaterilor să fie sușternut Preavene râtul ui Ordinariat. Toți, cari gemem sub povara aproape ' insuportabilă a grijilor familiari —■ avem să dăm azi mulțumită lui Dumnezeu, cu lacrimi In ochi, — pentrucă în fine fură ascultate ale noastre nesfârșite suspine, înălțate de zeci și zeci de ani spre eeriuri — să se în- dure Tatăl milelor a croi o soarte mai to- lerabilă, dacă nu pentru noi, — pe sama familiei noastre măcar, despoiată de razimul său natural, de capul familiar ... da, da,— zi de bucurie sfântă și mângăitoare este ziua de azi pentru a noastră Dieceză. Actualul Arhiereu, bunnl nostru Episcop Demetriu, fu ales de Tatăl ceresc, să picure balsamul răcoritor pe a noastră rană cumplită, și de — Stai numai, laneuie, nule lua toate ca o furtună. Uite, se cuvine .... — Mie-mi spui ce se cuvine? Nu știu eu? Auzi acolo, să vie ea să-mi spue .. .. — Dacă nu vrei, nu mă duc. tată. Dar' ce-i dacă mă duc? D-ta știi că am fost odată în trăsura lor. Știi, atunci ai zis să merg. Mă duc și vin. Ce-i într’asta?® Popa lancu privi îndelung la Dan. îi păru așa de liniștit, așa de cuminte, și totuși, Doamne, ce ochi rugători avea acum. I-se părh că stă așa de hotărît în fața lui, ca atunci când l-a dus mai întâi la școală străină, eând i-a zis: „Rămân, tatăl® Ca și când i-ar fi părut rău de pornirea lui, îi zise cu glasul așezat: „Du-te, Dane, de ce să nu te duci. Iacă, mie de mamă-ta mi-e, că se tot pune să-mi deie sfaturi.* Baronița li cine știe prin ce odaie, într’un fund de divan, dar Ella, în veranda dinaintea casei grele. încearcă să acațe niște vițe sălbatice, să steie așa încurcate, să nu pătrundă soarele. în după amiaza aceea Ella i-a arătat toată frnmuseța gră- dinii,- și când se despărțiră — fără să se întâlnească și cu baronița — numai atunci a văzut Dan bine, cu ce ochi se uită fata asta la el. Doamne, ce mai ochi, de să meargă Dan acasă și să-și sărute soțioarele, una de 11. alta de 12 ani, încât să se mire preoteasa ce-i de capul lui. Dar după vizita dintâi, nu mai treceau -două zile, ca Dan să nu meargă în grădina largă cât un hotar. Baroniții îi părea bine că fată-sa are cu oine-și petrece și-i ducea pe amândoi cu dânsa la plimbare în trăsură. De mnlte-ori se gâadia baronița că 'oare ce se va alege din fata ei? în socie- tățile baronilor vedea bine, că nn-i place, că, neștiind cum sâ se poarte cu lumea, nu o bagă nimeni în samă. De altcum, ră- mase de mrJt văduvă, a trecut prin multe năcazuri și măreția de-odată, când trăia barouul, era pe cale de a se șterge. Pă- mânturile se împuținau, numele lor nu-1 mai cetiau pe nicăiri. Fata o crescuse Într’un institut de călugărițe. Numai de un an a eșit de-acolo. De aceea poate că e așa de nepricepută încă și așa străină de lume. Și fata asta, Ella, era tot ce mai avea pe lume, tot ee mai rămăsese dintr’o veche familie boierească, cu nume mândru. N’ar fi fost în stare să se împotrivească la cea mai mică voință a copilei. La ee s’ar și împotrivi? Ea a băgat de samă că Ella prinde să bată din aripioare, a văzut și s’a bucurat din tot sufletul. Ce e viața asta, când trăiești ca o bucată de lemn? Și ce primejdie puteă să urmeze de aci? Nimic! Dse distrage fata și odată va râde mult ea însă-și, cum a scâlciat capul unui fecior de popă românesc. Numai cât nu se întâmplă toate după cum judecă împărații chiar. Că gândul merge drept, din treaptă în treaptă, dar inima are atâtea ascunzișuri, de nici când nn știi care va eși la iveală. în vacanța aceasta și cea din ăl doilea an — cea din urmă vacanță a ini Dan ca student la gimnas — tinerii au ajuns acolo, încât întâlnindu-se nu-și mai puteau lua ochii unui dela altul, iar când nu se vedeau, gândurile le erau aceleași. De multe-ori în liniștea înserării, din grădina încinsă de zid. se auzia glasul curat, puternic, mlădios a lui Dan, cum se înalță și plutește peste întinderea aceea străină. Și eând suspinele din urmă ale doinei mu- riau prin întunerecul stejarilor boltiți, mur- murul coardelor, îndrăgit par’că de cântecul, care s’a stâns, se înălța sfios ca și când i-ar fi teamă, și ca și când totuși ar vrea să ajungă doina de mai înainte. — Drumul trecea pe lângă grădină, și se opriau oamenii în loc, când veniau dela muncă, ascultau, și când plecau mai departe, clătinau din cap, mirându-se. Popa lancu auzia și el. cu ochii în- cruntați. „Ce-i asta, Mario, spune-mi înțelegi tu ce-i asta? Știi tu, cum mi-se strânge mie inima? Să vezi numai că n’are să fie bine. Eu știu că n’are să fie bine.® 11 punea pe Dan să scrie, să copieze, îi da pe-o zi muncă de patru zile. — „Dane, e lipsă mare de scrisorile acestea. Vezi de le dă gata, că eu nu am vreme!® îi venia de multe-ori gândul urât să-l în- chidă pe Dan acolo în casă, să poată lucra. Punea cheia în broască, dar o scotea grabnic, părându-i par’că prea copilăresc lucrul acesta. Și Dan scria ce scria, dar dela o vreme nu mai putea face nimic bine. Făcea peste greșeli, de se crucia popa lancu. „Bine, măi Dane, dar cum ai putut să scrii așa! Ia, măi Dane, cum ai putut?® Dan, palid, ca după boală, se nita cu ochii mari, îndurerați îndelung la popa, până acesta nu mai puteâ să-i sufere privirile. „Lasă-1, părinte, lasă-1 să mai iasă pe-a fără, că se prăpădește așa. Nu vezi că se prăpădește părinte?® — Și preoțeaii i-se umpleau ochii de lacrimi. Pag. 86. UNIREA Nr. 11. ațâța decenii deschisă, — să iea in mâniie sale binecuvântate firul scăpat tn trecutul depărtat: sanarea stării mizere de tot — in carea se svârcolesc acele stimabile femei, acei băiați de o mai bună soarte. Căci este in deobște cunoscută [mizeria văduvelor, și orfanilor rămași pe ulițe. Ți-se sfășie inima de simțeminte ucizătoare când cugeti și vezi, că până când văduvele altor oficianți, cu o cualificație mult mai inferioară, cu un teren de muncă mult mai restrîns, mult mai ușor de percurs ca a preoților nostrii — să bucură de o penziune consi- derabilă chiar și numai după o activitate bagatelă de zece ani.. până atunci văduvele confraților noștri —. fie fost acești confrați chiar cei mai harnici și neobosiți muncitori ai „Viei" Domnului, sau fie muncit ehiar și o suta de ani — abia sa împărtășesc de o penziune, carea în ochii străinului cult și uman este considerată drept de „cruceriul orbului". De aici apoi vine, că bietele văduve necum să poată trăi omenește, dar deabia le ajunge pe un cuartiraș și o bucățică de pâne uscată. Să nu te miri apoi, dacă îm- pinsă biata de nevoi se angajază Ia atare boercș de al treilea rang de servitoare, — încă să se bucure că încape la loc „bun", — baremi are supă caldă ia zi, pecând ațâța alții — nici apă rece. — Iar orfani,? oh, vai de ei! câți și câți să prăpădesc, spo- rind numai numărul și astfel destul de mare al „lazaronilor"... Sănarea acestor rele — intenționează „proiectul" mult iubitului nostru Arhiereu, când întru augmentarea „Fondului viduo-or- fanal" prevede a se înlocui vechile presta- țiuni, numite „simboale" cu contribuire de 3% din venitul curat al fiecărei parohii, și anume 2 % pentru „Fondul" pomenit, iar 1 % pentru cel al „deficienților"; astfel pres- , tațiunile anuale să duplică tn fiecare an, — în loc de 2300 vor incurge 4600 corane.... Se contemplează apoi ridicarea taxelor numite n matrimonialitf dela 800 (optsute) cor. la 1200 (unamie-douăsute) și 1600 (unamie-șesesute) cor., dupăcum adecă clericul diecezan ia în căsătorie fată de preot din i altă dieceză, și respective fată din părinți | mireni, ori altă confesiune. Foarte corect! Mult mă îmbucură înoirea planisată cu | privire la stabilirea penziunilor. „Anume s-au [ făcut patru clase, just fiind, că văduvele I acelor preoți, cari au contribuit în fond mai [ mult, servind la altarul Domnului timp în- delungat — să primească și penziune cât de cât mai mareu, grâește însuși grațiosul rescris. Să statorește deci pentru clasa 1-ă adecă văduvelor, al căror soț a servit până la al 10-lea an 300 (treisute) cor; pentru i clasa a U-a dela 10 până la 20 ani servițiu : 350 (ireisuie-cinzeci) cor. pentru clasa a * JH-a 20—30 ani de serviciu 380 (treisuie- optzeci) cor. iar pentru?cZasa a dV-a dela 30 ani de serviciu în sus 400 (patrusuie) cor. E drept, că nici acum nu poate fi vorbă de penziune în înțăles strâns, căci capitalele „fondurilor" menționate nu per- mit deocamdată așa ceva, — dar de înce- put e destul și cât s’a făcut. Și că pașul prim nu va fi și ultimul, ci începutul unei înaintări grabnice cătră țintă. . garanță ni-este însuflețirea nobilă a bunului nostru j Părinte-Episcop, cu carea a îmbrățișat atât i de călduros starea deamnă de compătimire a acelor ființe fragede: a văduvelor și orfa- nilor „fiilor" săi adormiți în Domnul... In fine să ridică și graționalul anual al orfanilor de preoți, pentru cei orfani de tată în loc de 2Q cor. la 40 (patruzeci) cor. iar pentru cei orîani de ambii părinți, — să stabilește un grațional egal cu suma penzi- unei de clasa I. împărtășiți și de alte favo- ruri; iar orfanilor, cari cercetează școli medi sau superioare — li-să pune în prospect un stipendiu de câte 100 (unasută) cor. Iată pe scurt „proiectul" înălțător de inima. — Să-i fac elogii ? Of, cine ar găsi cuvinte pentru a lăuda, mai mult a prea- mări bunătatea, îndurarea și grija părin- țească, ce arde necontenit cu flăcări întinse în inima preascumpului nost Părinte-Episcop pentru prosperarea Bisericii lui Hristos, și bunăstarea trupească-sufletească a turmei sale cuvântătoare!.. Dnmnezeu sfântul să-l țină întru mulți ani fericiți!... Iar nouă Fraților — sfântă datorință ni-se impune, a grăbi cu obolii nostrii întru salvarea fami- liei noastre. Nu cruțați „puținul", să pri- mească ai vostrii „multul." Dee Ceriul, să fie de fapt: „mult", „mult"! d Hublc, paroh. REVISTE. Budapesta. Săptămâna trecută s’a făcut o schimbare în membrii actualului guvern, anume a intrat la culte Tost Gyula, la finanțe He- gediis Săndor și la honvezime Papp B^la. Noii miniștrii au depus deja jurământul în mâniie Majestății Sale. Cuvintele lui Andră isy, că na- țiunea resistă cu succes, par așa de comice în fața faptului constatat, că cornițele pe rând să supun or- dinațiunilor guvernului neconstitu- țional. Foile lor aduc zilnic știri, că comitatele capitulează într’una, părăsind hotărîrile luate de a nu se supune ordinațiunilor guvernului. „Măi, Dane, măi. spune-mi ce-i cu tine, mă? — Spune-mi tu mie, eă doar’ de aceea ți-s tată! — Ce să am. tată. iacă, ce să am?" Glasul îi era așa de plin de durere, de popa lancu trei-pat.u zile nu-i mat da nimic de lucru. Dar de câte-ori îl auzia cântând acolo în grădină, popa lancu simți» o mânie mare în piept. Atunci ar fi fost îu stare să-i tragă o sfântă de bătae, așa fecior june cumn-i, de să-l pomenească. Dar când îl vedea, când 11 vedea acasă, preotul nu mai era omul de mai înainte. Dan. în acești doi ani din urmă, drept că s’a făcut bărbat, dar nu așa, cum și-l închipuia popa. Unde s’a mai pomenit în neamul lor obrajii aceia veștezi și ochii vecinie plini de durere? Și când lancu își arunca din când îu când privirea la chipul „popii cel bătrân", îi părea că acesta zim- bește batjocoritor. Atunci simția că pe la inimă se împetrește ceva în el și să fi ferit Dumnezeu să nu-i fi zis o vorbă împotrivă. Dar mai avea popa lancu o nădejde. Dau e primit între clerici și între cântecele de biserică, i-se vor deștepta gânduri mai bune și se va trezi în ei sufletul de neam hirotonit al Munteneștilor, Și tot va da Dumnezeu să fie bine. Dan nu s’a împotrivit, A mers și a îmbrăcat vestmântul lung preoțesc, ca ori- care alt tinăr. De ce să un-1 îmbrace? Că doar’ acum e om mare și trebue să-și vadă de-o slujbă. — Dar după o lună de seminar, popa lancu orimi o scrisoare scurtă dela superioritate: „Fiul Dtale înainte cu două săptămâni ne-a spus că l-ai chemat acasă, fiind bolnav. Dacă ești mai bine, să vie cât mai îu grabă în interesul lui." Popa lancu. cetind scrisoarea asta gemîi ca și când l-ai fi junghiat cu un fer ars prin inimă. Stătu apoi așa ca înlemnit, în mijlocul odăii, cu priviri rătăcite. Eși afară, trântind ușa de se zguduiră fereștiie. ca și când ar fi căzut trăznetnl pe uude-va pe aproape. Prin curte n’a dat de nime. I-se pârii că nu stă bine troaca, din care beau vitele. — un trunchin scobit de stejar cât toate zilele. Popa îi prinse, îl ridică de pe poeiumbașă, bălti cu muchea toporului nn pociutnb, ce era tnai ridicat, și ridică iar trunchiul. Apoi începh să se plimbe furtunos nrin curte dela șopru până la poartă. S’a împedecat de două bucăți de pari. Le-a ridicat și le-a svârlit peste șură. S’a hotărît la ceva. Se ducă și scrie atât: „Sunt tot bolnav. încă rău. Ștergeți-mi băiatul din șirul clericilor, că poate n’o să mai vie." Dar când să între în casă, să facă scrisoarea, iată un român năcăjit întră în curte: „Părinte, să faci bine să vii eă-i tare rău mamii!" Popa lancu privi la el ca la un dușman: „Ce vreai, mă? Iară cu moartea? Pare că fără mine nu puteți muri! Ba puteți, vei vedea tu că puteți! Să ierți, Sfinția Ta, dar e în cele din urmă! — Asta-i! îu cele din urmă! Toți așa zic, că-s în cele din urmă! De ce n’ai venit mai de vreme atunci? — Nu știam că moare, părinte! — Nu știai că moare! Dar trebue să aștepți până-i să-și deie duhul? Atunci să vine la popa? Cum v’am spus eu iu biserică, mă. când trebue să spui popii că ți-e bolnav cinâva Ia casă. în clipele din urmă? — Ci lasă-mă, părinte, păcatele mele, că-mi poate mie ajunge. Nn-rni mai ținea și D-ta acum cazanie! — Ce căzanie, asta-i minte, mă. minte trebue să ai! — Sfinția Ta, vii ori nn vii? Voiam numai să-ți spun că c dorința mamei să te mai vază odată și să mai sărute odată patrafiru. că știe Dumnezeu ce va fi pe lumea cealaltă." Popa, ca și când iar fi venit de-odată ceva în minte, zise: „Spui că-i bolnavă râu? — își dă sufletul, Sfinția Ta. — Săca-ți-ar capul, de ce nu mi-ai spus mai îu grabă!" Și popa își luă grabnic patrafirul și porni, de românul abia se puteâ ținea după el. Sara, fără să-i spue preotesei ceva, facil scrisoarea și o trimise. Dar noaptea întreagă popa lancu nu putti să închidă un ochiu. (Va urma.) I. Agârbiceanu. Cărți poștale ilustrate, c ca vederi din Bla|. Bucata 6 fileri. — 8uta 3 cor. franco. Nr* 11. UNIREA Pag. 87 Cei, cari au inscenat resistința în comitate, să conving înși-și despre zădărnicia acestei acțiuni. Acțiunea resistenței este lăsată acuma pe mâna ziarelor. Și îți vine milă de „națiunea aleasă*, când o vezi în sforțările ei neputincioase. Se vorbește multe despre nonele alegeri. Nu se știe cu siguritate, dacă se vor face în timpul dorit ori nu. După știri d in sorginte se- rioase, se crede că Majestatea Sa va convoca dieta pe ziua de 7 Maiu, în cazul acesta alegerile ar aveâ să se facă în April. Să spune și aceea, că alegerile vor fi conduse de Rudnay, ca ministru de interne. 15 Martie, ziua, în care sărbă- toreau Ungurii triumful libertății, au petrecut-o de astădată în la- mentări si văicăreri. Mai nou. Foaia oficioasă publică numirea profesorului Dr. .Petru Fabian de canonic prebendat în capitlul episcopesc de (jherla. Noul canonic e născut la 1867. a studiat în Se- minarul central din Budapesta, unde a și fost promovat de doctor în teologie. S’a hirotonit în 1892. și a servit ca profesor la Seminariul diecezan. Pe lângă aceea, a fost membru în comisiunea scolastică, la esactorat, în comisiunea pentru examinarea preoților, la inspector, scolastic, secretarla tribunalul matri- monial, catechet la gimnasiul din Gherla. — Preot distins, profesor harnic și priceput, numirea de ca- nonic a fost una din celea mai nimerite. La mulți ani! Budapesta, 14 Martie 1906. Comitetul esecutiv al partidului național român, a ținut aici la 12 și 13 Martie împreună cu clubul parlamentar al deputaților naționa- liști, ședința comună, la care a luat parte și presidentul clubului nostru municipal Dl Dr. luliu Maniu. Cu această ocasiune, pe lângă resolvirea mai multor afaceri curente, s’a re- dactat în mod definitiv și textul manifestului, adresat poporului ro- mân slovac și sârb. în acest manifest, care va apărea în zilele proxime, clubul par- lamentar își justifică atitudinea ob- servată față de criza actuală. Tot în aceasta ședință, ținând compt de eventualitățile, ce se pot ivi în chestia alegerilor dietale, s’au pre- •cisat unele puncte de orientare, în ce privește înființarea unui ziar politic în Budapesta, s’a menținut unanim decisiunea ședinței ante- rioare, constatând neschimbata ne- cesitate a înființărei acestui ziar cu neopul de a apăra interesele mari naționale și a susținea solidaritatea și disciplina de partid. Având însă în vedere, că forma de societate pe acții în deosebi în situația schimbată de azi nu ga- rantează neconturbata independență de acțiune a ziarului, s’a hotărît abandonarea acestei baze, si s’au revocat prospectele emise, aflând altă modalitate corăspunzătoare pentru înființarea acestui ziar. E semnificativ și foarte trist, că „Tribuna* din Arad iarăși publică în mod greșit, incomplect prevertit cele petrecute in Budapesta, deși redactorul ei prea bine știe, ce, și cum s’a petrecut. într’adevăr ar fi timpul suprem, ca între împrejurările grele, ce trăim, să ne știm desbrăca cu toții de multa întrigă și de a pismei răutate, cari încurcă lumea, strică causei și îi dă de gol pe — ei. Noutăti. Hymen. loan Agârbieean. iubitul nos- tru colaborator, își va serba mâne Duminecă cununii sa cu drăgălașa domnișoară Au- relia Marii Radu din Uioara. — Cele mai sincere urări de fericire trimitem tinerei părechi! — Va Ier in Șandru, cleric abs. și O ti i i a G. Topan, iogodiți. Promoție. Emil Pop, stipendiat Șn- latan. a fost promovat la universitatea din Cluj, de doctor în drept. I. Reuniune de înmormântare din Blaj, și-a ținut Dumineca trecută adunarea generală, sub oresideuța directorului A. C. Domșa și în fața alor 60 membri. No- tarul Aug. Caiiani și cassarul Oct. Măcelar, cetesc raportul consiliului de direcțiune, și despre circulația castei. cari se predau unei comișiuni spre supracensurare. Prof. Dr. Ainbrosm Chețianu în numele acestei comișiuni. scoțând la iveală frumoasele progrese realisate de reuniuue în decursul primului an, propune, să i-se voteze mul- țumită comitetului și deie absolutor. — Modificarea §. 4. din statute, ea adecă reu- niunea să poată înființa filiale și primească membri și afară de Blaj, după o scurtă discuție, se primește unanim. De asemenea e ales membru în direcțiune cu votul tu- turor dl advocat Dr. Damil Sabo. Fondurile arhidieoezane. Se constată primirea următoarele eontribuiri: Masa studenților: colectați de elevii ci. I, gimoasiale 61'80 eor. „Grănițerui" Dobra, 30 cor. Dr. luliu Maniu. în memoria repaus. Dr. Eug. Pătăceanu. 20 cor. Fondul subsidiar al preoților: Vasiie Smigelschi, Sâncel. 6 cor. Blaj. 16 Martie n. 1906. Cassa centrală arhidiecezană. Convocare. Societatea „Transilvania" pentru ajutorul studenților și elevilor me- seriași români din Transilvania și părțile ei, convoacă pe domnii membrii la adu- narea generală, pe Duminecă 5 Martie v. 1906. în palatul societății neutru învă- țătura poporului român, strada sf. Ecate- rina. Ședința se va ține cu ori-câți domni membri vor fi presenți. La ordinea zilei fiind: Darea de samă a consiliului de admi- nistrație pe 1905. Raportul comisiunei censorilor; Votarea budgetului pe 1906; Alegerea consiliului de administrație pe 1906. Domnii membrii, sunt cu tot dinadinsul ru- gați, a lua parte la ședință. — G. Miesaii. președinte. D. Rațiu, secretar. — Canina română din Blaj. își va țineâ adunarea generală, Duminecă în 25 Martie a. c. la 10 oare înainte de amiazi. în localitățile proprii. Reuniunea femeilor române din loo își va țineâ Duminecă îu 18 crt. la 8 oare sara a patra serată literară, când d-șoara Lucia Murășau. va cânta la pian, di luliu Pop. deciamează, iar dl Alesandru Ci ura, va diserta. Serata va aveă loc în localul Casinei. Dela societatea meseriașilor. Dumi- necă în 18 ert. va țineâ dl Ștefan Roșian o conferință de cuprins religios în localul societății dela oarele 6—7. Intrarea 10 fileri. Sperăm, că toți măiestrii noștri vor grăbi să asculte bunele învățături, ce li-se vor da. Aviz medicilor români. Postul de medie eerc.ual eu reședința în Kirâiydaroc (comit. Sătmar) este vacant, și de-oare-ee ia concursul publicat. în urma unor intrigi, n’au reflectat conenrenți. acela să va acorda din partea preturei. fără a să mai supune concursului public, celni ce mai întâiu își va trimite petiția. Dotație: 1200 cor. fix, onorarele de vizitator de carne, vizitator de morți și de oknire, plus praxa privată, cari toate la un loc fac la sigur 4000 cor. anual. Cercul are 6 comune, la cari ea praxă pri- vată să mai adaug alte 9 comune din apro- piere. Cu informațiuni servesc bucuros atât eu. cât și dl protopop din loc. Ambrosiu Pop. Petiția are să se adreseze protopre- toruloi din Erdfid. — Alesandru le- sensky. farmacist în Kirălydardc (posta în loc). Catastrofă teribilă în Franța. îu nord- vestnl Franței. în satul Cotirriferes. s’a în- tâmplat în săptămâna trecută o teribilă ca- tastrofă în minele de cărbuni. Aproape 1200 de muncitori au căzut victimă esplo- siunei pricinuite prin izbucnirea unui mare incendiu care apoi a dat naștere gazelor espiosive. împăratul Germaniei a trimis o cestă de lucrători din Westfalia. cari au dezvoltat o muncă uriașă întru mântuirea nenorocirilor. Mii de eonii au rămas orfani. Doliul e mare și ajutoare sosesc din toate părțile. Episcopul din Arras a îndeplinit serviciul dumnezeese, cu prilejul îngropării ■cadavrelor celor scoși din mină, și ia sfâr- șitul ceremoniei a cetit telegrama de eon- dolență a Sfinții Sale Pana Piu. Ministrul de interne a denus în numele guvernului o superbă coroană pe mormântul nefericiți lor. Mulțămită publică. Tuturor st. rud enii, cunoscuți și binevoitori, cari din incidentul perderei scumpului și neuitatului meu soțiu Dr. Eugen Pătăcean, advocat în Turda, s’au grăbit să îmi aline nemângăiata durere prin condolență, le exprim pe aceasta cale sin- cerile mele mulțânaite. — Turda, la 10 Mar- tie st. n. 1906. Văd Ecaterina Dr. Pătă- ceanu născută Mezel. Posta redacțiuniL P. G. A sosit prea târziu pentru numărul acesta. Un preot. De astădată nu s’a putut, in nu- mărul viitor va apărea. —f. — Replica nu ne pare succeasă și obser- vările făcute poate nu’s la loc. După ferbințeli dese ți după morburi grele reconvalescentul are lipsă de hrană nutri toace. Pentru reîntărirea trupului e mai potrivit oleiul de pește, pe care Enudsiuneu de Scott ni-1 dă pregătit iut’o formă așa de ușoară ți uțor de mistuit, că și cel mai slăbit morbos îl poate lua cu ușurință ți plăcere. Emulsiunea de Scot «e pre- gătește din oleiu.de pește din Norvegia amestecat cu var ți cu hipofosfiți de natriu. etc. Pescarul cu batogul cel mare este semnul de garan- ție al procedurei veritabile a Emuleiunei lui Scott. 4 fr Să poate afla in ori-ce apotecă. Trimițăndu-se 75 JUeri, ți provocăndu-se la >Unirea«, primețte fie-care franco o sticlă ■nT de mustră dela Dr. BUDAI EMIL, Ikl» «farmacia orațu)ui< BUDAPEST, IV., Văczi-utcza 34/50. Prețul unei stide originale costă 2 cor. S0 fii. Pag. 88. UNIREA Nr. 11. PARTE SCIINTIFICA-L1TERARA. Se® Spiritismul. (Continuare) în urma acestora Întreg jurul se umplu de vestea celor ce se petreceau în casa lui Fox. Mii de curioși alergau din toate părțile să audă pocnituri, să vadă mese și mobile mișcăndu-se de sine, și să primească răspunsuri dela ființe din lumea cealaltă. Ori unde mergeau fetele Lia și Caterina Fox, mobilele se mișcau și se ridicau de sine; pentru aceea era deajuns numai pre- zența lor. Și când casa familiei Fox era'prea mică pentru mulțimea vizitato- rilor, fetele Fox pășiră pe binele teatrelor din New-York și Ro- chester, și aci dădeau ele probe despre puterea lor de a comunica cu spiritele din lumea cealaltă. Și fiindcă ele serviau de mijloci- tori între spirite și oameni, s’au numit: medium. Exemplele lor, de a comunica cu spiritele, le-au urmat și alții, așa, că în cu- rând crescîi peste măsură numărul mediilor și al spiritiștilor, sau al acelora, cari credeau în răspunsurile, ce le dădeau spiritele, cu privire la adevărurile religioase, și la vieața de dincolo de mor- mânt. în 1856, în Statele-Unite erau la 3 milioane de spiritiști; iar în congresul spiritiștilor ținut la Rochester, în 1868, numărul aderenților nouei religiuni era de 10 milioane, și în 1871, de 11 milioane. Tot așa crescb și numărul mediilor. Singur numai Statele-Unite numărau, la 1850, la 30,000 de medii. *) Și fiindcă mijloacele de comunicare cu spiritele, ce erau la început în uz, adecă masa cu bătăturile ei (când se punea degetul pe litera, ce o voiau spiritele), nu mai erau îndestulitoare pentru curiozitatea oamenilor, cari voiau descoperiri din lumea cealaltă, de aceea s’au perfecționat și mijloacele de comunicare. S’au pus în mijlocul mesei un disc, pe periferia căruia era gravat alfabetul, apoi s’a aplicat un arătător în centrul discului, carele se învârtia și arăta literele de trebuință. Condiția era, ca mediul să-și pună mâna pe masă. Și ca să nu se întâmple înșelăciune, Pease a aplicat un părete despărțitor de scândură, între mediu, disc și arătător. Dar nici mijlocul acesta n’a fost îndestulilor pentru cu- riozitatea oamenilor, cari voiau răspunsuri multe și curând. De aceea la sfatul spiritelor s’a aplicat de piciorul mesei un creion, și sub el hârtie; răspunsurile și comunicările spiritelor se întâm- plau acum în scris prin scrisoare nemijlocită sau directă a spiri- telor. Mesele acestea se numesc: mese psihografe. Dar nici acestea nu îndestuliau pofta curioșilor, de aceea spiritele au propus alte mijloace de comunicare, și mai perfecte: de a scrie prin unii medii, ori de a vorbi prin ei. Spre scopul acesta însă se recerea, ca mediul să între într’un stat de som- nambulism, ori mai bine zis: într’un stat inconștient, numit pe anglezește: trance. Medii aceștia se numesc: medii scriitori, iar scrisoarea lor: scrisoare automatică; și medii vorbitori. Spiritele au mers și mai departe; au început să se arete în forme vizibile, dar nu prin mijlocirea ori cărui mediu, ci numai prin a unora. între toți medii americani, cel mai puternic și mai însemnat a fost Andrew lackson Davis. *) El a fost: mediu vorbitor. în 157 de ședințe, numite: seance, fu cufundat în somnul acela trance, și și-a dictat opul principal: Die principien der Natur, ihre gott- lichen Offenbarungen und eine Stimme an die Menschbeit. tipul său a fost dictat și scris în limba angleză, dar în curând s’a tradus și în limba germână, și în alte limbi, numărând peste 40 de ediții. Descoperirile cuprinse într’însul sunt fără nici o ordine; *) Dr. Wblkenberg Alajos, A spiritizmus, Szatmăr 1899 pag. 64—65. a) El s’a născut la 21 August 1826, in Bloominggrove, in statul New- York, din părinți săraci. Din lipsa mijloacelor, puțin a putut umblat la școală. Ca să-ți c&țtigepânea s’a făcut păstor de vite, mai apoi a intrat ca ucenic de prăvălie, dar părăsind ți cariera aceasta, s’a făcut ucenic de pantofar. Pe timpul acesta, un croitor, cu numele Levingston, Ia magnetizat mai de multe ori cu sistemul Iui Mesm er. Și pe când se afla el In somnul aceia magnetic, descoperi» lucruri, și dovedi» cunoștiințe, cari întreceau capacitatea lui. Lă- țindu-i-se vestea l-au dus la New-York, ți aci l-au luat sub scutul lor: un pre- dicător protestant, ; țiun medic, Uon. în forma aceasta Andrew lackson Davis a devenit mediu spiritist. în multe locuri sunt Întunecate, iar in altele triviale, cu toate că el susținea, că e în relațiune cu morții cei mai renumiți. După el urmează mediul Dr. Henric Slade. :) Spiritismul din America nu și-a înrolat credincioșii din tag- ma oamenilor de jos, ci din tagma cărturarilor. Atari au fost de ex. Robert Hare, profesor de chemie la universitatea din Pennsyl- vania; Horațiu Greely, fost candidat la prezidența Statelor-Unite; ambasadorii: Bancroft, Bigelow, și alții. Ei s’au constituit într’o societate religioasă a parte, împărțită în mai multe secții, ca să le numim așa: parohii. Dogmele și morala lor sunt scoase din descoperirea spiritelor, și mai cu samă din descoperirile făcute prin Davis, pe care spiritiștii din Boston îl ridică peste Domnul Hristos, iar scrierile lui le stimează mai mult decât sfânta scriptură. Au literatură spiritistică foarte vastă, și o mulțime de ziare spiritiste, cari raportează despre ședințele spiritiste și despre fenomenele întâmplate într’însele. Cel mai însemnat ziar e: „Banner of )ight“ — steagul luminei, cari are vre-o 30,000 de abonenți. Au catechisme spiritiste și capele, în cari își țin adu- nările; au ceremonii, cântece și rugăciuni, cu cari își încep și își termină ședințele sau întrunirile. între spiritiștii din Statele-Unite s’a întâmplat și o schismă pe la 1870. Ansă la schisma aceasta au dat generalul Olcott, și o muiere: Elena Blavatsky. Ei petrecuseră mai mult timp în India și acolo se dedaseră cu vrăjitoriile fachirilor. întorși acasă, voiau să Introducă vrăjitoria în spiritism, dar maioritatea spiritiș- tilor americani nu s’a învoit, pentrucă ei formau o societate reli- gioasă bazată pe descoperirile religioase ale spiritelor, iar nu o societate de vrăjitori. Unii însă au trecut pe partea lui Olcott, și aceștia se numesc olcottiști sau ocultiști. *) Spiritismul american, la 1851, trece în Europa la Brehmen și Hamburg. La început, ca și îu America, el consta numai în învârtirea meselor. Mai multe persoane se puneau în jurul unei mese, punându-și mâni le pe ea și formând cu ele un lanț, așa, că degetele cele mari ale unuia să se întâlnească la o laltă; degetele cele mici ale lui, să se întâlnească cu degetele cele mici ale ve- cinilor, ș. a. m. d. Masa apoi începea să se învârtă, să se ridice dela pământ, și să se plece în o parte și într’alta. Dar nu peste mult începură și fenomenele superioare. începură și aci bătătu- rile și pocniturile mesei și ale altor mobile; se puneau întrebări și se căpătau răspunsuri prin bătături, mai apoi prin mese psiho- grafe, scrisori directe de ale spiritelor, scrisori automatice, comu- nicări cu gura, ba începură chiar și aparițiile de spirite. (Va urma.) ') Mediul acesta, Dr. Henric SM, medic, s’a născut la 18S6. Dupăce a descoperit în sine puterea de medium, Ia îrivitarea consilieriului de stat rus: Aksakaw a trecut în Europa, și a dat probe de puterea sa, mai Intâiu tn Londra, apoi în Rusia, ți în Germania. Caracteristica lui era, că. în prezența lui nn se recerea întunerecnl ori jumătate lumini, pentru producerea fenome- nelor spiritiste, ci ele se făceau ți în lumină deplină; țipe lângă aceea folosia obiecte ușor de controlat: mese, scaune, tăblițe, stile, etc. Ședințele lui din Berlin erau foarte cercetate, cu toate că taxa de intrare era foarte mare: 10 mărci = 12 coroane de persoană. Poliția din Berlin la expulsat, ți el a ve- nit la Viena, ți de aci s’a întors în Leipzig, orașul său iubit, unde a conver- tit Ia spiritism ți pe învățatul dar necredinciosul fizician ți astronom ZWner, despre care se va vorbi mai ia vale. a) Wolkenberg, pag. 66 —68. A apărut interesanta carte a savan- tului prof. N. lorga: Neamțul românesc în Ardeal și țara Ungurească II. t. a 2.50 .... 5 cor. + 30 fii. porto. Să află de vânzare la LIBRĂRIA SEMINA- RI ALĂ în Blaj.. Nr. 11. UNIREA Pag. 89, Bibliografie. „Pâatoriul 'Sufletesc". Lipsa unui periodic de predici în ro- mânește au simțit-o de mult preoții noștri. Cea mai de căpetenie datorință a preotului e aceea de a predica, căci ea este cel mai bun mijloc pentru a întemeia între oameni împărăția lui Dumnezeu. Chiar de aceea nu numai căpeteniile bisericii din ziieie noastre ne leagă de inimă, învățarea popo- rului prin predică, ci încă canoanele aposto- lice amenință eu escomunieare și cn depu- nere pe păstoriei, cari nu vor învăța poporul la pietate. în zilele noastre poporul e mai setos de predică și învățătură, ea ori și când. Dovadă e, ci poporul ascultă cu plăcere pe toți profeții mincinoși, cari ie promit, că-i învață. ' De ee ii ascultă pe aceștia? Fiind-ca profeții cei adevărați, preoții nu-i învață, nici In biserică, nici afară de biserică. în anul trecut o foaie de a noastră s’a ocupat în câți-va numeri en predicarea preoților. Și a arătat (poate cam esagerat) eă din raportul, ce esistă între numărul preoților și a predicilor, ce să țin în toate bisericile românești, nu cad pe un preot anual mai mult ca doue predici. Așa-dară se simția lipsa unui periodic de predici, care să deie preoțimii un imbold la predică. Căci poate mulți preoți își îm- păcau conștiința cu aceea, că fiind ocupați toată săptămâna cn economia, nu le mai rămâne vreme, să se pregătească la predică; iar să vorbească pe nepregătite, nu ie da mâna, știind că poporul e și un critic asnru. Poate și asta avându-o în vedere eâți- va frați preoți diu Sălagin, s’au hotărît să redacteze un periodic de predici. Ideia aceasta, dună cum să spune în precuvân- tarea periodicului, a fost primită cn bucurie din partea întregului cier. Luna lui lanuariu ne-a adus primul număr din periodicul dorit. Numele lui e Păstoriul Sufletesc. Cetind numărul prim, am rămas desilusionat. Dar mi-am zis: „Tot începutul e greu". Pretinii mai de aproape a acestui periodic. își vor face observările binevoitoare și P. S. se va în- drepta. Ba chiar și redactorii periodicului puteau vedcă. eă dacă P. S. va apărea tot pe coarda numărului prim, atunci nn va îndestuli așteptările clerului. Luna lui Fe- bruariu ne-a adus nr. 2. Și acum Martie ne aduse nr. 3. Durere! și acest număr e tot pe calapodul numărului 1 și 2. Ori-ce om, care cunoaște cât de cât 1. românească, dacă va ceti și numai o pagină din „Păs- toriții Sufletesc", va ajunge la convingerea, că redactorii lui. nu cunosc nici gramatica românească, nici sintaxa, nici ortografia, și durere nu știu nici românește. Mai pe toată pagina te întâlnești cu erori de gramatică, ca acestea: înzestrân- . duse (pag. 26)....să definează (pag. 55). Dela verbul a defini zicem să definește, nu definează. Apoi cacofonii: Numărul prim îi presentăm cu toată reverința. rugându-ne, că cu care dragoste am lucrat (nag. 2). (Mai bine să lucrați cu mai puțină dragoste, dar în schimb să lucrați mai bine și mai românește). Văzurăm dară, că cam în ce chip .... (pag. 29) Apoi românește nu zicem mâniuința sufletului (pag. 25.) ci mântuirea sufletului. Nu zicem să sburăm în gândul nostru, ci eu gândul nostru (pag. 26). Trufia e vițin. nu simțământ (nag. 13). Să facem pe om dună chipul și ammenarea lui noastră (pag 25) ... Iar vameșul de5 departe stând, să ruga cu dulce (pag. 65). Românul zice, că mânca cu dulce, dar de rugat nu să roagă Cu dulce, ci dulce sau mai bine din inimă. Fondul predicilor?—. Afli între ele și predici bune. Nu mă apuc- să ie aualisez din punct de vedere didactic, ci adaug numai atât, că de loc nu arată prudința pastorală oratorul, care încheie predica așa: „lubițUor păcătoși, ați auzit, că po- căința e neirecut de liosă spre a ne mântui. Nu perdeți vremea. Hotărîți-vă eu toții a face pocăință, aducându-vă aminte de înfri- coșatele cuvinte ale D. Ch, cari le cetim în evangelia S. Luca. De nu ve veți pocăi, toți așa veți peri (c. 13. v. 3) de ce să vă ferească Dumnezeu. Amin!" (pag. 136). Oratorul prudent nici în decursul pre- dicii nu-și va întitula credincioșii: lubiților păcătoși! Cu atât mai puțin îi va întitula așa fn eoilog unde oratorul trebue să-și mângâie și încurajeze hsenitătorii. iar nu să-i înspăimânte. în.predica dela Dumineca Vameșului și Fariseului, se zice: „Sumeția, ob această nalpeă urâtă, care zmerește este din altă lume, „din cele mai jos ale pământului, din împărăția Să ierte domnii redactori dela P. S., dar sub „cele mai de jos ale pământului", credem, că avem să înțelegem locul, unde au petrecut sufletele drepților până la ve- nirea lui Hristos. Aci în locul acest numit „limb", s’a seoborît sufletul Ini Christos, pe timpul când trupul Lui petrecea în mormânt. După cum să poate vedea și din cântarea a VI. a catavasiilor dela Paști: „Pogoratute-ai în cele mai de jos ale pă- mântului și ai sfărmat îneuietorile cele de veci, cari țineau pe cei legați" etc. După toate acestea cutez să spun, că „P. S." în forma, cum au apărut cei trei numeri, de loc nn poate mulțumi preoțimea. Căci daeă n’ar fi în foaia aceasta greșeli de fond, și toate predicile, ce se scriu în ea. ar fi foarte bune, și numai limba, în care e scrisă foaia, te face să nu o mai poți răsfoi. -r ■ „Păswriul Sufletesc" sau va cerca să se îndrepte în toată privința, sau nu mai are rațiune de a exista. Blaj. A. Popa. A apărut: Biblioteque hsgiographique orientale. Vie et office de Sainte Marine, cu o mulțime de texte latine, grecești, ^optice, arabe, syre, etiopene. germane și francese vechi, publi- cate cu îngrijire de Leon Ciugnet în, cola- borare cu alții, la Pi cârd et Fila in Paris, referitoare la s. Marina, o vergură din veaeul V. de origine syră, din mănăstirea Kanoubine. al cărei cult autorul îl dovedește la Maromți, la Greci, la Armeni, în Veneția și Paria. „Sămănătornl" Revistă Literară. Anul V. Nr. 9. eu următoriul sumar: A. Vlahuță. luter Arma... (poezie). — N. lorga, lubileul Eoiscopnlui Popea. — Natalia losif. Noaptea (noezie). — St. O. losif. Rugă (poezie). — M. Sadoveanu, Străjerul, — X-, Cugetări. — A. Stavri. Dor (poezie). — O. Cosmuța, Impresii din Tokio: IWWA — Dinu Ra- mură, Sonet. — Ion Bârseanul, Din Constanța la Constantinopol. ■—• Virgil Caraivan. Alincan Voinicul. în supliment: Bâlciul de Sâmpetru la Giurgiu; Ponas de Poștă Moldovenesc (după Raffet). Ilustrații. Numărul: în țară 20 bani, în străinătate 25 bani. Abonamentul: îu țară 10 lei pe an. în străinătate 12 lei pe an. Redacția, Strada Buze ști Nr. 42. Administrația: Str, Regală, 6 (Tipografia „Minerva"). „Junimea literară", anul III. nr. 3. cu urmă.toruț cuprins: Mihail Teliman, George Tofân. — Veniți la boi, Leandru. — Visul judecătorului din Coimar. Horia P. Petrescu. — Ciobănaș copil frumos, V. Loichiță. — Busuiocul (fine), Elena N. Veronca. — N. lorga: Geschichte des rumăuisehen Voite», Jancu I. Nistor. Redacția și Administrația: Suceava, (Bucovina) strada Sturza Nr. 655. ' „Convorbiri literare" Nr. 2. cn urmă- toriul cuprins: M. Sadoveanu. Păcat boieresc (nuvelă, urmare). — N. lorga. Meșteșugul de pictură și sculptură în trecutul românesc (urmare). — C. Drohuet. Leconte de Lisie. — II. Cheudi. Histrion, dramă trad. de Mi* hail Emiuescu (urmare). •— Alice Călngâru.. Crucea. Cei trei (traductri din Lenau). — Sextii Pușcariu, Poeziile lui Octavian Goga. — G, Bogdan Duică, Istoriografie literară. — Bibliografie. „Dela țaiă“, primul volum al colabora- torului nostru loan Agârbicean, e bine apre- țiat de celea mai competente critice. Dl lorga în „Sămănător", Dr. Sextii Pușcariu în „Luceafărul" și cronicarul dela „Revista noastră" sunt de perfect acord în a lăuda talentul dlui Agârbicean, care promise a deveni un artist mare. îndemnăm pe toți cetitorii noștri, să grăbeasce a-și procura acest volum. Prețul cor. P20. Discursurile prezidentului Asociațunii Icsif Steroa Șduț de Cărpeniș cu ocazionea serbărilor Asociațiunii ținute în Sibiu la 19 Aug. n. 1905 și zilele următoare, pag. 27. Sibiu 1905. Poșta Administrațiunii. Am primit și cuităm abon. dela: Bicaz pe anii 1905 și 1906. Binevoiește a regula și anii 1897—1904. N. Vdrad—Ujvdros pe 1904, 1905 și Ian,—Febr. 1906. Băiuț pe 1906 sem. 2-lea. Predicile acum sunt sub tipar. Galiiu pe 1903. Nydrdd-Andrdsfalva pe 19< 5. lleni pe 1906. Dâmb pe 1905. llva-mare pe 1906. G. C, Vlădeni pe 1906 sem. I. Buză pe 1903 și 1904. Dr. A,. Cs.' Ibașfalău pe 1906 lamiar- Martie Ercea po 1904. Gimeș-Făget. In urma eoresp dto 30 Ian. a. c. s’a îndreptat. Anul 1906 e plătit întreg. P'.tni Abona- mentul nu e plătit din an. 1896 începând, deci Vă rugăm să îngrigiți, ca să ni-se plătească. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa Nru 21—1906. (9) 1—2 Publicare de concurs. Pentru edificarea bisericei gr.-cat. din Lupeni să escrie concurs public pe ziua de 29 Martie 1906 st. n. la 2 oare d. a. pe lângă următoarele condițiuni: . 1. Prețul întreg al bisericii după pro- iectul de spese e: 21694 cor. 93 fii. 2. Comuna bisericească dă în natură materialul de piatră, cărămida și iiăsip. 3. Prețul de strigare — subtrăgân- du-să prețul materialului prestat — va fi: 12000 cor. 4. Licitanții au să depună vadiu de 20 %. 5. Oferte se pot face și înainte în scris. 6. Curatorul bisericesc își rezervă dreptul de a da întreprinderea aceluia din-, tre ofereați, pe care și-1 va alege, fără con- ziderare la ofert. Planul, preliminariul de spese și spe- cificul lucrărilor, precum și condițiile de edificare să pot vedea ori și când la oficiul parohial gr.-cat. Dat în Lupeni din ședința curatoratu- lui bisericesc gr.-cat. ținută la 20 Ianuarie 3906 st. n. Atanasie P. Bolcga, Petru Niciu Dubreu, paroh gr.-cat. președin- prim-curator. ? tele curatoratului. ■I ,V’,V * -'.r / r '.‘ ■rj’’. ” ' ' ' & Pag. 90. UNIREA Nr. 11 <»•••<»«<>><<><>»>>»>©♦♦♦-» La expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 premiat ou medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer pentru clopote a lui Institut indigen. © © Banca de asigurare x „Transilvania11 ii din Sibiiu (7) 1-62 Sa Timlșowa-Fabnc (8) 1-52 se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- telor stricate, mai departe spre facerea de clopote Întregi armonioasă, pe lingă ga- ranție pe mai mulți ani, prevăzute cu ad- justări de fer bătut, construite spre a le In- 1 toarce cu ușurință tn ori ce parte, îndată ce clopotele sunt bătutute de o lăture prin aceea ce sunt mântuite de crepare. — Cu ■ deosebire recomând ■ •* clopotele 1 1 de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute In partea superioară — ca violina = cu găuri după figura S și pentru aceea au un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechia, așa, că un clopot pa- tent de 327 kg. este egal în to- nul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechlu. Mai departe se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stătă- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi cn adjustarede fer bătut — ca ți spre turnarea de toace de metal. I întemeiată la anul 1868 " în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), asigurează în cele mai avantagioase condiții: o contra pericolului de incendiu și esplosiune. edifici de ori-ce fel, mobile, mărfuri, vite, nutrețuri ni alte Brodncte! > ............. : economice etc. , = ;; H asupra vieții omului o J în toate combinațiile, capitale pentru cazul o morții si cu termin fix. asigurări de copii, de n < i zestre, rente pe vieața întreagă etc. etc. < > o Asigurări poporale fără cercetare medicală o o Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a o <» capitalului. < ► in«rn JIOVOTST xna IMaSl. u Valori asigurate contra in- cendiului: 83,697.147 coroane. capitale asigurate asupra vieții: 9,093 949 coroane. Prețcuranturl ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco. Dela întemeiare institutului a solvit: ° pentru despăgubiri de incendii 3,858.280 c. petru ca- pitale asigurate pe vieață 3,380 658 cor. Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: Direcțiune în Sibiu, str. Cisnâdiei nr. 5 etagiu 1. curtea I. J și prin agenturile principale din Ărad, Brașov, Bistrița și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele , mai mari. 74 distingeri. 6 medalii de stat. 10,000 motoare literate spre indestulirea tuturora. Filiala Fabricei de motoare din Drezda Ignațiu Gellărt & Cie. Budapest, VI. Terez-kfirut 41. Telefon 12—19. Motoare eu benzin, cn ulei, cu spirt, cu acetylen. — Motoare cu benziu pentru înblătit. Celeamai modeme, celea mai peri ecte ți cele mai rentabile motoare generatoare. Motorul de Drezda mai escelent fabricat In toată Europa. Con- strucție trainică. Pregătit din material ales și bun. rPrainipI ^*c’ după ani de lucru nu XI CbllUv. are lipsă de reparaturi. — Rentabil la siguranță. Manipularea e foarte simplă. Spesele de lacru sunt mici. Motoarele de Drezda privi In lucru la diferite întreprinderi industriale ți economice: la mori, la fabrici de cărămizi, fabrici de scânduri și de lemne, Ia scos de apă, la negoțul cu lapte, la Imblătit etc. Instalările noaue să fac prin oamenii noștri esperți. Deslușiri și preliminare se dau la cerere. Garanță buni! Condițiuni de solviră avantagioase. (3i) 11—24 Cruce «au stea duplă electro- magnetică D. R. G. M. Nr. 88503. Vindecă și înviorezațpe lângă^garanță: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vîjeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbinare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și ori-ce morb de nervi. Morbosul, care na se vindecă 1b timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, își reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici ud medicament, cercați aparatul meu; suna convins despre sigurul meu aparat. Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat Ia morburi vechi. Prețul aparatului mic e cor. 4.— o de aplicat la morburi mal ușdre. SCHZ7TEI 9. SănOB BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3. 16 (45—52) Spediția centrală de vînzare 11 trimite In țără și străinătate cu rambursă, sau dacă banii se trimit înainte. Tipografia Seminariului archidiecesan. ©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©g Gratuit: | i) cump^nâ ic casă și o mașină te fiert, t Din causa îmbulzele! prea mari a marfel trimit iu Mtă lumea renumita și de t6tă lumea plăcuta marfă din argintul de Mexico, și anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentru salon, tote din argint de Mexico total 46 bucăți numai 6 fl. 50 cr. © 0 © t Afară de acestea fie-care cumpărător pri- mesce ca dar, și pe lângă garanță o cumpănă de casă de o putere ..... .. de 12 kgr. Argintul de Mexico este an metal alb (și din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanța pe 25 ani. Spedițiunea se face ori prin rambursă ori prin trimiterea banilor Înainte. SCHEFFER D. SÂNDOR, BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3, o o 0 —= Pentru 3 corâne =— trimit 4:/s chilo (vre-o 50 bucăți), bun și fin Săpun de toaletă Jiregătit din: trandafiri, lille, viole, resedă, asmin, lăcrămiore. Banii să se trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursă. Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIU. Bezerddy 3. © -----------------------gg ; Abonamentul: ! : n *' i ■ l Pentru monarcine : Pe au 12 cor.. 1 s au *■; cor.. ”4 an S eor i Pentru străinătate-. i Pe 1 an 19 frc... ' .. ' an 9 fre.. : , sn i + frc. nO cm. । ! Foea anare iu iie cr re ! ■ S a mbara ! r ------------- | Insertlnni: Un șir garmoud: ■, odată Î4 fii.. a doua oară !2 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privețte foaia, ! să se ad reseze ia: Re- I dacțiunea și adminî- । «rațiunea „Unire? ■ ■ în i B ! a.j. Foaie bisericească-politicâ. Anul XVI. Blaj, 24 Martie 1906. Numărul 12 Program și tactică. ii. Nici un guvern magiar n’a îm- biat țara cu reforme așa democra- tice, ca guvernul lui Fejervăry. Nu căutăm sorgintea acestor reforme, că oare nlămăditu-s’au acelea la curtea imperială, sau că isvoresc din convingerea unor băr- bați de stat luminați, aceasta pentru mulțimea cea mare e absolut indi- ferent, fapt e, că reformele guver- nului Fejervâry sunt de așa impor- tanța, încât țara ungurească ar trebui să întindă toate mâniie după ele. E vorbă de a șterge Ungaria medievală de pe suprafața pămân- tului și a crea o Ungarie modernă, în care nu o mână de oameni bo- gați, nu privilegiile câtorva să do- mineze țara, ci de a da tuturor drepturi egale, cari au datorințe egale. Votul universal, esarândarea moșiilor celor mari, dare progresivă, sunt nouă orizonturi, despre cari poporațiunea Ungariei visa n’a în- drăznit sub domnia liberalilor. Și ce mirare și descepționare I Vine acum guvernul și le îmbie, și cât de puțin sunt aceia, cărora le trebue. Ce poate fi causa? Oare sincer e guvernul, când promite reformele acestea? Tisza Istvân, a zis despre vorbirea dela Bocșa-germână lui Kristoffy, actu- alul ministru de interne, că acolo nu un ministru a vorbit, care ar trebui să fie circumspect și diplomat în toate enunciațiuoile sale, ci un fanatic, care a aruncat tăciunele re- voluții în Ungaria, și că în promi- siunile sale a trecut peste granița aceia, la care să opresc de regulă vorbirile de corteși. Cine a cetit vorbirea aceia cu drept a putut zice, că acolo a vorbit mai mult un bărcat de stat convins de ne- cesitatea unor reforme politice și economice radicale, decât un di- plomat astut și viclean, cum eram, dedați a vedea la toate alegerile, fie acela liberal, fie kossuthist. Fejdrvâry s’a declarat cu 'pri- vire la programul guvernului și mai hotărît. jAm văzut 10 mii de os- tași de rând, fii săraci ai patriei noastre, cari s’au aruncat cu mâniie goale asupra tunurilor inimice, cari vărsau moarte în șirurile lor și le-au prins. A închide dinaintea acestora porțile parlamentului, ai desprinde cel mai elementar drept cetățenesc este o crimă? . i Vorbele acestor factori sunt । destul de hotărîte și de ar fi și faptele lor tot așa de lămurite, : n’am avea nici un motiv să ne în- ' doini în sinceritatea lor. Numai că faptele vorbesc altfel. Guvernul a promis, că va presenta proiectul ' despre votul universal.în dietă încă ’ în anul espirat și nu a făcut-o. De ce? Scopul i-a fost dela în- ceput, să lămurească opinia publică a țărei. Oe ocasiune bună ar fi avut, să arete țărei, cari sunt aceia, cari voiesc votul universal, ca cel puțin țara să știe face deosebire între apucăturile de coi’teș ale di- feriților și ale partidelor și. între aderenți ai votului universal. A promis, că va face o agita- țiune întinsă pentru realisarea pro- gramului său, si cu toate că la în- ceput am și văzut oare-care coche- tărie intre el și socialiști, s’a do- molit pe încetul, lăsând. țara pradă agitațiunei fără păreche a coaliției. Acum amenință, că va întroduce votul universal prin patentă regală, dar poate iară-și va rămânea numai o vorbă trecătoare, că multe altele, câte le-a făcut până acuma. Ba disposițiunile domoale, ce Ie-a luat pentru a face ordine în comitate, și acțiunea contelui Andrâssy la Curtea imperială, unde se zice, că i-s’a dat coaliției mână liberă cu privire la magiarizarea țărei „de a sili dela vice-judele din comună în sus pe toți să învețe ungurește", ipeissima verba, pare-ni-se că e aproape verosimil, că guvernul își are și el un rol oare-care în politica nefasta coaliționistă. Dacă ar vorbi și faptele guvernului ca vorbele lui, atunci poate că am fi mai lămuriți asupra programului, ce-1 buciumă în lume. , Și, din punctul de vedere al tacticei politice, poate, că am fi îndemnați să acceptăm unele din punctele programului Fejdrvâry, de nu ne-ar împedeca dela aceasta văditul angajament la utopica lu- crare de magiarizare. i Astfel și pentru viitor, noi ră- I mânem străini de ori-ce program I politic a partidelor magiare, rezer- ! vându-ne a lupta sub steagul pro- ! priu pentru câștigarea postulatelor naționale. CUVÂNT cătră alegătorii români, sârbi și slovaci din Ungaria. După un an de ■zbm iumări zadarnice, parlamentul s’a disolvat, fără <- de mine inventate și mai de multe . ori premiate, cari sunt prevăzute In partea superioară — ca violina = : cu găuri după figura 8 și pentru : aceea au un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- ; tem vechiu, așa, că. un clopot pa- tent de 887 kg. este egal în to- nul unui clopot de 401 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe • se recomandă spre facerea scaune- : lor de fer bătut, de rine stfttă- ; toar, — spre preadjnstarea do- : potelor vechi cu adjustarede fer ■ bătut — ca și spre turnarea de ; toace de metal. tz ovTwm ' anvoiBT Ou 1M&S3. Prețcuranturi ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco. din Sibiiu (7)2..62 » întemeiată la anul 1868 « * ’ în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), o asigurează în cele mai avantagioase condiții: o contra pericolului de incendiu și esplosiune. “ elifloi le ori-ce fel, mobile, martori, vite, nutriițnri si alte prodnete < > —............ : economice etc. —... -.z ;; B li asupra vieții omului o în toate combinațiile, capitale pentru cazul morții și cu termin fix. asigurări de copii, de u zestre, rente pe vieața întreagă etc. etc. o ss ■ ----------- o | • Asigurări poporale fără cercetare medicală o Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a u capitalului. <» Valori asigurate contra in- cendiului: 83,697.147 coroane* capitala asigurate asupra o vieții: „ _____ ________ 9,093 949 coroane. | I Dela întemeiare institutului a solvit: § ♦ pentru despăgubiri de incendii 3,858.280 c. petru oa- | f , pitaie asigurate pe vieață 3,380-658 eor. Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: irecțiune în Mbiu, str. Cisn&diei «r. 5 etagiu I. cnrtea I. If și prin agenturile principale din Arad, Brașov, Bistrița T și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele I mai mari. n Durerile de stomac । > sunt în celea mai multe cazuri urmă- i ► iile unei mistuiri siabe și apar ca o Insomnie, lipsa poftei de mâncare, < • junghiuri, jâgărae, sgârcluri de stomac, ’) amețeli, durera de cap, tușă cu flegmă, 4 * anemie, clorosă, gălbioare etc. și cari n duc la un morb greu, dacă omul nu n să va îngriji din bună vreme. — Contra * * durerii de stemâc, s’a folosit, de mult * ’ și se folosește și azi cu mare putere J de vindecare picurii de stomac dela o MARI ACE LL cunoscuți sub numele ][ Picuri ie stomac alui Brady < > cari s’au dovedit de cei mai buni picuri < i pentru stomac. ; [ Mii ie epistole le recunoștință si mulțămită. (, Când îi cumpărăm din potecă să-i cerem cn numele picuri de stomac alui Brady 1 și să nune lăsăm înduplecați să ni-șc dee alții. * Picurii lui Brady sunt pachetați în scatulă < > roșie și afară de marca din jos sunt provăzuți 1( și cu semnarea prepara- < • torului. O Ca să ne ferim de imita- ș 1 ținui trebue să-i comandăm ,( de-a dreptul dela i • farmacia Brady K. 1 „Regele Ungariei •' o Viena 1, Fleiscfimarit 242. | ) do unde, apedindu-se înainte 5 cor. . . vei primi 6 sticle, sau pentru 4.50 ' * cor. vei primi 3 sticle duple frco. 4 ► O intereeantfi broșură de In- j l viațiuai dă 1* cerere gratie o © (321 6 — 6 • MM© ©-©6 FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 CMrwnă stea duplă 9 © © electro- magnetică D. R. G. M. Nr. 88503. Vindecă și învioreză'ipe lângă 'garanță: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vîjeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbioare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și ori-ce morb de nervi. Morbosul, care nu se vindecă în timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, își reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meu; snm convins despre sigurul meu aparat. Prețul «paratului mare e eor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. Prețul aparatului mic e cor. 4.— e de aplicat la morburi mal ușâre. Spediția centrală de vînzare îl trimite In țâră și străinătate cu rambursa, sau dacă banii se trimit înainte. scmm 0. SODOB BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3. 16 (46—52) Tipografia Seminariului archidiecesan © Gratuit: ■ o cumpBirâ le casă ți o mașină Ae fiert. Din causa imbuizelel prea mari a marfel trimit în t6tă lumea renumita și de totă lumea plăcuta marfă din argintul de Mexico, și anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, ii linguri de mas A. 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentru salon, tute din argint de Mexico total 46 bucăți numai 6 fi. 50 cr. o © s o o o o © o Afară de acestea fie-care cumpărător pri- mosee ca dar, și pe lângă garanță o cumpănă de casă de o putere ; de 131lt kgr. , Argintul de Mexico este un metal alb (și din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanța pe 25 ani. Spedițiunea se face ori prin rambursă ori prin trimiterea banilor înainte. SCHEFFER D. SÂHDOR, BUDAPEST, Vili, strada Bezeredy Nr, 8. 0 —= Pentru o corone =— trimit 4!/2 chilo (vre-o 50 bucăți), bun fi fin Săpun de toaletă pregătit din: trandafiri, lilie, viole, resedă, jasmin, lăcrămiore. Banii să se trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursă. Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIII. Bezeredy 3. r----------------- Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 cor.. ‘•U an ii cor.. 'ît an 8 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 fre.. 1 an 9 fre., l<4 an ; 4 fre. 50 citi. Foeaapareiu neeare 8 A ni 1> A t A. ei_______________; _ x@r ejx Mm ।--------------- . Inserțiuni; । Un șir garmoud: odată 14 fii., a doua oară fii., a treia oară IO dl. Tot ce privește foaia să se adreseze ia: Ke- dicțiunea și admiui- strațiunea „Unitei1 in B 1 «j. Foaie bisericească-politicâ. Anul IVI. Blaj, 14 Aprilie 1906 Numărul 15. J)e șărbători. (=) Cu cugetul și inima înse- ninată ne salutăm creștinește în marea zi de astăzi: Hristos a înviat! Din zarea luminoasă a pământului sfânt, se resfringe asupra tuturora o rază de lumină și de viață. Chipul scuipat și schingiuit al Mântuitorului ne apare slăvit și lu- minos, cu făgăduința vieții de apoi, biruitor al iadului și al morții. în monotonia vieții și a micilor ei mi- serii zilnice, trupurile noastre isto- vite se intramăr mânile obosite ni- se împreună rugătoare spre Acela, care biruind iadul și întunerecu), ne învață să pornim fără șovăire pe urmele Lui sfinte, căci nu este izbândă fără sbucium și nu este răsplată fără muncă și suferință, în această lumină contemplată viața, tot ce am îndurat în decursul ei, ni-se pare fără însămnătate, și tot ce avem de muncit și de suferit încă, dispare în proporția răsplății, ce ni se pregătește. Viața ome- nească cu scurmăturile ei de soboli, cu furnicarele ei de oameni, pare o pușcărie în fața celui ce vântură ca pleava coroanele Domnitorilor și își ține pământul așternut picioarelor sale. Aici rezidă importanța sublimă a creștinismului, isvorul întăritor în toate poticnirile noastre de oameni, limanul singur mântuitor al neamu- rilor. Cu strălucirea-i minunată, slăvitul paznic de astăzi ne dă pu- tere și voie de lucru, tocmai în clipele, când norii cei mai întunecați se îngrămădesc de-asupra capetelor noastre. Căci evenimentele politice din săptămâna aceasta — a pati- milor — s’au desvoltat cu o cele- ritate atât de uimitoare, încât stăm crucindu-ne în fața lor și abia le putem crede. După disolvarea parlamentului, după disolvarea coaliției din partea guvernului, iată că s’a făcut ca ex mariana o întorsătură cu totul ne- așteptată în mersul lucrurilor. Kossuth și Apponyi sunt chemați de urgență la Viena, Wekerle e în- credințat cu formarea cabinetului, și după câte-va scurte consfătuiri, guvernul se constitue; independiștii sunt representați pentru întâi a-oară | dela 1867 în guvern și încă cu 3 i miniștrii; Kossuth, Apponyi, Po- lonyi; partidul poporal cel așa de j tinăr de asemenea s’a avântat până . la scaunul ministerial prin contele I Zichy. i Ar fi să ne întrebăm acum, ce i senz a avut amânarea aceasta a | lucrurilor și încordarea relațiilor cu ! Coroana până la extrem, când șefii coaliției ar fi avut prilej să încheie o astfel de pace cu Coroana și ■ înainte de asta cu cel puțin un an ? j Nu înțelegem, și nu putem afla alt i răspuns, decât că șefii coaliției în- crezându-se prea mult în puterile lor, au crezut că Coroana în cele din urmă va ceda, văzând însă că nu cedează Coroana, au cedat ei, abstând dela pretensiunile lor mili- tare și făcându-le aceste obiect de desbatere al sesiunei parlamentare, care va urma imediat după disol- varea proximei sesiuni. Aceasta se va întruni în 19 Maiu, iar alege- rile se vor începe în 29 a 1. o. și vor dura până în 8 Maiu. , Noul guvern în frunte cu We- kerle este de altcum numai guvern de transiție. Agendele lui se reduc la incassarea dărilor restante, înro- larea recruților și în special reforma legii electorale în sensul sufragiului universal. îndată ce guvernul va isprăvi proiectul de reformă, se re- trage, lăsând Ioc altuia; camera de asemenea se va disolva numai de- cât. 8e vor începe apoi alegeri nouă pentru-ca noua sesiune aleasă pe basa sufragiului universal, să se poată apoi declara asupra preten- siunilor militare, cari până atunci rămân in suspens. Noul guvern la reîntoarcerea lui în Pesta, a fost primit cu niște ovațiuni cu adevărat furtunoase. Peste 50.000 de oameni erau în- ghesuiți la gara de Est, când a sosit trenul din Viena. Au urmat vorbiri însuflețite, aclamări, caii dela trăsura lui Apponyi au fost des- prinși și publicul l-a dus în triumf pe stradele orașului. în răspunsurile lor atât An- drâs&y, căruia ca ministru de interne îi revine obiigământul de a com- pune numitul proiect de reformă electorală, — cât și Apponyi și Kossuth au accentuat în diferite rânduri că se vor îngriji, ca pro- I iectul să fie de așa, încât să nu jicnească nici decum drepturile Magiarilor. Știm foarte bine ce este a se înțelege sub această declarație, după-cum foarte bine știm iară-și ce va să zică „mână liberă în cele interne “ oferită între punctele păcii. Suntem de asemenea pe deplin convinși, că lupta parlamentară dintre șefii coaliției (care va ră- mânea aliată și de aci încolo) și Coroană, este tot așa de departe de resolvare, cum era înainte de for- marea actualului guvern. însuși contele Andrăssy a mărturisit doar, că lupta este abia la începutul ei. Alegerile proxime vor aduce, fără îndoială, o mare majoritate pe sama independiștilor și a coaliției în general; ei vor avea să desbată proiectul legii electorale, pregătit tot de oameni de ai lor. Evident, că vor reuși cu mare majoritate și în ciclu următor, care va aveâ să desbată pretensiunile militare. Și atunci? Va ceda oare Coroana din drepturile ei majestatice, privitoare la armată? Nu credem. In cazul acesta, inevitabil de altcum, criza se pornește iarăș da capo și Dumnezeu știe cum și când se va sfârși. Iată pentru ce credem noi, că bucuria compatrioților noștri este prematură și că criza, departe de a fi înlăturată, este amânată numai pentru un interval oare-care, ca să revină cu fatală necesitate. Noii miniștrii de altcum, în vremea din urmă au început a glăsui pe un ton așa de dulce na- ționalităților, încât le-am face o mare nedreptate, dacă am spune chiar în ziua de astăzi, că nu credem în sinceritatea spuselor lor. Ne aducem încă bine aminte, cum Ap- ponyi și mai ales Kossuth declarau în articoli de ziare, că nu vor să atace limba și cultura naționalită- ților, și că au de gând, dacă vor ajunge la putere să-i deie tot spri- jinul, chiar din partea statului. lată-i acum ajunși la putere — să-i vedem dară! Ne reservăm salutul pentru vremea, când spusele lor se vor adeveri prin fapte. Pag. 116 UNIREA Obiceiuri rele. . Numai Înveseli ne poăie faptul, ca fiind vorba de rezolvirea problemelor, ce ne pre- ocupă, preoții sar numai decât să le des- lege. Și daca pentru limpezirea unui obiceiu așa de nevinovat, ca cel al punerii în sicriu Să cheltue cerneala, cu cât mai vârtos ar trebui luate în serios altele, cari ne scări- țesc nimbul și ades ne vatămă credința. — Și sunt multe și obiceiurile aceste. Catitați numai s. e. matricola cununa- țîlbr, mai ales voi, cei din Bănat și vă des- fătați cât do lîn și melodios curge refrenul „nepregătiți1*; s’au cununat nepregătiți creș- tinește! — Câte sunt căsătoriile mestecate și la „observări** nu dai nici de urma vre- unei consultări a Ordinariatului! — Și ce- tește apoi în „Prelecțiuni teologice despre Matrimoniu* Dr. I. Raț pag. 97 IV punct 2: Fiind căsătoria taină de a viilor: „parohii trebue să fie cu luare aminte și să nu asis- te la cununia persoanelor acelora, cari nu voesc a să mărturisi și cumineca, că asis- tând la acelea și dânsul să face părtaș la sacrilegiul acelora**. — Iar pentru căsătoriile mixte deschide „Actele și decretele conciliu- lui prov. I. tit IV. la pag. 223, unde în esten- siune să dau instrucțiuni dela Roma. Cine cetește cu atențiune acest tractat, află atâ- tea lucruri buue, atâta învățătură. — Și cea mai bună e, că aevea pe cei dela cârmă îi doare de starea lucrurilor dela noi; cearcă să ne ajute, dar când con state ază că tot lu- crul e de drept dumnezeesc: „de jure di- vino“ nu pot ajuta decât răzimați pe principiul „moralei*, că între două rele, alegi cel mai mic: „Ci fiindcă în această afacere așa de momentuoasă a matrimonielor să pare că nimic nu se poale lăsa în judecata și prudința parohului singur, ci toate tre- bue să se faeâ după sentința Episcopului, acum Venerabili Prelați! vi-să vor consilia cele, ce sunt de a să face din parte-vă, ca să nu se întâmple fără de ordine în acest lucru“. (pag. 255) „Venerabilii Prelați* au făcut cel mai înțălepțesc lucru tipărind în estensiune. fru- moasa instrucțiune între actele și decretele conciliului, care pe venitor să aibă putere obligătoare pentru preoți în cazuri de căsă- torii mixte. — Și dacă az ne-am înstrăinat cu totul de acele litere sfinte, cine poartă oare vina? ... Cei mici cunună în dragă vo- ie pe unit cu neunit, numai să-și capete ștola; cei mari tac, (?) deși nu credem că apro- bând. Dacă dintre părechile, ce să cunună Intr’un an, barem 2—3 ar fi pregătite, încă s’ar vedea, că ținem la sfințenia tainelor noastre. A susținea a priori, că nime- nu voiește dintre tineri să se pregătească, ar fi prea cutezat. Iar . dacă din rubrica observă- rilor vezi că treaba cât de cât s’a discutat cu Ven. Ordinariat, te mai liniștești. „îndrăzniți, ca eu am biruit lumea!1' a zis Isus; iar bătrânii strigă mereu catră cei mai tineri: „Grijește, că cu Morala, Dogma și Pastorala: ta nimicești parohial'1. „Trebue să >ue afirmăm!" — a zis nu demult un Domn Canonic. Ei bine, dar când? și cino sA Snceapă, dacă tu nn vrei, iar eu am să mă tem,;că Juda piere?, . , Cum să afirmă oare preoții din Ardeal, (nu toți!), cari legătujjl^de pretinie le es- tind și la funcțiuni bisericești? Și sunt rtflilNî fetbie dă âebst soid, bâH bântue m biserica noastră. — Știm feti toții, c tactică lui Luifier de a fefoima b căi mai greșită. De^ceea ne Închidem ochii, lăsând să mai treacă câte o snbavă și Iii cele sfinte până li vreine. Ei, dar dacă nici dR mâți, filei eei mici nu dau măcar semne, că plini tea vre- mii s’ar apropia, ne pomenim pierzând și az și mâne câte ceva din instrucțiunile bune, ce încă le avem, în loc să înviem pe cele omorîte. Obiceiurile, cari nu tae în credință fără scrupul să pot suferi până la un timp: cele ce întunecă credința câtuși de puțin, vor fi a se ochi de pe acum și a izbi și az și mâne în ele, ca cu vreme totuși să se prăbușească, De actualitate ar fi după a mea părere lansarea ungi circular de conscriere a tu- turor obiceiurilor din provința mitropolitană întreagă, tu un concitu provincial aceste să se discute, și din ele toate obiceiurile, ce jicnesc credința imperios să fie abrogate; cele mai nevinovate ceva mai cu blândețe. Iar când se vor mai tipări cărți ritu- ale, fu bună înțălegere cu Roma, s’ar putea lăsa afară părțile de prisos și să fie așa mai practice. Mai bine auctoritatea rupremă să se afirme, decât slujile să-și impună autori- tatea generațiilor, ce se perândă, prin schim- bările ce ele le fac în funcțiuni, „proprio Marte®. Și încercarea acum o cred de mai bine venită când însăși Roma vestește urbi et orbi principiul: „Instaurare omnio in (.bristol**. Ean. Din Rusia. Numărul din Aprilie al pe- riodicului „Die katholischen Missionen" publi- că urmatoriiil raport primit din Rusia: „Mișcarea de trecere a uniților acelora, pe cari îi „convertisa® odinioară guvernul rusesc cu de-a sila la schismă, dară cari întru inimile sale rămaseră credincincioși bi- sericii catolice, a ajuns acum Intr’un stadiu, în care se pot calcula aproximativ rezulta- tele. Pe temeiul unor constatări de tot vrednice de încredere, numărul, celor ce în urmă edictului de toleranță s’au întors până acuma în regatul Poloniei și în Rusia apu- sană, este cam de 300.000 suflete. Raportu- rile le caracterizează a buna samă foarte bine fapta, că chiar nici unul din preoții bi- sericii de stat nisești nn s’a alăturat la miș- carea spre catolicism, cu toate că în cazuri singuratice s’au declarat de catolici toți pa- rohianii, cei ce se ținuse de o parohie, ca- rea mai înainte de aceea în chip oficial fu- sese schismatică, Dară pe ici pe colea au trecut la biserica catolică rudenii de ale preoților rusești, fii ori afini de ai lor. „Iară în biserica de stat rusească se cuprind oamenii în chip sirguincios cn pre- gătirile la sinodul național, carele mai îna- inte îl doriseră foarte, iar acum l-a conces împăratul. Este greu a spune, de ce fel sunt pregătirile oficioase, și ce scopuri mai apropiate se au înaintea ochilor. Chiar din rândurile preoțimii rusești de stat se auzise deja tânguiri, că anumitele pregătiri până tn vremea, din urmă au caracter foarte con- fidențial, dacă nu chiar secret Preoțimea de rând se temea, că în sinodul, carele șe realizează tn sfârșit după atâtea pedeci, se : .,Nr. 15 vă asciflta că și mai înainte numai glasul oficialilor cohzlsioriali și al creaturilor lor, dâră fiu și cel ăl preoțimii rusești. Intr aceea afacerea cea mare se discută cu sirguință trl presă. Un șir de broșuri se cuprind cu propunerile de tefome, despre cari au să si sfătuiască In sinod, pe cum arată deja titulele lor, bună-oară „Guvernul bisericesc mai înalt în Rusia1*, „Despre renașterea bi- sericii rusești11, „Starea gravă a preoțimii rusești de stat*1 etc, Scopul cel mai de frunte se zice a fi preste tot emanciparea bisericii rusești de sub supremația statului. In spe- cial firește că părerile se deschilinesc foarte tare. După unii în rânduiala cea nonă a lucrurilor hotârîrile forului suprem biseri- cesc încă ar avea să se subștearnă în tot- deauna împăratului spre aprobare; dară în- tre împăratul și între cler să nu mijlocească mai mult un laic ca procurator suprem, ci după putință un patriarh. Nu puțini sunt în contra instituirii unui patriarh, pentrucă slujba și dignitatea lui ar servi mai mult interesele unei persoane singuratice de cât cele ale bisericii întregi; numai emanciparea de sub guvernul de până acum cel de ofici- ali poate să mântueasca biserica. Alții ia- răși accentuează, că procuratorul suprem al statulu ș: oficialii subordinați lui nu arare ori au scutit clerul de rând împotriva asu- pririlor din partea episcopilor și în urmare își au și partea sa bună. Foarte mulți vor să Introducă în biserica rusească o chiverni- sire laică de din jos și să-i dea o formă de- mocratică. După aceștia toate oficiile bise- ceștt începând dela simplii [parohi ar avea, să se ocupe după putință prin alegere din partea credincioșilor. „In sinod, în consiliul, ce ar fi, să se instituiască pe lângă patriarh, încă ar fi, să se conceadă elementului laic o înriurință foarte mare. „Din toate espunerile și propunerile rezultă de tot limpede un lucru și anume, că vederile fundamentale exprimate aci des- pre guvernarea și constituția bisericii se deschilinesc în chip esențial de cele catolică. In locul formei de guvernare sever monar- hice va să se introducă alta republicană ori imitarea slabănoagă a unei monarhii consti- tuționale cu colorit foarte democratic. Ur- mează de aci, că restabilirea patriarhatului rusesc nici de cum nu însemnă îndată o apropiere a Rusiei spre catolicism. Mai cu- rând ar putea, să se zică contrariul. Unul din luptătorii cei mai aprigi ai regenerării bisericii rusești, prin Introducerea guvernării democratice-sinodale, este preotul Gregoriu Petrow din Petersburg. în ediția germână a opurilor teologului acestuia rusesc (Ham- burg, Rauhes Haus) zice păstorul luteran Ruckteschall.' „Petrow adevărat că încă nu e un Luther, dară când va răsări o dată în depărtatul răsărit soarele reformațiunii, a- tunci preotul Petrow se va număra între stelele, cari strălucind au vestit și au pre- gătit sosirea ei.® Petrow are poporalitate mare la preoțimea de mir cea rusească; în popor să răspândesc scrierile lui foarte tare, — judecata păstorului Ruckteschall deschide deci o perspectiva nefavorabilă. Se vede, ce vânt bate în biserica' de stat cea rusească, un vânt, carele după judecată omenească to mână cu mult mai vârtos în brațele protes- tantismului, decât în cele ale bisericii cato- lice." . ■ . . : Nr. 15 UNIREA Pag. 117. CORESPONDINȚE. Scrisoare din București. ____ dela corespondentul nostru particular. — (TetUmentul unui colonel. — Dela Exposiție. — Chestia macedoneană.) București, 1 April 1906. (testamentul unui colonel.) Aș multe de comunicat cetitorilor „Untrei*. căci la noi să precipitează pe negân- dite faptele, cari alimentează presa și curiosit&tea publicului. Voiu vorbi despre câteva fapte mai recente Insă pe scurt, eăci a le descrie pe larg Intr’o foaie săptămâ- nală și încă numai într’un singur număr, ar trebui să-l ocup întreg! Voiu începe ■ eu un lucru vechio, dar care totdeauna va fi nou până la nn epilog oare-eare. V’am acrie Ia timp de fapta colonelului Rosno- vanu, care la moartea sa, a lăsat un testa- ment, în care dispune ca averea sa: moșia și biserica din Rosnov. județul Piatra Neamț din Moldova, să se administreze de un prin- cipe rus sub ocrotirea directă a Țarului, iar dacă statal român va secularisa averile bisericești, atunci averea bisericii de pe moșia sa Roșnov. să se prefacă în bani și să se trimită în Rusia la disposiția Țarului. Această faptă a colonelului Rosnovan a in- dignat atunci pe toată lumea și a blamat-o presa întreagă, căci Doamne ferește, dacă s’ar găsi mulți asemenea coloneii habotnici în ortodoxie sau mai bine să le zic ramoliți — atunci moșiile țării românești ar deveni odată proprietatea Țarului sau Sinodului din Rusia. Acest colonel, fost și nreședinte al camerei depntaților, a servit odinioară ea „polcovnic* în armata rusă și de aci a sorbit el atâta dragoste pentru pravoslav- nica Rusie, încât în testament a lăsat ace- stea disposițiuni relative la slujbele, ce au să se facă în biserica din Rosnov, și anume: pomelnicul să se facă: 1. pentru M. Sa îm- păratul Rusiei. 2. pentrn familia imperială rusească. 3. pentrn armata rusească. 4. pentrn regimentul rusesc, în care a servit și dânsul, și apoi pe urmă numai să se pomenească și Regele României! Probabil însă că Țarul Rusiei, care și așa are prea multe pe cap eu guvernarea poporului său, nu o să-și mai frământe creerul și cn un asemenea testament, căci un nepot al colo- nelului a cerat acum dela Tribunal, anularea testamentului, și este foarte probabil și drept că va câștiga. (Dela Exposiție) Lucrările la Expo- siție înaintează mereu cn toate acestea nu e posibil ca să fie toate la timp gata. După cele ce v’am mai scris cu altă ocazie, mai adaug că și străinătatea încă va expune, și va ridica paviioane, deși după părerea unora, fiind aceasta o exposiție pur națio- nală în vederea celor doue evenimente, cari privesc numai poporul român, și anume: 18 secoli dela așezarea coloniștilor lui Traian în Dacia, și 40 de ani de domnie a Regelui Carol, nu ar avei rost ca și alte state să expună, nefiind o exposiție internațională. Austria și Ungaria vor ridica doue paviioane separate, și un ziar de aici face haz de șovinismul unguresc, dovedit și cu această ocasie, și anume: Ungari* a cântat să-și iea un loc pentru pavilonui ei, nude este posiție mai frumoasă și mai înaltă, și astfel o clădire mai impozantă ca a Austriei; aceasta Insă în schimb o să ridice pavilonui sau așa de înalt încât să eclipseze pavi- lonui unguresc 1 ... Unele din clădiri s’au început numai acuma ia începutul lui Marte, și deci cum zic. nu are să fie eu totui gata până la 10 Maiu. ziua desehiderei! Să și zice, că des- | chiderea se va face totuși în această zi de । sărbătoare națională, iar sărbările iubilare vor începe numai în Septemvrie. Primăria capitalei încă ar dori ca Bu- cureștii cu ocasia acestor sărbători să aibă o față mai strălucitoare, căci altcum slavă Domnului, avem în multe privințe încă, un oraș destul de oriental. Și avem norocul să avem astăzi în capul Primăriei capi- talei ca prim-ajutor de primar, pe dl Al. Ciurcu. ardelean de origine, care astăzi este și președintele sindicatului presei de aci, și care pe lâugă că este un om inteligent, și eu gusturi estetice, dar apoi mai vizitând mai multe capitale și examinând toată or- ganisația lor, ar dori să refacă și să intro- ducă cât va fi posibil, și la noi măsurile, cari să transforme capitala în un oraș curat și estetic ca cele din occident. Dar ce folos de energia și inteligința sa, dacă politica nu-1 va lăsa mult la postul său? și apoi ce folos, când numai generalul e bun general, dacă armata nu ține samă de comanda sa? așa că aici nu să poate aplica proverbial, qualia rex talie grtx! . . . Deocamdată începuturi bune s’au luat ca Bucureștii să se mai purifice de multe neajunsuri, astfel ca să corăspundă sărbătorilor inbilare. (Chestia macedoneană'). Se făcuse o mișcare națională demnă și patriotică în contra Grecilor, cari nu permit Românilor din Macedonia să aibă școli și biserici, în cari să se audă limba românească, să credea chiar că în scurt timp guvernul nostru va pune pe greci eu Patriarh cu tot, cu botul pe labe, căci după-cum Vă scrisesem, ar fi destule mijloace de a-i astâmpăra și umili. Lucrurile însă s’au cam domolit, și în loc ca să eșim învingători, vom eși învinși și cu niște relațiuni diplomatice reci și nesin- eere, la cari vom fi constrinși de interven- țiuni exterioare. Grecii din eontră cu gu- vernai și patriarhul lor cn tot, nu dau înapoi. Asasinarea Românilor macedoneni de cătră bandele grecești e încă în putere, obrăsnicia lor continuă. Un medic grec Meliaresis expulzat din România ca unul ce era membru influent în societățile grecești, cari predică distrugerea românismului în Macedonia, a tipărit un manifest în ziarul grec „Patria*, prin care în vită pe conaționalii lui din România ca: comercianți de cereale, coloniale, engrosiști, cârciumari. brutari, arendași, bancheri etc. să se retragă din comerciu, și din toate afacerile lor cu Românii, proclamând astfel o grevă generală, care să adueă daună Ro- mâniei! Iată o ideie, care ar trebui s’o adoapte și s’o execute guvernul român îna- inte de a o urmă grecii din țară; căci dacă statul român nu ar mai da grecilor moșii In arândă și ar opri și pe proprietarii români de a le arenda moșii grecilor, și ar pnne imposite mai mari străinilor acestora, cari fac averi de milioane în România, și pe cari apoi ie transportă în Grecia și ali- mentează fondurile, cu cari se întrețin ban- dele lor din Macedonia; dacă statul român ar lua aceste măsuri, atunci grecii aceștia ar trebui să lărăsească țara, ori ar fi siliți să păstreze o atitudine umilă și binevoitoare ca ori-care străin, care vrea să fie tolerat în țară străină. > Alt ziar grec „Proini“, ziee că e o chestie de onoare națională, pe care grecii sunt datori să o săvârșească: „să ucidem pe toți Românii și Bulgarii din Macedonia; aceasta să ne fie deviza? Și toate aceste atacuri și asasinate numai, pentru-că. Ro- mânii din Macedonia dacă sunt „ortodox?,de ce nn vreau să fie și greci, și să nn-și facă biserici și școli românești, așa predică de pe amvon episcopii greci. Și la atâtea atacuri și la atâta cutezare. nu să găsește în toată România, măcar un singur om de । valoare, ai eărui cuvânt ar puteă fi ascultat, ■ și care să arete guvernului nostru și Aro- j mânilor drumul, ce »r trebui să facă ca să scape pentru totdeauna de această dragoste frățească cu asasinate, a grecilor; și că acest drum nu este, decât acela de a să reîntoarce și reuni cu biserica catolică a : Romei, dela cari timpurile critice ne depăr- j taseră odată pe toți! Avem altcum și noi oameni politiei, dipiomați, destui literați și profesori regulați și jurnaliști eulți, cari numai de religie nu prea au habar, și dacă au, numai or- todoxii nu sunt în inima lor. ci mai curând catolici, dar cu toate acestea nici unui nu iese ne față să spună: ajunge, destul și prea mult încă am purtat pe noi o haină veche, care nici nu se potrivește cu originea noastră, iar acuma ne strânge și ne stri- vește. Destul cn ortodoxii, cari și în Mace- donia ca și în Bucovina și în Basarabia asasinează și desuaționalisează Românii ;* să părăsim Patriarhia fanarului cu ale ei fapte tâlhărești și să ne supunem sub autoritatea și protecția bisericei, mamei Roma, la care acum 200 ani an trecut șî Românii ardeleni, cari apoi prin cultura primită acolo s’au deșteptat și încălzit în naționalismul lor, care s’a întins apoi și la noi* . . . Dar i asemenea cuvinte nu le poate ține aici nici | un partid politie, căci fie-căruia iar servi de platformă de luptă contra adversarului; iar învățații neministeriabiii (dacă este cineva neministeriabil la noi) încă tac. deși în con- versații particulare și în familii mărturisesc rătăcirea. ... Așa de exemplu, în postul Paștilor a venit aici, și îu anul trecut și acuma, un preot catolic din ordinul dominican, părin- tele Olivier, un orator distins; ei bine, ca- tedrala catolică e plină de lume românească: Ofițeri, profesori, ingineri și alți funcționari și familii întregi din toate clasele, cari ascultă predica franceză a acestui preot orator. La eșirea din biserici am tras cu urechia la conversați* și critica acestor ascultători, și ce spuneau? „De ce nu avem și noi așa preoți* de ee măcar epi- scopii noștri sau măcar un mitropolit, de așa cultură? De ce oare noi Românii toată cultura noastră o avem din occident, dela Paris și dela toți cei de o gintă cu noi, iar religia să o avem comună eu Rușii, Ruteni, Bul- gari și Greci, toți dușmanii noștri din trecut^ de acuma și viitor? .... „Oare nu ar trebui ca guvernele noastre, și chiar episcopii noștri să se gân- Pag. 118 UNIREA Nr. 15 dească la acest lucru?* . . . „Episcopii noștri “ — răspunde un domn — eă vezi că și Rusia și Grecia o să primească re- forma Calendarului, pe când noi Românii din canea acestor eniseopi o eă rămânem In urmă la toți." .... Ați văzut și pe preotul acela, care predică tot în catedrală în limba română (e vorbă de părintele Dr. Bortnow.'ki) ce predici ține și cum încă in trei limbi străine, vestește de pe amvon ordinele bisericei; de ce nn trimetem și noi tineri la Blaj șt ia Roma și să ne punem pe aceiaș nivel de cultură religioasă ca nuiții din Ardeal, și ea francezii și italienii ți alte neamuri culte ee țin de credința catolică a Romei ?“ .... Cam așa convorbesc ortodoxii noștri cnlți de aci. când ies din catedrala cato- lică. unde ascultă serviciul divin și predieele franceze sau românești .... Este un în- ceput de a să face lumină! Despre politica actuală și încăierarea studenților cu poliția și armata Vă voin comunica amănunte, poate în numărul viitor. Delarupe. MISIUNI POPORALE. — tr. Supurului de jos. — — 6 April n. Cu sufletul plin de bucurie și mân- gâiere sfântă, aduc la cunoștința că îu 31 Martie și 1 April a. c. s’a ținut în comuna Stâna conferința protopopească împreunată cu „Misiuni poporale/ cel dintâiu tract al diecezei care a înțeles cât de folositoare sunt acestea misiuni sfinte pentru poporul nostru care însătează după cuvântul lui Dumnezeu. Nu pot decât sa fiu cu cea mai adâncă recunoștința față de acel protopop brav al Arhidiecezei, căruia i-a venit în minte idea fericită, de a Introduce aceste nrsiuni, la poporul nostru român, pe care singur numai credința tare în Dumnezeu poate să-l abată dela calea ce duce spre perire. Idea aceasta nobilă l-a îndemnat și pe harnicul și neobositul protopop al Supurului de jos, ca să Introducă și în tractul său misiunile poporale, cari de bună seamă vor servi de îndemn, pentru toate tractele din dieceză. De lipsă sunt misiunile poporale, aceasta o a înțeles și șeful districtului împreună cu bravii săi confrați, căci toate relele, toate vițiile cari încep a învenină sufletul popo- rului nostru român; numai cuvântul lui Dumnezeu, predicat de preoții lui Hristos, le pot stârpi. Să meargă preoții mânați de iubire, în mijlocul poporului român bătut de toate viforele vremilor turbate, să-i aline durerea lui, sa-1 tragă din marginea pră- pastie! în care e gata să pice, să-i samene în sufletul lui sămânța credinții, nădejdii și iubirii lui Dumnezeu. La 31 Martie loan Mihalca parohul din Hurez străbate codrii spre Stâna, ca acolo mulțimii de popor cea alergat din depărtări, să-i predice cuvântul lui Dumnezeu. El predică despre „Scopul omului/ poporul cu încordare deosebită ascultă cuvintele pline de învățătură sfântă a predicatorului. După predică dsa primește mărturi- risirea credincioșilor, până seara târziu. Du- minecă în 1 April la 6 oare toți preoții dis- trictuali în friinte cu protopopul erau adunați la casa On. Alesandru Pap preotul local. La ’/s7 oare să începe Utrenia servind toți preoții, mulțime mare eră de față, așă încât biserica nu a putut cuprinde în ea întreg poporul, fiind siliți a rămâneâ afară cea mai mare parte, înconjurând biserica ca și un brâu alb, ascultând cu evlavie sfânta Utrenie. La mijlocul Utreniei Corneliu Gitta, j parohul din Gereușa, a cărui persoană sim- i patică dela început câștigă poporul, predică | despre „Sfânta Mărturisire și păcat/ poporul j în liniște tainică sorbiau cuvintele predica- torului și după Utrenie cu coștiința esami- nată, cu laerămi de pocăința, pleacă genunchii înaintea alor 9 preoți, cari au început a mărturisi. Mulți fii rătăciți, cu umilință adâncă cu lacrimi în ochi, își pleacă genunchii în- aintea preotului, ca el să le ceara iertare de păcate dela Tatăl ceresc, să sculau mân- gaiați și fericiți de pacea sfântă ce-o sim- țește omul când sufletul lui e curat, escla- mând: Doamne ție îți mulțămesc că ai pri- mit pocăința mea. Liturgia să începe la x/310 oare și după simbolul credinții loan Mureșan preotul din Racova predică despre „Sfânta Cuminecătură". Tot poporul, cu sufletul curat, împăcat cu Dumnezeu, primesc pe însuș Dumnezeu și cu ochii umezi de o fericire sfântă, să de- părta fiecare după Sfânta Liturgie, fiecare era prietin unul cu altul, să îmbrățoșau de bucurie, că au putut sa fie părtași la o ast- fel de serbare sfântă. însăratul să începe la 3 oare, toți câți s’au mărturisit, au fost de față în număr mai bine de 400. Lâ mijlocul Vecerniei predică protopopul Ludovic Rezei despre „judecata din urmă.* Tot poporul viu emoționat de oara aceasta grozavă, care va decide asupra sorții lui pe vecie, ascultă cuvintele P. O. D. protopop a cărui voace acum să întăriă ca și bubuitul tunetului rostind înfricoșatele cu- vinte: „Mergeți dela mine.... acum să do- molia ca și murmurul lin a unui părăuaș de munte, rostind cuvintele pline de iubire dumnezeiască: „Veniți binecuvântați-i .. . / fericirea a roșit fețele tuturor, ochii tuturor au rămas și mai departe privind în sus, cătră cerul albastru, unde este adevărata fericire și îndestulire vecinică. La finea Insăratnlui preoții împreună cu poporul încunjura biserica de 3 ori, după cari să cântă „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu........ „Astfel s’au finit misiunile aceste sfinte din comuna Stâna, cari își vor aduce rodul lor în viața morală a poporului, astfel își vor câștigă preoții iubirea și stima poporului, cari predicând cu zel apostolic cuvântul lui Dumnezeu cu fruntea senină, cu inima liniștită, vor puteă stă înaintea dreptului Judecător, când îi va întrebă ce a-ți lucrat pe pământ pentru turma care v’am dat-o vouă spre păstorire. După misiuni, a fost conferinț proto- popească, în care cu bucurie notez, că pro- iectul pentru înbunătățirea sorții văduvelor preotese și a deficienților, prelucrat de Preasfințitul Arhiereu Dr. Demetriu Radu a fost primit unanim, esprimându-și toți preoții celea mai adânci mulțâmite bunului Episcop. Să mergem în mijlocul poporului nostru să-i spunem învățătura lui Hristos, și năca- zurile lui se vor alină, să mergem noi servii lui Dnmhezeu, să facem bucurie Domnului nostru, câștigându-i tot mai mulți locuitori în locașurile Lui sfinte, cari le-a gătit pentru cei ce cred, nădăjduesc, și îl iubesc, pe Dânsul. Preoți adevărați și misiuni ne trebuesc. luliu Tătar, capelan al Supurului. Cetatea de baltă 26 Martie n, Fost-au timpuri, și nu de mult, când cărările în districtul protopopese al Dicio- Sân-Mărtinului erau înțelenite, și în agrii lui creșteau și buruieni rele. Și asta a provenit de acolo, că sămânța, cuvântul lui Dumnezeu, a căzut îu petriș și neavând umezeală s’a uscat; sau a căzut între spini și aceia au înecat-o, sau că a căzut lângă cale și pase- rile cerului o au mâncat; sau că doar te- renul nu eră destul de cultivat și lucrat pentru a produce sămânța cea bună aruncată. Și e fapt constatat cumcă conducătorii din acest tract au avut să lupte mult și cu mari greutăți pănă să aducă lucrurile în alvia lor. Și aceasta se vede și din împre- jurările între cari subsistă acest tract și singuraticele parohii. Din 15 parohii ale acestui district, afară de una Boziaș, toate sunt mixte, și nu numai două confesiuni ci trei sau mai multe confesiuni în o parohie. Din aceste împrejurări e evidentă greu- tatea susținerii bisericilor, și jertfa mare ce-o aduce poporul mic la număr (în o parohie) pentru susținerea cultului divin; cu atât mai vârtos că afară de una sau cel mult două biserici, celelalte nu dispun de nici un ca- pital, toate spesele se acoper din repartiție pe parohieni. Și în mare parte, cuget eu că, aceste două împrejurări au fost cauza, de nu ni s’a dat ocaziune ca să auzim ceva și din acest tract. Azi însă mulțămită lui Dumnezeu, lucrurile s’au întors spre bine, și să arată semne frumoase de înaintare în toate pri- vințele atât administrative cât și morale; cărările înțălenite încep a fi cultivate și bu- ruiana rea să smulge, înlocuindu-să cu plante bune, folositoare. Și nime nu poate trage la îndoială că la aceaste nouă viață, pe lângă preoțimea din tract, a contribuit foarte mult activitatea neobosită a vrednicului conducător actual, care a știut sâ-și câștige dragostea subal- ternilor și încrederea parohienilor din district. In sinodul preoțesc de toamnă a anului 1905, s’a decis ca, sinoadele de primăvară să fie ambulante și împreunate, pe cât se poate numai, cu misiuni poporale. Misionari să fie aleși din preoții tractuali. începutul s’a făcut la Invitarea O. D. preot Miron Dascăl în Cetatea de baltă S’au început Vineri sara în 23 Martie cu servi- ciul Paraclisului și introducerea la aceste misiuni. Predici s’au ținut 6. Sâmbătă după Mânecat a vorbit frumos vice-protopopul Laurențiu Pascu despre scopul omului, ară- tând poporului adunat în număr foarte mare scopul pentru care e creat omul și mijloacele prin cari se ajunge acest scop, ss. taine. După s. iiturgie celebrată de 6 preoți a vorbit preotul Miron Dascăl despre s. măr- turisire în termini foarte poporali și folo- sându-se de asămănări potrivite. Iar după însărat a vorbit Gregoriu Nistor din Boziaș despre s. euharistie, la care ne pregătim prin Nr. .15. UNIREA pag. 119. mărturisire. Predarea a fost frumoasă și plăcută. . Duminecă la s. liturgie In prezența unui popor cu mult mai nuinăros ca în ziua pre- cedentă, ne-a descris judecata de pe urmă cu un ton pătrunzător și o predare plăcută și mișcătoare până la lacrimi tot dl vice- protopop. Și cum eră atâta popor și icoana așa de vie, ne păreă că ar ii realitate. La tnsărat a vorbit Miron Dascăl despre răs- plata faptelor omului după judecată despre Baiu și Iad. Luni dimineața după cetirea oarelor canonice s’a făcut procesiune în ci- mi te r și sfințirea apei, după care a urmat deslegările morților, cari s’au terminat cu o vorbire mișcătoare a preotului Greg. Ni stor despre morminte și legătura noastră cu cei morți. Vorbirile preste tot au fost bine alese și în legătură una cu alta, epilogul uneia serviă de exordiu pentru următoarea. Sâmbătă la 1 oară s’a administrat gratis sântul sacrament al ungerii de pe urmă la vre-o 50 de mor boși, cari foarte mângâi ați s’au întors la ale sale. Aceste misiuni s’au făcut spre mărirea lui Dumnezeu și pentru a se pregăti popo- renii în mod demn și cuviincios la s. și marea taină a mărturisirii, care s’a și administrat tuturor celorce au alergat la preoți. Ca con- fesari au fost întru ajutor On. A. Almășan nin Boian și N. Murășan din Craifalău. Aceste misiuni au făcut bună impresie și asupra celor de altă confesiune. Tot Luni la 10 oare s’a început sino- dul preoțesc, la care s’au prezentat toți preoții afară de doi. Sinodul a decurs în ordine. Chestiile s’au discutat cu viu interes. N. P. MISIUNI ÎN GIURGEU. Corbu, fn 2 Aprilie 1906. în urma decisului sinodal din toamna trecută, îu anul acesta misiunile s’au ținut în parohia Corbului. Insinuarea misionari- lor și preparativele au fost mult promiță- toare, iar rezultatul, seceriș mult, dar puțini secerători. Misiunile le-a condus M. On. Elie Câm- pean, protopopul tractului, care imediat după greutățile sinodului de primăvară, aleargă pentru a salva onoarea concluzelor sinodali, caracterul misionarilor avizați, și pentru a evita abusul față de buna credință și alipirea poporului nostru. L-a ajutat un preot din vecinătate și preotul local. Prin urmare munca aloi 7—8 misionari, conside- rând agrul estins a săvârșit-o trei preoți, dintre cari unul a trebuit să-și isprăvească și agendele din parohia sa. Amăsurat programei, în 30 Martie, sara la oarele 6, fiind mulțime de popor, protopopul după cântarea invocatorului „împărate ceresc", espune scopul misiunilor. Le preface „Acatistul" prescris în sara acea și se cetește molitva pentru mărturisire. Apoi se espune programa zilei următoare, iar până la oarele 10 târziu, mărturisesc toți trei preoții. în dimineața zilei de 31 Martie, la oarele 6, continuarea mărturisirilor. în bi- serică se preface „Utrenia", se predică ia- răși despre scopul misiunilor în legătură cu mărturisirea și ca s. cuminecătură, fiind și mai mult popor de față. Se servește s. li- turgie, iar la fine se cuminecă cei mărturi- siți. Sosind părintele Mera din Tulgbeș, predică despre „beție și necu rație". După ameazi catechizare cu pruncii de școală, pregătirea și mărturisirea lor. Protopopul vorbește in biserică despre „cele din urmă ale omului", după care urmează „Inseratul", iar la sfârșit predică părintele Mera despre „păcat și speciile lui." Urmează apoi măr- turisiri până la 8 oare sara. în Dumineca dela 1 Aprilie mulțime neîndatinată de popor. La 6 oare se încep mărturisirile, până la 9 oare. Urmează „Utrenia" și s. liturgie, după a cărei evan- gelie protopopul predică despre „sumeție și umilință". Dupăee se cuminecă cei mulți mărturisiți, părintele Mera predică despre „înjurătură". După perfacerea serviciului pentru cei vii, protopopul spunând din nou scopul misiunilor, spune programa de după ameazi. La oarele 2 se continua mărturisirile. Urmează vece mea, predicând părintele Mera despre „rugăciune și post." Protopopul ex- pune apoi rezultatul mângăitor al misiunilor, apoi despre datorința creștinilor și față de morți. După cari eșind cu toții în cimiter, se servește parastasul, iar protopopul vor- bește pătrunzător despre „nemurirea sufle- tului și șoartea trupului" Urinează mulțumită și espresiunea sa- tisfacției din partea părintelui local Dobrean, după cari se continuă mărturisirile iarăși până la oarele 8 sara. Luni dimineața în 2 Aprilie se comple- tează — deși afară de programă firul mi- siunilor prin serviciul divin și cuminecarea celor rămași. S’a predicat da cel puțin 12 ori mo- litva s’a cetit de vre-o 20 de ori. S’au mărturisit și cuminecat între 5—600 de creștini, coace la noi e raritate. loan. REVISTE. Budapesta. Țara a întrat în zo- dia păcii. — Ungurii ș’au călcat pe inimă, și s’au îndestuht cu ce le dă monarchul. — Ș’au văzut neputința și s’au molcomit renunțând la toate cererilor în jurul cărora au făcut atâta tărăboi și pentru cari au îm- pins țara la atâta mizerie. Ou formarea cabinetului a fost însărcinat Alexandru Wekerle, pre- sidentul judecătoriei administrative. Membrii cabinetului Wekerle vor fi bărbații conducători ai coaliției. Francisc Kossuth, ministru de comerciu; Contele luliu Andrăssy, ministru de interne. Contele Albert Apponyi, ministru de culte și instrucție publică; Contele Aladăr Zichy, ministru pe lângă Maj. 8a; Portofoliul financelor îl va ținea Wekerle însuși. Ignație Darănyi, ministru de agricultură; Geza Polonyi, ministru de jus- tiție ; Hugo Hoffmann, ministru de honvezi, și Br. Ăauch, ministru croat. Foaia oficială de Luni publică demisiunea guvernului Fejervăry și numirea guvernului Wekerle. . Pu- blică totodată autograful regesc, prin care să convoacă dieta pe 19 Maiu. Alegerile vor aveh loc dela 29 April până la 8 Maiu. —— A V I Z. Biroul comitetului eseciitiv al partidului nostru este — pe timpul, cât vor decurgeaiegerile — în Arad. Adresa biroului: Dr. loan Suciu, Arad, Calea archidue. losif Nr. 7. Toate știrile referitoare Ia miș- cările electorale din cercuri și comune românești sunt a se trimite pe această adresă a biroului. Aderenții partidului nostru sunt rugați a ne informa imediat, prin depeși ori epistole espres despre toate, ce sunt îu legătură cu alegerea de deputat în cercul lor și a descoperi purtarea po- porului și ținuta fruntașilor din comune. Ccice doresc deslușiri, infor- mațiuui sau îndrumări din partea comitetului nostru, asemenea au a se adresă snsnumitnlni birou, pe adresa indicată. Să știm unit de alții, iar con- ducătorii noștri de toți, asta să ne fie naintea ochilor! în următoarele dăm lista celor ce sunt Candidați! partidului na- țional: 1. Com. Albel-inferioare. 1. ighiu: Dr. Alexandru Vaida- Voevod. II. Comitatul Arad. 2. Boroșineu: Dr. loan Suciu. 3. Chișineu: loan Russu-Șirianu. 4. losâșel: Dr. Nicolau Oncu. 5. Radna: Vasiliu Goldiș. 6. Pecica: Dr. Aurel Novac. 7. Siria: Dr. Ștefan O. Pop. 8. Sânt-Ana: Dr. iustin Afarșieu. III. Com. Bistrița-Năeăud. 9. Năsăud: Dr. Victor Onișor. IV. Com. Bihor. 10. Aleșd: Dr. Aurel Lazar. 11. Beiuș: Dr. Aurel Cosma. 12. Mărgita: Dr. Vaier Moldovan. V. Com. Cenad. 13. Nădlac: Aurel Șuluț. VI. Com. Făgăraș. 14. Făgăraș: Dr. lancu Mețian. VII. Com. Hunedoara 15. Baia-de-Criș: Vasiie Dămian. 16. Oraștio: George Pop de Băsești. 17. Dobra: Dr. Ștefan Rozvan. 18. Hunedoara: Dr. Victor Bontescu. VIII. Com. Caraș Severln. 19. Bocșa: Dr. Coriolan Bredicean. 20. Caransebeș: Dr. loan Strbu. Pag. 120 UNIREA Nr. 15 21. Făget: Antoniu Mocsonyi. 22. Lugoj: Dr. George Popovieiu. 23- Zorleoț: Dr. Aurel Viad. IX Corn. Sătmar. 24. Șomcuta-mare: Dr. Ales. Vaida- Voevod. 25. Megieșul-auriu: Dr. loan Erdtlyi. 26. Crășau: Constantin Lucaciu. X. Com. Sibiu. 27. Christian: Dr. Nicolau Comșa. 28. Sebeș: Dr. Liviu Lemlnyi. 39. Ocna: Nicolae loan XI. Com. Sălajului. 30. Cehnl-Silvaniei: George Pop de Băsețti. 31. Tășnad: Dr. Coriolau Steer. XII. Com. Solnoc-Dobâca. 32. Lăpușul-ung. Dr. Vasiliu Lucaciu. 33. Iclodul-mare: Dr. xoan Vaida- Voevod. 34. Ileanda-mare. Dr. Teodor Mihali. XIII. Com. Timiș. 35. Ciacova: George Breban. 36. BecicherecuLmic: Dim. Birăuț. 37. Lipova: Dr. Constantin Missiciu. 38. Recaș: Dr. Caius Bredicean. 39. Rittberg: loan Pepa. 40. Moravița: Dr. Nicolae Proștean. 41. Sasca-montană: Dr. Aurel Novac. XIV. Com. To rontal. 42. Bega-Szt.-Gyorgy: Vîchenție Pe- tr o viciu. Noutăți. „eGwofea a înviat!11 Salutăm Sin toata inima cu aceasta sfântă voz€ă pe toți iut>iții noitm colaceratezi ți cititori. întru mărirea lui Dumnezeu. Pe sama bisericii gr.-cat. di o Boari , an bine- voit a cumpăra Multon. Paul Popescu cu soția, un pranor albastru de toată frumseța, In valoare de 80 eor. Iar pe sama școla- rilor săraci, cărți în valoare de 15 cor. Demetriu Bleoca. învățător cu soția, nn prapor negru pentru morți. foarte frumos, în valoare de 80 cor. Iar la al treiiea prapor albastru de asemenea în valoare de 80 cor. au contribuit următorii buni creștini: Dumitru Ooriș Crețiu 10 eor. O femeie evlavioasă 8 eor. L»an Duca 2 cor. Nic. Hila Roman 1 cor. Nicolae Hurubă 2 cor. Crucian II. Roman 1 cor. Crucian Stăniiă 4 cor. loan Ooriș Crucian 2 eor. loan Arimie II. 2 cor. Vanilie Duca 2 cor. Ana Opriș Crucian 1 cor. loan Cătana 2 cor. George Ooriș G. t dor. Irimie Arinii 1 cor. Ana Pooeseu 40 fii. Nicolae Cătana 2 cor. George Nistor 1 eor. loan II. Roman 1 cor. Crucian Bleoca cn soția 4 cor. loan Ooriș Sânii 3 cor. Sântea Hila cu fiul Nicolae 4 cor. Nicolae Hila V. 2 cor. Dumitru Opriș V. 2 cor. Toma Fiii» 2 cor. Nicolae Popescu loan 2 cor. loan Ânmie I. 2 cor. Nicolae Opriș G sen. 2 cor. Dumitru Ooriș Vinți 1 cor. loan Opriș G. 2 cor. L.zar Ooriș 1 c ,r. O femeie bună 1 cor. Crucian Dragota 1 cor. Dumitru Răchită 2 cor. Nicolae Popescu. cantor 2 cor. Vasilie Opriș 1 cor. loan Bleaea Oeriu l cor. Nicolae Ooriș G. jun. 2 cor O femeie bună 1 eor. Vasilie Badiu 4 cor. loan Spechin 1 cor. loan Zaharie 1 cor. Nicolae Opriș văd. 2 cor. Maria Todor 2 cor. Dumitru Stăniiă 2 cor. loan Stăniiă 4 cor. Pal adie Opriș 1 cor. Er. Sp. Domn Demetriu Duca, notar, nn „Aposioleriu" în valoare de 12 cor. 80 fii. loan Duca un „Orologier" cu 7 eor. 60 fii. Anica Opriș a dăruit doue ștergare frumoasă. Ana Barb, o față de masă fru- moasă. Maria Axente, doue învelitoare de toată frnmnscță, cusute tn mătasă și George Opriș G. cn soția, nn patrafir in valoare de 20 cor. Din banii incurși dela popor peste suma de 80 cor. la ai treilea prapor, s’au mai cumpărat pe sama bisericii noastre „Psaltirea* în valoare de 3 cor. 28 fii.. Oc- toihul cu Penteeostar cu 3 cor. 60 fii.. Pro- hodul Domnului cu 30 fii. și Paraclisul Maicei Domnului. Astfel și pe aceasta cale se aduce mulțumită marinimoșilor binefăcători, im- plorând dela bunul Dumnezeu, darurile sale avute, peste bunii creștini, pofdndu-le să- nătate îndelungată și iertare de păcate. Boar ta, 21 Martie 1906 — loan Axente, adm. naroh. Din Arhidieceză In ziua Bonei-Vestiri au fost hirotoniți întru preoți clericii abs.: Emil Frâncu, numit administrator parohial în Cerghidul-mare, JrtfoM PăculeaUz Slâmnic, loan Pușcaș în Bosna și Ion Agârbicean în Bucium-șasa. Felicităm pe Buciumani de achisiția prețioasă ce au făcut! Din dieceza da Lugoj. Penzia celor 11 preoți deficienți In total va fi de 2410 cor. suma minimală e de 50 eor. apoi de 160, 200. 300 și 400, iar a văduvelor și orfanilor de preoți de 7383 cor. Suma cea mai mică e de 38 cor. cea mai mare de 430 cor. Nu- mărul celor ajutorați e de 54. „Arcadia"- în legătură cu știrea adusă în nrl trecută despre alegerea par. Bunea de membru al societății literare „Arcadia", însămnăm, că tot acum au fost aleși de membrii păr. Ambr. Amelli, priorul dela Montecassino, Hugo Gelsser, rectorul cole- giului grec și vestitul scriitor polon H. Sienkiewics. Știri personale. Prof. Alesiu Viciu dela gimnasiul nostru, petrece feriile de Paști în Istria făcând studii de limbă. Promoții. Dionisiu Stoica a fost pro- movat Ia universitatea din Budapesta de doctor în filozofie. Teza susținuta cu acest prilej a fost „Alexandru Vlăhuțău, care a apărut și în o broșură de peste 200 pag în carele anaiisează activitatea literară a poetului. — Harnicul tinăr Victor Getei, orfan de preot din Sâlagiu, mântuino cu sueees riguroasele, în 7 crt.. a fost pro- movat de doctor în științele juridice, la universitatea din Cluj. — Felicitări! Roma pentru Rom&nî. Eterna cetate își va arătă dragostea față de Români, dăruind României o reproducție în bronz a lupoaicei antice din Capitoliu. Darul acesta îi a tri- mite cu prilejui aniversării de 1800 dela colonisaiea Daciei cu Romani. Congregația comitatului nostru e con- vocată pe 18 crt. In ședință extraordinară pentru ordinarea alegerilor de deputați. Anunț literar. Dnii profesori Dr. A. Pteancn și V. Bichigean, dela Năsăud anunță, că au dat la tipar o gramatică și o carte de cetire pentru cl. I. și II. gimn. pregătite amândoue scrierile acestea după cel mai nou plan de învățământ; pe la mijlocul lui August vor eși de sub tipar. bondurile aih:dleoezane. Se constată primirea următoarelor sume: La fondul subsidiar: cor. 4. dela Ni- culae Coroin Ponoreaiîni; La Masa studenților: cor. 20. dela „Ji&na“. Petroșem. cor. 50. dela „Furnica*1. Făgăraș. Dr. Ales. Pod Blaj. 20 cor.; Eu- gen P. Păcurar B j 10 cor La Internatul de fetițe: Dr. Victor Szmigc|sk> 1 i>r. Un an->um 10 cor. lacob Popa. B .j 11.10 cor. Blaj. 11 April u. 1906. Cassa centrală arhidiecezană, Asooiațiunea la sate. Seria prelegerilor poporale ținute de comitetul despărțământului nostru, s’a continuat In cele două Dumineci din urmă, pentru comunele Cisteiu—Obreja In 1 a 1. c. și pentru Bucerdea-grânoasă în 8 a 1. c. La cea dintâiu a vorbit profesorul G. Precup despre foloasele învățăturii, pro- fesorul N. Pop a ținut o foarte amănunțită prelegere despre cultivarea viilor, și pro- fesorul Al. Ciura despre importanța scrierilor pentru popor, cetind de încheiere câteva pagini din „Plutașii** lui Agârbiceann. La prelegerea a doua a vorbit profesorul G. Precup, despre importanța „Asociațiunii* pentru popor, apoi profesorul Dr. Ambrosiu Chețianu, a ținut o foarte instructivă pre- legere despre folosul și Îngrijirea animalelor de casă. Prelegerea a fost Împreunată cu proiecțiuni de skiopticon, ceeaca a plăcut foarte mult poporului. Ambele prelegeri au fost foarte bine frecuentate și poporul a ma- nifestat e deosebită încordare In ascultarea lor. Cu amândouă priîegerile s’au distribuit și o mulțime de cărți In popor. Au mai par- ticipat din Blaj la aceste două prelegeri: directorul despărțământului I. F, Negruțiu, Vasile Suciu, Dr. Alesandru Pop, I. I. Negruțiu inginerul, N. Marcu, Aur. Vodă și i Șt. Pop. Prelegerea proximă va fi la Dumi- neca Tomii în Pețelca. Apel. Rog pe toți aceia, cari au dat examenul de maturitate la gimnasiul din Beiuș în anal școlar 1895/6. să-mi comunice până în 18 a 1. e. adresele, ca să pot face disposițiile de lipsă pentru convenirea no- astră de 10 ani, care va fi să se țină con- form pactului nostru la Beiuș în luna lui Maiu a. c. Cu dragoste frățească: Dr. loan Papp, advocat în Brad (Hnnyad megye). Aviz. Subscrisul, ca urmașul lui „baciu Laia**. în conducerea muzicei blăjene, aduc la cunoștință, ca ne-am condus un instructor muzical, așa cât putem face servicii de orhestră a pompierilor din Blaj și putem să facem destul ori cărui angajament, spre ce ne și recomandăm cu toată încrederea. Blaj 12 April 1906 Adrian Oprea, capelmaistrul orhestrei. Petreceri. Reuniunea femeilor române gr.-cat. din Pețelca. Invită la concertul, ce-1 va da cu concursul corului pedagogilor din Blaj, Duminecă în 22 April n. 1906 în localul școaiei. Venitul curat este destinat în favorul bisericei din Pețelca. — Reuniunea română de cântări din Orăștie. anunță pe 17 April n. 1906. (a treia zi de Paști). în sala hotelului „Transilvania*1 din Orăștie, concert, dat de corul teologilor de a III dela seminarul din Sibiu. în fa- vorul fondului pentru completarea gimna- ziului român din Brad. Un frumos și folositor cadou de sf. Paști este o poliță de asigurare pe viață în favorul soției și a copiilor, sau pentru ru- deniile si amicii, la eari ține tot omul de bine. Și pentru do națiuni filantropice la biserici, școli etc. prin contractarea unei asigurări pe viață, să poate ajunge pe calea cea mai ușoară la un capital respectabil. Spre aceste scopuri atragem atenția onor, cetitori la anunțul băncii de asigurare „Tran- silvania** din numărul de față al foii noastre. — Informații amănunțite se pot cere dela redacția foii. Posta redacțiunii. „Nebunul"• Nu se poate I Lucrarea Dtalo a o nesucceasă încercare de a imita bucata cu acelaș nume aiui Petbâ. I. M. Sper că nu ta superi, că a trebuit să tăiem începutul, am voit să le tăcem rând la toți, ți aicum nu s’a putut. X Z Când vom dispune de spaț vom publica disertația trimisă. 1. P. Mulțumite, cât ne va îngădui spatul. X B. Nn cruțați așa hârtia, « destul de ief- tină. Scrieți atât de Îndesat, cât deabia putem ceti, P. G. A sosit prea târzia pentru numărul de Paști. Savu Grecianu. Aveți dreptate, deși cuvântul utopie nu însamnă deadreptul ceva absurd, ci un lucru foarte frumos, dar foarte cu anevoe de realizat, ori deadreptul nerealizabii. Cât pentru responsabi- litate, cade In primul rând asupra autorului, iar tn rândul al doilea asupra redactorului responsabil, prin mâna căruia trec toate manuscriptele. „L.“ are redactor responzabil; cât pentru director, ar fi o cale prea lungă să meargă fiecare manuscript pe la toți trei. 1. P. Buc. N’am primit nimic. Nr. 15. UNIREA Pag. 121. Partea Literară. H r i st os a î n u i a t! în traiul tulbure a Iwmei se ‘nalță un steag’ de biruință, Din nou străluci ’n sări de aur văpaia dulce de credință Ș’un glas, trecând din țară ’n țară și străbătând din sat în sat Ne-a spus mângăetoarea veste: »Scnlațil Hristos a înviat! Și s’au sculat bătrâni și tineri, pur tați de focul sfânt al zilei, înviorat a curs șireagul la templul sfânt, măreț al milei, Șoptind nădejdea zămislită în pieptul chinuit de patimi Și glăsuindu-ți închinarea cu ochi strălucitori de lacrimi. în templul sfânt al învierii se 'nalț’un cântec de slăvire, IaP raza soarelui de aur revarsun foc de preamărire, Și sus în valul de lumină își cântă doina lor măiastră Prrvighitori întemnițate sub bolta ‘naltă și albastră. Iar jos, din văi ascunse ‘n ceață se 'nalță glasuri tremurânde, Și rugăciuni de mântuire din inimile suferinde, Dar cântecul măreț, de-aramă, vestește ’n neguri învierea. Și risipind vălul de ceață, le hărăzește rămânerea. Im strălucirea de credință sa dus din suflete ispita, Iar uneltirea cea vicleană și ura dintre noi perifa. O dragoste pătrunde pieptul, o sfântă dragoste de țară, Ce-a isvorit din sărbătoarea Luminei trăitoare iară. — Natura ‘ntreagă ți-se ‘nchină, o Craiu mărit al vieții noastre. Și marea-și înfioară sinul și ‘mbrobodirile-i albastre, Iar codrul îți doinește slava și-și pleacă fruntea spre ’nchinare Și sori și stele ’ncremenite se pierd pe veci în admirare. înalță fruntea ta din țămă, popor crescut în suferințe, Și te ‘ncunună cu lumină, te scaldă ’n jocul de credință, Sosit’a ziua de scăpare, sosii a ciasul mântuirii, întinde inima-ți bolnavă la purtătorul lecuirii! Sus! cei pierdu j în ceața deasă a sbuciumului greu de viață', A răsărit în zări de aur slăvită noastră dimineață, Și în tăriile albastre stă el, slăvitul împărat Și-o zare alteia vestește: »Sculați! Hristos a înviat! Arghir. ÎNVIERE. .... Iar într’o noapte mohorltă de Aprile a sosit dela miazăzi trimisul mult aș- teptat, și i-a zis pământului: „Trezește-te! Scoa)ă-te! Deschide ure- chile taie și iea aminte! Mâne-îți va suride soarele, soarele zimbitor, soarele nou al pri- măverei. — Ai văzut drumul lui atât de tulbure zilele acestea, ai văzut fața lui tristă întunecându-se și ascuzându-se In nouri și în nevăzut. — A fost în dureri cumplite, — s’a luptat cu moartea! Dar a învins-o! Mâne îl vei vedea nou și tinăr. —• De aceea iea aminte! „Trezește-ți solii vieții și trimite-i în patru vânturi, să vestească pretutindeni scu- larea. Ascultă, — și gătește-te! încununea- ză-ți creștetul și împodobește-ți umerii și brațele și primește pe noul soare. „Fii gala!11 Și a tăcut trimisul, oaspete dela miază- I zi. Și părea că de suflarea lui domoală și | dulce s’a reînviorat ochiul de jar al vieții, ce i durmia aproape de stângere în cenușa ce-1 indesuia spre adâncul pământului — și sân- gele vieții a început a palpita, a clocoti iar în vinele amorțite ale pământului. — Din văi dosite și din poicene ascunse prin codri au pornit, cântând cu murmur lin, izvoarele, ; păraiele, solii codrilor și ai livezilor, vesti- | torii munților și câmpiilor, solii pământului. ’ Și în graiul lor șoptitor vestiau pretutinde- nea trezirea, învierea. — Iar pe țărmurii lor s’a trezit viața; un șopot drăgălaș trecea prin frunzele uscate, și ghioceii cari de mult așteptau, pitiți sub frunze își ridică voioși frunțile, și zimbind fericiți pleacă blând ca- petele tn coace și în colo, în adierea dulce a borii. Pe culmițele de aproape și apoi prin gropcenele din jur se ridică scuturân- du-se de țărîna ce i-a înădușit până acum — brebeneii cu brațele deschise larg în la- turi, și floricelele, ca o față plină de copilă zimbitoare, scot un „ah“ neauzit, plin de mirare, pentru viața ce dintr’odata le îm- presoară. Iar jos, ia marginea codrului de nnde se începe câmpia largă, zimbesc, sfi- oase de altă fericire, viorelele. Și anz*nnbre*-hrî, etc., modele pehfbu ducru de mână, broderii diverse, garnituri de toate soiurile, și nu uită nici pe drăgălașii noștri copii, dând mbtlelb de rochițe, hăinuțe, pălărioare, etc., pentru fetițe și băcțași. De câte bti nu se simt femeile în lh- eurcătnră. neștiind ce modei de rochie să-și aieagă, nearând un indicator sincer! Moda Nouă Ilustrată Ie dă posibilitatea de a-și alege ee e mai frumos, mai elegant și mai' modern din toaletele ce au a purta, precum și pălăriile ce corespund gustului sezonului. Afară de aceasta, Moda Nouă Ilustrată conține o materie bogată și inseresâuu eu deosebire clasele femeești. Așa, de pildă, cuprinde in fiecare număr o „Cronică a Modei" prin care se arată schimbările ivite în capricioasa modă In ultimele zile; o „Carte de Aur a Femeii" oria care se in- ndică cele mai prețioase sfaturi ce trebue să urmeze femeile intru îngrijirea trupului și frumseței iur; sfaturi casnice, rețete pen- tru higiena frumseței, o nuvelă interesantă, cugetări, poezii, anchete cu privii e la ches- tiuni referitoare la fetuee. ea; La ce vârstă e bine să se mărite fetele?" „E de preferat un bărbat tânăr și sărac sau ținui bătrân gi bogat?" diferite jocuri de familie: șarâde ete.; Concursuri de frumsețe, la eare parti- cipă toate cetitoarele. De menționatei, cu fiecare număr Moda Nouă Ilustrată împarte, absolut grai uit. ce- titoarelor sale în tiuar. care puâte servi de minune la croirea tuturor veștmintelor ce compun garderoba femeninâ. Abonamentul fiind numai 4 lei pe an. o sumă ridicolă față de imensele eheltueii ce le are editorul acestei excelentă reviste femeuiue. e datoria tntnror femeih^ sâ se aboneze, spre a încuraja astfel o ț^blieațiute românească și, în același timp;, folosind n-și prin nenumăratele modele de leatfte mederne ce i-le oferă revista, interesanta materie, precum și tiparul absolut gratuit. Cu această călduroasă recomaudațip, indi âm adresa adminisrrațiunei revistei Moda Nou& Ilustrată: calea Victoriei. 51, București unde abonamentul (4 lei ne an) se pot tnimire fie prin mandat poștal, fie nrin mărci poștale. • - Eugenia lonescu. A apărut: — „Husa Hcmână", interesanta revistă mnsicală a măiestrului lacob Murășanu e apreciată astfel in „Albina" Nr. 26: 0 revistă musicală bună ți folositoare. Peste munți, la Blaj, a apărut o revistă musicală sub conducerea dlui I. Murășanu, profesor de cânt și pian, cunoscut pentru căldura și însuflețirea, pe care le pune în composiile sale. în Nr. 1. de pe Martie s’a publicat: O ideiă, marș, o frumoasă uvertura din balada Hferculana, O priceasnă pbritru cor, Lugoșana, etc. în total sunt 14 pagini de muzică înafară de 2 pagitie de tipar. — Această revistă apare lunar. Abonamentul este de 24 lei lunar. N’ar trebui sâ lip- sească din nici o casă, unde se află un pian sau persoane, cari cântă la vre-un instrument. „Amicul tlnerimei", instructiva revistă redactată cu atâta îngrijire de L MoisiL a apărut Nr, 1 și 21 cu piese foarte potrivite pentru tinerimea școlară, cuprinzând și ilu- strații de-a esposiții din București. O re- comandăm cu căldură. Costă 4 cor. Redacția București. „Predici sau învățături" de Petru Maior, editate de Dr. Elie Dăianu, a apărut i partea II cuprinzând predicele din ziua ‘ Paștilor.,până la Dumineca J^după Rusalii. | Prețul I cor. Se pot procura dela admini- J Btrația „Răvașului" difa Ci uf | A. O. Maior: Blblieteca OCpiUOT, voi. I, Sub acest titlu a apărut in editura „Lucea- fărulni" un elegant volum cartonat de 124 pag. cu mai multe ilustrații,, cuprinzând 11 povești și o scurtă pieză teatrală pentru copii. —• Prima poveste e o lucrare inedita a ilustrei Carmen Sylva. Recomandăm cartea aceasta cu cel mai potrivit dar de Sărbători. Costă 1 cor. 60 fii. „SămănătoruV Revistă Literară. Anul V. Nr. 13. cu urmăioriul sumar: G. Bogdan Dnieâ, Anicuța Mânu. —- D Aughe). Ne- vasta credincioasă (poezie) — N. lorga, Scriitori români și învățâtdftie zilelor din urmă. ■— C. Teodoresell ^-nfuțdă torul (poezie). — I. M. MâtMfescfi. ÎK godină; Iubii e (noezie). — y, Ciofhfb, □ ^npă- amiază la Suaia. — Căp. Al D.. Stțraza, Onoarea ofițerului român. — N. lorga, Cronică. în supliment: Iașii difi 1830; Granița Prutului din 1830 (după Bouqntt), ilustrații. < Numărul: In țară 20 bani, în străinătate 25 bani. Abonamentul: în țară 10 iei pe an în străinătate 12 lei pe an. Redacția, Strada Buzești Nr 42 Administrația: Sțr. R gală, 6 (Tipografia „Minerva"). Âfl^stin Paul: întră Someș și Prut, schițe, impresii, amintiri. Costă cor. T80 și șe pot procura dela: Librăria Seminarială din Blaj. „Dela țară", primul volum al colabora- torului nostru loan Agârbicean, e bine apre- țiaț de celea mai competente critice. Dl lorga în „Sămănator", Dr. Sextil Pușcariu în „Luceafărul" și cronicarul dela „Revista noastră" sunt de perfect acord în a lăuda talentul dlui Agârbicean. care promite a deveni un artist mare. îndemnăm pe toți cetitorii noștri, să grăbeasce a-și procura acest volum. Prețul cor. P20. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C, Domșa A U î Z. La societatea comercială „CONSUM" în Blaj, să caută pentru conducerea cărților de comptabilitate UN FUNCȚIONAR COMERCIANT, care să se priceapă și în branșa Băcăniei, Salar anual 840 Cor. șl cuartir. Terminal concursului 30 Aprilie nou. (11) 2-2 Cine nu să îngrijește de tușă păcătuește contra sa. Caramelle de piept ale lui Kaiser cu 3 brazi " probate de medici fi reco- Inandate contra tutei, ră- celei, guturaiului. 4612 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat al acestei me- dicini. — V^jgadiet costă 20 ti 40 fț. și să pot afla la farmacia Caret Schiessl - Blaj. । 3) 1-32 Pag. 126. UNIREA Nr. 15 La expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 premiat eu medalia eea mare. o Institut indigen. Banca de asigurare Turnătoria de clopote șl fabrica de scaune de fer pentru ■ 1 • clopote a lai ■' - : îh Timisoara-Fabric i;„Transilvania“ o din Sibiiu (7)B_62 ° întemeiată la anul 1868 « o în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), (8) 5-62 - ee recomandă, spre pregătirea clopotelor , nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- telor stricate, mai departe spre facerea de clopote întregi armonioasă, pe lângă ga- ranție pe mai mulți ani, prevăzute cu ad- justări do fer bătut, construite spre o le în- toarce cu ușurință in ori c* parte, îndată i(3ț ce clopotele sunt bătute de o lăture prin , ■ । aceea ce sunt mântuite de crcpare. — Cu deosebire recom ând g O —x clopotele g ăju r i t e de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute in partea superioară — ca violina = cu găuri după figura S ți pentru aceea au un ton mai intensiv, mai Jimpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechiu, așa, că nn clopot pa- tent de 327 kg. este egal în to- nul unui clopot de 401 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomandă spre facerea scaune- lor de fer b&tnt, de sine slătă- toar, — spre preadju starea clo- potelor vechi cu adjustare de fer bătut -- ca si spre turnarea de toace de metal. ss ÎS § ss OMTOITB BflTOTST TXKI Pretcuranturi ilustrate se trimit la cerere gratuit si iranco. « asigurează In cele mai avantagioase condiții: lt contra pericolului de incendiu și esplosiune. '* eiiflci de ori-ce fel, moliile) mărfuri, vite, nutrețuri si alte crodncte! i ........... = economico etc, — z ; ’ 0 0 asupra vieții omului 0 0 o în toate combinațiile, capitale pentru cazul u morții și cu termin fix. asigurări de copii, de JJ zestre, rente pe vieața întreagă etc etc. o Asigurări poporale fără cercetare medicală o Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a capitalului. (, Valori asigurate centra in- cendiului; 83,697.147 coroane. capitale asigurate asupra vieții: 9,093 949 coroane. Dela întemeiare institutului a solvit: - pentru despăgubiri de incendii 3,858.280 6. petru ca- 1 pitale asigurate pe vieața 3,380-658 cor. * Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: < Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu J o 1. curtea 1. > * ’ șt prin agenturile principale din Ărad, Brașov, Bistrița •’ și Cluj', precum și dela subagenții din toate comunele mai mari. „CON 8 U M" SOCIETATE COMERCIALĂ PE ACȚII ÎN BLAJ. ACTIVE: cor. . ±". Numărar in cassă Debitori 12836 71 Dublii 326'44 Mărfuri Mobiliar ......... 1665 61 10% amortizare ....... 166'56 = Cheque Timbre . Depuneri ...... Perdere 573 12510 34226 1499 149 1162 18 65635 115774 02 27 78 05 99 42 25 78. PASIVE: ' 1 cor. fii. Capital de acții împrumut Creditori ! 78500 32000 5274 78 115774 78 E Contul profitai ni Asigurări .; Chirie . . " Interese . .“ Spese curente Fracturi și Pe- nare . .. ^ Salarii . . Dubii . . s S Amortizări . Accis.............. Perdere din 1904 . cor. । fii. 94 05 1327 i 2324 30 368 32 I 1466 76 242 85 4332 11 326 44 166 56 207 89 61862 17 72718 45 perderftlor INTRATE: cor. fii. Din vânzare de mărfuri .... Perdere . . 7084 65635 20 25 * 72718 45 1 Blaj, din ședința direcțiune! ținută in 19 Martie 1906. . Gavrllâ Pop m. p, președinte. DIRECT Dr. Victor Szmlgelski m. I P- Dr. Laamțiu N«stor m. p. U N Donița m. p. Dr. I. Muia m. P- Horațla 7. Eran m. p. comptabil. Dr. A. Pop m. p. David Rade| m. p. S. Muntean m. p. S’a găsit în ordine: Membrii comitetului de supraveghiere : Dr. Isidor Marca m. p. laoob Murășan m. p. D. Trifan m. p. G. Prtoup m. p. Victor Muntsui m. p» Tipografia Seminariului Arhidiecezan. ța. _____________£ Abonamentul: § Pentru monarchie: Pe an 12 cor., an 6 eor.. */4 an 8 eor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc.. l/s an 9 frc., ‘/4 an 4 frc. 50 cm. Foe&apare in fie care 8 im b& t ă. Mm ni------------------- Inserțlnni.’ Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii,, a treia oară 10 fiL Tot ce privește foaia să se adreseze Ia: Re- dacțiunea ?i admini- strațiunea „Unirei* in Blaj. Anul XVI Foaie bisericească-politică. Blaj, 7 Aprilie 1906 Numărul 14. învățământul popular. împrejurările au adus cu sine, ca să fim și noi stăpâni pe două averi prețioase: biserica și școala. Aceste două averi scumpe pentru un popor le-am moștenit dela stră- buni, și dacă vom face socoteală, cum am știut să ne folosim de dân- sele, cum le-am întocmit să ne aducă roadele în proporție cu jertfele, cum le avem astăzi, după un veac; fără îndoială va trebui să ne rușinăm de isprava puțină, la care am ajuns, pe terenul instrucțiunei. De aci urmează, că am fost stăpâni prea slabi pentru averea cea scumpă și mare, și că comptul nostru de gestiune ne dovedește de muncitori leneși. Fără îndoială ni-s’a făcut multe greutăți, ca să nu putem înainta, dar proprietatea a fost și este în stăpânirea noastră, deci numai prin slăbiciunea noastră am rămas cu moșia neglijată, și plină de polomidă. Am puteă aveă seceriș bogat, durere că ni-a lipsit muncitorii harnici din câmpul și agrii roditori. Așa după cum ne-am întocmit trebile după scuturarea iobăgiei, am fi fost în stare să dovedim spor în muncă, dacă fie-care lucrător își împlinea cu sfințenie munca lor în- credințată, dacă hotărîrile luate de cătră căpeteniile dieceselor s’ar fi esecutat, dacă cei chemați a con- trola n’ar fi fost prea buni să zicem blajini a tăcea, ba chiar a ascunde muncitorii slabi, leneși și răutăcioși. Am avut în brazde prea mulți sim- briași, cărora numai lâna și laptele oilor le-a plăcut, munca însă nu. Constatând aceste adevăruri dureroase, datorința ne impune să căutăm cel puțin de aci înainte în oara II. mijloacele de îndreptare. Măsurile de îndreptare se pot pune în aplicare de cătră cei în drept, cari sunt chemați prin demnitatea, ce ocupă, a guverna și controla mersul învățământului popular. După cum să practică astăzi învățământul școlar în cele mai multe comune și tracte, e păcat de jertfele, ce se aduc pentru dânsele. 0 stare mai disolată, neglijată și lucru de clacă, ce se face cu școa- lele noastre confesionale, abia se poate închipui. Să pot asămăna ; cu unele cimiterii: desgrădite, pă- I sunate de ori-ce vite, unde gropile ; să fac după placul fie-căruia, unde cei vii cu graba își îngroapă morții ca să scape de ei. Această stare și păcat strigător ; la cer, nu se poate suferi, și dato- i rința arhiereilor noștri este, fără întârziare să pună în aplicare cele mai aspre măsuri de îndreptare, ori dacă nu se poate face îndrep- | tare, atunci mai bine să le cedăm i statului, luând o sarcină de pe ' popor, ce nu dă folos în proporție • cu jertfele. Fără îndoială, nu este lucru ușor educațiunea poporală, unde cei : mai harnici părtinitori ai școalei și i învățământului încă întimpină sume- ' denie de greutăți. Nu numai, dar fiind aspri în aplicarea legilor in- strucțiunei, cei mai competenți, adecă directorii școlari, se trezesc cu o mulțime de nemulțămiți: pă- rinții copiilor, cari se plâng de să- răcie, în multe locuri învățătorii sub cuvânt că prea sunt luați de scurt ; la împlinirea datorinței. Un lucru ar trebui să știe și unii și alții, că fără disciplină nimic nu se poate realiza. Esemplu este miliția, fie aceia cât de numeroasă, fără strictă disciplină nu se poate valora. în istrucțiunea noastră populară încă se poftește Introducerea strictă a disciplinei și controlului. Măsu- rile cele mai potrivite, cari ne-ar putea apropia cătră scopul, ce ur- mărim, cari ar puteă sili și pe sim- briași, ași face datorința, cari ar puteă îndrepta stările triste de as- tăzi, după esperința temeinică, fă- cută în doue decenii ar fi aceste: 1. Consistoarele noastre cu toată stricteața se îndatoreze pe directorii școlari, ca registrele despre propunerea materiilor, să se țină în curent. Să se subscrie regulat de învățători și catecheți. 2. Din aceste registre învăță- torii să facă în toată luna arătări protopopilor cu subscrierea directo- rilor, în acele să se arete: Câte ceasuri s’a ținut într’o lună după materiile propuse. Așa d. e. Religie 16. Istorie 10. etc. Să se spună neted, cine a propus una și cine altă materie. Dacă nu s’a ținut ceasurile regulat în una,-două ori trei zile, care este motivul? Prd- topopul colective să trimită date, conform imprimatelor, prelucrate spre acest scop la Ven. Consistoare. 3. Aceste informațiuni să fie imprimate astfel, că din acele la primul control cei îu drept să fie în curat, în care comună se ține și observă strict învățământul, și unde să face clacă ? 4. După cum își fac datorința protopopii, preoții ca directori șco- lari și învățătorii, astfel să fie dis- tinși și avansați. Din contră asupra celor neglijenți cu toată stricteața, se să aplice cercetări disciplinare, suspendări și permutări. 5. Arătările despre negligen- țile și absențile școlarilor, să se facă regulat, fără considerări de pretinie etc. După una, zicem două pedepsiri, la sigur, învățătorul și catechetul va aveâ pe cine învăța. Despre aceste să fie registre. 6. Protopopul cu ocasiunea esamenelor să verifice registrele cu arătările primite. Despre relatările periodice, va aveă să țină evidență scurtă, dar clară. Unde ar găsi numai urmă despre falsitate, sedu- cere, neadevăr, fără cruțare se în- ceapă cercetare contra celor, ce au săvârșit abuzul. 5 7. Registrele' să se verifice și subscrie cu observare, că sunt în cea mai perfectă regulă, ori să se însemne, care ar fi scăderea de în- dreptat. Aceste măsuri pe bărbații no- strii însuflețiți pentru instrucțiunea poporală iar încuraja și ajuta, căci se află la datorința, iar pe cei leneși iar scoate la iveală, ba pe mulți iar chiar îndrepta. Un lucru nu se poate trage la îndoială, toate sforțările noastre so- ciale, fără învățătură temeinică nu ne pot ridica din haosul și întu- nerecul, în care oarbecă poporul fără carte. Aceasta o dovedesc evident ținuturile, comitatele, unde s’a pus temeiu pe învățătură, căci . acolo poporul progresează în toate. în asemenea ținuturi poporul e reli- gios, muncitor bun, păstrător și ține strâns la rândurile conducătorilor. Fără sfială și temere hotărîți trebue să lucrăm la îndreptarea în- vățământului, dacă vorn dovedi ne- putință, atunci să le dăm stăpânirei, ca să ne învețe minte alții. Noi Pag. 108 facem un mare păcat, când jertfim banul și sudoarea poporului, că să dăm pâne și adăpost acelora, cari nu o merita. Și sunt deplin con- i vins, că nici 50% dintre școalele i noastre, cum sunt astăzi conduse, controlate și întocmite, nu corespund nici celei mai modeste așteptări. Bece-Cristar, Martie 1906. . !• Costin, paroh. într’un număr al „Unirei* din anul trecut, sub titlul „Fiți pe pază“ am arătat că școalele foste grănițărești, și de prezent decretate comunale, sunt in mâna inșpeeto- rilor de școli ungurești un fel de „ Vogelfrei“. Aceasta soarte dureroasă și nemeritată e comună tuturor școalelor, cari pe vremuri erau mândria poporului nostru „școli grăni- țărești* despre cari să vorbea cu respect și fală. Acum ele nu mai sunt. Ceea-ce po- runcește dl inșpector e sfânt pentru ele, deși porunca departe e de sfințenia drepturilor po- porului ca ceriul de pământ. Eroarea colosală și neprevederea conducătorilor din trecut, cari s’au opus din răsputeri ca ele — școale grănițărești — să fie predate confesiunilor, să răsbună acum cu măsură Îndesată. De! Mintea românului cea de pe urmă vine tot- deauna prea târziu. In cauza cu biblioteca ungurească se- natul școlastic din comuna Tohanul vechiu — și și din alte comune — s’a apărat băr- bătește timp de aproape un an de zile, căci acestui senat nu putea să-i fie indiferentă cumpărarea cu bani scumpi de pe spatele _______________U N I R g A__________________ copiilor de școală, sau și din fondul școalei, a unor cărți dintre cari unele batjocoresc numele de român Întocmai ca și veninoasa foaie numită „Ndptanitok Lapja* și care este impusă tuturor școlilor cu deosebirea că aceasta să trimite gratis. A luat concluze peste concluze, a cerut, s’a rugat, a bătut unde a crezut de cuviință, dar totul 1 o zadar, în cele din urmă s’a trezit cu un ordin dela comisiunea administrativă din Făgăraș, ordin subscris de singurul alișpan român din țara noastră care glăsuește a a, că Senatul nu are drept nici barăm să facă recurs decât extra dominium. Mai spune ordinul, că dacă I nu să procură biblioteca impusă și dacă nu să I angajază, la horă, ca sâ zicem așa după pla- cul dini inspector și fondul școlastic, pe care l’au înființat câțiva oameni de inimă din comuna aceasta încă din timpuri mai bune, când nu-și puteau închipui că el să servească a plăti conturi de cărți ale nu știu cărei librării ungurești-jidovești din Budapesta, în timp de 8 zile să va trimite un comisar de rezort, care pe spesele mem- brilor din senatul școlastic va îndeplini toate acestea. Cu alt ordin mi-s’a cerut ca in- i scripția românească de pe școală să o ștergem j și să scriem pe ea în limba magiară: „koz- i segi elemi iskola“. Ba bin că nu! Aceste 1 lucruri să le facă adecă le va face alt ci- ! neva, nu însă senatul care a fost ales ca eflux al voinței poporului din satul acesta. i In consecvența senatului școlastic in ședința ' sa din 22 Martie, și-a dat unanim dimisiu- ■ nea din postul său. Membrii acestui senat î n’an putut suferi ca odiul poporului și al următorilor să lege de numele lor îndepli- nirea unor fapte pe cât de nedrepte pe atât și de forțate. Bârseanul. Nr. 14 Epistola pastorală. Msgr. Raymund Netzhammer, Arhiepiscopul din București a adresat din prilejul păresimilor o călduroasă și preafrumoasă pastorală credincioșilor. In acest prim cuvânt de dragoste părintească leagă de inima preoților două lucruri: ves- tirea cuvântului lui Dumnezeu și instrucți- unea religioasă a copiilor, îndemnând în ace- laș timp pe credincioșii săi să asculte pre- dica și sâ-o urmeze, ți pe părinți să crească inima, mintea și voința copiilor după rece- rințele creștinești „căci numai sfânta noastră religie este unica temelie, pe care se poată clădi și susținea o educație și o formare de caractere tari, sănătoase și capabile de a înfrunta ispitele și primejdiile acestei vieți*. Escel. Sa Msgr. termină pastorala cu următoarele cuvinte, întâmpinate cu simpatie, chiar și din partea foilor ortodoxe din Ro- mânia: nCa să ne anunțe pacea a venit Hris- tor Domnul, principele veșnic al păcii. A promova această pace, este datoria Bisericii și a slujitorilor ei, și este obligațiunea cea mai înaltă și onorabilă a episcopului. Pentru mine, ea fiu al sf. Benedict, al cărui ordin poartă în pajură cuvântul „Pax“, trebue să fie o datorie și o sarcină îndoită, de a cul- tiva adevărata pace creștinească. 0a de fapt să nu bat drumuri de luptă ci de pace, iată care a fost rugăciunea mea de pe Montecas- sino, Muntele sfânt al Occidentului, unde mă pregăteam, lângă mormântul sf. Bene- dict, la înalta mea vocațiune episcopală. In această operă de pace tie-mi și prea sfânta Fecioară și Maica lui Dumnezeu mijlocitoare și protectoare! Har fie' vouă și pace dela Dumnezeu Tatăl nostru și dela Domnul Isus Hristos * FEU1LLET0N._____________________ DOUĂ IUBIRL (Continuare și fine). Dar n’aa trecut trei săptămâni și Dan căzii ia pat. Se usca văzând cu ochii și părea că-1 cearcă niște junghiuri pe la piept. Noaptea durmia foarte nelnnșiit șj-și aducea aminte de muiteori de chipul Eliei. Ce va fi gândit fata aeeea, eând ei a părăsit-o In ziua logiduei? Bine dar ce dreut mai avea să se gândească? Nu și-a bătut ea joc de Dau, nu a râs ea tmoreuuâ eu eeialalți? Dar dacă ei nici prin minte nu-i va fi tre- cut că-i va supăra? Putea el să creadă, că Ella a râs din răutate? N’a avut el vreme să-i cunoască sufletul? Nj i-a rămas lui până tn sara aeeea imoresia ce-a avut-o mai întii >âud a văzut pe Ella: că e un Înger? — Șt din zbuciumul de gândiri i-se limpezia tot mai tare unul: Eua e nevina- novată Și atunci simția o durer, pe care n’o mai simțise niciodată In viața lui: i-se părea că din inimă îi șoptește un gias plin de durere: „Dane asta e dragostea ta? Vrednic ești tn, că fata aceea și-a onrit o- dată o.’hit la tine?* — Și iui Dan li venia să strângă, să se inădușe eu perinile din pat, să iuțepeniască deodată, să nu mai simtă nimic. Preuteasa atâta i-a melițat popii, până- ce finea a fost silit să meargă după an doctor. Acesta faci o față îngrijitoare și-i spuse popii Intre patru ochi: „Părinte, e primejdie. Poate să fie atăcai în toată clipa de boaiă de pept. E din cale afara prea agitat, de nu se mai scapă de febințeli.* lancu privi încruntat la doctor: „Ce primejdie, doctore, ce primejeie? Las că-i trece știu eu că are sa-i treacă. Ce ști Dta!* Doctorul porni mânios și-i spuse, că mai mult să nu-1 cheme la casa lui. Ș drept avuse popa lancu. Dan se ridică din pat și se întremă în curând. Fă- cea olimbări lungi pe c&mp, prin păduri și când venia acasă, preotesei i-se părea că-t tot mai frumos. Bun e Dumnezeu, va mai trece vremea până la toamnă și atunci Dan va pleca să-și urmeze drumul acolo unde l-a lăsat: să se pregătească pentru chiroto- nire. — Acum să-l vadă fetele din jur. Doamne, știu că și-ar scoate vorbe rele, de să umpli o țară cu ele. Numai iacă. Dan nn vrea să meargă la nici o netrecere. Las numai, până va Intra intre oameni 1 I-a veni lui voia atunci. Popa se liniști și aștepta să vină odată Septemvrie. lancu. daca ar fi fost după el, nu i-ar mai fi amintit iui Dan nimic, că ce are să facă. Era bărbat și știe el ce face. Dar preoteasa vrea să aibă cât mai în grabă o noră în casă. — Și ficiorul era ho- tărît să meargă acum pe drumul pe care il vor arăta părinții. — înainte de plecare însă, iui Dan li sosi o scrisoare. A luat-o dela cancelarie și așa acasă nu știe nime de epistola asta. Dan cunoscu litera mă- runtă și-i cuprinse tiu tremur nervos, „Nu vreau Bubi. să te supăr. Dacă-ți place ție așa fie. Tu vei fi fericit Dar pentru Dum- nezeu. atâta poți face și tu în lumea asta pentru mine: viuo. să ne mai întâlnim odată. Numai odată să te mai văd. Nu vor fi neamurile la noi. îți promit. Dar de nu vei voi să ții nici atâta samă. Doamne, nu știu ce va fi atunci. Te aștept Bubi, să știi că te aștept. Sa-mi spui, că un poți veni până peste nn an, până atunci aștept. Nnuiai să știu că vii!* De când a primit scrisoarea până la plecare, Dan era voios ca un copil, căruia ia-i dat o jucărie plăcută. Eila e tot așa de bună și curată. Se minuna preoteasa, se cindea și popa și amândoi se gândian: „In sfârșit s’a întors băiatul pe calea cea bună.* Dar în ziua plecării părea că i-au luat cu mâna bucuria lui Dan. Privea cn nește ochi pe care nu i-a mai văzut popa lanen în viața lui: se mestecase în privirile acelea duioșie, teamă. întrebare, învăluite într’o ceață de durere. De ce se uita Dan așa de mult ia scrisoare, la preoteasă, ia icoanele din casă? N’a văzut el scaunele și paturile? Uite, până și seăunașul cn trei picioare în care mestecau mămăliga. încă îl ridică, privește la el și-l pune iar jos. Apoi din grădină era să nn mai vină. Și când venea se vedea bine că și-a șters ochii de lacrimi. O despărțire așa de duioasă nu le-a făcut Dan niciodată. „Sărut mâna, mamă, și să mă ierți ....!* Preuteasa izbucni în plâns. „Si mă ierți și dta, tată. Te-am supă- rat mm: în viață!* Popa rămase cu ochii mari, deschiși. „Cum Vorbești tu, Dane, cum să te iert? Te-am iertat de mult frate.* D in ee sui în trăsură, dar acolo îl podidiră lacrimile. „Auzi, Dane. auzi, copile. Las nu merge azi. De ce să pleci cu atâta inimă Nr. 14 UNIREA' Pag. 109. CORESPONDINȚE. Sinoadele protopopești. — Tractai Giurgea. — — 3 April 1906. Sinodal protonopesc de primăvară s’a ținut tn Gyd-Szi.-Miklo8 la 29 Martie a. e. presentându-se aproape toți preoții. Punctul prim din program a fost îndeplinirea măr- turisirii. a urmat apoi celebrarea b. iiturgii a preasfințitelor, împreunată cu esortațiunea ținută de On. V. Moldovan. preotul din Bicaz. A vorbit așa de frumos și la inimă, arătând într’un mod plastic momentele sublime dela cina cea de taină, starea psichologică a lui Iuda, după-ce în fața colegilor apostoli a descoperit Domnul Hristos planul mișelesc de vânzare. Veciniea ticăloșie omenească, ne spune oratorul, cum prinde rădăcini și tn inimile preoților. în cât și astăzi pe lângă toată educația îngrijită, cât e de mare nu- mărul acelora cari cu buze viclene și inimi prihănite cutează a gusta din jertfa ș. eu- haristii, făcând u-se complici în păcatul de tradare alai Iada .... După invocarea Spiritului sânt, a urmat deschiderea ședinței sinodali, ținută în spa- țioasele și confortabilele odăi ale nonelor case protopopești. Deschiderea s’a făcut prin un raport preșidial. din a cărui cuprins mi-am putut însămna următoarele. în locul prim să accentuiază bucuria pentru succesele obținute întru restaurarea acestei parohii străvechi din săeuime, aproape perdută pentru biserica noastră. Comuna Gyd-Szt.-Miklos, fiind una dintre cele mai vechi „fundată ante me- moriam hominum* și „ante epochalis", după cum spun registrele papali din 1332— 1337, pe ia 1567. avei deja 78 porți, nu e eschisă probabilitatea, oum-că și românii Să vor fi așezat Iu aceasta comună cătră finea veacului 16 lea. împrejurarea aceasta să poate con- chide parte din numirea unei localități din apropierea comunei de „Olâh-biikk®. parte pentru-că „Valea belehiei® cât și deschiză- turile munților Bicazului, au fost puncte acomodate de comunicație pentru popora- țiunea vlahică. cnmană și «icuiică. în comunitate bisericească s’a consti- tuit însă numai în partea Il-a a veacului al 17-lea. ceea-ce arată și o notiță istorică dela 1630. din opul „Erdelyi egyhâztorte- neimi adatok", unde să zice la pag. 137 cum-că Hagoti loan și Mnszka Mihây. au făcut o donațiune pentru biserica rom.-cat. din loc, ceea-ce nn s’ar fi întâmplat, de cumva ar fi avut biserică proprie. Pe la 1765. erau constituiți deja în comunitate bisericească independentă, având școală proprie, în care învață dascălul Toader. Întemeiăîorul propriu al acestei parohii a fost loanițiu Visoli. fost profesor de norme în Blaj, care în 1796. a fost numit de preot în Gyd-Szt.-Miklps. Prin conlucrarea ace- stuia s’a strămutat scaunul protopopesc dela Szepviz ia Gyo-Szt.-Miklds, în anul 1815, și care a și fost primul protopop aici. în firul cronologic al întâmplărilor is- torice din aceasta parohie este a se aminti anul 1868. când a ars biserica cea frumoasă de lemn. Evenimentul acesta nefast a în- pins în ruină parohia, defecționând cea mai mare parte dintre credincioși, între cari și curatorul primar, Mibail Trohău. Din 1868 până îu 1884 serviciul divin să țineă într’o odaie dela cașa parohială, iar de atunci și până în 25 Nov. 1900. în cripta familiei armenești Czifra. La acest dat s’a binecuvântat noua biserică greco- catolieă de piatră, costând peste 5000 cor. în 26 Decemvrie 1905. s’a finit și edi- ficarea nonelor case protopopești, cn care dat s’a și strămutat în ele actualul protop. E. Câmpean, la stăruința și conlucrarea că- ruia, în locul prim s’a ridicat aceste doue odoare frumoase, cari sunt o adevărată po- doabă pentru neamul nostru din săeuime. Observ, cum-că casa ș din lemn și cuprinde 7 odăi, dintre cari una e destinată de in- ternat pentru școlarii români din Giurgen, cari freeuentează școalele din Gyd-Szt -Miklos. Diu partea oficioasă a raportului mai relevez, cum-că numărul familiilor gr.-cat. din acest district cu finea anului 1905. a. fost de 4095 o creștere de 52 față de trecut. — iar a sufletelor de 19262. — o creștere de 243. Nâseuți au fost: 751, cununați 178, morți 503. Numărul obligaților de școală a fost de 2521 dintre cari n’au cercetat nici o școală 1348. Numărul actelor intrate la oficiul pro- topopesc. au fost 984 cu 104. mai multe, ca îu anul trecut, dintre cari cu finea anului 1905. au rămas neresolvate numai 3. Sinodul nu a fost In posiție de a ac- centa propunerea primă din Nr. 12. al „Unirii® a. c. de a se țineâ cont pe venitor, la împărțirea pensiunilor, de cnalificația respectivului, după-ce contribuiriie de până acuma la modestele noastre fonduri s’au făcut după o scală egală, cu ce drept s’ar puteă acuma pretinde obligațiuni și sarcini egali în schimb pentru favoruri neegali? A dona propunere s’a primit în prin- cipiu, și la timpul său și preoțimea acestui district va contribui cu cel puțin 1% din ajutul de stat. rea? Nu-i grabă, știi, azi niei nu e comu- nicație directă. Tebne să aștepți într’un ioc 6 ceasuri. Ce-i face tn aeoio Dane? Las, pleci mâne și nu aștepți niei o jumătate de ceas! — Mă dne acum, tată, las’ că mă duc. Mână, Gheorgbel® Gara nu era departe și Dan a plecat după ojina cea bună. Cât ce se depărtă de casă, sluga trebui să lase eaii în paș, căci Dan parcă că vrea să-și ieie rămas bun dela toate casele, dela toate hudițele din saț. — Doamne, ee case frumoase. Stră- luciau de albe și o mândrie părea că se desprinde din ori-ce casă și curte largă Și uite, pe la portițe ce mai bulgări de copii: să-i frângi în genunche. Unde a mai văzut Dan așa odrasle? Și a umblat și prin țări străine. — Femeile bătrâne pe la portițe, cu furca în brâul de lână, să vie un măiestru mare să le vadă și-apoi să uimiască lumea cp tablourile sale. Și uite, carul acela, cu doi boi, ce se leagănă în mersul domol, pare că de-a dragul să te întinzi pe fânul de pe leasa lui, să-ți vie somnul, și numai din când în când să-ți ridici puțin capul, și să zici ridicându-ți pălăria de ne ochi: „Cea, Păun!* Luncile cu otava moale, deasă, pare că te cbiamă să te cobori din căruță și să te plimbi pe lângă ele, odihnindu-ți privirile pe covorul verde. — Și iată aici pe priponul acesta, aici e mai bine, că de aici se vede tot. Dan un se mai puth răbda. „Las’, Gheorghe, las' să mai sțeie. să mai răsufle caii!* Gheorghe nu puteâ înțelege cum să resafie. când abia au făcut câțiva pași, abia au eșit din sat. Satul de aici nu se vedea, numai unde și unde albind, ca pete de var printre pomi. Dacă știai în cătrâu e biserica, puteai să bagi de samă și clopotnița neagră. Soarele se apropia de sfințit și umbrele dealurilor cădeau ușoare și moi. Răcoarea se coboria din înălțimi făcând să fie văz- duhul și mai curat. Bolta ceriului albastră părea mai groasă, sure miazăzi se râzima de muuții fumurii. în oprit pășteau vitele albe, dăngănind din când în când clopotul vre-unui bou impungaciu. ce mergea în frunte. Caprele pe măgură, înprăștiate printre spini, le ciuguliau frunzuțele, furnicând neastâm- părate. în răstimpuri se ridicau în înălțimi mugete de vaci, ce tot dau să scape din ciurdă acasă. Și mai rar răsună boncăitul mânios al taurului. De pe coaste și din văi venia glas de fluer. Melodii frânte, nepotrivite dela copii ștrengari, ce aeum se învață să zică, și melodii pline unduioase, pline de fiori, din flnerile tinerilor, la cari le mijește mustața. Ca într’o biserică largă, sonoră, plângea sufletul îndurerat, viu, al doinei: „Bade, de dragostea noastră O ’nflorit doi pomi po coastă, O ’nflorit și s’o uscat . . . Dragi ne-am fost, și na-am lăsat.® Pe drum treceau care cu fân. așa de frumos încărcate, de părea că le-ai piep- tenat. Și de-asupra sulului, de lângă gluga albă, răsăria câte un cap bălan de copil, clătinâudu-se încet, ca și când ar vrea să adoarmă. Românul pe lângă care, eu bi- ciul pe umăr, să leagănă și el în mers do- rpol. Iată acolo, în lunca aceea, a fost otava mai mare, că acum o strâng în miei căpițe flăcăii, pe când fetele tot nășesc după greblele, ce aleargă harniee. E atâta să- nătate și atâta viață în tinerii aceștia, și așa frumuseți găsești între ei. cum n’a văzut Dan în lumea, pe unde a nmb'at el. Feciorul popii lancu se uita la toate acestea, ca și când nu le-ar mai fi văzut nici-odată. Privește și nu se mai satură. Câtă frumuseță. Doamne, și câtă sănătate. Știi, să stai totdeaui.. >-u fruntea ridicată, când te întreabă cine•«: „Ce nație ești?® Și el unde merge acum? . .. între cei. cari au vorbit așa de batjocoritor desnre viața lui. Acolo, unde îi vor zice iar Havasi, să nu mai știe nime, că de nnde a venit. Lui Dan îi trech nn fior rece nrin tot trupul. Ce să caute el între oamenii aceia? Ce rost are viața lui acolo? Pricep ei ce-i frumos și bun în lumea asta? Dar nici să priceapă, ce urmează de aici? Nimic. Pentru oameni, față de cari nu au, decât dispreț, de bună samă, că Uu vor face nici un bine. Dar tu. care știi ce plătește tulpina de unde ai pornit, care cunoști durerile, idealurile unui neam, să te închizi într’o cetățue și să nu mai eși de acolo? Nu, nu, sufletul tău. Dane, e cu mult mai larg, cu mai adânc! Ți-a răsărit în cale o femeie, ai iubit-o, o iubești și acum, dar iubirea asta vezi bine că te smulge, te înstrăinează de acolo, unde ai putcă să trăiești. Vai, Dane, aceea nu-i viață, ce ți-ai închipuit-o tu mai înainte: să te retragi într’un colț de lume cu femeia, pe care o iubești și să nu-ți mai pese de nimic. Vezi tn bine, cum ți-se ridică peptul, când privești peste sat, peste hotar, sns In înălțimi, departe la munții vineți. Aceste toate te cunosc, ipăi Dane, ți-le-a dat Dum- nezeu ție. ca aici să-ți areți vrednicia vieții. Cine știe dacă nu a râs și Ella atunci din Pag. 110.___________UNIREA Nr. 14 Toate punctele din program au fost pertractate în eea mai bună ordine. • - . Fixaudn-ae ca loc pentru ținerea pro- ximului sinod, parohia Varviz, ședința se închide prin presidin. care a reținut la masa-i osphală pe toți frații presenți. uva. MISIUWI POPORALE- — Iractul protopopesc al Sibiului, I — 24 Martie 1906, Cu ochii sufletului meu mi-să pare, că văd și acum înaintea mea mulțimea de po- por și in inima mea simt încă viu impresia, ce mi-a lăsat entuziazmul sfânt și însufleți- rea evlavioasă a acestor sute de creștini dornici după hrană sufletească. Nu mi-am putut închipui efectele, cari le produc misiunile poporale și susțin tare, că numai cei activi în aceste misiuni își vor putea face o icoauă adevărata despre fruc- tele binefăcătoare ale acestui apostolat. Și, Doamne sfinte, câtă indestulire su- fletească îți cauzează lacrimile la sute și sute de oameni, fără deosebire de sex și etate, lacrimi izvorîte din inimi recunoscă- toace, și câtă mângâiere ai, auzind cuvintele i lor simple de mulțămită pentru binele sufle- tesc care li l-am făcut! Misiuni și preoți ne trebuesc, preoți cari cu însuflețire apostolească să lucre cu râvna și zel, în aceste timpuri de ispite, la Întărirea In credința adevărată, a moralului inimă, ea și altele? Asa-s femeile-. ușoare. Dar, măi Dane, un bărbat nu te iasă sâ-i poarte o fenieie de mână! Ce să cânți tu îu negura aceea vecioieâ. in furnicarul acela de oameni trecuți înainte de vreme? Să colinzi iar străzile, ca să găsești <> casă? Dau se frământa așa cu gândurile, pe când sluga se uită la el uimit: oare de ce nu mai vine domnișorul, să mergem? Câte-odată își vorbește în gând așa de duios, de ochii i-se urnpiti de laerimi. Măi. Dane. mă. să pleci tu a> duioasa doină de pe Târnava-mi ă comunicată de doamna Mana Vlasaa. — Din își ne-a sosit zi- lele acest a o draga rândunică, p evestitoare : d- apropierea caldei primăveri, e frumoasa revistă Viața Românească, a cărei di- rectori C. Stere ș> P. Bujor. înconjurați de o nuiernieă nleiatia de alți scriitori talentați. vor să reîmeaoâ în vechia capitală a Mol- dovei vremurile de înflorire a „Jnnimei", Dorim succese desăvârșite! — „Roadele milei creștinești" e titlul unei scrieri adânc * simțite? datorite preotului Teodor Câmpiau,’ îu care scoate ia iveală nouele așezimiute de îndreptare morală, inițiate de advocatul Bartobi Lungo in Văile di Ponrpei din Italia. Această prețioasă scriere a fost editată de Dr Ene Dăiann, proto- ponul Clujului. Vom ievei.1 asupra ei. — Dl Andrei A. Popoviei. a scos în broșură studiul său politic și economic România și Ungaria în care răspunde la un ar- ticol a dini Mârieknvieș, publicat în o re- vistă franceză din București, referitor la re- ferințele comerei; le ale Austro-Urgariei și România. Răspunsul alui Popoviei e scris eu multă căldură și relevă rând pe iftud greșek de căpetenie din articolul dini Mât- lek >vics. StSasel acusat cu tradare. Telegra- mele sosite din Petersburg. aauc sensațio- naia știre, că consiliul de râsboiu. a desco- perit. că generalul Siossei, comandantul apirător al Purt-AnuruJui. ar fi predat la- ponizilor acest port așa de bine întărit, pentru suma de 2 milioane ruble. Convocare. P- T. Domnii acționari ai societății comerciale pe acții „Consum*. își va rineâ adunarea generală ordinară îu 21 Aprilie o. 1906. la 3 oare d. a. în localul „Patriei". Catastrofa dala Courrieres. Profundul doliu causat de teribila catastrofă s’a mai ușurat pnțiu. Zilele acestea an fost aflați 14 mineri, cari aproape trei săptămâni au stat îutre ru ne nutrindu-se cu ovăzul din graj iul cailor Chinurile îndurate de abia ?e pot oo vi s 1. _ Un frumos și folositor cadou de sf. Paști este o poliță de asigurare oe viață în favorul soției și a copiilor, sau pentru ru- deniile șt amilii, ia cari ține tot omul de bine. Și pentru donaținni filantropice la bi-erici. școli etc. priu eontrictarea unei asigurări pe viață, să poate ajunge pe calea cea mai ușoară, ia un capital respectabil. Sote aceste scopuri atragem atenția onor, cetitori ia anunțul băncii de asigurare „Tran- silvania" din numărul de față al foii noastre. Posta redacțlunli, 1. Ț. Pentru Dumnezeu, aveți milă și de noi și de cetitori: raport de 18 pagini, trimis cu rugă- mintea specială să-l publicăm in întregime!Mai bine pe scurt și mednos și apare mai enrund, decât lung și cu întârziere. Ean, Sperăm, că nn-și va perde efectul, nici mai târziu. Rugăm scuzați întârziarea. Dr. B, Muițămite, nu-ți uita de noi nici altă dată. „Păstoriul sufletesc11. Vă vom face loc tn nu- mărul următor. N. Z. Vă rugăm de puțină răbdare. Frumoase și trainice rame pentru oglinzi și chipuri ofere prompt și cu preț moderat VUHELM KAFTAU în B1 a j. Comandele din prov nțe sa esecută grabnio fio) 2—3 șl culant A u i z. La societatea comercială „CON 8UM“ în Blaj, să caută pentru conducerea cărților de comptabiHtate l UN FUNCȚIONAR COMERCIANT, care să se priceapă și în branșa Băcăniei. Salar anual 840 Cor. și euartir. Terminul concursului 30 Aprilie nou. (II) 1-2 Pag. 112. UNIREA Nr. 14. PARTE SCIINTIFICA-LITERARA. SCS® Spiritismul. (Continuare) 2. Despre existința fenomenelor acestora avem mărturisirile mai multor corporațiuni. In Franța și Anglia sunt institute anume de a crește medii; iar Americanii din Statele-Unite deja din 1853 înaintară un memorand, cu 15.000 de subscrieri, la congresul re- publicei, ca să exmită o comisiune, carea să se ocupe cu fenome- nele spiritiste. Memorandul expune fenomenele spiritiste: o pu- tere necunoscută, ziceau ei, ridică, mișcă și mută obiecte grele dela locul lor, și acestea se fac, zice memorandul, tn fața alor mii de oamenii. Se văd flăcări de diferite colori, prin sale întu- necoase, fără să fie acolo ceva materie fosforescentă. Se aud bă- tături, câteodată mai debile, de altădată bubuituri ca de tun, de tunet; se cutremura păreții caselor; se aud sunete de dobe și de instrumente muzicale, chiar și dacă nu sunt de acestea prin apropiere. Și puterea aceasta necunoscută trece și în trupul ome- nesc: întrerupe sensațiunile, oprește mișcarea, scărițează tempe- ratura normală a trupului omenesc, ori a unor părți din el, până la răceală și înțepeneală de cadavru; câte odată întrerupe respi- rațiunea pe oare întregi; urmează apoi multiplicarea cazurilor de nebunie și de sinucidere; dar s’a întâmplat și aceea, de boale vechi și crezute incurabile s’au vindecat îndată de tot, ori cel puțin în parte. — Adauge memorandul și explicările, ce se dădeau la fenomenele acestea. Unii le explicau ea produse de spiritele morților; alții ziceau, că ar fi fenomene naturale, deși nu se pot explica; dar memorandul nu se ocupă cu hipotezele acestea, q constată faptele și mărturisește despre adevărătatea lor istorică. Și fiindcă originea lor misterioasă, natura lor particulară și in- fluința lor cea mare asupra intereselor omenimei, pretinde o cer- cetare minuțioasă, îndelungată și știiențiifică; cer să se exmită co- misiunea. *) Tot aci putem pane și „societatea dialectică* din Londra, Întemeiată în 1867 sub prezidența lui Lubbok. Societatea aceasta a exmis o comisiune constătătoare din 32 de membri: profesori» medici și juzi, cu scopul să cerceteze faptele spiritiste. La înce- putul cercetărilor, din acești 32, numai 8 erau convinși despre adevărătatea fenomenelor spiritiste, și din aceștia numai patru erau spiritiști. tn decursul cercetărilor s’au mai convins 12; și după 46 ședințe spiritiste, — la cari au luat parte cu neîncredere* și au aplicat toate mijloacele pentru delăturarea sinamăgirii or înșelăciunii —•, au mărturisit cu toții, că există fenomene spiritiste.s) 3 Decretele bisericii. Am văzut decretul curiei romane din 1857. Pe lângă el mai sunt o mulțime de circulare de ale epis- copilor catolici, germâni, americani etc., cari condamnă spiritismul cu fenomenele lui. Semn, că faptele spiritiste există, căci nu se pot condajnna, și nu se pot opri crdincioșii dela un lucru neexis- tent. Dar nu numai biserica catolică, ci și bisericile protestante au luat poziție ostilă față de spiritism. Așa au purces protes- tanții din Statele-Unite; sinodul anglicanilor din 1881; consiliul bisericesc regnicblar german; etc., despre cari vom vorbi la urmă. 4. Mărturisirile bărbaților de știință, și ce e mai mult, na- terialiști, al căror scop unic a fost să se convingă despre adevără- tatea istorică a fenomenelor spiritiste. Vom lua numai vre-o câțiva, căci altcum nu am găta, fiindcă literatura spiritistă e cea mai bogată dintre toate literaturile timpului mai nou, numărând zeci de mii de opuri, și 160—170 ziare. 3) încep cu dl B. P. Hașdeu. Dsae spiritist. A suferit mult pentru convicțiile sale. Unii l-au crezut sinamăgit, alții nebun. Dar pentru aceea dânsul e convins de realitatea fapte lor. E omul, care zice despre sine, că în istorie, în filologie, în bri ce sferă a cunoștiinții a fosttotdea- una sceptic, respingând autoritarismul de sus, ca și popularitatea de jos, și că și-a croit pretotindinia singur prin propriele sale cerce- tări după izvoare, o cale nouă, bună ori rea, cum îl tăia capul dar din inimă curată, fără frică de nimeni, fără folos personal, fără fățărnicip, fără reclamă; 4)dsa, zic, e spiritist. ’) Franco pag. 140 ți urm. ți Wolkenb. 219. *) Wolkenberg, pag. 70. *) Franco op. cit. pag. 98. 4) „Sic eogito“, pag. 18. . . . Dar să lăsăm pe dl Hașdeu și pe cei asemenea dsale la o parte, pentrucă domnia!or se ocupă mai numai cu scrisorile automatice și. . cu medii vorbitori, unde ușor poate să fie înșelăciune, fiindcă nu poate fi controla deplină, ’) și să vedem al ți bărbați, cari pun pond mai mare pe fenomenele mecanice ale spiritismului, cum ar fi: mișcarea de sine a obiectelor, ridicarea lor în aer, sunarea de sine a instrumen- telor muzicale, apariția și fotografarea spiritelor, scrierea directă a spiritelor, urme de mâni și de picioare nevăzute, trecerea unui corp printr’altul; toate fenomene, cari pot fi controlate ușor. a) Intre aceștia fie în locul prim francezul Dr. Paul Gibier. El e medic și nu e spiritist, și nici nu crede, că ar putea să fie fenomene spiritiste, pentrucă e materialist, și ca atare nu poate admite, că ar putea să fie fenomene contrare legilor cunoscute ale materiei. Dar cil toate acestea vrea să cerceteze și el feno- menele spiritiste, fiindcă după auzite i-se păreau importante. Și: se convinge despre adevărătatea lor istorică. Dar oamenii trag la îndoială obiectivitatea convicției sale, și atunci el scrie o carte, pe | la 1891: „Analyse des choses"', în care se apără, spunând, că ei | nu e om prost și are experință tn cercetări, și așa nu s’a putut I înșela. Căci el a fost mai mulți ani derândul în fruntea labora- I torului de patologie experimentală din Paris; Iui i-s’a încredințat ; să facă experimentări cu anumite boale la diferite animale; el a । aflat mai întâi germenii turbării, și a fost premiat pentru lucră- ; rile sale de facultatea de medicină din Paris. Pe el, ca pe cel | mai bun experimentator și observator, l-a încredințat republica l franceză cu studiarea alor două epidemii de colerăaziatică. alor două i epidemii de friguri galbene, și a metoadelor experimentale ale în- i vățaților streini. *) b) Ai doilea fie germânul ZSllner. El a luat parte la mai bine de 36 ședințe spiritiste de ale mediului american Dr. Slade. Faptele le-a constatat și le-a examinat împreună cu profe- sorii: Pechner și Scheibndr din Lipsea, Wilhelm Weber din Got- tinga, și cu profesorul Hoffman. Ziillner, pe cum știm, era ne- credincios. Și ca sa se convingă despre realitatea fenomenelor, însuși aducea obiectele de experimentare și le schimba la fiecare ședința. Tot așa schimba el și localul ședințelor, ca nu cumva dedându-se mediul cu obiectele și cu localul, să poată înșela. De asemenea era el, și împreună cu el soții de experimentări, cu mare băgare de samă la mănile și picioarele, și la toate mișcările lui Slade, anume, ca să se încunjure orice înșelăciune. Urmarea cercetările acestora a fost, că Zdllner din necredincios și materia- list, ce a fost, s’a făcut spiritist. Convicțiile și-Ie-a depus în opul întitulat: „Wissenschaftliche AbhandlungenK apărut în Lipsea. Mare bucurie s’a făcut atunci în tabăra spiritiștilor priu convertirea lui Zolluer, pentrucă el era unul din bărbații cei mai vestiți ai tim- pului său. T r antispiritiștii încă n’au stat cu mănile in sin, și au început să-l c^ ibată, ori mai bine zis, l-au declarat de nebun. Spre scopul acesta se provocau la nebunia din familia lui, și la lipsa de ordine din opul lui citat. El, se înțelege, se apară atacând vehement pe contrari, și făcând chestii personale. ’) Atunci, prin 1878, pășește la mijloc profesorul Fechner, care încă a fost de față la ședințe, și iea în apărare, nu modul de purcedere al lui Zdllner ori deducționile lui, ci adevărătatea feno- menelor spiritiste. (Va urma.) ’) „Numai pentru hatârul lor iLombroao, Crookes, Zâllner etc.) nici de- cum pentru propia mea plăcere, am cercetat ți eu Iu studiul de față, tavița cea cu făină a lui Lombroso și celelalte fenomene inferioare ale Spiritismu- lui, deși cele superioare, voiu să zic cele sugestionate, scrisoare, muzică, de- semn, inspirațiune, sunt singurele cari m& pot mișca pe mine." Hașdeu, Sie. cogito pag. 189. ’) Hașdeu op. cit. pag 15—16. *) Wolkenberg, pag. 78—75. Nr, 14. UNIREA Pag. 113. I II Datorințele bărbaților. (Continuare.) Mai «UBt și alte păcate da preacurvie. «Ari le săvârșesc soții de căsătorie. Sânta scriptură vorbind despre căsătorie zice: „taina aceasta mare este, iar eu zic de Hristos șt de biserică^. *) Și totuși de câte- ori nu e altceva, decât valul celor mai ne- Băturate, celor mai rușinoase desfrânați. Cum se va mira lumea lo ziua cea din urmi, când toate faptele acestea rușinoase să vor descoperi înaintea tuturor. Nu-mi îngăduie sfințănta locului acestuia, sâ vă «rât coate ticăloșiile de felini acesta. Atâta însă vă pot spune: nn-i iertat să săvârșiți nici o faptă, despre care nu știți cu siguri- tate: bună-i, sau rea, îogădmtă-i, sau ba ci cereți totdeauna sfatul părintelui vostru* sufletesc, carele vă spune vouă, ce trebue să faceți. Maria și losif. sfânta părechie împă- rătească. Henrich și Cunigunda și alte multe părechi evlavioase au dat omenimii pilda Cea mai strălucită de vergnrie și onestitate In căsătorie. De aceea și voi bine ați face dacă ați urma nildeie acestea măcar din când în când. Nu vă sfătuiesc să vă în- datorați la asta prin vot. ei de bună voie Să vă înfrânați în zilele sfințite de biserică, în zilele, în cari vă împărtășiți cu sfintele taine. Asta însă nu e datorință. e numai sfat. Trebue mai departe să fiți credincioși soțiilor voastre. Isns Hristos are numai o singură mireasă biserica lui Dumnezeu. Tot așa și bărbatul creștin să aibă numai o singură femeie. însuș Dumnezeu când a întemeiat căsătoria în raiu. unui bărbat, lui Adam i-a dat o singură muiere, pe Eva. Adevărat, că în legea veche a fost iertat, ca bărbatul să aibă și mai multe femei, când Insă fini lui Dumnezeu a venit în lume, a spus sărbătorește, eă asta numai pentru învârtoșarea inimii Jidovilor a fost îngăduită, «cum însă să șterge. El iarăș a dat căsă- toriei curețănia dela început, a ridicat-o ■la vrednicia de taină, a poruncit ea bărbatul să aibă numai o femeie, și ca legătura ior numai moartea s’o poată desface. Chiar și legile firii te îndatoresc pe tine bărbat cre- știn, să fii cu credință cătră muierea ta. înaintea altarului, în tainica ființă de față A lui Dumnezeu, înaintea ochilor tuturor sfinților ceriului, înaintea servitorului bisericei ai încheiat cu fen.eia ta un contract sărbătoresc, prin care ai promis soției tale credință nestrămutată până la mormânt. De bună samă femeia ta numai ■cu condiția, că vei țineâ cu tărie credința promisă, a venit după tine. Ce lucru ru- șinos ai făcut, când nu ți-ai împlinit promi- siunea. Cu atât mai vârtos să-ți aduci aminte, că Dumnezeu cei atotștiutor și prea- drept între trăsnete și fulgere a noruncit de pe vârful muntelui Sinai: „Să nu prea- turcești, să nu poftești muierea de-aproapelui tău/**) Răsune în ure hne taie cuvintele și mai aspre ale lui Hristos. a judecătorului tău vecinie: „Iară eu vă zic vouă, că tot cel ce să uită la muiere, ca să o poftească pe ea, iată a curvit cu ea în inima sa.“ *) 9 Efez. fi, 82. ») Ețire 20, 14; 20 17. •) Mat. 6, 28. La'Egiptenii cei vechi preaenrvarilor li-să tăia capul. După legile Gennânilor, păgânii trebuiau să fugă, să treacă printre nuiele, ceea-ce de regulă să sfârșia cu moarte. La Jidovii diu L V. erau scoși afară din comună și îi bătean cu petri. în cei ca dintâi veacuri ale creștinismului, preacurvia șă pedepsia prin o pocăință de 15 ani. în vremea aceasta păcătosul trebuia să pos- tească numai cu pâne și apă de-arândul, alți 5 ani apoi trebuia să asculte sfânta litttrgie în picioare și trebuia să pârâsască înainte de a să săvârși sfânta jertfă, iar în ceiaialți 5 ani diu urmă nu le era îngăduit să se împărtășască cu sfânta cuminecătură. Adevărat, că în zilele noastre nu mai sunt obi-iunite astfel de pedepse publice, dar totuși nu e scutit nici astăzi preacnrvarul de alte pedepse, poate tot așa de mari, tot așa de groaznice. Din casa precurvaruiui a perit ori-ce fericire și bună înțelegere, și dacă au perit odată, cu gren să mai pot câștiga. E cu neputință să ne și închipuim, că femeia înșelată de bărbatul său. sâ va purta față de el cu aceiaș iubire, care i-a arâtat-o la început. Apoi mai este ■ edeapsa cea de vean Rusu I. Pavel 1 e. 24 f. AeLm Velteea 25 c. Vanilie Ignat 5 cor. Vas, Bâcilă 1. loan 10 c. Alesandru Lața 10 c. Vasilie Bârlea l. Nicoiae 10 c. Lau Lața Ini Cruciau 10 c. toți din Lunea. Nicoiae Pop din Șoroștin 5 c. loan Streza din Micâsasa 10 c. Vasilie Matein din Cristian 1 c. 24 f lacob Teșa 1 c. 24 f. Vasilie Gaston 1 c. 24 f. Ieroftei Mânzat 1 c. 24 f. toți din Acilin. Lefkovitz et Seh^acz, șef de postă în lilasco-Mfi 5 eor. Mai departe loan Rusu 1 Tiia. a cum- părat un Epatrafir eu 14 cor. Dănilă și Emilian Popa, o față de masă de dantelă pe masa 8. Al ar și done perdele în preț de 10 cor. și Anica Popoviei, o față de dantelă pe masa 8. Altar eu 10 cor. toți din Lunea. Pentru aceste fapte marinimoase. le esprimăm și pe această cale cea mai profundă muitâmiră tuturor binevoitorilor și sprijinitorilor sfintei noastre biserici. ' Lunca. 13 Martie 1906. . Cur a tor atu i bisericesc. Bibi iografie. A apărut: „Sămănătoml* Revistă Literară. Anul V Nr 12. eu următoriul sumar: A. Vlahuțâ, Chemare. — D. Nano, Ossian (fragment). — N. Ibrga Secția literară a Academiei române. — X Cugetări. — O. Caro. La țară (noesie) — I Boteni, Ne-am iubit de de copilași. — A. Stavri Pâuuașni codrilor (ooesie) — L Maricaș, în fericire (noesie). — Al Gheorghiu. Doina (poezie-). — I Ne- cnlau. Prin străini (ooezie populară). — N, lorga. Cronică. în supliment: Căruța poștei la ponasui Călugăreni; Serata la Curte sub Regulamentul Organic (după Doussault); ilustrații. Augusțin Paul: întră Someș și Prut ștehițe, impresii, amintiri. Costa cor. 1’30 și ae pot procura dela: Librăria Seminarială din Blaj. Proprietar, editor și 'redactor tâsțrtmzător:’ Autj&J C. Doțnșa Pag. 113.. U K L R E A Nr 14 1 (8) 4-82 La expozitiunea milenară din Budapesta dela 1896 premiat eu medalia eea mare. ' Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer .pentru . === clopote a Ini 7 , ------ - w Institut indigen. G @ B^nca de asigurare J ' Transilvania11! :: w ® h Timișoara-Fabric •vi ■se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- telor stricate, mai departe spre facerea de clopote Întregi armonioasă, pe lângă ga- ranție pe mal mulți ani, prevăzute cu ad- jusUri de fer bătut, construite spre e ie în- toarce cu ușurință în ori ce parte, Îndată ce clopotele sunt bătute do o lăture prin aceea ce sunt mântuite de crepare. — Cu deosebire recomând ->» clopotele găurite de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute In partea superioară — ca vîolina = cu găuri după figura & și pentru aceea au un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechia, așa, că un clopot pa- tent de 327 kg. este egal în to- nul nnni clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechia. Mai departe se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stăță- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi cu adjustarede fer bătut — ea și spre turnare» de toace de metal. ;; diu Sibiiu (7)4_62 ” " întemeiată la anul 1868 o (, în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), ’ * g” oHTurn USUBk Prețcuranturi ilustrate se trimit ia cerere gratuit și iranco. asigurează in cele mai avantajoase condiții; o contra pericolului de incendiu și espiosiune. o edifici de ori-ce fel, moHIe, mărfori, vite, nutrețuri si alte mMe! I == economice etc. _ _ .= '• H B asupra vieții omului ] J în toate combinațiile, capitale pentru cazul ’► morții și cu termin fix. asigurări de copii, de '* zestre, rente pe vieața întreagă etc. etc. (► Asigurări poporale fără cercetare medicală Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a ’ capitalului. ( Valori asigurate contra in- cendiului : 83,697.147 coroane. capitale asigurate asupra vieții: 9,093 949 coroane. Dela întemeiate institutului a solvit: o pentru despăgubiri de incendii 3,858.280 c. petru ea- < * pitale asigurate pe vieață 3,380.658 eor. * * Oferte și ori-ce informațiunî se pot primi dela: i t Direcțiune în Sibiu, otr. Cisnădiei nr. 5 etagiu ° I, curtea 1. o și prin agenturile principale din Ărad, Brașov, Bistrița ’1 și Cluj, preșum și dela subagenții din toate eomunele mai mart. ' ® 74 distingeri. . 6 medalii de stat. 10,000 motoare literate spre indestulirea tuturora. Filiala Fabrice! de motoare din Drezda Ignațiu Geil6rt & Cie. Budapest, VI. Terez-kSrut 41. Telefon 12—19. Motoare cu benzin, cn ulei, cu spirt, cu acetylen. — Motoare cu benzin pentru înbl&tit. s & Celea mai moderne, celea mai perfecte și cele mai rentabile motoare generatoare. Motorul de Drezda ^“cei mai escelent fibricat in toată Europa. Con- strucție trainică. Pregătit din material ales ți bun. ^PmînîpJ Nici după ani de lucru nu XI Mdlllv 1 are lipsă de reparaturi. — Rentabil la siguranță. Manipularea e foarte simplă. Spesele de lucru sunt mici. Motoarele de Drezda privi în lucru la diferite întreprinderi industriale și economice': la mori, la fabrici de cărămizi, fabrici de scânduri și de lemne, la scos de apă, la negoțul cu lapte, la îniblătit etc. Instalările noaue să fac prin oamenii noștri esperți. Deslușiri și preliminare se dau la cerere. Garanță bunăl Condițiuni de solviră avantagloase, (sn 12—24 © Q Cruce sau stea duplă magnetică D. R. G. M. Nr. 88503. electro- Vindecă și înviorezăgpe lângă Jgaranță: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vîjeirea urechilor, au zi rea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbioare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și ori-ce morb -de nervi. Morbosul, care nu se vindecă în timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, își reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meu; sum convins despre sigurul meu aparat. Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. Prețul ap uratului mic e cor. 4.— 4 de aplicat la morburi mal ușâre. Spediția centrală de vtnzare 11 trimite In țără și străinătate cu rambursa, sau dacă banii se trimit înainte. SCHU7SB D. SÂRDOB BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 8. 16 (48—62) Gratuit: o cnmpBnă fie casă și o mașină ie fiert. Din causa Imbulzelel prea mari a marfel trimit lu totă lumea renumita și de t6tă lumea plăcuta marfă din argintul de Mexico, și anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentru salon, tdte diu argint de Mexico total 46 bucăți numai 6 fl. 50 cr. © & Afară de acestea fie-care cumpărător pri- mesce ca dar, și pe lângă garanță o ewmp&nă de casă de o putere — - de 12 1ji kgr. --- Argintul de Mexico este un metal alb (și din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanța pe 25 ani. Spedițiunea se face ori prin rambursă ori prin trimiterea banilor Înainte. SCHEFFER D. SÂNDOR, BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 8. G s —— Pentru <5 corone =— trimit 4'/s chilo (vre-o 50 bucăți), bun fi fin Săpun de toaletă pregătit din: trandafiri, lilie, viole, resedă, jasmin, lăcr&miore. Banii să se trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursă. Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIII. Bezerddy 3. Tipografia Seminari ului archidiecesan. r----------------- Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 cor.. ‘•U an ii cor.. 'ît an 8 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc.. 1 an 9 frc., l<4 an ; 4 frc. 50 citi. Foeaapareiu neeare 8 A ni 1> A t A. ei_______________; _ x@r ejx Mm ।--------------- . Inserțiuni; । Un șir garmoud: odată 14 fii., a doua oară fii., a treia oară IO dl. Tot ce privește foaia să se adreseze ia: Ke- dicțiunea și admiui- strațiunea „Unitei1 in B 1 «j. Foaie bisericească-politicâ. Anul IVI. Blaj, 14 Aprilie 1906 Numărul 15. J)e șărbători. (=) Cu cugetul și inima înse- ninată ne salutăm creștinește în marea zi de astăzi: Hristos a înviat! Din zarea luminoasă a pământului sfânt, se resfringe asupra tuturora o rază de lumină și de viață. Chipul scuipat și schingiuit al Mântuitorului ne apare slăvit și lu- minos, cu făgăduința vieții de apoi, biruitor al iadului și al morții. în monotonia vieții și a micilor ei mi- serii zilnice, trupurile noastre isto- vite se intramăr mânile obosite ni- se împreună rugătoare spre Acela, care biruind iadul și întunerecu), ne învață să pornim fără șovăire pe urmele Lui sfinte, căci nu este izbândă fără sbucium și nu este răsplată fără muncă și suferință, în această lumină contemplată viața, tot ce am îndurat în decursul ei, ni-se pare fără însămnătate, și tot ce avem de muncit și de suferit încă, dispare în proporția răsplății, ce ni se pregătește. Viața ome- nească cu scurmăturile ei de soboli, cu furnicarele ei de oameni, pare o pușcărie în fața celui ce vântură ca pleava coroanele Domnitorilor și își ține pământul așternut picioarelor sale. Aici rezidă importanța sublimă a creștinismului, isvorul întăritor în toate poticnirile noastre de oameni, limanul singur mântuitor al neamu- rilor. Cu strălucirea-i minunată, slăvitul paznic de astăzi ne dă pu- tere și voie de lucru, tocmai în clipele, când norii cei mai întunecați se îngrămădesc de-asupra capetelor noastre. Căci evenimentele politice din săptămâna aceasta — a pati- milor — s’au desvoltat cu o cele- ritate atât de uimitoare, încât stăm crucindu-ne în fața lor și abia le putem crede. După disolvarea parlamentului, după disolvarea coaliției din partea guvernului, iată că s’a făcut ca ex machina o întorsătură cu totul ne- așteptată în mersul lucrurilor. Kossuth și Apponyi sunt chemați de urgență la Viena, Wekerle e în- credințat cu formarea cabinetului, și după câte-va scurte consfătuiri, guvernul se constitue; independiștii sunt representați pentru întâi a-oară | dela 1867 în guvern și încă cu 3 i miniștrii; Kossuth, Apponyi, Po- lonyi; partidul poporal cel așa de j tinăr de asemenea s’a avântat până . la scaunul ministerial prin contele I Zichy. i Ar fi să ne întrebăm acum, ce i senz a avut amânarea aceasta a | lucrurilor și încordarea relațiilor cu ! Coroana până la extrem, când șefii coaliției ar fi avut prilej să încheie o astfel de pace cu Coroana și ■ înainte de asta cu cel puțin un an ? j Nu înțelegem, și nu putem afla alt i răspuns, decât că șefii coaliției în- crezându-se prea mult în puterile lor, au crezut că Coroana în cele din urmă va ceda, văzând însă că nu cedează Coroana, au cedat ei, abstând dela pretensiuniie lor mili- tare și făcându-le aceste obiect de desbatere al sesiunei parlamentare, care va urma imediat după disol- varea proximei sesiuni. Aceasta se va întruni în 19 Maiu, iar alege- rile se vor începe în 29 a 1. o. și vor dura până în 8 Maiu. , Noul guvern în frunte cu We- kerle este de altcum numai guvern de transiție. Agendele lui se reduc la incassarea dărilor restante, înro- larea recruților și în special reforma legii electorale în sensul sufragiului universal. îndată ce guvernul va isprăvi proiectul de reformă, se re- trage, lăsând Ioc altuia; camera de asemenea se va disolva numai de- cât. 8e vor începe apoi alegeri nouă pentru-ca noua sesiune aleasă pe basa sufragiului universal, să se poată apoi declara asupra preten- siunilor militare, cari până atunci rămân in suspens. Noul guvern la reîntoarcerea lui în Pesta, a fost primit cu niște ovațiuni cu adevărat furtunoase. Peste 50.000 de oameni erau în- ghesuiți la gara de Est, când a sosit trenul din Viena. Au urmat vorbiri însuflețite, aclamări, caii dela trăsura lui Apponyi au fost des- prinși și publicul l-a dus în triumf pe stradele orașului. în răspunsurile lor atât An- drâs&y, căruia ca ministru de interne îi revine obiigământul de a com- pune numitul proiect de reformă electorală, — cât și Apponyi și Kossuth au accentuat în diferite rânduri că se vor îngriji, ca pro- I iectul să fie de așa, încât să nu jicnească nici decum drepturile Magiarilor. Știm foarte bine ce este a se înțelege sub această declarație, după-cum foarte bine știm iară-și ce va să zică „mână liberă în cele interne “ oferită între punctele păcii. Suntem de asemenea pe deplin convinși, că lupta parlamentară dintre șefii coaliției (care va ră- mânea aliată și de aci încolo) și Coroană, este tot așa de departe de resolvare, cum era înainte de for- marea actualului guvern. însuși contele Andrăssy a mărturisit doar, că lupta este abia la începutul ei. Alegerile proxime vor aduce, fără îndoială, o mare majoritate pe sama independiștilor și a coaliției în general; ei vor avea să desbată proiectul legii electorale, pregătit tot de oameni de ai lor. Evident, că vor reuși cu mare majoritate și în ciclu următor, care va aveâ să desbată pretensiuniie militare. Și atunci? Va ceda oare Coroana din drepturile ei majestatice, privitoare la armată? Nu credem. In cazul acesta, inevitabil de altcum, criza se pornește iarăș da capo și Dumnezeu știe cum și când se va sfârși. Iată pentru ce credem noi, că bucuria compatrioților noștri este prematură și că criza, departe de a fi înlăturată, este amânată numai pentru un interval oare-care, ca să revină cu fatală necesitate. Noii miniștrii de altcum, în vremea din urmă au început a glăsui pe un ton așa de dulce na- ționalităților, încât le-am face o mare nedreptate, dacă am spune chiar în ziua de astăzi, că nu credem în sinceritatea spuselor lor. Ne aducem încă bine aminte, cum Ap- ponyi și mai ales Kossuth declarau în articoli de ziare, că nu vor să atace limba și cultura naționalită- ților, și că au de gând, dacă vor ajunge la putere să-i deie tot spri- jinul, chiar din partea statului. lată-i acum ajunși la putere — să-i vedem dară! Ne reservăm salutul pentru vremea, când spusele lor se vor adeveri prin fapte. Pag. 116 UNIREA Obiceiuri rele. . Numai Înveseli ne poăie faptul, ca fiind vorba de rezolvirea problemelor, ce ne pre- ocupă, preoții sar numai decât să le des- lege. Și daca pentru limpezirea unui obiceiu așa de nevinovat, ca cel al punerii în sicriu Să cheltue cerneala, cu cât mai vârtos ar trebui luate în serios altele, cari ne scări- țesc nimbul și ades ne vatămă credința. — Și sunt multe și obiceiurile aceste. Catitați numai s. e. matricola cununa- țîlbr, mai ales voi, cei din Bănat și vă des- fătați cât do lîn și melodios curge refrenul „nepregătiți1*; s’au cununat nepregătiți creș- tinește! — Câte sunt căsătoriile mestecate și la „observări** nu dai nici de urma vre- unei consultări a Ordinariatului! — Și ce- tește apoi în „Prelecțiuni teologice despre Matrimoniu* Dr. I. Raț pag. 97 IV punct 2: Fiind căsătoria taină de a viilor: „parohii trebue să fie cu luare aminte și să nu asis- te la cununia persoanelor acelora, cari nu voesc a să mărturisi și cumineca, că asis- tând la acelea și dânsul să face părtaș la sacrilegiul acelora**. — Iar pentru căsătoriile mixte deschide „Actele și decretele conciliu- lui prov, I. tit IV. la pag. 223, unde în esten- siune să dau instrucțiuni dela Roma. Cine cetește cu atențiune acest tractat, află atâ- tea lucruri buue, atâta învățătură. — Și cea mai bună e, că aevea pe cei dela cârmă îi doare de starea lucrurilor dela noi; cearcă să ne ajute, dar când con state ază că tot lu- crul e de drept dumnezeesc: „de jure di- vino“ nu pot ajuta decât răzimați pe principiul „moralei*, că între două rele, alegi cel mai mic: „Ci fiindcă în această afacere așa de momentuoasă a matrimonielor să pare că nimic nu se poale lăsa în judecata și prudința parohului singur, ci toate tre- bue să se faeâ după sentința Episcopului, acum Venerabili Prelați! vi-să vor consilia cele, ce sunt de a să face din parte-vă, ca să nu se întâmple fără de ordine în acest lucru“. (pag. 255) „Venerabilii Prelați* au făcut cel mai înțălepțesc lucru tipărind în estensiune. fru- moasa instrucțiune între actele și decretele conciliului, care pe venitor să aibă putere obligătoare pentru preoți în cazuri de căsă- torii mixte. — Și dacă az ne-am înstrăinat cu totul de acele litere sfinte, cine poartă oare vina? ... Cei mici cunună în dragă vo- ie pe unit cu neunit, numai să-și capete ștola; cei mari tac, (?) deși nu credem că apro- bând. Dacă dintre părechile, ce să cunună într’un an, barem 2—3 ar fi pregătite, încă s’ar vedea, că ținem la sfințenia tainelor noastre. A susținea a priori, că nime- nu voiește dintre tineri să se pregătească, ar fi prea cutezat. Iar . dacă din rubrica observă- rilor vezi că treaba cât de cât s’a discutat cu Ven. Ordinariat, te mai liniștești. „îndrăzniți, ca eu am biruit lumea!1' a zis Isus; iar bătrânii strigă mereu cătră cei mai tineri: „Grijește, că cu Morala, Dogma și Pastorala: ta nimicești parohial'1. „Trebue să >ue afirmăm!" — a zis nu demult un Domn Canonic. Ei bine, dar când? și cino sA Snceapă, dacă tu nn vrei, iar eu am să mă tem,;că Juda piere?, . , Cum să afirmă oare preoții din Ardeal, (nu toți!), cari legătujjl^de pretinie le es- tind și la funcțiuni bisericești? Și sunt hflllt6 fetbie dă âeW soiiî, bâH bântue m biserica noastră. — Știm feti toții, c tactică lui Luifier de a reforma b cea mai greșită. De^ceea ne închidem ochii, lăsând să mai treacă câte o snbavM și Iii cele sfinte până li vreine. Ei, dar dacă nici dR mâți, filei ăei mici nu dau măcar semne, că plinirea vre- mii s’ar apropia, ne pomenim pierzând și az și mâne câte ceva din instrucțiunile bune, ce încă le avem, în loc să înviem pe cele omorîte. Obiceiurile, cari nu tae în credință fără scrupul să pot suferi până la un timp: cele ce întunecă credința câtuși de puțin, vor fi a se ochi de pe acum și a izbi și az și mâne în ele, ca cu vreme totuși să se prăbușească, De actualitate ar fi după a mea părere lansarea ungi circular de conscriere a tu- turor obiceiurilor din provința mitropolitană întreagă, tu un concitu provincial aceste să se discute, și din ele toate obiceiurile, ce jicnesc credința imperios să fie abrogate; cele mai nevinovate ceva mai cu blândețe. Iar când se vor mai tipări cărți ritu- ale, fu bună înțălegere cu Roma, s’ar putea lăsa afară părțile de prisos și să fie așa mai practice. Mai bine auctoritatea rupremă să se afirme, decât slujile să-și impună autori- tatea generațiilor, ce se perândă, prin schim- bările ce ele le fac în funcțiuni, „proprio Marte®. Și încercarea acum o cred de mai bine venită când însăși Roma vestește urbi et orbi principiul: „Instaurare omnio in (.bristol**. Ean. Din Rusia. Numărul din Aprilie al pe- riodicului „Die katholischen Missionen" publi- că urmatoriiil raport primit din Rusia: „Mișcarea de trecere a uniților acelora, pe cari îi „convertisa® odinioară guvernul rusesc cu de-a sila la schismă, dară cari întru inimile sale rămaseră credincincioși bi- sericii catolice, a ajuns acum într’un stadiu, în care se pot calcula aproximativ rezulta- tele. Pe temeiul unor constatări de tot vrednice de încredere, numărul, celor ce în urmă edictului de toleranță s’au întors până acuma în regatul Poloniei și în Rusia apu- sană, este cam de 300.000 suflete. Raportu- rile le caracterizează a buna samă foarte bine fapta, că chiar nici unul din preoții bi- sericii de stat nisești nn s’a alăturat la miș- carea spre catolicism, cu toate că în cazuri singuratice s’au declarat de catolici toți pa- rohianii, cei ce se ținuse de o parohie, ca- rea mai înainte de aceea în chip oficial fu- sese schismatică, Dară pe ici pe colea au trecut la biserica catolică rudenii de ale preoților rusești, fii ori afini de ai lor. „Iară în biserica de stat rusească se cuprind oamenii în chip sirguincios cn pre- gătirile la sinodul național, carele mai îna- inte îl doriseră foarte, iar acum l-a conces împăratul. Este greu a spune, de ce fel sunt pregătirile oficioase, și ce scopuri mai apropiate se au înaintea ochilor. Chiar din rândurile preoțimii rusești de stat se auzise deja tânguiri, că anumitele pregătiri până tn vremea, din urmă au caracter foarte con- fidențial, dacă nu chiar secret Preoțimea de rând se temea, că în sinodul, carele șe realizează tn sfârșit după atâtea pedeci, se : .,Nr. 15 vă aîibihta că și mai înainte numai glasul oficialilor cohzlsioriali și al creaturilor lor, dâră tiu și cel ăl preoțimii rusești. Intr aceea afacerea cea mare se discută cu sirguință îd presă. Un șir de broșuri se cuprind cu propunerile de teforme, despre cari au să si sfătuiască In sinod, pe cum arată deja titulele lor, bună-oară „Guvernul bisericesc mai înalt în Rusia1*, „Despre renașterea bi- sericii rusești11, „Starea gravă a preoțimii rusești de stat*1 etc, Scopul cel mai de frunte se zice a fi preste tot emanciparea bisericii rusești de sub supremația statului. In spe- cial firește că părerile se deschilinesc foarte tare. După unii în rânduiala cea nonă a lucrurilor hotârîrile forului suprem biseri- cesc încă ar avea să se subștearnă în tot- deauna împăratului spre aprobare; dară în- tre împăratul și între cler să nu mijlocească mai mult un laic ca procurator suprem, ci după putință un patriarh. Nu puțini sunt în contra instituirii unui patriarh, pentrucă slujba și dignitatea lui ar servi mai mult interesele unei persoane singuratice de cât cele ale bisericii întregi; numai emanciparea de sub guvernul de până acum cel de ofici- ali poate să mântueasca biserica. Alții ia- răși accentuează, că procuratorul suprem al statulu ș: oficialii subordinați lui nu arare ori au scutit clerul de rând împotriva asu- pririlor din partea episcopilor și în urmare își au și partea sa bună. Foarte mulți vor să Introducă în biserica rusească o chiverni- sire laică de diu jos și să-i dea o formă de- mocratică. După aceștia toate oficiile bise- ceștt începând dela simplii [parohi ar avea, să se ocupe după putință prin alegere din partea credincioșilor. „In sinod, în consiliul, ce ar fi, să se instituiască pe lângă patriarh, încă ar fi, să se conceadă elementului laic o înriurință foarte mare. „Din toate espunerile și propunerile rezultă de tot limpede un lucru și anume, că vederile fundamentale exprimate aci des- pre guvernarea și constituția bisericii se deschilinesc în chip esențial de cele catolică. In locul formei de guvernare sever monar- hice va să se introducă alta republicană ori imitarea slabănoagă a unei monarhii consti- tuționale cu colorit foarte democratic. Ur- mează de aci, că restabilirea patriarhatului rusesc nici de cum nu însemnă îndată o apropiere a Rusiei spre catolicism. Mai cu- rând ar putea, să se zică contrariul. Unul din luptătorii cei mai aprigi ai regenerării bisericii rusești, prin Introducerea guvernării democratice-sinodale, este preotul Gregoriu Petrow din Petersburg. în ediția germână a opurilor teologului acestuia rusesc (Ham- burg, Rauhes Haus) zice păstorul luteran Ruckteschall.' „Petrow adevărat că încă nu e un Luther, dară când va răsări o dată în depărtatul răsărit soarele reformațiunii, a- tunci preotul Petrow se va număra între stelele, cari strălucind au vestit și au pre- gătit sosirea ei.® Petrow are poporalitate mare la preoțimea de mir cea rusească; în popor să răspândesc scrierile lui foarte tare, — judecata păstorului Ruckteschall deschide deci o perspectiva nefavorabilă. Se vede, ce vânt bate în biserica' de stat cea rusească, un vânt, carele după judecată omenească to mână cu mult mai vârtos în brațele protes- tantismului, decât în cele ale bisericii cato- lice." . ■ . . Nr. 15 UNIREA Pag. 117. CORESPONDINȚE. Scrisoare din București. ____ dela corespondentul nostru particular. — (TetUmentul unui colonel. — Dela Exposiție. — Chestia macedoneană.) București, 1 April 1906. (testamentul unui colonel.) Aș multe de comunicat cetitorilor „Untrei*. căci la noi să precipitează pe negân- dite faptele, cari alimentează presa și curiosit&tea publicului. Voiu vorbi despre câteva fapte mai recente Insă pe scurt, eăci a le descrie pe larg într’o foaie săptămâ- nală și încă numai îatr’un singur număr, ar trebui să-l ocup întreg! Voiu începe ■ eu un lucru vechio, dar care totdeauna va fi nou până la nn epilog oare-eare. V’am acrie Ia timp de fapta colonelului Rosno- vanu, care la moartea sa, a lăsat un testa- ment, în care dispune ca averea sa: moșia și biserica din Rosnov. județul Piatra Neamț din Moldova, să se administreze de un prin- cipe rus sub ocrotirea directă a Țarului, iar dacă statal român va secularisa averile bisericești, atunci averea bisericii de pe moșia sa Roșnov. să se prefacă în bani și să se trimită în Rusia la disposiția Țarului. Această faptă a colonelului Rosnovan a in- dignat atunci pe toată lumea și a blamat-o presa întreagă, căci Doamne ferește, dacă s’ar găsi mulți asemenea coloneii habotnici în ortodoxie sau mai bine să le zic ramoliți — atunci moșiile țării românești ar deveni odată proprietatea Țarului sau Sinodului din Rusia. Acest colonel, fost și nreședinte al camerei deputaților, a servit odinioară ea „polcovnic* în armata rusă și de aci a sorbit el atâta dragoste pentru pravoslav- nica Rusie, încât în testament a lăsat ace- stea disposițiuni relative la slujbele, ce au să se facă în biserica din Rosnov, și anume: pomelnicul să se facă: 1. pentru M. Sa îm- păratul Rusiei. 2. pentrn familia imperială rusească. 3. pentrn armata rusească. 4. pentrn regimentul rusesc, în care a servit și dânsul, și apoi pe urmă numai să se pomenească și Regele României! Probabil însă că Țarul Rusiei, care și așa are prea multe pe cap eu guvernarea poporului său, nu o să-și mai frământe creerul și cn un asemenea testament, căci un nepot al colo- nelului a cerat acum dela Tribunal, anularea testamentului, și este foarte probabil și drept că va câștiga. (Dela Exposiție) Lucrările la Expo- siție înaintează mereu cn toate acestea nu e posibil ca să fie toate la timp gata. După cele ce v’am mai scris cu altă ocazie, mai adaug că și străinătatea încă va expune, și va ridica paviioane, deși după părerea unora, fiind aceasta o exposiție pur națio- nală în vederea celor doue evenimente, cari privesc numai poporul român, și anume: 18 secoli dela așezarea coloniștilor lui Traian în Dacia, și 40 de ani de domnie a Regelui Carol, nu ar avei rost ca și alte state să expună, nefiind o exposiție internațională. Austria și Ungaria vor ridica doue paviioane separate, și un ziar de aici face haz de șovinismul unguresc, dovedit și cu această ocasie, și anume: Ungari* a cântat să-și iea un loc pentru pavilonui ei, nude este posiție mai frumoasă și mai înaltă, și astfel o clădire mai impozantă ca a Austriei; aceasta Insă în schimb o să ridice pavilonui sau așa de înalt încât să eclipseze pavi- lonui unguresc 1 ... Unele din clădiri s’au început numai acuma ia începutul lui Marte, și deci cum zic. nu are să fie eu totul gata până la 10 Maia, ziua desehiderei! Să șî zice, că des- | chiderea se va face totuși în această zi de । sărbătoare națională, iar sărbările iubilare vor începe numai în Septemvrie. Primăria capitalei încă ar dori ca Bu- cureștii cu ocasia acestor sărbători să aibă o față mai strălucitoare, căci altcum slavă Domnului, avem în multe privințe încă, un oraș destul de oriental. Și avem norocul să avem astăzi în capul Primăriei capi- talei ca prim-ajutor de primar, pe dl Al. Ciurcu. ardelean de origine, care astăzi este și președintele sindicatului presei de aci, și care pe lâugă că este un om inteligent, și eu gusturi estetice, dar apoi mai vizitând mai multe capitale și examinând toată or- ganisația lor, ar dori să refacă și să intro- ducă cât va fi posibil, și la noi măsurile, cari să transforme capitala în un oraș curat și estetic ca cele din occident. Dar ce folos de energia și inteligința sa, dacă politica nu-1 va lăsa mult la postul său? și apoi ce folos, când numai generalul e bun general, dacă armata nu ține samă de comanda sa? așa că aici nu să poate aplica proverbial, qualia rex talie grtx! . . . Deocamdată Începuturi bune s’au luat ca Bucureștii să se mai purifice de multe neajunsuri, astfel ca să corăspundă sărbătorilor inbilare. (Chestia macedoneană'). Se făcuse o mișcare națională demnă și patriotică în contra Grecilor, cari nu permit Românilor din Macedonia să aibă școli și biserici, în cari să se audă limba românească, să credea chiar că în scurt timp guvernul nostru va pune pe greci eu Patriarh cu tot, cu botul pe labe, căci după-cum Vă scrisesem, ar fi destule mijloace de a-i astâmpăra și umili. Lucrurile însă s’au cam domolit, și în loc ca să eșim învingători, vom eși învinși și cu niște relațiuni diplomatice reci și nesin- eere, la cari vom fi constrinși de interven- țiuni exterioare. Grecii din eontră cu gu- vernul și patriarhul lor cn tot, nu dau înapoi. Asasinarea Românilor macedoneni de cătră bandele grecești e încă în putere, obrăsnicia lor continuă. Un medic grec Meliaresis expulzat din România ca unul ee era membru influent în societățile grecești, cari predică distrugerea românismului în Macedonia, a tipărit un manifest în ziarul grec „Patria*, prin care în vită pe conaționalii lui din România ca: comercianți de cereale, coloniale, engrosiști, cârciumari. brutari, arendași, bancheri etc. să se retragă din comerciu, și din toate afacerile lor cu Românii, proclamând astfel o grevă generală, care să adueă daună Ro- mâniei! Iată o ideie, care ar trebui s’o adoapte și s’o execute guvernul român îna- inte de a o urmă grecii din țară; căci dacă statul român nu ar mai da grecilor moșii In arândă și ar opri și pe proprietarii români de a le arenda moșii grecilor, și ar pnne imposite mai mari străinilor acestora, cari fac averi de milioane în România, și pe cari apoi ie transportă în Grecia și ali- mentează fondurile, cu cari se întrețin ban- dele lor din Macedonia; dacă statul român ar lua aceste măsuri, atunci grecii aceștia ar trebui să lărăsească țara, ori ar fi siliți să păstreze o atitudine umilă și binevoitoare ca ori-care străin, care vrea să fie tolerat în țară străină. > Alt ziar grec „Proini“, ziee că e o chestie de onoare națională, pe care grecii sunt datori să o săvârșească: „să ucidem pe toți Românii și Bulgarii din Macedonia; aceasta să ne fie deviza? Și toate aceste atacuri și asasinate numai, pentru-că. Ro- mânii din Macedonia dacă sunt „ortodox?,de ce nn vreau să fie și greci, și să nn-și faeă biserici și școli românești, așa predică de pe amvon episcopii greci. Și la atâtea atacuri și la atâta cutezare. nu să găsește în toată România, măcar un singur om de । valoare, ai eărui cuvânt ar puteă fi ascultat, ■ și care eă arete guvernului nostru și Aro- j mânilor drumul, ce »r trebui să facă ca să scape pentru totdeauna de această dragoste frățească cu asasinate, a grecilor; și că acest drum nu este, decât acela de a să reîntoarce și reuni cu biserica catolică a : Romei, dela cari timpurile critice ne depăr- j taseră odată pe toți! Avem altcum și noi oameni politiei, dipiomați, destui literați și profesori regulați și jurnaliști eulți, cari numai de religie nn prea au habar, și dacă au, numai or- todoxii nu sunt în inima lor. ci mai curând catolici, dar cu toate acestea nici unui nu iese ne față să spună: ajunge, destul și prea mult încă am purtat pe noi o haină veche, care nici nu se potrivește cu originea noastră, iar acuma ne strânge și ne stri- vește. Destul cn ortodoxii, cari și în Mace- donia ca și în Bucovina și în Basarabia asasinează și desuaționalisează Românii ;* să părăsim Patriarhia fanarului cu ale ei fapte tâlhărești și să ue supunem sub autoritatea și protecția bisericei, mamei Roma, la care acum 200 ani an trecut șî Românii ardeleni, cari apoi prin cultura primită acolo s’au deșteptat și încălzit în naționalismul lor, care s’a întins apoi și la noi* . . . Dar i asemenea cuvinte nu le poate ține aici nici | un partid politie, căci fie-căruia iar servi de platformă de luptă contra adversarului; iar învățații neministeriabiii (dacă este cineva neministeriabil la noi) încă tac. deși în con- versații particulare și în familii mărturisesc rătăcirea. ... Așa de exemplu, în postul Paștilor a venit aici, și în anul trecut și acuma, un preot catolic din ordinul dominican, părin- tele Olivier, un orator distins; ei bine, ca- tedrala catolică e plină de lume românească: Ofițeri, profesori, ingineri și alți funcționari și familii întregi din toate clasele, cari ascultă predica franceză a acestui preot orator. La eșirea din biserici am tras cu urechia la conversați* și critica acestor ascultători, și ce spuneau? „De ce nu avem și noi așa preoți* de ee măcar epi- scopii noștri sau măcar nn mitropolit, de așa cultură? De ce oare noi Românii toată cultura noastră o avem din occident, dela Paris și dela toți cei de o gintă cu noi, iar religia să o avem comună eu Rușii, Ruteni, Bul- gari și Greci, toți dușmanii noștri din trecut^ de acuma și viitor? .... „Oare nu ar trebui ca guvernele noastre, și chiar episcopii noștri să se gân- Pag. 118 UNIREA Nr. 15 dească la acest lucru?* . . . „Episcopii noștri “ — răspunde un domn — eă vezi că și Rusia și Grecia o să primească re- forma Calendarului, pe când noi Românii din canea acestor eniseopi o eă rămânem In urmă la toți." .... Ați văzut și pe preotul acela, care predică tot în catedrală în limba română (e vorbă de părintele Dr. Bortnow.'ki) ce predici ține și cum încă in trei limbi străine, vestește de pe amvon ordinele bisericei; de ce nn trimetem și noi tineri la Blaj șt ia Roma și să ne punem pe aceiaș nivel de cultură religioasă ca uuiții din Ardeal, și ea francezii și italienii ți alte neamuri culte ee țin de credința catolică a Romei ?“ .... Cam așa convorbesc ortodoxii noștri cnlți de aci. când ies din catedrala cato- lică. unde ascultă serviciul divin și predieele franceze sau românești .... Este un în- ceput de a să face lumină! Despre politica actuală și încăierarea studenților cu poliția și armata Vă voin comunica amănunte, poate în numărul viitor. Delarupe. MISIUNI POPORALE. — tr. Supurului de jos. — — 6 April n. Cu sufletul plin de bucurie și mân- gâiere sfântă, aduc la cunoștința că îu 31 Martie și 1 April a. c. s’a ținut în comuna Stâna conferința protopopească împreunată cu „Misiuni poporale/ cel dintâiu tract al diecezei care a înțeles cât de folositoare sunt acestea misiuni sfinte pentru poporul nostru care însătează după cuvântul lui Dumnezeu. Nu pot decât sa fiu cu cea mai adâncă recunoștința față de acel protopop brav al Arhidiecezei, căruia i-a venit în minte idea fericită, de a Introduce aceste nrsiuni, la poporul nostru român, pe care singur numai credința tare în Dumnezeu poate să-l abată dela calea ce duce spre perire. Idea aceasta nobilă l-a îndemnat și pe harnicul și neobositul protopop al Supurului de jos, ca să Introducă și în tractul său misiunile poporale, cari de bună seamă vor servi de îndemn, pentru toate tractele din dieceză. De lipsă sunt misiunile poporale, aceasta o a înțeles și șeful districtului împreună cu bravii săi confrați, căci toate relele, toate vițiile cari încep a învenină sufletul popo- rului nostru român; numai cuvântul lui Dumnezeu, predicat de preoții lui Hristos, le pot stârpi. Să meargă preoții mânați de iubire, în mijlocul poporului român bătut de toate viforele vremilor turbate, să-i aline durerea lui, sa-1 tragă din marginea pră- pastie! în care e gata să pice, să-i samene în sufletul lui sămânța credinții, nădejdii și iubirii lui Dumnezeu. La 31 Martie loan Mihalca parohul din Hurez străbate codrii spre Stâna, ca acolo mulțimii de popor cea alergat din depărtări, să-i predice cuvântul lui Dumnezeu. El predică despre „Scopul omului/ poporul cu încordare deosebită ascultă cuvintele pline de învățătură sfântă a predicatorului. După predică dsa primește mărturi- risirca credincioșilor, până seara târziu. Du- minecă în 1 April la 6 oare toți preoții dis- trictuali în frCinte cu protopopul erau adunați la casa On. Alesandru Pap preotul local. La ’/s7 oare să începe Utrenia servind toți preoții, mulțime mare eră de față, așă încât biserica nu a putut cuprinde în ea întreg poporul, fiind siliți a rămâneâ afară cea mai mare parte, încunjurând biserica ca și un brâu alb, ascultând cu evlavie sfânta Utrenie. La mijlocul Utreniei Corneliu Gitta, j parohul din Gereușa, a cărui persoană sim- i patică dela început câștigă poporul, predică | despre „Sfânta Mărturisire și păcat/ poporul j în liniște tainică sorbiau cuvintele predica- torului și după Utrenie cu coștiința esami- nată, cu laerămi de pocăință, pleacă genunchii înaintea alor 9 preoți, cari au început a mărturisi. Mulți fii rătăciți, cu umilință adâncă cu lacrimi în ochi, își pleacă genunchii în- aintea preotului, ca el să le ceara iertare de păcate dela Tatăl ceresc, să sculau mân- gaiați și fericiți de pacea sfântă ce-o sim- țește omul când sufletul lui e curat, escla- mând: Doamne ție îți mulțămesc că ai pri- mit pocăința mea. Liturgia să începe la x/310 oare și după simbolul credinții loan Mureșan preotul din Racova predică despre „Sfânta Cuminecătură". Tot poporul, cu sufletul curat, împăcat cu Dumnezeu, primesc pe însuș Dumnezeu și cu ochii umezi de o fericire sfântă, să de- părta fiecare după Sfânta Liturgie, fiecare era prietin unul cu altul, să îmbrățoșau de bucurie, că au putut sa fie părtași la o ast- fel de serbare sfântă. însăratul să începe la 3 oare, toți câți s’au mărturisit, au fost de față în număr mai bine de 400. Lâ mijlocul Vecerniei predică protopopul Ludovic Rezei despre „judecata din urmă.* Tot poporul viu emoționat de oara aceasta grozavă, care va decide asupra sorții lui pe vecie, ascultă cuvintele P. O. D. protopop a cărui voace acum să întăriă ca și bubuitul tunetului rostind înfricoșatele cu- vinte: „Mergeți dela mine.... acum să do- molia ca și murmurul lin a unui părăuaș de munte, rostind cuvintele pline de iubire dumnezeiască: „Veniți binecuvântați-i .. . / fericirea a roșit fețele tuturor, ochii tuturor au rămas și mai departe privind în sus, cătră cerul albastru, unde este adevărata fericire și îndestulire vecinică. La finea Insăratului preoții împreună cu poporul încunjura biserica de 3 ori, după cari să cântă „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu........ „Astfel s’au finit misiunile aceste sfinte din comuna Stâna, cari își vor aduce rodul lor în viața morală a poporului, astfel își vor câștigă preoții iubirea și stima poporului, cari predicând cu zel apostolic cuvântul lui Dumnezeu cu fruntea senină, cu inima liniștită, vor puteă stă înaintea dreptului Judecător, când îi va întrebă ce a-ți lucrat pe pământ pentru turma care v’am dat-o vouă spre păstorire. După misiuni, a fost conferinț proto- popească, în care cu bucurie notez, că pro- iectul pentru înbunătățirea sorții văduvelor preotese și a deficienților, prelucrat de Preasfințitul Arhiereu Dr. Demetriu Radu a fost primit unanim, esprimându-și toți preoții celea mai adânci mulțâmite bunului Episcop. Să mergem în mijlocul poporului nostru să-i spunem învățătura lui Hristos, și năca- zurile lui se vor alină, să mergem noi servii lui Dumnezeu, să facem bucurie Domnului nostru, câștigându-i tot mai mulți locuitori în locașurile Lui sfinte, cari le-a gătit pentru cei ce cred, nădăjduesc, și îl iubesc, pe Dânsul. Preoți adevărați și misiuni ne trebuesc. luliu Tătar, capelan al Supurului. Cetatea de baltă 26 Martie n, Fost-au timpuri, și nu de mult, când cărările în districtul protopopese al Dicio- Sân-Mărtinului erau înțelenite, și în agrii lui creșteau și buruieni rele. Și asta a provenit de acolo, că sămânța, cuvântul lui Dumnezeu, a căzut îu petriș și neavând umezeală s’a uscat; sau a căzut între spini și aceia au înecat-o, sau că a căzut lângă cale și pase- rile cerului o au mâncat; sau că doar te- renul nu eră destul de cultivat și lucrat pentru a produce sămânța cea bună aruncată. Și e fapt constatat cumcă conducătorii din acest tract au avut să lupte mult și cu mari greutăți pănă să aducă lucrurile în alvia lor. Și aceasta se vede și din împre- jurările între cari subsistă acest tract și singuraticele parohii. Din 15 parohii ale acestui district, afară de una Boziaș, toate sunt mixte, și nu numai două confesiuni ci trei sau mai multe confesiuni în o parohie. Din aceste împrejurări e evidentă greu- tatea susținerii bisericilor, și jertfa mare ce-o aduce poporul mic la număr (în o parohie) pentru susținerea cultului divin; cu atât mai vârtos că afară de una sau cel mult două biserici, celelalte nu dispun de nici un ca- pital, toate spesele se acoper din repartiție pe parohieni. Și în mare parte, cuget eu că, aceste două împrejurări au fost cauza, de nu ni s’a dat ocaziune ca să auzim ceva și din acest tract. Azi însă mulțămită lui Dumnezeu, lucrurile s’au întors spre bine, și să arată semne frumoase de înaintare în toate pri- vințele atât administrative cât și morale; cărările înțălenite încep a fi cultivate și bu- ruiana rea să smulge, înlocuindu-să cu plante bune, folositoare. Și nime nu poate trage la îndoială că la aceaste nouă viață, pe lângă preoțimea din tract, a contribuit foarte mult activitatea neobosită a vrednicului conducător actual, care a știut sâ-și câștige dragostea subal- ternilor și încrederea parohienilor din district. In sinodul preoțesc de toamnă a anului 1905, s’a decis ca, sinoadele de primăvară să fie ambulante și împreunate, pe cât se poate numai, cu misiuni poporale. Misionari să fie aleși din preoții tractuali. începutul s’a făcut la Invitarea O. D. preot Miron Dascăl în Cetatea de baltă S’au început Vineri sara în 23 Martie cu servi- ciul Paraclisului și introducerea la aceste misiuni. Predici s’au ținut 6. Sâmbătă după Mânecat a vorbit frumos vice-protopopul Laurențiu Pascu despre scopul omului, ară- tând poporului adunat în număr foarte mare scopul pentru care e creat omul și mijloacele prin cari se ajunge acest scop, ss. taine. După s. iiturgie celebrată de 6 preoți a vorbit preotul Miron Dascăl despre s. măr- turisire în termini foarte poporali și folo- sându-se de asămănări potrivite. Iar după însărat a vorbit Gregoriu Nistor din Boziaș despre s. euharistie, la care ne pregătim prin Nr. .15. UNIREA pag. 119. mărturisire. Predarea a fost frumoasă și plăcută. . Duminecă la s. liturgie In prezența unui popor cu mult mai nuinăros ca în ziua pre- cedentă, ne-a descris judecata de pe urmă cu un ton pătrunzător și o predare plăcută și mișcătoare până la lacrimi tot dl vice- protopop. Și cum eră atâta popor și icoana așa de vie, ne păreă că ar ii realitate. La tnsărat a vorbit Miron Dascăl despre răs- plata faptelor omului după judecată despre Baiu și Iad. Luni dimineața după cetirea oarelor canonice s’a făcut procesiune în ci- mi te r și sfințirea apei, după care a urmat deslegările morților, cari s’au terminat cu o vorbire mișcătoare a preotului Greg. Ni stor despre morminte și legătura noastră cu cei morți. Vorbirile preste tot au fost bine alese și în legătură una cu alta, epilogul uneia serviă de exordiu pentru următoarea. Sâmbătă la 1 oară s’a administrat gratis sântul sacrament al ungerii de pe urmă la vre-o 50 de mor boși, cari foarte mângâi ați s’au întors la ale sale. Aceste misiuni s’au făcut spre mărirea lui Dumnezeu și pentru a se pregăti popo- renii în mod demn și cuviincios la s. și marea taină a mărturisirii, care s’a și administrat tuturor celorce au alergat la preoți. Ca con- fesari au fost întru ajutor On. A. Almășan nin Boian și N. Murășan din Craifalău. Aceste misiuni au făcut bună impresie și asupra celor de altă confesiune. Tot Luni la 10 oare s’a început sino- dul preoțesc, la care s’au prezentat toți preoții afară de doi. Sinodul a decurs în ordine. Chestiile s’au discutat cu viu interes. N. P. MISIUNI ÎN GIURGEU. Corbu, fn 2 Aprilie 1906. în urma decisului sinodal din toamna trecută, îu anul acesta misiunile s’au ținut în parohia Corbului. Insinuarea misionari- lor și preparativele au fost mult promiță- toare, iar rezultatul, seceriș mult, dar puțini secerători. Misiunile le-a condus M. On. Elie Câm- pean, protopopul tractului, care imediat după greutățile sinodului de primăvară, aleargă pentru a salva onoarea concluzelor sinodali, caracterul misionarilor avizați, și pentru a evita abusul față de buna credință și alipirea poporului nostru. L-a ajutat un preot din vecinătate și preotul local. Prin urmare munca alor 7—8 misionari, conside- rând agrul estins a săvârșit-o trei preoți, dintre cari unul a trebuit să-și isprăvească și agendele din parohia sa. Amăsurat programei, în 30 Martie, sara la oarele 6, fiind mulțime de popor, protopopul după cântarea invocatorului „împărate ceresc", espune scopul misiunilor. Le preface „Acatistul" prescris în sara acea și se cetește molitva pentru mărturisire. Apoi se espune programa zilei următoare, iar până la oarele 10 târziu, mărturisesc toți trei preoții. în dimineața zilei de 31 Martie, la oarele 6, continuarea mărturisirilor. în bi- serică se preface „Utrenia", se predică ia- răși despre scopul misiunilor în legătură cu mărturisirea și ca s. cuminecătură, fiind și mai mult popor de față. Se servește s. li- turgie, iar la fine se cuminecă cei mărturi- siți. Sosind părintele Mera din Tulgbeș, predică despre „beție și necu rație". După ameazi catechizare cu pruncii de școală, pregătirea și mărturisirea lor. Protopopul vorbește in biserică despre „cele din urmă ale omului", după care urmează „Inseratul", iar la sfârșit predică părintele Mera despre „păcat și speciile lui." Urmează apoi măr- turisiri până la 8 oare sara. în Dumineca dela 1 Aprilie mulțime neîndatinată de popor. La 6 oare se încep mărturisirile, până la 9 oare. Urmează „Utrenia" și s. liturgie, după a cărei evan- gelie protopopul predică despre „sumeție și umilință". Dupăce se cuminecă cei mulți mărturisiți, părintele Mera predică despre „înjurătură". După perfacerea serviciului pentru cei vii, protopopul spunând din nou scopul misiunilor, spune programa de după ameazi. La oarele 2 se continua mărturisirile. Urmează vece mea, predicând părintele Mera despre „rugăciune și post." Protopopul ex- pune apoi rezultatul mângâi tor al misiunilor, apoi despre datorința creștinilor și față de morți. După cari eșind cu toții în cimiter, se servește parastasul, iar protopopul vor- bește pătrunzător despre „nemurirea sufle- tului și șoartea trupului" Urinează mulțumită și espresiunea sa- tisfacției din partea părintelui local Dobrean, după cari se continuă mărturisirile iarăși până la oarele 8 sara. Luni dimineața în 2 Aprilie se comple- tează — deși afară de programă firul mi- siunilor prin serviciul divin și cuminecarea celor rămași. S’a predicat da cel puțin 12 ori mo- litva s’a cetit de vre-o 20 de ori. S’au mărturisit și cuminecat între 5—600 de creștini, coace la noi e raritate. loan. REVISTE. Budapesta. Țara a întrat în zo- dia păcii. — Ungurii ș’au călcat pe inima și s’au îndestuht cu ce le dă monarchul. — Ș’au văzut neputința și s’au molcomit renunțând la toate cererilor în jurul cărora au făcut atâta tărăboi și pentru cari au îm- pins țara Ia atâta mizerie. Ou formarea cabinetului a fost însărcinat Alexandru Wekerle, pre- sidentui judecătoriei administrative. Membrii cabinetului Wekerle vor fi bărbații conducători ai coaliției. Franeisc Kossuth, ministru de comerciu; Contele luliu Andrăssy, ministru de interne. Contele Albert Apponyi, ministru de culte și instrucție publică; Contele Aladăr Zichy, ministru pe lângă Maj. 8a; Portofoliul financelor îl va ținea Wekerle însuși. Ignație Darănyi, ministru de agricultură; Geza Polonyi, ministru de jus- tiție ; Hugo Hoffmann, ministru de honvezi, și Br. Ăauch, ministru croat. Foaia oficială de Luni publică demisiunea guvernului Fejervăry și numirea guvernului Wekerle. . Pu- blică totodată autograful regesc, prin care să convoacă dieta pe 19 Maiu. Alegerile vor aveh loc dela 29 April până la 8 Maiu. —— A V I Z. Biroul comitetului eseciitiv al partidului nostru este — pe timpul, cât vor decurgeaiegerile — în Arad. Adresa biroului: Dr. loan Suciu, Arad, Calea archidne. losif Nr. 7. Toate știrile referitoare Ia miș- cările electorale din cercuri și comune românești sunt a se trimite pe această adresă a biroului. Aderenții partidului nostru sunt rugați a ne informa imediat, prin depeși ori epistole espres despre toate, ce sunt îu legătură cu alegerea de deputat în cercul lor și a descoperi purtarea po- porului și ținuta fruntașilor din comune. Ccice doresc deslușiri, infor- mațiuui sau îndrumări din partea comitetului nostru, asemenea au a se adresă snsnumitnlni birou, pe adresa indicată. Să știm unit de alții, iar con- ducătorii noștri de toți, asta să ne fie naintea ochilor! în următoarele dăm lista celor ce sunt Candidați! partidului na- țional: 1. Com. Albel-inferioare. 1. ighiu: Dr. Alexandru Vaida- Voevod. II. Comitatul Arad. 2. Boroșineu: Dr. loan Suciu. 3. Chișineu: loan Russu-Șirianu. 4. losâșel: Dr. Nicolau Oncu. 5. Radna: Vasiliu Goldiș. 6. Pecica: Dr. Aurel Novac. 7. Siria: Dr. Ștefan O. Pop. 8. Sânt-Ana: Dr. iustin Afarșieu. III. Com. Bistrița-Năeăud. 9. Năsăud: Dr. Victor Onișor. IV. Com. Bihor. 10. Aleșd: Dr. Aurel Lazar. 11. Beiuș: Dr. Aurel Cosma. 12. Mărgita: Dr. Vaier Moldo van. V. Com. Cenad. 13. Nădlac: Aurel Șuluț. VI. Com. Făgăraș. 14. Făgăraș: Dr. lancu Mețian. VII. Com. Hunedoara 15. Baia-de-Criș: Vasile Dămian. 16. Oraștio: George Pop de Băsești. 17. Dobra: Dr. Ștefan Rozvan. 18. Hunedoara: Dr. Victor Bontescu. VIII. Com. Caraș Severln. 19. Bocșa: Dr. Coriolan Bredicean. 20. Caransebeș: Dr. loan Strbu. Pag. 120 UNIREA Nr. 15 21. Făget: Antoniu Mocsonyi. 22. Lugoj: Dr. George Popovieiu. 23- Zorlenț: Dr. Aurel Viad. IX Corn. Sătmar. 24. Șomcuta-mare: Dr. Ales. Vaida- Voevod. 25. Megieșul-auriu: Dr. loan Erdtlyi. 26. Ciâșau: Constantin Lucaciu. X. Com. Sibiu. 27. Christian: Dr. Nicolau Comșa. 28. Sebeș: Dr. Liviu Lemlnyi. 39. Ocna: Nicolae loan XI. Com. Sălajului. 30. Cehnl-Silvaniei: George Pop de Băsețti. 31. Tașnad: Dr. Coriolau Steer. XII. Com. Solnoc-Dobâca. 32. Lăpușul-ung. Dr. Vasiliu Lucaciu. 33. Iclodul-mare: Dr. xoan Vaida- Voevod. 34. Ileanda-mare. Dr. Teodor Mihali. XIII. Com. Timiș. 35. Ciacova: George Breban. 36. BecicherecuLmic: Dim. Birăuț. 37. Lipova: Dr. Constantin Missiciu. 38. Recaș: Dr. Caius Bredicean. 39. Rittberg: loan Pepa. 40. Moravița: Dr. Nicolae Proștean. 41. Sasca-montană: Dr. Aurel Novac. XIV. Com. To rontal. 42. Bega-Szt.-Gybrgy: Vichenție Pe- tr o viciu. Noutăți. „eGwofea a înviat!11 Salutăm Sin toata inima cu aceasta sfântă voz€ă pe toți iut>iții noitm colaceratezi ți cititori. întru mărirea lui Dumnezeu. Pe sama bisericii gr.-cat. di o Boari , an bine- voit a cumpăra Multon. Paul Popescu cu soția, un pranor albastru de toată frumseța, In valoare de 80 eor. Iar pe sama școla- rilor săraci, cărți în valoare de 15 cor. Demetriu Bleoca. învățător cu soția, nn prapor negru pentru morți. foarte frumos, în valoare de 80 cor. Iar la al treiiea prapor albastru de asemenea în valoare de 80 cor. au contribuit următorii buni creștini: Dumitru Ooriș Crețiu 10 eor. O femeie evlavioasă 8 eor. L»an Duca 2 cor. Nic. Hila Roman 1 cor. Nicolae Hurubă 2 cor. Crucian II. Roman 1 cor. Crucian Stăniiă 4 cor. loan Ooriș Crucian 2 eor. loan Arimie II. 2 cor. Vanilie Duca 2 cor. Ana Opriș Crucian 1 cor. loan Cătana 2 cor. George Ooriș G. t dor. Irimie Armii 1 cor. Ana Pooeseu 40 fii. Nicolae Cătana 2 cor. George Nistor 1 eor. loan II. Roman 1 cor. Crucian Bleoca cn soția 4 cor. loan Ooriș Sânii 3 cor. Sântea Hila cu fiul Nicolae 4 cor. Nicolae Hila V. 2 cor. Dumitru Opriș V. 2 cor. Toma Fiii» 2 cor. Nicolae Popescu loan 2 cor. loan Ânmie I. 2 cor. Nicolae Opriș G sen. 2 cor. Dumitru Ooriș Vinți 1 cor. loan Opriș G. 2 cor. L.zar Ooriș 1 c ,r. O femeie bună 1 cor. Crucian Dragota 1 cor. Dumitru Răchită 2 cor. Nicolae Popescu. cantor 2 cor. Vasilie Opriș 1 cor. loan Bleaea Oeriu l cor. Nicolae Ooriș G. jun. 2 cor O femeie bună 1 eor. Vasilie Badiu 4 cor. loan Spechin 1 cor. loan Zaharie 1 cor. Nicolae Opriș văd. 2 cor. Maria Todor 2 cor. Dumitru Stăniiă 2 cor. loan Stăniiă 4 cor. Pal adie Opriș 1 cor. Er. Sp. Domn Demetriu Duca, notar, nn „Apostoleriu" în valoare de 12 cor. 80 fii. loan Duca un „Orologier" cu 7 eor. 60 fii. Anica Opriș a dăruit doue ștergare frumoasă. Ana Barb, o față de masă fru- moasă. Maria Axente, doue învelitoare de toată frumuseți, cusute tn mătasă și George Opriș G. cn soția, nn patrafir in valoare de 20 cor. Din banii incurși dela popor peste suma de 80 cor. la ai treilea prapor, s’au mai cumpărat pe sama bisericii noastre „Psaltirea* în valoare de 3 cor. 28 fii.. Oc- toihul cn Penteeostar cu 3 cor. 60 fii.. Pro- hodul Domnului cu 30 fii. și Paraclisul Maicei Domnului. Astfel și pe aceasta cale se aduce mulțumită marinimoșilor binefăcători, im- plorând dela bunul Dumnezeu, darurile sale avute, peste bunii creștini, pofdndu-le să- nătate îndelungată și iertare de păcate. Boar ta, 21 Martie 1906 — loan Axente, adm. uaroh. Din Arhidieceză In ziua Bunei-Vestiri au fost hirotoniți întru preoți clericii abs.: Emil Frâncu, numit administrator parohial în Cerghidul-mare, JntoM PăculeaUi Slâmnic, loan Pușcaș în Bosna și Ion Agârbicean în Bucium-șasa. Felicităm pe Buciumani de achisiția prețioasă ce au făcut! Din dieceza da Lugoj. Penzia celor 11 preoți deficienți In total va fi de 2410 cor. suma minimală e de 50 eor. apoi de 160, 200. 300 și 400, iar a văduvelor și orfanilor de preoți de 7383 cor. Suma cea mai mică e de 38 cor. cea mai mare de 430 cor. Nu- mărul celor ajutorați e de 54. „Arcadia". ÎU legătură cu știrea adusă în nrl trecută despre alegerea păr. Bunea de membru al societății literare „Arcadia", însămnăm, că tot acum au fost aleși de membrii păr. Ambr. Amelli, priorul dela Montecassino, Hugo Gelsser, rectorul cole- giului grec și vestitul scriitor polon H. Sienkiewics. Știri personale. Prof. Alesiu Viciu dela gimnasiul nostru, petrece feriile de Paști în Istria făcând studii de limbă. Promoții. Dionisiu Stoica a fost pro- movat Ia universitatea din Budapesta de doctor în filozofie. Teza susținuta cu acest prilej a fost „Alexandru Vlăhuțău, care a apărut și în o broșură de peste 200 pag în carele anaiisează activitatea literară a poetului. — Harnicul tinăr Victor Gael, orfan de preot din Sâlagiu, mântuina cu sueees riguroasele, în 7 ert.. a fost pro- movat de doctor în științele iuridice. la universitatea din Cluj. — Felicitări! Roma pentru Rom&nî. Eterna cetate își va arătă dragostea față de Români, dăruind României o reproducție în bronz a lupoaicei antice din Capitoliu. Darul acesta îi a tri- mite cu prilejui aniversării de 1800 dela colonisaiea Daciei cu Romani. Congregația comitatului nostru e con- vocată pe 18 crt. Jn ședință extraordinară pentru ordinarea alegerilor de deputați. Anunț literar. Dnii profesori Dr. A. Pteancu și V. Bichigean, dela Năsăud anunță, că au dat la tipar o gramatică și o carte de cetire pentru cl. I. și II. gimn. pregătite amândoue scrierile acestea după cel mai nou plan de învățământ; pe la mijlocul lui August vor eși de sub tipar. bondurile aih:dleoszane. Se constată primirea următoarelor sume: La fondul subsidiar: cor. 4. dela Ni- culae Coroin Ponureaiiut; La Masa studenților: cor. 20. dela „Jiana“, Petroșeni. cor. 50. dela BFurnica“. Făgăraș. Dr. Ales. Pod Blaj. 20 cor.; Eu- gen P. Păcurar B j 10 cor La Internatul de fetițe: Dr. Victor Szmig^iskv 1 i>r. Un an->uitn 10 cor. lacob Popa. B .j 11.10 cor. Blaj. 11 April u. 1906. Cassa centrală arhidiecezană. Asooiațiunea la sate. Seria prelegerilor poporale ținute de comitetul despărțământului nostru, s’a continuat în cele două Dumineci din urmă, pentru comunele Cisteiu—Obreja în 1 a 1. c. și pentru Bucerdea-grânoasă în 8 a 1. c. La cea dintâiu a vorbit profesorul G. Precup despre foloasele învățăturii, pro- fesorul N. Pop a ținut o foarte amănunțită prelegere despre cultivarea viilor, și pro- fesorul Al. Ciura despre importanța scrierilor pentru popor, cetind de încheiere câteva pagini din „Plutașii" lui Agârbiceanu. La prelegerea a doua a vorbit profesorul G. Precup, despre importanța „Asociațiunii* pentru popor, apoi profesorul Dr. Ambrosiu Chețianu, a ținut o foarte instructivă pre- legere despre folosul și Îngrijirea animalelor de casă. Prelegerea a fost Împreunată cu proiecțiuni de skiopticon, ceeaca a plăcut foarte mult poporului. Ambele prelegeri au fost foarte bine frecuentate și poporul a ma- nifestat e deosebită încordare In ascultarea lor. Cu amândouă priîegerile s’au distribuit și o mulțime de cărți In popor. Au mai par- ticipat din Blaj la aceste două prelegeri: directorul despărțământului I. F, Negruțiu, Vasile Suciu, Dr. Alesandru Pop, I. I. Negruțiu inginerul, N. Marcu, Aur. Vodă și i Șt. Pop. Prelegerea proximă va fi la Dumi- neca Tomii în Pe țelca. Apel. Rog pe roți aceia, cari au dat examenul de maturitate la gimnasiul din Beiuș în anal școlar 1895/6. să-mi comunice până în 18 a 1. e. adresele, ca să pot face disposițiile de lipsă pentru convenirea no- astră de 10 ani, care va fi să se țină con- form pactului nostru la Beiuș în luna lui Maia a. c. Cu dragoste frățească: Dr. loan Papp, advocat în Brad (Hnnyad megyc). Aviz. Subscrisul, ca urmașul lui „baciu Laiatt. în conducerea muzicei blăjene, aduc la cunoștință, ca ne-am condus un instructor muzical, așa cât putem face servicii de orhestră a pompierilor din Blaj și putem să facem destul ori cărui angajament, spre ce ne și recomandăm cu toată încrederea. Blaj 12 April 1906 Adrian Oprea, capelmaistrul orhestrei. Petreceri. Reuniunea femeilor române gr.-cat. din Pețelca. Invită la concertul, ce-1 va da cu concursul corului pedagogilor din Blaj, Duminecă în 22 April n. 1906 în localul școaiei. Venitul curat este destinat în favorul bisericei din Pețelca. — Reuniunea română de cântări din Orăștie. anunță pe 17 April n. 1906. (a treia zi de Paști). în sala hotelului „Transilvania* din Orăștie, concert, dat de corul teologilor de a III dela seminarul din Sibiu. în fa- vorul fondului pentru completarea gimna- siului român diu Brad. Un frumos și folositor cadou de sf. Paști este o poliță de asigurare pe viață în favorul soției și a copiilor, sau pentru ru- deniile și amicii, la eari ține tot omul de bine. Și pentru do națiuni filantropice la biserici, școli etc. prin contractarea unei asigurări pe viață, să poate ajunge pe calea cea mai ușoară la nn capital respectabil. Spre aceste scopuri atragem atenția onor, cetitori la anunțul băncii de asigurare „Tran- silvania* din numărul de față al foii noastre. — Informații amănunțite se pot cere dela redacția foii. Posta redacțiunii. „Nebunul"• Nu se poate I Lucrarea Dtalo o o nesucceasă încercare de a imita bucata cu acelaș nume alui Petbâ. I. M. Sper că nu te superi, că a trebuit să tăiem începutul, am voit să le facem rând la toți, ți aicum nu s’a putut. X Z Când vom dispune de spaț vom publica disertația trimisă. 1. P. Mulțumite, cât ne va îngădui spatul. X B. Nn cruțați așa hârtia, « destul de ief- tină. Scrieți atât de Îndesat, cât deabia putem ceti, P. G. A sosit prea târzia pentru numărul de Paști. Savu Grecianu. Aveți dreptate, deși cuvântul utopie nu iusamnă deadreptul ceva absurd, ci un lucru foarte frumos, dar foarte cu anevoe de realizat, ori deadreptul nerealizabii. Cât pentru responsabi- litate, cade In primul rând asupra autorului, iar tn rândul al doilea asupra redactorului responsabil, prin mâna căruia trec toate manuscriptele. flL.“ are redactor responzabil; cât pentru director, ar fi o cale prea lungă să meargă fiecare manuscript pe la toți trei. 1. P. Buc. N’am primit nimic. Nr. 15. UNIREA Pag. 121. Partea Literară. Hristos a î n u i a t! în traiul tulbure a Iwmei se ‘nalță un steag’ de biruință, Din nou străluci ’n sări de aur văpaia dulce de credință Ș’un glas, trecând din țară ’n țară și străbătând din sat în sat Ne-a spus mângăetoarea veste: »Scnlațil Hristos a înviat! Și s’au sculat bătrâni și tineri, pur tați de focul sfânt al zilei, înviorat a curs șireagul la templul sfânt, măreț al milei, Șoptind nădejdea zămislită în pieptul chinuit de patimi Și glăsuindu-ți închinarea cu ochi strălucitori de lacrimi. în templul sfânt al învierii se 'nalț’un cântec de slăvire, IaP raza soarelui de aur revarsun foc de preamărire, Și sus în valul de lumină își cântă doina lor măiastră Prrvighitori întemnițate sub bolta ‘naltă și albastră. Iar jos, din văi ascunse ‘n ceață se 'nalță glasuri tremurânde, Și rugăciuni de mântuire din inimile suferinde, Dar cântecul măreț, de-aramă, vestește ’n neguri învierea. Și risipind vălul de ceață, le hărăzește rămânerea. Im strălucirea de credință sa dus din suflete ispita, Iar uneltirea cea vicleană și ura dintre noi perita. O dragoste pătrunde pieptul, o sfântă dragoste de țară, Ce-a isvorit din sărbătoarea Luminei trăitoare iară. — Natura ‘ntreagă ți-se ‘nchină, o Craiu mărit al vieții noastre. Și marea-și înfioară sinul și ‘mbrobodirile-i albastre, Iar codrul îți doinește slava și-și pleacă fruntea spre 'nckinare Și sori și stele ’ncremenite se pierd pe veci în admirare. înalță fruntea ta din țămă, popor crescut în suferințe, Și te ‘ncunună cu lumină, te scaldă ’n jocul de credință, Sosita ziua de scăpare, sosita ciasul mântuirii, întinde inima-ți bolnavă la purtătorul lecuirii! Sus! cei pierdu j în ceața deasă a sbuciumului greu de viață', A răsărit în zări de aur slăvită noastră dimineață, Și în tăriile albastre stă el, slăvitul împărat Și-o zare alteia vestește: »Sculați! Hristos a înviat! Arghir. ÎNVIERE. .... Iar într’o noapte mohorltă de Aprile a sosit dela miazăzi trimisul mult aș- teptat, și i-a zis pământului: „Trezește-te! Scoa)ă-te! Deschide ure- chile taie și iea aminte! Mâne-îți va suride soarele, soarele zimbitor, soarele nou al pri- măverei. — Ai văzut drumul lui atât de tulbure zilele acestea, ai văzut fața lui tristă întunecându-se și ascuzându-se In nouri și în nevăzut. — A fost în dureri cumplite, — s’a luptat cu moartea! Dar a învins-o! Mâne îl vei vedea nou și tinăr. —• De aceea iea aminte! „Trezește-ți solii vieții și trimite-i în patru vânturi, să vestească pretutindeni scu- larea. Ascultă, — și gătește-te! încununea- ză-ți creștetul și împodobește-ți umerii și brațele și primește pe noul soare. „Fii gala!11 Și a tăcut trimisul, oaspete dela miază- I zi. Și părea că de suflarea lui domoală și | dulce s’a reînviorat ochiul de jar al vieții, ce i durmia aproape de stângere în cenușa ce-1 indesuia spre adâncul pământului — și sân- gele vieții a început a palpita, a clocoti iar în vinele amorțite ale pământului. — Din văi dosite și din poicene ascunse prin codri au pornit, cântând cu murmur lin, izvoarele, ; păraiele, solii codrilor și ai livezilor, vesti- | torii munților și câmpiilor, solii pământului. ’ Și în graiul lor șoptitor vestiau pretutinde- nea trezirea, învierea. — Iar pe țărmurii lor s’a trezit viața; un șopot drăgălaș trecea prin frunzele uscate, și ghioceii cari de mult așteptau, pitiți sub frunze își ridică voioși frunțile, și zimbind fericiți pleacă blând ca- petele tn coace și în colo, în adierea dulce a borii. Pe culmițele de aproape și apoi prin gropcenele din jur se ridică scuturân- du-se de țărîna ce i-a înădușit până acum — brebeneii cu brațele deschise larg în la- turi, și floricelele, ca o față plină de copilă zimbitoare, scot un „ah“ neauzit, plin de mirare, pentru viața ce dintr’odata le îm- presoară. Iar jos, ia marginea codrului de nnde se începe câmpia largă, zimbesc, sfi- oase de altă fericire, viorelele. Și anz*nnbre*-hrî, etc., modele pehfbu ducru de mână, broderii diverse, garnituri de toate soiurile, și ntt uită nici pe drăgălașii noștri copii, dând mbtlelb de rochițe, hăinuțe, pălărioare, etc., pentru fetițe și bâețași. De câte bti nu se simt femeile în în- cureătnră. neștiind ce modei de rochie să-și aieagă, uearâud un indicator sincer! Moda Nouă Ilustrată Ie dă posibilitatea de a-și alege ee e mai frumos, mai elegant și mai' modern din toaletele ce au a purta, precum și pălăriile ce corespund gusiulni sezonului. Afară de aceasta, Moda Nouă Ilustrată conține o materie bogată și inseresâuu eu deosebire clasele femeești. Așa, de pildă, cuprinde in fiecare număr o „Cronică a Modei" prin care se arată schimbările ivite în capricioasa modă In ultimele zile; o „Carte de Aur a Femeii" oria care se in- ndică cele mai prețioase sfaturi ce trebue să urmeze femeile intru îngrijirea trupului și frumseței iur; sfaturi casnice, rețete pen- tru higiena frumseței, o nuvelă interesantă, cugetări, poezii, anchete cu privii e la ches- tiuni referitoare la fetuee. ea; La ce vârstă e bine să se mărite fetele?" „E de preferat un bărbat tânăr și sărac sau unui bătrân gi bogat?" diferite jocuri de familie: șarâde ete.; Concursuri de frumsețe, la eare parti- cipă toate cetitoarele. De menționatei, cu fiecare număr Moda Nouă Ilustrată împarte, absolut grai uit. ce- titoarelor sale în tiuar. care poate servi de minune la croirea tuturor veștmintelor ce compun garderoba femeninâ. Abonamentul fiind numai 4 lei pe an. o sumă ridicolă față de imensele eheltueii ce le are editorul acestei excelehtC, reviste femeniue. e datoria tntnror femeih^ să se aboneze, spre a încuraja astfel o iiisblieațiune românească și, în același timp; ,^)josindn-și prin nenumăratele modele de leatfte mederne ce i-le oferă revista, interesanta materie, preenm și tiparul absolut gratuit. Cu această călduroasă recomandați?, indi âm adresa adminisrrațiunei revistei Moda Nou& Ilustrată: calea Victoriei. 51, București unde abonamentul (4 lei ne an) se pot tnimire fie prin mandat poștal, fie arin mărci poștale. • - Eugenia lonescu. A apărut: — „Mnsa Hcmână", interesanta revistă mnsicală a măiestrului lacob Murășanu e apreciată astfel in „Albina" Nr. 26: 0 revistă musicală bună ți folositoare. Peste munți, la Blaj, a apărut o revistă musicală sub conducerea dlui I. Murășanu, profesor de cânt și pian, cunoscut pentru căldura și însuflețirea, pe care le pune în composiile sale. în Nr. 1. de pe Martie s’a publicat: O ideiă, marș, o frumoasă uvertura din balada Hferculana, O priceasnă pbritru cor, Lugoșana, etc. în total sunt 14 pagini de muzică înafară de 2 pagiiie de tipar. — Această revistă apare lunar. Abonamentul este de 24 lei lunar. N’ar trebui sâ lip- sească din nici o casă, unde se află un pian sau persoane, cari cântă la vre-un instrument. „Amicul tlnerimei", instructiva revistă redactată cu atâta îngrijire de L Moisil, a apărut Nr, 1 și 21 cu piese foarte potrivite pentru tinerimea școlară, cuprinzând și ilu- strații de-a esposiții din București. O re- comandăm cu căldură. Costă 4 cor. Redacția București. „Predici sau învățături" de Petru Maior, editate de Dr. Elie Dăianu, a apărut i partea II cuprinzând predicele din ziua ‘ Paștilor ,până la Dumineca J^după Rusalit | Prețul I cor. Se pot procura dela admini- J Btrația „Răvașului" difa Ci uf | A. O. Maior: Blblieteca copiilor, voi. I, Sub acest titlu a apărut in editura „Lucea- fărulni" un elegant volum cartonat de 124 pag. cu mai multe ilustrații, cuprinzând 11 povești și o scurtă pieză teatrală pentru copii. —• Prima poveste e o lucrare inedita a ilustrei Carmen Sylva. Recomandăm cartea aceasta cu cel mai potrivit dar de Sărbători. Costă 1 cor. 60 fii. „Sămă&ătornl" Revistă Literară. Anul V. Nr. 13. eu următoriul sumar: G. Bogdan Dnieâ, Anicuța Mânu. —- D Aughe). Ne- vasta credincioasă (poezie) — N. lorga, Scriitori români și învățâtdfiie zilelor din urmă. ■— C. Teodorescll ^-ufuțdă torul (poezie). — I. M. MâtMiescfi. ÎH gFâdină; Iubii e (poezie). — y, Cioflfcd, □ ^npA- amiază la Suaia. — Căp. Al D.. Stțraza, Onoarea ofițerului român. — N. lorga, Cronică. în supliment: Iașii difi 1830; Granița Prutului din 1830 (după Bouqutt), ilustrații, < Numărul: In țară 20 bani, în străinătate 25 bani. Abonamentul: în țară 10 iei pe an în străinătate 12 lei pe an. Redacția, Strada Buzești Nr 42 Administrația: Sțr. R gală, 6 (Tipografia „Minerva"). Âfl^stin Paul: întră Someș și Prut, schițe, impresii, amintiri. Costă cor. T80 și șe pot procura dela: Librăria Seminarială din Blaj. „Dala țară", primul volum al colabora- torului nostru loan Agârbicean, e bine apre- țiaț de celea mai competente critice. Dl lorga.în „Sămănator", Dr. Sextil Pușcariu în „Luceafărul" și cronicarul dela „Revista noastră" sunt de perfect acord în a lăuda talentul dlui Agârbicean. care promite a deveni un artist mare. îndemnăm pe toți cetitorii noștri, să grăbeasce a-și procura acest volum. Prețul cor. P20. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C, Domșa A U î Z. La societatea comercială „CONSUM" în Blaj, să caută pentru conducerea cărților de comptabilitate UN FUNCȚIONAR COMERCIANT, care să se priceapă și în branșa Băcăniei, Salar anual 840 Cor. șl cuartir. Terminal concursului 30 Aprilie nou. (11) 2-2 Cine nu să îngrijește de tușă părătuește contra sa. Caramelle de piept ale lui Kaiser cu 3 brazi " probate de medici fi reco- Inandate contra tutei, ră- celei, guturaiului. 4512 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat al acestei me- diotai. — V^jgadiet costă 20 ti 40 fl. și să pot afla la farmacia Caret Schiessl - Blaj. । 3) 1-32 Pag. 126. UNIREA Nr. 15 La expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 premiat eu medalia eea mare. o Institut indigen. Banca de asigurare Turnătoria de clopote șl fabrica de scaune de fer pentru ■ 1 • clopote a lai ■' - : îh Timisoara-Fabric i;„Transilvania“ o din Sibiiu (7)B_62 ° întemeiată la anul 1868 « o în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), (8) 5-62 - ee recomandă, spre pregătirea clopotelor , nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- telor stricate, mai departe spre facerea de clopote întregi armonioasă, pe lângă ga- ranție pe mai mulți ani, prevăzute cu ad- justări do fer bătut, construite spre o le în- toarce cu ușurință in ori c* parte, îndată i(3ț ce clopotele sunt bătute de o lăture prin , ■ । aceea ce sunt mântuite de crcpare. — Cu deosebire recom ând g O ss ÎS —x clopotele g ăju r i t e de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute in partea superioară — ca violina = cu găuri după figura S ți pentru aceea au un ton mai intensiv, mai Jimpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechiu, așa, că nn clopot pa- tent de 327 kg. este egal în to- nul unui clopot de 401 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomandă spre facerea scaune- lor de fer b&tnt, de sine slătă- toar, — spre preadju starea clo- potelor vechi cu adjustare de fer bătut -- ca si spre turnarea de toace de metal. § ss OMTOITB BflTOTST TXKI Pretcuranturi ilustrate se trimit la cerere gratuit si iranco. « asigurează In cele mai avantagioase condiții: lt contra pericolului de incendiu și esplosiune. '* eiiflci de ori-ce fel, moliile) mărfuri, vite, nutrețuri si alte mMe! i .................... = economico etc, — z ; ’ 0 0 asupra vieții omului 0 0 o în toate combinațiile, capitale pentru cazul u morții și cu termin fix. asigurări de copii, de JJ zestre, rente pe vieața întreagă etc etc. o Asigurări poporale fără cercetare medicală o Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a capitalului. (, Valori asigurate centra in- cendiului; 83,697.147 coroane. capitale asigurate asupra vieții: 9,093 949 coroane. Dela întemeiare institutului a solvit: - pentru despăgubiri de incendii 3,858.280 6. petru ca- 1 pitale asigurate pe vieața 3,380-658 cor. * Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: < Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu J o 1. curtea 1. > * ’ șt prin agenturile principale din Ărad, Brașov, Bistrița •’ și Cluj', precum și dela subagenții din toate comunele mai mari. „CON 8 U M" SOCIETATE COMERCIALĂ PE ACȚII lN BLAJ. ACTIVE: cor. . ±". Numărar in cassă Debitori 12836 71 Dublii 326'44 Mărfuri Mobiliar ......... 1665 61 10% amortizare ....... 166'56 = Cheque Timbre . Depuneri ...... Perdere 573 12510 34226 1499 149 1162 18 65635 115774 02 27 78 05 99 42 25 78. PASIVE: ' 1 cor. fii. Capital de acții împrumut Creditori ! 78500 32000 5274 78 115774 78 E Contul profitai ni Asigurări .; Chirie . . " Interese . .“ Spese curente Fracturi și Pe- nare . .. ^ Salarii . . Dubii . . s S Amortizări . Accis.............. Perdere din 1904 . cor. । fii. 94 05 1327 i 2324 30 368 32 I 1466 76 242 85 4332 11 326 44 166 56 207 89 61862 17 72718 45 perderftlor INTRATE: cor. fii. Din vânzare de mărfuri .... Perdere . . 7084 65635 20 25 * 72718 45 1 Blaj, din ședința direcțiune! ținută in 19 Martie 1906. . Gavrllâ Pop m. p, președinte. DIRECT Dr. Victor Szmlgelski m. I P- Dr. Isidor Marca m. p. Dr. Laamțiu N«stor m. p. U N Donița m. p. Dr. I. Mufa m. P- S’a găsit în ordine: Membrii comitetului de supraveghiere : laoob Murășan m. p. D. Trifan m. p. Horațla 7. Eran m. p. comptabil. Dr. A. Pop m. p. David Rade| m. p. S. Muntean m. p. G. Prtoup m. p. Victor Muntsui m. p» Tipografia Seminariului Arhidiecezan. §1 Pentru monarchie: Pe an 12 cor., an 6 cor., */« *n ® cor. Foea apare in ne care Sâmbătă. Pentru acriinitate: Pe 1 an 18 fre., Va an 9 fre., llt an 4 fre. 50 cm. -------------ș Abonamentul: Tot ce priroțte foaia să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- Btrațiunea „Unirei in ' Blaj. «-------------------fal Inaerțimii: Un șirgarmond: odată 14 iii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fit _[S hS Anul XVI Blaj, 19 Aprilie 1906 Numărul 16. APEL eâtră alegătorii Români din Ungaria. Frați alegătorii HHstos a înviat! Iară suntem chemați la urna electorală! Mare și grea datorință cetățănească avem să îm- plinim, de aceea comitetul esecutiv electoral vine cu acest apel cătră toți membrii partidului nostru, spre lămurirea situațiunei și spre orientare în preajma alegerilor dietale. Dacă politica țării ar fi avut o evoluțiune nor- mală, am fi convocat conferința electorală a partidului, însă, pe cum în deobște este cunoscut, desvoltarea evenimentelor politice au luat un curs anormal, și s’a statornicit o încurcătură cu sfârșituri neprevăzute, numită criză politică: ne aflăm între împrejurări sil- nice, cu vremea scurtă, și cu pregătirile neamânat de lipsă pentru lupta electorală, ce ni-se impune, putem zice, că prin surprindere, și așa suntem nevoiți a abzice de planul de a convoca conferența electorală. Aceasta de altfel o putem face cu atât mai ușor, pentru-că în privința programului național, și în ceea ce privește ținuta principală și tactică a partidului, nu s’a ivit nici o strămutare, nici un moment, care se r.eclame o nouă decisiune a conferenței naționale. Enunțăm, că partidul nostru național stă neclintit pe temeiul programului său politic, și pe baza acestui program intrăm în lupta nouă electorală. Constatăm cu mândrie, că unul dintre punctele principale din programul național, accentuat și în proiectul de adresă al deputaților noștri naționaliști, sufragiul universal fără restrângere și secret, a aflat în sfârșit și aprețiarea Coroanei, și toate parti- dele politice din țară, vrând-nevrând, trebue să se preocupe de el, iară guvernului actual i-a fost impus în mod espres realizarea lui, așa că scopul de căpetenie al acestui guvern de transiție este alcătuirea reformei electorale pe temeiul votului universal. Astfel chemarea principală a parlamentului, ce se va alege acum, va fi crearea unei legi electorale, așa că prin această reformă să se poată apoi con- ■ voca o dietă nouă, care fiind espresiunea opiniunei : publice a cetățenilor țării, să fie competentă a resolva j cestiunile de mare însămnătate pentru patrie, pentru i armată, pentru bunăstarea cetățenilor, pentru bunul mers al afacerilor publice politice. în special așteptăm dela o dietă astfel alcătuită, resolvirea dreaptă, echitabilă a cestiunei naționalităților, fără de care nu pbate fi vorbă de pace, de progres, de bunăstare obștească în patria noastră poliglotă, Ungaria. De aceea o lege electorală, care ar aduce favoruri și fo- loase politice esclusiv numai unei rase, în paguba națio- nalităților nemagiare, nu numai că ar fi nepatriotică, în detrimentul țărei, ci ar fi deadreptul batjocorirea ide- ilor sfinte de libertate, dreptate și egalitate a cetățenilor din aceiași patrie. Va pricepe prin urmare fîeși-care membru sincer al partidului național, că aci e vorba de drepturile cele mai sfinte ale popoarelor, de libertatea, de viața politică a cetățenilor. Urmează deci ca o mare și grea datorință, pentru fieș-care membru al partidului nostru național, să-și deie bine samă, că dela purtarea lui la alegerile, ce ne stau înainte, atârnă soartea lui, a familiei românești, a nea- mului întreg! Oara deșteptării sună, frați alegători, și pentru poporul românesc, și când e chemat la alegere, să știe, că dela votul său atârnă politica țării, mergerea spre bine sau căderea spre rău a vieții sale. Ne adresăm prin urmare cu toată încrederea, cătră DVoastră, cu frățească rugare, ca numai pe can- didatul partidului nostru național să vă dați votul! în această luptă grea, pentru drepturile noastre sfinte naționale, avem ca tovarăși credincioși pe frații Sârbi și Slovaci, așa, că pe lângă interesele comune, pentru cari ne luptăm cu puteri unite, fie-care partid își are și își reservă programul său propriu de ac- țiune politică, liber și neatârnat. Ni-se impune deci, ca în cercuri electorale amestecate să ne ajutăm împrumutat. Iară în cercuri, unde nu avem candidat național, numai aceluia să-i dați încredere prin votul DVoastre, carele va fi admis din partea delegațiunei electorale a comitetului, constituit cu sediul în Arad, pe cum veți află din avizul publicat în toate foile noastre naționale. Noi ne-am îngrijit, ca pentru fie-care cerc elec- toral să putem recomanda un candidat vrednic de în- credere, carele în conțelegere cu factorii locali com- petenți, să susțină cu demnitate steagul partidului național, spre binele și cinstea iubitului nostru popor românesc. ' Lista candidaților se va publica în foile naționale deodată cu apest apel. înainte, fraților, cu bărbătească hotărîre la împli- nirea datorinței noastre naționale-patriotice! 1 ! înainte cu Duwvnezeu! Hristos a înviati Budapesta, 10 Aprilie 1906. Comitetul electoral executiv al Dartiiulni național român. Pag. 128 UNIREA Nr. 16 A P E L i cătră alegătorii Români, j Slovaci și Sârbi. | Iubiți alegători! j Suntem în preajma alegerilor I de deputați. Ni-se deschide din nou prilejul, ca sa ne spunem cuvântul = conștient asupra afacerilor publice : și să pretindem cu toată puterea j validitarea principiiloi' depuse în j programul nostru, cari singur sunt i în stare să garanteze înflorirea țării j și fericirea tuturor popoarelor. Un j punct cardinal ăl acestui program este j votul universal secret, după comune, i care este chemat să facă posibilă | validitarea tuturor forțelor din țară. ■ Alegerile aceste vor avea să decidă ; asupra sorții votului universal secret. । Și noi înaintea tuturor altor partide j politice din țară am pretins acest I drept. Am pretins însă fi pretindem votul universal secret ade- vărat și nefalsificat. i Pretindem ca fi minoritățile să j fie reprezentate în Dietă, în proporția j numărului alegătorilor. Pretindem, ța cercurile electorale să fie după dreptate împărțite. Pretindem, ca alegătorilor să li-se dea posibilitatea j de-a vota liber, ca Dieta Să fie ade- ! vărata expresiune a voinței poporu- [ lui. Pretindem aceste lucruri pen- ! trucă numai așa vor putea cetățenii să-și spună dorințele lor asupra tu- turor chestiunilor dela cari depinde ; soartea lor. j Pretindem, ca chestiunea națio- i nalităților să fie rezolvită pe baza ' dreptăței fi a egalităței. Nerezolva- varea acestei chestiuni de cea mai mare importanță împiedecă rezol- varea multor altor chestiuni arză- | toare; împiedecă nu numai dezvol- i tarea socială și culturală, ci și cea | economică a țării. într’un cuvânt j împiedecă totul. Iubiți alegători! Acum, când noi Românii, Slo- vacii și Sârbii întrăm cu puteri Unite în lupta electorală, facem acest lucru mânați de principii mă- rețe și de adevărată iubire de neam i și de patrie, | Nu luptăm noi numai pentru ; noi, ci lucrăm pentru fericirea și li- bertatea patriei noastre, luptăm pentru fericirea și libertatea tuturor cetățenilor. | Dorim, ca în această țară să nu * fie nici un cetățean, nici o naționali- [ tate nemulțumită fi neîndreptățită! Convingerea noastră și datorința față de patrie și față de noi înșine ne impune această luptă. Aceasta este singura cale, care duce la li- bertate, frățietate și egalitate adevă- rată și ■ nefalsiflcată. \ Avem puternică convingere, că aceste principii ale noastre vor triumfa. Iar dacă s’ar întâmpla, ca să ne înșelăm în credința noastră: cel mult nu noi vom fi răspunză- tori înaintea istoriei. La luptă deci fraților! Votați cu acei candidați, pe cari vii recomândă partidele naționalităților înfrățite. Budapesta, 10 April 1905. Clubul parlamentar al naționalităților. Candidați! partidului național: I. Com. Albai-inferioare. 1. [ghiu: Dr. Alexandru Vaida- Voevod. ‘2. Vințul-inf.: Dr. luliu Maniu. II. Comitatul Arad. 3. Boroșineu: Dr. loan Suciu. 4. Chișineu: loan Russu-Șirianu. 5. losășel: Dr. Nicolau Oncu. 6. Radua: Vasiliu Goldiț. 7. Pecica: Dr. Aurel Novac, Pecica. 8. Șiria: Dr. Ștefan C. Pop. 9. Sânt-Ana: Dr. iustin Marșieu. III. Com. Bistrița-Năsăud. 10. Năsăud: Dr. Victor Onișor. IV. Com. Bihor. 11. Aleșd: Dr. Coriolan Pop. 12. Beiuș: Dr. loan Ciordaș. 13. Ținea: Dr. Aurel Lazar. 14. Ceica-mag.: Dr. Nic. Zigre. V. Com. Cenad. 15. Nădlac: Aurel Șuluț. VI. Com. Făgăraș. 16. Făgăraș; Dr. lancu Mețian. 17. Arpaș: Dr. Nicolae Șerban. VII. Com. Hunedoara. 18. Baia-de-Criș: Vasile Dămian. 19. Orăștie: Dr. Aurel Vlad. 20. Dobra: Dr. Ștefan Rozvan. 21. Hunedoara: Dr. Victor Bontescu. VIII. Com. Caraș Severin. 22. Bocșa: Coriolan Bredicean. 23. Caransebeș: Dr. loan Sirbu. 24. Oravița: Coriolan Bredicean. 25. Lugoj: Dr. George Popoviciu. 26. Zorlenț: Dr. Aurel Vlad. IX Com. Sătmar. 27. Șomcuta-mare: Dr. Ales. Vaida- Voevod. 28. Megieșul-auriu: Dr. loan Erdilyi. 29. Cr&șau: Constantin Lucaciu. X. Com. Sibiu. 30. Christian: Dr. Nicolau Comșa. 31. Sebeș: Dr. Liviu Leminyi. 32. Ocna: Dr. Aurel Cosma. XI. Com. Sălajului. 33. Cehul-Silvaniei: George Pop de Săsești. 34. Tășnad: Dr. Coriolau Steer. ’ XII. Com. Solnoc-Dobâca. 35. Lăpușul-ung. Dr. Vasiliu Lucaciu. 36. Iclodul-mare: Dr. ican Vaida- Voevod. 37. Ileaoda-mare. Dr. Teodor Mihali. XIII. Com. Timiș. 38. Ciacova: George Breban. 39. Becicherecul-mie: Dim. Birăuț. 40. Lipova: Dr. Constantin Missiciu. 41. Recaș: loan Pepa. 42. Moravi ța: 43. Sasca-montana: Dr. Aurel Novac, Biserica Albă. XIV. Com. Torontal. 44. Bega-Szt.-Gybrgy: Vichenție Pe- troviciu. Cătră alegători români din cercul ! ZZ^^Viuțulm inferior. Frați Români / i Din Blaj, din preajma câmpului | libertății, din acest cuib mic, dar stup temut de viață si energie na- țională, după cum îl numește loan | Gorun, în una din scrierile sale, din ' acest leagăn al culturii românești cum îl numește un alt scriitor de i seamă, grăim astăzi cătră voi i cinstiți alegatori din întreg cu- j prinsul țării. I Dacă e să ne jeluim de ceva I astăzi, în aceasta vreme de greacum- I până pentru noi și pentru țară, este că nu ne-a dăruit Dumnezeu glas de tunet; pentrucă cu glas de tunet să chemăm la viață pe tot insul, în al cărui suflet mai licărește un dram de vrednicie și un picur de nădejde. Dacă e să ne jeluim de ceva astăzi, când de nou suntem chemați la urnă, pentrucă cu votul nostru să pecetluim soartea vre- milor viitoare, ne jeluim, că ne lipsește aceea putere de lumină, care ca și un fulger din senin să pătrundă toate mințile și să lumi- neze mândru calea, ce duce Ia is- bândă. Dară e bun Dumnezeu de sus, t și El a potrivit așa, că ceeace ne lipsește noauă să nu vă trebuiască voauă cinstiți alegătorii Căci nu trebui glas de tunet, pentrucă să chiemi la viață un neam, ce ține Ia vrednicia lui, și nu trebuesc facle de fulger pentrucă să deschizi ochii unui popor, ce și-a luat drumul spre soare. Pildă vie ne sunt alegătorii dela Sebeș, cari până într’unul au votat cu candi- datul român, mântuind astfel cin- stea steagului și unind sentimentele noastre a-le tuturor pentruca în- tr’un gând să inplorăm pentru iei din tob tremurul și cutremurul ini- mei noastre binecuvântarea ceriului. Dar și în alte părți s’au ținut bine Românii nostrii și numele lor să poartă cu drag astăzi din gură în gură și din om în om. Nr. 16. UNIREA Pag. 129 Oameni, pe cari afară de satul lor poate nime nu i-a cunoscut, astăzi sunt cunoscuți de întreg neamul românesc din hotară în ho- tară, pentru dragostea lor de neam, pentru bărbăția lor, pentrucă au știut și au vrut să ție mai mult la mândria ființei lor de români, decât la arginții lui Iuda. Au fost și uscături nu-i vorbă - în codrul vânjos al oamenilor do bine, căci vorba lui Ooșbuc: „Dacă ai spre soare drumul, Umbra este-’n urma ta“. Dară umbra trebui să dispară dinaintea soarelui, și soare mândru este ținta luptelor noastre: libertatea, fericirea și înaintarea noastră 1 Și de aceasta țintă pătrunși sunt până îu baierile inimii lor toți candidații comitetului nostru na- țional, pentru aceasta țintă trebui să-i sprijinim pe ei și să-i ridicăm în strălucirea curată a soarelui, ce ne călăuzește, pentruca orbiți să se dea înapoi toți vrăjmașii neamului ! românesc. I între cei aleși, avem bucuria și ; noi Blăjenii, eă vă putem reco- manda pe unul, a cărui mândre și 1 minunate însușiri, vor fi de mare preț în sfatul conducătorilor noștri, ajunși la cârma neamului. Este dl Dr. luliu Maniu: j frumuseță întrupată de cinste și | vrednicie, apostol neobosit al gân- ; dirilor mărețe, stâncă de granit în ; fața uneltirilor pismașe! Vi-1 dăm voauă pe cel mai bun al nostru, fiți vrednici de cinstea, ce V’o facem 1 Mai ales voi, preoți și în- vățători români, cari în cursul vremurilor trecute, v’ați câștigat cel j mai înalt renume pentru apărarea bărbătească a drepturilor noastre, i voi, pe cari bardul nostru național J Andreiu Murășanu, v’a făcut nemu- I rîtori în cele mai nemuritoare ver- I suri: | „Preoți cu crucea-’n frunte, | Căci oastea e creștină*, I grijiți și vă trageți bine sama, să nu I schimbați renumele în poreclă de rușine. | Vouă vi-să incumbă o datorie j duplă, căci voi aveți în mână nu j numai cinstea zilelor de astăzi, ci si a timpurilor trecute. Sunetul monedei să nu pătrundă la urechile voastre, uneltirile celor răi, să nu vă spurce hairia, căci aceea haină o privim cu ^everință și pietate, aceea haină e^te a noa- stră a tuturora, iară Voi sunteți numai purtătorii ei. Eară voi, cei mulți alegători, gândiți-vă, cumpăniți bine și nu uitați, că: „Tot una e dacă-ai murit Flăcău ori moș îngârbovit, Dar1 nu-i tot una ieu sâ mori, Ori câne înlănțuit.* Ștefan Pop, canonic metropolitan, luniu Brut Hodosiu, directorul „Patriei*. Aurel C. Domșa, redactorul „Unirii*. Ștefan Roșian. Dr. Vasiie Suciu. Dr. Dajnilă Szabo, advocat. Dr. Alexandru Pop. Dr», Eugen Solomon. Vasiliu Suciu. Dr. Cornel Ordace. Preoțimea și alegerile dietali. Trăim vremuri grele și hotărâtoare față de viitorul nostru național, pentrucă e vorbă de crearea sufrajului universal, pe care guvernul pe cum s’ar vedea din de- clarațiunile sale, l’ar crea astfel, încât de o parte să convină, respective să apară, că convine referințelor timpului modern, postu- latelor veacului nostru; dar de alta să ser- vească idei de stat maghiar. Din această cauză noue față de această afacere nu ni-ar fi iertat a rămânea ne- păsători, ci din contră ar trebui să ne afir- măm cât mai tare, ca să ni se vază do- rințele și aspirațiunile, ceea ce nu mai așa s’ar putea face, dacă am alege cât mai mulți bărbați de caracter constant. Spre care scop ar fi de dorit doue lucruri și anume — ca cei competenți a da ■ directiva, să o facă de timpuriu, nu atunci când alții au angajat alegătorii noștri; să cutriere și ai noștri cercurile electorali — ca bietul popor — până a nu face agitație cei cu scopuri unilaterali, — sa aibă prilej a auzi rostul conducătorilor săi; — și fiindcă orice acțiune își împrumută fața dela modul cum să execută, de aceea să delăturăm des- baterîle asupra procedurii ce ar fi de urmat, I ci de am decis activitatea, să ne grupăm cu toții în jurul ei, lucrând cât să poate mai intensiv. Candidând nu numai în cercurile unde avem speranțe de reușită, ci în toate locurile, unde e un număr respectabil de alegător. — Scopul luptelor nu e numai alegerea, — ci este ca dorințele și postulatele noastre naționali — să se faccă cunoscute șî în cătunul cel mai sărac; ca să vază câți sunt alegătorii cari au vederi deosăbite, — de cei ce poartă cârma. în acest respect Insă problema cea mai grea, oare preoțimea. La acesta o obligă 1. Rolul tradițional de conducători firești. 2. caracterul preoțesc 3., obligământul ce le are față de națiunea română. 4. îmbunătățirea sorții materiali de mult dorite. Am afirmat, că la acesta o obligă rolul de conducător. ■ Este de obște cunoscut, că poporului I nostru îi lipsește, elementul conducător — inteligința și proprietarii mari. Din aceea cauză — poporul nostru,— nu de azi — sau de ieri; ci de veacuri și-a pus soartea în manile preoțimii. Iar preoțimea — din străvechi timpuri a purtat aceasta rolă nu numai cu bărbăție, ci și cu abnegățiune. ] Ca urmași a acelei preoțimi, care în i istoria luptelor politice și-a câștigat așa onorific nume — nu ne este iertat a sta la îndoială. Și fiindcă azi lupta să poartă la alegeri ■— acolo în fruntea poporului trebue să fim. La aceasta pe cum am zis mai sus ne obligă și caracterul preoțesc. Este netăgăduit, că preotnl trebue să exceleze în virtuți. Apoi — nu poate nega nimeni — că o virtute distinsă este și iubirea de limbă și națiune. Apoi fiind aceea o virtute — trebue să o manifesteze cu toate ocaziuuile ce i-să ivesc; apoi dupăce lupta electorală e o luptă pentru existință, drepturi și egalitate, păcătuește acel preot — care să arată, față de ea nepăsător — ori lucră contra exis- tinții și drepturilor naționalității sale — ori în contra egalității cetățenilor statului. Cu atât mai vârtos, că preoțimea da- torește peste măsură mult naționalității, — respective națiunei române. Este cunoscut, că cei mai mulți cari s’au înălțat la treapta proțească, sunt eșiți din sinul țarânimei sau a preoților cu pu- ține mijloace materiali. Și dacă ei au pu- tut să se ridice la această treaptă onorifică, aceasta au de a o mulțămi nu numai părin- ților cari i-au crescut, ci institutelor noastre culturali, cari foarte mult i-au sprijinit. Ei bine, acum dacă acest popor ni-a crescut în gimnaziile sale mai fără taxe, ni-a prevăzut între păreți acelora cu căldură și instrucțiune gratuită, ni-a dată de hrană pâne pământească și spirituală, acum să sprijinim pentru parale orice guvern ini- mic așezemintelor noastre culturali? Să nu uităm de mama noastră spirituală, care ni-a purtat pe brațele științii și din pieptul căreia am supt laptele — care ni-a făcut apți de a fi ceeace suntem? Dacă acest popor s’a îngrijit — ca noi, ca elevi semina- riali, să avem hrană trupeasca și sufletească îmbrăcăminte pentru trup și suflet, acum să dăm mâna cu acei cari ar voi să schimbe caracterul acelui institut, ce ni-a fost mamă bună și ni-a nutrit la sinul ei? Institutele noastre pentru noi s’au supus abnegațiunii și lipselor, și noi — când e vorbă de ele, să nu fim apți de abnegațiune — fără să ne degradăm la rola de marfă de vânzare ? Participarea noastră la alegeri — con- form intereselor națiunii noastre, o pretinde chiar și îmbunătățirea sorții noastre. E cunoscut, că azi preoțimea e cuprinsă de nerăbdare față de regularea congruei — și pe dreptul, starea excepțională în care să află preoțimea noastră față de alte confe- siuni — e de așa, încât merită ca să se ocupe cu ea — și să se silească a o îmbu- nătăți. Numai cât procedura pe care merg, durere! cei mai mulți preoți, e cu totul ne- iertată și nefolositoare cauzei. E drept, că făcând serviții electorali — unii își asigură un ajutor mai mare din competința cetora- lalți frați, dar cui îi poate tigni de astfel de ajutor, cui îi face cinste? Pe care nu-1 mustră inima pentru el? Dar prin aceasta să îmbunătățește starea clerului? Eu zic, nu. Pentrucă cu cât cineva devine mai servil, statul devine mai puțin prentenziv — și la urmă — ori cât e de servil cineva; totuși — se află un punct, unde nu să mai poate tnțălege cu auctoritatea statului; și își pierde ajutul. îmbunătățirea adevărată ar fi nu mai în cazul, când s’ar regula definitiv congrua, aceasta însă ar putea-o urgita — un număr de deputați de ai noștri, pentrucă orice guvern, care pe cât timp în preoțime află un sprijin electoral, va amâna regularea ei, ca să-și poată forma cât mai lung timp din preoțime, corteși și votanți. Pentru aceea nici cum nu convine cu interesul bine priceput a congruării — ca preoțimea să devină toporiștea unui guvern; care din ce vede, că îi servește scopului său din ce devine mai pretensiv — și amână re- gularea ei, ca se nu-și scape mușteriii. Fără ar trebui să luptăm, ca dorințele noastre — să se validiteze — și afirm — Pag. 130. U N I U E A Nr. 16 prin deputați aleși de noi în dieta țării. Deci fraților, fiți preoți și bărbați, și nu robi, — pățiți pe urmele înaintașilor — și nu vă desbrăcați de virtutea dragostii nației care v’a crescut. REVISTE. Italia. De o vreme încoace e | cercată mereu de mari dureri și nefericiri. Ne e proaapet în minte încă cutremurul de pământ din Oalabria, carea a zdrobit sate în- tregi și a omorît mulțime de oameni; si iată o altă nefericire a căzut asupra Italiei, prin erupțiunile Ve- zuvului, cel mai mare vulcan din lume. De două săptămâni Vezuvul e într’o ferbere continuă, toată îm- prejurimea lui e în o spaimă și groază de moarte. Rîuri de lavă cu | stânci întregi se ridică și se revarsă | ca niște șuvoie cutropitoare peste i câmpurile din împrejurime. Locui- torii și-au părăsit avutul și satele, fugind ca să-și poată scăpa viața. Satele și orașele mai aproape sunt amenințate cu perire totală, chiar și orașul Neapoli e cuprins de groază. Orașul Bosco-Trecase a fost îngropat cu desăvârșire de lavă. Acolo, unde cu vre-o câteva zile de asta, era atâta viață și frumuseță natu- rală, astăzi nu mai e decât un șes de piatră, acoperit cu cenușă. — Noaptea toată împrejurimea Vezu- vului e luminată de un foc uriaș, oamenii nu dorm și cu toții stau gata de fugă, fumul cu duhoare de pucioasă a stricat aerul, așa că oamenii să îneacă în el. în noaptea de 10 April, păreții gurii vulcanului s’au prăbușit în lăuntru, dar în clipa următoare trei guri noue s’au des- chis în trei părți a muntelui, și fie- care gură deosibit aruncă foc și fum. Orașul Tore-Anunțiato încă e amenințat să fie acoperit de lavă, toți locuitorii l’au părăsit. E un vaiet, un plânset și o miserie de neînchipuit. în urma cenușei ce o aruncă Vezuvul, întunerecul e așa I de mare, că ziua abia poți vedea J la 50 de pași. Cenușa cade așa de deasă, că chiar și în Neapoli s’au ■ surpat sub greutatea ei mai multe ; edificii. Regele și regina Italiei a eșit [ la fața locului, încurajând și mân- , găind pe cei nefericiți. i Expoziția generală dela București. j Facem cu plăcere loc acestui co- | municat: Dl ministru ung. de interne a | adresat Comitetului central al „Aso- i ciațiunii“ din Sibiiu o scrisoare da- tată din 11 Aprilie a. c., prin care i declară, că în vederea neînțelege- j rilor ce le-a avut de urmare ordi- j națiunea Nr. 146 din Martie a. c., ! prin care „Asociațiunea“ a fost ! oprită dela aranjarea Pavilionului etnografic al Românilor din Ungaria la Expozițiunea generală română din București, — se vede îndemnat a enunța, că este învoit ca nAsoda- țiuneali sau alte societăți să împrumute obiectele ce le poșed Comisariatului ge- neral in scopul de a le expune și ca particularii să participe la Expozițiune; oprește numai ca societățile să figureze ca expozanți. Cere mai departe, ca să nu se expună obiecte de caracter demonstrativ contra statului ungar. Această revenire a guvernului asupra nefericitei ordi- națiuni a dlui Kristdffy, care a pro- vocăt atâtea nemulțămiri, credem că va face o bună impresiune atât dincoace cât și dincolo de Oarpați. ----------------- Noutăți- Știri personale. Escelența Sa Mitropo- litul Victor a plecat Marți sara ia Budapesta, fiind însoțit de protonotarul lacob Popa. Hymen losif 6rga, cleric abs. și comp- tabil șef la „Selagiana" din Jibou, anunță logodna sa cu dșoara Vdlerica Uilăcan, fica canonicului Ales. Uilăcan din Blaj. — Sin- cere felicitări I Asoolațiunea la sate. Contrar notiții publicate în numărul trecut, suntem autori- zați a aviza, cumcă despărțământul Blaj nu va putea ținea Duminecă proiectata prele- gere economică la Pețelca. Convocare. Despărțământul nFăgăraș" al Reuniunii învățătorilor din Arhidieceza gr.-cat. de Alba-Iulia și Făgăraș, conform §- lui 21 din statute își va ținea adunarea de primăvară la 13 Maiu st. n. a. c. în comuna Pojorta, la care avem onoare a invita P. T. membrii și binevoitorii școalei poporale. Masa studenților academici din Cluj a primit dela Cassa de păstrare din Kapol- nok-Monostor 20 cor. Alesandru Pokol 50 cor. „Sasca-montană“ 10 cor. „Salăgiana" 50 cor. „Economia" Cohalm 40 cor. Dr. Vasile Hossn, Episcop 20 cor. Ștefan Havași Oășanu 100 eor. „Albina" Sibiu 200 cor., „Silvania" Șimleu 1000 cor. — Dr. lullu Ilorian, rec- torul mesei. Nenorocire. Ni-se comunică următoarele: In ziua 14 Martie, două surori din comuna Retiția și un copil de 15 ani. venind cătră casă dela târgul de săptămână a Huiedi- nului. pe drum dela Mărgau spre Retiția. i-au ajuns un vânt puternic, mestecat eu zăpadă, așa, încât n’a putut păși mai de- parte. și amândouă lângă oiakă au murit. Copilul a scăpat, dar i-au dejerat degetele dela mâni. Le deplâng bărbații și o gră- madă de copii. Expoziție de copii. Pe cum aflăm, co- mitetul central al „Reunîunei române de agricultură din Sibiu, în ședința sa, ținută în 6 Martie n. c. la propunerea se- cretarului Reuniunei dl Vie. Tordășianu. a luat hotărîrea de a aranja în fruntașa co- mună Apoldul-românese o expoziție de co- copii, prima de acest fel ia noi. Scopul ifrmărit este de a se da medieiior români din comitat, cari au să formeze ? juriul expoziției, nrilegiul potrivit de a află' prin studii comparative desvoltarea fizică a co- piilor, condițiile de traiu ale țăranului, alimentația, ocupațiunea, curățenia, locuin- țele, îmbrăcămintea, starea sanitară ș. c. 1.. cari condiționează puterea de viață a ge- ner&țiunilor viitoăre. Cn un cuvânt expo- ziția va servi drept mijloc pentru aflarea defectelor, cari cauzează marea mortalitate a copiilor cum și a remediilor de luat pentru împedecarea relelor. Expoziția se va țmeâ a 2-a zi de Rosalii și va fi împreunată eu distribuire de premii în bani, ce se vor de- cerne mamelor harnice și cari poartă deo- sebită îngrijire pentru dezvoltarea princioasă a copiilor ior. Aviz. Luni în 23 crt. n. se vor re- începe nrelecțiuuiie la școaia civilă de fetițe din Blaj, ne mai ivindu-se nici un cas de scarlatină. Mulțămltă publică. Snbscrișii în nu- mele euratoratuiui parohial gr.-cat. din Zlatna, Își țin de datorință a da muițămită publică și recunoștință pentru lucrările în- deplinite cu jertfe sore mărirea Ini Dum- nezeu: 1. Renniunei femeilor române gr.-cat. din Zlatua, a cărei doamnă nresidentă este Doamna Elena V. Albini. pentru 100 cor., date cu ncasia pictării biscritei. ca adaus Ia cele 364 eor. 60 fii. esoperate dela înaltei erarin regesc ca patron, pentru văruitul sL biserici pe din lăuntru. 2. Doamnei Mă- ri oara Moldovam care ea membră a Reu- niunei a donat un stichar în preț de 20 eor. 3. Domnișoarei Elena Olarin. care a pre- gătit din materialul procurat cu 20 cor. Îmbrăcăminte pentru 4 ministranți gratuit. 4. Laudă neneritoaie să cuvine membrilor Reuniunii, cari spre ajungerea scopului au asigurat deja un foud nealienabtl peste 1500 cor. în decurs de ani dela existința sa; din averea sa a cumi ărat 10 aeții dela „Economul* din Cluj și s’a cumpărat ornate pentru funcțiunile funebrali, în preț de 90 cor. 5. întru mărirea lui Dumnezeu, frun- tașul loan Luca Ebergenyi. a procurat o sf. Evaugelie cu 74 cor., iar Ștefan Tanisiav, un Liturgier nou eu 9 cor. Pentru ornatele sacre nroeurMe eu 240 eor. au contribuit: George Serobote 40 cor., loan Luca Eber- genyi 20 cor.. Serobote loachim 5 cor., luliu Pop. 5 cor., Daniel Farkas 4 eor., Mihad Moldovan. 5 cor,. Ludoviea lane, Nicolae lanc și Ana Tanislau, câte 2 cor. și Maria Boaca 1 cor. Pentru aceste fapte, cari produc emoție și însuflețire, ca credin- cioșii să cerceteze cu zel sionui pământesc, îndreptându-și mintea și inima spre sionui ceresc — toți acolo să-și afle răsplata me- ritată. — luliu M. Montani, paroh-pro- topop. loahim Serobote. curator primar.. Necrolog. Joi în 12 crt. a fost aduse la Blaj neutru veciniei odihnă rămășițele pământești ale Văd. Teresia Giaclan născ. Rozor, moartă în Alba-Iulia. după scurtă suferințe. în al 69. an al etătii. — Trimitem familii repausatei adânc simțite condolențe. ț Ana Chișierean n. Alutan, soția pre- otului-canelan din Făgăraș Dem. Chișerean, dună suferință îndelungată. împărtășită cu S. Taine, s’a mutat la cele eterne în 10 Anrilie st. n. fn anni ai 69 al etății și al 47 al fericitei sale căsătorii. în veci amintirea ei! Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa — Blaj. (13) 2-32 «Cine nu sil îngrijește de nusă păcătuește contra sa. Oaramelle A de piept țale lui Kalser \ cu 3 brazi probate de medici și reco- mandate contra tusei, ră- celei, guturaiului. 4518 recunoștințe dovedesc efec- tul 'minunat al acestei me- dicini. — Un pachet costă 20 40 fii. ți să pot afla la farmacia Car ol Schiessl Tipografia Seminariului Arhidiecezan. AhwHummteil! Pentru monnehie: Pe an 12 eor., ’/« nn 6 eor., 7, an 3 eor. Pentru itrăinitate: Pe 1 an 18 fre., ’/, an 9 fre., 7* an 4 fre. 50 etn. Foea apare tn fie care I Sâmbăta. ■ta bJk Inaerțhmf: Un firgarmond: odati 14 fi]., a doua oari 12 fii., a treia oart 10 fiL Tot ee privețte foaia să ee adreseze la: Re- dacțiunea ți admini- strațiunea „Unirei1 In Blaj. Foaie bisericească-politică. Anul XVI. Blaj, 25 Aprilie 1906 Numărul 17. Preoțimea și școlile de stat. între cercularele noului episcop al Vațului aflăm unul datat din 15. lanuariu 1906, carele arată așa de limpede, cum are preotul, să se poarte față cu tendința guvernului de a statifica școlile elementare, cât nu putem, să nu reproducem dintr’însul câteva părți, nu doară pentru-că nu am aveâ, ce să scriem, ci pentru-că ele se potrivesc de minune și vederilor, cari au început a stăpâni și în preoțimea noastră. „De când cu articolul de lege XXXVIII, din 1868. statul a Început a se cuprinde In chip hotărâtor cu cauza instrucției tn școlile poporale, — el aceasta firește că a făcut-o din punctul său de vedere, carele nu va să știe de religie, ori dacă totuși iea în consi- derare religia, o face aceasta călăuzit întru toate de indiferentism religios, asigurând adecă confesiilor dreptul Intru toate egal, ca tiește care confesie în școala poporală să-și valoreze învățătura sa între margiile statorite, dară afară de oarele ordinare ale instrucției. Acest punct de vedere — se așează deci pe alta bază principială deschiii- nită de cea a religiei și mai ales de cea a bisericii creștine catolice, carea — în rândul cel dintâiu nu recunoaște aceea, că ori-ce religie e la fel de bună, — că doară aceasta este nepăsarea religioasă întrupată, — iară în rândul al doilea biserica având scop dumne- zeesc, carele se realizează dincolo de viața pământească, întreagă activitatea ei se în- dreaptă de un punct de mânecare de tot deschilinit de cel al activității statului, chemarea căruia este bunăstarea pământească a cetățenilor și nimica mai departe de bună- starea aceasta. „ De aceea a încredințat Hristos îndată întru început bisericii sale slujba instrucției, de aceea a îmbrățișat el cu dragostea cea mai mare pe mititei, sufletele cărora pot să fie formate încă în chipul cel mai ușor spre scopul cel sublim, spre ajungerea la Dumnezeu. De aceea aluat biserica deja dintru început în mâna sa toată Instrucția până tn sus la universitate, dară tn chipul cel mai deschilinit instrucția elementară și creșterea religioasă a poporului. Ea știa anume, ci școala este tinda bisericii, în ce chip biserica este tinda vederii lui Dumnezeu față la față. De aceea a înființat ea în fiește-care sat școlile popo- rale, pentru-ca deja acolo să verse în prunci dragostea lui Dumnezeu și principiile religi- oase și să-i formeze Intru adevărați creștini. Ea știa adecă și simția, & a cui este școala, "al aceluia este viitoriul și anume nu numai In raporturile statului creștinesc din viața pă- mântească, ci ai aceluia este mai ales viito- riul cel adevărat, carele a bună samă urmează după viața pământească. „Dară părerea aceasta, că a cui este școala, al aceluia este viitoriul, statul trezin- du-i-se conștiința — Ineă și o a însușit, — și și-a Îndreptat privirea și puterea spre des- voltarea lumească a școlilor poporale. „Așa s’a încput lupta dintre școala bi- sericească și dintre școala statului. Biserica In conștiința de posesor străvechiu apără școlile sale, protestează împotriva Ia aceea, ca în școlile ei străvechi să se validiteze principii, cari nu se. unesc cu principiile ei. Dară ea nu să împotrivește în chip brusc, ci dimpotrivă imbie statului toată puterea sa, servițiile sale cele, mai bune, înaintează jn școlile sale religioaso și scopurile statului, declară, că pe când urmărește scopuri mai înalte decât cel pământesc, ea nu se împo- trivește scopului celui pământesc, ci dimpo- trivă II realizează și pe acesta în chipul cel mai curat prin armonia ambelor scopuri. Dară lupta o vedem cu ochii. Statul de multe ori vine cu pretenții esagerate, de acestea se sparie corporația biseracească, și aci e planul de a înființa școală de stat des- chilinită și în sfârșit biruința planului acestuia. „Răul îl vedem deci cu ochii. Se întă- rește tot mai mult tendința de a înființa școli de stat și de a transforma școlile vechi religioase în școli de stat ori comunale, cari în privință religioasă sunt făr de coloare. „Intre împrejurări de acestea inima mea de păstoriu o cuprinde îngrijare de soartea viitoare a școlilor noastre catolice, și plinind porunca sfântului Spirit: „Ca o trimbiță înalță glasul tău!“ strig In urechile fiește- cărui preot din dieceva mea, că școlile noa- stre catolice sunt îu primejdie, și deja pro- xtmus ardet Ucalegon! „Durere, sunt și parohi de aceia, — și despre aceasta am date pozitive, — cărora nu le prea pasă, dacă statul preiea școlile noastre. „Voiu avea mai puțin de lucru", zic ei, „trudească-se alții cu școala". Sunt chiar și de aceia, cari lucră de-adreptul spre statificarea școlii catolice, ba o cer chiar; sunt de aceia, cari sunt leneși întru apărare; sunt de aceia, cari de dragul vieții tignite pertrit, ca să se întărească silințele de a statifica școlile ori de a le schimba In școli comunale, deși întrti Început le-ar fi fost încă ușor, să sugrume silințele acelea; sunt de aceia, cari din neștiință, din ignorantia crassa ori din desperare născută din neștiință caută cu mânile în sân la lucrul de submi- nare, care-1 săvârșesc cortrarii împotriva școlii catolice! Ori-cine vede, că un astfel de preot ca povățuitor al poporului vinde cauza catolice In tabăra sa proprie, că un astfel de preot s’a lăpădat de credință! „De credință s’a lăpădat și mai rău este decât cel necredincios!" Durere, avem pilde triste cari o dovedesc aceasta! De aceea declar prin aceasta, că dacă în vre-o comună școala se statifica ori se schimbă în comunală, eu prin conzistoriul meu voju cerceta, că oare vinovat este parohul locului de negrije ori chiar de învoire păcătoasă, și decumva se descoper împotriva lui date îngreunătoare, acela va cădea sub procedura disciplinară și sub pedeapsa canonică cea mai severă, după-ce pe terenul acesta este crimă chiar și negrija cea mai mică. Pe terenul acesta firește că se împărtășesc In răspundere și inspectorii districtuali, cari încă se vor trage la răspun- dere, când în districtul lor vre-o școală se statifica ori se schimbă în comunală. Doară ei sunt datori, ca In districtul său să ve- gheze asupra școlilor catolice, să controleze pe parohi și să le dea îndreptare și să facă răport la Ordinariat despre ori-ce moment mai însemnat. „Esistă numai o singură scuză, cu ca- rea parohul poate, să se apere cu oare-care aparință de dreptate. Dacă comuna politică ori statul preiea școala catolică, atuncia se mai ușurează sarcina credincioșilor, și dacă acolo au să plătească mai puțin, atuncia este greu a îndupleca poporul, să plătească mai mult pentru susținererea școlii catolice. Este adevărat, că acesta este punctul cel mai gingaș atât în susținerea cât și mai ales In desvoltarea școlilor religioase. Dară un preot râvnitoriu poate să facă și in privința aceasta minuni! El de o parte dovedește credin- cioșilor, că ei prin statificarea școlii nu câș- tigă atâta, cât le spun de multe ori amăgi- torii. — Iară de altă parte se provoacă la conștiința lor de creștini, pentru carea dacă Înaintașii lor au jertfit atâta spre clădirea biseriricii. a casei parohiale și a școlii, ei acum să aducă jertfa, carea o pretinde sus- ținerea și desvoltarea școlii. Să nu zică nime, că poporul nu poate, să aducă jertfa aceasta! Poporul poate, să o aducă. Doară el în cazul acesta speseaza pentru pruncii săi, doară din spesele acestea cad pe un cre- dincios abia o coroană ori două. Poporul poate, să aducă jertfa aceasta a bună samă, dacă are preot cu inimă, carele știe, să în- râurească în chip potrivit spre a ușura și a îndulci purtarea sarcinii și să recurgă la ori-ce chip de omenie, din carele sperează bani. Pag, 132 UNIREA „La lucru deci, preoții și tapreună li- .. turghisitorii mei! Toată silința sufletulni vostru să se îndrepteze intr’ăeolo, ca ^>Ii!e catolice să rămână în thânile noastre! Nue vorbă aci de aceea, că să ne- păzim puterea, ce o avem asupra societății, ei e vorbă de chemarea noastră cea mai sfântă, de mân- tuirea sufletelor. „Să nu zică nime: Doară și în școala de stat și 1n cea comunală încă se propune religia 1 Cu cuvintele acestea numai se adoarme pe sine însuși acela, carele va să doarmă și pe mai departe. Unde școala nu este a bisericii, acolo poruncește altui, acolo poruncește nepăsarea religioasă ori spiritul lumesc potrivnic religiei". C V V  K T cătră alegătorii sași ai cercului electoral VințuHe-jos. Primind iarăș candidatura cer- cului Vințului-de-jos, din nou vin a Vă ruga, sâ binevoiți a mă spri- jini în această acțiune, a cărei scop esclusiv este dobândirea egalei în- dreptățiri a tuturor popoarelor din țara noastră. Cu ocasiunea ultimelor alegeri mi-am luat libertate a Vă adresa o scrisoare deschisă, desfășurându- Vă acele vederi, cari mă călăuzesc în calea mea politică. Aceleaș ve- deri le împărtășesc și acum, dorind câștigarea condițiunilor necesare desvoltării politice, economice și culturale pentru flește-care popor din țară, și decis fiind a lupta fără preget si necontenit în contra tu- turor pedecilor de desvoltare a na- ^onalităților și,^n ifeț^rtuturar.,ața- „ curiilor.«dreptateia opnțrâ așeză-' mințelor culturale; și economice a- popoarelor conlocuitoare. Poporuț gerrnan ti in această țară nu poate abzice de acele; co- mori ale sufletului său, la cari; neamuri întregi s’au adăpostit, și' | deopotrivă ou noi este îndatorat a-și apăra însușirile etnice de Dumnezeu dăruite. Azi destoiniciile și trăi- nicia popoarelor se judecă după energia luptelor politice desfășurate pentru menținerea acestor comori । în apărarea culturei și avuției proprii, i ; Desvoltarea conștienței națio- ; nale, și pe basa acesteia menținerea intactă și apărarea așezemintelor naționale și culturale a tuturor po- ; poarelor din țară, pe cum desuol- I tarea ținutei lor politice este țînta j mea politică. Aceste vederi nu pot să nu în- timpine și complacerea DVoastre pentru-că aceste singur sunt în i stare, întrupându-se, să asigure j | existența poporului DVoastre și al ■ I nostru deopotrivă. . , i Drept aceea multă și mare du- ; vere a cuprins inima mea, văzând ; la alegerile trecute, că frații alegă- ' tori de naționalitate germană nu • m’au părtinit pe mine, ci și-au dat * votul pentru acela, care aparținea taberei dușmane neamurilor noastre. A succes acestui procedeu, să : devin doborîb cu ultima ocasie, dar | acest nesucces nu m’a descuraja , j pentru-că am nestrămutata convin^5- ' gere a dreptății causei ce o re- I presint în singura speranță, că ^n I definitiv va trebui cu totul să ac- | _ ^r’ dbptăm ăingug mântuitoarea conlucrare .solidară în fața pericolelor, ce ne ameții u ță. Această speranță îmi dă cu- rajul să mă adresez cu toată în- crederea cătră DVoastre, să mă sprijiniți cu votul la alegerile ac- tuali dietalLși să faceți în cercul cunoștinței T>Voastre să nu flu do- borît în calea luptei mele, chiar prin aceia, pentru a căror drepturi și interese identice cu ale neamului meu m’am decis, punând la o parte toate interesele mele personali, să întru în toiul luptei istovitoare.' Ored, că de astă-dată cu atât mai ușor va fî, să fiu sprijinit de DVoastre, cu cât contrarul meu dl Erdbs. Armând un redactor do- miciliat în Budapesta, până acum necunoscut în cercul acesta, apar- ține partidului independist, pentru care nu-mi pot închipui, să-și poată da votul și numai un singur german sau român, care cunoaște decaden- țele șoviniste ale acestui partid, și trecutul istoric și politic al popo- rului său, îmi țin de datorie politică și frățesc oblîgament, să Vă rog să nu concurgeți la biruirea acelei direcții politice, cari în definitiv nimicirea noastră o înseamnă. Dumnezeu atotputernicul să ne ajute, să învingem greutățile zilelor, în cari trăim și geniul popoarelor noastre să ne lumineze calea! Dr. luliu Mantii, advocat. FEU1LLET0N. Dela istro-români. Jeiâni, 11 April 1906. Cei mai depărtați și mai despârțiți de neamul nostru sunt frații din Jeiâni. în Istria. Ei stau singuri și singuratici în re- runchii grozavului Karst. Departe suni și de frații i. r. de sub Monte-Maggiore, cale de două zile peste săcul munte. înconjurați din toate părțile de element periculos, ei stau încă ca și o mângăioasă oază pentrn rumânul călător in acest ținut. în satele vecine nu știu limba lor. Străinul spune: „nu știm jeianski#; va să zică, limba ro- mână, ee se vorbește în această comună, este proprie lor: jeianeană. Și ei sunt mândri de limba lor. „îli poten vinde pre to(i!u zicea tinărul Anton Stambulici. Pe ei nime din jur nn-i înțelede; întors însă: unde sunt 2—-3 jeiâneui la olaltă. abia poți vorbi în vre-o limbă, că ei să nu înțeleagă sore marea mea mirare, am aflat bărbați, cin au fost în România; alții în Ungaria (Timiș >ara Sătmar ș. a), ea lucrători la „duge“ (toage) și unul (bătrân) ca zidar în Buda >esta doi ani. Aceștia „înțelegu“ dar și ungurește. O mare narte dintre ei au eutnerat Karisbad-nl. Marienbad-ul, Praga ș. a. ca negustori cn oțet istrian, articlu de comerciu propria rumerilar din Jeiâni. eare însă ei 11 fabrică acolo, pe unde au stră- bătut. iar nu acasă la ei. Aceștia, firește, „vorovescii și nemțește, macar-că tinii sunt numai copilandrii de 15—16 ani. Italie- nește știu mai toți, pentru deasa comunica- țiune cu Fiume. căreia — spre Croația — îi zic Rica. E snperflu, să spun, că eroa- țește știu toți și toate, fără escepțiune. Așa se faee, eă nu-s rari oamenii, cari vorbesc 4—5 limbi Prin contactul cu atâtea na- țiuni luminate, devin foarte isteți, băgători de samă la toate și cam neîncrezători. Sunt însă cu toată încrederea în eei-ee le vorbesc limba, și de cari sunt convinși, că sunt români. Năcazul, nu școala, care n’o au, — îi învață și a scrie. îu Jeiâni sunt nu puțini scriitori, cari an „învețatu „dela ci- oaia* (dela tata). Preot în comună n’au; și e mai bine așa, ca acela residâ într’o comună vecină, numită Mune. De-ar resida în J., poate că ar face propaganda pan- slavistă cn mai mnlt succes. Căci să steie bunii cetitori, că frații i. r. sunt toți cato- lici de rital latin. Și. încalțe, de li-g’ar faee ceremoniile religioase îu ritul rom.-cat.. n’ar fi așa desavantagios. cum este, când toate funcțiunile bisericești li-se fac în limba croată; așa cât în limba lor nu știu face niei cruce. Iată inflaința limbei străine în biserică. De ee am scăpat noi. oare când vor scăpa acești frați ai noștri? Oare seăpa-vor vre-odată? La acest mă gân- desc în mine și nu cutez a-mi da răspuns. Numărul locuitorilor istro-rom., peste tot l-au scris greșit și străinii și românii. Aceia, In cazul cel mai bun. din neștiința, iar aceștia din patriotism răn înțeles. Cred, că sum în plăcnta nosițiune de a-l statori cu certitudine. în Jeiâni, după cum mi-a spus „jupoanul* Anton Stambulici în 1903. s’au numărat 96 case, „numere* en 601 suflete. Astăzi numărul locuitorilor din J. se poate calcula la 650 suflete, toți români, —• fără esceoțiune. Se vede, că neamul lui Iuda uu se poate ferici între ei. Singuri sunt sfârnari. cari țin miei „butighe" (bol- tițe) și crișme cn vin bere și vinars („ra<'hie“). de cari nsează binișor fsră să fie pătimași. 8‘riitorii străini, cari au de- clarat ne „rumenia nemorali, au trântit ca- luminii în fața acestor frați și noi le-am piâtt. Și e păsat! Am văzut în săptă- mâna mare venind cu droia tot în eete mame cu ficele lor dela mărturisire din Mune, unde li e preotul Păcatul, cu care-i înculpă așa marcant d. W. nu-i mai resiățit între ei. . decât pe aiuri. Observe criticul nepărtinitor și aceea, ea această poporațiune săracă îmcinsă de lipsă. își părăsește cn ani de zile satul său. să-și caute pânea în larga lume. — chiar și în America. Con- ducători cu tragere de inimă n’au, și așa cei rămași acasă «unt foarte espuși rătăci- rilor; eu toate aceste, religiozitatea lor o aflăm mai la toată vorba. De lene si trân- dăvie cu eare-i Inferează tot d W. nici poveste. Am văzut femei eșiud de dimi- neață cu carul eu gunoin. cari mergând pe drum pe lângă boi. își împletesc ciorapii de bumbac cu multă iscusință. N’ar crede cineva, că aceia așa s’au lucrat ne lângă alte ocupațiuni. Femeia rumeră merge după ană cu uu vas mare, ca un „bot* de viie de pe la noi — ei îl numesc „brenta"; — mergând și venind împletește la ciorapi. Mai mult: aceasta o faee ea și când merge la câmp să „sădească eumpiri* (cartofi) cu 2 L. de crnmpene în spate, cu sapa cea grea (ca a bulgarilor dela Blaj) și ca mân- carea pe o zi. Nr. 17. UNIREA Pag. 133 - • —T’ ’ * ’ ■ ’ —• ; - —— . ■ — --*-------- - cătră alegătorii Români, Slovaci și Sârbi. Iubiți alegători! ■ Suntem în preajma alegerilor de deputați. Ni-se deschide din nou prilejul, ca sa ne spunem cuvântul conștient asupra afacerilor publice și să pretindem cu toată puterea validitarea principiilor depuse în programul nostru, cari singur sunt în stare să garanteze înflorirea țării și fericirea tuturor popoarelor. Un punct cardinal al acestui program este votul universal secret, după comune, care este chemat să facă posibilă validitarea tuturor forțelor din țară. Alegerile aceste vor avea să decidă asupra sorții votului universal secret. Și noi înaintea tuturor altor partide politice din țară am pretins acest drept. Am pretins însă și pretindem votul universal secret ade- vărat și nefalsi/icat. Pretindem ca și minoritățile să fie reprezentate în Dietă, în proporția numărului alegătorilor. Pretindem, șa cercurile electorale să fie după dreptate împărțite. Pretindem, ca alegătorilor să li-se dea posibilitatea de-a vota liber, ca Dieta să fie ade- vărata expresiune a voinței poporu- lui. Pretindem aceste lucruri pen- trucă numai așa vor putea cetățenii i să-și spună dorințele lor asupra tu- j turor chestiunilor dela cari depinde soartea lor. Pretindem, ea chestiunea națio- ; I nalităților să fie rezolvttă pe baza , dreptăței și a egalităței. Nerezolva- varea acestei chestiuni de cea mai mare importanță împiedecă rezol- j varea multor altor chestiuni arză- j toare; împiedecă nu numai dezvol- , ’ tarea socială și culturală, ci și cea i economică a țării. într’un cuvânt i împiedecă totul. Iubiți alegători! ! Acum, când noi Românii, Slo- ' vacii și Sârbii întrăm cu puteri unite în lupta electorală, facem j acest lucru mânați de principii mă- j rețe și de adevărată iubire de neam ! și de patrie. Nu luptăm noi numai pentru V Com. tluf. ’ 16. Cojocna: Vas. E. Moldovan. VI. Com. Făgăraș. 17. Făgăraș: Nic. Lan 18. Arpaș: Dr. Nicolae Șerban. VII. Com. Hunedoara. 19. Baia-de-Criș: Vasiie Dămian. 20. Orăștie: Dr.. Aurel Vlad. 21. Dobra: Dr. Ștefan Rozvan. VIII. Com. Caraș Severin. 22. Bocșa: Coriolan Bredicean. 23. Caransebeș: Dr. loan Sîrbu. 24. Ora vi ta: Coriolan Bredicean. 25. Lugoj: Dr. George Popoviciu. Zorlenț: Dr. Ștefan Petrovici, 26. 27. 28. Voevod, 29. 30. Făget: Dr. Aurel Cosma. IX Com. Sătmar. ȘotncUta-mare: Dr. Ales. Vaida- Megieșui-auriu: Dr. Iqan Erdllyi. Crășau: Constantin Lucaciu. X. Com. Sibiu, Tot așa cn furea în brâu umblă ia ■ vremea torsului de lâna și de cânepă. Căci rână aenm tot mai stă intre ei datina ro- ■ mană, ea întreagă casa să se îmbrace cu manufacturi de iară, prcgâiiie ia casă. — ■Idein câștigului este adânc ijirAâAcina>â ! în românii jtiâneni. — emu n’am mai e euiiivabi), și numai ca oaze. ’ ici. colo, printre mormanele de petrii. în i acele oaze străformate tu’sudori crunte în i grădinuțe jeiâneneie produc „ciuda vbrz^e* i minune de multă vearză — aniciu de că- ! pâtenie in c onomia de casă — „fajo“ (fa- ' sole) și „cumpiri“. Aceste tac hrana lor : ■peste ari. Specialiști sunt jeiănetiii ca /^.cârbuneri^. ■ Ei „pălesc cărburu"ca . se vinde in Finme cn căntariui „cu quintalul“ și cu „Kilau. 'Prunci și fetițe de câte' 7-^8 ani deja știu cărfeur® Oare tot de leneși și trândavi? Scurtă d. W.! Și lyrjim inunii mei /eiitori ^Domnu cu ! voi fi maia Domnului! Ale dară) mai munte, che acmit-goin 1- (iț:e. =^ merge) J la Sussgnevizzq“, i'enrtiil saieluf românești de șuii Codrn'. fFiți sări (— suni =.să- •wStnși) și nu ve utafi de frații yos.tri de । .departe.”. . noi, ci lucrăm pentru fericirea și li- bertatea patriei noastre, luptăm pentru fericirea și libertatea tuturor ' cetățenilor. Dorim, ca în această țară să nu : file nici un cetățean, nici o naționati- . taie nemulțumită și neîndreptățită! ] Convingerea noastră și datorința ! țață de patrie și față de noi înșine ■ ne impune această luptă. Aceasta i este singura cale, care duce la li- bertate, frățietate și egalitate adevă- rată și nefalsificată. Avem puternică convingere, că aceste principii ale noastre vor ; triumfa. Iar dacă s’ar întâmpla, ca j să ne înșelăm în credința noastră: cel mult nu noi vom fi răspunză- i tori înaintea istoriei. La luptă deci fraților! Votați cu acei candidați, pe cari vii recomandă partidele naționalităților înfrățite. Budapesta, 10 April 1906. Clubul parlamentar al naționalităților. Candidații partidului național. I. Com. Albai-inferioare. 1. Voevod. 2. 3. 4. 5. 6. 7. . 8. 9. 10 A- Viciu. 11. 12. 131 .14. 15. 31. Christian: Dr. Nicolau Com^a. 32. Sebeș: Dr. Liviu Lemlnyi. . XI. Com. Sălajului, 33. Cebul-Silvaniei: George Pop de Băsefii. 34. Tășnad: Dr, Coriolau Steer. 35. 36. Voevod. 37. XII. Com. Solnoc-Dobâca. Lăpușul-ung, Dr. Vasiliu Lucaciu. Iclodui-mare: Dr. loan Vaida- Ileatida-mare. Dr. Teodor Mihcdi. XIII. Com. Timiș. 38. Becicbereeul-mic: Dim. Birăuț. 39. Rittberg: Sever Bocu. 40. Recaș: loan Pepa. 41. Moravița: Vladimir Spătar. 42. Sasca-montană: Dr. Aurel Novac, Biseriea’Albă. XIV. Com. Torontal. 43. Bega-Szt.-Gybrgy: Vichenție Pe- troviciu. 44. Sân-Miclăușul-mare: Dr. Nestor Oprean. 45. Lovrin: Terențiu Oprean. Ighiu; Dr. Alexandru Vaida- Vințul-inf.: Dr. luliu Maniu. II. Comitatul Arad. Boroșineu: Dr. loan Sutiu. Chișineu: loan Russu-Șirianu. losășel: Dr. Nicolau Oncu. Rad na: Vasiliu Goldiș. Pecica: Dr. Aurel Novac, Pecica. Șiria: Dr. .Ștefan 0. Pop. Sânt-A na; Dr. iustin Mârșieu. ■ • . 1 ■ »ț Pacea dela Hunedoara. — Aflăm cn bucuria. că reprezentanții partidului național român d-nii Dr. Aurei Viad. Dr Iustin Pop Și Dr. Victor Duntescu și reprezentanții partideior intigiare d-nii Pi gâr.y Bela. vice- sțian, Szeniiiâiyi Gâbor și Lâzâr Lâ?zi6, au încheia: un pact. după care celea 6. cercuri electorale din comitat să împărțeso între Români și Magiari, anume românii Vor prijnLcereuriic B ua-de Criș. Orăștia și ■DoUra. în cari magiarii puvor pune contra- candidat. de asemenea niei românii nu vor turbura pe magiați.îp cercurile Deva. Hu- nedoara și Hațeg. Aces^'uact cuminte ar trebui urmat și pe airga. căci după cum bine observă „Li- frertatea*: vecitnee! ' De ce. nimeni- nu' e', doritorul certei de pildă. nu s’ar puteă face 111 Com. Bratrița-Năsăud NăSăud: Dr. Victor Onișor. IV. Corn. Bihor. Aleșd: Dr. Coriolan Pop:- Beiii^t Dr. loato Giordag. : Ținea; Dr>. AurelLazar, . -Oewi-mig.j Dr. Nic.Zigre. Mărgita: Vas. E. Loldoviln. lucrul acesta și in comitatul nostru, dân- du-ae Românilor cercurile Ighiu, Vinț și Ocna? pe cari J Oferte și ori-ce informațiunî se pot primi dela: ’1 î Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu ♦ 1. curtea 1. ’► T și prin agenturile principale din Arad, Brașov, Bistrița ] J X și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele X mai mari. ,, Qeeeeee 00000 74 distingeri. 6 medalii de stat. 10,000 motoare liferate tuturora. 0 Cruce sau stea duplă Gratuit: o cnmpBBâ de casă și o mașina iIb fiert. 0 © Filiala Fabrice! de motoare din Drezda Ignațiu Gellărt & Cie. Budapest. VI. Terez-kbrut 41. Telefon 12—19. Motoare cn benzin, cn ulei, cn spirt, cn acetylen. — Motoare cn benzin pentrn înblătit. - electro- magnetică D. R. G. M. Nr. 88503. & e Celea mai moderne, celea mai perfec*0 și cele mai rentabile motoare generatoare. Motorul de Drezda ™tre”î mai escelent fabricat în toată Europa. Con- strucție trainică. Pregătit din material ales și bun. Tril imn 1 după ani de lucru nu XlUillllv. ar6 lipsii, de reparatură. — Rentabil la siguranță. Manipularea o foarte simplă. Spesele de lucru sunt mici. Motoarele de Drezda lucru Ia diferite întreprinderi industriale și economice: Ia mori, la fabrici de cărămizi, fabrici de scânduri și de lemne, la scos de apă, la negoțul cu lapte, la îmblătit etc. Instalările nonne să fac prin oamenii noștri esperți. Deslușiri și preliminare se dau Ia cerere. Garanță bună! Condițiuni de solvire avantagioase. (3n 13—24 0 0 & § Vindecă și înviorezăSpn lângă garanță: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vîjeirăa urechilor, auzirea grea, epilepsie, norvositate, neapetlt, gălbinare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și ori-ce morb de nervi. Morbosul, care nu se vindecă în timp de Din causa îmbulzelel prea mari a marfel trimit îu totă lumea renumita și de tbtă lumea plăcuta marfă din argintul de Mexico, și anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentru salon, tote din argint de Mexico total 46 bucitl numai 6 fi. 50 cr. Afară de acestea fie-care cumpărător pri- 45 de zile folosind aparatul de sub ^M^darV^^ - ‘ 88503, Își reprimește banii numai d. „mp^a de cată Oe o putere Acolo unde n’a folosit nici un medicamel.lttiIlJ __ j - _______ „ . . „ . . ------- «e 12 Va kgr. ~ cercați aparatul meu; sum convins desp" „ . , v ii țară șfintnl de Mexico este un metal alb (și dm- Slgurul meu aparat. & chiaatru) despre calitatea căruia primesc garanța i de »aKl- Spedițiunea se face ori prin rambursă ‘ prin trimiterea banilor înainte. Prețul aparatului mare e cor. 0. e de aplicat la morburi vechi. Prețul aparatului mic e cor. 4.— o de aplicat la morburi mal ușăre. W» - SCHEFFER D. SÂNDOR, y ^ÎUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3. o © © © © © o 0 © (9 O 0 (0 & © 0 0 o © o & 0 0 w 0 0 0 0 <0 © © 0 © G <9 0 0 © & 0 Spediția centrală de vînzare îl trimite in țără și străinătate cu rambursă, sau dacă banii se trimit înainte. BCHnm d. sinea BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 8. 16 (43-52) : —= .Pentru 5 cor6ne ==— trimit 41/, chilo (vre-o 50 bucăți), bun ^i fin & Săpun de toaletă pregătit din: trandafiri, lilie, viole, resedă, jasmin, lăcrămiore. Banii să se trimită înainte, or! se vor ridica cu rambursă. Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIII. Bezeredy 3. Tipografia Setninariului archidiecesan. ■ Abonamentul: । | Pentru monarchie; ' I Pe an 12 cor., '■'( an j t> eor.. ‘/t an 3 eor. j Pentru străinătate: i Pe 1 an 18 fre., i an 9 fre., an 4 fre. 50 cm. ; Foea apare in fie care | । 3 â m b ă t A. i EL ____________________49 WS ---------- sK HMrea JCgl------------------& ■ Un șir jannond: odată 14 dl., a dona oară 12 fii.. & treia oară 10 dl. Tot ce privește foaia să se adreseze la: Ro- uacțiunea și admini- strațiunea „Unirei in ' I Blaj" Foaie bisericeascâ-politicâ. Anul XVI. Blaj, 1 Maiu 1906 Numărul 18. Epistola apostolească a Sfinției Sale Fiu FP. X. despre chipul studiilor sfintei Scripturi, carele să se păzească în seminariile clericale. Piu PP. X. întru amintire perpetuă. Pentru-că sfânta Scriptură este astăzi de însămnătate ața de mare ca nici odată mai înainte de aceasta, de aceea este ne- apărat de lipsa a înzestra în chip sârguin- cios pe tinerii clerici cu știința Scripturii, așa anume, cât ei nu numai să înțăleaga și să cunoască puterea, spiritul și învățătura Bibliei, și să-și poată deprinde cu știință și cum se cade slujba cuvântului lui Dumnezeu ci să-și poată apăra cărțile insuflate de Dumne- zeu împotriva năvălirilor oamenilor acelora, cari neagă, că Dumnezeu ar fi descoperit oarece. De aceea a declarat potrivit înain- tașul Nostru în epistola enciclică „Providen- tissimus": „Grija cea mai de frunte să fie, ca în seminariile ori academiile teologice sfânta Scriptură să se propună așa, in ce chip cere atât însă-și însâmnătatea studiului aces- tuia cât și lipsa timpului". Spre acela-și scop rânduim Noi următoarele, cari par a fi foarte de folos: L Studiul sfintei Scripturi, carele are să se propună îu fiește-care seminar, trebue să cuprindă acestea: mai întâia învățăturile cele mai de frunte referitoare la însufiare, canonul Scripturii, textul original și versiunile cele mai de frunte, regalele ermeneutice; apoi istoria celor două Legi; și în sfârșit analiza și tâlcuirea cărților singuratice, a fiește-căruia în măsura însămnă tații ei. II. Cursul studiului biblic are să se împărțească pe atâția ani, câți ani au să petreacă alumnii în seminar spre a învăța științele teologice, așa că înebiând acel timp de studiu fiește-care alumn să fie făcut cur- sul acela întreg. III. Catedrele studiulului Scripturii să se sistemizeze așa, pe cum o permit aceasta condiția și mijloacele fiește-cărui seminar; dară pretutindenia se va purta grije, ca alumnii să aibă prilejul de a învăța lucrurile acelea, cari nu este iertat, să nu le știe preotul. IV. După-ce deoparte nu se poate, ca în școală să se dea tâlcuirea amănunțită a tuturor cărților Scripturii, iară de alta este de lipsa, ca preotul să cunoască în o anumită măsură toate cărțile dumnezeești, va fi dator învățătoriul, să propună tractate sau intro- ducții speciale și deschilinite in cărțile sin- guratice, și să dovedească auctoritatea lor istorică, dacă e de lipsă, și sa propună tâl- cuirea lor; dară el va petrece totuși cu oare cât mai mult decât la altele la cărțile acelea și la părțile acelea ale cărților, cari au în- semnătate mai mare. V. Ce privește L. V., el folosindu-se de roadele acelea, cari le-a făcut cer- cetarea teologilor mai noi, va propune istoria poporului evreu și raporturile, în cari acesta a trăit cu alte popoară răsăritene; va explica pe scurt legea lui Moisi; va tâlcui profețiile cele mai de frunte. VI. Se va sirgui mai ales, ca in alumni să trezească înțelegerea și studiarea psal- milor, pe cari au să-i reciteze zilnic în sfin- tele oare; și tâlcuind ca pildă câți-va psalmi va arăta, în ce chip să-și tâlcuească înși-și alumnii din diligință proprie ceialalți psalmi. VIL Iară ce privește L. N., va învăța în legătură și limpede, că fiește-care din cele patru Evangelii ce părți are ca însușiri des- chilinite, și cum are să se arete, că ele sunt autentice; asemenea va explica întreg cu- prinsul istoriei evangelice și învățătura cu- prinsă în Epistole și în cărțile celealalte. VIII. Va pune grije deschilinită pe explicarea texturilor acelora ale ambelor Legi, cari dovedesc învățăturile de credință și cele morale. IX. își va aduce aminte în totdeauna, dară mai ales în propunerea L. N., că el are cu proiecțiile sale să formeze pe aceia, cari mat apoi vor avea, să învețe cu graiul și cu pilda vieții poporul spre mântuirea vecinică. De aceea intre învățătură se va sili a lega învățăceilor de suflet, carea este calea cea mai bună de a vesti Evangelia; și-i va ade- meni cu tot prilejul spre păzi rea sîrguincioasă a poruncilor Domnului Hristos și ale Apo- stolilor. X. Alumnii mai talentați să primească instrucție în limba evreeaseă și în cea gre- cească a Bibliei și după putință și în altă oare-care limbă semitică, bună oară în cea șiră ori în cea arabică. „învățătorilor sfintei Scripturi le este de lipsă, și teologilor li-se cade, să cunoască limbile acelea, în cari sfinții scriitori au scris dintru început cărțile canonice, și va fi foarte bine, să le învețe alumnii aceia ai bisericii, cari se sirguesc, să dobândească gradările academice teologice: Să se poarte grije și de aceea, ca în academii să aibă catedre și celealalte limbi vecbi și mai ales cele semitice" (Ep. encicl. „Provi- dentissimns"). XI. In seminariile, cari au dreptul de a conferi graduri teologice academice, are să se înmulțească numărul prelecțiilor despre sfânta Scriptură; și de aceea caută să se pertracteze chestiile generale și speciale, și să se folosească mai mult timp și mai multă sirguință pentru explicarea arheologiei, geo- grafiei, hronologiei, teologiei și istoriei bi- blice. XII. Sirguință deschilinită are sa se desvoalte în aceea, ca în senzul regulelor publicate de Comisiunea biblică să se câștige alumni aleși spre gradările academice din sfânta Scriptură; aceasta va servi adecă în măsură mare spre aceea, ca să se dobân- dească pe sama seminariilor învățători de- stoinici de ai sfintei Scripturi. XIII. Să fie lucru sfânt pentru învă- țătoriu întru propunerea sfintei Scripturi, ca nici când și întru nimica să nu se abată dela obșteasca învățătură și tradiție a bise- ricii. El firește că va chema întru ajutoriu toate rezultatele acelea ale ștințeii acesteia, Ia cari a ajuns sirguință cercetătorilor mai noi, dară va nebăga în samă aserțiile cute- zate ale înoitorilor. El se va apuca numai de tractarea Gestiunilor acelora, tractarea că- rora servește spre înțelegerea și apărarea Scripturii. El in sfârșit chipul său de a propune îl va lăsa, să fie povățuit de rega- lele acelea pline de înțelepciune, cari se cu- prind tn epistola enciclică „Providentissimus". XIV. Iară alumni lor le caută, să su- plinească cu diligință privată, ceea ce va lipsi prelecțiilor din școală spre învățarea științei acesteia. Timpul e adecă prea scurt spre aceea, ca învățătoriul să poată propune amănunțit istoria sfintei Scripturi întreagă; să li-se statorească deci în fiește-care zi un timp anumit, în carele ei să continue cu luare aminte cetirea L. V. și N., și în lucrul acesta va fi foarte bine, dacă ei vor folosi oare-care comentar scurt, carele să fie po- trivit spre a limpezi texturile mai întunecate și spre a explica pe cele mai grele. XV. Din studiul biblic alumnii, mai înainte de ce s’ar putea promova dintr’o clasă într’alta și mai înainte de ce s’ar putea hirotoni, să se supună ca și din cele- alalte științe teologice unui esamen, pentru ca să se vază, ce folos au avut din proiec- țiile ținute în școală. Nr. 18 Pag. 140 XVI. în toate academiile fiește-care candidat spre gradările academice teologice va răspunde la câteva Întrebări din Scriptură ținătoare de introducția istorică și critică și de esegeză, și va dovedi prin ezamen, eă are cunoștința îndestulitoare a tâlcuirii, a limbii evreești și a celei grecești biblice. XVII. Celor-ce studiează sfânta Scrip- tură, sa li-se lege de suflet, ca ei afară de tâlcuitori să cetească scriitori buni, cari trac- tează despre lucruri, ee sunt în legătură cu studiul acesta, bună-oară despre istoria am- belor Legi, despre viața lui Hristos Domnul, despre viața Apostolilor, despre drumurile și peregrinările palestinene, din cari vor putea să-și câștige ușor cunoștința locurilor și obi- ceiurilor biblice, XVIII. Spre acest scop să se facă după putință în fiește-care seminar câte o bibliotecă mică, în carea alumnii, sa aibă la îndemână cărțile de felul acela. Acestea le voim și le poruncim, pe lângă ori-ce alte dispoziții contrare. Dat în Borna la sf. Petru sub inelul Pescariului In 27 Martie 1906, al treilea an al Pontificatului Nostru. A. Cârd, Macchi. Pentru limba românească. — Neobo- situl dn N. îorga, a cuprins îu ui volum de 155 pag. toate actele relative la lupta pentru limba românească, începută ia 13 Martie n. în București și apoi reslățită și prin alte orașe din țară. Motivul acestei puternice și sănătoase acțiuni l-au dat so- cietatea damelor „Obolul*, care a anunțat doue represiutații în „Teatrul național*, ! cuprinzând o piesă românească și trei piese franceze eu un caracter foarte puțin clasic. UNIREA Studențimea a protestat- eătră acestor», fă- când scandal In sar» representații și astfel zădărnicindn-o. Mișcării studențești i-s’a alăturat oamenii de litere, în frunte cn distinsul profesor A. C. Cnza dela Iași, și având alături pe Coșbnc, Viăhnță ș. a. cari au ținnt o adunare de protestare în Bucu- rești, vorbind Siavici, Delavrancea ș. a. — S’au organizat și șezători literari prin pro- vință. Iată de piidă, ce ni-se scrie din Galați: „Aici am avut o serbare literarâ- naționaiistă foarte frumoasă, anume: Mer- curi a venit în orașul nostru îorga împreună cu St. O. losîf, Sadoveanu și E. Gârieanu (Emilgar) și au ținut o șezătoare literară, losif, Sadoveanu și Emilgar au cetit din scrierile lor, iar îorga a ținut nu discurs । naționalist, panromânist. foarte important. „După serată li-s’au făcut ovațiuni. mai cu samă de cătră studenții universitari și elevii dela liceul nostru, pe urmă deia 12^/a—2 oare noaptea am fost împreună cn literații și câți-va prietini la amicul Aurel Bunea, la nn pahar de vin; iar Joi la amiazi „am luat dejunul* împreună, după care i-am petrecut cu vaporul până la Brăila, de unde au plecat la București. — > După sărbătorile Paștilor vor continua șe- zătorile iiterare-națumaliste și în alte orașe. E vorbă să se formeze grupări națiouaiiste- enlturale, cari cn timpul să dea cnhnrei — ; în genere ori-cărei manifestări a vieții po- porului românesc, un caracter mai națio- nalist, ca astfel să putem ajunge unitatea culturală a neatnuiui. pe care politicianismul îngust din ziua de astăzi o impedecă. E marc necesitate ea lupta începută de di îorga să ajungă ia un rezultat cât de modest, pentru-câ aici e prea multă lume, cu desăvârșire blazată, indiferentă la tot ceea-ee este național, și mai cn samă față de românii din afară de regat, pe cari nu numai că nn-i cunosc, dar chiar îi urăsc, și aceasta o fac nu numai cei de origine levantină, dar și de acei, ce se zic, câ-3 români de baștină * CORESPONDINTE. ■ I Sinoadele protopopești. — Tructul Almațuiui. — — 8 Aprilie 1906. în 4 și 5 Aprilie a, c. s’a ținut în Al- mașul-mare sinodul de primăvară a preoților din tract, împreunat cu misiuni pentru popor și adunarea învățătorilor din tractul Alma- șului, cari toate au și succes pe deplin, lu- ând în conziderare destoinicia conducătoriului. în 4 Aprilie a. m. M. On. Elorian Pe- tran, v.-protopop onorariu și parohul Alma- șului-mare, a făcut oarele în biserică, la finea cărora a predicat dânsul despre patimile Domnului Isus Hristos suferite singur din iubire față de neamul omenesc prin care ne-a deobligat pre noi la iubire față de Dumne- zeire — și a pregătit poporul adunat in nu- măr foarte mare pentru misiuni îndemnân- du-1 la cercetarea bisericei și pocăință ade- vărată. La amiazi a sosit P. O. D. Protopop, On. loan Galiș, preot în Cuzâplac și On. Eugen Șancu, preot în Nireș și s’a început munca grea dar atât de rodnica a misiunilor servind inseratul P. O. D. Protopop, la finea căruia On. Eugen Șancu predică despre da- torința fie-cărui creștin de a-se mărturisi — iar la finea acesteia în contra programului FEUILLETON. Assuridilili. — Humorescă, după R. H Greiuz. — La câștigarea povestei mele, am ajuns într’un mod de tot particular și curios. De nu se întâmpla, eeea-ce faptice s’a întâmplat, poate că și astăzi m’aș mai află între cei „tainic logodiți®, adecă într’o stare de ceuilibriu labil, carele nu se numără chiar între plăcerile vieții acesteia pământești. Ei da! Acum văd, că vatăm cele tnai primitive regali ale bunei cuviințe! în pri- mele șire cere, a vă câștiga interesul pentru intimele mele reiațiuni, și încă nici nu m’am recomandat. Nutnele meu e: Sever Lungu, Dr. med. unîv., asistent ia institutul patologic, docent privat la universitate, cu eele mai frumoase speranțe de a deveni încă în decursul vea- cului acestuia „extraordinar*. Așa dară respectabilă persoană. Drăguța mea, mică soțioară, a bună samă, nu cam vrea să o recunoască asta totdeauna. De șese luni sum fericitul soț de că- sătorie. Am trecut deja peste lunile de miere, și până acuma am avut „numai* trei scene casnice. Aceste din urmă vreau să le mărturisesc aici sincer. întâi». Cu toate deslușirile deiaiate ale nevestei mele cu dantelele „crem8 dela pălăria ei de vară, nu ie puteam afla „ co- losal* de „ehie* și „de tot originali8. Iacii (armare): o zonă prea sărată și friptură arsă, patra oare de busumflare după amiazi și numele de barbar fără gust. Cătră sară împăcare Spesele: Dune bilete pentru operă. Nevasta mea. de sine să înțelege cn nona pălărie cu dantele. Eu topit în admirație. A doua: în lipsa unei soacre, Paula mea îmi aduse ia casă un respectabil cotoin de Augora. căruia eu, & bană samă nu cam măgulitor i-am dat ticăia de „bestie1*. Motive: Cleptomanie incurabilă și ne toate mobiliile peri din pielea iui. Cu ocasinnea aceasta am avansat dela numele de barbar fără gust, la ceia de barbar fără inimă. O zi întreagă de stabilă bnsnmflare. A doua zi apropiare de împăcare și de o parte și de alta. Sara vine socrul la vizită. Comedie mișcătoare alor doi soți înamorați! Pentru lumea din afară eram amândoi una, solidari, răsboinl intern însă să continuă și a treia zi. Pace. Spese: Ua eveataliu nou. Cotoiul contractual își are Jocul în colțul canapelei. .... Am un amic bun și vechiu. apoteear de profestine, pe carele de mult nu i-am mai cercetat. Oare dacă ași mai vedea de dânsul vre-odată cu o anumită ocasiune ? A treia: Am făcut pe viață, pe moarte curte grațioasei doamne a judelui de tri- bunal! „Și numai de șese luni însurat!? Așa un — barbar!8 veți zice. Mă rug. stimabilelor, aseultați-mă, înainte de a mă spânzura. Doamna judelui era adecă cea mai intimă amică a nevestei mele. Asta n’ar fi nimic în siue. daci Paula mea nu sta. eă joare. ca pe sfânta evangelie pe tot. ee zicea amica «a, și dacă eu nu ași fi prevăzut, că în timpul cel mai apropiat, doamna judelui vă comandă în toată casa noastră; Oi doară pâuă acolo ajunsese lucrul, că ori-ee ziceam eu ici și colo câte- odată, frumoasa doamnă Laura Balea mi-să aducea înainte ca ultima instanță. îu urmă asta îmi treeîi peste răvaș. Dacă-i vorbă de „pantof*, apoi mai bine să stai numai sub unul, decât de-odată sub doi. începui, să mă gândesc, cum să-mi râsbun. Din copilărie am fost cam greoiu la cap. și n’am suferit de idei și iuspirațiuni subite și momentane. De aceea istoria asta îmi cauza nu puțină batere de cap. într’o sară, să înțelege, eă cu conce- siunea nevestei, mi-a succes a mă strâcura și eu într’o companie de judecători de po- pice, unde tocmai să puse cep la un butoiu de bere „Salvator*. Nevasta mea era in- vitată la doamna Laura Balea ia theă. Simțeam formal, cum îmi șiniesc urechile. Oare ce progrese none de dresură mai înaltă a soțului incit făcea Paula în sara aceasta la instructoara sa?! Mai bine mă despart, decât să mai sufer această predomnire de tutorat! m’am decis ia al treilea păhar de „Salvator8, La al patrălea îmi veni o ideie de salvare, încât de bucurie am erupt întru un ade- vărat urlet de India ni, așa cât prietinii mei spăriați erau serios îngrijați, că m-a apucat dintr’odată o furie de perseeuțiune. Ideiâ îutradevăr, câ și merita o îm- părăție. Chiar îu ziua următoare a și fost pusă în activitate. Și lucrul nici nu a fost așa de eu greu, pe cum mi-1 gândeam i» început, pentru-că doamna jodeiui in adevăr e o drăgălașă femeie. întâi fețe cam uimite a Paulei mele și a' doamnei' Laura; Paula socotea să iei» inerții câ o glumă mai mnlt sa& mai puțin Nr. 18. UNIREA Pag. 141 altcum statorit, conziderând timpul scurt de 2 zile și lucrul mult ce era de isprăvit a predicat On. loan Galiș, despre însâmnătatea mărturisirii și cum trebue făcută ca aceea sâ fie spre mântuirea sufletelor. După inserat cetindu-se rugăciunile dinainte de mărturisire s’au Început mărtu- risirile. • Mărturisirile au decurs până sara după 7 oare, când iarăși preoții și poporul s’au adunat în biserică servind P. O. O. Protopop, Paraclisul Prea Curatei Vergure Maria, ce- rând prin rugăciunea aceasta prea frumoasă ajutoriul și scutul Maicei Domnului asupra lucrurilor obositoare dar mântuitoare. La ținea Paraclisului P. O. D. Protopop, a răpit inimelo tuturor, a poporului și a inteligenții adunate in număr atât de mare încât biserica foarte spațioasă nu i-a mai în- căput, cu predica sa despre pocăința adevă- rată, carea numai In sânul bisericei catolice singure mântuitoare se poate ajunge. Con- stat atâta ca aceasta predică deși a ținut preste o oară pe nici unul din ascultători nu i-a obosit, ba mai vârtos considerând în- vățăturile frumoase din acea, cu oare-carcva părere de reu s’a observat, că oratorul vrea să o finească. La finea predicii s’au început iarăși mărturisirile, tn 5 Aprilie la 6 oare s’a început utrenia cu S. Liturgic servind părintele Protopop și părintele Galiș. După priceasnă a predicat părintele protopop des- pre Sânta cuminecătură, după carea toți cei mărturisiți în număr aproape la 400 inși s’au cuminecat. Sub decursul liturgii a fost înălțător a auzi corul în două voci a țăre- nilor din Almașul mare, înființat și condus de destoinicul învățătoriu Vasiliu Idu. La finea S. Liturgii tinărul preot On. Victor Simoc a predicat despre post, fiind aproape singurul păcat, care e încuibat în parohia i Ahnaș, adecă neținerea postului. După | aceasta predică s’au mai cetit rugăciunile de înainte de mărturisire, s’au ales de confesori On loan Galiș, Eugen Ș ia neti și loan Simoc, ! apoi s’au mărturisit toți preoții tractuali, do- i cenții curatorii biș. și reprentanții parohielor. ■ După terminarea misiunilor poporali s’a I început ținerea ședinții sinodali. Toți mem- J brii sinodului și popor mult din Almaș s’au i adunat la biserică, pentru a li de față la I sinod. j Peședintele sinodului P. O. D. Protopop, j prin o cuvântare aleasă deschide ședința si- nodală și face raport despre schimbările din tracL După cari trecând la ordinea de zi s’au adus mai multe hotărâri de interes pu- blic și tractunl. După sinod s’au ținut adunarea învăță- torilor sub conducerea presidentului Gregoriu Dobocan, învățătoriu în Sân-Georgiul-de-me- seș. A dizertat cu mult succes Alesandru Olariu despre beție, Teodor Vlaic despre po- mărit, dar mai ales Mihail Ogrean despre । foloasele șeoalei. i — i. ~ g. — | --------------------------- . I . Sfințire de biserică. SUmnic, 22 April 1906. i I Azi a fost consacrată frumoasa bise- ricâ de aci. unde credincioșii au eă aducă rugăciuni ferbinți, și la altarul căruia an să-și depănă durerile și plângerile, cerând dela bunul Dumnezeu, să le trimită bine- cuvântare și ajutor în năcazuri. Cu câtă bucurie am plecat și noi, sâ luăm parte la acest act solemn, cu atâta - dragoste am fost întimpinați între hotare de un banderiu clin 20 călăreți lu frunte cu zelosul învățător al Slimniculni Nicolau Stănilă, din partea căruia am fost salutați cu niște cuvinte calde și adânc simțite, la care a răspuns harnicul și neobosunl pro- tonop al Sibiului Preaon. Nicolau Togan, espunându-și bucuria, ce o simte în aceste i momente fericite, tnuițămind tot odată pentru întiaipinarea cea frumoasă, care i-au fă- cut-o. între sunetele clopotelor, cortegiul plecă spre sat, până la locuința noului preot, On. Domn Ariton Păcălea, care avei să fie Introdus astăzi îu noua parohie, și acest l eveniment a ridicat îneă mult Insâmnătatea zilei. Fiind timpul înaintat, preoții Imbră- cați în ornate bisericești, au plecat dela casa parohială la biserică, unde îndată s’a început serviciul divin. A servit Nicolau Togan. protopop în Sibiu, preoții; Ananie j Deeei, Ham ba, Dionisiu Aaron, Gurarlului, } Nicolau Pop, Hașag, Diouisiu P. Deeei, Orlat și Ariton Păciilea. După utrenie Preaon. protopop prin o vorbire instructivă introduce pe noul paroh, predându-i cheia, simbolul puterii și evan- gelia. Sabia apărării, îndemnându-i ea în tot timpul să vestească cuvântul lui Dum- nezeu. Noul Introdus emoționat și uăiruns de măreția oficiului, cari îl i-a asupra sa, promite că se va nizul a corăspunde oficiului său. După acestea a urmat sublimul act al sfințirei, cu rugăciunile lui înălțătoare de inimi, cu înconjurarea de trei ori a bi- sericei. stropirea zidurilor cu apă sfințită, și cetirea celor două-spre-zece evangelii, după care a urmat s. liturgie. După s. evangelie, On. Dionisiu P. Deeei, a ținut o preafrumoasă predică mul- țime! ascultătoare, arătând prin alese cuvinte „rolul bisericei la poporul nostru", îndem- nându-1 ca în toate năcazurile vieții, aci să-și afle mângâierea la sfântul altar, nade sueceasă; prietina poate, că îl credea de o ironie. Eu însă cu cât stăruii mai tare în adorarea mea. cu aiât începui a câștiga înri curând impresiona asupra cochetei doamne. Trei săptămâni întregi mi-am conti- nuat stăruințele mele. Apoi urmă o puter- nică sguduitură casnică. Nevasta-mi topită în lacrămi. Cele mai amare imputări. Așa do tare s’a aflat ea înșelată cu mine. cum n’ai sta să erezii Chiar și cotoiul căpătă unele trântituri. Doamna judecătoreasă fit gradată „la starea de o persoană falză și nemernică*1, și eu din uou osândit de un om fără de gust. De atunci Paula, totdeauna, când doamna judecătoreasă se anunță, regulat dă ordin, sâ spună, că uu-i acasă. Dacă din întâmplare îs și eu acasă, atunci la tot su- netul de elopoțăl mă încuie, numai ca nu cumva, ia un moment neobservat să mă slrăcur pe coridor, și așa să aflu ocasinne a da față cn acnm dușmana sa de moarte. Tacit (urmare): Victorie completă și ajungerea țintei dorite de mine. Spese: Nimic. Studiez acum la o predica morală, de mare însâmnătate, cum să-i esplic ne- văstuții mele — când e jaiuză e și mai drăguță — cazul cu Laura Balea cu deduc- țiunile necesarii pentru buna noastră înțe- legere pe venitor. Dar iar m’am socotit, să mai amân treaba asta până mai târziu, ca nu cumva eșind comedia mea la iveală, să urmeze ceva și mai rău. Dar acum în fine tot trebue să urmeze istoria, cum adecă am ajuns ia nevasta mea. Vezi așa pățăști, dacă nu ești literat, ci asistent patologic, le iei adeeă toate întors și fără rând. Dar istoria asta este unică în viată, de care mă acuzi. Alta sigur că nu mai faci Pe pagina 1037 din cartea de adrese sub litera S. să află numele Laurențiu Săl- ci ovau. fabrică de tutun și import de spe- cialități esterne. Strada poetului Nr, 7. până la 9. Asta-i socrul meu. Paula e unica sa fată. Mama nn mai trăiește. La un pie-nic academic, făcând cuno- ștință la olaltă. ne-am ambrizat nnmai decât, eum de comun sâ întâmplă cazul acesta și la alte pic-nie-uri. Dar apoi lucrul să des- voaltă și pătrunde mai afuud. La întâlnirea în teatru — eu adecă cu astuție de vulpe brodisem treaba așa, să capăt loc lângă aleasa mea — ne-am logodit în secret, se înțelege.. Taica nu trebue sâ știe nimic despre asta, că grozav s’ar supăra! El adecă e un adept și părtinitor a curei pe cale naturală, și nu poate vedeâ în ochi pe nici nu medic și metoadele lor! — Frumoase și mângăioase prospecte!? îmi făcusem planul aventurios, de a mă Introduce în casa Dlui Laurențiu Sal- ciovan sub oarecareva alt titlu de profesiune, a câștiga pe socrul „in spe“ cu asalt, și apoi a eși pe față cu coloarea. îmi și fă- cusem o listă întreagă de profesiuni, dela virtuos în violină, până la cela de pieiariu și alte gradațiuni grațioase. Mai mult succes îmi promitea rolul de posesor de plantațiuni de tutun în Cuba, Paula Insă nu voia să știe nimic din toate acestea. Logodna noastră era pe aci să-și serbeze aniversara și noi ne aflam încă tot numai acolo, unde am rămas în sara aceea de teatru. Afară de unele epistole, a căror espedare se făcuse sub cele mai grele dificultăți. întâlnirile noastre personali ie puteai număra pe degete și totdeauna erau calculate numai pe câteva minute. Snouzs mea din zi în zi dereni tot mai timidă, și in urmă nu mai voia să știe nimic de nici un renderorus că taică-s’o și așa căpătase ceva suspițiune, și ea de frică numai putea durmi niei o noapte în liniște. O ultimă întâlnire am mai câștigat dela dâusa. Cu ocasiunea aceasta apoi erau Bă se ieie definitive hotărîri. că oare eu sfat ar fi a mă încumetă să întru în spelunca leului, ori ba. Despre loialitatea pentru aceasta mo- mentoasă consultare, multă vreme na ne puturăm uni, și chestia aceasta cauză o schimbare aprigă de depeșe de mai multe săptămâni. în urmă am învins eu cu propunerea mea: La trei oare după amiazi în sala assiriană a muzeului! Acolo a bună samă nu ne va conturba nime. Mai încolo să put fă presupune eu siguritate, că dl Lau- rențiu Salciovan, pe lângă importatele sale țigări de Havana, nu să va mai interesa și de anticele sculpturi assiriane și babilonice. Era evident, eă aceste două genuri de in- terese să esclud, așa zicând, împrumutat unul pe aitul. și prin urmare tăicuța nu va însoți pe fică-sa la muzeul asairian. Era o zi de vară cu zăduf înădușitor. Deja la doue oare eu eram în sala assiriană- Servitorul mă măsură cu ochii, zimbind'. Ce Doamne, gândesc în mine, doară nu are și;ăsta ceva prepus? (Va turna.) ' " Pag. 142. UNIREA Nr. 18. Inspirații și principii lom ești Iți pleacă ge- nunchii și-și deavâle«c durerile, suferințele și mustrările iuimei Înaintea „Împăratului împăraților1. La finea a. liturgii Preaon. protopop, mnlțămește tuturor acelora, cari prin spri- jinul lor atât moral cât și material, au con- tribuit la înălțarea frumoasei biserici și a festivității acestei zile mărețe. Ambele vorbiri au avut efect asupra mulțimei. Ochii tuturor erau ațintiți asupra vorbitorilor, de pe fața tuturora s’a putut observa mulțămirea. între persoanele, cari an luat parte la serviciul divin, pe lângă mai mulți învă- țători, am observai pe preotul ev. lut. iocal Mnlton. Johan Plattner și pe Știm. Domn Odwdd Nemetz. notar local. Laudă și cinste se cuvine harnicului și credinciosului popor din SUmnîc. care pe lângă toată puținătatea lor, au arătat, că nude este voință tare și credință In Dumnezeu, este și putere. Servească de exemplu și altor credin- cioși, hărnicia acestui popor și defe Dum- nezeu, să ne mai Întâlnim la atari acte solemne. Prietinii. Din America.*) Cleveland O., 31 Martie 1906. Stimate Domnule redactor! Să apropie Paștiie, și DVoastre aveți a le sărbători eu bucurie, cu desfătare, dsr nu toți. Mulți vor uda colacul Paștilor cu lacrătni de durere, căci va fi 'lipsind unul sau altui din sinul familiei va fi dus de- parte In America. Ei! dar starea emigra- tului român, ește cât să poate de deprimâ- toare. considere-să pe ori și eare teren. Să o considerăm trupește: Cu durere trebue să constați. că nu cu mult e superioară stări trupești a unui ...... nu zic cuvântul că mi-e reșne! — Mi-e rușine și mă doare! închipueți, Domnule o casă cu doue- trei etaje. în ea iocuesc 40—60 oameni, unii lucră ziua, unii noaptea, toți Iocuesc amestecați. Nn s’a sculat bine unul din pat, și se trântește al doilea. Pentru cură- țirea odăilor, spălatul vesmintelor, fiertul mâncării, spălatul farfurielor, sunt 2—3 muieri. Acuma Vă puteți închipui curățenie și stare de lucruri cuviincioasă. Apoi de cugetăm, că oamenii aceștia locuiesc îngră- mădiți câte 6—8 într’o odaie, unde abia pot locul cinstit doi inși, iar alții Iocuesc prin podurile căzilor,, numai să nu șolveaseă mult, atunci aveți o ideie despre starea lor! Durere, dar tabloul acesta e real! Sărmanul Român! A fost odată căutați Românii, pentru a fi duși la zidirea unui drum de fer, natural, înainte de a fi trans- portați la lucrări, medical societății a exa- minat starea sănătății oamenilor. Le-a cercetat peptul, și din trei sute, nici unui nn a fost primit, nn numai, ci societatea aceea a zis odată pentru totdeauna, că la lucrările sale primește toate neamurile, numai Români, nu! îu nnele orașe și sate, viața ior nu aamănă a viață de om. Să lipsesc de toate, *) întârziată ăiu lipsa de »p»ț. numai să aibă bani și de băut. Beția în- tr’unele orașe a ajuns la culme. Căsile, nnde șed Românii, le cunosc așa: Unde se văd mai multe butoaie de bere îngrămădite, acolo Iocuesc Români! Ăsta e fapt dureros! E drept că nu sunt numai Românii așa, ei și alte popoare, dar acuma toate se pun în cârca Românului. i în cele sufletești. Românul lasă și mai mult de dorit! Au păcat de moarte și sunt respon- săbii preoții și învățătorii de pe la noi din i Ungaria, despre starea dejositoare și despre ignoranța crassă, ce domnește între poporul român. Aici în patria libertății să vede ce plătește un om. Are ia diaposiție tot ce voește, poate alege după plac binele ori răui, nime nu-1 constringe a face bine. Pe cam își va așterne așa va durmi Sunt ' unele părți bine îngrijite, suut sate, a căror locuitori sunt fala neamului român, dar majoritatea Românilor, trebue încreștinată! M’ați înțeles! Acest rău numai prin o or- ganisare bună, prin o lucrare intensivă să poate depărta. Aici ar avei preoții misiunea sfântă de a fi vrednici următori ai aposto- lilor. America este nn cuvânt, care îmbată pe mulți. E așa ușor a câștiga, ușor a ajunge la bani. Preotul, ia început va avei a să lupta cu mari greutăți, și de aeeea să reeomândă preoților eeiibi să nu pregete a veni în America, căci aci liberi de grijurile lumei vor putea mai ușor duce la bun sfârșit organizarea Românilor, și merite își vor puteă câștiga și Înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor și a neamului nostru. Organisat-am pe aici mai multe comu- nități, .și toate trebue. să aibă nn viitor, ' cum numiți să poate tnai strălucit, dar toată ; zoala mea va fi zădârnii-ă. dacă episcopatul . nostru nn va auzi glasul celui ce strigă din ; marea pustietate a Aniericei, Copiii cer i pâne și nu e cine ei o sfărime. Eu apelez la inima preoților tineri zeloși peniiu mă- rirea iui Dumnezeu și a neamului. Sâ se înroleze sub steagul erueei. să ceară dela i episcopatul nostru, să-i trimită !n America. | teren mare de luptă, sâ deschide înaintea । lor. greu e drept, dar la urmă toate au | să învingă. Mântuitorul Nostru a avut ! Apostolii sâ:, cari nu prea să uitau la co- j moditățiie proprii, și așa au putut duce i lumea la creștinism. ; (Va urma.) ELECTORALE. Prima zi. । Duminecă a fost prima zî de I alegere. S’au făcut alegeri în 53 cercuri, în 38. au fost reușit inde- pendiști, între aceștia Apponyi si Kossuth, — în 6. constituționali, 1 democrat și 3. sârbi naționaliști: Mihail Polii, la Chichinda, loan Ma~ nojlovici, la Ozora și loso Marisici, la TorSkbecse. Toți aceștia sunt i deputați noi, cari n’au fost în se- i i siunea trecută, In 4 cercuri e ba- j lotaj, în 2. între naționaliști si in- [ dependiști. Și în celealalte 2. balo- j tajul au fost provocat de naționaliști, î cari însă au rămas în minoritate. I Se vede, că lupta s’a dat cu toată i puterea. La Oehul-Silvaniei nu s’a putut ținea alegerea, fiindcă, — după ziarele magiare, — afară de president și un membru din comi- siune, toți ceialalți și-au dat dimisia, sub cuvânt, că presidentui a lucrat într’acolo, ca partidul kossuthist, să nu poată pune contracandidat naționalistului Gheorghe Pop de Bă- sești. Telegrama spedată nouă, glă- suește astfel: „Noi in mare majoritate, presidentui comisiunei a abzis, alegerea s’a amânat “ E evident dar adevăratul motiv: Convingându-se partida contrară de majoritatea alegătorilor români, cari cu entusiasin au mers, să aleagă pe venerabilul president al parti- dului național român, au iscodit ceva motive pentru împedecarea acestei frumoase manifestațiuni. Comisia electorală centrală va pune alt termin, când nu ne îndoim, că frații noștri se vor purta tot așa de brav. Ziua a doua. Asupra acestei zile n’avem știri complete, vom împărtăși pe celea primite până acum. La Arpașul-inferior a fost ac- lamat dr. Nîcolae Șerban, cu program național. La Vinț a fost ales dr. luliu Maniu, iar la Ighiu dr. Alexandru de Vajda Voevod, doi dintre cei mai distinși membrii ai partidului na- țional român, bărbați tineri, dar plini de ideale și sentimente mărețe. Amândoi vor face de sigur fală parlamentului. In jurul acestor alegeri s’a des- lănțuit toată puterea contrarilor, spre a le zădărnici, nu-i mirare deci, că și din partea noastră s’a desvoltat cea mai intensivă acțiune, lucrân- du-se din răsputeri cu toate mij- loacele legali și constituționale. Fie- care zi ne aducea știri tot mai în- grijitoare despre feliuritele presiuni și uneltiri, ce se făceau de tabăra contrară, pentru reușita lui Jeszensky secretarul dela reuniunea agrară, pe cari partisanii săi îl presentau, ca pe un bărbat cu celea mai în- tinse cunoștiințe, absolut necesar în parlament. Bravii noștri frați din cercul Ighiului, au tras dungă peste tot planul lor, le-au dovedit, că a trecut timpul de a umplea parlamentul cu deputați aleși în cercurile românești. Partidul inde- pendist din comitatul nostru și-a dislocat în cercul Ighiului pe mai mulți membri marcanți, spre a lucra în favorul „candidatului coaliției, a acestui bărbat rar de mare cultură, dorind să dovedească și în chipul acesta seriositatea și intimitatea dintre partidele coaliționiste.4 Du- rere! Luni la 5'20 d. a. am primit dela Ighiu următoarea depeșă: „ Vajdu reușit cu 444 voturi, contra Jeszensky, care a primit numai 375“ Când telegrama aceasta a fost afișată la redacția noastră, publicul numeros, care aștepta impacient Na 18. UNIREA Pag. 143. știri despre alegeri; a erupt în ac- lamări des repețite și înmediat s’a spedat dlui Vajda o telegramă de felicitareînnumele românilor din Blaj. Față de candidatul din cercul Vinț, distinsul și mult aprețiatul nostru advocat arhidiecezan Dr. luHu Maniu, noi Blăjenii — o spunem cu fală •— am arătat o dragoste și alipire, de care puțini bărbați s’au învrednicit. Inteligința română din cercul Vințului, a desvoltat într’adevăr o puternică acțiune spre a asigura reușita candidatului naționalist, având sălupte cu presiunile oficioase și cu toată ceata de slujbași admi- nistrativi, cari ca și un puhoiu, s’au revărsat peste satele românești, cercând în tot chipul să momească pe alegători, să nu meargă la alegeri, știind, că e foarte greu a le cere, să nu voteze cu dr. Maniu. , între corteșii lui Erddss Ar- mând (mai înainte Eibenschutz) cea mai tristă figură o făcea un preot catolic, îmbrăcat în reverendă și cu peană în pălărie, care însoțit de solgăbirae, umbla prin cerc. La Blaj, unde a fost zărit într’o zi, i-s’au făcut călduroase aclamări (?!) Tot aparatul administrativ pus însă în mișcare, s’a dovedit de neputincios, față cu sentimentele naționale și de vrednicie trezite în inimile alegăto- rilor români Un tablou neuitat a presentat Intrarea sărbătorească a alegătorilor în Blaj, Duminecă înainte de prânz, pe o ploie, ce continua din sara premărgătoare. Damele române din Blaj, a acoperit pe alegători cu flori și aclamările entusiaste ale publi- cului, i-a însoțit până la gară. De asemenea a fost măreață manife- starea de simpatie a publicului j blăjan față de dr. Maniu, pe care ! l-a însoțit la gară, aclamându-1 și j aruncându-i flori. • Luni toată ziua, piața înaintea redactorului nostru era plină de cu- rioși, cari așteptau nervoși, dar cu încredere sosirea știrilor, cari, parcă întârziau anume, neputând ajunge nimic la telefon. Prima telegramă a sosit la 3 oare și vestia o majoritate de 220 voturi față cu jidanul dela „Egyet- ^rtes*. Entusiasmul a început a crește. O altă telegramă sosită la 4 oare întăria vestea aceasta. De- peșele, cari se succedau mereu, ve- steau mereu majoritatea aceasta, mărind entusiasmul tuturor. Musica unui circus, ce se așezase în piață, a început dela sine să cânte piese naționale. La 8*30 sosește ultima Știre: „alegătorii lui Maniu sunt în ma- joritate absolută, însuflețirea e mare, is- banda e a noastră^. La sosirea acestei știri nu mai era nici o îndoială de succesul nostru, mai era o singură temere, întrevenirea vre-unui inci- dent provocat cu intențiune pentru zădărnicirea închierfi alegerii. Cu toate aceste publicul a început a ilumina ferestrele și a se pregăti pentru primirea deputatului și a alegătorilor săi. Dl protopretor sosit la 1 oară noapte a oprit foarte nervos un conduct de torțe, ce se proiectase, și ori-ce âclamare a celui ales, sub prilej, ca să conturbă li- niștea, deși nu durmia nime în Blaj, și pân să plece conductul dela gară, era VsS. când fiind 1 Maiu, de altă dată începe să cânte muzica. L-am iertat, era ofilit sărmanul că nu ie- șise ovreiașul său, despre a cărui reușită dsa era foarte sigur. La sosirea deputatului, proto- popul Bărbat i-a adresat un entu- siast salut, iar daniele române și meseriașii i-au presentat doue admi- rabile buchete. A răspuns depu- tatul adânc emoționat, mulțumind pentru această nouă manifestație. Conductul întreg apoi, în frumoasă ordine, cu muzica în frunte a mers la curtea economică a dominiului mitropolitan, unde alegătorii au fost ospătați. S’au încins frumoase dansuri naționale, jucând țăranii plini de veselie și ridicând cu fală steagurile albastre, pe cari le-au dus și adus cu vrednicie. La 7 oare toți alegătorii au petrecut pe dr. Maniu la cuartir, făcându-i entusiaste și neîncetate ovațiuni și apoi trecând prin stra- dele orașului în sunetul musicei, s’au împrăștiat cătră casă, conștii și mândri de fapta bărbătească și românească, ce au săvârșit. Din 909 voturi ,date (de toate 1050) dr. Maniu a întrunit 558, iar Erdoss 351. După informațiile ce avem, numai 8. români și-au părăsit steagul și aceia presionați și amenințați. închiem aceste note cu salu- tarea devenită generală: Trăiască Dr. luliu Maniu ! ! / . Ultime știri. Până în momentul ultim sunt cunoscute următoarele alegeri din partida națională: 1. Dr. [uliu Maniu, Vințul-inferior. 2. Dr. Ales. Vajda Voevod, Ighiu. 3. Dr. Nicoiau Șerban, Arpaș. 4. Nicoiau Oncu, losășei. 5. Vasiie Goldiș, Radna. 6. Dr. Ștefan Pop, Șiria. | 7. Dr. loan Suciu, Boroșineu. 8. Dr. Aurel Novac, Sasca-montană. i 9. Coriolan Bredicean, Bocșa-rom. 10. Coriolan Bredicean, Oravtța. : 11. Dr. George Popovici, Lugoș. i 12. Dr. Ștefan Petrovlci, Zorlenț. | ----ii * i Noutăți. J știri personale- Vasiie Mangra, vicarul episcopesc ort. din Oradea-mare, a fost hiro- tesit de Episcopul Aradului ca arhimandrit. Sinoad.de bisericii ortodoxe române și-au luat Începutul în Dumineca Tom ei. La Caransebeș sinodul s’a prorogat, din cauza, că un număr de membri, ocupați cu alege- rile dietaii, și-au cerut concediu pe întreagă sesiunea. Hymen. Anunțăm cu bucurie logodna fi cel or protopopului nostru dela Morlaea, anume a dș. Francisca L. Pop cu Dr. Am- dreiu Pop, și a dș. Sabina L. Pop cu Dr. Vasiie Crișan, amândoi advocați în Huedin. — Sincere felicitări! „Mănăstirea Argeșului" la București. La 7 Maiu v. societatea corală „Carmen" din București, va cânta partea I. și II. din capdopera măiestrului Murășianu, „Mănăs- tirea Argeșului ', cunoscuta baladă a lui Alexandri, aranjată tn cor, cu soli și acom- paniament de orhestră. Ziarele de dincolo scriu foarte elogios despre activitatea muzi- cală a iubitului măiestru. Dela Expoziția din București. în urma unei tnvoeli Intre miniștrii de interne a României și Ungariei, dela 1 Maiu v. până la 1 Noemvrie v. se suspendează toate dis- pozițiile relative la prezentarea pașapoartelor pentru durata expoziției. Din București se anunță, că moștenitorul Franz Ferdinand al Austro-Ungariei și prințul Eitel Friederic a Germaniei, vor vizita expoziția. în loc de anunțuri de logodnă. Di Victor Tordășianu, referent consistorial și d-șoara Eugenia lovescu, profesoară la școala de fetea „ Asociațiunii", drept rescumpărare a anunțurilor de logodnă, dăruesc pentru Muzeul etnografie* ai „As.jciaținnii* 20 eor. fondului de 20 bani ai „Reuniunii sodaliior români din Sibiu", pentru cumpărarea unei case eu bală de vânzare 10 eor. „Patria", cassă de economii, societate ne acțiuni In Blaj, s’a înscris în șirul mem- brilor fundatori ai „Reuniunii sodalilor ro- mâni din Sibiu", cu taxa de 100 cor., văr- sată la eassa Reuniunei. Căștile în Lugoj, Sub acest titlu primim o lungă corespondință din Lugoj, pe eare n’am putut-o publiea, fiind ocupați eu mișcările electorale. Estragem urmă- toarele informații: „Pentru a deștepta ini- mile si a pune în vibrare evlavioasă sim- țemintele credincioșilor pentru o viață eu adevărat creștinească, și spre a pregăti ini- mile ascultătorilor pentru mărturisire, llt- stritatea Sa Episcopul a rostit la Florii, prima Sa cuvântare sacră, vorbind despre esiatința iui Dumnezeu șt relaținnea noastră față de Ei. ca Creatorul nostru. Esecu- tarea atât de precisă și conștiențioasâ a. liturgici Ini Musicescu. a ridicat mult pie- tatea credincioșilor. La îneăratul din Vi- nerea mare, Ilustritatea Sa luând mandia, a îndeplinit ceremonialul punerii în mor- mânt a Domnului Hristos. după eare în fața poporului adunat în număr foarte În- semnat, a rostit a doua cuvântare sacră, vorbind în cuvinte convingătoare, despre uriciunea păcatului și despre mijloacele de îndre tare și împăcare cn Dumnezeu, Uo moment înălțător de suflete a fost, când după predică Lustritatea Sa a coborit scaunul arhieresc, spre a se îneb-na și să- ruta sfântul mormânt, pe când corni intona eu un farmec duios cântarea: „0 Isuse". Duminecă la 3 oare diu noante s’a început ceremoniile învierii. La sta Liturgie a pon- tificat iarăș Ilustritatea Sa. Biserica ca- tedrală destul de spațioasă, era ticsită de lume multă. Intre cari străini mulți După evaugelia cetită tn 6 limbi, a predicat Hu- stritatea Sa despre religiui.e și știință, pe cum și despre datorința noastră de a crede adevărurilor propovăduite de Hristos ți în- tărite prin moartea și învierea Sa Cu acest prilej am avut bucuria de a auzi neîntre- cutul euminecar al prof. I. Mnrășauu: „Ochiul inimii mele", cântat cu o oreeisiune artistică, de nn cor compus diu 120 persoane. Con- ducătorul corului loan lenea, teolog aba. ș’a achitat de o frumoasă datorință în modul cel mai strălucit, prin telul. în care a știut să-și validitexe nisuințele și osteneleie sale nobile de a conduce o reuniune bine disci- plinată. câștigând prin aceasta stimă și re- cnuojtința obștei și a celor mai mari. A' doua ai de Paști întfiin frumos și imposant cortegiu, în fruste cu Ilustritatea Sa, întreg poporal a eșit la tfisțirea țarinei.4 —— Pag. 144 UNIREA Nr. 18 PARTE SCIINȚIFICÂ-LITERARA. Spiritismul. (Continuare) în fine, ca să lapidați iacă numai așa mărt urisirea unor oameni, cărora li-s’a încredințat examinarea unui fapt, și li-s;a impus să-și dea părerea, e tot una cu desconziderarea mârturisirei omenești, de ori-ce auctoritate ar fi ea; pentrucă nu există nici un fapt în istoria sacră ori profană, ori în analele științei, care să sc bazeze pe dovezi mai solide și mai puternice, de cum sunt acelea, cari nu numai că ne-au convins pe noi, ci ne-au prea convins prin evidința Jor. Așadară nu vă mai provocați ia superioritatea simțurilor voa- stre și a scepticismului vostru; și așa, să se pună odată capăt aces- tor certe zadarnice’'.1) Astfel scriea Crookes în cartea sa despre forța psihică. ■ A r x i c 1 u i III, Fenomene spiritiste. Unii auctori împart fenomenele spiritiste în două clase: In fenomene fizice, la producerea cărora se recer forțe fizice, cum ar fi învârtirea meselor, ridicarea lor, etc ; și în: fenomene psihice, pentru îndeplinirea cărora se pretinde un agent inteligent, cum ar fi: răspunsurile, scrisoarea automatică, etc. Alții din contră le împart cu Crookes în 13 clase. Noi vom urma împărțirea lui Crookes, reducând câteodată mai multe clase de ale lui la câte o clasă de a noastră. Clasa I. De aci se țin mișcările corpurilor grele, fără sa li-se aplice vre-o forță mehanică. Un caz de acesta ne prezintă Zollner*) petrecut în ședința din 6 Maiu 1878, la 11 oare a. m., fiind deplină lumină în sală. „Am ocupat Ioc“, zice Zollner 1. c., „ca de regulă, la masa de experimentare, împreună cu Slade Vis-ă-vis, în apropierea mesei de joc era o masă rotundă mică..., de fag, de 77 cm. înaltă, diametrul suprafeței era de 46 cm., și greutatea ei de 45 Kgu. Va fi trecut cam un minut de când ne-am fost pus la masă cu Salde și ne-am fost pus mânile împrumutat peste olaltă, când masa cea rotundă a început sa se miște încetișor, ce am putut vedea limpede amândoi pe suprafața mesei rotunde, carea se ri- dica peste suprafața mesei de experimentare, pe când partea in- ferioară a mesei nu o vedeam (din cauză mesei, la carea ședeau, adaug ou). „Mișcările în curând au devenit mai mari, așa că masa cea rotundă s’a apropiat de. masa de experimentare și s’a culcat sub aceasta, înturnându-și picioarele cătră mine. Nici eu, și pe cum se vede, nici Slade, nu știam cum se vor mai desfășura lucrurile, pentrucă în momentul următor nu s’a mai întâmplat nimica. Slade tocmai și-a luat tăblița sa întrebe de spirite, dacă mai putem aștepta ceva, în care timp eu voiam să mă uit mai bine Ia masa cea rotundă, carea, dupăcum știam eu, era sub masa de experi- mentare. Dar spre marea mea mirare și a lui Slade, șpațui de sub masă l-am aflat gol, și masa, carea mai înainte o văzusem cu ochii, n’am aflat-o nicăiri prin odaie. în speranța, că iarăși va apărea, ne-am pus din nou la masa de experimentare, unul lângă altul, de laturea opusă a mesei, dela locul unde fusese masa cea rotundă. Am stat vre-o ă—6 minute în așteptare încordată, când Slade i-mi spune, că vede: puncte luminoase în aer. Deși eu, ca și de altădată, nu puteam să observ nimica, totuși involuntar m’am uitat și eu îr direcțiunea, în carea se uita Slade; pe când mânile ne zăceau pe . masă peste olaltă; iar sub masă piciorul meu stâng se atingea mai în toată lungimea sa de piciorul drept al lui Slade, pentrucă eram strânși unul lângă altul, de aceeași parte a mesei Uițându-ml în coptinu în aer în toate direcțiunile, îngrijat și mî- rându-ină tot. mai tare, mă, întreabă Slade, că nu văd eu aparițiile acelea mari de lumină? Și după-ce i-am răspuns ca nu, am conti- nuat a mă uita In 'direcțiunea privirii lui, cătră plafonul chiliei, dându-mi' capul/pe spate. Deodată văd la o înălțime de vre-o 5 urme mașa dispărută mai înainte, cum se scobora cu repejune cu picioarele.. în.. sus, cătră suprafața mesei de experimente. Deși ner&m; ferit-capetele, eu în dreapta și Slade. în stânga, ca să nu nd lovească masa, totuși ea, înainte de ce âr fi ajuns pe suprafața mesei de experimentare, ne-a lovit pe amândoi la o lăture a ca- !) Francq op. cit. pag. 147-14.5,; . .. WisBenschaftliche Abhand. II. 916, la Schneider pag. 212. petelor, așa că durerea produsă în laturea stângă a capului am simțit-o timp de 1 oare (acestea s’au întâmplat cam la 11° 30')". Al doilea exemplu fie dela Cesarc Lombroso, din ședința din 5 Martie (Sâmbătă) 1892, ținută în Neapol. Procesul verbal, ce s’a luat atunci, s’a subscris de toți rei de față, și s’a publicat în „La tribuna gindiziaria, Nr. 12. 25 Aprilie 1892’). Dc față, la șe- i dința aceasta erau: Cesare Lombroso, profesor de psihiatrie la universitatea din Turin; lammaso Dc Amicis, profesor dc Biblio- grafie la universitatea din Neapol; Fedcrico Verdinois, ziarist: Ercole Chiaia, dr in medicină; Erncsto Ciolfi-, media Eusapia Paludino. „Profesorul Lombroso", zice procesul verbal, „înainte de a se începe experimentele, examinează cu denmăruntul media, po lângă azistința prof. Dc Amicis; apoi examina cu toată acurateța chilia, măsuța și cele 8 scaune (căci numai mobilele acestea erau în chilia de 3'1% per 4'/Q metri). încuia ușile chiliei, luă cheile, și înfundă găurile cheilor cu hârtie. Media l’aladino sa așezat la măsuță, având de-a dreapta pe profesorul Lombroso. iar de-a stânga pe prof. De Amicis: toți trei sc țineau de mâni. Chiuia, Verdinois și Ciolfi au șezut unul lângă altul, departe de măsuță. Chilia era luminată pe deplin cu o lampă de gaz, ce atârna tn mijlocul chiliei". „După vre-o zece minute începură îndatinatele ridicări-mișcări ale măsuței, până la ridicarea ei totală dela pământ, la înălțimea de 30—50 centimetri, rămânând suspendata în aer 5—8 secunde. Cerând cavalerul Chiaia dela forța, carea lucra sub numele lui John, sa facă să se constate la deplină lumină formarea unei umflături sau corp articulat (ital. ario) sub haiua (le gonne) mediei, măsuța răspunse cu sistemul alfabetic, că; da și apoi completă cu bătăturile: a sini. Atunci toți strigarăm: Suntem asini (măgari)? Măsuța răspunse, că: nu, și continuă să completeze cuvântul: a * sinistra, făcând să înțelegem, că forța ar fi produs fenomenul, de partea stângă, lângă prof. De Amicis. Era o probă evidentă, că. cuvântul a sinistra nu era reflexiunea cugetului a nici unuia diu cei de față, dupăce niei unul nu s’a cugetat Ja a «a ceva". „Pentru mai mare siguranță, în contra orj-cărei înșelăciuni posibile, profesorul De Amicis ținea cu o mână picioarele, și cu cealaltă genunchii mediei, și profesorul Lombroso încă se scoală în i picioare și se pune de-a stânga mediei l’aladino, ținându-i mânile ' în ale sale. Chiaia, Verdinois și Ciolfi stăteau în picioare la spa- । tele celor doi profesori așteptând și ei fenomenul, care după i câteva minute de așteptare începu să se producă, prin ridicarea unei margini dela haină, și prin umflarea ei. Profesorul Lombroso cercă să prindă umflătura aceea misterioasă, în repețite rânduri, dar ea cu aceeaș repejune dispărea de sub mâna lui". . i „Râmaserăm deci câtva timp așteptând să se reproducă fe- I npmenul, și profesorul Lombroso întrebă, că pentruce nu se re- produce mai iute, dupăce doriam cu toții, cu toată puterea voinții noastre; la ce unul din cei prezenți făcu observarea, că rezultatul acesta negativ nu era o dovadă mai puțin însemnată, decât dovada ' i pozitivă, pentrucă printr’ânsa se dovedia: că, agentul cure lucra, I era cu totul strein de voința celor-ce formau cercul, și dovedia o 1 voință externă și independentă". „tntr’aceea prof. Lombroso apropie de ceafa mediei Eusapia un magnet puternic (pe care î-1 adusese cu sine împreună cu doi dinamometri), ca să constate influința asupra sistemului nervos, în momentnl acela de mediumitate; dar nu putu constata nimica spe- cial. Până atunci prof. De Amicis băgă de samă, că un scaun de- parte de 30 de centimetri de-a stânga mediei venia de sine cătră aceasta. Prof. Lombroso, lăsând magnetul, se dete iute de a stânga mediei, și constată împreună eu ceilalți, că scaunul se ridică de două ori de sine dela pământ, ațin gând use de hainele acesteia, la o înălțime de circa 30 cm., și punându-și iute mâna pe hainele mediei, putu să pipăe de astă-dată umflătura ori corpul acela ar-, ticulat, care i-se păru că ar avea formă mai mult de picior, pa când prof. De Amicis adăuga, că el n’a lăsat nici pe un moment picioarele și genunchii mediei, carea rămăsese nemișcată în tot. decursul fenomenului aceluia"., . (Va urma.) ’) Franco op. cit. pag. 133 și urm. Nr. 18 UNIREA Pag. 145 • ’ Dracul în școală, Povestiră poporală., tradusă după Boîaudeu :-- - Augustin Paul. . (Continuare.) de ' „Dar curios om mai ești!“ respunse ca- vaierul. „A înșela omenirea cu bună intenție este un lucru lăudabil, este o poruncă a : umanității și a francmasoneriei. Inchipucș- i te-ți efectul, ce l’ar avea vorba deschisă ! asupra populației rurale. încearcă să spui odată țăranilor: Ascultați oameni buni, să știți că nu există Dumnezeu personal, nu există ceriu, iad și nemurirea sufletului. I Toate acestea sunt minciuni de ale viclenilor j Întemeietori de religii, între cari se numără și Isus din Nazaret. Bisericile voastre, în ! realitate sunt niște case de nebuni, tainele | voastre sunt iscodiri de ale popilor șireți, j preoții voștri sunt niște înșelători, iar voi ; niște măgari superstițioși. îu realitate prin aceasta n’ai fi spus alta, decât purul adevăr! Care ar fi insă efectul unei asemenea cuvân- i țări? Oamenii ignoranți te-ar conzidera drept j Antichrist și ți-ar întoarce spatele cu dispreț j și scârbă. Prin aceasta n’ai fi făcut super- stiției nici o stricăciune, adevărului însă i-ai ! fi făcut un rău serviciu1'. „Adevărat — oamenii s’ar încruci au- I 2ind asemenea vorbe“. j „Prin urmare, deocamdată este impusă j Înșelarea, continuă cavalerul. „încet și cu ! precauțitine trebue să conducem masseie în- i ■cătușate în nebunia credinței spre adevăr,— i pe căi piezișe trebue să-i ducem la lumina ) adevărului și adevăratei umanități. Aceste ! căi piezișe sunt din fericire descoperite prin munca obositoare și îndelungată a ordinului nostru, prin Înființarea legală a școlilor fără confesiune. Deja dela 186!) avem în Austria școli a căror programe analitice sunt desti- nate a scoate poporul din întunerecul credin- i ței religioase și a-1 aduce la lumina unei ' civilizațiuni vrednice de omenire. Influența de mai Înainte a preoților asupra școlilor este înlăturată. Catecbetul ce e drept, mai ■ are întrare în școală, ca să predeie tinerime! basmele sale, — dar învățătorii, ce vor eși din „Pedagogie11 (școala normală) de sub conducerea fratelui nostru Dr. Dittes. vor i smulge cu ușurință sâmânătura rea a popilor. In fața luminei științifice, nu poate să dureze i întunericul nebuniei religioase. Istoria și . științele naturale, predate în școlile primare i de cătră învățătorii noștri instruit) în spiritul : timpului, sunt cioclii ori-cărei religinni. Să , așteptăm așa dar rezultatele, ce le va produce . „școala modernă11 fără confesiune și cred, că 1 nu vom avea cauză de a ti mulțumiți. Atunci vom putea predica viitoarei generațiuni purul . adevăr, fără pericolul de a fi bătuți cu petri, ca blasfemați. Școala va fi ruinat toate bi- i sericile, — știința va ti omorit credința. Acei oameni cui ți vor râde tot așa de Dum- nezeul creștinilor, cum râd astăzi creștinii de idolii păgânilor". Milionarul să vedea că e foarte neplă- ! tut atins de argumentațiile advocatului și ; dădea negativ din cap. „ Ceea ce spui Dta, s’a discutat de multe ori la loge“. respunse el după oare care întârziere. „Mărturisesc sincer, că nici- odată n’am fost de acord. Întreaga mea fi- ință se revoltă împotriva ateismului și mai ■ales împotriva lipsei de religiositate la popor". „In afaceri de asemenea importanță, nu trebue să ne lăsăm a fi conduși de sen- timentalism" replică Dr. Lug. „Să ne înțelegem iubite! Nu e vorba aici de sentimentalism. Aversiunea mea față cu decristiauizarea poporului izvorește din convingerea, că fără credința într’o ființă supremă, sfântă și dreaptă, care remunerează binele și pedepsește răul, va se zică fără re- lîgiune, este imposibil să dureze un stat. Gândește-te la fărădelegile oamenilor răi, cari se vor crede liberi de controlul fricei lui Dumnezeu, răzbunătorul atotștiutor a ori ce fărădelege! Doar gardistul și păzitoriul legii nu poate să fie pretutindenea prezent11. „Ah, Dta te temi, să nu-ți fure vinurile scumpe și să nu-ți spargă vila, dacă Schvan- heimenii du vor fi sub varga disciplinară a lui Dumnezeu". „în adevăr mă tem de aceasta și încă de ceva mai mult11, confirmă Huber. Aici se daslănțui între cei doi comme- seni un duel înverșunat de vorbe aspre, care deodată fu întrerupt printre apariție extra- ordinară. {Va urma.) Datorințele bărbaților. 1 ’ (Continuare ți fine). Urmează acnm datoriile bărbatului ca: 4. Fiu al sfintei biserici. Necontenit să-și aducă aminte bărbatul creștin, eă dintre milioanele de oameni, cari zac în întunerecul neeredinții, ei a fost ales de Dumnezen, ca să se nască în cu- noștința credinții celei adevărate. El trebne să iubească sfânta biserică, care îi mijlo- cește mii și mii de daruri, de binefaceri ale legii Ini Hristos. trebue să se intereseze de soartea ei. să se buenre de bună starea ei. să se întristeze de năcazurile ei. să o ajute dună putință în ajungerea mărețelor scopuri, ce t-le-a pus Domnul Nostru Isus Hristos. Cea mai mare mângâiere va află el în cercetarea sfintelor slujbe și în îm- părtășirea cu sfintele taine. Ascultați și iubiți pe preoții acestei biserici, ca pe pă- rinții noștri în Isus Hristos. Ei v’au slo- bi'Z^t de însuși legăturile păcatului stră- moșesc și v’au dat vieții de veci prin sfânta taină a botezului. Ei v’au întipărit în inimile voastre încă de copii adevărurile sfintei noastre religii ei v’au împreunat iarăș eu Dumnezeu în scaunul mărterisirei. ei v’au nutrit sufletele voastre eu pânea cea cerească! Și cred, eă și la patul morții voastre va sta preotul bineeiivântându-vâ și mângâindn-vă. Tot el se va ruga și la mormântul vostru, da. acolo în locul chinu- rilor trecătoare, în purgator, vă va trimite roadele binecuvântate ale sfintei liturgii, care o va sluji pentru sufletul vostru. După toate acestea sunt oare preoții voștri vred- nici să-i batjocoriți și sâ-i vătămați? — în urmă sunteți și: 5. Cetățeni ai țării, și ca atari sunteți datori să vă supuneți celor mai mari. „Nu este stăpânie, fără numai dela Dumnezeu, zice sf. apostol Pavei în epistola cătră Romani, pentru aceea, cel ce se împotrivește stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu,l se împotrivește.u *) Isus Hristos ') Rom. 13, 1—2. însuși și-a plătit darea, și astfel ne învață și pe noi. zicând: „Dați dară celea ce suni ale împăratului, împăratului și celea ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu!“ *) Siliți-vă să trăiți în pace cu concetă- țenii vostrii! Ribdați-le slăbiciunile, iar ' dacă v’au supărat, iertați-le, dacă vreți să vă ierte și pe voi Dumnezeu. încunjurați pârile. Mai bună-i o pace strimbă, decât o judecată dreaptă, zice un proverb vechiu. Chiar și acela, care câștigă, are pagube însămnate, singur advocații au câștig curat. Faptul acesta ne aduce aminte de o poveste veche, despre doue veverițe, cari în călătoria lor au găsit odată o nucă. Una dintre ele au apucat nuca, strigând: E a mea? „Ba nu“, îi răspunde cealaltă, „e a mea, pentru că eu atu văzut-o mai întâiu.® în vreme ce să certau în modul acesta, iată vine o vulpe și veverițele o roagă să le facă ju- decată. „Pâra voastră e toarte ușoară de deslegat" le zise vulpea, „dați numai nuca la mine!* După-ce iau dat-o, vulpea a crepat nuca în două, a dat o coaje celei dintâi, cealaltă coaje celeiaialte. iar miezul l-a mâneăt ea. Așa-s toate pârile, Pârișii rămân eu paguba, apoi al cui e câștigul — asta cred, eă nu-i lipsă s’o mai spun. Acestea sunt bărbați creștini pe scurt datorințele noastre. Deschideți-vă acum inimile voastre și mărturisiți toate păcatele, ee le-ați săvârșit prin neîmpiinirea datorin- țelor și hotărîți-vă să vă îndreptați viața și să vă împliniți de aici încolo toate dato- riuțele. Când va veni apoi amurgul vieții voastre, liniștiți vă veți puteă pleca capul obosit spre odihna de veți, liniștiți veți paleâ cugeta la viața trăită, și la binele făcut; liniștiți veți puteă privi spre veei- nicie. în care vă așteaptă celea cinei cununi de mărire, de cari v’ați făcut vrednici, ca bărbați creștini, ea părinți conștii de dato- rmțe, ca capi de familie îngrijitori, ca fii buni ai bisericii și ca cetățeni eonștiențioși. în urmă eu această oftare. îmi încheiu vorbirea: Bunul Dumnezeu să vă dăruiască cununa fericirii de veci! Amin. Bibliografie, A apărut: „Sămănătcrul“ Revista Literară. Anul V. Nr. 16. eu urmâtoriul sumar: N. lorga, Teatre de diletantă. — St. O. losif, în gră- dina publică (poezie). — Căp. Ai. D. Sturdza, Onoarea ofițerului Român. — Natalia losif, Dor (sonet). — N. Dunăreană, Un suflet umilit — Fatma, Un pribeag cântă (poezie). — G. Crigoveanu, Melancolie (poezie). —- Ion Drăgăncscu, Amintire (poezie). — N. lorga, Cronică. în supliment: Jocul la Cer- neți (9 Iulie 1837); Popas de cărăuși Basa- rabeni cu mangal (cărbune), în 1837 (după Raffet). Augustin Paul: Intră Someș și Prut, schițe, impresii ^mintiri. Costă cor. 1'30 și se pot procuru Jja: Librăria Seminarială din Blaj. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domsa ; 1 /' • *) Mau 2), 21. I Pag. 146. UNIREA Nr. 18. La expozițiune» milenară din Budapesta dela 1896 premiat cu medalia cea mare. Turnătoria de olopate ți fabrica de scaune de fer pentru . ........-■* okpoțe a lui - " o Institut indigen. Banca de asigurare X Transilvania o n- AWOHIU KOVOm I î& Timișowa-^abrlc (9)7_62 | se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum Ia turnarea de nou a clopo- 4 telor stricate, mai departe spre facerea de ' clopote întregi armonioasă, pe lângă gs- ■ ranție pe mai mulți ani, prevăzute cu ad* just&ri de fer bătut, construite spre s le în- toarce cu ușurință în ori ee parte, îndată ce clopotele eunt bătute de o lăture prin 7i aceea ce sunt mântuite de crepare. deosebire recomând — Cu clopotele de mine inventate șî mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute în partea superioară — ca vioiina = cu găuri după figura S și pentru aeeea au un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechi u, așa, că nn clopot pa- tent de 327 kg. este egal în to- nul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechia. Nai departe . se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stătă- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi ca adjustare de fer bătut — ca și spre turnarea de toace de metal. o din Sibiiu ^7*52 o ’J » întemeiată la anul 1868 « ** ! । în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), < > ’• asigurează fu cele mai avantagioase condiții: o contra pericolului de incendiu și esplosiune. ** ' * edifici de ori-ee fel, mobile, mârfnri, vite, nutrețuri si alte producte < > ]; ===== economice etc. a== ][ ° © © asupra vieții omului © © '• g J în toate combinațiile, capitale pentru cazul * ’ g ț morții și cu termin fix. asigurări de copii, de o * ț zestre, rente pe vieața întreagă etc- etc. o | o Asigurări poporale fără cercetare medicală o § X Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a , , i ♦ capitalului. o k fii ■snvo xna 8 • --- a * Valori asigurata contra in- capitale asigurate asupra vieții: 9,125.898 coroane. j cendiniui: { 90,981.088 coroane. ț Dela întemeiare institutului a solvit: § t pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 o. petru ca- g X pitale asigurate pe vieață 3,568,863.37 cor. ] J Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: $ Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu X „ t I. curtea I. s I și prin agenturile principale din Arad, Brașov, Bistrița a X și Cluj', precum și dela subagenții din toate comunele Prețcuranturl ilustrate ee trimit ia cerere gratuit și franco. « Y mai mari. 74 distingeri. 6 medalii de stat. 10,000 motoare literate spre iadestulirea tuturora. Filiala Fabricei de motoare din Drezda Ignațiu Gellârt & Cie. Budapest, VI. Terez-kOrut 41. Telefon 12—19. Motoare cu benzin, cn ulei, cu spirt, cu acetylen. — Motoare cu benzin pentrn înblătit. Colea mai moderne, celea mai perfecte și cele mai rentabile motoare generatoare. Motorul de Drezda XJTS mai escelent fabricat în toată Europa. Con- strucție trainică. Pregătit din material ales și bun. Nici după ani de lucru nu XraiUlCl are lipsă de.r epatat ură. — Rentabil la siguranță. ;Mari ' Area e foarte simplă. Spesele de lucru Motoarele de Drezda privi în lucra la diferite întreprinderi industriale Și economice: la mori, la fabrici de cărămizi, febrîcT'de scânduri ț! de lemne, Iar sws de ” apă, ia negoțul cu lapte, la îmblătit etc. Tnefalărila noaue Bă fcc prin oamenii noștri esperți. ‘ UBMaȘlTl TJI pgTwl Milă WAV* W *■ WăUt V« ' Garanță bană! Condițluni de solvire avantagloase. (8i) u— 24 Cruce ««fi stea duplă magneUcă D, R. G. M. Nr. 88503. electro- Vindecă și înviorezăgpe lângă ^garanță: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vîjeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbioare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și ori-ce morb de nervi. Morbosul, care nu se vindecă în timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, tșî reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meu; sum convins despre sigurul meă aparat. Prețul aparatului mare e cor, 6. — e de aplicat la morburi vechi. Prețul aparatului mic e cor. 4.— e de aplicat la morburi mal ușdre. Spediția centrală de vinzare II trimite in țără și străinătate cu rambursa, sau dacă banii nu trimit înainte. scamn ». sJjtoob BUDAPEST, V® atrada Bexertdy Nr. S, 16 (60—M) ' Tipografia Seminariului ariS^idiecesan. Gratuit; o ccmpenă de casă și o mașina de fiert. Din causa tmbukelel prea mari a marfel trimit la tdtă lumea renumita și de tdtă lumea plăcuta marfă din argintai de Mexieo, și anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentrn salon, *■ tete din argint de Mexlce total 46 ’bț/'44* ""mai 6 fi. 50 cr. Afară de acestea <,fe cumpărător pri- mesce ca dar, și pe lângă garăni^ o cumpănă de casă de o putere ■ ■■ de 12 W kgr. —~ " Argintul de Mexico este un metal alb (șî din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanța pe 25 ani. Spedițiunea se face ori prin rambursă ori prin trimiterea banilor înainte. SCHEFFER D. SĂNDOR, BUDAPEST, VIII, strada Bexerădy Nr. 8. —= Pentru & corâne ’ trimit 4Vi chilo (vre-o 50 bucăți), bun și fin 1 Săpun de toaletă j Jvegătit din: trandafiri, lilie, viole, resedA ! asmin, lăcrăinldre. * Banii să ee trimită înainte, ori se vor ridica । eu rambursă. > Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIU. Betnădy 3. Abonamentul' Pentru monarehie: Pe an 12 cor., ‘/, an ti «r.. ‘/, an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., an 9 frc., an 4 frc. oO cm. Foea apare In fie care 8 A m b & t &. Ha 3 aurea Inserțiunl: On șir gannond: odată 14 fii., a doua oară 12 fil„ a treia oară 10 fii. Tot ce prirețte foaia să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea „Unirei in Blaj. Foaie bisericească-politică. Anul XVI Blaj, 6 Maiu 1906 Numărul 19. biruință- (=) Scriem aceste rânduri sub impresia vie a bucuriei gene- rale din zilele trecute. A fost o manifestare de entusiasm, cum ne aducem aminte, să se mai fi desfă- șurat de multă vreme. 9 t Avem până acum (Miercuri) doi-spre-zece deputați naționali, cu speranța sigură, că o să trecem norocoși peste cifra de 20. Vom aveă așadar în ciclul dietal proxim clubul deputaților noștri români, cari nu vor fi avizați să mai conducă discuțiile și procesele verbali ale clubului în limbă străină; și cum partidul poporal s’a pornit așa de modest la început, ca să ajungă mai târziu factor decizător în politică, sperăm să ne avântăm și noi mai sus, căci am început illo tempore neorganizați și cu un singur deputat naționalist. Astăzi cifra deputaților români naționaliști e impunătoare, ear clubul deputaților va fi și mai impunător și nu se va puteă trece așa ușor peste postu- latele lui juste. Campania electorală, ce să des- fășoară acum, a avut meritul ne- prețuit de a ne apropia mai mult de olaltă, abstracție făcând dela binefăcătorul efect înălțător, ce l-a săvârșit în pătura alegătorilor noștri. Astăzi un singur glas mai este în presa noastră, care nu s’a aliat încă frățiș acestei convicții gene- rale. Constatăm însă, cu multă bucurie, eă tonul acestui singur organ — pentru principiile căruia avem toată considerația — este mai pacinie, lăsând drum libăr cu- rentului biruitor activist. Ne bu- curăm cu atât mai mult de aceasta, cu cât vom puteă constata în cu- rând o apropiere definitivă între elementele mai tinere ale generației de astăzi și între vechii stegari, credincioșii aceloraș principii ale . partidului nostru național: în Gaze- tele Transilvaniei de Duminecă și de toate zilele se va vesti în curând Poporului Român de pe aceeaș Tri- bună, Unirea si Libertatea cu celeri- tatea Telegrafului pe Răvașul aceluiaș Drapel național, fără să mai avem lipsă de nici o Controlă . . . Entusiasmui dela alegerile ce decurg, nici că se poate măcar compara cu acela dela alegerile anterioare. Cuvintele conducătorilor noștri, cădeau atunci pe teren aproape sterp, căci poporul se obici- nuise se voteze cu cei dela putere, fără să-i treacă prin minte impor- tanța votului și a dreptului cetă- țănesc, ce îl exersa. Ascultau la început, cu un aer de neîncredere, spusele celor ce sprijiniau pe can- didați! noștri; cei mâi inimoși se luau în urma lor cu dragoste, cei mai timizi și mai slabi de ânger — din nenorocire destui de numă- roși — stau locului, sau votau cu contrarul, după cum erau obicinuiți din capul locului. Și iată, că după abia un an și jumătate, situația s’a schimbat cu desăvârșire. Toți ale- gătorii cu un singur suflet s’au ală- turat stindardului candidaților no- ștri; șovăitorii au dispărut cu totul, abia două-trei voturi românești de au trecut în tabăra străină, și aceste din bine-pricepute grave motive de existență, poate. Revenind la cei doi deputați aleși în comitatul nostru, constatăm cu inima liniștită, că au fost aleși esclusiv cu voturi românești curate. Nici măcar un singur străin nu și-a dat votul pentru ai noștri. Și e bine așa; recunoaștem cu dragă inimă entusiasmui străinilor pentru ai lor, după cum îl pretindem și al Românilor pentru candidatul lor. Admitem entusiasmui ungurilor de a vota pentru candidâții 48-iști sau ai partidului .constituțional; dar nu înțelegem și nu vom puteă 1 înțelege nici-odată zorul, cu care alegătorii safi au votat la Vinț până la unul in contra noastră, și cu can- didatul partidului 48-ist. Nu știm ce legătură istorică este între acest partid și între aspirațiile vecinilor noștri sași; și nu putem să ne es- plicăm răceală față de noi Românii, decât din bineînțeleasa circumspecție săsească, cu care s’au grăbit să se asigure înaintea 48-iștilor ajunși azi la putere. Vom însămna însă pentru viitor și vom țineă minte atitudinea aceasta circumspectă, constatând însă deocamdată, că în cercul Vin- țului nu aveam nici o lipsă de aju- torul lor, căci majoritatea absolută o aveam deja pe partea candida- tului nostru. Din aceasta ca din alte nenu- mărat de multe încă, vom trage învățătura: să nu ne bazăm nici odată pe vorba străinului și să nu avem încredere decât în Dumnezeu și în puterile neastre. Onoare deci singur vouă, bravi alegători români, cari v’ați alipit cu dragoste de steagul poporului vostru și l-ați dus strălucit și curat la isbândă! Onoare vouă preoți români, cari pricepându-vă chemarea, ați stat „cu crucea în frunte®, alăturea de poporenii voștri; onoare vouă învățători și inteligenți, cari ați luminat și ați însuflețit spre lupta sfântă și măreață, pe cei ce erau în esitare și în neștiință. Și de trei ori onoare ție, mă- rită nație românească, voi opincari arși de soare și de greul poverii birurilor, cari ați mers neclintiți la urnă, să ridicați pe umerii voștri viguroși pe aleșii neamului, ca să spună în casa țării dorințele și as- pirațiunile noastre — ale tuturora. Pag. 148. UNIREA Nr. 19 Limba predieei.^ | în deobște să știe, că fiecare ram de i știință Își are limba sa cu termini și fraze- ologii cari diferesc de limba și terminii altui ram știențific In mod esențial. i Poetul, nuvelistul și romanțierul cearcă । a Împăna productele sale căt să poate de fru- i mos. Iurisprudentul, medicinistul și isto- I ricul nu-și bat capul cu instruțări deosebite. . Filozoful naturalist și savantul geolog toată ! grija și-o pun să-și scoată la cale din țese și ; hipoteze deducțiile. ■ Măiestria măiestriilor — ori sâ-i zicem 1 cum să cade — arta arților este cârmuirea I sufletelor, care cade în sarcina preoților șî ; să săvârșește prin știința oratoriei, sau prin predicare. Predica are menirea să lumineze în întuneree, să curățască murdăriile, cari : noroesc sufletele și să aducă pe toți cei res- i firați dela căile bune și bine plăcute lui j Dumnezeu In societatea cea mare întemeiată ; de Rescumpărătoriul, să-i facă și pe ei mă- : dulări cinstite, membri întregi și sănătoși ; ai acelei societăți. ; Acesta trebue să fie scopul preotului ca predicător, — și acest scop numai așa îl va urmări cu Înțelepciune, dacă vor ținea cont de limba și priceperea poporului ascul- tător. La inteligenți nu avem să ne gândim; avem puțini și cu ei durere convenim rar — nu pentrucă doară noi i-am încunjura, Dar chiar limba e greutatea oratorului bisericesc. Asta-i buba căreia mulți îi cearcă leac. Poporul nostru credincios are atâtea dialecte, și bune și rele, încât dacă oratorul ar voi să țină cont de toate n’ar mai cuteza nime să scrie predici. Cei din România și Bucovina nu grăiesc ca cei din Ungaria. Peste ei au dat unele pacoste, pe noi altele și nu ne-au cruțat. întregi, curați și sănătoși. Ba și noi de noi, avem mai pe câte ținuturi, atâtea feliuri de grăiri. Să mi-să ierte unele constatări adevărate: Brașovenii nu vorbesc ca Năsăudeniiși ; Bistrițenii. Unii sapă păpușoiul, alții căpă- | lese cucuruzul. Blăjenii și Sibienii nu bine । să pot înțelege cu Bănățenii, căci cei din ■ urma o mână cam pe sârbie mestecată eu nemție baș-așe, binișor. Nici pe Bihoreni și Sălăgeni ca pe vecini nu-i pot lăuda de bună înțălegere, căci dacă Bihoreanul cumpără deia Sălăgian gyițăi sau gyiboli și-l îmbie cu capără ori oleu, Sălăgianul cere arvon și al- dămaș. Apoi să nu ne uităm nici de frații din țara lui Dragoș, cari când zîn la Baia- mare, Lăpuș și Dej, cum să miră — de ce frații lor chioreni și-au schimbat numele ce le-au dat popa, și grăesc: Gyuri, Laczi, lancsi și Miclăuș. — Mai ciudescu-se ei împrumutat unii de alții ca frați de o lege și de o limbă și de alte voroave. Acestor feliuri de grăiri, unele bune altele rele, preotul ca orator n’are să se in- formeze, ba are să încunjure și provincia- i lizmii vigenți în ținutul său. j Cei-ce în vederea acestora ar pretinde și pretind o limbă latinizată, cu fraseologii ! străine, cari ne stârpesc mintea și sufletul românesc, nu bun lucru poftesc. Abia cred, că s’ar putea deocamdată Introduce și cu *) Dăm loc acestui articol, ca un echo a lup- . tei noastre cu frații din dieceza Gherlei, pentru limba românească. Cei ce au urechi de auzit să audă. Red. „ Unirei succes și cu folos moral nici pretenziunea mai l puțin esagerată a acelora, cari poate doresc, ca în oratoria bisericească să se introducă curentul bun și sănătos, dar pentru poporul nostru destul de măiestrit în fruntea căruia ca un părinte poruncitor stă de Dumnezeu binecuvântatul N. lorga și deștepții săi fii. Avem pentru scopul predicării alte co- mori de mare preț și limbistic, cari ne sunt comune tuturor, numele lor: S. Evangeiie, Mineu, Triod. Stajnic, Pentecostar, Octoich, Euchologiu, Psaltirea și Ciaslov. în aceste cărți găsim cea mai potrivită limbă pentru , poporul nostru. E și frumoasă și o și înțeleg toți din toate părțile, nici unuia nn-i va fi străină. E păcat că aeeste cărți nu le știm mai de rost, căci sfinții părinți, auctorii lor, ■ și-au vărsat în ele toată dragostea și știința ; bună. . De S. Evangeiie nici la un caz să nu । ne abatem, să n’o ocolim cu predici de modă și cu dorgatorii moralizatoare aspre cari mai mult strică decât folosesc. ; Așa ne poruncește S. Sa Pontificele: j Lăsați predicele de modă, nu vă abateți dela ' Evangeiie, căci cu Evangelia în mâni puteți ; predica 40 de posturi. : Și tot adevărul spun și când sfârșesc: Această scrisoare o închin Păstoriului Sufle- tesc, unicei reviste bisericești de predici ce. 1 avem și acelora pe cari parte ca critici, parte ca colaboratori mai deaproape îi privește Șumal, la 20 April 1906. Vasiliu l*opt preot. ■ 'SW CORESPONDINTE. 1 Din America. i Cleveland O., 31 Martie 1906. ' (Continuare ți fine). ; j Un preot greco-catolie. unul singur pentru toată America, e ceva ce nu să poate esplica. Ce pot face eu singur? Ar trebui să mă îmoart într’o sută de părți și nici așa să nu fiu destul. Viața religioasă a poporului, în Ame- rica recere, ca preotul mcontiuu să fie ocupat eu el, căci dacă nu, poporul e pradă destrăbălării. Nicăiri ca în America, nu sunt așa frumoase și mari biserici. Ca îu America rar va afla desvoltat spiritul reli- gios în popor. Românii, cari numai de 2—3 ani emi- grează în masse mai mari, nn au ajuns încă la acel grad, la eare sunt popoarele, cari au emigrat mai de mult. Nepăsarea pentru biserică și lucruri bisericești, ia cei mai mulți e a să observa. De acasă nu vin. numai cei, cari sunt siliți a pleca dintr’o causă ori alta, mai de multe ori îi silește pe oamenii sărăcia. Ea îi face să părăsească toate. Vin aici oameni, dar numai cn cugetul să plece în- dărăpt cât mai îngrabă vor puteâ. Banul, care aici îl oferă pentru o afacere oare-care la noi In țară are de cinci ori atâta preț, așa că aici când dă omul nn doiiar, cugetă că a dat mult. A dat 5 coroane. Iar banul acesta, dollarul e, ca la noi 1 coroană, să-l schimbi nnmai și îndată nu mai ai nimica. Lucrul mai ieftin, e 5 cents, cam 25 fileri. Vă puteți deci face o ideie despre valoarea reaiă a banului, și pentru ce sermannl român dă așa de cu greu pentru scopuri de altcum frumoase și sublime; să cugetă tot acasă. Acasă cl are familia, nu și-o aduce afară, căci e mai bine ața. Cugetă așa omul serman. De o parte e drent, de alta nu are toată dreptatea. Cine vine îu America cu familia, acela e aproape perdut pentru țară. Slovaci, ruși, magiari nu să vor mai reîntoarce acasă, și copiii ior nici nu mai voesc să știe de țara veche, nici limba mamei nu o mai vorbesc bucuros. Ori cât de tinăr este un născut în America, el. este cu mult mat fălos pe ori- ginea lui americană, decât să lese această cetățenie pentru tot binele lumei. Ori câtă silă și-ar pune cineva, ea să conserveze și să țină trei generații ia neamul, din care își are cineva originea, e imposibil. Toți să prefac și devin anglezi. Asta s’a întâmplat cu Italienii, asta cu Germânii, aceasta succede cu neamurile slave. Vor trece cinci-zeci de ani. și nici urmă nu va mai fi, de ele. Istoria singură ie va mai aminti, că au fost. Pe mine mă doare, când văd și aud ce proporțiuci ia emigrarea. Noi însă nici odată nu vom fi în stare a o împedeca, ci numai a o regula, și asta are să se facă. Factori competenți trebue să sc ocupe cu ea mai dinadins și avem speranță sâ o și facă. Cum am venit în America, am observat imediat, că ne lipsește ce e mai necesar azi pentru un popor, ne v vște un organ român. Cu jertfe ma"\ uatemie, fisr’e și morale, am înființat un periodic adecă „Românul“. Eram deja aproape de a cădea la pat, atâta m’a enervat munca continuă, când Dumnezeu au trimes pe un tiner Ni- colae Barbul, pe care îl cunoașteam de acasă, și i-am predat lui conducerea foii, fiind eu peste măsură ocupat eu cele preo- țești. Greutățile materiale, ce trebue învinse, sunt extraordinare, iar lupta, pedecile sunt și mai mari. Pe cum a fost oameni sâtoși de organisare, de înaintare, pe atâta s’au răcit, căci iacă de nu ar fi ictriganți și intrigi, și oameni, cari numai de aceea îs buni, să vadă gâiceavă, ar fi chestia noastră pe toate tereneie înainte cu mult mai mult, de cum este. Organizarea noastră însă are să meargă înainte, și poporul încet are să cunoască pe binevoitorii lui. Eu numai atâta amintesc deocamdată. Sum cu mult mai real, de cât sa Vă scrin lucruri, cari să nu fie în toate core- spunzătoare faptelor. Comunitatea noastră greco-catoiică în Cleveland, are să fie. am speranță, urul din centrele vieții noastre religioase, dar ?n zi- direa bisericei până azi nu e nimic pesitiv. Uustritatea Sa Preasfințitul Episcop Ignatie Hortsmann, âugerul acestei dieceze, își arată cea mai mare bunivoință față de comunitatea noastră. Pământul l-a cumpărat pentru a să puteă zidi biserica, și azi a w: chemat și inginerul cu planurile, pentrt a vedeâ de zidirea bisericei. Ei, vedeți, totuși nu Vă pot spune nimic positiv, n:mic sigur, căci nu am primit nici o înștiințare, și nu voesc a amâna cu trimiterea epistoaiei Nr. 19.UNIREA Pag. 149. acestea astăzi, eâci altcum va sosi cu o săptămână mai târziu. în corespondința proximă am nădejde să'Vă pot da de știre că lucrarea s’a început. Lucrările pe aici azi sunt bune, dar nn putem zice, să fie strălucite. O parte din mineri s’au pus în grevă, și în restimp de o săntămână au plecat îu Europa 8 mii de oameni. E drent eă au venit într’o zi 11 mii numai prin orașul New-York( dar totuși e cam îngrijitor pentru toti. ce sfârșit va aveâ această afacere. Termina-se-va cn o grevă generală, ori numai loeală are să fie toată mișcarea? în cazul prim ar fi nn rău nespus pentru toți, dar mai ales pentru români, cari numai la fabrici sunt angajați. Apoi în America nu e nimic mai infiorător. mai dureros, decât timpul când este grevă. Ți-se sfâșie inima, sa vezi oameni umblând cerșind lucru, apoi să nu-i afle. Nu au cu ce viăti vintui. locuința. Umblă rupți. flămânzi, murdari, vai de lume' La iunta aceasta intre capitajiști și mineri, ambele părți s’au pregătit de muit. Lipiâ de cărbuni nu are sâ duca nime. S’au adunat cărbuni pe 6 luni. Apoi și pe aici este iiolitica. ea pe la uoi. să înțelege nu în acel grad, și poporul uu sufere, numai că nu e în așa mare belșug. Multe ași mai aveă a Vă comunica și lucruri foarte interesante, dar asta în uro- xima eorespondință. când având timp și mai mult, nu ca acuma în paresimi, Vâ voiu arăta și unele date de totului interesante. Aceste date de altcum nici nu le ași puteă comunica exaet. de aceea și amân. Poftesc apoi tuturor: Sărbători fericite, și rog pe confrații mei preoți, reg pe toți credincioșii ca rugăciuni ferbinți să ridice la Atotputernicul Dumnezeu pentru ca să-mi ajute a duce la îndeplinire marea misiune, la care a fost aleasă modesta mea persoană. Preotul din America. ELECTORALE. Până la închierea foii cunoaștem resultatul favorabil în 15. cercuri naționaliste. Diu 8. deputați, ce am avut în sesiunea dietaiă trecută, numărul lor s’a ridicat la 15. Nu nc mulțumește numărul acesta, cu toate că nu aveam nădejdea, că la votizare va eși întreagă lista candidaților naționaliști. Ne mân- găiam cu gândul, că în vederea făgăduielilor guvernului actual cu libertatea alegerilor, apoi a pactu- rilor de aci și de acolo, vom puteă Să trimitem la dieta din Budapesta cel puțin 20—25 deputați. Ne-am înșelat însă, cum și era de prevăzut. Curățenia alegerilor s’a observat acolo, unde contrarii noștri politici erau în neputință de a mai face ceva, și unde aplicarea mijloacelor estreme îi îngrozeau. In cercul Vințului, ca și într’a Ighiului și pretutindenea, unde au fost can- didați români, oamenii administrații săptămâni de-a rândul au umblat satele din cerc, și, fie cu promisiuni, ■fie cu amenințări, au cercat să abată^ pe alegători dela candidatul lor. In Blaj, de pildă, într’o vreme nici mai era nime la oficiul preto- ria!, cât partidele nu-și puteau isprăvi afacerile. „ Alsd-feher®, or- ganul oposiții din comitatul nostru, face aspre imputări vicecomitelui, că de ce a stat cu mâna în sin. (creadă cine a vreat) și n’a mișcat toate pietrile pentru căderea lui Vajda. La Ileanda, la Dobra, la Lăpuș, la Șomcuta, în Bihor, ca și prin Bănat, în toate cercurile cu candidați naționaliști români, s’a adus miliție, care în multe locuri a și făcut us de armă. Badea Gheorghe, ca și părintele Lucaciu au fost trântiți, punându-se în miș- care tot aparatul administrativ, pentru-că parlamentul magiar n’are lipsă de astfel de oameni, cari se spună adevărul. Și cu toate ace- stea ziarele magiare, fără osăbire de coloare, sbiară, ca din gura șer- pelui, că prea mulți deputați na- ționaliști vor fi în dietă, deși apu- căturile de cortes și toate șiretli- curile mai mult sau mai puțin cin- stite, nu noi le-am folosit. Iată de pildă, ce ni-se scrie despre alegerea dela Ceh: „President al alegerii a fost numit un notar public cu numele Moni Gyula, care s’a purtat foarte eoreet — înțeleg cum trebue să se poarte nn president ai alegerii. Nepuiâudu-1 câștiga kossutbiștii pe partea lor — l-au apostrofat de hazaărulb. magyar- fald. semmirevalo etc., ba îu presără ale- gerii i-au spart și ferestrile. în ziua ale- gerii văzând că noi suntem circa 1500 ale- gători. iar ei vre-o 500 nuruai, și că cu prezidentul nu au putut naeta ea miliția și jandarmii să fie numai pe partea lor; s’au folosit de mijlocul ultim, că au abzis presi- denții afara de Moni și notarii comisiunilorț și așa alegerea nu s’a putut țineâ, ci a fost amânată. Din toate acestea m’am convins, că în toată Ungaria nu să întâmplă așa Ș ceva ea aici la noi. Anul trecut alungați de niște oameni anume'angajați și de jan- darmi; iar acum abzicând membrii din co- misinni. fiind pentru ei alegerea desperată.... „Dar bun și drept e Dumnezeu, și la nona alegere ne vom presenta și mai mulți, silindtt-ne a duce la învingere stindardul național, cri și eu ce jertfe. — eu toate că contrarii s’au declarat, eă ori și ce vom face, Pop Gheorghe acolo, nici când nu va fi deputat." Unealtă brută în numele gu- vernului au fost de data aceasta mai mult ca ori când Sașii, acest popor fără nici un ideal, fără ener- gie, împins și mânat de val, după voia celui mai tare, gata să te părăsască, chiar atunci, când cu o clipită mai înainte, ți-a făgăduit tot sprijinul. Așa la Vinț, ca și la Reghin și la Sebeș și pretutin- denea. La Reghin abandonează pe Români, deși ei le promit tot spri- jinul și îi îndeamnă să-și pună can- didat; la Sebeș și Vinț îs gata să voteze cu un jidan kossuthist, numai să nu sprijinească pe candidatul național român, iar la Brașov ofer de a gata un cerc electoral ma- giarilor, de frică, să nu cadă în disgrația celor mai mari. Nu mai puțin curioasă e în actuala campanie electorală ținuta organelor de publicitate magiare. Dacă românii îndeamnă pe alegă- torii de aceiaș naționalitate, să-și deie votul pentru un bărbat ieșit din sinul lor, agită. Dacă preoțimea se pune în fruntea poporului și-l conduce la alegere, spre a-1 feri de lupi îmbrăcați în haine de oi: terorisează și așa mai departe. Dar de toate acestea sperăm să ne ocupăm mai târziu. Deocam- dată iată lista deputaților noștri: 1. Dr. luliu Maniu, Vințul-inferion 2. Dr. Ales. Vajda Voevod, Ighiu. 3. Dr. Nicolau Șerban, Arpaș. 4. Nicolau Oncu. losășel. 5. Vasile Goldiș, Radna. 6. Dr. Ștefan Pop, Șiria. 7. Dr. loan Suciu, Boroșineu. 8. Dr. Aurel Novac, Sasca-montană. 9. Coriolan Bredicean, Bocșa-rom. 10. Coriolan Bredicean, Oravița. 11. Dr. George Popoviei, Lugoș. 12. Dr. Ștefan Petrovici, Zorienț. | 13. Dr. Aurel Vlad, Orăștie. ' 14. Vasile Dămian, Baia-de-Criș. 15. Dr. Teodor Mihaii, Ileanda. REVISTE. Viena. Foaia oficioasă aduce abzicerea ministrului-președinte au- striac Gautsch. Căderea lui Gautsch a provo- cat-o reforma legii electorale. Ne- putând să o treacă prin parlament, a trebuit să abzică. In locul lui e numit principele Hohenlohe- Schillingsfiirst, a cărui datorie e, să ducă la îndeplinire reforma legii electorale. Să spune că lucrul principal al noului ministru-preșe- dinte va fi, să disoalve dieta și să facă nouă alegeri. w Dare de samă și mulțumită publică. Cu ocaziunea balului aranjat la 12 Februar a. c. în folosul „fondului pentru ajutorarea școlarilor mizeri în caz de morbK dela gimnaziul sup. gr.-cat. din Blaj au fost: Intrate Cor. 543 — Eșite „ 143'74 Venitul curat Cor. 399’26 I. Au binevoit a trimite oferte: Escelenția Sa D. Metropolit Dr Victor Mihâlyi, 10 cor. Ilustr. Sa D. Dr. Demetriu Radu, 20 cor. Alesandru Mocsonyi, mare proprietar Birkiș, 20 cor. Ambrosiu Lazar, P*g. 150.:UNI R E,A Nr. 19. notar Borgo-Tiha, 10 cor. Avram David, pa- roh Sziazseb.es, 6 cor. loan F. Negruțiu, inginer și soția Kaposvăr, lacob Popeneciu, protopretor pensionat Veneția inf,, Aurel Poruț, paroh Dezmir, M. Bontescu, advocat Hațeg, George Repede, paroh Homorod, Adam Leșnican Hațeg, Alesandru Pop, când, de adv. Szindrvărolya, câte 5 cor. Roinul Furdui, protopresb. Câmpeni, loan Pantea, protop. Ricin, Alesandru Maior, paroh Tiri- mia-mare, loan German, catechet Brad, Avram P. Pecurar, protopresb. Vajda-Hunyad, Georgin Modorcea, paroh Grid, Vasilie Bora paroh Krivobara. câte 4 cor.; loan Albon paroh Doștat, Simion Dragomir, notar Gura- sada, Petru Nirăștean, paroh Emot, Alesan- dru Papiu, paroh Bistra, Nicolau Coroiu Po- noreanul, 'paroh Ponorel, Dibnisiu Zeflean Abrud, câte 3 cor.; Valeriu Florian, paroh Racpvița, lulîu Bar do și, inspector pens. Sibiu, Atanasie P.,Bologa, paroh Lupeni, Damian Sebeșan, Szdkesut, Augustin Plăian, paroh Gyulatetke, Ilie Centea, paroh Kipoina, Elin Câmpian, protop. Gyo.-8zt.-Miklos, Traian I. Magier, paroh Saturău, câte 2 cor. II. Sara la cassă au fost următoarele suprasolviri: Lăzăr Albert, proprietar Bu' cordea, 20 cor. luliu Ciudu Hătszeg, 12 cor. Tornya L^jos, 10 cor. George Bărbat, prot. Blaj, 10 cor. Carol Schieszl Blaj, Caro] Nagy Blaj, Is. Saturn, paroh Merișor, Eugen Bian, notar Făget, Dr. Dânilă Szabd, adv. Blaj, câte 6 cor.; loan lanza Blaj, 5 cor. Zaharie Boilă D.țSzL- Mârteu, Mojse Bir- tolon, nofor Lăscud, câte 4 cor.; Dr. Rohon- czy Băla. și Dr. Eugen Solonjon BJaj, câte 3 cor.; Dr. Rom. Boilă, Benedek Andreiu, .Nicolau Laț, paroh Crăciunel, Victor Maior, luniu Br. Micu, Szamoil Szabd, câte 2 cor.; Vasile Suciu Qjcud. Maria Vlasaa Sâncel, Toma Coldea Blaj, Simonffy Alaios, Ilie Mircea, 1 F, Negru țiu, loan Popa Cergău, Nicolau Marcu. Nicolau Vodă, Aurel C. Domșa, Alesă Pop, Vasile Bindea. Alesandru Comșia, câte 1 cor. Subscrișii prin aceasta ne ținem de plăcuta datorința a aduce mulțămită tuturor acestor binevoitori și sprijinitori ai sus nu- mitului fond. Blaj, 10 Aprilie 1906. Dr. loan Rațiu, Octavian Bonflnlu, președinte. prof. cassar. Noutăți. Din dieceza de Orade. Schimbări în Cler: Bemetriu Nyisztor, paroh al Boitului a fost numit paroh în Bocsîg și vice-arhidi- acon actual al districtului protopopesc al Boroș-Sebeșului. — Andreiu Pelle, paroh In Fărcașa și Alexandru Gramma, fost paroh în G-iriș, au fost schimbați împrumutat. — Teofil Vălean, administrator al parohiei Giulița a fost transferat tn aceeași cvalitate ■ la Istrău. —- Alexandru German, adminis- trator tu Berzova a fost dispus de adm. par. în Giulița și luliu Tătar, capelan In Supurul de jos, a fost numit de administrator In Berzova. — Concurse: Până In 15 Maiu n. e deschis concurs pentru ocuparea parohiei Beliu, de sub patronatul Episcopului catolic de Grade;, venitul congrUal Cor. 762'94 —• apoi a ștațiupij captor învățătorești din Arieni dț câmpie, profop. Ardusatului, și Gangiu, din protop. Caret / Sfințirea catedralei ortodoxe din Sibiiu. se va face la 13 Maiu n. cn toată solemni- tatea. Membri sinodali vor fi Invitați în se- siune estraordinară. In j urul acestor solemnități se vor da feliurite serbări. După raportul conzistoriului arhidiecezan cătră sinod, reiasă, că s’a cheltuit până acum aproape 754' mii cor. și se vor mai spesa cel puțin 16—20 mii. Hymen. Trăian Antonia Pășcuțiu și Lucreția Marășan, anunță cununia lor, ce se va ținea tn 12 Mai 1906, la oarele 4 d. a. iu biserica gr.-cat djn Beiuș. Fondurile arhldieoeMoe. Se constată primirea armatoarelor sume: Internatul de fetițe dela: Alesandru Moldovan, Brateiu 7 44 eor. Nieolae Pone- acu, Blaj 7'67 cor. Aron Papiu, Blaj 6 cor. loan Fodor, Blaj 7 67 cor. Masa studenților a primit dela „Sebe- țamP Sebeș. 25 cor. Blaj, 27 Apnl n. 1966. Caua centrală arhidiecezan#. Conveoara. Despărțământul Reghinului, aparținător * reuni unei învățătorilor gr.-cat. din arhidieceza de Alba-Iulia și Făgăraș8. In înțelesul statutelor sale și eouform cou- dnsului luat In adunarea precedentă, își va țineâ adunarea generală de primăvară ia 15; Maiu n. 1906. Iu comun* Chiheriahao- perior (FelsSkbher). Printre obiectele cu- prinse în program, aflăm cu plăcere, că dl luliu Bărșan, Învățător în Chiheriul-inferior. va diserta: Viața și biografia regretatului de pie memorie loan P. Reteganul. —- Conform §. 21. din statute, adu- narea de primăvară: a despărțământului ,Aiad*, aparținător Reuniunii învățătorilor din arhidieceza gr.-cat. de Alba-Iulia și Fă- găraș. cu abatere dela panctul VIU. c., ai .Procesului verbal .din adunarea, de toamnă a anului expirat. >ă. convoacă pe 5 lanm n, (a treia zi de^RuBații) în localul școalei gr.-ca . din Lopșdea-română; — la aceasta adunare cu stimă sunt rugați a participa P. T. membrii și binevoitorii Învățământului poporal. . Invenție nouă. La posta din Buda- pesta s’au aplicat de probă automate pentru scrisori recomandate, cari lucra iute și exact, în;schimbul prețului de recomandare, trimi- țătorul primește au bifot cu nrl cu care a fost însămnată scrisoarea pusă în el. Știri triste. Ni-se comunică din jurul Reghinului; în foaia „Maros Vblgy" Nr. 15 pe pag. 2, sub titlul: „Alapitvapy" se ves- tește cetitorilor, că păi. Ieroteiu Crițan din Abafaia, a făcut școalei reformate magiare din loc o fundațitine de 200 cor. Un preot gr.-cat. pentru o școală reformată, e ca un corteș romșno catolic pentru un deputat orveiu. Recomandăm cercetarea acestei afa- ceri celor chemați spre aceasta. Primirea de elevi în șooafo c,șir. da cădeți. Pe anul prim al școalei c. și r. de cădeți (infanterie) din Sibiiu, se primesc cu începerea anulai școlar 1906/7 (mijlocul lui Septemvrie) aproximativ 30—35 tineri fizi- cește apți, cari cu prima Septemvile anul curent au împlinit etatea de 14 ani, dar n’au trecut peste etatea de 17 ani, simțesc In d&nșii aplicare pentru chemarea militară, și au absolvat cu succes cel puțin îndestulilor patru clase civile sau patru clase dela o școală medie. Cohdițiuhile de primire cari totodată cuprind și despre forma rugărji să pot căpăta pe lângă trimiterea anticipativă de 45 âl., la școala (fo cădeți. Peti țiuite de primire sunt a-se înainta la comanda școalei, imediat după primirea testimonialul dela ' finea anului școlar curent, dar cel mult până In 12 Iulie st. n. Dăcă petentul are să mai focă vre-un examea de emendare atonei trebue să trifoRă interifoM- (forurile necomplete, cari aă înaintează tocmai la I terminal ultim, adecă 12 Iulie st. n. numai pot fi luate în conziderațiune. E de observat, că cererile cari intenționează obținerea unui loc de tot gratuit, fondat din partea statului, sunt a-se înainta necondiționat la ministerial r. unguresc pentru apărarea țării, până la terminal hotărât, publicat în foaia oficioasă „Rendeleti K5zl6ny“. Examenul de cualificațlune la „Insti- tutul pedagogic gr.-cat. din Blagu se va țin ei tn anul acesta în 5 și următoarele zile ale lunii luniu a. c. stil nou. Mulțămită publică. Tuturor, celor p. st. rudenii, cunoscuți și binevoitori, cari din incidentul perderii prea iubitului meu tată Mihail Darabauth, fost paroh de Tiream s’au grăbit prin condolință a-ne alina durerea, le esprim în nomele mamei mele, cât și în ai meu și alor mei, pe această cale sincerite mele mulțămite. —■ Tiream, la 29 Aprilie n. 1906. — Jalnica familie. în interesul economilor. Od'dn Mauth- ner, liferant de sămănături la curtea imp. și reg., proiectează o înoîre foarte salutară. Economii până acuma și-au cumpărat sămân- țurile pentru economie, dela firma unde se vindeau sămânțuri de legume și flori, în firma convingere, că sămânțurile sunt dela v. Mauthner. în multe locuri însă să vindeau sămânțe streine, așa că cei mai mulți — fiind sămânțurile rele — au rămas.păgubiți. După cam suntem informați firma 0. Mauth- ner va trimite tuturor cumpărătorilor cata- logul firmelor, cari vând sămanăturile lui, aceasta o face din motivul ca să nu abuseze nime de renumele lui și ca comparatorii să nu sufere daune cumpărând sămânțuri străine și rele. — Până atunci unul fiecare să fie atent la sămănăturile ce le cumpără. Oroloage de aur și argiut și tot soiul de obiecte diu aceste metale se i>ot află și campiră ca to»tă Încrederea dela firma IUL1US ER0S din SIBIU, care at*t tn esecutarea serviciului, cât și a prețului meriți toati considerarea. De ce să umblăm -se poate eventual face, eă nu și-a validitat din destul puterea sa legală față de agitațiunile în ade- văr păcătoase, pentrucă a lucrat în spiritul evangelie, care în formă de parabolă spune ca la stârpirea neghinei să grijim, ca deo- dată cu neghina să nu stârpim și grâul curat. „Așadară pe lângă validitatea libertății nețermurite totuși vedem că — grație pa- triotizmului majorității uriașe a concetățenilor noștri de limbă nemaghiarâ — în foarte pu- țin număr au ajuns în dietă aceia, cari au mărturisit un program, care nu poate încorda cu ideea de stat maghiar, cu condițiile ideei de stat maghiar. Răul dacă s’a arătat, e de natură locală. Nu se poate zice, că este de regnicolară. Și dacă e așa, st im ații mei prietini, acum când noi am întrat în alegeri după ultimele zile ale unui sistem politic, care a fost în toate privințele acomodat ca să reducă prestigiul statului maghiar și n’a fost acomodat, ca să sporească numărul cre- dincioșilor statului maghiar, — dacă aceasta și acum e așa, atunci în adevăr putem privi cu încredere și speranță la formațiunea lu- crurilor. Dacă succede să alcătuim o astfel de epocă, în care direcția guvernării întregi va conduce acolo, ca statul maghiar deoparte cu puterea sa impunătoare, de altă parte cu justeța sa necondiționată, cu curățenia vieții sale interioare, cu binefacerile, extinse asu- pra tuturor, ale activității sale atrage la sine și înlănțuiește pe cetățenii seiK. CORESPONDINTE. Sinoadele protopopeștî — Din vicariatul Hațegului. — în 22 Martie a. e. clerul districtual, din vicariatul Hațegului și-a ținut adunarea sa sinodală ordinară, în fruntașa parohie gr.-cat. Re chit o va. sub preBidinl Preaon. Dr. lacob Radu, vicar foraneu în Hațeg. Această adunare, ea și cea din anul espirat, a fost împreunată și cn misiuni popo- rale. A vorbit protopopul Orăștiei Dr. V. Frențiu, care a esplicat și espns clar, legile dnmoezeești și bisericești, pe earî prin s. botez — sunt obligați creștinii, cu toată stricteața, a le țintă, observa și a-și conforma întreagă viața prescripținnilor acelora. Cn colori atât de vii. a depins și a descris uricinnea păcatului și tristele ini urmări. încât a înduioșat inimile ascultăto- rilor, îndemnându-i la pocăință și mărturi- sire* păcatelor. Numărul celor mărturisiți, a trecut mult peste 700. A doua zi toți aceștia s’au cuminecat. La începutul s. iiturgii din ziua a doua, Preaon. Dr. lacob Radu, a ținut o frumoasă și foarte instructivă cuvântare — despre scopul și destinația s. biserice. La priceasnă Multoo. Dr. Frențiu. a cuvântat despre s. Eucharistie. îndemnând poporul, să rămână tirm și stabil în cre- dința cea sfântă, bună, salutara și mântui- toare a s. biserice române gr.-cat. Cre- dincioșii din această parohie vor rămânea multă vreme cu o plăcută și mângâietoare amintire de aceste doue zile. Ședința sinodală abia la 2 oare p. m. s’a nntut deschide. S’a constatat prezența a 19. preoți. S’a publicat rescriptnl Vene- ratului Ordinariat. prin care se aproabă decisul Sinodului din trecut, și apoi On. Aron Mihăesc, își cetește disertația despre sărbătorile bisericești și băbești. Desfășură isvorul provenitei și obligământul sărbăto- rilor bisericești, combate și reproabă sărbă- torile băbești, dezastroase, atât economiei naționale, cât și simțământului publico-moral creștinesc, și militează pentru abrogarea acelora. Disertația — diligent lucrată — să primește, și declară — unanim — de bine sueeeasă!, Să defige, ca loc pentru ținerea sinodului anului venitor, parohia Silvașul-inferior, >Șă cetește raportul presidinlui, despre starea districtului, care minuțios și bine redactat, să primește cu muițămită și recunoștință, relevându-se, că Preaon. Domn vicar, zelos, face și între- prinde tot posibilul pentru binele, întărirea și prosperarea districtului. Preotul Iustin Țarină, presintă o pro- punere pentru înființarea unei reuniuni preo- țești de înmormântare, dar după-ce presidiui declară, că Veneratul Ordinariat, se ocupă cu chestia aceasta și-o retrage. I. Ț. p. Ș. Contra emigrării. Vulcan, 7 Maiu 1906. Dintru început, am urmărit cu încor- dată atențiune curentul de emigrare a po- Astfei am rămas în speranță și ne-am încrezut soartea confraților, cari, durere, până îu ziua de astăzi n’an făcut nimic pentru noi. Inimicii noștri croați cu liga lor culturală „Cirii și Metod* din Zagrabia în timnul acesta, în care confrații ne cer- cetau și ne iuanirau prin diferite promisiuui efemere, s’au folosit de amorțirea noastră și de ueinteresafea confraților noștri, și prin o luptă draconică, aproape eontra voinței poporului, au reușit de a înființa în satul Susnievița o școală cu amăgitoare* inscripție: „Narodna Uclonoia* (Școală națională) edi- ficiu cn un etaj, care de altcum ar ii po- doaba satului. Muițămită patriotismului câtorva persoane, cari n’au întârziat de a demasca liga culturală croată și a propaga rumerilor tenaci planurile seducătoare ale ligii croate, mișcarea și resiscența rumerilor contra ligii culturale croate într’adevăr a avut efect și continuă printre toți rumerii așa încât liga nu și-a prea ajuns scopul până acum. Rumerii diu Susnievița și jur nu voesc a-și trimite copiii la o astfel de școală. —■ afară de vre-o câteva familii croatone cari sunt bine plătite din partea legii. Dar am frică temeinică, că locuitorii văzând, că dela Maiorescu și până în presant au trăit nnmai din promisiuni și în speranțe efemere; mai departe am frică, că dacă va mai țineâ neinteresarea aceasta a confraților câțiva ani, poporul român va fi silit să cedeze lu- pului. care așteaptă eu mare nesaț prada și oara decisivă, . Noi rumerii, nu cerem dela confrații noștri de cât inițiativa și micul ajutor, pentru a puteă înființa câteva școale românești, ea astfel tinerii noștri să se poată instrui in limba maternă, pe care la din contră vom fi espuși de a o uita, ca vecinii noștri, ștergându-se astfel ultimele rămășițe ale românismului din văile și munții Istriei. Confrații noștri de altcum au o sfântă datorință de a ne sări in ajutor îu timpurile acestea atât de critice pentru existența noastră ca naționalitate română în mare* slavismului. Acum doi ani am semnalat pericolul amenințător, conjurând românimea. să nu se lase învinsă în patrio- tism de Bulgari. De atunci până azi a crescut pericolul desnaționalizărn noastre în mod neproporționat cu timpul și eu puterile noastre de resistență. Rugăm foile româ- nești. să auză țipetul nostru de durere și înainte de oara desperării, să ieie act de starea noastră, solicitând grabnic ajutor. Susnievița, 1 Maiu 1906. A. Glavina, Assuridilili. — Humorescă, după R. H. Greius. — (Continuare.) Aievea! Nimic nu e nou sub soare! Abia la cinci minute, după-ce mă așezasem comod pe divanul verziu diu mijlocul salei, să străcură în lănntru o părechiță elegantă, cari evident nu erau căsătoriți, căci spre așa ceva puișorii erau prea de tot delieați. Ei mi măsură cordiș cu priviri supă- răcioase, eu însă cu aiât mai aprig mă cufund în catalogul meu. îmi cumpărasem adecă tm catalog, ca cu at&t mai fără în- doială. să dau semne, că aievea mă inte- resez de lucrurile aceste. Cei doi amorizați prin perzeveranța mea. au fost puși la o prea grea probă de paeiință. După o scurtă așteptare și țoptiri agitate, cu priviri nimicitoare asuura mea nărăsiră localul, probabil pentru a să re- fugia în altă sală la vechii Egipteni. Evenimentul să repețește. dar și pe a dona oăreche am pefngat-o. După un nătrar de oară o damă ti- nără. singură, fără însoțitor, își vâră capul în sală, ținând un Bădeker gros înaintea feței (îndreptar pentru călătorii și muzee). Drace! Una din pațientele mele! Și eu din parte-mi mă ascund după catalogul meu, și numai atâta mai observ, cum domnișoara M., dând supărată din umeri, să întoarce cătră un locotenent, apărut pe pragul ușii. Singur ăștia să duc la descoperirile mexi- cane din imperiul Jncafilor, căci Egipetul e deja ocupat. Tot la doue minute mă uit la orologiu. Arătătoriul. pare-că, de loc nu vrea să meargă înainte. Răsfoiesc în catalog, și caut chipul, ce era vis-a-vis de mine. — Nr. 96, b. Assuridilili. Involuntar, mă plec înainte, făcând o reverință venerabilului domn, tăiat într’un etan de piatră, în mărime mai mare, decât naturală. Apoi încep a scurm* între pu- ținele mele rămășițe istorice după Maies- tatea Sa veche assiriană. împăratul Assu- ridilili. eu părul său cu îngrijire cultivat și cu barba sa venerabilă, care ajungea până peste piept, și acolo să desfăcea în doue bucle groase și încrețite, să păreâ, că suride. ca și când ar vrea să mă ieie în batjocură. Oare nu cumva și ăsta?.... Nu să poate! Ce știe nn împărat vechia assirian, despre rande-vu-ui unui asistent U N î REA Pag. 154. pornitii nostru’ românesc, la 'America, și totdeauna l-am reprobat în sufletul meu. L-am reprobat in tain și tnai întâiu. din acel punct de vedere,1 pentru că' prin emi- grare la America, perdem 'deoparte forțele combatante, de altă parte, ni-se împuținează brațele muncitoare în patria noastră; ba cntez a afirma mai mult, prin emigrare la America, ponorul nostru românesc gă va desnaționalizâ cu desăvârșire. Străin în țară străina, nu știe alte limbi, afară de a lui; nu poate veni în contact’eu semenii sei. Pe român, emigrat la America, mi-1 închipnesc, că o naie rămasă fără cârmaciu pe luciul mării. Și cnm-eă aserțiunea mea e adevărată, dovedește chiar eoreăpondința. cea mai nouă publicată tn prețuitul ziar „Unirea' hr. 19. și iscălită de „preotul din America" (adecă Dr. Epaminonda Lucaciu). carele pe basa esperințeior câștigate acolo la fața locului, zice:' „că pe dânsul îl doare curentul de emigrare.* Pentrn-eă, motivând adauge: „că ori câtă silă și-ar pune cineva, că să conserveze și să țină trei generațiuni la neamul, din care își are cineva originea, e imposibil.* Curentul acesta nu e bun și sănătos; și pentru națiunea noastră e chiar dăunăcios și de condamnat din toate punctele de ve- dere. Și că să putem împedeca acest curent rău, ba mai mult, că să-i putem pune sta- vilă, și răgaz trebuiește. ca preoțimea noa- stră și Învățătorii, conducătorii firești ai poporului, să se nisuiască într’acolo. că poporul nostru, a cărui număr dela 1850. s’a îndoit aproape, să îmbrățoșeze și altă ocup ați une în țara noastră, din care să poată trăi cinstit, — nu numai economia câmpului. O atare ocupațiune rentabilă, și încă necunoscută în parcea cea mai mare ia poporul nostru românesc, din unele părți a Ardealului, e și b&ișagul de cărbuni de .piatră. Industria de. baie, san mai bine, bâi- șagui cărbunilor de piatră, a luat un avânt îmbucurător la noi în Ungaria, și mai de cu samă în valea Jiului românesc. îu co- muna, Vulcan, unde cea tăai bogată socie- tate, numită „Salgo Tarjân*, e proprietara băilor de cărbuni de 1 piatră:' 'v Această societate la Vulcan, în timp de 5 ani așa s’a deavoltat, și iu urmare și comuna noastră politică. încât cine a fost înainte cn 5 ani pe aici, dacă azi ar mai veni, de sigur afirm, că ăf rămâne frapat de ceea-ee ar fi constrâns să observe. Fraților preoți și învățători! Sus amin- tita societate „Salg6 Tarjân*, prin hârtia ea de dto 4. a 1. c. nr. 1802—1906. notifică oficiului parohial gr.-cat. de aici, că inten- ționează, să ridice gradat, .producția de cărbuni, ia an. cei puțin cu peste un mi- lion de toane. In scopul acesta apelez cu toacă dragostea frățaseă la voi, și v* rog, eă în ioc de a lâsa, eventual chiar a în- demna poporul nostru, sâ meargă la Ame- rica, mai bine îi atrageți atențiunea la o nouă Americă, ce să află aici acasă la noi în Ardeal, la o nouă ocupațiune, la bâișagul cărbunilor de piatră din valea Jiului, în comuna Vulcan. Fie pânea cât de rea, tot mai bine în țara mea! Atei un om harnic și cruțător câștigă cei dela 18—20 ani câte 2 eor. pe zi; dela 20 ani în sus, câte cor. 2’60—5 cor. Plata lucrătorului crește în proporție cu hărnicia lui. Sunt aici oameni cn familie n urnă roasă și trăiesc cinstit. Cunosc iară alții, cari prin hărnicie și cruțare, venind aici ia lucru, au ajuns la^părale. și și-au scos pământu- rile. ce acasă la ei, erau zălogite. Când însă s’au întors acasă, s’au dus cu bani, și ______________ Nr. 20: și-au cumpărat boi. de și-au putut lucra pământul cu ei. Fie-care lucrător pentru a puteă fi luat la început, și mai târziu inițiat în baie; Să recere să fie sănătos și să aibă: la sine carte de iuern. Avâ(jdu-o aceasta ia, sine, călătorește cu bilet de jumătate. Lucrătorii, respective băieșii, capătă dela societate'locuință eonstâtătoare din o chilie, calină și cămară, pentru cari plătesc lunar 8 cor. întru cât cineva, ar voi să reflecteze la astă nouă ocupațiune. foarte rentabilă pentru poporul nostru.și cu mult mai avan- tagioasă, decât emigrarea la America, să se adreseze cătră subscrisul, și îs la disposiție, că să-i dau on ce inViaținni. Să se notifice numărul lucrătorilor, eari intenționează a veni deodată, și câți dintre ei îs cn familie? loan Patakl paroh gr.-cat. *Mr Viena plutește în veselie. Cu totul pe neașteptate a surprins-o vestea, că vecinul Wilhelm II. îm- păratul Germaniei o va visita în luniu. O visită neașteptată și fără nici o insinuare de formalitate. Wilhelm II. va sta în Viena la aliatul și bătrânul său prietin doue zile, și în acest timp toate privirile vor fi țintite spre ei. Această distincție și alipire atât de semnificativă, ce o face împă- ratul german, mulți o esplică, că nu e un act de recunoștință față de bătrânul nostru monarh, ci e un la institutul patologic cu unica fică a unui fabricant de tutun! Nădoșala zilei ferbinte de vară pă- trunse chiar și până în sala assiriauă. Afară. în curtea muzeului, zuzură apa din fâutâua săritoare. Chiar și numai ploșeăirea apei răcoritoare îți face bine și stâmpără nervii slăbiți de putere....................... „Trezește-te visătoriule! că te așteaptă nevasta în templul zeului lunei!* Asta evi- dent pe miue mă privea, mai ales, că mă simțeam scuturat de umăr, ce e drept de- licat, dar cn energie. Eu mă ridicai în Bus. Un bărbat măreț sta înaintea mea cu lungi plete ondulatoare a capului și cu o barbă venerabilă. Peste frunte avei o le- gătoare purpurie (roșie), eu tot felul de semne. Tot odată am observat, eă m’am trezit într’o noaote cu lună frumoasă, ce sta să te amețaseă. „Tu ești încă îngâlmăeit de vis!* zise străinul. „Uită-te în fața mea. Eu sunt preotul suprem a zeului luuei, numit Sirî* „Așa dară Sir să chiamă zeul lunei? asta n’am știut-o* — zisei eu. „Foarte mă bucur, că am estraordinara fericire, a face cunoștință eu venerabilul a DTale persoană*, și cn acestea întind mâoa, voind a strânge cealaltă a venerabilului domn cu legâ- toarea ne frunte. „Ce te încumeți muritoriulp 1* mă apo- strofă preotul. „Trupul meu, dedicat zeilor, nici o făptură, născută din pulbere, nu e iertat să-j atingă.* „Mă rog scuzați.* zisei eu ceva frapat. „Vină.cu mine! /Nevasta ța, f^u îm- păratului, te așteaptă. Gloriosul nostru împărat. Assuridilili. încă va veni cât mai curând, spre a aduce jertfa sa zeului Innei*. Uu gest impunător din mână. Eu merg înainte. Iară-}i nn răsunet ea de trăsnit înapoia mea: „Nefericitule! Tu te încumeți a trece peste pragul acesta sfânt cu picioarele încălțate?* Așa dară o nouă greșală contra eti- chetei! Frumos lucru are sâ iasă încă din treaba asta! — mă gândii eu. 0 fată de împărat asairian de nevastă. împăratul Assuridilili de socru. Nici cea mai slabă închipuire, cum am să mă porc față de zeul innei. Dacă ar fi fost batăr o zeiasă a lunei. Așadar mă desculț, și cn ocazinnea aceasta îmi arunc oehii mai de aproape împrejur. Un berc romantic de palmi, înaintea mea edificiul masiv a unui templu vechiu — assirian.. Un portal de întrare scund, de marginele căruia erau cioplite în piatră fel de fel de chipuri fantastice de animale, lei și tigrii cu capete de om. Nnmai în ciorapi trec peste pragul templului, și prm coridoare temperat lumi- nate ajung în fine în sanctnariul zeului lunei. O statuă tare fără gust cioplită. Preotul suprem înerneișindu-și brațele, să aruncă, cât era de lung la pământ. Eu de silă — bucuros fac asemenea. Cum stăm așa lungit, îmi cam ridic ceva eaoui și ochesc de o parte. Pe ies- heuele de piatră zăresc sgulită o figură de femeie. Acum ne ridicăm toți trei de-odată. Fata de împărat îmi sboară în brațe. Că doară, asta-i Paula! Dar a bună samă că nu să chiamă așa. Eu dar mă rețip dela observarea asta, ca să nu mă । blamez din non. și sărut pe nevasta mea | de împărat cn foc și ce repețite-ori.' între aceste afară să aude un spec- tacol colosal. îu momentul proxim întră în sanctuariu o suită într’adevăr pompoasă în colori și impozantă. împăratul Aasnri- dilili — e curat chipul Nr. 96. b. din ca- talog — vine și mă stringe mișcat la peptnl său. Eu încă tot In ciorapi mă topesc dintr’o perplesitate într’alta. Ceremonii îndelungate de jertfă și cântări monotoane fără nici nn gust, ia cari răspundea de afară în intervale regulate muzica de pisici. Cei presenți să desbracă de unele din hainele lor și iau alte haine de gală și mai variate în colori, și alte le- gături pe frunte. Merge treaba ca într’o garderobă. împăratul Assuridilili mai mnlt decât de zece ori și-a schimbat hainele, dintre cari unele, adevărate haine de prin- cipe, — ie oferi ca jertfă zeului lunei. Ne- vasta mea încă, ca o clapă, țipă de pe sine o haină după alta, și în urmă stă înaintea mea într’un răpitor costum de bal albaatru-deschis. D'apoi, că doar asta-i haina de bal a Paulei dela pie-nic-ul academic, unde fă- cusem prima cunoștință. Ca să-mi arăt și eu veneraținnea cătră zeul lunei, mă desbrac de geroc și de vestă și cn profundă reverință le pun ca jertfă pe altariul zeului lunei. : Un răsunet de aplanse jur împrejur, împăratul mă stringe profund mișcat din nou la peptnl său. ceea-ee mă însufleți atât de mnlt, cât în consimțul generai a întregei curți assiriane mai jertfii zeului lunei și gulerul’și cravata, și In urmă și ciorapii, acățindu-le toate pe statua zeului. (Va urma) ' Nr. 20. U NI RE A Pag. 155. prilej de a să răsbuna asupra Italiei în urma ținutei ei dușrțiăndasela conferințele din Algeciras. Această părere pare a să confirmă prin faptul, că Germania nici nu cearcă vre-o formulă, prin care să arete cauza visitei, ce o face. Deși yisița aceasta este privată ca o demon- strație contra Italiei, totuși tripla alianțăVa susta și pe mai departe în acelea-și forme goale, cari să vor desface la prima ocasiune binevenită. Privită această visită din punct de vedere al constelației politice europene, ni-să presintă cu totul altcum lucrul. Germania în .urma acțiunei comune a. Angliei și Franței, a căror interese comercială să lovesc mereu în capete, azi-mâne va fi izolată cu desăvârșire. pretinia Rusiei pentru Germania e, aproape perdută, ea să va alipi la cele doue puteri, cari îi pot garanta mai multe favoruri. în eventualul răsboiu, ce s’ar naște în urma unei acțiuni co- mune a Franței și Angliei, Germania vede în Austro-Ungaria singurul aliat și sprijin. Interesul Austriei e de asemenea să sprijinească Ger- mania, ca ea încă să fie ajutată în răsboiul, ce-1 poate aveă numai cu Italia, care tinde să fie stăpâna țărmurilor adriatici și a mărei adria- tice. , Această visită să poate con- sidera ca o grijă pentru ziua de mâne, ca o reînoire a raporturilor de a să ajuta reciproc în marea luptă, ce se va da inevitabil între germanism, latinism și slavism. — Ce privește posiția Ungariei, e deo- potrivă de rea, ori că va ieși birui- toare una ori alta. ELECTORALE. Alegerile s’au terminat. Afară de cei 15. deputați naționaliști, a căror nume l-au dat deja, n’a mai putut fi ales nici unul; stăpânirea s’a îngrozit, când a observat, că în zilele prime au fost aleși românii și au crezut că întreagă dieta se va umplea de naționaliști și astfel au dat frâu liber gendarmilor, să-și facă voia. Baioneta și glonțul s’au văzut numai la alegerile românești și numai la acelea corupția și te- rorismul a fost în floare. In chipul acesta a fost posibil să pice rând pe rând candidații naționali. Mai rămân trei alegeri, la Oeh, unde candidează Gheorghe Pop de Săsești și unde de sigur se vor în- tâmpla scandale, la Dobra, unde alegerea a fost suspendată, fiind-că candidatul naționalist aveă majo- ritatea și la Begasângeorgiu, unde candidatul Breban e în balotaj. Mărturisim, că nu avem multă nă- dejde, de reușită în aceste, cercuri, dar așteptăm ziua alegerii cu ne- răbdare, ca să vedem ce mijloace vor mai iscodi contrarii noștri spre a împedeca întrarea românilor în parlament. Nota ridicolă a, situațiunii e, că evreii dela „Egypt^rț^s4, „Orszăg" și „FiiggetlenMagyarorszâg* aruncă foc, pentru căderea lui Erdoss și Jeszensky și pun toată vina pe vicispanul Szâsz și pe flbirăul Pon- grâtz, că au pactat cu Românii și au favorizat alegerea lui Vajda și Maniu!!! Sărmanii! fala jidovească e atinsă si durerea i-a orbit, Szăsz ține Ou Românii și își trimite feciorii la Șard să lucre contra lui Vajda, — și Pongrâtz, care tălmăci# pe românește vorbirile lui Erdoss ! Dar, sperăm să mai revenim! Expoziție românească în Sibiiu. Din incidentul serbărilor pentru sfințirea Catedralei, profesorul p. Comșa va prezenta P, T. publicului colecțiile sale, în Pavilonul de patinaj, strada Schewis, lângă „Gesellschaftshaus*, aranjând o Expoziție din Ornamentioa industriei casnice. Expoziția cuprinde: O colecție scule de lemn încrestate. — Albume cu modele originale de cusă- turi, de țăsături colorate și de pânze — Porturi întregi. — Colecții de rufărie și țesături. — O colecție vase de lut și alta de oaue încondeiate. — Modele. — Desemnuri.'—' Fotografii, etc. In total 2000 piese. Expoziția va sta deschisă, cu înce- pere de Sâmbătă în 12 Maiu n. c. dela 7 oare dimineața și până la 6lh oare seara. Bilete de intrare se vând la Cassa Expoziției. Recomandăm călduros cercetarea expo- ziții Dl ui Comșa, știute fiind jertfele ce Dsa aduce Intru colectarea obiectelor de artă românească. Noutăți. Știri personale- Păr. canonic Dr. Au- gustin Bunea, terminându-și studiile istorice în bibliotecele din Roma, Mereuri în 2 crt. a fost primit în audiență privată de Sfinția Sa Pontificele Pius X. — Dr. Victor Szmi- gelski, canonic și inspector școlasțic, va asista la examenele șroalelor poporali din distric- tul protopopesc al Dârgei. — Prof. lacob Mureșianu a plecat azi la București, ca să ' aziste la repetițiile monumentalei sale ere „Mănăstirea Argeșuluia, care se cântă la 7 Maiu v. de corul „Carmen". Din Arhidieceză. Dănilă Turcu, paroh în Șopteriu, distr. Cătina, cu ziua de 1 luliu n. a trecut în statul deficienției, din cauză de boală. „Muza Română" a apărut nri. 3. cu- prinzând alese piese muzicale, aproape toate . compoziții de a distinsului nostru profesor, ! între cari Marșul jurnaliștilor pe 4 mâni și i o preafrumoasă Horă dedicată prof. Kiriac, ' dirigintele cunoscutei societăți corale diu București „Carmen". Piibicâ șl două, piese pentru cor: „Păi, făi și Măi“, piesă popo- rală din România, culeasă și armonizată de Anastasescu, și „Numai una“, melodie din România pentru cuvintele poeziei lui Gh. Coșbuc, aranjată de I. Crișan. In partea li- terară începutul unor reflexiuni la studiul dlui dr. Gaisser din Roma asupra imoaselor de Paști în ritul grec. — Recomandăm cu căldură cunoscătorilor de muzică această re- vistă, redactată eu atâta îngrijire. Banchet. Joi sara s’a dat în onoarea deputatului Dr. luliu Maniu, advocat arhi- diecezan, un splendid banchet în marea și frumos decorata sală a hotelului „Univers". — Au azistat la acest banchet toată inteli- gința blăjană, profesori, advocați, medici, preoți și meseriași, in frunte cu Rvsmii ca- nonici Dr. Victor Szmigelski, Alesandru Uilăcan, Dr. Izidor Marcu și Ștefan Pop, în total 89 persoane. Primul toast l-a ridicat canonicul Dr. Marcu, care salută pe noul deputat în alese și foarte frumoase cuvinte, ca pe unul, care va avea să lupte și de aci înainte pentru drepturile poporului român. A răspuns Dr. Maniu, foarte plăcut atins de această nouă manifestație de simpatie și dra- goste, ce i-o arată publicul nostru și promite să fie un reprezentant sincer și energic a neamului românesc in dieta țării, unde va nizui cu toate puterile să țină sus steagul aspirațiunilor și postulatelor naționale. Acla- mațiuni generale și îndelungate acoper cu- vintele vorbitorului. Șirul toastelor se con- tinuă și spiritul dragostei, șl a entuziasmului stăpânește până la sfârșit inimele tuturor. îa atențiunea medicilor. în foaia ofi- cioasă a comitatului Făgăraș Nr, 18, s’a pu- blicat concurs de medic cercual pentru cer- cul Viștea inf. sub Nrul 1016—906 preț, cu emolumentele: 1600 cor. salariu, 400 cor. paușal de călătorie, 400 cor. pentru cuartir, terminul pentru înaintarea rugării e 19 Maiu. Cercul e curat românesc, alegerea unui ro- mân e sigură. Pentru meseriaș!- Păaă ta 31 Maiun. Prea veneratul Conzistor escrie concurs la: un ajutor de 120 cor., care se va conferi unui sodal, care se face măiestru, la unul de 80 cor. pentru un învățăcel, care se face sodal, trei de câte 40 cor. și unul de 13 cor. 13 fii. pentru învățăcei de meserie, — toate acestea din fundațiunea Vancea-Cassa arhi- diecezănă. Tot până atunci e deschis con- curs pentru un stipendiu de 120 cor. din fundațiunea Papfalvi, și pentru patru aju- toare de câte 30 cor. din fundațiunea Vasi- Uu Rațiu, destinate pentru învățăcei de me- serie. Cei ce sunt rudenii cu fundatorii vor avea preferință, afară de aceea, cei ce con- curg la ajutoare din fundațiunea Vasiliu Rațiu, trebue să fie născuți în Blaj, Reghi- nul-săsesc ori Făgăraș, și să garanteze prin părinții ori tutorii lor, că nu-și vor părăsi religiunea gr.-cat. și neamul. Petreceri- „Reuniunea sodalilor români din Sibiiu", Invită la convenirea socială, îm- preunată cu cântări, declamațiuni și joc, ce se va aranja din prilejul sfințirei Bisericei Catedrale și cu binevoitorul concurs al dnei Maria Dr. Crișan, dșoarelor Elena Cunțan, Olivia Bardoși și dl Titu Morariu, la 13 Maiu st. n. 1906 in „Geseltschaftshaus". O parte a eventualului venit curat este desti- nată fodului Halei de vânzare a meseriașilor români. Necrolog, f AmaliaAaron, soția pre- otului din Gurarâului, după scurte și grele suferințe a repausat în Domnul, prevăzută fiind cu SS. Taine, în 1 Maiu st. n. 1906, în etate de 42 ani și al 27-lea al fericitei căsătorii. Odihnească în pace! 1 Oroîoage de aur și argint ți tot soiul de obiecte din aceste metale se pot află ai compără cu tontii încrederea dela firma IULIUS EROS din BIB1U, care atât în eiecotarea serviciului, e&t ii a prețului, merit* toată, considerarea. De ce a* umblăm după lucruri rele pe airea, când celea bune le afiăm Ia noi acasă? - " (8) Pag. 156. UNIREA Nr. 20. PARTE SCIINȚIFICÂ-L1TERARÂ. Spiritismul. (Continuare) „Apoi profesorul Lombroso măsură forța musculară a mediei cu doi dinamometri, obținând rezultatul următor: cu dinamometrul Collin, strâns mai Întâi In mâna dreaptă, apoi tn cea stângă, indicele arăta 80 de grade; cu al lui Charrier, strâns deodată cu amândouă mânile, s’a ajuns pănă la 36 de grade*. „Iarăși la lumină deplină s’au mai repețit de câteva ori mișcările și ridicările totale ale mesei, la o Înălțime variată de 30—50 centimetri. într’aceea, la sfatul cavalerului Chiaia, s’au tras cu toții Înapoi cu scaune și cu medie cu tot, luându-și mânile de pe masă și depărtându-se dela ea, dar totdeauna ținându-secu mânile in lanț, și s’a văzut măsuța, la început tremurând, apoi ridicându-sa singură dela padiment cam 30 de centimetri, și ră- mânând suspendată tn aer câteva secunde*. „Media Paladino, In decursul fenomenului acestuia se părea că sufere durere, poate că din cauza unei sforțări de voință, ori din cauza unei consumări mari de fluide, căci ea trebuia să in- fluințeze fără contactul nemijlocit al măsuței. Profesorul Lom b ros o, dornic de a scruta toate pănă la cele mai mici amănunte, întrebă de puterea nevăzută, carea se chema John, să spună de au fost cumva fenomenele acelea un product al voinței ori al creerului mediei. I-s’a răspuns cu două lovituri puternice ale măsuței, că: nu". .Dar Înainte de ce am fi trecut la experimentele din întu- nerec, profesorul Lombroso puse de-a stânga sa, și de-a dreapta mediei, la o depărtare de mai bine de un metru dela aceasta, unul din cele două scaune rămase goale, punând pe el o dobă, un clopoțel și cei doi dinamometri, cari indicau 0°. Celalalt scaun gol, era lângă părete, departe de doi metri de profesorul De Amicis. La,cererile repețite ale cavalerului Chiaia, profesorul Lombroso legă pe toți cei de față cu una și aceeaș funie, pe la Încheieturile mflnilor, rămânâd deslegate numai dreapta lui și stânga cavalerului Chiaia, carea era în contact continuu cu a lui". „Stingându-se tn curând lampa de gaz, atât De Amicis, cât și prof. Lombroso, spuneau că simțesc pipăituri pe trup*. Chiaia se rugă de lohn, să sune clopoțelul. lohn din contră aruncă jos de pe scaun cei doi dinamometri, doba și clopoțelul, mișcând deodată cele două scaune goale, departe unul de altul, așa, că se auziau scârțâind pe padiment, și s’au lovit deolaltă pro- ducând un sgomot mare. Lombroso Întrebă, de cumva se pot duce pe măsuță obiectele trântite mai înainte jos. I-s’a respuns, că: da. Curând după aceea se auzi sgomot de obiecte pe măsuță; și Întrebând, că oare dinamometri sunt obiectele acelea, măsuța i-a respuns, că: da. Vrând să aprindă lumina, ca să constate cele Întâmplate, lohn se împotrivi, și atunci se auzi, că un scaun a căzut jos, pe când celalalt venia cătră măsuță și se așeză In li- niște pe ea, fără să se atingă de mânile celor prezenți, — puse pe măsuță, —, cu toate că era intunerec. Aprinzându-se lampa, un scaun s’a aflat pe masă, deasupra celor doi dinamometri, dintre cari Collin indica 65 de grade, iar Charrier 37. Celalalt scaun era trântit jos". „Profesorul Lombroso puse iarăși pe zero cei doi dinamo- metri. — Stingându-se lampa, lohn a luat scaunul de pe masă, dar încet, și l-a pus jos. Chiaia atunci se rugă din nou de lohn să sune clopoțelul; dar în schimb se auzi un marș pe dobă. Ce- rând să se audă limpede sunetele coardelor, lohn execută și facil să se audă limpede sgărieturile unghiilor sale. Fenomenul acesta țină cam 25—30 secunde". „La cererea tuturor, și la câtva timp după aceea, se văzură In aer câteva flăcări de o coloare vineție, cari fâlfăiau in diferite direcțiuni". ' „Scaunul, pe care ședea prof. De Amicis s’a luat de sub el cu puterea, și după câteva secunde i-s’a pus la loc, așa, că a putut să șadă din nou". „întrebându-se lohn de vrea să repețască experimentul pre- Biunei dinamometrilor, răspunse, că: da. Curând după aceea, spuse media, că e gata. Aprinzându-se lampa, s’a constatat că di- namometrui Collin indica o presiune de 33 de grade, iar Charrier de 30°; amândoi erau departe de mânile mediei, așa Că ea du putea ajunge la ei, și pe lângă aceea mai era legată pe la ln- . cheieturi de o mână a profesorului Lombroso și de alta a lui De Amicis". „Stingându-se lampa, se auziră bătături puternice in mijlocul mesei, fără să fi fost lovite vre-una din mânile asistenților". „Toți băgară de samă, unul după altul, că ar trece peste mânile lor un vântuleț răcoros, și apoi, că o barbă", le-ar fi atins mânile. „Pe când se Întâmplau acestea, Eusapia striga, ca Îngrozită, că ar vedea o umbră și după aceea o persoană, carea ar sta tn picioare >la spatele lui Lombroso, o umbră, carea se întindea să iea diamometri. Și de fapt Lombroso mărturisia, eă simte la spate o presiune, produsă ca de contactul unui trup omenesc, și lăsând pe un moment niâna stângă a lui Chiaia, Voi să pipăe cu dreapta, că ce era la spate. Dar nu pută să pipăe nimica, într’a- ceea Eusapia spunea, că vede pe lohn strângând dianometri ră- mași pe masă, și se ruga de profesorul De Amicis să o lase să-și apropie stânga — legată de dreapta lui — de mâna sa dreaptă ținută de stânga lui Lombroso, și strângea tare cu amândouă mâ- nile mâna lui Lombroso, ca să arete cum făcea lohn*. „Aprinzându-se lampa s’a constatat, că dinamometrul Collin indica 30° de presiune, iar Charrier, aflat întors, arăta 42°. Pro- fesorul Lombroso Încă î-și făch observarea, că presiunea, ce o primise dela Eusapia pe mână, corăspundea cam la 42°.“ „După aceasta, constatându-se, că toți erau încă legați cum se cuvine, prof. Lombroso fncepti să deslege, mâi întâi pe cei ■ dintâi legați, și rând pe rând pe toți". „Stând In picioare cu toții, se întrebă lohn, că nu ar voi să-și iea rămas bun. Și măsuța de abia atinsă de câte un deget al mediei și al profesorilor Lombroso și De Amicis, se ridică de două ori pănă la Înălțimea de mai bine de un metru dela pă- mânt, căzând jos dintr’una", „Ședința s’a terminat la 12 V» noaptea. Prof. Lombroso examină atunci puterea musculară a mediei, și constata, că puterea ei scăzuse, pe cum se știe că se întâmplă, — arătând dinamometrul Charrier o rezistință de abia 23". Tot așa ceva s’ar fi observat și dacă s’ar fi măsurat greutatea mediei, Înainte și după experi- mente. Căci după experimente s’ar fi constatat un scăzământ de greutate mai mare ori mai mic, pe cum a constatat și cavalerul Chiaia, In mai multe rânduri, împreună cu alți experimentatori. Neapol la 6 Martie 1892". Subscriși, toți cei de mai sus. Am tradus procesul acesta verbal întreg; de o parte, ca să se vadă In câte rânduri s’au Întâmplat mișcări și ridicări de cor- puri, fără sa fi fost pus cineva mâna pe ele; iar de alta, ca să se vadă, că cu câtă precauțiune s’au făcut experimentele. E drept, că sunt aci și fenomene, cari nu se țin de clasa aceasta, cum ar fi schimbarea de presiune asupra dinamometrilor, sunetul dobei ți flăcările, formarea de corpuri, dar acestea nu strică nimica, pen- trucă ne vom provoca la ele mai târziu. Tot la clasa aceasta se poate adauge și învârtirea meselor. Dar cazuri de aceste nu citez nici unul, pentrucă ele sunt cele mai comune, și erau tn uz deja dela începutul spiritismului modern. în clasa a Il-a punem sunetele produse de sine tn diferite obiecte, și sunarea instrumintelor muzicale, fără să-și pună cineva mâna pe ele. De soiul celor dintâi se țin bătăturile din casa Fox și alte multe, cum ar fi și bătătura aceea puternică din ex- perimentele lui Lombroso, citată mai sus. De altcum bătăturile, sau pocniturile acestea ale mobilelor sunt cele mai dese, și .prin ele dau spiritele a se înțelege, că sunt de față și vreau să între tn legătură cu oamenii. Dar fiindcă loviturile ori sunetele ace- stea din mobile, padiment, plafon, păreți etc., pot fi produse și de vânt, insecte etc^ și așa pot fi suspecte, le lăsăm la o parte, și ne ocupăm numai cu sunetele de instruminte muzicale. De felini acestora fie iarăși numai două exemple. (Va urma.) . Nr. 20. UNIREA Pag. 157 o știe fiecare Creștin", respunse Roza cu seriozitate. „Vezi, eu nu știu". „Nu știi, fiindcă.ești jidan". „Cine ți-a spus, că eu sunt jidan?" „Se cunoaște de pe față". Dl Huber î-și duse repede batista la gură începu sâ tușească, ca să-și disimueze râsul. „N’ai fi atât de bună, să înveți pe cel ■ neștiutor și să-mi spui ce a-ți făcut la pro- ; cesiune?" „Ne-am rugat lui Dumnexeu, cerând i să ne binecuvânteze câmpiile, să ne păzască de grindină, trăznete, de ciumă, foamete și । războiu. i „Și deoarece noi suntem oameni sărmani | și păcătoși, am invocat pe sânții din cer, ca i să se roage și ei pentru noi la Dumnezeu", j „Bravo, Rozică, bravo! Dar știi, că j ești deșteaptă!" zise Huber. J „De unde le știi tu acestea?" întrebă j Dr. Lug. ■ i „Din catechism!" | „Trebue să învățați mult din catehism ?" i „Firește că trebue. învățătorul ne as- culta din catehism în fiecare zi; iar sfinția sa părintele, ni-1 explică". „în fiecare zi?" repetă jidanul mirat, i „Vezi Dta" zise tntorcându-se spre Huber, „vezi Dta care obiect este cel mai de frunte în școalele noastre neconfesionale? Bine stăm!" „Sunt de acord!" respunsp milionarul, apoi continuă în limba franceză^ „Dacă școala produce astfel de ființe curate și îngerești, ca această copilă, atunci metoda învățătorilor din Schwanheim nu e de ocărit". Cavalerul dădu din umeri. „Va fi ascultat bunul pumnezeu rugă- ciunile voastre?" cercetă el mai departe. „Nădăjduim!" respunse mititica. „Ai văzut tu pe Dumnezeu?" ; „Nu, pe Dumnezeu nu-1 putem vedea, fiindcă este spirit". ' . i . „Ei, dacă nu poate cineva vedea pe ' Dumnezeu, de unde știi ca există?" ; Știu fiindcă mi-a spus sfinția sa părin- ] tele și dl învățător". ; „Au văzut poate părintele și învățătorul i pe Dumnezeu ?“ [ Copila tăcu. ' „Ei spune, de unde poate cineva ști, ; că există Dumnezeu?" încheia francmazonul. „Se poate ști cu toate acestea! Dum- nezeu este vizibil și se poate cunoaște din lucrurile ce le-a zidit" respunse fetița cu cuvintele catehismului. „Foarte bine, ai răspuns, minunat" o lăudă Huber. „Lucrurile nu e nevoe numai decât să fie create de Dumnezeu, ele ar putea să fie produse din întâmplare" observă Dr. Lug. „Nu. din întâmplare nu se produce ni- ; mica" explică Roza. „Tot așa de puțin, pre- cum nu poate să se producă o casă, un oraș sau un ciasornic măcar din întâmplare, nu ' poate să se nască dela sine nici ceriul și pământul". Milionarul aplaudă. . „Foarte bine, Rozică, admirabil!" ■ „De unde știi tu . lucrurile acestea?" întrebă jidanul. „Din catehism". „Da, da, catehismul pare a fi izvorul tuturor cunștintolor și mulțumirea IntrCgei științe pentru, poporul dela țară!" esclamă gradul superior al francmasoneriei, în timp Dracul în scoală, Povestire poporală,.traduși după Belandeti de Augustin Paul. ~r.i - (Continuare.) 3 II. Copila familiei și fiul - întunerecuiui. „Acum bagă de samă, doctore, — ai să vezi ceva extra-ordinar!" Cu aceste cuvinte indică Huber apro- pierea unei fete, care venind pe o cărare din parc, când dispărea prin boschete, când eșea din nou la iveală. . Dr. Lug î-și întoarse privirile în direc- ția arătată și observă o fetiră de vre-o doi- sprezece ani, care purta un coșuleț pe braț și se urca cu picioare ușoare pe treptele verandei. Dl Huber zimbia plin de așteptare. Toată umbra provocată pe fața sa de plânu- îrile infernale de a răpi poporului religia, a fost împrăștiată de ființa luminoasă a copilei. „Te asigur", șopti el musafirului său, „această copilă ar putea servi celui mai ge- nial pictor drept model pentru un înger!" Părerea iui Huber nu era de loc exa- gerată. Un cap de copilă de frumseță mai mare și de o inocență mai îngerească abia se putea imagina. Din fața fină străluceau doi ochi, cari trădau o inteligență rară și o Cumințenie, ce întrecea etatea de copil. La aceasta se mai adaogă o suflare ideală, un nimb de o inocență sublimă, unită cu o mo- destie delicată, cari împodobeau într’un mod fermecător pe frumoasa copilă. „Lăudat să fie Isus Cristosl", salută ea cu o voce limpede. „în vecii vecilor, Amin" — respunse pretinește Huber. „Vino încoace Rozică și-mi dă mâna! Ei, cât ai crescut de anul trecut, abia te mai recunosc", și-i mângăiă capul buclat. „Ni-ai adus unt? Foarte bine! Poți să ne aduci de două ori pe săptămână?" „De sigur, Dle Huber: Complimente dela tata și că vă poate trimite Marța și Sâmbăta". „Pune coșul jos și șezi colea pe scaun. Știi, că-mi place să stau de vorbă cu tine", zise milionarul și întinse mâna după cutia cu bonboane. „Iată niște bonbdane ca sâ-ți mai îndulcești gura". „Mulțumesc Dle Huber!" respunse fata refuzând. „Așa? Mă refuzi? Și de ce? . „Fiindcă lăcomia de mâncări bune și dulcețuri este oprită". „Cine o spune aceasta ?“ ispiti Dr. Lug ;pe fetiță. . „Sfinția sa, părintele". „Bine, — foarte bine!" esclamă vesel rentierul. „Dacă toate fetele și femeile s’ar lașa de lăcomia aceea, atunci nu ar fi atâtea stomacuri stricate, ar fi mai puține pungi goale și dai puține năcazuri și griji pentru părinții de fațnilje". . / „Ai fost și tu la procesiune?" întrebă ., advocatul mai departe. »Oa“. ; ............................ ' . „Și ce-ai făcut acolo?“ Copila privi străinul cu ochi mari, se coborâ expresiunea unei observații neplăcute pe fața-i îngerească. „Ceea ce se face la procesiune, aceasta ce o trăsură diavolică îi alunecă pe fața-i întunecată. El se întoarse iârăși la copilă, „Cei ce au scris catehismul au fost și ei oameni, cari nici odată n’au văzut pe Dumnezeu. Și cu toate acestea pretind, să le dea cineva crezământ? Nu, eu nu cred, ce spun ei despre Dnmnezeu. Dacă însă Dumnezeu mi-ar scrie o scrisoare, atunci a-și cred, eă există". „Nu vorbi-cătră această copilă nevino- vată asemenea lucruri!" dojeni Huber pe advocat în limba franceză. (Va urma.) . - Bibliografie. apărut: «Revista noastră" Nr. 3. cu următorul sumar; Elena Boneiu (cu portret), de Con- stanța Hodoș. — în dimineața învierii (poezie), de Maria Cunțan. — Mustrare (poezie), de Despina. — Cântec (poezie), de I(>n Minulescu. — Drina (nuvelă), de Constantin Anestiu. — Am vrut (poezie), de. Elena Voronca. — Luna (poezie) de Gh Tonârceanu. — Miron Costin (dramă), de V. Cosmovici. — Prima șezătoare, de Eea- terina Luca. — Amintire îndepărtată, de E>ena din Ardeal. — Aș vrea (poezie), de Virginia Grivase. —- Cronică dramatică. Le Bargy. de Lia Hârsu. Cele două femi- nisme. conferința dl ui Brunetibre, trad. de Ana M. Popovici. — Cronica artistică, de Constanța Hodoș. Ilnstrațiuni: Kimon Loghi, Flori’ de măr; St. Luchian. Cerși torul; C. Artachiuo. Fetița din Tismana; N. Vermont, Armonia; G. Petrașcu Casă bcerească; Moară de vânt .la Mangalia.. „Sămănătorul" Revistă Literară. Anul V. Nr 17. cn următoriul sumar: N. îorga, Congrese de studenți. — X., Cugetări. — G. Vâlsan, în fericire (poezie). — G. Bog- dan-Duică, Un roman de Ion Ghica. — a. Stavri, Visul Coșânzenei (poezie). N. Dună- rean u, Un suflet umilit. — E. Ciuchi, Dimi- neața (poezie). — V. Caraivan, Aliman Voi- nicul (poveste). — I. Măricaș, La seceră (poezie). — I. M. Marinescu, Darius (poezie). — G. Murgoci și N. îorga, Cronică. — în supliment: Mănăstirea Neamțului; Portul Brăilei; Biserica Sfântului George Nou din București (după Bouquet); Băieți cu steaua, în București (după Doussault). „Păstorul Sufletesc" periodic de predici, Anul I. Nr. 5. cu următorul sumar: Partea I. Sărbătoarea Sfântului Georgiu, de I. Budișan preot. — Dumineca Samarinenei, de Alimpiu Coste, preot. — Dumineca a Vl-a după s. Paști, de Clemente Pof>, preot. — înălțarea Domnului, de A. Barboloviciu, vicarul Silv. — Dumineca sfinților și de Dumnezeu pur- tătorilor 318 Părinți din Sinodul dela Nicea, de loan Genț, protopop. — Predică la moar- tea unei văduve, de George Maior, preot.— Preotul dela sate, de Emil Vicaș, preot — Prevederea morbosilor, de Alimpiu Coste, preot. — Partea II. Liturgica, sau tâlcuirea ritulului bisericii resaritene române, (urmare din Nr. 3.) de L. Sima, preot. — Oratoria sacră, (urmare din Nr. 3.) de Ariton M. Popa, protopop. — Cronica. —- Posta redacțiunei. Partea III. Publicațiuni. Augustin Paul: întră Someș și Prut, schițe, impresii, amintiri. Costă cor. F30 și se pot procura dela: Librăria Seminarială din Blaj. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa p>g *58»U K I RE A , Xr. 20, n La expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 premiat eu medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer pentru ~ H clopote a Ini----------------------------- îh Tiaișoaia-Fabric (8) 8-52 Ge-o-o-o-o-o-^o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o-o^-o-a-o-o-o-o-o-o-o-^a | o Institut indigen. * o SS st Banca de asigurare n .„Transilvania ii " se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- telor stricate, mai departe spre facerea de clopote Întregi armonioasă, pe lângă ga- ranție pe mai mulți ani, prevăzute cu ad- justări de fer bătut, construite spre a le în- y toarce cu ușurință in ori ce parte, Îndată || ee clopotele sunt bătute de o lăture prin ) । aceea ce sunt mântuite de crepare. — Cu deosebire recomând de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute In partea superioară — ca violina = cu găuri după figura S și pentru aceea au un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechia, așa, că un clopot pa- tent de 827 kg. este egal în to- nul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stătă- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi cu adjuatare de fer bătut — ca și spre turnarea de toace de metal. 5fW umsi. g OKTOTTS irnvoTMT ma <» U-LU U 1 U 1 1 U (7) 8 — 52 < I » întemeiată, la anul 1868 « (> în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), (i> <* asigurează in cele mai avantagioase condiții: o o contra pericolului de incendiu și esplosiune. <> edifici te orice fel, mobile, mărfuri, file, nutrețuri fi alte uroilucte o ......................: economice —- ;; <> G ® asupra vieții omului @ @ ° ’J în toate combinațiile, capitale pentru cazul ° ț morții și cu termin fix. asigurări de copii, de o < • zestre, rente pe vieața întreagă etc. ere. * ► o Asigurări poporale fără cercetare medicală o o Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a o < • capitalului. ।» 4 Valori asigurate contra in- cendiului: 90,981.088 coroane. capitale asigurate asupra o vieții: o 9,125.898 coroane. * * Pretcuranturi ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco : tmmuaaaattas8»88»»mim>mimsm »ae Dela întemeiare institutului a solvit: pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 c. petru ca- pitale asigurate pa vieață 3,568,863.37 cor. Oferte și ori-ce inform ațiuni se pot primi dela: Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr, 5 etagiu 1. curtea I. și prin agenturile principale din Arad, Brașov, Bistrița și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele mai mari. Luceafărul Cruce «a* stea duplă Gratuit: Institut fie arte grafice fi aflitn^ Bnâapesta ~ IV, strada Melaar Nr. 10.--------------------- Editează: „Luceafărul" revistă pentru literatură și artă, cea mai răspândită ți îngrijită revistă ilustrată românească. Apare de 2 ori pe lună, având de colaboratori cei mai distinși scriitori români. Directori: A. Ciura, O. Goga, O. C. TăslAttanu. Abonament: Ediția simplă: Ediția de lux: 1 an 12 cor. 1 an 20 cor. 6 luni 6 cor. 6 luni IO cor. Pentru preoți săraci, învățători și studenți: 1 an 7 cor. „N u e I u ș a" revistă umoristică ți satirică ilustrată. Apare în mărime de cel puțin 12 pag. ilustrate bogat. 1 an 8 cor. 6 luni 4 cor. Pentru preoți săraci, învățători și studenți: 1 an 6 cor. ■ 6 luni 3 cor. Volume ed. „Luceafărul" O. GOGA: Poezii ..... 2 cor. — fii. „ „ (ed. de lux) . 3 „ — „ I.AGÂRBICEANU: Dela Țară. . . 1 , 50 „ I. CIOCÂRLAN: Traiul nostru . . 1 „ 50 „ A. CIURA: Icoane..............1 „ 20 . Z. .BÂR8AN: Ramuri .... 2 „ — „ M/GORElI: Nuvele..............1 „ — „ REVAI K.: Goșbuc kâltemânyei 1 „ 50 „ — Porto pentru 1 volum 10 fii. — - „Ilustrate* cu motive românești, seria de 20 bucăți 1 cor. 20 fii. franco. „Concepțiunea Măriei* — „Madona Slatină*, două tablouri artistice, franco, i cor. ' J eZectro- magneticdEj D. R. G. M. Nr. 88603. g Vindecă și înviorezăSpe lângă^garanță: g reumă, astmă, (respirație grea), insomnie | vîjeirea urechilor, auzlrea grea, epilepsie, g nervositate, neapetit, gălbinare, durere | de dinți, durere de cap, impotență, in- | fluență, precum și ori-ce morb de nervi. | Morbosul, care nu se vindecă în timp de 5 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul | 88503. își reprimește banii numai decât. | Acolo unde n’a folosit nici un medicament, ș cercați aparatul meu; sum convins despre | sigurul meu aparat. Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. < । •• ■ ] । Prețul aparatului mie e cor. A.— e de aplicat la morburi mal ușâre. Spediția centrală de vînzare 11 trimite la țară și străinătate cu rambursă, sau dacă banii se trimit Înainte. scemte o. sLnos BUDAPEST, VUI, strada BezerMy Nr. 3. 16(51-62) ' —= Pentru 5 corâne =— trimit 4VS chilo (vre-o 60 bucăți), biin și fin Săpun de toaletă pregătit din: trandafiri, lilie, viole, rese jastnln, lăcrămiure. Banii să se trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursă. Alexandru D. Scheffer, ’ - Budapesta, VHL Bezerâdy 3. Din causa îmbulzelel prea mari a marfel trimit Iu t6tă lumea renumita și de t6tă lumea plăcuta marfft din argintul de Mexico, și anume; 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furou- @ lițe de desert, 1 lingură § pentru supă, 1 lingură $ pentru lapte, 2 luminări © elegante pentru salon, g tete din argint de Mexico 0 total 46 bucă# numai 6 fl. 50 cr. g Afară de acestea fie-care cumpărător pri- mesce ca dar, și pe lângă garanță o cumpănă de casă de o putere de X^Vs kgr» A' ■" Argintul de Mexico este uu metal alb (și din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanta pe 25 ani. Spedițiunea se face ori prin rambursă ori prin trimiterea banilor înainte. SCHEFFER D. SĂNDOR, BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 8, ( Q 0 Tipografia Seminariului archidiecesan. Fom ipare In fie care Sâmbătă. Pentru strĂinitate: Pe 1 an 18 fre.,‘?s an 9 frc., an 4 frc. 50 cin. Abonamentul’. Pșițtțu monarchie: Pe an 12 cor., ’/* an 6 cor,, an 3 cor. Un țirgannond: odată 14 fii., a doua oară ia fllt' a treia oară .10 fii. ’ Tot ce prirețte leah,. «6 leadreeate la:. Re-, ■ dacțiunaa și admiși- Btrațiunea -Unirei' în r ' .Blaj. a-------------------I Inserfliinl: X® Foaie bisericească-politică. Anul XVI Blaj, 19 Maiu 1906. • Numărul 21. Aniversară. Zilele acestea s’au împlinit aproape 60 ani dela măreața ma- nifestare națională a poporului ro- mân, pe Câmpul libertății, de lângă Blaj. Și dacă ar fi să ne dăm seamă de progresele politice realisate în acest șir respectabil de ani, cu greu credem, că am puteă constată ceva spor. , E adevărat că succesele poli- tice sunt pendente de multe împre- jurări, și că adese aceste hotăresc lucrurile mai iute, decât combina- țiile iscusite ale conducătorilor, cu toate acestea în un restimp așa însemnat de ani, soartea noastră în țările coroanei Sf. Ștefan, nu s’a ameliorat aproape de loc. Ce cereau frații noștri adunați la 3/15 Maiu 1848. la Blaj? nimic mai puțin, decât aceea ce s’a re- pețit anul următor la Olmiitz, în adresa din 25 Faur, și tot aceea, ce s’a alcătuit în formă de pro- gramul partidului național român din Maiu 1881. Celea 40 mii Români cereau independență națională, respect po- litic pentru națiunea română, repre- sentanți proporționați cu numerul poporațiunei române, diregâtori ro- mâni în toate ramurile administrații și în legislațiune și câte o adunare națională pe fie-care an. Azi ? independența națională cu un representant în guvern și cu titlul de Mare Duce al Românilor pentru Majesțatea 8a, — cum se cerea în „revindicațiunile" dela Olmiitz, — se pot considera mai puțin ca un pium desiderium. A vorbi azi de independență, ar fi un fel de lesă, națiunea română nici nu e considerată ca esistentă, iar partidul național român a fost în- gropat cu ilegalele ordinațiuni ale lui Hieronymi. Și acum chiar, când, părăsind pasivitatea rău înțăleasă, națiunea română a alergat la urnă, să-și deie votul său pentru fii de ai săi, a trebuit să constate, că pentru ea nu se pot face alegeri libere, că baioneta și glonțul numai la alegerile cu candidați români își fac rolul și că, chiar în ziua aniver- i sară de 3 Maiu, venerabilul preșe- | dinte Gheorghe Pop de BăBești, a avut să se lupte cu un grozav terorism, căruia i-au căzut jertfă vieți de om. Și ventilându-se prin ziare știrea, poate prematură, că deputății na- ționalităților ar dori să fie combinați în singuraticele comisii, și în biroul camerei, „Budapesti Hirlap“ și pune în gura unui membru marcant de a independiștilor declarația, că ăsta nu se poate, de vreme ce deputății, grupați în acest partid, nu stau pe bază legală, și dacă vor să fie luați în combinație, atunci să între în Una din partidele celealalte. A mai insista asupra modului, cum se aplică în oficii publice fii de ai poporului român, cu toate consider antele juste ale §. 27. din legea de naționalități dela 1868. — e o pierdere curată de timp. In comitatul Albei-inf., . în care trei părți din locuitori sunt rpipâni, avem în administrație 1 pretor, în schimb, cu ridicata străini, cart sau nu știu limba populațiunei, saur o știu rău și astfel nepricepându-o fac baza- conii. Representanțîi poporului român din 1848. cereau adunare națională în fie-care an, iar azi, după 58 ani, adunările politice sunt oprite și chiar și celea ooncese, ca de pilă cea dela Sibiiu din 1905. mai târziu sunt considerate de contrare legilor și convocatorii trași în cercetare și pedepsiți. Națiunea română cerea la 48. libertatea și independența biseri- celor și egalitatea în drepturi și foloase cu celealalte. E adevărat, că absolutismul ne-a dat doue mi- tropolii și câteva episcopii, dar până în ziua de azi se fac atacuri des- perate pentru nimicirea indepen- denții bisericei române unite, pentru: Introducerea unei limbi străine în cultul dumnezeesc la o parte a cre- dincioșilor ori pentru dismembțârea lor de sub jurisdicția episcopului român; până azi, singură biserica română unită, e lipsită de întregirea congruală, pe care statul 6 dă chiar și rabinerilor jidovești. / ' Cât pentm alegere# arhiereilor, stăm aproape tot așa, în biserica noastră pe episcopi îi propune Majesțății Sale spre în- tărire guvernul. 4m Mitropolitul, cii atât mai puțiyi îi aleg credincioșii; iar pe Mitropolit îl aleg preoții, dar și alegerea aceasta Încă se face după o împărțire electorală învechită și necorespunzătoure. în biserica neunită forma e alta, dar fondul e acelaș. Sinodul alege, dar guvernul nu întărește persoanele, cari nu-i convin. Iată: dar, că nimic nu s’a ajuns nici pe acest teren. Mai cereau cei adunați pe BCâmpul Libertății*: libertatea ti- parului, fără censură și fără cau- țiune, — și azi, câte ziare simt încă greutatea proceselor de presă, unde și acusa și judecata sunt aduse de oameni, de acelaș spirit nutriți. Cereau românii libertatea personală și ca nime să nu poată fi prins sub uh pretext politic. Și,ce s’ajuns? Se spună temnițele dela Năsăud, Vaț, Seghedin și Cluj, cari odată erau populate numai de români; mărturisesc ziarele, că alegătorii români sunt bătuți, împușcați, îm- prăștiați, căleați de copitele cailor, chiar omorîți, pentru că vreau să se manifeste și ei conform legii, dar nu conform spiritului șovinistic magiar. Ar mai trebui să pomenim și de cererea de a se înființa școli din partea statului pentru locuitorii români, dar, . ne oprim, pentru .că știm cu toții, că aceasta nu s’a făcut niciodată, ci din contră, chiar și acolo unde' românii au voit să-și ridice institute de cultură au fost împedecați/ fondurile adunate pen- tru scopuri culturali au fost luate ori li s’au schimbat destinația; iar cei pușî la cârmă, zi și noapte își sfârmă capul, cum ar putea mai ușor și mai iute maghiariza prin școli eleifientul românesc. / Pentru astfel de porniri neferi- .'cite rămâne pentru totdeauna o clasică admoniare cuvintele §. 17. din legea de naționalități: „De oare-ce succesul intrucției publice este din punctul de vedere al cul- turei generale și al binelui public, unul din scopurile cele mai înalte chiar ale statului, acesta este obli- gat să îngrijască ca cetățenii.... să se poată cultiva.... în limba maternă”. Și azi ? azi și religia vor să ne silească să o propunem studenților dela gimnazii străine în limba ma- giară; azi lex Berze viezy așteaptă ca copii în școala poporală Să știe limba magiară fluent . ..... .11! Nr. 2î Pag. 160. Fii măritâ strălucită zii ca cell mai luminat ideal al ’âspirațiuiilor noastre naționale, străluci-ver tu tuturor generați unii or viitoare și ca un bogat izvor de entuziasm vei servi tuturor, celor ce vor voi să se adape din învățăturile tale t Și voi neuitați apostoli ai neamului românesc, cari a-ți înfruntat atunci toate primejdiile spre a vă putea aduna și spre a vă putea sfătui pentru binele și fericirea, acestui pppor atât de persecutat de soarte, șă fiți pomeniți din veac în veac! învățământul popular.*) — Replică. — Sub acest titlu a apărut In prețuita foaie „Unirea* Nr. 14. a. o. — care în ți- nuta sa de pănă acuma a dovedit interesate însuflețită față de cauzelebiserieești scolastice. — un articol de dl paroh I. Costin, la care doresc a-mi face observațiile mele modeste. Și eu îs de firma părere, că trebue să ne rușinăm de resultatul debil, ee-1 putem arăta pe terenul idstrncținnei: Că doară ni-s’ar fi făcut în acest veac multe greutăți, ca să nu putem înainta, 6 întrebare: cum înțelegem lucrul? Dacă e vorba doară de pedecele, ce ni-s’ar fi pus din pârtea guvernului și or- ganelor sale administrative, judecând ne- parțial, putem Zice cu deplină conștiință, eă din astă cauză am fi putut înainta, cât numai am fi'dorit; căci cine s’a inte- resat de mersul învățământului nostru? Inspectorul reg. foarte rar, sau de loc nu ♦) Întârziat. ______________U N I R W'-_____________________ ne-a făăut pisarea.’ Ojdiaile date de mi- njțtrul cultelor, aOămis ln totdiaun» 8cris»' pe hârtia. De reali sa re a acelora nioivorbă n’a fost. căci nime^nu s’a interesat toni mult de eaecutarea lor, nici însuși ministrul. E drept, că cu un» am fost mereu șicanați din partea guvernului, adecă să ne ridicăm edificii „mai corespunzătoare scopului" și șeoalele să le proVedem cu reeuizitele de lipsă. Dar prin aceasta nu s’au pus pedeci instrucției, ci din contră ni-an servit multe învățământului, deoarece instrucție corespun- zătoare numai. în acele edificii șeolare să poate da, cari corespund higieniei. și unde sunt și reeuizitele reeerute. Și muițămită acestei șicanări. azi avem și noi multe și frumoase edificii școlare, unde învățătorul și școlarii împreună, cu snflet vioiu, senin, să pun pe lucru. Avem însă și până azi multe edificii școlare, unde' merge greu în- vățământul, din lipsa iumrnei, a aerului, cât atăcată e chiar și sănătatea. învățătorul însă e silit eu toate acestea a-și expune sănătatea. Că moșia ne-a rămas uegligată și plină de polomidă, când am pnteă avei seceriș bogat, nici eu nu neg, că e slăbiciunea stă- pânirei noastre, dar să nu trecem în exa- gerare, să punem pe toate vina, să recu- noaștem că ne-a lipsit energia, însuflețirea interesarea. în totdeauna au fost învă- țători însuflețiți, cari au luptat necontenit până la descurajare pentru cauzele Învăță- mântului, și încă nici nu în așa proporțiune, cât să putem zice, că au fost numai escep- țiuni. Că acești însuflețiți totuși n’au putut arăta mai splendide succese, de vină au fost împrejurările nefavoritoare. Cn învățământul popular la noi până mai de curând nu mult și-a spart capul cineva, afară de învățător. Privitor la în- vățământ, din gura inteliginței noastre să anzian asemenea vorbe: „Cn Românul numai atunpl poți învinge, • până rămâne prost" și „Homânul nu « vrednic de sciință" ș. a. da și azi, când în general ne-âm convins de necesitatea luminării, se mai aud vorbe de acestea. Apoi învățătorul a fost în totdea- una desconsiderat, munca sa nebăgată Jn samă, în nisuințele sale singur, neajutat de nime; terenul său de activitate adese în- curcat de nepricepuți, din partea cărora i-s’a plus numai pedeci. Căci mai nșor e a lovi în învățător, decât în ori-care alt inteligent. De preotul cn tactică bună, poporul ascultă, ba față de chemarea preoțească, poporul simte reverința; pe când pe învățător, nici nu dau mult, ci zic: „că doară el e sluga satului". Aceasta o aude fie-care învățător nn odată. Inteligința noastră. în general tare puțin dă pe învățător! .Un învățător ambițios între asemenea împrejurări să descurajază, văzând disprețul total, își perde pofta de lucru și desilusio- uându-se, începe a desprețul cariera învă- țătorească. Dar încă, dacă mai adaugem și lupta de existință, care pentru noi învă- țătorii e o adevărată tortură în secolul acesta al materialismului! Și oare Intr’adevăr aceea să fie cauza stagnărei învățământului popular la noi, că cei chemați a controla au fost „prea buni, să zicem blajini a tăcea, ba chiar a ascunde muncitorii slabi, leneși și răutăcioși?" — Și că „am avut îu brazde prea mulți sim- briași, cărora numai lâna și laptele oilor le-a plăcut, munca însă nu?" Să mi-se ierte, aceasta e o palmă peste față! De unde o acuză atât de nedreaptă?! E lucrul sigur, Că „cei chemați a con- trola" nu din bunătate — respect escepțiu- nilor — au tăcut, și au ascuns pe „muncitorii slabi, leneși și răutăcioși", ci, dacă s’au ivit și atari cazuri — pe cum se află pe fie-care FEU1LLET0N. _ A ss uri di li ii. — Humorescă, după R. H, Greinz. — (Continuare și fine); . In urmă să isprăvi și aceasta comedie de jertfire. Ne pregătirăm cu toții de în- toarcere acasă. Eu dau Paulei adecă vreau să zic fetei împăratului brațul, înaintea templului ne așteaptă o mulțime de cară cu coase lă capetul osiilor. Luân- du-mi păpucii în mână — vreme de â mă mai încălța cu ei nu era — mă gândeam la primejdiile, ce pot cauza aceste trăsuri curioase. . . Coasele ascuțite, agere, pironite la ca- petele ambelor osii a carului, trebuiau să culce la pământ tot, ce le venia înainte In cdrcuit de cel puțin trei metri. în cât ajun- geau cunoștințele mele istorice, aceste cară amabile (?) :să foloseau numai spre scopuri de resbel. Dar cât de defectuoase mi-'au fost aceste ^cunoștințe, m’am convins acum cu proxima ocasiune. ' Eu și nevasta mea ne suim în cel dintâi car. împăratul însuși să suie ție „boc* și mână, în galop zuzuitor ajungem în NiniVe; Uniipetrepâtori nocturni,.pe cari 6 s întâlnirăm, năwă jertfă poașelpr. ti Dtțr aceasta în Njpive ș^^tre. că era fiicru -în- datmât, căci nime" hu făcti din ‘treaba Ăsta pici cea &ii riîdă obsirVafe.’ ș ' - Ne oprim înaintea palatului ImțiăH- teac. Nevasta mea să dă jos. Acum și urmează îndată pacostea. Coasa dela alt car, venit după noi o cuprinde și îmi taie nevasta în două. Ea cade; eu îi văd sân- gele curgând. Pe mine mă dau ia d parte; ne Paula o duc în palat și porțile sâ închid, îuzădar am bătnt. ca nn desperat. în porțile de aramă. Nime nu-mi deschide; nime nu mă bagă în samă. Ca turbat și nebun rătăcesc toată noaptea pe stradele Ninivei. De cătră ziuă mă prinde garda împărătească, și ea vaga- bond. fără adăpost, mă duce la palat. Norocu! că aici mi-a sueees a-mi do- cumenta identitatea. Comandantul gardei răsfoiește birourile de anunții ale statului, cari sămănau cu o fabrică colosală de țigle, ca un on cn altul. In urmă află țigla cu indiciile persoanei mele, pe care să aflau toate cele reeerute în scrisoare cuneiformă. \ Numele: Sarapanibal. Nespusă buciurie și liniște sufletească mi-a canaat aceasta, Știind în fine, cum’mă chiamă.’ : ; ^Etatea: 825 de 'ani. —• Aha! Ăștia și acum calculează cu-ani lunari. Dar și așa, .pare-eă totuși e cam .prea .... pica! Fața’. Fără nici o espresiune. Ce trimalitate1?' 1 ■ < - ■ Semne deosebite: Ochelari și o măsea plqmbată-1 Cijț de rigoroșil . Starea: A E 27-lea. bărbat a feței îm- ;păratulni. Cerna£ba! . , . . „PpnQ,tjnl..;din,>ur.tță ,e - o .eroare", observ , țu* i*;omăndantelui jgatdei. '. Comandantul gardei, ,ma ^igurâ/d^ contrarul, că adecă ppiiriilți >2$ bărbați % fetei Hnpăratului Să află îtf.deplină Sănătate și vigoare, pe cari eu, în ^.naivitatea mea, li credeam frecați deja din lumea aceasta la străbunii lor. . 0 jăluzie turbată mă cuprinde. Că la vechii Assiriani ar fi esiștat stări de lucruri cam ca și cele mohamedăne de astăzi, îmi aduc aminte a fi cetit oare undeva. Aceasta presupunere a mea am eomu- nicat-o comandantelui gardei, și el mă afi- dează. că în privința aceasta sunt tare bine informat — până ia fetele din casa împă- rătească. Aici cazul e tocmai întors. Și dacă nevasta mea, în urma ranelor grele, nu și-ar fi dat sufletul, astăzi între mari ceremonii festive, cu mare festivitate a po- porulni și foc beugalic fata împăratului ar fi adus la casă pe al 28-lea soț. Și eri cu câtă dragoste s’a arătat față de mine. Ce viperă! Vestea despre tre- cerea ei din viață o iau spre cunoștință cu resignâțiune stoică. Acestea sunt frumoase stări de: lucruri. . ' Cer să fiu dus la împăratul Assuridilili. Mi-să răspunde, că acesta acum nu are timp de a mă primi, căci pentru conductul fu- nebru a ficei sale trebue să instruieze pe femeile bocitoare într’țte urlet cât să poate de melodic și ârmbhibs. Di altă parte însă preotul suprem a zeului iun ei dorește a . vorbi eu mine. . ; La prezentarea mea preotul suprem îmi comunică foarte măgulitoare a și plăcuta :hotărîfe..eă eu soției mele..deja trecută la zeii' seinpiterni, prin moarte am să-i donez, andine âtfi să mă’snid'pb'rdgul de ardere. Țață de observarea mea 8^ib)oasă, l’că âiri trebue, Că este o er&re-fa ihijloc. căci după’ dsVoarbiev câte i& cunosc eu, femeia trebue să urmeze ia soțului său lamoartepe rug, Nr. 21. carieri firi eseepțiune — an făcut-o mai mult pentru comoditatea d-sale, pentru, de a nu se osteni până la școală, de a nu se interesa de proVederea ei cu ceie trebuin- cioase, și a școlarilor cu recuisitele necesari, de a deiăsa constriugerea obligaților la cer- cetarea regulată a școalei. Și oare câți dintre directorii școlari își Împlinesc datorințele lor de a cerceta școala mai mult, decât 2—3 ori peste Întreg anul școl. și a asista barăm cel puțin la vre-o prelegere practică, pentru de a-și câștiga ceva ideie despre dificultățile, cu cari să luptă învățătorul în școala sa dis- ordinată? Și câți dintre dpii preoți, .ca directori școl. își fac datori nța morală, ce li-să impune, de a propune sțudiul religiunei barăm cel puțin o oară pe săptămână?! Și că nici autorul articolului nu-și îm- plinește aceasta sfântă datorință, să vede de acolo, eă în punctul al doilea al propu- nerei sale, amintește lunar din religie: 16 oare. însuși planul de învățământ propnne numai 8 oare lunar pentru religiune. Altcum cum și când s’ar puteâ propune: scriso- cetitui, computul, învățământul intuitiv, cari dnpă estensiunea materiei lor, ocupă partea cea mai însemnată a timpului; apoi cetitul român și magiar cu traduceri, începând cu el. II. fisică. geografie, chemie, economie, constituție și c. 1.; apoi mai și școala repe- tițiouală? ‘ „Simbriașilor* prea mulți pe brazde, ce e drept „le-a plăcut lâna și laptele oilor*, dar să nu ne uităm: eă nu lâna și laptele de primăvară au fost partea obvenitoare lor, ci eea de toamnă, adecă, când lână nu este, iar laptele foarte puțin și bine îngroșat de intuitele celor contribuenți. Deci dară nici decum nu am avut, pe cum nici acuma, o atare stare de invidiat, după-cum ne aruncă U NI REA îu ochi ^1 critizant; iar că munca nu ne-ar fi plăcut; cine e de vină?, Noi?!.., ... Servească . la aceasta spre esemplu șpoalele .de stat. In.acelea tot ce se reeere e la îndemână. Leafa învățătorului e, după împrejurările de azi, asigurată. învățătorul în școală e controlabil numai de directorul respectiv, care încă e învățător și un laic; inspectorul regesc, însă nu duce rola de controlor, ci numai de supraveghetor, ceea ce nu să poate trage la îndoială, și nici nu are dreptul de a se amesteca după bunul plac în instrucțiune. Și lotuși ce rezultate frumoase obțin! Noi preoții și învățătorii avem lipsă de a conveni cât mai mult întru toate, și a ne uni în idei și după putință în cugete, dacă dorim a promova învățământul, dar nici decum a trage deget nnul cu altul. Trist e însă, când vedem chiar contrariul; firește și aici totdeauna numai noi învățătorii suntem în vi uniți ea impruBenți ți obstinați. Ba ce e mai mult, chiar dl eritizanț nn în- târzie a ne cinsti eu atributul; „simbriași* și încă repețindu-i. Așadară nu suntem demni nici de nu- mele de: „învățător*!! „Trist e timpul, trist snm și eu și duios* . . .., când văd starea deplorabilă, sinistră, la care am ajuns azi noi învățătorii! £ drept, că învățământul nostru, pe alocarea e „un iucru de clacă*, unde chenta-t- nechemat poate să iea parte, și în multe comune nu merită jertfele, ce se aduc pentru dânsul. „O stare mai disolată, negligată* ca în școalele noastre confesională cn greu dacă mai există. Insă vina o poartă insti- tuțiunile noastre preparandiali. și nici decum numai învățătorii, cari doar’ și-ar face da- . tor iile numai din silă, abia așteptând, ca cu capătul anului să scape de ele, după cum putem trage consecința din esemplu! adus Pag. i6h --- —ț---------------------------, .... i------ al dlui critizant: asemănarea „cu unele cimiterii*. Fie-mi permis a învedera aceasta acuză adusă de mine! Preparandiile noastre, nu fie cu supă- rare, n’au profesori eua li ficați pentru aceste instițute, decât numai teologi abaoluți, cari de regulă după câți-va ani de funcționare, le părăsesc și merg apoi de preoți lă co- mune sau airea. în preparandie să primesc indivizi cu diferite cualificațiuni, așa d. e. cu 4 clase elementare, apoi 1 II. III. arare ori IV, și V. clase gimnasiale. Și încă de cari indivizi?! Sau de aceia, cari an căzut In școalele medii, fiind studenți răi.și he- putând înainta, din cari de regulă să aleg cei mai slabi și mai nechemați învățători; sau de aceia, cari fiind săraci, sunt împe- decați de a fiul școalele medii; cu acești din urmă învățământul e mai norocos, de oarece, de regulă îs oameni cu capacitate, silință și energie. Iar cei eu 4 clase ele- mentare nici când, sau foarte cu greu, dacă sânt în stare a ținea paș cu spiritul tim- pului deja dominant. La acele preparandii mai e și spiritul aspra de umilire, cu care profesorii conduc pe elevi, pretinzând su- punere oarbă, fără de a-i conduce cu tactică, iubire ți afabilitate, ca și cum nn din acești preparauzi sunt a se crește oameni pentru viață, sinceri, energici ți conțtienți de ceea ce sunt. Aceasta o zic după esperințele, ce le-am obținut în preparandia din Gherla, pe cum și din povestirile acelora, cari au venit dela alte preparandii de ale noastre. Să nu uităm însă, că tot, ce tn mod silnic se impune, produce defect. Așa și preparanzii noștri scuturând colbul preparandiei de pe umere, ajung în vre-o comună, unde societatea cultă pentru dânșii e aproape esc hi să. sau, la cas, dacă preotul suprem cu nn zimbet sarcastic îmi declară, că încâtva în treaba aceasta eu aș aveă drept, — numai cât la fetele din casa împărătească stă lucrul tocmai întors. Adecă și aici iar: întors! Sub escortă ajung îndată după asta la locul de ardere. Celelalte 26 de ruguri s’au fost petrecut deja. Pe acestea a bună samă au trecut la moarte după nevasta mea cei 26 bărbați a ei mai înainte de mine. Assuridilili încă era de față, veni la mine și târâș mă îmbrățoșază cu căldură și mișcat. Eu mă uit la rugul meu. Pe el de- asupra era pusă o păpușă de paie. „ Pregătește-te a te sul pe rug lângă nevasta ta! poruncește preotul suprem. „Dar aceasta nice de eând nu este nevasta mea!* contrazic eu. „Nefericitule muritor neștiutori* voci- ferează netrebnicul. „Fata Preaînălțatnlui nostru împărat a sburat de muit la zeii șempiterni cu cel dintâiu bărbat al său!* dă să-mi espliee preotul. El pune la cale oameni, cari mă ri- dică pe rug, și apoi Imi presentează o țiglă încă udă și nn stil de os, eu provooarea: „Subscrieți documentul de ardere!* „Istoria asta ce o faceți cu mine, mă revoitează acum și îmi vine de tot prea proastă*, strig eu cătră dânsul. „înainte de toate protestez a mă tot „fa-ftc-i* atâta. Eu nici odată n’am beut „frățietate* cu DTa. — vițăl a Innei, ce ești Eu să fiu ars de viu eu o mătăbală de paie, ca și când aceea ar fi nevasta mea?.... Nici prin gând nu-mi trece a mă supune la așa ceva! Asta-i o rafinărie de Inșeletori, și contra tuturor regalelor a dreptului popoa- relor! Voiu da acuză despre aceasta la conzulatul nostru din Ninive! Și apoi bagă de samă, ce vei păți, cap de bou suprem preoțesc, ce ești! Ea sunt doctor de me- dicină și sunus fidel a țării mele. Ai în- țeles?* ‘ Mi-aă trezește conștiința despre dem- nitatea mea personală! Și furios arnnc țigla udă în capul preotului suprem. Un hohot de râs răspunde ia aceasta bravură a mea...... „Sever dragă, da ce faci?® — „Dar domnule Doctor!* aud, că răsună lângă mine done voci femeiești. Cea dintâiu a bună samă e voaeea Paulei, a dona e a pațientei mele c.u Bădeker-ul eel gros. Eu stăm oblu sus pe canapa verzie din sala assiriapă. Dar în ce constituție! Desculț, numai în cămașă, fără geroc și vestă și fără guler și cravată, Aceste toate să aflau întinse frumușel lângă mine pe sofă. Iar eu în amândoue mânile avântam câte unul din păpușii mei, făcând gesturi amenințătoare. în jurul meu să curmau de râs eeie trei părechi. alungate de mine, și servitorul. Paula stă înaintea mea perplexă, cn o față peste tot roșie ca racul, dispusă mai mult spre plâns, decât spre râs. Eu momentan cuprind întreagă situația. Cu o mână îmi cuprind subsuoară toate recuisitele de toaletă, celalalt braț îl întind Pantei, apăs In mâna servitorului nu taier și dispar cu aleasa mea în odaia portarului. Aici erumpe Paula Într’un plâns vehement. Eu îmi restaurez iarăși, pe cum să cuvine, pe omnl esterior, comandtz o biijă și nobi- lului cârmuitor de cai, li spun adresa, că ne condneă ia fabricantul de tutun Sal- ciovan. O rezoluție și determinare bărbătească turbată mă apucase. Ce are să însemneze lupta mea cu bălaurnl de tutungier față cu evenimentele, scenele și laptele mele între vechii Assiriani?! Paula, cu totul uimită, ca un miel de jertfă, să supune și să lasă a fi dusă ori unde. Ea altcum oare-că aveă dubii întemeiate despre starea normală a minții mele, și de aceea să reține, ca să nu mă iriteze și mai tare. După o jumătate de oară en și eu ea stăm în fața tatălui său. Aceasta aparință l-a sur prins ia început a bună samă și a dat anză la o scenă furtunoasă. Dar eu nu m’am lăsat a fi scos din sărite, ci mi-am păstrat propusul firm. Câte toate, ee le voiu fi adus la vorbă, nu le mai știu. Atâta numai îmi adue aminte, că în decursul dis- cnțiunei noastre, cam agitate, eu mai de multe-ori m’am provocat la Majestatea Sa assiriană, împăratul Assuridilili. Domnul Salciovan, cu timpul abia să mai putb stă- ? ânl, 8ă nu izbucnească într’un hohot de râs. n urmă totuși isbucnl, mă Strinsă de mână, numindu-mă un glumeț original, și conducân- du-mă, nu fără delicateță pe ușă afară, mă pofti, să mai via cât mai curând, că minunat s’a întreținut en mine. Că oare fost-a aceasta o măgulire, ori ba, în momentul acela nu am putut să pricep. Destul, că de Invitare am făcut uz chiar a doua zi. Pe domnul Salciovan nici en, nici Paula nu-1 mai aflarăm așa ca pe un leu furios și înfricoșat, după cum ni-i închipuisărăm mai înainte. La doue săp- tămâni a fost adusă în public oficios lo- godna noastră și dnpă trei luni urmă deja cuaușua. Socrul meu S|ă?iȘibește cu frăgezime Pag. W2. UNI RE A și eaisU, să feresc de a Intra In aceea, neavând curajul și dexteritatea recerută. ori deși probează odată, de două ori: nu le succede; leagă apoi prietinie confidentă cu poporul, să deprind la bentură. părăsesc cartea, urăsc munca și oficiul și pe urmă 18 numai spre ruinarea Învățământului și demoralizarea poporului. însă cu cea măi niare bucurie trebue totuși să constatăm. că' partea cea mai În- semnată a învățătorimei române de azi e la culmea conștiinței; numai că obstacolele, cart zilnic ne întimpină, nu ne lasă să pro- pășim. Nu avem lipsă de „ aspre măsuri de Îndreptare*, după cum autorul articolului dorește, ci de: bunăvoință, ajutor, îndemâ- nare, controlare, apoi iubire, părtinire și respectarea drepturilor noastre învățătorești, și atuuci asigur pe autorul articolului, că „sumedeniile de greutăți vor să dispară de pe boita universului neplăcerilor; învăță- torii vor fi mulțămiți, și nu va fi de lipsă, eă cineva șă-i disciplineze ca la miliție, pe cum nn are lipsă de disciplina esternă, nici preoțimea în afacerile ei interne oficioase. Ce privește punctele de propunere, ar fi bine, când bărbații conducători ai noștri și-ar lua osteneala de a le respectași împlini. Și noi învățătorii, din' parte-ne numai cu recunoștință și mulțămita li putem' fi d-lui I. Costin pentru acestea. Dl I. Costin finește apoi: „noi facem un mare păcat, când jertfim banul și su- doarea poporului, ca să dăm pâne și adă- post acelora, cari nu o merită*, și e convins, că nici 50% nu corespund „nici celei mai modeste așteptări*. ' l și mă regalează eu cutii întregi din cele mai nefaisificate Havana. De aceea după Însurătoarea mea dispun de un cerc mult mai numeros de cnubseUți și prietini; ca mai înainte. Istoria cn evenimentul din sala assi- riană a străbătut in public în diferite va- riante. Având între amicii mei și pe doi litetați, — un .liric și un humorist — nici într’o zi nu-s sigur, că aceștia doi mă vor valora în scrierile lor ca de un Buget pro- ventabil. Ca să previn ori ce interpretări false, m’am decis a eda eu o descriere ade- vărată și veritabilă despre relaținnile. mele eu împăratul Asșuridilili și cu vechii As- siriani. Pacienta mea cn Bâdeker-ul. carea. ca ocupație laterală, să mai îndeletnicește și cu fotografia de plăcere, mi-a oferit, ca present de nuntă o fotografie a Numărului 96 b. din sala . assiriană, carea strălucește într’o ramă frumoasă de-asupra mesei mele de scris. ..... . tn timpul cel mai nou nevasta mea in- elipează tare laintențiunea de a onora pe cotoiul de Angora, carele mai înainte purta loeonjcul nume de: „Clâps*, cu numele so- crului meu din anticităte. Dar apoi așa ceva nu voiu suferi nici când. , ' " .. , , Numitul cotoiu mă făch altcum a scrie .istoria, aceasta acum a dou^ oară. Abia eram gata ț>u purizarșa, când „beștiți* aceasta printr’un „salto mortale" infam pe masă mea dă scris, îmi răstoarnă toată ne- greala pe manuscript. ‘Chiar șinevastamea e ceva cam in- dispusă asttpra cotoiului, căci din treaba asta bh&r și masa de scris' trebue dbdttsă cu ’o nouă pâtrzuțătură roșie-închisă (bordO). ' "Oare'ba nu ml duc totn^ și să fac o vizită; âmidului - met',1 apbtecafului?! t— Ce ziceți și ’bvoastrl?’* ' ” " - : ■W. Cit alte cuvinte așadară: noi învăță- torii români, fără esCepținne. un’ merităm pânea și adăpostul, ce nf-se ptegătește pentru tăndăîiă noastră (?!) și noi Suntem de vină, eă școalele noastre nu cdrespund âșteptărei!!! . Și anumei cărei așteptări?! Că poporul îneuhjnră școală; aceia j prunci însă, cari umblă lâ școală, nit ai I cărți, tăblițe etc.' Directorii șeol. îs cn mult mai comozi, necum să se intereseze de tre- bile școalei, afirmând, că au ei „destule griji familiare* și oficiale, sau dacă totuși arată interesate, fac aceasta dojenind pe; învă- țător în școală de‘fața școlarilor (!) ne cum și înaihtea publicului, când nn mâi află mod, destule ori însă fără motiv. în școală întră înpunător, cu ciubucul în gură; iar dacă învățătorul cutează ă face observare la una sân altă, e gâta dușmănia. Această duș- mănie se manifestează cu deosebire, când învățătorul cere împlinirea uneia sau alteia lipse școlare, ce directorul adesea deneagă; mate onoare escepțiuuilor! : La ori-care soia de șeoale poporale din patrie învățământul înflorește progre- sează mereu, cn toate, că cualtâeaținneâ acelor învățători nu e mai brilliantă, decât a noastră, iară noi mereu regresăm; din ce cauză oare ? S’o spunem verde: cauza e indiferen- tismul și disprețul total. Ar fi bine, când Gestiunea școlastică ne ar preocupa deja în detail pe ufiul fie- care. căei nu e timp de întârziere, și să nn așteptăm disoiarea ponorului român în vul- garitatea obscură a neștiinței sale. Dacă nu. vom proceda astfel, spiritul timpului ne ya arăta apoi trândăvia și slă- biciunea noastră în colori duioase! Recea, ia 21 Aprilie 1906. Nicolae Bozga, .............. ...... • r' ■ Învățător. CĂTRĂ ALEGĂTORII ROMÂNI din cercul de alegere Cărășeu (comit. Sătmar). lubiților Frați! : ........ Dragi Bomâni! Când din hotărtrea și încredințarea co- mitetului partidului nostru național român, precum și din încrederea și decisul vostru unanim am primit candidarea la deputăția valorosului vostru cerc, am primit-o cu nă- dejdea pusă ’n Dumnezeu și ’n bărbăția voastră, că steagul falnic al luptelor pentru drepturile poporului român îl Vom vedea dus la biruință. — ' Lupta S’a dat în ziua de 3 Maiu, zi de mate însămnătate pentru cercul Cărășeu, că dpși contrarii noștri au eșit cu candidatul lor cu un plus de 210 voturi,, tot a noastră a rămas gloria, căci căderea aceasta glorioasă â noastră a făcut să se1 cutremure până ’n fundul inimii fieîmpădtții și fudulii noștri contrari. Și' când zic’ că glorioasă a fost căderea noastră, nu zic niște, vorbe goale aruncate ’n vânt, ci constat un fapt de mare însămnătate și eu multă chizeșuîală pentru, viitor,-ca ro- mânii din cercul de z alegere al Cărâșeului sunt români, -constu de «valoarea și însămnă- tatea lor, conștii de; drepturile și datorințele Ier cetățenești și românești;?- ■’ 1 Ce înălțător,1- să vezi după *țeaM,? corupție și'infecție de zeektfe ani de ■ constituționalism magiar —fcub-steagul par- tidului național român sate întregi sub 'oon- _______________________;____________Nr._21. _ ducerea vrednicilor și luminați lor lor preoți și dascăli. Ce minunat! Ce Impunător! N’a fost nici un preot din clerul marelui vostru cerc, nici unul , baremi,. să steie sub stindar- dul contrariului, n’a fost nici dcscălimeâ, afară de unul singur. Care s’a făcut topor la săcure, care s’a făcut Juda, vânzătoriul nea- mului său. Nu spurc hârtia să-i scriu aici numele imfam, fie dat disprețului în care s’a aruncat însuși pe sine și cu care îl tractează — între ei — chiar vrăjmașii în a căror slujbă imfamă și josnică s’a dat. . închinăciune sinceră și binemeritată să cuvine vouă frați preoți la culmea chemării și datorinții voastre de părinți ai poporului român, închinăciune vouă dascăli ai poporului deșteptat și luminat. Fericit poporul, care are așa părinți și luminători, fericit ele rut și dăscăiimea, care poate sta în fruntea unui popor brav, luminat și dezinteresat: mărire și lauda patriei și diecezei care are atari fii; bucurie arhipăstorului, care păstorește o așa bună, înțeleaptă și românească turmă. Ce sărbătoresc și impunător! Comune întregi, fără să lipsască unul singur baremi dintre alegători — s’au pus sub steagul mândru al partidului național român și s’a Sus cu însuflețire, cu jertfă aducându-și cele e lipsă de acasă și plecând cu an ti știa lor comunală în frunte, fără să bage In samă chemările, ademenirile și volniciile solgăbi- răilor și ale slujbașilor mai- mărunți ai sis- temului vechiu și corupt. . Care sat să-l pomenesc dintre cele multe? Lipoul, Vtjmortu, Pomii, Aciu, Tă- mâia, Borleștii. Tătăreștii, Ardusatu, Dorolțu, Mădărasu, Culciu, Amațu, Ciungii sau Rușii? Care dintre cele frumoase și harnice comune de pe valea Someșului sau a șesului mănos de sub codru? Și totuși cu numărul an eșit ei mai mulți la votizare, ei, contrarii noștri. Da, căci s’au afuncât ca nește lupi răpitori în turmele- rămase fără păstori In ziua cea mai critică. Căci;! a căzut falnicul stegar al cauzelor naționale din fruntașa co- mună Tătărești, a murit năpraznic în 30 April losif Gramma, bravul și bunul preot, și făcându-i-să înmormântarea tn 2 Maiu, în preziua alegerii, colegii buni ai lui s’au adu- nat să-i dee cinstea C^ă mai de pe urmă ce împrejurare folosându-o administrația ră- utăcioasă și un nemernic sluguță de român al ei, s’a aruncat pe satele lipsite pe o zi fără preoți și a răpit cu minciuni, cu ame- nințări, silă și bani pre nu puțini dintre bunii și .inbiții noștri frați, alegători. .Ba vâ- narea și sila aceasta făcuto-au și în ziua și locul alegerii sub vederea și scutul puteni armelor. Și totuși a steagului partidului nostru național e gloria! Da! Căci românește, adecă cu bărbăție v’ați luptat pentru cinstea stea- gului național între sumedenia de comune puternice magiare și nemțești și între ade- menirile și presiile administrației răutăcioase și puterii și influinții moșiilor nemărginite ale conților oligarhi de Kăroly. Și de stătea și „Codrul" întreg la înălțimea datorinței sale, nici porțile iadului nu ne-ar fi biruit. Hei Codrule, Codrule! Pntruce nu îm- prăștii norii negri ce-ți acopere creștetul să vezi cine ești și' ce putere este în tine? Pentruce nu-i lapezi pe par azi ții, cari ne- vrednici trăesC, ba să îngrașe din sucul tău de viață ? Răsări-va și la voi odată soarele cunoștinții! ' ' ' ' Mărită .și cinstita ne-a fpst lupta ce a pus în uimire chiar pe contrari: Onoare deci i:youă! . . .. ,/ ; . Onoare și cinste mai aleș maorilor ro- mâne,? cari pu atâta 2®! și activitate M lu- crat în toate, comunele,. în, tot cercul, , doamne și țăreuce,. peptru izbânda steagul ui național. „Onoare lor!. ,. ;: Și «ajunși la vetrele voastre pacinice, : vă. salut cu.recunoștinței mulțumită pentru zelul și -alipire* «InsiiflețdB, :cu .care a-ți ur- • -mat steagului partidului nostru., național ro- mânp cure steag ajunge+va ln viitor, totdea Nr. 21. U NI RE A Pag. 163. una de câte-ori va cere pațria și poporul Ia locul său, la biruință, căci in harhicp și' vân- joase brațe; în brațele vOaStre s’a pus, 'brațe cinstite, curate și românești! MulfămindU-vă încă odată din inimă pentru iubirea și' alipirea, ce mi-a-ți dăruit rămân salutându-vă cu frăție și strig: Sus să avem inimile! Trăiască patria! Trăiască poporul român! Jojib la 7 Maiu 1906. Constantin Lucaciu, preot român. Alegerea dela Bălăușer. — Sub abest titln primim o lungă scrisoare dela di ad- vocat Dr. Roman din Mediaș. îii care se vestejește In tertninii cei mai aspri parcarea preoților șî învățătorilor, cn prilejul alegerii de deputat. Ne-am scandalizat și noi de atâta slu- gărnicie. și ținem să ne esprimăm regretul ■ țață de astfel de manifestări ă sentimentului național; dar. dacă nu publicăm cu numele de data aceasta ne cei păcătoși. 6 facem din simnlul motiv, că sperăm o îndreptare spre bine și Încă- în viitorul cei mai apro- piat. și pentru că ne vine să credem, că mulți dintre cei rătăciți n’au fost deplini orientați asupra acestei alegeri și asupra eandidatiiui național. Ca atât mai vârtos o credem aceasta, cu cât observăm printre -cei timbrați eu tradare. oameni, la cari pre- supuneam alte sentimente. Sperăm cu tărie în redeșteptarea sim- țului național în toate părțile! ' . ... ELECTORALE. Alegerea nouâ dela Bega-Szt.- ^ydrgy s’a făcut cu căderea can- didatului Breban. Iar despre ale- .gerea dela Cehul-Silvaniei dăm tex- tual telegramele primite, lăsând ce- titorilor nostri să-și închipue celea, ce s’au întâmplat acolo. Prima depeșă sosită la 2’50 d. p. în 1T crt. sună: „Terorismul a învins, un mort, mulți grav răniți. “ A doua sosită la 5*30 confirmă știrea de mai sus: „Alegătorii bătuți și împrăștiați, am rămas în minoritate.11, . Și-apoi să mai zică cineva că alegerile nu-s libere în Ungaria ! Halal de așa Jibertate ! Fii are t" cu însemnarea; „pentru Pavilionul etnbgrșfic al Rcșmânilor liâ’Regattp nng^r", Cdleetefe Ce se vor expedia sun această adresă, vor fi scutite de vamă. Cheltuelile de transport privesc pe trimițători. Expedi- țiuni nefraucate se vor refuză. Inagurarea la 14/27 Maiu a. c. va fi mai mult formală, deoarece o mare parte a Pavilioanelor se vor termina și deschide abia în luna liihie st. v. Din această cauză se recomândă Publicului român din țară, care dorește a vizita Expozițiunea, să amâne ple- carea la București până la un termin mai îndepărtat, și anume, cu considerare la căl- dura mare ce domnește în România în lunile de vară, până la August sau Septemvrie a. c., când vor fi terminate toate stabilimentele Expozițiunii, se vor aranja cele mai splendide spectacole și se va aduna lumea mai aleasă. Vizitatorii Expozițiunii, cari vor pleca din Ungaria la București, vor beneficia pe Căile ferate române de o reducere de 30—5O“/o. îndată ce vor fi terminate pertractările ce decurg de prezent între Comisariatul general al Expozițiunii și între Direcțiunea Căilor ferate și al căror rezultat îi vom aduce la cunoștință publică în organele presei noastre, — se vor libera din parte-mi Certificate de călătorie, în vârttitea cărora vizitatorii expo- zițiunii vor beneficia de reducerea ce o va admite Direcțiunea Căilor ferate. Prenotări pentru aceste Certificate se vor adresa la Administrația „Revistei Economice" în Sibiiu. Taxa de prenotare este 20 fileri (tn mărci poștale) de persoană. Certificatele se vor trimite franco la adresele prenotate. Trecerea frontierei române și reîntoar- cerea în Ungaria se va putea face în timpul dela 1/14 Maiu până ia 1/14 Noemvrie a. c. fără pașaport. Autoritățile ungare însă pre- tind dela supușii ungari la eșirea acestora din țară un certificat de trecere. Asemenea, certificat liberează vice-comjții tuturor comi- tatelor dela frontieră. Locurile competente au intrevenit în scopul de a delătura și această piedecă și de a extern și trecerea liberă a vizitatorilor Exppzjițiunii. în caz dacă această intervenținne va avea rezultatul dorit, nu voiu întârzia a-1 adUbe lâ cunoștința publicului nostru. Atât în vederea terminării mai târzie a instalațiunilor Expozițiunii, precum și cu conziderare la înleznirile ce se vor face mai încolo cu privire la reducerea prețului bile- telor de călătorie și la trecerea frontierei fără pașaport, recomând publicului nostru din nou, să amâne vizitarea Expozițiunii pentru un timp mai îndepărtat, — întru cât va fi posibil pentru lunile August și Septem- vrie a. c. Delegatul Comisariatului General: Dr, C. Diaconovich. —- । o t— Houtăți. Examenul de oualifloațiune la institutul pedagogic ; dip Blaj, se va țipeă in 5—7 Iunie esMmenfil scripturistic, iâr in 16 se va începe cel verbal. „Transsylvania". Cetim în „Versiche- riipgsfreimd" din Viena, organ internațional pentrn afaceri de asigurare și pentru econo- mia politică, nrul dela 1 Maiu a. c., urmă- toarele referitoare la raportul de gestiune pe 1905 al băncii de asigurare „Transsylvania" din Sibiiu: „Acest institut condus cu destoi- nicie și prudență, a prestat în anul trecut lucrări demne de ,toată recunoștința. Mai ales trebue să remarcăm munca și energia, prin cari s’au delăturat multele greutăți, cari au fost o moșteiire dela administrația anterioară. Silințele ce și le-au dat condu- cătorii ca sa respingă după putință contracte de asigurare contra focului riscante și să cearnă stocul de asigurări contra focului au fost încoronate cu cel mai bun succes. Căci până-ce „Transsylvania" încă în anul pre- cedent aveâ să sufere sub o consta! ație anormală de daune — o urmare a extinderii foarte riscantă a operațiunilor de foc asupra Ungariei de Nord — acum să poate constata o Insămnată ameliorare în această direcție. îh consecință despăgubirile au și fost mult mai mici decât în anul pre- mergător. Și asigurările pe viață arată un progres îmbucurător.; Peste tot să poate spune, că direcțiune) nu numai i-a succes să elimineze afacerile atât de riscante din Un- garia de nord, unde chiar unele comitate stau în cel mai rău renume pentru lăcomiile ■ faimoase, dar și în Transilvania a îmbunătățit stocul de afaceri cuaiitativi încât merită toată lauda". Apropiindu-se timpul pentru asigurarea productelor de câmp, nu putem decât să recomandăm acest simpatic institut din patrie publicului din orașe și dela țară. Informații detaiate se pot lua și dela noi.: JPetTscwl. Studenții români din Cluj . invita cu drag la petrecerea cu dans, ce o dau la 24 I. c. n. (ziua înălțării Domnului) în sala Hotelului Central. Beneficiul petre- cerii se va da Casinei Române și Mesei Academice. — Casina română din Blaj, își va țineă muiatul, Duminecă în 27 Maiu n. a. c. în bercul metropolitan, iar sara se va continua jocul în localitățile Casinei. Taxa de Intrare: de persoană l .cor.; de familie 2 cor. — Comitetul. . Necrolog, f loan P^ter, preot gr.-cat. în Fetea, tr. Cătina, după un morb înde- lungat, provăzut cu s. Sacramente ale muri- bunzilor, în al 49-lea an al vieții, 24-lea an ai căsătoriei și 23-lea an al preoției, în 15 crt. și-a dat nobilul său suflet în mânile Creatorului. , f Susana Câmpean, fica fostului pro- topop al Ibașfâlăului, a repausat Joi noaptea în vrâsta de 21. ani. înmormântarea se va face în Blaj, Duminecă d. p. în cripta familii Negruț. — Trimitem îndureratei familii sin- cere și adânc simțite condolențe. în veci amintirea lor! Expoziția generală română. Primim următorul: ' . A V l 2. ' ' ' Pentru orientarea Onor. Public român -din Regatul ungar,. îmi iau voia a aduce la cunoștință, că Expozițiunea generală română -din București, se va inaugura în mod. oficial la 14/27 Maiu și va rămâneâ deschisă până la sfârșitul lunei Octomvrie a. c. Obiectele ce le-am primit până acum în scopul de a le expune în Pavilonui etno- grafic al Românilor din Ungaria, au fost ex- pediate la București și se vor așeză in Pa? vilion până la ziuă inagurării. Acei expozanți de mei din țață, cari ăr dori să mai trimită ' obiecte pentrn expozițiunea . noastră, su,nt rugați a le adresa direct la ; „Comisariatul /Expozițiunii Generale în București, Gara Dar preaînalt, Majestatea Sa a dăruit din casseta privată 200 cor. pentru edifi- carea bisericei gr.-cat. din Șângeorgiul-de- Meseș. . ' ■ Censură de profesor. Dl Aurel B. Gaja, teolog și filozof absolut, a făcut cu . succes, bun, la Universitatea din‘Cluj, censura de profeșor din istorie și geografie. —Gra- tulările noastre! Promoții, luliu Moidovan, fiul proto- popului nostru din Mediaș Și. fost stipendiat arhidiecezan, a fost promovat la universitatea din Praga de doctor în medicină. — Gra- tulări! * . Diâ Pesta. îu 13 1.ic."și-a serbat ani- versariul Universitatea de aici. La serbare a luat parte lume multă, în frunte cu secre- tarul de stat Molnăr Vjktor. între tinerii premiați cu această ocasiune pentru diferitele operate, e și un român, Cornel Szabo, teolog, pentru un operat istoric. Posta redacțlunli. I. Ț. A fost cu nepoținț? să publicăm ra- portul Dtiile de 34 pagini! ! Am estrasce am aflat mai important. , Nikephor. Poate altceva; ar face s&nge rău, fără să fi câștigat ceva. ' . . N. B. Celalalt articol nu-1 putem publica, că o așa de îndesat scrie, cât nu-i putem ceti. De ce cruțați ușa hâftia, că doară e destul de ieftină! A V IZ. Cu Nr 1634. a. c. Percepto- ra t u I r. u. din loc notifică, că își ține oarele oficioase — până la o altă tjisposiție — dela 7 o$re dim. până la 1 o&răd. a. Ori-ce fel de solvire să poate face zilnic dela 8—12 oare înainte de amiazi- țu) Pag. 164. UNIREA Nr. 21. £5^ PARTE SCIINȚIFICÂ-LITERARÂ. 3^ Spiritismul. (Continuare) Unul s’a petrecut în prezența Ini Crookes, fiind mediu Home'). „Crookes, experimentând cu faimosul medium Home (Hume), cum- pără el însuși un armonic de tot nou, și-l așeză într’un coș (de drot), astfel, ca sa rămână afară numai mănunchiul. Home punea o mână pe acest mănunchiu, fără a putea atinge partea instru- mentală a armonicului, care era ascunsă tn coș, și pe care nici altfel n’ar fi putut să o atingă, fiindcă mâna cealalaltă și picioa- rele Ini medium erau observate și chiar ținute de cătră cei de față. In această pozițiune armonicul începea dintâi a se clătina, apoi răsuna, în sfârșit cânta una după alta mai multe arii, pe când mâna lui medium înțepenia în nemișcare. Cu Încetul Home își depărta mâna dela armonic, și totuși instrumentul, deși lăsat singur, nu încetă de a mai cântă inai departe. Era învederat, că nu mâna lui medium îl stâpâniâ, ci-1 stăpâniă o altă mână, o mână nevăzută, pe care n’o impedeca coșul. Câteodată această mână se făcea chiar văzută pentru un timp oarecare*... „Mai de multe ori eu și alții", zice Crookes, „am văzut o mână apăsând clapele armonicului, pe când în acelaș moment amândouă mânile I lui medium erau văzute deosebit, și uneori ținute de cei de lângă j dânsul". *) i Al doilea exemplu ni-l-ar putea servi doba din experimentele lui Lombroso, citate la clasa I. Dar totuși vom cita un alt exem- ' piu, pentrucă e mai proaspet. întâmplat în experimentele spiritiste j (10 la număr), ținute tn Maiu și Iunie 1901 în Genova, în șalele ' „Circolo scientifico Minerva". Ele au fost publicate de directorul ; experimentelor: Francesco Porro, (fost director la observatoriul । din Milan, și de prezinte profesor de astronomie Ia Universitatea i din Genova), în ziariul: „Secolo XIX" din Genova, în nu- ; merii din Maiu și Iunie 1901 Experimentele s’au făcut în pre- i zența lui, și a altor 8—9 profesori universitari, medici și bărbați j de știință. Medie era Eusapia Paladino. Fenomenele sunt repro- . duse și în periodicul: „La Civiltâ Cattolicau*). De aci le ieau și eu. I In prima ședință, dupăce s'au închis ușile și fereștile, fiind ' lumină deplină în sală, și câteodată numai de jumătate, s’au con- | statat următoarele: O masă simplă de lemn, de un metru de ' lungă și de 1/) metru de lată, s’a ridicat în mai multe rânduri ; dela pământ la înălțimea de câțiva decimetri, fără să se atingă i cineva de ea. Un scaun, pe care era o grămadă de gips moale, ] pleacă de sine dela locul său de lângă fereastă, și vine de se așează i lângă scaunul Iui Porro. Amândouă s’au întâmplat la lumină deplină. în ședința a doua, măsuța în jurul căreia erau așezați espe- rimentatorii, bătu de cinci ori în padiment. Era semnul, că spiritul John King voia să fie întunerec. Se stinse deci lumina din chilia vecină, și îndată se auzi o lovitură puternică tn mijlocul măsuței; iar profesorul Morselli, care ședea lângă medie, simți că-1 strânge j cineva și a tras scaunul de sub el, pe care l-a pus pe masă; și i apoi iarăși l-a pus la loc, ca profesorul să poată ședea. Repețin- ; du-se loviturile pe masă, unele mai slăbuțe, altele mai puternice, i toți cei de față au simțit, că li-se netezesc mânile, că îi trag de urechi, și că le strâng mânile, ca din prietinie, niște mânuțe ca de copii și ca de muieri. I în ședința a treia, media Eusapia întră în letargie, sau som- ; nul propiu al mediilor (trance), deja dela începutul ședinței. Gân- ■ găvește câteva cuvinte, ca și când ar vorbi cu cineva. Atinge cu j un deget pe vecinul, și atinsătura aceasta o simte și altul, care > era mai departe. Curând după aceea scaunul profesorului Morselli ') Dănilă Douglas Home (Hi>me) a foit unul din medii cei mai vestiți. S’a născut In Anglia, dar local și anul nașterii nu ee știe cu siguritate (1838—1835). Cu producțiunile sale de mediu a început la 1855, și a devenit celebru. S’a căsătorit, și a luat de soție pe fica generalului rusesc Stroll. Adeseori-era oaspe la curtea împărătească din Paris. Pe soră-sa a crescut-o împărăteasa Eugenia. în 1856 a trecut la religiunea catolică, ți cu ocazionez abjurei, papa Piu IX. i-a întins crucea spre sărutare, zicăndu-i: „Acesta este bețigațul nostru de vrăjitorie". Dar fiindcă n’a voit să se lase de comunicarea cu spiritele, i-s’a dat drumul din Roma. Dela 1868 începe a decădea puterea lui de medium. A fost acuzat cu Înșelăciune ți l-au ți osândit. în 1871 l-a părăsit cu totni puterea de mediu, Iu Petersburg, unde s’a si compromis, ți de aci Încolo nu s’a mai ocupat cu fenomenele spiritiste. Wolk. pag. 88 In notă. ’) Hașdeu, op. cit. pag 177 și 178. *) La Civiltă Cattolica, seria XVIII., vot. V. pag. 408 și urm. iarăși o hiat de sub el cu sila, așa că a rămas în picioare. Scau- nul se așeză pomasă, apoi se puse pe capul lui Morselli. Urmează lovituri puternice în masă, și pipăiturile de mâni mari și mici nu se mai gată. Experimentatorii, și mai cu samă spiritiștii, se rugau de- spirit, să producă mai multe fenomene deodată, ca să se convingă și animiștii l) prezenti, că fenomenele nu se întâmplă prin puterea sufletească a mediei. Și îndată începură să se producă deodată: lovituri pe masa de experimente; masa scârțâia și se clătina; un clopoțel suna; o dobă sbura prin aer, peste capetele academici- anilor, sunând; un buchet de flori, ce se aflaîntr’un vas, pus pe masa cea mare, a venit la experimentatori, și unele din flori se- siliau să se bage cu coada în gura profesorului Morselli. Motivul era, cred eu. pentrucă Morselli mai înainte trăgea la îndoială exi- stința faptelor spiritiste, și așa spiritele voiau să-] convingă despre existința lor. In acelaș timp o cotcă de gumi lovește pe un ex- perimentator, și apoi cade pe masă; iar vasul de flori rămas goi,, pleacă și el de pe masa cea mare, și vine să adape media. I-se pune la buze, și aceasta înghite, apoi vasul se așează pe masă.. Pleacă din nou, să mai adape puțin media, și se așează iarăși pe masă. Apoi pleacă de aci, și merge de se pune la locul său, pe- masa cea mare. Media roagă pe cei de față să-i șteargă buzele, căci mânile ti erau ținute de vecini. Florile însă au rămas și mai departe pe masa de experimentare, împrăștiate. Profesorul Porro- se plânge, că pe el nu-1 atinge nimica. Atunci o ghitară, ce era acățată de părete, pleacă și vine cu violență asupra lui Porro. El se ferește, dar cu toate acestea îl lovește de trei ori cu mănun- chiul peste frunte, așa, că urmele loviturei s’au văzut trei zile. Ghitara s’a așezat pe masă, dar nici aci nu a stat, ci a luat-o prin aer sunând, secundându-o doba; fără să se lovească de lampa cea mare electrică, slobozită în mijlocul salei, și de cele mici, așe- zate pe păreți. Media era ostenită, și de aceea experimentatorii s’au rugat de spirit să se pună capet ședinței. Dar s’a răspuns de două ori, că: nu. Media se întoarce spre stânga, unde era o masă, și pe ea o mașină de scris, de 15 Kg. Media căzii jos, și pe când cei de față se îngrijau de ea, carea se părea sfârșită, vine mașina de scris și se așează pe masa de experimente, lângă ghitară. tn ședința a patra n’a fost nimic mai însemnat. In ședința a cincid, media adoarme, geme, strigă și se ridici deodată cu scaun cu tot dela padiment. cu toate că o țineau de mâni prof. Porro și prof. Morselli. Ridicându-se, se așează cu scaunul pe masă. Dar lucru curios. Numai picioarele dinainte ale scaunului erau pe masă, respective pe marginea mesei; cele dinapoi stăteau în aer. Aci n’a rămas, s’a ridicat cu scaunul și mai sus, așa că prof. Porro și-a băgat mâna pe sub picioarele scaunului; apoi s’a scoborît jos. S’a mai ridicat odată, dar atunci a căzut amețită, așa că a trebuit de oară, până au trezil-o. Fenomenul acesta de înălțare a persoanei, Porro 11 socotește de unul din cele mai complicate, care nu se poate explica, decât numai cu ajutoriul spiritelor din afară. In ședința a șasa iarăși s’au întâmplat mai multe fenomene, la cari, după părerea lui Porro, pe lângă spiritul lohn King ar mai fi luat parte și alte două spirite. In ședința a șeptea, fenomenele s’au început afară, la aer liber, sub un coperiș, ca să se constate, că ce influință ar putea, să aibă razele lunei asupra fenomenelor spiritiste ? După câteva fenomene masa a plecat de sine cătră o chilie, cu toate că experi- mentatorii se rugau de spirit, să mai rămână afară. Au trebuit deci să meargă și ei după masă, în odae. Acolo la lumină deplină, s’au ridicat de câtevaori scaunele. După părerea unora, s’ar fi văzut în chilia aceasta și anumite globuri luminoase, prin aer, Profesorii Porro înse și Morselli nu vreau să creadă, și atunci s’au văzut umbre de oameni, mâni, capete și trupuri omenești^ ceea ce mărturisesc cu toții. (Va urma.) ') Animițti se numesc aceia, cari vreau să explice toate fenomenele- spiritiste pe baza anei pateri, ee ar proveni dela sufletul mediului. Și fiindcă, aceștia cugetau, că nu pot proveni dela acelaț suflet mai multe fenomene deodată, de aceea producerea simultană a mai multor fenomene pentru ei ar fi fost argument, că fenomenele acelea nu provin dela sufletul mediului, ci dela o cauză din afară. Ceilalți, cari explică fenomenele spiritiste, ca pro- duse de spirite din afară, se numesc: spiritițti. Nr. 21. UNIREA F^. 165. , Dracul în școală, Povestire poporali, tradusă după Belanden de lj —Augustin Paul. (Continuare.! 4 r „De ee nu? respunse Huber tot In franțuzește. „Dată învățătorii superstiției își dau silința să câștige copii pentru un nonsens religios, de ce să nn utiliseze un francmason ori-ce ocaziune, ca să scoată co- pii din rătăcire și să-i conducă pe calea adevărului? . Roza n’a înțeles îndată noima convor- birei ateiste. După puțină gândire a pătruns însă în Înțelesul ei și o nuanță de scârbă și spaimă i-s’a tipărit pe față. „Am să aștept așadar, până-ce Dum- nezeu îmi va trimite o scrisoare, continua advocatul ateismului. Nu vei face și tu ase- menea, copila mea? Eu cred că dacă există Dumnezeu și se interesează câtuși de puțin de aceea, dacă oamenii cred sau nu în exis- tența lui, atunci ne va înștiința scriindu-ne măcar două rânduri. : „Dumnezeu a scris de mult scrisoarea, aceasta cătră toți oamenii, dar nu toți oa- menii vor să cetească scrisoarea lui Dumne- zeu", replică fata cu mare seriozitate și cu । acea superioritate misterioasă, care transfi- i gurează câte odată pe copii și provoacă ! admirația observatorului. „Ce spui?" respunse râzând cu ironie [ jidanul. „Scrisoarea aceea pe care zici, că j Dumnezeu a scriso cătră toți oamenii nu am ! văzut-o nici odată. . . „N’ai văzut-o fiincă și Dta ești dintre aceia, cari ochi au și nu vad". Amândoi masonii se uitau cu mirare la fată, din care părea că vorbește o altă ființă. ■ „Ai putea Să-mi arăți acea scrisoare ?“ cercetă advocatul. j „Da, pot să vă arăt scrisoarea . lui [ Dumnezeu: închipuiți-vă că-e noapte și nici un nour pe cer. Hârtia pe care Dumnezeu a scris scrisoarea sa cătră toți oamenii este firmamentul fără sfârșit. Literile luminoase de aur ale scrisorii lui Dumnezeu sunt ne- număratele stele și aceste litere toate ves- tesc existența lui Dumnezeu atotputința lui Dumnezeu, mărimea lui infinită, atotștiința și bunătatea lui. Cine vede această scrisoare și o poate ceti, acela trebue să zică da, există un creator atotputernic al ceriului și pământului! Există un conducător al univer- sului, nn stăpân, care a croit lege și cale, pentru soare și stele. Acela însă, care nu poate vedea și ceti această scrisoare alui Dumnezeu, este sufletește orb, este un mișel fără Dumnezeu!" ■ Aceste cuvinte, din gura unei copile de doisprezece ani, produseră asupra așjciiltăto-; rilor o surprindere, amestecată cu consterna- • ■ țiune. Amândc^, șe, uitau cu^uimire la Roza, • până-ce cavalerul întrerupse pauza. ’ ■ > „Ai descoperit singură această scrisoare alui Dumnezeu, urni ți-ajarătatmcineva?" ' .....„DT învățător ni-a arîtâPu ir școală’de 1 repețite ori scrisoarea 1 iii Dumnezeu și m-âj ■-explicat-o cu cuvinte așa de frumoase, încât । .eu nu pot să le spun pe toate". - ; j „ A -^Șăî" 1 nfiirAuiră jidanul i.privind 'furios. ’ : ' ■1 ’ : ■■ i dibăcie!" zise Dl Huber. „Să știi, că și Di este învățător și a vrut numai să te examî- neze dacă ăi Învățat c^vs, șl fiindcă ai trecut examenul atât de splendid, iată-țî dau ceva1 pentru casseța de economii!" . El fi întinse un taler de argint. „Mulțumesc, Dle Huber!" . „Iar acum să duci untul la bucătărie", copila mea. Roza salută respectuasă și dispăru. „Curioasă ființă!" începu rentierul, pe când oaspetele său ținea: plăselele de argint ale cuțitului între degetul cel mare și ară- tătbr, iar tăișul îl purta pe fața mesei în sus și în jos, cufundat în gândiri. „Abia îți vine a crede, că țăranii să poată avea copii așa deștepți și cu obrajii atât de fini și de frumoși!" „Dacă Roza va mai crește încă căți-va । ani în frumsețe și înțelepciune, apoi sa se i ferească ori-cine, ca să nu-și pearzâ mințile, j Era interesant a privi cuce seriozitate sfântă își adoara ea pe Dumnezeul ei era chiar co- mic, cum uneori lua peste picior pe savantul Domn Doctor. Nu-i așa Doctore?" Francmasonul grad superior, evident, j nu a înțeles nici un cuvânt din cântecul de 1 laudă alui Huber asupra copilei admirate. ( Aprofundat în gânduri, se uita țintă înaintea sa. Ochii lui ardeau într’o flacără mistuitoare. Amărăciune și ură se exprimau pe buzele lui contractate. La întrebarea lui Huber își - ridică ochii. „Da, da, aici trebue să se schimbe lu- crurile!" respunse el. „Nebăgarea în samă a excelentei legi de instrucției, care a fost alcătuită cu sudoarea neasemănată a lojei noastre, trebue să înceteze. Noi avem mij- j loace legale pentru stârpirea superstiției re- i ligioase". Milionarul se uita mirat la oaspetele său, apoi zise: „Dar Doctore,'nu te înțeleg, ce ai de gând?" ' ■ . „Am un plan foarte bun, pe care ți-’l voiu comunica deseară. îflainte de toate vreau îusă să sondez terenul. Cât ține dru- mul de aici până la Schwanheim?" „O jumătate de oră“.; . „Am să mă duc îndată acolo"-, zi3e Dr. ' Lug ridicându-se. „Curioasă ființă mai ești și Dta!" „Iubite amice, Dta cunoști obiceiul meu, de a examina Întâi cu deamănuntul toate lucrurile de importanță" explică jidanul. Și fiindcă aici e vorba despre un lucru foarte important, de aceea poate să întârzii până deseară. Te rog să mă concediezi". „Te-aș însoți cu plăcere Doctore, dar astăzi îmi sosește nevasta și copii și prezența mea aici este necesară". Amândoi dispărură sub boltitura, care formează intrarea de pe verandă la vilă. (Va urma*) Cine nu să îngrijește de tusâ păcătuește contra sa. ' Caramelle : de piept ale lui Kaiser au % brazi . probate de medici și «co- 1 < mandateeontra tusei, ri- ; ■ celei, gutimsiHhii. recunoștințe dovedesc «fee- . , . ,tul;nunun&ț.fil acestei ma- dicini. — Uti pachet costă ma- pachet costă Mulțămitâ publică. Subscrișii ne ținem de datorință a ex- prima mulțămită publică înmumele poporului gr.-cat. din parohia Comana-iuferioară, cout tribuenților la. procura rea „cărții de aur" pentru binefăcătorii bisericei și școaiei gr.-cat. din țfcefttȘ/.jUroMe Pop, , paroh gr.-cat.. Victor flalijțâgyi, câssar c^ Georgă Halmăgyi, notar penziohât, Maria Pop Gridan, econoamă, câte 2 cor.; Surorite tJilrixeCMoeiia și l&tilia .Bap, George Stoica, luon Dragomir Conta, George Stanca Popa, luon Langa, învățător penzionat, Raveca luon Mateiu Popa, Nicolae Fetu, clopotar, Ieronim Costea Catrini, George Mateiu Gridanu, luonu Nic. Simion Gridan, George lacob Fetu, Simion Halmăgyi, Rozalia Savu Itu, , Marin Nicolae Scehel, Ana George ■ Gubernat, Ană Nicolae Tanâse, câte 1 cor.; Samuil Sechel, 60 fii.; Octavian losif Pop, student, George G. Gubernat, Nicolae luon Nichiman Popa, Ana Niculae Dima, George luonu Marcu Vladu, câte 50 fii.; Nistor Popa, cantor, Idomir Andreiu Popa, Dio- nisiu Nicolae Man Popa, luon Andreiu Costea, Dionisie Boeriu, câtă 40 fii. George Man Popa, Veduva luon Sinfion gridan, Achim George Aldi: Popa, luon Șavu Costea; George Titiriga, câte 20 fii. Suma 3O cor. 10 fii. Cu această sumă s’a procurat o carte de aur, In carea s’au indus numele contribuenților sus amintiți și pe viitor se vor însemna toți binefăcătorii sântei biserici și care servește de o podoabă pentru biserică și îndemn pentru poporeni și alți credincioși, cari vor binevoi a ajuta biserica și școala noastră pe viitor. Comana-inf., 8 Maiu 1906. losif Victor Halmăgyi, paroh gr.-cat. curator bisericesc. Bibliografie. A apărut: ■ „Semănătorul" Revistă Literară. Anul V. Nr. 18. eu următortul sumar: N. lorga, Romanul, istoric și dl Slavici. — X. Cuge- tări. — D. Nanu, Nici șoaptele.... (poezie).— G. Bogdan' Duică, Un sonet de George Chițu.' —■ Natalia losif, Mater Dolorosa (poezie de Carmen Sylva); —I. Boteni, Vacanța Paștelui. —- 'I. U. Soricu, Pe mare (poezie). — I. Bârseanul. lani Mițopol (schiță). — N. lorga, Cronică. — în supliment: Vederea lașilor din Iulie 1837; Copii eșind dela școală în- tr’un sat din Bănat (Orșova, 8 Iulie 1837), (după Raffet). „Dala țară", primul volum al colabora- torului nostru loan Ăgârbicean, e bine apre- țiat de celea mar competente critice. Dl lorga în „Semănător", Dr. Sextil Pușcariu tn „Luceafărul" și cronicarul dela „Revista noastră" sunt de perfect acord în a lăuda talentul dlui Ăgârbicean, care promite a deveni un artist mare. îndemnăm pe toți cetitorii noștri, să grăbească a-și procura acest volum. Prețul cor. 1'20. .. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domsa ■ I Pag- 166.UNIREA Nr, 21, La expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 premiat eu medalia cea mare. s s o Institut Indigen. Banca de asigurare q Turnătoria de clopote șl fabrica de scaune de fer pentru ................... - clopote a lui -'-' ■ ■ îh TimișOMa-Fabric (8) 9-52 t, te recomandă spre pregătirea clopotelor \ nouă, pe cum la turnarea de nou a dopo- Vf telor stricate, mai departe spre facerea de V clopote Întregi armonioasă, pe lângă gs> ț ranție pe nai mulți ani, prevăzute cu ad- justări de fer bătut, construite spre a le În- toarce cu ușurință în ori ce parte, Îndată ce clopotele sunt bătute de o lăture prin ' aceea ce sunt mântuite de crepare. — Cu deosebire recom&nd de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt provăzute tn partea superioară — ca vîolina = cu găuri după figura 8 și pentru aceea au un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cn vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechiu, așa, că un clopot pa- tent de 827 kg. este egal în to- nul unul clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomăndă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stătă- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi cu adjustarede fer bătut — ea și spre turnarea de toace de metal.  PIN 6vroi Xovorm mani IM* Pretcuranturi Ilustrate se trimit la cerere gratuit șl franco ..Transilvania": o din Sibiiu (7)9_63 „ * [ » întemeiată, la anul 1868 « * * 11 în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), , ► <' asigurează tn cele mai avantagioase condiții: o ** contra pericolului de incendiu și esplosiune. edifici te ori-ce fel, mobile, mărfuri, vite, nutrețuri fi alte profiucte ” ;; = economice etc.. . = o @ © asupra vieții omului © © < ► * în toate combinațiile, capitale pentru cazul " ț morții și cu termin fix. asigurări de copii, de o <» zestre, rente pe vieața întreagă etc. etc. * * 11 I 1 I 1 1 I < I I I 11 11 11 Tipografia SeminariuJui archidiecesan. . — -------------m 3 ' ’ - Abonamentul: Pentru monsrchie: Pe m 12 eor., an fi cor., V, an.3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., an 9 frc., ‘Z; an . 4 frc. 50 cm. Foes apare In fie care Sâmbătă. 3 xua . Inaertlnni Unțirjarmoiid: odată 14 fii;, a don* oară 12 fiii, * treia - oară 10 fii Tot Ce privește foaia aă se adreseze Ia: Re- dactiunea și admini- Strațiunea „Unire? in ‘' Blaj. -5 ar Foaie bisericească-politică. Anul XVI. siaj, 26 Maiu 1906. Numărul 22. Jfoul parlament. Deschiderea nouei sesiuni die- tale a decurs cu o liniște și solem- nitate, care nu se puteă prevede^ înainte cu un an, de pildă. Intra- sigenții 48-iști au abzis de astădată de demonstrația lor și au participat Cu toții la mesajul de tron, în pa- latul regal din Buda. Ni-se pare, că chiar nici bătrânul Madarăsz, nu a lipsit dela aceasta festivitate. Ou câteva zile înainte cetiserăm con- stituirea deosebitelor comisiuni din dietă, și, cu toctă strădania noastră, n’am aflat nici măcar un nume de al deputaților noștri între membrii numitelor comisiuni. Ziarele coali- ționiste declaraseră de altcum, că nu vor recunoaște partidul naționa- lităților ca atare, ci vor lua însă în considerare pe singuraticii deputați români, slovaci și sârbi, la consti- tuirea comisiunilor dietale. Ne surprinde declarația aceasta, și ne surprinde cu atât mai mult, cu cât chiar organele coaliției se bucurau mai mult de intrarea na- ționalităților — a Românilor în special — în parlamentul țării, înainte, când Românii erau în pasi- vitate, erau „trădători de patrie “, acum, : că au reintrat în viață par- lamentară, organele opoziționale strigă .ca din gura șerpeîui, că gu- vernul a pactat cu naționalitățile, iar organele semioficioase ale actua- lului guvern — identice cu presa coaliționistă — declară, la rândul lor, că gruparea deputaților națio- nalităților este, fără îndoială: nepa- triotică, și că nu vor să o recuno- ască, ca atare. Viitorul apropiat va arăta, întru cât au dreptate unii sau alții, și nu ne îndoim, că aleșii națiunii vor ști să convingă în casa țării chiar, pe șoviniștii ultraiști, că afirmarea lor, ca deputați naționali români, slovaci, sau sârbi, departe de a fi nepatriotică, este chiar o eclatantă dovadă a patriotismului nostru, ne- putându-ne noi închipui adevăratul patriotism, fără adevărata dragoste pentru interesele etnice particulare, cari constitue adevărata cinste al- tora, și cari nouă înoă nu ne pot servi, decât spre cinste și spre mândrie. i A dorit opinia publică ungu- | rească, să avem si noi reprezentanți ! în casa țării, ca să ne cunoască pe i deplin; am trimis acum, cu mari încordări 15 oameni vrednici : ascul- te-i și înțeleagă-i, ca să ne cu- noască. Și fie încredințați, că dela un popor de 3 milioane, 15 deputați sunt prea de fot puțini încă, pentru i ca să fim reprezentații, cum ar trebui. I Dăm mai la vale . mesagiul de tron al Domnitorului, convinși fiind pe deplin, că „apărarea caracterului ' național al statului ungar® amintită j de Majestatea 8a, este a se inter- preta din punctul de vedere al ade- văratului patriotism, și nu din acela al patriotismului de reclamă. Iată textul mesajului de tron: Onorați domni! Magnați și deputății Iubiți credincioși! , Ne umple o sinceră bucurie, că putem saluta din nou pe magnații și deputății cre- dinciosului nostru regat urgar, Întruniți in adunarea țării. îi cade greu inimii noastre părințești, să repriveascâ asupra evenimen- telor trecutului recent, cari au turburat mersul regulat al vieții constituțioErde. Aducem mulțumită provediuței divine, că neînțelegerile s’au resfirat. în înțelegere eu voința manifestată liber a națiunii avem fer- bintea dorință și sigura speranță, că cola- borarea tuturor factorilor confitstuțiourli și legali ai legislației și vieții de stat in viitor nu va mai fi conturbată. .Restituirea dom- niei legilor și a continuității de drept este întâia problemă a guvernului nostru. Spre scocul acesta va supune dietei acele proiecte de legi, cari se refer la stabilirea budgetului I și a dărilor publice, purtând bine de gnje I ca incassarea restanțelor .de dări îngrămă- dite să se facă într’un mod echitabil. încât se poate fără jignirea intereselor contribuen- țiior. Art. XII. din 1867 fixează chipul de administrare ăl afacerilor comune cu rega- tele și țările reprezentate în consiliul im- perial, de unde formează că trebuințele comune sunt a se fixa pe aceasta bază de drept și de odată a se ajunge la o înțe- legere și cu privire la cuota, după care să se împartă acoperirea acestor exigențe între cele doue state. Aranjarea relațiilor noastre economice cere ca să se dea împuternicire pentru în- ceperea și continuarea negocierilor vamale și comerciale cu statele străine, iar apărarea intereselor noastre economice de sguduiri mai mari fac de neîneunjurăbil, ca conven- țiile comerciale ce au Intrat de fapt în vigoare, să fie menținute și până vor ob- ținea rectificare constituțională. Tot ase- menea interesele legate de aceste convenții și asigurarea sistematică a relațiilor noastre economice produc necesitatea, că între țările coroanei ungare, pe de altă parte între re- gatele și țările reprezentate în consiliul imperial, relațiile de vamă și comerciale, pe lângă asigurarea libertății de circulație reciprocă, să se reguleze și mai departe. Deși relațiile noastre mai intime cu filiații noștri îndreptate spre susținerea păcii și legăturile noastre amicale eu celelalte state ofer garanța, că binefacerile păcii nu he vor fi detrașe, siguranța noastră absolută și validitatea eu succes ă intereselor noastre în toate direcțiile ne impun imperios îngri- jirea sistematică a apărării noastre armate. Drept aceea se prezintă ca o necesitate neînlaturabilă, ca afară de contingentul de recruți stabilit de legile noastre anterioare, urin ce contingentul apărării noastre armate va întră în vâgașul său obicinuit, să se sa- tisfacă și acele exigențe extraordinare apro- bate odată de o comisiune regnicolară, cari cad pe intervalul de activitate a dietei pre- l zente. - Restabilirea ordiuei de drept pretinde și înarticularea în lege a convenției finan- ciare eu Croația Și Slavonia, pregătită de comisia regnicolară esmisă de parlamentul trecut. Guvernul nostru este coudus de voința a păstra neatinse drepturile autonome garantate de lege a Croației și Slavoniei, de a se îngriji de interesele lor materiale și de înaintarea lor, mai de parte de a promova înaintarea liberă și crescândă a lor, pecum și de a întări prin instatuțiuni de drept la fel comunitatea de stat a țărilor coroanei St. Ștefan. Cea mai însemnată datorie a guver- nului nostru este, ca lărgind drepturile poli- tice asupra tuturor straturilor sociale, sft introducă totalul națiunei în șanțurile vieții politice. Spre scopul acesta își va pregăti proiectele privitoare la liberul exercițiu al dreptului de vot, ținând cont aiât de cerin- țele moderne a ideii democratice cât și de apărarea caracterului național ai statului Ungar. . Onorați domni! Magnați și deputați! Aceste sunt problemele, la cari s’a angajat guvernul nostru. S’a angajat în așa chip, că aceste sunt chestiuni de prima ordine, cari necondiționat trebnesc rezolvate, a căror rezolvire nu se poate face nici iluzorie, nici să sufere întârziere prin suievarea altor chestiuni, și la acest angajament ce a luât asupraș guvernul, și-a dat și națiunea ade- siune prin alegerile din urmă. Afară de cele înșirate, având în vedere întâmplările regretabile din trecutul mai recent. în interesul mersului legal și con- stituțional al administrației, pecum și al asigurării mai depline a ordiuei de drept constituționale una dintre datoriile mai nr- gen e a guvernului nostru va fi a-și prezenta proiectele, ■— în scopul lărgirii sferei de drept a autonomiilor municipale — pentru lărgirea cercului de competență a judecă- toriei administrative, mai departe în inte- resul apărării mai depline a independenței justiției, în cazuri de ciocnire a cercurilor de competență relegarea la for de justiție independent și în fine pentru prolungirea legii judecăturei curiale în materie elec- torală. Pag. 168. Nr. 22. Mersul regulat al vieți; Je stat și asi- gurarea condițiuniior de prpsfierank cuT|șurajA - și economică a națiunei va necesita neapărat împlinirea a unei mulțimi de exigențe, câți nu sufer amânare. Este o datojie a guver- nului meu, desvoltarea culturei. pe teren religios promovarea chestiune! autonomiei catolice. Întregirea dotațiunei cierului infe- rior și esecutarea treptată a obligamentelor impuse prin art. de lege XX. din 1848 Pe terenul economic: înaintarea și pro- pășirea materială, ridicarea bunâstarei po- porului. îmbunătățirea sorții muncitorilor; creșterea producțiunei noastre agricole, des- voltarea puternică a industriei noastre, re- 1 gularea creditului și a finanțelor noastre și împărțirea mai dreaptă și mai echitabilă a ; impozitelor publice. Problema guvernului s nostru va fi de a prezenta de legi paria- meatului. După ridicarea la valoarea de lege a reformei electorale, voim să ne provocăm din nou la opiniunea publică manifestată pe de-antregul și pe o bază mai largă a nați- unii și eu privire la problamele de guver- nare din viitor ne susținem libertatea de hotărîre, întemeiată pe drepturile noastre regești, pentru vremea aceea. Credința noastră în virtuțile strămo- șești ale națiunei deșteaptă în noi speranța, că pe cum pe noi ne conduc sentimentele calde pentrn interesele iubitei noastre nați- uni ungare, așa și națiunea în deplină ar- monie dintre dânsa și regele ei va căuta strălucirea tronului, chezășuirea progresului viitoriuiui. Implorând binecuvântarea lui Dumnezeu asupra activității Dvoastră, de- clarăm adunarea țării de deschisă. Fondul viduo-orfanal și al preoților deficienti în dieceza Orădană. Ce-i drept suntem snop deslegat. Nu suntem solidari, lipsește puterea morală — absorbită de materializat, eare este copcia între oameni, ființe raționale-morale. întru- UNIK E A - hwle, asociărfle. reuniunii® de mult pe In-" vață: Undș-i unit; nuri putere, la uevoi și la durere; unde-s doi puterea creșteși vrăș* mașul nu sporește. Corpurile universului Ier leagă una de alta o putere fizică, neprice- pută în cauza ei finală. Asemenea putere I este pe terenul moral de a concentra oamenii, numele ei este: iubire. Iubirea a creat toate cu atotputernicia sa din iubire cătră om spre ajungerea țântei sale. Toate celea create servesc omului ca tot atâtea mijloace sure validitarea voinței dumnezeești. Mate- rialismul a întunecat țânta omului, micșorând j legătura dintre zidire și.ziditor; oamenii au < devenit independenți, nepăsători de ceriu, s’a format și înrădăcinat ireligicsitatea. Caută pământul și toate ale pământului fâ- câudu-le de scop — când sunt acelea numai mijloace într’u ajungerea scopului final. Marele măiestru al pământului, materializam! ■ învață interesele sale, oamenii să umplu de sumeție. pășește egoismul, faza materializ- mului în locul iubirii; în loc de a-i uni oamenii, îi despărțeștei fiind egoizmnl defect moral, lipsa iubirii. Apoi îi aranjază în clase după avuții și dignități și acestea. — generațiunea păcatului.— îmbibate de spiritul lumii, lucră cu îngânfare după interese. — nici vorbă de adevăr și dreptate. Cel sărac, ignorat de avut, duce lipsă mare, se face socialist. Autoritatea dignitară tot pe acest calanod. Duce lux. pompă, domnie, să scaldă în mărire, face pe parade.... Dreapta lor s’a umplut de daruri, iară eu lutru nerăutatea mea am umblat. — su- pusnl jignit pe lângă toate meritele sale, (vezi bine,' că interesele nu-1 iartă să facă dreptate și 'dragoste), cade în melancolie morală, devine clătinat în sânta sa credință — să face socialist, care e fără credință și fără Dumnezeu voiește a face dreptate. A sbura fără aripi. Bine înțeles, după logică ți cda parte este fără credință. Pentru aceasta nusuntem solidari, lipsește dintre noi funea morală — iubirea. Până când mama solidarității este atacată și deținută de vrășmașul ei: pizma creată de materia- iizm, cu interesele sale și mai păcătoase — ea, iubirea nu ne va puteă aduna sub ari- pile gale binefăcătoare și nu ne va încălzi numai și numai prin încetarea dușmanului. Iubirea cu razele căldurei sale asamenea soarelui binefăcător. în toate direcțiunile și ramurile vieții, era dela organizarea haosului în treent, este de prezinte în lumea negu- roasă de pizmă, și va fi îu viitor totdeauna unicul sudar, care șterge sudorile și lacri- mile nefericirilor cu o mângâiere. Nu-i vorbă. Este humanizm. filantropie, însă ca virtuți cirile figurează în viața pu- blică. Astfel de bumanizm asemenea aerului rar. spărtura o umple, să rămână goală; în ce-i strâmb și bulgăros nu săîmpedecă; diu apropiere nu-i nimica, din depărtare pare-că ar țineâ ceriul pe umerii sei. Fi- lantropia ea virtute civilă numai binefaceri momentane rezultă, asemene focului de paie. Până ce mila creștină, care este partea practică a iubirii deaproapelui. în conținu te luminează și încălzește. Pentrn ce oare despărțesc virtuțile civile de cătră ale reli- giunii? Până eând va uda pârâul văile și livezile, dacă îl vom despărți de cătră izvor? Căci acelea virtuți numite civile, nu sunt alta. de?ât în sens strict virtuți religionare, din templul ccnștiinții aduse îu viața pu- blică socială. Binefacerile purcese din iu- birea creștinească nu sclipesc la moment numai fără căldură, ci luminează și încălzesc totdeauna. Iubirea nu moare. Aceasta iubire a dat anză și format instituțiunile filantropice muitifarie de socie- tăți și reuniuni, dintre cari multe cu deviza viribus unitis, ea frază numai, după spiritul FEUILLETON. Dintre frații „numeri" Sum aici în Busnievița, comună curat românească. Numără 56 familii cu aproape 400 suflete (corect: 372). Este ca un punct central pentru comunele românești din apro- piere: Brdo, Villa-nova (s. Noselo), Sucodru, Lettay, cari toate ar puceă avea o singură școală centrală în Susnievița, când cei chemați s’ar ocupa serios eu opera salvării Rumerilor prin școală. Deie Domnul, să fie aceasta cât mai curând, căci oara a 11-a a sunat. Glavina a semnalat pericolul des- naționalisării deja de doi ani în coloanele „Unirei“. Durere, că resunet n’a aflat! Conștiința națională este deșteptată mai ales în Susnievița și în Jeiâni, grație apoStoiiei dlui'Glavina, dar valurile mării slavismului sunt așa furioase, cât mult mă tem, că s’a îneca. Atunci umbla-vom s’o reînviem. Dar vom auzi sinistru glas: „Nu învie tnorțiiD . . . E înzădar!“ Lua-vom pe suflet acest păcat național acum în secolul al 20-lea? între sine atât în familie, eât și pe stradă, la lucru, în tot locul, românii își vorbesc limba lor. Sunt mândri, că străinii nu-i înțeleg, când au secrete, cum se în- tâmplă la târg în Fiume: „li pateu vinde“ zic între sine ou satisfacție. Cu străinii vorbesc ei bucuroși ori-eare limbă: italie- nește, eroațește, — cum în Susnievița știu toți, până și femeile. în Brdo o femeie tinără mi-a vorbit italienește elegant. A învățat în Fiume. unde a servit mai mulți ani în familie fruntașă italiană. Mai mare mi-a fost mirarea, când mi-a spus, că tot cu aceea familie a fost adese în Budapesta, unde petrecând mai mult timp, a învățat și ungurește. Iată o femeie poliglotă! Dar aici între „rumen* acesta nu-i cas unic, nici raritate, ca la noi. Năcazul îi învață, ce-i drept, dar totuși trebue să constatăm capabilitate la frații diu Istria. în Susnievița este paroh romano-ca- tolic. Numele-i losif Flegar, om cu cultură înaltă, dar ierte-mi, șă i-o spnn: orbit de panslavism, care-1 face intolerant cătră noi românii, cari cercetăm pe acești frați, fie și numai cu gândul de a ie învăța limba, cum am venit eu. Bunul păstoria în tot românul vede un agitator, cu care și-a propus. îmi zise, că niei de vorbă să nu steie. Eu m’am apropiat de dânsul ca de frate preot și mi-a făcut și bine, cu toată ura cătră români. Fiind eu morbos. s’a arătat cătră mine- ca „Samaritanul cel în- durat", cum fâeii mai anțîrț cu un alt visi- tator ai Istriei. Are domnia-sa o întreagă apotecă domestică și se ocupă eu predilec- țiune de medicina pastorală, enm i-ași zice, ori: de primul ajutor. Cetește cărți de me- dicină și foi de-specialitate pentru medicina : poporană. Face mult bine îu aceasta di- I recție. Dar apoi cu aceasta i-am dat tri- butul de recunoștință. în ura-i nedumerită cătră tot. ce-i roman, n’a vrut să-mi vor- bească nici latinește, — cum eu l-am agrăit și odată i-am scris, — nici italienește, cum Dsa știe foarte. bine, ci numai nemțește. Abia în ziua de s. Paști, fiindu-i oaspe la masa bine provăzutâ. s’a îndurat a con- versa italienește, când a văzut, că și alt- mintrelea răsună în casă-i limba română, că începusem a vorbi cu econoama în dia- lectal rumerilor. fiind ea rumeră din Brdo. „Causa perdută*. își va fi zis în sine bunul păstoria. Va fi văzut adevărătatea prover- bului sârbesc: „unde se încuibă la casă fe- meie română, toată casa ți-o românisează". Atunci a preferit din 2 rele pe cel mai mic, dar eu, înțelegându-i situația, na l-am slăbit cu românia. A răbdat ca paciință și a făcut din necesitate virtute. La despărțire apoi mi-a confiat, că eu „am cucerit o for- tăreață inexpugnabilă", înțelegea: inima-i închisă pentru tot, ce-i român. Cât timp mă va răbdâ în fortăreața cucerită de mine numai cu spiritul evangeiie al blândeței, eu na știu; poate că m’a dat afară până acuma. Dar ceea-ce știu, știa, că eu nici odată nu-1 voiu ierta, pentru-că și-a vorbit de rău poporul, turma, carea o paște (să nu mi-se ieie cuvântul în sens figurat) acum de 18 ani! Banul păstor atâta a edificat acest popor, cât, mai. anul trecut, a avut proces criminal eu poporul răsculat asupra-i. Ă jurat în contra bătrânului Glavina, iar acesta a dus 47 martori în contra păstorului, eare îi atnsa eu nimic mai puțin, de cât cu atentat la viață-i. că ar fi fost adeeă autorul intelectual al acelei răscoale. Am scris episodul păstorului celui bun. ea ceti- torii să-și facă ideie. desnre starea lucrurilor dela frații rumeri. păstoriți (păscuți) de preoți croați propagandiști, anteiuptători ai iigei S. Ciril și Metodiu. Aceștia au întrodus demult, demult, limba croată Va bisericile românilor romano-catolici. Acum toate funcțiunile le fac în limba croată. Chiar și misa solemnă din ziua de Paști. Abusul este evident Nr. 22» U N 1 R E  Pag. 169. timpului, ori degenerat, ignorând legea mare a inbirii, ce este fundamentai uniriloi: ca într’un cuget să mărturisim. ' Iubirea, dulce poamă, azi este foarte gren a o culege, căci pomul nobil este înconjurat de pomi pădureți, spini și polomide. Stăpânește ma* terializmul și învinge cu spada sa sătoasă de lux. rang și distineținni. țâră merite, spre ruinarea idealismului. Numai până când puterea spirituală are preț și valoare asuora materiei, ești ființărațiouală-moraU, ești icoana și asemănarea lui Dumnezeu, cine voiește în ajungerea țântei omului ași validita inbirea sa prin toate cele zidite spre acest seop. Apoi pomul, fericirii, pe glia aceasta imăloasă, piefăcut de floarea sufle- tului: ca nădejde, să nutrește din izvorul inbirii, crește și să desvoaltă prin credință. Acestea trei, ca tot atâtea atribute carac- teristice a sufletului omulni cult și nobil, vor învinge pedeeile și delirară scaii, pene- trând la acel pom, de pe care vor culege poame dătătoare de viață. Moșii, străbunii, căpăteniile bisericei, începând dela ziua mântuirii, în înțelesul iubirii creștine, s'au folosit viribus unitis, de societăți, și reuniuni spre ștergerea lacrimilor, spărgând calea neumblată spre formarea astorfel de instituțiuni, după cuvintele s. Pavel: Noi cei mai tari, suntem datori a propti pe cei mai slabi. Cauza sfântă, sn- blimă și nobilă a degenerat, părăsindu-se idealizmul. an căzut în cursa intereselor egoistice, spre adangerea lacrimilor celor nefericiți. ■ (V* unsa.) Conferența deputaților dietali națio- naliști. — într’un comunicat sosit din Buda- pesta se arată, cum s’a constituit „partidul dietal ai naționalităților*. A fost ales pre- ședinte Dr. T. Mihali; notari Dr. Alesandru Vajda-Voevod, Milan Hodza și Dr. I. Manoi- lovici; econom al clubului Francisc Skyeak. Vor fl încuuoștințate toate partidele despre această constituire și se va declara, eă partidul dietal al naționalităților are să Mă gândeam la străbunii noștri până în secolul XVI-iea, cum vor fi fost păstoriți și ei de al de popi sârbești-slovenești. Cam tot eu atâta dragoste, ca frații „rumen*, cu aceea deosebire, că părinții noștri un-i înțelegeau de loc, așa cât popa sârbesc a rămas termin de asemănare pentru român, când se plânge, că nu înțelege o limbă păsărească, el zice, i. e. „ Cucuie, popă sâr- besc^. ... ’ De ce ne-a scăpat pe noi Dumnezeu, oare scris este în cartea Provedinții, să scape și frații noștri „rumori* ?!... X. Viciu. Cărți poștale ilustrate, C cu vederi dih Blaj, ■țț Bucata — Suta 3 Cor. franco. enunțe, că vrea să iea parte la lucrările dietei, și în urnțare^ reclamă să fi ere pre- sentat in biroul camerei și în eomisiuni. Conferența a hotărit. ca în 22 l. c. partidul să meargă lă Budă pentru ascultarea Mesajului și să se reprezinte oficios și ia desvălirea monumentului St. Ștefan, Partidul își va alege o comisinue în- sărcinată cu aranjarea participării sale la discuțiunile parlamentare, iar pentru infor- marea corectă a pressei,va edita o foaie litografată. Trecând peste afacerile administrative șl de organisare, conferența s’a ocupat cu sitnațiunea politică. Aproape toți membrii au luat parte la discuție. Partidul consideră posițiunea Sa așa fel. eă trebue să iea asu- pră-și toate acele probleme ale controlului politic față cu guvernul, ce îi incumbă ca singurei oposiții în cameră. Va face obiect de critică serioasă și obiectivă toate faptele guvernului și nizuind la lămurirea raportai ni dintre parlament și coroană. va fi luptător credincios și neînduplecat al libertății poli- tice și garanțiilor drepturilor popbrulni. Partidul consideră de prima problemă a sa, ca în conformitate cn programul său politic, să afirme toate drepturile naționale ale locuitorilor de limbă nemagiară din patrie, drepturi, caii isvoreșa de-oparte din egala îndreptățire și Umanism, de altă parte din tnsă-și disposiținnile precise ale legilor. în cestiune& reformei electorale, toți oratorii au accentuat, că dieta întrunită pe basa sistemului electoral de până acnm, nici pe departe nu dă o representanță sufi- cientă a totalității popornlui și că azițocmai acele pături ale poporului sunt despoiate de dreptul de a fi represeutate în dietă, cari an cea mai mare trebuință- de această re- presentare. După-ce însă și în sesiunea parla- mentară trecută, partidul naționalităților a fost cel dintâia și singurul, eare a pretins, ca reformă pe acest teren, vot universal secret și egal cu votarea după comune, liber de ori-ce restricții, acum acest partid constată cu satisfacție, că reaiisarea acestui postulat al său a devenit actuală. De altă parte însă e deplin conștient de greaua sa misiune, când această reformă fundamentală a ajuns să fie pusă In mânile unei majorități și ale unui guvern, cari înainte de aceasta prin ținuta lor șovăitoare au putut să deș- tepte numai neîncredere politică. Din declarațitmile membrilor conferenței s’a făeut evident, că părțidul va luă asuprăș representarea dorințelor tnturor celor asu- priți și despoiați de dreptnri politice, fără deosebire de naționalitate. Stând neclintit pe basa democratică și intransigentă, lupta pentru votul universal o va duce înainte fără de nici o tocmeală și serios, chiar și atunci, dacă această luptă nu va aduce partidului și membrilor apro- barea întreg ei opiniunt publice, ci ura ad- versarilor politici, nu lauri, ei prigoniri și suferințe. Expoziția dl Copii dit» ApolM-roffiâheâ& Comitetul central al „Renniunei române de agricuhură din comitatul Sibiiu*, apelând In damă aratrjerii primei expoziții de copii, ce o va țineâ în Apoldul-românesc, la bine- -voitorul șivaloroșulwncqta al medicilor noștri din comitatul Sibiiu. a adresat dlor medici Dr. loan Popp. medic de ștab su- perior în penz.. Dr, Ilie. Beu, Dr. Gheorghe Sândeaa (Sibiiu). Dr. Ilie lancu (Tălmaci),. Dr. loan Bncnr (Reșinari). Dr. Nieolae Ca- lefat. Dr. Nieolae Comșa (Seliște), Dr. Ghe- orghe Prupaș (Orlaț), Dr. Victor Mihti (Po- iana), Dr. loan Elekeș și Dr. Atanasie Moga (Sebeșul-sâs.) următoarea rugare: Stimate Domnule Doctor! Poporațiunea noastră în anele părți ale comitatului Sibiin scade, iar în altele sporește foarte puțin. . Acest fapt îngrijitor nu poate fi des- considerat de Reuniunea noastră, chemată a să îngriji de bunăstarea și înflorirea po- porațiunei și aceasta și din cauză, că con- locuitorii noștri de altă limbă în unele lo- curi sporesc binișor și mult mai mult, de cât noi. Datorință ne Impune deci, să căutăm cauzele adevărate ale decreșterii și în aeelaș timp și mijloacele de aanare. Acestea cauze credem a le afla, între altele și în condițiuniie nepriincioase de trăia ale poporațiunei,. cum este higiena, alimen- tația, ocupa ți unea, curățenia, locuința, îm- brăcămintea ete.. cari toate condiționează puterea vitală a generațiilor viitoare. Pentru a ajunge cu mai mnltâ ușu- rință la cunoașterea tntorpr relelor, cauză- toare â decreșterii și la cunoașterea mij- loacelor de Înlăturarea lor, subsemnatul comitet hotărîre a luat să aranjeze cu bine- voitorul concurs al maturului corp âl medi- eilor noștri din comitat, o expoziție de copii, împreunată cn distribuire de premii în bani, prima de acest fel la noi. Idea lansată a aflat răsunetul dorit în aproape întreagă ziaristica noastră, eare i-a dat o importanță deosebită. Pentru aranjarea acestei prime expo- ziții de copii am ales comuna fruntașă Apoldul-de-jos, locuită esclusiv de Români, iar terminul, în care să se țină, expoziția l-am stabilit pe 4 Iunie a. c. (a doua zi de Rusalii). Pe când vă comunicăm aceasta hotărîre a comitetului nostru. îndrăsnim tot odată a vă ruga cu tot respectul, ca. dându-vă bine- voitorul și valorosul concurs ia arapjare, îs scopul conpunerii unui program de expoziție, să binevoiți a vă da în calitate de expert și de juror părerea asupra importanței ex- poziției, asupra feliului de organizare al ei, cum estș vrâsta copiilor de admis, numărul și numele comunelor, din cari să fie aceștia admiși, Compunerea jarului, asupra feliului de împărțire a premiilor și asnprâ învăță- turilor, ce ar fi șă se dea poporaținnei la asemenea expoziții, cu privire la defectele descoperite ți la delătnrarea lor. Mulțumindu-vă înainte pentru zelul și ostenelele aduse în serviciul cauzei .bune, ce o urmărim cu toții deopotrivă, fprimiți Stimabile Domnule Doctor, asigurarea deo- sebitei noastre stime, ce vi păstrăm. Sibiin, 7 Maia 1906. . Comitetul central al „Renniunei române de agricultură din comitatul Sibiin*. . Pantaleon liUBuța V. Tordășanu ■ -prezident. , secretar. Pag. 170. U.N.l RE A Nr. 22. Alegătorii, cari au votat cu Dr. IULIU MANIU. - : Vinț. 1. loan Cherebăn. 2. Sitnion Cherebăn. ; 3. loan Staiica, preot. 4. Nicolae Maniu, preot. 6. loan Limbeam 6. Nicolae Costea, preot, 7. loan Buijan. 8. lacob Stinca. 9. George Aron. 10. loan Buta. 11. loan Hebean. 12. George Păciisăn. 13. Petru Poenariu. 14. Toma Zdrenghea. 15 'loan Roman. 16. Petru Lencre- jan. 17. Vasile Păclisan. 18. lacob Danciu. 19. loan Mircea. 20 loan Voinaălui George. 21. Nicolae Gpța. 22. loan Tnrlea, Acmar. 23. Achim Ciușca, primar. 24. loan Moga 1. Adam. . 25. loan Bota 1. Nicolae, prăvălier. 26. loan Șijciu, preot. 1 Saracsău. 27. Vasilie Hența, preot 28. Vasilie Maniu. . - Cârna. 29. Dănilă Chirilă, preot. 30. George Bota 1. Avram. 31, loan Martin, învățător. . 32. loan Șarg, preot 33. Avram Grecu. 34. loan Deac. 35; Gavrilă Gerbea. 36. Nicolae Ispas. 37; loan Ispas Nicolae. 38. Lazar Turcu. 39. loan Rolea L Avram. 40. Nicolae Medrea, Borsomezo. 41. loaii Stoicuța, preot. 42. Ananie Vlad. 43, Toader Păclițan. 44. Avram Dath 1. Andrei. 45. loan Rusan, învățător. Racatău. 46. Aurel Maniu, preot. 47. Avram Mircea lui losif; 48.'loan Stărilă Ursu, . Cioara. 49. Constantin Oanța, preot 50.. Con- stantin Cătană. 51. Ghalateon Bică, învățător. 52. Constantin Simu, Crâșmar. 53. Nicolae Dăian. 54. Maftei' Botogă. 55. Simion Socaci, învățător. • , Tartaria. 56. loan Vulc Maxim, propr. 57. loan Bănățan, învățător. 58. loan Suyaina 1. Petru. 59. loan Călugăr a Anei. ,60. Nicolae Mun- tean. 61. Nicolae Sbvaina a Petri, crâșmar. 62. loan Radu, preot. Daia. 63. loan Pop, preot. 64. Eustatie Cib, învățător. 65. Gavrilă Cib. 66. Samoilă Mihu. 67. Ilie Beda. 68. Topor Bratu 1. Teofil. 69; Nichjfor Cib klzidor. 70. Andrei I. Damian. 71. Simion Cib î. Vasile. 72. Vasilie Trifan. 73. Simion Groza. 74. Simion Ispas 1. loan. 75. Nicolae Dănilă. 76. Simion Filip I. Vas. 77. Maftei Besoi. 78. Dumitru Bozdog, pră- vălier. 79. loan Ștean 1.. George. 80 Alesan- dru S. Cib. 81. Alexie Ciuca 1, Vasilica. 82. Vasiliu Stinea cipcoș,.. 83. Nicolae Dămian Gligor. 84. Aron Ispasl 85 George Ispas 1. loan. 86. George Filip 1. Petru. 87. Vasilie Dusa I, George. 88. Antoniu Connoș. 89. loan Cranciova, prăv. 90. Teoâl Biliboacă. 91. Dumitru Cib 1, George. 92 Mihailă Pos- teau. 93. Petru Petrujățar, învățător. 94. Alesandru Cib, învățător. 95. Ilie Mates. în- vățător. 96. loan Ban, prăv. 97. Teodor Filip. Oarda de jos. 98. George Cutean, preot. 99. Nicolae Stoian. 100. GeorgeLLupșa. 101. Deni Gyulai. 102, Nicolae Sandor. 103. Augustin Comeș, învățător. 104. Bazil Hățăgan, hotar. Oarda de sus. . 105. Ârtemie Stoica. 106. Toader Mun- tean, înv. 107. loan Muntean, preot, 108. Avram Stoia, preot 109,. Dănilă Stoia. 110. Petrii Bera I. Nic. 111. Simion Țăran. 112. loan Stoia 1 loan. 113. loan Totoian 1 George.. 114- Bena Mărginean, 415, George Muntean; preot/ 116. Anghel Munteab, 117. loan Stoia 1. Nicolae. 118. Geofge Bomcial. loan. . . . ' Limbă. 119. Maxim Bucur. 120. loan Bucur L M., înv. 121. Martin Munteafi. 122. George Pleșa. 123. Zabarie Mihălțan, preot. Ciugud. 124. Zaharie Dreghici. 126. loan Petrașcu, preot. 126. loan Anghel Onița; 127. George Avram Nechifor. 128. Alesan- dru Avram. 129. Nicolae Anghel doru. 130. George Avram 1. Pa vel. 131. George Biliger. 132. loan Bela. 133. loan Avram Nichifor. 134. Pantilimon Fekete. 135. Petru Avram 1. Dum. 136. Petru Stane, 137. Anghel Petru I, lonuț. 138. loan Biliger L Avram; 139. Mateiu Puju. 140 George Anghel. 141. Petru Fekete. 142. Nicolae Pop 1. George. 143. Petru Dreghiciu L Zafiu. 144. Todor Stoia. 145. Avram Chelemen. 146. loan Anghel I. George. 147.. Simion Bran. 148. loan lonuț Anghel. . , . Șaușa, 149. Maxim Moldovan k Simion. 150. Nicolae Opreăn 1 Avram.; 151. Todor Buda. 152. Todor Oprean L Nicolae, crâșmar, 153. Pompei. Hățăgan. 154. Nichie Moldovan. . ; Drâmbar. , 155. loan E. Magda, preot 156. Todor Josan 1. Achim. 157. loan Mărginean. 158. Ștefani Vasie 1. Nicol. 159. Petru David I. Luca. 160. Maxim Anghel. 161. Patricii Magda. 162. losif Mărginean. 163. loan Cozma 1. Todor, 164. loan lancu I. losif, 165. Todor Muntean Cucu. 166. Todor Cozma 1. Ion. 167. Ion Vasiu I. Niculae 168. Ștefan Magda T. pum. 169. Petru Jurca, învățător. 170. losif lancu 1. loan. Hepria. 171. Nicolae Gabor, înv. 172. loan ‘Berghian. ‘173. Ronian Grnjan. 174. Gligor Chirilă; 175. loan Lazar, prăv; 176. Marian Gavrilă. 177. Anton. Filipescu, preot Straja. 178. Loilă Muntean. . 179. Constantin Bogdan, prăv. 180 Ștefan Gruian. 181. Ni- colae Stanciu i. Simion. 182. loan Stanciu 1. Todor. 183. Petru Moldovan, 184. loan Stanciu, preot. Dumitra. 185. loan Gligorescu, înv. 186. Todor Dreghiciu. 187. Nicolae Oancea. 188. Candin Marcu. 189. Vasilie Marca. 190. loan Co- man.a Mori. 191. Alesandru Pataki. Totoiu. 192. Andrei Lajos; 193. loan Bogdan, preot 194. Teodor Bogdan, înv. 195. Anca Roman. 196. Istrate Jurca. 197. Aljmpie Muntean. 198. luliu Moldovan. 199. Alexa Bogdan. 200. Chifor Bogdan Marincaș. 201. losif Muntean. 202. loan Moldovan. 203. Nicolae Popescu. 204, Efremie Popescu. 205. Ștefan Popescu. 206. Ion Bogdan, prăvălier. 207, Pavel Jurca. . 208. Maxim, Jurca, preot. 209. George Moldovan, Berghin. 210. loan Heprian, prebt. 211. Nicolae Natescu, înv. 212. ‘Ștefan Crumer Kaszt 213; Teofil Țucuian. 214. Nicolae Ganea. 215, loan Pataki, preot : Henig. . 216. George Muntean. 217. Onu Perța. 218. Sjmion Perța. .21,9, Ion Muntean 1. Todor. 220. Ion Cose Bălățan. 221 Nicolae Huleai, Nic. 222. Vasilie Avr^m Dorborca. 223. Si- mion Rusca. 224|^§îmrtîfivrețu Onci. 225. Ion Rusca Culuți. 226. Ilie Crăciun. 227. Ion Crăciun. 228. George Amm Nicolae Perța 1. Vasilie. 25oî George NiCnRi:’ 2Bh.iV&mița MnfltnaA Goatănel. 232. Simion Arion 1. Ion Iovei. 233. George Hulea Bnl- găr. 234. loan Hulea. 235. Vasilie • Arfon 1. Nicolae. 236. Vasilie Arion tânărul. 237. George Muntean lae. ...238,.. loan Muntean Nichifor. 239. Vasile Ileana 1. Ion. 240^ Ion Cristea 1. George. 241. Simion Avram Bologa. , 242. Nicolae Avram Izidor. 243. Ion Mun- tean 1. Pavel, 244. loan Nicoară I. Petru, 245. Vasile Nicoară, învățător. 246. Vasile Perța Ursu. 247. Ștefan Muntean lae. 248. Nicolae Muntean, preot 249. Alesandru Arion. Beșinău. 250. Teodor Paulettj, preot 251. Ion Pop, preot. 252. Ion Rusan, învățător. 253. George Ungurean. 254. Partemie Popa. 255. Cozma Cereian. 256. Achim Obrejan a Culi. 257. Ion Pascu 1. David. Ohaba, 258. Vasilie Mureșan, prăv. 259, loan Moldovan, preot. 260. Ion Mihălțan, preot. 261. Nicolae Broschețian. 262. Arion Izmăilă. 263. Savu Codau L Savu. 264. Mihai Ștefan 1. Pavel. 265, Ion Dragomir 1. Nic. 266. Ion Mihălțan 1. Ion. 267. Nicolae Mureșan. 268, Nicolae Dragomir 1. Dr. 269. Ion Mihălțan 1. Vasile. 279. Ion Groza; 271. Vasile Drago- mir 1, Vasile, 272. Ion Dragomir L Izmailă. 273. Ion Dragomir J, Dragpm, 274.; Ion Bă- tăcui 1. Achim, 275. Ion Codeiu 1. Mihaiu. 276. Ion Arion 1, Petru. 277. Nic. Groza j. Ion. 278; Simidh Mihălțan I. Achim. 279. Mihail Oodău 1 Iqd. 280. Niculae Popa 1. Mihail. 281, Ion Ștef l, Achim. 282. Ion Arion 1. Mihail. 283-, Manoilă Snciu. . 284. Ni- colae Rusan. 285. Vasilie Mureșan 1. Marcu. > Roșia. 286. loan Muntean a Chivi. 287. Anton Demian. 288. Aurel,Aron. 289. George Ln- pescu. 290. îon Cristea. 291. Nicolae Burnete. 292, Nicolae Demian. 293. lacob Lupescu; primar. 294. loan Demian, învățător. 295. Bazil Lupescu. 296, ion Pop 1. Pavel. 297. Ion Demian 1. Onciu. 298. loan Deac, preot. ' ' . '' Tău. : ' 299. Nichie Sas. 300. Mirion Muntean. 301. Niculae Bnzilă 1. David. 302. Patrițius Marcu, preot 303. Achim Băcilă, primar. Lupu. 304. Petru Bentea. 305. Aurel Isailă, crâșmar. 306. Constantin Isailă, prăvălier. 307. Ion Foleaf înv. 3O8. Aron Cotruț, preot. Mănărade. 309. Gerasim Mărginean, înv. 310. Rill losjf. 31.1. JBâsmauer Jlennig. ,312.. Nicolae Mărginean, crâșmar. 313. Ion Handrea, preot. 314. Vasilie Simu. ' Spătac. 315. Const. Barna, înv. 316. Ion Sere- tean 1. Vasilie. 317. Dionisiu Velicea, preot. 318. Leon Zdrend ea, primar. Cenade. 319. Crucian Mărginean, preot. 320. loan Bugner, 321. Nicolae Olar. 322. loan lozof. 323. Ion Mărginean. 324. Ion Kardoș. 325. Nuțu Paraschiv. 326. . Nistor Tutelea, înv. 327. Nicolae Bnrsam 328, Dumitru Prodan, arendaș. 329. Vasilie Popa, prăv. 330. Nico- lae Ittu, prăv. 331. Oprea Popa. 332. Ion Ivan, 333ț Aurel Hârșan, preot Cergăul-mare. 334. 335. Ion Măr- ginean, primar. sS^k^SF^Isailă. 337. Nico- lae Mărginean. 338. Ion Pătăcean. 339. lacob 342. Petru Padurean. 343. Ion Negrinean. 344. Ion Pinca, 345. Gavrilă Ilieș. 346. GJL go^ Jlftihteanj 34". Martin Todor. 348. TPdor Vdna. '349? Nicolae Tâdurean; 350. Vasile 8^; fonrPbpa, |r$? X; _ Cergăul-mip. . 352. Simion Moldovan. 353. Inga,Petru Matei. 354. Petru Inga. 355. George Szăkely. 356. Virgil Pop. Nr. 22. U.NJ REA Pag. 171. Șoroștin. 357. NioolseTurțan. 358. Mih*ilă,Bug- ner. 359. Ion Tomuț 1- H>©. 360. loh Coțbfan 1. Ion. 361. Ion Laț. 362. Nicolae Tomuțan. 363. Vașilie Vintilă. 364. Toader Țiglar, înv. 365. Ion Itu, prăv. 366. Vaier Maior, preot. . Țapu. 367. Petru Nemeș, înv. 368. Ion Moga. 369. Vasile Dancu. 370. Bazil Dancu, preot. Broșteni. 371. Nicolae Plotogea, preot. 372. Ion Matei I. Vasilie. 373. Crueian Neamța. 374. Mănasie Crăciun. 375. Vasilie Luncan. 376. Ion Stean. 377. Ion Vintilă. 378. Ion Sekeșan. 379. Nicolae Turcu. 380. Izidor Rus. Sângătin. 381. Ion Dăian, preot. 382. Pavel Sa- moilă. 383. Alexe Leac, preot. 384. Dumitru Oana. 385. Ion Tamas. 386. Ion Mărginean. 387. Ion Bozan I. Vasile, crâșmar. 388. Ion Popa 1. Trifan. 389. Ion Chiver. 390. Ion Apolzan, prăvălier.391. Ion Groza. 392. Ni- colae Hociota. 393. Ion Mărginean. 394. Si- mion Dă ian. 39 o. Alesandru Măcelar. Boz. 396. Ion Miclea. 397. Nicolae Doștoțeau. 398. George Puțan. 399. Ion Sârbu, prav. 400. Bartolomeu Cizmaș. 401. Ion Muntean 1. Ștefan 402. Ion Miclea, preot. 403, Ion Stângu, preot 404. Vasilie Cizmaș, înv. Doștat. 405. Nicolae Mărginean. 406. Ion Barbu. 407. Ion Crăciun. 408. Nicolae Neagu, crâșm. 409. Nicolae Agner. 410. Ștefan Lumpean. 411. Nicolae Cristea. 412. Zaharie Păucean. 313. Samoilă Avram 1. Ion. 414. Matei .Cră- ciun, prăv. 415. Matei Mărginean, înv. 416. Ion, Albon, preot. Conța. 417. Ion Oancea, înv. 418. Ion Opreau. 419. Ion Orghian. 420. Ștefan Babes 421. Dumitru Grosu, prăv. 422. Ștefan Morar, preot. Ungur e i. 423. Mihailă Mărginean, preot. 424. George Rusa. 425. Ion Dancu, înv. 426. Ștefan Dancu. Vingard. 427. Ion Codău, înv. 428. Nicolae Ră- cut. 429. Gavrii Turcu. 430. Gavrilă Groza. 43J. Pompiliu Predovici, preot. Ghirbou. 432. Vaier Mărginean, înv. 433. Nicolae Mărginean, preot. 434. Ignație Bojan. 435. Simion Petrescu. 436. Ananie Gherman. 437. Nichifor Frățilă, înv. Șpring. 438. Petru Cordea, preot. 439. Nicolae Creițar, preot. 440. Teofil Bărbat, înv. 441. Simion Luca. 442. Nîculae Anghel. 443. So- lomdn Solomon. 444. Toma Comșia, prăv; 445. Ion Fleacu. 446. Constantin Colbasi. 447. Zosim Popp. 448- Nicolae Drașovian. 449. Simion Marco.. 450. Ion Cotilă. 451. Dumitru Rodean, prăv. 452. Avram Steopu. Drașov. 453. Nicolae Fleacu. 454. MarcuSimea. 455. Sadia Cantor. 456. Achim Fiueraș. 457. Nicolae Cioca, înv. 458. Ion Cutiliă. 459. Ion Bursan, prăv. 460. Vasile Roșian. 461. Nico- lae Conțan. 462. Trifan Patin. 463. Ștefan Popa. 464. Niculae Popa. 465. Petru Borza. 466. Simion Moldoyan. 467. Ion Linea. 468. Ion Linea 1. Nicolae. 469. Nicolae Postih a Tomei. 470. loan Neagu, preot. ' ' Cut. ■'' '■ " ' ‘ " ■ 471. Sebastian Nistor 1. Vasile. 472. Vasile Bitea, crâșmar. 473. SimioifBria. 474. Ion Dăian 1. losif. 475. Ion Ciitean J.Mihai. 476. Gligor Dicu. 477. Ion Bitea Ti George, crâșmar. 478. Ion Mutu Filion. 479. Ion Dicu Decan, înv. penz. 480. Ion Burta 1. Iftimie. 481. Dumitru Pora. 482. Vasile Vasu. 483. Nicolae Velțan, ofic. penz. 484. losif Vasilca, înv. 485. Mocan Todor, prăv. 486. Aug. Voina, înv. 487. Ion Bitea, preot Săcaș-presaca. | ■ 488. Ion Rppa, preot/ |89^I«i Precpp,. i prăV. 490.3îon Popa 1.Mitei? Înv.- penz. 491. i Ion Bulea 1. Petru. 492. Petru Miteu. 493. I Petru Buijan, prăv. 494. Ion Popa. Bogatu. 495. Ion Mqrar, preot. 496. Ion Mărgi- nean, preot. 497. Ilie Sandru. 498. Niculae Bunea, prăv. *499. Gerasim Rotar. 500. Fîli- mon Răulea. 501. Dan Brodea. Ludoș. : ' 502. Aurel Stoica, înv. 503. Ion Stoica, preot. 504. George Stoica 1. Vasile, prăv. 505. Dumitru Jidiăro, prăv. 506. Ilip Pleșa, crâșmar. 507. Ilie Rus. 508. Ștefan Medeșan, preot. Poca. 509. Patriciu Maieu, preot. 510. Nico- lau Marcu. 511. Vasile Știanu. 512. Vasile Borja. 513. Dan Răulea. 514. Dumitru Stiem. 515. Ion Natea 1. Ion. 5ț6. lo'n Văcar. 517. Ion Berea 1. Ion. . Armeni. 518. Simion Opri ș, preot. 519. Moisă Opriș 1. Ion, prăv. 520. Nicolae Beloncu 1, Saiomie. 521. Ion Bunea 1. Man. 522. George ’ Hulpuș. 523, Nicolae Neamț. 524. George Neamț. 525. Vasile Bratu 1 Vas. 526. Gli- gor German, 527. Alesandru Frâncu, preot. 528, George Petru, înv. 529. Ion Petru 1. Vasile, 530. George Opriș. 531. Vasile Neâgu I. Maftei. 532. George Luca; 533. Ion Sârbu. 534. George Buțu, crâșm. 535. Cost^a.Onu. Alămor. : 536. Alamorean Simion, preot. 537. Ilie Lazar, preot. 538, Samoilă Florea, înv. 539. Samoilă Frățilă; 540. Samoilă Hulpuș. 541. Petru Popa LAlbsandru. 542. Zaharie Mocan. 543. Simion Popa 1. Michis: 544. lacob Popa L Michis. 545. Alesandru Arcaș. 546. Nicolau Creta. 547. Ilie Pop 1. Petrul 548. Nicolae Bredian. 549. Samoilă Solomon a Michi. 550. lOn Barac 1. Samoilă. 551. Nicolae Vasile 1. Dumitru. 552. Dumitru Vasin. 553. Nicolae Solomon a.Qpri. 554. Ion Neamțu. 555. Niculae Vasu cel. tinăr. ■ Ladamoș. 556. Șimion Dorea, preot. 557. Ion Belașcu, înv. 558. Ion Bord ea I. Ilie, prăv, 559. Vasile Crețu. 560. lacob Cornea. 561. Moisă Coman. 562. Mihailă Mus- tăceam 563. Sini eon Cori. 564. Toader Pascu. 565. Ion Mihălțan 1. Ion. 566. Niculae Dra- gomir 1. Irimie. 567. Niculae Dragomir 1. Ion. 568. Ion .Muntean Costeâ. 569. Nicolae Sentea. 570. Grigore Vinărsan. 571. Ion Suciu Alexă. 572. Grigore Ceteau. 573. Ion Stean, 574. Ion Presăcan. 575. Ion Popa 1. Ilie. Alegătorii români, cari au votat cu . ErdSs Armând: 1, Tâhasâ luen, notar în Daia-română. 2. Kodor Gheorghe, notar în Ciugud. 3. Pataki Gheorghe, Berghin. 4. Lusțiu Stoica, Berghin. 5. Pataki Nicolae, Berghin. 6. Ilie Ungurean, birău în Beșinău. 7. Dancu loan jun., Țapu. * 8. Buda Gheorghe, notar în Conța. 9. Șandru Dănilă, Ungurei. 10. Sîrb Sofrone, Ludoș. Noutăți. întru mărirea Ini Dumnezeu. Aduc mulțumitele mele bunilor credincioși, cari au dăruit sf. Biserici din Bucerdea-grânoasă: 2 candelabre în preț de 76 cor.; 4 icoane la altar în preț de 80 cor.; 1 strajpic în preț de 7 cor. 36 hl.; 1 s. Evangeiie cu litere latine 25 cor.; 1 covor pe tetrapod 10 cor.; 1 rând complet de vesminte 100 cor.; 2 preporfu^ri^și roșia 50 cot; 2 patrafire W.CQt; jlUi^iriță și 14ancie-12 cor.; 400 cor. bani pentru edificarea bisericei; înmor- mântarea Domului Nostru Isus Hristos pe Îânză mărimea de 1 metru pătrat 24 cor. uturdr acestor donatori l’e doresc din inimă ca Dumnezeul nostru ce prea puternic să-și reverse* darurile sale cele bogate asupra lor și a familiilor loru, dându-le însutit pentru cât a contribuit la împodobirea casei Dom- nului. , — Bucerdea-grânoasă, 9 Maiu 1906. N. Marcuîețu, preot gr.-cat. ; Promoții, pi Dr. Octavian Pavelea, a făcut în Murâș-Oșorheiu. Sâmbătă în 19 Maiu. censnra de advocat. ; ? — Dl Octavian Florea, a fost promovat la universitatea din Cluj Sâmbătă în în 19 .Maiu, de doctor îu medicină. , — Dl Andrei Moisa, cleric al diecezei de Gherla, în 19 crt. a depus la uhiversi- tatea din' Budapesta, rigorozul prim din s. . Teologie. * ' ■ Apel. îi rog pe toți foștii mei colegi, cu eari împreună am dat examenul de ma- turitate în. anul 1896- la gimnazii! din Beiuș, . ca în înțelesul , pactului nostru, sâ ne în- trunim la Beiuș. tn 5 Iunie n. 1906. pentru serbarea aniversării de 10 ani âexamen efor nostru de maturitate. întâlnirea la gimnaz dim, la Vs8 oare; programul detailat sA.va comunica ia întâlnire. — Cu dragoste de frate: Dr. loan Papp, advocat în Brad. Fondurile arhidîeoezane. Se epuștată primirea următoarelor sume: f. internatului de fetițe •. Nicolau Pop, Blaj, 7’67 cor. Ales. P. Sovaroși. Gr.-Cristur, 10 cor. loan Hulea. Buia. 680 cor. f. Subsidiar al preoților: loan Hulea, Buia. 8 cor. * , f. Maro, studenților: „Doina8; Câmpeni, 50 cor. loan Huipa. Baia, 8 eor. / loan Magde, Drâtnbariu, 10 cor, ,Olteana”. Viștea-inf.. 20 cor. „Arieșana8. Turda, 20 cor. Ludovic Giurea, Totoin. 13’40 eor. și soții Ihliu Moldovan. Max Giurea, Moise Coman. Roman Anca, Istrate Giurea, Ștefan Popescu, Pavel Giurea. și loan Bogdan. :cor.: 24. ■— Aceste doue sume ultime le-an dăruit numiții în amintirea alegerii dela Vinț și eu dorința, ca elevii, cari vor beneficia din Masa studenților, pe lângă studiile lor să eultiveze și simțul național, ca să devină ia vremea sa apostoli ai națiunei, păreia aparțin. t. Spitalul studenților: „Arieșana8, Turda. 20 eor. f. Itdiu Pardosi: ^Arieșana8, Turda, 1010 cor. ; . - Blaj, 18 Main n. 1906. ~ Cassa centrală arhidiecezană. Petreceri. Tinerimea română din Bu- cium-șasa, Invită la producțiuhea teatrală urmată de dans, ce o a aranjat Joi în 24 Maiu n. 1906. Venitul, curat este destinat, în favorul corului local. . . . . . — Reuniunea învățătorilor gr.-cat. din districtul protop. „Aiud”, cu oeasiunea adu- nării de primăvară, arânjază o petrecere, la 5 Iunie n. 1906. (a treia zi de Rusale), în grădina țcoaiei gr.-eat. din Lonadea-rom. Venitul carat este destinat pentrn scopuri scolastice., , .. . . : , — Mai aiul Casinei române din Blaj, anunțat ne ziua de 27 Maiu, să amână pd ziua de 10 Iunie tf. 1906. : Necrolog, f Gravril Coltor, preot gr.- cat. tn Uiieșul-mare. a re nan sat dnpă fin morb grea. împărtășit cu & Sacramente ale- muribunzilor. îg 16 Maia 19O6. îu a&ui 49. al etății și 21. a căsătoriei și preoției sale. f Irina Muntean, fica notarinlui Si- meon Muntean din Blaj, a repausai în 21 crt. în etate de 19 ani, provâzută cu s. sacramente ale îauribuDziior.' ’ ' ' . /» veci amintirea lor! .^ Pag. 172. UNIREA Nr. 22. PARTE SCIINȚIFICĂ-IITERARĂ. Spiritismul. (Continuare). In ședința a opta, profesorul Porro a pățit-o cu spiritul. Spiritula spart pielea dobei și i-a înfundat doba în cap. Tot în ședința aceasta s’a luat un tub de al lui Crookes spre a se produce lu- mină catodică *), ca să se vadă, că ce influința ar avea lumina aceasta asupra fenomenelor spiritiste? Și s’a constatat, că n’are nici o înrâurință. în ședința a noua și a zecea s’au repețit fenomenele din ședințele de mai înainte, la cari s’au mai adaus unele nouă. Pe grămada aceea de gips moale s’au imprimat urme de mâni, fără să se. fi atins cineva de ea. S’au văzut lumini și flăcări prin aer- Au venit pe masă un rămurel cu două frunze, și niște ierburi. O mână văzută a luat ventaliul dela un experimentator, și l-a daț lui Morselli. î-1 iea dela el și-l restitue stăpânului, dar nici aci nu-1 lasă. î-1 iea și pleacă diu nou; î-1 desface și răcorește fețele înfierbântate ale experimentatorilor, rând pe rând; și apoi î-1 așează din nou în buzunariul stăpânului, dela care î-1 luase. O altă mână iea tabachiera unui experimentator din buzunar, o des- chide, varsă tabacul pe masă, și apoi o pune la. loc. O altă mână desleagă batista dela grumazul unui experimentator, și îi șterge fața de sudori. EI vrea să o oprească, dar e pedepsit la moment, căci o mână puternică îi prinde mâna stângă, și i-o trântește de | câteva-ori de masă. Ultimul fenomen mai însemnat, e, că profe- I sorul Morselli a văzut în apropierea sa un trup femeiesc, care s’a lăsat cu părul capului, pe capul lui. Experimente de acestea s’au mai făcut și în Genova, în Ia- nuarie 1902, și s’au publicat în „Giornale dTtaiia“, nr. din 23 Ian. 1902. Dar fie de ajuns cele spuse. în clasa a 111-a punem schimbările de pond ale corpurilor. Aceasta era specialitatea lui Home, și a fetelor Fox. Home, dacă punea mâna pe obiecte, fără să apese, le făcea să tragă mai mult, cu mai bine de 140 funți englezești •), cât era greutatea lui. Crookes a preparat și un măsurător pentru lucrul acesta, și a arătat fenomenul colegilor: Huggins, Varley, de Morgan și Alfred Russel Wallace. Ba Home schimba greutatea corpurilor și dacă se apropia numai de ele. Crookes a constatat, că greu- tatea unor corpuri varia între 25—100 Kg. în prezența diferiților medii. Puterea lui Home încă varia. Câteodată intiuință la dis- tanță de 2—3 urme, de altădată dispăreh cu totul. Fetele Fox, după mărturisirea lui Owen, încă influințau asii- pra pondului obiectelor. Pondul unei mese de 121 funți englezi, în prezenta lor varia între 60—144 funți; iar o masa derefector, varia între 200 și 10 funți. s) : în clasa aIV-a punem înălțările mediilor în aer. Fie iară două exemple. Unul l-am văzut în ședința a V-a din Genova. Alte exemple ! ne prezintă Home, în experimentele făcute înaintea lui Crookes. I El se ridica în aer și rămânea acolo câtva timp, în poziție ori- i zontală. Și fenomenul acesta, zice Crookes, s’a întâmplat de mai i bine de 100 ori în prezența lui. *) i în clasa a V-a punem aducerile de obiecte streine, cari nu se află în chilie. Fenomenele acestea se numesc: apport. Un exemplu am văzut în ședința a IX-a și a X-a din Genova, J când s’au adus în odae un rămurel cu două frunze, și niște ierburi. I Alt exemplu ne servește media Nichol mai târziu.- doamna Guppy. „Trăsura cea mai însemnată" scrie dlHașdeu, citând pe Alfred Russel Wallace, „din mediumitatea dșoarei Nichol era du- cerea de flori și de fructe în odăi închise. Pentru întâia dată vă- zusem acest fenomen chiar la mine acasă, într’o epocă, când mediumitatea dșoarei Nichol era încă puțin desvoltată. Aveam la mine mai mulți amici intimi. Medium venise ca să ia un ceaja, — eram în toiul iernii — și a șezut la noi vreo 4 ciasuri într’e odae foarte caldă și luminată cu gaz, înainte de a se începe fe- nomenele. Faptul de căpetenie este, ca pe o masă goală, într’o mică odae închisă și întunecoasă (salonul de alăturea și coridorul erau bine luminate), au apărut o mulțime de flori, cari nu se aflau acolo cu câteva minute înainte, atunci când scăzusem lumina gazului. Erau anemoni, lalele, crisanteme, angliei de China, și mai multe feliuri de ferige. Toate erau cu desăvârșire proaspete, ca și când ar fi fost culese de pripă într’o serră. i( Le acoperia o gin- gașe rouă. Nici o petală nu era ruptă sau vătămată, nici unul din cele mai fine spice ale ferigelor nu era desprins. Eu le-am uscat pe toate și 1-e păstrez dimpreună cu o mărturie dela toți cei de față, cum eă ei nu s’au mestecat întru nimica cu știrea lor la aducerea acelor flori în odae. Am crezut atunci și cred și acuma, că era cu totul peste putință, ca dșoara Nichol să Ie fi ascuns atâta timp, să le fi păstrat așa de bine, și mai cu samă, să Ie fi acoperit peste tot, cu uu foarte frumos strat de rouă, întocmai ca acela care, când ziua e foarte caldă, se așează pe un pahar plin cu apă rece. Asemeni fenomene s’au întâmplat de atunci încoace sute de ori, în diferite case și în diferite împreju- rări. Câteodată se arătau pe masă mari grămezi de flori. Adesea se aduceau anume flori sau fructe, pe cari Ie cerea cineva din cei de față. Un amic al meu ceruse floarea-soarelui, și o plantă înaltă de sease picioare a căzut pe masă, cu rădăcina înconjurată de pământ. Unul din experimentele cele mai uimitoare avuse loc la Florența dinaintea dlui T. Adolphus TroIIope, a dnei Trollope, a dșoarei Blagdon și a colonelului Harvey. Odaia a fost răscolită de acești domni; dna Guppy (fosta dșoară Nichol) a fost desbrăcată și iarăși îmbrăcată de cătră dna Trollope, fiecare bucățică a îmbră- cămintei sale a fost cercetată, apoi dna Guppy și bărbatul ei au fost strâns legați înainte de producerea fenomenului. După vreo 10 minute toți au strigat că miroasă a flori In odaie. S’a aprins luminarea și s’au văzut pe brațele dnei Guppy și ale dlui Trollope o mulțime de narcisi, cari umpleau aerul de miros11. :) Am citat pericopa întreagă pentru auctoritatea lui Wallace (n. 1622); cu toate că aducerea florilor la casa lui nu e dovedită de ajuns, pentrucă putea să le ducă acolo, dacă nu media, vre-un strein. în clasa a Vl-a punem flăcările și globurile luminoase. Flăcări și lumini de acestea am văzut mai sus în ședuța a IX-a și a X-a din Genova. Despre asemeuea flăcări și lumini mărturi- sește și memorandul celor 15,000 de americani din Statele-Unite, adresat consiliului regnicolar. Despre fenomene de soiul aces- tora: meteore, cari se preumblau prin laborator, anumite lumini ovoide, flăcări, vorbește și Crookes, spunânnd că le-ttr ti văzut.’) în clasa a VH-a punem apariția de mâni și de picioare, ori de alte părți de ale trupului omenesc. Apariții de acestea am văzut la Lombroso, când s’a format o umflătură, ori un corp or- ganic, sub haina mediei Eusapia Paladino, pe care el l-a și pipăit, și l-a aflat, că are formă mai mult de picior Mâni au apărut și în ședința a IX-a și a X-a din Genova, cari mai înainte și-au fost întipărit figura pe grămada de gips. Despre apariția mânilor de fefiul acestora mărturisește și Crookes. ’) „Mai de multe ori eu și alții am văzut o mână apăsând clapele armonicului, pe când în acelaș moment amândouă mânile lui medium erau văzute deosebit, și uneori ținute de cei de lângă dânsul. Mânile și degetele nu mi-au părut totdeauna solide și vie. Une-ori, caută s’o spun, ele păreau mai mult ca un nor aburos, îndesat în parte sub formă de mână. Toți cei de fațâ nu le vedeau deopotrivă bine. De exem- plu, pe când se mișca o floare sau altceva mai mic, unul din azis- tenți vedea numai un abure luminos plutind In aer. altul vedea o mână neguroasă, altul numai floarea pusă în mișcare. Eu însn-mi văzui, nu odată, dintâi un lucru mișcâudu-se, după aceea un nor luminos formându-se deasupra-i, și în sfârșit acel nor condensându-ser luând o formă și prefăcându-se într’o mână cât se poate de perfectă. ........... (Va urma.) O Lumina catodică, astfel chemată de Crookes, e o lumină cu raze foarte. puternice, dar neluminoase. De lumina aceasta s’a folosit Rtatgen, când a inventat razele, ce ii poartă numele. *) Un funt englezesc face 0-45 Kg. s) Perty, la Wolkenborg pag. 89—90, și Crookes, Ia Franco pag. 120. *) Franco pag. -100;. Wolkemb. 90; Hațdeu 171. 4) Op. cit. Ia pag. 179. I ’) Cfr. ți Wolkenborg op. eit pag. 92. ’) Franco, pag. 120. 3) La Franco, pag. 121, ți li Hașdeu pag. 178. N r 22 UNIREA P^. 173. Dracul în școală, Povestire poporală, tradusă după Bslanden de ~.__ Augustin Paul. , . = (Continuare.) 6 III. țin plan francmasonic. Seara târziu se întoarse Dr. Lug din Schwanheim la vilă, unde Huber 11 așteptă în sufragerie și îndată se puse mâncarea pe masă. „Ai întârziat, Doctore!" „N'a fost o zi perdută, sunt mulțumit de resuitatul cercetărilor mele." „Ei, ți-au plăcut Schwanheimenii?11 ~ „Da, da, frumoase paseri, păuni cu gât subțire și cu capete goale, cărora Ie lipsesc însă penele strălucitoare,“ răspunse el cu ironie mușcătoare. „Oamenii aceștia sunt foarte prietinoși, niște oi fără cusur. Ei salută pe toți trecătorii cu: „Lăudat să fie Isus Hristos!0 Mi-se părea insă, că salutarea aceasta nu era așa de mult adresată trecă- torului, cât aceluia, pe care-1 lăudau. Apoi am făcut cunoștință cu birtașul dela birtul „La bou", un om prietinos, care răspundea la toate Întrebările mele eu sinceritatea și simplicitatea celui prost. Nevasta lui o fe- meie grasă, este o escelentă gospodină, care mai mult observă, de cât vorbește. Nasul ei cel fin părea a fi mirosit pe francmasonul, căci privirile ei scrutătoare și neîncrezătoare nu mi-au scăpat din vedere. Când a văzut, că mă pun la masă fără să-mi fac cruce, a fugit afară căutând speriată sub masa, unde părea, că caută, dacă nu cumva am picioare de țap. Bărbatul ei era mai uman. El își luă boneta diu cap și pronunță și pentru mine binecuvântarea mesei. Icoana iui Dum- nezeu și cele ale sfinților de pe păreți puteau să fie așadar mulțumite, nu li-s’au știrbit drepturile. „Haha! astăzi văd, că umbli să despici firul de păr în patru" zise Huber râzând. „Da-mi voie, amice! Din micile deta- iluri se cunoaște spiritul, nodul de cugetare al indivizilor și comunităților. Dacă în sin- gurul birt al unei comune poartă sceptrul superstiția, de aici poți să tragi conclusii la superstiția întregei comune." „Adevărat! Anul trecut am vizitat eu pe birtașul din Schwanheim cu ocasiunea hramului. Toate mesele din salonul cel mare erau ocupate; oaspeții erau plini de veselie. De odată sună clopotul de seara. La moment a încetat ori-ce conversațiune. Țăranii și-au descoperit capetele și cu toții au zis rugăciunea: „Bucură-te Maria!" După concepțiile moderne, aceasta este o deprindere superstițioasă, care însă mie mi-a plăcut tot așa de mult ca și cunoscutul frumos tablou: „Călătoria pe mare — Ave Maria!11 • . „Chestie de gust!11 replică Dr. Lug. «Apoi am făcut cunoștința învățătorului Gerstle, urmă Dr. Lug mai departe, pe care l-am visitat acasă la dânsul, presentându-mă drept botanician ambulant și rugându-1 să-mi dea deslușiri asupra florei din această re- giune. învățătorul știea poate mai multă botanică, de cât mine. Pe urmă am adus conversația în văgașul dorit. L-am descusut și am găsit că învăță- torul este un om cu inima strâmtă și cu capul mărginit,, care crede, că școala n’are altă problema, de cât să dea. tinerime: o educațiune creștinească, evlavioasă. El se jăluia în potriva programului prescris de > lege, care încarcă tinerimea cn cunoștințe nefolositoare și o împedecă a învăța, ceea-ce este necesar. Sub necesar înțelegea el în prima linie cateehjsmșL >poi aritmetica și scrisul. Științei# naturale istoria profană,. I la țărani, ar trebui sa se mărginească la ’ plantele otrăvitoare-ado regiune! și la cele mai importante evepinfoșle din istoria patriei. Elevii ar maț trebuisă învețe după părerea i lui, extras» potrivite din istoria biblică." „Aceasta este o părere foarte sănă- toasă“, replică Huber. i „Care însă se opune diametral scopu- rilor ordinului nostru", întregi Dr. Lug. După terminarea mesei, servitorul pă- : răsi odaia. Amândoi frații rămaseră conver- ; sând, lângă un păhar de vin roșu. j „Acum, iubite doctore, îmi dai voie să-ți reamintesc împlinirea promisiune!? în . ce constă planul D-tale?" i Fața cavalerului francmason luă -o es- ! presie foarte serioasă. i „Ce poate să facă un singur om, care । lucrează cu persistență și calcul, aceasta o ' dovedește activitatea de patru-zeci de ani a i învățătorului Gerstle din Schwanheim, îucepii i doctorul. „Acest simplu învățător cu puțină ! știință, dar cu mult zel pentru vocațiunea i sa, a cultivat și educat pe țărani. El a plantat cu dibăcie sâmburele simțirei și eu- : getării religioase în inimile accesibile ale i copiilor, I-a desvoltat mai departe prin școala de adulți, și prin esemplul și influința sa j personală. Parohul n’avea, de cât să zi- dească mai departe pe fundamentul pus de Gerstle. De aici reiese din nou colosala importarță a școalei primare. Cine vrea să facă din creștini oameni și să reformeze ; I lumea, trebuie să înceapă cu școala primară. Francmasonii tuturor țărilor au recunoscut-o : aceasta de mult și au lucrat conform acestei I । recunoașteri. Ordinului nostru avem să mul- ; țămim școlile neconfesionale, sau mai bine ; zis școlile fără religiune. Aceste școli ne- I confesionale însă au să rămână niște crea- țiuni avortate, daca disposițiile legale nu se I esecută, dovadă școala din Schwanheim. Aci I trebue să intervenim repede, bătrânul Gerstle trebue scos din sfera sa de activitate, ceea ce nu va fi așa de greu: Dr. Frick, inspec- torul școlar, este francmason. Eu am să-l informez și să-1 somez să înlătureze pe acest Gerstle și să pună în locul lui un învățător eșît din institutul zelosului nostru frate Dr. Dittes. Același lucru se va face și cu școala inferioară, despărțământul inferior. Și aici trebue să vină un. elev de al lui Dittes. i । Dacă ambele școli vor lucra 8—10 ani în I spiritul ordinului nostru, atunci se va face : ; lumină, domnia superstiției va dispărea din ■ ce în ce spre bucuria noastră, spre onoarea I ordinului nostru și spre câștigul umanității. ■ Iată planul meu", încheie Dr. Lug și goli ’ paharul dintr’o înghițitură. . J । Fața lui Huber deveni din ce în ce : mai întunecată. ... „Planul Dtale nu-mi place de loc11 în- trerupe milionarul. „Ce te determină pe Dta la iscodirea acestui curios plan?11 „Entiisiasmul, ce-1 are francmasonul pentru lumină și adevăr11 răspunse liniștit । jidovul. „Și de oarece și pe Dta te consider I de un bun și sincer francmason, aștept și din partea Dtale sprijinirea planului meu.“ . . „Pentru aceasta nu mi vei câștiga nici odată." „An nâ te obligă și pe Dta acelaș ju- rământ? . : : (Va urma.) Bibi iografi e. A apărut: . „Sămănătorul” Revistă Literară. Anul V. Nr. 19. cu următorii:! sumar: N. lorga, Inbileul „Convorbirilor litererare". — O. Carp, în fața Mării (poezie). — X. Cugetări. N. Macedoneanu, Viața în Albania. — I. U. Soricu. Magdalena (poezie). — V. Caraivan, Aliman Voinicul (poveste). — L., Sonet. Dinu Ramură, Deosebire (poezie). N. lorga, Cronică. în supliment: Dărâmarea cetății Giurgiului; Panaghia Ceahlăului (după Bou- quet). Turnul Colței (după Doussault). Numărul: în țară 20 bani. în străinătate 25 bani. Abonamentul: îu țară 10 lei pe an. in străinătate 12 lei oe an. Redacția, Strada Buzești Nr. 42. Administrația: Str. Egală, 6 (Tipografia „Miuerva"). .Revista Noastră", Anul II. Nr. 4. cu următorul sumar: Doamna Elena C. Cornescu (cu potret), Expoziția Societății „Furnica", de Constanța Hodoș. — Cântece de Maria Cunțan. — Stelele (poezie) de Alice Călugăru. .— De-am putea uita, de Hildebr. Frollo. — Scrisori găsite, (nuvelă) de Constanța Hodoș. — Basmul Sarei Bernahrd de Const. Deme- triad. — Din Macedonia, (note) de Laura Vampa. — N’ai știut (poezie) de Elena Fa- rago. — Cântece de Despina. — Mierloiul, (nuvelă) de Const. Anestiu. ■— Te-ai dus (poezie) de Elena din Ardeal. — Nu mai plânge (poezie) de Gh. Topâreeanu. — Edu- cațiunea în școalele noastre de Zoe Drago- seseu. — Pietinii noștri de Elena Tănăsescu. — Stelele (poezie) după lulia Hașdău. — Cele două feminisme, conferința dlui Brune- tibre, trad. de Ana M. Popovici. — Cronica artistică de C. Ar. — Cronică literară de Ion Gorun. — Răspunsuri. — Ilustrațiuni: N. Grant, Reverie; D. Mi rea, Satir: D. Mi- rea, Potret; N. Vermont, din Câmpulung: N. Grant, Casa veche. — 30 bani exemplarul. „Dela țară", primul volum al colabora- torului nostru loan Agârbicean, e bine apre- țiat de celea mai competente critice. Dl lorga în „Sămănător", Dr. Sextil Pușcariu în „Luceafărul" și cronicarul dela „Revista noastră" sunt de perfect acord în a lăuda talentul dlui Agârbicean, care promite a deveni un artist mare. îndemnăm pe toți cetitorii noștri, să grăbească a-și procura acest volum. Prețul cor. 1’20 -|- 10 fii. porto. Se află de vânzare la Libr. Semim în Blaj. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa (18) 6—32 - Blaj. Cine nu să îngrijește de tușă păcătuește contra sa. Caramelle de piept ale lui Kaiser cu 3 brazi probate de medici și reco- mandate contra tusei, ră- celeî, guturaiului. 4512 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat al acestei me- dieini. — Uw pachet contă 20 ți 40 jil. și să pot afla la farmacia Carol Șchiessl Png. 174. UNIREa Nr. 22 BIBLIOTECA PNIREl *) 1. Benhur sau zilele lai Mesia, de Levis Walace, 2 v. . . 2’90 2. M. Emlnesca. Studiu critic . —.90 3. Câta-va momente din înce- puturile bisericei rom. de C. Auner .... —,20 4. Nume de familie la romanii din Ungaria, de A. Viciii. . —.12 5. Din viața Iul I. plicul de ’ . . M. Străjan . . . . —.16 6. Albertina. Povestire de Dr. V. Bojor. . . . —.30 7. Gestiuni din dreptul bis. unite p. I. H. . . . 3 40 8. Cele doue fețe ale lumii de . Nicu . . . . . —.30 9. Ziua Deșteptării de Aurel Fodor . .... —.16 10. Cele două conștințe, pieză teatrală în 5 acte, trad. de Simion Zehan . . . —.40 *) Aceia, cari vor comanda de odată toți 10 Nrii, îi primesc cu 6'10 cor. în loc 8*84 cor. ® B o g 0 0 ® Prețul unui ex. pe hârtie „prima*^ crudo........................... legat........................... Pe hârtie velină consistentă: cor. » 6 9 ă 8 cor. I lulius Bros Sibiu (Nagyszeben) strada Cisnădiei 3. 0 0 © 0 0 0 0 ® © © © 0 0 i 0 0 0 0 © s Tot felul de oroioage, juvaere din au r ș' § argint,— tacâmuri din argint, recuisite | de aiir și argint pentru biserici. | Cel mai mare ieoosit din Ardeal I Mare deposit de sticle măritoare, | 1— ocheane și binocle - S Comandite se esecntă numai | pe lângă rambursă. | Reparările se esecută prompt și eftin. g Cumpăr eventual schimb cu cel mai g mare preț curent obiecte vechi de aur § " ~ șl argint și petri scumpe. q La cerere trimite franco si gratis § Prețourent ilustrat. x JVî*. 3018. F. Orologiu cilindru re- g montoir din argint, cu acoperișuri ® dtinln da 0 ronstrnrtip nntnmîr>A ai ta.«î_ @ în var* tmuU, pe ISngă toată. seceU marș ce a fost, — tctusî în ------------------------ Prima colonie de viții de vie de pe TÂinAVĂ a căreia proprietar e FR. CASPARI, Meăiaș 100, Transilvania, unica în întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic eu apă în quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate lifera vița de vie fru- moașă și trainică. - 1 - -- Catalog ilustrat, cu diferite epistole de recunoștința, sA O © trimite gratis și franco. 0 G (25) 6-20 FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. -----------------------------------------------— La expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 a o Institut indigen premiat ou medalia eea mare. » o 5 ' Banca*de*asigurare*| » ss » Turnătoria de clopote șl fabrica de scaune de fer pentru . : clopote a lui —— - ~ î& TimișQMa-Fabric (8) 10 -52 V Be recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- telor stricate; mai departe spre facerea de clopote întregi armonioasă, pe lângă ga- ranție pe mai mulți ani, prevăzute eu ad- justări de fer bătut, construite spre » Ie în- toarce cu ușurință tu ori ce parte, îndată ce clopotele'sunt bătute de o lăture prin aceea ce sunt mântuite de crepare. deosebire recomând — Cu e găurite ><— a o « ’ i ss o .ir/niTflnc.iiinj onirr I HfWWTKT UMXST1 UMB5 Pretcuranturi Ilustrata se trimit la cerere gratuit și franco m$sss$sss$8s$$$t$$s$$Ks$sts$stssss$s$ts$s$s$tnss8s$stsMnssssssssm a <» Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a , , § < * capitalului. 11 § i > Valori asigurate contra in- oendiului: 90,981.088 coroane. capitale asigurate asupra u vieții: < i 9,125.898 coroane. * * Dela întemeiate institutului a solvit: pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 c. petru ca pitale asigurate pe vieață 3,568,863.37 cor. § u Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: o I! I Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu } [ | • I. curtea I. < ► g J [ și prin agenturile principale din Arad, Brașov, Bistrița J' g o și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele J § $ mai mari. o * 00000 >*>♦< 00 n emuxuxee» Tipografia Seminariului Arhidiecezan. Abonatt8fiț^ 4 Pentru monarchie: - Pe an 12 eor., V, an 6 eor.. '/* an 3 eor. Pentru ztrtinitati: Pa l an 18'frc., */, . an 0 frc., lR an . 4 frc. 50 cțn. Foea apare In fit care SAmbătă. Bj «® 3 t Bura •iMerțitud: Cn yrr garmond. :' odati 14! fit ; ■ a dnua .țari. 12k fll.,atrei* Wi 10 flJL Tot ee privește foaia si M adreseze la: Re- ■ dacțitmea ți admjni- «trațiunea „Unirei în " ■ ■ Blaj. Foaie bisericească-politică. Anul XVI. Blaj, 2 iunie 1006. Numărul 23. Scoalele naționalităților. » 1 > Politica, de magiarizare se ma- nifesta în două direcțiuni, dintre cari una tinde a se valora în sus, cealaltă în jos. în sus tinde a stoarce dela Coroană concesiuni din ce în ce mai multe și mai favora- bile pentru rassa magiară, iar în jos, între diversele naționalități din patrie, tinde pe toate căile cuviin- cioase și necuviincioase a le asimila pe acestea și a le contopi in rassa magiară. Lupta în sus merge până la un loc, când zătignindu-se de puternicul veto al Coroanei înceată, fiind o lege a firii,, c& cel mai debil trebue să cedeze celui mai tare. Dovadă este lupta înverșunată pur- tată aproape doi ani de zile pentru limba de comandă magiară și te- ritor vamal independent, care s’a terminat, cu capitularea celor, ce au inscenat-o, adecă a celor mai slabi. - Abia s’a sfârșit însă această luptă în sus, și să și dă signalul în jos, unde sunt mai bune șanze de reușită, fiind noi naționalitățile mai slabi. Proiectele de legi școlare a lui Berzeviczy, pe cât a durat lupta cu Coroana, au fost luate dela or- .dinea zilei, și noue ni-să păreă că putem sufla mai liber, dar jarul a fost ascuns numai în cenușă și iarăș începe a da flăcări. în „Năptanitdk Lapja4, organul ministeriului de culte și instrucți- unea publică Nr. 20. dela 17 Maiu a. c. un anumit Szabd Elemăr din Deva sub titlul:„Nemzetisdgi isko- , lâink rendez6se“ sulevează din nou Gestiunea școlilor noastre și din incidentul, că rezortul cultelor a ajuns în.. mâna unui politician, ca Apponyi Albert, își esprimă spe- ranța, că și cestiunea școalelor na- ționalităților se va rezolva acum în sensul aspirațiunilor naționale ma- giare. Dacă articolul Dlui Szabd nu s’ar referi în mod special la noi Ia români, și dacă nu l-ar ilustra în- tr’un mod de tQt fals, comparând școlile magiare din BomAnia cu școlile românești dela noi, poate că aș fi tăcut, însă văzând cât de ten- dențios și unilateral este d-sa în această scriere, nu pot ca, șă nu-i reflectez. Noi jertfim milioane pentru creșterea învățătorilor noștri și sus- ținerea școalelor noastre poporali. După împrejurări ne ridicăm ■ edificii școlare corespunzătoare și pentru limba magiară și învățarea ei din partea elevilor punem cel, mai mare pond. Manuale contrare statului nu folosim și ne conformăm întru toate legilor școlare existente și prdinațiunilor emanate dela apeto- ritățile noastre superioare compe- tente. în schimb însă pentru ace- stea jertfe pretindem, ca școlile noastre să-și păstreze caracterul lor românesc cu limba de propunere românească, pe învățători să ni-i deie preparandiile noastre și tot acolo să se și cualifîce pentru ofi- ciile lor, având numai să arete că sunt destoinici în de ajuns și pentru propunerea limbei magiare. Dar iată ce pretinde dl Szabd Elemăr: Nici mai mult, nici mâi puțin, fără ca fie-care învățător de pe teritorul statului magiar să se numească: „magyar tanitd®, iar nu- mirea de român, slovac etc. să fie exclusă, și cel mult dacă lângă numirea, de magyar tanitd mai adauge caracterul confesiunii, că- reia aparține, adecă gr.-cat., gr.-ort. etc. Apoi limba de propunere în preparandii și în școalele poporali să fie cea magiară, iar cea maternă să se restringă la anumite oare pe săptămână și în fine, că susceperea la cursurile preparandiali ale națio- nalităților să se facă de cătră in- spectorii școlari regești, și examenul de cualificațiune să-l depună îna- intea unei comisiuni regnicolare, designată anume spre acest scop. Când am cetit acestea, m’am alterat adânc în sufletul meu și mi-am pus întrebarea că oare ar fi cu putință un atare lucru? Com- binând lucrul, am tras conclusiunen. După ce limbă de comandă și te- ritor vamal independent nu s’au putut obține de sus, iarăș noi na- ționâlitățile ătem să fim date pradă molochului de magiarizare, noi suntem mai slabi și mai ușor pot să ne. sugrume. Lupta oferită o vom primi, și dacă mai debili fiind, vom sucomba, cel puțin istoria, martora timpurilor, va spune urma- șilor noștri, că ni-âm făcut destul datorinții. întâmplându - se atare lucru, oare consult :ar fi să mai susținem preparandii și șă, jertfim atâta pentru ridicarea de școli po- porali și susținerea; lor ? Zic că nu, ci atunci se abzicem cu totul și de odată. de ele. Credem tare însă, că cei che- mați și cei buni ai noștri, ca tot- deauna așa și acum, vor sări întru apărarea sfintei noastre cauze, gata fiind și noi a le urma în luptă până la extrem; iar Provedința divină, care de atâtea ori ni-a ocrotit și nu ni-a lăsat să perim, nici, de data aceasta nu ne va lăsa. Brețc, la 22 Maiu 1906. ■ Simeon Zehan paroh gr.-cat. PRIMUL CUVÂNT. Vorbirea deputatului Dr. lULlfr MANIU, rostită în parlamentul din Budapesta, în 21 Maiu n. a. c. în ședința dietei din 21 Maiu la vorbirea-program a prim mini- strului Wekerle în numele partidului naționalităților a luat cuvântul depu- tatul național-român Dr. luliu Maniu rostind după notițele stenografice din monitorul dietei, următoarea vorbire: luliu Maniu: Onorată casă! (Strigări din stânga extremă: Să vină mai înainte! Nu auzim!). Prezidentul: Mă rog de liniște Dior deputați! Binevoiți a vă ocupa locul. luliu Maniu: Onorată casă! Fiind obi- ceiul tn parlament, că de câteori guvernul tși espune programul său singuraticele par- tide prin oratorii săi să-și desfășure atitudi- nea lor, t-mi permit și eu să iau cuvântul în numele partidului naționalităților din dieta țării, a cărui neînsemnat membru sunt. (Zgo- mot îndelungat. Vociferări tn stânga și la mijloc: Nu este partid al naționalităților. Cine afirmă așa ceva, este trădător de patrie!) Dyoastră negați existința , partidului nostru cu toate că, avem program; cu toate ca suntem aci noi, cari suntem membrii ace- stui partid; cu toate că avem organizații de partid, și așa înaintea tuturor oamenilor cu mintea trează ne prezentăm ca partid orga- nizat. (Zgomot și contraziceri între kossu- thiști). Dar cu toate că DVoastră tăgăduiți existința partidului nostru . . . (Zgomot). Un glas dintre naționaliști: Aunci și noi Pag. 176. făgăduim pe a DVoastră! (Mișcări generale) Strigări In stingă: trădători!) r luliu Maniu: Noi susținem,, eă exîstînța partidelor nu se poate discuta; și nu se poate discuta nici dreptul lor de â se vali- dita. Noi Vă vom documenta DVoastră cu fapte, că existăm ca partid și că ca atare nu vom înceta a promova binele națiunilor noastre și a patriei. (Zgomot lung. Strigări: numai o națiune există in patria aceasta. Trădători!) Prezidentul: Vă rog, să fiți în liniște! Eu până aci nu am auzit nici o propoziție a oratorului: Așa zgomot faceți dlor deputați că prezidentul nu poate petrece după dato- rință cu atențiune predarea oratorului. (Așa e!). Prima datorință o avem deci, ca să as- cultăm oratorii in liniște. (S’ouzim, S’auzim! Poftește mai Înainte!) luliu Maniu: Mi-ar plăcea foarte să pot vorbi dela așa un loc ... (Zgomot mare și strigări: Poftește, vino mai înainte!) Prezidentul: Onorată casă: Vă rog foarte să ascultați în liniște pe vorbitor, (Zgomot). In casa aceasta fiește-care are dreptul să-și spună părerile. Și toate parti- dele cu toți deputății trebue se asculte pe vorbitori. (Zgomot). Ludovic Hantaller: în contra națiuuei n’are drept să vorbească. (Zgomot). Prezidentul: Pe deputatul Hentaller îl îndrum la ordine; n’are drept să discute cu prezidentul. (Zgomot mare). Toate partidele, și fiecare deputat singuratic, au datorință a asculta pe fiecare condeputat. (Zgomot mare). Voiu fi silit în urma zgomotului mare să suspend ședința, pentrucă nu sunt în stare să aud pe vorbitor. , luliu Maniu: . . care pentru DVoastră ar fi mai plăcut, dar Onorată Casă, așa cred, că nu e de interes că de unde vorbesc, ci că ce spun. (Așa-i!) Iar aceea ce spun, o UNIREA spun sincer și din inimă. Mărturisesc. că am așteptat es multăturiozitxta ace^pro- gram, de a'binevojt a ni-| 4esfișur»idl mi- ntetru-pîezi&nt. Cele spoite aurit decepționat; decepționat, zic;’ ptntrdcă cunoscând caracterul de triinzițje *1 guver- nului acestuia, și cunoscând datorințele le- gate la. îndeplinirea cărora ^a angajat, am fi putut aștepta cu tot drepiul, ca ta , privința felului de Îndeplinire a acestordă- j torințe, să ni-se spună mai detailat și mai multe. (Strigări: Nouă ne-a fost destul). ; Nouă și țării Insă nu hi-e destul. (Zgomot ! mare. Prezidentul sună!) ț Guvernul actual afară de îndeplinirea j lipselor statului, a primit și îi s’a dat sarcina de a rezolva chestia votului universal, și guvernul și-a luat angajamentul de a deschide șanțurile constituției pentru păturile lungi ale poporului, dar domnul prim-ministru tocmai desfășurarea acestor idei importante le-a lăsat în vălul întunerecului. (Strigăte: Nu-i așa! Să auzim!) E aproape un an de când s’a pornit lupta, a cărei1 singur rezultat vădit este ajungerea pe tapet a chestiunei votului universal. — Sub deviza votului universal să înțeleg însădiferite lucruri și să propun diferite modalități de rezolvire. — între astfel de împrejurări este Ia Ioc, 1 și ( cred, că era datorința dlui ministru-preșe- \ dinte, a dezvolta înaintea noastră, că din ; diferitele concepțiuni ce să profesează sub idea votului universal, cari sunt acelea, pe cari dânsul le acceptează și pe cari dintre ele voește lă Ie ducă la îndeplinire? (Zgomot: Președintele sună). Atunci când domnul mi- nistru-președinte a declarat, că proiectul de lege despre votul universal voiește să-l Introducă pe baza ideilor democratice, și noi l’am aprobat; dar când dl ministru a mai adăugat — dacă am înțeles bine, — ca vo- Nr. 23. ește 84 deschidă șanțurile constituției pentru aceia;.' cari as deltulă capacitate pentru âfcta . . . (Strigăte: cari sunt chemați! Pre- ședintrie sună. Să auzim!) ... și pe cari guvernul li află capace: atunci în cadrele in- temeale acestei idei își permit o astfel de latitudine, pe sare noi nu o putem primi și care ne-a îndemnat să revocăm aprobarea noastră. (Mișcare. Zgomot). Trebue să revo- căm deci încredere față de guvern în prima linie pentrucă, noi, naționalitățile suntem dedați cu aceea, că la Introducerea princi- piilor de altcum salutare, tocmai acelea idei generale au lost date de minciună. (Zgomot mare. Strigăte: Nu-i adevărat. Președintele sună). Afară de aceasta mai e o împrejrrare, care mă îndeamnă, sâ fiu cu neîncredere față de programai înaintat, și anume Împre- jurarea, că dl ministru-președinte nici cu un cuvânt n’a amintit, că va executa cu drep- tate și obiectivitate legile fundamentale ale țării. (Zgomot mare și strigări din partea stângă: Aasta se înțelege de sine!) Ași afla-o natural aceasta, dacă legile țării ar fi într’adevăr executate. — Dar, du- rere noi âm obicinuit a vedea, că legile nu se execută. (Mișcare și zgomot în stânga. Deputatul Siimegy Vilmos mereu întrerupe). Prezidentul: (sună): Tăcere dlor! Pe dl deputat Siimegyi îl provoc să asculte în liniște pe orator. luliu Maniu: Onorată casă! dl ministru- președinte a aflat de bine să accentueze, că va respecta legile fundamentale ale Croației. Dacă dl ministru a aflat de bine să accen- tueze deschilinit aceasta, atunci și noi putem să așteptăm cu drept cuvânt . . , (Zgomot mare în toată casa. Strigăte: Pe cire înțe- legi subt nși noi“ ?) ‘ ' Președintele: Onorată Casă! (Zgomot. Să auzim!) Așa să vede, că dl deputat- FEU1LLET0N. Patruzeci de ani. Ridicați cu toții cântece’n chimvale, Glasuri de-alăută să răsune ’n cor! Mare este partea moștenirii tale Și’n triumf gătită hotărîta-’ți cale, Vrednice popor! Dumnezeul nostru stăvili hotarul Cât ne-a fost prin veacuri spre ’ncercare dat Plin peste măsură când văzu păharul, „Voiu veni, El zise, să sfârșesc amarul Celui încercai*. Ridicați cu toții cântec de mărire, Că schimbat e drumul mânioasei sorți! A sosit dorita zi de mântuire . Și-a adus viață celor ce'n perire Se crezură morți. Că vorbeau dușmanii câți ne înconjoară: „Neamule române, nu simți tu că treci? Apele 'necării vezi cum te 'mpresoară, Și te-asemeni celui ce ’n mormânt scoboară Spre-a fi mort în veci!* Ridicați cu toții cântece ’n chimvale, Că deșartă fost-a bucuria lor l Lumea ’ntreagă umpl’o chiotele tale Spre-a vesti sosirea zilei triumfale, Vrednice popor! („Albina".) G. Coșbuc. Ivan Bender. — Povestire după V. Vondermtlhl. — E o istorie minunată aceasta, cn Ivan Bender, și ți-o spune ori-ce țăran din voi- vodatul Dublinului . . . Era într’o după-amiază de vară din 1851. Cerinl vânăt se boltia sus, plin de lumină, de asupra voivodatului polon al Dublinului. 0 liniște adâncă stăpânia în arșița domolită a soarelui de vara peste casele Cholmului, pitit Ia marginea unei păduri. Numai din când în când câte un lătrat de câne, rămas paznic al singurătății, întrerumpia ici-colo tăcerea mută a satului. La portița unei case acoperită eu scânduri stătea o femeie tinără, ținând tn brațe o copilă de vre-o trei ani; își aștepta bărbatul, care lucra ia o herestrea îndepăr- tată și aveă să sosească cu trenul de Sara. Era ziua de plată astăzi, Privirile îi alergau cercetătoare de-alungul șoselei, care se perdea ca o dungă galbenă departe printre livezile verzi. De-odată privi apoi în jos, pe uliță; un drumeț plin de orav și îndoit sub povara boccelei, ce purtă în spate, se apropia ostenit de casa lor. „Bună sara, mămucă*. zise drumețul, oprindu-se în fața casei, și privind femeia cu ochi întrebători. Era un boece’angiu, de vre-o 25 ani, subțirel, dar vânjos; bogatul păr blond ce-i eșia de sub căciula apăsată pe ochi, li înconjura fruntea ca o cunună, și fața Iui îl arăta a om cinstit. Un caftan larg, p râvnit, îi ac op er ia îmbrăcămintea. Se așeză apoi zimbind pe lavița dela portiță, și împingând căciula pe ceafă, Iși șterse cu dosul mânii sudorile de pe frunte; și tot zimbind, începii a-și desface marfa. „Nu te mai osteni în zădar, omule! Nu te mai osteni. — Astăzi n’am nici o copeică Ia casă," «Nu-i nimica, mămneă“. nu-i nimica; lăsă-I numai pe bietul Ivan să se odihnească o leac»; l-a obosit drumul lung și năduful soarelui.“ „Uită-te numai, uită-te!“ începii iar peste cât-va timp. „Ce fețe minunate are postavul ăsta! Bucata ce mi-a rămas, ți-ar fi tocmai de ajuns pentru o rochie.1 Femeia se apropie, cn Inare aminte. „Cărți vechi, chipuri, arme de demult, ori ce unelte vechi, de cari acnm nu te mai poți folosi, cumpără Ivan bucuros. De bună samă vei fi având pe ia casă ceva de alde, aceștia.* „Nimic din toate câte spui1, răspunse femeia. „Știu toate ungbețeie casei mele, dar unde aș puteă afla eu comori să plă- tească cât haina ce-mi aveți? — Noi mul- țămim lui Dumnezeu și tuturor sfinților, dacă avem ce ne trebue de pe o zi pe alta.* „Poi. atunci un păh&r de apă rece, fă bine. Mi-a uscat grumazii năduhul ăsta, și până în satul vecin mai e cam multișor.11 „Apă, câtă vrei!1 răspunse femeia. Așeza copila, o băiețică oacheșe, cu floare în obraz, pe laviță, dându-o in grija boceeanjului. și trecîl în curte, să aducă apă proaspetă din fântână. ■ . Copila, la început sfiotasă. încetul cu încetul se apropie tot mai mult de Ivan. Ochii aceștia se opriră de-odată, plini de mirare, la grumazii copilei. Băiețica purta, o salbă de mărgăritare. Nr. 23. UNIREA Pag. 177. vorbitor nu o In clar, cu legile fundamentale ale țârii.. (Strigăte: Așa-i!) Și crede, că na- ționalitățile de aici sunt In acelea? relațiuni cu Ungaria, ca și Croația față de Ungaria; (Zgomot mare și protestări din partea na- ționalităților). Pretind, ca să nu întrerupeți cuvintele președintelui. (Aprobări In stânga). Aceasta e prima condiținue, căci in caz contrar voi fi silit să aplic regulamentul cassei față de aceia, cari iiici pe președintele nu vreau să-l asculte. (Aprobări). Eu rog deci pe domnul deputat, ca să se conformeze legile noastre fundamentale și să nu peardă dinaintea ochilor acestea legi nici In cursul vorbirei sale. (Aprobări lungi.) luliu Markos: Româma-mare, până la Tisza, le-ar trebui ăstora! (Zgomot). luliu Maniu: Bine știu, că nu-mi este permis să comentez zisele dlui președinte, tocmai pentru aceia mă acomodez .. . Lengyel Zeliăr: Va ti bine să Înveți a cunoaște regulamentul casei. (Zgomot). • luliu Maniu: Numai aceia declarațiune vreau să o fac, că n'am confundat institu- țiunile de drept public ale țării... (Zgomot In stânga.) Alexia Papp: Nu discuta cu președin- tele! (Zgomot mare). luliu Maniu: ... cunosc bine legile, cari statoresc rel ațin nea noastoă cu Croația, dar cunosc și celelalte legi fundamentale ale țării, cari au fost și sunt chemate a asi- gura organic desvoltarea țării acestea, dar ace- sta din urmă nu s’au esecutat. Eu aceia am zis și susțin neclintit și acuma, că pe cum a aflat domnul ministru-președințe, de lipsă, ca să asigure esecutarea legilor fundamentale, re- feritoare la Croați, tot așa, — cred eu, aveă datorința să se declare și In ce privește o altă lege fundamentală, cea referitoare la ; egala îndreptățire a naționalităților cuprinsă j tn articolul 44. din 1868 .. . (Zgomot mare), i Presidentul: Rog liniște! Poftește con- tinuă! luliu Maniu: . .. .și să declare, că și aceasta lege o va esecuta conștiențios. (Mi- ' șcare). Noi nu avem încredere (mare zgomot) față de acest guvern, pentru-că vedem, că 1 acest guvern stă în serviciul aceluia? sistem ) de guvernare, care dela 1867. Încoace ține : Încătușate validitarea acelor puteri, naturale, j cari intr’adevăr susțin țara aceasta. (Zgomot ; mare). Pentru-că servește acelaș sistem de guvernare, care dela 1867 conduce destinele țării acesteia spre nefecîrea ei, și care nu să poate altfel caracteriza decât cu cuvintele: dominațiunea esolusiviamului de rasă ți de clasă. (Mare și lung zgomot. Vii aprobări I Intre naționaliști.) j Fiindcă domnul ministru-president chiar | și atunci, când promite proiectul de lege j referitor la votul universal, eare ar trebui | să steie in serviciul principiilor celor mai democratice, declară, că această lege ase- menea va servi caraacterului național al acestui stat; fiind-că din trecut știm, că ce Insamnă caracterul național al statului... (Zgomot mare. Strigă-te la kossuthiști: în- seamnă unitatea națională!) Bela Kelemen: Aici nu esistă, decât națiune unitară magiară! | luliu Maniu:. .. fiind-că noi știm din I tristele esperiențe a trecutului, că această ; lozincă Insamnă tendența contopirei noastre I etnice tn rasa magiară ... (Mare și nesfârșit ' zgomot. Deputatul SUmegi Vilmos întrerupe mereu). Presidentul: Rog liniște! (Mare zgomot. Strigăte: Să auzim pe presidentul!) Pe de- putatul SUmegi ti rog din nou să nu con- turbe oratorul cu continue Întreruperi. luliu Maniu: ... fiind-că durere din trecutul nu prea Îndepărtat știm și aceea, Că sub lozinea statului național magiar voiți a împedecă validitatea națiunilor nemagiare; și fiind-Că din fiește Care părticică a vorbirii de program a dlui ministru-president răsună această lozincă: noi deși vedem unele bune intențiuni In părțile mai neînsemnate a pro- gramului lustruit al guvernului, nu putem fi cu încredere față de acest guvern th deosebi nici pentru aceia, pentru-că din programul cultural al său reiese IU deosebit aceia ten- dență de magiarizare, care Împedecă fericirea adevărată a țării și desvoltarea justă a po- poarelor ei. (Mare zgomot. Vii aprobări Intre naționaliști. Vehemente întrerupări la ko~ suthist: Asta nu-i strică guvernului!) Noi declarăm, că nu suntem pentru guvern aici, ci pentru binele poporului. (Mare zgomot.) Markus Gyula: Agitatori și răsvrătitori! Presidentul: Onorată casă! Fiește-care deputat are dreptul să-și ceară cuvântul și să critizeze vorbirea ce a auzit-o. Dar nime n’are dreptul, ca cu continue intoleranță și întreruperi să conturbe pe orator. (Aprobări.) Am datorința ca să apăr aici libertatea cu- vântului, și așa cred, că maiori tatea are tn primul datorința, ca să premeargă cu esemplu bun. De ce este mai mic un partid, de aceia trebue ascultat cu mai mare atențiune, și cu atât mai puțin este Îndreptățită ținuta agresivă a maiorității. Mezofi Vilmas: Sa trăiască presidentul! luliu Maniu: Fiind deci noi pentru popor aici de sine să înțelege, că ne vom țineă de datorință ca toate intențiunile, toate faptele și toate proiectele guvernului, cari într’aflevăr vor premări interesele poporului și vor servi binelui acestuia, să le părtinim. Dar declarăm tot odată, că în contra tuturora acelor intențiuni și fapte ale guvernului, cari vor fi contrare intereselor adevărate ale po- Lui Ivan ochii îi străluciau. fața i-se schimbă, — dar numai pentru o clipită. Căci acum se reîntorcia femeia dela fântână. „Bea, Ivane. și să-ți fie de bine!" „Bogda prosti!" zise Ivan, și beh. Apa îi mai recori. Dar o altă sete Ineept să ardă acuma în ei. — Ei însuși se miră de tonul drăgălaș, In care vorbi; „Ce bâiețică drăguță ai, mămueă! Dumnezeu să ți-o tiie. că cu mare dar te-a îmbucurat. — Să fii sănătoasă fetiță", zise, golind al doilea păhar. El luă copila pe genunchi, dezmier- dându-o. „Uită-te, ce salbă frumoasă ai la grumazi* vorbi mai departe, In acelaș ton. „Nu mi-o dai mie?" Egoistă, ca toți copiii, fetița nu voia să știe nimic despre așa ceva; mânioasă, cerca să se departe de omul, care voia să aibă ceva de al ei. „Salba își are povestea ei", începti, povestind, mama, în vreme ce desiega măr- gelele dela grumazul copilei. Le-a aflat moșul fetiței într’un pelerinaj ia Kiew, In iarbă, lângă drum aproape de marginea orașului. împrejurarea aceasta l-a făcut să țină foarte mult ia salba, eare o grijea ca un talisman. și n’ar fi dat-o pentru cât bun e pe lume.* Dădh apoi salba lui Ivan, care o luă nepăsător tu mână, zurăi mărgelele și i-o dete iar înapoi. „Tatii, fii iertat,* — și-și făcit cruce „talismanui nu i-a adus norocul așteptat. Tot cu mai multă zdroabă și muncă și-a trăit viața, — și, pe cum vezi, până acuma nici noi n’am gustat diu binecuvântarea mărgelelor. După moartea lui ani dearândul a zăcut ascuns într’un scrinaș, de unde mai deunăzi a «juna iar la lumină și acuma e jucăria cea mai plăcută a copilei." Pe furiș. Ivan privia într’un a salba. Mii de gânduri și planuri ferbeau In capul iui. unul însă rămânea totdeauna deasupra, ca o iuntriță. ce se luptă cu valurile, dar se avântă tot de-asupra lor. — Zece mii de ruble! — Cam într’a- tâta prețuia el salba. Câtă deosebire între poșederea și nepoșederea unei atari sume. — Hei. viața i-ar fi atuncia raiul pe pământ! — ... Dar principiul, de care a fost condus până acuma în meseria lui a fost: cinstit! Să se lapede de el acum. el. care pană acuma s’a târât cum s’a putut prin viață, dar s’a târât totdeauna cinstit. Să se .... Mormăi câte-va cuvinte neînțelese, și, deșteptându-se din vișare, zise: „Ca să se împlinească dară totuși cât de cât cuvântul tatălui, că talismanui va aduce noroc, hai’ dar, să-ți cumpăr eu salba; fie a Dtale pentru ea postavul, ce ți-l’am arătat mai adineaori." Femeia rămase uimită. „Ce^ți va folosi o salbă de mărgele?" zise ea. „Dta tot atât dă puțin o vei pnteâ întrebuința, ca și noi.* „Tot lacul tși gttsește petecul*, îi tfilcui Ivan, — „și marfa încă își dă în urmă peste cumpărător * — întinse apoi din nou stofa pistriță înaintea femeii; colorile vii par’eă îi sfredeliau ochii. Cât de bine iar priude o rochie nouă chiar acuma! Și se gândi, ce muțiră va face bărbatul sân, când Ii va spune, cât de lesne și-a câștigat-o. Schimbul era făcut, și ea dădh lui Ivan salba, care dispârh în curând în bu- zunarul larg al caftanului. O dulce mulțumire umplh pieptul lui Ivan. Și după ce ajunse acum la ce doria, pârii că își aduce de-odată aminte, că e târziu. Scoase ceaiul din buzunar și privi lung, — „Șepte ceasuri!" striga plin de mirare. — „Doamne, cum trece vremea!" își adună în grabă marfa și se sculă să plece. Dădh lotâiu copilei, care plângea încă după mărgelele, cari nu Ie mai avei, — câte-va jucării ieftine, cari o împăcări In curând; întinse apoi femeii mâna, și mai bonbănind câte-va cuvinte de rămas bun, îndoit sub povara boccelei, porni cu paș îndesat, pe drum in sus. ' (Va urma) Mouor Cărți poștale ilustrate, CT cu vederi din Wa|„ Bucata 6 fileri — Suta 5 cor. franco. UNIREA Nr. 23. Pag. 178. porului, și cari vor fi chemate a servi singur intereselor: unei rase și !p. contra tuturor acelor fapte ale, guvernului, cari vor . aveâ tendența de. a Împedeca validitarea și des- voltarea socială, economică și politică a celor* alalte naționalități din țară, vom Începe și vom desvolta cea mai energică, cea mai con- știentă și cea mai bărbătească luptă, fără nici o considerație. (Mare zgomot. Aprobări vii și îndelungate la naționaliști) . Onorată Casă! Punctul de plecare al politicei noastre este, ca fiește care popor al țării acesteia, să-și aibă tn statul acesta condițiunile deșvpltării economice, culturale și politice. Scopul nostru este validitarea acestui punct de vedere principal, și prin urmare fiește-care faptă a acestui guvern, care, va fi contrare acestui principiu politic al nostru va întimpina din parte-ne cea mai energică Împotrivire. Onorată Casă! Nu acuma este timpul ca să critisez singuraticele puncte ale pro- gramului prezentat. Chiar pentru aceasta mă mărginesc a accentua singur punctul nostru de vedere principiar și a ruga pe Stimatul guvern, ca să nu întrelase validitarea acelor principii politice, cari singure sunt tn stare a promova fericirea și înaintarea acestei tari, dar să o facă aceasta nu numai pentru o naționalitate și numai pentru o pătură so- cială, ci pentru toate individualitățile etnice, și toate popoarele țării acesteia și pentru toate clasele sociale, cari compun țara aceasta, ca deopotrivă să se asigure pentru toți des- voltarea politică, economică și culturală. Deoarece Insă acest principiu nu-1 văd în- destul accentuat în vorbirea de program a dlui ministru-president, noi nu putem avei încredere in guvernul, ce ni-s'a prezentat. (Vii aprobări și aplause din partea naționa- lităților. Oratorul este felicitat). „învățământul popular". — Cetind re- plica dlui Învățător N. Bozga din Nr. 21. al „Unirei*. la articolul meu publicat sub titlul de mai sus, sunt constrâns a face o scurtă reflexiune și aceasta pe motiv ca să pun capăt unor bănueli. 1. Nici prin gând nu mi-a trecut, să ridic acuse contra corpului învățătoresc, pe care după vrednicie totdeauna l-am respectat foarte mult. Nu numai, dar am fost pretin sincer învățătorilor, harpei de muncă și iu- bitori de școală. Mai mnlt, unde mi-s’a dat putința, i-am sprijinit, ajutorat, atât in ceie spirituali, cât și cele materiali. 2. Sub espresiunea „simbriași* am Înțeles și înțeleg pe toți acei factori de educațiune, cari au chemare și Însărcinare a lucra pentru cultivarea poporului, dar nu-și Împlinesc dațorința. ; 3. Repiieanteie arată și mai temeinic pe cei, cari ar trebui să-și facă dațorința pe terenul învățământului popular, dar nu o fac, fie din lene ori. aițe afaceri private. Aceștia trebue consfrinși cu ori ce mijloace aspre să-și facă dațorința. Și aceasta așa ar fi bine și earecA .• 4. Prea temerară este afirmațiunea: „nici'ăintmrul articolului/nu-și împlinește această sfântă datorință.’ Așa se vede, Dâa â^'&^lee Wii n% pătruns ^ele de mine spuse. Eu n’am zis afirmative, ci humai ca esemplu, ca să se spună câte ceasuri s’a făcut prelegeri diiitr’nn studiu și' altul. Astfel n’am susținut, că eu propun w . ■ ...- ■ >v.n?-’.vtn-. S'■ -f.-•■-.j. * religia și biblia în 16 oare pe lună. Dar adevărat este că fac 16,parp pe lună, lucru. care-1 pot dovedi cu registru de prelegere. Afacerea se esplică așar învățătorul de aci este ambulant și având en două zile libere ori disponibile pe săptămână, aceste le fo- losesc pentru instrucțiunea religioasă. Cred că lucrul este deplin lămurit. - 6. N’a priceput repiieanteie nici pa- sajul: „nici 50% dintre școalele noastre, nn corăspund nici celei mai modeste aștep- tări.* Am zis că școalele nn înMfdforii. Deci conclusia Dsale: „că învățătorii români fără eseepție nn merită pâne și adăpost pentru tăndălia* nn mi-se poate pune în comptui meu. Sub școale en înțeleg factorii chemați a o duce în deplinire instrucția, de sus până la ultimul senator școlar. ■ 6. Am fost, sunt și voiu. fi pentru respectarea și îmbrățoșarea învățătorilor de cătră toți inteiigenții noștri. Nu nnmai. dar sunt vesel, să pot avei ia masa și în familia mea pe învățător. Persoana, care nu știe respecta factorii educativi dnpă modesta mea părere, nu este nici inteligentă nici cnltă. Fără îndoială preocuparea noastră principală trebne să ne fie școala, fără Care nu putem progresa, fără care toate svlrco- lirile noastre naționale, culturale, materiale sunt lucruri zadarnice. Un popor numai prin învățătură se poate scoate din întu- nerec ia Inmină, din nepăsare la muncă, din apatie la pretenziune și ambiție. în urmă pot declara eă aș fi foarte vesel, să vorbim și lucrăm en temein în asta direcțiune, ca prin ori cari mijloace să dăm nn mers mai regalat și firesc învăță- mântului popular.,— I. Costin, paroh gr.-cat. Electorale. — Alegerea dela Dobra, săvârșită săptămâna trecută, s’a făcut tot în defavorul nostru. Cârmuirea a ținut cu ori ce preț să-și a re te dragostea sa față de români și libertatea alegerilor, trimițând aproape de fie-care alegător câte doi gen- darmi sau husari, cari apoi și-au știut face dațorința. împedecând prin tot felini de mijloace reușita candidatului român. Astfel, s’a dovedit cn câtă sinceritate a promis actualul guvern, că alegerile din anul acesta nu vor fi de loc presionate din parte ofi- cioasă. Alegerile deputaților Popovici (Lugoș), Petrovici (Zorlenț) și Bredicean (Bogșa) sunt atăcatela comisia parlamentară,— asemenea a lui Maniu și Vajda, pentru defecte formali. Br. Nako. fiind numit, guvernator la Fiume, a abzis de mandatul de deputat, iar br. Stoianovici e vorbă că va fi numit fișpan. Amândoi aceștia un fost aleși tn cercuri electorale românești. Sperăm că vor fi puși din noa în candidatură âdvocații Vladimir Spătar și Nestor Opreau, și alegătorii ro- mâni diu nou și încă cu mai mult entusiasm se vor grupa în jurnl lor. ' CORESPON dințe. Serbările dela București. ' — Raport special ai „ Unirei*. — Ea doua oară când pișesc pe pă- mântul României libere. Sentimentele ee mt copleșesc nu pot fi rânduite și puse, pe hârtie, ele isvorăsc în prisosință din clipita când văd fâlfăind primul, tricolor românesc, pe carii gendarmul n’are voe să-l secuestreze, și continuă mereu când Zăresc In fngatre- nului vilele ce se înșir ti esc dela; Predeal până la Sinaia. Când ajung la .București e deja sară. Simpaticul corespondent, al nostru, dl, Delarupe pm așteptă spre a mă găzdui la casa sa, așa de primitoare pentru Ardelenii pribejiți prin România. A doua zi e Duminecă. Ascult iitnrgia în capela unită dela Seminariul catolic, și fac reverințde; Msgr. Netzhammer, arhi- episcopul de București care foarte afabil, îmi spune, că va veni încă anul acesta ia Blaj. sprO a cerceta pe Escelența Sa Dl Metropolit al nostru. După prânz la 2Vi e al treilea concert ai societății corale „Carmen*, de sub conducerea măestrului Kiriac. Intre punctele din program „Doina din Bihor* și „Mănăstirea Argeșului*, ale iubitului nostru profesor de musică lacob Murășian. Iată adevăratul motiv, care m’a îndemnat să merg cu câteva zile mai eurnud în capitala țârei: dorul de a auzi interpre- tate aceste giuvaere de musică națională ale distinsului nostru compositor. Deși la oarele 3. se începeau cursele de cai la șosea, nude se îndatina să ieie parte toată aristo- crația bueureștianâ, marea sală a Ateneu- lui e dieșită și nu să mai află nici nu bilet. în logia regală apare chipul așa de luminos al albei regine, cu ochii plini de schin- teieri și fața surzitoare. Ea e însoțită de damele de onoare Bengescn și Poenariu. Aelamări .generale salută pe suverana poetă. care s’a rupt de societatea Curții' spre a asculta pe an nepretențios măiestru de musică. venit din colo de Carp ați. O aten- țiune atât de delicată cât ne umple pe ar- deleni de mândrie, iar pe cei prezenți de stimă față cu compositornl dela Blaj. Se cântă p. 1. doue coruri de Porum- bescu și Kirchner și apoi la dorința Reginei se trece la p, 5 și se cântă partea I. și II. din „Mănăstirea Argeșului*, atât de cunos- cuta baladă alui Alexandri, aranjată pentru soli, cor și orhestră. Nu încerc să descriu muzica acestei piese ce e neîntrecută, constat cu multă satisfacție, & sub tot decursul interpretării o atențiune încordată se cetea pe fețele întregului public, M. Sa Regina cu lacrimi îu echi a dat semnalul a pisase lor ia terminarea părții I iar la a II. viu emo- ționată a Invitat în lojă sa pe compositorul aclamat neîntrerupt de public și dîudn-i mâna Ta felicitat foarte călduros exprimindu-și dorința să-l reVadă cât mai curând spre a auzi și partea a treia. Ziarele toate s’au întrecut a aduce cele mai elogioase aprețieri asupra acestui concert, dând espresie nădejdii, că prin „Mănăstirea Argeșului* muzicei române i-se deschid noi orizonturi și compositorilor români nn câmp nou, în care vor puteâ să-și arete puterile. Regret, că nu pot reproduce ași vocile de presă le resum în trasa: profesorul Mureșanu a făcut fală Blajului cu composiția aceasta. Și apoi Regina s’a depărtat în mijlocul unor ovațiuni cum se îndatinează oamenii a face acelora, ce stau foarte aproape de inima lor. Foarte mult a plăcut și Doina din Bihor, iubitul nostru compozitor,, a fost din nou aclamat și piesa — singură, — a trebuit să fie bisată. . ,Cu laudă trebue sâ pomenesc aci de zelul directorului Kiriac, a dnei Micioara, artiștii: Băjenaru,Niculescp, Saxu și Căprița, cari prin vocile lor atât de plăcute au ri- dicat și mai mult frumseța cântecelor na- ționaie. Ca un sămn de osăbiță grație măie- strul Murășjanu, a fost Invitat Lunia trecută la Palat și a asistat la audițiunea musicală din apartamentele Reginei. Serbările jubilare de 40 ani de domnie a Regelui Garol s’an început Marți sara. Cu o zi mai Înainte s’au deschis cesiunea extraordinară a Corpurilor legiuitoare. Me- Nr. 23. UNIREA Pag. 179. aagiul de troc a fost cetit de ministrul pre- sident Cantaeuziuo. Regele mulțumește poporului românesc, care l-a ajutat In acești 40 ani de domnie și , mai: alea gâidul|ieu merge câtră cei. cari nu mai Sunt ptibtre noi și Înainte de toți cătră cei. cari pentru asigurarea neatârnării și făurirea Coroanei, oaie aiă pe capul Meu, au trecut la nemurire in câmpiile de cinste și de slavă.* Senatorii și deputății au subliniat cu aplansele lor caldele și adânc simțitele cuvinte ale tnesaginlni. Marti sare, drapelele corpurilor de trupâ. fie-care cn câte o gardă, în frunte cu musica, au fost aduse la palat. Lume multă pra adunată pe calea Victoriei, familia re- gală privia din balcon sosirea drapelelor, In fața cărora toată lumea se descoperea cu resnect. La 8 oare consiliul de miniștri a presentat Regelui felicitările guvernului și apoi s’a țintuit drapelul batalionului de geniu, acum înființat. La '9 oare s’a făcnt retragerea cu torțe, mnsicele aflătoare în Capitală toate an luat parte. Mercuri dimineața s’au tras îndatinatele salve de tunuri și-apoi la 8 oare gardele drapelelor au venit după drapele. Aglome- rația pe strade era enormă. Un oficer de vânători raportând prințului Ferdinand, de această înghesuială, acesta a răspuns suri- zând: așa se întâmpla cu .astfel de ocazii. La 9*/* prințul Ferdinand luând comanda trupelor, ce se înșiruiseră pe calea Victoriei până ia Mitropolie, călărea lângă trăsura, în carea ședea Regele și Regina. Princesa Maria cu drăgălașii sei copii urmau în tră- sura a doua. Mai erau presenți prințul Wilhelm. fratele moștenitorului și prințul de Wied. nenotnl reginei. Pe tot drumul familia regală a fost împărtășită de celea mai cor- diale aclamări ale imensului public, a ele- vilor și elevelor școâlelor de fete, a vetera- nilor ș. a. După serviciul' divin dela Mitro- polie, s’a început defilarea pe bulevard, pa dinaintea statuai lui Mihain Viteazul. Câteva mii de băieți dela școalele să- tești în costum țărănesc, cu pușcă și baio- netă și cu căciulă de dorobanți an început defilarea. Era o admirabilă priveliște, să vezi pe acești copii de 8—14 ani, loviud.cn atâta putere pământul, ca niște adevărați soldați. Soeeial copiii de pe Prahova, de sub comanda căpitanului Cerneseu, a fost foarte mult aclamați. Nu mai puțin admirabili au fost nu- .meroșii veterani, cari făcuseră campania din 77—8. Tot publicul căuta cu mândrie ia acei oameni, cu pieptul plin de decorații și cn trupul de răni, apoi la drapelele, din -cari gloanțele dujmane rupseră de a binele bucăți din falnicul tricolor. în fruntea trupelor pășește mândru prințul Ferdinand, conducând defilarea; so- sește apoi cea mai marcantă figură dintre militari: generalul Groza în fruntea solda- : țiior sei. A plăcut foarte mult vânătorii, artileria, școala militară tn frunte cu căpi- tanul Sturdza. apoi roșiorii, marina ș. a. Defilarea a ținut aproape 2 oare, timpul era splendid. La oarele 5. s’a dat la Cismigiu un banchet celor 2500 primari, cari veniseră la București; tot atunci în. arenele romane dela csposiție un banchet veteranilor. Cel dintâiu a fost cercetat de princesa Maria, îmbrăcată In costum național. înconjurată de o aleasă cunună de dame. îmbrăcate la fel. Prințul Ferdinand și cu prințul Carol an onorat cn presența lor banchetul veteranilor, deșteptând pretutindenea bucurie și nesfârșite uraie. Sara o feerică iluminație pe stradele principali ale Capitalei. în fața palatului, nrimărie, Fundațiunea Carol I. șî airea. Draneieie fălfăian pretutindeni. Familia re- gală și princiară s’a plimbat pe calea Vic- toriei, privind iluminația. Joi s’au început recepțiunile la palat, după programul stabilit, iar după prânz s’au dat în onoarea primarilor și a vetera- nilor festivale la teatrul național la teatru liric și Ateneu. La Ateneu societatea BCar- men* a cântat între altele doue piese popo- rali ale măiestrului Murășianu, care aufost viu aclamate și bisate. I Serbările sau mai ținut lanț câteva zile, sfârșind Vineri eu Academia română eare a ținut ședință festivă din acest fericit jubileu:, ; 1 \ : ț " î= < ' .. • 'în deosebi niieii dotobhnți, veteranii și primarii, cu costumele lor variate după fe- liuritele ținuturi, au fost obiectul celor mai cordiale iuteresâri. Exposiția. care era să încununeze și ea aeestd mărețe serbători. n’a putut fi deschisă la 14 Maiu v. cum se anunțase și mult mă tem, că nu se va deschide nici la 1 Iunie v, cum spunea o altă știre. La tot cașul ea are să fie măreață, dar. credem că mai este mult până ee se va termina, celea mai multe lucrări fiind de abia acum în curgere. Prin jumătatea a doua a lunci August, eând a fi să mergem noi în grupă la București, vom puteo Insă să o admirăm de a binele. MAI IST O IT. Foaia oficioasă de Mercuri pu- blică numirea de canonic prebendat în capitlul nostru a directorului de preparandie Preaonor. GheorgJte Muntean, protopop onorar și ase- sor conzistorial. Tot acolo se publică promoția graduală a membrilor capitulări de Oradea-mare, anume a Ilustr. Dr. Augustin Lauran de prepozit, a Ral or Artemiu Șarkadi de canonic cantor, Gheorghe. Juhâsz canonic custode și Moise Nyes canonic scolastic și nu- mirea de canonic cancelar a Preaon. loan ȘuteUn, director gimnazial în Beiuș. Amândouă numirile aceste sunt meritată răsplată pentru îndelun- gate servicii' pe terenul ■ instrucți- une! publice., . : Gheorghe Muntean e născut la Henig în 1840. Din 1868 începând servește la in- stitutele de învățământ din Blaj, mai întâia Ca profesor la școalele normali, apoi la pre- parandie. La 1887 a fost numit director al acestor școale, iar din 1891 poartă sarcina de asesor conzistorial, fiind membru la esac- torat, tn comisiunea școlastică și tribunatul matrimonial. A lucrat pe terenul literatura! pedagogice, publicând mai multe scrieri, din cari unele au ajuns mai multe ediținui. loan Butean e născut în 1848 la Ca- reii-mari, In 1871 a fost numit profesor la gimnaziul din Beiuș, și din 1889 director ia acel institut, iar mai târziu rector al inter- natului Pavel ian, fiind numit arhidiacon onorar, membru la esactorat și asesor con- zistorial. In sesiunea dietală trecută a fost ales deputat al cercului Beiuș. La. mulți ani.' Noutăți. DirtlnoțJune. Anunțăm cu multă bu- curie, că Sfinția Sa Preafericitul Pontifice Pius X. a decorat pe dl Ștefan Havași Odșanul, cu crucea de cavaler al ord ului Sf. Silvestru Papa, aceasta ca vrednică răsplată pentru însămnata donațiune făcută de D-sa pentru noua biserică din Cluj — Sincere felicitări!! , . . Directorial fandațlune| Șiuluțane își ține azi ședința anuală Sunt prezenți mem- brii losif Pop și loan Mezci, juzi de curie, Budapesta, Vasile Hossu, jude de tablă, Cluj, luliu Bardoși, insp. școl. în retragere, Sibiiu, Basdiu P. Hărșan, advocat Sibiiu și Vasile Zăhan, advocat D.-S.-Mărtin. — Mâne Sâm- bătă va ținea ședință Senatul aceleiași fun- dațiuni, care Intre altele va avea să aleagă pe membrii directoriului pe un nou period de 6 ani. Dintre cei chemați să ieie parte în senat au veeit dnii: loan Nestor de Dezmir, jude de tăblă’ penxionat în Cluj, Vasile Banta Buticescn, juAe reț. de tribun, penz. Cluj, Dr. A. Murețianu, proprietarul „Gazetei Trans." din Brașov, Dr, loan Pop de Hidiț, jnedic Oră^ie,- jude de tribun. penz. Brașov. Ruptură de nori Ni-se scrie din M.- Ludoș: Sâmbătă în 26 Maiu între oarele 5—6 s’a descărcat asupra Ludoșului și pe o parte a hotarului Cheței o ploaie torențială împreunată cu grindină. Toate păraiele s’au umflat Au dus case și grajduri. 0 femee a fost luată de valuri. Pagubele sunt enorme mai ales în fânațe și grâne. Petreceri- Reuniunea femeilor române din Abrud, Abrud sat și jur, Invită la petre? cerea de vară, ce o aranjază Luni, în 4 Iunie (a doua zi de Rusalii) Iu grădina dini Ge- orge Danciu (promenadă). Venitul curat este destinat în favorul reuniunei. — Reuniunea de cant și muzică „Unirea* din Varadia, invită la concertul împreunat cu teatru, care ee va aranja din incidentul sânțirei bisericei gr.-cat, din Varadia, Du- , minecă la 3 Iunie n. 1906. (dumineca Ru- saliilor). în ospătăria mare din loc. Venitul curat e destinat pentru biserica gr.-cat. din loc și pentru reuniune, — Despărțământul „Astrei* din Beiuș, Invită la concertul, ce-l va da în favorul bibliotecei sale In 4 Iunie n. 1906. tn loca- litățile otelului la „Stina de vale*. — După concert urmează dans. — Comanda Reuniunei Pompierilor voluntari din Blaj. Invită la petrecerea de vară, ce se va țineă în 4 iunie 1906. (a doua zi de Rusalii) In „Bercul mitropolitan*, iar ia caz de timp nefavorabil în Sala de gimnastică. : , — Tinerii economi din Cisteiul-româ- nesc. Invită ia producțiunea teatrală urmată de joc, ce o vor aranja la 4 Iunie 1906. (a doua zi de Rusale) în curtea dini Georgiu Călugăr, iar la cas de timp nefavorabil, In școala gr.-cat. din loe. Venitul curat este destinat în favorul școaiei gr.-cat. din Cisteiu. Mulțămită. Subscrișii neconzolați pă- rinți, neputând tuturora in deosebi, venim pe calea aceasta a aduce P. T. Public mulțămita și recunoștința noastră pentru condolențele aduse din incidentul repausărei scumpei și neuitatei noastre fice Irina. în deosebi aducem mulțămita și recunoștința noastră amicelor ei din „Cunună* a cărei membră a fost și decedată, apoi celorlalte St Domni- șoare și Domni tineri,, cari toate și toți în deosebi pe lângă onorul dat întru petrecerea ei la locul de repaos, și-au manifestat preti- nia și iubirea lor prin depunerea de cununi pe sicriul ei rece. Dumnezeu sa le răsplă- tească cu bine iubirea manifestată față de scumpa noastră decedată. — Simeon Mun- tean notar și soția. Neadag- f Dumitru Bacoțan, paroh gr.-cat. tu Cașva, după un morb greu și îndelungat, împărtășit cu s. taine ale muri- bunzilor. și-a dat nobilul său suflet in mâ- nile Creatorului. Vineri în 25 Maiu 1906. în anul 32. al etății și 9. al preoției și căsătoriei. f Maria văd. Chitul măr. Murășan, a repausat după grele suferințe, în 23 Maiu, în etate de 62 an. f Susana Corvin n. Barta, din Blaj, a repausat în 29 Maiu 1906. în etate de 73 ani și 56 al căsătoriei, prevăzută eu s. Sacramente ale muribunzilor. în veci amintirea lori . Aviz. Prin aceasta aducem la cunoștința cetitorilor noștri, că firma de esport și import de cafea din Finme: ROMUL PASCU, a încetat de a esistă ea firmă româ- nească. ■ ' : Pag. 180. U N 1 R EA Nr. 23. PARTE SCnNȚIFICÂ-LlTERARÂ. 5^ Spiritismul. (Continuare). „tn acest moment, toți cei de față puteau să vadă aceea mână. Ea nu era totdeauna o simplă formă, ci uneori avea aer de a fi însuflețită și foarte grațioasă: degetele se mișcau și carnea părea a fi pe deplin omenească. La încheietura mânei sau la braț, această formă devenia aburoasă și se perdea într’un nor luminos. La atingere, aceste mâni câteodată sunt reci ca ghiața, și moarte; câteodată, din contră, ele mi-au părut calde, vii, și strângeau mâna mea cu tot avântul unui vechiu prietin. Odată eu am reți- nut una din aceste mâni tn mâna mea, strângându-o cu hotărârea, ca să nu-mi poată scăpa. Ei bine, fără nici o încercare sau o sforțare de a se smulge din strânsoare, aceea mână încetul cu Încetul s’a topit așa zicând, și m’am pomenit ca în mâna mea n’a mai rămas nimic/ ’) Despre apariția de mâni mărturisește și Dr. P. Gibier. El făcea experimente cu mediul Slade, în 12 Maiu 1886, la 11 oare a. m., fiind lumină deplină în odaie. Pe când sta el, cu un prie- tin al său, și cu Slade, toți trei cu mâniie pe masa de experimente, văd că vine cătră ei o mână fără braț. Mediul Slade invită pe Gibier să-și pună mâna sub masă, și acolo 1-1 va atinge mâna nevăzută. Așa și face; dar nu i-se întâmplă nimica. Atunci ti zise Slade, să iea o tăbliță și să o țină sub masă, el cu o mână deoparte, iar Slade cu o mână de alta. Așa făcură, și Gibier se simți atins și netezit de o mână; lasă tăblița din mână, pe care acuma o ținea numai Slade, și pune mâna pe mâna lui Slade. Aceasta era caldă, pe când mâna, ce-1 atinsese și netezise mai înainte, era rece ca ghiața/) Mâni și picioare de acestea a observat și Zollner cu mediul Slade. Și ca să se convingă și mai bine, a făcut să le rămână urma. Spre scopul acesta, zice el, *) „am adus un vas de porce- lan, cam de o urmă în diametru, și de două degete afund. L-am umplut până deasupra cu făină, și l-am pus sub masă..... Pe când mâniie lui Slade erau neîntrerupt pe masă, deodată bag de samă, că o mână puternică mă strânge de genunchiul drept sub masă, cam o secundă; în momentul când am spus-o aceasta celor de față, și am voit să mă scol, vasul cu făina s’a târâit pe padiment, cam vre-o 4 urme, fără să se fi atins cineva de el. Pe pantalonii mei era chipul unei mâni puternice, pline de făină; și pe suprafața fainei din vas am văzut cu totii imprimată de tot fin figura unei mâni mari, așa că se vedeau și crețele pielii". Pe mâniie lui Slade nu era nici un semn de făină. De altcum mâna aceea era cu mult mai mare, decât mâniie lui Slade. — Tot experimentul acesta l-a făcut Zollner și cu o hârtie presărată cu funingine. Aceasta o lipise mai Înainte pe o scândură, și a pus-o sub masă. După 1—2 minute află pe hârtie, urma unui picior desculț. Examinează ghetele și pantalonii lui Slade, dar nu află nici un semn de funin- gine pe ele; de altcum nici nu puteau să fie picioarele lui Slade, pentrucă acestea erau cu 4 centimetri mai lungi, decât urma pi- ciorului de pe hârtie. — Apoi a luat o tăblița duplă, a provăzut-o cu copcii de aramă, a pus între tăblițe o hârtie funinginită, și le-a luat în brațe. Mâniie lui Slade erau pe masă; acolo au și rămas. După 5 minute Zollner simte apăsându-se ceva pe tăblițele, ce le ținea în brațe, în două rânduri, și îndată se aud trei pocni- turi tn masă; semn, că fenomenul era gata. Desfac tăblițele. Pe o parte a hârtiei era o urmă de picior drept, pe cealaltă, urma aceluiaș picior stâng de mai înainte. în clasa a VIH-a punem scrisorile directe ale spiritelor. De regulă spiritele scriu pe tăblițe, ca să se audă scârțăitura; dar nu e rară nici scrisoarea pe hârtie, cu ceruza ori cu peana. Martor despre acestea este, întâi: Dr. P. Gibier, în cartea: Le spiritisme.4) El experimentă cu celebrul medium american Slade. Din cele 10 ședințe, dl Hașdeu 1. c. reproduce pe cea dintâi: „La 29 Aprilie 1886, la orele 11 dim. eu și amicul meu A. ne ducem la Slade. Eu luai cu mine mai multe plăci (ardoi- ses), pe cari le-am iscălit cu creionul albastru. Am inspectat *) Cfr. ți Wolk. pag. 94. ’) Franco pag. 112.' ■ *) WiMenschaft. Abhand., la Wolkenberg pag. 97. ‘) La Franco, op. cit. pag. 118—114; ți la Hașdeu pag. 187 ți urm. odaia, am examinat masa și mânecele lui Slade, l-am căutat sub haine, l-am desculțat. Apoi, după cererea lui Slade, am scos din ghiozdanul, pe care nu-1 lăsasem o clipă, două plăci încadrate, din fabrica lui Faber, și le-am pus, fiecare îndeosebi, pe masă. Slade iea un bețișor de scris pe placă, lung de 8—10 milimetri, î-I rumpe cu dinții în două, și-l așează pe una din plăci, la capătul opus iscăliturei mele. Apoi acopere placa cu cealaltă, cu iscălitura înlăuntru; iea amândouă plăcile astfel unite și le pune vertical pe antebrațul meu stâng. N’am perdut din vedere nici una din mișcările sale, pecum nici plăcile mele. în momentul când Slade pleca plăcile, ca să le pună vertical, s’a auzit înlăuntru alunecarea bețișorului în spațiul dintre cele două fețe încadrate. Odaia era bine luminată. Toți-trei noi aveam mâniie pe masa goală: dl A. la dreapta mea, iar Slade la stânga. Eu urmăriam cu ochii mâ- nile lui Slade și picioarele lui, pe cari el nu le țiueă sub masă. Văd1 foarte lămurit pe antebrațul meu cel stâng cele două plăci lipite una de alta și ținute cu mâna stângă a lui Slade. După 20 sau 30 secunde, simțesc plăcile apăsându-mi cu putere antebrațul. Slade zice atunci că curentul trece prin brațul lui, și se plânge că-1 doare puțin. Câte-va lovituri surde au răsunat în plăcile- mele, și mâna lui Slade a devenit țapănă. Deodată s’a auzit foarte lămurit scrierea. Ascult plăcile: nu putea fi nici o îndoială; în- lăuntrul plăcilor scârțâia; auzul meu nu mă înșelă: scriere, punctu- ațiune, de patru ori o liniuță trasă. Scrierea era dintâi înceată, apoi după prima liniuță a devenit mai repede, iar după a doua liniuță din nou înceată". Plăcile s’au deslipit, continuă dl Hașdeu, și pe una din ele s’a înfățișat următoarea scrisoare, sau mai bine următoarele scrisori scrise: englezește, nemțește, franțozeste și iarăș englezește: „Mai multe spirite sunt de față, și vor să vă spună puține cuvinte. Sunt cu sinceritate W. Klark“, (englezește). „Scumpul meu domn, primește urările mele cordiale. Ion Stephens", (nemțește). „în adevăr idea Dtale e foarte bună. Al Dtale devotat serv L. de M.“, (frațozește). „Scumpe Domnule, noi toți ne unim în cele de mai sus", (englezește). Experimente de feliul acestuia a mai făcut Gibier cu Slade și de altădată. Dar nu s’a încrezut. De aceea a întrebat pe un anumit I., scamator celebru la teatrul Robert-Houdin din Paris, că nu s’ar putea explica fenomenul cu nescari apucături scamato- rice? I-a espus împrejurările, între cari s’au întâmplat scrierile directe; și scamatorul i-a respuns, că dacă s’ar pune laolaltă toți scamatorii din lume, totuși n’ar putea să facă nimica, ce să samene măcar cu fenomenul acesta. Spre a se convinge și mai bine, în- suși scamatorul a venit la o ședință, cu muiere cu tot, a examinat și s’a uitat la toate, și apoi a dat următoriul atestat: „Dior bărbați de știință! Eu scamator (prestidigitateur) fiind, mărturisesc, că șe- dința dlui Slade e adevărată, cu adevărat spriritualistă, și nu se poate pricepe fără recursul la manifestări ascunse. Și din nou mărturisesc".!) Alt exemplu ne prezintă Zollner, iarăși cu mediul Slade. în ședința din 13 Decemvrie 1877, Zollner a luat două tăblițe; le-a legat deolaltă cu șinor, punând mai înainte între ele o bucată do stil. Apoi lea așezat departe de mediu. Când le-a luat de acolo, a aflat pe ele scrisoare de a spiritelor. în ședința din 14 De- cemvrie a luat iarăși o tăbliță; a ales-o el însuși, și a curățit-o; apoi a pus pe ea o bucată de stil, și a așezat-o sub masă. Mâ- nile lui Slade erau pe masă; iar picioarele li erau pe lângă masă, căci ședea în dungă, și nu s’au perdut din ochii lui Zollner nici pe un moment. Deodată aud cu toții scârțâitori pe tăbliță. O ieau și se uită la ea. Era scris: „Adevărul iese învingător asupra ori-cărei greșeli". ’) Aci s’ar putea adauge și scrisorile automatice, pe cari le scriu spiritele, prin mediu. Dar ele de multeori pot fi înșelăciuni sau sinamăgiri. Cu exemple de acestea ne poate servi dl Hașdeu în „Sic cogito" capul ultim: „Excelzior", unde ne spune, că întreagă structura și înfrumsețarea templului lulia Hașdeu a fost inspirată ori descrisă automaticește. (Va urma.) ■) Faximilul se afli la dl Hașdeu pag. 189. ’) Franco pag. 115. *) Wolkenberg op. cit pag. 96. Nr. 23 UNIREA Pag. 181. Dracul în școală» . Povestire poporală, tradusă după Bolanden de 1 . = Angustin Paul. — — : (Continuare.) 6 . „Nu! Dta ești cavaler și aparțini gra- delor superioare, al căror rang nu numai cț te Introduce la mi steri e particulare, ascunsa gradelor inferioara, dar te și obligă la lu- cruri importante. Eu din contra sunt un frate albastra, nu sunt cavaler, nu sunt pur- tător de arme, nici luptător. N’am intrat In ordin cu altă intenție, decât cu gândul de a găsi in loja petrecere și frăție și dea participa la agape. Nici un iei de muncă n’am căutat, cu atât mai puțin una asemenea, cum văd ca vrei să întreprinzi împotriva venerabilului ' Învățător din Schwanheîm. „De altă parte, Dta știi, că casa mea, nici odată nu a fost închisă pentru scopurile ordinului și că cotisațiile mele sunt conzi- derabile". „Sprijinul Dtale merită toată recuno- ștința", confirmă gradul superior. „în cazul de față Insă nu e vorba de misteriele gra- delor superioare, ci de un obiect foarte im- portant, care preocupă întreaga lume liberală și neconfesională. Dacă ai fi cetit ultimul număr al revistei noastre „Bauhtltte", atunci ai fi lămurit asupra interesului, ce-1 are or- ; dinul nostru față cu școala primară*. I El scoase din buzunar un număr din ; .. ■■ -. i ■ ■ - ■■ ■ ■■ ■y- ■ ■ < ! revista „Baubutte . ’ i „Ascultă câteva frase, cari Iți vor ex- plica totul*, continuă cavalerul și ceti: „So- licitudinea fraților masoni trebue să fie în- dreptată spre instrucțiunea și educațiunea din școală. Ei trebue să veghieze ca să nu fie numiți învățători, oameni de cărora le-a mai ră- mas un rest de sentiment creștinesc. Ca să putem combate credința, instrucția religioasă trebue eliminată din școală. în prima linie așadar trebue abrogat acest obiect, care Introduce perversiunea morală în inimele poporului, întunecă mințile copiilor, stingherește libera cugetare a omului și încurcă avântul senti- montelor. Ultimul nostru scop este nimicirea creștinizmului, din care cauză problema școalelor de stat este de a arunca tn mor- mânt acest cadavru!” *) „Nu te osteni mai departe", întrerupse Huber pe cetitor. „Aceste lucruri nu mă i privesc de loc". „Nu te înțeleg!" zise mirat cavalerul. „Organele noastre anunță destul de clar problema francmasoneriei prin restrângerea sau eliminarea totală a religiunei din școală, — ordinul nostru apelează la toți frații In privința aceasta și Dta rămâi rece și indife- rent? Eu plănuiesc să lucrez în spiritul or- dinului nostru și — Dta te superi? Asta nu o înțeleg?" „Fiindcă Dta n’ai pentru interesul meu personal nici o conziderație", replică viu milionarul. „Dta cunoști pasiunea mea pentru această vilegiatură majestuoasă, a] cărei parc l-am împodobit cu cele mai frumoase conifere și tufișuri de lux. A petrece aici, este pentru mine bucuria cea mai mare. Niciodată nu se întâmplă nici o vătămare plantațiunilor mele favorite. în vila aceasta nimic nu se strică în timpul absenței mele. Pentruce? Repet, — pentrucă Tivoli al meu stă sub ■ ') Francmasonul van Humbeeck, ministru .belgian în senat, 1803. paza și scutul poruncei a șeptea alui Dumnezeu. Atotștiutorul și atotprezentul nu permite Schwainheîmenilor nici cea mai mică strică- ciune. Dta vrei acum, prin severa executare a instrucțiune! neconfesionale să smulgi diu inimele tinerilor credință in Dumnezeu. Dta vrei să nimicești frica lui Dumnezeu, care ne-a scutit până acum proprietatea. Dta vrei să crești niște băieți impertinenți, niște ti- neri rău făcători, cari vor face aici grozave pustiiri. Mărturisesc, sunt silit să protestez împotriva unui asemenea plan". O zimbire compătimitoare alunecă pe fața lui Lug. (Va urma.) Bibliografie. A apărut: „Mângâierea creștinului", carte de ru- găciuni pentru credincioșii greco-catolici. Din cărțile rituali ale bisericei orientali și din alte cărți de pietate compusă de loan Genț, protopop gr.-cat. în Oradea-mare. Cu apro- barea și binecuvântarea Ilustrissimului și Reverendissimului Domn Dr. Demetriu Radu, episcop gr.-cat de Oradea-mare. —■ Această carte de rugăciuni are un conținut de 462 pagini. Are un format drăgălaș. Cuprinde: rugăciuni de dimineața, de sedia, rugăciunile mesei, rugăciuni la s. liturgie, rugăciuni înainte și după mărturisire, înainte și după cuminecătură, Devoțiune cătră Isus Hristos, Acatistul Domnului Nostru Isus Hristos, Aca- tistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Paraclisul, Canon de rugăciune cătră îngerul păzitor al vieții omului, Canon de rugăciune cătră Puterile cerești și cătră toți sfinții, rugăciuni diverse pentru toate ocaziunile, urmarea sfintei și dumnezeeștii liturgii, câteva meditațiuni din cartea lui Toma de Kempis „despre inii tați unea lui Hristos", din „Filotea" sfântului Francisc Saleziu, și din cărțile sfân- tului Alfonz Liguori, rugăciuni și cântări la cununie; cântări bisericești la utrenie, Poli- eieul, Psalmii aleși și pripelele, Catavasiile, cântări ia înserat și lă înmormântare. Afară de acestea în multe locuri sunt intercalate între text scurte instrucțiuni despre rugă- ciune, despre ss. taine, despre purgator, pre- cum și explicările numelor unor cântări și rugăciuni ce obvin in ritul nostru, cum sunt: litie, polieleu, utrenie, doxologie, acatist, șcL — Cartea, care e întocmită astfel, încât e în stare a satisface pretenziunile inteligenței noastre culte, chiar așa, ca lipsele sufletești ale credincioșilor noștri dela țara, a apărut în ediția autorului, pe două feliuri de hârtie, și se poate procura pe lângă următoarele prețuri: I. Ediția poporală, pe hârtie bună, un exemplar legat In table tari, cn cruce aurită și cu margini aurite, costă 1 cor. 20 fii. plus spese poștali 10 fii.; laolaltă 1 cor. 30 fii. La zece exemplare plătite deodată al 11-lea exemplar se dă gratuit. II. Ediția mai fină, pe hârtie albă: a) legat în pânză, cu cruce aurită, cu margini aurite și cu toc, un exemplar spedat recomandat costă 3 cor. 35 fii. — b) legat în piele, cu cruce aurită, cu margini aurite, și eu toc, un exemplar cu trimitere recomandată 5 cor. 45 fii. — c) legat în piele mai fină, compactare modernă și foarte plăeută, căptușită, cu cruce aurită, margini aurite, și toc, un exemplar spedat cu recomandație 7 cor. 45 fii. — d) legat In matasă fină, cu căptușală, cu cruce aurită, margini aurite și toc, un exemplar trimis cu recomandație 7 cor. 45 fii? e) legat în imitație de fildeș (os de elefant), cu cruce și margini aurite și toc, un exemplar cu spedare recomandată 8 cor. 45 fiL - Co- mandele sunt a se adresa la subscrieți. Prețul se trimite înainte, sau se încassb^Acu ram- bursă (utănvătel). — Oradea-măre, 12 Maiu 1906. Adresa: Zoo* Genț, pretâimp gr.-cat. în Nagyvărad, Sztaroveșzkj^Bi^ < „Semănătorul" Revistă Literară. Anul V. Nr. 20. gu nrmătoriul sumar: N- lorga, Expoziția sibiană a profesoralului Comșa. — I. Bârseanul, Vrăjmașul (poezie). — G. Bog- dan-Duică, Seminarul pedagogic. — I. A. Basarabeseu, O carte pentru copii: despre „Ilie Marin".— Dinu Ramură, Vecinei (poe- zie). — E. Ciuchi, Romanță (poezie). — Căp. Al. D. Sturdza, Onoarea ofițerului român.— Ana Codrean u, Salcâmul (poezie). — V. Ca- raivan, Aliman Voinicul (poveste). — N. lorga, Cronică. — în supliment: Stadă din Bucu- rești (după Doussault); Cetatea Neamțului (după Bouquet); Serbare a lucrătorilor într’o pădure din Muntenia c. 1830 (după Doussault). Numărul: In țară 20 bani, în străinătate 25 bani. Abonamentul: In țară 10 lei pe an, în străinătate 12 lei pe an. Redacția, Strada Buzești Nr. 42. Administrația: Str. Regală, 6 (Tipografia „Minerva"). „Neamul Româneso". Anul I. Nr. 1. cu următorul cuprins: N. lorga, Cătră ceti- tori. lubileul. Serbările dela Sibiiu. — Cro- nică: Din țară de N. I.; Dela Românii de peste hotară: Știri din Orăștie, Arad, Brașov; Din țări străine de N. I. în supliment: Corespondență din Galați de O. G. — Nu- mărul 15 bani. Abonamentul: în țară pe un an 15 Lei; în străinătate 17 Lei. „Junimea Literară", Anul III. Nr. 5. cu următorul cuprins: Mobiliarul țăreanului român din Bucovina, Ilie Veslovschi. — Taină (versuri), Leandru. — O carte de judecată din anul 1729 din Câmpulung (urmare și fine), T. V. Stefanelli. — Luna, luna mă omoară (versuri), Radu Sbiera. — Când nu poți iubi (schiță), Magda Lacrimiță. — Cântec, Filuț. — Ideea latinității în istoria română (urmare), lancu I. Nistor. — Cântec poporal cules de I. lOnașcu. ■— Notițe bibliografice, „Dela țară", primul volum al colabora- torului nostru loan Agârbicean, e bine apre- țiat de celea mai competente critice. Dl lorga tn „Sămănător", Dr. Sextil Pușcariu In „Luceafărul" și cronicarul dela „Revista noastră" sunt de perfect acord tn a lăuda talentul dlui Agârbicean, care promite a deveni un artist mare. îndemnăm pe toți cetitorii noștri, să grăbească a-și procura acest volum. Prețul cor. 1-20 + 10 fii. porto. Se află de vânzare la Libr. Semin. in Blaj. Augustin Paul: întră Someș și Prut, schițe, impresii, amintiri.. Costă cor. l‘3O și se pot procura dela: Librăria Seminarială din Blaj. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa — Blaj. (J3) 6—32 de sa. de piept ale lui Kaiser cn 3 brazi probate de medici ți reco- mandate contra tusei, ri- celei, guturaiului. 4512 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat al acestei me- ■ dicini. — EM pichet cosii 30 ți 40jil. si să pot afla la farmacia Oatol Schiessl Cine nu sâ îngrijește tușă p&c&tuește contra Caramelle Pag 182- UNIREA Nr. 23 BIBLIOTECA UNIRE!.*) 1. Benhur sau zilele lui Mesia, de lulius Eros. Levis Walace, 2 v. . 2'90 Sibiu 2. 3. M. Eminescu. Studiu critic . —.90 Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de (Nagyszeben) strada Cisnădiei 3. 9 în vara trecute, pe liagt toate seceta nare ce a fost, —... totuși în -7. C. Auner . —.20 4. 5. Nume de familie la românii din Ungaria, de A. Viciu. . —.12 Din vieța Iul I. Micul de 0 6. M. Strajan . . . Albertina Povestire de Dr. V. Bojor. . . . —.16 . —.30 0 0 7. Cestlun I din dreptul bis. unite p. I. II. . . . . 3'40 0 0 O 8. Cele doue fețe ala lumii de Nicu.............................. 9. Ziua Deșteptării de Aurel Fodor. . . . . 10. Cele două cenștințe, pieza teatrală în 5 acte, trad. de Simion Zehan . . . —.30 —.16 —.40 *) Aceia, cari vor comanda de odată toți 10 Nrii, ti primesc cu 610 cor. tn loc 8 84 cor << >> LIWOTL Prețul unui ex. pe hârtie crudo........6 cor. i, : legat .... . . » „ ; , j Pe hârtie velină consistentă: - L <( crudo . legat . . 5 cor. . 8 „ § Tot felul de oroloage, >juvaere din aur șl g argint, — tăcâmuri din argint, recuisite e de aur șl argint pentru biserici. 8 Cel mai mare tosit iliii Arieal O Mare deposit de sticle măritoare, s ocheane și binocle -................. • | Comandele se esecută numai $ pe lângă rambursă. 3 Reparările se esecută prompt și eftin. S Cumpăr eventual schimb cu cel mai § mare preț curent obiecte vechi de aur ® -—și argint și petri senmpe o u cerere trimit franco și gratis | Preț curent ilustrat, ^g) X JVr. 3016. F. Orologiu cilindru re- 2 montoir din argint, cu acoperișuri ~3 duple -de o «^smeție Mțcniiă ^l trai- 2 nică, costa l^ff coroane. s Prima colonie de vița de vie de pe W TÂRNAVA a căreia wietar e FR. CASPARI, Mediaș 100, Transilvania, unica tn Întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă In quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate iifera vița de vie fru- - ' moașă și trainică. Catalog ilustrat, cu diferite epistole de recunoștință, să © ® trimite gratis și franco. O 0 (25) 7—20 (6) 23-62 10009000000000 FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. g La expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 M T„aKtnJ. I —.— i::± ni6: £ ■ " - S Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer pentru I • = clopote a lui := I: T11 r t <>tt 111, t>> ît «t T>>e»e te Mm Banca de asigurare o o n Transilvania -x clopoței; îh TimișoMi-Fabdc (8)n-62 se recomandă spre pregătirea clopotelor 1 nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- j ■ telor stricate, mai departe spre facerea de j * clopote Întregi armonioasă, pe lângă ga- # ranție pe mai mulți ani, provăzute cu ad- jJ justări de fer bătut, construite spre ale în- g toarce cu ușurință in ori ce parte, îndată j ce clopotele sunt bătute de o lăture prin I , aceea ce sunt mântuite de crepare, — Cu I I deosebire recom&nd § 8 de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute In partea superioară — ea vioiina — eu găuri după figura 8 și _ pentru aceea au un ton mai intensiv, mai . limpede, mai plăcut și cu vibrarea ■ mai voluminoasă, decât cele de sie- 0 tem vechio, așa, că un clopot pa- : tont de 327 kg. este egal în to- : nul unui clopot de 461 kjț- făcut : după sistemul rechin. Mai departe î se recomăndă spre facerea scaune- : lor de fer bătut, de sine etătă- ; toar, — spre preadjnstarea clo- : notelor vechi cn adjustarede fer : bătut — ca și spre turnarea de > toace de metal. făurite i HM 0W1 XITQ1 MII IN Pretcuranturi ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco din Sibiiu întemeiată, la anul 1868 « (7) H —52 o ii în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), u ’• asigurează In cele mai avantagioase condiții: o " contra pericolului de incendiu și esplosiune. '* " edifici ie ori-ce fel, mobile, mărfuri, vite, nutrețuri și alte jrofliicte <> o ===== economice etc. ■■ ■= „ 1 • © © asupra vieții omului © © o în toate combinațiile, capitale pentru cazul n morții și cu termin fix. asigurări de copii, de o ° zestre, rente pe vieața întreagă etc. etc. o Asigurări poporale fără cercetare medicală o 41 Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a (, * * capitalului. 11 î» Valori asigurate contra in- cendiului: 90,981.088 coroane. capitala asigurate asupra , > vieții: o 9,125.898 coroane. ' Dela întemeiare institutului a solvit: pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 c. petru ca- , pitele asigurate pe vieață 3,568,863.37 cor. ‘ Oferte și ori-cei informațiuni se pot primi dela: * Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu * — ; I. curtea I. J și priK a&nturtte principale din Arad, Brașov, Bistrița (. fi Cluj, precum fi dela Bitbagenții din toate comunele ., mai mari. f . 900000 000000000000000 000 Tipografia Seminariuiui Arhidițcezan. an 9 fre.. §i_ XH 4 fre. 50 cm. Foea apare în fie care S â m h ă t A. Ăbon;nnantah Pentru shOHarciue: Pe an 12 cor., ‘/j an 6 cor,, ‘li an 3 cor. Pentrn străinătate: Pe 1 an 18 frc„ 1;, an g_---------------- - Inserțfrmi; Un șir garmond: odată 14 fii., a doua * oară 12 fiL, a treia oară 10 fii Tot ce privește foaia să se adreseze la; Re- dactiunea și admim- strațiunea „Unirei în Blaj. @L______-_____________[g X® eK Foaie bisericească-politică. Anul XVI. Blaj, 9 Iunie 1906 Numărul 24. , . Din parlament. Dat ne-a fost ca să ne con- vingem zi de zi, că deputății, pe cari însuflețirea caldă și curată a poporului nostru, i-a trimis în casa țării, își înțeleg pe deplin chemarea lor de a luptă și de a arătă, că sunt în țara aceasta mașteră nouă milioane de oameni, cari nu să bu- cură de nici un favor al legii, ci călcându-se lege sunt tractați ca niște parveniți. Adevăruri crude și dureroase pentru stăpânii zilei le-au spus de- putății noștri, cu o energie impună- toare și cu o însuflețire vrednică de causa, în servițiul căreia stau, au apărat nu numai interesele na- ționalităților din țară, ci a întregului popor sărac și asuprit,» dovedind că partidul naționalităților din par- lamentul ungar este unicul, care luptă cu toată hotărîrea pentru bunăstarea și fericirea tuturor po- poarelor din această țară. Ședința parlamentului, ținută în 5 crt. a fost cât să poate de măreață și plină de momente înăl- țătoare. Este o priveliște stranie, văzând cum representanții poporului român să luptă în marea de străini pentru drepturile și cinstea poporului românesc. Sar în luptă ca leii, dis- considerând toată furia contrarilor, cari nu mai pot de năcaz, văzând că nu mai pot îmbăta lumea cu apă rece și nu mai pot seduce lumea cu frazele lor goale. îndată la începutul ședinței a răspuns deputatul Aurel Vlad mini- strului president Wekerle, la vor- birea ce a ținut-o în chestiunea na- ționalităților, nimicind cu argumente neresturnabile, afirmările fără temeiu ale ministrului president. Dr. A. Vlad își începe discursul, că nici vorbirea de Sâmbătă a mi- nistrului președ. n’a putut să facă să dispară neîncrederea naționalită- ților. Oratorul să provoacă la toate parlamentele din Europa, unde sunt recunoscute minoritățile oposițio- niste, numai parlamentul ungar este care nu vrea să recunoască pe tri- mișii alor 70,000 alegători. Guvernul nu servește interese generale, ci tinde numai la stăpânirea de classe, având de țintaxideia de stat na- țional magiar. în aceasta țintă și în aceasta politică naționalitățile văd desconsiderarea și asuprirea lor. N’are încredere în guvern și nu vo- tează Indemnitatea. La chestiunea militară a vorbit deputatul Ighiuiui Dr. A. Vajda, tând purtarea nevrednică a coaliției față de români. Răspunzând vestitul baron Bânffy celor spuse de dl Vajda, repețind tiradele șoviniste bine cunoscute și preamărindu-și sistemul său absolutistic, numit „sistem Bânffy “. Un interesant episod s’a întâm- plat, când la cuvintele Iui Bânffy: tot omul are lipsă de stat național i magiar a observat Dr. A. Vlad: ! Noi n’avem! întreaga casa s’a sculat vociferând și strigând: Ieși afară! Ieși de aci! Du-te în România! J Dl dr. Vajda a luat din nou cuvântul, a reflectat baronului Bânffy, secerând uu rar succes parlamentar prin oratoria sa și puternicia argu- mentelor, de cari s’a folosit, făcând și propunerea ca servițiul militar de trei ani să se reducă la doi ani, care însă de sine înțeles, coaliția a respins-o. Baronul Bănffy — zice dr. Vajda — îți face impresia, că ar voi să-și repare popularitatea hâbuită pe pelea naționalităților. Br. Bânffy a esecutat principiul „sdrdbește-l* pe toată linia, împedecând esecutarea legii de naționalitate până și în comune Văd că și astăzi prin aceasta vrea să dureze temelia statului na- țional magiar. Șubredă temelie! Gu apucăturile sale br. Bânffy n’a provocat decât ură, iar cu prin- cipiul „sdrobește-l“ va potența și mai mult aceasta ură, așa că baio- netele gendarmilor și armata de honvezi va fi neputincioasă. (Mare sgomot. Voci: ameninți?) Nu ame- ninți O. Cameră. Am însă datoria să spun, ceea ce simt. Ași fi un lași și hipocrit, dacă ași retăcea sentimentele mele, iar viitorul m’ar da de minciună. Sunt de părere să-mi spun sincer convingerile. (Sgomot. Voci: dar nu contra sta- tului). în aristocrația DVtre din Ardeal e mult sânge românesc, în cea din Ungaria de nord, mult sânge slovac, în cea de sud este sânge sârbesc, și în toată aristocrația D Voastre e mult sânge german. Dacă s’ar puteă analiza sângele, nu știu câte procente de sânge curat magiar s’ar găsi. ... Oratorul mai vorbind despre socialism, închia astfel: „Un lucru mai vreau să constat. Mulți dintre prietinii mei îl cunosc, de ce să nu spun în fața țârei, ceea ce parea compromițător și în anu- mite cașuri genant pentru On. ante- vorbitor, tot așa cura m’a com- promis și genat și pe mine în tre- cutul meu politic. Multe lucruri să pot renega în viața publică, legă- turile de sânge însă nu să pot renega. „Eu sum român descendent dintr’o familie românească de opin- cari, dar împrejurările au adus cu sine, că în linie ascendentă am câte-va picături din acel sânge al Gyarfașeștilor, din care sânge foarte mult curge în vinele lui Bănffy. Iată mă sum aci ca un sămn de esclamație viu și ca negația acelui principiu „sdrobește-l“, pe care îl profesează Bănffy. Sum din comitatul lui și nu pot renega pe Gyarfașești, dară eu zic sum român și îmi cresc copiii ca să fie români, hotărît a lupta pentru binele și prosperarea națiunei mele până la ultima resu- flare. Puteți să faceți ce vreți, pu- teți să mă spânzurați, să mă omo- rîți (mare sgomot) trebue să spun însă, că iată aci a adus țara Bănffy cu politica lui, încât azi nu mai ținem cont nici de viața noastră, când ne angajăm la lupta cea mare. „Dacă vreți, să obțineți astfel de resultate, n’aveți, decât să urmați politica lui Bânffy, și vom vedeă la ce sfârșit vom ajunge. Am zis.“ Tot în aceasta ședință a luat cuvântul dep. Vințului-de-jos dl dr. luliu Maniu, cu scopul de a apăra poporul de șicanările împreunate cu incassarea restanțelor de dări. On. Oasă! Sunt cunoscute acelea greutăți, cu cari să luptă bietul popor, când e vorbă să plătească dările și în deosebi trebue să vă fie cunoscute acelea năcazuri, cari sunt împreunate cu incassarea restanțelor de dări. în cunoștința acestor greutăți propune dl ministru de finanțe și dl referent, ca în privința acestor restanțe să i-să facă unele ușurări. Dar eu ușurăirile propuse de dl mi- nistru nu ie țin de îndestulătoare, Nu le țin de îndestulitoare întâiu, pentru-că acelea ușurări să referesc Pag. 184. UNIREA Nr. 24. numai la dările directe, până când eu cred, că acelea ușurări, înlesniri, trebue să se facă poporului, nu numai pentru dările directe, ci și pentru competințele erariale. Al doilea motiv pentruce nu le aflu acelea înlezniri de îndestu- litoare este, că după părerea mea aceste înlezniri sunt prea mici și de durată prea scurtă. Prea mici sunt acestea înlezniri îndeosebi pentru aceea, pentrucă mulți dintre popor nu sunt datori numai cu restanța de dare de pe cei din urmă doi ani, ci de pe mai mulți ani trecuți și așa natural dacă noi vom lăsa mână liberă executo- rilor de dare, ei vor scoate de pe popor deodată toată restanța de dare. în chipul acesta vom expune pre poporul nostru năcăjit la cele mai mari șicanări și supărări. Onor. Oasăl Binevoiți a lua în conzide- rare, că poporul nostru ca să facă bani și să plătească darea, trebue să-și vândă bucatele și vituțele. Acum bine să luați samă că dacă veți trimite executorii de dare pe sate pentru a scoate restanțe de dări poporul va fi silit ca să-și pră- pădească bucatele și vitele din jug și astfel nu numai că va suferi atunci, când va plăti darea, ci ’1 veți face bun de nimica și îi veți face imposibil să-și poarte economia. Adevărat, că în proiectul dlui mi- nistru se dă oare-careva modru ca poporul să nu ajungă în astfel de năcazuri. Dar cum? Așa, că poate cere în înțelesul proiectului dlui ministru ca să i-se ierte plătirea în rate mai lungi a restantelor de dare. Dar eu așa cred, că dacă odată ne dăm samă cu aceea, că poporul nu va putea plăti în timp așa scurt restanțele, atunci sd mai umblăm a’l trimite să-și facă instanții ci să-i dăm noi drept cu puterea legi* ca să poată pluti restanțele ia timp mai îndelungat, pentrucă acea bunăvoință care o avem noi pentru popor nu o au pentru el și aceia diregători de pe sate cu cari are poporul de a face. Noi cari cunoaștem acelea greutăți și acelea șicanări lâ care e expus poporul atunci când trebue să-și facă vre-o ru- gare pentru ca să-și apere drepturile înaintea diregătorilor, știm prea bine, că acelea drepturi numai pe hârtie stau. Lucrul să întâmplă cam așa, că ță- ranul merge la notar ca să-i facă rugarea și după-ce și-a pierdut vre- mea căutându-1 pe notar în vreo câteva rânduri, notariul de regulă îl scoate afară din casă, iar și dacă nu-1 scoate — lucru mai rar — cere plată pentru rugare deși îi pus în lege, că nu-i iertat să iee plată și că nu trebuie timbru. II năcăjește pe bietul popor în toată forma așa încât acesta pe urmă n’are ce face ci ca să se scape de șicanări, își vinde biată ce are numai să poată scăpa de dare. Eu cu toată încrederea rog on. Casă și guvernul, că luând bine în samă acestea și în scopul că să aperăm și noi interesele poporului și să nu-1 espunem la șicanările oficialilor mai mici, cari încă sunt mai răi, ca cei mari, să nu pri- mească proiectul dlui ministru, ci să primească modificarea următoare, care o propun eu! ^Restanțele de dare și de pro- cent din anii 1905 și 1906 la aceia, a căror dare anuală nu-i mai multă, de cât 200 cor. să să incasseze în 3 ani în rate de jumătate de an fără camătă de întârziere/ Coaliția a respins și aceasta propunere, dar totuși ea a avut resultatul, că ministrul president Wekerle a promis că va da ordin strict, că notarii și esecutorii de dare să esecuteze aceasta lege, cât să poate de cu cruțare. Astfel a decurs această zi atât de frumoasă pentru noi. Fondul viduo-crfanal și al preoților deficienți în dieceza Orădană. (Continuare.) Provedința ni-a trimis un bărbat, care trebuia să vină între noi spre evitarea ca- tastrofei, ce era să derime fondul viduo-or- fanai. Unde lipsa e mai mare, acolo e mai aproape ajutorul lui Dumnezeu. Acest fond în anul 1880 înviat și spălat la gra- țioasa dispusețiune a nemuritorului marele Archiereu Pavel. mentorul văduvelor și or- fanilor, era în cifre: 272'645 cor. 33 fii. i Azi vrednicul urmaș al marelui Pavel, Pă- rin te le nostru grațios promisiunea sa înăl- i țătoare — făcută la instalarea sa In termini bărbătești și cu emfază despre conservarea iustini țiunilor diecezane, inspirând și îneu- răjându-ne — o împlinește prin Cercularul cătră Clerul 1 nreg diecezan sub Nr. 318— 1906. față de fondul viduo-orfanal, punând la ordinea zilei grava cestiune a îmbună- tățirii sorții văduvelor și orfanilor, după vorbele lui Sirach: Nulăsafără mângâiere pe FEU1LLET0N. Ivan Bender. — Povestire după V. VondermUhl. — (Continuare.) n. Luna își topia razele îu trandadru’ amurgului de vară; pe drum se înegriau ușor umbrele pomilor de pe de margini. Iran mergea, mergea întruna, privind din când în când cn multă băgare de samă, la salba de mărgăritar. Drumul era pustiu; nimeni, afară de el, nu se zăria pe toată întinderea. e O nespusă plăcere, un mare dor d1 viață ti umda oieptul. în răsuflări adânc' sorbia aerul reeoros al serii și eu fața stră lucitoare de bucurie admira priveliștile, ce i-se dedișurau înaintea ochilor. Părea, că i-se schimbase întreagă firea. — Sunt anumite clipite in viața fie- cărui om. cari negreșit trebuesc folosite. Așa își aducea Ivan aminte că cetise ori auzite undeva. Dacă nu folosești clipele acestea, rămâi pe veci un vai de tine, — O atare clioită fusese pentru ei astazi . . . De ee ar fi lăsat, să piară salba în mânile unei femei ee nu-i știa prețul? — Și apoi eine-1 împedeca să deie și femeii o parte din prețul salbei, dacă o puteă vinde destul de scump? Și așa era chiar și hotărî: să facă . .. Astfel cercând să-și împace conștiința, ajunse în sat. în unica ospătărie, ee se afla, cerb sălaș pentru noapte. Cu multă grije așeză sub perină lăerița, în care pu- sese salba. Dar odihna dorită nu puth s’o guste numai decât; abia după o lungă veghere, ațipi. Dar nici somnul nu-i aduse odihnă, căci noaptea întreagă s’a svârcolit în visuri, cari numai dulci și dezmierdătoare nu erau. Se deșteptă înainte de răsărirea soa- relui. Primul gând i-a fost la salbă; era la locul ei, și aceasta îl mai liniști. Gândul, cum și unde va afla cumpărător era acum unica-i grije. Câteva zile după aceasta, Ivan stră- bătea, cu pași grăbiți, stradele Varșoviei, înaintea bolții unui anticar se opri și sună clopoțeinl. Sună și a doua oară, dar nu se arătă nime. Atunci deschise și merse dea- dreotui in etaj; păreâ a fi cunoscut cu îm- prejurările casei. Se opri înaintea unei uși; bă ții și întră Un tinăr ședea resturnat pe o sofă de piele, cufundat în lectura jurna- lelor. Nori de fnm îi înconjurau capul ca o negură. Ivan salută. încă de două ori trebui să mai re iețeaseă aceleași cuvinte, până ee în fine anticariul lăsând jurnalele în jos, se ridică puțin, fr^eându-și mânile și întrebă: „Ce po.teșii?“ — apoi împingând pe frunte ochilarn mari, cu sticla rotundă. — „A, Dta ești. Ivane? Ei, ce aduci?* „Știu că dai prețuri bune pentru lu- cruri vechi* — răspunse boceeangiul, „și ceea ce-ți aduc eu, e într’adevăr un incru rar.* • • Zicând acestea, scoase din buzunarul larg al caftanului lăerița cu salba și des- chizându-o, o întinse anticariului. Acesta privi mărgeanul salbei și re- pede apoi fața bocceangiului; se pricepea de minune la ambele, și lucrul din urmă era foarte de interes pentru mărimea ofer- tniui, ee aveâ să facă. Dar boceeangiul nu se mișca și făcea o mutră, din care Dimitri nimica nu puteă ceti. Se apropie de fereastă, privind mai cu luare aminte mărgăritarul. Privirile iui se opriră din nou pline de neîncredere asupra bocceangiului. De unde puteâ Bă aibă omul un așa odor? Dimitri își și deschise buzele să întrebe, — dar vorba nu-i eși din gură. Ce ar fi și folosit o așa în- trebare? Ar fi spus doară Ivan adevărul, dacă nu ajunsese în mâna lui pe cale cin- stită? De ce să mai întrebe dar? Și, credincios principiului său, care în atari cazuri îi spunea: „nu te atinge*, se întoarse spre bocceangiu. „Ivane 1“ zise el după un restimp de cugetare, — „să-ți spun o vorbă. Mărgă- ritarul salbei e mărgean, de frumuseța că- ruia rar am mai putut vedeâ oarecând. Prețul lor e atât de mare, încât cu întreaga mea avere uu ți-l’aș puteâ plăti.* Ivan asculta aiurit; nu mai știa pe ee lume e. Mânile-i tremurau când îi dădh Dimitri lăerița, și mărgelele îi jucau îna- intea ochilor. . „Nici juvaergii cei mai bogați din Moscva*, continua anticariul — „n’ar fi în stare să-ți plătească salba, pe cât e vred- nică; iar dacă ai vrea să vinzi bucată de bucată mărgăritarele, le-ai strica tot crețul.* Nr. 24. UNIREA Pag. 185. cei ce plâng, ci întrisiează-te cu cei întristați. La auzul suspinelor sfâșietoare de inima ale văduvelor preotese și orfanilor. In cea mai deplorabila condiție, aflânduse dintre toate clasele sociale, mult ne-am (buciumat și pe cale xiarisiieă. de-a scoate oare-și-enm la cale ștergerea lacrimilor amare. Velei- tățile multe și mari a Clerului diecezan In genere sunt cunoscute și tot odată caracte- ristice. Apucă și Iu dreapta și In stânga, numai pe sine nn să numără. Marea, bă- tută de vânturi și viscoale, murmură; miș- câudn-se, sparge valurile ridicate la Înăl- țimea munților — și poftește jertfă. Noi vom ti jertfa și se va alina marea. Mulți vânează Intr’un mod egoistie — după ilu- ziuni. E numai un vițiii: Egoizmul și e numai o virtute: Lăpădarea de sine. Am voi să avem fructe dulci, până n’am sădit pomii. Sădirea acestui pom poftește jertfele noastre — viribus unitis — dela mic și mare. Fondul viduo-orfanal In germine pe baza organizării diecezelor. In vigoarea mai multor Resoluțiuni preaînalte pentru Înființarea și augmentarea lui s’a destinat permanent și statutar: venitele intercalate ale dominiului episcopesc. In timpnl vacan- țelor scaunului episcopești — prebendele Canonicali intercalare—percentnl de 10. al pre- bendelor canonicali In terțialitate și percentele proventelor tuturor oficiilor și beneficiilor diecezane. Solicitarea și Îmbrățișarea astfel a fondului, arată In mod eclatant, ba ne Îndeamnă și însuflețește la împlinirea dato- rințelor: ca lacrimile văduvelor și orfanilor noștri, fiind prea amare, sunt de a se șterge de noi Înșine. Sădit deci este pomul. Drept că nu rodește de ajuns din lipsa nutrețului și a cultivării. Nutrețul va iubirea noastră, iară garanța cultivării ne este grațiosul Pă- i rinte, grijitorul patrimoniul săracilor. I Chestia fondului viduo-orfanal și al preoților deficienți In toată importanța sa este pusă la ordinea zilei. Proiectul oficios dat spre desbatere tn conferințele districtuali nu Indestulește lipsele. Comoara e mică, lacrimile multe, o mare Întreagă și penzi- unea — numai nn picur In ea. Considerând iniențiunca Cierului diecezan, — a sta de meazăzi nn putem, de mult trecurăm peste 12 oare — consenzul e: ce am întârziat și întrelăsat, să suplinim și în vreme, și în muncă și î» jertfe cu ajutorul bunului Dum- nezeu. Rana e mare, durerile usturătoare perieulum in mora. Districtul de Luncă Ia deliberatul sân asupra proiectului oficios, a făcut și un proiect benevol, elaborat pe bază de compnt real matematic, amăsurat recerințeior lipsu- rilor pentru văduvele, orfanii și deficienții diecezei. Izvoarele percențiunilor fondului viduo- orfanal și al deficienților preoți: I. Capitalul fondului viduo-orfanal: 400813 cor. 21 fii. eu cel al fondului defi- cienților 113'408 cor. la oialtă face 514'221 cor. 21 fii. ce cu 6% rodește 30'853 cor la an. H. Simboalele după a mea părere, să fie solvite de preoți, ca și până acum, după clasificarea parohiilor, spre conservarea și ilustrarea statului ante quo; de altă parte pentru asigurarea sprijinului fondurilor, considerându-se de bază beneficiile și nu persoanele. Adecă parohia de clasa I. cu un venit de 3000 cor., — parohia de clasa. II. cu 2000 cor., — parohia de clasa III. eu 1200 cor.. — capeianatele cu 600 cor., pe lângă 6% vor rezulta: 16980 cor. După Întregirea la 1600 cor. la cei de clasa 111. vor crește simboalele anuale cu 3360 cor. (16 9804-3360) » 20340 cor. III. Din taxe matrimoniale, fondul religionar — lăsământ — intercalare: 1000 eor. IV. Din fondul auxiliar Pâvelian după neaiienabila natură a menitei sale 4000 cor. V. Comunele respective din budgetele bisericilor după clasificarea parohiilor; pa- rohia de clasa I. = 40 cor., — parohia de clasa II. rz 80 cor., — parohia de clasa III. = 20 eor. și clasa IV. = 10 cor. — vor augmenta fondul annatim cu 4460 cor. Aceasta dorință, mai mult pretenziune și fără comentat va înțelege fie-careie om cu inimă. Statutele peuzionărilor întreprinse de stat, clasele ofieianților și alte confesiuni Intr’un mod nedispusabil ne Îndreptățesc. Și eeea-ce este drept la preoți, aceea la co- munele bisericei este datorință. Din percepțiunea susmenită anuală: 60653 cor. de vom snbtrage spesele fondu- rilor de prezinte: 27255 cor. —®>ne rămân 33398 cor. Erogaținniie proiectului benevole: I. 54 văduve după anii de servițiu a soțului cu o pensiune anuală de 30'000 c6r. Anume 5 văduve eu servițiu de 50 aui, ă 800 cor. = 4000 cor. — 10 văduve cu servițiu de 40 aui, â 700 cor. = 7000 cor. — 13 vădnve cu servițiu de 30 ani, â 600 cor. = 7800 cor. — 14 vădnve cu 20 ani, ă 500 cor. = 7000 cor. — 6 văd. cu 10 ani, â 400 cor. = 2400 eor. — 6 văduve și mai jos de 10 ani, ă 300 cor. = 1800 eor. IL 120 orfani cu 10*000 eor. pe an. Anume: 60 minoreni orfani cu mamă pen- zionată â 50 cor. = 3000 cor. — 10 min. orf. cu mamă fără pșnziune â 100 cor. — 1000 cor. — 20 min. orf. de ambii părinți â 150 cor. sss 3000 cor. — 12 maioreni orfani cu mamă pensionată ă 50 cor. = Ivan abia se mai puteă ținea pe pi- cioare. Ca o poveste din „O mie una de nopți “ li sunau In urechi vorbele antica- riului. „Dar la urma urmelor trebue să o vând cuiva* — zise el In fine, dând din umeri. „Doară n'o să mi-o pun eu la grumazi!* Anticarul ee mai resgândi puțin. „Dacă chiar e vorba să-ți dau nn sfat. — apoi ascultă, Ivane! Du-te cu salba la Curtea împărătească și și stârnește să ajungă chiar In mânile țarevnei. Singnr Petersburgul e In stare să o rescumpere/ îngânând, Intre închinăciuni, câteva vorbe de mulțămită, Ivan Iși luă bățul și eși. Iu curând străbătea iarăș stradele Varșoviei, pășind visător înainte. III. Trecuseră de atunci câte-va luni, și albnl iernii stăpânia aenm întinderile Rusiei. In o sanie ușoară, trasă de trei cai, trecea Ivan Bender, Imboldorit In un cojoc lung, negru, pe drumul, ce duce dela Gacina spre cetatea împărătească a Petersburgului. O poruncă împărătească avei Ivan in bu- zunar. care li deschidea porțile Peterhofului, porțile palatului. Umblase mult și așteptase mult după ea, dar In urmă totnși! Aveă slobozenie de a duce și a preda el însuși, țarevnei salba da mărgăritar. In ținută umilă, ztnerii, stătea ei acuma In fața Împărătesei, iar împrejurul lui ju- vaergii cei mai de frunte ai orașului, che- mați anume de țarevna. Cercarea mărgăritarelor începii, dar abia ținti eâte-va minute. Prea era curat I mărgeanul, ca specialiștii să nu se poată convinge despre aceasta deja la prinia pri- vire. După o scurtă sfâtuire spuseră prețul; se declarară unanim pentru 675.000 de Ruble. Țarevna răpită de mărimea și strălu- cirea mărgăritarelor, dădti poruncă unui oficial in uniformă strălucitoare, să plătească Ini Ivan numai decât suma botărîtă. Ivan nu era slab de fire, dar vorbele, cari li sunară in urechi ca o poveste fan- tastică, II amețiră. Ochii, cari mai înainte cu atâta smerenie erau plecați spre pământ, i-se deschiseră mari, tot mai mari; și de- odată și-i închise iarăș pentru a-și putea da samă despre mărimea sumei. Nu știa, de-i vis, ori aievea? „Urmează-mi, te rog", li zise cassierul, oficialul cel In uniforma aurită, cu fața ro- tundă, fără barbă. Și după ce-1 purta pe Ivau prin multe coridoare, la dreapta și la stânga. în urmă deschise tn fund ușa ia o chilie mică, umbroasă, cu puțină mobiliatnră. Aci luă o coală de hârtie, ce pnrta In tipar mare insigniile împărătești, scrise în grabă câte-va șire și o dădti lui Ivan s’o subscrie. Mâna ini Ivan tremura, abia Iși putti iscăli nume! e. . „Vei mai aștepta puțin*, zise cassierul, „până ce o duc Majestății Sale spre sub- scriere; dnpă aceasta vei puteă ridica banii numai decât dela cassa Cnrții. Până atunei, dacă poftești ceva, mâncare ori bec tură, poruncește numai și-ți vor aduce îndată.* Ivan, care în mersul grabnic al lucru- rilor, nu puteă încă înțelege bine cele ce se petreceau In jurul său, dădea numai afirmativ din cap. — In vreme ce oficialul se depărtă zimbind mișelește. Trecut-au ceasuri lungi de așteptare, dar oficialul nu se mai relntorcia. Minutele se perândau grele, ca de plumb, păreau eternități, Și amurgul începii de timpuriu a-și strecura cenușa Iu odaia neluminată, căci norii suri învăiniseră ceriul, ascunzând ori ce licărire de sus. Dealungul străzilor sufla nn vânt umed, rece, care se învăluia plângător printre eoperișele caselor și peste cupolele multor biserici. Și Intunerecal creștea din ce In ce mai mult. Fiori reci Începură a furnica prin trupul lui Ivan. DibUind pe Intunerec, află o lampă mică și o aprinse. La lumina slabă ce o împrăștia In fntunerecul misterios al odăii, Ivan se apropie de ușe. Dar mâna-i încremeni pe zar și fața li îngălbeni ca ceara: ușa era Încuiată. Se trase înapoi și se așeză pe un scaun; părea amețit cu totul și nu-și mai puteă da samă, de cele din Împrejurul său. Ca un vârtej trecură peste el acum cele ce urmară. Căci In curând se auziră pe co- ridor un amestec de pași și apoi voci În- fundate, Înaintea ușii. Ivan aștepta fără resuflu. privind eu Încordare spre ușe; aceasta se deschise — și. o fioroasă amă- gire. cei ee au InteM de hună samă n’au venit să-l scape: erau mai mulți cazaci. Se apropiară de el și-l prinseră. Ivau, ca deșteptat dîntr’un vis greu, se smuncî odată desperat — dar brațe puternice Ii strinseră mânile la spate, legândui-le. Ivan voi să țipe, dar nu puteă: un mod mare i-se așezase In gât, și nn scăiuș li astupa gMh. îusiuia du e* ar fi puiuț ssamn w*«a sunet. Se lăsă deci cu totul In voia caza- cilor, cari din câte-va tăieturi de foarfeci Pag. 186. UNIREA Nr. 24. 600 cor, — 6 maioreni orfani cu mamă fără penziune ă 1Q0 cor. = 600 eor. — 12 maioreni orfani de ambii părinți, â 150 cor. = 1800 cor. III 10 preoți deficienți dnpă anii de | servițin 11'800 cor. Anume: 2 defieiepți cu servițin de 50 ani, â 1600 cor. = 3200 cor. — 2 deficienti cu 40 ani, ă 1400 eor. — 2 deficienti cu 30 ani. ă 1200 cor. — 2 deficienți en 20 ani. ă: 1000 cor. — 1 deficient cu 10 ani, 800 cor. — 1 deficient mai puțin de 10 ani. 600 eor. IV. Spese de administrarea fondurilor și altele 3000 cor. Suma principală a era- । Rațiunilor: 54'800 cor. (Va urma.) Dispută. — Jurnalul „Voce dei Po- polo® din Fiume publică In 12 Maiu n. a. c. un articol, în care un socialist necunoscut provoacă pe cappuccinul P. Gaetana din Fi- renza la âs^șiută publică asupra chestiune: sociale. Acestei Invitări P. Gaetano ră- spunde numai decât, mergând la redacția jurnalului amintit, spre a. se informa eine e adversariul său. însă fără de nici un re- sultat. Ba chiar și declararea publicată în foi a P. Gaetano, că e gata ori și când a se supune la dispută, a rămas fără efect spre rușinea socialiștilor. Spre a-i scoate din situația critică, se găsește în momentul din urmă un anumit Guido Marangoni, so- cialist. eare promite să ducă la isbândă causa socialiștilor și enunță în „La Bilaneia% că are să vorbească îu ziua de 15 Maiu despre „Socialismul democratic și clerical*, combătând învățăturile clericalilor despre chestiunea socială în fața P. Gaetano. Ziua mult așteptată sosește și un public immens, clasa- inteligentă din Fiume toată, participă la conferință, în care un serman călugăr avea să apere religia sa, principiile cre- știne, credeul bisericei sate. După o confe- rință erudită a lui Marangoni asupra espo- sițiuuei din Milano, care durează foarte mult îi retunseră părul și barba. Traseră apoi peste el un sac larg, patru inși îl ridicară pe umere și plecară. Ivan vedea acuma bine țesetura unui plan infernal, prin care el avea să fie cu ori ce preț delăturat. Dar îu sfârșit ori și unde l-ar duce, afla-va. el totuși cât de târziu vre-o cale, ea să descopere adevărul. Aceasta era singura dorință, ce-l ardea acnm: să poată sfâșia odată mreaja de în- șelăciune și mișelie, ce se țesuse în jurul lui. . în noaptea oarbă, prin vâjâitul visco- lului, ce alerga pe stepele fără hotar, mergea Ivan într’o căruță închisă spre un țel necunoscut Paradisul visat zăcea în ruine. (Va urma.) Cărți poștale ilustrate, C cu vederi din Blaj. Bucata 6 fileri. — Suta 3 cor. franco. și abusează de paciința publicului îndelung răbdător. începe foarte târziu (bagsamă îi era încă), conferința despre tesa anunțată. Dânsa nn conține altceva, de cât erunțiuni vulcanice .contra clericalilor, pe cari îi în- vinuește cu mai multe crime. între altele, că exploatează poporul ignorau:, că atrag pe poporul chiar cu forța pe partea lor, pătrunzând în casele lui. chiar și în crișme. spre a-și câștiga aderenți (horrendum dict.u), esploatează mai departe acelea? mijloace, de cari se folosesc socialiștii In planurile lor, cari puncte toate le pertraetează mai pe larg. ■ ■ Punctul culminant ai conferinței a fost esamenul său critic asupra enciclicei „Rcrum ' Novarum® a lui Leo XIII,, care zice eă e dictată numai de oportunismul bisericei ca- tolice. care a știut și știe îu totdeauna să esploateză și seducă poporul. Ne pare rău că nu putem publica contra argumentele P. Gaetano, căci foaia în Nrii, ee ne stau la disposiție, ne snune numai resultatul final, triumful causei cato- lice prin combaterea argumentelor adversa- riului. P. Gaetano profund cunoscător a chestiunei sociale.' urmărește ' din punct in punct argumentele contrarului, dovedește chiar contrarul lor cu o logică și o putere admirabilă, citează dovezi, fapte palpabile, înaintea cărora amuțește adversariul și e silit să ge declare de învins. Urmarea dis- putei a fost, eă Marangoni i-a strâns mâna P. Gaetano. iar publicul i-a răsplătit pe acest din urmă eu apia tise, ce nu mai voiau să se sfârșească. Așa o pățește socialismul ori și unde și ori și când, dacă e supus nuni esamen mai serios și e urmărit până în consecințele sale mai depărtate. Această învățătură, care înaintea realității crude dispare și se nimicește de sine, nu e făcută pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire. CORESPONDINȚE. Visitație canonică. ' Tr. Dârgea, Maiu n. 1906. Examenele școlare din tractul nostru s’au făcut în anul acesta înaintea inspec- torului scolastic arhidiecezan, Presentarea blândă și simpatică a învățatului canonic Dr. Victor Szmigelski, a făcut o impresiune foarte plăcută în toate parohiile tractului. Pe aici a fost ceva de tot rar a vedeâ câte un fruntaș bărbat luminat a bisericei noastre venit din centru. Pentru aceea po- porul, preoțimea și dăseălimea cu drag l-a așteptat să vină ia ei acasă, să vorbească eu ei, să le spună un cuvânt dulce, să le deie îndrumări și inviațiuni pentru viață; să descopere defectele, și să le arete mij- loacele de îndreptare. Cu muit dor era așteptat în fie-care parohie, delegatul preabunuiui nostru Mitro- polit și sărbătoare era petrecerea sa acolo, deși primirile solemne au fost oprite la do- rința espresă a dlui canonic. Dsa a visitat cu mult zel toate paro- hiile și celea mai mici și fihile. cercând cu deamăruntul s. biserică, vasele sacre, vest- mintele, cărțile, casa, superedifieatele, averea bisericească, școala, eu un cuvânt tot, ee atinge aceste doue instituțiuni. La esamennl elevilor s’a distins prin o manieră de tot fină și nobilă,- mergând printre elevi, și agrăindu-i. ceea ce foarte au plăcut părinților și pruncilor. Defecte șt greșeli credem că s’au aflat destule, dar suntem convinși, că acelea se vor îndrepta în timpul eel mai scurt, căci acele an fost relevate cn o blândeță atât de nobilă. în cât âm văzut că avem de a face cn un. adevărat Părinte, și nu cu un Superior strict și respingător. Roade bune și îmbelșugate va produce aceasta visitațiune canonică. Recunoștință și mulțămită prea bu- nului Mitropolit. Recunoștință și mulțămită domnului canonic Dr, Victor Szmigelski. care n’a cruțat timp și osteneală a veni între noi, a- vorbi cu noi. a ne îndrepta și povățui. i. s. încheiam anului școlar. Rece-Cristur, 17 Maiu 1906. Astăzi a. m. ni-s’a dat bucuria rară, de care n’a fost împărtășită aceasta comu- nitate bisericească, de când bătrânii noștri își aduc aminte. Și aceasta prin împreju- rarea, că inspectorul școalelor poporale din arhidieeeză Dr. Victor Szmigelski. însoțit de cătră protopopul tractual al Dârgei, Andreiu Jovian. a luat în socoteală munca isprăvită în cursul unui an, în ogorul deș- teptării, luminatei și culturei dată inimilor fragede ale poporului nostru. Momeri înălțător, a fost, când comi- sarul prudent și profund cunoscător în in- strucțiune și educațiune, a deschis esamenul, când cu obicinuita lui blândeață și surie capțivător se adresă cătră copii să fie cu- ragioși și voinici a-și da samă de cele în- vățate, când spuse cuvântul puternic, că voința și dorința părintelui iubitor și păsto- rului bun, care guvernează dieceza, adecă a Mitropolitului să împlinește ca venit la fața locului, să vadă resultatul muneei, să ducă veste bună și mulțumitoare Arhiereului, care poartă și ține la sufletul său dragostea fiilor sufletești. Mulțămire se vedea de pe fața in- spectorului școlar, când îmbraeați în haine sărbătorești peste 70 școlari cu sfială, dar hotăriți și mândri așteptau să fie întrebați, în curgerea esamenuiui bucuria inspecto- rului creștea și se potenta, văzând șirul lung a părinților și alți poporeni, cari întrau în sala de învățământ, să vadă resultatul ob- ținut în instrucțiunea copiilor. Pe ici-colea se auză șoptindu-se: „ve- deți popa nostru a știut pentru-ce a globit părinții, cari nu și-a trimis regulat copiii la școală.® De altă parte „ce ar face acum învățătorul, cu ce și-ar da samă, dacă popa ar fi lăsat dnpă noi?® în urmă „frumos lucru și ispravă cn puțină asprime, că așa examen n’am văzut nici odată, ne face nouă cinste.® „Ce bine că ne-a găsit în rând bun trimisul Mitropolitului și nu mâneam rușine.® între astfel de tălcuiri își urma esa- menul cursul, esaminând copiii din religia și biblie parohul, iar din oelealalte studii învățătorul losif Pop. Când se oboseu co- piii. esamenul era întrerupt câte printr’o căutare, iar inspectorul prin tractarea sa Nr. 24..UNIREA Pag. 187. plăcută, netezând fețele copilașilor fragezi îi încuraja ia răspunsuri hotărî te. După examinare 'parohul loeal I. Costin în scnrte cuvinte rugă pe represen- tanrnl consistorial: Să ducă mulțămita și supunerea fiilor credincioși preabnnnlui pă- rinte Mitropolit, pentru nebumeratele bine- faceri sufletești, de cari face părtașe turma Sa cuvântătoare. Mulțămește apoi Inspec- torului esaminător și-i roagă a luă la apre- țiare greutățile începutului și multele nă- cazuri. cari numai eu greu se pot birui, și" cari împedecă factorii chemați nu odată deia resultatul dorit. Promite însă, că pu- tând birui multele pedeci. cari sunt vrăș- mașe deșteptării poporului, pe viitor speră a dovedi resuîtat și mai frumos. Cântân- du-se „întru mulți ani“, esămennl s’a încheiat. Inspectorul apoi firii obicinuita visită canonică în biserică și cercetă scriptele oficiale, aparținătoare de oficiul parohial. După cât s’a putut observa, — aflându-se toate lucrurile în rând corect. — trimisul mitro- politan a rămas deplin mulțămit. După masa Inspectorul se întrețină mai lungă vreme cu curatorii bisericei. în- șirându-le toate datorințele. la cari sunt îndatorați prin jurământ.. Noutăți. întru mărirea lui Dumnezeu. Sub inițiativa Speet. Domn lacob Popeneeiu, primpretore în pensiune și curator primar, s’a trimis nn apel cătră frații români ame- ricani. spre a contribui din câștigul lor spre ajutorarea bisericei noastre. în urma acestui apel, am primit din America următoarea colectă: Dionisie Comșa 5 dolari. Gerasim Comșa 1 doi.. ' George I. Sofonia 50 cenți, Achim Diacu 40 c., loan Isaie^b c.l Maxi- mi lian Martin 25 e.. Dise Ranua 25 e., Dinu Tărmonea 25 c.. Axente Codrea 25 c.. losif Lucaciu 25 e.. loan Iordan 50 e., Alexandru Iordan 50 o., Izidor Dorea 25 e., Nicolae Grapă 25 c.. George Vernea 50 c., Andrei Drăgaș 1 do! . Vasile Silia 50 c., Matein Voila 25 c„ loan Ghindia 50 c,, George Gitia 25 c., Tunase Motoc 50 c.. Iulian Coman 25 c., Pavel Sopa 25 c., Cesar Jur- covan 25 c., Petru Telea 25 c., Filip Silia 50 i'.. loan Stermiu 50 c., Toma Achim 20 e. Sebeș Jânos 25 c.. George Pridon 50 c., Mihaiu Gali 30 c., George Pârvu 30 e., Filon Urdea 40 c.. losit Căbaș 50 c., Ge- orge Boer 20 c., loan Stroia 20 c., Nicolae Frățilă 20 c.. lorgu Vintilă 25 c., Tndor Istrate 25 c., Dica Sucin 25 c.. Moise Pandrea 25 c., loan Bodogaian 25 c., loan Grasea 25 c., Ilie Visu 25 c., Zaharie Bodogaian 25 c.. Gligor Stancoviciu 10 c.. loan Albu 25 c., Alesandru Sălăgian 25 e,, Maxim Șulea 25 c.. Sofron Dana 25 c., Filimon Creți 25 e., Clement Canja 25 c.. Filimon Dana 20 c., Dumitru Dana 25 c., Moise Crețu 20 e., Rosalim Axinte 50 c., Petru Axinte 25 e., loan Oana 20 c., Simion Dana 25 c., Simion Axinte 20 e.. Audreiu Man- ciuleâ 20 e , Sofron Bonfa 25 c.. Andreiu Canja 25 c.. Serafim Grinda 25 c,. Serafim Boaufa 25 e.. Nicolae Bodogan 10 c., Ni- colae Nan 25 c., Nicolae Pîrvu 25 e., Ni- colae Păcurar 25 c., Andreiu Modorcea 25 c., loan Bârsan 25 c.. George Urdea 25 c., Miron Boieria 25 c., Leonte Mihăiiă 25 c., lenahe Popa 25 e.s Vihente Bârsan ’ 25 c„ Petru Netta 10 e., Petru Lita 10 c., Sâudor Jânos 15 c., Sofron Canja 25 e., Andrein Boanfa 25 C, loan Peană 25 c., loan Stoița 25 c., Dumitru Lup 10 c.. Ge- orgiu Snein 25 c., Nicolae Rus 25 c., Gligor Voicu 25 c.. Nicolae Țiției 25 c., Simion Visu 25 c., Vasile Sâriean 20 c., Gerasim Mărginean 20 c., Nicolae Săiagian 25 c., loan Trimbițas 40 c., George Tainda 25 c., losif Timarin 25 e.. Nicolae Sălăgian 25 c., Arpn Snie£ 25, c„ Clemente Bonfa 25 c., Petru Dană 50 e.. PeterJLajoș 25 e.. Sândor ; Mari 50 c. los Kramer 30 c. La olaltă suma de 33 dolari 75 cenți, adecă 168 cor. și 75 fileri. In numele credincioșilor mei, mulțămese ferbinte coleetanților și poftesc ca bunnl Dumnezeii să le răsplătească în- suțit. Asemenea mulțămită aduc și Speet. , lacob Popeneeiu., care totdeauna s’a îngrijit de prosnerarea și înaintarea bisericei. V.e- ! rieția-inferioarâ în 15 Maiu 1906. — Emi- lian Aldea, adm. parohial. Știri personale- Dr, Romul Boita, fost eandiaat de advocat in Blaj, a depus eu ; bnn suces eenștira oe advocat la Oșorheiu. । Simpaticul advocat tinăr. își va deschide I cancelaria în orașul D.-Sân-Mărtin. Atragem ' de pe acum atențiunea românilor din acele nărți asupra acestui fapt îmbucurător. ren supliment: Henric Ibsen (Ilustrație) Numărul: In țară 20 bani. în străinătate 25 bani. Abonamentul: în țară 10 lei pe an. în străinătate 12 iei ne an. Redacția, Strada Buzești Nr. 42. Administrația: Str. Regală, 6 (Tipografia „Minerva"). „Neamul Bomâneso". Anul I. Nr. 4. cu următorul cuprins: Țara, guvernul și par- tidele față de Jubileu. Cine și ce făgăduiește țeranilor Societăți și praznice pentru săteni, de N. lorga. — Mizerie la sate: plăți și pre- turi, de V. Caraivan. — Prietinii noștri Evrei. — Șezători și bătăuși. — Bursă și studenți. — Scrisoarea românilor din Transval. — O fericire nouă: loteria de stat. — Ce-i trebue Dobrogei? — Care e datoria junimiștilor? — Două din multe socoteli greșite ale cârmu- irii. — Traian și dl Suliotti. — Cum dorim cu toții să fie Principele Carol. — Cine tre- buia să facă monumentul războiului. — Orașe mici și împrumuturi mari. — Bani găuriți și bani cu două fețe. — Sticla cu grăunțe a ziarului „Patriotul". ■— Un râu care mi- roasă urât: Lotrul. — Scrisoarea dlui Pop de Băsești. — Cele dintâi cuvântări româ- nești în parlamentul Ungariei. —, Cine ne învață a nu iubi pe francezi — Partidele și lucruri în Bucovina. între Unguri și Au- strieci de N. lorga. — Ce a fost în adevăr omorul i dela Grebena din Macedonia, de Macedoneanul. — Numărtl 16 bani. — Abo- namentul: în țară pe un an Lei 15; în stră- inătate Lei 17. „Păstorul Sufletesc" periodic de predici, Anul I. Nr. 6. cu următorii sumar: Partea ! Ziua I. de s. Rusalii, după loan B. Camp^* delii, de un preot — A 11-a zi de s. Rusalii, de Grațian Flonta, preot — Dumineca tuturof sfinților, de George Maior, preot. — Dumi- neca a Il-a după s. Rusalii, de I. Budișan, preot — Dumineca a IH-a după s. Rusalii, de Alimpiu Coste, preot — înaintea sfintei Eucharistii, Meditațiune, de S. Gocan, teolog. — Datorințele preotului de a învăța poporul în biserică și tinerimea în școală, de loan Bochiș, preot. — Partea II. Liturgica, sau tâlcuirea ritului bisericii resăritene române, (urmare), de L. Sima, preot — Oratoria sacră, (urmare), de Ariton M. Popa, prot.—• Cronică. — Posta redacțiunei. — Partea III. Publicațiuni. „Dela țară", primul volum al colabora- torului nostru loan Agârbicean, e bine apre- țiat de celea mai competente critice. Dl lorga în „Sămănător", Dr. Sextil Pușcariu în „Luceafărul" și cronicarul dela „Revista noastră" sunt de perfect acord în a lăuda talentul dlui Agârbicean, care promite a deveni un artist mare. îndemnăm pe toți cetitorii noștri, să grăbească a-și procura acest volum. Prețul cor. 1'20 -|- 10 fii. porto. Se află de vânzare la Libr. Semin. în Blaj. Augustin Paul: întră Someș și Prut, schițe, impresii, amintiri. Costă cor. 130 și se pot procura dela: Librăria Seminarială din Blaj. Poșta Administrațiunii. Am primit și cuităm abon. dela: Varadia pe 1905. Sânleurinț pe 1905. Uratul de Câmpie pe 1899 și 1900 până in l-a Septemvrie. Baca rom. pe 1903. Cehului rom. pe 1905 și 1906. Odorheiu pe 1906. Mocrea pe 1894—1897. M. B. Hațeg pe 1906. Borgo-Tiha pe 1906. Cristolțul mare pe 1904. Micuț pe 1906. Revițel pe 1906 sem. l-im. Satul nou de jos pe 1906. Dr. A. P. Cluj pe 1906. Crăciunelul sup. pe 1900 și 1901. Sevestreni pe 1905. Bauțarii de jos pe 1906, Dr. G, Tr. Bistrița pe timpul diu '/4 1897—1904. Brddszdda pe 1899. R&> pe 1904 sem.-2-Iea, Primim. Binevoiți a solvi și anii 1905 ți 1906. Bend pe 1906 April—luniu. Eâciu pe 1906. Bdbor pe 1906. Chimitelnic pe 1903 ți 1904. Casonul mare pe 1906. Ceialalți bani i-am străpus »Foa:ei Școlastice*. Papbikd pe ’/s 1903—7, 1906. Poptelec ți Fizeț pe 1905. Dredad-Săplac pe 1900. Muntele Băițoarei pe 1906 sem. 2-ie ți 1907 sem. l-im. Gâloț-Petri pe 1904 ți 1905. B.-Ujldk pe 1906 sem, l-im. CsBtteUk pe 1906 aem. l-im. Bedeu pe 1903. Gilad pe 1905. Reginul săsesc pe 1906 aem. l-im. I. M. Bpesta pe 1906 sem. 1-im, Dr. A. Cs. Ibațfalău pe April—luniu 1906. Cioara pe April—luniu 1906. I. L. Deva pe April—luniu 1906. Bogata rom. pe April—luniu 1906. P. C. Mediaț pe April—luniu 1906. Casina Beiuț pe April—luniu 1906. P. P. M. Bdcău pa 1905. Vaida-Sdntioana pe 1906. Csa- ndlos pe April—luniu 1906. Reun. lect. Ndsltud pe April—luniu 1806. Cecârlău pe April—Sept. 1906. Ciula mare pe 1899, G, M. M. Beiuț pe April—luniu J906. Poiana (Năsăud) pe 1806. Sanislău pe */to 1905—‘/i 1906. ESrSs-Topa pe 1902 sem. l-im. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa ■ Cine nu a& Îngrijește de tușă păcătuește contra sa. Caramelle de piept ale lui Kalser cu 3 brazi probate de medici și reco- mandate contra tusei, ră- celei, guturaiului. 4512 recunoștințe dovedesc etec- tul minunat al acestei me- dicini. — Un pachet costă • 20 ți 40 fii. și aă pot afla la farmacia Carol Sehiessl - Blaj. (13) 6-32 Pag. 190. UNIREA Nr. 24 !u vara trecute, pe lingă toate seceta mare ce a fost, ........... totuși & ----- -' com Coase: Lungimea 75 90 cm, © © Clește de marcat oile 1 buc. C. 4-60 1 bucată C. 1’60 1'60 1'60 2 — 2'— Prima colonie de vița de vie de pe TABUAVĂ a căreia proprietar e FB. GAS PARI, Meiiaj 100, Transilvania, unica în întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă în quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate lifera vița de vie fru- moașă și trainică. " Catalog ilustrat, cu diferite epistole de recunoștință, să O © trimite gratis și franco. © © (25) 7-20 . © © SaJF" La cumpărare de 10 bucăți se dă o bucată pe deasupra. Pentru fiecare bucată garantez.- Adecă eu schimb ori-ce coasă prevăzută cu semnul care nn ar corespunde, chiar și atuncia, când ea a fost b&tut& și Întrebuințată. Economilor le pot recomanda cu cea mai mare incre- Clește americane g pentru botul por- g cilor 1 bucată Cor. s — 60. 100 inele la g ele Cor. —-50 fii. 2 dere coasa aceasta. în decursul anilor s’a sporit foarte tare numărul coaselor vândute. Fiindcă stau pe punctul acela de credință, că coasele prevăzute cu semnul C F J îucbp â fi scoase din întrebuințare sunt decis, îndată după-ce voia fi informat, ca la coasele ce sunt tn pregătire, sămnul C F J să fie duplu provăzut, în formă așezat umil subt altul. Tot . odată Îmi permit a atrrge atențiunea, ca la această bătătură să se observe ți sămnul pe unelte agricole. | C F J ț (15) 1-6. 8 & © © © © © © © 8 © © © © © © © Aceste coase, cu insigniul | d j | și uneltele de bătut coasa, garantate, se mai află la următoarele firme: ÎOÎgnita: Frații Gunne filială, loan K. Schuiler; Agârbicin (com. Târnavei-mari): loan Schuiler; Blaj: Oswald Schaffend; Dobârca; TomagBachmann; Frâna: losif Schuster; Făgăraș: Carol Kouig; Avrig; Gustar ĂVșiReschner;] Brad: Wilh. Prischak; Cristian: I. G. Connerth; Apoldul-mare: Ca țarina Wolff; Cincul-mare: Daniel G. Andree; Gnrarâului: loanTristiu; Hașag: HerbeiihțThomas; Ciznădie: Mihai Mathisa, Reuniunea de, Couznin; Cața: Regina Buchlioizer”; Sasclzd: loan Schlattner; Cincșor: loan Kauffman; Cârțișoara-sup. 1 îoan Scorobeț; Streja-Cârțișoara: loan Stopu; Loamneș: Horitz Klein; Lancrăm: Mihail Simonis; Nocrich: Herman Romer; Șeica-mare: Mihail Ehrmann; Mărtin: Sam. Schmidt; Sebeșul-săs.: loan T. Gross; Orlat: Simeon Loloi; Poiana: loan Bozdog; Richișdorf: Andreiu Nemenz; Noul-rom.: Arnold Leșinau; Ocna: Avram Savn, Stoia loan Precup; Săsăuz: luliu Kerekes; Jidvei: loan Orendi, Sara oii Wachsmann; Șelimber: Irimie Milea; Șeica-mieă: loan Brandtsch; Șoroștein: Elekes Lsjoa; Șona: losif Graei jun. & Victor; Săliște: Dom, Roșea Căpitauu;. Tilișca: Vasilie Inga. O © 0 © © © © BIBLIOTECA UNIRE1.*) 1. Benhur sau zilele Iui Mesia, de Levis Walace, 2 v? . . 2'90 2. M. Eminescu. Studii critic . -—.90 3. Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de C. Auner .... —.20 4. Nume de familie la românii din Ungaria, de A. Viciu. . —.12 5. Din vieța iul I. Micul de M. Străjan .... —.16 6. Albertina. Povestire de Dr. V. Bojor. . . . —.30 7. Gestiuni din dreptul bis. unite p. I. II. .... 3'40 8. Cele doue fețe ale lumii de Nicu................................—.30 9. Ziua Deșteptării de Aurel Fodor................................—.16 IO. Cele două conștințe, pieză teatrală în 5 acte, trad. de Simion Zehan . . . —.40 *) Aceia, cari vor comanda de odată toți 10 Nrii, ii primesc cu 6" 10 cor. in loc 8'84 cor. 4 5 © Nicovale, forma, fig. 2 3 Ciocane, fig. 5 ă 250 300 1 bucată C. —'96 —'86 1 buc. C. —'86 —'90 0 6 fig. 6 â S00 grame. 7. C. 1 - Nicovalele ți Ciocanele se vând pe lângă garanție pentru flecare bucată. Fiecare bucată, care © s'ar dovedi sau prea moale sau prea tare, se schimbă. . 2 Verigi de coase, fig. 4. 1 buc. C. —'18. Tocuri de cuți, smălțuite pe dinlăuntru ți pe din @ afară 1 buc. C. —'42. § Cuți dela 10 bani in sus, în variație bogată. îndeosebi recomand: Cuțite americane 1 buc- § C. —'40. Cuți de Berganto vinete închise, cu semnul C F J 1 buc. C. —‘80. Greble de fer pentru coase de holde, pentru a le țirofa pe toporițtile obicinuite pe lemn fig. 7. 1 buc. C- 1'30. A apĂrut: > IITURGIERIHL Prețul unui ex. crudo . legat . pe hârtie „pr4ma(t 6 & Pe hârtie velină consistentă: crudo...........................d legat...........................8 cor. » cor. » Cărți de rugăciuni; a V. ediție ACATEM, H5 ciuni pentru pietatea fiecărui creștin. Revăzut și completat. — In rugăciuni această carte e un adevărat mărgăritar sufletesc, o carte foarte potrivită pentru fiecare. — Costă leg. I cor. + 10 fii. porto. FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. Ml rtise?. Liturgie, cu Troparele și Condacele învierii și ale sărbătorilor de peste an, și Troparele morților. Pre- țul 32 fileri. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg. 24 fii. Tipografia Semioarialui Arhidiecezan. P------:------- Abonamentul: Pentru monarchie: Pe *n 12 cer., 'I, an 6 cor., '/* an 3 eor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc-, Vi an 9 frc., ’/4 an 4 frc. 60 cm. Foea apare in fie care Sâmbătă. MîW Foaie bisericeascâ-politicâ. Inaerțfcml; Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Toț ce privește foaia să se adreseze Jâ: Re- dacțiunea ți admini- strați un ea „Unirei in Blaj. Anul XVI Blaj, 16 Iunie 1906. Numărul 25, VIENA și MAGIARIL Ori-cum ar fi veacul nostru de rafinat, în chestii gingașe e totdea- una cu o reservație mentală, că dacă vorba dulce și rafinăria diplo- matică nu duce la izbândă, să aibă îndată la îndemână forța fizică, pă- rerea brațului. Oăci în decursul istoriei multe s’au schimbat, astăzi chestiile mari ale popoarelor nu le mai resoalvă numai caprițiile cape- telor încoronate, ci conlucră la re- solvarea acelora multe forțe. Apa- ratul diplomatic și-a ajuns apogeul. Germania vrea cu dinadinsul războiu cu Franța, înainte de ce aceasta și-ar fi pus armata pe un nivel de luptă cu cea din Germania și diplo- mația din Algeziras nu-i lasă, Turcia vegetează din grația diplomației europene, Ungaria ar vrea să se rupă de Austria și iarăș li-să opune diplomația. Cu un cuvânt diplo- mația joacă rolul cuvântului ultim din vechime. Pe lângă toate ace- stea convingerea omenimei nu s’a schimbat, că tot numai puterea brachială este la urma urmelor mij- locul exclusiv de a pune capăt unei stări de lucru. Aceasta este un lucru așa de sine înțeles, încât e neesplicabilă tulburarea foilor ma- giare pentru demonstrațiile Viene- zilor în contra membrilor din dele- gația magiară. Delegațiunea magiară a ținut Duminecă în 10 crt. în palatul ma- giar din Bankgasse, Viena, o con- sfătuire, că ce atitudine să ie față de expozeul miniștrilor comuni și față de pretenziunile militare comune. Tot atunci s’a ținut o altă adunare în casa orașului sub presidiul prin- cipelui Liechtenstein, la care au luat parte cam vre-o 30,000 de ce- tățeni vienezi, ca să protesteze în contra tarifului vamal independent magiar, la a cărui prezentare în dietă a căpătat autorizație ministrul president Wekerle dela monarhul, fără a mai fi consultat în privința ] aceasta și bărbații de stat ai Au- j striei. S’au ținut aci vorbiri foarte înflăcărate în contra „iudeo-magîa- rilor“, ba vorbirea primarului Lueger a ațițat într’atâta spiritele, încât strigătele de „pereat Ungaria," jos cu Kossuth, nu-și mai luau sfârșit. De felinarul unei lampe s’a spânzurat o păpușă îmbrăcată în roșu-alb- verde, pe care s’a pus inscripția Kossuth, apoi a plecat întreg con- voiul cătră palatul magiar din Bankgasse, a cărui ferestri le-a bombardat cu petri. Un caz de altcum unic în feliul său, căci de astfel de demonstrații magiari încă nu au avut parte în Viena și judecând și după vorbirea ministrului president austriac ba- ronul Beck, încordarea; dintre Au- stria șî Ungaria și-a ajuns culmea. Monarhul până acuma î.n totdeauna a accentuat, că pactul din 67. este un contract între Austria și Un- garia, prin urmare toate cestiunile, cari ating acestea două țări, au să se resoalve cu învoiala ambelor si chiar și formarea cabinetului We- kerle a fost condiționată de aceasta. Coaliția a fost însă de altă părere. Ungaria este stat independent, și ca atare nu are nimic comun nici cu Austria, nici cu guvernul au- striac și schimbarea, respective re- stringerea pactului dualist o face cu învoirea singur a monarhului, fără a întreba pe un al treilea factor, pe guvernul din Austria. Așa să vede, că rațioținarea aceasta a gu- vernului magiar a aflat resunet la Curte, căci Wekerle a primit auto- risația de a prezenta în dietă pro- iectul de separare vamală de cătră Austria, fără a fi întrebat la aceasta guvernul austriac. Va să zică tra- tările diplomatice în jurul revizuirei pactului și mai ales a chestiunei vamale s’au sfârșit cu biruința gu- vernului magiar și cu înfrângerea celui austriac. Rămâne ca după isprăvurile acestea diplomatice să-și spună mulțimea părerea, a cărui primă mișcare a fost demonstrația de Duminecă. Vor urma poate și mai multe și mai grave, că resonamentul din urmă a oamenilor este totuși forța brațelor. Și aceasta n’ar trebui să sur- prindă opinia publică magiară, nici guvernul ungar, care vede mai mult, că ce îndrăznesc alții față de invio- labilitatea lui și nici decât, că ce-și permite el față de noi. Dacă noi am pune într’o cumpănă legea și în cealaltă violența și forța erată, ce o am întimpinat numai dela 67 încoace din partea stăpânirei, de cumva s’ar și puteă face o astfel de asemănare, ar fi un aspect de o diferință fenomenală. De era lui Tiâza Kâlmân nu mai amintim, că ne dăm prin aceasta nouă un te- stimoniu de o rară slăbiciune, nici de volniciile faimosului Bănffy cu secția lui de naționalități, amintim numai volniciile guvernului și a or- ganelor sale, ce le-au comis față de candidați! naționalităților la alege- rile dietale din urmă. Numai că pe acestea să înțelege, că nu le încre- stează nime, când sunt făcute de stăpânire pentru salvarea ideii de stat. Când deci și germânii din Au- stria, a căror fire domoală a de- venit proverbială, au ajuns să.se amestece în consultările diplomatice prin bombardarea ferestrilpr, să vede, că țările acestea două au ajuns într’o situație de tot critică. Vienezii pentru de ași apăra interesele lor să folosesc acum de acelea arme, de cari s’au folosit magiarii pentru a resturna guvernul lui Fejdrvâry și a ridica coaliția la putere. Scandalele dela instalările fișpanilor, ouăle clocite, boicotul, bătăile în Ungaria și-au avut efectul dorit, suntem curioși numai de aceea, că în Austria oare ajun- ge-vor pânăla acestea stări de lucru ? De vor ajunge, atnnci austri- ecii au învățat mult dela magiari, aceștia însă, uită tot trecutul, tot ce au făcut ales față de naționali- Pag. 192. U N I 5 EA . Nr. 25. tăți, toate persecuțiile, toate mij- loacele drastice, adese foarte dram- atice, cu cari nu odată au cercat să ne capaciteze pe noi, că în țara aceasta totul e magiar și pentru: magiari, si că chiar și în oașul acela, când Românii-pretindeau cele mai elementare drepturi, respectarea legilor, răspunsul era: demolarea casei Drlui Raț din Turda, închi- derea comitetului național, baioneta și pușca. Fie turburările acestea din Viena pentru guvernanții noștri o învăță- tură și aducă-și aminte de vechiul proverb, că ceea-ce ție nu-ți place, altuia nu face! Fondul viduo-orfanal și al preoților deficienți în dieceza Orâdană. (Continuare ți fine). De prezinte spesele ambelor fonduri sunt 27255 cor. Intrând în vigoare statutele proiectului nou din eșitele anuale: 60 653 cor. In anii primi 5 ani (1—5) spre acope- rirea pensiunilor nu va lipsi mai mult de a adauge cătră spesele de prezinte: ca 10000 cor. si spesele de administrare 3000 cor, Astfel percepțiunea anuală 60653 eor. scă- zând cn 40255 cor. ne rămâne de capital 20398X$—101990 cor. eu finea ălor 5 ani. Dela 5—10 ani crescând numărul vă- duvelor, orfanilor și deficiențelor — și ero- gațiunile se pot ridica cn 10 000 eor, și plusul percepținnilor interuzuriali cu finea aior 5 ani (5—10) va fi: 10398X5—W 90 cor. • Dela 10—15 ani figureze deplin ero- gaținnile: 54800 eor. și atuncia cu finea anilor 5 (10—15) ne rămâne capitalizare 5853X5=29265 cor. Astfel tn intervalul 1—15 ani am ca- pitalizut 101.990 cor. (1—5 ani) -j- 91990 cir. (5—IO) -f- 29265 cor, (IO—15 ani) sa 183.245 cor. Dar suma îs agii primi 5, capitalizată': 101.090 cor. stă sub roadă la 10 ani (5—15 ani), cu 6% = 61.140 cor. — Suma capitalizată dela: &—10 ard 519&0 cor. iar ne rodește în timp de 5 ani (IO—15 ani) cu 6% = 15.570 cor. Roada capitalului nou 183.245 cor. în modul supraseris rezultă: 76.710 cor., așa roadă roadelor în cifre: 259.955 cor. — Soma aceasta în 10 ani — voi esc oglinda de V* secol — cu 6 % = 164.310 cor. La 25 ani așa dar: 514.221 eor. 259 955 cor. -f- 164.310 cor. = 938.486 cor., j care capital cu 6% = 56.280 cor. la an. După cum arată cifrele pe lângă mân- gâierea mare dată văduvelor, orfanilor și defieienților, în intervalul de 15 ani mai putem capitaliza 259 955 cor. Cuota din percepți uni le anuali pentru fondul viduo-orfanal 72*5, — iară pentru fondul defieienților 275. Acestea fonduri ca două surori bune se vor ajutora și în- tregi una pe alta cu dragoste în unire — fără a se mistifica pentru încunjnrarea con- fuziunilor, ce totdeauna duc spre derimare. Iată în estras prospectul proiectului benevol din partea districtului de Luncă, sușternut cu umilința fiască cătră Măr. Or- dinariat spre dezbatere în sinod diecezan, fără care revizuirea fondului viduo-orfanal și al preoților deficienți — nu să poate în- tâmpla. Spre ștergerea lacrimilor afară de sus- menita modrnire nu e altă cale. Rază de mântuire nici dintr’o parte nu ne licărește. Ajută-te și Dumnezeu îți va ajuta. Noi înșine vom fi — datori suntem să fim și înaintea lui Dumnezeu, și înaintea oamenilor — mentorii prin jertfele iubirii, cari tot odată ca rodurile iubirii adevărate vor fi ejțeruA, Jertfii' este termometrul iubirii. Albinei este dulce povoara cărată eu dili- gință. Frica să nu ne stăpânească, când scopul e sfânt; la mărimea sarcinelor să un des nădăjduim, privind în sus — cu aju- torul bunului Dumnezeu nimic nn e greu. Toți vom fi asemenea iui Simeon Chireneu la ridicarea crucii. Fraților! să fim frați, frați adevărați, să avem iubire, care toate le produce și ăranjază într’un stil nobil, înălțător și în- suflețitor, chiar și jertfele noastre pentru pomul măreț, eare cu cât îi vom uda mai tare cu laerimele dragostei, cu atâta vom culege mai multe și mai dulci poame. La mișcarea noastră îmi vine să amin- tesc pe un poet marCj când ÎU agonia sa să adresă cătră fiul său: spune-mi o ideie bună și nu voiu muri. Idea desfășurată: spre ștergerea lacrimelor văduvelor, orfa- nilor și ajutorarea servilor s. altar — va fi nemurirea. Această nemurire vom crea prin unire din celea peritoare fără unire. La crearea lumii cuvântul „feu era cuvântul iubirii alui Dumnezeu; iubirea ne va da și nouă putere. Vom crea nemurirea! Fondul viduo- orfanal și al preoților deficienți. cari apoi vor fi „ aere perennius “ a istoriei mo- numentale — și nu a trecutului sterp fără nume. Olul văduvei din Sarepta. Izvor de mângâiere celor desperați: văduvelor, orfa- nilor, defieienților, — binevestind: eă am iubit mult, adevărat cu jertfe. Așa vor ră- sări din laerimele defieienților lăcrămioarele asupra mormintelor și va fi somnul nostru dulce, lin — pomeniți, ușorați, Îndulciți de cătră rugăciunile lor totdeauna bine primite de Dumnezeu. Nimica nu ne lipsește după bunul Dumnezeu, numai iubirea, carea este drept motorul desvokării puterilor — și iară îi .......FEUILLETON. Ivan Bender. — Povestire după V. Vondermifhl, — (Continuare și fine). . IV. Primăvara zimbia tn o strălucire dulce. Tufișurile și arborii se ascundeau în ver- deața tinără; florile de scumpie îmbalzaman văzduhul, iar prunii și piersecii păreau ninși de flori. Printre ramuri păsărelele cântau atât de vesele, de păreă că pe lumea asta n’ar fi decât zile cu soare, numai bucurie și fericire. Era într’o dupăamiază blândă de Maiu. în parcurile cetății caucaziene Kars era o mișcare vie. Soldați!, sub supravegherea gradaților. erau ocupați cu săpatul, eu re- tezarea tufișurilor și cu plantarea unui nou tericor pentru parc. Servitoare, cu copii mici pe brațe și de mână, treceau în sus și în jos pe cărările așternute cu năsip galben. De-odată un țipet ascuțit străbătu prin liniștea parcurilor, din spre lacul din aproniere. eare era îucunjnrat în parte de zidurile cetății. Toți alergară într’acolo; servitoarele și copiii se opriră, țipând pe țărmurul la- cului. Un copil căzuse în apă, . Soidații aruncară în grabă de-o parte hârlețele și lopețile privind înțeleniți la grămada de pe țărm. O luntriță se legăna goală pe lac și lângă ea sălta o pălăriuță pe valurile pline de lumina soarelui. „Ajutor! Doamne Dumnezeule, ajutor,4 se auzi țipând un glas din mulțime. Unul dintre soldați tresări. își arunca din fugă chipiul și hainele de pe trup, îm- pinse în lături muițimea ce-i stătea în drum și dintr’o săritură era în valnri. Se arăta bun înnotător, căci despica eu înieptături scurte și repezi valurile, și în curând ajunse la locul nenorocirii. Aci statii puțin; Încon- jură apoi odată, de două ori locul, zadarnic! Nici o mișcare, nici un sgomot nu-i destăi- nuia sinul închis al apelor. Curajul începea să-i scadă, privia fără nădejde împrejur, — când de-odată simți ceva mișcându-se aproape de el. Se întoarse grabnic, câte-va clipite brațele-i cantară în nevăzut sub apă. și acum ținea strâns la piept un trupșor rece. Și îucordându-și din nou puterile slăbite, se apropie încet de țărm. Aplecândn-se, așeză pe pagiștea verde, Încălzită de soare, trupșorul nemișcat, — și resuflă odată ușurat. Servitoarele desbrâcară în grabă hainele ude de pe trupul fraged, albit al băiețelului, care nu dedea nici un semn de viață. „Alexandre — Alexandre!4 strigă cu durere și desperare un general — era gu- vernatorul cetății — piecându-se spre băiatul nemișcat. Dădii în grabă adjutantului po- runcă, să cheme pe medic. Soldatul, ce-și primejduise viața ca să scape dela moarte pe un băiat mitițel, — stătea, de-o-parte, privind înduioșat. — Era Ivan Bender. Un susoin Ușor eși din peptnl copilului. —■ „Alexandre—Alexandre!4 chemă cu glas duios tatăl. îl luă apoi el însuși în brațe, și plecă spre palat. . . Guvernator al cetății Kars era pe atunci Olesciuc Simanovici. un general aspru, dar foarte iubitor de dreptate. Aici se aduceau și erau pedepsiți cu muncă grea și aspră soidații vinovați de neascultare și răsvrâtiri mai neînsemnate. Aici îi aduseră și pe Ivan Bender. Se dedase acuma cn munca grea și cu viața de ostaș condamnat, căci dela început s’a 1 sat în voia sorții, văzând, că nu se poate lupta în contra ei; soartea i-a fost vitregă în tot restimpul petrecerii lui în Kars. Ori ce încercare, de a-și puteâ spune cuiva, ce-i zăcea pe inimă, fii zădarnicâ. Superiorii nu se arătan de Ioc aplecați a se amesteca în afaceri private. Cu desperare vizii Ivan, că e pentru totdeauna zadarnic să-și mai cerce ei însuși mântuirea. în fundul inimii lui rămase însă nădejdea, că odată și odată sosi-va ea totuși vrtmea. când se va sfâșia mreja infernală, ce se țesuse în jurul iui. în ziua după întâmplarea de pe lac veni încă de dimineață la Ivan un ofițer. „Sehimbă-ț> hainele. Ivane, și-mi ur- mează. Dl generai vrea să vorbească ctt tine.4 Ori cât de lesne își puteâ gândi Ivan, că chemarea aceasta e în legătură cu în- tâmplarea de ieri, totuși li veni foarte pe neașteptate. Inima i-se sbătea cu putere în piept, când se prezintă înaintea guver- norului. . „Ivane Bender4, zise acesta, stringân- du-i pretinește mână. „Dtâ ești, care mi-ai scăpat dela moarte băiatul.— îți mnlțămesc.4 Uitându-și de regalele militare, Ivan se plecă cu smerenie. . „Dacă ai vre-o dorință.4 — continua generalul — „spune-mi-o! Mâ voiu simți Nr. 25 U NI fi E A Pag W3. mai ușoară decât credința. A iubi fie-cine știe, de roiește. Din iubire este zidit omul. Numai după cuvintele sânte: Să iubim unul pe altul, ca într’un cuget Bă mărturisim, urmează Credeai — Amin. V. Tămaț, preot. CORESPONDINȚE. Din America. Lăsăm să urmeze aici o scrisoare, pe care a primit-o deputatul Dr. luliu Maniu, dela o colonie de Români duți la America, ca un semn, cum frații noștri pribejiți pe străine ți depărtate continente, urmăresc toate mișcările celor rămași In țara mamă. Portage, (Pensylvania) 28 Maiu 1906. Ilustre Domnule Deputat! Astăzi noi mai jos subserișii, foști lo- cuitori tn comuna Cergăul-mare am primit știrea Îmbucurătoare dela soțiile noastre, cum-că după scrisa lor, In ziua de 30 April a. c. a fost alegeri noi de deputați In iubita noastră patrie veche; și cum-eă în cercul electoral al Vmțului-de-jos a renșit mult iubitul nostru advocat Dr. luliu Maniu. Nu pot să Vă descriu nespusa bucurii, ce a cansat tn noi această vestire, căci de ași avei o carte întreagă, nu mi-ar în- căpea ca să Vă descriu bucuria noastră. Deși depărtați de mult iubita noastră patrie cugetul nostru într’una era la lamiile noastre, la părinții noștri, la cele ce se întâmplă acolo. Dar astăzi primind bunavestire despre reușita .Partidului național* în persoana Ilustrității Voastre, ca deputat cu program național, nu Vă pot descrie bucuria noastră. Deși am lăsat acasă multe năcazuri nu am pregetat, nu ne-am uitat, că pe această zi avem plată 1 dolar 50 cenți, ci in corpore am rămas acasă, ca să săr- bătorim și noi această învingere. Cu deosebire eu fiind de față la ale- gerea din Ianuar annlui trecut, am plecat cu cugetul acela la Vinț,. că de sigur vom reuși. Dar mare mi-a fost mirarea, când am văzut căderea noastră. Și aceasta . a fost din lipsa conducătorilor și cu deosebire din partea unor preoți și învățători. Dar astăzi un mai este acea mâhnire, căci am auzit o bunavestire. Noi Cergovenii, deși nu am fost de față la acea mare bucurie, totuși ne-am adunat la olaltă și am sărbătorit învingerea românilor. Nu pot să Vă scrin mai pe larg, căci suntem la petrecere. Pentru aceasta Vă rog Ilustre Domnule Deputat, să binevoiți a primi sineerile noastre felicitări! Să trăiți la mulți ani. ca poporul român să-l puteți apăra. Și să fiți convinși, că nu numai acei de acasă Vă iubesc, — dar și cei mai depărtați de peste Ocean din mijlocul Pensylvaniei Vă iubesc și Vă strigă: Ai primit .stindardul1, poartă-1 cu demnitate! Noi in corpore Vă zicem: Irăiască Dr. 1UL1U MANIU! deputat național. Să trăiască la mulți ani! Vasiie Voina. George Căpâlnian. loan Muntean june, loan Mărginean. Vasiie Răcuci june. Ion Răcuci june. Petru lacob june. loan Finea. Petru Muntean. Dumitru Bârlea. loan Spătăcian june. Petru Voina. loan Voina a Nichi din Cergăul-mare. — Parienie Laslo și loan Buda diu comuna Șoimușnl- român (con. Târnava-mică). — losif Suciu. loan Hege^. Petru Sim, Vasilie Vodă sen. Vasilie Vodă jun. Filon Popa, loan Popa. Pavel Popa. Vasilie Stan. Vasilie Rus. Ge- orge Vonvulea, diu comuna Bord (cott. Târ- nava-mică). REVISTE. Viena. Ceea ce s’a întâmplat in Viena în 10 crt. Intre alte state ar forma un caaus belii între Austria și Ungaria, e luată însă numai ca o ofensă, peste care unii trec zimr bind, iar alții înjurând jidovește. . Drept vorbind magiarii în prima Iunie ar fi pretins multe și mari sa- tisfacții, dar să ceri si apoi să nu poți lua de nu. ți-să dă, e ridicol, drept aceea ei nu cer, că să tem, că nu li-să va da. Satisfacția, ce li-sa dă, sunt „regrete*. —- Lueger, sufletul mișcărei creștin-socialiștilor contra aspirațiunilorjidano-ungurești nu să mișcă să le deie satisfacția mică de tot, ce au îndrăsnit să o ceară magiarii. E cu mult mai mândru omul, decât să o facă. Foile magiare sunt foc și pară; să năpustiesc cu o furie de babă neputincioasă asupra lui Francisc Ferdinand, moștenitorul de tron, învinuindu-1 că. sprijinește mișcarea creștin-socialiștilor' nemți contra tendințelor națiunei alese magiare. Să svonește cu siguritate, că Goluchowski, ministrul comun al afacerilor străine, își va da dimisia. Magiarii au pornit o adevărată goană contra lui Goluchowski. București. în 17 crt. se va deschide oficios expoziția. Dintre paviloane cel mai frumos este pa- vilonul Austriei. Aplanarea diferendului, ce s’a pus la cale între Grecia și România nu a dus la resultate dorite. Ro- fericit. dacă ți-o voiu puteâ împlini.11 — Ca nn fulger străinei de-odaiă în ochii Ini Iran; fiori li strâbăteau tot trupul. „Un singur lucru ți-aș cere, dle ge- neral*. — Vorbele li ieșian anevoie diu gură; se vedeă, eă se luptă cu sine însuși. — „Nedreptatea și voinicia cea mai neru- șinoasă m’au adus pe mine în cetatea aceasta.* — zise, hotărându-se în sfârșit, să spună ceea ce de atâta vreme li zăeea pe suflet. „Ca să o vezi aceasta, te rog să mă asculți; acesta e singurul Incrn, ce ți-1 cer.* „Mai că-mi pot gândi despre ce e vorba*, zise generalul zimbind, „o salbă de mărgăritare . . .* Un fior rece străfulgeră întreg trupul lui Ivan; inima păreă că vrea să-i încete, să se oprească. „O salbă de mărgăritare, care ai vân- dut-o Dta cu un mare preț Majestății Sale Țarevnei.* Mirarea lui Ivan na mai avei hotare; nu putea scoate o vorbă din gură. „Când te-au adus aicea*, — li tâlcni în urmă generalul — „mi-au spus, că n’ai fi In toate mințile. Dta ai ideia fixă, că ai vândut țarevnei o salbă cn nn preț foarte mare.® ■ Generalul se așeză apoi pe scaun și cercă să-l desmânte pe Ivan dela ideia aceea curioasă. — Dar Ivan își recăpătase acum liniștea și ținuta bărbătească de mai înainte. „Nn. nn e o Închipuire aceasta, dle general, e curatul adevăr, și te rog, împli- nește-mi această singură cerere, ascuită-mă, să-ți povestesc.* în sfârșit se arătă generalul gata a-1 asculta. Ivan îi povesti întâmplările atât de viu. atât de simțit, încât generalul în curând se simți adânc mișeat.— Și chipul lui Ivan se schimbaseîn clipitele aeeJea; fața lui dovedea urmele unei grozave agitațiuni sufletești, bnzeie-i erau palide și ochii înconjurați eu cearcăne vinete, incât aveâ înfățișarea unui bolnav. în mijlocul povestirei se opri. Rea- mintirea amarului grelelor zile trecute îi redeșteptă durerea ce și-o înnădușise până acum, și Ivan plângea și suspina ca un copil. Generalul vedeă acum, că Ivan nn e câtuși de cât scrintit la minte; înțelegea acum vorbele celor ce-1 aduseseră. Când în fioe Ivan isprăvi, tăcură multă vreme amândoi. Generalul trech spre fe- reastă, privi în stradă, se întoarse apoi și zise: „Să nn mai amintești nimărui despre lucrul acesta. întoarce-te acum la slujba Dtale: voiu griji de-ocamdată să ți-se mai ușureze. Dar fii încredințat, că aflase-vor mijloace de a aduce lumină în această blăstămată întunecime.* Când Ivan se afla acuma iară-și singur, în stradă, oftă odată ușnrat. ca după ispră- virea unui lucru greu. Părea că un cere de fer, eare îi ținuse până acuma strâns peptnl, se dpslegașe, căzând la pământ. Câte-va zile după aceasta în palatul guvernorului se făceau fel de fel de pre- gătiri, cari Usau a bănui o absență mai îndelungată. Era vorbă de întrevenirea unui concediu, ce și-l ceruse guvernorul pentru o călătorie la Petersburg. Și în după-amiaza de 3 Inniu 1853. o trăsură închisă se opri înaintea palatului dela Peterhof. Ușa trăsurii se deschise și se «coborî un ofițer de grad înalt, dimpreună cu un soldat: generalul Olesciuc și Ivan Bender. Peste o jumătate de ceas generalul stătea înaintea împăratului, spunând curioa- sele avânturi ale boceeangiului Ivan Bender, și pe lângă aceea îi mai dădii și o deslu- șire în scris. împăratul cetia cu atențiune; fruntea i-se întuneca tot mai mult. De-odată se opri și dădu poruncă să vină bocceangiul. Acesta întră; părea pe deplin convins despre însemnătatea acestui moment, căci liniștit și hotârlt, se apropie cu pași lini de masa, la eare ședea împă- ratul. Din răspunsurile lui simple, dar lim- pezi și liniștite, cunoscîi și împăratul, că Ivan era cu totul limpede la creeri. „L’ai cunoaște acum pe cassier?* în- trebă împăratul. Ivan răspunse „da* și împăratul se apropie de un slujbaș din celalalt câpet al sălii, dându-i o poruncă. Abia trecuse nn pătrar de oară și se auziră pași pe coridor. Ușa se deschise și în prag apărură mai mulți oficiali dela cassa imperială. Ochii lui Ivan străinciau; un fior dulce ștergea acum din inima lui și urmele de durere, ce mai rămăsese; în cel ee păși mai întâia pragul recunoscu pe înșelă- torul său. Ca lovit de trăsnet, palid și tremurând, stătea învinuitul înaintea împăratului; în- treagă zidirea de mincinnă și înșelăciune se dărâma acum dintr’odată, prăbușindu-se aanpra Ini. . Pag. 194, y UNIREA Nr. 25. mânia va, aplica măsuri (fer retor- siune contra Greciei, Cari se vor începe la 1 Iulie, Printre primele măsuri vor fi închiderea școalelor grecești din România și impunerea arendașilor, comercianților și mese- riașilor greci o foncieră îndoită. Basarabia. Din Chișineu vine vestea, că în Basarabia s’a format un mare comitet românesc, care printr’un manifest lansat zugrăvește ignoranța și sărăcia moldovenilor basarabeni, arătând că acesta a fost scopul tuturor guvernelor, ce s’au succedat, și cari dela luarea Basa- rabiei au lucrat mereu pentru des- naționalizarea Moldovenilor. Pro- gramul comitetului, apărut în noul ziar, „Basarabia® este unirea tu- turor românilor moldoveni într’un mare partid național democratic, cu scopul cultivărei în popor a limbei strămoșești și trezirea roma- nilor la lupta contra politicei rusești. Spicuiri. Un plagiat arhieresc. De cân 1 ca vestita! plagiat al aaui Episcop ortodox dela noi. nu se mai po- menise de un astfel de delict, comis de o preacueernică față bisericească. Revista „Românul literar®, ce apare în București, In nrul dela 14 Maia v. „pune pe doue La prima privire recunoscii întreaga situația; voi sâ se repeadă dintr’o săritură pe uși afară, dar două brațe puternice îl încleștară. „Prea târziul® strigă împăratul... Știm acuma total. Vei merge acum însuți îu local, ce i-l’ai pregătit lui Ivan Bender. Daceți-1 de aici!® Păzitorii puseră bine mâna pe cassier, îl tuliseră. îl îmbrăcară în haine de ostaș de rând și câte-va zile mai târziu fu tran- sportat la Kars. Cercetarea începută îndată scoase la iveală încă o mare parte din suma șterpelită. Ivan la dorința-i proprie, căpătă jumătate banii, iar cealaltă fu asemnată femeii, dela care aveă Ivan salba. Cn lacrimi în ochi, mișcat până îu adâncul inimii, căzii el în genunchi înaintea binefăcătorinlui său și mulțumindu-i cu duioșie, își laă rămas bun. încă în aceia-și zi plecă Ivan spre Cholm. în aceiaș căscioară o află pe prici- nuitoarea bucuriei lui. Dar lipsa și nevoile mai crescuseră, sărăcia era mai mare, de- cam o știa el, eăci acum femeia singură trebuia să-și câștige pânea de toate zilele. Bărbatu-i mărise. Și acum se apropia norocul; talismanul tatălui își arăta puterea. De-odată cu so- sirea lui Ivan în Cholm sosise și cealaltă jumătate din prețul salbei. Cu căldură și iubire își strinseră mâna cei doi fericiți; și peste un an femeia feri- cită era soția lai Ivaa, căci bucuria gustată împreună e de două ori mai mare .. . Vechiul proprietar al’ salbei nu s’a mai putut afla nici într’un chip și ea și astăzi se păstrează între giuvaierele împărătești din Petersburg. și încă și astăzi își pove- stesc oamenii din voivodatul polon al Lnb- linului și până departe în mare, minunata istorie a lui Ivan Bender cu salba de măr- găritare. . 2V. Ag, - r <---------- coloane® pe „un prea sfânt arhiereu®, al cărui nume nu-l spune, care și-ar fi copiat o conferință, ținută la societatea femeilor române din București, — fiiud de față și Re- gina,— dupăun capitol dintr’un „admirabil tractat dfe morală creștină®, pe al cărui autor nu-l știe, pentru-că n’a sămnat scrierea sa „eseelentă®, de cât cn inițialele I. B. M. Ne-am luat voe a face pomenire și noi de această procedură nevrednică de un om cult, cu atât mai ales, că acel conferențiar se iscălește foarte caligrafic: „Mfon N. Ploeșteanuu, vicarul sfintei mitropolii a Ungro-vlahiei și profesor de religiune la școala secundată de fete, gradul al ll-lea, din Capitală. în plus, acest preasfânt pă- rinte mai e și Arhiereu. Conferința din vorbă, împreună cu alte trei au apărut în- tr’uu volum de 254. pag. 8® mic sub titlul: „Patru conferințe religioase“ etc. București 1905. și e dedicat: Venerabilei și pioasei Doamne Ecaterina G. Gr. Cantaeuzino, soția actualului prim-ministru, al cărei frumos portret împodobește volumul, pe cât îl de- josesc celealaite icoane sfinte, foarte urîte și prost tipărite. Tractatul de morală, pe care l-a ciupit Sfinția Sa, are titlul „Tractat de morală creștină, lucrat de I. B M. fost profesor de morală. Operă lucrată diu în- sărcinarea On. Minister al Cultelor și In- strucțîunei publice. Iași 1900.® Din feri- cire noi cunoaștem pe „valorosul® autor ai acestui „admirabil® și „escelent® tractat, dnpă ce însă’ n’a ținut să se iscălească, n’avem nici noi voie a-1 descoperi. Atâta putem spune, că îutr’adevâr autorul e un bărbat foarte distins, care însă nu face parte din biserică- ortodoxă; Temeinicia învăță- turei sale însă, nimic nu o relevează mai eclatant, decât chiar împrejurarea, că a fost învitat de un ministru de instrucție să pre- gătească o carte pentru institutele de cul- tură ortodoxe din România. Care a fost motivul acestei hotărlri ministeriale nu cercăm .... Și ca să revenim la Sfinția Sa Vicarul Sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei, ne în- chipuim, ce față va face Dna prezidentă a Societății femeilor române, când va afla de acest „matrapaslâe®, care i-a fost de- dicat dânsei. Sfinția Sa e caraghios de altcam; copiază din vorbă în vorbă o scriere apărută de abia cu cinci ani înainte, ea și cum ar fi sigur, că n’o cunoaște nime și tot Dsa în conferința a treia despre:„înte- meierea mitropoliilor și episcopiilor în țările române®, ținând să vorbească și de unirea noastră cu Roma, se dovedește de cel mai grozav necunoscător a literaturei contimpo- rane, debitând ea ridicata minciunile cele mai imposibile, și făcând niște deducții de o naivitate soră cu prostia. Pentru cetitorii noștri e vreme perdută să începem a pole- miza cu Sfinția Sa în coloanele acestei foi, Dsale,—deși și-a mângit așa de rău bunul nume de Arhiereu. — îi stăm la disposiție cu toate acestea. Academia Română. Institutul Oteteleșanu. Publicațiune 1906. Cu începerea viitorului an școlar 1906—1907. se vor primi șease-spre zece eleve în Institutul de fete dela Măgurele, fandat de loan Oteteleșann și înființat de Academia Română, sub înaltul Patronagiu ai Majestății Sale Regelui, cărora li-se vor da, conform dispozițiuuii testamentare a ră- posatului fundator, o creștere casnică și instrucțiunea cuvenită unei „bune mame de familie, fără pretențiuni sau lax®. ■ Cursul va 4 .de cițpși ani de studiu și unul de practică.' Tn aceSt timp elevele vor aveâ toată întreținerea în Institut și nu vor putea părăsi școala în tot intervalul de șease ani. afară de cazuri de forță majoră. Sunt admise în Institut copile născute din părinți români săraei, pe deplin sănă- toase, cari oână iâ 5 August 1906. au îm- plinit 12. dar încă nu 14 ani, au pregătirea ce se dă în școalele primare din România și au obținut la terminarea cursului primar cel puțin media 7. Candidatele cu clase secundare au să prezinte certificatele de clase secundare, având media cel puțin 6. Nu se admit dispense de nici un fel. Două surori sau doiă vere primare nu pot fi admise în Institut. Părinții elevelor, ce vor fi primite în Institut, nu pot să-și iea fiicele de sfintele sărbători, ori pe timpul vacanțelor in fa- milie. și Direcțiunea își conservă dreptul de a le da ori nn voie elevelor să petreacă în familie de vacanțe. Părinții aspirantelor ori reprezentanții legali ai acestora au să trimită — până ia 5 August 1906. — cererile însoțite de act de naștere, act de vaccină, act de pauper- tate, în care se va arăta și numărul copiilor, și atestat școlar despre terminarea claselor primare, la Academia Română (calea Vic- toriei Nr. 135). pentru Comisiunea Fnnda- țiuuii Oteteleșanu, care, examinând actele și luând informațiunile, ce va crede de cu- viință. va dispune ca concurentele, ce în- deplinesc condițiunile mai sus precizate, să fie supuse ia un examen de primire, prin care se va constata gradul de pregătire în ceea ce privește cetirea și scrierea, analiza etimologică și cea sintactică, cele patru operațiuni, geografia și istoria țerilor române. Concurentele, cari nu sunt din România se admit fără examen de primire, în virtutea atestatelor obținute în școalele similare din patria lor. și au să trimită la Academia Română, tot până la 5 August stil vechiu. cererile însoțite de actele enumerate mai sus. de un atestat medical și de o fotografie a lor. Academia își rezervă dreptul de a face admiterea definitivă a copilelor dinafară de Regat, numai după ce ele vor fi examinate de medicul Institutului. Rezultatele Examenului se vor supune dimpreună cu toate actele, printr’un raport, Augustului Protector al Academiei Române, Majestății Sale Regelui, cărata îi aparține a decide în privința primirii. Examenele se vor încene în localul Academiei la 9 Septemvrie 1906 v. la 8 oare dimineața. Cn începere dela 16 August părinții pot ridica actele de naștere, de vaccină și de studii, cu cari an înscris copilele. Kr. II. 9.797. — Bwwrețti, 20 Maiu 1906. Expozițiunea generală română. Reducerile pe căile ferate. Călătorilor, cari vor merge să viziteze Expozițiunea generală din București, se vor vinde dela data ce se va fixă ulterior bilete de reducere și întoarcere pentru București și înapoi doeamdată cu o reducere de 30 1a sută din prețul biletelor trenurilor de persoane. Reducerea, după asigurarea ce ni-s’a făcut, mai târziu va fi de 50 %, adecă pe timpul de toamnă, când am povățuit deja publicul nostru să viziteze expoziția, care atunci va fi pe deplin terminată. Nr 25. U NI RE A Pag. 195. Aceste bilete vor fi valabile atât la tre- nurile de persoane sau. mixte, .cât și lâ tre- nurile accelerate, afară de trenurile 5, 6, 7 și 8 (de lux). Întreruperea călătoriei in stațiunile in- ■ termediare nu se admite cu aceste bilete. Pentru copii intre 4 și 10 ani se vor eliberă bilete speciale de ducere și întoarcere cu prețul de jumătate din prețul redus și având pe ele imprimat cuvântul „copil". Biletele de ducere și întoarcere, fie pentru adulți, fiie pentru copii, se vor eliberă numai dacă odată cu ele se va cumpără dela aceeaș cassă de bilete cel puțin un număr egal de bilete de Intrare în Expozițiune. Biletele de dus și întors vor fi valabile 8 zile numărate dela data ștampilării până la a șeasa zi, oara 12 din noapte. Coloare biletelor de dus și întors va fi: Albastră pentru clasa 1, albă pentru clasa II, și roza pentru clasa IIL, toate cu tiparul roșh. La ducere se va perforă și rețineă de personalul de tren partea superioară a bile- telor, iar la întoarcere partea inferioară. *) Sibiiu, 12 Iunie st. n. 1906. ■ Delegatul Comisariatului General: Dr. C. Diaconoviih. XOUBT Noutăți. întru mărirea lui Dumnezeu. Pentru biserica diu Chiheriul-inf. au dăruit: cre- dincioșii Buț Nicoiae si credincioasa sa mamă Satta din Șerbeui, Mera Masavein, loan Hurdnecan, un frumos rând de vesminte bisericești cu toate apartinențele sale. Pentru nn clopot de mărime peste 200 kgr. au subscris preotul 200 cor.. Hirșan luliu. eantor-invâțător 100 cor., dl Dăuilă Garatus 100 cor. Pop Toâder 100 cor., Pop Artimou lOOeor.. ambii curatori biseri- cești. Incze Ieremia 100 cor., pentru veciniea noastră amintire și a părinților noștri. Incze Irimie și Arsenie, a mai cumpărat un rând de vesminte ore ițești cu 120 cor. Chihe- r i u l-i n f e r i o r. ia 19 Martie 1906. — Ie- remia P. Hărșan, paroh. Din Arhidieoeză. Joi în 7 crt. au fost hirotoniți întru diaconi și Duminecă întru preoți: Octavian Florian, dispus admin. pa- rohial in Țăgșor (tr. Cătina) Aurel Hățăgan, în Corpade (tr. Coșoena). Valeriu Șandru, înCopandul-de-Mufăș (tr. Uioara) Vasile Mun- tean, în Sânmărgbita. (tr. Ludo?). Jlarian Du- lău, în'Adămuș(tr. D.-Sftn-Mărtin) loan Ștefan, în Bercea (tr. Almaș) și Vasile Cioloca, in Chiuariu (tr. Reghin). știri poreonale. Dr. losif Siegescu, profesor gimnasial în Budapesta, a fost trimis de Ministrul de culte, sâ asiste la esamenul de eualificație a învățătorilor ar- hidiecezani. având toate atribnțiunile unui inspector scolastic. SLaristic. „Foaia poporului" din Sibiu, redactata de Silvestru Moldovan depanând prescrisa canție, se va ocupa pe viitor și cu politica. — „Gazeta socială e numele unei foi noue. ce a început să a tiară la Orade, de trei ori la săntămână. având de redactor veșnonsabil pe G. Magyar Ungureanu și colaborator prim pe Augusțin S. Corbu. Costă pe au 8 cor. Dela Cluj ni-se serie, că cu prilejul I înehierii cursurilor universitare, an fost pre- miați studenții Cornel Sângioan, filozof, ■ _ *) Ministeriul lucrărilor publice a propus co- tnisariatului general al Expoziției ca mijloc de con- vingere, eă persoanele care vor să beneficieze de re- ducerile de 50 Ja sută pe C. F. R., vin intr’adevăr pentru a vizită Expoziția, să fie obligate aceste per- soane ca odată cu cumpărarea biletelor de tren, să ii și câte un bilet pentru intrarea în Expoziție în zilele de lucru și câte nnnl pentru Intrarea In zile de sărbători. Aceste bilete se vor găsi la toți șefii de sta- țiuni ale Căilor ferate române. pentru o lucrare din sfera literaturei române șt Vaier Sueiu,. juriaț, pentru sipgnința la- studiu. ' Fondurile arhidieoezane. Se constată primirea următoarelor sume: la Masa studenților: cor. 100 dela Ariton M. Popa. Reghin. întru amintirea fratelui repausat Marian. ■— cor. 20. dela „Arieșana", Turda. — cor. 50. dela „Bră- detnl". Orlat. la Internatul de fetițe: Vas. Masca. Beiu. cor. 15. — Victor Macaveiu, eor. 7 67. — loan Crișan. Ohaba, eor. 8. la fondul Subsidiar a preoților: laeob Popa, Blaj, eor. 2‘40. Blaj, 15 luniu o. 1906. Cassa centrală arhidiecezană: Esamenul verbal de maturitate s’a terminat in 9 ert. eu următorul resultat: Din 45 elevi 2 an căzut la esamenul de clasă, 4 au fost respinși pe nu an la exa- menul scripturistic; din cei rămași au sa- tisfăcut eu eminența 7: luliu Crișan. loan Zileriu, Emil Folea. Enea Muntean, Emil F. Negruțiu. Zenove Păclișan și Vîcente Pandrea; cu bine 8: loan Berlian. V. Boeriu, Tit Liviu Crișan loan Gligor. loachim Marcu. Atanasiu Pantea, Victor Vancea și Vasile Hossu. — Maturi an fost declarați 16 elevi; s’au în- drumat la corectarea examenului după 3 luni: 7; a fpst respins după un an 1. lubUeu. Presidiul „Reuninnei femeilor române Sâlăgiehe". Invită ia serbarea iubi- leului de 25 ani, ce se va țineâ în Șimleul- Silvaniei (sala teatrului orășenesc) la 26 luniu n. a. c, Programul serbărilor e ur- mătorul: La 8 oare dimineața serviciul dumnezeesc, cu mare asistință, căutările ie va da ehorul teologilor din Gherla, compus diu 25 cântăreți. — La 11 oare ședința festivă. — La 1 bară d. a. pf&nz comun în sala teatrului orășenesc. — Sara concert urmat de dans. " ■ Atentat asupra părechii regale din Spania. Din Madrid se anunță știrea unui atentat îndreptat asupra părechii regale chiar în eeasnl când se reîntorcea dela ceremonia cununiei. Din etajul unei case s’a aruncat asupra trăsurei regale o bombă, care a omorît caii, pe vizitiu și pe câțiva ofieeri suueriori, cari îucunjurau trăsura. Regele Alfonzo și regina Ena an scăpat ca prin minune. Atentatorul a fost prins, e un anarhist, el s’a sinucis, omorând și pe poli- țistul. care l-a arestat. Zece porunci naționale ale Românului: 1. Tot românul să se ferească de procese, mai bine să se împace cu contrarii lui; dacă însă totuși e silit să stea în proces, să-și ieie advocat român. 2. Tbt românul să învețe a scrie și ceti, căci aitcum este perdut Iu lumea asta. 3. Tot plugarul, care are mai mulți de doi feciori, pe unul să-1 facă moștenitor, iar pe ceiaialți să-i împartă la meserii, comerciu. 4. In toată casa ro- mânească să fie o foaie românească. 5 în toată comună să se înființeze coruri vocale, căci mai frumoasă podoabă ca un cor nn poate avei satul. 6. învățătorii români să țină în toată Dumineca cel puțin două oare prelegeri și sfaturi despre economia rațio- nală, despre vierit. susținerea cailor, pomârit. stupănt. despre legi și despre meserii și comerciu. 7. împrumutul de bani să se ia numai dela băncile românești; în toate co- munele să se însoțească românii, să alcă- tuiască reuniuni pentru ajutorarea lor în- suși, căci Dumnezeu numai atunci ajută, dacă și omul se ajută. Mai pe sus de toate, să nn calce în prăvălie străină, să nu dea ereițarnl la străinul, care ne este dușman de moarte, ci dacă nu este neguțător român, să facă reuniuni de consum, boite sătești. 8 Să se creeze pentru tot neamul româ- nesc un port universal național român care să nu fie scump, dar să fie practic în toată privința. 9. Românul să nu-și deie sfatul nimânuia ci să tacă și să facă. Și asta este numai atunci cu pntință. eând tot ro- mânul știe carte. 10. Românul să-și iu- bească sfânta maică biserică, căci numai atunci va fi fericit, până ce nu se va lă- păda de Sion. — („Tribuna"). Aței. Rog j>e toți foștii mei colegi, cu cati împreună am dat esamenul de ma- turitate în 1896. la gimnasinl din Nășind, să se presinte In Năsăud la 1 Iulie a. c. pentru serbarea aniversării de 10 ani a esamenplni nostru de maturitate. Programul dețăiat să vă comunica la întâlnire. — Vasiliu Sueiu, Blaj. —■ Subscrișii, in numele comitetului bibliotecii centrale preoțești-învățătorești din traetul protoprezviterai al Vașcăului. rugăm pe toți autorii și editorii de opuri, pe cum și pa toți binevoitorii și sprijinitorii progre- sului cultural al acestui tract, să binevoiască a concurge la augmentarea susnumitei bib- lioteci prin dăruirea de opuri din domeniul teologic-pedagogic. științific și literar, ori și prin ajutoare în băni. Dăruirile de ori-ce natură, cari ia timpul său se vor cuita în public, sunt a se trimite la adresa subscri- sului presidiu în Șeghiște (Szegyest, p. □. Rieny, com. Bihor). Vașcâu. 14 Maiu n. 1906. — Moise Popovici, președintele comi- tetului. Vasile Nicoruța, notarul comitetului. Petreceri. Reuniunea economilor și meseriașilor din Aiba-lulia. învită la pro- duc țiunea teatrală împreunată cu dans, ce sâ va aranja Sâmbătă. în 16 Iunie n. 1906. la hotel „Europa". Venitul curat este de- stinat în folosul reuninnei. Băile dela Basna. Atragem atențiunea cetitorilor noștri asupra inseratului referitor la începerea sesonului ia băile dela Basna, recomandându-ie folosirea lor, celor ee an lipsă, cu atât mai ales, eă vor avei de medic pe afabilul dr. Eugen Porea, care îi va povățai cu toată grija și conștiențiositate. Necrolog. Ni-se comunică următoarele: în 31 Malu a. c. după lungi și grele sufe- rințe. împărtășit cn merindea de veci, am petrecut la cele eterne pe primul fruntaș al comunei noastre Vajdacuta, pe Pop Andrei, în etate de 95 ani. Născut în comuna Cerghizel și căsătorit în Vajdacuta în 1835. Datat dela Dumnezeu cn multe ageră, îl caracteriza eu deosebire, iubirea de adevăr și dreptate, sfat înțelept, cuvânt blând, plăcut și statornic, din care cauză era iubit și respectat de toți. Podoaba cea mai fru- moasă a vieții sale insă a fost evlavia, frica de Dumnezeu și iubirea căști Domnului; de care nu și-a uitat nici pe patul său de moarte, donând pe sama bisericei din loc suma de cor. 84 care sumă în conțeiegere cn unii familiari ai săi va servi ca basă la o fundațiunc a bisericei gr.-cat. din loc, cu numele „Pop Andrei", și care fundaținne să sperează eă va crește în timp scurt și prin contribuiri benevole. Subscrisul trebue să recunosc eă în regretatul Pop Andrei am perdnt nn numai un valoros membru al cn- ratoratuiui bisericesc, ci și pe cel mai bun sfătuitor și sprijinitor in toate afacerile bisericești-scolastice. îl deplâng fiii săi: George Pop. consilier regesc, cavaler ai or- dului crucea de fer cl. III. și director de finanțe în Zombor. Gregorin Pop, căpitan și șef inginer de stat în România. Vasiliu, Raveca. economi și numeroși nepoți și stră- nepoți. Dumnezeu să-i facă narte cn drepții! Vajdacuta, 7 luniu 1906. — Augusțin Nilca, paroh gr-cat. . f Aurel Domșa, învățător, fiul învăță- torului din Ighiu. după lungi și grele sufe- rințe. împărtășit cu s. taine ale muribunzilor, în 11 Iunie n. a. c. și-a dat nobilul său suflet în mânile Creatorului. în anul 24. al etății și al 6-lea al funcțiuuei sale învăță- torești. în veci amintirea lor! Posta redacțianil. D. B. Pentru numărul acesta a sosit prea târziu, vom vedea în cel venitor, deși; poate, ar fi câte ceva de observat. ■ V. G. Regretăm. După răspunsul apărut deja în alte ziare, ar fi să ne punem în conflict, fără treabă, cu oameni, cu cari n’am voi. De altcum acuza nu s’a făcut în foaia noastră și ziarul celalalt nu va denegat ospitalitatea. w* Pag. 196.UNIREA Nr. 25. PARTE SCIINȚIFICÂ-L1TERARÂ, Spiritismul. (Continuare). După vre-o 15 zile, fantoama aparii din nou. „Katie", scrie Crookes In epistola din 30 Martie 1874, „nici când nu s’a arătat așa de bine: ea s’a preumblat prin sală timp de vre-o două oare, vorbind familiar cu cei de față. Mai de multe ori mi-a oferit brațul; și im presiunea, ce o simțiam era: ca și când aș â avut lângă mine o muiere vie, iar nu o ființă din lumea cealaltă. Impresiunea aceasta a fost așa de puternică, cât mi-a venit ispita de a reinoi o cercetare curioasă de mai Înainte". Aci Crookes face aluzie la cercetările, ce le făcuse mai Înainte cu fantoama: de a o vizita, de a-i cerca temperatura, pulsul (75 bătăi pe mi- nută), etc. Crookes apoi li certi permisiunea să o strângă în hrațe, și constată, că are de a face cu o ființă materială Întocmai pe cum era media Florența Cook, Nu departe de fantoama văzu media, tn stare cataleptică, o luă de mână, și se convinse, că aceasta era mâna mediei Florența, și apoi se uită și făcu compa- rație Intre medie și Katie King. Coloarea lor era diferită, aseme- nea și stătura. Media avea cercei In urechi, pe când fantoama nu avea. Pe spiritul Katie King, Crookes l-a și fotografat. „în 7 Maiu 1874 s’au făcut 4 fotografii. Dupăce dșoara Cook a Intrat In ca- talepsă a ieșit după câte-va minute din odaie; tinuța sămăna cu a unui om viu, cu obrazul și buzele roșii. A agrăit pe Luxmoore și pe dna Corner, și le-a zis să-i atingă veșmântul, ca să se con- vingă că are numai unul. Povestia cu toți, și-și făcea diferite observări la adresa celor prezenți, și mai cu samă la adresa foto- grafului, al cărui aparat îl numia minunat, și din când iu când Intra In odaie, de unde iar se întorcea. De obieeiu se răzima de umărul lui Luxmoore și odată i-a luat monoclul, ca să se uite. Tocmai înainte de a fi fotografată, s’a arătat, spre spaima tuturor, un braț lung și puternic de bărbat, care amenința cu pumnul, și plesniă din degete. Katie se întoarce mânioasă, și interpelează obraznicul, ce se înbulzia. — în adevăr, e rușine, zise ea, că alt spirit să se mestece, când vreau eu să mă fotografez; Cară-te! Și îndată a dispărut spiritul. Katie a pretins dela cei prezenți, să n’o fixeze până se fotografează. Cătră sfârșitul ședinței, dupăce au fotografat-o de trei ori, Katie simția că-i piere puterea, și ni-a spus, că se disoalvă. Cu luminarea tot mai intensivă a odăii, îi dispăreă partea din jos a trupului, părea că se tot cufundă pânăce a ajuns cu grumazii la padiment. Atunci celelalte părți ale trupului au dispărut, și ea se părea că zace sub haina-i albă. Ultimele [cu- vinte i-au fost, că să rămână liniștiți și să cânte, pentrucă li greu daca-i lipsesc omului picioarele, pe cari să poată sta. Nu mult după acestea a ieșit iar din odaie, ca mai înainte, și au fotogra- fat-o a patra oară, apoi ni-s’a dat de știre din odaie, prin lovituri: să scoatem media afară. Legăturile ei le-am aflat neatinse, pe- cetluite cu inelul lui Luxmoore. Capetele acestor legături ajun- geau până In odaia vecină, unde le țineau privitorii, astfel, ca cea mai mică mișcare a mediei ar fi fost observată. Spiritul Katie s’a arătat, în decurs de trei ani. de câte-ori numai a dorit media Florence Cook, pânăce într’o zi aduse lui Crookes la cunoștiință, că trebue să se depărteze pe timp mai îndelungat, ca să se reîntoarcă în țara spiritelor. Săptămâna ultimă, înainte de despărțire, țineau ședințe în fiecare zi, ca pe Katie să o fotografeze cu lumină elec- trică și magnetică. Au adus cinci aparate. Biblioteca lui Crookes serviâ de sală de experimentare. Folosiau în fiecare sară trei-patru lamele, astfel că în toate ședințele acestea, au făcut cam 15 foto- grafări, din cari însă foarte puține au reușit cum se cade“. „Muierile, ce erau de față, înainte de toate au examinat mi- nuțios media Cook, și după aceea au cusut-o într’un veșmânt tn formă de sac, prin care nu străbatea apa, și au legat-o strâns de obiecte solide, întărite cu funii și coarde, încât ori-ce mișcare îi era imposibilă; legăturile îi le-au sigilat. în starea aceasta imobilă au așezat-o pe o sofă (chaiseiongue) și au dus-o tn odaie. Ca să se asigure în contra ori-cărei înșelăciuni, fizicii Varley și Crookes au pus media în legătură cu un galvanometru, prin mij- locirea unui curent electric, ca astfel, tn cazul, când mediei i-ar fi succes să se desfacă de legături, să se scoale de pe sofă și să se prezinte în forma pretinsului spirit, aparatul electric să demas- cheze la moment scamatoria,prin abaterea acului arătător.........După astfel de preservative, experimentatorii s’au crezut cu totului tot scutiți de ori-ce înșelăciune. Și de fapt, după materializarea și fotografierea spiritului, media Cock zăceă încă tot pe sofă, și sîrma electrică era nemișcată Ia picioarele ei, ca și mai înainte, așa că era evident, că Cook nu puteă da pe spiritul. O ședință țineă cam două oare". în 21 Maiu 1874 s’a ținut ședința nltimă, ședința de despăr- țire. Pe dșoara Cook, o conduse Crookes în odaia întunecată, și nu peste mult s’a desfăcut cortina, și Katie King s’a prezentat ca de obieeiu în veșmânt alb, dar de data asta cu mâneci scurte, și de- coltată. A împărțit celor prezenți flori, din buchetele, ce le-a pri- mit dela Crookes și dela Tapp, pe cari mai înainte le legase cu cordeluțe; pe sama mediei apoi, a ales doi trandafiri. Le-a îm- părțit bucle din păr și bucăți din veșmânt și din văl, și pe sama unora a scris și unele însemnări. După aceea a chemat la sine pe toți membrii . societății pe rând, spunând fiecăruia câteva cuvinte, și dându-le îndrumări, ca cu aceeaș bunăvoință să tracteze și pe mai departe pe media Cook. îndrumările acestea, pe cari le-au eternizat cu ajutoriul stenografiei, între altele spuneau: „Pe Florence o las cu cea mai mare încredere în grija dlui Crookes. care s’a arătat totdeauna cu bunăvoință; sunt sigură că va corăspunde țncrederei mele". Katie King a prins de braț pe Crookes, care i-a cerut fa- vorul special, ca el să fie ultimul, care s’o poată vedea; a strâns mâna tuturor, a aruncat o ultimă privire serioasă asupra prieti- nilor, și a dispărut după cortină, unde a petrecut mai mult timp cu Crookes. După aceea a trezit media, carea zăceă extatică pe padiment, pe care atingându-o ușor, i-a zis: „Scoală-te Florence, că trebue să te părăsesc". Florence se ruga de Katie King să mai rămână, aceasta însă îi respunse: „Draga mea, nu pot mai mult, misiunea mi-am împlinit-o, Dumnezău să te ocrotească!"; și s’a auzit sărutarea de adio. Katie King a mai adaus după acestea, că nu se va mai putea prezenta, nici nu va mai vorbi, și că în decursul acestor trei ani a avut o vieață trudită și posomorită, și toate descoperirile le-a făcut pentru spăsirea păcatelor sale; că acum va trece Ia o vieață mai perfectă în lumea spiritelor. După un timp mai îndelungat poate că va mai comunica cu media prin scrisoare, și ea va putea-o ți vedea în visurile-i lucide". A r't i c 1 u I IV. Molestări spiritiste. La puținele fenomene spiritiste, citate până aci, — căci multe sunt fenomenele spiritice din zilele noastre —, mai adaug câteva. Acestea nu se întâmplă în prezența mediului, ori In ședințele spiritiste, ci se produc de sine, fără mediu De aceea le și pun separat, și le dau nume deosebit: molestări. Și fiindcă în urma urmelor, dela spirite provin și ele, le adaug atributul: spiritiste. în 1901, Livio Silva dr. în chemie, publică în „Revue des Etudes psychiques" din Paris nrii 1—5, sub titlutl: Phenomene» spirites de Turina, unele fenomene spiritiste petrecute în 1900 în Torino. *) Fenomenele s’au întâmplat în Via Bava nr. 6, în liqueu- reria lui Pumero, dela 16 până la 28 Noemvrie 1900. în dimineața de 16 Noemvrie 1900, nu era în prăvălie decât numai dna Fumero și o calfă. Deodată văd, că un vas cu liqueur pleacă dela locul său, vine pe masă și se sparge; și după, el alte vase; ba mai apoi încep sticlele și mobilele să joace. Stă- pâna prăvăliei la văzul lor, amețește; se adună vecinii, văd și ei jocul, și telegratează după stăpânul prăvăliei, carele în dimineața aceea plecase cu trenul, în afaceri comerciale. Cât a fost ziua de- lungă, glăjile și mesele n’au curmat cu jocul, spre mirarea mul- țimei curioase, carea venise se vadă minunea, din toate părțile. La acestea s’a mai adaus plecarea hainelor din chiliile de deasupra prăvăliei. Hainele plecau de sine dela locurile lor, și eșind pe ferești, cădeau jos. înzădar le adunau și le duceau iarăși la loc,, căci nu stăteau, ei cu o furie și mai mare își vedeau iarăși de drum. în ziua următoare, și în zilele de mai apoi, jocul sticlelor s’a continuat, cu câte o întrerupere din când în când de câteva. ’) Sihueider op. cit. pag. 179—182. ’) „La CivilU eattoliea" seria XVIII. voi. III. pag. 408 ți urm. Nr. 25.UNIREA.Pag. 197. oare. Jocul și spartul de sticle se pogorî și jos în pivniță, unde ora depozitul beuturilor. Aci sticlele începeau să se miște dela locul lor, apoi veniau jos încet Aci se învârtiaft și plesnian, făcându-se tot praf, ca lacrămile batavice. Unii vizitatori își făcean . observările, că ar fierbe iiqueururile, și de acolo ar proveni jocul și spartul; dar nu-și gătau vorba, șî iată că pornesc și sticle goale. Se scoboară și ele frumos pe pământ, se învârt și plesnesc. Pro- fesorul Cesare Lombroso veni și el la fața locului să vadă feno- menele. Merse în pivniță, și mai întâi stătu în întunerec, apoi aprinse 6 lumini; examina pivnița și sticlele, să vadă nu e ceva legătură tatre ele. Nu era nimica. Ba el s’a convins și despre aceea, că sticlele nu cădeau și nu se răsturnau, ci se pogorau de siue. Despre acestea a scris și un articol in Archivio psichiatrico, scienze penali, etc. din Turin Stăpânul prăvăliei chiamă parohul, să sfințească casa. Parohul vine, stă vre-o două oare, dar nu se întâmplă nimica in ființa lui de față. Nimerise, pe ctim se vede, în unul din intervalele pașnice. întrevine și poliția, ca de regulă. Zece zile dearândul păziră polițiștii să afle pe făcătoriul de rele, — dar înzădar, mesele și butiliile jucau și se spărgeau și în prezență lor. Vine iarăși profesorul Lombroso să vadă, ce mai e. întreabă liqueuristul cum listau butiliile. Răspunde, că stau bine, au încetat cu totul, pentrucă le-a făcut să înceteze prof. Lombroso. Sermanul era sătul de vizite ăi de întrebări, căci tot orașul se perândase pe la liqueureria lui. El nu cunoștea personal pe prof. Lombroso. Atunci Lombroso i-se descopere, Intră și vede. Jocul și paguba nu încetaseră. Suspiționându-se, ca nu cumva calfa să fie cauza, a fost di- mis din servițiu. Intră in alta prăvălie, și nu se întâmplă nimica din cauza lui. Pleacă și doamna de acasă, și stă vre-o două zile. Atunci a fost pace Intre sticle. Se întoarce înapoi, și jocul și spartul încep din nou. Doamna se depărtează iarăși, dar pentru aceea sticlele și mesele și-au văzut de joc. Unii le explicau ca exploziuni de magnetism, alții ca halu- cinațiuni Inconștiente; unii le socotiau produse de cei de fața; alții le atribuiau înșelăciunii lui Fumero. Dar toate expicările acestea s’au spulberat, pentrucă poliția, carea pândise 10 zile dearândul, nu descoperise nimica. Alții le explicau ca produse de spirite, cum face și Silva, dându-le chiar și titlul: Phinomines spirites. Un caz analog s’a petrecut, ceva mai de mult, în 1846 în Paris, Rue Neuve de Cluny. Cazul s’a descris deja de atunci în La Gazeile des Tribunaux, și l-a descris și martorul ocular Mirville.1) Acolo era un negustor de lemne și cărbuni: Lerible. El avea o casă în strada imi otită, pe care și-o reînoise și curățise. Cătră sfârșitul unei zile din iarna anului 1846, închise persianele, dar rămase o mică crepătură. Atunci începti să plouă la bolovani, cărămizi, țigle: cari orizontal, cari sub unghiu; și să dea năvală asupra fereștilor și asupra păreților. Persianele s’au stricat, fere- știle s’au nimicit, și aplicându-se pe dinlăuntru paravane bine în- tărite, la ferești, acestea încă s’au făcut tot praf; ba de bolovanii cei mulți și păreții s’au fost găurit. Pe crepătură rămasă neastu- pată veniau lespezi de piatră măsurate după lungimea și lățimea crepăturei. Mobilele din casă încă se nimiciseră: mesele, scaunele, paturile, oglinzile, etc., zăceau jos grămadă. Ploaia aceasta de petri țiuit mult: trei săptămâni dearândul. Lerible avizase poliția, carea s’a și prezentat să descopere pe făcătorii de rele. Tribunalul încă IȘi trimise delegații săi; veni și un grup de vânători din regimentul 24; ba aduseră și câni de păză, și îi așezară prin împrejurime, ca să latre, cât ce s’ar ivi cineva peste noapte. Toată paza fu zădamică, nu s’a dat de nime; iar petrile se păreau că vin foarte de departe, și multe din ele erau așa de mari, cât omul cu greu le putea ridica, necum să le arunce. După trei săptămâni de năcaz de zi și noapte, ploaia de petri încetă; dar pe atunci în casă totul era nimicit, nici ușile dintre chilii nu mai erau întregi. Fiindcă fenomenele acestea nu se puteau explica pe cale naturală, unii voiau să le ascrie stăpânului căsii. Că apoi cu cât dtept, e altă întrebare. Căci el,însuși era să fie omorît îu mai ipulte rânduri, iar semnele loviturilor se cunoșteau încă multă vreme pe ei. — O întâmplare asemenea acesteia s’a petrecut în Budapesta în jumătatea a Il-a a anului 1903, ori în anul 1904, și S*a șcriș despre. ea Jn^ Qirlap^Ae pe . timguj ^cela. ,A^ cită și numărul, și toate amănuntele, dar nu-1 am lă îndemâna. In Pesta au fost luate la ochiu, nu una, ci două căsi, și apoi a ’) Des Espirite tom. I. La Civiltă Cattolica ser. ți voL cit. pag. 409. început ploaia de petri. Mers-a miliția la fața locului, pusu-s’au la pândă chiar și prin podurile caselor din vecini, dar nu s’a putut constata nimica. — * Un alt caz s’a petrecut într’o comună româ- nească din părțile Năsăudului, In casa unui țigan, care murise. In casa aceasta se auziau în vreme de noapte bătături: în păreți, tn pod, ta obiectele din casă, etc. Văduva țigană nici nu se mai culca acasă, ci prin vecini. A mers la fața locului inteligința din comună, și a stat la pândă, dar n’a putut descoperi pe nime. Unul .din aceștia a scris și o corespodință în Gazeta Transilvaniei din 1903 ori 1904 (căci n’am la îndemână numărul), tn carea ex? punea faptul, și cerea explicarea lui. Un alt caz analog s’a petrecut în Petersburg, dar nu în contra unei case, ci în contra unei servitoare. Cazul I-a descris profesorul Alexandru Buttlerow cu datul de 10/22 Decemvrie 1881 și s’a publicat în: Psychische Studien, de sub direcția lui Aksakow. r) Mâncările de pe masă săriau tn fața servitoarei, și o umpleau. In mai multe rânduri vasul cu apă se ridică în aer și i-se vărsă ta cap, udându-o toată. Producându-se bătături în masă și în scândurile dela ferești, lemnele de foc se adunară toate într’un unghiu, apoi se' ridicară tn aer și se sloboziră pe spatele nenoro- citei servitoare. Vasele din culină se trântiau jos și se spărgeau. O mâță, ee durmia lângă foc, își sbârlește părul și îi sare in spate Vrâud să fugă, o întâmpină mătura de lângă ușe și începe să o îmblătească. Cu mare năcaz scapă afară, și închide ușa; dar mă- tura nu încetează, ci tot dă în ușe pânăce o strică. Se înțelege, că s’a prezentat și aci poliția, ca pretutindenea la asemenea întâmplări, dar n’a putut să dea de urma necunos- cutului făcător de rele, și așa s’a făcut pace. în fine mai adaug un alt caz de turburări de acestea, unde ne- cunoscutul s’a folosit de voace și de scrisoare. Cazul îl descrie un martor ocular: Tommaso Chiuso. 2) Cazul s’a întâmplat ta 1878 într’o mănăstire de călugărițe din Turin. ’) „Pe la începutul anului 1878, zice Chiuso, era într’o mănă- stire de călugărițe din Turin o tineră noviție, înzestrată cu toate calitățile necesare spre a deveni o călugărița bună. Dar un făp- tuitor necunoscut, despre care toți credeau, că e diavolul, a început să facă sgomot și să vorbească prin mănăstire, și mai cu samă prin prejurul odăii noviției. încetul pe încetul vorbele deveniri mai dese, larma mai mare și mai înspăimântătoare. Au început să fie bătute fereștile noviției cu petrii, fără să se fi putut observa cineva pe stradă sau prin grădină, care să fi dat. Păreții odăii se încarcau de cuvinte murdare și de semne neexplicabile; și câte odată noviția se treziă ca din senin, că mâncările ei se umpleau de spurcăciuni grețoase; iar apa, din limpede ce era, se turbura și se sângera. O voace se auzia strigând, mai de multe ori: „Nu vreau ca sora N. să depună voturile0 (călugărești). „Se adause apoi o șicană nouă: un foc misterios se acăța de fața de masă, de hainele de pat și de perdelele dela fereastă. Și aceasta se întâmpla chiar și în prezența călugărițelor, și a su- periorilor. Au fost și zile de acelea, când unii trebuiau să stee tot gata să stingă focul". „Arhiepiscopul din Turin: Gastaldi, om învățat, prudent și foarte serios, nu putea să creadă atari lucruri. Cu toate acestea, venind la dânsul doi episcopi: episcopul din Alba, Galletti; și episcopul din Pinerollo, Vassarotti, se învoi, ca aceștia să meargă la mănăstire, și de vor socoti cu cale, să facă exorcismi. Cei doi prelați remaseră uimiți la auzul faptelor, ce li-se spuneau la fața locului; exorcism» lor însă nu putură să pună capăt șicanărilor®. „Exorcismii convinseră arhiepiscopul despre realitatea faptelor, și-1 în domn ară să meargă la fața locului, în persoană, să mângâie călugărițele întristate. Cât ce se prezentă ta mănăstire, II întâm- pină voacea necunoscută, întrebându-I: „De ce ai venit aici? Dă-mi pace! — și apoi adause înjurături și amenințări. Mai târziu voacea măturisi mai de multe ori, că prezența arhiepiscopului îi da mult de suferit". (Va urma.) ... i ') La Civiltă. Cattolica, seria și voi. cit. pag 411. . : ••)»£« ■('■Atesa in .ftenomoate val. IV... LaCiriltA Cattolica. seria XVIII, voi 1IL pag. 673 (fascicolul din 21 Sept. 1901. sj Auctorul în multe locuri nu ne spune numele persoanelor; dar re- r vist a; La Cîvilti Cattolica ne încredințează, că. ea cunoaște cazul cu deamă- | runtul ți persoanele, pe baza informați unii or private. Pag. 198. UNIREA Nr. 25 Bibi i ograf i e. A apărut: George Vodă; Moartea regalul Deoebal, tragedie în 5 acte. Arad, 1906. Pag. 84, Prețul 3 cor. Ghedeon Bratu: Proiect pentru fun- darea unei scoale de regenerare a neamului omenesc. București, 1906. Pag. 20. Prețul 50' bani. Karâcsonyi lănos dr.: Magyarorszăg egyhâztortenete tobb vonâsaiban, 970—1300. Nagyvârad, 1906. Pag. 357. Prețul 4 cor. „Sămănătorol® Revistă Literară Anul V. Nr. 22. cu următoriul sumar: N. lorga. Literatură de călătorii. — Dimitrie Nanii, Să nu te ducă în ispită (poezie). — L. Becovi- neanu, Moș Sandu (nuvela). — I. U. Soricu, Nostalgie (poezie). — G. Bogdan-Duică, Se- minarul pedagogic. — C. S. Hasnaș, Sonet. — N. lorga, Serbările dela Sibiiu. — N. lorga, Cronică. — în supliment: Icoana din 1623 alui Vasiie Ureche fost Paharnic, fiul lui Nestor și fratele cronicarului (Ilustrație). Numărul: în țară 20 bani, tn străinătate 25 bani. Abonamentul: Iu țară 10 lei pe an, în străinătate 12 lei pe an. Redacția, Strada Buzești Nr. 42. Administrația: Str. Regală 6, (Tipografia „Minerva*). „Neamul Române so“. Anul I. Nr. 6. cu următorul cuprins: Starea și halul parti- delor noastre: 1. Boeri și ciocoi. 2. Datoria partidului cinstei. 3. Nemișcarea liberală și pricinele ei, de N. lorga. — Cronică: Ostașii la îndemâna arendașilor. Arendarea izlazului Brăilei, de B. Aslan, - Miropolitul Moldovei și dl dr. Ochs. Cum „Adevărul* a înviat pe.» tatăl regelui Șpaniei. Șezătoarea'dela Craiova și cetirea lui Goga. Comisii de politiciani pentru examene. Imoralitatea Loteriei de Stat. Interpelarea dlui'î'ilipescu. Samsari de ex- pulzări. Listele electorale din Tulcea. Mesa- giul de închidere a Parlamentului. Mărturi- sirile dlui I. Brătianu, cu privire la politica viitorului. O ligă semi-morală. Tinerii din partidul dlui Carp. leftenirea hârtiei de ziare. Tribunalul maritim. Un favorit al presei ro- mâne: Candiano Popescu. Praznice creștine eu gazetari evrei. — Dela românii de peste hotare: Discursuri românești în Parlamentul ungar. Școala din Inidora. Mortea parohului Bânrsan din Dârste. Petreceri sibiiene. Par- tidele din Basarabia, de Teodor Porucic. — Din Țeri streine. (15) 2—6. s'ar I2U1 Nicovalele și Ciocanele se vând pe lângă garanție pentru fiecare bucată. Fiecare bucată, care dovedi sau prea moale sau prea tare, se schimbă. Ciocane, fig. 5 ă 250 300 1 buc. C. —-86 —-90 Nicovale, forma, fig. 1 bucată C. - W —‘86 Clește americane pentru botul por- cilor 1 bucată Cor. — 60. 100 inele la ele Cor. —-50 fii. fig. 6 ă 800 grame. Clește de marcat oile 1 bnc. C. 4'60 Coase: Lungimea 90 cm. 1 bucată C. 1-60 1-60 1'60 2 — 2‘— mr* Ls cumpărare de 10 bucăți se dă o bucată pe deasupra. Pentru fiecare bucată garantez. Adecă eu schimb ori-ce coasă prevăzută eu semnul care nu ar corespunde, chiar ți atuncia, când ea a fost bătută ți Întrebuințată. E:onomilor le pot recomanda cu cea mai mare înere- dere coasa aceasta. In decursul anilor s’a sporit foarte tare numfirul coaselor vândute. Fiindcă stau pe punctul acela de credință, că coasele prevăzute cu semnul CFJ Încep a fi scoase din întrebuințare sunt decis, îndată după-ce voiu fi informat, ca la coasele ee sunt în pregătire, sămnul CFJ să fie duplu prevăzut, in formă așezat unul subt altul. Tot RTf j! odată îmi permit a atrrge atențiunea, ca la această i——I bătătură să se observe și sămnul pe unelte agricole. |*CnT| Aceste coase, cu insigniul | O1/j ți uneltele de bătut coasa, garantate, se mai află la următoarele firme: înTlgnita: Frații Gnnne filială, loan K. Schuiler; Agârbiciu (com. Târnavei-mari): loan Schuiler; Blaj: Oswald Schaffend; Dobârea: Toma Bachmann; Frâna: losif Schuster; Făgăraș: Carol Konig; Avrig; Gnstav A. Reschner; Brad: Wilh. Prischak; Cristian: I. G. Connerth; Apoldul-mare: Catarina Wolff; Cincul-mare: Daniel G. Andree; Gnrarânfni: loan Tristiu; Hașag: Herberth Thomas; Ciznădie: Mihai Mathiss, Reuniunea de Conzum; Cața: Regina Buchholzer; Sasclzd: loan Schlattner; Cincșor: loan Kauffman; Cârțișoara-sup.: loan Scorobeț; Streja-Cârțișoara: loan Stopu; Loamneș: Moritz Klein; Lancrăm: Mihail Sintonie; Nocrieh: Hermau RSmer; Șeica-mare: Mihail Ehrmann; Mărtla: Sam. Schmidt; Sebeșul-săs.: loan T. Gross; Orlat: Simeon Loloi; Poiana: loan Bozdog; Richișdorf: Andreiu Nemenz; Noul-rom.; Aruold Lesman; Ocna: Avram Savn, Stoia loan Precup; S&s&nz: luliu Kerekes; Jidvei: loan Orendi, Samoil Wachsmann; Șelimber; Irimie Milea; Șeica-mieă: loan Brandtsch; Șoroșteiu: Elekes Lajos; Șona: losif Graei jun. & Victor; Săliște: Dum. Roșea Căpitanu; Tilișca: Vasilie luga. t g afară G O 0 Verigi de coane, fig. 4. 1 buc. C. —18. Tocuri de cuți, smălțuite pe di dăuatrit și pe din 1 buc. C. —‘42. Cuți dela 10 bani In sus, In variație bogată. Îndeosebi recomand: Cuțite americane 1 buc. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa C. —‘40. Cuți de Bergamo vinete închise, cu seninul CFJ 1 buc. C. — 80. Greble de fer pentru coase de holde, pentru a le țirofa pe toporiștile obicinuite pe temu fig. 7. 1 buc. C. 130. Cine nu să îngrijește de tușă păcătueșto contra sa. Caramelle de piept ale Iul Kaiser cu 3 brazi probate de medici și reco- mandate contra tusei, ră- eelei, guturaiului. 4612 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat al acestei me- dicini. — Un pachet coeta 20 ți 40 fi. ți să pot afla la farmacia Carol Schieul — Blaj. (13) 7-82 Băile de iod din Basna o 1 oară depărtare dela gara MEDIAȘ (Medgyes). < • ===== Postă și Telefon în loc. — - —= * 1 Sesonul dnreazâ dela 1 Maiu până In 16 Septemvrie. < > Renumitele Bdi din Bavna se folosesc cu mare succes la boalele: reumatizm, o scrofulose, rachitis, sifilis, ischia», paralise, diferite boale cronice ge piele, exalate o și aprinderi cronice, diferite boale sexuale femeești și bărbătești. o Medio al bUln «U: Dr. TOGO FOBIA. Cuartire sănătoase, dela 1—4 eor. i > Vipt bun și ieftin se află în restaurați unea băilor. 1 * Muzica distrage publicul de 2 ori pe zi. — Promenadă frumoasă, pădure extinsă ’* tn jurul băilor. — Cuartire ieftine și în comună (200 pași depărtare de baie. 1' Prospecte gratis. - ' o Administrația. Băilor ] [ tis) l-s. . bisericei ev. luth, din B»zn&. ll^'S-O“e'S-e-s-e-e-e-e-s-e-o-e-e-e-o-e-e-s-o-^«Î3O0<9G©©®®0<^0o©©oG©00oo0©0ooo®©@©oG®o Kl ț I odată îmi permit a atrrge atențiunea, ca la această bătătură -să se observe și s&mnnl pe unelte agricole. I C F j| (15) 3—6. 0 0 0 0 © t 8 Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa Luceafărul Institut ic arte grafice si editură. Budapesta IV. straia Hoinar Nr. 10.---------------------- Editează: „Luceafărul" revistă pentru literatură și artă, cea mai răspândită și îngrijită revistă ilustrată românească. Apare de 2 ori pe lună, având de colaboratori cei mai distinși scriitori români. Directori: A, Ciura, O. Goga, O. C. Tăslăuanu. Abonament: Ediția simplă: 1 an 12 cor. 6 luni 6 cor. Pentru preoți săraci, 1 an Ediția de lux: 1 an 20 cor. 6 luni 10 cor. învățători și studenți: 7 cor. Aceste coase, cu insigniul și uneltele de bătut coasa, garantate, se 0 Tilișca: Vasilie luga. 0 2 O 7. Ciocane, fig. 5 â 260 300 fig. 6 ă 300 grame. mai află ia următoarele firme: In^gnjta: Frații Gnnne filială, loan K. Schnller; Ag&rbiciu (com. Târnavei-mari): loan Schuller; Blaj: Oswald Schaffend; Dobârca: Toma Bachmann; Frâna: losif Schuster; Făgăraș: Carol Eonig; Avrig: Gustav A. Rescbner; Brad: Wilh. Priechak; Cristian: 1. G. Conoerth; Apoldul-mare: Catarina Wolff; Cincul-mare: Daniel G. Andree; Gitrarâului: loan Tristiu; Hașag: Herberth Thomas; Cizn&die: Mihal Maihias, Reuniunea de Conzum; Cața: Regina Buchliolzer; Sascizd: loan Schlattner; Cincșor: loan Kauffman; Cârțișoara-sup.: loan Scorobeț; Streja-Cârțișoara: loan Stopn; Loamneș: Moritz Klein; Lancrăni: Mihaii Simonis; Nocrich: Herman Rbmer; Șeica-mare: Mihaii Ehrmanu; Mărtin: Sam. Sehmidt; SebeșuLs&s.: loan T. Gross; Orlat: Bimeon Loloi; Poiana; loau Bozdog; Richișdorf: Andrein Nemenz; Noul-rom.: Arnold Leșinau; Ocna: Avram Savu, Stoia loan Precup; S&sănz: Inliu Kerekes; Jidvei: loan Orendi, Pamoil Wachsmann; Șelimber: Irimie Milea; Șeica-mică: loan Brandtsch; Șoroștein: Elekes Lajos; Șona: losif Graei jnn. & Victor; Săliște: Dum. Roșea Căpitanu; „N u e 1 u ș a“ revistă umoristică și satirică ilustrată. Apare mărime de cel puțin 12 pag. ilustrate bogat. In 1 an 8 eor. 6 luni 4 cor. Pentru preoți săraci, învățători și studenți: 1 an 6 cor. 6 luni 3 cor. Volume ed. „Luceafărul O. GOGA: Poezii . . n. n (ed. do lux) I .AGARBICEANU: Dela Tară. . I. CIOCÂRLAN: Traiul nostru , 0 0 © o s'ar Nicovale, forma, flg, 1 bucată C. — 96 — 86 Nicovalele ți Ciocanele se vând 1 buc. C. — -86 — "90 O. 1- pe lângă garanție pentru fiecare bucată. Fiecare bucată, care dovedi sau prea Gioale sau prea tare, se schimbă. Verigi de coase, fig. 4. 1 buc. 0. —18. Tocuri de cuți, smălțuite pe di ilăuntru și pe din afară 1 buc. C. —-42. Cuți dela 10 bani în sus, în variație bogată. Îndeosebi recomand; Cuțile americane 1 buc ( C. —-40. Cuți de Bergumo vinete închise, cu semnul CE J 1 buc. C. — 80. 1 Greble de fer pentrn coase de holde, pentru a le șirofa pe toporiștiic obicinuite pc lemn 0 § 0 0 © O O 0 x Greble de fer pentrn coase de holde, pentru a le șirota pe toponștnc ooiciuuice pe ieinu q © fig. 7. 1 buc. C. 1’80- . 2 O0©000®®00®000000©©00®G©000O©0©©0©0©0000©©0®0®0O©O®©0®&©0©®0®©®« Băile de iod din Bazna 1 oară depărtare dela gara MEDIAȘ (Medgyes). ——- ■ Postă și Telefon în loc. = Sesonul durează dela 1 Maiu până în 16 Septemvrie. 2 3 1 1 1 2 eor. fii. 50 50 20 n h A. CIURA: Z. BÂRSAN: M. GORKII: REVAl K.: — Porto „Ilustrate'' cu motive românești, seria bucăți 1 cor. 20 fii. franco. Icoane . Ramuri Nuvele.............1 Coșbuc koltemânyei 1 pentru 1 volum 10 fii. 50 de 20 „Concepțiunea Măriei^ — „Madona Sixtină“ două tablouri artistieo, franco, 1 cor. ' FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. o Renumitele Băi din Basna se folosesc cu mare succes la boalele: reumatizm, o o scrofulose, rachitis, sifilis, ischias, paralise, diferite boale cronice ge piele, exudate " o și aprinderi cronice, diferite boale sexuale femeaști și bărbătești. ’J " Medie al băilor este: Dr. 1WW | ^-@3 Cuartire sănătoase, dela 1—4 cor. n • Vipt bun și ieftin se află în restaurațiuuea băilor. o J Muzica distrage publicul de 2 ori pe zi. — Promenadă frumoasă, pădure extinsă t în jurul băilor. — Cuartire ieftine și în comuna (200 pași. depărtare de baie. (18) 2-3. Prospecte gratis. —......... Administrația Băilor bisericei ev. luth, din Bazna. Tipografia Seminariului Arhidiecezan. BIX Abonamentul: Pentrn monarehie: Pe >n 12 cor.,an 6 cor., 'li an 3 eor. Pentru striinitate: Pe 1 an 18 fre., */, an 9 fre., 'lt an 4 fre. 50 em. Foea apare in fie care Sâmbătă. £ W rbr^ o ga------------------— Inserținni; Unșirgarmond: odată 14 fi]., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ee privește foaia săeeadreseze la: Re- dacțiunea și admini- strați un ea „Unitei în Blaj. --------------------ă Foaie bisericească-poiiticâ. Anul XVI. Blaj, 80 Iunie 1906. Numărul 27. Invitare de abonament. Cu începerea semestrului al doilea din anul acesta să deschide abonament nou la „Unirea“, cu prețurile indicate în fruntea foii. Deci rugăm pe Onor. Cetitori să binevoiască a-și renoi abonamen- tele de timpuriu. Totodată rugăm și pe On. Abonenți aflători în res- tanță să binevoiască a ne trimite fără amânare prețul foii, pentrucă aceasta să-și poată acoperi lipsele sale. Spre îndemânarea trimiterei alăturăm la Nrl prezent tuturor, fără osebire, câte o asignațiune poștală. ADMINISTRA ȚIUNEA. LUPTA NOASTRĂ. Nu e mirare, că de o vreme și cele bisericești și cele scolastice, au îngăduit terenul din fruntea acestei foi unor idei de o înfățoșare cam neobicinuită până aci. Aceste, ce sunt acuma la rând, sunt pentru aceea tot de-opotrivă cu cele dintâi, de aceiași mărime, însămnătate și ordine de cestiuni. După-ce ne-am mai recules din toiul alegerilor înferbântate, — de- parte încă de a ne rosti asupra ' valoarei și urmărilor lor, — vrem să constatăm totuși începutul — dar cu oarecare sfială, al activității noastre întreprinse. Vedem înainte-ne un început numai de niște zile, dar cu mândrie putem să constatăm, că așa cum s’a pornit, e promițător de mari dobânzi și succese până la sfârșit. Când dr. Maniu și-a ridicat mai întâiu glasul în marea cea de străini înrăiți, s’a fost făcut o turbare așa uriașă, care amenința până și zidu- rile, ce s’au făcut vinovate cu crima de a fi încăput in spațul dintre ele „mâna" aceasta de oameni oculți, care să pretinde a fi „partid națio- nalist". Să codesc încă de a recunoaște un atare partid, dar acasă la ei l-au recunoscut de mult si să tem de pe acum, că o să le fie pedecă la multele reforme izbăvitoare de țară, ce le visează în era domniei lor. Lupta, ce au purtat-o ai noștri, a fost dintre cele mai cinstite lupte parlamentare, de aceea a și impus pe alocuria. Principiul lor tipic și de întâiul plan, că vorbitorul — fie acela ori cine, care nu grăiește din lagărul proslăvitului șovinism, trebue des- considerat ori prin dese întrerum- peri adus în încurcală de vorbe si astfel făcut de râs; — a dat de astă-dată faliment. Vorbirile deputaților noștri s’au ținut lanț, ca o mare puternică, cât în cele din urmă au trebuit să-i asculte. Și-au trebuit să-i asculte chiar, pe când ai noștri grăiau vorbe de fapte de acele, cari au străbătut la. inimile lor ca ferul în- roșit de dureros. Căci ce au trebuit adecă să audă? .... Despre mișeliile dela alegeri, pe cari le îndurară și ei multă vreme, — despre poporul im- pilat, care își iea bățul de pribegie și pleacă, și mai dureros despre armată — visul lor suprem . . . Despre aceste grăiră și ei .odată și cereau reforme și pretindeau, dar azi, grație slăviților lor condu- cători, cari poartă totdeodată și cârma țării, — sunt mântuiți de ori-ce principii și vederi ... Dar totuși ca să nu apară con- sternați în fața mulțimei de prin galerii, în vreme ce grăiesc ai noștri, ei încearcă „saltul mortal". Strigă, sbieră, acusă pe ai noștri cu tră- dare, că slujesc Vienei, că gravitează în afară. Tot atâtea vorbe goale, de cari acuși s’or teme a le mai repeți. Căci în cele din urmă e o ne- bunie necurabilă mai târziu, de a învinui cu trădare în lăuntru ori în afară pe acela, care vorbește și azi și mâne despre sărăcia și năcazurile popoarelor din țară, . . . despre ne- socotința dreptului și libertății in- dividuale, cari sunt ale firei ome- nești. Și chiar aceasta e politica ce o fac ai noștri în dietă. Ei nu lu- crează politica Vienei, căci nu pentru aceasta i-am trimis acolo. Politica, pe care cu fală o poartă ai noștri, va desmeteci acuși ori mai târziu, dar va trebui să desmeticească din rătăcirile lor, nu pe cei ce șed în jețurile de pur- pură, dar țara, grosul, mulțimea... în momente mai senine, prevăd asa ceva si ei. . . * I De ce când cu grozava demon- strație a vienezilor în contra ma- giarilor, unele foi de ale lor ne-au atras atențiunea cu o bunăvoință afabil de prietinească la primejdia, că marea Austria, când va veni rândul, ne va înghiți dintr’o sorbi- tură. Și pe ei stăpânii, și pe noi, naționalitățile . . . Cu alte cuvinte să punem la o parte cele începute și să le fim prietini de ajutor, măcar că nu cumpănim nimic. De altcum mulțămim de-al de acestea. Noi ne avem politica noastră, și aci nu ne încredem în nime, dar ne încredem în noi înșine si vom > J lupta bucuroși alăturia cu cei ce ni-s prietini, dacă însă vor fi sinceri și drepți. Dar mulțămim lor că ne urăsc încă și mai pătimaș, ca înainte. Ăsta e semnul că ne-am re- cules — și că reculegerea noastră înaintează spre o consolidare, uni- tară, puternică, cuceritoare. După așa presemne din tabăra contrară, acum, după-ce ne-am în- cins bărbătește în luptă, putem afirma, că începutul nostru dar e norocos, e după toate așteptările inaugurat și pornit pe calea lui cea adevărată, sănătoasă și cu prospecte de glorioase isbânzi cândva. Pag. 208. UNIREA Nr. 27. Rămâne, ea ai nostrii să pur- ceadă pe aci înainte, dar cu ere-' scândă însuflețire, dragoste și căldură. Iar noi, să-i întâmpinăm cu căldură si unire, ca să prindă pu- teri noue și plăcere de luptă. p8. Răsplata muncei. în mijlocul multor afaceri, cari zilnic ne preocupă, de sine se Impune o cestiune, care nu se poate delătura, uita ori neglija, și aceasta este îmbunătățirea venitelor preo- țești. Fără îndoială, un' lucru nu se poate nega, că după cum orogreBăm în cultură, după cum sporesc sectarii, și după cum se poftește dela cler tot mai multă știință și demnitate, ca să poată representa interesele turmei cuvântătoare, în măsură cu sarcina trebue să fie și rebonificarea. Nu odată am cetit și adese-ori am auzit grele imputări la adresa clerului de mir, eă lasă mult de dorit, că ar pute lucra și cu mai mare zel. că s’ar puteă vîri cu mai multă tărie în luptele naționali, că ar puteă jertfi și mai mult pentru scopuri cul- turali. Și de însemnat, aceste reeriminațiuni mai adese-ori se fac de cătră inteligență și cărturari. Nu vreau să trag la îndoială, că n’ar fi drepte unele din reeriminațiuni. față de unele persoane, dar nu mai puțin este ade- vărat, că nici 10 la sută din recriruinători nu și-au dat osteneala a căuta după motivul adevărat, care silește nn odată pe foarte mulți din preoți a sta în rezervă. Noi clerul poporului român avem și astăzi în majoritate parohii cu dotațipne veche de 100 ani. Atunci era predțul cu puțină carte, astăzi cu facultate teologiei, atunci părintele n’avea pretensiuni, nici la haine, nici în nutrite, nici în representarea deamnă a bisericei, astăzi se poftește: știință, înfățoșate deamnă și jertfe pentru scopuri culturali. Acum să fim judecători drepți, e greu să ai rol de domn cu simbrie, ca servitorii din cancelariile statului. Recriminătorii in- teligenți și cărturarii în stare bună, ar avei de împlinit o misiune frumoasă și chemare mândră în mijlocul poporului, când ar zice și faee tot posibilul, ca dotațiunea preoților să fie îmbunătățită în proporție cu preten- siunile timpului de astăzi, când ar lucra să schimbe venitele, ce ie aveau preoții acum o sută de ani, în măsura ca aceea să poată răspunde la toate așteptările presin- telni. Dar câți avem de aceștia? Asupra celor zise putem aduce unul din proverbele populari: „Așteptâudu-mi binele, mi-se scurtă zilele.8 Mântuirea și scăparea noastră. îmbu- nătățirea soartei cierului de mir. nu poate urma mai în grabă și mai temeinic, de cât din hărnicia noastră, de cât din munca și sudoarea noastră. După împrejurările locali și astăzi, cei mai mulți dintre noi ne susținem conform statului nostru, din economie. De unde ur- mează, că clerul tiner să fie iubitor și pri- cepător în ramurile economice, că așa se poate ferici mai ușor. Asta pricepere aduce roade de mare preț și poporului păstorit, căci imitează cu multă bucurie pe păstorul prudent. De aci apoi resultă bună starea credincioșilor, lucru care pe lângă muiță- mirea sufletească a preotului, i-se face nu odată și sporiu în venitele materiali. Avem noi îu proprietatea noastră o avere foarte prețioasă, o avere, pe eare suntem deplin stăpâni, care bine esploatată ne ar Spori venitele tn timp scurt și am puteă întemeia un isvor bun de câștig pentru urmașii noștri. Grădinile parohiali, cimiterele și alte pămftnte situate bine, toate s’ar puteă planta cu arbori fructiferi. După împrejurări și situația geografică în parohiile de lângă orașe pământele s’ar puteă planta cu pomi, a căror fructe se caută mai bine, iar în depărtări de centrele comerciale, cu meri de iarnă și pruni bi- strițeni. Fructele prunilor bistrițeni, ori când sunt bine plătite, căci sunt foarte proprii industriei, fie ca fructe uscate, fie ca material de rachiu. Dacă fie-care preot, fără multe consi- derații s’ar pune la lucru, natural, unde împrejurările și pământul se poate cultiva cu pomi, peste eâți-va ani am aveă un ca- pital, eare ne-ar răsplăti însuțit munca. De sine se pune întrebarea, de unde s’ar găsi atâta material, când cu toții am începe cu plantarea. Lucrul se poate duce în deplinire pe încetul și treptat, astfel pro- cedând cu puțină jertfă s’ar găsi și mate- rialul trebuincios. S’ar puteă găsi o moda- litate deplin corăspunzătoare acestui scop, prin întemeierea grădinilor de pomărit trac- tuali, adecă în fie-care tract protopopesc să se destineze locul și persoana cea mai des- toinică în pomicultură ca se întocmească grădină de pomărit, de unde cu vremea toate parohiile, respective preoții din tract să-și poată găsi materialul de plantat cu ușurință și cu un preț convenabil. De altcum ne este cunoscut, că legea dispune întocmirea grădinilor școlari de po- mărit; dar în rare locuri s’a dus în deplinire această disposiție valoroasă. Unde însă s’a satisfăcut și acestei cerințe, preotul are la FEUILLETON_____________________________ ®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®®$S®®tyw!J® loan Sinkai de Eadem alias PERS. (Acte și date biografice) (Continuare și fine). în anii 1771—73. îl aflăm pe loan Sinkai în Viena, — probabil, ca ofieer in armată, eăei diu registrul epistolelor expe- date și primite „Elenchus Litterarum expe- ditarum ei aceeptarum Ao 1771. Viennae“ — cu începerea din Octobre 1771 — se vede, că era in corespondență și cu somități militare: coloneii, generali, dar și cu Episc. Maior și alte persoane eciesiastice. Dăm în estras numele persoanelor mai însemnate, cu cari a avut mai deasă core- soondentă. între aceștia locul prim îl ocupă Gordg. Locuința acestpia nu-i indicată, nici oficiul, pe cum nu este a nici unuia dintre corespondenții sei. Cred, că va fi fost fa- milia Gorog din Reghinnl-săsesc. Frecuentă corespondență ține cu Vitiz (probabil cei din Teaca). — Ades scrie fratelui Georgiu și primește scrisori dela acesta. Asemenea tatălui său („Genitori4) și mai rar fratelui său Andrei, de care până acum n’am avut cunoștință. Aflăm în acest „Elenehus", că a scris Dno Mont, — mai târziu „a la madame Mont“. Dno Boer Vice-Capitaneo și tot atunci (29 Octobre 1771). I. Cont. Tabulae fogogre Xpoate: Fogarasiensi?) Prin De- cembre, acel an, notează, că a primit „von Sigmond (?) și „von Gabriel Kornis. în an. următor aflăm corespondență și dela Kaitsa (?) și încă deasă, fără se între- rumpă cu Gorog și Sigmond. Prin Octobre 1772. aflăm, că a scris Dno Colonello Dombrovka. în Novembre acel an, prima dată întimpinăm: Udo Pap; iar în l-a Decembre Bvrsmo Dno Darabant, de care știm, că pe atunci era preposit și vicarin general în Blaj. Cine știe, de n’a fi scris pentru frate-său Georgiu, eare în anul următor 1773—4, ca călugăr, a fost prof. de retorică și poetică ia gimnasiul din Blaj. în- 9 Decembre primește epistolă dela fratele G., în 15 scrie „fratri Georgio4, iar în 29. acel, luni Udo Dno Sinkai, care, probabil, este tot frate-său Georgiu, călugăr basilian. în anul următor continuă viuă core- spondență cu Gorog și cei de până aici, pe lângă cari mai aflăm, că a scris Udo Dno Valner (în Ianuar de două ori și a primit o serisoare dela același.) Odată a scris fratelui Andreiu, apoi în curând ace- luiași: fratri Andreae et Magistre Mihalț Kovits. în 15 Februar prima dată însamnă: „a Dno fratre Gorog. “ Nu mai întimpinăm noi corespondenți până în 2 Martie Dno Dimien (?) dela care primește răspuns în 13. a aceleia-și luni. Nou corespondent este apoi Căpitanul Saca; ia 26/III. aflăm: „Capitaneo Szâva.* în Aprile scrie cele îndatinate: părinților, dini Gorog ș. a., primește scrisoare dela d. Demien și-i scrie odată epistolă simplă, odată per expressnm. Tot „per expressnm“ scrie și Udo Mihaltz. Acestuia îi scrie și în luna următoare. Cu data de 18 Main 1773: „Dno Vajda et fratri Andreae. în 21 Main aflăm nume noue: Dno Andreae Szegedi și apoi Archi- diacono Constantin Ivanovits, Baroni Volf. Banfi (Voifeango Banfi = Banfi Farkas istoricul?) în aceeași zi scrie și colonelului Euzenberg, Episcopului Major, și fratelui George. cărora din nou ie scrie în luna următoare. Tare probabil, că și cu învă- țatul Samuilă Klein a fost în corespondență, căci în 8 Iulie acel, an aflăm notița „Dno Kleinu. — Escîtă „curiositatea noastră no- tița din 6 August Dno Mont cum Attestate et Memoriale. Ce atestat, și mai vârtos ee memorial va fi fost acela? Tot așa intere- santă va fi fost scrisoarea îndreptată „Dno Gorog cum BuUa.“ Pe lângă numele rână aici citate voiu mai aminti: General Chri- stian de Hali; a la Mdnie Szava, Comiți losepho Bâdi. — Remarcabil. în 27 Nov. „Patri Klein (de sigur Samuilă) sonantes a Rdo Âronu. Cine a fost acest Aron, de nu cumva laeob Aron, fost teolog de Roma (în propaganda) monach Basilian și profesor în Blaj, apoi prefect la S. Barbara în Viena, în fine canonic și preposit în capitulai die- cesei gr.-cat. din Grade, unde a și murit la 21 Febr. 1788. în șirul corespondenților mai aflăm (Debr. 1773) aceste nume noue: „dem Pekri. Dno Ngagai (?) și Dno Felszegi*. Am dat acest extras din eienchul co- respondenții lui Sinkai cu scopul, că aceia, cari vor aveă ocasiune a umbla prin arhi- vele descendenților unor familii, ce mai sunt, să nn-și pregete a căuta și după scrisorile dela loan Sinkai. De încheiate notez, că conumele „alias PEBS“ l-am aflat scris pe o carte întitulată: Deserieius, De Initiis ac Majoribus Hunga- rornm“. Blaj, 5 luniu 1906. Alesiu Viciu profesor. Nr. 27. UNIREA Pag. 209. Îndemână materialul trebuincios scopului indicat. Pentru prevenirea ori-cărui bănuieli, eă aceasta propunere n’ar fi tocmai așa de importantă, că n’ar fi în stare a îmbunătăți venitele preoțești, că nu s’ar puteă duce în depiinire. de cât cn mari jertfe materiali și în timp Îndelungat; voiu servi cu fapte deja împlinite. Sunt fericit a cunoaște câți-va preoți, cari după timp de 10—15 ani prin pomi- cultură au fost în stare a spori venitele pa- rohiilor dela 800—1600 cor. pe an bine înțeles, când este producținne și recoaltă de poame. Unde vom stă astăzi cu acest ram de cultură națională a pământului și venite, dacă numai jumătate din clerul nostru ar fi urmat tot așa. Un alt fapt. La începutul carierei mele prin 1887. am pus însu-mi temeiu la o grădină de pomărit de 1000—2000 pomi, cari mare parte s’au îmnărțit între poporul din parohie. Cu mândrie văd, cum pomii abia luați în seamă atunci, astăzi aduc din greu galbinii în punga oamenilor sirguin- cioși și tot satul dă un aspect de o grădină de plăcere. Pe temeiul modest de atunci, prin încurajarea potențată, astăzi văd des- voltându-se o adevărată industrie de pomărit 1n respectiva parohie. Prin perfecționarea treptată a căilor [ de comunicațiune, prețul fructelor nici când nu va scădea. Nu numai, dar nici nu putem avei frică de supraproducțiune. căci esportul a îuceput a lua o desvoitare foarte estinsă. cătră țările nordice. Din toate aceste nn lucru resultă, Să ne nunem cu puteri unite ia muncă, ca să nu între gând rău in mintea noastră sub cuvânt, că doară plantăm pe pământ străin, și altora. Pământele parohiali sunt un bun comun și frățesc, care după vreme îl mo- tale Stisafofa, vecina fâvii w- tnânețU. $n turnul imanii ctloz be, brazii. AȘTEPTARE. în umbra plopilor cărunți Străjeri bătrâni la casă, Cu ochii umezi ți frumoși O fată stă ți coasă. Drumeți se miră 'n drumul lor De mânUe măestre Și de minunile ce dorm în lada ei de zestre. Pribeagă blândului amurg De peste deal se lasă, Urzindu-și tortul argintat în firul de mătasă, Ea vede ’n ochii osteniți C’o lacrimă să cerne, Că 'n urma meșterului ăc Șireag de flori s'așterne. Se scutură cărunții plopi, Durerea ei îi doare, Și frunze cad pe pânzele Sfielnicei fecioare. Ea’ți împletește un dor pribeag în florile cusute Și coase ’n firul alb de in Nădejdile ei mute. ștenim unul dela altul, astfel împlinim un fapt creștinesc, lăsând în urma noastră izvor de câștig celor ce ne vor lua păstorirea credincioșilor mai departe. Un lucru este cert, că nici o muncă nu rămâne neresplă- tită. când aceea este cinstită, de folos și făcută cu suflet curat. Rece-Cristnr, 16 Iunie 1906. I. Conțin paroh. Prima biserică românească gr.-cat. în America. — „Românul", foaia săptămânală a fraților noștri pribegiți în America, ne aduce în fruntea nrului 23. o veste înve- selitoare, menită să facă a tresaltă de bu- curie inima fie-eărui bun român. In sfârșit, după străduințe foarte mari, i-a succes fra- telui Dr. Epam. Lucaciu, să pună temelie fundamentului unei biserici române unite în orașul Clevelaud. la care ea la templul din Ierusalim vor alerga românii să asculte slujba dumnezeească în dulcea lor limbă și să-și închine sufletul Dumnezeului, care singur ne poate ajuta. Dar să lăsăm să urmeze însuși arti- colul din vorbă: „Inima fiește-câruia român bate de bucurie, când să aude, că după întărirea contractelor de edificare, să așază piatra fundamentală a bisericei române gr.-catolice. In fine o casă, un lăcaș sfințit Domnului ceresc, nude poporul lui credincios, evlavios să roagă în iimba sa maternă, în dulcea limbă românească Creatorului, a ruga, a cere dar dumnezeese acolo, și atunci, unde avem mai mare lipsa de ei. Au simțit frații noștri româfai gr.-cato- lici lipsa, și în frcuîe cu cel mai ales om a Românilor, aflători în America, eu părintele Dr. Epaminonda Lucaciu, n’au cruțat obo- în farmecul nelămurit Al nopților de vară Vrăjite iele ’n drumul lor Un vis îi arătară; E chipul unui Făifrumos Șî mai presus de fire Orfanei fete din botez Ursit să~i fie mire. Și ielele i-au spus cuvânt: „Tu coasă la năframă, Căci într’o țară ’n răsărit Te înțelege o mamă Când vei găti năframa ta, Să i-o trimiți, să știe Și craiul tău bălan din vis Ea ți-l trimite țieu. De-ațunci cu acul ei trudit Ea firele împarte Gândind la chipul bun și sfânt Al mamei de departe. Din vise ’n așteptarea ei Ea ’și face mândră salbă Sunt numai lacrimi ți nădejdi Cusute ’n pânză albă. Octavian Goga. seală. n’au .cruțat credincioșii spese. ci cu o adevărată dragoste, cu o evlavie reli- gioasă. cu o credință fiți de cerescul îm- părat și religia creștinească s’au pus la lucru. „Iată azi resultat! Iată azi bucurie între credincioși! Resultat, se apucă la zi- direa căsii dumnezeești. „Biserica românească era idealul ro- mânilor credincioși. Iată azi să începe zidirea. „Merite neșterse, merite vecinice au acești credincioși înaintea lui Dumnezeu,, înaintea omenimei creștine. „Darul Ceresc nu va rămânea. Acolo unde îndoită lipsă avem cu toți Românii de ajutor, de sprijin ceresc, acolo, unde viața noastră în tot momentul este amenințată,, acolo, unde suntem espuși la toate răutățile,, eventualitățile, acolo unde nemărginita pu- tere dumnezească trebue să o cerem încon- tinuu, în locul cel mai potrivit, vedem întrupat, idealul, românilor vedem edificându-să o casă. Atotputernicului. „ Doamne 1 Doamne 1 Dumnezeule Ceresc!.' dă putere, dă sprijinul Tău, poporului T*u fidel credincios! Doamne ajută poporului Tău purtat în lume, când Ție să închină. „Casăț. biserică îți ridică, unde eă se roage, dreotății eterne, îndreaptă neamul Tău la calea adevărată a credinței. „înălțătoares faptă a eredincioșilor’Tăi; în veci va fi pomenită, in veci va fi în mintea urmașilor noștri." „Reuniunea femeilor române sălăgene“r Marța trecută harnica reuniune din Sălagiu și-a sărbătorit jubileul de 25 ani ai esistinții sale. Prima ideie pentru înființarea unei astfel de instituții folositoare, a dat-o dna Emilia Pap n. Marcuș, prin 1879. luându-se după reuniunile deja esistente prin Brașov și Făgăraș. Idea a fost îmbrățișată cu căl- dură de inteligenta dșoara Eiena Pop. fica dlui Gheorghe Pop de Băsești. (azi dna Hossn din Deva), care a lucrat mai departe cu mult zei. în 1881. s’a ținut prima adu- nare bine cercetată. în care luându-se spre știre statutele aprobate, s’a constituit primul comitet sub presidența venerabilei dne Clara Maniu n. Coroian. în adunarea generală, ținută la 1886. în Santâu, s’a desbătut idea înființării unei școale de fetițe. Idea fiind sprijinită cu toată căldura, nu mai târziu ca la 1 Sept. n. 1888. se și deschide școala elementară cu 6. despărțăminte, ale- gând de învățătoare pe dș. Măriți Lăpuștean. Se înțelege, ca în jurul deschiderii acestei școale s’a încins o Înotă între comitet și forurile civile pentru recunoașterea ei. La 1897. se alege presideată în locnl dnei Maniu dna Maria Cosma n. Dragoș, iar de secretar dl protopop Aug, Vicaș, în locui dlui Andreiu Cosma. Cum adunările gene- rali se țineau prin provință, ele erau ade- vărate sărbători românești. Din interesantul istoric ilustrat și do- cumentat, publicat cu prilejul acestui iubileu, nime nu poate avea, decât envinte de admi- rațiune pentru zelul și mănoasa activitate a Reuniunei tn acești primi 25 ani ai acti- vității sale. Ne asociem cu toată inima la aceste manifestații a spiritului românesc din părțile sălăgene și dorim valoroasei reuniuni spor și înflorire, și înaintare și de aci înainte. Dumnezeu să bineenvinte toate lucrările ei! Pag. 210. Nr. 27. Exposiția generală română. Ploaia continua ce s’a revărsat ulti- mele sile asupra capitalei române, a 1m- pedecat deschiderea exposiții la 17 crt. cum se publicase, ea a fost deschisă Insă Marți în 19 crt. n. ne un timp minunat și In fața unui imens public, conform programei frumos alcătuite. Regina a tăiat cu foarfeci de argint ghirlanda de flori, ce închidea in- trarea și apoi îu sunetul musicelor militare și a bubuiturilor de tunuri, cortegiul a intrat în esposiție. înaintând spre arenele romane, unde se oficia un serviciu divin și apoi ministrul Ion Lahovary rosti un frumos discurs. De asemenea vorbi și dl Istrati, comisarul general. Terminând dl Dr. C. Istrati, Majestatea Sa Regele Carol cn o voce puternică, care ’reeuoâ Îd întreaga arenă, cetește următorul discurs: Vă mulțămesc din toată inima pentru urările călduroase, ce ne adresați, mie și reginei, cu această oeasiune solemnă. Privirea retrospectivă ce ați aruncat asupra României de eri, cu indicațiuni și fapte atât de fericit alese, pun într’un relief sezisant progresele realisate de România de astăzi. Cu o intimă și profundă bucurie salut deci prima noastră expoziție națională, adevărată serbare a muncei românești și demnă încoronare a 40 de ani de lupte și sforțări. Cn drept cuvânt evocați această amin- tire a legionarilor lui Traian și a alipirei țărei noatre de marele imperiu roman, căci acest fapt istoric domină toată viața noastră națională. Pentru România originea ei ilustră a fost în genere mândrie și sprijin. Această redeșteptare a conștiinței de rasă, afirmată prin virtuțile răsboinice ale Românilor și printr’o aspirație seculară a unei vieți oroprii, și-a găsit consacrarea definitivă in Regatul român independent. Duuă victoria de pe câmpul de răsboiu era natural să ne dăm sama de cuceririle realisate pe tărâmnl luptei pacifice și să știm ceea-ce am făcut și mai ales ceea-ce ne mai rămâne de făcut pentru a merge înainte pe căi sigure și productive, spre independența economică. Această frumoasă esposițiune, în care se oglindesc toate manifestațiunile culturei și activității naționale, dela plugăritul tra- dițional până la cele mai recente creațiuni ale industriei, mică și mare, ne va arăta în mod clar progresele realisate în acest scurt timp dela epoca, de când ne-am îndreptat silințele noastre cătră o mai inteligentă punere în valoare a bogățiilor noastre. Numai acei, cari cunosc punctul de unde am pornit, adecă starea noastră eco- nomică de acum 40 de ani, vor puteă ju- deca în mod drept asupra minunatei schim- bări, care s’a săvârșit în domeniul agricul- turei, al industriei și cu deosebire asupra mijloacelor de transport. îmbunătățirea acestor din urmă, mulțumită înființărei căilor ferate, a încincit esportul nostru de cereale ' și a mărit în aceeași măsură bogăția publică Deși încă în perioada de creștere, in- dustria noastră, la rândul ei, a și luat un avânt îmbucurător, care promite să satisfacă o bună parte a nevoilor noastre. Putem dar să fim mândri de acest mare paș înainte, care a isvorit un ecou de simpatie chiar dincolo de frontieră, în țările cari ne-au făcut cinstea să se unească la această serbare. ________________UNIREA________________________ Dar să nu uităm să adresăm prinosul nostru de recunoștință bărbaților de stat, cari au condus poporal pe această cale rod- nică, desfășurând de asemenea pe tărâmul economie falnica devisă a coroanei de oțel: „Prin noi înșine*. Cn deosebire adresez felicitările și mul- țumirile mele cele mai vii și cele mai sin- cere acelor, cari, însuflețiți de o credință nestrămutată și o activitate fără păreche. și-au pus toate silințele în această primă manifestare a propășire! naționale. Eu declar Espozițiunea deschisă. Sub decursul vorbire! dlui dr. Istrati, micul principe Carol a amețit. Regina și părinții grăbiră îndată spre el, Regele însă își păstră și mai departe cabinui său ad- mirabil. Cuvântul regelui rostit cu glas puternic s’a auzit In toate părțile și mereu a fost i subliniat de aplausele celor presenți. S’a I semnat un act comemorativ și apoi părechea I regală și princiară se îndreptă spre palatul I arcelor, care de nude e o frumoasă priveliște peste esposiție. Aproape zilnic familia regală visitează părțile singuratice ale esposițiunii. Mercur! în 20 crt. Maj. Lor au visitat și pavilonul etnografic al Românilor de peste hotare, fiind întimpinați de dl și dna Cosma cn tieele. dr. Diaconovich. poetul Goga și dl comisar dr. Istrati. Dintr’un amănunțit raport publicat în „Conservatorul* repro- ducem câteva Dote. MM. Lor au vizitat cu deamăruntnl toate secțiile, începând cu secția generală etnografică. Un vin interes a arătat Suve- ranul banelor și tablourilor grafice, repre- sentând centrele culturale ale Românilor de peste munți și desvoitarea comunelor sub raportnl naționalităților. Suveranii an trecut apoi în secția in- dustriei casnice. Suveranii au lăudat mult colecția de păpuși cu porturi, țesăturile și lucrările de artă casnică cu motive româ- nești aplicate ale doamnelor române. în secția ocupațiilor economice, Suve- ranul a admirat în deosebi lucrările de co- jocari t. în secția bisericei ortodoxe, MM. LL. Au lăudat frumsețea catedralei din Sibiiu, representată prin fotografii din exterior și interior. în secția bisericei unite au remarcat cărțile și documentele vechi ale episcopiilor din Blaj, Orade și Lugoj. între acestea se află și operile în manuscris ale lui Klein și P. Maior, în secția retrospectivă, M. Sa Regele a recunoscut fotografiile bărbaților mai în- semnați. A vorbit de Barițiu și de baronul Ursu, a cărui diplomă de baron e expusă. Suveranul a văzut manuscrisul cronicarului Șineai, și a exprimat dorința ca să fie editat în faximile. De asemenea a arătat un viu interes panoului cu organele presei. în secția școalelor, M. Sa a stat mai mult în fața tabloului școalelor din Blaj, apoi a lăudat colecția de plante și ierburi a prof. Dr. Chețanu din Blaj. în secția instituțiilor culturale, M. Sa a remarcat activitatea Asociației pentru Enciclo- pedia Română, Muzenl etnografic din Sibiiu. A frunzărit revista „Asociației* și a lăudat biblioteca ei populară. Cu deosebită atenție a observat apoi M. Sa harta băncilor românești. Apoi Snveranul și M. Sa Regina, au trecut în „casa țărănească*, unde au văzut un interior de casă cu mobile și nnelte din Rășinari și Siliște. M. Sa Regina a pre- sentat aci M. S. Regelui, pe poetul O. Goga. pe cum și pe dșoara H. Cosma, logodnica lui. cari au fost felicitați de Suverani în modul cel mai călduros. In acest pavilon dna și dșoara Cosma a oferit Reginei, Prin- cesei Miria și micelor principese, mai multe, frumoase cadouri. între altele M.S. Reginei: Două album uri lucrate Intr’adins cu cusături și țesături românești în colori, după mode- lele aflate în albumul oșoarei M. Cosma. M. Sa a învitat pe dna Cosma să i-le pre- zinte la Palat. Pe unul din aceste albnmnri se află o frumoasă dedicație M. S. Reginei, opera poetului Goga. pe care o publicăm în foiță. După o oară MM. LL au părăsit pa- vilonul. mulțămind pentru explicațiile date. * * * Observăm de închiere. că la sfârșitul lui August ori la începutul lui Septembre se va aranja o escursiune din Blaj la Bu- curești. Preparativele s’au început deja. Cheltuielile vor fi neînsemnate. Insinuări se pot face de pe acum ia redacția noastră. Expozițiunea generală română din 1906, AVIZ. Deoarece aranjarea Pavilionului etnografic s’a terminat, P. T. public din Transilvania este rugat să nu mai trimită obiecte pentru expoziție, căci nu mai este loc disponsibil în Pavilion. Sibiiu In 16 Iunie 1906. . Delegatul Comisariatului General: Dr. C. Dîasonovtoh. întru mărirea Iul Dumnezeu. Subscrișii în numele curatoratului parohial și a între- gului popor gr.-cat. din parohia Boarta, își țin de plăcută datorință a da mulțămită publică și sinceră recunoștință Mon. Paul Popescu, v.-protop. on. și paroh deficient eu soția Sofia, cari împlinind în anul acesta 50 ani de preoție și căsătorie, în loc de nuntă de aur, au donat s. noastre biserici frumoasa sumă de 600 cor., cu cari banii la dorință espresă a evlavioșilor donatori, s’an padimentat întreagă biserica cu țiglă de ciment In colori foarte frumoasă și trai- nică, și s’au făcut din nou toate ferestrile dela s. biserică. Pentru această faptă mă- reață evlavioșilor donatori, bunul Dumnezeu să le lungească firul vieții, încă ia mulți ani; bine știind, că până se vor mai afla în mijlocul nostru și în viitor ca și în trecut ne mai putem aștepta încă și la alte fapte mărețe pentrn biserica noastră. Frumoasa faptă dorind se afle cât mai mulți imitatori; se laudă de sine. Boarta, 22 Maiu 1906. — loan Axente, adm. paroh. loan Opriș Crucian, curator primar. Din Arhidieceză. Duminecă dimineața înainte de începerea sf. liturgii Eseelența Sa Dl Mitropolit a conferit ordul lectoratului clericilor: Alesandru Busu, cleric în semi- narul centrai din Pesta și Alesandru Pop, cleric bienal. Hymen. Doamna Adelina Tăslăuanu năse. Oltean și Domnul Octavian C. Tăslă- uanu, căsătoriți. Budapesta, str. Molnar 10. — Felicitări sincere! Știri literare. în editura „Luceafă- rului* diu Pesta a apărut „Maraa roman Nr. 27. UNIREA Pag. 211. de loan Slavici, nn volum de aproape 400 pag. care se vinde cu prețul de 2 50 cor. Nu e aiei locul să facem aprețierea deraiată a acestei scrieri, apărută de multișor în co- loanele revistei „Vatra1, trebue să constatăm Insă, că regretăm mult, eă dl Slavici a pă- răsit „Novelele din popor* atât de frumoase si cu atâta căldură scrise. — Dl director Ion Ghetie a publicat partea II. a dicționa- rului său. cuprinzând esplicarea românească a cuvintelor ungurești. Volumul de 803. uag. deși cam scump cn 10 cor. e o scriere minuțioasă si cu multă grije compus, pentiu fie-care cuvânt să dau 4—5 însemnări. — Prof. Alesaudru Ciura, cunoscutul nostru scriitor, a publicat si în ediție separată studiul sân despre Educația vechilor elini. Dsa vorbește în stil plăcut și ușor despre educația fisică și morală a Elinilor, relevând părțiie acelea, pe cari educația modernă deja și le-a apropiat. Cqstâ 50 fii. Studiul s’a publicat în fruntea anuarului institutelor noastre. Știri școlastic®. în 15 crt s’au ter- minat cursurile la institutul pedagogic din loc. Din 86 elevi Înscriși se promovează 81, se teleagă 3, a dezertat 1, a murit 1. — în 26 crt. s’au sfârșit anul școlastic și la teologie, au absolvat cursul IV. 12 clerici. — Joi In 28 n. s’au publicat clasificările la școala civilă de fete, din 96 eleve înscrise s’au promovat 95, au primit calcul nesufi- cient 1. — Vineri s’a terminat anul școlastic și la gimnaz. Clasificările s’au cetit în pre- zența Esc. Sale Mitropolitului, care a adresat câteva cuvinte elevilor gimnaziali. Examenul da cualifioațiune a învățăto- rilor arhidiecezani s’a terminat Sâmbătă sara. Dintre 52 candidați admiși, au iest cualificați 34 iar 14 s’au relegat la repețirea examenului după 3 luni și 4 după un an. Presidentul comisiunei examinatoare a fost canonicul Dr. Victor Szmigelski, care a luat parte la toate examenele. Atât dsa, cât și dl comisar mi- nisterial prof. Dr. losif Siegescu au dovedit un viu interes întru prosperarea învățămân- tului poporal și înaintarea nimbului învăță- torilor poporali, deși în aceste nizuințe nobile au avut să întâlnească în cale multe piedeci. Un nou despărțământ al Astrei. La insistința advocatului Dr. Coriolan Steer, fruntașii cercului Tâșnad. au hotărît să ceară dela comitetul central înființarea unui nou despărțământ „Tășnadan*, care despăr- țământ cam de-odată va sta numai din cercul administr. Tâșnad. Comitetul central deja a și încredințat pe di protopop din Sautău, Demetriu Coroian. ca îu calitate de delegat să convoace adunarea constituantă, ce în scurt să va și întâmpla. Notez, că cercul Tâșnad până aici ș’a țtnut de desp. Sălăgian-Chioran. care desp. fiind foarte vast, n’a putut să lucre mai intensiv pentru propășirea culturală a acestui cerc prea amenințat din punct de vedere național. Deci cu bucurie trebue aă salute ori-ce român bnn idea înființării noului despărță- mânt. căci prin realisarea acestei idei să va ridica o cetate culturală acolo, unde ele- mentul românesc pe observate dispare în potopul unguresc. „Transilvania* soc. de asig în Sibiiu. Un caz mai recent dintre mine și societatea aceasta — după altele de mai înainte — mă deobligă moralicește, ca să recomand fraților mei preoți și pubiicului românesc cu toată încrederea această banca de asi- gurare, care prin culauța și cinstea ei îu afaceri stă în capul altor societăți similare. — Aritoa M. Popa, protopop gr.-caț. Academia Română. îu sesiunea gene- rală din 1907. se vor împărți următoarele premii : I. Premiul Năsturel de 4000 Lei, se va da unei cărți scrise în limba română, cu conținut de ori-ce natură, care se va judeca mai meritorie printre cele publicate dela 1 Noemvrie 1905. nână la 31 Octomvrie 1906. II. Premiul Statului Eliade-Sădulescu de 5000 Lei, se va da prin Secțiunea lite- rară, pentru o scriere de literatură sau de filologie, eare se va judeca mai meritorie printre cele publicate dela 1 Noemvrie 1904 până la 31 Octomvrie 1906. III. Premiul Adamachi de 5000 Lei, divizibil, se va da prin Secțiunea istorică, pentru scrieri isto- rice, economice, juridice, filozofice, de cuprins moral (in înțelesul că sunt eseiuse numai scrierile contrare moralei), cari se vor ju- deca mai meritorii printre cele publicate dela 1 Noemvrie 1905. până la 31 Octobre 1906 IV. Premiul Asociațiunii Craiovene pentru dezvoltarea învățământului public, de 1500 Lei, se va da pentru cea mai bună carte didactică în limba română dintre cele tipărite dela 1 Noemvrie 1902. până la 31 O’tobre 1906. Terminul depunerii la can- celaria Academiei, în 15 exemplare, a căr- ților nropuse pentru concurs este până ia 31 Octomvrie 1906. V. Premiul Alexandru loan Cuza de 10.000 Lei. dimnreunâ cu pro- centele acestei sume dela 1891. până la acordarea premiului, se va da în sesiunea generală din 1907, prin Secțiunea istorică, celei mai bune lucrări scrise în limba ro- mână despre: Istoria Românilor dela Aure- lian până ia fundarea Principatelor. VI. Premiul Statului Lazăr de 5000 Lei, se va da în sesiunea generală din 1907, prin Sec- țiunea științifică. celei mai bune lucrări scrise în limba română asupra subiectului; Cerce- tări originale asupra pelagrei în vederea etiologici și combaterii boaiei. VII. Premiul Adamachi de 5000 Lei, divizibil, se va da în sesiunea generală din 1907, prin Secțiunea literară, celei mai bune lucrări scrise în limba română despre: Înrîuririle curentelor străine în evoluțiunea limbei și literaturei române în secolul XIX. VIII. Premiul Neu- schotz de 2000 Lei, se va da în sesiunea generală din 1907. prin Secțiunea istorică, celei mai bune lucrări scrise în limba ro- mână despre: Istoricul Căilor ferate din România și influența lor din punctul de ve- dere economic, social și politic. Terminul presentării manuscriptelor este până la 1 Septemvrie 1906. Petra ceri. In teligința română din Pin- ticnl-săsese și jur, Invită la concertul îm- preunat eu dans ce-l va aranja cu concursul binevoitor al tinerimei. studioase din Blaj, în 12 Iulie n. 1906. (sf Petru). în sala școalei confesionale române gr.-cat. din ioc. Venitul curat este destinat în favorul școalei din loc. — Reuniunea română de cânt din Năsăud. invită la concertul împreunat cu representațiune teatrală și urmat de dans, cari se vor aranja în Năsăud, Duminecă în 1 luliu n. 1906. în sala de gimnastică. Venitul curat e destinat pentru fondul reu- niunii. Mulțămită. La edificarea școalei noastre confesionale gr.-cat. din Beica română, am fost ajutați de Escelența Sa preabunul nostru Mitropolit din Blaj, Dr, Victor Mihâiyi cu suma de 50 cor. de banca de credit și eco- nomii „Murășana* din Reghiti, cu 25 cor. loan Pop, decente în Cașva cu 10 cor. Clopot Samn din lernotfâja cu 1 cor. și proprietarii de oi din loc cu 30 eor. Sub- scrisul In numele întreg poporului credin- cios de aci îmi țin de sfânta datorința a aduce și pe cale ziaristică, marinimoșilor contribnenți cea mai sincere mulțumită, do- rindu-le din adâncul inimei ea Dumnezeu părintele eel ceresc să-i țină în deplină sănătate întru mulți ani. — Mihail Marieșa, paroh gr.-cat. Necrolog, f Traian Eodor, paroh gr.-cat. în Cacova Aiudulni, a repausat în 23 Iunie, în al 43-lea an a vieții. 19-iea an a preoției și al 4-lea a văduviei sale. Ce- remonia funebrală au îndeplinit-o 15 preoți tractuali sub pontifici ui v.-protop. Laurențtu Pascu din D.-Sân-Mărtin, în prezența alor număroase rudenii și a unui public din întreg ținutul. Predica și iertăciunile în tip foarte acomodat le-a ținut protop. traetual loan Maior, iar la mormânt a ținut un du- reros adio, Aug. Marcu, preot în Ciumbrud. Pe repausatul îi deplâng numeroase rudenii, mulți cunoscuți și amici, dar mai cu samă trei orfani minoreni. cari, după ce de 4 ani gustă din soartea de a fi orfani de mamă, acum au ajuns să rămână și fără tată, Nu-i va uita poporul din Cacova, care pe toate terenele are de a-i mulțimi nespus de mult. Pentru-că el nu numai a ridicat mo- ralitatea poporului, ci a înălțat comunitatea și pe teren cultural; edificând o școală cu două sale de propunere, atât de elegantă, încât ea apare mai mult a institut dela oraș, decât o școală sătească. A ridicat comuna pe teren economic, pentru-că la insistința Iui s’a făcut di visarea hotarului, ceea-ce a adus nu numai înmulțirea puterii productive a pământului, fără a înlesnit ținerea vitelor. Reoausatul în toată viață s’a distins prin adhesiunea neclătită cătră biserică, și ca- racter neîntinat românesc. * f lacob Rusu, preot gr.-cat. în Borgo- Mureșeni. după un morb greu și îndelungat și-a dat nobilul suflet în mâniie Creatorului în 27 luniu 1906. în al 48-iea an al etății și 24-lea ai ureoției și fericitei căsătorii.. f Mihail Bene, proprietar în Șinteu, fratele prepositulni dela Gherla, după un morb greu și îndelungat, pro văzut cu sf. sacramente ale muribunzilor, în 24 Iunie în anul al 56. al etății, a repausat în Domnul la clinica din Cluj. f Filon V. Tat, teoiog absolut, după un morb greu a repausat în Domnul în Chihenul-de-sus, prevăzut cn sfintele taine în 25 Iunie. în etate de 26 ani. f Silvia Magyar n. Szdbo, preoteasă gr.-cat. de Galșa, născută în Uifalâu, după o viață de 20 ani ai tinereței și 1 an al căsătoriei sale fericite, provăzută fiind eu s. taine, după un morb de o săptămână, rugându-să și-a dat sifletul în mâniie Crea- torului în 19 Inniu 1906. f Ella Bossler, din Lechința-de-Murăș, după suferințe suportate cu resignațiune creștinească și-a dat nobilul ei suflet în mâniie Creatorului în 23 luuie a. c. în al 20-lea an al vieții sale. — Sincere condo- iențe crunt încercatei mame! In veci amintirea lori Licitațiune minuendâ. în 1 Iulie n. 1906. la 2 oare p. m. să va țineâ licitațiune minuendâ în școala gr.-cat. din Șărmaș. pentru edificarea bise- ricei gr.-cat. române, după planul și preli- minariul de spese în suma de 18'427 cor. 58 fii. 229 stingini piatră, 7200 merțe năsip, 125 cărăușii după cărămidă și var. 85 că- răușii pentru aducerea anei, 405 bucăți lemne în lungime de 3—10 metri și gro- sime de 17—42 cm. și lucrul necesar la săpatul pământului și umplut, pe cum și năglăgitul boltiturei. Condițiunile de licitare, planul și pre- liminariul de edificare se pot vedeă în can- celaria oficiului parohial; având datorința cei ce doresc a participa la aceasta licitare, să depună un vadiu de 10% în bani gata ori hârtii de valoare sigure după suma de 18427 cor. 58 fii. Ofertele presentate In scris și sigilate, până la terminul suprascria să se trimită Oficiului parohial gr.-cat. în Șărmaș p. u. Ditrd. la olaltă cn vadiul amintit, căci la cas contrar nu se vor lua în considerare. Șărmaș, la 5 luniu 1906. loan Suciu Virgil Codarcea curator primar. paroh. (19) 2—2 AVI Z. Un tiner absolut de VI. sau VIII. ci. gimn. și maturitatea, se primește de practicant în farmacia Dlui Remus R. G. Ramonczay în Maria-Radna din 1 Iulie 1906. — Condițiunile favoritoare le va află la sus numitul Dn farmacist pă- rintele sau tutorul tinerulni. — Se recere mai departe, ca tinerul se știe pe lângă limba română și cea magiară și să fie solid și din familie bună. (20) 2-2 Pag. 212. UNIREA Nr. 27. PARTE SCIINȚ1F1CĂ-L1TERARÂ. Spiritismul. (Continuare). Un alt caz s’a petrecut tn Cățălul-român, dieceza Gherlei, in lunile de pe urma ale anului 1903, și în cele dintâi aleanului 1904. Despre cele întâmplate acolo las să vorbească pe părintele Grațian Flonta, preot rom. în Cățălul-român. „Persoana molestată de spirit", zice dl Flonta in scrisoarea din 20 Iunie 1906, „a fost văduva Briscan (Brisean?) Anisia, femeie azi de 55 ani... își câș- tigă pânea de toate zilele ca zîleriță, și azi locuește cu o altă văduvă, cumnată a ei, și este scutită de orice feliu de molestare". „Molestările s’au început tn toamna anului 1903. Deodată sara s’a potolit lampa de sine; și a început a izbi cu tulei de cucuruz, — căci avea tulei de cucuruz tn casă —, apoi cu pietri, cartofi, spărgându-i toate fereștile dela casă. Mai apoi;veniau pietri din înălțime, și se rostogoliau pe casă". „Pe atunci femeia avei o casă scundă sub poala Meseșului, pe locul său propriu". „După întâmplările acestea, repețite tn decurs de o săptămână, vine femeia năcăjită și supărată la mine, și-mi povestește toată Întâmplarea, spunându-mi, că: ,nu-i lucru bun, ci lucru necurat1 (vorbele femeii); și mă roagă să merg să-i sfințesc casa, da de o va lăsă în pace!" „Mergem în ziua statorită pentru sfințirea casei, și iată că se ivește tu decursul slujbei, în vederea noastră ajtuturor, o piatră de mărimea unui ou de gâscă, In mijlocul căsii. După aceea imediat se desface un tuleu de cucuruz de pe o rudă de lângă părete, unde se aflau atârnați mai mulți cucuruzi legați părechește prin pănușa lor, și ca purtat de o mână nevăzută vine frumos și se așează în mijlocul casei: între preot, făt și cantor. Este evident, că în cazul acesta o putere ascunsă l-a purtat, căci deslegându-se eventual ar fi căzut lângă părete, și n’ar fi venit prin aer deasupra noastră în liniște, nefăcând nici un sgomot". . „Cam la o săptămână dela sfințirea căsii, s’a aprins căsuța. Femeia ține până în ziua de astăzi, că spiritul cel necurat i-ar fi aprins căscioara". „Dupăce s’a mutat de acolo la o femeie sărmană, molestările au început într’o măsură și mai mare. Cât a fost iarna de lungă ea n’a putut să mânce o fiertură, căci sarea, ce o avea în casă, i-se aruncă în oala dela foc. De oala femeii, la carea locuia, nu se atingea, ci numai de oala femeii numite". „Toate blidele din casă i-le-a stricat: le izbiă în mijlocul căsii, făcându-le tot hârburi, — fără să se atingă de vre-o oală ori blid de al femeii, cu carea locuiă —“. „Pânea, unsoarea o scotea din lada, pe care ședeau oamenii, și le ascundea, sau le svârlia în mijlocul cașii; oauăle i-le svârlia de sub clocă, în ușe. Slănina o lua dinainteaa ei, și o ascundea. Aluatul îl svârlia din covata de frământat pe păreți și ușe; făina i-o arunca în cap. Opincile și niște haine nouă ale unei copile a sale, cam de 12 ani, i-le-a ascuns în gunoiu, și n’a dat de ele pânăce nu putreziseră". „în continuu arunca după ea cu tot felini de obiecte. O piatră, cam de l1^ Kg., ce o aveau în casă, pentru râșnitul sării, o purta prin casă, și o lăsa pe capul femeii cu fineță, de unde se rostogoliă jos. De ar fi slobozit-o pe ea cu putere, o puteă și omorî: spărgându-i capul". „în toată iarna aceea au mers oameni, la casa amintită, și mai cu samă seara, și în ființa lor de față se perândau întâm- plările de mai sus". „Mai târziu, cam pe la mijlocul verii, aude o femeie de ungur din Zălau despre manifestările acestea. Vine la muierea respectivă și știricește pe cale spiritistică, — pe semne era medie —, că de unde și prin cine i-se fac molestările? — întrebată fiiind în zilele acestea femeia prin subscrisul, despre rezultatul cercetării, mi-a spus, că spiritul, pe care îl invocase unguroaica, ar fi declarat, că toate molestările i-le-ar fi făcut sufletul pruncului, pe care îl sufocase în tinerețele sale, lăsându-1 pradă cânilor". Despre molestările spiritiste din Cățălul-român, părintele Flonta a scris și o corăspondință în „Gazeta Transilvaniei" într’unul din Dumerii din iarna anului 1903/1904, pe care însă nu-1 am nici eu la îndemână. Al treilea caz s’a petrecut în Șamșud, nu departe de Murăș- Oșorheiu. Despre cele întâmplate acolo mărturisește parohul local Mihail Pop Lupu, în raportul din 6 Decemvrie 1905. Domnia-sa nu e martor ocular, ci istorisește lucrurile auzite dela martorii oculari. Molestările spiritiste s’au început aci cam pe la finea anului 1901, și s’au continuat cam pănă cătră sfârșitul lui Februarie și începutul lui Martie 1902. Gasa luată la ochiu era casa notariului Zongor Gyula. Manifestările s’au arătat mai întâi in galițe. Acestea: găinile, rațele, curcile, etc., se vedeau numai sărind în sus, și când cădeau jos le săria capul cât colo. Grumazul galiței, dela carea sărise capul, rămânea terminat într’o tăietură netedă.— Paguba era mare. De aceea oamenii de casă s’au pus la pândă, eu pușca, și au închis galițele în culină, în speranța, că venind stricătorul de galițe pe horn, îl vor puteă pușca. N’a venit însă nimica; iar moartea ciudată dintre galițe s’a continuat: când aici, când acolo, câte una moartă. Dela galițe molestările au trecut la obiectele din casă. Vasele de culină începură să tremure, și scoborându-se jos: să joace. De le puneau iarăși la loc, se scoborau cu o vehemență și mai mare; și după două-trei jocuri, erau tot hârburi. O sticlă cu grumazii lungi începii să danseze. Scriitoriul notarial: TSrok Bertalan, o legă cu o sfoară în prezența jidovului: Weiss Bernird, ca să nu mai sară. Ea însă s’a trântit în ușe, de s’a făcut tot bucăți. Săriau și cuțitele, și furculițele, de cuprinsese pe toți o panică grozavă. Un lemn de foc, cam de 15 cm. lungime, și ca mâna de gros, s’a aieptat din casă în fereastră, și, rupând două ochiuri, a sărit în ogradă. Martori oculari au fost mai mulți: preoții Panajoth Ferencg rom. cat., și iduzsnai Păi ev. ref., amândoi din Șamșud; și mai mulți inși din Murăș-Oșorheiu, Cluj și Arad. Despre acestea s’a făcut și un raport la foaia „Sz&celysigu din Murăș-Oșorhei, de pe timpul acela, scris de martorul ocular: Torok Bertalan. — Despre săritul și trântitul obiectelor din casa mărturisește și martorul ocular: Panajoth Ferencz, azi paroh rom. cat. în Șonfalău, lângă Turda, în scrisoarea din 28/VI 1906. A r t i c 1 u 1 V. Fenomene spiritiste Ia p&gftnii din zilele noastre, și la cei din vechime. Fenomenele spiritiste, ce le-am văzut până aci nu sunt mo- nopolul Europei culte. Ele se află și la popoarele păgâne, și s’au aflat totdeauna în sinul omenimei. Căci perzând omul conceptul adevărat al lui Dumnezău și încrederea în provedința dumnezeiască, și dând de rele,- în fața cărora el se vedea cu totul neputincios, trebuia să recurgă la ajutoriul unor ființe, pe cari și-le închipuia, și despre cari credea, că i-ar fi binevoitoare. Așa vedem că recurg și unii din zilele noastre, slabi tn credință, la: bobi, descântece, etc. Căci omul nu putea să oprească vântul, care-i culca la pământ coliba; nu putea să oprească ghiața, ce-i nimicia sămănăturile; fulgerul și trăsnetul, ce-1 umpleau de groază; morbul ce-i tortura trupul; conștiința, ce-1 înfrunta pentru păcatele sale. Iară ființele acelea binevoitoare erau părinții, cari pe el îl iubiseră și-1 ajutaseră cu multe, până erau în vieață. La aceștia avea ei deci să se întoarcă în năcazurile sale, căci credința lui îi spunea, că omul nu moare eu totul, ci că după moartea trupului mai rămâne sufletul, care petrece într’o vieață fericită ori nefericită, dincolo de mormânt. La aceștia deci se în- torcea el în năcazuri, și se încerca, ca prin jertfe ori prin închi- năciuni și rugăciuni să și-i facă binevoitori, ca astfel să-1 ajute în contra spiritelor rele, cari ti voiau răul. Tot dela ei aștepta el să știe, că ce trebue sâ facă în anumite strâmtorări din vieață. Și dupăce e natural, ca omul să recunoască o putere specială de a comunica cu lumea cealaltă: în oamenii înzestrați dela natură cu anumite calități superioare, ori în cei lipsiți de ele; — a fost natural și aceea, ca la oamenii aceștia să se îndrepte el, când voiâ să se pună în legătură cu morții. De aci s’a format apoi o castă deosebită, casta preoților păgâni, ori casta vrăjitorilor, carea serviă de mijlocitor între zăitate și om. Și ca arta lor: de a comunica cu ființele din lumea cealaltă, să fie și mai Impunătoare, au început șă prescrie un curs special pentru cei ce aveau să devină preoți sau vrăjitori, și să folosească ceremonii, cari ele înseși cuprindeau în sine ceva tainic; folosiau plânte și beuturi amețitoare, cum ar fi opiul, tăbacul, etc. Efectele urmau; prin ce puterea preoților sau a vrăjitorilor se întăria, iar poporul țînea strâns la învățăturile, cn le primia dela oamenii, cari făceau lucruri așa de minunate. (Va urmă.) Nr. 27. UNIREA Pag. 213. Dracul în școală, Povestire poporali, tradusă după Bolanden da ...... ~ Augustin Paul.---------. . • = (Continuare.) 8 IV. Inspectorul Școlar. Învățătorul Gerstle, nn moșneag de șeasezeci și cinci de ani, dar încă voinic și capabil de muncă, își încept. chiar lecțiunea, când deodată se deschide ușa. Inspectorul școlar al circumscripției întră cu un ghiosdan subsuoară, după dânsul primarul și doi membri ai consiliului școlar. Copiii se sculară și salutară: „Lăudat să fie Isus Hristos!" „Bună dimineața!", respunse inspectorul. Gerstle se uită la puternicul zilei și se spăriă, nu pentrucă ar fi fost conștient de vr’o negligență, ci din pricina apariției ne- așteptate a bărbatului faimos de severitatea sa mai ales față cu învățătorii, cari țineau la principiile creștinești. Cu o profundă re- verință se apropie dânsul de superiorul său, a cărui fisionomie întunecată prevestea ceva rău. „Am venit să fac o inspecție extraor- dinară", zise francmasonul dr. Frick, răspun- zând cu o mișcare din cap foarte rece, la reverența lui Gerstle. „Sper, că rezultatul va satisface justele mele așteptări". Inspectorul se așeză la masă. Lângă dânsul luară loc primarul și consilierii, cari observând descurajarea învățătorului îi făceau semne, să mai prindă la inimă. „Să începem cu ceea ce este mai im- portant și mai necesar, cu limba germână și științele naturale", începti inspectorul. Consilierii rămaseră uimiți. Ei credeau că obiectul cel mai important și mai necesar este religiunea, catechismul. „Despărțământul superior va scrie o compoziție", continuă inspectorul cu voce tare. „Subiectul compoziției va fi următorul: Voi copii faceți o preumblare prin vale în spre munți. Acum aveți să povestiți ce a-ți văzut și observat cu ocaziunea acestei pre- umblări. Ve-ți enumăra așadar buruenile, plantele și florile, ce le-ați găsit și veți adăuga totdeauna clasele cărora ele aparțin. Apoi veți releva felul mineralelor, insectelor și flu- turii, cu calitățile speciale, cu cari le-a în- zestrat natura pentru îndeplinirea scopului lor. Pe urmă veți numi arborii fructiferi ai re- giunei și veți arăta cunoștințele voastre, In sfârșit veți aminti copacii din pădure și ani- malele selbatice. Iată materia compoziției, pe care aveți să o scrieți pe placa voastră! Resolvirea acestei probleme va arăta nu numai modul cum știți voi compune, dar și cunoș- tințele voastre în ortografie și științele naturale". Primarul se plecă la urechea vecinului său și șopti: „Aceasta e prea mult. Eu singur n’ași fi în stare să o resolvesc și cu toate acestea, cred că sunt un țăran în toată puterea cu- vântului". Vecinul dădu din cap aprobând. „Mi se pare", respunse el tot șoptind: „inspectorul are de gând să frece pe învă- țătorul nostru". „Copii din despărțământul inferior să ' cetească", ordonă dr. Frick, apoi își desfăcâ ghiosdanul și încept să Scrie pe formularul de proces verbal. Copii își bătură .mult timp capul, fără să știe cum să înceapă. Ei cunoșteau ce e drept o mulțime de plante, arbori, insecte, fluturi și animale, dat nu știau cum să al- cătuiască din materia dată o preumblare. Numai Rozica, care ședea a treia In banca dintâiu, scriea înainte de-i curgeau sudorile. Ea se gândise puțin înainte și apoi începti. Ceea ce scriea Rbza, copiau vecinele pe plăcile lor și dela acestea copiau altele, pânăce Ajunse fragmente din lucrarea Rozei în tot despăr- țământul. Cu cetitul n’a rămas mulțumit domnul inspector. Ba, că nu făcea unul pauză la virgulă, ba, că altul nu lăsa tonul în jos la punct, ba, că accentuarea era falșă. Se vedea cât colo, că inspectorul avea de gând să frece pe învățător. După cercetare de o jumătate de oară la cetire, scrise în protocolul verbal ultima notă: insuficient. Apoi se se sculă și luă placa primei fetițe. „Asta va să zică compoziție?", zise cu priviri pline de roproșuri cătră învățător. „Nici o frasă corectă, nici o legătură între frase, și ce de greșeli ortografice! Dacă prima școlăriță compune așa de prost, îmi închipui, ce vor fi scris celelalte". El cetea mai departe și observațiile aspre se înmulțiau. „Proastă compoziție! Ce de greșeli or- tografice! Lipsă de cunoștințe în științele naturate!" mormăiâ el. Roza își ținea placa cu curagiu îu sus. Dr. Frick ceti și rămase uimit. „Foarte bine!" Cum te chiamă copila mea?" „Roza Kehrwald!" El priviă binevoitor la fată a cărei lu- crare îl surprindea tot așa de mult ca și frumseța ei răpitoare. „Știi, că-mi placi Roză! Ți-ai deslegat teza excelent! Tu te pricepi bine la descriere!" El cetea compoziția mai departe. De- odată i-se întunecă fața. „Ce va să zică asta?" spuse el ca în- țepat și cetia cu voce tare: „Cu mergeam așa pe vale în sus, iată lângă drum un tufiiș de trandafiri sălbatici. Nu numai florile, dar chiar și frunzele tufi- șului exalau un miros". „Cauza este, fiind-că maica Domnului a întins pe el scutecele pruncului Isus". „Cum poți Dta tolera în școala Dtale asemenea stupiditate și superstiție ?" se adresă el învățătorului. „Dă-mi voie, domnule inspector".... „Dta să taci", îl întrerupse sever in- spectorul și procedă mai peparte la cetirea compozițiilor. Cu nimic nu era acum mulțumit, prin urmare scrise în procesul verbal de trei ori insuficient. Nici resultatele în matematică, geografie și istorie nu l’au mulțumit de loc și din nou a scris un triplu insuficient în procesul verbal. „Să încheiem cu ultimul obiect, care este catechismul. Ascultă te rog copii de capitolul principal, despre sacramente". Nici un elev n’a rămas dator cu res- punsul spre marea supărare a francmasonului. Gerstre putea să fie mândru de rezultatul ostenelelor sale. Cu toate acestea inspectorul n’a scris nota „foarte bine", ci numai „su- ficient". Dr. Frick vîrî procesnl verbal în ghios- dan și se sculă. ; „Rezultatul inspecției ÎI vei află în șe- dința consiliului școlar la oarele unsprezece", observă inspectorul și trech cu suita sa la inspectarea cursului inferior. Dupăce Dr. Frick a părăsit sala, bătrânul învățător rămase buimăcit, privind țintă înaintea sa ca și cum s’ar uita într’o prăpastie adâncă, din care parcă ar vedea eșind un monstru, întinzându-și ghiarele spre dânsul, în clasă domnea o liniște mormântală. Copii se uitau cu toții la bătrânul lor învă- țător, pe care îl stimau și iubeau ca pe un tată. Ei observau întristarea Iui și o compă- timire intimă se oglindea pe fețele lor. în fine Gerstle ridică capul său aplecat și zise: „Copii, să ne rugăm!" S’a pronunțat rugăciunea obicinuită după instrucțiune. în ordinea cea mai bnnă pă- răsiră copii sala. Gerstle se duse acasă. El nu locuia în edificiul școalei, ci în casa sa proprie. Soția sa îl primi cu priviri îngrijite, scrutătoare, căci prezența inspectorului era deja cunoscută în tot satul. Când ea văzh ținuta deprimată a băr- batului său, se spărie și mai tare și în- cepii să-și frângă mânile. „Ah Dumnezeule, Vilhelm, ce este? De ce a venit inspectorul așa pe neașteptate?" „Fii liniștită, Ano! Domnul inspector a venit să facă o inspecție extra-ordinară, ceea ce nu e vr’un lucru ne mai auzit". Gerstle încercă să zimbească, dar zim- betul nu reuși de loc, omul acesta era prea sincer, ca să se poată preface. „Vilhelm, te rog nu-mi ascunde nimica! Tu simți și cugeți altfel, de cum vorbești. Inspectorul nu te poate suferi, fiindcă ești creștin, iar el e francmason, cum spun oamenii. De aceea te-a surprins acuma și ți-a făcut o inspecție, care trebuia să iasă rău. Dumne- zeul meu, francmasonul vrea să ne asuprească! poate chiar să ne iea pânea din gură!" Gerstle se lăsă pe scaun și căută a se arăta indiferent. „Mamă, nu tortura pe tata!" zise o voce de băiat. „Ce este, dacă inspectorul a făcut o inspecție? Școala tatei e totdeauna în regulă, pe tata nu-1 poate nimeni surprinde. Copii știu ceea ce pot și trebue să știe". „Ceea ce pot și trebue să știe,—bine ai zis Toni!", lăudă Gerstle privind cu un suris la singurul său fiiu. Din șeșe copii le mai rămăsese numai cel mai mic, Anton, un băiat talentat, în etate de cincisprezece ani, care cânta la orgă tot așa de bine, ca și tatăl său. După dorința lui Gerstle și el trebuia să-și aleagă vocațiunea atât de frumoasă și importantă de învățător. Dar cunoscând spi- ritul antibisericesc, ce domnea acuma în școlile normale, conștiențiosul părinte nu se putea împăca cu idea de a-și încredința copilul unui asemenea institut. Dupăce a absolvat cursul primar, Anton a frecuentat nu numai școala de adulți a tatâne-seu, ci a fost inițiat de parohul co- munei și în cunoști in ța limbei latine. EI putea deja să cetească pe Cornelius Nepos. în toamna viitoare era să se fnscrie la gimna- ziul din orașul vecin. „Toni, du-te până la părintele și-i ra- portează prezența dlui inspector". „Am fost deja din însărcinarea mamei. Sfinția Sa nu era acasă, el a plecat imediat după sf. lituțgie la Altdorf". (V* nrmă). Pag. 214. UNIREA Nr. 27 Bibi iograf ie. A apărut: „SănUnătorul®, Revistă Literară. Anul V. Nr. 24. cu următorul sumar: N. lorga, O carte despre Basarabia și împrejurările nouă din Rusia. — D. Angliei, Populare Șpaniole (poezie). — Lazar Iliescu, Vis (Sonet). — N. N. Beldiceanu, Gheorghiță. — X., Cu- getări. — I. U. Soricu, Singurătate (poezie). — V, Caraivan, Aiiman Voinicul (poveste). — C. B., Un ideal (poezie). — Al. G. Doinaru, Moldova (poezie). — N. lorga, Cronică. — In supliment: Strada Mare din Iași; Fabrica de pavagiu ieșană din 1340; O cârciumă moldovenească; Biserica Trei Ierarhi din Iași (cu vechiul turn dela poartă). (Din Calen- darul pe 1845 alui M. Kogălniceanu). © La com do tur). O 0 Coase: Lungimea 90 cm. Clește de marcat oile 1 buc. C. 4-60 1 bucată C. 1 60 1'60 l‘6O 2 — 2‘— MT La cumpărare de 10 bucăți se dă o bucată pe deasupra. Pentru fiecare bucată garantez. Adecă eu schimb ori-ce coasă prevăzută cu semnul care nu ar corespunde, chiar și atunci», când ea a fost Clește americane pentru botul por- cilor I bucată Cor. —‘70. 100 inele la ele Cor. --60 fii. bătută și Intre bn iu țață. Economilor le pot recomand o cu cea mai mare încre- . dere coasa aceasta. în decursul anilor s’a sporit foarte tare numărul coaselor vândute. Fiindcă stau „Neamul Romăneeo“. Anul 1 Nr. 9. cu următorul cuprins: Liga culturală a evreilor din România de N. lorga. — Lueger de N. lorga. — Corespondințe din Craiova de V. M. și Marin Demetrescu. — Cronică: Comi- siunea liberală în chestia țărănească. O serbare de sat în Olt. Ce vor face tinerii liberali? Pășunatul puilor de găină și aren- dașii greci. Vânzarea papurii din bălți. Creș- terea arenzilor. Bilete gratis pentru congre- siștii evrei. Reprezentația franco-catolică dela Brăila. 500 de concurenți pentru 6 locuri. O serbare școlară în București. învățământul normal din Galați, porcii și vacile sale. „ AdevărulK și dl Lueger. Polițiștii gălațeni iertați pentru hoțiile lor. Dl Bădăran Ia Paris. Intrarea dlui Vlădescu în Bârlad. Dl Perczel și vitele noastre. Se gătește un nou proces Hallier? Felinarele călătoare din orașul B. Primirea lui Lueger. Din străinătate: Scandalurile din Viena. Din Bucovina și Ar- deal: Știri culturale. pe punctul acela de credință, că coasele prevăzute cu semnul CFJ Încep a fi scoase din Întrebuințare sunt decis, îndată după-ce voiu fi informat, ca la coasele ce sunt în pregătire, sămnul CFJ să fie Posta redacțiunil. A. S. în Caransebeș. Nu anunțăm decât lu- crări, cari ni se trimit. Mai multora. Rugăm răbdare. Do o vreme încoace am început a fi năpădiți cu mulțumite pu- blice, cari de cari mai lungi, spațul însă nu ne per- mite a le da, decât pe rând, câte una, vor urmă toate. J. A. Te salutăm cu tot dragul, ca pe un prietin iubit și atât de așteptat. Cât ce vom avei loc. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa (15) 4-6. Aceste coase, cu insigoiul și uneltele de bătut coasa, garantate, se § '*>*?*'’ G duplu prevăzut, In formă așezat unui snbt altul. Tot odată Îmi permit a atnge atențiunea, ca la această ]■ 1 । bătătură să se observe și sămnul pe unelte agricole. |C F j| 3 fig. 6 a 300 grame. Nicovalele șî Ciocanele se vând pe lângă garanție pentru fiecare bucată. C. 1- Fiecare bucată, care s‘ar dovedi sau prea moale sau prea tare, se schimbă. . * ? ■ . Verigi de coase, fig. 4. 1 buc. C. —18. Tocuri de cuți, smălțuite pe. dinlăuntru și pe din afară 1 buc. C. —‘42. ■ J. ’ j Cuți dela 10 bani în sus, în variație bogată. îndeosebi recomand: Cnțile americane 1 bițh- C. —‘40. Cnți de Bergamo vinete închise, cu semnul CFJ 1 buc.- C. '80. z Greble de fer pentru coase de holde, pentru a le șire fa pe toporiștile obicinuite pe, lemn fig. 7. 1 buc. C- 1'30. Nicovale, forma, fig. __________ 1 bucată C. —‘96 —'86 Ciocane, fig. 5 â 250 300 1 buc. C. —■â6”-^9b mai află la următoarele firme: lu^^nîta: Frații Gunno filială, loan K. Schuiler; Agârbicin (com. Târnavei-mari): loan Schuiler; Blaj: Schuiler Lujos; Dobârca: Toma Bachmann; Frâna: losif Schuster; Făgăraș; Carol KOnig; Avrig: Gustav A. Reschner; Brad: Wilb. Prischak; Cristian: I. G. Connerth; Apoldul-mare: Catarina Wolff; Cincul-mare: Daniel G. Andree; Gnrarânlui: loan Tristiu; Hașag: Herberth Thomas; Ciznădie: Mihai Mathiis, Reuniunea de Consum; Cața: Regina Buchholzer; Sascîzd: loan Schlattner; Cincșor: loan Kauffman; Cârțișoara-sup.: loan Scorobeț; Streja-Cârțișoara: loan Stopu; Loamneș: Moritz Klein; Lancr&m: Mihail Simonis; Noerich: Herman Rfimer; Șeica-mare: Mihail Ehrmann; Mărtin: Sam. Schmid‘; Sebeșul-s&s.: loan T, Gross; Orlat: Simeon Loloi; Poiana: loan Bozdog; Richișdorf: Andreiu Nemeaz; Noul-rom.: Arnold Lesman; Ocna: Avram Savu, Stoia loan Precup; SAs&uz: luliu Kerekes; Jidvei: loan Orendi, Samoil Wachsmann; Șelimber: Irimie Milea; Șeioa-mică: loan Brandtsch; Șoroștein: Elekes Lajos; Șona: losif Graei jnn. & Victor; Săliște: Dum. Roșea Căpitanu; Tilișca: Vasiiie luga. s Tusa! Cine nu să Îngrijește de tușă păcătuește contra sa. © © Caramelle de piept ale lui Kaiser cu 3 brazi probate de medici și reco- mandate contra tusei, ră- celei, guturaiului. 4512 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat al acestei me- dicini. — 17» pachet costă 30 fi 40 și Să pot afla la farmacia Carol Schiessl — Blaj. (13) 8—32 ©0GGGGOGG0G0O0G©©©®®® BMIȘMMătMMMlăMMIMIIăMMăăăMăSOăa :: Băile de iod din Bazna o o ° o 1 oară depărtare dela gara MEDIAȘ (Medgyee). u 11 - - ■ = Postă și Telefon în Ioc. — — ’ * * * Sesonul durează dela 1 Mala, până în 15 Septemvrie. ] J FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. t * Renumitele Băi din Basna se folosesc cu mare succes la boalele: reumatizm, < > < > scrofulose, rachitis, sifilis, ischias, parallse, diferite boale cronice go piele, exudate ’ * o și aprinderi cronice, diferite boale sexuale femeești și bărbătești. ° " Medic al beilor este: Dr, 1WW P0B2A. ]• x —Cuartire sănătoase, dela 1—4 cor. • Vipt bun ți ieftin se află în restaurați unea băilor. < > t Muzica distrage publicul de 2 ori pe zi. — Promenadă frumoasă, pădure extinsă * * t în jurul băilor. — Cuartire ieftine și în comună (200 pași depărtare de baie. * J (18) 3—3. Prospecte gratis. — — Administrația Băilor bisericei ev. luth, din Basna. Tipografia Seminariului Arhidiecezan. șa------------------eh Abonamentul: ■ Pentru monarehie: Pe an 13 cor., l/. an 6 cor., ‘/4 an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., V, an 9 frc., an . 4 fre. 50 cm. Foea apare in fie care S â m b & t ă. Foaie bisericească-poiitică. 9"------------------*1 Inserțiuni: Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii,, a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia să se adreseze la: Re- daefiunea și admi&i- strațiunca .Unitei . în Blaj. i x ă : -gl Anul IVI. ~ Blaj, 7 Iulie 1906. Numărul 28. Invitare de abonament. Ca începerea semestrului al doilea din anul acesta sA deschide abonament nou la „Unirea", cu prețurile indicate în fruntea foii. Deci rugăm pe Onor. Cetitori să binevoiaseă a-și renoi abonamen- tele de timpuria. Totodată rugăm și pe On. Abonenți aflători în res- tanță să binevoiaseă a ne trimite fără amânare prețul foii, pentrucă aceasta să-și poată acoperi lipseie s&l e ADMIN1ST RAȚIUNE A. Răspuns la Mesagiul Rsgal, — presentat de partidul deputaților națic- naliști din dieta Ungariei. — Majestatea Voastră Imperială și Apostolică Regală! Preagrațiosul Mostra Domn! Exprimăm Majestății Voastre senti- mentele noastre de omagială recunoștință pentru noua dovadă de solicitudine părin- tească, prin care ni-s’a dat prilej a începe din nou activitatea noastră constituțională, ce urmărește îndrumarea vieții de stat, desvoltarea drepturilor popoarelor și îm- bunătățirea stării cetățenilor. Zguduirile, cari s’au ivit drept rezul- tate ale crizei recente, turburând cursul regulat al vieții de stat, dovedesc incon- testabil că temelia desvoltării sigure și pacinice a statului trebue căutată numai în armonia tuturor factorilor vieții de stat, armonie, ce se manifestă în înțelegerea conglăsuitoare a adevăratelor trebuințe ale statului și în promovarea dreaptă a intereselor tuturor individualităților de rasă și a tuturor păturilor sociale, cari constitue statuL Un rezultat binefăcător al crizei tre- cute e prăbușirea sistemului de guvernare, care a împedecat punerea în practică a acestei concepțiuni politice. In convocarea preagrațioasă a acestui parlament vedem, prin urmare, nu numai restabilirea consti- i tuționalizmului, ci nădăjduim, să putem sa- luta în ea si zorile unui viitor mai senin și a unei ere noui și mai binefăcătoare, deși, durere, suntem nevoiți să declarăm, că nici acest parlament nu exprimă voința adevărată a țării întregi. Și parlamentul acesta nu numai pentru aceea nu e adevărata expresiune a voinței țării, pentru-că chiar legea electorală exi- stentă si felul ei de executare o face cu neputință, ci și pentru-că, și la aceste ale- geri s’au săvârșit cele mai mari abuzuri elec- torale. Mituirile și ingerența ilegală a organelor oficiale au influințat rezultatul alegerilor într’o măsură ne mai pomenită până acum. Și în vreme ce abuzurile re- voltătoare săvârșite de organele oficiale au rămas nepedepsite, alegătorii cari n’au sprijinit guvernul, sunt expuși și astăzi celor mai aspre prigoniri politice. Majestatea Voastră Imperială și Apo- stolică Regală! Ținta străduințelor noastre e să înălțăm strălucirea tronului, să întărim î puterea statului și să garantăm fericirea I cetățenilor țării. Această țintă, însă, nu se poate ajunge, decât prin o sănătoasă con- solidare politică "a statului. Și sistemul politic prăbușit a urmărit consolidarea internă a Ungariei, dar calea apucată pentru ajungerea acestei ținte, a fost cu desăvârșire greșită, deoarece a pornit din concepțiunea absolut falșă și fatală, că Ungaria'nu poate să există decât prin contopirea tuturor raselor ei în rasa magiară, constituind astfel — ce privește l limba și sentimentul de rasă — o națiune unitară, compactă. • Această concepțiune politică și această străduință de guvernare, în cursul unei stăpâniri de 30 ani, au falsificat caracterul instituțiunilor constituționale ale țării, au distrus spiritul lor adevărat constituțional, și au despoiat o mare parte a cetățenilor de putința de a se validita și ei în viața de stat. Popoarele de naționalitate nema- giară ale țării și poporul de rând, cari susțin statul, au fost silite să se mulță- mească cu rolul trist, de a suferi și de a-și câștiga, prin răbdarea lor nesfârșită, . neperitoare merite patriotice. Iar țara în- săși a devenit, în urma acestei concepțiuni politice, scena necurmatelor zguduiri. A face însă pendentă existența Un- gariei de reușita unui proces de contopire — considerând raporturile noastre etno- grafice — absolut cu neputință, nu însem- nează decât a renunța la vitalitatea Un- gariei, a zdruncina credința cetățenilor în viitorul Ungariei și a clătina totdeodată, una dintre cele mai puternice temelii ale existinței ei ca stat. Noroc, că această concepțiune e evi- dent greșită. Dovadă istoria de 1000 de ani a Ungariei. Ungaria poliglotă, — în- temeietorul și primul ei rege, Ștefan-cel- sfânt, i-a recunoscut deja acest caracter — a rezistat, în acești 1000 de ani, trium- fând împotriva tuturor furtunelor externe și interne, dovedind incontestabil vitalitatea ei neînfrântă, care nu are trebuință de nici un fel de garanții artificiale de existență și mai ales de garanții de existență potriv- nice scopului, pe cum sunt încercările de contopire artificială a raselor. Aceste în- cercări, după cum ne-o dovedește expe- riența, în loc de consolidarea dorită n’au avut de cât un singur rezultat: o desbi- nare adâncă, care împarte popoarele co- roanei Sfântului Ștefan în doue tabere. Nu e însă permis a expune Ungaria la astfel de primejdii, ci înainte de toate pe acest teren trebue abandonat sistemul vechiu. Consolidarea statului nostru trebue s’o căutăm în buna înțelegere dintre po- poarele Ungariei și nu în desbinarea lor, provocată de-o politică de stat cu desă- vârșire fără rost. Și această bunăînțele- gere nu-și poate avei temelia în unitatea de limbă — deja în sine cu neputință — ci numai în acea unitate a adevăratelor sentimente patriotice, cari isvoresc dintr’o comunitate de interese închiegată în cursul unui mileniu și cari — ca și la magiari — și la celealalte popoare, sunt una cu sentimentele lor de rasă. Nu urmărim nici știrbirea integrității teritoriale și de stat a Ungariei, pe cum । nu ne muncește nici ideia unificării de rasă a popoarelor de naționalitate nema- giară. Convingerea noastră e că numai pe o singură cale se poate ajunge conso- lidarea politică a Ungariei: prin o politică de stat, care va putea îmbrățișa, deopotrivă cerințele integrității ca teritor și stat a Ungariei, și condițiunile de viață națională a popoarelor ei. Numai o astfel de politică corăspun- zătoare exigențelor reale și dreptății poate garanta existența și desvoltarea sănătpasă a statului ungar, pentru-că cooperarea și propășirea armonică a unor individualități, cari se deosebesc în limbă, în însușiri etnice, în tradițiuni și în trecut istoric, dar constitue împreună un stat, e cu putință numai dacă aceste individualități găsesc, în aceiași măsură în instituțiunile funda- mentale ale statului garanțiile desvoltării lor individuale. Numai un astfel de sistem politic poate să înlăture anomalia izbitoare, că statul e stăpânit de o lipsă de încredere nefirească și nemotivată față de o însem- nată parte a cetățenilor săi proprii. Numai un astfel de sistem politic face cu putință adevărata stăpânire a legilor și viața constituționalizmului nefalșificat. Și esciusiv un astfel de sistem politic UNIREA Nr. 28 Pag. 216. poate alcătui condițiunea fundamentală a suveranității statului ungar. Din acest motiv, cu durere, am văzut în preaînaltul mesaj de tron al Majestății Voastre că deslegarea chestiunii naționa- lităților, în senzul principiilor de egală îndreptățire a sistemelor din statele mo- derne, nu V’ați îndurat a o înșira între agendele acestei sesiuni parlamentare, deși această chestiune, deja de mult, a atras atențiunea preaînaltă a Majestății Voastre, încă în anii 1861 și 1866, îndemnat de pă- rinteasca îngrijire ce-o purtați intereselor tuturor popoarelor de sub sceptrul Maje- stății Voastre, V’ați îndurat a adresa par- lamentului ungar preagrațiosul advertisment ca să împărtășască naționalitățile de drep- turile lor, și să înființeze acele instituțiuni de stat, cari să facă cu putință și să asi- gure existența națională a diferitelor po- poare din țară. . Avem însă nădejdea că și până va sosi vremea, ca dispozițiunile legislative acum amintite să se poată aduce — întreg sistemul de guvernare, abandonând direcția rigidă și intransigentă de până acum, va inclina spre pace și va urma calea drep- tății, după cum cu bucurie vedem că se manifestă în raporturile cu Croația. Această cale a păcii va puteă contribui simțitor la ’ soluțiunea fericită a acestei chestiuni Ținem însă a accentua, că această solu- țiune nu se va puteă bucura de garanția trăiniciei, decât atunci, când se va da sta- tului o organizație, care să exprime carac- terul ființei lui poliglote, și care va trebui să rezulte din voința liberă a popoarelor, cari alcătuesc statul, corăspunzând pe de- plin intereselor și tradițiunilor acestora. Prin urmare, dela guvernul Majestății Voastre, a cărui primă chemare — con- form preaînaltului mesagiu de tron — e restabilirea ordinei legale, așteptăm, pă- ; răsind sistemul de desconsiderare a legilor j practicat de guvernele anterioare, să exe- j cute, fără considerare la interesele de rasă, legile existente și să anuleze toate ordo- nanțele, cari jignesc drepturile cetățenilor : garantate prin lege. Așteptăm să facă | propuneri pentru abrogarea acelor dispo- ziții legislative, cari au produs — drept I urmare a tendințelor de unificare de rasă isvorite din activitatea fără rost a siste- mului apus — nemulțămiri în inimile ce- tățenilor nemagiari ai țării și au inspirat neîncredere față de stat. Din partea noastră vom sprijini sincer guvernul Majestății Voastre în toate de- mersurile, cari în urma ocrotirii nobile a Majestății Voastre, vor urmări întregirea, prin noui garanții a vieții constituționale ; și desvoltarea constituției în senz modern și adevărat democratic. Aducem deci omagiile noastre sincere Majestății Voastre, ca inițiatorului nobil al unei opere mari și epocale în constituția noastră. Nu există stat constituțional, în care legea electorală ar fi așa de învechită ca și legea noastră electorală, care, în parte, poartă încă ca- racterul stărilor medievale înapoiate. Re- forma ei în spirit modern e una dintre dorințele noastre vechi și astăzi e deja o necesitate stringentă. De aceea noi în totdeauna vom fi gata a crea legile privi- I toare la reforma, în spirit modern, a sis- I ternului nostru electoral și anume pe basa I votului universal, nemijlocit, secret, egal i și după comune, respectând însă princi- piile democratismului adevărat și nefalsi- ficat, exludând toate restricțiunile contrare acestui principiu, cari ar jigni naționalită- țile nemagiare, sau vre-o pătură socială a țării prin o arondare tendențioasă a cer- curilor electorale și garantând exercițiul liber al dreptului electoral prin măsuri de retorsiune a eventualelor abuzuri. Viața noastră de stat numai în acest caz va fl așezată pe o bază solidă și largă, și numai în acest caz va fi parlamentul nostru ex- presiunea fidelă și adevărată a voinței poporului Dar așteptăm, totodată, dela guvern ca pe lângă garanțiile constituționale înși- rate în preaînaltul mesagiu de tron se va îngriji să înceteze starea anormală, în care drepturile politice fundamentale ale cetă- țenilor (dreptul de întrunire și asociare) nu sunt până astăzi reglementate prin lege, ci sunt limitate prin ordonanțe ministeriale arbitrare. Suntem hotărîți să sprijinim, sincer, guvernul în tendința lui de a rezolva ches- tiunile economice, sociale și religioase menționate în preaînaltul mesagiu de tron, — dacă proiectele guvernului vor coră- spunde desvoltării libere și adevăratelor interese ale statului. Și-1 vom sprijini cu atât mai mult că e fapt incontestabil, că țara noastră, economicește, a ajuns într’o situație atât de critică, încăt sarcinile pu- blice preliminate trec peste forța.materială exauriată a cetățenilor. Așteptăm, prin ur- mare, dela guvernul Majestății Voastre, să ne prezinte — spre a fi desbătute în grabă — proiectele sale privitoare la introducerea dării progresive și reforma justă a dării de pământ, garantarea minimului de exis- tență și soluția dreaptă a chestiunii munci- torilor. Decretarea prin lege a serviciului militar de doi ani, proiectat deja de gu- vernele anterioare ale Măjestății Voastre, chiar și în conziderațiuni economice o do- rim cu tot dinadinsul. Vom da o deosebită atențiune — garantând condițiunile ei de existență — tuturor instituțiunilor chemate să promoveze economia de câmp și in- FEUILLETON. Atentatul din Madrid. — Umorescă. — Atentatul din Madrid asupra Augustei părechi regale spaniole, la reîntoarcerea dela actul cununiei, a stârnit cu drept cuvânt în toată lumea civilizată cea mai revoltătoare indignațiune față de detestabilitatea crimina- lilor; dar de altă parte și o mirare fără margini despre incapabilitatea organelor polițienești din Madrid. Ziarele engleze cu zile înainte anunțase, că să plănuește un atentat. Mai mult încă, unii dintre anar- chiști, cu simțiri mai umane, avertizaseră apriat poliția din Madrid prin epistole ano- nime despre atentatul plănuit Și cu toate aceste această poliție nu numai, că nu a știut zădărnici efeetuirea acestei crime, dar și prinderea atentatorilor a trebuit să o lase la voia întâmplării. Arestarea unor turiști inocenți și a unui — sinucigaș cu greu de recunoscut, au fost toate isprăvile Hermau- dadei regești spaniole pentru siguritatea vieței personali. Față de încriminările aceste, ridicate de lumea întreagă asupra poliției din Madrid, corespondentul nostru special, ne trimete spre esculparea sărmanei poliții, notițiile prefectului de poliție — altcum om cu re- nume recunoscut — Don Cretine y Bada- rano, cari prin o întâmplare norocoasă au ajung în mânile sale. latâ-le: Madrid, 25 Maiu, Când mă gândesc la munca, ce mă așteaptă în zilele proxime, mai că stau să turb! Aceste festivități de nuntă 1 — Ce gunoaie să vor mai stringe atunci iarăși în Madrid! Dar față de acești pungași exteri- toriali mi-am luat măsurile mele. — „Spania pentru Spanioli" e deviza noastră. Apoi mă mai grămădesc unii și cu epistole anonime, că s’ar plănui un atentat de bombă față de Augusta păreche căsăto- rită. Eu. natural, acestor insinuări maliți- oase nu ie dau nici o atențiune. întreg stilul epistolelor acestora nu insuflă nici o încredere; e prea de tot bombastic. Și apoi oamenii aceștia nici nu-ți spun batâr: că undei când? și cine? .... De altcum prea mare preeauțiune nici odată nu strică. Și așa am dat ordin ia toți subalternii mei, a intima pasanților și tuturor străinilor, cari vin din afară, că pe timpnl festivităților de nuntă și In zilele următoare ori-ce aruncare de bombe ori altor corpuri explozive este strictissime oprită. Ori cine va fi prins, că lucră contra acestora, va fi arestat fără cruțare. Dacă nici aceste nu vor ajuta, atunci mie nime să nu-mi bage de vină, că nu m’am îngrijit. Madrid, 29 Maiu. Enormă muncă mai am. Mai mult năcaz și grijă îmi cauzează aranjamentul luptei cu tauri. Mireasa Augustului nostru Suveran, să spune, că nu ar fi cam iubi- toare de amuzamente așa de sângeroase. Dar la așa ceva va trebui să se cam dedeie. O Spanie fără lupte eu tauri nici nu s’ar puteă închipui. De istoria cu bombele niei nu mă mai doare capul. Ordinul strict al autorității am lăsat să-l afișeze pe toate colțurile stra- delor, și dacă vre-uu ștrengar cu toate aceste s’ar încumeta a înscena așa ceva, aceasta ar fi o trivialitate ne mai pomenită. Madrid, 30 Maiu. Azi înainte de amiazi iar am mai primit o epistolă anonimă, anume, că atentatul are să se săvârșască în „Caile May or “ pe timpul reîntoarcerei convoiului regal dela cununie. Numai de cât am luat măsura de pre- eauțiune, ca eu pe altă uliță să mă întorc la casa mea. Afară de aceasta am dat mandat tuturor agentilor, să fie cu ochii în patru și să bage de samă, ca numai flori să fie aruncate asupra convoiului regal. Sara. Așa dară cu toate aceste — totuși, în butul tuturor măsurilor de preeauțiune totuși s’a ivit un incident și chiar în Caile Mayor. Un buchet mare de flori, aruncat dintr’o fereastă, esplodă în stradă Cui să-i fi putut plesni prin minte așa ceva față de un buchet de flori? Natural, că s’a întâmplat o sumedenie de nenorociri. Mulți oameni au suferit o spaimă de moarte, și mai mulți s’au simțit greu vătămați. Augustei părechi insă din norocire nu i-s’a întâmplat nimic. Cel puțin tinăra regină, doară prin aceasta va învăța ași dumeri înăsenta sa aversiune față de lucruri sângeroase. Acum lupta cu taurii deja mult mai puține griji îmi face. Cei mai mulți cred firește, că a fost un atentat plănuit. Eu încă tot mai dubitez în așa ceva și mai mult cred, câ a fost numai un lanț de întâmplări nenorocoase. Nr. 28. UN I R E A Pag. 217. dustria,și să amelioreze starea muncitorilor. E o mare primejduire a intereselor țării de a menținea și pe mai departe situațiunea deplorabilă de astăzi, că nu s’au introdus condițiuni de trai, cari să-i lege pe cetă- țeni de patria lor. Ei, dinpotrivă, sunt ne- voiți să-și părăsească pământul părintesc, să pribejască în țări străine, și nu din cauzele unui spor prea mare al populațiunii, ci din cauza mizeriei create de o economie de stat greșită. Primim cu omagială mulțumire soli- citudinea părintească a Majestății Voastre, prin care se pune în vedere înființarea autonomii bisericii catolice și sistemizarea plăților preoțimii dela sate. Așteptăm dela guvernul Majestății Voastre să prezinte proiectele prin cari se asigură autonomia, separată și independentă, atât a bisericii romano-catolice, cât și cea a bisericii greco-catolice, precum și proiectul privitor la întregirea plății preoțimii dela sate. Mai așteptăm să se limpezască, conform privi- legiilor ei garantate în legile fundamentale ale* țării, chestiunea trăgănată a bisericii autonome ortodoxe-sârbe, și să saneze nedreptățile săvârșite de guvernele anteri- oare împotriva bisericii acesteia și a celei ortodoxe-române. Cerem executarea articolului de lege XX. din 1848 față de toate confesiunile țării pe baza principiului egalei îndreptățiri, .deoarece — dacă din acest prilej numai anumite confesiuni s’ar bucura de tavorurile acestei legi, — atunci o astfel de execu- tare a legii ar deveni pentru cetățeni izvor unei noui nemulțumiri și neîncrederi față de stat Parlamentul, cu adâncă recunoștință iea act de advertismentul Majestăți Voastre, să se promoveze interesele culturale ale tuturor locuitorilor țării și din parte-ne vom dă mână de ajutor ca fiii tuturor popoa- relor țării să se împărtășască de bineface- rile culturii lor proprii, să se crească în aceasta cultură și s’o poată cultiva fără piedici, fiindcă numai un popor bogat și cult poate fi pentru tron și patrie sprijin sigur și fiindcă la o adevărată cultură nu se poate ajunge decât prin o educațiune morală in limba proprie. Cu credință nestrămutată față de tron și patrie nădăjduim ascultarea dorințelor noastre juste și implorăm binecuvântarea lui Dumnezeu asupra domniei părintești a Măjestății Voastre, Suntem ai Majestății Voastre Imperiale și Apostolice Regale cele mai supuse slugi. Deputății țărilor coroanei Ungariei. Teodor Mihali Vasile Dămian Vasile Goldiș Aurel Novac Nicoiae Șerban loan Manoilovici lașa Mrksity luliu Maniu George Popovici Milan Hodza Ferdinand Iuriga Nicoiae Oncu Coriolan Bredicean Mihai Polii M. Metod Bella Aurel Vlad Al. Vaida Voevod loan Sueiu Ștefan C. Pop. Francisc Szkicsăk Francisc lehlicica Martin Kollar Ștefan Petrovici Dimitrie Musitzky Paul Blaho. Foi pentru popor. în mijlocul foarte multelor lipsuri ce ne ard și a prea multelor treburi, pe cari am vrea sâ ie isprăvim,'scăpăm din vedere cele mai Însemnate chestiuni de viață pentru noi. pentru neamul nostru dela sate. Toți strigăm, pe toate glasurile, că irebue luminat poporul, că trebue împărțite cărți și foi printre săteni, dar nu ne gândim la aceea, că nn-s cărți, peutru-că un se scriu, și nu snnt foi bune pentru popor, pentru-că nu । se îngrijește nime de a scoate o foaie, ce ! se răspundă cum se cuvine tuturor așteptă- rilor, ee se leagă de o foaie poporală, ! Avem noi foi poporale? Ori cele ce sunt i întrunesc toate, ori și numai într’o bună i parte. însușirile unei atari foi? Foi, ce se | poreclesc poporale avem, dar nici nna nu. I corășpunde poreclei, ce o are? 0 spunem. ! aceasta, nu pentru a jigni Pe cei ce scot astfeli de foi. căci vina nu e într’atâta a ior, cât mai mult a celor ce ar puteă să scoată mai bune și nu ie scot, — ci o spunem numai, pentru a face o constatare, dureroasă altfel. Am puteă să cântăm mai de aproape pricinile nebineeuvântate. pentru cari foile poporale, ce le avem nu sunt bune. 0 spunem pe scurt. Nu sunt bune: 1. peutru-că nn sunt cârmuite cu destulă pricepere, — și 2. pentru-câ cei chemați nu | se îngrijesc de a scoate atari foi. ori de a încredința pe cele ce sunt, unor oameni prieepuți. . Causa, de ce nu sunt cârmuite cu de- stulă pricepere, o poate ști ori și cine. Dar pentru a nu răni ambițiile personale a celor ce sunt astăzi în fruntea acestor foi, dăm pace acestui punct. Zicem atâta: a scrie pentru popur nu tot e. atâta cn a ști serie și ceti, mai trebue ceva, ce nu e dat ori și cărui cărturar înțelegător de slove și mâsgălitor de hârtie. Cei ce scot foi popo- rale pentru o căpătuială ușoară. își dau prin însă-și ispravirea ce o fac — slabă dovadă de capacitate de minte. De mai mare însemnătate e punctul al doilea. De fapt, cine se îngrijește la noi. de a pune în mânile uepricepuților dela sate o foaie bună, o revistă, ce se întru- nească cât mai bine însușirile, ce ae cer dela o astfel de revistă? Firește, că în ce mod au putut ajunge cor- puri explozive într’un buchet de Hori, asta nu vrea să-mi intre în cap și nu mi-o pot esplica deplin. Ce mă supără acum mai tare este, că en acum dintr’una să pun mâna pe acei ne- fericit de conturbător a festivităților de nuntă. Bine, bine, dară cum? După-ce en nu am nici cea mai slabă urmă de ideie: cum îl chiamă, eum prospițiază și unde este? 31 Maiu. Am pus la cale să se aresteze 200 de oameni. Natural, că nici unui nu vrea să conceadă, că el ar fi fost. Apoi am con- chemat o ședință de mai mulți colegi, la care am invitat și pe mai mulți anarehiști, cn cari suntem prietini. După mai multe vorbe și chibzuiri încoace și încolo. în fine cu majoritate de voturi am căzut de acord într’aeeea. că buchetul cn pricina l’ar fi aruncat un anumit Mateiu Moral. Cn atât mai vârtos, că acest Moral a mai comis încă și mai înainte niște isprăvuri de ase- menea natură. Să o fi știut eu asta de mai cu vreme, cum Doamne nu l-aș fi eschis dela petrecerea sa în Madrid? Ei chiar ni-a făcut sub numele sân adevărat Insinuare, că petrece în casa aceea din Caile Mayor. Dar apoi cine să mai și poate gândi la toate? Acum toată lumea să îndreaptă cătră poliția din Madrid cu întrebarea: „Ei, cum stăm cu Moral dm istoria asta?u Mat știu și eu! Cum să pot prinde pe Moral, până acum e de totulni tot o enigmă pentru mine. Să fac un inserat prin jurnale? Cine știe, că oare inșinuase-va ori ba? Pe lângă aceasta mă tem, că în urma urmelor să adeverește, că tot nu a fost Moral. Și ce să încep, dacă ar nega faptul, chiar și Moral fiind? 5 luniu. Totul e salvat! Adeeă .... ce sa mai piiteâ salva: poziția mea. Am prins pe un Mateiu Moral și acesta de aici încolo pânâ-i lumea nu ne va mai scăpa din mâni. Alaită-eri s’a sinucis eine-va în satul Forrajo de Ardoz. A bună samă un criminal. Ait- mintrea de ce sâ se fi sinucis și încă omo- rând mai înainte pe un pandur, care voia să-l aresteze. Ducându-mă cu automobilul în satul aceia, am lăsat să-mi arete cadavrul, Capul îi lipsea mai de tot. Pe toți din comună i-am întrebat: că eunosc ei pe acest sin- neigaș necunoscut? Cu sutele strigară: Nu! Apoi dară, le-am zis eu. să v’o spun en, că cine e . . . . Acesta e Mateiu Moral.......... Și nime nu mi-a contrazis. Polițiștii pre- zenți încă cu hotărîre să alăturară la aceasta presupunere a mea. în Madrid apoi într’o ședință nouă am decis, că sinucigașul este necondiționat Mateiu Moral. Destoinicia, energia și age- rimea mea au fost recunoscute de toți. Crucea de comandor a ordulni Don Carlos III. îmi este sigură. 9 luniu. Regina Ena mi-a esprimat mulțămită sa pentrn activitatea mea atât de obositoare. Eu eram atât de vesel mișcat, cât nu pntui, de cât numai să gângăvesc: ,0, regină, viața totnși e așa de frumoasă!“ Regele încă mi-a muițămit grațios, și la întrebarea, că convins sum eu. că Moral e vinovatul, și apoi că oare sinucigașul Moral este; eu inclinându-mă am mornăit: „Sire! în Inerții acesta să lăsați libertate de gândire." Boberto. BIBLIOTECA UNIRE!.») 1. Benhur sau zilele lui Mesia, de Levis Walace, 2 v. . . 2'90 2. M. Eminescu. Studiu critic . —.90 3. Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de C. Auner . . . . —.20 4. Nume de familie la românii din Ungaria, de A. Viciu. . —.12 5. Din viâța Iul I. Micul de M. Străjan .... —.16 6. Albertina. Povestire de Dr. V. Bojor. . . . —.30 7. Gestiuni din dreptul bis. unite p. I. II............................3 40 8. Cele doue fețe ale lumii de Nicu..........................—-30 9. Ziua Deșteptării de Aurel Fodor..........................—16 10. Cele două conștințe, pieză teatrală în 5 acte, trad. de Simion Zehan • • ■ —-40 *) Aceia, cari vor comanda de odată toți 10 Nrii, li primesc cu 6'10 co& tn loc 8-84 «or. U N I RE A Nr. 28. Pag. 218. Foile noiitiee de toată coloarea, ies ca ciupercile. Fie singuratici, fie mai muiți In tovărășie de bani, dar rare-ori de înțelegere, se apucă de scos ia foi, Și avem foi poli- tice, de nu le mai știm de samă. Chiar și cele ce se țin poporale, nu se simt la larg fără a face și putințică politică, că, vezi Doamne, politica e miezul tuturor lucrurilor. Și afară de aceea politica e o marfă tare ieftină; în pilule miei ori mari cm ești de darnic, poți totdeauna aplica țăranilor câte un leac de Învățătură, fără să te poată în- vinui cineva, că nu te-ai strădui, spre lu- minarea celor ce-ți cetesc foaia. Avem bărbați, cari Înțeleg de-a binele rostul foilor bune pentru popor și primejdia neasămănat de mare a foilor slabe. Dar fă:ut-a vre-unul propunerea fap- tică de a scoate în tovărășie o foaie pentru popor, ce se grupeze în jnrul ei cele mai chibzuite și mai bune condeie, dând în chipul acesta lovitură de moarte neisprăvitelor foi poporale, ce le avem acum, cari nu lumi- nează, ci întunecă și nu limpezesc conștiințele, ei le încurcă. Plănuirile de editări de foi politice, în stil mare, sânt tot mereu la or- dinea zilei. Partidele de hărțuială politică au lipsă de fortărețe tari, din cari.să poată trage bine în cei din tabăra vrăjmașă. Noi din fire suntem tari la ceafă și îndă- rătnici, până la nemurire. în infalibilitatea principiilor noastre (!). de aceea strângem tabără în jurul nostru prietini de idei, de taifașuri la toartă, de tămâietori la ambiții personale. — și pentru a nn jertfi nimic din comoara principiilor ce le avem, scoatem o foaie, ridicăm un steag, care ușor se schimbă și în paloș, pe care scriem toate năsbutiile. ce ie credem și ce le ținem de singure drepte și cu care lovim pe toți, ce nu se închină vițelului, căruia noi îi jertfim. Mai în iarnă era în pregătire apariția alor două foi politice. Despre una se spunea tare, că are se iasă încă în Budapesta, ca foaie a partidului nostrn din dietă. Chiar și pașii s’au făcut. Despre alta se șoptea, că are să iasă în Sibiiu. Veștile despre cea din Budapesta mai sunt și acum. Planuri de foi noue politice mai sunt; numai eu ași puteă înșira vre-b două-trei locuri, în care inteligința, cu ambiție ca toată inteligința noastră, --neputând răbda s’o taie alții, — are de gând să scoată foaie politică. Noroc și minte! Altceva nu le putem dori. Dar oare gânditu-s’a cineva, acuma de curând și la editarea unei bune foi po- porale? Deputății noștri, ceia a căror pu- tere — Dumnezeu le-o lungească de altcum eât de tare spre binele nostru, — se întemeiază pe bunătatea și îndrumarea cuminte a sa- telor noastre, gânditu-s’au ori gândescu-se cei puțin acum, la înființarea unei foi po- porale, ce să țină trează conștiința națio- nală, simțul bun al ținerii la neamul lor, în alegătorii noștri și să le arete cu povă- țuiri înțelepte calea cea bună a întăririi economice și culturale? Că se gândesc.să scoată o foaie mare politică, aceea o știm. Lumea bună românească, inteligenței dela sate și orașe trebue ținuți în mersul celor ee se isprăvesc în casa țării; pe lângă aceea cei cinci-spre-zeeedeputați ce-i avem, au —ia toată întâmplarea, •— lipsă de o foaie a lor, eare să informeze lumea noastră despre cele ee gândesc dânșii. Dar una să uu piardă diu vedere: ei nu îofățoșază numai voința acelora, pentrn. cari să tipăresc astfel de foi poliiice, ei mai vârtos înfățoșată și trebue să înfățoșeze ne cei muiți, sutele de mii, a căror vot și voință i-au trimis în sfatul țării. Iar cei muiți eer altă hrană, altfel dată și într’alt chip frământată, decât puținii domni cărturari, după a căror gust, pe nedreptul, se îndreaptă toate foile. Lumina se dă celor ce nu o au. Și lumina e tot una cu adevărul; iar adevărul trebue se îmbrace forma potrivită și cerută de cei eâtră cari se îndreaptă, Și aceasta trebue să se țină în socotință. De aceea deputății noștri ar săvârși cea mai bună faptă de naționalism । înalt, dacă s’ar îngriji și de editarea unei bune foi poporale. * Tot acest lucru l-ar puteă face și „Asoeiațiunea®, cel mai înalt așezământ de cultură și literatură pentru poporul nostru, ce-l avem noi ardelenii. Locul „Transil- vaniei® nu l-ar puteă lua oare o foaie po- porală ? Pentru lungile și plitietitoareie rapoarte de administrație internă, cari uu impoartă aproape pe nime, pe cum și pentrn cele rele dintre conferințele țjnnte ici și colo, n’ar trebui să se țină, cu cheltuieli destul de mari, o revistă periodică, ce n’ajunge decât numai în mâna puținora, neputând să răsbată în feliul, în care e scoasă, între cei de jos. a căror dreaptă luminare ar trebui să se aibă in grijă în locul cel dintâiu. 0 foaie, poporală, ce ar fi de ajuna să iasă și numai de două ori la innă. ar puteă tare ușor cuprinde bucățile bune din cele, ce se tipăresc acum în „Transilvania®. Ba s’ar putea face loc chiar și unora din ra- poartele administrației, celor de interes mai obștesc, dându-se prin aceasta și celor muiți putința de a cunoaște mai de aproape firea și felini de lucrare al „ Asociațiunii®. Se va zice, poate, că până ce sunt foi poporale, așa cum sunt, de ce se mai înființeze și „Asoeiațiunea®, deputății sau nu știu cine? Aceasta ar fi o întrebare cu răspuns mulțămitor pentru cei-ce așază bu- nătatea unei foi în hârtia multă, pe care se tipărește. în politica ușoară de zi, cu eare își mânjește fețele, ori în noutățile strigătoare, ce le aduce număr de număr. Pentru cei ce altcum așteaptă să fie o foaie poporală, răspunsul nu poate fi îndestulilor. Ca probă s’ar puteă aduce însăși aceste câte-va foi poporale ce le avem. Dar pentrn cei ee înțeleg, pentru cei ce cunosc linsele sufletești ale poporalul nostru, cum și primejdia lecturilor rele, pentru aciea e de prisos de a dovedi cele ce zicem. Și acestea trebue să le înțeleagă și „Asoeia- țiunea® și deputății noștri; una întemeiată pentru luminarea poporului, iar ceștiaialți aleși de popor pentru apărarea poporului. Poporul, în schimbul tuturor bunătă- ților ce ne vin dela dânsul are dreptul să pretindă, că ori să i-se deie hrană bună, ori să nu i-se deie de loc. Petru Suciu. REVISTE. Viena. într’o ședință de a de- legațiuni austriaco, ministrul de es- terne Goluchowski, a protestat în contra aserțiunii^ că s’ar fi esprimat într’un ton puțin amical față de România. Ei nu are absolut nici un motiv de a să arăta puțin a- I mabil față de România, cu care Austro-Ungaria să află de multă vreme în raporturi foarte amica- bile și care e un element de or- dine și de liniște prin excelența în sud-vestul Europei. Un limbagiu puțin amical este expus mai cu samă în momentul, în care Româ- nia îș serbează iubileul operei civi- lizătoare de 40-ani, pe care o de- săvârșește sub guvernul regelui său foarte înțălept și ilustru. Instalarea comitetului suprem al comitatului Albei-inferioare. In 30 lunin și-a făcut instalarea ba- ronul Kemeny Arpâd. noul comite suprem al comitatului nostru, Primirea, ce i-s’a făcut în.Aiud, a fost sărbătorească. Toate stradele au fost pavoasate. Ser- bările s’au început ia oarele 9 a. m. comi- tetul de primire l-an întimpinat la Cium- brud. unde e locuința comitelui; în Aind i-s’au ridicat trei porți de tri- umf. în capul convoiului venia un ban- deriu din țărani magiari. conduși de judele Jocksman. înaintea arcului de triumf dela caea orașului l-a salutat primarul Varrd, iar la Intrarea în easa comitatului, vice-co- mitele Szâsz. Urmează congregația estra- ordinarâ a cărei unic punct este introdu- cerea noului comite suprem. Sala casei e iiteralminte plină. Membrii congrega- ției. magiarii sunt toți de față. Apoi’ 7 comiți străini și 10 deputați, între cari și vesticul deputat ai Cehului, preotul catolic Szentkirâiyi. Dintre români sunt vre-o 20, între cari și î. P. S. Sa Mitro- politul Victor, însoțit dc prepositul I. M. Moldovan și canonicul Dr. Isidor Marcu. medicul Dr. Pop. prof, Precup, Dr Rațiu și redactorul nostru. Ședința o deschide vicecomiceie, după care o deputăție invită pe noul comite, eare între entusiaste ovațiuni ocupă prezidiul. Noul comite br. Kemeny Ărpâd, e o figura simpatică, abia de 30—34 ani, cu maniere foarte fiue. neobicinuite în comitatul nostru. După cetirea rescriptului regal și depu- nerea jurământului, noul comite își espune programul, care ca toate programele comi- ților țării noastre, bâjbăie de frase patriotice. Au urmat vorbirile de salut: în nu- mele comitatului îl salută baronul Bănffy Kazmir, contele Teleki Ărved în numele coaliției, baronul Wesselenyi Miklos ca prietin, protesorul Fogarasi în numele par- tidului independist, iar mai pe urmă Dr. Alesandru Pop, medic arhiedecezan îl sa- lută în numele Românilor, esprimându-și nădejdea, că dl comite suprem va fi drept față de români; cari constitue 9O°/o din lo- cuitori acestui comitat. Vorbirea dini Dr. Pop fiind cea din urmă și fiind rostită ro- mânește a scos diu răbdare pe muiți pa- trioți. Cu aceasta s’a terminat congregația. La 12 oare s’au început recepțiunile. în șirul recepțiilor avură ioc și recepția bisericei gr.-cat. condusă de î. P. S. Mitro- polit Victor, urmat de prepositul loan M. Moldovan. Dr. Isidor Marcu, canonic, loan Maior, proton. Aiudulni, prof. Dr. loan Rațiu, preoții Aurel Pop, Aiud, Aug. Marcu. Cium- brud și loan Limba din Abrud și redactorul nostru. Impunător și cu înaltă demnitate î. P. S. Sa Dl Mitropolit a salutat în alese și de mare greutate cuvinte pe noul Comite în numele bisericei Sale, a capitlulni și a institutelor de învățământ de pe teritorul acestui comitat. între multe altele remar- căm partea referitoare la raportul bisericei noastre cu statul. Escel. Sa accentuiază, că biserica gr.-cat. are față' de stat dato- rințe multe, dar în acelaș timp are și drep- turi tot așa de înalte. Datorințele și-le face biserica, întru cât e cu putință, și dacă nu poate toate să le împlinească, câte să cer Nr 28. UNIREA Pag. 19, de sns dela ea, nrmează de acolo, că jos na i-sâ respectează cum ar trebui drepturile. Deci roagă pe dl comite, ca să fie’sprijdană dreaptă a tuturor drepturilor, ce să convin bisericei noastre; să veghieze, ca în vreme ce de sus ni-să pretind multe, aici jos, tn comitet drepturile garantate prin legi și prin trecut, să se respeeteze și să se observe pe toate terenele neștirbite și neviolaie. Dl comite suprem, care în tot cursul vorbirei î. P. S. Sale era foarte mișcat, țiuii să răspundă cu aceeași dragoste in- timă șt în același timp cu tot respectul cu- venit Esc. Sale Dlui Mitropolit al nostru, asigură pe Metropolit. că pe cât de mult li cade bine această distincție, ce i-a făcut-o prin înalta presență, pe atât de muit să bu- cura, că poate să-l asigure că va păzi, și va face să fie cinstite la întinderea comi- tatului toate drepturile care le are Biserica gr.-cat. cu statul. Iară pentru cuvintele Sale de solemnă făgăduință, e zălog tre- cutul de veacuri al familiei Sale, care în cursul valurilor a știut să sufere multe pentru confesiunea Sa, nici când însă n’a lăsat și n’a avut să șuiere din cauza sa eelealalte Biserici pentru confesiunile lor. Ca b couclusie a celor ce spunea, făcea ia urmă făgăduirea de sărbătoare, eă deși nu aparține aceleiași Biserici, pe care o repre- zintă Exeeleuția Sa, totuși el va cârmui de astfel acest comitat, că Biserica gr.-cat. să nu aibă nici când prilejiu de a să plânge contra sa. care vrea să conducă destinele comitatului șie-și încredințat, după princi- piile frățității. a cinstei reciproce și a bu- nei înțălegeri dintre locuitorii comitatului fie deorice limbi și confesiune. Cornițele suprem s’a arătat foarte amabil și condescendent cu deputa-ția bise- ricei noastre. La oarele 3 a fost banchet în prome- nada orașului. Banchetul a fost oferit de noul comite. Au participat la 200 de persoane. Ro- mâni au fost puțini. Toate sărbările de instalare s’au făcut In stil mare. Durere, că Românii comita- tului nostru și de data aceasta s’au prezen- tat în număr neînsemnat, deși eră o bună oeazinne de a-se manifesta după număr și importanța ce o avem și mai ales ee am tre- buit s’o avem în acest cpmitat. Nr. 624—1906. CONCURS. Conform §.-ului 17. 1. b. din statutele „Asociațiunii^, în urma deciziunii comitetului central din ședința sa ținută Ia 7 Iunie a. c., pentru întregirea postului de secretar I., devenit vacant prin abzicere, se publică con- curs cu terminul de 31 Iulie a. c. Agendele secretarului 1, (literar), sta- torite din nou de comitetul central — în conformitate cu trebuințele actuale ale „Aso- ciațiunii" sunt: 1 .) Inițiarea și conducerea lucrărilor „Asociația nil" pe teren literar și redactarea - revistei și a tuturor publicațiunilor ei literare. 2 .) împlinirea agendelor de referent al secțiunilor științifice-Iiterare. 3 .) îngrijirea corespondenței cu diferite corporațiuni-științifice-literarp. 4 .) îngrijirea de concursurile literare, de bibliotecele poporale, de prelegerile pu- blice și de reprezentațiunik poporale ale „Asociațiunii“. Condițiunile ocupării acestui post sunt următoarele: a) Secretarul I., (literar), va trebui să fie cunoscut ca reprezentant al unei activități literare și să aibă cualificație academică. b) Nu va pute^ ocupa alță funcție. c) Va fi retribuit cu un salar anual de Cor. 3000 — ce se va plăti In rate lunare anticipative. Reflectanții au să-și înainteze actele subsemnatului comitet (Sibiiu, Strada morii 6). până la 31 Iulie n. a. c. Cererile sosite după termin nu se vor conzidera. Sibiiu din ședința dela 7 Iunie 1906 a comitetului central al „Asociațiuuii®. losif Sterca Șuluțu, Dr. C. Diaoonovioh, prezident. ‘secretar. Noutăți. întru mărirea lui Dumnezeu. Credin- ciosnl de aici George T. Popa cn soția sa, a donat bisericei gr.-eat. din Besimbae. 400 cor. cu scop să se facă . strane în biserică. Bună faptă a săvârșit. Dee-i Domnul răsplătire în ceriu. Când aceasta o aducem în publicitate ca pildă vrednică de urmat. în sensul decisului curatoratulni bisericesc, De ținem de plăcută dațorința a face cunoscută și a recomanda și altor bi- serici din jur pe harnicul măiestru măgar loan Hăimagiu de aici, eare a lucrat stra- nele așa de solid și frumos. încât a câștigat comnlăcerea tuturor, cari au văzut stranele noastre. Besimbae, în 8 Iunie 1906. — Zaharie Șerban Popa, paroh gr.-eat. Pavel Netoțan, curator primar. Știri personale. Dl Dr. loan Oltean, teolog abs. de Blaj. în 23 Iunie a depus cu succes bun censura de advocat la tabla regească din M.-Oșorheiu. Din dieceza Lugojului. Concurs la sti- pendiile diecezane. Pentru anul școl. 1906/7. să eserie concurs cn terminui de 25 Iulie n. 1906. la stipen :iile teologice, gimnasrali, dela alte școale medii și la cele preparan- diali. Recurenții la aceste stipendii pot fi numai tineri români greco-eatolici și au să-și substearnă recursele lor la acest Ordinariat pe calea oficiului protopopesc concernent, provăzute cu documentele cerute. — Con- curse: Cu ziua de 31 Iulie n. se eserie concurs la parohia Martinești din districtul protopopesc al Cudșirnlui. în urma punerei în deficientă a preotului local de până aci loan Luuulescu, a devenit vacantă. Emolu- menteie împreunate cu aeest oficiu și bene- ficiu parohial dau venitul curat anual de 175 cor. 12 fii. — Parohia Siclaș situată în districtul proton, al Buziașului prin resig- narea administratorului parohial de până aci după drept și faptă a devenit vacantă. Emolumentele împreunate en aeest oficiu și beneficia amăsurat conscripției congruaii dau venitul curat anual de 824 eor. 14 fii. — Cu terminul de 31 luiie n. 1906. se eserie concurs public pentru complinirea următoa- relor stațiuni docentaii și cantor-docentali: Ștei (Vicariatul Hațegului) Bubceiate (Vica- riatul Hațegului), Oslrovtd-mare (Districtul Ulpiei-Traiane), Valea Delșii (Districtul Ul- piei-Traiane), Bărbătenii-sup. (Distr. Jiului). Uricani (Distr. Jiu). Comloșul-mare (Distr. Torontalului) și Cianadul-sârbesc (Districtul Torontalului). Hymen. Victor Em. Tordășianu și Eugenia lovescu, căsătoriți. — Felicitări sincere! Examenele de maturitate din Beiuș s’a ținut în 16—22 luniu n, sub prdsidiui dlui N. Putnoky, directorul gimn. de stat din Lugoj. La maturitate s’au Insinuat 49 tineri, dintre cari cu eminență an absolvit 2:, An- gnstin Bolcaș și Rusalio Voina; cu bun 9, iar cu îndestulilor 19 tineri, au căzut 9, dintre cari 1 s’a respins dela maturitate pentru totdeauna, iar eeialalți pe două luni; 2 s’au retras, iar 8 inși au fost respinși și îndrumați că în Septemvrie a. c. strpuuân- dn-se la rin examen scriptnristie din limba latină, numai atunci să poată face examen verbal de maturitate. Canculărie advocațială. Romul Boilă, doctor în științele juridice și politice, ad- vocat, avisează că și-a deschis cancelărie advocațială in Diciosânmărtiu (strada prin- cipală nr. 57, casa Boilă). Sfințire de biserică. Primim invitări la actul sfințirii bisericei gr.-cat. românești, non edificate îu Rodna-nouă, pe ziua de 12 Iulie 1906. (serbarea sf. Petru și Pavel), pe cum și ia festivitățile împreunate cn aeest act; adecă concert dat de corul reu- niune! de cântări, împreunat cu teatru și joc. Știri literare. Din „Predici sau învă- țături la toate Duminecile și sărbătorile anului, culese de Petru Maior și editate de Dr. Elie Dâianu. a apărut broșura III. con- ținând predicele dela Dumineca tuturor sfin- ților până ia Dumineca X. după Rusalii. Prețul unui volum 1 cor. — Deîa institutul „Minerva* ni-s’a trimis: D. C. Mornzi: Rușii și Românii, descriind starea bolnavă, în care se află marele imperiu și neputința de a se reînnoi și pune pe o bază puternică prin acordarea constituții. Se vorbește în a doua parte a acestei scrieri și de Românii din Basarabia, dândn-se descrieri limpezi și ade- vărate de oameni și situații. Dl lorga scrie prefața la aeest studiu. — N. lorga: Negoțul și meșteșugurile în trecutul românesc, ior- mând voi. III. din istoria. Românilor în chipuri și icoane. Cartea are patru capi- tole: Meșteșugul de pictură și sculptură în trecutul românesc. Negoțul și Meșteșugurile, — aceste ținute- ca conferențe la șocietatea femeilor române. Capitlui IV. se ocupă eu banii și măsurile vechi. în apendice se adaug câtb-va vechi scrisori și documente pag. 263. prețul 250 cor. -— Șematismul veneratului Cler al Arhidiecezei mitropolitane greco-catolice române de Alba-Iulia și fă- găraș pe anul 1906. a apărut de sub tipar zilele acestea. Sperăm să dăm în un viitor număr câte-va estraso mai însemnate. Petreceri. Tinerimea română acade- mică din Chior și comitatul Sătmar. învită la petrecerea de vară împreunat cu dans, ce o va aranja sub patronajul Mon. D, Dr. Vasile Lucaciu în C.-Mănăștur în 15 Iniiu n. 1906. Venitul curat este destinat în fa- vorul școalei române din Rușor. — Primim învitare la petrecerea de vară, ce se va aranja în hotelul „Coroana* din Șărmașui-mare, Duminecă în 8 Iulie n> 1906. cn oeasiunea adttnărei generale a desp. XV. (Mociu) al „Asociațiunii pentru litera- tura și cultura poporului român*. Venitul curat se va da bisericei și școalei române din loc. Proprietarilor de vii. Ca o vio să producă bine și osteneala ce o ăi cu ea să-ți fie renumărată, atârnă mult dela cualitatea viței de vie, pecum și In cazul că pui viță nouă, să fi cu băgare de samă, de unde o ai și sub ce grijă a fost. Vița de vie pentru plantație, cum a fost și in vara trecută seceta mereu, trebue să fi fost grijită și udată în conținu. Una dintre cele mai bune școala de viță do vie ți recunoscute de toți de o cualitate escelentă este prima colonie de altoi de vie de pe Târnavă a lai Fr. Caspari din Mediaș. Grija ce să poartă pentru școala aceasta, să poate vodcă din împrejura- rea ca în vara trecută vițele de vie erau udate zilnic cu apă în cuant de 5 milioane de litre. Aceasta școală de viță de vie e o adevărată frumseță. — Atragem atențiunea celor co să ocupă cu vieritnl, asupra acestei școale do altoi ți să-ți procure vița trebuincioasă cu toată încrederea. Cărți poștale ilustrate, G cu vederi din Blaj. Bucata 6 fileri. — Suta 3 cor. franco. I i. Pag. 220. UNIREA Nr. 28. PARTE SCIUNȚ1FICÂ-L1TERARÂ. Spiritismul. (Continuare). Preoțimea aceasta păgână, sau mai bine zis, casta aceasta de vrăjitori, noi n’o aflăm numai la un popor ori ia altul, ci la toate popoarele păgâne. începem cu Asia,. La Horst,1) și la GSrresf) e publicată o epistolă alui Matjuskin din 1820, pe care o scrisese unui prietin din Petersburg, și din carea citează și Sehneider. ’) * într’ânsa, Matjuskin, însoțitoriul baronului Wrangel din expe- diția dela polul nordic, dă unele amănunte despre o vizită, ce o făcuse unui (șaman), preot păgân din nordul Asiei. El Intrase in coliba șamanului împreună cu unii indigeni tocmai pe timpul, când șamanul chema spiritele, ori mai bine zis: se hipnotiza. în mijlocul colibei ardea focul; iar șamanul Îmbrăcat în piei de animale și încins cu curele și cu lănțușuri, de cari erau acățate bucăți de fier și de aramă, săria în jurul focului, pe tact, borbo- rosînd nește cuvinte neînțelese. Iu dreapta avea o dobă, iar în stânga un arc. Fața îi era roșie-închisă, părul lung și negru, iar ochii, cari se întrevedeau printre pletele de păr, ce-i acoperiau fața, erau roșietici. Pe Încetul focul se stinge, și la tainica lumină, ce venia dela cărbuni, șamanul se trântește jos, gemând. Aprin- zându-se focul din nou, șamanul se scoală, proptește arcul de pă- mânt; își pune fruntea pe el, și începe să se învârtă în jurul ar- cului, la început mai încet, apoi tot mai repede. Se oprește, fără să se observe pe el ceva urmă de amețeală. Apoi descrie diferite figuri prin aer; iea doba și o bate, saltând, mai întâi încet, apoi tot mai iute, pânăce s’au văzut convulsiuni în întreg trupul. Capul Încă și-1 învîrtia cu iuțeala pondului, când sucești ața, trăgând din când în când câte un fum de tăbac din pipă-i, și luând câte o gură de vinars. Apoi iarăși se trântește jos; și merg la el doi inși, ascuțind două cuțite deasupra capului său. La auzul acestora se, trezește; Întreg trupul ii sufere de convulsiuni, ca sgârciuri, și se aud gemete. Acum îl ridică. Fața lui e îngrozitoare, ochii stau să-i iese din cap; se pare că-i mort, numai de pe convulsiunile ce se văd pe el din când în când, se mai poate cunoaște, că tră- iește Încă. în urmă se pare că se trezește; cu dreapta se razimă de arc, iar cu stânga învârte doba în jurul capului, apoi o pune jos. Acesta e semnul, că acum s’a spiritualizat și poate fi întrebat. Matjuskin se apropie de el și-l întreabă diferite lucruri, Ia cari răspunde îndată, fără să se cugete. Nici întrebările, nici răs- punsurile nu produc asupra șamanului nici cea mai mică altera- țiune; el stă nemișcat; se pare că7i mort. între altele Matjuskin I-a întrebat, cât le va ținea expediția? Și îndată i-s’a răspuns, că mai bine de trei ani. Avea-va ceva re- zultat? Mai mare decât cei de acasă. Rămânea-vom sănătoși cu toții? Afară de tine, dar nici tu nu vei fi morbos. Răspunsul acesta din urmă în parte s’a și adeverit, pentrucă Matjuskin s’a fost tăiat, și obrintindu-se tăietura, avii să sufere mult. L-a mai întrebat și despre un soț de călătorie, locotenentul Anjou, care de un timp oare care se despărțise de ei. Șamanul respunde, că e departe cale de trei zile dela Balne, și că era cât pe aci să se prăpădească în râul Lena, din cauza furtunei, ce se ivise. Aceasta așa a și fost. I-a mai spus și lucruri de pe acasă; dar multe din răspunsurile Iui erau obscure, așa că nici un interprete n’a fost în stare să i-le poată explica. Dupăce a mai răspuns și la întrebările soților iui Matjuskin, șamanul s’a trântit iarăși Ia pământ, unde zăcea plin de convul- siuni, un pătrar de oară. Indigenii (tunguzii) explicau lui Mat- juskin, că acuma ies dracii din el, și ca să iasă mai curând au deschis ușa, căci mai înainte, ziceau ei, au venit numai pe horn. După trecerea pătrariului, șamanul era la sine, cu toate că mai înainte îi trebuiră vre-o patru oare, ca să devină somnambul. Când s’a sculat, s’a mirat de societatea, ce o vedea în jurul său, și îl interesa mai cu samă persoana lui Matjuskin. De aceea Matjuskin a și început să-l întrebe prin interpret, să de unele deslușiri la răspunsurile obscure, ce i-le dăduse cu ceva mai înainte, la în- trebări. Șamanul se mira de întrebări și spunea că el de așa ceva nici n’a auzit. ') Deuteroseopîe, voi. I. pag. 219. ’) Mistica, voi. III. pag. 537. ’) Op. cit. pag. 38 și urm. Ceremonii și răspunsuri de felini acestora nu dau numai preoții păgâni din Siberia, ci și preoții altor popoare nordice, cum sunt cei din Gronlanda și din America de nord. — Asfel mărtu- risesc despre ei, martorii oculari: Charlevoix, Carver și alții. Acelea-și lucruri se întâmplă și la păgânii din Brazilia, și la cei din Patagonia și Paraguay, pe cum mărturisesc Lery, Drobizhoffer și Falkner. ’) Despre preoții, ori mai bine zis vrăjitorii, din China vorbește Perty.s) Ei au mai puține ceremonii, decât șamanii, dar sunt mai abundați în fenomene. Celui ce-i întreabă, îi spun numele și familia, numărul copiilor. îi descriu casa și averea, cu toate că nu l-au mai văzut nici odată. Spiritele scriu și la ei (scrisori directe) pe hârtie ori în năsip; ba au și un aparat special, de care se folosesc i spiritee- la scris. Puterea lor caracteristică conzistă în aceea că chiamă zeii ori sufletele morților mai celebri, și acestea se arată I în formă văzută înaintea mulțimei. Pe cum se vede faptele vră- jitorilor chinezi sunt indentice cu ale mediilor spiritici. s) j De asemenea putere sebucură și fachirii din India. Aceștia ocupă locul cel mai de jos în șirul vrăjitorilor indiani. Peste ei sunt șanias, nirvani și yoghi, cari astăzi se numesc mahatma, dar cești din urmă nu cheamă spiritele decât numai în prezența claselor culte. Despre toți aceștia vorbește Jacolliot Criticii trag însă Ia îndoială fidedemnitatea lui. După mărturisirea lui, adevărată ori falsă, cum va fi, fachirii nu-și atribue șie-și producerea fenomenelor l spiritiste, ci sufletelor înaintașilor (pitri). Fenomenele le produc > între orice împrejurări: afară, în casă, stând ori șezând. Aflăm șj j la ei: ridicarea de obiecte grele; scrisori directe; aduceri de ! și de fructe; apariții de flăcări și globuri luminoase. Un fachir vestit, Salvanidin-Odear a pus pe un braț al cumpenei o piană de peun, iar pe celalalt 80 Kg., și totuși peana de peun a ridicat brațul cel cu 80 Kg.; iar în prezența lui Covindasamy, un alt fachir vestit, Jacolliot a văzut încolțind un bon de mac și crescând din el, în timp de 2 oare, un fir de mac de 20 cm. de înalt. *) Tot el ar fi promis și aceea, că ar chema sufletele patrioților lui Jacolliot pe o anumită oară, și că de fapt atunci s’ar fi și arătat în formă văzută înaintea lui.s) Fenomenul cel mai comun al fachirilor din India e: jocul | frunzelor. Acesta stă într’accea că se bagă frunze de smochin, ori de alt arbor, în mai multe bețigașe de bambh, cari se împlântă în pământ. Fachirul apoi se așează în apropierea bețigașelor, dar j fără să le atingă, și frunzele încep sa se suie și să se scoboare pe bețigașe.6) Tot despre fachirii aceștia, ori mai bine zis despre mahatma se mai spun și alte lucruri. Așa de exemplu se spune, j că ei ar fi în stare să suspendeze viața omului chiar și pe 30 de i zile, cum spuneau și ziarele românești de prin Aprilie 1906, despre 1 un fachir, care ar fi fost să vină la expoziția din București; să cunoască lucrurile, ce se petrec în depărtare; să cunoască venitoriul; să se ridice în aer; etc. Acestea le spune societatea americană pentru lățirea Occultismuiui indian,7) în reclama, ce o făcea în 1904 pentru ur. curs de hipnotism. Răul e, că auten ti cita te a faptei or acestora nu e dovedită. Absolut imposibile însă nu sunt. Tot așa stau lucrurile și în America. Prin pădurile Java învârtirea meselor e lucru de toate zilele. Ele răspund la întrebări, prin bătături. Au și medii scriitori și vorbitori. Credința lor e, că acestea Ie face diavolul.8) Cei din Perii au avut și preoți anume, pentru evocarea morților, ba ei și-au luat chiar și numele dela ocupațiunea aceasta, căci se numiau: „malguipvillaci, și „ayatapuctt, adecă oameni cari vorbesc cu cei morți, ori întreabă pe cei morți. Cei din Africa devin cataleptici prin o larmă infernală^ împreunată cu manovrări trupești. •) Acesta este stadiul spiritismului la păgânii din zilele noastre. — Tot așa a fost și în vremurile mai vechi. (Va urmă.) <) Sehneider pag. 41 și 42. ’) Wolkenberg op. cit. pag. 42. *) Sehneider pag. 44. 4) Jaccoliot, Spiritiame dan» le monde, Paria, Librair. internat. 1879, citat la J)r. Lapponi pag. 114—116. s) Wolkenberg pag. 42—43. Sehneider pag- 45. *) Dr. Lapponi pag. 97. ’) Geaellchaft zur Verbreitung dea Hindu Okkultiamua, Rochesler, N. J. e) Rechenberg, Die Geheimnisse des Tages. Geach. und Wesen der Kțop- fenden Geiater und tanzenden Tische, la Sehneider pag. 42. *) Scheider pag. 43. Nr. 28 UNIREA Pag. 221. Dracul în școală, Povestire poporală, tradusă după Bolanden de = Augustin Paul. . l - "-^= (Continuare.) 9 „tntr’aceea poate să se fi întors, ori ■să se întoarcă curând. Du-te numai la pă- rintele, spune-i complimente respectuoase și că-1 rog să iea parte ia ședința conziliului școlar pe care dl inspector a fixat-o pentru oarele unsprezece. Dacă părintele nu-i acasă spune acelaș lucru surorii sale". Anton plecă repede. Gerstle eși în grădinuță, iar dna Ana se duse cu inimă împovărată la bucătărie. . învățătorul nu avea astăzi ochi pentru flori și plante, ori cât de mult ar fi iubit el de altfel grădina sa. Nevasta sa avea drep- tate. Inspectorul plănuia ceva rău Împotriva lui și el se știea dezarmat față cu puternicul adversar, cu toată conștienta datoriilor în- deplinite. Anton s’a întors Intr’aceea cu vestea, ca părintele n’a venit încă, dar este așteptat în fiecare minut. Gerstle se îmbrăcă în costumul său cel mai bun, se duse la școală și întră In sala, în care se țineau ședințele conziliului comu- nal și ale conziliului școlar. împrejurul unei mese lungi erau așe- zate scaune, iar în frunte pentru dl inspector un jilț comod O călimară era pusă pe masă și pe lângă călimară mai multe condeie, iar fantazia omului chinuit își zugrăvea tabloul, cum se va redacta cu unul din condeiele acestea actul, prin care va fi concediat din serviciul școalei. Deschiderea ușei îl scoase din cugetele sale triste. Inspectorul întră în sală, urmat de primar, de cei doi conziiieri școlari și de al doilea învățător, dl Lainpe, un om încă tînăr. „Rezultatul inspecției corespunde In toate așteptărilor mele", începti dr. Frick, dupăce s’au așezat cu toții. „Școala Dvoastră dle Lampe s’a dovedit excelentă în toate obiectele, din care cauză am putut să vă dau prima notă. Nici nu mă așteptam altfel dela slrguința, cunoștințele și metoda didactică a Dvoastră. în conziderația hărniciei Dvoastră, meritați, a fi avanzat învățător-diriginte. Un asemenea post este tocmai vacant în circum- scripția mea. Dacă reflectați la el, să vă fa- ceți petiția, și eu la rândul meu, am să opinez în favorul Dvoastră 1“ Fața lui Lampe se înroși de emoția veselă a conștienței sale măgulite. „Am să urmez", respunse el cu pro- fundă inclinațiune „binevoitorul sfat al dlui inspector". „Nici în privința cursului supe- rior nu m’au înșelat, așteptările", continuă dl dr. Frick încrețindu-și fruntea. „învăță- torul diriginte Gerstle numără deja șeasezeci și cinci de ani; dânsul nu mai poate satisface cerințele noului program. Copiii sunt în toate obiectele ignoranți și neglijați, afară de ca- techism, a cărui buchisare învățătorul diri- ginte Gerstle pare a o conzidera de unica sa problemă. Din cauza aceasta la toate obiectele, afară de catechismj a trebuit să vă dau ultima notă. „Asta nu poate merge mai departe. „Oficiul îmi impune, de a propune la locul competent să vă concedieze din ser- viciul școalei". Cuvintele inspectornlui atinseră pe că- runtul învățător In mod zdrobitor. El ședea acum ca un condamnat, cu ochii în pământ, fața lividă și buzele tre- murânde. Vocațiunea sa sublimă, pe care o iubea, cum își iubește viața, căreia și-a consacrat toate puterile sale, mai bine de o generațiune, pentru îndeplinirea căreia el se simția încă I destul de voinic — să i-se iea acum cu forța j și fără drept! Vorbele femeii sale: „Franc- ; masonul te urăște". îi resunau acum în su- ] fletul său, revoltat împotriva nedreptății plă- I j nul te. El își ridică capul, figura sa zdrobită I se îndreptă spre apărare. i „Domnule inspector, sunteți așa de bun a-mi permite să mă justific î“ j „De justificare nu poate fi nici vorbă", I i respunse aspru funcționarul. „Judecata mea | | este formată în urma inspecției și nu se ' poate resturna. De altfel să vedem ce puteți I invoca spre justificare? i „Sunt în adevăr de șeasezeci și cinci , de ani, dar sunt încă destul de forte să-mi fac datoria, ca și In timpul de patru- zeci de ani, cât am funcționat până acum. Noul program este prea exigent și mț este dreptul meu de a cerceta, dacă este posibil j a-1 executa cu copii de zece până la patru- ! j sprezece ani. Dacă ar vrea cineva să exa- l mineze după program și fără nici o indul- gință ori-ce școala ar trebui să cadă. Ceea | ce este însă necesar pentru populația rurală din catechism, aritmetică, scris, istorie și științele naturale, — aceasta am predat-o copiilor până în ziua de astăzi. Afară de aceasta n’am neglijat nici odată datoria cea | mai importantă a învățătorului, educația re- I ligioasă-morală a copiilor. Despre aceasta îmi este martoră comuna Schwanheim, care se bucură de cea mai bună reputație, fructul unei educații religioase-morale a tinerimei. Copiii noștri vor fi știind poate ma* PuUn, j decât alții, în purtare cuviincioasă, disciplină : și ascultare însă nu sunt mai pe jos, decât cei mai culți copii dela oraș". Conzilierii școlari aprobau cele zise de învățător. I (Va urmă). | Dare de samă și mulțumită j publică. Pentru procurarea unei icoane pe s. altar în s. biserică din Reteag au contribuit urmă, torii credincioși poporeni precum urmează: Ancuția Suciu n. Susa soția lui loan Suciu măiestru ferar 8 cor., Florica Pop n. Chira soția lui Nic. Pop 1 cor., Anica Me- saroș n. Holcan 2. cor., Ileana Bățian 2 cor. Maria Șuvagău soția lui Ș. Andreiu 1 cor. Anuția Pop soția lui Nic. Pop 1 cor., Anișca Susa fatoaia bătrână 1 cor., Anișca Chira soția lui Mitru Chira 1 cor., Dochia Chiș soția lui loan Chiș 40 fii., Mărianca Șuteu alui luonaș Șuteu 4 cor., Ancuția Pop n. Mesaroș soția lui Toader Pop 2 cor., Ileana Budușan n. Taboca 2 cor., Maria Trif n. Campon 40 fii., Rozalia Pop n. Șuteu 60 fii., Dochia Szăkely n. Uiuț 1 cor., Ana Cristurean n. Suciu văduvă 1 cor., Maria Daudn n. Bota 1 cot., Maria Câmpian n. Bățian 1 cor., Florica Cociș n. Dejan 1 cor. Varvara Antal n. Oltean 2 cor., Mărianca Câțcoan n. Șuvagău 1 cor., Maria Blaga n. Danciu 2 cor., Cristina Bâzdâră n. Chira 1 cor., Maria Antal n. Suciu 1 cor., Florica Mesaroș n. Șuvagău 3 cor., Anișca Oltean 4 cor., Veronica Oltean n. Drăgan î cor. Maria Campan n. Chira 1 cor. 20 fileri, George Șuvagău șj soția sa Ileana 1 cor. Anișca Michiș n. Trif I cor., Maria Danciu n. Costin 2 cor., Floarea Bățian n. Mesaroș 2 cor. Anișca Baciu n. Mesaroș 1 coroană, Nastasia Trif văduvă 1 cor., Maria Fridel n. Chira 1 cor., Ânușca Măluțian n. Budușan 1 cor., Maria Mureșan n. Antal 60 fii., Irina Bâzdâră n. Săplacan 1 cor., Maria Ceteraș soția lui Petre Ceteraș 1 cor., Ileana Suciu n. Calincău 1 cor., Ileana Chira soția lui loan Chira 2 cor., Ileana Hordovan n. Șuva- gău 1 cor., Anica Oltean n. Radu 2 cor. Maria Chira n. Șuteu 1 cor., Varvnra Con- drate văduvă 1 cor., Eufrosina Lelestean n. Condrate 1 cor, Susana Trif n. Nastasă 1 cor., Ancuția Blaga n. Susa 1 cor, Gafia Sabo n. Coralei c 2 cor 40 fii., Paraschiva Mureșan n. Rus 1 cor, Maria Barta n. Me- saroș 1 cor, Varvara Șuteu n. Danciu 1 cor. Marianca Murășan o. Chiș 1 cor, Ileana Pop n. Chira 1 cor, Florica Mureșan fată 1 cor. Anișca Todica n. Calincău 1 cor, Dochia Magda n. Sabo vâouvă 3 cor, Veronica Ol- tean n. Chira I cor., Anișca Susa n. Oltean 1 cor, Ileana Holcan soția lui I. H. 1 cor. Ileana Sabo văduvă 50 fii., loan Ciucuran Voevod cu soția Fira n. Hirteiean 2 cor, Ciucuran Ciurar tinerul 1 cor, Filaton Ciurar cătana 1 cor, Ciurar Ciucurar tineru 1 cor. Nicolae Calincău I cor, Literati lănos 1 cor, Marișca Chira n. Oltean 1 cor, Nicolae Bâ- țlan și Anișca Chira 10 cor, loan Ciucuran Voevodul 4 cor, Mihai Baniai 10 cor, Petre Ciurar 1 cor., Onuț Lăcătuș 1 cor., Simeon (Filaton) Ciurar 1 cor,, Petrea Danciu cu. soția sa Anișca 4 cor., Filaton Ciurar 2 cor. Dochia Szdkely n. Iliuț a dăruit s. biserici 2 feșuice în preț de 1 cor 20 fii., Toader Bățian și cu soția sa Ileana n. Calincău pentru un rând de vestminte bisericești 20 cor. Tot pentru un rând de vestminte bisericești au mai contribuit următorii: Nastasia Trif 1 cor, Maria Fridel n. Chira 1 cor, Nicolae Mesaroș cu soția sa Anica 2 cor., Szekely Pista cu soția sa Dochia 1 cor., Anișca Chira văduvă 4 cor, Ilie Suciu bătrânul 2 cor. Ileana Sabo văduvă 1 cor, Nicolae Calincău 1 cor., Rozalia Pop n. Șuteu 1 cor., Georgica Oltean și soția sa Onica n. Radu 10 cor. Ileana Mesaroș văduvă 2 cor, Petriția Oltean și soția sa Maria n. Trif 1 cor., Bancu Lă- cătuș 1 cor., loan Trif cu soția sa Susana 2 cor., Teodor Morar și soția sa Maria 1 cor. Anișca Șuvagău văduva 1 cor, Mihaiu Hor- doan și soția Veronica 2 cor, loan Hășmășan 2 cor., Anișca Oltean 2 cor., George Șuvagău cu soția sa Ileana 1 cor., Petru Mesaroș cu soția sa Maria n. Șuteu 2 cor. (Va urmă.) Bibi iografie. A ap&rut: „SămănătoruT, Revistă Literară. A.nul V. Nr. 25. cu următorul sumar: N. îorga, Un nou roman al dlui Slavici. — Dimitrie Nanu, De demult (poezie). — G. Vâlsan, Bietul prietin! — P. Cerna, Părăul și floarea (poezie). — Rădulescu-Codin, lanoș (poveste). — Lazar Iliescu, Bunica (poezie). — E. Ciuchi, Cântec (poezie). — N. îorga, Cronică. — în supliment: Ruinele bisericei catolice dela Baia, a lui Alexandru-cel-Bun; Cetatea Neamțului; La Cruce; Iașii; (după Calendarul lui M. Kogălniceanu din anul 1845). „Revista Noastră", Anul II. Nr. 7, cu următorul sumar: Dna Elena Se. Pherckyde: „Cultura și ajutorul femeii" de Constanța Hodoș. — De n’ai fi răsădit, (poezie) de Maria Cunțan. — O doină cânți (poezie) de Despina. — Singur, (nuvelă) de Tudor Pam- file, — Cântec, (poezie) de Z. Bârsan. — Sonet, (poezie) de Hildebrand Fr. — O filă de hârtie, de Constanța Hodoș. — Scrisoare (poezie) de Gh. Topârceanu. — Cântec, (poezie) de L Minuleseu. — Pastel (poezie) de Elena Dumitrașcu. — Din altă lume, (nuvelă) de Maria Cunțan. — Valuri (poezie) Pag. 222. UNIREA Nr. 28 de Elena din Ardeal. — Singură, (nuvelă) de Laura Vampa. — O scrisoare alui Ibsen de EL. F. —• Eemenizm covențional de Lia Hârsu. — Expoziția Română de I. Gh. — Glume, Cugetări, Răspunsuri. — Ilustrațiuni: Dna Elena Sc. Pherekyde. Palatul artelor: „Trecutul nostrudela Expoziția generală Română. Sanda, de Fr. Storck. O femeie cetind de G. Mărculescu. Peisagiu, de G. M. „Păstorul Sufletesc*, Periodic de predici. Anul I. Nr. 7. cu următorul sumar: Partea I. Dumineca a IV-a după Rusalii, de lacob Marga, preot. —, Nașterea sf. loan boteză- torului, de Clemente Pop, preot. — Dumi- neca a V-a după Rusalii, de loan Genț, pro- topop. — Sărbătoarea ss. Apostoli Petru și Pavel, de Vasiliu Pop, preot. — Dumineca a Vl-a după Rusalii, de Teodor Hărșan, preot. Dumineca a Vil-a după Rusalii, de Avram Dragoș, preot. — Dumineca a VlII-a după Rusalii, de George Maior, preot. — La sfin- țire de biserică, de Vasiie Criste, preot. — Partea II.: Cronica. Posta redacțiunei. — Partea III.: Publicațiuni. & coasa da aur). Coase: Lungimea 90 cm. 0 Clește de marcat oile 1 bnc. C. 4-60 I bucată C. 1’60 1’60 1’60 2 — 2 — WF" La cumpărare de 10 bucăți se dă o bucată pe deasupra. Pentru fiecare bucată garantez. Adecă eu schimb ori-ce coasă prevăzută teul cu semnul |C FJ| care nu ar corespunde, chiar și atuticia, când ea a fost bătută ți între baiu țață. Economilor ie pot recomanda cn cea mai mare încre- dere coasa aceasta, în decursul anilor s’a sporit foarte tare numărul coaselor vândnte. Clește americane pentru botul por- cilor 1 bucată Cor. —-70. 100 inele la ele Cor. —-60 fii. Fiindcă stau pe punctul acela de credință, că coasele prevăzute cu semnul C F J Încep a fi scoase din întrebuințare sunt decis, îndată după-ce voiu fi informat, ca ia coasele ce »uut în pregătire, sămnul C F J să fie’ duplu prevăzut, în formă așezat unul subt altul. Tot Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa Tușă! Cine nn să îngrijaște de tușă păcătuește contra sa. Caramelle de piept ale lui Kaiser cu 3 brazi probate de medici și reco- mandate contra tusei, ri- celei, gutuwlni- 4&12 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat al acestei me- dicini. — Un pachet costă 20 ți 40 jU. și să pot afla la farmacia Carol Schieasl — Blaj. 113) 9-32 in Wi trmtâ, po lângă tontă sacota maro ce a fost, — totuși în - (15) 6-6. 0 Tilișca: 0 0 0 g odată îmi permit a atrrge atențiunea, ca la această 0 bătătură să se observe și sătucul pe unelte agricole. 0 s 0 Bozdog; Richișdorf: Andreiu Nemenz; Noul-rom.: Arnold Lesman ; Ocna: Avram Savu, Stoia loan Precup; Săs&uz: luliu Kerekes; Jidvei: loan Orendi, 8amoil Waehsmann; Șelimber: Irimie Milea; Șeica-mică: loan Brandtsch; Șoroștein: Elekes Lajos; Șona: Toaif Gr«ei jun. & Victor; Săliște: Dum. Roșea Căpitanu; Vasilie luga. 8 fig. 6 ă 300 grame. s O 0 0 Ciocane, fig. 5 ă 250 300 1 buc. C. —'86 —'90 Nicovalele și Ciocanele se vând pe lângă garanție pentru fiecare bucată. Fiecare bucată, care sfor dovedi sau prea moale sau prea tare, se schimbă. Verigi de coase, fig. 4. 1 buc. C. ■—T8. Tocuri de cnți, smălțuite pe di ilăuutru și pe din afară 1 buc. C. —'42. Cuți dela 10 bani în sus, îu variație bogată. Îndeosebi recomand: Cnțile americane 1 buc- Nicovale, forma, fig. 1 bucată C. —-96 —‘86 Aceste coase, cu insignitil și uneltele de bătut coasa, garantate, se mai află la următoarele firme: în Agnita: Frații Gunne filială, loan K. Schiiller; Ag&rbiciu (com. Târnavf i-mari)[: loan Schuller; Blaj: Schiiller Lajos; Dobârca: Torni Bachmann; Frâna: losîf Schuster; Făgăraș: Carol K6nig; Avrig: Gustar A. Reschner; Brad: Wilh. Prischak; Cristian: I. G. Conncrth; Apoldul-mare: Catarina Wolff; Cinenl-mare: Daniel G. Andree; Gnrarâului: loan Tristiu; Hașag: Herberth Thomas; Cizn&die: Mihal Mathias, Reuniunea de Conzum; Cața: Regina Buchholzer; Sascizd: loan Schlattner; Cincșor: loan Kauffman; Cârțișoara-sup.: loan Scorobeț; Streja-Cârțișoara: loan Stopn; Loamneș: Moritz Klein; Lancrăm: Mihai) Bimonis; Nocrich: Herman RSmer; Șeica-mare: Mihail Ehrmann; Mărtin: Sara. Scbmidt; Sebeșnl-săg.: loan T. Gross; Qrlat: Simeon Loloi; Poiana: loan 0 C. —‘40. Cnți de Bergamo vinete închise, cu semnul CJLJ—J-buc. C. —‘80. x Greble de fer pentrn coase de holde, pentru a fe șirdfa petoporiștile obicinuite pe lemn © fig. 7. 1 buc. C. 1-80. jj0©©®OS0©0®®©O©0©©a®0©®OG©0©O©©G0®®0O®®0®©00O®0©®@©®0©O®®©00©0< Cărți de rwgĂclmii: i0©0G0©©00©0®€>©©0©000©e00©0©00®0O©00©0®000®0®®©OeGG©©0©©©0®00QG00G®©®®G©0®@00©0000®@®©©©0©0000©®©e0< J Prima colonie de vița de vie de pe W TÂRNAVA a căreia wietar e FR. CU PARI, Mediaș 100, Transilvania, unica In întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă în quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate lifera vița de vie fru- - moașă și trainică. — Catalog ilustrat, cu diferit» epistole de recunoștință, s& O © trimite gratis și franco. © © (25) 8—20 a V. ediție AMSTML 5— ciuni pentru pietatea fiecărui creștin. Revăzut și completat — în rugăciuni această carte e un adevărat mărgăritar sufletesc, o carte foarte potrivită pentru fiecare. — Costă leg. I cor. 4- 10 fii. porto. FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. iPgtăl nnotpn .X"” Idldl HUull H punsurile dela s. Liturgie, cu Troparele și Condacele învierii și ale sărbătorilor de peste an, și Troparele morților. Pre- țul 32 fiieri. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 fii. Tipografia Seminariului Arhidieceran. J Abonamentul , Pentru tnoiiarcfiie: ’e’iAr.. ’i; Wr»W7 Pentru etriinitate: ■|:|Pel «fl-tt frti;.^ - ■ an ^''Wi-Sfo‘ in .. . 4 frc. (Wt coi. ,. Foes kțare )A li CM* ' . ■ ' Sâtn lWt:*.’- i : |:;1" fi; | alff 1 ff 1 WJ 1111 dfil qomWdr^^^Bto- :• nww!'w f3W --•■■• fa-----»■.— InserHnnl; ^U^șirgâ/^n^- ’’ bda^ 14 ât’âtidu*- ' otri iâ AL.:i. «Birt* .e.SWăJQrîfiVk t; dWdfc-pvintftc foate: ■ i jă BMxirț^eee i#):> Re- , tă»ctmuea țiadmiai- - atrațiunea -Unirei • RJ A> ■ ; /• I ) 'Ut "■ .///;// AnulIVI. '" i4 Me 1906/ ■•>•'-/ — - - r :D i i- ■ : : ^3\-\' ^■•i.'.- ■' '::.l\ ■ IDA;/: :i. h;-C - ■■■ -■ L1' " ■ •: “ ■'■ ,; i” ■’: >■ ■ - ■ 4nvitar« de abonament । .■J >•■,.'. o i» 2 ■ ' !- fj J l.: UJ.r,: : .^i • ; C» iiu^perea . .al doilea din anniiuesfai si deschide j abonament nou la „Unirea^fw ] prețurile'iiidi^ate țh fruntea foii. ! Deci rugăm pe Qnor Pețitori să bineșvoiască a-și ;rei/■—, , ■ ■■ Vorbiteă deptltătuhri ; 'yr 11 Dr. lulru Maniu*. . .. * b. -:.’!.•; ., • -.-•- . •-.. - ; ; ;; ... i: 1 , < • Ctf prilej â) discuției peAVn 'râ- șpujiSul’ 1$/ mdsâjul"'de'*troh? âepu- t^tul .Dr-./#&!( jeflijicjând ba- ronului.-- Bănây^ a ținut jurișiățorul discuri căruia cu plăcere- îi dăm i loc în ’ fruntea: foAiei noastre t ■ - — Dac^ aș vâna, popularitatea, ieftină, 1 lucrul cel juai ușor pentru, mine.,ar £-să ! lupt cu armele dreptății - împotriva uțiv.ectf- i velor aruueate .st- meu;antevorbitor, ba- ronul Bânffy, • țțu jnuipai ia -adresa .națiifriei mele sromâne, . cLla adresa -tuturor popoa- relor nemaghiare din această patrie.-. Dar nu vovfaoe-o,-pentrucă demult m’am deter- minata ca cn’st.;d.deputat antevorbitor, nu vor sta - nici i odată do > vorbă în-, chestia. - «na- ționaiitățilon, și -nu. discut cu.-el.in punctul acesta, (Zgomot), u. . - . ... - -..- ■ ■ •Ola^iEa: Bietul Băitffy !- Bietul Bânfty.l Presfidentul:: -Mă ■ rog dd liniște f . •' -s-«— Și .anume, nu pot,discuta.cu-: dsa, pentru i moți viii, că; după-..cele auîâtehdin parted,* și după scrisele lui,.- pe cari .le-am cetit; am ajuns- la convingerea, că su deputat antevorbitor nu are simțul,.-neodsar ^pestru a trata chestiunea aceasta cu obiectivitatea ce se .așteaptă- deia bri cinei, și mai aiesjdela un bărbat, de..stat.' ... h- .■ ■ •u: Onorată icameră:! Gând diu.deputat antevorbitor a. idedarat într’un ciclu , dei ar- ticolipapăruțj înainte cu câțivajani țj merfiți de a ,t6 cetiți -de lumea mare, ;că în țara ! aceasta nUtu admitea aităj cultură , decât -cea ungurească; -țSttigăteimu stân gat Foatte co- rect!) dâmnL\st.. d. deputat a. dedlarat, . că K > . I r ■ r > ..■•- L. ,1 , ■:.; ,•. / uiți, lip ,^ppo^ ,dip. ac^sță.Jară.jju.arg țjrepț la aspirații jCJjltural.e; - sț, /: dț • (Jțspufaț șute-vorbitor^ jn. aceea? br.Qșuț|ț, dțțțeștq,, cu multă prudență politică, ca?sașijJ.:din,. Vn- gșria să.șe. m^gțțțarizez^ ^npj:in, apeasta să facă.^ervțciu grafilor,dpr .,din,.Cje^rpaiija: <îți ,asțfe[- 4® ,Șărb^ț,de,fjtat,.ipu. un,,901..care, altfel .gpnoașțț;i.^sipho)9gia p.qpoar(ejoi; țțu .dpfeșc șă, disțțpț. ,îp ,,cheștia ,;af;easta. (Ilaritațe.dp.ștâuga..,Șțrigpțe.;, Șietuj, ^nffytl) .... . Vr.ea.u.înșă, Qn.: <^^etăr,(șă,reflect^ la jjnplepoțjjppțjuni aJe: bțls?lȘț .JPȘ4; .?feș .la acee^y: 4n .c^re, vr^, să inipedece pentru câteva veacuri înființarea...ștatuljii,,de:îdr^pț, ^ștBfișeac^șixicei^ ,0.9,, Cameră, că nipțeni- nX Pdtpt face. țip mai .țap. serviciu caprei.po^sțre ,drggj:e1i.^eG^țbprțuiul, Băpffy.’ Câncț.a.^eplaraț în. i'ațpJqțăriț,:, cț aici ,,pu e y9șj?ă:^e în^ințarea.uniii stșțțjde^rgpt^.^ țrețue ^4. șș, yșțidițp^/fJrepțul,, ci,.,țppjn^ de^țpțp;^ c^.. fop,.și.-.cu^fipr stații] pațj^ppl (Vii apr.o.b^ri);^., pțpnai- jnaț târziu, 1(pîupâ.,țl9uă -șan\jrei ..^^,^§..,91^, ftQat^t^Jpflor$asc.ă:.tși țlrfpțid. ,-.i(Stțigăte: ^rp./deplinădreptate!).;, ,, •i. .jrQx Q,IP?r^!'..^îjfo^țtre,^4 în^ Cțu. punții,.pejțțru .dț^pțurpe;. papunși, mei# ci .r.eșppctez . așgifațiupjle -..pri-cărui ..poppr, și.doreșțp fericirea, pe sale dpcppță nu.npmal a,poporului meu, .ci a,, tuturor popoarelor din .această .ț^ră, și ,care prețueșc .wi.2pp saș de toate ordinea de drept,., credeți-pn, Qp. Cameră, . că am. aflat ;cu multă dp^er.ei că îq ve.ac,pl,,a! X^rJea, up, bărbat de stat, care .a .Qc.upai fotoliul de...prim-;pinjștrn,, a putut .scoqte ^im ,guță vprba, că nu are lipsă,.de.,sfat dp,. drept, (Strigă-te:, N'a zis așa, ci , că ițțai. îqtâju. e lipsă de statul, na- țiq^alQ și. căp npuă .npse.. vg . face dreptate i nmpâi_ dțipă ..doqă.,suțe. de. qpi. (Ștrigățq: 1 N’a zis așa!) ' . - .. , .. -. i . , . - plag:£.;, A spu$t că. m^ți întâi, trebue ridicat statul național,, și,asta p,șicem și,noi. — Ală provoc, On. Cameră, .Ja. notițele stenografe; .-d«ț bțigă ..șatnă; s’a. Juat notă, că, Esc- Șa b^r. ^ânfljț, a, spus, ca. .spatul,de drept...trebue Jnștițuiț, ;dar, numai,, ațunpi, c^nds-p.ua.țțți Ba2âAtățului.național, cu;onțp tșrea ideii .și .principiijqi;, șțațului de dr.ept, (Strigăte:.. Asta nla zfș’.o, .nici-odatăJ) :; St. deputat aptevorbkQr.nu. ,e goroepș în.-citș:țe,. .Când 4-Vprbjt pu alt prilej, s.’ș p^oyoqaț îarășja lucruri,., pe cari a trebuit $ă Ip. .reypnce,(ge4 ijrma.,. Și jacuțji, ca șăfȚșj $pryinqa.S£ă , p.plitjca șQvițjjstă-națipnalisță, sț’^ provoțșf .ia. pojițica jni Bismarcț. ^0^ plștcș ^șț,.; d. d., antev, ațp© apeți^ .perspec^yă de,reușită p/entr».,poetica d-s^le de /fprțȘ, cum a avut Bismarck’ pe‘terenul pQlitțței bisericești, .ppf.șă-f.încrpdipțez, că și față d«. poetica'd-șaJe,săvv^ aflao,un.’WgidhQțs^ cafe să-î douetfeașcă,1. că politica ^xerciati față* de dre;pțurjle. naționale jiitpcmai ca ,și,.politica-bișăricească — nu.poate evolua decât pe Baza âreptufui', echității și a^rfiq- țalei. Eu, On. Cârqeră, nu mă ocup cu. o pqlitjcă, a cărui punct de fomanâțiiihe 'e imoral. țZgpmqL Strigăte: Politica statului național e imorală^ ’ ' ' f J Șăapa țertape, dar politica sptuluț rJațib- ] nal.profesată.de șt. ,d. d, are o bază imorală (Vii contraziceri. în stânca), ceea ce reiese Evi- dent, dip declarația bar. Bânffy, că politica ‘pe'care o' profesează acum,” ”nu' cuteza s’o prbfesefce'pe1 Vremea*, tâ'âd ședea'-in fotoliul tte ihinlstru-pfeședi’ritei t;:CăCÎ, ’On. Gaia^ră, dadă' pbliftcâ acedafe ‘justă, dacă să basbââă pe un 'fond moral, 'dacă' politică aceea" e db ' ața natură ' îh'câf p&atfe stă; în !'fața forMiii I CoriștiInțli' șî - a • hirffii: îtltffegi,; ătimtf 6 puteă ] ’prdfe'sâ ’șî pe vrtem^â ■ dârfd dfâuniniffou-pref- ' șridtnte? Dârm’a țffofesăB-bi deoarece- pb- ; fftrea iaebdif'ăte t^mef'im'âral,* care sB'îfhpo- [ ttîvfește" legifor eterhe ăle ‘firii: u = ■ - ‘ ' Oh/ C?.!1'-’'Fie!V:otivins‘'''st/ d/'dhp/bar, j 'Bânffyf cii^tdsitfrfoM' ’nn-rtil1 Va' efede] că a'rii ! acee'âț țrnfă, câ’Ăi dsa; iiiht -corivihy, că 1 ;toți methbfii Bamdrdi au'aceeaș firită/pro- : movarea-‘fertcirii țării,; ăugmehtâfea'puterii 1 statului și asigurarea progresului fi’dbărui pdpor. 'Stafit irfsă diferite- 'cărările/pe cari âjtnigem la'accehș'țtntă ' Cărarea- pe care j urmează ■bar?'Binffyi și ’pe’foareâ dorește să I 'urmeze întreaga--rtâțtu-ne, e calei fticălcării dreptului, caldă' aceasta e -îri - cdntrâ -firii, - ■căci’împiedetă'desvttltareâ călifățilo? dăruite db Dumnezeii. * ■ Câlea 'pe cate pUfcedem noi, "'șS'^Vă rugăm să purcedeți și DVoastră, e ,cttlea dreptății, calea desvoltării naturale și lozinca noastră e deschiderea druțniukii. pentru dos- voi tare a; liberă*, a forțelor-naturale, f Alegeți ■între răcește două.:cărări. : Vă’"pot asigura, .căun singur lucru-Bsigur,-care nu-se poateres- turna: cc-i unoral și■ nenatural, ^trebue sa se prăbușască; tot ce re înzestrat, cu- dăinuire si viitor:, se basează; pe dreptateș -Dumneze- iască și pe legile- -naturik. -Iar politica ,su- i primării-: ș!i a viciienții e-imorafălși. nedreaptă, ! de aceea trebue să se prăbușascăm Și dacă - ,-barr.; Bânffy. ya țn^i ajunge; îngă odată la । .înălțimea, de unde.a tropot Qdață, ,ya,frțbgi ] să cadă--față: .cn .legea ,-eternă., ajdțeptățu. . .:. On<; C. L Sincer,, mărțurisiiid, n'£Qț,: avut de gând să iau cuyântutcujRrile^ discyțifii adreșei, ,din motivul^ că )a-cea dintâi pțțyire a pelor-două,adrpse,, ajunge oți-cinelaițpnyin- igerea, păadresa pVp.astrăcauțăexpedienteși, prin peceșitpte, acopere.upele lucxuri, -cărora :iH);.li ^e’^Ai exprestnnș.^,,cripte,, A^r^i -noa^tK-ă.ÂBȘ^ tirțlbjpl nediscțitafnl ,sii^prității. și-ai patțiptizn^luiy ^y.erit^bțlului Pag. 224. L N J h A': Nr. 29 patriotizm. (Vii contraziceri din dreapta si ; din stânga). între astfel de împrejurări ! On. C., n’ar fi fost lipsă să-mi ridic glasul, cu atât mai vârtos, că nici maioritatea n’a aflat de necesară sprijinirea adresei prezen- I tată de ea. Și dacă totuș vorbesc On. ■ C., e, că la desfășurarea discuției s’au ; aruncat invective, pe cari ar fi greșală po- i litică—cred eu — să le lăsăm fără respuns, I și o fac aceasta, cu toate că văd nervositatea । și impaciența, cu care st. guvern și maiori- • tatea urmăresc vorbirile noastre. i Permită-mi On. C., să observ, că st. d. deputați află curioasă participarea noastră la discuția aceasta; în 1896 însă nu li s’au ' părut curioasă participarea ia discuția,adre- i sei, când au luat cuvântul 64 deputați, pe o | vreme când Camera avea de fapt o mulțime de agende. DVoastră acum ne luați în nume de rău că vorbim, căci ați vrea sa se macine cât mai curând discuția adresei și a bud- getului, ca să puteți merge acasă cât mai curând — la odihnă. (Contraziceri in stânga). Olay L.: Aceasta s’a făcut în interesul națiunei magiare și nu în contra ei! (Zgo- mot îndelung în stânga și în mediu). Prezidentul: (Sună). Mă rog de liniște. — Dintre reproșurile, de cari avem : parte, vreau să mă ocup în deosebi cu I unul, care privește recunoașterea partidului I nostru. Cer scuze, On. C., dar negarea partidului nostru ca atare, mi-se pare ca o continuare a ordinului lui Hieronymi de t pe vremea partidului liberal, — continuarea acelui sistem politic, pe care îl credeam prăbușit. E curios, că DV. salutați prăbu- j șirea vechiului sistem numai când e vorbă | de încetarea unor lucruri neplăcute pentru I DV. dimpotrivă nu vă bucurați de nimicirea vechiului sistem și sprijiniți chiar perpe- ■ tuarea lui, când e vorbă de lucruri, cari : invoalvă vătămarea postulatelor noastre le- I gitime. j On. C. Formarea unui partid e es- j presiunea părerilor politice, iar părerea po- litică e efluxul necesar al libertății de gân- dire. în urmare, dacă DV. nu recunoașteți dreptul nostru de a ne constitui în partid, dacă DV. în mod absolut negați existența j unui partid politic, atunci atăcați libertatea { gândirii și a opiniilor. (Vii contraziceri în ] stânga.) * Vreau să atrag atenția în privința ■ aceasta ia o singură împrejurare, că adecă, dacă în contra libertății de gândire voiți să împedecați formarea unui partid, nu mai rămâne altceva, decât occultismul politic, i sau conspirația. Sistemul actual trebue să I ducă la absolutism la moment ce partidele i politice și programele lor sunt legate de ' libretul de toleranță. (Așa e! pe băncile ■ din mediu din urmă. Strigăte din stânga: Foarte de spirit!) J On. C. E principial imoral a nega formarea unui partid și de a condiționa ; programul unui partid de voința majorității. Negarea existinții programului nostru, și ■ tragerea la îndoială a dreptului de a ne constitui ca partid, e o greșală și in- moralitate îndoită, căci împedecați prin ‘ ea mai întâi libertatea opiniei, apoi împedecați apărarea intereselor acelora, cărora le aparținem. On. C. DV. spuneți că n'am avut drept să ne organizăm pe bază națională, spunând, că organizarea aceasta apără interese așa de deosebite, încât nu poate avea loc în casa țării. Fje-mi permis să mă ocup cu chestia aceasta, din două puncte de vedere. Pun întrebarea: sunteți DV. con- vinși, că noi luptăm pentru interese parti- culare ? căci dacă aceasta e convingerea DV. vă pot încredința, că sunteți în rătă- cire, de oarece partidul nostru nu și-a luat numirea dela singuraticii membri, ci dela principiul politic, spre a cărui realizare țin- tește, și care principiu e regnicolar țintind spre binele tuturor cetățenilor din această patrie. Și care e principiul acela politic, care formează temeiul partidului nostru ? Principiul național, adecă pretensiunea ca să se asigure libera desvoltare pentru toate naționalitățile din această țară, dându-se toate cautelele necesari pentru asigurarea acestei libere desvoftări. Dar supunând, că am represinta inte- rese particulare, nici atunci nu ați avea drept să negați partidul nostru, pentru-că atât interesele sociale, cât și celealalte interese particulare pot fi aparate si represintate cu tot dreptul. Că întru cât e justă aceasta, do- vedește chiar chipul cum sunt formate par- lamentele, în cari adese representanța sin- guraticelor cercuri de interese este asigurată prin instîtuțiuni speciale. Cât de justă și cât de legală este gru- parea noastră în partid și cât de volnică este procedura DV. mă provoc la Germania, despre care doar nu veți putea nega, că este, și ca tinde să devină stat național, în Germania sunt Poloni, în Germania atât în Reichstag, cât și în camera prusiană, Polonii au club separat. Se poate, că unii dintre membrii acestei Camere vor trage la îndoială spusele mele, de aceea mi-am câștigat o dovadă de neresturnat, anume scripta clubului polon, care sună din cuvânt în cuvânt astfel: {cetește}: »Noi atât în ca- mera prusiană, cât și în adunarea imperială germană suntem organisați, ca club politic independent. Ca atare suntem recunoscuți atât din partea guvernului, cât șî de cătră partidele germane și anume suntem recu- noscuți, ca partid, care își are de bază apă- rarea drepturilor națiunei polone. Fiind dar partid independent avem președinte care are loc și drept de vot în consiliul pre- sidenților șî în proporția noastră numerică, avem loc și drept de vot în comisiuni și dreptul acesta încă nu ni-l’a disputat nime. Ca partid independent facem pro- puneri independente.* On. C. Dacă DV. vă provocațî la Ger- mania ... (mare sgomot). Presid. (sună). Rog liniște! — Dacă DV. vă provocați la Germania, când vreți să acoperiți, cu un văl cât de cât de îndreptățit procedura DV. față de noi fiți cel puțini echitabili și provocați-Vă și atunci la Germania, când e vorbă de un lucru, care revine în favorul nostru. Dacă aceeaș Germanie, la care DV. vă pro- vocați într'una, recunoaște clubul polonilor, organisat pentru apărarea drepturilor nați- unei polone, a acelei națiuni poloane, a cărei stare de drept e cu totul alta, decât a noastră și cu cari ne reproșați necon- tenit, că situația noastră e mai bună ca a lor; — nu puteți nega nici D-voastră partidul nostru! Altă obiecțiune în contra partidului nostru este, că în ajungerea țintei noastre politipe ne aliem cu socialiști și conduși de tendențe nepțțriotice, am dori să realizăm programul partidei social-democrate. On. C.. fie-mi permis șă declar, ■— și nu cred, că i se va afla om nepreocupat, care să nu aproabe cuvintele mele, — că sprijinesc, pri- mesc și subscriu toate punctele din programul partidului social-democrat cari nu sunt în contradicție cu esența statului și a bise- ricii. (Aprobări. Strigăte: Și noi le primim!) - Cel ce a studiat acest program, să poate j convinge, că una din țintele lui este elup- tarea drepturilor omenești. în punctul acesta ' suntem de acord cu ei, căci și noi avem de țintă eluptarea drepturilor omenești. (Apro- : bări pe băncile naționaliștilor), șî e natural [ deci că în lupta aceasta pentru drepturile omenimei în tot cazul nu ne vom sfii se încheiem alianță cinstită pentru o luptă tot așa de cinstită chiar și cu socialiștii. (Vii aprobări pe băncile naționaliștilor. Zgomot în stânga). On. C, Eu am studiat istoria magia- rilor și credeți-mă într'adevăr cu mare mi- rare am observat, însușirea rasei ungurești de a putea scăpa cu pielea întreagă din atâtea încurcături, (Zgomot în stânga) Dar cred, că nu greșesc când con- stat, că rasa magiară n’are însușirea de ■ a evita aceste încurcături, Dați-mi voie ; să aduc un mic exemplu de a ilustră, cum nu știu alege calea cea adevărată, când e . vorbă de evitarea unei primejdii. Mă provoc i la greva secerătorilor, care e aproape să j erumpă. Așa cred, că greva muncitorilor j va erumpe din lipsa de lucru și în urma : grelelor împrejurări de traiu, și astfel, după . părerea mea cercurile conducătoare de stat j ar fi avut datorința să saneze răul acesta. ■ Și în loc de aceasta, ce s’a întâmplat? au ; ținut la îndemână mașini de arat și le-au pus ' la dispoziția publicului, pentrucă lipsa de lucru și mizeriă să fie și mai mare. (Apro- bări în stânga. Strigăte în stânga extremă: | Așa e! nu din lipsa de lucru, ci agitația e ; cauza grevei! Zgomot, Prezidentul sună). ' Apărarea drepturilor omenești și evitarea încurcăturilor e ținta luptei noastre, ■ luptându-ne cu mijloace curate și drepte, și nu mi-e teamă că ne vom depărta înfrânți ; ori rușinați din luptă. 1 Olay L.: Toți cetățenii au drepturi । egali, fie Valahi, fie Maghiari! ■ — Convingerea noastră e, că intere- ; sele multor clase sociale nu sunt apărate i după cum ar avea dreptul să o pretindă | aceasta. Tocmai din acest motiv, nu suntem străini de înființarea acelor instituțiuni, cari au de țintă învestirea cu drepturi a cutărei ; classe ori a cutărui pături din popor. La ; aceasta e, a se reduce împrejurarea că noi I — cu toate că formăm opoziția în Cameră—• । am declarat în proiectul nostru de adresă, în mod cât se poate de loial, că, din par- tea noastră, suntem gata și aplicați ca să sprijinim și să promovăm orice dispoziție, care are de țintă desvoltarea economică, culturală si socială a tăriei, și ne vom și țineâ cuvântul in mod cinstit. Vă veți convinge, că nici când nu vom opri și nu vom pune piedeci în calea activității în- dreptate în direcția aceasta. Binevoiți a aduce proiecte de acestea și Vă asigurăm : că noi vom fi cei dintâi, cari vom grăbi să i contribuim cu votul nostru la realizarea lor. ; Kun A.: Dacă nu ați face astfel, chiar i oamenii D-Voastre v’ar da drumul! Nr. 29. UNIREA — Altă obiecțiune e că proiectul nostru de adresă presință situația înaintea lumei, în colori false. Dl deputat Gtlnther, ! secretariui de stat al D-lui Ministru de , justiției, ni-a reproșat că, în proiectul nostru de adresă, vrem numai să trimbițăm, în fața lumii mari, miseriile, în a căror jug gemem. Colegul meu deputatul Aurel Vlad a cetit partea incriminată, din proiectul de i adresă; eu dar nu-l mai cetesc, ci citez [ numai câte-va passagii din proiectul de | adresă din anul 1896. । Deja in proiectul de adresă din 1892, ș partidul independent și 48-ist, în frunte cu s EbtvOs Kăroly, spune următoarele: »Fiind- i că alegerile s’au făcut în timp nefavorabil și cu o iuțală forțată, fiind-că s’au săvârșit abuzuri electorale în măsură foarte mare, noi nu putem recunoaște dieta drept ex- j presiune curată a voinții națiunii.* Aceasta, i asa cred, e o expresiune mai puțin puter- j nică decât cea folosită de noi. Pentru pro- | iectul nostru de adresă suntem timbrați de । nepatrioți. Ei bine! eu nu vreau să fiu mai ; bun patriot, ca Ebtvbs Kăroly. I Fie-mi permis să cetesc acum proiectul ; de adresă presentat în numele partidului I independist în 1906, prin actualul ministru j de justiție l’olonyi (leza. Iată un pasagiu: (Cetește): "Fispanii, oficialii, funcționarii și agenții, asigurați fiind de resplată și că nu vor fi pedepsiți, năpustindu-se asupra ale- j gătorilor, au început, cu o sete nepotolită ■ amăgirea și târgul, și dacă acestea nu ar fi fi asigurat isbânda, recurgeau la intimidări, ' persecuții și la torță. Prin fondul ei moral ■ și de drept, noi credem, că dieta aceasta e nelegală. * în proporție cu expresiunile acestea, adresa noastră e numai apă sfințită (Stri- găte in stângă; Decât că D-V. nu aveți dreptate!). Maioritatea totdeauna zice, că opoziția nu arc dreptate. Nu luați in nume de rău, dacă iarăși declar că, în punctul acesta, nu vreau să fiu mai bun patriot nici decât Polonyi Gcza. f-' On. C. M’a surprins mult primirea de care am avut parte aici. Sincer declar, că D.-V. nu puteți avea oposiție mai loială de cum suntem noi. (Strigăte: Doamne ferește!) Cu prilejul discuției pentru pro- iectul de adresă din 1896 au luat parte la discuție 64 deputați și nimeni n’a timbrat ca nepotriotică opoziția de atunci. Noi am luat numai 13 parte la discuție și suntem timbrați ca nepatrioți. (Sgomot. Prezidentul sună.) Măcar, că noi n’am făcut și nu facem altceva, decât că arătăm calea ce conduce la fericirea acestei patrii. Prcsidentul: Rog liniște! — D.-V. ne acuzați de nepatriotism — și, în definitiv ce e patriotismul? Așa cred, că e (Sgomot in stânga. S'auzim! S’auzim!) ocrotirea intereselor colective, complexul lucrărilor conduse de sentimen- tele altruiste. Cred că nu e lucru greu să fii patriot, când e în mâna ta gloria, pu- terea dispositivă și executivă. întocmai, nu . e lucru greu pentru cel ce trăește în bel- ' șug și în splendoare să fie om cinstit și să observe legile, dar e greu să fie cinstit cel : miser; acela care cască gura înaintea vi- i trinelor la lucrurile cele minunate, dar ți- j nând neclintit înaintea ochilor echitatea și i cinstea, nu sparge vitrina, ci merge mai i departe ^flAmânzând. Dați-mi voie să 1 declar, că purcezând din acest punct de . vedere, luând de bază complexul lucrărilor altruiste, eu și toți aceia cari ședem pe aceste bănci, ne ținem mai patrioți decât D.-V. (Contraziceri în stânga. Aplauze pe băncile naționaliștilor). Căci expresiunea faptică a patriotismului nostru isvorește totdeauna din sentimente altruiste. On. C. Nimic nu dovedește mai bine loialitatea noastră opozițională, decât faptul, că în proiectul nostru de adresă n’am pierdut din vedere situația cu adevărat grea în care se află actualul guvern și maiori- tatea; n’am cercat să facem neplăceri cu înțepături mărunte, (Mișcare și strigăte în stânga: Ipocriți! Ipocriți!) căci noi știam, că acest guvern are îndatoriri escepționale, îndatoriri, cari au să pună bază unei des- voltări mai bune și mai temeinic pornite. E adevărat, că proiectul nostru de adresă diferă esențial de al D.-V. căci proiectul D.-V. cum se vede, e compus în sensul ideilor st. d. deputat antevorbitor, proiectul nostru însă nisuește, pe baza principiilor de dreptate și echitate spre ținte cari ar trebui să fie nu numai ale noastre, ci și a D.-V. a tuturora. Punctul de mânecate al proiectului nostru de adresă, ca și al politicei noastre e convingerea, că organizarea țării trebue să corăspundă cu complexul populațîunei; trebue să corespundă conținutului real al țării noastre; ca organizația aceasta să câștige complacerea tuturor locuitorilor și tuturor claselor; să servească spre desvoltarea tuturor puterilor de folos, ca să putem apoi conta la aceste puteri, când organizația aceasta ar fi atacată, fie din afară, fie din lăuntru. DV. însă. în proiectul DV. mânecați din principiul, că statul acesta înainte de toate trebue să fie național și că ori-ce mijloc e bun, care duce la această țintă. Vă amăgiți cu gândul, că țara va fi aievea fericită, dacă ați câș- tigat mijloacele sigure pentru tortificarea acestui stat național. Concepția divergează diametrai-opus de a DV., convinși fiind că puterile naturale nu pot fi suprimate și ! subtrase dela misiunea lor; că anumite stări I nu pot fi susținute cu forța și că numai pe calea adevărului să poate purcede spre ținta comună: asigurarea păcii în întreagă țara. , Abstragând dela conceptul acesta, amândouă adresele se ocupă cu anumite scopuri nemijlocite. Până când însă, adresa . DV. chiar si în acest punct e condusă de ; fantasmagorii — să mi-se ierte espresiunea i — adresa noastră stă singură pe punctul de vedere al dreptății și al imparțialității. înainte de toate vrem să resolvim după cum vreți și DV., introducerea votului universal secret. Noi voim votul acesta din un punct de vedere cu totul deosebit dc al DV., și anume din punctul de vedere । al dreptăiii și al prudenței politic (Mișcare | și sgomot.) Căci dacă DV. vreți să întro- i duceți și votul universal pentru anumite ■ ținte înainte stabilite, atunci nu va mai j corespunde cerințelor moderne, și va fi numai unealtă pentru ajungerea țintei fixate de DV. (Sgomot. S’auzim! S'auzim!) , Kiibik B.: Aici nu se pot validita ele- . mentele discordante și cari gravitează iii ! afară. (Mișcare.) ; — Noi atât la reforma aceasta cât și j la alte agende ale guvernului n'atn lucrat । din motive egoiste nici pentru anumite Pag. 225. I ținte mai dinainte stabilite, ci am mânecat dela adevăr, căci numai prin acesta putem ajunge la realisarea libertății și a dreptu- rilor firești a omenimei. Căci doar (S’auzim! S'auzim!) nu numai pe noi ne desparte de DV. idealul de stat național, ci și pe alte pături însămnate din societate, și pe toți aceia, cari nu se pot împăca cu perpetuarea dominațiunei de rasă și de clasă. (Mișcare). Când noi declarăm în mod loial, că . suntem cu toată curățenia sufletului nostru | fii credincioși ai acestei țări, când declarăm [ că abstragând dela ori-ce considerații, si noi vrem să augmentăm interesele colective a patriei, DV. ne reproșați, că nu ne trebue statul unitar național magiar. Apoi On- C.! după-ce statul unitar național magiar înseamnă pentru noi renunțarea la cultura, limba și desvoltarea noastră națională, de- clar — și cred că toți Românii, Slovacii și Sârbii de bine vor fi de acord - că nu i ne vom împăca nici odată cu statul național ( magiar astfel contemplat, și nu tom fi nici j odată adicții acestuia. (Mișcare. Sgomot.) J Olay L.: Atunci cărați-vă din țară, i Mergeți în România! (Sgomot. Emigrați!) | Prezidentul: Cer liniște, dlor deputați! 1 — Pici când nu ne vom pleca înaintea . acestei idei de stat maghiar, căci aceasta ar ! însemna perirea noastră. Căci datorința de căpetenie a ori-cărui popor este să se apere pe sine însuș și naționalitatea sa. Partidul român (Strigăte: Valah! Valah!) slovac si sârb are de țintă asigurarea des- voltării culturale și economice pe seama poporului, câștigarea condițiilor necesare spre asigurarea acestei desvoltări. > DV. spuneți, că legile țării asigură mijloacele de desvoltare pentru toți fii ! acestei patrii. La aceasta eu însă adaug, că ; mijloacele asigurate prin lege nouă nu ni se dau. ni se deneagă chiar, și că în condu- cerea faptică a vieții de stat să pun toate ! pedicele, ca individualitatea noastră națio- nală să nu se desvoa'te nici pe teren cul- tural, nici pe teren economic, și asta ne îndeamnă, să pretindem drepturi naționali. Kun Arpâd: Ce fel de drepturi na- ționale ? — în proiectul nostru de adresă ne-am legat de condițiunile existente. Tocmai din acest motiv în proiectul, pe care avem onorul a-1 prezenta nu am pretins toate, pe cari ne era datorința politică să le pre- tindem. Astfel, deși ne era datorința politică nu ne-am pretins în adresă restituirea au- tonomiei Ardealului, nici punctul 1. din programul nostru din 1905 casă fim recu- noscuți de individualitate politică. Și acestea nu le-am omis doară, că am fi abstat dela ele, ci fiindcă ne-am ținut strâns de misiunea acestei sesiuni parlamentare, de problemele acestui parlament, cari vor avea să fie baza desvoltării noastre în viitor. Dar în principiu pentruce le pretindem? pentrucă experința ne-a convins, că desvoltarea noastră cultu- rală și economică nu e asigurată fără drep- turi naționale garantate prin legi. Dela DV. depinde, întru cât să se introducă în prac- tica aceasta concepția politică, căci dacă DV. ne puteți asigura — ceea ce eu nu cred — interesele noastre culturale și economice, fără drepturi naționale, dacă nu va fi lipsă ca să ne apărăm aceste drepturi și desvol- tarea lor prin așezăminte naționale, de bună samă pretenziunile noastre se vor extinde Nr. 29, Pag. 226. la trebuințele reale. Dar câtă vreme trebue să privim cu jaluzie procedura celor ce de- prind puterea de stat, până când vedem, că condițiile desvoltării noastre culturale și economice nu ni se oferă în aceeaș măsură ca altei rase din țară, nu ne putem schimba convingerea, că progresul nostru poate fi asigurat singur numai prin drepturi funda- mentale așa numite naționale. Burta 0.: Nu-i adevărat! — Cred, că în curând, cu prilejul desbaterii budgetului, voi putea dovedi din datele finanțelor statului, că filerii aceia pe cari îi plătesc în dare eu și poporul meu, nu se distribue în proporție cuviincioasă pentru acoperirea pretensiuniior noastre economice și culturale. (Zgomot). Olay L.: Unde e deosebirea? Prezidentul: Rog liniște! — Activitatea statelor moderne nu se restringe numai la aceea, că lasă teren de desvoltare, ci trebue să și ocrotească des- voltarea anumitor pături și anumitor clase sociali. (Marc Zgomot). Dacă DV. pune-Ți în practică datorința aceasta a statului mo- dern pentru DVoastră, și noi pretindem aju- torarea noastră culturală și economică, când pentru Magiari se face lucrul acesta. (Mare zgomot și strigăte: Nu magiari, ci magiarime!) Harta 6.: Vom sista activitatea Albinei si apoi ne vom îngriji de activitatea eco- nomică. — Nu vreau să înșir nedreptățirile de cari sufere poporul nostru, căci discuția adresei conform usului parlamentar e res- trânsă la stabilirea programului de lucru, ar fi deci neavenit să înșirăm acum toate gra- vamineie noastre. Căci dacă am vrea să ie înșirăm, nu ne-ar ajunge câteva ședințe, ca să le spunem până în cap. (S'auzim! S’auzim!) A’u^a;yZ/.;Calumniarcaudacter!(Zgomot). | — Eu așadar n’am de gând să înșir gravamine, ci numai să designez scopurile de aceea dați-mi voie On. C. ca dintre aceste scopuri fixate, înafară de chestia sufragiului universal să mă mai ocup cu unele întrebări. Un vechiu gravamen al bisericii catolice este, că nu-și poate realiza autonomia nici după o muncă de 30 ani, în vreme ce au- tonomia celorlalte biserici e deja fapt îm- plinit. Tocmai de aceea salutăm cu bucurie punctul acela din programul guvernului care privește punerea în vigoare a autonomiei cato- lice. Dar mărturisesc sincer,că mă umple de în- grijire, căci în vreme ce se vorbește de au- tonomia catolică, nu se spune nici un cu- vânt despre autonomia bisericii greco-cato- lice. Cunosc desvoltarea în trecut a acestei chestiuni și tendința de a contopi biserica greco-catolică în autonomia catolică regni- colară. Metropolia greco-catolică de Alba-Iulia s'a instituit ca provință bisericească deo- sebită prin buia papală »Ecclesiam Christi« și ca atare s'a inarticulat în lege. în numita bulă papală se spune espres, că biserica greco-catolică are să-și împlinească agen- dele cu totul deosebit de biserica catolică, j neatârnând nici de primate și nici de alte organe a bisericii catolice, prin urmare, dacă biserica greco-catolică de Alba-Iulia va fi contopită în autonomia romano-ca- tolică regnicolară, în contrazicere directă cu bula numită și inarticulată în lege, a- ceasta ar însămna de a dreptul □ despoiare de drept (Sgomot). Tot asemenea e ne- U 2 K E A i dreaptă procedura, că preoțimea greco- catolică dela sate încă nu arc nici până acum întregirea de salar. Harta ().: Dar ridică ajutorul regulat. — Iar ajutoriul de stat să distribue în mod volnic și ilegal, țintind la adevărata umilire a preoțîmei dela state. Prezidentul : Cer liniște. — Să nu creadă O. C. că eu ca gr.- cat. vreu să apăr exclusiv autonomia bi- sericii mele. Din potrivă eu sunt convins în sufletul meu, că o condiție a desvoltărei religioase este autonomia bisericilor dc aceea doresc, să se asigure autonomia tu- turor bisericilor de o potrivă. Crcdeți-mâ, că nu cu mai puțină durere observ, dacă să atacă autonomia altei biserici sau să comit astfel de lucruri, cari vatămă auto- nomia bisericei, fie acum, fie în viitor. Nu credeți, că nu mă doare, când văd de pildă cum biserica ev.-ref. autonoama și cu insti- tuțiuni așa de frumoase să luptă așa de mult, ca să câștige ajutu! de stat. Nu mă bucur de aceasta, pentru-că ajutoarele acestea totdeauna se dau cu anu- mite gânduri reservate și pe lângă anumite condiții. Ceea ce acuma este în avantajul bisericii reformate, îi va fi spre stricare atunci, când frânele guvernului nu vor mai fi în mânile acelora, pe cari Domniile lor voi esc sâ-i vadă acolo. Eu am fost crescut în gimnaziul reformat din Zălau (strigăte din stânga: Nu să vede!) >Și credeți-mi, că cu mult mai frumos trăiește în amintirea mea acel gimnas, în simplicitatea lui, când să susținea îneă, cu venerabilii lui profesori, din propria putere materială, decât actualul gimnasiu, cu splendidul său palat și cu profesorii plătiți de stat. Pentru-că mi-e teamă, că acel splendid palat nu mai odih- nește pe aceleași singure baze, pe cari odihnia vechiul și venerabilul, dar totodată modestul edificiu. Dar pe cum nu pot să socotesc în- destulilor programul guvernului pe terenul bisericesc, întocmai nu-1 aflu îndestulitor nici pe terenul economic. Și nu-1 aflu în- destulitor pentru aceea, pentru-că nu să află într’insul inșirarea aceea pragmatică, — o înșirare, care sa eschidă ori-ce echi- vocitate — a acelor probleme economice, pe cari guvernul să și-le fi prefipt, nu să află marcate în chip hotărît și detailat în- tr’însul nici darea progresivă, nici minimul de existență, pe cum cu dreptul am fi aș- teptat dela guvern. Dar nu-i aflu îndestu- litor nici pentru aceea, pentru-că nu văd într'însul indigitarea multor astorfel de in- stituțiuni moderne, cari sunt neapărat de lipsă pentru-ca poporațiunea țării, cu deo- i sebirc clasele de jos, să se poată susținea și să se poată afirma în emularea cea mare a țării si în concurența cea mare a lumii. Astfel ar fi înainte de toate introducerea । ^apărării căminului’, dorite din partea par- tidului meu, fără de carea poporul — eu, care trăiesc în mijlocul lui, o știu de bună samă — nu să poate mântui de ruină și de pustiire totală, pentru-că cu slaba-i putere nu poate să resiste concurenței, că- reia este expus în desvoltarea statului modern în lupta aceea, ce trebue să o sus- țină față cu celelalte clase sociale. Toți constatăm cu inimă îndurerată, că puterea materială a țării e slabă; toți simțim povara, ce sarcinile publice o pun pe umerii noștri, toți simțim cu deosebire | aceea, că poporul agricol într’atâta geme sub sistemul actual de dare, încât într'a- . devăr e cu neputință, ca să propășească și să se desvoalte. în butul acestora, reforma dării dc pământ nu e accentuată în pro- iectul de adresă al maioritâții cu acea ho- târire, ce în chestiunea aceasta, pe dreptul am fi așteptat-o dela majoritate. E ade- vărat, cunosc acele greutăți ale realisării practice, de cari c legată deslegarea acestei ccstiuni, dar eu așa cred, că nu să va afla în Casa aceasta un singur om, care nu ar fi gata să conlucre, dând toate mijloacele ' de lipsă, pentru ca guvernul să realiseze I reforma dării, ca prin aceea, să ajute po- i porului ce nu să poate desvolta sub povara ; acelor greutăți, ce îi apasă umerii. (Apro- : bări în centru). Dar nu numai sistemul acesta al dării de pământ constitue un vechiu gravamen, ci și compunerea cata- strului. în cercul acela mare de muncă, ce guvernul și l’a prefipt în programul său, așa cred, nu ar fi fost necorect, dacă s’ar fi Susceput și aceasta, ca apoi aceasta in- stituțiune să o așezăm pe astfel de temelii, de pe cari cu acest sistem de dare să : putem apăra și interesele poporului agricol a țării. ! Rog, Onorată Casă, ca debutul nostru j aicea să nu îl socotiți, ca și cum noi am ; reprezenta exclusiv interesele unei rasse. | Noi, după convingerea noastră cea mai i adâncă, ne-am angajat, atunci când ne-am ; cerut un loc in aceasta Casă, nu numai la apărarea neamului nostru românesc, ci am dorit să ne angajăm la apărarea tuturor acelor interese, a căror cultivare, din punctul de vedere al desvoltării economice a țării, e necesar. (Aprobări în centru.) După-ce însă în adresa noastră văd mai bine ex- primată îngrijirea acestor interese, eu pri- mesc proiectul înaintat din partea amicului meu Polit. (Aprobări și aplauze pe băncile naționaliștilor). । Internatul Vancean de fetițe din Blaj. 1 — Publicare de concurs. — Până în ziua de 15 August n. a. c. se . escrie concurs pentru primirea în Internatul । Vancean de fetițe din Blaj. ' 1. Pentru o elevă sunt a se plăti pe 1 un an școlastic 240 cor. soivibili in două ori cel mult patru rate anticipative, pe lângă aceea o taxă anuală de înscriere de fi cor. 30 fii. pentru elevele din clasele elementare, și de 12 cor. pentru cele din clasele civile, apoi 2 cor. pe an pentru bae. Elevele, cari vor învăța limba franceză ori muzica instru- mentală, vor solvi separat unele taxe moderate. 2. Fiindcă elevele vor trebui să poarte vesminte uniforme, se vor solvi pentru aces- tea câte 28—36 cor. după vrâsta fierte căreia. Uniforma aceasta, carea se gătește în inter- nat, constă din două șurțe în formă de rochie, două pălării, — una de iarnă și alta de vară, — și din o toaletă. 3. La Intrarea în Internat fiește care elevă are să fie provăzută cu: 6 cămeși, 6 camisoane, 6 pantaloni, 1 fustă de iarnă, 6 serviete, 12 batiste, 6 părechi de ciorapi, 2 părechi de papuci, 1 perie de dinți, 1 perie de cap, 2 perii de încălțăminte, 1 plapomă 2 pepteni, 1 saltea de lână, 2 perini, 4 fețe Nr. 29. UNIREA Pag. 227. de pat, 4 fețe de perină, 2 cuverte de pat । din giolgiu alb, 1 latoir de spălat și 6 ștergare. Pentru suma solvită fiește care elevă va primi: 1. Instrucțiune In studiile prescrise pe clasele I—IV elementare și I—IV civile, edn- cațiune religioasă-morală și deprinderi in eonverzațiune magiară și germână. 2. Locuință tn etajul institutului în sale mari, sănătoase și luminoase, provâzute ! cu mobilariul de lipsă. : 3. Vipt întreg și anume: a) la dejun cafea cu lapte, b) la amiazi 3 piese, Dumi- ; neca și iu sărbători 4 piese, c) la cină 2 piese. 4. Spălat, luminat și încălzit. In fiește care lună elevele vor lua câte o bae. 5. Instrucțiunea practică în cele eco- nomice, întru cât instrucțiunea de sub 1. lasă răgaz. La cererile pentru primire au să se alăture: estras de botez, testimoniu de pe clasa absolvată, atestat medical despre sănă- tatea elevei, atestat de vaccinare și revaccinare. Rugăriie pentru primire au să se îna- inteze Preaveneratului Consistoriu mitropo- litan din Blaj, alăturându-se la fiește care o marcă poștală de 45 fii. pentru spedarea francată a resoluțiuuii. Dela rugarea pentru primire nu sunt dispensate nici elevele, cari au mai fost în Internat. Blaj în 1 luliu 1906. Direcțiunea Internatului Vancean de fetițe. Noutăți. întru mărirea lui Dumnezeu. Pentru 8. biserică gr.-cat. din S.-Mărcinnl-de-câmpie, au mai donai: Caiița Bucur și fiii sei un rând de vesminte preoțești in preț de 95 cor., văd. Mana Giurgiu, o față de masă pe altar de 15 cor., văd. Maria Sucim alta pe masa de proseomediat, în preț de 10 eor., V. Manoiiă și fiul său, I. Angel. 8. Sfiriac, C Suciu, S. Calian, Crisea Ruța, S. Strete. C. Morar si alții icoane in preț de 88 cor.; | militarul G. Ruța. doue făclii foarte fru- moase. in preț de 8 cor., văd. Nastasia Bota, în bani 10 cor., narohui 45 cor. și loan Făgăraș 1 cor. 60 fii. Dumnezeu să le re- fl plătească însoțit. — Curatoratul. — Pentru biserica gr.-cat. din Tulgheș au dăruit: Dl Aurel I. Nieolescu, comerciant, nn prapor albastru de mătasă. în preț de 100 cor. și a făcut o fundațiune pentru pă- rinți și miseri de 100 cor. Dl Augustin cav. Dobreanu. comerciant și mare pro- prietar. a procurat înmormântarea Domnului, în preț de 90 cor. și a esoperat dela com- I pania de esploatare a pădurilor „T6;6k- Dobreanu“ 200 scândori alese. George Geangaiăn lui Eiie și soția Irina, au dăruit 160 eor. pentru procurarea unui clopot. Dl loan Popescu. nrimar și proprietar în To- pliță. a cinstit 20 eor. Dl Gavril Ciobotar din Corbu, a donat material la cinctura casei parohiali. Prin colectă dela mai mulți cre- dincioși s’au procurat doi prapori funebri, în preț de 136 eor. Tuturor dăruitorilor le mulțămim ferbinte și pe aceasta cale. Tnl- gheș. In 8 Iunie 1906. — loan Mera, paroh. Din Arhidieoază. Până la 31 crt. se eșcrie concura neutru ocuparea parohiei Șdpteriu din protopopiatul Calinei. Emolu- mente; Casă parohială in stare bună. Edi- ficiile economice necesarii. Porțiune cano- nică aproape 30 jugh., venitele stolarii în- datinate. Venitul congrual: 457 cor. 66 fii. — Bercheș din protopopiatul Coșocnei. Emoiumente: edificii de locuit și economice în stare mijlocie, porțiune canonică, aproape 48 jug., stolariile îndatinate. Venitele eon- gruali: 271 cor. 84 fii, — Câmpeni din nrotoponiatul Roșiei-de-mnnte. ce stă snb patronalul înaltului Erariu regesc, e ia concurs cu terminul de 20 August n pe lângă următoarele emoiumente: Edificii de locuit și economice în stare de mijloc. Salar anual dela înaltul Erarin reg ca patron 420 cor. Stolariile îndatinate. Veni- tele parohiale stabile 640 cor. Știri personale. lacob Popa, urotonotar consistorial, directorul cancelariei arhidie- cezane, a fost numit asesor consistorial. — loan Bălan, preot arhtdiecezan. alumn al colegiului st. Augustin din Viena, a fost promovat Vineri de doctor în sf teologie. Hymen, Dr. Iulian Pop, advocat, Bistrița și Veturia Pctran, căsătoriți. — Dr. Dionisie Stoica și Măr loara Zisu, logodiți. București. 23 Iunie 1906. Știri literar©- Insămnăm la acest loc anariția alor doue cărticele folositoare: Despre cel dintâiu ajutor la vătămări ale ochilor și Combaterea malariei, amândoue scrise de di Dr. loan Popp, medic colonel in retragere in Sibiiu. Le recomandăm ce- titorilor noștri. Studenții dala Focșani, în număr de 41. stih conducerea profesorilor Lionescn. Mironeseu. Popea, Coleș și Mitru, au sosit Sâmbătă cu trenul dela 1 oară la noi. Deși nime n’a fost avizat la sosirea lor, totuși escursioniștti au fost găzduiți cu multă ama- bilitate de prof. Dr. loan Rațiu în Internatul de băieți și conduși la viaitarea inștituțin- niior noastre culturale. Studenții sub con- ducerea profesorilor ait fost presentați și Eisel. Sale Preastiuțiml Domn Mitropolit, care i-a primit eu multă bunăvoință. Sara, publicul nostru a oferit escurșioniștilor o cină prietinească în saia de mâncare a In- ternatului de băieți. Adunarea generală a Asociațiunii se va țiueâ anul acesta în 7—9 Sept v. la Brașov. Un comitet de peste 100 persoane s’au ales pentru avaujarea festivităților. în fruntea comitetului stă dl Andreiu Bârseanu, profesor, vicenreșediutele Asociațiunii. Pe lâugâ ședințele oficioase vor mai fi și șe- dințele festive ale secțiilor literari, petrecere poporală, concert, reprezentație teatrală și la sfârșit escursiune ia espoșiția din București. Concura- Pentru oficiul de prefect la Conviețui gr.-cat. român din Sigetui-Mara- inurâșuini, să publică concurs. Emoiumm- teie împreunate cu acel oficiu sunt: Cuartir, încălzit, luminat, spălat, provisiune întreagă și plata lunară de 40 coroane. Recursele adresare eărrâ comitetul Asociațiunei pentru cultura ponorului român din Maramurăș sunt a să trimite până în 1 August n. a. c. Ia Revs. Dn Tit Bud, vicar și rectorul Con- victulni. Avis școlar. Internatul Pavelean de băieți gr.-cat. din Beiuș. Părinții, cari ar dori, ca pruncii lor pe anul școlar 1906/7. să fie așezați îu Internatul „ Pavelean “ de lângă gimnaziul din Beiuș. sunt avisați. ca cel mult până la 20 August a. c. să-și tri- mită supiiceie la rectoratul acelui internat. Taxa de întreținere la an e: 240 cor., pentru uniformă: 60 cor. și pentru instrucție: 10 cor. pe an. Laolaltă 310 cor. Piățirea are să se întâmple cu toată punctualitatea in două rate semestrali anticipative. — Pec- toralul internatului Pavelean. BArina“. Sub acest titlu fruntașii noștri din comuna Sanisiău și jur vor să înființeze nu institut de credit cu un capital social de 100 mii cor. împărțit în aeții de câte 100 cor. In fruntea fundatorilor stan pro- topopii Coriolan Ardelean, arhidîacon în Oarei și Gavriil Lazar de Purcareț în Sa- nisiău. Insinuările sunt a se face la „Săt- mâreana" în Seiani, până la 1 Sept. n. Examen de notar, în anul acesta ia cnrsui administrativ din Oșorheiu. a depus examenul cu succes bun și următorii 13 români: Braniște Georg (Toarcla), Dan Ni- colae (Zernești). Feldrihan Luca (Năsăud), Flutur losif (Korbsszeg). Ilie loan (Zernești), losof Victor (Galiș), Orație lacob (Zernești), Pop Valeriu (Hașag), Poparad Eugen (Fă- găraș). Posraușian loan (Vistea-inf). Stan Alimpiu (Gârbova-de-jos) și Vișa loan (Șeica-mare). Convocare. Despărțământul Sătmar- Ugocea a „Asociațiunei pentrn literatura și cultura poporului român" își ține adunarea V11L generală în comuna Borlești la 12. Aug. n. 1906. — Adunarea cercuală ordinară a des- părț. Blaj al „Asociațiunii pentru literatura română și cultura ponorului român", se con- voacă pe ziua de 22 Iulie n. a. c. în Ui- falău la oarele 10 a. m. Aviz. Onorații domni preoți, cari ar dori să procure în timpul vacanțelor de vară cartea noastră de predici „Mântuiește-ți su- fletul", sunt poftiți să se adreseze Societății de lectură Inoc. M. Clain, Balâzsfalva. tri- mițând înainte prin mandat postai 4 cor. 50 fii, -f- 30 fii. porto. Din Blaj se va face expediție în fie-care săpiâmftnă de două-ori. Cergăul-mare. ia 9 Iulie 1906. — Septimiu Popa, președ. soc. Inoc. M. Chin. Asigurați-vă! Acesta e cuvântul aproape poruncitor, ce trece ca un fulger prin urechile tuturor, ne atinge mintea și face să se deștepte voia, gata de a-1 urma. Asigurați-vă pentrn ceasul morții. ca să aveți cheltuielile necesari pentru îngroparea voastră; asigurați-vâ viața, ca să puteți lăsa urmașilor voștri o mică avere, pe care altcum n’ați ti putut-o cruța; asigurați-vâ pentru vremea, când puterile voastre slăbind, nu vă veți mai putea câștiga pânea de toate zilele; asigurați-vă copilele voastre, ca să aveți ce le da zestre. în ziua cununiei; asigurați-vă grâul, fânul și toate edificiile câștigate cu osteneală îndelungată, pe cari un chibrit, un joc de copii le poate preface în prav șî cenușe. Iată câte-va pilde, cari așa de mult spun: M, K. om sănătos din Bod de lângă Brașov s’a asigurat in 1 Octobre 1904. In Maiu 1905 să bolnăvește și după puține zile moare. Ca premiu de asigurare a solvit numai cor. 131.94. dar prin această sumă a mântuit familia sa de mare mizerie, căci aceasta a căpătat dela „ Transsylvaniau din Sibiiu. cor. 4000.— bani gata! — Informații dă și redacția foii, Industrie de piatră și de lut Condi- țiile de primire în școala specială r. u. de stat pentru industria de piatră și lut din Szekely-Udvarhely. Direcțiunea școalei spe- ciale r. u. de stat pentru industria de piatră și lut din Szekcly-Udvarhely ne trimite ur- mătorul comunicat: Scopul școalei este a forma (a crește) din elevi în decurs de 4 ani industriași versați atât în praxâ, cât și în teorie. Ca elevi ordinari pot fi primiți: a) cei ee au absolvat cel puțin 2 clase gimnaziale sau 6 clase elementare, eventnal an cercetat 3 ani eu bun succes școala de ucenici; b) cei-ce au împlinit vrâsta de 12 ani și sunt, sănătoși și bine desvokați. De- tenții au să alăture la cerere: a) Atestat de botez, b) Atestat școlar, c) Declarațiunea tatălui sau a miorului, prin care, se obligă a lăsa pe fiu să absolve cele 4 cursuri de școală specială. d) Atestat medical și de vaccinare (altoire). Elevii nu soivesc nici un fel de didaetru. Pentru asigurarea re- cuisitelor din atelier să plătește la cassa institutului suma de 6 coroane. Elevii să- raci. dar cu purtare bună și silitori, cari vor documenta în mod vrednic de credință starea lor miseră, vor beneficia de câte un stipendiu întreg sau de jumătate. Pe lângă institut se mai află și un internat și un eonvict. la care au să plătească elevii ne- stipendiați 19 cor. Innar pe tot timpul, Pe- tițiunile de primire respective pentru sti- pendiu adresate ia comisiunea de supra- veghere a institutului, an să se înainteze cei mai târziu până ia 10 August a. c. di- recțiunii. Alte detaiuri șă cuprind în anu- arul școalei, care la dorință să trimite din partea direcțiunei ori cărui interesat. Atragem atențiunea celor interesați asupra acestei școale. Sibiiu, 9 Iunie 1906. — Comitetul Reuniunei sodalilor române din Sibiiu: Victor Tordășianu, prezident Ștefan Duca, notar. Pag. 228. UNIREA Nr. 29. PARTE 8CnNȚIFlCA4ATERARA. . • <■ । SpiritiSfntil. i (Continuare.) ■ La Greci și la Romani spiritismul era cunoscut. Căci la ei i era în uz adorarea sufletelor morților: Agatodemonii și Cacodemo- ' nii la Greci; și Manes la Romani. Manes dacă erau binevoitori se : numiau: Lares; iar dacă erau răi: Larvae și Lemures. în onoarea : cestor din urma era și o sărbătoare: Lemuria sau Lemuralia în , 9 Maiu. Homer apoi ne spline,1) că nmblând Odgsseu prin cealaltă . lume, a dat de beat sufletelor, ce vagabondau pe acolo, sânge de j berbece; și că acolo ar fi văzut sufletul Iui Agamemnon, al lui i Elpenor, al lui AchiUe, și alte multe suflete; ar fi văzut și pe I mamă-sa, pe Anticliia, și că s’ar ti apropiat de ea de trei ori, dar n’a putut-o prinde2); Orpheu, cu cântările sale își recâștigă soția, ; pe Euridike, dela zâîi tartaruhilui. । Dar sunt și fapte istorice, nu numai visuri poetile, bazate ce : e drept pe credințele poporului. Pausanias, la Greci, merge la ; oraclul din Heraklea, să ceară sfat și să vorbească cu sufletele j aloc săi, și cu sufletul unei femei omorîte de el. Mai târziu se evoacă însuși sufletul lui Pausanias. — Periandru trimite o solie la oracolul morților dela rîul Acheron, ca să facă întrebare despre un anumit depozit ^aoaz.aSd si]). Atunci apare sufletul muierii sale: Melissa, și spune, că nu va arăta locul, în care zace depozitul.*) •— Alte oracole au mai fost în Phigalea și Tenarum. Dar pentru aceea vrăjitoarele cele mai vestite în evocarea spiritelor au fost: muierile din Tessalia. Ceremoniarul acesta îl descrie Lucanus, și după el Gorres.4) Ele tăiau gâtlejul mortului, apoi înfigeau în- i tr’însul un băț, un cârlig ori o secure. De aci duceau cadavrul In peștera destinată pentru evocarea morților. în peșteră erau: bale de câne turbat, oase de hienă, ochi de șarpe, plante ve- i ninoase, și alte lucruri grețoase și fioroase. Spiritele le învitau: | mai întâi eu voace înaltă, acompaniată de urlete de câni, uhuhu- ituri de buhă, ocăcăituri de broască, șuerături de șarpe, și mugit, । de tunet; apoi le chemau cu cântece vrăjitoare. Dacă nu venian , îndată, ie amenințau; și dacă totuși nu se prezentau: se rugau de ele să vină numai acum, promițândn-le. că mai mult nu ie vor mai molesta. La Romani avem pe Numa Pompiliu, carele întreabă de za- i ița Egeria în chestia scutului lui Marte. La ei încă erau temple, i în cari se evocau morții, numite: psickomantia. Atare fu templul i din Misenum. Arta de-a evoca sufletele morților a înflorit la Ro- ; mani mai cu samă pe timpul, când scăpătase credința și încrederea : lor în zei. Pe vremea lui Phuius secundus, Apion chema pe spiritul Ini Homer să-i spună adevărata-i patrie, dar fără rezultatul ; dorit.5) Tot e! spune, că Tiberiu a osîndit ia moarte pe Libon ; Drusus, fiindcă îl conturbase în evocarea spiritelor. — Poetul i Virgiliu, ne spune, câ Enea s’a scoborit în tartar, unde s’a întâi- ! nit cu mai multe suflete. U| Acolo s’a întâlnit el și cu sufletul ta- ' tălui său: Awhisc.'‘) — Cicero istorisește,“) că pe timpul său era l credința în popor, că pe lacul Avernum s’ar ti ridicat umbrele [ morților încă pline de sânge. Tot el învinovățește pe Vatiniu "), că ar ti evocat sufletele morților și pe zeii din lumea cealaltă, cărora le-ar fi adus jertfe din măruntăi de copii. Tot așa ne spune și Ammian Marcellln,'0) că fortunațian ar fi jertfit copii mici, cu ' boscoane. — De aci vedem, câ la Romani, nu numai eă era cu- noscută și practizată evocarea morților, ci li-se aduceau și jerfe de oameni. Cu jertfe de aceste au fost acuzați de altcum chiar și împărații romani: Nero, Heliogabal și Valeriau. :) Odys. XI. 30 și crin. {) „Astfel z.ise“ (sufletul mamei lui Odysseu), iar eu gândi în mințile mele și vrui să apuc sufletul repausatei mele mume. De trei ori dar mă re- pezii, și inima mea mă îndemna să o apuc, și de trei ori ca o umbră sau ca un vis imi sbură diu mâni^. (Odyssea, cânt XI. în traduc. I. Caragiani cit. pag. 128—129. 3) Herodot: Hiaturi ar utn lib. V. cap. 92. n. 7. * ) Wolkenberg op. cit. pag. 44. ■ •) Plinins secundus: Historiarum natur. lib. XXX. cap. 6 ") Aeneid. VI. Aeneid. VI. v. 680 și urm. * ) Tuscul. I. 16. !') în Vatin. ti. Reriun gestarum lib. XXIX. cap. 21 La Egipteni ne întâlnim cn magii lui Faraon, cari imitară minunile lui Moisi. Ba chiar nici înaintea Jidovilor nu era necunoscut spiri- tismul. Căci Moisi în Deuter. 18, 9-12 oprește, ca Jidovii să întrebe ceva dela cei morți.l) De altcum vedem pe Saul, că după ce s’a abătut dela Dzâu, s’a dus la vrăjtoarea din Endor. ca să cheme spiritul lui Samuil și să-i spună soartea, 9 iar iui Manasi i-se ascrie între greșeli: că a mers la vrăjitori și a Introdus ora- culele. s) — Calumnia fariseilor, *) că Mântuitorul ar fi scos spiritele necurate din cei îndrăciți, cu ajutoriul lui Belsebub, încă dovedește credința jidovilor do pe timpul Dlui Hristos, câ poate ti legătură Intre om și diavol. Cu spiritizmul acesta ne întâlnim și în veacurile prime ale creștinismului. S. Paul5) condamnă idololatria și fermecătoria spunând, că acestea duc la osândă. E cunoscut că Simen Magul amăgise pe mulți Samarineni prin faptele sale; iar s. Paul orbise pe magul Elima'fl iar7) ni se spune, eă: au venit mulți din Efes la s. Paul și au ars In prezența lui cărțile superstițioase. Mai târziu se încercă școala neoplatonică din Alexandria să reguleze folosirea magiei, dar fără rezultat. Martori sunt despre aceasta operele lui Prochi, Jamblic, Porfiriu, și Plotin. Iar legis- lațiunea romană nu perdii din vedere vrăjitoria, sub August Tiberiu, Vespasian și Marc Aureiiu.e) Avem și cazuri. Tertullian'J) ne spune, că păgânii de pe timpul său cereau încă răspunsuri dela zei că oare să lase copiii în viață, ori să-i expună? Răspunsurile le căpătau prin capre și prin mese — „per quos caprae et mensae dioinare consuerunP.— Tot acolo spune el și aceea, că vrăjitorii păgâni mijlociau: visiuni „somnia immituut“: materializări — „phantasmaia edunt et jam depunctorum infamant animas“. — Erau însă și înșelăciuni, pen- trucă „multa miracula circulatoriis praesligiis ludunP. — Istoricul roman apoi: Ammian Mareellin, (păgân din veac. IV. d. Hr.) istorisește1") cazul vrăjitorilor: Fidustius, Patricius și Hilarius. Aceștia fuseseră prinși și duși înaintea judecătorilor. Acolo Încep ei să spună: „Măsuța aceasta nefericitii, ce o vedeți aci, am făcut-o din crengi de laur după tipul tri(rodiului din Delphi, între semne, cari ne prevestiau primejdii. După ceremonialul aceluia (a tripodiului) am consacrat-o și noi: cu cântece vrăjitoare și cu ceremonii lungi; și apoi am început să o mișcăm. Mișcarea aceasta, dacă voiam să aflăm ceva hieru ascuns, se întâmpla în modul următor. Dupăce curățiam odaia cu materie fînnegătoare din Arabia. puneam măsuța în mijlocul căsii, și pe ea puneam un disc pregătit din mai multe metale, pe marginea căruia erau gra- vate, la distanțe egale, cele 24 litere. Unul din noi jerfia zăilor, — dela cari vine toată profeția —, însoțit de cântările corespun- zătoare: apoi se punea pe masă îmbrăcat și încălțat în giolgiu, legându-și capul cu o pantlicâ, de carea acăța ramurele de laur. Ținea apoi o verigă făcută din sîrmă de Carpathus (insulă între Egypt și Rhod) înșirată pe o sfoară, carea fusese sfințită de mai înainte cu formule fermecătoare. Veriga săria din când în când pe litere, dându-ne astfel răspunsuri în versuri deplinite, întocmai pe cum erau răspunsurile Pythiei și ale Branchizilor.11) Vrând așadură să știm, că cine va urma după împăratul de acum (Valențe 364—378), am întrebat, și veriga ni-a arătat doua silabe: 'Iheo și apoi a sărit pe litera: d; atunci unul din noi strigă, că soartea designează pe Theodor. De aceea nici n’am mai cercat, fiind deplin convinși, că împăratul, după care am umblat, va fi: Teodor". De fapt a și urmat marele Teodosiu. (Va urma). ') „Iară dupăce vei intra in pământul, care-1 dă ție Domnul Dumne- zeul tău, să nu te înveți a face spurcăciunile neamurilor acelora. Să nu se afle întru tine, carele să treacă pe fiul său, sau pe fata sa prin foc, vrăjind vraje, și descântând și fermecând. Și fermecătorii, și carele descântă, și carele vrăjește din pântece, și carele caută pe stele, și carele întreabă morții. Că spurcăciune este Dluî Dzăiilui tău tot cel ce face acestea, și pentru spurcă- ciunile acestea va perde pe ei Dl Dzăul tău dela fața ta“. s) I împ. 28, 7--25. -) IV. împ. 21, 6. Mat. 9, 34; 12, 24; Luca 11, 1119. ■ • . 5) Epist. cătră Galatcni, o, 20. ■ et “) Fapt. Ap, 13, 8—11. “ ‘ ' ’) Fapt. Ap. Cap. 19 v. 19 *) Franco, Lo spiritismo pag. 262- 263. 9 Apolog, cap. XIII. "•) Rerum gestarum lib. 29. cap. 1- "1 Aceștia erau urmașii lui Branchus, servitori și manipulatori ai tem- plului și oraclnliii lui Apollo. UNIREA P*» 229. _Șr. 29 Dracul în școală, Porestire poporală, tradusă' după Boîanden de ---- Augusțin Paul. . . — (Continuare . 10 „Aceasta este adevărat!" confirmă pri- marul. „Domnul Gerstle este un harnic și brav tpvățător, — nu dorim mai bun decât dânsul tn școală și-i mulțămim și astăzi pentru ceea ce ne-a învățat, — mai ales pentru dis- ciplina creștinească și bunul său exemplu. De vrtsta lui înaintată nti observăm nimica. Și astăzi învață copiii tot așa de bine, ca și Înainte cu treizeci sau patruzeci de ani". „Ar trebui insă să-i învețe mai bine, — tocmai despre aceasta-i vorba!“ respunse dr. Frick. „Gerstle a rămas cu metoda cea veche, pe când timpul de față cere știință aprofun- dată și educație conformă timpului". „I—hai, domnule inspector, acelea sunt prostii, închipuiri deșerte și nebunii!" — replică primarul. „Noi țăranii o să rămânem tot țărani, nu ne vom face nici profesori nici advocațt. Vocațiunea noastră este agricultura și nu învățătura. Scrisul și cetitul îl pricepem noi după trehuințelele noastre foarte bine — ne ajunge atâta, cât am învățat dela domnul Gerstle. Științele naturale? Doar noi ne cunoaștem toate ierburile, buruenele, fructele, vițele și napii, nu se poate mai bine și știm cum trebue să le cultivăm. Mai mult nu ne trebue. Cine are cunoștințe mai multe, acela nu e țăran adevărat". „Da, da, - tocmai așa este cum zice domnul primar!" asigurau conzilierii. „Prin utgnare, domnule inspector", în- cheia primarul, „lăsați-ne pe bunul, sîrguin- ciosul și cinstitul nostru învățător!" „Intervenția dvoastră și motivarea ei au avut tocmai efectul contrar", — respunse rece dr. Frick. „Puținele pretenții, ce le aveți față cu știința, — aș putea să zic disprețul, ce-1 manjfestați față cu cultura, cum o cere spiritul timpului, sunt dovezi sdrobitoare despre instrucția defectuoasă, ce vi s’a dat. Așa n’ați putea vorbi dvoastră, dacă ați fi avut un învățător, care să fi stat la înălțimea timpului și care să fi ridicat pe școlarii săi din modul de viață tîmpit, în care se aflau. Deci este necesar, ca învățătorul diriginte Gerstle să fie îndepărtat din școală. Ches- tiunea este, dacă dlui vrea să-și dea dimisia de bună voie, ori va aștepta să fie Înlăturat din oficiu!" Bărbații dădeau mânioși din cap și se uitau plini de reproșuri la puternicul. Gerstle ședea zăpăcit și tăcea, căci vedea că ori-ce justificare este de prisos. Atunci se deschide ușa și întră parohul comunei — spre bucuria lui Gerstle. Părintele Cunibert Laidelin era un băr- bat în puterea vieții și era un vrednic preot. El aparținea acelor adevărați păstori, cari își pun viața pentru oile sale. Cu toată mo- destia și umilința sa, el nu cunoștea frică și considerații, când datoria îi impunea rezis- tență și luptă față cu spiritele anti-religioase. Naturelul său nobil și ușor iritabil se revolta în sfântă mânie împotriva ori-cărei nedreptăți Această ușoară iritabilitate era poate singura greșală a caracterului său, pe care vecinie năzuia a și-l înfrâna și a-1 transforma în blândețe. Chemat la un muribund, într’o noapte din iarna trecută, a căzut și și-a frînt un picior, care s’a vindecat ce e drept, dar i-a lăsat urmele unei schiopătări ușoare. Francmasonul dr. Frick primi cu un aer rece pe vrednicul preot. „Scuzați, domnule inspector, că vin cam târziu la ședință! Am fost Ia un bolnav îp cătunul vecin și m’am întors abia acuma". „Nu ora nevoie de scuze, absența dvoastră n’a fost băgată în seamă", respunse j mojicul funcționar. । „Ați sosit tocmai 18 timp sfinția voastră!", ' zise primarul. „închipuiți-vă, domnul inspector vrea să ne dea afară pe bunul nostru jnvă- țâtor Gerstle!" „Să-l dea afară?" repetă consternat : parohul. „Și pentruce?" „Pentrucă acest lucru îl socotesc a fi I necesar în interesul șeoalei", respunse dr. : Frick. „Luați act, vă rog, de rezultatul in- i specției de astăzi". I Părintele Laidelin cercetă 1n fugă seria notelor, și rămase înmărmurit. „La toate obiectele ultima notă,— hm! chiar și la religie penultima, — asta nu o înțeleg. Domnule învățător, cum vine asta? Eu vă cunosc zelul și nizuința încoronată de succes, de a preda catechismpl, cât se poate de bine. Școlarii nu ți-au rămas niciodată î datori cu respunsul". ; „Nici astăzi n’au rămas daturi", respunse ' Gerstle. Părintelele Cunibert privi întrebător Ia inspector, care ședea cu fața înroșită, ca un criminal prins în flagrant delict. „Prin urmare, cred că notarea trebue să fie eroare", zise Laidelin. ; „Nota aceea rea este expresiunea ju- | decății mele în urma Inspecției, ce am făcut", explică cu voce de bariton dr. Frick. „Nu uitați, părinte că nu sunteți îp drept a-mi critica constatările mele și că vă depășiți atribuțiile". i (Va urmtO- i Pare de samă și mulțumită । publică. ! (Continuare și fine). Petru Bățian cu soția sa Ileana n. Chica 5 cor., Marianca Caiincăii cu soțul său Toader î cor.. Teodor Morar cu soția sa Maria 1 cor. Petre Maluțian cu soția sa Anuca 2 cor., Marișca Mesaroș cu soțul său loan 2 cor., Varvara Antal cu soțul său Andriș 1 cor., loan Cam pan a Dochi cu soția sa Maria 1 cor. Dochia Magda văduva 5 cor., loan Trif a Irini 1 cor., Ciucur Lăcătuș cu soția sa Anica ■ 1 cor., Mi hai Daraban cu soția sa Maria n. Duma 4 cor., George Todica june I cor., I Petrea Chira a Simionesi cu soția sa Maria n. Sabo 2 cor., Mări anca Chira văduva 2 cor,. Paraschiva Bechi cu soțul său loan 1 cor., Andron Ciurar cu Fira 1 cor., Ileana Mezei cu soțul său Alexandra 1 cor., loan Mesaroș june 5 cor., Pintea Ciurar tineru 1 cor., loan Morar cu soția Anișea n. Magda 20 cor., Poporeanul nostru credincios Toader Mureșan a donat s. biserici din Reteag un rând de vestminte bisericești foarte frumoasă în preț de 80 cor., cu dorința sa fie amintit la sân- tele liturgii el și părinții săi Gavrilă Mureșan și Marianca n. Forgo. Poporeanul nostru ; Petru Mureșan și soția sa Anișea n. Oltean ; au dăruit s. biserici 2 statuete ale Maicei Preacurate Dna Tomlo Ana soția hoteli- erului de aici Tomlb Istvăn a dăruit s. bi- serici 2 fesnice de nickel în preț de 40 cor. Poporeanul nostru Geroge Susa fătul a cum- părat pentru s. noastră biserică un Liturgi- eriu nou cu litere latine ediție nouă de Blaj, legat frumos în piele cu prețul de 9 cor. 36 fii. Poporeanul nostru loan Hășnașan dimpreună cu Anișea Oltean au cumpărat pentru ș. noastră biserica un Apgștoleriu nou cu litere latine legat în pele cu prețul de 13 cor. 16 fii. Poporeanul nostru credincios George Chira cu soția sa Regina n. Sus* a ; dăruit s. biserici 3 văluri de atlas cu dantela la cele 3 uși dela s. alar în preț de 12 cor , I iară poporeanul nostru credincios Petru Bă- । țian cu soția sa Ileana n. Chira au dăruit o । față pe s. altar de dantelă în preț de 8 cor ; Poporeanul nostru George Mesaroș, morariu : cu soția sa Florjca n. Șuvagău au dăruit s. biserici un Euchologiu nou cu litere latine I ediție de Blaj în preț de 8 eor. 35 fii. și un ■ cuțitaș (copie) pentru proscomedie din bronz ; aurit cu prețul de 5 cor. 45 fii. Dna Maria : Oltean n. Roman soția dlui loan Oltean notar i penzionat a dăruit s. biserici o icoană: Maica ; Domnului. Credincioasa noastră poporeană Ana Baniai cu fratele său Toader Mureșan l a dăruit s. biserici un epitrachil de mătasă în preț de 8 cor, iară poporaeul nostru harnic Petru Ceteraș a reparat candelabrul de aramă din despărțămintiil femeilor, a văpsit ușile ' dela s. altar, a făcut 3 cruci din pleu (tini- : chea) pe școală, a făcut un perșieu nou Ia așa s. biserici, a reparat o candelă și mai multe fesnice. loan Mesaroș june a cumpărat pentru s. biserică o față de masă de dantelă i în preț de 8 cor. George Oltean alui Petre j și soția sa Anica n. Radu a cumpărat pentru s. biserică un stichariu frumos cu prețul de 10 eor. Aceste fapte bune săvârșite pentru împodobirea casei lui Dumnezeu eu le-am scris în cartea de aur a parohiei, iară Dumnezeu să Ie însemneze în cartea vieței. Reteag la 25 luniu 1906. loan Sonea, preot gr.-cat. local. «r Bibliografi e. i A ap&rut: „ Semănătorul", Revistă Literară. Annl V. Nr. 26. cu următorul sumar: N. lorga, Un poet din vi emile nehotărlte: N. Nicoleanu. — I. M. Marinescu, Craiul negru (baladă după Uhland). — 1. Boteni, Prea Târziu. — C. Teodorescu, Inima lui Hialmar (poezie). — V. Caraivan, Motanul și Vulpea. —E. Ciuchi, Vis de primăvară (poezie). — N. lorga, Cronică. — In Supliment: Mănăstirea Hurezului vedere de total; La Hurez: de-a lungul stâlpilor. I ----- । „Neamul Românesc". Anul I. Nr. 13. ' cu următorul cuprins: Adevărul asupra stării ' lucrurilor din Bucovina de Coman Frunteș. | — Primarii dela sate din România veacului | ai XX iea de G. M. Murgoci. — Noul mi- I nistru de Justiție de N. lorga. — Din județul Bacău: un om cu milă de sătean de L. Ma- ricaș. — Două Pavilioane ale Expoziției de N. lorga. — Cronica. Din țară: Institutori și învățători Ce scrie în „ludavărul". Un bogat Evreu care nenorocește copilele unui i sat din Moldova. E Turcoaică dna Ismail- Pașa? Excurzii Școlare. Reprezentanții pu- blice în Craiova. dar fără învoire pentru domnișoare (de N. Banescu). O serbare mi- ! litară în Craiova (de același). Coruri și că- | lătorii școlare în Craiova (de V. Mihăilescu). i Destăinuiri ardelene în sarcina vicariului । Mitropoliei (de un profesor și teolog). Con- gresul din București a preotului (de G. M. M). Căderea dlui Bădărău. întrunirea liberalilor reformiști în Galați. Vânzarea pădurii Nea- mțului. Planuri de edilitate. Minunile poștei române. — Dela Românii de peste hotare: Geamuri sparte la un preot român. împăcarea românească din Brașov. Din Basarabia. Din America. Țeri streine. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa Pag. 230. U N I O Y Xr. 29. Cine nu să îngrijește de tușă păcătuește contra sa. Caramelle de piept ale lui Kaiser cu 3 brazi probate de medici și reco- mandate contra tusei, ră- celei, guturaiului. 4512 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat al acestei me- dicini. — Un pachet costă 20 ți 40 JU. și să pot afla la farmacia Carol Schiessl — Blaj. (13) 10-32 Carol î. JfeMî, Sibiiu. (i* «41 Coase: Lungimea I bucată C. 1'60 La cumpărare de 10 bucăți se dă c bucată pe deasupra Pentru fiecare bucată garantez. Adecă eu schimb ori-ce coasă prevăzută P6o 2- Clește de marcat Oile 1 hn< G 4 Iii a © semnul 12UJ bătută ș: întrebuințată. care nu ar corespunde, chiar și atuneia, când ea a fon Economilor le pot recomanda cu cea mai mare înepe- Clește americane pentru botul por- cilor 1 bucată Cor. — 70. 100 inele la ele Cor. —-60 fii în Urnii, pe- lingă Ml seceta, mare ce a fast, dere coasa aceasta. In decursul anilor s’a sporit foarte tare numărul coa ielor vândute. Fiindcă stau pe punctul acela de credință, că coasele prevăzute cu semnul 0 F J încep a fi scoase din întrebuințare sunt decis, îndată după-ce voiu fi informat, ca la coasele ce sunt în pregătire, sămnul C F J să fie a H 0 Prima colonie de vița de vie de pis a căreia proprietar e FR. GAS PAR I, unica în întreaga Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă în quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate iifera vița de vie fru- — ; moașă și trainică. TVMldlirMMI I 111 ■ Catalog ilustrat, cu diferite epistole de recunoștință, sa © © trimite gratis și franco. © © (25) 9-20 © 0 © © 0 © © © 0 0 0 0 © 0 © 0 0 0 © G 0 0 0 0 0 O 0 W © 0 © © © © © 0 O 0 O © 0 0 G G 0 ® © G © G © G e FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De a. C. DOM ȘA Prețul 1 coroană. 0 © G a G © 0 0 (15) (i —6. o 0 S © Aceste-coase, cu insigmul mai află la următoarele firme: duplu prevăzut, în formă așezat unul snbt altul. Tot odată îmi permit a atrrge atențiunea, ea la această bătătură să se observe și sămnul ne unelte agricole. 0 0 G © 0 g © FC fj~| și uneltele de bătut coasa, garantate, se în Agnita: Frații Gnnne filială, loan K. Schuller; 2 Ag. 6 n 300 grame. Fltfium bucată Nicovale, ifiwmt, fig. _4 ; । , J bucată C. —-96 —'86 Nicovalele si Ciocanele se vând pe lângă garanție pentru fiecare bucată, dovedi sau prea .soaie sau prea tare, se schimbă. Ciocane, fig. E A 250 300 1 buc. C. —— ’90 Agârbiciu (com. Târnavei-mari)p loan Schuller; Blaj: Schuller Lujos; Dobârea: j >ma Bachmann; Frâna: losif Schuster; Făgăraș: Carol Konig; Avrig: Gustav [ A. Reschner; Brad: Wilh. Prischak; Cristian: I. G. Connerth: Apoldnl-mare: Catarina Wolff; Cincul-mare: Daniel G. Andree; Gnrarânlui: loan Tristiu; Hașag: Herberth Thomas; Ciznădie: Mihal Mathi is, Reuniunea de Conzum; Cața: Regina Bnchholzer; Saseizd: loan Schlattner; Cincșor: loan Kauffman; Cârțișoara-sup.: loan Scorobeț; Streja-Cârțișoara: loan Stopts; Loamneș: Moritz Klein; Lancrăni: Mihail Simonis; Nocrich: Herman Rdnter ; Șe’ca-mare : Mihail Khrmann; Mărtin Sam. Schmid ; Sebeșul-sfts.: loan T. Gtoss; Orlat: Simeon Loloi: Poiana: loan Bozdog; Ricbișdorf: Andreiu Nemenz; Noul-rom.: Arnold Lesman : Ocna: Avram Savn. Stoia loan Precup; Să.săuz: lulin Kerekes; Jidvei: loan Orendi, Samoil Wachsmann; Șelimber: Irimie Milea; Șeica-mică: loan Brandtseh: Șoroștein Flekes Lajos; Șona : lodf Graei jun. &’Victor; SăUște: D :m. Rom a Ciutul! Tilișca: Vasilie Intra! o o © © © © 0 e o 9 G © s'ar C. Verigi de coase, tig. 4. 1 buc. C. —TS. Tocuri de cuți, smălțuite pe di 1 buc. C. —'42. Cuți dela 10 buni în sus, î:t variație bogată. nutrii și pe din © o îndeosebi recomand: Cnțile americane 1 buc G 0 — 40 Cuți de Berganio vinete închise, cu seninul O h J 1 buc. C. 80. Greble de fer pentru coase de holde, pentru a le șirofa pe toporiștile obicinuite ne lemn © © !©0®©©©0®GQ®0e0eG0ae©e©®©G®©®s®®®®®®S : Carte de rugăciuni 1 pil împreunată cu Răs- j|HL U punsurile dela s. Liturgie, cu Troparele și Condacele învierii și ale sărbătorilor de peste an, și Troparele morților. Pre- țul 32 fileri. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg. 24 fii. tig. 7. 1 buc. C. T30. 0 jscGeGGseeGG©®©©©®®©®®©©©®'-’®' ' Cea mai minunată și sănătoasă apă minerală __— - ■ Aauc Ia cunoștința Onoratului Public ca singur eu pot ser\'i cu apa de ■IWft Wt 1-10 rea BLAJ mai exeeâeBită și șȘMăto«tsă apă minerală SALAHOR SIOmEE. Tipografia Seminariului Arhidiecezan. ■ । Abonamentul: Pentru monarcloe: Pe an 12 cor., an 6 cor.. */4 an 3 cor. ] Pentru străinătate: ' Pe 1 an 18 fre.. ' , | an 9 fre., ’<« an î I ■ 4 fre. 50 era. i j Foca apare în fie care i r ‘ S â in b ă t ă. 1 ----------------- Inserțiuni: Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 dl. Tot ce privește foaia să se adreseze la: Re- ■ ('acțiunea și admini- strațiunea „Unirei in Blaj. Foaie bisericească-politicâ. Anul XVI Blaj, 21 Iulie 1906 Numărul 30. Invitare de aoonament. C©©©©>©©©•©©©©©©©© «»♦»>«> © »■©■»■ o 4 BW* ®ea maiAună apă minerală. ; I Aduc la cunoștința Onoratului Public că j singur eu pot servi cu apa de: I în vara trecută; pe. langa toată seceta mare ce a fcst, totuși (21) 2—10. & cea mai excelentă iși sănătoasă apă minerală. O < fes BLAJ SALAMO SlOOm Iea mai minunată și sănătoasă apă minerală. Prima colonie de vița de vie de pe ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 iii. ' K" A apărut: h <( << Prețul, uăui ex. pe hârtie „prima* crudo . ..... 6f cor. legat . . . . . . 9 „ Pe hârtie velină consistentă: • ■ ■**-” V • ■ । * crudo legat ................o cor. T • • ■ ■ 8 rj Tatal msKse Liturgic, cu Troparele și Condacele învierii și ale sărbătorilor de peste an, si Troparele morilor. Pre- ’ țul 32 fileri. a V- ediție ACATISTEBIUL ci uni pentru pietatea fiecărui sau carte ce cuprinde în sine rugă- creștin. Revăzut și completat. — în rugăciuni această carte e un adevărat mărgăritar sufletesc, o carte foarte potrivită pentru flecare. — Costă leg. I cor. 4- 10 fii. porto. a căreia pmrietar e FR. CASPARI, Mediaș 100. Transilvania. unica în întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă în quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate lifera vița de vie fru- moașă și trainică. Catalog ilustrat, cu diferite epistole de recunoștință, să 0 © trimite gratis și franco. 0 © (25) 10-20 FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană 1 Tipografia Seminanulni Araidiecezan. Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 cor., Vs an 6 eor.. */, an 8 eor, Pentru străinătate: Pe 1 an 18 fre., */s an 9 fre., an 4 fre. 50 cm. 13 j Foea apare io fie care ■ 8 â m b i t A. a —------------- Inserțiiinl Qn șir garmond: odată 14 fi]., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia ti se adreseze la: Re- I daețiuoea și admini- a t rațiunea „Unirei in Blaj. , Foaie bisericeascărpolitică. Anul XVI. Blaj, 28 Iulie 1906. Numărul 31. Tulburările din Rusia. De-o vreme îndelungată Rusia i e teatrul unor svîrcoliri uriașe și a unor continue vărsări de sânge. E svîrcolirea uriașului popor rus pentru a scutura de pe grumazu-i jugul stăpânirii absolutiste. In timpul din urmă s’ar fi părut, că toate aceste tulburări au întrat într’un stadiu mai liniștit de-odată cu con- vocarea dumei, care aveâ să asigure, prin representanța poporului, înce- putul unei ere noue, al unei ere cu caracter pronunțat constituțional. Ga prin farmec s’au liniștit spi- ritele, jafurile și măcelurile au con- tenit, și lumea privea cu multă simpatie, cum vechiul sistem abso- lutistic se retrage binișor în fața curentului constituțional biruitor. Se aduceau elogii pretutindeni mă- rinimosului Țar, care, înțelegând aspirațiunile poporului său, a dat prilej, ca acesta să și-le manifesteze în „dumă* prin trimișii săi. Ici- colo mai cetiam abia despre vre-un măcel îndreptat în potriva Jidanilor, dar spiritele erau calmate acum și totul reîntra par’că în domeniul păcii. S’au presentat apoi în dumă trimișii poporului, cerând în numele lui estinderea libertății și distribuiri din pământul țării pe seama „mo- jicilor® fără avere. Nu se poate afirma cu sigu- ranță, dacă Țarul s’ar fi împotrivit de-adreptul acestor postulate ale poporului, sau dacă el s’a pus îm- potriva lor numai constrâns fiind de ceialalți membri ai casei dom- nitoare, cari vedeau în lărgirea drep- turilor mojicilor o scurtare a drep- turilor lor dinastice sau aristocratice. Fapt e, că duma a fost disol- vată fără vreme, spre mirarea tu- turor, și mai ales spre mirarea membrilor ei, cari mergând la șe- dință, au aflat porțile încuiate. în manifestul ce l-a dat cătră popor, Țarul — pe un ton mai mult abso- lutistic, decât constituțioal—spune că duma convocată din bunăvoința lui a depășit marginile, că membrii ei au pășit cu pretensiuni, cari nu se pot realisa și că duma se disoalvă, amânăndu-se până peste 9 luni. în acelaș manifest Țarul se provoacă la fidelitatea poporului^ căruia i-se pun în perspectivă promisiuni fru- ■ moașe, ca d. e. împărțire de pă- mânt etc. închiderea dumei a fost acom- paniată de o concentrare de armată în măsură foarte mare. Deputății dumei, surprinși, au plecat cu toții în Finlanda, spre a puteă delibera mai în liniște, iscă- lind cu toții un manifest cătră popor, provocându-i să nu mai plătea- scă dare, sănumai între în armată; ma- nifestarea aceasta în ultima analiză, nue alteeva decât o provocare la revo- luție. Știri din ce în ce mai alarmante să răspândesc: că deputății ar fi hotărît pur și simplu detronarea Țarului, înlocuirea lui prin un gu- vern provizor, că armata însă și simpatisează cu pornirea aceasta. Știrea aceasta din urmă este, fără îndoială, cea mai gravă, cu atât mai vîrtos, că nu avem motiv — după cele petrecute până acum în Rusia — a dubita asupra ade- vărătății ei. Știrile acestea foarte grave, câștigă îndoit în însămnătatea lor prin faptul, că ele nu exprimă decât o parte a adevărului. Controlul sever, cara se exercia totdeauna în Rusia asupra știrilor, cari se trimiteau în străinătate, este neasămănat mai sever încă, pe vremuri de tulburări așa de mari. Se vestește greva generală — care s’ar fi și început prin greva oficianților dela tren, cărora are să le urmeze numai decât posta și te- legraful — și apoi ceialalți toți. Se vor petrece — se petrec deja, poate— lucruri grozave, despre cari noi vom avea cunoștință numai foarte târziu. Și cari vor fi urmările acestor tulburări, cari par a-și fi ajuns, cu disolvarea dumei, maximul? Una din două; va învinge masa răsculată a poporului și atunci anar- ' hia are să prăpădească totul, ne- î având altă țintă concretă decât nimi- j cirea actualei ordine de stat din Rusia; ori va învinge țarul și cu ce-i vor ră- i mânea credincioși, și atunci repre- I saliile se vor porni cu îndoită putere. în amândouă cazurile lucrul ne interesează deaproape, fiind vorbă de o țară învecinată nouă. în caz ; că anarhia ar eși biruitoare, ames- tecul celoralalte state este necesar și inevitabil; biruind însă și pe mai departe sistemul-absolutistic, ames- tecul statelor străine ar rămânea poate, dar cine ar mai putea crede în dăinuirea lui? Astfel stând lucrul, nu putem privi decât cu mare îngrijire la tur- burările aceste continue, al căror sfârșit tragic trebue să se apropie cât mai curând. „învățături. — Opinia publică magiară cu privire la chestia naționalităților, eă mișcă între dona extreme. Sau poftește disposi- țiuni voinice; sau predică deplină înfrățire. Amândouă sunt deopotrivă de greșite. Vol- nici» naște martiri. înfrățirea ie dă numai putere (naționalităților). Dorința de îngă- duire față de naționalități, pe care în vremea din urmă a îmbrățoșat-o opinia publică, a umplut de îngrijorare pe aceia, eari cunosc însămnătatea și primejdiile chestiei naționa- lităților. S’a dovedit, că aparenta bună- voința a naționalităților va înșela pe mulți și că va îndupleca legislația, ca față de ei, în cele mai importante chestiuni, să fie foarte îngăduitoare. Ne-am temut, că deputății naționaliști vor aveă atâta simț de tactică, ca să abuteze de această credință și cel puțin până atunci, până când se va des- curca afacerea votului universal. își vor juca șt mai departe rolul de prietini buni așa de rău cunosenți. în această credință, spre bucuria noastră ne-am înșelat. Nădăjduim, că pășirea agresivă și prea pripită a depu- taților naționaliști, își va aveă înriurința sa asnpra dorinței de concesiuni a opiniei pu- blice — și că această înrîurință va apăsa In chestia reformei dreptului de votizare și a revizuirii legii de naționalități. în fața acestui resultat. nu ne pare rău de vremea, ee s’a prăpădit cn desba- terea asnpra adresei și a budgetului. Chiar și interpelările, făcute de cătră deputății naționaliști, nu mult vor scărița din presti- giul națiunei magiare. De cumva au stricat ceva, atunci au stricat mai mult tntrernm- perile și observările, ee s’au făcut la vor- birile deputaților naționaliști. Națiunea magi ară e stăpână în casa ei, și nu are lipsă de atari mijloace și de o atare apărare. Are putere, de vrea sâ teroriseze; are putere, de vrea să apese. Cărora le dă drepturi: Ie îngăduie, ea să se și folosească de ele. Dacă un vrea. ea sâ se folosească de ele: simplaminte le re- trage. Prin așezăminte trebue mântuită patria și nu prin îijtrerumperi. Cerem idei Și nu vorbe. Contra naționalităților.' e drept, trebuie să ne apărăm: trebue revăzută legea de na- Nr. 31. Pag. 240. tonalități și șterse toate concesittnile. De oarece, când vedem o așa jjță pornire vrășmași, în luptele par^ben^^, trebuț să fim pregătiti, ea aceea î^o vedem ta a nț? festându-se cât de îngrabă și îți viața co- mitatensă, De aceea trebue ai luăm din mâna naționalităților armele, despre cari se poate spune, că se vor Întoarce lu contra noastră. în această direcție trebue să se mani- feste simțemintele jignite prin ținuta depu- tatilor naționaliști, iar nici decât în acele apostrofări la adresa lor, ce sunt într’adevăr slabă dovadă despre superioritatea noastră culturală. Guvernul a luat în program astfel de reforme, cari și naționalităților le vor asi- gura ne viitor o mai mare influință. E lucru straniu așadară, că tocmai între spri- jinitorii guvernului se află și de aceia, cari voiesc să le împedece chiar și îu deprin- derea drepturilor esistente. Nu în aceasta, ci în preeanțiuuea, ce trebue pusă, când e vorbă de estinderea drepturilor, trebue să se manifeste adevăratul patriotism. Ceterum ceuseo! legea de naționalitate trebue revăzută. Nimic nn poate fi mai greșit, decât presupunerea, ca în chestia naționalităților e cu putință o astfel de aplanare, care se producă pace pentru totdeauna, numai să le facem concesiunile de lipsă. Aceasta e cea mai mare greșaîă. Concesiunile dau putere, puterea însă încurajează ia sprijinirea ori-căror pretensiuni. Nici odată nn am pnleă da atâtea concesiuni, ca un factor dușmănos — se zicem curtea din Viena, la caz de un conflict — promițându-le încă și mai mult, să nu-i poată întoarce pe aceștia (pe naționalități) contra noastră. UN1B EA . < - pansa acestei» e tari iimplă. Qri și ce promisiune de natura aceasta eefșce pe socoteala noastră. Și e tare natural, eă pe socoteala sa a pe spatele tieasire al#i pot promite mai mult, decât am pnțeă promite noi înșine. Tocmai acesta e raportul între capitaliști și între țgitatori-țocițiiștă Prin concesiuni așadară nu putem ajunge la nici o ispravă. Nizuința noastră trebue să fie: a face imposibilă agitația, a o despoia de armele, de cari se folosește, iar nici decât aceea, ca noi să-i dăm arme. Prin aceasta încă nu am rezolva nici pe departe chestiunea, — nu e parlament, care să o poată rezolva aceasta fără aju- torul societății — dar am împedecă, ea să nu se înrăutățească și mai mult relațiile de torță. E lipsă de o muncă economică, grea și lungă, ea aceste stări de forță să se în- toarcă spre bine și e de lipsă — cn atât mai vârtos — de a lăți și de a întări cât mai mult cultura magiară. în aceasta zace puterea aceea necuprinsă, de cari se sdro-, besc toate sforțările agitatorilor, și care face neînvinsă supremația magiară.“ Am pus fără comentar aceste șire pu- blicat In fruntea arhișovinistei „B. H.“ — CORESPONDINȚE. Dela B e i u ș. *) — 17 Iulie 1906. în dosul sfintei biserici parohiale, gr.- cat. române din Beiuș, zidită de fericitul oarecând Episcop Ignatie Dărăbant, apoi reparată și împodobită de Marele Mecenat, de vecinică și pie amintire, bunul Episcop *) întârziată. Pavei; din tifosuri străvechi sta ascunsă între »riași ii ===== economice etc................... - ;; <> 0 0 asupra vieții omului $ o * în toate combinațiile, capitale pentru cazul !! “ morții și cu termin fix. asigurări de copii, de ° zestre, rente pe vieața întreagă etc. ere. n Asigurări poporale fără cercetare medicală Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a " capitalului. ’' EOTOTHT mc iMBSÎ. *♦« clopotele găurite re- de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute tn partea superioară — ca violina = cu găuri după figura 8 și pentru aceea au un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechiu, așa, că un clopot pa- tent de 327 kg. este egal in to- nnl unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stătă- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi cu adjustare de fer bătut — ca și spre turnarea de toace de metal. * ♦ 8" Valori asigurate contra in- cendiului.' 90,981.088 coroane. capitale asigurate asupra vieții; 9,125.898 coroane. «* * Dela întemeiate institutului a solvit; o pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 c. petru ca- < * pitale asigurate pe vieață 3,568,863.37 cor. • ► Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: < > Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu ° I. curtea 1. n șt prin agenturile principale din Arad, Brașov, Bistrița f șt Cluj, precum șt dela subagenții din toate comunele t mai mari. f Prețcuranturl ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco BEPATI (21) 3-10. cea BLAJ iea Mini timinerală. Prima colonie de viță de vie de pe ® TÂRNAVA a căreia hroDrietar e FR. CASPÂRI, Mediaș 100, Transilvania, unica în întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă în quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate litera vița de vie fru- * *" moașa și trainică. " Catalog Ilustrat, cu diferite epistole de recunoștință, să ® O trimite gratis și franco. © & (25) 11-20 Aduc Ia cunoștința Onoratului Public că singur eu pot servi cu apa de: 9 & mai excelentă și sănătoasă apă minerală. SALAHOR SIOEBGBE. A APĂRUT: Predici pentru misiuni. Traduse de membrii Societății de lectură, „Inocențiu M. Khin“ R j a Teologilor din Blaj. |ț Această carte în urma felului practic de a vedea și expune ade- vărurile ce le tractează, corespunde pe deplin scopului ce-1 urmărește. % Atât ea instrucție religioasă, cât și ca predicarea cuvântului dumne- zeesc e la înălțimea dorită. —s Constă din 37 coaie 8° și costă 4 cor. 50 fii. s— Se poate cumpăra dela Societatea de lectură „Inocențiu JUicu Clain“, și dela Librăria Seminarială» Tipografia Setniuariului Arhidiecezan. la vara Umil, pe lângă toată seceta mate ce a fost, totuși în —1 J FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. Pe an 12 cor., 'I, an 6 cor., */« 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 19 frc., */, an 9 frc., lf, an 4 frc. 50 cm. Foea apare in fie care I Sâmbătă. ik----- Anul IVI. re Foaie bisericeascâ-politicâ Blaj, 4 August 1906 Tot ce privește foaia să se adreseze la: Re- dacțiune» ți admim- strațiunea „Unirei Zagerțtani: Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia ' oară 10 fii. P_ «13 Numărul 32 LA APROPRIAȚIUNE. în următoarele publicăm puter- nicul discurs a deputatului Dr. luliu Maniu, rostit în ședința din Vinerea trecută, în care resumând plângerile partidului naționalităților reflectează cu mult efect la vorbirile miniștrilor, rostite cu ocazia desbaterii bugetului. Onorată Cameră! Discuția asupra bugetului nc-a dat prilej să atingem acele simptoame politice, cari s’au desfășurat înaintea noastră în decursul acestei des- bateri. în fața acestui proiect de lege ur- mează de sine îndatorirea, ca pe baza acelor simptoame, și pe baza declarațiunilor făcute de dnii miniștrii să statorim baza neîncre- derii noastre față de acest guvern. E foarte natural, că n’avem încredere în acest guvern, pentru-că sunt foarte di- vergente punctele de mânecare și vederile politice, pe cari le nutrește guvernul, și pe cari le nutrim noi în ce privește con- ducerea vieții publi ce de stat. Noi stăm pe baza principiului de liberă desvoltare a popoa- relor; actualul guvern are de țintă alimen- tarea hegemoniei de rasă. în vremea ce noi vrem să ducem la izbândă principiile democratice, guvernul acesta are de țintă perpetuarea dominațiunei de clasă. între astfel de împrejurări distanța dintre noi s’ar părea că nu să poate delătura dacă nu ne-ar sta la îndemână aba- terea de pe terenul egoistic — un mijloc, pe care vi-1 recomandăm foarte călduros — și pe care noi după mărturia istoriei nici odată nu am întrelăsat a-o întrebuința. Dar nu numai principiile politice ne deosebesc, ci și modalitatea, cu care re- solvăm chestiunile controverse. Fapt e, că nu avem încredere în guvern, și când ne esprimăm neîncrederea aceasta, o mo- tivăm cu fapte, o motivăm cu o critică nu tocmai aspră a faptelor guvernului. De altă parte, când guvernul aprețiează atitu- dinea noastră politică, când luptă în contra principiilor noastre, nu prea alege mijloa- cele și adese-ori încearcă să ne facă im- posibili prin apucături meșteșugite, atribuin- du-ne în mod falz enunțiațiuni, pe cari noi nu le-am făcut Binevoiți a scusa espresiunea aceasta, poate prea aspră, dar a trebuit să-o spun tocmai pentru-că vorbirea de curând ținută a dlui ministru președinte e o dovadă foarte caracteristică în privința aceasta. Dacă mi-aduc bine aminte la în- chierea discuției adresei st d. ministru președinte a susținut doue țese. O tesă e, că noi operăm cu gânduri reservate, că nu spunem tot, ce se cuprinde în ținta noastră politică și mai ales, că nu cunoa- ștem programul? în servițiul căruia ne-am angajat, nici mijloacele, cu ajutorul cărora l-am puteă realiza. A doua tesă a dlui ministru president este, că noi suntem în slujba nisuințelor comuniste, și că am dat mișcării socialiste un impuls atât de puternic, încât acesta a ajuns la o forță în- grijitoare. îmi voiu lua deci îndrăsneala. să cetesc declarațiile, din cari di ministru președinte și-a câștigat această impresie, și sunt convins, că cetirea acestor declarații va dovedi eclatant, că dl ministru președinte în cașul de față, pentru ajungerea unui 1 succes parlamentar, a recurs la astfel de mijloace, cari nu sunt vrednice nici de fotoliul, pe care îl ocupă, nici de talentul oratoric, de care dispune. Declarația mea, la care s’a provocat dl ministru e următoarea: „In proiectul nostru de adresă ne-am legat de condiți- unile existente. Tocmai din acest mol r în proiectul, pe care avem onorul a-1 pre- zenta nu am pretins toate, pe cari ne era datorința politică să le pretindem. Astfel, deși ne era datorința politică nu ne-am pretins restituirea autonomiei Ardealului, nici punctul 1. din programul nostru din 1905 ca să fim recunoscuți de individualitate politică. Și acestea nu le-am omis doară, că am fi abstat dela ele, ci fiiindcă ne-am ținut strâns de misiunea acestei sesiuni parlamentare, de problemele acestui parla- ment, cari vor avea să fie baza dezvoltării noastre în viitor. Dar în principiu pentruce ' le pretindem ? pentrucă experința ne-a con- vins, că desvoltarea noastră culturală și economică nu e asigurată - fără drepturi naționale garantate prin legi. Dela DV. depinde, întrucât să se introducă în practică această concepție politică, :căci dacă DV. ne puteți asigura - ceeace eu nu cred — interesele noastre culturale și economice, fără drepturi naționale, dacă nu va fi lipsă ca să ne apărăm aceste drepturi și des- voltarea lor prin așezăminte naționale, de bună samă pretenziunile noastră se vor extinde la trebuințele reale. Dar câtă vreme trebue să privim cu jaluzie procedura celor ce deprind puterea de stat, până când ve- dem, că condițiile desvoltării noastre cul- turale și economice nu ni-se oferă în aceeaș măsură ca altei rase din țară, nu ne putem schimba convingerea, că progresul nostru poate fi asigurat singur numai prin drepturi fundamentale așa numite naționale. On. Cam. Această e declarația, pe baza căreia dl președinte a ridicat acuza. Din această însă e eviednt, că noi nu abzicem. ci susținem programul național și facem din parte-ne numai o concesiune, cea mai mare posibilă, pe care o putem face între împrejurările actuale. Binevoiți a lua în conziderare, că de ce fel de drep- turi ne-am arătat aplecați a abzice pe lângă anumite condiții și pentru timpul de tran- ziție, prin această atitudine a noastră: de drepturile noastre naționale garanționale. . ... (Mișcare). Baloghy E.: Românii n’au drept de esistență națională independentă (Așa-i! în stânga și în dreapta). ’ 0 voce: (în dreapta) Numai un drept de existință, cea națională magiară este în țara aceasta. — Fără îndoială mai este și altul, al nostru, dar abstragând dela aceasta, noi în Casa aceasta vorbim nu numai de lege lată, — (mișcare în dreapta). Prezidentul: Rog liniște! • — .... ci, și de 1 e g e f e r e n d a, prin urmare binevoiți a apreția și din acest punct enunciațiunile, pe cari eventual le facem. Noi susținem On. Cam., că esistență națională nu e numai un mijloc și o mo- dalitate ca omul să se desvoalte, ci este totodată și un scop de sine stătător, căci ea este e’xpresiunea specifică a poporului respectiv; întruparea superiorității lui mo- rale, probabil, singura modalitate pentru respectivul popor prin care își poate va- lidita conform însușirilor sale specifice scopul existinții — nisuința lui spre des- voltarea desăvârșită. Dacă prin urmare noi în antiteză cu trecutul nostru politic, — la care mă voiu mai reîntoarce, — sun- tem aplecați în împrejurările date, a re- nunța la articularea fără amânare în lege a condițiilor primordiale a esistenții noastre naționale, pentru-ca să promovăm prin aceasta resolvarea problemelor ur- gente designate de înalul Mesagiu de Tron și — în condițiile date — să promovăm fericirea țării, cred,că am pășit pe terenul, peste care nu putem trece din punctul de vedere a concesiunilor (Mișcare și ilaritate în dreapta și în stânga). Baloghy E. : Nu cerem concesiuni dela DV. — Să mi-se ierte, dar eu astfel în- țeleg chestia, că și DV. întocmai ca și noi trebue să stăm în serviciul aceluiași scop final politic. Avem de țintă progresul acestei țări, și dacă avem de gând să fim înțeleși reciproc, aceasta n’o putem ajunge, decât dacă ne sprijinim reciproc cu concesiuni (Vii contraziceri în dreapta și în stânga) Baloghy E.: Nu esistă concesiuni re- ciproce. Un glas (în stânga). Nu cerem con- cesiuni dela DV. — Dar o cere aceasta interesul țării, care e mai mare, decât poate și-ar în- chipui dl coleg. Din aceste reiese evident, că contrar observărilor făcute de dl ministru presi- dent, noi suntem în clar cu programul nostru și cu aceea, că cu ce mijloace să poate acela realisa. Și nu mai puțin și cu aceea, că întru cât corăspunde acela lip- selor vieții practice. Abstragând dela toate celealalte proiectul nostru de adresă indi- gitează peste ori-ce îndoială și amănunțit scopurile noastre politice și mijloacele, cu cari voim să le atingem, și prin urmare nu putem fi învinuiți, că am fi nedeciși. O altă constatare a dlui ministru pre- sident, făcută pe baza unor 'cuvinte a prie- tinului meu Jehlicska este, că noi am sta în servițiul unor principii comuniste. Fie-mi permis a receti acele cuvinte, din cari și-a câștigat această impresiune dl ministru president. Dl Jehlicska, adecă a zis: „Este lucru natural, că în lucrurile metafisice nu sunt de acord cu socialiștii, mai mult, nu văd de esecutabilă comuni- tatea de avere, pe cum nici ștergerea averii private, dar văd de lipsă, ca diferența for- midabilă de avere, ce esistă acum în so- cietate să se micșoreze, ca cel puțin în parte să se realiseze acel frumos principiu alui Rousseau „nime să nu fie așa de bogat, să poată cumpăra pe alții, și nime Pag. 248 UNIREA Nr. 32. să nu fie așa de sărac, ca să fie silit să se vândă.“ Din această cspresiune, cred, că nime nu poate să deducă principii comuniste, pe cum nici aceea nu poate afirma, că noi am voi să introducem în viața de stat domnirea principiilor comuniste, sau că noi am sta în servițiul acestora, din contră, chiar aceasta adeverește, că noi stăm de- parte de aceste principii, și că vederile nbastre politice perhorescă tendințele co- muniste. O altă acuză, ce ni-se aduce c, că prin pășirea noastră am dat un mare im- puls mișcărilor socialiste, cari prin aceasta au luat un avânt de tot mare. Dacă pă- șirea noastră într’adevăr a avut acest re- sultat, noi ne bucurăm din toată inima. Și ne bucurăm, pentru-că este datorința noa- stră, să sprijinim toate tendințele politice, a căror principii fundamentali — din punct de vedere a libertății, au aparența de a fi acceptabile,și datorința noastră este să le spri- jinim, dând prilej, ca acestea să se des- voalte, să se întărească, încât să poată adeveri în focul vieții pratice, că într’adevăr capabile sunt ele de a ferici omenimea. Eu On. Cam. am văzut chiar în Franța un ministru socialist, care conducea afacerile comerciali, și am văzut ministru socialist, care sta în fruntea afacerilor militare. Aceasta dovedește, că programul social- democrat are de fapt câteva părți, cari nu se pot pune în practică și de cari trebe se aazică. Ținta noastră este așadar să dăm prilej acestui partid spre a se con- vinge, că principiile acestea nu-s acomo- date pentru binele de obște. După părerea noastră fie-care prin- cipiu politic represintă o anumită putere; represintă o putere deosebită, când prin- cipiile politice sunt susținute de marea massă a popoarelor, când cel puțin în parte interese mari culturali și sociali sunt pendente dela validitarea acestor prin- cipii. Nu trebue să nisuim într’acolo, ca să ne câștigăm puteri esplosive prin supri- marea acestor principii politice, ci trebue să deschidem ventile de siguranță pentru elementele bune a-lc acelor principii, încât acele să poată funcționa, dând prilej în aceeaș vreme să-și câștige convingerea, că ce e bun, ce e realisabil și ce mi se poate aplica în viața de toate zilele. — On. C! Invectivele acestea — cer scuze pentru expresiune, se îndreaptă în contra noastră totdeauna cu gândul re- zervat, că noi nu suntem fii așa de cre- dincioși și de buni ai acestei patrii, după cum s’ar putea pretinde deia noi din punct de ve- ■ dere etic și omenesc. Dați-mi voie să declar, că impresia aceasta a DV. nu arc nici o bază reală. (Mișcare. S’auzim! S’auzim!) Nici odată nu veți putea arăta vreun exemplu din istorie, cu care să dovediți, că noi ne am fi aliat o singură dată cu dușmanii țării. (Strigăte: d’apoi în 1848? Zgomot). - Prezidentul: Mă rog de liniște, știm, dni deputați. ■ — Nu e vremea ca să o analizăm aceasta (ilaritate) mișcarea din 1848 și din partea noastră n’a fost altceva, decât efluxul acelor principii, cari v’au împins și pe DV. în lupta din 1848. (Zgomot. Mișcare.) Noi am pornit din principiul — și aceasta e baza patriotizmului nostru, — că trecutul nostru e legat de această țară întocmai ca și viitorul nostru. (Mișcare. Contraziceri.) Prezidentul: Binevoiți a nu conturba pe orator prin întrerupere! (S’auzim! S’a- - uzim!) ■ : Susținerea Ungariei și în general a Monarhiei Austro-Ungare este o necesitate politică și internațională, atât pentru noi ro- mânii cât și pentru magiari. (Mișcare). Con- știința acestei necesități, și sinceritatea sen- timentelor este punctul de mânccare al n-activității noastre politice. : Dacă noi totuș ne deosebim de DV. în activitatea noastră politică, motivul nu e că noi am fi mai puțin patrioți decât DV., ci că nu împărtășim vederile DV. despre modul cum este de a-se asigură viitorul țării și al monarhiei față de pericolele extern^ între toate împrejurările. Convingereandstră e, că Ungaria, preste tot AustrO-Ungaria.... Madarusz J.; Nu Austro-Ungaria, ci numai Ungaria! Să am iertare, dar fac uz de lu- cruri cari să află în dreptul nostru public. (Mișcare). Intru a încunjura orice neînțălegere । față de obiecțiunea d. coleg deputat Mada- : răsz, trebue să notez, că aici suntem în Ungaria, și că țara aceasta din punct de vedere al dreptului public o recunoaștem ca Ungariă, dar să mi-se ierte, poate nu greșesc când spun că suntem în oare- care comunitate cu Austria. (Mișcare ! și neliniște). Dar nu vreau să mă dimit 1 în discuții de drept public, primesc expre- । siunea pe care o vreți DV. Monarhia aceasta și Ungaria în cadrul acesta are o ■ menire mare. Vreau să arăt cum să poate ajunge, și cum să poate asigură menirea aceasta. Convingerea mea, și convingerea noastră e că baza oricărei existențe nu poate fi decât dreptatea și libertatea. Un- garia și Austro-Ungaria nu-ș poate ajunge ținta sublimă decât împlinindu-și misiunea istorică, pe carea o împlinește de 1000 de ani și carea constă în asigurarea libertății pe sama tuturor popoarelor din acest stat, căci e drept iscălesc și eu părerea că dacă Austro-Ungaria ar fi alcătuită dintr’o rassă unitară, dacă aceste doue state ar putea forma un stat național, poate i-ar fi mai ușor să-și îndrepte viața de stat și ar putea să rezoalvc mai cu ușurință proble- mele cari i-se impun. Dar dupăce stau în fața faptului ca nici Austria, nici Ungaria nu poate fi stat național. . . . (Mare zgomot și contraziceri). Baloghy E.: Ungaria a fost și va fi stat național. Să fim în clar cu coucepția sta- tului național.' Baloghy E.; Noi suntem în clar, DV. vreți să încurcați lucrurile. — Stat național este statul cu o limbă unitară. E sigur că statul acesta nici odată nu va fi cu o singură limbă. Baloghy E.: învățați dară ungurește! - Lipsind condiția aceasta e natural că trebue să căutăm mijloacele cele mai acomodate, cari între împrejurările date să asigure existința țării și a monarhici. între împrejurările acestea nu este altă soluție decât ca statul ca atare în cadrele drep- tului public să asigure libera desvoltarc a i fiește căruia popor. Când însă alcătuirea ! statului sau ecreșcentele vieții de stat îm- 1 pedecă libera desvoltare a popoarelor și a ; indivizilor, Monarhia nu mai are o bază I solidă, căci nu poate crea unitate de sen- ! timente și de interese, care singură c aco- [ modată spre a dezvolta putere în apărare, ■ în fața răului primejdiilor externe, așadară ■ este interesul nu numai a Ungariei, ci a I monarhiei Austro-Ungare și a dinastei, ca j dreptatea și libertatea deplină să se reverse I asupra tuturor popoarelor din țară. I Dar înafară de aceasta ni-se mai | aruncă și acuza că stăm în serviciul anu- ; mitor nizuințe irredentiste că noi în vreme ce vorbim aicia căutăm cu ochii înafară. (Așa e!) ’ Dați-mi voie să declar în modul cel mal hotărît, că afirmarea aceasta și ex- presiunea aceasta folosită față de noi nu are nici o bază reală, căci trecutul nostru : e legat de țara aceasta întocmai ca și sen- ' timentele noastre, aspirațiunile noastre din viitor, vrem să le realizăm aici în Ungaria, ci pentrucă avem bază sigură în țara aceasta, pentru desvoltarea noastră cnlturală și economică. (Zgomot). On, C! astăzi singuraticilc țări nu se deosebesc prin conflniile fizice, ci statele sunt determinate prin comunitatea senti- mentelor și a intereselor. Sentimentele și interesele ne leagă de această țară și nisuim cu toată fiiința noastră spre susținerea țării în întregimea ei. (Zgomot). Trebue să lămurim însă un lucru, și aceasta e chestiunea culturală. DV. doară și așa ați auzit de multe ori și ne-ați luat în nume de rău Românilor, că noi Românii vrem să ne desvoltăm cel puțin in mare parte în lumea noastră intelectuală și de sentimente la sinul culturei românești. De bună samă în privința culturală o facem aceasta și pe viitor, căci nu să poate nega nizuința comună culturală a popoarelor cu aceeiași limbă. Dacă DV. v’ați dezvoltat tot așa de frumos cu ajutorul culturei Engleze, Nemțești și Franceze,dacă n’ați tim- brat drept tradare de patrie, cunoașterea acestei culturi șf dezvoltarea pe baza lor, nu luați în nume de rău dela mine dacă în calitatea mea de român susțin comuni- tatea cu limba și cultura românească. (Zgomot. Strigăte: Bazați-vă pe cultura ma- giară, aicia nu există cultură românească!) Dați-mi voie, legea ne recunoaște de ro- mâni, și eu vorbesc pe baza legii. Ceeti ce ne leagă pe noi de totalitatea românilor, nu e altceva decât nizuința culturală carea și pe DV. vă leagă de cultura altor neamuri din lume, pe carea ați fost capabili să o străplântați, ceea ce c foarte corect (Zgomot). După-cum am zis țările să limitează astăzi prin comunitatea sentimentelor și a intereselor, și dacă ne timbrați de irrcd'en- tiști binevoiți a fi cu atențiune, că unde e salasul irredentismului? ’ . Acolo unde dominează absolutismul, unde să sufoacă ori-ce nisuință naturală, adecă într-o țară unde să suprimă dcsvol- tarea firească a puterilor. Vă pot asigura, că dacă și în Austria ar fi sustat dela în- ceput libertatea, care e singură acomodată pentru desvoltarea uniformă a popoarelor, de bună samă că nici în Austria nu ar fi fost irredentism, după cum nu îmi veți arăta în nici un stat din Europa irreden- tism, în vre-o țară, unde domnește liber- tatea și libera desvoltare a fie-căruia neam. Dacă — eu vorbesc sincer - și DV. vreți să susțineți în noi comunitatea aceasta de sentimente si de interese, cu care am fost în trecut, suntem acum și vrem să fim și în viitor faceți să fie țara aceasta o țară înfloritoare a libertății, terenul de desvoltarc liberă a puterilor, și vă asigur pc DVoastră, că nici unui Român, Slovac sau Sârb nu îi va veni în minte ca să privească în dreapta ori în stânga. (Mișcare și sgomot). Prezidentul'. Rog liniște. Știm. Domnul Ministru president a folosit espresiunca, că guvernul și majo- ritatea stă pe bază istorică, și că nu re- cunoaște drepturile noastre naturale. Eu nu esccpționez părerea aceasta a Domnului Ministru președinte, ci îmi iau îndrăsncala a observa numai că Știm. dl. Ministru Președinte, a expus astfel lucrul, că noi avem csclusiv drepturi naturale, dar nu avem în țara aceasta nici o bază istorică întru nisuințcle noastre drepte. Să mi-să ierte, dar pretensiunile noastre au bază istorică, atât în desvoltarea țării, cât și în instituțiunile ei positive. Abstragând dela aceasta aspirațiunile noastre au desvoltarea istorică, care culminează într'accca, că noi să fim recunoscuți de popor, îndreptățit la liberă desvoltare națională și provăzut cu atributele vieții naționale. Buloyky E.: Nu vă puteți dcsvolta liber? Cum să poate spune așa ceva. (Sgomot). — Dați-mi voie să vă spun că ni- suința după drepturi naționale este poate mai veche în trecutul nostru politic decât în al DVoastră. (Vii contraziceri și ilaritate). Nisuință trecutului DVoastră politic a avut de scop unificarea vieții de stat, susținerea și conducerea statului, crearea complexului vieții de stat, dar pretensiunea, care să se baseze pe motive de rassă națională, da- tează la D Voastră — după cât știu eu — din 1791. (Vii contraziceri.) Baloghy E: Datează dela cucerirea țării. ' U N I H E A Pag 249. M’aș bucura mult, dacă m’ați con- vinge de contrariul și v’aș mulțumi dacă mi-ați schimba cunoștințele, pe cari le-am scos din dreptul public al DVoastră. Inocențiu M. Cilain, un distins episcop ai nostru, a cerut deja în mod foarte ho- tărit la mijlocul veacului al 18-lea, ca na- țiunea română sâ fie recunoscută, ca na- țiune (Strigăte: a cerut numai!) Acelaș lucru îl cere și ,,Suplex libellus vala- chorum.1£ .... Prezidentul-. Rog liniște. — .... în care Românii să adresează dietei din Ardeal și Domnitorului cu rugarca expresă, ca să fie recunoscut ca națiune. Acelaș lucru l-a cerut și adunarea națio- nală din 1848 (Zgomot). Cu aceste am voit să argumentez, că nizuința aceasta a noastră e foarte veche, și că aspirațiile noastre au trecut istoric. Dar presupunând Că nu ar avea și atunci, cel puțin pe baza concepției din veacul acesta, trebue să protestez hotărît în contra faptului, că să disconzideră drepturile naturale, chiar din fotoliul ministerial. Căci deși drepturile na- turali nu pot forma esclusiv baza întru conducerea vieții de stat, dar după cum artistul trebue să revină necontenit la is- vorul îmbelșugat al legilor eterne ale firei. pentru ca să poată produce ceva desăvîrșit, tot astfel în politică și în conducerea vieții de stat trebue să recurgem la drepturi naturali, pentru ca conducerea vieții de stat să corăspundă demnității omului și trebuințelor de liberă desvoltare omenească. Dacă epocele anterioare ar fi desconsiderat dreptul natural, după cum a făcut-o aceasta Știm, dl Președinte, probabil că as- tăzi nu ar esista fotoliul, în care șede acum dl Ministru președinte, și probabil că țara ar ti stăpânită și azi de cutare trimis al sfintei alianțe (Zgomot). Prezidentul: Rog liniște. - Dar nu numai concepția aceasta a gu- vernului diferă esențial de-a noastră ci cu re- gret trebue să constat, că dnii miniștri, cu pri- lejul discuțiilor aparținătoare resortului lor, au făcut deasemeni unele enunțiațiuni, cari într'adevăr nu nu pot stârni încredere în viitor. Va fi destul să mă provoc d. e. la enunciațiunea Contelui Apponyi Albert, dl Ministru de Culte, cu prilejul discuției ivite în acest resort. Aici fiind vorbă de aprețiarea aspirațiunilor noastre juste, când am cerut ca legea de naționa- lități sancționată, să se esecute, a făcut ob- servarea și a dat espresiune convingerii sale politice în legătură cu legea aceasta, că e adevărat, că legea de naționalități nu să esccută. dar motivul e, că posibilitatea ex- primată prin lege are două limite: limita materială și morală. Din capul locului, cred că nu mă înșel, când revoc în memoria On. Camere, că tocmai contele Apponyi Albert, a fost acela, care a argumentat în modul cel mai eclatant, că legile, cari statoresc drepturi, trebue apli- cate în sens estensiv și nu restrictiv. Ori de ce lege ar fi deci vorbă, îndată ce aceasta statorește drepturi pentru complexul popoarelor, nu e permis să i-să pună sta- vile și dacă totuș i-se pun. se comite în- călcarea legii. (Zgomot). Dar abstragând dela aceasta, e cu neputință de admis, ca guvernul să deter- mine limita morală în esecutarea legilor, căci doar limita morală e pendentă de con- cepția subiectivă, iar a face pendentă ese- cutarea unei legi dela concepția subiectivă a unui individ nu însamnă altceva, decât a sancționa neexecutarea legilor. De alt- cum interpretarea dlui ministru e cu totul de prisos, deoarece însăși legea determină limita, când în §-T 1. tratează despre po- sibilitatea guvernării și a praxei admini- strative. Așadar legea însăși fixează ex- pressis verbis ca limită a posibilității praxa administrativă și guvernarea. Când așadar dl ministru merge pe o astfel de cărare, fic-mi permis să declar, că drumul acesta e drumul violării legii. i O altă enunciație a Știm, dl ministru ; e, că în țara aceasta nici legile și nici DV. n’aveți să recunoașteți popoare sau rasse ca subiecte de drept public. Că într’adevăr legea ne recunoaște de subiecte de drept pubiic, reiese chiar din §-ul 1. al aceleia, în care se spune ; ,.toate naționalitățile, cari locuiesc în țară;“ : evident dar, că însă-și legea recunoaște ( naționalitățile. Dar abstragând dela aceasta, i însă-și legea de naționalități asigură mai i multe drepturi naționalităților. . . . ; . . lîaloghg P.: Singuraticilor'. .... : ... însă-și legea spune, că putem I înființa școale, reuniuni, și că chiar limba autorităților legislative e de a se statori în proporție cu numărul popoarelor con- locuitoare. Astfel stând lucrul, nimeni nu poate spune, că legile noastre nu recunosc i naționalitățile, ca subiecte de drept. Mai mult, când cu înființarea bisericii naționale a Românilor și Sârbilor. DV. este inarticulată ; în lege: cum puteți spune că naționa- litățile nu pot fi considerate de subiecte de drept public?1 Ele există ca atari de bună samă. .. vorba e numai, că până unde se extinde sfera de activitate a ace- < stor subiecte de drept? Și aici residă deo- ‘ scbirca dintre noi. DV. vreți să ne-o croiți cât se poate mai strimt, iar noi vrem ■ s'o estindem cât se poate mai tare. Din ( punct de vedere a1 desvoltării țării și a ■ intereselor ei oare ce c mai corect: supri- marca drepturilor sau extinderea lor? Cred că ori-ce om cugetător va fi de părerea, că punctul corect este estinderea dreptu- rilor și nu suprimarea lor. (Aprobări în centru.) Dar st. d. ministru de culte a mai spus ceva. A spus că guvernul actual nu ' se poate purta cu încredere față de noi, când noi cu purtarea noastră nu i-am dat j prilej spre așa ceva. Dacă e vorbă, că cine să dea prilej de încredere cu pur- tarea lui. acel care are în mână puterea sau cei slabi, cred că răspunsul ar fi: numai cei puternici; căci noi cei slabi numai așa i-am da celui puternic prilej să se în- i creadă în noi. dacă am suferi să ne asu- prească și să ne îmbuce. Tocmai pentru aceea, cel puțernic. căruia îi stau la dis- poziție toate mijloacele ofenzive și defen- zive. trebue să facă pașii, cari să ne con- vingă. că putem avea încredere în el. (Așa e! în mijloci. Dar. On. Cameră, enunțiațiunea dlui ministru de justiție este o suficientă dovadă, că actualul guvern nu numai din punctul de vedere al naționalităților, dar nici diu ; punctul de vedere al considerațiilor gene- ! rale nu umbla pe calea, care am aștep- tat’o dela el. ba nici măcar pe calea aceea, pe care Dă', ați așteptat-o. Eu sum un membru cu mult mai modest al casei de- putaților, decât să mă simțesc chemat, ca । să judec din conziderațiuni de doctrine ju- . ridice, punctul de mânecate al ministrului i de justiție în chestiunea libertății pressei. Au făcut-o aceasta și o vor face în j viitor alți membri mai chemați ai ca- merei. Cu toate acestea îmi țin de da- torința să constat, că calea, pe care umblă d. ministru în rezolvirea chestiunii, este : calea reacțiunei. Noi, și cred, că toți cari ' se cugetă, trebue să fiim de părerea, că ! libertății de pressă trebue să i-se dee cel ; mai larg teren. Nici preventiv și nici ul- , terior, nu-i permis a reglementa pressa, i dar mai vârtos nu este iertat să se îm- pedece preventiv aparjția productelor de pressă. i On. d. ministru de justiție, în vorbirea i sa, își.motivează procedura manifestată față de .presă cu aceea că e drept, că libertatea .pressei este un lucru mare și sfânt, i și, după părerea sa, inviolabil, dar, asigu- i rareă libertății de pressă trebue să stee in j serviciul unui scop de-o mai înaltă cuprip- i derc, și că față de fiberfatea pressei trebue L șă se ..apere ..morala. publică . și intereșele ; statului național. Aceasta poate fi adevărat, : .dar DV.. nu veți făgădui, că aceasta vedere I e subiectivă și nu veți tăgădui că concep- I țiunea ființei statului național, pe cum și a i moralei publice, poate să fie feliurită. Căci, । oare sunteți siguri DV., că acela, care azi ■ corespunde moralei publice, a corespuns . și înainte de aceasta cu 100 de ani, și că acela, care corespunde azi, va corespunde oare și după 100 ani? Nici decât, deoarece concepțiunca moralei publice precum și a ființei statului național încă este supusă evoluțiunii șischimbării, Iar ca noi, săcon- credem prin lege unui om, ori cine ar fi acela, aprețiarea, că cineva întru cât cores- punde moralei publice și concepțiunei sta- statului național, acesta, socot, că peste tot ! n’are înțăles, și a face aceasta ar însemna | a supune judecății unuia desvoltarea fi- rească a acestor lucrări. ț Astfel în chestiunea libertății de pressă, punctultul meu de vedere este, că pressei \ să i-sc dee cea mai mare libertate posibilă, ca ăst mod să deprindem publicul, ca el ■ însuși să-și știe deosebi în pressă, ce-i bun, și ce-i rău. Căci în multe state nici pre- ventiv, nici ulterior, nu există regulamente ■ contra pressei, și sunt țări, unde în pressă ! să poate comite lesa majestate, procla- marca republicei, cu un cuvânt atăcarea tuturor atributelor statului, fără a fl produs vre-odată terori zm, și fără a pune piedici în calea vieții de stat. Căci dacă manifestarea părerilor pressei este deplin liberă, atunci însuși publicul învață a face deosebire, că- ror articoli de presă să le creadă, căror । enunțiațiuni să le dee importanță, cari să ■ și-le însușească și cari să le respingă ca pe unele ce sunt rele? Nu există On. C. plantă, care să nu conțină și venin, și în lumea : plantelor sunt nenumărate, cari sunt mor- tal otrăvicioase. Acum dacă cu privire la utilizarea singuraticelor plante s’ar fi luat , dispozițiunipolițiale, atunci poporul nicicând n’ar fi putut dela sine învăța, care plante sunt bune, și care sunt otrăvitoare, dar dacă aceasta să concrede judecății libere a po- ■ porului și bunei sale chibzuințe, atunci i poporul învață, pe care să o arunce laoparte și din care cât să foloșască; și astfel fac și alte ființe viețuitoare. întocmai și în pressă să află multă otravă și materie rea, dar de aci nu urmează, că pressa trebue să o în- cătușăm, că mănuitoriului puterii de stat să-i dăm prilej s’o dirigă după bunul său : plac; ci rezultă, ca să se dee ocaziune cu deplină libertate, ca prin instituțiunea li- bertății de pressă, însăși pressa să instrueze ■ publicul, care producte de pressă să le . privească vrednice de atențiune, și pe cari să le lapede. Și vă asigur, că convingerea poporului cu mult mai bine va alege, ce este pentru sine bun, decât procurorul, ca- : rele în prima linie are în vedere politica și multe alte interese. । Abstragând dela acestea, față de ac- । tualul conducător al portofoliului de justiție > i pentru aceea n’am încredere, căci nu s’a presentat înaintea Camerei cu o atare i ideie, carea de fapt să fie potrivită pentru ameliorarea și promovarea justiției. Căci dl ministru de justiție în total zice numai, că nisuește spre ameliorarea justi- ției. Dar, On. Cameră, eu nu cred, ca este în lume ministru de justiție, care n’ar enunța că scopul său este ameliorarea justiției; lucrul principal este însă, că această ameliorare cu ce fel de mijloace dorește s’o ducă la îndeplinire. Convingerea noastță este, că aceasta altcum a se ajunge, j decât prin introducerea judecătoriei ambu- • lante, — este cu neputință, pentru-că la i noi nișuința poporului de a fi sancționată ; justiția cu anumite represalii, nu se poate : corege altfel, decât Introducând în jurte- I cătorii, instituțiunea judecătoriei ambulante, carea singură poate realiza nemijlocirea si omiterea cheltuielilor de proces. (Zgo- । mot neîntrerupt în stânga și dreapta). * i Prezidentul (sună)': Rpg liniște! j Ar Aura prea .mult, dacă fie-Qarc .poțtfoliuTaș liia uquI câte unul la deSba- ! fere, Dâr să-mi fie permis a constata în ■ generalități, că conducătorii actuali ai mi- pag. 250.L’ N I R E A Nr. 32. nisterelor de interne și agricultură, mai ales cu aceea chestiune nu s’au ocupat, । care chestiune în zilele noastre este de cea mai mare importanță, iar asta nu este alta, decât chestiunea emigrării poporului și tot de odată modalitatea de-a împedeca primejdiile mari și perderile economice, ce isvorcsc din emigrarea poporului. Eu regret din inimă, — și chiar aceasta este una dintre căușele, cari nu mă lasă să fiu cu încredere față de acest guvern, ; — că membrii acestui guver să ocupă cu alte chestiuni, și nu se nisuesc a sana și împedeca greșeli și scăderi, . cari cu ușurință pot duce această țară la marginea prăpastiei. Atare este emigrarea. Această chestiune numai pe cale iustituționară să poate resolvi cerce- tând căușele emigrării. (Sgomot). Poate că pe DVoastră vă plictisește, dar aceasta este o chestiune cu mult mai importantă, decât să se poată comite marea greșală, ca în cursul unei desbateri de-o săptămână o singură interpelare, să nu se facă în interesul acelora, cari, părăsindu-și pământul patriei și moșiile Strămoșești, sunt siliți să ieie lumea în cap, din causă, că insti- tuțiunile acestei țări nu sunt potrivite să le asigure traiul de toate zilele. Causa emigrării este, că traiul se scumpește, iar isvoarele de venit scad. în urmarea accastcia, care poate fi chemarea noastră? Aceea de-a mări isvoarele de câștig. Iar aceasta nu să poate ajunge altcum, decât esclusiv dacă vom îmbunătăți câștigul de vară al poporului, și vom da prilej să câștige și iarna. Dacă vom con- sidera, că agricultorul lucră patru luni, și din câștigul acestor patru luni trebue să se susțină două-spre-zece luni, atunci să nu vă mirați că acel agricultor emigrează; și mai vîrtos să nu Vă mirați, dacă și în acest câștig de patru luni este espus unui jaf adevărat. Deci on. Cameră, de-oparte trebue să le facem cu putință un câștig de iarnă, iar de alta trebue să nimicim mijloacele, cari le împcdecă sau le micșo- rează câștigul de vară. Trebue să regle- mentăm contractele secerișului. Căci dacă încheiăm contracte private, atunci, ca acelea să fie esecutabile, mai întâiu trebue să se pornească proces, apoi trebue să se aducă sentință și încă nici sentința nu-1 poate . obliga pe om, ca personal să îndeplinească ceva servițiu, ci numai ca să presteze ecui- valcntul real al aceluia. Contractele de ; seceriș, însă, sunt provăzute cu atare sanc- { țiune, încât muncitorul fără ori-ce fel de | sentință judecătorească este obligat la în- ' deplinirea personală a muncii cu asistență i gendarmărească. (Sgomot). Sanarea ace- steia nu poate fi alta, decât, că aceste contracte înainte de a să provede cu clausula executivă, să fie revizuite prin mediul chemat spre aceasta, căci a prevedea cu sancțiune atari contracte, din cari muncitorul are la zi numai 30 cr. câștig curat, e tirănie (Strigăte în stânga: ‘ Nu cunoști împrejurările!) Le cunosc foarte bine, câștiga 30 cr.! Aceasta este neapărat de lipsă, dacă . vrem să ajungem... . (Sgomot). jwijt Prezidentul'. Rog liniște. — ... Ca în această țară nime să nu să tânguiască de o tractare nedreaptă. Dar înfară de acestea colonizarea co- rectă este mijlocire, care poate împedeca emigrerea, mai departe scutirea de dare al minimului averii. 4 Nu pot atrage în destul atențiunea . On. Camere și a On. guvern, nici . asupra împrejurării, că fără introdu- cerea apărării căminului nu să poate împedeca în țara aceasta emigrarea. Căci . emigrarea de-o parte o provoacă puțină- tatea câștigului, iar de altă înglodarea în datorii. Chiar pentru aceasta apărarea că- minului este chemată să împedece înglo- . dările în datorii, și să asigure inexpugnabil c pentru toți moșia strămoșească ca cel mai . sigur izvor de trai. Nu doresc a mă ocupa mai pe larg cu singuraticele portofolii, țin însă a face la enunciațiunile dlui premier, ca ministru de finanțe, câteva reflexiuni scurte. Ca un resultat luptelor politice din urmă a fost salutat scutirea de dare a minimului de esistențâ, și darea progresivă. Deci cu încordată așteptare am întimpinat enunția- țiunea. ne care premierului țării, ca ministru de finanțe, privitor la estinderea și modul realizări acestor reforme de mult dorite. Enunțiațiunile de deunăzi ale dlui premier, însă, m’au atins deprimător, căci pros- pectul, care ni-l’a oferit în aceste chestiu- । ni, nu a corespuns așteptării, cu carea nu | numai noi, ci întreagă opiniunea obștească ! a prvit în fața lui. i Părerea dlui ministru de finanțe în j această chestiune este, că progresivitatea nu să poate introduce la dările reale, ci numai la darea de venit. Nu aflu cu totul i limpede această enunciațiune, căci mai în- tâiu de toate conceptul dării reale și a dărilor personale nu este în destul de । marcat în definirea sa. Dar să luăm es- | presiunea de dare reală, așa pe cum este obiceiu a să înțelege, că adecă, sub dare reală înțelegem darea, care privește un oare-care isvor de câtig sau un oare-care obiect de avere. Astfel, dacă vom lua | lucrul așa, darea progresivă nu Vă putea i fi introdusă la darea de pământ, la darea | de casă, la darea chiriilor de casă, la dă- > rile întreprinderilor de industrie la darea capitalelor, intereselor și carnetelor, la darea de câștig, care de asemenea să referește la industrie. întreb dară, unde va fi atunci darea progresivă? La darea de venit, cu [ care vrea să înlocuiască On. d. ministru de finanțe aruncul general după darea de venit. Astfel eă dacă On. d. Ministru de finanțe va introduce darea progresivă, așa pecum a pus-o; în prospect, vom ajunge acolo, că aceea va fi aplicată numai la o mică parte a dării de câștig de a III-a I clasă, și la darea de câștig de a Il-a clasă, 1 și în afară de, aceasta la darea de venit, i Cu alte cuvinte, pe calea aceasta vom | ajunge, On. Cameră, acolo, că în locul i aruncului general, după darea de venit, ; vor introduce darea de venit, și la darea ■ de venit va fi principiul progresivității, va rămâne însă darea, carea apasă esistențiile mici și le împcdecă fericirea. Dacă la darea de pământ guvernul nu vrea să introducă progresivitatea, fie-mi permis a indigita, că atunci în privința asta, guvernul actual e mai retrograd de cât marea parte a agrariilor, căci un distins i bărbat al agrariilor, — dacă îmi aduc bine aminte, — în anul trecut a zis că și la darea de pământ primește darea progre- sivă, dar numai până la un anumit maxim de dare, așa că acest agrar propriaminte । a devenit adictul dării degresive. La tot I cașul așa dară stă cu mult mai aproape ( de pretensiunea noastră, decât actualul guvern, care pe terenul acesta este ho- tărît reacționar. Pe lângă un asemenea sistem, On. Cameră, darea progresivă nici un bine nu poate aduce. Pe lângă un asemenea si- stem, minimul de avere nu-i altceva, decât un sistem de dare, ce pe existențiile mai mici îi scutește de cel mult doi-trei floreni, lucru, care așa cred, este un prea mic preț al luptei, pe care DV. a-ți desfășurat-o în chestiunea aceasta. Nu vreau să vorbesc pe larg; despre multe chestiuni am făcut mențiune, a căror desbatere este cu mult mai importantă, decât a perora despre alte lucruri glăsui- toare. Nu vreau să întru cu deamăruntul în meritul chestiunilor, căci și așa nu peste mult vom aveâ prilej de a ne ocupa aici în cameră cu acestea chestiuni în mod te- meinic, și în afară de ori-ce neînțelegeri. De data aceasta mă mărginesc în total numai la accentuarea faptului, că noi atunci când ne arătăm neîncrederea față de acest guvern, lucrăm după cea mai । bună convingere a noastră, și anume pentru- 1 că noi nu dorim nimic, ce n’ar fi just, nu pretindem nimic, ce purcezând din resonul acestui stat, politicește nu ar fi cu rost, și noi toate câte le dorim și le vrem, Vi le spunem DV. sincer, pentru-că DV. să vedeți limpede chipul, pe care vrem să Vi-1 presentăm și calea, pe care înaintând, sigur se poate promova fericirea acestei țări. Eu în activitatea acestui guvern văd oare-csre progres; văd că în unele lucrări și manifestațiuni ale sale sunt și concep- țiuni de acelea, pe cari la guvernele de mai înainte nu le-am experiat. Dar lip- sește concepția de-o cuprindere mai largă. E o petecire numai, dar mi-e teamă, că după cusut să Vă rumpe. Dar să-mi permiteți, DV. pe cum și noi, nu putem avea alt scop, decât a ne strădui spre fericirea popoarelor acestei țări. Deosebirea între noi este numai aceea, că drumul, pe care DV. l’ați ales, nu este pregătit cu mijloacele modeme ale ideilor umane, acela nu este un drum de țară, ci numai o îngustă cărare, care foarte ușor poate duce spre perzare, și chiar pentru aceea noi pe DV. pe această calc nu Vă vom urma. On. Cameră, noi față de acest guvern nu avem încredare și în urmarea acesteia proiectul de lege nu-1 votăm. (Aprobări pe băncile naționalităților.) , , ! Jab! «1 î n ști i nțafe. Se aduce ia cunoștința onoratului pu- blic rotnân. că cursurile „Șjoalei neutru economia și industria de casă" pentru anul școlar 1906/7. se vor începe în 15 Sept n. îu anul școiar 1906/7. va funcționa atât secțiunea economică a școalei. cât și cea industrială. 1. Instrucțiunea secțiunii economice, care stă sub conducerea d-șoarei Veturia Papp, va cuprinde: a) Învățământ practic: pregătirea bucatelor și a pânciț conservarea legumelor și a poamelor; curățirea și ținerea în ordine a locuinței; grădinăritul; spălatul, călcatul și Îngrijirea rufelor; confecționarea rufelor; b) învățământ teoretic: economia de casă, ehemia bucătăriei, contabilitatea, igiena. îngrijirea bolnavilor; literaluraromână. Elevele, ai căror părinți sau îngrijitori nu sunt în Sibiiu, au să locuiească în edi- ficiul școalei. Strada Baier Nr. 1. (edificiul „ Albinei"). Se vor primi numai eleve, cari au împlinit 15 ani și au terminat cel puțin școala elementară. Instrucția va fi exeluziv în limba ro- mână. Se va conversa însă și în alte limbi, în deosebi în limba magiară și germană, dar numai în pauză și la masă. Taxele prescrise: 1. Fie-eare elevă in- ternă va avei să solvească o taxă lunară de K. 50—, din care se vor achita spesele efective ale școalei, cu escepțiunea remnne- rațiunii instructoarelor, pe care o achită reuniunea din ai său. 2. Fie-care elevă externă va aveâ să solvească o taxă lunară de K. 40.—, pentru care va primi și amiaza și ojină. Taxele sunt a se solvi tot pentru trei luni anticipativ. în caz, că o elevă înscrisă deja între- rupe cursul fără motive acceptabile, e da- toare a despăgubi reuniunea pentru fie-eare lună a anului școlar cu câte K. 10- — . Elevele interne au să aducă cu sine: saltea, plapomă, 2 perini, 2 schimburi pentru pat Vs dnzină din rufele necesare. 6 șter- gare pentru bucătărie, piepten, perie pentru cap, perie pentru dinți, hainele necesare. Șorțurile pentru bucătărie și-le vor face ele- vele însă-și; dar șorțuri pentru casă au să aducă cu sine. Cursul se începe în mod regulat la 15 Septemvrie n. și se termină ia 15 Iulie n. II. Instrucțiunea secțiunii industriale, eare stă sub conducerea d-șoarei Alexan- drina Țeranu, va cuprinde: cusut, croit, împletit cu mașina, tors și țesut.' Nr 32.UNIREA Pag. 251. Elevele pot fi interne și externe. Cele interne vor aveă să aolvească pentru între- ținere o taxi lunari de K. 50— și didactru lunar de K. 10'—. Elevele interne au să aducă cu sine: saltea, planomă, 2 perini. 2 schimburi pentru pat. W duzini din rufele necesare, piepten, perie nentru cap, perie pentru dinți, hainele necesare. Cursul se începe în mod regulat la 15 Septemvrie n. și se termină la 15 Iulie n. Pentru amândouă cursurile informațiuni se pot ori nil dela conducătoarea șeoalei, d-șoara Veturia Papp, Sibiiu. Str. Baier Nr. 1. Comitetul «Reuniunii fem. rom- din Sibiiu tu chestia organizării clubului parla- mentar al partidului nostru național ni-8ă comunică următoarele: 1. Deputății dietali aleși pe baza pro- gramului partidului național român, constitue un club politic parlamentar. 2. Fie-care cetățean din patrie, ade- rent la programul partidului național român, poate 8ă fie membru estern al acestui elub. 3. înscrierea membrilor să începe cu nublicarea acestui concluz. și să îneheie cu sfârșitui lunci Septembre a. e. 4. Pentru acoperirea speseior clubului, fie-care membru trebue să contribue cotiza- țiunea statorită prin hotărirea clubului. De astă dată să fixează 12 cor. la an. 5. După înscrierea membrilor, să va supune desbaterilor unei adunări generale, proiectul de organizație In toate detaiurile sale. 6. Coaiele de subscriere, cu cotizațiile membrilor esterni ai clubului, sunt a să tri- mite J>up,dresa unuia din Dnii Dr. Teodor Jhrohul îl: Dej, Dr. Coriolan Bredicean în . w j, or. loan Sueiu în Arad, Dr. Aurel Vlad în Orăștie. 7. La sfârșitul lui Septembre a. c. membrii clubului vor fi Invitați la conferență îu Budapesta. în chestia organizării clubului. Budapesta. 5 Iulie 1906. George Pop de Săsești, Dr. Teodor Mihali, 1 Dr. Vasile Lucaoiu. i hm Expoziția română. Excursia aranjată de noi pentru vizitarea expoziției române pleacă din Blaj, Duminecă noaptea la 19 August n. c., întâlnirea va fi la Brașov. Plecarea din Brașov, Luni dimineața in 20 crt. la oarele 11 35 min., sosirea in București la 8 oare 5 min. sara. -u :< Taxa de călătorie e 35 coroane, pentru care excursioniștii primesc bilet de clasa a IlI-a dela Predeal— București și înapoi, cuartir și cost pe 3 zile, vizitarea gratuită a ex- pozițiunei si arenele romane. Insinuări se primesc până la 15 August n. dim. .trimițând taxa. Houtățu întră mărirea Iul Dumnezeu. In ziua doua de Rusalii a sfințit arhidiaconul G. Șuta îu comuna Tămâia 4 cruci, ridicate curat din oferte benevole a credincioșilor în suma aproape de 400 cor. Din numă- roasele oferte, este mai remarcabil ofertul de 96 cor., drept spese legale alor 8 cărăuși, cari au vectnrat ia alegerea din Cărășeu 44 alegători români, fostului candidat de ablegat părintelui Constantin Lucaciu. Acești 8 credincioși și anume: Nuț Rus, Georgiu Marchiș T. N.. Nuț Pod. Gavrilă Bușecan. V. A, Nuț Bușecan. V. A.. Georgiu Gitta a Simeon. Georgiu Jurge N.. Georgiu Cbiș Ț. suma întreagă primită o au donat pe scopul indicat, fără ca cineva 8ă-și fie re- ținut nici un fiier. Mai în colo oferte mai mari au făcut; Andreiu Nistor 43 cor., Văd. lui Andreiu Maxin 43 cor., celelalte sunt oferte mai mici, dela mai mulți credincioși. Despre aceste donațiuni s’a luat act revăzut prin protopopul districtual și ca document depus în arhivai parohial. Tuturor mari- nimoșilor contribuitori și pe această cale, li-se esprimă mulțămită. Tămâia, la 6 Iunie 1906. — Romul Marchiș, paroh gr.-cat. fondurile arhidieoezane. Se constată primirea următoarelor sume: Internatul de fetițe’. Florian Petran. Almaș, cor. 15.— Augusțin Marcu. Ciumbrud cor. 8.— Simeon Marcu. Gârbova-inf.. eor. 8.— loan Boeriu, cor. 25.— Alea. D. Do- nescu. Vaslâb, cor. 10.— Nicodim Rusu, Vaaiâb. cor. 5.— Alea. Papiu, cor. 56.— colectate în ioe de cunună pe mormântul ren. Silvia Arieșan, — loan Micu, Seveatreni, eor. 7.— Izidor Butnar. Roșia, cor. 6 Fondul subsidiar: Engen Șancu, Cu- teiuș. cor. 9.—■ luliu Socol. Cean, cor. 5. Masa studenților: luliu Socol, cor. 5.— Dr. Emil Târnăvean și soția, cor. 20.— Intru amintirea repaus. Dem. Racoțan. B 1 a j, 31 luliu n. 1906. Cassa centrală' arhidiecezană. Concurse. Societatea «Transilvania*, fundată în 1867 pentru ajutorul studenților și elevilor meseriași români din Transilvania și părțile ei, publică concurs pe ziua de 1 Septemvrie n. 1906. pentru următoarele două stipendii: a) Stipendiul «Al. Papiu Ua- rian" de 1800 lei anual nentru studiul știin- țelor politice și de stat, combinate eu finan- țele și economia politică; b) Un stipendiu de 800 lei anual, pentru filosofic. ia una din facultățile ungare. Condițiunile ce tre- bnese să Întrunească concurenții pentru sti- pendiul «Ai. Papiu Ilarian" sunt: Să aibă titlul de doctor în drept la una din facul- tățile ungare. Pe lângă titlul de doctor, vor mai presenta, actul de naștere, cu care Bă dovedească, că este român și n’a ajuns etate de 30 ani, eeriifieat medical, ea se află pe deplin sănătes. Stipendiul se acorda pe timp de doi ani începător cu anul școlar 1906 —1907. Studiile le va urma în Ger- mania și de preferință la Berlin. Condi- țiuniie pentru stipendiul de 800 lei sunt: Testimoniul de maturitate, Actul de naștere. Actul de paupertate autentificat de notarul public sau de o altă autoritate comnetintă. Certificat medical că este pe deplin sănătos. La acest stipendiu, vor fi preferiți acei dm eoncuienți. cari vor proba că sunt pregătiți și pentru ramura științelor naturale. Sti- pendiul se acordă cu începerea anului școlar 1906—1907. pe tot timpul cât durează cur- surile, după regulamentul facultății, unde va urma studiile. Cererile se vor adresa d-lui G. Missail, președintele Societății, strada Grațioasă, 2 până în ziua de 25 August n. Ori-ce cerere sosită după data mențiouată mai sus, se va considera ca nea- venită. Concurenții, cari vor reuși și vor dobândi stipendiul, sunt obligați a trimite comitetului la finele fie-eărui semestru școlar certificat de freenentarea cursurilor și pro- gresul obținut la studii, resultatnl fiind ne- gativ, i-se va retrage stipendiul. De ase- menea vor da obligațiune autentificată de notarul public, prin care se îndatorește a rămânea în patrie după terminarea studiilor, în cas contrar, vor fi urmăriți pentru ram- bursarea sumelor cheltuite pe tot timpul stu- diilor. București, 23Iulie 1906. Comitetul. Convooaro. Onorații membri ai desp. Reghin ai ,Asociațiunei pentru literatura română și cultnra poporului român", pecum și toți sprijinitorii acestei instituțiuni, sunt Invitați prin aceasta a lua parte la adu- narea cercuală, ce se va țineâ la 10 August u. 1906 îu pavilonul din parcul orașului Reghinul-săsesc. — Desp. XII. «Alba-Iulia“ al „Asocia- țiunei pentru literatura și cultura poporului român". își va țineâ adunarea cercuală or- dinară, Duminecă în 12 August n. 1906. In comuna Teiuș. Petreceri. Societatea meseriașilor din Blaj, invită ia petrecerea de vară, ee va aveă loc Duminecă în 5 August n. în sala de gimnastică a gimnasiniui din Blaj. Asigurați-vă! Acesta e cuvântul aproape poruncitor, ce trece ca un fulger prin urechile tuturor, ne atinge mintea și face să se deștepte voia, gata de a-1 urma. Asigurați-vă pentru ceasul morții, ea să aveți cheltuielile necesari pentru îngroparea voastră; asigurați-vă viața, ca să puteți lăsa urmașilor voștri o mică avere, pe care altcum n’ați fi putut-o cruța; asigurați-vă pentru vremea, când puterile voastre slăbind, nu vă veți mai puteă câștiga pânea de toate zilele; asigurați-vă copilele voastre, ca să aveți ee le da zestre. în ziua cununiei; asiguiați-vă grâul, fânul și toate edificiile câștigate cu osteneală îndelungată, pe cari nn chibrit, un joc de copii, ie poate preface în prav și cennșe. Iată câte-va pilde, cari așa de mult spun: în Baia-mare s’a asigurat în 1 Febr 1905. un bărbat de 28 de ani. Un an în urmă se bolnăvește de influință. și moare în 13 Febr. 1906. Plătise cor. 130.— pre- miu, însă eu această sumă neînsemnată a asigurat erezilor sei cor. 5000. bani gata, cari au și ridicat acești bani cn mulțămită dela banca de asigurare „ Transsylvania“ din Sibiiu. — Informații dă și redacția foii. Mulțămită publică. Cu ocasiunea pe- trecerii aranjate îu Copalnie-Mânăștur. la 15 Iulie n. au binevoit a sunraBolvi urmă- torii domni: Părintele Dr. Vasile Lucaciu 30 cor. Dr. loan Tatar 2 cor. Sonica Oltean 1 cor. Dr. Gavril Buzura 3 cor. loan Chin- driș 1 cor. loan Petruț 1 eor. Aiesin Latiș 2 cor. Vasile Muște 1 cor. loan Oltean 3 cor. Dr. Victor Nyilvan 6 cor, Aurel Pop 1 cor. Andreiu Pop 2 cor. Demetriu Ciontea 4 cor. N. Câmpian 2 cor. Dr. Victor Colceriu 2 eor. Augusțin Pop 2 cor. loan Brândușan 2 eor. Primească marinimoșii domni și pe aceasta cale cele mai mari mulțămite. Au incurs de tot 391 cor. din cari subtragându-se spesele în suma de 264 eor. 88 fii. au rămas 126 cor. 12 fii. care sumă s’a dat în mâna curatorimii din Rușor.— Vasile Botha, cassar. . Necrolog, f Silvia Alma Petran, fostă elevă de clasa Il-a civilă a internatului „Pavelean" din Beiuș. după un morb înde- lungat și conzumător, suferit cu resignațiune creștinească și împărtășită cu s. sacramente ale muribunzilor, a renausat ia 24 luliu a. e. în frageda etate de 14 aui. Odihnească în pace! » îMio Posta redacținnli. N. B. De astă dată nu să poate t Motivele, credem, că Ic cunoașteți și dvoastră. Luncanii. Un apel așa lung, împrăștiat In broșură tipărită, de ce l’atn mai reproduce și noi, mai ales când autorii ni’a necunoscuți. Mai multora. Vă rugăm de răbdare, vor urma ne râud toate. . , , , ' . ’ ‘>înttys • în prăvălia de băcănie, colo- niale, etc. VtPOP din Blaj se primesc doi învățăcei români din casă bună, cari pe lângă limba ro- mână să mai știe vre-o limbă. Pag. 252. U N IR EA Nr. 32. PARTE SC11NȚIF1CÂ-L1TERARÂ. Spiritismul. (Continuare.) Activitatea aceasta extraordinară a inconștientului, Wickede, și după el Gutberiet, o constată și în somnul natural. Aci de multe ori vorbim fluent o limbă, pe carea de-abia o cunoaștem, iar In limba maternă facem figuri și întorsături, pe cari nu le putem face în starea de trezie. Explicarea aceasta a scrisorii automatice pe calea sugestiunei o admite și Camil llamtnarion, vestitul astronom francez. El încă fusese spiritist și încă mediu vorbitor până îu Iunie î 899, și scri- sese mai multe cărți astrohomico-spiritiste, ba dictase chiar și lui Allan Kardec o carte întreagă, despre care el credea, că ar fi dictat-o din inspirațiunea spiritului lui Galilei. în Iunie 1899 însă o rupe cu spiritismul, și scrie un articol în „Annales Politiques et Litteraires*, că: a greșit când a servit spiritismului; și a greșit când a dictat iii ședințele lui Allan Kardec o carte întreagă, ca inspirată de spiritul lui Galilei: Zice mai departe, că întreg spiri- tismul, dacă nu se basează cumva pe rătăcire, de bună samă, ca se bazează pe sinamăgire, și ne cum, în general vorbind, medii sunt cei ce cugetă, vorbesc și scriu, influințați de personalitatea proprie; întocmai așa a stat șt el sub autosugestiune, și dictatele presupuse ale spiritului Ini Galilei n’au fost altceva, decât fructele vieții sale psihice. l) — Și deja înainte de el ne făcea atenți la aceasta dl Hașdeu*): „Iscălitura (dela scrisorile automatice) se da- torește totdeauna sau aproape totdeauna auto-sugestiunii lui medium, afară numai de cazul când ea reproduce întocmai modul, cum sub- scriea reposatul". Să trecem acum la formarea literelor din scrisoarea auto- matică. Formarea acestora Gutberiet o explică analog cu cuprinsul scrisorii. Căci e constatat, zice el, că noi în urma dedării înde- plinim anumite lucruri fără să fim conștienți de ele. Așa de ex. mergând, involuntar ne ținem equilibrul, când se schimbă suprafața pe care umblăm. Tot așa se întâmplă și când scriem, cetim, cân- tăm, etc. în cazurile acestea formăm și culegem literile, respec- tive dăm tonurile, fără să ne cugetăm la ele; pe când altul, care nu e așa de dextru se cugetă mai întâi asupra literii, etc. Și s’a constatat și la câni, că chiar și dacă li-se iea creerul cel mare, centrul imaginelor conștiente, ei încă tot mai morăie pe câtva timp, dacă îi lovim. Aceasta provine din dedare. Lovitura noastră produce în el o impresie oarecare, fie cât de debilă, fără să treacă impresia aceasta în creerul cel mare. Tot așa se întâmplă și cu formarea literilor în scrisoarea automatică. Ele se formează, fără ca omul să fie conștiu de ceea ce face. Tot cu ajutoriul inconștientului explică Gutberiet și vedenia, ce o are mediul: de a vedeă spirite, de a le auzi șoaptele, și de grăi cu ele. Exemple analoage avem tn vis, când ne întâlnim cu fel de fel de ființe reale ori închipuite, vorbim cu ele, le auzim vorbele, și le credem reale, căci numai rare ori se înâmplă să fim conștii îu somn, că e vis, și nu realitate. Răspunsurile, pe cari le dau mesele prin bătături, le explică așa, că: dacă și numai unul din experimentatori-ar ști răspunsul la întrebare ori s’ar aștepta la el, pulsațiunile mușchilor acestuia ar fi de ajuns să dirigeze bătăturile ori arătătoriul literelor, când se formează lanțul. Elevarea mediUăr'tn aer Gutberiet nu o vede imposibilă pe cale naturală, dacă să iea tn socotință puterea cea mare, ce o de- prinde sufletul asupra trupului. Infiuința aceasta extra-ordinară a sufletului se manifestă în somnambulismul natural. Aci vedem că Itmitîcul umblă pe coperișe și pe părcane, fără nici o sfieală ori groază de a cădea, cu toate că treaz fiind nu s’ar încumeta la "ăȘa ceva. Celelalte fenomene spiritiste însă, cum ar fi: mișcarea și ri- "4icarea obiectelor de sine, sunetele, schimbările de pond ale cor- . purilor, fenomenele aportului, flăcările și r globurile luminoase; ma- terializările, fie ele perfecte ori imperfecte; scrisorile directe; in- fluința asupra busolei și asupra dinamometrilor; Străbaterea' unor corpuri pîntr’altele: Gfifberlet recnnoaște, că în stadiulde astăzi ’) -84. *) „Sic cogito". pag. 1'58. al științelor nu se pot explica pe cale naturală. Motivele sunt: Pentrucă „infiuința sufletului în afară de trup e cu neputință", și de asemenea „e eu neputință infiuința lui in depărtare*. Dar, adauge el, că multe din fenomenele acestea sunt falze. și de multe ori e și sinamăgire la mijloc. Dacă totuși ar fi adevărate faptele i acestea, și nu s’ar putea explica de locul locului pe calc naturală, i atunci trebue să recurgem la ființe, cari sunt afară de om, și cari I nu pot fi alte, decât spiritele rele. Aceasta, zice el, se poate de- : duce din natura fenomenelor spiritiste, și din opoziția ce o face ' spiritismul religiunei creștine. ’ Hipoteza aceasta a lui Gutberiet, dacă luăm în socotință numai fenomenele făcute în prezența mediului; și din acestea iarăși numai i pe acelea, pentru explicarea cărora s’a Introdus, în multe puncte j e admisibilă. Dar dacă luăm în considerare și molestările spiri- : tiste, ori chiar și numai fenomenele de mai sus, pe cari voia i să le explice ei. și le examinăm mai de aproape, ea se dovedește de nesuficientâ pentru explicarea lor. a) Și aievea noi avem și fenomene spiritiste fără mediu,— vorbesc numai despre acelea de cele, cari presupun inteligința, căci numai cu explicarea acestora se ocupă Gutberiet. — Acolo avem de ex. cazul din mănăstirea din Turin. Al cui inconștient a fost, | cel ce rostiă cuvintele: ,Nu vreau ca sora N. să depună voturile”? ! Al cui inconștient a fost cel ce întreba pe arhiepiscopul, că ce caută acolo, și care mai apoi a început să-l înjure pe el și pe secretariul său? De bună samă că nu inconștientul noviției, și nici al celor- alalți, pentrucă aceștia nu se așteptau la atari răspunsuri, și apoi chiar și când s’ar fi așteptat, încă tot nu s’ar fi putut auzi cuvinte. Halucinația indivizilor, adecă a arhiepiscopului, secretariului, novi- । ției, superioarei și a confesariului, încă nu se poate presupune, । pentrucă nu pot să halucineze mai muiți inși în aceeași forma. Ar fi putut de ex. sa i-se pară arhiepiscopului, că ar auzi înjură- turile, — presupunând, că s’ar fi cugetat ia ele, — dar a fost imposibil, ca aceleași înjurături să le audă și fi) Acum să trecem la explicările lui G I la scrisorile automatice. Conținutul acestora ; autosugestiunea mediului. — Aceasta în multe cazuri e adevărat, i și de aceea și făceam eu observarea la clasa a VHI-a a fenomenelor : spiritiste, zicând că nu mă ocup cu scrisorile automatice, pentrucă ; ele în multe cazuri pot fi înșelăciuni sau sinainâgiri. Dar nu e j adevărat, că scrisorile automatice totdeauna ar proveni dela incon- i știentul sau autosugestiunea mediului. Pentrucă avem destule ca- । zuri, când mediul n’are nici idee despre comunicațiunea, ce o face, j și despre limba în carea scrie. De exemplu --ei-ar servi dl Hașdeu ' în locurile citate cu mediul Cosmovici. Dl Cosmovici n’avea nici idee de limba ruseasscă, în carea a comunicat dlui Hașdeu, să ; vadă de „Magnum Etymologicum Romaniae". De asemenea n’avea nici o cunoștință despre cele nouă stele și despre bunica evreică a dlui Hașdeu, căci dl Hașdeu nici fieei sale nu-i spusese nimica, despre neamul bunicei sale, până fusese în viață. Comunicările de soiul acestora, nu pot proveni așadară dela inconștientul sau auto- i sugestiunea mediului, căci dacă n’ai nici o cunoștință într’o direcție oare care, inconștientul, pe care noi l-am chema fantazie, nu poate să fabrice nimica tn direcția aceea. în ce se ține de formarea literelor din scrisoarea automatică: aceasta însă se poate admite până la un loc, adecă până acolo unde-i vorbă despre dedare. Și așa noi vem putea forma literile cu cari ne-am dedat, și fără să fim deplin conștienți, dar nu vom putea forma litere din nn fel de scrisoare, pe carea nici nu o cu- noaștem. y) Vedenia, ce o are mediul, dar numai el, despre lucruri și persoane, pe cari alții nu le văd și nu Ie and, poate fi efectul autosugestiunii, dar dacă acestea le vor vedea și le vor . auzi și alții, atunci nu mai poate-fi ’votbă de autosugestiune. Pentrucă nu se poate, ca la mai-muiți inși, cari nu știu nimica anul de i altul, să li-se pată într’o formă unul și. acelpș lucru fuchipuit. ceilalți. jAnt pr&tâi n0con8ervare țVa' urmă) oH Nr. 32 UNIREA Pite 253 * Dracul în' școală, Povestire poporală, tradusă după Bolanden de i—■ Augustin Paul. 0 (Continuare . 13 * Invitatul se ridică ca înțepat, își dădii capul cu mândrie spre ceafă și măsură su- rizând pe mesager din creștet până în tălpi „La Sfinția Sa? Cine-i acesta? „Parohul nostru11, respunse mirat omul . JU-u „Părintele are să-l învețe pe Knack, ce și gândia: „Ce om prost! La orgă nu știe are de făcut11, zise femeia. cânta, acum văd că nu știe nici măcar că nȘj dacă părintele nu va fi de ajuns, parohului i-se zice Sfinția Sa“. Surisul fără semnificațiune a lui Knack se prefăcu în suris batjocoritor. Spune te rog dlui paroh, că dacă are să-mi comunice aici “. ceva, sunt gata să-l primesc „Va Crâsnicul se zică nu „Nu!“ se uita uimit vrei să vii la la învățător. Sfinția Sa?“ la vecernie?“ Și nu vrei să cânți nici „Nu — nici odată! Spune dlui paroh Complimentele mele și că eu nu sunt în ser- Steiul bisericei, ci în serviciul statului. Să-și caute pe altcineva care să-i cânte la orgăl’n Crâsnicul aduse părintelui curiosul i respuns. Părintele Cunibert nu se arătă surprins. El cunoștea deja din jeremiadele confraților săi pe elevii ateului Dittes. „Bine1“ zise el en blândeță. „Du-te acum la dl Gerstle spune-i complimente și că-1 rog să vină la miue11, - După câteva minute apăru cel chemat. । Parohul îl primi foarte amabil. „Ți-am mai găsit o ocupațiune. iubite dle Gerstle; și ce fel de ocupațiune! Una dintre ocupațiuuile dtale favorite. Knack re- pudiează serviciul de organist, — de ceea ce eu mă bucur din inimă, căci așa sunt cel puțin în poziția de a menține pe harnicul nostru organist de până acuma. Dta rămâi așadar în usufructul pentru organist11. Fața lui Gerstle „Sărut mâna părinte! fundațiunei destinate strălucia de bucurie. Primește mulțumirile 'mele cele mai ferbinț-i pentru atâta bunătate!11 ^ise vesel și fericit modestul bărbat. g „Vezi că s’a întâmplat tocmai așa cum -mă așteptam11, continuă Laidelin în care timp niște gânduri triste îi întunecau fața. „Franc- masonul, dr. Frick ne-a adus pe cap nn jidan ți un elev de al dușmanului bisericei, Dittes. Vor veni zile furtunoase asupra noastră. Să ne rfigăm lui Dumnezeu pentru copii noștri ^tât de greu amenințați!11 Cu o strângere de mână prietinească „ concedia preotul pe organist. Crâsnicul povesti întâmplarea nevestei gale, iar aceasta o spuse unei vecine. în ■i'âteva ciasuri știea tot satul. Mirarea ''și scandalizarea erau generale. Țăranii s’au Supărat foc, auzind de disprețul, cu care 'tractează învățătorul pe parohul lor. ' Săptămânile următoare au mai adăugat la materialul cxplosibil. „Nu mai avem'voie să zicem rugăciunile la școală11, .povestia Roza acasă. „Nici ca- techisinul nu ne mai ascultă' noul învățător. Despre Dumnezeu și despre Sfinți nu ne spune chiar nimica11. El nu seamănă de loc cu învățăto- ruiee^ătrân. EăW-£glame-inerent ■ mă ciu- pește de obraz, spunând că sunt copilă fru- moașă. Eu nu pot-Să-l sufer, — este na otn urât, care neîncetat td.t zimbește". „Așa,—așa!“ zise-tatăl Rozei, un bărbat tiner cu^ barba roșietică și cu ochii ageri. El era dintre cei mai bine văzu ți și mai bo- gați în comună, membru în conziliul comunal, om cinstit și cu frica lui Dumnezeu. „Ceea ce spune Roza, nu-mi place de loc“, zise Kehrwald cătră femeia sa. „Să nu zică rugăciunile, să nu asculte catechisul ? Aceasta nu o putem suferi11. n ^atunci îi vom ști noi sări în ajutor11,, zis^. Kehrwald și eși din casă cu fruntea încrețită. Părintele a și încercat să se .'apropie de j Knack, dar fără rezultat. Knack s’a purtat' foarte arogant cu părintele. ’ „Regret foarte mult, că nu pot să-ți împlinesc dorința11, respunse Knack. „Școala este atât de înapoiată în -toate obiectele, încât nu-mi Fiincă nici o vă las mai rămâne timp pentru catechism. pozițiunea mea oficială nu-mi jmpune îndatorire față cu dvoastră, trebue să religia cu totul în socoteala dvoastră. în privința rugăciunilor — aici își ridică umerii în semn de regret și zimbi răutăcios ■'•i—mă țin exact de spiritul școalei noastre neconfesionale. De ce să ne rugăm? Dacă prin rugăciune așteptăm vr’un ajut® atunci ■ dărâmăm orice temeiu științific și ne întoar- cem iarăși la barbarie. Sălbaticul ignorant dacă să îmbolnăvește — poațp.sșă apeleze la fetișul său, noi preferăm să ne ajutăm noi înși-ne, de când credința noastră întpun ajutor marelui meu învățător Dittes și sunt crea- supranatural a devenit șovăitoare11.1) Senzațiile lui' Laideijn "asupra unor asemenea vorbe din gura unui învățător erau senzații de spaimă și de îngrijire supremă. Fără a respunde ceva, părăsi sala cu pro- pusul de a lucra în oarele de religie din toate puterile împotriva influenții periculoase a lui Knack. De aceea el începu să vină mai des la școală spre cea mai mare supă- rare a învățătorului. Timp de câteva săp- tămâni, supărarea aceasta să manifesta prin mișcări desaprobatoare din cap și din mornăit din ce în ce crescând. în sfârșit a urmat o protestare formală. . ” | „Dle paroh, nu pot permite, ca dvoastră să-mi deranjați aproape în fiecare zi lecțiile!11 zise el spre marea miraae a copiilor. „După dispozițiile legii noastre neconfesionale vi-se pun la dispoziție numai două oare pe săp- tămână, dvoastră însă veni ți aproape în fie- care zi ceea ce trebue să vă interzic în in- teresul unei instrucții bine înțelese. Din pricina aceasta vă rog prietinește să părăsiți imediat clasa11. Părintele Cunibert remase înlemnit. El privea la omul, care cu surisul pe buze arăta în spre ușe îi venia să . pronunțe niște cu- vinte rspre, dar s’a stăpânit, —prezența co- piilor atenti impunea precauțiunea cea mai mare. „Vă rog să veniți puțin încoace!11 zise el/Și întră în alcovul dela fereastră spre a ascunde dinaintea copiilor conținutul urmă- toarei vorbiri. „Nu înțeleg îndrăsneala dyoastre11, continuă el încet. „Mi-se pare, că v!ăți depășit mult atribuțiile11. „Dvoastră nu mă înțelegeți, fiindcă sunteți hipnotizat și indus în rătăcire de ■ ') »Oe^tgțreichischer Scliulbote“, , ^eitschrift fur dre Interessen ‘des oest. pag. ' 51 seq. 1. spiritul școalei confesionale1*, explică Knack cu un zimbet. „Mie-, pedagogului îmi-aparține școala neconfesională,- nu dvoastre, teologului, între pedagogia- raționala, după principiile științei și între .dogmatica confesională sunt contradicții, cari nu se pot concilia. Un păstor sufletesc credincios și evlavios impo- sibil să lucreze împreună cu un învățător cult și conștient de datoriile sale. Amândoi trebue să se combată aproape pe toate te renele, tocmai fiiindcă credința și știința se contrazic una cu alta. Precum un preot la lecția de religiune nu poate să-și tăgăduiască conc.epți^nea sa, tot așa și învățătorul nu poate să-șî tăgă- duiască concepțiunea și felul său de a vedea la lecțiile de limbă, istorie, geografie-și științe. Și tocmai fiindcă învățătorul are mult mai multă ocazie, decât preotul, învățătorul are mai multe puncte de contact și de explicare pentru instrucția religioasă, decât preotul. Prin urmare copii nu sufăr în instrucția re- ligioasă nici un desavantagiu, deși catechismul .este redus numai la doă oare pe săptămână. Ceea ce am zis, este părerea unei autorități în ipețțagQgie, părerea pedagogului dr. Fried- rich Dittes. Părintele Cunibert ascultă cuvântarea și obrajii i-se îmbujorară. „Dacă dvoastră jurați pe cuvintele lui Dittes și vă referiți la autoritatea lui, atunci de sigur împărtășiți și feliul său de a vedea în chestii religioase11. aNici vorbă, sunt de acord perfect cu dânsul! Am șezut câțiva ani la picioarele țiunea spiritului lui“. „Atunci înțeleg tendința dvoastră de a elimina pe preot din școală. Doar Dittes a pus condițiunea când a luat asupra sa con- ducerea școalei normale (paedagogium) din Viena, ca piciorul unui preot să nu nici odată pragul acelui institut". Knack zimbi și se închină. (Va urmă). calce * A apărut: 7 țTraian și solii Daoilor“, acesta e titlul unui frum o 8 tablou îu colori, reprodus dună ■originalul aflător, la esposiția. română. Aue- torul acestui tablou e profesorul Alesandru Pesmeriță'dela Turnu-Severin. Conia e de 77X57- cm. și costă 1 cor. 50 bani. Se află de vânzareJa tipografia arhidieeezană. Recomandăm cu căldură procurarea acestui tablou! care'va fi podoabă a fie-cărei case românești. ■ * ■ . . Proprietar, editor, și ■ redactor răspunzător Aurei G, Domșa ' de sa. uine nu sa îngnjaste ' tușă, păeătuește contra CarameHe nî s; de piept ale lui Kaiser cu 3 brazi probate de medici și reco- mandate contra tusei, ra celei, guturaiului. 4512 recunoștințe dovedesc.efec- tul minunat al acestei mf- dicini. — Un pachet costă 20 si 40 fii. și să pot afir la 'fermacia Câțof xSchieșsl ' — Biaj. \ 13)' 11—32 Pag. 254. UNIREA Nr 32. (7) 14 îh Timișeara-Fabric (8) 14-52 vnvm 5 etaghi : La expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 i premiat eu medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer pentru == clopote a lui..................... capitale asigurate asupra vieții: 9.125.898 coroane. Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei I. curtea I. se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- telor stricate, mai departe spre facerea de clopote întregi armonioasă, pe lângă ga- ranție pe mai mulți ani, provăzute cu ad- justări de fer bătut, construite spre a le în- toarce cu ușurință în ori ce parte, îndată ce clopotele sunt bătute de o lăture prin aceea ce sunt mântuite de crepare. — Cu deosebire recomând Văluri asigurate contra in- cendiului : 90,981.088 coroane. Prețcuranturi ilustrate se trimit la cerem gratuit st franco edifici ie ori-ce fel, mobile, mărfuri, vite, nutrețuri si alte producte ===== economice etc. -.............. - © @ asupra vieții omului 0 @ în toate combinațiile, capitale pentru cazul morții și cu termin fix. asigurări de copii, de zestre, rente pe vieața întreagă etc. ere. Asigurări poporale fără cercetare medicală Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a capitalului. șiprin agenturile principale din Arad, Brașov, Bistrița ^i Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele . mai mari. Dela întemeiate institutului a solvit: pentru despăgubiri de incendii 4,077,788,78 c. petru ca pitale asigurate pe vieață 3,568,863 37 cor. Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: du mine inventate și mai de mnlte ori premiate, cari sunt provăzute în partea superioară — ca violina = cu găuri după figura S și pentrn a< b< au un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechiu, așa, că un clopot pa- te ut de 327 kg. este egal in to nul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stătă- tear, — spre preadjustarea clo- potelor vechi cu adjustare de fer bătut — ca și spre turnarea de toace de metal. în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile propui), asigurează in cele mai avantagioase condiții: cea SALO0I SIMOm BIFAȚI mal excelentă șl sănăt^HMă apă minerală. Aduc ia cunoștința Onoratului Puohc singur eu pot servi cu apa de: A A P A R U T i ■ Predici pentru misiuni. Traduse de membrii Societății de lectură „Inocențiu M. Elam4 a Teologilor din Blaj. Această carte în urma felului practic de a vedea și expune ade- vărurile ce le tractează, corespunde pe deplin scopului ce-l urmărește. Atât ca instrucție religioasă, cât si ca prediearea cuvântului dumne- zeesc e la înălțimea dorită. —s Constă din 37 coaie 8° și costă 4 cor. SO ffi. EK— Se poate cumpăra dela Societatea de lectură „Inocenții/ Mica și drilla librăria S^l^nrială- FLORICELE DE CÂMP, uchițe ușoare. De A. C. DOM ȘA Prețul 1 coroană,. Tipografia Somiprriului Arhidiet^Mh». î ' ' Abonamentul: Pestru monarchie: Pe sa 12 cor., '/s *n 6 cor., */* *n 3 cor. Pentru striinitate: Pe i an 18 frc., % an 9 fre.. r, an 4 frc. 50 cm. Foea apare în fie care S â m b & C A. i nm gi-----------------. Inserfiuni; Un țirgarmond: odată 14 fii,, a doua oară 12 fi]., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia eă se adreseze ia: Re- dacțiunea și admini- strațiunea „Unirei* iu Blaj. Foaie bisericească-politică. Anul XVL Blaj, 11 August 1906. Numărul 33 wr~La Expoziție !-w Spre a face posibilă vizitarea expoziții române din partea preo- ților și învățătorilor noștri, Comi- sariatul general cu multă amabili- tate, a făcut toate favorurile posi- bile. în chipul acesta pentru taxa de 35 cor. se dă bilet de cl. III. dela Predeal la București și înapoi, întreținere completă pe 3 zile pe- trecute în capitala României, întrare gratuita în expoziție, arenele ro- mane ș. a. Preoții și învățătorii noștri mai ales, pot folosi acest bun prilej spre a vedeă frumoasele progrese reali- zate de regatul vecin, trimițând taxa de 35 cor. până la 16 crt. la redacția foii. Escursiunea pornește noaptea la 1*02 oare și Luni sara în 20 crt. soseste în București, Fie-care escursionist să aducă cu sine un document de identitate (azonossâgi okmăny). Institutele noastre de învățământ. Ocupați în timpul din urmă cu mănoasa activitate a distinșilor no- stri deputați din cameră, nici nu ne- au îngăduit timpul și locul, să ne dăm seamă de resultatele institu- telor noastre de învățământ pentru anul scolastic espirat. Și pe cum atunci, când e vorba de o organizare intensivă și solidă pe terenul politic, grija de căpetenie trebue pusă pe tăria fundamentului, va se zică, trebue să fim cu toată luarea aminte la o organizare înță- leaptă acasă, — îh tociriai, și când e vorba de o închegare puternică a corpului național, urai întâia trebue să ținem seamă, ca germenul senti- mentului național, nu numai să fie sădit în inîtha tutiiror Ador heămului nostru, ci ți ca saflul acesta să fie | așezat în pământ bun, destoinic de a aduce roadă mănoasă! Nu ne trece prin minte nici măCar pe o clipeală gândul, să ame- stecăm politica în instrucție. Nu numai pentru motivul, că neador- miții ochi ai procurorilor, ar zădăr- nici acest gând, dar mai ales, pentru că așa ceva ar împedeca mersul instrucțiune!, și distrugând pe elevi, iar face incapabili de ori-ce progres. Aceea însă, ca profesorii să-și deie toată nisuința, ca elevii să cunoască temeinic limba mamei lor și să aivă cunoștiință de principa- lele producte ale literaturii, dându-și seamă de curentele feliurite, ivite în diferite timpuri, de motivele, cari le-au pornit și cari le alimentează, — acest lucru suntem sigtgi, că nu se împotrivește nici unui, para- graf a legii de instrucție și nu poate fi detestat de nici un bărbat luminat. Recunoaștem că elevii institu- telor noastre au să se lupte cu mai multe greutăți, ca elevii oeloralalte institute, în cari limba românească, nu-i cuprinsă în planul de învăță- mânt, dar chiar din acest motiv cerem învățătorilor de limba ro- mânească, mai mult zel și anumit tact, pentru a ști face simpatice și interesante oarele de limbă româ- nească. La un institut de învățământ, cu limbă de propunere românească, pentru elevi,—înțălegem cei din cur- sul superior, — nu trebue și nici n’ar fi iertat să fie un studiu mai plăcut, ca cel al limbii materne, în special istoria literaturii. Indiferența, — ori din care parte ar fi, — nu poate fi, decât detestabilă. Căci ce poate fi mai neplăcut, decât a sta în fața unui absolvent de gimnas, care n’are idee nici măcar de productele literare mai noue, ori a adiâ, că cutare candidat de învățător, niqi măcar de pe nume 1 nu cunoaște pe tinerii noștri scrii- tori, cu cari pe dreptul ne mândrim. Și culmea se ajunge atunci, când la maturitate ori la cualificație, în- tâlnești elevi relegați chiar din limba românească. Se afirmă, că unitatea Germa- niei, celei atât de mari și puternice azi, e de a se mulțumi învățătorilor, cari au infiltrat în inimile elevilor lor încă de timpuriu acest senti- ment măreț. 0e ar fi, dacă și în ini- mile copiilor noștri s’ar sădi de timpuriu germenul unui caracter firm și o tărie în alipirea nestră- mutată și neclătită față cu limba și neamul românesc! Și lucrul acesta e neîncunjurat de lipsă, dacă dorim să rămânem și pe mai departe ceea ce am fost în trecut. Nu cerem politică în școală, ci cultivarea limbei românești în institutele noastre de învățământ, prin ținerea trează a sentimentelor de neam și prin cunoașterea capa- bilității în trecut și present a ace- stui neam. Această dorință a noastră, nu e absolut de loc în contrazicere cu însușirile unui bun patriot și a unui fiu credincios a acestei țări. Chiar cunoștiință trecutului, desvoltarea limbei, epdCele de mărire ori apă- sare a neamului nostru, vor influința mai puternic în direcția iubirii ace- stui pământ strămoșesc, udat adese ori cu sângele înaintașilor noștri, a dragostii neclătite față cu țara aceasta, prin care răsună în toată dulceața sa și cu tot farmecul său frumoasa noastră limbă și atât de duioasele noastre cântări? Dacă era sfântă la strămoși limba, românească și dacă ei erau gata să se lapede de ori-ce mai bine, decât de ea, de ce noi urmașii să fim mai concesivi. Compatrioții magiari s’au adunat sub însemnul tulipanulUi în o falangă puternică, pentru promovarea tuturor productelor indigene și a iubirii a tot ce e magiar, de ce n’am cerca să-i imităm și noi în cultivarea limbei românești, singura avere, ce ne-a mai rămas! Pag. 256. Papa Phi X, — spune /Tribuna" din-; Arad, — in enciclica sa’ cea' -j»ai nouă oprește pe preoții biserii câițțolice delaaceeâț ca să se mestece in politică. Știrea aceasta nu corăspunde adevărului. Enciclica aceea este Îndreptată numai cătră episcopii din Italia. Adevărat este numai atâta, că Papa Piu X. oprește tntr’lnsa pe preoții catolici din Italia, ca să iea parte în mișcări politice de acelea, cari Scaunul Apostolic le-a de- clarat contrare principiilor și intereselor bi- sericii catolice. CORESPONDINȚE. Cronică bucureșteană. București, 1 Aug. n. Suni aici de zece zile, dar dacă a-și sta să-mi dau seamă de impresiunile, ce le-am câștigat, dacă a-și vrea să-mi rânduiesc simțemintele ce mă cearcă într’o părândare lămurită, ași sta încurcat Sunt lucruri și treburi, de o minunăție uimitoare, ce-ți aprind în inimă, ca o flacără puternică, conștiință de neam și mândrie, că și Românii au o țară. în care sunt și se fac lucruri și ispră- vuri bune și mari. De altă parte sunt și lucruri de acelea, ce-ți însângerează inima de durere. Dar aceste nu se văd. Bncu- reștiul cu strălucirea palatelor și străzilor sale, ca lumea subțire a boierilor și a boie- riților, cu zarva și eu viața răpitoare de capitală mare, ascunde cu multă tăinuire și băgare de samă aceste vești de dnrere și întristare. La sate se abat, și stau să piară strânși cu gbiarele celor mai crunte nevoi, milioanele, ce au închegat această țară și ce au ridicat-o la cinstea de azi. Dar aceste vești nu Ie prinde ori și cine. Străinii, pe U N I R ’ --------------------------J-------------------- cari trenul, îi; a^uee d^ep&iciiw^"bed-/ bicînuitț, pțtn ț&ntnii deSc frnmnutță din. ppvâști,: și-T&să^epț în&țjloe&l s^țlueii^ Bueureștinlohn’att răgaz, n’au inimă; și în- țelegere, ca să p«ată auât și simți aceste vești de stări îngrijitoare, Și e bine așa. Răni din casă ne privbște pe noi. Lecuirea n’o să ne vină dela străini. Aceste lucruri le tăinuiește, cu foarte multă, cu eăutată diserețiune și expoziția acestui an iubilar. Străinii, cari vor cerceta Bueureștinl și strălucita și scumpa expoziție de pe câmpia Filaretului, ei cu pornire pretinească vor fi încântați de sporiul României. de pu- terea acestei țări, iar cei ce dujmăuesc si- lințele spre cultură și întărire economică a fraților din regat, vor trebui să se încre- dințeze. că mica crăiie dela gorile Dunării e conștie de sine, de însămnătatea și de menirea ce o are. Și daci expoziția va isbuti să deie străinilor această încredințare, putem fi mulțumiți cu ea. Și o va da. * * * în zi de sărbătoare, ca și în zi de muncă, cea mai plăcută distracție centru bucureșteni e expoziția. Sute de vizitatori se părândă în fie-eare zi. Vorba noastră încă nn se încrucișază mnlt cu cele străine. Străini, nemți și fărtați unguri mai ales, abia auzi câte unui ici și colo. Sfârșitul lui August și Septemvrie întreg o să fie timpul cel mai potrivit pentru vizitatori, îu Iulie sunt călduri mari. Tocmai de aceea lumea cea de bani gata, slujbașii cu lefuri grase și boierii 8unt duși toți în vile- giatură. cum s’ar zice. Aici e rămasă numai lumea oamenilor mai subțiați ia pungă, acelor ce sunt legați strânși de plata muncii lor zilnice și a celor ce iubesc munca, și nu fug de ea, în ori și ce vreme. Expoziția se înfățișează foarte impu- ‘ .. Nr. 33 pător, O zi . îți trebue s’o cunoști numai 0 dîlB afară» — și alte zece ți-ar fi de lipsă s’o vezi, a’o părânzr pavilion de pavi- lion, pe din iăuntru. Am fost de trei ori până acum; fără să am răgaz a cerceta cu deamățunttîl nici uq pavilion. Pavilioanele îs clădite cn foarte mult gust și artă. Cel unguresc e singurul, care prin forma și coloarea, ee an vrut să i-o deie nrietinii noștri. îți lasă o impresie urltă. Distracțiile de tot soiul, chiar și de soiul cel mai jidovesc și mai puțin plăcut. încă nu lipsesc. Sunt grote fermecate, vater- șuturi. tobogane automate cu scene picante, ospătarii, ce te pârlesc de un capăt ș. a. Lumea ușoară, adusă numai de dragul dis- tracțiilor și mai ușoare, se îmbulzește aici; pentru cei mai grei, cei ce vreau să învețe și să vadă, să asamefie și să deosebească, stau la îndemână pavilioanele țărilor vecine și ale noastre. * * Astăzi s’a încheiat greva factorilor poștali de aici, a epistolarilor, cum s’ar zice ia noi. Patru zile, cât ie-a ținut greva, au fost supliniți prin miliție. Guvernul a fost nevoit sâ le făgăduiască împlinirea cererii. — .Culegătorii din vre-o doue tipografii incă s’au pus alaltă-ieri în grevă. Nu-i mirare, Numai Prutul îi desparte de frământările și grevele din Rusia. Pilda molipsește. Corespondent. REVISTE. Rusia. E încă liniște în marele imperiu al țarului. Greva generală de care revoluționarii și-au legat atâtea speranțe nu a succes. Mulți dintre lucrători și-au reluat lucrul. FEUILLETON. tjțjjiijiIjjjjîjTiMÎiTiiîi ij i ■ ii 1him Spre deslegare. (Continuare și fine). Acum poate cât de curând să-l aleagă pe Ion și cantor. Că-i bătrân cantora de aici — diacu — de nu mai vede nici cu ochelari. Apoi să vezi, tată dragă, tu nu l-ai auzit, dar Ion cântă foarte bine, și se pricepe la toată slujba din biserică. Mi-a cântat odată acasă, o singură dată. Era cu toți trei copiii iui în curte, s’a uitat mult la ei, — eu nu știu de ce s’a fi uitat atâta la ei, apoi i-a sărutat pe rând pe toți, a venit în casă și mi-a cântat o doină. Lui nu i-am spus tată dragă, dar Dtale îți apun: mi-a venit atunci, o jale așa de mare, păreâ că mi-s’a mișcat ceva în inimă, așa o tră- sărire mare. încât a trebuit să ies afară ca să plâng. Nu știu ce a fost: Păreâ că-mi pare rău după ceva, păreâ eă aș fi avut o dorință mare, — eu nu știu ce dorință, îmi venia par’că să mă fac ușoară ca o pasere și să sbor, nu știu unde. Ciudată simțîrel Am mai avut așa odată, înainte cu șase ani. Uită zău tată dragă, câtă amar de vreme a curs de atunci, și eu țin minte, ea și când azi s’ar fi întâmplat. Ști, am fost mers cu Dta într’un sat aproape la o petrecere. Și zicea, muzica, cum mai zicea Doamne, par-că acum o aud. îți gâdiiea inima. Atunci am jucat cu ficiorul popii din Răstoace, ști Dta cu Virgil, nu cu ce- lalalt. Odată s’a uitat' așa în ochii mei și eu într’a lui. și atunci iar mi-s’a părut așa, ca să mă fac o pasere ușoară și să sbor undeva. Nici atunci n’am știut unde. Ei. dar acelea de atunci an fost copilării, și au trecut. Dar acum nu știu ce va fi fost ea mine. Destul că am eșit afară, am plâns, m’am uitat la copiii, și auzi tată dragă, îmi păreâ că văd pe mama lor. deși Dta ști bine, că n’am cunoseut-o. îmi păreâ c’o văd, că ee uită ia mine, și-mi părea că-mi zimbește așa de fericită. Nu știu de ce va fi zimbit fericită, că doar e moartă de mult. M’am șters eu la ochi, tată dragă, și iar am mers în casă. Ion tot mai cânta. Se vede că odată va fi cântat foarte bine. Acum în restimpuri dă să răgușească, de rămâne cântecul ca acățat de un nod, ee i-ar sta în gât. Dar cântă bine și zic oamenii, că-i vor pune și cantor. Atunci apoi mai vin și prescuri tată dragă, și tot dă Dumnezeu. Cu casa stăm destul de bine, că au dires-o oamenii până a nu veni. Fereștiie nu se închid chiar bine, și sunt trei ochiuri stricate, dar când vine vre-un glăger, le dăm să le pue ochi, eă dacă lipești hârtie, e cam întuneree în casă. Apoi dela unu, de cei ce umblă cu făclii, am luat niște iconițe: Domnul Hristos, Maica Preacurată și s. Ion. Spune dumnealui, că e patronul său. Dar fie că-s toate trei frumoase. Mai ales Preacurata cu Isus în brațe. Că stai să te tot uiți ia icoana asta. Preotul de aici e un om tinăr, frumos și bun. Atâta humai. că se ține prea pe sus. Acum dreptu-i de fost, că Ion e numai învățător, și cel dintâiu în sat e popa și nu dascălul, dar pentru aceea tot nu-i stă bine sâ vorbească numai așa peste umăr cu Ion. Dta, tată dragă, încă ești popă, dar eu știu cum te porți en învățătorul. Apoi uevastă-sa. pe aia s’o vezi Dta. Pă- șește așa de măreață. de ai gândi că e cel puțin împărăteasă. Am fost odată cu Ion ia ei. Abia și-au aflat trei vorbe să ne spue. Și ce an întrebat, tot de femeia cea dintâi a ini Ion a fost, Ce să faci, tată dragă, așa-s alți oameni: răi.' . Mai mare grije ni acum, că se apropie Crăciunul. Adecă mai sunt ele aproape doue luni, dar ne-am gândit, de s’ar puteă să ne cumpărăm un porc așa mai mijlociu, să-l îngrășem. Vezi că sâ-i cumperi gras gata e prea scump. Nu știu pe la noi cum le va fi prețul acum, dar pe aici, să-ți în- torci capul, după ce ți-1 spune și să pieci într’altă parte. Am fost făcut rând tată dragă de șase găini și un cocoș. Doue galbine. una pe- striță și trei negre. Cocoșul așa într’a doilea an să fi fost. Era rău de ouă, eă nu aveam. De cumpărat, de unde să cumperi, că în sat, ști Dta, nu prea vând oamenii. Așa le-am cumpărat noi pe rând pe toate dela o muiere vecină, Mergea bine 3 oue la zi, câte odată 4, ba și cinci. Ș’apoi de multe-ori, când n’ai altceva să făci de cină, ferbi un ou, ori doue și ești cinat. Lui Ion încă-i plăcea tare de găini, de câte-ori venia dela școală, aduna sfărmituri și numai ce-l auzeai: pui-pui-pui. Ști Dta, tată dragă, că en nu. prea râd, dar când îi vedeam pe Ion că își pune mintea cn găinile, vrând să le învețe să inânce frumos, sâ nu se bată, zău că-mi venia să râd. Le-am făcut noi închisoare bună, jos pe pământ, că prin curte nu umbla ninse, numai ele și noi. In toată sara închideam UNIREA Pag. 257. Nr. 33 Greva a fost în mare parte zădăr- nicită de personalul*trenurilor, care nu a voit să facă grevă. Țarul pentru siguranța personală s’a încunjurat cu 40 mii de ostași. Spiritul răsvrătirii a pătruns în toate păturele societății, și cucerește pe zi ce merge. E liniște, însă asemenea liniște ce premerge unui vifor. Bulgaria. încep și Bulgarii să-și manifesteze dragostea ce o au față de grecii din țara lor: o dragoste de bombe și pumnale. Până când România se mărginește la proteste și expulzări sporadice, — Bulgaria apucă pumnalul, folosește ultimul argument față de greci: le iau scoa- lele și bisericile și-i alungă peste graniță. Condițiuni de primire în școala civilă de fete a Asociațiunii din Sibiiu și în internatul aceleia. în clasa 1. a șeoalei civile de fete se primesc eleve: a) cari arată prin atestat de botez, că au îmniiuit cel puțin vrftsta de 9 aui și b) dovedesc prin atestat școlar, că au absoivat cu succes IV. clase elementare (poporale sau primare) ori aooi dovedesc pe baza unui examen de primire, că sunt bine orientate Iu materialul de învățământ, prescris pentru clasa a IV-a elementară. îa celelalte clase ale șeoalei civile de fete se primesc eleve, cari dovedesc prin atestat școlar, că au absoivat cu succes vre-o clasă premergătoare dela altă școală de categoria șeoalei civile. Fără asemenea atestat, ,sau pe lângă atestat de pe clasa V. și VI. dela școală elementară-poporală, primirea în ori-care clasă a șeoalei civile, ce corespunde vrâstie elevei se poate face numai pe baza unui examen de primire, depus cu succes înaintea corpului profesoral al șeoalei. in senzui or- dinațiunii ministeriuiui tegesc-nngar de culte și instrucția vublieă, dto 11 August 1887, Nr. 29 000. Examenul de primire este scutit de taxă. Elevele, eari se înmatriculează pentru primadată la școala noastră, au să producă atestat școlar, atestat de botez șt certificat de revaccinare. în cursul complementar (suplelor). îm- preunat cu școala civilă de fete a Asocia- țiunii. în senzui §-lui 6 din statntul de or- ganizare al șeoalei. se primesc eleve, cari an absoivat cele patru clase ale șeoalei ci- vile. Se pot primi și eleve, eari au absoivat cu calculi buni numai doue clase civile, dacă au trecut de 15 ani și sunt împedecate a absolvă toate cele patru clase civile. înscrierile pentru anul școlar 1906/907 se pot face din 1—6 Septemvrie st. n. 1906. Examenele de emendare, se țin în 1 Seotemvrie n. 1906. la 8 oare a. m . cu ele- vele. cari s’au anunțat la direcțiune. îu 3 Seotemvrie n. 1906. la 8* oare a. m. se țin examenele de primire, iar în 6 Septemvrie se vor începe prelegerile regulate. Didactrul e 4 cor. pe lună, și pentrn elevele, ce se înscriu prima-dată la această școală, o taxă de înmatriculare de 4 cor., solvită odată pentru totdeauna. Acelaș di- dactru e și pentru elevele din cursul com- plementar. Elevele, cari voiesc să fie primite îu internat, fie eleve ale ș:oalei civile, sau ale șeoalei elementare a Reuniunii femeilor române, au să fie anunțate de timpuriu la direcțiunea șeoalei. înainte de începutul anului școlar, pentrucă să se poată face dispozițiunile necesare. Taxa internatului e 500 cor. pe an, în care se cuprinde și didaetrul. și se plă- tește înainte lunar, îu patru sau în doue rate. Spesele pentru cărțile de învățământ, pentru materialul de scris, desemn și lucru de mână, se poartă separat de părinți, pe cum și cheltuielile pentru îmbrăcăminte și încălțăminte, pentrn instrucțiune în forte- piauo și în limba franceză. Taxele pentru instrucțiune în forte- pîano sunt de 2 categorii: a) dacă o elevă voiește să ieie oarele singură, se socotește ia 2 oare pe săptă- mână taxa de 18 cor.*) pe lună; dacă 2 eleve iau împreună instrucțiune în aceea-și oară, taxa se socotește la 2 oare pe săptă- mână cn 9 cor. de elevă; sau b) dacă o elevă voiește să ieie oarele singură, se socotește la 2 oare pe săptă- mână taxa de 12 cor.*) pe lună; dacă se întrunesc 2 eleve în aceea-și oară, taxa se socotește la 2 oare pe săptămână cu 6 cor. pe lună de elevă. Instrucțiunea din limba franceză se socotește pe lună cu 2 cor. de elevă. Toate taxele se plătesc direcțiunii școlare. * Edificiul internatului este situat în mijlocul unei grădini frumoase lângă parcul orașului și e pro văzut cu apaduct. baie proprie și lumină electrică, încât ofere cele mai bune condiții igienice. Elevele din internat, afară de școală, an în fie-care zi anumite oare de conversa- țiuue în limba franceză, magiară și germână după trebuință. Pe lângă aceea ele se pre- pară și învață leețiumle sub conducerea directoarei, profesoarelor și guvernantelor. Elevele, cari voiesc sâ fie primite îh internat au să aducă cn sine: o saltea, un covorel la pat. 2 perini. 4 fețe de perini, o nlapomă sau țol de coperit, 4 ciarșafuri (lințoîuri. lepedee). 6 ștergare, 6 șervete, apoi perie de dinți, săpun și 2 pepteni, cari toate rămân proprietatea elevei. Afară de acestea schimburile de trup sau albiturile, câte llt duzină din fie-care. doue fuste de lustre (jupon) și doue de flanel; ciorapi. *) Drn care sumă 2 cor. se contează pe lună institutului, pentru susținerea fortepianelor tn stare bună. bine, legam ușița eu spargă, și dimineața I de-aeolo trimbița mai întâi cocoșul, nn din ! eurte. Așa am dus-o noi bine până acumu-s două săptămâni. Nici nn ți-am' scris, eă gândeam eă nu va ii chiar așa de rău. lutru spre Marță Ion avei să meargă ia oraș, și trebuia sâ plece de cu noapte. Se scoală el. mă scol și eu, sâ-i pun ceva de drum. Căpătase un cal și eșise să vadă ce face afară. Calul, ca toți caii sătui, și ăsta mâncase bine otavă — calul zic pipa legat de pociumb. Eu puneam bucatele în traistă, eă Ion uutnai pe Mercuri av<â să se întoarcă, când numai iacără-1 că vine, galben ' la față ca un mort. E palid el și așa, dar că atunci, nu l-am văzut. Sufla greu, și nu puteă zice nimie. Gândeam eă va fi umblat cum-va pe la cal să-i pună șaua, va fi avut calul nărav, l-a lovit și iacătă primejdia gata acum, când să plece. „Te-a lovit calul omule11 — îl întreb. ,Nn!' zice el. Zic: „Dar atunci ce-iî* Stâiit multă vreme așa ca înlemnit, apoi zise de odată: „Găiniie*. — „Găinile?* întrebai eu „Găinile!* zice ei. Apoi îmi făch sâmn cn mâna.: s’au dus pe aci încolo. — Eu dau fuga să văd ce-i afară, merg la cotigar și numai atâta am putnt zice și eu: „găinile*1. Ion dela spate oftă iar: „Găinile*. Și apoi ne-am apucat să căutăm, dar pare-că eram năuciți de cap, tare mult le-am căutat tot prin curte, cn toate eă de erau aci, le-am fi văzut îndată. Orașul a rămas, căci Ion s’a fost mâniat, np l-am văzut nici odată așa mânios, — și zicea că trebue să aflăm găinile vii ori moarte. Am căutat toată ziua. întâia gândi am că le. va fi luat vulpea, și de aceea am căutat peste tot locul după pene, după urmă de vulpe. Ion a doua zi s’a dus în pârâul mare. Zicea, eă sunt acolo 7 vizunii de vulpi, și de bună sama aeoio-s găinile. Abia târziu mi-a venit mie în minte, eă vulpe n’a putut fi. căci sara eu mâna mea am legat și înodat șparga dela ușița. Acum vulpea nn poate să desiege nimic, și noi am găsit sfoara deslegată. Bietul Ion și prin trestiș a căutat peste tot locul, de s’a mai și tăiat prin co- toarele acelea. în sfârșit am văzut că alta nu-i. fără a trebuit să le fure cineva. Pri- marul a pornit cercetare, dar nu s’a aflat nimic. Gen darii au strâns pe vre-o trei dovediți altă-datâ cn furturi, dar aceia n’au zis nici mac. Am așteptat că în urmă vre-un om bun va oblici, pe unde să ne steie găinile — dar până azi nu-i nici o veste și au trecut doue săptămâni. Și să vezi, tată dragă cum e de pustie curtea fără ele. Gândești pă ești afară pe câmp și nu în sat cu oamenii. Vezi Dta, că ne-am fost dedat cu ele. Acum s’au dus și n’am făcut Ia nime nici un rău. și doamne rău-i fără ele. Ion s’a mâniat și a zis, că toți oamenii sunt mișei. Eu am zis eă numai cel, care ne-a furat găinile.. Aveam de gând să-ți scriu atunci, să cetești un blăstâm peste hoț. Dar n’am scris, și acum îmi pare bine. Să nu te superi pentru asta, tată dragă, dar ce să facem. Ion a zis. că oamenii aceștia nu știu nici o omenie, se vede că bun popă au, Vom câștigă noi altele, numai să trăim, că doar nu-i lume. Numai nu știu tată dragă, ce să fie cn mine, că simt așa de puțină vrere de lucru și de viață. N’am simțit nici o zguduire tpare în mine, care să mă miște, să mi trezească- Z iceau eă mă voiu schimba după-ee mă vom mărita. Acum îs măritată și-s tot așa. Câte-odată simt eu, ca și când s’ar trezi tn mine ceva ce ar vrea. Dar îndată se topește. De altfel o ducem bine, tată dragă, să nu te îngrijești Dta de noi. că doar n’om trâi cât veacul. Dumneata cum o mâi duci, tată? A venit mătușa ia noi? Așadar că ea îți face acum de mâncare? Ști Dta tată celea trei straturi de flori a mele. Să vezi să nu le arați la primăvară, că ști Dta cât țin eu la ele. în tot anul le-am ținut frumos, le-am plivit și înfloreau așa de tinere. Vreau să le văd, când voiu veni, și nn știu de ce mi așa de drag de ele. Poate pentru-că din când în când mă visez cum am fost atunci, când am pus mai întâia flori în grădină. Să nn te superi dragă tată de găini și de altele, că noi o ducem destul de bine, și Itri Ion i-a mai trecut mănia. Sărutân- dn-ți mână și dorindu-te rămân a dtale fică Zenovia. . Par’că tot ar fi bine, să cetești Dta, tată dragă o molitvă peste cei ce a furat găinile. — numai să nu fie eu blăsteme, tată dragă, că nu știu de ce, eu așa mă tem de blâstăm. Sărut mâna. I, Agârblceanu. Pag. 258. UNIREA Nr. 33. batiste (matămi) câte 1 duzină, 1 parapleu (cort) și încălțămintea trebuincioasă. Pentrn uniformitatea îmbrăcămintei elevele interne vor primi în decursul anului școlar o haină •uniformă, 2 șurțe în forma unei haine, o pălărie de vară și una de iarnă, cari au să se facă necondiționat aici, și cari vor costa peste tot cam 30—50 cbr. Dela direcțiunea școalei se poate nrimi prin postă: „Statutul de organizare* și „Reguiameutul intern* al școalei. „Regula- mentul pentru cursul complementar*. „Pianul de învățământ* și „Regulamentul ministerial pentru examenele publice, private, snpletorii și de emendare*. ă 20 bani exemplarul. De asemenea „Monografia* școalei. â 2 cor. în care pe lângă istoricul institutului, se află descris edificiul școalei și al internatului în toate amănuntele. Sibiiu, în Aug. 1900. Direcțiunea școalei. «r Raport general despre activitatea societății de lectură Jnocențiu M. Clain", pe anul scolastic 1905—6. - însă-și numirea societății noastre im- pune însuflețire adevărată, iubire înflăcărată și dragoste de muncă neobosită tuturor membrilor ei. La acelaș zel ne îndeamnă și împrejurările, între cari se află biserica și neamul nostru trecut prin atâtea rele și suferințe. Datorința acestei societăți așadară este să sădească în membrii ei iubire de biserică și neam, respective să aprindă și mai tare aceste sentimente sădite dela natură în inima fie-eărui om. Scopul ei este să contribue la cultivarea membrilor îu științele adevă- rate, bazate pe principiile eternului adevăr, Scopul ei este să cultive iubirea de neam, în contra cărora avem să luptăm și de al căror venin trebue să ne apărăm. De ce trebue să fie inarmat preotul cu armele puternice ale științei ? De ce nn ne mulțămim și acuma cu un cler rural semidoct ca în secolii trecuți? Pentru-că altul e spiritul vremilor de azi, de care între marginile adevărului trebue să țină samă și sfânta noastră biserică. Pentru-că acest spirit al timpului pretinde popularizarea în cercuri cât mai largi a științelor. Dacă preotul nu va fi apostolul popularizării știin- țelor, alți apostoli se vor ivi, apostoli și profeți falși. Dezastrele rentase în urma activității acestora cu gren se mai pot. re- para de apostolii și profeții adevărați. Acum, când timpul e atât de prețios, societatea „I. M. Clain*. ce numără în sinul ei o parte a fiitorilor conducători imediați ai poporului, ie pune în vedere bărbăția înaintașilor și stăruința de fier a lor la muncă. Membrii societății, ajungând în mijlocul poporului, sunt datori să crească tinerele odrasle a neamului, să verse în su- fletele lor principiile morale corăspunzătbare, căci resulțatul ori-cărei lupte e condiționat de puterea morală a luptătorilor. între astfel de împrejurări, o parte a membrilor societății și cn finea acestui an vor fi trimiși în mijlocul poporului cuprins de atâtea năcazuri. Vor fi trimiși să pro- povăduiască în lume cuvintele adevărului, să brăzdeze bine ogorul de muncă, ce li-se deschide înaintea ochitor, să lucreze și să lumineze, emu zice Domnul: Așa să lumi- neze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre cele bune, să prea- mărească pe Tatăl meu cel din ceruri. Premițând aceste, tie-ne permis să ne dăm samă de tot, ce am lucrat în decursul anului 1905— 6. A) Activitatea literară. Afară de cultivarea membrilor pe te- renul literaturii bisericești și profane, scopul societății noastre e și e..atribuirea la culti- varea ceioraialți membrii a Veneratului Cier pe terenul acesta. Astfel societatea noastră e chemată să contribue indirect la dezvol- tarea și susținerea sentimentului rtligioso- moral îu poporul nostru. în anul de ge- stiune expirat s’a dat ocazie societății noastre să se manifesteze în amândouă direcțiile amintite. Considerând pe de o parte im- portanța misiunilor poporale, cari în timpul mai nou s’au Introdus la poporul nostru prin hărnicia unor preoți vrednici; consi- derând pe de altă parte numărul de tot ne- însemnat ai opurilor de predici îu literatura română. îndată la începutul anului s’a decis să se traducă și edeie renumita carte de predici alni I. P. Toussaint, întitulată „Mân- tuiește-ti sufletul* (Rette deine Seele). Cartea aceasta cuprinde 50 de predici foarte aco- modate nu numai pentru poporul germân. îu folosul căruia a fost scrisă, ei și nentru poporul noștrn. E o comoară de învățături, esnuse într’un stil poporal, așa încât preoțimii noastre .îi va presta servicii neprețuite in deprinderea oficiului de învățători ai popo- rului lui Dumnezeu. Toți membrii societății noastre1' ău fost angajați in întreprinderea aceasta, atât la tradus, cât și la stilizare, corectare și purizare. Nu putem însă să nu amintim și pe Mon. Da Ștefan Roșian. Spiritualul Seminariului și pe Mon. Domn Victor Maeaveiu. prof. de s. Teologie și conducătorul societății noastre, cari ne-au stat într’ajutor, atât cu sfatul, cât și cn fapta. Cartea a apărut și costă cor. 450 plus 30 fii. porto. Faptul, că membrii societății noastre au fost atât de ocupați eu traducerea opului amintit, credem că esplică de ajuns și îm- prejurarea că cealaltă activitate literară a societății noastre e neînsemnată chiar și față de anul trecut, care e unul din cei mai puțin rodnici ani de gestiune în privința literară, după-cum se vede aceasta din Raportul generai publicat atunci. Totuși au ineurs și în anul acesta la comisia literară 11 lucrări; dintre cari trei în poezie, iar cealalte în proză. Dintre acestea au fost admise trei: 1. Preotul eu- charistic. 2. Bulgarii în Ardeal. 3. și Un cântăreț dela țară. Toate acestea s’au cetit și discutat asupra lor în cele doue ședințe literare, cari s’au ținut în auul acesta de gestiune. Așadară activitatea literară a anului acestuia o reducem la trei lucrări: una din domeniul științelor teologice, una din domeniul istoriei și cealaltă din domeniul literaturei naționale. Afară de acestea membrii societății noastre s’au perfecționat și pe terenul oratoric-declâmatoric. Unul diu punctele de samă a ședinței I. literare a fost o disertație, respective o predare li- beră, în carea se indică mijloacele, prin cari societatea noastră ar puteâ înainta, iar în ședința a II. rostește un membru o cuvântare bisericească după cea mai bună predică a lui Toussaint. Declamări a fost 4. peste tot biue reușite. Atât ia predările libere, cât și la declamări. s’au încins tot- deauna discuții. Aceasta e activitatea lite- rară a societății noastre pe annl de gestiune trecut. B) Ședințele administrative. îu anul de gestiune trecut s’au ținut 3 ședințe administrative ordinari și 7 ședințe administrative extraordinare; acestea din urmă s’au ținut în afacerea cărții: „Mân- tuiește ți rufletut*. (Va urmă.) Noutăți. Intra mărirea lui Dumnezeu. Biserica noastră gr.-cat. din CuzăpLc a primit uu fru- mos rând de ornate sacre dela loan Șonteleean și soția sa Ouița Giurgiu, originari de aici, dar de presinte locuitori îu Ascileul-mare. O dovadă, că românul ține tnult la vatra părințascâ. Primească acești donatori și pe această cale călduroasă mulțămită din partea cttratoratnlui bisericesc de aici. Dumnezeu săle răsplătească! Cnzăplac, la 8 Iunie 1906. — loan Galiș, paroh gr.-cat. — La îndemnul și stăruința preotului nostru Pan) Anca, s’a mai cumpărat pe sama bisericii gr.-cat. din Retiție de Șușman Petru, un râud de vestminte bisericești în preț de 60 cor. Brad Vorvoră născ. Corchiș, un Anostoi eu litere latine, in preț de 12 cor. 80 fii. Șchiop Nieolae, o față de masă. în preț de 3 cor. Și pe aceasta cale se aduce mulțămită marinimoșilor binefăcători. Re- tiție. 12 luniu 1906. — Teodor Purcel, curator. Știri personale. Escel. Sa Mitronoiitnl Victor, ÎD'Oțit de canonicii Dr. Aug. Bunea și Dr. V. Szmigelski și de ceremoniarnl lacob Popa, vor pleca mâne dimineață la C.-ăki-Gârbâu, spre a eonsetra biserica de acolo. Din acest prilej administratorul pro- topopesc al Dârgei lovian Andreiu, paroh in loc, a fost numit vieeprotopop actual. — Silvestru Nestor, prof. gimn. trecând la pensie, a fost numit protopop actual. Dela expoziția română. Regele Carol a acordat medalia mbilara tuturor expo- sanților din România și străinătate. _ întâiul congres român de științe so- ciale. Primim un apel subscris de pi Dr. 0. Istrati, prin eare anunță ținerea întâiului congres român de științe sociale pe zilele de 24—27 Septembre. Chestia principală, ce va fi desbătută. va fi a populației rurale; asupra căreia se vor țineâ mai multe con- ferențe de bărbați cunoscători ai acestei chestii. Se vor ținea patru ședințe generale, în a III. ședință di prof. D. Comșa dela Sibiiu, va raporta despre mijloacele econo- mice, pentru îmbunătățirea stării săteanului. Știri literare. Dela institutul „Mi- nerva* din București am primit zilele ace- stea: C. Sandu-Aldea; „Două neamuri1*, un roman de 289 pag. din care s’au publicat numeroase fragmente în „Sămănătorui* și „Luceafărul*. Sandu-Aldea aparține nonei școale literari și spiritul naționalist e acela, care condnce întreagă acțiunea. Cetitorii acestei scrieri vor întâlni în aeest roman pagini de o neîntrecută frumuseță, descrieri și reflexiuni puternice ca gândire. Poate era mai bine, dacă s’ar fi terminat altcum povestirea, dar și așa „Două neamuri* ră- mâne una dintre celea mai bune scrieri apărute în ultimul timp. Nu tot acelaș lucru îl putem spune despre a două scriere primită tot dela acel institut grafic: I. Bâr- seauul: Popasuri vânătoreșii. Cuprinde pe Nr 33. UNIREA Pag. 259. 200 pag. aproape 20 povestiri scurte. unele așa de scurte, cât ia sfârșit te întrebi, că oare ce a voit autorul. Sunt novestiri su- cese și nesucese din viața vânătorească, cum și alte povestiri. Prețul âe-cârui volum e de câte 1'50 cor. Cărți bune. Profesorul nostru loan F. Negruțiu a scos o nouâ ediție a scrierilor sale școlare așa de bine întocmite și cu multă pricepere lucrate. Aceste sunt: Carte de cetire pentru ci. II. III. și IV. primară, în colaborare cu P. Ungurean, ed. II. — Stilistica practică, ed. IV. scriere Introdusă în toate școalele românești din patrie, bo- gată în esemule, cu multă grije adunate și Stilistica practică, nn estras din cea dintâiu. foarte acomodată pentrn ori-ce cărturar, fiind-că dă tot soiul de regule și esemple pentru scrierea actelor și documentelor de toate zilele. Scrierea aceasta încă a apărut In a IV. ediție, semn evident de chinul, cum sunt primite de public. Le recoman- dăm și noi cu căldură. Convocare. Comitetul despărțământului XXV. Murăș-Ludoș ai , Asociațiunei pentru literatura și cnltura poporului româncon- voacă prin aceasta la adunarea cercuală pe toți membrii Asociațiunei și sprijinitorii cul- turei poporului român, pe 12 August n. la 5 oare d. a. în Murăș-Ludoș. — Reuniunea învățătorilor gr.-cat. din comitatele Sătmar și Ugocia. aparținători la dieceza Gherlei, își va țineâ adunarea ge- nerală în 24 Ang. n. 1906. în edificiul școaiei rom. gr.-cat. din Baia-mare. Aviz. „Societatea pentru crearea unui fond de teatru român*, își va țineă adu- narea generală din ăst an în Lipova (cott. Timiș) la 15/28 August. Onorații oaspeți, cari vor lua parte la această adu- nare. pentru a ii-să puteă câștiga cuartire, sunt rugați a să Insinua cel mult până In 26 August n. la Dl președinte al secției de încuartirare D. Roman în M.-Radna. — Comitetul esecutiv. AVIZ LITERAR. „Revista politică și literară" este titlul unei none reviste, ce va apărea cu finea Junei curente la Blaj, având de editor pe dl luniu Br. Hodoșiu, de prim-redactor pe dl Âurel Ciato, iar de colaboratori mai mulți dintre cei mai distinși scriitori dela noi și din România, între cari amintim pe dnii: Ion Gorun (Ales. Hodoș), Al. Lăpădatu, Dr. C. Maniu, Dr. I. Maniu, Dr. J. Meruțiu, Dr. G. Moroianu, Al. Ciura, Luca Rusu, M. Sadoveanu și dr. I. Scurtu. Această foaie va apărea deocamdată numai odată pe lună și costul abonamentului este 10 cor. pe an, iar pentru România și stră- inătate 12 franci. Doritorii de a avea primul număr sunt rugați a-și comunica adresa precis dlui Aurel Ciato, (Blaj, Balăzsfalva, Transil- vania). Se pot face și abonamente de pe acum, trimițindu-se prețul abonamentului pe adresa indicată. — Recomandăm cu toată căldura prenumărarea acestei reviste. Vapor scufundat. Vaporul italian Sirio lovindu-se de niște stânci aproape de Car- tagena s’a scufundat. El era încărcat cu peste 800 emigrați-muncitori italieni, cari mergeau la Argentina. Sâmbăta trecută ar fi trebuit să sosească vaporul la Cartageaa. în scopul acesta a plecat dela promontoriul Paloș, în direcția stabilită cu îneunjurarea insulelor extraordinar de primejdioase pentru neviga- ținne. numite Hormingas. Intre aceste in- sule se ridică din fundul mării până la înălțime considerabilă sub suprafața mărei stânci, de cari se ciocnesc vapoarele și ast- fel se găuresc. Vaporul din nenorocire a ajuns între aceste insule. Se zice, că vântul ar fi abătut vaporul în direcția aceasta, o altă verzipne spune, că la porunca coman- dantului de vapor ar fi luat vaporul această direcție, fiind pe aci drumul mai seurt. De abia ajunse vaporul la acest loc periculos, când se izbi de o stâncă și începii să se acufunde. Timnui era plăcut, cerinl era limpede și mat toți călătorii erau pe covertă. Era pe la 5 oare după amiazi. când a venit catastrofa. Izbitura a fost atât de groaz- nică. încât partea dinainte a vaporului s’a sfărâmat aproape întreagă, Ip urma căreia apa năvăli în vapor. Toți călătorii fură cuprinși de o panică, ce nu se poate descrie. Toți grăbiră la bărcile de salvare. îmbul- zeala era mare. Se puteă vedcă, cum per- sonalul vaporului îmbrâncea pe călători, ca ei să ajungă mai iute la bărci, să-și scape viața; se puteau vedcă matrozi cum iși fă- ceau loc cu revolverul și cuțitul în mână printre mulțime, cum aruncau copiii și lo- veau femeile din calea lor, numai să-și mântue viața. Căpitanul nu mai era ca- pabil să susțină ordinea, atât de tare își pierduseră toți eapnl de groaza inorții. pe care o vedeau cu ochii. Mulți copii, multe femei, au fost formal măcelăriți, străpunși și împușcați. Locul, unde s’a petrecut ne- norocirea se poate vedeâ bine dela țărm, de unde, observată fiind primejdia, în care se află vaporul, imediat au fost pornite bărci și vapoare în ajutorul nenorocirilor. Mulți dintre aceștia au putut fi scăpați de bravii pesean spanioli. Primejdia era la culme, căci vaporul era mai mult de jumătate în apă. Apropierea de ruinele vaporului, de asemenea era primejdioasă, așa că cei ve- niți în ajutor, an fost siliți să privească cu adâncă durere în suflet, cum vre-o 300 de călători sunt îughițiți de undele rect. între cei morți sunt și episcopi, dintre cari unul din Brazilia, care a stat pe coverta năii, înconjurat de mulți călători până îu mo- mentul ultim, când văzh, că numai e scă- pare, binecuvântând ne cei dip jurul lui, au fost înghițiri cu toții de valurile mărei. Petreceri. în ziua de Sân-Petrn tine- rimea studioasă din Pinticul-săsese, a aranjat nn frumos concert care a avut un desăvârșit succes. Regretăm că nu ne permite spațul, să publicăm raportul, ce ni-s’a trimis, es- tragem câteva informații: „Doinitoriiromâni" compoziția preotului nostru Aurel Popovici, a plăcut foarte mult pentru nota națională. Asemenea declamația: „Lupta dela Rovine" din satira III. de Emineseu. Apoi a urmat netrecerea pentru popor. Sara a fost con- certul pentrn inte’igință adunată în număr foarte mare. Programul a fost esecutat cu cea mai mare acurateța și cu cel mai mare farmec — după fie-care punct al orogra- muini. concertanții au fost viu aplaudați. Mare haz a produs tinerii! Emil Tătar, prin monologul său „Achim iileru" de A. Bănuț, predat cu mult temperament și pricepere. După terminarea concertului a urmat dans. Peste taxa de întrare au binevoit a supra- soivi următorii știm. Domni: Dr. Eugen Brâu adv. Teaca 7 eor. Teodor Domșa și Serbau, nar. Pintic—Vama 4 cor. Teodor Simon, prof. Năsăud 2 fam. 4 eor. loan Hoșsn. par. Milașul-mare 4 cor. 40 fii. loan Văscan. ofic. Teaca 3 cor. Leon Mănâsturean, dir. la filiala „Bistrițana" Teaca 2 cor. Clemente Raicu, protop. Teaca 2 cor. loan Trif. iur. 2 cor. Criștofer Turcea 2 cor. losif Stupi- nean. par. Stupini 2 cor. & Maeaveiu. sub- locotenent 2 cor. loan Câmpean, par. Bâița 2 cor. Ales. Moldovan. învăț. 1 eor. 50 fii. loan Pop. protop. Nușfalău 1 cor. Simion Vișai, notar, Monor 1 cor. Simion Cioloca, învăț. Logig 1 cor. loan Pop, proprietar 1 cor. loan Dredețian, adm. par. Ciavaș 1 cor. Bartolomeu Pop, oficial. Teaea 1 cor. Victor Raicu, când, de adv. Teaca 40 fii. Adrian Raicu, oficial. Teaea 40 fii. Virgil Floriau, notar, Iuda 40 fii. loan Pop, iurist 40 fii. George Crăciun 40 fii. \ Dr. Nistor Simon. dir. Năsăăd 40 fii. Emil Murășau, iur. 40 fii. Eehim Mihailâ 20 fii. Ambrosiu Nistor 20 fii. George Brâu ea 20 fii. Eper- je=y Oliver 40 fii. Și pe aceasta cale li-sa aduce marinimoșilor contribuenți cea mai călduroasă muițămită. Venitul curat, este de 76 cor. 44 fii., cari se vor da în folosul școaiei din loc. Pintic, la 18 Iulie 1906. — Comitetul. — Inteligința română din Mnrăș- Ludoș și jur, învită ia petrecerea de vară, ce o vor^ranjă cn ocasinnea adunării desp. „Ludoș" al Asociațiunei pentru literatura și cultura poporului român, Duminecă, în 12 August n. a. c. Venitul curat este destinat pentru școala gr.-cat. din loc. — Inteligința română din Teinș. In- vită la producțiunea teatrală nrmată de dans, ce o va aranja Duminecă, în 12 August n. din prilejul adunării despărț. Alba-Iulia al „Ăstrei0. Venitnl se va împărți bisericei gr.-cat. din loc și despărț. „Ăstrei". —- Inteligința română din Armeni, în- vită ia petrecerea de vară, ce o va aranja Duminecă în 12 August n. în o grădină privată, iar ia caz de timp nefavorabil Îd sala școaiei gr.-or. din loc. Venitul curat este destinat în favornl ambelor biserici din loc. — Tinerimea română din Mediaș și jur, învită ia petrecerea de vară, ce se va aranja Duminecă în 12 August n. în pavi- lonnl hotelului BSchutzen“ dm Mediaș. Ve- nitul curat este destinat spre scopuri filan- tropice. . Știri dela Expoziție. Mercuri s’a făcut la Expoziție inaugurarea pavilonului mini- sterului cultelor și insirucțiunei. încă înainte de oara fixată pentru deschiderea solemnității, număroși Invitați au vizitat secțiunile acestui pavilon, cercetând cu deamăruntul toate lu- crările și obiectele de artă, expuse prin di- feritele vitrine. Asigurați-vă! Acesta e cuvântul aproape noruncilor, ce trece ca nn fulger prin urechile tuturor, ne atinge mintea și face să se deștepte voia, gata de a-l urma. Asigurați-vă pentru ceasul morții, ca să aveți cheltuielile necesari pentru îngroparea voastră; asigurâți-vă viața, ca să puteți lăsa urmașilor voștri o mit ă avere, pe care altcum n’ați fi putut-o cruța; asigurați-vă peniru vremea. când puterile voastre slăbind, nu vă veți mai putea câștiga pânea de toate zilele; asigurați-vâ copilele voastre, ca să aveți ce ie da zestre. în ziua cununiei; asigurați-vă grâul, fânul și toate edificiile câștigate cu osteneală îndelungată pe cari un chibrit, un joc de copii, le poate preface în prav și cenușe. Iată câtc-va pilde, cari așa de mult spun: M. M. in Sântana lâtrgâ Arad, după-ee a fost asigurat abia de o lună de zile, de- cedează In urqia unei aprinderi de plămâni, abia în etate de 33 de ani. Ca premiu plătise numai cor. 46— Cu toate acestea banca de asigurare „Transilvania* din Sibiiu a licuidat familiei cor. 2000. bani gata. — Informații dă și redacția foii. Muițămită. Subscrisul aduc cea mai profunda, muițămită Magn. Dn deputat Dr. luliu Maniu, care a dăruit 50 eor. familiilor din Măoărade. nenorocite prin focul dela 14 luliu n. e. Dumnezeu să-i deie înde- lungă viață, spre a fi și pe viitor ajutorul poporului român năcăjit. De asemenea îmi țin de cea mai plăcută datorință a mulțâmi On. institut „Patria* diu Blaj eare a dăruit frumoasa sumă de 330 cor, spre a se împărți între coi nenorociți. Fapta aceasta nu mai are lipsă de laudă, doresc ca Dumnezeu să bineeuviute lucrarea acestui institut, care grăbește în ajutorul celor lipsiți. Folosesc ocasia spre a face apel și ia ceiealalte in- stitute de credit, rngâittiu-le să ajute aceste familii sărmane, cărora le-a ars roată ago- niseala. Mănărade, 4 Aug. n. 1906. — loan Handrea, paroh gr.-cat. în prăvălia de băcănie, colo- niale, etc. V. POP din jB laj ee primesc doi învAțAcei români din casă bună, cari pe lângă limba ro- mână să mal știe vre-o limbă. Pag. 260. UNIREA Nr.33. PARTE Dracul în școală. Povestire poporală, tradusă după Bolanden de . „ Angustin Paul. (Continuare). U „Mai departe" continuă Laidelin. „Dittes scrie tn „Paedagogium" următoarele: „Nici odată n’a auzit vr’un școlar dela mine, că Isub Hristos ar fi fiul lui Dumnezeu ori a deaua persoană a dumnezeirei, nici odată că Itunea a fost răscumpărată de păcatul original. Eă am propus copiilor numai icoana vieții sale ea o biografie a unui om nobil". „împărtășiți și dvoastră părerea mă- iestrului ? Aveți de gând sa imitați tn școală procedura lui?" „învățătorul unei școale ne confesionale trebue să urmeze și tn acest punct știința și modelul prezentat de acel om genial", res- ' punse Knack. I „Va se zică, dvoastră nu credeți în ! divinitatea lui Hristos?" ■ „Divinitatea Iui Hristos n’are de a face cu școala neconfesionala. învățătorul lonaș ! Ștern este Izraelit și cu toate acestea este ' educatorul copiilor creștini". „Din păcate!" respunse parohul sus- piuând. „Nu uitați", replică amicabil învăță- torul, „că părerile acestea își au îndreptățirea lor perfectă, după legea noastră neconfe- sională". „Care este o lege abojninabilă!" „Așa credeți dvoastreî" „Nici nu mai încape discuție!" Misionarul francmasoneriei își frecă mânile și se închină. „Din punctul de vedere al credinței revelate", respunse el cu pretinie de pisică, „înțeleg posibilitatea unei asemenea concep- țiuni. Vă rog însă să binevoiți a lua în conziderare, că școala noastră neconfesionala nu este productul credinței religioase, ci al științei exacte și al culturei moderne. Un cunoscut pedagog modern, Erobel, părintele grădinilor de copii zice din cuvânt în cuvânt: „Supremul omului este numai omul. El este propriul său Dumnezeu ți în locul dictonului: ,Roagă-te ți muncește!1 trebue să zicem: ,Muncește și ajută-te singur!' Ținta omului trebue să fie numai vjața lui actuală, căci despre o altă viață noi nu știm nimica. Piatra fundamentală deci, pe care trebue să se zidească toate instituțiile omenești, este axioma: Omul este propriul său scop, va să zică destinațiunea omului aici pe pământ este, să fie deplin om, să de- vină tot, peutruce poartă in sine capabilitate, să facă și să juiseze tot ce poate, cu un cuvânt sâ trăiască pănă se va epuiza, să trăiască ca om liber, ca ființă care ascultă numai de propria sa voință, numai de legea pe care el singur și-o impune “. „Prin urmare în cadrul șeoalei necon- fesionale rămâne puțin loc pentru biserică". „Aceasta este din păcate adevărat!" confirmă Laidelin. „Afirmațiilor lui Frbbel însă, cari sunt proprii de a face din om o bestie sălbatică, eu opun declarația renumitului lord Denbigh". .... Acest savant soeial-politician a zis într’o întrunire ținută la Birminham Ia 15 Noemvrie 1869: „Cine vrea să educe omenirea, fără să-i dea o religie pozitivă dogmatică, este un nebun; acela face din om creatura cea mai periculoasă, ce poate exista pe suprafața pământului. — Iar Hristos divinul Mân- tuitor al lumei zise: ,Lăsați copiii să vină la mine ți nu-i opriți, căci a lor este Împărăția ceri urilor1. I I SCIINȚ1F1CÂ-L1TERA RÂ. „Deoarece insă școala neconfesională îndepărtează pe copii dela Mântuitorul, prin aceasta ea lucrează direct împotriva’) voinței exprese a lui Dumnezeu". „E o întrebare, dacă aceasta formează o perdere pentru copii?" — replică tăgădu- itorul iui Hristos, dând din umeri. „Fantaziile sunt excluze din școala noastră. Dr. Dittes, renumitul pedagog zice: „Închipuiri ale fantaziei sunt întreaga mitologie, lumea legendelor și a mythelor cu uriașii, piticii, zinele, vrăjitorele, stafiile ți dracii, peste tot toate formele închipuirii și ale credinței, prin urmare toate reprezentațiile religioase". „Cum? Toate reprezentațiile religioase sunt închipuiri deșerte — înșelătorii, — fan- tazii? Aceasta.este părerea dvoastră?" nSe înțelege!" „Va se zică, dvoastră sunteți ateu?" „Matematica repudiază pe Dumnezeu în trei persoane fiindcă trei nu pot să fie unul!" „Dacă dvoastră nu credeți în Dumnezeu, ce ve-ți răspunde unui copil, care vă va în- treba că este Dumnezeu? „Și aici am să urmez părerea acelui bărbat, care în Austria formează pe învăță- tori și-i prepară pentru funcțiunea lor. Dittes zice: „Dacă un copii întreabă, oare este adevărat, că există un Dumnezeu ți o viață eternă, atunci in- răță torul să răspundă cu liniște ți sinceritate, că noi oamenii, aici pe pământ în chestii suprasenzuale trebue să ne mulțumim cu credința fără să pretin- dem știința „Nu este acesta un respuns înțelept și delicat ?“ ' „Nul Copilul ar deduce de aci ca dvoastră nu credeți în Dumnezeu". „lai eu nu aș protesta contra acestei deduceri", mărturisi Kuack. „Ateizmul în școală! — Acesta estestri- gător la cer!" respunse parohul revoltat. „Și dvoastră vreți sa vorbiți încă de lecții de religie pentru care dvoastră pretindeți a avea mai multe puncte de contact, decât preotul?" „De sigur", respunse zimbind cu răutate liber cugetătorul. „Eu nu vorbesc despre acea religie, care rezultă din pretinsele dogme revelate, ci despre instrucție în religie, care-și are rădăcinile în rațiune, știință, In simțirea curat omenească. Pentru răspândirea acestei religii, lecțiile de limbă, geografie, istorie, științe, ofer ocazii destul de frecuente". „Adecă dvoaastră aveți de gând să predați aceste obiecte în spirit anti-religios ?“ „Da. în acest senz se poate vorbi foarte bine despre istoria creștinească și necrești- nească, tot așa despre geografie și științe". Parohul se întoarse și se plimba prin sală. Zguduirea ființei sale intime și spaima sa asupra activității, după lege îndreptățite, a ateului în școală — erau grozave. „Domnul meu, acuma trebue să vă rog serios să părăsiți clasa!" strigă Knack. „Mi-ați răpit și de altfel mult timp prețios, vă rog, vă rog...!" El săria pe la spatele preotului, arătând neîncetat cu dreapta spre ușe, pe care o \ deschise singur. Tăcut, cufundat într’o mare de durere și fără să observe gesturile curioase ale Ini Knack, părăsi părintele Cunibert sala. Copiii ascultaseră și observaseră. Ei ■ primiră impresia că învățătorul este superior i parohului, a cărui autoritate, după șireata socoteală ahii Knack, suferi o strașnică lo- vitură. Copiii povestiră acasă ceeace văzură și auziră lâ școală. „învățătorul a gonit pe Sfinția Sa din școală", raportă Roza. „învățătorul a zis că el nu crede în Dumnezeu și că așa ceva este o închipuire. Asupra acestui lucru părintele s’a îngrozit așa de mut, încât a certat pe învățător și fața lui s’a făcut albă ca zăpada". „Maica Domnului! Așadar noi avem pe dracul împelițat în școală!" exclamă îngrozită dna Kehrwald. „Acest om ne va înstrăina copii dela Dumnezeu și dela tot ce e bun și ni-i va strica". „Mamă, de mine să nu-ți fie teamă!" asigură Roza. „Eu mă țin de catechism și de aceea ce zice Sfinția Sa. Ei. de am avea încă pe bătrânul nostru învățător! Toni trebue să se facă învățător, — el are să fie tot așa de bun și evlavios ca și tatăl său. Mamă, eu am să stărui pe lângă Toni sâ se facă învă- țător, ce zici dta mamă?" „Nu fi proastă! Toni n’are să te asculte pe tine". „Totuși, mamă, totuși! Toni ține la mine. El mi-a dăruit deja trei iconițe?" „Dracul în școală! — copiii noștri în ghiarele dracului, — sfinte Dumnezeule!" strigă femeia. „Dar Cașpare, tu nu te miști de loc? Tu nu zici nimica?" Tinărul bărbat ședea Intr’un colț și privia neclintit înaintea sa. Expresiunea feței sale era amenințătoare și aspră. în ochii lui se reflecta mânia, iar buzele îi tremurau con- vulsiv. Acum se ridică. „La ce folosește vorba și tânguirea? Aci trebue să lucrăm", vorbi el și părăși odaia. Kehrwald se duse Ia vecinul său Franț Giinther, un bun gospodar. „Știu de ce vii la mine", îi zise Giinther agitat. „Tocmai îmi spune băiatul ce s’a în- tâmplat în școală. Knack a gonit din școală pe parohul nostru, — nu este aceasta o cu- rată batjocură? Spurcăciunea a zis, că nu crede în Dumnezeu, — nu e aceasta o drăcie? Un asemenea cioflingar să ne învețe copiii noștri? Să ne dăm copiii pe mâna dracului Să vedem, n’om găsi noi ac de cojocul lui? „Tu vorbești întocmai ca nevasta mea! Și ea a zis că avem pe Dracul în școală", respunse cu liniște aparentă tatăl Rozei. „Și tu Cașpare, — tu nu ești de aceeași părere?" întrebă Giinther. „Mai încape vorbă? Chestia este însă cum sa începem ca să gonim pe dracul din școală? Cred că aceasta nu va fi așa ușor. Parohul nostru este un cucernic și învățat bărbat. Dacă Knack a îndrăznit să se poarte- cu dânsul atât de obraznic, aceasta însem- nează că are spete puternice. Vorba e acum, cum să începem? „Ai dreptate Cașpare! Eu cred, că lu- crul cel mai bun e, să mergem la părintele și să ne sfătuim cu dânsul". „Bine zici, — să mergem! Un lucru așa de important nu se poate amâna". Amândoi își îmbrăcară haina de dumi- necă și se duseră spre casa parohială unde părintele Cunibert Ii primi cam întristat și le confirmă spusele copiilor. Bărbații stăteau și ascultau buimăciți de surprindere și indignare. Nr. 33 U N I R E A________________________________________________________Psfe. 261. Dar bine, părinte, cum se poate una ea asta? Cum se poate ca acest om să fie învățător Ia noi?" întrebă Kebrwald. „După noua lege a instrucției se poate, din păcate", respunse Laidelin, scoase apoi djntr’un saltar o carte de legi și explică câteva articole. Țăranii ascultau cu atențiune, și o mare mirare se tipări pe fețele lor. „Dacă însă această lege păcătoasă este de doisprezece ani și mai bine“, — replică Giinther, „cum se face că noi Schwanheimenii n’am știut nimica despre ea până acuma?" „Aceasta vine de acolo, că la noi până acuma nu s’a pus în aplicare", respunse Laidelin. „Gerstle era un evlavios învățător, — de ei n.aveam ce ne teme, că se va folosi de libertățile, pe cari legea instrucției le în- găduie unui învățător necredincios. Dar exem- plele despre ticăloșia și degenerarea tinerimei școlare, ce ni-se raportează din toate provin- ciile și mai ales din orășelele mari, trebue să le punem în sarcina școalei neconfesionale". „Părinte, să mă ierți, că te mai întreb odată", zise Kehrwald, „fiindcă nu-mi întră de loc în cap. Are Knack dreptul să nu zică rugăciunile cu copii noștri, — are el dreptul să ni-i înstrăineze dela Dumnezeu, are dreptul prin apucături viclene să-i învețe necredința, să strice și să otrăvească inimile copiilor noștri, are dreptul la toate acestea, după legea instrucției..?!" „Toate acestea nu i-le interzice legea instrucției", respunse parohul. „Legea zice în adevăr: „Școala primară are problema de a da copiilor o educație religioasă-morală, de a le desvolta facultățile spiritului, de a-i înzestra cu cunoștințe și dexterități și a crea baza pentru cultivarea de oameni destoinici și membri ai societății". — Sub „religioasă-morală" însă legea nu în- țelege religiunea, pe cate ori cine și-o poate forma după priceperea, știința sau plăcerea sa. După religiunea creștinească omul este creat, ca să cunoască pe Dumnezeu, să-l iu- bească, să-i servească șî prin aceasta să-și agonisască viața vecinică. După legea instruc- ției copiii trebue să-și aproprieze dexterități pentrucă să devină membri destoinici în so- ■cietate, în stat. Despre destinația externă a -omului nici vorbă. întreaga noastră instrucție este neconfesională, adecă nereligioasă. De unde urmează, că după lege și jidanii au dreptul de a educa pe copiii de creștini. Legea admite chiar, ca un ateu, cum e Knack al nostru să semene tn inimile tinere sămânța necredinței". „Dar nu ne poate forța", strigă Kehr- wald înfuriat, „să ne trimitem copii într’o școală, unde sunt expuși primejdiei să-și piardă sfânta lor credință! O asemenea silire fiu trebue să tolerăm!" 4 „Nu vom tolera!" confirmă Giinther. ^Copiii sunt ai noștri, noi vom trebui să dăm 'Samă despre ei înaintea lui Dumnezeu, Cum vor da însă samă părinții despre copii lor, dacă ii lasă pe mâna satanei, ca să le dea -educație?" . . . . .. . „Și încă ceva!" zise Kehrwald. Dacă npi Austriacii am primi pe dracul în școală, fără să protestam, atunci n’am fi vrednici, decât . să perim ca niște păcato^, cari merani lăpadat ■de. Dumnezeu Noi SchvanheimeuH suntem Insă creștini; de ateea'trbbue să protestăm • împotriva - unei gospodării drăcești. Dacă Knack nu se lașă de învățăturile sale afurisite, apoi poate să plece, — aceasta am să i-o Parohul senita la obrajii înroșiți ai bărbaților, și prevedea urmările protestării, ce o aveau ei în gând. „Iubiți prietini, fiți precâuți, să mă as- cultați și pe mine! Protestele voastre n’ar întoarce pe Knack la calea cea adevărată. Omul acesta este un anticreștin turbat. EI v’ar refuza cu bruscheță, poate și-ar bate chiar joc de voi. Ar urma certe și procese. De aceea, lăsați pe mine. En am să raportez guvernului, și am să cer înlăturarea scanda- lului. Guvernul va fi drept și nu va stărui pentru executarea fără rost a unor dispoziții legale, de cari abuzftndu-se, s’ar produce o adevărată învălmășală. Mergeți deci liniștiți acasă, și lăsați-mă să lucrez eu singur". După oarecare împotrivire, bărbații, ascultară înțeleptul sfat al părintelui. A doua zi raportul părintelui fii înaintat. După zece săptămâni veni răspunsul locotenenței provinciale în forma unui aspru avertisment pentru paroh, pentrucă a atăcat, fără autorizație legeă instrucției și pentrucă în prezența copiilor a numit legea iieconfe- sională o lege abominabilă. Părintele Cunibert își ridică ochii la icoana celui restignit pe crtice Și-și făcti con- cluziunea: „Sluga nu este mai presus decât stăpânul!" - La proxima oară de religie Knack în- tâmpină pe preot ..eu zimbet semnificativ. Fără îndoială, el avea deja cunoștință despre amicabila adresă, care i-s’a trimis parohului. lonaș Ștern instrui și educă copiii tn acelaș spirit, ca și Knack. El lucra paralel cu învățătorul diriginte. Până și în biserică pătrunsese activitatea afurisită a învățătorilor. Ei trebuiau să supraveghieze copii la serviciul divin. Ștern se purta în biserică foarte ne- cuviincios. Adeseori întorcea spatele altarului și aceasta o făcea de obiceiu la prefacere, fiindcă ura jidanului era nemăsurată față cu Restignitul. Knack nu se închina și nu în- genunchia niciodată, stătea în picioare, zim- bind batjocoritor, mai ales la prefacere, și cetea romanele lubrice ale scatologului Zola. Asemenea exemple trebuiau să influin- țeze foarte desavantagios asupra copiilor. VI. Roza și Toni, în chioșcul din grădina părintească ședea Anton Gerstle, viitorul gimnazist. Cu ziua de mâne trebuia să părăsească satul și să se ducă la oraș. Cuferul era deja plin de haine și albituri. Două duzine de cămeși, toarse, țesute, bilite și cusute de mâna mamei! Pentru ul- tima oară ședea tinărul de mâne în chioșcul iubit, aprofundat în gânduri serioase și în meditațiuni asupra multor figuri și închipuiri, pe cari fantazia-i tinerească și le născocia despre viitoarea viață de student. Anton era leit tatăl său: evlavios, mun- citor, sîrguncios, caracter solid, care își lua în serios vocațiunea. Admonestările pline de inbire ale mamei și sfaturile înțelepte ale tatălui, care toate îi descoperiau pericolele anilor de studiu, și-i indicau necesitatea perseveranței în frica lui Dumnezeu și a în- cunjurării răului, — îi răsunau neîncetat în suflet. în viața sa n’a petrecut o singură noapte înafară de casa părintească și nu-i vehia bine de loc să plece acuma în străină Ar fi fost el prea bucuros să rămână acasă sub ocrotirea părinților iubitori, -departe de artele șirete și de ispitele orașului, ‘ câri te ademenesc pe căi rele ți cari i-se păreau cu atât mai primejdioase, cu cât le cunoștea mai puțin. Trebuia însă să meargă în străini, bine înarmat cu conștiințele preliminare, spre a se prepara la un nou institut prin silință și purtare virtuoasă pentru vocațiunea sa. (Va urmă). B i b 1 i ogr af i e. A aP^ru^: „Sămănătorul", revistă literară. Anul V. Numărul 30, cu următorul- cuprins: N. Îorga, începuturile romanului nostru (1855^62). — I. U. Soricn, Non Omnis Moriar (poezie).— I. Scurtu, Traducerile literare la noi. — Eugen Ciuchi, Gânduri (poezie). — I. Boteni, Hanul din zăvoiu (urmare). — C. 8. Hasnaș, Sonet. — Cronică de N. îorga, I. Scurtu și D. Pârvan. — în supliment: Tiirn.din cetatea Hotinului; Altă vedere a turnului din oetatea Hotinuîui. „ Păstorul Sufletesc", periodic de predici. Anul I. Nr. 8, cu următorul cuprins: Partea 1.: 'Sărbătoarea s. Ilie, de Teodor Hărșan. — Dumineța a IX-a după Rusalii; Dumineca a X-a dupăRusalii, de Clemente Pop, preot.— Dumineca a Xl-a după Rusalii, de loan Genț, protopop. — Dumineca a XH-a după Rusalii de Avram Dragos, preot. — Adormirea P. C. V. Maria, de Simeon Gocan, teoi. abs. — La sfințire de biserică, de Vasile Criste, preot. — Predică la înmormântare, de loan Popiliu, preot. — Partea II.: Liturgica, sau tâlcuirea ritului bisericii resăritene române, (urmare), de L. Sima, preot. — Oratoria sacră, (ur- mare), de Ariton M. Popa, prot. — Cronica. Poșta redacțiunei. — Partea III,: Publicațiuni. „Tralan ți solii Dacilor", acesta e titlol unui frumos tablou în colori, reprodus după originalul aflător la esposiția română. Auc- torul acestui tablou e profesorul Alesandru Fesmeriță deia Turnu-Severin. Copia e de 77X$? cm. costă 1 cor. 50 bani. Se află de vânzare la tipografia arhidieeezauâ. Recomandăm eu căldură procurarea acestui tablou care va fi podoabă a fie căiei case românești. Posta redacținnii. Victor. Mulțiimită, va urma. Cri». Nu publicăm lucrări pe a căror autori nu-i cunoaștem. I, T. Va urma, dar lăsând tot ce e superflu și se repețește. D. P. Reflexiunile dtale nii se pot publica, „ne quid nimis“. , Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa Cine nu să îngrijește de tust păcituește contra sa. Caramelle de piept ale lui Kaiser cu 3 brazi probate de mediei și reco- mandate contra tusei, ră- celei, guturaiului. 4512 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat al acestei me- dicini. —. Un pachet coeti 20 ți 40 fii. și să pot aâa la farmacia Carol Schiessl -Blaj. (13) 12-32 Pag. 262. U N 1 R K A Nr 33. K & Tinișcara-EaMc (8) 15-52 La expozitiunea milenară din Budapesta dela 1896 , premiat ou medalia cea mare. Turnătoria ds clopote și fabrica de scaune de fer pentru 1 "^"g- clopote a Ini ' ■ , ,, ao recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- . tel or stricate, mai departe spre facerea de k ' clopote întregi armonioasă, pe lângă gs- k ț ranție pe mai mulți ani, prevăzute cu ad- |L*' justări de fer bătut, construite spre ele in- toarce cu ușurință în ori ce parte, Îndată WȘ ce clopotele sunt bătute de o lăture prin & aceea ce sunt mântuite de ere pare. — Cu deosebire recomând -*< clopotele __mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute In partea superioară — ca violina = cu găuri după figura 8 și . pentru aceea au un ton mai intensiv, mai de limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechiu, așa, că un clopot pa- tent de 387 Kg. este egal în to- nul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stătă- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi cn adjustare de fer bătut ■ ca și spre turnarea de toace de metal. o Institut indigen. Banca de asigurare o O V găurite  orw ipvotl min ÎMI Pretcuranturi ilustrate ee trimit la cerere gratuit și franco Transilvania'^ din Sibiin » întemeiată la anul 1868 « (7) 15-52 O o în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), o <* as ig urează In cele mai avantagioase condiții: o " contra pericolului de incendiu și esplosiune. o Bdiîki ic ori-ce fel, mobile, mărlnri, vite, nutrețuri si alto croiacto <» o ...........■■ -....-- economice etc. == 3 0 ® © asupra vieții omului <» * în toate combinațiile, capitale pentru cazul * JJ morții și cu termin fix. asigurări de copii, de ~ zestre, rente pe vieața întreagă etc. etc. o Asigurări poporale fără cercetare medicală o Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a ° - capitalului. , ’ Valori asigurate contra in- cendiului; 90,981.088 coroane. capitale asigurate asupra . vieții: . 9125.898 coroane. Dela întemeiare institutului a solvit: o pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 c. petru ca- < ► pitale asigurate pe vieață 3,568,863.37 cor. <► Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: o Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu u 1. curtea I. u și prin agenturile-principale din Arad, Brașov, Bistrița * ’ și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele 11 mai mari. ’ ’ ©♦♦♦♦♦♦♦♦♦©-•-©♦-•-•-♦©-•-©©-•-•-•-♦♦♦♦-©-•-e-G® MERSUL TRENURILOR Valabil dela 1 Maiu 1906. București—Predeal—Budapest Budapest—Predeal—București Accel. j Pers. jAnceiJ| Pers. jAceeL AcmI |Pw. iAccel Pere, Accd- Budapest pleacă 7 26 £ 9W 2 85 4 30 ) 5|45 : 9 15, București pleacă | 8 40 —1— 8 06 Szolnok 9 8711 52 i ț 271111 19: Predeal ■3 32 lITr ,1 12 Szajol n — 12,07 4 43 i 9 46 |îîi83 Brasso l sosește 4’55 Ud , । U'18 P.-Ladâny Berettyd-Ujfalu H n 11 13 11 46 209 253 5 57 6 31 :n,53 112.46 112 2 55: ȘȘ . Brassd S ' F61dvâr pleacă Jî 07 loJo< ISIS 2 45 3 15 M.-Peterd w — — 305 — 1)00 — i Homorod-kohalom „ .12 7 46 4 28 M.-Keresztes 12 05 3J6 1^ — 1114 — | Segesvăr 1- ,40 9 45 549 Bihar-PttspBki h — — 3 84 । 344 1 1)36 Medgyes n ÎB 1°> 6 87 Nagyvârad l sosește 12 26 12 Kis-Kapus n □ 24 11'50 6 50 Nagyvârad f pleacă 12 41 I 410 I 7 14 2 08 _2 lb| Baiăzsfalva n 3 12 36 — — ¥ârad-Velencze n 12 48 4 17 l i L — 2 36 : 2 26 KOkttlIoszOg B ^20 12)48 7 35 ' Fugyi-Vâsărhely M 12 58 4 27 — 2)45 Tovis t sosește ““ a 1 1’27 “00 M.-Telegd Elesd Rd v n 120 141 2 09 4 46)'_7 42 sW ț7 55 5 2o' 815 _3 0!j 3 21 î 3® 2 51 goBi S;26; T6vîs / Nagy-Enyed . Feivincz pleacă n “59: 1;5o 33 157 219 242 8*3 — Cbucbb Bănffy-Ilunyad Jegenye KoloBsvâr 1 Koloasvar 1 n sosește pleacă 823 403 4 33 5 15 5132 6 30 211 7 42 8 27 8)54 “os 2 33 f9 57 10 30 10151 _5)32 601 6 51 8)80 ("Tie; J62 5:63 6ill M -Veresmart Sz.-Kocsărd \ Ar.-Gy5res ; Apahida Kolozsvâr 1 tt n sosește 3 4 6 W lS fe $ g 53 3 2 49)1—— 3)07^00 3,481*9 30 5 02 |î(J 34 5!21^|3o Apahida M 5 50 9 lt 11 14 8 59 1 . 6 27 KoloKsvăr f pleacă 12 59 7 08 1 0 23 ȚS;Tî 6'39 6 02 HÎO Ar.-Gy dres Sz.-Kecs&rd n 6 62)10 20 12 38 10.41 7 1710 56 115.1131 7 27, 7 51 i Jegenye ) Bănffy-Hanyad » tl 2 41 13 00 CO 06 42 7 33, 12 23 M.-Vereamart 7 23 11 03 1 2411:40 — ' Csucsa 2 44 9 18 7 OQ IST 1265 Felvjncz 7 29 1109 1 84 1150 —" — I Rdv » 8 24 10 07 7,48 *323 “Î37 Nagy-Enyed (7 4811 29 1 58 1220' 8 15 ■ Elesd » t» 84 10 24f7,69 “4j 50 TSvis I sosește 15 05 £145 2 21 12 8 31 Telegd H 3 45 10 88)t6 11 î3oo' 2 03 T»vis f pleacă 12 25 128, 8 38 Fugyi-Vâsârhely n —. — 10 55' — — io Ș — Kflkfillâ'szCg rj 2,07 2;^ 9 06 Vârad-Velencze n —- 11 04 -— — 10 271 2 26 Baiâzsfalva 114 2 22, — ■ Najryvâr&d 1 sosește 4 09 11 10, 8 86 18^4 "ăâS Kis-Kapus Medgyes n n 213 2^ 3 30) 9 46 3 4910 00 : Nagyvârad f ) Bihar-PdspOki pleacă n 1 lU 15 11 11 36) 47 8 8 43, 52 “09 ÎT Î9 2 38 Segesvâr r 343 fi or ii 00 i M.-Keresztes t» — — 12 06 — 11 39 — Homordd-Kohalom n 5 28 7 04 12 26 ) M.-Peterd — — 12 17j — — ii âl — Fsldvăr n 7 IO, 848 1 35 Berettyd-Ujfala Tt 4 62 12 29 9 21 12 8E l£ 18 03 Brasso ț sosește 7 50 9 2 09 P.-Ladăny n 5 51 1 45, 10,01 TW 4 Brasso f pleacă 1185 219 Szajol 71 7 05 3 211118 ^31 "519 Predeal sosește i.Uj 3 31 Szolnok 3 49 1188 in “39 București n 805 ■ 1 9 20i Budapest sosește 6 am 40 1 50 ■7 38) "7)33 Nrii subtrași ca linii negre înseamnă timpul dela 6 oare seara până la 4 oare 69min. dimineața. — Nrii semnați ea t Înseamnă stațiunile, unde, trenurile numai condiționat se opresc. Tipografia Seminariului Arhidiecezan. îji vara trecută, pe lăngă, toată seceta mare ce a fost, —. totuși în 1/ Prima colonie de vița de vie de pe TÂRNAVA® a căreia proprietar u FR. GAS PARI, Meiiaș IDO, Transilvania, unica în Întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă fn quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate lifera vița de vie fru- 1 moașă și trainică. ■ Catalog ilustrat, cu diferite epistole de recunoștința^ sA O G trimite gratis și franco. 0 © (25) 13—20 FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. Abonamentul: Pșntru monarchie: Pe an 12 cor., *1, an 6 cor., 'It an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., an 9 frc., 'It an 4 frc. 50 cm. Foea apare in fie care Sâmbătă. Foaie bisericească-politicâ. Insertiunj: Un șir garmoqd: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia ' oară 10 fii. Tot ce privește foaia eă se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea „Unirei1 in Anul XVI. siaj, 18 August 1906. Numărul 34. t IORN SEVER RXENTE. Cel din urmă stejar falnic din generația viguroasa dela 1848 s’a prăbușit și el; cea din urmă columnă, care a ridicat pe umerii săi de uriaș nădejdea de mai bine a unui neam întreg. Rămas singur din generația lui de uriași, părea ca un Gulliver în țara piticilor. Muită amărăciune, multe acuze nedrepte, și multe de- cepții au trecut peste vârfurile acestui mândru stejar, care s’a îm- potrivit cu îndârgire tuturor acestor vânturi, — căci văzuse el și altele mai mari. Și ca să se plinească până în sfârsit soartea rânduită oamenilor * . V . noștri mari — Sever Axente, care și-a expus vieața pentru neamul său, moare aproape părăsit într’un spital, cercetat abia de câți-va prietini de inimă din Brașov. în boala lui grea, care îl legase de pat doi ani de zile, bătrânul uriaș, care n’a știut nici odată ce-i înfrângerea și umilința — nu primia bucuros vizitele străinilor, și n’a primit invitările, ce i-se făceu să părăsească spitalul, sălășluindu-se undeva, la vre-un prietin. A susținut până în sfârșit lupta cu moartea — fără geamete și fără văierări —• avea doar a face cu un dușman așa de cunoscut, căruia îi privise de atâtea ori în față. Pe patul de moarte s’a dorit însă să fie înmormântat în Blaj — de care îl legau amintirile glorioase, începutul activității lui de slavă, care l-a ridicat în viață încă între figurile legendare ale neamului nostru. Trecut prin focul curățitor al morții, icoana lui trecută în dome- niul istoriei încă în vieață, rămâne cu totul a istoriei. Și vremea care nimicește tot ce e josnic și trecător și cruță ce e nobil și eroic, va arăta în scurtă vreme, că din ființa lui Sever Axent e multă nobleță și mult eroizm curat se va scrie în marea carte a istoriei neamurilor. Și toate acuzele ce i-s’au adus au fost exa- gerări, sub impresia proaspetă încă a evenimentelor. La groapa, care se deschide azi adâncă și neagră -— lângă mormântul Mitropolitului Șiuluțiu, și aproape de al lui Cipariu — stăm adânc emo- ționați sufletește, resumândîn gândul nostru fragmentele unei vieți legen- dare. Odihnească în pace ! Osemintele fostului prefect al leginnei gemine au fost transportate cu îngrijirea părintelui canonic-preposit 1. M. Moldovan, spre Blaj în noaptea de 15 August. Sicriul, intre cântări bisericești funebre a fost așezat în catedrală, acoperit de cu- nuni și flori. Cununile sunt următoarele: 1. O cunună de viorele cu bandă neagră, purtând inscripția: Drept recunoștință din partea fratelui său Ariton. 2. Alta tot de viorele cu inscripția: Drept recunoștință din partea fratelui său lacob. 3. 0 frumoasă cunună de palmiere, trandafiri și chrisanteme cu bandă neagră, purtând inscripția: Familia Popovici — Părintelui Neamului. 4. 0 cunună de lauri cu pantlică neagră legată cu fundă tricoloră: „ Gazeta Transilvaniei — Lui Axente Severu. 5. O cunună de lauri și palmiere cu bandă neagră, purtând inscripția: Casina Română — Membrului ei Axente Severu. 6. 0 superbă cunună de palmiere cu bandă stacojie, cu inscripția în aur: Eroului libertății — Tinerimea română din Brașov. 7. 0 cunună de palmiere trandafiri, crisanteme. bandă albastră, cu inscripția: Prefectului neînfrântei legiuni. — „România Jună“. 8. Cununa depusă de deputatul Dr. St. C. Pop, în numele Românilor Aradani și 9. Cununa tinerimii din Blaj cn bandă tricoloră. ' Un public imens umpiea întinderea catedralei. Intîmplarea fericită a voit, ca tocmai în ziua aceea fiind consistor plenar, să fie întruniți în Blaj o mulțime de preoți și protopopi de ai noștri. Am remarcat de asemeni o mulțime de țărani din satele în- vecinate, inteligență și popor din Teinș. îm- prejurime și din dcplrtări și mai mari încă. Serviciul funebru s’a început la oarele 4 d. a. pontifieând însuș Escel. Sa Mitropo- litul Victor, asistat de canonicii: I. M. Mol- dovan, Gavrilă Pop, Dr. V. Szmigelski, Dr. Isidor Marcu, George Muntean, protopopii: Ștefan Sândor (Odorheiu). George Bărbat (Blaj). loan Maior (Aiud), Ștefan Lita (Iclod) și redactorul nostru. Cuvântul funebru rostit de părintele spiritual seminarial Ștefan Roșian e urmă- torul: Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, cari v’au grăit vouă cuvântul lui Dumne- zeu și privind la săvîr- șirea vieții lor, să le ur- mați credința. Evr. 13. 7. Sfârșindu-se ultimul cuvânt de binecuvântare și rugăciune a bise- ricii asupra acestui cadavru și pentru fericirea sufletului lui /oan Sever Axente, figura măreață, figura legen- dară a poporului românesc, m’ă încumăt, la multe și inzistente rugări și dorințe, ca eu cel mai mic, cel mai neînsemnat și cel mai slab, să grăiesc despre cel mai mare, cel mai eminent, unul dintre cei mai uriași bărbați, în simțăminte, gân- dire, și fapte a neamului nostru, care ca puțini dintre muritori a po- șezut toate simțămintele de iubire, stimă, și recunoștință a poporului, din care a făcut parte, și în a cărui inimă moartea lui a aflat și va afla resunetul celei mai ■ sincere dureri, pentrucă a pierdut și pe ultimul luptător al drepturilor sale și pentrucă vede, că să scoboară în mormânt cel din urmă dintre aceia, cari au fost cei mai credincioși, drepți și buni fii și conducători ai săi. Mă încumet să grăiesc, despre acela, care era ca și Moise: „pu- ternic în cuvintele și faptele sale", și fac aceasta încrezându-mă în Dumnezeu, care mă va lumină, și care se va milostiv), ca alți profeți să ridice în neamul nostru si știind bine, că numele lui venerat va su- I plin) nimicnicia mea. Nr. 34 Pag. 264._______________________________ Triști ascultătorii; A învăța cu diligință, a lucra și a se^Mpta uĂ om cu toată energia de bărbat, ctt constanță de fier, cu curați» simțului de onoare, cu însuflețirea cea mai caldă a datorinții pentru mărirea Iții Dumnezeu, pentru tron și neam, a-și jertfi puterile, comoditatea și a voi să-și jertfească chiar și viața, dar nu a-și jertfi nimic din aceea, ce pretinde dela noi judecătorul cel mai sever: conștiința, convingerea; a lucra mânat de cel mai curat al- truizm, nu pentru avere, nu pentru poziții și măriri deșerte, a-și face și din cei mai mari dușmani, cu minte și inimă, prietini; a schimba arma ucizătoare cu mijloace paci- nice ale înaintării, bunăstării si fe- ricinii; a nu-și pierde voia și cutagiul în muncă nici sub impresiunea celor mai dureroase simțăminte de de- cepțiuue; a crede, "a fucra șî a-se ruga pentru realizarea dorințelor și scopurilor bune și drepte; a-se înălță fără superbia, ca un vultur pe cele mai înalte piscuri, și a-și câștiga nu cu silă, ci după voia lui Dumnezeu șj pe căi drepte cel mai de frunte loc în inima unui popor: acestea sunt calitățile. din cari se formează adevăratul bărbat, și un astfel de bărbat a fost și adormitul în Domnul loan Sever Axente, care lovit de acul morții, cade din înălțime, dar nu va cădea nici când din inima poporului, pe care atât de mult l’a iubit, încât gata a fost să se dee pentru el, — a cărui moarte con- sternează pe soții săi de luptă și scoate un dureros vaet de pe buzele fraților, rudeniilor, prietinilor, și a __________UNII! yA tuturor, c^fi știu safierecunoscător^ și vn trebui sft înduio^eze ehihr Șî pe dușmauii lui de principii», ■ câ|f știu sĂ aprețî&ze pe bărbatul, care se lupta deschis și se înălță în lupta pentru tron și drepturile unui popor, șî care știe să rămână mare și în nefericiri: atunci, bând viața aceasta pământească nu numai nu-i întinde, după vrednicie răsplata ostenelelor și suferințelor sale; ci nu-1 lăsă să-și împlinească chemarea și greaua muncă. „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, cari v’au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, și privind la sâvîrȘirea vieții lor, să le urmați credința". Astfel ne grăiește totdea- una Domnul prin voacea alesului său Vas și astfel ne grăiește si acum, când voim să medităm despre viața unui ales vas al poporului nostru. Triști ascultători ! Viața ferici- tului în Domnul loan Sever Axenie. cred, că a fost asa, dupăcum faptele și spusele lui și a altora iubitori de adevăr ne prezintă, pentruce nu mă rușinez, nici nu hezitez, ca să v’o prezentez în liniaminte generali. loan Sever Axente s’a născut în Frâua în 3/15 April 1821. Părinții lui au fostlacob și Anica n. Macsim, agri- cultori. Acești țărani înțelepți văzând, că fiul lor loan are frumoase talente și mare aplicarespre învățătură, l’au trimis la școlile din Blaj, focularul cul- turei noastre, undea terminat școalele primare, apoi a trecut la Sibiiu, unde a terminat clasele gimnaziale. Fi- lozofia și fizica a făcut-o tot în Blaj, în 1842 a fost primit în numărul alumnilor seminariali, pe care însă l’a părăsit la 1845 în urma proce- Buluivavut Cit blândul, eruditul, ma- rele orator și1 iubi torul de Dumnezeu și neam: Episcopul loan Lemenyi. încrederea, ce a avut-o în puterile sale insă nu l-a lăsat să-și piardă nădejdea și nici credința și alipirea față de biserica noastră românească, căreia i-a rămas fiu iubitor și devotat până în ultimele momente a vieții lui de 85 ani, când Dumnezeu i-a răsplătit credința cu aceea, că i-s’a dat să-și curețe ori-ce păcat, și să primească cu evlavie merindea vieții de veci: Trupul și Sângele Domnului. Fiind el unui dintre cei puțini, cari nu fuge de muncă și nu se ru- șinează de lucru, eșind din Seminar, a început comerciu cu cereale. Pro- vedința divină însă a dispus, ca el să nu rămână în întunerec, să nu-și continue viața în comuna, în care a văzut lumina, să nu fie folositor numai lui și familiei lui, ci prin ta- । lentele, voința tare, prin munca statornică și neobosită, prin curagiul lui și prin iubirea lui înflăcărată să se înalțe din cercul strimt și de jos a unei vieți de toate zilele, și să fie i folositor nu numai familiei și comunei sale, ci bisericii si întreg neamului său, pe care voia să-l vadă bine situat, cult și liber. Astfel în 1847 îl vedem în București ca profesor Ia institutele particulare. Vine anul 1848, când poate mai mult de cât ori când a fost mai general, mai potențat și mai adânc dorul și sentimentul omenimei după libertate, egalitate și frățietate. Principii plăcute și ademenitoare, pentru cari și atunci omenimea s’a FEUILLETON. Din Italia. Castel Gandolfo, 2 August 1906. Dorite amice! După promisiunea, ee-ți făcui: de a-ți mai scrie din când în când câte ceva, mi-s’a nrît și mie cu lunga tă- cere de până acum. Azi deci. când mi găsesc din nou în largul naturei, nnde atâtea frumuseți încântătoare mă înconjură și prin asemănarea lor .... .. cu celea ce Ie gustam odată împreună acasă, la tot pașul îmi de- șteaptă în suflet seninele și nevinovatele suvenir! ale prunciei: nn dor neînțeles de tine, de cei de acasă și de toți bunii noștri tovarăși din acele zile pline de poesie, mă cuprinde, vă simțesc par’că mai aproape de mine și adânc mișcat ași dori atât de mult, să pot schimba puține vorbe pretinoase cu tine; dar fiind asta cu neputință, cu atât mai mare plăcere prind peana, să-ți scriu despre cele petrecute în jur de mine în acest an, ce au lăsat în a lor treacăt ceva urme mai trainice în snfletu-mi, știind bine, cu ce plăcere le cetești în totdeauna tn, cel curios și binevoitor. încep, de unde am lăsat. Tu, fiind departe de noi, nu vei înțelege bucuria noastră copilărească, cu care salutăm aceste păduri atât de răcoroase, și feerice pline die farmec și sănătate, după zece luni de lungă închisoare în Roma, și eu ce dor ne- astâmpărat ne dorim din nou cătră finea vacanței îu acel furnicar de oameni. Oh, da, în amurgul seninelor zile de Oetomvrie — când aici pe dealurile Lațiulni încep ași face cuib neguri umede și posomorâte. îm- pinse de cătră mare, iar de cătră culmile Apeninilor încep a sufla vânturi subțirele și aspre — și ploi grele încep a cădeâ cu fulgere și tunete proluugite și înspăimân- tătoare, încât ai crede, eă au luat foc pâ- dirile și să prăbușesc dealurile — Roma în vale. îu depărtarea zării, e liniștită, zim- bitoare și senină. Iar, când un soare în- văpăiat. ca o roată uriașă, înfocată, gata să se cufunde în mare, aprinde orizontul și-l îmbracă în flăcări de vrajă — sub vălul purpur-auriu al ceții ușurele de sară, Roma îți pare o minune din poveste îngropată într’o mare de lumină, și inima îți râde în sân de atâta frumuseță, minune și taină, ce ascunde natura în necuprinsele sale adân- curi. Cine nu s’ar dori, atunci în Roma? Ea ne chiamă din depărtare cu limbă de fiori de poesie, cu glasuri tainice, ce le-am auzit mereu în copilărie, dar nici azi nu le înțelegem, și vesele clipite trăite între zidurile ei să turișă în minte, și ca un nu- știu-ce greu și plăcut sâ lasă pe inimă până ia oara reîntoarcere!. E de prisos să-ți mai scriu, cu ce re- pezime trec apoi aci primele luni. In ce- tate ne întimpină noue snrnrinderi. în casă none fețe, noi eonșcolari și profesori în școală, cari toate, de nu fac mai plăcute zilele, fac mai interesante minutele, lăsând așa ca timpul să alunece peste noi, fără ca să ne mai putem da socoteală de el. Și Propaganda ne face mereu asemenea surprinderi. An de an vei vedeă Intrând între zidurile ei roșietice tineri, despre a căror patrie și neam, de când nu mai înveți geografia, abia ți-au mai rămas prin minte ceva sfărmătnri de concepte șterse, ca de- spre o poveste ascultată de mult, de mult. Dar nu face nimic! Tu vei aveă poate pe unul vecin îu școală, pe altui de soț la preumblare, al treilea ți-o sta alăturea la masă, căci în Propaganda, loca et mores non mutant ordinem. Și va trebui să conversezi cu ei. Cum? Ori enm! Veți începe râu, de tot rău. Vă veți esplica cn degetele, cn ochii, cn capul, și cu vorba; după o converzație înfocată și pretinoasă, osteniți, dar recreați, veți zimbi binevoitor unul cătră altul, semn, că n’ați înțeles nimic din toate. Cunoștințele de altcum să fac foarte iute; vorba trece din gură în gură, ca pe sârmă și pe mulți nou sosiți îi cnnoști deja mai înainte de ce i-ai fi văzut. Vei anzi anume, că cutare a sosit din Brasilia, cutare din Australia. Africa- de sud, etc. Vezi! Și toți la Roma și cn acelaș scop vin! Admirabilă unitate catolică! îndeosebi însî ne-a surprins pe după Cră- ciun sosirea fără veste, alor trei Chinezi, cu atât mai vârtos, că nici nu ne așteptam la o visită așa târzie și plane din partea Chinezilor. Când ca de obiceiu sar a, dnpă-ce am adns în omagiu Domnului cele sufletești, ca tot creștinul bnn ne-am adunat veseli să ne luăm cele trupești — gustam la masă din binecuvântările pământului, udându-le cn întinăritorui snc a strămoșului Noe, și în sgomotul tâmpit și greoiu, ee umplea golul voluminos și luminat al salei, vorbiam de- spre mărirea cerurilor, și deșertăciunea lamei acesteia, — iată, că să deschide ușa sărbă- torește și în ea să ivesc trei tineri din cre- ștet până în eălcâie chinezi, aieve cum i-am Nr. 34 UNIREA Pag. 265. luptat, a vărsat sânge și-a pustiit, dar nici când nu Ie-a putut realiză, deși pe paginile istoriei vedem per- petuată lupta, care se înfierbântă și crește, apoi se domolește și scade, ca iar să-și iee proporțiile dela în- ceput si să se continue, până vor fi oameni, înaintea cărora să planeze în depărtare ținta neajunsă, căci minuta, care naște egalitatea, naște și inegalitatea, ca de nou să se în- ceapă lupta între indivizi și popoară și să se confirme adevărul, că luptă este viața noastră. Principiile acestea au pus și pun în mișcare pe indivizi și popoare. Anul 1848 n’a fost altceva, decât manifestarea nizuinții după li- bertate și a dorului și instinctului omenesc după egalitate. — Curentul puternic al acestor principii l’a prins și pe adormitul în Domnul loan Sever Axente, aruncându-lîn fruntea mișcării întâiu în reacțiunea puternică diu Muntenia, ca comisar de propagandă în Ilfov, apoi trece la Craiova pentru organizarea acestui județ reacționar, eare nu voia să recunotscă guvernul provizor. — Fiind arestați A. Tr. Laurian și Nieolae Bălăcescu, el vine în patria sa, și iea parte în 11 Sep- temvie 1848 la adunarea grănițerilor din Orlat, unde poporul împreună cu regretatul David baron Urs de Marginea pretindea ca tot românul să aibă aceleași drepturi, ca ori și care națiune din Monarhie. Dela Orlat a trecut cu 200 feciori la adunarea din Blaj, unde a aflat mp^ a de entusiazm, de credință și puternica voință a poporului de a-și pretinde și eluptă drepturile înpre- scriptibile. După proclamarea înarmării ge- nerali, pentru talentele, curagiul și enusiasmul său, din încrederea po- porului e pus în fruntea mișcării, organizând legiunile române și con- ducându-le din învingere în învingere și, deși n’a învățat știință militară și nici n’a fost soldat, în apărarea eroică a Munților apuseni și a cetății Alba-Iulia, a dat dovezi despre ca- lități militare extra ordinari, ce au recunoscut și doi domnitori, unul, pentru care s’a luptat, care Fa de- corat cu crucea de aur cu coroană pentru merite, Ordinul Francisc losif cl. III., și alt domnitor, care l’a de- corat cu ordinul rusesc militar Sf. Ana cl. III. mai mult însă a recu- noscut calitățile lui poporul româ- nesc, care a făcut din el figură le- gendară, care vorbește și va vorbi despre el ca despre un erou neîn- fricat, descriindu-i figura impună- toare, fruntea lată și înțăleaptă. ochii scânteitori, voința de fier și bunătatea inimii. Cine să nu să înfioare de războiu și urmările lui? Eu însă nu mă voiu ocupa cu acestea, întreb numai cu Sf. Augustin, „ce e de reprobat în războiu? Doar aceea, că mor aceia, cari odată tot trebue să moară, ca aceia, cari trăiesc în pace, să domnească? Aceasta o reproabă numai cei timizi, cei lași și nu și aceia, cari își iubesc țara. De reprobat în războiu e dorul de a strica, crude- litatea răzbunătoare, impacabilita- tea, sălbătăcia, dorul de a domni, și altele de felini acesta0. — Acela pe care-1 deplângem însă n’a nutrit simțăminte și dorințe de reprobat. El și-a iubit neamul și țara și a fost credincios domnitorului, și s’a luptat numai ca să-și manifesteze aceste sfinte simțăminte. „Și a se lupta până la sânge pentru domnitor,, patrie și popoarele țării, invită nu numai dreptul, ci constrânge și sfânta da- torință®, zice Kolcsey. După terminarea războiului, merge în Cenade, unde în urma denunțărilor, a fost arestat, dus la Sibiiu și supus unui lung interoga- tor, că ar fi ascuns armele, pentrucă ar fi aprins Aiudul, și altele, dar după 30 zile a fost eliberat, dove- dinduse nevinovăția lui și neteime- nicia denunțărilor. — în anul 1850, ă fost chemat la Sibiiu, ca cornițele de acolo să-i dee două decorațiuni, dar și el, ca și alții vrednici soți ai lui, le-a refuzat, cerând nu onoruri, oficii și avere pentru el, ci drepturi naționale și despăgubire pentru pierderile mate- riali si jertfele, ce s’au adus în re- voluție. Urmarea a fost, că s-a dat o despăgubire de 120 mii coroane. In urmă, întâmpinând pe Majestatea Sa, a primit ordurile. Din 1851 — 1854 adormitul în Domnul ocupă oficii de stat, apoi se retrage ca un vechiu belîduce roman la coarnele plugului în Cricău, urmărind însă cu viu interes și după aceea toate mișcările politice, cul- turali și bisericești a poporului ro- mânesc, și luând parte activă la ele. Apoi s’a retras în Brașov, de unde îi era regretata sa soție, descendentă a unei fruntașe familii. Aici a scris mult, dovedind, că nu el a aprins Aiudul, și arătând pentruce s’a luptat, dovedind și altora, că el n’a fost o văzut depinși prin galeriile Vaticanului și pe cutn atu învățat despre ei — îți aduci aminte? în etnografie. Mirarea și bucuria mea nu avei margini, când rectorul, carele li însoția. li conduse ia masa noastră și-i așeza chiar vis-a-vis de mine. Mai era. cum era. cât stete cu noi rectorul, recoman- dându-ne nou veniții abia însă să denărra el, toți us perdurăm „eompassul“. Eram confuz eu, confuzi vecinii de Chinezi nu zic nimica, căci erau confuzi, de când au plecat de acasă. Tu însu-ți, cu toată știința ta chinezească n’ai fi fost mai puțin încurcat. Trebuia aă vorbim; dar cum a Începe, ori începând, cum a continua? Chinezește am fi dorit, dar știința noastră aci era . . . chi- neză. cum zie cei diu „țară“. Am început deci îu înflorită limbă a lui Cicerone, după- ce am țuțurato și pe aceasta puțin de păr. ne-am oprit, căci nu ne înțelegeam, ori în- țelegeam tot contrarul. într'aceea eu eza- minam pe furiș pe cel din fața mea: un tiner subțirel și micuț, carele sub pălăria lui națională, de mătușa neagră, cu nn bo- boc de mătușă roșie în vârf și de forma Unei tigăi fără coadă și picioare. îmi părtâ atât de șugubeț și viclean, că abia îmi pu- team stăpâni râsul. Vesmintele erau ase- mene de mătasă mai ordinară și închisă; mâneeeie atingeau vârful degetelor (eticheta popoarelor vechi de a țineă mânile ascunse în mâuect o Ană să vorbia cu cei mai mari), iar poala hainei, ce de subsuori prindea dimensiunile unui sac de vamă, se despica pe ambele lături în doue aripi, ee ți-ar păreă doue cătrințe. de n’ar iî încopeiate cu nu fir alb. ce treee prin copcele cusute pe aceea samă, pe marginile aripilor. Niște papuci lucrați din ață, cu talpă asemenea din ață și cu gurgui înalt, le fac ombletni ușor-nșor si tăcut, ca al unei pi- sici — și ți-ar părtâ că alunecă pe ghiață, atât dc mărunțel și neted își poartă picioa- rele. Portul lor e istoric și bătrân, cât de bătrân e acest popor, ce-a trăit o grămadă de veacuri; tn îi vei găsi cn puține modi- ficațiuni la cele mai bătrâne popoare, ca Assiri. Mezi și Perși, și considerând natura conservativă a popoarelor orientale, mai că îți vine a crede, că acesta, ori foarte ase- menea acestuia, a fost portul acela unic și primitiv al popoarelor civiiisate din aurora istoriei. Oamenii noștri galbini. au o inimă de aur, dar nu sunt frumoși; natura aci nu s’a arătat prea maestră, dar și grațiile, ce na- tura nu li le-a negat, ei s’au grăbit a le deforma prin o datină pe cât de curioasă, pe atât de puțin gustoasă: de ași rade anume capul, lăsând numai în ceafă o vatră neatinsă, cât un fund de tăier, din care re- sare o cosiță neagră și lungă, împletită cu grije femeiască, de ar puteăro invidia și o fată mare. De altcum datina aceasta nu e propriaminte chineza, ci fit Introdusă în anul 1644. cu dinastia domnitoare de acum: Țî-aiu de neam: mongolo-mangiurian. Și, atâta fie destul despre portul chinezilor no- ștri; altă-datA când voiu aveâ mai multă vreme, și. dacă ași ști că cu aceea îți fac numai plăcere ție, îți voiu mai scrie multe despre reiigiunea lorpăgână, despre căsă- toria, despre viața casnică, despre cea pu- blică etc., pe cum mi-a povestit pretiunl meu în, decursul anului. Da, căci spre tot mai marea mea surprindere; și bupurie mb l’an rânduit nu numai vecin la masă, ci și de soț la preumblare. Eu eram mândru, când eșia în cetate în portul lui național, căci băeții să țineau droaie în urma noastră, făcând cn mare sgomot observările lor critice: „Ecco il ci- nese!'1, alții „Guardi ii Giapponese !*. altul ,come sei brutto!* (cât ești de urât) iar altul „Oh, che lungo codone!“ Cei mai ștrengari i-se împingeau până sub nas, îl fixau im- pertinent în față, apoi cu o mutră snobașă afectând spaimă, săriau caprin îndărăpt, să Invârtiau într’un picior și râdeau-râdean, mai muit de grimasurile și iforbele lor ne- bune, decât de fisonomia simpatică a Chi- uezulni. Azi când 11 întreb, de-și mai aduce aminte, cum îl năcăjau băeții aceia răută- cioși, îmi răspunde surîzând: „Si, ma non fa niente*. I-am spus, că scriu despre el, mi-a răspuns: „non fa niente“, și să miră foarte, când auzi că la noi nu-s Chinezi. Tot cu ei, ori mai târziu a sosit și un Ja- ponez, dar, deoaiece nu am venit îu atin- gere cu el. nu-ți pot scrie; poate, mai târ- ziu. Și. atât fie de ajuns despre frații „gal- bini“. Doue vorbe numai despre frații albi. Deși pe aceștia ai avut ocasiune a-i cunoaște în mai multe rânduri și mai multe privințe, totuși, cred de bine & adauge aci o observare a mea, și a fie-căruia, carele și-a dat odată samă despre o atare consi- derare. și ce tu poate, până acum n’ai avut ocasiune să meditezi, dar ce de sigur (în un senz bun) ne interesează pe noi pe toți. (Va urmă.) MM U NI REA Nr. 34. Pag. 266._______________________________ canalie, ci erou, cum îl cunoaște poporul sau. — în Brașov a suferit mult pierzându-și soția, și fiind cu- prins de un greu morb, în care s’a arătat tare, și care numai cu greu l-a putut da morții pe el, care de atâtea-ori a înfruntat moartea. Ori cât de mult l-au rugat frații și nepoții, ca se meargă în morb la ei, n’a voit și n’a voit să asculte rugările nici a intimului și sincerului său prietin, II. Sa I. M. Moldovan, care i-a îuvitâf la el în Blaj, nu, pentru-că și în nefericire s’a pre- sentat mare și a iubit libertatea. Iubitul și iubitorul său prietin însă i-a ascultat rugarea. După moarte l-a adus aici, ca să fie înmormântat lângă Câmpul, pe care s’au reclamat mai impunător și mai puternic drep- turile poporului, pentru care s’a luptat și a muncit; „pentru ale că- ruia drepturi, —scria el — am încins și purtat în tinerețe sabia, am îm- plântat și ținut de coarne plugul, am încercat a învârti negoțul și acum la bătrânețe, când nu mai am putere a continua acelea scriu, scriu și voiu scrie, până când voiu mai puteă ținea peana în mână. Voiu scrie, că după-ce toate sunt pier- dute să reînvie, să se înalțe și să strălucească numele, onoarea si gloria neamului românesc 1“ Iată Triști ascult, o înșirare slabă și sarbedă a vieții și faptelor acelui bărbat, care a știut, că omul numai atunci e om și bărbatul numai atunci e bărbat, când vrea și e hotărît să se suie pe cel mai înalt pedestal de jertfire. Viața lui s’a stâna, dar acest fapt dureros nu ne despoaie de va- loarea, ce se cuprinde în faptele și pilda, ce ne-a dat. „A duceți-vă aminte de mai marii vostrii, cari v’au grăit voue cuvântul lui Dumnezeu, și privind la săvârșirea vieții lor, să le urmați credința". Da, să ne aducem aminte și de acesta și să-i urmăm credința, ce a avut-o față de biserică, de tron și neamul său, să-i păstrăm în inimile noastre chipul virtuților de bărbat, soț, pretin, muncitor și luptător desinteresat, pentru cari cred, că bunul Dumnezeu, care nu judecă ca oamenii, și care încunu- nează pe martirii credinții și con- vingerilor, i-a dat și acestui martir cununa fericirii vecinice. Suflet mare, însoțit de virtuțile tale, de iubirea fraților, rudeniilor și a pretinilor, de recunoștință, jalea și rugăciunile unui popor întreg și de binecuvântarea unui arhiereu evlavios, mergi, odihnește cu drepții și Te roagă lui Dumnezeu pentru fericirea iubitului Tău neam! — Amin. Resnonsoriile le-au executat cu multă precisiune prof. noștri de cant: N. lonaș și Aron Papiu. Sicriul a fost ridicat pe umerele d-lor: Brut Hodosiu, directorul „Patriei*, Dr. C. Ordace, Vaier Ordace, Niță Vancea, Emil Negruțiu, Eugen Muntean, Quintiliu Viciu și luliu Brândușan. Crucea a fost dusă de nniversiiarnl Nicolae F. Negruțiu, iar ală- turea de el. clericul Petru Domșa, a dus pe o perină de catifea decorațiile marelui defnnet: crucea de aur cn coroana pentru merite, ordinal Frânele? losif er. III. și ordinai militar rusesc â-Ana ci. HI Li groapă, dană cetirea deaiegării, deputatul Ștefan C. Pop, a ținut un splendid cuvânt de adio. în numele comitetului na- țional. tar advocatul G. Tripon, a încheiat seria festivităților, luândtt-și adio dela ma- rele mort. In numele poporului românesc. Lăsăm să urmeze acest duios adio: I. Jalnică adunare! Fost-a oare vre-unul dintre noi, !n viața lui de până aci, în primejdie mare, sau chiar de moarte, vre-odată? Și dacă a găsit în clipa hotărîtoare o inimă bărbătească, să-l redee siguranții și vieții: a putut oare a nu recunoaște viața întreagă, — cel puțin în ascunsul iuimei sale — actul de salvare al apărătoriului neuitat? Și acum, cu istoria In mână, să ne în- trebăm: Cutare popor, sămânat de Dumnezeu pe pământ, Intre celealalte popoare, cu menire și limbă proprie, deosebită; popor — frate cu celealalte popoare: fost-a oare periclitat vre-odată în existența lui de popor, în liber- tățile lui naturale, ea individualitate etnică, pe acest pământ? Și ivitu-i-s’au apărătorii devotați în epoca hotărîtoare? Și s’a putut a nu scrie în cartea vieții acelui popor actele eroicei apărări? Și oare poporul nostru român din patrie, nu este chiar el unul dintre acele popoare încercate? II. Pământul frumos al Ardealului, și în special pământul sfințit al Blajului, s’a mai îmbogățit astăzi cu un mormânt, scump po- porului român din patrie — cu mormântul lui loan Sever Axente, ultimul prefect rămas încă în viață, din epoca de emancipare 1848. în fața acestui mormânt, vecin cu Câmpul Libertății, și vecin cu alte morminte mari (Cipariu, Șiuluțiu, ș. a.), poporul român își vede fixată sub ochii săi, istoria lui proprie, dela epoca emancipării încoace; istoria sa, atât de intim legată de figura eroică a re- posatului său prefect, loan Sever Axente, și a soților săi. Pe acest câmp sfințit, între rugăciuni și suspine, între speranțe și hotărîri bărbătești, s’a formulat și proclamat programul de viață națională a poporului român din patrie, In 3/15 Maiu 1848. Popor și cler, tineri și bătrâni, — cei 40 mii de români —, aci au pus jurământ, sub ceriul deschis, pentru apărarea tronului, dinastiei, și a drepturilor noastre reclamate, dorind a trăi ca națiune recunoscută în li- bertate, frățietate, egalitate, alăturea cu ce- lealalte popoare a patriei comune. Vremile au și cerut iute apărarea. loan Sever Axente, marele organizator al legiunilor române, și soții săi, au pus în serviciul apărării tot ce aveau: naționaiizmul lor fervent și eroizmul lor devotat, și toate puterile lor. Munții au căpătat viață neobici- nuită. Brațele și pepturile s’au prefăcut în ziduri de apărare. Sufletele erau mai mari, decât mijloacele împrejurărilor date. Fapt e, că loan Sever Axente și soții lui au desvoltat Intre împrejurările de atunci, o energie, ero- izm și jertfire de sine, deamnă de admirat la un popor, numai atunci deșteptat din somnul de veacuri. Fără să facem apoteosa epocii, să con- statăm, că, vremile au cerut organizarea apărării, și câ speranțele popoarelor, dori- toare de libertate, au prins orizonturi fru- moase. încet însă și pe rând, — dar și destul de grabă, — soartea s’a dovedit de vitregă. Programul și dorul românilor nu s’a împlinit în măsura așteptată, și în pro- porția jertfelor uriașe, aduse. Orizontul spe- ranțelor s’a redus pe neașteptate. Luptătorii și eroii rând pe rând au ajuns la decepțiuni amare, și suferințe dureroase. Rând pe rând au dispărut de pe scena vieții publice și private, ca tot atâtea proteste îndurerate, și în urmă s’au scoborlt în recele mormânt, și au lăsat pe orizontul în parte Înnorat, mari dungi de lumină, în urma lor, drept prive- liște și învățătură de viață, generațiilor viitoare. Ion Sever Axente supraviețuește pe soții săi. Ajunge etatea frumoasă de 85 ani. Ia parte la mai multe mișcări culturale-națio- nale. Și în amurgul vieții aude cântând cu jale poetul neamului său: „Avem un vis neîmplinit, Copil al suferința. De jalea lui ne-au reposat Și Moșii și Părinții." Totuși Axente a trăit în bună parte mângâiat, văzând poporul său din patrie, înaintând treptat pretutindeni, în butul tu- turor pedecilor, ce nu mai încetează. Des- perarea nu au întrat nici odată în sufletul lui, cu credință de granit. III. La groapa lui Ion Sever Axente, po- porul român de pretutindeni, aduce recuno- ștința și admirația sa, apărătorului brav și fiului credincios al său. își pleacă cu vene- rațiune capul asupra acestui sicriu, și îm- brățoșează cu pietate acest cadavru. îi trece în istoria sa, amintirea lui vie, jertfele lui bărbătești, eroismul lui neînfrânt. Și tot lui, — când se scoboară în aceasta scumpă groapă — cu inimă Îndurerată îi spune acest popor: Fie-ți somnul lin, în societatea mă- rețelor umbre și neuitaților tovarăși, cu cari în epoca noastră de renaștere, îm- preună ai luptat și suferit. în lupta curgătoare și viitoare a vieții, se vor păstra neatinse credințele Tale și a Voastre, în mai bine, și «« vor păstra și aminti caracterele Voit de granit, drept izvor nesecat de întărire, pentru urmașii vremilor viitoare. Amintirea Ta, candidă, va trăi, dea- pururi, câtă vreme apele Târnavelor vor mai spăla acest pământ sfințit; și câtă vreme, o inimă va mai bate încă în gene- rațiile viitoare ale poporului Tău! — Amin. * Condolențe. La redacția foaiei noastre, au sosit îu decursul zilelor de 15—16 Aug. următoarele depeșe: „Jelim cu națiunea întreagă pe eroul, decât care numai moartea a fost mai tare" — Românii din Deva și jur. „îndurerați trimitem ultimul salut eroicului român Axente, stejarului, pe care numai viscolul morții l-a putut înfrânge" —• Românii Ibașfaldului. „Națiunea jelește moartea eroului său prin trecerea lui Axente la cele eterne, primește condolențele mele" — Pop de Băsești. „Jelim adormirea lui Axente, spe- răm tare că la resunetul eșit din inima tinerimii înflăcărate de idealul lui, iară să va trezi" — Susana Pop, Elena Hossu, Regina Maria Ciuta, Maria Rakotzi, Dr. Ciuta, Alesandru Pop, George Barbul, Alesandru Rakotzi, Alesandru Shis. „ Tata Axente a trebuit să moară, ca să fie nemuritor pentru românia". Viena. — Horia Petrescu. „Participăm și noi cu durere la pierderea neamului prin decodarea ilus- trului bărbat Axente Sever. — „Junimea" Cernăuți. Nr. 34. UNIREA Pag. 267 înștiințare pentru școlarii, cari doreac să se înscrie pe anul scol. 1906/7. la gimnaziul gr.-cat. din B I a j. — Pentrn anul școlastic 1906/7. suseepe- riie ia gimnaziul superior gr.-cat, din Blaj se vor face In modul următor: în 31 August se vor țineâ examenele corectoare și supletoare. pe cum și exame- nele de susccnere eu cei ce vin îd I-ma clasă gimnazială fără testimoniu de pe cl. IV. ponorală. în 1—3 Septemvrie se vor înscrie stu- denții. cari au frecuentat îu anul școlastic 1905/6. la acest gimnas, pe cum și aceia, cari vor veni dela alte școale medie, în câtva admite locul, ee ne stă la dispoziție. în 4 Septemvrie la 7 oare dimineața invocarea Spiritului Sfânt și s. Iiturgie, după aceea cetirea și explicarea legilor școlastice. iară la 9 oare începerea prelegiior regulate. Acei școlari, cari vor veni după 3 Septemvrie, vor aveâ să documenteze cauzele întârzierii. După 8 Septemvrie directorul gimnazial nu mai poate primi pe nime ca școlar ordinar. Condițiunile de primire sunt: 1. Fie-care școlar are să se prezinte •cu testimoniul de pe anul școlastic trecut, chiar și dacă ar fi absolvat clasa la gim- naziul nostru. 2. Școlarul, care vine pentru prima oară la acest gimnaz. are să se înfățișeze la directorul gimnazial cu părintele sau tu- torul său, eă producă carte de botez, testi- moniu de pe clasa absolvată în anul școlastic trecut, și dacă a trecut de 12 ani. atestat medical despre revaccinare. Aceștia în caz de lipsă, se vor sunune nuni examen suplelor. 3. în clasa I. gimnazială se vor primi școlarii, cari au împlinit 9 ani și nu au trecut de 12 ani. Aceștia trebue aă arete. că au pregătirea reeerută. prin producerea unui testimoniu de pe clasa IV. poporală, cu calculi de cel puțin bun, sau prin examen de suscepere. Față de aceia, cari an trecut de 12 ani. decide corpul profesoral, 4 înenartirarea se poate faee numai la case. în contra cărora directorul și pro- fesorii de clasă nn fac nici o escepțiune. 5. Cei ce n’an umblat la școală în anul trecut, au să-și documenteze cauza ră- mânerii lor dela studii, 6. Școlarii sunt datori a se provedea cu toate cărțile de școală, ie este oprit a se folosi de alte edițiuni, decât cele prescrise. 7. Cu ocasiunea înscrierilor sunt de a se plăti următoarele taxe: taxa funda- mentală, care pentru cei ce au mai frecuentat la acest gimnaz este de 6 cor., iară pentru cei ce vin prima oară la gimnaziul nostru, este de 12 cor. Dela aceasta nu se dispen- sează nici un student. Au să solvească apoi ca didactru, cei din cl. I—IV. câte 28 cor., iară cei din cl. V—VIII, câte 40 cor. Dela solvirea didactrulni se dispensează studenții cu purtarea morală bună și progres cel puțin — bun. Suplicile pentru scutirea dela didactru. prevăzute cu testimoniu sco- lastic și atestat de paupertate, sunt de a se înaintă direcțiunii gimnaziale în 3 zile după începerea fie-cărui semestru. La cele Înșirate mai sus se mai adaug următoarele: a) Școlarii, cari au avut nesuficient din vre-un studiu și doresc să se supună la examen corector, se vor Insinua la acel domn profesor, care ie-a fost în anul școlastic 1905/6. profesor de clasă, aducând cn sine testimoniul din anul școlastic trecut. Exa- menele corectoare se vor țineă în 31 August a. c. dela 8—11 oare a. m. și dela 3—5 oare d. a. b) Școlarii, cari au să facă examene supletoare sau de suscepere, se vor prezenta la directorul gimnazial în 31 Aug. la 8 oare dim. în cancelaria gimnazială. De aci se țin și acei școlari, cari doresc să fie sus- cepuți în el. I gimnazială, fără de a pro- duce testimoniu de pe clasa IV. poporală. c) Școlarii, cari vin pe clasele II—VIII, și au absolvat clasa precedentă la acest gimnaz. se vor înscrie prin profesorul de clasă In clasa respectivă în 1, 2 și 3 Sept, dela 9—10 oare a. m. Cu ocaziunea aceasta vor produce testimoniul școlastic de pe clasa precedentă și cartea de botez. d) Școlarii, cari viu pe clasa I.. pe cum și aceia, cari au absolvat clasa prece- dentă la un alt institut, se vor suscepe prin directorul gimnazial în cancelaria gimna- zială și anume cei ce vin pe I-ma clasă, în 1, 2 și 3 Sept, la 8 și 2 oare, ceialalți în 2 și 3 Sept. în fie-care zi. ia 10 și 4 oare. e) Suseeperile se fac în ordine crono- logică până la împlinirea numărului prescris, de aceea e în interesul fie-cărnia să se pre- zinte la înscriere de timpuriu. Se poate întâmpla, că o întârziere de câ:eva minute, să tragă după sine denegarea snsceperii. Taxele de sub p. 6. sunt de a se plăti la cassa gimnaziului pe lângă cuitanțădată de cassar. căci numai prin plătirea taxelor se completează înmatricularea. Cuitanțele se vor arătă profesorului de clasă. g) Școlarii nevaecinați, se vor primi numai condiționat și în 6 Septemvrie se vor revaecina în localitățile institutului pe spe- sele lor. h) în 4 Septemvrie dim. la ’/t7 oare se vor aduna toți școlarii în clasele lor, și la 7 oare vor merge la biserică pentru in- vocarea S. Spirit. După s. Iiturgie. vor merge școlarii în clasele lor, și domnii pro- fesori de clase ie vor da inviațiunile ulte- rioare. Direcțiunea gimnaziului gr.-cat. din Blaj. „Societatea pentru foni de teatru român" își va țineă adunarea sa generală ■ — - în L i p o v a, — în zilele de 28 și 29 August st. n. 1906. învităm la aceasta adunare generală pe toți membrii fundatori și ajută- tori ai societății, pecum și pe toți binevoitorii ei și sprijinitorii culturei românești. PROGRAMA: I. Ziua primă: Marți, în 28 August n. 1906. 1. Deschiderea adunării generale la 10 oare a. m. 2. Alegerea a doi notari pentru șe- dințele adunării. 3. Prezentarea raportului general al comitetului asupra lucrării sale dela adu- narea generală din urmă, peeum și a ra- poartelor de cassă. 4. Alegerea unei comișiuni de 5 membri, pentrn cenzurarea raportului general al co- mitetului. 5. Alegerea unei comișiuni de 5 membri, pentru cenzurarea rapoartelor de cassă și a socotelilor. 6. Alegerea unei comișiuni de 5 membri, cari, în înțelesul §-lui 5. din statutele socie- tății. vor înscrie membri noi, fundatori, pe viață, ordiuari și ajutători, pentru societate. 7. Cetirea disertațiunilor corăspnnzâ- toare scopului societății. înștiințate preșe- dintelui înainte de adunare. 8. închiderea ședinței. 11. Ziua a doua: Mercuri, în 29 August n. 1906. 1. Deschiderea ședinței la 10 oare a. m. 2. Cetirea procesului verbal al ședinței precedente și verificarea iui. 3 Raportul comisiunei pentru câști- garea de membri noi. 4. Raportul comisiunei însărcinate cu cepzurarea raportului cassierului. 5. Raportul comisiunei însărcinate eu cenzurarea raportului general al comitetului. 6. Determinarea locului. unde se va țineă adunarea generală pentru anul 1907. 7. Alegerea unei comișiuni de 3 membri, pentru verificarea procesului verbal din șe- dința a II-a. 8. închiderea adunării. Brașov, la 14 August n. 1906. Virgil Oniț m. p. Dr losif Blaga m. p. ▼.•președinte. secretar. Houtăți. întru mărirea lui Dumnezeu. Pentru procurarea unui rând de vestminte bisericesc pentru biserica gr.-cat. diu Mediaș, au bine- voit a contribui următorii credincioși, află- tori în Germania: George Rus. Mediaș 3 m. George Atielean, Mediaș 5m. George Codoiu, Mediaș 3 tn George Vacaras, Mediaș 8 m. George Sierasian, Boian 3 m. George Mun- tean. S. Săros 1 m. George Rus, Mediaș 1 m. G. Oncea. Mediaș 3 m. I. Măniea, Me- diaș 2 m. I. Pârău. Ibișdorf 3 m. I. Puflea, Mediaș 3 m. I. Chisătița, Fraua 1 m. I. Grădinar, Panua 1 m. 1. Rus. Mediaș 2 m. I. Bârian, Frana 3 m. N. Chețan. Mediaș 3 m. N. Rus. Mediaș 2 m. N. Negrea. Jid- veiu 2 m. N. Borțoe, Mediaș 3 m. N. Tătar, Mediaș 1 m. N. Bucnr. Mediaș 2 m. Gligor Radu, Ibișdorf 5 m. Dem. Coreean. Mediaș 3 m T. Popa și Veronica. Mediaș 3 m. Dem. Sandru cu Anica. Mediaș 3 m. Achim Popa. Mediaș 3 m. Aug. Niica, Mediaș 5 m. Ana Lunga. Copșa-mică 1 tu. Achim Spătar, Mediaș 1 m. Vas. Șuteu, Paneea 5 m. Vas. Marian. Mediaș 5 m. Achim Ciucan, Mediaș 1 m. Filimon Suciu, Bierian 1 m. Mihail Sarașan. Saros 1 m. Teodor Ghidea, Mediaș 5 m. Filon Ghidea. Mediaș 5 tn. George Fodor, Mediaș 5 m. Vasiliu Bogdan, Alma-s. 1 m. Suma 108 m. = 124 cor. George Porea cu soția, Mediaș 20 cor. Laolaltă 144 cor. Pentru aceste marinimoase contri- bniri pentru un scop atât de nobil, primească sus amintiții credincioși prin noi, dela po- porul gr.-cat. al Mediașului eineeriie noastre mulțumite. Mediaș, 10 luniu 1906 —• loan Moldovan, paroh-protopop. loan Mu- steță, curator. Asigurați-vă I Acesta e cuvântul aproape poruncitor, ce trece ca un fulger prin urechile tuturor, ne atinge mintea și face să se deștepte voia, gata de a-i urma. Asigurați-vă pentru ceasul morții, ca să aveți cheltuielile necesari pentru îngroparea voastră; asigurați-vă viața, ca să puteți lăsa urmașilor voștri o mică avere, pe care altcum n’ați fi putut-o cruța; asigurați-vă pentrn vremea, când puterile voastre slăbind, nu vă veți mai puteă câștiga pânea de toate zilele; asigurați-vă copilele voastre, ea să aveți ce le da zestre, în ziua cununiei; asigurați-vă grâul, fânul și toate edificiile câștigate cu osteneală îndelungată, pe cari un chibrit, un joc de copii, le poate preface în prav și eenușe. Iată câte-va pilde, cari așa de mult spun: Prin o asigurare făcută pentru acope- rirea speselor de înmormântare L. G. din Cincul-mare s’a îngrijit ca la moartea sa urmașii să nu aibă nici un fel de spese cu dânsul. După doue luni moare dintr’o aprin- dere de plămâni. Pe basa asigurării, pentru care plătise cor. 3’60, urmașii putură ridica dela banca de asigurare „ Transsylvaniau din Sibiiu cor. 200. bani gata, adecă chel- tuielile cu înmormântarea. — Informații dă și redacția foii. Pag. 268. UNIREA Nr. 34. PARTE SCUNTIFICA-LITERARA. Spiritismul. (Continuare.) &) Răspunsurile meselor prin bătături, încă nu se poate ex- plica prin pulsațiunile inconștiente ale mușchilor experimentatorului. a) Pentrucă pot fi mai mulți inși, cari să se aștepte la alte și alte răspunsuri, și atunci răspuns ori nu va fi de loc, ori nu va fi nici unul din cele închipuite de experimentatori. Căci In cazul prim pulsațiunile diferite s’ar combate una pe alta; iar tntr’al doilea ar avea o rezultantă deoșebităde pulsațiunile competente. Și nota bene, aceasta am zis-o presupunând, că ideile și cugetele omului s’ar manifesta prin pulsațiuni, ceea ce nu e adevărat, afară de unele cazuri, în cari întrevihe hotărârea voinții. J) Pentrucă avem res- punsuri, la tari hu se așteaptă nime din cei de față, ba mai mult, cari sunt chiar în contra așteptării lor. Cu exemple de acestea ne pot servi, întâi: ședința citata a profesorului Lombroso, din Neapol. Ei cer să se formeze corpul acela articulat sub haina me- diei Eusapia, masa răspunde, că: a sinistra. Ceeace „era o probă evidentă că cuvântul a sinistra nu era reflexiunea cugetului a nici unuia din cei de față, dupăce nici unul nu s’a cugetat la așa ceva“. De exemplu de feliul al doilea, când răspunsul e in contra voinții experimentatorilor, ne poate servi ședința a Vil-a din Genova. Ședința se ținuse afară, Ia aer liber, sub coperiș. După câteva fenomene masa a plecat de sine cătră o chilie, cu toate că expe- rimentatorii s’au rugat de spirit să mai rămână afară. a) Elevarea mediilor în aer, tncă nu se poate explica pe cale naturală. Căci deși lunaticii umbla pe locuri foarte prăpăstioase, I totuși umblă pe ceva, iar nu stau în aer. Trezi fiind, e adevărat, că n’ar umbla, pentrucă ie-ar fi frică, iar fiindu-ți frică, î-ți perzi puterea. Așadară hipoteza inconștientului sau a sugestiunei nu numai i că nu poate explica toate fenomenele spiritiste, dar ea nu e în stare să explice cum se cuvine nici măcar fenomenele, pentru ex- plicarea cărora s’a Introdus. Cu toate acestea însă, hipoteza aceasta, e cea mai bună pentru explicarea unor fenomene spiritiste, din câte hipoteze s’au Introdus până acum, pentru explicarea fenome- nelor spiritiste pe cale naturală. Răul e, că ea nu e universală, . fiindcă nu poate explica fenomenele spiritiste mehanice, și mole- stările spiritiste. A treia hipoteza animistă este: hipoteza cugetului propagat și materializat. Hipoteza aceasta vrea să explice toate fenomenele spiritiste. Părtinitorii ei sunt: Gaspariu, Hurley, și în timpul mai nou Lombroso. Ea conzistă în aceea, că se presupune, că cugetul ar fi o mișcare a păturei corticale, ori nește undulațiuni ale mo- leculelor cerebrale, cari ieșind din capul experimentatorului s’ar propagă prin eter până la creerul mediului. Acesta percepând mișcările acelea ale păturei corticale le-ar spune, și astfel ar da răspunsul la întrebarea pusă, — răspuns,, pe care nu-1 dă dela sine, căci însuși întrebatoriul și l-a fost dat, și dela el s’a fost trimis la creerul mediului. — Mișcarea aceasta a păturei corticale, sau vi- brațiunile acestea moleculare, câte odată s’ar preface în putere motoră, în lumină, etc., și astfel: s’ar ridica mesele, s’ar vedea flăcări, etc. Hipoteza aceasta e o hipoteză absurdă, dar totuși trebue s’o spun, pentru auctoritatea lui Lombroso, carele constatând și recu- noscând fenomenele spiritiste, vrea să le explice pe calea aceasta. De altcum nici nu pot să nu fie absurde hipotezele materialiștilor. Căci neadmițând ei altceva afară de materie, nu pot sa explice fenomenele, cari presupun o cauză spirituală, fără să nu ajungă la absurdități. La început hipoteza aceasta s’a propus numai pentru expli- carea fenomenelor hipnotice, pe cum am fost văzut. Astăzi însă a făcut un pas înainte, ea vrea să explice și pe cele spiritiste. Dar las să vorbească pe Cesare Lombroso.1) „Ce se întâmplă, când se transmite cugetul? E evident, că atunci într’o anumită împreju- rare, carea se verifică numai foarte rar, — mișcarea (undulațiunea) aceea a păturei corticale, în carea conzistă cugetul, se transmite la o depărtare mai mică ori mai mare. Și pe cum se transmite undulațiunea aceasta, poate să se și străfoarme; și așa puterea psihică poate să devină putere motoră... Dar se va zice, că un- dulațiunile spirituale, n’au ca intermediar musculatura, carea este mijlocul cel mai comun pentru transmisiunea mișcărilor. E ade- vărat, dar .... In cazurile acestea trebue să se admită hipoteza, că mijlocul de eomunicațiune să fie acela, care servește la toate cele- lalte energii (puteri): luminoase, electrice, etc. și care cu o hipoteză admisă de toți, se chiamă: eter. Nu vedem noi că magnetul atrage fierul fără de alt mijlocitor? —• Aci apoi mișcarea iea o formă, carea seamănă mai tare cu a voinții, mai inteligentă, pentrucă pornește dela un motor, carele In acelaș timp e un centru psihic, adecă dela pătura corticală". în forma aceasta vrea el să explice toate fenomenele spiri- tiste, câte le admite. Și anume: Fenomenele de ridicare sau de elevare ale mobilelor, feno- menele de lumină, atinsăturile, ce le simțesc experimentatorii n’ar fi altceva, decât undulațiunile păturei corticale, ieșite din mediu ori din vreunul din cei de față, care a cugetat așa ceva, și stră- fo rina te tn puteri motore, flăcări și atinsături. Scrisoarea automatică se întâmplă așa, că proprie, mediul e cel ce judecă și cei ce scrie, dar el nu judecă cu emisferul stâng al creerului, cu care judecă de regulă, ci cu emisferul drept. în forma aceasta mediul cugetă, că nu el ar fi cel ce judecă, ci, că altul i-ar dicta. „Mediul acela .... lucră într’o stare semi-som- nambulă, în carea, emisferul stâng (carele de regulă e mai pu- ternic) e în neactivitate, în urma unei lucrări mai intensive a emi- sferului drept, și așa el nu e conștiu de ceea ce face; și prin ur- mare el crede, că ar lucra la dictatul altuia". Explicarea răspunsurilor, pe cari le dau spiritele, ar fi și mai ușoară. Experimentatorii, punând întrebările, și-ar da ei înșiși răspunsurile. Răspunsurile acestea exprimate în cuget, ar pune In mișcare pătura cortîcală; undulațiunea s’ar propaga de aci la mediu, ar intra în creerul lui, ar produce undulațiuni analoage, și el ar da numai decât respunsul, ce și l-ar fi închipuit întrebatoriul, ori altul din cei de față; așa că cei ce n’ar ști că de unde știe mediul respunsul, s’ar mira. Aceasta, zice Lombroso, e așa de adevărat, cât dacă nici mediul și nici altul din cei de față n’ar ști de ex. latinește, răspunsul nici când nu va fi în limba latină. Materializarea spiritelor încă se explică ușor. întrebatoriul se cugetă Ia persoana, care ar vrea să o vadă. Cugetându-se la ea își formează imaginea ei — de altcum de câte ori ne cugetăm Ia ceva, totdeauna se formează în noi imaginea lucrului aceluia, dar imaginea aceasta in cugetările zilnice se pierde în celelalte imagini, cari urmează cu repejune una după alta —, imaginea aceea a întrebătoriului, zic, prin urndulațiunile sale ar ajunge până la mediu; de aci s’ar refrânge, și apariția spiritului materializat ar fi gata.1) Cu alte cuvinte, în virtutea hipotezei acesteia: „Cugetul ar fi o putere fizică, carea prin vibrațiunile și undulațiunile sale ar trece la mintea altuia, ar deveni putere motoră, luminoasă produ- cătoare de fenomene, și apoi refrângându-se dela mintea acestuia la auctorul său, ar forma fantoame, cari se pot vede și se pot pipăi.*) Ce să zicem la hipoteza aceasta ? Ea e absurdă, pentru aceea nici nu voiu spune multe în contra ei. I.) Cugetul e ceva spiritual, nematerial; el nu e nici fluid electric, nici eteric, nici nu conzistă în undulațiunea ori vibrațiunea moleculelor cerebrale ori a păturei corticale. Pentrucă noi înțelegem și lucruri curat nemateriale, cum ar fi de ex.: vârtutea, „consecința", etc. și așa fiind ele lucruri curat nemateriale, nematerială trebue să fie și înțelegerea și conceptul lor. (Va urmă.) ■) Tribuna giudiziaria din Neapol, Nr. 7. 20 Februar 1892, la Franco, Lo spiritismo pag. 346 ți nrm. ') Franco, op. cit. pag. 352. ’) Franco, pag. 349. Nr. 34 U N I R E A Pag. 269. Dracul în școală, Povestire poporală, tradusă după Bolanden de ■ 1 — Augustin Paul. _______ .= (Continuare'. 15 împrejurul tinerului meditând, se jucau luminile de aur ale soarelui, ce apunea. Din când in când cădea Încet pe chioșc câte c frunză galbenă de vie, și pe vițele despoiate binișor de frunze se resfățau bogatele cior- chine de struguri. El nu băgă de samă cum se apropia Roza, pe cărarea presărată cu năsip roșietic, și observându-1 Își mai răii pașii. Fața lui de copil era în adevăr din cale afară serioasă; Înțeleaptă fată simțiă, că nu poate să derangeze nici chiar pe un prietin, când este vizibil ocupat cu lucruri prea importante. Ea se opri la intrarea chioșcului, tocmai acolo, unde soarele iși re- vărsa asupra ei torentul său de aur. Dar și dânsa strălucia prin inocență și frumseță, ca o ființă din legende, așa că dacă ar fi văzut-o In acest moment milionarul Huber, judecata lui admiratoare despre modelul unui înger s’ar fi urcat până la aceea a unui ehetub. Anton își ridică după câtva timp privirea și o observă. Cu ochi mari priviă el vedenia strălucitoare. Mirare și admirare se oglindeau în trăsătnrile feței lui. Ceea ce el vedea, captivă sufletul tinărului și i-se tipări adânc și indelebil într’însul. Copila zimbi și se apropiă de dânsul- „Buna ziua, Toni! Aproape să nu În- drăznesc a-ți vorbi, atât erai de cufundat în gânduri. Eram pe aci, să mă întorc, dar — știi..am să-ți spun ceva". „Șezi aici lângă mine Roză! Ce vrei să-mi spui?" „Ceva foarte important", asigură ea cu mare seriozitate. „Dar tu să nu te superi și să nu zici, că-s obraznică și că îndrăznesc prea mult". „Nu pot sa mă supăr pe tine, Rozică! Nu m’am supărat nici odată! „Da, știu, — tu ai ținut totdeauna la mine. Iconițele, ce mi le-ai dat le păstrez în cartea mea de rugăciuni, unde le privesc zilnic și totdeauna mă gândesc la tine.... Mâne pleci și te duci departe, — n’am să te văd mult timp. Tu te vei face om învățat și pe urmă ai să pleci pentru totdeauna, iar eu nu te voiu mai vedea de loc, decât în cer, unde ne vom întâlni iarăși". Anton iși puse ochii în pământ. Des- părțirea de Schwanheim ii venia acum și mai grea. „N’am ce face", zice el cu voce nesi- gură. „Trebue să mă duc să invăț carte, așa vrea tata“. „Dupăce vei fi învățat însă, te-ai putea întoarce iarăși In satul tău și să rămâi aici!" „Ei, cum?" „Așa, că să te faci, ceea ce a fost și tatăl tău, — învățător". „Asta ași dori-o și eu, Roză, dar nu se poate! Tata nu vrea să mă trimită la școala normală, unde se invață fără rușine necre- dința și se batjocorește sfânta noastră reli- giune. Tu vezi ee om râu este noul învățător Knack, In școala normală s’a făcut el așa!" „Tu nu vei fi pervertit în acea școală de oameni răi, precDnr nici Knack nu mă poate perverti pe mine. Eu țin morțiș la «ee» ce mi-a spus tatăl tas și la eeea ce-mi spune Sfinția Sa. Eu cred ceea ce-mi spun oamenii, că Knack este dracul In școală, și eu cu dracul nu vreau să am nimic a face. Tot așa vei cugeta și tu și vei rămânea sta- tornic în credință". „Urmează toți copiii exemplul tău ? Nu-1 prevertește Knack nici pe unul?" „Din păcate, da! D’al de Giinther, Schmidt, Ntlbel și alți părinți se plâng amar- nic, ca li se pervertesc copiii și că nu mai vor să asculte. Am să-ți spun ceva în taină, Toni.... Te rog însă să nu mă trădezi! Națel cel mic al nostru este de două luni, iar Ște- fănică de un an. într’o zi a zis tata cătră mama; Când Națel și Ștefănică vor avea vrâsta de școală și dracul va fi tot la noi, atunci vindem tot ce avem și mergem în America. Dacă suntem siliți să ne trimitem copiii la școli, unde nici credința și religia nu li-se respectează, atunci mai bine ne pă- răsim tara. — Așa a zis tata, și toți oamenii îl ocăresc pe dradul în școală". „Da—da, Knack este anticreștin, păgân, un om abominabil", confirmă Anton. El a fost în școala normală, — eu nu vreau să mă duc acolo. Tu știi, Roză, că cine caută pericolul va peri într’însul". „Nu, Toni, ție n’are să ți-se întâmple nici un rău! în fiecare zi 'am să mă rog lui Dumnezeu pentru tine, ca să rămâi bun, cinstit și evlavios. — Toni, nu vrei să te faci învățător?" — „Aș vrea eu — dar totul e pregătit pentru gimnaz". „Du-te dar la gimnaz! Cu ceea ce înveți acolo, poți tu să te faci învățător. Nu cânți tu deja acuma așa de bine la orgă, ca și tatăl tău? Așadar, gândește-te, ce merit mare vei avea tu înaintea lui Dumnezeu, dacă te faci aci învățător! Tu vei lucra în școală întocmai ca tatăl tău. Atunci nu va mai fi dracul In școală, atunci vei fi tu acolo. Tu vei învăța copiii în credința creștinească ca și tatăl tău. Mamele n’au să se mai plâgă atunci de copiii lor, ca acuma, — iar tatânii n’au să mai ocărască pe dracul din școală, i cum fac acuma. Nenorocirea va fi înlăturată, i Satul nostru fericit ca mai înainte, — și noi î nu vom trebui să emigrăm în America. — | Toni, vrei să te faci învățător?" | „Să mă mai gândesc, — mai este timp", i „Vezi Toni, eu vreau să-mi fâgăduiești î aci în palmă, că ai să devii un învățător întocmai cum a fost tatăl tău. Dacă-mi făgă- duiești aceasta, știu că ai să te ții de cuvânt, iar eu am sa-ți mulțumesc, și am să țin la tine toată viața mea". El se uita la copila cu fața îngerească, a cărei ochi inocenți priviau la dânsul rugători. „Toni, te rog așa de ferbinte, vrei să te faci învățător?" „Da Roză, vreau, însă cu două condi- țiuni. întâi: vreau să fiu aici învățător, Intru cât aceasta va sta în putința mea. Ești mul- țumită cu asta?" „Da, Toni.... și a doua?" „A doua, dacă îți ții și tu făgăduința, de a ținea totdeauna la mine". „îți făgăduesc și poți fi sigur de făgă- guința mea". Ea li întinse mâna, pe care el o strânse cu căldură. „Dar, Rozică, ceea ce am hotărât noi împreună, are să rămână între noi, — să nu cumva să spui unui suflet de om ceva". „De sigur! Ce crezi tu că eu snt o palavragioaică?........ (Va urmă). —— Bibliografie. A apărut: „Sămănătoml", revistă literară. AnulV. Numărul 31, cu următorul cuprins: N. îorga, începuturile romanului nostru 1855—62. — Natalia losif, Idilă (poezie). — Em. Gârieanu, Tata (schiță). — O. Carp, Epitaf vechiu (poezie). — I. Scurtu, Traducerile literare la noi. — C. Moldoveana, într’o dimineață (poezie). — I. Bârseanul, Pățania ursului. — C. S. Hasnaș, Sonet. — Cronică de N. îorga și I. Scurtu. — în supliment: Vederea cetății Hotinului; Altă vedere a cetății Hotinului. Poșta Administrațiunii. Am primit și cuităm abonamentul dela: Lucăcețti pe 1903 fi 1904. Hamba pe 1905. Sumurduo pe 1901—1904. Gledin pe 1895—1899. Almațul mare pe 1906; Erasso pe 1906 seni 2-lea. Szaplancza pe 1902 sem. 2-lea, 1903, 1904 ți 1905 sem. l-im. Datele, ce Vi-le-am împărtășit sunt corecte. E drept, ci pe un semestru nu ați trimis nicicând; dar s’au trimis în 14/11 1896 deodată pe 1895 și 1896 sem. l-im, și de aici a urmat schiopătarea pe semestre-, ce s’a continuat până tn prezent; De atuuci Încoace s’au făcut plătiriie diu 24/11 1897 pe un au, și cele amintite de DVoastră pe cuponul din urmă. Mai calculați-le odată și Ve-ți ajunge la rezultatul de mai sus. Bikdcza pe i906. Valea Delții pe 1903—1905. Striga pe 1900. Sângătin pe 1904. BerieoM mare pe 1905. Kie-N^tres pe 1906. Afaggar-FălpBs pe 1900 și 1901. Sănd pe 1903—1905. Erdo-SziMl pe 1899— 1902. Imbuz pe 1906 pătrarul al 2-le și 3-le. Felso Fyirestalva pentru ambele parohii pe 1905 și 1906. De guiță pentru rațiuni servește recipiea poștală, cn provocare Ia quietarea prezentă. Mond pe 1906. Casina Oră^tie pe 1906 sein. 2-le. Hajdu-BliszSrmeny pe 1906 sem. 2-le. Buttyin pe 1906 sem. 2-le. Lr. E Gră^tie pe 1906 sem. 2-le. Lunca (Blaj) pe 1905 sem. 2-le. M.-iS^etpe 1906 sem. l-im. Cuandlos pe 1906 pătrarul al 3-le. Șomeuta mică pe 1906 sem. 2-le. K Bod. Strigau pe 1906 sem. 2-le. Jucut-nabil pe 1905. Proprietar, editor și redactor răspunzător: x Aurel C. Domșa Nr. 5331—1906. (24) 1—3 Concurs la stipendii. Prin aceasta publicăm concurs până Ia 15 Septembre n. 1906. inclusive, pentru următoarele stipendii: I. Din fundațiunea „Alesandru St. Șuluț“. 1 . Trei (3) stipendii de câte 800 cor. folosite In anul scol. 1905/6. de cătră Mar- țian Căluț, stud. jur. în Budapesta. Eugen Rusu, stud. tned. în Viena și luliu Moldovan, stud. med. în Braga, destinate pentru tineri, eati studiează drepturile sau medicina la universitatea din Budapesta sau la vre-o nniversiiate din străinătate. 2 , Un (1) stinendin de 600 cor. fo- losit îu anul scol 1905/6. de cătră loan Agârbiceanu, stud. filos. îu Budapesta, de- stinat pentru tineri, cari studiează montanis- tiea în Selmetzbânya sau tehnica, pedagogia și științele reale ia universitatea din Buda- pesta sau la vre-o universitate diu străinătate. 3 Doue (2) stipendii de câte 400 eor. folosite în anul scol. 1905/6. de cătră Emil Pop și Aug. Rațin, stud. jur. în Cluj, desti- nate pentru tineri, cari studiează științele iuridice ia universitatea regească din Cluj. 4 Un (1) stipendiu de 200 eor. fo- losit în anul scol. 1905/6. de cătră Enea Muntean, destinat pentru studenți gimnasiști în clasele superioare. 5. Un (1) stipendiu de 120 eor. fo- losit în anul scol. 1905/6 de cătră Ales. Pon. elev al Academiei militare în Wiener- Nenstadt. destinat pentru studenți gimnasiști în clasele inferioare. Studenții înscriși ca ordinari la școa- lele de mai sus, cari doresc a obținea noul din stipeudiele de mai sus, au să dovedească: Pag. 270. U NI K E A.z Nr. 34. a) ci sunt români gr.-cat. mineri dia Transilvania. b) că £eî lingi nuriare morali bnni au din stadii ealeuli de eminență. .. -c) Dintre eonenrenți vor avei prefe- rința, cari vor dovedi, ci «unt consângeni cu fundatorul. II. Din fundațiunea „Dănuț*. Un (1) știpendiu de 600 cor. folosit In anul scol. 1905/6 de cătră Or. Vasilin Pop. stud. jur. In Budapesta. La aeest stipendiu pot concurge studenți români gr.-cat., sunt Inse ureferiți consângenii fundatorului, și numai In lipsa acestora se va conferi altora. III. Din fundațiunea „Lazar Boldi*. Un (2) stipendiu de 200 cor. folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Paneniu Crișan. stud. gimn. îă Olnj. destinat pentrn studenți români gr.-cat. gimnasiști din comi- tatul Clujului și neutru consângeni de ai fundatorului, fie ei și din alte comitate. IV. Din fundațiunea „loan F. Negruțiu*. Un f2)_șiipendiu de 120 cor. folosit În an. școl. 1905/6. de cătră Emil F. Ne- gruțiu. stud. gimn. tn Nâsăud. Stipendiul acesta este destinat pentru studenții români gr.-cat. dela ori-Ce ihstimt de învățământ, din țară ori străinătate. — în liota primă pentru consângeni de ai fundatorului. V. Din fundaț. Vancea-„Cassa-arhidiecezană* 1 . Un (1) stipendiu de 600 cor. folosit în an. scol, 1905/6. de cătră loan V. Vancea. Btnd. jur. în Cluj, destinat neutru studenți români gr.-cat dela universități și institute politehnice mai înalte. 2 Un (1) atipediu de 300 cor folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Vaieria Pe- trnță, elevă a școalei civile destinat pentru fetițe gr.-cat. române, cari studiează la școala rom. gr.-cat de fetițe din Blaj, «au după-ce au studiat aici cel puțin doi ani — pot fi și la institute gr.-cat. ori rom.-cat dintr’alt loc. Sunt preferiți consângenii fundatorului. VI Din fundaț, „Andreiu Pop Liviu*. 1. Ln (I) stipendiu de 210 cor. folosit în anul scol. 1905/6. de cătră Iniiu Rusn. stud. jur. 2. Un (1) stinendiu de 160 eor. folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Etnii Felde- rean. stud. gimn. Ambele aceste stipendii sunt destinate în locul prim nentru studeuți români gr.-cat. consângeni de ai fundatorului dela ori-ce școală, și-l pot folosi și fete. VII. Din fundaț. „Alesandru Micu“. Un (2) stipendiu de 190 cor folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Virginia Mieu, elevă a școalei civile de fete a Asociațiunii în Sibiiu. — destinat pentru elevi sau eleve ai școalelor medii, comerciale sau ale școa- ielor superioare de fete. Consângenii au preferință. VIII. Din fundaț. „Alesandru Filip*. Irei (3) stipendii de câte 200 cor. fo- losite în anul scol 1905/6 de eătră Artur Domșa, elev al școalei de cădeți din Ka- menitz. Alesandru Fngătă, stud. gimn. in Blaj și Aurel Ramouțianu, stud. gimn. In Dej. A'este stipendii sunt destinate pentru studeuți români gr.-cat. gimnasiș i. elevi ai școalei comerciale, reale, industriale ori mi- litare. Consângenii au preferință. IX. Din fundaț. „loan V. Rusu*. Un (1) stipendiu de 160 cor. folosit în anul scol 1905/6 de cătră Octavian Oltean, stud. gimn. în Szekely-Udvarhely. destinat pentru tineri români gr.-cat., cari freeuen- tează vre-un gimnas. școală reală ori co- mercială. ori vre-o școală agronomică. Dintre coneurenți vor fi preferiți con- sângenii. X. Din fundațiunea „Alutanu*. Un fi) stinendiu de 120 cor. folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Laurențiu Sima. stud. gimn. în Gherla. destinat neutru tineri români gK-cati gimnasiști. studenți la șeoale reale, emnereiale, universitate, poli- tehnică, agronomie, preparandie etc. Consângenii au preferință. XL Din fundațiunea „Chirilă*. Interesele di*noeibile ale fundați unei acesteia- pe an. 1906 -în suma de 560 cor., în sepzul litera r fpndaționaie sunt de a șe împărți în părți egale între consângenii fundatorului, cari studiează la vre-o ș.-oală. Consângenitătei se consideră până la gradul al VlII-leă. XII. Din fundațiunea „ Cercul Orăștiei*. Un (2) stipendiu de 80 cor. folosit In anul scol 1905/6 de cătră Vasilin Mircea Vaideanu. stud. gimn. în Blaj. La acest stipendiu pot concurge numai studenți ro- mâni gr.-cat.. cari cercetează gimnasiul gr.- cat. din Blaș ori vre-o Academie de «renturi și sunt nascuți în vre-una din comunele ur- mătoare ale cercului Orăștiei și anume: Jibot, Orâștioara-de-jos, Baiotnir, Bmținț. Beriu, Cioara, Vinerea. Orăștioara-de-sus. Gridn. Ghialmaru. Casteu Dâncu-mic, Oco- lișultnic. Toța-mică. Costești Cugiru. Jele- dinți. Ludești Măgura, Martinești Bucium. Dâneu-marc, Toța-mare, Spini. Pricazu, Pe- trinui, Pisebinț, Repaș, Rom os. Romoșel. Sibișelui-ve< h ti Șereca, Tămășaseă.Tartaria. Turdaș, Turmaș, Vaidciu. Simeria. XIII. Din fundaț. „Purteniu Moldovan*. Un (1) stinendiu de 100 cor. conferit pe an. acoi. 1905/6 lui loan Moldova», pre- parând curs. II. în Blaj, — declinat pentru tineri români gr.-cat. consângeni de ai fun- datorului. cari ffecueutează cu succes bun vre-o școală de ori-ce categorie. XIV. Din fundațiunea „Aleza Bidianu*. Diu venitele acestei fundațiuni se vor împărți stineudii adecuate tuturor nepoților din frați ai fundatorului, și în locul nl doilea bAieț'LsT și copilelor înrudiți cu fundat-ntl prm-*âtîgjfc_ până la al pa trăit-a grad, nă- șeați in căsătorie creștin ea-eă. fără consi- derare la natura Hudielor ce le urmează, nu vor ti eschisi dela stipendii nici aceia, cari învață măiestrii. XV. Din jundaț. „Dr. Simeon Romanțai*. I. Un (2) stinendiu de 630 cor. con- ferit pe anul scoi. 1905/6 lui loan Pușcar. stud. tehnic in Budapesta. — desliuat pentru studeuți la universitate, la politehnica. Ia Academia de pictură din Budapesta și Viena. pe cum și la Academia montană din Selmetz și la Academia comercială din Viena. 2. Doue (2) stipendii de câte 168 cor. folosite în anul scol. 1905/6 nnul de cătră luliu Măcelar și altul de cătră Victor Suciu, studeuți jur. tu Cluj. — destinate pentru stud. jur, în Cluj. 3 Cinci (5) stipendii de câte 126 cor. folosite In anul scol. 1905/6 de cătră Ge- orge Trif și Simeon Nemeș, stud. jur. în Cluj, luniu Br. Docoliu. loan Giigor și Oe- tavian Pop, studeuți gimnasiști. — destinate pentru gimnasiști și studeuți la școala co- mercială. Sunt preferiți cei nobili de origine. XVI. Din fundațiunea „loan Bob*. Un (1) stipendiu de 120 cor. folosit în anul scol, 1905/6 de eătră Victor Boeriu, student gimnasist. XVII, Din fundaț. „loan Gavril Vajda*. Un (1) stinendiu de 140 cor. folosit în anul seoi. 1905/6 de cătră luliu Vajda, stud. gimn. — destinat pentru studeuți dela ori-ce școală reală, gimnas, academie, uni- versitite sân politehnică. Preferință au deseendenții din familiile: Vajda de So6s- mezfi și Fuieovieju. XVIII. Din fundațiunea „Efraim Klein*. 1. Un (2) stipendiu de 360 cor. fo- losit în anul scol. 1905/6 de cătră Qnintiiiu Viciu, stud. jur. în Cluj și Tipografia Seminariului Arhidiecezan. 2. Un (1) stineudin de 240 cor. fo- K’sit îu an. scol. 1905/6 de cătră Atanasiu Pantea. șțnd. gimn. Ambele destinde pentru studenți ro- mâni gr.-cat.-la gimnasini din Blaj Preferință au deseendenții din fami- liele Klein și Mnntiui. XIX. Din fundaț. „lacob Pâll“. 1 . Un (I) stipendiu de 50 cor. pentru gimnasiști în clasele superioare ș> 2 Un (1) siiiiendiu de 30 eor. pentrn gimnasiști în clasele inferioare. A concurge la stineudiele aceste, sunt îndreptățiți numai tineri uăscuți din ramul gr.-cat. Pili din Szek (comit. Szolnok-Doboka) și din ramul Bossiak sau Borton din Zalasd (comit. Hunyau). cari au cualifieațiunc di- snnsâ, învață la gimnastul rom.-cat. din Ciuj și sunt săraci. Concurența la toate stipendiele înșirate până ăci au să alăture la suplicele tale scrise și subscrise cu mâna proprie în limba ro- mână: testimoniu scolastic în copia autentică, carte de botez, atestat de paupertate, atestat medical; și pentru dovedirea consângenității cu fundatorul au să alăture atestat dela re- spectivul oficiu parohial, care să cuprindă tabela genealogică esact dedusă. Sunt datori mat departe să numească espres institutul, la care vor studia tn anul scol. 1906/7. ți să determine apriat suma ți soiul stipendiului, pentru care suplică. Suplicele, cari nu vor corăspunde cerințelor aci înșirate, pecum și cele Intrate după termin, nu vor fi luate în considerare. XX. Din fundaț. „David Br. Ursu*. Trei (3) stipendii de câte 200 cor. fo- losite în an. scol 1905/6 de cătră Viucențiti Patidrea. lo.n Zileriu și Mircea Thomas. studenți gimnasiști. Coucnretiții la aceste stinendii au să dovedească cu carte de botez, ei sunt ro- mâni gr.-eîtt. născuți tn vre-una din comu- nele arondate tn comitatele: Făgăraș Sibiiu. Hauedaxra. eu atestat de frecnentnre. că sunt școlari în el. I. ai g mnasinlni gr.-cat. din Blaj, iară fetele, ei freenentează la școala de fetite din Blaj, că an purtare morală bună și progres hun in studii, și că sunt sau pot fi suscepnți in Seminariul junimei române gr.-cat. studioase în Blaj, iar fetele In Inter- natul de fetițe din Blaj XXI. Din fundaț. de alumnate a internatului Vancean de fetițe din Blaj. 1. Trei (3) alumnate de câte 100 cor., dintre cari nuni a fost folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Silvia Pop. elevă a școalei civilă de fete din Blaj, iar doue s’an creat din nou. 2. Zece (10) ajutoare de câte 100 cor. eari se vor conferi pe anul scol. 1906/7. 1* eleve ordinare de ale școalei gr.-cat. de fete și ale Internatului Vancean de fetițe din Blaj. Suolicanteie pentru aceste alumnate și ajutoare, an să întrunească și dovedească următoarele eondițiuui: a) că sunt române gr.-cat. misere, nă- scute în arhidieceză; b) că ne lângă purtare morală bună au din studii calcnli bnni; c) că sunt înmatriculate ca eleve or- dinare Iu școala gr.-cat. de fete din Blaj, și sunt primite în Internatul Vancean de fetițe și d) preferite vor fi fetele de preoți din arhidieceză. Blaj, din ședința consistorialul plenar arhiepisconesc de Alba-Iulia și Făgăraș, ți- nută la 2/15 August 1906. Victor Jlihâlyi, Arhiepiscop ți Mitropolit de Alba-Iulia ți Făgiraț. an 4 îre.; 4 frc. 50 cm. El 13 El Abonam autul; an Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc.. Foea apare in fie care Sâmbătă. Pentru monarehie: Pe an 12 cor., p. an 6 eor., l/4 an 3 cor. XI nl——----------... faix laserțltmi: - Un țir garmond: odată 14 fii., & doua oară 12 AL. a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia să se adreseze la: Re- dacțiunea ți admini- strațiunea „Unireî1 în B I a j. b-------------------gg Foaie bisericeascâ-politicâ. Anul XVI. Blaj, 25 August 1906. Numărul 35. Cu începutul anului școlastic. Tot mai mult vedem, că se lă- țește convingerea, ba ici colea chiar și în jurnale și încă la loc de frunte, am cetit, că românii ar face bine dacă si-ar mai țineâ copii acasă la vite și la plug, și ar încetă de a-i aduce cu droaia la școală. 0 idee cât să poate de păcătoasă. Noi din contră zicem, dați-vă români copii la școală, că pe noi școala ne-a scos întru câtva la lumină și să sperăm, că ea ne va aduce izbânda pe toate terenele, fie acela cultural, social sau politic. Dar când vă îndemnăm la lucrnl acesta nu vrem să zicem, că să vă lăsați copii să învețe înainte fără nici o țintă, ci cumpăniți mereu cât puteți cheltui voi, și în schimb ce progres fac băeții. Si iarăși nime să nu-si aducă J > J băiatul la școală cu gândul, că dacă învață îl face popă, dacă nu îl face dascăl. Astăzi s’au schimbat împreju- rările. Cel ce întră astăzi la peda- gogie, acela să fie în curat cu gre- utățile cele multe, ce-1 așteaptă în vieață. Legile și ordinațiunile ministe- riali, fac pendent viitorul învățăto- rului, dela instrucția limbei magiare. Iar cel ce vine la teologie, acela încă să fie în curat cu un lucru. De câțiva ani încoace candidații de teologie sunt tot mai mulți. La cele 12 lo- curi vacante concurează câte 35—40 și mai mulți de absolvenți, între cari sunt și de aceia, cari de trei și doi ani așteaptă ziua primirei cu testi- moniu de maturitate în mână. Ce va să fie deci cu aceștia, cari și-au legat tot viitorul de o singură condiție, de primirea la te- ologie, și n’au fost primiți? Oare mai afiase-vor dintre aceștia, ca să aștepte anul viitor, sau își vor vedea de o altă carieră, ca să nu piardă un an din viață înzădar? Până acuma în cazuri de acestea mulți să aplicau la administrație, dar în timpul mai nou vedem că și candidații de notari ai noștri, să împuținează tot mai mult. Nu e mirare. Dacă se va perpetua de exemplu cazul dela Tur, unde dintre 6 candidați, pretorele a propus 5, iar pe unul carele din întâmplare a fost Român și pe care l-a voit reprezentanta, unguri români fără deosăbire, nu Pa candidat, provo- cându-se Ia dreptul său, ce i-1 dă legea, atunci nu e mirare, că oamenii mai bine așteaptă un an doi, ca să fie primiți la teologie, decât să-și petreacă viața ca scriitori prin diferite cancelarii comunale. Noi totdeauna am inzistat pe lângă părinți, să-și dee copii pe astfel de cariere, unde nu atâta ca slj bașii altuia să trăiască, ci ca omeni independenți. Că nu slujbașii și ofîi- cianții fac un popor tare și puternic, ci fii liberi ai aceluia. Sistemul liberal cu binecuvân- tatu-i șovinism a adus cu sine, că mulți din tinerii nostrii să ocolească cariera judecătorească, și să se facă advocați. Cariera aceasta este astăzi mai grată pentru noi, nu numai din punct de vedere material, ci și din- tr’un punct de vedere etic, mai înalt, că nu-ți este pendent viitorul dela informațiile ce ți-le dă șeful de birou cu privire la convingerile tale po- litice. Și mai are și favorul acela, că și tinerii cei mai săraci pot să o urmeze, dacă sunt cruțători și mun- citori. Altă carieră mai potrivită și mai rentabilă din toate punctele de vedere este medicina. Durere, că nu vedem îmbrățișând cariera aceasta de cătră tinerii nostrii în măsura aceea, în care am aștepta. Și în loc ca tinerii mai cu stare să meargă la medicină, cari dupăce absoalvă să poată face studii în străinătate, și să se așeze ca medici privați pe la orașele mai de frunte din ținuturi românești, vedem și aci mai tot tineri mai să- raci, cari dupăce absoalvă să duc ca medici cercuali, constrânși de împrejurări. Și apoi câte modalități nu mai sunt, ca dupăce omul nu încape la teologie, să-și vadă de o carieră convenabilă. Poporul acesta mare românesc, care nutrește ațâța streini, de voie de nevoie, cu cât mai cu drag nu și-ar da sprijinul său acelora, cari sunt sânge din sângele lui. Coma- sările le-au făcut în mare parte in- gineri străini, medici avem puțini, bisericile ni le pictează streinii, ar- hitecți aproape de loc, întreprinză- tori, arândatoi, până când și foto- grafi streini trebue să vină să ducă numai de pe Blaj anual câte 5—600 fi. Noi suntem dedați până acum la slujbe, unde să ne vină toate, drept că în măsură minimală, dar cel puțin de-a gata. Sperăm, că sistemul nou de guvernare să va în- griji de tinerii noștri ca să urmeze și astfel de cariere, unde nu slujba să i-se plătească, ci iscuțimea și destoinicia proprie să le aducă pânea de toate zilele. Vor avea în schimb libertatea de conștiință. CORESPONDINȚE. Cronicâ bucureșteană. București, 31 Iulie 1906. Expoziția. Acum, după-ee am văzut expoziția mai de multe-orî. pot să spun ceva despre ea. De dinaintea universității, pentru un bagatel preț de 20 bani, tranvaiui cu cai te duce îu naș potolit de fugar pe lângă clădiri frumoase cum e palatul justiții, bi- serica Balasa. mitropolia eu biserica și cu camera deputaților — și te iasă tocmai dinaintea întrărsi la expoziție. Intrarea o face un portal mare, o poartă cu două tur- nuri. iar iu mijloc e aquiia romană, vulturul de pază ai zilelor de bucurie și de multe nevoi a neamului, ce și-i are ca sămn. Mi-ar trebui o zi întreagă, dacă m’aș ocupa să vă înșir toate paviloanele și pavi- Jionașele, — pe toți exunnătorii străini, ce au aflat de bine a-și face cât de mulți re- Pag. 272. UNIREA Nr. 35 damul hărniciei și puterii lor în țara aceasta. La Intrare îndată la mână stângă, de cine dai? De „Adevărul®, pe aici „Adivornl® cn pavilionul său. Care își face și aici reclamai jidovește; Kohuii ee-1 dirigează puteau alt- fel? La stângă să mai văd câteva nume străine, pe celelalte le acoper pavilioanele mari. Cel dintâiu la dreaptă, e pavilionul ministerului de agricultură. Lung făcut și aranjat cu multă stăruință și pricepere. în față, cum Intri e zeița Ceres, zâna belșu- gului acestor hotare. Roada. toi feiul de bucate, ce le produce pământul și munca țăranului, c așezată în boscane. mai mari și mai mici, după județe. Anumite hărți îți arată și puterea de producere a solului, care de bună samă că e așa de mare ca în puține alte țări. S’a uitat ceva în acelea hărți — și aceea trebuia scrisă cu litere de foe, s’a uitat să se arete câteva părți din sutele de mii de pogoane, pe cari ie mun- cește țăranul, pe cari le silesc să deie belșug și cu brațele trudite a țărănimii, sunt în stăpânirea acestor milioane robite nu bel- șugului, ce ei numai pentru alții îl câștigă, ci nnui trai amarnic și greu. Și s’a mai uitat, să se pună ceva diu bucatele, pe cari le produce pământul românesc, câte rămân, în ce măsura, pentru ca să hrănească pe cei. ce le produc — și câte trec granița, neutru ca să șe întoarcă în formă de avuții mari, numai pe sama unora. Și poate eă aceasta s’a lăsat anume. Pe lângă toate acestea, e uuui dintre puținele pavilioane eu cea mai neamestecată înfățișare românească: e al nostru, e al țărănimii, e al elăeașilor sub munca sfântă, a cărora pământul hră- nitor, a rodit toată mana frumoasă ca aurul, ce ni-se arată aici. Mirosul de bucate îți pătrunde în suflet, ca un miros tainic de tămâie, ca o adiere sfielnică de rugăciune, pe care milioanele de mucenici ai ogoarelor o înalță în acest an de prăznuire, cătră cel de sus, singurul, dela care se seoboară pri- nosul de binecuvântare șt mângâiere peste munca și durerile lor. Tot în acest pavi- lion ar mai trebui să fie și o secție pentru cultura vitelor, dar aceea nu e representată, decât numai prin câteva oi umplute. Puterea acestei țări stă în agricultură. Câad se va înțelege de toți, și de boierii ce eârmuiesc azi. că dela bunăstarea țără- nimii, dela înflorirea agriculturii cu mijloace, cari se pună pe cei dela sate în putința unui trai cât mai bun. atârnă viitorul acestui neam, când se va înțelege și se va înfăptui această de lamura generații de mâni peste 50 sau 100 de ani, eela ce vor trăi le va fi dat să prăzmuiaseă nu scurgerea negu- roasă aior 1800 ani de veeuire mai mult apăsătoare și grea, ci să sărbătorească în bucuria deplină a tuturor inimilor, zdia cea mai strălucită, ce s’a hărărit cândva unui neam: ziua slobozire! de sub toate legătu- rile de apăsare, de robire, de strivire și ne- mângăiere, pe cari atâtea veacuri de nevoi le-au îngrămădit peste viața noastră. La stânga de cealaltă parte e pavilionul indu- striei. Ce să zic? E așezat și rânduit în lâuntru cu atâta gust și pricepere, de rămâi uimit. Tot felul de produse și cele fabri- cate în țară și cele aduse cu împrumutul de airea, sunt expuse. Produse textile, fa- ricațiuni de hârtie de ceramică, pelărie. lemnărie, ciment, zăbar și alte multele sunt așezate, de fie-care exponent, căci aici nn avem minister să expună cât se poate de cu multă artă. Vezi chioșcuri de stearin. de zâhar, lucrări artistice în ciment, in ce- ramică. bombonării de tot soiul, lucrări tex- tile frumoase, făcute în țară ș. a. Tot ee vezi. îți mulțâmește desăvârșit pofta de a vedeă. Ochii îți rămân încântați, dar ghim- fele îți vine dintr’alt loc. Te-ai aștepta, ca expunătorii să fie români, fie și în parcea cea mai mare, dar români nu găsești. Nume terminate în bsum, ori In berg ori în sțein găsești cu droaia, abia iei-colo câte pe-un sfios dulap cu lucruri de pelărie ori strun- garie, întimpin câte-nu Dumitreseu, loneseu, ori Botez. Par’că un sfârc de sbiciu aspru, îți lovește în suflet. Mirosul mestecat de toți articolii de industrie, produși nn de munca neprihănită a oamenilor noștri, ci de viclenia hrăparetă. de dorința păcătoasă de înnavuțire neomenoasă, de stoarcere și sleire a puterilor acestui pământ, îți strânge su- fletul, ea sub bătaia unui vâut, ce aduee mirosuri eobitoare ue vremuri cn nn noroc îndoielnic. De sub eoperișul acestui pavi- lion se înalță par’că o astfel de rugăciune. — nu rugăciunea smeriiă de pocăință ade- vărată de îndreptare nefățamieă a celor umiliți, ce trăiesc îu duhul cinstii și al muncii drepte, ci rugăciunea fâțărită a unor neamuri habotnice, înălțată. îu bătăi de pept, în mărturisiri gălăgioase de credință bună, de porniri drepte, cătră un Dumnezeu în- chipuit, ce însuși se pare că își întinde dreapta sn peste nemernicia jertfitorilor săi. Și n’o sa îneete nici când binecuvântarea, ee lor li-se «coboară de sus peste prisosul de bine, eu eare îi îmbracă viclenia și mâr- șăvenia lor? 0 se încete. Jertfa muceni- cilor de ogoare va răsbate. nesmintit, și va înmnia miia D-mnezeului adevărat, ce scu- tește pe cei buni și le resplătește. De aici, din această hală de vânzare a tuturor târgarilor de vită străină, a tu- turor precupeților ușori, ee ar vinde ia „mezat® ori și cui țara acestor „goi® pentru un bun geșeft; diu acest pavilion al tutu- rora ți nu al nostru. — se întră cu sufletul împăcat, cu inima curățită de petele indig- nării îndreptățit în pavilionul regal și în FEUILLETON. Din Italia. (Continuare și fine). N’ar trebui s’o mai repețesc, că și așa toți o știu, că Apusul nici decum, ori tare puțin ne cunoaște, dar eausa, pentru-ce nu toți o știu. ' Vina noastră, păcatele noastre, poate, că ne-am trezit așa târziu și într’o zi așa de nenorocită; puținei: un pumn de oameni presărați pe malurile Dunării; săraci: după- ce de-alungul veacurilor am fost mereu de- spoiați; slabi: după-ce am fost împuținați și sărăciți; și închiși: ea în țara uitării, de nici vânturile nu ne purtau de veste. Când gândul ți-să oprește asupra neamului de partea aceasta, fără veste te trezești, eă nu aiurezi, ci serii o scenă din o dramă reală și dureroasă; depingî nu tablou posomorât: o zi din toamna târzie, când un soare ostenit și stâns plutește peste natura tăeută și tristă. Dar aceea nu face nimic! Acesta e năcazul nostru, și noi voim să ni-1 purtăm; dacă unul nu ne compătimește, noi nu ne vom pune stavilă în calea lui. să-l întrebăm: de ce. nu? Nici nu vom pretinde — ca vânătorii de surprinderi și adoratori de megalomanie; nici ca în altele aule, cari ne cer spre esa- miuare straița și bastonul; nici ca massă, ce aplaudă grandiosul și înspăimântătorul: roiurile fără număr a lui Xerxes; bubuitul eutrămurător al tunurilor; cetățile de oțel plutitoare pe valurile sălbatice ak mării; comorile fără fund alui Croesus, —• de frica, ori de dragul lucrurilor noastre, să ne stu- dieze istoria geografia, să ne tămâieze oa- menii cei mari. etc. ete. nu pretindem, căci astfel de lucruri noi nu avem; noi suntem bogați de sărăcie și tari de neajunsuri’nu- mai. Dar pretindem firm și resolut în nu- mele educațiunei universale și a bunei creșteri dela tot învățatul: fie medic, fie inginer, advocat, soldat ori preot, dela toți, cari numai au trecut probele de foe și apă ale școalelor. până ce au ajuns la o diplomă, ori la un „dignus est“. Ca barem atât să știe și despre noi: că la gurile Dunării esită un popor român, libăr. Asta o pretindem pentru-că avem drept la ea. iar cei, cari să chiamă studioși, au datorință. Eu frate sum foarte departe, de a condamna pe cineva pentru o ignoranță, pe cât de supină să fie, dacă e fără voia și vina iui. nici nu voiesc cu aceasta a im- pune ia alții, să ne studieze istoria geografia, politica nu mai pentru-că suntem români ete. căci aceea e ridicui și e un șovinism nebun și exagerat, ci apărând dreptatea doresc și voiesc, ea toți, cari cercă adevărul, să-l cu- leagă de acolo, de unde îl găsesc, nefiind ei nici religios, nici național, ei unnl și pentru toți acelaș. Nici n’am voit cu asta a detrage meritele nimănui, nici a nega cuiva talentele; dar ți-se suie sânge rău în cap, când trebue să te convingi că tineri bravi, buni și diligenti, cari abia mai ieri și-au scuturat de pe haine pulverea șeoa- lelor medii — fără vina lor trec pragul uni- versității fără uici un concept despre istoria ori geografia străină a patriei și neamului lor; și nu poți să nu arunci o vorbă de dreaptă indiguațiune și supărare asupra unui sistem de învățământ atât de îuvechit mane și imperfecte, carea în loc de a se ocupa eu lucruri de importanță universală, punând o bază solidă la o perfecționare posterioară prin o știință așezată și serioasă. își negli- jește datorința și lăsa în întunerec atâția tineri de bunăvoință, perzându-se într’o mare de nimicuri retorice, cn cari îndoapă mințile june, lăsându-le așa pe baze nesigure, fără orientare, de unde ne vine: că puțini eșind în viață, să vor sili, să câștige, ce au per- dut; mulți vor lua pe o cale și pe aceea vor umbla, fără să mai privească în jur de sine, iar noi vom rămânea așa în veci cu „pic deaiderio® ea și Apusul să ne cunoască odată mai bine. Pe cum vezi nu e vina toată a noastră și câtă e a noastră, e fără voia noastră; nici toată e de a se imputa străinilor, ci numai școalelor. cari să folosesc de metodul din secolul al XVI-lea. ce din nenorocire în Apus aici, unde educațiunea privată e încă și acum e unul dintre principalele drepturi ale omului, sunt foarte multe. Sperăm, eă va rămânea dreptul, dar să va schimba sistema! Dar și până atunci none ne rămâne o grea datorință. ea să ne reformăm, nu si- stema de învățământ, carea e bine meditată, aleasă, corespunzătoare progresului, ci prin- cipiul, ce a devenit baza vieții noastre prac- tice. Rămâi uimit și nu-ți poți da samă, de unde atâta secetă pe terenul științific la noi; de unde, eă după atâta pregătire și multilaterală educațiune, resultatul e atât de slab, mai slab, decât ia alții, cari n’au toate aceste bune pregătiri — te întrebi: unde s’a dus bogăția de talente, ce era odată Nr. 35 UNIREA cel ai armatei legate într’nna, In sanctuarul vitejiei și al vrednicii neamului nostru. Despre aceasta o să grăiesc tn alt număr. * ♦ * Bănățenii la expoziție. Azi 14 n. cn trenul dela 81/» dim. an sosit în București o mulțime de bănățeni. în număr aproape de 300, preoți, învățători și alt soi de căr- turari. Și s’a făcut o primire frumoasă. Peronul gării a fost îndesat de lume. Au fost notabilități oficioase din partea ministe- rial ui și arhiereul Calixt cu o ceată de diguitari bisericești, și s’au făcut la sosirea în gară ovațiuni călduroase. Vorbirile calde, îmbrățișările în cuvântări a sufletelor, ce ard sub paza acelorași nădejdi, vor fi aprins în inimile multora mândria de neam. Dună sfârșirea cuvintelor de ban sosit, după strân- gerile frățești de mâni, oaspeții în aelams- țiunile mulțimei. cn musică militară în frunte au pornit pe jos cătră Mitropolie, unde sunt gâzduiți. Străzile, prin cari au trecut, au fost pavoazate cu steaguri naționale. La Mitropolie s’a ținut s. liturgie. iar pe sara ee va da banchet în cinstea soeiților oaspeți și frați. Corespondent. Din AMERICA. ' Cleveland 0., 28 Iulie 1906. în ultima corespondință. care ați bine- voit a o publica în prețuita foaie a Dvsire. Vă am fost promis că nu peste mult timp sper că am bucuria de a Vă aduce știrea, că s’a început zidirea bisericei române gr.- catolice. care este prima biserică românească în Statele Unite diu America-de-Nord. Timpul însă a trecut cu o ințaiâ și lucrările s’au încenuc. au mers înainte și azi na Vă aduc la cunoștință, că se va începe zidirea bise- ricei. ci că deja piatra fundamentală s’a sfințit, și că atât biserica cât și casa ansă fie sfințite dnpă doue-trei luni. Modul de zidire al Americanilor e de totului altul ca ai nostru. Aici în restimp de 4 inui îți ridică o casă eu șeapte caturi. Sfințirea petrei fundamentale s’a făcut cn deosebită pompă și toa'e ziarele au scris despre aceasta serbare, cele din loc an apărnt cu iinstrațiuni. representând actul sfințire). Angltzi. Germani, Slavi au luat parte și mii și mii de oameni an fost de față, ridicând serbarea, reușita căreia a în- trecut ori-ce așteptare. Foile slovace, foile rutene ba chiar și cele magiare nu au putut să nn înregistreze și să nn aducă știrea despre serbarea noastră. Săraci și desconsiderați, ba chiar in- sultați din partea acelora, dela cari mai puțin nc așteptam la așa ceva, credincioșii an învins toate, și au azi mângâiere și bu- curie nespusă. Dumnezeu an arătat încă odată lamei, că nu cei eari să cred tari și mari în sfat ori cari să cred înrădăcinați și pnterniei, de nici un vifor să nu-i poată mișea ci aceia smeriți, aceia, cari își pun nădejdea în El vor învinge greutățile și reutățde inmei. Organizarea pe teren bisericesc, s’a dus la îndeplinire în Cleveland O.. în alte centre sămânța cea bună s’a sămănat și rodul nu are să întârzie. Seceriș mare, însă nu sunt seceră teri. Trebue secerători, caii să se espună la greutățile zilei și pe urmă o să se bu- cure și ei de resnlrat. Dior! E greu! Acel preot care vo- iește să vină ca să lucre în via Domnului nu va aveâ doară zile grele și amare, ca primul, care a rupt ghiața, și probabil nu Va duce în acelea-și grele lipsuri viața. Va ________________________________Pag. 273. pnteâ mânca de mai multe-ori pe zi, nu numai odată, și va puteâ mânca în preț mai mare de 20 fileri, și pe lângă un pic de iapte și o scrigea de pită, va mai aveâ și altceva de îmbucat, — dar până va or- ganiza toate, va avei de învins mari greutăți. Preoți tineri! cari sunteți învăpăiați de dorul de a Vă câștiga merite, nu pre- getați a veni în aceste părți. Câștiga-veți merite neperitoare înaintea lui Dumnezeu și înaintea neamului. * # * Organizarea noastră bisericească să face, dar tot odată să lucre și pe teren na- țional, și grație activității periodicului „Ro- mânul® noi suntem pe calea cea mai bună. Să înțelege, că mult ne trebue să ne ajungem scopul propus, dar nimic nu să poate face de-odată. Atâtea ar fi de aranjat, atâtea de îndreptat, de s’ar recere muncă intensivă alor sute de persoane, căci în nici o direc- țiune, până în timpurile din urmă nu s’a lucrat. Trebue îndreptat ce e greșit pe aici, apoi trebue organizată toată emigrarea. Eu din parte-mi nu ași voi organizarea emi- grării, ci împedecarea ei! Ași dori ca mai mnlt să nu cetesc prin ziare, că zeci de familii părăsesc satul lor! Sermani oameni! Satele din America nu-ți cruță sănătatea! Ai bani? apoi? în restimp de cinci ani mânând viața de zeci de ani. Românii mai toți sunt aplicați în fabrici, și aici ei își mănâncă sănătatea, iar aceia, eari sunt la zidirea drumurilor, Dumnezeu să te ferească, ce viață duc! Acasă însă este cu neputință traiul și trebue să pleci ori vrei, ori nu. Ai să alegi între America și sărăcia eea mai neagră; la adecă, e mai bine America. Un punct din organizarea noastră, este mândria gimnaziilor și a universităților? De sigur ele n’au perit, dar principiul, baza vieții noastre sociale formulate în zicala epicureică: E mai bine a fi capul satului, decât coada orașului — le întunecă, ie în- groapă. E vremea deci, să ne mai modernizăm și noi puțin, pentru binele nostru și fala noastră, nu zic lăpădând deviza aceasta, pentru-că rea nn e, ci reformând n-o com- pletându-o așa: Da, e mai bine a fi capul satului, decât coada orașului, dar e mult mai bine a fi capul orașului, decât capul satului. Pentru o asemene dorință si incli- națiune egoistieă sum sigur, că nici popa nu ne va condamna, numai s’o înțelegem bine. Și atâta fie de ajans despre punctul ăsta. Ținând cn firul povestirei începute încă tot îu iarnă, nu am mult ați spuue despre zilele acele moi și câte odată plăcute; fără strop de uea, dară totdeauna umede și vân- toase. Aq trecut totuși repede. După câteva săptămâni de monotonie, iată pentru primadată. că o rază veselă de soare, slabă și subțirică, străcurându-se in odaia-mi. tremura tainic pe slovele cărții, ca o rugăciune lină pe buzele evlavioase. Tresârii de un fior dulce, și sehimbându-mi toată inima într’o salutare o trimisei pe aceeaș rază lină Ace- luia. careie din lumile depărtate și senine uude șede. mi-a trimis acest vestitor frumos și iubit al primăverii. Cn primăvara au sosit și Paștile. O săptămână tristă și dureroasă, ca un pre- ludiu melancolic și mișcător, premerse ziua aceea măreață, unică în Inegal șir ai vea- curilor și fără asemănare; a cărei minune și taină o cântă pe vecinicie cerul și pă- mântul: Paștile Domnului. Mă simțesc puțin de a-ți descrie și numai un simțământ, un svâeăit al inimei atinse de bucuria cerească a acestei zile, fără ca să turbur armonia aceea negrăită a sufletului creștin prin vorbele mele neputin- cioase si puțin zieătoare. Tu le ști, căci ai gustat duleeața*lor de atâtea-ori. Ți-oi descrie totuși o bucurie, ee tn nn o cunoști, nici nu o poți înțelege, până ce nu te vei găsi în acelea-și împrejurări ca mine; departe de casă între oameni bine- voitori, dar străini și neînțelegători ai dati- nilor tale, inclinaținnilor taie: soții tăi din pruncie, oglinda cercului, în care te mîșeai. Da, erau treenți doi lungi ani, de când în biserică nu mai vedeam strane, în ele nu mai auziam răsunând trăgănat. melodi- oasele glasuri; au trecut și doue Paști fără de un „Hristos a înviat® ori un „irmos®; era înzădar să le mai aștept: mi-am luat deci rămas bun dela ele pe alți 3 ani. Când iată într’o zi neașteptată înainte de Paști Revs. Domn canonic Dr. Bunea. cercetându-ne ne Invită la s. liturgie, ce D-sa zise, că ni-o va celebra după ritul nostru. Așa a fost prima zi. însă abia cunoscută bunăvoința a Rvrs. Domn canonic, noi am început a face pe învitătornl, ee de altcum era de prisos. Așa a urmat apoi nn lung șir de zile de sărbătoare. Frumosul timp de după Paști, care cu cântările și ritul solemn trezește în suflet simțămintele zilei acele mari a Paștilor, încât Rvrs. Domn canonic cât a stat aici, era pentru noi ade- vărate Paști. Am împărțit frățește între noi și oste- nele și bucuria slujbei, eram pe rând toți: crâșnici, cântăreți și credincioși ascultători, până când un cor animat de puțini chemați și de și mai puțini aleși intona ecteniile. Asta fii culmea bucuriei noastre din acest an, dar veni pe neașteptate și trecii prea iute. Totuși cu inimă plină de recunoștință față de Rvrs. Domn canonic, și de speranțe măgulitoare în o curândă revedere, și azi cugetam mângâi ați la acele zile îmbucură- toare. Deie Domnul să se repețască cât mai des! Așa ne-au trecut și Paștile. De aci încolo mai că nu mai știu, cum a «burat timpul. E natural. Examenele erau în prag. O răceală, ca un fior îți trece de-alnngul spinării, te cuprinde o smereală fricoasă, o stimă despotică față de profesori, cari încep a-ți păreă moroși, gata să te înfrunte la toată vorba, deși toate sunt numai nă- lucire — cugetând nnmai că mâne, poimâne vor sa sosească esamenele și te vor găsi nepregătit. Și bietul student își ÎDgropă capul de dimineața până sara în carte, sperând așa, a încunjura nălucă asta deja amenințătoare. Dar pentru noi și esamenele au fost o altă sărbătoare, aceasta Insă curat româ- nească; căci Ionel Coitor și luliu Hossu, depanând în 4 Iulie doctoratul din filosofic, domnii profesori au binevoit a-i distinge itr sâmn de recunoștință și dovadă despre fru- moasele lor talente, despre clara și bine formata lor pricepere și despre neobosita-le diligințâ, en titlul: doctori „a pieni punți® (pur eminenți); eea mai frumoasă vorbă, cea mai frumoasă laudă au zis ei cu asta despre noi toți. Le gratulăm din inimă. Cu aceasta însă n’am voit eă las de loc pe ceialalți ai noștri la umbra; desigur Pag. 274. UNIREA Nr. 35. unificarea sieierățiior. Din darul lui Dum- nezeu avem mnke și frumoase societăți, dar reslățite. nu sunt tari, de aceea și-a lansat idea unificării. Aceasta e salutară, la timpul său are să aducă rod Îmbelșugat. * * * Peste doi ani. să face alegerea de pre- ședinte a Statelor Unite, și deja să începe camuania între partide. Rooaevelt lucră din respnteri. să fie ales uu republican, iar alții lucră pentrn învingerea partidului democrat, a cărui can- didat ar fi Bryan, care nu peste mult să va reîntoarce din călătoria sa. Lupta va fi crâncenă, ca nici odată. Bryan pășește a treia oară ca candidat. Republicanii sunt milionarii statelor. Democrații sunt mai săraci. Stă lupta in contra capitalului, și aici e greu! Totuși democrații au mare nădejde, să Învingă. Resultatul o să-l vedem după doi ani! Preotul din America. Sfințirea bisericei românești din - Șieu-Odorheiu. —— Nușfalău, August 1906. Fii salutată mică nepoată a lui Romul din părțile nordice transilvănene, cari prin fii tăi români din Șieu-Odorhei — dieceza Gherlei — ai ridicat altar și templu măreț Dumnezeului celui viu, dulcelui Isus, și pe noi cei trudiți de mizeriile unei robii în care trăim, pe un moment ne-ai unit cu ceriul, pentru care suntem meniți.... Așa-i! Ziua de 12 August a fost o zi de săr- bătoare pentru Șieu-Odorheiu și jur. încă des de dimineață se vedeau trăsuri străbă- tând mulțimea de oameni, muieri și prunci tn vestminte de sărbătoare, cari toți și toate aveau direcția cătră comuna iubilantă. Mai de dimineață ca toți sosise la preotul din loc Grigore Rus, delegatul episcopesc din Gherla nu, ci fiind ei mai înaintați, și fiind sirguința și priceperea lor deja cunoscută, să euvinea să dăm onoarea acestui an noilor și iubiților noștri frați mai tineri, en atât mai vârtos, ea pe lângă numirea puțin zieătoare de student, au câștigat și frumosul titlu de „doctor". Iată eum a decurs anul acesta. Mă simțesc fericit de a-ți puteă comu- nica aci ție și tuturor eunoscnților noștri binecuvântarea apostolică a Sfinției Sale Papa, și cu ea a încheia epistoala. Ceea-ce mai aștepți și ce mai urmează, ți-oi scrie de altă-dată. Acum rămâi cu bine. Dragostea mea te îusoțască. Victor. Cărți poștale ilustrate, CT cu vederi din Blaj. Bucata 6 fileri. — Suta 5 cor. franco. Magnificul și simpaticul canonic dr. Octavian Domide, însoțit de fratele său Clarissimul Emil Domide, prof. gimn. în Năsăud, pro- topopul tractului meritatul Mihail Făgărășian, protopopul Ciceiu Cristurului Gregoriu Puș- cariu; advocatul dr. G. Tripon din Bistriță, amicul nostru dr. Octavian Pavelea, advocat în Beclean; aproape toți preoții din tractul Becleanului și Ciceu Cristurului, ba și din district, precum fratele Rus, etc. La oarele 7 dim. s’a început ceremo- nialul sacru prescris prin rit și tipic luân- du-se rămas bun dela biserica cea mică, scundă, de lemn, și mutându-se odajdiile sfinte în biserica cea nouă din mijlocul co- munei, un edificiu imposant pentru, un sat ca acesta, ridicată din peatră și cărămidă și acoperită cu tinichea. Era ceva înălțător să vezi massa cea mare a poporulumi mișcându-se după preoți, pe sub portalele împodobite cu ghirlande de flori și verdeață în zăritul că- rora figurau crucile așezate pe inscripții de: „Bine ați venit”. Originea, sângele, limba și datinile, cari le avem comune asemenea cu ritul bisericesc au adus în mijlocul nostru și frați preoți gr.-or. ca Bălan din Brașfalău, Alexandru Boer din Sfântul, Alexandru Rus din Cincelic, ginerile dlui Cioboc din Mogogea, Cupșa, etc. în societatea cărora s’a încunjurat noul Sion și s’au săvârșit cele sacre cu toată punctu- alitatea. La Iiturgie preoții fungenți s’au cu- minecat. După aceasta delegatul episcopesc Magnificul dr. Octavian Domide a ținut o predică cu cunoscuta-i oratorie, arătând cu dovezi scoase din firea omului, că toate celea pământești avem a-le folosi numai ca mijloace pentru ajungerea la patria noastră adevărată, care este ceriul. Dintre dovezile istorice mi-a plăcut mult pilda dlui Hristos, care primul a mers pe calea crucii și pilda lui Hanibal, care trecând Alpii să cucerească a zis sol- daților îndârjiți de peripeții: „Ați avea drept să vă reîntoarceți dacă picioarele mele n’ar călca întâi pe drumul de care vă înfricoșează A sfârșit precum a început: „Ceice vrea să vie după mine să se lapede de sine, să-și iee crucea sa“, etc. Ne-au arătat adecă, până la evidența, ca pildele noastre pot ferici poporul. Oare-i dăm noi atari pilde? Cătră fine Măria Sa a împărtășit poporului bine- cuvântarea arhierească și a predat biserica cultului divin public. Finit cultul divin, s’a făcut vizită baronului Appel din loc, binefă- cătorului bisericesc, dlui Ciboc — apoi a ur- mat banchetul cu toastele într’un pavilon lângă biserică. Pentru Pontifice, Monarh și Excelenția Sa, episcopul diecezan dr. loan Szabo, a vorbit dr. Octavian Domide; pentru delegat, dr. G. Tripon; pentru preoți, Mateiu Pop, preot in Ocna-Dejului; pentru protopopi și Claritatea Sa Emil Domide, loan Botean, preot în Nușfalău; pentru popor, loan Bul- buc, preot în Minthiu; pentru curatori, Mihail Făgărașan, protopop; pentru frații preoți gr.-or. Grigore Pușcariu, protop., etc. După banchet a urmat petrecere într’o localitate acomodată, care a durat până în amurgul zilei, când ne-am depărtat la ale noastre, cu credință, că din copsele maicelor biserici ce să edifică, se vor renaște mai cu- rând ori mai târziu și școale perdute din nesuficiența mijloacelor. loan Botean. Raport generai despre activitatea societății de lectură „inocențiu M. Clain", pe anul scolastic 1905—6. (Continuare.) JPartea specială. I. Comitetul societății. Comitetul societății ales în ședința con- stituată din anul trecut, s’a completat tn I. ședință administrativă ordinară, ținută în 5 Octomvrie 1905, și astfel comitetul societății pe anul 1905/6 a fost compus din următorii: Președinte: Simeon Gocan, teol a. IV. V.-președinte: Septimiu S. Popa, teol. a III. Secretar: Silviu Poșiar, teol. a. IV. Cassar: Emil P. P. Masca, teol. a. III. Controlor: Aurel Peculea, teol. a. II. Arhivar: Gavrilă Hintea, teol. a. III. Bibliotecar: Valeriu Opriș, teol. a. II. V.-bibliotecar: luliu Căpâlnean, teol. a. I. Notar: Petru P. Domșa, teol. a. I. Iar membrii in comisia literară au fost aleși: Georgiu Grecu și loan Mărginean, teol. a. IV. Alexandru Gheiner și Adrian Oțoiu, teol. a. III, Vasiie Cerghizan și Augustin Folea, teol. a. II. Emil P. Sas și Cornel Popa, teol. a. I. Și ca mersul societății să nu se între- rupă nici în decursul lunilor de vară, de aceea în ședința constituantă, ținută In 2 Maiu a. c. pe anul de gestiune 1906/7 comitetul so- cietății s’a compus astfel: Președinte: Septimiu S. Popa, teol. a. III. V.-președinte: Augustin Folea, teol. a. II. Secretar: Romulus R. Stoica, teol. a. III. Cassar: Aurel Peculea, teol. a. II, Arhivar: Vasiie Candrea, teol. a. II. Controlor: Petru P. Domșa, teol. a. I. Bibliotecar: luliu Maior, teol. a. I., lăsând a-se completa pe anul viitor prin intrarea noilor alumni îu șirul societății. II. Membrii societății. A) Fundatori. 1. f Dr. loan Vancea de Buteasa, metropolit (Blaj). 2. Dr. Victor Mihâlyi de Apșa, metropolit (Blaj). 3. f Mihail Pavel, episcop (Oradea-mare). 4. I. M. Moldovan, prepozit (Blaj). 5. f Alexandru Micu, canonic (Blaj). 6. Simeon Pop Mateiu, canonic (Blaj). 7. f Dr. Alexandru Grama, canonic (Blaj). 8. Dr. Vasiie Hossu, episcop (Lugoj). 9. luliu Bardosy, insp. reg. penz. (Sibiiu). 10. f Ba- ziliu Rațiu, rector semin. (Blaj). 11. lulia Laurențiu. 12. Dr. Nicolae Calmuczky. 13. Dr. Teodorescu, medic militar (Alba-Iulia). 14. E. Măcelariu, preț. penz. (Miercurea) 15. E. Petroviciu, căpitan (România). 16. Dr. E, Elefterescu (România). 17. f Georgiu Boer, locotenent (Vad). 18. loachim Totoian, preot (Chișfalău). 19. Silvia Handrea, preoteasă (Lăscud). 20. Institutul de credit „Patria" (Blaj). 21. Istitutul de credit „Economul” (Cluj). 22. j- loan Bob, prof, (Blaj). 23. f loan An- tonnelli, canonic (Blaj). 24. ț I. Ciaclani. 25. f Constantin Papfalvi, canonic (Blaj). 26. loan Bozac, preot (Szombattelke). 27. Institutul de credit „Arieșana" (Turda). 28. Institutul de credit „Mureșana” (Reghin). B) Onorari. 1. Dr. Dem. Radu, episcop (Oradea-mare). 2. I. M. Moldovan, (Blaj). 3. f Alexandru Micu, canonic (Blaj). 4. f Dr. Alexandru Grama, canonic (Blaj). 5. Dr. Victor Szmigelsky, Nr 35. UNIREA Pag. 275 canonic (Blaj). 6. loan German, prof. emerit (Blaj). 7. A. Boca. 8. luliu Popa. 9. losif Pop. 10. Gedeon Blășan. 11. f Basil Baț, rector sem. (Blaj). 12. Dr. Vasile Lucaciu, preot (Șisești). 13. Dr. Elie Dăianu, protop. (Cluj). 14. Dr. Augustin Bunea, canonic (Blaj). 15. Dr. Isidor Marcu, canonic și rector sem. (Blaj). (7) Ordinari. Toți alumnii seminariului gr.-cat. din Blaj. D) Estraordinari, sunt aceia, cari solvesc suma de 4 cor., având în schimb dreptul de a folosi biblio- teca și a participa la ședințele literare a societății. III. Biblioteca. Biblioteca în anul acesta s’au înmulțit cu următoarele cărți: Secțiunea I. Cărți donate: 1. Vasile Cârlova, de Dr. loan Rațiu, donată de autor. 2. Enchiridion Hermeneu- ticae gen. de Jahn, donată de A. Oțoiu. 3. 25 de ani din viața reuniunii de musică, Mateiu Voilean. 4. Discursurile președintelui Asoc. I. St. Șuluțiu de Cărpiniș. 5. Soare cu ploaie, de losif Vulcan, donată de Sept. Popa, 6. A vallăs văltoztatăs az egybâzjog es a magyar âllamjog szerint, de Dr. Hanny Ferencz, donată de autor. 7. A keresztseg kiszolgăltatăsa az egybâzjog ds magyar kbz- jog szempontjăbdl, de Dr. Hanny Ferencz, donată de autor. 8. Catechismul, de Dr. I. Marcu, donată de autor. 9. Memoriul asupra situației economului. 10. Partea a Il-a din Anexe. 11. A szocziâlis kerdes, Dr. Verus. 12. Roadele milei creștine, de Câmpian, don. de Dr. Elie Dăianu. 13. Ursu Vroina, de Dr. Elie Dăianu, donată de autor. 14. Pre- dici de Petru Maior, don. de Dr. Elie Dăianu. Io. Cultura porumbului, donată de I. German. 16. L’active de L’academie Roumaine dela anul 1884—1905. de D. Sturdza. Donațiunile Academiei române: 1. Mănăstirea și comuna Putna. 2. Fi- nanțele României dela 1831—1905. 3. Basme române și glosări. 4. Titus Livius, traducere. 5. Analele Academiei rom. (Partea adm. și desbaterile). 6. Analele Acad. rom. (Memo- riile secțiunii științifice). 7. Analele Acad, rom. (Memoriile secțiunii literare). 8. Ana- lele Acad. rom. (Memoriile secțiunii istorice). 9. Problemele ei actuale. 10. Bibliografia românească veche. (Va urmă.) Noutăți. întru mărirea lui Dumnezeu. Deia ziua așezării mele aici, în 11 Febr. u. a. c. pe lângă alte daruri mai iniei, ee s’au făcut de singuratici credincioși spre împodobirea casei Domnului și cinstea celor ce le-au făcut, în deosebi dau publicității și cu nu- mele ne Dna văd. Elena Pintilie, un ornat complet eoiorat și unul negru 345 cor.; Daa Eugenia Barba, un potir de argint, cu cupă aurită, Dna Ținea lueze, doue perinuțe ele- gante de eatifen pe prestol și dl Mihail Bucur, măiestru rotar, o cădelniță în preț de 32 cor. Implor binecuvântarea și ră- splata cerească peste acești binefăcători creștini! Reghinul-sâsese, ia 25 Iunie 1906. — Ariton M. Popa, paroh-protopop. — Onorata Dnă luliana Mateiu nasc. Chețan. preoteasă văduvă din Ercea, a donat pe sama edificândei biserice din Craifalăul- de-câmpie. intru amintirea fericitului și ne- uitatului său soț Teodor Mateiu. fost preot în Graifalău suma de 100 cor., promițând, că cu începerea edificării stei biserice in câtui-va concede starea materială, va mai contribui, eăreia și pe aceasta cale în nu- mele poporului din Craifalău, îi aducem sincerile mulțămite. dorindu-i ca Dumnezeu să-i răsplătească însuțit din darurile sale cerești, iar defunctului eterna fericire, să-i fie țărîna ușoară și memoria neuitată. Crai- falău l-de-câ m pi e, 1 Iulie 1906. — Dem. i Caliman, preot gr,-cat. Aniversarea a 76-a a naștere! Monar- ' hulo! s’a serbat în Blaj eu solemnitatea în- datinată, Escel. Sa Mitropolitul a celebrat sf. liturgie. asistat de membrii capitulări. După sf. liturgie s’a cântat Doxologia cea mare, pentru îndelunga viată a Monarhului nostru. La 1 oară Escel. Sa Mitropolitul a dat în onoarea zilei un prânz festiv, la care au fost invitați clerul din gremin, necum și i toți amnioiații oficiilor publice diu loc. i Pentrn Monarhul uostrn a vorbit Escelența | Sa Mitropolitul, urându-I încă mulți ani spre 1 binele tuturor supușilor săi credincioși. Știri personale. Duminecă îu 19 Aug. an plecat ia Expoziția diu București, sub conducerea redactorului nostru peste 100. inși din tonte părțile țării noastre. După cum ni-să scrie, au fost întimpinați la gara de nord de dnii Codrescu și Atanasiu, de- legați ai miuisteriuiui de culte. La bine- veutare a răspuns A. 0. Domșa. Marți au cercetat excursioniștii expoziția și seara arenele. De ani vor merge și la Constanța. Consistorial plenar. în 15 August n. I a. c. s’a îutrnuit la ședința ordinară Con- sistorial p.en.>r lu Blaj sub presidiul Escel. Sale Mitropolitului Victor. Au luat parte, afară de membrii din gremiu următorii nro- tononi districtuali: loan Maior, Aiud. Dem. Cutean, nrotouop detic.. Alesandru Dobrescu, Sebeș. luliu Montani, Zlatna, losif Costin, Turda George Bărbat, Blaj. Ștefan Sândor, Odorheiu șt losij Lila, lelod. în aceasta ședință s’au primit în Semiuarinl teologic din B! aj următorii alumni: Vincențiu Pandrea, Mărgineni; loan Giigor. Tăuni; Iustin Poruț, ■ Desmir; loan Pop. Cămărașul-aeș.; Octavian i Mihălțan, Odverem; George Rus, Bozdu; ! Petru Gruia, Blaj; Gavrilă Metea, Ileni; Simion Popa, Măhaeiu; Coriolan P. Lupu, Șamșudui-de-câmpie; Augustin Ciungan, Alecuș; Octavian Bugner. Tritui-de-jos; loan Dragomir, Șnra-mică; Nicolae Crăciun. Do- ștat; Nicolae Costea, Mănărade; Vasiliu Mărgineau, Ungarei; — iar Zenovic Pâcîișan din Straja va fi trimis în Seminariul central din Budapesta. — în internatul Vancean de băieți, au fost primiți cu totul 123 studenți. — îu internatul Vancean de fetițe, au fost suscepute 41 eleve. Reuniunea sodalilor români din Cluj, și-a ținut a XXXIV, adunare generală în 6 August a. c. Din raportul general estragem următoarele: Averea reuniunei e de 2254 cor. An fost sprijiniți din partea reuniunei cu bani de școală 36, cu haine de vară 41. cu de iarnă 35 inși. S’au eli- berat 5. S’a decis a să înființa o bibliotecă pe sama reuniunei. Convocare. Adunarea generală a desp. XXIX. (Mediaș) al „Asociațiunii pentrn lite- ratura și cultura poporului româu“, își va țineâ în acest an in 2 Septemvrie n. ia 3 oare d. a. în școala gr.-cat. din Mediaș. — Adunarea generală a „Reuniunei femeilor române din Mediaș și jur*, în acest au își va țineă conform conclusului Comite- tului acestei Reuniuni diu 31 Maiu 1906. în școala gr.-cat. din Mediaș la 2 Sent. n. a. c. la 2 oare d. a. Sfințire de biserică. Curatoratul bise- rieei gr.-cat. din Bandul-de-câmpie. învită la consacrarea nou terminatei biserici, ce se va săvârși în 28 August n. a. e. prin dele- gatul consistorialRsmul Dr. Isidor Marcu, canonic. — Comitetul parohial gr.-cat. din Ar- geșn l-de-sus, învită ia sfințirea bisericei nou ' edificate, care se va Îndeplini. Duminecă în 9 Septemvrie n. a. c. Asigurați-vă 1 Acesta e cuvântul aproape poruncitor, ce trece ca un fulger prin urechile tuturor, ne atinge mintea și face să se deștepte voia, gata de a-i urma. Asigurați-vă pentru ceasul morții. ea să aveți cheltuielile necesari pentrn îngroparea voastră; asigurați-vă viața, ca să puteți lăsa urmașilor voștri o mică avere, pe care altcum n’ați fi putut-o cruța; asigurați-vâ pentrn vremea, câud puterile voastre slăbind, nu vă veți mai puteâ câștiga pânea de toate zilele; asigurați-vâ copilele voastre, ca să aveți ce Te da zestre, în ziua cununiei; asigurați-vă grâul, fânul și toate edificiile câștigate cu osteneală îndelungată, pe cari nn chibrit, nn joc de copii, Ie poate preface în prav și cennșe. Iată câte-va pilde, cari așa de mult spun: Epidemiei de tifus din Sibiiu a căzut jertfă R. U. în vârstă de 27 de ani. Solvise numai cor. 45,— la eassa băncii „Transsyl- vania*, iar aceasta a plătit cor. 1000. ca- pital erezilor. Petreceri. Tinerimea română din Ni- rasteu și jur. învită la petrecerea de vară, ce o va aranjâ Marți, în 28 August n. 1906, tn pavilionul hotelului „Kiizponti* din Ni- rasten. Venitul curat este destinat spre edi- ficarea școalei române din loc. — Tinerimea română din Lunca și jur, învită la petrecerea de vară, ce o va aranja Duminecă în 2 Septemvrie n. 1906 în sala școalei gr.-cat. din Lunca. începutul la 7 oare sara. Venitul curat e destinat în favorul școalei gr.-cat. din Lunca. Mulțămită publică. O faptă nobilă și vrednică de toata lauda au săvârșit românii credincioși gr.-cat. din Șeica-mică, cari sunt emigrați în America. în Cieveland O. Deja dela plecarea lor In depărtaiata străinătate făcură promisiunea, că dacă Dumnezeu le va ajuta, vor contribui și ei eu cât le vor permite puterile pentrn înfrumsețarea sântei noastre biserici. Aceasta promisiune au și împlinit-o, căci, făcând ei între ei o colectă, au format suma frumoasă de 580 cor., carea sumă eu datul de 4 Maiu 1906 au depus-o la institutul de credit și economii „Raco- țana* din Șeica-mare, punându-o tot odată la disposiția curatoratului nostru bisericesc, ca din aceea să se ridice în sânta noastră biserică 70 scaune iar restul să rămână spre creștere, tot în folosul bisericei, sub numele de: „Fondul American Român*. — La dorința specială a marinimoșilor dona- tori acesteia scaune, cari deja !n 1 Octobre a. c. vor fi gata. în fie-care an să vor da în folosință credincioșilor, pe lângă o anu- mită taxă, iar suma ce va incurge din ace- stea taxe, să va adauge la „Fondul American Român*. Cei cari au contribnit la formarea acestui fond, sunt: Ilie Lup. loan Lup a Ravecii. loan Coman, Petru Coman, Agaftie Daneu. Nicolae Lun. Teodor Popa, Chirion Lup, Ilie Vișa Nechită. Ilarie Hățegan, Te- odor Aiămorean, Ilie Alămorean. Nicolae Daneu, losif Caiser, Petru Câmpean. Teodor Achim. Ilie Muntean, Teodor Ivan, Teodor Câmpean, Ilie Roman. loan Daneu, loan Daneu sen., Alesandru Roman, toți din Șeica- mică. dăruind unul fie-care câte 25 cor. și un bun făcător 5 cor, laolaltă 580 cor. Diq suma aceasta se va spesa pentru făcutul scaunelor 532 eor. iar restul de 48 cor. va rămânea ca bază ia „Fondul American Român*. Subscrișii, în numele credincio- șilor gr.-cat. din Șeica-mică, aducem și pe calea aceasta cele mai călduroase mulțămite tuturor acestor mari binefăcători a sântei noastre biserici, dorindu-le din inimă viață îndelungată, spre a se puteâ reîntoarce iarăș sănătoși în mijlocul familiilor lor iubite. Șeica-mică, în 15 August 1906, — Virgil Stanciu, adm. parohial. Ilie Vișa, curator prim. Necrolog. f Văd. lozefa Rozor născ. Rus, după scurte dar grele suferințe, a re- pausat în Cneiu, în 18 August 1906. în etate de 80 ani. — Fie-i țărâna ușoară! Pag. 276. UNIREA Nr. 35. %ăe PARTE SCIINȚIFICĂ-LITERARÂ. SSSD! Spiritismul. (Continuare.) 2. Cu atât mai vârtos nu se poate admite, ca vibrațiunile sau undulațiunile acelea presupuse ale creerului să treacă dela o persoană la alta. întâi: pentrucă cugetul nu conzistă In vibrațiuni sau undulațiuni. în locul al doilea: pentrucă chiar și când ar con- zista tn undulațiuni, Încă tot nu s’ar putea propagă. Martoră ne este despre aceasta experința de toate ziele. Căci ori cât ne-am cugeta și am voi noi, ca cineva să facă ceva, el tot nu va face, pânăce nu-i vom spune cu gura ori prin semne, pentrucă nu va ști, ce voim noi. Prin urmare cugetul nostru nu se propagă prin undulațiunile sale dela noi la altul. în locul al treilea: pentrucă se Întâmplă adese de răspunsurile sunt cu totul in contra cugetării și dorinții celor de față. Martor ne este Allan Kardek *) unde spune: „Când se Întâmplă să se audă într’o întrunire de spiritiști de omenie, una din conmișcările acelea scârnave, cari le îngrețo- șează prin josnicia lor; ar fi o vătămare pentru experimentatori, că presupun, că aceea ar proveni dela vreunul din ei“. De altcum martor ne este despre acesta și Lombroso, când cu formarea cor- pului articulat sub haina Eusapiei. Nici unul din cei de față nu se cugetase la aceea, că răspunsul să fie: a sinistra. Așadară dacă nici unul nu s’a fost așteptat la răspunsul acesta, el nu putea să provină din undulațiunile creerului ori ale păturii corticale, cari ar fi exprimat răspunsul acela. Tot aceasta o dovedește și cazul mesei diu ședințele din Genova, când masa a plecat cătră o chilie, cu toate că toți voiau să mai rămână afară. 3. Nu să poate admite străformarea undulațiunilor acestora în putere motoră, luminoasă, etc. Pentrucă fizica ne învață, că puterile motore, luminoase, etc. sunt puteri fizice, iar nu cugete; și cu atât mai vârtos nu se poate admite străformarea cugetului tn putere motoră, dupăce aceeaș fizică ne învață, că o putere fiizică nu se preface într’altă putere fizică, decât numai pe lângă anumite condițiuni, cari aei lipsesc cu totul. 4. Nu se poate admite formarea fantoamelor, In forma pre- supusă de hipoteza aceasta. Pentrucă fantoamele acestea nu sunt imagini de ale lucrurilor cugetate, ei sunt fantoame vizibile și pipăibile, și Lombroso însuși a prins cu mâna o fantoamă de ace- stea — deși neperfectă — și a simțit că are formă de picior. Zdllner apoi și cu cei din Genova au mers mai departe, și au făcut ca mânile și picioarele acestea închipuite (!) șă-și exprime urma pe făină, fur.ungine și gips. Și mai departe decât toți a mers Cro- okes, carele a strâns fantoama în brațe, i-a pipăit pulsul, i-a nu- mărat bătăile inimei și a fotografat-o. o. Nu se poate admite nici explicarea dată pentru scrisorile automatice. întâi: pentrucă nu să știe, că cu care emisferă a cre- erilor cugetă omul; ori doară cugetă cu amândouă? îu locul al doilea: pentrucă avem fapte contrare, și anume la: hemiplegiei. Aceștia sunt paralitici într’o jumătate a trupului și a capului, și astfel lucră și cugetă numai cu ceealaltă jumătate, stând jumătatea paralitică în neactivitate. Dar cu toate acestea lor nu li-se pare, că altul ar cugeta în locul lor, ori că ar primi prin inspirațiune ceea ce spun. în fine cum se vor explica celealalte fenomene spiritiste, de ex. scrisorile directe? Așa eă undulațiunile vor prinde stilul și-l vor purta, să formeze literile? E imposibil, pntrucă omul nu poate influința lucrurile, ce sunt afară de sine, fără să se pună în legă- tură cu ele. De altcum e constatat și e lege fizică, că ori ce putere, carea pleacă dintr’un anumit centru și se propagă, în propagarea sa scade din intenzitate în proporție cu pătratul depărtării. Știind aceasta să calculăm acum intenzitatea vibrațiunilor păturii corticale! Aceasta trebue sa fie foarte mare, pentrucă trebue să străbată oasele capului, ca astfel să poată eși dintr’însul, trebue să pună în vibrațiuue eterul, trebue să străbată iarăși oasele capului mediului, să-i pună în vibrațiune pătura corticală, ori dacă rămâne afară, trebue să ridice mobile grele, de zeci de chile, etc. Dar nu mai continuu, pentrucă hipoteza aceasta, ca și altele de felini acesteia s’a Introdus din necesitate. Căci voind ei să explice fenomenele ’) Le iiore des Mâdiums ediț. VIII. Paris 1865, la pag. 45. spiritiste, și nevrând să admită ființe nemateriaie, au trebuit să recurgă la materie: cauză neproporționată pentru producerea lor, cum zicea și profesorul Porro. „în fața manifestărilor senzibile*, zice dr. Lapponi, ’) cari nu se pot referi la puteri materiali fizice necunoscute, anume fiindcă au imprimate seninele evidente de inteligință și de voință, de afecțiuni și de pasiuni, e oare posibil ca să nu se admită existința acestor ființe spirituale, dovedită de mulțimea faptelor, constatată cu toată vigoarea metodelor noastre experimentale, celor mai bune". A patra hipoteză animistă e: hipoteza spiritiștilor occultiști. Aceștia presupun că spiritul omenesc s’ar compune din trei ele- mente: vitalitatea sau energie vitală, corp astral și suflet omenesc. Sub corp astral înțăleg ei o parte a sufletului, carea ar constitui puterea lui de viață animalică, și care ar putea să iese și să va- gabondeze afară de trup,2) întocmai pe cum își închipue și dl Hașdeu ’) despre suprabrganizm, și ceilalți spiritiști despre perispirit. *) Corpul acosta astral după părerea occultiștilor ar ieși afară din mediu și ar produce toate fenomenele spiritiste. . Dar nici hipoteza aceasta nu se poate admite. a) Pentrucă avem fenomene spiritiste, cari se întâmplă fără mediu. Acolo sunt spre pildă cazurile de molestări spiritiste citate mai sus. Prin urmare ele n’au putut fi produse de corpul astral al mediului. b) Pentrucă avem o mulțime de fenomene, când mediul e întreg și sănătos, când nu-i lipsește nimica. Prin urmare în cazul acesta tiu poate să fie vorbă despre ieșirea corpului astral din mediu. . c) Pentrucă nu se dovedește de locul locului, că în om ar fi și corp astral, care pe lângă aceea să mai poată să mai și iasă din trupul omenesc. d) Pentrucă chiar și când s’ar admite existința lui și posibi- litatea de a ieși din trup, încă tot nu s’ar putea explica fenome- nele spiritiste. Așa de ex. nu s’ar putea explica cunoștințele ce le vădește mediul, și cari sunt peste cunoștințele lui. De exemplu ne poate servi scrisoarea automatică a dlui Cosmovici în limba ru- sască, precum și comunicațiunea despre bunica dlui Hașdeu, despre cari dl Cosmovici n’avea nici o cunoștință. Nu s’ar putea explica ' apariția spiritelor materializate, perfect ori imperfect, puțin ne pasă. Pentrucă corpul acela astral fiind eteric și imponderabil, nu ui-se poate prezenta ca o mâna, ca un picior, ori ca o fantoamă văzută, pipăită și fotografată. (Va urmă.) ’} Ipnotismo e Spiritismo, pag. 106. ’J Ln Civiltâ Cattolica seria XVIII, voi. V. pag. 413. •) Sie eogito, pag. 105. *) Supraorganizmul dlui Hașdeu este însuși sufletul, carele își are or- ganele sale întocmai ea și trapul. „Sufletul", zice dsa la pag. 4'2, „e nn or- ganizai, care își păstrează autonomia chiar și când se află încă în legătura trecătoare cu celalalt, adecă cu organizmul secundar al trupului pământesc". „Sufletul meu", zice tot dânsul la pag. 57, „despărțit de ochii și de urechile trupului, despărțit do gură, era un organizm, un organizm care vedeă, auziă și vorbii prin altfel de ochi, altfel de urechi, altfel de gură". „în sfârșit.... sunt cele doue organizme ale făpturei: organizm trupesc, ponderabil, trecător, secundar, suborganizm, pe care moartea îl risipește sau îl închide în coșciug; și organizm sufletesc, imponderabil, neperitor, primar, supraorganizm, care numai prin moarte se deslănțuiește și-și capătă deplinătatea avântului", (pag. 80). Despre supraorganizmul acesta zice dl Hașdeu, că în anumite condiții iese afară din trup. „Când un om este mort sau in agonie sau într’o mare pri- mejdie, și se arată în același timp la depărtare unei ființe iubite, care e sănă- toase, aceasta presupune una din două: 1. Supraorganizmul celuia ce simte arătarea se strămută acolo uude se află cel reposat sau cel suferind. Hașdeu, Sic eogito, pag. 105. — Perispiritul, apoi „este un învăliș (al spiritului) com- pus din eter imponderabil, un fel do corp flnidic, tipul formei omenești". Așa il deplinește Allan Kardec. și definiția dată de el a fost primită în congresul spiritist din Paris (1889). Frunco, pag. 243.) Alți spiritiști din contră (neoccultisti1, spun că omul s’ar compune din trei părți: corpul, energia sau. forța vitală și sufletul. Corpul este conglomeratul moleculelor materiale compuse diu atomi; forța vitală ar fi aceea, carea ordi- nează și dă vieață moleculelor. Aceasta Începe, se desvoaltă și încetează cu moartea. în fine este sufletul, care se împreună cu trupul prin mijlocirea for- ței vitale. Cfr. Camă Flammarion: Tainele ceriului trad. de Haralamb Lecca, București, Miner va 1904, pag. 10 și urm. Nr. 35 UNIREA ____________277. Dracul în școală, Povestire poporală, tradusă după Bolanden de t- - Augnstin Paul, — (Continuare'. 16 „O Toni, cât de vesela sunt eu acuma! Aș vrea sâ chiuesc și să joc de bucurie! Tu nu pleci de-aicia pentru totdeauna, tu te vei reîntoarce, tu vei goni pe dracul din școală, iar noi nu vom fi siliți să emigrăm In Ame- rica. Dumnezeu să-ți dea sănătate. Toni! Acuma mă duc și eu acasă. Rămâi sănătos, Dumnezeu să-ți ajute!" Șî cu aceasta dispărit. Mult timp șezu încă Toni în chioșc, stăpânit de niște sentimente până acuma necunoscute. Mereu vedea el acum pe Roza înaintea sa, inundată de o lumină de aur, ca aureola unui înger. Ceea ce ea cerea dela dânsul era bun, iar el hotărît să-și țină fă- găduința. Și ceea ce dânsa i-a făgăduit lui, aceasta iufluință asupra-i, ca un mister fe- ricitor și ca un îndemn puternic de a reveni odată să lucreze în sfera tătâne-său. VII Citat. în cursul iernei Knack instrua și educa copiii după libertățile școalei neconfesionale. El întrebuința orice ocaziune, ca să slăbească în inimile copiilor abominabila credință și să propage din toate puterile știința. Preotul paraliza activitatea-i distrugătoare numai în două orc pe săptămână. Deoarece însă buru- enile prosperează mult mai bine in natura omenească înclinată spre rău, decât sămânța cea bună și afară de aceasta lecțiile lui Knack erau aproape de douăzeci de ori mai multe decât ale preotului, —: întunerecul avea mult mai multă influința asupra copiilor, decât lumina. Aproape zilnic repetau copiii acasă vorbele disprețuitoare ale lui Knack asupra instituțiilor bisericești, ba chiar și observații împotriva Mântuitorului lumei, pe care îl descriea numai ca pe un om. Mare era scan- dalizarea și îngrijirea părinților, precum și mânia lor împotriva dracului din școală, care funcționa mai departe nesupărat de nimeni. „Dacă aceasta va merge tot așa înainte", zise Gunther cătră ceilalți săteni, atunci copiii noștri vor fi educați în mod sistematic, în spirit necreștinesc, păgânesc. Iar noi nu putem face nimica. Sfinția Sa a trimis deja de mult o jalba la guvern, — și dânsul fu respins, iar Knack remase pe deasupra. Va se zică noi suntem siliți să ne lăsăm copiii în ghiarele dracului și vedem deja ce o să devină. Copiii au început de pe acuma, să râdă de noi, că suntem așa de proști și credem totul. Iar ei sunt mai culți și știu mai bine. „Tată", zise Franț al meu, mai deunăzi, „de ce să ne rugăm? Doar nu există Dumnezeu!” Eu i-am respuns, nu-i vorbă, cu o frânghie, peste spate, — dar ce folos? Noi suntem vecinie ocupați cu lucrul, și n’avem timp să ne su- praveghiem copiii în continuu, noi nu putem sa-i instruim. Iar Knack îi are vecinie în școală și el este după părerea copiiilor mult mai învățat decât noi. „Ei bine, dacă va trebui să privim tot așa cum ni-se pervertesc copiii, ar fi străgător la cer! Oameni buni, aici trebue să facem ceva". Se pregătia o furtună în conziiiul școlar. Knack privia lucrurile cu totul altfel. El vedea rezultatele ostenelelor sale și pra foarte mulțumit. „Se face din ce în ce mai multă luminău, se lăuda el cătră femeia sa. „Nici n’aș fi crezut, ca acești copii crescuți In superstiția întunecată, să fie atât de susceptibili pentru o cultură vrednică de oameni. Dacă cineva se pricepe la meseria sa și lucrează după un calcul înțelept, nu este tocmai așa de greu a face din creștini . . . oameni. Pas cu pas îl strimtoresc pe popă. Este foarte amusant a vedea cum să uită copii la mine cu priviri întrebătoare când vine popa să le explice și să recomande prostiile superstiției. Eu n’am decât să dau din umeri și să zimbesc sem- nificativ, — copiii mă înțeleg și popa bate apa’n piuă". „Sunt veselă că mergi bine cu școala și mă bucur, că ești mulțumit", respunse ea. „Dar furia țăranilor împotriva ta, e groaznică. Mă tem sa nu-ți facă vre-un rău“. „Fii liniștita Clară! Schwanheimenii sunt cu toții niște oi, — și oile nu mușcă. Numai bărbații liberi știu să-și răzbune. Robii superstiției, cari stau sub jugul celor zece porunci trebuie să-și iubească chiar și pe dușmanii lor. îngrijirea ta este nemotivată". Intrarea vătăjelului întrerupse conver- zația. „Domnule învățător", zise vechiul soldat, „dl primar te poftește să vii numai decât la primărie". „Numai decât?" „Da, se’nțelege", respunse vătăjelul, apoi făcti stânga’mprejur și eși, „Ce va să zică asta?" observă Knack îmbrăcând un alt surtuc. „Aceasta este o citație. Reculege-te — fi precaut!" zise femeia. „Ei ce? — precauție — reculegere!" replică el disprețuitor. Să-mi fie frică de acești proști, când eu stau pe baza sigură a legii neconfesionale și am protectori puternici!" Cu picioare ușoare urcă el scările pri- măriei și întră în sală. La masă ședea pri- i mărul, preotul și conzilierii școlari Schmidt î și Niibel. „Domnule Knack", începu cu un aer serios primarul, „ca președinte al conziliului școlar, te-am citat fiindcă s'au înaintat aici multe plângeri, de cătră toți părinții, ai căror copii umblă la școală". „în adevăr? ... Ei! Iată, că nu sunt conștient de vr’un delict sau vr’o neglijare de datorie", zise zimbind acuzatul. „Acum să taci și să asculți ce am să-ți comunic", întrerupse primarul, care luă in mână o hârtie, •— era registrul de păcate a lui Knack. „Părinții se plâng, că dta le strici copiii prin instrucția ateistă, ce li-o dai. Dta râzi și îți bați joc în școală de tot ce noi creștinii avem sfânt. Dta ai zis ca biblia este I o carte de fabule care se contrazice cu ra- țiunea și știința. La științele naturale ai zis că istoria creațiunei este o poveste idioată, care lovește în față științele naturale. Ți-ai bătut joc de cel mai sfânt mister al religiunii noasre: dta ai zis că Luteranii înțeleg altfel cina, și Calvinianii altfel și Catolicii altfel. Cine are dreptate, nu se poate ști, — pro- babil că nici unii nici alții. — Acestea sunt câteva din plângerile, ce mi le-am notat. Ce aveți de a respunde?" „îmi permit a vă respunde, că nu mă știu vinovat nici într’un punct". (Va urmă). Bibi iografie. A apărut: „Sămănătorul", revistă literară. Anul V. Numărul 32, cu următorul cuprins: N. lorga, Un poet cugetător: O. Carp. — O. Carp, Tempora mutautur.... (poezie). — Otilia de Kosmutza, Impresii din Tokio (trad. de Na- talia losif). — G. Săpunaru, Cântece. — I. Scurtu, Traducerile literare la noi (IV) — E. Ciuchi, Sonet. — N. Pabuli, Dela Lamia la Velestino. — Cronică, de N. lorga și I. Scurtu. — în supliment: Din cetatea Hoti- nului (Turnul cel mare); Minaretul turcesc din cetatea Hotinului și biserica cea nouă a Rușilor. Cărți bune. Profesorul nostru loan F. Negruțin a scos o nouă ediție a scrierilor sale școlare așa de bine întocmite și cu multă pricepere lucrate. Aceste snnt: Carte de cetire pentru el, II. III. și IV. primară, îu colaborare eu P. Ungurean, ed. II. — Stilistica practică, ed. IV. scriere introdusă în toate școalele românești din patrie, bo- ga:â în csemple. cu omită grije adunate și Stilistica practică, un estras din cea dintâiu. foarte acomodată pentru ori-ce cărturar, fiind-eă dă tot soiul de regule și esemple pentru scrierea actelor și documentelor de toate zilele. Scrierea aceasta încă a apărut în a IV. ediție, semn evident de chipul, cum sunt primite de public. Le recoman- dăm și noi eu căldură. Posta redacțiunii. I. V. în F. Lucru mai trist și mai deplorabil ca acela, când preotul cu învățătorul își spală rufele în public, nu cunoaștem. Cetitorii nostrii nu pot con- zumă, aceea ce ne scrieți. Adresați-vă la „Foaia Poporului" sau Ia „Tribuna", unde ați ventilat lucru și apoi continuați în ruptul capului. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa Nr. 5331 - 1906. (24) 2—3 Concurs la stipendii. Prin aceasta publicăm concurs până la 15 Septembre n. 1906. inclusive, pentru următoarele stipendii: I. Din fundațiunea „Alesandru St. Șuluț“. 1. Trei (S) stipendii de câte 800 cor. folosite în anul scol. 1905/6. de cătră Mar- țian Căluț, stud. jur. in Budapesta, Eugen Rusii, stud. med. în Viena și luliu Moidovan. stud. med. în Fraga, destinate pentru tineri, caii stitdiează drepturile sau medicina la universitatea din Budapesta sau la vre-o universitate din străinătate. 2. Un (1) stinendiu de 600 cor. fo- losit în anul scol. 1905/6. de cătră loan Agârbiceanu, stud. filos. în Budapesta, de- stinat pentru tineri, eari studiează montanis- tieaîn Sehnetzbânya sau tehnica, pedagogia și științele reale la universitatea din Buda- pesta sau la vre-o universitate din străinătate. 3. Doue (2) stinerdii de câte 400 cor. folosite în anul scol. 1905/6. de cătră Emil Pop și Ang. Rațiu. stud. jur. în Cluj, desti- nate pentru tineri, cari studiează științele juridice ia universitatea regească din Cluj. 4 Un (1) stinendiu de 200 cor. fo- losit în anul scol 1905/6. de eătră Enea Muntean, destinat pentru studenți gimnasiști în clasele superioare. 5. Un (1) stipendiu de 120 cor. fo- losit în anul scol. 1905/6 de cătră Ales. Pot), elev al Academiei militare în Wiener- Neustadt. destinat pentru studenți gimnasiști în clasele inferioare. Studenții înscriși ca ordinari la școa- lele de mai sus, cari doresc a obținea anul din stipendieie de mai sus, au să dovedească: Pag. 278.UNIREA Nr. 35. a) că sunt români gr.-cat miseri din Transilvania. b) că pe iângă purtare morală bună au din stadii caicuii de eminentă. c) Dintre concurenți vor avcâ prefe- rință, cari vor dovedi, că sunt consângeni cu fundatorul. II. Din fundațiunea „Dănuț". • Un (1) stipendiu de 600 cor. folosit în anul scol. 1905/6. de cătră Dr. Vasiliu Pon. stud. jur. în Budapesta. La acest stipendiu pot concurge studenți români gr.-cat., sunt înse preferiți consângenii fundatorului, și nnmai în lipsa acestora se va conferi altora. III. Din fundațiunea „Lazar Baldiu. Un (I) stipendiu de 200 cor. folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Parteniu Crișan. stud. gimn. îu Cluj, destinat pentru studenți români gr.-cat. gimnasiști din comi- tatul Clujului și pentrn consângeni de ai fundatorului, fie ei și din alte comitate. IV. Din fundațiunea „loan F. Negruțiu". Un (I) stipendiu de 120 cor. folosit în an. scol. 1905/6. de cătră Emil F. Ne- gruțiu, stud. gimn. In Nâsăud. Stipendiul acesta este destinat pentru studenții români gr.-cat. dela ori-ce institut de învățământ, din țară ori străinătate. — în linia primă pentrn consângeni de ai fundatorului. V. Din fundaț. Vancea-„Cassa-arhidiecezană" 1. Un (1) stipendiu de 600 cor. folosit în an. scol. 1905/6. de cătră loan V. Vancea. stud. jur. în Cluj, destinat pentru studenți români gr.-cat. dela universități și institute politehnice mai înalte. 2. Un (1) stipediu de 300 cor. folosit în., anul scol. 1905/6 de cătră Valeria Pe- trnță, elevă a școaiei civile destinat pentru fetițe gr.-cat. române, cari atudiează la școala rom, gr.-cat. de fetițe din Biaj sau după-ce au studiat aici cel puțin doi ani — pot fi și la institute gr.-cat. ori rom.-eat dintr’ait loc. Sunt preferiți consângenii fundatorului. VI. Din fundaț. „Andreiu Pop Liviu". 1. Ln (1) stipendiu de 210 cor. folosit în anul scol. 1905/6. de cătră luiiu Rusa, stud. jur. 2. Un (I) stipendiu de 160 cor. folosit în anul scol. 1905/6. de cătră Etnii Felde- reau. stud. gimn. Ambele aceste stipendii sunt destinate în locul prim pentru studenți români gr.-cat. consângeni de ai fundatorului dela ori-ce școală, și-l pot folosi și fete. VII. Din fundaț. „Alesandru Micu". Un (1) stipendiu de 190 cor. folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Virginia Micu, elevă a școaiei civile de fete a Asociațiunii în Sibiiu. — destinat pentru elevi sau eleve ai școalelor medii, comerciale sau ale ș>oa- lelor superioare de fete. Consângenii au preferință. VIII. Din fundaț. „Alesandru FHipu. Trei (3) stipendii de câte 200 eor. fo- losite în anul scol 1905/6 de eâtră Artur Domșa, elev al școaiei de cădeți din Ka- menitz. Alesandru Fugătă. stud. gimn. în Blaj și Aurel Ramonțianu, stud gimn. în Dej. Aceste stipendii sunt destinate pentru studenți români gr.-cat. gimnasișri. elevi ai școaiei comerciale, reale, industriale ori mi- litare. Consângenii au preferință. IX. Din fundaț. „loan V. Rusu“. Un (1) stipendiu de 160 cor. folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Octavian Oltean, stud. gimn. în Szekely-Udvarhely. destinat pentru tineri români gr.-cat-, cari freenen- tează vre-nn gimnas. școală reală ori co- mercială. ori vre-o școală agronomică. Dintre coneurenți vor fi preferiți con- sângenii. X. Din fundațiunea „Alutanu". Un (1) stipendiu de 120 cor. folosit în anul seol. 1905/6. de cătră Laurențiu Sima. stud. gimn. tn Gherla. — destinat pentru tineri români gr.-cat. gimnasiști. studenți la școale reale, comerciale, universitate, poli- tehnică, agronomie, preparandie etc. Consângenii au preferință. XL Din fundațiunea „Chirilă". Interesele disponibile ale fundațiunei acesteia pe an. 1906 în suma de 550 cor., în senzul literilor fundațîonale sunt de a se împărți în părți egale între consângenii fundatorului, cari studiează la vre-o școală. Consângeuitatea se consideră pâuă la gradul al VIILIea. XII. Din fundațiunea „Cercul Orăștiei". Un (1) stipendiu de 80 cor. folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Vasiliu Mireea Vaideanu, stud. gimn. In Blaj. La acest stipendiu pot concurge numai studenți ro- mâni gr.-cat.. cari cercetează gimnasiui gr.- cat. din Btaș ori vre-o Academie de drepturi și sunt născuți in vre-una din comunele ur- mătoare ale cercului Orăștiei și anume: Jibor, Orâștioara-de-jos, Balomir, Binținț. Berin, Cioara, Vinerea, Orăștioara-de-sns, Grtdu Ghialmaru, Casteu Dâncu-mic, Oco- iișul-mic, Toța-mică, Costești, Cugiru. Jele- dinți. Ludești Măgura, Martinești. Bucium, Dâncu-mare, Toța-mare, Spini, Pricazu, Pe- trinui. Pischinț, Repaș, Romos, Romoșel, Sibișeiul-vechiu. Sereca, Tămășască.Tartaria, Turdaș. Turma?, Vsideiu, Simeria. XIII. Din fundaț. „Parteniu Moldovan". Un (1) stinendiu de 100 cor. conferit pe an. scol. 1905/6 Iui loan Moldovan. pre- parând curs. II. In Blaj, — destinat pentru tineri români gr.-cat. consângeni de ai fun- datorului. cari frecuentează cu succes bun vre-o școală de ori-ce categorie. XIV. Din fundațiunea „Aleza Bidianu". Din venitele acestei fundațiuni. se vor împărți stipendii adecuate tuturor nepoților din frați ai fundatorului, și In locul al doilea băieților și copilelor înrudiți cWnndatorul prin sânge până la al patra lea grad, nă- scuți in căsătorie creștinească, fără consi- derare la natura stttdielor ce le urmează, nu vor fi esehișî dela stipendii nici aceia, cari învață măiestrii. XV. Din jundaț. „Dr. Simeon Ramonțai". 1. Z7m (1) stipendiu de 630 cor. con- ferit pe anul seol. 1905/6. lui loan Pușcar, stud. tehnic în Budapesta, — destinat pentru studenți la universitate, la politehnica, la Academia de pictură din Budapesta și Viena, pe cum și la Academia montană din Selmetz și la Academia comercială din Viena. 2. Doue (2) stipendii de eâte 168 cor. folosite în anul scol. 1905/6 unul de cătră luliu Măcelar și altul de cătră Victor Suciu, studenți jur. în Cluj, — destinate pentru stud. jur. îu Clnj. 3 Cinci (5) stipendii de câte 126 eor. folosite în anul scol. 1905/6 de cătră Ge- orge Trif și Simeon Nemeș, stud. jur. în Cluj, luniu Br. Docolin, loan Gligor și Oe- tavian Pop, studenți gimnasiști. — destinate pentru gimnasiști și studenți ia școala co- mercială. Sunt preferiți cei nobili de origine. XVI. Din fundațiunea „loan Bob". Un (1) stipendiu de 120 eor. foiosit în anul scol. 1905/6 de cătră Victor Boerin, student gimnasist. XVII. Din fundaț. „loan Gavril Vajda". Un (1) stipendiu de 140 eor. folosit în anul scol. 1905/6 de cătră luliu Vajda, stud. gimn. — destinat pentru studenți dela ori-ce școală reală, gimnas, academie, uni- versitate sau politehnică. Preferință au deseendenții din familiile: Vajda de So6s- mez5 și Fuleovieiu. XVIII. Din fundațiunea „Efraim Klein". 1. Un (1) stipendiu de 360 eor. fo- iosit în anul scol. 1905/6 de cătră Qaintiîia Viciu, stud. jur, în Cluj și 2. Un (1) stipendiu de 240 con fo- losit în au. seol. 1905/6 de eâtră Atanasiu Pantea. stud. gimn. Ambele destinate pentru studenți ro- mâni gr.-cat. la gimnastul din Biaj. Preferință an dcsceudentii diu fami- liele Klein și Muntini. XIX. Din fundaț. „lacob Păli". 1 . Un (1) stipendiu de 50 cor. pentru, gimnasiști în clasele superioare și 2 Un (1) stinendiu de 30 eor. pentru gimnasiști în clasele inferioare. A concurge ia s:ipendieie aceste, sunt îndreptățiți numai tineri nășeați din ramul gr.-Cat. Pali din izek (comit. Szolnck-Dobokaj și din ramul Bossiak sau Borton din Zalasd (comit. Hitoyad). cari au cualificațiune di- srinsâ, învață ia gimuasini rom.-cat. din Cluj și sunt săraci. Concurența la toate stipendiele înșirate până ăci au să alăture la suplicele sale scrise și subscrise cu mâna proprie în limba ro- mână: testimoniu scolastic în copia autentică, carte de botez, atestat de paupertate, atestat medical; și pentru dovedirea consângenității cu fundatorul au să alăture atestat dela re- spectivul oficiu parohial, care să cuprindă tabela genealogică esact dedusă. Sunt datori mai departe să numească espres institutul, la care vor studia în anul scol. 1906)7. și să determine apriat suma și soiul stipendiului, pentru care suplică. Suplicele, cari nu vor corăspunde cerințelor aci înșirate, pecum și cele intrate după termin, nu vor fi luate în considerare. XX. Din fundaț. „David Br. Ursu". Trei (3) stipendii de eâte 200 cor. fo- losite Iu an. scol. 1905/6 de cătră Vincențiu Paudrca, lo.n Zileriu și Mireea Thomas, studenți gimnasiști. Concurenții ia aceste stipendii au să dovedească cu carte de botez, că sunt ro- mâni gr.-eat. năsenți în vre-una din comu- nele ttrondafd ln comitatele: Făgăraș Sibiiu. Hunedoara, cu atestat de frecventare, că sunt școlari îu el. I. ai gimnastului gr,-cat. din Blaj, iară fetele, eă frecuentează la școală de fetițe din Blaj, că nn purtare morală bună și progres bun în studii, și că sunt sau pot fi suscepuți în Semiuariul junimei române gr.-cat. studioase în Blaj, jar fetele în Inter- natul de fetițe din Blaj. XXL Din fundaț. de alumnaie a internatului Vancean de fetițe din Blaj. 1. Trei (3) alumnate de câte 100 cor , dintre cari unul a fost folosit îo anul scol. 1905/6 de cătră Silvia Pop. elevă a școaiei civilă de fete diu Blaj, iar doue s’au creat din nou. 2. Zece (10) ajutoare de câte 100 cor. cari se vor conferi ne anul scol. 1906/7. la eleve firdinare de ale școaiei gr.-cat. de fete și ale Internatului Vancean de fetițe din Blaj. Suplicantele pentru aceste alumnate și ajutoare, au să întrunească și dovedească următoarele condițiuni: a) că sunt române gr.-cat. misere, nă- scute în arhidieceză; b) eă pe lângă purtare morală bună au din studii caicuii buni; c) că sunt înmatriculate ca eleve or- dinare în școala gr.-eat. de fete din Blaj, și sunt primite In Internatul Vancean de fetițe șt d) preferite vor fi fetele de preoți din arhiriieeeză. Blaj, din ședința consistoriului plenar arhiepiscopesc de Alba-IuHa și Făgăraș, ți- nută la 2/15 August Î906. Victor Mihâlyi, Arhiepiscop ți Mitropolit de AU>a-lulia ți FăgUraț. Tipografia Seminariului Arhidiecezan. an 4 îre.; 4 frc. 50 cm. El 13 El Abonam autul; an Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc.. Foea apare in fie care Sâmbătă. Pentru monarehie: Pe an 12 cor., an 6 eor., l/4 an 3 cor. XI nl——----------... faix laserțltmi: - Un țir garmond: odată 14 fii., & doua oară 12 AL. a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia să se adreseze la: Re- dacțiunea ți admini- strațiunea „Unireî1 în B I a j. b-------------------gg Foaie bisericeascâ-politicâ. Anul XVI. Blaj, 25 August 1906. Numărul 35. Cu începutul anului școlastic. Tot mai mult vedem, că se lă- țește convingerea, ba ici colea chiar și în jurnale și încă la loc de frunte, am cetit, că românii ar face bine dacă si-ar mai țineâ copii acasă la vite și la plug, și ar încetă de a-i aduce cu droaia la școală. 0 idee cât să poate de păcătoasă. Noi din contră zicem, dați-vă români copii la școală, că pe noi școala ne-a scos întru câtva la lumină și să sperăm, că ea ne va aduce izbânda pe toate terenele, fie acela cultural, social sau politic. Dar când vă îndemnăm la lucrnl acesta nu vrem să zicem, că să vă lăsați copii să învețe înainte fără nici o țintă, ci cumpăniți mereu cât puteți cheltui voi, și în schimb ce progres fac băeții. Si iarăși nime să nu-si aducă J > J băiatul la școală cu gândul, că dacă învață îl face popă, dacă nu îl face dascăl. Astăzi s’au schimbat împreju- rările. Cel ce întră astăzi la peda- gogie, acela să fie în curat cu gre- utățile cele multe, ce-1 așteaptă în vieață. Legile și ordinațiunile ministe- riali, fac pendent viitorul învățăto- rului, dela instrucția limbei magiare. Iar cel ce vine la teologie, acela încă să fie în curat cu un lucru. De câțiva ani încoace candidații de teologie sunt tot mai mulți. La cele 12 lo- curi vacante concurează câte 35—40 și mai mulți de absolvenți, între cari sunt și de aceia, cari de trei și doi ani așteaptă ziua primirei cu testi- moniu de maturitate în mână. Ce va să fie deci cu aceștia, cari și-au legat tot viitorul de o singură condiție, de primirea la te- ologie, și n’au fost primiți? Oare mai afiase-vor dintre aceștia, ca să aștepte anul viitor, sau își vor vedea de o altă carieră, ca să nu piardă un an din viață înzădar? Până acuma în cazuri de acestea mulți să aplicau la administrație, dar în timpul mai nou vedem că și candidații de notari ai noștri, să împuținează tot mai mult. Nu e mirare. Dacă se va perpetua de exemplu cazul dela Tur, unde dintre 6 candidați, pretorele a propus 5, iar pe unul carele din întâmplare a fost Român și pe care l-a voit reprezentanta, unguri români fără deosăbire, nu Pa candidat, provo- cându-se Ia dreptul său, ce i-1 dă legea, atunci nu e mirare, că oamenii mai bine așteaptă un an doi, ca să fie primiți la teologie, decât să-și petreacă viața ca scriitori prin diferite cancelarii comunale. Noi totdeauna am inzistat pe lângă părinți, să-și dee copii pe astfel de cariere, unde nu atâta ca slj bașii altuia să trăiască, ci ca omeni independenți. Că nu slujbașii și ofîi- cianții fac un popor tare și puternic, ci fii liberi ai aceluia. Sistemul liberal cu binecuvân- tatu-i șovinism a adus cu sine, că mulți din tinerii nostrii să ocolească cariera judecătorească, și să se facă advocați. Cariera aceasta este astăzi mai grată pentru noi, nu numai din punct de vedere material, ci și din- tr’un punct de vedere etic, mai înalt, că nu-ți este pendent viitorul dela informațiile ce ți-le dă șeful de birou cu privire la convingerile tale po- litice. Și mai are și favorul acela, că și tinerii cei mai săraci pot să o urmeze, dacă sunt cruțători și mun- citori. Altă carieră mai potrivită și mai rentabilă din toate punctele de vedere este medicina. Durere, că nu vedem îmbrățișând cariera aceasta de cătră tinerii nostrii în măsura aceea, în care am aștepta. Și în loc ca tinerii mai cu stare să meargă la medicină, cari dupăce absoalvă să poată face studii în străinătate, și să se așeze ca medici privați pe la orașele mai de frunte din ținuturi românești, vedem și aci mai tot tineri mai să- raci, cari dupăce absoalvă să duc ca medici cercuali, constrânși de împrejurări. Și apoi câte modalități nu mai sunt, ca dupăce omul nu încape la teologie, să-și vadă de o carieră convenabilă. Poporul acesta mare românesc, care nutrește ațâța streini, de voie de nevoie, cu cât mai cu drag nu și-ar da sprijinul său acelora, cari sunt sânge din sângele lui. Coma- sările le-au făcut în mare parte in- gineri străini, medici avem puțini, bisericile ni le pictează streinii, ar- hitecți aproape de loc, întreprinză- tori, arândatoi, până când și foto- grafi streini trebue să vină să ducă numai de pe Blaj anual câte 5—600 fi. Noi suntem dedați până acum la slujbe, unde să ne vină toate, drept că în măsură minimală, dar cel puțin de-a gata. Sperăm, că sistemul nou de guvernare să va în- griji de tinerii noștri ca să urmeze și astfel de cariere, unde nu slujba să i-se plătească, ci iscuțimea și destoinicia proprie să le aducă pânea de toate zilele. Vor avea în schimb libertatea de conștiință. CORESPONDINȚE. Cronicâ bucureșteană. București, 31 Iulie 1906. Expoziția. Acum, după-ee am văzut expoziția mai de multe-orî. pot să spun ceva despre ea. De dinaintea universității, pentru un bagatel preț de 20 bani, tranvaiui cu cai te duce îu naș potolit de fugar pe lângă clădiri frumoase cum e palatul justiții, bi- serica Balasa. mitropolia eu biserica și cu camera depntaților — și te iasă tocmai dinaintea întrărsi la expoziție. Intrarea o face un portal mare, o poartă cu două tur- nuri. iar iu mijloc e aquiia romană, vulturul de pază ai zilelor de bucurie și de multe nevoi a neamului, ce și-l are ca sămn. Mi-ar trebui o zi întreagă, dacă m’aș ocupa să vă înșir toate paviloanele și pavi- Jionașele, — pe toți expnnătorii străini, ce au aflat de bine a-și face cât de mulți re- Pag. 272. UNIREA Nr. 35 damul hărniciei și puterii lor în țara aceasta. La Intrare îndată la mână stângă, de cine dai? De „Adevărul®, pe aici „Adivornl® cn pavilionul său. Care își face și aici reclamai jidovește; Kohuii ee-1 dirigează puteau alt- fel? La stângă sâ mai văd câteva nume străine, pe celelalte le acoper pavilioanele mari. Cel dintâiu la dreaptă, e pavilionul ministerului de agricultură. Lung făcut și aranjat cu multă stăruință și pricepere. în față, cum Intri e zeița Ceres, zâna belșu- gului acestor hotare. Roada. toi feiul de bucate, ce le produce pământul și munca țăranului, c așezată în boscane. mai mari și mai mici, după județe. Anumite hărți îți arată și puterea de producere a solului, care de bună samă că e așa de mare ca în puține alte țări. S’a uitat ceva în acelea hărți — și aceea trebuia scrisă cu litere de foe, s’a uitat să se arete câteva părți din sutele de mii de pogoane, pe cari ie mun- cește țăranul, pe cari le silesc să deie belșug și cu brațele trudite a țărănimii, sunt în stăpânirea acestor milioane robite nu bel- șugului, ce ei numai pentru alții îl câștigă, ci nnui trai amarnic și greu. Și s’a mai uitat, sâ se pună ceva diu bucatele, pe cari le produce pământul românesc, câte rămân, în ee măsura, pentru ca să hrănească pe cei. ce le produc — și câte trec granița, neutru ca să șe întoarcă în formă de avuții mari, numai pe sama unora. Și poate eă aceasta s’a lăsat anume. Pe lângă toate acestea, e uuui dintre puținele pavilioane eu cea mai neamestecată înfățișare românească: e al nostru, e al țărănimii, e al elăeașilor sub munca sfântă, a cărora pământul hră- nitor, a rodit toată mana frumoasă ca aurul, ce ni-se arată aici. Mirosul de bucate îți pătrunde în suflet, ca un miros tainic de tămâie, ca o adiere sfielnică de rugăciune, pe care milioanele de mucenici ai ogoarelor o înalță în acest an de prăznuire, cătră cel de sus, singurul, dela care se seoboară pri- nosul de binecuvântare șt mângâiere peste munca și durerile lor. Tot în acest pavi- lion ar mai trebui să fie și o secție pentru cultura vitelor, dar aceea nu e representată, decât numai prin câteva oi umplute. Puterea acestei țări stă în agricultură. Câad se va înțelege de toți, și de boierii ce eârmuiesc azi. că dela bunăstarea țără- nimii, dela înflorirea agriculturii cu mijloace, cari se pună pe cei dela sate în putința unui trai cât mai bun. atârnă viitorul acestui neam, când se va înțelege și se va înfăptnl această de lamura generații de mâni peste 50 sau 100 de ani, eela ce vor trăi le va fi dat să prăzmuiaseă nu scurgerea negu- roasă aior 1800 ani de veeuire mai mult apăsătoare și grea, ci să sărbătorească în bucuria deplină a tuturor inimilor, zdia cea mai strălucită, ce s’a hărărit cândva unui neam: ziua slobozire! de sub toate legătu- rile de apăsare, de robire, de strivire și ne- mângăiere, pe eari atâtea veacuri de nevoi le-au îngrămădit peste viața noastră. La stânga de cealaltă parte e pavilionul indu- striei. Ce sâ zic? E așezat și râuduit în lâuntru cu atâta gust și pricepere, de rămâi uimit. Tot felul de produse și cele fabri- cate în țară și cele aduse cu împrumutul de airea, sunt expuse. Produse textile, fa- ricațiuni de hârtie de ceramică, pelărie. lemnărie, ciment, zăbar și alte multele sunt așezate, de fie-care exponent, căci aici nn avem minister să expună cât se poate de cu multă artă. Vezi chioșcuri de stearin. de zâhar, lucrări artistice în ciment, in ce- ramică. bombonării de tot soiul, lucrări tex- tile frumoase, făcute în țară ș. a. Tot ee vezi. îți mulțâmește desăvârșit pofta de a vedeă. Ochii îți rămân încântați, dar ghim- fele îți vine dintr’alt loc. Te-ai aștepta, ca expunătorii să fie români, fie și în parcea cea mai mare, dar români nn găsești. Nume terminate în bsum, ori In berg ori în sțein găsești cu droaia, abia ici-colo câte pe-un sfios dulap cu lucruri de pelărie ori strun- garie, întimpin câte-nu Dumitreseu, lonesen, ori Botez. Par’că un sfârc de sbiciu aspru, îți lovește în suflet. Mirosul mestecat de toți articolii de industrie, produși nn de munca neprihănită a oamenilor noștri, ci de viclenia hrăparetă. de dorința păcătoasă de înnavuțire neomenoasă, de stoarcere și sleire a puterilor acestui pământ, îți strânge su- fletul, ea sub bătaia unui vânt, ce aduee mirosuri eobitoare ne vremuri cn nn noroc îndoielnic. De sub eoperișul acestui pavi- lion se înalță par’că o astfel de rugăciune. — nu rugăciunea smeriiâ de pocăință ade- vărată de îndreptare nefățamieă a celor umiliți, ce trăiesc îu duhul cinstii și al muncii drepte, ci rugăciunea fâțărită a unor neamuri habotnice, înălțată. îu bătăi de pept, în mărturisiri gălăgioase de credință bună, de porniri drepte, cătră un Dumnezeu în- chipuit, ce însuși se pare că își întinde dreapta su peste nemernicia jertfiturilor săi. Și n’o sa încete niei când binecuvântarea, ee lor li-se seoboarâ de sus peste prisosul de bine, eu eare îi îmbracă viclenia și mâr- șăvenia lor? 0 se încete. Jertfa muceni- cilor de ogoare va răsbate. nesmintit, și va înninia miia D-mnezeului adevărat, ce scu- tește pe cei buni și le resplătește. De aici, din această hală de vânzare a tuturor târgarilor de vită străină, a tu- turor precupeților ușori, ee ar vinde ia „mezat® ori și cui țara acestor „goi® pentru un bun geșeft; din acest pavilion al tutu- rora ți nu al nostru. — se întră cu sufletul împăcat, cu inima curățită de petele indig- nării îndreptățit în pavilionul regal și în FEUILLETON. Din Italia. (Continuare și fine). N’ar trebui s’o mai repețesc, că și așa toți o știu, că Apusul nici decum, ori tare puțin ne cunoaște, dar eausa, pentru-ce nu toți o știu. ' Vina noastră, păcatele noastre, poate, că ne-am trezit așa târziu și într’o zi așa de nenorocită; puținei: un pumn de oameni presărați pe malurile Dunării; săraci: după- ce de-alungul veacurilor am fost meren de- spoiați; slabi: după-ce am fost împuținați și sărăciți; și închiși: ea în țara uitării, de niei vânturile nn ne purtau de veste. Când gândul ți-să oprește asupra neamului de partea aceasta, fără veste te trezești, eă nu aiurezi, ci serii o scenă din o dramă reală și dureroasă; depingî nu tablou posomorât: o zi din toamna târzie, când un soare ostenit și stâns plutește peste natura tăentă și tristă. Dar aceea nu face nimic! Acesta e năcazul nostru, și noi voim să ni-1 purtăm; dacă unul nu ne compătimește, noi nu ne vom pune stavilă în calea lui. să-l întrebăm: de ce. nu? Nici nu vom pretinde — ca vânătorii de surprinderi și adoratori de megalomanie; nici ca în altele aule, eari ne cer spre esa- miuare straița și bastonul; nici ca massă, ce aplaudă grandiosul și înspăimântătorul: roiurile fără număr a lui Xerxes; bubuitul eutrămurător al tunurilor; cetățile de oțel plutitoare pe valurile sălbatice ak mării; comorile fără fund alui Croesus, —• de frica, ori de dragul lucrurilor noastre, să ne stu- dieze istoria geografia, să ne tămâieze oa- menii cei mari. etc. ete. nu pretindem, căci astfel de lucruri noi nu avem; noi suntem bogați de sărăcie și tari de neajunsuri’nu- mai. Dar pretindem firm și resolut în nu- mele educațiunei universale și a bunei creșteri dela tot învățatul: fie medic, fie inginer, advocat, soldat ori preot, dela toți, eari numai au trecut probele de foe și apă ale școalelor. până ce au ajuns la o diplomă, ori la un „dignus est“. Ca barem atât sâ știe și despre noi: că la gurile Dunării esită un popor român, libăr. Asta o pretindem pentru-că avem drept la ea. iar cei, cari să chiamă studioși, au datorință. Eu frate sum foarte departe, de a condamna pe cineva pentru o ignoranță, pe cât de supină să fie, dacă e fără voia și vina iui. nici nu voiesc cu aceasta a im- pune ia alții, să ne studieze istoria geografia, politica nu mai pentru-că suntem români ete. căci aceea e ridicui și e un șovinism nebun și exagerat, ci apărând dreptatea doresc și voiesc, ca toți, cari cercă adevărul, să-l cu- leagă de acolo, de unde îl găsesc, nefiind ei nici religios, nici național, ei unnl și pentru toți acelaș. Nici n’am voit cu asta a detrage meritele nimănui, nici a nega cuiva talentele; dar ți-se suie sânge rău în cap, când trebue să te convingi că tineri bravi, buni și diligenti, cari abia mai ieri și-au scuturat de pe haine pulverea șeoa- lelor medii — fără vina lor trec pragul uni- versității fără uici un concept despre istoria ori geografia străină a patriei și neamului lor; și nu poți să nu arunci o vorbă de dreaptă indiguațiune și supărare asupra unui sistem de învățământ atât de îuvechit mane și imperfecte, carea în loc de a se ocupa eu lucruri de importanță universală, punând o bază solidă la o perfecționare posterioară prin o știință așezată și serioasă. își negii- jește datorința și lăsa în întunerec atâția tineri de bunăvoință, perzându-se într’o mare de nimicuri retorice, cn eari îndoapă mințile june, lăsându-le așa pe baze nesigure, fără orientare, de unde ne vine: că puțini eșind în viață, să vor sili, să câștige, ce au per- dut; mulți vor lua pe o cale și pe aceea vor umbla, fără să mai privească în jur de sine, iar noi vom rămânea așa în veci cn „pio desiderio® ea și Apusul să ne cunoască odată mai bine. Pe cum vezi nu e vina toată a noastră și câtă e a noastră, e fără voia noastră; niei toată e de a se imputa străinilor, ci numai școalelor. cari să folosesc de metodul din secolul al XVI-lea. ce din nenorocire în Apus aici, unde educațiunea privată e încă și acum e unul dintre principalele drepturi ale omului, sunt foarte multe. Sperăm, eă va rămâuea dreptul, dar să va schimba sistema! Dar și până atunci noue ne rămâne o grea datorință. ea să ne reformăm, nu si- stema de învățământ, carea e bine meditată, aleasă, corespunzătoare progresului, ci prin- cipiul, ce a devenit baza vieții noastre prac- tice. Rămâi uimit și nu-ți poți da samă, de unde atâta secetă pe terenul științific la noi; de unde, eă după atâta pregătire și multilaterală educațiune, resultatul e atât de slab, mai slab, decât ia alții, cari n’au toate aceste bune pregătiri — te întrebi: unde s’a dus bogăția de talente, ce era odată Nr. 35 UNIREA cel ai armatei legate într’nna, In sanctuarul vitejiei și al vrednicii neamului nostru. Despre aceasta o să grăiesc tn alt număr. * ♦ * Bănățenii la expoziție. Azi 14 n. cn trenul dela 81/» dim. an sosit în București o mulțime de bănățeni. în număr aproape de 300, preoți, învățători și alt soi de căr- turari. Și s’a făcut o primire frumoasă. Peronul gării a fost îndesat de lume. Au fost notabilități oficioase din partea ministe- rial ui și arhiereul Calixt cu o ceată de diguitari bisericești, și s’au făcut la sosirea în gară ovațiuni călduroase. Vorbirile calde, îmbrățișările în cuvântări a sufletelor, ce ard sub paza acelorași nădejdi, vor fi aprins în inimile multora mândria de neam. Dună sfârșirea cuvintelor de ban sosit, după strân- gerile frățești de mâni, oaspeții în aelams- țiunile mulțimei. cn musica militară în frunte au pornit pe jos cătră Mitropolie, unde sunt gâzduiți. Străzile, prin cari au trecnt. au fost pavoazate cu steaguri naționale. La Mitropolie s’a ținut s. liturgie. iar pe sara ee va da banchet în cinstea sosiților oaspeți și frați. Corespondent. Din AMERICA. ' Cleveland 0., 28 Iulie 1906. în ultima corespondință. care ați bine- voit a o publica în prețuita foaie a Dvsire. Vă am fost promis că nu peste mnlt timp sper că am bucuria de a Vă aduce știrea, că s’a început zidirea bisericei române gr.- catolice. care este prima biserică românească în Statele Unite diu America-de-Nord. Timpul însă a trecut cu o ințaiâ și lucrările s’au încenuc. au mers înainte și azi nu Vă aduc la cunoștință, că se va începe zidirea bise- ricei. ci că deja piatra fundamentală s’a sfințit, și că atât biserica cât și casa ansă fie sfințite dnpă doue-trei luni. Modul de zidire al Americanilor e de totului altul ca ai nostru. Aici în restimp de 4 iuui îți ridică o casă eu șeapte caturi. Sfințirea petrei fundamentale s’a făcut cu deosebită pompă și toa'e ziarele au scris despre aceasta serbare, cele din loc an apărnt cu iinstrațiuni. representând actul sfințire). Angltzi. Germani, Slavi au luat parte și mii și mii de oameni an fost de față, ridicând serbarea, reușita căreia a în- trecut ori-ce așteptare. Foile slovace, foile rutene ba chiar și cele magiare nu au putut să nn înregistreze și să nn aducă știrea despre serbarea noastră. Săraci și desconsiderați, ba chiar in- sultați din partea acelora, dela cari mai puțin nc așteptam la așa ceva, credincioșii an învins toate, și au azi mângâiere și bu- curie nespusă. Dumnezeu an arătat încă odată lamei, că nu cei cari să cred tari și mari în sfat ori cari să cred înrădăcinați și pnterniei, de nici un vifor să nu-i poată mișea ci aceia smeriți, aceia, cari își pan nădejdea în El vor învinge greutățile și reutățde lamei. Organizarea pe teren bisericesc, s’a dus la îndeplinire în Cleveland O.. în alte centre sămânța cea bună s’a sămănat și rodul nu are să întârzie. Seceriș mare, însă nu sunt seceră teri. Trebue secerători, cari să se espună la greutățile zilei și pe urmă o să se bu- cure și ei de resnlrat. Dior! E greu! Acel preot care vo- iește să vină ca să lucre în via Domnului nu va aveâ doară zile grele și amare, ca primul, care a rupt ghiața, și probabil nu Va duce în acelea-și grele lipsuri viața. Va ________________________________Pag. 273. pnteâ mânca de mai multe-ori pe zi, nu numai odată, și va puteă mânca în preț mai mare de 20 fiieri, și pe lângă un pic de iapte și o scrigea de pită, va mai aveâ și altceva de îmbucat, — dar până va or- ganiza toate, va aveâ de învins mari greutăți. Preoți tineri! cari sunteți învăpăiați de dorul de a Vă câștiga merite, nu pre- getați a veni în aceste părți. Câștiga-veți merite neperitoare înaintea lui Dumnezeu și înaintea neamului. * # * Organizarea noastră bisericească să face, dar tot odată să lucre și pe teren na- țional, și grație activității periodicului „Ro- mânul® noi suntem pe calea cea mai bună. Să înțelege, că mult ne trebue să ne ajungem scopul propus, dar nimic nu să poate face de-odată. Atâtea ar fi de aranjat, atâtea de îndreptat, de s’ar recere muncă intensivă alor sute de persoane, căci în nici o direc- țiune, până în timpurile din urmă nu s’a lucrat. Trebue îndreptat ce e greșit pe aici, apoi trebue organizată toată emigrarea. Eu din parte-mi nu ași voi organizarea emi- grării, ci împedecarea ei! Ași dori ca mai mnlt să nu cetesc prin ziare, că zeci de familii părăsesc satul lor! Sermani oameni! Satele din America nu-ți cruță sănătatea! Ai bani? apoi? în restimp de cinci aui mănânci viața de zeci de ani. Românii mai toți sunt aplicați în fabrici, și aici ei își mănâncă sănătatea, iar aceia, cari sunt la zidirea drumurilor, Dumnezeu să te ferească, ce viață duc! Acasă însă este cu neputință traiul și trebue să pleci ori vrei, ori nu. Ai să alegi între America și sărăcia eea mai neagră; la adecă, e mai bine America. Un punct din organizarea noastră, rste mândria gimnaziilor și a universităților? De sigur ele n’au perit, dar principiul, baza vieții noastre sociale formulate în zicala epicureică: E mai bine a fi capul satului, decât coada orașului — le întunecă, ie în- groapă. E vremea deci, să ne mai modernizăm și noi puțin, pentru binele nostru și fala noastră, nu zic lăpădând deviza aceasta, pentru-că rea nn e, ci reformând n-o com- pletându-o așa: Da, e mai bine a fi capul satului, decât coada orașului, dar e mult mai bine a fi capul orașului, decât capul satului. Pentru o asemene dorință si incli- națiune egoistieă sum sigur, că nici popa nu ne va condamna, numai s’o înțelegem bine. Și atâta fie de ajans despre punctul ăsta. Ținând cn firul povestirei începute încă tot îu iarnă, nu am mult ați spuue despre zilele acele moi și câte odată plăcute; fără strop de uea, dară totdeauna umede și vân- toase. Aq trecut totuși repede. După câteva săptămâni de monotonie, iată pentru primadată, că o rază veselă de soare, slabă și subțirică, străcurându-se in odaia-mi. tremura tainic pe slovele cărții, ca o rugăciune lină pe buzele evlavioase. Tresârii de un fior dulce, și sehimbându-mi toată inima într’o salutare o trimisei pe aceeaș rază lină Ace- luia. carele din lumile depărtate și senine uude șede. mi-a trimis acest vestitor frumos și iubit al primăverii. Cn primăvara au sosit și Paștile. O săptămână tristă și dureroasă, ca un pre- ludiu melancolic și mișcător, premerse ziua aceea măreață, unică în Inegal șir ai vea- curilor și fără asemănare; a cărei minune și taină o cântă pe vecinicie cerul și pă- mântul: Paștile Domnului. Mă simțesc puțin de a-ți descrie și numai un simțământ, un svâeăit al inimei atinse de bucuria cerească a acestei zile, fără ca să turbur armonia aceea negrăită a sufletului creștin prin vorbele mele neputin- cioase si puțin zieătoare. Tu le ști, căci ai gustat duleeața*lor de atâtea-ori. Ți-oi descrie totuși o bucurie, ee tn nn o cunoști, nici nu o poți înțelege, până ce nu te vei găsi în acelea-și împrejurări ca mine; departe de casă între oameni bine- voitori, dar străini și neînțelegători ai dati- nilor tale, inclinaținnilor taie: soții tăi din pruncie, oglinda cercului, în care te mîșeai. Da, erau treenți doi lungi ani, de când în biserică nu mai vedeam strane, în ele nu mai auziam răsunând trăgănat. melodi- oasele glasuri; au trecut și doue Paști fără de un „Hristos a înviat® ori un „irmos®; era jnzădar să le mai aștept: mi-am luat deci rămas bun dela ele pe alți 3 ani. Când iată într’o zi neașteptată înainte de Paști Revs. Domn canonic Dr. Bunea. cercetându-ne ne Invită la s. liturgie, ce D-sa zise, că ni-o va celebra după ritul nostru. Așa a fost prima zi. însă abia cunoscută bunăvoința a Rvrs. Domn canonic, noi am început a face pe învitătornl, ee de altcum era de prisos. Așa a armat apoi nn lung șir de zile de sărbătoare. Frumosul timp de după Paști, care cu cântările și ritul solemn trezește în suflet simțămintele zilei acele mari a Paștilor, încât Rvrs. Domn canonic cât a stat aici, era pentru noi ade- vărate Paști. Am împărțit frățește între noi și oste- nele și bucuria slujbei, eram pe rând toți: crâșnici, cântăreți și credincioși ascultători, până când un cor animat de puțini chemați și de și mai puțini aleși intona ecteniile. Asta fit culmea bucuriei noastre din acest an, dar veni pe neașteptate și trecii prea iute. Totuși cu inimă plină de recunoștință față de Rvrs. Domn canonic, și de speranțe măgulitoare în o curândă revedere, și azi cugetam mângâi ați la acele zile îmbucură- toare. Deie Domnul să se repețască cât mai des! Așa ne-au trecut și Paștile. De aci încolo mai că nu mai știu, cum a «burat timpul. E natural. Examenele erau în prag. O răceală, ca un fior îți trece de-alnngul spinării, te cuprinde o smereală fricoasă, o stimă despotică față de profesori, cari încep a-ți păreă moroși, gata să te înfrunte la toată vorba, deși toate sunt numai nă- lucire — cugetând nnmai că mâne, poimâne vor sa sosească esamenele și te vor găsi nepregătit. Și bietul student își ÎDgropă capul de dimineața până sara în carte, sperând așa, a încunjura nălucă asta deja amenințătoare. Dar pentru noi și esamenele au fost o altă sărbătoare, aceasta Insă curat româ- nească; căci Ionel Coitor și luliu Hossu, depanând în 4 Iulie doctoratul din filosofic, domnii profesori au binevoit a-i distinge itr sâmn de recunoștință și dovadă despre fru- moasele lor talente, despre clara și bine formata lor pricepere și despre neobosita-le diligințâ, en titlul: doctori „a pieni punți® (pur eminenți); cea mai frumoasă vorbă, cea mai frumoasă laudă au zis ei cu asta despre noi toți. Le gratulăm din inimă. Cu aceasta însă n’am voit eă las de loc pe ceiaialți ai noștri la umbra; desigur Pag. 274. UNIREA Nr. 35. unificarea sieierățiior. Din darul lui Dum- nezeu avem mnke și frumoase societăți, dar reslățite. nu sunt tari, de aceea și-a lansat idea unificării. Aceasta e salutară, la timpul său are să aducă rod Îmbelșugat. * * * Peste doi ani. să face alegerea de pre- ședinte a Statelor Unite, și deja să începe camuania între partide. Rooaevelt lucră din respnteri. să fie ales uu republican, iar alții lucră pentrn învingerea partidului democrat, a cărui can- didat ar fi Bryan, care nu peste mult să va reîntoarce din călătoria sa. Lupta va fi crâncenă, ca nici odată. Bryan pășește a treia oară ca candidat. Republicanii sunt milionarii statelor. Democrații sunt mai săraci. Stă lupta in contra capitalului, și aici e greu! Totuși democrații au mare nădejde, să Învingă. Resultatul o să-l vedem după doi ani! Preotul din America. Sfințirea bisericei românești din - Șieu-Odorheiu. —— Nușfalău, August 1906. Fii salutată mică nepoată a lui Romul din părțile nordice transilvănene, cari prin fii tăi români din Șieu-Odorhei — dieceza Gherlei — ai ridicat altar și templu măreț Dumnezeului celui viu, dulcelui Isus, și pe noi cei trudiți de mizeriile unei robii în care trăim, pe un moment ne-ai unit cu ceriul, pentru care suntem meniți.... Așa-i! Ziua de 12 August a fost o zi de săr- bătoare pentru Șieu-Odorheiu și jur. încă des de dimineață se vedeau trăsuri străbă- tând mulțimea de oameni, muieri și prunci tn vestminte de sărbătoare, cari toți și toate aveau direcția cătră comuna iubilantă. Mai de dimineață ca toți sosise la preotul din loc Grigore Rus, delegatul episcopesc din Gherla nu, ci fiind ei mai înaintați, și fiind sirguința și priceperea lor deja cunoscută, să euvinea să dăm onoarea acestui an noilor și iubiților noștri frați mai tineri, en atât mai vârtos, ea pe lângă numirea puțin zieătoare de student, au câștigat și frumosul titlu de „doctor". Iată eum a decurs anul acesta. Mă simțesc fericit de a-ți puteă comu- nica aci ție și tuturor eunoscnților noștri binecuvântarea apostolică a Sfinției Sale Papa, și cu ea a încheia epistoala. Ceea-ce mai aștepți și ce mai urmează, ți-oi scrie de altă-dată. Acum rămâi cu bine. Dragostea mea te îusoțască. Victor. Cărți poștale ilustrate, CT cu vederi din Blaj. Bucata 6 fileri. — Suta 5 cor. franco. Magnificul și simpaticul canonic dr. Octavian Domide, însoțit de fratele său Clarissimul Emil Domide, prof. gimn. în Năsăud, pro- topopul tractului meritatul Mihail Făgărășian, protopopul Ciceiu Cristurului Gregoriu Puș- cariu; advocatul dr. G. Tripon din Bistriță, amicul nostru dr. Octavian Pavelea, advocat în Beclean; aproape toți preoții din tractul Becleanului și Ciceu Cristurului, ba și din district, precum fratele Rus, etc. La oarele 7 dim. s’a început ceremo- nialul sacru prescris prin rit și tipic luân- du-se rămas bun dela biserica cea mică, scundă, de lemn, și mutându-se odajdiile sfinte în biserica cea nouă din mijlocul co- munei, un edificiu imposant pentru, un sat ca acesta, ridicată din peatră și cărămidă și acoperită cu tinichea. Era ceva înălțător să vezi massa cea mare a poporulumi mișcându-se după preoți, pe sub portalele împodobite cu ghirlande de flori și verdeață în zăritul că- rora figurau crucile așezate pe inscripții de: „Bine ați venit”. Originea, sângele, limba și datinile, cari le avem comune asemenea cu ritul bisericesc au adus în mijlocul nostru și frați preoți gr.-or. ca Bălan din Brașfalău, Alexandru Boer din Sfântul, Alexandru Rus din Cincelic, ginerile dlui Cioboc din Mogogea, Cupșa, etc. în societatea cărora s’a încunjurat noul Sion și s’au săvârșit cele sacre cu toată punctu- alitatea. La liturgie preoții fungenți s’au cu- minecat. După aceasta delegatul episcopesc Magnificul dr. Octavian Domide a ținut o predică cu cunoscuta-i oratorie, arătând cu dovezi scoase din firea omului, că toate celea pământești avem a-le folosi numai ca mijloace pentru ajungerea la patria noastră adevărată, care este ceriul. Dintre dovezile istorice mi-a plăcut mult pilda dlui Hristos, care primul a mers pe calea crucii și pilda lui Hanibal, care trecând Alpii să cucerească a zis sol- daților îndârjiți de peripeții: „Ați avea drept să vă reîntoarceți dacă picioarele mele n’ar călca întâi pe drumul de care vă înfricoșează A sfârșit precum a început: „Cel ce vrea să vie după mine să se lapede de sine, să-și iee crucea sa“, etc. Ne-au arătat adecă, până la evidența, ca pildele noastre pot ferici poporul. Oare-i dăm noi atari pilde? Cătră fine Măria Sa a împărtășit poporului bine- cuvântarea arhierească și a predat biserica cultului divin public. Finit cultul divin, s’a făcut vizită baronului Appel din loc, binefă- cătorului bisericesc, dlui Ciboc — apoi a ur- mat banchetul cu toastele într’un pavilon lângă biserică. Pentru Pontifice, Monarh și Excelenția Sa, episcopul diecezan dr. loan Szabo, a vorbit dr. Octavian Domide; pentru delegat, dr. G. Tripon; pentru preoți, Mateiu Pop, preot in Ocna-Dejului; pentru protopopi și Claritatea Sa Emil Domide, loan Botean, preot în Nușfalău; pentru popor, loan Bul- buc, preot în Minthiu; pentru curatori, Mihail Făgărașan, protopop; pentru frații preoți gr.-or. Grigore Pușcariu, protop., etc. După banchet a urmat petrecere într’o localitate acomodată, care a durat până în amurgul zilei, când ne-am depărtat la ale noastre, cu credință, că din copsele maicelor biserici ce să edifică, se vor renaște mai cu- rând ori mai târziu și școale perdute din nesuficiența mijloacelor. loan Botean. Raport generai despre activitatea societății de lectură Jnocențiu M. Clain", pe anul scolastic 1905—6. (Continuare.) JPartea specială. I. Comitetul societății. Comitetul societății ales în ședința con- stituata din anul trecut, s’a completat tn I. ședință administrativă ordinară, ținută în 5 Octomvrie 1905, și astfel comitetul societății pe anul 1905/6 a fost compus din următorii: Președinte: Simeon Gocan, teol a. IV. V.-președinte: Septimiu S. Popa, teol. a III. Secretar: Silviu Poșiar, teol. a. IV. Cassar: Emil P. P. Masca, teol. a. III. Controlor: Aurel Peculea, teol. a. II. Arhivar: Gavrilă Hintea, teol. a. III. Bibliotecar: Valeriu Opriș, teol. a. II. V.-bibliotecar: luliu Căpâlnean, teol. a. I. Notar: Petru P. Domșa, teol. a. I. Iar membrii in comisia literară au fost aleși: Georgiu Grecu și loan Mărginean, teol. a. IV. Alexandru Ghelner și Adrian Oțoiu, teol. a. III, Vasile Cerghizan și Augustin Folea, teol. a. II. Emil P. Sas și Cornel Popa, teol. a. I. Și ca mersul societății să nu se între- rupă nici în decursul lunilor de vară, de aceea în ședința constituantă, ținută In 2 Maiu a. c. pe anul de gestiune 1906/7 comitetul so- cietății s’a compus astfel: Președinte: Septimiu S. Popa, teol. a. III. V.-președinte: Augustin Folea, teol. a. II. Secretar: Romulus R. Stoica, teol. a. III. Cassar: Aurel Peculea, teol. a. II, Arhivar: Vasile Candrea, teol. a. II. Controlor: Petru P. Domșa, teol. a. I. Bibliotecar: luliu Maior, teol. a. I., lăsând a-se completa pe anul viitor prin intrarea noilor alumni îu șirul societății. II. Membrii societății. A) Fundatori. 1. f Dr. loan Vancea de Buteasa, metropolit (Blaj). 2. Dr. Victor Mihâlyi de Apșa, metropolit (Blaj). 3. f Mihail Pavel, episcop (Oradea-mare). 4. I. M. Moldovan, prepozit (Blaj). 5. f Alexandru Micu, canonic (Blaj). 6. Simeon Pop Mateiu, canonic (Blaj). 7. f Dr. Alexandru Grama, canonic (Blaj). 8. Dr. Vasile Hossu, episcop (Lugoj). 9. luliu Bardosy, insp. reg. penz. (Sibiiu). 10. f Ba- ziliu Rațiu, rector semin. (Blaj). 11. lulia Laurențiu. 12. Dr. Nicolae Calmuczky. 13. Dr. Teodorescu, medic militar (Alba-Iulia). 14. E. Măcelariu, preț. penz. (Miercurea) 15. E. Petroviciu, căpitan (România). 16. Dr. E, Elefterescu (România). 17. f Georgiu Boer, locotenent (Vad). 18. loachim Totoian, preot (Chișfalău). 19. Silvia Handrea, preoteasă (Lăscud). 20. Institutul de credit „Patria" (Blaj). 21. Istitutul de credit „Economul” (Cluj). 22. j- loan Bob, prof, (Blaj). 23. f loan An- tonnelli, canonic (Blaj). 24. ț I. Ciaclani. 25. f Constantin Papfalvi, canonic (Blaj). 26. loan Bozac, preot (Szombattelke). 27. Institutul de credit „Arieșana" (Turda). 28. Institutul de credit „Mureșana” (Reghin). B) Onorari. 1. Dr. Dem. Radu, episcop (Oradea-mare). 2. I. M. Moldovan, (Blaj). 3. f Alexandru Micu, canonic (Blaj). 4. f Dr. Alexandru Grama, canonic (Blaj). 5. Dr. Victor Szmigelsky, Nr 35. UNIREA Pag. 275 canonic (Blaj). 6. loan German, prof. emerit (Blaj). 7. A. Boca. 8. luliu Popa. 9. losif Pop. 10. Gedeon Blășan. 11. f Basil Baț, rector sem. (Blaj). 12. Dr. Vasile Lucaciu, preot (Șisești). 13. Dr. Elie Dăianu, protop. (Cluj). 14. Dr. Augustin Bunea, canonic (Blaj). 15. Dr. Isidor Marcu, canonic și rector sem. (Blaj). (7) Ordinari. Toți alumnii seminariului gr.-cat. din Blaj. D) Estraordinari, sunt aceia, cari solvesc suma de 4 cor., având în schimb dreptul de a folosi biblio- teca și a participa la ședințele literare a societății. III. Biblioteca. Biblioteca în anul acesta s’au înmulțit cu următoarele cărți: Secțiunea I. Cărți donate: 1. Vasile Cârlova, de Dr. loan Rațiu, donată de autor. 2. Enchiridion Hermeneu- ticae gen. de Jahn, donată de A. Oțoiu. 3. 25 de ani din viața reuniunii de musică, Mateiu Voilean. 4. Discursurile președintelui Asoc. I. St. Șuluțiu de Cărpiniș. 5. Soare cu ploaie, de losif Vulcan, donată de Sept. Popa, 6. A vallăs văltoztatăs az egybâzjog es a magyar âllamjog szerint, de Dr. Hanny Ferencz, donată de autor. 7. A keresztseg kiszolgăltatăsa az egybâzjog tis magyar kbz- jog szempontjăbdl, de Dr. Hanny Ferencz, donată de autor. 8. Catechismul, de Dr. I. Marcu, donată de autor. 9. Memoriul asupra situației economului. 10. Partea a Il-a din Anexe. 11. A szocziâlis kerdes, Dr. Verus. 12. Roadele milei creștine, de Câmpian, don. de Dr. Elie Dăianu. 13. Ursu Vroina, de Dr. Elie Dăianu, donată de autor. 14. Pre- dici de Petru Maior, don. de Dr. Elie Dăianu. Io. Cultura porumbului, donată de I. German. 16. L’active de L’academie Roumaine dela anul 1884—1905. de D. Sturdza. Donațiunile Academiei române: 1. Mănăstirea și comuna Putna. 2. Fi- nanțele României dela 1831—1905. 3. Basme române și glosări. 4. Titus Livius, traducere. 5. Analele Academiei rom. (Partea adm. și desbaterile). 6. Analele Acad. rom. (Memo- riile secțiunii științifice). 7. Analele Acad, rom. (Memoriile secțiunii literare). 8. Ana- lele Acad. rom. (Memoriile secțiunii istorice). 9. Problemele ei actuale. 10. Bibliografia românească veche. (Va urmă.) Noutăți. întru mărirea lui Dumnezeu. Dela ziua așezării mele aici, în 11 Febr. u. a. e. pe lângă alte daruri mai iniei, ee s’au făcut de singuratici credincioși spre împodobirea casei Domnului și cinstea celor ce le-an făcut, în deosebi dan publicității și cu nu- mele ne Dna văd. Elena Pintilîe, un ornat complet eoiorat și unul negru 345 eor.; Dna Eugenia Barba, uu potir de argint, cu cupă aurită, Dua Ținea lueze, doue perinuțe ele- gante de eatifeu pe prestol și dl Mihail Bucur, măiestru rotar, o cădelniță în preț de 32 cor. Implor binecuvântarea și ră- splata cerească peste acești binefăcători creștini! Reghinul-sâsesc, ia 25 Iunie 1906. — Ariton M. Popa, paroh-protopop. — Onorata Dnă luliana Mateiu născ. Chețan. preoteasă văduvă din Ercea, a donat pe sama edifieândei biserice din Craifalâul- de-câmpie. întru amintirea fericitului și ne- uitatului său soț Teodor Mateiu. fost preot în Graifalău suma de 100 cor., promițând, că cu începerea edificării stei biserice in câtni-va concede starea materială, va mai contribui, eăreia și pe aceasta cale în nu- mele poporului din Craifalău, îi aducem sincerile mulțămite. dorindu-i ca Dumnezeu să-i răsplătească însutit din darurile sale cerești, iar defunctului eterna fericire, să-i fie țărîna ușoară și memoria neuitată. Crai- falău l-de-eâ m pi e, 1 Iulie 1906, — Dem. i Caliman, preot gr,-cat. Aniversarea a 76-a a naștere! Monar- ' hulo! s’a serbat în Blaj eu solemnitatea în- datinată, Escel. Sa Mitropolitul a celebrat sf. liturgie. asistat de membrii capitulări. După sf. liturgie s’a cântat Doxologia cea mare, pentru îndelunga viată a Monarhului nostru. La 1 oară Escel. Sa Mitropolitul a dat în onoarea zilei un prânz festiv, la care au fost invitați clerul din gremin, necum și i toți amoioiații oficiilor publice diu loc. i Pentrn Monarhul nostru a vorbit Eseelența | Sa Mitropolitul, urându-I încă muiți ani spre 1 binele tuturor supușilor săi credincioși. Știri personale. Duminecă îu 19 Aug. an plecat ia Expoziția diu București, sub conducerea redactorului nostru peste 100. inși din toate părțile țării noastre. După cum ni-să serie, au fost intimpinați la gara de nord de dnii Codrescu și Atanasiu, de- legați ai ministeriuiui de culte. La bine- veutare a răspuns A. C. Domșa. Marți au cercetat excursioniștii expoziția și seara arenele. De ani vor merge și la Constanța. Consistorial plenar. în 15 Angnst n. I a. c. s’a întrunit la ședința ordinară Con- sistorial p.en.>r lu Blaj sub presidiul Escel. Sale Mitropolitului Victor. Au Inat parte, afară de membrii din gremiu următorii nro- tononi districtuali: loan Maior, Aiud. Dem. Cutean, nrotouop detic.. Alesandru Dobrescu, Sebeș. luliu Montani, Zlatna, losif Costin, Turda George Bărbat, Blaj. Ștefan Sândor, Odorheiu și losij Lila, lelod. în aceasta ședință s’au primit în Semiuarinl teologic din B! aj următorii alumni: Vincențiu Pandrea, Mărgineni; loan Giigor. Tăuui; Iustin Poruț, ■ Desmir; loan Pop. Cămârașul-aeș.; Octavian i Mihâlțan, Odvcrem; George Rus, Bozdu; ! Petru Gruia, Blaj; Gaviilâ Metea, Ileni; Simiou Popa, Măhaeiu; Coriolan P. Lupu, Șamșudul-de-câmpie; Augustin Ciungan, Alecuș; Octavian Bugner. Tritui-de-jos; loan Dragomir, Șnra-mică; Nieolae Crăciun. Do- ștat; Nieolae Costea, Mănărade; Vasiliu Mărginean, Ungarei; — iar Zcnovie Pâcîișan din Straja va fi trimis în Seminariul central din Budapesta. — în internatul Vancean de băieți, au fost primiți cu totul 123 studenți. — în internatul Vancean de fetițe, au fost suscepute 41 eleve. Reuniunea sodalilor români din Cluj, și-a ținut u XXXIV, adunare generală în 6 August a. c. Din raportul general estragem următoarele: Averea reuninnei e de 2254 cor. Au fost sprijiniți din partea reuninnei cu bani de școală 36, cu haine de vară 41. cu de iarnă 35 inși. S’au eli- berat 5. S’a decis a să înființa o bibliotecă pe sama reuniunei. Convocare. Adunarea generală a desp. XXIX. (Mediaș) al „ Asociațiunii pentru lite- ratura și cultura poporului româu“, își va țineâ în acest an în 2 Septemvrie n. ia 3 oare d. a. în școala gr.-cat. din Mediaș. — Adunarea generală a „Reuninnei femeilor române din Mediaș și jur*, în acest au își va țineâ conform conclusului Comite- tului acestei Reuniuni diu 31 Maiu 1906. în școala gr.-cat. din Mediaș la 2 Sent. n. a. c. la 2 oare d. a. Sfințire de biserică. Curato râtul bise- rieei gr.-cat. din Bandul-de-câmpie. invită la consacrarea nou terminatei biserici, ce se va săvârși în 28 Augast n. a. e. prin dele- gatul consistorialRsmul Dr. Isidor Marcu, canonic. — Comitetul parohial gr.-cat. din Ar- geșu l-de-sus. Invită ia sfințirea bisericei nou ' edificate, eare se va Îndeplini. Duminecă In 9 Septemvrie n. a. c. Asigurați-vă 1 Acesta e cuvântul aproape pornneitor, ce trece ca nn fulger prin urechile tuturor, ne atinge mintea și face să se deștepte voia, gata de a-i urma. Asigurați-vă pentru ceasul morții. ea să aveți cheltuielile necesari pentrn îngroparea voastră; asigurați-vă viața, ca să puteți lăsa urmașilor voștri o mică avere, pe care altcum n’ați fi putut-o cruța; asigurați-vâ pentru vremea, câud puterile voastre slăbind, nu vă veți mai puteâ câștiga pânea de toate zilele; asigurați-vâ copilele voastre, ca să aveți ee Te da zestre, în ziua cununiei; asigurați-vâ grâul, fânul și toate edificiile câștigate cu osteneală îndelungată, pe cari nn chibrit, nn joc de copii, Ie poate preface în prav și cennșe. Iată câte-va pilde, cari așa de mult spun: Epidemiei de tifus din Sibiiu a căzut jertfă R. U. în vârstă de 27 de ani. Solvise numai eor. 45,— la cassa băncii „Transsyl- vania*. iar aceasta a plătit cor. 1000. ca- pital erezilor. Petreceri. Tinerimea română din Ni- rasteu și jur. Invită la petrecerea de vară, ce o va aranjâ Marți, în 28 August n. 1906, tn pavilionul hotelului „K6zponti“ din Ni- rasten. Venitul curat este destinat spre edi- ficarea școalei române din loc. — Tinerimea română din Lunca și jnr, invită la petrecerea de vară, ce o va aranja Duminecă în 2 Septemvrie n. 1906 în sala școalei gr.-cat. din Lunca. începutul la 7 oare sara. Venitul curat e destinat în favorul șeoalei gr.-cat. din Lunca. Mulțămită publică. O faptă nobilă și vrednică de toata lauda au săvârșit românii credincioși gr.-cat. din Șeica-mică. cari sunt emigrați în America. în Cicveland O. Deja dela plecarea lor In depărtaiata străinătate făcură promisiunea, că dacă Dumnezeu le va ajuta, vor contribui și ei eu cât le vor permite puterile pentrn înfrumsețarea sântei noastre biserici. Aceasta promisiune au și împlinit-o, căci, făcând ei între ei o colectă, au format suma frumoasă de 580 cor., carea sumă eu datul de 4 Maia 1906 au depus-o la institutul de credit și economii „Raco- țana* din Șeica-mare, punându-o tot odată la disposiția euratoratului nostru bisericesc, ca din aceea să se ridice în sânta noastră biserică 70 scaune iar restul să rămână spre creștere, tot în folosul bisericei, sub numele de: „Fondul American Român*. — La dorința specială a mariuimoșilor dona- tori acesteia scaune, cari deja !n 1 Octobre a. c. vor fi gata. în fie-care an să vor da în folosință credincioșilor, pe lângă o anu- mită taxă, iar suma ce va incurge din ace- stea taxe, să va adauge la „Fondul American Român*. Cei cari au contribuit la formarea acestui fond, sunt: Ilie Lup. loan Lnp a Ravecii. loan Coman. Petru Coman, Agaftie Daneu. Nieolae Lun. Teodor Popa, Chirion Lup, Ilie Vișa Nechită. Ilarie Hățegan, Te- odor Aiămorean, Ilie Alămorean. Nieolae Daneu, losif Caiser, Petru Câmpean. Teodor Achim. Ilie Muntean, Teodor Ivan, Teodor Câmpean, Ilie Roman. loan Daneu, loan Daneu sen., Alesandru Roman, toți din Șeica- mică. dăruind unul fie-care câte 25 cor. și un bun făcător 5 cor, laolaltă 580 cor. Diq suma aceasta se va spesa pentru făcutul scaunelor 532 eor. iar restul de 48 cor. va rămânea ca bază ia „Fondul American Român*. Subșcrișii, în numele credincio- șilor gr.-cat. din Șeica-mică, aducem și pe calea aceasta cele mai călduroase mulțămite tuturor acestor mari binefăcători a sântei noastre biserici, dorindn-le din inimă viață îndelungată, spre a se puteâ reîntoarce iarăș sănătoși în mijlocul familiilor lor iubite. Șeica-mică, în 15 August 1906. — Virgil Stanciu, adm. parohial. Ilie Vișa, curator prim. Necrolog, f Văd. lozefa Rozor născ. Rus, după scurte dar grele suferințe, a re- pausat în Cneiu, în 18 August 1906. în etate de 80 ani. — Fie-i țărâna ușoară! Pag. 276. UNIREA Nr. 35. %ăe PARTE SCIINȚIFICĂ-LITERARÂ. SSSD! Spiritismul. (Continuare.) 2. Cu atât mai vârtos nu se poate admite, ca vibrațiunile sau undulațiunile acelea presupuse ale creerului să treacă dela o persoană la alta. întâi: pentrucă cugetul nu conzistă In vibrațiuni sau undulațiuni. în locul al doilea: pentrucă chiar și când ar con- zista tn undulațiuni, Încă tot nu s’ar putea propagă. Martoră ne este despre aceasta experința de toate ziele. Căci ori cât ne-am cugeta și am voi noi, ca cineva să facă ceva, el tot nu va face, pânăce nu-i vom spune cu gura ori prin semne, pentrucă nu va ști, ce voim noi. Prin urmare cugetul nostru nu se propagă prin undulațiunile sale dela noi la altul. în locul al treilea: pentrucă se Întâmplă adese de răspunsurile sunt cu totul in contra cugetării și dorinții celor de față. Martor ne este Allan Kardek *) unde spune: „Când se Întâmplă să se audă într’o întrunire de spiritiști de omenie, una din conmișcările acelea scârnave, cari le îngrețo- șează prin josnicia lor; ar fi o vătămare pentru experimentatori, că presupun, că aceea ar proveni dela vreunul din ei“. De altcum martor ne este despre acesta și Lombroso, când cu formarea cor- pului articulat sub haina Eusapiei. Nici unul din cei de față nu se cugetase la aceea, că răspunsul să fie: a sinistra. Așadară dacă nici unul nu s’a fost așteptat la răspunsul acesta, el nu putea să provină din undulațiunile creerului ori ale păturii corticale, cari ar fi exprimat răspunsul acela. Tot aceasta o dovedește și cazul mesei diu ședințele din Genova, când masa a plecat cătră o chilie, cu toate că toți voiau să mai rămână afară. 3. Nu să poate admite străformarea undulațiunilor acestora în putere motoră, luminoasă, etc. Pentrucă fizica ne învață, că puterile motore, luminoase, etc. sunt puteri fizice, iar nu cugete; și cu atât mai vârtos nu se poate admite străformarea cugetului tn putere motoră, dupăce aceeaș fizică ne învață, că o putere fiizică nu se preface într’altă putere fizică, decât numai pe lângă anumite condițiuni, cari aei lipsesc cu totul. 4. Nu se poate admite formarea fantoamelor, In forma pre- supusă de hipoteza aceasta. Pentrucă fantoamele acestea nu sunt imagini de ale lucrurilor cugetate, ei sunt fantoame vizibile și pipăibile, și Lombroso însuși a prins cu mâna o fantoamă de ace- stea — deși neperfectă — și a simțit că are formă de picior. Zollner apoi și cu cei din Genova au mers mai departe, și au făcut ca mâniie și picioarele acestea închipuite (!) șă-și exprime urma pe făină, fur.ungine și gips. Și mai departe decât toți a mers Cro- okes, carele a strâns fantoama în brațe, i-a pipăit pulsul, i-a nu- mărat bătăile inimei și a fotografat-o. o. Nu se poate admite nici explicarea dată pentru scrisorile automatice. întâi: pentrucă nu să știe, că cu care emisferă a cre- erilor cugetă omul; ori doară cugetă cu amândouă? îu locul al doilea: pentrucă avem fapte contrare, și anume la: hemiplegiei. Aceștia sunt paralitici într’o jumătate a trupului și a capului, și astfel lucră și cugetă numai cu ceealaltă jumătate, stând jumătatea paralitică în neactivitate. Dar cu toate acestea lor nu li-se pare, că altul ar cugeta în locul lor, ori că ar primi prin inspirațiune ceea ce spun. în fine cum se vor explica celealalte fenomene spiritiste, de ex. scrisorile directe? Așa eă undulațiunile vor prinde stilul și-l vor purta, să formeze literile? E imposibil, pntrucă omul nu poate influința lucrurile, ce sunt afară de sine, fără să se pună în legă- tură cu ele. De altcum e constatat și e lege fizică, că ori ce putere, carea pleacă dintr’un anumit centru și se propagă, în propagarea sa scade din intenzitate în proporție cu pătratul depărtării. Știind aceasta să calculăm acum intenzitatea vibrațiunilor păturii corticale! Aceasta trebue sa fie foarte mare, pentrucă trebue să străbată oasele capului, ca astfel să poată eși dintr’însul, trebue să pună în vibrațiuue eterul, trebue să străbată iarăși oasele capului mediului, să-i pună în vibrațiune pătura corticală, ori dacă rămâne afară, trebue să ridice mobile grele, de zeci de chile, etc. Dar nu mai continuu, pentrucă hipoteza aceasta, ca și altele de felini acesteia s’a întrodus din necesitate. Căci voind ei să explice fenomenele ’) Le iiore des Mâdiums ediț. VIII. Paris 1865, la pag. 45. spiritiste, și nevrând să admită ființe nemateriaie, au trebuit să recurgă la materie: cauză neproporționată pentru producerea lor, cum zicea și profesorul Porro. „în fața manifestărilor senzibile*, zice dr. Lapponi, ’) cari nu se pot referi la puteri materiali fizice necunoscute, anume fiindcă au imprimate seninele evidente de inteligință și de voință, de afecțiuni și de pasiuni, e oare posibil ca să nu se admită existința acestor ființe spirituale, dovedită de mulțimea faptelor, constatată cu toată vigoarea metodelor noastre experimentale, celor mai bune". A patra hipoteză animistă e: hipoteza spiritiștilor occultiști. Aceștia presupun că spiritul omenesc s’ar compune din trei ele- mente: vitalitatea sau energie vitală, corp astral și suflet omenesc. Sub corp astral înțăleg ei o parte a sufletului, carea ar constitui puterea lui de viață animalică, și care ar putea să iese și să va- gabundeze afară de trup,2) întocmai pe cum își închipue și dl Hașdeu ’) despre suprabrganizm, și ceilalți spiritiști despre perispirit. *) Corpul acosta astral după părerea occultiștilor ar ieși afară din mediu și ar produce toate fenomenele spiritiste. . Dar nici hipoteza aceasta nu se poate admite. a) Pentrucă avem fenomene spiritiste, cari se întâmplă fără mediu. Acolo sunt spre pildă cazurile de molestări spiritiste citate mai sus. Prin urmare ele n’au putut fi produse de corpul astral al mediului. b) Pentrucă avem o mulțime de fenomene, când mediul e întreg și sănătos, când nu-i lipsește nimica. Prin urmare în cazul acesta tiu poate să fie vorbă despre ieșirea corpului astral din mediu. . c) Pentrucă nu se dovedește de locul locului, că în om ar fi și corp astral, care pe lângă aceea să mai poată să mai și iasă din trupul omenesc. d) Pentrucă chiar și când s’ar admite existința lui și posibi- litatea de a ieși din trup, încă tot nu s’ar putea explica fenome- nele spiritiste. Așa de ex. nu s’ar putea explica cunoștințele ce le vădește mediul, și cari sunt peste cunoștințele lui. De exemplu ne poate servi scrisoarea automatică a dlui Cosmovici în limba ru- sască, precum și comunicațiunea despre bunica dlui Hașdeu, despre cari dl Cosmovici n’avea nici o cunoștință. Nu s’ar putea explica ' apariția spiritelor materializate, perfect ori imperfect, puțin ne pasă. Pentrucă corpul acela astral fiind eteric și imponderabil, nu ui-se poate prezenta ca o mâna, ca un picior, ori ca o fantoamă văzută, pipăită și fotografată. (Va urmă.) ’} Ipnotismo e Spiritismo, pag. 106. ’J Ln Civiltâ Cattolica seria XVIII, voi. V. pag. 413. •) Sie eogito, pag. 105. *) Supraorganizmul dlui Hașdeu este însuși sufletul, carele își are or- ganele sale întocmai ea și trapul. „Sufletul", zice dsa la pag. 4'2, „e nn or- ganizai, care își păstrează autonomia chiar și când se află încă în legătura trecătoare cu celalalt, adecă cu organizmul secundar al trupului pământesc". „Sufletul meu", zice tot dânsul la pag. 57, „despărțit de ochii și de urechile trupului, despărțit do gură, era un organizm, un organizm care vedeă, auziă și vorbii prin altfel de ochi, altfel de urechi, altfel de gură". „în sfârșit.... sunt cele doue organizme ale făpturei: organizm trupesc, ponderabil, trecător, secundar, suborganizm, pe care moartea îl risipește sau îl închide îu coșciug; și organizm sufletesc, imponderabil, neperitor, primar, supraorganizm, care numai prin moarte se deslănțniește și-și capătă deplinătatea avântului", (pag. 80). Despre supraorganizmul acesta zice dl Hașdeu, că în anumite condiții iese afară din trup. „Când un om este mort sau in agonie sau într’o mare pri- mejdie, și se arată în același timp la depărtare unei ființe iubite, care e sănă- toase, aceasta presupune una din două: 1. Supraorganizmul celuia ce simte arătarea se strămută acolo unde se află cel reposat sau cel suferind. Hașdeu, Sic eogito, pag. 105. — Perispiritul, apoi „este un învăliș (al spiritului) com- pus din eter imponderabil, un fel do corp fluidic, tipul formei omenești". Așa il deplinește Allan Kardec. și definiția dată de el a fost primită în congresul spiritist din Paris (1889). Frunco, pag. 243.) Alți spiritiști din contră (neoccultisti1, spun că omul s’ar compune din trei părți: corpul, energia sau. forța vitală și sufletul. Corpul este conglomeratul moleculelor materiale compuse diu atomi; forța vitală ar fi aceea, carea ordi- nează și dă vieață moleculelor. Aceasta Începe, se desvoaltă și încetează cu moartea. în fine este sufletul, care se împreună cu trupul prin mijlocirea for- ței vitale. Cfr. Camă Flammarion: Tainele ceriului trad. de Haralamb Lecca, București, Miner va 1904, pag. 10 și urm. Nr. 35 UNIREA ____________277. Dracul în școală, Povestire poporală, tradusă după Bolanden de t- - Augnstin Paul, — (Continuare'. 16 „O Toni, cât de vesela sunt eu acuma! Aș vrea sâ chiuesc și să joc de bucurie! Tu nu pleci de-aicia pentru totdeauna, tu te vei reîntoarce, tu vei goni pe dracul din școală, iar noi nu vom fi siliți să emigrăm In Ame- rica. Dumnezeu să-ți dea sănătate. Toni! Acuma mă duc și eu acasă. Rămâi sănătos, Dumnezeu să-ți ajute!" Șî cu aceasta dispărit. Mult timp șezu îucă Toni în chioșc, stăpânit de niște sentimente până acuma necunoscute. Mereu vedea el acum pe Roza înaintea sa, inundată de o lumină de aur, ca aureola unui înger. Ceea ce ea cerea dela dânsul era bun, iar el hotărît să-și țină fă- găduința. Și ceea ce dânsa i-a făgăduit lui, aceasta iufluință asupra-i, ca un mister fe- ricitor și ca un îndemn puternic de a reveni odată să lucreze în sfera tătâne-său. VII Citat. în cursul ternei Knack instrua și educa copiii după libertățile școalei neconfesionale. El întrebuința orice ocaziune, ca să slăbească în inimile copiilor abominabila credință și să propage din toate puterile știința. Preotul paraliza activitatea-i distrugătoare numai în două orc pe săptămână. Deoarece însă buru- enile prosperează mult mai bine in natura omenească înclinată spre rău, decât sămânța cea bună și afară de aceasta lecțiile lui Knack erau aproape de douăzeci de ori mai multe decât ale preotului, —: întunerecul avea mult mai multă influința asupra copiilor, decât lumina. Aproape zilnic repetau copiii acasă vorbele disprețuitoare ale lui Knack asupra instituțiilor bisericești, ba chiar și observații împotriva Mântuitorului lumei, pe care îl descriea numai ca pe un om. Mare era scan- dalizarea și îngrijirea părinților, precum și mânia lor împotriva dracului din școală, care funcționa mai departe nesupărat de nimeni. „Dacă aceasta va merge tot așa înainte", zise Gunther cătră ceilalți săteni, atunci copiii noștri vor fi educați în mod sistematic, în spirit necreștinesc, păgânesc. Iar noi nu putem face nimica. Sfinția Sa a trimis deja de mult o jalba la guvern, — și dânsul fu respins, iar Knack remase pe deasupra. Va se zică noi suntem siliți să ne lăsăm copiii în ghiarele dracului și vedem deja ce o să devină. Copiii au început de pe acuma, să râdă de noi, că suntem așa de proști și credem totul. Iar ei sunt mai culți și știu mai bine. „Tată", zise Franț al meu, mai deunăzi, „de ce să ne rugăm? Doar nu există Dumnezeu!” Eu i-am respuns, nu-i vorbă, cu o frânghie, peste spate, — dar ce folos? Noi suntem vecinie ocupați cu lucrul, și n’avem timp să ne su- praveghiem copiii în continuu, noi nu putem sa-i instruim. Iar Knack îi are vecinie în școală și el este după părerea copiiilor mult mai învățat decât noi. „Ei bine, dacă va trebui să privim tot așa cum ni-se pervertesc copiii, ar fi străgător la cer! Oameni buni, aici trebue să facem ceva". Se pregătia o furtună în conziiiul școlar. Knack privia lucrurile cu totul altfel. El vedea rezultatele ostenelelor sale și pra foarte mulțumit. „Se face din ce în ce mai multă luminău, se lăuda el cătră femeia sa. „Nici n’aș fi crezut, ca acești copii crescuți In superstiția întunecată, să fie atât de susceptibili pentru o cultură vrednică de oameni. Dacă cineva se pricepe la meseria sa și lucrează după un calcul înțelept, nu este tocmai așa de greu a face din creștini . . . oameni. Pas cu pas îl strimtoresc pe popă. Este foarte amusant a vedea cum să uită copii la mine cu priviri întrebătoare când vine popa să le explice și să recomande prostiile superstiției. Eu n’am decât să dau din umeri și să zimbesc sem- nificativ, — copiii mă înțeleg și popa bate apa’n piuă". „Sunt veselă că mergi bine cu școala și mă bucur, că ești mulțumit", respunse ea. „Dar furia țăranilor împotriva ta, e groaznică. Mă tem sa nu-ți facă vre-un rău“. „Fii liniștita Clară! Schwanheimenii sunt cu toții niște oi, — și oile nu mușcă. Numai bărbații liberi știu să-și răzbune. Robii superstiției, cari stau sub jugul celor zece porunci trebuie să-și iubească chiar și pe dușmanii lor. îngrijirea ta este nemotivată". Intrarea vătăjelului întrerupse conver- zația. „Domnule învățător", zise vechiul soldat, „dl primar te poftește să vii numai decât la primărie". „Numai decât?" „Da, se’nțelege", respunse vătăjelul, apoi făcti stânga’mprejur și eși, „Ce va să zică asta?" observă Knack îmbrăcând un alt surtuc. „Aceasta este o citație. Reculege-te — fi precaut!" zise femeia. „Ei ce? — precauție — reculegere!" replică el disprețuitor. Să-mi fie frică de acești proști, când eu stau pe baza sigură a legii neconfesionale și am protectori puternici!" Cu picioare ușoare urcă el scările pri- măriei și întră în sală. La masă ședea pri- i mărul, preotul și conzilierii școlari Schmidt î și Niibel. „Domnule Knack", începu cu un aer serios primarul, „ca președinte al conziliului școlar, te-am citat fiindcă s'au înaintat aici multe plângeri, de cătră toți părinții, ai căror copii umblă la școală". „în adevăr? ... Ei! Iată, că nu sunt conștient de vr’un delict sau vr’o neglijare de datorie", zise zimbind acuzatul. „Acum să taci și să asculți ce am să-ți comunic", întrerupse primarul, care luă in mână o hârtie, •— era registrul de păcate a lui Knack. „Părinții se plâng, că dta le strici copiii prin instrucția ateistă, ce li-o dai. Dta râzi și îți bați joc în școală de tot ce noi creștinii avem sfânt. Dta ai zis ca biblia este I o carte de fabule care se contrazice cu ra- țiunea și știința. La științele naturale ai zis că istoria creațiunei este o poveste idioată, care lovește în față științele naturale. Ți-ai bătut joc de cel mai sfânt mister al religiunii noasre: dta ai zis că Luteranii înțeleg altfel cina, și Calvinianii altfel și Catolicii altfel. Cine are dreptate, nu se poate ști, — pro- babil că nici unii nici alții. — Acestea sunt câteva din plângerile, ce mi le-am notat. Ce aveți de a respunde?" „îmi permit a vă respunde, că nu mă știu vinovat nici într’un punct". (Va urmă). Bibi iografie. A apărut: „Sămănătorul", revistă literară. Anul V. Numărul 32, cu următorul cuprins: N. lorga, Un poet cugetător: O. Carp. — O. Carp, Tempora mutautur.... (poezie). — Otilia de Kosmutza, Impresii din Tokio (trad. de Na- talia losif). — G. Săpunaru, Cântece. — I. Scurtu, Traducerile literare la noi (IV) — E. Ciuchi, Sonet. — N. Pabuli, Dela Lamia la Velestino. — Cronică, de N. lorga și I. Scurtu. — în supliment: Din cetatea Hoti- nului (Turnul cel mare); Minaretul turcesc din cetatea Hotinului și biserica cea nouă a Rușilor. Cărți bune. Profesorul nostru loan F. Negruțin a scos o nouă ediție a scrierilor sale școlare așa de bine întocmite și cu multă pricepere iucrate. Aceste snnt: Carte de cetire pentru el, II. III. și IV. primară, îu colaborare eu P. Ungurean, ed. II. — Stilistica practică, ed. IV. scriere introdusă în toate școalele românești din patrie, bo- ga:â în csemple. cu omită grije adunate și Stilistica practică, un estras din cea dintâiu. foarte acomodată pentru ori-ce cărturar, fiind-eă dă tot soiul de regule și esemple pentru scrierea actelor și documentelor de toate zilele. Scrierea aceasta încă a apărut în a IV. ediție, semn evident de chipul, cum sunt primite de public. Le recoman- dăm și noi eu căldură. Posta redacțiunii. I. V. în F. Lucru mai trist și mai deplorabil ca acela, când preotul cu învățătorul își spală rufele în public, nu cunoaștem. Cetitorii nostrii nu pot con- zumă, aceea ce ne scrieți. Adresați-vă la „Foaia Poporului" sau Ia „Tribuna", unde ați ventilat lucru și apoi continuați în ruptul capului. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa Nr. 5331 - 1906. (24) 2—3 Concurs la stipendii. Prin aceasta publicăm concurs până la 15 Septembre n. 1906. inclusive, pentru următoarele stipendii: I. Din fundațiunea „Alesandru St. Șuluț“. 1. Trei (S) stipendii de câte 800 cor. folosite în anul scol. 1905/6. de cătră Mar- țian Căluț, stud. jur. în Budapesta, Eugen Rnsn, stud. med. în Viena și luliu Moidovan. stud. med. în Fraga, destinate pentru tineri, caii stitdiează drepturile sau medicina la universitatea din Budapesta sau la vre-o universitate din străinătate. 2. Un (1) stinendiu de 600 cor. fo- losit în anul scol. 1905/6. de cătră loan Agârbiceanu, stud. filos. în Budapesta, de- stinat pentru tineri, eari studiează montanis- ticaîn Srimetzbânya sau tehnica, pedagogia și științele reale la universitatea din Buda- pesta sau la vre-o universitate din străinătate. 3. Doue (2) stinerdii de câte 400 cor. folosite în anul scol. 1905/6. de cătră Emil Pop și Ang. Rațiti. stud. jur. în Cluj, desti- nate pentru tineri, eari studiează științele iuridiee ia universitatea regească din Cluj. 4 Un (1) stipendiu de 200 cor. fo- losit în anul scol 1905/6. de eătră Enea Muntean, destinat pentru studenți gimnasiști în clasele superioare. 5. Un (1) stipendiu de 120 cor. fo- losit in anul scol. 1905/6 de cătră Ales. Pot), elev al Academiei militare în Wiener- Neustadt. destinat pentru studenți gimnasiști în clasele inferioare. Studenții înscriși ca ordinari la școa- lele de mai sus, cari doresc a obținea anul din stipendieie de mai sus, au să dovedească: Pag. 278.UNIREA Nr. 35. a) că sunt români gr.-cat miseri din Transilvania. b) că pe iângă purtare morală bună au din stadii caicuii de eminentă. c) Dintre concurenți vor avcâ prefe- rință, cari vor dovedi, că sunt consângeni cu fundatorul. II. Din fundațiunea „Dănuț". • Un (1) stipendiu de 600 cor. folosit în anul scol. 1905/6. de cătră Dr. Vasiliu Pon. stud. jur. în Budapesta. La acest stipendiu pot concurge studenți români gr.-cat., sunt înse preferiți consângenii fundatorului, și numai în lipsa acestora se va conferi altora. III. Din fundațiunea „Lazar Baldiu. Un (I) stipendiu de 200 cor. folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Parteniu Crișan. stud. gimn. îu Cluj, destinat pentru studenți români gr.-cat. gimnasiști din comi- tatul Clujului și pentru consângeni de ai fundatorului, fie ei și din alte comitate. IV. Din fundațiunea „loan F. Negruțiu*. Un (I) stipendiu de 120 cor. folosit în an. scol. 1905/6. de cătră Emil F. Ne- gruțiu, stud. gimn. In Nâsăud. Stipendiul acesta este destinat pentru studenții români gr.-eat. dela ori-ce institut de învățământ, din țară ori străinătate. — în linia primă pentru consângeni de ai fundatorului. V. Din fundaț. Vancea-„Cassa-arhidiecezană" 1. Un (1) stipendiu de 600 cor. folosit în an. scol. 1905/6. de cătră loan V. Vancea. stud. jur. în Cluj, destinat peutru studenți români gr.-eat. dela universități și institute politehnice mai înalte. 2. Un (1) stipediu de 300 cor. folosit în., anul scol. 1905/6 de cătră Valeria Pe- trnță, elevă a șeoalei civile destinat pentru fetițe gr.-cat. române, cari atudiează la școala rom, gr.-cat. de fetițe din Biaj sau după-ce au studiat aici cel puțin doi ani — pot fi și la institute gr.-cat. ori rom.-eat dintr’ait loc. Sunt preferiți consângenii fundatorului. VI. Din fundaț. „Andreiu Pop Liviu". 1. Ln (1) stipendiu de 210 cor. folosit în anul scol. 1905/6. de cătră luiiu Rusu, stud. jur. 2. Un (!) stipendiu de 160 cor. folosit în anul scol. 1905/6. de cătră Emil Felde- reau. stud. gimn. Ambele aceste stipendii sunt destinate în locul prim pentru studenți români gr.-eat. consângeni de ai fundatorului dela ori-ce școală, și-l pot folosi și fete. VII. Din fundaț, „Alesandru Micu“. Un (1) stipendiu de 190 cor. folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Virginia Mieu, elevă a șeoalei civile de fete a Asociațiunii în Sibiiu. — destinat pentru elevi sau eleve ai școalelor medii, comerciale sau ale ș>oa- lelor superioare de fete. Consângenii au preferință. VIII. Din fundaț. „Alesandru Fdipu. Trei (3) stipendii de câte 200 eor. fo- losite în anul scol 1905/6 de eâtră Artur Domșa, elev al șeoalei de cădeți din Ka- menitz. Alesandrn Fugătă. stud. gimn. în Blaj și Aurel Ramonțianu, stud gimn. în Dej. Aceste stipendii sunt destinate pentru studenți români gr.-cat. gimnasișri. elevi ai șeoalei comerciale, reale, industriale ori mi- litare. Consângenii au preferință. IX. Din fundaț. „loan V. Rusu“. Un (1) stipendiu de 160 cor. folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Octavian Oltean, stud. gimn. în Szekely-Udvarhely. destinat pentru tineri români gr.-eat., cari freeuen- tează vre-nn gimnas. școală reală ori co- mercială. ori vre-o școală agronomică. Dintre coneurenți vor fi preferiți con- sângenii. X. Din fundațiunea „Alutanu". Un (1) stipendiu de 120 cor. folosit în anul seol. 1905/6. de cătră Laurențiu Sima. stud. gimn. tn Gherla. — destinat peutru tineri români gr.-cat. gimnasiști. studenți la școale reale, comerciale, universitate, poli- tehnică, agronomie, preparandie etc. Consângenii au preferință. XL Din fundațiunea „Chirilă". Interesele disponibile ale fund ați unei acesteia pe an. 1906 în suma de 550 cor., în senzul literilor fundațîonale sunt de a se împărți în părți egale între consângenii fundatorului, cari studiează la vre-o școală. Consângeuitatea se consideră pâuă la gradul al VIILIea. XII. Din fundațiunea „Cercul Orăștiei". Un (1) stipendiu de 80 cor. folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Vasiliu Mireea Vaideanu, stud. gimn. In Blaj. La acest stipendiu pot concurge numai studenți ro- mâni gr.-cat.. cari cercetează gimnasiui gr.- cat. din Btaș ori vre-o Academie de drepturi și sunt născuți in vre-una din comunele ur- mătoare ale cercului Orăștiei și anume: Jibor, Orâștioara-de-jos, Balomir, Binținț. Berin, Cioara, Vinerea, Orâștioara-de-sus, Grtdu Ghialmaru, Casteu Dâncu-mic, Oco- iișul-mic, Toța-mică, Costești, Cugiru. Jeie- dinți. Ludești Măgura, Martinești. Bucium, Dâucu-mare, Toța-mare, Spini, Pricazu, Pe- trinui. Pischinț, Repaș, Romos, Romoșel, Sibișeiul-vechiu. Sereca, Tămășașcă.Tartaria, Turdaș. Turma?, Vsideiu, Simeria. XIII. Din fundaț. „Parteniu Moldovan". Un (1) stinendiu de 100 cor. conferit pe an. scol. 1905/6 Iui loan Moldovan. pre- parând curs. II. In Blaj, — destinat pentru tineri români gr.-cat. consângeni de ai fun- datorului. cari frecuentează cu succes bun vre-o școală de ori-ce categorie. XIV. Din fundațiunea „Aleza Bidianu". Din venitele acestei fundațiuni. se vor împărți stipendii adecuate tuturor nepoților din frați ai fundatorului, ș> In locul al doilea băieților și copilelor înrudiți cWnndatorul prin sânge până la al patra Iea grad, nă- scuți in căsătorie creștinească, fără consi- derare la natura studielor ce le urmează, nu vor fi esehișî dela stipendii pici aceia, cari învață măiestrii. XV. Din jundaț. „Dr. Simeon Ramonțai*. 1. Z7m (1) stipendiu de 630 cor. con- ferit pe anul seol. 1905/6. lui loan Pușcar, stud. tehnic în Budapesta, — destinat pentru studenți la universitate, la politehnica, la Academia de pictură din Budapesta și Viena, pe cum și la Academia montană din Selmetz și la Academia comercială din Viena. 2. Doue (2) stipendii de eâte 168 cor. folosite în anul scol. 1905/6 unul de cătră luliu Măcelar și altul de cătră Victor Sucin, studenți jur. în Cluj, — destinate pentru stud. jur. îu Clnj. 3 Cinci (5) stipendii de câte 126 eor. folosite în anul scol. 1905/6 de cătră Ge- orge Trif și Simeon Nemeș, stud. jur. în Cluj, luniu Br. Docoliu, loan Gligor și Oe- tavian Pop, studenți gimnasiști. — destinate pentru gimnasiști și studenți ia școala co- mercială. Sunt preferiți cei nobili de origine. XVI. Din fundațiunea „loan Bob". Un (!) stipendiu de 120 eor. foiosit în anul scol. 1905/6 de cătră Victor Boeriu, student gimnasist. XVII. Din fundaț. „loan Gavril Vajda". Un (1) stipendiu de 140 eor. folosit în anul scol. 1905/6 de cătră luliu Vajda, stud. gimn. — destinat pentru studenți dela ori-ce școală reală, gimnas, academie, uni- versitate sau politehnică. Preferință au deseendenții din familiile: Vajda de So6s- mez5 și Fuleovieiu. XVIII. Din fundațiunea „Efraim Klein". 1. Un (1) stipendiu de 360 cor. fo- iosit în anul scol. 1905/6 de cătră Qaiutiiitt Viciu, stud. jur, în Cluj și 2. Un (1) stipendiu de 240 con fo- losit în au. seol. 1905/6 de eâtră Atanasiu Pantea. stud. gimn. Ambele destinate pentrn studenți ro- mâni gr.-cat. la gimnasinl din Biaj. Preferință an dcscendetitii din fami- liele Klein și Muntini. XIX. Din fundaț. „lacob Pali". 1 . Un (!) stipendiu de 50 cor. pentru, gimnasiști în clasele superioare și 2 Un (1) stinendiu de 30 eor. pentru gimnasiști în clasele inferioare. A concurge ia stipendieie aceste, sunt îndreptățiți numai tineri nășeați din ramul gr.-cat. Pali din tezek (comit. Szolnck-Dobokaj și din ramul Bossiak sau Borton din Zalasd (comit, Hnoyad). cari au cualificațiune di- srinsâ, învață ia gimnasini rom.-cat. din Cluj și sunt săraci. Concurenții la toate siipendiele înșirate până ăci au să alăture la suplicele sale scrise și subscrise cu mâna proprie în limba ro- mână: testimoniu scolastic în copia autentică, carte de botez, atestat de paupertate, atestat medical; și pentru dovedirea consângenității cu fundatorul au să alăture atestat dela re- spectivul oficiu parohial, care să cuprindă tabela genealogică esact dedusă. Sunt datori mai departe să numească espres institutul, la care vor studia în anul scol. 190617. și să determine apriat suma și soiul stipendiului, pentru care suplică. Suplicele, cari nu vor corăspunde cerințelor aci înșirate, pecum și cele intrate după termin, nu vor fi luate în considerare. XX. Din fundaț. „David Br. Ursu". Trei (3) stipendii de eâte 200 cor. fo- losite In an. scol. 1905/6 de cătră Vincențiu Paudn.», lo.n Zileriu și Mireea Thomas, studenți gimnasiști. Concurenții ia aceste stipendii au să dovedească cu carte de botez, că sunt ro- mâni gr.-eat. nășeați îu vre-una din comu- nele urondafd In comitatele: Făgăraș Sibiiu. Hunedoara, cu atestat de frecventare, că sunt școlari îu el. I. ai gimnastului gr,-cat. din Blaj, iară fetele, eă frecuentează la școală de fetițe din Blaj, că nn purtare morală bună și progres bun în studii, și că sunt sau pot fi suscepuți în Semiuariul junimei române gr.-cat. studioase în Blaj, jar fetele în Inter- natul de fetițe din Blaj. XXL Din fundaț. de alumnate a internatului Vancean de fetițe din Blaj. 1. Trei (3) alumnate de câte 100 cor , dintre cari unul a fost folosit îo anul scol. 1905/6 de cătră Silvia Pop. elevă a șeoalei civilă de fete diu Blaj, iar doue s’au creat din nou. 2. Zece (10) ajutoare de câte 100 cor. cari se vor conferi ne anul scol. 1906/7. la eleve firdinare de ale șeoalei gr.-cat. de fete și ale Internatului Vancean de fetițe din Blaj. Suplicantele pentru aceste alumnate și ajutoare, au să întrunească și dovedească următoarele condițiuni: a) că snnt române gr.-cat. misere, nă- scute în arhidieceză; b) eă pe lângă purtare morală bună au din studii caicuii buni; c) că sunt înmatriculate ca eleve or- dinare în școala gr.-eat. de fete din Blaj, și sunt primite In Internatul Vancean de fetițe și d) preferite vor fi fetele de preoți din arhiriieeeză. Blaj, din ședința consistorialul plenar arhiepiscopesc de Alba-Iulia și Făgăraș, ți- nută la 2/15 August Î906. Victor Mihâlyi, Arhiepiscop ți Mitropolii de AUxt-lulia ți FăgUraț. Tipografia Setninariului Arhidiecezan. Pentru ttumtrchie: - . B»** an : 6 «orj,A1/4H 8 eor. Pentru «Hinfitate: - Pelan 18 frc.,'/, M 9 fee., */< an - 4 fre. 50 cm. Foc* apare In fie care SAmbAt A. ®m ma J^Berfinal; . - UnfirțanMnd: odată 14 fi].,, a «Joua oul 12 fii, a trei* . oară 10 fii ’ Tot ce privește fo*ja: el se adresele la: Re- daețfunca ți admini- •trațiunea „Unirti* in B,ai Sts Foaie bisericească-politicâ. Anul XVI. Blaj, 1 Septemvrie 1906. Numărul 36. Reuniunile de meserieși. Gât timp a trebuit să treacă, pâriăce am ajuns și noi în poziția aceea, de a înțelege și apreția după merit reuniunile meserieșilor noștri, înainte de aceasta și numai cu 15 ani meseriași români în Sibiiu aproape nu erau, în Blaj de asemenea, în alte orașe mari aproape de loc, și astăzi har Domnului, că deși nu ne putem mândri chiar cum ar trebui, dar unde suntem, astăzi față de tre- cut? Oei câțiva meserieși dela orașe, Câți îi aveam, ne erau Străini, ei nu ne cunoșteau, noi nu-i cunoșteam, casină nu aveau, foi aveau străine, firmele nu le erau românești, la bi- serică veneau rar, petreceri de ale meserieșilor nu se pomeneau, pute- rea asocierilor și reuniunilor pentru ei era necunoscută. Toată viața ro- mânească dela oraș o compuneau cei câțiva profesori, de erau școli acolo, advocați, medici piițini de tot, de aci încolo toți, până la cel din urmă slugă orășenesc, streini. Astăzi e altcum. A fost muncă titanică aceea, când s’au pornit ro- mânii să se așezș la orașe și să se angajeze la meserii, creșterea nu- mărului lor e asigurat. Și a fost muncă uriașă aceea, de ad adună în reuniuni pe toți câți lucrau răsleți, de ajutoare și sprijin reciproc să îngrijeai- ei. Astăzi pe la orașe avem aproape sute de meserieși și încă români, pe cari îi cunoaștem și ei ne cunosc, cari își au reuniunile, casina, foile, perecerile lor, sprijinul reciproc și ideile comune îi leagă laolaltă. Astăzi nu mai este om in- teligent, care să nu cunoască marea .însemnătate a meserieșilor noștri pentru viața noastră dela orașe. (J 0 cunoaștem cu.’toții și totuși nici pe departe nule dăm sprijinul gcela, care într’âdbyăr îl merită. Să cetească cineva pumav șirul acela lung al stipendiilor, ce să publică cu ’ termin de 1^‘ Septemvrie', și' caute câte stipendii să dau uceni- cilor, câte calfelor și câte acelora, cari vreau să-și înceapă, meseria și nu au parale. Sunt gimnaziști mul- țime, cari capătă peste 100 floreni stipendiu, șî dacă numai două fie acestea s’ar împărți, ar putea îm- brăca, ajuta zece ucenici. Că noi aprețiem însamnătatea meserieșilor noștri, dar încă nu ne-am emancipat chiar pe deplin de rugina trecutului, de a-i sprijini în măsură cât de mică, chiar cât să nu înghețe cineva, ori atâta cu cât să-și poată începe meseria. Noi numai felicita putem acelea reuniuni, cari nu-au așteptat și nici nu așteaptă; ,cu manile îp sinț-spri- jinul, ce le-ari verii ‘dela un al treilea, ci ele își’creează, -și își augumen- tează fondurile pentru ajutorarea reciprocă.' Am fost de multe ori martori, la premieri jjentru diferite lucrări, ce s’au făcut din banii adu- nați de dânșii, ; pentru băieți cari s’au eliberat, am Văzut cum reuni- unea de aici adătajuțor însămnat acelora, cari își începeau acuma meseria, și cine hu s’ar bucura de modul cum să sprijinesc meserieșii noștri reciproc? Ne bucurăm deci din toată inima de progresul ce-l vedem realizat din partea reuniunilor noastre de me- seriesi. > Bucuria noastră ar crește și mai mult, dacă din datele statistice ale adunărilor generale am vedea fon- durile.lor sporite mai bine, ca astfel și binefacerile lor să poată fi mai multe, și dacă nu ca în Cluj la an । s’ar elibera 5 inși, ci la un astfel de oraș, să se elibereze cel puțin 50. Și nu câte 10—15 ucenici să fie la orașe" ci cu sutele.. Reuniunile au trecut peste anii începutului,j acum trebue condusă de principii mâi ge- nerale,. De s toate trebuințele, unui popdf, ce locuiește din Carpați și ’până la Tisa, .rejunhjniîe ipeserieșilor ausă se îngrijască. i De conducători ai^eStdr re1 ! uniunii — spre laudă fie zis, astăzi .vedem în fruntea lor tot oameni lu- minați, zeloși, desinteresați — am vrea să vedem tot oameni de ai noștri cei mai distinși. Nu conside- rații particulare să ridice pe Cineva în fruntea unei reuniuni de meseriesi, ci zelul, dragostea față de prospe- rarea meserieșilor noștri și creșterea locuitorilor români la orașe. J Și la urmă, ceea ce la început ar fi trebuit să airiintesc, este spri- jinul nostru și mai ales al plugarilor dela sate. Oăci pe plugar se razimă toate, învățători avem, preoți de- ■asemenea, lor le revine datorința, de a învăța și îndemna poporul, ca să sprijinească meserieșii noștri. Ou sprijinul acesta progresăm altcum. Astăzi nu mai poate fi ca în trecut. Meserieșii noștri sunt un factor egal de însemnat cu inteli- gința în viața noastră socială și de stat. Trebue deci să ținem cont de lucrul acesta. Inteligința noastră e datoare; ca acolo unde nu sunt or- ganizați, să-i adune în reuniuni să-i sprijinească. Zălul unui Victor Tor- dășan a schimbat fața Sibiiului, în Blaj Gavrilă Precup a făcut progrese Ce să păreau imposibile; la Brașov asemenea, dar câte orașe sunt până la gura Someșului și la valea Cernei, din care nimic nu să aude? în dietă a fost întrerupt un deputat român Cu cuvintele: „ Ce mai vorbiți ți dvoastră și nici că aveți clasă mijlocie^. Foarte bine, unde nu avem, acolo o creăm, unde o avem o facem să crească, dar lăsați răsleți să umble fiecare de capul lui, fără a-i aduna laolaltă, fără a le face posibil, câ să trăiască în reuniuni și să se ajutoreze astfel, în veacul nostru-nu să mai poate. ' AFsâfehei*. — Este 86 qnotidiani 32 feciori și 20 fete; renetiționaii |2 feciori și 7 fete. An freeueutat însă quotidiani 23 feciori și 14 fete; repetiționaii 4'feciori și 7 fete. în P r o ș t e a-m i c ă lipsind școala, celor 5 feciori și 2 fete eari freeuentează școaia de stat din Copșa-mică. ij-s’a propus religia. în Râvășel au fost quotidiani 21 fe- ciori și 24 fere. Au freenentat însă nnmai quotidiani 13 feciori și 19 fete; repetiționaii 1 fecior și o fată. în Șeica-mieă quotidiani 29 feciori și 26 fete; repetiționaii 11 feciori și 7 fete. An freenentat quotidiani 21 feciori și 23 fete; repetiționaii 5 feciori și 4 fete. în Șoaia au fost de toate zilele 17 feciori și 15 fete; de repetiție 3 feciori și 4 fete. Au freenentat de toate zilele 15 feciori și 4 fete. în Velțu au fost quotidiani 15 feciori și 19 fete; repetiționaii 8 feciori și 10 fete. Au freeueutat quotidiani 12 feciori și 15 fete; repetiționaii 3 feciori si 7 fete. . în Vorunuloc lipsind școala noastră celor 7 feciori și 5 fete, cari au freenentat școala gr.-or.. ii-ș’a propus religia. în generai obligați a freeuenta școaia, au fost ue toate zilele dar 494 feciori și 452 fete; de repetiție 148 feciori și 141 fete Laolaltă 642 feciori și 593 fete. Au fre- enentat însă de toate zilele numai 375 fe- ciori și 334 fete; de renetiținne 79 feciori și 85 fete. Laolaltă 454 feciori și 419 fete. Școli străine au freeueutat 31 feciori și 19 fete. N’au freenentat de loc dar 1B7 feciori și 155 fete. în procente ar face aproximativ 75^ știutori de carte și 25% neștiutori sau analfabeți. Pecum ș’a putut vedeă. în unele comune lipsesc analfabeții cu desăvârșire, în altele sunt mai puțini și cel mai mare procent îl dau comunele acelea, unde ne lipsesc școlile. Una dintre multele cauze ale anaifa- betizmalui este șl. că mdlți trăiesc afară la câmp, la hodăi. S’ar puteă limita poate prin aceia, dacă învățătorii ar îndupleca astfel de părinți, ca să-și trimită cel puțin un băiat la școală, ca acela apoi să-i în- vețe pe cei de acasă. Tot așa și pe cei. cari să întorc cu zăpada, ca să învețe cel puțin a ceti și scrie. De feciori trebue să Avem mare grije ca să nu rămână nici unul fără carte, căci azi, mâne. în urma sufra- giului universal, vom alerga cu pălăria în mână după câte ttn vot. Pentru aceea cred, UNIREA că n’ar fi rău. dacă s’ar face pașii de lipsă, căx acolo nade n’avem și nu putem nici de- cum Înființa școli,: copiii obligați să fie pri- miți U școala, existentă, fie ea de ori-ce ca- racter. Ori uude și aceasta lipsește, acolo preoții ea să poată învăța religia, pe cei obligați să-i învețe mai întâi# eetitul și scrisul. Să se Introducă un fei de școli pa- tohiale; Jar încât unele senate, asm tare liberale In dispenzări dela frecuentare și încât unii cu câr și inâr voiesc. să-și scoată copiii.'dela școală, s’a adus următorul con- eiut: ^Că pentru stirpiren totală a analfa- beților de aici înainte nici un obligat să nu mai fie dispenzat dela frecventarea șctqției, decât în cazurile admise de lege. Alt poncluz însămnat e și următorul: „Că între marginile instrucției elementare și în cadrele planului de învățământ să se pronună la toate școalele pomi ritul, vieritnl. legnmăritul și stupăritnl, , în mod practic claselor III IV, V. si VI. și în mod siste- matic și teoretic, la școala de repetiție, aco- modându-se încât e posibil după modelul școalei de repetiție economică." Pe când s’a adus acest însămnat conclnz pe atunci s’a constatat, că nu sunt grădini de pomârît. ba și-cari sunt, sunt rău închise. De unde a emanat ideia. eă altoitul să-i învețe pe elevi în sălci. Schimbarea actualei școli de repetiție după modelul școalei de repetiție economică ar fi un mare bine. O atare școală există în traci și dă roade înșfim- nate. De regulă în acest tract să fac sfor- țări mari, ca să învățăm pe elevii la muită economie rațională, ea Românul sâ poată țineâ naș cu Sasul. Și noi am vrea! Dar alte sunt mijloacele noastre și altele ale lor. Pe când Românul are un pământ abia de a 8—10 clasă. Sasul are de .el de el. 1—2; la noi la instruarea economiei raționale In:ră singur școala poporală; ne când ia ei lucră școala agronomică din Mediaș și es- miterea preiegătorilor specialiști din partea societăților lor. eari în fie-care an. și îu fie- care eomunâ țiu 2 Ban 3 prelegeri publice. Sasul e receptiv, pe când Românul conser- vativ. Școala lor poporală în privința aceasta încă nu face mai mult, ea a noastră. Dar apoi ce poziție au învățătorii săsești? Ei au salar fundamental 500—600 floreni. Cu toate acestea nu să pretinde dela ei. ee nu să poate, cum d. e. să cere la noi. Și nu la toată ocaziunea li-se pune ;u nas. că-ți dau 3 sute fă, mă, ea nouă. La noi să pretind multe, dar de ameliorarea sorții noastre nn să îngrijește nimenea. Ba și când poporul ar vrea să ți-o amelioreze cei de sus. îți puu bețe îu roate. Dar pentru aceea vom lucra cu toată energia la instruarea lui în ale economiei. Mai încolo s’a adus concluzul a) că acel membru ai senatului scolastic parohial, care va agita contra salarului învățătorese. și peste tot în contra intereselor școalei, să fie arătat din partea celor interesați oficiului protopopesc, care convingându-se despre culpabilitatea lui, 11 va destitui. Un eoncluz foarte însămnat, dacă considerăm, că în amintitele senate întră adese-ori persoane, cari pentru un crucer și-ar închide școala; ori. cari din interese egoistice, agită contra salarului învățătorese. S’a mai exprimat dorința, care n’a trecut însă în concluz din cauza timpului înaintat, că în viitorul senat șeol. protop. dintre țărănime să se aleagă cei mai deștepți oameni, eari apretiază cu sinceritate școala. Spre care scop la viitorul congres eparhial Bă fie delegați ai parohiei preotul. învăță- torul și cel mai deștept din senatul școl. parohial, din care apoi se va compune se- natul șeol. protop. îu proporția 1lt preoți. învățători și 1/I țărani sau uiți membrii, -PreabnuuJ nostru șef ui-a premia, că deși n’a trecut în concluz; dar totuși va valora-o.. Așteptăm ! Și alte coneluze s’an mai adus, cari fiind însă mai mult de interes local, nu le ;uai amiutese. O dorință ar mai aveă atât senatul, câț și învățătorii, cn ia viitoarele examene să vedem și pe Revs Dn inspector școlastic arhiiiiecezan. ca cu ochii proprii să se con- vingă, dacă spusele mele sun: adevărate, ori ba. Deie Dumnezeu, ea în viitor prin munca și dragostea noastră a tuturor față de școala română. să se ridice starea mau- riaiș și morală a poporului nostru Agârbiciu. Elie Câmpean, luv. și not. al sen. școl. prot. R EV I S T E. Rusia. Rusia să pare, că e aproape de mult prorocită revoluțiune. Sâmbătă în 25 August a. c. la 4 oare p. m. trei indivizi au venit într’o trăsură elegantă la vila mini- strului prezident Stolypin să ceară audiență. Unul era îmcrăcat în haine de general, unul în haine de căpitan de gendarmerie și al treilea civil. Acestea trei urcă trepțile, servitorul îi oprește. în momentul acesta unul lasă o tașcă din mână, a urmat o groaznică detunătură și apoi încă două. De exploziunea bombei celei dintâiu au prins foc celealalte dela cei doi soți ai revoluționarului și în momentul următor fruntul vilei s’a ruinat. în etajul al doilea într’un balcon erau doi copii alui Stolypin, o fetiță de 15 ani, și un copilaș de 2 ani. Sermanii, ei nu știau, că mai bun și sigur adăpost îți dă astăzi bordeiul unui mojic, decât palatul unui ministru prezident rusesc. Bom- bele au smuls balconul din zid și l’au asvârlit cu copii cu tot în afun- zime. Fetița a fost zdrobită grozav și în 27 c. a murit, copilașul încă se luptă cu moartea. Stolypin a ră- mas, ca prin minune neatins. 25 per- soane au fost ucise, și totatâtea grav rănite. —■ în 26 1. c. a fost omorît generalul Minn, comandantul regi- mentului Semanovsky, și tot atunci a fost împușcat Vonjarljas^, coman- dantul suprem al Varșoviei. „Suntem atât de puternici, — a zis un revoluționar rus, — încât pe cel judecat la moarte de cătră tribunalul nostru nu-1 poate apără nime de bombele noastre4. - Bulgaria. OonflictulîntreBulgaria și Grecia e aproape de a duce la întreruperea relațiunilor diplomatice a acestor două state. Acum s’a Nr 36. UNIREA Pag. 283 amestecat în acest conflict și a treia putere balcanică, .Turcia și a luat partea Geeipi. Bulgaria la nota Tur- ciei a răspuns scurt: Turcia să-și "cam vadă de treburile ei și sa facă or- dine în Macedonia, unde bandele grecești omoară bulgarii și cuto- vlachii. Turcia lâ hăapunsul acesta s’a iritat și mai : inult: și dacă știm, că o țară ca Bulgaria mai iute pune mâna pe mănunchiul săbiei, decât să-și pericliteze interesele prin lun- gimea tratărilor diplomatice, mi e eschis, ca în curând în Bălcan să bubue tunurile. Curs pentru îngrijitoarele dela Azilele de vară. Conform Împuternicirii primite dela înaltul Minister r u. de culte și instrucțiune publică prin rescriptul dela 19 luniu 1894 Nt. 52215—1893, la Azilul model de copii gr.-cat. din Blaj, cu începere dela 1 Octom- vrie n a. c. se va țineă un curs de cualifi- cație de 6 săptămâni pentru îngrijitoarele dela j Azilele de vară. Cererile candidatelor sunt de a se tri- mite la adresa M. O. D. loan F. Negruț, profesor preparandia! in Blaj (Balăzsfalva), până la 20 Septemvrie n. a. c. Insinuarea se poate face și în persoană verbal. în ambele cazuri se recer următoarele atestate: 1, Estras matricular de botez. 2. Atestat școlastic dela vre-o școală primară. 3. Atestat de moralitate dela primar subscris și de parohul local. 4. Să știe ceti, scrie și vorbi românește și ungurește. , 5. Să aibă vârsta de 18—40 ani și sa I fie deplin sănătoasă. I Văduvele, soțiile și fetele de învățători I vor fi preferite. i Taxa de înscriere pentru întreg cursul j 0 12 cor. Candidatele sărace sunt în drept | să ceară taxa aceasta precum și spesele de : întreținere dela parohia sau comuna pentru care se pregătesc ca îngrijitoare. La un curs pot fi prinite deodată numai 5 candidate. Dacă se vor Insinua mai multe, în ordinea Insinuării se vor admite în seria primă, a doua sau a treia, cari vor succede una după alta. ; Blaj, în 22 luliu 1906. Victor Nlihălyi, I Arhiepiscop și motropolit de A.-Iulia. PROGRAMUL Misiunilor poporale, ce se vor ținea în I Bistra la 18, 19, 20 și 21 Sept. 1906. ; I. Marți 18 Septemvrie. Oarele 4 d. a. Primirea preoțimii tractuale. Inserat. Paraclis. Predică: despre Ascultarea cuvântului lui Dumnezeu (luliu M. Montani, protopopul dis- trictual). II. Mercuri 19 Septemvrie. Oarele 7 dim. Utrenie și Liturgic. Predică: Răutatea păca- tului și ușurința de a dobândi iertarea lui (preotul din Abrud loan Simu). Oarele 3 d. a. j Inserat. Acatistul. Predică: s. Cuminecătură j (preotul din Roșia Izidor Butnariu). III. Joi 20 Septemvrie. Oarele 7 dim. Utrenie și Liturgie. Predică: Datorințele pă- rinților față de fii și a fiilor față de părinți (preotul din Bucium-Șasa loan Agârbicean). Oarele 3d. a. Inserat cu litie. Predică: despre Prea Curata Vergură Maria (preotul din Cer- tege losif Arieșan). IV. Vineri 21 Septemvie. Oarele 7 dim. Utrenie și Liturgie. Predică: Vițiile cari bântue în prezent viața noastră socială (Ștefan Roșian spritualul Seminariului din Blaj). Oarele 3 d, a. Inserat. Sfințirea cea mică a apei, afară în cimiter. Dezlegarea morților. Predică: des- pre. comuniunea sfinților (plotul (|in Abrud loan Simu). în fiecare zi credincioșii se "mărturisesc, și sub liturgia zilei următoare să cuminecă. Preoțimea se mărturisește Marți în 18 Sep- temvrie după predică. Houtăți. întru mărirea lui Dumnezeu. Spect. Doimi loan Dregea, notar public regesc In Sebeșul-săsese, a binevoit a ue piine la dis- poziție suma de 200 cor., pentru a-i folosi la augmentarea fondului pentru cumpărarea unui clopot mare la sânta biserică. Prime- ască și pe aceasta cale șineerile noastre, mulțămite. In numele curatoratului. Bentc. în 4 Iulie 1906 — Amos Prâncu, preot.' George Spătăceanu, învățător. — Preastimatul Domn GeorgiuSzilăgyi. marele proprietar și gencros binefăcător In comuna Sanisiau. carele nenumărate dăruiri a făcut bisericelor sărace române din ținutul acesta. Intre altele bisericii noii zidite în filia Cenn 100 cor. ia 24 Iunie a. e. prin Molton, dn protopop districtual Demetrin Coroian, a binevoit a trimite, și pe Sama snhndidet biseriee nou zidite în paroehia T. Silvaș (diecesa Gherlei) 100 cor. Sub- serișii in nnmele întreg poporului credincios își țin de sânta datorința. a-i aduce și pe aceasta cale ziaristică mărinimosului bine- făcător cea mai smcera mulțămită. dorindn-i diu adâncul inimei ea Dumnezeu părintele cel ceresc să-i răsplătească însnțit și să-i lungească firul vieții îccă la mnlți ani, ea vistierul bunătăților sale și neutru alte bi- serici. peCum are de cuget, să poată împlini multe fapte mărețe. — Patriciu Lobonț, preot gr.-cat. loan Supuran, curator primar. Știri personale. Marți, In 28 crt. Escel. Sa I. P. S. Mitropolit Victor, a plecat la Sarasău îu Marmația, spre a-și cercetă frații. Din Arhidiecezl Dr. loan Bălan, preot. doctor îtt teologie, a fost numit al doilea vicenotar consistorial. — Marian Pă- i culea, paroh ia Steuea. a foșt treent îu I aceiaș calitate ia Buccrdea-crânoasă. distr. I Blaj. ' I Schimbări în corpul didactic Cu ziua de 1 Sept, n. nrof. gimn. Silvestru Nestor, I a fost trecut la penzie. rămânând însă și inai departe director și profesor la școala civilă de fete. — Eugen Pantea, prof. sapient la gimnas, a treent în aceiaș calitate ia școala civilă de fete. — Vaier Suciu, vice- I notar consistorial si Aurel Gaja, prof. cen- surat. au fost numiți profesori supienți la preparandie. , Dela expoziția română. Ultimii membri ai escnrsiunei blăjene ia expoziția dela Bu- . curești, reîntoreând numai Joi. de abia în numărul viitor vom puteă face nn raport amănunțit a acestei interesante călătorii. Fondurile arhidiecezane. Se constată primirea următoarelor sume; Internatul de fetițe-. Artemiu Boer, Casonul-mare 14 eor. Aurel Aron. Miraslău 7'20 cor. Vâs. L. Pon, Sângeorginl-de-Meseș 10 cor, Aron Papiu. Blaj 6 cor. Eugen P. Pâcurariu. Blaj 10 eor. Subsidiar al preoților: Artemiu Boer, Casonul-roare 2 eor lacob Popa, Blaj 1 cor. Masa studenților: Sim. Corvin. Orâștie pentru repaus. Susana Corvin. Blaj 10 cor. Reuniunea meseriașilor, Blaj, 20 eor. Aneta Pop vad. Zăhau. în amintirea soțului său Vas. Zăhau, adv. D.-Sânmărtin 50 eor. Vas. L. Pop. Sângeorgin 5 cor. Orfanotrofiu: Eugen Bian, notar în Făget, a dăruit 30 cor. tn amintirea repaus, advocat Vas. Zi han. Blaj, 31 August n. 1906. Cassa centrală arhidiecezană. Convocare. în urma decisiunei Comite- tului Asociațiunei noastre, am onoare a în- vita la adunarea generală a Asociațiunei pehtrp cultura poporului rotnâu din Mara- murăș, ce'se Va țlm ă In 7 Sept. n. în școala gr.-cat. română din Siget la 10 oare a. m. Obiectele de pertractare vor fi: 1. Alegerea pdeialilpr ți , a comjtețuini asociațiunei. 2. - mferldă.dohiatathuț .«văzător a rațiunilor asociațiunei de pe anii 1903, 1904 și 1905, dimprednăcti referada eassarulni asociațiunei Dr. loan Mihâlyi. 3 Referada vicarului Tk Bud, ca director a; convictului despre progresul elevilor din eonvict de pe apul șeol. trccnl și în genere despre starea, con- victuiui. 4. Alegerea unui prefect pentru conviețui asociațiunei. 5. Referada despre trimiterea tabloului prezidenților asociațiunei ?i a bisericilor vechi martuațiene la espozi- țiunea etnografică . și istorică-culturalâ .din Sibiiu. 6 Referada despre tipărirea analelor asociațiunei dela 1860—1905. 7 Pertrac- tarea propunerilor. Siget. la 21 Ang. 1906. — Petru Mihâlyi, ablegat dieta le, prezidele asociațiunei, — Comitetul cercuai al despărț. VIII, al Asociațiunei pentru literatura română și cultura poporului român, Invită prin aceasta pe toți doritorii și sprijinitorii literaturei și culturei românești la adunarea cercuală or» dinară, ee să va țineă la 9 Sept. n. a. e. ia 3 oare p. m în biserica gr.-cat, din Hațeg. — Se atrage atenția publicului asupra îm- prejurării, că tot în aceiaș zi va fi și serata teatrală a dlui Zaharie Bârsana și dșoarei Brașoveanu. . Aviz. Onorații oaspeți, cari doresc a lua parte la adunarea generală a Asociațiunei ce se va țineâ anul acesta la Brașov. în zilele de 8/21 și 9/22 Septemvrie, sunt rugați ca — pentru îngrijirea de euartire -— să se anunțe la președintele comisiunei de încuar- tirare dl Nieolae Bogdan, profesor (strada Caterinei 15). cel mult până în 28 August (10 Sept. a. c.) Tot odată se aduce la cu- noștiuță. că comitetul poate va fi silit să an- gajeze și euartire. cari vor trebui piătite. De aceea On. oaspeți sunt rugați, ca la anun- țare să se declare, că la caz când nu se vor afla euartire gratuite, li se,pot angaja și euartire cu plată, rămânând tn grija comi- tetului ca prețurile sâ fie moderate. Dare de seamă, Denntatnl Dr. luliu Maniu își va ținea darea de seamă înaintea alegătorilor săi la 9 Septemvrie n. înainte de ameazi in Vințul-inferior. Apel. Oltenilor din țara Făgărașului, cari se pregătesc a visita espoziția din Bu- curești. ii-sâ aduce la cunoștință, că înlâf- nirea va fi Vineri, în 28 Sept. n. a. e. la 8 oare dim. la gara In Brașov, când șe va decide și oara plecării mai departe. Dela espoziție. cari voiese, pot se facă o esenr- ziune pelâ Cernavoda peste Dunăre la Con- stanța și eventual Constantinopoi. Pentru înlesnirea pe căile ferate și îneuartirare se fac pașii necesari. Domnii preoți. învățători, notari și uiți fruntași, snnț poftiți să parti- cipe în număr cât mai mare, și după posi- bilitate și cu familiile dânșilor și să grijească. ca să participe și din popor în costume originale românești, atât bărbați, cât și femei, țărani și țărance (în opinci și cisme) spre a nurcă presenta caraeterisiicde porturi ro- mânești din țara Oltului. (Făgăraș. Porum- bacul-inferior. Rucâr. Voila. Galați. Șona, Perșani. Ticușul-român, Crihalma. Cuciulata, Tohanul-vechiu. Bran etc.) Dnii preoți. în- vățători și notari, cu viu interes să se pună între sine în conțelegere și lista participan- ților din comunele lor să o trimită spre ori- entare la adresat Dlui Dr. loan Tureu, ad- vocat în Făgăraș, cel mult până la 18 Sept, n. a. c.. apoi să îngrijească pentru plecare corespunzătoare la Brașov. Participanți însă se pot asocia de ori și unde și și după aceea. Lista partieipanțiiorlatimnul său se va publica. Necrolog. învia B^sân n. Athanâsie- eici, după grele suferințe a adormit în Domnul în 18 August 1906. în anul 55. al vieții și 38. al căsătoriei sale. Pag, 284. UNIREA Nr. 36. PARTE SCllNȚlFLCĂ-LlTERARĂ. șțSS Spiritismul. (Continuare.) e) Pentrucă majoritatea spiritiștilorsunt In contra jojțnțlui acestuia astral, și zic, că fenomenele spiritiste se produc de sufle- tele morților. ............ încheiu cu. Dr. LapponiP) „Cu privire la natura fenomenelor spiritiste", zice el 1. c., „știința e silită să ne declare, că ele nu numai că sunt superioare, ci cu totul contrare legilor celor mai comune, celor mai universale și mai bine cunoscute ale naturii caznice. într’adevăr, ca cineva să prezică cu exactitate lucruri ve- ■ nitoare, cari nu se țin de el, ci de evenimente cu totului tot con- tingente; reproducerea exactă a scrisorii unor ființe, moarte de mult, fără ca să se fi deprins la așa ceva", (și așa mai departe Înșirând celelalte fenomene spiritice), — „sunt fapte de atare na- tură, încât ori-ce om, fie si neînvățat, numai să aibă judecată să- nătoasă, trebue să le recunoască nu numai ca superioare, ci ca apuse celor mai comune legi naturale biologice, psihologice ori fizice. — In consecință noi suntem siliți să vedem In fenomenele spiritiste manifestări de ord preternatural. în deșert s’ar nevoi cineva să nege ordul acesta a priori, în zădar și-ar bate capul să-l combată a posteriori. Scos pe ușe, el Intra iarăși pe fereastră. E posibil sa i-se strâmteze cercul de activitate, dar nu poate șă i-se nimicească cu totul; pentrucă și dacă l-am nega cu gura, noi II simțim înlăuntrul nostru, tn jurul nostru, peste noi, și tn tot locul Spiritismul dovedește în modul cel mai neexcepționabil, ce numai j se poate pofti, supranaturalul, pe care raționalismul s’au zvîrcolit ■ timp de veacuri să-l nimicească, să-l șteargă, dar zadarnic". II. Hipoteza spiritistă. De hipoteza aceasta se ține; 1. Fostul ateist și materialist, și mai apoi Înfocatul spiritist: Zdllner. El constatase fenomenele spiritiste și se convinsese, că ; ele nu pot veni decât dela ființe înțălegătoare, pentrucă cele mai ! multe din ele presupuneau în cauza, carea Ie producea, pricepere, ' carea să fi ințăles întrebările și să fi dat răspunsurile. Dară se • întâmplaseră în prezența lui și a colegilor săi: Fechoer, Weber, j etc. și fenomene de acelea, pentru explicarea cărora nu i-se păreau ; de ajuns spiritele. Atari fenomene an fost de ex. dispariția unei i mese, și apoi apariția ei din nou; trecerea unor corpuri prinți altele, 1 de ex. monetele acelea prin scatule și prin masă; urmele de picioare, ; etc. De aceea a trebuit să mai recurgă la un alt ajutor. Ajutorul i acesta a fost: dimensiunea a patra, i Dimensiunea a patra, zice Zdllner,2) nu se poate observa, și , nu se poate nici închipui, Dar ea trebue să existe, căci numai i așa se pot explica fenomenele spiritiste. Existința ei, Zdllner vrea să ni-o arete pe calea analogiei. Căci să ne închipuim, zice el, că ar fi nescari ființe, cari să cunoască numai două dimensiuni: lun- gimea și lățimea. Dacă am pune, acum un corp pe un plan cu aceste două dimensiuni, ființele acelea nu și-ar putea închipui scoaterea corpului din plan, decât numai așa, că să treacă peste marginile planului, de cari este închis. Pentru noi însă, cari cu- noaștem și a treia dimensiune: înălțimea, delăturarea corpului din plan e posibilă, și fără să trecem peste marginile planului. Căci pur și simplu ridicăm corpul de pe plan (în a treia dimensiune: în Înălțime) și apoi îl coborîm iarăși jos, afară de plan. Ființele acelea cu două dimensiuni se vor miră de treaba aceasta, căci vor vedea că corpul dispare dinaintea lor, și apoi iarăși apare. Și mai tare se vor miră de ele văzând, că corpul acela a trecut peste marginile planului, fără să le strice. întocmai așa, zice el, se Întâmplă și cu noi, cari cunoaștem numai trei dimensiuni, fără să cunoaștem pe a patra. Noi ne mirăm văzând că masa dispare și apoi iarăși apare; și eu atât mai vîrtos . ne mirăm, când vedem, că un corp oare-care, închis de toate păr- țile (monetele din scatule) iese afară, fără să strice păreții. ' Dar lucrul se explică ușor. Când a dispărut masa, atunci spiritele au trecut-o in a patra dimensiune; iar când a apărut din nou,. au lăsat-o în a treia dimensiune. De asemenea monetele. Acestea erau închise Intre trei, dimensiuni, dar dimensiunea a patra pentru noi necunoscută, era deschisă. Prim dimensiunea aceasta au ’) Ipnotismo e'spîrftisnto, studio medico-critico, Romă1397, pag. 189. ’) Wissenschaftliclio ALhandlungen ia Schneider op. cit 490 și urm. trecut ele, și apoi au întrebat tn dimensiunea a treia, pe tăbliță.1) Dară hipoteza aceasta n’a fost primită de tabera tnvățaților. Ba mai mult. însuși Zdllner a fost socotit de nebun. Și nici Fechner nu consimte cu Zdllner tn hipoteza dimensiune! a patra, când II iea în apărare pentru constatarea fenomenelor spiritiste, cum am văzut la hrt II. punct 4, b). Apoi e și grea dp admis hipoteza aceasta, a) Pentrucă noi nu numai că putem constata pe calea observațiunii lor intuitive, dar nu ni-o putem nici măcar închipui, Pentrucă ființele acelea spirituale, cari locuiesc în dimensiunea a patra, n’au lipsă de di- mensiunea aceasta, pentrucă toate fenomenele spiritiste le produc în dimensiunea a treia, într’a noastră, în carea le vedem. Dar întru cât hipoteza aceasta ascrie fenomenele spiritiste unor spirite, ea e mai puțin rea decât hipoteza lui Lombroso. Tot unor ființe inteligente ascrie producerea fenomenelor spiritiste și medicul Dr. Paul Gibier, deși el nu Îndrăznește să le cheme spirite. A doua hipoteză spiritistă e hipoteza spiritiștilor, că adecă fenomenele spiritiste ar fi produse de sufletele morților. Sufletele acestea îmbrăcate In perispirit, zic spiritiștii, că s’ar prezenta Ia ședințele spiritiste, și folosindu-se ori mai bine zis impreunându-se cu fluidul magnetic al mediului, și dacă e de lipsă, chiar și cn magnetic, ee iese din experimentatori, ar produce fe- nomenele spiritiste. Intrând sufletul în masă ar da mesii viață, și așa ar făcea-o să se miște, să se ridice, să dea răspunsuri, etc. Tot el ar Intra In porii mesei, și despărțindu-i moleculele prin perispiritul său, ar face de ar trece pe acolo alte corpuri, de ex. monetele lui Zdllner, floarea cea cu coadă lungă dela Crookes, etc. Tot el ar sună instrumentele muzicale. Luând apoi mai mult fluid din mediu, și condesându-1, spiritul și-ar formă mâni, picioare, ba și trup întreg. Hainele și le-ar formă diu hainele celor de față, ori din elementele necesare, pe cari le-ar afla prin aer. Tot spi- ritul ar produce și scrisoarea automat'că, și anume: ori așa că ar dicta mediului, ori așa că ar întră în el. Dar ca cineva să fie mediu s’ar recere ca fluidul său să fie omogen cu fluidul spiritului. — Toate explicările acestea le-au dat spiritele, din gura ori inspira- țiunea cărora le-a primit Allan Kardec. 2) Conziderâudu-se apariția de suflete de ale morților în sine, ea nu e imposibilă. Vreau să zic: nu e imposibil, ca Dumnezeu să permită într’un caz ori într’altul apariția între cei vii a vreunui sfânt din cer, ori a vreunui mort din locul chinurilor, fie ele tem- porale ori vecinice. Și cum că nu e imposibil, ne-o arată însăși s. Evangeiie.3) Aci e vorbă despre parabola avutului și a lui Lazar cei lepros. Bogatul se roagă de Avram să conceadă lui Lazar să se întoarcă pe pământ și să facă atenți pe frații bogatului să nu ajungă și ei în locul chinurilor de veci. Avram respunde. ca chiar și dacă s’ar scula cineva din morți, frații lui tot nu vor crede, căci dacă ar vrea să creadă și să se pocăiască le-ar fi de ajuns și cărțile lui Moise. Din locul acesta al Evangeliei, cum am zis, nu rezultă faptul apariției do morți, ci numai atâta, că apariția lor între cei vii nu se crede imposibilă, Avem și fapte. Acolo este de ex. apariția Prea Curatei Ver- gure Mar ia la Lourdes; despre sfântul Eduard se spune, că i-s’ar fi arătat Sfântul loan Evangelistul, carele ar fi cerut dela el ele- mozină, ce neavând sfântul, i-ar fi dat inelul, pe care apoi sfântul loan i-I’ar fi restituit înainte de moarte.3) (Va urmă.) ■) Hipoteza aceasta a lui Zdllner, despre dimensiunea a patra nu e nouă. Cu ea s’au mai ocupat ți alții. Ața s’a ocupat de ex. tn timpurile mai vechi teozoful anglez Henric Mare născ. 1614 în Grantham, și după el protestantul mistic Oetinger (1702—1782). Acesta mergea noaptea prin păduri, prin câmpuri și In biserică, ca să predice sufletelor morților. Tot el se provoacă ți s. scrip- tură, pentru dovedirea dimensiunei a patra, și anume la Efes. 3, 18, unde e vorbă despro lungimea, înălțimea și afunzimea iubirii lui Hristos. — în timpul mai nou s’an ocupat'cu hipoteza aceasta matematicianul Kiemann (1826 -1866) șl profesorul din Prsga: AfoțDt ’)• Franco, op. cit pag. 240 și Urm. • *) Luca, 16, 27 și urm. •) Breviarium Romauum 13 Oct. I., IV. UNIREA Nr. 36___________________________________________ Dracul în. școală, Povestire poporali, tradusă după Bolatiden de — 1 1 August» Paul. (Continuare'. 17 „Dta afirmi așadar că acuzațiile sunt falze?® „Nu, aceasta nu o afirm! Recunosc cu fruntea deschisă, că i-am învățat pe copii așa, dupăcum au raportat ei părinților lor. Nevinovăția mea conzistă așadar în aceea, că am învățat copii adevărul și nimic alta decât adevărul®. Toți se uitau cu mirare la omul, care zimbia amicabil. „Asta nu o înțeleg®; întrerupse Schmidt tăcerea. „Cum poți dta afirma, eă ai spus copiilor adevărul, când ai zis că biblia este o carte de fabule ?“ „Eu am propus numai purul adevăr după rezultatele cercetărilor științifice, cari singure sunt pentru mine obligatoare, iar nu ceea ce propovăduește credința religioasă®, respunse zimbind cu eleganță liber-cugetă- torul, „Dacă școala ar fi confesională, atunci n’aș fi putut spune adevărul. Atunci ași fi trebuit să vorbesc după tradiția credincioasă. Deoarece însă școala este neconfesională, va se zică nereligioasă, eu am fost obligat să învăț ceea ce propovăduește știința". „Ai dat însă cu oiștea’n gard®, strigă înfuriat conzilierul școlar Niibel. „Biblia ne învață cuvântul dumnezeesc, — știința ne în- vață numai cuvântul omenesc. în biblie vorbește Dumnezeul cel atotînțelept, — în știință vorbesc oameni, cari pot să rătăcească. Prin urmare biblia stă deasupra părerilor omenești®. „Aceasta este părerea dtale, a mea însă nu este®, replică Knack amicabil. „De altfel în chestia aceasta nici părerea mea nici a dtale nu este decisivă, — aici vorbește legea instrucției neconfesionale, care în art. 17 dela 21 Decemvrie 1867 zice: .Știința și propo- văduirea ei este liberă1. în baza acestui ar- ticol, primul paragraf al legii dela 25 Maiu 1b68 declară supraveghierea bisericească a școalelor de ridicată și învățământul primar independent de ori ce biserică și comu- nitate religioasă. Prin urmare eu sunt obligat prin lege de a nu lua în conziderare credința religioasă, ci a învăța numai adevărurile cer- cetărilor științifice. Dacă biblia după știință este o carte de bazme, — eu nu pot să găsesc în ea revelația lui Dumnezeu®. „Trebue să mărturisesc că ’mi stă min- tea’n loc!“ asigură Schmidt. „N’am știut că în Austria după lege să poate propaga ne- credința, — și împotriva acesteia nu se poate face nimica î Iar noi țăranii să ne mai plătim pe deasupra pe unul, care să facă din copiii noștri necreștini? Dumnezeule, — se învîrte lumea cu mine! Aș vrea să dau cu pumnii și să sparg totul. Și rămâne după cum am zis", strigă ei cu priviri mânioase în spre Knack, „cine tăgăduește pe Dumnezeu și batjocorește religia, — este un mișel!® „O spuneți aceasta, referindu-vă la mine?" cercetă Knack. „O spun, referindu-mă la toți ateii și batjocoritorii religiei!® „Așa, am înțeles și eu vorbele Iui Schmidt®, întrevenl preotul, care cunoștea din experiență pe denunciantul Knack. „Indignarea lui Schmidt, atât de Iau- ' dabilă, se referea la atei în genere și nu la o persoană în particular.: Sentimentul lui creștinesc se revoltă la vederea; pericolelor, la cari sunt expuși copiii în școlile neconfe- sionale. Aceasta revoltă sfântă îl onorează' pe Schmidt tot așa de mult, pe cât îl des- onorează artificiile diavolești și maliția rece pe un pervertitor al tinerimei®. Primarul și conzilierii dădeau din cap aprobând. Knack simția împunsăturile aspre și zimbia plin de răzbunare. „Ei bine, — religiunea este o noțiune foarte elastică", — respunse el rînjindn-se cătră preot. „Renumitul pedagog dr. Dittes se exprimă asupra acestui punct în 'urmă- torul mod: „întreb, oare numai aceea este religiune, care este decretată de preoți ca atare ?“ Poetul zice:,Acela, care poșede știință ți artă, are religiune". „Ceda ce spune Dittes nu e de loc ade- vărat®, respunse Niibel. „Poate să fie cineva un mare învățat și artist și în acelaș timp și un om pervers. — Un dm în adevăr re- ligios însă nu poate fi rău®; „Poarte bine!® confirmă părintele Cuni- bert. „Afară de aceasta există o artă rătăcită, cufundată în materializm, dupăcum există și o știință falză. Cum ați devenit dvoastră in fața copiilor heroldril științei falze numind descrierea biblică a creațiunei un bazm?“ „înțeleg®, respunse Knack zimbind cn mândrie, „că limbajul limpede al științei displace învățătorului de'vocațiune al credinței. Afirmațiunea, că întreaga creațiune s’a făcut în șeasă zile, este pur și simplu ridicolă. Geologii arată o cvoloțiune de mii de ani, iar nu de șease zile. Afară de aceasta, des- crierea biblica poartă stampila ridicolului pe frunte prin faptul, că spune, că soarele s’a creat de abiă în a patra zi®. „Ceea ce spuneți d voastră, arată din nousupercifiala dvoastră semidocție®, respunse Laidelin. „Celea șeasă zile, despre cari vor- bește biblia, nu sunt zile, ce se nasc prin răsăritul și apusul soarelui, ci sunt șease perioade consecutive ale operei creațiunei. Fiecare din aceste șease zile, sau perioade, se pot măsura cu miile de ani. Prin urmare contradicția susținută de dvoastră între știință și biblie nu există. Tocmai contrariul este adevărat. Cu cât maPmult se aprofundează cercetările științifice cu atât mai mult se do- vedește veracitatea descrierei biblice a cre- ațiunei. Dvoastră însă evident, că nu aveți în gând sa instruiți copiii în ceea ce ei ne- cesitează pentru viață, ci să comunicați tine- rimei sentimentele dvoastră nereligioase și necredința dvoastră. Din partea mea trebne să protestez împotriva unor asemenea lucruri®. „Așa este, — și noi și întreaga comună protestăm!® confirmă primarul. „în școlile noastre nu trebue să ne educe niște mișei și păgâni, ci niște adevărați creștini®. „Regret, că trebue să refuz o asemenea problemă®, replică Knack. „Disciplina crești- nească este treaba preotulni. După legea ne- confesională a instrucției, creștinismul nu ne privește de loc. Instrucția primară este in- dependentă de ori ce influență religioasă și știința este liberă, — spune legea. Vocațiunea mea îmi impune o educație tn spiritul tim- pulul o instrucție în toate specialitățile ne- cesare și.... mai departe nimica®. (Va urmă). Pag. 285. Bibliografie. ' . A apârut: „Bămănătorul®, revistă literară. Anul V. Numărul 33, cu următorul cuprins: N. lorga. Un roman de luptă: „Două Neamuri® de C. Sandu-Aldea. — Const. A. Giulescu, Izvor (poezie). — I. M. Zatlokiewicz, O iscoadă moldovenească tn 1683. — I. U. Soricu, Ochii tăi (poezie). — Adriană Gheorghiu, „Sunt lacrymae rorum® (poezie). —1 Neli Cornea, Flori de câmp. — X., Cugetări — L. Măricaș, Sosirea (poezie) — Adina, Sonet N. lorga, Cronică. „Neamul Românesc®. Anul I. Nr. 28 cu următorul cuprins: Românii din Ardeal, din Bucovina și Expoziția de N. lorga. — Din nevoile poporației noastre rurale de L. Moldo van. — Rolul tineretului școlar în mișcarea culturală la sate de D. Tomescu. — Dela Expoziție: Pavilionul Dobrogei de Nic. lorga. — Dumitru Moisescu de L. Moldovan. Cronică de N. lorga și alții. Cărți bune. Profesorul nostru loan F. Negruțiu a scos o nonă ediție a scrierilor sale școlare așa de bine întocmite și cu multă pricepere lucrate. Aceste sunt: Carte de cetire pentrn cl. II. III. și IV. primară, în colaborare eu P. Ungurean, ed. II. — Stilistica practică, ed. IV. scriere Introdusă în toate școalele românești din patrie, bo- gaiă în esemnle. cu mhhă grije adunate și Stilistica practică, un estras din cea dintâiu. foarte acomodată pentru ori-ce cărturar, fiind-că dă tot soiul de regule și esemple pentrn scrierea actelor și documentelor de toate zilele. Scrierea aceasta încă a apărut in a IV. ediție, semn evident de chipul, cum sunt primite de public. Le recoman- dăm și noi cu căldură. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa Nr. 5331—1906. (24) 3—3 Concurs la stipendii. Prin aceasta publicăm concurs până la 15 Sentembre n. 1906. iuclusive, pentrn următoarele stipendii: I. Din fundațiunea „Alesandru St. Șuluț“. 1. Trei (3) stipendii de eâte 800 cor. folosite în anul scol. 1905/6. de cătră Mar- țian Căluț, stud. jur. in Budapesta, Eugen Rusii, stud. med. în Viena și luliu Moldovan. stud. med. îu Praga, destinate pentru tineri, caii studiează drepturile sar. medicina la universitatea din Budapesta sau la vre-o universitate din străinătate. 2. Un (1) stinendiu de 600 eor. fo- losit îu annl scol. 1905/6. de cătră loan Agârbiceanu. stud. filos. în Budapesta, de- stinat pentru tineri, cari studiează montanis- tiea în Selmetzbănya sau tehnica, pedagogia și științele reale la universitatea din Buda- pesta sau la vre-o universitate din străinătate. 3. Doue (2) stipendii de câte 400 cor. folosite în anul scol. 1905/6. de cătră Emil Pop și Aug. Rațiu, stud. jur. în Cluj, desti- nate pentru tineri, cari studiează științele iuridice ia universitatea regească din Cluj. 4 Un (1) stipendiu de 200 cor. fo- losit în anul scol. 1905/6. de cătră Enea Muntean, destinat pentru studenți gimnasiști m clasele superioare. 5. Un (1) stipendiu de 120 cor. fo- losit în annl scol. 1905/6 de cătră Alge, Pop, elev al Academiei militare în Wiener- Neustadt, destinat pentru studenți gimnasiști în clasele inferioare. Studenții Înscriși ca ordinari la școa- lele de mai sus, cari doresc a obțineâ anul din stipendie^ de mai sus, an să dovedească: Nr. 36. Pag. 286 . a) ci sunt rom&ni gr.-cat. miseri din Transilvania. ■ i) o* pr lângă pprtare țpoiăU bună au din studii caicuii de țminieuță. . c) Dintre eoneurenți vor aveă prefe- rință. cari vor dovedi, că sunt consângeni ctl fundatorul. ; II. Din fundațiunea „Dănuț“. Un (^ stinendiu de 600-cor. folosit ln anul scol. 1905/6 de eătră Dr. Vasiliu Pop, stud. jur. In Budapesta. La acest stipendiu noi concurge studenți româui gr.-eat., sunt Inse preferiți consângenii fundatorului, și numai în lipsa acestora se va conferi.altora. III. Din fundațiunea „Lazar Baldia. Un (1) stipendiu de 200 eor. folosit în anul scol. 1905/6. ne eătră Parteniu Crișau. stud. gimn. Iu Cluj, destinat pentru Studenți români gr.-eat. gimnasiști din comi- tatul Clujului și neutru consângeni de ai fundatorului, fie ei și din alte comitate. IV. Din fundațiunea „loan F. Negruțiuf Un (I) stipendiu de 120 cor. folosit ln an. scol. 1905/6. de cătră Emil F. Ne- gruțin, stud. gimn. în Nășind Stipendiul acesta este destinat pentru studenții români gr.-cat. dela ori-e.e institut de învățământ, din țară ori străinătate. —- ln linia primă pentru consângeni de ai fundatorului. V. Din fundaț. Vancea-„Cassa-arhidiecezanăa 1 . Un (1) stipendiu de 600 cor. folosit în au. scol. 1905/6 de cătră loan V. Vancea. stud. jur. îu Clnj. destinat neutru studenți români gr.-c&t. dela universități și institute politehnice mai înalte. 2 Un (1) stipediu de 300 cor. folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Valeria Pe- trnță, elevă a școaiei civile destinat pentru fetițe gr.-cat. române, cari studiează la școala rom.gr.-cat. de fetițe din Blaj, saudupâ-ce au studiat aiei cel puțin doi aui — poț fi și la institute gr.uma de 550 cor., în senzul literilor fundaționaie sunt de ase împărți în părți egale Intre consângenii funda torului, cari studiează la vre-o școală. CoBsângeuiiaiea se consideră până la gradul ai VJIl-iea. XII. Din fundațiunea „Cercul Orăștieia. Un (1) ..stipendiu de 80 cor. folosit în anul scol. 1905/6 de eătră Vasiiin Mircea Vaideann. stud. gimn. în Biaj. La acest stipendiu pot concurge numai studenți ro- mâni gr.-cat.. cari cercetează gimnaziul gr.- cat. din Blaș ori vre-o Academie de drepturi și suut oascuți îu vre-una din comunele ur- mătoare ale cercului Orăștiei și anume: Jibot, Orâștioars-de-jos, Bakmir. Binținț. Beriti, Cioara, Vinerea. Orăștioara-de-sus, Gridu. Gbialmarn. Casteu Dânmi-mic. Oeo- lișul-mic. Toța-mică. CoBtești, Cugiru. Jele- dinți, Ludcști Măgura, Martincști Bucium. Dâncu-niare, Toța-mare, Spini, Pricazu, Pe- trinui. Pis'chinț. Repaș, Romos. Romoșel, Sibișelui-vechin. Sereca, Tămășască. Tartari». Turdaș. Tnrmaș, Viideiu. Simeria. XIII. Din fundaț. „Parteniu Moldovan“. Un (1) stinendiu de 100 cor. conferit pe an. scol. 1905/6 lui loan Moldovan. pre- parând curs. II. în Blaj, — de-tiuat neutru tineri români gr.-cat. consângeni de ai fun- datorului. cari frecucutează eu succes bun vre-o școală de ori-ce categorie. XIV. Din fundațiunea „Alexa Bidianu*. Din venitele acestei fundațiuni se vor împărți suncudii adecuate tuturor neooților din frați ai fundatorului, ți in locui ai doilea băieților și copilelor Înrudiți cu fnnUiUorol prîn sânge până la al patrulea grad, r.ă- scuți in căsătorie creștinească, fără consi- derare la natura stndtelor ce le urmează, nu vor ti eschiși dela stipendii nici aceia, cari inviți măiestrii. XV. Din jundaț. „Dr. Simeon Bamonțaitt. 1. Un (1) stipendiu de 630 cor. con- ferit pe anul scol. 1905/6. lui loan Pușcar. stud. tehnic în Budapesta, — destinat pentru studenți la universitate, ia politehnica, la Academia de pictură din Budapesta și Viens. pe cum și la Academia montană din Seimetz șt la Academia comercială din Viena. 2. Doue (2) stipendii de eâte 168 cor. folosite 1n annl seol. 1905/6 unul de cătră luliu Măcelar și altui de cătră Victor Suciu, studenți jur. îu Cluj, — destinate pentrn stud. jur. îu Cluj. 3 Cinci (5) stipendii de câte 126 cor, folosite în anul scol. 1905/6 de cătră Ge- orge Trif și Simeon Nemeș, stud. jar. în Cluj, luniu Br. DocoJiu, loan Gligor și Oe- tavian Pop, studenți gimnasiști, — destinate pentru gimnasiști și studenți la școala co- mercială. Sunt preferiți cei nobili de origine. XVI. Din fundațiunea „loan Bob“. Un (1) stipendiu de 120 cor. folosit în anul scol. 1905/6 de cătră Victor Bperln, student gimnasist. XVII. Din fundaț. „loan Gavril Vajda11. Un (1) stipendiu de 140 cor. folosit în anul scol, 1905/6 de cătră luliu Vajda. stud. gimn, destinat pentru studenți dela ori-ce școală reală, gimnas, academie, uni- versitate sau politehnică. Preferință au descender.ții din familiile: Vajda de Sods- mezfi și FuleovHu. XVIII. Din fundațiunea „Efraim Kleinu. 1. Un (1) stipendiu de 360 cor. fo- losit în anul scol. 1905/6 de cătră Quintiliu Viciu, stud. jur. în Cluj și 2. Un, (if stipendiu (de 240 eor. fo- losit îu an. scol. 1905/6 d4 cătră Atanasîu Pante», ștpd,: gimn. Ambele destin-t,e pentru studenți ro- mâni gr.-eat. h gininssinl din Biaj. Preferință nu descendentii din fami- lieie Klein șt Muotini. XIX. Din fundaț. „lacob Pâllu. 1. Un ți) stinendiu de 50 cor. pentru gimnasiști îu 'clasele superi na re și 2. Un (1) stioendiu de 30 ror. pentru gimnasiști în clasele inferioare. A concurge la sui-endide aceste, sunt îndrep:ăiiț 1 numai tineri Huscuți din ramul gr.-cat. Pâil diu Szek (-omit. Szolnok-Doboka) și din ramul Bossiak nu Borton din Zalasd (comit. Hiinyad), cari *n cualiticaținne di- stinsă, învață ia gimnasiui rom.-cat. din Cluj și sunt s*raci. Concurența la toate stipendiele înșirate până ăci au să alăture la suplicele sale scrise și subscrise cu mâna proprie în limba ro- mână: testimoniu scolastic în copta autentică, carte de botez, atestat de paupertate, atestat medical; și pentru dovedirea consângenității cu fundatorul au să alăture atestat dela re- spectivul oficiu parohial, care să cuprindă tabela genealogică esaet dedusă. Sunt datori mai departe să numească espres institutul, la care vor studia în anul scol. 1906/7. și să determine apriaț suma și soiul siipendiului, pentru care suplică. Suplicele, cari nu vor corăspunde cerințelor aci înșirate, pecum și cele intrate după termin, nu vor fi luate în considerare. XX. Din fundaț. „David Br. Ursuu. Trei (3) stipendii de câte 200 eor. fo- losite ln an. scoL 1905/6 de cătră Vmcențiu Pandna,' losn Zderin și Mircea Thomas, studenți gimnasiști. Concurentii ia ace.'ie srinendii au să dovedească cri carte de botez, că sunt ro- mâni gr.-cat. năsenți ’u vre-una din comu- nele arondate Iu comitatele: FsgărsiȘ. Sibiiu. Hanedoara. eu atestat de Tecuentare, că sunt școlar: în cl. I. ai gonuasinlui gr.-cat. din Blaj, iară fetele, i i frectienteaza la șc-ala de fetite diu Biaj, că an purtare nn g s Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer pentru ,,, , , clopote a lui == fa Tfaușouo-IaWo (8)i6-52 țș. se recomandă spre pregătirea clopotelor '. nonă, pe cum Ia turnarea de nou a clopo- telor stricate, mai departe spre facerea de Jjk > clopote întregi armonioasă, pe lângă gs- ranție pe mm muiți ani, prevăzute cu ad- justări de fer bătut, construite spre a le în- sHfiȘț toarce cu ușurință în ori ce parte, îndată ce clopotele sunt bătute de o latnre prin aceea ce sunt mântuite de crepare. — Cu gdjfy; deosebire recomând mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute în partea superioară — ca violina=>= cu găuri după figura S și pentru aceea au un ton mai intensiv, mai de limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, dec&t cele de sis- tem vechiu, așa, că un clopot pa- tent de 327 kg. este egal în to- nul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stătă- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi cu adjustarede fer bătut — ca și spre turnarea de oace de metal. o n TKUESVAf.r.TT, Transilvania" j din Sibiiu (7) 16_62 „ întemeiată la anul 1868 « " în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), a i 1 * asigurează in cele mai avantagioase condiții: Jegenye Bânffy-Hunyad pleacă n 11 12 tl 2 59j 41 13' 7 8 8 08. oe| 42| 5-281 tSlH' K391 6 02 ” 09 "49 11 10 1223 M.-Veresmart 2311103 1 24 11 40 —: 1 Csucsa n 2 44 9 18 7’09 ■ȘsT 13 55 Felvincz 7 29,|11 09!|_l 34 ” 48'11 29,fî 5Bj 11 50 । Rdv A 3 24 10 07 7 48 "3 25' T37 Nagy-Enyed n 12 20’ 8 15 । Elesd » ts 34 10 24 t7 59 iti FI țî^ Tovis 1 sosește 8 05 11 45 ■2 21 12 46, 8 31 Telegd n 3 45 10 38, t8 11 10 W _203 Tovis f , pleacă 12 29 128 8 38 Ș Fugyi-Văsârhely — —■ 10 55' — 10 18 Kuktilloszâg Balâzsfalva n n _107i 114: 2'1*1 2 22, 9 06 Vârad-Velencze , Nagyvărad l 71 sosește 4 09 11 11 04| 10 8 36 1° 27 “34 226 *2 32 Kis-Kapus n 2 13 3 30 9 46 Nagyvârad / pleacă 4 16 11 3^ 8 43 ”09 2 38 Medgyes 71 2 30 3>9| 10 00 Bihar-PttspOki n —■ — 11 ^7 8 52 11 19 — Segesvâr 77 3 43 5 04! 11 00 M-Keresztes . 17 — 12 06 — — îî 39 — — Homordd-Kohalom n 5 28 1 sol O?l -1 12 26 M.-Peterd W — 12 — ÎÎ51 —- — Fsldvâr Brasso l 17 sosește 7 10' 7 50 1 36 2 09 Berettyd-Ujfalu P.-Ladâny n n 52 51 12 1 > 45| 9 21 100] îâS® 4 18 03 -■ Brasso f Predeal pleacă sosește 11'35 1|U I 2,19 3 31 Szajol Szolnok 7 1 3 3 2KH 18 491138 304 23 5,39 București 71 8 05 9 20 Budapest sosește 2 6 40 1 50 •m 7-°l “7'50 Nrii subtrași cu linii negre înseamnă timpul dela 6 oare seara până la 4 oare 69 min. dimineața. — N?ii semnați cu f înseamnă stațiunile, unde trenurile numai condiționat se opresc. r | în vara trwate, pe Ungă toate secete maro ce a fost, 3'" tetuși fa 1 «o. Prima o colonie de viță de vie de pe a căreia proprietar e FR. CAS P ARI, Mediaș 100, Transilvania, unica în întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă în quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate lifera vița de vie fru- ■■■ moașă și trainică. ii Catalog ilustrat, cn diferite epistole des recunoștință, să O O trimite gratis și franco. @ © (25) 14-20 FLORICELE DE CÂMP, Schițe ușoare. De A. C. DOMȘA । Prețul 1 coroană- Tipografia Seminariului Arhidiecetan. Abonamentul: Pentru monarcbie: Pe au 12 cor., 'S an 6 cor.. >!< an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an ÎS frc., I an 9 frc., 1;t an । ' 4 frc. 50 cm. I Foea apare in fie care ' S â in b A t ă. ........ ........ xnserțînni: CJn șir garmond: j ' odată 14 fii., a doua I oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia să se adreseze ia: Re- dacțiunea și admini- strațiunca „Unirei1 i în I Blaj. | ' J Foaie bisericeascâ-politicâ. Anul XVI Blaj, 15 Septemvrie 1906. Numărul 38 Masa studenților din Blaj. (—) Cu ziua de astăzi, anunțăm cu bucurie cetitorilor, deschiderea mesei studenților dela gimnastul nostru. Capitalul adunat întrece deja cifra de 20.000 coroane. Din percentele acestui capital se va în- trebuința pentru anul școlar început cam 750 coroane pentru ajutorarea cu mâncare a studenților săraci. S’a și publicat concurs spre acest scop, punându-se în perspectivă de a fi împărtășiți cu masa întreagă (fără pâne) 5 studenți, pe lângă prețul de jumătate (4 cor.) 10 studenți, iar pe lângă prețul întreg (8 cor.) 5—10 studenți. Terminul de con- curs a espirat în 10 crt. iar de azi începând — 16 Septemvrie — masa studenților începe a funcționa. După insistențe de 5—6 ani și după stârniri și jertfe din partea oamenilor de inimă, iată am reușit să pornim în sfârșit un nou isvor cât de modest ar fi, la care să se adape și să se adăpostească câțiva din sutele de băieți săraci, cari se luptă în cea. mai fragedă vârstă a lor — cu miseria. Arhiereii Blajului au ținut totdeauna seamă de acești „ucenici* săraci, cari creșteau în marea lor majoritate cu „țipăi*, cu „fiertură* dela Seminar și cu alte ajutoare, cari s’au distribue zilnic elevilor școalelor noastre. Ca să retăcem celealalte, amintim de pildă singur lucrul, că didactrul ce se plătește astăzi la școalele din Blaj, este cel mai minimal în întreagă țara. E nobil să-ți aduci aminte de cei săraci, e însă îndoit nobil, să-ți aduci aminte de cei săraci si ne- vârstnici, cari, în setea lor după știință, simt cutropiți de sărăcie și espuși să rabde foame, chiar în vârsta cea mai fragedă. ■ Studenții noștri, cari înainte cu câțiva ani au cutreerat, în vacanțe, satele cu liste de contribuiri pentru masa studenților, nici nu-și pot da seamă, ce mare binefacere au să- vârșit, solicitând marinimositatea publicului pentru tovarășii lor mai săraci. Iată, ideea să întrupează, câțiva din studenții noștri au ajuns să beneficieze de osteneala lor și de mărinimia publicului românesc. Ei vor puteă să stea de aci încolo mai bine de carte, vor. fi scutiți de neajunsuri — și, gândindu-se la zi- lele, când erau lipsiți, vor ști să-și însemne de pe acum, statornicind în sufletul lor tinăr hotărîrea, de a sări si ei în ajutorul celor mai lip- siți, când vor ajunge și ei oameni cu vază și cu stare. începutul modest, sperăm să fie un stimul puternic pentru aug- mentarea fondului, încât în scurtă vreme să putem vedeă de două-ori ațâța studenți, împărtășindu-se de acest beneficiu. Acum, când masa este deja în i funcțiune, studențimea noastră are | par’că mai multă îndreptățire, să bată în vacanțe la ușile celor bo- gați, cerând un mic ajutor pentru tovarășii lor mai săraci. । Chiar interesul publicului, care ! păreă a să fi recit în timpul din urmă față de mișcarea aceasta no- bilă, sperăm să crească, îndată ce lumea se va convinge, că dacă nu s’a făcut până acum nici un paș pentru deschiderea mesei studen- ților, a fost numai din motivul, că fondul era prea mic — după cum destul de modest e și azi încă — ca să te poți atinge de el așa de curând. Tinerimea, care se va împăr- tăși de favorul acesta, nu va uita de sigur de recunoștința, cu care datorește binefăcătorilor — și, la rândul ei, va aveă datorința să contribuie și ea din prisosul ei, pe altarul ajutorării săracilor și al iu- birii de neam. Până să vină rândul lor însă, esprimăm la acest loc mulțămită tuturor eontribuenților generoși, solicitând și pentru viitor mărinimia lor, pentru ajutoare cât de modeste cari au o însămnătate așa de deci- zătoare, în creșterea tinerimii noa- stre lipsite de mijloace. Reuniuni de femei. (f.) Nu sâ poate trage la îndo- ială rolul cel mare, ce-I are femeia în educațiune. Istoria ne arată, că toți bărbații mari au avut și mame mari la suflet, cu caractere bărbă- tești. Cel mai mare dintre bărbați, Hristos, a avut pe cea mai aleasă dintre maice, pe Preacurata Ver- gură, o maică dumnezeiască, după cum s’a și cuvenit să aibă Dumne- zeul întrupat. Marele Augustin a avut pe nebiruita Monică. Câte mame și-ar fi perdut nădejdea de a-1 mai aveă pe Augustin cel ră- tăcit? Ea nu se dă învinsă, ci îl însoțește în toate căile lui cu rugă- ciunile ei ferbinți, ca Dumnezeu să se îndure și să i-1 redeie. Câți Augustini perduți rătăcesc și astăzi pe căi păcătoase; și dacă neconturbați umblă în voia lor, cauza mare parte e, că sau nu mai trăesc mamele lor, sau si dacă trăesc, nu au inima și sufletul Mo- nicei, nu le doare de nefericirea, în care să sbuciumă băieții lor, nu au nici grai de rugăciune, ca să stânjinească în ei valul patimilor tinerești, mai înainte de a perde cea din urmă rază a credinții, care încă i-ar puteă mântui. Ca o maică să-și poată plini chemarea, pecum firea lucrului, Dumnezeu și credința noastră pof- tește, trebue să fie educată, trebue pregătită la greutățile, ce va aveă să le întimpine cu creșterea prun- cilor ei, trebue ca însă-și să-și în- sușească, calitățile, ce va aveă să le sădească în sufletul lor. Această educațiune de maică adevărată și creștină, ce se jertfește pentru băiatul ei, nu o poate primi femeia decât în școală; dar nu în de cele Pag. 296. U N 1 H y Nr. 38. cu bănci și cu catedră de profesor, ci In școala modernă a vieții, îq reuniuni, unde învățăm unul dela altul, unul pe altul ne creștem, unde cel mai mare e mai mult nu- mai pentru aceea, ca aă ne ție în- chegați la olaltă și să ne cheme la sfat, unde fie-care școlar e ucenic și învățător, ascultă învățătura al- tora și e de ajutor și dânsul cu sfaturile sale. In astfel de școli să cresc membrii folositori societății, cari înțeleg binele comun și lucră din răsputeri pentru acela, în școala reuniunilor îsi poate cunoaște mai bine și femeia datorințele sale de maică, aci să îndeamnă mai tare ca ori unde la împlinirea bărbătească a acelora. Puțin pond să pune însă în reuniunile noastre tocmai pe aceasta, deși mai mare lipsă am aveă de Monice rugătoare, decât de mame moderne, ce încurcate în fel și fel de trebi își uită de ce au mai scump la casă. Avem reuniuni de femei cu meniri nobile, și sunt, cari au făcut progrese frumoase, sunt și multe însă, cari esistă numai cu numele, poate din vina conducătorilor, poate din pricina împrejurărilor locale. Cauza stagnării acestor reu- niuni fără viață, zace și în aceea, că nu sunt în legătură cu altele mai de forță, dela cari să ieie pildă ți îndemn la lucru. A* fi de un mare folos o reuniune de /ifmei gene- rală cu un comitet central și des- părțăminte, după protopopiate , atunci altă viață ar lua toate reu- niunile de pe sate. Iar ce privește educarea feme- ilor noastre de maice bune, mai potrivit metod nu aflăm, decât calea evlaviei creștinești. Și ca să spu- nem hotărît, oare nu ar plăcea mai bine Preacuratei, sub a cărei pază ne punem reuniunile noastre și nu ne-ar ajuta mai bine, dacă mem- brele ar recita zilnic vre-o rugă- ciune, vre-un stih din Paraclis în cinstea Ei. Prin metodul acesta de tot simplu s’ar crește adevărate mame creștine, conștii de chemarea lor, Monice evlavioase, ce cu jertfa lor ne-ar dă tineri oțeliți împotriva relelor veacului, ce l-am ajuns, ne- ar dă creștini buni împotriva necre- dinții, ce ne amenință, căci numai principiile creștinești ne învață să fim întregi ca indivizi, și să ne facem dațorința și față de societate, ai cărei membrii suntem. Darea de samă a; deputatului dietal Dr. Ales. Vaida Voevod. — în 11 crt. Dl Dr. Alee. Vaida, energicul deputat dietnl. și-a început turneul, ca eă deie samă ale- gătorilor săi despre activitate* parlamentară a partidului naționalităților în parlamentul ungar. întâia comună, ce a cercetat-o. a fost fg^iul, pențrul cercului electoral, unde a fost întimpinpt cu căldura, iubirea și en- tUBiaemul. d* eari poate să fie numai plină inima ițnui popor eonștin de misiunea sa și de datoriile, ee le are pentru aceia, cari vreau să sufere împreună cu el. dar niznesc din toate puterile, ca să schimbe stările în stări mai fericite, pentru a să putea și bu- cura en el împreună. Deși comunele din jur, an fost avizate despre sosirea dlui Vaida numai tn ziua dării de samă, totuși mii de oameni au alergat la Ighiu. ea să vadă și audă ne alesul lor ți să-i poată spune prin repre- zentanții lor. că nn s’au înșelat In nădejdile, ce le-au legat de el la alegere, ci prin știința, oratoria și curajul lui le-a întrecut toate așteptările. Di Dr Ales. Vajda. a fost însoțit ia Ighiu de preunii sei prețioși: Dr. T. Mihaii, prezidentul partidului naționalităților și de deputatul cercului Vinț. dl Dr. I. Manin, cum și de mai mulți domni și doamne din Alba-Iulia. In comunele, prin cari a trecut, a fost întimpinat de mulțime de popor: bărbați, femei și copii. îu Chișfalău l-a salutat preotul Totoian. în Șard păr. Bota, iar la marginea Ighiului. încărunțitul preot Andrea, cărora le-a mnlțămit senit. dar cn toată căldura iubitul lor deputat. Ca și în comune, așa și pe dru u 11 bineventau gru- purile de popor, ce alergau spre Ighiu. La 4 oare d. a. proprietarul Fiorescu a deschis adunarea poporală și a invitat pe deputatul cercului, să-și facă referada despre activitatea parlamentară, ee a și făcut tn vreme de mai bine de un ceas și jumătate în prezența miilor de ascultători, cari fericiți și mulțumiți, i-au ascultat cu- vintele de recunoștință, pentrn că i-au ales și cu mândrie li urmăriau tot, ce spunea despre câte a făcut el împreună cn colegii FEU1LLET0N. __________________________ Os trist privase.,,. /ntbt Ce trist privesc la patu-ți de durere, în care mistuit tu zaci, amice... Ce trist privesc cum bucuria-ți piere, Și zi de zi devii mai neferice. Din când în când ridici privirea-ți slabă Spre noi, cari arși de razele durerii O tristă lacrimă ștergând cu grabă Nălțăm privirea-n ceriul mângăerii.... Cu drag gândim la zilele trecute Muiate ’n farmecul prezenței tale. Când zi de zi dedea-i dovezi plăcute , Că ‘înainte‘-i scris pe-a-ta cale. Aceste însă par ca nește visuri. Ce se zdrobesc de realitatea crudă; Tu zaci acum.... și oh, ce reci surisun ! Și ce trudită-i fruntea-ți ce asudă! Ah, toate scaldă-al nostru suflet june în a durerii tristă ’nduioșare.... Căci zilnic golul dintre noi ne spune, Că tu tânjești sub crudă încercare. Dar iată, că sub aripa cerească începi, mai vii să-ți deschisă adm ‘n fine. învingi pe ’ncetui boala pământească Și sănătatea ’n peptu-ți slab revine, Și iar te vom vedea cu drag iubite, în sînul nostru cuib de pretinie! Și iar vă ve-ți re’ntoarce dulci clipite Și timpuri dragi și pline de-armonie! „Indignus". „afhvhla pMică și . Am anunțat în rândul trecut apariția nrnlni prim din „Revista politică și literară", care apare sub direcția dlui Aurel Ciato, având ide editor pe di luniu Br. Hodosiu. Nrul prim al acestei reviste se prezintă foarte bine, atât ca limbă, cât și ca fond. începând cn articolul-program scris așa de limpede, cu articolul dlui deputat Dr. luliu Maniu „Ideea românismului și politica națională*, avem încă o serie de articoli politici acriși în tonul calm și bine chibzuit ai unei reviste. Artieolnl dlui Dr. loan Scurtu, — vechiu gazetar al nostru, care de-o vreme nu mai scrie nimic în foile de dincoace, — este foarte actual, și toți cei ce an văzut Expo- ziția fraților din regat, vor înțelege și vor simți caldul entuziasm, ee transfiră din șirele acestea. Dl Nerva Hodoș dă un interesant articol despre „Ortografia română*, iar par- tea beletristică eonține bucăți de Mihaii Sadoveanu, Luca Rusu, Alexandru Ciura, etc. Prea interesant e articolul dlui H. Siahl „Câțiva oratori contimporani* (impresiunile unui stenograf) în eare ni-se dau observări de snirit asupra oratorilor din România, așa de puțin cnnoscuți ia noi. Iată de ex. un pasaj asupra dini lorga, cel mai cunoscut și cel mai inbit la noi: „Fraze de efect nu face, intonațiuni cântate de voce nu are, gesturi nu face de ioc, dar vastele-i cunoștințe în domeniul istoriei, al literaturei. numeroasele călătorii ce a făcut, temperamentu-i de artist aprețiator a tot ce e mare și frumos, imaginațiunea-i puternică, o memorie prodigioasă și un spirit de con- trazicere original și hazliu, sunt secretul marelui său talent oratoric; iar ochii lui, strălucitori de așa superioară inteligență și claritate, au atâta putere de convingere; voacea-i la evocarea unui trecut duios, sau la întrevederea unui viitor glorios, vibrează de atâta sinceră emoțiune. cuprinde și stă- pânește o sală întreagă, și sunt momente, când nu poți opri lacrimile să-ți înece ochii*. Astfel se prezintă numărul prim; vă- zând de altă parte grupul de scriitori gru- pați în jurul ei și anunțați pe coperta re- vistei, sperăm să rămână la acelaș nivel, ri- dicându-se tot mai sus, dacă va fi sprijinită de public mai cu căldură, când revista va apăreâ de două ori la lună ori chiar săp- tămânal. 0 recomandăm cu căldură cetito- rilor noștri. Cărți poștale ilustrate, C eu vederi din Blaj. Bucata 6 fileri. — Suta 5 cor. franco. Nr. 38. UNIREA Pag. 29T. săi pentru recunoașterea reprezentanților poporului român, pentru ușorarea sarcinelor, și pentru ca și poporal nostru si ajungă o soarte mai bun. Rar s’a putut vedeă atâta ebtusiasm ca acela, ce I-a produs ln ascultători vorbirea puternică a dlui Dr. Vaida. După Dl Vaida an mai vorbit frumos și cu bărbăție Dnii: Dr. Mihali, Dr. Maniu și protop. Teculescn. Acest din urmă a prezentat o rezoluțiune, ln care alegătorii au votat dlui Vaida muițămită și nestră- mutată Încredere. La «fârșit dl Fiorescn a Închis adunarea. După adunare dl Fiorescn a Întrunit mai mdlți domni și doamne ia ospitala sa masă. CORESPONDINTE. I Cronică bucureșteanâ. București, 15 Aug. v. 1906. Sfârșisem ln r&ndnl trecut eu pavili- onul industriei, și făgăduiam să scriu despre pavilionul regal. înainte de a Intra ln cel regal, să trece prin pavilionul ministerialul lucrărilor publice. Aici se văd lucrate cu mult meșteșug modelele plastice a mai multor construcții de poduri și trecători din deo- sebite părți ale țării. îndată la Intrare e lucrat în lemn portul Constanța; cevași mai Încolo e podul de peste Dunăre dela Jitian; în rândul de sus. iarăș la intrate, e nn pod peste Jiu, pare-mi-se la Câșliga-Caprei, lucrat cu multă măiestrie. Expune aici mai ales școala de poduri și șosele. Jos sub pavilionul regal, se află cel al instrucțiunii publice. E bine să treci, să te cobori și în acesta. Totul e foarte prost ales. De ce? Nu se puteă face un pavilion anume, scos mai la vedere? Ori doară instrucțiunea acestei țări se află în așa hal. că îngrijitorii ei au aflat mai cn cale a o ascunde Într’un pavilion. într’o parte îndosită de pavilion, unde să nu o poată găsi nnmai eei ce anumit o caută? Durere, e așa! Lucrurile .sunt aruncate ca într’un bazar. Ici o școală de fete, expune toate lucrurile de mână, mai mult rele ca bune, pe care în zorul poruncilor de sus le-a aflat gata; în alt loc un director de școală a găsit de cuviință a ticsi toacă partea dată Liceului d-sale cu fotografii multe și cu pnține lucruri, ce se arete mersul în- vățământului în licedl încredințat conducerii d-sale; în altă parte pe rânduri de mese, vei găsi înșirate, de avalma, tot felul de scrisori, neealigrafîce multe, și de desemnuri de tot soiul. Se vor mai vedeit aici și ta- bele, în cari se spune, în cifre rotunde nu- mărul școlarilor dela școlile din deosebitele județe ale țării, sporul în creștere, dovedit în fie-care an, pecum și numărul celor tre- cuți peste examene și a celor netrecuți. Se mai spune în aceste tabele, în cifre mari roșii, sumele mari, cu sutele de mii de franci, cheltuite pentru întreținerea deosebitelor școli din țară. Pe cine-1 îndestulesc cifrele moarte, acela poate să iasă din acest pavi- lion, „eu bune .Încredințări asupra unui în- vățământ cu așa bogate roadem Dar pine, caută după.altceva, dupi^ starea învățămân- tului afară de școală, după felini și mă- sura care se cunosc tainele binefăcătoare ale învățăturii și aie cărții de eătră mulțimea milioanelor dela sate din această țară, acela va eși din acest pavilion nelndestulit. Ieșind din acest pavilion, două rân- duri de trepte te duc la pavilionul regal. E pavilionul familiei domnitoare, ce în acest an își prăznuiește 40 ani de stăpânire în țară și peste neamnl acesta. Paza ce o fac Ia ușă aoldații. dovedește mărimea și senmpetea comorilor, ce se păstrează în acest pavilion. Sunt aci doue feliuri de comori. Cele îmbrăcate în purpură și aur. în scumpete și în strălucire, pe care nn rege bun le poate căpăta ca dar în zilele de praznic ale vieții lui, dela cei ce sunt legați de dânsul prin legături de prietinie. de înru- dire. de îndatorire împrumutată și de su- punere. Aceste scule, lucrate tn anr. bătute în pietrii scumpe, venite ca semne de cin- stire, de prețuire înaltă, dela domnitorii mai multor țări și dela supușii acestei țări, sunt așezate ln rafturi de sticlă, pe lângă păretele din dreaptă. Dar afară de aceste comori, scumpe în prețul banilor, mai sunt altfel de comori, comori, pe cari nnmai viața și moartea unui neam le poate cum- păra. Sunt steagurile războiului din 77 și e coroana de oțăl. făurită din oțelul însân- gerat al învingerilor flăcăilor noștri. . Tu bun fiu al neamului, care ai toiegit drum îndepărtat, spre a puteă veni să-ți întrami sufletul obidit îu aceste locuri. în cari mâui pioase păstrează încă comoara măririlor trecute, să-ți deslegi sufletul de toate legăturile îndușmănirilor cu alții, de toată amărăciunea ce o vei fi simțit-o une- ori în răstimpul dramului, ce l-ai bătut până aici, să uiți pe o clibă-două tot amarul, ce ți-i’o fi adunat în inimă picur cu picur durerea față de cei lipsiți de ori-ce bucurie și mângâiere, să te uiți pe tine însuți în acest sanctuar, să-ți pleci genunchii spre închinare și să murmuri în sufletul tău o rugăciune pentru fericita odihnă a celor ce și-au sfârșit zilele sub steagurile de luptă, ce le vezi aici, și o altă rugăciune să o murmuri pentrn eoborirea vremurilor bune peste oamenii și peste oământnl stropit cu sânge al acestei țări. Și o să simți atunci, cum un fior de caldă înviorare sufletească, o rază de mângâiere și încredere o să ți-se scoboare în inimă, nu venită dela cei ee te înconjoară, dela eei ce-ți pun spre vedere aurul, și scump și ieftin al măririlor lor. ei venită, ca o solie sfântă, dela cei ce și-au vărsat sângele pentru binele tău, pentru fericirea celor ce gem striviți sub poverile păcatelor vechi și a îngreunărilor noue. Și o se simți atunci, tu smerit închinător al țarinei și al virtuților strămoșilor tăi, cum o nouă taină de prefacere se săvârșește în sufletul tău. taină, cu care glia acestui pământ de roadă și de avuție,. leagă și încunună sufletele celor ce-1 muncesc, taină, ce în formă de binecuvântare cerească se coboară dela cei ce numai sunt peste munca dreaptă, peste inima neprihănită a fiilor buni ai acestui neam. Și o să ieși din acest sanctuar, tu fiu al Moldovei copleșite și tu mucenic al ro- birilor străine, cu sufletul împăcat, cu în- crederea adâueă în soarțea cir noroc a nea- mului tău de pretutindeni. Din aeest pavilion se întră în cel al Armatei, legat într’una tu atesta. ■ fu acesta sunt adunate armele vechi și armele nouă, cele vechi, — » = 160 > □ 1 » > Zierfaudl (EzeijO) » > = 160 » 1 s t > Silvan verde (ZSld szylvăni) > . = 160 » 1 > * galbini (Mdies feher) > » = 180 » □ 1 ‘ > moi (Mustos feh^r) > • = 180 » n 1 * * goarueți (Jârdovâny) » » — J80 » n 1 » > fetești (Erd. Leânyka) > . = 180 » LI 1 > > Șmighiră (Som, Furmint) » » = 180 » n 1 Viță pentru struguri de masă: □ | Altoi: Chasselae Fontaidebleau 100 buc. = 22 cer. o 1 » > Gama Drome > > =27 »' , * Madetaine Angevine > > — 22 » LJ f » Passatnttl » » = 24 i 1 * Muscat Hamburgr > > = 28 » □ Bărbat Altoi cl. K-a de 1 an 1000 buc. = 80 cor. Altoi cl. I-mă de 2 ani 1000 buc. = 220 cor. Szanceal, u. p. înedfdtor, absolv, al cur», de merit din Aiud. mp* La comande rog a ee trimite V» anticipafiune, adrem eă ee scrie legibU indicându-se posta eau stațiunea căii ferate. Pichetarea «e oa face cu ingrijire eocottndu-ee rpesele proprii. Bedama* țiunile ee iau in conoiderare, dacă eunt făcute cel mult la trei ode după primire, □ □□□□□ □ (poezie). — Lazăr Ihescu, Sonet — C. TeodoreScu, Bonet. ^-^N. loigh, Cronică. — Ih sujillmefit: Cărtțâ db pbttă (după Raffet în călătoria lui Demidof); Mitropolia Bucu- reștiler (după o stampă din anii 1S30—1840). „Junimea Literară1. Anul III. Nrul 8 și 9 cu următorul ssmar: Cursuri univer- sitară feriale, G. Tofan. — Din depărtare (versuri), V. Huțan. — Un vis (schiță), L. Marian. — în amurg (versuri de Th. Storm) trad. de N. Dratinschi și G. Rotică. — Palma voinicului, S. Fl. Marian. — Cântec (versuri), Leandru. — O fotografie (sqh<ță), H. P. Pe- trescd. —- Dureri tăceți (vșțș6țîl y. Loichiță. — Fereastra largă mi-o dbsc&o torturi), Ni Dracinechi. — Toadttf (sMiți); ț:&|oslavz — Liniște, cuvântă Mare! (versârib ® Ro- tariu Rotică. — Românii din Șerbii, feidor leșan, — Frații (baladă pop.), â R. Mârlan. — înfășatul la Românii din Bucovină, D. Nan. — Mireasa visărilor mele (versuri), L Lucifer. — O pețire periculoasă (trad. din B. I^droson), Nieu Nalbă. — Pe cărarea dintr’e brazi (versuri), Loichiță. — E în toiul verii calde (versuri), Leandrii. — Coșbuc și Goga față de poporul român (conferință), Aspasia Luțiâ. — Dor (versuri), Leandru. — Poezie poporală cui. de lonașcu. — Adieri (trad. din Peter Rosspgger), Lili. — Oceanul (după W. Mtiller r, Kdnigswiater), L. M —'■ Cronică, Gh. Crășneanu. — Dări de scamă, George Codreanu. ' „Neamul Bomănesâ". Afini I, Nr. 31 cu următorul cuprins: Din nevoile popofațiet noastre rurale, de L. Moldovan. — Două gre- șeli în chestia macedoneană, de N. lorga — Iarăși țeranii și petrolul, de Afidrei Rădu- lescu. — Dela Expoziție: Pavilionul Mono- polurilor, de N- lorga. — Cronica, de N. lorga și alții. Posta Redmcțiunii. Crin. Nu se poate. . Delarufe. Din grețalfi manuscrisul s’a rătăcit fi ațe acum e prea târtiu. Sper, eă ne revedem In curând, când vom vorbi mai multe. I- G. Nu se spune nimic nou în articolul dtale, iară ața cum se desfățură chestiunea nu e În- destulilor. J. B. Cât ce vom dispune de spaț, ne vom ocupă cu frumosul dvoastre plan, care merită toată incufagîarea. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. □ El □ □ Pag. 302. UNIREA Nt 38. ILa expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 premiat eu medalia cea mare. o Institut indigen. Banca de asigurare Turnătoria' ds dopate și fabrica ie scaune de fer pentru ~ clopote a lui : . îh abric (8) 17-52 se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- telor stricate, mai departe spre tăcerea de clopote- Întregi armonioasă,* pe lângă ga- ranție pe mai mulți ani, prevăzute cu ad- justări de fer bătut, construite spre o le În- toarce cu ușurință în ori ce parte, Îndată ce clopotele sunt bătute de 0 lăture prin * ’ — Cu aceea ce sunt mântuite de crepare. deosebire recomând . . i u clopotele găurite kh de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute in partea superioară — ca violina = cu găuri după figura S și pentru aceea au un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cu vibrarea i mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechiu, așa, c& un clopot pa- tent de 327 kg. este egal în to- nul unui clopot de 401 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomandă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stătă- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi cn adjustarede fer bătut — ca și spre turnarea de . o ace de metal. NPV'TTWr -StAț-â 1WSSZ, Prețcuranturl ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco ;! „Transilvania" " din Sibiiu (7>17_Kț 7» întemeiată la anul 1868 ț ii în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), X <> asigurează în cele mai avantagioase condiții: X contra pericolului de incendiu și esplosiune. f o edifici ile «n-ce fel, moliile, mărfuri, vite, nutrețuri si alte producte ♦ o — . ■ economice etc.;----- - j ° O ® asupra vieții omului @ X * în toate combinațiile, capitale pentru cazul - " morții și cu termin fix. asigurări de copii, de H o zestre, rente pe vieața întreagă etc. etc. 3 o Asigurări poporale fără cercetare medicală ' * Asigurări pe spese de înmormântare cu eolvirea imediată a 4 * 11 capitalului. .. Valori asigurate centra in- cendiului; 90,981.088 coroane. capitale asigurate asupra vieții: 9.125.898 coroane. Dela întemeiare institutului a solvit: o pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 e. petru oa- < ► pitale asigurate pe vieață 3,568,863.37 cor, ’» Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: < i Direcțiune în Sibin, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu '* 1. curtea I. d și prin agenturile principale din Arad, Brașov, Bistrița 1 ’ Și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele ° mai mari. ° MERSUL TRENURILOR. Valabil dela 1 Maiu 1906. Budapest—Predeal—București București—Predeal—Budapest 1 ' ■■ ........ ..- . 1 i'Aeool.'I Per». ||Accal.|! Pers. AceeLj Pers. jA^eel; Pere. ||AcceI. .ooe pleacă -|j 8 05 -;i 1 12 Budapest Szolnok Szajol P.-Ladâny Berettyâ-Ujfalu . M.-Petord M.-Keresztes Bihar-Piispbld Nagyvârad V 1 Nâgyvărad f ; Vărad-Velencze Fugyi-Vâsărhely M.-Telogd Bhsd Bgv ■ Csucsa ’ Bânffy-Hunyad I Jegenye Kolozsvâr ) 1 Kolozsvâr f Apabidu Ar.-Gy6res Sz.-Kocsărd M.-Veresmart Felvincz N agy-Enyed Tovis I 1 TSvis f KdkOlIoszdg Baiâzsfalva Kis-Kapus Medgyes Segesvăr Homordd-KohaJom FBldvâr Brasso ) ■ Brasso / Predeal București .44 ACOC1 -11 Lera. ||Accei.|:jr ere. । pleacă T25p’00||_2 35|r645Q|IȘ „ I 4 30jJ)^WÎ^ ■—1'12 07; 143' 9 46 11 33 ,1113 11 46 2 09' 5 57,11 53? 12 55 12 05 3 05 - 316- 3 34— ■;| 100 •II i.seij- sosește pleacă » sosește pleacă n sosește pleacă 77 77 ■ • » sosește pleacă sosește în vara trecută: pe lingi 12 26, 12 41j 12 48 12 58 120! 1 41'' 2 09! 3 23! 3 44i_7 07,i_l 48^_2 11 4 10, 7 14;i 2 0ș “,lo, București Predeal Brasso ) Brasso / FMdvăr Homordd-Kohalom Segesvâr Medgyes Kis-Kapus Ealâzsfaiv® 4^7 ■ 4 27; •!! •i 2 45 361“ 26 KakfllIdszSg ' : Tovis 1 4 4CxLj I L.Toviaf 5 02 ț7 55 j 3 2T.^ 35 L Nagy-Fnyod 5 201_815|i_3 45(^26 6 30,,""5 03 4 50.:““ 4 03' ; 111 y 33 5 3 4 52 4 33.^42 ț957^ 6:ol^l— 5 15|LȘ651i 5!53 5|32i;_?IB^I— 8i30 ~ ” 5 50^111114 8; 59 6 27 6 5210 2022 3840,41? 7 27 _7 17;.10 5â_J 15-11 31; 7 51 7 23'n03 1 24 11 40)--------? 7 29 1109; 1 34 11 50. n 48 1129 îssiiaW 8 15 8 05.11 45 ”1 U2 29.;‘ ; Ho?* • i‘ — l4? i j’-2 —? I E 3 30 I 3 43,i ' jE—I \ vo] : 7^.l 11 ani . i. i i'14 .1 ■ i-8 05 21|12|46'! n 1 ș 2 14 ] 2 22 8 31 8 38 9 06 3 30; 946 3 49 10 00 5 04 11 00 7 04'12 26 8 48 9 27 l.| 1 35 L?09 219 3a;: 9 20' Felvincz M -Veresmart Sz.-Kocsârd Ar.-Gyâres ăpâliida Kolozsvâr ț Kolozsvâr / Jegenye Bânffy-Hunyad Csucsa R6v Elesd Telegd , ; Fngyi-Vâsârhely Vârad-Velencze Nagyvărad l Nagyvârad / Bihar-Ptlspoki M.-Keresztes , M.-Peterd Berettye-Ujfalu P.-Ladâny Szajol Szolnok Budapest toata seceta mar? ce a fost, tatusi îa - . 1 2 18 2 451 3 151 4 23| 5 4^ 6 374 n 77 sosește pleacă sosește pleacă sosește pleacă sosește pleacă 77 1 . I 8 40|! 3.321 i ! ;i 1 ! ii ]■ 1 i 4 8 ■s n 12 "2 *2 “ “ “ 6 55 07 43 “ îîî 40 24 52 38 69 20 “ Zs Î8 27; 45 12 “ *7 “ 2 “ 4 1 I 43' 06 33 4V h6 35; 56: 12 59 7'08 5 2a| fi 41 8!06Tu li; 1 2 13 8|42 6 39 2 44 9'18 7OT! 3 24 •i0!07 7 48i ț3 34 10 24.f7 59 3 45 10!881« 11 10 55 — — — 1J04' — — 4 09 11 10 836 4 15 11 36 8 43 — — 11 47 8,52 — 12 06 — — — 12 17i 29, — - 4 521 12 9 21 5 51 1 45'10 01 7 05 3 21 11,18 3 49 11 3S 2! 35 .6 40 ,1 50 5 a ■ 6 07? | 9 45' •looyi ,11 501*6 5u| 12 S6|---! 12 48] 7 35i ■ 1 27!“ 00 I I|57’“s“ I 2.19;*8 29 1 I i» — , 2 42J— vv- - ' 3 07 ! 9 00’ i 3 4$Q M i 5 02:11) 34! 1 5121 ÎO'5o| 602'iHw *7 09,“:—! ” n;i£ '2 3! "§ 3Î'|Î2 55j “2^37 *9 Tî U 50Î “ 03S îo îa'j*-* ” S 26? 10 34-i_2 32 îî 09 fș 38 niF- il2 05| 5 țS 13'^03 19j Prima colonie de vița de vie de pe a căreia proprietar o FU CASPARI, Mediaș 100, Transilvania, unica în întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă în quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate lifera vița de vie fru- moașă și. trainică. . — Catalog ilustrat, cu diferite epistole de recunoștință, să $ 0 trimite gratis și franco. O O (25) 15-20 FLORICELE DE CÂMP, pui!! schițe ușoare. De A- C. DOMȘA ----- ---- , ... -^i7' .1 prețul, l.cQrqa^ă. Nrii Bubtrași cu linii, negre.înseamnă timpul dela fi .opre seșr^i până la. 4 parp.ț 5^ .min. d^iunpa^. — Nrn • ........’ _ semnați cu t înieamnă Stațiunile) dnde trenurile.nuinâi condiționai se.opreBf. : sosește Tipografia Seminariului Arhidiecezan. Nrii r——-------------- Abonamentul: Pentru monurchle: Pe eu 12 eor., •/, an 6 .nor., 'Iț an 3 COT. - Pentru etrtin&tate: Pe 1 tn 18 fre., >1, an 9 frc., 'I, «n 4 frc. 50 cm. Foca apare în fie care S i m b A t 4. Un. (ir țarmond: oditi Î4 fii., a deaa oar4 12 fii., a treia . oari 10 flL Tot ce privefte foaia si le adrese» Iar Re- dicțiunea ți «dmițțU etrațiunea „Unirei1 : in ", Blaj.. Inserfhinl: Foaie bisericeașcă-politică. Auul XVI Blaj, 22 Septemvrie 1906. Numărul 39. Adunarea Asociațiunii. Mâne se deschide la Brașov adunarea generală a „Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român4. E de dătorința noastră, ca și a ori cărui român, să urmărească Cu viuă atențiune toată activitatea Asociațiunii noastre și întru cât se poate, să și conlucre din toate puterile sale pentru pro- sperarea acestei instituțiuni cultu- rale, care în cadrele statutelor sale, poate și trebue chiar, să nizuească pentru ajungerea frumoasei ținte „literatura română și cultura poporului român “. 8unt"încă numai ideale aceste mărețe scopuri, cari așa de frumos răsună în titula Asociațiunii. Și dacă vom fi slăbănogi, va mai trece multă vreme, până le vom vedea ajunse. Literatura română la noi cei de azi, — dacă să mai poate face osă- bire după frontierele politice, — va trebui să o recunoască ori cine, s’a ridicat la o frumoasă înălțime. Ca să nu mai amintim de Coșbuc, Gorun, losif, și alții, trecuți mai de mult peste Carpați; tinerii scriitori: Goga, Ăgârbicean. Oiura, ș. a. sunt cu totul ai nostrii și afară de ei, cu multă mândrie putem remarca prin coloa- nele ziarelor și revistelor noastre licăriri de suflete aprinse, cari având parte de o bună povață și învăță- tură, pot să se avânte și ei sus printre scriitorii de seamă. Ceea ce însă ne lipsește și de ce mai ales ar trebui să îngrijim este cultura poporului român. Afară de sutele de băieți români, cari an de an părăsesc băncile școalelor poporale, și merg Ia studii medii, rămân încă întreit mai mulți în satele lor, cari sau nu știu de loc scrie și ceti, Sau și dacă au învățat cândva, ca și sămânța căzută pe piatră, o arde soarele ori o mâncă paserile, dar roadă nu aduce, cu vremea și ei uită puținul învățat și să înșiră între analfabeți. Și e grozav numărul acestor neștiutori de carte. Când se vă reforma legea electorală, și se va da sufragiu universal numai celor ce știu ceti și scrie, vom sta muți în fața situațiunii. Doresc mult să fie greșite aserțiunile mele, dar mă tem, că sunt așa. ' iar peste lucrtli^ț^f^'âșa de însem- nate, dar cari privesc orașe afară de Sibiiu, se trece' la ordinea zilei cu multă ușurință, nu e mirare, că „centrele noastre culturale4 nu se entuziasmează, ales, când se con- stată, că în afaceri proprii de ale sale, nici comitetul central nu-și prea sfârmă capul. Oăci să ni-se înșire care a fost „mănoasa activitate din centru4, față eu care cele mai multe despărță- minte „au rămas la rostul ingrat al câtorva ședințe reglementare, lipsite de spiritul unirei inițierii proprii?4 Sau doară se crede la Sibiiu, că despărțămintele Timișoara și Brașov, prosparează, în urmarea pildei ce se dă dela centru? Nu credem! Și dl Ungurianu și dl Bârsanu, sunt oa- meni de inimă, cari lucră de dragul lucrului și al neamului lor! Și fără supărarea nimănui ne luăm voie a întreba, nu ar fi fost mai vrednic dl dr. Mihâlyi, ori dl dr. A. Mure- șianu, să fie aleși membrii în secția istorică, ca de pildă alți domni, cari nu Știu să aibâ merite istorice, ori să fi scris cândva ceva, afară de câteva note de călătorie? Și oare gimnaziile noastre dela Beiuș, Brad, | si Năsăud n’au jfrofesori vrednici de a fi numărați în acele secții? Când e vorba, că Asociațiunea „mai are și datoria de a se impune prin ele- mentele de producție literară ce adăpostește4, atunci gândim, că chiar cei ce poartă condeiul au în- tâietate. E vremea să-se facă chiar și la Sibiiu ceea ce să accentuiază așa de frumos în: raport, că adecă unii din cărturarii nostrii „încă și astăzi își sacrifică trebuințele mai înalte unor porniri de organism în- gust sau își părăjinesc forțele în proverbialele frecări ale intereselor personale4. Și e timpul aci să se Introducă „o notă de severitate în moravuri4, căci altcum „nu vom putea ajunge la acel nivel de al- truism, care îl reclamă o muncă desinteresată4. ' Să nu uite On. Comitet central, că Asociațiunea noastră este o in- stituție pur națională, și că orice alte tendințe și veleități departe trebue să steie de ea. Și în sfârșit eă ea e a tuturor românilor din Transilvania și Ungaria și astfel binefacerile ei trebue să se extindă asupra tuturora^ O dovedește aceasta într’un . chip ne- Mâne Asociațiunea după două zeci de ani și mai bine iarăș se în- trunește în Brașov* și să. sperăm, că în acest centru cultural de prima ordine, toți cei adunați vor simți cât de arzătoare este chestia culturii poporului, și cu puteri unite vor lucră pentru desăvârșirea ei. Și e vremea sâ se gândească comitetul Asocia- țiunii mai din adins la acest lucru, pentrucă însuși recunoaște în raportul general, „că Expoziția și serbările (— din anul trecut —) nu au putut generaliză un interes viu asupra întinderii vaste a teritoriului locuit de Români® și „că Asociațiunea tocmai în acele rânduri ale societății noastre, a căror înaintare culturală e în statutele sale, — în șirele po- porului dela sate nu dispune decât de un foarte disparent număr de membrii4 — ceea ce dovedește „că esistința șî scopul in»tituțiunii noastre nu sunt încă pe deplin lămurite îna- intea țăranilor noștri4. Și să nu fie cu supărare, contatarea aceasta e destul de tristă pentru activitatea unei instituțiuni culturale, cutn e și Asociațiunea. . . Constatăm însă cu bucurie, că s’a făcut un început, care vredni- j ceste toată lauda. Biblioteca Aso- l i ciațiunii, prelegerile poporale, dă- ruirea de cărți, scrise după price- perea țăranilor, și mai ales hotă- rîrea de a se publica o foaie popo- rală, ne fac să avem celea mai bune nădejdi pentru viitor. Și să sperăm că greșelile trecutului, se vor părăsi și acum, când comitetul < angajează puteri nouă și biroul să pune pe alte base, să zicem mai lucrative, activitatea Asociațiunii, nu se va margini numai în a ridica palate și a contrage datorii, tot pentru centru, ci, se va gândi și la cei dela periferie. Are dreptate raportul general, că „numai prin dovezile continue ale unei activi- tăți intensive în centrele noastre cultu- rale. va puteă da Asociațiunea în- demnuri de muncă despărțămintelor sale4, —* dar când aceste despăr- țăminte sunt tractate așa de sus, și așa de aspru critizate, cum se face în actualul raport, când în sec- țiile științifice literare se numesc de-a valma membrii ■ din Sibiiu, cu i desconsiderarea celor de-afară, când • pentru afaceri, ce privesc Sibiiul, să fac turburărî în comitetul central, Pag. 304. Nr. 39 In doica fondul cultural. «I M române, cari pentru aceea jju fran< spun cnotele lor destinate pentru scopuri de binefacere comitetului Asociațiumi, pentrucft observă, că acelea ar reverii numai asupra unora/ ceea ce nu o doresc. în buna cedință că scrisele noastre vor fi considerate ca eșite din o inimă sinceră și caldă pentru înaintarea Asociațiațiunii și tot așa vor fi conziderate, — salutăm cu toată căldura întrunirea anuală a membrilor ei și-i dorim toată pro- speritatea ! twr Profesorii din Beiuș. Ca priiejalmarelui festival muzical dela București. s’a produs ți coral dela Beinș, de sub conducerea prof. Bușița. secerând a planșe entuziaste. Părân- du-i-se dlui ministru de culte al nostru, eă corul din Beiuș a demonstrat cn piesele cân- tate, aordinat telegrafice cercetare disciplinară. Asupra acestei chestiuni și sub titlul de mai sus ,B-Hirlap“ dela 18 crt. publică nn in- teresant articol, scris fără de Îndoială de dl Jancsd Bepedek. (Articolul nn e iscălit). Reproducem părțile mai însămnate: , Aflăm din izvor setuioficios. că mini- strul de culte a ordinat cercetare severă, spre ă se constata, că ce rol au avut pro- fesorii gimnaziali din Beinș în demonstrația antimagiară ai cărei eroi activi și pasivi an figurat ca membrii ai renniuilor de cântări din Ungaria cu prilejul concertelor ce s’au ținut acum la București. Cercetarea se va ținea negreșit, dar după cum se poate pre- vedea, nu va avea nici un rezultat pozitiv, căci doar lucrul principal, nu e, că ce s’a cântat, ci cu ce inimă, cu ce senti- ______________U N I R E?A-__________________ > ■* amil Și nuaiaș OHBnezeti jfeate să pătrundă în inimi și llrunchi! .Cercetarea peveră și temeipică va con- stata, că daii profesori au mers la București Io calitate de membrii sau conducători ai corului local. Aici an participat la marele concert al corurilor române. Și an cântat de frunză verde și de mierla ce cântă prin păduri. Au mai cântat poate și de Dâmbovița, că-i apă dulce și cine o bea, nu se mai duce. Alăturea de eelealalte coruri au cântat și imnul regal român In onoarea Regelui ro- mân. Era aceasta de altcum ud simplu po- stulat de etichetă, Nu-i nimic antimagiar In lucrul acesta. E doară un cântec, care tăl- măcește credința supușilor locali, ca „Got- ierhaltea bună oară. Chiar și melodia se aseamănă mult cu „Ohdumein Oesterreich Gâ unul sau altul dintre cetățenii României a închinat la vre-un banchet, pentru marele imperiu român dela Nistru pân’ la Tisa, ei nu sunt de vină, căci doară ei nn snnt șefii poliției române. Daeă dl ministru totuși le va da drumul, atunci să le deie drumul și celor 200 învățători, cari Înainte cu o săp- tămână an fost și ei obiectul și eroii aee- loraș sărbătoriri cu prilejui excursiei lor la București. .Pericolul nu residă în faptul, că pro- fesorii dela Beinș an participat, ori au avut eventual nn rol mai provocător în calitate de conducători ai corurilor, cu prilejul ma- relui concert român dela Bucrești. Residă însă în sentimentul politic și de rasă, ai cărei simplă expresinne a fost concertul acesta, căci sentimentul acesta trăiește în inima tuturor profesorilor și învățătorilor ro- mâni din Ungaria, fără nici o escepție. Și daeă sunt escepții, snnt de bună samă mai rare, decât corbii cei albi. N’ar fi așa mare primejdie, dacă sentimentul acesta ar trăi numai în inima profesorilor din Beiuș, sau numai Iu a aedora. cari au luat parte la excursia aceasta. Durere însă, lucra) stă alt feti Dimpotrivă focul daco românismului, al cărui fiaeări s’au înălțat așa de sus cn prilejul concertului din București, arde mai palid și mai slab, tocmai în inima profeso- rilor din Beiuș. Dacă și eelealalte școli medii românești ar fi Iu privința aceasta, ea și cea din Beiuș. primejdia daco-româuumulni n’ar erumpe cu atâta iuțaiă și neastâmpăr. Cel ce cunoaște părerea eercurilor naționaliste ro- mâne. știe, că gimnaziul acesta, din punct de vedere al sentimentului național român e timbrat ca cel mai slab și mai lânced*. Autorul tn doue pasaje următoare își espune meritele personali și activitatea ce a desvoltat-o întru studierea chestiunii ro- mâne. tânguindu-se, că programul său pentru o acțiune contrară tendințelor naționaliste, n’a fost luat în socotință, și apoi continuă: .înainte cu 15 ani sentimentul daco- românismului uu era așa puternic In inteli- gința românească, după cum e astăzi. Ideile și nizuiuțele naționali în literatura din Ro- mânia nu dădeau o directivă așa generală, ca astăzi, după abia un deceniu și jumătate. Scriitorii mai importanți din România, stând în mare parte sub influința curentelor eu- ropene moderne, — francez, rusesc și-ger- man — lucrau mai mult în spirit generai și cosmopolit. Scriitorii și învățații români diu patrie tângiau încă sub direcția înve- chită a principiilor lui Lauriau și Cipariu, fără ca să aivă vre-o înrâurire asupra cuiva. Sforțările lor scoteau cel mult câte un zimbet în pătura mai cultă a cetitorilor, în loc să-i înalțe sau să-t însuflețească. Corpul profe- soral și Invățătoresc, eseteptând pe cei mai tineri, aparținând acestei școale demodate, aproape nici nu erau In contract cu direcția literară și științifică din România, tn timpul acela, cei ee an stat la cârma instrucțiunii FEU1LLET0N. Nelegiuire. — Dacă-i place! — Să se uște pe picioare, omule, și trebue s’o ții în frâu! Unde s’a mai pomenit o așa ticăloșie? Trăește cu Gheorghe doi ani de zile, au uu băiat, ie moare voinicul, Ilie vine acasă dela miliție, și acum hop! să plece Gheorghe în satul. de unde a venit, și să-i ia locul Ilie. Voi ați inebunit, pe cum se vede! Doar nu sunteți păgâni. — Domnule părinte, dar fata s’a iubit cu Ilie și până a nu merge acesta la eă- tane. Și acum s’a deșteptat iar dragostea asta, nevoe mare! — Și dta ai știut de treaba asta când ai cununat pe Nuța? — S’o fi trăznit Dumnezeu! De unde să știu. Dar muerea a știut și n’a zis nimic. Eu aveam alte treburi. Și nn ar fi zis nime că Nuța se mărită silită. Preotul se frământă prin casă, umblă în jurul mesei, se așează pe scaun și iar se ridică. — Voi veți ajunge talpa iadului, s’o știți asta una dela mine. Așa se grijese fetele pâuă-s fete mari? Și nevasta aceea a ta, e o peliță de drac! I-a trebuit avere multă, că n’ați avnt destulă, a oprit drumul flă- căului, când mergea cu șase junei la târg, l-a făcut să vie în casă, să se odihnească, să rămâe peste noapte acolo, ca apoi a doua zi să nn mai plece la târg, ci să se întoarcă acasă, sâ se gate de nuntă! — Ce te uiți așa? Crezi că lumea nu le știe toate aceste mai bine, decât mine? Sâ vă fie rușine, oameni de nimica ce sunteți. Că n’am știut eu atunci farba voastră! Știu că nu-mi în- greunam sufletul cu căsătoria asta mișe- iească! — Dle părinte, Dta nu porți vina. Când ai întrebat pe fată: ,Vrei-l pe Gheorghe?11 A zis: .Vreau!* Putut-ai să cetești vre-o silă în vorba, în ochii ei? Așa-i că n’ai putut! Dar eu ce sâ mă fac părinte, că mi-s’a schimbat casa în iad, de când a venit Ilie din cătane! Gheorghe înjură, își îm- plântă mâna tn părul femeii, s’o lese ple- șuvă nici alta. Și fata aleargă la mine: .Bate-mă tată, omoară-mă tată, junghie-mă, dar pe ticălosul ăsta să nu-1 mai văd la noi în casă!* Și Gheorghe e vânăt de mânie: .Așa, acum îs ticălos, dar atunci când mergeam în treaba mea la târg, ma- mă-ta de ce m’a tras cu sila în casă și în noaptea aceea de ce n’ai durmit, ci ai venit tiptil la mine? Acum îs ticălos, dar doi aui de-arândui nn ți-am fost. Am muncit ca un bon! Acum a venit că ta na și de-odată a Intrat dracn In tine și te face să-mi strigi că-s ticălos!* Și asta să întâmplă tot la doua-trei zile, părinte, de-mi vine par’că une-ori să mă spânzur. Și crezi, că n’o bat? îi mp coastele, auzi dta, îi mp coa- stele! Dar ea scapă din mânile mele și ale lui Gheorghe și aleargă cn mamă-sa în uliță și strigă în gură mare, de adună satul: .Săriți că o omoară! Oameni buni! Nemer- nicii!* Dar atunci cătana ei nu s’arată. Acela vine când vine, prin fundul grădinii. De i-ar fi rămas ciolanele acolo Intre zidu- rile că sar mii or. • Lui Gligor îi curgeau sudorile de pe frunte. Preotul ședea acum pe un seann. gândindu-se. — Bade Gligore, dta știi cum e legea noastră. Dacă s’au cununat odată și nn an fost siliți nici el nici ea, apoi s’a gâtat. Rămân bărbat și femeie până la moarte. De aceea trebue cumpănită așa de bine și din partea copiilor și dintr’a părinților o căsătorie. Dar femeia dtale a lăcomit la bani, fetei i-a fost prea mult să aștepte până va reni Ilie din miliție. Se vede că nu l-a iubit nici pe ăsta, căci dragostea știe să aștepte. Acum ce-i de făcut? Să rămână toate așa în voia și în bătaia lui Dumnezeu. Biserica nu-i va despărți în vecii vecilor, aă vază toți nemernicii, ia ce ajungi, când îți bați joc de celea sfinte. Badea Gligor, sărutând mâna preotului, eși gânditor din casă. Pe drum îi veni așa o ciudă pe sine însuși și o desenrăjare. Ce bărbat e dânsul? In sara aceea, când se opri Gbeorghe mai întâi la ei, trebuia să meargă la stână, că era rândul lui la lapți. Dar n’a putut să trimită pe slugă, că stâna-i departe și trebue să stai și peste noapte acolo, ca să poți aduce și laptele de dimi- neață. Ori dacă s’a dus, de ce nn a tras pe femeie de-o parte și să-i apune sâ fie cu oehii în patra? Gligor se opri în drum, și se lovi de-odată cu palma peste frunte! Cui să-i fi spus să fie cu grije? Femeii? Dar n’a adus ea în casă pe Gheorghe, nu știe el ce plătește Saveta lui? Câte pon- turi i-a făcut până a fost maitineră? Vezi, ce va să zică un bărbat bun! Ba nu!: Un bărbat papălapte și nemernic! Porni apoi mai departe, cnmpănindu-se ca un om beat. De câte-ori și-a dat arama pe față Saveta Nr. 39. O NI REA Pag. 305. magiare, ea născând niznințele românilor ți literatura lor. ar fi putut să devină stăpâni și moralicește și înteiectualieește peste școa- iele roinAoe din țară șt- peste desvoltarea lor cultaraiă. .După un deceniu șî jumătate Insă, relațiile s’au șefii mu st cu totul, tn acest interval tendințele literari, științifice și cui* tu răii s’au reorganiaat Tn spirit național. In c&drul ideilor unitare, atât la noi, cât și In România, Încât chestiunea e astăzi aproape de criză. Astăzi unitatea culturală, intelec- tuală și de sentimente, pe bază națională unitară e așa de puternică Intre Românimea de aci și cea din regat, încât nici speranța cea mai optimistă, nă se mai poate amăgi cn gândul, ca politica instrneții publice ma- giare să mai poată pune mâna pe condu- cerea morală și intelectuală a șeoaielor ro- mâne și a culturei române din patrie. Ce e drept, va puteă să domineze forma, cad- rele esterioare cu ajutorul puterii astrictive a legilor, dar nu va mai putea stăpâni su- fletele. Românimea de aici trăiește numai o viață materială lu statul magiar. Sufle- tește Insă. In dorințe și cu sentimentele tră- iește In regatul român, a cărui putere și strălucire a admirat-o adânc emoționat, aproape fie-care membru al inteligenții ro- mâne dela noi, cu prilejul festivităților es- posiții iubilare. Iar in visurile și In nădej- dile lui trăiește In imperiul daco-român, a cărui imagine plutește asupra marelui con- cert bucureștean. care a unit întreaga rasa românească. Toți Românii, cari au luat parte 1n acest an la serbările naționale din București, s’au reîntors eeaaă cu acest sen- timent In inimă și cn această gândire tr minte. Gândirile și sentimentele nn sunt supuse vani ei și nn pot forma nici macar obiectai concret al cercetărilor disciplinare, și dacă aceasta e adevărat, administrația instrneții publice magiare, prin nesensibili- tatea și ignoranța ei e cel puțin ășa de culpabilă in acest Incru. ca și sentimentele antiinagiare și dacoromâne a profesorilor și învățătorilor români.* Fără comentar! Să predicăm.... *) Despre vestirea cuvântului lui Dum- nezeu voiesc a face pe scurt câteva espuneri, nu ca să recriminez. căci pentru aceasta un suni chemat, nici ca să dau direcție pentru viitor, căci pentru aceasta sum prea slab. Voiesc să relevez faptul însuși, să constat, cât de multe avem de făcut și le-am omis; cât de multe obstacole ue In- cunjoară și suntem indiferenți; ■— iar întru cât Îmi va succede să înlănțuese atențiunea Dvoastre asupra acestor puncte, mi-am ajuns și scopul. Din espunerea faptului însuși, cred eă ne vom alege cel puțin eu convingerea, că foarte multe sunt obiigămintele luate asupra noastră de-odată cu jugul de păstor. — și' apoi eă fie-care vom lua ia inimă, și după puterile noastre ne vom și sili a ne face slugi credincioase în via Domnului. Și dacă nn vom ajunge la mai mult, decât atâta, modestele mele osteneli vor fi deplin recompensate, căci nu am să ascund, acesta a fost scopul conferinței mele. Dumaezeescnl nostru învățător Isus Hristos imediat înainte de înălțarea sa la cer. întocmai ca un testament, a lăsat Apo- stolilor și următorilor lor, porunca:... „mergând învățați!“ Domnul Isus, carele mai *) Conferință ținută In £ adunarea preoțească din protopopiatul Jiului. înainte a zis: „pildă fam dai vouă!B — îhsuși a învățat la toate ocastnnile. A în- vățat în biserică ea prune cn modestie, a sbiciuit cu putere bărbătească mai târziu tbt Iu biserică, pe schimbătorii de bani; a învățat la nnută, a învățat, cum am zice în adunare politfdă. când î-au ispitit cărturarii: „cade-să a da dojdie împăratului, sau ba?* â învățat fiind chemat ca oaspe în casa lui Lazar, când face atentă pe Marta: „Marto. Marto, te silești .... ci nn lucru trebuiește!* a învățat pe mare în corabie, a învățat în pustie, cu un cuvânt în tot locul și la toate ocasiunile. Urmând această pildă a Domnului, preotul nn să poate subtrage de a învăță totdeauna, eăei pe cum învățătorul în școală Introduce și atrage pe prunci prin cuvinte, astfel și preotul prin graiul vin își formează pruncii săi sufletești „ Verba moveni .... și numai după aceea urmează pildele. Acest obligâment deopotrivă apasă umerii fie-cărui preot învățat, ori mai puțin învățat, un este alegere, căci fie-care preot de-odată cu darul preoției primește și un ajutor puternic con- lucrarea Spiritului Sf.:... , „eu cu vai sunt* Această conlucrare îl ajută pe preot ca fiește carele, după talantul primit, să vestea- scă adevărul, nu cn profunde aparate știin- țifice. ci In mod simplu, pe cum simplă de înțeles este și credința noastră. — doară parva sapientia regitnr mundus! Nime nu să poate escusa cu lipsa de obiecte; acestea atâtea sunt și așa <1$ varii, cât nn să pot eshauria nici odată. In anul treent să ventilase în foaia „Unirea* tema de discuție: Ce ne trebuiesc preoți, ori mi- siuni? Unul dintre preoți riscase afirmarea, eumcă în biserica noastră fiind întocmit astfel ritul, încât în graiul poporului, la în- deplinirea funcțiunilor, să tâlcuiese toate adevărurile de credință, — nu ar fi tșa de lui, și iată acum gura ei și a fetei tot l-au făcut, să meargă pentrn a patra oară la popa, să ceară despărțirea. Și l-a făcut să creadă, că fetei li drag și acum de Ilie, de cătana. și s’o spue asta și popii. Ei dar părintele nu e orb ca el, vezi cam a descusut lucrul. Fata lui e o ticăloasă, fe- meie-s’a e o peliță de drac! Acasă, plin de cindă și de mânie nu a spus nici o vorbă femeilor. Dar când de cătră sara, a întâlnit pe fată singură în curte, i-a zis scurt: „De nu te astâmperi. îți sucesc grumazii, ca la un puia de vrabie!* Fata se îngrozi de ochii lui Gligor și trei săptămâni n’a mai cutezat să schimbe o vorbă cu Ilie. Era în toiul seeerii și Gheorghe în munca aprigă nu mai lua atâta sama femeii. Gândurile lui par’că se mai înseninară acum. Gligor muncea cu ei alături, dar despre femei nu vorbeau, nici despre cătană. Când au început să care grâul greu, au croit un stog larg, că era grâu mult. Roata uriașă, galbină, era de jumătate înălțată, când cerul prinse a ae întuneca de-odată. Norii se grămădiau. sugrumându-se prin văzduh, și bice de foc plesneau unde și unde pe sub norii vineți. Moșia nu era departe, dar lui Gligor i-se păreâ că nn mai gată de în- cărcat carul ăsta până-i lumea. Curgeau sudorile pe el, ști de părea că l-ai scăldat. Cămașa i-se lipi de spate udă, de o puteai stoarce. Când să ese din miriști carul, snopii strinși sub sul se ridicară înburzoiați la capete, gata să se desprindă: un vânt aprig, o furtună, sa dcsUnțui de-odntii du- când lepedeie mari de prpv «fire norii vi- neți. Fulgerile tăiau; plesnead prin hori, și din când în când se desfundau, ca o batjocură răutăcioasă, hohote înfundate de tunet. Stropii mari, grei, izbiră întâi rar, duși de vânt, apoi repede, prinsă a vărsa cu găleata. Și vântul urla, fluera prin carul de grâu, și Iniepța ploaia cu putere. Așa un vânt rece, rar s’a mai pomenit în secere, pârei răsufletul de mănie a norilor. Gligor diu ziua aceea n’a mai fost om. înferbântat peste măsură, ud de sudori, vântul rece și ploaia îi pătrunseră până în măduva oaselor. întâi n’a simțit nimic, dar de cătră sură îl luară dureri eu junghiuri adânci, și nu s’a mai sculat din pat pâuă după ziua Crăcii, când l-au dus în groapă. După moartea lui, Ilie, cătana era tot mai cutezător, până ce odată în puterea nopții pătrunse în casă cu neamuri de-a lui. legară pe Gheorghe fedeleș și-l duseră Intre hotară. Din dimineața aceea. Ilie se făch stăpân în casa lui Gligor. Tânguirile fe- meilor încetară deocamdată, ca să înceapă peste câteva luni și mai cumplit. Că Ilie ăsta s’a făcut na prăpădit măre, de când a fost cătană. Ii trebuia ÎUTr’una bani pe tabac, ziua și pachetul, hani pe vinars, ziua și litrul, une-ori și mai mult. Femeile se văitau, îl rugau cu larimi în ochi, Ilie așă, Ilie pe dincolea! Aș, ți-ai găvitl Slo- bozi șivoaie groase de fum pe amândouă nările, și striga la ele militărește: „Riik-verț marșșl* și femeile tăceau ca pământul. Cine să cuteze să nfai zică ceva! Au avut pâră îndelungată cu Gheorghe pentru averea în capete de vite, ce o aduse el api. și din moșia lui Gligor se vând a treia parte la licitare. ea să se poată plăti cețoase junei, qmbria iui Gheorghe pe doiatii de Zi te. Se desprimăvăra șr toate plugurile răsturnau brazde negre, strălucitoare, umede. Hotarul chema afară cu ciocârliile și cu văzduhul său înalt, albastru. Numai plugul lui Gligor își gelea stăpânul și ruginea mai departe sub șoprn. Ilie apucase în sat la cinste, era între jurați, și nu puteă să-și lase slujba. Șt:a scrisoare, nevoie mare, șt era vecinie cu nn notiț cu cernsâ în bu- zunar. In crișmă se abătea așa numai ea din slujbă. Scria vre-o carte în țară pentrn o femeie năcăjită, care nu și-a mai văzut feciorul de cinci ani de zile, mai fuma o țigară, mai trăgea la măsea o țuică donă. Iar erișmărița, o mărgineancă a dracului, albă și sprintenă, îi trăgea eu ochiul. Cucuruzul cu săpatul sta bine: l-a dat juratu Ilie în parte. Fânul poate rămânea iarbă, până va crește și otava, să tae fot odată, să uu facă cheitueli zădarnice. Iar diu holdă, ce să mai secere, că o năpădii-o buruiană; măzărichea, de numai câte un spic se mai iveȘte, unde și unde. Va pune cosași și aici. Femeile, mai ales Saveța. cu gura iar ia el. că omule așa. că omule pe din colea, că așa s’or calici îu doi-trei ani. Juratul Ilie slobozea fum gros pe nări, își îndesa notițul în buzunar, și comandă: „Femeie: Rfic-verț-marșș!* Și pornia iar în sat, în slujbă, și să mai vadă cât de al dracului știe trage mărgineanca aceea, erișmărița, cu ochiul. Nota nu se prea mesteca acum în țrebi. Palidă, ca vai de capul ei. tutr’altă stare,' își aștepta ceăstri. Ochii i-se umeziau câte-odată ca ja. uu gând iuminos. apoi ră- mâneau din nou fără nici o dorință, fără așteptare. Pag. 306. UNIREA Nr. 39. necesară predica. Ea lasă cutez a afirma, ci chiar pentru-ci funcțiunile sunt in limba poporului, este lipsă cu mult mai mare a predica și a espune înțălesul acelora. Dvoastră toți împreună cu mine știți, ce rece și indiferent este poporul, când îndeplinim câte o funcțiune «aeră?! Câți dintre cre- dincioși să roagă cn evlavie sub sf. liturgie ? Au nn unul inoțăește de somn, altul să mișcă într’o parte și alta, altul Iși face de lucru pe la lumini, pe la cădelniță ș. a. Sau bună-oarâ la o sfințire de casă. Preotul începe ceremonia; cei din casă în loc de a să ruga cn toții într’un gând cn preotul. — unul aleargă să pună masa, altul caută după ale mâncării, altul după beutură, — toate lucruri accidentale; — în cele mai multe cazuri rămâne preotul aproape singur, — abia dacă se arată toți căsenii la stropirea eu apă. Și așa șe întâmplă și la alte funcțiuni: botez, cununii, înmor- mântări etc. Toate acestea, dacă poporul ar fi învățat și luminat despre sfințenia ac- tului s’ar pnteâ evita. Bine înțeles, că eu atu atins aici numai espltearea formelor, cari încă ar aduce mare folos, dacă s’ar înțelege, cu nespus mai mult însă, ar ajuta, tâlcairea articliior înșiși de credință. Poporul chiar pentru-că aude totdeauna aceleași rugăciuni, și vede aceleași forme, rămâne indiferent. Este în firea omului, că să răpește de farmecul novității. Adevărul credinței și formele sunt aceleași nestrămu- tate. dacă însă le tâlcuim din punctul acesta, ori eeia de vedere, devin noi, curiositatea crește, interesul se potențiazâ. atențiunea se deșteaptă, lucrează intelectul, iar pietatea se scoboară în inimă. Dacă s’ar esplica cât de adese-ori, ce este sf. liturgie? ce însemnează: „cu pace Domnului să ne rugăm ?“ dacă ar ști poporul că eșirea cn Evangelia înseamnă arătarea Dini în mijlocul învățăceilor după Înviere, Când a fost de i-a sosit ceasul, moașa Dochița țipă speriată, apoi înfășară repede în cârpe pe noul născut. acoperindu-l. Când isprăvi și eși pe ușe, se întoarse și zise cu g.na tremurat: „Să nn desvăliți copilul — câ-i băiat — până voiu veni iar, să nu se răcească!* Juratu Ilie nu era acasă, era dus în slujbă prin sat. Când a sosit, băut de ju- mătate. trebuia să vază copilul. Saveta i-se puse în drum. „Nu-i slobod încă. A zis moașa să nu-1 desvălim.* Dar el, în- desându-și notițul în buzunar, se răsti: „Femee! Riik-verț-marșș!* O dădh în lă- turi. merse în casă, și se apucă se desfacă băiatul din cârpe. Dar nu izbutea, ci-1 tot rostogolea numai pe păcel. Saveta văzu că trebue să i-1 are te, și el cum 11 tot în- vârte, numai îl va înăduși. Așadar să despăture ea cârpele: „Aș- teaptă Ilie. li desvăiui eu. Nici mama n’a văzut încă odorul.“ îl luă pe brațe și merse cu el înaintea patului, unde sta bol- nava. Și începil să-l desvălue. „Ab! Dumnezeule!“ Și toți trei rămaseră cu ochii zgâiți de groază la arătarea din cârpe. 0 bucată de carne fără formă, cu trei degete la umeri, fără mâni, cu picioarele crescute la olaltă. și pentru aceea „cu înțelepciune dreaptă să ne închinăm și să cădem la Hristos!* Cât de pătrunși ar rămânea credincioșii, dacă ar înțelege căutarea Cberovicului despre care sum convins că nici din o su:ă unul nu este în stare să li străbată înțelesul mistic?! Cântările noastre liturgice sunt toate traduceri dfn grecească și slavonă, Unele sunt traduse ad literam. și așa puțin Înțelese. Așa ca să rămân la ■ esțtaplul de mai sus: Cherovicul. ea să străbatem ade- văratul senz. — ar trebui să se înceapă: Noi carii acum, (adecă când preotul îndeplinește acea funcțiune) închipuim pe Cherovimi etc. Câți îl cânta fără a reflecta la înțelesul mistic, cel muit. dacă iși bat capul să îl cânte ne o melodie armonioasă. Multe dintre adevăruri fără esulicare sunt chiar neînțelese. Așa ea să rămân la Cele mai comune, cari conform împrejură- rilor noastre ne obvin mai adese ori. Bună- oară slujba sfeștaniei. Cetim apostolul: .... „Fraților cela ee sfințește și ceea ce să sfințesc, dintru unul sunt toți.41 Ciue este cela ce sfințește') cine sunt cei ce să sfințesc? pentru ce sunt toți frați dintr’unul ? Aici nici unul diu credincioșii noștri nu va înțelege, ce i-se cetește, cu toate că i-se spune în limba iui. — dacă nu cumva îi vom esplica contextul, eă sf. Pavel a scris epistola aceasta cătră Evrei, ea să ie arete, că aceia, care sfințește — adecă Isus Hri- stos — și cei ce să sfințesc prin darul Lui, adecă credincioșii — din unul suut. adecă din nn părinte comun Avram, și pentru aceea sunt frați! Chemarea nreotului este, ca locțiitor și trimes al Domnului Isus. să continue ne pământ acea operă a răscumpărării, pe carea a lneepnt,-p (Mântuitorul,. O mărturi- sește Dl Hristos însuși, când a zis cătră cei dintâi preoți ai săi, cătră Apostoli: „Pe cum m’a trimis pe mine latm, și eu La câte-va săptămâni după asta patru părechi. ce trâirâ neeununați, primeau în biserică binecuvântarea preotului. După slujbă un străin întrebă de părintele, că ce belșug a fost cel de azi. „N’a fost belșug dle. dar iată cum stăm*, și li spuse ce arătare s’a ivit aci ia ei în sat. Apoi adause: „Așa-s românii noștri, — har Dlui câ numai pe unele lo- curi, — trăesc ca dobitoacele, le poți toca mereu ia ureche învățăturile creștinești, că nu te ascultă. Ei așteaptă ca Dumnezeu, să fac minuni!* 7. Agărbiceanu* ________ Cărți poștale ilustrate, G cu vederi din Bla|, Bucata 6 fileri. — Suta & Cor. franco. oă trimit pe voi.* Pe cum m’a trimis pe- mine Tatăl pentru mântuirea oamenilor,, și eu vă trimit pe voi. pentru continuarea lucrării începute de mine. Dl Hristos. pentrn aceea a venit pe pământ, ca să mântuiească pe oameni prin adevăr și dar. „ Căci legea s'a dat prin Moise, iar darul și adevărul prin Isus Hristos* adevărul pentru luminarea oamenilor, iar darul pentru sfințire și întărire. Prin urmare preotul trebue să vestească întâiu adevărul, și numai după aceea să servească mijloacele darului. Acesta este dreptul și tot odaia și da- torința preotului. Numai el este îndreptățit a vesti cuvântul lui Dumnezeu dar așa. că între vesti și a nu vesti, tiu este îndreptățit a alege; el trebue să vestească evaugelia, căci sf. Pavel aitfel grăiește despre dato- rința lui: „Dacă vestesc evangeiia, nu-i mă- rirea tnea. pentru-că datorința mă silește; și ttai mie, dacă nu vestesc evangeiia*. Și această datorință este continuă, du înecată nici odată, necum neșters este și caracterul preoțesc, primit prin punerea mâ- nilor; prin urmare preotul este îndatorat a vesti cuvântul lui Dumnezeu totdemna și în tot locul, unde și când îi stă în pitințâ. Pentru aceea admoniară sf. Pavel pe Ti- motei: „înaintea lui Dumnezeu și Uita Hri- Btos. carele judecă pe cei vii și pe cei morți rugând, te rog pe împărăția și venirea lui: vestește cuvântul, stăi de-asupra, cu vreme și fără vreme, îndeamnă, roagă, dojenește, j —■ cu răbdare și știință.* (Va urmă.) Mimarea Asociațiunii la Brașov. — raport specia] al „Unirii*. — Membrii comitetului central an sosit la Brașov Joi cu trenul de 2 oare. Au fost așteptați la gară de comitetul despărțămân- tului Brașov și de comitetul aranjator Ia cari s’au alăturat număros public. Din Sibiiu au venit Dnii Cosma, Papiu, Ivan și Bea, Prezidentul Șulnțu fiind reconvales- cent, n’a venit, astfel adunarea generală va fi condusă de dnui vieeprezident Bârsana Andreiu. împreună cu comitetul au mai sosit deputății noștri Dr. Mibali și Dr. Vajda, apoi venerabilul Gheorghe Pop de Bășești Al. Pop, jude de tablă, Baia. Dr. Proca Tăsiăuanu. Păcățianu, Sibiiu, și mai multe doamne. Frumosul convoiu de trăsuri a mers până la gimnaziul român unde dnul prof. Bogdan, seer. desp. a salutat comitetul cu calde cuvinte. A răspuns Ivan, mulțămind de primire. Cu trenurile de după prânz și noaptea au soșit număroși oaspeți. Am remarcat pe gen, Groza cu familia, îorga, Sextil Puș- căria, dep. Damian, Dr. Șerban. Dr. Marcu, can. prof. Precup Lăpădat Orăștie și Bu- curești, Ungurean Timișoara, Boer. Lccbința adv. Dr. Brâu (Teaca) preotul Zehan, Dr Boilă, adv. în (Dicio-Sâmărtin), Dr. Cornel Pop, (Oradea-mare), prot. Domșa (Orăștie)i prof. Bogdan, prot. Câmpian. Săcuime, V. | Radu, prot. Domide. Dr. Linul. Iernea. Cbo Cei ce vizitează Expoziția generală din București, să nu intrelase a cerceta și arul cu b e r e“ al fraților M I H C E A din fața palatului poștelor, vor află: o bere neîntrecut de bună, mâncări gustuoase și dragoste frățească ~ ' ... ------ je compatrioți j . i/-?— Nr 39. UNIREA Pag. 307 makoz, Ăgârbicean. prof. Evoleeanu, S-ta Iiturgie a fost celebrați de prot. Voina și Dr. Saftu. a cântat foarte frumos chcrul mixt a bisericei sf. Nieniae. La masa jurnaliștilor A. Paul (Gazeta). Păcățian (Telegraful) Braniște (Drapelul). Barbul (Romântil-Cleveland America), Ședința ee ține 1n sala festivă a gim- nazialni românesc decorată eu verdeață și cu tablourile fundatorilor și binefăcătorilor gimnaziului. Sala e plină de inteligința română de pretuiiudenea, galeria rezervată damelor, era plină. La masa prezidială erau Bârsanu. vice-prez. Cosma. Papin. Lemenyi Bec, Ivan, Tâslăuan, și Vătășan. La ll'/i se deschide ședința prin un călduros discurs a dlui Bârsanu. vice-preș. comitetului centrai. Dsa face o frumoasă reprivire asupra celor doue adunări gene- rale ținute la Brașov, și special asupra primei adunări, reproducând pasajii din măiastră descriere alui Odobescu. Răspunde apoi la întrebare dacă Aso- ciațiunea a răspuns la așteptările, ma- rilor bărbați ai noștri, prezeuți la adunrea L. ținută la Brașov. Constată că s’a făcut progres literar in literatura frumoasă, dar nu a celei științifice, ca bună oară cercetă- [ rile serioase ale iui Cipartu și eu celea isto- | riee ale lui Barițiu " ' J Terminând dsa face ud călduros apel cătră inteligiuță ea să se apropie de popor. „Sa ne apropiem cât mai mult de omul de popor, să căutam a-i cunaște firea și aple- cările. să-l luminăm cu toate mij oaceie cul- turii moderne, să-i ușuram năcazurile și să-l îmbărbătăm. Să-I legăm de noi eu lanțul puternic al culturii naționale, și astfel să facem din întreg poporul nostru o cetate tare, care să fie în stare a rezista la orice atac. Lucrând astfel cu stăruință sub stin- dardul Asociațiunii, care poartă deviza: lite- ratura și cultura poporului român, ne facem numai o datorie cătră noi îuși-ne, șl dăm dovadă, eă suntem nu popor conțtiu de sine și vrednic de vieațâ". Avâud deplină nădejde eă vom și lucra astfel fiecare pentru sine și toți Împreună și așa vom împlini așteptările înaintașilor noștri, cari au întemeiat „Asociațiunea" euaparințe așa mari, — declar adunarea generală de deschisă. . Vii și îndelungi ovaținni an acoperit cuvântarea dlui Bârsan. După dsa iea cuvântul dr. Saftu, care în numele Brașovenilor salută pe toți cei prezenți. Directorul Onițiu salută Asociați- unea în numele societății de teatru. Prezidentul mulțumește amândoror vor- biri pentru salutul adresat. Să Invită delegații deapărțămintelor să se prezinte. Prezidiul dorește ca la viitoarele adunări să fie prezente toate despărțăminteie. Să cetește o scrisoare a dlui Moes.onyi prezidentul de onoare, care ineinuâ că din cauza morbului nu poate veni. Urmează te- legrame din Viena, Sibiiu, Bistrița. Deva, Șimieu și Năsăud. Raportul să consideră de cetit, îu co- misii să aleg: I. George Pop de Băsești. Deputatul Vasiie Dămian. Goldiș, Saftu, dr. Cosma. i i i ..... Cautați la Sinaia II. Dr. Mihail. dr. Comșa, Lăpădatu. III. Prof. Petrovici; Pticn, Vătăsam Membru fundator s’a făcut dl jude P. Pop și Popa din Dumbrăn. Se prezintă doue propuneri a protnlui Boca, pentrn studiarea portului național, și a preotului Tatu (Chicbiddeal) pentrn aju- torarea preoților și învățătorilor, cari fre- cucntează cursurile economice. Amândouă propunerile se predau comisii. Houtăți. Intru mărirea lui Dumnezeu. Dl Nicolae Olar uin Cndjir. întreprinzător în Petros, a cumpărat nn rând complet de ves- minte bisericești minunat de frumoase, ln preț de 180 cor., pentru care faptă marini- moasă i-să aduce Știm, donator din partea subscrisului în numele său și al curatora- tului bisericesc, pecum și a tuturor nopore- nilor din Petro* multămitele noastre ferbinți. Bunul Dumnezeu să-i răsplătească fapta creștinească cu bogatele și frumoasele da- ruri cerești. Petros. la 19 August 1906. îu numele curatoratului biser. — loan Bora, parohul Petroaului. — D nunul Vasiie Murășan proprietar Iu Chechiș și cassar la „Săiăgiaua*. Jibou, — lutru amiutirea părintelui D-sale Georgiu Murășan, a binevoit a doua pe sama bise- ricei diu loc o cădelniță frumoasă de argint de chină, pentru care primească și pe acea- stă cale mulțămită cea mai ferbime. Dum- nezeu să-i răHoiăteaaci din darurile sale cele bogate. Chechiș. 6 Sept. 1906. — Dem. Murășan, adm. parohial. t Aurelia de Jur ca n. br. Pop;. Din Sir-Uâa vine trista veste deswre moartea distinsei doamne Aurelia de Jurea. lată ce ni-se scrie: „Satul ‘bel mai frumos și nliu de o adevărată putere românească Sa- rasăul din Maramurăș, s’a îuvălit în mare jele, pentru-eă în 16 Sept, s’a mutat la odihnă vecinieă. mama bisericei noastre, inima și suflatul românismului din Mara- marăș și jur, Ilds:ra Doamnă baroneasă Aurelia Jurca n. Popp, nobila mlădiță a fericitului cândva br Vasiliu Popp. preșe- dinte de șeuat ia curia reg. din Pesta. Dânsa a fost o rază din soare, trimisă din ceriu, ca să aprindă din nou jeratecul, ce-1 aeonerea cenușa anilor vitreji a uitării de neam! a fost un apostol al nea- mului său, o adevărată Luereție, mama Gra- ciior! în casa sa, și saloanele sale n’a avut loc altă iimbâ, decât frumosul nostru graiu românesc, de puterea vorbelor ei s’a i însuflețit mic și mare, chiar și străinii pentrn ținuta-i bărbătească o respectau foarte mult, i înmormântarea s’a făcut cn pompă, de care vrednică a fost. A fost de față și neobositul nostru Părinte. Eseelența Sa Mitropolitul Dr. Victor Mihdlyi de Apșa, care, însoțit de profesorul de cântări bisericești, proto- popul onorar Aron Papiu, a grăbit să verse balsamul mângâierii pe ranele sângerânde a celor adânc întristați. Au slujit 12 preoți, în frunte cu vicariul Ut Budu din Sighet, care a ținut și vorbirea funebrală, seoțind în relief frumoasele virtuți ale renansatei. ca soție, mamă și româncă. Apoi carul mortuar, tras de patru cai, și acoperit de mulțimea coroanelor, a plecat eătră cimitir, însoțit de sute de oameni, veniți din celea mai îndepărtate ținuturi. La marginea mor- mormântnlui ne-am rugat cu toții, ca: în locul neuitatei si scumpei noastre defuncte, să ne reureze de sus un alt soare pentru poporul român nemângăiat." — I. I. Pane. — Adresăm și din a noastră parte celea mai adânc, simtite compătimiri îndureratei familii. . Odihnească în pace / Sfințire de biserică. Guratoratul bise- ricei gr.-eat. din Sjutor in distr. protopo- pebe al Atmașului. învită la consacrarea nou ziditei biserici’gr.-cat. ce se va serba la 30 Sept. n. 1906 După actul consacrării va urma prânz comun și seara inteligința ro- mână de pe valea Aimașulni. aranjază pe- trecere în favorul nou ziditei biserici gr.-cat. Hymen. Vasiie Hossu, teolog abs. și Sofia Murășan, logodiți. Pribi Iești, 10 Sept 1906. — Varvara Partene și Iulian Ciârba, cleric absolut, anunță cununia lor. ce se va celebra Duminecă în 30 Septemvrie u. a.c. la 4 oare d. m. în biserica gr.-cat. din Maier. Știri literare. „Musa română" nrl 7. a aoărut zilele acestea cn un variat cuprins: Fresco, o frumoasă improvizație a prof. Mu- rășanu, doue doine poporale, culese și aran- jate pe violină de P. Pipoș. apoi un cântec poporal din Basarabia de Teodorescu și „Cuvine-se cu adevărat" pe glas 8 de Ana- ștasescu. — „Amicul tinerimei" de sub di- recția dini I. Moisil, nrl 6. și 7. continuă a fi cea mai prețioasă revistă pentru tine- rimea școlară. Abonamentul anual 4 cor. Dela societatea meseriașilor noștri. S’au înscris ca membrii ajutători: Dr. Gavril Tripon, advocat în Bistriță, cu 2 cor. și Romul Ramonțan, preot In Mărgău, cu 1 eor — Primească mulțumirile comitetului. Mulțămită publică. Cu ocasiunea pe- trecerii de vară, ce s’a ținut în 12 August a. c. în Armeni, au sunrasolvit următorii domni: Aurel Bratu. profesor 4 cor., Oprea Popa, proprietar și Moise Opriș. câte 3 cor. Vasilie Spătar, preot. loan Dordea, preot, Salamon Samu. notar și Tdth Jdzsef. me- chanic, câte 2 cor. N. Mărginean 1 cor. 60 fii. Virgil Staneiu. preot. loan Neamțiu, proprietar. Vasilie Bratu. teolog abs., Vasilie Oltean, abs. de com. câte 1 cor. și Aurel Oltean, învățător 40 fii. Venitul curat de 28 cor. 50 fii. a fost destinat în favorul ambelor biserici din loc. Comitetul aran- jator aduce susamintiților domni mulțămită. „&esetzlich gaschutzV. tn campania asta „grozavă" pornită de cei cu tulipanul contra a tot. ce e product austriac, remarcăm următoarea frumoasă păcăleală, de care de altcum au să sufere ia tot pasul vitejii „tnlinantoși*. Istoria aceasta o scoatem din o foaie ungurească, căruia îi revine deei și responsabilitatea. Zice adecă, că la Kecs- kemet, eu prilejul desvălirii statuei lui Kos- suth, nn patriot cerea ceva prin vitrinele prăvălielor, ca să ieie drept amintire. Și aievea a și aflat într’un loc niște cuțitașe „tulipan" veritabile, adecă produse ungu- rești. Erau și frumoase pe o parte a plă- selelor era o reproducție în relief a statuei deâvălite. „Bravo! își zieea omul nostru, iată un lucru original unguresc! Cât de mare i-a fost însă mirarea, când ajungând acasă și desfătâudu-se în privirea statuei lui Kossuth observă pe tăișul cuțitașului cunoscuta frasă „gesetzlieh gesehutzt". Va se zică tot era importată de airea! Posta Redacțiunii. V. Jl Scrisele DTale așa cum ni-le-ai trimis n'au putut fi publicate. E de lipsă mai intâiu o trac- tate mai generală a chestiune), ți numai după aceea trecerea la amănunte. A. K Binevoiți a vă agresa la direcțiunea In- ternatului de fetițe, Blaj; de unde ve-ți pruni infor- mații ie ce doriți. X P. Lipsind câteva zile de acasă, numai ln săptămâna viitoare voi o putea să răspund la scrisoa- rea trimisă. Rog puțină răbdare. W* HOTELUL BOULEVARD -W a dlui LAZAR ALBU, originar din Ardeal. — Odăi elegante, mâncări gustuoase, beuturi bune, prețuri convenabile. Pag. 308. UNIREA Nr. 39. PARTE Spiritismul. (Continuare.) 5. O altă dogmă a spiritiștilor e despre natura omului. Omul, după credințele spiritiste, nu ar fi un animal rațional, ci un spirit îmbrăcat tn perispirit, și amândouă îmbrăcate In trupul pă- mântesc. Trupul se putrezește. De altcum el nici n’ar fi servit decât numai de locaș al spiritului și al perispiritului pe timpul ihcamațiunii. După desincarnare, spiritul desincamat rămâne și pe mai departe împreună cu Învelișul său, cu perispiritul (un corp fluidic, chip al formei omenești). Dară spiritul acesta nu e nematerial. „Când se zice că spiritul e nematerial, aceasta trebue să se Înțeleagă în sens relativ, iar nu absolut, pentrucă nemateria- litatea absolută ar fi nimica". *) „Clopoțelul lui Lombroso, armo- nicul lui Crookes, florile lui Wallaee, tiparele lui Zbllner, și atâtea altele, pe cari le trecem cu vederea, sunt niște fenomene spiritiste fără nici o suggestiune, dar dovedind într’un chip pipăit materia- litatea spiritelor, o materialitate neajunsă In principiu pentru sim- țurile noastre cele pământești, insă putând a deveni văzută, și chiar pipăită, când îi vine în ajutor fluidul unui puternic medium special, adecă ceea ce se numește „medium â materialisations". ’) Spirite de acestea desincarnate sunt pretutindenia: toate stelele și pământul întreg e plin de ele. „Spiritele constitue lumea nevăzută: ele sunt pretutindenea; spațurile sunt pline până in in- finit; sunt și în jurul nostru, cu cari stăm în legătură",4) „Eu cred, că există în spaț un număr infinit de lumi, locuite de ființe cu- getătoare, supuse ca și noi legii progresului universal și infinit, care conduce Ia Dumnezeu". *) Hipoteza aceasta: că și pe ceilalți planeți ai universului, și pe stele, încă ar fi ființe înțelegătoare, nu e în contra credinței creștine; greșala spiritiștilor stă într’aceea, că jac din ea un ar- ticol de credință, fără să fie dovedită existința faptică a lumilor acestora pline de ființe înțelegătoare. Hipoteza aceasta a fost sus- ținută de vestitul astronom Flammarion, spiritist și el până In 1899. 6. O altă dogmă a lor este metempsicoza sau „reincarnațiu- nile" spiritelor. „Eu cred", zice formula de credință propusă tn congresul spiritist internațional din 1889, „eu cred în pluralitatea existințelor sufletului, ori mai bine zis, tn incarnațiunea succesivă a spiritului în lumi potrivite stării de superioritate ori de inferio- ritate, în carea se află spiritul; el se suie în forma aceasta pe scara, carea merge în infinit pe calea perfecțiunii. Eu cred așadară, că toate spiritele pot să aibă un număr infinit de incarnațiuni tn una și aceeaș lume, pentru expiarea păcatelor, pentru perfecțio- narea ori pentru curățirea lor". Din metempsicoza aceasta ur- mează de sine nimicirea individului. Căci tn cazul acela, eu, drept vorbind, n’aș fi cine mă țin că aș fi, ci un altul, fiindcă spiritul meu a fost ai cutăruia și cutăruia, și va fi iarăși al altuia, cine știe al cui; ba el s’ar putea îutrupă chiar și într’un animal. De aceea și zic spiritiștii Kardeciani, că: „Sufletul omului e un spirit incarnat . . . spiritele incarnate constitue omenimea".B) De aci ur- mează, că omul nici când nu se poate încrede în descoperirea spiritelor, cheme-se ele chiar și spirite superioare, spre pildă: spi- ritul sfântului Paul, al sfântului Augustin, etc.; pentrucă deși spi- ritele acestea au lost odinioară spirite elevate, totuși au putut să scapete cu timpul și să se reincarneze într’o ființă mai de jos. 7. Alte spirite superioare apoi au zis, că spiritele n’ar fi create de Dumnezău, cum descoperiră altele; ci că ar fi deodată cu Dumnezău. Unele spirite se mărturisesc materialiste; altele panteiste. Dar învățăturile acestea încă n’au ajuns să fie dogme, ci sunt numai descoperiri, până acum nedefinite. Acestea sunt dogmele spiritiștilor, cari țin cu Allan Kardec. Morala lor consistă mai mult într’o împintenare la lucru, ca omul să se perfecționeze; și în iubirea deaproapelui. Sunt și aci, în par- tea morală, învățături contrare religiunei creștine, deși nn se îm- potrivesc într’un mod așa de vădit, ca cele dogmatice. SCUNT1F1CA-L1TERARA. Nu țin însă toți spiritiștii dogmele acestea. Căci deja dela în- ceput s'a format o schismă in sinul lor: schisma ocultiștilor. Aceșia nu voiau și nu voiesc să admită învățătura despre perispirit, și în locul ei an introdus cele trei părți ale sufletului: energia vitală, corpul astral și spiritul. Și, pe când la spiritiștii Kardeciani peri- spiritul nu se desparte niciodată de spirit, pe atunci la spiritiștii ocultiști spiritul se tot curăță de corpul astral și se desmateriali- zează până când în fine se confundă cu Brahma, de unde a și plecat, ori se nimicește în Nirvana. „Spiritiștii", zice ocultistul Papusf) „admit că spiritul totdeauna rămâne învălit în perispirit; ocultiștii propovăduesc, că spiritul se desface pe încetul de perispirit". O altă schismă a fost și este cu privire la metempsicoză, pe carea o admit Kardeciștii, dar o neagă spiritiștii din Anglia și cei din America nordică. înțelegere între ei nu poate fi, pentrucă și unii și alții și-au luat învățăturile din descoperirile spiritelor supe- rioare. De aitcum spiritele acestea superioare vorbesc totdeauna după gustul credincioșilor: celor ce vreau mai multe întrupări, le descoper metempsicoza; celor ce se Indestulesc cu o singură vieață, le spun că numai una este; catolicilor le vorbesc despre exercițiile de pietate catolice; în prezența protestanților dau în biserica ca- tolică, și mai cu samă în papa și preoțime. Francezilor le vorbiau despre politică; mormonilor despre comuniunea muierilor, etc., fiecăruia după gustul său.4) A r t i cl u I VIII. Natura cauzei dela fenomenele spiritiste. Cauza fenomenelor spiritiste e inteligentă. Adevărul acesta, după cele zise până acum, nu mai trebue dovedit. Cauza aceasta inteligentă însă este: 1. Mincinoasă. Martor ne este despre aceasta nesuspectul Allan Kardec, în cartea M^diums. El ne spune, că între spirite, cele mai multe sunt ușuratice. „Spiritele acestea ușuratice răsar de pretotindenea, și cearcă toate ocaziunile să ne vorbească; dara adevărul e gândul lor cel mai de pe uimă; și de aceea simțesc o plăcere răutăcioasă in a înșela pe cei ce au slăbiciunea, și câte odată presumpțiunea, să creadă cuvintelor lor". Dar nu ne putem încrede nici In comunicările spiritelor serioase, pentrucă: „Spiritele serioase, zice tot el, nu sunt pe o formă de luminate, nu cunosc o mulțime de lucruri, cu privire la cari se pot înșela. De aceea spiritele cu adevărat superioare ne recomândă totdeauna să supunem comunicările spiritelor unei controle a minții și unei critice severe". Și aceasta cu atât mai vârtos trebue s’o facem, fiindcă se capătă j și răspunsuri serioase și în acelaș timp talse, „pentrucă sunt spi- rite îndrăznețe și false, cari, sub aparința seriozității, se silesc să iasă Ia suprafață cu ideile lor false și cu sistemele cele mai absurde, Și, ca să-și câștige mai multă incredere și auctoritate, nu se sfiesc să se recomande de spirite foarte respectate și venerate. Acesta este unul din vârtejurile cele mai primejdioase".3) Ba până acolo merg spiritele, de chemând pe unul, ți-se prezentă un altul. Se în- tâmplă chiar și aceea, că chemând un spirit superior, ți-se pre- zintă spiritul unui animal. Un caz de acesta descrie Kardec, când chemâudu-se un spirit serios, s’a prezentat spiritul unei păsăruici, care și-a expus în limba franceză nenorocirea, ce a ajuns-o, când o mâță i-a stricat cuibul. Și ce e mai mult, unul din spiritele su- perioare i-a descoperit lui Kardec și aceea, că așa e de mare dorul spiritelor inferioare de a comunica cu oamenii. încât „se poate evoca o stâncă, și ea va respunde, pentrucă totdeauna stă gata o mulțime de spirite, sa răspundă la orice".*) Și fiindcă „viclenia spiritelor mincinoase întrece orice închipuire"; de aceea conchide Kardec,6) „că noi nu trebue să ne lăsăm să fim orbiți de numirile, ce și-le ieau spiritele cu scopul, ca să-și facă credibile cuvintele... Noi am putea să umplem un volum din cele mai curioase, cu istorii de ale mistificărilor, ce ni-an ajuns la cunoștiință". (Va urmă.) Allan Kardec, M4diums pag. 66; la Franco, pag. 246. !) Hașdeu, Sic cogito pag. 180. ’) Kardec, M6diums pag. 53; Franco pag. 250. *) Congres spirite, pag. 366; Franco, pag. 251. 5) Franco, pag. 253. ’) Congres spirite (1889) pag. 62—63; Franco, pag 243—244. *) Franco, pag. 61—55, 250 ;i urm. ») M^diums, pag. 172—173; Franco, pag. 160—161. *) Ibidem, pag. 376 - 377. s) Ibidem. Nr. 39 UNIREA Pa*. 309. Dracul în școală, Povestire poporali, dupi Bolanden tradusă de < ■ Augusțin Paul. - (Continuare'. 20 „Eu am dreptul s’o cer aceasta, căci sunt jidov care își cunoaște drepturile". „Care lucruri să se Inlăturtze?" „Ei, — omul acela golan, care este restignit pe o cruce de lemn atârnată pe părete Iu fața copiilor mei, și cele două tablouri, cari atârnă alături cu golanul, căci ele scandalisează pe copiii lui Izrael". „Cum? Dta pretinzi, să scoatem din școală crucea Mântui tonul ui și icoanele sfinte ?“ „Da, aceasta o pretind eu!" „Aceasta nu se va Întâmpla! — In școli creștinești se cuvin icoane creștinești!11 „în școli creștinești, fără îndoială! Dar noi după lege n’avem școli creștinești. Noi avem școli neconfesionale, In cari și copiii de jidov au aceleaș drepturi, ca și copii crești- nilor. Prin urmare, afară cu icoanele, care pentru jidovi sunt scaodaiizătoare!" Primarul privia uimit la jidovul mânios, la ochii lui scânteitori și la gesturile 1 ui violente. „Rotschild, dtale iți lipsește o Sâmbătă! în școala aceea umblă nouăzeci și cinci de copii de creștin, și aceia să fie lipsiți de icoana Mântuitorului fiindcă doi copii de jidov se scandalisează ia vederea ei?" „Așa este — se Înțelege! Și dacă ar fi numai un singur copil de jidov, trebue să fie înlăturat din acea școală ce este supărător pentru dânsul". „Ești un obraznic!11 — replică Redlich. „Ceea ce pentru voi evreii este o groază, pentru noi creștinii este un lucru sfânt. Crucea are să rămâie In școală, fiindcă ea reamin- tește copiilor noștri moartea lui Isus, prin care ne-a mântuit; Învățăturile, pe care le-a propovăduit. Și icoanele au să rămâie ase- menea In școală, fiindcă ele arată copiilor noștri, că au să umble pe calea virtuții și a fricei lui Dumnezău, ca și acei pe cari icoa- nele îi reprezintă. Hertz Rotscbild, trebue să-ți spun verde, că pretențiunea dtale este impertinentă și scârboasă, căci ea lovește In față sentimentele noastre religioase. Să fă- găduim și să Înlăturăm crucifixul, fiindcă aceasta o cere un jidov necredincios? .... Rușinea aceasta n’o s’o pățească comuna Schwanheim". „Cum? . . . Fiindcă o cere un jidov?• repeți Hertz Rotscbild ambițios. „Este jidovul mai pe jos, decât creștinul! Te înșeli dle primar. Eu am să-ți spun cine este jidovul" — și se ridică privind cu dispreț la primar. „Jidovul este stăpân în Austria!" vorbi Hertz cu accentuare. „Și dta ești un nebun!" „Fiindcă zic că jidovul este stăpân in Austria? Eu am spus numai adevărul, pe care numai orbul nu-1 vede și numai prostul nu-1 recunoaște. Ce pot face creștinii In Austria fără jidovi? Nimic nu pot face. Creștinii din Austria trebue să joace după cum le flueră jidovii. Cine are banii tn Austria? Jidovii..... Cine are jurnalele in Austria? Jidovii. Cine dă credit Austriei? Jidovii De aceea zic eu cum că tn Austria jidovii sunt stăpâni. Și dacă jidovul Hertz Rotschild pretinde să fie Înlăturat acel idol din școală, aceasta o pre- tinde după drept și după lege". „Pe care au făcut’o tot jidovii în Austria", — adăugă Redlich. „Acuma caută să ieși de grabă!" „O să se depărteze, din vederea copiilor mei acele icoane rele?" „Ce? icoane rele? Jidan mizerabil! Să nu mai deonestezi pentru a doua oară ima- ginea lui Dumnezeu și a sfinților săi!" „Așadar nu vrei s’o faci?" „Nu, nici odată!" „Bine, atunci am să te denunț! Eu stau pe baza legii. Am să mă plâng la guvern și guvernul va face dreptate jidovului, iar creștinul va trebui să facă ceea ce jidovul pretinde după lege". ■ „Afară! Cară-te din ochii mei!" Hertz Rotschild tși luă tălpășița. * ♦ * întâmplarea aceasta aduse comuna În- treagă într’o agitațiune ne mai pomenită. Daca Hertz Rotschild voia să între la cineva cu vr’o afacere, era dat afară. Dacă mergea ori venia de undeva cu sacul cu zdrențe In spate, întâlnia pretutindeni priviri furioase. Toate acestea insă nu-1 scoteau pe jidov din sărită, căci el știea, ce trebue să facă și ce poate să facă. Peste câteva săptămâni conziliul școlar primi ordin dela autoritatea superioară, că in urma plângerii lui Hertz Rotschil să Înde- părteze din școală crucifixul și icoanele, de- oarece Într’o școală neconfesională nici o con- fesiune nu e permis să fie inzultată prin re- prezentațiuni figurate. Conziliul declară, că mai bine tși dă demisia, decât să execute nn ordin care ti vatămă sentimentul religios și care pretinde tăgăduirea credinței. Autoritatea află cu cale a nu mai su- păra conziliul, ordonă Insă pur și simplu în- vățătorului , să ind ep ărteze icoanele din școală. ’) ■) Din școalele din Viena fură asemenea scoase crucifixele ți icoanele din conziderațiune față cu ji- dovi ți alți adversari ai crețtinismnlui. Arhiepiscopul dărui țcoalelor alte crucifixe ți icoane. Revista „Die freien pădagogischen Blătter“ scriea din acest inci- dent: „Darul arhiepiscopului trebue refuzat căci icoana Mântuitorului n’a fost dăruită ca icoana unui bărbat bun ți vrednic de venerat, ci ca simbol al creștinis- mului. Dacă însă aceste icoane au valoare artistică s’ar putea întrebuința ca modele pentru desemn". (25) 2—10 De vânzare Circa 30,000 altoi de viță cu rădăcină clasa l-mă, altuiți în viță americană („Riparia portalis") după metoda cea mai bună (altoirea forțată): Altoi: 1 Struguri mestecați > Rizliug italian (Vegyes borfaj) (OLasz rizliug) 1000 buc. = 150 » . = 160 cor. LJ > □ » » Zicrfandl (Ezerjd) . . = 160 * n > « Silvan verde (Zbld szylvăui) » > = 160 » » galbini (Mezes feher) . > = 180 > □ » » moi (Mustos fehfr) » » = 180 * □ * goarneși (Jârdovâny) » > » 180 : □ » > fetești (Erd. Leânyka) > » = 180 Viță > Șmighirâ (Som, Furmint) pentru struguri de masă: » . = 180 > □ □ Altoi: Chasseias Fontaiuebleau 100 buc. = 22 cor. Q > » » Gama Drome Madelaine Angeviae • » = 27 > > = 22 * □ ’ n > Passatutti . > = 24 > □ » Muscat Hamburg » » = 28 Altoi cl. I-mâ de 2 ani 1000 buc. = 220 cor.; Altoi cl. II-a de 1 an 1000 boc. = 80 cor. ț-| Szancsal, u. p. Baldusfaha. loan Bdrbat, învățător, absolv, al curs, de vierii din Aiad. □ La comande rog a se trimite l/* anticipațiune, adresa să se scrie legibil indicându-se posta sau stațiunea căii ferate. Pachetarea se va face cu îngrijire socotindu-se spesele proprii. Bedăma- |**| țiunile se tau în considerare, dacă sunt făcute cel mult la trei vile după primire. □□□□□□□□□□□□□□□□□□□a □□□□□□□ Duminecă după vecernie se adunaseră o mulțime de bărbați la birtul numit „La Bou". Șezând așa la uu pahar de bere și fu- mând din pipe, Schwanheimenii afuriseau strajnic pe cei ce au Îndepărtat din școală icoana Mântuitorului. Era de față și Wilhelm Gerstle, învă- țătorul cel bătrân. El asculta ce ziceau cei- lalți și din gura lui nu ieșia un singur cu- vânt de imputare. Ființa sa Întreagă trada însă o mâhnire adâncă. „Eu am crezut mereu, că noi avem un guvern creștinesc în Austria", zise Giinther, — „un guvern care poartă grije cu copiii să fie crescuți religioși și în frica hri Dum- nezeu. Acum trebue să aud, că tăgăduitorii lui Dumnezeu și batjocoritorii religiei au cu- vântul in școală și că icoana Dumnezeului ' nostru este îndepărtată de pe părete. Unde o să ajungă frumoasa noastră Austrie, dacă așa ceva se poate face nerăsbunat?" (Va turmă). —«=»— Bibliografie. I A apărut: Discursuri parlamentare, de dr. luliu Maniu. Dl deputat a cercului Vinț, a adunat In o broșură de aproape 100 pag. frumoasele și puternicile sale discursuri în număr de 9 rostite în parlamentul țării. Celea multe înainte! Predici sau învățături, de Petru Maior, editate de dr. Elie Dăianu, a apărut partea IV., cuprinzând predice!e dela Dumineca X—XXIV, după Rusale. Prețul 1 coroană. Le recomandăm călduros. „Bămăn&torul", revistă literară. Annl V. Numărul 36, cu următorul cuprins: N. lorga, „Povestea neamului" la Expoziție. -— O. Carp, Muncitorul (poezie). — G. Vâlsan, Prin sin- gurătăți. — 1. U. Soricu, Chemare (poezie).— X., Cugetări. —■ I. Boteni, Hanul din Zăvoiu. — C. Sp. Hasnaș, Sonet — Un fecior de țeran, Portul Național. — Șt. Braborescu, Strigătul Oceanului (poezie). —- N. lorga, Cronică. — Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. P»g. 310, UNIREA Nr. 89. La expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 premiat eu medalia cea mare. o Institut indigen. Banca de asigurare X Turnătoria da clopote și fabrica de scaune de fer pentru " clopote a lui: 1 îh Timișoara-Fabric (8) 18—62 Sf.» 4 se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- k ' telor stricate, mai departe spre facerea de L k clopote Întregi armonioasă, pe lângă ga- ■ t: ranție pe mai mulți ani, prevăzute cu ad- justări de fer bătut, construite spre * le în- HPqî toarce cu ușurință In ori ce parte, îndată ce clopotele sunt bătute de o lăture prin w . aceea ce sunt mântuite de crepare. — Cu b/^u deosebire recomând y, * de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute în partea superioară — ca yiolina = cu găuri după figura S și pentru aceea au uu ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cu vibrarea ri mai voluminoasă, decât cele de sis- t» tem vechiu, așa, că un clopot pa- tent de 327 kg. este egal îu to- nul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stătă- toar, — spre preadju starea clo- potelor vechi cu adjustarede fer bătut — ca și spre turnarea do oace de metal. TEM SS1MV0TK 16SGS& 4 Prețcuranturi ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco |L,Transilvania“ B u Sibiiu. (?) ia ~ 52 |M întemeiată la anul 1868 |o în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), H” asigurează in cele mai avantagioase condiții: I*J[ < contra pericolului de incendiu și esplosiune. o edifici ie ori-ce fel, mobile, mărfari, vite, nutrețuri fi alte urodncte o ■ - economice etc. — <[ © S asupra vieții omului @ !• în toate combinațiile, capitale pentru cazul 2 morții și cu termin fix. asigurări de copii, de o zestre, rente pe vieața înireagă etc. etc. |o Asigurări poporale fără cercetare medicală Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a «ii capitalului. Valori asigurata contra in- cendiului : 90,981.088 coroane. capitale asigurate asupra vieții: 9 125.898 coroane. ss Dela întemeiare institutului a solvit: pentru despăgubiri de incendii, 4,077,788.78 o. petru ca- pitale asigurate pe vieață 3,568,863.37 cor. Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu 1. curtea I. ^B^nturile principale din Arad, Brașov, Bistrița și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele mai mari. JțSSSSJSSSÎSSTSSiSÎÎÎSSSSSSSSSîSSSSSSSSSSSSSSSSSSSÎÎîîSSÎSSSSSSSStSSSSSSSîîîîîSSiSO a * * *********** f t f ț ț ț ț ț ț ț f । ț । । MERSUL TRENURILOR Valabil dela 1 Maiu 1906. | Budapest—Predeal —București București—Predeal—Budapest Accel. | Pera. IAccoI. |PerB. |Acc^I. București Aceel Pers. Accel Pers. | Accel. 1 Budapest pleacă . 7 25 9 00 2 35 . V5 9 15 pleacă .1 8 40 -1- 1 805 | Szolnok b 9 37 11 52 4 30 9 27 u 19 Predeal 77 i 3 32 -l— 1 12 t Szajol b • — 42 07 ■ 4 43 9 46 1133 Brasso ) ■ Brasso / ! Fâldvâr sosește i 4 55 ' 1 ■’T 2 18 t P.-Ladâny f Beretty6-Ujfalu H 11 13 '11 46 2 09 5 57 2 53! 6 31 11 53 12 46 112'55 MM 1|33 pleacă J — Hi 3? i“6 07 2 45j 3 15 j M.-Peterd B ■— .— 3 05 i—' — 1 100 — — 1 Homorod-Kohalom n 40 12 l“,45 4 23* f M.-Keresztes B il2 05 3 16 — i 1’14 — — Segesvăr ! I 9 45 5 49j > Bihar-Piispoki ; Nagyvârad l b sosește 12 26 3 34 3 44 1 7 07 ; 1 48 2 — 11 Medgyes Kis-Kapus B n i 12 40 "î 24 10 58 '11 50 6 37î "6 501 : NagyvArad f pleacă 12 41 4 10 7 14i 2 08 Io Balâzsfalva jj 1 2 10 12 36 —?! | Vă rad-Velencze îî 12 48 4 17 — 1 2 36 2 26 '1 Kiiktllldszog a 2^2 12 48 735; Fugyi-Văsârhely f M.-Telegd » 12 58 1 20 4 27’- — 4 461 7 42 2 45 3 05 2 51 1 Tiivis ț i Tiivis f sosește pleacă i 2 52 "3 38 12 43 I 27 1 57 806; ■ Elesd M 1 41 5 02 f" 55 3 2i;ț3 05 Nagy-Enyed 3 59 1 06 2 19 6 29 l Rdv 2 09 5 20 8 15 3 45 3 26 Felvincz 4 20 1 33 9 42 Csucsa 3 23 630 9 03 4 50 ”16 M -Veresmart 4 27 “ZT 2 49 Bânffy-Hunyad jl 4 03 7 11 9 33 5 32 4 52 Sz.-l£ocsârd 4 43 1 56 0 07 J00- Jegenye H 4 33 7 42 f9 57 601 - Ar.-Gyeres 5 18 35 3 48 9 36! Kolozsvâr ț sosește 5 15 8 27 1030 6 51, 5, 53 Apahida 6 27! 3 56 5 02 10 34j Kolozsvâr f i Apahida pleacă » 5 50 R 54,10)61 1 11 11 14 8 30 8 59 6| 11 6 27 Kolozsvâr ț Kolozsvâr f sosește pleacă 12 59 b;i5 7108 Ji 5' 20 25 5|21 6 02 10'50 Imac-l 11 !ul ! Ar.-Gyeres 17 6 52, 10 20,12 38,10 41 7 27 Jegenye tl 41 8 06 T6 n 7 09 Sz.-Kocsârd n 7 17 10 56 1 15 11 31 7 51 Bânffy-Huuyad Jî 2 13 8 42 6 39 7 49 12 23j 1 M.--Veresmart n 7 23 11 03 1 24 11 40 —. . Csucsa 77 2 44; 9'18 7 09 8 31, 12 55 : Felvincz 7 29 1109 1 34 11 50 — Rev 3124 IOiO7 7,48 ■925: 1 37 Nagy-Euyed Tbvis 1 sosește 7 48,11 29 JO5|ll 45 1 58 —— 2 21 1212(1 12^ 8 15 8 31 Elesd Telegd n Jî t3'34do!24 t7( SAs'lO’SStS 59 11 "9 44 fl 50 ■aa « — 10 00, 2 03 Tbvis i pieaeă ; ■ 12 29 1'28 2:14’ 2 22 8 38 Fugyi-Văsârhely B — 10;t>5 —! — 10 18 — — KakUlloszdg Balâzsfalva B J 07 1 14 9 06 Vărad-Velencze Nagyvârad 1 *1 sosește 4 -1 09 11 04, 11110; 8,36 10 27 '2 26 10 34 2 32 Kfs-Kapus Medgyes B b _2 13 2 30 330; 946 8 49 10 00 5.04 11 00 ’ Nagyvârad i , Bihar-Piispoki pleacă 71 4 15' j 11 36 u;47 8 43 8 52 11 ~ îî 19 38 1 Segesvăr M 1 3 43 1 M.-Keresztes B — — 12'06 — — 11 39: —L Homorod-Kohalom Jî i , 5 28 ! 7 04; 12 26 . M,-l’eterd B — — 12 17> — ■ — 11 51 __ 1 Fald văr w 1 7; 10. j 8 48 1 35 Berettyo-Ujfalu 4 52 12 29 9 21 Î2 05' 3,18 Brasso 1 sosește i 7 60 _9Z7 2 09 | P.-Ladâny 5,51 1 45 10 01 1 19 ~03 Brasso t pleacă 11 35 i i 2 19 Szajol » 7.05 3 21 11 18 3G4 5 J 9 Predeal sosește : i 1 Hi ' r 3 31, Szolnok B 7;32 3 49 11,3& 3 44 5 39 București B 1 Ș 05 i 1 2—i Budapest sosește 9 35 6 40 MU Jl 50 ,7 50 Nrii subtrăși ca linii negre înseamnă timpul dela 6 oare seara până la 4 oare 59 mirt, dimineața. — Nrii semnați cu ț înseamnă stațiunile, unde trenurile numai condiționat se opresc. în vara trecnU, pe Ungă toata, seceta mare ce a fost, totuși Tipografia Seminariului Arhidiecezan. de Pruna vita de colonie vie de pe a căreia proprietar e FR. CASFAR1, Mediaș M Transilvania, unit-a în întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă în quant d'e 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate litera vița de vie fru- moașă și trainică. -1 1 Catalog ilustrat, cu diferite epistole de recunoștință, sâ ® © trimite gratis și franco. O O (25) 16-20 FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. Abonam «tul: Foca apare in fie care Sâmbătă. Pentru monarchie: Pe an 12 cor., ‘I, an 6 cor.. '/« an > cor. Pentru străinătate: Pe 1 M 18 frc., an 9 frc-, an 4 frc. 60 cm. ,------------------ Insertimi: (Tn țirgarmond: ' odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia , oară 10 til. : Tot ce privește foaia ' Bă bo adreseze la: Re- dacțiunea ți admini- Btrațiunoa „Unirei' !n Foaie bisericeascâ-politică. Anul XVI. Blaj, 29 Septemvrie 1906. Numărul 40. Greva religionară din Posen. în foaia „Germania" din 25 Septemvrie n. a. c. cetim următorul prim articol foarte instructiv: „Greva religionară a pruncilor poloni iea dimensiuni tot mai mari si cuprinde și școli de acelea, în cari instrucțiunea religioasă în limba ger- mână s’a fost întrodus deja mai înainte de aceasta cu câțiva ani. în urmare se face încercarea de a pre- zenta greva ca urmare a atițării săvârșite prin pressă ori prin agi- tatori. Dară ni-se scrie, că dacă ai în vedere espectorările și fețele amărâte ale celor adunați și vrei, să fii sincer, îți caută, să zici, că ați- țarea aceasta nu este un simptom trecător, ci manifestarea unei amă- răciuni, carea a prins acum de ani rădăcini adânci în inimi. Semiofici- osul „Posener Tageblatt* prezintă starea lucrului din provința Posen așa, ca și cum până acum ar fi stă- pânit liniștea cea mai frumoasă, ca și cum eliminarea sistematică alimbii materne polone din intrucțiunea re- ligioasă ar avea parte de aprobarea cea mai desăvârșită a părinților, și ca și cum părinții abia acuma ar fi fost seduși prin agitare la împo- trivire. întrebăm acuma, dacă chipul acesta de a prezenta lucrul are sco- pul de a întuneca în opiniunea pu- blică din parte interesată motivul și însămnătatea grevei religionare, ori doară de a întări autoritățile sco- lastice în punctul lor de vedere cel de până acuma? Vom, să lăsăm în- trebarea aceasta fără de răspuns, dară o tractare atât de superficială a grevei acesteia este a bună samă un joc îndrăzneț, ce se face față cu sentimentele a sute de mii de suflete de ale părinților și pruncilor și cu datorințeie statului față cu cetățe- nii lui. „Până în anii 70 asuprirea limbii polone s’a mărginit Ia terenul politic și oficial și în parte la cel economic. Abia Kulturkampfui a transpus lupta pe terenul religionar. Și dacă la toți pașii agresivi împotriva limbii, nă- ravurilor și obiceiurilor polone până atunci aflase răspuns numai în ne- îndestulire și în proteste, atacul de atuncia făcut asupra sentimentelor și drepturilor religioase a poporului a dat de o împotrivire, ca și care în nici o altă dieceză a Prusiei nu s’a manifestat în afară așa de tare. Eliminarea limbii materne polone din instrucția religioasă a fost între altele cauza, carea a învăpăiat împotrivire fățișe. Scriitorul articolului acestuia își aduce încă foarte bine aminte, ou ce blăstămuri au salutat părinții și pruncii Introducerea limbei ger- mâne ca limbă de propunere a re- ligiunii, în ce chip își aruncau pruncii unul altuia în față formule germâne de rugăciune drept cuvinte de su- dalmă și de batjocură, în ce chip își bateau joc până și de rugăciunea „Tatăl nostru". Să fie oare aceasta educațiunea, ce se dă într’o școală creștinească ? Caute ori și cine în raporturile stenografi ce ale desba- terilor din Landtag de prin anii 80. Nu s’a arătat oare aproape în fîește care ședință întărâtarea părinților poloni și confuzia fatală a spiritelor, carea o produce abuzfil instrucției religioase spre germanizate ? Nu știu oare „Posener Tageblatt" și cele două guverne nimica despre lucru- rile acestea? Nu știu oare nimica nici despre proteste și rugărîle a sute de comune, cari s’au trimis autori- tăților scolastice în deceniul din urmă? Atuncia unde au ajuns acelea ? De repețite ori, cu tot prilejul, deși cu durere mare sufletească, se de- clară părinții, că sunt învoiți cu aceea, că obiectele de instrucție cele profane se propun poruncilor lor poloni în limba germână. Dară când e vorbă de înrâurirea asupra inimii, de întărirea sentimentului religios celui trezit de mamă, de învăpă- iarea dragostii față cu Dumnezeu si cu deaproapele, ei atuncea pre- tind folosirea singurului mijloc prea- sigur, folosirea limbei materne. Și în aceasta au ei pe partea sa lumea civilizată întreagă, neluând afară nici chiar Rusia. O schimosire a darului acestuia preasânt al lui Dumnezeu, a doririi de tot felul de bunătate și dreptate caută să se răzbune amar. „Guvernului i-ar căuta Să știe și aceea, că polonul semnele acelea externe, cu cari deprinde el senti- mentul religios, le încopcie mai tare de religie decât Germanul, carele este mai liniștit și mai îmbumbat. Limba polonă deja dela Introducerea creștinismului a fost în totdeauna strâns împreunată cu catolicismul, și Polonul în eliminarea limbii ma- terne din instrucția religioasă vede deci cu atât mai vârtos un atac asupra religiunei sale, și o primejdie, ce amenință viața lui cea religioasă, „Presa polonă amintește de re- pețite ori cazuri, în cari pruncii au să fie sil uiți prin pedepse de arest de mai multe oare, și prin pedepse de bătaie, ca împotriva poruncilor părinților să se supună școlii. Din Hohensalza se vestește, că un prunc pedepsit în școală s’a bolnăvit de înțepenirea cefei. Investigația por- nită va dovedi dacă și întru cât stă pedepsirea în legătură cu bolnăvirea. i Dară până la rostirea sentinței toți sunt convinși despre aceea, că pe- depsirea cu bătae cel puțin a iritat pruncul peste măsură și l-a făcut mai simțitor față cu boala aceea. Iritația în comună firește că este mare, și blăstămuri întâmpină pe învățători și sistemul de instrucție. „Acum îți caută să-ți pui în- trebarea, că pentruce atâta amărîre, ură, pedeapsă, pentruce biamajul acesta înaintea a toată lumea civi- lizată? Pentru cele 2—3 oare săp- tămânale de instrucție religioasă în limba polonă? In toate gimnaziile se propune limba franceză, angleză, și altele, fără ca din aceasta să se nască pentru școală oare-care gre- utate, și în școala poporală acestea 2—3 oare săptămânale de instrucție religioasă în limba polonă să fie o pedecă pentru mersul învățămân- tului! Dacă deci guvernul nu va să se espună vinovățirii, că el des- conzideră educația religioasă a ti- neretului, atuncia el nu are, să dejosească instrucția religioasă la rolul unui mijloc politic. El are, să o tracteze așa, precum constituția va, ca ea să fie tractată prin auto- rizarea respectivelor societăți reli- gioase, adecă ca un mijloc spre educația generațiilor în frica lui Dumnezeu și în respectarea ori cărei autorități, așa dară și a celei părin- tești și a celei bisericești. „Noi întotdeauna ne-am ridicat glasul împotriva legilor escepționale și a represaliilor, căci iustitia est fundamentum regnorum, dară cu prilejul grevei acestei religionare ne caută, să ni-1 ridicăm în chip încă și mai serios și mai energic. Oăcî în cazul acesta politica cea falză se transpune pe terenul religios, și Pag. 312. UNIREA Nr. 40. prin aceasta se primejduește Insa-și religia. — Organul oficios rusesc „Nowoje Wremja* s’a cuprins deja într’un articol mai lung cu situația din Posen și s’a exprimat cu bucurie, că prăpastia și ura Polonilor împo- triva Germanilor se face tot mai adâncă. „în multe locuri pruncii cei pe- depsiți pentru ascultarea sa fiească față cu părinții săi, merg din arest de-adreptul ia biserică ori la o icoană sfântă, pentrucă să dobân- dească prin lacrimi și rugăciune ușu- rare inimilor sale strimtorate. în- trebăm, ce ar simții reprezentanții răspunzători ai autorităților scola- stice, dacă pe pruncii lor i-ar sili oare cine cu forța la rugăciune si instrucție religioasă într’o limbă străină ori însușită numai în chip superficial ? ,Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!‘ Porunca aceasta ar trebui să fie îndreptariul lucrării nu numai în conviețuirea privată ori pe terenul dreptului, ci obligă și pe reprezen- tanții autorităților statului". Să predicăm... (Continuare ți fine). Acest sfat al sf. Apostol mi-să pare mai potrivit împrejurărilor noastre. A pre- scrie și a țineă predici sistematice în toate Duminecile și sărbătorile anului, mi-se pare imposibil, căci de multe-ori lipsește timpul de pregătire, de multe-ori lipsesc credin- cioșii, aită-dată alte inconveniente. Sfatul sf. Pavel. că „cu vreme“ — la ocasie — este cel mai prielnic învățăturii, Sunt săr- bătorile mari, poporni adunat în biserică, ascultă cu multă evlavie tâfenirea însămnă- tății zilei; să întâmplă bunăoară un scandal în comună, spiritele sunt agitate, la oca- aiunea binevenită, fiind atențiunea deja es- citată. preotul are obiectul gata, ea folo- sându-se de prilej, înfierând faptul, să în- drepte miutea credincioșilor spre lucruri mai bune. La închiere de căsătorie părechea ti- netă pășește înaintea altarului cu mii de speranțe, cu multe propusuri, dacă preotul pe lângă acestea mai adauge și el învăță- tura despre sfințenia actului, despre dato- rințele bărbatului și muierii față de biserică și față de sine înșiși, deși nu va rămânea tot. totuși semper aliquid haeretl și mirii de astăzi sunt părinții de mâne, dacă ei vor fi cu friea lui Dumnezeu, așa își vor crește și copiii lor, și iată ne succede a ue crește o generație nouă predispusă a ține cu tărie la așezămiuteie bisericei și la în- vățăturile ei. Mare a fost totdeauna puterea cuvân- tului, dar mai ales în zilele noastre este de nedescris. Mare fiind puterea lui, înalță sau pustiește. Cuvântul este sabie cu două tăișuri se folosește spre scopuri bune și mârșave. De puterea lui sâ folosesc și ad- versarii bisericei: socialiști, anabaptiști, na- zareni, liber cugetători ș. a. Lăudat să fie Domnul, noi până acum îi cunoaștem numai după nume; să fim eu ochii în patru nu cumva să-și întindă mreji le și asupra cre- dincioșilor noștri. Avem un codice puternic și vecinie, sf. Evaugelie „isvor de apă vieu, care nu seacă nici odată; să scoatem din ei cu prisosință, să ne adăpăm poporul, mai înainte de ce ar fi gustat diu otrava învățăturilor rele. Să ne pregătim fie-care în parte credincioșii a Înțelege ee este pre- dica? Atunci vor ști să aștepte cu cete ia vremi mai bune să primești misionari. — Atunci vor înțelege ce sunt predicile de misiuni. Până atunci unul fiește-carele să fim băgători de samă, la ceea ee ne învață marele maestru al oratoriei din biserica ori- entală Sf. loan Gură-de-aur: „Cum vor puteâ aceia, cari după dire- gătorie trebue să păzească trupul lui Hri- etos, care trup are să lupte nu împotriva trupurilor, ci Inpotriva puterilor nevăzute, cum vor puteâ apăra sănătatea și intregi- tatea acestui trup. — adecă credincioșii lui Hristos, dacă nu trec pește puterea ome- nească, și nu cunosc bine legile salutare ale păstorirei sufletești? Nu știi că pe acest trup îl amenință cu mult mai multe boale și ispite, ca pe adevăratul trup, și că acest trup cu mult mai iute să bolnăvește și mai cu greu să vindecă? Doftorii trupului ome- nesc au la îndemână diferite leacuri, și dispun de mulțime de instrumente pentrn operație; prescriu dietă pentru bolnav; de multe-ori o schimbare de aer prielnică bolnavului, este destul pentru însănătoșare; — și să întâmplă și aceea, că on somn tigoit face medicul superfluu, pentru-că să tămăduește de sine bolnavul. Aici însă ia boala sufletească nu avem la îndemână nici unul din mijloacele acestea. — ei după es- perințâ numai o cale și un mijloc este pentru tămăduiri, adecă predicarea cu graiul viu. Aceasta este instrumentul de operație; aceasta este dieta (instrumentul); aceasta e schimbarea de aer; aceasta e leacul, focul îu ioc de fer, aceasta este de lipsă ca să tăiem, sau să ardem. Și dacă nu putem uimiea cu aceasta, toate celelalte nu plătesc nimica. Cu aceasta scuturăm din somn conștiința amorțită; cu aceasta tundem ec- reseențiiie estravaganțiilor; eu aceasta în- dreptăm defectele, cu un cuvânt îndeplinim tot, ceea ce este spre sănătatea sufletului. FEUILLETON_________________________ „Măntuiește-ți sufletul". — Răspuns Dlui 1. Duma—laltin. — „Telegraful Român" din 23 August n. a. c. publică la „foiță" un articol „de fră- țească informație obiectivă și conștiențioasă" (așa și-i numește autorul) eșit din peana cunoscutului scriitor de cronici literare loan Duma—Paltin; în care e vorbă de cartea noastră de predici: „Mântuiește-ți sufletul", de I. P. Toussaint. Dacă autorul ar fi vorbit numai de noi și de greșeiele noastre — ușor l-am fi trecut eu vederea, — că, de, suntem tineri și noi. După-ce însă susține că însă-și cartea conține multe erori, iar pe autorul ei îl socotește între cei mai mediocri — îmi ieau permisiunea, să fac cunoscut și ce- titorilor „Unirii* conținutul articolului, îm- preună cn modestele mele reflexiuni, eu atât mai vârtos, că însuși Dsa o dorește aceasta, când zice: „Unirea din Blaj, organul preo- țime! unite, ar face un act de înaltă drep- tate și ar dovedi o interesate deosebită pentru binele sufletesc al cetitorilor ei — dacă ar reproduce articolul acesta etc " Cuvântări bisericești de moda veche, zice Dl Duma, menite să cutremure cu În- fiorări zguduitoare în fața păcatului de moarte, să trezească tainici adieri mângăi- toare la apropierea morții celui drept, să smulgă țipete de durere la descrierea gro- zăviilor din iad sau accente de admirație neutru înțeleoeiunea — papei Benediet al Xl-lea, am avut și avem destule. După-ce apoi face escepție eu P. Maior și Zaeh, ' Boia continuă: Așteptăm acum să ne sosească altfel de predici, cari să ne umplâ mintea și inima. Enunță apoi eu Dl lorga principiul, că predica trebue să progreseze cu timpul. Cum înțelege însă Dl Duma acest progres? Firește așa, că să eliminăm dintr’lnsele învățături neplăcute Daale ca greutatea păcatului de moarte, grozăvia ia- dului etc. Să nu mai socotim moartea drep- tului ca motiv de îndreptare pentru păcă- toși — și să nu ne provocăm decât la în- țelepciunea sfinților cu părul numai chiciură (vorba Dsale). Traduceri, zice Daa mai departe — avem puține, dintre celebritățile pe teren oratoric numai pe Massilon îl avem schilodit de „nu știu care preot diu jurul Gherlei* J) apoi pe Ion (Iură-de-aur, care în mare parte nu se poate folosi din canza civilelor încurcate (!). și pe celebrul Ilie Miniat, fost episcop în cutare insulă a Greciei. Autorul cărții „Mântuicșie-ți sufletul" nu e celebru, de sigur fitud-că Dl Duma nu i-a auzit de nume. I. P. Toussaint de fapt e un orator contimporan, abia de 2—3 ani trecut la eternitate, nu-i mirare așadar eă celebritatea lui n’a ajuns la urechile Dlui Duma. Reiese însă celebritatea iui și numai din faptul, eă opurile lui în scurt timp au ajuns câte 3—4 ediții și s’au tradus în mai multe limbi. Trec ueste „măruntele întrebări, ce nu se mai sfârșesc, și peste eselamările dese*. Cel ce vrea să se convingă cât de rău stau unele fraze de ale Dlui lorga in gura pigme- ilor epigoni, să cetească foițoarele » Telegrafului» S. P. cari toate dacă sunt bine așezate, dau un deosebit farmec predicei (pentrn eei, cari mai sunt capabili să-l simtă) și mă opresc ia așa numita exagerare, eare îți face rău, a sincerității în credință, încât se poate Ina drept simularea aproape desăvârșită a acestei sincerități.* Care e temeiul credinței după L P. Toussaint? Isus Hristos! Noi trebue să credem adevărurile, pentru-că ni-le propune sânta maică biserică. Aceasta e imposibilă, chiar și după învățătura neunițiior, pentru- că Di Hristos a zis cătră apostolii sei: Eu voiu ruga pe tatăl meu fi alt mângăitor va da voue, ca să rămână cu voi în veac: Spiritul adevărului etc. Spiritul acesta este, care nu-i permite să se abată dela învăță- turile Dlui Hristos. „Credeți, zice Toussaint, pentru-că învățătura vestită vouă e a bise- ricei, iar Învățătura bisericei e învățătura lui Hristos Fiului lui Dumnezeu — Ade- vărului vecinie. Aceste fiind motivele de credibilitate, urmează de siue, că noi „suntem datori să credem, pentru-că zice Domnul: „Cel ce nu va crede, osândi-se-va“. în con- secință, „e păcat de moarte a te îndoi de- spre un singur adevăr din învățătura bise- ricei, ori a nn-1 crede destul de respieat, dar și mai mare păcat de moarte ar fi a atăca cu vorba sau în scris cn atare adevăr". Aceasta i-se pare Dlui Duma, exagerare a sincerității în credință, și nici nu-i mirare, peutru-că după Învățăturile păgânilor mo- derni numai adevărurile fundamentale *) suntem datori să le credem, despre celelalte ne putem îndoi și le pntem nega, fără să păcătuim. Va să zică ni-e iertat să tragem ') După învățătura ortodoxă a bisericei toate adevărurile de credință sunt fundamentale S. P. Nr. 40. UNIREA Pag. 313. Pentru aceea trebue să ne silim en toată ardoarea, ca cuvântul lai Hristos să locu- iască cu prisosință In noii* Nicolau Zugrav. CORESPONDINȚE. Nazareni bâtuți. Cuzăpiac, 22 Sept. 1906. Țara noastră e un teren foarte potrivit pentru desvoltarea diferitelor confesiuni. Aici pe lângă ortodoxi și romauo-catolici este un număr însemnat de unitari, armeni, lu- terani, calvini, evrei și alți. amestecați Intre sine. De aici provine ca și sectele în în- țelesul strins a cuvântului, și-au desvoltat activitatea lor. Cu începerea reformațiuuei s’a ivit „anabaptismul*. apoi „pietismni". iar prin anii 70 din veaenl trecut a eșit la iveală învățăturile lui Frbhiich despre nazarenism — predicate aici mai întâia de un Ludovic Hemcsey. Acesta a fost calfă de faur, și ca atare a mnbiat din un ioc In altul în vaudră. Era om foarte evlavios — dar fără orientare sigură în credință — în „sântele adunări" a aflat el ceea ee muit a dorit. In annl 1842. îl aflăm în Pesta, unde pentru ultimadată își aduna oile, apoi fuge în Zuricb. unde a murit în anul 1843. Al doilea întemeietor al nazarenismului în Ungaria a fost Ștefan Calmar născut din părinții rom,-cat. Acesta s’a făcu: nazaren în anul 1850. în o temniță din Budapesta. In anul 1854. a scăpat din temniță și a început ași câștiga aderenți, cn cari pnteă să-și țină adunările sale celea ascunse. Acestea adunări au fost descoperite și așa proroeul Calmar, a fost alungat de aici. A mai predicat credința nazarenă în mai multe locuri, până ce a nebunit și a fost dus la casa nebunilor In Viena. înaintea morții sale s’a lăpădat de nazarenism. dar totuși a murit ca dușman al tuturor reli- gi uni lor positive. Ca propoveduitorin na- zaren a urmat după dânsul un Carol Etei. Acesta a învățat se cunoască nazarenismul în o temniță, unde a stat 12 ani pentru jaf și omor. După ce a scăpat din temniță, a umblat din sat în sat. vâuând suflete nepre- caute. Așa a ajuns la H6d-Mez3-Văi<ârhely, unde și-a căpătat de soția de credință un losif Tdth. Din Hud-MezS-Vâsârhely învă- țătura nazareană a trecut în comitatele: Csanâd. Bekds, Bihar și Arad, de aici apoi a trecut îu Ardeal.  caracteriza credința nazarenă, e foarte greu. Câte capete, atâtea păreri. Ei nu au ajuns încă la o unicate organică. Isvorul cunoștinței lor e S, Scriptura, pe carea după cetire o esplică după capul lor. Nu recunosc sânțenia Sântelor Sacramente, ținerea posturilor și ajunurilor, venerarea Sânțiior. crucei, icoanelor, rugăciunile pentrn cei morți. ținerea sărbătorilor, adecă ei nn an Paști. Rusale, Crăciun, etc. îu jurul Huedinului înainte de aceasta cu 10—12 ani, nimenea nu aveâ ideie — în popor — de „pocăiți". Acum durere, și în jurul acesta a trecut în castrele lor un număr de creștini, vrednic de băgat în samă, cei mai mulți sunt unguri reformați, apoi și dintre români. Se adună în cete, se numesc pe sine „nepăsători", „sânți“, „credincioși", „dragii Domnului". Ei mai susțin și cred, eă adu- narea lor e chemată, ba are datorință mare se conducă la credință, carea place „Dom- nului" lumea întreagă de aceea pescuiesc cu atâta patimă prin ape străine. Ei cred și aceea, că cu cât convertește cineva mai multe suflete, cu atât mai mare merit are în ceruri. Pentru scopul acesta, în 26 August a. c. s’a prezentat în comuna noastră Cuză- plac o ceată de nazareni, constatatoare din 4 bărbați. 2 femei, toți unguri din Aimașul- mare și Chechiș. afară de unui, carele & fost român din Fildui-de-jos. După ce au ajuns în comună, s’au tras la o casă, unde numai niște femei și eonii erau acasă. S’a făcut veste în sat de sosirea „pocăiților", și așa s’a adunat acolo mai tot satul. în casă erau cei 6 „pocăiți", dintre cari unul era predicator mai îuțălept. Au 'mirai în casă și câteva femei, fete și copii din sat. dintre cari doue femei de ungur au cuprins loc între „pocăiți", și când aceștia cântau, atunci și ele glăsuiau. imitând pe „pocăiți", predicatorul cei mai înțelept, fiind ungur, a predicat ungurește, apoi a tălmăcit și românește, spunând că ei sunt foarte fericiți, de când s’au pocăit, că acuiu nu fac păcate și duhul sânt a întrat în ei și Aceia îi povățuiește, A început a face propuneri, că ar dori ca și poporul din Cuzăpiac ee treacă la credința lor cea mân- tuitoare. După acestea toți pocăiții s’au scnlat în picioare și au cânta: o cântare din „Harfa Siouului". Dar când cântau mai cu foc, atunci se auzeau afară unele fluerituri ascuțite și puternice și strigăte de: „afară eu pocăiții". în momentul acela a întrat îu casa, unde cântau pocăiții nn pro- prietar din Cuzăpiac cu sugara în gură și pălăria pe cap. provocând pe pocăiți, ca se iasă din sat, căci ia din contra nu stă bun pentru intregitatea pielei lor. Nu s’au înfricat insă, până ce an auzit lovituri puternice în poartă și strigăte de: „la bâte feciori". Pe atunci a sosit acolo antistia comunală sub conducerea notariului cercual, pentru a liniști poporul, care era foarte întărită: și sub paza sa a petrecut pocăiții până i-a scos afară din sat. Dar la îndoială vrednicia de crezământ a Dlui Isus Hristos! Alt comentar e de prisos. Dă nu-i plac Dlui Duma subiecte de felul acestora: Sufletele din purgator, bise- rica cea adevărată, judecata particulară — asta o înțeleg — nu înțeleg însă, cari sunt acele subiecte, cari formează patru din cinci părți a cărții, și cari nu sunt potrivite pentru noi? Aceste ar fi trebuit să ni-le arete. Privite predicele aceste din alt punct de vedere, curat teologic, „întâia și cea mai însemnată (greșală) zice Dsa, e cântarea de a îngrozi, punerea fricei ca motiv de căpe- tenie al faptelor omenești." Singur din aserțiunea aceasta poate vedeâ ori-cine. cât de superficial a cetit Dl Duma predicele noastre. Să vedem: pentru-ce trebue să înconjurăm păcatele? Pentru-că 1. păcatul e o faptă plină de răutate față de Dum- nezeu. Prin păcat vătămăm pe Dumnezeu, care e stăpânul nostru al tuturor, care ne conduce pe toți pe cărările vieții, care e mult milostiv față de noi. Pentru toate aceste noi ar trebui să-l iubim, nu să-l vă- tămăm. Iată dar motivul de căpetenie al faptelor omenești: desăvârșirea lui Dumnezeu și iubirea lui fsță de noi. în locul al 2-lea efectele năeatului sunt rele: căderea din grația lui Dumnezeu. încetarea de a mai fi fiu al lui Dumnezeu, pierderea meritelor câștigate, eventual pagubă tn bunurile vre- melnice — și in urmă veeiniea nefericire. Numai după înșirarea multor motive pentru încunjnrarea păcatelor, cari toate se reduc Ia perderea iubirei lui Dumnezeu se aduce motivul principal ai faptelor omenești — după Toussaint. *) Vezi predica a H-a, pag. 32. pasagiul din urmă. De altcum frica de pedeapsă totuși e un motiv, deși nu cei dintâi u ai fantelor omenești. Aducă-și numai aminte Dl Duma despre părerea de râu, care e necesară la sfânta taină a pocăinței. Esistă părere de rău perfectă, care purcede din iubirea per- fecțiunilor lui Dumnezeu, al cărei singur motiv e vătămarea ființei celei mai desăvâr- șite, celei prea vrednice de iubire și există părere de rău a bunului nostru celui mai înalt imperfectă, al cărei motiv e iară-și vătămarea lui Dumnezeu, celui ce pedepsește păcatul. Părerea de rău perfectă nu e ne- cesară la taina pocăinței, pemru-că aceasta justifică pe om înainte de primirea sacra- mentului. E necesară însă părerea de rău imperfectă, ba tocmai slăbiciunea firii ome- nești, care arare-ori e în stare să producă părere de rău perfectă, a fost motivul în- lemeiării acestui preasfânt sacrament. Acuma să vedem: pentru-ce s’au scris aceste pre- dici? Pentru oamenii păcătoși și pentru întoarcerea lor. Să vedem mai departe pro- cesul. prin care trebue să treacă fie-care păcătos, până când se știe justificat înaintea lui Dumnezeu. Ca să se poată îndrepta, înainte de toate el trebue să-și cunoască starea cea tristă. în care se află. Ca să și-o cunoască, e de lipsă să știe: cum trebue să fie un om. ca să fie plăcut lui Dumnezeu? Trebue să cunoască adecă importanța în- grijirii de suflet: dacă ne îngrijim de el. îl dobândim, dacă nu, 11 pierdem. Aceasta o propune, cum nu se poate mai frumos — cuvântarea întâia, despre mântuirea sufletului. Ce contribue la pierderea sufletului? Păcatul de moarte. E necesar așadară să cunoască răutatea și grozăvia păcatulni. Aceasta se poate cunoaște din considerarea naturii păcatului și a urmărilor lui celor triste. Cu aceste se ocupă predica a 2-a, care am făcut-o cunoscută mat sus. în predica a 3-a autorul face o reprivire isto- rică asupra felului, cum a pedepsit Dum- nezeu păcatul în cer. in paradisul pămân- tesc. pe lemnul crucii și în iad. încă un motiv, care îndeamnă pe om la părăsirea păcatului, în predica a 4-a ne presintă un păcătos pe patul de moarte, cu toate tor- turile și chinurile lui. ‘) Urmează apoi predica a 5-a despre judecate particulară (care o admit și unii teologi neuniți cu judecată mai particulară!) A 6-a despre judecata din urmă și a 7-a despre iad. Toate aceste sunt menite, să producă în om părere de rău și propus de îndreptare. Cum crede Dl Duma, că se vor produce aceste altcum. decât prezentând urmările păcatului. îu toată golătatea lor, așa cum ni-le prezintă sf. Scriptură, sfinții părinți și mintea sănătoasă? Să știe Di Duma, că e cu mult mai înfricoșat iadul, decât suntem noi în stare să-i descriem după inviațiunile generale, ce ni-le dă sf. Scriptură. Apoi cerce să pre- dice păcătoșilor religia iubirii, omițând pe- depsele pentrn păcat, ori îmblânzindu-le. să vedem, va aveă măcar cel mai mic efect? Mai departe: unde e scris, că religia iubirii nu admite dreptatea lui Dumnezeu? Dum- nezeu e prea milostiv, dar și prea drept. Despre dreptatea ini Dumnezeu a fost vorbă în predicele 2—7. acum urmează alte 6. în cari se tractează mila iui Dumnezeu. ’) Dacă vrem să ne facem închipuire despre felul, în care se deosebește moartea păcătosului de a dreptului, să ne aducem aminte de Voltaire. S. P. Pag. 314. UNIREA ce se vezi, tuMnitul popornlni. desconside- rând opreliștea aalistei comunale, & petrecut pe pocăiți cale de un chilometrtt dela gat, Alterând și strigând în urma lor. De-odată s’a văzut eă unul dintre pocăiți (românul) cade In șanț amețit, fiind lovit în cap cu o piatră. O femeie pocăită a scăpat eu fuga prin niște cucnrnzi. Ceiaialți pocăiți au fost rău bătuți. Acum poporul așteaptă cu nerăbdare se vază, ca oare pocăiții ținese-fi>r de cu- vânt. sau iarăș își vor mai cerea norocul, să vadă, cât pot suferi spatele lor. Cu greu i-au lăsat scăpați, după-ce an pronii», că nu vor tuai veni In Cuzăpiac. cât vor trăi. i—g. Un englez aprobând lupta naționala. Zilele trecute a petrecut In țara noa- stră o deputațiune de bărbați Însemnați en- glezi, membri ai clubului „Eighty" din An- glia, cu scopul de a studia și cunoaște mai de aproape Ungaria și locuitorii săi, pecum și relațiile politice ale acestei țări. Unul dintre acești bărbați, poate figura cea mai interesantă, eruditul profesor de istorie dela universitatea Cambridge, Oscar Browning, a tăcut următoarele declarații importante și pentru lupta noastră națională, unui ziarist din capitală. „Lupta politică este îndreptățită și si- gură de toate simpatiile, dacă are de scop, apărarea limbei naționale și proprietăților naționale, adecă bunurile subiective ale unei națiuni, fără sa fie stăpână peste aceste pre- țioase lucruri, nu există națiune liberă și nici viețuitoare. Unde însă într’o comunitate de popoare, o astfel de luptă să asuprește dela puterea centrală, acolo trebue, după- cum ne învață istoria, să păgubească asupri- torul. “ „Cum să ții socoteală de toate dorin- țele naționale ale unei comunități de popoare, cari deosebindu-se prin tradiție, aspirațiuni și culturală, se luptă unele după supremație, altele după recunoaștere. Nu urmează de aci, că legătura, ce le ține laolaltă, 1-e dau uu întreg puternic, va rupe, ori cel puțin se va dărăpăna? — întreabă mai departe ziaristul. „întrebarea asta prefăcti pe istoric în profetul, care aprinde la lumina trecutului, făclia, ce luminează îndepărtatul viitor. „Cheia acestei probleme11, a zis bătrânul, este des- voltarea. Ea merge Scalea ei oablă, după o anumită lege, la a cărei capăt este federa- țiunea”. Și apăsat, ceea-ce dovedea convin- gerea adâncă, adause profesorul: „federa- țiunea da, nici-odată însă separațiune11. „Pe când Englezii clubului „Eighty“ petreceau mai cu voie bună la vânătoarea aranjată pe moșiile contelui Kărolyi Istvân și se îmbrățișau, lucru mare, cu Ungurii, — iată că bucuria celor înfrățiți este stricată rău: a sosit adecă marele ziar „Times” dela Londra, aducând un articol, în care-i ceartă pe membrii clubului „Eighty”, zicând că nu trebuiă să primească Invitarea partidului kossuthist și peste tot: să se țină de coada acestui partid, ori partidul lui Kossuth de coada Englezilor, căci n’au plecat ei din Londra, să facă treaba unui partid, ci să cunoască țara și popoarele. Și pentru această pățanie Ungurii în- vinuesc tot pe Goluchowsky.” _______________________________Nr. 40. Nr. 817—1906. CONCURS. în conformitate cu dispozițiunile nor- mativului general pentru administrarea fon- durilor și fundațiunilor „Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporalul român” și a decisinnei Nr. 166. din ședința dela 14 și 15 August a. c. se publică concurs pentru „premiul Andrei» Murășanu* de K. 300. La concurs se va admite ori-ce lucrare originală de cuprins literar, tipărită In Un- garia în decursul anilor 1905 și 1906, fie ea din sfera literaturei frumoase sau artistice, fie o colecțiune de literatură poporală. Concurenții vor aveă să înainteze până la 31 Decemvrie n. a. c. la biroul „Asocia- țiunii” în Sibiiu, cinci exemplare ale lucrării lor. Decernerea premiului se va face în șe- dința plenară a secțiunilor științifice-literare, iar premiarea însăș în adunarea generală a „Asociațiunii” din anul viitor. Sibiiu, în 1 Sept. 1906. Prezidiul Asociațiunii: losif Starea Șuluțu m. p. Invitare de abonament. Apropiindu-se sfârșitul anului, rugăm pe toți abonenții noștri, eari sunt în restanță cu abona- mentul de pe anul acesta, cum și de pre anii trecuți, să binevoiască a ne trimite fără amânare prețul foii. ADMINISTRAȚIILE A. Dumnezeu e îndelung răbdător, și atare fiind așteantă întoarcerea păcătosului, ba mai mult In nemărginita Ini milă îi confe- rește grația întoarcerii. Datorința omului e să coninere cu grația aceasta, să uu amâne întoarcerea. în predica 10—13 se tractează despre necesitatea și folosnl pocăinței, de- spre părerea de rău și propusul de îndrep- tare. ispitirea conștiinței și mărturisirea Cel ce împlinește toate aceste e justificat, aceia se poate împărtăși cu sacramentul viilor, cu pânea ângerească, cn preasântul sacra- ment al Euharistiei. Cel ce însă a fățărit numai pocăința, acela prin împărtășirea cu sL Euharistie, după învățătura apostolului neamurilor, — judecată lui își mănâncă și bea. Pentru a feri pe oameni de păcatul acesta, Tonssaint adauge predica a 14-a despre cu- minecarea eu nevrednicie. Dar și omul justificat are datorințe, cu atât mai vârtos, acum trebue să împli- nească legea lui Dumnezeu. Aceste le trac- tează Toussaint în predicile următoare 15— 29, iar în predicile 30—46. tractează anumite adevăruri de credință, deorinderi de pietate, Împrejurările, cari not produce recăderea în oăcate etc. ete. Dreptul își va primi re- splata sa, moartea lui va fi o moarte lini- ștită, o moarte fericită,’) după care urmează adevărata fericire, raiul cu toate frnmaețile Iui.5) Iacă alte motive de ale faptelor ome- nești! Oare în acestea încă oreponderează frica? N’a observat Dl Duma, că pecum după o furtună puternică urmează o ploaie lină, așa în cartea aceasta după grozăviile iadului, ca un soare strălucește iubirea lui Dumnezeu? 9 Vezi predica 48. ’) Vezi predica 49. Zice Dl Duma mii densrte — ca să tree oeste naivitățile cn Quo vadis și cu Vechiul testament — că: „a dona greșală, asemenea celei dintâi e presărarea în multe locuri a acelor învAțături eronate, eari au făcut ca biserica romană să fie, începând cn veacul al IX-lea, o marc greșaiă, o rup- tură dureros de mare din biserica iui Hri- stos (hm!). E de prisos — așa cred — să ne mai opăcim și 1.-. afirmația aceasta, căci nu rezultă dintr’însa altceva, decât că Dl Duma un s’a emancipat de obiceiul acela perfid al neunirii și schismei grecești, de a afirma ceva sus și tare, fără să dovedească. Una nn mai vreau să-l întreb: Zis-am noi eă și preoții gr.-orientali trebue să folosească învățăturile — cari de altcum coustitue o neînsemnată parte a cărții — abia 3 predici: 5, 45 și 46 — despre papa, purgator și ju- decata particulară? Rămâne să răspundem la întrebarea: e potrivită cartea noastră împrejurărilor, între cari se află poporul român? Da, e potrivită. E potrivită, dacă considerăm vi- țiile, cari s’au lățit și se lățesc și mai tare, pentru necredința, ce începe a se lăți în popor, cari toate contnbue la îndepărtarea lui dela scopul nltim al fie-cărni individ. Care e chemarea noastră, a preoților bise- ricii iui Hristos, dacă nu conducerea sufle- telor ia mântuire? Mai departe, drept are Dl Duma, n’are lipsă poporul nostru să știe pe sfinții losif de Lionezza. Catarina de Genua etc., de cari își ia îndrăzneala a-și bate joc, ci are lipsă să urmeze exemplele lor. Dl Duma nici habar n’are ce frumoase exemple de virtute etc. i-se prezintă în le- gătură cn vre-ua sfânt ori altă figură din istorie, d-sale i-e destul să fie papistaș. că apoi țină-te băiete! Non quis — sed quid — dle Dama, adevărul acesia „banal de ele- mentar" și aici trebue ținut înaintea ochilor! Afară de aceea ee-1 oprește pe un preot gr.-or. să înlocuiască pe sf. Vincențiu de Ferraza eu vre-un sfânt pravoslavnic de după schismă, cn sf. Marcu Efesinul, ori cu preasfântul Foțiea) ori pe alt sfânt „cu părul numai chiciură"? Atâta cu privire la greșelile, cari le atribue Dl Duma autorului cărții. Să vedem acum. într’o fugă, greșelile, ce ni-le atribue noue. traducătorilor. înainte de toate susține, eă s’a dat de minciună promisiunea de a na apropia cât mai tare de limba poporului. Drept dovadă aduce câteva cuvinte ca: onoruri, aparțin, existență, intern, aferente, servesc ete, Caute însă Dl Duma ori-ce scriere, apărută până acum și destinată poporului, ori vre-o foaie cu pretenția de a fi scrisă pentru popor și îl asigur, că cuvintele neînțelese de popor, sunt cn mult mai frequente acolo, ca în pre- dicile noastre. Apoi sunt cnvinte. eari de sine stătătoare, nu ie Înțelege poporul, dar le înțelege îu propoziție. Mai departe, de ce să nu învețe și poporul termini, ași puteă zice tehnici, cari numai prin circumscriere îi putem reda in limba poporală, ajungând une-ori la monstruozități, ca Di Duma bună- oară, când zice scandalului pricină de smin- teală (nf!) în sfârșit apoi, predicile nu sunt destinate să ie cetească poporal, ci preoții. Acel preot, care nu e în stare să înlocu- iască, cu o frază cuvinte, pe cari poate nu fie-care parobian al său le înțelege — să se *) Vezi mai fie-care pagină a Pldalionului ori a opului ^Enitopg tfeuHv SoypaTwvtt. Nr 40- UNIREA Pag. 315. Dare de samă. și mulțumită publică. La petrecere* de v«ră țineți tn M.- Ludoș la 12 August a. c. au binevoit a con- tribui peste prețul de intrare următorii dni: Teodor Moga, propr. Zau. o cor V. Vlasa. not. Bagia, 1 cor. Maxim Oltean. Sânger. 40 fii. Romeo Muntean, 3 cor. D. Boila 1 cor. luliu Vlssaa, proiir. Cicud 2 cor. Ion Herburi 1 cor. Ailesz Eudre 1 c. luliu Dan 1 c<»r. Vad. Aurelia Maior, Chi- mitelnic 2 eor. Dr V. Moldovan. adv. Turda 2 cor. Etnii Petrica? 1 cor. Perene Farkas 1 cor. Rosenthai I. 1 cor. Romul Orbean. preot, Iciandel. 2 cor. Vaiics Kâruly 2 cur. Zaharie Rad. Șeuiia, 1 ror. Alex. Radu 2 eor. Vasiie Sahelechi. v.-pruțop. Bardoș 1 c. Emil Alexaudrescu Oormoș, mare proprietar Grebeniț, 6 cor. Mariuș Eleceș, propr, Vel- cher. 1 cor. Dr. Pomnein German, medic, Șereaia, 6 cor. loan Dau. Mociu, 2 Cor. G. Bozac. uroor. Veicher. 6 cor. luliu Iliau, nreot. Grind. 1 cor. St. Roșu 2 cor. Dna Fekete Negruț. Cioj-Maniștur 2 cor. lacob Uțiu. prof. Ludo$ 2 cor. Teodor Nagy, preot. Zan 1 cor, Vasiie Vlassa. preot, Buain 1 cor. Dna Catiani, Șeaiia 2 cor. Dr. loan Oltean, adv. Ludoș 6 cor. loan Levea. proprietar, Sâmbotelec 3 eor. Dna Elena Bercean. Gbiriș 1 eor. loan Biaș. orof. Șeușa 1 cor. Felfoidt Beia. protopreior, Ludo® 2 cor. loan Bozdoc. preot. Cicnd 1 cor. Simeon Rus. preot. T. Tur 2 cor. Herovitz lakab, notar public. Lndo$ 1 eor. Vasiie Orosan. preot, Sâujacob 1 cor. Vieențiu Omsan. preot 1 c<»r, Dr. Ke- resztes Ede. adv. Lndoș2cor. Du* Tolocan, Luduș 3 eor. Dr. Victor Moldovan. adv. Mocs 6 eor. Dr. Szatmâri Zoităn. medic. Lodoș 2 cor. Ales. Câmpean 1 cor. Moritz Mibâly. Ludoș 4 eor. Keresztes Pâi, Ludoș 3 eor. Oferte mariniuioa.se am primit dela Dnit: loau Rushu. propr. Ludoș 10 cor. Dr. Eiver Autal dep. dietal 20 eor. Dr. Stern Mano. adv. Ludoș 4 cor. Szeki Lhjob, nour întoarcă înapoi la Cazaniile veacului al XVIl-lea și ai XVIII-le»,. . . Urmează o înșirate de greșeli grama- ticale etc., asupra cărora nu mai stârnesc ca să răspund, pentru-că surit rari și puține, datorite multe tipariului. și nu pot aveâ in- fluință asupra valorii unei cărți, traduse și lucrate în puținul timp, ce ne-a stat ia dis- poziție. însemnăm numai că fraza a lucra mântuirea sufletului un o folosește numai Boiu, ci și sf. Scriptură. Cam așa ar fi articolul de „frățească informație etc. a dlai Duma. Cele ee ur- mează. în cari descopere unele pseudonime, fără să-l fi încredințat cineva, și ni-se face imputare, că de ce n’am dat o explicare a misiunilor (cel ee cetește cartea aceasta, acela știe ce-s misiunile) ie mai lăsăm și nebăgate în samă. Onorații preoți, cari au cumpărat cartea noastră, ne vor ști înțelege pe lângă toată dorința dini Duma de a orienta întreg clerul românesc (merți!) Ne vor înțelege și acei onorați preoți gr.-orîentali emancipați de sub faaatiztnul bizantin, cari știu alege, ce e po- trivit și știu omite ce e nepotrivit pentru credincioșii lor. De încheiere — a pronos de dorința Dlui Duma Paltin adresată „Unirii", aș cu- teza să aștept și eu ea „Telegraful Român" făcând uu „act de înaltă dreptate cu ade- vărat!" eă reproducă acest articol, răspuns al meu! Dar se prea poate, că în cazul de față, „Telegraful* să aibă în vedere to- tuși mai mult renumele și „bunăa credința cronicari ului său literar (Di Duma-Paltin) de cât adevăratul interes și adevărata buna- credință a cetitorilor seif! Septimiu S. Popa. Cheța 4 cor. Petru Nirăștean. . nreot, Ernot 2 cor, B»rra Samnei. propr. Chimiieinie 2 cor. Bucur Șogan. mare propr. Budiu 10 cor. și Nicolau Solomon, proiop. Ludoș 5 eor. Suma tuturor Intratelor faee 540 cor, 40 fii. a eșitelor 264 cor. 08 fii. Venitul curat ai petrecerii de 276 cor. 32 fii. s’a administrat, la ea«s* școaiei gr.-cat. diu loc. Prmească marinimoșii și binevoitorii contribuenți și pe căit* a jenata mulțămiteie noastre. M.-Ludoș, ia 30 August 1906. în numele comitetului aranjator: Vasiliu Morariu, înv., cassar. MM Houtăți. Hymen. Vasiliu Birle, eienc absolut și Eugenia Petrilor, Invită la actul cununiei lor. ce se va celebra ia 30 Sept. a. e. în biserica gr-c*t. din Șasa. — loan Pop, cleric absolut și Maria Podar, anunță actul cununiei lor, care se va celebra la 4 Ociobre n. a. e. în biserica gr.-eat. din Mihai. —• loan Pop, cleric abs. și Cornelia Sima, anunță cununia lor, care s’a celebrat în 16 Sept. n. a. e. Examen de cualificațiune. Examenul corector de cuahficațiune cu învățătorii dela școaleie elementare gr.-eat. din Arhidieeeză, se vor țineă în 10 Octobre d. a. c. Concurs. Pentru dobândirea stipen- dielor diu fundațiunea vieariuiui Koszeghy, se eserie concurs până ia 15 Octobre n. a. c. Pot concurge juriști și studenți gim- naziști români de origine nobilă dm Mara- murăș. La recurse să se alăture carte de botez, atestat despre origine nobilă și testi- moniul școlar din anul scol, trecut. — Re- cursele adresate cătră Comitet, sunt & să trimite la Tit Bud, vieahul Maramureșului. Aviz. Să aduce ia cunoștință, că sor- tarea obiectelor dela loteria aranjată îu favorul nonei biserici din Baia-mare. s’a amânat până ln 15 Sept. 1907. Escursitmea Oltenilor la București Primim următorul aviz uela dl advocat Dr. loan Turcu: Ca toți să fie bine orientați. Vă rog sa publicați, ca escursiuuea Oltenilor dela București, să face neschimbat. în tocmai în modul și în tiranul arătat și până acuma ln jurnale, adecă: Sâmbătă acuma după ziua Crucei, în 29 Sept. n. a. c. la 3 oare dimi- neața, plecăm cu toții cu trenul din Brașov. Ori și ee eventuală formă contrară nu co- respunde adevărului. La această escursinne s’a asociat mulți și din alte părți, și s’a asociat și orhestra de țărani cu instrumente de metal, a bravilor noștri Tohaneni. Spre plecare din Brașov toți să fie din bună vreme acolo. Comitetul central al «Reuniunei rom. de agricultură din comitatul Sibiiu", în șe- dința sa diu 20 crt. a botnrit între abeie. Posta Redacțiunfi. A. P. Săsariu. Vezi nrul 38 al >Unîreî<. Prea târziu. ca expopiția de copii, prima de acest fel la noi. să se țină Duminecă la 14 Oct. n. a. c. tn fruntaș* comuui ApoIdul-român. Se admit deocamdată numai copii din Apoldui- rom. ca vârsta dela 6 luai până ia 6 ani. Premii se împart ln valoare de 200 con, dăruite de particulari și de Reuniune (fondul expozițiilor). Premiile se împart în libele de depuneri ale „Cassei de păstrare din Săliște*. pe lângă câte o „cassetă de eco- nomizare* (cruțare). în jur întră toți me- dieii români diu comitat, având de prezident și de raportor câte un medic ales diu sinul lor. Copiii premiați se vor cântări, măsură și fotografia. Discursuri se vor țineă de- spre tuberculoză și in legătură cu aceasta despre ce să se facă pe sate In cauze sani- tare și o a doua despre sufletul copilului. Tn legătură aflăm, că corpul didactic diu Apoid se pregătește a da expoziției carac- terul unei serbări pentru popurațiunea de acolo și pentru oaspeții, ce vor participa. Tot în aceeaș ședință s’a stabilit programul expoziției de vite de prăsită (a 16-a). ce se I va țineă la 21 Oct. in Săsciori. — S’au i luat dizpoziții pentru tipărirea tractatului I despre cultura viilor, datorit învățătorului N;c. Lmif din Aciliu. — Raportul de tot interesant al dini C. Herța. șef comptabil în Siliște, totodată revizor general ai Inso- : țirilor de credit sistem Reiffeisen. despre frumoasele progrese, ce le fac însoțirile noastre, s’a luat cn mulțămită la cunoștință. — La fine, comitetul a luat în primire por- tretele lu oleu ale bmemeritaților dnî Eugen Brute. întemeietor ți membru onorar al Ren- ninnei și al mult regretatului Dr. D. P, Bar- cianu. fie; vice-urezident al ei, portrete pro- curate din darurile făcute fondului portre- telor bărbaților binemeritați ai Reuniunii. Petreceri. Societatea de lectură a stu- denților dela gimnaziul superior fnndațional din Nășind, invita la serata literară-muzi- cală urmată de dans, care va aranjă în 3 Octobre n. a. c. în preeara zilei aniversare a 43-a dela înființarea gimnaziului. Venitul curat este destinat în favorul „Meșei stu- denților* dela gimnaziul din Nâsăud. I Rectificare. în nrl 38. al foaiei noa- I stre. la „Misiuni poporale", în rubrica Nou- i Uților. a rămas afară „Săsariu", comuna, I nude s’a ținut în 22 și 23 Septemvrie „Mi- | siunile ponorali". । Proprietarilor de vii. Ca o vie eă producă | bine și osteneala ce o ai cu ea să-ți fie ronumărată I atârnă mult dela cualitatea viței de vie, pecum și i în cazul că pui viță nouă, să fi cu băgare de samă, i de unde o ai și sub ce grijă a fost. Vița de vie pentru plantație, cum a fost și în vara trecută seceta mereu, trebue să fi fost grijită și udată în i conținu. Una dintre cele mai bune școale de viță de vie și recunoscute de toți de o cualitate escelentă este prima colonie de altoi de rie de pe Tâmavă a lui Fr. Caspari din Mediaș. Grija ce să poartă pentru școala aceasta, să poate vedea din împrejura- I rea ca în vara trecută vițele de vie erau udate zilnic I cu apă în cuant de fi milioane de litre. Aceasta I școală de viță de vie e o adevărată frumseță. — ! Atragem atențiunea celor ce să ocupă cu vieritul, | asupra acestei școale de altoi și să-și procure vița trebuincioasă cu toată încrederea. Pag. 316. UNIREA Nr. 40. PARTE SCIINȚIFICAJJTERARÂ. Spiritismul. (Continuare.) 2. Plină de ară. „Spiritele inferioare", zice Kardec, „cari ne încunjură de toate părțile, — fiindcă nu sunt deslănțuite Încă de patimile lor pământești și de ideile trupești, — se lasă a fi conduse de certe și neînțelegeri reciproce, se batjocoresc și se în- vinovățesc Împrumutat, ba aruncă unul după altul chiar și scându- rele, pietri", etc. *) Ura aceasta a spiritelor se manifestă și față de oameni, șj mai întâi față de mintea lor. „Sunt", zice Allan Kardec,’) „anu- mite spirite, cari printre lucrurile bune amestecă intenționat și cu perfidie precugetată fapte neexistente, mărturisiri mincinoase, cu scopul de a seduce pe ascultători". Ca mijloc, de a se apăra In contra spiritelor seducătoare, el propune judecata minții și uni- formitatea mai multor comunicări primite dela diferiți medii, cari să nu fi știut nimica unul de altul. Alte spirite apoi își arată ura față de trupurile oamenilor. Un caz de acestea descriea B^zet, primăriul din Toloza (în Franța). ’) Neamurile lui, și In special o fată a dânsului, avea datina să întrebe un anumit spirit, care se arăta într’o masă. Dela o vreme se săturaseră de spirit, și stropiră masa cu apă sfințită. Atunci spiritul se înfuriă; și fată-sa se trezește că o mușcă ceva de picior. Se uită cu bărbatul, și văd că curge sânge, iar mușcătura se părea ca de câne. — Am văzut apoi și noi pățania unor experimentatori din Roma, publicată în „Anuali dello Spiritismo in Italia", când unuia i-s’a vărsat apă pe cap, și apoi i-s’a uns părul cu ceva materie unsuroasă de coloare ne- grie, etc. Un alt caz de acestea s’a petrecut tot în Roma. *) Un june, cu numele Enrico Sosati luase parte la două ședințe spiritiste. La prima ședință experimentatorii formară cercul îndatinat, în jurul mesei. El însă nu credea, că s’ar putea întâmpla ceva fenomen. După un pătrar de oară, Rosati simte ca și când i-ar fi trecut un curent electric prin piciorul stâng de sus până jos, strângându-i piciorul ca cu cleștele. îngrozit, sare dela masă, alergând și stri- gând prin odaie, de durere. — în ziua următoare merse din nou la ședință, la insistința prietinilor, și se așeză lângă masa psiho- grafă (masă, carea dă răspunsurile prin arătarea literilor, săpate pe discul de deasupra ei). Spiritul spuse, că va începe să le comu- nice după un pătrar de oară. înainte de ce s’ar fi terminat pă- trarul, Rosati simte, că l-ar strânge peste piept și peste trup două mâni de fier, așa că nu mai putea nici să răsufle. Vedea înaintea ochilor flăcări luminoase, și căzii jos fără simțiri. Când s’a trezit, vede pe colegii lui, punându-i apă rece pe cap, și frecându-1 cu oțet. Flăcări încă tot mai vedea. în urmă își redobândește deplin con- știința de sine, dar nu-și putea mișca mânile și picioarele. Au trebuit să treacă vre-o 6 minute pânăce și le-a putut îndoi, și tot atâta pânăce a putut grăi. Cu aceasta Rosati a părăsit spiritismul; mai mult nu s’a mai dus. — Ceilalți experimentatori întrebară de un spirit, care se chema Eleonora, și care se părea mai binevoitor, că pentruce s’a produs molestările acestea? Eleonora răspunse, că un anumit spirit răutăcios, cu numele M..., împreună cu alte spirite, s’a fost legat să nimicească reușita ședinței și fenomenele binefăcătoare ale spiritului King „folosindu-se, dacă ar fi fost de lipsă, chiar și de mijloace violente, cum ar fi fost producerea de convulsiuni în muieri, și molestarea bărbaților..... Fiii întu- nerecului, „adause Eleonora", urăsc lumina; spiritele răului, umblă după rele, tot după rele: acesta e binele lor, raiul lor!" De altcum aceasta ni-o spune și Allan Kardec.*) „Adeseori spiritul n’are alt scop, decât să facă rău; vrea să sufere și alții, pe cum sufere el, și simte un fel de plăcere tn molestarea și năcăjirea oamenilor.... Spiritele acestea lucră câte odată din ura, ce o au față de binele altuia.... Alte spirite apoi pornesc 9 Mădîums, pag. 373; Franco, pag. 162. *) Mddiums, pag. 291; Franco, pag. 163. •) *Des tables toumantes», etc. Paris; France, pag. 164. *) »Annali dello Spiritismo in îtalia< din 1875, la pag. 115; Franco, pag. 168—169. s) Mddiums, Paris 1869 pag. 314—315; Franco, pag, 171. dintr’un simțămânnt de jos, care le împinge să se folosească de slăbiciunea anumitor persoane, despre cari știu că nu li-se-vor împotrivi. întrebând noi (Kardec) un spirit de acestea, care Intrase Intr’un tinăr mediocru, că pentruce și-a ales chiar pe amărîtul acela, ni-a răspuns: Simțesc un dor nestins de a năcăji po cineva; un om cu minte m’&r fi alungat, și de aceea m’am năpustit asupra slăbănogului acestuia, care nu mi-se opune". Ura aceasta a spiritelor față de oameni merge și mai departe; ele vreau să domnească peste om. „între toate primejdiile, pe cari le aduce cu sine practizarea spiritismului, cea mai de frunte este: obsesiunea, carea este o imposesare, pe care o ieau anumite spi- rite peste anumite persoane". *) Obsesiunea aceasta are trei grade. Cea de gradul prim, adecă cea mai inferioară, consistă într’aceea, că spiritele molestează persoanele, ia stăpânirea cărora au ajuns, comunicându-le lucruri false, sub forma adevărului; molestându-le și tn extern prin dezordinile, pe cari le produc cu mobilele din casă: cu patul, cu masa, etc., producând chiar și sunete îngrozitoare. Obsesiunea de gradul al doilea e ceva mai rea. Persoanele, cari au nefericirea de a fi molestate în forma aceasta, ajung la anumite convicții greșite, pe cari li-le impun spiritele, și cari nu pot proveni dela înseși persoanele căzute jertfă. „în forma aceasta", continuă Kardec,1) „spiritul guvernează persoana, peste carea s’a făcut stăpân, ca pe un orb, așa că o poate face să primească învățăturile cele mai extravagante, teoriile cele mai absurde. Poate să o tragă și la lucruri de râs, și să-și compromită onoarea". — Gradul al treilea al obsesiunei e: subjugarea. „Aceasta", continuă Kardec,8) „consistă în paralizarea sau nimicirea voinții spiritistului subjugat, carea îl face să lucre fără voia lui.... Ea poate fi morală ori trupească. Cea morală face ca subjugatul să iea rezoluțiuni adeseori absurde șî compromițătoare; prin cea trupească spiritul înfluințează asupra organelor materiale, și provoacă porniri involuntare. în mediii scriitori ea se manifestă Intr’un dor nestins de a scrie, chiar și în timpul cel mai necuviincios. Noi am văzut un atare subjugat, carele fără să aibă peana ori ceruză, să punea să scrie cu degetul, ori unde s’ar fi aflat: pe stradă, pe păreți, pe porți, etc. Subjugarea trupească merge câte odată și mai departe: silește pe cel subjugat la lucruri de râs. Noi am cunoscut pe unul, carele nu era nici tinăr și nici frumos, și carele de silă s’a pus în genunchi înaintea unei copile, cerându-i mâna, fără să fi voit el așa ceva. De alte ori simțiă tn spate o greutate, care îl siliă să se pună în genunchi și să sărute pământul în fața mulțimei. Oamenii credeau eă o nebun; dar nu era, pentrucă știea tot ce face, și făcea de silă". „Obsesiunea aceasta, de ori care grad ar fi", adauge Kardec,*) „e una din primejdiile cele mai mari ale oficiului de mediu, și în acelaș timp una din cele mai frecvente". Ura aceasta a spiritelor față de oameni produce și neînțele- geri familiare, mințind unui soț, în contra celuilalt. Produce pa- gube materiale, și chiar și morburi. Despre morburile acestea po- meniă și memorandul celor 15,000 de Americani, spunând despre cazuri de nebunie, și de sinucideri. Despre primejdia Aceasta a spiritismului: de a produce ne- bunie în spiritiști, și mai cu samă în medii, ne vorbește: a) Allan Kardec.5) „Subjugarea trupească", zice el, „poate să ajungă până acolo, încât să nebunească pe om"; dar tot el se mângăe cu aceea că nebunia aceasta „e un fel de nebunie, a cărei cauză lumea n’o cunoaște, și carea n’are de a face nimica cu nebunia ordinară". — p) Despre aceasta ne mărturisește dr. Paul Gibier. 8) „Anumiți indivizi trebue desfătuiți dela practizarea spiritismului. Căci omul trebue să fie de o natură tare, și scutit de ori ce înelinațiune ereditară a creierului, dacă nu vrea să-și piardă mintea, fără să și-o mai poată redobândi; ori cel puțin, dacă nu vrea să și-o tulbure prin comunicațiunea eu cel nevăzut, foarte potrivită spre a i-o strică. (Va urmă.) *) Kardec, Livre des mediums, cap. XXIII. *) Loc citat. *) Loc citat; Franco, pag. 192. ♦) Mddîums, pag. 311. •) Mediums, pag. 325. •) Le spiritisme, Paris 1891, pag. 385—386; Franco, pag. 197—193. Nr. 40 UNIREA Pag. 317. Dracul în școală, Povestire poporală, după Bolanden tradusă de . . — ^ugastin Pani. ---r? = (Continuare!. 21 „Dacă Mântuitorul și religia nu au mai respectat In școală, atunci .... noapte bună, Austrie! Tu mergi în galop spre sfârșitul tău! Mi se pare că ar fi mai bine dacă ar veni social-democrații la putere. Ceea ce este însă mai păcătos, este, că ne pot forța sâ ne tri- mitem copii în școli necreștinești, indiferent dacă acolo predă un jidov s’au vr’un păgân botezat. Aceasta este obligativitatea liberală croită după noua modă! Căci dacă ne ținem copiii acasă, atunci ne storc sufletul și măduva din oase cu amende și aresturi până ne vedem siliți să facem ceea ce nu voim să facem. Dacă părinții creștini sunt forțați să-și dea copiii pe mâna învățătorului necredinței, — ce va să zică asta? Nu este aceasta o tira- nizare a conștiinței? — împotriva unei ase- menea siluire nu există decât un singur mijloc: să emigrăm într’o țară unde omul să poată dispune liber de copiii săi, și să-i crească în credința sa. Roza mea ce e drept a eșit deja din școală, iar peste doi ani când Ștefănică va avea vrâsta de școală eu am să fiu în America liberă!" Toți cei dimprejurul mesei dădură din cap aprobând. „Oameni buni, permiteți-mi și mie un cuvânt", Începu acum bătrânul Gerstle, „Stă- rile noastre sunt în adevăr desperate, cari vor conduce la un sfârșit groaznic, dacă va merge tot așa înainte cu decristianizarea poporului. Din pricina aceasta însă nu e nevoe să emigrăm, cum zice Kehrwald, și nici să dorim venirea social-democraților, căci este știut, eă aceștia nu cred în Dumnezeu, distrug ori ce religiune, ridică dreptul de proprietate, Introduc amorul liber, cu un cuvânt vor să aducă omenirea la stadiul animalelor. Dacă jidano-liberalii sunt dușmani lui Dumnezeu, asupritori ai poporului și draci.... apoi social- democrații sunt și mai mari draci! Acum în- treb cine poartă vina la toate acestea? Voi ziceți că jidano-liberalii și francmasonii. Aceasta nu este tocmai exact. Jidanii și francmasonii sunt în adevăr dușmanii sântei noastre Bi- serici și ai creștinismului. De aceea au făcut ei legi, cari în ultimele consecințe țintesc la nimicirea religiunei. Dar cum se întâmplă că dușmanii religiunei au putut să facă ase- menea legi în cameră? Aceasta vine de acolo, fiindcă poporul alege deputați cari sunt duș- mani ai religiunei. Prin urmare și poporul poartă vina legilor proaste și a mizeriei ce rezultă din ele. Dacă poporul ar fi ales tot deputați buni creștini, atunci legea necon- fesională a instrucției n’ar fi putut trece de loc prin corpurile legiuitoare. Ce urmează de aici? Ca noi să desperăm și să emigrăm? Nu — din contra! Noi rămânem în patrie și ne mișcăm. Noi vom goni pe jidaho-liberali din spelunca vițiilor. Noi vom alege numai ■deputați cinstiți, buni creștini, și vom în- demna și pe alții să facă tot așa. Dacă va fi pătruns odată în popor necesitatea unei -asemenea procedări, atunci domnia jidano- liberalilor s’a sfârșit în Austria, jugul tiraniei va fi zdrobit și aurora libertății se va fi ivit". Țăranii ascultau cu respirația oprită și aprobau din inimă. „Socoteala dini învățător este nimerită", zise Gfinther. „Așa să facem, să alegem băr- bați creștini, cari vor înfrânge tirănia școlară". Până în spre sară au șezut oamenii la „Bou" și au plecat de acolo cu propunerea firmă de a răzbuna somnolența de mai înainte prin întrebuințarea cât se poate de bună a dreptului lor electoral. IX. Elevii Iul Knack. Fructele se coceau încetul cu’ncetul. După o activitate de cinci ani a învă- țătorilor neconfesionali se produse o destră- bălare completă a tinerimei din Schwanheim. lonaș Ștern jidanul care avea despărțirea in- ferioară lucra cu multă dibăcie și după gustul învățătorului diriginte. Lucrarea lui Stern însă era fără zgomot nu ca a lui Knack cu trufie provcătoare. Cu un calcul înțelept, în mod delicat și pe încetul submina jidovul morala evlavioasă și credința creștinească în inimile copiilor, așa că Knack era foarte mulțumit când primia elevii din mânile jidanului. Destrăbălarea tineretului din Schwan- heim a devenit cunoscută și prin împrejurime; —■ poznele și drăcoveniile tinerilor desmățați ajunseră până în parcul milionarului Huber. Desolvarea și năcazul Iui Hubbr erau nespuse și pe deasupra mai erau potențate prin con- știința propriei slăbiciuni. El negligase cu cinci ani în urmă să protesteze în loje îm- potriva planului lui Lug. Nu și-a ridicat glasul atunci, fiindcă provăzuse că protestările sale ar fi zadarnice față cu influentul cavaler al ordinului, și el singur s’ar expune de geaba la supărări și emoțiuni. Acuma îi părea rău de neactivitatea și indiferentismul său de atunci și simția mustiință că n’a încercat să împedece răul. După cinci ani, cu ocazia unei vizite a lui dr. Lug Ia Tivoli al său, domnul Huuber nu și-a ascuns de loc nemulțumirea față cu advocatul, Oaspele și-a exprimat do- rința de a face o plimbare până la Schwan- heim. Huber l-a însoțit. „Schimbările provocate de dta la școala din Schwanheim an produs rele fructe", în- cepti milionarul. „Iarna trecută mi-s’au stricat și tăiat niște conifere rare și foarte frumoase. M’am revoltat. Nu ți-am prezis aceste ren- ghiuri ale tineretului? Trebuia să se întâmple așa, dacă frica lui Dumnezeu și decalogul au încetat de a mai fi păzitorii proprietății“. (Va urmă). —Oi1— RAPORTUL comitetului Reuniunei femeilor române din Mediaș și jur despre starea ma- terială a 'Reuniunii ascernul adunării generali din 2 Septemvrie n. 1906. 1. Cassa în numărar . . . 8700 cor. 24 fii, 2. în obligațiuni și cambii . 15546 „ 90 „ 3. Starea dep. la inst. „Albina" 130 „ — „ 4. Mobiliar în valoare de . 210 „ — „ 5. Acții „Conncordia" . . 408 „ — „ 6. Spre restituibile . . . 52 „ — „ Averea activă a Reuniunei 25047 cor. 14 fii. Dela adunarea generală ultimă din 28 August 1605 până azi s’a făcut: Incassări: titulo capital . 9377 cor. 96 fii. „ interese . 1385 „ 48 „ » taxă • • 889 » 20 » Sama: 11643 cor. 24 SI. Erogațiuni: titulo capital . 2180 cor. — fii. „ speserest — „ — „ D „ nerest763 „ — „ Suma: 2943 cor. — fii. Mișcarea cassei dela 28 August 1905 până azi face:.............. 14586 cor. 24 fii. Subtragând din venitul brut totalul eșirilor rezultă un profit net al anului de:......................... 1503 cor, 68fii. Amăsurat §.-ului 17 al Statutelor Re- uniunei, fondul trebue sa ajungă la suma de 20,000 cor. pentru a putea din interesele lui „întemeiă șoale de învățământ și lucru, pre- cum de a dă și ajutoare materiale fetițelor române din Mediaș și jur. Mediaș, în 2 Septemvrie 1906. Maria Moldovan, m. p. prezidentă. Elena Suoiu, m p. Maria Neosva, m. p. caasieiă. secretâreaeL Poșta Administrafiunii. Am primit ți cuităm abonamentul dela: M,-Ludoș pe 1906 sem. 2-le. Ig. Sz. N.-Lita pe 1906 sem. l-im. G. W.Egerpe 1906 sem. 2-le. Zi P. Lugoș pe 1906 sem. 2-le. Veneția inf. pe 1906. Sălyi pe 1906 sem. l-im. 6.-Bogata pe 1906 pătrarul al 3-le. Jâzsefh&za pe 1906 sem. l-im. Lâpos- bdnya pe 1905. E. A. KeriilSs pe 1906 sem. 2-le. Boarfa pe 1906. Dr. F. Gherla pe 1906 sem. 2-le. Dezmir pe 1906 sem. 2-le. Jiu- Coroiești pe 1906 sem. 2-le. L L. Deva pe 1906 pătr. 3-le. G. P. Zombor pe 1906 sem. 2-le. Ighiu pe 1904 sem. 2-le. Reghinul săs. pe 1906 sem. 2-le. Ortelec pe 1906 sem. l-im. Timișoara pe 1906 sem. 2-le. G. B. Glod pe 1906 sem. 2-le. Cătina pe 1906 sem. 2-le. Olah-Kikes pe 1906 sem. 2-le. B. D. Lugoj pe 1906 sem. 2-le. Șermășel pe 1906. uălsd- Szihâs pe 1906 sem. 2-le. ILidveg pe 1906 sem. 2-le. Olah-Gyurus pe 1903 sem. 2-le, 1904 și 1905. Reun. dp led. Năsăud pe 1906 luliu—Septemvrie. Tractul Șomcutei-mari pe 1906 sem. l-im. O.-Btba pe 1905 și 1906 sem. l-im. Dumbrava pe 1906. Zorlențul- mare pe 1906 sem. 2-le. Valea-groșilor pe 1906 și pentru restul din Căpâlne 4 cor. Cianadul-sârbesc pe 1906 sem. l-im. G. M. Beiuș pe 1906 luliu—Septem. Casina Șimleu pe 1905 sem. 2-le. Binevoiți a ne trimite prețul abonamentului și pe anul acesta 1906. Silvașul de câmpie pe anii 1901—1905 până în 1 Martie. Bibi iografie. A apărut: Tabloul regelui Carol, 70 cm. înălțime, 52 cm. lățime. Prețul 2 cor. — Tabloul re- ginei Elisabeta, 70 cm. înălțime, 52 cm. lățime. Prețul 2 cor. — Tabloul regelui Carol, 55 cm. înălțime, 44 cm. lățime. Prețul 1 eor. — Șerban Vodă Cantacuzino ia înconjurarea Vienei de cătră Turci și Prezentarea steagului turcesc luat la Grivița de cătră batalionul II. de vânători, ă 2 cor. 50 fii. — La comandă are să se ac! ude și porto 10 eventual 20 fii. — Tablourile sunt executate foarte bine și frumos și sunt o adevărată podoabă pentru casă. — Se află de vânzare la: Librăria seminarială, — Blaj, Discursuri parlamentare, de dr. luliu Maniu. Dl deputat a cercului Vinț, a adunat în o broșură de aproape 100 pag. frumoasele și puternicile sale discursuri în număr de 9 rostite în parlamentul țării. Celea multe înainte! Predici sau învățături, de Petru Maior, editate de dr. Elie Dăianu, a apărut partea IV„ cuprinzând predice le dela Dumineca X—XXIV, după Rusale. Prețul 1 coroană. Le recomandăm călduros. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. ..U N'l RE ' N’r. 401 La expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 premiat cu medalia cea mare. ■' • Turnătoria de clopote și falprioaxde Bcanne da țar pentru ' . '/ ' * ..b clocote Jii ' lui-- ' ■ ' ' : ' Șa (8) 19lB2 - & recomandă apre pregătirea clopotelor ' ' nouă, pe cum la turnarea dp nou a elopo- , telor wtrieatM, Uai departe spre facerea de . A ▼' clopote Întregi armonft>as&, pe lângi g»- ; ranție pe mai mulți ani, provfcaute cu ad- . justări de fer b&tut. construite spre a le în- toarce cu ușurință in ori ce parte, Îndată ; ce clopotele sunt bătute de o lăture prin ' acee& trsunt mântuite de crepare. — Cu < deosebire recomând , ; -♦* clopotele găurite *<- E de mine inventate șl mai domnițe t ori premiate, cari sunt provăzute E tn partea superioară — ca violina = E cu găuri după figura S ți pentru t aceea au un ton mai intensiv, mai . 5 limpede, mai pl&cut ți cu vibrarea ■■ i mai voluminoasă, decât cele de sis-B | tem vechia, așa, că un clopot pa- | tent de 887 kg. este egal in to- t nul unui clopot de 481 kjg. făcut | după sistemul vechiu. Mai departe [ se recomândă spre facerea scaune- ț lot de fer bătet, de sine stfttă- F toar, — spre preadjustarea «lo- j notelor vechi eu adjnstarede fer ț Mtut — ca și spre turnarea de [ toace de metal. Institut indigen. Bancare aăigur&ite u „Transilvania" .: n din Sibiiu (7) lfr-62 <» ! M întemeiată la anul 1868 « (ș în Sibiiu, strada Cisnădiei ntiH 5 (edificiile proprii), in toate combinațiile, capitale pentru cazul-- Î* morții și cu termin fix- asigurări de copii, de*J zestre, rente pe vieața întreagă etc. ere. o i । Asigurări poporale f&ră cercetare medicală ! [ '* Asigurări pe spese de înmormântare cu eolvirea imediată a ’’ ,» capitalului. o dran Prețcuranturi Ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco ’ Valori asigurate oontra in- • oendiulul: * 90,981.088 coroane. capitale asigurate asupra vieții: 9.125.898 coroane. > Dela întemeiare institutului a solvit: <» r pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 o. petru ea- O • ' - nîtjd a ani intrata ne vîra+A îl SUR RA3.37 nnr <► pitale asigurate pe vieață 3,568,863.37 eor. Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: * Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu 1 . , !• curtea 1. șiprir^ agenturile principale din Arad, Brașov. Bistrița și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele ' ' mai mari. O□□Q□q q Q o naM do (26) 8—10 □ Circa 30,000 altoi de viță cu rădăcină clasa l-mă, al tai ț i tn Viță americană („Riparia portalis“) după metoda cea mai bună (altoirea forțată): . în n» trecute, pe Bagi toate seceta mare ca a fost, / totuși în , ■ . Altoi; Struguri mestecați , ' » Rizling italian > > Zierfaudl » » Silvan verde Viță Altoi: > galbini * . moi ' . > goarueși » fetești _ » Șmighiri pentru struguri de (Vepyen borfaj) (Olaaz rîzliug) (Ezerjd) (ZOld szylvâui) . (Mdzes feher) (Mustos teilor) (JArdovâny) (Erd. Leâuyka) (Som, Fumim) masă: Chasselas Fontainebleau > Gama Drome Madelaine Angevtne Passatutti Muscat Hamburg . g Altoi cl. I-mă de 2 ani 1000 buc. = 220 eor.j Altoi el. Il-a de 1 .au 1000 buc. =» 80 cor. ri Szancscd, n. p. Bakizsfali>a. loan SdrtMtt» - , ' întâțător, al eurr. de vierii din Aiud. ZZ La comande rog a se trimite aniieipațiune, adreea sil ea ecrie legibU indicându-se ponta u ew stațiunea căii ferate. Paehetarea se ca face cu îngrijire eoeoti^du-sc spesele proprii. Keclama- J“j (7e se iau in considerare, dacă sunt făcute cel mult la trei e/Ht după primire. □□□□□□□□□□□ □□□!!□□ □□□□□□ □□□□□£! = 24 > =* 26 •*' 1600 bile. — 160 cor. > k 160 . > = 160 » . ■ » = 160 » , » /= 180 ». » = 180 » » — 180 ' » " ■> =180 > <’ » » 180 : 100 buc. = 22 cor. > » = 27 » ACATISTUL MIC, | sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 fii «< Prima colonie de vița de vie de pe TÂRNAVA a cmiMiwtar a FR. CAS PARI, Madiaș 100, Transilvania, unica in Întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă tn quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate lifera vița de vie fru- moașa și trainică. Oatplog ilustrat, cu diferite epistole de recunoștință, să © © trimite .gratis și franco. ® e , (26) 17—20 Cărți poștale ilustrate. Bucata 6 . fileri. — Suta 5 car, franca... '.... .. Prețul upni ex. pe hârtie oprima** crudo . . . . . . 6 cor. ■. ■ -.-legat . . ,k . 9 ? w . , Pe hârtie velină consistentă: criida . d cor. J • s . I: Tipografia Seminariului Arhidiecezan. FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. DeA. C. dqmșa .... Prețul i coroațid. ■ 44-------------------M Abonamentul'. . itiofiarchw: * - ' Pe an 12 wr. Q. an ' . 6n»r-v ‘/< wA cor,,, , " JPeirtiTi stiâihătatte^.: ‘- ■ Pe 1 an ISdrc^'i ? mi a frc., *i4 an >: 4 frc. 50 cm. . Foeaapațe to ne care ,. ... S âm bit &. .. . Inaerțin,nl • Un fir garmond : . ■ odată, 44 fii., a doua pară 12 fii,, a treia ' oară 10 fii. ' Tot ce privește foaia să se adreseze la: Re- dactibnea și admini- strațiiinea ^Unitei1 ■ .. ., Jn , Blaj. Foaie bisericească-politicâ. A uni XVI Biaj, 6 dctom vrie 1906. Numărul 41, Adunarea „Asociațiunii“. Cuvântul de deschidere/ rostit de vice-prezidentul »Asociațiunii<, di ANDREIU BÂRSEANU. Onorabilă adunare generală! . îmnrej urările. și anume, etatea înain- tată și recouvăleseetița venerabilului nistru prezident, tiu adus cii sint. ca eu sâ ocup de astădată locul aeesta de onoare, pe care l-au ilustrat ațâța bărbați disiinși ai popo- rului nostru. Șî nu fără sfiala, vă mărtu- risesc. m’an. hotărît sft pășesc în mijlocul. D-voastre. știind, eă ’n lorii! acesta an sțat adineaori fruntași, ca marele arhiereu Ab- drein Șagnna eruditul Timoteiu Ciparra. viee-prezidentul guvernial Vasile Lad'islau Pop. neobositul Gcbrge Bărițiu. și tonzilieml aulic laftob Bologa, ea să hn vorbesc, decât de cei răpoiați. ' ' Ruinai conștienta Matorinței ce mi-s'a ințpus prin neașteptata, și de bună seanță și nemeritata alegere diu anul trecnt,’ m’u îndemnat să 'fac acest pas. și ’b: odată spe- ranța în Indulgența D-Voastre și credința, că de astâ-dată. având îu vedere insuficiența puterilor mele nu veți măsură eu măsura, cu eare ați fost deprinși până acum. , . Doamnelor, domnilor! Pentru a treia oară șe întrunește 8Aso- cjaținnea* noastră îu adunare generală în Brașov, după pn restimp de 23 ani dela întrunirea a doua și de. 44.ani dela cea dintâi. . Adunarea din 1883. s’a distins prin hotărirea înființării șeoalei civile de fete din Sibiiu. eare a adus servicii așa de însem- nate societății, noastre., ți cure se socotește cu drept cuvânt, ca. un mâtgâritar al insti- tuțiuuilor noastre școlare. Și mai însemnată Inșă, atât nrin numărul și starea socială a partieipanților, cât și prin înălțimea proble- melor dezbătute, și a entusia^muiui, ce a domnit într’însa. a fost adunarea din 1862. ținută tot în localul. în care ne aflăm In aceste clipite, sub conducerea nemuritorului episcop, eeva mai târziu prin vrednicia sa arhiepiscop și mitropolii. Andreiu baron de Șaguna. N’am apucat să văd cn ochii mei această ilustră adunare, a doua din viața de 45 ani a „Asociațitiml* noastre. După spusele bătrânilor noștri însă, ale căror pri- viri, scapără și acum, când vorbesc de acele momente înălțătoare din trecutul poporului nostru, pe cum și din descrierea plină de viață a răposatului Al. I. Odobescu, pare-că văd înaintea mea acea aleasă întrunire ro- mânească din 16—18 Iulie 1862. în fruntea mesei prezidiale figura mă- reață a ini Șagtiiîa. Lângă el chipul blând ăl venerabilului mitropolit Alexandru St. ȘuiuțU. câpul bisericii române unite, și îu. jurai celor doi arhipâstori ai bisericilor ro- mâne surori, ea membri ăi comitetului nonei societăți: învățatul și de toți respectatul canonii: Timoteiu Cipariu. cu plivirea vie în mijlocul feței delicate, harnicul George Barițiu cu trăsurile feței marcate și eu pfi- virea pătrunzătoare, simpatica figură a pro- topopului loan Popaso, mai târziu episcop al Cîfîtnsebepthn. fața aspră și rezolută a energicului Axente Severu. răposat acum de curând, figura inteligentă și senină a lui Gavriil Muntean, directorul tiuărului gimnaz român din' ‘Brașov: vredniciți doctor Pavel Viisiei. colaboratorul lui Barițiu ia' „Foaia pentru minte, inimă și literatură*, Bologâ’, Măcelăriți.' șî'ceilalți tovarăși dh muncă ai lor. Numai Andreîii Mdrășiânn, heroldul deșteptării nodărre niițio'naie. eare ar fi me- ritat să fie și el in această Bocietuteileasă. sta ia 6 parte apătic cu fruntea plecată:4â pământ.’ ea up stăjllr- trăsnit Iu mijloe’til unui codru plin de viață, : Oaspeții distinși din pribuipâtele de curând unite de peste munți, intre cari în- vățatul Aug. Treb Laurian ' cântărețul limbei românești. George Sîon. tinârul profesor Nicoiae lonescn și măestrul scriitor -eu chip frumos. Alei Odobescu. despre eare sm amintit mai înainte. împodobeau locurile cele mai de frunte din jurul mesei prezidiale. Sala întreagă era înțesată de un public ales și iiumăros. tineri Și bătrâni, bărbați șî femei, preoți și mireni, săteni și orășeni, dornici a lua parte la adun arc literară și culturală românească, a auzi înțeleptele cuvinte ale conducătorilor neamului și a vedeă minunea minunilor, prima expoziție românească de producte agricole și industriale, pusă la cale de spiritul neobosit și invențios ai lui George Barițiu. Era, en uu cuvânt, o manifestare pu- ternică a vieții românești. încătușată atâta vreme în lanțurile fendalizmului. și apoi ale unui absolutizm aspru de 10 ani, era ca o câmpie sâmănată în timpul primăverii, când după o ploaie călduță parcă vezi firele de smaragd. cum încolțau din ce în ce îna- intea orbilor tăi cuprinși de mirare. Și multe idei frumoase se înfățoșară în această memorabilă adunare, multe pla- nuri îndrăznețe, unele poate prea îndrăznețe, se desbătură. multe probleme grele de re- zolvat se aduseră în legătură cu cercul de activitate al tinerei „Asociațiuni*? In genere așteptările față de noua și pe atunci sin- gura însoțire mâi mate culturală română din țările de sub coroana Habsburgilor, efati cât se poate de mari. Aso ci ați unea era privită ca un fel de vraje, câre ăveâ să delâture în scurtă vfbme toate năcazurile și lipseic mult cereatuiui nostru popbr. ‘ Directorul Munteahu în vorbirea sa despre „purizmul limbei române", câre pe lângă stabilirea ortografiei cu litere latine, ca secțiunea filologică a Asociațiunii să sb apuce cât mai cu gbabă a compune uh dicționar ai limbii române, după analogia dicționarelor scrise și tipărite de academiile cele docte ale altor națiuni.' o problemă, care nici astăzi încă nu e rezolvată, deși s’a ocupat serios cu ea altă corporațiune literară română, cu mult mai înaltă, care dispune de alți oameni și de alte mijloace, singura competentă și în stare'a face o ase- menea lucrare. Cipariu în excelenta sa di- sertațitine despre însemnătatea studiilor filo- logice pentru cultivarea limbei române și pentru stabilirea ortografiei, de asemenea constată necesitatea adunării materialului ’peuțru' un dicționar român, spre care scop propune formarea din partea Asii di ați unii a unei biblioteci''de cărți vechi românești, tipărite și manuscrise, (jin timpurile ceie ‘inăi vechi, până eâtră anul 1700. La rândul săn Barițiu, vorbind despre artele frumoase cu aplicarea lor Ia cerințele poporului românesc, amintește despre înfiin- țarea unei catedre de estetică, iar cavalerul loan Pușcarin, pe atunci administratorul comitatului Cetății-de-baltâ, singurul dintre conferențiarii adunării din 1862. care se mai află în viață, arătând însemnătatea documentelor istorice pentru cunoașterea trecutului poporului, îndeamnă pe mem- brii Asociațiuuii să-i deie mână de ajutor pentru Întocmirea nuni „Album* al familiilor nobile de naționalitate română din monarhie, pe seama cărnia și copiase și stu- diase mai bine de o sută diplome nobilitare. Mai bine se pot vedeâ însă speranțele ce se puneau tn activitatea viitoare a Aso- ciațiunii, de viguroasa generațiune de acum 44 de ani din cuvântul de deschidere al prezidentului adunării, despre care e vorba. „Țâre cred —• zice marele Șaguna cătră sfârșitul cuvântării sale, — că sub scutul unor asemenea convingeri corecte și principii sănătoase, pecum am amintit mai sus (era vorba de însemnătatea limbii, a graiului, pentru conservarea și înaintarea unui popor), va spori de sigur literatura și cultura poporului român peste toată aștep- tarea și Asociațiunea va vedeâ ostenelele sale cdronate cu succesul dorit, pentru-eă nu vor trece multe zeci de ani și vom vedeâ literatura limbei noastre Jă asemenea grad U N I R E A Nr. 41. Pag. 320..: de unitari ea al celoralalte limbi căite; școalele și institutele literare, ea naicele mijloace de enltara națiunii, le vom vedeă și la noi In stare Înfloritoare; vom vedei satele și orașele române regulate și înain- tate; nn vor trece mnlte zeci de ani și vom veâeâ acolo grădini și holde frumoase cal- „ tivate. bogate In pomi fructiferi, unde până teri-alalt&ieri erau nnmai pălămide și alte ierburi sălbatice; nu vor treee mnlte zeci de ani și ne vom bucura, văzând economia rațională ia plugarii noștri. înflorirea artelor și a tot felul de măiestrii la Românii noștri. ... Pe scurt, nn vor trece multe zeci de ani și națiunea română va fi regenerată și întinerită în puterile sale intelectuale, in- dustriale și materiale, pentru-că națiunea este setoasă după cultură și laminare, iar membrii acestei Asociaținui nu vor cruța niei un sacrificiu, ce ar condiționa un viitor mai fericit și propășirea națională.11 . .. Cred, că acum, când se apropie o ju- mătate de veac, de când s’au rostit aceste inimoase cuvinte, în locul, în care ne aflăm, este timpul să ne întrebăm, oare împlini- tu-s'au măcar iu parte așteptările bărbaților mari, ce au stat ia leagănul Asociațiunii noastre, corăspuns-a ea măcar cât de cât menirii sale mărețe și urmat-a calea, pe care au îndreptat-o urzitorii ei? Răspunsul la aceste întrebări, dacă va fi făcut eu destulă obiectivitate, și cu oare- care cunoștință de cauză, ne va înlesni cred, a Înțelege rostul lucrărilor și tendențelor de acum ale însoțirii noastre, și tot odată ne va lumina în privința problemelor, ce ar trebui urmărite din partea noastră îu viitor. Cu căutarea acestui răspuns, întru eftt se poate faee aceasta In câteva minute, să-mi dați voie a mă ocupa In restul vor- birii mele. Scopul Asocîațiunii noastre, după cum arată numele ei. este cultivarea literaturii naționale și propagarea culturii în sinul po- porului nostru. Deși conceptele, literatură și cultură, sunt deosebite unul de altul, totuși ele sunt deaproape înrudite. Cultura este un concept mai general, și cuprinde tot. ce a produs omui prin silințele sale, fie pe terenul intelectual sau moral, fie pe cel material, pe când sub literatură înțe- legem nnmai productele minții omenești ex- primate în grăia viu sau tn scris, și cu deo- sebire pe acele, cari au și o formă frumoasă. Dar literatura este tot odată un eflux al culturii; fără un grad oare-care de cul- tură, ea niei nu se poate închipui. De altă parte însă, ea este și un propagator în- semnat al culturii. Popoarele cu o litera- tură bogată națională de obieeiu au o cul- tură însemnată. Cu un cuvânt, ele se in- fluințează una pe alta, și de regulă merg mână în mână, afară de cazul, când la un popor sunt deosebiri prea mari sociale. Să ne întrebăm acum, făcut-am noi Românii din aceaslă țeară vre-un progres în literatură în timpnl de 45 ani, de când s’a înființat Asoeiațiunea, în numele căreia ne-am adunat astăzi aici, și în deosebi, ce rol a avut însoțirea noastră la mișcarea literară din acest restimp? Dacă asemănăm mulțimea publicațiu- nilor noastre de astăzi, pecum și limba fo- losită în cele mai multe din ele, cu numărnl și graiul celor de acum 50 de ani, Iu adevăr putem vorbi de nn progres literar, De asemenea trebue să constatăm cu bucurie, că eu deosebire în timpul din urmă, pe te- renul literaturii frumoase încă s’au produs și se produc lucrări din ee în ce mai de valoare. Nu stăm însă tot astfel în ceea-ce privește literatura științific*. In această privință cred, eă pot susțineă fără a fi des- mințir, eă puține din lucrările apărute In deceniile din urmă, afară doară de câteva de tot recente, se pot asemăna cu serioasele cercetări filologice ale lui Cipariu, și chiar cu studiile istorice ale lui Barițin. Dar în genere ținuturile noastre, ale celor de dincoace de munți, nu mai an astăzi în literatura românească rolul conducător, ce l-au avut pe la sfârșitul veacului al 18- lea și la Începutul celui trecut, și aceasta din motive ușoare de Înțeles. Literatura este o plantă plăpândă, care nu poate pro- spera, decât într’un pământ prielnic și sub nn soare dulce, care să-i deie cn drag lu- mina și căldura de lipsă. Altfel ea se ofilește, sau își îndreaptă rădăcinile spre altă parte. Și din nenorocire, literatura noastră nu s’a prea putut bucura în ultima jumătate de veac aicea la noi de asemenea condiținni, și astfel a început a se desvolta în mod natural în altă parte, și este bine că a avut unde se desvolta. Ce e drept, talente literare s’au ivit și în timpul acesta, căci talentul nu se poate năbuși, dovadă Slavici, Coșbuc, losif, dar pecum e enuoscut, toți aceștia și alții ca și dânșii, deși nn de însemnătatea lor, nn și-an putnt dovedi destoinicia lor aici acasă. Și mai nefavorabile au fost și sunt însă împrejurările pentru desvoltarea lite- raturii noastre științifice. Știința modernă cu înaltele ei ramuri, are o mulțime de trebuințe. Ea are lipsă de biblioteci și de arhive bogate, de laboratoare și de co- lecțiuni. și mai pe sus de toate de institute înalte de învățământ, tot condiținni. cari nouă, Românilor din această țară, ne lipsesc cu desăvârșire. De aceea este și ușor de înțeles, că oamenii de știință, înțeleg cu deosebire pe aceia, cari s’ar ocupa cu știința în senz național, și anume, mai cu seamă cu cercetările istorice și linguistice. sunt ia noi adevărați corbi albi, și cele mai multe din lucrările lor, cu puține excepțmni. poartă timbrul diletantismului. Cn un cuvânt, literatura noastră a Ro- mânilor de dincoace de munți a făcut în decenile din urmă oare-care progres, dar nici pe de parte astfel, pecum ar fi putut face, dacă s’ar fi bucurat de condiținni de desvoltare mai favorabile. Dar chiar și față cu puținul acesta, ce s’a putut face. Asoeiațiunea noastră a avut un rol de tot modest. Aproape Întreaga ei activitate literară în timpul de 45 de ani, de când există, s’a mărginit la publi- carea foaiei „Transilvania*, care sub con- ducerea lui G. Barițin, cuprindea adese-ori documente istorice de oare-care însemnătate, la premiarea tractatului „Flora phanerogamă din districtul Năsăudului*, de răposatul Florian Poreius, la scoaterea la iveală a datelor istorice, privitoare la familiile nobile române, de cavaler loan Pușcăria, a unei colecția ni de povești poporale, de răposatul I. Pop Retegannl, și acum de curând a unei bune culegeri de balade poporale din Banat, publicată în „Biblioteca poporală*. Afară de aceea, sub ocrotirea Asociațiunii. deși fără niei o jertfă materială din partea ei, s'a publicat în anii trecuți Enciclopedia ro- mână. care eu toate ei e o lucrare de po- pularizare, totuși cuprinde mnlți articoli de valoare literară științifică. Cam puțin pentrn timpnl de 45 ani, — va fi aplicat a observa cineva. Dar observarea aceasta o va preface în obiec- țiuni numai acela, care nn-și dă seama de modul de organizare și de mijloacele mate- riale, de cari dispune însoțirea noastră. Asoeiațiunea nu este o academie, o societate de oameni Invățați. ci numai o însoțire de oameni doritori de Învățătură. Membru ai ei poate fi ori-care Român cu tragere de inimă pentrn înaintarea po- porului său. care plătește o anumită eotiza- țiune anuală, iar comitetul ei este o corpo- raținne curat administrativă, compusă din oameni cn diferite ocupați uni, cari jertfesc în dar, aproape toți, munca și timpul, ce le prisosește, pentrn chivernisirea conștiențioasă a denariului obștesc și pentru buna în- trebuințare a Ini. De altă parte Asocia- țiunea noastră a dispus și dispune încă și astăzi de prea puține mijloace materiale, ca să poată duce la îndeplinire lucrări de știință așa de grele și costisitoare, ca cele luate în vedere in adunarea generală din anul 1862. Și cu toate secțiunile literare științifice, ce s’au înființat în timpul din urmă, deși aș voi bucuros să fiu proroc mincinos, că Asoeiațiunea noastră nu va puteâ rezolva, nici de aici înainte într’un viitor, ce se poate prevedea, probleme așa grele științifice, ea va rămânea aceea, ce a fost și până acum, anume: O societate pentru lățirea luminii în straturile cele mari ale poporului, o însoțire pentru popularizarea științei și pentru creșterea sentimentelor bune; cn alte cuvinte, ea nu va face literatură și știință, ci nnmai va sprijini literatura și știința. Să vedem acum, cum și-a îndeplinit Asoeiațiunea chemarea sa în această pri- vință? Ce a făptuit ea în timpul de 45 ani, de când viiază, pentru cnltnra popo- rului nostru? Deși problema aceasta a doua, ce și-o alesese Asoeiațiunea, era mai ușoară de Înțeles și de urmărit, totuși con- ducătorii societății noastre întimpinară la deslegarea ei greutăți destul de însemnate. Anume, trebuințele poporului nostru scăpat abia de două decenii din lanțurile iobăgiej eran leghion, iar mijloacele, de cari dispunea noua însoțire culturală, erau de tot măsurate. Ce era de făcut mai întâiu și mai întâin? Să se înființeze școli pentrn lumi- narea nemijlocită a poporului, s’au să se trimită tineri silitori la școlile din străină- tate, ca întorcâudn-se acasă înzestrați cu cunoștințe, să se facă tot ațâța apostoli ai poporului lor? Să se deie toată atențiunea țărănimei noastre, care forma atunci, ca și acum temelia poporului nostru, sau să se încerce crearea unei clase mijlocii de me- seriași și neguțători, de care înainte de aceasta cu 40—50 de ani eram și mai lipsiți de cât astăzi? Să se adune pe seama po- porului cărticelele, cari erau tipărite de mai înainte, sau să se încerce a se scrie și a se tipări o seamă de cărticele nonă, mai potrivite împrejurărilor, decât cele de până acum? Și toate acestea avean să fie făcute, Nr. 41. UNIREA Pag. 321. tu din prisos, ei din sărăcie. căci de ex. tn anul 1875 întreagă averea Asociațiunii încă nu ajunsese la suma de 80,000 fi. Conducătorii Asociațiunii noastre au încercat toate aceste căi ți cele mai multe din încercările lor n’au rămas fără rezultat. La început ei au jertfit sumî însemnate, aproape toate mijloacele, de cari dispuneau, pentru ajutorarea tinerilor lipsiți, cari stu- diau la școalele medii și superioare, din eari sperau să facă cu timpul luminători și povățnitori ai poporului. Mai târzin. după- ce prin dragostea de neam și prin spiritul de jertfire al mai multor mecenați ai popo- rului noairn, se făcură mai multe fundațiuni pe seama tineretului dela școli, fruntașii Asociațiunii noastre își îndreptară privirile lor asupra clasei mijlocii, dând ajutoare ucenicilor dela meserii și elevilor dela școa- lele de negoț. După aceea, pornind dela convingerea corectă, că numai prin mame bune să poate forma un popor destoinic de viață. înființară eu mari jertfe școala de fete, despre care am vorbit mai Înainte. In aeelaș timp ei' încercară a se pune In legătură nemijlocită cn massele cele mari ale poporului, eeea-ce și izbutiră cn timpul, prin mijlocirea despărțămintelor și a agen- turilor comunale, și a-1 îndemna pe omul din popor cu sfatul și cu pilda a-și cnltiva mai bine țarinele sale, a-și Îngriji mai bine vitele, a-și păstra portul și obiceiurile cele bnne, și a-și îngriji sănătatea. Afară de oxpozițiunea din Brașov din anul 1862 con- ducătorii Asociațiunii mai Întocmiră pe cea din anul 1881. și pe cea din anul trecut din Sibiiu, prin care s’a inaugurat muzeul istoric și etnografic, și prin aceasta îndem- nară pe fruntașii din multe părți să Întoc- mească și ei. cu prilejul adunărilor despăr- țămintelor, expoziținni mai mici comunale și chiar și regionale. Cu deosebire de vre-o 7—8 ani încoace se observă In sinul societății noastre o miș- care Îmbucurătoare în lucrarea pentru lumi- narea și îndrumarea spre cele bnne a stra- turilor celor mari ale poporului. Despărță- mintele Asociațiunii nn mai sun: niște cadre fără ostași, niște simple birouri pentrn in- cassarea taxelor dela membri, ci cele mai multe dintre ele, se Întrec unele cu altele în înființarea de biblioteci poporale și în ținerea prelegerilor pentru popor, fie-care din ele cântă să atragă manșele pentru cauza cea mare a culturei naționale și aă deștepte în ele dragostea pentru cartea românească. Și dacă astăzi în multe locuri poți vedeă Dumineca și sărbătoarea țărani de ai noștri strânși la un loc și ascultând cu băgare de seamă pe unul dintre ei. care cetește din vre-o gazetă sau din vre-o carte poporală, sau de-i vei afla întruniți în biserică sau tn școală, ca să asculte la cuvintele Indemnă- toare spre bine, la povețele practice ale preotului și învățătorului, și dând cârciuma cn totul uitării, o parte din merit o are Asociațiunea noastră. Numele de Asocia- țiune nu mai este astăzi o vorbă fără în- țeles înaintea omului nostru din popor, ei Asociațiunea este privită în cele mai multe părți ca o mamă bună, care caută să atragă la sinul său iubitor pe toți fiii săi, și la eare cu toții privesc cu încredere și iubire. Suceau! acesta obținut prin o lucrare statornică numai de câțiva ani de zile să ne servească ea îndrumare pentru viitor. Să ne apropiem tot mai mult de omul din popor, să cântăm a-i cunoaște firea și apli- cările, să-l luminăm cn toate mijloacele cnl- turei moderne, să-i ușurăm năcazurile și să-l îmbărbătăm. Să-l legăm de noi cu lanțul puternic al culturei naționale și astfel să facem din întreg poporal nostru o cetate tare, care să fie tn stare a rezista ia ori și ce atae. Lucrând astfel cu stăruință sub stindardul Asociațiunii. eare poartă deviza: literatura și cultura poporului român, ne facem numai o datorie cătră noi înșine și dăm dovadă, că suntem un popor conștiu de sine și vrednic de viață. Având deplină nădejde, că vom și lucra astfel fie-care pentru sine și toți îm- preună. și așa vom împlini așteptările îna- intașilor noștri, cari an întemeiat Asocia- țiunea cn speranțe așa de mari, declar adu- narea generală de deschisă. Dl Dr. Gyârfâs Elemer, cunoscut și la noi de un laic plin de credință, de nn tinăr cn cunoștințe vaste și temeinice, și de un magiar calm și dreot. a scos la lumină prin- cipiile sale despre libertate și domnie In o broșură Intitulată: „Seabadsâg is uralam*. Broșura are 27 pagini, și costă 40 fii. Re- zultatul studiului său e: „Domnia celor tari în folosul celor slabi". Principiu corect, dacă sub cei tari înțelege și dsa pe cei mai buni, mai drepți, mai Înmieați și mai morali, cari aleargă în frunte și pe înălțime, nu ca să lovească, ci să apere, nu ca să rănească, ci să vindece; nu ca să îmbuibeze. ci să se jertfească; du ca să împiedece pe alții în desvoltarea naturală, ei să ti dee concursul, ca mai îngrabâ să progreseze și cari pentru nimic nu să pun tn contrazicere cu legile firii și ale iui Dumnezeu. — La caz contrar fie conducătorii cât de mulți, cât de bine hrăniti, cât de mult lăudați. ei vor fi slabi, ș’apoi nimic nu-i mai insuportabil, ca domnia și conducerea celor slabi. Adunarea „Asociațiunii". — Raport special al „Unirii". — Credeam că voiu puteă să mă reîntorc mai curând acasă, și să pot continua raportul pentru numărul trecut, dar m’am înșelat. Calea dela Brașov la București, Pitești și Curtea de Argeș, și de aci peste Lugoj acasă, a fost cu mult mai lungă și vechii prietini cu mult mai drăguți, decât ca să-mi pot împlini datorința de raportor credincios. De aceea cer scuze cetitorilor mei, și ceea ce au s’a făcut în numărul trecut, se va face acuma. După ședința primă a urmat banchetul la Casa de tir. Au participat câteva sute de persoane. Dintre toaste remarcăm acela al deputatului Dr. Vajda pentru poporul țăran și a dlui prof. lorga asupra sufletului românesc, eare a ajuns în vrâsta a treia, când poate merge înainte, fără a aveă lipsă de povațele cuiva, are nevoie însă, de toate puterile sale. E cu trnp și suflet cn aeeia, cari cred în puterea de viață a sufletului românesc. Nn mai e de trebuință să spunem, că neîncetate ovații s’au făcut distinsului profesor. Intre acestea în fața gtmnasiului ro- mânesc se adunaseră mii de bărbați și femei dintre țărani, de prin satele din jurul Bra- șovului, la petrecerea poporală. Era nn po- trivit prilej pentrn un etnograf, să studieze aci. ee influința au avut naționalitățile străine asupra Românilor, sau mai bine, ce au mai rămas la Românii din Feidioara de pildă, dela strămoșii lor, cari de bună samă numai români n’au fost. Tot cu această ocasie s’a jucat din partea Junilor dela Brașov, des amintită lor horă, și s’au distins în prin- derea buzduganului. La oarele 8. s’a dat concert In sala redutei din partea corului d-lni Dima, acom- paniat de capela orășenească și efiți-va membrii ai societății filarmonice. S’au eânrat aproape tot piese românești, cari prin dră- găiașia lor și fericita aranjare an plăcut foarte mult. Erau bucăți poporale de a prof. I. Murășianu. G. Muztcescu. D. Popo- vici și Gh Dima. Prestațiunile corului au fost escelente, cât au încântat întreg audi- torul, care mereu cerea bisarea bucăților, S’a repețit Insă numai „Cireșile* de D> Po- povici, deși musica are note mai mult străine, de eât naționale românești, dar... Dl Po- poviei era present ia concert. Dna Dima, cu piăcuta-i voce de alt. a fost la perfecție, deși în notele înalte părea puțin obosită, In „Mama lui Ștefan cel mare8 a cântat și dl Popoviei nu mic solo de bariton. După concert a urmat o veselă petrecere cu dan» până târziu. Sâmbătă se ține ședința a II. tot in sala cea mare a gimnasiului, sub presidiul ordinar. Dl deputat Goldiș în numele comi- sinnei prime, face un frumos raport. Dsa remarcă lucrările sfârșite In anul precedent; museul și esposiția. Seoate la iveală pro- blemele, ee și-a impus comitetul adecă: re- formarea biroului cu doi secretari, — pu- blicarea unei foi poporale, care a întârziat diu lipsa geniului, în jurul căruia să se adune lucrătorii harnici. Dsa speră, că nu- mele Ini Goga e însă o garanție suficientă, că toate vor merge spre bine. Pomenește de înființarea progresivă a bibiiotecelor po- porali, apoi de prelegerile economice, cari ar trebui să se țină In fie-care comună, macar odată în au. Nn e de părerea, ca despărțâmintele leneșe să fie critizate cu vorbe aspre, din contră află de mat ducător ia scop, ca secretarii să meargă pe rând In centrele anumite, și acolo să cerce cauza stagnării, și ei să pornească cauza culturală. I-se pare referentului, — deși membru în secțiile literare, — că acestea du corespund așteptărilor, s’au luerat puțin și s’a cheltuit mult; crede că răul zace In înaa-și organi- zația lor. De asemenea nici sporirea mem- brilor nn se face prin lamentări, căei ace- stea nu cam prind, când Insă activitatea comitetului centrai s» va resimți In fie-care sat românesc, atunci toate păturile neamului nostrn se vor simți atrase, ca să între In numărul membrilor Asociațiunii. De închiere propune, ca raportul comitetului să fie luat spre știre. — să se deie espresie durerii pentru pierderea membrilor decedați și să se aleagă membrii onorari ai Asociațiunii: arhimandritul Dr. Ilarion Pușcariu, fostul, seeretar Dr. Corne! Diaconovich șt advocatul Emanui! Ungureenu. Toate propunerile să primesc, special alegerea dlui Ungurean, se face tn mijlocul Pag. 322. UNIREA Nr. 41. aciatnărilor generale, cunoscută fiind rodnica activitate, desvoltată de Dsa pentru scopu- rile Asociațiunii în despărțământul Timi- șoara. în sfârșit dl Goldiș mai propune să se compună date statistice, asupra stării culturale și materiale a poporațiunei române. Propunerea aceasta se primește în forma aceea, ea să fie urgitată secția eco- nomică. a termina lucrările începute în direcția aceasta. La raportul general începe discuția dl Arsenie Vlaicu, eare cu nrovoeare la statute și regulament arată că alegerea secretarilor (literar și administrativ) și reforma biroului, trebuia mai întâiu să se aproabe de adu- narea generală și numai dnpă aceea să se facă alegere resneetive, eserie concurs. Di- scuția ține mult și devine tot mai aprinsă. Vorbește Dr. Blaga și Ungurean, eari spri- jinese observăiile făcute de Viaieu, apoi Damian Cosma. Dr. Beu, Dr. Bologa, Dr. Ștefan Pop și Dr. Marcu. în sfârșit după o discuție de doue oare, adunarea generală aproabă modificările făcute în regulament și noua organizare a biroului Asociațiunii. Propunerile păr. Raca pentrn studiarea costumelor naționale și a păr. Tat. pentru ajutorarea preoților și învățătorilor, cari cercetează școalele economice, — se tran- spun sore stndiare comitetului. Raportorul eomisiunei financiare dl I. Lăpădat. propune aprobarea socoților pe 1905. și a budgetului pe 1907. La punctul acesta ia cuvântul di de- putat Damian. care arată titlii singuratici, la cari s’ar puteâ face economii și cu plusul câștigat să se ajute școalele poporale. Păr Brumboiu din Tohan, de asemenea cere. 6ă se facă mai mult pentru popor și in special să se angajeze un conferențiar ambulant. Aci să naște un mic incident și semnificativ și regretabil, care ținem să-l însămnăm. Păr. Brumboiu greșise de sigur, când a afirmat la începutul cuvântării sale, că n’are ce duce poporului său, n’a auzit nici un sfat, nici o învățătură, menită să promoveze cultura și prosperarea țăranului. Venerabilul Gheorghe Pod de Băsești a și sărit îndată și l-a apostrofat în termini aspri. Tot re- spectul pentru venerabilul president al par- tidului național, dar suntem datori să apărăm preoțimea noastră, dela caro se cere totul, dar în schimb i-se dâ foarte puțin, ori chiar nimic. Dl Brumboiu a avut dreptate în fond, a greșit forma, și pentru aceasta nn trebuia bruscat așa, ales când dsa lucră mnlt chiar pentru idealele Asociațiunii. Ră- spunsul dsale, dat la apostrofările dlui Gh. Pop a fost viu aplaudat. Rugăm mai multă considerație pentru preoțime. La buget mai vorbește dep. Dr. Pop, care cere înființarea de biblioteci prin co- munele tare înapoiate ale Munților apuseni. Dl prof. Petrovici în numele comisiunii a treia, raportează, eă s’au înscris 6 membrii fundatori, 9 pe viață și mai mulți ordinari și ajutători. La ordinea zilei alegerea seeretariuini I. sau literar. înainte de a trece ia obiect, dl dr. Sextil Pușeariu ține un cald discurs, în care relevează meritele iui Oct. Goga, pe care îl propune de secretar. Intrând dl Goga în sală, e îndelung aclamat. Prezi- dentul îl declară ales, adresândn-i câteva cuvinte pline de entusiasm și dorindu-i, eă el, eare a cântat cântarea pătimirii noastre, să. fie și cântărețul bucuriei.noastre. Goga mulțumește, promițând să lucre cu țărănimea, fiind-că e timpul ca Asocia- țiunea să fie tot mai aproape de sufletul țăranului. Ovațiile reîncep pentru noul se- cretar. deia care se așteaptă foarte mult. Statorire". locului adunării generale următoare se concrede comitetului. Ar fi potrivit credem noi, ca cu prilejui adună- rilor generale, să se publice an de an con- spectul tuturor adunărilor, ea să fie un îndemn pentrn orașeie. în cari n’au fost de loc sau foarte rar convocată adunarea. în sfârșit dl advocat Dămiau aduce laude dlui Bârseann pentru conducerea adu- nării. Și din a noastră parte constatăm cu bucurie și multă satisfacție, multul tact și deosebita pricepere, cn care <11 viec-prezi- dent a condus ceiea doue ședințe. După prânz la oarele 4 x/t se ține șe- dința festivă a secțiilor literare. înainte de a da cuvântul conferențiarului, dl Bârseann aduce aminte, că în anul acesta s’au îm- plinit 100. ani dela moartea călugărului Samuii Mieu Klain, care prin scrierile sale istorice s’a făcut nemuritor. Dsa schițează activitatea intensivă, desfășurată de acest mare bărbat, și roagă pe cei nrezenți să-și exnrime prin ridicare venernțiunea față de memoria lui. Dl vice-prezident e vin felicitat pentru această comemorație și la cererea generală promite să o tipărească. Se dâ apoi cuvântul dlui Vlaicu, care ține o eonferență despre Chemie .și progre- sele realizate de ea. Seara la 8 oare s’a dat teatru în reduta orășâneaseă, S’au jucat piesele: „Ocidiu" (act. V) de Alexandri, și „ Sluga la doi stă- pâni11, traducere de Zaii. Bârseanu. Cu tot jocul corect al diletanțiior și în special a dlui Bârseanu și dșoarei Brasoveanu. suc- | eesul nu a fost eel dorit. Nici BOvidin“ și ' nici cealaltă piesă nn sunt potrivite spre a fi reprezentate pe scenă. între piese, dl Tit Morarin a declamat cu mult sentiment poezia „Clăcașiia, de O. Goga După reprezentație tinerimea a petrecut câteva ciasuri dansând. A doua zi peste 300 membri ai Aso- ciaținnii au pleeat eu tren special spre Bu- curești spre a vizita frumoasa Expoxiție jubilară. La Sinaia, după dejun, s’au dus la palatul regal, unde au făcut călduroase ovații familiei regale, care chiar pleca ia București. Noaptea la oarele 11 și 10 min. au ajuns la București. A doua zi la oarele 9 s’au în- trunit la institutul Pompilian, unde profes. lorga a ținut o conferință asupra expoziției, după care au plecat spre Filaret. Aci M. Sa Regele, observând în public pe redactorul „Unirei", l’a agrăit, aducându-și aminte că l-a mai văzut. Mereuri. raportorul DVoastre a luat drumul spre Pitești, unde a întâlnit inimi calde și prietini vechi, și de aci la Floriea, moșia familii Bratian, unde a fost primit eu multă amabilitate de dl Ionel Bratian. A doua zi s’a dus la „Curtea de Argeș", I unde a fost primit de P. S. Episcop Timuș al Argeșului, iar de aci Vineri a ajuns ia Lugoj, nude a cercetat pe Preasfințitul Epi- scop Dr. Vasile Hossu. închiind aceste note scrise în fuga condeiului. însămnăm eu multă satisfacție, că adunarea Asociațiunii dela Brașov, trebue cu dreptul să fie trecută între cele mai suc- cese și interesante adunări. Raportor. REVISTE. Budapesta. Sesiunea parlamen- tului ungar să începe în 10 Oct. Dieta va luă în desbatere, asa se spune, două proiecte a ministrului do comerciu, și anume; asigurarea muncitorilor si libertatea naviga- țiunei. Iarăși e la ordinea zilei artileria; să promisese adecă honvezilbr, de mult, tunuri. De fapt însă promisiunea nu s’a adus în îndeplinire, să înțelege, cauza, că nu s’a împlinit promisiunea, a fost Viena. Și au strigat magiarii ca din gura șerpelui, că nemții cearcă anume să le răpească ori ce mijloc, prin ce ar puteă să se ridice în câtva armata ungară la oare-care independență. Iată acuma însă-și Viena vine și le ofere magiarilor tunurile. Și ce se vezi? Magiarii resp. guvernul lor nu primește tunurile, căci dacă le-ar primi, ar trebui să ridice și budgetul și con- tingentul de recruți, iar aceasta acuma nu o poate face. Ai dra- cului neamțu, — te îmbie cu binele, când nu ești în stare să-l primești. MAI V O L. Sinodul arhidiecezan, prorogat în anul 1904, e convocat pe ziua de 22 Noemvrie n. a. c., pentru con- tinuarea ședințelor. xttjor Noutăți. Știri personale- Escelenția Sa Metropo- litnl Victor însoțit de lacob Popa, directorul cancelariei metropolitane, a plecat Dumineca trecută cu acceleratul de seara la Roma, să viziteze mormintele Apostolilor, și să facă raport despre starea arhidiecezei în cei 5 ani din urmă. Escelenția Sa se va întoarce pro- babil peste dode săptămâni. — Dorim înalt Preasfinției Sale fericită călătorie în lungul Bău drum! Vizită princiară. Dumineca trecută a vizitat orașul nostru Alteța Sa Regală prin- cipele Maximilian, fratele regelui din Saxo- nia. Dânsul e preot și profesor de liturgica grecă ia universitatea catolică internațională din Freiburg (Elveția) A fost oaspele Escel. Sale Dlui Metropolit. iar Duminecă seara a luat cina la părintele canonic dr. A. Bunea. Alteța Sa a vizitat biserica catedrală, insti- tutele de învățământ și in special capelele acestor institute. In biserica catedrală a Nr 41. UNIREA Pag. 323 «cruțat limp mai îndelungat cărțile liturgice, arătându-se mare pricepător at li: urgiei gre- cești. Luni eu trenul acecelerat dela 9 oare a. m a pornit ru însoțitorul sau, un preot anueaa, ia București, de nude își vor con- tinua călătoria de stucir: la Consiantinopol. Sofia. Veneția. Toți ce» ee au avut fericirea . să-l cunoască. i-aii admirat pietatea și știința. Diu Arhldieceză On. Eugen P. Păcurar a fost dispus de capelan al doilea ia Cluj, iar locul dsale de cancelist îl va ocupă On. Nicolau Solomon Aron, castelanul metropo- litan, iar in locul cestuia e numit Aurel Vodă., subprefect în Internatul de băieți. în Internat au fost numiți de subprefect! loan Măr- ginean șt loan Isaic, clerici absoluți. Din dieceza de Lugoj în ședința con- aistorinI;< dela 16 Angiut n. x’nu conferit din foudni Ribinif ia 56 elevi stipendii in vaioure de 3825 cur., din fundul Bruia la 49 elevi 2500 lor., din fondul Iova la 6 elevi '940 eor. din fondul Chiș la un elev 140cor.. din fondul Stoina ia un elev 80 cor., diu fonduj Bruia la 11 elevi 440""r.. din fondul Livin la un eiev 200 cor și dm fondul Iova la 6 pedagogi 700 cor; in total s’a conferit la 130 elevi stipendiiîu valoare de 8825 cor. Hymen Emil Ti^ca și luliana Mu- rășianu, fac eunosvată cununia 1-r. care se Va celebra in biserica gr.-eat. di» Nășind, la 8 Ocrohre n. a. c. Sărbătoarea dela Caransebeș. Duminecă se va des' ăli la Caransebeș siatna Maiestății Sale, ridicată re spesele comunității de avere aromânilor grănițeri. La desvăiire Majestatea Sa va fi renri-zenrrt prin Arhiducele losif, care va sosi in Caransebeș Sâmbăta înainte de prânz. Vor lua parte la serbări miniștrii, nnniăroși detunați și Episcopii noștri dela Lug j și Caransebeș. Osămintele lui Râkoczy și Tokb'y, dună nirimui program vor veni ne Marea-Neagră ne vapor, la Constanța ctîile ferate române a pus la dispoziție doue vagoane fnmrare. cu cari vor fi trasooriatc până la Orșwa. unde vor so.*i ia 27 crt. Aci o mare depu- tăție va așteptă șierieie și le vor insoțl pâuă la Bumpesta. de unde dunăce se vor ter- mină serbările aranjate in onoarea lor. vor fi duse a lui Răkoezy ia Cașovia și a lui Tokoly ia Kesmâk Dl Aurel P. Dănuțiu, bursierul societății noastre de teatru. diinăce s’a compromis ne deplin în afaveiea Z. Bârsan, ține să con- tinue nnblteațiiie sule „literare". în acelaș ton. într’un foileton din „Ponorul Român*1 (nr. 121). ironizează foarte de sus creșterea din Internam! Vancean. de cure se împăr- tășise și osa înainte prezinte mai mulți doi urci ți din Blaj au renunțat la dreptul de a predica in biserica catedrală în favorul băieților mizeri dela școalele noastre, tn locul acelora au predicat aiți dni preoți pentru ajutorarea : elevilor săraci, anume: Rrv. Du Dr. Izuior j Marcu de 5 ori. profesorii: I. F Necrnțiu ■ udată, Șt. Roș ia ti de 6 ori. Dr. A Nicoleseu de 2 ori .și V. Maeaveiu odată. A mai pre- I iKtt odată și dl E. Pceurariu. rernnu erați- unea în?â a trecut ia fondul mesei studen- ților. Remuueraiinnea celor 15 pr dici (â 20 cor) a fost 300 cor., din cari s’au ajutat, la pronunerea respectivilor profesori de clase, următorii elevi; Jian Ungur, (cl. VIII) cn 10 cor.; Șt. Omga, (cl. V) cu 10 c^r ; Emil ; Tătar, (ci. V.) crt 20 cor; Oct. Lupean. (cl. i VI) eu 40 cor.; Ai. Luueanu. (ci. Vil) eu i 30 -or^ iar pedagogii: Mihail Dop, loan I. ( Coiîăfianu și lacob Andone, cu câte 10 cor. I Șilvin Noșlăean. (cl. I.) cn 20 cor; A. Pre- I săean, (ei. I.) eu 5 cor; Otiiia Coltor, (el. I. [ civ) eu 17 cor. 6 fii. și ciericui Clemente Petra-eu cu 20 cor. Tdal 202 cor 6 fiieri. [ Restul sumelor i neaoșa te se va distribui ele- i vibur buni și mizeri în cursul anului curent | șeulastic. —■ Gavril Precup, profesor. J . Osândele ziarelor noastre. La 19 Ș -ot. s’a judecat la curtea eu jurați din Cinj, I procesul de pressă internat foii „Libertatea11 ■ dela Orășiie pentru dor articoli feriși ne timpul alegerilor de depu:ați. Responzabih- tatea a luat-o fostul redactor di Ștefan Popp, iar aparatOarea a făcu-o dl advocat dr. Cassiu Maniu din Cluj. Cu tonte că procurorul n’a putut invoca urni o lege, călcată prin acei doi articoli reviuc.vați, tribunal ni a rostit sentința de 800 cor pedeapsă în bani și 3 luni arest de stat. — La 22 Septemvrie o. „ Tribuna11 dela Arad a fost și ea osândită tot. pentru noi articoli la 400 cor. pedeapsă și 7 luui arest de stat. Constituire. „Societatea de lectură a rine- rimeigimn.1* din Blaj. în ședința constitutivă ținută în 11 Septemvrie, a ales pentru anul școlastic 1906/7 urmă Corni comitet: preșe- dinte: Ion Pop, amd. ci. VIII, secretar: A. Lupean, stud. cl. VIII., bibliotecar: Vasiie Câmpean, stud. cl. VIII., controlor: Laureuțiu Giurgiu, stud. ci. VIII., notar: Octav. Rusu, stud. el. VII., vice-bibliotecar: Ion Borșan. । stud. el. VIL, cassar: Eugen Bianu. stud. ei. ' VIL — în comisia literară au fost aleși: i Ion Georgeseu. Alex. Pop jun. și Constantin | Roșcău. stud. >•!. VIII., Eugen Goga Alex. Măcelăria și Aurei Șinca. stud cl. VII. ' — Societatea de lectură a tinerimei dela institutul pedagogic-teologic din Arad s’a constituit in 15 Sept. u. 1906. sub con-.ucerea Preacuvioasei Sale Roman R. Ciorogar, director, în modul următor: Pre- zident: George Teaha. el. a. III. Secreiar: Petru Fieșer. cl. a. II. Cassar: Simeon Stana, ci. a I. Bibliotecar: Dimitrie Lupea. el. a. II. Notar: Traian Mager, ped. e. IV. Con- trelor: George Popoviei, ped. c. IV. Arhivar: Adrian V. Lazar. ped. c. III. — Comisia literară: v ’.ent: Iguație Porge, cl. a. III.. Pătrime 4'uera, cl. a. II, Aug Pelle, ei. a. I.. Grig. Poenari, ped. c. IV, și loan Fiorea, ped. e. III. — Comisia muzicală: Aurel Doboș, cl. a. III,, CoFîolan Monță,” cl. a. II . loan Pop, cl. a. I.. George Popa, ped. c. IV. și loan Ursan. ped. c. III. — Comisia revizoară: Nicolae Codrean, d, n. II. George Cinnga, cl. a. I. și Ignație Raica. ped. e. III. Convocare. „Reuniunea!nvâțărorilordin Arhidieceza gr.-eat. de Alba-Inlia și Făgăraș“ își va ținea adunarea generală la Blaj. în 23 și 24 1. crt. — Cn ocazia aceasta se plă- nuiește o excursie la Expoziția dela Bucu- rești. Cheltuielile de tren, euartir și întreți- -■ aere nu vor fi mai luări ea 35—40 cor. E de dorit însă, ca fiecare învățător să aivă pasap'irt îu reguiâ. Mulțămită publică. Cu ocasiunea pe- trecem de. vară, araujată de tinerimea ro- mână, din Lupea si jur, ținută ia 2 Sept. n. a. c. îu sala școaiei gr-eat, din Lunca, an meiirs urpiitoarele suprasoiviri: Victor Maior, notar cerc. Mănârade 4 cor. loan Handrea, preot. Manarade 3 c>r. Bitay Pâl. notar cere. Mnăsasa 3 cor. Lmu Pușcaș, provizor, Veza 2 cor. liarin Vlad, eaneeiist ia jud. Hnmssn 2 eor, F'ilip Doeolin. preot, Mieî- sasa 2 cor. L»an Trif preot, Tăuni 2 cor. Boailia Dancii, preot Țapu 1 cor. loan Mibaiu. învăț. Lunea 2 cor. Georgiu Savu, preot. Dârlos 1 eor. loan Mibaiu 1. Toma, nr.iprietar, Lnuca 1 -cor. Vasiliu Turcu. subnotar cerc, Făget I cor. loan Biau, când. adv. Biaj 1 cor. N. N. 1 imr. N. N. 26 fii. loan Neamțu. învăț, Armeni 20 fii. loan Vălean, învăț. Crăciuuelul-snp. 20 fii. Zaharie Macaveiu, învăț. Tarârlaua 20 fii. Emil Dragan. învăț. Nirașteu 20 fii. Ionel R Blaj 50 fii, Venitul întreg 75 cor. 56 fii. Venitm curat 18 cor. Ne ținem de dato- riuța a aduce și pe această cale sineerile . noastre mulțimile tuturor știm, participanți, și eu deosebire știm, donirii suprasulveuți. Lunca, ia 9 Sept. 1906. — Comitetul aranjator. Fondurile arhldieoezane. Se constată primirea iirmăionrelor sume: La fondul Masa studenților: Constantin Baicu. Orășrie, 40 cor. ADxiu Poeol, Baia- mare. 100 cor.. Valeria Pon—Bănuțiu. 20 cor. Teofii Gerasim, Deng. 5 cor., loan Magde. Drâmbariu, 3 cor. La fondul subsidiar al preoților: loan Magde. Drâmbariu. 3 eor. La fondui Internatului de fetițe: loan Magde. Drâmbariu. 14 cor., Teofil Gerasim, Deag. 10 cor.. Ștefan Roșian, Biaj. 40 cor. Blaj. 3 O"toruvrie n. 1906. Cassa centrală arhidiecezană. Baotifloare- în Foița noastră din arul ireent s’a strecurat următoarea eroare de tipar: La șirul ai 10-lea. pasagiu] a 3-lea în loc de „uceasta e imposibilă* săsezivă: „aceasta e infalibilă". Tabloul regelui Carol9 70 cm. înălțime, 52 cm. lățime. Prețul 2 cor. — Tabloul re- ginei Eliaabeta, 70 cm. înălțime, 52 cm. lățime. Prețul 2 cor. — Tabloul regelui Carol, 55 cm. înălțime, 44 cm. lățime. Prețul 1 cor- — Șerban Vodă Cantacuzino la încunjurarea Vienei de cătră Turci și Prezentarea steagului turcesc luat la Grivița de cătră batalionul II. de vânători, ă 2 cor. 50 fii. — La comandă are să se aclude și porto 10 eventual 20 fii. — Tablourile sunt executate foarte bine și frumos și sunt o adevărată podoabă pentru casă. — Se află de vânzare la: Librăria seminarială, — Blaj. Posta Redacțlunii. L P. Dupăce foaia noastră apare în aceiaș zi cu terminu! întrunirii, e superfluu publicarea apelului, deși noi aderăm la idea dvoastră. AWt. Ideea frumoasă, versuri.... nepotrivite. Z j5. Trimiteți totdeauna sumarul și-l vom publica bucuros! Invitare de abonament. Apropiinda-se sfârșitul anului, rugăm pe toți abonenții noștri, cari sunt în restanță cu abona- mentul de pe anul acesta, cum și de pre anii trecuți, să binevoiască a ne trimite fără amânare prețul foii. administrațiunea. Pag. 324. UNIREA Nr. 41. PARTE SCI1NȚIF1CÂJJTERARÂ. Spiritismul. (Continuare.) — Cu toate acestea sunt destule familii, cari se joacă cu focul acestei nebunit Ele fac evocațiuni In fiecare zi, In prezența co- piilor, silindu-i să iea parte și ei la cercul magic. In toate tim- purile, dela brahmani până la cabaliștii de astăzi, oamenii, cari se ocupau cu lucruri de acestea misterioase, opriseră practizarea lor tuturor acelora, cari nu dovediseră, că ar fi tn stare să reziste la perturbațiunile teribile, ce le pot produce practizările acestea. — Datorința noastră este, conchide Gibier, sâ arătăm primejdia Îm- preunată cu experimentele psihismului, cu cari se joacă unii, fără să-și dea sama de primejdia cea mare, carea le Însoțește". — y) Despre aceasta mărturisesc și datele statistice. Cât ce s’au ivit hipnotismul și spiritismul, îndată s’au umplut și casele de nebuni. Id Statele-Unite,1) erau prin 1878 vre-o 10,000 de nebuni, nebuniți de spiritism; și deja din 1853 constatau ziarele medicale din Hel- veția, că acolo din 200 de nebuni, 50 cădeau pe spiritism; tot așa și la Gând tn Belgiu; iar „Revue mddicale" din Paris constată deja din 1859, că: „între cauzele cari fac să se sporească nebunia într’un mod așa de Înspăimântător, locul prim II ocupau experi- mentele magnetismului, evocările (morților), mesele rotitoare". Despre acestea vorbia și arhiepiscopul din Quebec (Canada), Turgeon, In cerculariul său, tn care combătea spiritismul îndată după apariția Iui. „Câte greșeli", zicea el cătră credincioșii săi, „câte prostii, câte fărădelegi, câte mizerii a cauzat (spiritismul) la vecinii noștri, In Statele-Unite, unde a apărut mai întâi! Din el s’a născut confesiunea vizionarilor celor fără Dumnezău, a căror religiune consistă tn aceea, că dau un cult sacrileg spiritelor, cu cari comunică cu toată încrederea. Comunicarea aceasta și desco- peririle primite pintr’lnsa au produs răzvrătiri tn contra statului, neînțelegeri și desfaceri de căsătorie, și au dus pe mulți in casa nebunilor “. *) Despre cazurile de sinucidere provenite din spiritism și mag- netism vorbește GauthierA) „Unul din efectele ordinare (ale spi- ritismului și ale hipnotismului) e: de a produce In cei ce sunt influințați de el, impaciința și disgustul de a mai trăi, și de a-i Împinge, cu un fel de fatalitate, la sinucidere". — Aceasta o spune și spiritistul ocuitist Stanislau de Guaita.4) „Practizarea nepru- deotă a hipnotismului, și cu atât mai vârtos cea a magiei cere- moniale (a spiritismului) nu pot să nu bage în experimentator o greutate nesuportatibilă de a mai trăi". — Tot aceasta ni-o spun lu general și spiritiștii: Du Potet, zicând că: „Magnetiștii și magii mor curând și rău"6); și Gibier. ’) Aceasta o observase deja de mult Terttdlian,’) cu privire ia spiritiștii de pe vremea sa, eari atunci se numiau magi. „Știu mulți, că moartea lor (a vrăjitorilor), prin mijlocirea dracilor, e prematură și împreunată cu multe chi- nuri, și se ascrie vexărilor acestora". De altcum impaciința aceasta de a mai trăi o exprimă Du Potet prin cuvintele: „Ferice de cei ce mor dintr’una, de o moarte, pe care biserica o condamnă. Tot ce e mărinimos se omoară pe sine ori simțește dorul de a se omorî".8) 3. Nemorală. Am auzit pe Allan Kardec, spunând,8) că anumite spirite li comunicau niște lucruri, cari ar fi Ingrețoșat pe orice om, fie și cu totului tot nedelicat tn simțăminte; pentrucă comunicările lor erau In consonanță cu spiritele acelea triviale, spurcate, obscene, insolente, arogante, răutăcioase și chiar impie. Iar Elifas Livi spunea,î0) eă: „Persoanele, cari sunt de față la ședințele spiritiste simțesc că le-ar atinge și le-ar strânge niște »Annali dello spiritismo în Italia* din 1878, pag. 174 *) Wolkenberg, op. cit pag. 265—266. ') Mir viile: Des Esprits et de leurs manifestations diverses, Paris, tom. II. pag. 176 ți urm.; Franco, pag. 200. *) Essai sur Ies Sciences maudites, Paris 1890, pag. 16. 9 Franco, pag. 202. •) Ibidem. ’) De anima, pag. 57. s) Enseignement philosophique du magndtisme, pag. 119. ’) Mddiums, pag. 172. '*) La Clef des grands mystbres, Paris 1861, pag. 144 — 145. mâni nevăzute. Strângerile acestea, cari Iși aleg de regulă mu- ierile, socotind u-le după scopul ce-1 au, sunt neserioase și câte odată chiar nedecente. Credem, că ne-am înțeles". — Un ofițer apoi, din clasa superioară, carele a Întemeiat mai multe societăți spiritiste, și carele In congresul spiritist din Paris (1889), a fost ridicat până In nori,1) nu se sfiește să ne spună următoarele: „Spiritele mici îmi vor băga de vină, eă sunt indiscret și mincinos. Faptele sunt extravagante și de o natură delicată: unii vor crede că sunt stricăcioase pentru spiritism. Dar poate să strice ade- vărul? Oare nu e mai bine, să se cunoască nu numai binele, ci și răul, ca astfel să se facă lumină, și fiecare să poată înconjura pericolele, cari nu sunt nouă, și cari câte odată au fost trase la tndoieală, dar cari își află răsunetul în întreagă vechimea, afară de unele, pe cari nu le spunem pentru stima cu carea suntem da- tori față de public? — într’o seară simțirăm, că am fi atinși într’un mod neobișnuit, și mai ales muierile. Una din ele, foarte respectată, era cât pe aci să se răstoarne de pe scaun. Era însă o femeie curăjoasă și n’a voit să se întrerupă ședința, cum am fi dorit noi bărbații, și întrebă de spirit, că ce voiește? (Aci Începe un șir de răspunsuri.....) Ca să se prevină alte scandale, am pus capăt ședinței". Într’o altă ședință, la carea luară parte numai bărbați, „apărură spirite de muieri, și a fost o serie de scandale.... Par’că aud pe cei ce văd tn aceasta pe dracul: Vedeți, că e dia- volul cel ce face acestea? Alții vor zice, că nimic nu e mai peri- culos, decât a se pune In legătură cu spiritele!.... Dacă comunicările cu lumea spiritelor e Împreunată cu pericole, pentru mine e cu un motiv mai mult să ne ocupăm cu ele. Ca să poți înconjura mai bine primejdia, trebue să o cunoști". Așadară agentul spiritic e și nemoral. Articl u 1 IX. | Causa fenomenelor spiritiste e diavolul. { * Am văzut fenomenele spiritiste, învățătura spiritiștilor, și că agentul spiritist este o ființă inteligentă, dar mincinoasă, plină de । ură față de oameni, cauzându-le tot feliul de rele, și pe lângă i aceea și nemorală. Caracterele acestea nu pot să fie ale oamenilor morți, fie ei chiar și osândiți; pentrucă sufletele lor, după în- vățătura spiritiștilor, ar fi pe calea perfecționării; pe când noi ve- dem în spiritism o mulțime de spirite cari răsar de pretutindenia, cum zice Kardec, și stau gata să înșele oamenii, ori să le strice. Oamenii Insă, fie ei ori cât de răi. tot nu pot fi așa. Căci nu poți afla nicăiri un popor atât de blăstămat, care să aleșuiească ome- nimea In tot chipul posibil, și să-i strice, fără să tragă ceva folos din acestea. Pentru aceea, agentul spiritist trebue să fie diavolul și îngerii lui, pe cum ne spun și păgânii vechi, și cei din zilele noastre. Căci la ei Încă erau și sunt fenomene spiritiste, produse, după părerea lor, de zăități bune și rele (agatodemoni și cacode- moni). La ei încă ne întâlnim cu răspunsuri de ale idolilor și de ale oracolelor. Martori sunt despre aceasta: Cicero1): „Acum viu la tine sfinte Apollo...pentrucă Chrisippus a umplut un volum întreg cu oracolele tale, parte false, pe cum cred eu: parte adeve- rite din Întâmplare.... parte dubii și obscure, așa că tâlcuitoriul are lipsă de tâlcuitor, și soartea trebue lăsată să o decidă soartea; parte cu două înțelesuri, cari trebue lăsate pe sama dialecticei".1) (Va urmă.) ') Congrfes ■ spirite, etc., Paris 1890, pag. 51. *) De div. 1. II. cap. 56. ') »Sed iam ad te venio, Sande Apollo, qui umbîlicum certum ter- rarum obsides, unde superstitiosa primum saeva evasit vox fera. Tuis enim oraculis Chrysippua totum volumen implevit, partim falsis, ut ego opinor; partim casi^veris, ut fit in omni oratione saepisaime; partim fiexiloquis et obscuris, ut interpres egeat interprete, et tors ipsa ad sortea referendasit; partim ambiguis, et quae ad dialecticam deferenda sint. Nam cum sora illa edita est opulentissimo regi Asiae, Crotsus Halym penetrant magnam perver- tit opum vim: hostium vim sete perversurum putavit, pervertit autem suam«. (Cicero, De divinatione, lib. II., cap. 56.) Nr. 41 UNIREA Pa*. 325. Dracul în școală, Povestire poporală, după Bolanden tradusă de , Augustin Paul. ... ■ (Continuare'. 22 . „Stricăciunile despre cari vorbești nu sunt urmările unei educații rele", respunse 4r. Lug. „Amândoi învățătorii, Knaek și Stern își îndeplinesc datoria in conștiință: Inspec- torul dr. Frick li lăudă mereu și e totdeauna mulțumit cu rezultatele examenului*. „Ei, știm noi, cum se face aceasta!* replică Huber ușor. „După părea mea, bă- trânul Gerstle era un Învățător harnic și cinstit. Frick insă n’a fost mulțumit de dânsul, natural. Așa a trebuit Gerstle să se retragă, pentrucă să vie Knaek și să introducă reformele pro- iectate de dta. Frumoase reforme! Pot să zic că bucuros m’aș fi lipsit de ele!“ „Curios om mai ești și dta, iubitul meu!* respunse zimbind cavalerul. „Eu n’am avut altă intenție, decât să fac a se respecta tn Schwanheim legea noastră neconfesională. Aș putea să zic că prin aceasta am reparat ne- glijința dtale, căci și dta ești obligat ca francmason să lupți pentru cultură și liber- tate, să combați supertiția religioasă și să promovezi din toate puterile executarea eminentei noastre legi neconfesionale!* „Nu, — la aceasta nu mă simt obligat!* replică rentierul. „Gradele inferioare ale franc- masoneriei cărora aparțin en, nu caută tn loje altceva, decât petrecere și nimic mai mult. Afară de aceasta nu este de loc după gustul meu să lupt pentru o cultură și li- bertate care se manifestă in brutalități și in destrăbălarea tinerimei*. „De acord!* respunse dr. Lug. Des- trăbălările insă nu izvorăsc din școala ne- confesională, Doamne ferește!* „Să mă ierți!* ■— asigură Huber. „Mai înainte, când tineretul avea credință și pie- tate, când stătea sub disciplina și conducerea religiosului Gerstle, nu aveam nici cel mai mic prilej de a mă plânge. Acuma insă de când tăgăduitorul lui Dumnezeu și batjoco- ritorul religiei, Knaek, a ajuns educator, suflă cu totul alt vânt Înainte cu 5 ani ai văzut singur bunacuviința și respectuozitatea tine- retului din Schwanheim, astăzi ai face cu totul altfel de observații. Da, da, mai Înainte ■copii erau mai cuviincioși, salutau pe toată lumea, și erau reverențioși. O să vezi acuma schimbarea Îndată ce vom Intra In sat Pri- marul Redlich, un om verde și cinstit mi-s’a plâns de nenumărate ori de sălbătăcimea ti- nerilor. Și nimeni altul nu e de vină ia acestea — zicea el — decât dracul în școală, adecă învățătorul-diriginte Knaek și nenoro- cita lege a instrucției*. „Aceasta a spus-o primarul ?“ strigă ad- vocatul. „Aceste sunt expresiuni, cari tre- buesc pedepsite!" „Dar ce crezi dta, că țăranii germani sunt niște suflete de sclavi și câni muți, cari să se lase a fi căleați și să li-se suprime cea mai sfântă convingere a lor, fără să protes- teze? Eu te previn, că fu Schwanheim exa- sperarea este la culme, nu numai Împotriva dracului din școală și Împotriva legii instruc- ției, ci și Împotriva tuturor acelora, cari au cooperat la crearea ei. Multe lucruri, cari mai Înainte erau bine fixate In inimele po- pulației rurale, au devenit astăzi problematice. Țăranii noștri sunt mânați, văzând cu ochii, In brațele social-democrației*. Dr. Lug nn respunse nimica. Zguduirea seutimeetului monarhic și țăranii social-de- mocrați păreau a-i face bucurie jidovului, căci dr. Lug era un jidov nefalsificat și prin urmare revoluționar și amic ai social-demo- craților. Amândoi sosiră tn sat. Adulții, pe cari ti tntâlniau ti salutau cu „Lăudat să fie Isus Hristos*. Copiii de pe strade nu salutau de loc, ei se uitau curioși la srăini, unii își per- miteau chiar observații batjocoritoare și râdeau. Sub teii de pe lângă biserică se jucau copii mai mărișori. Când se apropiau cei doi domni, copiii să lăsară de joc și stăteau privind la ei. Aerul lor trada, că tn dr. Lug au des- coperit ceva deosebit. Unul dintre ei, poreclit „Vulpoiul*, din cauza părului roșu, ce-1 avea, Începti să râdă cu hohot. „la’n uitați-vă!* strigă el, și arătă în spre advocat. „Acesta are un nas mai lung și mai cârjoiat, decât jidanul dela noi. Ha-ha!* Dr. Lug auzind critica, ce i-se făcuse nasului, se opri năcăjit și se uită la băiatul râzător. „Ești un mojic fără creștere!* îl ocări dl Huber. „Ce sunt eu? Mojic?* replică vulpoiul. „Și adecă de ce? Oare nu este adevărat, ce am spus? Iar adevărul putem să-l spunem și trebue să-l spunem ori când. Întrebați numai pe învățătorul nostru*. „Învățătorul vostru, cred îmi, că nu vă permite să vă bateți joc de oameni!* ob- servă dr. Lug. „Ei așa! — Dta nu știi nimic!* res- punse roșul. „învățătorul își bate singur joc de parohul nostru, — de ce să nu ne batem joc noi de un jidan cu nasul cârjoiat?" Huber 1și perdîi răbdarea și aplică vulpoiului o palmă strașnică. Roșul se uită obraznic la milionar, dar nu zise nici un cu- vânt, ochii lui scânteiau însă de răzbunare. Domnii merseră mai departe însoțiți de râsetele batjocoritoare ale băeților. Vulpoiul își părăsi tovarășii și merse pe stradă înainte ieșind din sat...... țintă la vila lui Huber. Din când în când se apleca la pământ și culegea pietriș pe cari le vâra în buzunare. „Am să-ți plătesc eu palma*, murmură el fugind peste câmp până dispăru în par- cul vilei. Huber și tovarășul său Intrară la „Bou*, unde lângă un pahar de vin roșu discutau asupra celor întâmplate. „Vedeți dlor, asemenea coțcării se în- tâmplă des pe Ia noi acuma!" zise birtașul. „Acuma se petrec lucruri, despre cari în anii de mai înainte nici nu se pomenia. Tineretul FISCHER & COMP. NAGYENYED Ungaria. MO JUG. . CAT. j । Cn mai fruinoți .pni roditori. so.ooo arbori fructiferi, 1 ini li on plante pentru gard vinu t milion tujele (pădureți). Arbori de promenade, mfișe decorative roza poame cu boabe eU ȘCOALELE de POMI ți VIȚE da VIIE ÎMPREUNATE FISCHEW A COMP, ți M. AMBROSL era în totdeauna cuviincios și nu se ivia nici odată vr’o plângere. Copiii din școală însă sunt acuma obraznici peste măsură și făptuesc fel de fel de năsbutii*. (Va armă). Poșta Adminiatrațiunil. Am primit și cuităm abonunentul dela: Crivobara pe 1906 sem. 2-le. 2. J. P. Brăila pe 1904 și 1905. Sz. Ujvdr-Nhnethi pe 1904 sem. l-im. Casina, Lugoj pe 1906 sem. l-im. Casina, Cluj pe 1906 sem. l-im. Reun. TicvanuLmare pe 1906 sem. 2-le. Beud pe 1906 luliu—Septemvrie. Silita pe 1906 sem. 2-le. Bujânhâza pe timpul diu 1 April până In 31/XH 1905. Felmfaes pt 1906. Krassâ pe 1906 sem. 2-le. Meeă-Kapus pe 1906. Kapnic-bânya pe 1906 sem. 2-le. Vărviz pe 1899 sem. 2-le —finea an. 1906. Meszes Szt.-Gyorgy pe 1905 sem. l-im. ÎV. Crasnei și Vâlcăului (afară de Somlyd-Csehi), pe 1906 sem. 2-le. Măceșd pe 1906 sem. l-im. Tăurea pe 1906 sem. 2-le. G. P. de Săsești pe 1905 sem. l-im. F. N. Akna-sugatag pe luliu—Septemvrie 1906. Csthtelek pe luliu— Septemvrie 1906. Bârseul-de-jos pe 1906 sem. 2-le. Corpade pe 1906. Kerl^s pe 1906 tem. 2-le. Sântejude pe 1906 sem. 2-le. Corni pe 1903. Also-Ilosva pe timpul din 1/IX 1905 plat fii l/HI 1906. Leehința-de-Murăș pe 1906 sem. 2-le. Frata pe 1906. P. C. Mediaș pe 1906 luliu—Septemvrie. 1. Pop, Beiuș pe 1906 sem. l-im. Hosszupălyi pe 1906 sem. 2-le. Breb pe 1906. Sz^cs pe 1905 sem. 2-le șl 1906 sem. l-im. Ponor (p. Puj) pe 1906. Casina, Beiuș pe 1906 luliu—Septemvrie. Buduș pe 1906 sem. 2-le. Bobricsony pe Martie—August 1906. ----- » ea* «.--- Bibi i ogr afi e. A apărut: „Viața Românească". Anul I. Nrul 7. cu următorul sumar: I. Al. Brâtescu Vomești, ! Conu Alecu (schiță). — N. Volenti, Lui X_. (versuri). — G. Bogdan-Duică, Scrisori de G. Alexandrescu. — I. Agârbiceanu, în Luptă (nuvelă). — V. Loichiță, Versuri. — P. Bujor, Suflete chinuite (schiță) — G. Ibrăileanu, Probleme literare. — Horia Petra-Petrescu, Badea Cărăbană (nuvelă). — Aurel Onciul, Evoluția politică în Bucovina. — S. Secula, Viața Românească In Ardeal. Teatrul. — M. Costea, Din Basarabia. Românii și chestia agrară. — P. Nicanor & Co., Miscellauea. — Izabela Sadoveanu (Evan), Cronica literară (Critica feminină). — P. Bujor, Cronica știin- țifică (Foamea și iubirea în lupta pentru exis- tință. — Dr. I. Simionescu, Cronica pedago- gică (Tot „O dorință*). — V. I. C. Brătianu, Cronica internă (Obștiile sătești pentru aren- darea de moșii). — I. Russu-Șirianu și C. S., Cronica externă (Falimentul politicei maghiare. Cum pacifică dl Stolypin Rusia. —Mișcai ea intelectuală tn străinătate. — Bibliografie. Proprietar, editor și redactor răspunzător: • Aurel C. Domșa. I Cei nai buni altoi de eițe. lui milion altoi de vițe Vițe europene ți americane CB țj fdrd rldiunA $3” Qataloagt 41 instrucțiuni di cultivări gratis, "VAI auzooeipiqiv țBpuwnnag ngiuSodij, >*****^M^^ ; mivodOd I 2n/»4J VSWOQ □ -V 3a ojsofcn dWVO 30 313010013 V a •J00 a •J03 8 9 6 9 OE—8I (95) © © 'oouuaj ț6 sțțujfi oțțuipț © q țțs ^juțțâounoaj op ofoțsjdo oțjaojțp no ‘țvjrțsnn Doi^nj "șaiurejț JS ȘSBOin --2 -iuj 0ia sp «IțA B.ioji[ ojbu eaua ^nâ -UȚS 0 B88OT jdeip 5p QITBOIJ -IUI g op țnEnb uj ude no aiujțz jqnpn ■JSOJ « v)[A ‘BIJBâan pgllMțnj UJ S.11UH ‘BIWW !qoHbm ‘mas va ud 0 jbmm bw b vavoți od «p agA ^p «||A dp d;nop»d mupici 1 tit 11 "• • •țsoj $ ®o sma ^oaes ț3t$ț ad «m, uj țnașdv v .«a • • ■ ■ ■ • inâaj ••■•■■ opnio :iîțu0țsisno3 șnipA ețwțq oj ■ • '■ • • ■ ibSoj • ‘ ;' • • • opn» „vwțj,du sp^vq ad xo înnn pjsjj ■oounj/ woa o D^ns — '^9/^ 9 n^ong Ci *I«m «Il> 1^®P®A n» 29 ‘a^BjțsnxȚ ©x'B^sod IU pz 6a[ nazauiuno ap eieojșo -sțw ‘JSBOJJ ?j;?o iunio?Snj ouis uj, spuudno so apeo nss ‘a 1 w inisuvov □ □□□□□□□□□□□□□]□□□□□□□□□□□□□□ M~ aa-iuizad pdnp sțiz iajj »ț țjnm yaa ^nap/ țuns pwp -nuwpag -ludoad spsads as-npupoaos 94țCij6uț na wjf va as naavpipvj vpsod as-npupaipui pip£ai ațaas as ps vsaapv ‘auniindiapwv sj t ajm/jj as v pniy uțp țțasia ap •smo pv 'aposqv '^oppipaup ‘aavMpizuoo uț m a? spunțț Q 'dțiuș/ ti%9 nvs M< spuDWOO vq ‘fVqapQ UUOȚ •vapgszpivg ’d n ^osauvzQ □ JO» 09 = -anq 0001 I »P ”-11 ’P ?°’IV < 85 = ’ * « fG = 8 * ‘ 55 = « ■• Hoo 055 = 0O0I jnB p ap țta-ț Jktpain}! pusnjț pțiUBsavj onnrppvpi ■p țoțțv □ BBpsssqQ •jon ZZ = '^q 001 p unânjțs njțusd ?1ța iustin OUțAoâuy dUKOJQ utatt£) nțO[QJiriR)uOjJ « : țoilV < 081 = 5 « (tirin.itiji ‘(nog) țJiqSțUi^ « « « 081 = < f- Ciijj.^.țaq -p.iy) păaiflj « 081 “ * « (loș-wpjșf) țJaureoâ « « « 081 = * * (jaipj soisojț) țotu < « « 081 = « « l.iaipj sazaj^) țniq|n8 « « « 091 = * * (iuț*p£zs piez) ap.iaA niiAjig « « « 091 = “ ‘ țprrepaiz « « 091 = * * (3nț|zți zsnțo) nnipiț StiqziH « « ’joî» 091 = -enq i;Oi>r CC « ti I a § » ° 8 opHRfl ațjB țs uniunii ‘am ‘mugiți ‘antoni ‘țsj aa-uo ap țampa j i aunțsoidsa is nipuaouț ap miniosuad ej|uoo J | : țjijpuoo 8st!0iâețnBAB icni opa uj șznsjnâisu ‘(țudoid einoțjlpa) 9 inju ȚQipșus^ Bpujțs 'nnqig ui » 8981 '«I ’g^ianieiiij 59 - 05 (4) n n q ț g uip „niunAțisunij, ©JEinSiSB ©p ■gousq 8 tt ss 0 « u îl f « ■usâipui țnțȚțsui t i ________________T« •EBWT mx JSMJAK liWMO 'pțeui ap eoijoț ap BaMoinț aids țs bo — UUțq jaj ap aj'Bțs’nfpo no iqoaA jojoțod -op uaJwțBnCpoaJd aids — ‘jno} -țțțjs ouțB op ‘țnțțq J9J ap Joj -auuwas BawBj aada șpnțrnooaJ ea ajiBdap nupeA punețsțg țdup moț; S'^ jop ap }odop țtiun piu -0} ut ețsa ‘Sq £gg op țua| -ud țodop un ța ‘uso ‘niqaaA mai -sis ap ejea țțaep ‘țasoupnnțoA retn mwqțĂ na ță inațțd țaui ‘apeduițț reni ‘aibusiui mu noț un nn ueeas njțuad ț§ $ ninS^ țdnp unț3 na = uuijoț na — țjsoijadnB septsd uj ajnzțkojd iuns una ‘oțuiuiojd po ețjnui op lutn țâ âțuțuoAuț suini op <■ a 11anb3 a|©qociO[0 59 - 05 (8» » n ti punuioaej ejțqesoap ng — -ajad-ua ap ațininuni iiins aâ sagan 1 nud aiii4ț| o ap emi'gq juns appxlop ae țțnpuj ‘aund aa tio ui țțjuunhi na eaauo) ! -uțațjaads eiinjisnoa puțq joj ap uțțsnj -ps uo ațnznAOjd ‘tun țlinui reni ad aițuui if -it3 nSunj ad ‘■gswittouij'B țSajțuj cqodop) ap uajaasj aide ațjudap reni ‘apsauțs jojaț ■; -odop n nou ap «ajunan; nj rana ’ad ‘șnou ' jopțodop BOJțițSejd azds țpuntuoaai ae ss § 8 8 . ițt 8 8 ™ PI U Gțodoțo ■ ... nj;uad je; ep eunsos ep țâ ețadoțO ep «po^uxnj 'sabui Bea 'Bțpspaui no 9681 Bl9P Bțs»d»png uip ți^usjim uaunițizodxo «1 ir V 3 8 I N n 968 Abonam Mitul: Pentru ntouarchie: Pe an 12 eor., an 6 eor., ’/t an 3 cor. Pentru «triinitate: Pe 1 an ÎS frc., an 9 frc., an 4 frc. 50 cm. Foea apare tn fie care Sâmbăta. Un șir garmoud: odată 14 fii., a doua l cari 12 fii., a treia oară io fii. Tot ce p rivoțte foaia să se adreseze Ia: Re- dacțitinea și admini* «trațiunea „UnireF ! in . I Blaj. j Foaie bisericeascâ-politică. Inserțfrml; Anul XVL Blaj, 13 Octomvrie 1906. N amărui 42. Adunarea învățătorilor. Pe zilele 23—24 n. a lunei cu- rente e convocată la Blaj adunarea generală a învățătorilor din arhi- dieceză. Aflăm din diferiți articol! pu- blicați în jurnalele noastre, că în zilele premergătoare acestei adunări generale, învățătorii noștri, fără deosebire de confesiune, se pregă- tesc a se întruni aici, pentru a să sfătui împreună, asupra mijloacelor, ce sunt de luat, în ce privește ame- liorarea sorții lor materiale. Nu putem aveâ nimic împotriva acestei mișcări, provenită din im- boldul atât de firesc al nevoilor traiului zilnic. Pretutindeni lumea să tângu- ește, pretutindeni să cere urcarea lefei și adaos escepționai pentru zilele aceste, în care valoarea ba- nului e așa de mică, iar cele tre- buincioase pentru traiu sunt așa de scumpe. Făcând o comparație cât de cât cu alte cariere, cari reclamă o pregătire echivalentă cu aceea a învățătorilor noștri, putem afirma, fără teamă de exagerare, că chiar cariera învățătorească e cea mai ingrată dintre toate. Un învățător, om cu familie, făcând bilanțul cheltuelilor absolut necesare pentru subsistența familiei, ajunge la conclusia, că salarul nici pe de parte nu-i ajunge pentru aceasta. Vrând-nevrând e necesitat să se ocupe și de economie sau altceva, ceea-ce îi este și foarte greu, fiind legat de oarele de pre- legeri, seau, ceea-ce e mai trist, se ocupă de alte lucruri, cu detri- mentul vădit al instrucțiunei. Sa- larul nu-i ajunge pentru traiul zilnic, iar ocupându-se și în alte direcțiuni, sufere instrucțiunea. • Observând progresul, ce se face pe alte cariere, în urcarea sistema- tică a salarelor, trebue să consta- tăm, că învățătorimea noastră a rămas lipsită de • acest avantagiu al sorții. (Zicem: învățătorimea noastră, căci despre aceasta e vorbă în articolul de față, deci nu ne estindem, deocamdată asupra preoțimei, profesorimii etc. cari, în proporția cualificației lor sunt tot așa de vitreg situați!) Și dacă ne gândim la impor- tanța acestei împrejurări, trebue să constatăm, că dela ea depinde vii- torul neamului nostru, care în 90°/o rămâne, pentru toată vieața, numai cu cunoștințele, ce și-le-a însușit pe băncile școalei primare. Aceștia coustitue fruntașii de mâne ai co- munelor noastre, sutele si miile de plugari, cari rămân pentru toată vieața în întunerec, dacă nu s’au împărtășit, la vremea lor, de o in- strucție temeinică și solidă. Căci dacă au trecut numai „ca cânele prin apă“, peste anii obligatori de scoală, curând își uită și puținul, de care s’au împărtășit — și, dacă ar fi să facem o statistică a anal- fabeților noștri, am rămânea încre- meniți de numărul lor cel mare, când știut este, că foarte mulți din ei au trecut prin școalele pri- mare ... Iată un resultat real al lefei minimale, ce se dă dăscălimii noa- stre. Leafa aceasta minimală însă — nu este singurul motiv. Mai sunt și altele; s’ar puteâ pune chiar alăturea de sărăcie; lipsa de gel. Oâți din învățătorii noștri își împlinesc misiunea, după- cum ar trebui? Oâți din ei mun- cesc cu dragoste pe cariera, ce și-au ales-o ? Și câți ar puteă să spună, cu inima liniștită: am muncit îndoit mai mult, decât ajunge leafa? Toate aceste trebuesc cumpă- nite cu oalmitate. Ajungem atunci la concluzia, că o ameliorare a sorții învățăto- rilor se impune, și că pașii, ce se pregătesc să-i iea în direcția aceasta, duc, fără îndoială, la îmbunătățirea instrucției însăși. Când învățăto- rimea noastră va fi situată cât de cât mai binișor materialicește, e foarte firesc, să jertfească mai mult și mai cu drag să alerge în toate părțile, ca să scoată din fundul pământului, cele trebuincioase tra- iului zilnic, pe cari salarul de până acum nu le puteâ acoperi. Singura rezervă, ce o avem, e ca mișcarea să rămână la înălțimea vrednică de cei ce au pus-o la cale, între cari vedem învățători foarte harnici și bine aprețiați. Chiar importanța chestiunei reclamă, ca ea să fie tratată cu calmitate și bună chibzuire, omi- țându-se tonul provocător, care s’a strecorat în un articol, seau doi din jurnale, și care este deadreptul în detrimentul mișcării însăsi. 3 1 Oesvălirea statuei regelui în Caransebeș — în 7 crt. a fost desvăiită statua regelui, nostru In Caransebeș, ridicat pe bani ro- mâiieșn de foștii grănițeri ai regimentului diu Bănat Nr. 13. Această serbare a decurs într’un chip de tot frumos A fost Insă o serbare străini, deși făcută pe banii noștri. Românii s’au prezentat într’un număr de tot mic în raport, eu numărul lor absolut în majoritate din acest comitat. Ce înălțător ar fi fost, când noi în- țălegaud însemnătatea momentului, ni-am fi prezentat într’un număr cuvenit și astfel schimbând caracterul orașului pe un moment am fi dat sărbătorii un timbru românesc, și am fi dovedit tăria și trăinicia noastră. Lucrul însă s’a întâmplat anapoda ne-am prezentat puțini, — cei ce sunt în fruntea averei grănițărești. au maimuțărit în graiu și Iu port pre. maghiari. Serbarea a decurs după program fără incidente mai însămnate. De fată au fost și II. Sa Dr. V. Hossn. episcopul Lugojului, episcopul gr.-or. din Caransebeș. Reprezen- tantul Majestății Saie a fost Arhiducele losif. Guvernul a fost reprezentat prin Wekerle, Polonyi și Jekelfslusșy. — După desvălirea statuei a fost banchet, și după banchet pe- trecere poporală, eu care românii s’au impus. Pag. 328. Stipendiștii arhidiecezani. Publicăm Iu următoarele conspectul studenților, împărtășiți pe anul școl. 1906/7 cu stipendii și ajutoare din fondurile arhi- diecezaue. Pe stipendiații fundațiunilor din administrația statului. încă îi rom publica la timpul său. ta special atragem atențiunea preoțimei noastre asupra celor 6 alumuate ți 10 aju- toare de câte 100 cor. împărțite din fondul Internatului de fetițe, format din stipendiile de liturgii celebrate de preoții aihidiecezaui și eedate acestui fond. Iată ce poate face conlucrarea celor buni pentru ajungerea unui ideal. Dacă acțiunea va continua se va ajunge, ca toate elevele Internatului de fetițe din Blaj, cari sunt copile de preot, să pri- mească ajutoare, eventual să de întreținute gratuit. ' I. Din fundațiunea „Șuluțanăa. Cor, 1. Nic. Agârbicean, med. an. I., Bpesta 800 2. loan Maior, jur. an. II., B.-Pesta 800 3. luniu Br, Docolin, med. an. I., Viena 800 4. Ștefan Pop, filos. an. I., B.-Pesta 600 5. Ales. Dobrescn, med. a. IV. B.-Pesta 600 6. Valeriu Suciu. jur. a. IV. Cluj 400 7. Aug. Rațin. rig. jur. an. I., Cluj 400 8. Traian Pop, rig. jur. an. I., Cluj 400 9. loan Bian, rig. jur. an. I., Cluj 400 10. Eugen Tătar, jur. an. IV., Cluj 400 11. Tertnlian Mihali jur. an IV., Cluj 400 12. loan Codrea. stud. ci. VII.. Blaj 200 13. Traian Denghel. stud. cl. VIII., Blaj 200 14. loan Colbazi. stud. cl. VIII., Sibiiu 200 15. Emilia Tobias, stud. ci. VII, Sibiiu 200 16. Liviu Ilea, stud. c. VI.. Blaj 200 17. loan Crețu. stud. cl. VII.. Sibiiu 200 18. Auguatin Popa, stud. cl. II., Blaj 120 U N 1 B g A 19. Aadreiu Murășan, Itud. el. VI.. Mlăj ISO 20. Virgiliu Ungurean, stud. cl. V., Blaj 1Î0 21 loan Sârbu. Stud. cl. V., Blaj 120 22. I. Mărginean, stnd. el. IV.. Ibașfalău 120 23. Oct. Modorcea. stud. cl. IV., Blaj 120 24. Flavin Șterea Șuluț, st. cl. II.. Blaj 120 25. Vasiliu Neag, stud. cl. III.. Gherla 120 II. Fundațiunea „Papfalvi*. 26. Vasiliu Dancu, stnd. cl. VII. Blaj 240 IIL fundațiunea „lorday*. 27. I. German, stud. ci. VIII. A.-Iulia 200 IV. Fundațiunea „Dănuțu. 28. Aurel Hetco, rig. an. I. Cluj 600 29. loan Tibil. jur an. IV. B.-Pesta 600 30. Auguatiu Pinten, jur. an. IV. Cluj 606 31. Victor Marcu, jur. an. I, B.-Pesta 600 32. A. Bateau, st. cl. I. Oradea-mare 600 V. Fundațiunea „Lazar Baldiu. 33. Vasiie Câmpean, stnd. cl. VIII. Blaj 200 34. T. Colța. stud. el. VII. M.-Oșorheiu 200 35. loan Cri șan. stud. cl. VI. Blaj 200 36 Victor A, Pop, st. ci. I. Oradea-mare 200 VI. fundațiunea „loan F. Negruțiu". 37. Nic. F. Negruț, fii. a. II. B.-Pesta 160 38. Emil F. Negruț, jur. au. I. Cluj 120 39. A. Negruț, șeoi. ci. IV. norm. Gherla 120 VIL fundațiunea „loan P. Bota*. 40. Nieolae Dănilă stud cl. VIII. Blaj 120 VIII. Fund. Vancea „Cassa arhidiecezanău. 41. Victor Vancea, fii. an. I. B.-Pesta 600 42. Irin* Nistor. elevă cl. IV. civ. Blaj 300 43. Alesandru Pop. stnd. cl. VIII. Blaj 200 44 Ovidiu Hulea, stnd. cl, IV. Blaj 200 45 V. Pop, c. compl. a. II. Asoc. Sibiiu 200 46. Grațian Capătă, ped. c. IV. Blaj 120 47. Aiimpiu Mateica. ped. e. IV. Blaj 120 48. Andreiu Grecu, ped. c. IV. Blaj 120 49. Toma Cociș, ped. c. IV. Blaj 120 ; ;Nr. 42 IX. Fwkfa/iwhea „lotiț larțau. 50. O, ReeCap, elev el. II. cobi. Brașov 140 ÎL fundațiunea „A. /I Liviua. 51. Emili u Felderean. st. el. III. Blaj 160 XI. Fundațiunea „Alesandru Micu“. 52. Ovidiu Micu. jur. an. I. B.-Pesta 190 53 A. Staneiu, elev el. I. com. Lipova 190 XII. fundațiunea „limoteiu Cipariu*. 54. loniță Brad, stud. cl. VIII. Blaj 200 55. Longin Corcheș. stud. cl. VIII. Biaj 100 56. Petru Mau, stud. ci. VIII. Blaj 100 57. Nirolae Crețu. stnd. el. VI. Blaj 100 58. loan Roșiu, stud. el. V. Biaj 100 XIII, Fundațiunea „Datid Br. Ursu*. 59. Clemente Pandreu, stud. cl. VI. Blaj 200 60. loan Olariu, stud. cl. VI. Biaj 200 61. loan Rău. «ud. cl. IV. Blaj 200 62. Nieolae Pop, stnd. cl. II. Blaj 200 63. Ludovic Muntean, stud. cl. II. Blaj 200 64. Oridiu Faiicea. stnd. ci. I. Blaj 200 65. Alesandru Dop, stnd el. I. Blaj 200 66- Constanța Muntean, cl. IV. civ. Biaj 200 67. Chilia Pop, cl, III. eiv. Blaj 200 68. Eugenia Bun ea, cl. I. civ. Blaj 200 XIV. Fundațiunea „£lie Vlassa*. 69. Carol Rfhsler, st. el. V. M.-Oșorheiu 350 XV. Fundațiunea „Alesandru Filipu. 70. Ales. Fugătă. stud. ei. VIII. Brașov 200 71. Alesandru Tufau, st. el. II. Sibiiu 200 72. Emil Chețan, stud. cl. IV. Blaj 200 XVI. Fundațiunea „Vasiliu Bațiu“. 73. luliu Covrig, real. cl. Vil. Sibiiu 200 XVII, Fundațiunea „loan V. Busua. 74. Cornel Togan, stud. cl. VI. Sibiiu 160 75. Laurențiu Rnsu, stud. cl. VI. Gherla 160 XVIII. Fundațiunea „Constantin Alutan". 76. Emil Murășan, jur. an. IV. Cluj 120 FEUILLETON. Notițe și impresii. " .. ...Dela adunarea «Asociațiuaii*. - I. După un lung șir de ani „Asociațiunea" și-a ținut anul acesta adunarea generală tn mândrul oraș de munte, cu aerul tare și proaspăt, cu zidiri trainice, severe, cu o bogată și sgomotoasă viață comercială, care e Brașovul. O măsură nouă pentru cei ce aveau să vină la adunare, a fost aeeea a stăpânirii, de a libera numai 200 bilete de reducere pe căile ferate, — spunând eă acestea i-se par de ajuns. Un punct așa depărtat, eum e Brașovul, nu va fi cercetat dnpă părerea dlor •—■ de mai mulți. Vezi bine eă-i greu să călătorești o zi, chiar două, — dar când e vorba de o adunare, ee se ține odată pe an, a celei mai de seamă întruniri românești, avem din darul lui Dumnezeu și noi oameni, cari știu să jertfească din comoditatea și banul lor. Mai ales anul acesta, fiind proiectată și o ex- cursiune la București a membrilor Asocia- țiunii pentrn vizitarea expoziției. Pentrn eei. eari nu an măi văzut Bra- șovul, era o atragere și mai inâre. Pornit de-acasă cu noaptea în cap, Într’o palidă lumină de lună, ea cernută prin norii nemișcați, în trapul răsunător al cailor, în liniștea pădurilor de brazi, mă poartă gândul în depărtări foarte mari, ne- știute, ca totdeauna, când plec undeva. Ca- sele rari dorm snb acoperișul de șindilă. cn fereștile mici, somnoroase, de-alungul dru- mului. De amândouă părțile se ridică dea- lurile înalte. îmbrăcate tn întunerecul de noapte a pădurilor. Lanuri înguste, fâșii mai mult — de encnruz sună uscat de friinzeie brumate de timpuriu. Firele snbțiri par așa de triste de podoaba moartă prea de vreme, de nă- dejdea îogenunchiată a bieților oameni, pentrn eari a și sosit culesul. Drumul ține cursul văii petroase. prin care abia mai curge o șuviță de apă limpede. Numai când plouă tare la munte, pietrile de pe vale nu se mai văd. ci apa învolburată, mânioasă, aleargă pe întreg cuprinsul, ducând punțile de brad și luând în spate podețele trecă- torilor. E un aer blând, ca de primăvară, ca o respirare ușoară, domoală. Drumul pe alocuri se freacă de stânca, țepișe, prâ- păstioasă, pe unde simți răcoarea umezelii. La unele ferestuțe licărește lumina, ce tre- zește gândurile unei zile noi de muncă și de zdroabâ. Ce vor ști. ce pot să știe eei chinuiți de munca aprigă pentru o bucată de mălaiu, de serbarea, care se pregătește departe. într’alt colț al Ardealului, pentru cultura românească. „Au domnii trebi, ca să-și vadă de ele* ar zice și dacă ar ști, și ar pleca acolo, unde nu-i scoate nimeni, nnde nici ajutor nn li-se da, ca să le fie mai ușor, iâ hărțueaiă cu sapă, cu coasa, ori ciocanul, să ieie din bunătatea milosti- vului pământ. Un țăran din Vidre, cinbărar, dar om cu stare, care petrede mult în Sibiiu, și eutricră toate târgurile din Ardeal, mă întreabă, la reîntoarcere „eă ce-i mă rog Asociația aia?* Spunea că a vrut să afle și până acum, dar a tot zăbovit să întrebe. Și dnpă-ce i-am spus cum am crezut mai limpede, îmi zice: „Și e numai a neuniților adunarea asta, ori cum?* Cât de departe e încă „Asociația* noastră de a pătrunde în sufletul poporului! Se înțelege, până avem ațâța analfabeti, o instituție culturală nu poate fi primită cu căldură, — și azi la noi ar avei cu mnlt mai mare resnliat o întreprindere economică, o ajutorare cu sfatul și cu fapta în inbunătățirea traiului, care se răește și scumpește pe zi ce merge. Negurile, cari an stat ascunse cine știe pe nude, acum se ridică grele și sure, snriginite pe umerii dealurilor, peste văi. De-asupra rămâne cerul senin, cn puține stele, ce clipesc ostenite, gata să se stingă. Pe drumul țării, spre dealul mare, caii ca- pătă avânt nou, și trăsura înaintează lin acum, așa că nn om bătrân ar ațipi în grabă. Pe lângă drnm, la vre-o răspântie rumegă, zăcând lângă carele cu covergii, boulenii de muute, cu coarnele scurte, cu trupurile îndesate. Sunt, care ce au poposit peste noapte, care ce au colindat țara, și acum se întorc eu grâul și cucuruzul in schimbul cercurilor, donițelor albe, și a ciu- berelor lucrate în țara muntoasă a celor, ce așteaptă acum „bucatele". Sunt și căruțe eu legumi, cn verdețuri, ferite din drum, cu calul, ce paște alături. Toate vin din regiuni mai calde, mai șesoase, din „țară* cum spun oamenii din munți. Suișul pe dealul mare ține mult, și eu tot înconjurul ce se face, e destul de ane- voios. Mai ales dacă „fugarii* nu-s de aceia, ce gustă des ovăsul. Când suntem pe culme, din îndesuiala negurilor, se por- nește o ploaie subțire, deasă, ce răcorește Nr. 42. UNIREA Pag 329. 77. loan Chereateș, jar. an. III. Cinj 120 78. loan Ing», Jnr. an. 11. Cinj 120 79. P. Chereateț. stud. el. Vili. Năsâud 80 80 Laurențiu Simă, stnd. cL VI. Beinș 80 81. Macedon țlaiqrean, st. cl VI. Ni’ă^d 120 82. Virgiliu Bac in. atnd. ci. 1V. Blaj 120 83. Tit Livin Cernea, st. eh III Făgăraș 120 84. Remas V.Radeș.norm.cl.lV.stat Blaj 120 80. Valerin Baci a, atnd. el. II. Bistriți 120 XIX. . JWngMi& de sus se duce la topitorile Zlatnei, să hrănească focul mașinilor, ce urlă răgușit, și înalță în limpezimea aerului de munte fumul greu, plin de funingine par’că. Câteva cară duc cărbunii, ce i-au făcut oamenii negrii la față și tăcinniți pe Îmbrăcăminte, ce par foarte slabi și abătuți. Când ajungi la gară simți par că de- parte palpitările vieții moderne, care nn mat are pici o legătură cn ținntui muntos, de unde venim, ținut de o viață patriarhală, dacă sărăcia nn și-ar află tot mai multe locașuri tn ei. Ori eum, te simți mai sigur pentru o călătorie, când vezi vagoanele, și anzi pn- făitnl mașinii, ca ee gală de pornit. Lumea se schimbă Insă, și auzi cuvinte străine, ca ȘÎ. etai bt jdi riața modernă de civilizare : ar fi nesmintit lipită de străini. Vine așa de neînțeles, când după In ui de zile, suzi cuvintele acelea dela gări și de pe întreaga întindere a căilor ferate, cari unui străin intr’adevăr i-ar puteă face impresia, eă trece pintr’un stat „națîonai-unitar*. Cu câteva schimbări se ajunge ia iitiia principală, ee dace ia Brașov. Ajung în regiuni cunoscute, pe unde cneuruzeie aș- teaptă să fie culese, și arăturile proaspete înegresc nnde și unde. Aproape în fie-care cupeu auzi vorbindu-se. mâi domol ori mai înferbântat trei limbi, cari spun Iu ce țară ne aflăm, cu toată îndărătnicia conductorilor, cari dau numai pe ungurește numele sta- țiunilor. și uu-ți răspund In ruptul capului într'altă limbă. Cunoscuți noi și vechi se urcă pentru acelaș drum. închinând din sticle pentru o călătorie fericită. Păcat că se întunecă de grabă și ți- nuturile nouă pentru mulți din călători, nu se mai pot vedeâ. Intre eei ce merg la Brașov s ;nt mulți, ce au vizitat deja Expo- ziția din București, au văzut Sinaia, Con- stanța, Câte nu știu să spună Oarpenii aceștia, dintre eari. unii au fost și în audiență tn castelul Peleș. Se vorbește — de sine Înțeles — foarte mnlt de România și puțin de Brașov, și de ce va jî tn BraȘovnl unde mergem. O discuție, o serie de observări și judecăți, la cei, cari merg la ,Asociație" cu privire la instituția aceasta, nu se ande. S’ar puteă zice, eă și In elementul nostru cel tnai ales, „Asociația" nu a încălzit încă inimile, așa, Încât să deștepte interesul lor. Merg la Brașov, pentru-că aeoio se ține adunarea; ar merge tot așa ia Sibiiu, Lugoj. Arad. etc. Ceițiile. ee se vor discuta acolo, ■u-i atinge, —■ asta-r treaba comitetului centra). Asociația, adunările ei, sunt și pentru cei mai bnni diutr’ai noștri mai mult ocasie de convenire și de puțină recreare și petrecere. Și daeă n’ar fi nici o ședință, dacă este sară de cunoștință, teatru, concert, bal. — adunările „Asociației" ar fi tot așa de bine ori rin cercetate. tu gara la Brașov așteaptă arangeri cu panglicuțe albastre, să Îndrume oaspeții, la cuartire. Am auzit dela mulți, ci an fost găzduiți cu mult mai bine ca anul trecut ia Sibiiu. Plouă des și mărunt, dar nu e rece, și până ia cnartir se poate vedeâ o parte din oraș, mai ales dacă ai să tc încurci puțin până ia locul destinat. „Tâmpa" sara pe ia 10 nn se poate deosebi, ci-ți pare că e plecat acolo cerul plin de nori întunecați Cetate de vechia comerciu, cea mai apropiată de țara românească, locul de re- fugiu a pretendentilor de scaun ai Muntenii șt Moldovii de pe vremuri, — iar azi Ioc de scăpare pentru o parte din bogătașii greci, espuisați din România pentru unelti- rile lor patriotice, —■ are una din posițiile celea mai frumoase, la cari poate râvni un oraș. Brașovul' și împrejurimea iui, îți lasă impresia unui loc tare, din care poate porol ori când nn avânt măreț, din eare pot șâ iese și unde pot si trăieâșcă oamenii en voințe de fier, cn suflete, ee nu cunosc că- tușile nici unui lanț. Din zidul, ee a In- conjurat odipioară, cetatea au rămas numai unele frânturi și vre-o poartă, ee nu-și mai are rostui de-odată. Din zidirile vechi. In vre-un colț se vid păreții înegriți, pustii, reci. Străzile sunt mai regalat», anele cu Pag. 330.UNIRE A Nr. 42. timpnl ți locul, nnde să se țină congres, ți obiectele, ee sr fi să se desbața. Așa, ve- nind acolo fie-cine cn propuneri ineidemale. s’ar cere prea multă vreme până ce statul învățăioresc să se aleagă cu ceva positiv, fie nnmai ca și — ideie. „în toată această afacere ani mers cu obiectivitatea până acolo, că în numărul nostru din urmă am unblicat chiar și arti- colul dini Drăgan Mariș (din Tătărești) care persiflează motivele temeinice invocate de di R. Ciorogarin în chestiunea salatelor învățătorești, motive, cari fi discutate, (iar nu persiflate. Am pnblieat anume pentrn a arătă nota caracteristică a tonului, în care se devalvează întreaga discuție. Adaogând încă acestui ton lozinca dată, jos cu confe- sionalizmul, apare ca și când chestiunea a depășit de pe terenul obiectivitătii pe te- renul agitatoric. Lozinca dată împotriva confesionalizmuiui, ne face a bănui, că la spatele acestei companii vor fi și motoare străine, cari prin agenții lor agitează învă- țătorimea noastră la înstrăinare de eătră biserică, ceea-ce suntem convinși,- eă învă- țătorimea noastră nu o vrea, dar în preocu- parea ei de a-și ameliora soartea. ușor poate fi sedusă la stări, ne cari ea le-ar regretă mai mult. „Din aceste motive din parte-ne hu putem servi noua direcție apucată.. Din contră, atragem atenția învățăîorimei noastre valoroase, la care noi atât de mult ținem, să cumpău’ască bine ceea-ee faee. ca să fiu se pericliteze interesele noastre mari națio- nale bisericești, „Să avem încredere deplină și să 8perămt eă corporațiuniie noastre bisericești vor face tot. ee pot pentru binele învățăto- rilor. și fără periclitarea nici unui interes superior/ țn» CONVOCARE. li] sensul §§-lor 25 și 27 din Statutele „Reuniunii învățătorilor din jArhidieceza $r. cat., de jAlba4ulia și Făgăraș" se convoacă s adunarea generală s a Reuniunii la JSIaj, pe zilele 23 șt 24* Octonivrie st. n. 1906, pe lângă următorul PROGRAM: Ședința I. Ordinea de zi: 1. La 9 oare a. m, participarea in corpore la serviciul divin în catedrala Me- tropoliei, cu care ocaziune se va servi părăstas pentru repausații membrii ai Reuniunii. 2. La IO1/» oare a. m. deschiderea adunării generale. 3. Constatarea membrilor prezenți. 4. Raportul comitetului central despre activitatea reuniunii în anul expirat. 5. Raportul cassarului. . 6. Raportul bibliotecarului. 7. Raportul comitetului redacțional al organului reuniunii „Foaia Scolastică/ 8. Exmiterea comisiunilor: a.) pentru examinarea rațiociniului pe anul 1905/6 și a proiectului de budget pe anul 1906/7. ’ c) pentru examinarea raportului co- mitetului redacțional. 9. Propuneri eventuale. Ș e d 1 n ț a II. Ordinea de zi: 1. Raportul comisiunilor exmise în ședința primă. ' 2. Fixarea tezelor pedagogice știen- tifice pentru proxima adunare generală. 3. Desbaterea propunerilor întrate la biroul central în sensul §. 29 lit. c. din statute. 4. Alegerea oficialilor supremi pe un nou period de 3 ani. 5. Dispozițiuni pentru verificarea procesului verbal. 6. închiderea adunării generale. Blaj, din ședința biroului central ținută la 15 Septemvrie 1906. (âheorghe Muntean, petru Ungurean, președinte. secretar I. Nr. 10—1906. Convocare. „Reuniunea femeilor române gr.-cat. din Blaj*, își va țineă adunarea generală zzzzzr Duminecă, în 28 Octomyrie n. 1906. la oarele 3 d. a. în localul Oasinei. Invităm la aceasta adunare pe toți membri și binevoitorii Reuniunei. Ordinea de zi: 1. Deschiderea adunării. 2. Raportul Comitetului. 3. Dare de seamă despre fnndațiunile „Aua Vlassa n. Poruțiu*. „Leontina F. Ne- gruțin* ți „Maria Hossn n. Szebeni*. 4. Proiectul de budget ai auultri 1907. 5. Alegerea comisjuniior: a) pentrn censurarea raportului generai; pentru a cen- zura darea de seamă a fundați uni lor de sub punctul 3). și proiectul de budget; c) pentru înscrierea membrilor noi si incassarea ta- xelor dela membri vechi. 6 Rapoartele ți propunerile comisiu- niior. ’ 7. Eventuale propuneri. 8. Verificarea procesului verbal ți în- chiderea adunării. Blaj, diu ședința comitetului, ținută îu 25 Septemvrie 1906. Elena Nestor Octavian Pile prezidentă. secretar. totul moderne, mai pretinoase toate, decât multele uliți. ce se mestecă aie Sibiiuiui. Circulația e deasă, ți vorba românească se mestecă cu cea nemțească. Ungurește se aude puțin pe stradă. Mai ales piața, târgul e ea de comun — a graiului nostru. Par’eâ așa s’ar potrivi ca Brașovul acesta să fie ei cuibul unui principe viteaz. îm- prejmuit de-o gardă de feciori înalți ca brazii. Spre Târna a se pot face plimbările celea mai plăcute, pe largi cărări revărsate cu nisip pietros. Biserica, nnde se ține s. liturgie. a Sf. Nieolae, pentru nn om, ce se apropie mai întâia de țară, pare aproape neobieinuită, în stilul acela răsăritean, așa de puțin cu- noscut spre centrul Ardealului. Impune prin pictura, bogăția și cnrețenia ei. Sub patronatul unei împărătese a Rusiei s’a înălțat întâiu acest locaș, nnde azi răsună cântările bisericești nu numai în limba noastă, ci și într’o frumoasă armonie a co- rului acelei biserici. Ședința întâi a „Asociațiuuii* o re- marcă mai ales vorbirea de deschidere a vice-prezidentului dl A. Bârsean, care a fost cea mai potrivită, dintre câte am auzit la deschiderea adunării generale a „Asocia- țiunii*. O cuvântare, pe eare o asculți cu drag, înveți din ea. și-ți rămâne în minte. Multe despărțăminte nn și-au trimes dele- gații, ceea-ee asupra străinilor, cari au fost de față, va fi făcut o impresie cam ciudată. Se înțelege, străinii, cari nu ne cunosc mai de aproape, cum stăm. Ar fi totuși mai bine, ca pe viitor delegații să se însinue deosebit la secretar ori prezident, și să nu se facă apelul acesta nominal în public, — căci ori cui îi vine greu, când aude în șir 4—5 despărțăminte, cari nu și-au trimis delegați. Rapoartele comitetului central, tipărite fiind în „Transilvania* se iau ca cetite și se aleg ca totdeauna celea trei co- misiuni: pentru raport, cassă, și înscrierea membrilor noi. în a doua ședință an ra- portat comisiile și s’a ales secretarul literar, pe eare cu toții îl știam mai dinainte, poetul Goga. A fost o clipă de înălțare, de însuflețire generală, și la vorbirea de bun augur a dlui' Sextil Pușcar. pentru noul secretar, și când acesta aparii îu sala fe- stivă a mândrului gimnas din Brașov.. Dare-ar Dumnezeu ca nădejdile, ce s’au pus în noii oameni dela „Asociație*, să se împlinească pentrn înaintarea „ Asoci aținu ii* noastre. în cursul ședinței a doua, pe lângă o discuție lungă cu privire la posturile de secretar I. și II. s’a mai ivit o discuție, pe care cu toată bunăvoința abia o poți numi așa, căci a fost mult descărcarea unei mânii neînțelese. Se sculă adecă un preot dela sate, spunând, că el se va întoarce acasă, cum a venit, fără să fi anzit sfaturi, îndru- mări, pentru mnnea. ce trebue pusă acasă în despărțăminte. E drept că în adunările generale ale „Asociațiunii* nu e timp pentru discuții amănunțite, pentru sfaturi particulare, ci aici se stabilește nnmai mersul generai al lucrărilor. Dar totuși nu a fost de ioc la cale certarea aprinsă, ce s’a descărcat asupra preotului din partea Dlui Gheorghe Pop de Bă 8 ești, care la a treia frasă a în- ceput: „D’apoi părinte, nn ști Dta* ețc tu loc de o Îndrumare domoală. chiar și dacă ar fi greșit cineva dintre cei mici, — să i-te scoli în cap. și să-l speli așa pe nerăsuflate, ar adnee bănuiala, că cei, cari fac parte din cei de jos. n’au nici dreptul, nici datorința de-a face ceva, ci numai de-a asculta, fără să clipească din ochi, ori ce i-s’ar cere. Și ar fi tare primejdios, ca o astfel de convingere, să nască în inimile unora și față de „Asociaținne*. Partea de petrecere dela adunarea din Brașov, a fost bine organizată. Mai ales o foarte bună ideie an avut aceia, cari au îudemn&t sătenii din comunele vecine să vie la Brașov, să ne arete jocurile mândre, co- stumele pline de variație. înaintea gimna- zniui s’au perândat jucătorii diu multe sate vecine, fie-care cu muzica lor, dintre caria Tohăneniior a făcut o adevărată răscoală pe străzile Brașovului, eând au plecat spre gară. Și se nitan sașii speriați din prăvă- liile lor, la acești valahi în cioareci, cum suflau marșul deșteptării noastre, și poate sara nu le va fi venit în grabă somnul. Zadarnic, tot mai mult se adeverește, că I nimic nn va mai pnteă opri, ca nu peste mult Ardealul să fie românesc dela nn capăt la altul. Concertul pentrn cine n’a auzit nici odată pe dl Popoviei și pe dna Dima, i a avnt mult înțeles. Pagubă, că o putere | dramatică, cum e dl Bârsann, e silită să I redeie figura ini Ovidiu, figură zie, căci ca- ractere Alexandri n’a croit, ci numai o apa- rență de suflet, o suprafață, — veselă ori tristă. Și așa artistul, câf»d în sufletul Ini se închiagă poate caracterul eroului, pe care 11 simte el, e silit să se folosească de cu- vinte, și se treacă prin scene, cari puse în față cu o luptă sufletească adâncă, sunt naive, răsună sec, fără nici un efect. O dramă românească, potrivită pentrn sufletul nostru nn avem încă, și aici vedem, cât suntem de departe încă de o cultură temeinică, fiind drama floarea cea mai aleasă a unei lite- raturi culte. 1 AgârHoeauu. Nr 42. UNIREA Pag. 331 Invitare de abonament» Apropiindu-se sfârșitul anului, rug&m pe toți abonenții noștri, cari sunt în restanță cu abona- mentul de pe anul acesta, cum și de pre auii trecuți, să binevoiască a ne trimite fără amânare prețul foii. ADM INISTRAȚIUNEA. Houtăți. Hyaeu francisca Pop și Dr. Andreiu Pop, căsătoriți. B.-Huedin, Anglist 1906 — Felicitările noastre! Adunirta do toamnă a congregației OOmitatenBe Congregația comitatului nostru e convocată în adunare pe Luni în 15 ert. La ordinea zilei mai multe puncte, cari re- clamă presența membrilor români în număr complet. Știri literare. Din biblioteca Băncilor române a aoârut Nr. 5—8.: Studii practice de bancă, de I. 1. Lăpâdata, cuprinzând re- zultatul studiilor practice făcute la unele bănci mai mari din Cluj și Budapesta. O scriere de mult folos pentru cei ee se ocupă cu afaceri finanțiare. Costă 2 cor. — „Pomul de Crăciun", o localizare din nem- țește de Moșul. O prea frumoasă și instruc- tivă piesă, foarte potrivită, spre a se preda 1n sărbătorile Crăciunului. Costă 40 bani și se află de vânzare la tipografia Mureșianu în Brașov. — „Grădina de copii", e titlul unei reviste de educație, ce a început să apară îu București de doue ori la lună, ea organ al Asociațiunei conducătoarelor gră- dinilor de copii. Prețul 10 lei, directorii revistei Di și Dua Neamțu. Numărul prim se urezintă foarte bine. O recomandăm eu căldură, — Din predicele iui Petru Maior a apărut ultima broșură, a ciucea. cu care se încheie volumul I. cari cuprinde predi- cele pe Dumineci. Volumul II. cuprinde celea pentrn Sărbători, și costă 1 cor. Al III volum va cuprinde prediceie pentru în- mormântări și va costa 4 cor. In chipul acesta dl protop. Dâianu a pus în mâniie clerului nostru trei volume de predici de mult foloș. — Matei□ Voileann: Cuvântări ocazionale, un frumos volum de 140 tiagini, cuprinzând 20 vorbiri, ținute cu feliurite ocazii: alegere de protopresbiter, sfințire de biserică, instalări. îngropări ș. a. costă 2 cor. Caracteristica acestor vorbiri este nn stil ușor curgător și românesc și frase simple, nemeșteșogite, cari fac Bă fie pricepute și înțălese de toți. Sfințire școală. Curator a tul bisericei gr.-eat. diu Câmpeni învită Ia sfințirea țcoalei lor, ce se va serba Duminecă în 14 Octom- vrie n. a. c. — Seara la oarele 8 ’/s se va aranja petrecere cu joc. Venitul carat e dea- tinat școalei nou sfințite. Expoziție de Vite. Reuniunea română de agricultură din comitatul Șihiiulai, aran- jază la 21 crt. a XVI-a expoziție de vite în comuna Săsciori. Expoziția se va mărgini de astă-dată la vite cornute cu eseepțiuuea caprelor. Se vor distribui două- zeci și none de premii în suma totală de 200 cor., dăruite de comisiunea economică a comiutnlni Sibiiu. Școala pentru, economia șl industria de Casă, susținută de Reuniunea femeilor române din Sibiiu. a fost deschisă în 15 Septembre a. c. în această școală se în- vață: pregătirea bucatelor și a pânei. con- servarea legumelor și a poamelor, curățirea și ținerea In ordine a locuinței, spălatul, călcatul și îngrijirea rufelor, confecționarea rufelor, cnantnl, croitul, Impletitul en mașina, tonul și țeiutul, pecum și câte-va studii teoretice. Se învață, pșteă zice, tot ee-i i trebue unei burte broboaduc' (și am dori ca toate Româncele sâ fie bune econoame). Iu urmare, numai'recomanda putem nubii- pabliealtii românesc această școală folosi- toare. care e condusă cu junită pricepere și cu mult devotament. Când ne lipsia o șeoaiă economică și industrială, era nnrnai natural, ca să alergăm airea pentru a primi cuno- ștințele corespunzătoare; astăzi însă e păcat a ne mai adresa tot numai la străini. Invitare. Adunarea constituantă a in- stitntului de credit și economii ,Arina“, societate pe acții ’ îu Sauislau, se va țineâ în 22 Octobre n. 1906. dimineața la 10 oare în loeainî „Polgâri kasz so’1 (Lemiek Păi) în Cărei — Nagykâ-oly. cu următorul pro- gram: 1. Constituirea biroului. 2 Consta- tarea acțiilor subscrise si a. ratelor plătite. 3. Deeisiune asupra înființării institutului. 4. Stabilirea statutelor. 5 Raportul funda- torilor despre alegerea direcținuei. eventual alegerea direcținuei prin adunarea consti- tuantă, 6. Alegerea comitetului de supra- j veghiare pe timp de un an. 7. Deeisiune i !n privința absolutoriului neutru fundatorii j iușțnntniui. Sanislau. 1 O'tnhre n. 1906. — Comitetul fundatorilor institut. „Arina". : — Reuniunea învățătorilor gr.-cat. „Mariana". își va ținea adunarea generală ; Luni, in 22 Octobre n. a. e. în Bistriță (Besztercze) în sala școalei eonfes, gr.-cat,, la care se iu*ită cn toată stima a luă parte atât domnii membrii, cât și on, public inte- resat de cauza învățământului. „Luceafărul", revista literară, ce anâreâ până asum in Budapesta, și-a mntat redacția și administrația la Sibiiu (S‘hfwisgasse nr. 2). —' Ori-ce scrisori, mandate, comande de cărți ș. a să se adreseze pe viitor la Sibiiu. Convocare. Desoarțământal ,Aiud“ a reuniunii învățătorilor gr.-cat. din Arbidie- ceas gr.-cat. de Alba-Imia si Făgăraș, își va țineâ adunarea de toamnă la 27 1. crt. In Aiudul-de-sus. ■ Constituire. .Societatea de lectură laoeențiu M Ciain“ a teologilor din Blaj, anunță constituirea membrilor ei în modul următor: Prezident: Sepiiuiiu S. Popa, țeol. an. IV. Secretar: Romul R Stoica, teol. an. IV. Vice-prezident: Angnstin Folea. teol. an. III. Cassar: Aurel Peeulea, teul, an. III. Controlor: Petru P. Domșa, teol. au. II. Arhivar: Vasile Candrea, teol. an. III. Bibliotecar: luliu Maior, teol. an. II. Vice-bibliotecar: Angnstin Ciungan, teol. an. I. și notar: Iustin Poruțiu. teol. an. I. — Membrii în comisia literară; Alesandru Gbelner si Adrian Oțoiu, teol. au. IV. Va- sîie Cerghizan și Aurel laba?. teol. a. III. luliu Câoâinean și Cornel Popa. teol. an. II. și loan Pop și Octavian Bogner, teol. an. I. — Societatea de lectură a elevilor in- î stiletului pedagogic gr.-cat. diu Blaj. și-a j ținut ședința de constituire în 23 Sept. a. e, declarâtidu-se de aleși în comitet: Prezident: Tom a Cociș. ped. an. IV. Notar: Andreiu Grecu. ped. an. IV. Bibliotecar: David Roman, ped. an. IV. Vice-bibliotecar: Ni- colan Boieria, ped. an. III. Controlor: George Șuteu, ped. an. II. Cassar: A Bo- tezau, ped. an. III. Arhivar: loan Rus, ned. an. IV, — Comisiunea literară: Teodor Oțăl, ped. an. IV.. prezident; Alimpiu Ma- teica și Teodor V. Stoia din an. IV., Ema- noil Muntean și Teodor Rada din an. III., loan Moldovan din annl II și Nicolan Mâr- giuean sen. din anul I. Rugaie. Ou. Dni Preoți, cari au pri- mit canea noastră de predici „Mântuește-ți sufletul!", și n’au trimis încă prețul ei, sunt respectuos rugați, să binevoiascâ a și-l achita în timpul cel mai scurt. Spesele împreunate ca tipărirea cărții au fost mari, iar socie- tatea noastră na dispune de suma necesară spre acoperirea acestor apese în cazul când Dnii abonați nu-și achită datoria. — Blaj, în 12 Octomvrie n. 1906. Iu numele socie- tății de lectură ,1. M. Clain": Septimiu S. Popa, prezident. Bomul B. Stoica, secretar. Necrolog. / Dr. lacob Major, medicul orașului Lngoș, medic cornitatens onorar, a repausat după un morb lung și dureros, împărtășit fiind ca Sf. Sacramente ale ma- ribuuziîor, ,1a 8 Octobre a. c. în anul 53 al vieții laborioase, și.22. a căsătoriei fericite. Regretatul a fost una dintre celea mai sim- patice figuri â societății lugojene, de aceea pierderea lui prea timpurie a fost generală. Ceremonia funebrală a nontificat-o P. S. Sa Episcopul Vasile Robsu. asistat de canonicii Boroș, Densușan și Nestor.. de preoții Dr. Fireza, Țacu și Giurgiu. Dnpă terminarea sf. slujbe, osemintele defunctului au fost transportate la gară, spre a fi așezate în crinta familiară din Comioșui-mare. Sicriul a fost petrecut de nUmăroase rudenii între cari P, S. Sa Episcopul Demetrin Radu și vicariul lacob Rada, nepoții repausatufai, și de un și mai număros public român și străin. — Condolențele noastre! Odihnească în pace! Circul Flora a sosit la noi. care va dâ Sâmbătă. în 13 Oct. o mare repre- zentație de gală. Duminecă. în 14 Oet. vor fi 2 mari reprezentațiuni, I. va fi ia 4 oare d. a., iar a II. sara la 8 oare — Deschid derea cassei la 7 oare sara. începutul la 8. Prețul de Intrare: 1 cor. 40 fii., 80 fii., 60 fii. Stat 30 fii. Studenții 20 fii. U carte folositoare și indispenzabilă pentru dirigenții de coruri, elevii semina- riilor și toți amatorii de muzică este: „Dicționar de muzică" de T. Pono- vici, profesor de muzică la seminarul din Sibiiu. Prețul broș. K. 2 50, leg. K. 3—. Se capătă la librării și la autor pe lângă rambursă sau trimiterea banilor înainte. La comande de eel puțin 10 ex. de odată direct dela autor, al zecelea exemplar e gratuit. (28) 1—3 Estrase din recenziuni: „Luceafărul", Nr. 18/1905. .. .Acest dicționar., prin Întocmirea iui practică e destinat să fie orien- Utor sigur, cumpătat ți totuși larg, îndreptător cu- minte referitor la nomenclatura muzicală și in toate Gestiunile ce s’ating de domeniile cântării. „Tribuna", Nr. 177/1905..............DI Popovici și-a dat osteneala a atinge toate Gestiunile de interes pne- tic și a ie tractâ Într’o formă ușoară și la înțeles. O importanță cuvenită a dat și muzicei românești tn ar- ticolul cântec și joc, făcând o caracterizare generală și o împărțire a cântecelor naționale. De aceea dic- ționarul dlui Popovici îl recomand cu mare cîldură celor interesați. (Diu recenziunea făcută de dl A. Sequens, profesor de muzică Ia Seminariul din Ca- ransebeș). „Poporul Român", Nr. 78/1905................Toți acei eari cântă într’un cor ori într’o orhestră vor face bine dacă vor ceti cât de adeseori dicționarul dnulni T. Popovici................................... „Junimea Literară" diu Suceava, Nr. 3/1906. .....Literatura muzicală română s’a îmbogățit cu o căr- ticică prețioasă intitulată «Dicționar de muzică*, Uni- cul op de felini acesta în limba română.... Definiți- uuile sunt peste tot bine determinate, precise, lim- pezi.... Cartea e instructivă și de mare folos, atât pentru artiști cât și diletanți, „Revista muzicală ți teatrală" din București, Nr. 18/1905. ...0 carte interesantă și folositoare este «Dicționarul de muzieică* de T. Popovici. Cuprinde explicarea terminilor tehnici de cari ne servim în mu- zică, tratează și câteva cestiuni istorice, dintre cari sunt foarte interesante cele privitoare Ia muzica ro- mânească populară și religioasă.... Ce deosebire colosală între casa unde copii sunt morboși, slabi și nervoși, și între casa unde-s sănătoși și vioi, pentrn lusăoăto- șarea copiilor cea mai bună medicină este Emuleiunea SCOTT, eare se pregătește dela mestecarea vurului c» natriu, și care în urma puterii sale nutritoare, în- tărește băiatul foarte iute. 1 Emulsiunea SCOTT e plăcută și dulce la gust, în urma căreia se poate consumă ușor. Ea produce poftă de mâncare, întărind și funcționarea organelor degestive, ea întrece cu mult în toată privința uleiul fabricat de pește. Marca de probâ a Emulsiunei de SCOTT Aflf este pescariul ce poartă In spate un paște. JEv Cu provocarea la aceasta foaie, trimițând 70 fileri, în timbre poștale,, spedează gratis IjM Dr. BUDAI EMIL, vârțsi gyogyszertăra (27) 1-12 - BUDAPEST, IV. Vâcai-utew 34/50. Prețul uaei sticle 2 cor. 50 Al. ‘ '■ = fi țctu tt/iiB ii ui cin Amfii. - ' = Pag. 332. UNIREA Nr. 42. PARTE SCII^TTFICÂ-LITERARÂ. Spiritismul. (Continuare.) — Ammian Mareeilin vorbește despre vrăjitorii: Fidustius, Patri- ciu și Hilarins, pe cum am văzut. — 8. Augustin ne spune, că idolii cei atât de vorbăreți au tăcut ca niște organe fără suflare, îndată ce au fost alungați demonii dintr’inșii. — Socrafe1) și Sozomen*) vorbesc despre oracolul din Daphne (un suburbia al Antiohiei), carele Incitase să mai deă răspunsuri, din cauza că fusese Înmor- mântat în apropierea lui sfințitul martir Vavila (4 Septemvrie). ’) — Lactanțtu, ne spune, că de multe ori oraculele nu dădeau răs- punsuri, din motivul, că erau de față unii creștini („Însemnați tn frunte")*) — Dar fiindcă spiritele nu pot cunoaște venitoriul cu siguritate, decât prin deducții, pe cum zice și dl Hașdeu, despre spiritele desincarnate ’); de aceea cele mai multe din prezicerile oracolelor păgâne erau nedeterminate, ori cu două Înțelesuri, etc., cum zicea și Cicero, și pe cum ne spune și s. Jeronim*): „Iar de va zice cineva, că idolii au prezis multe, trebue să se știe, că totdeauna au mestecat minciuna cu adevărul; și astfel și-au potrivit răspunsurile, Încât ori s’ar fi Întâmplat bine, ori s’ar fi Întâmplat rău, totdeauna se puteau înțelege amândouă , pe cum era aceea alui Pyrrh, regele Epirului: Aio te Aeacida Romanos vincere posse; și a lui Croessus: Croessus, transgressus Halym, maxima regna perdet". Descoperiri de acestea vedem că fac și vrăjitorii din China, India, Siberia, etc. Ba până acolo ajunseră idolatria și spiritismul la păgâni, În- cât nu numai că propagau nemoralitatea, ci pretindeau chiar și jertfe omenești. Nemoralitatea se poate vedea din bacanalitle Ro- manilor descrise la Tit Liviu 7), tn cari nu se rușinau de nimica, fiindcă însăși legea lui Bach li învăța: nihil nefas ducere. Tot aceasta se poate vedeă din orgiile Hinduismului; din nemoralitățile, cari se făceau tn cinstea zăului Moloch, împreunate cu jertfe de copii.8) — Jertfele omenești se văd apoi la Inzi: în arderea pe rug a văduvelor, făcută in onoarea zăiței Kali; așa că a trebuit să Intrevină Însuși guvernul anglez și să le pună capet. Iar despre Romani mărturisește Cicero învinuind pe Vatiniu (In Vatinium) că ar fi jertfit zăilor din lumea cealaltă măruntăi de copii. Vexările vrăjitorilor le aflăm și tn păgânism, tn tocmai ca cele dela mediii spiritiști. Am văzut pe șamanul lui Matjuskin, și pe fachirii din India. La acestea mai adaug două mărturisiri. La Tit Liviu*) se descrie starea unor bărbați, cari luau parte la or- giile lui Bach: „ Viros, velut mente capta, cum iactatione fanatica corporis, vaticinariu; iar Lucan1®) descrie cum nebunise zăul pe o vrăjitoare: „Mentemque priorem expulit, atque hominem ioto sibi vedere iussit pectore"; întocmai pe cum ne spunea Kardec despre medii posedați de spirite. Dacă ne uităm acum la caracterele acestea ale spiritelor ori ale zăilor, ele corespund din fir în păr cu caracterele spiritelor necurate din s. Scriptură. Căci In s. Scriptură ni-se spune despre diavol: ') Istoria bisericească, cartea III. cap 16. ’) Ist. bis. V. 18. * ) »Gallus, fraier Inliani (apostatae). . . transtulit în Daphnem locului» Babylae martyris, qui ecelesiam Antiochenam praeclare adinodum rexisiet, martyrioque occubuisset. Ex quo quidem tampore dicitur daemouium nullum oraculum, uti consueverat, edidisse. Videbatur quidem primo istud propterea accidiase, quod Tictimis iam carebat, et cultu itlo quo ante dignatus fuerat Sed postea tamen ab eo ipso patefactum est, quod martyr, cuius corpus in proximo repositum erat, impedimente foit, quominu» istud, ut aolet, praesțaret». (Sosomeni Hiatoriae Eelesiaiticae, lib. V. cap. 18). * ) >Cum Diie suia immolant (păgânii), si assiatat aliquis signatam fron- tem gereus, sacra nul Io modo litant, nec responsa potent cmutultus reddere vatee". (Lactantii, Institutionum, lib. IV. De vers aapientia, cap. 27.) * ) Sie cogito, pag. 200. ’ *) tn Iea, cap. 41. Edit. Paria 1704, tom. UI. col. 316. ’) Historiarum, lib. 39, cap. ÎS. . ') »Și & spurcat (îoaia) Tofetul cel din valea feciorului lui Enum, ca nime aă nn-ți treaei pe ficiorul său, sau pe fata sa Ini Moloh prin foc». IV. Inip. 23. 10. >Griiețte fiilor lui Israil: de va fi cineva diu fiii lui Israil, sau din cei ce s’au făcut venetici tu Israil, carele va da din sămânța sa căpeteniei (adaeâ idolului Moloh), eu moarte să se omoare», Lent. 20. 2. *) Historiarum, lib. XXXIX, cap. 13. ") Phahaliae, lib. V. v. 167—168. Marcu» Atmaeue Lucanua a țriit pe vremea lui Nero. Cfr. Biografia lui puci ia Începutul operelor, Biponti 1788. 1. Că este mineinps și tatăl mineiunei.') Iar s. Apostol Paul adauge,8) că: „Satana se preface în Iwmnd"; în- tocmai pe cum vedem că fac și spiritele, despre cari spunea Kardec, că stau gata să înșele, și se recomandă câte odată de spirite su- perioare, ca să poată seduce mai ușor; ori daca nu, amestecă printre lucrurile adevărate și de cele false, iarăși cu scopul de a înșelă 2. Al doilea caracter al diavolului e desprețuirea lui Dum- nezău și a religiunei, cum zice și Psalmul, că: „Toți Dumnezăii păgânilor sunt draci*, *) cari se încercau, și încă cu succes, să abată oamenii dela credința tn Dumnezău, la credința In ei înșiși: ori pe cum vedem pe diavolul ispitind pe Domnul Hristos și pro- punându-i sâ se închine lui, iu loc de a se închina lui Dumnezău, că atunci ti va da toate împărățiile din lume. *) ' 3. Al treilea caracter al diavolului e tirănia, căci „El era ucigaș de oameni din începută) Și aceasta e natural. Căci suferind el, și fiind întărit tn rele, voește să sufere și alții, și de aceea vexează oamenii. De unde și biserica noastră a întemeiat țpai multe sacramentale în contra vexărilor diavolești, cum sunt: Ru- găciunile pentru morboșii turburați și asupriți de spirite necurate*); Blăstămurile marelui Vasiliu r); Rugăciune pentru casa, ee se supără de spirite rele.e) — Vexările acestea le-am văzut la fenomenele spiritiste. 4. A patra caracteristică a diavolului este: necurăția, nu pentru sine, ci ca printr'lnsa să dejosească natura omenească. De aceea și Mântuitorul 11 numește In mai multe locuri: spirit necurat. Caracteristica aceasta Încă se află tn fenomenele spiritiste, și ni-o spuneau In articlul de mai înainte și spiritiștii: Allan Kardec, Elifas Levi și un ofițer. 5. Aceea apoi, că diavolul poate să producă fenomenele spiritiste, nu încape nici o îndoială. Pentrucă fapte de acestea produse de spiritul necurat avem și 1n s. Scriptură. Astfel de fapte sunt spre pildă cele făcute de servitoarea din faptele Apostolilor, 16, 16. carea spunea lucruri ascnnse. De altcum și mintea ne spune, că diavolii sunt mai puternici decât oamenii, pentrucă sunt îngeri. E drept, câ ei perdură grația lui Dumnezău, dar pentru aceea nu li-s’au detras facultățile na- turale. Și așa, ei pot face lucruri, pe cari omul nu le poate face; penttucă lucrarea urmează natura, și astfel o natură mai perfectă și mai puternică produce lucruri mai perfecte și mai mari. Ei pot să aplice puterile naturale într’un mod nouă necunoscut; pot să ne Înșele simțurile; pot să ridice, ori să delăture obiectele repentin, și să le substitue prin altele. Și fiiindcă ei cunosc persoanele, cari au trăit; cunosc datini și secrete de ale lor; fiindcă n’au lipsă de timp, ca să se străpună dintr’un loc Intr’altul; de aceea pot să apară In chipul persoanelor evocate, luând de ex. un cadavru, și purtându-I, fără să-l vieze, ori să formeze trupuri reale ori apa- rente, din elemente naturale. Pot Insă și să nu fie trupuri, ci numai amăgiri de ale simțurilor, produse prin impresionarea acestora. Din aceleași motive pot săscrie In tocmai pe cum scrieă mortul; pot să vorbească asemenea lui; pot să spună lucruri, pe cari numai el ie știâ; pot sâ ue spună și lucruri, cari se petrec prin locuri depăr- tate. — Dar spiritele nu pot cunoaște venitoriul liber, ci pot numai deduce la el, — se înțelege că mai bine decât omul, pentrucă sunt superioare omului. Ba pot să concurgă și ele înseși la împlinirea lucrurilor prezise. Dar pentru aceea prezicerile lor nu sunt sigure, și de aci provine că nu se verifică, tn cele mai multe cazuri. (Va urmă.) •) loan. 8, 44. ») II Cor. 11, 14. ') Ps. 96, 6. Mat. 4, 8—9. *) loan, 8, 44. ') Euhologiu de B»j, 1893, pag. 373. ’) Ibidțpț, pag. 888. •) Ibtdem, pag. 400. Nr 42 ....................................... C K 1 R F. A ......... Pag. 333. Dracul în. școală, Povestite poporală, dupt Bolaaden tradusă de ■ •' — Augustin Pani. ■ (Continuare1. 28 „De unde vine această tristă schim- bare î“ întrebă Huber. „Vedeți dlor, dacă e aă spun adevărul, la această schimbare, nimeni altul nu poartă vina, decât învățătorul Knack. El umple ca- petele copiilor cu niște lucruri, cari răsar apoi In inimă mai dihai decât buruienile pe lângă garduri. Părinții pot să stea In cap, nu mai sunt ln stare să scoată buruienile din copii lor. Nici dojpnele, nici ocările, nici chiar bătaia nu mai folosește la nimica. Tre- bnie s’o spunem, că Învățătorul Knack se pricepe de minune Ia meseria de a crește niște derbedei și pungași. Și ceea ce pune capac Ia toate este, că dânsul se fălește, că Învață copiii după cum ti spune regulamentul. Nu înțeleg, cum se fac asemenea regulamente și legi Într’o țară creștinească!" „Asta nici eu n’oînțeleg!" adăugăHuber. Aprobarea milionarului încuraja pe bir- taș, ca să-și descopere mai departe tainele inimei. „Să auziți numai odată, cum Înjură și ocăresc țăranii pe dracul din școală. Ei zic, că poporul nu mai are drepturi de acuma nici măcar asupra copiilor săi; țăranul este bun numai ca să muncească ca o vită, ca să plătească birurile și că vreau să-i fure acum chiar și religiunea, omul de jos este vândut și tradat și că dușmanii lui Dumnezău și ti- ranii au ajuns acuma la putere ln Austria!" „Acestea sunt vorbe fără căpătâiu și bănuieli", afirmă dr. Lug. „Legea neconfesi- onală s’a făcut pe cale constituțională și trebue executată ln toate amănunțimile ei". „Ei vedeți, tocmai aici e buba, că duș- mănia împotriva lui Dumnezeu și a religiunei se poate preda bt&ându-se pe lege4. „împotriva lui Dumnezeu și a religiunei?" repeți advocatul. „Da, da, —■ împotriva lui Dumnezău și a religiunei! Ip școala noastră se poartă un răsboiu crâncen împotriva lui Dumnezău și a religiunei. Aceasta i-am spus-o mai de- unăzi lui Knack, — și știți ce mi-a răspuns? De vrei, a zis el, la noi 1ncă tot mai stă- pânește Dumnezău întru câtva. Francezii au progresat mai departe, decât la noi. în Paris spunea el, au șters din toate cărțile școlare numele lui Dumnezeu. Dumnezeu este exilat cu totul din școale, tot așa și din spitale, de unde au eliminat pe surorile de caritate. Nici la înmormântări nu e voie a-se purta insignii religioase, din care cauză crucile ■dela carăle funebre s’au înlăturat. Tot ce reamintește superstiția, pentru Francezi este abominabil. Natural! Francezii sunt poporul cel mai civilizat din lume. Noi n’am ajuns nici pe departe gradul cultural al Francezilor, a căror deviză este: ,Nici Dumnezeu, nici preot!’ — Așa a spus.Knack, ceea ce dove- dește în de ajuns, cum cugetă el despre Dumnezeu și reTigrune, fără ca autoritatea Aă-i poată face eeva. Să meargă numai așa înainte! Incheiă el apăsând cuvintele: Se va vedea pe urmă, unde vom ajunge". „Unde crezi dta?" cercetă dr. Lug. „La anticreștinism și ia revoluție!" ^oafirmă-Maber.... ■ > . ... - - După o convorbire mai îndelungată, pe care advocatul a utilizat-o ca să cerceteze spiritul ce domnește în populația rurală, oaspeții părăsiră „BoU", și se întoarseră îb- napoi la vilă. „Sper, că acuma îți vei fi schimbat convingerea ce o aveai despre educația ne- confesională", zise Huber. . „Pentru așa ceva n’am nici un motiv", replică dr. Lug, „Studiile de transiție sunt în totdeauna împreunate cu dificultăți. Până acuma au domnit superstiția și popii 1n școală, — ca să le scoatem cu totul pe amândouă .., costă osteneală și sgudue spiritele. Dacă însă știința și cultura liberă vor fi Intrat odată In școală și se vor fi încetățenit acolo, atunci se va forma nn popor liber și con- știent de datoria sa, un popor, care nu va mai avea nevoie să se razime pe frica lui Dumnezeu, pe cer șî pe iad, pentruca sa umble pe cărările ordinei de stat. De aceea trebue să uzăm de toată influința noastră, ca să liberăm școala de credință și să o cu- cerim cu totul pentru știință. Acesta este uh obiect de o capitală importanță; căci din școală va eși poporul viitorului, — eum va fi școala, așa va fi poporul. Pe lâbgă chestia școlară, toate celelate chestii politice sunt secundare și fără însemnătate. Cine are școală, poșede viitorul. Pe terenul școlar se decid luptele spirituale". „în ultimul punct sunt și eu de perfect acord", respunse milionarul. „Da, școala este educătoarea viitorului popor! Protestez Insă energic contra părerii dtale că Dumnezeu și religia s’ar putea înlocui prin știință și liber- tate. Alaltăeri cetii o conferință a francezului Guillon, care nu e clerical, ci liber cugetător și judecător de instrucție în Paris, prin ur- mare în virtutea vocațiunei șale cualificat de a cunoaște stările ăociale din Paris. Guillon asigură, că principala cauză a demoralizării tineretului din Paris, este actualul sistem de educație nereligios. Observatorul rațional nu poate să-și disimuleze, că criminalitatea mereu crescândă a minorilor, concade cu reformele Introduse în legislația școlilor. El susține, că acei bărbați cari credeau că prin executarea legii anti-religioase a instrucției vor promova । progresul, trebue să se convingă acum despre adevărul că generația actuală se ilustrează prin brutalitate și răutate. Guillon zice: Ve- chile bastioane ale educației copiiilor ca: pietatea, reverența, ascultarea cătră părinți j și superiori n’au fost dărâmate nerăsbunate. : Morala practică numai atunci are consistență ■ dacă este bazată pe pietate. Dacă însă morala ș este bazată numai pe concepțiuni umane, i atunci devine variabilă și se schimbă după j sentimentele, dorințele și poftele singuraticului j indivizi. — Guillon are perfectă dreptate și | mi-a vorbit din suflet Convingerea judecă-., torului este bazată pe experiență și nu să poate resturna". ........................... Advocatul tăcea și chibzuea, cum ar putea să risipească părerile nefavorabile ale Iui Huber. înțr’aceea sosiră ln apropierea vilei. Un băiat le eși înainte. Fața lui ardea de grabă și emoție. „Papa, vino repede! Ferestrile din salon sunt toate sparte". , „Sparte? De cine?" cercetă Huber. „Nu știu. Johan a văzfit pe cel ce le-a spart. Mama s’a spăriat tare Și pfftp^b". Milionarul își grăbi pașii. în saloh, ale cărui ferestri toate erau sdrobite, 11 aștepta servitorul. „Johan, ce s’a Întâmplat aici? Ai văzut pe făptuitor? Spune!" „Nu era nimeni ln salon, când s’a În- tâmplat pozna", respunse servitorul. „Eu eram din dos, când de odată aud zăngănitul, și hlergăi să văd ce-i ? Am putut însă să zăresc un băețaș cu părul roș care fugia și dispăru ln tufiș". (Va urmi). Bibi i ograf ie. ■ A apărut; „Junimea Literară", Anul III. Nrul 10 Cu următorul sumar: Vară (poezie), Ana Conta^Chernbach. — Ceva despre folosul limbelor clasice 1n școalele medii, Ion Ursu. — încă’s tinăr (poezie), Leandru. — Feme- ilor române dela noi (poezie), G. Rotariu- Rotică. — Coșbuc și Goga față de poporul român (urmare), Aspasia Luția. — în zori de zi (poezie), Leandru. — Familia lui Vasiie Varnav (notiță istorică), S. FI. Marian. — Lă- crămioare (poezie), Orfeu. — Poeme în proză (trad. din Oscar Wilde), L. M. — Cântec, V. Loicsiță. — Ion Gorun (studiu), Li viu Marian. — Dări de seamă. — Notițe biblio- grafice. — Poșta Redacției. Tabloul regelui Carol, 70 cm. înălțime, 52 cm. lățime. Prețui 2 cor. — Tabloul re- ginei Hlisabeta, 70 cm. înălțime, 52 cm. lățime. Prețul 2 cor. — Tabloul regelui Carol, 55 cm. înălțime, 44 cm. lățime. Prețul 1 cot. — Șerban Vodă Cantacuzino la incunjurarea Vienei de cătră Turci și Prezentarea steagului turcesc luat la Grivița de cătră batalionul II. de vânători, ă 2 cor. 50 fii. — La comandă are să se aelude și porto 10 eventual 20 fii. —■ Tablourile sunt executate foarte bine și frumos și sunt o adevărată podoabă pentru casă. — Se află de vânzare la: Librăria seminarială, — Blaj. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. Pag. 334. UNIREA Nr. 42. La expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 premiat gu medalia cea mare. Tnmătoria de clopote și fabric* de scaune de fer pentru 11 1 - “ clopote a lui 1 1 “ & Timlșoara-?ate (8) 21 - 62 o Institut indigen. Banca de asigurare o „Transilvania" SS 1» din Sibiiu întemeiată la annl 1868 « (7) 21-52 O o în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), o SS o se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- telor stricate, mai departe spre facerea de: clopote Întregi armonioasă, pe lângă ga- ranție pe mai mulți ani, prevăzute cu ad- justiri do fer bătut, construite spre o le În- toarce cu ușurință In ori ce parte, îndată ce clopotele sunt bătute de o lăture prin aceea ce sunt mântuite de crepare. — Cu deosebire recomând Io de mine inventate și mai de multe ori premiate, eari sunt provăzute în partea superioară — ca violina = cu găuri după figura S și pentru aceea au un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem rechin, așa, că un clopot pa- tent de 327 kg. este egal în 'to- nul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechia. Mai departe se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine st&tft- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi cu adjustare de fer bătut — ca și spre turnarea de toace de metal. « • » 6 1EHS2. finim nvoTjrr Prsțcuranturl ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco Io (26) 5—10 □ □ □ asigurează in cale mai avantagioase condiții: o contra pericolului de incendiu și eeplosiune. edifici ie ori-ce fel, mobile, mărfuri, vite, nutrețuri si alte producte ’ ► ===== economice etc. ..................... = " © © asupra vieții omului © 0 11 în toate combinațiile, capitale pentru cazul H morții și cu termin fix. asigurări de copii, de zestre, rente pe vieața întreagă etc. ere. o Asigurări poporale fără cercetare medicală o Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a ’ * capitalului. (, Valori asigurate contra in- cendiului: 90,981.088 coroane. capitale asigurate asnpra vieții: 9,125.898 coroane. Dela întemeiate institutului a solvit: o pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 o. petru ca- 1 • pitale asigurate pe vieață 3,568,863-37 cor. ° Oferte șt ori-ce informațiuni se pot primi dela: o Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu ]' ‘ 1. curtea 1. <» și prin agenturile principale din Arad, Brașov, Bistrița ] ’ și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele mai mari. .. Circa 30,000 altoi de viță cu rădăcină clasa l-mă, altuiți în viță americană („Riparia portalis") după metoda cea mai bună (altoirea forțată): Altoi: Struguri mestecați (Vepyes borfaj) 1000 buc. = 150 cor. > > Rizling italian (OIasz rizling) » > = 160 > » » Zierfandl (Ezerjd) > . = I6O > > » Silvan verde (Zdld szylvâni) > . = 160 > » » galbini (Mezes feher) » » = 180 > > * moi (Mastos fehdr) . » = 180 » » » goarneși (Jârdovâny) » . — 180 * » » fetești (Erd. Leănyka) > » = 180 > > » Șmighiră (Som, Furuiint) » » = ISO > Viță pentru struguri de masă: Altoi: Cbasselas Fontainebleau * Gama Drome Madelaine Angevine Passatutti Muscat Hamburg 100 buc. = 22 cer. > » = 27 » » > — 22 > > » = 24 » > » = 28 > Altoi ci. l-mă de 2 ani 1000 buc. = 220 cor.; Altoi cl. II-a de 1 an 1000 buc. = 80 cor. Szaucsa. . Balâzsfalva. loan Bărbat. învățător, absolv, a! curs, de vierit din Aiud. Im comande rog a se trimite '/« anticipafiune, adresa sil se scrie legibU indicându-se posta sau stațiunea căii ferate. Packetarea se va face cu îngrijire socotindu-se spesele proprii. Sedama- țiunile se iau în considerare, dacii sunt făcute cel mult la trei sile după primire. *UI ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 fll. Cărți poștale ilustrate, G cu vederi din Bl a). Bucata 6 fiieri. — Suta & cor. franco. A apărut în vara trecută, po lingă toată seceta maro ce a fost, ---------- totuși în = Prima colonie de viță de vie de pe TAB3îlVA^ a căreia nwtar e FR. CAS P AR I, Mediaș 100, Transilvania, unica în întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă în quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate lifera vița de vie fru- moașă și trainică. Catalog ilustrat, cu diferite epistole de recunoștința, sft O o trimite gratis și franco. O O (25) 19—20 6 cor. 9 . S cat. 9 , Prețul unui ex. pe hârtie „prima** crudo legat Pe hârtie velină consistentă: . crudo legat : ”■ 5—W—• '"'"'IP ■ ~ > I .A Tipografia Seminariului Arhidiecezan. FLORICELE DE CÂMP, { schițe ușoare. De A. C. DOMȘA j Prețul 1 coroană. M.--------------- Abonamentul'. Pentru monarehie: Pe an 12 cor., '/3 an 6 cor., '/4 an 3 cor. Pentru BtrĂinătate: Pe 1 an 18 fre., an 9 fre., !/4 an 4 fre. 50 cm. Foea apare in fie care Pnțirgarmond: odată 14 fi]., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ee privește foaia eă se adreseze la: He- dacțiunea și admini- strațiunea „UnireF in Blaj. Inserțlnni: @fx Foaie bisericească-politică. Anul IVI. Blaj, 20 Octomvrie 1906. Numărul 43. îa preajma sinodului arhidiecezan. — Sosit din afară. — Sesiunea întâie a sinodului ar- hidiecezan din Maiu 1904, se știe, că s’a închis în urma dorinței și in- zistinței clerului adunat, ca în de- cursul timpului, ce urmă, să se facă pași noui în chestiunea arzătoare a regulării congruei preoților. înaintea mea se află acum cer- culariul conzistorial, prin care se concheamăla sesiunea a doua sinodul prorogat în 1904. în fața faptului acestuia trebue dar să ne dăm sama despre obiec- tele mai însemnate, cari se vor tractâ în noua sesiune sinodală, și cari ne ating pe noi preoții în prima linie. Pe lângă raportul despre pașii făcuți și stadiul în care a ajuns chestia congruei, e și crearea unui fond de administrație bisericească, — și celelalte cauze, cari din pricina pro- rogării sinodului, nu s’au putut per- tractă în prima sesiune. Dacă ne dăm bine samă, ajutul de stat tot așa se împarte și acum ca și mai înainte. — Sunt în con- spectul acela, preoți cu 100 cor. și 1000 cor.; mai mult, sunt și acum preoți, cari deși au fost propuși de Ordinariat pentru a fi împărtășiți din ajut, totuși nu au fost împăr- tășiți. E adevărat, că sumele de ajut în timpul din urmă s’au sporit, dar răul, care izvorește din împărțirea așa cum se face a ajutorului, nu s’a vindecat, ci putem zice, că în urma activității parlamentare, s’a mărit pentru preoții de caracter solid și cu spirit românesc. Ored deci, că delegații noștri sinodali, cuprinși de însemnătatea chestiunei, care ne agită, și dela a cărei favorabilă și înțeleaptă rezolvare depinde și binele nostru, și mai pe sus de toate înflorirea sfintei noastre biserici, — cu inimă curată, cu abne- gațiune și bună cumpăneală vor aduce hotărîrea finală în cauza con- gruei. Iar ce se ține de fondul de ad- ministrație bisericească trebue să recunoaștem și noi preoții greșelile, cari nu se pot ierta, comise în trecut, în o chestiune asemenea, care era menită să promoveze cu succes fru- mos interesele bisericei noastre, si prin asta a preoțimei. Când în 1891, un distins bărbat și adânc cunoscător al desvoltării istorice a bisericei noastre, făcuse în „Unirea* propu- neri înălțătoare de inimi, cari se puteau realiză prin așa numita „co- leda crucerului11, •— ideea a aflat re- sunet în preoțimea noastră, dar du- rere, nu mult ținuse însuflețirea; s’au adunat abia câteva mii cor., și de atunci până azi, doar o sin- gură parohie se mai poate ceti în același ziar, că a spedat colecta anuală la destinația sa. — Pe când în realitate trebuiă să incurgă pe an cam 8000 cor. Câte nu s’ar puteâ face, numai zel și bunăvoință să fie din partea noastră! — Am făcut această constatare, tocmai pentrucă în sinodul acesta, va fi la ordinea zilei înființarea unui fond numit de „ administrație bisericească*. S’a cetit atunci raportul, făcut de distinsul nostru bărbat, păr. canonic dr. Bunea, în care a arătat scopul măreț ce se urmărește prin crearea acestui fond, și modul cum s’ar putea ajunge; și mi-se strângea inima de durere, când vedeam indiferența de pe fețele unor delegați, și auziam murmurul, că poporul e sărac, și noi preoții nu mai putem cere dela el jertfe noue. FEUILLETON. _________________ Notițe și impresii. - Dela adunarea >Aaoeiațianii*. ~ II. Până la București. De Sâmbătă, chiar și de Vineri tre- buiau să se îngrijească cei ce voiau să meargă la expoziție, pentru câștigarea bile- telor de trecere peste graniță, căci cei. cari sunt vecinie așa de „binevoitori" față de noi. nu s’au învoit pentru eliberarea îu comun a unei ședuli de trecere. Micii sluj- bași vor fi înjurat rău pe limba lor ineă- pățiuarea mai marilor, cari le-a dat lor atâta de lucru. Duminecă dimineața, pe-o vreme ne- guroasă. cu nori grei plecarea se face din gara Brașovului, care rămâne ca uu cuib adăpostit. Ce amenință par’eă cu stânca uri- așe a Tâmpii. Biserica „neagră*1, înegrită de vremile. ce au trecut peste ea; trista, dar măreața clădire a puterii săsești de- odată, pare încremenită de un presimț urât, ce-i îngheață tot mai mult păreții prăpăstioși. Lumea se înfundă în vagoane, în cari abia mai încap pe sus geamantanele și pa- chetele de tot felul, mai ales unde sunt femei. Că vezi, ia București nu poți merge așa numai, fără o haină nouă, fără nimic, să se creadă, eă aici suntem niște sărăntoci. Am auzit, că muiți bărbați au dat mai mult pe împopoțauăriie femeilor, decât tot, ce an cheltuit ia București. Și acum tot ei ri- dicau câte trei-patrn pachete, pe când doamna își făcea vânt prin cupeu, și se plângea de prostimea vagonului de clasa III. în învălmășala de lume, de pachete, apuci unde poți, dar spre nenorocire mai la ori-ce fereastă ți-se pun stavilă pălăriile, blăstâmatele pălării împănate, cari nu te prea lasă, să vezi, ce-i în lumea lui Dum- nezeu de-afară. Am trecut peste adunarea și festivitățile „Asociațiunii". dar nu găsești pe cineva să vrea să vorbească despre această instituție, despre ideile, ce s’au ivit, planul de muncă, ce s’a luat, desbate- rile. ce au fost. Se discută însă petrecerile, cuartirele, mâncările, apoi nesfârșitele peri- peții individuale, pățănii de-a cocoanelor, petrecerile domnilor; cum stau trebile pe- acasă la fie-care etc. Un gând măreț nu s’a întrupat nici de data asta, ca acela să rămână. Un avânt spre o pornire ideaiă, care singură poate să ne țină treji, n’a prins de loc aripi, nici In adunarea de-acum a „Asociațiunii" noastre. 0 doamnă vicleană, cn vorbe subțiri, vrea să facă glume pe socoteala bărbatn-so, — dar le face foarte prost, și muiți din cu- peu se uită chiorâș la ea. — Dar dacă pă- lăriile nn se mai mișcă dela ferești, se poate eși între vagoane. Stai în picioar», dar în căite nu mai auzi nimic, numai cântecul aspru al trenului, și poți vedea. Regiunea muntoasă, regiunea pădurilor, se’ncepe. la dreapta, îndată dela Brașov. Țara Bârsei, la stânga, se deschide ca o grădină largă, pe întinsul căreia roșesc co- perișele de țiglă a caselor unei gospodării harnice și cuminte. Ce-ți bate mai întâiu ia ochi sunt fabricile, neobieinuite pe la sate, și pe aici nu este alt oraș decât Brașovul. Simțul de curățenie e nn numai în casele ce le vezi, ci în toată întinderea zării din țara Bârsei, par’eă. — Chipurile de oameni nn-ți plac pretutindeni. Mai ales la femei vezi deslușit trăsăturile lungi, molii a „frânelor" și dintr’alte Pag. 836. UNIREA Nr. 43 Ne place să stăm înainte cu aceea, că gr.-orientalii au congruă; să ni-se esopereze și nouă, dar ce vom răspunde la aceea, că preoții lor incassează prin zelul lor, dela credincioșii săi pe an sub titlul de sidoxie mai mult de 50,000 cor. ? Crearea acestui fond ar fi dar mai momentuoasă în ce atinge în- săși biserica, care merită serioasă cumpănire și discuție cu mai multă tragere de inimă; care trebue să se pună la ordinea zilei în sinoadele protopopești, ca așă cu toții să fie în clar de scopul măreț al acestui fond, și cu puteri îndoite să ajutăm la realizarea lui. — Și precum gre- sala comisă prin desinteresarea față de colecta crucerului, în urmările ei nu ni-se poate ierta, așa nu ni-se va ierta păcatul, ce s’ar comite acum, dacă chestia aceasta nu ar află de- stulă căldură, și eventual din ne- păsarea noastră, ar deveni un pium desiderium. Și acum ne răsună în minte și inimă căldurosul și însuflețitul discurs al protopopului din Cluj, care sprjjinind cu tot focul unui apostol, idea mă- reață a înființării acestui fond, a zis că dacă acesta se va realiză, ceea ce Dumnezeu va ajută, în o epocă nouă, în o epocă de mărire și pro- pășire va întră sf. noastră biserică 1 Un delegat. Obiceiuri rele. — Reflexii. — îmi ieu voie a-mi spune și en părerea în chestia binecuvântării căsătoriilor mixte și de cununarea fără pregătire. Biserica noastră și In privința căsă- toriilor mestecate s’a îngrijit de binele și mântuirea sufletelor fiilor săi. In actele și decretele conciliului provincial I. la titlul V. cap. IX. în detail se dă instrucțiune cu ‘privire la legile și disciplina bisericească, referitoare la căsătoriile mixte. Aici ho- tărît să spune, că „Ur.de nu să pot împe- deca căsătoriile neiertate între catolici și eretici sau schismatici, preaînțelepții Pon- tifici Romani, căutând la trista condițiune a acelora, cari să îneurcă în astfel de că- sătorii, și la mai marele bine al Bisericei an socotit, că se poate suferi numai cu asistința pasivă a parohului, carea s’au în- datinat a o permite îu contragerea matri- moniiior mixte, cu observarea condițiuniior și cu dispensarea lor. Dară binecuvântarea preoțească și alte rituri, ceremonii bisericești nici odată nu le-au admis în astfel de căsătorii, ma încă au declarat totdeauna și constant, că trebue a să rețineâ dela ori-ce ceremonie sacră “ Binecuvântarea căsăto- riilor mixte, prin urmare nici sub u:i pretext nu să permite! Prin asistința pasivă pa- rohul e numai martor unei căsătorii neier- tate. El nici nu zice, niei nu face nimic, prin ce ar aproba căsătoria • aceasta. Nu astfel stă însă lucrul cu binecuvântarea! Aici dânsul conlucra la păcatul altuia și aproabă cununia neiertată, atât în numele său, cât și a bisericei sale, prin aceea, că o binecuvânta. Și apoi: „Fiind-că ce din siue e rău și păcat, nu să poa:e admite nici pentru împedecarea relelor mai mari, nici pentru promovarea ori-eăror bunuri.“ Că In părțile arădane, dar mai ales bănățene, căsătoriile mixte sunt lucruri de toate zilele, și că «poneii primesc sf. Taină a cununiei fără pregătire creștinească — asta-i fapt! Dar, că astfel de obiceiu, ce în sine e rău — nu trebue spriginit, ci estirpat și nimicit cu totul din popor, asta îneă-i fapt! E drept, că ponorul dedat odată cu obiceiuri rele, cu greu îl poți aduce la reson! îți trebue timp și paeiință de fer până îl poți desvâța de o greșală, eu care s’a obicinuit acum de o vreme mai lungă, Cn multă precauțiune și cu o deo- sebită prudință pastorală, îți succede cu vreme a-1 readuce ia adevăr. Poporului îi trebnește lumină. Predica și eateehisarea astfel trebuese întocn:i:e, încât ponorul să nu ducă lipsă în cele ale credinței. Prin o cateehizaie bună mult să poate dobândi. Dacă omul ca băiat a auzit și învățat în școală despre adevărurile credinței și dacă mai târziu în Biserică iarăși aude vorbiu- du-se despre aceste învățături sfinte, cu greu abandonează calea cea adevărată. Un credincios astfel crescut ne dă garanță. că sau nu va încheia căsătorie mixtă nici odată, sau dacă să va și hotărî la așa ceva, barăm el și pruncii iui vor rămânea în unire cu biserica, la sinul căreia a crescut, Dato- rința noastră a preoților așadară este a lumina poporul, și luminând, a pune stavilă câsătoriilormesteeate. Și aceasta să o facem cu atât mai vârtos, căci spre această datorință sfântă avem și eu stricteața ni-se impune prin cuvintele: „De aceea e de lipsă că parohii să îndemne pe credincioși, că voind să contragă căsătorii miâte neiertate, să cumpănească bine, cât de mare nedreptate fac ei Preaînaltuiui Dumnezeu, și cât de crudei să poartă față de sine și de pruncii fiitori. când să pun pe sine și pe fiii în periclu de a rătăci. Mai departe parohii părți ale Ardealului. Și ochii de cicoare spă- lătăcită încă nu sunt rari. Sașii, eari se îm- puținează mereu pe aici ca pretutindeni, ar putea, cred, să ne dee unele deslușiri în pri- vința acestei asămări cu neamui lor. - Dar în curând dealurile își înalță umerii tot mai tare, în răstimpuri se ridică vre-o spinare de stâncă ruptă, stăpână fiind peste toată verdeața îmbelșugată a frunzelor, pe cari bruma, ce se lăsă de câteva ori, nu a putut s’o învingă. îu alergarea mașinei ce deșteaptă împărăția pădurilor, ți-se pare eă, strâns între munții înalți, vei ajunge în cu- rând lângă prăpăstii încremenite de veci în aceeași sălbătăciune de codri. Dar drumul se lărgește încă de multe ori, și vezi plan- tații de pădure tinără. revărsate pe coaste mai joase. Ci că a fost și pe acolo odată pădure ea lumea, dar Ciangâii le-a săeătnit cu totul, lăsând locurile pustii. — Ca pre- tutindenea unde se întemeiează acelea arti- ficii ce se zic colonii, pentru lățirea nefi- rească a limbei ungurești, se pot vedeâ și aici aceleaș rezultate. Dar cui îi pasă de relele ee le aduc acești pieați din lună pă- mântului și mai ales locuitorilor de baștină, dacă se poate întemeiâ un sat. fie și din colibi, unde răsună limba statului, și care se poate numi de-adreptul cu’n nume de pe pusta cea mare? Numai cât cu „aerul și pânea" ungurească, celea mai multe din sate se distramă așa de îngrabă după cum au fost întemeiate, și profitul va fi cel mult înmulțirea celor ce vântură țara. Norii se coboară jos de tot și nn te iasă să vezi în depărtări. Vârfurile mai înalte de munți se pierd în neguri, ee abia plutesc. O zare cenușie, și nn văzduh sur deasupra pădurilor întunecate, pe cari numai rar trece vr’un sui de lumină ce scapă dela soarele înghițit grabnic de nătăvaleie mânioase, ce se pitn, neinduplecați în fața frumseților ce am putea să gustăm. Nici mi bagi sama de urci ori ba până la Predeal. Dacă sunt unii mai fricoși. — se ’nțelege cari n’au trecut nici odată gra- nița — încă de denarte se ’ndeletuicesc cu pusul deoparte a unor mărunțișuri. Se auzi o glumă ce va fi făent pe multe doamne să devie nervoase: Toiletele noui nu-i permis să treacă dincolo, decât pentrn nn preț mare. — ori să fie îmbrăcate. Dar, vezi bine, la vamă e cu mult mai mare învălmășaiă. decât să se cerceteze așa ceva. Destulă ’ndeeuială până să treci cu vizitarea biletului de trecere pe la cele două „vămi“. Un domn voluminos dupăce scăpă, zise foarte năcăjit: „Dacă și prin vămile din văzduh treci așa de greu, mai bine să merg fără vămi îu iad“. — Să vede că dlui nu s’a înscris nici pe un semestru la universitatea din Pesta de pildă, să vadă acolo opintiri și ghionturi. Cea dintâi surpriză din Predeal, pân’a nu ieși din gară, a fost niște struguri măsu- rati cn francul. Cineva a zis: banii românești cât îi schimbi, nn-i mai ai. Leii tot mai merg, dar bancnotele de-nn alb spăiătăcit, ea ochii săsoicilor de pe la noi. — și jueă- reele de cusutor par’că, ce-s bani mai mă- runți. nu plac de loc. De-afară vezi numai bine minunata po- ziție a acestui loc de graniță, cn pădurile, cu munții ce se rup par’că înspre poale, cu podeele ca niște pocni, cu casele noue aproape toate, ori că par noue. Tot păcatul e, că-i zarea mohorâtă și nu vezi nici a miia parte din splendoarea frumseților, ce se revarsă în toate părțile, ea și când ar curge în jos spre poale și totuși stau neclintite. într’o zi senină să fii aici. S’a zăbovit cât a fost de lipsă ca să se scoată bilete până la București. în urmă fugi repețindu-se în codru flueratul răgușit și aspru a locomotivei din România, ce aveă să târâie până ia București tot vagoanele noastre de acasă. Fără să observi enm și când suntem în România, Din șirul de vagoane se aud nrale, în inimi crește par’că acelaș avânt acum, care pornește din inimi cântarea de- șteptării. Cea mai bună impresie e acum dupăce se gată cântecul: toți fac și se si- lesc eu o uimitoare stăruință să vadă tot, tot ce se poate zări prin ferestrele unui vagon. Mulți nu vor fi fost dela Brașov spre Predeal, și totuși nână aci. puțini au fost eari să fi voit să vadă eeva. Se vede pen- trncă era țara noastră. Acum deodată s’au făcut eu toții numai ochi. (Va urmă.) Cărți poștale ilustrate, G cu vederi din Blaf. Bucata 6 fileri. — Suta 3 cor. franco. Nr. 43 UNIREA Pag. 337. sunt de a eă îndemna și a eă aștri oge. ca să vegheze cu sirguință și diligință peste turma sa. și Îndată ce ar fi aflat, eă sunt tineri sau vergttre. cari ar vrea să contragă cn schismatici astfel de căsătorii mixte ne- iertate. să-i învețe pe aceia și pe părinții ior învățăturile cele mântuitoare, neîntre- Lăsând nimic, prin ce i-ar petră abate dela călcarea preceptelor Ini Dumnezeu și a Bi- sericei.* însă daeă nu să poate Impedeca nici decum încheiere astorfe) de căsătorii, și dacă nu 8ă poate câștiga niei barăm garanța pe partea bisericei catolice despre creșterea tuturor pruncilor în religiunea catolică, atunci puțină nădejde este, că partea cato- lică. care încheie căsătorie mixtă să rămână cu credință față de biserica sa. Aici bine- cuvântarea preotului puțip ajută! Și de alt- mintrelea binecuvântarea nu e parte nece- sară a sacramentului căsătoriei. S. Taină a căsătoriei e validă și fără binecuvântare. Așadară asistința pasivă a parohului e îu- destuiitoare. încât o căsătorie să fie validă. Și apoi bine trebue a griji: „Că nu e a să considera uutnai disciplina bisericească, carea a putut să se schimbe după condi- țiunea lucrurilor, locuriior și timpurilor, și cirea câte-odată trebue și schimbată, unde așa cere mântuirea sufletelor și folosul mai mare al Bisericei; ci pe lângă aceea trebue avut înaintea ochilor totdeauna, carea este învățătura inviolabilă a Bisericei însăși, și cari sunt preceptele legii naturali și dumne- zeești; că nu cumva pe când ne nisuim a depărta relele și perieleie grele și sigure, să provocăm altele mai grele șt să ne me- stecăm în păcate învederate.* Prin urmare bine trebue socotit lucrul, când e vorbă de căsătoriile mixte. Nizuin- du-ne a face bine, să nu-1 facem acela în detrimentul legii naturali și dumnezeești și îu contra învățăturii Bisericei noastre. Să fim în toate cu precauțiune. Și dacă pe lângă toate nizuințele noastre. încheiere ăstorfel de căsătorii nu să poate îmnedeca, și dacă s’au încheiat deja, atuuei pecum foarte potrivit spune Dl —f— „preotul are de a sili, să dobândească trei lucruri: des- voltarea unui simț de iubire față de reli- giunea catolică în soțul calvin, o dispunere la indulgință față de soțul catolic, ca acela să-și poată exercia liber religiunea și să țină un contact cu partea catolică, încât în ori-ce împrejurări, să i-se adreseze cn în- credere. ca unui părinte iubit.* La dobân- direa cărora însă după modesta mea părere nu e neîncunjurat de lipsă binecuvântarea căsătoriei mixte din partea preotului catolic. Să spun un caz, îu o parohie din apropiere s’a întâmplat, eă un acatolic s’a căsătorit cu o gr.-căt. Actul cununiei a decurs In biserica gr.-cat. După sfârșitul ceremoniei bisericești acatoiieulni i-a plesnit în minte, că ar fi bine, să ceară el binecuvântare și dela preotul acatolic. Din motivul unei so- lemnități mai mari, au mers deci și la pă- rintele acatolic să le binecuvinte pașul acesta de mare însâmnătate a căsătoriei lor. Pe cum vedem dar, ori bineeuvântă preotul catolic căsătoria lor. ori nu. cel calvin e gata în tot momentnl a le împărți binecuvântări. Și apoi eu cred, că cu bine- cuvântările și cu svârcolirile lor zădarnice, nu multă ispravă vor face In inimile bine instruate în de ale credinței. La una însă totdeauna să fim cu luare aminte! Dacă partea catolică a îndrăznit a încheia căsă- torie înaintea preotului acatoiic. nici trebue a tracta cu el mai dur de aci încolo, nici trebue părăsit eu totul, ci a fi eu iubire față de el și a sili într’acolo, spre a-1 convinge despre greșala. ee a făcut, a-1 face atent en toată dragostea la datorințele lui de a-și crește pruncii în religia catolică. Și astfel dacă în toate afacerile noastre, conduși de o iubire sfântă vom lucra, atunci osteneala noastră de bună seamă va fi încoronată eu succes. — Dumnezeu să ne ajute! loan Turdean preot gr.-cat. Un fapt revoltător. — Ni-se împărtă- i șește un fapt, menit să revoalte sentimentul ori-cârqi om de bine. Nu ne face plăcere de loc să înregistram astfel de lucruri, dar suntem constrânși la aceasta, chiar de aceia, । cari strigă în gura mare contra „uniaților*, I și cearcă sâ arete eă piin sfânta unite s’a ' cam stâns în noi sentimentul dragostei de j neam. Iată ce ni-se raportează: „Onorată Redacțiune! La 8 crt. a repausat în Lugoj vrednicul bărbat Dr. lacob Major, despre eare „Drapelul* scrie următoarele: „Deplâns este nu numai de familia și rudeniile sale, nu numai de corpul oficiauților orășenești, nn numai de colegii săi mediei, nu numai de societatea româ- nească din Lugoj, care a pierdut în el pe unul din eei mai vrednici fruntași; ci de întreaga societate din Lugoj, fără deosebire de posiție socială, neam și confesiune.* „înmormântarea mult regretatului s’a făcut cu mare solemnitate în 10 crt. săvâr- șindu-se prohodul de cătră P. S S. Episcopul Dr. Vasile Hossu; apoi osămintele s’au trans- portat la Comloșul-mare, spre a fi așezate sare vecinică odihnă în cripta familiară a Doamnei văd. Silvia Major, soției sale, fica fostului preot gr.-or. Bogdan. „Dar cel ce în viață a fost omul păcii, cel-ce și-a știut câștiga prin bunatatea și nobleță inimei sale iubirea tuturor, nu s’a putut bucura de pace, nu s’a învrednicit de respectul și pietatea datorită rămășițelor pământești în cele din urmă momente a petrecere! sale pe pământ. „Nu, căci s’au aflat, s’au putut afla oameni, cari împinși de urgisita patimă a urei și de a pigmei rentate, In contra legei dragostei frățești, împotriva legilor statului, au călcat ori-ce lege a bunului simț, a cinstei datorite repausaților și a datorinței creștinești de a mângâia pe cei ee zdrobiți de durere petrec la mormânt pe cel mai iubit al lor. „Asemenea oameni au fost câți-va membrii ai comitetului parohial gr.-or. din Comloșul-mare. in frunte cu Mihai Păcă- țanu. Aceștia din simplul motiv, că repau- satul Dr. lacob Major a fost greco-catolic, nu au voit să lase a fi așezat In frumoasa criptă, ridicată de curând de cătră Dl Emil Bogdan, în ciraiteriul gr.-or. A fost de lipsă deci, sâ se recurgă la Episcopul dela Arad și la Ministerul de interne, ca să se înfrângă cerbicia și fanatismul acelor in- divizi plini de ură și de răutate. Și chiar și după permisiunea primită dela amintitele autorități, pentru a încunjura șeandaln). cu care amenințau păcătoșii de ei, • trebuit, ca preoții gr.-cat. să facă slujba prohodului prescrisă ia ușa eimiteriuiui. asistați de patru jandarmi, iar după terminarea slujbei, sâ se depărteze, nefiindu-le permisă Intrarea în cimiter. iar coșciugul să fie așezat în crintâ sub scutul baionetelor. „Acesta este cazul revo tător. ca și care altul nu mi-s’a dar, să văd în viață, și pe care cred, că ori-ce Român îl va osândi fără de cmțare, și pe cum merită o asemenea faptă de ticăloasă nră și barbară intoleranță. — Dr. lacob Radu, vicar fo- raneu.* Tot în această afacere primim urmă- toarele șire: „Azi am petrecut la mormânt pe Dr. lacob Major, fost medic ai orașului Lugoj, unui dintre cei ee în anul 1876 a absolvat gimnaziul și a depus maturiraîea în Biaj. ' Om mai mult a fantei, decât a vorbei, născut din părinți economi, curând rsmas orfan,, crescut în modestie, când Dumnezeu i-a ajutat 8ă aibă, s’a făcut ajutâtoriul lipsiților, biuefăcătorinl năcăjițiior, și sprijinitor ai în- treprinderilor culturale, Ca fiu din părinți greeo-catolici și crescut în religiunea gr.-cat. a fost cu trup, cu suflet adict al bisericei sale, gata ori când a o apăra, dar ca român n’a făcut deosebire între unit și neunit, do- vadă. stima și pietatea cetățenilor din Lugoj, eu oeaziunea înmormântărei lui. Cn toate acestea cu regret trebue să fac pomenire de purtarea fraților români greco-orientaii din Comloșul-mare. „Familia Bogdan, la care a aparținut Dr. lacob Major ca ginere, este diu Com- loșul-mare. și aci are o pompoasă criptă familiară în eare s’a așezat și rămășițele pământești ale regre:atului doctor. Greeo- orientalit din respect cătră familia Bogdan, la început au lăsat sâ tragă clopotele și la ei. a doua zi însă le-au sistat, apoi s’a con- chcmat comitetul parohial și s’a hotărît că odată cu capul 8ă nu iase a fi astrueat în eimiterinl gr.-or.. — și dacă n’ar fi îmrevenit pru ’.ența Episcopului dela Arad, și dacă n’ar fi stălueit bajonetele gendarmiior. — scandalul niei că se evîrs. „Aceste toate s’au întâmplat la agitarea luminătorilor poporului, la anul una miie nouă sute șase dela nașterea Mântuitorului Isus Hristos, și e bine să se noteze această faptă de atâta intoleranță respingătoare, ca să se știe cine propagă ura între frații de acelaș neam!* Din partea noastră nu mai adaugem nimica. Cuvântul 11 au confrații dela Arad și Sibiiu. Regularea salarelor, — Ministerial cel nou așa să vede, că voiește să facă o Îm- bunătățire radicală, cn privire la salarizarea tuturor oficianților atât de stat, cât și a celor confesionali. Numai de câteva zile s’a notificat Consistorialul nostru statutul nou despre regularea salarelor profesorilor dela școalele civile, comerciale și superioare de fete, și astăzi nn nou regulament de sa- larizare așteaptă hotărîrea Preaveneratului Conzistor. Este regulamentul, despre între- girea salarelor profesorilor dela școalele medii, pe cari miniștrii îi declară de factori egali eu cei dela stat, și voiește a le întregi salarul până la suma aceea, pe care o pri- mesc cei dela stat. Pag. 338. UNIREA Nr. 43. Liberaiitatea față de confesiuni vrea să și-o arete acest minister prin aceia, ei tn schimbul ajutorului, ce ofere. — poate numai de o cam dată. — nu cere nimic. Poate eă la schimbarea aceasta de tactică a con- tribuit mult și roiul deputaților noștri națio- naliști. cari au învinuit guvernul, eă pentru | sconuri culturale de ale naționalităților un | ia în budget nici un filer. Guvernul vrea । să facă prin aceasta un început, promițând, că începând cu anul 1908. vor primi și în- vățătorii școalelor confesionale o întregire de salar din risteria statului, care să core- spundă salariului învățătorilor de stat. Nu știm încă, ee posiție se va luă din partea susținătorilor școalelor noastre față cu aeest ofert al actualului guvern, știm însă, că posiția lor e foarte dificilă. De o parte stă congrua preoțimei neunite, ajutorul de stat al preoțimei noastre, care an de an crește tot mai muit. până ee se va regula și la noi congrua, ajutoarele date celoralalte confesiuni din natrie. iar de alta profesorii noștri, cari cer să fie trecuți și ei în șirul colegilor lor dela școalele de stat, și lângă ei sărăcia fondurilor noastre. Că ce va fi după toate acestea în venitor, e greu de gâcit de o cam dată. Dar că actualul gu- vern. ar avea singur intenția curată de a ajuta, fără să aștepte ceva, nu ne prea vine la socoteală, să o credem. în totul cazul tăria noastră de caracter se va pune la grea încercare. Congregațiunea comitatului Albei-inferioare. — Raport special, — i în 15 Oetobre a. e. a avut loc congre- ! gația de toamnă a comitatului nostru. A fost prima adunare eomitatensă din era po- i reciită nouă. Faptul, că adunarea era să ; fie condusă de noul comite baronul Kemeny ' Ărpâd, a adunat mnită lume în spațioasa sală a casei comitatului. Membrii magiari au fost aproape toți de față; mai ales s’au presentat aderenții partidului kossuthist, cari dela venirea la cârmă a noului comite paradează pe toată linia și țin să străbată și să ocupe locurile liberalilor. Adunarea I a fost deschisă la oarele 9% de cornițele j br. Kemeny, cu o scurtă alpcuție. La or- | dinea zilei e un program cu 130 puncte. । Dintre membrii români sunt de față: Dr. I. I Marcu, canonic, Dr. luliu Maniu, deputat, I Aurel C. Domșa, Gavril Precup, Dr. loan Rațiu, George Vancea. toți din Blaj. loan Păcurar, preot în Tur, Rubin Patița, adv. în Alba-Iulia. loan Magde. preot în Drâm- bariu, loan Popa, preot în Cergăul-mare, Isaia Popa, preot în Ocna-Sibiiulni. Vin- cențiu Grăsan, preot în Sânjacob, Nicolae Florescu, proprietar în Ighiu și Ștefan Crișan. primar în Teuș. apoi afară de aceștia vre-o doi-trei notari români. Nu avem cuvinte de a taxa nepăsarea, ce stăpânește pătura intelectuală a comitatului nostru. De atâtea ori ne-am esprimat indig- narea, că domnii noștri nu-și fac datorința; de atâtea ori s’au spus perderile mari, ce ie are obștea și singuraticii din causa ne- păsării noastre. Vedem cu ochii, cum suntem scoși din toate și totuși nu ne mișcăm, nu venim acolo, unde suntem în drept, să cerem dreptate. Mai ales în programul congre- gației actuale, punctele cari taie în intere- sele noastre cardinali, ar fi putut servi de îndemn domnilor membrii români, să facă atâta jertfă și pentru cauza mare a popo- rului, din a cărni sudoare ne domnim eu toții. Până când din 80 membrii români, ne vom prezenta câte 10—20, să nu ne aș- teptăm la mai bine. Unde sunt advocații noștri? și unde sunt mat ales membrii din A.-Inlia cu comunicația așa de potrivită? Dela advocații noștri suntem în drept, să așteptăm jertfa cea mai mare, când e vorba de apă- rarea drepturilor poporului nostru. Să sperăm, că în viitor va fi mai bine. Să sperăm, că proxima adunare ne va găsi or- ganizați și pe unul fie-care la locul său. Adunarea generală s’a început cu re- feradele prim-notarului comitatens. referitor la aruncuri, pe cari măriții domni le-an primit cu toții, afară de membrii români. Toate punctele au trecut limpede, până la punctul 52. unde era vorba de recursul, dat de Caian George și soții, contra alegerii nota- rului dela Tiir. Comisiunea permanentă, din mo- tive foarte puțin convingătoare, a propus respingerea recursului. La aceasta s’a ri- dicat prof. G. Precup și în limba românească a susținut temeinicia recursului, dovedind cu aete, că individul ales, de câți-va străini nu e vrednic să steie ca notar în comunele respective, având un trecut pătat și nepo- trivit eu oficiul, ce-i ocupă. Deputatul na- ționalist Dr. luliu Maniu, a început româ- nește. apoi ca să fie înțeles întru toate, și-a continuat vorbirea în ungurește. Di Maniu în vorbirea sa, a apărat recursul eu argu- mente puternice, arătând, că îu comitatul nostru e domnie de rasă, și că românii nu pot ajunge nici notari. Sângele rece și si- guranța în vorba a d-lni Maniu. a atras atenția auditoruini, cari — deși le spunea oarz-ină, — l-au ascultat cn multă atențiune. Felul cum a veștezii șovinismul celor dela comitat, a impus și membrilor străini. Pn- nându-să la vot propunerea comitetului per- manent prin sculare, chiar și dintre străini, mulți nu s’au ridicat. Hotărîrea a trei eomnne românești de a să ajuta din averea comunală bisericile, a fost respinsă. Ne-a uimit și: ni-am scandalizat de preoții catolici, cari au votat contra. în șovinismul lor, na vreau să mai știe, că și noi avem un Dumnezeu. Bieților români nu li-să permite din avutul lor, nici să-și ajutoreze biserica; de ar fi vre-un Knltur- egylet sau altă instituție, fără confesiune, de bună samă li-s’ar încuviința fără multă vorbă. Discuția cea mai interesantă s’a ineeput, când s’au referit rescriptui comitatului Nyitra eu privire la agitările presei naționaliste, apoi la reseriptele comitatului Timiș și Saros, în cauza infrânării agitațiilor națio- naliste. îu chestia libertății presei, a luat cuvântul prof. Dr. Rațiu, zicând în româ- nește, că să bucură și să alătură ia mișcarea pornită pentru libertatea presei, nu mai cât aceea libertate să fie deopotrivă pentru toți. Până acuma pușcăriile de stat au fost pline numai cu gazetari români, și când au fost achitați de procurori, au fost numai pentru aceea, ca în scurt timp să fie închiși iarăși și cu pedepse mai mari. Tot în chestia presei, vorbește canonicul Dr. Isidor Marcu, arătând că presa românească nu agită,. ci cea magiară; nu e de părerea, să se roage casa țării, pentru crearea de noui legi, de oarece guvernul și altcum dispune de des- tule mijloace de înfrânare, când e vorba de naționalități. Dr. Rațiu la agitațiile naționaliste, ține o vorbire mai lungă în limba magiară, în care arată, că Românilor le place și aproabă însuflețirea fraților magiari pentrn eroii trecutului și preamărirea lor; dar, nu să știe îndestul mira, pentru-ce nu ni-să dă voie și nouă Românilor, să preamărim pe eroii noștri. Astfel stăpânirea magiară a con- fișcat banii adunați de români, pentru mo- numentul lui lancu, care a luptat ca și Rakoezy, pentru libertate, și pe care chiar un scriitor magiar îi prezintă, ca pe un erou epic. Protestează în numele românilor din cercul Bărăbanț contra hotărîrilor. cari ar aveă de scop înfrângerea libertății na- ționaliste. Și să provoacă la cuvintele; eu cari noul comite suprem a întimpinat depu- tația clerului gr.-cat, când a zis, că familia Kemeny 400 ani a ținut la principiile sale, respectând pe ale altora; așteaptă și dela aetualnl comite, să guverneze în înțelesul acestor tradiții familiari. Din partea magiarilor ia în apărare pro- punerea comisiunei permanente prof. Fogarasi, șeful kossnthiștilor din Aiud. Dșa e supărat foc. cum de-și aroagă românii în această țară drepturi în stat și contestă, câ ar avea un trecut de 18 veacuri pe acestea plaiuri, să provoacă la Moldovan Gergely și spune, că numai scrisele lui sunt adevărate. Vrea înfrățirea cu românii, dar vorba veche, dacă toți vom țind la ridicarea statului unitar magiar. Pe lancu nu-1 recunoaște de erou ca pe un Rakoezy. și își esprimă indignarea, că Blajul pe Axente l-a înmormântat ca pe un martir național. Aberațiunile istorice și espectorăriie șovimste alni Fogarasi an fost întrerupte de membrii români; iar la urmă bîtrânul advocat Patița. îi reflectează d-lui Fogarasi, să învețe istoria, și atunci va vedeâ, că Românii de 18 veacuri an fost pe acestea plaiuri. Aici i-au găsit magiarii și au trăit împreună. De nu erau Românii aici, noate nici magiarii nu erau pe lume. Tot în congregația de astăzi s’a ales pe un nou period de 5 ani comitetul per- manent. Până acuma am avut și noi un singur membru român, pe canonicul Dr. Marcu. La alegerea actuală, iubiții noștri guvernanți au găsit cu minte să-l deie afară pe motivul scos din ultimul număr a foaiei nAlsd-Feher“, că anume canonicul Dr. Marcu ar fi avut un rol de căpetenie la înmormân- tarea bătrânului Axente din Blaj. Iată re- sonul! Dl Fogarasi și soții nu încap de Axente nici după moarte. Dior ca oameni cu carte, ar trebui să știe, că cele ee să petrec în războaie civile, nu să pun la răvaș; ar trebui să știe, că în războaie civile nime. nici chiar Aiudul. nu-i cruțat, pildă e revo- luția franceză, nnde frații au săvârșit asupra fraților cele mai mari cruzimi, și cu toate acestea urmașii îi lasă în pace. Românii acestui comitat n’au încrestat cruzimile Să- cuiior din 48, pentru-că știu, că atunci a fost revoluție. In chipul acesta nu ne vom înțelege nici când. Cinstea și omenia pre- tindea, că dacă nu Dr, Marcu, atunci alt român, să ajungă în comitetul permanent. Doar suntem 90% în acest comitat; doar noi românii ducem poverile și plătim arun- cările. Fie siguri domnii de AIso-Feher, că atâtea merite, câte are contele Teleki Ărved pentru națiune, va fi având și Dr. Marcu pentrn patrie. Sfrnnțarea aceasta ni-a in- dignat până în suflet. Fie siguri domnii kossntbiști, că cu astfel de tactică, prietinii acestei țări vor scădeâ zilnic. Astfel a decurs prima adunare comi- tatensă din era nonă. Pășirea românilor a fost demnă și parlamentară oratorul kos- suthist însă a depășit marginile narlamen- tarizmului. Conclusiunea e, să ne organizăm și să luptăm în toate chipurile pentru vali- ditatea drepturilor, garantate prin lege. Hap. Convocare. în senzul §. 23. din statute, prin aceasta se convoacă . adunarea generală - ' a „Reuniunei învățătorilor români gr.-cat. din ținutul Lugojului*, la Oravița, pe zilele 11 și 12 Nov. n. a. c. cu următoarea . Ordine de zi: Ședința 1 Duminecă, îu 11 Nov. a. m. 1. Celebrarea s. kitnrgii împreunată cu invocarea Spiritului Sânt, în biserica Nr 43. UNIREA Pag. 339 gr.-eat. locali, la 9 oare. (în sensul Regu- lamentului §. 5.) este mult de dorit, ca la s. liturgie să se împărtășească toți membrii Reuniunei cu s. taină a cumineeăturei. prin ce se va da exemplu bun poporului credincios. 2. După săvârșirea s. liturgii. deschi- ■derea adunării generale. 3. Constatarea membrilor crescuți. 4. Raportul comisiunilor centrale. 5. Alegerea comisiunilor pentru: a) esatninarea raportului general; 6) censurarea rațiunilor pe 1905 și a proiectului de budget pe .1907; c) raportul bibliotecarului; d) în- scrierea membrilor și inenssarea taxelor. 6. Propunerea temei practice: „loan Corvin de Huoyad" de dl loan Birou, vice- președiuteie Reuniunei, eventual o altă temă din Geografie de dl învățător loan Bogdan din Oravița. 7. Prânz comun. Ședința II. Duminecă, în 11 Nov. la 3 oare d. a. 1. Cetirea disertațiunei: „Demnitatea numelui învățătoreec" de Nicolan Lugoșan. învățător în Parța. 2. Propunerea uneia din temele prac- tice censurate și admise pentrn adunarea generală. 3. Critica peste temele propuse. Ședința III. Luni, în 12 Nov. a. m. 1. Raportul comisiunilor eamise din I-a ședință. 2. Votarea budgetului pentru 1907. 3. Votarea ajuțoriuiui stipendiul, pentru care este escris concurs. 4. Eventuale propuneri. 5 Designarea comisînnei pentru veri- ■fiiarea procesului verbaî adunării generale. 6. Determinarea locului pentru adu- narea generală viitoare, 7. închiderea adunării generale. Lugoș. la 14 Octobre 1906. loan Boroș loan lenea prezidentul reun. notarul reuniunii. --- M Q t ------- Houtâți întru mărirea lui Dumnezeu. Cu bucurie vin a face dare de seamă șt mul- țâmită publică pentru a doua colectă, din Ameriea-de-nord. inițiată de vrednicul de stimă, Sp. D. lacob Popeneciu, primcurator al bisericei noastre. Colecta s’a făcut orin un nenot a D-saie Samoilă Popenecid. și au contribuit: Samoilă Popeneciu 25 cor.. Ion Popeneciu, Sasu 5 cor.. Ion George Coma- niciu 5 cor. toți din Veneția-inf. Mateiu George 2 cor. 50 fii. Simion Dancu 1 cor. 25 fii., Nicolae Neagu 1 eor. 25 fii.. Ion Ștefan 1 cor. 25 fii., loan I. Șandru 1 cor. 25 fii., Dionisie Grapa 2 cor. 50 fii. toți din Vistea-inferioară. Ion Jurca, 1 cor. 25 fii., Eiisabeta N. Moilea 1 cor. 25 fii., Marga- lina Filip 4 cor, 25 fii. toți diu Drăguș. loan Costea 1 cor. 25 fii., George Bolovan 1 cor. 25 fii.. loan Oprea 1 cor. 25 fii., Nechita Lelnț 2 cor. 50 fii. toți din Besimbae. Petru Mărginean. Aiud 1 cor. 25 fii. Bucur Comanița 2 cor. 50 fii., loan Negrea 2 cor. 50 fii., Machidon Urdea 2 cor. 50 fii.. loan Pop 1 cor. 25 fii,. loan Clement 1 cor. 25 fii.. loan Stan Pop 1 cor. 25 fii., George Aiduca 2 cor. 50 fii., Aehim Bârsan 2 cor. • 50 fii., Avram Urdea 2* cor. 50 fii., lacob Marca 1 cor. 25 fii., lacob Boer 1 eor. 25 fii. toți din Grid. Mateiu Gurlea, Ucea-inf. 1 cor. 25 fii. Nicolae Balteș 1 cor. 25 fii., Ana Balteș 1 cor. 25 fii. din Racovița. loan Dancu, Brad 2 cor. 50 fii. Aehim Tatu, Casolț 1 cor. 25 fii. Mihaiu Vălean, Cri- stian 2 cor. 50 fii. loan Comșa 1 cor. 25 fii., Ilie Opriș 1 cor., Ilie Boițan 50 fii. dtn Bungard. Aehim Cloșdorfean. Zoltar 1 cor. 25 fii, Zosim Dita, Feieag 1 cor. 25 fii., Ilarie Cloșdorfean 1 cor. 25 fii. din Ibaș- falău. Ion Visalom 2 eor. 50 fii., Alesandru David 1 eor. 50 fii.. Savu Boanderiu 2 cor. 50 fii.. loan Gravn 1 cor. 25 fii.. Vaiețc losif 1 cor. 25 fii , Corpani Lâzâr 1 cor. 25 fil.i Măriși Martineer 1 eor. 25 fii. toți din Nnul-român. Simion Stanuleț 2 eor. 50 fii.. Iulian Stanuleț 1 cor. 25 fii. din Săsăuș. Sânt Acilt 1 eor. 25 fii., Pojori Acilt 1 cor. 25 fii. italieni. Nicolae Coman 1 cor. 25 fii-, Crucian Coman 2 cor. 50 fii., Miron Coman 2 cor. 50 fii. din Roșia-săs. Petru Benchea 1 eor. 25 fii.. Petru Micu 1 cor. 25 fii. diu Corniței. Alesandru Frâneu, Porumbaeul-sup 2 cor. 50 fii. Toma Jaru. Fofeldea 1 cor. 25 fii. Pentru contribnenți s'a făcut rugăciuni publice în sf. biserică, ca Dumnezeu să-i reîntoarcă sănătoși acasă; iar pe această cale primească cele mai sin- cere muițămite. Maltămesc din inimă și Sp. Domn lacob Popeneciu, pnmoretore în pene.. Dumnezeu să-i lungească zilele, ca să poată și mai departe Jueiă pentru bise- rica noastră, căci puțini sunt laicii, cărora să ie fie la inimă binele și interesul bisericei. Veneția-inf., în 14 Septembre 1906. — EmUian Aidea, adm. parohial. ■ Știri personale. Călătoria î. P. S. Sale Mitropolitului spre Roma, după-cum suntem informați, a fost din cele mai plăcute și frumoase. După nn drum de două săptă- mâni, cercetând orașele nfiai mari și de în- semnătate, percurgând romantica Elveție de-a lungul, a sosit în 13 crt. în eterna cetate. Plecând dela reședința in 30 Sept, a stat în Budapesta 3 zile, făcând vizite la Mini- strul de culte; de acolo a mers la Viena, unde a f>st primit în audiență de Em. Sa’ Nunțiai apostolic. A trecut apoi prin Graz, cercetând pe Arhiepiscopul de acolo, prin Marb-irg și Franzensfeste a ajuns în losbruck. Călătorind mai departe, favorizați de un timp admirabil, din Luzern în Elveția, urcând vârful Rigi-Kuim din Alpi au ajuns în Ein- sieaeln vestitul loe de peregrinaj, și atin- gând margineie anusene ale Elveției, au ajuns la Milano. De acolo dună o pansa de l1/» zi, plecând prin Genua, ajunse la Fi- renza, iar în 12 crt. d. a. ia Roma leagănul neamului și credinței noastre. în cetatea eternă Escel. Sa se va prezenta ia nrefectui Propagandei, spre a iace raportul prescris despre starea arhidiecezei iu cei 5 am din urmă, apoi la Sfinția Să Papa Piu X. _______ Sperăm, că peste câte-va zile se va reîn- toarce acasă. Dumnezeu să-l aducă în pace! — După ultimele informații, Escek Sa î. P. S. Dl Mitropolit Victor Mihâlyi. a fost primit de Sf. Sa Papa Piu, Mercuri în 17 crt. la 11 oare a. m. în audiență privată, într’aiteie Escel. Sa a vizitat îu Roma și mormântul Marelui Episcop și Martir ai bi- șericei noastre și a neamului românesc: loan Inoeențiu Klein. știri literare. Ara primit zilele ultime următoarele scrieri: „Analele Asociațiunei pentru cultura poporului român din Mara- murăș 1860—19O5.u scrise de vi cari ul Tit Bud, vice-preș. Asociațiunii. Un frumos volum de 260 pag. — Mitropolitul Sava II. Brancovici (1656—1680) de V. Mangra. Arad 1906. Un studiu de polemică eu Dr, Bunea și N. lorga, — Odele lui Q. Horatius Flaccus, traduse ae Gavril Pop, canonici fasc. III. prețul 40 bani, text latin și român cu nu- meroase și prețioase interpretări. Prima râniuneuă pe acest timp e „Că- lindarui Poporului4 pe 1907. prețui 40 fii. Artieoli literari de Silv. Moidovan, Goga, Cosmoviei, ș. a. Dela «poaiție. Deși se vestește că Ja 15 Nov. n. se va închide expoziția, totuși mereu se anunță grupe de excurzioniști din toate părțile: dela Arad, Bistrița, Maramurăș și de airea. Săptămâna trecută a fost ia București un mare grup de români din țara Bârsei. — La închidere vor fi frumoase so- lemnități. la cari va lua parte și familia regală. Convocare. Despărțământul „Făgăraș4 al Reuniunii învățătorilor din Arhidieceza gr.-cat. de Alba-Iulia și Făgăraș, conform [ §-iui 21. din statute, își va țineâ adunarea de toamnă, Duminecă la 4 Novembre n. a. c. în comuna Herșeni. Necrolog. / loan Barna, preot defi- cient, a repausat in Poiana Aiudnlui ia 6 erî. îu anui al 76. ai etății. Odihnească în pace! Tabloul regelui Carol, 70 cm. înălțime, 52 cm. lățime. Prețul 2 cor. — Tabloul re- ginei Eiisabeta, 70 cm. înălțime, 52 cm. lățime. Prețul 2 cor. — Tabloul regelui Carol, 55 cm. înălțime, 44 cm. lățime. Prețul 1 cor. — Șerban Vodă Cantacuzino la înconjurarea Vienei de cătră Turci și Prezentarea steagului turcesc luat la Grivița de cătră batalionul II. de vânători, â 2 cor. 50 fii. — La comandă are să se aclude și porto 10 eventual 20 fii. — Tablourile sunt executate foarte bine șî frumos și sunt o adevărată podoabă pentru casă. — Se află de vânzare ia: Librăria seminarială, — Blaj. Proprietarilor de vii. Ca o vie să producă bine și osteneala ce o ai cu ea să-ți fie renumărată atârnă mnlt dela cualitatea viței de vie, pecum ți in cazul că pui viță nouă, eă fi cu băgare de samă, de, unde o ai ți sub ce grijă a fost Vița de vie pentru plantație, cum a fost ți in vara trecută seceta mereu, trebue să fi fost grijită ți udată in conținu. Una dintre cele mai bune țcoale de viță de via ți recunoscute de toți de o cualitate escelentă este prima colonie de altoi de vie de pe Tămavă a lui Fr. .Caspari din Mediaș. Grija ce să poartă pentru școala aceasta, să poate vedeă din Împrejura- rea ca în vara trecută vițele de vie erau -udate zilnic cu apă in cnant de 5 milioane de litre. Aceasta școală de viță de vie e o adevărată frumseță. — Atragem atențiunea celor ce să ocupă cu vieritul, asupra acestei școale de altoi și să-și procure vița trebuincioasă cu toată încrederea. Posta Redacțiunii. „Arina“. La noi uu s’a subscris nici o acție și nici prospectul nu-’l avem. E. A. în V. Vă împlinim bucuros voia, dar vă rugăm ca pe viitor, să le grupați după sume, să nu ocupe atâta spaț. f. L. în S. Dorința v’o puteți satisface, cău- tând la descrierea sărbătorii din Mineu. Alfiuș. Te rog trimite -manuscrisul Dumineca. 0 carte folositoare și indispenzabîiă pentru dirigenții de coruri, elevii semina- riilor și toți amatorii de muzică este: „Dicționar de muzică^ de T. Popo- vici, profesor de muzică la seminarul.din Sibiiu. Prețul broș. K. 2 50, leg. K. 3'—. Se capătă la librării și la actor pe lângă rambursă sau trimiterea banilor înainte. La comande de ce) puțin 10 ex. de-odată direct dela autor, ai zecelea exemplar e gratuit. (28)2—3 Estrase din recenziuai: „Luceafărul", Nr. 18/1905............Acest dicționar., prin' întocmirea lui practică e destinat să fie orien- tator sigur, cumpătat și totuși larg, Îndreptător cu- minte referitor la nomenclatura muzicală și în toate Gestiunile ce s’ating de domeniile cântării. „Tribuna", Nr. 177/1905..............Dl Popovici și-a dat osteneala a atinge toate cestiunile de interes prac- tic și a ie tracta într’o formă ușoară și la înțeles. O importanță cuvenită a dat și muzicei românești în ar- ticolul cântec ți joc, făcând o caracterizare generală și o împărțire a cântecelor naționale. De aceea dic- ționarul dlui Fonovici îl recomand cn mare căldură celor interesați, (Din recenzinnea făcută de dl A. Sequens, profesor de muzică la Seminariul din Ca- ransebeș), . „Poporul Somânu, Nr. 73/1905, ....Toți acei cari cântă Într’un cor ori într’o orhestră vor face.bine dacă vor ceti cât de adeseori dicționarul dnului T. Popovici.... „Junimea Literară" din Suceava, Nr. 3/1906. ...Literatura muzicală română s’a îmbogățit eu o căr- ticică prețioasă întitulară »Dicționar de muzică*, un i- cul op de feliul acesta în limba română.... Definiți- unile sunt peste tot bine determinate, precise, lim- pezi... Cartea e instructivă și de mare folos, atât pentru artiști c&t și diletanți. „Jievista muzicală fi teatrală'1 din București, Nr. 13/1905. ...O carte interesantă și folositoare este »Dicționarul de muzicică* de T. Popovici. Cuprinde explicarea terminilor tehnici de cari ne servim In mu- zică, tratează ți câteva cestiuni istorice, dintre cari «unt foarte interesante cele privitoare la muzica ro- mânească populară ți religioasă.... Pag. 340. UNIREA Nr. 43. PARTE SCIliNTlFlCĂ-LlTERARĂ. 368SS Spiritismul. (Continuare.) Aceasta credință e și a bisericei greco-orientalc. „Demoniul", zice Macarie Bulgakow, *) „manifestă in totdeauna, pe cum și astăzi, inimiciția sa contra Creatorului, prin silințele sale spre a răsturna împărăția iui Dumnezău pe pământ, puind ln locu-i pro- pria sa stăpânire și a-și atrage astfel din partea oamenilor o onoare, care se cuvine numai lui Dumnezău"........... „Iacă pentruce sfinții părinți și învățătorii bisericii afirmau că diavolul guvernă in lumea păgână; că înainte de venirea lui lisus Hristos toate popoarele erau sub stăpânirea demoniilor, toate tem- plele ridicate demonilor, lor li-se Înălțase toate altarele; pentru ei erau puși preoții, lor li-se oferiau sacrificii; că în idolii pâgânești locuiau spirite rele, cari se bucurau de sângele și mirosul jert- felor, pe cum și de onorurile divine uzurpate; că amăgiau neamul omenesc prin ficțiunile preoților săi, prin misteriile lor; oraculele, divinațiunile lor; și că chiar acum dela venirea lui Hristos, pe cum El (Hristos) este capul Împărăției sale, a harului, al bisericei, de asemenea și diavolul este capul și conducătoriul tuturor impioșilor, cari sunt devotați plăcerilor sale". II. Cum că agentul spiritist e diavolul se vede în locul al doilea și din unele mărturisiri stoarse dela spirite. a) Mărturisiri implicite. Expuneam mai sus cazul unei fete de a lui Băn&et, întâmplat la începutul spiritismului, ln 1854. Era vorbă de o masă, carea dădea răspunsuri la întrebări. Dar fiindcă se săturaseră de spirit, fata Iui Benezet stropi masa cu apă sfințită. Atâta fii deajuns pentruca masa să se înfurieze, să se trântească, ca să se scurgă apa sfințită de pe ea, și apoi să se arunce jos peste balcon. *) Și nota bene, Benezet, pe cum arată Mirville, *) la început nu voii să admită fenomenele spiritiste. Un caz analog s’a Întâmplat, tot pe timpul acela, 1853, cu un preot celebru din Paris, L. Chevojon, care a scris și un articol despre cele petrecute.4) El (Chevojon) auzise dela mai mulți despre fenomenele spiritiste, pe atunci nouă în Europa; dar voiă să le vadă în persoană. Fii Introdus deci într’o familie, unde se practizau lucrurile acestea și ținură o ședință spiritistă. Erau vre-o 12 cu toții. întrebându-se masa, ea dădeă răspunsuri exacte. Atunci Che- vojon puse pe masă un rozariu binecuvântat; și masa l-a aruncat jos. Prinseră de masă și o ținură, și puse din nou rozariul; masa însă s’a smâcit și a doborlt rozariul din nou. Aceasta s’a Întâm- plat în 6 rânduri după olaltă, până când a șeptea oară a aruncat rozariul în foc. — După două zile, preotul se duse din nou cu unii colegi, cari nu voiau să creadă, și cu un medic protestant De astădată nu duse cu sine rozariu, ci o cruciuliță, pe carea tot- deauna o purta la sine. Puse cruciulița pe masă, și masa o trânti jos. Ridicară masa dela padiment, (căci pe atunci se credeă, că fenomenele spirititiste ar proveni dela electricitate), și puse cru- ciulița pe ea; masa Insă se smâci și doborî din nou cruciulița. Lăsară masa, și apropiară acum cruciulița de ea, zicând să o să- rute; masa însă se depărtă la distanță de un metru. De irei ori încercară lucrul acesta, dar totdeauna cu acelaș rezultat. Un alt caz s’a petrecut cu episcopul de Rennes, publicat de Saveriu Pailloux.6) Episcopul voiă să studieze fenomenele spiritiste Chemă deci pe vicarii generali și pe canonici în rezidința episco- pească, și aci întrebară o măsuță despre martiriul unui misionar, carele fusese martirizat de curând. Episcopul avea la sine niște moaște de ale martirului. întrebând măsuța despre patimile mar- tirului, ea răspunde descriind toate amănuntele patimilor, pe cari ei le cunoșteau din acte. Atunci zise episcopul: „Ca sâ știi acestea, e de lipsă ca tu să fii drac. De aceea, dacă ești drac, Iți dispun, în numele lui lisus Hristos celui răstignit, și îți impun să te sdro- bești!" Cât ce a rostit episcopul cuvintele, măsuța s’a ridicat număr decât dela padiment, și plerându-se s’a trântit jos de i-s’au rupt două picioare. Mai mult episcopul n’a mai umblat după fenomene spiritiste; era convins, că agentul spiritist e diavolul. b) Mărturisiri explicite. Dr. Paul Gibier *) nu voiă să creadă, că ar fi fenomene spiritiste. Mergând într’o seară la un prietin,, la profesorul B., care se îndeletnicia cu spiritismul, acesta își puse în cap să convingă pe medicul Gibier despre adevărătatea feno- menelor spiritiste. De aceea se așezară la masa din refector și for- mară lanțul îndatinat, prin punerea mânilor. Masa începh să le vorbească prin bătături. Vorbele ei însă erau necuviincioase; de aceea hotărîră să întrerupă ședința. De-odată masa schimbă tonul,, frazele erau altcum. Ei râseră, zicând, că acuma e un alt spirit, nu tot cel de mai înainte. Masa protestă: „E acelaș'*. întrebară deci, eă „nu eei auctorul cuvintelor din urmă?" Masa răspunse, că: „nu". Cerură. să le spună, că de unde le-a scos? Și masa răspunse, citând auc- torul și numărul capului. Căutară auctorul, dar nu aflară nimica la locul citat; abia a treia oară le indică locul cum se cuvine, unde și aflară frazele acelea, aproape din cuvânt în cuvânt. Apoi între- bară să le spună că cine e? Și spiritul răspunse în versuri, eă el e un diavol, dar pentru aceea se află ln raiu împreună cu în- gerii, pe cari îi mânjește cu murdăria sa.1) Apoi îi ziseră, că de bună sama și cuvintele acestea le-a luat de undeva. „Satana a fost un drăculeț bun", continuă Gibier, „ni-a spus, că el era satana lui Victor Hugo,’) și că trebuia să se întoarcă în curând în raiu. Apoi și-a luat rămas bun, după datina diavolească, făcând masa să se închine, cătră unul fiecare din noi". A doua mărturisire fie dela F. de Saulcy, membru al aca- demiei franceze. El la început nu voiă să creadă în fenomenele spiritiste, mai târziu însă se convinse în persoană. Se convinse chiar și despre aceea, că agentul spiritist e diavolul. El atinsese cu un deget masa din prânzitor, și masa se ridică, doborî Ia pământ trei oameni, cari voiau să o țină, și apoi se sdrobl. Se convinse despre răutatea și murdăria spiritelor prin aceea, că acestea îl înșelaseră eu răspunsurile lor, și apoi își bătură joc de ei, comunicându-i lu- cruri, cari de cari mai murdare. Se convinse și despre ura, ce o nutriau spiritele față de Dumnezău, căci li desemnau triunghiuri,, dar întors, și se iscăliau „Dumnezău de-a întoarsele" — „Je suis Dieu A Venvers“. în urmă se convinse și despre dorința spiritelor- de a încheia o legătură cu el, propunându-i și întrebându-1 adese ori, dacă se învoiește („Veux-tu?“ „Veux-tu t’engager?") — Cazul — la rugarea sa — l-a descris fiul său, carele încă luase parte, la experimente, și l-a publicat De Mirville.*) A treia mărturisire e dela unii experimentatori din Italia: nordică, și e descrisă la Franco.6) Experimentatorii aceștia au în- trebat spiritul, că oare există vieață venitoare? Există fericire și nefericire? El e fericit ori nefericit? Spiritul a răspuns, că: „da!“ Există vieață venitoare; există fericire și nefericire; și că el e ne- fericit. în fine întrebându-1 de nume, li-a răspuns, că între oameni, se chiamă: diavol. (Va urmă.) ') Teologia dogmatică ortod., voi. I. pag. 719—721. «Teologia aceasta a Ini Macarie*, scrie traducfitoriul ei 1. P. 8. Sa Gherasim Timuț, lu Precu- vântare, «e cea mai bună lucrare iu ramul acesta (teologic), ce se află până acum in biserica ortodoxă, și care servește de normă la toate școalele teolo- gice mai inalte din orient*. De aceea pot zice pe dreptul, că ea ne prezentă credința bisericii greco-orientale. ’) Bănăzet. Des Tabiea totirnantes, Paria 1864, pag. 29. *) Question des Esprita, pag. 90 și urm. ‘) Des Mousaeaux, Moeurs et pratiques des demoni et des Eaprits vi- siteura du 8piritisme ancien et moderne, Paris 1865, ediț. II. pag. 256 și urm.; Franco, pag. 292—293. ‘) Le Magnetisme, le Spiritisme, et la Possession, Paria 1865, pag. 435. Franco, pag. 314—815. ') Le spiritisme, Paris 1891, ediț. II. pag. 316 și: urm.; Franco, op. cit., pag. 107—108. ’ ’) >Je suis au paradis aiusi qu’un declasai, »Je me tufele, dCmon, ă ia foule.des augea, souille ieurs blancheurs au contact de mea fanges; »Prbs des ampbores d’or, je suie un pot cassâ*. >Satau«. *) La fiu de Satau, Oeurres poathumes. *) Questious dea Espirita, pag. 80. ți urm^ Franco, Lo Spiritismo,.. pag, 303. 4) Op. cit. pag. 313. Nr. 43 UNIREA Pag. 341. Dracul în școală, 'Povestire poporală, după Bolanden tradusă de ;= Augnatin Paul. ... ' (Continuare. . 24 .„Cunoaștem deja făptuitorul!" zise ad- vocatul. „Băiețanul cu părul roșu ește acela, care m’a insultat pe mine. De sigur a voit să-și răzbune pentru palma, ce a căpătat-o. Să-l învățăm minte. Scrie câteva rânduri cătră primarul din Schwanheim și să-l deă în judecată11. „Asta n’o fac!" respunse Huber după puțină cugetare. „Nu o fac din două motive, întâi, fiindcă n’ar fi pedepsit băiatul, ci pă- rinții lui. A doua, fiindcă pedeapsa ar pro- voca și mai mult pe roșu și l’ar îndemna la alte fapte de răsbunare“. „Aceste sunt curioase motive pentru a lăsa pe un pungaș minor să scape", observă dr. Lug. „Nu uitați, dle advocat, că pungașul minor a ieșit din școala neconfesională", re- .plică pe un ton plin de imputări, milionarul. O fată din casă intră. „Doamna Vă poftește la domnia-sa". Huber își certi voie să părăsască salonul. * * * Knack asigurase pe nevastă-sa, că „oile nu mușcă, și că numai oamenii liberi își răzbună". Ei bine, băețanul care a spart ferestrele era elevul lui Knack, care s’a for- mat în spiritul lui Knack, și a devenit un om liber care știe să-și răzbune. în curând i-s’a demonstrat și Ini Knack în mod evident perniciositatea sistemului său necreștinesc de a educa copiii. Sentimentul libertății și impulsiunea răzbunării se mani- festau în niște fapte cari trebuieau să pro- voace chiar și desaprobarea învățătorului. Knack se întorcea într’o seară dela plimbare: iln băiat, pe, care Knack îl pedep- sise dimineața, văzând , pe învățător venind, se ascunse după un butoiu deșert resturnat în curte, și când învățătorul trecti pe acolo, băiatul răcni cât îl țineă gura: * Knack—Knack—Knack Am s& te bag în eaol« Învățătorul se uită împrejur, descperi pe făptuitor și se repezi la butoiu, voind să aplice elevului o corecțiune. în mome ntăi acela însă băiatul îi aruncă în ochi un pumn de năsip și fugi. „Așteaptă pezevenghiule!" strigă Knack și-’și ștergeă ochii cu batista. * Redlich, primarul scriea tocmai prețul a doi bot grași, cei vânduse, în condica sa -de comptabilitate. De odată bate cineva vi- olent la ușe. Era dl Knack, care întră agitat și cu fața înroșită. : „Dle primar, am fost insultat tocmai acuma", și raportă cum s’au petrecut lucrurile^ „Astfel de băieți obraznici sunt acuiha destui în Schwanheim, — sunt elevii dvoastre. ■ Mai înainte.aveam un tineret cuviincios, moral, fiindcă ieșiti de sub aripile lui Gerstie, care le dădeă o educație creștinească. Asembnea boroboațe mai înainte nu se auziau Doamne ferește! Nu v’am spus cu ani înainte că vor veni lucrurile așa? Knack nu-și dădu astăzi capul pe ceafă, cum obicinuiă de altfel la ședințele consili- ului școlar, Astăzi era cam plouaț. „Scuzați dle primar, nu ocăriți pe un învățător, care se ține exact de instrucțiunile legale". „Dar lasă-mă în pace cu instrucțiunile dtale legale! Doar vezi, unde ai ajuns pe i drumul acesta", respunse Redlich. „Și unde: । vei mai ajunge? Elevii dtale sunt acuma încă băieți, — ei fac de-o-camdată numai pozne copilărești. Dacă însă băieții vor crește, vor crește buruienile cu dânșii, și din poznele copilărești vor deveni tâlhării, atentate la moralitate, bătăi, omoruri și alte crime. Este o adevărată mizerie!" „Te rog dle primar să pedepsești în mod exemplar pe băiatul Adam Hopfenmliller". „Aceasta poți s’o faci singur căci doar îl ai în școală". . „Scuzați dle primar. Pedeapsa corporală este oprită prin lege". „Aceasta este tot o inovație a faimoasei noastre legi ne confesionale", zise fără rezervă primarul. „în s. Scriptură se zice, că nu trebue să economisești varga Ia copiii cei rai. ,Dacă. i nu bați pe fiul tău rătăcit, are să te bată el i pe tine1 — prorocește biblia". | „Adevărat este, dar ce-i pasă legii noa- j stre școlare de ceea ce zice biblia!" i „Du-te numai acasă liniștit dle învățător! Eu am să chem aici pe bătrânul Hopfenrntil- i Ier, să-i istorisesc cele întâmplate, — te asigur I că lui Adam i-se va dă porția cuvenită de ehelfeneală". Așa s’a și întâmplat. ■ A doua zi dimineața Adam Hopfenmiiller stătea lângă gardul ogrăzii, plângea amarnic și-și neteziă frontul dinapoi al corpului său. O copilă, colegă de școală alui Adam, veniă pe cărarea ce ducea pe lângă gard. j „De ce plângi Adam?" Suspinând i-a povestit Adam despre bătaia ce a căpătat-o, și despre pricina acestei bătăi. „Cântecul tău a fost fost foarte potrivit pentru învățător!" zise copila. „Arii fost însă mai bine, dacă i-ai fi aruncat o piatră în cap, decât năsip în ochi. Knack este un om de nesuferit, — aș fi în stare sa-1 otrăvesc11, și ochii li scânteiau plini de răzbunare. „Pe mine m’a lovit de (rei ori în cap, mi-a smuls o mulțime de păr, și m’a batjocorit de mi-e rușine și astăzi. Adam știi ce, — să-i jucăm noi învățătorului o festă!" „Cum crezi tu Evoî“ Ea scoase o sticluță cu un fluid negru. „Știi tu ce este aici? Vitriol. L’am cumpărat dela farmacia din Altdorf pentrn mama, care vrea să curețe cu el o oală nouă de schijă. Vitriolul arde ca focul". Bibliografie. A apărut: „Revista politică și literară". AduII. Nr. 2. cu următorul sumar: Dr. C. Maniu, Rostul activității noastre parlamentare. — Ion Gorun, Din Faust de Gbthe. — A. C., Cronica politică. — N. Marcu, Doina româ- nească (poezie). — Al. Ciura, O săptămână în țară (note cu creonul). — I, Agârbicean, Moș Viron. — Dafin, Credință (poezie). — Dr. C. Maniu, Program politic și capabilitatea politică. — Alco, Serenadă (poezie). — Dr. V. Meruțiu, Omul și pământul (contempla- țiune). —■ Alco, Iubire. — A. Melin, Dela noi (icoane). — X., Religiune și .știință. Luca Rusu, Cronica literară. — Probleme. — Diverse. — Revista politică și literară. — Redacțional. Editor: luniu Br. Hodosiu. Prim-re- dactor: Aurel Ciato. Să poate procura cu prețul de 10 cor. la an; 5 cor. Va Pentru România și străinătate 12 lei; 6 lei % nn. Abonamentele să se trimită la adresa: Aurel Ciato, Blaj (Balâzsfalva) Ungaria. . „Păstorul Sufletesc", periodic de predici. Anul I. Nr. 10, cu următorul cuprins: Parteal.: Dumineca XVIII, după Rusalii, de Alimpiu Coste, preot. — Dumineca XIX. după Ru- salii, de Vasiliu Pop, preot. — Dumineca XX. dup# Rusalii, de Avram Dragoș, preot. — Dumineca XXI. după Rusalii, de loan Turdean, preot. — Instrucțiuni catechetice, de Aug. Târziu, protopop. — Predică de în- mormântare, de Avram Dragoș, preot. — Preotul legii nouă, de Ariton M. Popa, pro- topop. — Partea II.: Datorințele preoților de â învăța poporul în' biserică și tinerimea în școală, de loan Bochiș, preot. — Omul, de Vasiliu Criste, preot. — Oratoria sacră (urmare), de Ariton M. Popa, protopop. --- Liturgica, sau tâlcuirea ritului bisericii răsă- ritene române, de L. Sima, preot. — Cronica. — Posta redacțiunei. — Partea III.: Publi- cația ni. Poșta Administrațiunii. Am primit ți cuităm abonamentul dela: Copand pe 1906. Jos. R., Orade pe 1906' sem. 2-lea. Petros pe 1906. Kicz pe pătrariul al 2-lea și al 3-lea (April—Septembre) din 1906. Gyongy pe anii 1894 până la finea anului 1905. Petridul-de- mijloc pe 1893, 1900 și 1902. Cioara pe luliu—Oct. 1906. Turda-yeehiă pe 1905 sem. 2-lea și 1906 sem. 1. Abafaia pe 1905 sem. 2-lea și 1906 sem. 1. $»• falău pe timpul din 1 Sept. 1906, până în 1 Sept. 1907. Uniadoara pe 1906. Mtirk'.iszek pe 1906 sem. 2-lea. Szamos U.-Goroszlo pe 1906 sem. 2-lea. Bă- se^ti pe 1902 și 1903. In restanță mai sunt anii 1904, 1905 și i906. Ne-ar păreă tare bine, dacă ‘ s’ar piftii și aceștia. A. P., Baia-mare pe timpul din 1 Sept. 1905—30 April 1907. Br. Tr.t Bistrița pe 1 Aug.—31 Dec. 1906. NântS, pe 1897, 1898 și 1899 sem. 1. Răvițel pe 1906 sem. 2-lea. Perind pentrn plătirea diu 29 Ianuar a. e. servește ca do- cument recepiea poștală, cum și quietarea făcută îu posta adm. la acest loc. Binevoiește a o alătura la rațiuni recepisa și a te provoca la quitarea din posta administrațiunei. Bicaz (Bikâcza). Plătirile, la cari ați reflectat prin Coresp. din 28 Martie 1906. nu să referesc la DVoastră, ci ia nn alt Bicaz (Gyergyd- Bikăs). Cn DVoastră suntem în rând. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. (Va urmă). — Pag. 342. UNIREA Nr. 43. ÎS SS 3 ut 3 La expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 premiat cu medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer pentru -!........~ clopote a lui o,, : îh Tiniișo&ra-Fabnc (8) 22 - 52 te recomandă spre pregătirea clopotelor nonă, pe cum la turnarea de nou a clopo- telor stricate, mai departe spre facerea de clopote Întrebi armonioasă, pe lăngă ga- ranție pe mai muiți ani, prevăzute cu ad- justări de fer bătut, construite spre e le în- toarce cu ușurință in ori ce parte, îndată ce clopotele sunt bătute de o lăture prin aceea ce sunt măntuite de crepare. — Cu deosebire recomand « de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute1 in partea superioară — ca violina = cu găuri după figura S și pentrui aceea au un ton mai intensiv, mai* limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decăt cele de sis- tem vechiu, așa, eă un clopot pa- tent de 327 kg. este egal în ;to- nul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomandă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stăță- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi cu adjustarede fer bătut — ca și spre turnarea de toace de metal. Jituth ’jnvtmr xna Prețcuranturi ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco n Institut indigen. Banca de asigurare „ ..Transilvania" o din Sibiiu (,)32_w;; J* » Întemeiată la anul 1868 « ° o în Sibiiu, strada Cisnâdiei nrul 5 (edificiile proprii), o <) asigureazâ Jn cele mai avantagioase condiții: < * ** contra pericolului de incendiu și csplosiune. o edifici de ori-ce fel, mobile, mărfuri, vite, nutrețuri si alte producte <► ;; :.............economice, etc, ;; o G © asupra vieții omului 0 Q o -T. în toate combinațiile, capitale pentru cazul -! morții și cu termin fix. asigurări de copii, de u n zestre, rente pe vieața întreagă etc. etc. o " Asigurări poporale fără cercetare medicală 3 Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a n i, capitalului. ,, JJ Valori asigurate contra in- M capitale asigurate asupra o cendiului: vieții: o ° 90,981.088 coroane. “ 9125.898 coroane. " o Dela întemeiare institutului a solvit: o o pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 e. petru ca- <> < > pitale asigurate pe vieață 3,568,863.37 cor. A o Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: 1 * Direcțiune în Sibiu, str. Cisnâdiei nr. 5 etagiu o I. curtea I. * * și prin agenturile principale din Arad, Brașov, Bistrița * * și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele T mai mari, ®<'0'0-0-0-0-0-0-0-0-0"0-0-0'0-0'0-»0-0-0-0-0-0-0-0-0-0-0-0-0 0» 0 »»♦ □ □□□□□□□□□□□□□!□□□□□□□□□□□□□ □ II - □ 26)6 io De vanzare: n Circa : 30,000 altoi de viță cu rădăcină clasa l-mă, altui ți în viță americană n („Riparia portalis“) după metoda cea mai hună (altoirea forțată): LaJ Altoi: Struguri mestecați (Vegyes borfaj) 1600 buc. = 150 cor. □ s > Rizling italian (Olasz rizling) . > = 160 > □ > » Zierfandl (Ezerjâ) » » = 160 > n » » Silvan verde (ZSId szylvini) > > = 160 » LJ » » gălbuii (Mdzes feher) » > = 180 > □ > » moi (Mustos feher) > . = 180 » 0 1 goarneși (Jărdovâny) S » — ISO » > » fetești (Erd. Leănyka) > » = 180 » 0 » Șmighirk (Som, Furmint) » » = 180 » □ Viță pentru struguri de masă: □ Altoi: Chasselas Fontainebleau 100 buc. = 22 cer. n > » Gama Drome > » = 27 » LJ > Madelaine Angevine » > «= 22 » □ > Passatutti > . = 24 > Q » Muscat Hamburg > > = 28 > Q Altoi cl. I-mă de 2 ani 1000 buc. = 220 cor.; Altoi c). U-a de 1 an 1000 buc. = @0 cor. Q Szancsal, u. p. Balâzsfalva. loan Bărbat, |_। învățător, absolv. al curs, de vicrit din Aiud. — La comande rog a se trimite '/s anticipațiune, adresa să se scrie legibil indicăndu-se posta 1—1 sau stațiunea căii ferate. Pachetarea se va face eu îngrijire socotindu-se spesele proprii. Reclama- q țiunile se iau în considerare, dacă sunt făcute cel mult la trei zile după primire, “^P| □□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□□ ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde fii sine rugăciuni cătră Preasf, Năs- cătoare de Dumnezeu leg. 24 fii. ^prhmări p0'»',?lese di." yWAdl I idl l autorii români pentru tinerimea din școalele poporale. Prețul 40 fileri. $£*ăâ***£***^****************£ I W* A apărut: i LITERGIEHIDLI ? Prețul unui ex. pe hârtie „prima** y 5 crudo............6 cor. £ i legat ...... 9 „ | Pe hârtie velină consistenta: » crudo.........5 cor. $ legat.........8 „ | în vara tiecutâ, pe Ungi toată seceta mare ce a fost, totuși îa = Prima colonie de vița de vie de pe » TÂRAAVĂ^ a căreia urourietar a FR. CASPARI, S Mediaș 100, Transilvania, unica In întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă în quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate lifera vița de vie fru- moașă și trainică. Catalog ilustrat, cu diferite epistole de recunoștință, să 0 o trimite gratis și franco. O 0 (25) 20 —20 FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. Tipografia Seminariului Arhidiecezan. Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 eor.,an 6 eor., U« an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., an frc., 'It an 4 frc. 50 cm. I--------;----^..gg Ingertiiuii: Un țîr gărmond: Odată 14 fll,, > dom oară 12 fii., a tron wi 10 fii. Tot ee privește foaia să le adreseze la: Be- dacțiune* fi admirn- strațiunea „Unitei1 In f oca apare In fie care Simbiti. Foaie bisericească-politică. Axul XVI Blai 27 Octomvrie 1906. Numărul 44. EPISTOLA PASTORALĂ . PESTE PUBLICAREA DECRETELOR CONCILIULUI PROVINCIAL AL’ III. DIN 1900. Nr. 2450—1906. VASILE din îndurarea lui Dumnezeu și grația Sântului Seaun Apostolic al Romei Episcop român unit al Lugojului. Veneratului Cler și credinciosului Popor din eparhia de Dumnezeu păzită a Lugojului, ----------------------- închinăciune și binecuvântare arhierească. Venerabili Frați! Fii întru Hristos Prea iubiți! Decretele Sinodului al treilea al Pro- vinciei noastre bisericești ite Alba-Iulia și Făgăraș, ținut in Blaj la Sânta Mitropolie în zileie 4/17—13/26 Septeinvre 1900. spre i pomenirea aniversării de dună veacuri dela încheierea Sântei Uniri eu Biserica Apoeto- lică a Rimei celei vechi au fost aprobate j și consfințite din partea fericitului de veci- nici nomenire vrednic Patriarh și Papă Leon XIII. în ziua de 14 Ianuarie 1903. Această prealnaltă hotârire a Seannuiui Apostolic, a fost împărtășiră înalt Preasân- țițuiui nostru Mitropolit Victor cu scrisoarea Sacrei Congregațiuni de Propaganda Fide din Roma de dto 21 Deeembvre 1905 Excelența Sa înalt Preasânțitul Domn Mitropolit a binevoit a împărtăși acest fapt îmbucurător cn Episcopii sufragani în con- i ferința noastră episcopească. ținută la 19 ' Auri) 1906. când am rugat pe Excelența Sa. । ca să binevoiașcâ a dispune și îngriji pentru ' tipărirea acelor Decrete, ea așa să le putem trimite fiește-eărui Oficiu parohial și să le outem publica în formă legală, ca să între în vigoare și să fie observate de toți aceia, pe cari îi privesc. Esceiența Sa înalt Preasânțiinl nostru Mitropolit s’a îndurat a îngriji de publicarea în tipar a Decretelor numite și cn Circularul nostru de sub Nr. XXVI—1906. s’a și spedat pentru fiește-care Oficiu parohial câte un exemplar legat din aceste venerate Decrete ale Sinodului Provincial 111. din anul 1900. Nu ne rămâne deci altceva de făcut, decât aceste Decrete să le declarăm de pu- blicate. de Intrate în vigoare și de obliga- toare pentru întreg Cierul și Poporul cre- dincios, aparținător diecesei gr.-cat. române a Lugojului, incorporate Provinciei biseri- cești de Alba-Iulia și Făgăraș. Drept aeeea noi. în puterea noastră ordinare. în numele Preasântei. de n ființă, nedesnârțitei și de viață făcătoarei Treimi, a Tatălui și a Fiului și a sântului Spirit, prin aceasta Decretele C^neiliștioi Provincial III. ni Provinciei bisericești gr.-cat. române de Alba-Iulia și Făgăraș, celebrat, la anttl Domnului 1900. dela încheierea sântei Uniri 200, ie declarăm de nublicate,.și cn începere dela ziua de 14/27 Septemvre, sărbătoarea înâlțărei Sântei Cruci, obligătoare pentru întreg Cierui și credinciosul- popor apar- ținător diecezei de Lugoj, încredințare și supuse jurisdiețiunei noastre... Aceste De- crete le vom observa noi înșine și cu dea- diusnl vom griji, ea să le observe întocmai cu scumpătare și aceia toți, câți arhipăsto- reștei noastre ourtâri de grijă sunt supnși. Venerat Cier! Doriți și preainbiți în Hristos Fit! Prilegici sărbătoresc, ce tni-1 dă publi- carea acestor Decrete Sinodale de a vă vorbi vouă, nu-1 pot lăsa nefolosit, să nu însoțesc adecă aceste Decrete de unele îndrumări, tâieuiri, observări și dorințe, ca astfel cetin- du-ie și studiându-le, să pătrundeți mai bine rostul lor și intenținnea, ce a călăuzit părinții Sinodali, la aducerea acestor hotărîri. 1. Titlul I. al Decretelor este închinat* întreg comemorării sărbătorești a evenimen- tului aceluia mare. întâmplat înainte eu două sute de ani, când părinții noștri ia 5 Septemvre 1700 au încheiat sânta Unire re- ligioasă eu Biserica Apostolică a Romei cetei vechi. Cuveuitu-s’a și sfânt și evlavios a fost gândul Părinților Sinodali, ca inau- gurarea lucrărihr Sinodale s’o înceapă cu sărbătorirea, pomenirea și eternizarea acelui fericit, eveniment, care a fost inceptul unei Legi noue, a noului Testament pentru po- porul românesc. deopotrivă în privință reii- gionară cât și culturală. Manifestul sântei Uniri, pecetluit !□ Băigradnl Ardealului, pentru poporul românesc a fost Tablele Legii aduse de Moise poporului evreese de pe muntele Sinai. Unirea bisericească încheiată cu mama Biserică romană marchează în istoria neamului nostru tocmai așa o gra- niță, ca și Crucea de pe Golgota. Unirea a fost începutul renașterii neamului româ- nesc, pecum jertfa adusă pe Golgota de Cuvântul cel împreună cu Tatăi încenutul renașterii, a fost pentru întreg neamul omenesc. Adevărul acesta azi nu-1 mai trage la îndoială nici un fiu lumina: al neamului. Aceea ce putem deplânge este numai, că n’au rămas românii totdeauna plecați la sinul maicei lor iubitoare, a Romei creștine, sub blânda ș> înțeleaptă oblăduire a Patri- arhilor Apusului. Pontificii Romei vechi. Putem zice și noi cu dl D. Oucinl: „Prin Bulgari și odată cn dânșii noi am. fost des- părțiți de biserica romană, dela dânșii am primit limba slavonă In biserică și stat, care domină apoi viața noastră intelectuală până în secolul XVII. Așa ne-a fost fatalul de- stin al istoriei." ’) Ori cu George Șincai: „Barem de nu s’ar fi întâmplat aceasta (subtragerea românilor de sub jurisdicțiunea Patriarhului din Roma), că românii mai fe- riciți ar fi fost de s'ar fi supus Patriar- hiei din Roma, pecum s’au fericit alte nea- muri, care înșiși le vedem." s) Cuvine-se așadară. lubiților în Hristos fii. ca și voi să vă uniți cu Părinții smodaii și pururea cu laudă, cu recunoștință și cu dreaptă mândrie să pomeniți evenimentul mare dela an ui 1700. și să socotiți a fi cel mai însămnat titlu de laudă și glorie pentru voi, că sunteți români uniți, pe cari de Ce- tatea Eternă Roma vă leagă cu nedesle£ate legături unitatea credinței și a sângelui. Aripile vulturului legiunilor sunt stropite de sângele martirilor, iar sămnul de biruință este Crucea sântă alui Hristos. 2. Simțământul de gratitudine și de admirați tine față de părinții noștri, cari la anul 1700 an înoit legăturile 'Tedinței. dra- gostei și supunere! canonice cu scaunul fe- ricitului Apostol Petru, va crește și mai mult într’ale voastre inimi, dacă veți trece ia cetirea celor decretate în al doilea titlu din Decretele Sinodului Provincial UI. în- tr’acest titlu se normează constituțiunea bi- sericei noastre și se circumscrie autonomia ei în cuvinte atât de limpezi, cât ițici ia o ') Studiul: Papa Formoaus in tradiția noastră istorică. *) Cronica a. 669. Pag. 344. U N 1 K EA îndoiala du mai rămâne loc. .„Asupra Pro- vinciei mitropolitane de A&ă-Ițiliâ ți Fă* găraș, afară de Bântui Scaun Apostolic al Romei . . . căruia aceea este imediat supusă, nu se poate recunoaște altă' auctoritate ec- clesiastică mai înaltă, decât Sinodul său provincial.* *) Și mai la vale se decretează: „Cu eseepținnea Scaunului Apostolic și a Legaților lui. nici o altă auctoritate biseri- cească. afară de cea a provinciei noastre bisericești, nu este îndreptățită a deprinde vre-o putere, jurisdicțiune ori ingerință asupra așezămintelor provinciei noastre mitropoli- tane." *) Dacă cele decretate In acest al treilea Sinod Provincial cu privire la drepturile, privilegiile și îmregitatea bisericei noastre românești unite, ie vom asemăna și Întregi eu cele decretate anterior in Sinoadele-Pro- vinciale I. din anul 1872 și II. din 1882, atunci vom ajunge ia acea convingere, că biserica noastră particulară e întemeiată Intru toate pe așeaămintele apostolice și pe decretele Sinoadelor ecumenice; — mai multt că dintre toate bisericile, ce se numesc ră- săritene, biserica noastră românească unită întrunește în sine măsura cea mai desăvâr- șită adevăratele instituțiuni ale bisericei răsăritene, care nu cunoaște altă constitu- țiune, decât organizarea dnpă provincii bi- sericești. Astfel nu a fost numai un act de prevenire, ei deplinul adevăr l-a rostit la anul 1886 Cardinalul Simeoni. —■ de feri- cită pomenire, — cătră repausatul mare mitropolit loan Vaneea: „Ecclesia vestra praeceliit inter omnes rituum orientaiium Eeclesias"; ceea-ee pe românește însamnă: „Biserica Voastră întrece pe toate bisericile de rit orientai*. •) Titl. II., Cap. I, §. 1. ’) Titl. II, Cap. I, §. 3. , 6ă cunoașteți din toate aceste, țobițî fii îu Hmtos, înțelepciunea Părinților noștri date anul 1700. cari s’au întors Ia sinâl mamei, la Biserica Romei, bine știind că Sântul Scaun Apostolic nu cere dela noi alta, decât să păzim unitatea credinței, dra- gostea împărtășirei și supunerea canonici față de următorul Sântului Apostol Petru, căruia domnul Hristos a încredințat pașterea mielușeilor și a oilor, a credincioșilor, preo- ților și epis^opilor. îndemnându-i să întă- rească pe frații săi. ’) Astfel decretele celor trei Sinoade Pro- vinciale au făcut din biserica noastră o ce- rățuie puternică și bine îngrădită, nn liman dc adăpostite a limbei și legii, nn port de scăpare, la care pot să ajungă valurile fur- tunoase ale mării agitate de vifor, dar nn pot s’o snrpe, pentru-că cetățnia noastră se razimă de stânca Vaticanului, unde dom- nește Petru, căruia Domnul a făgăduit, că porțile iadului nu-i vor birui ’J în titulul acesta al doilea din decretele Sinodului Provincial III. s’an îngrijit Părinții Sinodali nu numai dc întărirea bisericei noastre față de atacurile, ce ar puteă s’o ajungă din afară, ci s’au îngrijit și de în- tărituri interioare, cari să unească Intr’un singur trup viețuitor pe toți membrii bise- ricei. dela cap până ia cel din urmă mă- dular. Lucrn foarte înțelept; eă dacă se cere în ori-ce societate, omenească unirea factorilor, cari compnn societatea, apoi o asemenea unire, spirit de solidaritate, de ordine, disciplină și supunere, să poftesc mai vârtos în biserică, unde ținta e Dum- nezeu, și nude însuși Dumnezeu a hotărî: rolul fiește-eărui membru, sancționând și pedeapsa pentru cei neascultători: „De nu ') Luca XXII. 32. ’) Mat. XVI. 18. . Nr. 44 va aitââlta niei de faâserică (de focurile sta- tonteln biserică). să-ți fie ție ea uu păgân și vameș." S’au îngrijit deci Părinții Sinodali de hbtărîri potrivite, cari se asigure conlucrarea armonică a membrilor ierarhiei, a episco- pii or eu mitropolitul, dând esuresiune do- rinței vii. „ca toate cestiunile grave, cari ating întreaga Provincia ecclesiastică, cum sunt: eongrua clerului, limba liturgică, au- tonomia. ... să se pertracteze de toți epi- scopii în eoaferențe, ori în Sinoade provin- ciale. și nimic momentos și de interes comun pentru Provincie să nu facă, fără de știrea și conlucrarea episcopilor." *) Tot asemenea s’au adus hotărîri salu- tare față de preoții, cari ar trece peste cercul ior de activitate. Iată §§. 2 si 3 din același Cap. II, Titlu II: „Preoții peste cercul de activitate încredințat lor. nimic nu pot face fără de știrea și învoirea euiseo- puiui. De aceea acest Sinod provincial în- drumă pe toți preoții acestei Provincie, ea în afaceri, cari nu cad în sfera de competiuță a lor, și mai vîrtos în afaceri de congruâ. de îmbunătățire a beneficiului parohial, cari toate cad în sfera de competință a Ordinariatului. fără de învoirea episcopului, să nu recurgă la forurile din afară.* — Mai departe se zice: „Din punct de ve'dere al imunității bisericești, preoții, cari cauzele ținătoare de competința forului bisericesc le-ar duce la forurile civile, vor fi oedepsiți cu toată vigoarea sancțiunilor canonice.* Hotărîrile aceste din a mea parte cn scumpătate le voiu țineâ și cn încredere aștept, ca și voi cu toții întocmai să ie țineți. Voi, iubitilor fii. sunteți puși, să conduceți la pășunile vieții vecinice pe credincioșii încredințați păstoriței voastre. Drept aceea ') Titl. II., Cap. II, §. 1. FEUILLETON. ________________________ Notițe și impresii. ~ Dela adunarea »Asociațtunii<. _ ~ II. Până la București. (Continuare și fine). Și într’adevâr valea Prahovei îți des- vălue la tot oașul priveliști și mândre, și noue și îndrăznețe. Munții, ce se desfac de amâudone părțile, munții împăduriți, ruptu- rile caprițioase îp stâncă unde și unde. în jos valea strimtă pietroase, delături cu un drum de țară, cum nu se poate mai bnn, și săltăreața suriță de apă iute, care nu face alta, ci se tot adună și iar se împarte în fâșii subțiri arginții de-alungul pietrișului mult din alvia ei neobieinuit de largă pentru un riuleț ca dânsa. Prin cotiturile ei a silit mereu drumul de fer s’o treacă pe poduri sunătoare, svelte. Numai după ce o vezi înțelegi „Prahova* Ini Coșbnc. Cantoneriile, gările sunt elegante; nu se zărește sala de așteptare pentru clasa III. In regiunea aceasta nu prea se vede urmă de țăran la muncă. Trei-patru copile cu vitele la păscut, încolo mulți nădrăgari. Nici nu ști de-s sate sau orășele așezămiutele, pe cari le vezi în fuga trenului. Dar îndată se des- copere taina, dela Azuga în jos. Fabrieele dese îți spun, că ești Intr’un ținut de in- dustrie, unde chipurile muncitorilor nu-s lu- minițe de lumina soarelui, ci de electricitate, un ținut, unde nalpită viața modernă a mo- torilor de tot felul, unde n’are să te sur- prinsă mulți nădrăgari și oameni smoliți. Atâta numai, că țăranii și de aici vor fi ca și pe la noi; nu vor înțelege așa pripit, cum le-au venit, mașinile acestea, ce umpiii cu hoarnele lor ținutul acesta, cum vor în- țelege străinii, ee se adăpostesc pretutin- denea. unde fumul cărbunilor de piatră a început să se răspândească odată în aer. în curând mirosul gren de petrol ține într’una, vestind o regiune foarte bogată in astfel de izvoară. Prahova saltă mereu speriată par’că. pe când ceriul nu voește să se mai limpezească. • La Sinaia ajungem nu peste mult. Un popas de 5 ceasuri avem aici. Un prietin, ce a mai umblat pe aici, atârne să pornim îngrabă la deal, ca să putem vedea ceva. Mergem pe muchea dealului, ce desparte valea Peleșului cu reședința de vară a fa- milii regale, de oraș. Trepte iuți, de nu se mai gată Când eșim de-asupra. ne po- menim înaintea casarmelor. Soldații stau în grupuri și povestesc, vre-o câți-va adună rufele, ce le-an întins pe pajiște, să se nște. Sânt veseli; s’aud și înjurături ca și pe la noi, iar frumoasă vorbă, împestrițată cn termini militari, ce acum îi auzi mai întâi, face așa de bine. în fond ae ridică munții înalți, ca nn piept uriaș încremenit în stîncă. Pe vârfuri plutesc neguri, și deci nu se poate vedeâ. până unde impune. Acolo la poale chiar îmi spune prietinul, că-i „cuibul prințesei*, dar nu putem merge până acolo, Căci la 2 era ordinul să fim la gară să vedem pe Vodă, ce pleca la București. — Apucăm la dreapta printre brazii înalți, puternici, frați buni eu cei, dintre cari veniam. Și atunci câud luminișul se arată din nou, suntem în preajma castelului regal. Tot ce am văzut aici, nu întrece mă- reața undulare în vânt a tricolorului nostru, a sfântului steag, ce ne chema de-asupra castelului regal. Steagul acesta a schimbat de-odată toată împrejurimea, a dat alt în- țăles munților de pază, altă liniște codrilor bătrâni, alt cântec spumegosuini Peleș. Și tot atunci înțălegeau mai bine, ca nici când în viață, ce înseamnă acelea trei colori. Armaturi vechi, ce se pot vedeâ sub o poartă, sunt tot așa de aspre, de necioplite, dar grele, ca și piatra munților din jur. Și iată și cea dintâi relîcvie din războiul pentru neatârnare: poarta cetății Vidinului. Numai dacă prin mâna te convingi, că-i îmbrăcată In platoșe de fier. Are pentru ce să fâlfăe mândru tricolorul. Suveranii, se înțelege, nu mai așteaptă până să mergem noi la gară, ci pe când eram încă în preajma castelului, veni vestea că trăsura va trece numai decât. Și când trăsura se ivi, glasul de aramă a trimbițeior prinse ea un fulger toată valea Peleșului, izbindu-se mânios de stânei, răsuna limpede ca o alarmă grabnică în înălțimi, și atunci,' fără de voie, inimile începură să bată mai tare, oehii se umeziră, voința se întări, ca și când ar fi să dai îngrabă pept cu un dușman, ori care ar fi. Gardiști. în fața cărora păzau. îndreptate spre palat tunuri din războiu, înviau depărtările, umpleau văile, cu oțetite glasuri de trimbiță. Și poate eel mai adânc glas din tine, îți spunea In clipele acestea: Am văzut România. Nr. 44 UNIREA Pag 345; . Înainte de toate ți peste toate de binele spiritual al credincioșilor voștri aveți eă vă Îngrijiți. Aceasta nu esehide. ea să vă ocu- pați de toate linsele și nevoile poporului vostru. Voi după poziția voastră sunteți che- mați să fiți conducătorii firești ai credincio- șilor. Aceasta se vede limpede din numirea, cu care vă Întâmpină poporul eftnd vă zice: Părinte. Numele acesta cuprinde In siue un ideal, un program Întreg de acțiune, o lume de idei. Acest nume are să fie fala, bucuria, mângâierea și — răsplata voastră, Oeuna- ți-vă dar de toate nevoile credincioșilor vo- ștri, fiți totdeauna și In toate părinții lor, Să nu uitați Insă, că principala voastră che- mare este îngrijirea spirituală a credincio- șilor. Prin nrrnare ori ce acțiune ați voi să faceți, mai Înainte să cumpăniți, oare de folos este ea pentru Înaintarea binelui ai credin- cioșilor voștri. Acesta trebue să fie criteriul tuturor acțiunilor voastre: binele spiritual al credincioșilor. Faceți tot ce Înaintează acest bine sniritual; înconjurați ori ee ar puteă împedeca acest bine spiritua', și pe lângă aceea mai încuujurați ori ce ar putea jigni interesele parohielor voastre, ori ar pnteâ să îngreuneze In ultima sa consecință libertalalea de acțiune a Ordinariatnlui diecezan. Și fiindcă în cazuri concrete e greu a judeca, ce înaintează și ce împedecă binele sniritual al credincioșilor, ce este spre folos ori spre dauna parohiei ori a școalei. ce poate fi sure ușurarea ori îngreunarea guvernării di- ecezane, de aceea rogu-vă să ascultați de Decretul Sinodal, care zice: „Preoții peste cercul de activitate încredințat lor, nimic nu pot face fără de știrea și învoirea episco- pului". Și să nu vi-se pară greu cuvântul acesta Sinodal. Dela voi nu vă cere Drmnezeu altă socoată. dacât aceea, oare îngnjit-sți după cuviință de credincioșii din parc huie voastre. Dela Noi însă va cere în samă și sufletele voastre și ale credincioșilor din toată dieceza. Voi. iubiților fii. vă aflați în vale: pe voi vă scutesc dealurile din jur și codrii. Noi suntem puși în vârful dealului, pe Noi ne ajung toate vânturile, toate vijeliile. Cu spiritul vostru de subordinațiune, eu dragostea voastră de fiii ascultători, adunați-vă dar în jurul Nostru, ca în voi să găsim și noi codrul verde al credinței și nădejdii nemuritoare, care și pe noi să ne apere și întărească sure a putea dă față eu vijeliile, ce ar năvăli asupra Noastră. 3. Al treilea titlu din decrete tractează despre cultul dumnezeese, și anume despre sânta liturgie. despre biserici și despre cimitere. Nici că s’ar fi putut altfel. Acei Părinți cari sau adunat pentru comemorarea actului sântei uniri și cari au întărit eu noui de- crete caracterul răsăritean provincial al bi- sericei noastre pe temeiul așezămintor apo- stolice și ale Sinoadelor ecumenice, nu pu- teau 8ă-și privească lucrarea lor determinată fără a readuce și cultul public extern ai bi- serieei la aceieaș așezăminte curate și ne- falsifieate ale bisericei apostolice diu Răsărit. De aceea adus’au mai întâi foarte în- sămuate hotărîri și prescrieri pentru deamna celebrare a sântei iiturgii, în care sub forma pânei și a vinului să«aduee Părintelui ceresc aeeeaș jertfă, care s’a adus pe Golgota. anume Domnul Nostru Isus Hristos. Centrul fieștecărni cult e jertfa, de- oarece jertfirea este eel mai întocmit act. spre a mărturisi cu semne văzute atârna rea noastră deia Dumnezeu și domnia Lui peste toate. Fără jertfă nu ar‘fi lipsă de preoți, fără jertfă nu este biserică. S’a cuvenit dar a-se face îngrire. ca sfânta jertfă liturgica să se aducă Ini Dum- nezeu așa precum se cuvine sfințeniei sale nețărmurite, pentrn faptul, că acela, care jertfește și care se jertfește unul este: însuși Domnul Nostru Isus Hristos. Și dacă toate cele sânte cn sfințenie sunt a să lucra, atunci mai vârtos cu sfințenie și luci cea mai mare sfințenie este a se face totul Iu jurui acestei mari șî dătătoare de viață jertfe. A insista pe rând asupra singuraticelor disposițiuni din decrete nn aflu de lipsă; ele snnt foarte lămurite și nn au lipsă de tâlc deosebit. Mă voiu restringe la următoarele ob- servări: Nici o inoire. în cele ce privesc modul de a celebra sfânta liturgie, vor aveă voie a Introduce frații preoți. , Limba liturgică a bisericei noastre este cea română; altă limbă liturgică nu vor puteâ folosi preoții nostrii. nici nu vor în- trebuința alte cărți liturgice, decât cele edate eu auctorisarea Sântului Scaun Anostolic și cu aprobarea Ordinariatului Mitropolitan. Rubricele din aceste edițiuni se vor observa întocmai și niei adaugeri nici omiteri vor fi permise. Ori-ce abatere într’un lucru așa de însămnat va trage cu sine urmările'pre- văzute în sântele Canoane. Fiind jertfa litnrgieă lucrul eel mai sânt, să cuvine ca toate câte au atingere cu această sântă jertfă să fie curate și sânte, înainte de toate să fie sânt însuși preotul litnrgisitor. anume să fie curățit de ori-ce păcat, aducfindu-și aminte de cuvin- tele înfricoșate ale sântului Apostol Pavel; „Cel-ce mfinâncă trupul Domnului și bea sângele Lui cu nevrednicie, judecată iui își mănâncă și bea.". . . E adevărat că sânta liturgie își produce din partea sa efectele sale independent de vrednicia preotului. însă e limpede că altcum privește Tatăl Ceresc la jertfa, ce i-o aduce Avei, decât la jerîfa. ’) I. Corint. T, 27. ’ Mănăstirea Sinaii. după eelea din’uainte, îți lasă impresia colorilor, bogății, și a gus- tului. Cu eeea ce ai simțit mai înainte e mai înrudită clădirea veche din fața bise- ricii. adevărata „mănăstire", care poate să-ți deie de gândit, dar nn te mai mișcă. Baptisterul, paraclisele întunecate par așa de moarte, fără niei o vlagă, ca un loc pustiu. Am ajuns apoi, tot cu pretinul de drum într’o suborbie, mahalâ cum se zice, din Sinaia, unde-unde era cât se poate de murdar și niște căsi sărăcăcioase, de par’că ai dat pe alt târâm. Aci mi-a fost dat să văd și vita cea mai mică, ce am putut să văd, de când sunt. Un boulean vinețiu, da ști mai mic ca un catâr. Nu m’am putut răbda să nu zic tare, când am trecut; „Ce mai vită măi. câ stă să fie una cu pământul!" Da românul de colO: „Mică dle. da trage cât zece de cele mari!" — o -fi trăgând ei, dar par’că totuși ar fi păcat să înjugi un așa marafetu pământului! Acum, după-ce am văzut Sinaia, ani fi dorit cu toții să fim la Bucureștii căci toți veniam dela cfite-va nopți nedormite, dă așa numai de-un ochiu. Dar dela patru până la 10, când vom sosi mai este puțin. La gară din Sinaia un domn, ce-mi spunea eă-i în vilegiatură aci. mă întrebă că cine-i acela, ce poartă cilindru. Era un preot. „Cnm la Dvoastră e voie să poarte?" Cum să nn, fie-care își acopere capul cu de vrea. „Dă ia spune-mi dle, cum se pot cu- noaște la dv. preoții uniți de cei neuniți? „Nu se prea pot d-le, mai ales când călă- toresc." Domnul privi nedumerit: cum să nu se poată cunoaște?" Cine știe ce gânduri de deschiiinire va fi avut în căpățina lui despre „desbinarea" dela. noi. când se aș- tepta, ca preoții să se poată nesmintit deo- sebi unii de alții. Să mai cumpărăm câte-ceva de prin gară, și ne urcăm îu vagoane. Nu-mi mai eșia din urechi larma, ee-o făceau In gară niște hamali, ce trebuia să cântărească cnfereie mari, ee aveau să plece de-odată cu un alt treu, nu al nostru. La început mi-se pârtă că vreau să se bată, să-și izbească in cap cufere mai mici, numai târziu am băgat de seamă, că ei se ajută, și tot năcazul :ra acolo, că erau prea grăbiți de doamnele, ce așteptau la spatele lor, să isprăvească odată. Dintre gările, ee urmează, să stă mai muit la Câmpina. pe care înainte o știam numai după numele Hajdeu. Eram convins de-acasă, câ și mormântul lulia e aici la Câmpina. Firme mari, uriașe în tot cuprinsul. Fabrici destule și aici, iar în gară se capătă struguri, poame, pește, până și lapte acru. Pești buni, numai nu-ți dă nime o bucată de hârtie, căci vânzătorul giăbit de după tarabă, ți-ar svârli și jos. nnmai să scape odată de tine, să poată da la alții. La o gară mai mică, se dă jos lume multă. în apropiere e târg acum Dumineca după amiazi, așa cum e la noi o mărturie peste săptămână. Costume foarte frumoase își joacă schinteile și înfloriturile bogate, și foarte deosebite. Poți zări în grabă până la 5—6 variații. Câți-va feciori mândri, ca niște grenadiri. și fete înalte, zdravene. Cei ce vând însă poamele, strigă de-ți i-an auzul, și macină într’o minută de done- zeci de ori, ce are de vândut. Dela Câmpina încolo începe să îngere, în Ploești. la otelul dela gară a criticului Gberea-Dobrogeanu, se ia cina. însuși el stă după masa de socoată în fund, cu un ajutor mai tinăr lângă dânsul. Trec însă, să vad cât se poate și orașul. Cel dintâi „muscal" e surugiul, ee ne duce în oraș, ori mai bine pe vestitul lui bulevard. Pa- gubă că-i întnnerec și nu prea sunt lumipi, Bă se vadă. De aici încolo e partea grea a dru- mului. Nu mai vezi nimic, de durmjt n’ai unde și nu poți. Lumina cea dintâi, ce vestește apro- pierea de țintă vine dela expoziție, ne spune un conductor. Ori de unde ar fi, numai s’ajungem odată. 1' Agârbioeanu. Cărți poștale ilustrate, C cu vederi din Blaj, Bucata 6 fileri. — Suta 5 cor. franco. UNIREA Nr. 44. Pag. 346. ce i-o aduce Cain. Și preotul, care se apropie de sânta jertfă liturgică, pătat fiind cu păcate grele, este întocmai lui Cain. Ispiti- ți-vă dar. fii lutru Hristoaqareaiubiți, ispitiți rărunchii și mărnuțăile auâetelor voastre, curățiți-vă de ori-ce întinățiune a păcatului, ca nemovați, să puteți sta pururea înaintea înfricoșatului jertfelnic al Domnului. Curate ca neaua trebue să fie și toate ? cele, ee se țin de serviciul liturgic, anume: akariul, ornateie sacre, potirul, discul, bure- tele de curățit discul, pânzele pentru potir, antimisui. Să nu se pună pe altar, decât ' ceea-ce ai cere ia celebrarea sântei iiturgii. Toate să arete îndată privitoriului. că ne aflăm ln sânta sântelor, pe muntele cel sânt al Golgotei. unde Fiul Ini Dumnezeu se jert- fește neîncetat pentru a noastră mântuire. Altă observare am privitor la obliga- mentul purtătorilor de oficii parohiale, de a celebra sânta Iiturgie pentru credincioșii concrezuți grijei lor spirituale. „ Purtătorii Oficielor narohiale, sunt datori a celebra j pentru credincioșii lor în persoană și în pa- ? rohie, și numai în caz de pedecă adevărată ! și gravă pot să fie supliniți prin ait preot. Zilele, în cari sunt datori purtătorii oficielor j parohiale a celebra s. Iiturgie pentru cre- dincioșii lor. sunt toate Duminecile și toaie sărbătorile de peste an. A aplica liturgiile în acele zile pentru alții nu este ertat. niei stipendiu misal nu se poate luă după litur- ghie acele/ *) Aceste prescrieri Sinodale să și-ie în- semne bine frații preoți așezați în păstorirea j sufletelor. Lipsirea credincioșilor. din res- i peetivele parohii de foloasele neprețuibile ale s. jertfe liturgice este nu numai o ne- I gligință gravă, ci o transgresiune păcătoasă, i este păcat greu nu numai în forul conștiinței. ! ci este un delict canonic, care atrage cu sine urmările cele mai severe ale ss. Canoane. Cu toată gravitatea auctorității Noastre arhiererești îndemnăm deci pe toți purtătorii de oficii parohiale, ca să nu cuteze a părăsi parohiile lor în zile de Dumineci și sărbă- tori. ci să-și țină de cea mai sântă datorință în acele zile a celebra s. Iiturgie în biserica parohială și anume pentru credincioșii grijei lor concreznți. Iar dacă ceva cauză foarte însămnată i-ar sili a se depărta diu parohie în cutare zi de Duminecă ori sărbătoare, pe lângă aceea, că vor avei a-se îngriji de J suplent, din caz în caz vor aveă să-și ceară I concesiune dela respectivul purtător al Ofi- ciului protopopese. Asupra disposițiuniior privitoare la primirea de intențiuni missale manuale nu mai insistăm deosebit, decât renoim pe lângă cele cuprinse în Decretele prezente toate cele dispuse în Circularele emanate de aici sub Nr. XXII—1891. IV—1898 și XL—1904. Capul II. din acest Titlu III. prescrie forma bisericilor întru toate amăsnrat pre- j scrierilor tipieale din biserica răsăriteană, i mobilarea din lăuntrn până la amănunte, forma iconostasului, pictura păreților și a eerimei. ou un cuvânt are de seop a restaura și în manifestația din afară vechile forme și tradiții apostolicești nefalsificate. La acest loc cn deosebire voim a atrage atențiunea preoților noștri asupra următdrelor: Să poarte cea mai mare grijă, ca bise- ricile atât din afară, cât și înlăuntru să fie strălucitoare de curățenie. întru vizitarea celor 84 parohii din dieceză, la cari am ajuns «) TW. III,, Cap. I, 12. până acum, cu bucurie sufletească am aflat hi,seriei, în cari ordinea și curățenia ce domnian. te îndemnau la evlavioasă rugă- ciune. Am aflat însă și biserici de acele, în cari tocmai contrare simțăminte se nă- șteau. Cunosc bine iipselc și sărăcia noastră, dar sărăcia și necurățenia și neorâudueala nu sunt același lucra. Fie o biserică ori cât de modestă. ordinea și curățenia o fac prețioasă și scumpă, Podoabele diu afară, obiecte de mult preț, arată bunăstare mate- rială. însă curățenia și ordinea arată bogăția sufletelor, dragostea cătră casa Domnului, care este loc de rugăciune și poarta raiului. în scopul de-a țiu eh bisericile în bună rândnială recomandăm și noi eu Sinodul în- ființarea de reuniuni femeiești narohiaie. Formulare de statute să află la Oficiul no- stru diecezan. Alt lucru, pe care îl recomandăm sore deosebită luare aminte este, ca pe s. masă, pe prestoij asemenea pe masa de prosco- medie să se pună două acoperitoare sau* fețe de pânză albă, nna mai groasă, alta mai fină. Sântul altar poate fi împodobit jur împrejur cu lucruri de mână, cn materii co- lorate. brodării și altele, dar pe fața meselor să pot aplica numai coperttoare de pânză albă, cari totdeauna să fie strălucitoare de curățenie. Cu ocasiunea celebrării sântei liturgii să ardă pe altar cel puțin dona lumini de ceară. în urmă, după-ce în s. Chivot se pâ- trează s. Cuminecătură pentru morboși. adecă prețiosul Trup și scump Sângele Mântuito- rului. la iconostas de-asupra ușilor Împără- tești va fi a^8ă așeza o candilă eu oleu. care să fie totdeauna arzând spre închipuirea văoaiei de dragoste, ce pururea ziua și noaptea trebue să mistuiaseă inimile noastre cătră Mântuitoriul Hristos. Cap III. din Titlu III. al Decretelor prescrie unele îndrumări salutare privitor la cemeteriile. unde zac întru așteptarea în- vierii de obște, osăminteie înaintașilor noștri. Biserica dintru început a fost cu cea mai mare venerațtnne cătră locurile acele, nude se îngronau trupurile credincioșilor repausați. Cele dintâi cemeterie au fost catacombele. Cine a avut fericirea să viziteze o catacombă, acela singur va puteă istorisi emoțiunile sânte ce l-au cuprins la vederea pietății, cu cari primii creștini venerau ioeul de odihnă a repausaților părinți și frați ai lor. Până și popoarele păgâne venerează locul unde se află așezate trupurile înain- tașilor. Turcii ori-ce conturbate, vătămare sau murdărire a locului de îngropare o țin de crima cea mai mare. S’a cuvenit așadară, ca și Sinodul al treilea provincial, si reîmproapeteze cele statorite îndată în primul Sinod provincial, privitor la cemeterie, ca acele cu adevărat să fie loc vrednic de odihnă a părinților și fraților noștri tn Domnul adnrmiți. în adevăr dacă privim la cele mai multe cimitere, o adâncă întristare trebue să copleșască inimile noastre. Cele mai multe sunt lipsite de ori-ce îngrăditură, nu vezi plântat un arbor, o floare nn e sădită pentru a împodobi mormintele, cari cuprind în recele sân pe aceia, pe cari atât de mult i-am iubit, și cari pe noi ni-au iubit. Nn e rar cazul, că în eemeterii se vede păscând turma râmătorilor ori alte dobitoace. Iubiți Fii! O astfel de stare rușinoasă nesmintit are să înceteze. Cu drept cuvânt zice Sinodul, că nelngrijirea cemeteriilor arată, și vădește degenerarea sentimentelor. Noi adaugem. că arată lipsa credinței în învierea de obște. Că dacă vină ar fi sufletele noastre credința, că toți cei-ce sunt îu morminte, ia sunetul trimbiței se vor scula, negligiarea cemeteriilor nu ar fi cu putință. Lăsăm dar tuturor purtătorilor de oficii parohiale și senatelor bisericești, să-și deie toată silința, să desfășure toț zelul pentru a face. ca după edificiul sânt al bisericii, îndată, în al doilea loc să fie îngrijit. îm- podobit și întocmit cemeteriul. Și în scopul acesta eu mult sncces se va puteâ cere ajutoriul reunilor femeiești narohiale pentru înfrumsețarea bisericilor, 4 Titlul ai patrulea din decretele Sinodale cuprinde hotârîrea importantă despre edarea eu tâlc a sâutei Scripturi. Lucrarea contemplată e peste măsură de lipsă, deoarece o asemenea edițiune la uoi iipsește cu desăvârșire și clerul nostru e împedecat a soarbe din izvorul cristalin al îuțelepcinnei dumnezeești. Dar e și gran- dioasă această lucrare, și dacă, ajutorând Domnul, va fi cu bun succes terminată, ea va forma cea mai frumoasă pomenire a du- centenariului Sântei Uniri, precum și o ne- peritoare glorie a părinților .Sinodului al treilea provincial, cari au hotărit sâvîrșirea acestei luerâri. * ♦ * Iubiți Fii Intru Hristos! Am tâlcuit vouă pe scurt decretele Sinodului JJI. al provinciei noastre bisericești de Aiba-Inlia și Făgăraș. Am arătat, că acela formează o cetățuie nouă de apărare a autonomiei noa- stre bisericești, și un noi îndreptar pe calea restaurării așezămintelor noastre bisericești pe temeliile nefaisificate ale constituțiunei apostolice a bisericei Răsăritului, Fie ea toate cele intenționate de Părinții Sinodali să aibă succesul dorit, ca astfel biserica noastră să poată fi pururea liman neînviforac de mântuire pentru toți fii săi. și încă Intru nenumărate veacuri sâ vestească mărirea acelor Părinți, cari la anul 1700 au descoperit și reașternut calea spre adevăratul destin ai neamului nostru. Și ca toate așa să se întâmple, drept arvună a darurilor cerești cu toată dragostea de părinte vă împărtășim tuturor binecuvân- tarea noastră arhierească. Dat în Lugoj din curțile Reședinței noastre episcopești la anul Domnului 1906, în ziua de 14/27 Septemvrie, Sărbătoarea înălțării cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, a treia aniversare dela întronizarea Noastră în Scaunul episcopesc al Lugojului. Episcop VASELE. Dela Congregațlunea comitatului Albei- infurioare. — Onorată redacțiune! Raportul publicat în Nr. 43 a. c. al „Unirei®, despre cele petrecute Iu congregațiunea ținută la Aiud ln 15 Octomvrie. ne fiind complet, vin a-l întregi prin următoarele: îndată după deschiderea ședinței au prestat jurământul obicinuit 6 oficiali distinși cu titule, între aceștia a fost și tinârul pre- tor din Aiud di dr. Aurel Sava, numit proto- pretor onorar. Ne bucurăm de distincținnea unicului Român, aplicat de prezent la ad- ministrațiunea comitatului Alba-inferioară; și sperăm, eă aceia, cari i-au recunoscut vrednicia de a-l distinge, nu șe vor mărgini ia atâta, ci-l vor și promovâ. în numele celor Nr 44. UNIREA Pag. 347. distinși a mulțnmit comitetului și congrega- țiuce: dl dr. Rdnay. advocat In Rlaj. care a fost numit proto-fiseal coiuttatens dnorăr. Propunerile comitetului permanent au fost primite iară disensiune. afară de ceea referitoare la alegerea de sub-notar 1n Tfir, la care a făcut contra propunere bine mo- tivată profesoral Precup. susținut fiind prin un discurs plocnent ai dini deputat dieta! dr. luliu Mnniu. cum amintește și raportul diu arul trecut. La votare insă Românii au rămas in minoritate. La pertractarea decisinnei trimisă de comitatul Nyitra, de a-se ruga guvernul. ca să iee măsuri mai severe pen- tru înfrâuarea crestei naționalităților, comi- tetul permanent, a propus, ea și comitatul nostru să se alăture ia a tea decisiune. Față de Propunerea cemiretnlui nermanmr dl ca- nonic din Blaj, dr. Izidor Marcu. din încre- dințareu membrilor români ai congregațiunei a făcut contra propunere, Invitând Congre- gațiunea. ca să se pună simpiaminte la arhiv dccirinnea comitatului Nyitra. Motivele aduse de dl dr. Marcu au fost cam acestea: a) Este lucru de toți cunoscut, cumeă în comitatul Alba-inferioară Intre locuitorii de diverse naționalități nn există certe și dușmănii, eari ar dă auză la vre-<> nedu- merire. Nici pressa naționalistă, care recu- noaștem că este un factor important in viața noastră publică, și mei alți factori nu agită eontra ordinei publice ori contra statului; ci astfel așternerea de adresă la înaltul Guvern, pentrucă să iee măsuri escepțiouaie contra agitațiunilor naționaliste, este cu totul fără temeiu. Sunt la noi divergențe de păreri și de vederi, de acestea însă există în orice societate. Ele sunt manifestațiuni ale aspi- ținnilor legitime, ce le are o partidă sau alta, și e bine să fie cunoscute, căci numai așa putem judeca asupra lor. și conduși fiind de bunăvoința împrumutată și de echitate putem ajunge la înțelegere, când e vorbă de promovarea binelui comun și a intereselor publice. Deci a recurge la forța legilor es- cepționale neutrii suprimarea aspirațiunilor legitime ar fi nu numai o mare greșală, ci și o mare nedreptate. b) Ce nrivește pressa românească po- litică, în comitat nvem numai o foae „Unirea*1, aceasta, ea și pressă românească peste tot. nu ațiță. ci luminează și orientează poporul român. Este adevărat, că pressa română ca opozițională, critică politică dominantă, dară în viața publică critica sănătoasă și dreaptă este salutară, e chiar necesară. Ea c acea controla pururea trează și severă, care pe mulți îi împedecă dela căderea în necorec- tități, spre ce li-se ofere așa de des prilej. Dară In critică pressa română niei pe de- parte nu scrie la tonul vehement, obicinuit în pressa magiară opozițională. Publiciștii noștri sunt fnterpreți dezinteresați ai opini- nnii publice românești; ei nu se bucură de subvențiuni nici din o parte, (după cum a dovedit cu date nozitive dl deputat Szemere Miklds în parlament, că se bucură pressa magiară de subvențiuni grase dela stat, bănci și societăți sub diverse titole Onoare escepțiunilor!) Cum scrie pressa slovacă, pe eare au avut-o în vedere domnii dela Nyitra. noi majoritatea, dacă nu chiar totalitatea membrilor din această congregaținte nu știm, dupăce limba slovacă nu o cunoaștem. Cum venim Onorată Congregațiune, să judecăm în necunoștință de causă și să osindim o presă, pe care nu o cetim și nu o cunoaștem decât din spusele altora. Deci verdictul, care li propune comitetul permanent, ca să-l aducem, e neîntemeiat și nedrept. Vă asi- gurăm. Domnilor, că în ee privește promo- varea binelui public și cultivarea adevăra- tului patriotism, nu avem lipsă de lecțiuni. și nu primim lecțiuni dela nimene; ne știm datorințele și le împlinim. c) Pe noi ne cuprinde mirarea, că ace- la-și comitet permanent, eare la punctul nre- cedent, a recomandat hotărî rea cetății libere regești Șopron, pentru înaintarea unei adrese la guvern, spre a asigura libertatea pressei, vine acum și recomandă decesiunea dela Nyitra. poftind măsuri severe și escepțiouaie penirușuprimsren presei națiopaiiste; șiaceste măsuri reacționare ie nrgitează acum în se- colnl al XX, eftnd până și în Rusia se pro- clamă libertatea gânditei și a cuvântului, libertatea presei. Unde e aici liberalismul cei atât de mult buciumat! d) Să-și aducă Om membri aminte cu cât entuziasm și eu câtă însuflețire luptau pentrn garantarea libertăților publice înainte cu câte-va luni. Cu câtă iudignațiune con- damnau procedura ministrului Lănyi. care prin procurorii săi de noapte apiică față de presa națională magiară măsurile escep- țiouaie. aduse ia timpul său contra socia- liștilor. Timpurile sunt schimbărioase și e un joc periculos a făuri arme eontra altuia, cari azi-mâne pot fi țintire asupra ta. La noi legea de pressă este destul de severă, și față de pressa naționalistă se aplică cu destulă severitate, On. Congregațiune. dacă nu stă tn puterea noastră a îmblânzi legea de pressă, și a asigura în țara noastră pressei. fără deosebire de limba. îu care e scrisă o libertate cât mai largă, cel puțin să nu venim a cere introducerea de măsuri neîntemeiate, nedrepte, reacționare și periculoase, cum propune comitetul permanent, ci însuflețiți de idealurile libertății pentru toți fiii patriei, să decidem a pune șiniplaminte la arhiv ho- tărîrea comitatului Nyitra. Dupâ-ce în ce- stiunea aeeasti au mai vorbit prof. Dr. Raț din Blaj. prof. Fogarasi din Aiud, adv. Pari ta din Alba-Iulia. și protofiscul comitatens Dr. Garda, eomkeie suprem a dispus votare, și votând pe lângă propunerea D-iui Dr. Marcu numai membri români, a fost primită eu majoritate de voturi propunerea comite- tului permanent. Tot ;pe basa motivelor de mai sus. a făcut Dl Dr. Marcn propunere și pentru nimerea ia arhiv a decisinnei co- mitatului Temes pentru infrânarea agitațiune! naționaliste. Membrii ueromâni insă, eari formează majoritatea, * an votat pentru pro- punerea comitetului permanent care nărti- nește decisiunea celor,jdin comitatul Temeș. Că românii vor rămânea în minoritate, au știut înainte, dară s’au'făeut eontra-popnneri. ea să nu se poate zice, că membrii români consimt cu comitetul, permanent. Ano) mi- noriiatea Românilor . în congregațiune are acel pond moral, că ea renresentă majori- tate» popuiatinnei din comitat. In congre- gațiune nu s’a ales comitetul permanent pe un period de 5 ani, cum se zice în raport, ei s’au ales 5 membri îu eomisiunea admi- nistrativă pe anii 1907 și 1908. Dintre 5 membri, cari au fost îu această comisiune și până aci. 4 au fost reaieși. iară în locul al 5-iea a fost ales cn majoritate de un vot Dl conte Teleky Arved. obținând 64 voturi față de Dl Dr. Marcu cu 63 voturi. învingerea cn nn vot încă e a se atribui reipândirei de știri false, că Dl Dr. Marcu ar fi ținut panegiricul bătrânului Axente. și ar fi avut rola principală la înmormântarea lui în Blaj. Dacă pe lângă toată agitația, bazată pe știri false, cari însă la Aiudeni ușor află creză- mânt, au învins kossuthiștîi cu un singur vot, e dovadă, că le stau rău acțiile. — Cor. Houtâți. Știri personale- Escelența Sa î. P. S. D. Mitropolit Victor, după-ce a fost primit de Sânția Sa Papa în audiență privată, a plecat din Roma, Vineri, la Neapoî, de acolo a cercetat institutul, în care se cresc copii rămași după criminalii duși în robie: văile dei Pompei, ridicat de avocatul Bartolo Longo; și de aci s’a dus la Bari. Acolo s’a închinat moaștelor s. Nicolae, arhiepiscopul dela Mira Liciei, făcătorul de minuni. De aci apoi a plecat spre casă, trecând prin Ancona, Ravena și Veneția. Iar azi în 26 crt cu trenul ac- celerat a sosit în pace, deplin sănătos la reședința sa, lăsând frumoase amintiri, pe unde a umblat și aducând cele mai bune speranțe pentru biserica noastră. La mulți ani! . Din Arhidieoeză Cn terminul de 15 Noemvrie n. se eserie concurs pentru con- j nietarea parohiei Nirașteu (distr. Mur^ț, Emolumențeie sunt: casă cu trei încăperi i de gradele cu șindiîă, în atare mijlocie; dow ; grajduri de blane și în mijloc șură. . toate j' sub coperiș de pae; colină de vară copepFtă cu scânduri. în stare de rniuă; fântână. Porțiune canonică de 19 jug. 338°O, din cari 2 jug. cositor; lectica! ul și stola îndatinată. Venitul congrual 681 cor. 66 cor. . Regele la GodSllo. Pe la jumătatea lunei lui Novembre Majestatea Sa va eălă- ■ tori ia GodbiiS nade va rămânea până la ■ 1 Decembre La 25 Novembre va deschide seri unea delegațiucilor. în timpul eât va petrece Regele la Budapesta, va acordă de vre <> câteva-ori audiențe generale; tot în j acest timp vor fi multe petreceri la curte. • Promoție. Di Emil Nestor, fiul direc- i torului nostru dela școala civilă de fete. H Silvestru Nestor, — Sâmbătă în 27 crt. să pro- ji inovează de Doctor în medicină uni- || verbală ia universitatea din Cluj. — Fe- 'j licitările noastre! . I Hymen. Victoria Pariene și loan Barna, H învățător, anunță cununia lor. care se va celebra Duminecă în 28 Octomvrie n. a. c. j în biserica gr.-cat. din Maietn. I „Reuniunea Sta l£aria“ a credincioșilor ij gr.-ca: din Dumitra și-a țintit prima adunare generală îu 21 Septemvrie a. c. ia sărbătoarea Nașterii Preacuratei. După rapoartele pre- ' zentate. Reuniunea în decursul anului s’a i n znii să țină treaz simțul de moralitate în - membrii prin rugăciuni private și solemne, i prin împărtășirea deasă eu s. Sacramente și i prin alte acte de pietate. Numărul inembrilor Reuniunei e de 119; averea Reuniunei e de ii; 345 cor. 28 fii., depuși parte la institutul , de păstrare „lulia". La sfârșitul adunării , s’a cetit o dizertație despre beție, și s’au dat j- mai multe sfaturi desnre ușurința de a-se *1 îndatora ponorului. — Dumitra ia 18 Oct. ț 1906. Aurel Marcu, m. p. președinte. Simian ' Coman, m. n. secretar. „Revista economlcă“, organul băncilor J mtnâtie a trecut de sub direcțiunea dini dr. C. Diaconovich. în a dlui loan 1. Lăpădatu, seiretariul băncii „Ardeleana* din Orăștie. . Suntem deplin convinși, că sub noua direc- ț ți tine această revistă va lua avânt și va de- ' j veni cn adevărat un bun povățuitor a insti- î tutelor noastre de credit, cari ÎP timpul din • urmă — unele — an alunecat de pe terenul plin de încredere, cu care erau privite. ; „Economulsocietate pe acțiuni, in- ; stitut de credit și economii, a deschis la 15 n. 1. c. o filială înregistrată în Ludoșnl-de- Mareș. conducerea acestui institut este de- 1 pusă în mâniie probate ale dior Dr. loan Oltean, advocat. Dăniiă Muntean, proprietar și notar penz. și Vasiliu Morariu. învățător. ț Filiala va face toate operațiunile de bancă ; obicinuite și în special va primi depuneri și va acordă împrumuturi cambiale și hipotecare in cete mai avantagioase condițiuni. „Teușana*. Capitalul acestei bănci fiind i subscris deja, din eari mai au coaie de sub- seris. cum și toți aceia, cari an signat acții , sunt recereați să snedeze listele de subscri- ere nnureună eu 30 cor. de acție la insti- L rutul K ss a § Turnătoria de clopote și fabrica de scauna de fer pentru . । : clopote a lui ‘ ..Transilvania | o din Sibiiu (7)33_62 * » întemeiată la anul 1868 « & Timișoara-Fabric (8) 23-62 o în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), o asigurează tn cele mai avantagioase condiții: <> J se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- telor stricate, mai departe spre facerea de clopote Întregi armonioasă, pe l&ngă ga- ranție pe mai mulți ani, prevăzute cu ad- justări de fer bătut, construite spre a le În- toarce cu ușurință în ori ce parte, Îndată ce clopotele sunt bătute de o lăture prin aceea ce sunt mântuite, de crepure. — Cu deosebire recomând de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute in partea superioară — ca violina = cu găuri după figura S și pentru aceea au un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechia, așa, că un clopot pa- tent de 327 kg. este egal în 'to- nul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomlndă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stătă- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi eu adjustarede fer bătut — ca și spre turnarea de toace de metal. | contra pericolului de incendiu și esplosiune. | * | o edifici de ori-ce fel, moliile, mărfuri, vite, nutrețuri si alte crodncte n Io ■, . economice etc. -— ■ ■ a i > în toate combinațiile, capitale pentru cazul - morțiiși cu termin fix. asigurări de copii, de zestre, rente pe vieața întreagă etc. etc. < > Asigurări poporale fără cercetare medicală o Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a ’ capitalului. ।, Valori asigurate contra in- oendiului: 11 90,981.088 coroane. capitale asigurate asupra vieții : i» 9,125.898 coroane. ° fim pv« EKHBl IM Prețcuranturi ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco o Dela întemeiare institutului a solvit: <> f pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 o. petru ca- ” pitale asigurate pe vieață 3,568,863.37 cor. ° Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: <* Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu 1. curtea I. o și prin agenturile principale din Ârad, Brașov, Bistrița ’ * și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele ’J mai mari. / (25) 7—10 □ Circa 30,000 altoi de viță cu rădăcină clasa l-mă, altuiți In vița americană („Ri paria portalis“) după metoda cea mai bună (altoirea forțată): Altoi: Struguri mestecați (Vegyes borfaj) 1000 buc. = 150 cor » » Rizliug italian (Olasz rizlingl » > = 160 » > > Zierfandl (Ezerjd) * = 160 > » » Silvan verde tZold szylvăni) » 160 > » » galbiui . (Mdzes fvhen » » = 180 > > rnoi (Mustos f'eher) » » — 180 » » » goarneși (Jărdovâuy) 3 3 *= 180 » » fetești (Erd. Leăuyka) 9 3 = 180 > * Șmighiră (Soni, Fnmiint) » » ax 180 > Viță pentru struguri de masă: 100 bnc. = 22 cor. Altoi: Chassel&s Fontaiuebleau * > Gama Droine > Madelaine Angevine * Passatntti » Muscat Hautburg Altoi cl. I-mă de 2 ani 1000 buc. = 220 cor.; Altoi cl. 11-a de 1 an 1000 buc. Szancsal, u. p. Balâzsfalva. loan Bărbat. □ — 22 » = 24 » = 28 > = 80 cor. BIBLIOTECA UNlFtEI.*) 1. Benhur sau zilele lui Mesia, de Levis Walace, 2 v. . . 2.90 2. M. Eminescu. Stadiu critic . —.90 3. Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de C. Auner .... —.20 4. Nume de familie la românii din Ungaria, de A. Viciu. . —.12 5. Din vieța Iul I. Micul de M. Străjan . . . . —.16 6. Albertina Povestire de Dr. V. Bojor..............—.30 7. Gestiuni din dreptul bis. unite p. I. IL .... 3'40 8. Cele doue fețe ale lumii de Nicu........................—.30 9- Ziua Deșteptării de Aurel Fodor . . . . . —.16 10. Cele două conștințe, pieză teatrală in 5 acte, trad. de Simion Zehan . . . —.40 *) Aceia, cari vor comanda de odată toți 10 Nrii, ii primesc cn 6'10 cor. in loc 8’84 cor. învățător, absolv, al curs, de vierit din Aiud. W La comande rog a se trimite '/a anticipațiune, adresa să se scrie legibil indicându-se posta sau stațiunea căii ferate. Pachetarea se uz face cu îngrijire socotindu-se spesele proprii. Peclama- țiunile se iau tn considerare, dacă sunt făcute cel mult la trei zile după primire. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 fii. I* _ A II ^orhmări p0™' akse di.n I iul l autorii români pentru tinerimea din școalele poporale. Prețul 40 Oieri. Prețul unui ex. pe hârtie „prima** crudo ...... 6 cor. legat...........................9 „ : Pe hârtie velină consistentă: crudo . legat . . . 3 cor. • ■ S „ Tipografia Seminariului Arhidiecezan. Cine nu să îngrijește de tușă păcătuește contra sa. Carameile de piept ale Iul Kalser cu 3 brazi probate de medici și reco- mandate contra tusei, ră- celei, guturaiului. 4518 recunoștințe dovedesc efec- tul miminat al acestei me- dicini. — Un pachet costă , 20 si 40 fii. și să pot afla la farmacia Carol Schiesal — Blaj. (13) 15—82 13 ta-----.-------- Abonamentul: . Pentru, monarchje: Pe ui 12 cor., an 6 cor., ‘(t an 3 cor. Pentrn străinătate: Pe 1 an 18 frc., • an 9 frc., l(; an 4 frc. 60 cm. Fofta apare In fie care 8â m H U. JȘ Dn țîr garmoni: odată 14 fiL, a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fit. Tot ce privește foaia Eă se adreseze ia: Re- dactiunea și admini- strațiunea BUnirei‘ . in Insertiuni: Anul X.VL Foaie bisericeăscă-Dolitică.' i Blaj, 3 Noemvrie 1906, Blaj. Numărul 45. Proiectul pentru promovarea - ' industriei. ■, , în 25 Octomvrie la proiectul pentru promovarea instrucției, prezentat dietei de ministrul de comerciu Kossuth Ferencz, a luat cuvântul și deputatul Vințului-de-jos Dr. luliu Maniu, și a combătut cu toată bărbăția șovinismul, în serviciul căruia vreau să pună și aceste legi industriale. Szterdnyi (Stern), secretariul de stat a luat în apărare acest proiect și în discursul său a zis astfel de cuvinte, cari arată că nici chiar cei mai de sus puși idee nu au de curentele politice ce domineaza în Ungaria. Deputatul Maniu vorbește mai ales în contra dreptului dis- crețional al ministeriului de a subvenționa, de a detrage subvențiunea, etc. a marilor fabrici, cu un euvftnt a pune la dispozia gu- vernului mii de existințe, cari le pot folosi spre scopuri politice, electorale, astfel eă proiectul acesta va corumpe moravurile pu- blice. Propune deci un amendament, de a-se înființa un senat industrial central, compus din 36 membrii, jumătate denumiți de Ma- jestatea Sa, jumătate aleși de cameră, din toate partidele. luliu Maniu: Toți oratorii au accen- tuat că dreptul discreționar ce se acordă prin acest proiect poate să fie în detrimentul țării, (Voci în stânga extremă: Aceasta n’a zis-o nimeni!) Pardon! Tocmai referentul care este independist, a zis: „Zău, acest proiect, daca ajunge în mânile unui guvern rău, poate să distrugă industria țării, o votez însă, căci am încredere în guvernul actual “. Să-mi dați voe dlor, legile nu se votează pentrn un gu- vern, ci pentru țara întreagă; unui guvern i-se votează cel mult budgetul. ...Dl ministru a zis, ce e drept, că pu- terea aceasta discreționară o va întrebuința spre binele patriei. (Mișcare în stânga). Sti- matul domn ministru nu putea să vorbească decât in numele acestui guvern și în numele său, nu însă în numele tuturor guvernelor. Punctul nostru de vedere a fost, că dacă dăm această putere la discreția guvernului, fără nici un control, care să poată pune zăgaz eventualelor abuzuri ale guvernului;, aceasta ar duce nu numai la detrimentul țării, dar și la distrugerea industriei, pe care vrem să o ridicăm. Dl secretar de stat a zis, că: avem nevoe . de această lege, pentrucă să promovăm in- dustria, dar avem nevoe și pentrucă să spri- jinim construirea statului național. (Vii apro- bări în stânga și stânga extremă). Și din punctul statului național este importantă această lege, zice dl secretar, fiindcă (Miș- ■ care în stânga. S’auzim!) vom înființa făbrici înainte de toate pentru scopul să putem dă de lucru Maghiarilor de rassă..... (Mișcare și contradicții în stânga și stânga extremă). Lâzâr Pil: Așa ar fi bine. luliu Maniu: ...prin urmare vom înființă fabrici în locuri, unde să putem întări prin acele fabrici și organizația lor, Magiarismul. (Vii. aprobări). , Nagy Gyargy: Cum? Vrei să întărim pe Valahi? (Zgomot. Președintele sună). Markâs Gyula: Cum? Săgravităm acum și noi spre București ? (Mare zgomot. S’auzim!) luliu Maniu: Dl deputat care m’a în- trerupt și-a câștigat deja dreptul, de a nu fi nevoe să i-se răspundă. (Mare zgomot). ...Eu, dlor, ca cetățean al acestei țări cu adâncă și sinceră durere am auzit din gura dlui secretar de stat clasificarea conform căreia dintr’un scaun oficial s’au enumărat așa zi- când trei categorii ale cetățenilor. Prima ca- tegorie, care trebue cu orice preț sprijinită și întărită: Magiarii. (Vii aprobări). De a doua categorie se țin cei ce sunt gata ași încovoia caracterul național, cultura și incli- națiunile spre Maghiarii de rassă. (Mișcare. Zgomot). Și a treia categorie... Simonyi - Semadan Sândor: Nu sunt decât două categorii: Magiari și Nemagiari! Patrioți și Nepatrioți! (Mare zgomot). Președintele: Rog pe dnii deputați să nu facă mereu întreruperi. (Zgomot. Voci: Nu sunt decât patrioți și nepatrioți). luliu Maniu: Repet, a treia categorie este aceea, care va fi sprijinită numai atunci, când nu vor avea unde pune banii. (Zgomot). Să-mi dați voe dlor... Keller Istvân: Asta-i un fel de categorie valahă 1 luliu Maniu: Eu pretind dela -guvern și legislație, ca la aducerea de legi econo- mice, să nu facă categorii în țara aceasta. (Strigăte zgomotoase: Nimeni nu face, DV. faceți! Fantazie! S’auzim!) Da, dvoastre fa- ceți categorii, când enunțați din scaunul se- cretarial, că ve-ți sprijini numai milioanele statului, adecă pe Magiarii de rassă. (Vii aprobări). Din milioanele acelea ale statului nu fac parte numai Magiarii de rassă, ci și noi. Markâs Gyula: Și dvoastră sunteți Ma- giari! (Mișcare). luliu Maniu: Nu, eu nu sunt Magiar! (Mare zgomot pe toate băncile camerei. Voci: Atunci să plecați în România!) Lâzâr Păi: Trebuec chemat la ordine! Auzi acolo, el zice, că nu e Magiar! Dacă nu e magiar, atunci n’are loc aici. Aici numai Magiarii au loc! (Zgomot). Nagy Gyorgy: Ce spune, că nu e Ma- giar? La ordine! (Mare zgomot și strigăte în stânga: Trebue chemat la ordine!) i Președintele: N’am auzit aceea expresie i a dlui deputat. i Keller Istvân: Să vă pară bine că nu-i I Magiar. Ni-ar fi rușine, dacă ar fi Magiar. (S’auzim. S’auzim!) Președintele (sună): Am să văd notele stenografice și dacă dl deputat a întrebuințat o expresie incorectă sau care ofensează statul, îl voiu chema la ordine ulterior. (Zgomot. Voci: Acestuia nu-i e de ajuns numai o che- mare la ordine! S’auzim!) luliu Maniu: Să-mi dați voe dlor, nu cer, ca dl președinte să caute notele steno- grafice. (Mișcare). Voiu repeta deci ce am zis adineaori. (S’auzim! S’auzim!) Am zis că dl secretar de stat în expozeul său vrea să sprijinească înainte de toate pe Magiarii de rassă. (Vii aprobări). Eu am protestat și am zis, că aceasta nu e procedare dreaptă. Markos Gyula: Plecațide-aici la București. luliu Maniu: Trebue Sprijiniți de-opo- trivă toți cetățenii statului. Aceasta am zis-o, la carea cineva a strigat: Și tu ești magiar ? Iar eu i-am răspuns: Nu sunt Magiar! (Mare zgomot. Ne mai pomenit, încă repetă!) Keller Istvân: Ne pare bine, că nu ești! (Mișcare. Zgomot). Lâzâr Pâl: Rugăm pe dl președinte, să-l cheme la ordine. A repetat expresia. (Mare zgomot. Voci: S’auzim pe președintele!) Președintele: Vă rog să fiți liniștiți, eu îndată am să mă conving! (Strigăte zgomo- tbase: Doar tocmai acum a repetat ceeace zisese mai înainte. Mișcare). Zgomotul, ce să naște în urma enun- ciațiunilor, atât de hotărîte ale vorbitorului e de nedescris. Szterdnyi să scoală și răs- punde agitat: Amendamentul dlui Maniu nu-1 primesc firește. luliu Maniu: Firește, pentrucă e făcut de un deputat naționalist. Szterângi: Da, fiindcă este deputat na- ționalist; am să arăt aceasta imediat. Eu tn camera aceasta nu cunosc deputați națona- liști, (Aprobări în stânga); eu nu cunosc decât deputați magiari. Și dacă dl deputat Maniu a accentuat adineaori, că ei nu sunt Magiari, dați-mi voe să-l fac atent pe dl Maniu, că în țara aceasta locuesc naționalități, dar toate naționalitățile sunt magiare, (Taci moi! — Tr. Adevărat! Așa este!), căci națiune magiară o națiune unitară, individă, dar naționalitățile sunt membrii acestei națiuni. Iar în camera aceasta dl deputat Maniu nu poate fi prezent, decât în calitate de deputat magiar. (Aprobări). n Wiener Allgemeine Zeitungu descriind incidentul acesta, îl comentează cât să poate mai aspru pentru lusth, Szterenyi și toată majoritatea dietei, și nu are cuvinte destule de laudă pentru energia cu care dl Maniu apără o stare de lucru evidentă. Pag. 352. O N I H E A Nr. 45 Polonii pentru religiunea lor. „Ordms- țiunea guverauiui german, a ridicat mult prav în vremea, când a făcut obligatoare inatrnoțiunea religiunei In limba germână. în urma pastoralei mitropolitului Stable- voszki. s’a pus îu mișcare Întreaga societate polonă și protestează împotriva instrucțiunii religiunii în limba germană. Presa, cu es- cepțiunea organelor anticlericale. sprijinește mișcarea polonă. Sunt de acord în recu- noașterea 1 upții șl dovedesc, că punctul de vedere a mitropolitului e perfect îndreptățit, ce provoacă la aceea, că polonilor prote- stanți ii-s’a permis învățarea religiunei in limba lor. Consecința pretinde așadar, ca guvernul, să deie dreptul acela și polonilor catolici. Dacă cn aceștia face escepție. do- vedește. că pe ei îi persecutează nu numai pentru-că sunt poloni, ci și pentru-că sunt catolici. In tenorul acesta scrie și cel din urmă număr din „Frankfurter Zeitung*. profețind izbândă mișcării polone, cu multă asprime atacă guvernul pentru politica po- lonă continuată de zeci de ani. fără iste- țime și înțelepciune, și e de părerea, că întreagă mișcarea nu osândește pe poloni, ci pe însuși guvernul. Pe terenul religios, scrie numita foaie, forța n’are loc nici în chestia instituțianil or, niei a instrucțiunii religioase, De altcum preoții și învățătorii poloni încă sunt pătrunși de glasul de che- marea mitropolitului și continuă cu zel acti- vitatea. Cum se raportează mai nou. Zbo- rovszki a convocat în Ostrovo conferință preoțească, la eare au participat 700 poloni, între cari principele Ferdinand Kadzivill, Adunarea a luat poziție hotărîtă împotriva instrucțiunii religiunii în limba germână și a hotărît, să ridice protest și la guvern. Oratorul mai de frunte a fost principele Ferdinand Radzivill, în mijlocul vorbirei că- ruia poliția a disolvat adunarea. Guvernul german cu astfel de procedară varsă numai oieu pe foc și este peste ori-ce îndoială, că în mod așa violent nu va puteâ să înădușe o mișcare dreaptă.* Publicăm acestea șire despre lupta uriașe, ce o poartă puținii poloni față cu guvernul mamei Germanie, după foaia „Egy- hâzi Kdziony* (Nr. 43—1906), din parte-ne nimic adăugând. Adunarea generală a reuniunii în- vățătorilor arhidiecezani. — Baport special. — După multele apeluri și articoli apăruți în ziarele noastre, se aștepta cu un fel de neastâmpăr și cu o vină interesare această adunare generală. Avertizările date învă- țătorimei din partea celor ce-i vreau binele, au fost ascultate, pentru-că deși învățătorii arhidiecezani s’au prezentat într’un număr mai mare ca altă-dată. totuși străini n’au fost, decât 3 din dieceza de Gherla și 3 gr.-ort. din Bănat, cari însă n’au rămas la adunare. Și e mai bine așa. E mai bine să uu se rumpă barierele confesionale, să rămână învățătorii noștri și mai departe legați de biserică, care singură ocrotește și păzește până acum școala. Ruperea ba- rierelor confesionale poate fi pusă la cale de aceia, cari vreau să înstrăineze pe das- căli de biserică și de neamul lor, și aceasta, credem, că nime n’o dorește. Marți dim. în liturgie în biserica canonicul Gheorghe Reuniunii, asistat d< Ziua primă. 23 crt. s’a celebrat sf. catedrală, pontificând Muntean, presidentul i prof. loan F. Negruț, Aron Papiu, Nic. Pop și Vaier Suciu, ca lector. A cântat chornl elevilor preparan- di*li, sub conducerea ped. Ștefan Secetă. După sf. liturgie s’a celebrat pa râs tas pentru membrii reuniune! repausați. și după aceea au meri pedagogii cu învățătorii presenți ia mormintele prof. Bota și Solomon. Cu aeeastâ ocasie învățătorul Maxim Blaga a rostit o frumoasă vorbire, întru amintirea neuitatului profesor Aurei P, Bota. De ase- menea a vorbit și dl loach. Pop pentru pro- fesorii repausați. La 10 oare se deschide adunarea de președintele Gheorghe Muntean, fiind pre- senți viee-preș. 1. F. Negruț, notarul Petru Ungnr, cassarul Nic. Pop, profesorii Vaier Suciu și Aurel Gajia. Mai erau de față canonicii: Gavril Pop și Dr. Izidor Marcu, inspectorul scol. penz. luliu Bardossy, insp. scol, comit. Nehez I., prof. gimn. Deac, Precup, Dr. Raț, Papiu; prof. semin. Dr. Nicolescu, Macaveiu, Roșiau, prof. pens. N. lonaș, apoi A. C. Domșa. red, „Uuirei*, losif Lita, vice-prot. Biei, Ales. Papiu, pa- rohul Bistrei, Vag. Smigelschi, paroh, Sâncel, loan Simu, preot, Abrud, Sept. Popa (raport. Tribuna) și I. Isaic (Gazeta); profesoarele școalei civile de fete din loc, Dș. Silvia Negruț. învăț, dipl. și alții, a căror nume ne scapă. îndată la început se alege o comisie de 5. care, în absența Escel. Sale I P. S. Dn Mitropolit, să Invite la adunare pe vicariul general, părint. canonic-preposit loan M. Moldovan și pe inspectorul scol, arhidiecezan, canonicul Dr. Victor Szmi- gelski. tu comisia de 5 au fost aleși învă- țătorii; loachim Pop. Oetavian Pop, Mihail Găzdac. loan Pampu și Izidor Dopp. Președintele deschizând ședințele adu- nării, aeentuiază legătura, ce trebue să esiste între biserică și școală, insistând mai ales ' asupra datorinței, ce au învățătorii de-a FEUILLETON.____________________ Notițe și impresii. iii. Expoziția. Sara târziu ajnngem în gara-de-nord, o zidire veche și posomorâtă. Primire ofi- cială nu s’a făcut, și a fost bine așa, căci vorbirile de paradă s’au spus atâtea. înainte de sosirea membrilor „Asociațiunii*, încât ceva nou nn s’ar fi spus. Totuși un grup destul de număros. între cari dl N. lorga, era pe peronul gării. Se aud, din acest grup cuvintele: „Avut-a care-va vre-uu di- scurs să-l spue? Dacă a avut să-l înghită*, și n’ar fi putut faee altceva, căci oaspeții se coborîră grabnic într’o furnicare aprinsă, să-și afle cuartirele. Zgomotul asurzitor din orașele mari, nu se aude pe acest timp înaintat, In Bu- curești. Dar s’aude lătrat de câni, la această margine a orașului lui Bucur ciobanul. Tră- surile splendide, cu foarte buni cai, cu su- rugii în uniforma, ce am văzut-o mai întâi la Ploești. durue pe străzi neobiciuuit de iute. Cum merg eu ochii la șirul de case din stânga, cât se pot vedeâ pe această stradă nu prea luminoasă, o trăsură se oprește nu departe și se aude deslușit glasul doamnei: „Am avut cinci pachete frate, și iacă aici îs numai patru. Ah! și chiar pa- chetul cel cu . . . .* „De le-ar fi săcat sămânța la toate pachetele voastre*, zise amârit bărbatul și porunci birjarului să întoarcă. Dimineața la institutul Pompilian as- cultăm o conferință explicativa a dlui lorga asupra expozițiunei, pe care avem s’o vi- zităm. Vor fi fost răniți, cari atunci îl vor fi auzit pentru întâia-oară vorbind, dar pe domnia-sa îl poate asculta, ori cât de mult l-ar fi auzit cineva, fără să dorească ca să se termine cât de îngrabâ vorbirea. Notele explicative ne-au folosit fără îndoială tuturor, și mulțămită. ce i-s’a putut aduce, a fost convingerea, că sunt și în lumea de azi oameni, cari știu să se sacri- fice fără nici un interes, decât aceia de a face bine. Se spune, că locul, unde e azi expo- ziția. câmpul Filaretnlui. înainte, până în toamna trecută a fost pustiu și mlăștinos. Azi însă răsare nn întreg oraș, cn străzi, cn alee, eu edificii pompoase. — se înțelege celea mai multe făcute din material, ce se poate dărîma, după-ce expoziția va fi închisă, Poarta dela intrarea în expoziție are Intrări deosebite pentru trăsuri, pentru cei ce scot atunci bilete și pentru cei eu bilete libere, abonate. Noi Intrăm prin cea din urmă și înainte ni-se deschide o largă alee, prunduită bine, pe marginea căreia se în- vrîstează copaci frumoși cu stâlpi înalți, ce poartă marca tuturor județelor din Muntenia si Moldova, iar în vârf tricolorul nostru, în fața aleei, chiar în fund domineazâ pa- latul artelor, zidit acesta diu material trainic. La începutul aleei. la dreapta. Intrăm în pavilonui monopolurilor statului, o zidire drăguță, nu prea spațioasă, dar foarte bine aranjată. Locul cei mai estins în pavilon 11 cuprinde tăbacul, cn nespus de variatele forme, sub cari se prezintă. Vezi foi late în pachete mari, din cari mașina, cuțitul lat mai bine, taie dungi subțiri, aduce eu pur- zieeanul nostru, nnmai cât e mult mai în- tunecat. Țigarete de tot felul decorează pâreții în legături drăgălașe Tavanul e vrins întreg cn foi de tabac, iar țigările de frunze cuprind ungherele. La învălitoarea și la umplutul țigaretelor lucră aprig fetele în costumul acela mohorit, ca de ocnași. Palide, fără nici o expresie, și fără să fie conturbate de muiți privitori, ele își văd de munca lor migăloasă, care trebue sâ fie nespus de plictisitoare, Noue de tot pentru mine sunt țigarete subțiri și lungi, se vede pentru damele, ce îndatinează tot mai multe a slobozi pe nările fine acest fum, ce iasă din „iarba dracului* aprinsă. — Sarea e reprezintată în măsură cn mult mai neîn- semnată. decât tabacul. Câți-va cubi ce- nușii, puțini de tot albi. Lângă pavilonui acesta, tot ia dreapta aleei. o construcție cu mult mai estinsă, ne chiamă îniăuntrn, pavilonui agriculturii. Dacă se zice de atâtea-ori, eă România e o țară agricolă, trebue nesmintit să intri în acest pavilon, unde ți-ar trebui eeasiiri în- tregi, numai ca să-ți poți arunca cât de cât ochii la produsele bogatului pământ româ- nesc. în globuri de sticlă de toate mărimile, așezate în multe șire până aproape, de unde se începe eoperișul pavilonului. vezi grâul, cucuruzul, orzul, ovăsni, săcara, mazerea, cânepa, inul. —• In grăunțe, ce presintă foarte multe variațiuni. Grâul și cucuruzul cuprind partea cea mai mare, vezi că în acestea doue e razimui țării. Produsele îs aranjate după județe, dar în timpul scurt, UN I RE A Nr. 45 ________________________________________ «usțineă și întări legătura aceasta, și ter- mini. pomenind numele învățătorilor trecuți la o viață mai fericită. După cuvântul pfesidial, vorbește Dl vicar general 1. M. Moldovan, enumărând jertfele, ee aduce biserica pentrn școală și Susținerea ei. Dsa asigură pe învățători, că biserica și conducătorii ei. regretă că nn pot jertfi mai mult întru ajutorarea școaiei și a învățătorilor. Apelează la învățători să ție la biserică, ca la susținătoarea școaiei și dorește succese adunării generale. Dl luliu Bardossy salută pe prezident, promovat la demnitatea de canonic, și speră că și ne viitor va fi pentru reuniune. Prof. Precup felicită pe învățători pentru bunul și piosul gând, de ași aduee aminte cu prilejul adunărilor generale de foștii lor profesori, le mulțnmește ln numele familii repaus. Petru Solomon. și de-odată să înscrie de membru fundator ai Reuniunei. Se trece la ordinea de zi. cetindu-se singuraticele rapoarte, asupra cărora vom reveni mai târziu. Însemnăm aci. că pentru esaminarea rapoartelor s’a ales următoarele comișiuni: tn comisia pentrn censurarea rațioci- niului pe 1905. și proiectul de budget pe 1907: Octavian Pop. loan Psmpu și Mihail Găzdac. — Pentru examinarea raportului comitetului redacțional: loachim Pop. Petru Olar și Teodor Pănăzan. — Pentru ceusu- rarea raportului general, despre lucrarea desnărțămintelor: Traian Șuteu, IzidorDopp și Andrei Pora. Cu acestea ședința primă se închide. A urmat banchet în sala cea mure a otelului Univers iar dună prânz la 5 oare Societatea de lectură a elevilor dela peda- gogie a dac o producție muzicală declama- torică succeasă. la care au luat parte public număros. Remarcăm „Marșul lui Tudor“ și „Răsunetul văilor*, coruri, apoi monologul „Vespasiau și Papinian*, de Stoia și Neto- țian și monologul „Achim Filerin*, predat cu mnlt sentiment de Vaier Sasu. Dorim ca societatea pedagogilor să continue aceste producțiuni, cari nnmai fo- lositoare ii pot fi. Ziua a doua. Ziua a doua a fost foarte bogată ln dis- cuții și propuneri. La ordinea zilei sunt rapoartele comisiunilor. Referentul comisiunei pentru cenzu- rarea raportnlni secretarului, Traian Șuteu, învățător în Morlaca, propune de a să primi raportul presentat de secretar. Mai departe propune de a să lansă un apel cătră băn- cile românești, tn eare să se reeerce acestea bănci de a să înscrie de membri fundatori, ca astfel să se ajutoreze și mai mult reu- niunea, iară taxele de membri să se Înca- seze de acum prin oficiul protopopese; preotul Simu din Abrnd propune, ea taxele să se ineasseze din partea directorului școlar, dară deoarece Consistoriul a decernnt deja ln anii trecuți modalitatea incassării taxelor, propunerea cade. La chestiunea manualelor, adunarea generală hotărește de a lătâ In voia fie- căruia, ca să se ocupe și să scrie manuale, cari să par mai potrivite. De asemenea se decide ca să se eom- pute venitele cantorali la fondul de pen- siune. Să propun și primesc următoarele teme pentrn premiu pe anul viitor: a) „Controla ln școalele poporale2 pentru premiu de 60 cor. b) „Cum s’ar puteă provedea băieții cn cărți, recuisite și vesminte2" pentrn premiu de 40 cor. și c) „Școala în serviciul econo- miei și industriei4 pentru premiu de 30 cor. Pag. 353. -Pentru temele puse la concurs de adunarea generală trecută, an fost premiați învățătorii Octavian Pop 50 cor. Mihail Găzdac 30 cor. și Traian Șandru (mențiune onorabilă) Cu privire la memorandul învățăto- rilor, de a li-să urcă leafa, întocmai ca celor dela stat, să hotărește de a să înainta acest memorand Preaveneratuiui Consistor pentru a-l duce la îndeplinire. Memorandul să fie subscris de președinte și secretar. Raportorul comisiunei pentru cenzurarea raportului comitetului redacțional dl loachim Pop. învățător în Feneșul-săsesc, propune de a să luă raportul spre știință. Tot asemenea să primește și raportul cassarulni la propunerea raportului comi- siuuei Mihail Găzdac. Comitetul central e ales tot cei vechiu, de bibliotecar să alege Vaier Suciu, iar controlor Aurel Gaja, profesori preparandia!. După acestea învățătorii s’au depărtat ' cătră easă. îudestuliți cu reușita din ăstan a adunării generale. Impresia generală, ce ne-a făcut acea- stă adunare, e, că îu timp ce învățătorii noștri tac progres pe celealaite terene, rămân staționari în puținul respect, ee-1 au față de preoți. Și fără ca acești doi factori să lucre în bună armonie, nu poate fi vorba de nici un spor în ridicarea țăranului. Și ani mai dori un lucru, ca învățătorii noștri să uisuiască după mai multă stabilitate în gândire și să nu se lase influințați de nime, adese chiar în detrimentul lor. Rap. ce-ți stă la dispoziție, n’ai vreme să cer- cetezi. cari anume județe dau recoalta cea mai bună și mai bogată. De-asupra pro- duselor fie-cărni județ sunt țăsături țărănești, mai ales covoară, pe cari le voru vedeă Îd curând întfalt pavilon. Dai de tuiei de cucuruz roșii ea jarul, gaibini ca aurul. Ceea-ce surprinde, sunt doue-trei fire de cucuruz, ee-an răsărit dintr’acelaș cuib. și-s lăsate astfel până la cules, rodind toate. La întoarcere am văzut în lanurile încă ne- culese, postăți întregi, unde din fie-care cuib sunt 2 fire. Grâul „uriaș* cum e scris, nn-i ehiar uriaș, se află și pe la noi îu unele nărți. dar adevărat, sunt niște boabe de toată frumuseța. O țară, care produce astfel. într’adevăr va trebui să rămână încă multă vreme tot de nn caracter pronunțat agricol, și după-ce știm întinderea terito- rului românesc și numărul locuitorilor, ar trebui să eredem. că aici „talpa țării* e foarte bine situată. Totuși sunt țărani, co- mune întregi după-cum cetim din date sta- tistice adunate din diferite părți a țârii, mai ales din mează-noaptea Moldovii, — unde ln privința traiului stau cn mult mai rău. decât ai uostri. Răul cel mai mare isvorește din nesfârșitele dominii boerești. arendate de celea mai multe-ori la străini, grecilor, și mai ales ovreilor. Aproape o țărișoară întreagă formează domeniile aren- date unei firme jidovești Fischer. în fundul Moldovei de pildă. Nu mai îu felul acesta se și poate esplica marele număr de pela- groși, ee-s răspândiți prin satele țării ro- mânești. Te gândești eă se îmbolnăvesc de cucuruz stricat, oamenii din țara, eare pro- duce așa de admirabil cucuruz cum se vede în pavilounl agriculturii! Ceea-ce te pune mai întâiu într’o adâncă admirare, e ceea-ce se poate vedeâ în paviionul industriei casnice, a lucrului de mână, mai ales femeesc. Tot păcatul din acest pavilon e. eă dupâ-ce se dă un șir îmbrăcămintea diu 2—3 județe, mai departe sc urmează fără nici un plan aranjarea acestor comori a poporului nostru. Pentru un străin, ea și pentru unul de-ai noștri, cei dintâi gând, la Intrarea în acest feeric musezeu de podobe artistice, e: ce măiestre au făcut să răsară pe pânza de bumbac, de cânspă. de inn. acelea cusături, acelea flori, acelea motive, ce te pun în uimire, îți vine așa să crezi, că este undeva pe plaiurile românești, un ținut mândru, ca în povești, cu verzi păduri, ce cântă, cu mândre izvoare și râuri reci cristaline, un cer sănin eu vânturi călduțe. Și în raiul acesta sunt mândre palate, unde lumina albă de-afară pătrunde bogată prin fereștile mari. Iar la ferești stau aplecate spre joljurile albe, zîne curate, ce împletesc din lumină, din cântec, din colori, podoaba lor de zestre. Și că zestrea aceasta e adusă acum la expoziție, să o vadă lumea, s’o vadă și să nu-și mai poată deslipi ochii dela ea. Sunt acelea țăsături așa de fine, flori așa de artistic cusute, colori așa de desă- vârșit alese și aranjate, încât ți-se pare cu neputință, ca toate acestea să fie făcute de degetele asprite de muncă a țărancelor noastre, în căsele întunecoase, sărace. Că- meșile, iile mai ales cu mânecile chindisite, cătrințele și fotele bogate, pieptarele ca pentru nișie feți frumoși, alesătura aceea fină, dacă ie vezi odată nu le mai poți uita, în ținuturile, unde contactul cu străinii e mai des, spre Dunăre și spre Dobrogea, portul înflorit pierde îndată și din lumină și ș' Viron, povestire.de Agâr- bieeanu; O săptămână în țață, ..note de că- lătorie în România, scrise cu mult spirit de Al. Citiră. Doina românească, o prea- frumoasă poesie de N. Marcu și nuuiăroși alți articoli cari țin revista la înălțime, provo"ându-i succese continue. „Silvania", institut de credit și eco- nomii în Șimleu, a hotărî: în adunarea ge- nerală estraordinarâ. ținută ia 18 Oct. n. să-și duplice capitalul social, dela 3 sute la 6 sute mii cor. Vechii acționari au drept Necunoscuta. Nu ne putem ocupă cu astfel de • lucruri. ' . ; ț Carte de monoloffuri nouă nu cunoaștem. Nici i < nu știm de șltcum, dacă trebue pentru copii sau oa- ■ meni mari. Adresați-vă la vre-o librărie. I.. AVIZI Un student cu maturitate, care poșede limbile patriei, caută aplicare ; în vre-o cancelarie advocațială ori notarială. ~ — Pretensiuni modeste. Informații detaiate ' dă redacția acestei fol. ■ AVIZI Se află de vânzare i lemne de fag pentru foc la gara din Erdo-Szent-Gyorgy, (Bozod- i ujfalu). — Mihail Pi roșea, adm. par. gr.-cat. !, . . • . ii Rugăm pe toți câți au primit numărul prim din „Revista politică și literară" și nu vor să o aboneze, să binevoiaseă a ni-’l retrimite, altfel li considerăm de abonați. Redacția „Revistei politice și literare". Pag. 356. UNIREA Nr. 45. PARTE SCII^IFICĂJATERARÂ. Spiritismul. (Continuare.) II. Credința bisericii catolice se manifestă: 1. în circularele episcopilor. 2. în condamnarea cărților spiritiste. 3. în decretele Congregațiunilor din Roma. Episcopii catolici condamnară spiritismul prin epistolele lor pastoiale, deja dela apariția lui. Astfel pomenisem mai sus de o circulară a episcopului Turgeon din Quebec (Canada). Într’însa episcopul expuneă fenomenele spiritiste: a întrebă mese și a că- păta răspunsuri dela ele; a evocă sufletele morților și a-le întrebă despre lucruri din lumea cealaltă și de lucruri necunoscute din lumea aceasta; și zice, că toate acestea sunt superstiții, și încă foarte periculoase. Sunt superstiții, pentrucă de bună sama, că răspunsurile acelea nu le dan mesele neînsuflețite și nici sufletele morților, ci diavolii, cari prin aceasta își câștigă stimă și cult din partea oamenilor. Sunt superstiții periculoase apoi, pentrucă tare des se întâmplă înșelăciuni, fie din partea diavolului, fie din partea oamenilor; și produc o mulțime de rele mentale, familiare și in contra statului. — Sinodul provincial din Baltimora (Statele-Unite) încă se ocupă cu spiritismul, și zice, că între toate aberațiunile, cari periclitează mântuirea sufletelor, locul prim îl ocupă spiritismul. Tot în forma aceasta au purces în contra spiritismului și ar- hiepiscopul din Toloza (Franța); episcopii din Nevers, Marsilia și Orleans. — în Germania, arhiepiscopul de Munchen, în circulara din 6 Decemvrie 1853, zice, că spiritismul și hipnotismul duce pe cei neexperți pe calea înșelăciunii omenești și diavolești; iar consis- torial din Koniggrătz deneagă spiritiștilor dreptul de a fi nănași la botez ori la mir, și dacă sunt încăpăținați, le deneagă chiar și deslegarea în sacramentul mărturisirii.1) Acestea sunt o parte mică din mulțimea circularelor date în direcția aceasta. Operele spiritiste au fost puse în indicele cărților oprite. Așa au pățit cărțile lui Allan Kardec, ale lui Cahagnet, etc. Și prin constituția apostolică „ Officiorum et munerum" din 25 Ianuarie 1897, cap. 5. punct 12,,!) se oprește spiritismul, prin cuvintele: „Nimănuia nu-i este iertat să edea, să cetească ori să țină cărți, în cari se propun și se recomandă sortilegiul, divinațiunea, vrăji- toria, evocarea spiritelor, și alte superstiții". Comentarul apoi, care s’a adaus la constituția aceasta, — dupăce spune că spiritismul e o formă mal desvoltată a hipnotismului (magnetismului), și dupăce expune istoricul spiritismului, mijloacele și fenomenele lui, — adauge: „Aceste fapte, eari nu se pot trage la îndoială, nu se pot atribui nici lui Dumnezău, și nici puterilor naturale; în consecvență întreg sistemul este superstițios, dela care trebue să se rețină tot omul onest; faptele sunt aceleași cu ale vrăjitorilor păgâni, și se fac cu aceleași mijloace ori cu mijloace analoage acelora, și prin urmare trebue atribuite aceleiaș cauze. .. Pentru aceea deși sfânta maică biserică n’a spus încă sentința definitivă cu privire la natura și cauza spiritismului, totuși, fiindcă destăinuirile lui se împo- trivesc nu numai religiunei creștine, ci și minții sănătoase, și apoi sunt tot una cu cele ale vrăjitorilor păgâni, pe cari le oprise Dum- nezău în s. Scriptură, e evident, câ opurile cari tractează despre spiritism sunt oprite". în fine Congregațiunile Romane condamnaseră deja de mnlt spiritismul împreună cu magnetismul. Căci prin decretul general din 28 Iulie 1847,8) Congregațiunea s. Oficiu enunțiase, că: „Eschizându-se orice greșala, superstiție, ori invocare explicită ori implicită a diavolului, folosirea magnetismului, adecă folosirea mij- loacelor fizice de altcum iertate, nu este oprită de morală, numai să nu se folosească spre scop neiertat, ori într’un mod oare care rău. Folosirea însă de cauze și mijloace curat fizice spre obținerea de lucruri și efecte supranaturale, ca să se explice pe cale fizică, nu este altceva, decât o sinamăgire cu totul neiertată și eretică". Prin cuvintele din urmă se condamnă spiritismul. Pentrucă în el avem mijloace curat fizice, cum ar fi formarea lanțului și masa de experimentare, spre obținerea de efecte supranaturale, adecă efecte, *) Wolkenberg, pag, 264—265. ’) Acta 8. Sedi», voi. XXX, pag. 4c. ’) Vezi mai sus, la Hipnotism, pag. 71. cari Întrec capacitatea mesei, cum ar fi: răspunsurile la întrebări, și încă la întrebări grele, la cari nici oamenii nu pot da răspuns cuvenit. Și mai de aproape se condamnă spiritismul prin decretul Congregațiunei s. Oficiu din 4 August 1856A) „Deși prin decretul acesta (cel din 28 Iulie 1847) se explică în de-ajuns“, zice decretul, „liceitatea ori neliceitatea folosirei ori abuzului cu magnetismul, totuși atât de tare a crescut răutatea oamenilor, cât negligând studiul iertat al științei, și umblând mai bucuros după curiozități, se fălesc, că âr fi aflat ceva mijloc de a divină ori de a spune lucruri ascunse, cu o mare periclitare a sufletelor și cu dauna societății civile. De unde.... muieruțele acelea flecăresc, că ar vedea și lucruri, cari nu se pot vedea, și nu se îngrozesc chiar nici de aceea, ca să întindă vorba asupra religiunei, să cheme sufletele mor- ților, să primească răspunsuri, să descopere lucruri necunoscute și depărtate, și să facă și alte lucruri superstițioase de Jeliul acelora... în toate acestea se află înșelăciune cu totul neiertată și scandal în contra onestității moravurilor, de orice artă ori iluzie s’ar folosi, pentrucă s’ar folosi mijloace fizice spre efecte nenaturale". *) Aci e vorbă de fenomene spiritiste: vedere de lucruri, cari nu se pot vedeă, cum ar fi lucrurile din lumea cealaltă, starea sufletelor de acolo, etc.; întind vorba asupra religiunei, cum sunt: dogmele și morala spiritiștilor; se chiamă sufletele morților și se primesc răs- punsuri dela ele, adecă evocarea morților și descoperirile lor. Aces- ; tea toate se socotesc „lucruri superstițioase", „înșelăciune cu totul i neiertată și scandal în contra onestității moravurilor". 1 în fine avem un răspuns din 30 Martie 1898 al aceleiaș Congregațiuni a s. Oficiu.*) întrebarea ,a fost următoarea: „Tițiu, j eschizând ori ce pact cu spiritul necurat, are datina să cheme । spiritele morților. El purcede așa: singur singurel, fără să mai i facă altceva, se roagă mai marelui oștirilor cerești, să-i conceadâ să j vorbească cu spiritul cutărei persoane. Trec câteva momente, și el { pregătindu-și mâna să scrie, simte că i-se mișcă mâna, prin ce se face cunoscută prezența spiritului. El spune ce dorește să știe, și ) mâna scrie răspunsurile la întrebări. — Răspunsurile sunt toate I în conformitate cu învățătura bisericii, referitor la vieața venitoare. Ele se rapoartă mai mult la starea, în carea se află sufletul unui I mort, la lipsa ce ar puteă s’o aibă de ajutor, la tânguirile lui i asupra nerecunoștinței neamurilor, etc. — Știindu-se acestea: Iertat , este modul de purcedere al lui Tițiu?" — Congregațiunea, cu datul de mai sus, răspunde: „Uti exponitur, non licerc"; și în audiența, : ce a dat-o Papa Leo XIII, seeretariului numitei Congregațiuni, în 1 Aprilie 1898, papa a întărit răspunsul. Și pe dreptul, pentrucă: III. Evocarea morților, și in general fenomenele spiritiste le oprise deja Dumnezău. Astfel în Deuteron, 18, 9-12, zice Dum- ! nezău prin Moise: „Iară dupăce vei întră în pământul, care-1 dă ! ție Domnul Dumnezăul tău, să nu te înveți a face după spurcă- | ciunile neamurilor acelora. Să nu se afle întru tine, carele să treacă । pe fiul său, sau pe fata sa prin foc, vrăjind vraje, și descântând, și fermecând. Și fermecătorii, și carele descântă, și carele vrăjește t din pântece, și carele caută pe stele, și carele întreabă morții. Că \ spurcăciune este Domnului Dumnezăului tău tot cel ce face acestea, și pentru spurcăciunile acestea va pierde pe ei Domnul Dumnezăul tău dela fața ta". Iar în Levit, 20, 27: „Și bărbatul sau muierea, ori care dintru ei se va face descântător, ori vrăjitor, cu moarte să se omoare amândoi, cu pietrii să-i ucideți, vinovați sunt". (Va urmă.) ') Vezi mai bus, la Hipnotism, pag. 72. ’) >Hiuc... muliereuiae illae... iuvisibi’.ia quaeqtie conepicere effutiuutr ac de ipsa Religione Bermones instituere, anima» mortuorum evocare, responsa accipere, iguota ac longinqna detegere, aliaque id genus superstitiofia exercere ausu temerari» praesumnut.... Iu hiace omnibus quacumque demum utantur arte vel illusione, cum ordinentur media physica ad effectns non naturale», re- peritur decepție omnino iiiicita et haereticalis, et scandaluin contra honestatem. morum<. Collectanea, nr. 1754, pag. 685, col. I. ’) Publicat îu »Acta Sanctae Sedist, voi. XXX. pag. 701. Nr. 45 U N I RE A P&&. 357. Bibliografie. ■ A apărut: „MângMerea creștinului11, carte de ru- găciuni, întocmită de loan Genț, protopop gr.-cat. în Oradea-Mare, se vinde în legături noui foarte frumoase și mult mai ieftine ca celea de pe aici, ieșite din renumita fabrică de compactorie ahii loan Bot. Steinhrener din Winterberg (Boemia). Prețul lor este: a) Imitație de os (albă), cu crucea aurită, tăietură aurită și toc, un exemplar 4 cor.; b) Imitație de os (albă), cu cruce de os, tăietură aurită și toc, un exemplar 4 cor. 60 fii.; c) Imitație artistică de fildeș (albă), cu cruce frumoasă, împodobită cu aur și de- corați une de mărgăritar și cu pictură de flori artistică, cu tăietură aurită și toc, un ex. 6 cor. 20 fii.; d) piele de chagrin căptușită (neagra), cu cruce aurită, tăietură aurită și toc. un exemplar 4 cor. 30 fii. — Afară de acestea din celea compactate la Schmidt în Oradea-Mare, se vinde: 1) Din ediția popo- rală, un exemplar 1 cor. 20 fii., al 11-lea exemplar dânduse gratuit; 2) Legat în pânză (neagră) foarte trainică, cu cruce aurită, tă- ietură aurită și toc, prețul unui exemplar dela 2 cor. 90 fii. redus la 2 cor.; 3) Legat în piele tare (neagră), cu cruce aurită, tă- ietură aurită și toc, prețul unui exemplar dela 5 cor. redus la 4 cor. — Toate acestea se pot procura dela autor (Nagyvărad, Szta- roveszky utcza 6.); precum și dela Lib.ăria Seminarială din Blaj. 0 carte f>lo«i;OAre și imiispenzabilâ pentru dirigenții de coruri, elevii setnina- riifiir și toti amatorii de muzică este: „Dicționar de muxică“ de T. P o no- vici, profesor de muzică la seminarul din Sibiiu. Prețul broș. K 2 50 leg. K. 3—. Se capătă la librarii și la autor pe lângă rambnr.iă nan trimiterea banilor înainte, La comande de cel puțin 10 ex. de odată direct dela autor, al zecelea exemplar e gratuit. (28) 3—3 Estrase din reeenziuni: „Luceafărul*, Nr. 18/1905. .. .Acest dicționar., prin Întocmirea lui practică e destinat să fie orien- tator sigur, cumpătat și totuși larg, îndreptător cu- minte referitor la nomenclatura muzicală și în toate cestiuniie ce s’atrng de domeniile cântării. „Tribuna*, Nr. 177/1905.............Dl Popovici și-a dat osteneala a atinge toate ceatiunile de interes prr e- tic și a le tracta într’o fonvă ușoară și ia înțeles. O importanță cuvenită a dat și muzicei românești în ar- ticolul cântec și joc, făcâud o caracterizare generală și o împărțire a cântecelor naționale. De aceea dic- ționarul dlui Popovici îl recomand cu mare căldură celor interesați. (Din recenziunea făcută de dl A. Sequcna, profesor de muzică la Seminariul diu Ca- ransebeș). „Poporul Român*, Nr. 73/1905...............Toți acei cari cântă într’un cor ori într’o orhestră vor face bine dacă vor ceti cât de adeseori dicționarul dnului T. Popovici................................... „Junimea Literară* din Suceava, Nr. 3/1906. ...Literatura muzicală română s’a îmbogățit cu o căr- ticică prețioasă întitulată iDicționar de muzică*, un i- cul op de felini acesta în limba română. .. Definiți- unile sunt peste tot bine determinate, precise, lim- pezi... Cartea e instructivă și de mare folos, atât pentru artiști cât și diletanți. „Revista muzicală ți teatrală* din București, Nr. 13/1905. ...O carte interesantă și folositoare este >Dicțiouarul de muzicică* de T. Popovici. Cuprinde explicarea termicilor tehnici de cari ne servim în mu- zică, tratează și câteva cestiuni istorice, dintre cari sunt foarte interesante cele privitoare la muzica, ro- mânească populară și religioasă.... „SILVANIA", Institut de credit și economii, Societate pe acții în ȘIMLEU. PUBLICAȚ1UNE. Institutul „SILVANIA“ tn adunarea sa generală extra-ordinară ținută la 18 Octom- vrie 1906 a hotărât a-și ridica capitalul social dela 300,000 cor. la 600,000 cor. tn acest scop a autorizat direcțiunea să deschidă sub- scrierea pentru 3000 acțiuni ă 100 coroane valoare nominală. Pe baza acestei autorizațiuni primite dela adunarea generală extra-ordinară și având în vedere hotărârile aceleia, oferim acționarilor vechi spre cumpărare 3000 ac- țiuni noue în valoare nominală de 100 cor., pe lângă următoarele condițiuni: 1. Fiecare acționar vechiu are drept, ca din noua esmisiune să opteze și să sub- scrie atâtea acții, câte poșede din emisiunile de mai înainte. 2. Pentru acționarii vechi prețui unei acții noue optate, conform p. 1. se fixează în 100 cor. și 6 cor. spese. 3. Terminul de optare și subscriere se i fixează dela 1 Noemvrie până la 10 Decern- : vrie st. n. 1906, inclusive, cu acea restric- ' țjune, ca toți acei acționari vechi, cari până i la acel termin n’au participat la subscriere, : necondiționat pierd dreptul de prioritate i și favorul (p. 2.) la subscrierea de acții din ; aceasta emisiune nouă. ’ De-odată cu dechiarațiunea de subscri- । ere, acționarii, sub urmările pierdereț drep- ; tului de opțiune, sunt datori să depună la ; institut acțiile lor vechi pentru cari optează la subscriere nouă și până la 10 Decemvrie st. n. 1906, să plătească la cassa institutului 6 cor. spese și 10 cor. ca prima rată din prețul de emisiune. 4. Ratele următoare vor fi a-se plăti, • după fiecare acție ' câte 10 cor. până la 10 Ianuarie 1907. i j; 10 10 Februarie 10 10 Martie » ■ ‘ 10 n 10 ApriL 10 fi » 10 Maiu M = » 10 n n 10 luniu n i W 10 71 10 luliu ’ 1 10 țț n 10 August » 1 , » 10 n H 10 Septemvrie „ j Fiecare acționar are drept Insă a plăti mai multe sau toate ratele înainte de ter- minii fixați. 5. Pentru ratele de acțiuni, cari nu s’au numărat la termin, se solvesc 8°/0 interese de Întârziere. Acționarii, cari n’au numărat la termini vre-o rată, se provoacă direct prin postă la solvire, ce dacă în 30 zile dela ex- pedarea provocărilor n’ar urmă, dreptul de acționar pentru acele acțiuni se dechiară pierdut, sumele deja solvite trec în fondul de rezervă al societății. Acțiunile lor să anu- lează și sub aceiași numeri să exmit alte acțiuni. Anularea se publică în ziarele des- tinate pentru publicările institutului. 6. Acțiile nouă vor participă la toate beneficiile, și se vor bucura de toate drep- turile, ce posed acționarii vechi, după plătirea tuturor ratelor, dar la nici un caz mai îna- inte de 1. Ianuarie 1908. Dela plătirea ratelor până la acel (1. Ianuarie 1908) termin, acționarii primesc 41/* % interese, iar după ratele restante plătesc 8 % interese de întârziare. 7. Acțiile neoptate de acționarii vechi se vând din mână liberă începând dela 10 Decemvrie a. c. până la altă dispoziținne, In preț ă 200 cor. plus 6 cor. spese. Direcțiunea, Începând dela 10 Decem- vrie a. c. primește subsemnări și pentru aceste acții, fie din partea acționarilor vechi, peste numărul acțiilor din emisiunile anterioare, fie din partea altora. Aceste subscrieri de acții se vor lua îu. considerațiune în seria pe cum au sosit la institut subscrierile va- labile, proptite de 6 cor. spese, și 20 cor. prima rată după fiecare acție. Ratelele următoare vor fi a-se plăti, după fiecare acție câte 20 cor. până la 10 Ianuarie 1907. „ 20 „ „ „ 10 Februarie „ B 20 8 „ 10 Martie ' „ „ 20 „ „ „ 10 April „ B 20 B „ „ 10 Maiu „ n 20 n » V 10 luniu „ » 20 „ „ „ io luliu „■ B 20 B „ „10 August „ , 20 , „ „ 10 Septemvrie „ Față de acești acționari noui, încă se vor aplica dispozițiunile din punctul 4, 5 și 6, din această publicați une. Și ml eu, în 18 Octomvrie 1906. Direcținnea institutului de credit și economii „SILVASIA". ■Și ■ • . . . Publicare de concurs. Pentru postul de provleor la dome- niul cftn Sân cel al Seminariului Teologic din Blaj, se publică prin aceasta concurs cu terminul de 15 Noemvrie n. 1906. Emolu- mentele împreunate cu acest post se pot află în cancelaria Administrațiunei Centrale Ca- pitulare din Blaj, unde concurenții trebue să se prezenteze în persoană cu petițiile lor provăznte cu următoarele documente: a) Atestat de botez; b) Atestate de cualificațiune, adecă testimonii!e obținute dela Institutul agronomic, ce I’au terminat; c) Atestat de purtare morală dela oficiul parohial din co- muna, unde au fost până acum; d) Atestate despre modul cum și-au purtat deregătoria în posturile, ce le-au avut până acum. Blaj, în 29 Octomvrie n. 1906. Pentru Adminietrațiunea Centrală Capitulară: Dr. Ăugustin Bunea. (29) 1-1 canonic, administrator. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. * P*g. 358. UNIREA Nr. 45. ss SS La expozițiunea milenară, din Budapesta dela 1896 ■ premiat ou medalia cea mare. Turnătoria de clopot® șl fabrica de scaune de fer pentru ................. olopots a lui ............ îb TimlșoMt-fabHc (8) 24-62 se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- ;. taior stricate, mai departe spre facerea de L V clopote întregi armonioasă, pe lângă gs- | ți ranție pe mai mulți ani, pro văzute cu ad- a justări de fer bătut, construite spre a le In- Si toarce cu ușurință in ori ce parte, Îndată ce clopotele sunt bătute de o lăture prin S , , aceea ce sunt mântuite de crepare. — Cu deosebire recomând o Institut indigen. de mine inventate și mai de mnlte ori premiate, cari sunt prevăzute In partea superioară — ca violina = cu găuri după figura S și pentru aceea au un ton mai intensiv, mai1 limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechiu, așa, că nn clopot pa- tent de 327 ki ‘ - - - tent de 327 kg. este egal in .to- nul nnni clopot de 461 kg. f&cut după sistemul vechiu. Mai departe se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine st&tă- SSSSSSSSSSÎSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS SS »««»»««»O " II'RlWflWir OST mas IM i Banca de asigurare \ Transilvania":: din Sibiiu întemeiată la anul 1868 « (7) 24-52 O (, în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), < ► o asigurează în cele mai avantagioase condiții: o țț'^ contra pericolului de incendiu și esplosiune. ț[ edifici de ori-ce fel, mobile, mărfuri, vite, nutrețuri si alte producte ° : economice etc. - . 1 - țț @ asupra vieții omului @0 o în toate combinațiile, capitale pentru cazul morții și cu termin fix. asigurări de copii, de 1 ț zestre, rente pe vieața întreagă etc. etc. o Asigurări poporale fără cercetare medicală țț Asigurări pe spese de Înmormântare cu soivirea imediată a țț capitalului. (, Valori asigurate contra in- cendiului : 90,981.088 coroane. capitale asigurate asupra vieții: 9125.898 coroane. toar, — spre preadjnstarea clo- potelor vechi cn adjnstarede fer bătut — ca și spre turnarea de toace de metal. BIBLIOTECA UNIREI.*) i. (26) 8—10 Dela întemeiars institutului a solvit: o pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 0. petru ea- 11 pitale asigurate pe vieață 3,568,86337 eor. < • Oferte și ori-ce informațiunî se pot primi dela: o Direcțiune în Sibin, str. Cisnădiei nr. 5 etagin țț I. curtea I. o și prin agenturile principale din Ărad, Brașov, Bistrița * * și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele * ț mai mari. 2. 3. Benhur sad zilele lai Mesia, de Levis Walace, 2 v. . , 2.90 M, Eminescu. Stadiu critic . —.90 Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de □ Circa 30,000 altoi de viță cu rădăcină clasa l-mă, altuiți în viță americană („Riparia portalis“) după metoda cea mai bună (altoirea forțată): Aitoi: Struguri mestecați (Vegyes borfaj) 1000 buc. = 160 . sor. » . » Rizling italian (Olasz rizling) » » = 160 > > > Zierfandl (Ezerjd) . » = 160 > * . Silvan verde (26 Id szylvăni) * » = 160 » > > galbini (M4zes feher) » » = 180 > > * moi (Mustos feher) • * = 180 » > goarneși (Jârdovâny) » » — 180 » * » fetești (Erd. Leănyka) > » = 180 » ■ » > Șmighiră (Som, Furmint) » » = 180 » Viță pentru struguri de masă: 100 buc. = 22 cor. » » = 27 » > > — 22 » > » = 24 » > . = 28 . Altoi: Chasselas Foutainebleau > > Gama Drome * ■ Madelaine Angeviue > Passatutti » Muscat Hamburg Altoi ci. I-mă de 2 ani 1000 buc. = 220 cor.; Altoi ci. Ii-a de I an 1000 buc. = 80 cor. Szancsal, u. p. Balâzsfalva. loan Bărbat. învățător, absolv, al curs, do vierii din Aiud. La comande rog a se trimite antidpațiune, adresa sd se scrie legibil indicându-se posta sau stațiunea căii ferate. Pachetarea se va face cu îngrijire socotindu-se spesele proprii. Reclama- țiunile se iau tn conziderare, daci sunt făcute cel mult la trei zile după primire, ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 fii. <4 <( C. Auuer . —.20 4. Nume de familie ia românii din Ungaria, de A. Vicifi. . —.12 5. Din vieța Iul I. Micul de 6. 7. 8. M. Străjan . . . Albertina Povestire de Dr. V. Bojor. . . . —.16 . —.30 Gestiuni din dreptul bis. unite p. I. II........................3’40 Cele doue fețe ale lumii de Nicu . —.30 9. Ziua Deșteptării de Aurel Fodor . .... —.16 10. Cele două conștințe, pieză teatrală în 5 acte, trad. de Simion Zeban . —.40 i”“ii.?'«« di.n JAUalIldH autorii români pentru tinerimea din școalele poporale. Prețul 40 fileri. Prețul unui ex. pe hârtie „primaiS Pe crudo ...... legat.............. hârtie velină consistentă crudo ...... legat ...... 6 9 S 8 cor. » cor. » *) Aceia, cari vor comanda de odată toți 10 Nrii, li primesc cu 6'10 cor. tn loc 8-84 cor. Cine nu eă Îngrijește de tușă păcătuește contra sa. Caramelle de piept ale lui Kaiser cu 3 brazi probate de medici și reco- mandate contra tusei, ră- oelei, guturaiului. 4518 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat al acestei me- dicini. — Un pachet costă 20 si 40 fii. și să pot afla la farmacia Carol Schiessl — Blaj. (18) 16—82 Tipografia Seminariului Arhidiecezan. .-Abonamentul Pentru >mon*rchie: Pe an 12 eor.. */, an 6-eor.. aile triste, când vântul împăștie cele.din urmă podoabe ale naturii, .când greul ^vieții ne .apasă mai cu dinadinsul. Și-au adunat oamenii noștri ,munca unui an de zile, au. prefăcut-o în hani sclipitori, au mai împrumutat câte tceva din bancă, și-au luat apoi toiagul pribeagului din poveste, care pornește „cu opinci de fer ei cu 'bâtă de oțel“ peste țări și mări. Privim mâhniți la aceet -spec- tacol an Pod. preotul Uileacuiui; Andreiu Centea, preotul Sălsiguiuiț luliu Lobonț. -preotul Gărdanilor; Antonio Bâliban preotul Bă- 8«știl»r; VasRf^ Gavriș. preotul Odeștilor; loan Pop, preqtpi Tâmâieștiior; Traian Ne- meș. pțfotul Abagiulni-de jos; tar ca dia- coni Augustin Mândruluțiu, preotul Mâna- uiui ți Victor Vasvâry, capelan Iu Bârseui- de-sus. Sfârțindu-se s. Iiturgie, dl canonic urcă amvonul și ține predică de un efect oratoric admirabil, care pătrunde în inima ascultătorilor, li întărește în credința lui Dumnezeu, ii încălzește in dragostea Lui, și deșteaptă nădejdea într’un viitor mai splendid ai bisericei noastre. A urmat apoi masă la ospitala casă a preotului Cionca, eu care prilej s’au rostit și mai multe toaste. In ziua următoare în 22 Oct. delegatul episcopesc vizitând bisericile din Bârseuide- su8, Asuagiui-de-sns. Asuagiul-de jos și Oarța- de-jos, exprimându-și indestulirea sa deplină asupra celor văznte, s’a întors cătră easă. Traian Nemeș, ' preotul1 Asuagiului-de-jos. Sinoadele protopopești. — Din Giurgeu. — — 1 Nov. 1906. Ia 23 Ortomvrie a. c. s’a ținut sinodul de toamnă în parohia Varvizului. câtva timp scaunul protopopese al Giurgeului. fiind par- ticiparea membrilor aproape eompleiă. A și fost de lipsă o astfel de frecueață, pentru că ne aflăm în fața sinodului arhidiecezan, șt obiectele de perțractat sunt pe cât de multe și mari, pe atât de actuali și urgente. O temă, care a preocupat mai mult preoțimea noastră, a fost „fondul defieieu- țiior și viduo-orfanal.“ Cu privire la modul augmentării iui, s’a împuternicit șefnl trac- tuai, care e și referent al comisiunei admi- nistrative. să vină eu propuneri concrete în FEUILLETON. Notițe și impresii, ni. Expoziția. (Continuare și fine). Celea dintâi priveliști din natura țării românești. Casa așa de prietinoasă, ca și când ne-ar chema înlăuntru. zidirea aceea bizară pe stânca prăpăstioasă. — regiunea de munte. Ciobănelul, cu căciula rotundă, roșcată, cu clichinul scurt, cu cămașa, ce se vedeă așa de admirabil sub clichină, cu ițarii strimți, stă răzimat pe bâtă, ori în- tr’altă posiție cu bâta de după cap. pe când oile într’o aburire ușoară de lumină pasc în pace. Iată cânele, lângă picioarele lui, eu botul în vânt, eu ochii cercetători. Cio- bănițele cu furca în brâu, sulegete. eu nă- frama aceea albă, atât de artistic legată, — un cadru, ce mângâie par’că fața mică, ro- tundă, îmbujorată, ca de purpuriul însarării pe câmpia românească. Dela brâu în jos fata învălue arătarea aceasta de ziuă, lăsând numai nu unghiu de poale, să lumineze alb. Oile coboară de pe munte înaintea ei, în mersul lot mărunt. Dar frăgezimea și fineța, ee a puș-o Grigorescu în fața acestor cio- bănițe. să vede că i-au încălzit mult inima și a luminat îndelung închipuirea maestrului nostru, așa că ne-a dat ciobănițe mai mari, singure acestea, șezâud în iarbă. Ca să i poți vedeă toată arta acestor tablouri cari i 1 îți încălzesc inima și te duc iară-și într’o j tară de zine trebue să te apropii. Nu voiu | uita în viața mea cea mai frumoasă gură, ce am vâzut-o vre-odată, și anume la acestea ciobănițe. Și obrazul așa de fin, așa de dulce, așa de curat totuși, de-ar puteă fi obrazul uuei sfinte. Nevinovăția, curățenia diu aer, din natură, — acea curățenie ver- gură, ee stăpânește în tot ceea, pe ce numai Dumnezeu e stăpân, și unde omul încă nu și-a dus mâna. — te leagă de acestea fețe, j ne eari ni-le-a dat Grigorescu. Și purpuriul I însărării, ca cernut nrintr’o sită neînchipuit j de fină, se desprinde din acești obragi, — de „să-i tai cu un fir de păr.“ Abia acum înțeleg pe deplin această vorbă a poporului nostru. La întoarcere prin Oltenia mi-a fost dat apoi, să văd un ciobănel, de care aș fi jurat, eă i-a slujit de model lui Grigorescu. Și un gând. — nu un gând, — o convingere vine neînlăturat: minunile din paviionul in- dustrii casnice n’au putut fi lucrate, decât de poporul. în sinul căruia un artist a putnt să-și afle așa modele, de-o fineță. neobici- nuită, de o sănătoasă aristocrație par’că. după-cum a aflat Grigorescu. Traiul să- nătos, patriarhal, se vede limpede mai de- parte din carele încărcate, Ia cari se opintesc boii voinici, din adăpatul la fântână a vi- telor. O duioșie caldă se revarsă din toată pictura aceasta, și-ți pare că-i păcat, să zici o vorbă tare, să nu conturbi viața aceea senină, atât de deosebită, de ceea-ce se nu- mește civilisare modernă: sgomotul. cearta pentru o bucată de pâne a flămânzilor, sufletul cărora nici urmă nu mai poate fi simț artistic, de simetrie, de o largă, simțită poesie. De aceea cu civilisarea modernă nășește pretutindenea pantalonul, rocul. că- mașa vărgată. Și iată că afli, în pictura lui Grigorescu și pe aceea, care nu poate fi, decât adevărata urzitoare a tuturor podoa- belor de pe îmbrăcăminte, ce Ie admiri ln navilotmi industrii casnice. O brunetă fe- meie sveltă. cu furca în brâh și ea. cu co- pilița ca un fulg lângă dânsa. Din ținuta dreantă a trunului, din liniile fine, dar ho- tărâte a feții, din ținuta aceea de prințesă a capului, dm ochii vii și ageri, vezi par’că desprinzâudu-se ud înalt simț artistic. Cunoașteam. după reproduceri, o ți- gancă a Ini Grigorescu, ceea care șade în felul lor tipic. Dar aici, pe lângă originalul acesteia, văd o altă țigancă, atât de succeasă, încât bucuros i-ai întinde o pipă de tăbac, să nu steie numai așa. Mai ales neorân- duială aspră, sălbatică a părului îți rămâne îu minte. Niște doamne cu simțuri foarte subțiri se vede, trec pe dinainte-mi. și zice una: „Foarte naturală, dar n’aș țineâ-o în casă, mi-ar fi nrât.“ Jidovul cu gâștele, e poate iară-și, nna dintre pânzele celea mai reușite a lui Grigorescu. îți vine să zimbești. dar în suflet ți-se strecoară un simțământ de jale și de milă. Te tulburi. Din scenele războiului pentru neatâr- nare. stă neclintit dorobanțul cu pușca pe umăr, cu privirea semeață, în haina cenușie. Carul cu proviant. pe drumurile grele ale Bulgarii, par’că ar fi în toată clipă să-l auzi cum scârțăe. Nu știu de va fi espuse întreaga pictură a lui Grigorescu, dar cei, cari le-au putut vedeâ pe celea de aici, au avut o adevărată sărbătoare, și s’au depărtat cu multă lumină în suflet, cu o lumină, ce nu se întunecă, pe care ne-a dat-o măiestrul Nr. 46 JJ N I RE Ă Pag. 361. sinodal arhidiecezan, și Încă astfel, ca fondai □ a mit. pentru preoți și familiile lor, sâ de- vină „fond de asigurare". Și dacă înși-și preoții se declară In acest Înțeles, dacă zi- lele mai negre, de timpuriu doresc a și-le alini, și dacă larămile sutelor de văduve și orfani de preoți au stropit atâta vreme pânea amară a pribegiei și dejosirii, tare credem, că nu se va admite zăbovire In realizarea celei mai umauitare institnțiuni. Nu se poate negă Îndreptățirea la congruă a preo- țimei noastre. Eu afirm Insă cn toată con- vingerea. că fondul de asigurare al ei. e cel puțin Îndoit mai indispensabil și mai urgent, decât mult dorita congruă. De alt- mintrea atâta s’a scris despre tema aceasta și Intr’atâta s’a prefăcut In sângele dorinței generale. încâr măreața ei întrupare va de- veni un triumf Înălțător al preoțime!. în sinodul nostru s’a esprimat dorința de a se ridica monumente marilor arbirei Atanasiu Anghel și Inocențiu Micu Clain. Despre un eveniment îmbucurător și pentru giurgeuani nespus de important, s’a raportat din partea presidiuiui. Mai înainte edificarea frumoasei bisericuțe, iar acum ri- diearea caselor protopopești din Gyergyd- Szt.-Miklos. împreunate cu internat al șco- larilor români din săcnime, cari vor stu'diâ la institutele de-acoio, însamnă nici mai j mnlt. nici mai puțin, decât restaurarea întru toate al vechiului scanu protopopesc din centru. Monumente, unde vitalitatea popo- rului nostru, va fi asigurată pentru multe timpuri. Asta o poate pricepe numai aceia, care cercetându-ne acasă, se va convinge despre situație. Nu afin cu cale, să aduc | de astă-dată elogii celor binemeritați pe terenul acesta, ci mă îndestulesc. a accentua, j că mare lacru s’a făcut prin aceasta. Ge- necesitatea unora împreunată eu energia și devotamentul altora, vor dovedi-o In apro- piatul viitor. Vom reveul Tot cu prilejul acesta doresc a atinge și eestiunea înmulțirii școalelor poporale din Giurgeu. în vederea analfabetismului bă- tător la ochi, s’a adus conclus diu partea senatului scolastic districtual. în sensul că- ruia e de lipsă să se înființeze încă 14 școli. începutul s’a și făcnt cu efect. Con- tinuarea va atârna dela unitatea puterilor conducătoare. La din contră, resar alte școli pe arenă. Cu privire la rostul misiunilor, observ, că cei ce nu sunt pătrnnși de importanța lor, să poftească a asista numai o singură dată, și cred, că inimile lor vor bate în favorul acestor magistre binefăcătoare. loan. Deputatul Maniu între alegători. Duminecă în 4 Nov. și-a făcut darea ; de samă deputatul Maniu înaintea alegă- ; lorilor din comuna Alămor și jur. Zina aceasta a fost neutru Alămoreni o adevărată ' sărbătoare. După trei-zeei ani de viață constituțională, acum pentru întâia-și dată au avut fericirea să salute îu mijlocul lor un deputat român; acum pentru întâia-și dată au avut mulțumirea să asculte o dare de samă din rostul unui deputat de sângele ■ lor. Momentele acestei zile vor fi neuitate ' pentru toți Românii asistenți. ; Sosirea deputatului a fost anunțată abia cu o zi mai înainte. Cu toate acestea s’au adunat alegători și fruntași români din comunele Armeui. Presaea. Bogata, Mândra, Ocna. Loamneș și din Hașag. care să ține de alt comitat. Deputatul Maniu a plecat din Blaj Duminecă ca acceleratul de 9. însoțit de prof. G. Frecau. advoeații Dr. Danii Szabo și Dr. Romul Boilă. apoi de funcționarul consistorial Aron. Primirea, ce i-s’a făcut, a . fost din cele mâi frumoase. La gara Loamneș ne linia Cooșa—Sibiiu. la oarele 12 din zi l-au intimpinat preoții. învățătorii și fruntașii comunelor amintite cu 13 trăsuri, nn banderin de 24 feciori și o muzică de fanfare. Când a sosit trenul, muzica a in- tonat , Deșteaptă-te Române", iar publicul postat în rând l-a primit cu urale entusiaste. Părintele Simeon Aiămorean îl salută în numele alegătorilor cu cuvinte calde, ia cari îi răspunde deputatul. Apoi se face ple- carea spre Aiămor. Să formează un cortej impunător. în frunte sunt flăcăii calări cu steagul albastru și alte două steaguri de ocazie, apoi trăsura cu patru cai a harui- eului fruntaș Moise Opriș din Armeni cu deputatul Mania. Pe urmă celelalte. Era înăl- țător, să vezi șireagnl de trăsnri. cum urcau serpentina dela Loamneș cu alegătorii veseli, cari aclamau pe iubitul lor deputat. Calea dela Loamneș până în Aiămor e o oară și ceva. Vestea sosirii deputatului s’a răs- pândit ca fulgerul. Pe cale spre Aiămor așteptau păstorii cu pălăriile în mână tre- cerea noastră, cete de băieți alergau îna- intea trăsurilor și salutau cu dragoste pe oaspele dorit. La capătul comunei, poporul adunat aclamează pe deputat. La toată poarta este cineva, femeile să închină. Pe fețele tuturor cetești bucuria. în mijlocul comunei stă înpuuător bi- serica zidită abia de câți-va ani. Lângă biserică este o piață frumușică. Aici să oprește convoiul. Poporul curge din toate părțile. îu mijloc e improvisat un podiu cu o catedră. Podiui e ocupat de preoți și învățători, iar jur împrejur sunt alegătorii români, și poporul ca la o mie. Părintele Grigorescn. pe care câți dintre noi n’ar fi dorit să-l vadă! Casa pescăriilor statului, acoperită cu trestie, îți dă o mulțime de cunoștințe nouă despre pești uscați sau vii. — acești din urmă nespus de petrecători. mai ales pentru băeții, ce tot dau să-i prindă prin paravaua de sticlă. Un somn, cum nu vom fi visat mulți nici-odată. Migăloasele unelte de pescu't, stau de-asupra; dintre acestea numai rostul rociului îl știu, celelalte mi-au rămas neînțelese. „Dujmanii peștilor", paseri acva- tice umplute, sunt tot de-asupra, destui de interesante. Bă le vezi. Pavilonul „Românilor de peste hotară* e la soațele palatului Artelor, locul cel mai vast îl ocupă Ardealul și Ungaria. Porturile frumoase, ce s’au putut vedeă vara trecută la Sibiiu, n’au prea trecut granița, și mai alea niște păpuși foarte urîte și schimbate, sohimonosiau și îmbrăcămintea de pe ele. Mai în fund e pavilonul internațional; spun, cari au intrat, că abia-s espuse c&te-va obiecte. Trebue însă cercetată cu deamăruntnl „culau, unde e podoaba scumpă a trecutului mai ales a mănăstirilor românești. O ade- vărată bogăție de argint, aur. mătasă, fir, prețioase, și de stofele cele mai alese, din cari s’au lucrat odăjdiile preoțești. Și din bogăția aceasta veche totuși nu se desprinde, nu ți-se trezește în suflet trăsărirea aceea, ce inconștiu te umple de bucurie, și-ți vine par’că, dacă ntr 8ft joci> cel puțin să poc- nești din degete, —- când vezi au rituri și argintării moderne. Dimpotrivă, ceva rece, sever, ceva aspru se face stăpân pe tine, și privești aproape încruntat la arta sănă- toasă și hotărîtă a trecutului. Atâta numai. că e prea întunecoasă „cnla“, ca să poți vedtâ deslușit și chipurile sfinților de pe icoanele celea mai vechi. Potire, discuri, steluțe, lănci, aere, chivoturi. — mai toate | purtând inscripții dela domnide ai țării, dela : domnițe, dela boeri cu rang, ori numai ctf inimă mare. Argintai e în preponderanță vădită față de aur. Cele mai multe potire sunt de argint, dar lucrate cu atâtea în- floriri. putem zice. încât astăzi suntem de parte de toată această săpare fină în metal. Chivoturile celea mai scumpe te-am văzut în acest loc. lucrate toate cu o rară măie- strie, ce, la tot cazul, va fi cerut și mai rară paciință a meșterilor. Celea mai vechi anti- mise românești, șterse unele, te duc în acelea timpuri depărtate, când domnitorii și boerii își făceau o datorință creștinească, de-a în- zestră altarul, pe eare se întindea odată un astfel de antimis. cu odoarele celea mai pre- țioase. — în vase și vesminte sacre. Ma- nuscripte și cărți vechi ne amintesc rodnica muncă culturală, ce se desfășură odată în mănăstiri. Cărți voluminoase sunt prinse într’o legătură cn totul deosebită: călcâiul, ori spatele volumului nu-i tn pânză ori pele, ci în lanțuri de argint. Văzând toate ace- stea bogății diu mănăstirile înzestrate de voivozi ori boeri. te depărtezi mândrindu-te în sufletul tău. că poporul românesc a avut odată astfel de stăpânitori. întregi la minte și la inimă, cari au știut pentru ce se poate mai bine jertfi In lumea, în care ți-e dat din belșug tot, ceea-ce ți-e de lipsă. Seobor pe lângă postă, nude se îm- bulzesc ce-i ce vreau să trimită cât mai grabnice vești celor de-acasă, și mă opresc îuainț,ea corturilor de lângă pavilonui mini- sterului de războiu. Servițiul sanitar pe timp de războiu are espuse paturi de am- bulanță. din chingi, paturi aranjate ca în spital pentru bolnavi, eu așternuturile simple și severe. Cuptoarele pentru pâne, sus pe roate, colină întreagă tot pe căruț, uneliele de săpat. Tilegiie. carâle pentru tunuri stau amorțite, pustii. Corturile și puterea acetsta de fer a artileriei, e partea eea mai puțin cercetată din expoziție, și soidații de pază șed somnoroși pe rudele dela carăle pentru tunuri. La început credeam, câ nici nu-i permis să umbii pintre ele, când un soldat se apropie și-mi spune că „e voe", și-mi dă cu cea mai mare bucurie și bună- voință deslușirile, ce i-le ceream. într’un loc îmi arată un cort, construcție nouă a fiește-cărui ofițer, care, spune soldatul, se poate aduna grabnic și purta en multă ușu- rință. Căsuța. în care a locuit regele în Bulgaria, cheamă foarte mulți visitatori. ui- mindu-i pe toți cu simplicitatea și sărăcia ei. Impresia cea mai puternică, zguduirea cea mai mare, o primești când Intri în Fa~ vilonul ministerului de războiu. Chiar la Intrare, în față, e țevea de tun, din oțălul, căreia s’a făurit coroana re- gală a României, în dreapta armaturi ve hi. săgeți, săbii, lănci. Pe o frântură de țeve de tun e numele lui Petru Cercel. După dl lorga. cu tnnul acesta a întrat Mihaiu Viteazul în Ardeal, acum trei-sute de ani trecuți. una din relicviile celea mai scumpe. O șea veche, cu frînele grele, cu scărițele puternice, tot la dreapta, și o platoșe. — se zice că ar fi a lui Mircea, adusă dela mănăstirea Coziei. La dreapta, tot la Intrare se înșirue steagurile vechi, unele cu bourul numai, a Moldovei, altele cu vulturul, a Muntenii, I Pag. 362. UNIREA Nr. 46. Alămoresna -deschide adunare». relevând poporului momentul Îmbucurător de a pnttă auzi pentru prima oară vorbind nn deputat român ți ii roagă sâ asculte darea de samă a deputatului .«Ies. Apor dă cuvântul depu- tatului Mania. 'Cu glas liniștit șj cu ținuta-i -simpatică mulțumește alegătorilor pentru buna primire -și pentru încrederea, ee și-an nns-o, dândnji’vottfl cu ocazia alegerii dela Vinț. Într’un discurs aproape de o oară arată lupta ee au s’o ducă cei 14 deputați român; In casa țării; li spune programul. 'Ce-1 au -deputății români mai ales insistă ■asupra votului universal, făcâudu-i să în- tțeieagă. că de-odară sâ nn aștepte, nu știu ce lucruri mari dela deputății români, de oarece stau 14 față cu 400. le promite Insă că pentrn binele și fericirea poporului român va lupta dimpreună eu ceialalți, chiar și eu «primejdia vieții. De închiere li roagă să ‘fie eu Încredere In Dnmnezeu. să țină cu tărie la biserică, la șeoală și să cinstească pe preoți și Învățători, cari au chemarea să-i conducă, și mai pe sus de toate să nu-și piardă nădejdea, care dă putere pentru viitor. Vorbirea, caldă și plină de învățături a denutatului a fost des întreruptă de popor. Bătrânii și ‘femeile lăcrimau de bucurie și par’eă-i sorbiau tot cuvântul. La sfârșit a fost viu aolsudat de toți. Prof. Gk Precun li-a vorbit despre fo- ioasele activității parlamentari, iar advocatul Dr. Boiiă, mulțumește alegătorilor pentru încrederea, ee și-au pus-o și Dr. Maniu. ■care este unul dintre eei mai distinși membrii din parlamentul țării. Pe urmă tot părintele Alâmoreanu în- chide adunarea și presiută spre primire ur- mătoarea adresă de aderință: „Alegătorii români din Aiămor și jur ■dimpreună cu poporul, întruniți astăzi ia darea de samă. a .deputatului nostru din cereui Vințulni Dr. luliu Maurn. având cu- noștiință de ținuta deamnă și de lupta, ce o poartă clubul denutatiior naționaliști. în sfătui țării pentrn neamul nostru, aderăm întru toate programului lor și le espriroăm tuturor cea mai călduroasă mulțumită și în deosebi denutatului nostru Dr. luliu Maniu. Care este fala și trâudria noastră.“ Cu aceasta terminftndu-se partea ofi- cioasă s’a încins o horă vesela; apoi a urmat masa la casa ospitalieră a păriuteb i Ală- morean. An fost de față toți fruntașii din Aiămor și jur. Dispoșiția a fost bună, s’au rostit mai multe toaste. Ni-a plăcut mult buna înțelegere dintre preoții și învățători de pe aici, necum și interesul ce-1 au pentru canea națională fruntașii aeeior comune. Cu trenul de noapte, deputatul Dr. Maniu s’a reutors la Blaj mângâiat îu suflet de dragostea și alipirea, cu care sut>t alegătorii români față de dânsul. Nu ne îndoim, că alegătorii, cari au auzit d»rea de samă a deputatului lor. vor ști ce însamnă a aveâ deputat de neamul lor și învățăturile ce li-au auzit, vor afla răsunet în întreg poporul. Astfel ue dări de samă nu pot decât să ridice nivelul moral a mult neglesulni nostru popor. . Bap. La Expoziție! în vederea prolungirei expozi- ției naționale dela București până la 15 ort. v. am fost recercați din mai multe părți,, mai ales de cătră preoți, să aranjăm o nouă escur- siune la București. Răspundem, că dacă se vor insinua cel puțin 50 persoane, redacția noastră ia asu» pra-și această sarcină plăcută. Spe- sele nu vor fii mai mari ca jq—4» • cor. socotite dela Predeal, cu toate- că fiind institutele ocupate, va fi mai grea încuartirarea și prevederea, cu mâncare. Pentru acești bani escursioniștii vor beneficia de bil«t cl. III. dela Predeal la București și înapoi, cuartir și provisiune com- pletă în București, cercetarea esp«>- ziției și a orașuhai, o escursiune la Constanța, Sinaia sau în alt locjn- semnat. Termimul Insinuării sir a spedării sumei de 30 cor. e 20 ort. n., întâlnirea la Brașov Sâmbătă dim. în 24 crtt.. Cei ce vor voi să călătorească să fie provăzuți cu pașaport îa* re- gulă, sau cel puțin cu un certificat dela comună.. Noutăți. Intru mărirea lui Dumnezeu. Cre- dincioșii gr.-cat. oin parohia Stârein. Vasiie Labo și soția-sa Verouu-a Bon. an donat ne sama bisericei din loc o evan^elie cu litere latiuec. Maria Șerban și soțul sân loan Ceiuț, au procurat un rând complet de vesminte bisericești. Iar tiuărni Nicoiau Mirișan. ne-a dăruit 2 prapori; frumoși în coloare vânetă. toate la olaltă, îu preț de 158 cor. Pentru cari fapte bune și pe ace- asta cale I» aduc mulțamitâ sun numiților credincioși, dorind ea bunul Dnmnezeu sâ le resplăteaseă aceste binefacerii ale lor. — Stârci u. la 25 Oct. 1906< Etnii Deac, preot gr.-cat. Din ArhldieceîA ViolauVarga, adm. parohial în Poptelec, a fost numit paroh îu și iară-și altele cu amândouă acestea steme, care a dat Dnmnezeu să se împreune odată- De-asuora ruzii de steag strălucește crucea, dacă glonțul dușman n’a fnigerat-o din locul de pază, unde se află. Căci celea mai multe din aceste steaguri sunt numai fâșii zdren- țuite. pe unele abia se mai vede o urmă de flamură lângă cuile, ce au țintuit odată pe radă stindardul nou întreg. Soldații, ee se plimbă pe aproape, ca cei aepricepuți să înțeleagă mai bine tiparul mare, ce-ți sare în o"hi pretutindeni: „Rugăm a uu atinge obiectele*, ridică din când îu când ochii la steagurile zdrențuite, și par’că se gândesc ia ceva depărtat. Sunt celea dintâi steaguri ciuruite de gloanțe, pe cari le văd în viață. — 24 ori 44 sunt în pavilonul regal în jurul coroanei regelui și â reginei. Lângă părete flamura largă, adâncă. în colorile ei curate, a bietului craiu Teodor Olteanul, pe care nu i-a fost dat să o poarte în lupta sfântă a desrobirei de care se apucase. Și ca un gând urlt, ca o urmă de strigoiu. văd mănunchiul de păr de cal. — din coadă ori coamă, ce atârnă de steagu- rile străjuite de semilună. Un simbol mai urât ca coada de cal și semiluna nu-mi pot închipui. Și cu cei ee aveau astfel de aim- boaie au trebuit să lupte, și să-i învingă cei conduși de simboale atât de ideale ca vulturul și crăcea, și falnicul zimbru al Mol- dovei. Coloratura razilor e dusă toată aoroape. mai ales pe unde a ținut odată mâna aprigă a voinicilor „stegari ai țării* e lucie. Avântul măreț, strășnicia voințelor de-odată. amplii sufletele celor ce privesc acestea flamuri mândre, mărețe, ale noastre. Dacă treci odată de acest sanctuar, puțin îți mai pasă, de ce vezi mai departe. Ceva nou e marina română, elegantă, ușoară, ce se poate vedeă De ce am văzut îu etaj, nu-mi mai prea aduc bine aminie. știu un- mai. că trezindu-mă de-odată între soldații. înșirniți. ce stau „haptac* și-și arătau uni- formele din toate categoriile de oaste, m’am uitat mirat ia ei. că s’au pus în așa ținută până ce voiu trece. Numai târziu am băgat de samă, că un-s soldați aivea. ei numai uniforme. Trec prin navilonui tnstrueții publice, și cerc să ajung odată în pavilonuU regal, căci se insară șt se închine, și pe lângă aceasta s’a răcit timpul destul de simțitor. Ca capul descoperit se întră în acest pavilon. unde sunt espuse coroana de oțăl a regelni și de aur a reginei. Doi soldați și un ofițer stau gardă, și mai dau îndrumări celor ce întră cn capetele acoperite. După coroanele, privesc mai mult ia ordurile, ce le-a primit regele, mai ales după răiboiu. și ca diferite alte ocasiuni. Sabia de onoare, ce i-a oferit-o corpal ofițeresc din țară, apoi deosebite daruri dela familiile domnitoare cu prilejul nnmțti de argint a Măiestăților lor. Un de aur dar vechiu al familii, vine dela neîmpăcatul și nesățiosul războinic de odată, care a fost Napoleon I. cel mare. O bogăție mare, o bogăție dăruită, care arată simțămintele altor națiuni, a tuturor din Europa, față de familia domnitoare ro- mână. Sara ia arenele romane a fost și regele, la representația. ce se nnmește „Po- vestea Neamulni*. Impresia mea de acolo e aceasta: Nu-i nici ceva comic, de ce să rîzi. nici ceva măreț în seriositatea sa, ce să-ți ție atenția încordată, ci cum e mai rău. Tot ce se poate anzi și vedeă. sunt trimbițele, și alergarea împrăștiată a cailor. Actorii du-s nici domni, mei artiști, așa că nici nu pot .sâ presinte nimic. Costumele vor fi: eeva dar cei, cari ie îmbracă hotărît: că nu-8 nimica. Iar trântele, ce se urmează, după „Poveste* nu se pot privi. Arenele însă inii impun, și aș fi ăai mult, sâ fii putut fii de față, când a fost producția corurilor no-asire acolo. Micile naviloaue dela Expoziție. a pa®^ tiealarilor. n’ai răgaz să le vezi, și poak» eă ai vedeă în mic numai lucrurile de fabrieă, ce se pot vedeâ în navilonui industriei- în pavilonul „Ungariei*4 se află un uiiaș țrnnchiu de stejar. ne care e scris cu cre- ionul că ar fii de ne timpul lui Radu Negru, despre care se credea odată, că a fost în^ temeietorul Munteniei. Păreehea regală a ©ercetat expoziția într’o zi. când noi excursioniștii eram pe- aeolo încă. Ne-a fost dat să vedem, cum regina a sărutat o fetiță în costum româ- nesc. — poate dela țară —- ce i-a oferit un buchet, eâud era să între în pavilonul in- strucținnei publice, —• și cum a mângâiat apoi pe rând pe celelalte fetițe, vre-o 12, eare au spus nn cântec. Sara expoziția, cn multele lumini, pare uu oraș din povești. Dar vremea s’a răcit bine, și trebue să ne vedem de cuartire. 1 Agârbioeanu. Nr. 46. UNIREA Pag. 363 A brad (dtstr. Roșia);: Beniamin fiupiUy paroh ■ *- In Șaroșul-ung.. a fost dispus' îp aeeias ea* Jitate la Șeulia-română (distr. Ern< t); luliu Laslo, paroh lu Szt.-LoTințiu a fost trecut iot ca paroh la Lăsetid (distr. Erno*) și Traian Hădărean, adm. par. din V.-Câmăraș. a fost numit paroh lu Cătuărașiil-ueșert (distr. Calina). Hymen. loan Moldova» și Alexandrina Lupan, anunță '-oimnia ior. ce se va celebra Dumineca în 11 Nov. n. a. c. în biseri.a gr-cat. din Sitvașul-de-câmnie. Știri literare. „Convorbiri literare*, vechia revistă a „Junimei* a apărut ne Juna Octomvrie. conținând intre altele o frumoasă noeoe a lui N. Volehti. dedicata statuei lui Alexandri. anoi părți din corespondința ma- relui poet en Aleea Hurmuzaihi. publicată de Chendi. nn interesant articol a lui Nerva Hodoș despre Biblioteci prbiice bbeie ș. a. Cealaltă revistă n Viața. românească* dela îhși In nrl 6. Ineene en un roman de rtado- veanu. mântue novela Ini Agârbiceanu din viața preoților noștri dela sute, versuri de Cornelia dm Moldova ți scrisori despre ro- mânii din Bucovina și Ardeal, cronici, re- viste și reeensiuni. — „Musa română* a măiestrului Mnrășiann. nrl de pe Octomvrie conține un Vals și o Hora-Holcă, de icat deputatului Dr. I. Maniu. amândoue de re- dactor, apoi drăgălașe doină din Munți apu- seni, colectată și aranjată pe violinâ de P. Pipoș. In partea literară se continuă po- vestirea „Prisonierul Arizenului* și se dau câteva știri muzicale. Teuțana. Dumineca viitoare In 18 crt. n. la oarele 3 d. a. șe va țiueă adunarea constituantă a nou ei bănci românești din Teuș. în localul șeoalei române de băieți. Pentru biserica din Cluj. Escelența Sa Mitropolitul Vietor. a dăruit 1000 eor. pentru repararea bisericei din Cinj. șt acum tinerimea româna din Cluj Invită ia petrecerea eu dans (Picnie), ce se va aranjâ ia 22 Nov. n. 1906. în sala dela „Hotei centrai*. Ve- nitei curai e destinat pentru biserica gr.-cat. din Cinj Tovărășia peutru ajutorarea dlletan^or da teatru. Păr. loan Bariu din Ș imuș. care în tinereță a înființat cea dintâîu so- cietate de diletanți. a înființat și în comuna sa o astfel de societate, eu care a ajuns la resuitate îmbucurătoare, având 34 membri, eu cari a jucat 13 piese teatrale, unele și de câte 5 ori. Tot Dsa a înființat și o to- vărășie nentru ajutorarea și subvenționarea diletanților și a nregătit regulament pentru astfel de tovărășii, pe care îi viude cu 1 cor. în favorul acestei renniimî. Tovărășia din Șoimnș e aprovizionată deja cn 83 piese teatrale, are 49 bucăți vesminte peptm teatru și obiecte de mașcat. aieobină nșor transportabilă și nn prospect ue sat și ne lângă aceea arme și alte lucruri necesare la teatru. Regulamentul pregătit de păr. Baciu. poate fi ntiiisat cu resultai și airea de aceea îl recomandăm în atenția societă- ților de diletanți de nretutindenea. Zaharie Bârsan la noi Artistul nostru dramatic, care în vara trecută a cucerit simpatiile publicului românesc prin repre- zentațiile teatrale, date cu concursul trupei sale bine organizare, va da în cursul acestei luni o serie nonă de reprezentații, ale căror program e următorul: Sâmbătă 10 și Du- minecă 11 Nov. n. îd Blaj; Sâmbătă 17 și Duminecă 18 Nov. n. în Sibiiu; Miercuri 21 Nov. n. în Orâștie; Sâmbătă 24 și Du- minecă 25 Nov. n. în Arad; Sâmbătă 1. Duminecă 2 și Marți 4 Dec. n. în Oravița; Duminecă 9 și Luni 10 Dec. n. in Abrud; Sâmbătă 15 și Duminecă 16 Dec. n. în Brașov. Repertorui e următorul: „Năpasta*, dramă în 2 acte de Caragiaie. — „Sluga la doi stăpâni* comedie în 2 acte, local, de Z. B. — „Mărioara*. idilă dramatică de Carmen Sylva. — „Instinctul*, dramă în 3 acte, local, de Z. B.. — „între patru ochi*, comedie intr’un act de L. Fuida. trad. de Z. B., — „Marinarul*, dramă Intr’un act de A. Thenriet, — „Furtuna casnică*, comedie într’un ăet de P. Ferrier, —' „Noapte de Oetomvre*. scenă dramatici de Alfred de Musset. Scopul acestui turneu artistic e de a se adutâ sun a necesară, pentru-ca dl Bârsan să poată petrece câtva timp în Italia, in trupa marelui actor dramatic Ermete No- veili spre a se perfecționa și mai mnlt. Nu ue Îndoim, că având in vedere acest nobil scop, publicul nostru se va grăbi nu numai a snrijinl întreprinderea aceasta prin plătirea taxei de intrare la reprezentațiuni. dar cei cu dare de mână vor sacrifi â din prisosul lor și oare-cari suprataxe, desnre earî'se va fiice apoi o dare de seamă în publicitate. Cei, cari Denotând iuâ parte la reprezentații — ar doii să sprijinească ne artistul nostru, sunt rugiți a trimite contribuirile lor bene- vole la adresa revistei „Luceafărul*, Sibiiu (Nagyszeben). Schewi*gasce Nr. 2. Constituire. Societatea bis.-lit. „Alexi Șincâi* a teologilor dela Seminariui rom. gr.-cat. de Gherla s’a constituit in ședința de constituire, ținută Ia 25 Oct. n. 1906 în modul următor: Președinte: Ceciliu Demian. cl. IV.. vice-preș.: George Pon. cl. IV.. se- cretar: Mihâilă Someșan. cl. III., controlor: Teofil Rotar, cl. IV.. castar: loan Kovăts. cl. III., bibliotecari: loau Bran. el. III. și Pomnein Vlădnț, cl. III, arhivar: Paul Fetii, el. II. notar: Patriciu Trufaș, ci. II. — Membrii în comitetul revizo-redacțional an foit aleși: Emil Dragomir cl. IV., Gregonu Bntuza. el. III. Iulian China, el. III.. Vaier Pon. cl. III. Nicolau Jahăsz. cl. II.. Ștefan China. ci. II., Virgil Surânyi, cl. II.. Petru Vtman, cl. II.. loan Fodor, cl. I. și loan Petringel. cl. I. Convocare. Despărțământul Mediaș— Ibașfalâu al „Reuniunii învățătorilor din Arhidieceza gr.-eat. de Aiba-Inlia și Făgăraș* conform §-iui 21 diu statute. își va țineâ adunarea de toamnă, Duminecă ia 18 Nov. u. a. c. în comuna Blăjel. — Desnărțământui „Ludoș* anarținător Reuninnei învățătorilor gr. cat. diu Arhi- diecezi gr>cat; de Alba-Imia. își va țineâ adunarea de toamnă la 17 Nov. a. e. îu Oarba, la care sunt Invitați toți învățătorii și directorii școlari acestui despărțământ, peium si binevoitorii școlii noastre poporale. — Desparț. Bia-D.-Sâmârtin. aporțină- ur „Reuninnei învățătorilor gr.-cat. din nrhidieeeza de Alba-Iniia șt Făgăraș* în îuțălesui §. 21. din siatnte și a conclusului luat in adunarea de primăvară, își va țineâ adunarea generală de toamnă la 17 Nov. a în școala gr.-cat. xtw Boztas. ia care adunare on. domni membri fandaturi, domnii preoți, ca directori scolastici, membri ordinari și ajutători, pecum și aceia, cărora le zace la inimă e.ausa învățământului confesional, prin aceasta cu toată onoarea sunt invitați. — Ca delegatul comitetului central al „Asoeiațiunet neutru literatura română și cultura poporului român*, am onoare a In- vita la adunarea constituantă al noului des- părțământ. ce are să se organiseze în cercul administrativ al Tășnadnlui. eare să va țineâ în 16 Nov. n. a. c. Ia 10 oare a. m. în localul șeoalei române din Tășnad. — Tășnad 24 Oct. n. 1906. Demetriu Co- roian, protopop gr.-eat. român, delegatul comitetului centrai al „Astrei*. Mulțămită publică. La petrecerea aran- jată in folosul șeoalei române din Tnlgheș. în 12 August n. a. c.. au binevoit a contribui peste taxa prescrisă următorii domni: loan Dobrean 3 eor., Dobribân Peter, sergent major de jandar 4 cor.. Nișei Moriz 2 cor.. Ciato Intrări jun. 2 cor., văd. Ana Spiru 4 cor., Paul Niincke 5 cor.. loan Urzieeanu 4 eor., Mihail Ista 3 cor., G. Popovici 2 cor.. Aurel I. Nieoleseu 2 cor., Dr. Alesandru Nicolesca 2 cor., Elie Câmpean 7 cor.. D. D. Donescu 2 cor . Virgil Codarcea 1 cor., P. Butnar 5 cor.. Ales. Nicolesca, preot, Mester- haza 5 cor., Vasiliu Moldovan 2 cor., Teodor Crusit 2 cor., Augusțin Dobrean 5 cor. Gavril Ciobotar 3 cor., Biro Bela 2 cor., Nicodim Rus 4 cor., Csato Săudor 3 cor..Szekuia Menyhert 2 cor.. George Câmpean 2 cor.. St rui Morii 2 cor.. Laț B. Mozes 2 cor., Gheprghița i'ț'ifre* 2 cor.; ‘Societatea de esplotare a pădurilor Ața Bour 9 cor. 40 fii., loan Bogdan 4 cor. 70 fii.. Boar Kristof 1 cor. 88 fii. și Simion Retesan 2 cor. 82 fii. Suma totală 102 cor. 80 fii. Primească toți supranumiți! mulțimii ele noastre .celea mai sincere,neutru sprijinul dat șeoalei noastre românești. Ne ținem de datorință deosebită a relevi concursul dat pentru bana reușită a petrecerii, de spectata familie a cav. Au- gustin Dobrean și de DI Miihifay Endre. care deși ungur, a 1 aerat alături cu noi. ajutându-ne în tot chipul. — Dumnezeu să le răsniăteaseă înențit! — Comitetul aranj. Necrolog. în 1 Nov. a. c. a repansat în Domnul Pavel fbpescu, preot deficient și v.-protop. od. in Boarta. aparținătoare dis- trictului protop. al Sibiiului. în anul ai 71- lea al vieții și al 50-iea al preoției și fericitei căsătotii Actul înmormântării l-a săvârșit Preaon. du Nic. Togan. protop. districtual, asistat de 4 preoți și un lector. Ze ul neobosit dovedit de repausului In acest 1 a.ig șir de aui de păstorire spre binele sni- ritual ai fiilor aei sufletești, prudența sa pa- storală. cu care a știut organiza și chiver- nisi atât de bine parohia sa munca desin- teresată denusă pentru înflorirea vieții re- ligio8o-morală-culturală și națională, cum și marinimoasele dăruiri, făcute pe sama pa- rohiei. tot atâtea aptitudini și fapte nobile, a oferit en prisosința plăcut subiect Preacn. dn protopop la escejența sa predică, cu textul: „Bine serv bun și credincios, peste junime ai fost credincios, peste multe te voiu pune întru,bucuria Domnului tău*, predica, prin care na numai a alinat durerile adânc in- tristatei văduvă, ci a și mângăiat-o și a captivat bunăvoința tuturor locuitorilor din comună, căci toți locuitorii fără deosebire de confesiune și naționalitate, și-a ținut de datorință a lua parte la actul înmormântării repausatuiui preot, care s’a bucurat de stima și respectul tuturor. Dăruind casele sale proprii cu toate snperedificatele bine aran- jate și nu de mult edificate în stare foarte bană, pe seama bisericei. repausatni a pre- stat dacă nu mai mult, cel puțin atât pentru parohia șa, cât a făcut și valorat întreg benefieini său parohial îu timp de 50 ani ai preoției sale. — iar în anul acesta având și voind să-și serbeze jubileul de 50 de ani ea preot, drent coroana a faptelor sale no- bile și i-a serbat astfel, că a contribuit dela sine peutru padimeutarea bisericei 600 cor. a cumpărat nn prapor cu 80 cor. și de 20 cor a cumpărat cărți pe sama copiilor de școală, fante prin eare repansatul și-a câș- tigat nume nepentor și vecinică recunoștință din partea poporenilor sei. Astfel și-a pri- ceput repausatni în Domnul sublima sa chemare ea preot și român! De încheiere mai amintesc că reposatul a fost unul din- tre primii inițiatori și întemeietori ai băncii „Racovițana* din Șeica-mare. al cărei vice- prezident și membru în direcțiune a fost până în ceasul morții sale. — Un participant. Odihnească în pace! * I Posta Redacțiunii. Victor, li vom face loc tn curând, mulțumite! V. O. Se va publica, trimiteține și continu- area, și dacă se poate scrieți numai pe o lăture a hârtiei. Coresp. dela Clqj. Corespondiuța dtale am primit-o numai Vineri dimineața, când aveam deja materialul Împărțit. In numărul viitor de sigur. AVIZ! Se află de vânzare lemne de fag pentru foc la gara din Erdd-Szent-Gyorgy, (Bozod- ujfalu). — Mihail Piroșca, adm. par. gr.-cat. Pag. 364. UN I R E A Nr. 46. PARTE SCUNTIFICA-LITERARA. S6SS Mitropolitul Sava Br ane o vi ci, de ■ Dr. AUGUSTIN BUNEA. în zilele de curând trecute dl V. Mangra a publicat în Arad o scriere a sa întitulată: „Mitropolitul Sava II. Hran- covici (1656—1680)“. Dsa a avut bunăvoința a-mi trimite și mie un exemplar, scriind cu mâna sa proprie pre el: „în semn de stimă". Deschizând însă cartea am văzut cu mirare, că dedi- cația scrisă nu se potrivește de loc cu cuprinsul tipărit al cărții, unde, în loc de o istorie obiectivă, găsesc o polemie necuviin- cioasă, în care ura confesională se întrece cu nizuința de a ținea și duce pe cetitori în rătăcire. De câte ori am scris o carte independentă, m’am ferit ca de foc să nu supăr pe nimenea. Mi s’a întâmplat chiar, că unul sau altul dintre scriitorii noștri mi-au făcut imputări ne- drepte. Dar eu am tăcut, pentrucă am văzut, că acei scriitori I iubesc și caută adevărul, și astfel am gândit, că mai bine să i sufer eu nevinovat, decât să supăr pe oamenii, cari cu inimă , curată cercetează trecutul neamului românesc. j N’am putut și nu pot însă să mă port tot asemenea față i cu oamenii, cari cu rea credință și cu rea voință vreau să-mi : micșoreze reputația bună, la care am ținut în toate lucrările mele istorice și în toată viața mea publică. Față cu aceștia am | fost și voiu fi necruțător, căci trebue să-i facem să priceapă, ; că numai cinstea și omenia trebue să poarte și condeiul oame- nilor de știință. Am fost deci necruțător față cu dl I. Pușcariu, carele a crezut, că cu nerușinerea, cu care a scris și publicat o carte pornografică, poate lovi și în adevărul istoric, și în cei ce-1 prețuesc și-1 spun fără șovăire. Am fost necruțător față cu dl T. V. Păcățianu, care crede, că e o vârtute a falsifică istoria, și a batjocori pe istoriografii, cari se silesc a cercetă și scrie numai adevărul. Am fost necruțător față de acei oameni răută- j cioși, cari și-au căutat în București un academician, ca să mă ponegrească, dupăce el însuși a declarat într’o scrisoare pri- vată, că scrierile mele sunt mărgăritare. Voiu fi deci dispensat de orice considerație și față de dl Mangra, care dupăce ne-a tras pe sfoară pe terenul politic, crede, că tot așa va izbuti și pe terenul științific. Cartea dlui Mangra sc începe cu o „scurtă reprivirc is- ' torică asupra ierarhiei bisericei române din Transilvania, și a | luptelor ei cu protestantismul41. I îndată la început (pag. 2.) dl Mangra ne spune un neadevăr. j Domnia-sa a avut în mâna sa cărțile mele: „Vechile Episcopii" | și „Ierarchia Românilor", în cari am dovedit, că Românii din ■ Ardeal au avut o episcopie îndată după Conciliul florentin. în- î ccputul episcopiei Vadului l’am pus pe timpul lui Ștefan-cel- j Mare (1457- 1504), iar al episcopiei Geoagiului pe timpul lui j Radu-cel-Mare (1494—1508), va să zică înainte de reformațiune. | Cu toate acestea dl Mangra cutează a tipări negru pe alb: * înainte de reformațiune, el (Bunea) nu admite să fi avut Românii din Transilvania necum mitropolie, ci nici măcar o episcopie". Să vedem acum, cum dovedește dl Mangra, în contra mea și a dlui lorga, existința mitropoliei române înainte de Mihaiu Viteazul. La pag. 3. ne spune: ,.în catalogul cel mai vechiu: De ' ordine thronorum Mitropolitanorum de pe timpul împăratului Leon cel înțelept (883) între mitropoliile supuse Patriarhului de Constantinopoi găsim însemnate yz mitropoliile românilor*: i „Posteris temporibus constituti sunt in Ungro-Vlachia duo Me- [ tropolitae, quorum alter. tenet locum Nicomediensis et dicitur Exarchus totius Ungariae et plagenarum. Alter dicitur Metro- polita partis Ungro-Viachiae geritque vices Amaseni. Et alius in Mofdavia seu Nigra-Vlachia"; și apoi dl Mangra exclamă triumfător: „Iată documantată existința a trei Mitropolii la Romani, din cele mai depărtate timpuri*. Aceasta ar fi una . dintre cele mai prețioase descoperiri din câte a făcut vre- odată upjștpric român. . Fiind adecă constatat din partea dlui । Mangra, că Mitropoliile Românilor au existat dincoace de Du- năre încă pe la anul 883, cestiunea continuității Românilor ar fi lămurită, iar școala lui Rossler cu rușine îngropată. Din cele trei Mitropolii, după părerea dlui Mangra, (pag. 4 și 5) răzimată pe combinațiuniie neîntemeiate ale altor scriitori, una a fost în Țara-Româncască, alta în Moldova, și a treia în Ardeal. Șirul mitropoliților dela cele trei mitropolii nici odată nu s’a întrerupt, căci dl Mangra la pag, 4. urmând pe Porfirie mitropolitul Cesariei Capadochiei care a scris la 1600, ne spune, că Patriarhia din Constantinopoi rânduiâ arhierei până și la bi- sericile ortodoxe stăpânite de străini. Toate acestea insă ne arată cutezarea oarbă, cu care dl Mangra vorbește despre lucruri, asupra cărora nu este de loc lămurit și orientat. Dacă deschidem din „Historiae Byzantinae" volumul, care este întitulat „Georgius Codinus Curopalata de Officiis et Officialibus Curiae Constantinopolitanae" unde dela pag. 291—351 se cuprind „Notitiae Graecorum Episcopatuum a Leone Sapiente ad Andronicum Palaeologum", vedem, că în catalogul împăratului Leon cel înțelept, care, sub titlul: „Ordo dis- positus per imperatorem Lconem Sapientem, quem locum et seriem habeant Throni Ecclesiarum Patriarchac Constantinopo- litano subjectarum", este tipărit dela pag. ,325—327, nu se face nici o pomenire despre Mitropoliile Românilor. Nu împăratul Leon, ci Curopalata, care a scris în jumătatea a doua a vea- cului al XlV-lea, mărturisește la sfârșitul unui alt catalog despre Scaunele mitropolitane, că în zilele lui s’au înființat două Mitro- polii în Țara-Româncască (Ungro-Vlachia), și una în Moldova (p. 351.) Istoricii noștri cei mai de frunte: Hașdeu, Onciul, lorga, și mai pe urmă N. Dobrescu, au dovedit, că aici e vorba, nu de vre-o mitropolie din Ardeal, ci de Mitropolia Ungro-Vla- chiei, întemeiată la 1359, de Mitropolia părților Severinului tot din Țara-Românească, înființată în 1370, și de Mitropolia Mol- dovei, înființată în 1374. Cum rămânem deci cu Mitropolia Ardealului de pe la a. 883? și cum ar fi putut rândul Patriarhul arhierei la o mitro- polie neexistentă? Unde se păstrează numele acestor arhierei? Părerea lui Golubinski, că Mitropolia Severinului ar fi fost transferată din Valahia în Transilvania, este lipsită de orice temeiu istoric și astfel înzădar stărue așa de mult dl Mangra (pag. 5.) pe lângă această părere. Mitropolia Severinului nu a mai existat după 1401. (Vezi N. Dobrescu, „întemeierea Mitro- poliilor", pag. 56.) Iar dela 1401 încoace Mitropolitul Ungro- Vlahiei era împuternicit de Patriarhul a se îngriji de cre- dincioșii din Ungaria în calitate de exarh al patriarhului (Ibid. pag. 48.) Dacă pe la 1489 întâmpinăm un Daniil, mitropolit sau arhiepiscop de Severin, iar în 1577 un alt mitropolit de Ardeal si Severin tot cu numele Daniil, aceasta numai atâta dovedește, că pe la 1489 un episcop, care se întitula Mitropolit după obi- ceiul anti-canonic al Sârbilor, voia să întemeieze o episcopie într’un sat, Feleacul dc lângă Cluj, și că la 1577 era un alt episcop Daniil peste bisericile Ardealului. împrejurarea, că ei se întitulează de Severin, arată, că în Ardeal nu era încă o episcopie înființată în mod canonic, și astfel acei arhierei și-au luat titlul dela scaunul unei mitropolii apuse, întocmai pe cum pe la 1456 era un episcop cu numele Macarie cu titlul de Ha- liciu, adecă cu titlul tot dela o mitropolie apusă. Precum însă din titlul de Haliciu al lui Macarie nu poate nimeni deduce, că mitropolia de Haliciu și-a mutat scaunul în Ardeal, tot ase- menea din împrejurarea, că doi arhierei ai Românilor din Ardeal poartă titlul de Severin, nu se poate" deduce, că mitropolia Se- verinului și-a mutat scaunul în Ardeal. La pag. 6. dl Mangra vrea să dovedească cu scrisoarea patriarhului Antonie din 1391 despre mănăstirea din Peri (Ma- ramureș), că „Românii din Transilvania aveau pe atunci ierarhie regulată, care stă în relații cu Patriarhul din Constantinopoi". Eu urmând traducerea latinească a scrisorii patriarhului Antonie, așa pe cum o aflăm publicată în Istoria bisericească ■' a lui Maior (pag. 144.), am arătat în „Vechile Episcopii", că în acea scrisoare nu este vorba de vre-o „Ierarhie regulată11 în Transilvania. De atunci încoace lucrul s’a lămurit și mai pe deplin din partea dlui lorga în scrierea sa: „Studii și documente, XII.: Scrisori și inscripții ardelene și maramureșene", I. pag. XXXVIII.. Nr. 46 U N I K E A P*fe. 365, și următoarele, unde pe temeiul originalului scrisorii patriarhale arată, că aceasta nu are de a face: cu vre-o episcopie, ori mi- tropolie, căci, zice foart.e adevărat dl îorga, „nu se putea așeza, în însăși țara regelui catolic, un episcop sau un mitropolit or- todox0', ci dintr’însa se constată numai atâta; că din egumenul dela Peri Patriarhul făcu un exarch al său, stăpânind o stavropighie. Asemenea arată dl îorga, că în originalul grecesc nu este vorba, că voevodul Balița și-ar fi închinat „biserica1* cătră Patriarhie, „ceea ce n’are înțeles pentru acel timp11, ob- servă tot dl îorga. „Stavropighion", precum arată însăși eti- mologia acestui cuvânt grecesc, nu însemnează altceva, decât înfigerea unei cruci din partea Patriarhului în o mănăstire ori în altă instituție sacră, ca semn, că aceea este nemijlocit su- pusă patriarhiei, iar nu unui episcop. Mănăstirea stavropighie din biserica orientală corespunde mănăstirilor exempte din bi- serica latină, scoase adecă de sub puterea episcopilor și supuse nemijlocit Pontificelui Roman. Mănăstirile stavropighii nu sunt identice cu mănăstirile închinate, ale căror venite treceau la locurile sfinte din Orient, cărora erau supuse nemijlocit. De aceea dl Mangra nu știe ce scrie, când confundă aceste două feliuri de mănăstiri și spune, că nași fi „în clar cu caracterul și însemnătatea mănăstirilor „stavropighii" și „închinate11*1, (pag. 7.) Când egumenul, ori starețul unei mănăstiri era înălțat la demnitatea de exarh pa- triarhal, cum s’a întâmplat cu egumenul din Peri, el căpătă jurisdicțiune episcopeâscă, adecă aveă dreptul să ocârmuiască ca locțiitor al Patriarhului toate bisericile și persoanele de pe teritoriul supus jurisdicțiunei sale, nu aveă însă dreptul de a sfinți preoți, dacă mi era el însuși episcop sfințit prin punerea mânilor altor arhierei. Și fiindcă nicăiri nu se zice, că egumenul din Peri ar fi fost înălțat la treapta arhieriei, trebue să admitem, că el ocârmuiă dieceza mănăstirei cam așa, precum „abbates nullius1* din biserica latină ocârmuesc diecezele lor în tot ce privește jurisdicția episcopeâscă, afară de dreptul de a sfinți preoți. De altă parte însuși faptul, că patriarhul face exarh adecă locțiitor al său pe un egumen simplu, arată, că^âp țările supuse regelui unguresc nu se află încă o ierarhic regulată, căci dacă aceea ar fi existat, Patriarhul ar fi numit exarh al său pe capul acelei ierarhii, adecă pe mitropolitul, ciim a făcut mai târziu la 1401 exarh al său pentru Ungaria și plaiuri pe mi- tropolitul Ungro-Vlahiei, ceea ce dovedește, că exarhia din Peri, nefiind recunoscută de regii ungari, curând a trebuit să apună. Alt argument pentru existința Mitropoliei înainte de Mihaiu Viteazul vede dl Mangra în faptul, „că înainte de Mihaiu Viteazul, la 1581 era mitropolit marele Ghenadie în tot ținutul Ar- dealului și al Orăsiei* (pag. 8.) De fapt Ghenadie se întitula „Mitropolit-1 numai după obiceiul Sârbilor, cari din episcopi fă- ceau mitropoliți, și din mitropoliți patriarhi, pe când el era numai episcop, ceea ce se vede din decretul lui Sigismund Bă- thory din 20 Martie 1585, unde el este numit ceea ce era în- tr’adevăr: „episcopus Ecclesiarum valachalium in Transylvania11 (vezi decretul în „Vechile Episcopii11, pag. 60.) Mai departe dl Mangra răzimându-se pe o greșală a lui Șincai (Chr. a. 1599.), ne spune, că pe timpul lui Milaiu Viteazul se află în A.-Iulia un mitropolit român Dimitrie. Aci însă se face numai o confu- ziune de nume, căci a existat, ce e drept, un episcop Dimitrie, dar aeesta era episcopul romano-catolic Dimitrie Napragyi, iar nu un mitropolit român Dimitrie, pe care nu-1 găsim în dipticul Mitropoliților de Alba-Iulia, depus de însuși Sincai în biblioteca universității din Budapesta. Cum stă lucrul cu loanichie „Năndor-Albensis11 adecă de Belgradul-Sârbesc, pe care dl Mangra (la pag. 6.) îl face Mi- tropolit al bisericei românești din. Transilvania, răzemându-se pe părerea greșită a lui Golubinski, am arătat în scrierea mea „Ierarchia Românilor11, pag. 121 și urm., din care ori ce om nepreocupat se poate convinge, că loanichie nu a fost Mitro- polit în sensul propriu și canonic al cuvântului, și cu atât mai puțin Mitropolit al Românilor din Transilvania. De aceea nu vreau să mai discut această chestiune, deplin lămurită din toate' punctele de vedere. Aci numai atâta observ, că în dipticul lui Clain, tipărit de Cipariu în „Apte și Fragmente11, pag. XIII, nicăiri nu se află numele lui loanichie. Dl Mangra (la pag. 9.) susține, că dipticul lui Clain e vrednic de credință. Dar dacă e vrednic de credință, și într’însul nu se află numele lui loa- nichîe, pe ce temeiu mai poate susțineă dl Mangra, că loanichie •a fost Mitropolit al Românilor din Ardeal pe la anul 1479? • Alt argument despre existința Mitropoliei ardelene îl gă- ■ sește dl Mangra în dipticul lui Clain, în care se înșiră o mul- ; țime de mitropoliți ardeleni, începând cu anul 1348. Cipariu însă la pagina XIV. din „Acte și Fragmente11 dovedește, că în- treg catalogul lui Clain este o făuritură fără temeiu istoric. Cipariu are dreptate, căci ce face Clain ? Pe loan, care a fost episcop al Ardealului și părților ungurești între 1585—1605, îl pune la an. 1506, pe Teoctist, dela 1606, îl pune la 1519, pe loreste dela 1640—1643, îl pune la 1531—1537, pe Ștefan dela 1643—1654, îl pune la 1553 1560, și așa mai departe. De altă parte noi cunoaștem din documente autentice pre mai mulți dintre episcopii „Ardealului și părților ungurești11 ' începând din 1557. La 1557'era episcop Christo^r, cu reședința în Geoagiul-de-sus, pe cum se vede din docuțiș^țu^ de Maior în Istoria sa bisericească, pag. 1€&' 1559, când a murit regina Isabella, era tot acolo episcopSăwa. Intre anii 1560—1 înlăturându-se Sava, fii numit în loeu^âcestuia George Vizaknay. în 1562 a fost înlăturat George ’Vizaknay și în locul lui fii numit a doua oară Sava, cepa dei.4p8H‘e diji do- cumentul publicat de dl N. îorga în scrierea sa: „Ștefăn-cel- Mare, Mihaiu Viteazul și Mitropolia Ardealului (extras din Ana- nalclc Academiei Române, seria II. tom. XXVII, Memoriile spe- țiunei istorice, p. 22.) Următori ai acestor episcopi, dar cu reșe- dința probabil imSilvaș. au fost Eftimie (1572—1574), Christofor (1574—1577), Dâniil (1577—1578), Ghenadie (1579—1585), loan dc^FHSIbp (1585-^1599)', 'W-iSâfe se începe șirul „Mitropoliților11 Bălgrâdului. Nibi unul însă dintre acești episcopi, afară de cei doi din urmă, nu se află în dipticul lui Clain, șj astfel cu toată siguranța putem zice, că dipticul lui Clain este o făuritură, pe care numai oamenii, cari își bat joc de adevărul istoric, o mai pot țineă drept document vrednic de credință. Arhiereii amintiți au fost toți numai episcopi, iar nu mitro- poliți în sensul adevărat și canonic al cuvântului, ceeace se vcdczllftipede din decretele principilor relative la ei. Așa d. e. - cu privire la Sava din a. 1559 și 1562 se zice: „Fidelibus nos- tris universis et singulis honorabilibus plebanis et presbyteris Wolachalibus, rutenicis et graecam fidem tenentibus tam in dis- ■ trictu de Hacsad et Karansebes, quam alibi în regno nos- tro, .... harum serie committimus et mandamus firmiter, ut a modo deincepș praefatum Zawa episcopum pro vestro vero, legitimo et per nos deputate episcopo tabere et recognoscere ; .... teneamini11. (N. îorga, 1. c. pag. 22.) Despre Eftimie prin- ! cipele Christofor Băthori zice: „Honorabili Euphtimiae presby- : tero, episcopo Walacorum ubiquc in regno Transșilvaniae ac : partibus regni Hungariae". (N. îorga, 1. c.) Despre Christofor . în decretul voevodului ardelean Ștefan Bâthory se zice: „Eundeni igitur Christophorum presbyterum in episcopum Walachorum presbyterorum transsilvaniensium romanam videlicet seu grae- cam religionem profitentium per spontaneum discessum discreti Euphthimiae ipso cpiscopatu vacante, durante beneplacito nostfo cligendum, nominandum et instituendum duximus11. (N. îorga, 1. c. pag. 32.) Tot aceasta se vede, cu privire la alți dintre epis- copii pomeniți, și din decretele publicate de mine în „Vechile Episcopii". în sfârșit dl M. (la pag. 8.) se silește a dovedi existința Mitropoliei înainte de Mihaiu Viteazul cu un document fals, adecă cu un extras latinesc fals din hrisovul românesc al Iui Constantin Brâncoveanu dela 1700, prin care dăruiește Mitro- poliei din Bălgrad moșia Mireșanilor. Originalul acestui hrisov însă arată limpede, că „Mitropolia Bălgradului11 și „Arhiepiscopia țării Ardealului" a fost făcută și înălțată dintru a sa temelie de Mihaiu Viteazul, și nu spune nici cu un cuvânt, că ea ar fi avut mai înainte în Alba-Iulia „o casă rezidențială ruinată prin ve- chime11. Aceste toate le puteâ ști dl M. din scrierea mea „lerar- chiâ Românilor", pag. 4 Și urm., și C'ste mirare, cum mai poate cineva amăgi lumea cu un document fals, când cunoaște . origi- nalul cel adevărat. (Va urmă.) Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa; Pag. 366 UNIREA Nr. 46' 8 8 8 ss « La expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 premiat eu medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer pentru 1 "**" clopote a lui । — ■ ÎU Timîșoua-îibric (8) 25-52 a te recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- telor stricate, mai departe spre facerea de clopote întregi armonioasă, pe lângă ga- । m ranție pe mai mulți ani, prevăzute cu ad- juatări de fer bătut, construite spre a le în- toarce cu ușurință ln ori ce parte, îndată ce clopotele sunt bătute de o lăture prin aceea ce sunt mântuite de crepare. — Cu A deosebire recomând de mine inventate și mai de mnlte ori premiate, cari sunt prevăzute în partea superioară — ca violina = cu găuri după figura S și pentru aceea au un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechio, așa, că nn clopot pa- tent de 327 kg. este egal in to- nul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătnt, de sine stătă- toar, — spre preadjuatarea clo- potelor vechi cu adjustarede fer bătut — ca și spre turnarea de toace de metal. o Institut indigen. o n Banca .de asigurare o Transilvania41;; din Bibiin întemeiată la anul 1868 (7) 25-52 O ।, în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii),«» Valori asigurate contra in- cendiului: 90,981.088 coroane. dvimti: anvpTwr inu Prețcuranturi ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco (25) 9—10 g l > asigurează în cele mai avantagioase condiții: | ‘ contra pericolului de incendiu și esplosiune. | o edifici de ori-ce fel, mobile, mâriuri, vite, Mtrafnri si alte producte ;; .= economice etc. _- = o ® O asupra vieții omului @ © .”. în toate combinațiile, capitale pentru cazul J morțli și cu termin fix. asigurări de «copii, de H zestre, rente pe vieața întreagă etc. ere. " Asigurări poporale fără cercetare medicală 1 Asigurări pe spese de înmormântare tu strivirea imediată a capitalului. capitale asigurate asupra vieții: 9.125.898 coroane. Dela întemeiate institutului a solvit: o pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 c. petru ca- 1 • pitale asigurate pe vieață 3,568,863.37 cor. ’ ’ (> Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: < i ° Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu i, , ]. curtea 1. o ’ > și prin agenturile principale din Arad, Brașov, Bistrița ' ’ * * și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele ’ J 1 * mai mari. ’ 4 Circa 30,000 altoi de viță cu rădăcină clasa l-mă, altniți în viță americană („Ri paria portalis“) după metoda cea mai bună (altoirea forțătă): . n Altoi: Struguri mestecați (Vegyes borfaj) 1000 buc. = 150 cor. LJ > Rizling italian (Olasz rizling) . . = 160 * □ * > Zierfaodi (Ezerjoi » » = 160 » n » Silvan verde (Zbid szylvăni) . » = 160 » LJ » » galbini (Mezes feher) » • — 180 » □ > » moi (Mustos i'eber) , , = 180 » □ S » goarneși (Jârdovăny) > » — 180 > n 1 > fetești (Erd. Leănyka) . » = 180 » LJ » » Șmighiră (Som, Fnrmiut) . > = 180 . □ Viță pentru struguri de masă: □ Altoi: Chusselas Foutainebleau 100 buc. — 22 cor. n » » Gama Drome * > = 27 > LJ 3 Madelaine Augevine . » -= 22 » □ 1 Passatutti > » = 24 • □ » Muscat Hamhnrg > » = 28 > loan Bărbat, Altoi cl. I-mă de 2 ani 1000 buc. = 220 cor.; Szancsalf u. p. Balâzsfdlva. Altoi cl. Il-a de 1 an 1000 buc. = 80 cor. □ BIBLIOTECA UNIREL*) 1. Benhur sau zilele lui Mesia, de Levis Walace, 2 v. . . 2.90 2. M. Emineseu. Studiu critic . —.90 3. Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de C. Auner .... —.20 4. Nume de familie ia românii din Ungaria, de A, Vicii. . —.12 5. Din viăța.lui I. Micul de M. Străjan . . . . —.16 6. Albertina Povestire de Dr. V. Bojor. . . . —.30 7. Gestiuni din dreptul bis. unite p. I. II.............................3 40 8. Cele doue fețe ale lumii de Nicu..................................—.30 9. Ziua Deșteptării de Aurel Fodor, . . . . —.16 10. Cele două conștlnțe, pieză teatrală în 5 acte, trad. de Simion Zehan . . . —.40 *) Aceia, cari vor comanda de odată toți IC Nrii, ii primesc ca 6'10 cor. în loc 8'84 cor. învățător, absolv, al cursr de vierii din Aiud. La comande rog a se trimite '/a antidpațiune, adresa să se scrie legicii indicându-se posta sau, stațiunea căii ferate. Pachetarea se va face cu, îngrijire socotindu-se spesele proprii. Reclama^ țiunile se iau in considerare, dacă sunt făcute cel mult la trei zile după primire. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg. 24 fii. Reclamări poezii alese din autorii români pentru tinerimea din școalele poporale. Prețul 40 Oieri. d PF* A apărut: . || Ș|LITURGIBRIDL * Prețui unui ex. pe hârtie „prima** 1 < crudo........6 cor. 1 legat '........9 „ | Pe hârtie velină consistentă: £ I crudo ...... 5 cor. $ j . legat .....: 8 „ | Tipografia Seminariului Arhidiecezan. Cine nu să îngrijește de tușă păcătuește contra sa. Caramelle de piept ale lui Kaiser cu 3 brazi probate de medici și reco- mandate contra tusei, ră- celei, guturaiului. 4512 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat ai acestei .mo- dicini. — 17» pachet costă 20 ți 40 fii. și te pot afla la farmacia Carol Schieasl - Blaj. 113) 17-32 a Abonamentul: Foea apare io fie eare Sâmbătă. Pentru monarchie: Pe an 12 cor., Vs an 6 «or,, aa 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., ‘ț, an 9 frc.. 1;4 au 4 frc. 50 cm. Insertitmi: Foaie bisericeascâ-politică Numărul 47 Anul XVI Blaj, 17 Noemvrie 1906. Cn șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia să se adreseze ia: Re- dacțiunea și admini- strațiunea „Unirai1 în Blaj. IE In ajunul sinodului ~ arhi diecezan. ■ ' ' ! Țara Bar set, 13 Nov. i Peste 8 zile se vor întruni la Blaj pă- I rinții sinodului arhidiecezan. In număr i restrins — prea restrins — se vor pre- zenta la centru cei chemați a face ra- port și a colabora cu sfatul lor la des- , curcarea multor chestiuni foarte ac- ' tuale și de mare importanță pentru soartea bisericii noastre unite. Multe să vor puteă spune și decide acolo, [ la centru, spre care ni sunt ochii i noștri ai tuturor îndreptați, ca spre । acei munți „de unde ne vine aju- j toriuP. Așteptăm cu toții și cu | mare încordare să vedem rezultatul, j în sinul bisericei noastre de prezent | domnește o neliniște și nedumerire > ici-colo tăinuită, dar pentru cei ce ; au ochi de văzut si urechi de auzit, ! - * I destul de lămurită. ; Ca să nu vorbim de alte multe [ neajunsuri ale noastre, în ceea-ce [ privește școala și viitorul ei, — ce vom i fi noi fără de școală? — trebue să ne întrebăm, că oare viitorul nostru al preoților, cum ni-să năzărește? Peste tot în patria noastră s’a ajuns . că preoții tuturor confesiunilor s’au j îngrădit în privința dotațiunei, afară j de noi preoțimea română gr.-eato- i lică, peste capul căreia stă în veci nedispăruta sabie a lui Damocle, atârnând a un memento. Sunt și i eu idealist, din fericire ori din ne- j fericire, asta-i altă chestie — și am nădejde în Dreapta preaputernică j a Tatălui Ceresc, dar sunt momente, ; cari ne trag la pământ cu forță î majoră și cu semnul întrebării: Ce I va fi cai voi mâne? Suntem noi ai poporului ace- luia, cari ne chiamă „părinte41 ori suntem condamnați a ridica ochii într’acolo, de unde să aleargă așa de mult, casă fim pironiți? Firește că-i vorba aici de acel nervus rerum, pe care unii îl numesc ajutor de | stat, iar alții deja s’au împrietinit 1 așa de bine cu el. încât îi zic: tată și mamă, numai să fie cât de mare. Și poporul? . . . Poporul acesta sărăcit . . . până acum încă e bun j și cu încrederedere în noi. Cu-i I vom sluji? Iată un punct, la care veneratul sinod trebue să dea ră- spuns și să-l aranjeze spre mulțu- mirea tuturor. Greu lucru, dar trebue făcut. * Cauza moralității în popor este încă una dintre cele mai arzetoare. Legile politico-bisericești, au adus în sinul poporului nostru o adevă- rată confuzie. Alte popoară mai luminate știu ce va să zică căsătorie civilă și cununie bisericească. Po- porul nostru cu greu să dedă la distingere și sunt comune, unde strădania preotului ajunge la nimic și unde căsătoria civilă pe contul celei bisericești cucerește mereu și mulțumește pe credincioși, — așa după împrejurări, căci zic unii, și asta-i dela împărăție. . Mai ales trebue chibzuită în sinod modalitate mai ușoară față de acei, ce pe cale civilă sunt deja despărțiți. Știm, că cei mai mulți, pe cale civilă să. despart pe motiv că unul sau altul a părăsit pe soțul legitim, motiv, care după canoane nu valorează nimic. Odată despăr- țiți pe cale civilă, foarte cu greii să lasă a fi convinși, că trebue să se despartă și pe cale bisericească. Peste tot ei să tem de alt rând de spese. Să mai tem apoi și de pro- verbiala trăgănare a lucrului început, căci durere sunt încă și azi per- soane intermediare comoade, cari socotesc că a amâna rezolvirea unei cauze, înseamnă însă-și rezolvirea ei . . . Noi însă cei, cari suntem în nemijlocită atingere cu părțile, știm ce va să zică a purta cu vorba de azi pe mâne. Ori-oe s’ar zice, dacă vrem, ca să nu rămânem în mijlocul poporului fără de nici o influință, și dorim să ne asculte și în viitor, procedura greoaie și cu multe încunjururi a despărțănii de până acum trebue eliminată și aflată o cale și puțin costătoare și foarte grabnică, după care să se iacă despărțirea biseri- cească neamându-să cu anii. Alt- fel vom ajunge acolo, încât peste 25 de ani vor fi pârechi divorțate pe cale civilă și căsătorite pe cale civilă, singur pe cale civilă, în mare majoritate, și atunci degeaba va fi cuvântul nostru la popor. E ușor a susține că canoanele J t ' sunt canoane și nu se pot schimbă. Nici nu trebuesc ele schimbate ci calea care duce la ele modificată și | simplificată. Și aceasta în interesul deobște al bisericei noastre si a poporului însuși pe care îl păstorim. ! . * ' Nu, de mai puțină importanță este datorința ce avem ca să cre- ștem și eventual să creăm fondurile cu menirea de a fi cel puțin pentru viitor de mare ajutorință dacă ele ne lipsesc acum. Fondul de penziune al preoțime! este și trebue să fie în [ altă proporție alimentat, căci așa nu I va crește la talia ce i-se cuvine nici, odată. Penziunea preoților neapți de serviciu și a preoteselor și orfa- i nilor e derizorie. învățătorii sunt în i privința aceasta superiori nouă cu ■ mult- Cvota ce plătim la acel fond pe an e prea bagatelă. Trebue să facem odată săritura de care unii să pare a-se teme, dar în fond cu toții o aprobă. Să dublăm cvota anuală ce plătim acelui fond. Bâ: se anul. Afaceri școlare. — Un cătră învățători. — i Starea materială a învățătorilor noștri, । eari împreună eu preoții sunt conducătorii | eei mai firești a poporului — așa de tristă ■ și îngrijitoare, pune pe gânduri pe ori ce | om serios, căruia îi zace ia inimă btină- i starea și înflorirea învățământului poporal. Căci n’o poate nega nime, eă grija prea multă pentru traiul de toate zilele e în dauna, învățământului, care în mare nane chiar din motivai acesta lasă așa de mult de dorit. Se esplieă dară ușor nașul luat de adunarea generală a învățătorilor români gr.-cat. ținută in Blaj, pentru ameliorarea | sorții lor, înaintând o rugare la Consistorial mitropolitan, pentru a fi la timpul său aș- ternută sinodului arhidtecezan, ea acesta să rezoalve chestia îi modul, care 11 va află mai corâspunzător. Nu putem ști cum va rezolvi chestiunea gravă sinodul arhidiectzan. la care se adre- sează adunarea învățătorilor, dară modul cum a rezolvat-o aeeeaș chestiune congresul general al bisericei ortodoxe, ne inspiră te- meri fundate, că și sinodul nostru arhidie- cezan va rezolva-o asemenea, ridicând sa- lariul învățătorilor dela 300 ia 400 fl. anual. Dacă poporul nostru ar fi în stare de-a plăti aceea sumă, n’am aveă nimic în contra: dar poporul nu poate să supoarte atâta greutate, o povoa-ă așa de m'are. Și așa I se vor vedea comunele sau școala silite să Pag. 368.U N I H EA Nr. 47 recurgi în celea mai multe cazuri ia guvern, ca aceasta din budgetul preliminat si aco- . pere lipseie școalelor noastre confesionale. Iar aceasta ar fi un rău nespus de mare. Știm cu toții din experință tristă, că gu- vernul magiar. condus de un șovinism orb, de utopia statului unitar magiar. nici când nu face naționalităților serviții, fără contra servitiu pe conta și în paguba limbei lor. Tot așa va fi și în cașul de față. Iată dar primejdia grea, norii grei,’ ce se ridică de-asupra noastră și ne amenință eu cotro- pire și perire. Dațorința sfântă a noastră a tuturora este, să abatem primejdia aceasta grea, să căutăm mijloace de-a încunjura răul, sau cel puțin a-i împedeca efectele rele, ce atacă fățiș esistința noastră națio- ■ nală. Scopul acestor șiruri este să indice una din acelea mijloace, eari sum convins, că având noi însuflețire și entuziasm sfânt, va duce cauza la izbândă. Mijlocul aceia e, să se facă o colectă publică pretutindeni între Români, adresându-să cătră inteligință și popor, ca să concurgă cu toții cn obolul lor pentru înființarea unui fond, din care să se ajutoreze, apoi pe rând toți învăță- torii. Dar nu în modul obicinuit până acuma, prin rugări mai muit oficioase, ape- luri reci lansate în public, ci așa. ca unul fie-care învățător să-și țină de dațorința i sfântă a fi un apostol înflăcărat al cuvân- tului în cercul sân de activitate, unul fie- care să ieie sarcina asupra-și de a bate la porțile inimelor generoase, și atunci lucru- rile vor merge de minune. Se tractează de causa lor proprie, așa dară zel trebue și indiferența nu e locul său. Mai departe roage dânșii și pe alți mireni, cari să con- lucre dimpreună cu dânșii spre acelaș scop. । Câți mireni sunt doară. în cari bate un : suflet, o inimă cu durere pentru nevoile ! neamului. Angajează și pe preoți, căci nu , dubitez de ioc. că frații preoți în mare parte vor grăbi să-i sprijiueaseă, să pună umăr ia umăr și dânșii, numai să fie sal- vată școala noastră. Apoi câte petreceri poporale sau pentru inteligință, representa- țiuni teatrale, adunări, nu se pot aranja tot spre scopul ăsta și îu cașuri de aceste toți contribue eu drag Mai departe in adună- rile. ce le-au despărțăminteie învățătorești, nu se poate colecta între învățători tot pentru fond? Cât de puțin să fie, nimic nu trebue desprețuit: picurii cu strop cu strop fac a mărilor potop. în fine băncile n’ar puteâ ajuta și ele? Iată iubită învățătorime modul cum îți poți asigura viitorul și poți salva și ca- racterul școalelor românești. Foarte potrivit a adus adunarea ge- nerală a învățătorilor, ținută de eurând în Blaj esempiul cu Asociațiunea, pentru care incurg bani an dc an. Banii sc adună însă numai așa. că despărțăminteie lucră și își fac dațorința. Tot astfel dacă unul fie-care învățător va lua asupra-și sarcina de a lucra pentru interesul său se va face multă ispravă. A. Societatea de înmormântare a preo- ților. — Asupra acestei chestiuni ni-se scriu următoarele șire, pe cari le supunem aten- țiunii celor chemați: Prin ziaristică s’a fost sulevat idea de a să pune bază unei „so- cietăți de înmormântare a preoților11. Con- siderând starea deplorabilă, soartea amară, la carea sunt espusă maioritatea familiilor rămase după moartea preoților. îfegrijsți de viitorul vitreg al văduvelor și orfanilor, nu numai că reclamă imperios punerea în praxă a unei atari societăți, dar preoțimea avem și obligațiunea sfântă de a ne îngriji de ameliorarea, soartei în viitor, în privința aceasta avem „fondul deficienților și viduo- orfanai*, cari nici pe departe nu atinge cifra corespunzătoare, de unde s’ar putea ajuta familiile preoților espuse, conform po- siției și spiritului timpului. Iar fiind-că la toate ocasiunile să ac- eentuiază mizeria. în care sunt văduvele și orfanii preoților noștri oare nu ar fi consult ‘ să se inființeză și o atare societate de în- mormântare, carea ca scop mai depărtat să aibă în vedere și augmentarea fondului de- ficienților sau al văduvelor și orfanilor ră- mași dnpă preoți? Sunt în Arbidieceză peste 700 preoți, ia cari adaugându-se gremialiștii, și contribuind de fie-eare caz de moarte 1 cor. s’ar iueassa o sumă destui de considerabilă. Ce privește modalitatea și compunerea statutelor, trebue luată în mână de factorii compstenți din centru, iar din incidentul convocării sinodului arhidiecezan din 22 Nov. s’ar puteă forma din partea delegațiior no- strii obiect de discuție, căci în timpul pre- zent idea de a ajuta preoțimea noastră, între împrejurările noastre sărace, pe ori-ce căi posibile, nu numai că e bună și dreaptă, dar e o mare necesitate și o mare dațorința a noastră a tuturora- S’ar putea procura și liturgii și eu cuget câ nici un preot nu ar pregeta de a persoiyi 20 liturgii în tot anul cedându și j stipendiul tot în folosul fondului deficienților i și viduo-orfanal, prin ce dela 700 preoți s’ar I da frumoasă sumă anuală de 14.000 cor., j prin ce s’ar alimenta în mod considerabil I respectivele fonduri, pe lângă aceea ce mai contribuim. Prin înființarea societății de înmotr mântare și prin augmentarea fondului defic. și viduo-orfanal în modul iudigitat. familiile preoților cei puțin pentru un timp ar fi asi- ______FEUILLET0N. _____________ Notițe și impresii. IV. Câte ceva din București. 1 Marția. după a dona conferință de lă- murire și esplicare a dlui lorga, asupra Bucureștilor, pornim în grup la visitarea așezămintelor mai de frunte, înainte de amiazi sub conducerea dlui Vasile Mihăilescu, profesor la Craiova, iar după amiazi a dlui Bănescu, profesor tot acolo, oameni tineri, amândoi, cari veniseră la București ia con- gresul corpului didactic, ce se țineâ atunci, In notițele, ce voiu da, nu pot urmă, firește, cu o descriere amănunțită, după regiuni, ci ceea-ce am văzut numai, căci un oraș estins ca București nu se poate cunoaște într’o zi două. Bisericile Bueureștiului. e ceea ce te uimește mai întâia, prin numărul lor mare, prin arhitectura și pictura lor. Biserici mari, spațioase, ca într’aite capitaie, nu afli. Așa zisele biserici catedrale nu se află. în înțelesul celor din apus. Dar în schimb afli altceva. Fie-care din bisericile acestea, e o podoabă, o bogăție de pictură pe părete, ■de icoane, de ieonostasuri, cum nu ți-ar trece prin minte, eând le vezi numai dinafară. Atâta bogăție de colori, atâtea scumpeturi la icoane, te face să crezi că toate acestea ■clădiri vin din vremea, din care s’au adunat la „culă* atâtea reiicvii, când voivozi ori boeri puternici, înzestrau astfel locașurile Domnului. La întrare pridvorul spriginit de columne, unele foarte frumos sculptate, cu înfloriri, ce-ți amintesc ehindesiturile de pe mânecile iilor, ori de pe bâtele ciobă- nești. — pe boltitura cărui pridvor, oii de- asupra ușii se vedea preasânta Treime, triunghiul în mijloc cu ochiul, de-asupra cu porumbul. în tinda bisericei, de amândone părțile pe păreți chipuri de-a fundatorilor, în bătrânul costum boeresc ori sfinți patroni ai bisericei. Paralelogram ui bisericilor noa- stre, la bisericile din București se schimbă, de ambele părți, de doue-ori în semiarcuri până la iconostas. Și fie-care părete, fie- care boltitură. e acoperită de o pictură se- veră, de multe-ori foarte frumoasă, și aici văd mai întâi pe Hristos pantocratul în stilul, în care neutru noi l-a redat mai intâiu pic- torul Smigelschi, Bogata auritură a aure- olelor a rămas curată, aproape în toate părțile, și la picturile celea mai vechi. — Semiarcuriie cu boltiturile lor contribue foarte mult la o acustică puternică, clară. Icono- stasele prevalează în număr celea drepte. Abia la 2—3 biserici am văzut catapitezme, ce se apleacă întâi în unghiuri, — două și patru, și numai apoi iasă în linie dreaptă, ia mijloc. Celea mai vechi iconostase, struc- tura lor, până și dela mica bisericuță a lui Bucur, samănă cu a catedralei din Blaj, îu privința picturei însă nu, fiind acelea mai reușite, și în tot cazul mai bogate. Biserica s. Spiridon. Mitropolia. Domnița Balasă sunt celea mai frumoase, și aceasta din urmă și cea mai bogată. O judecată îți faci, fără să vrei, cercetând acestea bi- serici: poporul românesc e un popor mic, — cel puțin cum a trăit ți trăește și azi despărțit politicește, nare opere mari, i ifare clădiri estinse. care se Im- | pun prin măreția lur. Dar în tot ce a i produs sufletul poporului românesc se vede | acelaș simț desvoltat artistic, acelaș gust ■ fin, acelaș idealism și aceași poezie. Ca și când, conștiu că n’are sâ ducă în lume un rol aînre. ca o năține puternică prin nu- mărul său de zeci de milioane, — și-ar fi dat toată silința ea să-și înfrumsețeze cuibul său. să nu-i fie urât acasă, deși i-e casa mică. Lângă Mitropolie e camera deputaților. E închisă, și abia târziu îmi aduc aminte, eă am un bilet din Sinaia dela un domn, care, după spusa dtale. mi-ar fi deschis ori-câud ușile încuiate. Seminarul de lângă mitropolie e nnul diu celea mai curate și mai pompoase din câte am văzut. Nu de- parte e bisericuța lui Bucur, părăsită, plină de tortul paingenilor. cn un iconostas drăguț, care aduce prin structură mai mult cu a catedralei din Blaj. Zugrăveala de pe pă- reți însă e ștearsă de cursul vremilor, — și întreaga clădire poate că nu va mai țineâ mult îa biserica „Dcrunița Baloșa“, ți-e dat să vezi chipurile sfinților în argint, lu- crate cn o artă, pe care azi, în fuga aprigă, ee se observă la ori-ce muncă, nu ar mai cuteza nimeni s’o urmeze. în altare chivo- turi atât de bogate ca celea espuse la „culă" nu se mai întâlnesc. îu celea mai multe din acestea biserici, ît tindă lângă păreți, dorm în mormintele de piatră boerii ctitori, ori de adrepiul domnițe și domni ori soții de domni. Iar de asupra slova chirilică înșiră un întreg pomelnic, cu tăetura lor îngrijită. în drum ne opriia să cercetăm școala normală, unde afli cei tuai desăvârșit arau- Nr. 47 UNIREA ' Pag 369. garate neutru ziua de mâne. N o u 1-r omâ n. în 14 Novembre 1906.-— Alesandru Bugner, preot. ■ Vorbe slabe. — In timpul din urmă iar a început a se streeora prin coloanele ziarelor noastre câteva vorbe slabe, despre biserica noastră. — pe cari nu ni-e ’ permis să le lăsăm să treacă numai așa. In „Tribuna' dela Arad, s’au scris vorbe grele, contra a doi arhierei uniți, din prilejul serbărilor Ini Rakoczy. cn toate, că nici scriitorul acelor șire uu-și va puteâ da bine samă, ce păcat mare național au făcut acei doi arhierei? Și în acelaș timp se tace desnre ce au făcut din .acest prilej, Episco- pilor ortodoai. Tot acolo, se înfierează vi- cariui Tit Budu și alți preoți români uniți din Maramnrâș, neutru că ar fi fost la Ca- j șovia. deși e o scornitură stupidă toată știrea | despre asistarea vicarinlui și a preoților ’ uniți ia acele serbări. In acelaș timp însă, ! nu se pomenește nici cu nn cuvânt, eă fe- ; ciorni mitropolitului deia Sibiiu. încă a Rut ‘ treent în șirul celor ce au fost ia Cașovia. în „Gazeta11 se reproduc după „Ame- I riea“. z'arnl neunit din noul continent, — | o serie de învinuiri contra părintelui Dr. | Epam. Lucaciu. că-i eeiibe. că umblă ras. ; că are scaune în biserică, și alte prostii. । dar redacțir. nu află niei un cuvânt, să bla- 1 meze ne autorul acelor vorbe slabe, pe aven- turierul Moise Balea. ajuns din zarzavagiu preot neunit peutru românii diu America. In acelaș timp uită să revină asupra scanda- lului întâmplat la Comloș cu prilejul îngro- pârii regretatului Dr. Maior, și nu ia niei o notiță, de rol eitreut de blamabilă a preo- tnlui Doreau, eare a luptat din răsputeri, ca uniții din Cianadul-sârbese să nu capete . oc de biserică. ‘ in „Orizontul11 se spune, că uniții pri- mesc ajutorul deia stat decursive în luna Decemvrie, „deși Ordinariatul 11 capătă în Ianuarie' și ca „10—11 luni fructifică acest capital în favorul preoți mei din centru în băncile românești.® Ce vorbe slabe! Suntem gata sa dărtiim 1000 cor. din toată sărăcia noastră neutru ori-ce scop, dacă ni se va puteâ dovedi, că la Ordinariatul din Blaj a sosit un bau din ajutorul de stat pe anul curent. Și dăm altă mie de cor. dacă ni se va indica preoții din gremiu. îngrășați din carnetele acestui capital, care se distribue îu cel mult doue luni pe câtă vreme, nici o bancă nu-ți primește spre fructificare sute de mii. Și In acelaș timp nu se spune nici eu un cuvânt de adevăratele gheșeftari, ce se fac aiurea cu banii de congruă. Ce se facem, suntem făcați se vede, «ă suferim, ea prin suferință să ne ridicăm. Și în legea dlui lorga în loc să trăim în bună înțelegere și să ne păstrăm forțele pentru nimicirea altor potrivnici mai peri- culoși. ne trecem timpul în centuri nevred- nice de oameni cu minte. E foarte regre- tabil ! Ce sunt toate învinuirile de vână aci? nimic altceva, decât pieve aruncată în ochii altora, ca să nu se vadă goliciunea și mi- seriile. ce se încnnjjară. Poftească dnii. cari nu pot durmi de uniți, să-și măture înaintea casei lor, câei ni e teamă, că mur- dăriile acuși îi vor astupa Intrarea. CORESPQNDINȚE. Sfințirea bisericii lin Cluj. După aproape 2 luai de zile credin- cioșii nostrii gr.-eatoiici diu Cluj se văzură iară-și în biserica lor, zidită de neuitatul episcop român unit loau Bob. Biserica, & cărei boltitură mai înainte cu 2Juni ee cre- pase, a fost reparată aproape radical. Co- loarea întunecoasă a internului ei, a fost | înlocuită cu o coloare mm deschisă. în urma , cărui fapt ea se înfățișează nu numai mai lumiuoasă, ei pare-că și mai mare, ea mai înainte. Păreții, îngrimădiți mai înainte eu tot feliul de icoane, așezate însă în cea mai mare narte fără uici o simetrie, azi sunt acoperiți de mai puține icoane, așezate însă mai altcum, mai eu gust și mai sime- trie. Chiar și exteriorul a fost astfel reparat, încât se pare mai mult nouă, decât reparată. Duminecă în 28 Octobre n. la oarele 9Va dim. Preaon. dn protopop Dr. Elie Dă- ianu imoreună cu eei doi capelani. Onorații Dr. luliu Florian și Eugen P. Păcurariu fac stioțirea apei, apoi protopopul stropind botează poporul credincios, cate mânat de dorul ferbmte de a se vedeă după atâta timp iarasi în acel sfânt lăcaș, de unde > atâtea rugăciuni ferbinți. ridicata cătră Pă- \ rintele îndurărilor și a toată darea cea bună abia mai puteâ să se miște de mult și nu- măros ee era. i La 10 oare se începe s. liturgie. ser- vită de di protopop și cei doi capelani, la | care am avut fericirea, să auzim corul tine- rimei române universitare, cântând eu un suc :es peste așteptare. Toată lauda o me- rită tinerimea noastră universitară pentru acest potrivit mijloc de a ridica solemnitatea j zilei aceleia. în special insă recunoștință și . mulțumită dirigentnlui corului diui Iustin Cl. luga, candidat de advocat, eare după 3 । anT Ce privește existința unor episcopate vechi în Transilvania, ■ dl M. nu este în stare să ne aducă altă dovadă afară de seri- ; soarea Papei Grigorie IX. din 1234 adresată cătră regele Bela | IV., unde se vorbește de niște pseudo-episcopi de ritul grecesc ! de pe teritorul episcopatului Cumanilor. (Vezi: Hurmuzaki, Doc. I., pag. 132.) Episcopatul Cumanilor însă era dincolo de munții, cari despart Moldova și Muntenia de Ardeal. Prin ur- mare în scrisoarea papală nu se tractează de o ierarhie epis- i copească din Ardeal și Țara-Ungurească. Mai adauge dl M. (la pag. 6.) că ,,pe la 1456 în Transil- ; vania păstoriă vlădicul loan de Caffa“, ceea ce nu este ade- ; vărat, căci abiă s’a furișat acest vlădică în Ardeal, el îndată a fost prins ca un tâlhar și scos din țară, ceeace nu s’ar fi în- ! tâmplat, dacă ar fi existat în Ardeal o episcopie „ortodoxă", fie și numai tolerată, nici preoții hirotoniți de el nu ar fi fost I expulzați. Este deci deplin lămurit, că toată „Scurta reprivire istorică ; asupra bisericei române din Transilvania", cuprinsă în cartea ' dlui M. este o țesetură tendențioasă de neadevăruri, pe care numai niște ignoranți n’au putut-o pătrunde și s’au putut lăsă a fi amăgiți de aparențe, încât în „Telegraful Român“ (Nrul 107—1906), au numit cartea dlui M. „eveniment literal* (!) i Dela pag. 17 26 dl M. vrea să ne dovedească, că George Brancovici, fratele și biograful mitropolitului Sava, „a fost un I bărbat de stat și diplomat iscusit,... care cu două sute de ani | în urmă prevăzuse necesitatea de o îndrumare si apropiere a țărilor române cătră politica germană. Născut și crescut în Ar- \ deal în sinul bisericei române, din ramura familiei despoțiîor : Brancovici dejă romanizată, el c ardelean în senzul strict al cuvântului, un neaoș român, cum îl caracterisează Sincai". însuși dl M. ne spune, (la pag. 18.), că George Brancovici s’a născut în Jneu (Boros-Jeno) din comitatul Aradului, despre care comitat toată lumea știe, că nu s’a ținut și nu se ține de Ardeal. Incul odinioară se ținea de comitatul Zarandului, care nici odată n'â făcut parte din Ardeal, ci din așa numitele *Partium*. ca și comitatele Solnocul-de-mijloc și Crasna, și f ținutul Chioarului. Aceste „părți" din regatul Ungariei numai prin întinderea stăpânirii voivozilor ardeleni peste granițele Ar- dealului s’au împreunat cu Ardealul, dar voevozii ardeleni nu le-au ocârmuit în această calitate, ci în calitate de domni ai părților regatului Țării-Ungurești. „Părțile ungurene" în 1693 au fost din nou adnexate la Ungaria și după mai multe prefaceri politice, vechiul comitat al Zarandului prin articolul de lege I. din 1877. fii contopit, parte în comitatul Hunedoarei, parte în comitatul Aradului. Prin urmai e dl M. grăiește neadevăr, când zice, că George Brancovici e „Ardelean în senzul strict al cu- vântului". . , El de fapt a fost „Ungurean". Ori ce om, care ca di M. este de părere, că G. Brancovici este „urmașul despotului (sâr- besc) George Brancovici (f 1456.) în gradul al 7-lea în linie directă descendentă", (pag. 28.) numai bătându-și joc de istorie, poate zice, că G. Brancovici a fost neaoș român. Istoricii sâr- bești, nemțești și ungurești, toți fără excepțiune, îl țin de Sârb. Dintre istoricii români cei mai învățați și iubitori de adevăr, ca Cipariu (Acte și Fragmente, pag. 190 n. b.) și dl N. lorga (Sate și Preoți, pag. 61.), recunosc adevărul istoric, că mitropolitul Sava și fratele său George au fost Sârbi. Și nici nu se poate altmintrea, când este cunoscut, că George până și istoria fa- miliei sale a scris-o sârbește și încă într’o epocă de înflorire a literaturei istorice române, apoi a lăsat-o moștenire Sârbilor, al căror despot a umblat să se facă. Un sârb „romanizat" n’ar fi lucrat așa. Un bărbat, care abuzând de încrederea principelui său și de , misiunea sa diplomatică la Constantinopol, a conspirat cu vrăjmașii stăpânului său, apoi trecând în tabăra Nemților, i-a amăgit cu । genealogii false și mincinoase, ca ei să-l creadă urmaș al des- I poților sârbești, un bărbat, care la urmă a voit să trădeze și pe Nemți, așa încât aceștia au fost siliți să-l prindă și să-l arunce i în temniță, — toate adevăruri, cari apar destul de lămurit și din i expunerea dlui Mangra, — un astfel de bărbat, pe lângă toată । iscusința lui, nu sc poate numi altcum, decât aventurier politic, i căruia nici prin minte nu i-a trecut, să deâ vre-o îndrumare ; politicei române. Dl M. poate să laude pe un om, al cărui caracter | samănă foarte mult cu al dsale. Căci și dsa s’a arătat câtăva ! vreme apărător al intereselor neamului românesc, care priviâ la dsa cu încredere, întocmai ca Apafy și Ungurii lui la George Brancovici. Și dsa a purtat ascunsă în inima sa ani îndelungați pofta după o coroană episcopească, întocmai ca G. Brancovici, i care, după dl M., două zeci de ani a ascuns planul făurit împreună cu patriarhul sârbesc din Ipec, Maxim, în biserica din Adrianopol, i de a-și pune pe cap coroana despoțiîor sârbești. Pentru mitra ■ episcopească și-a părăsit dl M, tovarășii săi de luptă și vederile sale politice, tocmai cum a făcut Brancovici cu Apafy și cu ! Ungurii. Dar precum Nemții au fost ageri și prevăzători și au știut să împedece pe George Brancovici în executarea planului I său, tocmai când acesta se întitula, cu îngâmfarea unui șarlatan, । despot ereditar al Sârbiei, Bosniei, Misiei, Tracici, Bulgariei și ’ al Sirmiului, — titulaturi neîntemeiate pe trecutul istoric, — și-și întindea mâna spre coroana Sârbiei, tot asemenea și Un- gurii, știind cât de mult se pot încrede în caracterul și virtuțile dlui M„ i-au smuls mitra în clipa, când el o țineă în mână. Precum George Brancovici a scris o istorie mincinoasă, tot ase- menea a făcut și dl Mangra, numai într’un lucru deosebindu-se i unul de altul, și anume, că George Brancovici s’a rușinat să-și । publice născocirile, virtute, ce dl M. nu o are. Nu este deci | mirare, că dl M. îl preamărește pe G. Brancovici, după vorba l latinească: „Similis simili gaudet". I Dar, că frații George și Sava Brancovici n’au fost Sârbi dintr’o ramură a familiei despoțiîor Brancovici, se vede limpede I din genealogia mincinoasă, ce și-au făurit-o ei spre a înșela și • pe Sărbi și pe Nemți. Cu privire la urmașii adevăratului despot George Branco- vici (f 1456), sau făurit mai multe genealogii false, precum am arătat pe larg în „Ierarchia Românilor", (pag. 249 și urm.) însuși George Brancovici, fratele mitropolitului Sava, în gene- alogia, cu care a amăgit curtea din Viena, zice că despotul G. Brancovtci (Ț 1456) a avut un fiu cu numele Grigorie. Acesta ■ a avut trei fii: Vuc Zmaj, Lazar și Grigorie. Dintre aceștia ! Lazar a avut trei prunci: Roxanda, soția lui Alexandru Lăpuș- neanu, voevodul Moldovei, Dimitrie și George. Dintre aceștia trei Dimitrie a avut doi fii, pe mitropolitul Sava și George Brancovici, aventurierul politic și scriitoriul sârbesc mincinos. Astfel Sava și fratele său George ar fi descendenți ai bătrânului și adevăratului despot sârbesc George Brancovici în gradul al 4-lea. (Vezi: Talloczy, Az Ăl-Brankovicsok, Szâzadok, 1888, pag. 691.) Dar că această genealogic este falsă, apare evident din împrejurarea, că Lazar, nepotul despotului George, dela Nr. 47. UNIREA P&g. 373. - fiul acestuia Grigorie,- nu este adeverit ca existent prin nici un document istoric, ci este un nume născocit de aventurierul ~ George Brancovici. Istoricii sârbești, și alții, nu adeveresc cu nimica existința lui Lazar, de cât cu auctoritatea aventurieriului George Brancovici. D-l M. se trudește, să dovedească că Eazar a. putut există. Noi concedem, că a putut fi și o sută de La- zari. Dar dela a puteă fi pănă la a fi este distanță infinită. Că George Brancovici mințește, se vede lămurit din împreju- rarea, că el afirmă, cumcă Lazar a avut trei prunci: pe Ro- xanda soția voevodului moldovean Alexandru Lăpușneanu și pe Dimitrie și George. De fapt însă Roxanda. n’a fost fiica lui Lazar, ci fata lui Petru Rareș voevodului moldovean. Prin ur- mare neexistând Roxandă ca fată a lui Lazar, n’a existat nici Dimitrie și George, ca frați ai ei și fii ai lui Lazar, și nici Lazar însu-și. Domnul Mangra, ca să salveze genealogia aceasta minci- noasă, recurge la altă minciună și anume zice, că Lazar fiul lui Grigorie „a avut fii pe Dimitrie și George, cari ambii au stat în serviciu la curtea lui Alexandru Lăpușneanu (1552—1561), cu care erau înrudiți după Ruxanda soția lui Lăpușneanu, fata lui Petru Rareș și a Elenei. * Dar aventurierul George Brancovici atât în genealogia, cu care a înșelat curtea din Viena, cât și în genealogia, ce a dat’o în istoria s’a manuscrisă si o publică Sârbii, zice categoric, că Roxanda soția lui Lapu- șneanu n’a fost numai înrudită cu Dimitrie și cu fratele aces- tuia George, ci au fost toți trei frați între sine și fii ai lui Lazar cel neexistent, iar Elena, soția lui Petru Rareș numai după genealogia mincinosului „lacob Eraclide Despotul" ar fi fost fata lui „loan Eraclide, principele Sârbiei" (Xenopol, Ist. Rom. IV, p. 248), căci un principe al Sârbiei cu numele „loan Eraclide" n’a existat. Elena soția lui Petru Rareș n’a putut fi din familia’ despotului sârbesc ’ adevărat George Brancovici, de-oarece dintre fiii acestuia nici unul nu a purtat numele de loan, iar dintre nepoții lui numai unul s’a chemat loan, care căsătorindu-se cu Elena laksich, a avut o singură fată măritată după Ferd. Frangepan, și nici un ficior (vezi Talloczy 1. c. p. 691). Prin urmare Elena soția lui Petru Rares, care se amin- teste ca fată de despot sârbesc, a putut fi fata vre-unui domn puternic sârbesc, de cari erau mai mulți în țările sârbești. Am văzut, că după genealogia, cu care aventurierul George Brancovici a înșelat curtea din Viena, adevăratul despot sâr- besc George Brancovici a avut un fiu cu numele Grigorie. Acesta ar fi avut un fiu cu numele Lazar. Acesta ar fi născut pe Dimitrie, fratele Roxandei și al lui George. Dimitrie ar fi avut pc mitropolitul Sava și pe aventurierul George. Dar că genealogia aceasta este falsă, se vede și din împrejurarea, că în istoria manuscrisă a aventurierului George Brancovici nu se zice, că Sava și fratele său George ar fi fiii lui Dimitrie, ci ni se dă altă genealogie și anume: George fratele lui Dimitrie și al Roxandei a avut un fiu cu numele Avram, acesta un fiu cu numele Dănllă, Dănilă un fiu cu numele loan, iar acesta a născut pe Sava mitropolitul și pe George aventurierul. Contradicția între genealogia mai scurtă, cu care aventu- rierul George Brancovici a înșelat curtea din Viena, și între genealogia mai lungă, care a faurit’o în istoria sa manuscrisă, este deci evidentă, căci mitropolitul Sava și fratele său nu puteau fi în același timp și fii ai lui Dimitrie și fii ai lui loan, și înrudiți, și în gradul al 4-lea, și în gradul al 7-lea cu bă- trânul despot George Brancovici. Dar nici genealogia din is- toria manuscrisă nu are temeiu istoric. Se zice în această istorie, că George, fratele Roxandei și al lui Dimitrie, a fost trimis de Mihaiu viteazul ca sol în oare care afacere la principele Transilvaniei Sigismund și că acesta i-ar fi dăruit unele locuri de pe lângă Murăș, ca: Pâncota, Siria, Aradul și Cenadul și Sigismund Fa făcut jupan (comite) al le- nopoliei cam pe la mijlocul veacului ăl XVI. — Minciuna este evidentă. Mihaiu Viteazul și-a început domnia la 1593. Sigis- mund Bathory a început a domni ca minoren la 1581. Prin urmare nici Mihaiu n’a putut trimite la mijlocul veacului XVI pe George în solie, nici Sigismund nu a putut da acestuia mo- șiile amintite. Astfel stând lucrul, George jupanul este o per- soană istorică născocită, care n’a existat. Dăruirea moșiilor amintite, cari de pe la 1387 au fost proprietatea familiei Losonczy, este exclusă prin dovezi pozitive, și anume: cetățile Pâncota și Ineu împreună cu domeniile lor pe la mijlocul veacului al 16-lea le găsim în posesiunea eroului dela Timișoara Ștefan Losonczy, care în 20 luliu 1552, cu o săptămână înainte de i moartea sa, le-a scris pe numele fiicelor sale Frosina și Ana, iar dacă acestea ar muri fără copii, cetățile și moșiile amintite , aveau să treacă la nepoatele sale Clara și Dora, fetele lui An- tonic Losonczy (Dr. Mărki, Arad vârmegye tortenete I pag. 284 5). Aceste date sunt deplin documentate la Mărki înlocui acum citat, și prin urmare George nu a putut fi jupan în Ic- nopolea. In Ierarchia Românilor la pag. 256 din greșală am scris, că lenopolea a căzut în mâna Turcilor în luniu 1552. Din greșala aceasta dl M. la pag. 22 face mare caz, cu toate că ar fi putpt observă, că în argumentarea mea eu am accen- ' tuat mai ales împrejurarea, că lenopolea nu se află în mâna năs- cociților Brancovicești, și că aceasta împrejurare este adeverită de însuși Mărki, chiar la locul citat de mine. Răutăcios, cum este j Cuvioșia Sa, spune, că am citat fals pe Mărki și „că familia i Losonczy s’a stins în linia bărbătească la anul 1’552." Este I adevărat, că Losonczy Istvăn a murit fără, a lăsă după sine fe- । ciori, dar domnul M. trebuia să aibă omenia, și să spună, că Losonczy Ștefan a lăsat moșiile sale prin act legal fiicelor, respective nepoatelor sale, pe cari în privința moștenirii le-a declarat de fii (fiusittatta) și astfel moșiile familiei Losonczy n’au putut fi dăruite jupanului George. In 1566 cetatea Ineului a căzut în mâna Turcilor, cari au făcut din ea și din alte multe comune din jurul ei sandjacat turcesc (Mărki 1. c. IL p. 159, și pag. 3—4). După istoria manuscrisă a lui George Brancovici, jupranul I George a avut un fiu cu numele Avram ca despot (în lună, dar nu pe pământ), care în 1597 ar fi bătut pe Turci la Li- pova și i-ar fi alungat pănă la Belgrad, de unde el a venit la i Alba-Iulia, și ar fi fost primit cu mare pompă, și apoi s’ar fi 1 întors în jupânia lui din lenopolea. Câte vorbe, atâtea minciuni. . " Luptele dela Lipova s’au întâmplat însă în Maiu 1596, nu în 1597. Pe toți eroii acestor lupte îi cunoaște istoria adevărată? pe George Borbely, Petru Barabăs, Francisc Thury, loan Kap- j târy. Turcii au fost fugăriți, nu de născocitul despot Avram, ci ; de însuși principele Sigismund Bathory (Mărki 1. c. II. p, 27 și ' urm.). In fața adevărurilor expuse în Ierarchia Românilor (pag. i 258), dl M. la pag. 40 tot mai are obrazul, să susțină, că Avram despotul .„a luat parte în lupta contra Turcilor la Lipova în 1597£ adăugând în nota 6: „Diferința de un an nu alterează faptul." Dar lucrul de căpetenie nu este anul, ci faptul insu-și al luptelor, cari ș’au dat toate fără concursul născocitului Avram. Acestea sunt destule dovezi, că Sava și fratele său George nu sunt coborîtori din familia adevăratului despot sârbesc George Brancovici (1427—1456), și că prin urmare ei nu sunt înrudiți prin acest despot cu familia Brâncoveștilor și Canta- cuzincștilor din Țara-Românească, ci sunt nește Sârbi de rând. , Numai dl M. poate vedea în lanțul dc minciuni scrise de George Brancovici, și urmate dc alții, fără a cerceta lucrurile, »wi i fond de adevăr comun< (p. 34), în loc de un fond comun de minciuni. In capitolul III: „Brancoviceștii și Episcopia lenopolei" (pag. 36—46) d. M. ne spune, că „între 1608 și 1630 a existat un mitropolit a Belgradului (Alba-Iulia), Sava I. din familia Brancovicilor." Am văzut mai sus, că după mincinoasa genealogie a lui George Brancovici, născocitul jupan al lenopoliei, George, a avut un fiu cu numele Avram, născocitul despot al lenopolei. Avram a avut trei fii: Moise (episcopul Matei) Dănilă și George. Dănilă a avut trei fii: Petru, Lazar (episcopul Longin) și loan Acest loan a avut pe Simeon (Sava Brancovici, mitropolit) și pe George. De altă parte Moise, sau cu alt nume episcopul Mateiu, înainte de a se călugări, a avut un fiu cu numele Solomon, care este cunoscut cu numele de episcopul Sava pe la înce- putul veacului al 17-lea. Despre .episcopul Stiva, mincinosul George Brancovici-'și după el alți scriitori sârbești spun, că pe la 1600 episcopia din lenopole s’a mutat în A.-lulia, fiind episcop Sava, și că atunci s’a pus fundamentul episcopiei dela A.-Iulia. După Sava se zice, că ă urmat Ghenadic la a. 1619, apoi Dositeiu la a. 1638 și apoi Ștefan la a. 1651. . ...... Toate acestea sunt scornituri, iar cel mai mare neadevăr este, că Solomon Sava ar fi fost mitropolit, ori episcop în scaunul Bălgradului. ’ iVa urmă) ■ ■ Pag. 376. UNIREA Xr 47, La expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 premiat ou medalia eea mare. ? Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer pentru — i clopote a hi « ti AiTomu lovom Timișoara-Fabric (8) 26 - 52 3 3 ss 8 ss o « o « „ 150083 ss Pretcuranturi ilustrate se trimit ia cerere gratuit și franco Zi 8 DHT0TT2 HfWOTSr.JiT TEU» se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- telor stricate, mai departe spre facerea de clopote întregi armonioasă, pe lângă ga- t ranție pe mai mulți ani, prevăzute cu ăd- j) justări de fer bătut, construite spre a le în- toarce cu ușurință In ori ce parte, îndată ce clopotele sunt bătute de o lăture prin aceea ce snnt mântuite de crepare. — Cu deosebire recomând de mine inventate șt mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute în partea superioară — ca violina — cu găuri după figura S și pentru aceea au un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechiu, așa, că nn clopot pa- tent de 327 kg, este egal în to- nul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stătă- toar, — spre preadjustarea do- £otelor vechi cu adjustare de fer ătut — ca și spre turnarea de toace de metaL Institut indigen. Banca de asigurare o „Transilvania «ir g” ss ° ss i SS § din Sibiiu OTM.M . » întemeiată la anul 1868 « în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), asigurează în cele mai avantagioase condiții: contra pericolului de incendiu și esplosiune. edifici ie ori-ce fel, mobile, mărfuri, vite, nutrețuri si alte producte . ■ : economice etc. ~ 0 @ asupra vieții omului @ 0 în toate combinațiile, capitale pentru cazul morții și cu termin fix. asigurări de copii, de zestre, rente pe vieața întreagă etc. ere. Asigurări poporale fără cercetare medicală Asigurări pe apese de înmormântare cu solvirea imediată a capitalului. Valori asigurate contra in- cendiului: 90,981.088 coroane. capitale asigurate asupra vieții: 9,125.898 coroane. Dela întemeiare institutului a solvit: pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 c. petru ca- < * pitaie asigurate pe vieață 3,568,863.37 eor. *» Oferte și bri-ce informațiuni se pot primi dela: 11 ° Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu o I. curtea 1. 1' pi prin agenturile principale din Arad, Brașov, Bistrița 1 * pi Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele ° ' mai mari. □ □ □ □□□□□□□□□ □ □ □ □ □ □ □ □□ □ □ □ (25) 10 Î0 C. Auner . —.20 4. —.12 5. —.16 6. —.30 . 7. p. I. II. . 3'40 Cele doue fețe ale lumi! de 8. . —.30 . —.16 . —.40 Szancsal, u. p. Balâzsfalva. 2. 3. *} Aceia, cari tot comanda de odată toți 10 Nrii, ii primesc cu 6'10 cor. în loe 8‘84 cor. BIBLIOTECA UNIREI.*) 1. Benhur sau zilele iui Mesia, de ‘ Levis Walace, 2 v. . . 2.90 sau stațiunea căii ferate. „ _ , * . _____ tiunile se iau în considerare, dacă sunt făcute cel mult la trei zile după primire. - Circa 30,000 altoi de viță cu rădăcină clasa l-mă, altuiți în viță americană („Riparia portalis") după metoda cea mat bună (altoirea forțată): M. Emînescu. Studiu critic . —.90 Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de Reclamări 6 • 9 S 8 cor. » cor. B crudo . . * > . . . legat Pe hârtie velini Cppsistentă: crudo . .-'T . . . legat ...... Cine nu să îngrijește de tușă păcătuește contra sa. Caramelle de piept ale lui Kaiser cu 3 brazi probate de medici și reco- mandate Contra tusei, ră- celei, guturaiului. 4512 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat al acestei me- dicini. — Un pachet costă HO si 40 fii. și să pot afla la farmacia Căfol Schiessl - Blaj. (13) 18—32 LITURBIERIUL Prețul unui ex. gș! hârtie „prima** Tipografia Seiș| juriului Arhidiecezan. Altoi: : Struguri mestecați (Vegyes borfaj) 1600 buc. = 150 cor. » » Rizling italian (Olasz rizling) » » = 160 » » > ZierfandI (Ezerjd) » » =160» » Silvan verde (Zbld szylvăni) » . = 160 » » > galbioi (Mezes feher) » » = 180 » » » moi (Mustos feher) » » = 180 » » goarneși (Jâidovâny) » » = 180 » » ■ » fetești (Erd. Leănyka) » » = ie». » » > Șmighiră (Som, Furmint) > . = 180 » Viță pentru struguri de masă: Altoi: : Chasseias Fontaitiebleau 100 buc. = 22 cor. j Gama Drome » » = 27 » » Madelaine Angevine » » = 22 » Passatutti » » = 24 » Muscat Hatnhurg . . = 28 » Altoi cl. l-mă de 2 ani 1000 buc. = t.; Altoi cl. Il-a de 1 an 1000 buc. = 80 cor. loan Bărbat, învățător, absolv, al curs, de vierii din Aiud. a se trimite ' '3 antieipațiune, adresa să se scrie legibil indicându-se posta Pachetarea se va face cu îngrijire socotindu-se spesele proprii. Reclama- ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare tfe Dumnezeu leg 24 fii poezii alese din autorii români pentru tinerimea din școalele poporale, Prețul 40 fileri. Nume de familie la românii din Ungaria, de A. Viciu. . Din vleța Iul I. Micul de M. Străjan . . . . Albertina. Povestire de Dr. V. Bujor. . . . Cești uni din dreptul bis. unite Nicu . . . . 9. Ziua Deșteptări de Aurel Fodor . , . . 10. Cele două conștlnțe, pieza teatrală în 5 acte, trad. de Simion Zehgn . . Nr. 47, UNIRE A. — PARTEA LITERARA, Dracul în școală, Povestire poporală, după Bol&nden tradusă de ■...--—g Angusf.in Paul. (Continuare . 26 „Ți-am făgăduit, — dar in speranța că ai să te iaci aici învățător Această dorință a mea. care înă stăpânește de șease ani, pentru Împlinirea căreia mă rog lui Dumnezeu de șease ani în flecare zi, și dela care aștept mântuirea pentru comuna noastră — dorința aceasta a inimei mele nu o pot jertfiu, „O, Roză, dacă în adevăr mă iubești, nu poți să-mi ceri această condițiune!” „Totuși, — tocmai de aceea fiindcă te iubesc din suflet și-ți vreau numai binele, mă încăpăținez în această condiție. Tu nizuești la regiuni înalte, vrei să te faci funcționar de stat, căpitan districtual sau poate chiar guvernator. O simplă fată dela țară nu se potrivește de soție cu un domn așa de sus pus. în cercurile înalte, unde s’ar învârti dl că- pitan districtual, o femeie neîndemânatecă nu i-ar face multă onoare. închipuiește-ți că este adunată ia un loc o mare societate — tu strălucești in formă aurită, o mulțime de domni și doamne sunt prezenți, cari iți mă- soară fiecare mișcare, fiecare pas după re- galele etichetei și toți sunt deștepti și pri- cepuți în arta de a fabrică fraze frumoase și politicoase. închipuește-ți pe Roza lui Kehrwald din Schwanheim in mijlocul acestei societăți! Roza, care nici odată n’a cetit vre-o carte de complimente, care nu cunoaște re- gulele bon-tonnlni, care nu știe să spună un cuvânt mai poleit, — închipueșteți ce aer de nătângă ar trebui să aibă Roza în astă societate! Domnii eleganți ar dă dm umeri ln semn de regret, damele ș’ar uită la mine cu dispreț, și tu ai simți foarte viu umilirea de a avea o femeie care este de batjocura altora. — Prin urmare revocarea promisiunei mele ar fi o necesitate, — o poruncă a adevă- ratei iubiri". El se uită la ea cu mirare. „Roză, stau înlemnit! Tu vorbești ca o Înțeleaptă. De mult cunosc eu, ce e drept, deșteptăciunea ta și spiritul tău clar, — dar formele în care te-ai exprimat acuma, tră- dează o cultură mai înaltă. De unde ai această cultură?” „Vezi, în oarele mele libere cetesc de un an încoace operele bune creștinești, ce se găsesc tn biblioteca tătâne-tău“. replică ea zimbind. „Aceste excelente cărți și mai ales frumoasele romane și novele cari nu conțin nimica scandalos, au fost profesorii mei Ele nă învață într’o formă ușoară, atrăgătoare la multe lucruri, carăcterisează societatea ac- tuală și trecută, plantează in inime senti- mente de pietate, laudă virtutea, ne inspiră entuziasm pentru ea, și biciuesc răul. Multe lucruri am învățat eu dela acești maiștri. Dacă ochiul meu s’a agerit întru cunoașterea pericolelor ce amenință căsătoria unui func- ționar superior cn o fată dela țară, aceasta o mulțumesc tot cărților bupe, Adevărat că pe lângă lectură nu mi-am neglijat, nici da- toriile economiei domestice*. „Pentru mine este o adevărată revelație!” asigură Tont. „Știam na lectura bana trebue să influințeze binefăcător asupra culturei noastre, dar nu știam că și romanele pot să aibă asemenea efecte. în privința, aceasta eu țineam cu bărbatul care a zis că romanele sunt ca și ciupercile; chiar și cele mai bune dintre ele sunt nesănătoase*... ... „Așa poate să judece numai un om care n’a cetit decât romane relei- respunse ea. „Cărțile rele trebuesc tot așa de puțin ce- tite, pe cât de puțin avem voe să le dispre- țuim pe cele bune". „Aceasta este adevărat!” respunse el scurt și privi gânditor înaintea .sa. Roza tăcu de asemenea și observă din trăsurile feței lupta ce se petreeeă în sufle- tul lui. „Roză*, Incepti el din nou, „nu pot înțelege refuzul tău de a peregrina prin această viață cu mine, uniți amândoi în cre- dință și iubire Fără să vreau a combate exactitatea zugrăvirei, ce ai făcut-o despre anumite cercuri sociale, trebue să observ insă ca judecata nedreaptă, ce ți s’ar face din partea unor oameni miopi, pentru mine n’ar constitui nici o umilire. Noi amândoi vom trăi pențru noi înșine, nu pentru alții. Iubirea noastră reciprocă este temeiul fericirei noa- I stre, care n’are nevoie să fie confirmată și 1 de alții”. ; „Așa cugeți tu acuma, Toni, mai târziu !. ai cugeta poate altfel. Dar abstrăgând de la aceasta, actuala ta nizuință, concepția ta despre viață, merg deja într’o direcție care nu este direcția mea. Tu te crezi prea bun pentruca să devii învățător. Tu crezi că știința ta este asvârlită, neproductivă și moartă în serviciul școaiei poporale. Tu crezi că nu poți aduce la valoare cunoștințele și talentele tale, decât pe bariera unui funcționar superior. . Toate acestea sunt false cel puțin după părerea me& Funcțio- narul superior este, -ce e drept*” mai văztit în lume, decât învățătorul ruial. 'Pfe ambiți- osul. e natural să-l ghidile, dacă- o mulțime I de oameni îți încovoaie cerbieea înaintea lui | și-i fac curte, poate mai mult de frică decât de respect față de dânsul, sau din alte eo,n- ziderațiuni de interes. Admit, că funcționarul superior la aparență are un cerc mai larg | de influență, decât un învățător Eu zic, la aparență, pentrucă în realitate nu este așa. Afară de preot abia mai există cineva care să exercite o influență atât de mare, ca învățătorul. Ei'are conducerea copiilor din tinereța lor cea mai fragedă. El ii formează și-i educă pe copii, cari seamănă cu lutul moale, pe care-1 formează mânile sale. Sim- bnrii bunj sau răi, pe cariei i-a sădit în ini- mile capiilor sunt indelibili, ei cresc împieună cu omul și adesea ori îi determină modul de cugetare pentru întreagă viața. Pentru aceasta avem ca dovadă comuna noastră- Harnicul și religiosul tău tată a educat tinerimea de aici timp de patru zeci ani. El le-a dat prin pur- tarea sa cel mai frumos exemplu. El a lucrat împreună cu preotul la formarea unei disci- pline creștinești. Cari au fost urmările? O ■ tinerime morală din care au ieșit bărbați și femei evlavioase. Da, modelul de comună Schwanheim, este îh mare parte opera tătâ- ne-tău! Ar puteă oare să facă așa ceva im funcționar superior, fie chiar fin căpitan dis- trictual? De sigur că nu. Acești oameni nu educă lumea, vocațiunea lor este mai mult externă Și în definiv, gândește-te, Toni, ia meritele cele mari ale tatălui tău, înaintea lui Dumnezeu, continuă Roza. A fi educat tinerimea timp de patru zeci ani, pentru Dumnezeu, — ce merit colosal este acesta! Care funționar se poate compară cu un în- vățător zelos și cu principii creștinești? Care Pag. 374, funcționar poate să se aștepte în asemenea măsură la recompensa eternă? Te conjur, Toni, se rugă dânsa cu insistență. Nu te lăsă a fi înfluințat in alegerea vocațiunei tale prin tentațiuni ambițioase! Doar pe pământ totul este vanitate și lucru trecător. Adu-ți aminte de momentele de acum șease ani, când ședeam amândoi aici și-ți promiteam, că am să te iubesc totdeauna, dacă te faci învățători Cât de repede au trecut acești șese ani! Viață omenească este trecătoare, prin urmare trebue să o întrebuințăm în mod cât se poate, de vrednic întrebuințarea cea mai meritoasă pentru tine este, vocațiunea de învățător, edu- cația creștinească a tirierimei. Da aceea te rog din nou astăzi ca și înainte cu șease ani Toni, fă-te aici învățător!“ încheia ea cu un zimbet blând și cu o implorare intimă a ochilor ei strălucitori. El ascultase cu atențiune încordată; se puteă ceti pe fața Iui că nici un cuvânt nu s’a perdut, toate au căzut pe pământ fructifer. „Roza, tu ești periculoasă! Cine poate să-ți reziste!” exclamă el. „Tu ai zugrăvit așa de frumos pe învățătorul, încât cineva trebue să fie mândru de a fi învățător*. „Găsești, calam fost neexactă, exage- rată?” „Nu, — de Joc nu! Concepția ta este in adevăr ceva ideală, dar ea corespunde realității”. „Și acum, partea umbroasă. Toni! Con- trastul tătâne-tău este Knack. Cu drept cu- vânt îl numesc oamenii „Dracul în școală”. Acest dușman al religiunei strică cu desăvâr- șire tinerimea”. „Spre mâhnirea nespusă â tatălui meu!” „Iar părinții se năcăjesc de moarte din cauza necuviințelor și fărădelegilor copiilor", continuă ea. „împovărați cu muncă și cu griji nu pot să-și vadă de educația copiilor, ei nu pot. să c,ontra-ba lanseze activitatea lui Knack. Tu cunoști spiritul, religios ce dom- nește în comuna noastră, dar ceea ce iese acum din școaia lui Knack are să aducă numai rușine peste Schwanheim și să-i nimicească buna reputație. Nn mai încape nici o îndoială, că învățătorii nedemni și fără Dumnezeu sunt apostolii dracului, de aceea repet încă odată Toni, aici te așteaptă pe tine cea mai frumoasă problemă. Urmează după cum ai văzut, că a lucrat tatăl tău, educă copii pentru Dumnezeu și pentru o viață cinstită. Tu ai puteă să devii salvatorul comunei noastre și ai avea parte de conștiința cea mai fericitoare și de Sigu- ranța recompensei eterne”. „Tn vorbești, presupunând lucruri cari nu exista”, obiectă el, „Posturile de învăță- tori sunt amândouă ocupate”. „Deocamdată”; replică.ea. „Knack vrea sa plece de aici fiindcă nu se mai poate menține. Elevii lui li torturează și-l batjo- coresc De câte ori a. avut pi judecată din cauza destrăbălării copiilor! Acum a ajuns de-i sparg ferestrile, aproape în fiecare noapte. Knack dorește din toată inima să plece de aici. Daca el se duce, tu poți să vii în locul lui. Eu aș fi foarte fericită”, încheia ea cu privirile în pământ, „dacă aș, puteă fi pentru tțpe, ceea ee a fost buna ta mamă- pentru tatăl tău!” s" (Va urmă). ' ■-- Pag. 375. U N I R E A. — PARTEA LITERARA. Nr. 47. ‘ Spiritismul. ; : (Continuare). ■ J ; V. Coneluziune. Am văzut în cefe de mai sus fenomenele spiritiste, carisunt fenomene reale, nu închipuite. Vor fi și închipuiri; vor fi și înșelăciuni, și poate că în partea cea mai mare; dar» sunt Și fenomene adevărate, cari nn se pot trage la îndoială, decât numai în'câzul, când n’am admite fără numai ce am vedeă, ori când n’am admite nici chiar ce am vedeă, din motivul, că ne-am puteâ înșela ori am puteâ fi înșelați. Fenomenele acestea spiritiste s’ar părea că ar clătină religi- unea creștină, subsăpându-i una din baze: minunile; căci fenome- nele spiritiste s’ar păreă că ar fi în tocmai cu minunile. Și de aceea și zic spiritiștii, că dl Hristos ar fi fost un medium puternic, cum zice spre pildă Kardec1); medii ar fi fost și apostolii și în ge- neral toți făcătorii de minuni; iar minunile lor: fenomene spiritiste. Dumnezău însă nu ne poate lăsă să orbecăm în nesiguranță. Și de aceea^ dacă face minuni, prin cari vrea să ne convingă despre voința . 8a, trebue să le aplice sigilul său, ca să zic așa, de pe care’ să putem cunoaște minunile Lui și să le putem deosebi de prestigiile diavolești. Și de fapt și sunt semnele acestea caracte- ristice, de pe cari se pot deosebi minunile lui Dumnezeu de lucru- rile minunate ale spiritelor rele. a) Primul semn caracteristic se scoate din natura minunilor și a prestigiilor diavolești.-|Pentrucă Dumnezău e creatorul făpturilor și ca atare poate îndeplini atari fapte, pe cari nu le poate îndeplini nici o putere a naturii. Poate suspendă o lege generală a naturii; poate dă vieață cadavrelor; poate opri soarele, respective pământul în cursul său, etc. Diavolul însă nu poate face lucruri de acestea, pentrucă el nu e atotputernic, nu e creator. El numai atâta poate face, ca să grăbească desvoltarea unor lucruri, al căror simbure se află deja în cauză; poate alteră ori pune capăt unei,mișcări, care poate fi alterată, respective nimicită și de forțele din natură. Astfel, el va puteâ face să se desvoalte o plâută în decurs de câteva mi- nute, al cărui simbure însă existase de mai înainte: va ;p^țeâ pro- tiude fâhtăsmA, adunând moleculele din atmosferă, cari gu ,in sine putința pasivă de a-se adună; va putea alteră, respective nimici senzibilitatea noastră, impresionând nervii; va puteâ face, ca omul să vorbească, inconștiu, limbi necunoscute, impresionând organele vorbirei, etc.; pentrucă toate acestea pot fi produse și de cauzele naturale: de căldură, cloroformiu, cocaină, etc. Dar nu vă puteâ dă viața cadavrelor, pentrucă nu e Domnul vieții. Acum, dacă ne uităm la minunile Domnului Hristos, Ei a făcut minuni în tot feliul de ființe; în ființele neviețuitoare: um- blând pe mare, demândând furtuuei sa înceteze, schimbând apa în vin, multiplicând în două rânduri pânile, etc.; în natura spirituală: scoțind din oameni spiritele necurate; în natura mixtă: vindecând boalele oamenilor, cu cuvântul, prin simpla atingere, fiind prezent ori din depărtare, și înviind pe cei morți. Iar fenomenele spiritiste se'reduc la: ridicări și învârtiri de mese și de alte mobile; pro- duceri de sunete; schimbări de pond la corpuri; înălțări de ale ’) Wolkenberg, op. cit. pag. 190. mediilor în aer; aduceri de obiecte neexistente în odaie; flăcări și globuri luminoase; apariții de mâni și de picioare, ori de alte părți ale trupului omenesc; scrisori directe, fără nici o însemnătate; in- fluințări de ale mediilor asupra busolei; străbaterea unor corpuri printr’aitele; apariții de spirite. Acolo avem minuni peste natură și în contra naturei; aci nu avem nici un fenomen, carele să în- treacă puterile naturei. ă) Al doilea semn caracteristic se scoate din urmările minu- nilor și ale prestigiilor diavolești. Minunile, ori mai bine zis, ur- mările minunilor sunt totdeauna bune și numai bune și statornice, cum sunt de ex. vindecările; pe când vindecările spiritiste nu suc- ced; iar dacă succed: ori se schimbă un morb cu altul, și în special cu de cele nervoase, ori nu se vindecă radical. Minunile Lisă în sufletul omului, care le vede, mângâiere, încurajare, zel la facerea binelui, etc.; pe când prestigiile diavolești produc în om: groază, apatie, lipsă de zel spre bine, etc.; în fine mediul, cu ajutoriul căruia le-a făcut, simte oboseală și stoarcere de putere, cum am văzut la debutațiiie mediei Eusapia Paladino. Aceasta este o dovadă nouă, că spiritul necurat nu lucră fără să se folosească de puterile naturii, în cazul de mai sus: de puterea fizică a mediei, căci în cazul acela puterea ei u’ar fi scăzut, El se folosește de puterile naturii, dar într’un mod nonă necunoscut. c) Al treilea semn caracteristic e: modul, în care se iac minunile și prestigiile diavolești. Domnul Hristos făcea minunile demândând; și aceasta o făcea El publice: la aer liber, or: incasă, fiind prezent ori departe. Sfinții apoi fac minunile rugându-se, nu ca să le facă ei cu puterea lor, ci ca să le facă Dumnezeu, în- durândn-se spre cel lipsit. în spiritism din contră avem ca rece- rințe: formarea lanțului, așezarea experimentatorilor în jurul mesei; iar în unele cazuri se mai recere: întunerec ori lumină de jumă- tate. Spiritiștii vreau să producă un fenomen, și se produce altul; mediul de regulă trebue sa între în trance; dacă nu succed feno- menele astăzi, se încearcă mâne. — La. minuni totul e serios, la fenomenele spiritiste totul e ridicol:, jucări.de mese, trageri de urechi și de nas, pipăiri nedecente, înfundări de dobă în cap, trân- tiri de mâni, loviri peste cap eu măsuța ori cu ghitara, vărsări de apă pe cap, ungeri cu materii urîte, etc.; ori dacă nu sunt de râs sunt de compătimit, se înțelege, în cazul, când se întâmplă rele experimentatorilor. . d) Al patrulea semn caracteristic e: scopul. La minuni scopul e: binele omului, nu atâta cel trupesc, cât mai vârtos cel sufletesc: „Fiule ieartăți-se ție păcatele talea, „griji să nu mai păcătueștF ’); credința și încrederea în Dumnezău, vindecarea boalelor, mângâ- ierea celor năcăjiți. Din contră scopul fenomenelor spiritiste este câștigul și renumele mediului, fiindcă ședințele sunt cu taxă de Intrare. Un alt scop al acestora este indestulirea curiozității omenești și di- stracția oamenilor. Acestea sunt scopurile mai deaproape ale minu- nilor și ale prestigiilor diavolești. Pe lângă scopurile acestea mai de aproape, mai este un scop mai depărtat. Scopul mai depărtat al minunilor e instruarea omului în cunoașterea lui Dumnezău și a datorințelor sale, cu un cuvânt: premărirea lui Dumnezău. (Va urmă.) ') loan, 5, 14. Bibi iografie. A apărut: „Revista politică și Lterară". Anul I. Nr. 3. cu următorul sumar; Dr. A. Bunea, De ce se duc Românii în America. — Dr. C. Maniu, Critica filozofică a sistemului de gu- vernare din Ungaria. — Dafin, Chemare, (poezie). — Slăvescu, Inaugurarea stauei lui Vasile Alexandri. — M. Străjanu, Egoismul, (Fragment dintr’un tratat asupra filozofiei lui A. Schopenhauer). — Al. Ciura, O săptămână în țară, (Note cu creonul). — 1. Agârbicean, O excursie. — Șt O. losif, Vremuri (poezie). — A. C., Cronica politică. — A, Lăpădatu, Un memoriu a lui Damaschin Bojinca cu pri- vire la starea și organizarea învățământului public la Moldova, la 1849. — A. Melin, Feciorul popii Zaharie. — Luca Russu, Cro- nica artistică. — I. Br. Hodosiu, De ce se duc Românii în America, (Observări). — Re- dacțional. „ Albina", Revistă enciclopedică Popu- lară. Anul X. Nr. 3. din 15 Octomvrie 1906 cu următorul sumar: P. Gârboviceanu, Cân- tarea sau muzica. — Sofia Nădejde, Cât poate ' costă un chef. — Deschiderea liniei Con- ' stanța—Constantinopoi—Alexandria. — Șt. C loan,. Amintiri din călătorie: Insbruek. Congresul bisericei. — Dr. Galian, Sfaturi pentru economie. — A., Asoeiațiunea Tran- silvană. — Ml Popescu-Ricman, „Cu musca pe căciulă^. — A. Vântul, însușirile elefan- tului. Inaugurarea unui sat de veterani. — V., 8. Moga. Cronica.agricolă, economică și , comercială. Cronica săptămânii. Informațiuni. Bibliografie. — Sfaturi practice: Păstrarea ■ semințelor do pomi. Stârpirea purecilor. — Uustrațiuni:, Vedărea orașului Insbruek. Mor- ; mântui iui Maximilian. Muzeul Asociațunei j din Sibiiu, Elefant domestic. — Pagina glu- meață: Pălăria cocoanei. „Viați Românească". Nr. 6. cu urmă- torul sumar: M. Sadoveauu, Mariana Vidrașcu (roman). — Cornelia din Moldova, Versuri. — ' G. Bogdan-Duică, Scrisori de Alexandrescu (urmare), — I. Agârbiceanu, în luptă (nuvelă). — G. Ibraileanu, Probleme literare (urmare). — D. P. Bogdan, Teoria electronică a materiei. :— C. Morariu și prof. 1. Cav, de Cuparescu, Viața Românească în Bucovina. Părți din Ist. Rom. Bucovineni, Problema răzașească.— I. Russu-Șirianu, Din Ardeal. Politica noastră memorandistă. — P. Nicanor et Co., Miscel- lanea. — G. I. Cronica literară. Arta și cri- tica femeoină. — Ana Conta-Kernbach, Cro- nica pedagogică. Convorbiri școlare — Dr. Tatușescu, Cronica medicală. Regimul sării. — Căpitan Alexandru Sturdza. Cronica mi- litară. Studii de psihologie militară. — Re- cenzii. — Revista Revistelor. — Mișcarea intelectuală !n străinătate — Bibliografie. — Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. ___________________E1M Abonamentul: Pentru monarchie : Pe an 12 cor., >/, an 6 cor., V* an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 fre., an 9 fre-, l/4 an 4 fre. 50 cm. i Foeiapare in fiecare I Sâmbătă. L------------------g® Unșirgannond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia eăeeadreseze la: Re- dacțiunea ți admini* strațiunea „Unirei1 în Blaj. Inserținni: Foaie bisericeascâ-politicâ. Anul IVI. ' Blaj, 24 Noemvrie 1906. Numărul 48. Procesele noastre. A venit în sfârșit și rândul nostru, să ne presentâm în fața Curții cu jurați din Cluj. După 16 ani de viață liniștită și pacinică, ne trezim de-odată în anul acesta cu patru procese de presă. Să vede, că procurorul încântat de noi, ne-a îndrăjit și a ținut să ne și arete dragostea aceasta, improcesuând aproape unul după altul patru arti- coli primi, apăruți în Maiu și luniu a. c. cam după alegerile de deputați pentru parlamentul țării. Unul dintre acești articoli, fiind semnat de preotul nostru din Brețc, fratele Simeon Zehan, a rămas să tFeacă în sarcina dânsului și să se pertrac- teze separat de ceialalți trei, pentru cari responsabilitatea căzti asupra redactorului nostru, deoarece acesta neputând spune, până după pertrac- tarea escepțiunilor pe autorul lor, a rămas să deie el samă de celea publicate. Până în ziua osândei nici n’am luat act în foaie de acest proces, pentru-că recetind pasajele încrimi- nate, nu găsiam de loc, în ce ar sta delictul de agitație, ce ni-se imputa. Și așa am mers în fața Curții cu jurați, deplin încredințați, că sau vom fi achitați, sau ni-se va dictă ceva pedeapsă ușoară, ca să nu se poată susținea de jurații din Cluj, că nu au sentimente patrio- tice, ca nime altcineva. Am rămas Surprinși însă, când am auzit enun- ciațiunea, că pentru fie-care din acești trei articoli, jurații din Cluj ne-au găsit vinovați de agitație contra maghiarimei. Și și mai sur- prinși, când tribunalul s’a grăbit să ne pedepsească cu 8 luni arest, 1200 cor. amendă, plătirea speselor de proces, publicarea sentinței în foaie și comuni- carea acesteia Măritului Ordinariat Ar- hiepiscopesc. Pentru informația cetitorilor dăm un raport scurt al acestui proces. Pertractarea finală se ți:.u Sâmbătă în 17 crt. la 8 oare dini. Prezidentul Tribnna- iuini e br. Rudnyânszky Bela, asistat de doi juzi și un notar, procurorul e represenuu prin Dr Jeney Aladâr, subprocuror, ea apă- rător funcționează deputatul Dr. luliu Maniu. advocat în Blaj. ' i îndată ia începutul ședinței presidentnl se supără pentru-că acnsatul răspunde ro- mânește. Apărătorul Insinua cas de nulitate pentru fie-care articol, fiind-că deși redac- torul a insinuat pe autorul lor. tribunalul n’a voit să primească de bună insinuarea, sub pretext că s’a făcut prea târziu. Se cetesc rând pe rând eei trei articoli împro- eesuați, pe cari îi reproducem aci. casase convingă și cetitorul nepreocupat, de sfor- țarea. ee a trebuit să se facă, ca sâ ne scoată de agitatori contra națiunei magiare. Primul articol 11 reproducem întreg, având incriminate mai multe pasaje, pe cari le-am subliniat, din eelealaite doue vom scoate numai părțile incriminate. 1. Aniversara („Unirea* Nrl 21. dela 19 Maiu n. e.): „Zilele acestea s’au împlinit aproape 60 au> dela măreața manifestare națională a ponorului român, pe Câmpul libertății, de lângă Blaj. Și dacă ar fi să ne dăm seamă de progresele politice realisate în acest șir respectabil de ani. cu greu credem, eă am putea constata ceva s> or. E adevărat, că succesele politice sunt i pendeute de multe împrejurări, și că adese | aceste hotăresc lucrurile mai iute, decât combinațiile iscusite ale conducătorilor, cu toate acestea în un restimp așa însemnat de ani. soartea noastră în țările coroanei Sf. Ștefan, nu s’a ameliorat aproape de loc. Ce cereau frații noștri adunați la 3/15 1 Maiu 1848. la Blaj? nimic mai nnțin. decât aceea, ee s’a renețit anul următor Ia Olmiitz în adresa din 25 Faur, și tot aceea, ce s’a alcătuit în firmă de programul nartidului național român din Maiu 1881. Celea 40 mii Români cereau indenen- dență naț'onală, respect politic pentru na- țiunea română, reoresentanți proporțiorați cn numeruf poporațiunei române, diregători români în toate ramurile administrații și în legisiațiune și câte o adunare națională pe fie-care an, Azi? independența națională eu un re- presentanr în guvern și cu titlul de Mare Duce al Românilor pentru Majestatea Sa, — cum se cerea în „revindicațiunile* dela Olmibz, — se pot considera mai puțin ca un pium desiderium. A vorbi azi de inde- pendență, ar fi un fel de lesă, națiunea ro- mână nici nu e considerată ca esistentă, iar partidul național român a fost îngropat cu ilegalele ordinațiuni ale lui Hieronymi. Și acum chiar, când, părăsind pasivitatea rău înțăleasă. națiunea română a alergat la urnă, să-și deie votul său pentru fii de ai săi. a trebuit să constate, că pentru ea nu se pot face alegeri libere, că baioneta și glonțul numai la alegerile cu candidați români își fac rolul și ea, ehiar în ziua aniversară de 3 Main, venerabilul președinte Gheorghe Pop de Băsesti. a avui să se lupte cu un grozav terorism, căruia i-au căzut jertfă vieți de om. Și ventiiându-se prin ziare știrea, poate prematură, că deputății națio- nalităților. ar dori să fie combinați în sin- guraticele comisii și în biroul camerei „Bu- dapesti Hirlap*. și pune în gura unui membru, marcant de a independiștilor declarația, că ăsta nu se poate, de vreme ce deputății, grupați în acest partid, nu stau pe bază legală, și. dacă vor să fie luați în combi- nație. atnnci să între în una din partidele eelealaite. A mai insista asupra modului, cum se aplică în oficii pubice. fii de ai poporului român, cu toate eonsiderantele juste ale 27, din legea de naționalități dela 1868. — e o pierdere curată de timp. In comitatul Albei-inf... în care trei părți din locuitori sunt români, avem în administrație 1 pretor, în sehimb. eu ridicata străini, cari sau nu știu limba popuhțiunei. sau o știu rău. și astfel nepneepându-o fac bazaconii. Representanții poporului român din 1848. cereau adunare naționala în fie-care an. iar azi. după 58 ani. adunările politice sunt oprite și ehiar și celea coneese, ca de pildă cea dela Sibiiu din 1905. mai târziu sunt considerate de contrare legilor și con- vocatorii trași în cercetare și pedepsiți. Națiunea română cerea la 48. liber- tatea și independența bisericelor și egalitatea în drepturi și foloase eu eelealaite. E ade- vărat. că absolutismul n^-a dat doue mitro- polii și câteva episcopii, dar până în ziua de azi se fac atacuri desperate pentru nimi- cirea independenții bisericei române unite, pentru introducerea unei limbi străine în cultul dumnezeesc la o parte a credincioșilor ori pentru dismembrarea lor de sub juris- dicția episcopului român; până azi, singură biserica română unită, e lipsită de întregirea congruală, pe care statul 0 dă chiar și ra- binerilor jidovești. Cât pentru alegerea arhiereilor, stăm aproape tot așa. în biserica noastră pe episeopi îi pro- pune Majestății Sale spre întărire guvernul, nu Mitropolitul, cu atât mai puțin îl aleg preoții, dar și alegerea aceasta încă se faee ■ după o împărțire electorală învechită și ne- corespunzătoare. în biserica neunită forma e alta, dar fondul e acelaș. Sinodul alege, dar guvernul nu întărește persoanele, eari nu-i convin. Iată dar, eă nimic nu s’a ajuns nici pe acest teren. Mai cereau cei adunați pe „Câmpul libertății0: libertatea tiparului, fără censură Pag. 376. U JT 1 R E A Nr. 48 -------------“»--------------------■ " — • —----- — —* -----— -----------------------------. ---. -------- _ ________________ fi fără cauțiune, — fi azi, câte ziare- simt încă greutatea proceselor de presă, unde și acusa și judecata sunt aduse de oameni,, de acelaș spirit nutriți. Cereau românii liber- tatea personală fi ea nime să nu poată # prins sub un pretext politic. Și ce ajuns f Se spună temnițele dela Năsăud, Vaț, Se- sjhedin fi Cluj, cari odată erau populate numai de români; mărturisesc ziarele, că alegătorii români sunt bătuți, împușcați, îm- prăștiați, căleați de copitele cailor, chiar omorîți, pentru-că vreau să se manifeste și ei conform legii, dar nu conform spiritului șovinistic magiar. Ar mai trebui să. pomenii» și de ce- rerea de a se înființa școli din partea sta- tului pentru locuitorii români, dar. ne oprim, pentru-că știm eu toții, că aceasta un s’a făcut nici-odată. ci din contră, chiar și acolo, unde românii au voit să-și ridice institute de cultură, au fost împedecați; fondurile adunate pentru scopuri culturali au fost luate ori ii-s’au schimbat destinația; iar cei puși la cârmă, zi și noapte își sfarmă capul, cum ar putea mai ușor și mai iute magiariza prin școli elementul românesc. Pentru astfel de porniri nefericite ră- mâne neutru totdeauna o clasică admoniare cuvintele §. 17. din legea de naționalități: .De oare-ee succesul instrucției publice este din punctul de vedere al culturei generale și al binelui public, unul din scopurile cele mai înalte chiar ale statului, aceast. este obligat eă ingrijaseă ea cetățenii .... să se poată cultiva ... în limba maternă*. Și"azi? azi și religia vor să ne silească să o propunem studenților dela gimnazii străine in limba magiară; azi lex Berzeviczy așteaptă ca copii în șeoala poporală să știe limba magiară fluent.........! 1 ! Fii mărită strălucită zi! ca cel mai luminat ideal al aspirațiuniior noastre na- ționale, wrălu'ci-vei t» tuturor genera faunilor viitoare și ca un bogat izvor de eațneiașm vei servi tuturor. celbr ce vor voi să se adape di» învățăturile oaie! Și voi Muitați apostoli ar neamului românesc, cari m-ți în- fruntat atunci toate primejdiile. spre â vă putea adun» și spre avă-nutri sfătui pentru b ucle șt fericirea acestui popor atât de per- secutat de soarte. să fiți pomeniți din1 veac în veac!" 2. Din parlamenti („.Unirea* Nrl 24 dela 9 Iunie a. c.) E o mică introducere la vorbirile denotaților Dr. Vajda și Dr. Maniu. cari, fiindi vorba de incassarea dă- rilor rămase în restanță de ne vremea ex^ lexului, an apărat ou numai interesele ua- ționaiitâților din țară, ci a întregului popor sârae și asuprit, și se arată în câteva eu- vinte. cum cei bogați sunt favorizați de soart.e pretntindenea. iar săraeii, scoși din favorul legilor și considerați, ca parveniri. Tot atunci a fost și întrerumperea făcntâ ia o vorbire a brlni Bânffy, care pretindea* că tot omul are lipsă ue stat național ma- giar, iar Dr; Vajda a observat:; noi n’avem și toată casa s’a ridicat înnotriva iui. voci- ferând: Ieși afară, ieși de aci. du-te în România! S’au încriminat următoarele pa- saje: . sunt în țara aceasta mașteră; nouă milioane de oameni, caro nu se bucură de nici un favor al legii, ci oalcându-se le- gea, sunt tractați ca niște parvemți. „Este o priveliște stranie, văzând- cum reprezentanții poporului român să luptă în- marea de străini pentru drepturile și cinstea poporului românesc. Sar in luptă ca leii, disconsiderând toată furia contrarilor; cari nu mai pot de năcaz, văzând că nu mai-pot îmbăta lumea cu apă rece, și nu mau pot se- duce lumea ou jrazele lor goalef 3. Viend și Magiarii- („Unirea* Urli 25>. din 16 Iunie n. c.) E vorba de nretini- sele seandale. făptuite de populația Vienei. centra delegațiunei magiare. întrunite acolo la DO1 Iunie n. - Se apune în acest articol. Că oamenii când își pierd compătul. lasă» vorba dulce- și rafiueria politică și încep cm forța fi.dcă. ca de pildă Vienesii. a căror purtare se biamesxâ și a noi se continuă, seoțindu-se învățătura creștinească, eă dacă- magiariior nu le place- treaba această. să- nu-șu uite, eă foarte adese-ori s’au folosit șt ei de astfel de argumente detestabile. „Și aceasta n’ar trebui aâ surnrindă opinia» publică magiară, uiei guvernul ungar, cure vede mai mult, că ee îndrăsnesc alții față de inviolabilitatea fui- și nici decât, eă ee-șii permite el față de noi. „Dacă noi am pune îtvtro- cumpănă; legea/ și în cealaltă violența și forța crasă, ce o- am îniimpinat numai dela 6’7. încoace din partea stăpânirii, de cumva s’ar și puică; face o astfel de asemănare, ar fi un aspect de diferință fenomenală" Și- anoi enu- merându-șe violențele înscenate pentru res- turnarea guvernului Fejervâry. se întreabă, că ajunge-vor și Vienezii așa de departe? „De vor ajunge, atunci austriecii au învățat mult dela magiari, aceștia însă, uită tot trecutul, tot ce au făcut ales față de na- ționalități,. toate persecuțiile, toate mijloacele drastipe, adese foarte drastice, cu cari nu odaia au cercat să ne capaciteze pe noi,, că în țara aceasta iotul e magiar și pentru ma- giari, și că chiar și încasai acela, când Ro- mânii pretindeau cele mai elementare drep- turi, respectarea legilor, răspunsul era; de- molareM casei Drlui Raț din 1 urda, închi- derea comitetului național, baioneta și pușca "; Apărătorul eontesteazâ traducerea ar- ticolului: „Din parlament*. Translatorul FEUILLETON. Z. Bârșeanu la noi. îu noul turneu, ce-1 dă artistul Z. Bâr- seanu, s’a oprit pentru două sări și la noi, împreună cu dșoară Brașoveanu. pe eare o cunoașteam de mai înainte și cu dnii Radu Popea și G. Stoica, pe cari i-am văzut neutru întâia-datâ acum, lăsân- -du-ne bună impresie amândoi, In deosebi ■cel dintâi. „Năpasta" Ini Caragiaie a fost, fără îndoială punctul de forță al acestor repre- sentații. D. Popea, în rolul lui Dragomir, a fost cât se poate de fidel. începând cu certele zilnice dintre el și Anca, eu mustră- rile-i de conștiință, cari isbucneau în tot momentul, cu alueinările și vedeniile, cari îl turburau și în vis. în deosebi scena a VIH-a. când ei vine beat acasă, a fost re- dată foarte fidel. Când Anca, bănuindu-l, îi cere, să se spovedească, acesta ii ră- spunde: „Ei așa! dacă m’oi mai întoarce... m’oi mai spovedi... Ei. ș’apoi ce? Așa e viața omului! Pe toți tot dracul îi încalecă . . . toți o să moară, toți! Și eu o să mor ... și tu o să mori, și Gheorge și toți, pe rând, pe rând, ca ia moară". . . . Se culcă amețit, trezindu-se într’un acces de groază. Visase nn cap de mort, cu dinții mari, care vrea să-l muște de mână. . . . Anca (dș. Brașoveanu). a cărei în- doială începe a fi tot mai motivată, cu o accentuare de groază în glas, cu gesturi de sibilă. încearcă a-i sugera iui Dragomir ideea. că Dumitru are să-i apară aievea. Și anare Ion oenașul (X Bârsana) victima crimei iui Dragomir. în toată în- fățișarea lui de idiot. Ion cel schingiuit de bătăile deia ocnă, se nresiută — în inter- pretarea artistică a dlui Bârșeanu — umilit ! și stupid, ca nn câne bătut. Conștiința lui de om e zdruncinată, bătăile, ce le îndurase la ocnă. îi sugeraseră ideia. că el e vino- vatul. Găsiseră ia ei luleaua și amnarul celui ucis și cei dela ocnă nu-1 mai slăbiră din bătăi, până ce n’a mărturisit, că el a fost ucigașul — asemenea schingiuitului din „Raseolnyiko’wl‘-ui lui Dostoieswki. < Dragomir. în fața acestei ruine de om, a cărei nenorocire el o pricinuise, ee înduio- șează, hotărândn-se să-l scape cu ori-ce preț. Anca se„amestecă îu convorbirea lor. — De ee te-a închis pe tine, Ioane? — Pentru-că am omorât pe Dumitru. — Dar tn l-ai omorât? — Eu. — Ba nu tu, — Ba eu ... . Luleana și tutunul și amnarul Ini era la mine. Anca dă să înțeleagă lui Ion. eă Dra- gomir e ucigașul. Și atunci se revoltă cea din urmă rămășiță de demnitate omenească din idiot, sărind la Dragomir, să-l gâtuiască. Dar Anca nn vrea ca Dragomir să moară de mâna ocnașului, până nu-și va fi ispășit crima prin mărturisire fățișă, de aceea întrevine. Idiotul se mulcomește și după accesul de mai înainte, recade în extremul de în- duioșare și slăbiciune. — Vezi — zice el — Tu la ce n’ai venit să spui, ne cumea Ion nn-i vinovat. . . Pe Ion i-ați bătut in cap dejaba . . . Lua- ți-mâ »e mine. Ce am avut eu cu Dumitra e altă socoteală, dar ne Ion lăsați-l săracul!' . . . Și Ion s’ar 6 rugat Ia Maica Domnului Buna pentru păcatele taie . . . Vezi! .. . Vezi . . . Ion plânge. Dragomir plânge îi ei în- fundat. — și publicul plânge și el. Deaiei îneolo, Dragomir. pornit spre declin, e numai o unealtă în mâniie Ancei, pentru mărturisirea crimei și pentru a se lăsa prins. Impresia ce mi-a lâsaț-o „Năpasta", când am văzat-o renrezentându-se în inter- pretarea dlui Bârșeanu. a fost foarte puter- nică și mi-am adus încă odată aminte că tragediana lâszai Mari, când a cetit pentru întâia oară în traducere ungurească această bucată, a exclamat, că e datorită, fără în- doială unui autor de geniu. Farsa „Sluga ia doi stăpâni*. ce a ur- mat. a rămas, ea efect, mult în urma „Nă- pastei*. detragându-i mult și abra vierile, cari se observau așa de ușor, în seara a doua „Mărioafa* de Carmen Sylva. on cât de bine ar fi ’fost interpretată — remarcăm în deosebi pe dșoara Brașoveanu și dl Stoica, — nn s’au putut asămănâ cu efectul din seara trecută. Piesa însăși — ori cât de bună ar afla-o alții — mi-se pare prea de tot romantică și prea e puțin po- trivită cu spiritul țăranilor noștri, în sinul cărora se desfășoară. Nr. 48 UNIREA Pag 377. recunoaște unele greșeli și le rectifici cu ajutorul adv. Dr. Pordea. Se naște un nou incident, advocatul Dr. Maniu protestează contra redactării întrebărilor, ce se pun ju- raților, și în care e vorba că s’a ațâțat contra națiunei magiare (magyar nenizet), Dsa susține. că națiunea magiară nu poate fi vătămată, fiind-că nu există decât națio- nalitate magiară. Presidentul se supără, în sfârșit întrebările se îndreaptă de tri- bunal, spnnâudu-se: agitație contra maghia- rimei. advocatul dificulteazâ și espresia aceasta ea necorectă și insinua eas de nu- litate. Urinează vorbirea de acuză a procu- rorului. Dsa începe foarte de departe și primul cuvânt, ce corcește e uu neadevăr: „Istoriografii Daco Români . . ,* spune, că Romanii subjugând popoarele barbare ie-a făcut sclavi. Germania învingând pe Fran- cezi. le-a luat Alsația, Lorena. Polonia, a fost îmoărțită, singur Magtarii biruind pe Români, nu i-a tractat ca sclavi, ci ca frați, împărtășindu-i de toate drepturile și cu toate acestea Românii au fost totdeauna nerecu- noscători. la apoi pe rând articolii incri- minați și cu forța cearcă a smulge ațițarea, pentru care cere pedeapsă. Insistă ales asupra articolului „Aniversarea", și spune, eă iuainte de 48. Românii n’aveau niei nu drept aci In țară, ci magiarii le-au dat acele drepturi și cu toate acestea și atunci ca și acum. Românii s’au purtat dujmănește contra Magiarilor. Relevează și faț tul, că articolii publicați în „Unirea", eare e foaia oficioasă a arhidieeezei gr.-cat. au mare înrîurință asupra noporațiunei. care e dedată a asculta cu multă luare aminte și grife de tot. ce-i snune preotul său. Apărarea drlui Maniu a fost splendidă. Cu nn calm admirabil dsa înșiră rând pe rând toate contradicțiile și falsurile înșirate de procuror. Dezminte mai întâia acusa. eă „Unirea" ar fi foaie oficioasă și apoi „Sacrificiul", eare s’a dat de încheiere, a fost iarăș o bucată de forță, datorită lui Roberto Braco, un scriitor prea puțin cunoscut la noi. Un părinte decăzut (Z. Bârseanu) aflând despre dragostea dintre ficâ-sa (dș. Brașoveanu) și cutare conte (R. Popea) se determină să se omoare, când vede, că el, cu purtarea ce o are. este o piedeeă iu calea acestei iubiri ț când vede mai ales că atât contele, cât și propria iui fată se rușinează de el. Efectul e zguduitor, când Don Piedro — tatăl — sărută mâna ficei sale, zieându-i: „lartă-mă.... iartă-mă, că ți-s tată.,!" Sentimentul patern dă o aureolă de tragedie vagabondului decăzut. între aceste două reprezentații s’a mai dat îucă una. pentru clerici și studenți. care a fost la aeelaș nivel. Al. Cărți poștale ilustrate, C cu vederi din Blaj. Bucata 6 fileri. — Suta 5 cor. franco. analizează pe rând pasajele incriminate, arătând că articolul „Aniversară" nu e, decât o congregație istorică a stărilor dela 48. și acum. Continuă a spune, că tot ce se zice acolo e adevărat. în special se miră, cum de dl procuror cearcă să afirme cu procurarea la lege, că congrua bisericei române unite ar*fi regulată, când se știe că și ajutorul ce-1 dă statul, se împarte în un chip așa de nepotrivit și nedrept, cât adese e revoltător. Spune câteva cașuri concrete, pe eari le cunoaște foarte bine, fiind-eă cunoaște afacerea aceasta. Daeă congrua ar fi regulată. Dsa ar fi cel dintâiu. care ar mulțumi dlui procuror pentru această preaplăeută veste. Arată că ceiaialți doi articoli nu sunt, decât doue reviste desnre evenimente întâmplate. Dsa dovedește, că nicăiri nu se pomenește de orațiune magiară. ci de faptele guvernului, pe cari ori cine are drent să le critice, Cere achitarea redactorului nostru, cu atât mai vârtos, că autorul articolilor a fost insinuat Tribunalului. Regretăm foarte mult, că nu putem reproduce această splendidă apărare, după chiar aprețierile ziarelor magiare și a pre- i sidentnlni. care a felicitat ne dr. Maniu, nentru acest discurs. Adaugem însă atâta, că întreg publicul present la acest proces a urmărit cu multă atențiune vorbirea apă- rătorului și ales după duplica încurcată a procurorului prognosticau acusatului achi- tarea. Arată, eă totul se reduce la o perse- cuție politică, pornită contra dini Domșa și Aiud. și se provoacă la fițuica „Aîedfeher". eare a stat mai întâiu alarma conira „Unirei". care 16 ani a trăit îu pace cu justiția magiară. Acusatul după înțâlesul avut cu apă- rătorul — renunță de a se apără. Presi- dentul se îndreaptă apoi cătră jurați, pro- ; vocândit-i să se pronunțe, după-cum cred | ei. și după-cum au judecat din celea auzite. 1 Jurații se retrag și după o consultare de eel mult o oară, deciară, că au aflat vinovat pe dl Aurel C. Domșa. redactor responsabil de toți articolii incriminați. Un murmur surd a răsunat prin saiâ la auzul acestui rezultat și și mai pronunțat fit acest murmur diu partea întregului auditor, când tribunalul după o scurtă consultare, rostește verdictul, prin care redactarol e osândit ia 8 luni temniță de stat, câte 400 cor. amendă de fie-eare articol, total 1200. spese de proces și publicarea sentinței în foaie. Amenda se poate schimba în 60 zile închisoare de stal. îu chipul acesta și „Unirea", măcar eă nu a râvnit dună această glorie a ajuns îu șirul celor ee șofer pentru neam. Am ținut totdeauna să ne păstrăm calmul în discutarea tuturor chestiilor și să ne păstrăm simplul rol de muncitori cinstiți și pacinici în presa bisericească și politică, luptând din toate puterile noastre și cu celea mai bune pornhi ale inimii pentru prosnerarea bisericii și neamului nostru. Voia iui Dum- nezeu se vede însă, că a fost alta, Ne su- punem cu răbdare, dar nu schimbăm nimic din ceea ce încălzește inima și însuflețește i mintea noastră. Sinodul arhidiecezan. Ședința. I, Sosind vremea potrivită șt de mult aș- teptată pentru clerul Provinciei noastre. Excelenția Sa înalt Preasfințiiiil Mitropolit a convocat pe Joi și Vineri Sinodul arhidie- cezan în a doua sesiune. Joi dim. s’a celebrat liturgie solemnă în biserica catedrală pontifiicând Mitropolitul Victor, cu azistința canonicilor: I M. Mol- dovan. S. P. Mateiu, G. Pop, Dr. A.Bunea, Ales. Uilăcan, Dr. I. Marcu, Șt. Pop și G. Muntean, canonici; I, Macavein, vicar; loan Hățăgan, Al. Dobrescu și Laur. Paseu. pro- topopi. și preoții V. Masca și V. Florian; , diaconii I Br. Mien și lacob Popa. A cân- tat corni clericilor și pr< f. A. Papiu. Liturgia s’a încenut eu rugăciunea: „împărate cereșe". La 9 oare membrii sinodululni se adună ia reședința mitropolitană, unde prepozitul Moldovan propune să se exmitâ din sinod o | comisie, care șă invite pe Excelenția Sa Mitropolitul la ședință. în comisie se aleg Dr. Victor Szmjgelski. I. Macaveiu, Dr. E. Dâian și V, Florian. Mitropolitul intrând în sală, viu aclamat de părinții sinodali, deschide ședința expri- mândii-și bucuria că revede în jurul său pe delegații clerului, ea sâ le deie samă mai ales de rezultatul pașilor interprinși prntru regularea Congruei Veneratului Cier Arhi- diectzin. î. P. S. Sa cere sâ nu se ieie in nume de rău întârzierea convocării sesiunei a dona, uenrrneă s’a așteptat un prilej mai favorabil ca să se poată comunică Cierului ceva mai îmbucurător. Priiejul acesta s’a oferit în parte prin aprobarea decretelor conciliului provincial al III. pe cari acum le poate publică Cierului. Continuând Excel. Sa spune, că de>i nu poate prezentă nici de data aceasta un decret preainalt prin care s’ar regulă definitiv chestia regulării salarizării preoților, poate totuși să aducă la cunoștință unele momente mai îmbucură- toare. _ chemate să împrăștie m urii primej- diei deasupra bisericii noastre. î. P. S. Sa a țintit de eel mai mare moment a informa factorii competenți și prea înaiți de uoziția noastră. Așa la 6 Iunie 1904. la o lună după Smod. a fost la Majestatea Sa. care a bine voit a declară, că și până ia ngularea de- finitivă a congruei a dispus ea preoții noștri sâ fie subvenționați din cașsa statului cu sume din ee în ce mai mari. în 17 Oetom- vrie a. c. Excelenția Sa fiind la Roma a in- format Sfântul Scaun Apostolic și pe factorii competenti, despre cotigruă și despre eele- alaite chestiuni eari agită spiritele conducă- torilor bisericei. cum sunt autonomia, cate- cheza, și alte chestiuni importante. Sfinția Sa a ascultat raportul Mitropolitului și i-a promis patrociuiul. Apoi Excelenția Sa pro- pune să se trimită câte o telegramă Sfinției Sale Pontificelui și Majestății Sale Sinodul primește eu bucurie această propunere și să primește textul prezentat de Mitropolitul, care în traducere e următorul: No. 7275—1906. Eminentissimo Cardinali Status Secretario Raphaeli Mery del Val Roma. Clerul dioecesis metropolitanae Albae luliensis et Fogarasiensis in Synodum con- Pag. 378. UNIREA Nr. 48, gregatus, Beatissimo Patri Summo Romano Pontifici Pio Papae X. filialis reverentiae ac homagii sensa exhibet, potenti Ejusdem patrocinio confidit, apostolicam de gena implorat benedictionem. Victor Mihălyi, m.p. Archiepi scopus. Se. 7275—1906. ' 6. cs. es apost. kir. Felsege kabinet-irodăja Budapest (văr). A gyulafehervâri es fogarasi foegyhâz zsinata () csâszâri es apostoli kirâlyi Fel? segenek alattvaloi hodolatât nyilvănyitja, ezen egyhâzat legfobb kegyuri hajlando- sâgba ajânlja! Mihălyi Victor, m. p. ărsek. Păr. Prepozit. ca președinte al comi- siunei veiificătoare, propune spre verificare pe noii delegați: Nie. Ticaeiu. delegatul districtului Cichindeal, Nie. Galea. dela Arieș. Emil German, dela Uioara, lacob Popa, protonotar consist, și Alesiu Viciu, delegatul corpurilor profesorale. Excelenția Sa împarte apoi singurati- celor comisii actele noue intrate dela înche- ierea sesiunei prime, și prezintă excuza pre- otului Nie. Galea din Hundorf — și apoi închide ședința, anunțând a doua pe oarele . 4 p. tn. Ședința II. ? s Mitropolitul prezintă excuza protopopu- lui Sim. Micu. care fiind bolnav nu ee poate prezentă. Comisia organizatoare prin referentul său, v.-orot. Elie Câmnean, raportează despre chestia cantorilor, asupra căreia sinodul de- cide. ea regularea ei să se amâne până la rezolvirea eongruei preoților, și până atunci însă, protopopii pot provedeâ eu deerete pe cantorii cari an purtare bună și qualifleație îndestulitoare. Sinodul mai hotărește ea să se poată înființă ne alocarea școale cantorale cu încuviințarea Preav. Conzistor. De ase- menea se urgitează resoivirea neamânată a punerii pe note muzicale a celor 8 glasuri și edarea unei eârți de tipic. Aeeiaș comisie propune mijloacele mai potrivite întru combaterea alcoolismului, să decide, să se întrevină la locurile competente pentru închiderea crișmelor pe timpul ser- viciului divin, și înființarea reuniunilor de temperanță locale, • Din raportul despre căsătoriile învrăj- bite se costată cu bucurie seducererea con- cubinateior în număr însemnat. Tot în această ședință s’a primit res- puns la telegrama omagială primită dela Majestatea Sa. Textul respunsului e urmă- torul .* I* O csăsz. es Apost. kir. Felsege, a gyulafehervări es fogarasi foegyhăzmegyei zsinatănak hodâlatnyilvănitâsăt legmaga- sabb kbszbnettel tudomâsul venni meltoz- tatott. O csăsz. apost. kir.-Felsege kabineti irodăja legfelsobb parancsra Daruvăry. Membrii sinodali an luat cn mulțumită la cunoștință raportul preaînalt. Ședința III. La desbatere propunerea mai multor sinoade protopopești. ea să se rețină din subsidiu! erariai 10% în favorul fondului preoților deficient!. Comisia financiară, că- reia i-s’a încredințat această chestie, pro- pune acceptarea ei, Se încinge o discuție foarte vie în jurul acestei propuneri și se fac mai multe amendamente. După o des- batere îndelungată se primește cu viuă în- suflețire propunerea de a se ajutora în chipul acesta fondurile văduvelor, orfanilor de preoți și a preoților deficienți atât de slab ajuto- rați până acum. Preoțimea a dat dovadă de uu însuflețitor sentiment de generoșitate. făcând posibilă augmentarea anuală a acestor doue fonduri cu mai bine de 20 mii cor. Se mai presintă câteva chestii mai mici, cari sau se resping sau se releagă Cousis- torului. ' Comisia administrativă presintă raportul său amănunțit și bine redactat în chestia eongruei. Se hotărește a se esprima pro- funde mulțumite Escei. Sale pentru pașii întreprinzi și până acum în afacerea aceasta atât de vitală, mai ales între împrejurările actuali, când toate confesiunile sunt salari- sate din partea statului afară de biserica română unită. După o desbatere ținută la înălțimea disensiunilor, se hotărește ca Escel. Sa Mitropolitul, chiar în puterea decretelor conciliului provincial al III. acum publicate, se convoace în timpul cel mai scurt posibil un sinod provincial, al cărui obiect principal să fie chestia aceasta a eongruei. Vorbirile rostite cu acest prilej, de membrii sinodului, au fost împărtășite de multă atențiune, do- vadă de multul interes, cu care e urmărită această chestie. Trebue să constatăm cu multă mândrie, că pectm îu trecut, așa și în present. ținută preoțimei noastre, a fost demnă. A pretins cu toată tăria, să fie fă- cută părtașe de toate acelea drepturi și fa- voruri. de cari beneficiază și celealalte con- fesiuni. dar n’a trecut punctul nădejdii in resoivirea în și mai bine a chestiunii. Tot așa de înălțătoare a fost și pro- punerea unui sinod protopopesc pentru rea- ducerea osămintelor episcopului Clain și ri- dicarea alor doue statui arhiereilor Atanasie și Clain. Față cu propunerea primă să ho- tărește ca osămintele mitropolitului martir, să se lase și mai departe la Roma, ca să fie astfel o legătură și mai atractivă între biserica românească unită și leagănul cre- dinței și neamului nostru; — iar propunerea a doua să ia de o camdată dela ordinea zilei. Dintre propunerile desbătute de co- misia aceasta mai merită a fi remarcată propunerea pentru înființarea unui fond de administrație bisericesc, la a cărui înființare și alimentare să contribue bisericele. funda- țiunile, preoții și credincioșii Fondul acesta să se înființeze în fie-care dieceză și ia administrația lui să concurgă și credincioșii. Chiar în considerarea înființării lui pentru toată provincia, s’a hotărît ca proiectai de statut împreună cn principiile de directivă să se transpună celui mai apropiat sinod provincial. , Ședința IV. La ordinea zilei referadele comisiunei scolastice, însemnăm pe cele mai importante. Se hotărește a întreveni ia locurile compe- tente, ea la învățătorii, cari sunt și cantori, să se socotească cu prilejul pensionării și venitele cantora)!. Referitor la urcarea sa- lariilor învățătorilor ia 800 cor. hotărește. ca să se facă în comunele, unde se poate să se urce diu venitele parohiilor. Consistorial nu e înpotrivă ca regularea aceasta să se facă și cu ajutor dela stat, dar totdeauna să se ceară pentru aceasta încuviințarea lui. Tre- bue să accentuăm și ia acest punct abne- gația. eu care membrii sinodali au luptat pentru ridicarea pretutindeni a salariilor în- vâțăiorești de 800 cor. deși au fost glasuri, cari i-au făcut atenți. că aceasta n’ar per- mite-o demnitatea preoților, a căror venit anual în foarte multe locuri stă departe de această cifră. „Ducă n’avem noi. las să aivâ ei!“ răspundeau mulți preoți. La toată întâmplarea învățătorii noștri ar trebui să fie cu toată reeunoștiința față eu această ținută a preoțimei. S’au mai discutat și primit statutele Reuniunei de misiuni, exercițiile spirituali, mijloace nentrn stârpirea concubinatelor ș. a. înainte de închiderea ședinței se pre- sintă răspunsul Sfinții Sale Pontificelui la telegrama omagială din ziua nrecedentă. Răspunsul e de următorul cuprins: Pergrato Pontifex animo obsequia cleri Archidioecesis istius in synodum tecum coacti suscepit votaque plurima concipiens pro feliei exitu conventus petitam aposto- licam benedictionem amantissime impertiit. Gard. Merry del Val. Escelența Sa mulțumește părinților si- nodali de viul interes, ce l-au arătat sub tot decursul desbateriior și le dorește să se întoarcă cu bine la vetrele lor. Prepozitul Moldovan constată și din a sa parte acest interes, cum și deplina libertate, cu care s’au pertractat toate chestiile din program. Tot dl prepozit aduce felicitări căl- duroase Escei. Sale în numele clerului pentru aniversarea onomasticei Sale. Ură- rile dlui preposit sunt acoperite de aclama- țiile vii ale membrilor sinodului. Deie Dumnezeu, ca sinceritatea. însu- flețirea și căldura, cu care au fost desbătute toate chestiile, ajunse la discuția Sinodului, eă ducă la succesele cele mai desăvârșite pentru nespușa mângâiere a acestei preo- țimi. care cn atâta jertfă și abnegație își îndeplinește lucrările sale! Invitare de abonament. Apropiindu-se sfârșitul anului, rugăm pe toți aboneuții noștri, cari sunt în restanță cn abona- mentul de pe anul acesta, cum și de pre anii trecuți, să binevoiaseă a ne trimite fără amânare prețul foii. ADMINISTRAȚIUNEA. Houtăți. Intru mărirea iui Dumnezeu. Pentru procurarea recuisitelor sacre și a altelor odoară neîncunjurați de lipsă și lirsinde în biserica gr.-cat. nou edificată din Mica, au binevoit a contribui următorii și binecre- Nr 48.UNIREA Pag. 379 din Mica 4 dolari. loan Stănuțin. Mica 2 doi. Petru Stâimțiu. Mica 2- doi. Georgiu Fâreaș 4 doi. loan Gnbas, Mica 2 doi. Ni’oiau I Unehias. Mica 9 doi. Szakâts Sândor, Mica 3 doi. Torijk Ferencz. Miea 1 doi. Nicolau : Preeun. Gogan 25 cent. Vasiiie Cașan? ; Gogaa 25 ct. Aron Crișan. Varolca 25 et, । Zosin Duru. Gogan 25 ct. Nicu Calda. Sân- tiona 30 et. Ștefan Popovici. Âgrișteu 50 et. 1 losif Câmnean. Gogan 25 ct. Nonie Câm- ; nean. Dau 25 et. Georgiu Cristea, Giuine 25 ct. loan Uvas. Ligend 20 ct. Teodor | Bârsan. Lă«e.ud 20 cț. loan Pod. Agristău . 25 et. loan Zgâreu Korod-Szr.-Mârtin 25 ct. , Denietrin Pod, Agristău 50 ct. Torok Janos, Gogan 50 et. Szakăts Mârton. Vâroiea 50 et. [ Mâiyâț Sândor, Sz.-Csâvâs 50 ct. loan Sârb. | Agnateu 25 et. loan Dumitru. Agristeu 25 ct. Georgiu loanea, Homorod 25 ct. Elie Csatloâ, Agristci! 25 et. loan Herges. Nâdos 25 et, Barabâs Divan. Agristeu 25 cr. loan Dragos, Nâdos 50 et. Nagy Uitai Istvân. Gogan 50 et. Szekeiy Jăaos. Nemes-Vâralya 1 doi. Kopnân Ferencz. Vâralya 10 ct. Vasilie Pdtri, Han- dorf 15 et. loan Bacilă. Daia 25 ct. loau Dragomir. Daia 25 ct. loanHolon. Daia 25 ct. Mihail Roșea. Agristeu 50 ct. Erdoi Janos, Csâvâs 1 doi. Vas. L. Sândor. Oâvâs 1 doi. Szănfo S. Istvăn. Csâvâs 1 doi. Vasiiiu L. Ferencz. Csâvâs 25 et. Vas. Dezsi, Csâvâs- Mârton 20 et. Szabo Jbzsef. Csâvâs 20 et.. Birtalan Istvăn. Csâvâs 1 doi. Szabo Jâuos. Csăvâs 50 ct. Pâl Imre, Csâvâs 50 ct. Kis Istvăn. B.-Szr.-Păi 50 ct. Vineze Szânto, B.- Besenyd 50 ct. Szânto Istvân, Csăvâs 1 doi, Georgiu Muntean. Riehisdorf 25 ct. Markus Jdzsef. Hundorf 5 ct. Markus Nieolae. Hun- dorf 5 ct. Nicolau Bien, Hundorf 20 ct. Teodor Roman. Nâdes 25 ct. Erd6s Istvăn. Csăvâs 25 ct. Nagy Mârton. Vâralya 25 ct. Tarka Perenei Haraugiâb 25 ct. Cozma I Todor. Sonor 20 ct. Vasilie Roșu, Sopor, | 20 ct. Mihail Popa. Somosteinic 1 doi. • Traian Fnrnea. Sz-Sâros 25 ct. Elie Sâvn, Bertan 50 ct, Nicolan Crișan. Gogan 25 ct. Octavian Șaten, Boryha 25 ct. loan Dnda, Bonyha 5 ct. Szakâts Istvăn. Buko-Mica 1 doi. 50 et. Gubas Ștefan, Miea 50 ct.. eare snmâ în banii noștri face 220 coroane, pentru acestea marinimoase eontribuiri pentru un scon atât de nobil, primească sus amin- tiții credinci prin noi dela poporul gr.-eat. din Mica sineerile noastre mnltâmită. — Mica, la 8 Nov. 1906 Ștefan Faust, paroh. Aron Unehias, curator. Hymea. Di Dr. Laurențiu Nestor, ad- vocat în loc, și dșoara Virginia Pușcar, își serbează cununia în 25 1. c. în Sohodol. lângă Bran. — Dr. Laurențiu Nestor, din prilejul căsătorii sale a dăruit fonduiui neu- tru „Masa studenților* 50 eor. in locul obi- cinuitelor invitări. — Trimitem sincerile noastre felicitări! — Silvia F. Negruțiu și luliu Popp logodiți. — Felicitările noastre. — Alimpiu Suciu, teolog absolut, și Valeria Saturn, invită ia serbarea cununiei lor. ce se va celebra Luni, tu 26 Nov. n. a. e. în biserica gr.-eat. din Meri șor. — loan Becicheri, teolog abs. și Livia ALiclea, invită la serbarea cununiei lor, ce se va celebră în 25 Nov. n. în biserica gr.-cat. din Boz. Concertul aranjat Joi sara din partea I societății de lectură a teologilor noștri eu | concursul inteiiginței din Blaj, a avut uu । resnltat desăvârșit. Bucata cântată din J Frculean, composiția prof. Murășian. cum și Pribeagul, de Fleehtenmacher Popovici. au j secerat generale aplause. Foarte mult a plăcut Purpuriul și declamațiile d-șoarei Că- pașau și d-lui Emil Masca. Sala a fost plină, luând parte Escelența Sa Mitropolitul, membrii capitulări și sinodali și număros alt public. Distribuirea prwnHloB la oxpodția dtn București. Duminecă a avat loc în Arenele 'Romane solemnitatea distribuitei premiilor. Solemnitatea a fost deschisă de imuni jubilat, compus de dl G. Enescu. care a fost cântat de o fanfară alcătuită din mai multe muzici- militare, care a acompaniat coral"conserva- torului. Efectul imnului a fost grandios și însoțit de salvele de tunuri date de bateria dela Calafat. A asistat foarte multă lume: Regina, principele Ferdinand. principesa Maria. principele Carol și principesa Elisa- beta. Miniștrii: C. Disescn, Greeeanu și Ionel Grădișteanu. După terminarea imnului a în- ceput seria discursurilor. Cel dintâin a luat cuvântul di Dr. Istrati, comisarul general ai Expoziției, făcând apologia regelui Carul, a cărui domnie glorioasă o sărbătorește această Expoziție. In urmă a mulțâmit tuturor ex- pozanților. în număr de 40 de mii. cari au luat parte la această operă, contribuind la reușita ei. Contele de Blum a vorbit în nu- mele expozanților străini, arătând că străi- nătatea vede in expoziție dovadă strălucită de vitalitatea Românilor. Dl Pangrani, îți, numele expozanților români, a arătat ce operă colosală s’a săvârșit pe câmpul pustiu al Fiiaretulai, unde acum un an și jumătate nu exisîă nici apă. nici canale, nici șosele. Dl general Brătianu a vorbit îu numele membrilor juriilor. Dl Botez a . vorbit în nu- mele meseriașilor și al micilor industriași români. Domnul Dr. Istrati într’un al doilea discurs zice, că expoziția aceasta e o îndrumare nouă spre viitor; ea e semnalul emancipării economice a țerii românești. La închiderea solemnității muzica regimentului VI a cântat Hora unitei și mai mnlte mar- șuri râsboiutee. ■ Marca culturală a „ Ascciațiunli". Dl Ștefan Erdely din Orăștie a pus la dispo- ziția „ Asoeiațiunii* o marcă culturală, care reprezintă lupoaica lăptând pe Romnlus și Remus și are inseripțiuuea S. P. Q R, (==.Senatns popuipsqup; Romanus = Senatul și pooprul roman) și A- C. P. R. (= Aso- eiațiunea culturală a poporului român). O marcă 5 fileri. Rumânii cari doresc să întă- rească Asoeiațiunea. vor cumpără marca culturală și o vor lipi pe scrisorile lor. Asemenea se pot pune pe biletele de In- trare la petreceri, concerte, reprezentațiuni teatrale și nu eredem eă s’ar găsi român, care se refuze a plăti prețul lor. Se pot procură astfel de mărci la biroul „Asoeia- țiunir Sibiiu. str. Morii nr. 6. Avîs. Banca austro-ungară a botârit să retragă din circulație banii de hârtie de 10 și 20 cor.. înloeuindu-i eu bani de aur. Retragerea se va face în anul viitor. Știri literare. Am primit „Român nyelvlan“, de Petru Cupeea. O gramatică bună a limbei române în ungurește eu un adaus de exerciții de traducere și un mie vocabular. A apărut în ediția „Stămfel fele tud. zsebkonyvtâr*. costă 1 cor. 80 fii. — H. Ibsen: Nora, dramă în 3 acte, traducere de B. Marian. București. Prețul 1 leu. Conferințe pentru meseriași. Comitetul „Societății meseriașilor români din Blaj, urmând obiceiului bun din anii trecuți va aranja și in ăst an o serie de conferințe pentrn meseriași. Prima conterință va fi Duminecă. în 25 Nov, n. Va vorbi părintele spiritual Ștefan Roșian. începutul ia 5 oare d. a. Locul de întrunire în casina ro- mână. Prețui de întrare 20 fii. Credem, eă meseriașii nostrii vor grăbi cu toții la acestea distracții instructive. Petreceri. „Secția industrială* a „Reu- niunei economice din Orăștie*, invită ia. producțiunea teatrală împreunată cn joc, care să va țineâ Sâmbătă, în 24 Nov. a. c. în sala hotelului „Transsylvania* din loc. Se va preda piesa „Cărăbușul*, Vodevil în 2 acte. Venitul curat e destinat în favorul fondului propriu. ’ — „Reuniunea sodalilor români din Sibiiu*. invită la convenirea socială Împreu- nată cu cântări, âeclțunațiune și joc. ce se va aranja Duminecă, ia 25 Nov. n. a. c. în sula deia „Gesselschaftshaus®. Venitul curat este, destinat scopurilor industriale ale Reuniunii. Dare de samă șl mulțămită publică. — La petrecerea aranjată eu oeasiunea sfințirii școalei gr.-eat. din Câmpeni, în 14. O tobre a. c. a incurs peste tot suma de 170 cor. 40 fii., diu cari substragândtt-să spesele de 72 cor. 80 fii., a rămas venit curat de 97 eor. 60 fii. eare sumă s’a predat școalei non sfințite. Oferte mărimmoase și șuprasolviri a ipcurs deia dnii: Dr. Vasiiiu Preda, adv. 10 cor. Dr. Traian Morean, adv. 10 cor. Silviu Corcheș 10 cor. Virgil Cor- cheș 7 cor. Dumitru Pop 3 cor. 40 fii. Petru Simu 2 cor. Aurel loanette 2 cor. George Todea 4 cor. Szekeiy Lajos 3 eor. Hans Binder 3 cor. Gavril Lăgy 4 eor. văd. Eu- firaia Pod 2 cor. George M. Corcheș 1 eor. Patrieie Pallade 1 cor. Marc V. Loți 1 cor. losif Karl, Traian Andreea. Const. Mucea, Teodor Orlea. Andreiu Nicola, Mărgărită Pallade și Csiky Gyula.. câte 40 fii. Tuturor acestora, pecum și întregului on. public spri- jinitor. se aduce călduroase mulțămite. — Câmnenl. 1 Novembre 1906.— Comitetul aranjator. A apărut LITIKGKA Volumul II. al Teologiei pastorale de Dr. Izidor Marcu, canonic. Aceasta carte de mult așteptată, și a cărei lipsă s’a simțit foarte tare, e singură de felul acesta în literatura noastră biseri- cească. — In ea să tractează riturile împre- unate cu celebrarea s. Liturgii și adminis- trarea ss. Sacramente pe bază istorică, așa după cum să află espuse în ss. Părinți si în Liturgia veche; — să arată administrarea de acum, precum și însămnătatea simbolică și etică a riturilor sacre. — E scrisă într’un stil precis și clar. Aceasta carte e indespensabilă pentru preoți. Are 592 pag. pe f. 8°. Să află de vânzare la Librăria se- minarială și costă 5.40 cor. -j- 30 fii. porto. Pentru România 6 lei. A lua o medicină, care n’are efect momentan, c tot așa fără de folos, ca și cum te-ai sili să faci ceva, ce trecexpeste puterile tale fizice. Altcum stă lucrul, însă dacă astfel de medicină luăm, cum e bună oavă Emulsiunea Scott, care gătită fiind din uleu de pește, var și natriu, în- tărește întreg orgauizmul foarte iute așa, că in timpul । cel mai scurt dispar cu totul slăbiciunile, primind I omul putere deplină și voință tare. Ca mijloc întă- ritor pentru băeții slabi și recovalescenți Emulsiunea Scott e singură fără păreche. Emulsiunea Scott e cu mult superioară uleului comun, în ceea-ce privește efectul și puterea de a viudecâ. ;(27) 3—12 Marca de probă a EMULSIUNEI de SCOTT este pescari ul ce poartă in spate un pește, Cu provocarea Ia aceasta foaie, tri- mițând 70 fileri, în timbre poștale, spe- dează gratis mustra . Dr, BUDAI EMIL, vărosi gydgyszertâra BUDAPEST, IV. Vtoi-uteza 34/50. Prețul unei sticle 2 eor. 50 fii. ■ §g poatt cipita fa ori we formacit. A apĂrnt! A apărut! „CALENDARIUL LMREI“ pe 1907. Prețul 50 fii. + 10 fii. porto. Pag. 380. UNIREA Nr. J8. PARTE 8C1 IN ȚIE 1CA-LITERARA. Mitropolitul Sava Br anco viei, de Dr. AUGUSTIN BUNEA. (Continuare.) Deci să arătăm și aci, cum stă lucrul și să dovedim, cu câtă nepricepere, ori rea credință scrie dl M. istorie. în scrierile mele, „Vechile Episcopii“ și „Ierarchia Ro- mânilor1, am arătat, că în Ardeal după câteva încercări zădar- nice din veacul al XV. s’au înființaț definitiv pe la sfârșitul aceluiași veac și pe la începutul veacului XVI. două episcopii una de Domnii Moldovei, și alta de Domnii Țării-RomâneștiT j una la Vad, alta la Geoagiu, una în legătură cu Mitropolitul I Moldovei, alta în legătură cu Mitropolia Țării-Românești. Nici una n’a fost Mitropolie, ci simple episcopii. Dualitatea aceasta corăspunzătoare la dualitatea celor două mitropolii și state ro- mâne se poate urmări în tot veacul al XVI-lea, cu singura in- certitudine, că după ce episcopul Geoagiului, Sava, de groaza prigonirii pornite de principele loan Sigismund, a luat lumea în cap pe la a. 1566, nu se știe pozitiv, că următorii lui, cari apar cu Eftimie pe la 1572, unde își vor fi avut reședința? Eu am combinat, că au rezidat la Silvaș până la întrarca lui | Mihaiu Viteazul în Bălgrad, unde viteazul voevod le-a așezat I definitiv scaunul, fără să strice așezământul vechiu de două 1 episcopii paralele și atârnătoare de Mitropoliile și Statele Ro- ! mâne de peste Carpați. Această dualitate o întâmpinăm și după | Mihaiu Viteazul, până la Sava Brancovici, când episcopia Va- j dului dispare cu totul, rămânând numai un simulacru de epis- ; copie românească în Bălgrad. Dar sâ vedem, cum s’a făcut în- [ ceputul episcopiei Bălgradului? i în 20 Martie 1585 voevodul Ardealului Sigismund Băthory i numește pe loan dela Prislop (lângă Silvaș, Țara-Hațăgului) 1 episcop peste toate bisericile românești din Ardeal și păr- țile Ungurești, afară de bisericile, peste cari era arhiereu I un episcap cu numele Spiridon. (Vezi documentul în „Vechile i Episcopii", pag. 60—61.) Celalalt arhiereu ardelean, Spiridon, era I tot atunci episcop peste comitatele Turda, Cluj, Dobâca, Sol- | nocul din lăuntru, și Crasna. (Vezi documentul tot acolo, pag. j 73—77.) loan dela Prislop eră episcop românesc al Ardealului și părților ungurești și atunci, când Mihaiu Viteazul întră în Alba-Iulia la 1599, căci Mihaiu i-a dăruit o cârjă arhierească, pe care era scris și numele episcopului și al dăruitorului. Această cârje s’a păstrat în Blaj până în 1848. (Cipariu: Acte și Frag- mente, pag. XIV.) Mihaiu Viteazul înființează așa numita mitro- polie a Bălgradului, pe cum se vede din dipticul Mitropoliei, ; unde se zice despre Mihaiu: „Acesta a făcut sfânta Mitropolie ■ a Belgradului14; (lorga. Studii și Documente, IV., pag. 67.) apoi | din hrisovul lui Constantin Brâncoveanu citat mai sus, din ra- I portul contimporanului Dimitrie Napragyi cătră împăratul Rudolf al II-lea, (Hurmuzaki, Doc. IV., I. pag. 287.) și din scrierea con- timporană a lui Teodosie, logofătul lui Mihaiu Viteazul, publi- , cată de dl lorga în locul citat din Ananalele Academiei Ro- mâne, (pag. 11—17.) în scrierea mea „Ierarchia Românilor11, I (pag. 10 și urm.) am dovedit pe deplin, că opera lui Mihaiu Vi- । teazul n’a fost „Mitropolie" în înțelesul adevărat și canonic al cuvântului, ci o simplă episcopie, pe cum spune și logofătul contimporan Teodosie: „Și episcopia a mutat-o acolo (căci mai înainte trăiau în alt loc episcopii), unde până astăzi este cu aju- torul lui Dumnezeu, și a așezat acolo pe cel dintâiu episcop de Bălgrad, loan" (lorga, 1. c. pag. 16.) Că titlul de „mitropo- lit", ce și-l luau episcopii Bălgradului nu este hotărâtor, se vede nu numai din argumentele aduse în „Ierarchia Românilor", ci și din o nouă împrejurare, ce acum am dcscopcrit-o. La dl I- M. Moldovan în Blaj se păstrează un act original românesc! datat din mănăstirea Uglea (Maramureș) în a. 1726, și iscălit de episcopul din Maramurăș Dosofteiu, care însă în fruntea actului se întitulează: »Arhiepiscopul Maramurășului*, fără ca cineva să poată deduce din această titulatură, că în Mara- murăș ar fi existat o „mitropolie11. în Mitropolia înființată de Mihaiu Viteazul cel dintâiu arhiereu a fost loan dela Prislop, cel sfințit în Țara-Românească (Hurmuzaki, Doc. XI, pag. 830), precum se vede din scrierea lui Teodosie și din dipticul Mi- tropoliei, unde șirul mitropoliților îl deschide dânsul (lorga, Studii și Doc. IV, pag. 66.) Anul precis, până la care a păstorit loan de Prislop nu se știe, dar din motivele desfășur: te în „Vechile'Episcopii" (pag. 68) se poate afirma, că el a murit în 14‘Ianuarie 1605. Spiridon dela Văd, soțul lui loan dela Prislop și favoritul Bathoriștilor, nebucurându-se de încrederea lui Mi- haiu Viteazul, a trebuit să cedeze pentru scurt timp locul său din episcopia^Vadului lui loan Ccrnai, care însă dispare cu că- derea lui Mihaiu Viteazul, spre a face toc iarăși lui Spiridon, pe cum se vede din decretele lui Mihaiu Viteazul din 11 De- cemvrie 1599 („Ierarchia Românilor11, pag. 27 și urm.) și din decretele lui Sigismund Răkoczy din 23 luniu 1607, a lui Ștefan Bocskay din 23 Septemvrie 1605 și a lui Gavrilă Băthori din 1608. Spiridon dela Vad era pe la anii 1605—1607 și un fel de inspector general peste toate bisericile din Ardeal (Vezi docu- mentele din „Vechile Episcopii", pag. 73—77.) și pentru aceea și-a luat titlul de „Vlădica Ardealului" (lorga, Doc. Bistriței, II. pag. 94 —95.) ’ In scaunul Bălgradului, lui loan dela Prislop i-a urmat Teoctist. Acesta e pus în dipticul Mitropoliei imediat după loan dela Prislop, și este adeverit ca Arhiereu al Bălgradului între anii 1605—1609 din cronica sincronă a bisericei Sfântului Ni- colae din Brașov (Cipariu, Acte și Fragmente, pag. XIV.) și din faptul, că în 13 Martie 1606 el întră în Brașov, ca să scoată din post pe preotul de acolo Neagoslav (Stinghe, Ist. bis. Scheilor 4.) N’avem nici un motiv de a ne îndoi, că Teoctist nu va fl păs- torit și după anul 1609 până pe la 1613. într’un decret din 1 Februarie 1615 principele Gavrilă Bethlen ne spune, că în 1614 numise pe Theophizus Paeslopi „episcop și superintendent" peste bisericile românești ale unor părți din principatul Transilvaniei, (in Ecclesiis quarundam partium regnihujus noștri Transylvaniae Valachalibus). Dar zice principele mai departe, că după ce a aflat, că și alte biserici românești din comitatele Turda, Dobâca, Solnoc, Maramurăș,* Crasna, Bihor și din districtele Bistriței și Gurghiului sunt lip- site de episcop, se vede îndemnat a numi pe 7heophizus Prae- slopi episcop și peste aceste biserici. (Vezi documentul la N. Dobrescu, Fragmente, pag. 19—22.) Din actul acesta important, publicat în 1905, vedem, că Spiridon episcopul Vadului, care fusese episcop peste comitatele acum înșirate, încetase a mai funcționă la a. 1615, când Theo- phizus Praeslopi este numit episcop și al teritoriului aparți- nător acestei episcopii. Dar Theophizus Praeslopi fusese episcop și mai înainte în »ecclesiis quarundam partium regnl huius Transylvaniae*. Aceste părți ale Ardealului, puse în opoziție cu bisericile din episcopia Vadului, nu pot fi altele, decât cele supuse Episcopiei Bălgradului. Prin urmare în 1614 păstoriă ca episcop al Bălgradului Theophiz dela Prislop, care, înainte de a deveni episcop, fusese predicator al bisericei românești din Alba-lulia, (concionator Ecclesiae Valachalis Albensis), și a cărui jurisdicțiune în 1615 s’a extins și peste teritoriul episcopiei Va- dului, devenind episcop al tuturor bisericilor românești. Ca să determinăm mai de aproape persoana episcopului ★ Theophiz*, observăm, că în dipticul Mitropoliei Bălgradului (lorga, Studii și Doc. IV, pag. 66.) între mitropolitul lorest, des- pre care știm pozitiv, că a păstorit la an. 1640 —1643, și între Ștefan Simion, care a păstorit la a. 1643—1654, întâmpinăm încă un mitropolit cu numele Teofil, căruia până acuma a fost greu a-i determină timpul, în care a păstorit, și pentru aceea eu am fost nevoit a-1 identifica cu Dosofteiu, despre care am crezut, că a păstorit dela 1615 pana la 1627. Acum însă documentul pu- blicat de dl N. Dobrescu aruncă o lumină deplină în această chestiune. Theophizus Praeslopi nu poate fi decât Teofil, cel din dipticul Mitropoliei Bălgradului. Numele Theophiz este ne- obicinuit, iar alții tot pe același Theophiz l’au cetit Theophazus, precum apare din scrierea lui Pokoly lozsef. (Az erdelyi refor- matus egyhăz tbrtdnete, Budapest 1904, II, pag. 168.) Deci cred, că nu greșesc, când identific pre Theophizus (Theophazus) Pris- lopeanul cu Teofil din dipticul Mitropoliei Bălgradului, care prin urmare a păstorit în 1614 ca episcop (mitropolit) al Bălgradului, iar dela 1615 încoace și al Vadului. (Va urmă). Nr. 48 O N. I R E A 1^. 381. Spiritismul. (Continuare și fine). Scopul mai depărtat al prestigiilor diavolești este: abaterea oame- nilor dela Dumnezău și dela legea Lui, Spre scopul acesta se propun fel de fel de învățături Încurcate și contrazicătoare nu numai șie-și, ci și minții sănătoase. Dovadă sunt: Kardecianii și Ocultiștii; descoperirile făcute înaintea catolicilor, și cele făcute Înaintea acatolicilor. Acestea le intenționează spiritele, cari răsar ca ciu- percile, și își bat capul cum să înșele oamenii, prefăcându-se chiar și în Îngeri de lumină; iar nu premărirea lui Dumnezău. Ca să ajungă mai ușor la rezultat, aceste „spirite obscene, arogante și răutăcioase" spun, că nu este lipsă de religiune. nu este iad, etc.; și că odată martirul se va îmbrățoșă cu tâlhariul, gustând amândoi aceeaș fericire. Dacă spun și câte un adevăr, aceasta o fac ca să înșele. Căci dacă ar spune tot neadevăruri, oamenii și-ar trage pe samă și le-ar părăsi dela început. Spunând însă și lucruri adevărate, ori Ia început numai de cele adevărate, își câș- tigă încrederea oamenilor, și astfel li poate duce mai ușor în ră- tăcire. E metodul, pe care îl vedem practizându-se de viclenii din zilele noastre. e) Al cincilea semn caracteristic este: persoana. Altul este taumaturgul (făcătoriul de minuni), altul este mediul spiritist. Acela mai totdeauna e om sfânt, și se roagă cu umilință, de multe ori cu simplicitatea unui copil, fără să fie sigur de ce se va în- tâmplă; acesta, totdeauna necredincios și de multe ori nemoral, e aiogant. Acela eu cât e mai puternic în facerea minunilor, adecă mai plăcut înaintea lui Dumnezău, cu atât e mai umilit, și vrea să ascundă darul; acesta, cu cât poate mai mult, cu atâta vrea și mai mult, și-și buciumă prin lume puterea, ținând ședințe pe plată. Acela rămâne treaz; acesta trebue să între in trance, să-și piardă puterea și sănătatea și să moară curând și rău. Scopul aceluia e mărirea lui Dumnezeu și binele deaproapelui, scopul acestuia e mărirea proprie, căci dacă îl părăsește spiritul, cearcă să facă fe- nomenele spiritiste de sine. f) Ai șeasele semn caracteristic e: învățătura, însaș învăță- tura spiritiștilor arată, că fenomenele spiritiste n'au de a face nimica cu minunile, și că din contră sunt fapte diavolești, Pentrucă învățătura spiritiștilor nu numai că e in contra religiunei creștine, ci totodată e în contrazicere ^i cu sine însaș. Căci alte sunt cele mele Ocultiștilor și alte ale Kardeciștilor; și iarăși alte sunt dog- ale Kardeciștilor și ale celor ce neagă metempsicoza, E cu nepu- tință însă ca Dumnezău să-și contrazică, ori să propună lu- cruri contrare minții, cum ar fi statul sufletelor dincolo de mor- mânt, etc. *) De aceea încbeiu cu profesorul Fechner, martor la debutațiile lui Slade2): „între aceste două (adecă între minunile creștinismului ■ și fenomenele spiritiste) există o opoziție atât de vădită, încât cel ce ar voi să le asamene, și să ajute creștinismului prin aceea că ar declara pe Hristos de mediul cel mai excelent, — s’ar părea că înjură. Așa se deosebesc de tare aceste două, pe cum se deose- bește lumina de întunerec; și pe cum se deosebește o putere să- nătoasă și excepțional desvoltată, de o putere cu totului tot lân- cezită. Hristos când a făcut minunile n’a suferit convulsiuni și n’a primit bani, ci fiind în stare normală, a lucrat cu o așa putere ca și care nu ni-a arătat până acum nici un mediu. El n’a făcut Sa scrie spiritele pe tăblița cuvinte de toate zilele; ci au ieșit de i pe buzele lui cuvinte, cari au convins lumea jidovească și | păgână; ba ehiar și când am trage la îndoială minunile, pe cari । le-a făcut dânsul în decursul vieții sale, ca pe unele, cari n’ar fi ■ istoricește destul de bine dovedite, chiar nici atunci n’am putea ' trage ia îndoială minunea aceasta a Lui: ’de a avea și după moarte ! influință asupra oamenilor. Dacă puterile lui liristos, cari lucrau ! într’un mod excepțional, și faptele lui, nu l-ar fi adeverit înaintea ■ învățăceilor, poate că mica ceată a Apostolilor, din carea s’a format j creștinismul, n’ar fi ținut cu el nici până era în vieață, și n’ar fi murit pentru învățăturile Lui, după moartea Dânsului; poate că [ nu s’ar fi făcut din Saul Paul: dar puterile acelea erau puteri, cari I lucră într’un mod excepțional și fenomene excepționale într’alt ■ înțeles, de cum sunt cele din spiritismul de astăzi". i Dr. Vasile Sudu. ■) Cfr. G M. L. Monsabr^: Introduzione al Dogma Cattolico, trad.ital. de Geremia Bonomelli, Torino—Cremona 1895. voi. III. pag. 119—191. !) Die Tagesanaicht, etc. Ia Dr. Schneider Wilmos, A szellemekben valo țțjabb fiit, Budapest 1889, pag. 249. . Dracul.în școală, Povestire poporală, după Bolanden tradusă de Allgustîn Paul. -^-== (Continuare'. 27 Cele auzite dela Roza și ascendentul personalităței ei asupra lui risipiră ultimele îndoieli, ce le mai aveă în privința alegerii carierei. Cu un zimbet de fericire priveă el în ochii adânci ai pretinei sale, și-i apucă mâna, strângându-o cu căldură. „Roză, sfatul tău este bun și înțelept, — eu am să-l urmez! Ai dreptate, — vocațiunea de învățător este cea mai aleasă și cu multe merite înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, dacă ea reunește pe lângă instrucțiune și o educație creștinească prin cuvinte și exemplu. Vorbind adevărul, tablourile ademenitoare pe cari mi le reprezintă imaginația mea asupra carierei de funcționar, au fost numai niște ispite ambițioase, — cu cari nici odată n’am consimțit, eu am șovăit numai. Acuma sunt hotărât de a-mi alege cariera, pe care tu mi-ai recomandat-o cu argumente puternice și cu o elocență strălucită. Cu câtă bucurie vor salută părinții mei această hotărâre, cu deosebire tatăl meu, a cărui intimă dorință a fost totdeauna, să-i fiu urmaș. Da, tatăl meu împărtășește în totul părerea ta despre importanța și sublimitatea vocațiunei de în- vățătnr. Cu proximul semestru de iarnă așa dar am să-mi încep practica de învățător in despărțirea inferioară!" , „Așa curând?" întrebă ea surprinsă. „De sigur! Peste câteva săptămâni se ' țin examenele de capacitate. încă astăzi îmi trimit actele, apoi mă prezent la examen și \ sper că nu1 voiu cădeă", zise el glumind. „Cunoștințele speciale, pe cari nu le-am în- vățat în gimnaz, mi le-a comunicat tatăl meu". I i „Ah, ce bucurie!" zise ea cu ochi stră- ! , lucitori. „Toni, cât timp trebue să stai tu în , | despărțirea inferioară?" । „Aceeasta depinde dela rezultatele exa- | menului și dela succesele ce le voiu repurtă ' ca învățător în cursul inferior. în tot cazul | ar fi bine, să luăm de pe acuma toate dis- ! pozițiile pentru căsătoria noastră!" | „Cum crezi tu?" cercetă ea. ș ■ „îmi dai voie sa fiu sincer, fără sa te l supăr?" „Cât de curios ești! Spune cu inimă deschisă tot ce vrei. Ceea ce vei spune, nu poate să fie, decât bun". „Vezi, Roză, noi amândoi suntem foarte tineri încă, — tu ești de opt-spre-zece ani, iar eu de două zeci și unu. Admițând că în doi ani ne vom putea căsători și vom ppteă începe gospodăria, n’ar fi oare bine să ne j perfecționăm de pe acuma în conducerea unei I gospodării? Eu știu, Roză, că tu ești fată harnică, care știe toate lucrurile câte se rece/ într’o familie de țară. Tu'nu ești dintre acelea, cari să știe broda, fără să știe îm- pleti, să cunoască pictura, fără sa știe să coasă și cântă la clavir, fără să ș^e face o zupă. Cu toate acestea, cred eu, ar fi bine să te mai perfecționezi în ale gospodăriei. Călugărițele din orașul vecin instruesc fete mai mari în toate lucrările necesare unei gospodării bine aranjate. Să te duci pentru câteva luni in acel institut și să înveți acolo ceea ce nu te-a putut învăță mamă-ta". Ea ascultă cu un aer vesel. Acuma în- cepti să râdă cu hohot. „Da bine Toni, ce gospodar cuminte te ai mai făcut! Cât de delicat ai înfășurat în hârtia roză a laudei, incapacitatea mea actuală de a conduce în mod demn gospo- dăria dlui învățător. Ai perfectă dreptate", continuă ea cu seriozitate. „Eu trebue să mă mai perfecționez încă, și am să frecuentez institutul călugărițelor. Toni, nizuința mea cea mai sinceră este, să-ți fac pe voie și să-mi pot împlini datoriile în pozițiunea, la care tu mă înalți". „Dacă te înalț eu, ori dacă tu mă înalți pe mine prin calitățile tale, aceasta mă tem că s’ar decide în favorul tău", replică ei. Ei părăsiră chioșcul și întrară în casă, unde Roza își luă rămas bun dela familia Gerstle. Toni își descoperi părinților săi hotă- rârea de a se face învățător. Doamna Gerstle bătu din palme de bucurie, iar bătrânul învățător fii așa de emoționat de nu puteă să zică nici un cu- vânt, ci îi curgeau numai din ochi lacră- mile, ca bobii. (Va urmă). Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. Pag. 382 UNIREA Nr, 48. SS La expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 premiat ou medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de, scaune de fer pentru : clopotea lui .7"',,, : îh (8) 27-62 . JȘ se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- L a tel or stricate, mai departe spre facerea de HSBBjBkJL... clopote întregi armonioasă, pe lângă gs- 11P t, ranție pe mai mulți ani, provăzute cu ad- Just$ri de fer bătut, construite spre a le In- toarce cu ușurință tn ori ce parte, Îndată ji ce clopotele sunt bătute de o lăture prin aceea ce sunt mântuite de crepare. — Cu deosebire recomând -X clopotele găurite S de mine inventate și mai de multe § ori premiate, cari sunt prevăzute M în partea superioară — ca violina = ♦S cu găuri după figura S și pentru aceea au un ton mai intensiv, mai ti SS « « limpede, mai plăcut și eu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechiu, așa, că nn clopot pa- tent db 827 kg- este egal în to- nul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stătă- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi eu adjustare de fer bătut — ca și spre turnarea de toace de metal. SS 0 - anVOTKY Pretcuranturi ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco Pretcuranturi ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco ă ; ’ («ssstsssswsswwssssssîmassssssssstîsssstts^^ * Institut indigen. Banca ,de asigurare ■ •. * r .... ..... y ° „Transilvania" din Sibiiu » întemeiată la anul 1868 (7) 27-62 îh Sibiiu, strada Cisnădiei nrtd 5 (edifloiîle proprii), âsigurează In cele mai avantagioase condiții: contra pericolului de incendiu și esplosiune. < । edifici de ori-ce fel, moliile, mărim, vite, nutrețuri si alte producte;; = economice etc. ==-— <» @ asupra vieții omului @ © '' în toate combinațiile, capitale pentru cazul u morții și cu termin fix. asigurări de copii, de ii zestre, rente pe vieața întreagă etc. etc. <► Asigurări poporale fără cercetare medicală o Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a o capitalului. o Valori asigurate contra in- cendiului: 90,981.088 coroane. capitale asigurate asupra o vieții: ’» 9,125.898 coroane. * > Dela întemeiate mstitutulm a solvit: ° pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 o. petru ca- pitale asigurate pe vieață 3,568,863-37 eor. J J Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: * * Direcțiune în Mibiu, str. Cianădiei nr. 5 etagiu J I. curtea 1. ° și prin, agenturile principale din Arad, Brașov, Bistrița J [ și Cluj, precum și dela Subagenții din toate comunele o mai mari. u MERSUL TRENURILOR Valabil d ela 1 O cto m V Budapest—Predeal- -București AcgbI. (Per». AoceL pars. Acoel. Budapest pleacă Szolnok „ Szajol r P.-Ladăny „ Beretty6-ITjfalu „ M.-Peterd „ M.-Keresztes ' „ Bihar-Pdspoki „ Nagyvârad ț sosește Nagyvârad f pleacă Vărad-Velencze „ Fugyi-Văsârhely ’ „ M.-Telegd n Elesd „ R6v n Csucsa „ Bănffy-Hunyad „ Jegenye „ Kolozsvăr l sosește Kolozsvăr / pleacă Apahida „ Ar.-Gy&res „ Sz.-Kocsârd „ M.-Veresmart „ Felvincz „ Nagy-Enyed „ TOvis ț sosește Tovis / pleacă KtikiilloszOg „ Balâzsfalva „ Kis-Kapus „ Medgyes „ Segesvâr B Homor6d-K61ialom „ FCldvăr „ Brasso ț sosește Brasso i pleacă Predeal sosește BRcurești n 7 25 9 37 -1- *113 1F46 12 05 — 1 — 12 26 12 41 12 48 12 58 1 20 1 41 2 09 3 23 4 03 4 33 5 15 5132 .6 50 — 52 7 17 2 28 _7 29 “48 ^05 1 900| 12 07, 209 253! 305 3'16' 3 84 3 44 4 10( 4 17: 4'27 4 46 502 6 20 _6 30 7 42 8 27 _8 54 911! 10 20 10 56; 1103 H09( 1129 11 45 12 29 227, 2_ _2 13 2 30. 343 5 28 7il0| 750 1135 1(11 806 “2 35 4 30 4 43 5 67 6 31 _l~ 7 07 22 7 42 22 816 22 9 33 |9 57 10 30 10|51 11 14 12 38 1 j 1 24 1 34 1 58 22 !6 9 2 u 2 1 1 1 1 2 1 z "2 4 4 4 6 :: 11 11 12 12 1 2 2 3 3 5 7 _8 9 46 27 46 53 46 00 14 36 48 08 36 45 05 21 45 50 32 01 51 30 59 41. 31 40 60 20 46 28 14 22 30 49 04 04 48, 27 -1^ 11119 11|33| 12(55( =H _211i “26 t8O5 -1- 5 53 “îî 6 27 j .7 271 7 611 32 8 15 8 31 8 38 9 06 9 46 10 00 11 00. 12 26- 1 35 2 09' 2 19 3 311 9 20! București—Prtdeal—Budapest fi iin i'i i i iiiii iiiiiiiii iii ti i i 11 i m BIBLIOTECA , UNIREI.*) 1.' Benbur ■ sau zilele Ini Mesia, de București Predeal ■ Brassâ ) Brasso f Foldvăr Homorod-Kohalom Segesvâr Medgyes Kis-Kapus Balâzsfalva KUkiilloszâg Tiviși T3vis / Nagy-Enyed Felvincz M -Veresmart Sz.-Kocsărd Ar.-Gyeres Apahida Kolozsvăr 1 1 Kolozsvăr / Jegenye Bănffy-Hunyad Csucsa Răv Elesd Telegd Fugyi-V âsârh ely Vărad-Velencze Nagyvârad ( Nagyvârad f Bihar-Puspoki M.-Keresztes M.-Peterd Berettyo-Ujfalu P.-Ladâny Szajol Szolno^ Budapest AccelJI Pers. pleacă n sosește pleacă » r sosește pleacă » » sosește pleacă n n o » . sosește pleacă n j? H n n sosește l'AoeelJI Pers. i ■1 12 59 8 40 3:82( 4 55 iși. 843 L îo“! r 12 40. ~24| "2“, ^5Î5 ” 88 12|4S! ”59“i06' “^Z;33! -q Oi CnL^I 27(1 1141 43“!66 Î8l“(36l 27I13;^: 45®; 08 5 23 +1 41 8 06, îî 2 13 8 42 639 2 44I 9 18 709 3 24 I10 07 7 48 ta 34 l10 24 f7 59 3 46 10 38 ț8 11 jio — — uu — — 11 04 — 4 09 11 10 8 36 4 16 11 36 8'43 — 11 47 8 — — 12 06 — ^62 — — 12 17 — 4 52 12 29 9 21 5 51 1 46 10 01 7 05 3 2111 18 32 3 4911 38 g 85 Ls 40 1 50 |AcceJ. ‘805 5 32 “F ! 9 46 110 58 1160, 12 36 raW 1 12 2 18 2 45 3 15 423 5'49 6 37 6 50 7 35 1)27! "§ tio l 5?F“ 219. 2 42, 2^49 307 3.48 8 23 9oo 9 30 s]02 Țo 34 521; 10;5(l 6 021 LI io “^-F — “4. _ 2. 3. 4. Levis Walace. 2 v. 2.90 M. Eminescu. Studiu critic . —.90 Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de C. Auner . —.20 Nume de familie Ia românii din Ungaria, de A. Viciu. . —.12 5. Din vieta Iul I. Micul de 6. 7. 8. 9. 10. M. Strâjan . Albertina Povestire de Dr. V. Bojor, . —.16 , —.30 Cești uni din dreptul bis. unite p. I. II. ' . . . . 3’40 Cele doue fețe ale lumii de Nicn..................... Ziua Deșteptării de Aurel Fodor . Cele două conștrnțe, pieză teatrală in 5 acte, trad. de Simion Zeban . —.30 . —.16 . —.40 2 26 2 82 2 38 *J Aceia, cari vor comanda de odată toți 10 Nrii, îi primesc cu 6'10 cor. In loc 8'84 cor. .... I., .... ... .1.. I.. 5’39 (13) 19-32 - Blaj. 3,18 4 03 7 49(12,23 "5 25 *9 44 io oo io îs! îo 57; ÎO 34 12 66 T37 Itî 50 nsâ 11 09i îî 19 " 39 ÎTșȚi 15 05 ”19 “5Î1 nig ”20 Nrii subtrași cu linii negre înseamnă timpul dela 6 oare seara până la 4 oare 69 min. dimineața. — Nrii Semnați cu t înseamnă Stațiunile, unde trenării* numai condiționat se opresc. Tipografia Seminariului Arhidiecezan. Cine nu să Îngrijește de tușă păcătuește contra sa. Caramelle de piept ale lui Kaiser cu 3 brazi probate de medici și reco- mandate contra tusei, ră- celei, guturaiului. 4512 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat al acestei me- dicini. — Vn pachet costă 20 fi 40 Jil. și să pot afla la farmacia Carol Schiessl. Abonamentul*. Pentru monarchie: - Pe an 12 cor., 'It au 6 cor., ‘I4 an 8 cor. Pentru străinătate: , Pe 1 an 18 frc., U, an 9 frc,, ‘A, an 4 frc. 60 cm! Foea apare in âe care S & m b ă t *. ca ’ rh Foaie bisericească-politică. 4®. -------_——six Insertiuni: ‘ ' r i.! , i । ■ ,: Un jir garmond: . odată 14 fii., a dpua oară 12 fii., a treia 10 Tot ce privește foaia să se adreseze la: Re- dacțitmea ți admini- strațiunea ,Unirei‘ . ia . ■ Blaj. ' Annl XVI Blaj, 1 Decemvrie 1906. Nnm&rul 49» Adunarea generală a. Reuniune! învă- țătorilor rom. gr.-cat din ținutul Lugojului, ținută la Oravița, la 10—12 Nov. n a, c. — Raport special al „Unirii11. — - Sosirea comitetului oentral. . Sâmbătă. Iu ziua premergătoare adu- nării generale, la oarele 11 a. m. în .gara din Oravița poporul credincios în frunte eu protooopni Victor Poroț; Reuniunea gr.-cat. de cântârN „Concordia* cn harnicul și ze- losul ei conducător. I. Bogdan și o mulțime de preoți și învățători din împrejur. aștentau ca nerăbdare sosirea trenului de cătră lase- . nova. eu care aveă să sosească Comitetul reuniunei. La 11 oare 20 m. trenul sosește în gară. Comitetul este primit cu vii și nu- ternice aclamări. cari se făcură deodată așa de puternice, când între cei ce se «coboriau de pe tren, apără figura preabunulni Epi- scop Vasile. Dană câteva momente de reculegere, dl Cornel Strimbeiu, afabilul profesor deia școala civilă. în numele Comitetului local din Oravița prin o frumoasă și aleasă vor- bire salută de binevenite pe Ii. Sa Arhiereul, iar II. Sa cu eunoscuta-i eloeință mulțumește Comitetului pentru întimpiuarea frumoasă, ce i-s’a făcut, spunând Intre altele-și aceea, că numai interesul viu. ce I are față de în- vățători și față de învățământul poporal, l-a‘îndemnat să vină aci. să fie în mijlocul învățătorilor și să le deschidă aduuarea generală. Intrarea în Oravița a fost imnozimă; s’a făcut prin un șir lung de trăsuri între bubuitul treaseurilor și între sunetele clopo- telor. Ședința comitetului. • La oarele 5 p. m. comitetul central al Reuniunei se întrunește în sala școalei gr.- cat. din Oravița și sub presidinl II. Sale Dlui canonic loan Boroș își ține ședința sa ordinară. în aceasta ședință, la care ia parte și delegatul Reuninati. surori din ți- nutul Hațegului, se discută: raportul general ai comitetului despre activitatea sa ne anul de gestiune 1905/6. raportul cassarului și cel al bibliotecaralui pe cum și alte cest’unt. ce aveau de a fi pertractate in ședințele adu- nării generale. ■ Serenada. . Seara pe la oarele 7. înaintea casei parohiale o mulțime de nopor așteaptă Reu- niunea de cântări carea conform programei, avei să deie Iluștrilor oaspeți serenadă. La oarele l'h sosește eu torțe și lam- pioane. puternica reuniune șt formând un mare semicerc. începe a eânta. După prima cântare apar ia fereastră: II. Sa Arhiereul și II. Sa loan Boroș. la â căror vedere mul- țimea erumpe în puternice: „Să trăiască!' iar impunătorul conducător I. Bogdan, pă- șind un paș Înainte, emoționat, dar cu voi-e plină In numele Reuniunei de cântări îi bineventează, dorind tt-Je. cn puținele oare, ce le petrec îu comuna Oravița. să le fie oare senine, pline de bucurie și de nn sou- venir plăcut. La astă 11. Sa Arhie:eul mul- țumește reuniunei pentrn osteneala avută cu aranjarea serenadei, și arătând roiul în- semnat, ce-1 au reuniunile noastre de cântări, dă binecuvântarea sa arhierească. Corul apti mai cântă .vre-o 2—-3 cânturi și între sgumotoase urări se depărtează. Executarea cântărilor a fost peste așteptare. Servioiul dumnezeese. Duminecă, ia llNov. n. la oarele 9 a. m. se începe servicral divin, oficiat în biserica gr.-cat. de cătră însuși îl. Sa Dr. Vasile Hossu. asistat de: loan Boroș, ca- nonic. G. Popoviciu. V. Poruț, G, Morarii), G. Muntean. S. Ponoviciu, M Jivauca și doi lectori. A. Popoviei și I. lenea. Cân- tările liturgice ie-a cântat, .cum să noate mai bine și melodios Reuniunea de cântări „Concordia*, conduși de harnicul învățător I Bogdan. Fie-mi permis aci a face o mieă observare, și anume: Duoă-ce ritul bisericei noastre nu permite în biserică folosirea a nici unui instrument musical. dl I. Bogdan mai bine făcea, de ar fi lăsat la o' parte acompaniamentul eu harmoniu; — nu are lipsă corul D-sale de acompaniament, ba! fără acompaniament mai bine s’ar fi observat eseeutarea precisă a cântărilor. După ru- găciunea credeului II. Sa Arhiereu suie scaunul eniscopesc din naia bisericei, și ține o preafrumoasă și instructivă predică, îu carea descriind în colori vii moravurile păcătoase și relele zilelor noastre, și arătând că toate aceste rele, provin dela spiritul cel necurat, așa de frumos și convingător a arătat și demu^trat existința spiritelor rele, încât mai bine,» mai frumos și mai la în- țeles nici că să poate. La finea pricesnei nnii dintre domnii învățători se împărtășesc cu sfânta taină a cuminecăturei. Era foarte înălțător și pătrunzător a vedea eu câtă frică și cu- tremur se apropiau învățătorii nostrii de preacurat și sfântul trup și sânge al Mân- tuitoriului Nostru Isus Hristos. Numai lăuda pot pe acei învățători, cari cu ocasiunea adunării generale s’au cuminecat, arătând prin aceea, câ sunt conștii de chemarea lor, ponștii că trebue să fie exemplu poporului nn numai în cele lumești, ci și in cele su- fletești. Aș dori ca ținuta aceasta vrednk-â de imitare să se urmeze și in- viitor. Ser- viciul divin s’a sfârșit la oarele ll’/s-. - .. Ședința I. După s. liturgic în sala școalei gr-cat. se începe ședința, la care afară de II. Bă Arhiereu și membrii reuniunei mai iau pârte domnii: G. Popoviei. protop. Lugojului, V. Poruț. protop, Oraviței, G. Morariu. asesor consistorial, A. Pop. G, Muntean. S. Popo- viei și M. Jivanca. preoți; Dr! I. Nedeico. Dr. Cigărean, B. Muntean, advocați; Glanez, director la școala de stat; Radius, prof. li școala civ., Dr. N. Coțofan. funcționar la soc. căilor ferate; N. Jian, învăț, gr.-or., N. Dragoeșcu. învăț, ia școala de stat; I. Be- răria. zelosul notar din Vermeș; N. Epure, veselul notar din Grebvsț și alți mulți preoți și inteligenți, • II. Sa Arhiereul primit cn ovaținne fiească și ocupândn-și locul presidial de onoare, deschide adunarea geii. prin urmă- toarea nreafrumoasă și instructivă vorbire: Onorată adunare! Iubiți fii! Cn toată căldura inimei mele părințești vă salut pe voi Iubiți Fii in Hristos. cari v’ați întrunit azi la adunarea generală anuală a Renniunei noastre în această frumoasă și însemnată comună Oravița, unde printre ocupațiunile voastre câ reuniune, vi-se dă prilej a vedeâ rezultatele muncei omenești pe terenul industriei. Aici și la Anina, unde piănuiți’ o excursiune de studiu, ve-ți puteh admiră pe Dumnezeu, care a pus pe om stă- pân peste pământ, ca să-i lacre și să-l dom- nească. Ve-ți vedeâ cu câtă bogăție a bine- cuvântat Atotputernicul acest loe, — și adn- eându-vă aminte, că întreg pământiii patriei noastre este presărat cn mii și mii de feliuri de comori, cari așteaptă a fi scoase ia iveală și a fi întrebuințate și prelucrate pentrn bi- nele locuitorilor acestei țări, — ve-ți cunoaște că și vouă chiar ca învățători ai fiilor po- porului nostru, băștinaș pe aceste locuri scumpe, dat.orințe noua, vi-se impun: dato- ridța de a îndemnă pe fii neamului, ca pe lângă ocupațiunile moștenite deia strămoși, să se îndeletnicească și cu ramuri deosebite ale industriei, ca astfel avuțiile pământului strămoșesc să fie spre folosul adevăraților moșteni ai fiilor patriei;, și să nn fie siliți cârmnitorii în lipsa de brațe lucrătoare să aducă lucrători din țeri streine. Trebue din toate puterile lucrat într’âcolo, ca fii nea- mului nostru dedieaudu-se în măsură cât mâi mare a industrielor, să se alcătuiască o clasă de muncitori, cari să-și poată aici acasă Pag. 384. UNIREA agonisi pânea cinstita de toate xiieje. să-și poată asignrâ o anțisistință odihnită fre zil^; de bătrânețe ori neputințe, sâ se alipeați olt ' drag de pământul țării și «ă nu iee îu mână toiagul trist al pribegiei, lăsând pârloage câmpiile strămoșești, ruginite sapa și plugul, lipsit văzduhul de doinele noastre fermecă- toare și ducând cu sine atâta jale, dor și amar. Atfel de reflexiuni și astfel de hotărâri ău să Se nască îu mintea și îu inima noastră la vederea și cercetatea acestui romantic ținut, nude mintea omenească, stăpânitoare peste brațele harnicilor muncitori, a produs și continuă a produce rezultate atât de ui- mitoare pe terenul industriei de mine și de metalurgie. Este chiar în interesul vostru binepri- eeput — lubiților Fii! ■— ca să îndrumați pe di poporului nostru la îmbrățișarea in- dustrieior. In adevăr poporul s’a sporit și se spoorește, deși chiar în acest ținut nu în acea măsură, în carea ar fi — după legea firei — să se sporească. Pământul nu crește, ci durere. în urma sărăciei generale scade, ori mai bine zis. scapă diu mânile vechilor proprietari. Este doar de sine înțeles.* că dacă pământul scade, ori în cazul cel mai favo- rabil nu crește, crește însă numărul acelora, cari au să trăiască de pe pământ; atunci putința de traiu se face mai grea și prin urmare trebue nîzuit ea pământul să se luere mai bine, ca mai multă roadă să aducă, și ca să se afle mijloace none de câștig și anume industriale, ca așa cu liniște să poată trăi poporul înmulțit și să nu pice îu mintea nimănui gândul înfiorător de păcătos, de a pune stavilă daruiui dumneZeesc, care este darul de prunci, pentru f.ica și temerea, că pruncii aceia nu vor aveâ din ee trăi. — Pentruca dacă sărăcește poporul, atunci nu poate jertfi mai mult pentru susținerea șeoa- leior, ba nu poare jertfi niei atâta, cât a jertfit ln trecut;și atunci Se Bice imposibilă și împlinirea datotinței voastre îndreptățită de a vi se teguiâ ta ațele în aeea măsuri, ca scutiți fiind de grijile traiului zilnic, să vă puteți devota mai cu deadinsnl datoriu- țelor statului vostru. — Astfel între progresul economie al poporului nostru și între îmbu- nătățirea stărei voastre materiale este o strânsă legătură cauzală, și In consecință iuaintarea materială a poporului, este nn numai o datorință morală față de neamul nostru, cî și o datorie cătră însuși statui vostru învățâtorege. Cn cât poporul va spori mai mult în bunăstare și cu cât va cunoaște mai mult, că sporul acesta 11 datoriti pove- țelor și îndrumărilor voastre, adecă școaiei susținute cu jertfele sale, cu atât mai mul: și mai bucuros, va fi gata a jertfi pemru susținerea școaiei și peutru îmbunătățirea stării materiale. II. Dar mi-se parc a auzi observarea. Toate sunt bune și frumoase însă noi nu putem așteptă până când se va îmbunătăți starea materială a ponorului nostru, ca In măsură măi mare să poată jertfi pentru sus- ținerea școalelor noastre și pentru îmbună- țirea stării noastre materiale. Nouă ne lip- sește pjutor grabnic și neamănat. ca astfel nu mai putem învinge iipsele zilnice. ‘ Recunosc — Iubiți Fii! — îndrentățirea dorințelor și cererilor voastre pentru o re- gulare mai corespunzătoare a salarelor voa- stre. Nici nu mă pun pe acel punct de ve- dere îngust — dar altfel foarte îndreptății că e o nespusă anomalie, ca preoților noștri să le lipsească congrca minimală, pe când învățătorilor totuși ie este asigurat un salar minimal fixat înțelege. Anomalia aceasta numai la aceea ne îndreptățește ca să facem tot posibilul, ca anomalia să îaceteze, ca clerul nostru asemenea celorlalte cieruri din patrie să-și primească congrua cores- Nn 49 punzttoare., asigurată în lege, — și cred & a puUâ speră; că lucrul acesta să Va în- tâmpla mai curând, decum am cutezat a spera fu trecut. — dar nici decât nn ne îndreptățește la aceea, ca sâ ne pară rin ori chiar să punem piedeci în calea îm- bunăUțirei cât mat favorabile a salarelor învățâtoreșii. Și în privința aceasta, nu ne poate ajunge nici o Imputare. în conțeiege cu Consistorial nostru am cercat totdeauna să înaintăm binele vostru. înșive știți, că toate rugările pentrn urcarea salarelor la suma de 800 cor. le-am resoivat favorabil. Dificultăți s’au făcut numai acolo, unde e vorba de schimbarea instrumentelor dota- ționale. deoărece o astfel de schimbare e împreunată cu pertractări foarte îndelungate și de regulă se gată cu o nouă îngreunase a poporului, ceeace intre actualele împre- jurări economice nu aflăm a fi posibil și drept. Am urmărit cu luare aminte și discur- surile din foile noastre, purtate în vederea ImbuuăUțirei mijloacelor voastre de subsia- tință. Mișcările aceste an îndreptățirea lor. întru cât lămurirea, prin presă a scopurilor, ce se urmăresc, contribne binefăcător ia re- solvarea princioasă a cestiunei. Numai să nu se piardă din vedere nici o^țată carac- terul școalelor noastre și că cuvântul deci- zător au să-1 rostească a autoritățile biseri- cești superioare, ca susținătoare de școale. Tendințele. — dacă s’ar ivi -r- de-a incun- jura aceste auctorități superioare și de a regula canea salarelor învățătorești inde- pendent de acele autorități ar fi o tendință ilegală periculoasă, și ca atare nn ar puteă să întâmpine, decât desaprobarea noastră, dar deopotrivă și a întregului popor cre- dincios. Repețese. Iubiți fii. eă Ordinariatul a FEUILLETON. ________ Notițe șî impresii. ■ • v. • , 0 excursie la s. Pantilimon și mănăstirea Cerniea. Pe ziua a treia. Mercuri, a fost plă- nuită o escursie pe jos. cari vor vrea și cu trăsura, la mănăstirile s. Pantilimon și Cer- niea. eventual și într’altă parte. Timpul însă a fost de tot potrivnic, ploaia deasă și măruntă nu mai înceta. O zi de toamnă târzie, — norptea înghețase, și pe la Sinaia căzuseră fulgii albi. — eu răceala, ce pă- trunde încet, dar apoi nici nu te mai slă- bește. dacă s’a făcut odată stăpână pe tine. In ziua aceea înainte de amiazi am mai cercetat unele paviloane dela Expoziție, unde era lume foarte puțină de data asta. Prin paviloane, atâta că nu te plonă. dar e frig ca și afară. Vremea rea ne-a îm- prăștiat tn toate părțile, de nn ne mai dam de urmă; unii plecaseră la Constanța, alții se întoarseră deja de-a col o, iar unii au apucat cătră casă. Vremea rea în orașele mari e mai nesuferită decât ia sate, ori orășele, poate mai ales, că vezi și acum atâta lume mânioasă, uemuițămitâ. Pentru cine n’are farmec aerul îmbâcsit, bolnav, din cafenele, zilele de toamnă mai ales sunt o adevărată tortură. Dar Joi după amiazi vremea se răz- bună, rămâne numai vântul și răceala. Nn se mai pot aduna totuși, eei. cari ar fi dorit să ese puțin in împrejurimea Bucureștilor, căci cei mai mulți vor fi fost iu drumul spre Constanța ori sure Ardeal. Cu profesorul N. Dobresen. unul din tinerii cu pregătiri temeinice, ee sunt tot mai mulți acum în țara românească, cu dl lorga și băiatul cel mai mare a Dsaie. ple?ăm într’o trăsură, eare pentru o după amiază îl costase pe dl lorga nu mai puțin de 20 lei. Scumpă comoditatea de-a merge pe sas, afară din București. Vezi că-i vor fi dedat pe turugn la așa taxe mari, boerii. eari nn se uită la bau. când e vorba să facă o excursie de plăcere, afară de Bucureștii. Și acești ,mu- seali^ rași ea îu palmă, vor fi crezând, că nu-s altfel de excursii, decât de plăcere, boerești. Ca să ajungă în grabă la drumul, ce dnce spre s. Pantelimon. birjarul apucă pe străzi la te rare, eu căsi pitite, ade- vărate părți de raahalâ noroioasă și mur- dara. Mândra trăsura se stropește curând de mocirla desfundată a drumului, și caii înaintează numai în paș. să nn se acațe și d ' noi acei stropi de glod moale. Ajunși afară în drumul mare, tina scade, pe alo- carea e bătucită calea, de mai poate du răi trăsura. . împrejurimea Bucureștilor acum se des- Iqsește mai întâi. Nesfârșitul șes merge, vână unde cerul se apleacă tare, se lasă par’că pe pământ. Ochiul nedeprins ea această zare deuârtstă, privește aiurit, g&ndul se împrăștie, se risipește. Ochiuri de pă- dure înverzesc undi. și unde, pe această în- tindere. nnde ar* era toamnei stăpânește acum. Cncuruziști leeuleee unele, miriști, ce abia se mai p )t cunoaște, nășuni roșcate, ucise de brumă u de gura flămândă a vi- telor, se amestecă ia ori ce aruncare de ochi. Fără voie te gândești la posiția Bu- cureștilor, pe acest piept șesos al țării ro- mânești. neînzestrată de natură cn nici o întăritură firească. Nu-i vre-o coastă stin- coasă. ce ar pune stavilă vânturilor dela miază-noapte mai ales, ori odată gloanțelor dnjmane ce ar veni tot din partea asta. Nu-i un dram mișcător mare. — o apă — care îs așa de neîncunjurat de lipsă pentru dezvoltarea nuni oraș de reședință, unei ca- nitale de țară mai ales. Căci Dâmbovița e abia o vaie, și nu poate duce în spate corăbii. Cumu-i prin București nici chiar ană dulce nu e, ci o apă alburie. încărcată de tot, ce-i spre stricarea aerului într’un oraș așa de estins. Chiar pentru-că natura n’a dat nici o întărire acestui centru al vieții românești, se spune. că-i înconjurat de întăritori sub- terane. și mi-se chiar arată o spinare de fort, dintre celea prinse în uriașul cerc, ce va cuprinde capitala. Se spune,, câ-i unică fortificația aceasta nu numai în țară, ci și în străinătate, și că poate re valiza, la caz de pericol, cu o posiție naturală cât de în- tărită. Drumul e mai bun și caii merg tn trap. La stânga lăsăm în urma noastră Mărcuța, asilul trist al oamenilor cu mintea scrintită. Are un parc destul de spațios, pe unde se plimbă preocupați de gândurile lor fixe, ori de vedenii nu nrea tari, cei mai nevinovați dintre acești bolnavi. în haina mohorâtă, ca de ocnași, merg socotind par’că. iar unii stan chiar la poarta gră- dinii, lângă oameni cuminți, numai cât n’au nimic de vorbit cu ei. ci privesc în zarea drumului, pe care par a nu-1 fi mai văzut Nr. 49 UNIREA Pag 885. armării eu sirop i ti e toate nisuințele voastre pentrn regularea galerelor învățătotcști și în fiește-care caz concret a și făcut din partea sa tot posibilul, ca aceea regulare să se și întâmple. Și in viitor tot asemenea ne vom nisui; ea să promovăm justele voastre dorințe.și să cântăm, ca din bene- ficiile. de cari vor fi ficați prtași alți co- legi de-ai voștri, de categoria voastră, din alte dieeese ori biserici, în proporție dreaptă șă vi-se facă parte și vouă- III. Dar iubiți fii! pe când recunoaș- tem îndreptățirea nianințelor voastre neutru âmelio'area stării voastre materiale și vă asigurăm de concursul nostru In direcțiunea aceasta In acelaș timp nu putem întrelăsa a vă îndemna și a vă feri, nu cumva sub presiunea curentului modern materiallștie, să vă lâsați seduși și abătuți dela calea singur adevărată și mântuitoare a conștien- țioasei Împliniri a datorințelor Voastre de învățători. Despre necesitatea regulării sa- larelor învățătorești și peste tot a salareior funcționarilor de toate categoriile s’a scris, s’a vorbit; se serie și se vorbește foarte mult. Toți accentuează sus și tare, până și cel mai din urmă lucrător de câmp, că are dreptul firesc la o răsplată dreaptă și co- resnunzătoare a muncii sale. Și e adevărat! Numai e bătător la ochi, că despre dato- rințe nn se prea aude vorbind, măcar-că dreptul și datorința sunt două concepte nedespărțite, i în ziua de azi cuvântul și conceptul de datorința a ajuns a fi străin și necuno- scut. Și nu e mirare! După curentul mo- dern materialistie, ori cum îi numesc mo- nistic. scopul final al omului e aici pe pă- mânt, e în bună starea materială și.în plă- । cerile, ee i-le noate întinde o asemenea bună stare. Dar fiind-că poftele cresc treptat en bunăstarea, de aci urmează câ poftele nu au margini, și cum omul crede a aveă drept ia îndestulirea poftelor sale, așa tinde tot după bunăstare, după venite mai multe, de aude urmează, că ori cât s’ar regula salarele pe toate liniile. Indestulire deplină nu va fi, pentru-că poftele lăsate fără frâu, nu vor să i cunoască și să sufere țermuire, Dacă noi vom fi chemați a prețui valoarea muncii noastre, și dacă valoarea muncii intelectuale șt morale vom prețui-o cu resplacâ curat materială, atunci ori-ce salar ni-se va pârei neproporționat și mulțumire nu va locui în inimile noastre. Dacă asemenea vederi ar străbate in rândurile învățătorilor noștri, și poate chiar și în șirurile preoțimei -atunci e capăt de instituțiunile noastre și fără sfială pot se zic. că și de neamul nostru. Dacă vom ziee: nu-mi fac datorința. pentru-că nu sunt bine plătit, ori îmi fac datorința pe câtă îmi este plata, atunci e vai de noi! Atunci ar trebui 8ă fin eu cel dintâiu. care se mă plâng, pentru-că șam eel mai slab dotat dintre toți arhiereii din țară, măcar-câ fac acelaș lucru, ca și ei. Departe să fie de noi o asemenea is- pită! Noi doar suntem servitori ai bisericei lui Hristos. Noi știm, că avem datorințe > știute cătră cei încredințați grijei noastre. . că pentru sufletele lor nemuritoare respun- zători suntem cu însuși vecinica fericire a sufletului nostru. Știm că avem să purtăm grije de fii unui neam, care alăturea cu celealalte neamnri alcătuitoare de stat a păzit pământul acestei țări și l-a udat cu sângele său; avem să luminăm pe fii unui neam, care pentru limba și legea sa a fost gata totdeauna a înfruntă de o miie de ori moartea. Știm, eă viitoarele gene- rațiuni ale acestui neam vor blăstâmă po- menirea noastră, data nu ne vom împlini datorința cătră fiii nouă con crezuți, de a-i lumina și povățui. ca păstrându-și indivi- dualitatea, cu care Dumnezeu i-a înzestrat, să poată rămânea și fi îu tot timpul viitor scut puternic al patriei și al tronului. Conștiința acestor sfinte datorințe ne va feii dela pretinderea drepturilor în pa- guba datorințelor înșirate. Preoțimea ș'i în- vățătorimea noastră — asta este dulcea mea nădejde și mângâiere, cu care doresc â- mă reîntoarce acasă — în cererea drepturilor sale nu își va ni ta nici-odată de datorințele sale, și că acele datorințe ou seumpătate le va împlini și atunci, când împlinirea dreptu- rilor sale nu se face cu aceea gtpbă și îu aceea măsură. .în care ar mefiță. bine știind eă peste ori-ce bunăstare, fericire pâmâd* tească e mai pe sus liniștea și mângâierea conștiinței, pacea lui Dumnezeu și binecu- vântarea unui netm recunoscător. Pacea lui Dumnezeu! Cuvinte străine în zilele noastre. — Freamăt surd se arde pe tor rotogolul pământului. Toți se îm- bulzesc fâcându-și drum cu coatele, să ajungă mai iute la vițelul cel de aur. să-și umple buzunarele, ca apoi să-și poată mul- țumi faptele nesăturate! Unde vor afla ei nace. eari se adapă la izvoarele împuțite!? în averi, ;n desfrâu? Doamne! trimite pe Sfântul Tău Spirit și luminează mintea mea și luminează și mintea acelora preste cari m’ai așezat păstor. Luminei-ză-ne cu Spiritul înțelep- eiunei. să cunoaștem, câ afară de Tine nu este Dumnezeu, câ la Tine singur e ade- vărul și viața, că la Tine e calea ferieirei vremelnice și veeiuice. că Tu singur poți odihni pe cei osteniți, că Tu singur poți adăpa pe cei însetați, nutri pe cei flămânzi și mângâia pe cei-ce plâng. îmâreșu-ne în sfânta Ta lege și ne povețuește cn adevărul Tăn! Depărtetză dela noi spiritul înșelâ- ciunei și al neînțelegerei și fă ca să pe- trecem o viață dnehovnicească cântând și nici-odatâ. Poate dintre aceștia vor fi fost | cei doi. de cari scriau gazetele mai de cu- ' rând, că au scăpat dela Mărcuța. S. Pan teiimon. unde mergem, se vede de departe cu coperișnl verde, pe un delușor împrejmuit de arbori bătrâni, stu- foși. Tina drumului își deschide iar împă- răția. cu cât ne apropiem mai tare. în stângă rămâne o crișmă mare, dar destul de neîngrijită, și trăsura întră acum îu parcul, ce acopere coasta urcușului, de-asupra căruia e Pantelimonui. Drumul pe aici e așternut cu năsip pietros și merge în spirale. Locuințele călugărești de-odată, mănă- stirea Pantelimon. e schimbată azi 1n spital, unde își canătă o bună îngrijire mai ales cei ce sufăr de boale nervoase. Aici fusese și poetul Bolintinean. Cei. cari nu se pot cura. — ne dă deslușiri un ajutor de medie cu șorțul alb înainte. — trec ia Măreața de mai în jos. E loc potrivit pentru însănă- toșarea ăsur fel de oameni, căci e liniște în jur. aer curat, cea dintâi mai frumoasă poziție din apropierea Bucureștilor. în toată cuprinderea vechii mănăstiri e o pace moartă, ți-se pare că un locuiește nimeni acolo. — Biserica însă-și e închisă, dar îndată vine părintele, un om aprig, cu mișcări ușoare, ce fusese în sat la banca de acolo, — și ne deschide. La intrarea bisericii pridvorul cunoscut dela biserile din București, își arată pictura renoită, și columnele, pe care e sprijinit, și din care o parte nn e reno- vată. Așa că se poate vedcă curat chin- desitură în piatră, foarte migăloasă, dar mândră și totuși așa de severă par’că. Bi- serica înlăuntru impune cu pictura frumoasă, veche o parte, cu iconostasul bogat, cu acel răsunet puternic, ce face ca un glas, să umplă toată biserica. Dar eeea ee-ți ră- mâne pentru totdeauna în minte, re face și mai sfânt atest cuurins.de biserică, sunt mormintele alor doi domni români. în dreapta alui Grigore II. Ghica, iar în stânga alui Alexandru Ghica. Cei. dintâi se cunoaște tie pe iesnedea de de-asupra. tă- iată de-o foarte elegantă slovă eirilică. alui Alexandru Ghica. are un monument de mar- I moră. lucrat in Italia, pliu de maestate. Marmora după-ce înebipue îa tăeiuri severe forma de sierii. trece de-asupra într’o im- punătoare blană de ien. ee de amândouă capetele își iasă o pane să cadă peste ari- pile alor doi vulturi. O cunună proaspătă e atârnată, cu numele celei ce a pus-o. i Celea dintâi morminte, ca și eând ue-ar des- I părți un șir de veacuri, ca și când n’ar mai aveă nici o legătura cu noi.... Și dacă familia domnitoare a Eomân'.i unite, ar fi fost aceasta a Ghiculeștilor. ori alta, cine știe unde ar fi ajuns azi. ori unde ar fi rămas țara românească Și totuși par-că amintirea vremilor de demult îți deșteaptă o dorință. — ea acestea două morminte de voevozi români să nu fie eelea din urmă. Și poate eă mai târziu idea de stat național va cuprinde și cârmă națională. Părintele ne duce în altar, ne arăta, ce mai e de samă, mai ales un potir, — : celelalte obiecte sunt duse la expozițiune. ; Dela s. Pantelimon până la Cerniea ; nu-i departe, dar era spre vecerne. și se asprise vremea. Regiunile se desfac cn aceea-și împestrițare de miriști, pășuni, lanuri de cucuruz, unde și unde ca o po- state de pădure. O cijeadă de vite trece I îngrămădită drumul. Păstorii cu căciulile ■ trase adânc pe ochi, măsură lungul bâtei | pe spatele bivolilor greoi, -— să poată trece căruța boeriior. Cine știe nu îl va fi ars vre-odată pleasna corbacinlni ciocoesc, când fugarii acestuia nu vor.fi putut trece în galonul .obicinuit te drum, din pricina ci- redei sale. Doi soldați călări vin de peste câmp. Mt-se spune, că-ș „soldați cu schim- bnl“. eari acum vin de ăcasâ De aceea . vor fi înaintând așa de încet. O gloabă de cal întinde ia o cărucioară, ee va fi dus marfă, ia vre-o boltiță deia țară. Mănăstirea din Sinaia mi-a dat cea dintâi priveliște asupra modului, cum sunt construite mănăstirile din țară, călugări aeolo nu se prea vedeau. La Cerniea sunt și azi ia doue sute de călugări. Po- siția aici e și mai frumoasă, decât la s. Pantelimon. Clădită într’o insulă, ia care ajungi peste un pod lung din blane de ste- jar, sub care apa nu se zărește, ei numai un trestiiș foarte sălbade. Balta de odată va fi săeat aproape toată, numai câteva ochiuri pentru pescuit au mai rămas. La Cetatea sunt doue biserici, amândoue aproape ne-o formă de spațioasă și intr’acelaș stil. Pictura nu e așa -te bogată ea într’alte bi- serici, ee am vâztt, dar chipurile sunt mai mari, mai maiestoase par’că. Iconostasele în semiumbra din biserică își deslușesc cu anevoe icoanele înșiruite. Candela veghează și aici ca pretutindenea altarului. întt’aite locuri se pot vedeâ și 2—3. palpitând din lumina lor vecinică. O datină aceasta, care acasă la noi, dacă s’ar Introduce, ne-ar parcă de origine străină, romano-catolică. Căci la noi candele au eșit din us. și rar unde se mai aprind la sărbători mari. Bi- serici. unde să lumineze vecinie, poate nu mai avem nici una în satele și orașele noastre. Pag. 386.UN I RE A Nr. 49. făcând mate cele ce sunt spre bunăplăeerea Ta, ca fericiți de valurile fortunoase ale acestei vieți, cari ne amenință, să aflăm scăpare la Tine Singur Dumnezeul nostru cel adevărat, — pentrn rugăciunile Aceluia ce Te-a nbscut fără sămânță, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fe- cioarei Maria! * * * (Va urmă). Noutăți. Intru mărirea lui Dumnezeu. Sub- scrisul in unmele curatoratului bisericesc, aduc celea mai ferbinți mulțumite tuturor acelor emigrați în America, cari au contri- buit pentru biserica gr.-cat. din Somoșteinic. tractai Eruotului. Acei binefăcători vor fi pomeniți la sf. daruri în decursul unui au. și anume: Simion Pal. Somoșteln'C 31 cor. Teodor Dragomir. Spnu Popa 1. Filon. Filon Popa. loan Avram. Teodor Pârâu, toți din Somoșteinic. câte 10 cor. Simion Rusu, ' Simion Franca. luliu Zogorean. Sandu Popa. Ouu Popa, toți din Somoșîelnie. loan Koros, loan Cergizan, loan Popa tureu. Nieolae Koros toți din Bârnadea, câte‘5 cor. Ni- eolae Popa. Bărnadea 2 cor. 50 fii. loan Frâneu. Somoșteinic 5 eor. loan Crișan 1. Dumitru. Somoșteinic 10 eor. loan Crișan, Gligor Simion, loan Crișan. Uieș Nieolae. toți din -Abus. câte 2 cor. 50 fii. Petru Koros, Cânâina 5 cor. Ilie Crișan. Abus 5 eor. Teodor Crăciun. Lâscud 5 cor. George Baeiu, Vasilie Rada George Saho. roți din Vam-Odorheiu câte 5 cor. Katona Cornel. Boeerdi Ana. Sabo Elek. toți din Vam-Ociorhein. câte 1 cor. 25 fii. Octavian Moldovan. Vidrasău 5 cor. Wazs Lstvân, Deasa 1 cor. 25 fii. Vasiie Poparca, Bănba 2 cor. 50 fii. Deși Sândor. Bânhu 1 cor. 25 fii. Nicoiau Mitea. Șebeș 2 cor. 50 fii. loan Crișan. Boiu-mare 2 cor. 50 fii. Un- gari lstvân, Coroiu 1 cor. 25 fii. Nieolae Coleer, ^acul-rom. 1 cori 25 fii. Dumnezeu să ie răsplătească toate binefacerile și sâ-i reîntoarcă sănătoși acasă, iar pe aceasta cale primească mulțămite din partea între- gului. popor din Somoșteinic. — Somoș- teinic. ia 8 Nov. 1906. leofil Popoviciu, preot gr.-caț. Hymea. Elisabeta Bohățîel de Glod și Dr. Dionisie Roman, advocat, logodiți. Sfințirea bisericei din Timișoara. Du- mineca trecută s’a săvârșit în mijlocul unor mari și înălțătoare solemnități, consacrarea frumoasei biserici române unite din Timi- șoara-Fabric^ Regretăm, că spațiul nu ne permite să publicăm în acest număr raportul asupra acestor serbări. Observăm de astă- datâ atâta, că ceremonia a fost condusă de Preasf. Episcop al Lugoșului, Dr. Vasiie Hossu, care, după terminarea ceremonialului, a numit pe venerabil preot George Trăiiă, protopop onorar, dâruindu-i un brâu roșu. Tot cu această ocasie î. P. Sf. Mitropolit Victor, a trimis preotului o scrisoare de fe- licitare afectuoasă. Congregația comitatului Aibei-inf. e convocată în ședință estraordinară pe 5 crt. n. Un nou despărțământ al Astrei s’a în- ființat în cercul administrativ a Tășnaduiui, desmembrându-se de despărțământul selagian —chiorean 22 comune, de prin părțile cele mai espuse ale românismului. Constituirea despărțământului s’a făcut sub presidența protopopului Dem Coroian din T.-Santău, ca delegat al comitetului central. S’au în- scris 5 membrii pe viață cu taxa de 200 cor. 25 membri ordinari cu câte 10 cor. și mai mulți ajutători. în birou au fost aleși: De- metriu Coroian, director, Dr. Coriolan Steer, adv., Vasiie Pătcaș și George Filip, preoți și loan Covaciu, învățător. Gimnaziul din Caransebeș. Din Ca- ransebeș se vestește, eă gimnaziul cerut de muit din acest oraș e pe cale sâ se înfiin- țeze. Guvernul a cerut orașului să dea suma de 400 mii cor. odată pentrn totdeauna. Gimnaz'nl va fi ie stat și limba românească va fi studiu obligat peiiirn toți elevii. Tipografia nouă Dorn oui Constantin Popp, ne avisează ca ia îndemnul frunta- șilor români din Făgăraș, a deschis un sta- biliment nou tipografic în Făgăraș. în legă- tură cu o librărie E nrtma tipografie ro- mânească în comitatul Făgărașului. Dela societatea meseriașilor. Dumi- necă în 25 Nov. a avut loc prima conferință pentru meseriași în sala casine române. — După vorbirea de deschidere a presidentului societății, a urmat conferința părintelui Ro- șianu. Dsa timp de o oară a întreținut pe ascultători, vorbindu-le la înțeles: Despre credit în industrie și camerei. Espunerile conferențiarului au fost foarte instructive, mai ales luchierea, unde îi roagă sâ fie cru- țători și să nu facă împrumuturi, ca să se împopoțeză. Conferința a doua va fi Dumi- necă, în 2 Decembre, in localitățile Casinei, Ia oarele 6 d. a. întrarea 10 fii. de per- soană. Va vorbi dl prof. Dr. Chețian. — Credem, ca meseriașii noștri vor fi cu toții de față. La fondul Societății meseriașilor din Blaj au contribuit: Rvrs. Domn Simion Pop Matei 10 cor., Mon. Domn Nieolae Solomou, protopop 2 cor., Ipvian Andrei, protopop în Csăki-Gorbo 2 cor., Ariton M Popa, protop. în Szăsz-Regen 2 cor. — Primească mulțu- mirea Comitetului. Necrolog, f Parteniu Birlea, preot deficiente de dieceza Lugojului, cu locuința In Lunca (Arhidiecesa) a relansat în Domnul în 25 N >v. n. a. c. îu al 49 an ai etății și 21. al preoției. împărtășit cu ss. taine ale muribunzilor. Odihnească în pace! Posta Redacțiunii. M. V. Trimiteți un raport despre o prodtic- țiune, ținută in un sat, și nu faceți, decât generali- tăți. — Regretăm, dar n’o putem publica. y Pentru numărul acesta n’a mai fost loc. Lângă biserica ce-i mai aproape de pod se desface îutr’un paralelogram lipsit de o iature. mănăstirea locuințele călugă- rilor. E o zidire trainică cu o ridicâtură, dar se vede că jos sunt numai magazii, iar chiliile monaehaic sunt toate de-asupra. Nu-i nimic, ee te-ar atrage să întri în lă- untru. ci îți pare mai mult nepretineascâ această clădire, copleșită de un aer de tri- steță. Pe sub poarta de zid eșim sâ vedem cimiterul. unde odihnesc căpetenii bisericești din țară. Vedem pe alocurea monumente, cruci frumoasă, pe cari nn mai dăm de slova sfinților Chirii și Metodiu. Paraclisele sunt foarte întunecoase, făcute anume par’că să-i copieșască somnul pe bieții călugări, cât ce vor întră acolo. 0 criptă ne arată o în- șiruire grămădită de cranii, puse peste olaltă în trei rânduri. Sunt craniile călugărilor de-odatâ, cari se îngroapă în preajma mă- năstirii. iar la mulți ani. după ce rămân numai oasele, se desgroapă. și capetele se pun de-o parte, — oasele grămădite, de alta. îu aceea criptă, ce nu te umple de altfel de nici o teamă ori groază, ci privești la acelea rămășițe, ca la nn lucru de toate zile. Într’o cutie, deosebit, se păstrează craniile stariților. unde chiar mai e loc pentru starețul de acum, care, de altfel, pare a nu ee gândi îneâ niei pe departe la așa ceva, căci e roșn ca focul, puternic, binehrănit, și pe de-asupra are vestminte bune și curate. Ceialalți călugări mai ales în privința aceasta a îmbrâcăminții lasă foarte muit de dorit. Părul lung, mai ales la frați, scapă de sub poteapiile înverzite foarte sălbatic; lunga mantie pătată stă ea un sac pe ei, și cei mai mulți îți par niște bieți 'ameni bătrâni, fără nici unscp, fără nici o țintă hotărîtă de luptă, ce aș- teaptă. clătiudu-se și ei ne pămâd^să treacă odată zilele, ce le mai au de traiu. sâ le ajungă câpăținile îu criptă Câțiva mai răsăriți, mai tineri, mai curați, par a na ști prea multe în nici nn ram. „O fi. o fi“. zic. dacă le spui eeva, ce n’au auzit până acum. Peste tot e o diferință, ca dela cer la pământ între călugării oe azi. și între cei ee au scris odată, cu slova cumpănită și frumoasă, eei dintâi pe românește cărțile sfinte și celea de siujbă. Tipografii du se pomenesc acum pe lângă mănăstiri, biblio- teci rare-ori, și astfel singurul câmp, unde ar fi pntat munci acești oameni, ee sunt supuși prin reguli unei vieți contemplative, se pârângenește tot mai tare. Sfințise soarele, era destul de rece pentru vestmintele noastre de vară, și re deasupra ne-a mai ajuns și o sfântă de foame ca aceea. Dar spre nenorocul nostru, la mănăstire nici pe bani nu se puteă că- păta nimic. Era zi na Crneii. zi de post și ajun, — abia acum păreă câ mai înțeleg fețele acelea așa de posomorâte. Ar fi fost în baltă pește, dar nu se puse uneletele de prins și peștele nn se prinde așa numai eu una cu doue. Călugării nâucarâ borș la amiazi. car nici de acela nu mai aveau. Așa dar nu ue-a mai rămas alta, decât să urcăm în trăsură și să pornim la București. Când să eșim din cuprinsul mănăstirii, ne întâlnim cu starețul, care umblase se vede, ca să-și tnai uite de ajunul de azi. Dar Dlui ni-a făcut impresia celui mai sănătos om ce i-am văzut în viață, plin de putere și acum, deși era cărunt tot. La prăvălia de lângă 9. Pantelimon, bem câte un pahar de vin. și ni-se aduce o brânză, ce nu se poate mânca. Soarele sfințise de mult, dar la apus pânzele mari de purpură rumeniau încă toată zarea. La noi dacă trece odată soa- rele dealul, s’a gătat, numai de sunt nori ușurei spre apus, mai vezi eă ei trăește și în lomea nouă. în care a trecut. Pe șesul bucureștean însă frnmsețile asfințitului țin mult, și cred că timpul acesta e eei mai potrivit, când se vor face plimbările vara, afară de oraș. Ne întoarcem tot pe acelaș drum, numai aproape de oraș cotim pe alte străzi, ca să nu mai dăm de glodul de mai înainte. Felinarele s’aprinse și circulația trăsurilor, ce sclipesc, se învălmășește tot mai mult. Cum îi va fi stat trăsurii, ce ne aducea pe noi, plină de tină, cu caii împroșeați până sus de stropi, va fi știind mai bine vizitiul. M’am bacarat îusâ mult, că am putut vedeă ceva din preajma Bucureștilor, mai aies mormântul Ini Alesandru Ghica, dela a. Pantelimon și mănăstirea dela Cernica, cu bisericile, ca cripta, cu călugării și sta- rițul ei. 1 Agârbiceanu. Cărți poștale ilustrate, C eu vederi din Blaj. Bucata 6 fiieri. — Suta 5 cor. franco. Nr. 49. .'UNIREA Pag. 387. P AR T E S C115 TIF1C A-LIT ERARA. - Mitropolitul Sava Br anco viei, de Dr. AUGUSTIN BUNEA. (Continuare.) Despre Teofil, care păstoria la 1614 și 1615, nu știm, cât va fi stat în scaun, dar e probabil, că jurisdicțiunea lui epis- copească a fost redusă mai târziu la episcopia Bălgradului, luân- . du-i-se episcopia Vadului, care la dată necunoscută a fost dată de principele Gavril Bethlen (1613—1629) episcopului Augustin, care însă a părăsit scaunul Vadului și s’a retras în - Moldova, făcând loc lui Eftimie la a. 1623 (N. Dobrescu, Fragmente, pag. 23—25), după care nu mai întâmpinăm alt episcop la Vad, decât pe Savul, cel numit de principele Gh. Răkoczy II. la a. 1650. (Ibidem, pag. 30—33.) Lui Teofil i-a urmat în scaunul Bălgradului moldoveanul ; Dosofteiu, care fusese mai mare peste toate mănăstirile Țării- | Moldovei. Dosofteiu pribegise în Ardeal, când năvăliră. în Mol- j dova Polonii cu Alexandru Movilă în 1615, dar s’a întors iarăși | în Moldova, "pentru ca mai târziu să ajungă Vlădică în Bălgrad , înainte de domnia a doua a lui Ștefan IX. Tomșa (1621—1623), | pe cum arată dl lorga (Sate și preoți, pag. 332.) Dosofteiu se | întitula: „Mitropolitul Bălgradului, a toată țara Ardelenească și > Ungurească și celealalte“ (Hașdeu, Arch. ist I. p. 93; la lorga, Sate j ♦ și preoți, p. 332.), sau „Vlădică de Bălgrad și a toată țara“ (lorga, Doc. Bistr. II. p. 4.) Pe o carte păstrată în Blaj înseamnă însuși la 1622,că a fost Vlădică în Ardeal și în Maramurăș și a umblat și pe la Sătmar și Dobrițin în urma armelor biruitoare ale princi- pelui Gavril Bethlen (Cipariu, Archiv p. 781.) In 1626 Dosofteiu cumpără moșia Beca, nu departe de Bălgrad (Vechile Episcopii, pag. 80.) In 1627 „Dositeiu, Vlădica de Bălgrad“ ține sobor cu preoțimea sa (Cipariu, Acte și Fragmente, pag. 150—154.) Lui i-a urmat Ghenadie (1628—1640.) Din cele desfășurate mai sus este evident, că nu Sârbii lui Brancovici au întemeiat Mitropolia sau episcopia Bălgradului, ci Mihaiu Viteazul; că nu un Sârb cu numele Sava Brancovici a fost primul Mitropolit sau episcop al Bălgradului, ci Românul loan dela Prislop, care fusese sfințit în Țara-Românească; că scaunul din lenopolea n’a fost transferat la Bălgrad de un Sava Brancovici pe la 1600; că pe la 1619 n’a existat în Bălgrad un episcop cu numele Ghenadie, nici altul cu numele Dositeiu la 1638, și cu atât mai puțin unul Sava pe Ia 1600, ori între anii 1608 și 1622, ori între 1608 și 1630, precum susține dl Mangra, căci în anii aceștia au fost în Bălgrad ca episcopi: loan dela Prislop, Teoctist, Teofil, Dositeiu și Ghenadie, toți adeveriți prin acte mai pre sus de ori ce îndoială. Sava Brancovici a fost un episcop de Lipova peste un număr mai mic de biserici sârbești și românești, pe cum arată toate documentele. El nu a stat nici într’o legătură cu ierarhia bisericei române, ci a fost un usurpator al unui teritor, eare se cuveniă episcopilor români din Ardeal. Usurparea a putut-o face în schimb pentru anumite servicii politice. Decretul lui Sigismund Răkoczy din 15 Ianuarie 1608 ne spune apriat, că Sava era episcop peste un număr limitat, peste un număr oare-care de biserici sârbești și românești, căci zice: Reverendo Szaveo Vlădică certarum Rascianarum et Vala- charum ditionis nostrae transylvanicac ecclesiarum Episcopo“. Unde era însă teritoriul acela supus voevodului ardelean, peste care păstorii Sava? împrejurarea că voevodul poruncește, ca . Sava să nu turbure pe păstoriul Mihaii și pe ceialalți păstori români de religiunea ortodoxă (calvinească) din comuna Vaj- dafaiva (Voivodeni, pe Crișul-Alb, lângă canalul Nădor, între Repszeg și Albești), arată destul de limpede, că Sava nu era episcop pe teritoriul Ardealului luat în înțeles strict. (Cipariu, Archiv, pag. 609—610.) într’un alt decret al lui Sigismund Răkoczy din 28 luniu 1607 se spune,' că Sava era episcop *quarundam Ecclesiarum et WalachoruminTranssylvania passim existentium* (N.Dobrescu, Fragmente, pag. 15.) Cine însă pricepe latinește și aseamănă • "A < ' ir * aceste cuvinte cu cele citate maț sus din decretul aceluiaș cipe dela 1608, vede lămurit, că copistul din cancelaria voevo- dului a greșit, căci corect trebuiă să zică: „quarundam Eccle- siarum Rascianorum et Walachorum“, deoarece conjuncțiunea et altcum nu are nici un înțeles. In acest decret să iea Transilvania în înțeles mai larg, întru cât și o parte din comitatele Aradului și Zarandului din Ungaria se ținea de Transilvania, ca părți din Ungaria. In decretul principelui Sigismund Băthoiy din 9 Nov. 1607. se zice: „attentis... servitiis Honorabilis Savae Wladikac de Lippaf, de unde apare, că el aveă reședința în Lipova dincolo de granița Ardealului luat în înțeles strict. (Ibid. pag. 15—16.) El a fost încărcat cu favoruri de principele . Sigismund pentru felurite servicii, dar mai ales pentru serviciile făcute la ocuparea ce- tății Lipova, (Idem, ibidem.) când garnizoana sârbească din Lipova la sfatul și îndemnul lui Sava a tradat pe Turci și a dat cetatea în mâna Ardelenilor în a. 1605 (Mărki, Aradvărmegye monogr, II. pag. 48 și 239.). Că Sava â rămas până la sfârșitul vieții sale în Lipova și nici odată nu a stat în Bălgradul Ar- dealului, se vede din împrejurarea, că până astăzi se păstrează în biserica sârbească din Lipova engolpionul, ce-l purtă pe piept; potirele, din care cuminecă poporul; crucile și odăjdiile scumpe episcopești (Mărki, 1. c. pag. 239.). Toate acestea le-ar fi adus cu sine la Alba-Iulia, dacă s’ar fi mutat aci ca Mitro- polit al Bălgradului. Pe timpul lui Sârbii în Lipova erau foarte număroși, aveau o uliță a lor proprie, aveau biserică sârbească (Mărki, Ibidem, pag. 265.) și pentru cine vrea să priceapă, este sigur, că Sârbii aceștia, cari erau oameni liberi, puternici, ar- mați, n’ar fi suferit un episcop românesc, când este știut, cât de fanatici dușmani au fost ei Românilor și bisericei românești. Dar nu numai în Lipova erau număroși Sârbii. în comi- tatul Aradului și Zarandului Sârbii se simțiau ca acasă, încă de pe timpul despotului George Brancovici, adecă din jumătatea primă a veaculu al XV-lea. Soartea Lipovei a atârnat de repe- țite ori dela voia lor în luptele dintre Ardeleni și Turci la în- ceputul veacului al XVII-lea. în 1607, 160 de familii sârbești au fost nobilitate și așezate în cetatea Aradului. După ce Ștefan Petnehăzy a cucerit în 1602 Ineul din mâna Turcilor, el a așe- zat și aci Sârbi și o garnizoană sârbească în cetate (Mărki, 1. c. pag. 265—266 și 208.). în comitatele Arad și Zarand așa dară centrele cele mai puternice sârbești erau, încă dela înce- putul veacului al XVII,, Aradul, Ineul și Lipova. Aci au început ei a face cele dintâi încercări pentru întemeierea unei episcopii sârbești în mijlocul Românilor. Mai întâiu s’a așezat sârbul Sava pe la 1605 ca episcop în Ineu la Sârbii săi, apoi s’a mutat la Lipova, tot la Sârbi. După el iar apar vre-o doi episcopi sârbești în Ineu, până când episcopului sârbesc Isaia Diacovici sau Diadokovici, care purtă titlul de lenopole (Ineu), și care a lucrat nespus de mult pentru Sârbii săi, și pentru cei ce au venit pe capul nostru cu patriarhul Arsenic Cernovici (Mărki, L c. p. 266—267.), a obținut înființarea definitivă a episcopiei sârbești de Arad pe la sfârșitul veacului al XVII-lea și începutul vea- cului al XVIII-lea, supunându-o formal prin dispoziții împărătești patriarhiei sârbești. Ca să se vadă și mai limpede, că Sava de Lipova și cei ce i-au urmat în lenopolea și Arad au fost niște Sârbi usur- patori ai teritoriului supus ierarhiei române din Ardeal, n’avem decât să știm, că părțile ungurești rupte din Ungaria și încop- ciate cu Ardealul totdeauna au fost supuse înainte de 1605 epis- copilor românești din Ardeal, fie din Geoagiu, apoi Silvaș și Băl- grad, fie din Vad, precum arată înseși decretele lor pentru cine știe să le cetească și să le priceapă. DI M. ca să facă din Sava dela Lipova și din mitropolitul Sava Brancovici români neaoși, recurge la mărturia turcului Evlia Celebi, care ne descrie orașul Ineului așa, pe cum era acela pe la 1660—1664 și ne spune, că raialele din oraș erau ardeleni și valahi. Noi însă am văzut, că îndată după 1602 Ineul era un cuib puternic sârbesc și Sârbii aveau case și moșii acolo (Mărki, 1. c. pag. 266,), tocmai pe când s’a născut în acest oraș mitropolitul Sava Brancovici. Dar cuvintele lui Celebi nu exclud existința Sârbilor în Ineu. Sub Ardeleni el a înțeles poporațiunea așezată în Ineu sub principii ardeleni, în care poporațiune au putut fi cuprinși și Pa*. 388. UNIREA Nr. 49 Sârbii, așezați acolo sub, aceiașiprincipi g iar Sub Valahi el a ; putut înțelege și pe Sârbi, deoarece lâ mohamedanii din penin- * șuia balcanică nu arare ori șp întâmplă, ,că cuvântul valah să iă în însemnarea de creștin de legea grecească, fără deosebire de naționalitate, (Vezi: R^ Lăszlo, Az olăh nyelv ăs nemzet megalakulăsa. ei II. pag. 123.) ’ ' J , • " ' ' ' *** ' '■ ' ■- ' ■ Că argument pentru a se dovedi, că Sava Brancovici mi- tropolitul Belgradului a fost cu adevărat Român și nu Sârb, cu toate că el până și la acte românești se iscălii sârbește: „Pis- cup Sava44 (lorga, Doc. Bistr. II. pag. 9. n. CLXXVI.), se aduc dispozițiile făcute de el pentru predicarea cuvântului lui Dum- nezeu în limbă românească și pentru cetirea cărților tipărite românește, atât în biserică, cât și afară de biserică, cari dispo- ziții se pot ceti la Cipariu (Acte și Fragmente, pag. 145—148.) Eu am arătat atât în „Vechile Episcopii14, cât șiîîn „Ierarchia Românilor44, că aceste porunci nu dovedesc, că Sava a fost Român, căci ele au fost date, nu din îndemn și sentiment na- țional românesc, ci din voința lui Sava de a calvini Jbiserica românească'; și că publicarea acestor porunci s’a făcut nu numai în numele lui Sava, ci și în numele lui Apafy, care n’a fost român. De fapt poruncile, ce Ie-a dat Sava sunt identice în cu- prins cu poruncile, Ce le dădeau principii calvinești. Sava zice: „Cuvântul lui Dumnezeu să se vestească în limba noastră ru- mânește, creștinilor în biserică, și unde va trebui și va fi de ' lipsă44. Iar în altă poruncă, în fruntea căreia alăturea de numele lui este scris și numele principelui Apafy, zice: „Așa și cuvântul lui Dumnezeu, ca să se vestească în limba noastră rumâneeștei carele 'nem născut44, (Cipariu, Acte; și Fragmente pag. 145 și 148), deși nici Apafy, nici Sava, cari împreună și cu aceeași scrisoare dădeau porunca, nu s’au născut în limba românească, și astfel „limba noastră* se referește numai la preoții, cărora era adresată porunca. Cu această poruncă însă este identică dispoziția făcută de principele George Râkoczy în 1643, (Cipariu, Archiv, pag. 269), și de Apafy în 1680, (Idem, Acte și Fragm. pag. 62), căci acești principi dispun: *Quod sacrosanctul» Dei verbum juxta sacros Bibliorum codices, tam dominicis, quam aliis diebus festis tum in ecclesiis suis, tum ad funera, turn vero alibi ubicumque locorum desiderabitur, vemacula sua lingua praedicabit, praedicarique per quosvis alios quoque pas- tores procur abit ac faciet*. Răkoczy și Apafy dispun, să se învețe tinerimea din cate- chismul calvinesc, tradus românește: „Quod catechismum ipsis jam exhibitum recipiet, recipique per alios curabit, eumque ju- ventutem ipsam tum ipsemet diligenter docebit, tum per alios doceri faciet44 (Cipariu, 1. c.) Sava însă merge mai departe și dispune, ca nu numai catechismul calvinesc, ci toate cărțile ti- părite românește cu o mulțime de erezii calvinești, să se cetească și învețe: „Cari -cărți sunt scrise și scoase pe limba rumânească să se cetească și să se învețe în biserica creștinilor, și în- tr’altc locuri unde va fi lipsă44 (Cipariu, Acte și Fragm. p. 145.) Apafy și Sava poruncesc împreună: „Popii, cari nu se nevoesc cu rumânîe, ce tot cu sârbie, unii ca aceia și lor facu-și de cătră Dumnezău pedeapsă, și de cătră poporani uri- ciune, și săborului scădere, aceia cu un cuvânt să se oprească din popie* (Cipariu, 1. c. p. 149), iar Apafy dispune: „Ut illi pastores valachiei, qui praeter' Rascianam literaturam nihil murmurant in templo cum summo suo suorumque salutis de- ■trimento, neque praeterea vel summe necessarios ad salutem christianae religionis articulos vel sciunt vel scire volunt, utut aliquoties more et modo christiano admoniti sint, e statione sua moveantur, ut tum loco ipsorum tum ordinarie in ecclesias valachieas instituendas ii pastores promoveantur, qui literaturam valachicam callent44 (Cipariu, 1. c. pag. 67.) Orbit trebue să fie deci cel ce nu vede, că Sava nu și-a * dovedit românismul prin poruncile citate, ci numai a împlinit poftele calvinilor. De aceea zice Cipariu (Acte și Fragm. pag. 190. n. b.): „Fără de a fi Sârbi, adevărul istoric ne strinse a mărturisi mai sus la pag. 70. not. a., cum că Sava a fost Sârb. Iar cauza canonului nr. 8. asupra limbei sârbești e instrucțiunea dată de principii calvini, pe cum se vede în punctul XVIII, aici mai sus pag. 67, și de dltmintrea cea mai mare parte a acestor statute sinodale e numai repețirea punctărilor instrucțiunei calvinești". Dar dl M. nu vrea să priceapă aceste lucruri atât de evi , dente, ci are nerușinarea, să>-mi impute mie (p. 90),. că în „Ve- chile Episcopii44 (pag. 127) Și în „Ierârchia Românilor44 (p.263) am reprodus falș poruncile lui Sava relative la limba româ- nească. Eu de fapt în aceste două scrieri n’am reprodus cuvin- tele lui Sava, ci număi le-am interpretat și explicat, pe cum ori cine poate vedeâ cetindu-mi scrierile la paginile citate, iar cari cuvinte le-am pus între semnele citațiunii sunt reproduse tocmai așa, pe cum le aflăm în poruncile lui Sava. Interpretarea puteâ dl M. să o numească greșită, dacă nu-i convine, dar să nu să scoboare Preacuvioșia Sa până la o treaptă atât de joasă de ticăloșie, încât să-mi impute lucruri, cari în scrierile mele nu le vor află toți răii și mișeii din lume, de ie-ar căută o miie de ani. Pentru a pricepe și mai bine, că Sava cu poruncile citate nu a voit să se arete Român, ci numai a voit să calviniseze, este bine să se știe, că un principiu de căpetenie al protestan- ților a fost și este, că toată slujba bisericească trebue să se facă numai în limba poporului. De aceea în propaganda lor pentru calvinirea Românilor, ei au stăruit foarte mult, să se aplice acel principiu, și cu cât a fost mai mare prigonirea bi- sericei Românilor, cu atât a fost mâi aprigă stăruința protes- tanților pentru înlăturarea limbei slave și introducerea celei românești în slujba bisericească. Din contră clerul bisericei „ortodoxe44 țineă, că Introducerea limbei românești este o vătă- mare grea adusă „ortodoxiei44. De aceea patriarhul Palestinei, Dositeiu, porunciă mitropolitului Atanasie din Bălgrad la anul 1698: „Trebue Arhieria Ta, slujba bisericei, adecă ohtaiul, mi- neele, și alalte cărți, ce se cântă duminecile și sărbătorile, să te nevoiești cu deadinsul să se cetească toată pe limba slovi- nească, sau elinească, iară nu rumânește, sau într’alt chip44. (Cipariu, Acte, 283—284.) - Din acest contrast este evident, că episcopii, cari stăruiau pentru Introducerea slujbei românești în biserică, nu-și dove- diau calitatea lor de Români, ci aplecarea lor spre principiile protestante, ori cel puțin slăbiciunea lor întru apărarea „orto- doxiei44. Altcum poruncile lui Sava Brancovici pentru introducerea limbei românești în biserică, nu erau un lucru nou, ci foarte vechiu, încă din epoca, când protestantismul nici nu mai suferiâ în Ardeal episcopi „ortodoxi44, ci impuneâ bisericei episcopi protestanți de neam românesc. încă la 1567 porunciă loan Si- gismund: „Voind după hotărârea țării, să silim pe neascultătorii ^aceștia de popi români, să-i silim să propovăduiască cuvântul Imljumnezeu în adevărata lor limbă românească, după rânduiala acestui popă Gheorghe, vă poruncim, să-i siliți la ceea ce vrea popa Gheorghe și să-i fiți lui, sau oamenilor lui într’ajutor44. Iar popa Gheorghe episcopul Românilor în anul următor 1568 porunciă: „Dar, lucrul de căpetenie, cu care se duc acasă, e că toată slujba în biserică să o facă în româ- nește, ca să înțeleagă obștea, pe cum poruncește și Craiul... și să-i și silești la așa ceva, să-i ameninți pe îndrăzneți și a-i scoate din slujbă, cum a hoțărât țara*. (Nic. lorga, Mitrop. Ardeal. în Anal. Acad. pag. 24—25.) într’un sinod ținut de episcopul protestant român Pavel Tordasi, la 1569, „s’a ho- tărât, ca aceia din preoții sârbești, cari îndeplinesc slujba de preot în obștile românești, dacă nu fac în limba românească slujb&le sfinte în acele obști, să nu poată fi preoți*. (Ibidem, pag. 29.) Toate aceste dispoziții făcute cu o sută și mai bine de ani înainte de Sava Brancovici, seamănă ca ou cu ou cu po- runcile acestui „chiriarc44, și dovedesc, cât de puțină omenie,, sau cât de groasă ignoranță are dl M. când scrie acest neadevăr încornurat: „Tot astfel și în privința limbei naționale române, mitropolitul Sava este cel din(ăiu între toți chiriarhii bi- serlcelor din țările românești, care a făcut dispozițiuni po- zitive pentru întroduderea ei în biserică și la toate serviciile divine’4 (p. 89.) A deduce deci din poruncile lui Sava, că el a fost Român, este tot atâta, cât a deduce din zelul principilor amin- tiți pentru introducerea limbei românești în biserică, că și ei au fost „neaoși44 Români, ori din porunca patriarhului grecesc Dositeiu, de a se țineă slujba în limba slovinească, că și el a fost Sârb. ■ * « (Va urmă). Nr 49.UNIREA .Pag. 389 Bibi iografie. ' . . A ap&rut: Teologia pectorală des dă isidor j^arcit, canonic mitrop. și rector al semin. teol. din Blaj. —•’ Voi. IL: Liturgica. Blaj 1906. Tipografia Seminariului arhidiecezan, • O.ini present a părintelui canonic Dr. Marcu <-are vie' extinde pe 592 pag. ’șf urnită • o cor. 40 fi , -}~ 80 fii. nono, iar pentru Rimâuia 6 lei. tuipiitiește o arzătoare si verb; dorință a cierului român, căruia li Itpaia vână acum uual dintre cele' mai i.e^ cedare onuri pentru viața pastorală, de toate £5ieie. Peutru-ce nu pe Îndoim, că preo- țimea noastră, pentru a cărei folos și în- dreptar s’a scris aeest op de mare însâui- nătate, 11 va primi cu bncniie și va onora pe autor eu vrednică recunoștință. Păr. Dr, Mareu. după o muncă și studiu îndelungat, făcut ca profesor, de teologia pastorală în seminarul din Blaj apoi ea canonic, ne ofere nu o floare ofilită, ori uscată, ci un frumos arbore plin! de viață, tn care ne . nu tem paște eu bucurie sentimentele evlavioase și religioase, și din a cărui roade mulți nreoți și credincioși se vor puteă nutri și Întări sufletește. Importanța acestei -scrieri uu residă ln mărimea ei. ci în faptul ca autorul a dovedit științificește toate aserțiunile, a arătat originea și desvoitarea istorică ti marelui complex de acțiuni sfinte, despre cari trac- tează liturgica, dându ie viață prin espli- earea lor simbolică, morală și liturgică. în esplicare ne conduce în vastul și bogatul câmp al literaturii patristice, puțin cunoscut la noi și la părerile scriitorilor celebri mai ales orientali, cari s’au ocupat eu chestiuni liturgice Desele citate din s. Scriptură și provocarea la canoanele bisericei orientali dau naețiune și anetoritate învățăturii cu- prinse în acest op. Corect și bine a lucrat- autorul atunci, când pentru susținerea în- vățăturii propuse s’a nrovoeat și l decretele sinoadelor diecezane și provinciale ale bise- rteei noastre și, unde a cernt trebuința, s’a provocat și ia dispozițiile legilor și ordinațiu- nilor statului nostru. Astfel preotul din această scriere sistematică va înțelege for- mele serviținlui divin public, legătura ace- stora între siue. raportul lor cu principiile i și ideile religioase, m învăța originea și | desvoitarea lor. cum și modul. 1n eare să i ie ezeeute conform detnni'ății și scopului । lor care este preamărirea lui Dumnezeu și sfințirea oamenilor; iar propunerea legilor și a decretelor bisericii și a stalului va teri preoțimea de a veni 1n coiisiune cu acelea. De mare însămnătate pentru preot este opul aeita și din motivul, că i-se pune la dispoziție un izvor bogat, din care i-se dă putință să exolice poporului credincios în cuvântări liturgice (așa rari la noi!) func- țiunile sacre împreună eu învățătura de credință și morala, ce se cuprinde în ele. I Cu tot dreptul serie autorul (nag. 7): „eu cât va cunoaște cineva mai bine formele cultului divin public și cu cât va pătrunde mai adânc în spiritul lor. cn atât le va ad-. mira mai mult raționabiiitacea și frnwseța. și se va convinge tot mai mult, că ele eo- răsnund pe deplin nu numai credinții noastre religioase, ei și esigințelor religioase a naturii omenești. Aceasta convingere nu- trește și întărește în el sentimentul reli- gios și-i ofere probe putprnice spre ilus- trarea și probarea adevărurilor sfintei noa- stre religiuhi." Peste tot Liturgica Dlui Dr. Marcu. atât ce privește u'ffCtarea’Qhieevțivț. provo,- carea deasă la s. Scriptură, ia învățătura, sf. Păriați și .a scriitorilor bisericești, cât și ce privește , fofma, Care i.e tractează, ,deși s’ar pariat ’ că sunt jepețiri. ni-se înfă- ■ țișdtzâ c£ u iuerare;fl« valoare științifică. . Vatbarea' aeeastiP se. mărește numai prin faptul că la noi, la. Români peste tot nu ezistă niei o scriere, care ar tracta câț de cât bazat și moiival. materia liturgicei, Multele erori ue tipa» uit snbtrăg thsaiț din, valoarea și îusămnâtătea acestei scrieri, cari, eredem, că se v«r emenda în a doua ediție, când'tractatul- desnre laudele dumne- z;esti încă sperăm 'să fie împărtășit ue aceia-și atențiune și studiu, dc care au fost împărtășite celelalte tractate. Având să ser- vească acest o» și de manual de școală at fi fost de dorit, ca din multele eiiale cari sunt in corpul scrierii, finele să ii trecut in note. . ■ ; . : .. Limba scrierii ,e bună. E drept, că sunt cuvinte, cu cari nu vor vi i să se îm- pace aceia cari tind., să demoeratiseze limba iu ori-ce scriere, ilar cartea aceasia. care de altmintrelea va, pute-o înțelege și pn- purul. e scrisă în l<>eul îmâiu pentru pi ei p și oameni învățați; Și asa enm e. este de mare valoare științifică și de mare, folos practic. Pentrn întrebuințarea mai ușoară a opului autorul ne dă și indicele, alfabetic al materiei. . . întreg opul stă din o Introducere și trei nărți.. îu întrodpeere tractează despre oficiul pastoral sacerdotal, noțiunea și îm- părțirea Liturgicei și despre literatura litur- gică. Partea I. (Liturgica generală) o îm- parte în 6 eanetet cap. I. despre formele cultului divin în genere; cap. II. despre formele cu-țuiui divin in specie; cap. 111 despre acțiunile sacre; cap. IV. despre lu- crurile sacre; cap V. despre locurile sacre; eap. VI. despre timpurile sacre. — Partea II (Liturgica specială) o împarte in tractate, secțiuni șt capete, anoi oaragrafi, epri sunt și în relealalte părți. îît partea ÎL trac- tează despre sacrificiul liturgic în genere și în specie, desnre durnnez 'ascș Iiturgie a sf. L>an Gură de aur. a sf. Vasiie Marele și a sf. Gregoriu Dialogul, despre laudele dum- n< zeești și despre Sacramente. — Partea III. stă din 2 tractate: despre Sacramentale în genere și in specie. De închiere dorim, ca fie-care preot, pentru el și pentru binele credincioșilor săi. să-și procure aeest op de adevărat preț. Liturgus. „Sim&B&toral*, revistă literară. Anul V. Nrul 46, cu următorul cuprins: Red., Con- certele simfonice a dlui Dinicu. — D. An- ghel, Umbrele (poezie). — M. Sadoveanu, Vremuri de bejenie, III. -— Natalia losif, I. Scurtu, Un răspuns și o poveste (File ve- sele). — M. Paleologu, Tăcere (poezie, trad. din Sully Prudhomme). — L. Iliescu, Evreul rătăcitor (poezie, după Schubart). — Red. și Sc., Cronică. — în Supliment: Sosirea coru- rilor de peste munți: La gara. Pe calea Griviței. _____ • „Neamul Homânesc“. Anul L Nr. 55. cu următorul cuprins: O lămurire din partea Reginei, de N. lorga. — Ce poate rămâneă pe urma Expoziției (Din scrisoarea unui pro- fesor Bucovinean). — Justiția din Craiova și nn nou Hercule, de Hesiod Craioveanu. — Cronica, de N. lorga și alții Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. Mamelecarifâptează: fie multe ori tocmai atunci se simt obosite și far£ putere, când ar trebui să aibă cea mai bună ptiterș- și sănătate ca să. poată face destul dato.rințaJor ji^ .mămer ele află cu deosebire îu Emulsiunea 8COTf adevăratul nutremănt Întăritor. ' Pregătită fiind dir uleu de ficat de pește, var ți natriu, e foarte gustoasă. : ți pțșrde mistuit, produce poțtj'de fn^ucs^e ți astf& .lutțeee ori ce alț-: n^trem^tiț/ln Ițe ^vșțțțț putere» nutritivă. Emulsiunea SCOTT delătură slăbiciuni dăud. nonă putere de'viață: Emulsiunea SCOTT ț cu mult măi cu efect ca uleul de ficat de pețte comun* f Marca de probă a EMULSIUNEI dâ SCOTT este pescariid ce poartă ln spatjț un pețte. > Cu provocarea la această foile, tri- mițând 70 Ofițeri, in timbre poft&ț sp£’ deuză gratis mustra • ■ > ■ . . ' Dr. BUDAFJeMIL, ț; ■ . vărosi gydgysaertăfa / (27) 4-12 BUDAPEST, IV. Vâczi-utcza.'84/60.' _ , ~ Prețul unei sticle 2 cor. 50 fii. ^=zzs-' = §t poate eipita bi ari care famadt. —...................... Nr. 470- 1906. . : : <; KIXCT. După ce 10 AN SECHEL gr.-cat. din Cergăul-mic și-a părăsit fără cauză pb legiuita sa soție lovii ța Finea tot. de acolo, și nu i-se știe ubicațiunea, prin aceasta est® provocat ca ln timp de un an și o zi să se prezinte înaintea subscrisului, căci la caz contrar, procesul divorțial urzit in contra-i se ya pertractă și în absenția lui. Oficiul protopopese al Blajului ca for matrimonial de I. instanță. Blaj tn 26 Noemvrie n. 1906. GeorgUi Edrbat, (33) 1—3 protopop gr.-cat. AXtNȚ. Curatoratoratul bisericei gr.-cat. din Vaida-Recea dă în arăndă pe un nou period de trei ani cele trei târguri de țeară, ținân- de în 18 și 19 Ianuarie, 21 Martie, l și 2 August st n. a fiecărui an, prin licitațiune publică, ee se va țineă Duminecă în 9 De- cemvrie st. n. a. c. la 10 oare a. m. la lo- cuința curatorului primar. Prețul strigării va fi 1200 cor., după care sumă reflectanții au de a depune vadinl de 10 4/o. Condițiuniie de licitațiune se pot vedeâ ln cancelaria parohială. Vaida-Recea în 27 Noemvrie n. 1906. (34) i—i Curatoratul bisericesc. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- ; cătoare de Dumnezeu leg 24 fii. omnvi alc.se din J/LLldi I lui l autorii români pentru tinerimea din școalele poporale. Prețul 40 Steri. A ap&rut A apărut! „CALENOARIUL UNIREI“ pe 11907. Prețul 50 fii. + 10 fii. porto. Pag. 390 U N i R E A Nr. 49. ' ;6a expozițiunea milenară din Budapesta dela 1896 premiat eu medalia cea mare. o Institut indigen. _ ‘ & Banca de asigurare f ț‘ Turnătoria de,clopote și fabrica de scaune de fer pentrn ! ' ” clopote a Ini = o n Transilvania" ss ■4 VZ {8) 20 52 se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe eum la turnarea de nou a clopo- telor stricate, mai departe spre facerea de - clopote întregi armonioasă, pe lângă gs- " ranție pe mai mulți ani, prevăzute cu ăd- j ustări de fer bătut, construite spre a le în- toarce cu ușurință în ori ce parte, îndată ce clopotele sunt bătute de o lăture prin Sg™,* , aceea ce sunt mântuite de crepsre.- — Cu /£; deosebire recomând - clopotele găurite *<— « <> din Sibiiu (7)M » întemeiată la anul 1868 « o în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), ” o asigurează în cele raai avantagioase condiții: ** W contra pericolului de incendiu și esplosiune. o o efliflei ilc ori-ce fel, moMle, mărfuri, vite, nutrețuri si alte producte ” o .. , —..... _ o <> ® W asupra vieții omului @ ® ’’ «; K n $s u de mine inventate șt mai do mnite ori premiate, cari sunt prevăzute în partea superioară — ca violina = cu găuri după, figura 8 și pentru aceea au un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechiu, așa, că un clopot pa- tent de 327 kg. este egal în to- nul unui clopot de 461 kg. făcut dnpă sistemul vechiu. Mai departe . se recomăndă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sihe stătă- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi cn adjustarede fer bătut — ca și spre turnarea de toace de metal. tt NOVOTtfY J4TA TîMESwi 1668SZ. în toate combinațiile, capitale pentru cazul | morții și cu termin fix. asigurări de copii, de a zestre, rente pe vieața întreagă etc. ere. f Asigurări poporale fără cercetare medicală o Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a 11 capitalului. <» JJ Valori asigurate contra in- o oendluliii: |» 90,981.088 coroane. capitale asigurate asupra o vieții: <► 9125.898 coroane. !* Dela întemeiare institutului a solvit: < > pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 o. petru ca- ‘, | ’ ► pitale asigurate pe vieață 3,568,863.37 cor. ‘ ’ > Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela; ’k «<’ Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr, 5 etagiu So 1. curtea I. <• io. § ° și prin agenturile principale din Arad, Brașov, Bistrița X S 11 și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele < > « Prețcuranturi ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco i ■ mersul trenurilor Valabil dela 1 Octomvrie 1906. Budapest—Predeal—București București—Predeal—Budapest mai mari, Budapest Szolnok Szajol . P.-Ladâny Berettyâ-Ujfalu M.-Peterd M.-Keresztes Bihsr-PtlspSki Nagyvârad 1 Nagyvârad I Vârad-Velencze Fugyi-Văsârhely pleacă sosește pleacă i PwR.'Accel.J -Pers. IlAcceL 7,251 9 00| 2 36 5 45:^9,15 9 37.11 52 430 9 27jlllÎ9 , a a ii uz — — 12 07Ș >113 2 09' 5 57 11 46 2 53 6 31 4 431 9 46.|U 33 12 05 3 05 ---- 3 16-----■ iu 53; ■12 46 ~ 00 | 1 14 1 36 12 55 153 M.-Telegd Elesd Rdv Csticsa Bânfiy-Hunyad Jegeoye Koloztsvâr ț KoJozsvâr / Apahida Ar.-Gydres Sz -Kocsârd M.-Vcresmart Felvincz Nagy-Eiiyed Tbvis 1 Tovis f , Kukiilloszdg Balăzsfalva Kis-Kapus Medgyes Segesvâr |I2 26. 3 44'_7 07|_l 48 211 Ta 411; 4 10 7 14I; 2O8~” 4 27j--i’245-|- 4 46’_7 42r3O5| 2.51 5 Oă'f7 55'_3 21;^ 05 12 48 4 17;' 12 58 : 1 2o' 1 41j 'a 09 3 23; 5 20' 8 15‘ 3 45 3 26 6 30 ” 03 ~ 50?” “ w —« — — 'w ■■■ : 4 03, 7 11! 9 33: 5 32j| 4-52 . sosește j S ,10 30'| 6 51| .5,53 pleacă sosește pleacă Homordd-KohalOm F&idvâr . ?■ Brasso ț . Brasso / . Predeal București sosește pleacă sosește 5|32;_8,54 10151' 8130’*6 “ 5 50JÎ11 U 14 ’ 8 591 6 2 7 6 52JW20 12 3810 411' 7 27 I 7 17 1056. J_ 15 11 31 7 51 I 7 23 11 03, 1 24 11 40 - — ^£îî H.'ni60ii— 'J48ÎÎ29 1 58 1220 8 15 “ 05.11 45. 2 21,12'46 ;■ 8 31 •• — ■_— — ■ J1' 12 29 . । 1 28. 8 38 Șyț' 2 14 - - UH ■ i 2,1'3 ' 9 06 r ’ BIBLIOTECA unirew 1. Benhur sau zilele lui Mesia, de Levis Walace, 2 v. . . 2.90 2. M. EminesciJ. Studiu critic . —.90 I AccpJ. PerR-|| Ăeeol Pers. AeceL "a 05 I [12 2 18 2;45 3 15 4 23 5 49 6 37 3. Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de C. Auner . . . . —.20 Nume de familie la românii , București i Predeal Brasso ț Brasso f Foldvâr : Homordd-Kohalom Segeavăr j Medgyes Kis-Kapus Balăzsfalva Kiikiilloszfig , Tovis ) Tovis * । Nagy-Enyed । Felvincz 1 M -Veresmart Sz.-Kocsărd Ar.-Gyâres Apahida Kolozsvâr 1 Kplozsvur > Jegenye Bânffy-Hunyad ' Csucsa Râv Elesd Telegd Fugyi-Vâsârhely Vârad-Velencze Nagyvârad ) Nagyvârad / Bihar-Puspoki M -Keresztes M.-Peterd ' Berettyd-Ujfalu P.-Ladâny Szajol Szolnok pleacă » sosește pleacă » sosește pleacă n. sosește pleacă 12 ti 2 2 3 f3 3 332.| 4 551 8 07 . ”43' îo” Î2 4O| '^20 “ 38 12 43 “ ” 1 06 5 32( 6 07, 9 45 4. 5. 110'58 îl 501 6 50 1236 — - 12 48 7 35 J l'27 i"8 0b i 1'57 ” ȚȚ > 219 *8 55 4"~~1 2'42Î _ „ ------ 443.” 56; 307; 9 00 4 27J 1 41 5 18 “ 35 a 48 ” 30 6. 7. 8. 59 41 13 44 6 27i 3 56 6|4533 7.08 5 23 5|02.10 34 5|21 Țoigu 8 8 9 24 10 3440 4510 06 ÎS îî 42’ 6 39 18 ] 7 09 07’: 7 48 24 f7 59j 38t8H 10 55— - — 11 04 6 02! ”09' din Ungaria, de A. Viciu. Din vieta Iul I. Micul de M. Străjan . . . Albertina Povestire de l)r. V. Bojor. . . . —42 . —.16 . —.30 Gestiuni din dreptul bis. unite p. J. II......................340 Cele doue fețe ale lumii de Nicu .... 9. Ziua Deșteptării de Aurel Fodor . ... 10. Cele două conștințe, pieza teatrală in 5 acte, trad. de Simion Zehan . . . —.30 . —.16 . —.40 il 10 2 03 12 23 “ 55 2 26 2 32 2 38 ♦} Aceia, cari vor comanda de odată toți 10 Nrii, îi primesc cu 6’10 cor. în loc 8-84 cor. 3 18 Nrii (13) 20—32 — Blaj. 7 49 ^“1 .. 9 2o|ri 37 9 44+1 50 “ 10 00! Î0 27: Î0 34 “ 09 “ Î9 ““ TT ET ” 05 Cine nu să îngrijește de tușă păcătuește coutra sa. Caramelle de piept ale lui Kaiser , cu 3 brazi probate de mediti și reco- mandate contra tusei, ră- celei, guturaiului. 4512 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat al acestei me- dicini. — Vn pachet costă 20 ți 40 fit- și să pot afla la farmacia Carol Schiessl 09 11 lOi 8 36 i 2 22 - _ I 3 30 946 , , .. 1.3 4910'00 ' J 5 04 11 00 "5^‘*:; N 7 04 i-> 26 ■^iO. - i. I 7 10> ■ 7 50 11 35 805 sosește pleacă 4 4 15^1.36 8 43 _ I 1 1 4 7 A 11,47' 8 52 8 48 135 9 27; 2OS) I 2 19 : 3 31 |'.9 2O Budapest sosește 4 5 521 51 705 7|32 9 35] 12'06 M- îi>17 — — 12|29j 9 21 1145 10 01 3I2Î 11 18 3 49 11 38 6 40 1 50 1 19, 4 03 " 04 ” ÎF 3 441 "5 39 7 20 ” 50 N rii subtrași cu linii negre înseamnă timpul dela 6 oare seara până fș^4 oare 59 min. dimineața, semnați cu + înseamnă stațiunile, und* trenurile numai condiționat se opresc? , Tipografia Senfinariului Arhidiecezan Foea apare în fie care S ă iu b 4t ă. Anul IVI ej a Abonameniol: Pentru tnonwchie: . Pe sn 12 eor., Us as 6 cor.. */4 an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc.. */, an 9 frc., an 4 frc. 60 cm. Foaie bisericească-politicâ. Blaj, 8 Decemvrie 1906 a— ---~ —.—— • --- BOX ;a inserțitmi: Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea ,Unirei‘ în . B 1 a j. Numărul 50. Tăria noastră. Este fără îndoială cultura. Nici cu mulțimea, nici cu puterea ar- melor, nici cu momeli, nici cu alte arme de natură nemelnică nu va puteă un popor să-și asigure viața sa etnică azi în veacul al XX lea, ci numai prin cultură. Din ce cul- tura vre-unui popor e mai mare, din aceia conștiința de sine e mai desvoltată, din aceia își știe mai bine prețui forțele fizice și intelec- tuale, de care dispune. Și din ce e cineva mai înapoiat în cultură, din aceia admiră mai mult pe alții și să îndoiește, că si el ar fi ca- pabil de lucruri, ce vede făcând pe străini, și crede, că e un lucru firesc de a fi supus și ascultător altora si nu are încredere în sine în nici o privință. Iată pentru-ce este pentru noi și mai ales pentru noi români din regatul Sf. Ștefan de îndoită însemnătate, ca să pro- gresăm, să mergem înainte cu toate mijloacele, căci numai progresând, ținând paș în cultură cu celealalte popoare ale Europei vom fi conștii de noi înșine și ne vom și prețul și valora puterile noastre. Conștiința de sine a poporului român i-o asi- gură progresul său cultural. Este deci de cea mai capitală însămnă- tate, ca poporul dela sate să învețd. Inteligenții noștri sunt o mână de oameni, poporul însă este mult. — Când el va ști să cunoască șî să priceapă valoarea cetitului, să cu- noască și alte popoare străine, să se inspire de progresul acelora, de sfârșitul acelora de jertfă pentru binele comun, de mijloacele acelora de trai, de triumful dreptății în is- toria omenimei, viitorul nostru este în cartea vieții asigurat. E deci timpul suprem a ne gândi la înaintarea mulțimei celei mari a poporului nostru. Cu câtă bucurie și satisfacție nu au cetit mai astăvară un raport despre pro- gresul, ce l-au realizat învățătorii din tractul Mediașului, unde s’au înșirat mai multe comune chiar, în cari nu au fost nici un analfabet. Și cu câtă satisfacție nu am cetit armonia aceia perfectă, cu privire la școală și la progres a preotului și a învățătorului în mai multe co- i mune, de a aduce la învățătură și pe aceia, cari din nepricepere sau din sărăcie încunjurau școala. Și cât nu ne-am bucură, dacă am puteă zice despre toți învățătorii și toți preoții noștri, că aplica toate mijloacele pentru a promova cel puțin scrisul, cetîtul, armele cele mai primitive ale culturei, că viața când îl constringe să învețe, să aibă cel puțin posibilitatea la aceasta. Ținta preoților și învățătorilor și a tuturora să fie înaintarea po- porului nostru, și spre scopul acesta să folosim toate mijloacele. Să constrângem și pe cei mai renitenți să învețe, căci fără învățătură as- tăzi omul, nici chiar ca lucrătorul cel mai simplu, nu mai are rost. Lucrul câmpuki s’a gătat, copiii i să meargă regulat la școală, acasă । nu numai că nu e lipsă de ei, dar sunt chiar superflui. Preotul să nu uite a atrage atențiunea părinților, ca să-și deie copiii la școală, și unde este lipsă, să meargă chiar acasă la părinți și să-i înduplece a-și trimite copilul regulat la școală. Și iară-și este apoi datorința cea mai sfântă a învățătorului, ca timpul acest de iarnă să-l folosească bine. Dacă vine primăvara și nu să poate lăuda cu nici un progres, anul acela scolastic e an pierdut și poate o generație de oameni de asemenea. , Căci cu primăvara vine lucrul câm- ■ pului, oamenii săraci au aproape | întruna lipsă de copii. Cultura și i progresul poporului nostru așteaptă 1 acum zelul cel adevărat a preoțimei : și învâțătorimei noastre, ca timpul i de iarnă să-l folosească pentru in- | struarea și luminarea poporului I nostru cât să poate mai bine. ; Căci noi altă tărie nu avem, decât cultura. Și astăzi popoarele să măsură în cultură unul cu altul, căci forța fizică nu va puteă su- pune o conștiință de sine trează nici odată. Prin cultură adecă si conștiința de sine a poporului no- stru crește în măsura, în care își. știe apreția forțele sale fizice și in- telectuale. . . .------------------------- Adunarea generală a Reuniunei învă- țătorilor rom. gr.-cat din ținutul Lugojului, ținută la Oravița. la 10—12 Nov. n. a. c. (Continuare ți fine). Vorbirea Arhiereului plină de simță- minte și îndrumări părintești este intimpi- nată de puternice și nesfârșite: Să trăiască!! Iea apoi cuvântul II Sa loan Boro?, presi- deutul reuniunei. și emoționat în cuvinte bine tocmite salută și mulțumește mai întâia II. Sale Arhiereului pentru bunăvoința dra- gostea și interesul ce l-a arătat și arată față de reuniunea învățătorilor, a noi salută pe representantul administrației civ.. pe corpui învățătorese dela școaia de stat și pe di P. Turcn. ca delegat al reuniunei su- rori din ținutul Hațeguini. După aceste salutări, conform ordinei de zi se constată membrii preser.ți, se ce- tește rauortul comitetului central și se aieg diferite comisiuni pentru examinarea rapoar- telor și pentru înscrierea de membrii noui ai Reuniunei. Urmează apoi o lecție prac- tică din scris-eetit. litera „n“ predată de cătră dl G Neamțiu, învăț. în Visâg. după metodul așa numit funomimic. Dl prele- gător a fost eu atențiune ascultat, iar la sfârșitul prelegerii aplaudat. Se mai ce- tește telegrama sosită dela Mon. Nic. Bol- boca, protopop, și după invitarea făeutâ din partea dlui G. Berariu. notar, de-a se țineă adunarea gen. a Reuniunei în anul viitor in comuna Vermeș, la oara 1 p. m. se în- chide ședința. La banchetul ce a urmat a participat peste 120 persoane. Ședința II. • J 1 _ La oarele 4 p. m. se începe ședința II. sub presidinl II. Sale loan Boroș. în aceasta ședință tinerul și harnicul învățător. Nic. Lugojan, cin Parța, cetește disertația sa , Demnitatea numelui învăță- torese". lucrată cu mult zel și diligință. Disertația deși lungă (și ca atare ușor ar Pag. 892. UNIREA Nr. 50 ■fi putut fi ți plictisitoare pentru public). — totuși prin espresinuile. dar mai ales prin asemănările ei frumoase și alese și prin ce- tirea corectă și cu simțământ, a ținut până la sfârșit atențiunea publicului încordată și a fost cu plăcere ascultată. Din parte-mi numai gratula pot simpaticului și tioerului învățător, și — aducându-i aminte de repu- tația, ce și-a câștigat-o înaintea colegilor săi — să-i îndemn, ea și in viitor să mun- cească. să ne surprindă cât mai des cu alt- fel de lucrări bune și frumoase. După examinarea din geografie a șco- larilor din ci. III. făcută de cătră dl I. Bogdan, carea a succes și dovedit, că dl I. Bogdan se pricepe bine a instrua nu numai pe coriști, ci și pe micuții școlari din școală, d-șoara Eva Popa, învățătoare in Jittiu, ce- tește lecția practică din comput: „Traetarea npmârului 2“. Apoi se mai ține o lecție practică din Gramatică: „Zicerea simplă pură®, de cătră dl I. Ignățel și mai făcân- dn-se din partea unor membrii eâte-va re- flexiuni referitoare ia metodul fonomimic, lăsându-sâ afară ori-cc critică, ee ar atinge lucrarea diui G. Neamțiti, la oarele G’/a- presidentul reeomâudă membrilor ordinari metodul fonomimic. spre studiare și închide ședința.. Concertul. Seara la oarele S1^ Reuniunea gr.-cat. de cântări a dat in teatrul din Oravița-' montană un foarte frumos coneeit. ia care a participat afară de publicul românesc din loc și o mulțime de străini. Pr. gramul a constat din 7 puncte, dintre cari mai mult a plăcut publicului punctul 3 adecă cân- tarea: „Mai b diță depărcior*. de I. Birou, carea la dorință a fost și repețită. Au mai plăcut publicului și cântările tinernlui com- positor A. Popoviciu — mai ales: „Dorul Ardeleanului". Dl I. Bogdan și de astă-dată a dat dovadă, eă este într’adevăr aceea, ce 11 țineam, adecă un conducător de cor zelos și dibaciu. Dumnezeu să-l țină împreună cn harnicii lui cântăreți la mulți ani! După concert a urmat dans. Ședința III. Ședința aceasta s’a ținut Luni, la 12 Nov. n. înainte de amiazi sub presidiul II. Sale diui I. Boroș. presenți fiind toți mem- brii. Dapă-ee s’au făeuc criticele reeerute, cu destulă seriositate și cunoștiințâ asupra temelor lucrate și predate, adunarea a adus muițămită protocolară dlui N. Lugojan, pentru osteneala avută cu disertația-i foarte bună; asemenea a mai mulțămit pentru lu- crare de teme a dlui G. Neamțiu. d-șoarei Eva Popa și dini loan Ignățel. Conform ordinei de zi — apoi — eomisiunile esmise din I-a ședință au presentat raporteie lor. s’a votat bugetul pe 1907. și ajutoriul sti- pendial. (A. Birou, stud. ci. VII); s’a primit propunerea, că adunările generale în viitor să se țină primăvara, s’a designat eomi- siunea pentru verificarea procesului verbal a adunării generale și ca loc pentru adu- narea generală viitoare, nrimindu-să Invi- tarea dini G. B era rin s’a designat eomuua Vermes. După toate aceste II. Sa dl loan Boroș. presidentul reuniunei, în duioase cuvinte aducând aminte învățătorilor de cuvintele arhiereului, de datoriuțele sfinte, ce le an și iudemnându-i ca acele datorințe cu senm- pătate să le și îndeplinească la oarele 11 a. m. declară ședința și tot odată și adu- narea generală de închisă. ' Dup,ă amiazi învățătorii in corpore a vizitat fabricele de cement și petroieu din loe. iar mânezi unii dinir’înșii au făcut și escursiune la renumitele fabrici deia Anina. I. Ceau. —— CORESPONDINȚE. Consacrarea bisericii din Timișoara-Fabric. — Raport special al „Unirii*, — Simt o nespusă bucurie în inima mea și o mare mângâiere îmi cuprinde întreagă ființa, când pot să fiu de față la as'fel de solemnități înălțătoare, ales când acestea se fac în orașe, unde i-se ofere și inteli- genții de alt neam și lege șă admire splen- doarea >ritului bisericei noastre, și să cu- noască calitățile distinse, cari împodobesc pe aleșii preoțimei noastre. Așa un neuitat prilej mi-s’a dat la Timișoara-Fabrir, unde am asistat la consecrarea nonei biserici, dăruite de orașul Timișoara, ca pairon, co- munei bisericești române unite. Q biserică largă. încăpătoare, frumos depinsă, de prof. Smigelski. cât poate fi ea cinste ori unde. Preasf. Episcopul Lugojului a ținut să sfin- țească însuși această casă a Domeniu^ ea astfel și mai mult să ridice nimbul bisericei noastre în acest mare oraș și să deie onoare patronului uman și răsplătească vredniciile venerabilului paroh George Traila. Preasf. Eoiscop Vasile a sosit îu Ti- mișoara în 25 Nov. m Duminecă dim. la ÎVa oare însoțit de canonicul Boroș. protop. Lugojului Popovici, advoc. Dr. Izidor Pop și loan lenea, cleric abs. la gara din Timi- șoara-Fabric. au fost așteptat de canonicul Telescu. ca administratorul protopopiatului Timișoarei, în fruntea comnnei bisericești și a mai multor preoți, pe cum: M. Jivanca din Petromani, Dr. Ștefan Pop din lezvin, losif Perean din Cherneeea, G. Muntean din Giiad. Petru Muntean diu Parția și nnmăros public. Episcopul a fost salutat întâiu de canonicul Telescu, apoi în numele comunei bisericești de învățătorul orășenesc Fucsek. _______FEU1LLET0N.______________ Notițe și impresii. VI. întoarcerea prin Turnul Roșu. Ca să pot vedtâ cât mai mult dii țara românească, am hiat ia întoarcere drumul luug spre Turnul Roșu. Dela locuința din Buzești a diui Dobrescu la care am stat, gara e aproape, și nu mai luăm nici tram- vaiu. nici nimic. Un aer tare, ea după o brumă groasă ce picase peste noapte, ne face să grăbim. O dimineață foarte curată, numai frigul dacă n'ar fi așa de șimtitor. Abia unul dintre membrii Asociațiunii. cu cari am plecat deia Brașov. îmi va fi soț de drum advocatul Bran. Uuii in dimi- neața aceea de Vineri, iși scoaseră bilete de Constanța, cei mai mulți pentru accele- ratul de Predeal. Când eșim din gară suntem de-auna pe larga câmpie a Muntenii, care cuprinde sore apus, cum mergem. întreagă zarea. — Armane de București un domn îmi arată urme de cuini, de cari se spune, că ar fi ramase dintr’o cetate neisprăvită a lui Mi- haiu. La Chitila se desparte linia spre Predeal Dela Chitila încolo ne întinsul întreg cât pot vedeă ochii se desfășură la- nurile de cucuruz cari țin aproape fără în- trerupere nană la Piatra-Oit. cu trenul so- sește in crucea amiezi O roadă foarte bo- gată, paiu puternic, tuieu bine desvoltat. Dar printre fire nu se văd ca pe la noi bostanii, nici câueoa de toamna. Sunt coapte cucuruzele. dar nu le culeg încă, până vine porunca. 0 poruncă —■ în celea mai multe cazuri — dela stăpânii lanurilor acestora, ce ți-se par că nu mai au nici nn capăt, și altă poruncă. —cum mi-se spune — deia administrația județană, ca să nu-și adune țăranii mălaiul necopt, și să se încuibe între ei pelagra, care și așa e destul de lățită din colo. Cum înaintezi tot spre apus până ia Piatra-olt. la dreapta se z trese culmile Carpați lor pline de zăpadă. De aici va veni ziua răcoroasă de azi. acel „soare cu dinți “, care te ține în cupeu. — Cei dintâi acâț de-alungul linii ferate, ce te oprește să vezi se începe aproape de Ciocănești dar nu ține mult, ca. de multe ori la noi O pădure mare de stejar iarăși în partea această se zărește mai iDtâiu și în gara din Ciocănești sunt vagoane încărcate cu arest lemn. — Aproape de Ghergani sunt girezi foarte lungi de grâu lângă cari mașina își înalță fumul și pravul în văzduhul curat. Dar chiar aici, în preajma acestei grămezi de grâu sunt în preponderanță lanurile de cu- curuz. încât abia îți poți da sama, de unde s’au adunat girezile acelea. Atât de-aiungul linii deia Predeal, cât și pe aceasta satele sunt foarte rm. Pe cea dintâi dai de multe-ori de așezăminte dar ți-ie par de departe mai mult orășele, decât sate. — sunt în apropierea fabriceior pe cea din urmă numai lanuri de cucuruz. Se vede eă-s foarte rari, ori dosiie pe un- deva. satele din țară, abia aproape deCon- țești văd nu adevaraț sat cu căsi cnpjte miei, cn coperiș de pae. snerioase. Trecem prin gara Ti tu de unde «e desface o linie ferată ee la Târgoviste, re- ședință domnească odată, și mai departe până la Pucioasa. Călătorii ee îs în cupeu, se învălue bine în mantale, și mai tropâe din picioa- rele amorțite de frig. Avem nn cupeu, se vede modei mai veehiu. unde scaunele, ca- napele sunt în postav, nn în piele. — dar celea doue scaune, ce stau față, lasă atât de puțin ioc hber, încât cn greu pot încape patru nersoane. după regulamentul afișat. Dela Ti tu până la Golești nn e nici o variație, atâta doar, eă în restimpnri vezi vre-un petec de pădure, încolo nesfârșitele iannri. Dela Golești o altă ramificare a căii ferate pornește spre munți, oprindu-se la Câmpul lung. „Cimpolougo® cum îl văd copiii pe mapele, ce ni-se impun pentrn școale. Cea dintâi gară mare dela Bucu- rești e insă Pitești, de unde pleacă un tren la Curtea de Argeș, și nn departe se treee chiar râul Argeș, ce vine dela mână- utirea legendară, fala și perirea meșterului Manele, în mărime e așa ca Târnava mare a noastră, apă tulbure deși se vede câ ar avtă pat de pietriș. N’ar fi departe până ato.o și am puieâ să vedem cea mai fru- moî sa biserică a țării, dar noi trebue să ne nrmi>m drumul mai departe spre Costești, (iv-adreptul spre miazezi Prin Costești se leagă eu linia principală două puncte de- pur are de graniță, cari strsjnesc la Dunăre, Turnul măgurele și Zimnicea. La P î t r r a-o 11 (spre deosebire de Piatra-Neamț din Moldova) la gară țme birtul un evreu, si -nuc mâncările celea mai rele, ce se pot snrhioui. Advocatul Bran și-a comandat „tn eurean pe varză®, de care a avut ce Nr. 50 UNIREA credincios gr.-cat.. la eari după ee a ră- spuns Arhiereul, suindu-se cu toți în trăsuri, convoiul s’a îndreptat cătră casa parohială. De aei Arhiereul s’a dus la biserica mică. In ușa căreia l-a așteptat preoțimea în or- naieie bisericești. Erau îmbrăeați: canonicii Boroș și Teleseu. proton. Popovieiu. preoții Jivanca, G. Muntean. N. Nicoleseu. losif Peteariu și Ntcodim Popovici. diaconii: loan Țacu, Petru Muntean și loan lenea. Ar- hiereul îmbrăcându-se în ornatele episeo- pești. ie loc In scaunul episeopese.. Aci a fost binecuvântat de parohul iocai G. Tra- ila, care cu ochii inundați de lacremi, Își ia adio dela biserica mică, în care s’a ce- lebrat servițiul divin 135 ani. Vorbirea păr. Traiia a fost de o duioșie pătrunzătoare. A răsouns Arhiereul asemenea, lăcrămând. După aceea procesiunea a pornit spre bi- serica nouă. Arhiereul ducea discosul cu se. moaște. Procesiunea au fost imposantă. public immens. Pe drum s’au cântat de cătră preoții celebranți: „Cuvine-se cu ade- vărată Ajungând ia biserica nouă, s’au în- conjurat biserica de 3 ori. cântândn-se Sf. Dumnezeule și „Cine e Dumnezeu mare?’ După a treia înconjurare Arhiereul cu preo- țimea s’au postat în fața u șei or bisericești denunând ss. moaște pe o masă. După cântarea „Iată preotul mare’. esecutată de corul gr.-cat. local, primăriul orașului, pa- tronul parohiei. Carol Telbisz, consilier aulic, în fața publicului număros, cu o vorbire foarte călduroasă și adevărat creștinea- scă predă pre ta să Arhiereului cheile bise- ricii. Răspunde Arhiereul, lăudând în ter- minii cei mai câlduroși. dărnicia și jertfa adusă de oraș cu biserica cea nouă, ’ntrând în biserică, se dă cetire hârtiilor, ce au să se depună în piatra altarului, apoi se în- cepe consecrarea bisericii după ritul nostru răsăritean. S’au servit s. liturgie, sub care Arhi- ereul a ținut o vorbire, în care face istoricul parohiei, a bisericei mici și a celei noue, adeverind, că parohia și biserica noastră din Timișoara a fost în diecesa Lugojului pentrn părțile banatice, ce a fost Alba-Iulia, Făgărașul și Blajul pentru biserica noastră din Ardeal. Sub s. litnrgie a fost sfințit întru nreot loan lenea. Au asistat ia aceasta consacrare dela începutul ceremoniilor: Carol Telbisz. pri- măriul orașului, representanții episcopului și canidului rom.-cat. de Cianad, fișpanul Timișului Cabdebo. representanții bisericilor gr.-or. române și sârbești, pe eum și juzii de tablă de religiunea gr.-cat. Kotocz Ba- lâzs și Szmoiigovieiu lou Darabant, fise co- mitatens și alte notabilități. După servițiul divin Arhiereul în fruntea clerului adunat, la casa parohială salută în terminii cei mai călduroși pe parohul iocai G. Traiia și în sămn de recunoștință pentru meritele, ce și-le-a câștigat cu biserica nouă îl numește în fața preoților presenți de protopop onorar, predându-i nn brâu roșiu. Vorbirea Episcopului și răspunsul no- ului protopop adânc mișcat de noua și înalta discincțiune au stors lacrimi de bucurie dir^ ochii celor presenți. Această distincțiune în modul, cum s’a făcut, a servit de încurajare și esemplu preoților de a lucră în via Dom- nului ziua-noantea cu zel, că resplata șl re- cunoștința nu va rămâneâ. într’acestea a sosit dela Biaj. o scri- soare dela Mitropolitul Victor, fost 20 ani Episcopul acestei diecese. în care își es- primă bucuria pentru consacrarea nonei bi- serici și trimite binecuvântarea arhierească celor presenți. în casa parohială pe neașteotate s’a presentat Episcopul rom.-cat. losif Nemeth. spre a felicita pe bunul nostru Arhiereu. Pag. 393. După acestea Arhierul a făcut mat multe visite ia notabilitățile orașului. La l’/a oare p. m. a fost prânzul dat de comuna bisericească în onoarea Arhie- reului. ia care afară de preoțimea amintită, au luat parte Carol Telbisz, primarul ora- șului, Cabdebo, fișpan. canonicii: Kun și Wittenberger. representanții Episcopului și- capitluiui rom.-cat.. juzii de tablă: Paul Kotocz și Dr. Bilâzs, fiscul eomitatens Ion Darabant, Dr. Izidor Pop, advocat în Lugoj, și alte notabilități, pe cum și număroși membrii ai comunei bisericei gr.-cat. locale; laolaltă peste 60 persoane. . Toastul nrini l-a ridicat noul protopop,, ca gazda casei, în numele comunei bisericești., în onoarea Arhiereului eonsacrator, mulță- miudn-i pentru dragostea, ce a arătat cătră comuna bisericească. Arhiereul, dună-ce a. răspuns narohuiui. a mai toastat în onoarea primăriului orașului, mnlțămiud din nou pentru jertfa adusă de oraș, față de comuna bisericească, apoi a continuat, toastând în onoarea representanțiior bisericii catolice și. a fișpanului Cabdebo. A răspuns apoi primăriul orașului, fișpanui și canonicul Kun, după cari s’a terminat toastele. După 3 oare s’a ridicat masa, reîn- torcâudu-se Arhiereul la cuartirul parohial. Sara au participat cu toții ia conceftnl. dat îa Fabrikshot, de corul nostru local. După terminarea concertului bine stieees. Arhie- reul s’a depărtat, iar publicul au început dansul, care a durat până în zori de zi. Episcopul în dimineața următoare a nleeat ia Budapesta. G. M. se mira, căci era numai peiiță și os. ca și când ar fi fost pus ia fum „coșer“. Trenul aici îl schimbam, căci cel cu eare am venit merge la Verciorovn. sure Turnu roșu duce altă linie ce vtue delat Corabia de lângă Dunăre. Intrați odată în Oltenia. îu țara iui Tudor Viadimirescu, se schimbă in grabă și regiuni și oameni. Aici am văzut într’o miriște un ciobănaș eu căciula aceea rotundă, cu față purpurie, care mi-a adus aminte tablourile lui Grigorescu din Palatul artelor. Țăranii, ce zărești — aiei se văd țărani, când până aiei aproape de ioc. sunt inalți, robuști. și foarte vioi, Oltul l-am trecut aproape de Piatra. Pe aici e un râu mare de șes. ca Murășul, eurge liniștit, aproape fără crețe. Și deși trenul înaintează pe valea lui. nu ne mai întâlnim cu el până în apropierea Râm n i c ti i-vâ 1 ci i. Linia merge drept spre miază noapte, spre Carpați. și cu cât ne apropiem mai tare de munți, eu atâta regiunile sunt mai frumoase, mai va- riate. în regiunile acestea Drăgășanii. unde e si gară, e vestit pentru vinul său. Are într’adevăr un gust deosebit, plin de aroamă. Viile se îutiud pe coaste, pe în- fundători, — pe un ținut larg. Femeile, ce se zăresc la gară și îu împrejurime aduc ia îmbrăcăminte șt la față foarte mult cu tur- coicile. îmbrobodirea capului cu deosebire iți lasă aceasta impresie, și umerii obrazilor mari, osoși. Cu 20 ani înainte, miresei i se cumpăra fes ca la ori-ce turcoaică. Podgo- reneuii diu jurul Drăgășanilor țin postul Crucii o săptămână, cu deosebire pentru reeoalta bună. Din ziua Crucii a Cârsla- vul ui se începe culesul strugurilor, eari dau vinul, ce înțară vine, în privința caii- tății îndată după cel de Cotnar și Odo- beșt i. Umerii dealurilor încep sâ se arete tor mai dese, tot mai înalte, și în curând ne pomenim din larga câmpie într’o vale, unde de amândouă părțile nu mai vezi în depărtare. Aproape de Râmnic trecem a doua oară podul peste Olt. Orașul se vede foarte curat, mai ales eâte-va biserici atrag atenția cu turnurile, ce se ridică peste coperișe. O ceată de studenți umblă haimaiâ pe ia gară, ca la stațiunile ori-cărui oraș, ce are odată un gimnaz. Doi băețandri, desfac pe răpușie în gară pachetul cu ziare: „Ade- vărul’. „Țara’, „Epoca’. întâi îmi strigă românește să cumpăr, apoi nerăspunzând, dau pe nemțește; accentn jidovesc se ob- servă par’că mai bine, când vorbesc într’altă limbă. Și pornesc apoi zburdând spre oraș, I — în goana aceea, ce se poate vedeă pre- tutindenea. la băeții, ce vând ziare pe stradă. E curios totuși, că „Adevărului’ nu-i pot zice așa. ci „Adivor’. Valea Oltului se strimtează tot mai mult, și o frumseță sălbatică începe în cu- rând. într’adevăr drumul peste Predeal n’are nici pe jumătate farmecul acestuia, deși prin punctul acesta, pentru lungimea drumului, e puțiuă comunicație. Cerul, ce toată ziua a fost senin, a rămas tot așa și acum Sara. De întunecat nu-i pomană, căci a răsărit o lună albă, luminând foarte intensiv. Dar ferestnle cupeului au aburit și nu poți vedea, iar coridorul ce-i la trenurile noastre ia cl. II. — în cupeul nostru lipsea, așa eă numai între vagoane puteai sta. Oltul curge aum aproape de linia ferată, și larma sa năpraznică crește cu cât pătrundem mai tare în munte. De amân- doue părțile te ridică păreții prăpăstioși, și totuși împăuroiți — nu se vede bine: brad. fag. ori-ce. Pe aloeuri mașină, ce gâfae mereu, se freacă aproape de păretele de stâncă. Prin bolovanii ce-i stan ia tot pașnl în cale, Oltul spumegă, se rupe în valuri, pe unele locuri îți faee impresie, că fierbe. Luna ne urmărește de după creștetele mun- ților. se arată, iară se ascunde, și apare din nou ea încremenită între crengile pădurii de pe culme. Apa Oltului, când ooate prinde bine lumina ei, luminează ca argintul cel mai curat, de-ți ia vederile. ' Dar drumul ca și râul cotește la tot pașul, schimbă priveliște mereu. Ți-se pare de multe-ori. că locomotiva trebue să stră- bată prin stâncă, ca să poată scăpa de uriașul de piatră încremenit înaintea ei. dar ea lunecă grabnic, ca un șerpe se în- covoae pe lângă trupul gigantic de stâncă, și iar scapă. în multe locuri însă e cn ne- nutință. și atunci mugește odată în loc să fluere, și pătrunde dnrduind tunelul. Tune- luri mice îu felul lor, marginea din spre Olt poate e numai de grosimea unui părete, cel puțin așa îți pare după ce ai eșit odată dintr’însul. Fumul te copleșește cum stai afară, dar se împrăștie grabnic, până ce auzi un nou mugit, un nou ropot de roate și uu alt șir de schintei, ce sboară ca ful- gerate pe lângă tine. tn doue-trei loeuri trenul e silit să înainteze încet pentru reparaturile, ce le-a făcut necesare Oltul. De altfel aivia iui Pag. 394. UNIREA Nr. 50. Suprimarea libertății cuvântului în par- lamentul ungar. — în ședința deia începutul lunei c. ministru) de justiție răspunzând in- terpelației deputatului Dr. A. Vlad. a atăcat cu cuvinte aspre naționalitățile și pe depu- tății lor. despre cari zice, câ s’au aliat între sine, nutnai ca să poată lupta contra ideii de stat magiar. înainte de a se lua vorbirea roinistruini la cunoștință, sâ ridică: Iu lin Maniu: Cer cuvântul! (Stri- găte zgomotoase: Ce vreți? N’aveți dreptul să vorbiți! Mare zgomot. Președintele sună. S’auzim pe președintele!) Președintele: Pardon! (Zgomotne- contenit). luliu Maniu: Cer cuvântul în ches- tie personală. (Zgomot mare și necontenit. Președintele sună de repețite ori. Voci: S’auzim pe președintele!) Este nn vechiu uz parlamentar . . . . (Mare sgomot. Voci: în ce calitate vorbești? Președintele sună). Președintele: Sub ce titlu cereți cuvântul ? I. Maniu: Am să motivez. (Mare sgomot. Voci: S’auzim pe președintele! Președintele; Binevoiți a spune, nu trebne motivare. în sensul regulamen- tului camerei învit pe di depmat sa declare, că pe baza cărui punct din §-nl 215. cere cuvântul? I. Maniu: Cer cuvântul în chestie personală. (Mare sgomot. Președintele sună). Președintele: Pardon, eu am fost atent ia discursul d-lui ministru. I. Maniu: Pardon. (Președintele sună. Mare sgomot. Voci în stânga: S’auzim pe președintele!) Președintele: Nu disputați eu pre- ședintele. Eu am fost atent la discursul d-iui ministru de justiție și absolut nu v’a pomenit numele! (Așa este! Așa este!) Nu pot accepta interpretația atât de largă a chestiei personale, ca d-v, să cereți aici cu- vântul în numele unui partid, care nu există. (Aorobări sgomotoase). Prin urmare în vir- tutea drentului meu de președinte nu vă acord cuvântul. (Vii aprobări.) de niatră tare nu-i prea îngădue să roadă mult, și n >ate de aceea, izbându-se de-o stavilă, pornește și mai înviforat ia vale. ' Valea se îngustează de multe-ori, de-i lasă ioc numai trenului și anei, iar de amândouă ■ părțile munți întunecați la poale, iar spre | culmi luminați de lună. Aerul e proaspăt, , aspru, are mult din vioiciunea Oltului, ce-și i duce bnlgării arginții pe aici ia vale. — | Sate nn se mai întâlnesc, doar două, de unde valea se strimtează mai tare. De multe ori ți-se pare eă o regiune frumoasă ca aceasta nu poate să țină mult. ‘ și țt-e tot frică să nu se gate. Dar valea Oltului, până pătrunde și ta ie țn două șirul | uriaș al Carpațiior are sâ facă încă destule cotituri, ca luna să-ți lumineze tot aită și altă parte. Dela Căineni ne spune soția unui funcționar din Căiimănești nn mai e mult până la „Vereștoron". Până ia Turnu-roșu, — zicem noi. Și ea foarte contrariată. — „Ba nn până la „ Vereștoron". Am așteptat însă ia Gâineui destul, ca sâ ne mai dorim s’ajungem odată și la Vereștoronul ei, sâ trecem iar prin „vămi", în jurul Câineaiior e ioc mai deschis, ori mai bine, mai larg, și necontnrbați de înco- voieturile trenului, am putut vedtă frumseța regiunei de aiei, Hotități. - Intru mărirea lui Dumnezeu. Mult Știm, dn Traiau Radu, notanui nostru, a binevoit a procura pentru biserica noastră o cădelniță de argint de china, iu oreț de 60 cor., iar Mon. preot ai nostru Teodor Dnșa și știm, curator prun Nicolae Plăcintă. 2 f-șuice. de câte 3 lumini iară de argint de china pe sf. prestol. ambele în preț de 36 cor ; pentru eari daruri, ce mult înfrum- sețenză sf. noastră biserică, să aduce cuve- nită mulțămita din partea curatorainlui și a poporului nostru, spre a cărui folos s’- r bine- cuvântat în 26 Oct. a. e. v. Dumnezeu sâ le primească binefacerea. Pâtrângeni. la 26 Nov. 1906. — Pentru curatorat lacob Groza, cantor. ‘ Știri personale. î. P. S. Sa Mitropo- litul Victor, părintele prepozit I. M. Mol- dovan și părintele canonic Dr. Aug. Bunea, au primit Medalia jubilară C; rol I. lubileul părintelui canonic Bunea. — Marți s’au împlinit 25 ani. de câau nârintele canonic Dr Augustin Bunea au fost hirotonit întru preot, de Arhtepiscouui Stefanopoli în Roma. Număroși amici și venerați ai păr. Bunea. s’au grăbit a-1 felicita din acest fe- ricit prilej, urându-i îndelungă viață. Epi- scopii Demetriu al Orâzii și Vasile ai Lu- gojului i-au trimis telegrafice felicitările ior nunului coleg și amic. Toată serbarea s’a ^făcut îu cere restrins. . Din Arhidieceză. Duminecă, în 2 Dec. n. 1906 au fist chirotoniți întru diaconi, iar Marți, la sărbătoarea încrării în biserică a Preasântei Născătoarei de Dumnezeu. Intru preoți, teologii absoluți: loan Cârnaț, dispus adm. nar. îu Balda (tractui Daunei). — Nicolau Frâncu, dispus adm. par. in Șa- roșol-ungiiresc (districtul D. Sânmărtinului). și loan Becicheri, lăsat în disponibilitate. ,— Victor lufan, fost coadjutor par. în Poga- ceana. a fost numit paroh în Nirașteu (tractul Murășului). iar loan Topan, naroh în Șardui-ungnresc. a fost trecut in aceia-și calitate la H'>diș (districtul Moriacei). Dela Gherla. Cetim in „Erd. H.“ de azi. câ Marți ș'a binecuvântat noua biserică din Gherla, pentru care guvernul a dat 70 mii cor. Se scrie, eă biserica ar fi o zidire monumentală în stil bizantin. Binecuvân- j tarea a îndepiinit-o canonicul Georgiu. iar predica festivă a rostit-o canonicul D'mide care a înșirat pedecile ce au făcut ca die- ceza de Gherla, de abia la 51 ani dela iu- Dela Căineni di Bran a avut să na- cheteze multe, ori mai bine să-și despache- teze". Căci dacă l-a dus în Predeal, nu s’a cercetat mai nimic, aici era vorba că venim din țară, și aveau să ne viziteze finanții noștri săraci, nu cei români. Dar totuși nici aici n’a fost nimic, deși erau călători foarte puțini. Trenul, ce ducea la Sibiiu, era în gară, dar tot am stat fără nici un înțeles mai nn ceas. . L Agârbiceanu. Cărți poștale ilustrate, CT cn vederi din Blaj. Bucata 6 fileri. — Suta 5 cor. franco. stituirea ea. să aivă o biserică așa impo- santă. — Luăm notița asta din un ziar magiar. nouă nu ni-r. scris nime nimic, se vede că „Unirea" și Blajul sunt așa de străini de Gheria! . Știri literare. Distinsul arhiepiscop de București R:.ymnnd Netzhammer. a publicat un studiu de arheologie asupra Anticirăților creștine diu Dobrogea, Studiul apărut în limba germână a fost apreciat cu căldură dia partea celor compeienți. Calendare none. Nt-s’au trimis; Amicul Poporului, anul 47. întocmit de L Ponovici, — Posnașul, calendar umoristic, anul 12. re- dactat de Haraiamb Călâmar. — Calendarul Săteanului, anul 16. $i Calendar cu ciriie, anul 115. Toate apărute în editura W, Krafft. Sibiiu. Cancelarie advecațială. Primim urmă- torul avis: Am onoare a Vă aduce la eu- noștiuță. că mi-am deschis cancelarie advo- eațialâ in Gheria. strada Feiso kbzep nr. 12. Gherla, datul poștei. — Dr. Victor Pop, advocat. Fondurile arh’.diecezane. Se constată primirea următoarelor sume: j: Masa studenților: loan Șolnai. pro- topop. K.-Szt. Kcrcszr. 2 cor. /. Orfanotrofiului: Teodor Sâmpetrean. Brașov, 30 cor. întru amintirea copilei Sofia. /. Internatul de fete: Gavrii Pod. adm. nrot., Măhaciu, 10 cor; L>an Șolnai, protop. K.-Szt.-Kereszr. 2 eor. /. Subsidiar: lacob Pona, protonotar consistorial. Blaj. 3 cor. 50 fii. f. Viduo-orfanal: loan Șolnai, protop. 2 cor. Blaj. 7 Decemvrie n. 1906. Cassa centrală arhidiecezană. Dela societatea meseriașilor noștri. — Duminică, în 2 Dec. di prof. Dr. Chețianu a ținut înaintea unui frumos număr de me- seriași. o interesantă conferință: „Despre sănătatea omului". Conferențiarul a știut ss espnnă în mod poporal toate cunoștin- țele refertoare ia trunul omului și sănatatea lui. Auditorul l-a ascultat cn atențiune. Au fost și doua deciamări. — Proxima confe- rință va fi Duminecă în 9 Dec. la oarele 5 d. a. în localitățile societății. Va vorbi dl Gavrii Precup. presidentul societății. — Intrarea 10 fileri. Anunț. Curatoratul gr.-cat. din Cosma și ca senat scolastic, dă în licitațiune pu- blică. ee se va ținea în ziua de 19 Dec. (sf. Nicolae) la 11 oare a. m. în școala cea veche, edificarea alor două sale de învăță- mânt. Prețul strigărei va fi 4600 eor. 27 fii., după care sumă refleetanții au de a depune vadinl de 10°/„ parohia dă 98“ de piatră. Planul și preliminariul, se pot vedeă până in ziua licitării în cancelaria parohială. — Curatoratul bis. gr.-cat. și ca senat scolastic. Petreceri. Societatea de lectură „Petru Maior" Budapesta, invită la concertul, ce-1 va aranja în io Dec. n. în sala cea mare dela „Sarkor". Venitul e destinat pentru Societatea „Petra Maior". Necrolog, f Georgiu Birlea, preot gr.-cat. român din Glod, a repausat în 28 N' v. 1906. în etate de 57 ani și 18 ani a ureoției, nrovâzrt fiind cu sf. sacramente. f Aurel C. Corvin, teolog abs.. profesor în Tecucin, România, după lungi și grele suferințe a adormit In Domnul. în 4 crt. n. io al 48 lea an ai vieții și al 19 lea an al urofesurei sale. Rămășițele pământești a scumpului și neuitatului defunct au fost așe- zate spre reușea ’n cimiterinl comun. Mier- curi, în 5 crt. Ceremonia îngropării a fost oontificată de canonicul Dr. Isidor Marcu, coleg de școală eu repansatul. Vorbirea funebraiă încă a rostit-o părintele canonic Posta Redacțiunii. T. B. Apăânî în alte doue ziare, nu mai aflăm de consult, le a o mai reproduce ți noi. 1. B Te rog spedează cele remase la adresa mea. Mi bucură -ezultatul. Știam că așa se va în- tâmplă. Sâ sperăm o reînviere a simțemintelor. Nr. 50. UNIREA Pag. 395. PARTE SCUNTIFICÂ-LITERARÂ. Mitropolitul Sava Brancovici, de Dr. AUGUSTIN BUNEA. (Continuare.) Dar nu numai în ce privește limba slujbei bisericești, ci și în alte privințe s’a arătat Sava Brancovici părtinitor al prin- cipiilor protestante. , El n’a căpătat asigurare dela principele George Răkoczy II., că va fi numit episcop al Românilor, decât după ce a fost recomandat cu toată stăruința de superintendentul calvinesc George Csulai, ceea ce se constată din decretul lui George Râkoczyi II. din 28 Decemvrie 1656, pe care dl M„ pe cum se vede din cele ce le scrie (la pag. 53), nu l-a priceput, dar care spune limpede: „Quod cum Honorabilis Sava Brankovitsch et Corenitsch, ab Admodum Reverendo Viro Georgio Isulai (recte Csulai) Universarum in Regno Transsylvaniae Ecclesiarum Or- todoxarum Superintendente... singulari quadam intercessionz commendatus Nobis fuerit... eoque nomine assecurationem a Nobis de Episcopatu... sibi a Nobis conferendo consccutus sit“. După ce a avut asigurarea aceasta, Sava s’a sfințit episcop în Țara-Românească în luna lui Septemvrie 1656, iar Răkoczy și-a împlinit făgăduiala, numindu-1 episcop în 28 Decemvrie a aceluiași an (Cipariu, Archiv, pag. 649). în anul 1662, spune Apafy în decretul său din 23 Aprilie 1662, episcopatul Bălgradului era vacant, și preoții adunându-se în săbor, au ales iarăși pe Sava (Vcrum hoc tempore propter vicissitudinem temporum et rerum vacaverit, quia igitur denuo ex clementi annuentia nostra a Pastoribus eiusdem confessionis .... electus fuerit). Apafy îl numește pe Sava episcop în sca- unul vacant, dar pe lângă condițiunile, ce i-le prescrisese odi- nioară episcopul, sau superintendentul calvinesc George Csu- lai: „ita tamen, ut conditiones per Referendum .quondam Georgium Csulaj Episcopum ortodoxum praescriptas ob- servare sit obstrictus* (Vezi: „Vechile Episcopii", pag. 121). Cari sunt condițiunile, ce le impuneau superintendenții cal- vinești bieților episcopi românești, le cunoaștem din număroa- sele decrete ale‘principilor calvinești. Noi vom aduce aci numai pe celea ce le cunoaștem din corespondența superintendentului Geleji cu principele George Răkoczy I. din anul 1640 (Vezi: „Vechile Episcopii", pag. 87—89). Ele au următoriul cuprins: 1. în Alba-Iulia, ori în alt loc potrivit să înființeze școală cu doi, sau trei învățători, cari știu latinește, grecește și românește; 2. Să țină tipografie și să tipărească cărțile trebuincioase în școală și biserică; 3. Să silească pe preoți a se lăsă de bor- borosire în limba străină slovenească și țăranilor să țină slujba românește; 4. în Dumineci să predice de două ori, iar Miercuria și Vineria câte odată în limba română; 5. Să tra- ducă românește rugăciunile de dimineața și de seara ale cal- vinilor, să le tipărească și să le rostească în toate adunările românești; 6. Cântările românești traduse românește, de cari se folosesc cei din Caransebeș și Lugoj să le tipărească și să le cetească în toate adunările: 7. Catechismul tradus deja pe românește să-1 tipărească și în oarele prescrise să-1 propună băieților și fetițelor. Asemenea cunoaștem condițiile ce le puneau principii din diploma principelui George Răkoczy din 10 Octomvrie 1643 (Cipariu, Archiv, pag. 628). Mai departe din un decret dat în 9 Aprilie 1638 de principele G. Răkoczy I., știm pozitiv, că încă de pe timpul principelui Gavril Bethlen (1613—1629) toți epis- copii românești erau numiți pe lângă condițiuni, și că tot G. Răkoczy I. prin același decret a dispus, ca episcopul românesc să atârne de superintendentul calvinesc (Decretul se află la autorul). Este deci evident, că dl M. își amăgește cetitorii, când (la pag. 53 și 64), bătându-și joc de mine, se încearcă a dovedi cu pervertirea faptelor și cuvintelor, că Sava Brancovici a fost numit episcop fără condițiuni. Dar Sava Brancovici nu numai a fost numit episcop cu condițiuni, a căror scop nu puteă fi altul, decât calvinirea bi- sericelor românești, ci știm pozitiv și aceea, că el a și împlinit condițiunile, afară de cele relative la școale și tipografie, cari nu se uniau cu vederile lui de Sârb, și mai ales cu lăcomia lui de a mânca veniturile școalei și tipografiei. Asemenea a primit el, și a impus și clerului și poporului său, să primească doctrinele calvinești, cuprinse în cărțile ro- mânești tipărite până la dânsul, și anume în cărțile: Catechis- mul protestant (luteran) din 1544, Tâlcul Evangftliilor din 1564, Molitvelnicul calvinesc tot din 1564, Catechismul calvinesc din 1640, edat „cu sfatul și cu îndemnătura și cu cheltuiala dom- niei lui Ciulai Gheorghi, păstoriul sufletesc al curții Mării Sale“ (Vezi: „Icrarchia Românilor", pag. 307), și în fine Catechismul palatin calvinesc alui Fogarasi Istvăn din 1648, căci însuși Sava poruncește în numele Săborului său din 1675: „Care cărți sânt scrise și scoase pe limba românească să se cetească și să se în- vețe în biserica creștinilor și într’alte locuri unde va fi lipsă". (Cipariu, Acte și Fragmente, pag. 146). Din disposițiile făcute de Sava ca Mitropolit, cunoaștem ’ numai pe acelea, cari în numele său și al Săborului său, (unele și în numele principelui Apafy), le-a adus la cunoștința clerului ț în anul 1675. Ele toate sunt alcătuite în spiritul doctrinelor 1 calvinești. Câte-va exemple încă sunt dc ajuns spre a ne con- ' vinge despre slăbiciunea lui Sava întru apărarea doctrinelor : bisericei sale. , Sava între altele poruncește: „Căsătoria să se înceapă cu i cuvântul lui Dumnezeu și să se facă cu jurământ, să știe ce-i ; căsătoria" (Cipariu, Acte și Fragmente, pag. 146). Jurământul însă la încheierea căsătoriei în biserica bizantină este necunoscut, : și nu-1 găsim nici într’un Molitvenic, fie grecesc, fie slovenesc, ! fie românesc (unit ori neunit), admis de biserica orientală. Dar ( este cunoscut și împus în biserica calvinească prin colecțiunea canoanelor calvinești a vestitului superintendent calvinesc Geleji Katona (1633—1649): „Copulatio novorum conjugum, usu jam : antiquitus apud nos recepto, eoque in scripturis sacris iundato ■ solemni ac corporali (ut vocant) juramento mediante fieri i debet" (Grama, Inst. calv., pag. 418). Asemenea este cunoscut ! jurământul din poruncile lui George R’ăkoczy din 1643 ,și ale ! lui Apafy din 1680: „Quod personas... copulabit libere jura- j menti sacramente mediante, ac per alios etiam perinde copu- i lari faciet" (Cipariu, Archiv, p. 630 și Acte, p. 63—64). Inzădar se încearcă dl M. cu tot feliul de apucături, să facă pe cetitorii j săi să creadă, că aci nu este vorba de vre-o instituție calvi- nească, deoarece jurământul se află și la catolici. Este evident însă, că Sava n’a putut vorbi în timpul său, decât de jurământul j calvinesc. Prin urmare, când Sava Brancovici poruncește, să se facă căsătoria cu jurământ, el dispune ceva ce nu este prescris în biserica orientală, dar este în același timp cunoscut clerului său 'din vre-o carte bisericească tipărită. Știm însă, că împreună cu „Tâlcul Evangeliilor" dela 1564, nescutit de erezii calvinești, s’a edat și un Molitvenic al Diaconului Coresi, plin de asemenea erezii (Ncrva Hodoș, Prinos lui Sturdza, pag. 243 și urm.). în acest Molitvenic se spune, ce jurământ aveau să facă mirii, și | cum să se încheie căsătoria (Ibidem, pag. 264 și urm.). Preoții | erau obligați să se țină de acest tipic și tocmeală calvinească | și din motivul, că însuși Sava poruncise: „Care cărți sânt scrise și scoase pe limba rumânească să se cetească și să se învețe în biserica creștinilor și într’alte locuri, unde va fi lipsă" (Cipariu, Acte, pag. 146). Fiind însă Molitvenicul amintit scos, adecă ti- părit românește, preoții în vârtutea acestei porunci trebuiau să se țină de prescripțiile lui cu atât mai vârtos, că alt Molitvenic românesc până la 1681, când s’a tipărit unul la Iași cu textul prescris de biserica orientală, preoții nu aveau la îndemână, pe cum se poate vedeă din lista cărților rituale tipărite înainte de 1680, compusă de dl Bianu (Discurs de recepțiune, pag. 57). Știm mai departe, că în biserica orientală totdeauna s’a făcut botezul cu apă sfințită. Acest lucru îl știau și-l știu și astăzi nu numai preoții, ci și copiii, căci așa se practică și așa este prescris în toate Molitvenicile bisericei orientale. Numai în caz de absolută necesitate se poate dâ botezul cu apă ne- sfințită de preot. De-odată cu botezul, se dă creștinilor și taina sfântului mir. Calvinii însă au întrodus prin Molitvenicul lui Coresi un alt ritual, o altă tocmeală, care se poate ceti în „Pri- Nr. 50 UNIREA Pag. 396. nos lui Sturdza" (dela pag. 257 înainte). în această tocmeală, 1 precum spune însuși autorul calvin, s’a lăpădat apa sfințită, mi- rul și luminarea: „Mirul și apa sfințită, luminare, ei (Apostolii) n’au avut și alte adăusături" (Ibidem, pag. 251). Este deci evident, că atunci când Sava poruncește preoților să facă botezul cu apă... așa cum este tocmeala (La Cipariu 1. c. p. 147), fără să pomenească nimica de apa sfințită și de mir, el nu puteă înțelege, decât tocmeala cea calvinească, pentru că el însuși poruncise, ca să se cetească și învețe cărțile „scoase pe limba rumân cască", între cari era și Molitvenicul lui Coresi, și pentru că porunca lui seamănă deplin cu poruncile lui G. Râkoczy din 1643 și Apafy din 1680: „Quod baptismi sacramen- tum.... aqua simplici.... administrabit, ac per alios adminis- trări faciet" (Cipariu, Archiv, pag. 630; Acte, pag. 63). Ca să se scape de forța acestui argument și a altora de feliul acestuia, dl M. recurge la neadevărul, că „Molitvenicul lui Coresi" era „necunoscut preoțimei din timpul său“ (a lui Sava). Dar de unde știe dlM. că acel Molitvenic era necunoscut? Ori doară pentru că era tipărit cu o sută de ani înainte de Sava? Dar cine a umblat prin bisericile românești, știe, că și astăzi găsești o mulțime de cărți de o sută de ani, și chiar și mai vechi de o sută de ani. Ase- menea recurge dl M. la mistificarea, că Sava ar fi voit să in-- dice numai materia botezului, care este apa naturală. Au doară preoții lui Sava botezau cu lapte, ori vinars, ori borș, ori ciorbă, ca să-i învețe Sava, cu ce să boteze? Ce-a voit Sava să zică, se vede limpede din decretele principilor calvini, adecă să se boteze „aq_a simplici", cu apă fără alte „adăusături". Este cunoscut mai departe, că arhiereii și preoții bisericei orientale, până în ziua de astăzi, ies la anumite zile în cimiter, unde zac oasele celor repausați, și cetesc molitva deslegării morților, care se află în ori ce Molitvenic al bisericei orientale. Protestanții însă lăpădară rugăciunile pentru cei morți; De aceea episcopul român protestant Paul Tordasi împreună cu sinodul său din 1569 prescrie: „Să nu se mai facă liturghie sau molitvă pentru răposați! sfinți și alți morți" (La lorga, Mitropolia Ar- dealului, în An. Ac. pag. 28). Iar Molitvelncul lui Coresi, cel impus clerului de cătră Sava, încă zice: „Că după moarte mor- ților nu putem folosi nemică" (N. Hodoș, în Prinos lui Sturdza, p. 252). Numai acest înțeles poate să-l aibă și porunca lui Sava: > Molitvă să nu facă nici oaselor* (Cipariu, Archiv, p. 147). în Molitvelnicul bisericei orientale (unit ori neunit) se află și „Rânduiala, ce se face la ori ce vite bolnave, oi sau altele" și se spune, că „preotul mergând la staulul, vitelor, sau unde se află vitele bolnave, întâiu sfințește apa; apoi îndată începe: Veniți să ne închinăm" etc. Sava Brancovici însă oprește aceste rugăciuni sau molitvă, zicând: -Popii să nu facă molitvă pe dobitoace* (Cipariu, 1. c. pag. 147). Este cunoscut teologilor, că protestanții zic, că sfânta scriptură este singurul izvor, din care avem să scoatem ade- vărurile religiunei creștine, și că tot ce — după părerea.indi- viduală a unuia sau altuia — nu se unește cu sfânta scriptură, trebue lăpădat. Biserica catolică, fie apuseană, fie răsăriteană, învață din contră, că adevărurile religiunei creștine se cuprind nu numai în sfânta scriptură, ci și în tradiții, cum sânt sim- boalele de credință, definițiunile săboarălor ecumenice, sfânta liturghie, sfinții părinți, etc. Sava Brancovici lăpădând însă cu totul principiul bisericei catolice, apusene și orientale, poruncește: »Acele lucruri, ca- rele nu se unesc cu scriptura sfântă, și cu tocmeala bisericei noastre, și până acum am fost poruncit, cum să se plevească (plivească) și să se pue jos, așa poftim și acum, iară pe unde se vor află lucruri de acele, bintătui-se-vor (pedepsi-se-vor, cum este rânduiala Săborului" (Cipariu, ibid. p. 149). Așadar Sava Brancovici pune ca regulă de credință un principiu protestant. Poruncește, cum să se plivească (să se curețe) - • expresiune calvinească — adevărurile de credință, cari, după părerea individuală a sa și a altora, nu se unesc cu sfânta scriptură. Cu un cuvânt se pune pe sine și pe preoții săi de judecători în niște lucruri, în cari numai auctoritatea cea mai înaltă, magisteriul pus de Domnul Hristos este chemat să hotărască, iar nu un singur episcop, ori cutare preot. Este ade- vărat, că Sava vorbește și de „tocmeala bisericei". Dar unde se află acea tocmeală? De sigur în cărțile „scrise și scoase pe limba rumânească", pe care el le impune preoților săi cu cu- vinte respicate. In unele cărți însă, ca d. e. în Molitvenicul lui Coresi și în catechismul calvinesc, sunt șterse aproape toate tainele legii celei nouă, din motivul, că după părerea protes- tanților, »nu se unesc cu scriptura sfântă*. în diploma din 10 Octomvrie 1643, prin care G. Răkoczy numește episcop al Bălgradului pe popa Ștefan Simion, cere- moniile bisericei orientale dela înmormântări se zic' „supersti- tiones aniles" (Cipariu, Archiv, p. 630). Cuvântul „superstiție" ungurește se traduce „babonasâg". Sava prinde acest cuvânt de batjocură pentru așezămintele bisericei orientale și poruncește clerului: „De bobonoșaguri, ce nu este scris la tipic să nu ție" (Cipariu, Acte și Fragm., pag. 146). Dar care este tipicul acela ? De sigur un tipic împus clerului prin cărțile „scrise și scoase pe limba rumânească", cari preoții - după porunca lui Sava — aveau să le cetească și să le învețe. Poftiți însă și cetiți Cate- chismul calvinesc și tipicul din Molitvenicul diaconului Coresi, unde se șterge apa sfințită dela botez, se lapădă taina sfântului mir, se șterg ceremoniile dela cununie, și se înlocuesc cu ju- rământ, se șterge jertfă legei celei nouă, ce se aduce în biserica apuseană și orientală pentru cei vii și pentru cei morți, și se lasă numai ca o slujbă, care simbolisează împreunarea crești- nilor vii cu Domnul Hristos „întru frântul pânii și întru rugă- ciuni". Rugăciunile și cântările cele frumoase dela prohod, compuse de sfinții părinți, sunt înlocuite cu „cântece creștinești ... din psalomi". Rugăciunile dela cuminecarea bolnavilor sânt înlocuite cu niște vorbe sarbede protestante, iar taina pocăinții este ștearsă (N. Hodoș, Molitvenicul diaconului Coresi în Pri- nos lui Sturdza). Este cunoscut, că poporul românesc a numit și numește sfânta taină a Eucharistiei: cuminecătură, fiindcă creștinul se împărtășește cu trupul și sângele Domnului Hristos. Protestanții însă au lăpădat dogma despre prezența reală, adevărată și sub- stanțială a trupului și sângelui Domnului Hristos în sfânta cu- minecătură, pe care o socotesc numai o ceremonie întru adu- cerea aminte de cina și moartea Domnului Hristos. Pentru aceea ei au lăpădat numirile sfintei cuminecături din biserica răsări- teană, ori apuseană, și au primit numirea de „Orvacsora" (cina Domnului). Sava Brancovici încă a lăpădat numele obicinuit în biserica românească de „cuminecătură", și lăpădând numirea și conceptul ei, a adoptat numirea și conceptul calvinesc de cina Domnului: „Care om este căsătorit și nu va merge la biserică, nici cu cina Domnului, etc." (Cipariu, Acte și Fragm. p. 147). Din contră lucră Sava Brancovici cu „pastile", adecă cu pânea și cu vinul neconsacrate. Acestora le dă importanța, ce o dădeau calvinii „cinei Domnului", care asemenea era făcută din pâne și vin neconsacrate, căci iată ce zice Sava: „Care popă va dă Paștile, sd le poarte mirenii pe afară, dc nu le va dă cu mâna lui, să i-sc iă popia" (Cipariu, 1. c.). De aceea zice Petru Maior: „Cum că țerimonia aceea de a băga pâne în vin în ziua de Paști, este urmă a cinei sau a cuminecăturei calvinești, și aceasta atunci, când se făcea silă cunoștințelor Românilor în Ardeal, fii acolo între Români băgată" (Ist. bis. pag. 78). Aceste sunt dovezi destul de lămurite, că Sava Brancovici, nu numai nu a fost apărător energic al dogmelor bisericei orien- tale, ci din contră a dat mână de ajutor calvinilor, ca pe în- cetul să calvinească desăvârșit biserica românească. Tot el a șters o mulțime de obiceiuri românești, unele frumoase, pentru ca să ne apropie cât se poate mai tare de viața sufletească a Calvinilor, precum se poate vedeă din dispozițiile făcute de el în soborul dela 1675 (Cipariu, 1. c. p. 145 și urm.). Nu lui Sava, ci rezistenței passive a clerului și poporului românesc este de a-se mulțămi, că biserica românească nu s’a calvinit chiar de tot. Este deci zădarnică opintirea dlui M. de a spălă pe Sava de pata de a fi dat mână de ajutor Ungurilor întru propagarea calvinismului între Români. Iar când dl. M. nu vrea să admită, că Sava a alterat or- ganizația ierarhică a bisericei orientale, dovedește, că nu are nici o cunoștință despre desvoltarea istorică a instituțiilor și or- ganizației bisericei calvinești, și despre modul, cum acele insti- tuții s’au introdus treptat și în biserica românească sub presiunea neînvinsă a principilor calvinești. De aceea, fără a mai lungi vorba, îl îndrumăm pe dl M. la documentul lui Apafy relativ la titori și jurați, care se va publica mai jos, și la cartea lui Dr. Grama: „Insțituțiunile calvinești în biserica românească din Ar- deal". Dacă dsa ar fi cetit această carte, nu ar fi scris prostii ca aceasta: „Dar instituția juraților (la scaunul mitropolitan și în comunele bisericești) este o instituție curat românească, ră- mășiță din prima organizație a comunităților românești în Da- cia" (pag. 92). <» " « j (Va urmă). N r 50. UNIREA Pag. 397 Bibi iog rafie. A apărut: Calendarele din editura lui W. Krafft In .Sibiiu tocmai au apărut pentru anul 1907. Aceste calendare ca și in alți ani sunt redae- tate cu Îngrijire și bine ilustrate. Consem- nărilor târgurilor s’a dat deosebită atenție făcându-se din nou întrebări la toate comu- nele, cari până acum nu au dat informații ] destul de exacte. Târgurile de mărfuri și de I vite s’au orânduit și însemnat prin semne ' particulare caracteristice. . I „Amicul Poporului", calendar ilustrat pe anul 1907, anul XLVII, întocmit de I. Popovici. Pe lângă partea calendaristică, pre- sărată cu număroase cugetări și aforisme, și în care la fiecare Duminecă se indică înce- putul textului evangeliei, acest calendar de familie se distinge prin un cuprins literar bogat și bine aranjat, precum și prin o lungă serie de ilustrațiuni foarte bine executate. Din bogatul cuprins remarcăm: Un articol asupra catedralei din Sibiiu, cu 3 ilustrațiuni foarte frumoase; Detunata, poezie de Maria Cioban, cu ilustrație; Un pas peste Dunăre: Rusciucul, de N. îorga (articol scris anume pentru acest calendar); Biografia lui Axente Sever; Măsurare i timpului; înse- ninare, (poezie); Expoziția din București, ar- ticol frumos ilustrat; Cronica anului, bogat ilustrată; Un mic dicționar economic, foarte practic și de folos; Două novele frumoase, ș. a. La sfârșit interesantul șematism statistic al Românilor din Ungaria. — Acesta e unul din cele mai bune calendare de familie la noi. — Prețui 60 fii., cu trimiterea francată 70 fii. „Posnașul", calendar umoristic ilustrat pe anul 1907, anul XII. Partea hazlie redac- tată de Haralamb Călămâr. în anul acesta cuprinsul acestui bine apreciat Calendar este foarte variat și plin de glume reușite și de actualitate pentru viața noastră socială, cari vor stârni și de astădată mult râs și bună dispoziție la cetitori. Prețul de 50 fii. este de tot minimal pentru voia bună, pe care „PosnașuU o aduce în casa Românului. Cu trimiterea francată 60 fii, „Calendarul Săteanului", pe anul 1907, anul XVI. Pentru prețul de 25 fii. și 30 fii. cu trimiterea francată. Pe lângă partea ca- lendaristică dă articole ilustrate despre ca- tedrala din Sibiiu, Expoziția din București, Prorocirea vremii, ș. a. E cel mai ieftin ca- lendar românesc. I Calendar, pe anul comun 1907, anul CXV, calendar cu litere cirile cu un cuprins bogat de învățătură și petrecere. Prețul 40 ; fii., cu trimiterea francată 45 fii. ! Proprietar, editor și redactor răspunzător Aurei C. Domșa. | „SILVANIA», Institut de credit și economii, Societate pe acții în Ș1MLEU. PUBLICAȚ1UAE. Institutul „SILVANIA" în adunarea sa generală extra-ordinară ținută la 18 Octom- vrie 1906 a hotărât a-și ridica capitalul social dela 307 » 10 luliu w „ 10 W îl » 10 August jj „ 10 n » w 10 Septemvrie » Fiecare acționar are drept însă i i plăti mai multe sau toate ratele înainte de ter- minii fixați. 5. Pentru ratele de acțiuni, cari nu s’au numărat Ia termin, se solvesc 8% interese de întârziere. Acționarii, cari n’au numărat la termini vreiO rată, se provoacă direct prin postă la solvire, ce dacă în 30 zile dela ex- pedarea provocărilor n’ar urmă, dreptul de I acționar pentru acele acțiuni se dechiară i pierdut, sumele deja solvite trec în fondul I de rezervă al societății. Acțiunile lor să anu- I lează și sub aceiași numeri să exmit alte i acțiuni. Anularea se publică în ziarele des- tinate pentru publicările institutului. 6. Acțiile nouă vor participă la toate beneficiile, și se vor bucura de toate drep- turile, ce posed acționarii vechi, după plătirea tuturor ratelor, dar la nici un caz mai îna- inte de 1. Ianuarie 1908. Dela plătirea ratelor până la acel (1. Ianuarie 1908) termin, acționarii primesc al0 interese, iar după ratele restante plătesc 8 °/o interese de întârziate. 7. Acțiile neoptate de acționarii veehi se vând din mână liberă începând dela 10 Decemvrie a.'c. până la altă dispozițiune, în preț ă 200 cor. plus 6 cor. spese. Direcțiunea, începând dela 10 Decem- vrie a. c. primește subsemnări și pentru aceste acții, fie din partea acționarilor vechi, peste numărul acțiilor din emisiunile anterioare,- fie din partea altora. Aceste subscrieri de acții se vor lua îu considerațiune în seria pe cum au sosit la institut subscrierile va- labile, proptite de 6 cor. spese, și 20 cor. prima rată după fiecare acție. Ratelele următoare vor fi a-se plăti, după fiecare acție câte 20 cor. până la 10 Ianuarie 1907. 71 20 D n 10 Februarie „ 20 n 77 V 10 Martie „ 20 71 n 71 10 April „ 71 20 n 7? 77 10 Maiu „ î? 20 W n 10 luniu s n 20 71 » » 10 luliu „ T> 20 n n 77 10 August „ 71 20 n n 75 10 Septemvrie „ Față de acești acționari noni, încă se vor aplica dispozițiunile din punctul 4, 5 și 6, din această publicațiune. Șimleu, în 18 Octomvrie 1906. Direcțiunea institutului de credit și economii 30)2-2 „SIL VOI A*. Fetele tinere au de multe ori lipsă de ceva nutritiv și Întăritor ca Bă ajute ratnrei lor mai slăbuțe și să poată Învinge greutățile Împreunate cu desvoltarea lor trupească. Emulsiunea SCOTT amestecată fiind cu varșinatriu și pregt.iită diu uleu de pește s’a dovedit de cel mai bun și mai tare leac nutritiv. Este pregătit exclusive din celea mai bune materii, șî este bun ia gust și ușor de mistuit, așa că nici când nu produce conturbări in digestiune, ci dimpotrivă regulează digestiunea și face poftă de mâncare. Emulsiunea SCOTT prin urinare este cu mult mai cu efect ca uleul de pește. f Marca de probă a EMULSIUNE1 de SCOTT este pescariul ce poartă în spate un pește. Cn provocarea la aceasta foaie, tri. mițând 70 fileri, iu timbre poștale, spe- dează gratis mustra Dr. BUDAI EMIL, vârosi gydgyszertăra (27) 5-12 BUDAPEST, IV. Văczi-utcza 34/50. ------- Prețul unei sticle 2 cor. 50 fii. ............. -—------ pMt elpiia în cri aat fatmacit. : — ■ - ■1 — Nr. 470-1906. EDICT. După ce IO AN SECHEL gr.-cat. din Cergăul-mic și-a părăsit fără cauză pe legiuita sa soție lovuța Pinca tot de acolo, și nu i-se știe ubicațiunea, prin aceasta este provocat ca în timp de un an și o zi să se prezinte înaintea subscrisului, căci la caz contrar, procesul divorțial urzit în contra-i se va pertractâ și în abseuția lui. Oficiul protopopesc ai Blajului ca for matrimonial de I. instanță. Blaj în 26 Noemvrie n. 1906. Georgiu Bărbat, (33) 2—3 protopop gr.-rut. A apărut LITCRd/ICA Volumul II. al Teologiei pastorale de Dr. Izidor Marcu, canonic. Aceasta carte de mult așteptată, și a cărei Hpsă s’a simțit toarte tare, e singură de felul acesta în literatura noastră biseri- cească. — In ea să tractează riturile împre- unate cu celebrarea s. Liturgii și adminis- trarea ss. Sacramente pe bază istorică, așa după cum să află espuse în ss. Părinți și în Liturgia veche; — să arată administrarea de acum, precum și însămnătatea simbolică ■ și etică a riturilor sacre. — E scrisă într’un stil precis și clar. Aceasta carte e indespensabilă pentru preoți. Are 592 pag. pe f. 8°. Să află de vânzare la Librăria se- minarială și costă 5.40 cor. -j- 30 fii. porto. Pentru România O lei. ACATISTUL NUC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 fii A apărut! A apărut! „CALENDARIUL UAFREI“ pe 1907. Prețul 50 fii. + 10 fii. porto. Pag. 398 UNIREA Nr. 50. La expozițiunea milenară dm Budapesta dela 1896 premiat cu medalia cea mare. Turnă toi ia de clopote șî fabrica de scaune de fer pentru 1 clopote a lui , l Institut, indigen. Banca de asigurare ț Transilvania'*! SS § § & o 8 O din Sibiiu (7) 29-52 SS . v’€ « ti » § în Timișoara-Fabric (8) 29-62 se recomandă spre pregătirea clopotelor - nouă, pe cum la turnarea de nou a clopo- & telor stricate, mai departe spre facerea de clopote întregi armonioasă, pe lângă ga- “țg ț ranție pe mai mulți ani, provăzute cu ad- nS justări de fer bătut, construite spre a le in- toarce cu ușurință tn ori ce parte, îndată ce clopotele sunt bătute de o lăture prin '' aceea ce Bunt mântuite de crepare. — Cu deosebire recomând -x clopotele găurite de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt provăzute în partea superioară — ca violina — cu găuri după figura .8 și pentru aceea ai un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut și cu vibrarea mai voluminoasă, decât cele de sis- tem vechiu, așa, eă nn clopot pa- tent de 327 kg. este egal în .to- nul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechiu. Mai departe se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stătă- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi cu adjustarede fer bătut — ca și spre turnarea de toace de metal. 0WrnTT3 - MPVOTNY JT TEtfESYĂM lEoasa. .= » întemeiată la anul 1868 « în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), o asigurează în cele mai avantagioase condiții: i» contra pericolului de incendiu și esplosiune. ° edifici de ori-ce fel, moliile, mărfuri, vite, nutrețuri si alte nrodnete ’> = economice etc. — ;; S S asupra vieții omului @ @ o în toate combinațiile, capitale pentru cazul !! morții și cu termin fix, asigurări de copii, de ° zestre, rente pe vieața întreagă etc. etc. 2 13. 3 30 9 46 Nagyvârad J pleacă 4 15 11 36 8 43 Medgyes !? _2 30‘ ■ i 8 4910 00 Bihar-PaspOki n — 11 47l 8 52 Segesvâr Homordd-KohalotB FCldvăr n s n 3 43 5 28 7 10 ■ 5 04 ; 7 04 !“48 11 00 12 26 135 M.-Keresztes ! M.-Peterd Beretty6-Ujfalu n n Jî 4 - 52 12 12 12 061— 17, - 29 9 21 Brasso ) sosește 7 5o' 9 271! 2 09 । P.-Ladâny » 5 51 1 45' 10 01 Brasso / pleacă 11 35 I ■ 2 19 Szaj ol n 7 05 3 21 1118 Predeal sosește 1 11 1 3 31 Szolnok s 32 3 49 lf38l București n Aoș i 9 20 । Budapest sosește- 9 85 6 40 1 1018Hr 10 2,11 2 26 W 34^'ââ îî 09 ]^ 38 îî 19 ÎÎ5Î 12 05 3 18 ” “j” 03 ’îuî” W “ îțrg 39 T 201" 60 N rii subtrași cu linii negre înseamnă timpul dela 6 oare seara până la 4 oare 59 min. dimineața. — Nrii lemnati cu + înseamnă stațiunile, unda trenurile numai condiționat se opresc. To 00 2 03 ♦) Aceia, cari vor comanda de odată toți IO Nrii, ii primesc cu 6'10 cor. în loc 8-84 cor. 41 8 06^0 n *7 09” “ 131 8 42* 6 39 "jS. 12'23 44-! 9118 7 0^ ”3 ȘÎ! 12'55 24110 07, 71481^25^37 34 10 24 +7 59 "9 44 fî 50 — Blaj. (13) 21—32 Cine nu să îngrijește de tușă, păcătueșto contra sa, Caramelle de piept ale lui Kaiser cu 3 brazi probate de medici și reco- mandate contra tusei, ră- celei, guturaiului. 4512 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat al acestei me- dicini. — Un pachet costă 20 ți 40 jil. și să pot afla la farmacia Carol Schiessl Tipografia Seminariului Arhidiecezan. Aboiuțnmtal? Pentru monarchie: Pe an 12 cor., ■/, an 6 cor.. ’/< an S cor. Pentru «triinătate: Pe l an 18 fre..' an 9 Irc., "t au 4 fre. 50 cm. Foea apare inii o care S i m b * t A. Inserfiuui: -------~-y------o Un țîr garmond: ' odată 14 dl., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. : ... Tot ce privește foaia «A seadreseze la: Re- dacțiunea ți admini- Strațiunea . „Unire! ‘ . in ■ Blaj. b; Foaie bisericeascâ-politică Anul IVI Blaj, 15 Decemvrie 1906 Numărul 51. Tăria noastră» 1L Ani zis în nrul trecut al foaiei noastre, că acum este timpul cel mai potrivit, ca poporul dela sate să. cetească și să învețe. Pentru preoțimea noastră este acum o da- torință sfântă, să bată la ușile celor nepricepători și renitenți, ca să-și trimită copiii la școală, și pentru învățător o datorință de onoare, ca toți școlarii să învețe cel puțin a scrie și a ceti. Nu este iertat, și ne-am bucura, dacă învățătorimea noastră și-ar face din aceasta o chestie de ambiție și de conștiință, Să treacă cineva, fie acela ori-cine, peste anii de școală, fără a fi în- vățat cel puțin scrisul și cetitul. Scrisul însă și cetitul nu în- seamnă încă progres cultural. F’ără acestea, drept, că nu să poate vorbi nici chiar de posibilitatea unui ast- fel de progres. Dacă deci preo- țimea și învățătorimea noastră au menirea de a răspândi lumina prin- tre poporul dela sate, ce obliga- mente i-să impun față de adulți și de sătenii, cari au trecut peste anii școalei? Noi credem, că datorințele lor față de adulți sunt tot așa de mari, ca și față de începători. Acestora le trebue acum adevărată hrană sufletească. Acuma este timpul oportun, ca să se deschidă biblio-,, tecile poporale sau ale școalei și nu să se deie numai celui ce cere, ci să se îmbie cărțile bune, scrise pentru luminarea poporului, că toți să cetească, să învețe și să se lu- mineze. Dar unde nu sunt astăzi bi- blioteci, ni-să impune întrebarea in- voluntar? Acolo ar trebui la tot cazul înființate. Și mai ales, că e vorbă de înaintarea culturală a poporului dela sate, este o chestiune de am- biție a preotului, învățătorului și a inteliginței locale, ca să se gân- dească la mijloacele necesare pen- tru înființarea bibliotecii popo- rale . Și să mai mărturisim un caz ciudat, ce am a^it ocasiune să vedem în multe biblioteci poporale, că scrierile adevărat poporale lip- sesc. Și lipsesc poate de aceia pentru-că în literatura noastră scri- erile adevărat poporale, potrivite pentru plugarii noștri din Ar- deal sunt corbi albi. Nu vorbim de acelea scrieri, cari sunt despre popor și cari absolute nu au nimica comun cu literatura poporală, și pe cari poporul tot așa de puțin le înțe- lege, ca și pe cărțile scrise în ter- mini de știință, ci vorbim de nu- mărul rar â dcelor cărți, cari ar trebui să aibă menirea ca să dis- tragă și să lățască gustul cetitului între popor. Biblioteci poporale să pot crea, dar scrieri bune po- porale nu așa ușor. Noi am in- zîstat în diferite rânduri, ca Aso- ciațiunea aceia pentru literatura po- porului acest român să-și vadă odată ținta în inscripția, ce o poartă pe frunte și pentru scrierea și răspân- direa cărților bune poporale să-și concentreze toată activitatea sa. Am zis atunci, că poporul dela sate și astăzi cetește Minunile Precestei si Alexandriei în lipsa altor cărți bune poporale, și astăzi după doi ani nici un progres în privința aceasta nu vedem. Decumva nu foaia aceia poporală, despre care odată atâta să vorbia, va aduce mântuirea aș- teptată. Cu cărțile bune însă vom fi tot acolo. Va fi cu o revistă săptămânală mai mult și cu aceasta Asoeiațiunea crede a-și împlini che- marea, ce o are. La luminarea și respândirea culturei printre popor deci, să recer mai muiți factori. Și să recer anume scrieri bune poporale, scrise după gustul sătenilor noștri. A să în- griji de scrierea acestor cărți și de modul de ale lăți, este datorința principală a Asociațiunei pentru cultura și literatura poporului român» A lucra cu adevărată abnega- țiune apostolească, cu acestea scri- eri să fie și cetite de popor, este o sfântă datorință a preoțimei, în- vățătorimei și a inteliginței noastre. Cu toate acestea însă cărțile poporale câte sunt, nu este iertat să lipsească din bibliotecile poporale, ca poporul plugar să aibă ce ceti. Prin cetit merge înainte. Chestiuni școlare. în, Nr. 47. a. e. al acestei fui sub titlu de: „Afaceri ^colare“ —- un domn subsemnat ,A*. adresează uu apel cătră noi învăță- torii. Rog deci Ou. Red., ca iu legătură cu cele, ce s’au publicat atunci, să deie loc și celor următoare. înainte însă de a Intra in amănunte, ne bucurăm, fiind-că găsim bărbați, cari deși neintere?ați. totuși se ocupă cu chestiunile noastre învățătorești. Ba lăudăm și ținuta acestei foi. care deși străină de tagma noastră, totuși consacră spațiul și aLeerilor. ce ne interesează pe noi. Este tn deplină convingere, că ceea-ee ne pre- ocupă pe noi. nu sunt interese particulare, fără publice, prin ce să asigură nu atât viitoriul nostru, cât mai mult ai șeoalelor, și prin urmare al poporului. Iată dar, că afacerile, ce agită azi învățătorimea, ar trebui să intereseze pe fie-care individ, ce să pretinde a fi binevoitorul șeoalelor și al învățământului nostru. Dar să revenim. Deși am Intrat astăzi în nn veac, care trebue să însemne mai mult, decât al lumi- nilor, totuși din partea multora suntem con- siderați ea cea mai urgisită și mai despre- țuită clasă socială. Ne-a desprețuit socie- tatea omenească nu pentrn. că noi nu am fi membrii ei, ci fiind-că aspirațiunile.y ce le-a legat de oficiul -nostru, nu le-am putnt presta. Și nici astăzi nu le vom puteâ.' dacă aceea-și societate nu-și va da samă de pedeciîe, ee trebue să delăturăm Intru ajun- gerea scopului nostru. Și dacă însa-și nu va da ajutor la delăturarea lor, zădarnice îi vor fi așteptările ei și insuficiente sfor- țările noastre. Cea mai grea de delătnrat, și eare reclamă ițiși mult ajutor, este saia- rizirea slabă, de care ne-am bucurat npi învățătorii. Căci eu aceea sumă bagatelă Nr. 51 Pag. 400. nici vegeta nu să poate.' necum să trăite. Care e remunerarea noastră. în raport cu a altor funcționari, eari nici momentuositatea oficiului și nici prestațiunile lor nn eoră- spnnd cu ale noastre — și așa puținele? Care e diferința intre asigurarea existinței noastre și a acelora, cari eu aceia-șt slujbă, dar la alte confesiuni?! Unde mai pui, că năcazul nostru e mai mare ca al lor fiind-eâ . ne luptăm, eu greutatea a lor două limbi, pe când ei numai cu una și și aceea cea maternă?! Și cu toate acestea nemnlță- mirea lor e mai mare ea a noastră. Acevărat că auteretorii nostrii să muițâmiau cu J/a sau hj diu ceea-ce avem noi azi. dar să mulțămean, fiind-că condițiunile vieții soci- ale nu erau cele, cari sunt. azi. Și între ast-fel de împrejurări, niei societatea ome- nească nu-și legase de ei aspirațiunile. cari ie leagă de noi. Așa-dar nu îndemnul propriu, fără via-ța socială de azi ne-a silit ca să cerem înbnnătățirea* sorții noastre. Mișcarea s’a pornit abia de trei ani. când s’a cerut dela Prea Ven. Consistor re- gularea salareior noastre, conform arr. de lege XXVI diu 1893 — §. 16 în virtutea căruia cn învoirea senatelor srolaHice sa- jarelc noastre să not întregi la 800 cor. Prea Ven. Corzistor a răspuns comitemiui central al Reuniunei noastre, abia în 20 Faur 1906 cu. hârtia de sub Nr. 283 în care declară, că afacerea să va înainta și transpune sinodului arhidiecezan. în legă- tură cu propunerea aceasta Adun, generală a noastră, ținută la 22. 23 și 24 Oct., a hotărît ca Sinodului arhidiecesan să se sub- ștearnă și un memorand. în care cererea noastră să fie pe deplin motivată. Din compunerea și formarea memorandului, să pot scoate in relief următoarele: Preteuziunea noastră eăte, ca salareie să se uree cu ori-ce p'eț. în împrejurările UNI R£A și condițiunile din trecut nu mai. putem snsta. Plata ce avem e Hiat multca cu ea să murim de foame, dar prea puțin că să trăim. Și apoi vrtm să se știe, eă ne- muițămirea aceasta nu să poate considera ea opera învățătorilor tineri — cum cred unii — fără a fost un neajuns, cu eare s’au înotat șt antecesorii nostrii. Și dacă ei nu s’au manifestat, n’au făcut-o, nu că n’ar fi f >st așa pretenzivi ea noi. fără fiind-eă le lipsea energia și bărbăția cuvenită. La pretinderea acestei pretenziuni ne îndreptățește bunul simț *1 oricărui om. ce sâ pretinde a fi binevoitorul școalelor și al învățământului nostru; — ■ ne îndreptățește misiunea noastră de a lucra pentru înaintarea și cultivarea poporului nostru pe toate terenele ca social, moral și cultural; — ne îndreptățește pregătirea noa- stră superioară de-a putea corăspunde ro- lului. ee avem de*luminători ai tinerelor surcele, dela care creștere atârnă în mare parte viitorul bisericei, neamului și statului; ne îndreptățește prestațiunile noastre deși puține și nemulțămitoare după unii, totuși superioare celor prestate de ar- teeesorii nostrii; •— ne îndreptățește împrejurările ac- tuale și de tot maștere. în cari trebue să ne târâm zilele; — ne îndreptățește aceea literă mo- artă din § ul legii cuprinsă în arr. XXVI, din 1893 — §. 16 în înțelesul căruia sala- tele noastre să pot întregi la 800 cor și quinquiualele obreniente. Iar cu preieuziunea aceasta nu ne-am adresat oficiilor străine, fără auctoritiților noastre bisericești considerând dreptul istoric, ce I-a avut ori-ce comunitate bise- ricească. ca în institutele saie să-și poată propovădui adevărurile sa e de credință; — considerând dar și dreptul, ce l-a avut ți comunitatea noastră bisericească gr.-cat: ca în institutele saie. să-și poată pune brganeie sale;r — considerând ei aceste organe de dâasâ crescute în serviciul sătt puse, de dânsa controlate și remunerate; — considerând eă aeeea remunerare s’a ridicat treptat ața. re cum au. pretins-o raporturile vieții sociale; am cerut și noi, ci salareie noastre să se ridice comform acelora, cari sunt în nu oficiu cu noi. con- form raporturilor vieții sociale de azi; sau cel puțin conform .legii. Mulți nu sunt mnițămiți cu ținuta noastră, -fiiud-eâ in acel memorand n’am amintit mijloacele, și n’am tractat căile, nriu cari s’ar puteă ridica, respective înbu- nătâți salareie noastre. Aceasta voește să o arete și dl „A* iu articln — „Afaceri școlare^ — din Nr. 47. Și anume DSazice: — „să se facă o colectă publică pretutin- deni între Români, adresândit-se cătră iute- ligință și ponor, ca să concurgă cu toții eu obolul lor, pentru înființarea unui fond, din care să se’ ajutoreze apoi pe rân i toți în- vățătorii.“ — Bună ar fi și calea aceasta, dar oare peste câtă vreme ar puteă ea de- veni realizabilă?! Cât va trebui să țină colecta peutru a să puteă aduna capitalul de lipsă din interesele ,ârnia să se poată ajuta cei 700 — 800 de învățători?! Și în timpul, până când ar deveni acestea posi- bile — ceea-ce nici nu să poate prevedea — ee facem noi. cei. cari azi cerem între- girea, iar nu peste veacuri?! Sau s’a temut DSa. ea Sinodul arhidiecezan să nu rozoalve afacerea în modul, cum a rezolvat-o con- gresul bisericei ortodoxe?!! Și oare pentru- ee? Căci noi știm că astăzi cu nimic nu e mai amenințată școala cu ajutor de stat, decât ceea-ce nu are. Cu nimic nu pretind FEUILLETON. Chestii contimporane. I. II Santo. în primăvara anului acestuia s’a în- tâmplat. eă Congregația Indicelui din Roma a oprit romanul „Ii Santo* (Sfântul) de A. Fogazzaro. Autorul s’au supus decretului Congregațiunei și paeea a fost gata. * Dar n’avut pace lumea din afară. De o jumătate de an toată lumea cultă, toate revistele catolice și acatoiice se ocupă de romanul acesta și de autorul ei. Romanul a apărut nnmai în Italia în eâte-va zeci de mii de exemplare, a fost tradus în toate limbele europene. Causa lui Abbe Loisy . nu a fost așa celebră, ca a „Sfântului*. La noi. cei drept, nn afli multă bătaie de -eap pentru aceasta; foile iu a ure au luat notă și au trecut ia ordinea zilei; poate singur în Dl lorga, să. fie lăsat oare-care antipatie îptâinidarea aceasta față de Papa. Căci iacă ce seria chiar' pe vremea aceea în „Neamul românesc* (tir.-3. 1906. p. 51): j,Puiva. un but: batrâm modest. ■■ bolnav de .papalitate, de ferme, de tradiții, de intrigi11 (tocmai țș spune și F> g<.zz.ird) . Și de untis arest imen s deosebit? Lucrul se esolieă oria, aceea ’ă toate ches- tiile culturale mai înalte sunt nedespărțite de chestia religiunii; prin urnare unde e vorbă de o reformă a religiunii. acolo toată lumea privește cu interes. Iar de o astfel de reformă a religiunii creștinei-catolice e vorbă in 11 Santo, E vorbă aici de chestia așa numitului reform-catolicizm: o direcție nouă. în sinul bisericei pe baza prineioiară. că în Biserica catolică, cele esențiale, adecă adevărurile dogmatice și morale, trebue deosebite de cele accidentale, temporale, esterne, cum e disciplina, cuhni. Acelea au murit absolut, aeelea trebue reținute; acestea sunt relative, productul unei evoluții istorice, prin urmare trebue acomodate vremilor de azi! Un prin- cipiu în sine clar și o direcție idealistă sunt acestea, eare are următorii vestiți și puter- nici. *) dar de care mat pe larg nu ne putem ocupa aici. Acum e destul să snunem. că reform-catolicizmul (e nume vulgar, deși ro- mânește mai bine i-ași zice: catolicism re- formist) nn-i păcat și prin urmare nici „Sfântul* nu pentru aceea a ajuns în Indice! Ca ori-ce product omenesc, așa și 11 Santa, are nărțile sale bune și rele. R;- manui Ini Fogazzaro e un product literar genial. însuși autorul e un catolic bun și credincios practic. E convins despre ori- ginea dumnezească a Bisericii, și crede toate învățăturile relevate în acea. Cunoaște și lumea modernă și-i spune verde: fără religie nn-i fi, nu poți fi! Iar religia adevărată e religia catolică! Dar cunoaște șt Biserica, *) De aceștia se ține; rerumilul prof. Erhard, a cărui carte: Der Katholieismus u dau snoanzigate Jahrhundert (1902) an juna în o jumătate de ăn 12 ediții. între aceștia putem socoti și pe renumitul episcop Prohâszka (cf. Duidalmas vilâgnâzet p.3o2. etc.) îu primăvara aceasta a murit prof. Achell, unul diutre cei mai »periculoși* conducători ai re- form-catolicizmului german. , î Biserica de azi și-i spune in față: Biserica | nu e: ierarhia, catolicizam!, nu e: clerica- I lizmul. Drept are. Dar în modul cum unește el aceste două: Biserică și lume mo- dernă, greșește Fogazzaro. Aeeea direcție individualisticâ. care o reprezintă Fogazzaro, nici odată nu se va pute validită in Biserică. Biserica e societatea tuturor creștinilor, dar membrii ei nu sunt de o f irmă, nu sunt egali (societas inaequăUum). Trebue, că unii i să poruncească și alin șa aseuhe. Aceasta subordinație e din autoritate dumnezeiască. Ce ar fi, daeă aceasta suborainație ar înceta? Ce ar fi din ierarhia Bisericei catolice, Ue- sore care zice marele istoric prot Macaulay „că e o adevărată cano d’operă a înțetep- eiunet omenești* ? * într’o icoană foarte tristă descrie Fo- gazzaro relele, ce bântuie azi în Biserica iui Hristos. Patru duhuri rele domnesc a-iupra ei: minciuna, râvna de domnie a ore iților. zgârcenia și nemișcarea. Biserica oprehte scrutarea liberă in învățături reh- gi iasă. în S Scriptură, împedeca progresul șocial, iar in cult sa anronie tot mai tare de idololatrie și păgânizm. Nn-i vorbă, dreut are. dar numai ta aoariuță Dintre plânsurile lui F gazzaro, aflam nnele și în seri- rile autorilor celor mai ortod< x> (Kaih. Szemle. 831. 1906). Dar colorile icoanei, zngraviie de Fogazzaro sunt prea neirre. Slăbiciuni se pot t flâ și în preoții Bisi ncei. și aeeia sunt oameni. Apoi în istoria bise- ri” aseâ to^te Incrurtle mbue tiriv’te nrin pr z na timnuriior .respective. Dar unde află mai mare exemple ale idealismului, abnega- țiunei, jertfei, altruismului și activității con- știențioase ca in s. Bis -nea. C - p-icrș e progresul: nu știe Fogazzaro. cât au făcut UNIREA Nr. 51 oficiile civile mai puțin dela învățătorul neîmpărtășit cu ajut de stat, ca dela cel ee să Împărtășește. Suntem de acord, dar cu enunciațiunile. ce le-a făcut deputatul dietal și congresual. Vasiie Goldiș, c& tocmai prin aceea. Că și școaiele noastre vor fi împăr- tășite de ajutor de stat va însemna, că după-ce toți suntem cetățenii statului ungar, după-ce toți contribuim la susținerea lui, — toți trebue să ne împărtășim și de bene- ficiile lui. . Nu Înțeleg dar, ce intențiuni a avut dl „A“ prin articolul D Sale. Sau doar a avut de gând ca să prevină Sinodului arhi- diecezan?! Căci a alege căile și mijloacele, cari nici odată nu vor duce la scap, iu- samnă a fi lipsit de bunăvoință. însamnă a nu te interesa de școală și învățământ. Că noi nu ne-am "pronunțat asupra căilor și mijloacelor, prin eari ni-s’ar puteă îmbunătăți soartea noastră.— e foarte na- tural. Lumii acesta nici nn rade in sfera noastră de activitate. Căti tn 1893. când solarele noastre s’au regulat la 600 eor. și qninquinaleie. nime n’a cercat părerea în- vățâtorimei. eă prin ce mijloace s’ar puteă ajunge ia facerea destul a acestei legi. Cei conipetenți siuguri s’au îngrijit pentrn a puteă satisface § 1. din aeel artielu de iege. Datorința noastră e. sâ pretindem aceea, ce legea ne îndreptățește. Și pentru dreptul nostru vom lupta. în un următor artielu ne vom ocupa cu decisiunea Sinodului arhidiecezan. refe- ritor la memorandul nostru. Morlaea. la 27 Nov. 1906. Traian Șaten înv. dirig. CORESPONDINȚE. Din I tai ia. Castel Găndolfo, 15 Oct, 1906. , Geniul, adânc religios și poetic ăl Iia- Ea Hanului, a dedicat Fecioarei Preacurate :— însa-și cea mai gingașă, floare — Maiul: luna mândră a florilor; simbolul tinereții și al bucuriilor nevinovate. Omagiu nobil și scump, mai elocnent. decât ori-de gnrrTiu! De ce nu i-am dedica deci și noi în gân- durile noastre acum, când toate reînvie și încep a se mișca, pe Octomvre: acest Maiu fără șaman al toamnei: luna frupteior și a storsului; simbolul gândurilor cuminți, ce-s sămânța faptelor bune; și a puterii recrea- toare. ce ne faee ușoară munca dulce oste- neala si veselă odihnă?! Frumseța lui de o melancolie vagă, îți pătrunde sufletul de dulceață; privind în largul orizontului scăpărător de lumină, simțești cum ți-ae topește strâmtul cerc ai individualității, cum te perzi în nemărginire, în nacea universală, ce gravează peste fire, I Să mișcă ceva de divin în natură, în zilele acestea scurte. O simplicitate gran- dioasă e fața laminată a naturei. Și de ce să nu spunem întreg adevărul? Octomvrie e cea mai aleasă, cea mai în- cântătoare dintre cele patru june genuine ale anului. în ea: tinâra, blândă și visătoare s’au îndrăgostit poeții, la haina ei bogată lucră de veacuri pictorii; oftările ei amo- roase s’au oprit în corzile ghitarelor. în ar- curile artiștilor; eu privirea ei duioasă a muiat inimile de aur a ciobanilor; și numai pentrn un suria al ei s’au bătut veacuri întregi neamurile. E adevărat, că mulți au scris și în vers și in proză despre Italia, patria veselă / Pag 401; a muzelor; despre câmpurile" ei: covoare brodate cn flori vii; despre munții ei aăl- batpei, eari, ca portretele vechilor eroi te atrag prin asprimea și severitatea ior* de- spre zilele ei de mai pline de soare, eari îți deșteaptă în pept amor și poezie: așâ, eă eu cetindu-le în anii mei studențești, începeam a iubi mai mult țara aceasta în- tr’adevăr unică" în felul et decât modestele coline din dosul casei noastre micuțe, pe cari alte dăți. cuprins de fericire ascultam, ca perdut într’un vis glasul trâgănat al fiacrului și priviam dus cu gândul la po- porul blând de oi. ee păștea resfirat pe coaste; mai mult decât lunca-ne tăcută din capătul satului: leagăn moale ai florilor și ai flutu- rilor; și decât Căraștil cn ape line, ce de curmă peste mijloc fânațeie și'Iannriie aurite și să perde îu dese cotituri departe în lafgtrl șesului între -ălcânii și râehițile de pe ina- luri-i. Au putut ei însă serie pagine de frnm- seță trainică, de farmec neîntrecut, căci dacă n'au gustat gingășiile lui Octomvre; dacă n’au fost sburați de fiorii acestor zile de I aur, lucrările lor vor rămânea frumseți șterse, în cari au vărsat bogăția unui suflet nobil, generos și nimic mai mult. încep aceste zile cu un fenomen admi- rabil și de o rară frumseța. Deja de luni întregi. întreaga natură înnoiâ în o mare de văpaie, când ea la un s^mn făcut cn mâna, să deschid canalele cerului și eu asta începe sublima serie de tablouri Primele ploi Vie roatnnă pline de viață să descarcă eu violența și mânie ne mai văzută, mătu- rând atmosfera grea de gnuoaie plutitoare, și aburi unsuroși; spălând coroanele poso- niprâte și cenușii ale arborilor, de piilverea । groasă a cărărilor. Zarea să deschide largă, limpede, transparenta; albastrul spălăcit și veșted de peste vară să retrage într’o adân- numai Leo XIII. în interesul științelor bi- blice (cf. huila „Providentissimus4 și comisia biblica) al filozofiei creștine, al științelor sociale? în orivința aceasta iaeă ee scrie uu preot protestant din Statele Unite (Prof. Briggs iu'North American Review): „istoria bisericei cat. din seclul XVI. începând cn ' istoria reformelor, cari îu nici un secol uu au fost așa profunde, ca în partea a dona a veacului trecut. Sigur, eă Papa Leo XIII, a fost unul dintre reformatori........ Ponti- ficele actual înse, Piu X.. promite a fi un reformator și mai mare. La «începutul pon- tificatului său. în câteva luni isprăvi deja mult și plănuește schimbări mari, deși re- formele acestea nu să pot îndeplini așa cu- rând și a arăta efectul4 ... (v. Religio, 1906. p. 404) Ce privește chestia socială: au nu Papii Piu IX , Leo XIII, au dat cel mai mare impulz. spre sndiarea aceleia; au nu Biserica, cea mai umană și socială insti- tuție pe lume, lucră de 19 veacuri. întru dezrobirea sclavilor, ridicarea femeii, uutrirea celor flămânzi oblăduirea celor neputincioși, în spitale, instituții caritative? .. . în fine de idololatrie în Biserică numai acela vor- bește eare nu-i. destul de mare observator. Să-și poată espliea exagerările unor culturi particulare (de es. cultnl Madonnei în Italia și al icoanelor la români) din firea diferi- telor popoare și din natura căitului estern. Atinge Fogazzaro și chestia romană provocând pe Sanctitatea Sa, să iasă odată din priusoarea voluntară, să cerceteze pe Lazăr, care sufere. Și^a rezolvarea chestiei acesteia însă are m^re scăderi, cari i le impută chiar nn cr^ic protestant, (cf. Gottes- minne v. p. 360). Mai pretinde Fogazzaro, că Biserica sâ se acomodeză evoluției științelor de azi, sâ du se ferească așa tare de adevăr și de dreptate, — Răspundem: e lueru recunoscut, că știința absolută nu se împotrivește, ci slujește religiei, dar hipotezele, urmările trase din adevărurile științei sau supuse ca ade- văruri ale aceleia: acelei da sânt eontra Bisericei și acestora Biserica nu se va aco- moda. Pentru că ceva e modern, nu trebue să fie tot odată și bun. Dacă Biserica ar avea să se acomodeze, ar trebui să fie iost odată Kantiană, apoi darwiniBtă. materia- listă. positivistă. niisehe-istâ. și nu știu mai ce? în specie, ee privește așa numitul americanizm, eare recere. că Biserica șă se lapede de unele învățături secundare, unele institnțiuni omenești, pentrn a recâștiga pe necredincioși, acesta e osândit deja de Leo XIII, și snre acesta inclină autorul nostru. Cartea lui Fogazzaro e potrivită și pentru a lăți indiferentizmul religios, însă nu e tot una înaintea lui Dnmnezeu, că ce lege ur- mează cineva, ci va fi așa, cum a zis Dl Hristos: „Cine va crede evangeiiei. se va mântui, cine na va crede. osândi-se-va!“ Mai observăm între altele, esplicarea raționalistă a minunilor și profețiilor. Am- bele le esplică în mod aproape cu totul na- tural, așa că dacă i-am urma lui. am ajunge la cel mai crass naturalism, nude, au stat Renan. Stransz și alții. Aceste ar fi pe scurt greșelile ini Fo- gazzaro în 11 Santo., Dar am zis ia început, eă romanul acesta e un op genial. Autorul cunoaște viața sufletească a omului și știe reda psichologia minunat. Stil frumos, de- scrieri plastice, limbă dulce, călduroasă, poetică! E de lăudat și zelul lui, cu care scrie despre problemele religiunei în lumea de azi; apoi simțământul acela religios, ev- lavia. eare respiră din multe locuri ale ro- manului, ca dinți ’o carie de rugăciuni. Peste tot buna credință a autorului cu greu sâ poate trage la îndoială. Dar re lângă frumsețele ei, văzurăm greșelile muri, de cari sufere, pentru aceea putem înțelege, că Congregația Indicelui socotind, că cârtea aceasta mai mult va strica, ca folosi, — a băvat-o între cărțile oprite. Pentru aceea jn ecând faptnl acesta, sâ zicem toți, ce a zis însuși autorul, când l-au întrebat, ce poziție va luă față de de- cretul Congregației: silentium! . . . Nioolas Brânzea Cărți poștale ilustrate, C cu vederi din Blaj. Bucata 6 fiieri. — 8 ut a 5 cor. franca. FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De a. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. UNIREA ' ra*. 402. . . .1 ’ . ; . ’ ' '' ' ' eime nemăsurată, șă Închide par’că, să în- v&rtcșează și-ți stă de-asupra capului, ca o boaită nemărginită, scobită Într’un singur stan de Zabr. tu pacea profundă, căzută pe urțpa ploilor, tremură atât de dulce și de 1 vesel cântecul unor cântăreți târzii. De; alungai aleelor să mișcă somnoros ghindari bătrâni, ca vremea și pururea verzi, arun- : candu-și umbrele dese, ca niște fonevi cer- nite peste cărările linse și sburate de lumină, în razele calde ale soarelui s’aleargă în sbornri frânte fluturi nebunateci; o a.bipă: i econoamă sârguincioasă — a eșit din casă, i să mai culeagă o gură' de mere de prin florile de curând Înflorite. Iar păiangenpl meșter: cu umblet așezat și cuminte; torcă- torul, țăsătorul și împletitorul iscusit și mai isteț decât un Chinez; negustorul eu rost și eu socoatâ mai viclean decât un Evreu: și a Întins eercatele mărfuri: pânzuri de , tot soiul, dentele fine, ață, funii, perdele și j rățeie, In lungul și in largul luncii, pe tot spinul, pe toată floarea la ochii admiratori ai cumpărătorilor. în lunea din vale, bătută întreaga vară de uu soare păgân, arsă și uscată fără milă, răsar acum ierburi cu fir de mătasă: acolo, unde mai înainte o păinșină cu fir uscat și subțirel țipa ascuțit, ca scâncitul ; unui bâet, când vântul dădea târcoale pește întinderea ei pustie. Bogatele vărsături, ce să înțapă în formă de icuri ascuțite în inima câmpiei și să împing surizătoare la deal până sub poala codrului, sunt o gură de rai pământesc, cu grădinile lor de olivi. de smochini și de vii încinse cu garduri vii j de laur. Iar pădurei de castani, ce să varsă j în unde grele neste umerii muntelui, ii stă i * atât de mândru eu vetrele acele roșietice ; și ruginii în noale. cn zimbetnl acela me- ! lancolic pe la cotituri. Pretutindenea s’a ■ seoborât o pace adâncă. Un duh treaz vitejesc par’că plutește-și boarea unei fale j stânse a nuni neam mai viteaz și mai glo- j rios. par’că trece peste aceste locuri: unicii j martori, unicele monumente vii din vremu- j rile depărtate. | Natura întreagă să înehiagă într’o poesie grândioasă. a cărei strofe le-au scris ț veacurile cu slove de aur și în grai nemu- ■ ritor și ce bieții muritori mor traducându-le în limba lor muritoare. Cu nn cuvânt în ’ zilele de toamnă a Italiei îți întâlnește su- fletul frumosul acela sănin, treaz, serios, ’ idealul vecinie și neajuns al artelor, simpli- citatea grandioasă, ee-ți fură sufletul, când ’ deschizi operiie păgânilor classici. , Victor, i ! ... . .. . Cătră clerul român. — Apel. — I Preaonorate Dle, în Hristos Frate! Știut este, că trăim vremi de grele în- cercări pentru biserica creștină, — zile negre, i căci pe,, orizontal bisericei întemeiate de Rescumpăratorul lumii se ridică nori vestitori de furtună, cari amenință așezămintele sfinte cu’ dezastru. Dușmanii neîmpăcați ai numelui de creștin și a tot ce e în legătură eu cre- ' dința izvorâtă dela tulpina sfintei cruci; luptă । ■ din răsputeri, ca să poată răsturna și să i . poată distrage tot ce timp de două zeci I veacuri s’a zidit întru ridicarea bisericei pom- ■ , poase a Sionului creștinesc. Lupta lor se extinde pe toate terenele vieții religios,o-moralo, și-mai pre sus de toate dușmanii noștri aii în mână o mare putere: pressa. Azi, abia mai găsești om eu cevași carte, om cunoscător de scrisoare, care să nu iâ la mână roadele dezastroase a ostene- lelor vrăjmașilor bisericei, cari scrierile lor le lățesc tn'siite și mii de exemplare. In sute și mii de chipuri și feliuri. Rezultatul muncii lor neobosite se dovedește preadureros la poporul nostru în manifestațiunile potrivnice credinței și moralei creștinești. Azi vedem socialiști, pocăiți, luminați (?) și mai știi, câte feliuri de oameni. în fața tendințelor distrugătoare ale inimicilor noștri, noi — clerul creștinesc — hu putem sta nepăsători. Avem să ne înar- măm cu armele puternice ale cuvântului, dacă vrem să salvăm credința erezitâ dela stremoși, și dacă vrem sâ scăpăm pe poporul nostru de otrava scrierilor și învățăturilor în I toate privințele păgubitoare credincioșilor noștri. în acest scop am înființat, cu începerea anului curent 1906, revista pentru predici: „Păstorul Sufletesc11, în care publicând .pre- dici și învățături pentru fiecare Duminecă și Sărbătoare de peste an, iar în partea a doua scrieri referitoare ia unele chestii pastorale, — am ușurat împlinirea grea a chemării preotului ca păstor al turmei credincioase. In decursul acestui an ne-au onorat —și avem prețuitele promisiuni și pentru viitor — cu lucrări valoroase bărbați cu trecut de 20—30 — 40 ani în literatura bisericească, nume bine cunoscute în ale oratoriei sacre. Ca însă scopul ce ni-1 putem ajunge, ca și pentru viitor să putem susțineă revista noastră, avem lipsă, pe lângă cel moral și sprigin material. In acest scop ne-am luat voia a vă adresă acest apel cu rugarea, ca • să vă înșiruiți și P. O. D. între abonenții j periodicului de predici „Păstorul Sufletesc", ■ care și în vitor ya apărea tn fie-care lună ' odată, în Șimleul’Silvaniei și va aveăcacon- I ținut — ca și până acuma — în partea I. | predică pentru Dumineci și sărbători, în partea aii. scrieri din viața pastorală și despre diferite chestii bisericești, iar în partea a III. o cronică a evenimentelor mat însămnate bisericești. Prețul de abonament și pe viitor pentru Austro-Ungaria va fi pe un an 10 coroane, pe *l2 an 5 cor., pentru România pe un an 16 lei, pe ’/s an 8 lei. Abonamentele, pe cum și orice scrisori sunt a se trimite la adresa: „Păstorul Sufletesc“ — Szilâgy- somlyo. Pentru ca se fim orientați de timpuriu ce privește numărul prenumăranților, — prenumărațiunile rugăm să ni-se trimită până în 20 Dec. a. c. st. n. 1 Nădăjduind a puteâ fi părtași spriji- nului moral și material al P. On, Dv. sem- năm cu reverință frățască. Șimleul - Silvaniei, la 20 Novemvrie 1906. Red acțiunea „Păstorului Sufletesc?*. REVISTE. Franța. A sosit ziua de 11 De- cembre 1906, zi de mare însămnă- tate, pentrucă în aceea zi încetează oficios valoarea concordatului în- cheiat în 1801 între Papa și Napo- leon I. De fapt n’a mai ezistat nici până acum, dar acum îl declară de nimicit guvernul frances. Gu ziua de azi se începe ezecutarea legii, care desparte biserica de stat, ‘ Nr- 51 și ia dela biserică toate drepturile, ce le are pe baza concordatului: averile, dreptul de întrunire și altele. De aici încolo biserica va fi supusă legii aduse în 1881 în cauzaăsociâ1 țiunilor. 7 . Ziua de 11 Decembre n’a trecut ! așa ușor, cum s’au închipuit atot ' puternicii Franției. Papa a dat la timp —• ordin episcopilor și preo- ților, ca nime să nu se supună legei. celei mai nedrepte, ci să con- ; tinue și mai departe cultul divin ca și pănă acum, — Guvernul nu s’a așteptat la aceasta de Ioc. Olemen- ceau auzind despre ordinul cel mai nou al Papei a zis: Biserica vrea ! să aibă răsboiu, îl va avea. Papa • se amestecă în trebile interne ale I republicei, și îndeamnă pe Francezi să nu se supună legii. ■— Ministrul de culte Briand a declarat, că el pănă acum a fost foarte prevenitor i ou biserica, de aici încolo va fi j însă cât se poate de radical, nu va J cruța pe nime: acest ministru a și propus deja conziliului de miniștrii 4 proiecte, pentru ezecutarea legii de separațiune, înjire altele e: luarea averii bisericești, prigonirea preoților, cari jiu se vor supune legii acesteia, i acestora le ia dreptul de cetățan 1 francez, și-i dă afară peste graniță. — Asemenea măsuri ia ministrul de justiție și cel de răsboiu. Pănă acum n’au sosit încă știri despre preluarea bisericilor și a ca- selor parochiale. Numai despre se- cretariul nunțiaturii, care rămase în Paris și după depărtarea nunțiului Lorenzelli, spune o telegramă, că guvernul a decis să-l escorteze în 11 Dec. sara la granița Franciei. El n’a așteptat escortarea, ci îna- inte de aceea a plecat la Roma, și a și făcut deja raport Sfinției Sale și Secretariului de stat despre stă- rile din Franța. Gazetele mai serioase din Franța sunt foarte îngrijate pentru viitor. Celea naționaliste (catolice) acuză pe guvern, că a creat o desbinare în sinul națiunei franceze, carea se opune nu numai intereselor ci și istoriei acelei națiuni. în Franța numai acum se în- cepe adevărata luptă. Dumnezeu să ajute Franției să dee lumii un tes- timoniu strălucit despre convingerea sa religioasă, cum a dat la rândul său Germania!^ I Nr. 51. UNIREA Pag. 403. Cătră Cetitori 1 Greaua sentință, ee nbs'a ro* stit, ne îndeamnă imperios, să apelăm cu toată încrederea cătră inbiții noștri cetitori, rugândn-i să grăbească a-și achita abonamentele restante pe anii trecuți și a le reînoi pe annl viitor. Amenda de 1200 cor. și spesele de proces, cari de sigur, iar se vor ridica la aceiaș cifră, ne nuiplâ de griji, neavând de nnde le depune, de nu vor incurge din prenumerațiuni. Aș- teptăm o dovadă de alipire dela cei ce ne iubesc. Celor ce și în fața acestei situații critice vor ră- mânea reci, le vom sista dela Anul nou spedarea foii și vom lua mă- suri pentru incassarea restanțiilor. Redacția și Administrația toii. Noutăți. Promoție. Traian Pop, fini învățăto- rului nostru uin Șincn-veebe. stipendiat a fundați unei Șuluțane, a fost promovat de doctor în drept la universitatea din Cluj. Bravului tiner, care e numai de 21 ani și care și Ca student la glmnasiul nostru a dat strălucite dovezi de hărnicie și inteligență, — ii aducem cele mai sincere felicitări, dorind să nivă cât mai mulți imitatori. Ziaristic. Se anunță, că comitetul par- tidului național, a hotârit înființarea în Pesta a unui ziar cotidian, care va apăreâ în zi- lele acestea. Știrea aceasta nu poate, decât să ne umple de bucurie, de vreme ce să știe, eât de schimbate apar adese vorbirile deputaților noștri îu ziarele magiare. Știri literare. Am primit nrl dunlu din interesanta și folositoarea publicație: „Grădina de copii*, revistă de educație, ee apare sub conducerea dlui și dnei Neamțu. Numărul acesta cuprinde versuri de Coșbnc și feliurite jocnri și povestiri pentru copii. Unele din versurile și jocurile acestea sunt ilustrate ori aranjate pe note, ca să poată fi însoțite de cântare. — Viața românească dela Iași, a aoărnt nrl 9. cu articoli de Bogdan-Duică. Kernbach Topan, Ranetti ș.a. Regretăm că nti putem aproba întru toate tendința acestei reviste, care in a doua capitală jidovită a Moldovei, ar puteă realiza frumoase ideale. — „Păstorul sufletesc* din Șimleu, dună cum ni-se scrie — apare dela lanuar 1907. înainte cu copertă, lucrată de distinsul nostru pictor Octavian Smigelschi. Să sperăm, că și în cuprinsul revistei vor spori tot mai mult inbunătățirile, pe cari le reclamă onoarea și binele nostru! Expoziția națională dela București a fost închisă Joi, în 6 Dec. Festivitatea s’a ținut în arenele romane, fiind de față nn- măros public, îu frunte cu M. S. Regina Elisabeta. Ministrul Lahovari a ținut dis- cursul de închidere. în care face elogii Re- gelui. și landă pe toți, cei ce au colaborat la sucesul exposiții. Faptă frumoasă. Cetim în ziarele noa- stre, că pedagogii dela Blaj au adresat o scrisoare direcțiunei gimnasiului dela Brad, în care se ofere, a aranja un concert în ori-ce oraș va recomanda direcțiunea; ve- nitul curat să fie al 'fondului gimnaziului dela Brad. — Această frumoasă pornire a pedagogilor noștri e întimpinată cu simpatii din partea tuturor. O dovadă aceasta mai mult, că la Blaj nu se cultivă veleitățile confesionale, ca poate airea. ? Constituire. Societatea română aca- demică social-literară „tjarmen Sylva" din Graz. și-a constituit comitetul pe anul ad- ministrativ 1906/7. In modul următor: Pre- ședinte: Nicolau Bateau, stud. în medicină. Secretar: Lszir Iliesen. student în drept. Cassar: Emj.l Birtolon, student îfr drept,* Bibliotecar: Adrian Popescu. stiid. în drept. Reuniunea femeilor române din Blaj, își va ț poveste fără temeiu*, și am dovedit pentru cei ce cred într’însa, că ea nu se referește ia Sava Brancovici. Dar chiar și. când această istorioară, care nu se află nici măcar în istoria lui George Brancovici, ar fi adevărată, ea probabil nu are de a face cu mitropolitul Sava Brancovici. In actele sino- dului din 1697 se spune limpede, că cel ce nu a voit să boteze cățelul, a fost Sava al Il-lea. Sava II. ca mitropolit al Băl- gradului, a fost Sava Veștemeanul (1684—1685). Iar Petru Maior în istoria sa bisericească (p. 81), amintind povestea cu cățelul, o referește, nu la Sava Brancovici, ci la alt Vlădică omorât în cetatea Eciului. Nu există deci nici un document is- toric, care să ne arete, că Sava Brancovici ar fi suferit mar- tiriu pentru credința bisericei orientale, pe care, pe cum am văzut, nu a apărat-o, ci a lăpădat-o, în schimb pentru ereziile protestante. Credem în'fine, că nimenea nu va conziderâ ca un adevărat motiv de prigonire pentru credință povestea absurdă, ce o aduce Clain cu aceste cuvinte: „Se zice, că și prințesă (Ana Bornemissza) aveă mare mânie asupra mitropolitului, și că l-ar fi fost pârât prințului ca cum ar fi voit a o ispiti la fapta necurăției11 (Șincai, Chr. a. 1680). Poate-să însă închipui, ca o prințesă bătrână să se dejosească la astfel de -apucături rușinoase față cu un mitropolit și mai bătrân decât ea? In fața acestor dovezi înzădar s’ar mai referi cineva la istoria mincinoasă a lui G. Brancovici, care până acolo a mers cu mistificările, încât și anul morții lui Sava l-a dat fals, adecă 1680 (la Mangra, pag. 128), când el știi bine, că fratele său a mai trăit și după acel an, și că în 1683 a fost ridicat la rangul de baron din partea Nemților amăgiți de acești Sârbi. Inzadar s’ar provocă cineva și la scriitorii moderni, a căror spuse nu merită crezământ, ne fiind adeverite cu acte istorice, și fiind întemeiate pe spusele lui George Brancovici, pe care însuși istoricul sârbesc Ilarion Ruvaraț îl socotiă de un mincinos (La Thim, A szerbek tort£- nete, pag. 88). Pentru ce a suferit așa dară Sava Brancovici? Eu atât în „Vechile Episcopii11 (pag. 129), cât și în „Ierarchia Românilor11 (pag. 274), am arătat, că el a suferit din motive politice, cari n’au de a face nici cu biserica românilor, nici cu neamul ro- mânesc, și anume din motivul, că George Brancovici, fratele mitropolitului Sava, întrase în legături cu partida ungurească, care lucră la Constantinopoi pentru răsturnarea lui Apafy. Ex- plicarea aceasta a căderii lui Sava, dl lorga (Sate și preoți, p. 342) o admite ca deplin întemeiată, arătând apoi, că frații Bran- covici aveau legături și cu alți dușmani ai lui Apafy, și anume cu Șerban-Vodă, care dela începutul domniei sale nu puteâ su- feri pe vecinul principe ardelean. Iar acum vine și dl M. și ne spune: „Fără îndoială însă, cauza mai depărtată a căderii lui Sava e de natură politică11 (pag. 119). Dar dacă lucrul stă așa, pentru ce se născocesc alte motive contrare cu toată purtarea lui Sava și cu toate documentele contimporane? Ce lipsă avem . noi Românii să facem din un Sârb, care s’a îmbogățit din su- doarea Românilor, un martir al neamului si bisericei românești ? ■ Nu este oare rușine, să îndopăm poporul românesc cu minciu- i nile aventurierului George Brancovici, a cărui istorie despre fratele său Sava este cea mai brutală pălmuire a adevărului is- toric, ce răsare limpede și luminos din documentele contimpo- i rane vrednice de credință? Nu este de datorința istoriografilor i moderni a înlătură părerile greșite izvorâte toate la istoricii i noștri numai din istoria falsă a lui George Brancovici, care, pe cum s’a putut convinge cetitorul și până acum, absolut ni- mica nu a lăsat ne mistificat și nefalsificat, și care până și tre- cerea la calyinism a preoților noștri, zice că se făceâ prin ra- derea barbelor (la dl M. pag. 49), măcar că și calvinii poartă sau pot purtă barbă ? Ași puteă să nu merg mai departe, căci am dovedit pe deplin, că Sava Brancovici a fost un Sârb dii» Ineu, iar nu din familia despotului sârbesc George Brancovici, că el nu a apărat credința și constituția bisericei românești orientale, ci din contră a promovat calvinirea ci, și că prin urmare nu poate fi socotit nici mare român, nici mare „ortodox11, și. cu atât .mai puțin martir al „ortodoxiei11 orientale. Acestea au fost adevărurile principale, cari le-am susținut în scrierile mele și pentru cari ignoranții și răutăcioșii s’au năpustit asupra mea cu atâta urgie. (Va urmă). Nr 51. UNIREA Pag. 405. Dracul în școală, Povestire poporală, după. Bolanden tradusă de ș——AngnstSn Paul ~ ~ = , '{Continuare . - ! 28 ' XI. Un Congres Didactic. Acele spirite antireiigioase cari au creat . fatalele școli neconfesionale, au creat și con- gresele didactice. — Aceste congrese le des- văluesc destul de clar tendințele acelor spi rite întru promovarea ateismului și tăgăduirea revelațiunei, precum și dărâmarea bisericei. Ceea ce se iscodește și țese în taină, ceea oe ss lucrează și plânuește în logile franc- masonice de cătră bărbații adunați acolo spre a complotă împotriva lui Dumnezeu și a or- dinei de stat, — în congesele didactice iese Ia iveală în toată goliciunea sa. Foarte rar se prezintă învățători de sentimente religioase și fond moral la aceste adunări. Cu toate acestea Anton Gerstle se hotărî să participe ■fa congresul convocat în orașul apropiat. El vbiă să cunoască ținta și scopurile, unei părți din corpul didactic, și congresul îi oferi ă pentru aceasta cea mai bună ocazîune. ; tn dimineața unei zile de toamnă se grăbi deci spre gară și plecă la .oraș. Acolo drapelele arborate de cătră hotelieri și bir- tași în onoarea oaspeților lor arătau destul de evident, că se petrece ceva. De asemenea se vedeau pe străzi mulți bărbați străini, îm- brăcați elegant și cu maniere arogante aler- gând spre sala cea. mare orășenească. Aceasta era împodobită cu stegulețe multicolore și cu ghirlande de verdeață..în .fundul sălii era așezată tribuna decorată și ea cii ghirlande și draperii roșii. : La oara fixată pentru începerea congre- sului se grămădiau participanții pe toate ușile până ce se umplh sala cu vre-o două-spre-zece sute de învățători și două duzine de învăță- toare. Pe scenă ocupară loc căpeteniile ne? confesionale, oratorii reputați și corifeii mi- litanți ai școalei anticreștine, dintre cari unii purtau la butoniere rosete colorate,... sem- nele meritelor pentru patrie! Toni ocupă Ioc aproape de tribună. El observă toate mișcările și ascultă convorbirile, ce se puteau auzi din zgomot. Purtarea ne- femeiască a câtorva jidovoaice din apropierea lui îl supără însă strajnic. După îndeplinirea formalităților și ale- gerea prezidentului, care salută oaspeții prin câteva cuvinte călduroase, apăru pe tribună •un bărbat palid, al cărui discurs formă oare I >Wm diapasonul sympboniei necoufeskmale. [ ț „Onorați colegi!" strigă el cu toată j 'forța subțirei sate voci. „Vă salut ca pe niște * Promethei salvatori, cari crează pe oamenii j spirituali. Da, voi creați pe oam^ti pentru I fi. două oară. Acela însă, care creț^ă pe om i este Dumnezeu. Astfel învățătorul este Dum- I nezeu. — Poporul este Dumnezeu, țpvățățprul este Dumnezeu, și adevăratul Dumnezeu;este cel mai marc DutimeSeu. Acesta este crezul meu, — aceasta este trinitatea me P® o ador și înaintea căreia mă înch^^Dj X pag. 269. Anal 1879. ■ , ') Oesterreiehischer Scbulboteț jdie Interessen des oesten eichischen Sehnli Această latrie plăcii ascultătorilor 1n mod extra-ordiuar. Nici cel mai înfumurat și mai grandoman învățător neconfesional nu puteă cere mâi mult. Toni însă rămase înlemnit și priviă la orator cu o expresiune de spaimă neștiind dacă are a face cu un alienat sau cu un blasfemant diabolic. Și. când auzi aplausele ce acoperiau cuvintele oratorului, scandali- zarea lui Toni ajunse la culme. . „Findcă noi am venit pe lume din Dumnezeul adevărului ca niște Dumnezei ai luminei", continuă oratorul, „de aci se deduce datoria noastră de a combate din toate for- țele noastre cn hotărâre și curagiu, intune- recul și să-l urmărim până 1n cel din urmă colț. Noi știm unde își are reședința, igno- ranța și superstiția. Țărânii sunt îndobitociți prin superstiție și zetotism. Aceasta trebue să fie altfel'/' . y ' ■ ■ „Așa este, —„ br&vo!" strigară mai multe voci. » ■ / „învățătorul estb chemat să pună capăt superstiției", continuă oratorul ridicând capul cu mândrie și punând mână “pe piept. „învățătorul se luptă pentru lumină contra întnnerecului. învățătorul răspândește înțelepciunea. învățătorul", strigă el cu accen- tuare, liberează poporul din robia, popilor, învățătorul ridică copii la înălțimea timpului, învățătorul se opune, cu disprețul vieței sale împotriva turbărei popilor". Aplause frenetice. . ' „Învățătorul nu se teme de fanatic» bigoți i“ . .. aer inel este Aplause asurzitoare. r. „învățătorul", anunță oratorul cu unb foarte important, „salvează retiumitul din piesa „Natan" a lui Lessing, care amenințat a șe cufundă In adâncimile valurilor tulbure. învățătorul reputează cu spirit predicile popilor". „Foarte bine!" lăudă Knack din Schwan- heim. : „Cine stă față in față cu învățătorul?" exclamă el în ton de dispreț. „Față în față cu învățătorul stă o armată întreagă de bonzi urlători și popi. învățătorul însă nu se teme!" asigurăel mândru cu un semn negativ din cap". Aplause prelungite. „Purtătorul luminei timpului nostru, învățătorul, nu șovăește și nu desperează", anunță vocea cea subțire de pe tribună, „când bisericile răsună de predicile selbatice ale popilor fanatici; cari sulf* pretext că luptă: pentru credința creștinească, .luptă contra cfllturei, științeFșî a progresului. Dacă învă- țătorul este ' țfA' TMfrtnezeu, o lumină ieșită din adevăratul Dumnezeu, atunci el este ne- biruit, atotputernic. Acele forțe întunecate, mascate: sub nimbul sacerdoțiului, — acei apostoli ai nebuniei, cari vor să ardă pe în- vățători pe rug șî să întunece soarele — nu sunt în stare să facă nimic împotrivă noastră". Aplaiise nesfârșite: , , ■ „De aceea, Onorați Colegi, fiți deapururi wep în lupta coBttă duș mm iilor culturei, Gări vor să lipsească poporul de supremele bonuri: de adevăr și de libertate";^) > ț'-r £ Oratorul părăsește tribuna în strigăte • ' " ’ ' ' ' ’ ''r • ? ■* v / ■‘"t ț * ' \ ț* , ■ •>- - -r •• ,. w - ■■■■ ni. ... ’) Freie padag. Blătter XIV. pag. 349. ’ de bravo! Trăiască! și aplause frenetice, între cei prezenți se discuta viu asupra im- presiilor primite. Injuriile și calomniile- la adresă reprezentaților credinței religioase erau după gustul bărbaților neconfesionali întocmai ca și zeificarea învățătorului. Mulțt se ridicau și se întindeau privind împrejur cu niște ochi în cari ardea văpaia antipatică a grandomaniei. , / . Toni era zdrobit. „Ne mai auzit!" vorbiă el în sine. „Pe- toate frunțile văd scrisă sentința diavolului: „Eritis sic ui ,diia = veți fi ca Dumnezeii; Ceea ce am auzit, fu răutatea, prostia și min- ciuna pătimași — iar ceea ce văd înaintea mea sunt sbrucinmările unor oameni epileptici, alienați!" . \ . Deodată amuți larma, dar numai pentru câteva minute. Un alt bătbat se urcă latri- ■ bună în aplausele generate ale azistenților Acest bărbat era părintele școalei normale: neconfesionale în. Austria, un. proppgapdist neobosit al școalei anticreștine, care cutrie- rase ea predicator ambulant toată Germania, cu scop de a ținea discursuri pe la congre- sele didactice liberale,.— era Dr. Friedrich. Dittes. Cu o1 închinăciune ușoară mulțumi el publicului pentru ovațiile, ce i-s’au făcut, și ăpoi a început să vorbească eu glas sonor: „Domnilor! Să-mi dați voie să desvolt mai departe subiectul pe care l-a atins Ono- ratul antevorbitor... Teologia, sau învățățura: .despre Dumnezeu nu se poate concilia cupe- dagogia, sau învățătura despre educație. Q împăcare între aceste două este absolut im- pasibilă. Țeologiș se bazează pe piște propo- : «ții, cari nu sunt experimentale și nu se pot dovedi în mod-științific. Așa este de exemple învățătura -despre păcatul original, despre revelațiunea divină, despre treime, despre minuni, despre îngeri și despre draci. Toate acestea dogme n’an ' nimica comun cu prin- cipiile științei, care se basează pe științele naturale, pe experim'ente și rațiune". „Foarte adevărat!“ strigară mai mniței glasuri și toate capeteWi se mișcau în semn de aprobare. - " L ț .: (Va urmă). :-’ - 8Ss8»88888&~^.88888^88 8888fc^ *s888to8fa^888888888©8 A APĂRUT: 9 9 • 9-9-9 9 ex» a (21) 7—10. SALAHOK SINBERGER. Tipografia Seminariului Arhiaiecezan B L  J, Dela întemeiare institutului a solvit: * pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 c. petru ca- T pitale asigurate pe vieață 3,568,863.37 cor. * Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: * Direcțiune în Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu Ț 1. curtea I. ț și prin agenturile principale din Ărad, Brașov, Bistrița • și Cluj. precum și dela subagenții din toate comunele * mai mari. Prem pateu misiuni, Traduse de membrii Societății de lectură „Inocențiu M. Klain a Teologilor din Blaj. Această carte în urma felului practic de a vedea și expune ade- vărurile ce le tractează, corespunde pe deplin scopului ce-1 urmărește. Atât ca instrucție religioasă, cât și ea prediearea cuvântului dumne- zeesc e la înălțimea dorită. —= Constă din 37 coaie 8° și costă 4 cor. 50 fii. =— Se poate cumpăra dela Societatea de lectură „Inocențiu Miau Clain“, și dela Librăria Seminarială. Aduc la cunoștința Onoratului Public că singur eu pot servi cu apa de: cea mai excelentă si sănătoasă apă minerală. ea mai minunată si sănătoasă apă minerală. t^9^99 999 99 9^■9 9 9 9^9 9999^99■9■9■9^^>9■9 9 9 99 99 99^^^^i^ Comunicarea trenurilor prin gara Kiikutoszog— Blaj. — Valabilă dela 1 Octomvrie n. 1906. — cătră 12-48 735 7 oT 2’52 1-20 "1 107 12'23 4U9 2'14 906 3-02 243 9-11 gara Teiuș—Tovis tren de persoane tren accelerat tren mixt (numai Joia) tren accelerat tren de persoane Copșa—Kis-Kapus tren de persoane tren accelerat tren mixt (întinai Joia) tren de persoane tren accelerat P a r a j d tren mixt tren mixt tren de persoane i.Luni, Mercuri, Sâmbătă, dela 102 12 22 40 213 905 12-43 7-3 6-53 2-ȚȚ 2-ET 8-44 6'1 12’38 Tușă! Cine nu să îngrijește de tușă păcătuește contra sa. Caramelle de piept ale lui Kaiser cu 3 brazi probate de medici și reco- mandate contra tusei, ră- celei, guturaiului. 4512 recunoștințe dovedesc efec- tul minunat al acestei me- dicini. — Un pachet costă 20 ți 40 fii. și să pot afla la farmacia Carol Schiessl - Blaj. (13) 22-32 I 1 Eoea apare in fie care Sâmbătă. Anul XVI Abonamentul: Pentru monarchie : Pe an 12 cor., '; an 6 cor.. '/, an 3 cor. Pentru străinătate: ' Pe 1 an 18 frc., an 9 frc., '.'4 an 4 frc. 50 cm. Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia să se adreseze la: Re- dacțiunea și dmini- strațiunea ,Unirei‘ in Blaj. Foaie bi sericească-politică. Blaj, 22 Decemvrie 1906. Insertiuni: Numărul 52. Invitare de abonament. Cu 1. Ianuarie st. n. 1907 des^ chidem abonament nou la „Unirea", cu prețurile de până acum, și anume: pe anul întreg . . . . 12 cor. „ o jumătate de an . . 6 „ „ un pătrar de an . . 3 „ Rugăm pe Onor. Abonenți să binevoiască a^și renol abonamentele de timpuriu, iar restanțierii a șiAe achită pe cele vechi. Spre scopul acesta alăturăm la Numărul de față câte o asignațiune poștală. ADMIN1STRAȚ1UNEA. )Yîuncă. Popor tinăr răsărit la cultură este poporul nostru român. Sutele de ani ale trecutului cu care ne putem lăudă puțin rost au avut; poporul nostru pe atunci a fost în fașă sau în anii prunciei, inconștiu de sine. El a vegetat. La urma ur- melor trebue să fim mulțămiți și cu atât. Poporul român a existat și din trunchiul acesta sănătos a răsărit neamul de azi, neam tinăr și de viitor. Ne vom miră prea mult, văzând cum el încă nici până acum nu și-a aflat o direcțiune ca să putem zice, | cea mai bună, pe care urmând să-și ' poată ajunge ținta. Prea mult a fost ! condus de alții spre direcții greșite, ; prea multă tărâță a avut și mai are sa aleagă din lamura făinei sale. In 1 sfârșit aceasta e calea bătută de toate neamurile, cari din propriile î sale puteri și din nimic s’au ridicat la treapta cea mai înaltă. Procesul acesta decurge încet, selecționarea se face anevoie, dar se face zice-să. Și cu convingerea aceasta, că adecă progresăm, cei mai mulți dintre noi sunt mulțămiți căci zic ei: mergem înainte. Nu există salturi în natură. Ochiul ager însă nu va puteă afla mulțămire în mersul lucrurilor actuale. Ochiul ager va află că e prea din cale afară' problematicește । progresul neamului românesc în zi- lele noastre. Monotonia și lipsa de j ideale mari prea ne-a copleșit, și vre-o ispravă de dai-Doamne nu prea i vedem pe nicăiri. Dacă vre-un stră- 1 nepot de-ai noștri peste o sută de ani va răscoli istoria neamului ace- i stuia, se va întrebă cu mirare că i unde-s faptele mari ce s’au săvârșit | în vremea de acum, în veacul acesta ! al luminei, în mijlocul poporului ro- j mân? Ele lipsesc. i Scopul meu nu este ca să mă I extind prea pe departe. Voiu rămânea | aici la noi, în mijlocul acestui ele- ment încă bun și răbduriu, poporul nostru, care în fața concurenței mari ce-i fac neamurile conlocuitoare, e silit să fie în totdeauna ultimul din- tre toți. Și va fi până atunci ultimul, până când cei chemați să poarte făclia înaintea lui, nu vor purta-o cu alte maniere, cu alte puteri, cu alte nădejdi. Nu sunt dintre aceia cărora toate lucrurile li-se par rele, greșite; dar nici dintre aceia, cari se înșală pe sine însuși de cuvinte bombastice ale câte unui raportor, care vorbind de un bagatel, face în ziare tărăboiu colosal, iar fondul este zero. Si anume cu cât este azi mai fericit acest popor român — din patria noastră — peste capul căruia planează mai bine ca o sută de bănci române, care are o Asociațiune pentru literatura și cultura sa, care are un fond de teatru, care are o pătură inteligentă destul de mări- șoară și un muzeu etnografic chiar? Ce progres a făcut acest popor față de trecut și ce nădejdi are el pentru ziua de mâne? Căci noi și cu noi știe toată lumea că puterea neamului nostru nu stă aiurea, decât în talpa țării, în țărănimea noastră. Dacă aceasta va fi slabă — și cine va cuteză să apună contrarul ? — atunci tot rostul nostru este slab. Și slab este. Po- FEU1LLET0N. Chestii contimporane. ii. Viața secsuală. ■ Acum eâfl-va ani. o eoconiță din Ger- mania sub numele „Vera“ a edat o carte scrisă, de „Una neutru multe'1 (Eine fur Viele. Aus dem Tagebuche eines Mădchens, von Vera. XIII. Aufi. Leipzig 1902). Glasul ei curat, argințiu, a situat ca clopotul unei capele. în mijlocul unui cintirim. plin de morți și putrezime. Și ca într’un mușuroi de furnici, când atingi cu ceva, sc face în- curcătură mare: așa o mișcare, adevărată revoluție, a produs cartea coeoniței germane în lumea de astăzi, care încă nu e atât de tâmpită. încât să nu poată reflecta câte odată și la adevăruri mai înalte. Mai ales, când e vorba de lucruri, cari interesează pe tot natul, de morală, care e lucru de căpătenie în aceasta viață pământeană. E vorbă de viață secsuală. Și nână aci. și de atunci mulți s’au oeupat și se ocupă de chestia aceasta. Me- dici. grijitorii trupului și preoți grijitorii sufletului, filosofi cu teorii și oamenii sufe- rințelor lumești, toți. toți, mânați de un dor. de o frică, de o durere, caută și întreabă: Ce-i adevărul? Și când unul vine și arată adevărul, confuzia e mare; dar omenimea de azi. blazată, tâmpită la cunoștință, cu- nrinsă de friguri, nn-și mai noate verii în fire: și lumea sufere mai departe. în anul acesta, la congresul catolic din Budapesta, renumitul episcop Prohâszka. a tinut un discurs fulminat despre cea mai arzătoare problemă a lumei de azi: morala domnească și femeiască. Aceasta morală e urmarea părerilor despre chestia secsuală. De soluțiunea chestiei acesteia avem să ne ocupăm și noi pe scurt. Ce privește chestia principiară lucru e simnlu. Viața omului atât trupeasca, cât și sufletească se privește în două ordini: în ordinea fizică și în ordinea morală. Ce e in ordinea fizică, totul e permis, totul e bun. e natural; acolo nu există nici păcat, nici virtute. Ci ce este năcat. acea e în ordinea morală. Dar cuaiificația morală a acestei vieți o dă relațiunea acea, în care este om cu om; dacă aceea relațiune între doue per- soane e morală, lucru e permis, din contră însă nu. Deci viață secsuală e permisă numai între aceia. între cari există relațiunea morală a căsătoriei, nepermisă între alții. De aci urmează neutru praxă. că poate fi ceva la ioc în ordinea fizică, ce nn e permis în orflnea morală. Și dacă aceste două ordini ar aveâ să vină în conflict, mai bine să sufere cea fizică, decât cea morală! Lucrul va fi clar din aplicația concretă, ce urmează. între etatea pubertății, când apare deja în om instinctul secsual. și între căsă- torie. eare de regulă e mai târziu. — există un anumit spațiu. în care viața secsuală are loc în ordinea fizică, dar nu în cea morală. Ce să fie acum ? „Legea de fer a necesității morale11 (lorga îu „Sâmănătorul“ 1906. p. 402). poruncește răbdare, confluență în viață secsuală; aceasta ni-o spune mintea sănă- toasă, asta ni-o prescrie Dumnezeu în po- runca 6 și 9, amenințându-ne cu moarte, moarte sufletească, și noi trebue să facem așa. Ce face inse lumea de astăzi? unde e lumea modernă dela adevărurile prineipiare acestea? Cu adevărat „în lume scârbă veți află“. Morala lumei de astăzi e cu totul alta. Pag. 408. porul necum să meargă înainte, a dat îndărăpt. Să nu ne amăgim ! Poporul nostru este mai rău situat azi ca ori când. Moșioarele lui sunt încăr- cate de datorii pe cari nu le mai poate suportă. Pășunile i-s’au res- trîns prin comasări, segregări, plan- tări de păduri. Pădurile însăși rărite și puse sub supraveghiere aspră. Mizerii? Dar despre așa ceva nici vorbi nu putem. Noi nu avem încă clasă de meserieși, clasă mijlocie. Cei câți-va de ici și colo față de mulțimea cea mare a plugărimei sunt egal eu nimic. Emigrările la America, în România, sunt mai mari ca nici odată până acum. Și cine nu știe cu câtă greutate nu să des- parte românașul nostru de vatra- Iui, de satul și hotarul lui? Și dacă totuși o face, aceasta este un semn, că neajunsurile lui sunt mărginașe cu extremul lipsei! Nicăiri nu vedem vre-o pornire care să ae insufle curagiu Băncile răsar ca ciupercile, dar asta nu ne mângâie nici decum. Asociațiunea dibuește prin întunerec și face ex- periențe atunci când ar trebui să arete fapte. Clasa așa numită inte- ligentă își caută de trebșoareie zil- nice, iar poporul? Poporul e fatalist! Așteaptă ani mai buni, cari însă nu vin nici de-cum. Și pare că-i făcă- tură. Cei câțiva oameni de inimă, ' cari vor să ajute acestui popor, por- nesc în totdeauna pe căi cari nu duc la rezultat. Cetim că se înființează fel de fel de reuniuni, cari însă toate sunt și ele un bir nou pe poporul nostru, dar nu vre-un izvor de câș- tig nou. U N I R K A în schimb nu auzim de nicăiri că s’ar fi pornit vre-o lucrare care să facă pe popor a ședeă acasă, ca câștigul ce l’ar putea aveă din gră- dinile lui de pomi, din lucrătoarea sa de mătăsărie, etc. An de an se dau chiar sute de mii de coroane, stipendii unor tineri, cari la timpul său vor fi și ei niște consumenți în mijlocul neamului nostru, dar nimic altceva! Nu auzim insă de nici un fel de ajutor pentru talpa țării, pentru ță ranul dela care totul se așteaptă și în schimb nimic nu primește. Și ăsta-i răul relelor. Va fi de lipsă să ne oprim odată și să zicem, să ne întrebăm: Bine-i așa sau nu! De sigur că nu-i nici un bine. Și dacă bine nu-i, va trebui să-l căutăm Sinul acestui neam român din patria noastră este încă destul de roditor ca să ne deă nu unul, nici zece, ci o sută, o miie de ante luptători ai înălțării poporului nostru prin fapte și nu prin fraze. Noi avem lipsă de brațe de muncă statornică, migăloasă dar care să deă rezultat practic: pane și sare Românului. Toată direcția dată numai spre scopul ridicărei la stare mai bună a poporului nostru va fi binevenită de toți cei ce pricep rostul unui neam în lumea aceasta. înzădaf vor fi tot atâtea reuniuni de cetire, de cântări, de teatru, petreceri și altele,'înzădar vor fi rapoartele chilometrice despre petreceri până în zori — fra^ă prea de tot plăcută unora — pe câtă vreme punga Românului e pururea goală și el la vatra lui nu mai are dragoste să steh în scumpa sa moșie, ci o părăsește din cauza sărăciei. __ ■Firește că o întoarcere spre bine aă va puteă face singur numai prin muncă grea, și bine chibzuită. Muncă de îndreptare a miilor de rele și neajunsuri dintre noi. Cine o va în- deplini? Avem nădejde că și de aceia ... sunt . Bâtseaaul. în ajunul penziunei familielor preo- țești din dieceza OrâziL Dani nostul lung al văduvelor și or- fanilor de preoți iată din lo al competent □ i-să vestește -ă ajunai Neterii Domnuiai m-va răsări și nonă lumina < un >științii. „Lipsurile, cu cari ziioie an a se luptă văduvele și orfanii de nreoți diecezani, ne cum și cunoștințele nemijlocite ale Ordina- riatului episcooesc ln aceasta onvința Nc-au îndemnat să nnnem ia ordinea zilei grava Cestiuae" (Circulariui XI.) Aeesie cuvinte cn adevărat părințești au însoțit Proiectul n<»n de statute ale fon- dului viduo-orfanai. adresat Clerului die- cezan spre desbatere. Și Clernl s’a silit a veni în tr1 ajutor pornire! părintești. Atn cetit multe protocoale Am cetit -și propunerile singuraticelor tipărite. Una din aceste a învinuit pe B ăjeni, că au făcut prea uni- lateral ofertai diu urma. Ei bine; iară aci lumina în calea noa- stră in oara a 12 pe când poftiți suntem în Conzistor plenar să închegăm statutele și după cuvinte frumoasă fapte să urmeze. Nn ofertele ocazionale insă, ci Statutele Blajenilor din 1899 și ale altor dieceze din patrie trebuiesc alăturea căutate și vom scoate multe sfaturi potrivite și ia atâta sete, mai multe isvoară. decât celea arătate ia noi. Ea zice: viața seesuală unde e cu putință (în sens fizic), acolo e permisă, ce-i natural, nu-i păcat, ce-i plăcere, nu poate fi rău, și multe altele! Confundă ordinea fizică cu cea morală, și ce află permis în cea dintâi, o permite și în a doua. Cu astfel de prin- cipii am ajuns acolo, unde stă societatea omenească, cultă astăzi! Lumea de azi are o morală cu doue fețe: morală pentru domni și morală pentrn dame. Aceasta e bestia culturală, care umblă în Klakk și în Frack. Milion pune la poarta iadului doue lucruri: păcatul și moartea; acum ar puteă pune alcoolul și prostituția (Probâszka), Aceasta din urmă e rodul unei lumi corupte, corupte în fapte și în principii, împotriva acestei morale a reclamat Vera. „Voi pretindeți, că fata, înainte de căsătorie, să fie curată, neprihănită; dreptatea aduce cu sine, că și tinerul să fie așa. Pentru-ce să nu conteze și fata la o inimă nepătată, la puteri conzervate, la iubire curată, sfântă, care nn a fost împărțită cu persoane de pe stradă?11 Așa zice ea și drept are. Dar vine omul animalic și-i răspunde: „cum? mirele să fie tocmai așa de curat, ca mireasa? Asta e contranatura!...“ (etc. P. Lindau in Berliner Tageblatt, nr. 637), și vin oamenii și scriu cărți întregi, în care discută, că viața seesuală a bărbatului nu e numai dreptul libertății morale, ei e chiar necesitate vitală (R. Hirschberg: Das Recht zu tundigen; Otto Spielberg: Das Recht der freien Mannesart). De fapt așa să nasc și între cei cn mai bun,simți, că viața seesuală, peste ordinea morală, ar fi ceva natural, ar fi necesitate vitală. Aceasta considerație teoretică pe mulți i-a înșelat, cn atât mai însemnată este deci combaterea ei! — „Privim de urmarea tristă a unei dogme vechi, țalze: faptul, că încă și astăzi, foarte mulți mediei, din diferite cauze, trimet pe tinerii, cari să plâng de una sau de alta, la prostituție. Asta e o medicină, care e mai ticăloasă și mai pri- mejdioasă, ca morbul, care are să fie curat" (Dr. Forel: Die Secsuale Frage la Gyârfâ«: Tauulmânyok a uemi eietrSi. 1906. p. 23). In apărarea moralității și a curățeniei nimic nn ne ajută, nnmai accentuarea adevărului: că continența nu e fără putință și practicată nu e stricăcioasă. Iar spre adevănrea ace- stora ne. putem provoca ia autorități deose- bite: Beale, prof. din Londra, zice: „aser- țiunea, că dacă căsătoria din ori-ce eaasa nu se poate întâmpla, din cauze biologice trebue căutată resplată, e cu tot greșită și fără bază." Astfel să declară o legiune de medici și psihiateri ca May, Schuiler, Hufe- land, Krajft-Ebbing, Breuning, toți provo- câudu-se ia praxa lor înaeinngată. Ba avem argument și mai interesant. In Norvegia s’a înființat o ligă pentru anărarea moravu- rilor și aceasta a adresat facultății de me- dicină din Christiania o rugate în care cerea să decidă numita facultate oare legile sani- tare să împotrivesc legilor morale? Răspunsul a fost: „. . . avem onoare a da următoarea opiniune: aserțiunea ... că viața morală și continența în viata seesuală ar fi stricăcioasă pentru sănătate o declarăm prin aceasta, pe basa esperințelor făcute de noi, de absolut falză! Nu cunoaștem morb sau slăbiciune trupească, despre care s’ar puteă zice, că e urmarea unei vieți deplin curată și morală. S. Nieolays, E. Winge, I. Jockmann, I. Hiort, Miiller, I? Wann, E. SehSanberg. profesori ia facultatea de medicină Ia universitatea diu Christiania" (v. KathoL Szemle, 1903. p. 55). Se înțelege, că în lumea seesuală de- pravată de astăzi, când literatură, artă, creștere, toate slujesc spre deșteptarea sec- sualizmului, e lucru greu. în societatea de azi. care nutrește îu sinul său păcatul, eare a judeca, a face deosebire între bine și rău, nn mai știe, numai a corumne ce-i Încă bun. In sensul acesta zice Eminescu despre o decăzută: „Dacă ai fi tost virtuoasă, cine ți-a ajutat: de ai fi fost coruptă, cine ar fi avut drept, să te condamne?" {Scrieri pol. și Ut. vot I. p. 5) Societatea omenească, diu ciuma. în care să află azi, nimic nu o va puteâ mân- tui decât religinnea creștină, Biserica, căci numai creștinizmul are acea sancțiune, care se recere, că legea morală să fie mai mult prețuită, decât cea fizică; și numai religia creștină are mijloace sfinte, cari întăresc sufletul asupra trupului. Trebue să reformăm spiritul, modern în spiritul lui Hristos! „Re- staurare omnia in Chnsto!" Un nou apo- stolat, un teren de muncă radicală ne aș- teaptă. cn armele adevărului și harnlni dnm- nezeesc. Reforma familiei, a creșterei din școală, mântuirea sufletului și stirpirea omului bestial! 0 conștiință să deșteptăm In omul creștin, că el e creștin, e fiul lui Dumnezeu, e sfanț. Ce frumos scrie sf. Apostol Paul cătră credincioșii săi din Corint, .cari erau cei mai îmbuibați oameni ie lume: „Fra- ților! nimene pe sine nu se înșeală: de i-se pare cuiva dintre voi. că este înțelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înțelept. Pentru-că înțelepciunea lumei ace- steia este nebunie înaintea lui Dumneseu; că scris este: cei ce prinde pe cei înțelepți Nr. 52 UNIREA Urmân i panelele prineipale de lămurire dia Circuiariul XI alăturea ea Proiectai non de staWte. ca izvoare permanente, la început destinate pentrn acest fond, găsim: a) Venitele intercalare ale domeniului episconese. b) Prebendele eanonicale intercalare. . o parte (§. 3). - Apoi §• 4. Încă mai dispune, ca toți preoții diecezani căsătoriți și văduvi, bene- ficiari vor contribui la fond 3% după ve- nitul lor. Atăt. Nn știm cum au fost scăznți sau scă- pați din vedere sorginții eeialalți nomeuiți chiar iu statutele diecezane din 1880. nude la § 2. p. c) mai găsim doue părți din 10*/, plătite odată dela prebendeie cano* nicali ordinare, ia ce sunt Îndatorați cano- nicii actuali prin Consistorial plenar din 5 Nov. 1880. Tot la §. 2. p. d.) al statutelor din 1880 mai găsim și pe profesorii gimn. ca contribuenți. In proiectul nou nu-i găsim Foarte corect. Dânșii deja au fond separat de penzie, la acela încă contribuesc. Nici In interesul lor bine socotit, nici In al nostru nu s’ar potrivi să primească două penziuni de-odată dela o dieceză, pe cum nu pot primi nici două olăți de-odată. Ca raritate să întâmplă, că oareeâtă vreme unul pri- mește două plăți, ca fericitul Kdvări ca di- rector și canonic; dar aceasta cumulare, să zicem numai neîndatinată. nici ca raritate, nici interimal la penzie nn .s’a pomenit. Nu contestăm dreptul profesorilor-preoți, trebue Insă să se găsească puntea Intre aceste fonduri, de pildă cu o cuotă anuală din fondurile preoțești de penzie in favorul fon-, duiui prof.. pe cnm Preaven. Ordinariat a găsit și calea, ca profesorii odată să ajungă măcar prin ajntoriul statului la plată cuve- nită. Și ar fi găsit-o asta cale și de-acasă. căci 16 prof. salarizați, unul cu 10. altul eu 14 oare la săptămână, sunt prea muiți. Avem lipsă de oameni și la alte posturi. în statutele: din Blaj și din alte die- ceze mai găsim ca isvoare: 1) taxele deo- sebite dela mutări și diferite promoținni de adm., paroh, protopop, secretar, de canonic și la Intrarea acestora In salar mai mare, la tntrouizarea Arhiereului. 2) Taxe anu- ale moderate deia bisericile diecezane d. ex. 2 cor. dela mia de cor. a capitalului lor. Apoi 3) taxele anuale ale preoților stave- rite câte pe 10 ani și începe eu a) Arhie- reul apoi b) canonicii, e) protopopii (cari bag samă vor și primi mai multă penzie) secretariu). d) funcționarii preoți din centru; — așa dară și celibii, nu numai ce> căsă- toriți și văduvi lăsați pe nuterile lor, ca Iu proiectul nostru. Iară alții, contra uzului analog, admit la vreme încetarea altor is- voare. numai preoții vecinie să plătească singuri. La §§ 6 și 7. din Proiectai nou găsim taxele matrimoniale, ridicate la 1200 și 1600 cor.! sub cuvântul, (Circular XI. p, 3) că: „s’a aflat de bine a se ridica cu ceva! Ridicarea peste măsură mare Insă ar atinge libertatea de alegere la căsătorii, ceea-ce u’ar fi în interesul clerului. Și apoi cuno- scute sunt în deajuns la lipsurile, cu cari are a se lupta poporul peste tot.* Dovezi clasice și cu inimă chiar contra acestor ridicări de taxe. — în vederea mi- zeriilor noastre, noi înșine nu prețuim așa scump pe feciorii noștri clerici, fiindcă fetelor noastre crescute mai modern le cercăm soarte mai bună cu soț civil; și atunci noi vrem ca civilii să ne prețniaseă mai scump chiar în vederea lipsurilor, cu ciri are a-se luptă preste tot. Sumă groaznică e aceasta azi în ge- neral la noi și chiar în interesul familiilor noastre și al fondurilor noastre cerem deo- Pag, 409. săbita atențiune a Preaveneratulni Conzistor plenar, că așa anume îngrădim libertatea de alegere ia căsătorit, prevorăm contra noastră legea fiziologică și în dieceza asta mică trezim peste noi din veacurile apuse cn castele, un obieeiu. ce a mai rămas la Dom- nii cei mari, dar cu exemple triste în des- ceudenți, să sporesc alienatii. Aci să mai adauge și nefericirea vieții casnice prin în- grădiri de aceste.'Mai urmează recursurile pentrn iertarea taxelor atât de mari. Bine ar fi a-se stator! taxele mari pen- tru fetele părinților străini, eari n’au con- tribuit la susținerea așezămintelor românești. tu ștatutele Biâjene și în altele găsim 200 și 400 cor. și încă eu adausul: „cădin motive grave și interese mai înalte biseri- cești se pot micșora aceste taxe*. Numai în ștatutele Rușilor mai găsim taxă așa mare, dară dacă bunul Dumnezeu ne-a despărțit de ei. să un ne mai întoarcem. Mai fire-ar un izvor potrivit și de im- portanță etică. Adecă dacă am șerbi noi aniversarea morții Patronilor și binefăcăro- ilor bisericei, diecezei noastre cn potrivite cuvântări, banii colectați atunci In biserică cu tasa ar adauge taxele moderate ale pa- rohielor. , ■ ’ Ar mai fi de dorit, ea maximul timpulni de serviciu să fie egal măcar cu al învățăto- rilor și anoi preoții doritori șă primească penzia; precum că văduva să nu peardă și dreptul la penzie la cazul, dacă să mărită și iarăși devine văduvă fără altă peuzie. Atât cu privire la punctele principale. O rugare ferbinte avem în momentul ultim: I]aștrissiuie Părinte, Preavenerat Con- zistor Plenar și Onorați Credincioși! Dela Vlădică până 1< opincă gata să fim a propti pe muncitorii noștri și așezămintele noastre, ca iară ia rândul lor acești muncitori și așe- zăminte propte să fie întreg neamului dela opincă și până la Vlădică. Crlșanul, 1ntru știința lor,* (1. cor. III. 18 și urm.) și cătră Filipeni: „Că muiți umblă... al căror capet este perirea, al căror Dumnezeu este pântecele și mărirea Intru rușinea lor. carii cugetă cele pământești.* (III. 18. și urm.). « în legătură cu chestia secsuală nu va fi fără interes, să tratăm ceva și despre celibat, ca despre o instituțiune a Bisericii, care de muiți a fost entizatâ, disprețuită, care multe perderi a suferit și grele urmări a avut asupra multora. Celibatul se poate privi din multe puncte de vedere. Acum îl privim ca che- stie secsuală. Declarăm că celibatul nu în- semnează = burlăcie (cum se folosește cu- vântul acesta în limba franceză, engleză) ci adevărat vot de castitate, de eontinență. Există atât în Biserica catolică, cât și în cea orientală. Nu e instituțiune pur juridică, în care 8e înțelege de' sine și porunca VI. și IX. ' Meritul chestiei stă în acea, că oare contiuența cu putință e sau nu? Mai îna- inte am văzut, că da. De aci urmează, că nici celibatul nu e ceva, ce nu să poate realiza. Și toți dujmanii, cari au cârtit și cârtesc împotriva celibatului, sunt de aceia, cari au păreți greșite dp&pre viața secsuală. Pe Luther 11 înțelegem. Dar după morala lui (v. Chowanetz: Die Moral der Reforma- toren. Osnabrnek, 1853), nici nu ne mirăm, că s’a scârbit cn totul de «ne și de viața aceasta, și îu sfilrșit, cum au pretins unii istorici, s’ar fi spânzurat. îuțelegepj și pe eeialalți reformatori: călugări fugiți, și preoți a posta tați. Înțelegem pe jertfele cuiturei ! de astăzi, cari cred, că continența absolută e fără putință. Deja s. leronim replică acelora, cari nu cred Iu castitatea nici unui cehbe. căci judecă după sine (Adv. Vigiiant. D. 2) în sfârșit ori câte să fie greșit ce- libi), laicii totdeauna au fost și mai răi {Voltaire, Ap. de Măiestre du Pape 1. 3. c.3). A susținea aceea, că nu este om, care să noată rezista, nu este eeiibe adevărat niei unul, e o greșeală mare. De aceasta părere greșită era și sf. Augustin in tinerețele iui (v. Confes. L. XL c. 12). Recunoaștem greutățile. Celibatul ca abnegațiune în gradul sunrem e ceva ideal. Iar de idealuri nu toți oamenii suni capabili. Virtutea castității desăvârșite, care va fi în- cununată în cer cu aureolă deosebită (Apoc. 14< 4) și a celibatului, este o lilie frumoasă, curată, care nu crește In fie-ce gunoi! Celi- batul e un eroizm. eroism moral. Conceptul eroului cultivat de Carlyle. ezagerat de Nietsche. și îndreptat încâtva prin Fogazuaro. ori-cnm să-l luăm, dar încât supune putere estraordinară, se potrivește totdeauna celi- batului. Celibeie adevărat e Heldenmensch. în oare-care înțeles Ubermensch; iar omul de astăzi, e adevărat Herdenmensch, cel mult un Durchschittamensch! Legea tru- pului e o lege puternică, care la unii mai ușor se ține în frâul moralității, la alții 3 aproape fără putință. Grafic descrie aceasta luptă s. Pavel: „Fraților! știm că lege este spirituală, iară eu sum carnal, vândut sub păcat... Ci un fac binele, ce voiesc eu. ei răul, ce urăsc . .. A voii se află la mine, iar a face binele nu aflu. Că împreună mă desfătez cu legea lai Dumnezeu, după omul cel diu Jăuntrn. Iar văd altă lege intru mădulările mele, oștindu-se în contra legii minții mele, și dându-mă pe mine șerb legii . păcatului. eare este întru mădulările mele. Ticălos om sum eu. cine mă va sbăpă de ' trupul morții acesteia?11 Și emfatice ră- spunde acelaș sf. Apostol: „Darul lui Dum- nezeu, prin Dus Hristos Domnul Nostru.* (Rom. 7, 14 și urm.) : Deci celibatul, ca chestie secsuală. un । e lucru de toate zilele. însuși Apostolul zice: „mai bine e a se căsători, decât a arde* (I. Cor. 7. 9). Mai vine apoi și aceea, că ezistă între bărbat și femeie și o altă relațiune, o relațiune ideală, o legătură su- fletească, care o doresc oameni buni, suflete | idealiste, inimi poetice, din cari ies, în mare i parte, clericii, preoții. Pe aceștia legătura ii femeii nu-i dejosește, ci-i ridică. Peste tot, disprețul femeii e cuget năgân (v. ideile aceștia la Gyârfâs, op. cit. 33. 36). și foarte rău ar face acela, care pentrn aceea și-ar « alege celibatul, că urăște sdesul celalalt. । Din toate acestea vedem,_ că Biserica ; orientală a fost cu mult mai practică, ea , cea apuseană, când celibatul nu l-a făcut i obligător pentru toți preoții, ci primește în via Domnului, și oameni căsătoriți. în caz concret însă, când e vorba, că einev* eă aleagă între celibat și căsătorie, ar fi foarte unilateral, a vedeă numai greu- tățile celibatului, și nu ți ale căsătoriei. — Când Dl Hristos a propus apostolilor în vă- lătura sa despre căsătoria creștină, aceia au răspuns: „dacă ața este causa omului cu muierea, nu folosește a se însura* (Mat. 19. 10). Șt bine înțeles: aici e vorba numai de căsătoria creștinilor în genere, nn de căsă- toria preoților, cum au îngreunat-o aceea canoanele Bisericii mai târziu. Considerând și aceea, cât de grșu este a rămâne apoi Păte. 410. UNIREA Nr. 52 CORESPOND1NȚE. Dela O r a d e. — Baport special. — Capitulai, respective dieceza română gr.-cat. de Oradea-mare are zi de sărbătoare. Prin moartea fostului canonic Jubâxz. În- tâmplată Încă in vară, în capitulai de Grade un stal a devenit vacant. Aceasta vacanță s’a complenit in zilele trecute prin grațioasa denumire de canonic a profesorului gimna- zial: Dr. Fior ian Stan» în Dr. Florian Stan, capitulai a că- pătai nu numai un membru nou binemeritat, ci un bărbat încă cu voia și puterea de a lucră; episcopul a câștigat In nemijlocita Sa apropiere nn sfetnic sincer, cn știință și judecată rară și tot odată și cu curagiul de a-și mărturisi pe față ținuta și convin- gerea sa. Noul canonic de altmintrelea este fiul diecezei. născut In 1857, la 17 Martie în comuna sătmâreană: legeriștea-veche. și anume din părinți țărani. în comuna sa natală are și azi încă doi frați, a bună samă acum cu tot dreptul făioși pe distiucțiunea înaltă a fratelui lor. Familia Stăneștilor este o familie veche și nobilă; creanga, din care se trage și canonicul afirmative e din Maramurăș și poșede atributul „de Szap- loneza". Nou denumitul studiile și-a făcut în Baia-mare. apoi în Orade, unde a absoivat și teologia în 1886, după ce trei ani aservit ca ostaș de rând în armata comună la Săt- mar și un an a ascultat drepturile civile la Academia din Oradea-mare. în 10 April 1887. a fost ordinat de preot ea ceiib, apoi denumit de cooperator la Cbereluș. Aici în singurătatea sa de multe-ori nopți întregi a petrecut studiind la vederea slabă a luminei de său. îu chilie nepadimentată și neîncăl- zită. Poporul țineâ mult la capelanul său, îl admiră chiar, căci credea și susțineă, eă văduv (v. memoriile lui Nistor Socaciu în „Gazeta Trans? nr. 286—1906) ușor esclamă omul în diferite vaete. De, câte ori cetesc novelele iui Agâr- bicean, totdeauna simt, eă nu e lucru mai ideal, decât a fi popă românesc, popă însurat. Dar A. Ciura are o novelă (în Visuri tre- cute) despre Emil și Ghiță, unul celibe, altul căsătorit și amândoi să invidioasă unul pe altul! Iar aceia, cari trebue să aleagă, privind acea serie Inngă de argumente, pro și contra, rămân în dubiile lor și înaintea unei probleme. Acelora le spune sf. Apo- stol Pavel: „Dumnezeu este, care lucrează întru voi și ca să voiți și ca să le pliniți.8 (Filip 2. 13). Nicolae Brânzea. Cel mai frumos și mai potrivit □ Dar de Crăciun □ pentru copii dela 6—14 ani este: ccpiiloz^ be €1. &. efllaiov. ■- • : Volumul I. ți II. Aceste volume cuprind: piese de teatru, ba»me, povestiri ți număroase ilus- trațluni. Se află de vânzare la ori ce Librărie românească din Ungaria și România sau la Administrația re- vistei >Lucearărul<, Sibiiu (Nagyszeben)’ Schevns- gasse Nro 2. 1 — . Prețul: 1 cor. 60 bani sau 2 lei. ■ —, — Plus porto postai 20 bani. aceia toată noaptea ee roagă. Drept a avut poporul, căci studiarea făcută în numele Domnului și cu scopul de a servi prin aceea binelui comun, este adevărată rugăciune. Și Dr. Stan studiind s’a rugat și biue s’a rugat. Deja în anul 1889 după-ee a ob- ținut doctoratul în ss. canoane, a depus cu succes examenul de profesor gimnazial și a fost denumit de profesor sapient la gimnasinl din Beiuș. în an. 1892. tot acolo a fost denumit de profesor ordinar, iar în 1896. a devenit asesor consistorial și protopop onorar. Ca profesor, Dr. Stan prin stricteața sa pretutindeni cunoscută, a uăzit și ridicat chiar nimbul gimnaziului din Beiuș; iar prin imparțialitatea și dreptatea sa în împărțirea caiculiior și-a câștigat și stima și iubirea studențimei pe lângă ceea a colegilor, ba chiar și a superiorilor săi. Pentrn aceea grația față de studenți la Dsa n’a fost ne- cunoscută, numai că a fost rară și apoi adevărată grație, gratis data. Șepte-sore- zece ani a servit, a muncit ia Beiuș pro- punând limba latină și germană cu succes atț,t de strălucit, încât mulți vorbiau chiar aceste limbi străine, pe când eșiau de sub mâna lui. Ca profesor a compus și tipărit și nn manual scolastic: „ Gramatica limbei germâneu Deci rodul unei munci neobosite și conștiențioase, — prin care îu scurt timp și-a câștigat simpatia și încrederea și a episcopului său de acum: a P. S. D. Dr. Demetriu Radu, carele pe lângă multe a.te daruri dela Dumnezeu îl are și pe acela, de a-și ști. adecă cunoaște oamenii și a-i prețul pe aceia. — este denumirea de ca- nonic a prof. Dr. Fiorian Stan, a căruia ținută și ca Român totdeauna a fost corectă și neescepționabiiă. Peste tot denumirea canonicului nou este spre îndestulirea și bo- euria diecezei întregi și ceea-ce îi dorim este, ca să fie și spre binele ei. — La mulți ani! —n.— Cătră Cetitori! Greaua sentințA, ce ni-s’a ro- stit, ne îndeamnA imperios, sA apelăm cu toata încrederea eAtrA iu biții noștri cetitori, rugând u-i sA grăbească a-și achita abonamentele restante pe anii trecnți și a le reînoi pe anul viitor. Amenda de 1200 cor, și spesele de proces, cari de sigur, iar se vor ridica la aceiaș cifră, ne umplu de griji, neavând de unde le depune, de nu vor incurge din prenumeraținni. Aș- teptăm o dovadă de alipire deja eei ce ne iubesc. Celor ce și în fața acestei situații critice vor ră- mânea reci, le vom sista dela Anul nou spedarea foii și vom luâ mă- suri pentru incassarea restanțiilor. Redacția ți Administrația foii. Houtâți. Mm& studenților a primit .dela insti- tutul „Unirea* din Vad. cor 20. votați de adunarea generală din anul acesta si eor. 30. dela Cercul profesorilor din Tecuciu, In amintirea colegului Aurel Corvin. Anunț mtloal. Se aduce la euno- știința tumr.»r dirigeuțikr de r/»r. că broșura eu eâmeee poporule a D ui Aurel Popovici, se mai află de vâaz.re tu puține e-«un>iare mea. Broșura aceasta. în estensiune de 75 pagini cuprinde 15 cântece foarte frumoase, (aranjate ne 4—6 voci mixte gi bărbătești), cari au plăcut mult Bobocului nostru. — Recomandăm deci acest op cn toată că'dnra convinși că — acari, când reîncep pregă- tirile pentru viitoarele roncene — va fi nretutiudem binevenit corurilor noastre. — Prețul broscrei soedaiâ franco e 10 cor. — A se adresa autorului în Th-vamul-mie (Kiank'Ar.y o. KAk va) Convocare. Acționarii institutul ni „Teu- șana“ ilin Teuș sunt convoetți ia adunarea generală extraordinară., ee ' e va țiueâ la 30 Dec. n. a. c. la 2 oare d. a. in. ș-oria gr.-cat din Trus Dr. luliu Maniu. 1. Br. Hodosiu. Dr. D. Sabo. Dela societatea meser aților noștri, — Duminecă. îp 16 Dec, iu sal i as nei ro- mâne dl prof Ciura a cetit și comentat ane- cimene din cartea noetnlni nostru Coșbuc: „Diutr’ale neamului nostru8. Speeimeuile aie*e și Introducerea potrivită au plăcut mult publicului, intre cari eu bucurie am remarcat și pe Revrș. du canoni'- Dr Mareo. Au declamat biue d șoara Ana Cbristian șt so- dalul bărbier lănăsel, cest din urmă în dialect băuățarj. — Proxima conferință va fi Du- minecă în 23 Dec.’ Va vorbi dl prof. Deae. । Intrarea 10 fileri. Prin mijlocirea dlui luliu Ciuciu diu i H țeg aa binevoit a ’ contribui la fondul: ! „Societății meseriașilor8 din Blaj următorii I domni: Dr. lacob Radu, vicar 5 cor.. Dr. j Gavrilă Suciu 5 cor. Dr Parasca. medic 5 cor., luliu Crneiu 2 cor. Suma 15 cor. — Di Dr, Paul Oprișa. netre ând 'âreva oare în Biaj a contribuit la fond.nl Societății meseriașilor 1 cor. — Primească eu toții muițumitele comitetului. Dală postă 1 Din prilejul anronierii Ss. Sărbători, direcțiunea poștală face luator aminte publicul, să fie cu băgare de samă la unele disposiții luate chiar în favorul lui. Anume: Să nu pacheteze bani ori scnmpe- turi eu obiecte de ale mâncării ori altele. Să țină seamă, eă fiind o mare îngrămădeală la poște, si folosească corfițe. ori pânză groasă și numai nentru obiecte de mai pu- țină valoare hârtie groasă de pachetat. Să lege biue cu sfoară pachetele și să le sigi- lezi. Să serie adresa esact și detaiat. — Adresa o poate serie sau de a dreptul ne pânză sau hârtie, sau pe un carton gros ori tăbliță de lemn. Tot aceiaș adresă să o vâre și în lăuntrul pachetului. în cașul când s’ar sfârtica învălitoarea. Tot nentru acest scop e recomandabil să însemne pe adresă și numele trimițătorului. Cuprinsul pache- tului să fie declarat esact. Mulț&mlt&. Aducem recunoscătoare mulțămita tuturor, cari ne-au mângâiat diu prilejul nerderii prea timpurie a iubitului nostru Aurel Corvin. — Familia. Necrolog, f Marcu Celățan de Săcele, proprietar, subjude reg în pens.. membru pe viață al „Asoeiațiunei8 și vicepreședin- tele institului de credit și economii „Mure- șiana8. dună grele suferințe și-a dat nobilul său suflet în mânile Creatorului în 15 Dec. 1906. în al 70-lea an al etății și al 40-lea al fericitei sale căsătorii. — Condolențele noastre! f Dr. Eugen Porea, medic eercual în Basna, a repansat la 17 Dec. a, c. după scurte, dar grele suferințe, împărtășit cu ss. taine ale muribunzilor. ' în veci amintirea lor! Posta Redacțiunli. Toamna. A prea întârziat, suntem In plină iarnă, cu neuă. sănii și zurgălăi. K B. La revedere cât de ades. Ceva raport de sârbă" ori ar A bine venit. I. G. Retnmrea ordului nu se poate face prin, apele, ae cer alte mijloace mai ducătoare la ecop. 0. P. Nu se poate I ’ A. S. Mulțumită publică de 9 fețe, unde s’o publicăm? poate In partea taxabilă a foii! Nr. 52. UNIREA Pag. 411. PARTE SCIINȚIFICA-L1TERARA. SesSa Mitropolitul Sava Brancovici, de Dr. AUGUSTIN BUNEA. (Continuare.) Dar deoarece dl. M. susține multe neadevăruri și cu pri- vire la sentința, cu care a fost scos Sava din scaunul său ar- hieresc, trebue să mă ocup și cu ea, ori cât de scârbos și puțin edificător ar fi cuprinsul ei. Sentința, ce a publicat-o dl M. în textul ei latinesc dela pag. 164—172 după o copie din istoria manuscrisă a lui Samuil Clain, este plină de greșeli de latinească, ceea ce ori ce cu- noscător al limbei latinești o poate, ușor constată. Greșită însă este și traducerea românească a sentinței în partea aceea, în care ni se tălmăcesc pe românește cuvintele ungurești înterca- late în sentința latinească (p. 103), pe cum vom vedea îndată. Dacă textul latinesc al sentinței este fidel, cel puțin în- tr’atâta, că din el nu lipsește nici un cuvânt, atunci, pe lângă toate celealalte greșeli de transcriere, putem scoate din sentință, că Sava Brancovici a fost pârât, că „pe Caterina l'emesvări muierea unuia nemeș, anume Valentin Szdnâsi de Kolozsvâr cu haine bărbătești îmbrăcată au făcut a se răpi și la sine a se aduce, și pe aceea fiindu-i rudenie, împotriva legii rudeniei, țiitoare la sine o a ținut și în multe locuri cu aceea curvie a făcut, din care nelegiuită împreunare cu dânsul îngrecată prunc au născut. După aceea mai sus zisul inct (din ce pricini, el va ști) fugind în părțile turcești, și pe mai sus zisa rudenie a sa ca pe o țiitoare la sine a se aduce au făcut". — După ce să- borul a ascultat și pârile și răspunsurile, zice că acestea îl do- vedesc „pe inctul Sava Brancovici, până acum Vlădica biseri- cilor în Ardeal și primar păstor al mănăstirii Bălgradului, a fi răpitor, carele pe muierea aceluia pe furiș a făcut a se răpi, și incestuos, adecă carele cu muierea șie rudă a se împreuna, și preacurvar carele și cu alte muieri cu bărbați, a se pân- gări și a se întina nu s*a îngrozit*. i Aceste cuvinte adeveresc, că Sava Brancovici a fost pârît, | și săborul a constatat, că el a păcătuit cu o femeie, anume j Catarina Temesvări, o rudenie a sa, măritată după Valentin Szdnâsi, și a avut și un prunc cu ea, apoi că el a păcătuit și cu alte femei căsătorite. , Sentința latinească, săborul a formulat-o în mai puține cu- vinte și ungurește pentru magistratul civil. In sentința ungu- rească se zice: „Constăl, hogy Brankovits Szăva eddig olăh Piispok mind nyilvănsăgos Raptor mivel măs keresztăny Fele- barâtjănak Felesdgăt fărfi kOntosben oltoztettvăn el ragatatta, ds magăhoz hozatta, mind utălatos incestuosus, mivel as emli- tett ds tăie titkon elhosatott asssony ember atyaflâval, hu- găval tisstătalanul âlt ds vele fertelmeskedett, mind pedig adulter, mivel măs asszony emberekkel is ăgtelenfil parăznâl- kodott“. I Textul acesta unguresc, în cuvintele subliniate, este greșit tradus în textul românesc reprodus de dl M. din manuscrisul lui Clain. Această traducere românească greșită zice: „Se dove- dește, cum că Sava Brancovici, până acum Vlădica Românilor, ca un răpitor de obște muierea altui creștin de aproape al său, în haine bărbătești îmbrăcată au făcut să se răpiască, și la sine să se aducă și cum că urât, cu mai înainte pomenita femeie șie rudă și soră în spurcată curvie au trăit și cum că este preacurvar, că și cu ale altora muieri au preacurvit". Cine pricepe ungurește știe, că cuvintele: „az emlitett 6s tâle titkon elhozatott asssony ember atyaflâval, hugăval*, nu Se pot traduce almîfitrea, decât așa: *cu rudenia, adecă cu sora mai mică a femeii mai înainte pomenite, ce a adus-o la sine pe ascuns", iar nu: „cu mai înainte pbmenita femeie șie rudă și soră*. . Așadar săborul a constatat, că Sava a păcătuit cu rudenia sa Catarina Temesvări, și cu sora mai mică a acesteia, și cu alte mueri măritate. . . Nicăiri deci nu se zice în sentință, că Sava a păcătuit cu soru-sa, și prin urmare dl M. dovedește, că nu știe examină, sau nu pricepe nici actele, cari le are a mână, căci altcum nu exclamă: „Se poate închipui și presupune o faptă atât de bes- tială despre un preot creștin? Născocirea diabolică a crimei imputate mitropolitului Sava se vede limpede, căci nu aveă el nevoie să aducă pe soru-sa la sine pe furiș, îmbrăcată în haine bărbătești, de vreme ce canoanele bisericei nu opresc episco- pului a țineă muiere împreună locuitoare pe mamă, soră, sau mătușe" (pag. 104). Traducerea fidelă, ce am dat-o noi, a sentinței ungurești' aruncă lumină și asupra decretului lui Apafy din 28 Decemvrie 1680, în care se zice despre Sava: „semeț ipsum horrendo in- cestus vitio, cum adultera fratris sui germani concubina, sorore videlicet cansaguinea sua*. Aceste cuvinte traduse românește ar aveă acest cuprins neînțeles: „cu păcatul înfricoșat al ince- stului, cu țiitoarea adulteră a fratelui său, adecă cu soră ru- denia sat. Este deci evident, că textul adevărat latinesc al de- cretului nu poate fi așa, pe cum îl tipărește Cipariu (Archiv, p. 632), ci dacă îl asămănăm cu textul sentinței ungurești, trebue să cuprindă următoarele: „semeț ipsum horrendo incestus vitio, cum adultera fratris sui germani concubina, sorore videlicet consanguineae șuetei sau pe românește: „cu păcatul înfri- coșat al incestului, cu țiitoarea adulteră a fratelui său, adecă cu sora rudeniei sale*. Va să zică cuvintele cansanguinea sua din decretul lui Apafy s’au tipărit din greșală la Cipariu, nu în genetiv, ci în ablativ. Din sentința latinească și ungurească a săborului știm adecă, că Sava a avut o rudenie, pe Caterina Temesvări, cu care a trăit în fărădelegi. Tot din aceeași sentință știm, că rudenia lui Sava cu numele Caterina a avut o soră mai mică, cu care Sava asemenea a păcătuit Din decretul lui Apafy cetit corect iese acum la lumină, că sora mai mică a Caterinei Temesvări era țiitoarea lui George Brancovici, fratele lui Sava, și că acești doi frați au trăit în fărădelegi cu doue femei surori între sine, și înrudite cu ei, și că Sava a păcătuit cu amândouă femeile. Nu este deci nici o contrazicere între sentința săborului și între decretul lui Apafy, cum crede dl M. fpag. 104—105). Aceste două acte nu se contrazic, ci se întregesc și se explică împrumutat. Cronicarii contimporani încă știau de acuzele ridicate în contra lui Sava. Sasul Andreas Gunesch ne spune: „Cum enim in suspîcionem fornicationis apud magnates venisset, et quod concubinas foveret... primum incarceratus, post modum plagis enormibus tractatus est" (G. Bogdan-Duică, în Liga Ro- mână 1897, pag. 42; la Mangra, pag. 113). Cserei Mihâly în cronica sa încă spune, că Sava a fost pârât, „că-și ține curvă la casa sa, pe o muiere" (Românește la Șincai, Chr. a. 1680, p. 205; ungurește la Cipariu, Acte și Fragmente, p. 270). Mai departe a fost pârât Sava, că „a lăsat mănăstirea Bâlgradului a se pustii, a se strică și a se surpă, și a părăsit negrijită tipografia limbei românești, și alte bunuri și venituri a mai sus zisei mănăstiri, sau negrijindu-le, sau risipindu-le, le-a prăpădit". Asupra acestui punct de acuză, săborul nu s’a pro- nunțiat, ci a lăsat afacerea aceasta în competință magistratului civil, căci în sentință se zice, că Sava „să se dea în mâna ma- gistratului din afară a măriei sale Craiului nostru,........... însă așa, ca făcându-se acestea să fie dator a da samă de ave- rile mănăstirei Bălgradului". Pentru faptele sale nemorale, Sava a fost osândit cu toate voturile celor 101 bărbați de față în sinod, „să se lapede și din diregătoria episcopească, și din cea păstornicească, și să se iă dela el cârgea episcopească, și mitra, podoabele diregătoriei sale, de vreme ce'nici legea lui Dumnezeu, nici mintea, nici care tocmai se unește cu legea lui Dumnq^eu, canonul 80 și 81 a pravoslavnicei biserici Ardealului, ba încă nici a legii ro- mânești canonul 75, nici rândul, nici cuviința diregătoriei ace- steia nu sufere, ca un bărbat, carele trăiește în niște păcate așa urâte, și altora cunoscute, să poată fl păstor, și cu mult mai puțin mare vlădică a societății păstornicești (egdsz papi tărsasăg), însă nu numai să se lapede din treapta vlădicească (deponăltassăk), ci și ca persoană imfamis să se dea în mâna magistratului din afară". Astfel Sava a fost degradat sau redus la starea mirenească. P*g.412.UNISE A„ Nr. 52; și prin urmare lipsit de toate privilegiile, ori favorurile, ce le dădea legea preoților în funcțiune, și ca degradat, avei să fie tractat din partea magistratului, întocmai cum se tractează mi- renii, cari săvârșesc fapte, ca cele imputate lui Sava. In acest punct nu se făceă deosebire între Ungur și Român, calvin și greco-oriental. Săborul de pe timpul lui Apafy a osândit pe Sava tocmai așa, pe cum săborul de pe timpul lui George Răkoczy a osân- dit pe mitropolitul Orest, care săvârșise aceleași fărădelegi, ca și urmașul său Sava. Despre Orest ne spune George Răkoczy în decretul de dta 10 Octomvrie 1643, că „cu votul și consensul unanim al preoților a fost judecat, să fie înlăturat din oficiul său vlădi- cesc, și ca să nu se murdărească și preoțimea cu oare care pată, atingându-se de el, a fost judecat mai departe, să fie dat și extrădat magistratului civil spre a-1 pedepsi cum se cuvine" (Cipariu, Archiv, pag. 628—629), iar cronicarul G. Haner măr- turisește, că „Orest a fost supus judecății, și dovedindu-se vi- novat înaintea Sinodului, la ordinul principelui a fost bătut cu vergi (virgis caesus est), și a fost izgonit din Alba-Iulia și la urmă și din Ardeal" (Idem, Ibidem, pag. 629 n. a.; Vezi și „le- rarchia Românilor", pag. 244—245). Tocmai așa a fost bătut cu vergi și Sava. Dl M. întreabă, „de unde știe Dr. Bunea, că Sava a fost bătut cu vergi, căci nu produce nici un document pentru întărirea afirmațiunei sale, iar în sentință nu s’a pronuțat asupra lui bătaia cu vergi, și nici în decretul de destituire nu se amintește astfel de pedeapsă?" Că Sava a fost bătut cu vergi, o știm dela scriitorii con- timporani, și anume: dela Andreas Gunesch, care, precum am văzut mai sus, spune apriat, că Sava ^primum incarceratus, post modum plagis enormibus tractatus est*. O știm dela Cserei, asemenea contimporan, care zice, că *Fau scos dela închisoare și numai în cămașe și ismene atâta l’au cor- băcit până ce s’au rupt și căsut cămașa, izmenele și car- nea de pe dânsul* "(La Sincai, Chr. a. 1680, pag. 205—206). Și măcar că Cserei în eelealaite spuse ale sale, precum vom vedeâ mai târziu, trebue primit ca mărturie suspectă, totuși în punctul acesta trebue crezut din motivul, că mărturisirea lui este adeverită prin celalalt cronicariu contimporan, Andreas Gunesch; pentru că pe lângă adevărul aserțiunei lui militează cazul analog al lui Orest; pentrucă după legile țării, cum vom vedeâ îndată, magistratul civil avea să-l bată pe Sava; pentru că toți scriitorii, chiar și mincinosul George Brancovici, măr- turisesc, că Sava a pătimit * închisoare și munci* (la Mangra pag. 113), și pentru că însuși dl. M. (pag. 108 și 115), în con- trazicere cu imputarea ce mi-o face fără temeiu, recunoaște, că Sava a fost bătut, numai cât dsa, în contra cuprinsului sen- tinței, crede, că Sava a pătimit pentru statornicia sa în credință, care statornicie nu este adeverită cu nici un document, ci este, ca nenumărate altele, o scornitură a lui George Brancovici. In sentința sa, Săborul pentru aceea nu a osândit-pe Sava la în- chisoare și bătăi, pentru că aceasta nu se țineâ de competința sa, fiind el chemat a aplică numai pedeapsa canonică a depu- nerii sau degradării, pe când judecarea la închisoare și bătaie se țineâ de competința magistratului civil, căruia însuși săborul l-a extrădat pe Sava, după ce l-a degradat. Față de un om despoiat de demnitatea sa preoțească și vlădicească, de un om depus sau degradat, și astfel redus la statul laical, nu se puteă aplică altă pedeapsă, decât cea co- mună și rânduită în legi pentru toți oamenii, cari ar fi curvit, sau preacurvit. Legile țării prescriau însă următoarea pedeapsă pentru păcatele indicate: * Adulterorum poena est mors* (los. Car. Eder, Breviarum Juris Transsilvanici, Cibinii 1800, p. 94). De aceea Apafy în 30 Septemvrie 1680 scrieă rezidentului său dela Poartă despre Sava: ^După faptele lui cele rele, ar fi vrednic nu o singură dată de moarte. Pqți lua și hotărârea soborului (din Iulie), ca dovadă* (TOrok—Magy. Ăllam Okm., VI. pag. 101; la lorga, Sate și preoți, p. 343). Cu toate acestea magistratul civil a aplicat o pedeapsă mai blândă, prescrisă pentru curvari, care pedeapsă în legile codificate și singur ho- tărâtoare și normative pentru judecătorii civili, este bătaia cu vergi: *A Năs parăzna szem^lyek halăllal buntettessenek, a nâtelenek pediglen, ne birsâggaF, hanem ves»s»ovel băn- teitesseneh* (Approb. III, 47. 21), adecă persoanele necăsătorite, nu cu amendă, ci cu vergi să se pedepsească. Dl M., nepricepând, că un preot degradat, și dat pe mâ- nile magistratului civil, din partea acestui magistrat nu mai puteă fi judecat ca preot, căci ca preot fusese judecat de săbor, ci numai ca mirean, și , numai după legile civile, nu admite, că legea citată s’ar fi putut aplică și la Sava, și apoi se apucă și schimonosește textul legii din 1619, publicat în traducere de dl I. M. Moldovan în Archivul lui Cipariu (p. 396), unde se zice: „Deși și mai de multe ori s’a dictat pedeapsă asupra oamenilor cufundați în păcate scandaloase, tot șe aude, că aceia pe multe locuri nu se pedepsesc, sau cel puțin nu după legile țării și ale lui Dumnezeu, ci numai se trag în bani, și apoi se lasă li- beri. Pentru aceea se decide de nou, ca cei ce sunt de aceștia, precum: ucizătorii, preacurvarii, cei ce înjură numele lui Dum- nezeu, furii, fermecătorii, și alții de aceștia, fără nici o căutare la față să fie pedepsiți după blăstămăția lor; și oficialii sub pierderea deregătoriei să nu pedepsească pe de aceștia în bani. Persoanele necăsătorite încă întâiu să se vergelese, apoi să se roage de iertare de biserică; iară dacă se vor lua, să nu se vergeleze, ci numai să se roage de iertare de eclesie". , ! ‘ Din textul acestei' îegl este evident, că legiuitorul aci n’a voit să zică alta, decât aceea, că persoanele necăsătorite, cari au curvit, să nu fie pedepsite cu amende și apoi să fie lăsate liberie, ci mai întâiu să fie bătute cu vergi și numai după aceea să fie primite în biserică, sau cu alte cuvinte, și aci se zice aceea, ce prescriu Approbatele în locul citat, și aceea ce ex- plică și Eder (1. c.) cu cuvintele: * Liberae vero personae for- nicationis compertae........virgis caedantur, et deinde re- concilientur Ecclesiae*. Dl .M. însă legea publicată în Archi- vul lui Cipariu o reproduce așa: ^persoanele necăsătorite încă, (sic!) întâiu să se vergelese, apoi să se roage de iertare de biserică*, adecă pune coma după ^persoanele necăsătorite încă*, ca să deă legii înțelesul, ce nu-1 are, că adecă aci ar fi vorba de persoane, cari încă nu s’au căsătorit, dar au să se căsătorească, și acestea întâiu să se vergeleze, apoi să se roage de iertare, pe când înțelesul în legătură cu cele precedente este, că persoanele necăsătorite să nu fie pedepsite cu amende, nici să nu fie lăsate libere, ci întâiu să se vergelese, toc- mai precum prescriu și Approbatele. Deci înzădar falsifică dl M. textul legii, căci este evident, că Sava ca persoană necăsătorită, degradată din demnitatea sa vlădicească și păstorească și dată pe mâna magistratului civil, nu puteă scăpă cu o amendă, ci aveă să fie bătut cu vergi pen- tru păcatele sale, pe cum a fost bătut și Orest. Că Sava n’a putut pătimi pentru credință, se vede apoi din împrejurarea, că pentru credința sa nimenea nu puteă fl bătut. Nici în timpul celei mai cumplite prigoniri, adecă în 1566, când s’a adus legea din Turda în contra catolicilor, și cea din Sibiiu în contra greco-orientalilor, nu s’a hotărât, ca greco-orientalii, dacă nu s’ar face protestanți, să fie bătuți cu vergi, ci s’a ho- tărât, că ori ce preot, ori episcop român este dator să dispute cu episcopul român calvinesc George de Sângeorz, și cari nu ar primi doctrinele calvinilor să fie scoși din țară. Toți Ro- mânii greco-orientali să atârne numai de episcopul calvinesc George și de preoții lui, și cine i-ar turbură pe acești preoți, să fie pedepsit asemenea celor ce ar săvârși crima infidelității (Vezi Hurmuzaki,Doc. II, 5. p. 602, și Erd. orsz. gyiil. emldkek, II, 302—3, 326-7). Pe atunci era episcop al bisericei românești orientale, în Geoagiu, arhiereul Sava1)) care nevoind să pri- mească protestantismul, a fost scos din țară și averea Iui a fost dăruită episcopului român calvinesc Pavel Tordasi (Vezi „Ie- rarchia Românilor", p. 303, și lorga, Mitropolia Ardealului, în. 1. c. p. 22 și 26). - (Va urmă). ') Când am scris >Vechile Episcopii* nu era cunoscută existența acestui episcop. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg. 24 fii. Nr 52. UNIREA Dracul ln școală, Povestire poporali, după Bohmden tradusă de , Augustin Paul. . . ' . (Continuare29 „Dacă cineva vrea să ne octoieze ase- menea dogme neprobate și neprobabile, ca basă științifică a pedagogiei, — trebue să protestăm!" „Protestăm!" strigă mulțimea. „Găsesc natural, că preoțimea caută să supravegheze nu numai instrucția ln obi- ectul religiei, ci să controleze și instrucția !n celelalte obiecte, — dar prin spiritul te- ologic se produce ln sufletul copilului un abis", continuă Dittes. „Metoda teologiei este autoritatea, acea a pedagogiei este evo- luția. O Împăcare este imposibilă, aceasta s’ar puteă realiza nnmai dacă preoțimea și-ar reveni in fire și s’ar Întoarce iară-și la ade- vărata ei problemă. Dacă aceasta nu se va Întâmpla, atunci nu găsesc alt mijloc, decât escluderea absolută a religiunei din școală." HBravo! Foarte bine!" strigară mai multe voci. „încă și acuma, toți funcționarii, înce- pând dela minjstri, sițpt slugile popilor, Noi Insă nu putem Încheia pace cu biserica. Trebue numai decât să liberăm școala de ori-ce influență bisericească." „De acord! Bravissimo!" strigau ascul- tătorii exaltați. „Prin urmare, domnilor," continuă ora- torul, „nu poate să existe pace intre bise- rică și școală, — din care causă, trebue să / le separăm cu desăvârșire! Să lăsăm altora biserica. Noi avem In vedere o instituție pământească, o instituție lumească,. Cu popii bu putem merge mână în mână. învățătorul predă începuturile științei moderne, — pre- otul învață scolastica medievală. învățătorul învață lupta pentru existință, — preotul în- vață gustarea bucuriilor cerești. O prăpastie neînlăturabilă zace între aceste două cariere educatoare ale omenirei. Noi nu putem da ’ îndărăt; noi trebue să învățăm știința, după- I cum ni-o presintă cultura". _ „Popii" — continuă Dittes — „fac totul mânați de un spirit mercantil. Dacă acești oameni ar veni de-asupra, poporul ar trebui să devină o canalie. Noi am fi foarte veseli, dacă legiunea aceasta de retrograzi ar emigra și și-ar alege un alt teren de ex- ploatați e d. e. țara Zulukafrilor!" Ehtusiasmul era la culme. Publicai aplauda frenetic și-și avânta în aer pălăriile și bastoanele. „învățătorimea nu face multora nici o ■impresie, — de ce? Fiind-că n’are demni- tari. Da, esclamă Dittes ironic, dacă ar aveă bărbați cum e d. e. vre-un general sau episcop, atunci ar fi lucrurile altfel." Acum se prefăcti zimbetul ironic al trăsăturilor sale într’o seriositate severă și cu accentuare pu- ternică esclamă el: „O de am avei și noi bărbați, cari să închidă bine porțile școaiei și să oprească de acolo pe tâlhari! Noi nu suntem un popor venal de mercenari, cari să ne adunăm în cete, îndată ce auzim to- lbele alianței negre." ■ Ultimele cuvinte le-a pronunțat Inftn- du-și o atitudine mândrii, apoi se închină și părăsi tribuna. ' Exaltarea pătimașă, ce a cuprins audi- toriul după discursul lui Dittes, era de ne- descris. Toate fețele erau înroșite, ochii tuturor scftnteiau, toate gurile jubilau în stri- găte de bucurie. Unii se svârcoleaU ca eșiți' din minți, aprobările și avânturile de pălării nu le erau suficiente, ei băteau acum și din picioare. Alții scuturau într’o mână pălăria sau chipiul, iar ln cealaltă bastonul sau um- brela. Un astfel de efect extraordinar avti di- scursul, care cu un Calcul Înțelept era aco- modat modului de cugetare al auditorilor. Dittes lingușia grandomania, măgnlia falșul progres, lăuda știința și batjocoria credința religioasă. El predica liberarea totală a școaiei de sub influența preqțimei, înalță pe învățător la o posiție independentă și-l pro- clama ca pe întemeietorul adevăratei culturi și științe față cu fantasiile religiunei. Asupra unui bărbat cu adevărată știință, discursul n’ar fi putut aveă alt efect, decât provocarea unui surîs compătimitor, căci o singură frasă nu puteă susține analisa științifică și logică. Dar adunarea lingușită nu aveă pentru el, decât recunoștință și aplause însuflețite. în sfârșit se liniști gălăgia. Pe tri- bună apăr îi un bărbat îmbrăcat cu eleganță și cu o frisură ireproșabilă, a cărui fisionomie expresivă promitea ceva extraordinar. „Domnilor" începu el cu voce sonora, „înainte de toate afirm că nu există putere pe pământ, care ne-ar puteă sili pe noi, în- vățătorii poporului, să lucrăm tn școală în- tr’un anumit spirit, care nu este propriul nostru spirit." Oratorul a nimerit tonul. El a pro- clamat pe învățători de putere suverană și autoritate supremă, cărora nici o putere pă- mântească n’are să le impună nimica. Din causa aceasta, vorbele lui au fost primite cu tunete de aplause. „Și care spirit este spiritul nostru?" continuă el. „El a eșit din resultatele ști- inței ca o determinare de sine, liberă și in- tangibilă — liberă de ori-ce superstiție a credinței, — acesta este spiritul, care pri- vește cu dispreț la influența bestială a creș- tinismului." „Ce ordinar!" strigă Toni, amestecând debila sa voce în salvele de aplause. „Spiritul nostru", asigura elegantul „este acel spirit civilisat, cuviincios, care do- rește să fie șterse din rugăciunea „Bucură-te Mărie" cuvintele: „Binecuvântat este rodul pântecelui tău." Această declarație, pe care ori-ce cre- știn o consideră ca o batjocorire a credinței religioase, provoacă aplause nesfârșite și mare ilaritate. „Spiritul nostru" continuă oratorul, „care actualmente dominează lumea, adecă spiritul științei și a culturei vrednice de om — nu este spiritul acelei cete întunecoase, care nizuește a alungă lumina din școală și a întronisă acolo întunerecui. încercare ză- darnică din partea acelor obscurantiști! Ma- rile descoperiri și invențiuni și avântul, ce l-au luat științele naturale ca niște valuri Pag. 413 i z 4 ----------------------------------... ț. puternice, au Bguduit temelia bisericei. În- spăimântătorul dinte al noului timp, al tim- pului cugetărei, nu mai are ce roade din ultimele sale resturi, decât poate câte-va se-, cole. Autoritatea bisericei s’a înfrânt De acuma frica de vecinica condamnare și spe- ranța fericire! eterne nu mai poate forma pârghia unei morale sănătoase. Poporul nostru are nevoie de o hrană puternică și aceasta i-o ofere materialismul. La toate popoarele civilisate majorenitatea se mani- festă prin lăpădarea dogmelor religioase, — va se zică .. . prin necredință." (Va urmă). Bibliografie. A apărut: „Revista politică și literară". Anul I. Nr. 4. cu următorul sumar: Aurei' Ciato, Politica reală la noi. — M. Străjanu, Ego- ismul. (Fragment dintr’un tratat asupra filo- sofiei lui A. Schopenhauer) :— Mihail Sado- veanu, Balta liniște! — Alex. Lăpădatu. Un memoriu a lui Dămaschin Bojinea, cu privire la starea și reorganizarea învățământului public în Moldova, ia 1846. — Ilie Marin, Un pseudonim. — Ion Agârbiceanu, Boio- goaie. — A. Ciato, Cântec Haiducesc. — Dr. Vasiie Meruțiu, Ce știm despre originea pământului. — Luca Rusii și Al., Cronica literară. — Sever Dan, Emigrați! (La arti- colul Dlui Dr. Aug. Bunea). — Dafin, Toamna (Poezie). — Aforisme. — Revista politică și literară. Editor: luniu Br. Hodosiu. Prim-re- dactor: Aurel Ciato. Să poate procura cu prețul de 10 cor. la an; 5 cor. Va an- Pentru România și străinătate 12 lei; 6 lei Va an. Abonamentele să se trimită la adresa: Aurel Ciato, Blaj (Balăzsfalva) Ungaria. „Junimea Literară". Anul Ifl. Nrul 12 cu următorul sumar: Sonet, Leandru. — A ajunge (specimen din „Dicționarul limbei române"), Dr. 8. Pușcariu. — Zbuciumate, V. Loichiță. — Basmul meu, Ana Conta- Kernbach. — Dr. I. G. Sbiera, Lazar Vicol. —7 O, du-mă sus, V. Loichiță. — O zi în- semnată la Iași, G Rotariu-Rotică. — Dări de samă, Victor Morariu. — Notițe biblio- grafice, N.-r. A apărut . LITIRGIC1 Volumul II. al Teologiei pastorale, da Or. Izidor Marciț, canonic. Aceasta carte de .mult așteptată, și a cărei lipsă s’a simțit foarte tare, e singură de felul acesta în literatura noastră biseri- cească. — In ea să tractează riturile împre- unate cu celebrarea s. Liturgii și adminis- trarea ss. Sacramente pe bază istorică, așa după cum să află espuse în ss. Părinți și în Liturgia veche; — să arată administrarea de acum, precum și însămnătatea simbolică ■si etică a riturilor sacre. — E scrisă într’un stil precis și clar. Aceasta carte e indespensabilă- pentru preoți. Are 592 pag. pe f. 8®. Să află de vânzare la Librăria Se- minarială și costă 5>40 cor. -j- 30 Bl. porto. Pentru România 6 lei. Proprietar, editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. -A apărut! A apărut! ,.(AI Prețul 50 fit. 4- K) fit. porto. Pag. 414. ■UN rR E A Nr. 52. | La expozițiunea milenari din Budapesta dela 1896 g premiat eu medalia eea mare. o Institut indigen. > Banca de asigurare o Turnătoria de dopate și fabrica de scaune de fer pentru '" 1 ," - clopote a lui ------------------■ - ;; „Transilvania*^ Arom wom din Sibiiu (7) 31-52 O îh TindșoMa-Fabrîc (8) 81 - 52 întemeiată la anul 1868 « i» în Sibiiu, strada Cisnădiei nrul 5 (edificiile proprii), 44 asigurează în cete mai avantagioase condiții: !! contra pericolului de incendiu și esplosiune. * 4^ de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sunt prevăzute In partea superioară — ca violina = cu găuri după figura 5 și pentru aceea aa an ton mai intensiv, mai se recomandă spre pregătirea clopotelor nonă, pe cum la turnarea de nou a clopo- telor stricate, mai departe spre facerea de '' clopote Întregi armonioasă, pe lângă ga- ranție pe mai mulți ani, provăzute cu ad- justări de fer bătut, construite spre a le în- toarce cu ușurință In ori ce parte, Îndată ce clopotele sunt bătute de o lăture prin aceea ce sunt mântuite de crepare. — Cu deosebire recomănd 44 --------- --------------- — ...»----- y. o 44 etilici ie ori-ce fel, mobile, mărfuri, vite, nutrețuri si alte proiecte 44 ! I ===== economice etc. - . - ’ ‘ § limpede, mai plăcut și cu vibrarea g mai voluminoasă, decât cele de sis- S tem vechiu, aut, că un clopot pa- g tent de 327 kg. este egal în to- 8 nul unui clopot de 461 kg. făcut Idnpă sistemul vechiu. Mai departe . se recomândă spre facerea scaune- lor de fer bătut, de sine stătă- toar, — spre preadjustarea clo- potelor vechi cu adjustarede fer Ș bătnt — ca și spre turnarea de g toace de metal. ONTurTE anvoTNr. TIMES 1S96SZ 44 © © asupra vieții omului © © !! în toate combinațiile, capitale pentru cazul JJ morțîi și cu termin fix. asigurări de copii, de o zestre, rente pe vieața întreagă etc. etc. J Asigurări poporale fără cercetare medicală Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a capitalul ni. Valori asigurate contra in- cendiului: 90,981.088 coroane. capitale asigurate asupra vieții '■ 9,125.898 coroane. Prețcuranturi ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco Dela întemeiare institutului a solvit: o pentru despăgubiri de incendii 4,077,788.78 e. petru ea- 4 4 pitale asigurate pe vieață 3,568,863.37 cor. ' * Oferte și ori-ce informațiuni se pot primi dela: < 4 Direcțiune îu Sibiu, str. Cisnădiei nr. 5 etagiu ** 1. curtea 1. o * * și prin agenturile principale din Arad, Brașov, Bistrița 1 4 4 4 și Cluj, precum și dela subagenții din toate comunele J4 " mai mari. Jk A A P ĂR V T: / Predici pentru misiuni. Jt Traduse de membrii Societății de lectură „Inocențiu M. Klain" |l a Teologilor din Blaj. Această carte în urma felului practic de a, vedea și expune ade- JL vărurile’ce le tractează, corespunde pe deplin scopului ce-1 urmărește. ¥ Atât ca instrucție religioasă, cât și ca predicarea cuvântului dumne- zeesc e la înălțimea dorită, —=£ Constă din 37 coaie 8° și costă 4 cor. 50 fii. ~~ A 0©** Se poate cumpăra dela Societatea de lectură „Inocențiu ' Micit Clain“, ți dela Librăria Seminarială» ună apă mineri Aduc ia cunoștința Onoratului Public că singur eu pot servi cu apa de: - & ' 2? . (21) 8—10. cea mai excelentii și sAnAtoasA apA mineralA. BLAJ, SALAMON SIHZB&XB. iea tunai ieri !Pentru economi! ” , > Prav pentru îngrășarea vitelor cor- ,, i» nute, porcilor și a cailor. Vacile dau , > o prin întrebuințarea pravului acestuia o < i lapte mai mult și mai bun. De mare <► < i. Insămnătate este pentru ori care eco- < 4 • 4 nom a întrebuința acest prav de îngră- 4 * 4 * șa re, căci prin acesta să urcă valoarea 4 4 41 — adecă prețul viteior, porcilor și a 4 4 4 4 cailor. — Prețul este 60 fileri. 4 4 '' Moartea cloțanilor și a șoarecilor^* ’ Un prav sigur pentru stârpirea acestora, i . ( — Prețul 60 fileri. ( ,, Prav pentru ouatul găinilor. Prin în- ,, , ( trebuiuțarea pravului acestuia, găinile ,, ,, oauă mai mult ea de comun — chiar ।, ,, șl în timp de iarnă — pe când altcum < ► < i nu ne oauă — sau foarte puțin. — < > ii Prețul 80 fileri. <► 44 Unsoare galbină pentru păduchi la 44 4 4 vite. Știut este că vitele și porcii toamna 4 4 4 4 și iarna Întreagă, până la deplina des- 4 4 4 4 voltare a primăverei, sufere mai mult 4 k 4 4 de mâncărimea păduchilor, prin care 4 4 4 J mâncârime sunt reținuți porcii și vitele 4 ., în îngrășarea și desvoltarea lor — ba (( o chiar slăbindu-i, astfel încât în loc de ,. (, a li-se ridică prețul, chiar pierd din (, <, valoare. De aceea fiecare econom să in- , > 1 ► trebuințeze această unsoare — căreia <» o îi e prețul 20 și 40 fileri. < ► 4 4 Extracte pentru prepararea rumului 4 4 4 4 șl a diferitelor liqueruri. Cine voiește 4 4 4 4 a-și prepară rum și liqueruri foarte bune 4 4 4 4 și ieftine, să întrebuințeze aceste ex- 4 4 4 * tracta. Prețul pentru 1 litră 40 fileri. 4 4 4 4 Thea foarte ieftină și bună, 1 pachet 4 ( 4! 20 fileri, iar 1 kilogram 8 coroane. (> .. Syrup de zmeură. Curat numai din ( ( (* suc de zmeură de pe munte, preparat ( 11 eu zahar rafinat. 1 klgr. 1 cor. 20 fii. , * < । Contra bătăturilor — ochi de găină la (> «t picioare — mijloc excelent și sigur. — < ► i > Prețul 70,fileri. . . 4 4 4 Contra manilor și a picioarelor în- 4 4 44 ghețate. Prețul 80 fileri. 44 * ’ CORNEL DEMETER, apotecar J I, ,36)1-5 Szâszvâros, Piața șeoalei 41, Tipografia Seminariului Arhidiecezan.