«e- 5' " Abonamentul ț Pentr» monarchie: Pe.an 12 cor., an « cor.. V, an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc.. V, an 9 fr-, ‘lA an 4 frc. 50 cm. Foca apare in fie care Sâmbătă. Bre lăS gqa 0 Foaie bisericească-politică. ț----------------§ Inserțiuni; Un șir garmond: odată 14 iii., a doua oară 12 âl., a treia oară 10 fij. Tot ce privește foaia, să se adreseze ia: Re- dacțiunea și admini- stratiunea ,,Unirei“ in Blaj. XL3 X Blaj 6 Ianuarie 1905. Numărul 1. Invitare de abonament. Rogăm pe On. abonenți, cari sunt încă în restanță cu abona- mintele de pe anii trecuți, să binevoiască a le trimite fără amâ- nare, pentru ca foaia să și poată plăti datoriile sale. Tot odată îi rugăm pe toți se binevoiască a-și renoi abonamintele pe anul 1805 cu prețurile de 12 Cor. pe anul întreg 6 pe o jumtate de an 3 „ pe un pătrar de an. Administratiunea. SACRA FAMES. (=) larăș ne-au sosit sfintele sir- bâtori, ca sa aducă bucurie, și mân- gâiere în sufletele noastre mâhnite. De astă dată, mai mult ea ori când simțim efectul lor binefăcător, ca un balsam vindecător asupra ranelor, cari ne dor. De mult nu am pomenit atâta mi- zerie, de mult nu nc-a pus mizeria aceasta pe gânduri mai serioase, ca tocmai astăzi. Un preot de al nostru, ne povesteâ mai zilele trecute despre starea econo- mică a poporenilor lui. Poporul e mai sărac ca ori când. Cei mai mulți mă- nâncă de vre-o câteva luni numai mă- măligă goală și azi-mâne nu le mai ajunge nici de mămăligă. Și iarna e încă în deplină putere; brațele lor nu sunt de lipsă încă o bună bucata''de vreme, pentru muncă. Ce vor mânca ei până în primăvară? Măcar ei, căci vitele și le-au dat pe nimica, să nu le piară de foame, pe cap. Zi de zi sosesc din satele înve- cinate, și chiar din depărtări mai mari, oameni voinici, cu fața lângedă si po- somorită; ei cerșesc o bucată de pâne, că n’au mâncat de două trei zile. în alte ocazii nu ai da crezământ acestor oameni, acum însă e de ajuns să arunci o privire asupra lor și înțelegi din fața lor chinuită, din glasul lor, care li-se oprește în gât, că bieții oameni, ori cât de rușine le-ar fi, sunt necesitați să | cerșească o bucată de pâne, căci foamea : — sacra fames — îi mână dela spate, ca pe o turmă lihnită și delăsată. Oficianții dela postă, la cari se fac insinuările pentru cererea pașapor- tului in străinătate, spun, că nu trece zi, în care să nu șe faeă măcar o în- sinuart’. Să duc bieții oamenii noștri, își părăsesc vetrele și țara și o ieau pribegi peste țări și mări, cătră America, unde îi așteaptă o muncă de animal și o concurență ne mai pomenită. * Mai zilele creeute, am cetit scri- soarea unui părinte cătră copilul său, elev al gimnaziului nostru. îi scria bătrânul, să-și vadă de lucru băiatul, să facă ce va face, și să rămână pe sărbători la Blaj: ac^să să nu vină, căci n’are ce sâ-i dea de mâncare, abia de le ajunge lor.. . . Sărbătoarea Crăciunului, simbolul dragostei dumnezeești față de neamul pământesc, să ne fie și nouă un imbold mai puternic, de a nu trece cu vederea lipsele mari și arzătoare ale semenilor noștri și de a-i ajuta din prisosul nostru, după putință. i Reuniunea femeilor de aici d. e. a luat in Dumineca trecută hotărirea de a nu ținea în anul acesta bălul obicinuit, ei de a circula o listă pentru ajutorarea băieților mai săraci dela școalele noastre eu bani și cu îmbrăcă- minte. în două zile s’au colectat ceva peste 200 coroane și Miercuri sar? am avut bucuria de a asista la distribuirea acestor obiecte, în lața băieților rupți și cu ghetele sparte. Acest exemplu ar trebui urmat in toate satele româ- nești, inițiindu-se colecte de contribuiri cât de modeste pentru ajutorarea măcar în parte a celor lipsiți. Balurile și petrecerile cari costă atâtea parale, s’ar putea substitui în anul acesta prin colecte în senzul amintit. Contribuenții să solvească măcar taxa de Intrare a balului; economisează prin aceasta cele- alaite cheltueli mari ale petrecerii, și au mângâierea de a fi contribuit la alinarea mizeriei care bântue cu ne- îndurare în pături estinse ale poporului nostru muncitor. E adevărat că poporul, din a cărui sudoare trăim în urma urmei cu toții, ar fi îndreptățit să-i întindem mâna de ajutor, acum, când mizeria cea mai neagră îl amenință. E îndreptă- țirea firească a turmei cuvântătoare față de conducătorii ei, când in alte oca- ziuni ne place așa de mult a ne gira de conducători ai lui, și a ne face treaptă de înălțare și apoteosă din acest titlu. în România ‘ cetim, că vagoane întregi de pani si de bucate se dis- tribue între poporul sărac. Noi nu putem aștepta bunăvoința aceasta din partea guvernului nostru, căci nu prea ne-a desmerdat nici până acum in felul acesta. Ar trebui însă să înțelegem odată, că pierdem, cea mai binevenită ocaziune de a ne arătă dragostea pentru popor, când nu-i venim în ajutor în lipsa cea mai mare. Ar trebui să înțălegem că ruina econo- mică a poporului este ruina noastră chiar, și că mai mult le-ar ajută în împrejurările de acum, o acțiune eco- nomică comună pentru salvarea lor din mizerie, decât miile de coroane aruncate pentru clădirea unui muzeu etnografic, ori decât frumoasele articole de ziare, în cari ne afirmăm cu toții așa de buni Români, așa de gată de jertfă pentru neam. „Totul pentru națiune" — să spuneă odată cu multă emfană. Acum, că vremile s’au schimbat, și mofetele și-au perdut lustrul literelor de aur, am fl prea îndestuliți dacă s’ar da pentru „națiune" nu totul, căci vorba este prea mare, ca toate vorbele spuse într’un avânt frumos, dar puțin asă- mănător realității — ci măcar ceva, puțin de tot, dar totuși ceva. în setea noastră dnpă cultură, in alergarea pupă un titlu sau după un post, ne-am ridicat așa de sus, încât relația firească dintre popor și noi e așa de subțire astăzi, așa de artificială. Ne-am obicinuit a ne provoca la el ca e n $ t y iM‘s * "* ‘ Pag. 2. UNIREA la o deviză, a purta pe buze numele lui în ori-ce acțiune a noastră, din ne- fericire, numai pe buze. în clipe de reculegere sufletească, cum sunt aceste sfinte zile ale sărbă- torilor, să recunoaștem acest, adevăr dureros, și să nu ne îmbătăm măcar acum cu fraze frumos sunătoare. Poporul nostru îndură chiar 1n zilele aceste sfinte mizerie amară și Doauă nu ne-a venit în minte să facem măcar ceva pentru a-l ajutora. Vom face harem in oara a unspre- zecea un pas în interesul lui? Să va vedeă. Pâuă atunci, iubite cetilorule, nu uita în sara de Crăciun, în cercul fe- ricit și îmbelșugat al familiei tale, să gândești Iu bieții nenorociți, cari abia de mănâncă mămăligă, ori poate nu le-a mai rămas nici pentru aceasta făină, în sara cea sfântă de bucurie, când corurile îngerilor vestesc din slavă nașterea Mântuitorului. ia situația politică. „Libertatea11 din Orăștie spune în numărul din urmă, că nu manifestăm nici o atitudine în chestia activității parlamentare. Dacă tocmai doresc părerea noastră în acest punct repetăm, nu știu pentru a câta oară: N’am fost din capul locului aderenți intrasigenți ai pasi- vității. Dupăce însă' s’a decretat, am acep- tat-o întocmai, și acesta este motivul pentru care am reprobat pășirea d-lui Vlad illo tempore. Acum că sântem, pareni-se, pe calea a avea un conclus pentru activitate, îl vom accepta cu cea mai mare bucurie. Vorba e să fie numai hotărire obligătoare și unanimă, ca să nu ne risipim iar ca făina orbului. Criza ministerială în România. Firul telegrafic ne aduce știrea, că dl D. Sturdza a depus mandatul primit de a forma noul minister. în consfătuirea fruntașilor liberali, ținuta Luni sara, dl D. Sturdza a comunicat, că a declarat M. S. Sale Regelui, că nu poate să stea mai departe în fruntea gu- vernului. Dimisiunea guvernului a rămas deci irevocabilă și Regele a primit dimisi- unea guvernului. Luni seara la orele 7 a fost chemat în audiență fostul ministru prezident Theodor Rosetti. La orele 8 seara, după-ce dl Rosetti a părăsit palatul, a fost primit în audiență dl Gr. G. Cantacueino, șeful partidului con- servator, care a părăsit palatul la orele 10 și seara. Dl Gr. G. Cantacuzino, însărcinat cu formarea cabinetului, a compus următoarea listă: Cantacuzino, președinte și interne, ge- neralul Mânu, răsboiu, Tache lonescu, finanțe, generalul lacob Lahovari, externe, loan La- hovari, domenii, I. C. Grădișteanu, lucrările publice, Bădărău, justiție, M. Vlădescu, culte și instrucțiunea publică. RE V I S T E. Ungaria. Toate sforțările opoziției de a înduplecă pe Tisza să nu disoalve dietv an fost zadarnice. Disolvarea । dietei, în starea de ixlex în care ne : aflăm iarăș, strigă opoziționalii e anti- constituțional;, eu toate aceste Regele însuși a disolvat’o la 4 Ian. prin un mesij regal. — Mesajul sa cetit. în palatul regal din Buda. Opoziționalii nu au fost de față când s a cetit mesajul. Lipsa lor s’a observat. — Cei mai mu iți dintre deputați au și plecat pe la cer- curile lor se agite și să cerșească. — Lupta la alegeri va fi cu atât mai crâncenă cu cât toate partidele opozi- I ționaie au fasionat la olalră. i Răsboiul ruso-iapo nez. Port-Arțarul a capitulat. Aceasta e una din cele j mai senzaționale- știri ce vin de pe câmpul de luptă. Această întăritură, cum poate în analele luptelor de până acum nu să pomenește să mai fi fost, . — după atâta groază de sânge a căzut in manile vitezei armate a Japoniei în 2. c. Vitejia, desfășurată de oparte pentru apărare, iar de alta pentru cu- i cerirea cu ori-ce preț a fortăreții, a pus in uimire întreagă lumea. Micii viteji galbeni au stăruit, sub zidurile străjuite de bravura nemai pomenită a ! Rușilor dârzi și neîngăduitori în fața , morții ploate de sus, unsprezece luni de-arândul. Au căzut, îngropați de j ruini și sfârtieați de trăsnetele gloanțelor de tun, la 50 de mii. Cei din cetate cârmuiți de mintea vitează și trează a lui Stossel, și îndemnați la luptă de primejdia ce le sta în coaste, au ținut lupfa și apărarea cu aleasă vitejie: au perit partea cea mai mare, dar pome- nirea le va trăi vecinie în țara pentru i care s’au luptat. In urmă învingerea s’a plecat steagul la picioarele celor cu mai multă stăruință și eu mai multă dreptate in lupta ce-au pornit’o. Și cei, ce cu atâta fanfară și gălăgie , lăndăroasă ș’au urnit oțelul armelor I din nemărginita împărăție a țarilor, au cerșit eșire slobodă din cetate dela neamul urgisit și nemernic al oamenilor galbeni la față. — Stoessel, cel mai viteaz între Muscali, o plecat steagul. । Condițiile de capitulare le-au primit i amândouă părțile. Nogi, comandantul trupelor japoneze, a conces lui Stoessel, pe lângă cuvânt de onoare că nu va mai lua parte la luptă, eșire liberă și înarmată din cetate; asemenea și ofi- țerilor și oficialilor orașului. Toți ostașii îs considerați de prinsoneri: cei sănătoși în număr de 5000 sunt transportați în Japonia, iar cei răniți rămân în Port-Arthur sub grija medi- i cilor ruși. Rudi îs îndatorați să de- părteze toate minele ascunse. Antecedentele capitulării forrăreții au fost următoarele: înainte de anul nou Sibessel nici nu gândeâ să-și plec.1 steagul. în zilele din urmă insa, in urma bombardării neîntrerupte din partea Japonezilor cari ocupaseră cele mai în- semnate întăritori, garnizoana a începui a se împuținâ îu 1)UIIlâl. o boală nApidznicâ u tăcut nciic^tbinici d.c luptr mii de ostași. Din douăzăci de mii, cincisprezece erau în spitale. Boampeie japoneze însă primejduiau ori ce colț, cădeau ploaie peste oraș. Ostașii din spitale îngroziți își pârăsiau, târându-se, paturile și eșiau pe strade de frica morții sub ruine. Hrana și munițiunile erau pe sfârșite. Japonezii cuprindeau întărituri după intărituri. Celor din ce- tate nu le rămânea decât sau să moară până la unul, sau să se predeie. Și s’au predat. Când Stoessel a spus co- mandaților rămași în viață că trebue să-și plece steagul, toți au rupt în ho- hot: de plâns. Au aruncat mai întâia în aer imâriturile rămase și năile din port, și apoi au trimis crainic de su- punere lui Nogi. CORESPONDINTE. Un apel. Fraților preoți din vicariatul Botinei! lubiților mei Frați! Abia am trecut peste sfințirea Bisericii din Rebrișoara, de unde voi Fraților — ați putut aveâ buue impresii, despre disposiția sufletească a po- porului meu, și iată vă surprind cu o veste! Pe ziua de 4 Decemvrie a. c. am publicat adunare de popor generală. La câteva zile după publicare, mi-s’a insinuat prin poporeni de ai mei, cumcă doi indivizi fac oare care mișcare secretă în Parochiă pentru micșo- rarea stolelor, cari în raport cu greutatea administrării! acestei Parochii sunt cele mai modeste în vicariat. Un trăsnet dacă ar fi căzut lângă mine nu mi-ar fi sguduit trupul în așa măsură, ca aceasta veste; cum să poate aceasta? cugetam eu. Pe acest popor, odinioară atât deînvrăjbiteu preoții săi anteriori, încât sunt pline archivele diecesane de acte de procese din Rebrișoara, l’am ținut timp de 16 ani în ordine, în pace, în unire și am efeptuit în mijlocul lui lucruri grele, fără a mi să face nici când nici cea mai mică observățiune — cum aceasta schim- bare momentană? să fie oare poporul meu nerecunoscător pentru jertfele mele și spi- rituali și materiali? Dar pare că cineva îmi șoptea: o mână mârșavă este la mijloc! Și în adevăr, o plânsoare s’a înaintat la oficiul vicarial. îndată ce însă mi-s’a împărtășit plânsoarea, m’am chiarificat și m’am liniștit, am găsit în ea lucruri cari nu mă cufundă, ci mă ridică. La prima ochire am văzut subscrieri falze. Poporeni cari știu scrie, aveau cruce înaintea numelui. Cât ce au prins de veste poporenii, cete, veniau la mine cu întrebarea, oare blăstămațîi Nr. 1. L X I K E A___________________________ Pag. 3. aceia nu m'au iscălit și pe mine'/ Mulți au pretins în fața martorilor tragerea la răspundere și pedepsirea acelora, cari iau subscris. M’am convins dar îndată:că este o mârșevenie tendențioasă cu scop de a-mi detrage din numele meu preoțesc. Modul, cum s’a făcut această mișcare trasă de păr, persoanele folosite de unealtă, și conexiunea lor familiară, pe cum și alte experințe a le mele și lucruri de antece- dință, mă silesc a-mi legă presupunerea de anumiți indivizi externi, indivizi, cari de mult încearcă rolul de a influința directiva tuturor lucrurilor bisericești din Vicariat. Acești oameni, cari ca și niște călăi tentează de astădată a pune funia în gru- mazii mei, de să va putea — fie și fără de vină — mâne poimâne vor putea tentă a pune funia și în grumazii altor preoți din vicariat, cari nu vor fi în grația și pe placul lor. Să vă fie ochii în patru Fraților! în interesul Pa rochi ei mele, care are trebuință încă multă vreme de pace și unire pentru suportarea greutăților sale și mai ales în interesul tuturor preoților din vicariat am apelat la atictoritetea oficiului vicarial, în contra acestui atac infam și malițios. Rebrișoara 19, XII. 994. Anton Precup preot. eJlzbacția boz&țt& Șăzbăt'c'ii viicifc ! tutuwz colaSozatoz'ilct ți atitczilcz nații-. jMoutăți. întru mărirea lui Dumnezeu. Biserica gr.-cat. arsă din Câmpeni, a primit urmă, toacele daruri, dela 1. Georgiu Gejleu, și soția sa Bachila parochieni gr.-cat. din Câmpeni o evangelie legată în lux în valoare de 80 cor. 2. Simion Bobariu, și soția sa Maria gr.-cat. din Câmpeni, un apostoieriu și octoich in valoare de 17 cor. 3. „Beuniuea de păstrare și împrumuturi1'' din llva-mare, suma de 27 cor. 80 fii. Marinimoșilor și piilor donatori, demni de imitat în numele amintitei biserice, li să aduce călduroasă muițămită. Tot odată, cu recunoștință se aduce muițămită confraților din Bistra, cari îndată după înfiorătorul desastru, ni-au împru- mutat cu bunăvoință, toate utensiliele ne- cesarie la cultul divin. Dumnezeu le răsplătească tuturor! Câmpeni la 18 Dec. 1904. Petru Simu, preot. Serbările Imaculatei. Ni se comunică din Mărămurăș, că acolo Serbările iubilare ale Inmaculatei în vicariatul din Maramureș s’au serbat cu mare pietate. Mai ales a fost frumoase serbările din parochia Sigetului. în a cărei biserică în 18, 19, 20 și 21 Dec. i s’au făcut rugăciuni pie, sau cântat Paracli- sul Preacuratei și s’au mărturisit și cumi- ; necat sute de inși. în toate parochiile s’au ! ținut predici și s’au îndemnat credincioșii a onora din tot sufletul pre Preacurata Fecioara Maica noastră cea bună și îndurătoare din , Ceriu. în Maramurăs în genere este lățit cultul Preac. Vergurei Maria. De aici foarte mulți credincioși peregrinară la Mănăstirea dela Bicșad. Acum se zidește Mănăstire nouă la Moisein — unde a residiat cândva și episcopul român al Maramureșului, și se I spetează că preste câțiva ani Mănăstirea dela : Moiseiu va deveni un loc plăcut și dorit de i peregrinaj pentru întreg poporul român din I j Maramureș. Din Ar chi dieceză. loan Cimonea, adm. ! parochial în Chibulcut (distr. Cătină) a fost dispus adm. parochial în Cașolț (distr. Sibiu) Avram Flad, preot disponsibil a fost dispus adm. parochial în Abruș cu filia Pancea (distr- D.-Sân-Martin). Festivitate de Crăciun. Ni se scrie din : Tohanul-vechiu, azi la 1 lannariu n, începând î dela 2 oare p. m. s’a petrecut în sala fes- tivă a scoalei, noastre fostă granițărească de i prezent comunală o frumoasă festivitate sco- । Iară la care a participat un prea frumos ! public dimpreună eu tinerimea școlară din loc. Acesta este deja al 2-lea an decând sa introdus și la noi frumosul obicein de a să împărți între școlari daruri — haine, ■ încălțăminte de Crăciun, spre marea mân- : găiere a copiilor lipsiți și a întregei obște. . S’au întreprins anume colecte publice între locuitorii de acasă la cari s’au alăturat unele ! oferte și dela frați de ai noștri din străinătate : și așa s'a adunat o sumă de peste 100 cor. pentru anul acesta. Senatul scolastic și corpul | învățătoresc au ales apoi pe cei mai miseri școlari pentru cari s’au procurat diferite hăinuțe, rocuri, pantaloni, rochițe, încălțăminte etc. cari s’au împărțit astăzi elevilor. Festi- vitatea o a deschis dl paroch Moise Bruni- i boiu, ea președintele Senatului scol, prin o ; frumoasă vorbire adresată tutur celor de față, despre iubirea creștinească, care este mama binefacere!. A urmat apoi o mică producțiune din partea școlarilor mai mari, șori anume 2 cântări, o colindă un trialog ! și o declamațiune, cari toate au fost alese pentru asemenea ocaziunc și predate cu multă : istețime. Prodncțiunea s’a încheiat prin câ- teva cuvinte bine potrivite adresate publi- I cului de dl Dumitru Pup, învățător dirigcnt, ! după cari s'a început împărțirea obiectelor, sortate pentru unul fiecare dintre acei 45 1 elevi. împărțirea obiectelor au făcut-o es- | misii Senatului școlar, anume dnii: Dumitru । Pap, Haral. Ungur și Beni Clococean în pre- . zența întregului public. Pe peretele din : frunte sta tabloul nemuritorului Baron Urs — procurat în vara anului trecut — care părea surizând de cele ce i-se petrecea dina- inte . . . Este foarte frumos acest obîceîu, Introdus de factorii competenți ai școalei noastre, și ar fi de dorit, să se continue în , toți anii. Precum mi-s’a spus din oferte be- ; nevoie, s'a colectat azi pentru anul viitor, dela cei ce au participat ia festivitate 12 . cor. între honorațiori am văzut și pe dl | Dr. Gheorghe Stoian. Un asistent. > Anunț muzical. Subsemnatul îmi iau | voie a aduce la cunoștință corurilor vocale, 1 că voiu pune în curând sub presă, un nou op muzical întitulat „Romana" cadril na- țional cântat, compus din melodii poporale din dans cu text potrivit. Melodiile cari sunt culese și textul scris de lacob Mureșian —Tatăl, și puse pre note de Ștefan Emilian, le-am armonizat pentru cor de 4 voci băr- bătești, cu soli și cor mut. Acest op, ce se i estinde pre 26 pagini, va costa 4 coroane. Cei ce doresc a avea acest op sunt rugați a se adresa la autor, în Ticvanul-Mare u. p. Oravicza-Kăkova Krassd-Szbreny m. luiiu Birou, învățător. ” Avis Acțiunile Nrii 709—718, 767—770 și 776—781 semnate la „Uipiana" institutul de credit în Grădiște, în lipsa soivirei totale prin aceasta se declară de anulate în înțelesul §. 8 din statutele institutului. Direcțiunea. ; Dare de samă. Pentru școala din San- । jacobul de câmpie au incurs următoarele î obiecte: loan Hațegan, protopop în Cojocna j 2 cor. Mihail Ilies. paroch în Alton 1 cor. j Aurel Poruț, paroh în Desmir 8 cor. Vasiliu Hopârtean, paroh în Gadalin 2 cor. loan Sinteu, administrator în Gothaza 60 fii. loan Petean, paroh în Corpadia 1 cor. Dionisiu Morariu, paroh în Juriul de câmpie 80 fii. loan Blaga, paroh în Ghirișul-rom. 40 fii. Aurel Pop, paroh în Jucul-de-sus 50 fii. loan Șchiop, paroh în Ghiuifalâu 20 fii. Traian Hadarean, paroh în V. Cămâras 50 fii. Aurel Poruț, paroh în Rediu 40 fii. Carpati Elemer j înv. de stat In Cianul-mare 1 cor. Apati Do- 1 mokos, sergent de giandarmerie în Cian 1 . cor. Bertolon lozsef. subnotar în Cianul-mare [ 3 cor. Gregoriu Pop, notar cercual în Cianul ; mare 10 cor. lulius Socol, preot în Cianul mare 2 cor. Andrasi Sândor, conducător fun- duarei în penziune 4 cor. Ozv. Farago Jo- zsefne, Sâniacobul de câmpie 3 cor. Andrasi Jenfi, jurist din Seniacob de câmpie 2 cor. : Mădli Jânos, tist de curte 2 cor. Roznian lacob, neguțător în Sâniacob 4 cor. Sebesi Istvan, arendaș în Sâniacob 3 cor. Kis Istvân es uejc, arendaș în Sâniacob 3 cor. Hari Balint, proprietar in Beiul de câmpie 2 cor. Luca Denes, înv. în Beiul de câmpie l cor. j luiiu Vlassa, proprietar în Cie.udiui de câmpie 2 cor. Georgiu Vlasa, proprietar 1 cor. Petru Instian, înv. în Tothaza 1 cor. Ilisie Moga, proprietar în Frata 2 cor. Gozonian Ferencz, arendaș în Sâniacob 2 cor. Gregorie Avram, i neguțător în Frata de câmpie 1 cor. Insti- tutui de credit „Arieșana“ din Turda 20 cor. Totodată se aduce muițămită publică Spec- tabilului Domn Dr. Gheorghe Popescu, ad- vocat în Turda, pentru ofertul de 32 cor. făcut pe seama bisericii, cari bani ca spese procesuali ale bisericii, a binevoit a le ierta. Pentru acestea marinimoase oferturi, și prin aceasta să exprimă marinimoșilor donatori sincere mulțăinite și răsplătire cerească. i Sâniacobul de câmpie la 17 dec. 1904. Al I Prea On. Redacțiuni, cu deosebită stimă Curatoratul bisericesc. Muițămită. EseMenția Sa Preasfințitul Arehieniacop și Metropolir Dr. Victor Mihalyi s’a îndurat a dărui școalei noastre gr.-cat. 50 coroane din eassa proprie pentru mobilariul acelei șeoale, pentru care don senatul scolastic gr.-car. ai acelei șeoale să simte îndatorat și pe cale ziaristică ai aduce muițămită înaltului Prelat, cerându-i dela Dumnezeu ani mulți fericiți și răsplată cerească. Murăș-Dateș 21/12 1904. în nu- mele senatului șeolastic gr.-cat. Basiliu Angel paroch gr.-cat. preș. sen. Pentru Internatul Vancean de fetițe, au contribuit I. Copăcean Șomfalâu și G. Boet Cârța câte 16 cor. 20 fii., M. Moldovan Comițig A. Viciu Nirașteu. G. Micu Aiecuș, S. Rus Tur. St. Pop Blaj, I. Băgâian Biaj, A. Ciura Biaj, I. Popa Biaj. I. Maior Aiud, V. Călugăr Crăciuuel și T. Dușa Pătrângeni câte 10 cor. 80 fii.. 8. Opriș Armeni și M, Dascal Cetate de baltă câte 21 cur. 60 fii., FI. Petran Almașul mare 12 cor. 96 fii., I. Eaț Filpiș 15 cor. 12 fii.. A. Valea S. Mărtin 37 cor. 80 fii.. E. Șancu Cuteiuș și 1 Socol Lăseud câte 8 eor. 10 fii , I Deac Roșia 5 cor. 40 fii., V. Sucin Căpuș 13 cor. 50 fii., Cetiți! REN HUR Cetiți! — Unui dintre cele mai senzaționale, instructive și moralisătoare romane. — F. 8° 1047 pag. co^tâ numai 2 cor. 90 fii. A apârut în editura „Unirii/ Pag. 4. LI N I R E A Nr. 1. I, Br, Micn Blaj 4 cor. 32 ni., laolaltă 299 cor. 70 fii. Conferințele meseriașilor. Duminecă în 1 lanuar a avut loc în localul Societății meseriașilor a treia conferință. Dl profesor Al. Ciura a vorbit despre volumul de novele ; alui loan Popovici-Bănățanul: „Din viața meseriașilor", voind să atragă atențiunea meseriașilor noștri, asupra unei bune lecturi cu subiecte luate din traiul și lumea lor, ne prezintă cuprinsul novelei „In lume.“ . Limbajul ușor și curgător în care și-a făcut dl conferențiar expunerile au interesat mult pe cei de față. De astă dată au fost și dame. Tinerii sodali I. Coroiu și G. Pușcă, au declamat cu succes poezii din Coșbuc și Spe- ranță. Proxima conferință va fi după Crăciun. Răscumpărarea felicitărilor. Am primit drept preț de răscumpărare pentru felicitările de s. sărbători: loan V. Husa, canonic 20 cor. (10 cor. pentru masa ștudeuților, 10 cor. pentru fondul subsidiar}, Dr. lacob Radu, vicar Hațeg 20 cor. pentru masa studenților și George Vlassa, capelan militar Eger 10 cor. pentru fondul subsidiar. Daruri de Crăciun pentru copiii săraci din B:aj Frumosul obiceiu de a veni în ajutorul celor goi și săraci, introdus de .Reu- niunea femeilor române din loc, s’a continuat și în ăst an. Comitetul Reuniunii femeilor, având în vedere mizeria anului acestuia a adus hotărârea, ca în locul cheltuelilor îm- preunate cu aranjarea unui bal să contribue la ajutorarea băieților săraci și în scopul acesta sa colecteze și dela aiții. Hotărârea aceasta de adevărată caritate, și-a avut suc- cesul dorit. Doamnele Livia Domșa și Elena | Trifan au colectat 208 cor. iar Societatea i meseriașilor a contribuit cu 50 coroane în total 258 coroane. Din suma aceasta s’au cumpărat vestminte. împărțirea s’a făcut Miercuri în 4 Ianuarie în Casiua română. Au fost de față comitetul Reuniunii femeilor române, comitetul Societății meseriașilor, di canonic Ștefan Pop și câțiva profesori, au fost ajutați din cl. I. 8 elevi, din cl, II. 9 elevi, din cl. Iii. 4, din cl. IV. 2; o fetițe și , 19 ucenici. Iată numele mari ni moși lor do- ■ natori: Elena Nestor a dat 5 cor., Otilia Dr. I Negruțiu 5 cor., Cornelia Deac 3 cor., Amalia ■ Grama 2 cor., Aurelia n. Soiomon 3 cor., Cămilă Dr. Pop 4 cor., Ana Szmigelski 3 cor., Cornelia Chirilâ 1 cor., Cornelia Maior 3 cor.. loan' F. Negruțiu 10 cor., Aurel C. Domșa 5 cor., Valeria Uilăcan 2 cor. și o i jachetă, Leontina Frățilă 2 cor., Maria Marin 1 1 cor., Matilda Nistor 2 cor. și o jachetă. Roșa Muntean 2 cor. și o jachetă, Roșa So- lomoa 2 cor., Virginia Chețianu 2 cor., Elena Trifan 2 cor., Livia Domșa 5 cor., Virginia Precup 2 cor., Alexandru Ciura 2 cor., Dr. Ambrosiu Chețianu 2 cor., loan Moldovan 2 cor., Victor Mihalyi 50 cor., loan M. Moldovan 3 cor., Dr. Soiomon 3 cor,, Amalia Papiu 2 cor., Roșian 2 cor., Victor Macaveiu 2 cor., Octavian Prie 2 cor., Flaviu C. Domșa 1 cor,, N. N. 1 cor., Valeriu Suciu 1 cor., lacob Popa 2 cor., Gavril Pop 2 cor., Dr. A, Bunea 5 cor., Lucreția Domșa 2 cor., Vasilie Smi- gelschi 2 cor., Amalia Smigelschi 2 cor., Si- meon Popu Mateiu 5 cor., Dr. Isidor Marcu 4 cor., Pantea 1 cor,, N. Popescu 1 cor., I. German 1 cor., Emiliu Viciu 2 cor., Dr. loan Rațiu 2 cor., Ștefan Pop 3 cor., Alexiu Pop 1 cor., Radu 3 cor., Dr Maniu 15 cor., Aur. P. Botta 2 cor., Teodor Onișor 1 cor., Georgiu Barbat 4 cor., A. Caliani 2 cor., I. F. Cr., 1 cor,, I. Rusu 3 cor., George Mezei 1 cor., Trifan 7 cor., Stupar 20 batiste, Ordace Greg. 1 cor,, Mircea Ilie 1 cor., Silv. Nestor 1 cor., Precup G. 2 cor. 10 fii. Tot cu aceasta ocasiune societatea me- seriașilor din Blaj a împărțit 4 premii de 20, 15, 10, si 5 coroane Ia patru tineri so- __________a_______________________________________ daii români, cari s’a eliberat în anul 1904 I An avut fiecare lucru de probă din măiestria lor. Tinerii premiați sânt: Pantiiimon Cimbruș, păpucar în atelierul dini Mircea, Nieulae Pănăzan, cojocar la dl Vasile Soiomon, Rozor Emil, tipograf, la tipografia semina- ■ rială și Aurel Băcilă, păpucar la măiestrul : Vasile Biudea. ; Petreceri. Primim Invitare la Pro- ■ i ducțiunea teatrală, împreunată cu dans ce o I va aranja inteligința din Cetea în 27 Dec. v. 1904 (a treia zi de Crăciun), în localul scoalei. începutul la 7 oare seara. Se vor preda Trei Doctori, comedie într’un act lo- calisată de Vergina V. Vlaicu. și Ginel-Cinel, I comedie într’ act de V. Alexandri, va mai I fi Tabloul viu și declamâri După producțiune । urmează dans. — Producțiune teatrală: In- ■ teligința Română de pe valea Aiudului invită Ia Producțiunea teatrală împreunată cu dans ce se va arauja în 9 Ianuarie st. n. 1905. (a 3-a zi de Crăciun) in șalele scoalei gr.-cat. din Cacova. Venitul curat e destinat spre scopuri scolastice. Programul va fi: 1. Duș- mancele" de Gheorghe Coșbuc declamată de Dșoara Silvia Fodor. 2. „Nunta Zamfirei" de George Coșbuc declamată de D. Augustin , Ocnean. 3. „Idil la țară" comedie într’un act. i — .„Reuniunea română de cânt și muzică din Lugoj învită la Concertul ce-1 va da Vineri în 13 lanuar st. n. 1905 sub condu- cerea Diui dirigent loan Vidu în Pavilonul otelului „Concordia." — Inteligința română din Mediaș și jur, cu concursul mai multor învățători învită la Petrecerea de joc îm- r preunată cu representațiune teatrală, ce să aranjază a treia zi de Crăciun, Luni, tn 9 Ianuarie n. în sala cea mare a hotelului „Traube" din Mediaș. Venitul curat este destinat pentru procurarea de cărți pe sama școlarilor mizeri din loc. Se vor preda piezele: 1. „Paraclisierul", operetă într’un act de V. Alexandri. 2. „Piăeșul satului" monolog de I. Vulcan. Dl. I. Dopp. 3. „Pictorul fără voie" comedie într’un act de V. Alexandri. (?) 4. „Românul" monolog comic de Pascale,„DLG. Muntean. 5. „Herșcu Boccegiul" cânticel comic de V. Alexandri. Industrii noastră de casă Dl Dumitru Comșa, proiesor în Sibiu, a alcătuit 9 albu- muri cu modele brodate și țesute, 25 albu- muri chromolitografiate, o colecție de ve- chituri și alte câteva obiecte proprii orna- mentației țărănești. Aceste obiecte — scriu foile din România — sunt destinate a se oferi Reginei României, Academiei Române și muzeului de artă națională a ministeriului român de instrucție. Firma româaească a Dlui Pas cu din । Fiume (a se vedeă mai jos) poșede toate I garantele unei firme solide și de bun nume. ' O recomandăm publicului român să o spri- jinească cu toată căldura. Necrolog. Alesandru Gruiția, paroch gr.-cat. în Asinip, a repausat după un morb greu și scurt, azi la 4 oare p. m. în al 69-lea an al vieței și al fericitei sale căsătorii, fiind împărtășit cu Ss. taine. f Demetriu lancu, paroch gr.-cat. în Turdaș, Asesor Consistorial, Notar al Distric- tului și Forului protopopesc, după un morb greu, împărtășit cu ss. sacramente ale muri- bunzilor, și-a dat Luni în 2 lanuariu n 1905 nobilul său suflet în manile Creatorului, fiind în anul ai 64-lea al etății și al 30-lea al preoției. t luliana Săbăduș o. Ignat, preoatesâ în Pănade a îneerat din viață în 9 Dec. dună un morb îndelungat, fiind împărtășită ; cn 38. sacramente. înmormântarea s’au i făcut în 11 Dec. în Pănade. O deplânge i soțul loan Săbăduș narocb și fii Victor. Eugenia, Pompei și Veronica. Odihnească în pace! MMM» A TENȚI UN E! Guvernul Ungariei a permis acum călătoria prin Bremen. Pașapoartele care sunt făcute pe la Fiume, acelea sunt și prin Bremen valabile. Cine are voie a călători prin Bremen, acela trebue negreșit să trimită în Bremen 20 coroane arvună. Publicatiune. Proprietatea bisericii gr.-cat. din Tur, în mărime de 80 jughere catastrali, aflătoare imediat lângă comună, și constatatoare din 60 jughere arător și 20 jughere cosâtor, având de basă o vale ce iși are isvorul în fântâna, de apă sărată a comunei, dela carea nici arândatorul nu e eschis, și de unde în toată Vinerea să pot aduce o—10 ferii de j apă foarte sărată, — să dă in arândă pe i termin de 3 eventual 6 ani cu suma de 480 coroane. în anul 1904 pe lângă toată seceta teribilă au avut pe ea pășune destulă 200 oi, și tot odată timp de 3 luni 20 boi ai unor săteni. Inforinațiuni mai detaiate să pot primi dela oficiul parochial pe lângă aclu- : derea unei mărci poștale de 10 fileri. Oficiul parochial în conțălegere cu curatoratul bis. (4Uj 2 4 (48) 2-20 Cumpărați Cump arați = Calendariul Unirii pe anul 1905. = .. Prețul 50 fii. plus IO fii. porto. ' Nr. 1. U NJ R E A Pag 5, - MOȘ Y^SHE. - — poveste de Crăciun. — Zăpada înghețată scârțăe des supt pașii mărunți ai băieților ce au pornit la colindat odată cu apunerea soarelui, — o roată de sânge ce să sbătea să răzbată prin pânza de purpură de de-asupra Dealului mare; vre-o câteva rotiri încă, — cum s’ar învârti ochiul unui uriaș săgetat de moarte. — și împăratul cu străluciriie-i înghețate nu se mai văzu. — Ceriul senin fumuriu, sta În- cremenit de-asupra, ca bolta unei biserici uriașe. O boare subțire, care pătrunde până în mădua oaselor Adie, - pare sufletul înghețat al zăpezii. Și totuși matahale negre sau albe se ivesc pe drum, clâtinându-se par’că, se abat pe la portițe. I’au îngrijit bine măicuțele pe acasă. Mânecările tatii, ori cojoeița veche a bunicii s'a înfășurat în jurul trupurilor fragede, și o sforicică ori baieră tărcată dela furca mamii strâng bine avuțiile călduroase, să nu degere odraslele pe așa pui de ger. Căciuli rotate, albe cu dungi negre unde și unde, țin înmormântate căpșoarele pline de colinde, de urări și de planuri pentru viitorul apropiat: ce să-și cumpere pe ațâța treițari ce vor căpăta ? Ochii, supt lâna mițioasâ, grăiesc de fericiri ideale, negustate încă, -iar din obrăjorii în- floriți stă să țișnească sângele tinăr, în- văpăiat. La vre-o portiță, uude știu că sunt câni răi la casă, mai stau de-și togmesc traistele în spate, apoi privesc cu ochii umezi prin crepătnrile palantului. Târziu să incumătă să deschidă încet, încet portița ca și când ar fi să treacă într'o lume necunoscută. Dar când doi cu doi, ori cei mai mi- titei și trei-patru laolaltă, - ajung ia casa vr’unei rudenii de a lor, dau năvală și încep colindul dela portiță. — în vre un colț de uliță, unde și unde, micii colindători, cu traistele umflate in spate, stau roată și își numără în palmă creițarii. Ochii li-s umezi do bucurie, dar totuș nerăbdarea încă să cetește din ei, pe când se întreabă: — „Voi unde mai mergeți mă?* — „La nănașul și apoi la dl învățător și la Petrea Bumbului*. Și cei cari au în- trebat, și erau gata să meargă acasă degerați de frig, își aduc aminte de cei pe cari nu i-au colindat încă. Une ori se uasc discuții înfocate: La cari au fost și la cari încă nu. Și nerăzbind cu gura, s'apucă și-’i numără pe degete. „Pe Moș Vasile, mă, pe Moș Vasiie, ști care ne-a dat anul trecut nuci, l’am . uitat*. Și Moș Vasile ședea departe în capul din jos a satului de cătră lunci. Și treceau prin pârae și husdoape și prin uliți strâmte până la casa luidepeatră, trainic inchiegată din vremuri bune și norocoase și pentru el. Gardul înalt de nuele din jurul curții în multe locuri se încovoiasă, iar streșina mare era putredă acum. Ograda largă, goală aproape, numai câteva șoproane descoperite Iți mai spuneau că nu ești pe hotar. Casa insă stă țapănă și acum, și păreții, văruiți de sărbători, sunt albi ca și zăpada din curte. Afară gerul îngheța răsuflarea. Stelele răsăriră multe și strălucitoare, saltân călătorie de trei zile ajunse acasă înfrânt de durere și osteneală cu desăvârșire. Un dor avea numai, să-și vadă calul favorit, pe care-1 sărută și-l mângâie, zicând lui Florea, soldatul de ordonanță, că de va muri, să ducă pe Bălan după el până la mormânt, și apoi să fie al seu. Au mai trecut trei zile, și Cârlova mântui viața,2) întocmai ca fecioara din eligia lui Victor Hugo, care sfârșește a doua zi după un bal. Moartea timpurie a lui Cârlova a fost mult regretată. Eliade Rădulescu o con- sideră de o mare daună pentru literatura română.a) lancu Văcărescu scrie o frumoasă poezie în onoarea lui Cârlova (Cununa lui Cârlova), plină cu laude izvorite din dra- gostea de conorășan. Nicolae Bălcescu, de aceleași idei cu Cârlova, îl numește glotia poeziei române, poet cu inimă de foc. *) Asemenea și Odobescu, marele nostru prozator, reînvie cu multă dragoste memoria lui Cârlova într'un scurt articol.6) 9 »Tribuna Poporului.® din 1807. nr. 6. *) Cf. N. Țincu în »Revista Nouă», 1904. nr. 10. a) Curierul Românesc din 1831, pag. 275. 4) Istoria Românilor sub Mihaiu Viteazul. București 1878, pag. 113. (Ediț. Iul Odobescu). s) Publ. în Revista Română din 1861, și mai târziu reprodus în ale sale Scrieri literare șt istorice. București, 1887, voi. I. pag. 237 și urm. După el dl Mihaif Tipeiu consacră memoriei sale câteva pagine frumoase.’) în sfârșit au reamintit memoria lui cu multă simpatie și unele drn manualele-de istoria literaturei, și mat recent dl Chendi în Foiletoane. Totuși până acum, pe lângă toate ca- litățile lui de fond și formă, prin cari s’a ridicat mult peste contimporanii sei, peste lancu VăcăreScu, Constantin Conachi, Ale- xandru Chrisoverghi, Paris Barbu M©mu- leanu, încă na are nici & biografie com- pletă, și nici poeziile- sale nu au fost adunate într'un singur buchet. Dar să nădăjduim, că ce nu ni-a dat trecutul, ne va da viitorul, și aceasta să nădăjduim șt să așteptăm cu atât mai vârtos, căci precum zice lancu Văcărescu im C*- iwma lui Cârlova, »orice neam începe kntâiu prin poezie ființa de-și pricepe®. Ir ’can Rația. Oaspete străin de Anton ?ichler. I. Locuia în Kdln odată Un bogat, și tot acolo Un cinstit, clicernic preot, Ebehard dela Sân-Iacob, Blând și darnic cu săracii Și iubit de-orașu 'ntreg. ... Deși cad fulgi de zăpadă înăibind poteca strâmtă. — Credincioși, grăbindu-și pașii, La Vecerne merg la rugă, Căci e mâne sărbătoare, Ziua sfântă de Crăciun. Unul numai nu se duce: Adâncit de mult în gânduri, El pășește prin odaie, Cu privirea ’nflăcărată; Stă, gândește, pleacă iară ... E bogatul Rolf de Reit, — »Știu acum, că azi în ciudă ' Mi-a tăcut cinstitul preot, Cel evlavios și darnic. El, care predică ’ntr'una Numai despre-abnegațiune, Despre milă, despre jertfă, Astăzi mi-a făcut in ciudă! Cu un ceas mai înainte El a cumpărat din piață Cel mai bun dărab de carne, Ca să-mi facă ’n ciudă mie Cetățeanului bogat!» — — »Măne, zice, are oaspeți Si îi trăbă ceva bun!® — > Merge iarăș, stă, iar pleacă, Si privește lung afară — — Pe poteca înălbită Cad într’una fulgii deși. — ... »Ce am hotărât, voiu face! Mâne chiar Ia masa pusă, Apărând pe neașteptate, O să-i văd eu sărăcia, Prânzul simplu și pe oaspeți; Și-o să văd apoi deaproape . Cum un preot stl minți!...« ') Poezia lirică română dela originea ei până la 1830, Focșani, 1889, pag. 66 și urm. Mai departe nu mai zice. — Fără voie, trist, pășește Făr’ odihnă prin odaie . . . — Pe pământ din cer se lasă Noapte lină, adormitoare, Sfânta noapte de Crăciun. Voi creștini cu inimi bune, Pace peste voi acum ! — II. La preotul sună ’n poartă Clopoțelul. — »Pot acuma Să vorbesc cu Domn’ Părinte?® — »Roif de Reit?! Ce mare cinstei® Zice acesta, — >dar poftește, Vino, șezi, — un păhărel! — Ori mai bine, să-am această Norocire, — fi-mi oaspe! O, ba nice nu se poate Să nu vrei, — e chiar pe masă!® — »Să-ți fiu oaspe? Onoarea asta O primesc cu bucurie Domn’ Părinte!® — Si zimbeste Rolf, că plănui i-a succes.... Ambii stau acum la masă Și voioși vorbesc de toate. — însă simplă le-a fost masa Că’n curând, facându-și cruce, S’a sculat, zicând, preotul: — »Să ne fie dar de bine Domn'le Rolf, dar prânzu-i gata.® Rolf zimbește cu o crudă Ironie: — sCred, Părinte, Dar, te rog, să-ți fac acuma O ’ntrebare: Nu mi-ai spune, Când aduci friptura, care Ieri mi-o șterseși din piață? Spune-mi apoi iarăși, unde-s Oaspeții, pe cari se vede, Că îi ospetezi mai darnic Ca pe mine . . . — Așa se vede, Câte-odată ți-e mai dragă O friptură, decât jertfa Și decât abnegațiunea: — Cred, că ști, ce vreau să zic. . ..« A ’nroșit piosul preot, însă liniștit îi zise: *Rolf, — »Asta-i treaba mea, vezi, Doamne Că venind, am cumpărat-o Eu mai iute. — Dacă însă Dumneata-ai fi fost întâiul, Nu ar fi a mea acuma! Și de oaspeți întrebi iarăși? — în secret să-i țin voit’am, Ochi de oameni să nu-i vadă, Dar m’ai întrebat, și iată îți voiu face-acum pe voie. — Să-mi urmezi puțin, te rog!« Deschizând apoi o ușe îi arată: Vezi, iubite, Oaspeții, pe cari eu astăzi l-am chemat la sărbătoare: Cerșitori, sărmani cu toții, Orbi și schilavi, mielușei.® — Mut rămase cetățeanul. —- »Numără-i te rog și vezi-i! Doisprezece-au fost la masă, Când la Cina cea din urmă Nr. 1 UNIREA Pag- 9. L-a chemat Christos. — Din darul Lui făcut-am și eu astfel I Bucurie să aibă și ei întristații 'n ziua aceasta, Căci Crăciunu-i sărbătoare De iubire infinită Față de nenorociți!« . .. Rușinat își pleacă ochii, El, care batjocorise: La-așa oaspeți n'a gândit! . . . — »Dar, Părinte, nu-s ațâța, Haide, vezi, sunt treisprezece!« Numără bătrânul preot . Și văzu că întră oaspeți Unul nou îi mai venise, Un străin necunoscut. — ■ ♦ Cu ochi mari, frumoși e dânsul, Plete blonde 'n jur de umeri, Și el brațele-și ridică Spre preotul, — brațe albe. Voacea-Î sună ca un cântec Lin, domol, ca respirarea Unei harfe Îngerești: »Ce-ai făcut tu cu săracii, Ai făcut cu mine însu-mi, Cu stăpânul!® — Și la aceste O lumină orbitoare A cuprins, ca un nou soare Fața oaspelui străin: într’ai săi săraci stă Domnul, Stă Isus, iubirea lor. . . . în genunchi căzură ambii Să se închine, — și într'aceea Ca un fum dispare chipul. — *Rolf, — dar plângi?* — «Te rog, mă iartă Suflet nobil, că într’aceasta Sărbătoare de iubire în acest chip m-am purtat! Să-mi fi pretin !< — Și el tace înnecat acum în lacrimi. — Și ca frați s’au ’mbrățișat. La Crăciun de-aici încolo într'un cerc de doisprezece Cerșitori, stă Rolf de Reit, — Iar prin casa lui pășește Blândul oaspe al iubirii, Oaspele ceresc Isus. — Nerian. Isuse cât dc buq ești €ul — Tablou. — Proprietarul casei să plimbă cu pași repezi prin odaia-i bine încălzită, cu mânile-i grase și netede, gesticula într’una nervos, iar din sugara-i fină arunca suluri grose de fum, ceea ce de comun o făcea când eră rău dispus, din când în când murmură ceva apoi să oprea pe un moment, sprâncenele i-se încrețeau, iar pe frunte i-se iveau nori negri de manie. Ușa să deschise încetinel. O copiliță debilă și palidă, să apropie de el cu fața zimbitoare; privirea blândă a ochilor ei negri era rugătoare, cu mânile-i subțiri începu , a netezi mâna butucănoasă a tatălui atât de răutăcios. — Tată, nu fi mânios barăm pe un moment... Fruntea omului gras să însenină de odată și el își trecu mâna prin buclele sărăci, să facem bine cu ei, că tot ce avem, avem dela Dumnezeu și nu putem ști că la ce vom ajunge și noi. Să fim dară îndurători, ca și noi îndurare să aflăm. Să facem bine, ca nice pe noi să nu ne pă- răsească Dumnezeu. — D'apoi pe prăpădita aceea de femeie a faurului de ce o a părăsit, că ea doar cât îi lumea e tot în biserică? — Pe ea nu Dumnezeu o a părăsit. — Da cine ? — Feciorul ei rău si prădător. — Doară nu are și ficior,. nice nu am știut până acum. — E om de tot rău, pe băeții lui încă muierea faurului îi hărănește și țâne, și Maria e a lui. Nu spesează nici când nice doi fileri pentru ei. Proprietarul casei se întristă puținei îi veni în minte blăstămatul lui de băeat, pe care de câteva zile îl delăturară din oficiu. Tuși de câteva ori și să întoarsă cătră fereastră. Afară ningea și crivețul șî gerul clădia din fire fiori fine de gheață pe fereastră. Să prefăcu, că să uită afară șî că caută pe cineva, cu toate că proprie nice nu vedea atară și nice nu căuta pe nimeni. Privea numai așa. De adeseori se întâmplă că o privire, un cuvânt îl alungă pe om la fereastră și se uită, se uită, scrutând și căutând, el însuși nu știe însă, că ce, s’au de ce? — Pentru ce și sunt oare oameni săraci? Pasărea și dobitocul așa e creat, că are blană călduroasă, nu năcăjește pe om cu lacrămile lui. Infiorătoaria sărăcie ! — Tată, las să între sărmana muiere, că afară e foarte frig. — Ce să fac cu ea? S’au poate să-i dau paltonul ca să aibă ce beâ feciorul ei? — Nu are lipsă, căci mama o a îm- brăcat deja; numai câteva cuvinte vorbește cu ea. — Pentru ce te întrepui tu atâta pentru muierea acea zdrențoasă ? Copiliță înroși și își plecă ochii la pământ. — Vorbește scumpă, tu știi, că nu am mult timp. — Mi-e tare frică tată dragă, ca și pe noi ne va încungiura micul Isus, dacă v'om alungă din casă familia aceea săracă, chiar acum în preajma sântelor sărbători ale crăciunului. Mi-s’ar despica inima. — Și o lacrimă alunecă pe fața micuței copile. — Ei bine dar scumpă, cheamă în lăuntru pe femeia acea săracă și zdren- țoasă. ' Fața copilei să învioră și ieși ca un fluturel pe ușă. Deja în proximul minut se auzi o batae debilă la ușă. Un geamăt prelung de durere și câteva tonuri, o scală lungă a diferitelor sentimente. Speranța, întris- tarea, cererea, temerea, dorința și câte alte sentimente nu se mai cuprind în acelea câteva tonuri. Oh dulce Isuse! Dă-mi putere! Cât de bun ești Tu, nu mai pă- răsit încă nici odată, nu mă lăsa nici acum ! . . . înmoae inima acestui domn bun; dacă nu pentru mine, barăm pentru aceasta copilă mică și morboasă. . . . Căci doară altcum ar fi toate, dacă acel băeat rău. . . Oh dulce Isuse, nu mă părăsi! . . . aurii acopiliței, care putea avea 10—12 ani: — Ce vreai, scumpa mea? — Tată dragă, săraca văduvă a faurului ' ar voi să vorbească cu tine. — Să vorbească ? Doară aceea vine la mine numai ca să ceară. Am mai zis de atâtea ori, că la mine nu-i iertare, voiu fi I ne înduplecat. De nu plătește până mâne 1 la amiazi, o voiu pune în stradă cu tot ca- \ labalâcul ei. N’ai cum tracta altmintrea cu ticăloși de aceștia. Spune-i, și să se curețe de aici: — Dar tată, ce va fi cu mica Mărie, ea e morboasă ' — Morboasă, abunasamă, că e mor- boasă, să hățiește prin ambit des de dimi- neață până sara, ca si când ar fi în casa lor proprie, apoi ii-e frig, să răcesc și e gata morbul. — Căsuța lor e mai friguroasă, căci doară nu au nici o bucată de lemn, cu ce să o încălzească: — Apoi . . . apoi, ce să fac cu ei. Doară nu-i voi ținea eu ani dearândul în cinste, ca apoi la vreme să râdă de mine. — Nu tată, așteaptă numai două săp- ] tămâni, numai două săptămâni, atunci va ! plăti chiria, așa a zis muierea faurului. Un râs puternic răsună în chilie. — Copila mea, oricare chiriaș vorbește astfel. Acum două săptămâni, apoi iară două săptămâni, iară două săptămâni și în urmă tot trebue să-i areți ușa, că-ți rămâne datoare cu jumătate chiria. Apoi râde una bună și își caută un alt stăpân ca la urma urmelor să-1 înșele și pe acela. Căci înaintea omului sărac onoarea, e nimic. Pânea, banii sunt, ce arenei mai Scump. — Tată dragă, muierea faurului a plătit întotdeauna. Acum a avut lipsă și de cei maî din urmă filer la înmormântarea copilașului ei, care murisă în zilele acestea. De aceea te rog, să nu ceri dela ea cele vre-o căteva coroane barăm vre-o două săptămâni. Acelas râs. ’ 4 I Cum, să arunc la nuștiu ce sărăntoci ; numai iacașa vre-o 25—30 de coroane. Doară n'am nebunit. Ce am cu ei ? doar mi-s frați? — Tată, pe cel care e darnic îl iu- bește Dumnezeu. Și Domnul Isus învață, că încă și un pahar de apă, dat săracilor, întru numele Lui, nu va rămânea fără răs- plată; El a zis, că ceeace facem cu săracii cu El însuși facem. Pentru aceea nu fi atât de tare la inimă, să ne câștigăm merite dela Dumnezeu. Domnul cel gras zâmbea de ; poveștile nevinovatei copile și o ciupea de obrăzuțu-i îmbujorat. Hm, cine te-a învățat pe tine la de-al de acestea? A bunăseamă, că în scoală? ’ — Da. — Ei, și în școală fleacuri vă propun de acestea? Hm, hm, eu am gândit, că D-lor învățători le stă capul numai la ridi- carea salariului. Vorbesc ei găgăuții de, aceste; mai bine ar instrua băeții bine din geografie și comput. — Tată, domnul părinte ne învață așa. । . — Așa! încă și popa umblă pe la Ștoală ? Prostie! Și ce mai vorbește popa acela? — Aceea, că să nu fim superbi, ego- iști, prea încrezuțî în soartea noastră bună, ci îndurători, buni la inimă, să iubim pe ] Pag. 10. U N I R E A .Nr. 1. < Glasul ultimelor cuvinte pătrunsără la ■ :inima ide piatră a proprietarului căsii. își aduse aminte, de propriu său băeat rău. și blăstămat, care .vaggbundeaza. poate îm- preună cu ficiorul acestei mueri zdrănțogsă. — întră! răsună cuvântul asupru. Cuvântul acesta, e al săracilor. în acesta este vârtute, strictețe, dar și bună- voință. și milă.,' ■ . Inima proprietarului căsii la văzul acestei femei nenorocite, să înmuie pe un moment în celalalt însă își recăpăta iarăși demnitatea normală a simțirilor omenești. — Ce nevoe ai, femeie săracă ? i Nu ai bani pentru chirie, așa-i? — Oh Doamne, Doamne! — începe numai de acolo, că apoi isprăvim curînd. Abunăsamă vii din biserică. Mai bine ai lucra. \ Dela cine să aștept ajutor, Domnul meu, dacă nu dela Dumnezeu? ■ El nici când nu m’a părăsit și sunt > de firma credință, că nu mă va lăsa să , petrec nici Crăciunul pe stradă în frig, cu mica-mi nepoată: Dumnezăule, nici noi nu eram așa mai de mult, dar fie voia Domnului; El știe ce e mai bine pentru noi. Numai ficiorul acela mai în etate de : s’ar îngriji de fetița lui: Cu acela drept că m’a bătut bunul Dumnezeu, că prea . mult l’am desmierdat, căci îmi era drag, foarte drag. Am meritat să mă pedepsască | . Dumnezeu pentru el. — Ei, numai scurt muiere, sună glasul nerăbdător, spune, pentruce ai venit! , Eu nu am vreme să ascult biografia ficiorului Dtale. — Deie bunul Dumnezeu, bunul meu Domn, ca băiatul Dtale . să nu aducă nici când năcaz și rușine pe capul cinstit a ' scumpilor și bunilor săi părinți: Deie i Atotputernicul, ca intotdeanna să fie 1 virtuos și religios ca bunii săi părinți, , pentrucă până să teme de Dumne-eu, să va feri de .tot ce e rău și urit Lui și atunci și în oficiu e punctuos și respectat de toți... I Proprietarul casei să dusă la fereastă I si îsi stersă lacrămile din ochi si să uită I lung și mult pe fereastă. Acolo vede pe ■ propriul său băiat rău, care a adus rușine pe capul lui. ' — Bine, bine, femeie! „ — Oh, Domnul meu, acela nu e demn . de compătimire; destul îi că ziua și noaptea mă supăr și mă rog pentru el. — Vezi, Vezi, draga mea și eu am unul... Și domnul apucă mâna sbârcită si trămurătoare' acelei muieri sdrențoasă și îi spusă tot ce avea Ia suflet. Oh simță- mintele omenești nu cunosc bogăție, nu poziție înaltă, nu nimic! Sunt inimi ușor emoționătoare si sunt inimi vârtoase de piatră. Durerea, jalea, suspinele, vaetele însă erump din ele pe-o formă, nu trebue decât să sosască numai timpul și ocaziunea. Proprietarul căsii simte împreună cu chiriașa lui sdren- țoasă și nu să sfiește ai mărturisi că el e ■ cel mai nenorocit părinte din lume... Nu te supăra, poți rămânea în casă, până când vrei, mă voi îngriji eu și de alte celea.. lasă nu-mi săruta mâna, nu știe omul la ce poate ajunge... Numai de una .te rog, roagăte și pentru fiul meu. Deteți Dumnezău tot : binele! . . . , Muierea săracă eși din chilie șter- gânduri ochii . cu un corn dela cârpă, ear în ușă esclamă. ■ . - . Oh, Isuse, cât ești Tu de bun ! B. O* Colceriu. ; PĂLĂRIA. i Umorescă. — De Richard. Monroy — înainte de cină mă întâlnii cu baro- nul Castelan, care îmi zise: — Ce faci în sara asta? — Nimic. Ce să fac în frigul acesta? Stau acasă și îmi încălzesc picioarele. — îți spui eu una mai bună. îți dau bilet la reprezentarea celei mai nouă bucăți alui Gandillot. Mi-am luat două bilete pentru mine și cumnatul meu, cumnatul însă nu poate veni. Vii? — Viu. 1 Trăsura ne-a dus prin Boulevardul du Templera. Era teribil: de frig, — brr! Ajunși în teatru am ocupat loc lângă amicul meu în parter. Tocmai voiam să privesc : cu ochianul, când pe scaunul din înaintea mea să așaza o femeie blondă, înaltă subți: e. I Și spre cea mai mare a mea surprindere ; observ că aveă pe cap o pălărie â la I Rembrandt,-care înainte era dată pe frunte, ! înapoi însă era înaltă ca un chipiu de \ jandarmi, având și borduri late ca niște I streșini, decorate cu o grădină de flori, | verdețuri și poame. : Cum pălăria era teribil de mare mai având și câteva părechi de pene de struț, sa înțălege, că nu vedeam nimic de pe bina. Cortina să ridică. Pieza se' începe, dar eu nu văd nimic, numai ii aud pe actori. începe a-mi înțepeni gâtul, cât îl întind la dreapta și la stânga, dar nn pot vedeă nimic de mânecile largi în formă de i balon a doamnei blonde. : Nici o speranța... | — La dracul, îi șoptesc lui Castelun. j pălăria asta îmi răpește ori-ce plăcere. ! Dânsa mă aude, mă privește cu dispreț din cap până în picioare, mișca din umeri și suride batjocoritor ridicându-și cu dem- nitate cele două baloane dela mâneci, și cu o cale să oblește, de spate ridicându-și pă- laria cea teribilă cu vre-o 2—3 centimetri și mai sus. întorcându-ma catră amicul meu îi । : zisei: ; — Tot era mai bine de rămâneam acasă, îmi încălziam cel puțin picioarele. Din piezi, chiar atât vedeam cât văd și aici. । । Dama iar să întoarsă catră mine arun- j | cându-mi cel mai batjocoritor suris. } Dar aceasta e declarație de resboiu în I toată forma. Așteaptă tu dar! N’am încătrau, îmi duc soartea cu i paciință... Mi-sa pare ca și când ași auzi pe | telefon pieza. Aud, dar nu văd. Sunt ca și orbul, pe care l’ai dus la teatru. | Primul act să termînă între cele mai I viforoase aplause. Așa să vedeă, că fiecare și-a petrecut bine, numai eu nu. Și dama aceasta iarăși s’a uitat la mine cu surisul ei batjocoritor. Puteâ suride, căci înaintea ei ședea un om mic, ghebos peste care puteâ să pri- vească foarte ușor. ' Privesc pe acest omnieț. Paltonul încrețit, gulerul și mangetele - nu prea cu- rățele, sigur e din. cei cu bilet gratis. Ti chem de o lăture și,îi zic încet: — Domnule, din un deosebit interes aș dori să șed pe locul Dtale. N’ai fi așa de bun să-mi dai locul Dtale pentru 20 coroane. Pe lângă aceia îți dau și locul meu Nr. 92, care, vezi bine, nu-i așa de bun ca al Dtale Nr. 48. Fața omulețului râdia de bucurie. Primi banii și îmi zise: — Domnule ești din cale afară amabil, îți primesc propunerea cu cea mai mare bucurie. H. Locul 48 era al meu. Primul gând mi-a fost să mă așez cu pălăria pe cap. dar socotii, că s’ar puteâ să mă îuțăleagă greșit. Ar putea crede, că demonstrez îneontra piezii. De odată îmi veiii o idee cam nebu- . natieă, dar nu tocmai rea, cam drastică, dar genială. ■ leșii din teatru, mă preumblai odată pe bulevard, până dau de prăvălia unei modiste. Ei a în coltul strădii Beranger și era deschisă. întru și rog pe vânzătoare să-mi dee pălăria cea mai mare, cea mai esagerată, cea mai piramidală, care numai să află în prăvălie. ' ■ Deschise un dulap și îmi scoase un monstru de pălărie neagră ca cărbunele, decorată cu frunze uriașe de catifea neagră, și cu trei pene colosale îndreptate turbat spre cer. Am luat pălăria. Mi-au dat-p cu 60 cor. Mi-au pachetat-o și m’am reîntors în teatru. Mi-am ocupat locul 48 înaintea doamnei, îmi desfac pălăria de revanș și mi o așez pe cap. Nu știu, cum îmi va fi șezut sub co- perișul acesta teribil cu mustețile mele mari și răsucite, dar e adevărat, că nici o bombă n’ar fi produs un efect mai mare. Strigau, râdeau, băteau în palme, dădeau cu picioarele, se suiau pe scaune, ca să mă poată vedeă mai bine. Cei mai mulți înțelesără causa purtării mele și domnii, strigară: — Drept are! Trăiască! Corectul Castelun îmi zise mânios: — Ai înebunit? Eu rămasei nemișcat în mijlocul vi- forului, ce produsesem, cel mult de mai aruncam câte o privire ironică spre damă. Durere însă, că între aceste împreju- rări pieza nu să putîi continua. De ce mă temui nu mă trech. Doi polițiști veniră la mine, rugându-mă să pun capăt glumii. — Spuneți stimatei doamne, că îmi iau jos pălăria, dacă și ea și-o ia, le răs- punsei cu demnitatea unui Mirabean. Răspunsul meu îl primiră domnii cu însuflețire, damele însă protestară.' în mijlocul murmurului general cei doi polițiști mă luară de braț și mă condusăra afară în coridor, de unde numai dnpăce le promisei, că nu voi mai continua vițul mă declarară libăr. UNIREA Pag. 11. m. Ah,' așa dar grădina aceea de pălărie sa triumfeze? . . . . Ne mai auzit! deâperată situațiune! Ce să fac? ■ Stăm turbat pe coridor, când văd o mică lucrătoare, că să silia spre galeria cea mai de sus. Pe cap ateă o mică pălăriuță! nasul cârn, ochii râzători, \ pe frunte cu cârlionți, era foarte drăguță. O agrăii și o rugăi politicos, să mă asculte. — Domnișoară îmi permiți Să-ți' reco- mand Dtâle o pălărie, pe care am cumpărat-o numai cu un pătrar de oară înainte cu trei galbini. I-o arăt și ea rămâne în extaz. — Ce trebue să fac pentru ea? mă întrebă. . — Aproape nimic. 'întâi pune-o pe cap și apoi du-te și șezi pe scaunul nr. 48. Nu trebui să mai pertractăm mult. Peste câteva minute pălăria cea mică de grisetta făcu loc uriașului; micuța dupăce își mai îndreptă în oglindă înc’odată cârli- onți! de păr, întră în parter. ' Publicul primi pălăria mea cu nespusă bucurie: acum era corect1 căci era pe cap de femee. Aproape leșinau de râs. Iar eu de pe galerie mă'delectam în I opera mea de răsturnare. Dama cea blondă I acum nu mai vedea nimic, și toate capetele i erau țintite spre dânsa. La început își întindea gâtul în dreapta și stânga să vază ceva, cum făcusem și eu, dar în fine își perdu răbdarea și între aplausele generale părăsi teatrul Am rămas ca învingător pe câmpul de luptă. , Lei, DASCĂLUL ANALFABET. în anii 1848/9 eram docente privat la forestierul Cristian N-e din comuna S-f în Mecklenburg-Schwerin. Ș., învățătorul co- | munal, de meserie croitor, avea pe atunci I aproape douăzeci de ani de serviț, și încă spre mulțămirea tuturor autorităților, cel ■ puțin riu s’a ridicat nici odată vre-o plân- gere contra Iui. Când însă fiii zilerilor și pădurarilor se aflau în resbelul' Silezian și nu puteau scrie părinților lor, cum se afla, fiindcă ei nici odată n’au învățat a scrie, atunci se descărca furtuna asupra învățătorului. Do- rința de a primi știri’dela fiii lor de pe 1 câmpul de resbel, făcu1 pe acești locuitori simpli se simțească lipsa unei școli buhe. Ei nu credeau învățătorului, carele ptineâ vina ție prostia Copiilor lor, ci începură a Se îndoi despre aptitudinea sa dă învățător. Acum pentru prima oară le veni în minte, . că nici unul dintre elevii săi vechi ;Sau noi । nu știu se cetească, că el nici odată tiu i-a 1 instruat in scriere -și că ninittni nu Fă văzut vre-odată pe el însuși scriind; Unii dintre bărbații1 mâi tineri făcută chiar descoperirea, ; că el riu are la chsă nici negreală nici peană, și' afirmau tă hici chir învățătorul nii știe scrie. Ca fulgerul merse din giriă în ; gură întrebarea: «Știe învăfătoriil să scrie ?« ; ' 0 deptitațiune de'Zileri metse la ofi- ' etalatul din Gotdberg'șî.Cerb Uri îhvățătbr, carele se șt i te cbti Ai scrie; Au ^ămas înse - cu cererea1; dez bare eh dări'd Căpitanul ofi- 1 ciolatului îi apostrdfă iri îhtrebârea: *De unde știți voi că învățătorul vostru nu știe ceti și scrie ?« ei steteră bleojdiți și sctc- întoarseră acasă, cu lucrul neisprăvit. ' Până atunci învățătorul se bUCură de oareș-care autoritate înairitea sătenilor; pe lângă foarfeci el' avea și o limbă ascuțită; el era unicul din comună, carele a fost în GUstrow (3 miluri departe de S-f), așa dar â' văzut lumea. Acum însă el simța, că dă îndărăpt, fiindcă auzia prea adeseori alu- ziuni fine, pe cari nu le putea înțelege pe dos, și astfel el își făcea planuri, cum să se ridice iarăși la suprafață. • Deși curtea forestierului era despărțită de comună, totuși întrebarea: »Stie învă- țătorul scrie?»' veni și la noi în desbatere. Eu țineam cu cei cari se îndoiau, fores- tierul însă declară că acela desigur trebuia se știe a scrie, de' oarece parochul H-r din din P-n, președintele scolastic, i-a dat un atestat bun. ' Deslegărea marei întrebări ne-a dat’b însuși învățătorul, într'un mod de tot comic. El mergea adecă adese-ori la orășelul Gol'd- berg, adună de pe acolo' știri despre resbel și alte noutăți, de câri prin anii 1848/9 erau destule, iar când Se'întordeâ sara în sat, își chema 'vecinii și dintr’o gazetă ce și-o țineă înainte, cetea'toate acele noutăți. Aceasta impuse " el câștiga ascultători și prietini, " ' Mergând el odată la Goldberg și în- trebând, ca de obiceiu, la poștă, dacă nu sunt scrisori pentru forestierul N-e, po- ștarul îi spuse, că afară de epistolele fore- stierului se află una de-a lui. O scrisoare pentru el! L’au apucat amețelile. Pentru prima-oară în viața sa a căpătat el o scri- soare. Nu era mirare, dacă ardea de do- rința, să-i cunoască cuprinsul. Alergă deei într'un suflet la cel mai flecar prieten al său, calfa de prăvălie, carele nu numai îi vindea cafea și zăhar, ci îi împărtășia și cele mai multe houtăți din jurnale. Palid de emoțiunc, el îl ruga să-i cetească epi- stola. Acesta, un om hazliu, cetește: »Dlui învățător Ș-m S-f. Dupăce acum a isbucnit resbelul cu turcii și fiecare bărbat trebue se apuce armele, pentru apărarea patriei, astfel învățătorul este însărcinat, a provocă pe toți zilerii și pădurarii' trecuți de 21 ani, ca mâne dimineață la 9 ore să se prezen- teze 1a casa oficiolatului din Goldberg. La din contră ei vor fi pedepsiți cu temniță pe cinci ani. Dat în Goldberg etc*. Ș. ascultă cu încredere și-și gândește: »Așteptați numai, blă.ștămațîlor, că v’o coc eu«. El se înformă repede, ce fel de om este turcul, și unde lociiește. Calfă îi dete se înțeleagă, că turcul ar fi cel' mai crud dintre toți sălbaticii; Că pupăză pe colac îi mai arătă și un chip Carele reprezenta în culori vii pe un demoh turcesc/ Acum nu-1 mai țineau picioarele/cii pâ‘șî?gigantici grăbi cătră casă, unde Apuse că răsfioinl a isbucnit, si scoțând scrisoâreă 'din buzunar, le ceti țăranilor numiți pbovdcăfieâ:’căte- gorică a oficiolatului dta Goldberg. 'd ' în dimineața următoare, câdd arii fost chiar isprăvit cu dejunul, învățătorul întră, cu niște pași CUmpatațir’îât 'turtea foresti- erului. Dupăce dete bțneje, inmanua scrierile și începu a sondă, dacă știm deja ceva despre resbel. »Ei, dle. forestier, ce gândfești despre hiCrui acesta?»: ..< * Care lucru?*, ■ ■ ■■ 1 ■, L «Care! Resbelul'* »Oh,. r&Sbelițl a arecqț»,,■ ■ De unde, doară numai eri a început; ei, dar dypă ^uqr^Șd.^veașț^ p^tți ..anyit nimic! Eu înțăleg resbelul cu turcii*. «Prostii — cipe ți-a niai vârît și min- ciunile aceste în cap ?« . «Domnule forestier,' te'stimez foarte mult, însă astfei de insulte nu-ți permit. Nu-i vina mea, dacă până acum dta n’ai auzit nimic despre lucrul acesta*. Zicând aceste, el scoasă epistola din buzunar și-și puse ochelarii. Mai .stnânpî din umeri» apoi ne ceti ceeace i-a cetit lui calfa de prăvălie din Goldberg. Ofenzat prin rîsul nostru, el întrebă, că ce. este api de râs, căci .doară resbelul totdeauna este un lucru serios, însă resbelul cu turcii este înspăi- mântător. ' ' — ' ' înzădar ,/m’am încercat să-1 'fac să jnțăleâgâ, ca cineva a trebuit să-mi’scrie acea epistolă'numii ca 'să-l prostească, si că turcul este uri bm slab și bolnav, carele nici nu să gândește la resbel. ' ' »Ce vorbești,J dle 'candidat', af văzut dta Vre-un fUr'c?* ■' "■> " ’ »Ba nu>. ' 1 ,l”' ’ ■ ' - ■ •Eu însă l'am ■ văzut*, zise el cu mândrie,' întotcAndu-se iarăși cătră forestier. »Are păr negru ca rășina; mustață lungă răsucită; de-asupra capului său învârte o sabie strîmbă, și cască, o gură mare, mare*. Zicând aceste, el însuși căscă gura, arătandu-și dinții și învârtind de-asupra capului său sabia cea închipuită. Forestierul se tăvălea' de râs ; eu eram aproape se mă înădușesc. Scena aceea a fost așa1: de reușită, îticât nici odată nu voiu uita-o. Dupăce -m’am mai liniștit, am rugat pe învățător se ocupe loc și să-mi arete epistola, Aceea sima: «Iubite cumnate, deși n’ai avut voie* eu 'totuși am mers la America, și am- luat și nevasta cu mine. Eu locuesc în — — și ca se vezi că toate sunt adevărate, ce-ți scriu, aci alătur și biletul de vapor. Al tău etc.« La primile cuvinte învățătorul sări în sus. Fără nici o vorbă, palid și încremenit stetea înaintea noastră, o splendoare, apusă, secretul, vieții sale era descoperit. După câteva fleacuri. zădarnice el : mărturisi că ■nu știe nici ceti.nici scrie; numai Jnrebările tipărite cu litere mari din catechism le știa pe de a rostul, încă de pe când.era copil, înzădar se rugă el, se fie cruțat. Forestierul își esprima speranța, că doară na trimis cumva pe zileri la Goldberg. . ■ »Ah, dle forestier*, zise el lamentând, »de vre.-o jumătate de ceas ei toți sunt pe drum*. Cu aceste, el și. năvăli -afară și. în fugă mare alergă după zileri;- .După două ore îi aduse triumfând înapoi. Le-a; șpus că au sosit alte știri, și că, resbelul e .sfârșit. « Dupăce; au aflat adevărata starq a lucrului, mai târziu pierii au ..cerut iarăși alt învățător. Oficiu latul se ădfesâ. acum cătră președintele/ .școlastic, parohul H-r în P-n. Acesta însă, deși i-am povestit pă- țania de mai; sus, raportă o^piplațului, că învățătorul ..din .S-f poșcețe cupoștințe destule, pentru a putea conduce o școală poporală. .. ... . i; ' . r Ei, șis, știți ^rezultatul? Invă|ătorițl a rămas învățător, și probabil mai e'si âcum, ce! țjiițiri mâ’hi' ’ iutii să "fi fimirit’. Pag. 12. UNIREA.Nr. 1. PAUL ANTHELME-------------------------- Cele două conștiințe. tradusă în românește din I. franceză prin - .....— SWLlOfl ZERRN. ---- -- (Coutinuare.1 ACTUL HI. Tabloul I. La Drul Bordier. Un salon elegant. Scena I. Drul Bellecroix șede, apoi Vatrat. Vatrat: (intră): Doctor la doctor! Ce faci aci dle doctor? Bellecroix: Să pare ca dna Bordier nu sâ află bine. Bordier m’a chemat. Și pe Dvoastră dle președinte al Comitetului electoral, politica v’a adus aci? Firește, nu peste mult sâ pornesc alegerile. Vatrat: Bordier mă neliniștește. El n’are destulă prudență. Afacerea aceasta cu preotul din Giandieu a devenit o afacere politică, el Își arată atât de pe față simpa- tiile sale față de acuzat, încât este pe cale a-și compromite candidatura. Aceasta nu merge așa. , Oh! nici de cum! Scena II. Aceiași Bordier. Bordier: Bună ziua Bellecroix! Bună ziua Vatrat! (Cătră Bellecroix): Iubite confrate starea femeii mele, începe a mă neliniști serios. Ea a devenit prada unei stări de atonie generală, care crește, crește, fără a O puteă ImpedecA (Arată eătrâ o ușă). Ea te așteaptă. Binevoiește a o ex amină și apoi fără a retăcea, spune-mi, pe cum se cuvine între medic și medic. Scena III. Vatrat, Bordier. Bordier: Ei bine Vatrat! Ce să svonește ? Vatrat: Iubite! Tu știi așa de bine ca și mine, că în circumscripția noastră alegerea să va face cu o majoritate de o—600 voturi și după cum acestea voturi vor cădea în dreapt* ori în stânga, vom fi învinși ori învingători. Dar cu alarma, ce a făcut’o afacerea aceasta a preotului din Giandieu în district, totul va depinde dela rezul- tatul procesului. Dacă îl achită, adversarii noștri vor strigă că-s persecutați, și aceasta va influință 5—600 voturi. Dacă-1 condamna, ei vor fi sdrobiți, și succesul nostru e sigur, între atari condițiuni ce dracu faci pași așa aparenți în favorul acuzatului? Preoții aceștia sunt tari! Poate că fără a vreă, ai ajuns sub influință lor. Eu te fac atent, la aceasta, căci ești suspiționat. Bordier: Ce ridicul! Vatrat: Eu nu vorbesc lucruri ridicole, lucrul e serios. Bordier: Eu, în mânile preoților? Uită-te la mine Vatrat și nu râde. Vatrat: Eu chiar nu râd! Când te ocupi cu acest preot, lucri evident In contra interesului Dtale. și de să cugete oamenii? Bordier: Dacă Dta nu vrei să râzi, voiu râde eu singur. Mie îmi spui acestea Vatrat? mie, caruia cel dintâiu lucru în Cameră — noi am vorbit de o sută de ori despre aceasta — îmi va fi să pretind ca să se designeze Revoluțiunea, ca un sistem de credință, care este capabil Intru toate să corăspundă problemelor conștiințîi. Eu voiu lua inițiativa, de a pune Revoluțiunea în fața Creștinismului, ca pe o doctrină nouă, destinată a cuprinde locul unei doctrine căzute. Și dta întrebi că, că eu m’am făcut pretin al bisericii? Recunoaște că aceasta este ridicol. Vatrat: Posibil! Dar dacă ai așa idei, pentruce te ocupi cu acest preot? Bordier: Ah! Așa! Oare nu trebue să ajutorăm pe toți oamenii? Dacă ai observă pe preotul din Giandieu că să luptă cu undele în mijlocul râului, ai mai sta la îndoială ca să nu-i sari într’ajutor? Vatrat: Acesta este alt lucru. Bordier: Acesta este acurat același lucru. Acest brav Pionx este pe cale de a să Îneca, el este om. mai mult, este amicul meu cel mai plăcut din tinerețe, ascultă Vatrat! Și en sum convins, că el este ne- vinovat. Cum vrei tu, ca eu să fiu nepăsător față de nenorocirea lui? Vatrat: Dar eu nu vreau nimica alta, decât succesul Dtale. Pentru aceasta am venit să te fac atent. Când ești candidat, cel de întâiu lucru, pe care îl ai de făcut, este, ca să nu perzi pe alegători. Massa nu deschilineșțe. Dacă Dta nu ești pentru preoți, atunci fi consecuent cu Dta însuți, nu te ocupa cu acest preot. Bordier: Tocmai pentruca să fiu con- secuent cu mine însumi mă ocup cu el. Re- voluțiunea noastră, cu zelul înflăcărat de reforme și de progres, care zel, nu se va stânge până atunci, până când va mai fi în lume o nedreptate ori vre-o durere de de- lăturat dela. semenii noștri: este ea alt- ceva, decât o mișcare nemărginită de com- pătimire și de frăgezime? Este fidel acel revoluționar, care nu să silește să fie drept și bun?... . Vatrat: Toate acestea sunt prea bune, prea frumoase... în teorie, dar la dracul, să nu ne uităm de praxă. De ce e vorbă acum? De a ști cine va fi deputat în cir- cumscripțiunea noastră. Dacă lași să în- vingă reacționarii, oare aceasta progresa-va realizarea ideei D ale? Bordier: Și dacă-mi reneg convingerea, aceasta va avausa mai bine acestea idei? Nu, pretine! Cine urmează ideile sale, nu le pune de o parte, ci din contră le practică cu toată ocaziunea, ca în fața tuturor să probeze superioritatea lor. Vatrat: Fiindcă te încăpăținezi eu îți voiu spune totul. Chiar în Comitetul nostru se clătină încrederea Iu Dta, încep a Te abandona. Bordier: Ei! lasă! Io-s un optimist înrădăcinat, Dta nu mă vei puteă face nici- odată să cred aceea, că generositatea poate să fie privită de scădere de cătră oamenii cei bravi. Când va sosi momentul, eu voi merge și mă vpi rectifica înaintea amicilor noștri, și vei vedeă că ei vor face ca și Dta Vatrat: îmi vor da dreptul. Scena IV. Aceiaș, Bellecroix, Dna Bordier. Bellecroix: (intri): Iubite confrate, iată aci e opiniunea mea sinceră. Dacă are ceva dna Bordier, asta nu poate să fie decât mo- ralul. Apoi aceasta este treaba bărbatului, nu a medicului. Bordier: Mulțămesc foarte, Bellecroix. (Bellecroix și Vatrat ee retrag). Bellecroix: (Înaintea ușii): Ei cum a mers cu politica? Vatrat: Nu poți ajunge cu el la nimic. Scena V. Bordier, Dna Bordier. Dna Bordier: Spune-mi, ești liniștit? Bordier: Cum aș fi liniștit, când eu nu ajung la aceea, ca să știu de ce suferi tu? într’un cas precis, putem cel puțin aplica remediul, dar ce să faci față cu un rău ne- cunoscut? Bellecroix vorbește de morb su- fletesc adecă de moral... îutr’adevăr, ai tu ceva de a ascunde față de mine? Dna Bordier: Ce aș puteâ ascunde? Bordier: Daca aș ști, atunci n’aș în- treba. Să vedem, nu sum eu în stare a precepe totul, și prin urmare nu-mi poți tu spune tot, ce ai? Doar nu ești șigură de devotamentul meu? Ți-a părut rău vr’odată, că ai primit sfaturile mele? Cui altuia te-ai încrede, dacă nu mie? Nu simțești tu, că pentru mine nu poate fi nimic mai penibil decât reserva ta ? Eu aș dori să te vindec, dar ajuta-mi, explică-mi ce ai? De câteva săptămâni cu deosebire, tu ești de tot se- rioasă și preocupată, adevărat? Dna Bordier: Așa este ! Bordier : Tu reaua, mă Iași să mă con- snm cu neliniștea, în loc de a recurge îndată la mine, ca la sprijinitorul natural (El o îm- brățoșază) Vorbește iute. Dna Bordier: N’ai observat că Dna Villereux a venit de m’a cercetat adeseori în timpul din urmă? Bordier: Nu, voi sunteți în legătură din copilărie și totdeauna a-ți fost împreună Ea vine și merge, eu n’am băgat de samăasta. Dna Bordier: Ea se află într’o posi- țiune critică și noi nu aflăm mod de scăpare. Pentru aceasta apar atât de turmentata. Bordier: De oare-ce îmi vorbești,,cred că îmi vei spune totul. De ce e dară vorbă? Dna Bordier: Un secret îngreunează sufletul ei. un secret pe care nu-1 mai poate ascunde. Ca fată tinără a fost sedusă de fratele preotului Pioux și a avut un copil care a murit de curând. Ca să poată comu- nica cu acest prunc, pe timpul cât a fost morbos ea s’a adresat la preotul. Bordier: Ce? Dna Villereaux cu fața sa deschisă și sinceră? Cu acest trecut a mers după un om, onest? Și nu s’a desgustat să mințască în toată ziua, pentruca să as- cundă aceasta? Ce infamie! Dna Bordier: Ah! Daca ai ști tu, câte suferințe a ascuns ea sub masca aceasta, ca să nu fie deosebită de alte femei, tu ai compătimi-o! închipueșterți o. fată tinără, ne destoinică de a’ș da samă de însămnătatea actelor sale, plină de rușine și mustrată de conștiință, îngrozită de viitor, pierdută, care n’are alt consiliu decât cel al părinților săi, care neputând afla o deslegare mai bună, îi poruncesc, ca pentruca să facă destul dato- rinții față de dânșii, să se mărite fără de a spune ceva. Ea se mărită și în fine ce poate ; face? Pentru ea este într’o formă de funestă tăcerea ca și descoperirea. Neșțiind astfel . ce sa facă, ea se încredințaza sorții și trăește mai departe. Insă ce trai! Fără li- . niște și fără securitate! , UNIREA Pag. 13. Nr. 1. Bordier: Și după o comedie atât de lungă, ce s’a întâmplat? Dna Bordier: Aceasta este întâlnirea cu o damă, despre care • vorbesc scrisorile anonime a lui Fenailie. El a fost la ea în sara crimei, și aceasta este o probă neres- turnabila. că nu el este asasinul. Bordier: Ce-mi spui? în cazul acesta, amicul nostru este mântuit. Ah! tremur de bncurie! Dar pentruce n’ai înștiințat justiția înainte de aceasta? Dna Bordier: Ea spera că preotul se va desviiiovăți fără a avea lipsă de mărturisirea ei. Din aceasta însă n’a fost nimica și mâne se va presenta înaintea curții cu jurați, și închipueșteți acuma, în ce alternativă înfricoșată a ajuns. Bordier: Ce alternativă? Ea poate proba că Pioux este nevinovat, ea n’are de- cât să spună aceasta juzilor. Dna Bordier: Ah! Dacă n’ar trebui să fie cu considerare la alt lucru... Căci ea își stimează bărbatul, ea îl iubește, da, ea îl iubește, nefericita! Și dacă ar voi să mărturisascâ, atunci trebue să-i descopere, că l’a înșelat când s’a măritat și că toată viața lor,comună, n’a fost decât o minciună lungă; trebue să-și strice cu mânile proprii reputațiunea, să re- nunțe la respectul copiilor săi. Atâtea cala- mități întrunite, oare nu sunt în stare să umple de fiori chiar și o inimă mai energică decât aceea a unei femei? Bordier: Ori cum va fi, nu trebue să mai steie la îndoială. Este deja de ajuns, că a lăsat pe Pioux să indure suferințe de atâtea săptămâni. Dna Bordier: Tu cugeti numai la Pioux, dar cugetă-te și la Villereaux. Bordier: La Villereaux? Dno Burdier: Da! El n’a comis nimica, el nu merită să fie nefericit. Și îndată ce femeia să se acusă publice, ce viață va mai aveă după un asemenea scandal? Prin aceasta își strică fericirea casnică, și nu va încungiura nici batjocura pe care opiniunea publică o dă oamenilor înșelați. Toate pla- nurile lui cu privire la viitor, sunt nimicite. Și deși e nevinovat, totuș se vede atins în simțeminte și interese. Bordier: Asta este adevărat! Oh! ne- fericita! Ori ce face de aci înainte, se cere jertfă dela ea. Dna Bordier: Tu pricepi acuma tor- turele ei; îndoiala și posiția imposibilă de a se reculege! Ori ce face, face râu, dar ce se facă ? nu se poate decide ... nu știe, noi nu știm... A lăsa să osândească pe preot este horibil! A sdrobl existința bărbatului e horibil! Ce să aleagă? Bordier: Tu într’adevăr nu exagerezi, situațiunea ei, este fioroasă aievea. Dna Bordier: Villereaux este ambițios, ta să încungiure un scandal, care i-ar ruina toate ambițiunile sale, este foarte posibil ca ca el să-și oprească femeia ca să mărtu- risasca. Când cugetă la aceasta, ea își zice, ca poate era mai bine dacă continua să ascundă totul și să lase să facă Dumnezeu, ce va vrea. Bordier: Ea n’are drept la aceasta. Dna Bordier: Dacă Villereau, nu-i permite ca să destăinuiască, atunci pentruce să-i facă o descoperire în urma căreia, fără nici un folos ar suferi toți, ea, el și pruncii lor? Bordier: A presupune așa ceva, nu se poate. A-și perde reputațiunea, ar fi un rău pentru Villereau, dar a lăsa să fie condamnat un nevinovat, ar fi o crimă. Oamenii bravi, nu comit crima, pentruca să îneunjure râul! Villereau nu numai că nu o va opri, ci va porunci femeii sale ca să vorbească. Dna Bordier: Dacă ea, ar ti sigură despre aceasta, nu ar întârzia un moment, de a să aruncă la picioarele lui. Bordier: După 16 ani de viață împreună să mai îndoiește despre onestitatea băr- | bățului său? Dna Bordier: Oh! nu! Ea totdeauna ' l’a cunoscut de bun și cu considerație față ) de ea .. Dar aceasta a fost între circumstan- țele ordinare ale vieții. în față cu un act de abnegățiune atât de excepțional și atât de penibil, fi-va el tot acelaș? Eu aș dori să te fac să cunoști strâmtoarea în care să afla. La noi femeile iubirea și pietatea provin din credința in Dumnezeu, însă el este bărbat, ca și tine, ca și toți bărbații de astăzi. Bordier: Ei și apoi? Dna Bordier: Noi nu știm, la cari simțeminte ale voastre să apelăm în cazuri atât de grave. Bordier: La bunătate, aceasta este de ajuns. — Credința noastră, că omul are drept la fericire în viața prezenta și care ne arată uricioase toate suferințele deaproa- pelui, este de altmintrelea un sentiment mai subtil, mai eficace și mai puternic decât caritatea voastră. Dacă voi nu v’ați margini lectura numai la cărțile voastre de | rugăciuni, voi a-ți ști că umanitatea de astăzi, I poate face infinit mai mult, ca cea de , 1 altădată. . ' | Dna Bordier: Dupăce nu este speranță, . de a fi recompensat cândva, pentruce să-și 1 sacrifice Villereau interesele pentru un străin ? Bordier: Pentruce? pentruca să facă destul eonștiinții sale! Noi credem că este rău să sufere oamenii și pentru aceea ori ce ne-ar costa, noi nu putem să-i lăsăm să । sufere. ' I Dna Bordier: Așa dară, dacă tu ai fi [ in locul lui Villereau, ai porunci femeii tale | să vorbească? Bordier: Cred că nu te Îndoiești despre ■ aceasta. . । j Dna Bordier: (îngenunehe): Oh! fi bun I până în capăt! Femeia mizerabilă, despre I care ți-am povestit, nu e este Dna Villereau. . aceasta sum eu! । Bordier: Tu-ți petreci supunându-mă la probă ? j Dna Bordier: Hei durere! întristarea mea, sănătatea mea sdruncinată, tot ce tu nu ți-ai putut explica în mine, nu ți devin i clare acum dintr’o dată? Tu vezi desperarea j mea, eu sum aceea l Bordier: Tu ești Martho! Tu pe care i între femei, te-am stimat mai mult decât pe toate. Tu ești aceea, care ai înșelat pe bărbatul tău, care s’a încrezut în mod naiv în sinceritatea ta! Tu ești acea, care ai ascuns atât de îndelungat lucrul? Oh! de aci înainte cui voi mai crede? Ce mă voiu face? Totul îmi va apărea minciună și perfidie. Dna Bordier: Eu nu-mi voiu ierta nici odată, că am ascuns fapta mea de tine, eu nu sperez, că tu-mi vei ierta. Dar apoi cugetă, că dacă ți-am mințit trecutul meu, eu nu te-am înșelat în promisiunile ce ți le-am făcut după căsătorie; m’am străduit să fiu o femeie ireproșabilă, m’am străduit pe cât mi-a fost cu putință să-ți fac viața casnică fericită, și am crescut cât am putut mai bine pruncii tăi. E de două ori nefericită femeia aceea, care nu poate fi fericită în mijlocul tuturor elementelor de fericire. Oare căința mea cea îndelungată, nu-mi va aduce scăpare ? (Tăcere). Eu te rog, zi-mi ceva, tăcerea ta mă înfioară. Bordier: Mi-ai prezis toate mai înainte. Fericirea mea, stima mea, proiectele mele pentru viitor, toate se ruinează, dintr’o singură lovitură, cu viața mea s’a gătat. Ce pot zice de făuritorul acestui desastru? Dna Bordier: (prinzindu-I de mâni). Gândul, că îți fac rău, acesta este, care m’a reținut, și baremi de aș fi continuat a tăcea? Bordier: Oh! nu, Oh! nu. A trebuit să vorbești, l’e minciună nu se poate edifica nimica bun. Dar eu sum sdrobit. în ori ce durere este ceva natural, peste care nu ne putem stăpâni (o respinge cu blândeți). Depăr- tează-te, contactul cu tine îmi este penibil (Ea să scoală. El cu capul în mâni meditează puțin, apoi sună clopoțelul. Cătră servitorul, caro întră): Adu-mi pălăria și pardisiul. Dna Bordier: îmi promiți că vei ră- mânea acasă? Bordier: Dute, vezi-ți de copii. Dna Bordier: Dar te văd atât de ne- fericit. Ce vreai să faci ? Bordier: Doar crezi că eu voiu lăsa să condamne pe amicul meu? Eu mă duc să rog pe președintele curții, să te înscrie în numărul martorilor desculpători. Tabloul II. Curtea cu jurați. La stânga juizi, înaintea lor servitorul de judecătorie. în fond la stânga pe o estradă procurorul general al .Republicii (în mijloc președintele curții și doi juzi. La dreapta grefierul La dreapta estradei advocatul apărător și în dreptul lui acusatul între doi gendarmi. De această parte înaintea scenii banca presii, care este separată de cea a acusatului prin o intrare mică. înaintea estradei masa cu corpus delicti, pe ea o revereandă și o păreche de păpuci. înaintea acestei mese, bara martorilor. în planul dintâi, la dreapta și la stânga, bănci pentru martori și pentru public. Pe părete în fund un tablou represeatând pe Christ. Scena I. Președintele curții/ juzii, procurorul Repu- blicii, Grefierul, jurații, preotul, Advocatul său. Primul și al 2-lea Ziarist. Alți ziariști. Pe banca martorilor Michaud, Francisca, Jeanette. La ridicarea cortinii. Președintele frunzărește printre hârtii, căutând ceva. I-iul Ziarist: Eu nu cred că va fi o condamnare la moarte. Al doilea Ziarist: Ho! ho! Președintele fără intențiune, îl strânge dinapoi, Juriul nu este bine dispus pentru preoți. Apoi a nega totul, cum face el este o stupiditate. Nu e mirare dacă îl vor înfunda. Advocatul: (cătră preot) Lista martorilor contra este gata. Presidentul; Acu satul el mai înainte de a trece la ascultarea martorilor pro, nu aț de făcut nici o observațiune la deposițiunile, ce le-am auzit? Preotul: (seridică). S’a cercetat viața mea și nu s’a descoperit altceva decât dorința de a face bine. Tot trecutul meu strigă, că eu nu-s asasin, dar eu cred, că acestea femei, cari cred că m’au recunoscut în apro- pierea casei cu crima, scena cu reproșurile ce i-le-am făcut lui Fena iile, acești păpuci Pag. 14. UNIRE A_ această revereandă, toate acestea, la persoane, cari mă cunosc, pot naște opiniune contrară. Căci martorii ascultați mă cunosc, ei când fasionează câte unul, nu-și dau samă de consequențele, ce să pot trage din fasiunile lor, dacă să combinează laolaltă. De sigur nici unul din ei n’a voit să zică, că eu-s vinovat. Asta n’au avut’o în gând, ei știu, că eu îs om onest. Dle Președinte! aleargă într’ajutorul unui nefericit, care combate o greșală înfricoșată, eu vă rog întrebați-i din nou. Președintele: Eu nu-i pot chema la bară, decât pentru întrebări precise. Cari sunt acelea întrebări, cari doriți să le pun? Preotul'. Oh! regret, nu știu nici eu însumi. întrebați-i... întrebați-i... Adevărul. Președintele: Eu nu numai că i-am întrebat adevărul, dar i-am jurat ca să spună adevărul. Preotul-. întrebați-i, vă conjur., daca dacă mă cred pe mine de asasin... dacă, mă țin vrednic să tiu condamnat. Președintele: Ședeți, noi vom ascultă martorii favorabili. Să vină în lăuntru doctorul Bordier. Preotul; (recade pe scaun). Oh! Să fii legat, să nu poți zice un singur cuvânt și să nu poți vorbi! Va trebui așa dară să mor ca un criminal ? Scena 11. Aceeași, Brodler la bară. Preșeeintele; Numele, pronumele, etatea, și profesiunea? Bordier : loan Carol Bordier de 45 ani, medic. Președintele: Se jori, că vei spune ade- vărul, numai adevărul. Brodier : Eu am fost chemat la Glan- dieu în ziua de după crimă ca se fac cons- tatările medicali. Observările mele sunt însemnate in răportul despre care Curtea a luat cunoștință. Sara am fost la cină la preotul Pioux, care este amicul meu din tinerețe.’ Recercările justiției au stabilit, că i până la acusațiunea. a cărei obiect este el; portarea i-a fost exemplară. Eu mărturisesc I că acea sară am aflat pre preotul Pioux i chiar așa cum l’am văzut totdeauua, ocupat । cu afacerile îndatinate, aducând înainte obiecte de discursiuni de acelea, asupra căreia îi placea a- discută cu mine, cu un cuvânt fără nice o urmă de pieocupare per- sonală. Cu asemenea sânge rece, ar fi extraordinar și la un scelerat însemnat, dar nice decum nu se poate închipui la un om onest când scapă diutr’o crisă așa mare, Asta va fi de ajuns pentru a dovedi, că amicul meu e nevinovat, Președintele : Nu ai de zis nimic mai mult? Bordier : Observ, că femeia mea va veni și va descoperi fapte, cari nu vor lăsă nice o îndoială cu privire la nevinovăția preotului Pioux (Se întoarnă cătră preot). Ea va spune totul. Preotul: (Cu o exclamațiune de bucurie și de suprindere). lotul ? Bordier : Totul ! Preotul: (iute cugetându-se). Totul! Dar apoi reputațiunea sa, onoarea ta, acea a fiilor tei? . . . Bordier! Bordier: Presidentul jură pe martori ca se spună adevărul. Da! adevărul, toată lumea îl va afla. Și eu țin se declarez, că aceasta este cu deplinul mieu consimțemânt, că femeia mea aduce azi fasiunile sale. (Bordier se ațază pe banca martorilor). Prezidentul: Chiemați înăuntru pe dna Bordier. Scena 111. Aceași, dna Bordier la bară. Presidentul: Numele, pronumele, etatea, ocupațiunea? DnaBordier: itare încet). MarthaAngela Fougeraie măritată Bordier, de 32 ani, fără profesiune. Președintele: Binevoiți a vorbi mai tare doamnă, ca să poată azi domnii jurați. Jurați că veți spune numai adevărul. Dna Bordier: Jur! Presidentul: Binevoiește a spune ce ști despre afacerea aceasta. Dna Bordier: Domnul preot este foarte nobil la inimă, dacă el n’a spus unde a fost când a fost omorât taica Feuaile, asta a fost pentruca n’a voit să trădeze încrederea, ce mi-am pus în el. El a fost la mine atunci el n’a putut fi asasinul. Preotul: Iată adevărul, pe care eu nu m’am simțit îndreptățit să-1 spun. (senșa- țiune vie intre ascultători). Primul Ziarist: Ca scena de treatru, aceasta este adevărată scenă de teatru. Omul acesta totdeauna mi-a făcut impre- siunea de nevinovat. Presidentul: Vă rog de tăcere (lacrima încetează. Cătră Dna Bordier). Pentruce n’ai des- coperit aceasta înainte lustiției? Dna Bordier: Aceasta m’ar fi adus la cea mai penibilă umilire, ce poate să ajungă pe o femeie. Eu am sperat până în momentul din urmă că mă voiu putea cruța de acesta destăinuire. Presidentul: Pentruce 'a fost acusatul la Dta? Dna Bordier: Este ind’spensabil, ca să întru în amenunte? Asta ar fi pentru mine de tot dureros. Presidentul: Soartea acusatului poate să depindă dela fasiunea dtale. Este deci necesar, ca să răspunzi la întrebările mele. Pentruce sa întâlnit acusatul cu Dta? Dna Bordier: Dnul preot avea de a face cu un prunc, pe care eu l’am avut dela fratele său înainte de a mă mărita și care a murit de curând. Presidentul: în ce loc v’ați întâlnit? Dna Bordier: La răspântia din Musy. Presidentul: Unde este aceasta răspântie? Dna Bordier: Un punct situat la oară dela Glandieu. Noi avom o fermă aci în apropiere. Eu m’am dus acolo și sara sub pretextul preumblării m’am Întâlnit cu dl preot. Presidentul: Dar pentru ce, o atât de extraordinară precațiune ? Dna Bordier: Bărbatul meu nu știa de fapta mea. îngrigiorarea față de pruncul meu m’a silit mai de mnlteori la astfel de proceduri, întradevăr neîndatinate. Era pe- deapsa nesincerității mele, câ nu puteam face altcum. Presidentul: Erau dese întâlnirile acestea cu acusatul? Dna Bordier: Noi am avut de toate patru într’un an. Presidentul: Fenaille n’a cunoscut vre una din ele? Dna Bordier: Dle President! De oare ce acum să știe unde a fost dl preot, toate acestea întrebări sunt fără de folos. Pe umanitate! na-ți putea scurta? Presidentul: Regret, sum silit să in- sist. . . . Fenaille avut’o cunoștință de o în- tâlnire a Dvoastre? Dna Bordier: Da! Dle președinte! Presidentul: A doua, pentru care Fe- | naille ve amenință cu denunțare la poliție, | de bnnă samă, v’a adus în mare confusiune Bărbatul dtale prin aceasta ar fi pntnt afla, aceea, ce ascundeai de el; și dta a trebuit se te temi de scandal. Nu s’a făcut con- venirea pentruca se consultezi asupra acestui | lucru peaeuzat, când i-ai cerut aceasta din urmă convenire? Dna Bordier: într’adevăr pentru aceea Presidentul: Câte oare au putut fi, când v’ați despărțit? Dna Bordier: Au potutficam 10 oare. Presidentul: Poteți se va retrageți. Preotul: Doamnă,curagiul pe care Tați . aretat este sublim. Contați la recunoștința । veciuicâ a nefericitului pentru care nu te-ai înfricat a spune totul. (Stringe mâna advocatulu cu însuflețire) Ah ! Domnule, acum pledoaruli dtale va fi ușor. Advocatul: Bagă de sama, încă nu s’a terminat. (Va urma). Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domsa. î Firmă, Jlomâneascâ în Fiume a lui _ ... ROMULUS PASC, - — Via Cappuecini 4. ■ de itnporfoțiuue și espedițiune iu bale ți lăzi originale prin calea ferată, așa și In Caiete postate de 5 k. hbăr de vamă și francat, de mărfuri coloniale, fructe de sud și băcănie, cu specialitate de cnfeiuri, teiuri ți rumuri din calitățile cele mai bune. Cafele: 1 Klo 5 Klo Santos, calitatea primă 2'50 Portorico, cafea foarte cercetată și bună 2'90 » Pira 1 di, cel mai fin soi de Portorico 3 60 Cuba, fină S-— » mai fină 3'20 » de tot tină 3 50 » Specialitate 370 » Perl (mărgelată) s-20 Ceylon 3 50 Goldjava (java aurie 3 40 12-50 14-50 18-- 15'— 16-— 1750 18'50 16 — 1750 17'— Teat '/t Klo /, Klo Peceo congo Ceylon Suouchong Mandarin Family Tea ) । j, a> , â Five ocklock S 8 2.30 2 35 2 40 2-70 3' — 4'— 5'— ifilO V) I I | ryi M CO J J J -d* cc do o Rnm, Cognac și Vinuri spaniole: Rum lamaica Sticla 0.7 l. 3-70 » de Brasilia » 0.7 I. 3.— » > Tea > 0.7 l. 2-40 Cognac adevărat francez » 0.7 I. 8’— » marcă lulien » 0'7 J. 4-— Malaga sect, vin spaniol adevărat s 0 7 1. 4 50 Madeira Dry s 0'7 1. 4'50 Sherry Old » 0.7 J. 5.— Vinho do Porto s 0,7 J. 6.— Mai puțin ca 3 sticle nu se pot espeda (pot fi ți diverse) Smochine de Smirna 1 Kio 1.— Dateln presate în cutii 1 Klo 2.50 Struguri de malaga 1 Klo - 2.60 © Preț curent detailat franco și gratis. 0 Prețurile sunt în Coroane. (2) 1-? U N I R E A Pag. 15 TEliEGRAMAÎ „Nou Etablisement“ Er De mare însemnătate pentru Dame! Un deposit de tot soiul de vesminte pentru domni și doamne, făcut din cele mai bune stofe și după croiala cea mai modernă, ega mai cu gust, și cea .măi trainică. Fiee^i'^r care voiește., să cruțe să cânte a se convinge despre prețurile foarte moderate și despre trăinicia marca fabricel Fie care P. S. Domnă își pdte însa-și pregăti cu o ușurință de neînchipuit talia sa după ori ce modă cu ajutoriu! aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Gugohelbauer. A fost censurat de academie. și poșede nenumărate scrisori de recunoscință. Jșl are patenta și e scutit prin lege în t6te statele culte. © © o Prețul unui aparat e 3 cor. franco rambursat. © • © ni arfei Se caută agenți trimite numai ----Prospecte să trimit la cerere gratis —— Cu tota stima: Antal G-uschelbauer. 17 (22-52) Șopron. Cu bani puțini marfă bună. (lângă Farmacia Folberth). (44) 6-6 narială. dată 1. 3 coroane. număr 15 fii. feV Preț-curanturî ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco. "'W se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la tur- narea de nou a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea de clopote întregi annonidse, pe lângă garanție pe mal mulțl ani, provedute cu adjustărt de fer bătut, construite spre a le întdree cu ușurință în ort ce parte, in ce clopotele sînt bătute de o lăture prin aceea ce stat mântuite de crepare. — Cu deosebire recotnând $ = clopotele găurite = A de mine inventate și mai de multe ori premiate, cart stat provedute /K in partea superidră — ca violina = cu găuri după figura 8’ și pentru aeeea aâ un ton mal intensiv, mal .adânc, mal limpede, mal plăcut ‘ "U‘ > l l ;«~ » tiu ■■ ii im iii. 1 60 ' CU T^rarea ma* velumindsă, de cât cele de sistem vechio, așa, . . . _ . ! Cp că nn clopot patentat de 327 kg. este egal în tonnl unui clopot . erarchiâ Românilor din Ardeal Și (!) de 461 kg. făcut după sistemul vechia. Mal de parte se re- Ungaria de Dr. Augustin Bunea, prețul A comândă Spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, spre preadjustarea clopotelor vechi cn adjustare de fer tj.,,. . ... jlf bătut — ca și spre turnarea de toce de metal. Biblioteca Mmervei 22 nr. fie care (!) ONTQTTS 1 ; BttVOTKT T6*u Hala Vieneză de vânzare din Medieș (Medgyes) strada Farkas Nr. 1. Cărți ce să pot căpeta in Lieraria Sein Floricele de câmp, de A. C. Dotnșa Cântece, Sabo Visuri trecute. Ci ura . . , Studii și Biografii. Dr. I. Rația Geniu pustiii, Eminescu . . Drumuri și orașe, lorga PoesiT de Alexandri. . . Teatru I. II. Alexandri â 1.50 Vers și proză Alexandreseu . Novele A. Brătescn-Voinesci . Liter. pop. Eminescu. . . . Ciocoii N. Filimon .... Legende și basme Ispirescu. Povești, I. Creangă .... Vorbe înțelepte A. Popovicifi. Vatra Părăsită Slavici . . Din Bătrâni . . „ ... Eminescu și Coșbuc de Alexandru Ciura........................... Limba Română poporană și Dia lectul Sicilian, de Alesiu Viciu 1.— 1.— 1.- 2.— 2.— 2'50 3.— 3.— 1'25 1'50 1'50 1'50 1-50 1'50 1'50 2.— 2'50 La esBosiținnea milenară to Budapesta de la 1816 premiat cu medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer pentru clopote a Iul ——— Antoniu J4ovotny în Timișora-F^brie — . (22) 18—52 Pag. 16 r N 1 R E a Nr. 1 ®®0000©0000000< 0 0 Qppprt-iri contra tusei, răgușelii, $ durerii de piept, ofticei, ® & 0 © © © © i 0 © 0 © 0 & © 0 © © 0 0 0 © 0 0 O © 0 0 © 0 tusei măgărești, catarului astmei, greu- tății de respirat, lungorei și tusei seci. Vindecă sigur și repede. Prețul 1 cor. 20 fii. și 2 cor. Capsic unsâre. Contra durerii de ose, podagrei, reumatismului, rece- lelor, durerilor de cap, dinți și nervi, precum și scrintiturilor. Cele mai îm- bătrânite bole le vindecă. Prețul 1 cor. 20 HI. și 2 cor. Centarin. Contra morburilor de stomac, precum lipsa de apetit, mis- tuirea rea, catarul și aprinderea de stomach, greața și vomarea, sgârciurile cele mai grele. Leac sigur. Folosesce și la curățirea sângelui. Prețul 120 și 2 cor. Kalj o ds ar săpării. Mijloc escelent pentru curățirea sângelui la sifilis, mor- burile tinerețelor 1 sticlă 2 cor. Laxbonbons. închiderea scau- nului e causa diferitelor morburi, pecum palpitarea de inimă, amețeli, du reri de cap și altele. Deci cine sufere de în- cheierea scaunului numai de cât se co- rn andeze Laxbonbons zacha re le purgative, plăcute și dulci la luat. Pețui 1 oor. Chemical©. drogue, legături și bandagerie 0 O 8 8 0 chirurgie©. Instrucție pentru prepararea dife- _ ritelor vinarsuri, liqueruri, rum și altele. Teurî § ru ssice, Parfumurl, săpunuri, crem escelent “ pentru față și mâni. Articoll cosmetice, oieu 0 0 0 0 0 0 pentru pâr. Esență pentru picatul ți întărirea părului. Apa de gură și dinți pe cum și prav. Ori ce fel de articlu din branșă. Tete forte Ieftine. Faceți întrebare și Ve veți convinge. Cornel Demeter, apotecar în Szâszvărds, iskola tdr 41. 47 (2—10) 8 0 © © © 0 8 O © & © 0 © © 8 Cruce sac stea duplă 0 © 0 © magnetică D. R. G. M. Nr. 88508. electro- © © © © O 0 8 © & © © © 0 © 0 0 © & Vindecă și învioreză pe lângă garantă: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vîjeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gâlbinare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și ori-ce morb de nervi. Morbosui, care nu se vindecă in timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, își reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meu; sum convins despre sigurul meu aparat. & © & © 0 O O 0 © © © & 0 © © G 0 © © 0 Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. Prețul aparatului mic e cor. 4. e de aplicat Ja morburi mal uș6re. Spediția centrală de vînzare îl trimite in țară și străinătate cu rambursă, sau dacă banii se trimit înainte. BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3. 16 (29 - 52) ' 0000001 Gratuit: s p cumpeiiă de casă și o mașină de m, | Din causa îmbulzelel prea mari a marfel © trimit în tdtă lumea renumita ți de tdtă lumea g plăcuta marfă din argintul de Mexico, și anume: © 6 lingurițe, 6 furculițe, g 6 linguri de mase, 12 § lingurițe de cafea, 6 eu- g țit* de desert, 6 fttrcu- 0 lițe de desert, 1 lingură § pentru supă, 1 lingură © pentru lapte, 2 luminări 0 elegante pentru salon, g tote din argint de Mexico © total 46 bucăți numai 6 fl. 50 cr. 1 Afară de Vestea fie-care cun»perător nri- mesce ca dar, și pe 54^4 garanță o cumpănă de casă de o putere --- de 12 Va kpr. - Argintul de Mexico este un metal an, din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garmța pe 25 ani. Spedițiunea se face ori prin rambursă. ori prin trimiterea banilor înainte. SCHEFFER D. SÂNDOR, BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3, —~ Pentru 5 corone trimit 4'l2 chilo (vre-o 50 bucăți), bun .vi fin pregătit din: trandafiri, lilie, viole, resedă, e jasmin, literă mior©. G Banii să se trimită înainte, or! se vor ridica X cu rambursa. @ Alexandru D. Scheffer, | Budapesta, VIII. Bezeredy 3. h ©G®®©©00000G0000©0©©00©0®©©0000#®00©©0000000G0O®0®0®®0®000©©©©0®0 » © l®00000®®0®®©000®®00000®0®©©©®0©© ■ ■ „E1 e e t ro p h o r“ ■.........................- — Aparat de electricitate, renoiește puterea perdută și îl poate folosi unul fie-care. — Nu se poate în deajuns sfătui oamenilor slabi să folosască acest aparat electric. Electroforul întărește nervii, înoiește sângele, întărește simțirea, aduce sângele și sistemul nervos la o normală funcțiune. Dr, Bourg, membru Ia facultatea de medicină din Paris referează: Nu numai podagra. (șuiul), reuma, hysteria, asthma, au fost în nenumărate cașuri vindecate prin electricitate, unde medicamentele s’au dovedit de nefolositoare, ci și la ori-ce fel de morb de nervi, durere de cap, colică, dureri de urechi, insomnie, hipocondrie și cu deosebire la hemoroide efectul bun se arata după vre-o câteva zile, ba uneori după vre-o câteva ceasuri. — Cu un minunat succes se folosește contra durerilor femeiești. Electioforul produce ani de a rândul un curent electromagnetic fără a ave baterii și fără mașini ajutătoare. — Se garantează pentru trăinicia lui 5 ani. Tinnorafia Seminariului archidiecesan. Voiești să fii tare? — Voiești ca între ori-ce împrejurări ale vieții să te bucuri de sănătate? Voiești să ai curajul și energia ca să te poți opune liniștit grijilor și năcazurilor? —Noi ne am dedicat lucrările noastre întru a mari și întări sănătatea omenimei. — încercările noastre sunt încoronate de succese și metoadele noastre sunt recunoscute ca cele mai bune din partea oamenilor de știință. Am arătat și că aceia cari sufer de stomac, reumatism, morb de nervi, dureri lipsă de mai multă electricitate. că Electricitatea este, basa vieței figice de spate, de cap^ de piept au Prețul unui aparat mic complet!: - ~ 20 coroane. 1 ■ - (Pentru cei foarte simțitori). Prețul unui aparat mare complet: — 80 coroane. — (Pentru însănătoșarea morburilor vechi). Se spedează la trimiterea banilor înainte sau prin rambursă. Manhattan întreprindere de Electrofor. Budapesta VIII. Aggteleki u. 15;u. 32 (20 - 52) fii Abonamente! ax a» B Pentru monarchie: Pe an 12 cer., '/• an 6 cor., */» an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., •/, an 9 frc., 'k an 4 frc. 50 cm. Foea apare in fie care S fi m b & t &. I----------;-----sg Inwrțlmd: Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea „Unitei" in Blaj. .__________________IBJ I ăS Foaie bisericească-politică. Inul XV. Blaj 13 Ianuarie 1906. Numărul Invitare ac- tual e; conferența enunță și aecentuiază din nou următoarele: 1. Pretindem neclintit necunoașterea poporului român de individualitate politică, alcătuitoare de stat și asigurarea dezvoltării sale etnice și culturale prin instuțiuni de drept public pe lângă-susținerea intactă a intregității statului țărilor coroanei Sf. Ștefan. Tot odată Aorim realizarea acelora-și postulate și pentru celealalte popoare, cari toate împreună constitiiesc statul ungar. 2:în interesul bl nepriceput al patriei insistăm pe lângă susținerea neștirbită a unității armatei comune în conducere, ad- ministrațiune și în limba de comandă; dar cerem de alta parte respectarea și usui mai intensiv a limbei fie-cărni regiment. Pretindem scărițarea timpului de serviț dela 3 Ia 2 ani, și pretindem curmarea ten- dințelor de maghiarizare și în armate. 3. Nu numai că pretindem din nou conform programului punerea în deplină vigoare și respectarea legii despre egala îndreptățire a naționalităților, ci pretindem revizuirea și conformarea tuturor acelor legi ulterioare, a căror, dispoziție taie în prin- cipiile acelei legi fundamentale. In administrațiune, justiție și in- strucțiune' usul limbei diferitelor popoare din patrie prin lege să fie asigurat în așa chip, ca fie-care popor din patrie să fie administrat, judecat și instruat în limba sa proprie. Funcționarii publici în fie-care ținut să fie aleși ori numiți dintre fii poporului care îl locuește, iar dacă n’ar sta la dispo- siție atari, la tot cazul funcționarii publici să cunoască în graiu și scris limbele acelor popoare, în mijlocul cărora sunt aplicați. 4. Pretindem autonomie deplina pentru toate confesiunile și cerem, ca tuturor confesiunilor în proporțiune cu nu- mărul sufletelor de credincioși din visteria sta- tului să se pună la dispoziție mijloacele mate- riale cari sunt de lipsă pentru administrarea bisericilor, dotarea preoților și susținerea școa- lelor confesionale astfel, ca în țara întreagă instrucțiunea. elementară să fie absolut gratuită. In deosebi pretindem, ca în șco- lile elementare (primare) de stat sau co- munale, unde maioritatea locuitorilor e rb UNIREA __Nr. 2.^_________________________________________ mână, -iimba de propunere să fie fie românească. / încât pentru școlile, confesionale;, con- ferența protestează solemn Jm contra ten- dințelor depuse în. proiectul de lege al mi- nistrului de culte Berzeviczy. Pretindem obligativitatea căsătoriei bisericești și ștergerea legii despre necon- fesionalism. : i : ; . 5. Pretindem autonomia deplina a co- munelor și a cercurilor, administrative (co- mitate, orașe municipale), cari să fie aron- date cu deosebită considerare îa limitele de limbă a popoarelor din’ țâră, — pretindem alegerea funcționarilor administrativi >prin popor, eu aschiderea dreptalni de candidare a superiorităților, și desființarea inștituțiunii viriliștilQr. , , . . _ ' 6. Cerem lege electorală' pe baza sufragiului universal, arondarea cercurilor cu număr egal al alegătorilor, votare -seci-etă In sediile notariatelor Înaintea unor, comisii ambulante și reprezentarea mihoiritâțilo^ în parlamentul țării. Pretindem, să se garanteze prin lege dreptul de Întrunire și asociare fără nici o restricțiune, pretindem libertatea deplină a presii, nelimitată, In afacerile publice. 7. Cerem etraformarea radicală a sis- temului de dare, reducerea dării de pămâul peste tot, introducerea contribuțiunei pro gresive, scutirea de contribuție a minimului de existință și desființarea dării de conzum pentru articlii Indispensabili de alimentare 8. Cerem inalienabilitatea și indi- visibilitatea minimului de proprietate, des- ființarea fideieomiselor, înproprietărirea în măsură corespunzătoare « agrienKoriJor prin vinderea în parțele, sub condiții favorabile a moșiilor statului. Pretindem mai departe ca în ținuturi locuite de Români colonizările să se facă numai cu populațiunea româna. Pășunatul în pădurile statului să fie pe lângă o taxă mică dat în arândă direct poporului, iar legea de păduri să fie schim- bată mai spre ușorarea poporului. 9. Interesele muncitorilor să fie scutite în mod echitabil în raport ca munca lor, făcându-se imposibilă exploatarea lor din partea întreprinzătorilor. Prin institut de stat să se Introducă asigurarea obliga- toare a muncitorilor pentru cazuri de boală și bătrânețe, având să contribue întru acest scop Statul, întreprinzătorii, pe cam și toți aceia, cari aplică muncitori. 10. Cerem statificarea higenei publice medic și medicamente gratuite pentru săraci. Proiectele acestea sunt primite de con- ferență cu unanimitate și în mijlocul unor îndelungate ovațiuni. Raportorul trece apoi la partea cea mai importantă relativă la părăsirea pasivi- tății. Proiectul de rezoluțiune a conferinții conclude în următoarele: III. tn cât pentru eluptarea postulatelor depuse în programul național și în conclusele de mai sus poporul român se va folosi de toate mijloacele constituționale căutând a delătura toate pedecile artificiali ce i-se pun în cale. . . L ; : îndeosebi asupra chesțiunii ,participării ori neparticipării poporului român din: patrie ,1a viața parlamentară, 'suntem necesitați a I declara, că câtă vreme nu vor fi sedase din vigoare legile electorale actuali, artificial așa întocmite, ca (Să fie eschise naționalitățile nemagiare dela Inrîurire faptică în condu- cerea ’aKfdeiSlM țariiy poporul’ Vomân din țările Coroanei Sfântului Ștefan, nedrăptățit i prin aebastea tegi, nici că poate fi represintat ■ în parlamentul țării în chip demn de im- | portanța ..sa politică, ce o are, ca după ; număr a. 2-a naționalitate din țară. Prin abuzuri oficiale la . alegeri, nedreptățiri la ' compunerea listelor electorale’, înfluințări i violente și presiuni prin dirdgătoriile admi- i nistrative, prin plătiri permise chiar și prin ; leg© a votului, prin corupțțiuni cu bani, cu ■ beuturi și mâncări, prin amenințări și res- ! bu nări contra acelora, cari au curajul de a se . opune, se, face imposibilă esprimă rea adevăratei voințe, a alegătorilor și se falsi- fică Opinia publică a cetățenilor. Suntem așadar plini de neîncredere față de pârlâ- mental țării și câtă vreme va dăinui sta- ' rea actuală a lucrurilor, nici sjin. bine dela acel parlament nu așteptăm și abia credem | că voacșa deputaților naționali, .pe cari am j izbuti ai trimite în parlamentul din Bnda- | pesta va fi ‘Ascultată și va puteă să schimbe ! îtt spre bine situația politică maștera," în care se află poporul românesc din patrie. Cu toate acestea însă în considerare, că conclusul conferenței naționale dela Sibiu din 1881, prin care s’a decretat pasivitatea și li-s’a impus conducătorilor politici ai po- porului român îndatorarea, să se îngrijască, ca „această resistență passivă să devină serioasă și reală", nu se mai poate esecută corespunzător, în considerare, ■ că între stă- rile actuali, bînecumpenite) eșecutarea passi- vității reale întimpină greutăți neînvingibile iar a susțineă și mai departe, că păstrăm pasivitatea, când ,un număr foarte însemnat al alegătorilor români nu o ar observa, ar trece de sinamăgife deșartă; luând apoi în considerare, oă demo- ralisarea moravurilor politice, care amenință poporul nostru prin focul de luptă a parti- delor străine numai prin intrarea partidului nostru național în activitate să va puteă delatura și împiedeca, considerând că aceasta e călea mâi potrivită, de a educa poponil politicește imunizându-1 fața cu străinii Seducători; ‘ consideră că numai astfel să poate desmințl real în fața lamei întregi falsul susținut de actualii guvernanți, că poporul românesc n’ar consimți cu scopurile politice' ale conducătorilor săi, ci în marea sa ma- iori tate ar aproba nedreptățile ce i-se fac, și considerând că numai așa vom delătura pedeea, care nelegal și "voinicește s’a pus în calea organizării temeinice a partidului național precum și în calea funcționării li- bere a organelor acestui partid: Conferința delegaților români ai cer- curilor electorale din țările de sub Coroana Sftului Ștefan decretează prin aceasta spre realizarea programului partidului național intrarea în activitatea parlamentară a ale- gătorilor români în toate cercurile electo- rale. IV. In sensul ordinei de zi propunem: pentrp esecutarea acestor concluze și con- ducerea afacerilor electorale conferința să esmită un comitet de 16, care comitet v’a Pag. 19. avea a raporta” proximei conferințe despr® lucrurile și activitatea sa. " Conferința âprețîeză greutățile^ mari, cu cari a avut comitetul național a luptă tn decursul ultimului deceniu, constatată că comitetul s’a degajat de datorința sa cu cinste penitu-ce își esprimă iiidițumită și raportul prezentat îl ia cu mulțumită 'spre cunoștință în mijlociii îndelungatelor ovațiuni. Ia cuvântul apoi dl Dr. Gâtiril și într’6 vorbire calmă și' convingătoare vor- b'ește pentru susținerea pasivității Recunoaște că e puternic curentul pentru activitate păr- lameiltâră cu toate acestea ține să1 justifice înaintea majorității punctul de vedere a mf- noritații' spre ac efct sfârșit sfi p’rtrio’acă la piedecile ce stau în călea futrării Românilor în parlament, cum e legea electoralii’ Ne- dreaptă, abuzurile la albgori, Corupțiunile ș. a. Trece la prudența politică care poftește, ca tactica aceasta de â fetă' pășiți, adecă de a protesta continuu contra legilor’ cart se- fac de noi fără noi, să se mefițină și mat departe și să 'fie un isvor de drept," ca la dcâziuni binevenite să ’ avem drept a ' pretinde^ că legile dujmănoăsiJ nbtiă'să Se abroge'. Pasi- vitatea prezintă un popor în retragere și încă tare, activitatea îl poate âtătă ca b națiune incapace de luptă. Mai este conseeuebțâ po- litică de a nu părăsi 6 tactică de luptă până ce dăinuesc' aceleaș împrejurări, și oratorul crede, că situația e neschimbată, deși ordi- națiunile lui Ilieronvini au denegat partidului ori ce: drept de existență. în sfârșit e dem- nitatea națională, care pretinde, să fim re- presintați în parlament în mod demn și în număr potrivit. Ou toate acestea atât vor- bitorul cât și Soții de aceleași vederi, pre- zenți la conferență, nu vreau ruptură fu partid și se supun majorității’ „Ori ee s’ar hotărî, declară dl Tripon, vom rămâneă ostași credincioși ăi partidului." Dsa speră că și ceialalți membrii, cari absentează azi dela conferență se vor supune hotărîrii ce Se va aduce Oratorul a fost viu felicitat pentru chipul demn, sincer și liniștit în care a făcut aceste declarații. " , După ce mai reflectează în scurt Dr. Suciu, Dr, E. Pătăcean apără din nou pa- sivitatea și ia cererea dsalo se face votisâre nominală. Din 90 voturi esprimatec 78 au fost pentru activitate, 12 pentru pasivitate. îndelungi ovațiuni salută acest resultat al votisării. - După ce se ©nuntă activitatea parla- mentară se alege următorul comitet eseentiv: George Pop de Basești, Dr. Vas. Lucaciu, Dr. Ăl. Vajda, Dr. Teod. Mihali, Dr. loan Suciu, Dr. Nic. Comșa, Dr. Aurel Lazar, Dr.. Aurel Vlad, Dr. Aurel Cosma, Dr. Isidor Pop, Dr. Victor Bontescu, Dh loan Șenchea, Dr. Victor Onișor, Dr. Ștefan Pop, Nic. Ivan și Virgil Tomici. Se votează vechiului comitet absolutoriu și apoi se cetesc câteva telegrame sosite dela Zlațna, Brașov, Rogșa, Nădlac, Curtici, D.-Sân-Martin, Sânmiclăușul mare etc. înaintea de închiere asesorul Ivan, în avântate cuvinte esprimă preș. G. Pop mul- țumită conferinții pentru convocarea și con- ducerea ei, cum și pentru zelul ce a dovedit totdeauna în afacerile naționale. Ședința, șe încheie după, 7 oare sara. Pag. 20. UNIREA Cine a fost la Sibiu? Dăm în următoarele conspectul dele- gaților, cari au luat parte la conferență: Comitatul Cenad: Aurel Petroviciu și Nicolae Chicin. Brașov-oraș: Dr, Nic. Vecerdea, protop. Vasile Voina. Comitatul Sătmar: Dr. Vasile Lucaciu, Dr. Teofil. Dragoș, George Ațhim, Augustin Dragoș, Dr. Victor Nilvan. Comitatul Selagiu: George Pop de Bă- sești, Andreiu Cosma, Dr. George Pop. Comitatul Alba inferioară-. A. C. Dom șa, Dr. luliu Maniu, Dr. Laurențiu Pop, Dr. Vasile Fodor, Petru Popoviciu, protop., Dr. G. David, loachim Totoianu, Ariton M. Popa, Nicolae David. Ocna Sibiului : Dr. Octav, Rusu, Dr. Dumitru Ștefan. Comitatul Timiș : Dr. Aur. Cosma, Dr. G. Adam. Vichente Pop advocat, Dr. luliu Coste, George Breban, loap Pepa, protopop, Vincenițiu Pirtea, Nicolae Martinovici. Comitatul Caraș-Severin: Dr. Isidor Pop, Virgil Tomiciu, Dr. Cons. Manea, Dragutin Milcoviciu. Comitatul Torontal: Dr. Epaminonda Lucaciu, Dr. Ales. Bireescu, Vincențiu Pe- troviciu. Comitatul Hunedoara: Dr. AurelVlad, Dr. I. Margitta, Dr. Iustin Pop, Dr. Străițariu, Vasile Damian, Dr. loan Papp, Dr. George Dubleș, Vasile C. Osvadă, Dr. Gavriil Suciu, îsidor Saturn, Dr. Victor Bontescu. £>iizw-ora$ ; Dr, Liviu Lemenyi, Dr. Uie Beu,. Dr. Lucian Borcea, Nicolae Ivan, T, V, Păcățan, L. Tritean. Comitatul Sibiu: Sergiu Medean, Ze- vedeiu Murașian, Dr. G. Măcelăria, Dr. loan Stoica, Dr, Nicolae Comșa. I. Banciu, Dumitrie Comșa și loan Petrișpr. Corn. Solnoc-Doboea: Dr. Teodor Mihalyi, Dr. Al. Vaida-Voevod. Comitatul Bistrița-Năseud: Ciril Deac, vicariu, Dr. V. Onișor, Dr. Gavrii Tripon. Comitatul Tâmava-mică: Dr. Romul Boila. ( Comitatul Cojocna: Dr. A. Pop, luliu ț Coroian. . , Comitatul Arad: Dr. Șt. O. Pop, Dr. Cornel lancu, loan Russu-Șirianu, Mihaiu Veliciu, Procopie Givulescu, George Turic, Augustin Beleș, Dr. loan Suciu, Dr. Dumitru Popoviciu, Dr. Dumitru Barbu, Dr. Liviu Tămășdan, Petru Rusu, Dr. Aurel Grozda. Comitatul Făgăraș: Dr. lancu Mețianu, Dr. I. Șenchea, Dr. T. Popescu, Nic. Borzea, Dr. Octavian Vasu. Comitatul Turda-Arieș: Dr. G. Popescu, Dr. E. Pătăcean, luliu Vlâduțiu, Dr. Vaier Moldovan, loan Boer, Mariu Elecheș. Comitatul Bihor: Dr. Coriolan Pap. Presa a fost represintată foarte bine, anume: „Gazeta*: prin T. H. Pop, „2We- graful*: T. V. Păcățianu, „Unirea*: Aurel C. Domșa, „Drapelul*': Dr. Tib. Brediceanu, „Libertatea*: Vas. E. Moldovan, „Răvașul*: Dr. I. Giurgiu și „Poporul român*: Dem. Birăuț. Afară de aceea un public numeros, care tn ședința de după ămiazi a umplut logele, galeria și toate locurile din vasta sală. APEL cătră alegătorii români! Resimțind puterea dorinței D-Voastre, de a vă fi înșivă fău- ritorii sorții în înțelesul legilor și al constituțiunei țării, alegându-vă înșivă bărbații, cari să dee glas voinței D-Voastre în parlamentul țării; resimțind că puterea aceasta a dorinței este isvorită din însăși puterea de viață a D-Voastre, a po- porului românesc, — conferența elec- torală a delegaților români ținută la 10 Ianuarie st. n. în Sibiu, a dat ascultare dorului D-Voastre și a decretat, ca alegătorii români să iee parte activă la alegerile dietale ce se vor țineă în țara întreagă, în- cepând din 26 Ianuarie st. n. a. c. Cunoașteți D-Voastre cauzele, că înainte vreme alt sfat vi s’a dat din partea conferințelor electorale române, cu privire la alegerile die- tale, sfatul abținerii dela acele ale- geri; știți D-Voastre bine cumpăni și prigonirile începute contra noa- stră și măsura puterii noastre din trecut, dar vremea trece și fața lumii se schimbă, și: dacă slabi am fost, ne-ani Thfăîît, “dâoă neîncreză- tori am fost, conștiința puterii ne-a redat încrederea, dacă împrăștiați am fost, dorul binelui obștesc al neamului iarăși ne-a adunati Greutățile noi trebue șă ni-le ușurăm, durerile noi trebue să ni-le lecuim, și a noastră e datorința să he scăpăm de năcazuri! Legile țârii ne dau putința să ne alegem deputați dîetali după dorul inimei noastre și tot legile țării dau dreptul acestor deputați să dee glas în casa țării durerilor, dorințelor și plângerii noastre. . Bateți și vi se va deschide 1 Ca să câștigăm drepturi, tre- bue să ne folosim și să ne știm fo- losi de cele pe cari le avem. Cum va fi purtarea r -Voastre la alegeri, așa vă vor 5 deputății; și cum vor fi deputății, așa se vor făuri legile și așa vă va fi ușurarea I Acum, când soartea neamului este depusă în mânile D-Voastre, dați-vă bine seama, că având pu- tința, să aveți și puterea, ca soartea neamului spre bine s’o îndreptați! Puterea e în mânile D-Voastre, nădejdea e în mânile tuturor, împli- nirea e la Dumnezeu! în conștiința puterii și în pu- terea nădejdii, sfatul ce noi vi-1 dăm e următorul: _______________________ Nr. 2. 1. Oonstituiți-Vă neamânat pen- tru fieștecare cerc electoral în co- mitete electorale executive. 2. Dați-Vă votul singur aceluia, despre care sunteți încredințați că vă înțelege păsurile și vrea și poate să vă lecuiască relele, și cine te-a înțelege mai bine, ca fratele tău, și cine ți-a Vrea mai mult binele, ca sânge din sângele tău?! 3. Bine cumpănind trebuințele neamului în general, ținem de lipsă, ca deocamdată pentru următoarele cercuri să vă recomandăm drept candidați astfel de bărbați, a căror trecut și prezent e garanță pentru binele poporului. Candidații partidului național român. Vințul-de-jos; Dr. luliu Maniu. Ighiu: Dr. Alex. Vaida-Voevod. Boroșineu: Dr. loan Suciu. losășel: Petru Truța. Chișineu: 1. Bussu-Șirianu. Radna: Dr, Vasile Lucaciu. Șiria: Dr. Ștefan 0. Pop. Pecica: Dr. George Popa. Făgăraș: Dr. loan Șenchea. Arpașul-de-jos: Dr. Octav. Vasu. Dobra: Dr. Aurel Vlad. Baia-de-Crîș: Vasilie Damian. ' Hațeg VDr. (fâvrîil Suciu. Deva: Dr. Aurel Vlad. Orăștie: Dr. loan Mihu, eventual Dr. V. Bontescu. Sasca-montană: Dr. Aurel Vlad.' Făget: Coriolan Bredician. Rittberg: loan Pepa. Trăscău: Dr. Vasile Fodor. Cristian: Dr. Nicolae Comșa. Ocaa-Sibiiului: Dr. Aurel Cosma. Ileanda-mare: Dr. Teodor Mihali. Iclodui-mare: Dr. loan Kerekes. Șomcuta-mare: Dr. Teofil Dragoș. Lăpușubung.: Dr. Vasilie Lucaciu. Meghieșul-aurit: Dr. Andreiu Doboși. Cehul-Silvaniei: George Pop de Săsești. 4. Celelalte cercuri le lăsăm la buna D-Voastre chibzuială, candi- dând bineînțeles astfel de bărbați, despre a căror capacitate si bună credință sunteți convinși; aducând aceasta neamânat la cunoștința co- mitetului permanent electoral. 5. Pentru toate afacerile elec- torale, aveți să vă adresați comi- tetului electoral executiv, cu adresa: Dr. Aurel Vlad, Orăștie, Szâszvâros. 6. în cercuri unde sunteți în minoritate, dar interesele D-Voastre coincid cu interesele naționalităților conlocuitoare, Vă recomandăm să vă dați voturile D-Voastre pentru candidatul naționalist, pe care în 22. UNIREA Nr. 2. TEUEGRRMĂT „Nou Etablisement“ Un deposit de tot soiul de vesminte pentru domni și doamne, făcut din cele mai bune stole și după croiala cea mai modernă, cea mai cu gust, și cea mai trainică. Fiecare, care voiește ai cruțe să caute, a se convinge despre prețurile foarte moderate și despre trăinicia ~r—. ■— ----marfei.------■ ș Ou bani puțini marfă bună trimite numai Hala Vieneză de vânzare din Medleș (Medgyes) sfratZw Farkas lir, 1, ■■ . ■■ (lângă farmacia Folbarth). (44) 6-6 marca fabrice! De mare însemnătate pentru Dame! Fie care P. S. Domnă își pote însa-și pregăti cu o ușurință de neînchipuit ■ talia sa după ori ce modă ===== cu ajutoriu! aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Gusohelbauer. A fost censurat de academie. și posede nenumărate scrisori de recunoscință. își are patenta și e scutit prin lege in t6te statele culte. g © © Prețul unui aparat e 3 oor. franco rambursat, © o ® .................- Se caută a^ențl z-j Prospecte să trimit la cerere gratis.”-— ' Cu t6ta știma: । sus i m: sun unsns mu ■iimih sitomuti tgiiân» ud âiț^m nin giiwinu inși i ■nim 1 »®«o«o«s«GssG^3o«oaosso«G«©ao«osș Cărți ce să set căjeta In Librăria Seminarială. Floricele de câmp, de A. C. Domșa . 1 .— Cântece, Sabo .........................1.— Visuri trecute. Ciura .... i.— Studii și Biografii. Dr. I. Rațiă . 2 — Gentil pustiii, Eminescu ... 2.— ‘ Drumuri și orașe, lorga . 2'50 Poesil de Alexandri. . 3.— Teatru I. 4L .Alexandri ă 1.50 . 8.— Vers șî proză Aiexandrescu . . 125 Novele A. Brâtescu-Voinescî . . 1*50 Liter. pop. Eminescu. . . . . 150 Ciocoii N. Filimon . . . . . 1*50 Legende și basme Ispirescu. 1'50 Povești, I. Creangă............150 Vorbe înțelepte A. Popoviciu. . 150, Vatra Părăsită Slavici . . . 2 — Din Bătrâni „ .... 2-50 Eminescu și Coșbuc de Alexandru Ciura........................1.— Limba Română poporană și Dia- lectul Sicilian, de Alesiu Viciu . 1.60 lerarchia Românilor din Ardeal și £ Ungaria de Dr. Augustin Bunea, Prețul • 3 coroane. J B i * Biblioteca Miner vel 22 nr. fie care număr 15 fii. La uspusiținiea milenara din Budapesta de la 1896 premiat ca medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer ........... pentru clopote a Iul uw.nnm.Mni Antonia JMovotny '= în Timișora-Fabrie =z dată ce ; •, t i de creparo se recomandă spre pregătirea clopotelor nduă, pe cum la tur- narea de nou a clopotelor stricate, mal de parte Bpre facerea de clopote întregi armonidse, pe ■ «g* garanție pe mal mulțl ani, I ov^tite cu adjustărt de fer •1 ; tut, construite spre a le întârce < u ușurință in ori ce parte, în o lăture prin aceea ce sînt mântuite n::'nd = cin n i f j găurite = de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sînt prove^ute în partea supcrioiă — ca violiua — cu găuri după figura S și pentru aceea au un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut și cu vibrarea mul roiuminosă, oc cât cele de sistem vechiu, așa, că tui clopot putem:: t de 327 kg. este egui în tonul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechio. Mal de parte se re- comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, — spre preadjiistarea clopotelor vechi cu adjustare de fer b&tnt — ca și spre turnarea de tbee de metal. 8: (22) Iți—52 ti OSTOTTE 1 Bpi'otvr isrî 0 TEUSSTAUTE^ P 1MB.S3. I MF Preț-curenturI ilustrate se trimit la cerere gratuit șl franco. Tipografia Seminariului archidiecesau. Nr, 2. UNIREA Pag. 21. conțelegere cu D-Voastre vă vor propune fruntașii cercurilor res- pective. 7. Vă recomandăm ca și în cercurile unde sunteți în minoritate, pentru cinstea steagului, puneți-Vă candidat naționalist și afirmați-Vă dorința. Și acum înainte cu Dumnezeu, la luptă sfântă unde bunul țării si al neamului ne chiamă! Din ședința comitetului elec- toral executiv, ținută în Sibiu la îl Ianuarie st. n. 1905. George Pop de Săsești m. p., mare proprietar; Dr. Vacile Lucaciu m. p., paroh; Dr. Ales, Vaida-Voevod m. p., mare proprietar; Dr. Teodor AlihaU m. p., advocat, mare proprietar; Dr. Toan i Suciu m. p., advocat; Dr. Nicolae . Com^a m. p., medic; Dr. Aurel Larvar ' m. p., advocat; Dr. Aurel Vlad m. p, | .advocat, director de bancă; Dr, Aurel J Cosma m. p„ advocat; Dr. Isidor Pop i m. p., advocat; Dr. Victor Bontescu m. ' p., candidat de advocat; Dr. loan Șenchea m. p^ advocat; Dr. Victor Onișor m. p., advocat; Nicolau Iran m. p., protopres- biter; Dr. Ștefan C. Pop m. p., advocat; Virgil Tomici m. p., proprietar. Răspuns Dlui D. (, Gaze tei La răs- punsul din Nr. 51—1901 al Unirii, Gazeta Transilvaniei reflectează In Nrii: 284 și 285—1904, într’un articlu sămnat cu litera D. Domnul D. se prbfesază român gr.-cat. în faptă însă își permite aserțiuni contrari credinții și învățăturii sfintei noastre biserici. Așa spre es. vorbește despre schimbarea dogmelor conform cu spiritul timpului, '' despre primirea iurisdicțiunii preoțești din i mâna patronului poate calvin san jidan, și . bogatelisază scopul principal al bisericii, V' mântuirea vediiwă a fiîîîof săi, ba punte în disensiune, ca șa nu zic neagă divini- I tatea religiunii noastre. Să. mai amintesc 'apoi oare, că clerului inferior ti denoăgă V aptitudinea de a promova mântuirea vecinică C a credincioșilor săi, iar pe clerul înalt . îl . prezentă ca usurpator al drepturilor avute . de mireni dela începutul bisericii creștine? V' Pe temeiul acesta și în tonul acesta nu pot discută cu un greco-catolic. Amă- surat constituțiunii sfintei noastre biserici mirenii, fie de condițiune cât de înaltă, sunt | fii, iar episcopii și preoții părinții lor sufle- : tești, și apoi e vai de familia, în carea fiii vorbesc despre părinții lor în tonul, în care Domnul D. vorbește despre clerul și capii bisericii sale. Dar trebue să merg și mai departe și să zic, că dacă Domnul D. inten- ționat sa pune în contrast cu învățătura j bisericii noastre, prin faptul acesta renunță ' la drepturile de membru al ei, prin urmare I și la dreptul de a lua parte la disensiunea despre lărgirea sau țnelărgirea sferii de drept a chematului mirean în administrarea averilor bisericești și în supraveghiarea școalelor noastre. Dacă Domnul D. va continua a rămânea pe temeiul, pe carele s’a pus, nimic nu mai am de zis; însă dacă va accepta temeiul indicat de mine, sura gata să întru In dis- ensiunea tuturor cestiunilor sulevate de Dsa, chiar și cu risicul că din nou îmi va gratifica lipsă de logică, sofistărie și alte epitete adornante, pe cum a făcut’o în artkliil indicat. ‘ Am luat peana în mână, când am crezut, că am dorința să apăr biserica de o nedreptate, ce i-s’a făcut, și o voiu lua din nou, dacă voiu vedeâ, că pot să-i aduc ser- vicii, fie cât de mici deocamdată insă cred, că disensiunea în tonul început de Domnul I). e spre scăderea vazei bisericii noastre. ' V.. I'I| !1 LII! I! 1111,1'1 mmilll II ll|l'll l' l III IIUIIII Alegerile de deputați în comitatul Albă inf. sunt sta- torite pe Joi în 26' ort. Suntem siguri că toți Ho- mânii de bine se vor pre- sinta la urnă votând pentru candidații partidei națio- nale române. Să dovedim lumii, că suntem coriștii cțe demnitatea noastră națio- nală! SțSțSțSSSSSSSS8SSSSSSSSÎSWS8SSSSÎS»$SJStSSWS»ÎSÎSWR» <^i»acția botafa &,n nou tuiwcpv1 ăoidfwatoviiov fi cetHoulct tAt.' Houtăți. Răscumpărarea fel citirilor. Am primit drept preț la răscumpărarea felicitărilor de anul nou pentru masa studeuților: I. M ; Moldovan, 10 cor., Dr. Aug. Bunea, 5 cor., Gavril Pop, 2 cor., Ștefan Pop, 4 cor., L Br. Hodosiu 10 cor., loan Maior 2 cot., Pop Niculae 1 cor., D. Radeș, 2 cor., George Muntean 2 cor., Dr. Eugetr Soi om ou, 2 cor., Eugen Pantea, 2 cor., Aug. Caliani, 2 cor. loan Fodor, 2 cor., Gavril Precup, 2 cor., Iac. Domșa 2 cor., Victor Muntean 1 cor., Aurelia F. n. Solomon, 3 cor., Leontina P. Măcelariu Blaj, 2 cor., Dr. loau Raț 2 cor., losif Lita, 3 cor., Aloxiu Pop, l cor. Dr. Eug. Bran, advocat Teaca. 5 cor. — Pentru fondul Subsidiar al preoților am primit dela: Moise Brumboiu, Tohanul-vechiu 3 cor., losif Lita, Iclod3cor. Vas. Smigelschi, Sâncei 1 cor. Aurel C. Domșa, Blaj 3 cor. Dela Almașu-mare ni se scrie urmă- toarele : Concertul tinerimei (țărene) române din Almașul-mare, aranjat în favorul bisericii, din loc s’a ținut în 9 Ianuarie, a treia zi de- crăciun sub conducerea și după multe oste- neli al tinărului învățător Vasilie Idu. Al doilea an decând acest tinăr însuflețit de misiunea să sfântă o împlinește In Almaș cu multă pricepere, și iubire adâncă; — și multe osteneli a lui fură remunerate în sara din 9 Ianuarie, pri^t oap^ewunea atra- gerii tinerimii și- apoporenfior, cari îl chiar adoară, prin mulțumită de vorbe al mai nurilor sei, lauda publicul (ii adunat, și; ve- nitul îndestulilor. — Cam trei sute de oameni între ei câțiva poporeni frați unguri, și câteva familii române inteligente, chiar și din jur s’au strimtorit în sala mică, un- număr mare al veniților în celelalte: odăi a școalei, alta mulțime ia care nu mai ajunsei loc nicăiri până târziu sara sgribiirâ în ocolul școalei ca să se poată delecta bătâr în auzul corului tinerimei. Uorul a cântat foarte bine, mai ales piesa „Pe crengi de soc.“ Piesele tea- trale erau bine alese, și bine predate. Dintre reprezentanții cei mul;i miram însemnat pe cei cari și-au jucat rolul mai bine,, dintre fete: Maria Petran, o fată drăguță, isteață, cu o voaee de sopran strălucitoare de raritate, care și în pieza „Sărăcie lucie* reprezenta pe Veselina. ■ Dintre feciori: Nicolae. Stranți în pieza „Sărăcie lucie “ ora partnoml po- trivit al Veselinei, iar loan Igna pe Viliga l-a reprezentat nimerit. loan Țap In pieza „P&afa'^șH.^ buu,cu pricepere rară, iar Ite’ Matfiei a mi âtnttfratftl^i mo- derat un jidov, ei doi au și fost poftiți prin aplauze de două oripe bmA Pavei Cosma s’a distins în declamațiune, loan Bărar prin vorbir^ La rugarea. ișai ■ multora pieza „Otrava de ’ hîrciogitt s’ă: repetat, fiind *fncă odată predată in, anul trecut^ în e^e Nicolau Suteu s’a distins ca șl calfă de cizmaș. Și când s’a. sfârșit > doucârtul reușit tinerimea însuflețită încunjura pe tinărul învățător, exprimându-și dragostea.prin„mulțămită șl strigăte de: să trăiască dl învățătorul „nost“ tot între noi! Declarațiunea aceasta ai iu- bitei era cu atât mai mișcătoare căci s’a lățit vestea, că tinărul învățător fu distins cu Invitare ia o școală diii centrul României, la care ei cu abnegațiunea rară a persoanei sale răspunse că lipsa e mai mare aici, și a rămas totie noii , ' Constituire Societatea Română Aca- demică Buclai Literară - .din G raz, și-a constituit noul comitet pro anul adm. 1904/5 astfel: Alexandru JDobreyscu st. med. președinte. Demetriu Cdltau stud. acad. corn, secretar loan Slavii istiui.; med. cassar și bibliotecar. , f Masa studenților- Domnișoarele lulia și Claudia Moldovan și Ddâmna LeOniina Pop n. Moldovan di» Boziașți an.dăsu&inesei studenților dela gimi$zu^ npsțm suma de 20 cor. întru amintirea" repâuzațilbr părinți și unchi Vasiliu, Susan a șt Isaia1 Moldovan, iar dl loan Anca din Subpâdure-jlO.eȘToane întru amintirea pepauzațilQr părinți-, , ‘ yirma româneăBoâ â Drui ’ Pasbii din Fiume (a se vedete, mai jos) JpoȘede vî toate garanțele unei firme solide, și, de bunjiume. O recomandăm pulicului român să o spri- jinească cu toată căldura. ‘ ” ■ ■ Neoroiflg. Cornelia flhirila, du#ă. lungi suferințe și-a dat nobilul ei suflet, în floarea vieții, Miercuri în 11 lanuar 1905, lâ 6 oare p. m. lăsând In doliu pe mama-i văduvă și 5 frați. Condolențe sincere. . , Odihnească în pace! Posta redacțiunH. „La cununie“ nu se poate publica. Aveți idei frumoase, dar nu le știți imbrica ca aă atragă, și deștepte atenția cetitorilor. ■ . Delarupe. A sosit, va urma in numărul viitor V. P. Zilele acestea veți primi scrisoare pri- vată ca răspuns la Întrebările ce ne faceți. I. I. Aș dori mult oi nu insisti pentru publi- carea celor trimise, nimic nou. . Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. AbonMBsntul: Pentru monarchie: Pe an 12 cor., an 6 cor.. 'K an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., an 9 fire., 'It an 4 frc. 50 cm. & Foe* apare în fie care S ă. m b & t ă. iei Inserținni: Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea „Unirei® ÎD Blaj. IB Foaie bisericească-politică Inul XV. Blaj 21 Ianuarie 1905. Numărul 3. Invitare de abonament. Rogăm pe On. abonenți, cari sunt încă în restanță cu abona- mintele de pe anii frecați, să binevoiască a le trimite fără amâ- nare, pentru ca foaia să și poată plăti datoriile sale. Tot odată îi rugăm pe toți se binevoiască a-și renoi abonamintele pe anul 1905 cn prețurile de 12 Cor. pe anul Întreg 6 pe o jumătate de an 3 „ pe un pătrar de an. Administrațiunea. în fața alegerilor dietali. Stăm în fața alegerilor de depu- tați pentru dieta țării. în comitatul nostru terminal e pus pe 26 lanuar st. n. Românii acestui comitat sunt în maioritate absolută în cercurile: Vințul- de-jos, Ighiu și Ocna Sibiului. — Con- ferința .delegațiior români dela Sibiu a hotărît ca Românii să aleagă, a designat și candidații. Tot bărbați integri, cu durere de neam și cu rivnă pentru înaintarea patriei. Can- didații cercurilor comitatului nostru sunt; Dr. luiiu Maniu, la Vințul-de- jos, Dr. Va)da-Voevod, la Ighiu și Dr. Aurel Cosma. la Ocna. Iată aleșii noștri în comitat, ale- gători români, lor să le dăm votul unul fiecare. Ei ne cunosc năcazurile, ei ne pricep și înțăleg nisuințele noastre, pe dânșii îi doare de soartea noastră, căci sunt de un sânge cu noi; vorbesc în glasul iubit a mamelor noastre. Nu vă lăsați momiți de apostoli mincinoși, cari pe față vă vorbesc cuvinte dulci, și vă promit marea cu sarea, iar când e la adecă vă lasă cu promisiunile. Preoții noștri au cuvântul. Cătră dânșii ne adresăm mai vârtos. Ei sunt conducătorii firești ai poporului nostru. Lor le incumbe datorința să lumineze inimile alegătorilor români, să le arate calea dreaptă pe care au să meargă. — Cei puternici, guvernanții noștri prin sbirii lor ne vor supune multor încercări, dar să hu ne intimi- dăm. Nu ne pot lua nimica. Doar trăim într’un stat constituțional. Suntem cetățenii acestei patrii, contribuim eu sângele și avutul nostru la, susținerea ei. Purtăm toate greutățile ca si ori- care alt cetățan. Cine să ne dispute dreptul, că nu am puteâ fi stăpâni pe votul nostru. Cine ne-ar putea sili să nii-1 dăm acelora, cari ne vreau binele și înaintarea? în rândul al doilea ne adresăm câtră învățătorii noștri și toți oamenii cu carte, cari petrec în mijlocul po- porului nostru. — Toți deopotrivă au sfânta datorință de a lumina poporul. Să nu va desfaceți de dânsul si să nu vă puneți în serviciul strâmtului. — Să nu uităm că cu toții trăim din sudoarea lui. E firesc dar, ca să lucrăm într’acolo, ca el să ajungă la o soarte mai bună. Și cine poate să-i croiască acea soarte, dacă nu noi, ceice avem aceleași aspirații ca dânsul ? Ar fi o pată pe numele acestor cercuri electorale, cn maioritate covâr- șitoare de alegători români, dacă nu ne-am ști afirma. — Acum e momentul să dăm dovezi, că suntem element de ordine, că suntem popor conștiu de drepturile și datorințele sale. Dacă toți vom fi una, dacă preoții, învățătorii si cărturarii noștri își vor face dato- rința, învingerea noastră e sigură. Numele nostru bun va străbate în toate colțurile locuite de români. Alegătorii cercurilor Vinț, Ighiu și Ocna vor alcătui pagina cea mai frumoasă în istoria luptelor de drept a neamului nostru românesc. —— U fi TIP. Spre a se vadea, cât de deaa8truoaB& e orto- doxia chiar ți In România ți cât de mult ineaeâ In om sentimentul de naționalitate, lisăm să urmeze acest articol din „Tribuna® dela Arad ari din 8 crt. E un puternic strigat de indignare contra boerimei moldovene, care Iți are ți acum ochii ațintiți cu atâta evlavie spre Petersburg, ca ți cum nu țarul alb ar fi cauza atâtor desastre, ce (au venit asupra României. Ori care din noi, cești de dincoaci de munți, cari am avut ocaziune a întră în so- cietatea așa zisă bună a regatului român am rămas surprinși de impresiunile ce am pri- mit în mijlocul ei. Nu numai ca ne-am lovit de o limbă de conversație străină, ci și modul gândirei și a judecării mai ales în ceeace privește cestiunile naționale și patri- otice ne jignește adeseori. Cu cât cercurile societății sunt mai „boerești" sau mai „boerite”, cu atât ne simțim mai străini. Până ce nu ne vom deprinde bine cu însușirile acestei societăți; până ce nu vom începe a cunoaște mai deaproape individua- litățile ei, multe din aparițiuni, din eveni- mente, din acțiuni, din situațiuni și efecte politice și culturale rămân pentru noi enig- matice. Nu vom ințălege lupta crâncenă și înflăcărată contra „boerimei”; nu ne vom puteâ da samă de activitatea și importanța unor eroi anteluptători ca loan Ghica, C. A. Rose ti, loan Brătianu; nu vom ști apreția după cuviință domnia glorioasă a Regelui Carol, nu vom ști să ne explicăm aspirațiunile de domnie, cari și astăzi încă le au unii „bo- ieri"; nu vom înțelege desele tăvăleli și re- negări politice, cari sguduie și turbură des- voltarea statului român, precum și alte multe aparițiuni surprinzătoare, nepatriotice și ne- românești în viața culturală și politică a României. Pentru a contribui încâtva la o preci- sare a judecății cetitorilor noștri asupra stă- rilor de dincolo de munți, ne-am propus de astădată să punem în vederea publică tipul unui vechiu boieria, care a ocupat un loc de frunte în viața politică a tinărului regat până mai eri alaltăeri. Pe malul Bistriței, în satul Roznov aproape de orașul Târgu-Neamț, pe moșiile sale strămoșești întinse resida Colonelul Roznovan, un boer onorabil, care își deriva descedența sa din neamul domnesc al Mol- dovei Ruset și se iscălea „George Alexandru Ruset Roznovano". Ca june întrase în re- gimentul de cavalerie de gardă rusesc, în care, după mărturisirea sa proprie, își făcuse educația, luase parte ia războiul Crimeiei, fuse și pe câmpurile de războiu ale Bulgariei și după ce a pus sabia în teacă s'a dedicat moșiilor șale. Aci in Roznov se ocupa cu mult zel de clădirea unei biserici destinată mai ales 'a cuprinde oasele străbunilor săi și rămășițele neamului său, ale sale proprii. Dar și viața politică îl atrase. După desce- dență și credințe colonelul Roznovanu nu-și gaseâ locul decât în partidul conservator, în care se strânse mulți boieri cu vederi ca erau identice sau se potriveau cu ale sale, în acest partid el a ajuns a fi un fruntaș între fruntași și a ocupat sub guvernul con- servator fotoliul prezidentului Adunărei de- putaților. Care va se zică el reprezenta, pe cât timp era învestit cu această înaltă dig- nitate a statului, voința națională a popo- rului român. Mai acum câteva săptămâni colonelul Roznovanu încetează din viață fără ca în urma lui să rămână copii și prin testament dispune de averea sa însemnată. Testamentul este făcut în o localitate din Rnsia la 25 August 1898. Averea mișcătoare o lasă soției sale (născută Cftmpineanu) și din cele Pag. 24. Nr. 3 două moșii ale șale Roznov și Ivăhești aii- rus sau la o. altă instituția religioasă ră- pite una de alta alcătuiește o fundațiune în ssa^că; , i folosul — bisericei sale din Roznov, pe- care ! ' ‘ o dotează cu un venit anual de ‘ 20.500 lei Ce să facă oare o mică biserică cu atât amar de bani? Ce misiuni mari vâ fi având să împlinească bisericuța dela Roznov? Ce scopuri înalte va fi urmărit bărbatul de stat ; român cu această mare fundație legată de un cavou familiar? Testamentul voluminos J deslușește pe deplin cu prisos aceste între- bări, cari se impun dela sine. Nu este vorba numai ca biserica să fie prevăzută și dotată cu toate cele trebuin- cioasă; cu paroch, diacon, cântăreți, luminări, vestminte, cărți, prescuri, reparaturi etc.; căci pentru toate aceste erau suficiente vre-o câteva mii de lei și vre-o câteva cuvinte încredințate unui bun Român și bun creștin. I Colonelul Roznovanu n’â voit numai atât. Plin de neîncredere în instituțiunile naționale ale țării Sale și cu un dispreț adânc față cu tot ce est românesc' până și față cu dinastia, boerul, dela Roznov „hotărește", „prescrie" și „dispune": ' ' ca toți slugitorii bisericei. sale, paroh, diacon și profesor de muzică vocală să nu-’și facă studiile lor de pregătire la "institutele ; excelente din țară, ci să urmeze cursurile : tn o limbă străină la școli din — Rusia; ca Administratorul fund ați unei, dotat cu un venit anual de cel puțin 12.000 lei anual, să nu fie un Român ci un Rus; ca administrpțiunea fundațiunei să nu poată trece nici odată, în mâni românești,- i investind pe administrator cu dreptul a numi pe succesorul său și la caz când din ori ce motive nu s’ar folosi de acest drept autori- , zând — nu pe guvernul român, nici pe i Mitropolitul Primat al României, sau pe Sf. । Sinod — ci pe ministrul rusesc din Bucu- rești sa numească pe acel administrator; ea supravegherea și controla fundațiu- nei să nu fie îndeplinită de autoritățile ro- mâne chiemate prin legi la aceste funcțiuni, ci prin împăratul tuturor Rușilor respective prin representatul său din București; ca la liturghiile slugi te în această biserică , să se pomenească mai întâiu Țarul rusesc, | apoi toți membri familiei imperiale rusești : întocmai după pomelnicul din bisericeie din I Kremlin dela Mpseov, să se facă și rugăciuni i pentru „slava și izbânda armatelor rusești^; ; și numai dppă7ce s’a făcut aceste pomeniri i a acelor Mari și Puternici, numai după-ce : s’au înnălțat rugăciunile pentru armatele J străine, parochul .român,deja Roznov se aibă I voie a pomeni și . pe^nimul Rșge al României, nu ,0a rege" și Domnitor al țârei, și a pamân- tuliți perar^, e clădită biserica, nu ca rege : și Pomnitor al .credipțiioșiloț,.,cari sunt adu- : nați în .biserică, ci numai ,ca binefăcător aL acelui, locaș, sfânt îd.rând cu A(j§la Momi., și Maria Nicolaevna Sollohul, cari..și elp au / o terit daruri; . , ’ .• .... ca parochul ,în momentul când eșe din altar cu. darurile. țu mijlocul .poporului ro- mân,evlavios șă. rostească rugăciuni „pentru împăratul Rusiei, pentru întreaga familie imperială rusească (tot.după pomelnicul din, Kremlin),, pentru neamul lui, ppntrn ostașii lui, pentru mărirea și prosperitatea imperiu- lui^ rus pentruca Domnul Dumnezeu mai mult siitle ajute și să le supună sub picioare pe tqțj vrășmașii",; „ . A jca Regele sau propriu, Regele țărei sale, । ege Carol L să fie tractat dș-o po- । trjțyijipu, comandatul unui regiment rusesc | d^^v^rie, cu Marele duce Pavel Alexan- dțț^icyjjjpentru , ambji,rânduiește ca la ziua ; lo&M^e^rveas.că un. Tedeum, iar după mpă^eiy^jiim parastas ; . . ' /n d^zul când prin acte „legislative sau administrative" moșiile Roznog. și Ivă- tui n^^^^srțș^fțs în parte sau în total din sesiunea bi^ncei, în acest /„nenorocit caz* j^p București al Împăratului >r autorizat £ vinde,moșiile finită să o depositeze — a, României ? sau; la ; economii a statului Ia Sfântul Sinod al imperiului romi ! ca inscripția pe piatra sa mormântală să nu fie tăiată cu litere românești ci cu litere chilirice și pe lângă: numele său să nu se adăugească vr’o dignitate a statului ro) mân, la care boerul nostru a fost ridicat, I : ci numai „gard călare din garda împărăției ! • Rusiei*. . i „Ca creștin ortodox pravoslavnic* — ’ zice colonelul Roznovano în testamentul său ~ „și ca veChiu soldat din garda imperială a împăratului Nicolae Pavlovici I. puindu-mi toată credința și nădejdea în sentimentele de evlavie, generositate și marin ime a Majestății Sale Imperiale împăratul tuturor Rușilor, înaltul, singurul și puternicul protector și i apărător al sfintei religiunii noastre, îndrăz- nesc umilit a depune la picioarele sale și i a neamului împărătesc umila, respectuoasa și ferbinte rugăminte de a lua sub puternicul său scut fondațiunea pioasă și religioasă a ? bisericei din Roznov, fondată și menită | slavei, mărirei și laudei sfintei religiuni ortodoxe11. Credem de prisos ori ce comentar la : un asemenea act. El vorbește destul de lă- ■ murit și destul de dureros. Ne îngrozim, când ne înfățișem cu un om ca autorul aee- ; stui testament, lipsit cu desă^ârșir de iubire de patrie, de iubire de neam și -de toate virtuțile cetățenești, un om, care își dispre- ; țuiește națiunea, nu se sfiește a-și umili țara și dinastia și pune la picioarele unui auto- I crat străin' pământul său strămoșesc cu i averea sa resultată din sudoarea țăranului i , român, că acest om a putut găsi în Țara | ; româneasca un partid politic, care nu numai i i că l-a primit cu brațele deschise ci l-a și considerat ca pe unul din cei mai vrednici, din cei mai distinși ai săi și l-a ridicat până la treapta cea mai înaltă, la care poate să se înalte un reprezentant al națiunei, la pre- ședința Adunării Deputaților. Ce simțemmte politice și națîbnale, ce principii politico pot să domineze în asemeni împrejurări Ia acest , partid, care-și atribue și numirea de con- I servator? --—- Candidații de deputați români — C )m- formându-8e împrejurărilor și dorințelor Iacale" s’au făcut următoarele schimbări în lista'candidarilor de deputății ■ La : Radnă va candida Dr. Aurel Vlad, Tn locul Dr. ■ Vas. Lucaciu, care dorința generală a «iuburilor slovac român va trece la Nădlae.» .. . -. La losășel Dn Aurel Grozda. ■ la si va La Orâștie heprimind Dr. loan Mihu> candida Dr. Aurel Vlad. La Sasca-montană: Dr.'Aurel Novac Lâ Făget neprimiud dl Coriolan Bre- dieian, mandăttil a fost oferit dini Dr. Aurel Muntean din Orâștie. La candidat La Chirtop, de cerc. Sebeșni-săsese a fost proclamat de Dr. Liviu de Le/minyi din Sibiu. ■ Trăscău va candida Dr. Zozirn advocat în Câmpeni, proclamat în cercul Vj ș eu ini, ctjișa ^'8e notifică telegrafice a fost" candidat de deputat cu program național dl Demeiriu Kiss. ' Rugăm pe cetitorii noștri să considere, de candidați oficioși numai pe;cei decla- rați de ătâri-din partea comitetului electoral - ' — ori cine altul să fie nesocotit! . ' CORESPONDINȚE. SCRISOARE OIN VIER A, — dela corespondentul nostru. — " ' 9 Ian. 1905. Au trecut sărbătorile Crăciunului. Societățile și-au prăznuit foaite frumos „sara de crăciun" — heiliger abend-uL La desvălirea pomilor de crăciun au luat parte nunțiul, episcopii coadjutori, archiducese și alte notabilități. Pomul de Crăciun din anul acesta a și meritat atâta atențiune, căci a avut un cadou de mare preț: legile nouă școlare votate de camera Austriei au fost sancționate de Maiestatea Sa. Mult s’au svârcolit semiții, socialiștii și liberalii să zădărnicească aprobarea acestora, deși mi- nistrul de culte Harței zicea, că el nu în- țălege comedia aceasta, căci doar dupăce îu Austria inferioară socialiștii creștini sunt ia putere au drept să aducă legi creștine, și dacă au drept să fie sancționate legi contrare bisericei, acestea, cari numai bine pot aduce, să nu se bucure- de autograful Maiestății? Până când tțăește Lueger, -despre care a zis cardinalul jezuit Steiphuber'. fost-a om trimis dela Dumnezeu, și numele lui Carol, — pana atunci Viena și Austria inferioară va fi creștină. ’ Mult să ocupă gazetele de aici cu în- curcătura politică din Ungaria, și numai acum pricep ele, că Ungurii țin dualismul de silă. Nu de mult am avut o convorbire cu un politic de aici, care între altele îmi ziceă următoarele: Pasivitatea Dvoastră e smochinul, ce nu aduce roade, de aceea trebue tăiat și aruncat în foc. Vedeți de ce drepturi a fost despoiat Papa în patria sa, și totuși Piu X a dat catolicilor să în- țăleaga, să trimită deputați în parlamentul italian, și de aceea i-a zis lui Brâncii să scrie în „Civiltâ Cattolica" articolul, ce provoacă pe Italienii catolici să p’ărasască pasivitatea. Sau de vreți să învâțați din pățania altuia, rămâneți numai acasă în Austria, și vă uitați la' Slavi. La început Polonii, au fost pasiviști, și n’au dobândit: nimica, de ;aceea au abanejonat. pasivitatea,, și azi au 78 de deputați, cari fac sa se clatine toate ministeriile, numai să vree. Activitatea lof le-a adfis 2 universități, peste 4Q de gimnazii, și alte lucruri, cari alți sclavi, de es. Cehii,’nu le au. Băgați’ bine de samă, să nu vă ajungă soartea Rutenilor din Galiția. Aceștia prin pasivitate au de- venit incapaci pe terenul politic, plane po- porul n’are cultura politică de Ioc. Și deși în Galiția sunt în aceeași măsură cu Polonii, Rutenii au numai o facultate teologică la universitatea din Lemberg, și doar 6 gim- nazii. — De nu pășiți în dietă, lumea nu vă cunoaște, ungurii nu vă consideră, căci le-a spus-o Bănffy: nu vă temeți de Români, pe toți'îi poți cumpăra cu două pițule. Omul meu > spunea, , să se țină o adunare electorală după toate formele, și acolo să se hotărască activitatea. ■ . De altfel vremea pe aici e foarte schimbăcioasă. Pe Crăciunul Nemților era o climă așa de plăcută, încât gazetele scriau cas nici în Roma nu poate fr mai plăcut acum. La .anul nou: Gregorian așa frig mare a: fost,- încât termometrul. s’a scobbrît 14 grade șub zero, ..ceeace în yiena.e foarte, rar. Acum iar s’a muiat vremea. Nr. 3 U NI RE A Pag. 25. Când scriu, clopotul cel mare dela Augustinerkirche anunță moartea parochului său, a prelatului Dorfler. A- fost un preot foarte bun iubit de toți oamenii buni. în viață a dăruit foarte mult pentru fundațiu- nile bisericești, numai universității catolice din Salzburg a dăruit 60,000 coroane. JTob. Scrisoare din București — dela corespondentul nostru — (Politica — Procesul școalelor catolice — Un Doctor ebreu acuzat și închis pentru otrăvirea soției sale. — Un colonel romAn numește prin testament țarul Rusiei ca să dispună, de averea sa — România și răsboiul Ruso-Japonez). București 27 Dec. c. v. 1904. Sfârșim un an și începem altul sfăsiați în lupte politice cari totdeauna au jignit progresul țării pe toate terenurile, căci unde sunt atâtea îupte de partide, nu este stabilitate, disciplină și concordie. Acestor lupte sau mai bine, politicii noastre româ- nești carea să rezumă In cuvintele: scoală- te tu să șed eu. este de a să atribui și căderea guvernului liberal chiar acum la fine de an și în plin stzon parlamentar și cu majorități absolute. Această schimbare de regim nu-i propriu zis, o cădere a par- tidului liberal, ei mai adevărat, o retragere. O retragere zic. că de astă dată nu era o luptă de principii intre două tabere: liberali și conservatori, ci: ambițiuni, întregi egoism ș. a. în sinul partidului liberai au decis pe Dl Sturdza prim-ministru, să se retragă deși aveâ — cu mici excepțiuni — unani- mități în ambele corpuri legiuitoare. Din această cauză să și credea că Dl Sturdza, pentru a împăca unele ambițiuni și a domoil egoismul altora, va forma un Ministeriu nou liberal, care — să credea — va întări partidul, va presidă și apropriatele alegeri pentru camere și va rămâneă ia putere încă vre-o 2—3—4 ani. S’a întâmplat lasă spre surprinderea multora, că din cauza încurcăturii în sinul partidului și chiar a Ministerului liberal, Dl Sturdza să demisioneze definitiv. Dar cine să vie ia putere? Să știe că ia noi partidul conservator încă e divi- zat în două: în așa numiții vechii conser- vatori având de șef pe Dl Cantacuzino cu fruntași ca: Tache lonescu, general Mânu, general Lahovari ș. a, și în așa numiții Junimiști4 sau „noii conservatori4 având de șef pe Dl P. Carp eu fruntași ca: Maidrescu, Filipescu. Marghiloman, Dela- vrancea ș. a... Conservatorii de sub șefia Dlui Cantacuzino au însă avantajul de a aveă un partid mai număros și au dus și o luptă mai asiduă în contra partidului liberal și poate și ăstg a fost și motivul că Regele a însărcinat pe Dl Cantacuzino cu formarea noului guvern conservator. Nu să poate supune dacă va aveâ lungă durată acest Minister, căci aceasta va depinde și dela puterea opoziției Iu noile camere și care opoziție să crede că va fi puternică pentru* că ea va fi formată prin fesiunea sau mai bine priu cartelurile electorale ce vor încheia liberalii cu jurimiștii... Dar stabi- litatea acestui; Minister va depinde și de măsurile înțălepte ce va trebui să ia ca să împace lume* suferindă de criza prin care am trecut și trecem, căci multă lume și cu deosebire clasa inteligentă a majori- tății amploiaților statului a fost foarte greu apăsată prin legea penziilor; mulți slujbași rămași fără pâne, iar astăzi țăranul nu are porumb (cucuruz) pentru familie și nici hrană pentru vite, pe cari le vinde pe prețuri ridicole; apoi legea școalelor a cărei dispozițiuni sunt foarte apăsătoare pentru părinții elevilor: taxe școlare, taxe ■ de examen, taxe de timbre ‘pentru cărțile | de școală și câte și mai câte dificultăți cari | sărăcimea din majoritatea clasei funcționa- rilor nu le mai poate suporta. Dela aplanarea acestor dificultăți pe cum și dela alte legi economice și finan- ciare depinde stabilitatea acestui Minister ' conservator. Trista experințâ prin care a trecut Guvernul liberal, adecă de a se submina însuși pe sine în sinul lor, provocâudu-și retragerea dela putere, au experimentat-o și partidul conservator atunci, când erau uniți și aveau maiorități ca și liberalii de mai ieri, și totuși și ei atunci ca și liberalii de aeum. din cauza ambițiilor și frecărilor ' egoistice dintre capii lor s’au retras (nu au căzut) dela putere. i Astăzi vechii conservatori veniți la putere sunt fără dizidențe și deci fără certuri și ambiții de supremație între ei și când vor câdeă dela putere nu să vor retrage ci vor cădeâ învinși și bătuți, dacă nu vor merge pe calea de buni economiști și adevârați naționaliști. tn anul ce sfârșim, între alte multe cestiuni cu cari ziarele noastre și-au umplut coloanele, și au satisfăcut curiositatea multor curioși, iară-și Gestiunea ocoalelor călugă- rițelor catolice, date în judecata conziliului permanent de Instrucție publică. Era o chestiune simplă care nu merita decât cel mult o reorimandă din partea ministerului pentru neobservarea unor disposițiuni a le legii Instrucțiunii, fără sgomot și fără tămbălău — cum să zice pe aici!... Dar cum noi suntem prea ortodocși — unde uu trebuește — și cum școalele călu- gărițelor sunt catolice, și dată fiind ura. unor persoane ortodoxe habotnice de aci în contra „Catolicismului4 și cu care ură hrănesc gazetele și publicul, au crezut că fac un act de mare bravură că vor denunța cu probe (?) nenorocirea patriei și națiunii și cu deosebire a ortodocsismulni, prin faptul că Românii își dau copilele în școalele călugărițelor catolice unde ar căpăta o educație națională și anti ortodocsă, pe când în realitate, s’a întâmplat aceeace să zice: partoriuut montes nascitur ridiculus mus. așa că cei cari au înscenat acest proces Ministru ori inspector, n’au măcar meritul unui Herostrat,... ba cei mai mult că pe lângă blamul es ne-a dat și străină- tatea apoi au eșit din această afacere blamate destul de compromițător și unele persoane sus puse, prin stoarcere de vre-o 20000 fr. dela călugărițe sub cuvânt să le apere și salveze situația, pe când în reali- tate n’au salvat nimica, căci eroarea acestui proces era așa de mare încât a trebuit să se bată In retragere; și cu drept cuvânt căci dacă ar fi cineva de vină, atunci nu călugărițele sud» de vină că șdpalMe lor sunt pline de eleve românce, din cari la intervale mari trece câte nna la relig. rom.- cat. ei părinții eari' și le dau atolo.,. iar părinții la rîndul lor zic: eine ne poate impune nouă să ue dăm copilele ia alte școale decât acolo unde ne convine nonă, unde vedem mai bună regulă și îngrijire, mai multă viață religioasă, morală și gos- podărească, și unde după cerințele noastre să învață mai serios și limbile străine? — Noi cari ne dăm fetele la școalele catolice nu oregătim proletariat intelectual care să eerșască slujbe dela stat și astfel să fim siliți, volens nolens. să ne conformăm pro- gramelor de învățământ ale statului cari nu corespund cu scopul și instrucția ce voim să dăm noi fetelor noastre. Și părinții câud zic așa. au și dreptate, căci statul prin instrucția ce să dă în școalele ini, prepară numai pețitoare de funcțiuni de cari uu să mai găsesc și din cari cauză Ministeriu! a luat măsuri cari pun dificulțăți fetelor de a frecueuta școalele superioare, și deci și din acest motiv părinții și mai ales cei cu dare de mână își dau fețele la ș:oalele călugărițelor catolice; prin urmare: cum vi Dta Ministru după ce am fost împinși chiar și de Dta să ne dăm copilele în școale particulare, ca să ne impui ce carte și ce religie să învețe fetele noastre? Legea îți dă dreptul să inspectezi să nu se propună în aceste școli o istorie și o geografie faizificată, cari să să denatureze adevărul istoric al națiunii și patriei, dar încolo pe noi ne privește daca cu cealaltă instrucție: știință, religie, lucru manual ele. etc. suntem muițămiți ori nu! Un proiect de lege ai Dlui Ministru Haret referitor la învățământul privat motivat de afacerea procesului cu școalele călugărițelor catolice, a fost foarte combătut în cameră de opo- ziția conservatoare, căci prea samănă a șovinism unguresc sau grecesc; astăzi căzând Dl Haret a căzut și proiectul și starea lucrurilor au întrat iarăși în văgașui lor de mai înainte. Nu vreau să iau apărarea ' școalelor dirigiate de călugărițele catolice și nici nu mă cred chemat, un lucru însă este consta- tat că eu acest proces din care am eșit blamati: s’a căutat — cum spune pro- verbul, un paiu în ochiul altuia, câud ochii noștri sunt plini de bârne! Dacă este adevărat că „pădure fără uscături nu există4 apoi cred că defecte și oare cari neregularități să pot constata și la maicele călugărițe catolice cari fac edu- cația copilelor, cari freeuentează școalele lor. Dar oare maicele călugărițe ortodoxe ale noastre sunt mai bune „tacâmuri11 — vorba Dlui Xenopol — decât cele catolice?... Dacă am compara starea da cultură a că- lugărițelor catolice cu cele ortodoxe ale noastre, apoi nici nu există comparație, căci ale noastre nici nu conduc școale și nici nu pot conduce căci n’au nici ele instrucția ci le hrănește statul; iar încât privește starea morală să consultăm unele scrieri: a Dlui Aricescu și alții și alte corespondențe ce să scriu prin ziarele noastre despre cele ce să petrec pe la Mănăstirile noastre... și atunci cred ca ar trebui întâiu să măturăm în casa noastră apoi să mergem să comandăm și altora ordine și morală... Dacă să aveau acestea în vedere cei compromiși prin stoarcere de bani dela maicele călugărițe rămânfau necompromiși și nici străinătatea nu ne da de netolerați ca pe niște unguri aan ca pe grecii din Macedonia... ' Pag. 26. UNIREA Nr. 3. Multă senzație a fie ut aci fapta și । procesul unui medic ovreu din Bloești j Dr lacobsohu. care a fost acuzat că și-a otrăvit soția pentru a pune mâna pe 50000 fr. cu care sumă își asigurase nevasta in acest scop. El a fost Închis și deținut mai multe luni dar în urmă la curtea cu jurații a fost achitat din cauza dubiului ce eșia din constatările și depunerile docto- rilor experți; de vre-o 3 ori s’a desgropat cadavrul soției sale Ida. și s’au făcut exa- menul membrelor atacate de otrăvuri de cei mai savanți medici și dela București și dela Iași. Unii s’au declarat pentru otră- vire. alții au făcut rezerve și bine înțăles, unde este îndoială, legea irebne să fie fa- vorabilă acuzatului și de aceea achi- tarea nu a surprins pe nimenea deși lumea din afară a rămas în convingerea că Ida lacobsohn nu a murit de moarte natu- rală. La acest proces în care au depus vre-o 20 medici și mulți advocați, lumea a dat năvală ca ia niște cursuri celebre dela academii Altă senzație ne-a procuiat nu de mult făpta nostimă și nu prea românească dar prea pravoslavnică rusască a fostului colonel Rosnovanu. Cum să vede acest colonel era mai ortodoes decât Țarul sau decât npapa dela Neva* cum îi zice Dl Hașdeu... Noroc de România că un să prea găsesc Români de aceștia și cei câțiva cari dau asemenea ; semne de asemenea ortodoxie naționalistă prin ziarele rusofile „Lumea Ortodoxă® și „Vremea* încă au depus condeele. sistând ambele aceste gazete rusofile, căci nici ' publicul român nu le ceda și probabil și I din cauza lipsei de ruble cari să cer în di- recția Port-Arthurului... Dar ă propos cu „Port-Arthnrui*... Poate ați vrea să știți ce impresie și ere- ' diuță avem noi vecinii Rușilor în răsboiul ce aceștia au cu Japonezii. Prudența ne face să tăcem, sa nu ațâțăm pe un uriaș; dar, lu inima noastră dorim să mănânce o trâuteală teribilă, ba unde și unde în conver- sațiile zilnice sunt mulți oameni care să ocupă cu politica și care spun cu toată convingerea că acuma ar fi o ocazie bine- venită ca și România să profite de faptul eă toată armata Rusiei să află în depărtata Manciuria, să cerem și noi Rușilor Basa- rabiile ce ni le-au răpit pe nedreptul!... dar acestea numai între noi tu familie le spunetp. Singurul, învățatul profesor și acade- mician Dl. Hașdeu de origine basarabeană, care are destule motive de a nu iubi pe Ruși, sau pe acești „porci hârbareți* cum le zice Dsa în conferența sa dela Ateneu cu titlul „Papa dela Neva; singur Dsa — deși destul de ortodocs — a avut curajul ea în Revista „Solidaritatea* ce apare în Craiova capitala Olteniei să strige în public „Să trăiască Milcado! Nu Țarul!11 Ce să frământă în. sufletul Dlui Hașdeu în această ocazie și ce a resumat Dsa prin acest strigăt de 5 cuvinte, aceasta o simțesc toți Românii; dar nu-i destul eu atâta, nici faptul că nu ar fi o jucărie acuma pentru Rusia de a să vedea atacată dela spate de o armată de 2—300000 de Români cari să-i ceară Basarabia răpită pe cum și plata pentru că această armată română a scăpat-o de desastrul dela Plena. ci ar trebui să ni-să dea și un sămn din apus, ca să facem un asemenea fapt de vindictă și de răsplată. Și probabil să ne vie și acest semn.,.! Sapienti pauca., Delarupe Ornamentica română. Reuniunea agronomică română din com. Sibu a scos un elegant, și admirabil album, care pe 40 tabele (cartoane). 4*/bs ctm. mari, colorate splendid și la fel cu originalele țărănești, mai toate vechi și în parte străvechi, arată minunățiile datorite aeuiui și războiului românesc, minunății ca și care mai pitorești, mai mândre, mai ade- menitoare, nicăiri și la nici un alt popor n’au existat. Representate sunt, prin 284 broderii (cusături) și țesături alese. 20 comitate cu preste 100 comune. Această lucrare, cu adevărata monu- mentală și in ac el aș timp națională, întru- nește, în acelaș mănunchiu artistic, lamura ornamenticei noastre' casnice de pe întreg teritoriul Ungariei locuite de Bomăni. Textul [explicativ „Cuvânt-înainte“ formează o broșură, în mărimea tabelelor, de 40 pagini, între cari nu mai puțin de 25 pvgini cu numiri ți expresii culese din graiul țărănimei,. numiri atât de interesante și instructive. - ■ Drept îuvăliș aevea superb și neaoș românesc servește o mapă (scoarță), care singură a reclamat apese de vre-o 3200 cor. Un tioc de carton servește ca adăpost. Calculând executarea tabelelor în co- lori și textul și adjustarea și anunțurile, colorate și ele, opui întreg să vine cu preste 13 000 cor., pe lângă că autorul, dl Dimitrie Comșa, a cheltuit, ani întregi, zel și abne- gație și trudă fără preget. Rândul e acuma la inteligența noastră de pretutindinea, ca sâ întrevină cu spri- jinul său, bănesc șt moral, cumpărând pe întrecute și îndemnând marele public, ro- mân și străin, să cumpere albumele, făp- tuite eu grele jertfe, în cinstea și servițiul neamului întreg. Binevenit va fi „Albumul artistic*1 cu deosebire pentru ateliere și școale artistice și industriale, pentru biblioteci, musee și re- uniuni culturale, pentru industria casnică și lucrul de mână, ete. Pictorii și toți închinătorii artelor plas- tice. măestri și diletanți. vor găsi în orna- mentica popolară, depusă în albume, un isvor nesecat de inspirații și motive ro- mânești. Și nici că s’ar putea cadou național mai falnic și ademenitor, cu deosebire acum, de ziua Nașterii-Domnului și Anuiui-nou, cu ocazia sărbărei numelui, când eu premia- rea fiitorilor artiști, etc. Școalele poporale mai de seamă și 1 familiile fruntașe, cuvânt au și ele a-’și pro- i cura „Albumul artistic*. : De teama speselor și așa foarte mari । pentru o reuniune săracă ca a noastra, ediția „Albumului artistic* a trebit mărginită la exemeplare nu tocmai multe. Să recomandă deci procurarea în grabă. ' Pe seama colecțiilor descrise în „Cuvântul- I înainte*, comitetul agricol continuă eu strân- i gerea de obiecte vechi și străvechi. Acei I cari ar dori să contribuie gratuit asemenea ] obiecte. înzestrate firește cu numiri și ex- i presii țărănești în regulă, sunt rugați a le ; trimite, nefrancate. la adresa: Dini D. Comșa, ' presidentui reuniunei agricole române în , Sibiu-Nagyszeben. Binevenite vor fi cu deo- I sebire: broderii (cusături) și țesături stră- : vechi, fie ori cât de sdrențuite. de asemeuea broboade, brâne, furci de tors încrestate. vase foarte vechi ete. Prețul unui exemplar, cu mapă și tioc, i e statorit pentru Austro-Ungaria cu 56 coroane = 28 fi., pentru străinătate eu 60 lei ( = franci) reap. 48 mărci (germâne). Seduceri de preț nu să not încuviința. Greutatea unui album find de preste i 3’/a kilog., spesele de expediție fac 1 cor. j și resp. taxa vamală. .. Dacă întreg prețul se acuită de mai- nainte. expediția urmează franco. De unde nu, spesele expediției cad în sarcina cum- părătoriului. Să recomândă deci acuitarea de mai nainte a prețului întreg, prin asignație poștală resp. expediția să face cu rambursă. Plătire în rate se admite numai in și pentru Ungaria, nu și pentru străinătate Plătirea urmează a se face în trei rate, cu prețul urcat de 60 cor. = 30 fi cum și spesele de expediție. Rata diutâiu e statorită. de exemplar, cu 30 cor. iar celelalte două rate cu câte 15 cor. Rata dintâiu să încasează prin asig- nație poștală, eventual rambursă, sau șl direct când cu luarea în primire, iar celelalte două rate în termin de câte 1 lună. Dacă plata n’ar urma până la termin, încassarea să va îndeplini prin mandat postai. i Credit pentru rata dintâiu nu să j acordă și cu atât mai puțin pentru suma ■ întreagă. Cumpărarea în rate se consideră ca fiind efectuită si valabilă, numai dacă a premers, deodată cu acuitarea ratei dintâiu, umplerea și subscrierea cn mâna proprie și apoi retrimiterea biletului la adresa: Comi- tetul reuniunei agricole române în Sibiiu-Nagyszeben. Subscrisul comitet al desp. XI. al „AsociațiuDu“, având în vedere aug- mentarea bibliotecelor poporale din agen- turile despărțământului nostru, facem Cetițit . BEN HUR ==^ „ Cetiți! — Unul dintre cele mai senzaționale, instructive și moralis&toare romane, — F. 8°. 1047 pag. costă numai 2 cor. 90 fii. A apărut în editura „Unirei. Nr. 3, UNIREA Pag. 27. apel la toți ceice se interesază de progresul si cultura poporului, eă bine- ; voiască a ne sprijini in această, nisuință । a noastră prin contribuiri de cărți din , prisosul bibliotecii lui. câteva cărți de prisos pentru dânsul, dar de impor- : tanță pentru popor. j Publicul din afară va binevoi a j trimite ofertele la adresa semnatului ! secretar; pentru publicul blâjan, e deja în circulație o colectă. Blaj, 19 Ianuarie 1905. Despărțămânțul XL „Blaj“ ai „Asociațiunii11. I. F. Negruțlu Alexandru Ciura director. secretar. millllirill|ll|!l|lllllinilllllllWlllllllll!ini[|ll!IIWIWIIIir^ [ AYIS! i , i Alegători români din cercul Vinț, | Ighiu, Ocna să-și țină de mândrie na- j țională a lucra din răsputeri pentru i reușita candidați lor naționali: Dr. luiiu I Maniu, Dr. Ales. Vajda-Voeuod și Dr. Aurel Cosma. Românii să-și deie voturile numai la Români 1 Noutăți. întru mărirea lui Dumnezeu. Pentru edificarea biserieei gr.-cat. din Jidveiu, ca colectă caritativă făcută pre baza prea- înaltului Ordin Consistorial Nr. 6955 din 6 Febr. 1903 au încurs la subsemnatul Oficiu dela următoarele parochii: 1. Dela Bucium-șeasa 12 cor. 2. Sărmaș 3.88 fii. 3. Ghimeș 7.80 fii. laolaltă: cor. 23.68 fii. Aduc totodată pre această cale tn numele . poporenilor mei sinceră muițămită marini- । moșilor contribuitori. Jidveiu 4 Ian. 1905. Oficiul parochial gr.-cat. G. Negrea adm. parochial. Din Arhidieoeză On. Alexandru Papiu din Bistra a fost ales și întărit de notar tractual al Roșieiwontane și numit vice-pro- topop onorar. — On. loan Moldovan din Uifalău (dist. Fărăgău) a fost numit vice- protopop onorar. — On. Aureliu Pascu din Aindul-de-sus a fost ales și întărit de no- tar tractual al Aiudului. lubileul Inmaculatei. Din prilegnl iu- bileului de 50 de ani a dogmei despre In- maculata eoneepținne, credincioșii noștri din Pocei la 22 Dec. tr. s’a constituit în o cunună Mariană, după ideile zelosului pă- rinte Const. Lucaciu din Jojib. Hymen. Emil V. Degan absolvent de teologie și Elena lechim, fiica Mon. Aurel lecbim paroch gr.-cat. și asesor consistorial în Budinț, anunță fidanțarea lor. . Ziaristic. „Activitatea* din Oră știe a i încetat cu anul 1905. îu locu-i a apărut ! la Pesta o nouă foaie poporală Noutatea ! sub redacția dini lacob Iran, eu scopui hă I deie „lecturi .olositoare cetitorilor ca aceia j se Învețe să se lumineze și să se ridice între popoarele culteu. Declară'solimn, că c foaie creștină românească și ia luptă contra socialismului. Costă 5 cor., va apă- rea Dumineca și în zi de sărbători și e ilu- sțrutâ. De ale societății meseriașilor. Dl pro- topop losif Li ta din Iclod și Ilariu Dulău, au solvit la fondul societății meseriașilor câte 1 coroană. — loan Maior a contribuit la ajutorarea băieților săraci cu 2 coroane. Conferanțele meseriașilor. Seria con- ferențeior începute înainte de Crăciun la societatea meseriașilor să va continua Du- minecă în 22 lanuar a. c. va ceti dl inginer loan F. Negruțiu. măiestrul Dumitru Balteș va declama. — începutul la 5 oare d. a. Prețui de intrare de persoană 10 fileri. — Credem, că membrii societății și toți ceice să interesază de soartea.meseriașilor noștri i nu vor lipsi. Masa studenților a mai primit dela Credincioșii din Cluj 43.84 cor., Dna Emi- lia Raț 10 cor.. în memoria tatălui- său Dim. Orghidan fost preot gr-ort. în Brașov, care a învățat în școalcle Blajului, Dna : Iul. Maieiu născ. Chețian 10 cor.. în me- | moria soțului sân Teod. Mateiu. — Tot Dna | văd. Mateiu a dăruit și fondului subsidiar ' al preoților 15 cor. pentru soțul său. Răscumpărarea felicitărilor. Ca preț de răscumpărare a felicitărilor de Se. săr- bători Aurel Poruț, paroch în Dezmir a trimis 10 eor.. pentru f. Masa studen- ților, Mih. Făgărășan, Teure 5 cur., Const. Colbazi, Spring 2 cor., loan Sava, Cetea | 2 eor, ’ Convocare. Alegătorii dietali ai cercului electoral Ijicsoszenrmârton în combătui Târuava-mieâ (Kiskiikullfivârmegyc) invită la Conferința convocată pe 25 Ianuarie st. n. 1905. la oara 11 a. m. în comuna i Cetate-de-Baltă (Kukiilldvăr) în sala hote- i luiui din loc. Program: 1. Consfătuire | asupra atitudiuei. ce e a se lua din partea । alegătorilor români față de alegerile dietaie. ! puse la ordinea zilei; 2. Constituirea unui comitet electoral executiv pentru eercui electoral din jos al comitatului Târnava- micăț 3. Eventual candidate de deputat la i dieta țării; 4.. Propuneri. Simion Căluțiu advocat, losif Lita viee-protopop.. Petru Nirăștean alias Nyărădi preot. Gregoriu Nistor preot Laureuțiu Pascu v.-protopop, ; Emil Pop mare proprietar, Porfiriu Popp învățător, Ilie Surdu proprietar. : Avls Un candidat de advocat român cu praxă foarte bună, nu e începător, caută - aplicare. — pe lângă condiții foar.e modeste ; — în vre-o cancelarie advocațiaiă la ad- vocat român. Poșede limba germână și maghiară. Adresa: I, Murășan Doh (Silvania) poște restante: Kărâsztelck. Necrolog. Primim . următoarele șire : în 29 dec. an. tr. am fost de față la o tristă, — foarte tristă înmormântare. — Un om vânjos și robust ca un stăjar, care s’a putut mândri cu aceea, că tn viața lui măcar o oară nu a fost bolnav; un cap de familie în floarea vieții, fiind numai de 43 ani, tata fa- miliei celei mai frumpase constătătoare din șepte membri; un preot zelos și neobosit, tntradevăr „sarea* și „lumina*, învăță- toriul și conducătorul, părintele chiar de deplină Încredere a poporului concrezut grigei lui păstorești; un amic cu inimă de aur ne mai uitată tuturor, cari I’au cunoscut; prietinul cel de-a pururea vesel, care cu i mintea lui agera, cu cunoștințele lui vaste și cu un sublim rutin, ce l’a caracterisat era animatorul societății, unde numai era,— acesta a căzut victima mor ții crude: Aurel Pelle, paroch gr.-cat. de Pocei (dieceza de Oradea-mare) membru al con gr. comit, de Satmariu, membru în direcțiune la Institutul de credit și economii „Sătmăreana", preșe- dintele societ. de conzum din loc, înființata și ridicată la Înflorire de el, în anul 18 al preoției și căsătoriei sale în 27 Dec. a trecut frumos și senin din umbra acestei vieți la cele eterne. Și celuia, cui pentru talentele și Austeritatea lui așa bine și cu ușurință i-a suces toate lucrurile, așa frumoasă și cu ușurința i-a fost și moartea, căci când el Intona cântările sfinte bisericești, in mijlocul funcțiunilor sacre, inbrăcat în ornate, cu crucea in mână ... își pleacă capul și își dă sufletul; cugetai că face un lucru comun cu ușurința lui obicinuită, când face cel mai greu lucru de pe pământ. Vestea morții lui cutrieră In părți îndepărtate, și nu e pedecă gerul enorm, ca mulți să se adune înprejurul inimii lui răcite, care până a palpitat de simțul amiciției curate a fost încălzită. Preoți din două dieceze, din șasă districte, în număr mare, mireni din multe părți s’a adunat la înmormântarea lui. — Fost’a el în multe un preot de model, un om ideal,, de aceea l’au gelit mulți, de aceea am îndrăsnit și eu cu aceste modeste dar sincere cuvinte a eterniza în câtva me- moria lui, dorind, ca și prin asta să mângăiu în câtva duioasele inimi, cari mult timp vor suspina după el. Ușoară și senină i-a fost viața, ușoară i-a fost moartea... fie-i ușoară și țarina și sufletul fericit! L 3. f Francisc Boțian, Iparoch gr.-cat. în Bărăbanț și membru viriHat a congregației comitatului Albei iuf. după lungi și grele suferință, .impărtășit cu Ss. sacr, a muri- bunzilor. a adurmit în Domnul in 14 lanure 1905 în anul al 64-lea al vieți, al 41-lea al preoției și al preafericitei sale căsătorii. Odihnească în pace! Un praticant de notar, absolut de VIII, classe gimnaziale, cunoscător de limba magiară, cu scrisoare frumoasă, pe lângă salar lunar de 20 coroane, întreaga întreținere — afară de spălat și venit lateral eorăspunzător află imediat ocupațiune statornică în can- celaria subscrisului. Zlatna 15 Ianuarie n. 1905. luiiu V. Albini, (S) 1—3 notar cercttal •••••••• A TENȚI UNEI Guvernul Ungariei a permis acum călătoria prin Bremen. Pașapoartele care sunt făcute pe la Fiume, acelea sunt și prin Bremen valabile. Cine are voie a călători prin Bremen, acela trebue negreșit sătrimită in Bremen 20 coroane arvună. (1)2-2 . . : , K* Cumpărați Cumpărați = Calendariul Unirii pe anul 1905. ■ Prețul 30 fii. plus IO fii. porto, Pag 28 u 5 I R E A PARTE SCLINTII I CĂ-L1TER ARĂ. । ----- PAUL ANTHELME Cele două conștiințe. > tradusă în românite din 1. franceză prin SIIVIION ZEflAN. ------ । (Uoiiuuuare. i ; i Scena IV. Aceiași fără Dna Bordier. Presidentul: Acuzatule! dta persiști a nega că dta ai fost autorul asasinării lui Fenaille. Preotul: După depozițiunile pe cari le-am auzit, mai poate să iie îndoială despre i asta? Cumcă am fost aiurea este stabilit. Presidentul: Această depozițiune ne-a arătat unde a-ți petrecut o parte din timp în sara crimei. Dar eu prevăd ce va zice procurorul general la toate acestea în rechi- ' sitorul său. El va zice, din aceea că dta pe ' la 10 oare ai fost la răspântia din Musy, nu i urmează ca să nu ti fost la 10 oare și ju- mătate la taica Fenaille. Din contră... Preotul: Oh! Dle președinte! în numele ; ceriului, nu vă descărnați așa tare asupra > unui nevinovat. Presidentul: continuând). Din contră. Până acuma cauza pentru care a-ți mers la I Fenaille era obscură, dar acum este de tot clară. ; Preotul: Dumnezeul meu. Dumnezeul meu! Nu se va tini odată acest lucru înfiorător? Presidentul: Să vedem numai Pioux, să ne revocăm sara aceasta. Dta ești de-o natură violentă, martorii au depus, că odată ai aruncat la pământ pălăria unui trecător, care nu și-a descoperit capul înaintea Sântului Sacrament... Preotul: M’am năcăjit. Dar m’am grăbit să mă excuz. Presidentul: Rezultă aceea, că ești iute, mai departe spun că nu ești de tot debil. Ura lui Fenaille te-a neliniștit, mai intâiu a împrăștiat faime calumniatoare, și când a început din nou, de bună samă a trebuit să fie agitat. Martorul Lancelin a descoperit ; scena violentă, ce i-o ai făcut. Amenințarea ; cu epistolele anonime ți-a atins simțămintele cele mai intime și cele mai delicate; grigea : de reputațiunea proprie, stima ce ai păstrat i față de memoria fratelui Dtale, amiciția I dtale cu Drul Bordier și în fine desperarea i Dnei Bordier, Te-a făcut. să-Ți pierzi mintea : și venind la Glandieu, deși era târziu, stăpânit de mânie, nu te-ai putut reținea ca să nu mergi la Fenaille. Preotul: Dar asta este fals! Presidentul: Ai voit să împiedeci scan- dalul, ce era să se descopere, cu orice preț. Și discutând cu el ai trecut marginile, ai voit poate să-l înfrici, l-ai strâns prea tare... și l-ai omorât. Preotul : Acestea sunt presupuneri josnice. Toate acestea sunt false, false! Presidentul: Cu toate acestea, nu în- ■ cerci a nega, că această reverendă, care este aici și dela care lipsesc cei doi bumbi afiați la Fenaille, și că acești păpuci, a căror ălpi sunt identice cu urmele aflate sub scocul lui Fenaille, nu sunt reverenda dtale și papucii dtale. Preotul: Domnilor jurați! o repet că oare cine a trebuit să îmbrace această re- vereandă și acești păpuci, pentruca să facă ca suspițiunea să cadă pe mine. însă nu se poate ca vocea unui nevinovat să aibă aeelaș accent ca al unui vinovat, ea sună altcum. Se poate recunoaște. Dacă această nefericită și admirabilă femeie, n'ar fi fost absolut si- gură de nevinovăția mea, oare și-ar fi espus bărbatul și pe sine însăși ia umilirea unei mărturisiri publice? Pe sufletul meu ! pe tot ce respectă și se tenie un creștin, eu vă jur, nu sum eu asasinul! Presidentul: Doamna Michaud, Jeanette, Bressaud, binevoiți a veni la bară. (Michaud și JeaLctte părăsesc banca martorilor și vin la bară). Al doilea ziarist: Eu n’am văzut nici odată un acusat. care să se apere atât de rău. Devotamântul său cătră dna Bordier J'a făcut simpatic și cu încăpăținarea sa de a nega totul iși dă aerul de o canalie blăstă- mată. Primul ziarist: Dacă nu este vinovat nu poate mărturisi. Presidentul: Acusatulc ! Afin de bine a-ți spune că este în interesul Dtale să re- cunoști nn moment de agitație mai bine decât să ne faci să credem că ai premeditat lucrul. Altcum și veșmântul pe care îl porți te obligă la sinceritate. Acestea doue mărturii au depus că Te au întâlnit în sara crimti cătră 10 oare și jumătate, venind de cătră colțul casei lui Fenaille. Persiști a nega aceasta ? Preotul: Eu repet aceasta înaintea lui Dumnezeu, care ne va judeca pe toți. Ele se înșală. Presidentul: Dna Bressaud! Poftește la bara. (Francisca părăsește banca martorilor și vine la bară). Michaud: Domnule Președinte! Lucrul acesta s’a întâmplat noaptea, omul era in revereandă, dar noi nu i-am văzut fața. Vezi bine a putut foarte ușor să nu fie domnul preot. Preotul: Nu! nu! n’am fost eu acesta. Președintele: (Cătră Francisca): Când fica dtale în ziua de crimă ți-a vorbit despre întâlnirea ce a avut’o când s’a întors din vizită, nu se părea să aibă ceva îndoială cu privire la aceea, că oare dl preot să fi fost? Francisca: Nu Domnule president. Preotul: Ah! aceasta este prea mult! Francisca Bressaud, dta însăți ai zis cătră dna Michaud, care este aci de față, că ești sigură despre aceea că eu nu sum vinovat. Dta ai jurat că vei spune adevărul, pentruce vorbești așa? francisca: Eu am cunoscut virtuțile Dtale, eu v’am ținut incapabil de a comite o crimă, eu vă țin și acum. Preotul: Alte motive n’ai? Francisca: Nu dle preot! Preotul: Cugetă cu Dumnezeu te vede! francisca: Da! Dle preot. Preotul: Aci e vorbă de mântuirea Dtale vecinica. Francisca: Eu știu aceasta dle preot. Preotul: Domnule president! (Preotul mă s& vorbească, dar stă, când privește figura lui Christ pe părete. în sine). Acest ChristOS îmi aduce aminte că Domnul Nostru încă a fost nevinovat, când a consimțit, să moară pe cruce. Oh! Dumnezeul meu! eu nam uitat de tine, ce era să fac? Presidentul: Acusatulc! Dta n’ai depus alte întrebări martorilor? Preotul: (recade pe scaun): Nu domnule president. Al doilea ziarist: E pierdut; se va do- vedi premeditarea. Asta este moarte. Presidentul: Cuvântul îl are Domnul procuror general, pentru a-și face rechi- sitorul său. (Procurorul sc ridică’. I Cortina). ; (Va urma). j Pentru unificarea i ortografiei române. । i Una din dorințele noastre ale tuturor ; era, și va fi încă, până când se va realiză deplin, unificarea limbei literare și a orto- , grafiei române. în amândouă s’a făcut azi un progres îusămnat. Limba literară din regat e întrebuințată astăzi de generațiunea , mai nouă pretutindeni în țările locuite de । Români, și încă chiar cu gr<șelile și esage- I rârile ei în slavonisme, ceeace n ar trebui. ■ Azi întimpini și in scrierile unor tineri de ( peste frontiere slavonisme bunăoară, ca hojma, slavă, primejdie, desnădejde, duh; în loc de mereu sau continuu, glorie sau j mărire ete. Nu trebuesc înlăturate ueolo- i gismele introduse odată in limba literară și j înțâlese pretutindeni de ori cine știe ceti. | Din contră, ar trebui părăsite unele neolo- i gisme întrebuințate și înțâlese numai în ' unele părți și în locul căror se pot găsi lesne alte cuvinte românești; așa sunt d. e. | compui, morbos, spcctabil. direcționez, spesez, । proxim ș. a. Academia română a dat astăzi și or- ! tografiei o formă, dacă nu definitivă, e i sigur foarte apropiată de unitatea dorită. Și „Transilvania", organul Asociațiunii pentru cultura poporului român de peste Carpați, publicând în fruntea ultimului său număr sistema ortografică a Academiei, adresază un călduros apel întregului public românesc cult și, în prima linie conzistoarelor ambelor biserici române și instituțiunilor literare, culturale, sociale și economice, ca să intro- ducă această ortografie, în mod obligator și excluziv, în școală și în toate afacerile, scrisorile și publicațiunile lor. Onorabilul prezidiu al Asociațiunii face acest apel îndemnat de dorința de a vedea । mai curând pus în practică rezultatul unor j îndelungate stăruințe a acestei Asociațiuni. i Pentrucă al ei este meritul de a fi luat ini- I țiativa pentru unificarea limbii și ortografiei I române, înainte de a se fi ocupat cu aceasta problemă Academia română, și înainte chiar ! de a fi existat această înaltă instituțiune. Deocamdată nu mai încape deci nici o discuțiune asupra regulelor generale ale ortografiei. De sigur însă, cu timpul, se vor măi Introduce schimbări și în această sistemă ortografică. Astfel, cred că sunetul î, scris azi cu â și î se va scrie odată numai cu litera î, de al cărui sunet e mai aproape decât de a sau de alte vocale. Cel puțin în UNIREA Pag. 29. silaba rî ar trebui scris cu î nu numai în | urmele verbelor de ronj. IV. ci pretutindeni, I fiind și după originea sa derivat din i mai | ales în verbe de origine latină. Asemenea I J t ț sunetul compus ce, al cărui ecuivalent in limbile latină și celealalte neolatine este, gu de ce nu s’ar scrie cu această grupă? (Va urma.} pentru arșii de foc din Câmpeni si Ostrovul-mare. 1 pn- în nrl 51 din au. ir. am «-uitat mirea sumei de cor. 79.77 pentru cei arși de foc din Câmpeni și Ostrovul-mare. ni-se cere cu inzisti nță publicarea cu numele a contri- bui orilor ofacem aici'nedispunând de spat airea. Dela mai muiți credincioși Riiihârbat 5 cor., Draghici Alicii preot. Petru Rus din Lupuiescu din (Jric Biubârbat și laneș câte 1 cor.. Dela mai mulți credincioși din Uric 10.20 George Duncia bO fii. 19 cor. Riubarbat la Draghiciu Alicii. Bopp, farmacist Vasile Janza pretor ii Suma: 1904. 14 Noemvrie Petroșeni 5 coroane, coroane. Dr. Csatt. medic, Lutaciti Dumitru comersante. Avram Stanca preot gr.-or. Ștefan Radio protopop din Petroșeni, câte 2 cor. Traian Raț comptabil in Petroșeni l cor. Petroșeni 9 Decemvrie 1904. Ștejan liadic. Ștefan Perinde învățător caplan, 1.11, lovan Cânda cantor, Itton Gândii para- clisier, lanos St. Florean, Popa Staneiu paroch, Nicolae Mibaescu Tunsu, Sf. Biserică gr.-cat. Câmpu-Neag câte 1 cor. Ion al Fiori, Petru Mateiu, câte BD fii. Fironda Mesintea, Nicolae Staucilzan, loan Berinde, George Staneiu, loan Staneiu, Iosif Mesintea, Staneiu Mesinte, George Tabea câte 40 fii., Barbu Manuilă 2G til.. Todor Dumitru. Floare Havași, Ion Tabea ca te- Mohan m tir, Marșov câte 10 fii 11 ie a! Stan' lovan Standu, Ștefan Dela Oficiul Paroehial Suma: 1'2 cor. 97 fii. I gr. cat. Câmpii Ini Nea" la 19 Sept. st. n. 1901. Ștefan Berinde capelan-docinte, loran Cânda cantor, fucm Cânda paraclisier. loan Bora, paroch grece catolic Pe- ros, 2 cor., Aurel Boticiu, ștefan Midăuș. Nistor George, Rodian Vasile, Fântână loan. lanes Drăgănesc Crăciun, laneș Broteiu Luncan, Gavril Broțeiu lui Dumitru, Ștefan Danciu Iov. George Neag lui Ion. [auăș Să- lășan, Petru Danciu lui Crăciun Iov, Ion Broteiu' : Lehigâ, Petru Broteiu Lolugă, Crăciun Danciu Iov, Petru Granda Bota, loan Luca, Cristian Stemer. George și Maria Nistor câte 50 til.. Petru Tamas. Petru Beresc, jun. luon Broteiu, Gavril Bronțein Luncan, câte 40 fii., Gavril Restocan, Maria Garbea Bolea, câte 30 fii.. loan Danciu Iov. 25 fii., Crăciun Gcorginiese, Maria Georgiu- lese n. Moisin, Muntean luon, Vasile Șo- tângă. laneș Cristea, laneș Broteiu lui Petru, laneș Danciu Iov.. luon Nistor Eiisie Danciu Iov., luon Broteiu Loluga 1. Petru, Dubreu Pavcl, Marcu Cristea, Petru Sălășan, Florinca Broteiu Lelugă, Petru. Bolea, Anuța Bolia I. Vasile, Dăiniana Bolea, câte 20 fii, Maria Berna 1. laneș 15 fii., luon Cornea 1. Achim, Drăgănesc Tifa Cornea, laneș Bnzdtiga, Maria Georgiuiesc a Floarei, Anuța Broteiu I. luon eâte 10 fii. Ana Bora preoteasă în Petros 1 cor., Ionel. Marcu și Marin Bora fii preotului Petros 1 cor. toți din comuna Petros. Din comuna Crivadia: loan David junior și soția Maria învățător 1 cor. loan David senior cantor, loan Ari mie, Georgo Roman, Anuța David cantoriță, Crăciun Arirnie, Hcitau laneș, Vasile Mateiu. George Toader, câte 50 fii., Marca cu Maria Cornea 50 fii. luon Ciopean, Petru Necș, Gavril Dragotă, Petru și Simziana Cornea, Georgo Necș, Gavril Ciopean, laneș Marc, câte 40 fii,, Petru și Anuța Dubreu 40 fii., Rusu Rus și soția Maria 40 ti!., Anuța Broteiu servitoare, G; vrii David, Alesă David, Vinețeaua Avram servitoare, câte •20 fii., Ana si Luca David Iii de docente '20 fii, Beresc Andreiu servitor, și Gavril Rus câte 10 fii. Petros la 10 Decemvrie 1904, loan Bora junior, parochul gr.-eat. al Petrosului și al filiei Crivadia. Bibliografia. A e>it de sub tipar în editura librăriei C. Sfetea: Teatru școlar de Dna Ana Tă- mîsescu, cuprinzând piezele: Iubirea îfiese- riiloi, ?lica pccăită și Prietinii și neprietinii țăranului, aprobate de Ministrul cultelor și iustrucf iunei publice pentru serbări școlare de orașe și sate, pentru biblioteci școlare, cercuri culturale și șezători sătești. Prețul 1 leu. De vânzare la toate librăriile. Amicul Tinerimii, rev'stă scrisă anume pentru mobilizarea caracterului tinerilor. Este în anul al doilea ai existinții și cuprinde o materie foarte variată, instructivă costă tn abonament și de petrecere sfert de an numai 2 iei, anual Ici 8. pe Nr. 1 al anului ai 111-lea apare la Ianuarie 1905. Abonați deci copiii Dvoastră la Amicul Tine. imii. 15 Singura și întâia revistă pentru tine- rime ce apare la Târgul-Jiuini sub direcțiu- nea Dlui I. Moisil. directorul gimnaziului din T.-Jiu cu concursul mai multor profesori și oameni de l tere și știință. Este o chestie foarte importantă lectura ce trebue să se dea copiilor. Părinții doresc ca copiii lor să devină oameni instruiți și cinstiți. Instrucția singură nu e de ajuns pentru copii; trebue tot odată să li-se dea și o educație aleasă. Mulți părinți nu au in totdeauni timpul necesar a să ocupa mai de aproape de copiii lor. Din aceasta cauza mulți copii fiind fără supra- veghere apucă adeseori drumuri rele. Dacă însă părinții ar găsi mijloace de a preveni relele în care copiii ar puteâ să dea. mulți copii nu s’ar strica și n’ar aduce adeseori rușine familiei lor. în toate țările civilizate s’a recunoscut, de catră toți oamenii de bine i'ă lectura bună, aleasă și potrivită cu mintea tinerilor este mijlocul cel mai bun și mai sigur de a îndrepta tinerimea pe drumuri bune, spre- ținte nobile. Un mare învățat, Herder, a zis: „adeseori o carte a format, sau a stricat pe un om pentru întreaga lui viață*. Este deci datoria părinților, în prima linie, Să desvoalte în copiii lor încă de timpuriu gustul de cetire și a. le da in mâni cărți hune. Morala unui popor ......... a spus un filozof francez — atârnă de calitatea celor ce în citește. 0 astfel de lectură aleasă să găsește „Amicul Tinerimii*. și pe Poșta Administrațiunii. Am primit și cuietăm abon. dela: Bilbor pe 1904 sem. 2-laa. Bichiș pe 1904 Csenyer-Ujftdva pe 1904. Dr. A. L. Orade 1905. Tothaza pe 1904. sem. 1. Binevoiți a-i regula și pe trecut. Sntul-nou-de-sim pe 1900. sem. 2-lea. și 1901. sem. 1. Binevoiți a ne trimite și restul. Apa pe 1904. Bnlmtu pe 1902. sem. 2-lea. și 1903. sem. 1. Fcnes (Boiuși pe trei pătrare din 1904. și un pătrar din 1905. Subpădure pe 1904. Chizdia pe 1904. Vermeț pe 1904. CuAna Caransebeș pe 1905. sem. 1. Teuț pe 1904. Casina Braxsâ pe 1905. sem. 1. Spring pe 1901 și 1902. Culci ul-mare pe 1903. sem. 2-!ea și 1904. întreg. M.-Szigct pe 1904. sem. 2-lea. Rodna- noită pe 1904. Timișoara pa 1905. sein. I. Salva pe 1895. Vă rogărn și pentru rost. Geoafiiitl-de-jos pe 1904. Cinul (V. Suciu) pe 1904. Finite (Teaca) pe 1904. IMUd pe 1904. sem. I. Szintue pe 1903. Căpâlnic Mănixtur pe 1902. Vă rugăm și pentru rest. Măgura pe 1901. restul îl așteptăm.' B -Cjlah pe 1905. somcl. Vasad pe decemvrie 1903 și întreg anul 1904. £r.-Szodo>6 pe 1904. Reiurd pe 1899— 1903. f. P. Veneția infer. pe 1904. Coruieni pe 1895 și ian—april 1896 Vă merge scrisoare și separat. Filpițtd mag. pe 1897. Vă rugăm și pentru rest. I Valealunyă pe 1903. și 1904. li. A, liperta pe 1905. Retras pe 1904. Bikăczti pe 1904. și până în 1. fobr. : 1905. I. H. Odorheiii pe 1905. sem. 1. 1. H. Cherla “ pe 1905. sem. 1. G, H. Gherla pe 1905, întreg. G. 1. Orade pe 1905. sem. 1. Tdgșor pe 1905. sem. I. Csanălos pe 1905. iau.—mart. Pe anul trecut 1904 . s’au plătit în 2/1, 5 '4 și 12,7 câte 3 coroane, pe pă- tiarele 1 — 3, dar pătrariul al 4- lea a rămas în res- '; t&nțâ, P. P. Laț/oș pe 1905. sem. I. Dr. 1. P. Lugoș ■ pe 1905. întreg. Butiii pe 1905 sem. I. Gyâ-Alfalu - pe 1904. D Ch, Făgăraș pe 1905. Ormcnițul-de- ’r Cămpiâ pe 1905. Sân-Petrn (Uzdi) pe 1905. Dr, L, P. Abrud pe 1905. Ghimeș pe 1904 sein. 2-lea. și 1905 sem. I. Batizvasrări pe 1905 sem. 1. Genyete pe 1904. Csakics pe 1904. Moeira pe 1904 Bucium- șasa pe 1905. Vișeid-dr-jos pe 1904 sem. 2-lea. Leta- mare pe 1905 sem I. G. P. Zombor pe 1905 sem. I. Lozna-mare pe 1904. ilrttej pe 1905. Baia-de-criț pe 1905 sem. 1. Izasîacsul pe 1904 sem. 2-lea și 1905 sem. I. G. V. Figei' pe 1905 sem. I. Sân-Liirinț pe 1904. Ggvkeres pe 1893 și 1894, Vă rugăm și pentru rest. Dr. A C. Ibașfalău pe 1905 pătrariul prim. Dr. ti. B Teaca pe 1905. Gărdani pe 1901 sem 2-loa. ,• Vad (l’agărași pe 1904. .1. J/. Birkis pe 1905. Se- ' driiișul-mare pe 1904. T. H. Macin pe 1905. K M. ' Orade pe Î905 sem. I. Tirsolț pe 1902. Vă rugăm ț și pentru rest. T. K. Orade pe 1905 sein. 1. și A. S. Orade pe 1901 sem. 2-lea. Felso-Sziwiiig pe 1904. Feldru pe 1905. Casina A.-hdia pe 1905 sem. 1. _ Ocua-Deșuhii pe 1893. Rugăm și pentru rest. Le- chința-de-Marăș pe 1905 sem. 1. lAseud pe 1905. ' ■ Doștut pe 1904. Mărgineni pe 1904. Gyâ-Salamus pe 1905. Bocicoel pe 1904. AZmo»', Cosnieiu, Hididg, Kereszteleih, Marca, Port și Șomat pe 1905 sein. I. • dSr.-Hatvcin pe 1905. H.-Lapon pe 1897. Csegiild pe 1903. Plătirea din 31 1. 1903 a fost pe an. 1902. Oldh-Kekes pe 1905 sem. 1. Hittiiaș po 1895 și 189(5. jtlisiua pe sept —decemvrie 1904 și ian,—febr. 1905. Baliiiț pe 1904 sem. 2-ioa. Cățelul-român pe 1904 sem. 2-lea și 1905 sem. I. Firmă Românească în Fiume a lui • ROMULUS PASC, -----: Via Cappuccim 4. de importațiuue și espedițiune în hale și lăzi originale ' prin calea ferată, așa și iu Colete. poștale de 5 k. iibăr de vamă și francat, de mărfuri coloniale, fructe de sud și băcănie, eu specialitate de cafeinri, teiuri și rumuri din calitățile cele mai bune. Cafele: £Klo 5 Klo Santos, calitatea primă 250 12-50 Portorico. cafea foarte cercetată și bună 2-90 14-50 » Pîraldi, cel mai fin soi de Portorico 3 60 18'— Cuba, fină. 3-— 15-— * mai fină 3'20 16'— » de tot. fină 3-50 17 50 » Specialitate , 3 70 18'50 » Per] (mărgelată) 5-20 16 — Ceylon 3'50 17-50 Gnldjava t,ja\a aurie 3 40 17 — Tea: ’L Klo ' v Pecco congo , f* Ceylon oh îm . 2.30 2 35 4'15 425 iSiiDiiehon^ 2 40 4'35 Mau du rin 2'70 4 95 Family Tea 1 • 3' —- 6 — Kusian Meiarg ț™ ■fi s-^‘3 ~ i a 4— 8 — Five ocklock U " ti, x1 5 - -te Vi y- io- - Rum, Coguac și Vinuri spaniole: 1903 Rum lamait'.a Sticla 0.7 l. 370 a de Brasilia » 0.7 1. 3.— » » Tea ■9 0.7 1. 2-40 Cognac adevărat francez 0.7 ]. 8 — » marcă Iul leu 2> 0-7 1. 4„ Malaga sect, vin spaniol adevărat 0'7 1. 450 Madeira Dry » 0'7 1. 4-50 Sheny Old 0.7 1. o.— Vinho do Porto » 0.7 1. 6.— Mai puțin ca 3 sticle nu se pot espeda (pot ii și diverse) Portocale 5 Klo corfa 2.80 Smochine de Smirna 1 Kîo l.__ Dateln presate iu cutii 1 Klo 2.50 Struguri de malaga 1 Kio 2.60 ® Preț curent detailat franco și gratis. 0 Prețurile sunt in Coroane, : lt Editor și redaetor răspunzător: Aurel C. Domșa. Pag. 30.UNIREA Nr. 3. cor. QpnPCnn confra tusei, răgușelil, OCHCglll durerii de piept, oftice!, tusei măgărești, catarului astmei, greu- tății de respirat, lung orei și tusei seci. Vindecă si 20 fii. și 2 Capsic unsâre. Contra durerii de ose, podagrei, reumatismului, rece- lelor, durerilor de cap, dinți și nervi; precum și scrintiturilor. Cele mai îm- bătrânite boie le vindecă. Prețul 1 cor. 20 fii. și 2 oor. Cetttarin. Contra morburilor de stomac, precum lipsa de apetit, mis- tuirea rea, catarul și aprinderea de stomach, greața și vomarea, sgârci urile cele mai grele. Leac sigur. Folosesce și la curățirea sângelui. Prețul L20 și 2 cor. Kaljodsarsaparil. Mijloc escelent pentru curățirea sângelui la sifilis, mor- burile tinerețelor 1 sticlă 2 cor. Laxbonbons. închiderea scau- nului e causa diferitelor morburi, pecum palpitarea de inimă, amețeli, dureri de cap și altele. Deci cine sufere de În- cheierea scaunului numai de cât se co- mand eze Laxbonbons zachare le purgative, plăcute și dulci la luat. Pețuî 1 cor. Chemicals, drogue, legături șî bandagerie chirurgice. Instrucție pentru prepararea dife- ritelor vinarsuri, liqn erurl, rum ți altele. TeurI ru ssice, Parfumurl, săpunuri, crem escelent pentru față si mâni. Articol! cosmetice, oleu pentru păr. Esență pentru picatul ți întărirea părului. Apa de gură ți dinți pe cum ți prav. Ori ce fel de articlu din branșă. Tote Mite Ieftine. Faceți întrebare ți Vă veți convinge. Cornel Demeter, apotecar în SzăgzvAros, iskola tăr 41. 47 (3—10) o © o 0 a I o & Cruce stea duplă D. B. G. M. Nr. 88503. electro~ magnetică Vindecă și înviordză pe lângă garantă: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vijeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbinare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și ori-ce morb de nervi. Morbosul, care nu se vindecă In timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, îșî reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meu; sum convins despre sigurul meu aparat. Prețul aparatului mare c cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. Prețul aparatului mic e cor. 4.— e de aplicat la morburi mal ușore. Spediția centrală de vînzare îl trimite in țără și străinătate cu rambursa, sau dacă banii se trimit înainte. Gratuit: o cnmpena dB casa ți o mașină ie fiert. Din causa îmbulzelel prea mari a marfel trimit tu tdtă lumea renumita ți de tdtă lumea plăcuta marfă din argintul de Mexico, ți anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentru salon, tete din argint de Mexico total 46 bucăți numai 6 fl. 50 cr. Afară de acestea fie-care cumpărător pri- mesce ca dar, ți pe lângă garanță o cumpănă de casă de o putere — de 12 *1, kgr, — 1 - Argintul de Mexico este nn metal alb (ți din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanța pe 25 ani. Spedițiunea se face ori priu rambursă ori prin trimiterea banilor înainte. SCHEFFER D. SĂNDOR, BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3. —= JPentru 5 corone =— trimit 4!/s chilo (vre-o 50 bucăți), bun fi fin Săpun de toaletă pregătit din: trandafiri, Jilie, viole, resedă, jasmin, lăcrămiore. Banii să se trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursă. Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIII, Bezerădy 3. 0©0©00©®©®©O00©G©O00O00O0©000^©®000®OOG0©G0G©O©G0O®0000©00O©© BUDAPEST, VIU, strada Bezeredy Nr. 3. 16 (30 -52) Voiești să fii tare ? — Voiești ca între ori-ce împrejurări ale vieții să te bucuri de sănătate ? Voiești să ai curajul și energia ca să te poți opune liniștit grijilor și năcazurilor? —Noi ne am dedicat lucrările noastre întru a mări și întări sănătatea omenimei. — încercările noastre sunt încoronate de succese și metoadele noastre sunt recunoscute ca cele mai bune din partea oamenilor de știință. Am arătat că Electricitatea este basa vieței fisice și că aceia cari sufer de stomac, reumatism, morb de nervi, dureri de spate, de cap, de piept au lipsă de mai multă electricitate. =.. - „Electrophor" Prețul unui aparat mare complet: 111 - 80 coroane. , : (Pentru însânătoșarea morburilor vechi). Prețul unui aparat mic completi: - ■ ~ 20 coroane.___________ (Pentru cei foarte simțitori). Aparat de electricitate, renoiește puterea periuța și îl poate folosi unul fie-care. — Nu se poate în deajuns sfătui oamenilor slabi să folosască acest aparat electric. Electroforul întărește nervii, înoiește sângele, întărește simțirea, aduce sângele și sistemul nervos la o normală funcțiune. Dr. Bourg, membru la facultatea de medicină din Paris referează: Nu numai podagra, (șuiul), reuma, hysteria, asthma, au fost în nenumărate cașuri vindecate prin electricitate, unde medicamentele s’au dovedit de nefolositoare, ci și la ori-ce fel de morb de nervi, durere de cap, colică, dureri de urechi, insomnie, hipocondrie și cu deosebire la hemoroide efectul bun se arată după vre-o câteva zile, ba uneori după vre-o câteva ceasuri. ___________________________________________________________ Cu un minunat succes se folosește contra durerilor femeiești. Electroforul produce ani de a rândul un curent electromagnetic fără a avă baterii și fără mașini ajutătoare. — Se garantează pentru trăinicia lui 5 ani. Se spedează Ia trimiterea banilor înainte sau prin rambursă. Manhattan întreprindere de Electrofor. Budapesta VIII. Aggteleki u. 15|u. B2 (21—52) Tipografia Seminariuîui archidieceaan. Aia----------------E Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 cor., ','a an 6 cor., '/t an 8 cor.. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., '/« an 9 frc.. 'It an 4 frc. 50 cm. Foea apare in fie care Sâmbătă. (Dmaroa Inserțltml; Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. gi_ ins Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea -Unirei" in ' ' Blaj. Foaie bisericească-politică. Inul XV. Blaj 28 Ianuarie 1905. Numărul 4. Invitare de abonament. Rugăm pe On. abonenți, caid sunt încă în restanță cu abona- mintele de pe anii trecuți, să binevoi a «că a le trimite fără amâ- nare, pentru ca foaia să-și poată plăti datoriile sale. Tot odată îi rugăm pe toți să binevoiască a-și renoi abonamintele pe anul 1905 cu prețurile de 12 Cor. pe anul Întreg 6 „ pe o jumătate de an 3 „ pe un pătrar de an. Administrațiunea. Alegerea dela Vinț. în 26 lanuar st. n. a. c. s’au în- ceput alegerile In întreaga țară. în această zi au venit la urnă și alegătorii români în cele mai multe cercuri. Românimea toată eu neastâmpăr așteaptă rezultatul. Voește să se con- vingă, cum a reușit prima probă de foc. Pe noi în deoseb ne interesează bercul Vințului-de-jos. în acest cerc cu 1035 alegători, între, cari peste 700 români și-a pus candidatura Dr. luliu Maniu, advocat arehidiecezan în Blaj. Candidatura dsale a fost bine primită In tot cercul. Doar îl cunoaștem, petrece între noi. E unul dintre băr- bații, cari poartă mai mult la inimă binele poporului românesc. E în floarea bărbăției, inteligent, moderat, cu pre- gătiri frumoase, încât și-a câștigat până și simpatia străinilor, cari-1 cu- nosc. Cine altul e mai potrivit, pentru un cerc, care prin situație în mare parte e legat cu Blajul. Toți credeam că reușita e sigură. Toți eram în nă- dejdea, că cercul Vințului-de-jos va aveâ un bărbat, care se apere cu dem- nitate cauza românească. Entusiașmul cu care alegătorii ro- mâni s’au grupat pe lângă Dr. Maniu, numărul imposant și însuflețirea cu care s’au prezentat la urnă în 26 Ian. sub fâlfâitul sărbătoresc a celor trei stea- guri albastre, ne-au întărit și mai mult în această credință. Dar ziua alegerii a dovedit contrarul. Uitasăm, că trăim în era lui Tisza Pista; uitasăm că libertatea alegerilor în țara ungurească ' e un moft; uitasăm că avem să ținem i luptă cu un puternic concurent. Gu- vernul adecă și-a pus de candidat pe făimosul Sziics Păi, notar în dietă, re- ferent al proiectului Berzeviczy ; om născut în nț, care reprezintă de două cicle aeesF cerc. De Sziics Pil, Dl Tisza Pista are trebințâ. Szbcs Păi dar trebue să ieasă. Iată lozinca de sus! Ea s’a afirmat în Vinț în toată golătatea. Popularitatea lui Dr. Maniu i-a pus pe gânduri. S’au cutremurat. Pus-au în mișcare tot aparatul puterii de stat: pretorii, notarii, jandarmii, și agentii plătiți au dat roată printre ale- gători, alergat-au pe atat-au pe la gări, unii cu promisiuni alții cu ame- nințări de tot feliul. Din Drașov pre- torul a adus pe un "bolnav, care și-a dat sufletul în Vinț, înaintea de ce și l-ar fi dat lui Szocs. în felul ăsta a putut să strice falauga puternică a j alegătorilor români; să-i fure cu puterea j și să-i ducă între baionete în tabăra I lor. Nu mai amintim de purcederea volnică a prezidentului alegerii, nu de cumpărarea sufletelor și de câte toate. în fața acestei alegeri poreclite libere, re- zultatul era de prevăzut. Candidatul partidului național român Dr. luliu Maniu a căzut cu o minoiitate_de^l21 voturi. — Din cele 700 voturi româ- nești 175. an votat cu Szdes Fâll45. nu s’au prezentatla urnă. între 175 carTâu votat cu Szocs sunt și 4 preoți 2 gr.- cat. și 2 gr.-or. apoi toți alegătorii din comunele Henig, Drasov, Lamneș, Oarda-de-jos și de sus, Limba, Drâmbar. Iată tabloul! Fost-au preoți și învățători cu posiție independentă, cari n’au avut curajul civic să vină să-și deprindă dreptul de alegere. Cinste și închinăciune celor 340 alegători români, cari în fratuF gerului crâncen și a depărtării mari au alergat cu suflet curat la Vinț ca să-și dee votul celui de un sânge cu dânșii. — Respect preoților și cărtura- rilor noștri, cari cu râvnă de apostoli au știut să povățuiască turma pe căile cele bune. Alegerea dela Vinț a fost în de- favornl nostru, dar ni-a dat învățături de mare preț: ni-a arătat, că poporul nostru nu are nici un fel de organi- zație și educație politică; ni-a convins, că preoții și cărturarii noștri în multe i locuri nu-și fac datorința. — Tot ale- , gerea dela Vinț ni-a dovedit, că cu : noi n’a votat nici un străin; că com- ; patrioții noștri Sași ca în totdeauna Ș când e vorba de români, să aliază cu stăpânirea contra noastră. — Toate | acestea nu le știam, dacă nu intram ș în activitate. Frații noștri din alte i cercuri vor fi experiat și dânșii multe. — Cei-ce nu au fost de-o părere cu noi, poate vor zice, că dânșii știau că așa are sa se întâmple, că era mai bine să fi stat acasă, să așteptăm... Noi credem tare, că ce s’a făcut și cum s’a făcut a fost bine. A fi pasiv e lucru cel mai ușor și mai comod și mai ales cum am fost noi pasivi. — în luptă să oțelesc popoarele. — Luptele electorali ;în cari au întrat românii sunt un câștig nespus pentru noi. Ne-au scos din amorțală, ni-a dat posibilitatea de a ne cunoaște mai bine atât poporul cât și conducătorii. Cu învățăturile câștigate acuma vom face școală în viitor și credem că vom învinge. T 1 Observațiuni la „răspunsul Dlui Cionca pentru Ga- zeta de Duminecă11. Nu atât pentru a mă ocupă cu încâl- citurile dlui preot gr .-cat, Demetrin Cionca apărute în Nrul 53 al „ Unirii*, ci mai mult pentru de a dovedi și înaintea onoratului public cetitor al „Uniriia și mai ales a Onor, preoțimi gr.-cat. corectitatea atacată de dl Cionca a ținutei foaiei mele, mă în deamnă la observațiunile următoare. Premit, că foaia mea „Gazeta de Du- minecă", a ținut In șase articoli de fond revistă peste trebile noastre sociale, admi- nistrative, bisericești și școlare desvălind Pag. 32. UNIREA Nr. 4. scăderile și neajunsurile noastre pe aceste terene într’un ton cuviincios și serios — având de scop, ca ziar cinstit să atragă atențiunea celor competenți asupra acelor scăderi și a mijloci delăturarea lor. N*am scris în acele, decât ce am știut din experința proprie și auzit din gura celor mai stimați bărbați mireni și preoți ai noștri, și n’am atins persoane, ci expus numai fapte. Nici o tagmă n’a reclamat, sau pro- testat, în contra acestor articlii; din contră, cei mai luminați preoți și mireni ai noștri s’au bucurat și să bucură, că s’a zis odată aceea, ce apasă pe inima fiecăruia dintre noi și s’a făcut începutul îndreptării multor rele, Numai din tagma preoțască s’au exprimat din partea unui preot nedumeriri în privința auctorității și vazei preoțești-— vezi doamne — micșorate prin acești articlii. în Nrul 50 al G. de. D. m’am și grăbit a da lămuriri,—• acestui preot și altora, cari ar avea veleități de tagmă și nu văd scopul acestor articlii, ci numai ce este scris negru pe alb, — expunându-le datorința unui ziariu cinstit și imposibilitatea de a să puteă cruța toate simțibilitățile oamenilor sau tagmelor întru împlinirea acestei dato- rințe ziaristice. După această lămurire a aflat de bine dl Cionca a să supăra foc pe G. de. D, a propune într’o conferință ținută cu ocaziunea adunării comitatense „boycotarea" ei și la 20 de zile după apariția acelei lămuriri a debuta în „Unirea11 cu răspunsul din vorbă. Dlui știe pentruce. Noi încă știm, dar nu ne dimitem la personalități. Dl Cionca sparge uși deschise apărând biserica, capii bisericei, preoțimea gr.-cat., cari nu sunt atăcați; căci a arătă defecte și scăderi în instituțiuni șiprocederi și a pretinde înlocuirea lor cu mai bune și mai corespunzătoare spiritului timpului, cu ; scop de a salvă interese mari, vitale chiar . nu este a atacă. Iar cumcă defecte de aceste mari, chiar fatale pentru existința bisericii noastre sunt în organizația de acum și în administrația bisericei noastre, nu o zice întâia oară G. de. D. ci-o zic de 30 de ani și mai bine bărbații noștri cei mai lu- i minați și umblă din această causă cu memo- ’ rande pe la capii bisericii mai în tot anul. j Iar, cumcă articlii „Trebile noastre" j nici au de.scop,.nici sunt fără de voie scriși așa, ca să propage neunirea — cum pretinde dl Cionca — să discrediteze clerul, să-i micșo- reze austeritatea și plane să-l tragă în noroiu, ne provocăm chiar la citațiunile dlui Cionca, deși acestea sunt apucate ca de vârful capului din acei articlii pe sprin- j ceană și alese dintre cele mai pretinse— ! veninoase, ma alocarea chiar — să mă ierte dl Cionca — tendențios făcute, d. e.: „în privința indolenții față de tagma lor proprie și în privința înfățoșării necuviincioase înaintea mai marilor lor vor fi având preoții gr.-cat. durere, soți fi între colegii lor gr.- or.“, dar a lăsat afară dl Oionca închierea: „dar n'au de sigur intre romano-catolici* — fi asta completează înțălesul afirmațiunii fi arată totodată scopul ei. Că cum explică resp. deduce dl Cionca din cuvântul „durere^, că între preoții gr.- orientali să află numai sporadice necuviincioși în infățoșarea lor înaintea mai marilor lor și indolenți față de tagma lor și cum nu voia să priceapă, că ce va să zică „a avea soțu in ceva Incru — aceasta este specia- litatea dlui. - Părerea dlui Cionca despre cartea dsale și-a preoților gr.-orientali, este mai naivă, decât să merite a ne ocupă cu ea. Și-o va schimba-o dl Cionca îndată, ce va cunoaște alți preoți gr.-orientali, nu pe care-i cunoaște dsa, și își va măsură cartea dsale cu a lor. Să recomandăm mai ales Sibiul, Aradul și Brașovul. Susținem însă, ce s’a zis în articlul V., că „acei preoți, cari dându-și copiii și copilele la școli ștrăine nu pretind respec- tarea religiunii și ritului lor, ci îi lasă să-i crească învățătorii și învățătoarele străine în alte religiuni și dedeie la rituri străine — și așa fac mai toți, cari își dau copiii la școli străine nebăgând în samă, că să discreditează ei înșiși înaintea copiilor proprii atât ca preoți, cât și ca părinți—; acei preoți cari să prezintă înaintea superiorilor lor în ves- minte de lucrn, strugesc și trag sugarete, ba chiar șed pe scaun și fumează „con amore", când superiorul lor cu patrafirul în grumazi cetește deliberatul autorității superioare bise- ricești înaintea credincioșilor, cari stau cu el în ceartă, și-i admoniază a să supune voinței celor mai mari—și de aceștia va fi cunoscând dl Cionca în persoană; acei preoți, cari fac toiet și sfadă în biserică — și de aceștia sunt nu puțini; ci acei preoți, cari nu merg la parochia, la care sunt dispuși, ci fac togmeli pe sub mână cu oamenii, ca să scoață pe alți preoți din parochiile lor și să ajungă ei la ele, sau îi învață pe credincioși, să amenințe cu neu- nirea la forurile mai înalte bisericești: fi respectează tagmele lor mai puțin decât cismarii". Păcate de acestea s’au făcut și să fac din partea unor preoți. Aceasta o știe toată lumea, dl Cionca așa ,de bine, ca. și noi. D’apoi ce lucruri să desvălesc la câte o investigație, și totuși preotul vinovat de care s’a scandaliza t proprii săi credincioși nu' se destitue, cum FEUILLETON. (Henry Lavadan.) Poate-să ceva mai frumos închipui, decât o noapte liniștită de vară, cu aer parfumat, îmbătător de suflet, cu adiere de vânt molatec șoptitor de dragoste? Se Dâre că toți sunt fericiți. Toți? Oh nu! Să aruncăm numai o privire în o celă mică din, mănăstirea Domi- nicanilor. Păreți umezi și pustii, un pat, un scaun și o rosti gnire formează întreg mobiliarul. Pe fereasta deschisă străbate aer răcoritorin și răzămat de gratii privește în tainica noapte un tânăr monach. Pe față i-să reoglindesc semne de du- rere sufletească și trupeașcă. Stă nemișcat, aproape ca o statuie. Fața îi e de o es- presiune melancolică și ochii-i privesc dor- mitând în depărtare. Așa să vede, că far- mecul acestei nopți frumoase de vară l’a răpit și pe el cu sine și inima și sufle- tul său. . . . Deodată să dă îndărăt și închide fereasta. Mica celă 0 întunecoasă, foarte întunecoasă, dară pentru el aceasta e indiferent. Și așa își află așternutul pentruca îmbrăcat cum e să se arunce în el. Voește să doarmă, să scape de cugetele, ce această noapte frumoasă de vară a deș- teptat în sufletul său. Murmură o rugăciune, dar cugetele involuntar îi zboară la timpul copilăriei lui, ia ai săi. Vrea să le demânde, dar înzadar 1 Deodată numai simte, cum îl răpesc și îl duc departe — departe de aici. în lumea aceea, unde a trăit celea mai fericite mo- mente ale vieții, frageda-i tinereță. Vede dinaintea iui pe tatăl și pe mamăsa, cas- telul, grădina plină de flori și pe el însuși, ca băiat mic, răsfățat. Bând pe rând îi vin în minte zilele senine și fericite ale copilăriei. - Oh! cum își aduce aminte de toate, de fericirea unghiulețului grădinei. unde atât de bine să pnteâ juca de-a mijia. de filigoria, unde făcându-și pumn mânuțelele jura răzbunare biiețiior răi, cari jefuiau cuibu- rile paserilor! Cât de frumoasă și de stră- lucitoare i-să părea atunci lumea! Și apoi îl ajunsă supărarea. Perdit pe tatăl său, pe care îl iubise nespus de mult. Era cu mult mai tânăr, decât să fi putut înțălege în deplină măsură pierderea aceasta cumplită, dar atâta totuși simți, că această lovitură e de-o momentnositate decizătoare în viața lui. Deveni unica mângăere a mamei sale pe care durerea o debilitasă mult, își aduce aminte, cum acea față adorată din zi în zi să făcea mai palidă, mânile fine și albe mai debile și fără putere. Și într-o zi nu s’a mai putut scula. Și atunci ei, bă- iatul suferind a fugit de acasă, afară în pădurea verde și acolo a plâns, s’a văerat. simțind că acum o să rămână orfan, că și mamăsa îl va părăsi. Cu prețul vieții sale o ar răscumpăra, Dar nu să poate! S’a reîntors acasă. Ma- măsa îl cheamă la ea și-i vorbește trist oh! atât de trist! — Știu copilul meu. că tu încă ești mic și această nu o înțălegi, mie însă mi-a sunat oara, trebue să mă duc. în familia noastră s’a întâmplat mult rău și tu ești chemat a-i repara. Ah! Dumne- zeule. că nu mi-ai dat viață mai lungă, ca să-ți fi putut arăta adevărata cale! , । Fie însă voia ta cea sântă! Să ști i dară scumpul meu copii, că te-am dăruit lui Dumnezeu! Dacă vrei să mor liniștită, promite-mi, că o să te faci preot! — Și ei, băiatul iubitor, copleșit de fericire, că poate și el să presteie ceva pentru scumpa sa mamă, esclamă cu tărie: „Așa să-mi ajute Dumnezeu!" Soartea deci li era decisă pentru totdeauna. Numai odată o mai văzii apoi pe mamăsa, patn-i de moarte. Fața-i gal- bină ca ceara stralucia de-o fericire supra- pământească și ultimele cuvinte i-au fost: „Ești a lui Dumnezeu!". Iar băiatul lângă cadavrul mamei sale înfrânt de durere jură încă odată, că o să fie slugă lui Dumnezeu. Trecură ani. din copil deveni june, june cu aspirațiuni mari, în pept cu dor de lucru, atâta putere simția în sufletul său. încât ar fi fost în stare să se măsure cu lumea întreagă. Oh! cum își aduce aminte de acele visuri dulci de libertate, dragoste și mărire! Cu câtă tărie îi bătea inima, cum i-se în- flăcăra gingașa-i față, când vorbea ue aceste trei ideale ale omenimii! Și deodată să smulse din această sferă; abzise de do- rințele, de idealele iui și superbul și cerbi- cosul cap să plecă adânc, trebni să se țină de promisiunea făcută mamei sale muribunde și de jurământul rostit lângă cadavrul ei. — Deveni sluga lui Dumnezeu. în disciplina rigoroasă a mănăstirii a voit ca mort să Nr. 4 UNIREA Pag. 33. «’ar destitui ori care alt amploiat in lume, ba nici nu să pedepsește aspru, ci numai să strămută dintr’o parochie tn alta. Iată aceasta strică auctorității preoțim», o discreditează, ba lățește ireligiositatea și chiar inmoralitatea dle Cionca și nu ce scrie G. de D. despre stările noastre bise- ricești. Auctoritatea și respectul omul însuși și-le câștigă, el și-le perde; nici i-le poți scrie, dacă nu le are, nici descrie, dacă le are. Dar dacă eu anume aș fi greșit cu publicarea articlilor din vorbă, pe cum n’am greșit, ci din contră am făcut un serviciu tnsămnat în interesul public, ba în primul rând clerului — ci aș aveă și mai mari păcate decât, că am fost dascăl și acuma mă încumet, ca atare, a remonstra când un preot propune boycotarea foaiei mele, apoi sunt șef contabil la „Slvania", proprietar al „Victoriei", șef-redactor al „G. de D.“, ba nu știu en, dar știi dta ce agent, totuși nu trebuia să propuni dle Cionca; nu trebuia să propuni dta, ca preot, „boycotarea" G. de D. pentrucă „ boycotarea “ este moarte pentru un ziuariu, apoi eu ca dascăl am auzit de multeori din gura preoților, că „Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci ca să trăiasă și să se îndrepte". Eu aș vreă să trăiesc cu foaia mea dimpreună și să fac serviții cauzelor publice, barem până atunci, pănăce dl Cionca vin- decat de veleitățile Iui de boycotare ar face în unica lui vocațiune și tagmă, de preot adecă, barăm atâta servițiu și folos neamului românesc, cât am făcut eu în unele dintre cele multe, imputate, ale mele tagme— ca să-i pot căută eu laudele dluitn „G. de D." neboycotată. /■'"loan P Jjimr i /redactorul Gazetei de Daarfnecă. fie lumii, dela care își retrase fiecare păr- ticică a trupului și a sufletului. Să luntă: neîncetat, si luptă bărbăcește, ani de-arândul. Dară supraomenescul nu-i purei presta și când să trezia eu spaimă la convingerea, că iarăși a visat despre lume, iu momentul acela si rația, că toate-s în zădar că stă pe acel punct, ca cu ani înainte de aceasta, el încă un e a lui Dumnezeu, ci a lumii. El visează încă tot de mărire, el, care trebuia să se privească de cel mai diu urmă. Mioarei era ntănân peste voința lui. Ar fi fost gata a să jertfi pe sine, dar inima, oh inima plină de speranță să luptă cu voința. Și azi trebuia să einpte cea diu urmă și cea mai înfricoșată luptă, ca mâne trebuia să depună votul perpetuu. Stă tei în preajma nuni eveniment de mare momentuogitate pentru întreaga lui viață. Cugetul la aceasta îi sgudui întreaga ființă. A să despărți pentru totdeauna de lume? Nu, acesta e mai mult, decât e el capabil, acesta întrece puterea lui! Cuprins de neliniște să sbate în așternut. Stăpânit ca de un acces de friguri zace acolo și creeru-i obosit să cngetă să sbate mai departe. — Am fost copil, când am promis nu am priceput că ce jor. Și acum pentru aceasta rătăcire să mă chinuesc o viața întreagă? Să spuneâ, că mult rău s’a întâmplat în familia noastră. Și toate aceste să le poată repară suferințele unei vieți?,'—Dumnezeule, Dumnezeule,fii-mi mie îndurătoriu! Nu mai pot suportă această viață voi nebuni. Doară eu te iubesc, inima mea să înflăcărează pentru tine, dar lumea e atât de frumoasă, nespus de frumoasă!11 „Deșteptarea dela Brașov și uniții. — Joia trecută a apărut la Brașov numărul prim din „Deșteptarea", ziar social și eco- nomic. Na ne privește ținta acestui nou organ de publicitate, care după cum respiră aproape din toți articolii săi. nu poate fi altul, decât să servească ca mijloc de răsbnnare pentru căderea dela conducerea bisericii sf. Niculae. —■ ceeace constatăm cu regret, insă e. eă deja în acest prim număr, în doi arti- colaș!, se năpăstuiește asupra noastră, a uniților. în Biserica unită în Brașov? comu- nică știrea de necrezut, că Românii uniți din Brașov voiesc să-și facă și ei o biserică și că ar fi cerut să li-se cedeze capela gr.- orl. din Groaveri. unde e și cjmiteriul gr.-ort. Se înțăiege eă știrea aceasta nu poate fi decât foarte surprinzătoare pentru puritanii dela „Deșteptarea" și e de neîn- chipuit, că în vreme-ce toate confesiunile au biserica lor. cum de la „uniții fruntași eu femei, copii, soții de profesori gr.-orientali, școlari, soldați, uceniciei meseriași etc.“ cari n’au casă proprie unde să se roage lui Dumnezeu, le poate umbla prin minte gândul de ași avei și ei biserica, lor și de a nn umbla pe ia biserica pa- pistășască". cansând astfel neplăcere dlor redactori. De aceea cugetând la „trecutul falnic al bisericii gr.-orieutale din Brașov care a luptat sute de ani cn înverșunare contra unației". Dior nu cred, că conducă- torii bisericii din cetate, ori cât de strâmto- rată ar fi în cele materiale, vor vinde capela uniților, — căci morții „s’ar întoarce în pământ". Ar fi aceasta un „fapt lipsit de pietate față de dânșii (față de morți). și față de credința lor cea sfântă*. lată dlor dela „Deșteptarea" noi Uniții din Blaj vă aprobăm întru toate, Nu să mai putîi stăpâni! Plângând cu hohot săli jos. Recăzu însă aproape leșinat. Deodată simți pe fruntea-i ferbinte o mână răcoritoare, de a cărei atingere toate durerile i-se împrăștiară. își deschise ochii — o femee stîteâ lângă patul lui. Fața-i străluceâ de o blândeță nesfârșită, — i-șe pârii a descoperi în ea pe mamă-sa moartă. De pe fața ei palidă aă puteâ j ceti o întristare adâncă și cu mâna arătă : în tăcere la restignirea ce piuteâ in i lumină. El înțăiese admonițiunea tăcută. Plân- I gând căzii la picioarele ei; i „Oh ajută-mi. ajută-mi!" strigă și își întinsă brațele cătră ea. Iar femea să făch frumoasă, foarte frumoasă. Să trans- formă de tot, țintindu-și privirea la cruce. — Ori-cine ai fi ajută-mă! strigă în un ton desperat tânărul chinuit. Iar femeea să pleca la el și șopti încet: — „Eu sunt iubirea și iată darul meu!" și depuse o cunună de spini pe capul tânărului monach. Figura dispăru în semiumbra chiliei. Pe încetul să 1 umina de ziuă. Mo- nahul e încă tot în genunchi în fața crucii. — Mulțămită Ție Doamne!j șoptesc buzele-i palide și apasă mai adânc spinii pe frunte. Iar primele raze ale soarelui împletesc o aureolă strălucitoare în jurul capului suferind al Mântuitorului... Trad. B. O. Cotceriu. dacă ne veți răspunde: ce rost are al doilea articolaș „Pornire condamnabilă*? Concedem, că aveți dreptate a vă revoltă ia gândul că din o biserică ortodoxă să va face o biserică unită, dar nu ne putem da samă, ce v’a apucat, să atăcați pe pă- rintele catechet Brumboin. dacă în lipsa de biserică își cuminecă credincioșii — mulți — la biserica papistașe ? Dar unde să-i cu- minece? doar bisericile ortodoxe s’ar pângări, de ar slugi în ele un unit! și morții, s’ar întoarce în groapă’ Și-apoi nu vă faceți ridicoli susținând că „se vatămă în modul cel mai grav ritnl orientai* slngind în biserică papistășască. De ce? Lăsați la pace biserica unită și pe marele mitropolit Vancea, căruia nu-i puteți arăta asemenea în biserica Dvoastrâ. si regnlsți-vă dara- verile locale fără ca în certurile acestea să amestecați biserica noastră I Iar încât pemru frații noștri din Brașov, cari an dorul de ași avea biserica lor proprie, noi n’avem decât cuvinte de laudă și de îmbărbătare, și dorim din inimă, ca să și-l vadă în scurtă vreme realizat. Terminăm eu un cuvânt colegial la adresa „Tribunei" dela Arad: dacă ați re- produs din „Deșteptarea" articolașul ai doilea, de ce n’ați publicat și pe cel dintâiu? ori doar ați voit să aseundeți in- i toleranța fraților dela Brașov, cari să turbură daeă ceri ajutor deia străin și cu toate acestea te dă afară, când te vede ia ușa lui! Spuneți, cine desvoaltă sentimente se- paratiste și cultivă porniri condamnabile? Se auzim! RE V I S T E. Austria. Luni s’a deschis Reischs- ratul din Austria. Gautsch, noul ministru prezident accentuiază în dis- cursul său apropiata împăcare a Ger- manilor cu Cehii și arată dorința sinceră, ca aceste două popoare să trăiască în bună armonie spre prospe- rarea statului și spre fericita rezolvare a chestiunilor importante. Discursul prezidentului a fost luat spre știință fără nici o discuție. Franța. Căzând ministru Combes, președintele Loubet a încredințat lui Rouvier formarea ministeriului. Din vechii miniștrii au rămas Rouvier prezident și finanța por foii u ce l’a avut si mai înainte, apoi Berteaux, răsboiu și Delcasse externe. Turcia. Sultanul zace grav bolnav, și situația sa e așa de critică, cât deja s’au făcut dispoziții pentru regularea succe- siunei la tron. De urmaș a său a fost ales frate-său Resad, care va lua numele de Mohamed V. Răsboiu civil în Rusia. — Modul de guvernare și tratam&ntul absolutistic în Rusia să apropie de sfârșit. — Și Pag. 34. UNIREA Nr. 4 par’că e bătaia lui Dumnezeu că neno- rocirile să țin- lanț; — după înfrângerile de pe câmpul de răsboiu din Rusia și după căderea Port-Arthurului vine și revoluția internă. Neîndestulirea aceasta din Rusia, care a costat până acuma mii de vieți, nu să poate asămăna celoralalte de până aci. Aci e vorba despre o orga- nizație extinsă cu care simpatisază persoane din classa cultă. — Mișcarea au început-o muncitorii din Petersburg în fruntea cărora stă preotul Gapon. Muncitorii au voit să prezinte înaintea țarului un memorand în care cereau îmbunătățirea sorții lor. Aceasta cerere înșiși au voit să o predee țarului, căci credință numai aveau in nime, că mai dat’au ei jalbe destule fără să fi ajuns acele vreodată în mâna țarului. — Muncitorimea condusă de preotul Gapon. care era îmbrăcat în ornate preoțești și țineâ în mână o cruce, s’a adunat din diferite centre și nizuia spre castelul țarului ca să-și ducă în scris năcazul lor. — înaintea palatului însă muncitorii cari erau în număr de vre-o zece mii, nu au voit sâ se retragă spunând ostașilor: „Nu mergem în contra țarului; ci vrem să-i spunem adevărul; ave-ți milă și ne lăsați la Țarul“. Miliția însă a fost fără milă. Dupăce a provocat mulțimea să se retragă și ea nu a voit au folosit arma. — în această învălmășală teribilă au împușcat două mii cinci sute oameni. — Despre intențiunile munci- torilor țarul nu a fost înștiințat decât în momentul când sângele bieților muncitori nearmați curgea părău. — La vestea aceasta țarul a leșinat de mai multe-ori. — Dupăce lupi a a în- cetat încâtva el a cerut raport. Subal- ternii săi cari încontinuu îi duc infor- mațiuni false, i-au spus că în încăerarea aceasta au căzut 500 oameni, pe când în realitate'au căzut 2500 iar răniți 500. — Muncitorimea, zăcimată de miliție, care s’a purtat într’un chip neomenos, de rusește s’a retras ca să se înarmeze și să facă o nouă înaintare spre palațul de iarnă al țarului. — La știrea aceasta, țarul sfătuit de miniștrii a părăsit castelul cu întreaga sa familie. Muncitorimea a atăcat vre-o câteva fabrici de arme și de dinamită luând cu ei tot ce au găsit. — Să spune că vreau să dee foc Petersburgului de aceea petroleul să vinde în quant foarte mic și scump. Statarul s’a decre- tat pentru oraș. Țarul a dat puterea în mâna lui Trepor cel mai urgisit om din toată Rusia. Revoluția a erupt în mai multe orașe. în Moskva muncitorimea s’a organizat tot sub preotul Gapon, care anume a mers pentru aceasta CORESPONDINTE. SUBSIDIUL ERARIAL. Băla 11 lan. n. Din darul lui Dumnezeu. Excelenta Sa Domnul ministru de culte ne-a distribuit în urmă ajutul pe 1904 și nouă preoților din Arhi dieceză. în sensul ardeiului de lege XIV din 1898 acest ajut are menirea ca venitele preoților de o enalificațiune să le egaiiseze; căci niwumai micimea venitelor preoțești de pâuă acum a făcut pe înaltul Guvern să se cugete și la îmbunătățirea stării noastre materiali, ei și disproporția cea mare dintre venitele unui și venitele altui preot. Deci când și-a propus îmbunătăți- rea stării noastre materiali din cassa statului, și-a propus a ni-o îmbunătăți tuturor celor de o cualificățiune îu o măsură unui fie- cărui. așa zice legea. In prnxă însă, știm toți, că nu după spiritul legii, ei după vol- nicie să face distribuirea ajutului, așa că pe când unuia să dă cu măsură piină și îndesată, altuia să dă numai atâta, cât să nu să poată zice că nu i-se dă și lui ceva, iar la al treilea nu să dă nimic. Acest lucru de toți știut îl constat nu că doară aș fi nemuițămitor pentru ceea ce după 10 ani abia, mi-s’a dat și mie numai i acum, nu, din contră trebue să fiu mulță- I mițoriu; dar dacă recugetându-mi trecutul i de 10 ani și mă cuget apoi la acei confrați i preoți, cari niei aenm nu-s împărtășiți, sau ' sunt împărtășiți cu o măsură de batjocură, I nu pot fi mnlțămit, cum nemulțumiți trebue | să fie toți confrații preoți în frunte cu I înalt Prea Sfinția Sa Domnul Arehiepiscop : și Mitropolit și Luminății Săi Consilieri, cărora le incumbe datorința a stărui din toate puterile, ea distribuirea ajutului să se facă după înțălcsui și spiritul legii. Ar fi prea trist, prea dureros, am da i dovadă de un egoism detestabil, dacă noi cei favorizați de soarte n’am cugetă și la confrații noștri, cari fără nici o vină să văd preterați și desconsiderați ca și când ei n’ar fi conlucrând împreună cu noi în aceeași viă a Domnului. Au și ei soții, familii; au prunci la școală, și asupra umerilor lor apasă greul traiului de azi. Cum n’ar fi fost și ei mângăiați, cetindu-și numele în conspectul împărtâșiților; însă nu, in zilele de bucurie generală acum serbate, ei s’au văzut desi- lusionați. Și datorința noastră frățască e să-i mângăiem. Cum? nu numai cu cuvântul, ci și cu fapta. Toți am luat angajamentul ca cu 10% din ajut vom augmenta fondul subsidiar. Să ne împlinim acest angajamânt, căci numai eu percentele acestor percente, în- vălite în dragostea frățască cu care le vom trimite ia Oassa Centrală Arhidiecezană vom cauză multă mângâiere celor-ce ne invidiază fără vrerea lor; iar noi. dacă sărăcia și nă- cazul nu ne lasă a-ne solidarisa altcum eu ei, cum ar trebui ca cu niște frați — vom aveă cel puțin bucuria sufletească că din ceeace ne-a rânduit Tatăl Ceresc, am dat spre mângâierea de-aproapelui de o j parte, iar de alta ca la vreme de nevoie j să luăm cu dobândă. Așa se facem, la dincontră ne contragem odiul înmii. Al, Bărbulescu, Șt când te eugeți că hotârîrea aceasta a f ist aproape unanimă și-apoi eonstați, că deși s’a ridicat peste jumătate din subsidiu și tot n’au întiat încă nici un bănuț ia fondul subsidiar al preoților — nu poți să-ți faci nici o ilusie de acceptarea propunerii de mai sus. „Red. Unirii". --------------------------- Resultatul alegerilor. Până acum se cunoaște resultatul ale- gerilor de deputați (Urf*34pcercuri. Statis- tica e următoarea: iSfc^svernamentali. 144 independentiști,’ 23 disidenți, 2Oopoporali, 11 banfiști, 8 afară de partid și 5 naționaliști Pentru guvern succesul e deprimător, față cu 133 deputati liberali stau 211 po- ziționali. Dintre candidații români au fost aleși: Dr. loan Suciu, la Boroșineu, Dr. Teodor Mihali, la Ileanda. Dr. Aurel Vlad, la Oraștie și Dr. Ștefan Pop, Ia Șiria. Aproape sigură e alegerea lui Vas. Damian, la Baia- de-Criș. La Chișineu Rusa Șirianu, și la Becicherec Dr. George Adam sunt în balotaj. în comitatul nostru a căzut Dr. I. Maniu la Vinț. Preoții gr.-ort. Gh. Cutean (Oarda) loaîrPătachi (Berghin) și gr.-cat. Nic. Hățăgan, (Șeușa) și loan Heprian (Berghin) au votat cu guvernul. — La Igbi.ii Dr. Vajda a rămas în maioritate. Protop. Montani și preotul Todorescu au fost contrari. La Aiud în fața marilor presiuni. Br. Bethl^^s’a retras și preoții luiiu Nistor, (Blaj). loan P. Păcurar (Tur) și Ales. Albini (Ciufud), cari contra hotărîrii alegătorilor români s’au dus la alegere, nu și-au putut arăta patrio- tismul votând pentru Tbrfik. La Vinț în- vățătorul din Henig, cu o nerușinare nespusă corteșa pentru Szdcs. Trist! foarte trist 1! Houtăți. întru mărirea lui Dumnezeu. în de- cursul anului 1904 s’a procurat prin ur- mătorii creștini eu prețul de 100 coroane un rând de ornate bisericești pentru biserica gr.-cat. din Ghișasa-de-sus la care a con- tribuit luon Rus, cu 20 cor., Isailă Sava și soția sa Eufimia eu 20 eor.. luon Oltean și soția sa Ana cu 20 cor.. luon Raicu și soția sa Nița cu 13 eor. 34 fiieri, Nicolae Cetiți! BEN HUR =— Cetiți! — Unul dintre cele mai senzaționale, instructive și moralisătoare romane. — U. 8°. 1047 pag. costă numai 2 cor. 90 fii. A apărut în editura „Unirei. Nr. 4. UNIREA Pag. 35. Tănăsoi și Dumitra soția sa cu 13 34 fileri. Chirion Opreau și soția sa Ana cu 13.32 fii., Maxim Herciu și soția sa Palagie cu 10 cor. Preuteasa Rozalia Stoian. a procurat dela firma Retay-Budapesta 2 cămeși pentru miuistranți cu prețul de 10 cor. Susana soția iui Zus. Raicu a dăruit o masă de bumbac pentru a să folosi la pomeni. Tuturor acestor binefăcători li-se aduce și pe această cale cea mai ferbinte malțamită. Ghișasa- de-sus, in 16 Ianuarie 1905. Valeriu Stoian, preot, gr.-eat. Serbarea Botezului Domnului la paro- chia noastră din Sibiu, cum ni-se scrie, în anul acesta s’a făcut cu o solemnitate, cum n’a mai fost nici câud mai înainte. La sfințirea anei in anii diu urmă s’a Introdus -obiceiul de a participa și număroasa mi- liție gr.-cat. din garnizoana Sibiului, pe lângă o companie de onoare, dar fără muzică militară. De astă dată îusă a par- ticipat și muzica militară și' număroși oficeri de toate gradele. Sfințirea apei s’a făcut în piața lemnelor (Bauholzplatz) în fața cazarmelor de honvezi, prin parochul- protopop ai locului, în mijlocul unui public de toate confesiunile și naționalitățile, care umpluse formal spațioasa piață. După cele trei salve obicinuite sie companiei de ouoare muzica militară a intonat de atâtea ori imnul „Gotterhaite", iar în decursul stropirii miliției cu apă sfințită, a întonat irmosul „în Iordan botezându-te tu Doamne11. Serbarea aceasta a fost vrednica manifestare a bisericii noastre în acel oraș. Felicitările noastre pentru bravul conducător! Știri literare- Institutul „Minerva" ■ din București, ne-a surprins iarăși cu niște publicații interesante și cari îi fac multă cinste: M. Sadoveanu: Crâșma lui moș Precu, o șerie de povestiri din viața ță- ranului de dincolo, cor. 2—Gh. A. Teodoru: Din viața marinarului, schițe din miseriile și năcazurile soldaților de marină cor. 1.50 și Constanța Hodoș: Frumos, cuprinzând 14 novele piine de căldură și sentiment, prețul cor. 1.50. Le recomandăm cu toată inși stința. Reuniunea mariană în com. Dridif. Ni-se scrie: Având în vedere scopul cel nobil și bun ce-1 au „societățile mariane“ întru lă- țirea cultului Prea Curatei Vergure Maria și întru nobil itarea inimii și desvoltarea simțului religios în popor, am voit să în- ființez și eu ia noi o astfel de reuniune re- ligioasă, mai ales în urma faptului, eă po- căiții, cari de vre-o 4 ani încoace în conțin îndărătnicesc pe ceialalți credincioși ai bi- sericei (căci sunt vre-o câte-va familii po- căite și ia noi), dar am intîmpinat foarte mare resistență din partea unor indivizi, cari în ori ce lucru nou. fie și bun. văd un ce rău, deși nu-1 cunosc mai de aproape. Dar chiar și cei-ce nu aflau nimic rău în înființarea unei astfel de reuniuni, chiar iu comuna noastră, unde atât de tare :-sâ simte lipsa din cauza poeițiior. totuși nu erau aplicați, ca să se facă membrii ai unei astfel de reuniuni. Dar după mult năcaz, grație ajutoriului ce l’am primit dela unii credin- cioși. în fine am izbutit să puu bază reu- niunii credincioșilor din comuna noastră numită: „Sf. Maică Precestă". La „Arul nou“ însuflețiți fiind de propusul cel nobd. ce și l'au luat asupra-și s’au prezentat cu toții la biserică, unde s’au împărtășit cu toții, eu preacuratul trup și sânge al Mântuitorului Nostru, ca astfel întăriți sufletește cu ziua de anul nou să înceapă o viață nouă. Le mulțămesc la toți, ceior-ee mi-au dat mână de ajutor și celor-ce cu căldură și propus nobil au Înîrat ca membrii ai reuniunii și le doresc din inimă, ca să le ajute Dum- nezeu. ca munca începută să aducă roade îmbelșugate. V. O. Domul de Crăciun. „Reuniunea fe- meilor rom. gr.-cat. din narochia Sâncelului pentru decorarea bisericei® sub presidiul mult stimatei Doamne Maria Vlassa, mult bine a făcut în decurs de 5 ani. de când s’a înființat. Faptă a sa vrednică este clădirea iconostasului, care mândru împo- dobește biserica și pentru care a jertfit suma dc 1400 cor. Și pe lângă acestea comitetul Reuniunii a îmbrățoșat și cauza săracilor. La Crăciunui din 1903 la ini- țiativa stimabilei Doamne Maria Vlassa s’a aranjat un pom de Crăciun pe sama co- piilor săraci dela școala gr.-cat. din Sâncel, Grandios a fost succesul, și de o parte, de acest succes Îmbărbătat, iar de alta, văzând sărăcia din acest an la Crăciunul trecut comitetul a aranjat un pom și mai frumos, căci colecta a fost mai bogată. S’au împăr- țit pănură de cioareci, opinci, materie de mânecăruțe. șurțe. năfrămi, caiete de scris și alte obiecte în preț de 92 coroane, iar știm. Doamnă prezideută pe lângă bani a dăruit spre aeest scop și 4 ferdele de mere și M. Ou. Doamnă Livia Domșa din Blaj cărticele morale și iconițe sfinte. Popor mult a fost prezent în biserică la festivitatea aceasta împreunată cu colinde frumoase și cu poezii declamate de copiii de școală. Bucuria a fost mare. Un copil de școala a exprimat mulțănaită generoșilor binefăcători, cari sprijinesc Reuniunea în lucrările sale cum este și aranjarea festi- vităților de acest fel, prin cari se afinează năcazurile săracilor. Eu în caiitate de secretar al Reuniuni» încă îmi țin de da- torință a mulțimi sprijinitorilor Reuniunii noastre, dorindu-le viață-senină si zel spre a mai jertfi pentru mărirea casei lui Dum- nezeu și pentru săraci. între acești spriji- nitori numărăm și pe Dna Livia Domșa diu Blaj carea în dragostea cătră locul nașterii sale s’a făcut membră fundatoare solvind tacsa de 20 cor. și cu știm. Dom- nia-sa numărul membrilor fundatori a Reuniunii s’a ridicat la 12. Sfîrșesc acest scurt raport cu adausul, eă lauda ascrisă mie din partea „Răvașului" din Cluj în numărul 1 diu 1905 e a Reu- niunii și în special a Onoratului comitet al Reuniunii, care dimpreună cu mine se bucură de mare mângâiere sufletească. Sâncel îu 12 Ianuarie 1905. Vasilie Smigelschi paroch gr.-cat. Expcsiție universală în București. Zia- rele din România vestesc, că în primăvara anului 1906 se va aranja ia București o exposiție universală cu prilejui împlinirii aior 40 ani de domnie a regelui Carol. „Poporul român“ din Budapesta, nu- mărul ultim, a rost confișcat Ia ordinul procurorului. Partea cea mai mare a fost confișcatâ ia postă. Pricina acestei confiș- câria fost poezia „Tânguirea românului" pu- blicată in acest număr. Pentru fondurile arhidieoezane s’au primit următoare sume: Colecta crucerului cor. 6. din Bucium-șaea. fondul subsidiar al preoților cor. 6.17 din Bueium-șasa, eor. 3 — dela Ariton M. Popa. Bueium-șasa, ca răscumpărare a felicitărilor, loan Papiriu Pop, Siciu contribuite cor. 10. Andreiu Vodă Ormeniș, cor. 25. — Iar f Masa studenților cor. 20 dela banca „Olteana" din Viștea-infer. Confereiițele meseriașilor. La confe- rința de Duminecă au fost toți măiestrii noștri fruntași; am văzut și dame. Dl in- giner Negruțiu și-a expus eu multă pricepere rezultatul cercetărilor sale asupra asigur- ărilor de viață. — Publicul l’a urmărit cu | atențiune. Dl Dumitru Balteș, calfă de - măgar a declamat bine t oezia: Câlugă- renii. Duminecă în 29 Ian. curent, va aveă loc a V conferință va eeii Dl profesor I Dr. loan Rațiu. o temă literară vor fi mai multe declamări. Sperăm, că auditorul nu va lipsi! Necrolog. / Teodor Bersan, paroch gr.- cat. în Crieău, a repausat ia 19 crt. după un morb greu și scurt în al 60-lea an al vieții al 35-lea an al fericitei sale căsătorii și al 33-lea an al preoției fiind împărtășit cu Ss. taine. f loan Câmpian, în 27 Decemvrie 1904 a repausat în Domnul loan Câmpean administrator paroehial ai comunei Frata, acăruia înmormântare s’au îndeplinit în 29 Decemvrie în prezența unui public inmens din comună și jur. Actul funebru, a I fost condus de 8 preoți din 3 tracte pro- topopești si anume: Traet. Cojocnei: loan Blaga naroch în Girișu-rom., Aiesaudru Bighian preot Berchis, Traian Hădărean administr. V. Cămăraș loan Șuten administr. Tothaza, Victor Ture administr. Frata. Tractul Cătinii: Emil Popn Cisteiec, Vasiliu Micii Paiatca, Tr. îndoi: Emil Marc Silvașn magiar. Actul funebru s’a început la 12 oare. Cântările funebre le-a îndeplinit Emil Marc și Victor Turc, ea buni cântăreți acompaniați de preoții coad un ați. —Predica a ținut-o adm. inter. Victor Turc, cu un ton puternic, acomodată împregiurărilor întrețâsâud frumoase învățături morale și folositoare poporului. Iertăciunile și cuvîntul funebru la mormânt s’a ținut din partea parochuiui loan Blaga din Ghirișul-rom. f Ana Hodosiu nasc. Balint. Directorul „Patriei" din Blaj a avut nemărginita durere a pierde pe mamăsa, văd. Aua Ho- dosiu, soția distinsului barbat Dr. losif Hodosiu și fica regretatului protopop și prefect Simion Balint din Roșia-montană. Repaueata a trăit in timpul din urmă la fica sa în Chișeneu, unde a ajuns’o mâna rece a morții. Prin decedarea ei, din șirul damelor române se pierde o figură simpatică, blândă și o mamă plină de iubire pentru număroșii săi fii și nepoți. f Petru Plaștin, cleric de cursul al IV în seminarul din Orade a murit la 19 crt. Repausatnl a fost transportat acasă în Beiuș-lTilac unde a și fost îngropat. Odihnească în pace! » li n . H I I ;| „ | .I I | t « . . . t. XI / / s / Vinul din pivnițele societății co- merciale „Consumase va vinde din mână liberă Luni la 13 Februarie d. p. la 2 oare. în deposit sunt uinuri vechi de masă șirisling, calități foarte bune._________________________ DIRECȚIUNEA. ।... ..i.ii.iii. ,,i Posta redacțiunii. T, H. Credem, de mai conzult a nu publica demersurile făcute de Dta in afacerea de sub,discuție. Poate ar fl interpretate fals. " 1. B. Predici nu publicăm, cu atât mai puțin iertăciuni. M. S. în Bucur. Se primesc cu cea mai mare plăcere. Binevoiți a le trimite. Mulțumite pentru celea spedate deja. Cumpărați Cumpărați TSg —= Calendariul Unirii pe anul 1905. =~ ' ■ "T Prețul 50 fii. plus IO fii. porto. , — — Pag 36 UNIREA PARTE SCUNȚIFICA-LITERARA. Concepțiunea nepătată. La articolul, ce l’am publicat tn numă- rul 60 din anul trecut al „Unirei", mi-a făcut reflexiuni „Biserica și Școala" din Arad in 3 numeri. în numărul 50 ai nu- mitei foi, pe pag. 394—395 sub titula „Lucru In zadar" îmi scrie dl Dr. Teodor Botiș, căruia îi răspund așa târziu, căci numai de 2 zile am primit numerii respectivi ai foaiei din Arad. Amintesc odată pentru totdeauna, și încă aici la început, că dl Botiș persi- flează tot lucrul și zice, că noi un iții ne an- gajăm gratuit să fim învățătorii și lumină- torii neuniți lor, că ei n’au conturbat sfântul iubileu al fraților lor greco catolici, că eu le aduc învinuiri grave și nebazate, că — deși sunt frate de acelaș sânge — țintesc anume să-i prezint lumii creștine nu numai de schismatici, ci chiar de eretici. — Cum poate vedeă ori și cine, aceastea n’au nici tn clin nici în mânecă cu articolul meu. Dl Botiș nu se acață de mine, ci um- blă pe căi lăturalnice, argumentele mele nici nu le amintește. Să năcăjește pe dl Jorga, pentruca l’a numit pe Papa „căpitan firesc al întregei creștinătăți". Cu mine numai atâta stă de vorbă, cât mă întreabă, unde sunt sentințele, ce adeveresc dogma despre concepțiunea nepătată în mod evi- dent. căci prin deducțiunile din sensul meta- foric al atributelor Născătoarei de Dumnezeu nu argumentez nimic. Aici îi răspund, sen- tințele acelea sunt și în numărul 50 a „Unirei" din anul trecut, și puterea lor de argumentare o recunoaște toată lumea. Sunt unele cuvinte, cari au mai multe înțălesuri tn specie unul literal și altul translat, și așa e și cel metaforic. Astfel „poamărea" însamnă de es. un măr putred, dar poamă rea e și uu om rău. Așa și curat însamnă ceva nemânjit, liber de pată materială, dar și de pată morală. De-ți zice cineva: în lucrul acesta nici tu nu ești curat, îi răs- punzi : eu sunt curat ca soarele. Ori cine poate vedeă, că aici e vorba de curățănie sufletească, nu de cea trupească. — De aceea puterea de argumentare a atributelor aduse de mine, e incontestabilă. — Ori doară de aceea o landă sfinții Părinți și cărțile liturgice pe Preacurata, pentruca n’avea pete pe obraz, și se spălă totdeauna bine? Mi-ar plăceă să știu, cum explică dl Botiș rugăciunea „Nespurcată, neîntinată, nestri- cată, fără prihană, curată fecioară" etc.? După-ce n’a doborît încă nici unul din argumentele mele, căci nici nu a încercat, । toate acelea au valoare, mai întâiu are să i se lupte cu acelea, apoi poate cere altele. , Ca să arăt însă că contigentul mi-e abun- dant, ti mai dau două, unul e din Mineiul edat de Șaguna, Noemvrie (ia întrarea în biserică pripeala III după C. VIII) foaia 130 col. I., și sună așa: „Mai pre sus zboară decât puterea cuvintelor, minunea ta Născă- toare de Dumnezeu Curată: că trupul întru tine îl socotesc mai pe sus de cuvânt, de curgerea păcatului neprimit. Pentru aceasta cu mulțumită strig cătră tine: cu adevărat mai pe sus decât toți ești Fecioară !“ Ce păcat curge? și cum o fecioara cu adevărat mai pe sus decât toți, dacă ea a fost sfin- țită după concepere; ca Ieremia, loan Bo- teză tonul, sfântul Eutimie și mai vre-o câțiva ? Alt argument e de unde nici n’ai crede Dle Botiș: din Islam. în Coran e multă vorbă despre Seina sau Mariam, și despre Fiul ei Aisa. Când o purtă în pântece pe Mariam mamă-sa (mireasa Jmranului) s’a dus la Allah și s’a rugat „Doamne eu ți-am consacrat ție ceea ce port în pântece, acela e cu totul al tău, primește-), căci tu asculți și cunoști pe toți (gândurile tuturor). Când ea a născut, a zis: Stăpâne eu am adus pe lume o fică. I-am pus numele Mariam. O pun sub scutul tău, pe ea și posteritatea ei, scapă-i de vicleșugul satanii din bolovani" (Șura III. v. 31. Oberleither Chrestomathia arabica p. 130). Nu vorbele subtrase sunt argumentul, ci explicarea, ce li-o face unul dintre cei mai învățați „cădi" Nasser-ed- Din el Beidani, unul dintre cei mai vestiți interpretatori ai Coranului. El zice: „Aces- tea însamnă, că Satana, carele are ambi- țiunea de a întemnița în rău pe toți nou născuții, lmprimându~le sigilai său, n’a putut-o face aceasta la Mariam și la Aisa, căci Allah i-a prezervat", la acelaș loc Cottada: „Da, tot omul, ce se naște dela Adam, e străpuns în inimă de o săgeată a Satanei afară de Aisa și Mariani. Dumnezeu a pus între ei, și între Satana o pânză, care oprește săgeata diavolului de nu-i poate ajunge". Cfr. Etudes, T. CI. p. 642., și în- treg articolul scris de Gaudard: La Vierge Mărie dans li Islam et Ie Coran, pag 633— 655. Așa vorbesc despre Maria cei mai buni intrepreți ai Coranului. Dl Botiș îmi cere istoricul dogmei, dar cererea nu i-o împlinesc până nu-mi zdrobește argumentele aduse până aici. Că dogma nu e străină de doctrina bisericei vechi, se vede din citatele aduse în artico- lul meu, mai ales din celea luate din Mineu și dela Galiatowski și Baranovici. Tot aceasta o probează și mărturiile patriarchilor adunați în Aleppo, despe cari vorbesc Ia ’ sfârșitul articolului prezent. Dl Botiș pomenește că sf. Bernard și sf. Toma au fost contrari dogmei. Cazul lui Bernard e acesta: Tot mai tare să lățiă sărbătoarea concepțiunei nepă- tate, de aceea și călugării din mănăstirea lui au voit să o prăznuiască. Bernard i-a oprit, căci Roma are să pună sărbători, și nu oamenii de capul lor. S’a interpelat Roma, și aprobându-se sărbătoarea, s’au prăznuit. Cfr. Etudes 1904 5 Dec. p. 621. Ce privește chestia sfântului Toma, nu e așa de ușoară, cum o socotește dl Botiș. Mulți (Palmieri, Uccelli, Morgott) susțin, că unele texte de al lui, cari tractează des- pre Preacurata ar fi fost corupte. Așa spre es. „Expozitio in salutationem angelicam" în textele mai nouă are: „ipsa enim puris- sima fuit et Quantum ad culpam, quia ipsa Virgo nec mortale nec veniale peccatum incurrit", în 7 codice mai vechi stă: „ipsa enim purjssima fuit et quantum ad culpam, quia nec originale nec mortale nec veniale peccatum incurrit". Cfr. Dr. Morgott, Die Mariologie des h. I ho mas von Aquin (Frei- burg 1878) p. 73. — Alții zic, că sfântul Toma vorbește despre peccatum carnis, cui nempe anima conjucta deberei habere peca- tum: est debitum contrahendi peccati et necessitas gratiae redemptoris, ut ab eo im- munis existat Maria. Cfr. Palmieri: De Deo creanțe et elevante, (Roma 1878) p. 716.— Alții spun,ca sfântul Toma atâta s’a ocupat cu persoana Dlui Christos, încât Maria față de Christos dispărea. loan Bălan. (Va urma.) — PAUL ANTHELME -------------------- Cele două conștiințe. tradusă în românește din 1. franceză prin simioN zehhn. ■ ------------- (Continuare.) ACTUL V. Celula unui condamnat la moarte. Pdreții co- lorați galbin. O masă de lemn albă ți trei scaune de paie împletite. La dreapta un pal mic tare scund. La stânga un cuptor rotund, a cărui fevi se perd in părete. Scena I. Preotul, un supraveghetor de închisoare apoi altul. Preotul © tn costum de pușcăriaș, căciulă, vestă și pantaloni din materie dură, de coloare sură. Supravighetorii în uniformă. La ridicarea cortinii preotul șede înaintea mesii și scrie. O mică lampă eu petroleu îi luminează. Supraveghetorul e întins pe pat El fumează din pipa sa și se distrage privind, cum se înalță fumul în aer. Mai târziu se uită la orologiu. l-iul Supravighetor: Ah! așa e, că astăzi nu va veni soțul să mă schimbe? începe a să face ziuă, el ar trebui să fie aici mai bine ca de un sfert de cias. (Ușa celuiii se deschide, și intră un al doilea Supravi- ghetor cu o lampă. Preotul, fără a căuta Ia el, continuă a scrie). Mă îmbătrânesc aștep- tându-te. Nu te-ai putut ridica nici de cum din pat astăzi? 11-lea Supravighetor: (dă lampa celuialalt). Nu murmura sum aci. (Arată spre preotul). Așa de dimineață scrie? l-iul Supravighetor: Simțește că fi scurt timpul. Să grăbește. Este ceva noutate ? U-lea Supravighetor: Da! Să pare că rugarea de agrațiare este respinsa, el nu mai are mult. l-iul Supravighetor: Sărmanul om! Eu încep a mă interesa de el, (cătră preotul cu emoțiune): Ei bine Pioux, noi nu suntem nici odată siguri, că oare reaflane- vom locuitorul, când ne întoarcem. Cu toate că ai comis lucrul acesta Dta nu ești de loc un om rău (îi întinde mâna). Dacă va fi să nu ne mai vedem îți doresc să suporți bine ispita. Preotul: îți mulțămesc, eu sperez că Dumnezeu îmi va ajuta ca să mor, cum se cuvine unui creștin. (Primul supraveghetor se duce cu lampa.) 11-lea Supravighetor: Bună ziua Pioux îți anunț visita pe care o aștepți atât de impacient, Bressaud și Doctorul Bordier, vor veni să te cerceteze astăzi. Preotul: (punând în plic epistola pe care o acrise). Eu le voi spune lucruri, cari nu pot Nr. 4. UNIREA fi auzite decât de ei. Când vor fi aici avea- vei bunătatea să ne lași singuri? II-lea Supravighetor: Așa-! Asta este expres oprită. Dta trebue să fii suprave- ghiat ziua și noaptea. Dacă cumva te-ai sinucide, pe mine m’ar luă la răspundere. Preotul-. Dta m’ai observat destul, poți fi sigur că n’am deloc astfel de gânduri, n’am alta să te mai rog decât aceasta. în- tradevăr e cu neputință a lăsa puțin din această asprime? II-lea Supravighetor: Dta n’ai fost dintre condamnați! plăcuți. Preotul". Cum așa? Te-am vătămat vre-o dată cu voia? II-lea Supravighetor: Cu alți condam- nați, te joci In cărți, organisezi parthii, aduci beuturi, tți trece timpul fără a observa. Cu dta n’am avut nice cea mai mică distracție. Preotul: Dta vreai sa zici, că n’am fost amuzant, îți cer scuzele pentru aceasta, așa mi-e natura. Asta nu este cauza ca să refuzi cea din urmă grație care ți-o cere un om, ce se gată să moară. II-lea Supravighetor : Bine dară'. Cu acei cari sunt în poziția Dtale, nu este omul deloc cu destulă considerare. Nu-mi este oprit să merg după tabac, când nu mai am, până atunci dta vei puteâ vorbi. (Ușa se deschide, întră Bressaudeștii. Snpra- vighetoriul iese.) Scena II. Preotul, Bressaud, Francisca. Bressaud: (extrem de neliniștit:) Ați dorit să ne vedeți Dle preot? Preotal: Da amice (o pauză) Bressaud! a eu voiu muri, și voiu muri în locul Dtale, Dta știi aceasta. Dacă te-am chemat, aceasta este fiindcă aș dori ca moartea mea sănu-ți fie nefolositoare, eu vreau să te salveze. Bressaud: D-apoi dacă dl preot nu zice nimic. . . . Preotul: Eu nu vorbesc de viața dtale prezentă, eu vorbesc de sufletul dtale, care este perdut, dacă te întărești în păcat. Dta ești parochianu] mieu; pe mine mă îngreu- nează mântuire dtale, dătorința mea este, să cerc a te duce în calea cea bună. Dta, mă vezi astăzi în înbrăcăminte de condamnat, însă eu sunt tot preot, nime nu poate să-mi ieie caracterul. Eu am încă puterea, ce ne-a dat’o Christos, când a zis cătră Apostoli: „Cărora veți erta păcatele, vor fi iertate și cărora le veți țineă, vor fi ținute^. Bressaud, dacă vrei să-ți mărturisești crima, și dacă vrei să te căiești, eu am încă putere să te desleg. înainte de ce aș părăsi această lume, ar fi o fericire mare pentru mine, să te împac CU Dumnezeu! (Bressaud privește în oate părțile, că oare nu-i ascultă cineva.) Eu nu te-am tras în cursă. Am eu doară lipsa de mărturisirea Dtale? Eu? (Va urma). Pentru unificarea ortografiei române. (Continuare.) Dar nu discutăm regulele generale; Ie primim așa, cum le-a stabilit Academia ro- mână. în discuțiune poate fi pus însă modul de scriere a cuvintelor din vocabularul orto- grafic, adaus la sfârșitul regulelor. Și Aceasta să vede a fi fost și intențiunea co- misiei ortografice, când a compus acest vo- cabular, din care de altfel multe cuvinte s’ar fi putut lăsa afară, și s’ar fi putut înlocui cn altele mai induioase. Voiu stărui aici asupra câtorva din aceste cuvinte. Abundent. — Sunt câteva vorbe ciudate, cari nu știu cum s’au putut introduce tn limba literară, și cum pot fi întrebuințate chiar și de cei mai buni scriitori. Așa sunt: abundent sau abondeni, i abondență, abonent, complect, complectare, i vorbe cari nu se află în această formă ' pocită nici în limba latină, nici în alte limbi neolatine. îmi închipuesc că un ignorant cu reminiscențe confuze de limba latină sau franceză a scris mai întâiu abundent, complectei, confundându-l poate cu latinescul complector; și alții le-au primit I așa, fără să mai reflecteze, în loc să ie scrie corect: abundant, complet, dacă să găsește cu cale a înlocui prin aceste neologisme vorbele îmbelșugat, deplin. Asupra scrierii lor nu poate fi^dar nici o îndoială. Accesor" — de ce această formă sub- stantivală, și nu forma adiectivală accesoriu, cum e și în italinește și franțozește, accessorio, accessoîr? Terminațiunea oriu, ariu, ar trebui primită In toate vorbele cu aceste terminațiuni, ca mai corespunzătoare genului limbei noastre, înclinată spre îndulcirea și melodia sunetelor, și ar trebui scris armariu, amnariu, lucrătoriu, sporiu, cum să pro- nunța peste Milcov și peste Carpați. Sunt în adevăr câteva cuvinte, cari scrise cu or au o însămnare și cu oriu alta, d. e. auditor și auditoriu, dormitor și dormitoriu. Dar acestea sunt prea puține. Băutură și băutură, beșică și bășică.— între aceste două forme cred că cea cu e este de preferit, ca una care să aude pe multe locuri în graiul poporului și care e și mai originală. Asemenea pereche, perete, întrebuințate pe cât știu, numai îu Muntenia trebuesc înlocuite cu păreche, părete, cum să aud în celealalte provincii române și cum sunt mai aproape de corespunzătoarele lor latine por, paricula, și paricla, parietem; ital. parecchi-e, părete; fr. pareil, paroi. Copie, câpii e mai bine a să scrie cu accent, pentru a să deosebi de copii (sing. copil). Corija, — de ce nu corecta, sau mai bine îndrepta? Concediu (s. congediu), condeiu, consiliu, nici nu pot fi puse subt îndoială, de ori-ce altă formă pentru aceste vorbe nu mai e întrebuințată. Pot rămâneă la bunul plac al scriitorului, mai ales în versificațiune, formele: dornicii și domiciliu, exil și exiliu; nu însă după analogia acestora, martir în loc de martiriu, cum să scrie de a rîndul în regat. Pentrucă aci avem, nu două forme ale unei singure vorbe, ci două vorbe cu înțălesuri deosebite. Martiriu e suferința pentru adevăr, dreptate sau binele cuiva; martir e omul care sufere martiriul. Tot așa deosebite sunt vorbele arbitru și arbitriu, principe și principie; deși mul ți le întrebuin- țează, foarte necorect, numai formele scur- tate pentru amândouă înțălesurile. Ase- menea suna rău ecvilibru, în loc de ecvilibriu, ital. eguilibrio, și alte scurtări Pag. .37 imitate după Francezi, chiar și în nume proprii, ca Arisțot, Tit Liv, Ovid în loc de Aristotele, î itu Liviu, Ovidiu sau Ovidius s. a. (Va urma). Poșta Adminlstrațiunii. Am primit ți cuietăm abon. dela: Băiuț pe 1905 sem. I. 8. Maria (Mea pe 1900 până în 1 Octomvrie G. M. Beiuș pe 1904 oct.—decemvrie și 1905 ian.—marte. Rîuțor pe 1905 Lita-română pe 1905. Cvite separate nu putem trimite, căci nu mai răsbim spesele poștali. La rațiuni să 1 primesc drept quite recipisele poștali și provocarea la quitarea publică făcută în acest loc. Cătina pe 1905 sem. prim. Poiana-Ariețului pe 1905 sem. 1. Băvățel pe 1904 sem. I. Acnațugatag pe 1905 pătrariul I. Luncacerni-super. pe 1903 și 1904. Plătirea despre care amintiți, din anul 1903, a fost pe 1902, care era in restanță, Și așa Lunca-de-jos rămâne tot In restanță pe 1904 P. R. V. Roma pe 1904 sem. 2-lea. Nireț pe 1905. Casina, Orățtte^e 1905 sem. I. Bc/Ape 1904 Parța pe timpul dela 1/7 1904—1'7 1905. Reu». Năsăud pe 1905 sem. I. Rația-de-munte pe 1904 Bogata-rom. pe 1905 pătrariul prim. Feleac pe 1904 si 1905. Tămâia pe 1902 ți 1903. Mineu pe 1905. 1. 1. Gherla pe 1905 sem. I. Simisinațe sept.—decemvrie 1900. Ne rog&m și pentru rest. Bârsăul-de-jos pe 1905 sem. I. KMe S.-lvăn pe 1904. Casina Bebeț pe 1905 sem. I. Casina Beiuț pe 1905 pătrariul prim. Cățclul-mag. pe 1905. Uricani pe 1902. Tkanid-vechiu pe 1905 Copand pe 1904 sem. 2-lea.. Jf. C. Abrud pe 1905 sem. I. Firmă, Românească în Fiume a lui - ROMULUS PASC, == Via Cappuccini 4. de importațiune șî espedițiune in bale și lăzi originale prin calea ferată, așa și în Caiete poștale de 5 k. libăr de vamă și francat, de mărfuri coloniale, fructe de aud și băcănie, cu specialitate de cafeiuri, teiuri și rumuri din calitățile cele mai bune. Cafele: 1 Klo 5 Klo Santos, calitatea primă 2-50 1250 Portorico, cafea foarte cercetată și bună 2-90 14-50 » Piraldi, cel mai fia soi de Portorico 3’60 18'— Cuba, fină 3’— 15'— > mai fină 3-20 16-— » de tot fină 350 17 50 > Specialitate 3'70 1850 > Perl (mărgelată) 3-20 16'— Ceylon 3-50 17-50 Goldjava (java aurie 3 40 17-— T«»: '/4 Klo 7, Klo Peceo congo 2,30 4-15 Ceylon 235 4'25 Suouchong 2-40 4-35 Mandarin 2-70 4'95 Family Tea 1 > i ® , d 3-— 6 — Rusian Melang Sg 13 g J g g 4 — 8-— Five ockiock 5 — 10 — Rum, Cognac și Vinuri spaniole: Rum Jamaica Sticla 0.7 1. 3-70 » de Brasilia » 0.7 1. 8.— > > Tea » 0.7 1. 2-40 Cognac adevărat francez » 0.7 1. 8‘— » marcă lulien > 0-7 1. 4 — Malaga sect, vin spaniol adevărat » 0'7 1. 4'50 Madeira Dry > 0-7 1. 4-50 Sherry Old 3 0.7 I. 5.— Vinho do Porto » 0.7 1. 6.— Mai puțin ca 3 sticle nu se pot espeda (pot fi ți diverse) Portocale 5 Klo corfa 2.80 Smochine de Smirna 1 Klo 1.— Datei n presate în cutii 1 Klo 2.50 Struguri de malaga 1 Klo 2.60 G Preț curent detailat franco și gratie, e Prețurile sunt in Coroane. (2) 3—4 Editor și redactor răspunzător: Aurei C. Domșa. Pag. 38 UNIREA Nr, 4. „ULPIflNR" institut de credit și de economii, societate pe acții în Grădiște—Vărhely. CONVOCARE la a XI V-b gtwdâ (4) 1-2 în Grădiște—Vărhely, la 7 Faur st n. 1905 la oarele 10 înainte de amiaz în localitatea institutului. OBIECTELE DE PERTRACTARE: 1. Raportul direcțiune! despre agendele institutului pe anul de gestiune 1904. 2. Raportul Comitetului'de supraveghiare. 3. Examinarea bilanțului și a contului profit și perderi. 4. Propunerea direcțiune! și decidere asupra întrebuințărei profitului curat. 5. Darea absolutoriului. 6. Alegerea intregei direcțiuni pe 3 ani și a comitetului de supraveghiare pe tâmp de un an conform §§-ilor 37 și 47 din statute. 7. Regularea salarelor și statorirea marcelor de presență pe 1905. 8. Statorirea organelor de publicitate. 9. Eventuale propuneri. §. 33. DIN STATUTE. Direcțiwnea. * în adunarea generală numai acei acționari pot participa, cari cel puțin cu o jumătate oară Înaintea acesteia și-au depus pe lângă revers la cassa institutului acțiunile lor resp. ale plenipotențiaților dimpreună cu plenipotența. ACTIVA—VAGYON. Contul bilanțului pro a. 1904. Cassa In numărar = Pănztăr kdszlet Cambii de bancă = Bankszerti valtâk . 92895'— după descriere = leirăs utân . . . , 66'— Realități — Ingatlanok................... Mobiliar = Butorzat........................800'— dnpă amortisare leirăs utăn .... 100- 12 18 49 50 58 54 Efecte = ErtAkpapir........................... Spese restituibile = Visszatdritet koltsdg • • Ct. Ort. „Albina" = Folyd szămla „Albmănăl. „ “ Erd. Bank = „ „ Erd. Banknâl Interese restante = HâtralOkos kamatok , . . Interese transit. de reescompt — Visszlesz. ătmen kamat........................................ , 907 33 92829 — 2636 98 700 — 1860 -— 534 83 516 —— 350 —” 200 20 566 70 100600 54 Mârleg-szâmla 1904. 6vre- PASIVE—TEHER- 19 Capital social = Alaptoke Emisia II. — Uj kibocsătâs 30000 10 8500 — 16 Fond de reservă = Tartaldk alap 12407 71 11 Depuneri = Botdtek 7231 14 7 Fond cultural = Jdtdkonyczdlu alap ..... i Reescomt „Albina" — Visszlcszămitolâe „Albinânăl" 254 88 47 25999 —- 48 Reescompt „Erd. Bank" = Visszleszămitolăs Erd. | Banknâl Dividende neridicate — Felnemvett osztaUk . . . 10002 —* 20 224 44 Interese transitorii = Atmeneti kamatok .... 1189 13 8 Profit curat = Tiszta nyeresăg 4792 73 100600 54 2 8 4 6 EȘITE—KIADĂȘ. Pontul Profit și Perieri- Nyeresâg- âs vesztesăg-szâmla. VENITE—BEVETEL- 26 27 28 29 30 32 33 31 45 36 15 55 52 Interesele de depuneri = Bet6ti kamatok . . . „ reescompt = Visszleszămitolăsi .... kamat ............................................. Maree de presență = JelenUti jegy.................. Salare = FizetOsek ................................ Chirie ............................................ Porto = P6sta koltsăg ............................. Dare directă = Egyenes add....................... ’. Arunc = Kbzsdgi pdtado ............................. Provent = Illetek................................... Dare de depuneri Beteti toke kamat ado . . . Amortisare din mobilar = Butorzatbdl leirăs . . Descrierea unui cambia = Egy văltâ leirâaa . . Profit curat = Tiszta nyeresOg ..................... 847 1472 356 2603 901 120 86 1188 500 80 47 100 66 4792 12663 i 41 50 80 30 10 90 52 32 52 78 10 9 Interese de escompt = Leszâmitolâsi kamat. . . 7568 07 23 Provisiuni =■ Jutalăkok 4146 68 24 Diverse — KulonfdRk 678 35 34 Arândă = Ingatlanok iovedelme 240 -— 40 Interese de efecte = Ertdkpapirok kamata . . ■ 30 — 12663 10 Grădiște, la 31 Decemvrie 1905. Nlcolau Muntean m. p dir. esecutiv. — vezdr igazgatd. Friachholz Băla m. p. cassar. — pdnztărnok. Sofroniu Negru m. p. comptabil. — kftnyvelo. Ștefan Țarină m. p. Membrii în direcțiune: — igazgatdsăgi tagok: Carol Pasca m p. Dr. Gavrilă Suciu m. p. Fischholz Bella m. p. președinte. — elubk. Oproni loan m. p. Contul bilanțului, și Cto. profit et periere s’a aflat în consonanță cu registrele principale și auxiliare. — A mtrlețp, a nyeresig- 6» veszlesty-szâmla a fb- ^s segidkbnyvekkel bsszhangzâsban talâltaiott. Simon Adolf m p. Iustin Bora m. p. Mendel Măr m. p. președintele corn. es. — f. b. elnok. membru în corn, de suprav, — f. b. t. membru în com. de suprav. — f. b. t. Tipografia Setninariului archidiecesan. i Abonamentul: . Pentru monarchie: Pe an 12 cor., ,;= an । 6 eor., V, an 3 cor.. Pentru striinitate: Pe 1 an 18 frc.. 'li ap 9 frc., an , 4 ,frc. 50. ppj. Foea apare in fie tare 8 fi m b fi t 4. Bi inul IV. Mm Foaie, bisericească-politică. ' Blaj 5 Febraarie 1005/ Bl Inserțimii Un șir garmond: odată 14 fii., a dona oară 12 fii., a treia. oară ,10 fii, Tot ca privește foaia, să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea „Unirei" în Blaj. ” Niimărul 5. Invitare de abonament. Rugăm pe On. abonenți, cari sunt încă iu restanță eu mintele de pe anii trecu ți, sâ binevoiască a le trimite fără amâ- nare, pentru ca foaia șă-și poată plăti datoriile, șale. Tot odată îi rugăm pe toți să binevoiască a-și perioi abonăminteie' pe anul 1905 cu prețurile de 12 Cor. pe anul fatrețf ' * 9 pe o jumătate de an 3 „ pe un pătrar de an.. Administrațiunea. ®oid pune? Ca trăsnetul au căzut asupra nio- uarchiei rezultatul alegerilor dietale de- acum. Nu numai că partidul liberal a fost total zdrobit rămânând in mino- ritate disparentă față de opoziție, dar cu căderea lui a ajuns în crisă și pactul ungaro-austriac din 67 și un nriaș s’a făcut cătră uniunea personală. Astăzi stăm in fața ia două posi- bilități. Sau că partidele ce stau pe ț)»za dualismului — cea liberală, po- porală, dizidenții și să zicem cei afară de partid — vor încheia un compromis sprijinind astfel un guvern ce va con- tinua politica de până acuma, sau că ajung 48-iștii la putere sprijiniți de asemenea de celealalte fracțiuni opo- ziționale și atunci dualismul trece ca un eveniment istoric, ce a împins și el monarchia aceasta artificială 37 de ani înainte. Ori-care partid insă va ajunge la putere una este sigur, că fără învoirea independiștilor nimic nu să va mai puteâ face. Și dacă s’ar mai presu- pune, că in urma intervenîrii chiar a împăratului-rege s’ar puteâ coaduna toate partidele 67-iste— pe lângă mari concesiuni să înțăiege — coalițiunea aceasta, care și așa ar fi tare artifi- cială față de grupul acela compact, să zicem fanatic, al Kossuthiștilor, ar fi incapabilă de muncă. . , . Ori-ea rer partidă va ajunge..deci, la putere una e sigur, că ideile Kossuthiștilor sunt aproape de realizare și că poate nu e departe țara de mo- inentu 1 acela, când dieta va primi pro- iectele. despre independența vamală, despre, separarea armatei și finanțelor și atunci am ajuns ta uniunea perso- nală — monarchia austro-ungarâ fuit. ' “ "ResteaZă ’ că" lâ toa'te ’ âcestda' ce va zice monarchuL învoisă-va pare, că acum după mai mult de o jumă- tate de secol, de domnie, să apună monarchia Lui, una dintre cele mai vechi și mai puternice monarchii,' ca astfel divizata în două să se couzume repede în certele multor naționalități și dincolo și dincoace, sau își va adresa cuvântul său împărătesc iarăși „Cătră popoarăle me^“, cutii a făcut de atâtea ori, când pericolele amenințau temeliile monarefeei și' a casei* de Habsburg. Căci alegerile de-acum a adus îif față MoharcKului unele eve- nimente analoage celor din 1848 și Curtea a ajuns în dilemă de a ceda Kossuthiștilor sau tot, nu degetul, dar mână din rădăcină, sau a denegâ tot și atunci istoria să repețește. Nu ne mirăm deci de ide, că la Curte rezultatul alegerilor din Ungaria a produs cea mai perfectă conșternare. N’a fost nime pregătit la acea, că un așa partid puternic, ca cel liberal, sâ sufere așa o înfrângere crâncenă , la șlegeri și cu atât mai puțin a fost pregătită la așa ceva 'Curtea, unde credeau, ea prin multele concesiuni naționale, ce ii-s’au făcut ungurilor în anii din urmă partidul liberal atâta s'a întărit și în fața alegătorilor 48-îști, de și-a asigurat domniăpe decenii înainte. \ Nu scrutăm cauzele, cari au adus pactul din 67 în crisâ, constatăm numai, că evenimentele eesă deslăn- țuesc acum în Ungaria pentru noi ro- mânii simt de cea mai mar& însămnă- tate. Numai bucura ne putem că a fost zdrobit partidul liberal, care în politica de naționalități a fost totdeauna atât de agresiv, arogant încrezut de a făcut imposibilă, ori-ce. activitate șî ori-ce manifestare de politică româ- nească. Cu toate că mamelucii să înrolau tot de pe teritorui locuit de naționalități și mulți dintre deputății liberali înșiși an fost sârbi, slovaci și români, sistemul lui Tisza i-a știut aduce până acolo ca să aplaudeze chiar la erupțiunile lui în contra noastră „Că trebue zdrobite naționalitățile11,. Cu corupția și așa zisa presiune oficială aduceâ alegătorii naționalităților ea pe vite, ca să-și dee votul candidatului guvernamental, ca astfel asigurându-și maidritătea în dietă și domnia în țară să ne poată pune iu grumazi legi absurde și imposibile după cum a fost și proiectul, cel din urmă a lui Ber- zeviezy. Am scăpat de mâna de fier a unui partid atotputernic, care lucra prin organele lui administrative fără rușine și dacă acum este și în cei mai mici de inimă ai noștri numai un pic de dragoste "de neam, își vor puteâ acum întoarce ochii lor fără frică cătră poporul și cauza românească din această țară. par țț^bue sg ne bucurăm .și de aceea, ca ’ prin căderea partidului li- beral a căzut mai târziu sau mai curând și dualismul lui Beiist, o . În- voială păcătoasă din temelie, care prin ajutor împrumutat a extrădat naționa- litățile dincolo de Laita pe manile, germanilor și dincoace pe a maghiarilor, . Să va convinge acum și Maiestatea Sa, că Ori-ce formă de constituție, care n’are rădăcini îh popor nu va fi trainică nici când. Și dacă iarăși s’ar afia un Beust, care să-l sfătuiască, ea cu des- considerarea noastră, ba in contra noastră a naționalităților, cari formăm majoritatea poporațiunii din aceasta țară să se inaugureze un sistem de guvernament va trece și acela ,în desve- tudine mai curând decât își închipue cineva. ' Deputății români, cari au fost aleși cu program național, și cari re- prezintă azi cauza româpă în dietă, fie ori-care partid încredințat cu guver- narea țării prin tactică și politică U N I R fr-A. - - ■/' . ' Ș— Pag, 40. înțăleaptă să știe profită de situația de astăzi. Nu numai cei cu program național, dar și cei al a Iți deputațî ro- mâni, cari au reușit la alegeri cli program liberai chiar și atuncia, când tot liberalii ar fi încredințați cu for- marea guvernului, sunt datori, să pă- răsască acei partid și să între în ser- viciul cauzei române cu toată dragostea și cu toată priceperea lor, căci numărul depu taților români e destul de mare ici, ca să nu putem fi desconsiderați ca până acuma. Și pot fi asigurați acești d eputați români, că in aceea ce fac în numele și spre binele nostru vor aveâ de-acum încolo de sprijin pe întreg poporul român din această țara. Iară de cumva să contemplează o radicală și altă constelație politica — despre care deocamdată nu putem vorbi, atunci e rândul tuturor condu- cătorilor noștri, ca să| informeze Curtea despre programul și dorințele noastre. Ierarchia Românilor și istoriografii qo uniți. — Scrierile istorice ale păr. canonic Bunea bazate pe studii serioase și cercetări temeinice, au răsturnat multe din „anec- dotele" infalibile pe cari se ridicase falnică vechia mitropolie ortodoxa din Ardeal și Ungaria. Rezultatele acestea științifice, în loc să fie primite cu bucurie de toți, cei-ce doresc lumina și adevărul, au ridicat o fur- tună de patimi și supărări. DI. T. V. Păcățiauu, poate în calitate de redactor a „Telegrafului", s’a simțit chemat să lovească întâiu tn păr. Bunea cu scrierea sa „Istoriografi vechi, istoriografi noi." Cei-ce cunosc scrierea aceasta ori cel puțin râs- punsnl dat ei prin „Ierarchia Românilor", nu pot decât să compătimească pe dl Pă- । cățianu, care s’a făcut de ras cu „studiul i critic", — cum își numește cartea sa, — Dsa a i crezut să vede, că istoria să poate scrie cu | aceeași ușurință, cu care scrie un slab prim- articol. ; La replica aceasta dl Păc^țignn n’a răspuns nimic, a tăcut molcom. Acum de anul nou un soiu de, Ion dela Buceci11’, ca se facă ; „Telegraful" mai simpatic, a început o serie de articol i meniți să zdrobească aseratele dovedite ale diui Bunea. Că ce valoare istorică literară au articolii aceștia, ni-o spun următoarele șire ce le reproducem din „Sămănătorul" dela 16 Ian. v. Auctoritatea dini prof. N. Jorga, care subscrie aprețierea aceasta, ne dispensară de ori-ce comentări mai departe. „Foaia Mitropoliei din Sibiu, „Telegraful Român", face o greșală și o nedreptate, vădite amândoauă, începând a tipări ca prim articol o lungă tândăleală, și pătimașă și naivă, cu privire la începuturile Mitropoliei Românilor din Ardeal. Pentru ori-cine decât pentru orbi și pentru cei-ce nu vor să vadă, pentru cei-ce nu pot și pentru cei- ce nu vor să înțeleagă, s’a dovedit că această Mitropolie a fost întemeiata ca așezământ și ca biserică de Mibaiu Viteazul. Articolul din „Telegraful" prinde să fie o combatere a acestei păreri: el începe pentru aceasta dela Sf. Ștefan regele Ungariei și dela tatăl Sf. Ștefan și dela mama Sf. Ștefan. Ar puteă să înceapă tot așa de bine și dela .Sf. Petru și dela Adam. Pentru „adversari" a căror stăruință e așa de puțin unită cu alte Însușiri, eu nu pot aveâ nici un răspuns. Cred că din partea sa păr. Bunea, compe- tentul istoriograf ardelean, căruia i-se face procesul în acelaș timp cu procesul meu, n’are timp de pierdut pentru a respinge aceste elucubrații senilo-copilărești și masivo- vehemente. Scrieri cari cuprind ridiculul în sine n’au nevoie să fie combătute. Și cetitorii foii din Sibiu — nu numai cei tineri dintre dânșii — pot rîde și fără explicațiile noastre." ... Pentru domnii dela „Kbzerdek*. — Semioficiosul comitatului nostru dedică față primă a numărului din 29 lan. exclusiv alegerilor. în articiul de fond spune cu multă mândrie oficioasă, că în cele 7 cercuri elec- torali au eșit tot deputați liberali. Singur Budapesta, capitala țării s’ar putea asăm&na în privința mameluciei cu nobilul comitat al Albei-inferioare. — Și mai este și entrefiletul ; cu titlul „A M0 persoane nu fost Inevartirați și gâz- diiiți peste nuanțe diu cartea bravilor Sâr- deni. — în dimineața zilei de alegere, sosind candidatul nostru Dr. Vajda în Șard. aici în fața casei preotului vostru s’au : tis în rânduri alegătorii, în frunte cu steagul mare, de rotoare albastra, cu inscripția . auria, și astfel Intrun cortej impunător au mers cu toți la Ighiu iovul alegerii. întrs- ; rea aceasta imposanră și in fri.no asâ or- ' dine a alegătorilor noștri, ia Ighiu a făcut o deosebiră impresia asupra tuturor celora j ce ne priviau, ‘ ’ i La 8'/a oare s’a început alegerea anun- I țață prin bubuitul teascurilor. Membrii de | încredere din partea eandida'niui nostru au fost Dr. Luirențin Pop, advocat în Abrud și loachim T^ojgn, preot in Chijaliu. Brav s’au nurtni alegatorii în urinate- rele sate: Ighiu Buceedca. Cncău Șard. Ainpoița, Cbișfalău, Tăuț. l’etroșeni—Feneș. Abrud-sat. Buciumani. Mușca și Si.hodol (singura comună cin carea Werner nn-a primit uiri un voi). Dintre preoții gr.-or. patru n'au venit la alegere, anume: L. Giurca. din Trimpoieie (deși subscrise lista de candidare). Costea din Ighiei. Cade din ! Pâelisa și Ursa din Meteș cest din urmă cura susțin toți multă stricăciune a adus ne venind de oare-ce aiagătorii eonmnii sale i-a iâsat ne mâna oamenilor administrației și deci an fost aproape toți de partida lut Werner) Dtntre preoții gr.-cat. n’au venit la urnă: N. Neeriiescu din Neeiiieșu. Pojar, dio Coșiar, Șerbau din Gahiu. Papin din Sântimbru, Todorescu din Feneș. Toată lumea îi condamnă neutru lucrul acesta și cauza absentării lor o motivează just eu frica perderii afurisitului ajut de stat. însă mai condamnabilă și rușinoasă a fost pur- tarea acelor preoți, cari au trecut în chiar tabera contrarilor noștri. Aceștia sunt; luliu Montani, protopopul Zlatnei. (deși i-a fost promis, pe cuvântul de onoare. Drulni Vajda, că va vota cu dânsul). I. Nistor, preot în Intre-Galde. de care a ris eomi- sinnea electorală, că deși a fost ales și jurat, ca membru de încredere din partea noastiă, pentru constatarea identității per- soanelor din comuna sa, totuși a votat eu Werner; Aurel Giurca din Bncerdea- vinoasă, și în sfârșit (Jiriac Raț preot in Oieșdea. care deși a fost, cătră sfârșitul alegerii, adus de acasă eu trăsura partidei noastre, când a fost la adecă și-a dat votul pentru Werner. Astfel prin ticăloșia eâtorva români, am fost bir uiți, iar Werner a eșit cu o ma- ! ioritate de numai 35 voturi. Dnpă-ce s’a finit alegerea candidatul nostru a ținut o frumoasă și înălțătoare vorbire de adio cătră alegătorii noștri, cari s’au depărtat încă mai însuflețiți de cum I au fost până aci si plini de dorul de a da | cât mai cnrind o nonă linca electorală, tn carea vmn birui ta signr. înfrângerea ce am suferit, a deșteptat în toți nesims de mult spirbtil național, așa. cât la o altă ' alegere, chiar și aceia cari de anieă și stola- riiie îndatinate. Vcmiui eungrual cor. 261.34 — Balda (dis.r Gatina). Cisa uarochiaiă în țt.ire b mă eiilicii ecuaomiee, 30 jug. pii țiune canoni’ă. venir cougrnal 400.76 cor. Știri personale- KmU Sabo, profesor , la gimuziu: de Brasilia , q 7 j 3 , » 0.7 1’ 2'40 Coguac adevărat francez > 0.7 1. 8- > marcă lulien > 07 4. Malaga sect, vin spaniol adevărat » 07 1' 4-50 Madeira Dry » 0.7 L 4.50 Sherry Old » 0.7 L 5,_ Vin ho do Porto > 97 j $ Mai puțin ca 8 sticle nu se pot espeda (pot fi și diverse) Portocale 5 Klo corfa 2.80 Smochine de Smirna 1 Klo Dateln presate în cutii 1 Klo 2 50 Struguri de malaga 1 Klo 2.60 0 Preț curent detailat franco și gratis. 0 = Prețurile sunt în Coroane. ----------- (2) 4-4 Editor și redactor răspunzător: Aurei C. Domșa. Pag. 46. ___________U N I R_E A ..... Nr. 5._ eoeeeeeeeeeeeee<>GeeeeGeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee0 „ULPIRNfl" 'institut de credit de econdtnii, societate pe acții în Grădiște—Vărliely. CONVOCARE la- : tn Grădiște —Vărhsly, la 7 Faur st. n. 1905 lâ oarală 10 înainte de âmlaz în localitatea institutului. OBIECTELE OE PERTRACTARE: 1. Raportul direcțiune! despre agendele institutului pe anul de gestiune 1904. ............. 2. Raportul Comitetului de supia vegbiare. 3. Examinarea bilanțului și a. tortului profit Și perderi. 4? Propunerea direcțiune! și deăaere asupra întrebuințare! profitului curat. . ■ — -.......- 5. Darea absolutoriului. . . 6. Alegerea tntregei direcțiuni pe 3 ani și a comitetului de supra veghi are pe tâmp de un an conform §§-ilor 37 și 47 din statute. 7. Regularea salapelor și statorirea marcelor de presentă ■ pe 1905. ... ’ 8- 'Statorirea organelor de publicitate. 9. Eventuale propuneri. §. 33. DIN STATUTE. Direcțiunea, în adunarea generală numai acei acționari pot participa, cari cel puțin cu o jumătate oară înaintea acesteia și-au depus pe lângă revers la casta institutului acțiunile lor resp. ale, plenipotențiaților dimpreună cu plenipotența. ACTIVA—VAGYON. Contul bilanțului pro a. 1004. 2 3 4 6 12 13’ 49 50 5a -54 Cassa tn numărat = Pănztăr kăszlet................ Cambii de bancă = Bankszertt valtdk . 92895'— după descriere = leirăg utan . . . , 66'— Realități = Ingatlanok.................. Mobiliar = Butorzat ........................800'— după amortizare =•* leirâs utân . . . . 100-— Efecte = Srtăkpapir . ............................ Spwe restituibile ¥Wzxt4ritet ktiltsăg . . . Ct. Crt. „Albina“ = Folyo szâmla „Albminăl. . ' „ „ Erd, Bank = „ „ Erd. Banknăl . Interese restante = Hătralăkos kamatok .... Interese tranzit, de raescompt — Visszlesz. ăimom kamat ................................... EȘITE-ZIADAS. Contul Profit și Perieri- 26 27 28- 29 30 32 33 31 45 36 15 55 52 Interesele de depuneri = Boturi kamatok . . . „ reescompt = Visszleszâmitolâsi . . . . kamat :............... ........ , Maree de presență = Jelenlăti jogy. . . . . . Salate = Fizetăsek ........... Speee = Kdltsdgek................... Chirie ; ; ... . . . ,' ; . . . . Porto = Posta ksltsăg............... Dare directă = Egyenes add.......... Arunc — Ozsăgi potado .............. Provent = Uletăk.................... Dare de depuneri “ Beteti toke kamat add . . . Amortisare din mobilat = Butorzatbdl leirăa . . Descrierea unui cambiu = Egy văltâ leirâsa . . Profit curat = Tiszta nyeresdg ....... Nicolau Muntean m. p dir. esecutiv. — vez^r igazgatd. Ștefan Țarină m. p. 907 33 92829 2636 ' 98 700 . — A3£0 - — 584 B3 516 350 — 200 20 566 70 347 1472 ' 356 2603 901 120 ! 86 1188 500 80 47 100 66 4792 12663 j 100600 54 MMeg-szâmla 1904. âvre. PASIVE—TEHER. 19 Capital social = Alaptoke i 30000 10 Emisia 11. — Uj kibocsătăe 8500 1 16 Fond de reservă = Tartalăk alap 1 12407 71 11 Depuneri = Botdtok . . . 1 ■ 7231 14 7 Fond cultural = J6t€konycz€lu alap 254 83 47 Reescomt „Albina" = VisszleBzâmitolăa „AlbinănM" I ■ 25999 48 Beescumpt „Erd. Bank" = Vissaleszămitalăs Erd. 10002 ' Banknăl r '. . | 20 Dividende neridicate = Felnemvett osztaldk . t—v- 224 - — 44 Interese transitorii = Atmenetî kamatok . . . . 1189 13 8 Profit curat = Tiszta nyeresăg . . . . . • * : i ■ , ■ ■ ! • . j . ■ « i z . - ■ . , 4792 73 .... ■ ■ 100600 54 41 50 9 23 24- Interese de 'eicompt = Lcszămitolăsi kamat; . . Provisiuni Jutuâcok . . . :. . . - . . . . : Diverse KtilbnfGlăk 7568 ‘ 4146 678 1 ‘ I O 35 a> 80 30 10 84 40 Ar&ndă = Ingatlăhok jbvedelme . . . ... - Interese de efecte = Ertăkpapirok kamata . . . 240 30 — 90 • 52 82 5? 73 10 12663 10 Grădiște, Ia 31 Decemvrie 1905. FriBChholx Bela m: p. cassar. —. pdnztărnok. Sofroniu Negru m. p comptabil. — kbnyvelo. Membrii în direcțiune: —• igazgatdsăgi tagok: Carol Pasca m p. Dr. Gavrilă Suciu m. p. președinte. — elnOk. Fischholz Beția m. p. Opronî loan m. p. Centul bilanțului, și Cto. profit et periere ^a aflat îh consonanță cu registrele principale și auxiliare. — A mirleg*, a nyeres£g~ is vesztesty-szâmla a fo~ es segidkonyvekkel osszhangzâsban talâltatott. Simon Adolf m. p. președintele com. es. — f. b. eindk. Iustin Bora m p. membru in com. de suprav, — f. b. t. Mendel Mor m. p. membru în com. de suprav. — f. b. t. eeeoeeoeeeeee eeeeoeeeeeeeeeoeeeeoeeeeeee Tipografia Setninariului archidiecesan. 0' s* -------------------, Abonamentul1. Pentru montirebie : Pe an 12 cor., an 6 cor., ‘/t an 3_eor. , Pentru străinătate: ' Pe 1 an 18 frc.. an 9 frc.. ■ , an t frc. 50 cm. Foca apare in fie care Sâmbătă. irk r> Mm w— --------------- .șm Inserțlnm: । Un șir garmouii: odată 14 fii., a doua I oară 12 fll.. a trei» i oară 10 fii. । Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Re- , «acțiunea și adrnini- strațiunea „Unirei“ :n B 1 a j. Foaie bisericească-politică. Inul IV. Blaj 11 Februarie 1905 Numărul 6. Trei decenii. ! Mercuri, sărbătoarea Intimpinării ■ Domnului, se împlinesc trei decenii, | de când Escelența Sa Preasfințitu! nostru j Mitropolit Dr. Victor M.ihălyi i de Apșa a fost consecrat întru Episcop, prin împreună lucrarea feri- ciților archierei: Vancea, Pavel și Ol- tean. Născut în comuna lood din Ma- rămurăș, sufletul său e plin de vechi tradiții de glorie românească, pe cari le păstrează cu scumpătate și în vreme ce-și face studiile în gimnaziele stră- ine din Orade, Tirnavia și Cașovia, pentruca apoi însuflețit de aceste tra- diții să poată lua drumul Romei, spre ași termină studiele la renumitul cole- giu de Propaganda fide. Reîntors in patrie avu rara feri- cire de a-și câștiga simpatia Episcopului Gherlei, neuitatul Vancea, care la de- părtarea sa de acolo, spre a ocupa scaunul de Mitropolit, îl luă cu sine în calitate.de secretar. Povățuit de acest mare Archiereu, tinărul doctor în teologie și filosofie, are prilej norocos de a se deprinde și în greua ocârmuire bisericească, dar in acelaș timp prin însuflețirea și ze- lul întru a munci, câștigă și mai mult inima patronului său, care, îl reco- mândă de următor alui Oltean în sca- unul vacant al Episcopiei Lugojului și la 14 Februarie 1875, când nu împli- nise încă 34 ani, e ridicat la înalta și strălucita treaptă de Episcop român greco-catolic. Mercuria viitoare credincioșii Ar- chidiecezei mitropolitane vor sărbători în rugăciuni ferbinți acest frumos ani- i versar; preoțimea noastră va pomeni | cu și mai mare pietate numele Mitro- politului la sf. jertfă, și noi toți ne vom ridică cu smerenie glasurile noas- tre spre tronul Marelui Părinte al tu- turora, cerând binecuvântarea Sa în aceste grele vremuri pentru Mitropolitul nostru, ca să ni-1 dăruiască întru zile în- delungate, în pace, întreg, onorat și sănătos, spre a îndreptă cu înțelep- ciune turma sa spre celea bună și fo- lositoare. întru mulți ani dispunătoriule sfinte 1 ! 1 CEI ȘEPTE. (=) Sesonul electoral e aproape sfi?șir, mai avem un ioc, două de balotaj; încolo putem încheia bilanțul. Tăberiie electorale își numără troleele, aoună de pc câmpul luptei constituționale resturile, steaguri sfir- ricate, candidați cazați', speranțele izbândite și cele spulberare în vânt. Foile ungurești nublicand lista de- putaților naționaliști, eon^lăsuesc intru a bagateliza reușita deputaților na- ționaliști lucru, care pF noi numai îmbucura ne poate. Căci față de numărul de șepte deputați na- ționaliști, avem încă Vințul, Ighiul, Făgetul, Dobra, Șomcuta, Ucna, Se- beșul etc, unde înfringerea noastră, a fost o înfriugere pirhieă — cea din urină. ni intrat în luptă abia în ceasul al unsprezecelea. când abia idealiștii cei mai ultraiști puteau să spereze o isbândă mai desăvârșită ca cea de astăzi. în pripa cu care am înfiripat, în decurs de o săptămână abia, mișcarea electorală, a cărei teren trebuia pre- gătit cu ani înainte, am uitat că aveam a face cu un popor, care în chestiile electorale a fost cu desăvârșire lipsit de orice directivă ani de-arândul. Rolul inalt al pasivității, a fost inter- pretat in înțelesul cel mai prost al cuvântului, și inteligința — pasivă și în chestiile cari ar fi reclamat activi- tate privia indiferentă la gloatele poporului, cari mergeau la urnă, mâ- nate dinapoi ca o turmă de dobitoace. Și iată că o săptămână a fost de ajuns, ca mii și mii din gloatele po porului, să se deștepte, să-și deschidă ochii, și in loc de a orbeca pe urmele bătute de atâta ani, să pășască mândri și cu fruntea ridicată în urma steagului albastru, pe care strălncia cu litere aurii numele candidatului român. Și iată că o săptămână a fost de ajuns să ne convingă, că sângele apă nu să face, și eă, ori-cât am fi d< vi- novați de negligența educațiunii poli- tice a poporulu nostru, el s’a dovedit mai tare și măi puternic decât cum credeam; a stat ziua întreagă nemâu cat și nebeut, a zimbitîn fața ori- cărei presiuni, și în fața urnei a spus frumos și cum se cuvine: „Să trăiască domnul cutare, că-i român ca și mine”. Și, în spre sară, când biianța electorală, după oscilațiunile obicinuite, să apropie de stabilitate, steagurile . fluturau in aer, jucau alegătorii ue i mâni priiizânduse-se in horă, doctorul in ; drepturi țiueâ după cap pe badea I Toader și plângeau cu toții de bucurie sau de năcaz. Și cei, cari n’am avut, fericirea de a ne puteâ validita votul într’un cerc cu candidat naționalist, îndată ce s’a făcut sară, așteptam, tremurând de emoție, rezultatul. în casină era vorbă mai puțină, biliardul nu mai era îm- prejmuit; priviam îngrigiați unul la altul, luam pentru a suta oară în mână tbaia oficială pentru a constată ordinea votanților, eonbinam. .. și sârma tele- grafică era mută, și telefonul nu să mai puteâ uza. Și când pe urmă ne-a venit vestea rea, s’a făcut o tăcere ca de mormânt. S’auzia pâlpaitul flăcării dela lampă, svâcuirea inimelor noastre — și noi stăm întunecați, mtișeându-ne buzele, și cei mai bătrân, și-a dat încet ochelarii, s’a făcut eă și-i șterge, și și-a dus batista la ochi... Era ©înfrângere, două: Vințul și | Ighiul, și în acenși vreme sârma nein- diirată, aducea- și vești mai bune, reușite neașteptate chiar. Am văzut lacrimi in ochi bărbă- tești ; lacrimi de bucurie și de supărare. Și cercam să-mi imaginez toate scenele 'sublime dela alegeri, scene improvizate așa de în pripă și cari totuș au știut să dea un rezultat așa de muițămitor ca început. Onoare vouă preoți și dascăli ai poporului, cari ați știut să faceți lucru de conștiință din votul ce la’ți aruncat în urnă; onoare ție, popor românesc, care î în butul tuturor piedicilor, ai știut să i fii mândru de candidații neamului tău, | și să-ți spui re aveai la inimă, în fața „domuilor“. Voi însă, cari ați făcut marfă de vânzare din convingerea noastră cetâ- i țănească — conștient ori inconștient — ‘ — rccunoașteți-vă greșala și întoarce- ți-vă până nu-i târziu. îndeosebi preoților noștri — cine i le-a sugerat ideea nefericită, de a face i pendentă distribuirea ajutului de stat, ' dela votarea cu candidatul guvernului? \ Și care guvern ori-cât de absolutist ar fi acela, va subtrage subvenția preo- \ ților, adunată din a noastră a tuturor i sudoare, pentru motivul, că el și-a Pag. 48- UNIREA Nr. 6. deprins cel mal principal drept de cetățan ? ; Aceste le spunem pentru sufletele vaccilante, cari au crezut, că săvârșesc I vre-o crimă în contra concepției de azi ; a „patriotismului11 din țara noastră, I dacă votează cu candidatul naționalist, ' Cât pentru aceia, cari au votat în ; contra intereselor poporului nostru din î motive curat materiale — nu avem ; nimic de zis. Ei nu aparțin taberii i noastre și nici să nu să întoarcă între noi, căci nu avem lipsă de dânșii. Iar voi, cei șepte aleși deputați ai noștri (dacă Dumnezeu va vrea: opt sau nouă!) luați în mâni stindardul albastru și porniți sub egida lui sfântă în pomposul palat al țării. Șî spuneți: că poporul românesc își iubește țara tot așa de mult ca aceia, cari ne trag la îndoială acest cel mai ele- mentar sentiment cetățenesc; ! poporul românesc își iubește tot i așa de mult credința și limba, și că nu e aplicat a renunța la ele în schimbul ori-căror sacrificii: poporul românesc e mâhnit, când vede că dragostea lui de limbă și de neam e considerată drept atentat în contra întregității statului și cere să fie tovarăș nu numai la greutățile, ci și la drepturile celor- lalți cetățeni ai țârii. Aceste să le spuneți. Sunt multe de spus însă cadrul unui articol e așa de strâmt. Voi aveți să întrupați aspirațiunile unui popor loial, care luptă deschis și cinstit eu aparatul legal al constituțio- nalismului. ' Și dacă steagul nostru va fi ciu- ruit de gloanțe, rămâneți până la unul în preajma lui, căci aveți să dați seamă înaintea lui Dumnezeu și a neamului de flamură încredințată vouă! CINE ÎNCÂLCEȘTE? —pentru „Gazeta de Duminecă" —• Dl I. P. Lazar redactor la G. de D. în adevăr este isteț și bnn încâlcitor pe ' cum evident apare din „Observațiuniie® i Dsale ce ie face în „Răspunsul preotului D. Cionca® zicând: „Nici o tagmă n’a reclamat sau protestat în eontra celor șasă articol); din contră cei mai iamiuați preoți și mireni ai noștri s’au bucurat că s’au zis odaia aceeaee apăsă pe inima fiecăruia dintre noi etc. Numai din tagma nreoțaseă s’au exprimat nedumeriri din partea unui preot îu privința vazei și activității preoțești — vezi Doemne micșorate prin acei artieoli®. —• Aceste apoi sunt încâlcituri cum să cade. Spune-mi și-mi dovedesc Dle Lazar, ocupa-tu-va-ți în „Trebile Noastre" și eu altă tagmă afară de aceea preoțascâ? Cu care? căci afară de învățători, în cari nici o vină n’ați constatat, de altă tagmă nici o pomenire. Cine dar să vă tacă re- criminări și protestări? Cari sunt luminății aceia de preoți cari s’au bucurat de acei artiooli? Fi bun numește-i căci suntem dedați a nu-ți crede încâlciturilor. Numai din tagma preoțascâ s’au exprimat nedumeriri din partea unui preot zice Di Lazar. Acel preot sunt eu. Nici o cauză a-mi ascunde numele. Nici o faptă n’am tn viață de care să-mi fie prea greu, cu atât maț vârtos de procedura față de Dvoastra. Dar mă iartă, uu „nedumeriri în privința aucto- rității și vazei preeoțești" am avut și am eu. Eu v’am trimis spre publicare „Reflixiuni® deraiate, în cari am combătut, toate afirmațiuuile Dvoastre vătămătoare și tentatoare la auctoritatea Bisericii gr.-eat,, arehiereiior și a cierului ei. Nu-ți fie greu a spune adevărul, că gazetar cinstit, eu demnitate serios ești Dta. Spus mai trebuia și aceea, că „refl.xiuniie* acelea nu le-ați putut publica, pentruca nu puteau fi bine primite pe altariul Gazetei Dtale. Acesta e adevărul! Apoi continuă Di Lazar: „Dl Cionca sparge uși deschise apărând biserica, capii bisericii și preoțimea gr.-eat., cari nu sunt atăcate etc. Iar, că artieolii „T. N.“ nici au de scop, nici sunt fără de voie (atunci cu voie da) soriși așa, ca sâ propage neunirea să discrediteze clerul, să-i micșoreze vaza etc. ne provocăm chiar la citațiuniie Dlui Cionca®. Spre dovedirea că sunt vătămătoare să-ți citez și eu Dtale: I. R-tferitor la discreditarea Bisericii gr.-eat.: „Orientalii au autonomia lor bise- ricească, care pe lângă toate scăderile ei și a oamenilor ce sâ folosesc de ea, sta- torește ceva directiva în conducerea mate- rială și moraiă a bisericii, susține disciplina și tine calea la abuzuri și volnicii, adecă ține biserica pe calea înaintării, dar la gr.- eat. nici absolutism sănătos, nici constituție modernă, ci caote oribil". Nu tind afirmațiuuile aceste la dete- riorarea bisericii gr.-eat.? Nu sunt în bi- serica gr.-eat. regule cari taie calea la abuzuri și volnicii? Nu însamnă punerea FEUILLETON. SĂRMANII. • — Max. Geissler. — Acum e moartă, sărmana mititică! ’ în câteva clipite satul întreg știa, că a murit. Celora cari vorbeau despre ea, ochii li-se umpleau de lacrimi, cari le cădeau pe față ca boabe de mărgăritar. „E moartă®, ziceau. „Așa de bine, așa fără durere s’a stins mititica astă noapte! — Și bătrânul . .?“ Da, la bătrânul se gândiau oamenii mai mult decât la adurmita Irma. Ea îi I fusese mâna dreaptă, — și apoi el e încă sănătos, deși era bătrân, și ea îi fusese ul- tiuia rază din soarele fericirii, care i-a lucit și lui oare când. i Și raza aceasta s’a stins acum, și ochii lui, cari numai arareori au fost luminați de vre-o slabă licărire a unor amărîte lucruri, acum s’au tulburat și mai mnlt. Dar inima lui? ■— Cum a rămas acum această inimă, știam numai eu. Singură a rămas această inimă și frântă de durere, dar cu resigna- țiune în Dumnezeu. „A murit, sărmana mititică!" Așa mi-au zis și mie în ziua a treia după noaptea, în care își închisese pentru totdeauna pleoapele peste othii săi albaștri, iareu dând servitoarei un ban de argint, i-am ziș: : „Duri popiliței o cunună . de i roze albi! Ai auzit?" , . ■ ;;...., i:., , • Și când iarăși mă aflam acum singur în odaia mea, mă așezai răzimându-mă într’nn scaun, și ochi-mi rătăceau departe, prin văzduh . . . îmi veni iarăși în minte ziua aceea de primăvară . . . Era târziu după amiezi. — soarele începuse a se scoboii spre culmile dealurilor. Pe livezi se lăsase o ceață sub- țire, cum se vede adeseori plutind în sările de vară pesie culmi îndepărtate, — și era plină de miros de flori. Afară era lumină, o Inmină dulce de raze aurii de soare; — afară își încercau aripile în primul sbor fluturei gaibini; — afară, chiar înaintea fereștii mele, se legăna un sticieț pe o creangă de cireș. Incetinel. sfiincioasă. ieșia verdeață nonă pe coli- nele înroșite. — Am ieșit apoi și eu . afară și în desmerdarea razelor aurii inima mi-se umpiii de desfătare. Soarele se apropia încet de dealuri Din verdeața tinără & semănăturilor se ri- dicau vesele ciocârliile. — Prin brazde șo- noteau sclipicioase de argint, mii de isvorașe. Gliile sfărmându-se se împrăștiau pe ogor: viața încolțită Ie făcea să se sdrobească, Am ajuns acuma departe, afară din sat. O poteeă îngustă alergă pe țărmnrul pârâiașului. , Și. ascultă! Din păduricea de arini șe aud. triste și înduieșetoare suspinele unei harfe și dureros se legănau prin aerul limpede de primăvară. Pe lângă mine lunecă ușor pârâiașul deasupra mea se legăna cântând ciocârliile, — iar aceste tângniri de harfă plutiau pe aripile dureri?; în ele părea eâ e vărsat tot amorul unui suflet' întristat . . . Lin treceau, sunetele prin pădurea: înmugurită. Cântarea a încetat acuma, și din tufiș esi o copilă; in mână avea un mânunchiu proaspet de viorele. ' „Mai ascultă una, Dle: rata cântă®.' Copila tăeh apoi, privindu-mâ lung cu ochii ei albaștri, cari implorau: „îndurare!*. Dnpâ tufiș, râzimat de un trunehiu de arin, stătea un moșneag Avea pălărie lată, în felul cobzarilor, ațăsată tare pe frunte. — Pe pept ti cădeâ. bogată și arginție, barba. Copila mă privea eânu Efioasă/ când veselă, căci spera o mică răsplată pentru harfă moșneagului. — Acesta, ridicânuu-si harfa, începi din nou. Degetul luneca ușor pe coarda; în urma lui se deslipeau de pe coarde tonurile. îndrăznețe ca strigătele sticleților din brădet. Tot mai moale apatii arcul pe coarde, tot mai lin suna cântecul, și în urmă încetă iegânându-se iarăși în aerul curat ai primă- vară. dureros, ea toamna de adio a privi- ghetoarei. — „Domnule!® zise moșneagul, dupăce găta cântarea. „Dle. iartâ-mă. căci ț-m cân- tat ca unul căruia soarte i-a zdrobit jrima. Dta ar fi trebuit sâ auzi o ane de acele, de cari cântam, precând umblam ca lăutar prin țară, și sara adunam sub teiu pe toți cari își puteau purta picioarele în horă.— Dar și astăzi cântarea mea s’a schimbat în suspin — ------, tot așa e acesta, decând s’a stins steaua fericirii mele ... Vezi copila aceasta : mi-e nepoată'și-i orfană. Numai pe ea mi-a mai lăsat-o Ursită pismașe .; sunt ani decând m-a ajuns, și mi-a luat totul, totnl. și mi-a frânt speranța și mi-a răpit, credința . . . 1 (Va urma.) ■ ■ ■1" Nr. 6 UNIREA Pag- 49. In relief & bisericii gr.-or. față de cea gr.- eat., când după Dvoastra: una e pe calea înaintării eeealaltă eaote oribil ? -La aceste trei întrebări răspundă Dl Lazar deschis și fără încâlcituri ți atunci mă va convinge, că n’au de scop deteriorarea bisericii gr.- cat. ți nu e vătămătă prin Dior. II. Referitor la archiereii noștri: „Fiecare Episcop numai de aceea are griji ca să fie bine înscris la Roma, apoi în die- ceză face cum vrea el; puțin sau nimic uu-i pasă de anetoritatea Mitropolitului* încă una „în eon erențele episcopatului rom.-eat. episcopii gr.-cat, țin chiar diser- tățiuui. reeomăndându-se din răsputeri puternicilor și dând probe de aplecare la contopirea bisericii mici și sărace gr.-cat. la cea mare și bogată rom.-cat.* Nici aceste nn sunt vătămări pentru archiereii noștri? Dacă nu ești răpit in sfere de dragostea cătră biserica gr.-or. — fi bun privește in câteva momente cu ochii sufle- tului la mărețele institnțiuni fondate de Archiereii noștri de pie memorie Vancea și Pavei, ia Blaj și Beiuș și-ți trage de samă: oare numai acel scop sublim au nutrit acești episeopi să fie bine acriși la Roma ridicând mărețele institute Culturale? nu acela de a fi bine acriși In inimile și sufle- tele neamului român? „Probe de aplecare ia contopire au fost și sunt faptele lor? —• Ca gazetar bine conzumat în toate trebile noastre, fii bun numește-ne un singur episcop gr.-cat. dela Unire încoace, care s'a dovedit de aplecat ia contopire? III, Referitor la cier: „Nu învață azi în teoiogiile moderne prudență pastorală devotamant pentru sublima lor chemare și iubire pentru fii sufletești. Teologii noștri iu genere — onoare puținelor excepțiuni — nu ies din teologie pătrunși de spiritul și însuflețirea apostolică etc. ci mai mult în- sătați de câștig, pătrunși de spiritul nestor întreprinzători sau arândași ete. Mulți își împlinesc agendele numai ca sarcini moleste. La conveniri preoțești de loc nu auzi desbătându-se proiecte aparținătoare sântei lor chemări etc,* Nici prin acestea nn e atăcată vaza și demnitatea preoților gr.-cat. Dle Lazar? A fi preot imprudent, lipsit de devotament, chemare și iubire pastorală cum ne degradați; — in genere fi îusătați numai de câștig, de spirit nestor și arândași, că și agendele ni-le împlinim numai ea sarcini moleste fără nici o fervoare — nu însamnă mai mult, cu mult mai mult că vătămare simplă? Nu vezi și cunoști Dta, că ai Intrat chiar în sanctuariul sufletelor clerului gr.-cat. și faei ce nu-i iertat nici unui confesat să facă: descoperiri neiertate. Să mai citez: „Abia vei afla In ținuturi vaste și întregi senatul bisericesc constituit după toată regula. Cauza este că preoților gr.-cat. le place absolntismul. nu pot suferi păreri pe lângă a lor — mai bine oarbecă ani de-arândul cu câte un curator pus și ignorant. Urmarea este: împuținarea ave- rilor bisericești etc.® Și aceste afirmaținni sunt adevărate? Numește ținuturile acele vaste și întregi unde să'oarbecă cu curator pus an de-arândul, căci la din contră rămâi: istețîncâlcitor. Apoi deoarece Dta nn numai ne concezi, ci chiar ne provoci „să nu ne ținem numai de cele pusă negru pe alb, ci să cercăm scopul* mă folosesc și de această grațioasă concesiune. Urmarea oarbecării cu curatoreie pus e: înpuținarea averilor bisericești — așa constatați Dvoastră. — Scopul acestei cons- tatări pentru noi preoții este de a ne arătă în lume ca pe: defraudatorii banilor bise- । ricei. Nici asta nu-i vătămare?— Și încă । în ținuturi vaste și întregi — mulți sunt i dară cari in fața ignoranților curatori: i înpuțiuează banii bisericeion ; Să mai citez vorbe drăgălașe la I adresa clerului gr.-cat.: „Un ciSmaș își ! respectează tagma. Cei mai mulți (oare?) preoți gr.-cat. uu fac mult dintr'alor etc. — ■ Mulți (oare?) nu-și grijesc exteriorul nici când merg la altariul Dini, alții (câți?) produc în biserică scene ordinare de stradă* etc. Apoi vorbind despre învățământ și inspecționarea acelpia: „în locul preotului nu arare-ori umblă bivolii iui la școală și inspeeționează incrui învățătoriuiui și a ele- vilor lui*. Chiar dacă am admite că aceste ar fi adevărate — pe cum nu snnt — ton cuviincios, vorbe serioase sânt ăeeste? Apoi «puci, eă preoții își duc fetițele la șeoală la călugărițe- Dar oare nu și le due și mirenii? Dar ce rău li-se întâmplă? Cine, când și unde s’au m ir uit chiar a două-oarâ ? Nu știți Dvoastră ca nu avem atâtea școli ca să ne poată cuprindă toți fiii și fetele? Dvoastră știți : un caz întâmplat în Stireiu și altul In i Haini 3 j și din aceste face-ți atacuri ■ ge- nerale la onoarea clerului. Dacă voiți— și vă simțiți chemați a face serviții bune clerului gr.-cat. pe cum voiți, ceeace apare din expusele, rogu-vâ: zbiciuiți pe cei vi- novat fără cruțare, dar apelez la onoarea Dvoastră ca fii a bisericii grc.: dați bună pace santuarelor sufletelor nobile, cruțați Archiereii noștri de vătămări și suspiționări deșerte iar de Biserica gr.-cat. nu vă atingeți cu hulă urîtă lui Dumnezeul Și acum Stimate Dle Lazar: Spune-mi mie nu fratelui Cionca pentruce am făcut protest, căci eu am fost primul? Pe mine nu mă poți învinui nici cu boicotare, căci pe cale privată ți-am garantat: eă uu voesc moartea păcătoasei G. de D. ci doresc po- căirea ei! Dta ai gazetă, pentruce apuci a răspunde în „Unirea* ? Ai voit a te con- vinge despre ospitalitatea uniților ? Așa-c că sunt mai ospitali ca Dta. sufăr și pă- rerile altora? Ași dori că dacă mai ai ceva de zis și ia aceste, să o faci în G. de D. și să fii așa de 'grațios și ospital a ne permite apoi și nouă preoților gr.-cat. cei puțin apărarea onoarei noastre atacate pe ne- dreptul și în chestii bisericești și de aie tagmei noastre să nu ne respingi câte cu o . epistolă privată Iu cari ne numești „pro- ; vocatori nechemați*! ! Fie ca din hărțuelile aceste să ne I aflăm toți oameni cinstiți, pretini buni iu- | bindu-ne și mai mult ca până acuma! Suimal la 2 Februarie 1905. Vastliu Pop , preot. Catolicizmul în politică. „Tribuna* din Arad. In Nr. 12, are un articol scris tn ma- terie predilecti. Cetind primele șiruri, am observat ca seri torul e ortodox, și declara- țiunea pusă la călcâiul articolului o credeam de superfluă. i S’a scris acest articol, să se mângească hârtie; s’a scris ca să să arunce cu noroiu. nu tn contra persoanelor, cari, durere, nu-și știu da samă de interesele popoarelor stră- । ine de neamul lor, și în contra credinței Ia care aparțin! | Tot articlul e confuzie ! i Conține sfatul de-a să despărți de Roma, ; de-a. acuza pe III. Sa Episcopul Radu, de-a scuza pre Cuvioșia Sa vicarul Mangra, de-a acuza pe clerul rom-catolic că a ajutorat și a contribuit la căderea lui Tisza, amestecând inomisibilii iesuiți, predilecți „Tribunei!“ Că slovacii urma-vor sfatul dat de „Tri- buna* de-a să face greco-orientali, și deere- ta-vor a să învoi să fie sub ocrotitoarea și părintească cnută a tătucului, ori sub lumi- nătoarea și ciomăgeasca dragoste a patriar- chului ecumenic, supus și el în toate urmă- ! torului lui Mohamed ? Asta nu o știu! „Tri- I buna* o va ști mai bine; căci ea dă lecții slovacilor, neavând lipsă de nimic! A să provoca la IIL Sa Ep. Radu, și după varie acuze, provenite doară de acolo că în locul lui Mangra a ajuns Butean în parlament, a aruncă vina pe greco-catolici că au trântit pe Dr. Vasilie Lucaciu, e un lucru foarte urât! 1 Doară în Arad s’a stricat tot ce s’a făcut în Sibiu în afacerea candidării de deputat. E lucru public și notor că nu tn Orade nici alt undeva s’au făcut expeetora- țiuni vrednice de cei mai mari dușmani ai neamului Român, și cari a le reproduce greco- catolicilor li-e rușine cu toate că au venit dela aceia, cari sunt în curtea episcopească gr. or. din Arad! Greco-orientalh înșiși s’au scârbit, ear noi rugăm pe cei din Arad, cari au avut parte în uricioasa afacere a să as- cunde, a tăceh, și nu a să jura ca nește sus- ținători ai cauzei naționale, căci deja de mult o târâie în noroiu! Referitor la naționalismul Păr. Mangra, devenit vicariu, ni-e cunoscut eum sunt va- liditate și puse în practică punctele progra- mului național, și pretensiunile naționale cum sunt apărate! Păcate să le scormonim! „ Tribuna® în loc să îndemne clerul nostru , a imita clerul < maghiar catolic, să . năpus- tește în contra acestuia, și nu observă că prin articolul ei ajunge la resultatul tocmai contrar! Nu numai că nu propagă ură în . contra catolicismului, ci îndeamnă pe tot prjcepătoriul la luptă de emulație, și-1 face de doios esclamă: Oare de ce nu avem și și noi atare cler, care să nu să lase irțfrico- șat, corupt? Oare de ce nu sunt și la noi iesuiți, cari să meargă din casă In casă, să îndemne femeile să nu lase pe bărbații lor a să vindepentru câțva arginți de a ‘lui Iuda? Că primatele Cârd. Vaszary, maghiar fiind, este șovinist pe terenul politicei ma- ghiare, nu ne surprinde și nu ne gândim a atăca biserica catolică, fiind vorba numai de o persoană, pe cum nu ne am gândit a sdrobi biserica neunită, fiindcă numai cu votul mitrop. Miron, a trecut prin casa magnaților proiec- tele de legi bisericești. Ne surprinde și doare susținerea din partea ortodocșilor spre exemplu a lui Vancso și boicotarea pă- rintelui Lucaciu. Domnii ortodocși cari scriu articol! tn contra catolicilor, să măture mai înainte în pragnl lor. apoi să vorbească! De altcum e știut cât e de consequentă „Tribuna*, și nici în rândul acesta dela calea apucată nu să poate depărtă! Pag. 50_ __________ UNIREA Nr. 6, Articolul prim e in contra catolicilor și a catolicismului, sub acesta, în locul foiței reproduce din ziarul „L’ Europeen o scri- soare a Dlui Orescu, unde să arată rezul- tatele mări și frumoase (sic!) cari sa pot câștigă sub oblăduirea ortodocsuiui patriarch, dela care să inspiră toate celelabe biserici autocofale-ortodoese! Păcat de celce n’a cetit!!! Ar fi o comparație foarte folositoare! S’ar vedea unde ajung popoarele oblăduite după sistemul ortodocși CORESPONDINȚE. .„PORNIRE CONDAMNABILĂ'. Pe cum ați binevoit a lua notiță în Nr. 4 al prețiosului ziar „Unirea", noua foiță „Deșteptarea" din Brașov în primul număr din anul prim al existinții sale, a ținut să mă ia la refec sub titlul „Pornire condamnabilă" și pe mine, care prin nici o faptă de ale mele de pănă acum nu am meritat aceasta „mențiune®. Am trimis deja răspunsul meu redac- țiunii numitului ziar — iar Intru cât despre notița pătimașă din el s’a luat act — și in Unirea, și deci On. public cetitor al ei ar puteâ fi pe dreptul nedumerit privitor la faptele mele pentru care pseudonimul „or" mă atacă din tufă, așa numai din chiar senin cu atâta patimă, cred că este în in- teresul de obște a să ști de toată suflarea starea faptică a lucrurilor din care ori ce om de omenie va puteă însuși-să-și facă condu- siunea. Anticip că suut silit a spune cele de mai joș numai în urma pătimașei provocări a ziarului Deșteptarea, care a ținut să se ilustreze cu asemenea atac necălit și de rea credință chiar în numărul său de probă. . S’au împlinit deja 8 ani de când Ve- nerabila mea superioritate bisericească m’a numit ca catechet al tinerimii studioase dela toate institutele din tilia gr.-cat. Brașov a cărei administrație mi-a încredin- țate tot atunci. în acest interval de timp relativ lung mi-s’a dat ocaziune de atâtea- ori să mă conving de „toleranță" Și „impar- țiala judecată" a unor persoatie— sus puse' din albaștri mea română gr.-ort. (onoare excepțiunilor) brașoveană. ' Nici odată n’am făcut capital din lucruri cari de altfei'‘ar fi meritat să fie desbâtute in publicitate; nu, ci m’am mărginit a-mi vedeă de oficiul meu, cercând a convinge pe ori și' tine că un preot român unit știe să se ridice peste așa numite „înțăpături vremelnice confe- sionale". Să va vedcâ mai la vale că nu degeaba am cualificat de „înțăpături" acte pe cari le-am rătăcut chiar numai și numai din punct de vedere ca să nu sa pună oleu pe foc atunci când sa poate cu oare care abnegațiune, evita aceasta. Trebue să premit spre orientarea tuturor, că In Brașov noi gr.-cat. nu avem biserică proprie, deși nu- mărul sufletelor după chiar conscrierea civilă din 1900 este 912 inclusive cei aproape 300 de ostași gamizonați într’însul. Adecă, C e t i ț i! —= : credincioșii gr.-cat. nu au loc de rugăciune . propriu, și nici barămi o capelă modestă I unde să primească mângăere sufletească cel puțin la zile mari. Dc acest lucru să va mira desigur ori și cine, mai vârtos, că în Brașov — pe ciim să știe — sunt chiar câteva persoane fruntașe, și totuși așa este. Excesiv de marea susceptibilitate a fraților l neuniți din ace! oraș, a făcut pe uniți să i stea pe loc. curo am zice să nici nu cuteze i a încerca ceva în direcțiunea aceasta. Că ■ au făcut bine așa sau n’am făcut bine urma i va arăta, destul că, dacă este să credem I modul cum unii dintre neuniți judecă lucrul, unițiis’ar aveă pentruce să nici chiar cugete la efeptuirea unui lucru care este pentru altă suflare omenească foarte natural și de sine înțăles adecă ași aveă unul fiecare propria sa casă de rugăciune, pe cum o și ău în Brașov toate celelalte confesiuni recunoscute de legile patriei noastre. Articolașul — scris cu tendință pro- nunțată agitatorică contra fruntașilor români uniți din Brașov — în „Deșteptarea" numă- ; rul prim și poreclit; „Biserica unită în Brașov?" este o dovadă nu să poate mai eclatantă despre aceea ce am spns mai sus. Cu toate acestea un număr de suflete re- I tativ destul de mare își are și el lipsele-sale i sufletești cari nu pot fi trecute cu vederea și înăbușite cu. forța și nici duse în direcția arătată de „Deșteptarea", ba din punct de vedere românesc e chiar o greșală neiertată ! amânarea procurării unui loc de rugăciune fie cât de modest, căci credincioșii gr.-cat. veniți din alte părți și mai ales din părțile săcuești pe cum și maeștrii din părțile nor- | dice ardelene până la unul să perd cu toții I dar nu să duc acolo — unde neaoșul pretins । ortodox cronicar la „Deșteptarea" — ar j dori, adecă în cele 4 biserici gr.-or. din ; Brașov, ci să pierd în alte biserici și mai | cu samă în cea reformată, despre ce mai | bine cred că va admite ori și cine — numai I subscrisul are mai multă cunoștință. | începând cu anul 1904 — dupăee fostul capelan militar fn Brașov CK Dr. Teodor David a fost permutat în Bosnia— । mi-s’a încredințat mie din parte competentă । îndeplinirea de serviții spirituale și pe 1 sama tuturor ostașilor din numita filie Brașov, cari pe cum să știe, trebue să asiste în fiecare lună cel puțin odată la servițiu divin după propriul rit. Ce era acum de făcut? Nici biserică, nici capelă gr.-cat. în Brașov nu există, unde era să se țină s. liturgie pentru ostași afară de biserica rom.-cat. unde ostașii și mai înainte sub capelanul militar Dr. David erau obligați a merge? Las, că chiar în rescripta de încredințare a mea era expres indicat casă țin pentru ostași servițtul divin în biserica rom.-cat. parochială, dar nici că • era posibil alt undeva. Având încuviințarea i forului meu competent superior, începând cu anul trecut 1904 am ținut aproape în fiecare lună serrițul reglementar pentru ostași iar lucrul acesta abia a fost așteptat din partea unor credincioșiuniți și au și început să ia parte la s. slujba îndeplinită de mine în biserica sus pomenită rom.-cat. Era deci lucru de sine înțăles că dacă odată s’a ajuns până aici să-mi țin de cea mai ele- meniară datorință a „îndrăzni" — cum să exprimă pseudonimul în „Deșteptarea" ca, pe câtă vreme eu sunt și catechetul și pă- rintele sufletesc al elevilor gr.-cat. nu numai dela școlile române, ci dela toate școlile din Brașov, să-i adun și pe aceștia la s. liturgie celebrată de mine și la timpul prescris . mărturisindu-i deodată și cu alți parochicni, cari doreau să facă acest prea frumos lucru să-i și cuminec. Peutru asta și singur numai peutru atât — s’a năpustit cu atâta fanatism cro- nicarul „ Deșteptări» “ asupra mea învinuin- du-mă că: „mi-am uitat de cea mai mare și sfântă datorință" și că „am desconsiderat cele mai înalte sentimente ale credincioșilor mei" adecă, vezi Doumne, fiindcă am ținut servițiu divin in biserica roiu.-cat. după propriul rit al meu și al parochienilor, os- tașilor și elevilor uniți din Brașov. Pentru asta mă învinovățește că am pornit contra bisericii gr.-ort. din Brașov cu tendințe proselitiste papistușe — deși bine știe cro- nicarul itor*1 că eu nu sunt preot papistaș și deși nu poate, ba nici nu cearcă a aduce vre-o probă că eu am convertit la biserica mea — nici chiar in cazul acesta nu aș merita atâta reproș — pe vre un gr.-ort. din Brașov. Cronicarul „Deșteptării" în tierbâuțala sa uită să fie consecuent cel puțiu, căci mai jos tot in acel articol spune că: „fără ca intre aceștia (adecă între cre- dincioșii gr.-cat.) să se fi aflat vre unul care în fața acestei îndrăzneli să-și fi ridicat glasul său și să protesteze", iar în articolul „Biserică unită în Brașov, scris de un auumit u tându-și să citească că e scris: „vedem pe uniții fruntași (cărora cro- nicarul sa simțește în drept a le da un ghiold) mergând la biserica papistașască, cu femei, copii, soții de profesori gr.-ort. (dar soțiile unite) școlari, soldați, ucenici, meseriași etc, cari să și cuminecă acolo,, pe câță vreme în Brașov există (vezi ce e buba dlui cronicar) patru biserici românești" țgr.-or. fi- rește toate). Așa dar cum pot eu ti vinovat de violență contra credincioșilor mei? Dar să zic m, deși nu admitem, că au fost chiar forțați despre ce las, că pseudonimul nu poate probă, dar în veacul nostru e chiar . neverosimil, ba chiar ridicol a și- vorbi, ce-1 impoarta pe Dsa? Ori dsa tste superiorul meu? Ori are drept să mă disciplineze? Dsale și ziarului Ds'ale, puse exdusiv pe bază confesională gr.-or. pe cum apare din cuvântul program al lui, nu-i recunosc nici barămi competența de a discută aceasta, căci „Deșteptarea" așa pe cum este, nici de cum nu-i expresiunea opiniunii publice ci expresiunea unei ciice căzute dela condu- cerea bisericii s. Niculae din Brașov, care clică acum s’a pus pe lucru să aducă „țara Scheierilor" la cale, acum când nu o mai crestează nimeni, iar pănăce â fost la Con- ducerea acelei biserici, la oala cu carnea, habar n’a avut să inițieze comitete de BEx\ HLR^ C eti ți! — Unul dintre cele mai senzaționale, instructive și moralizatoare romane. — F. 8°. 1047 pag. costă numai 2 cor. ‘90 fii. A apărut in editura „Unirei. Nr, 6 UNIREA Pag. .51. „acțiune" pentru trucării broșovenî. Croni- nicarul „or" face — adecă ar vreă să facă — pe protectorul uniților contra cui ? contra cui? contra fericitului mitropolit Vancea (risum teneatis)’ Apoi mai vrea cinstit dsa, să ferească pe uniți de .-porniri separatiste și de antipatie reciprocă neîmpăcată". Dar dacă dea, dl „oru ar fi capabil de a împăca pe cineva, s’ar mărgini a împăca mai Intâiu pe colegii și coreligionarii săi din Brașov, toți gr.-ort. pe cari va admite (mai ști?) că nu eu i-am certat și desbinat âșa că sunt de rîsul altor națiuni din Brașov; și despre asta am cea mai evidentă probă chiar ziarul „Deșteptarea" care abia și-a deschis ochii și să ține tn drept a lovi în dreapta și în stânga, lovind apoi și In mine care nici odată nici nu rău nu i-am făcut, pe cum n’am făcut nimărui. Da, să încerce atât cronicarul „or" cât și consoțul său și toți fârtații dela „Deșteptarea" în „interesul înaintării nea- mului nostru (dar nu numai a celor din Scheiu) ca acestor porniri păgubitoare (no- tabene: desbinării din sinul fruntașilor gr.-' or. dela biserica S. Nicolae din Schein, cer- tarilor și antipatiilor dintre ei) „să se piina din bună vreme capăt", o zic și eu și cu mine toată lumea bine simțitoare; dar durere că pe câtă vreme „Deșteptarea" voește să împace lumea Cu puterea ori cu teroarea, aceasta nu-i va succede curând; iar nouă uniților, cărora protecția „Deșteptării" nu ne folosește, iar ocara ei nu ne impune, să ne dee bună pace. ■ Brumioiu, paroch, catechet ți administrator ai âliei gr-cat. Brașov. 1» AI XOl. Numărul depuiațcor naționaliști a crescut cu unul: la balotajul ținu; azi la Chisiueu, a reușit HUBiiU Și- rianul. Noutăți. OonfeTențale' meseriașilor. Duminecă’ în 5 •Fe‘brn»rie am avut fericirea eâ auzim două lecturi.—■ îu fața uimi frumos no mar âe.uțfti^iți tineri ți bâtțâni și a>or câitv^ cuine Dua E.en4 Trifan pia imiețiiih. cu o "frdmousă lectură cu titlul: „mamelor române". — A relevat niulîe hune sfaturi p?ntrn 'Oreșiercn băieților. Lectura doamnei Trifan a fost ascultată cn plăcere. —- Di comptabil Muntean ni-a plimbat prin tainele cambiilor dându-ne povețe bune din sfera acestei teme. — A fost și-o de- elamare reușită — Proxima conferință să va anunța. jDela Tulgheș Primim următoarele șire: Spre scopul înființării unei biblioteci poporale s’a aranjat în 8 Ianuarie a. o. adecă a doua zi de Crăci,un o netrecere poporală îu sala școlii române uiu comuna Tuigheș situată I* frontiera României Considerând ca pe «ângâ scopul măreț -ce l aveâr de fim . petrecere i. ostiei de petreceri .m 4>rul a ridică aiât moralul cât și gustul sințului frumos s’ar fi așteptat cu tot d. ‘.)iil «i fruntașii acestei comune să se fi prezentat țn cormme. —^Aperăni însă ea 4u vu't nn vom fi înșelați în aceste ale noastre juste speranțe Laudă și reen- n >.>eiiiță It-e-ăcuvineaiât bravilor noștri vecini C irboui.— oât și iubitelor, și prea stima- telor familii române d? funcționari din vama Priseeani (România) etri prin prezența lor au contribuit foarte mult ia răușita petrecerii. Muițămite ii eonipțt și diui 1 Hurubcan ș. p eț stimatei soții pentru preveni- toareu și buna primire cn cari au binevoit ; a ne onor i pe toți,—r&snlâreasoă-le bunul Damuez-u însutit eire eu atâta drag au fost atâta de buni a jertfi pe altariui na- : ținui nai'ttj uliii iubite. încasările au i foit 82 coroane 10 fi!., —spesele 30 cor. ; 72 fii. rez.ultâud deci venit curat de 51 cor. j 68 fii., c iri se vor î itrebuința în scoonl I perfip; Ci sanrasolvtri au incurs dela i Ouii: Aug Dobreann 3 cor . G Ciobotariu. G. O.arin Vadlie Cairiga și Aurel Z. Ni- eolesca câte 2 cor. 1, Mera. G. Trif. M. , Isiu. P. G ama, I Grecu și V. Mazere câte I 1 cor, șl E n. Dregan 40 fii. Primească do- ; nitorii și pe aceasta cale sincereie noastre j mulțimile. Tuigheș la 25 Ianuarie 1905 I pentru comitat A, I. Nicolescp, ra^sar. — î Tot iu parochia Tulgheșuiui, pentru delă- turarea multor neajunsuri, s’a plănuit iufiin- tarea unei „Biblioteci poporale" cinstite. ,Cou"ursnl efectuos ai dlui Aurei Nivoieseu. zelosul comerciant și totuși „practic" filan- j trop, prin aranjarea unei petreceri poporale i — inteligente, narea spre scopul indicat nea rodit peste 50 coroane ne-face să sperăm, j că biblioteca va fi vrednică de porecla ei. i însoțaseă recunoștiința noastră pe dl Nico- I iesen, re participanți și pe sunrasolvenți : Senatul. ■ ■ Convocare. Membrii reuniunii „Maica ■ Domnului" a femeilor gr.-cat. neutru deeo- i rarea bisericii din „Noni-ronian" prin ■ aceasta să convoacă la I. adunare generala ' ce să va țineâ în 15 Febr. st. n. 1. Des- i ehiderea adunării. 2. Raportul despre aeti- 1 vitatea comitetului șt averii reuniunii. 3. j Alegerea unei eomisitmi de 6 pentru cen- zurarea raportului de sub p-2. 4. Raportul coniisiiiuii. 5. Statorirea bugetului pe 1905 prezentat de comitet. 6. Alegerea alor 2 bărbați de încredere în comitetul administra- tiv. 7. Alegerea âior trei membri in comisiu- nea verificatoare. 8. Eventuale propuneri. 9, închiderea adunării. Noul-român în 1 Febr. 1905. Maria Banca pfezidentâ. Alexandru Bugner secretar. . ... . ’ 4 - *1 . ' v ’ ” • . ■ .i. ‘ Petreceri. -Reuniunea pompierilor vo- luniari din ^laj, J^viiă la, BalpJ, <0-1, va i aranja "Sâmbătă. în iS'FebtWriAși. n. 1905 | îu sala cea mare a „Hotelului Univers*. — Meseriașii Români dtn Turda, în vită la Petrecerea împr,eșuată ou. teatru ee-o vor aranja Sâmbătă’în 18 Februarie st. n. a. e. în .-ak cea mare lela „Hotelul Europa". Venitul curat e destinat pentru ajutorarea învățăceilor de meserii lipsiți de mijloace, Să va preda pieza teatrali „Sâmbăta marților". Acțiunea se petrece în comuna Doinești în timpul de față, iar în pauză să va juca „Căliișeriul și Bătuta". Necrolog t Vasile Mera de Sabie, notar cere. în pers, st proprietar a repausat în urma unui morb greu și îngelungat în 30 Ianuarie st. n, a. e. în anni al 57-iea a etății sale. 32-les a fericitei sale căsătorii, fiind împărtășit cu ss. taine â muribunzilor. f htliana Dredean n. Cartice, preoteasă văduvă în Tirșolț. a murit în 26 Ian. a e. în state de 75 ani si 10 ani a văduviei sale dună im morb lung suportat eu ade- vărată resignați!!re creștinească și pro'ă- zittă fiind cn ss. sacr-minte a muribunzilor, ■ f * Stejțania Lemehgi - n. Bruehenial, soția Drcotuini din Remeh a. d;cc. Gherla, a reomsaî la 4 F. bruarie st n. în nl 32-lea al etății și 12 iei an al fericitei căsătorii după, un morb ■ .-nr: .și suferit cu paeiințâ și provâzetă cn :s. sacram.iute ale muri-, bimzilor. . Odihnească in pace! în grădina de pomi a fondului basilitan din Blaj se află de vân- zare ultoi de meri, peri, cireși etc., dela 3—4 ani. Cine cumpără deodată peste 25 bucăți, capătă bucata cu 60 fiieri. Tot acolo se mai află viță de vie nituita în riparia portalis de felurite, soiu i: Risling italian, smi- gheră (rom), fetești. Miia de clasa I. vin risling și smigheră se vinde cu 200 cor. iar din cei fetești cu 220 cor. Pachetarea, spedarea și porto comandei cade în sarcina cumpărători ului. Cumpărătorii să se adreseze la Admin. Cent Capitulară tn Blaj. i48) 3-20 Cumpărați Cumpărați —____.', Calendariul Unirii pe anul 1905. .. . — Prețul 50 fii. plus IO fii. porto. ■ > .. Pag 52 UNIREA' 6 PARTE SCUNȚIFICA-LIT ERA RĂ. Concepțiunea nepătată. (Continuare și fineJ ' Dl Botiș spune, eă toată biserica neu- nită nu crede concepțiunea nepătată, căci are asigurată unitatea credinței. - La ar- gumentele favorabile concepțiunei nepătate luate din biserica neunită, ce le-am publicat tn numărul trecut, mai adaug următoarele două. Leo XIII, pe care așa de frumos l-a parentat. „Cuvântul adevărului" din i România (efr. Unirea, 1903 nrul 38 p. 379.), a edat o enciclică „Orientalium dignitas" 30 Noemvrie 1894, în care spune, că biserica orientală totdeauna a măr- I turisit credința despre concepțiunea nepătată. I La aceasta i-a răspuns patriarchul Constan- ' tinopolului, Anthimos, (circularul lui a apărut ' In Exy.hioiaorm] ‘ Ah;}hin Septemvrie — Qctomvrie 1895), archiepiscopul din Smirna j Vasilie (circularul a apărut. în ..La terre î sainte" an. 1895 p. 278), cari spun, că ' n’are drept Leo XIII. Aceasta se încearcă să-o probeze și „Cerkovnyă Vedomosti" (cfr. ,,Etudes“ an. 1898 p. 742). — Celalalt caz eurmătoriul: în anul 1661 a edat Alexandru o constituțiune („Solicituio oînnium eccle- siarum"), în care vorbește despre concepțiunea nepătată. Conzulul francez Baron din Aleppo (Siria) a chemat la sine pe trei patriarchi și un episcop, neuniți toți, și și alți preoți neuniți învățați, totodată și pe iezuitul Besson, pe care l’a rugat să cetească, să explice și să probeze concepțiunea nepătată din bulla lui Alexandru VII. Acesta a satis- făcut cererii în limba arabă și grecă, și apoi a întrebat pe prelații convocat), ce credință mărturisesc bisericeie lor? Prelații și cu preoții ce erau de față au vorbit între sine despre lucru, au cercetat cu de amăruntul cărțile liturgice, și sfinții Părinți, și apoi au zis, că aceea e credința bisericii lor, carea o scrie Alexandru VII. în constituția amin- tită. La rugarea lui Beson despre aceasta au făcut un document, în care să zice „testamur hanc fuisse constantem sententiam Ecclesiarum omnium et popularum orien- talium circa immuuitatem Virginis beatissimae ab omni originalis peccati labe“. Acesta l'au subscris; „Ignatius Andreas Patriarcha Antiochenus nationis Syrorum. confirmo hanc ; sententiam orthodoxam, dominam nostram I Virginem purissimam 8. Mariani, semper i liberam extitisse et immunem a peccato ■ originali, uti, explicuerunt antiqui ss. Patres longe plurimi, magistri Orientalis Ecclesiae". i Aceleași cuvinte le pun după subscrierea | numelui: „Macarius Patriarcha civitatis ! Antiochae Magnae", „Cachadour Armenorum i Patriarcha universaque nostra națio", „Di- j onysius Archiepiscopus Behenem". Cfr Ci- j viltă Cattolica serie IX. voi. XII. pag. 544 I —546 — Ce zici dle Botiș, oare acestea două < documente oficioase, cel din urmă autenticat de conzulul respectiv, mărturisesc una și aceeaș credință? — Și de acestea mai am în depozit, așa despre s. Scriptură, păcatul original și Filioque. Un fapt îi poate cădeă cuiva greu, dar acela nici când nu poate fi învinuire gravă și nebazată, și nici nu lovește în simțul și convingerea religioasă. Decumva socotește Dl Botiș, că ceeace am zis eu, nu e ade- vărat, cerce să argumenteze contrariul, și nu aduccă motive naționale, căci acestea nici când nu sunt în stare să probeze adevărul ori neadevărul cutărui lucru. „Bunul simț și frățietatea atât de mult accentuată și întărită la nenumăratele ocaziuni mari ale neamului nostru" nu știu, cum de i-au permis dlui Botiș să ne poreclească credința noastră „proclamarea solemnă de dogmă a rătăcirii", cred că fraze de acestea nu poate alia în articolul meu. Combată-mi dl Botiș articolul meu cum să cade, cu argumente vrednice de un Dr. și atunci stau de vorbă eu dânsul, altfel nu, fac „lucru în zădar". loan Bălan. Ps. în numerii 51 și 52 din „Biserica și Școala" publică unul, ce nu să subscrie, învățătura bisericii neunite cu privire la con- eepțiiiiiea nepătată, decopiindu-o din cartea apostatului Guettee. Ei bine dle, așa de bine stați Dvoastră cu literatura bisericească, încât dogmaticele vă sunt scrise de apostații noștri? Odată au apostat 12 preoți francezii cari apoi s'au făcut anglicani; despre aceștia a scris un contrate de al lor anglican, ur- mătoarele: Că Papa iși mătură casa, bine face, dar facă bine și nu arunce gunoiul Ia noi în casă. — Guettee e unul, care a pă- răsit steagul, căruia i-a jurat credință, pentru astfel de ostași „Dienstreglement“-ul are un paragraf ce spune că aceștia trebue îm- pușcați. Cu astfel de criminali nu stau de vorbă. -- Citatele îngrămădite, ce să aduc în acei doi numeri, nu le pot lua in considerare, căci în un operat, unde vreai să argumen- tezi ceva, nu așa să citează. Fii bun spune ce ediții ai folosit din sfinții Părinți, astăzi cea ului Migne să folosește de toți teologii, rar să folosesc altele, și acestea numai de cumva sunt mai bune, cum e de es. cea Maurina a sf. Augustin. De altfel citatele acelea ușor se pot explică, din eelea ce i-am răspuns dlui Botiș, I. B. PAUL ANTHELME-------------- •.er Cele două conștiințe. tradusă în românește din 1. franceză prin ==------- SIMION ZEHHN- . (Continuare și line.) Bordier : Scumpul mieu Pioux vechiul mieu prietin 1 Nu cutează omul să facă rău la o mică păsăruică, pe care o ține în mână, pentruca simte în ea o iarnă, care palpită și o destinațiune, care are dreptul de a ajunge la țintă. Și tu care ești un om in- teligent și bun, plin de sfințenie, de viață, de virtuți, constituit ca se guști încă multă vreme din lumina dulce a soarelui, se facă din tine un pachet de carne inertă și sân- gerândă? Oh! această visiune, mă neliniș- tește de câteva săptămâni. Eu nu vreau aceasta, eu nu voi lăsă ca tn sâ mori. Preotul: Eu primesc soartea mea, prietinii mei încă trebue să o primească. Bordier'. Tu nu trebue să mori! Tu nu trebue! nu! nu! Adevărul vine totdeauna Ia lumină, cât de târziu se va cunoaște ne- vinovăția ta. Cugetă la greșala fioroasă, la desperarea nevindecabilă a acelora, cari au comis greșala a cărei victimă ești tu, dacă nu să poate altcum repară mai mult. Tu nu ești îndreptățit ca să le expui conștiința la atari torturi. Preotul: Nu-mi stă în putere să îm- pedic aceasta. Bordier: Dar religiunea ta impedecă sinucidiul, ea cere ca tu să-ți aperi viața. Un cuvânt ar fi de ajuns, ca să te mântuiască, tu cunoști acest cuvânt, tu trebue să-l zici. Preotul: Religiunea mea oprește ca să ne lipsim do viam pentruca să încugiurăm năcazurile, dar ea ne poruncește tot odată ca mai bine să ni-o jertfim, decât să ne trădăm credința. Bordier: Dar totul este absurd. Eu nn cred nici în mântuirea sufletului, așa cum o înțălegi tu, nici în meritul mărturisirii și prin urmare nici în necesitatea de ași păstră secretul. Eu nu cred alta, de cât un lucru și acela este că nedreptatea este detestabilă și fioroasă, iar aceea, ca tu să mori, e nedreptate. Tu ești nevinovat și un mijloc de scăpare este și dacă Dumnezeu te oprește ca să-l folosești, acesta este un Dumnezeu înfiorător. Preotul: Nu întrista ultimele momente ale amicului tău, nu blăstăma. Eu am examinat cazul cu Episcopul nostru, nu este nici un mijloc de scăpare. Eu mă liniștesc liniștește-te și tu. Bordier: Nu! Tu ai făcut rău, că atât de tare ți-ai pus în mine încrederea. în deșert, eu nu pot să consfințesc cu scrnpulii tăi. Dacă tu nu-mi ierți, dacă tu mă vei uri în restul vieții, eu te voiu salvă în contra voinții tale; dacă tu nu voiești să denunți pe asasin, eu sum acela, care-1 voiu denunța. Preotul: Și pe cine vei denunța? Bordier: Nu-mi este deja greu a gâcl, cine trebue să fie... Acesta e... Preotul. Nu pronunță nici un nume. Bordier: Și pentruce nu? Preotul: Unde sunt dovezile? Tot, ce poți spune lustiției este că eu te-am înști- ințat, că cele 12000 franci, prin mijlocirea ta, să vor restitui eredului iui Fenaille. Dar ce probă ai, eă aceeastă restituire va avea loc? lustiția m’a judecat vinovat, cum voiești tu dară ca să atribui m’ai multă importanță acestei de- nunțări decât protestărilor mele că sum nevi- novat. Ea nu va vedea în aceasta altceva decât invențiunea unui condamnat, care cearcă a să reculege in momentul când să uree eșa- fodul, ea nu ar băga aceasta în samă. Ca să dai mai mare pond descoperirii tale, fiindcă m'ai văzut ocupându-mă cu Bressau- deștii, vei înnădi în aceea numele lor, pentruca numele acestor nefericiți ți-a fost pe buze?.. însă sub acest nume, tu n’ai decât suspițiuni și tu vezi din întâmplarea mea, la ce erori pot să conducă suspiționă- rile. Vrei tu să te expui la aceea, ca cu nefericirea mea să lovești alt nevinovat? Eu ți-am vorbit mai înainte cu toată sinceritatea cum am dispus în un testament, pe care-1 vei ceti numai după moartea mea, vrei deci să tră- dezi încrederea mea? Cu ce Jdrept pretinzi a ști, mai bine ca mine, ce am eu de făcut? Lasă-mă dară să decid eu însumi peste soar- tea mea. N r 6. U N I R E A Pas. 53. Bordier ; Ah ! tu ești sublim, nesimți- I toiul meu amic ! , Preotul : Bordier. aducî-ți aminte de j disputa noastră ultimă de acuni trei luni? ! Eu ți-am cerut, cinci minute pentru a arata | falsitatea teoriilor tale, ai acum lipsă de aceasta? Poți tu admite aceea, că după eșa fod nu va mai ii pentru mine decât noapte și nimic ; că eu nu voiu afla dincolo pe Dumnezeu în care sperez. și că nu există, altă lume, în care un devotamânt. ca ai meu să fie răsplătit ? Conștiința să nu fie altceva. I decât o înșelăciune monstruoasă, când eu crezând că-mi jertfesc viata pentru adevăr. I n’aș jertfi-o pe aceea decât pentru o fantoamă ' a închipuire) mele? Răspunde-mi, ou pretind ' dela tine aceasta 1 Crezi tu că eu pentru i nimic, îmi dau viața? j Bordier: Nu! Noi suntem tăcuți pen- j truca să Îndeplinim aceeace cunoaștem că ; ni-e datorința sâ Îndeplinim. Asta este no- ; bleța destinului nostru. Eu nu înțeleg lipsa ' jertfei tale, și pentru aceasta amiciția mea a dorit să te scoată dela moarte, eu însă nu sum deloc convins despre aceea, că dacă tu rămâi devotat credinții tale. îndeplinești aceea ce este adevărată lucrarea omului, și că tu, nu ești sedus. ■ Preotul •. Amicul meu! fratele meu ! mă lași sa mă duc la moarte, fără a-mi face bucuria de a te scoate din rătăcire? . Bordier: Eu nu fac altceva, decât ceace faci tu. Eu sum fidel credinței mele! Nu mai insist (La ușă se aude larwăî i Preotul: Hei durere! Eu nu mai am ! timp, dar din înălțime eu voiu priveghia peste tine și dacă Dumnezeu va asculta ru- găciunile mele, își va îniiude mila sa peste I tine. Bordier : (cuprins dc lacrimi) Ah ! in mo- mentul, când te pierd, mi-se pare că nu te-am iubit destul. Adio! (Ei să îmbrățoșoază). Preotul: La revedere ! Scena IV. Aceiași, întră Procurorul general, Spiritu- alul închisorii, Ghâdele și doi ajutători. Procurorul general'. Pioux, fii curagios! Recursul dtale a fost respins, cererea de : a grația re n’a fost admisă. Dacă mai ai ceva de spus, eu am venit să te ascult. Preotul: Eu la oameni am spus totul, i ce am avut de spus. ț Procurorul general : în cazul acesta, ; oara altimă a Dtale a sosit. Lasă ca să fii । condus fără resistință nefolositoare, < Spirit ua- ■ lui se apropie, preotul îl prinde de braț.) i Preotul: Eu sum preot, Domnilor. I (Ghidele și adjutanții lui se pun pe lângă el. în : momentul când vreau să iasă, Francisca apare la ușă.) j Scena V. ‘ y“ Aceiași și Francisca. Francisca : Lăsați tn pace pe acest om, j acesta este un sfânt. Adevăratul vinovat i și-a luat pedeapsa. No mai putând purta j mustrările de conștiință, ol s’a sinucis ! Procurorul general: Ce se însemne o acusare atâta de târzie contra bărbatului Dtale? ; Francisca : Faceți perchisițiune la noi, : acolo se vor afla cele 12000 franci în bilete । de bancă, pe cari le-a furat dela Fenaille. I Această probă vă va convinge. . Bordier: Domnule procuror general Această femeie sigur vorbește adevărul. Ea sosește tocmai în momentul, potrivit, ca să salveze jnstiția de o eroare înfiorătoare. Suspindeți executarea. Procurorul general : Domnule ! Eu îmi cunosc datorința. (Face somn ghădelui ca să se retragă. Cătră Bordier): O nouă anchetă, se impune evident. (Preotul stă cufundat în gânduri. Bordier merge cătră el cu brațele deschise.) Bordier'. Ei bine? ‘ Preotul: Acest nefericit de Bressaud, s’a îndoit de bunătatea lui Dumnezeu. Bordier: Dacă acest mizerabil a avut oarecând o datorința de împlinit, atunci aceea a fost, ca să descopere nevinovăția ta. Ah! Să ne bucurăm acuma fără părere de rău. că astfel s’a întâmplat! Românii din America. Publicăm ; zi o altă colectă făcută de loan Țărean din Hosman, emigrat în otașul Aliantia diu statul Ohio. E aceasta o nouă dovadă, că ori cât de departe ar fi țăranul nostru de vatra sa, nu și uită de biserica și școala din satul său natal. Suma întreagă după valuta noastră e de Cor. 284.22. loan Țărean din Hosman 1 taler. Pentru Părinții lui, Toader și Măriuța 100 cent. 8i- mion Cloțian Hosman 2 taleri. Costica loanes și părinții lui Hosman 1 taler. Lazar Ursu din Pianu-de-sns George Gaj a din Bertan câte 25 cent. George Șărban din Brateiu, Stan Marghiton, Avram Colnic din Pianu-de-sus, Avram Borza din Romos, laeob George din Viștea-inferioară câte 10 cent. Roman Pe- trascu din Viștea-de-jos 15 cent. Matheiu George din Viștea-de-jos 10 cent. George Sandu din Viștea-de-jos 15 cent. Visamu Coste din Feldioara 10 cent. Alexandru G. Cârjă din Viștea-de-jos 15 cent. Galation Bârsan din Corbi 20 cent. Tănasă Babă din Notil-rom. 25 cent. loan Spiridon Viștea-inf. George Șuteu Bitccrdea-rom, câte 10 cent, loan Bogdan, loan Burja. din Nucet câte 25 cent, loan pioniță Rociu Nucet 20 cent. Nistor Bobeș ' din ' Sâmbăta-inferioară 20 cent. Petru Cârjă. Moise Po a din Viștea-de- jos câte 10 - cent. Alexandru Simion din Breaza 10 cent, loan Filip din Biertan 15 cent. loan Vlădui din Valhid 15 cent, losif Bologa din Marpod 25 cent. loan Rusii din Bogaciu 10 cent. Vasilie Balgara loan din Hăranglavu 20 cent. Adam Costea din Sâmbăta-de-jos 25 cent. Nicolae Rusu din Bogaciu 50 cent. Nistor Coinșa din Voila 25 cent. George Dragoș diu Dridif 20 cent. Danilă los. Gabor din Voila 20 cent. Vasilie Gabor din Voila' 15 cent. Radu Streza din Dridif 15 cent. loan Opriș 10 cent. Dionisiu Marcn din Scori iu 15 cent, loan Morărescu din Scoreiu 25 cont. loan 1. Boieriu Teleki-Recea 25 cent. loan Viilcu din Scoreiu 25 cent. Nicolae Bârsan jun. Nicolae Bârsan son. din Moșna câte 25 cent. Vasilie Albii din Moșna 15 cent. Vasilie Deac din Moșna 25 cent. Achim Urdă din Moșna 15 cent. Ilie Munteanu din Moșna 25 cent. loan Muntean din Moșna 20 cent. Achim Deacu, loan Cocoș, loan Urdă din Moșna câte 25 ceut. Petru Jaru din Fofel- dea 25 cent. Nicolae Deac din Moșna 13 cent. M sail Bărbat din Ucca-de-sus 10 cent. Zaharie Soneriu din Trapold 1 dolar. lonaș George din Saroșul-ung. 25 cent. loan Banciu din Zlatna 30 cent. Nicolae Hoțea Zlatna loan Lungu din Bogaciu câte 25 cent. Oprea Blehiițiu dn Viștea-inf. 15 cent. Si uion Daueș Viștea-inf. loan Boțea din Sâmbăta- ■ sup. Jenciu Gabor din Voila, Isarie Groapă I diu Viștea-inf. câte 25 cent. Nicol. Mihet Ricisdorf 10 cent. loan Stanciu din Viștea- : inf. Natu Hoțea din Zlatna, Toader Șandru din Viștea-inf. câte 25 cent. Sim. losif Șer- ; ban, loan S. V. Gabor câte 20 cent. Paras- ț chiva Costea din Sâmbăta-inf. Moise Șerban, : Moise M. Șerban din Voila câte 25 cent. Spiridon Bogdan din Sâmbăta, Colmi Ghiuri , din Șulumberg, loan Stregea, Samson Stregea Toader Ofrim, loan Drâgan, loan Garung, loan Streg a, Vasilie Harstu, loan Stregea, Zevedeiu Opriș din Dridif câte 10 cent. Fi- lon Surdu din B gaeiu. losif Giurca, din; Roșia-sas. Filon Crișan din Hărânglav. Și I pentru a lui soție Maria Crișan câte 25 cent. (Va urma). diB —------------------------- ■ ta।ii.iatii:t*in;.ț!jauaLÎiiî 'ariaita-iiriarâiUHauautriiiai'ai.iiny• ■!■><<•» -3 Cărți ce să pot căceta în Librăria Seminarială. j j Floricele de câmp, de A C. Domșa . 1.— ■ । Cântece, Sabo ..................1.— 1 i Visuri trecute. Ciura .... 1.— ! I Studii și Biografii. Dr. I. Rațiu . 2■ Geniu pustiu, Eminescu . . . 2.— Drumuri și orașe. lorga . . . 2 50 I Poesil de Alexandri.............3.— : | Teatru I. II. Alexandri â 1.50 . 3.— i Vers și proză Alexandrescu . . 125 i ■ Novele A. Brătescu-Voinesci . . 1'50 Liter. pop. Eminescu....................150 j Ciocoii N. Filimon......................PoO I Legende și basme Ispirescu. . 150 ; Povești, I. Creangă.............1'50 Vorbe înțelepte A. Popoviciu. . 150 i Vatra Părăsită Slavici . . . 2.— | Din Bătrâni . . ,, • - . - 2 50 Eminescu și Coșbuc de Alexandru Ciura............................1.— Limba Română poporană și Dia- i lectul Sicilian, de Alesiu Viciu . 1.00 ’ lerarchia Românilor din Ardeal și Ungaria de Dr. Augustin Bunca, Prețul 3 coroane. i I Biblioteca Minervei 22 nr. fie care i numer 15 fii. 3^ 1 '»ir|1 j■hiii* hiîiff - K®K®ss0ss®«®«®«®ss®»®«o«e^ Poșta Administrațianti. Am primit și euiei&tn abon. dela: . Poiuița ne anu 1893—it-9G. Vițeul-de-jos pe 1905 sem. 1. Beun. Ticvanhd-mare pe 190 > L Fe«e«f pe 1904. Birghiș pe ’/ri i^Ot—'/i« 1905 Bou- țand-miper. pe 1903 și 1904. Șeulia-de-câmpie pn 19 anilor uiniâtori. Iii. Epp. ' Orade pe 190i sem 2-lea și 1905 sem. I. Tritul-infer. ; pe 1902 1. 11. Lagos pe lOOă Pichițul-de-jos pe tun- ■ pul diu 1904, până în '/s 19 5 Aficloțlaca pe I timpul din 19tl3 până în I. Noemvrie i9()4. Lopa- dea-rom. pe 1903 Ascileul mare, Călncea’Chcciț, Che- cichehttta, Câki-Gorbâ, Fizeț, Gâlgâit, Fantieeu, Sânmihdiul-deșert, Sotelee, Ugruj, Vaidakaza pe 1904 și Tikău pe I9«4 sem. I. Măgina pe 1904 Sdha pe l 1905 sem. I. Casina. Ijimleu pe 1905 sein. ]. Nandra ! pe 1901 sem, 2-lea și 19on sem. I. Plătirea di 23/2 aBaoiatbitfom iuiuimutnisE mlcigoijiT Pag. 54. U N I REA Nr. 6. 1904 a fost iarăși pe 2 semestre; cea din 11/2 1903 | a fost pe 3 semestre; și de aici provine trecerea de pe un an, pe altul. Cecălaca pe '904 Ortelec pe 1905 tem. 1. Sangiorgiul-de-Meseț pe 1904 sem. 1. Plătirea din 16/3 1904 a fost pe 1901 sem. 2-lea, pe 1902 și 1903. Muntele Băițoarei pe 1895 sem. al 2-lea și 1896 sem. I. Vă rugăm și pentru restanța anilor ur- mători, pentrnca să le mai împuțineze din ea. Ilem- bac pe 1903 Milățel pe 1905. — Posta redacțiunii. L. A. in T. Mulțumită pentru celea comuni- sate, credem, că s’a făcut cele . ce le doriți Dvoastre. V. D. în Ș. Vor urma pe j rând, pentru lim- pezirea situațiunii. I. P. R.in R. Ați uitat a mai adauge la tristele ' constatări și «dascălii poporului»,, câH pe când pro- cedura celor dintâiii e explicabilă până la un punct din considerații puf personale, pe atunci a celorlalți pe cari direct li amenință pericolul de nimicire, nu pot da nici o explicare a procedurei lor. Ar fi bine curățite toate buruienile. Am primit foița trimisă. I. E. M. in D. Ți-am primit scrisoarea, află insă că de purtarea Dtale In chest:a alegerilor ș’a scandalizat toți prietinii de aci, c; ri te considerau de om modern, cult și indepedent; car. . . Iar în cât pentru promisiuni, aduți aminte de judecata aspră c.p i-se face lui Irod pentrul capul lui loan Botezătorul N. V. ți I, P. In numărul acesta n’a mai fost loc. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. ®Q®®0@©®G0G00000G00G@0G0©0G000G © < 0 & & 0 0 G © 0 G 0 $ 0 |5) 1- 52 lulius ErOs. Sibiu (Nagyszeben) str. Cisnădiei 3. Tot felul de oroloage, juvaere din aur și argint, —- tacâmuri din argint, recuisite de aur și argint pentru biserici. Cel mai mare deposit din Ardeal Mare deposit de sticle măritoare, ocheane și binocle G © > 0 © 0 W & 0 0 ® <9 & ® Comande! e se esecută numai pe lângă X-j 0 Reparării» se esecută prompi și eftin. © ■ Cumpăr eventual schimb cu cel mai mare preți curent obiecte vechi de aur și argint și petri S scumpe. La cerere trimit franco și gratis Prețcurent ilustrat. = ~ ■ 1 K Nr. JF. Orologiu cilindru remontoir din argint, cu acoperișuri duple de o construcție puternică și trainică, costă 7*30 coroane. % © & © 0 & 0 G 0 © © 0 0 O G O Qp-npQ-ir] contra tusei, răgușelii, durerii de piept, ofticei, tusei măgărești, catarului astmei, greu- tății de respirat, lungorei și tusei seci. Vindecă sigur și repede. Prețul 1 cer. 20 fii. și 2 cor. Capsic unsore. Contra durerii de dse, podagrei, reumatismului, rece- lelor, durerilor de cap, dinți și nervi, precum și scrintitiuilor. Cele mai îm- bătrânite bule le vindecă. Prețul 1 cor. 20 fii. și 2 cor. Centarin. Contra morburilor de stomac, precum lipsa de apetit, mis- tuirea rea, catarul și aprinderea de stomach, greața și vomarea, sgârciunie cele mai grele. Leac sigur. Folosesce și la curăț.rea sângelui. Prețul 1.20 și 2 cor. Kaljodsarsaparil. Mijloc escelent pentru curățirea sângelui ia sifilis, mor- burile tinerețelor 1 sticlă 2 cor. Laxbonbons. închiderea scau- nului e causa diferitelor morburi, pecum palpitarea de inimă, amețeli, du reri de cap și altele. Deci cine sufere de în- cheierea scaunului numai de cât se co- rn an d eze Laxbonbons zachare 1 e p urgati v e, plăcute și dulci la iuat. Pețul 1 c;r. Chemicale, drogue, legături și bandagerie chirurgice. Instrucție pentru prepararea dife- ritelor vinarsuri, liquerurl, rum și altele. Icuri ru ssice, ParfumurI, săpunuri, crem esceleut pentru față și mâni. ArticolI cosmetice, oleu pentru pâr. Esență pentru picatul și întărirea părului. Apa de gură și dinți pe cum și prav. Ori ce fel de articlu din branșă. T6te forte Ieftine. Faceți întrebare și Vc veți convinge. Cornel Demeter, apotecar în Szâszvăros, iskola ter 41. 47 (4-10) & § © o 8 © © ® 0 0 0 © 0 8 8 & 0 & 9 © o a © 0 ® o Q O O 0 <9 <9 O <9 © © © © © 0 0 o G - toC^^0GG000©0®®G©0©®eS<-^00®5S^s*>,i’ Nu se poate în deajuns sfătui oamenilor slabi să folosască acest aparat electric. Electroforul întărește nervii, înoiește sângele, întărește simțirea, aduce sângele și sistemul nervos la o normală funcțiune. . ■ Dr. Bourg, membru la facultatea de medicină din Paris refereazâ: Nu numai podagra, (șuiul), reuma, hysteria, asthma, au fost în nenumărate cașuri vindecate prin electricitate, unde medicamentele s’au dovedit de nefolositoare, ci și la ori-ce fel de morb de neni, durere de cap, colică, dureri de urechi, insomnie, hipocondrie și cu deosebire la hemoroide efectul bun se arată după vre-o câteva zile, ba uneori după vre-o câteva ceasuri. — Cu un minunat succes se folosește contra durerilor femeiești. Electroforul prcduce ani de a rândul un curent electromagnetic fără a ave baterii și fără mașini ajutătoare. — Se garantează pentru trăinicia lui 5 ani. voiești să tii tare? — Voiești ca între ori-ce împrejurări ale vieții să te bucuri de sănătate? Voiești să ai curajul și energia ca să te poți opune liniștit grijilor și năcazurilor? —Noi ne am dedicat lucrările noastre întru a mări și întări sănătatea omenimei.— încercările noastre sunt încoronate de succese și metoadele noastre sunt recunoscute ca cele mai bune din partea oamenilor de știință. Am arătat că Electricitatea este basa vieței fisice și că aceia cari sufer de stomac. reumatism, morb de nervi, dureri de spate, de cap, de piept au lipsă de mai multă electricitate. „Electrophor" ... â-parat de electricitate, renoiește puterea perdută și îl poate folosi unul fie-care. Prețul unui aparat mic complet’: --- — 20 coroane. ~ (Pentru cei foarte simțitori). Se spedează la trimiterea banilor înainte sau Prețul unui aparat mare complet: ~ 80 coroane. ~ (Pentru însănătoșarea morburilor vechi), prin rambursa. Manhattan întreprindere de Electrofor. Budapesta VIII. Aggteleki u. 15|u. Tipografia Seminariului archidiecesan. 5|B---------------------B|M Si , , ’BÎ । Abonamentul: l : Pentru monarchie : । ! Pe an 12 cor. 1 ; an | ■ 6 cor.. an 3 cor. ; : Pentru străinătate: Pe 1 an 18 fre.. ' : ț an U fre.. : , an i 4 fre. dO era. i Foeaapare in ne care | S â in i> â l ă. Sin. Tot ce privește foaia, ' sase adreseze la: Re- : dacțiunea și admini- I strațiunea „Unîrei" in Blaj. Inserțiuni: Un șirgarmond odată 14 iii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. «ȘIM IB' .3 Foaie bisericească-poiiticâ. Inul XV. Blaj 18 Februarie 1905 ’ Numărul 7. Monarehia noastră. Situația internă politicii a mimar- chiei e foar e critică și nici prevedea nit să poare, vă ce fază de desvoltare vor iu a lucrurile și ce desnodamânt vor avi â? în Austria par lamenrarismul deja de mui de mult a ajuns ia faliment. Parlamentul. mi e canare de ni i o acțiune, ministere după ministere să perândă. Și dacă afaceiiie statului lutuș se îndeplinesc și nu sufăr întâr- ziere. e că constituția austriacă dispune de țț. 14. în Ungaria, suirile sunt de pic- zent tot așa de desoiate. Și până când in Austria și când nu funcțio- nează parlamentul mechanismui sta- tului poare funcționa. — la t oî ne- fnneționarea parlamentului ne duce în ex-kx, ne pricinuește grozave pagube -economice, și nu să pot recrută ostași, și se discreditează și strică pristigiul țării înaintea străinătății. Alegerile dietele au produs niște stări interne atât de curioase și atât de încurcate. încât desnodamântn: lor nu să poate prevedeâ. Opoziția a ieșit la alegeri în ma- joritate și cu deosebire partidul kossuthist a câștigat o maioritate cum nu a mai avut. Partidul liberal, care a fost până acum la cârmă e decimat. Absolută maioritate nu o are nici o partidă din care s’ar puteâ forma gu- vernul. Nu poate fi deci vorba decât de un guvern de coaliție al tuturor partidelor. Spre acest scop e de lipsă înțe- legere și program comun intre partide. Cu pertractarea și ducerea în deplinire a compromisului dintre partide a fost încredințat de Maiestatea Sa contele Andrâssy Gyula. E vorbă adecă de stabilirea unui program de acțiune, primit, de partidele aliate și acceptat și de Maiestatea Sa. după care să se guverneze ne viitor. Pertractările de până acum la nici un rezultat nu au dus. Partida lui i Kossuih, care de prezinte numerice e ; cea mai puternică, pretinde desfacere : totală de cătră Austria independență economică și vamală și armată ma- ghiara, cu un cuvânt răsturnarea dua- Lsmuini dela 67. j Lucru firesc că Uimea din Viena ■ nu vrea și nu poate sancționa o atare j politică, ceea ce ar însemna ilismembra- rea monarrhiei Ași pertract. rile im Andrâssy eu dif-riteie partide până amim nu au avut nici un rezultat, și i cine știe vor avea rezultatul dorit. Senzația politică e că kossuth Feremz a fost, primit în audiență de Maiestatea Sa. Bătrânul Mnnarch a ajuns la bătrâneții, să primească in audienții. și să-i ceară sfatul fiului aceluia, rare odinioară a declarat ; dinastia detronată. Audiența — zice-se — mare însămnătate politică nu are, ci kar fi acordat lui Kossuth mai muii : din curtuoasia politică, ca ia șeful celei ; mai imtcrnice partide din dietă. Față : de pretensiunile partidei kossiithiste, ! Maiesiatea Sa ar fi declarat, ca dată : privitor ia independența economi, ă și ; vamaiă îi s ar și putea face unele con- cesiuni — armata trebue să rămână și Maiestatea Sa nu e aplecat a face nici o (oncesiune militară. i Dieta se va deschide înainte de-a fi constituit noul minister, ca să-si ' 1 aleagă oficialii și să se eonsiitue. și-apoi să amână până va fi constituit noul guvern Până atunci — Dum- nezeu știe câtă vremi------țara va ră- mâne și este în ex-lex. Aceasta este fața situațiunii — cum să poate vedea destul de încur- cată. Surprinderi mari ne astea? tă și schimbări mari trebue să se facă. Dualismul să sdruncină șî poate să va prăbuși. Nu aceea, eă ce guvern va urma și care partid va ajunge la putere ne interesazu pe noi,— fără, ce soarte ne așteaptă pe noi; ca naționalitate, in noua situație schimbată. Campania electorală ne-a adus șî noua după mari și eroice sforțări | 8 deputați cu program național. Un siovac și un sârb încă au acelaș credeu politic ca și deputății noștri. Dar in partida guvernului sunt aleși muiți români cu program guver- namemal. Oare u situația actuală politică nu simțesc domnii aceștia murea r.-s- poiisabilicate națională și istorică ce o au, și mai are noimă a sta în partida liberală sdruncinata. in care și până acum au stat in potriva voinții națin- nei lor ? Dai ă toți românii, slovacii și sârbii aleși depuiați în diferitele par- tide, ar forma iui singur partid, acesta ar impune numerice și ar trebui sâ fie iuat in considerare serioasă, la stabilirea none.or stări și constelațilini politice. Și atunci nu s’ar puteâ tractă fără de noi. Și dorințele și justele pretensiuni ale naționalităților ar trebui satisfăcute. Sașii pururea guvernamentali — în fața situațiunii schimbate, oare nu ar puteâ fi și ei acum o singură dată opoziționali? Nu știm — repetăm. — ce fază vor lua lucrurile, dar respectândit-se do- rințele kossuthișiiior și ajungând even- tual ei la cârmă, noi nici un bine nu putem așteptă, nici dela ei și nici dela akă partidă Dacă dorim să fim luați în con- siderare trebue să-ne afirmam, să ve- ghi â in și să luptăm, ca in fața ori și cărei schimbări politice samă să se țină și de naționalitățile din țară, cari for- mează maioritatea cetățenilor. Suntem convinși că deputății noștri cu program național își vor știi face datoria, și \or fi la înălțimea chemării la care i-a înălțat încrederea neamului, ca samă să se țină in o eventuală schimbare politică și de poporul ro- mânesc Monarchia noastră e deci in crisă mare. Elementul german veacuri de-a rândul a fost element domnitor și asu- pritor. Și-a pierdut mat întâiu puterea în Ungaria — dar rolul i-l’a hiat ele- ; mentnl maghiar. In Austria naționalitățile și-au eluptat drepturile în potriva tuturor asupririlor și acolo hegemonia germană e în agonie. Pag. 56.UN I K E A—.Nn 7 Nu se poate ea in Ungaria să nu | aibă lucrurile aceleași fase de des- i voltare. eă doar stările sunt analoage | și naționalitățile numerice sunt mai I puternice ca în Austrii. Să ne lămurim și mai bine. — pentru „Gazeta de Duminecă11.— E foarte greu a răspunde la chestii tractate în șase articoli și unul final, pe scurt și in o singură și simplă cores- pondență. Ca să fim lămuriți și mai bine și mai deplin cu direcția G. de D., cătră cele spuse în ,,Cine încâlcește?“ mai adaug următoarele: Vătămarea sau deteriorarea bisericii gr.-cat. față de cea gr.-or. am constatat-o în afirmațiunea G. de I).: „Biserica gr.-or. e pe calea Înaintării, iar cea gr.-cat. e un caote oribil“ din pricina inventată a G. de D.: că biserica gr.-cat. n‘are conducere ma- terială și morală. Ca să apară în toată intregitatea sa simplicitatea acestei afirmări fără teniei — constat, că conducerea materială a bisericii stă: în ai griji averea ce o are și a tinde a afla moduri înțelepte și corecte spre ai spori averea. Peste averea bisericească să dau rațiuni în tot anoi, în cari și cea mai mică sumă de passive are să fie adeverită cu cuitanță -- așa dispune legea. Ba am aflat din G. de 1). că în orașe nu să oarbecă cu curator pus și ignorant, ci cu oameni inteligenți d. e.: în Șomcuta ani dearândul e vrednic curator a bisericii gr.- cat. Sp. D. advocat Nilvan, iar în Șimleu, unde e chiar și G. de D. — St. D. comptabil E. Boroș, Onoare lor! Cade așadară aser- țiunea tendențioasă: că popilor gr.-cat. „le place absolutismul1' — nu sufăr păreri pe lângă a lor și oarbecă cu curator ignorant în fața căruia apoi pot: înpuțină averea bi- sericească. E dureros că la sate nu avem inteligenți. Spre a spori averile bisericești în timpurile mai nouă s’au inventat și fundat grânarele bisericești, despre cari iar să dau rațiuni corecte și detaiate. în ce aflați dar lipsa conducerii mate- riale? Sunt ori pot ti mai bune dispozițiuni în asta privință la gr.-or.? Conducerea morală încă nu lipsește în biserica gr.-cat. Ea stă în administrarea ss. Sacraminte și în pro- povădiiirea învățăturilor bisericești. Și în privința aceasta sunt disptise- iuni, cari să și împlinesc; să înțăiege de unii preoți mai zeloși și destoinici cu mare, și bun succes, de alții cu mai puțin, pe cum va ti — și nu poate ti altcum — și la gr.-or. căci lumea nu o putem aduce la uniformi- tate de caractere. — în ce privește vătă- marea și suspiționarea archireilor gr. cat j susțin numai cele zise și observate în pre- ! cedenta corespondență, eu observarea că de am greșit primesc reflectare cu argumen- tarea ce-o poftesc acolo. La cele vătămătoare pentru preoțime mai adaug următoarele : G. de D. susține eă clerul n’are lipsă de învățătură multă. Și-a exprimat dorința de a vedea în tot satul cu 30—40 familii popă și încă fără pregătiri mai înalte, câș- tigându-și pânea de toate zilele din pomărit, fert de rachiu etc. Servițiu bun sa făcut cu contemplări ca aceste'] Nu pot produce aceste și unele ca aceste diu partea poporului chiar pre- tinderea micșorării competințelor preoțești? și toțuși G. d. D. să atirmă atât de binevoi- toare față de susținerea competințelor noastre destui de modeste. Mult ni-sa par cuvintele aceste asămănătoare cuvintelor Mân- tuitoriului cătră farisei: poporul acesta eu buzele mă cinstește, dar inima lui e depart» de mine. — Să citez ceva referitor la creș- terea clerului: „Clorul tinăr învață o mul- țime de subtilități teologice latinește. Ca folos are acest învățat? Nimica. Subtilitățile teologice nu le-au priceput pentrtica ie-au învățat latinește1' etc. și iarăși „nu învață clerul tinăr gr.-cat. aceea fără ce popa nu-i popă cum să cade înaintea românului: ti- picul și cantul, așa că pe cei mai mulți (oare nu să zice prea mult?) cantorii trebuo să-i îndemne, spre scăderea auctoritâții pren- țești și iubirii poporului'1. Admit cu plăcere, că cantul și tipicul sunt științe necesare preotului, dar observ, că eu ca preot de 14 ani încă n’am dat do cantor, care ar fi atât de consumat în cân- tările și tipicul bisericesc, că să nu-i ti putut da lui știință. La asta știu că Dl Lazar, eventual auctorul articliior „Trebiie noastre11 decum- va mă cunoaște și Dsa, numai atâta va observă: asta e specialitatea Dtale. Pe lângă toate aceste, că am avut darul dela Dumnezeu de a puteă cântă frumos, totuși observ, că cu cuvântul meu nimica n’ași plăti — n’ași ti popă cum să cade, dacă mi-ar lipsi știința teologică ba chiar subti- bilitățile teologice învățate latinește și foarte pricepute, pe cum au dovedit cei mai com- petenți ea Dior întru această cauză: profe- । sorii noștri de teologie cari ni-au cenzurat, i Tot asta o pot zice și despre fratele Cionca, a căruia carte o cunosc mai bine ca Dl Lazar. | Vor fi cunoscând Dnii dela G. și alți : preoți cum să cade, cari învățând în semi- FEU1LLET0N. Fata Morgana sau Nălucirea deșertului. ; Sub razele arzătoare ale soarelui de miazăzi, caravana înaintează cu greu peste câmpiile de nisip. Călătorii, chiuuiți de arșița zilei, obosiți și abia răsiifiând, înzâdar camă împrejur după vreun crâng, vreun arbor sau vre un ochiu de verdeață ei nu văd decât deșertul fără margini peste care păreă ca s’a revărsat o mare de foc. Când soareie era la zorit, iată eă li-se ivește, departe înainte, o minunată și dorită priveliște. Era un iac ca cristalul, în care să oglindeau veseli arborii și tufișurile verzi de pe malurile iui. Zoresc sărmanii călători, casă ajungă mai de grabă, să se răcorească și să-și . stâmpere setea. Dar. lucru ciudat! cu cât înaintau, isvorui fugea mereu dinaintea lor: ; până câud, cu eoburirea soarelui, dispăru și nu-i mai văzură. Era o înșelătoare iluziune a Fetei morgme, căreia-i place uneori a-și râde de j dorințele, credulitatea și neștiința oamenilor, I arătându-ie naiate mărețe, grădini feerice, câmpii verzi și desfătătoare acolo, unde în J realitate nu este nimic din toate acestea. I * I Asemenea acestei iluziuni atmosferice I sunt ori-ce dorințe și speranțe de o viață | mai ierieită câud sunt întemeiate numai pe I visuri și iluziuni. ! JH. Strajan. ; SĂRMANII. — Max. Geissler. — (Continuare și tine.) îmi blăstămam suartea. când noaptea se fnrișa pe lângă așternutul meu suferința, ea o fantasmă în lumina palidă a liniei. ce pătrundea prin ferensta mohnrîtă din co- periș. — Acolo zăceam, și devenisem mamă unei copile, răci ea era copila ficei mele... Ea fusese văduvă, azi e moartă, — încă dela nașterea acestei eoniie. A fest <> vreme fără lună, fără stele. Noaptea întreagă mă svârcolcam în așter- nut: părea eă e țăsut cu spini. — Și lângă mine respira ușor aproape stins, un fiiu al durerilor, fără eămașe, fără așternut, Fica mea fusese bolnavă de mnarte încă înainte de nașterea copilei . . . Pe o râză a zăeut. Dle. și nu a murit! Mâncarea sărăcăcioasă, aerul înnădușitor al unei odăi din p id au lăsat-o pe mititica să crească, — și n'a murit... Și într’o zi am venit Dle, eu o nane moale și un uleioraș de lante. Când urcam eu pași grei seara de lemn, până sus sub eoperiș, îmi gâudîam în mine: „Dar de s’ar rupe, și m’ar îngropa sub frânturile ei!“ Am împins anoi zăvorul de pe ușa înegrită. și în mijlocul odăii goale, singură și fără nici un ajutor, stetea conila; ea îmi întinse brațele întru întâmpinare strigând de bucurie... Dle. aceasta a fost o rază caldă de soare în sufletul meu. ne care zăcuse luni uearândui, ca o noapte neagră: suferința. Din ceasul acesta eu am privit copila ca o binecuvântare cerească, ca o stea, care a răsărit numai casă iumineze această inimă întunecată — Pe încetul iubirea s’a apropiat de mine șt mi-a un piu: k i rifiiiul Tot mai puternică ueveuia ta iubirea, cu fiecare dimineața: îtitr’o singură inimă se adunase iubirea de tată ți m^mă: amândouă întruna. dar mari ea iu doua num,. — Dar neutru Dumnezeii eu un aveam nici un cuvânt de mulțamiiă,.. Iarna veni. O iarnă într’o odaie în pod,— Dle, așa ceva Dia n’ai trâii 1 Câud văpaia soarelui se varsă grea, innâdușitoare, prin țigle și-ți învăluie capul și umerii ca o novară grea. — atunci este scăpare: o boare ce adie atiugându-ți sinul desvâiit șt brațele goaie. o mână de apă rece pe frunte și pe buze: — dar gerul iernii, o, încoutra acestuiazădarnie să luptă sărăcia!... Cuptorașul de fier e roșu — de rugină, și apoi, nici o despicâtnră de lemn, cei mult câteva gâteje uscate, cari le-ai adus în soațe astă toamnă nrin vifor. — Haina ruptă nu mai poate încălzi trupul amnrțit. Fereasta din eoperiș e astupată de un văi apărător de zăpadă, .-ingnrnl. care oprește intrarea gerului ucigător. Vântul suie scara ziua întreagă fără încetare și fă îndeasă . în lăuutru prin crepâturile ușii, prin broasca ; dela zar. — iar iu casă să văd linii albe, I arginții, în amestec lucitor: răsuflarea rece i a gerului de afară. ' Și Crăciunul se anropiâ și aveam de ' gând să aprid și eu o luminiță conilei ■ mele... Dar la amiazi mâuiie copilei să : ineleșteazâ de brațul meu și linia își ascunse fața nalidă în îndoiturile hainei ; mele. Pe când afara. în sale mari, așezau j daruri sub brazii strălucitori — eu o I așezam pe Irma în așternut... Era bolnavă. Nr. 7. UNIREA Pag.?57. nareie rom.-cat. la Pesta și Grade — de unde anume nu mult rit, tipic și cântări au adus; adu-s'au însă știința necesară preotului, cari sunt mai necesare și nu să pot câștigă dela cantori. Acești preoți ca să nu numesc mulți sunt Dl Grațian Elonta și loan Budișan din jurul Șimleului cunos- cuți la G. de 1J. Apoi dacă ni-se concede a nu ne ținea de negru pe alh“ ci să cercăm și scopul - o fac și aceasta. Dacă e adevărat că învățăm latinește teologia nu pricepem ce învățăm, dacă e adevărat, că nu învățăm prudența pastorală și n’avein fervoarea re- cerută întru împlinirea agendelor noastre, ei le împlinim numai ca sarcini moleste — pe cum nu este adevărat; cu ce scop să ase- reaza unele ca aceste? Ceice nu-și pricepe învățătura de care are lipsă e ignorant, cel lipsit de prudență pastorală e păstor inprudent, cel fără fervoare în misiunea sublimă preoțască e fariseu. Urmează din aceste că învățăturile preotului ignorant nu sunt bune și adevărate, conducerea preotului inprudent nu e de ‘urmat iar jertfele și ru- găciunile fariseului nu pot ti bine primite ia Dumnezeu. Dacă Domnii dela G. de D, după al lor exegeză interpretează altcum — aceea e specialitatea Dior. Interpretare în alt. sens cu alt scop numai atunci primesc dacă să va face direct, fără încâlcituri cu argumentele recernte. Și cu aceste sau iâcut serviții bune clerului gr.-cat? Să mă iertați Dior dela G. de D.; dar pe lângă toată dra- gostea pastorală pentru serviții ca aceste nu vă mulțămim, ci mai vârtos cu mult regret le respingem dela noi. — Mai suntem de- gradați de mai nesimțitori în privința tagmei ca „cișmașii" din pricina câ ne ducem pruncii la școli rom.-cat. și fetele la călugărițe. N’am cauză a ascunde scopul — dar de greșesesc să mă iertați — mi-să pare că e vorbă de lipsa fetițelor noastre la S;eteam lângă pa;, ascultând respi- rarea grăbită, de friguri; ia flacăra lumi- niței de Crâ'-iun priviam stelele arzătoare ale cehilor ei:... atuuei deodată tresări bătrâna iuima îndurerată; o adiere blândă de împăcare ire îl n.in ea și nu să mai putea liniști; mă chemă, să cad iu genunchi și sa mă r ig peutru viața ficei meie. Acesta a fost un Crăciun, Domnul meu, un Crăciun, cum nimănui altuia nu ia fost dat a-1 sărbători. Si asiăzi copila este raza de viață a sufletului meu... — Și totnș va veni vremea, când eu singur, un om neputincios, rătăcind din casă In casă, din sat in sat voiu cântă pe ia ușile oamenilor... Copila va muri înaintea mea. — Vezi-i buzele subțiri, palide, și fața ei. și vinele de pe frunte: ea iu frun- zele garoafelor cari cresc în umbra im.r- nnntelor. — Dar eu m’am liniștit acum, și voiu rămânea tot așa și când va veni acel ceas!4 Acum ea era moartă... Trebuia să-mi aduc aminte de acea zi de nrimăvarâ. când bătrânul își desco- perise înaintea mea inima. — Și când m’am apropiat ae fereastă, — sus în cimitir stetea o ceată de popor în jurul unui mor- mânt deschis... Din turn să auzia trist, monoton un clopot. Cu un ceas mai târziu un moșneag nrea ne drumul de țară în sus, pe deal, cu harfa iu soațe. Ursita i-a răpit ultima bo- găție — Nu fusese încă destul de sărac. JF. Ag. ’ școala R. f. r. S. din Șimleu. Absolutism I mare e a face presiune în publicitate în j modul cum o faceți Dvoastră pentru această 1 treabă. Cauza pentru care nu ne ducem i fetele la Dvoastră o știm noi și dacă voi-Ți ■ a o ști întrebați-ne pe cale privată, dar ' rogu-Vă nu ne defăimați ași necuviincios. । Dar să-mi fac o observare. La călugărițe i — unde și o fetiță a mea a petrecut 3 ani । ■ - cu durere pentru Dvoastră inteligenții i mireni ■ trebue să vă spun, că numai sin- gură fetița mea a fost de preot — căruia nu i-am conces nici mărturisire acolo — am i aflat însă fete de laici iuteligenți chiar din | Năsăud — în Oradea-mare apoi fetițe gr.-or. i mai multe ca gr.-cat. Și totuși numai î preoții gr.-cat. sunt mai nesimțitori ca cișinașii ?— Har Dlui insă azi mă simț I părinte fericit, că copilele mele sunt in in- ! ternatul „Pavelian" în Beiuș căci vezi feri- citul Pavel, a căruia memorie e dulce în inimile fiilor de bine a neamului român, a , avut si altă grije nunumai a fi bine scris ; ia Roma! i Și acestor dorințe mi-am făcut destul : mai înainte de articolii Dvoastră de tristă . amintire. Deci in privința creșterii copiilor noștri ni-am ști face datorința și fără dăs- călituriie Dvoastră — numai rând de am avea ca voe și știință. Să revin și la alte documente de mic preț, a dragostii G. de D. față de preoțiinea gr.-cat. — Din incidentul alegerilor de membrii în sfatul comitatens a cercat G. de I). prilej ași arăta și vărsa toată dragostea I peste noi. Ln corespondent confident a Dlui Lazar fără nici o cauză mă firește în noroi pe mine și pe D. Cupșa preot în Port, din simplă cauză că poporul nostru și noi n’am votat pe Dsa, ci pe D. Cupșa de 7 ori mai naționalist și destoinic român ca dânsul. Aceste Dl Lazar - deși pe cum însuși re- < cunoaște, ne cunoaște de; „preoți harnici și buni români" le-a publicat fără genere. Ce-i pasă Dsale — ba poate chiar îi place? — când poate vatămâ onoarea a doi preoți, la care încă n’a tentat pământean. Mai dă i apoi in alți trei preoți din alt cerc — dintre care unul e vrednicul protopop T. Pop, bărbat încărunțit în lupte naționale, în I. Taloș și C. Jnga. Cauza e simplă: că muniții nu s’au prezentat la alegere. La adresa cestui din urmă sa fac frumoase, serioase și cuvioase manifestări de dragoste de felul: mergea frate — după carul înpovorat cu o năfrămoaică cât un : hotar la grumaz, ca un marțolea— și iarăși: l la oameni ca aceștia numai de aceea le-a dat Dumnezeu minte și inimă „să știe răni m poiată și ofta câte un blidoiu de fasole3. Apoi mai zică cineva că G. de D. nu e ; plină de ton cuviincios, de seriositatea și ■ demnitatea unei Gazete cum să cade socială. Și e curios, ba prea-prea eurios că de inteligent mirean nu e pomană cum și întrucât își împlinește datorința națională — această tagmă e pentru publiciștii Gazetei „nolli me tangere“. — N’am cauză a rătăceă adevărul: G. de D. făcând serviții plăcute de felul acesta câtorva inteligenți a căror i spirit o dominează, de loc nu servește ma- rilor cauze obștești; cu atât mai puțin face bune serviții preoțimii gr.-cat., cum pe nedreptul să afirmă. Judece clerul gr.-cat. în meritul acestor trebi — dar cu deosebire preoțimea gr.-cat. din Selaj, căreia în primul rînd îi sună lec- țiunile din ,,Trehile noastre". Ceice au urechi de auzit audă, tristul adevăr, ceice au inime nobile sânițăscă du- reroasele vătămări! Stiimal la 4 Februarie 1945 st. n. Vastllu Pop preot gr.-cat. Orszagos magyar Szovetseg și balota- giiie. — Drept ilustrare cum știu să lupte guvernanții noștri și să-și apere neamul, lă- săm să urmeze în traducere scrisoarea ce o adresează contele Eszterlmzy Jânos în cali- tate de prezident a numitei societăți, prezi- denților partidului independist din Panciova, Chișineu și Cehul-silvaniei: „Mult stimate Dle prezident! Liga ma- giară regnicolară, s’a alcătuit și luptă într’a- colo. ca cu ajutorul organizării societății magiare opera de apărare națională să de- vină mai eficace fața cu primejdia, eu care naționalitățile amenință întâietatea politică și economică a magiarismului; îndată-ce a înțăles, că naționalitățile la’ actualele alegeri de deputați s’au hotărît să între în activitate, conform decisului luat în ședința comite uiui din 4 Ianuarie curent, a lansat uu apel cătră alegători. ..Apelul nostru în mai multe cercuri a avut succes. Nu într’un singur cerc, mai ales în Ungaria de nord, acțiunea ligei noastre încă a contribuit, ea față cu candi- datul naționalist sa reese candidatul în care și-au pus încrederea prealabilă partidele patriotice. în alte cercuri cuvântul nostru n’a avut rezultatul dorit și urmarea a fost triumful candidatului naționalist. în sfârșit în trei cercuri în Cehul-silvaniei, a Chișineului și a Panciovei va ti balotaj între candidatul magiar cu majoritate relativă și cu candi- datul naționalist. „Cuvântul poruncitor al intereselor ma- giare pretinde, ca în parlamentul nostru numărul deputaților naționaliști să nu spo- rească, ci în amintitele trei cercuri să îu- vingă candidatul patriei magiare care a avut minoritatea relativă. Fiindcă cu ocaziunea primei alegeri, partidul rămas în minoritate absolută, în lupta pentru triumful principiilor sale și cinstea steagului politic și-a făcut destul datoriuții, fiindcă peste considerațiunile de partid este un interes mai înalt, caro ne demândâ, ca având în vedere singur supe- rioritatea politica a magiarismului, unul ca unui să ne grupăm pe lângă candidatul magiar cu maioritatea relativă și să lucrăm din toate puterile, ca învingerea sa încoro- neze stindardul candidatului partidului magiar. „în numele acestui interes mai înalt de rasă și național vă rugăm pe Dvoastră ca prezident a cercului partidului independist să lucrați într’acolo, ca membrii din loc ai partidului independist. să sprijineaseă față cu candidatul naționalist pe candidatul magiar cu maioritate relativă. Scrisoarea din cesțiune am arătat-o lui Kossuth Ferencz, dânsul m’a împuternicit, să adaug în numele lui urmă- toarea enunțiare: ,,Și eu aprob lupta pornită contra duș- manilor ideii de stat magiare". Budapesta la 7 Februarie 1905. Contele Esterhâzy Pag. 58. U N I R K A Nr. 7. Janos prezident. Dr. lanesd Benedek secretar. Oare neamul românesc să nu aibă interese mai Înalte, cu cari era datorința preoților și cărturarilor noștri să se identi- fice? Magiarii când e vorba de luptă poli- tică față cu naționalitățile toți sunt una; noi, durere! ne uităm după forme, ori ne vindem străinului. CORESPONDINȚE. alegerea dela vinț — constatări. — Entuziasmul cu care sau prezentat cei 340 alegători români in ziua de 26 lan. la Vinț, va rămânea pe veci neșters în me- moria mea. Ochii plini de lacrimi să înălțau ru- gător cătră cer. Doamne! Dumnezeule bun al neamului nostru, ajută-ne barăm de astădată. Și eram ca siguri de învingere. Cum nu? din 1035 alegători peste 700 români. Dar uitasăm că între noi sunt multe uscături... Unde sunteți voi nemernici trădători ? voi care a-ți avut cutezanța, ca eu mânile voastre murdare să palm uiți în față mama voastră— națiunea? Nu v’ați adus aminte, că noi ceialalți fii ai mamei nu vom suferi să vă bateți joc de mama noastră și vă vom cere socoteală, veți aveă să vă răfuiți cu noi? Inima voastră mică nu e în stare să cuprindă durerea ce am suferit-o noi, atunci când am văzut că voi frații noștri v’ați făcut coadă de topor in mânile dujmanului. în laturi nemernicii Nu știți voi că din modui cum să prezintă o națiune în luptă pentru drepturile ei, să vede puterea de viață a acelei națiuni? Și atunci când niște tineri aprinși de dragostea de neam, Dr. Chirilă, V. Ordace, Eugen Muntean ș. a. din zi în noapte, prin ger și vânt, au venit la voi acasă să vă roage, — auziți măi! să vă roage, să spriginiți cauza voastră proprie, cauza neamului nostru: voi și la rugarea lor a-ți rămas — înlemniți. Perderea ce o a-ți cauzat neamului nu o veți spălă cu lacrimile ce le vărsați astăzi. învățați dela concetățenii noștri ma- ghiari cum știu ei luptă pentru drepturile lor și învățați dela sași — când conducătorii lor le-au dat signalul de luptă, să duc unul ca unul acolo unde sunt trimiși. După alegere un țăran din Drâmbar cu ochii plini de lacrimi îmi zise: — Am perdut Dle pe un om, pe care nu știu, îl vom mai găsi! Dumnezeu va bate pe aceia Cari ne-au vândut străinului... La Vinț întâlnesc pe un fost elev al meu. — Ce cauți tu pe aici Simioane? — Am venit Dle învățător, pentru tata, îi cam place beutura și mi-o fost‘teamă ca să nu-1 înșele cineva. — Unde-i tatăt-o? — E dincolo cu Ungurii și cu Sașii. Ce să fac să-l scot de acolo. Și ochii i-să umplură de lacrimi- — Nu poți Simioane! e aici miliție, gendarmărie și nu te vor lăsă să vorbești cu el. în acel moment își aruncă jos traista cu merinde, să urcă pe un zid și zărind pe tatăl său, cu pumnii duși la tâmple, ti strigă: „Tata! tata! să nu te mai întâlnești cu mine...!" Eram la școală în Blaj. Un mare bărbat de ai noștri, un venerabil canonic îmi zise odată: „Măi! la voi pe Săcaș încă nu o răsărit soarele". Țin minte până trăesc. Și-i cam multișor de atunci — soarele nu a mai răsărit. Răsai soare — răsai dragă! Nechifor Frățilă. Și ELECTORALE — Februarie 1905. la Fiind stăpânit de impresiunile primite ultimile alegeri dietali, — dați-mi voie să vă raportez și eu despre alegerea din cer- cul nostru alegător de Ceica-maghiară. Cercul acesta, afară de o minoritate neînsămnată e aproape curat românesc și așa, după hotărî rea activității, ori care ro- mân cu bun simț ar fi fost în drept a aș- tepta, ca în cercul acesta să fie fost candi- dat și ales un deputat român cu programul național, și aceasta s’ar fi putut întâmpla foarte ușor. — însă precum în trecut passi- vitatea, așa acuma activitatea cu program național, decretata de ^fruntașii neamului nostru, nu a fost respectată nici din partea poporului, nici a conducătorilor. — în trecut, pe vremea pasivității, cercul nostru era re- servat neutru candidați! români guvernamen- tali, și puternicii zilei aveau la îndemână atât candidați în prisosință, cât și cunoscu- tele mijloace de-ai alege; doar aveau să de- m os treze lumii, că nu toți românii sunt soli- dari în passivitate. — Acum însă fiind de- cretată activitatea, — puternicii au abandonat usul din trecut și au candidat pe jidanul francmason din Grade Dr. Disi (Deutsche Giza, Până acuma deși nu eram îndestuliți, dar baremi eram mângăiați, că în dietă ne represintă „sânge din sângele nost" (vorbă volantă dela alegerea penultimă). — Acum însă foarte ne-am revoltat, și cunoscându-ne starea desarangiată în care ne aflăm, nu puteam aveâ speranță că din cercul nostru să se poată candidă cineva cu program na- țional. Făcutu-s’au încercări, că din alte cer- curi să se candideze cineva, — însă fără res uitat. încercatu-s'au altcum pe cum să aude tinărul advocat din Beiuș Dr. loan Ciordaș și-au Ispitit mai întâiu opiniunea alegătorilor din Ceheiu, de unde se trage și unde are și mulți consângeni; dar i-s’a răs- puns că numai așa vor sta pe lângă el, dacă le va cumpăra oroloj în tumul bise- ricii și fiecare alegător va primi diurn și trăsură. — Și până când cu „sângele din sângele lor" au vorbit așa ea din spatele calului, până atunci pe Dlsi (Deutsch), pe ji- danul francmason, l’au primit cu banderiu și muzică. — Părinte Ternovane! Ddsi vă va cumpăra oroloj în turn??!! . . . Intre astfel de împrejurări era sigur că singurul candidat jidan va fi cu aclama- țiune ales de deputat, — eu toate aceste au aflat de bine să cutriere comunele mai de frunte, cu o suită constatatoare din jidani, organele administrative și din un preot gr.- cat. — Numele îl retac, (pentruce? R. U.) dar mi-au venit tn minte, când l’am văzut, vorbele din urmăalui Caesar: „Și tu fiule Brute — Căci el a fost eorteșul și tălmaciul candidatului jidan; zile și nopți întregi băteă calea mânzului, iar în Dumineca după Botez înzadar așteptau poporenii pe părintele lor în biserică, să poată fi părtaș în darurile S. Litur- ghii și mângăiați în năcazurile lor multe prin cuvântul lui Dumnezeu. — Poporul, cel ce ședea întră îninnerec. și celor ce ședeau în laturea și umbra (morții) ueștiin- tii lumină (au) nu au răsăr.t lor ... . Înainte de alegere cu două zile s’au candidat pe sine cu program 48-ist un diur- nist dela perceptoria din Beiuș cu Vasiliu Ștefan, unii zic că ar fi iar alții că e rutean, — dar multă nu a făcut. Elita preoțimei, atât neunită, numele român, ispravă cât și unită, conștie de chemarea și demnitatea sa, a rămas acasa, dar pentru aceea puteai vedea șire de trăsuri în cari ședeau câte un jidan și preot, câte 2—3 alegători, și în pripă nu știai care e jidanul și care e preotul.... Vorba lui Vgron despre neamul său: „popor indolent, inteligință (la noi preoțime) coruptă". Privitorul- Capitlul Metropolitan gr.-cat. de Alba-Iulia și Făgăraș cu adâncă în- tristare anunță adormirea in Domnul a iubitului confrate Reverendissimului Domn Canonic prebendaț al Bisericei catedrale din Blaj și asesor al Sfântului Scaun metropolitan, urmată după scurte suferințe în 11 Februarie 1905 Ia 67a oare sara, în anul 79 al etății și 50 al preoției sale. Fericitul în Domnul s’a născut în co- muna Sânmărtin din comitatul Solnoc- Dobâca la 2 Iunie 1826. A studiat la Blaj, unde depuse maturitatea în 1844 și unde absolvă și teologia fiind ordinat de preot la 1855. Dela 1849 până la 1862 a funcționat ca profesor la școala normală și apoi la gimuaz. în 1862 a fost numit, paroch și viceprotopop al tractului Sibiu iar mai târziu în 1865 de protopop și asesor con- cetiți! ■_= fiE H U R =_ Cetiți! — Unul dintre cele mai senzaționale, instructive și moralisâtoare romane. — F. 8®. 1047 pag. costă numai 2 cor. 90 fii. A apărut in editura „Un ir ei. Nr. 7. UNIREA Pag. 59. sistorial, în 1901 fii numit canonic de fun- dațiune regească. în decursul petrecerii sale în Sibiu. Russu des voltă o activitate foarte rodnică atât pentru ridicarea parochiei și protopopiatului Sibiu, cât și ca secretar al II. al Asociațiunii, în care calitate lucră 15 ani, apoi ca vicepresident al alcestei so- cietăți și ca profesor de limba română la gimnaziul de stat vreme de 30 ani, ținând astfel treaz sentimentul național la sutele de elevi români, cari an de an s’au perân- dat la acel gimnaz. Russu a lucrat și pe terenul literar. Dintre scrierile sale pome- nim: Compendiu de istoria Transilvaniei, Sibiu 1864 și Carte de lectură 1876 și 1886. Prima a fost oprită de cenzură pentrucă scotea prea mult In relief importanța, neamului românesc în desvoltarea acestei țări. Mutat la Blaj, Russu a fost mai mult bolnav, suferind de astmă și de boală de ochi, și astfel n’a mai putut lua parte la viața publică. Sâmbătă sara a adurmit lin, fără dureri, ca un om obosit de muncă grea și ostenitoare. Înmormântarea i-s’a făcut Luni în bi- serica catedrală pontiticând Escelența Sa Mitropolitul Victor asistat de canonicii: Gavrii Pop, Dr. Aug. Bunea, Dr. Victor Szmigelscki, Ales. Uilacanu și Ștefan Pop, protopop. Gh. Bărbat, capei. luliu Mistor prof. Aron Deac și diaconii I. Br. Mica și Iac. Popa. Cuvântul funebral l’a ținut cano- nicul Dr. Isidor Marcu, schițând viața atâta de bogată în fapte bune a repausatului și arătând în chip fericit cum prin toată acti- vitatea sa se observă spiritul de abuega- țiune și de jertfă. A cântat prof. lonaș și Papiu și corul clericilor. La groapă a vorbit prof. Negruț, în numele Asociațiunii și preotul Decei îu numele preoțimii din tractai protopopesc al Sibiului. De închiere observăm că prezidiul Asociațiunii a rugat telegrafice pe membrii din comitet I. F. Negruț, Dr. Am. Chețian și Gavrii Precup, să o reprezinte, iar preoțimea diu distr. Sibiu a fost reprezintată prin preoții Dion. Aron, Gurarîului, Dem. Deac, Calvasâr și Dion. P. Decei, Orlat. în veci pomenirea lui! Convocator. P. T. Domni membrii ai societății meseriașilor din Blaj în virtutea § 16 din statute sunt invitați eu tot onorul la a 11-a adunare generală ordinară, care să va țineâ Dumineca la 26 Februar st. n. a. c. la oarele 3 d. a. în localitatea Casinei române. Program: 1, Deschiderea adunării. 2. Raportul general al comitetului. 3. Raportul cassarului și proiectul de budget pe 1905. ' 4. Alegerea a lor 3 comîsiuni: a) pentru censurarea raportului b) pentru censurarea rațioținului. c) pentru înscrierea de membrii și candidarea membrilor în comitet. 5. Alegerea comitetului. 6. Eventuale propuneri. Blaj la 2 Februar 1905. Gavrii Praoup, Vasile Bersaa, president. secretar Noutăți. Sărbarea dela Trei-sflnți Sfinții Trei- ierarchi Vasile. Grigore șt loan sunt patronii iustituiți gimnazultii nostru de fericitul episcop Gregoriu Maior. — îu cinstea a- cestor mari patroni de un lung șir de ani tinerimea gimnazială și în’speeial seeietaiea de lectură — ține o ședință festivă la eare să face lectură, musieâ șp’sâ declamează în limbile, ce să predau la gimnaz. Credincioși acestui obicei societatea de lectură a tine- rimei gimnaziale a serbat și în ăst an ziua acestor mari patroni. Serbarea s’a dat în gaia de gimnastică in fața unui numeros public în frunte en înalt Prea Sfințitul părinte Mitropolit Dr Victor Mihalyi. Programul a stat din 9 puncte. Nieu'ae Agârbicean, pre- sideutul societății de lectură cu titlu „O zi măreață", — a arătat însâmnătatea zilei aducând elogii patronilor și admiraținne piilor fundatori a școalelor din Siaj. Au urmat dedamârile: loan'Mâeser cl. VIII, din 1. română, Folea din cl. VIL din magiară. Nicnlae Negruț ci. VIII, din 1. latina; loan Moidovan el. VIII, 1. greeă și Lazar Victor cl. VII. din 1. germânâ. — Toate an fost reușite. Intre deelamări or- chestra și corul tinerimei au eseiutat oda ocasională „Ș-oalele din Blaj de Emil Sabo, musică de lacob Mureșan. La sfârșit Ex- celenția Sa metropolitnl Mihâyi într’o vor- bire plina de învățături laudă zălttl tinerimei întru preamărirea patronilor acestor șeoale. Sara s’a ținut în isaiâ otelului Univers tradițiouaiul „Bal filantropic". Lume a f< s: puțină ea nici când altădată. Știri personale. Dr. Dănilă Szabâ a făcut cu bun succes ia Oșorhetu ceusma de advocat. își va deschide cancelaria advo- cațială în Blaj. — Felicitări! i Serată muzicală. Reuniunea 8. „Maria" a femeilor române din Cluj. îuvitâ la serata muzicală împreunată eu dans ce se va da îh favorul nonei biserici din Cluj ia 23 Februarie u. 1905 în gala deia „Hotel i Centrai" din Cluj. ! .,Patria“ institut de credit și economii , în Blaj și-a ținnt Sâmbăta trecută adunarea generală. Din raportul prezentat de direc- ' țiune ne-am putut convinge cu toții de \ bazele solide pe care e pus instituim și de progresele frumoase ce le face. Estragem I aci câteva date: depunerile au crescut cu ! aproape 300 mii. ajungând la cifra de cor. 1.948 mii, fondurile de rezervă ia 341 mii I la eare sumă, conform hotărîrii adunării I generale se vor mai adauge neste 19 mii j cor., așa că acum trece de 360 mii va se ! zică e mai mare ca Capitalul social, care i e numai de 220 mii. Rescomptui a crescut i și el la cifra de 613 mii. De asemenea a i crescut eseomptul cambiilor, hipotecarelor j și lombardul, cari toate se cifrează în suma de aproape 3 milioane cor. Afară de acestea institutul are efecte în valoare no- minală de cor. 129 500. casă și realități de peste 80 mii coroane, apoi diverse 7930 cor. Profitul anului a fost de 65.826.19 cor. din care s’a votat acționărilor câte 15% adecă ■ 30 cor. de acție și 2741.31 cor spre scopuri de binefacere. Suma aceasta a fost dis- tribuită astfel; pentru înființândul spital al studenților cor. 1600, școtdei de fete, școalei elevilor de industrie ți internatului preparandial câte 200 cor., aedului de băieți cor. 150 — casinei române cor. 340 și reuniunei meseriașilor cor. 51.31. Pentru adunarea generală au fost depuse 847 acțiuni cu 495 voturi împărțite între 34 acționari. După vechime a espirat man- datul membrilor din direcțiune: loan M. Moldovanu, loan F. Negruțiu și Dr. Vasile Hossu. care a și ahzis. Cei doi dintâiu an fost realeși. iar în locul al treilea a reuțit Ștefan Pop, canonic mitropolitan. Tot în anul acesta a espirat și mandatul comite- tului de revizuire. în eare s’au ales acum: lacob Murâșno, Aurel C. Domșa. Gavriil Precup, Dr. Arabrosiu Chețian și loan Fodor. De închiere trebue să relevam faptei, că „Patria" și-a luat problema de a ridică un spital pentru studenții bolnavi și că singur acest institut susține și în parte alimentează fondurile pentru școala de industrie, internatul de preparanzi, școala de fete, azilul și casina română, cărora, în fiecare an le împarte întreagă suma desti- nată scopurilor de binefacere. Blajul pentru. Brad. La fondul „Dr. losif Hodosiu" înființat la gimnaziul public r.miâu gr.-or. diu Brad, cn scop ca diu ve- nitele lui să se dea ajutoare profesorilor dela acest institut la tipărirea de manuale și scrieri literare, la ținerea de prelegeri si diserrațiuni, la interprinderea de escursiuni știemifice. cari să vor publica în anuarul gimnaziului, a incurs diu Blaj suma de 900 eor, între contribuenți se află luuiu Brut H dosm fiul fericitului Dr. losif Ho* doșiu, Dr. luliu Mania, adv. eu câte 200 eor., Lan F. Negruțiu. profesor eu 100 c., Dr. Aug. Bănea Ștefan Pop. canonici metropoli- tani, Ge >rgiu Bărbat protopop, A. C. Domșa, eu câte 50 c., ioan M. Moidovan, prepozit, Stmipn P. Mateiu, eauontc metropolitan. G. Muntean director preparandial, câte cu 30 c.. Givril Precup profesor. loan Maior câte cu 20 c., și alți francași couștii ce va să zică a da irjfesoriior dela institutele noastre eaitarale posibilitatea să fie ia înălțimea ehnnării lor. — L as completă să va pu- blica ia timpul Jăn Lmdă și reeunoscințălor. Hymen Pompiliu Tămaș teolog abs. și Leontina Cherebeț, anunță cununia lor ee i se va celebra ■ îu biserica gr.-cat. diu Someș- . Oiii'fbei la 5 Manie st. n. — Augustin Magyar și Silvia Szabâ, anunță serbarea cununiei lor ce se va celebra Joi în 23 Febrnaria st n. în biserica gr,-cat. din UifDău fOeiiger-Vjfdu). Ccrfgrențele meseiîaș'kr Duminecă în 19 Febrila,ie n. va fi a VII, conferință în localul meseriașilor noștri. Va ceti Dnul tipogiaf Augustin Gruiția, Dșoara Măriți l Cristian va declama. începutul la 5 oare. Masa studenților. Petru Boțian preot Dumbrava, a colectat pentru fondul mesei i studenților cor. 8. Fondul subsidiar al preoților, a mai primit ca procente du: ă subsidiu! de stat dela' loan Hățăgan, protopop Coșocna eor. 12. loan Boieriu, Le chin ța, cor. 20. Elie Câmpean, viceprotopop Gyo.-Szt.-Miklos cor. 20. și loan Moidovan, Uifalău. cor. 10. Necrolog f Ana Bran n. Dragea, soția fostului protopop Zaharie Bran din Sâncel, a trecut la celea eterne Sâmbătă în 11 Fe- । bruarie 1905 anul al 62-lea al etății și al 9-lea al văduviei, împărtășită fiind cu ss. Sa- craminte ale muribunzilor. * Odihnească in pace! Cumpărați • Cumpărați —Calendariul Unirii pe anul 1905. =■- ■ " -- — Prețul 50 fii. plus IO fii. porto. . „ .. Pag 60 > 1 K E 5:. 7 PARTE PĂCAT și ISPĂȘIRE. 1. „PIPȘOAfțA". ; La regimentul al doilea de cavalerie : franceză din Algir, in escadronul dela ; Tlemsen se află un trimbițaș ciudat. Ver- bal tradus el se numia „Pipșoară", și, după j cum afirmă regimentul întreg, era cel mai brav și mai distins trimbițaș In întreagă armata franceză. Și intr’adevăr, trebuia con- ees, că el știa manua trimbiță cu multă artă și gust. La auzul trimbiței sale, soldații erau încântați, chiar și dimineața, ceeace de comun la trezire nu se prea întâmplă. La ameaz când dedea signalul pentru mâncare, la toți le creștia apetiiul și aroama supei cele groase de casarmă li-se urcă la toți în nas. Ar fi fost un măgar acela, căruia după o astfel de invitare muzicală, i s’ar fi părut prea uscată, porțiunea de cartofi ori boabele de fasole prea vârtoase. Pentru aceea însă, acest distins artist totuși a suflat de doua ori în trimbiță, așa de mizerabil, încât și celui mai nepriceput trimbițaș i-arfi fost rușine, și aceasta s’a întâmplat între nește împrejurări, cari merită să fie descrise. Cum am zis bravul trimbițaș se numea „Pipșoară". Cel 'puțin cu numele acesta era Înregistrat în lista regimentului, deoarece nu i-se cunoștea numele cel adevărat, și nici el însuși nu și-l știa. La rubrica obser- vațiunilor era scris: „Tatăl și mama necu- noecuți", și cât năcaz și supărare conține în sine această notiță scurtă, o știe ori-cine destul de bine. Numele de „Pipșoară" l’a primit deja la Intrarea sa în regiment, s’au mai bine zis, încă deja de mai înainte; însă nu doară pentrucă el sămâna cu o pipă de tăbac, căci aceasta este de comun scurtă și ro- tundă, pe când trimbițașul nostru, dincon- tră era subțire, uscat și lung cât un par; și iarăș nu pentru aceea că doară ar fi fost delicat și fragil ca o pipă de spumă, nu, căci el era osos, vânjos și avea nește mușchi ca de oțăl. E drept că coloarea bruna a feței sale sămâna cu o pipă afumată, însă adevărata origine a numelui său era alta. Camerazii lui afirmau, că numele acesta se potrivește de minune la trimbițași. Pentrucă el era un fumător pasionat, asta se știea; el avea și o frumoasă pipă de spumă, în carea era amorezat cu totul, asta încă se vedeă, Cu toate acestea el nici odată — nu fnma. Nu, în cei zece ani, de când se află deja la regiment, el n’a pus pipa la gură, și n’a avut tabac în pungă. Numai din când în când, la anumite zile, își scotea pipa din buzunarul dela șeaua, se așeză în tăcere într’un colț, se uita la ea cu priviri duioase, o frecă de mânecă până ce sclipea, apoi iarăș o priviă, suspinând greu și adânc. Aci trebuiă să fie ascuns un secret; insă ce fel de secret, înzadar își bătu capul regimentul Întreg. Căci — bravul trimbițaș nu era 'prea deschis la vorbă. El puteă locui luni întregi la olaltă cu un camerad, sub acelaș cort, fără să zică altceva decât Hâm! sau Popp. — Cu un cuvânt era tăcut. Afară de aceea, camerazii săi mai ob- servară, că el nici odată nu puneă piciorul în vre-o cârciumă, nici odată nu beă nici o picătură de vin, bere ori rachiu. Se înță- lege că nici vin de Malaga, nici Champanie. însă pentru ce? Nici un soldat din întreg regimentul nu era așa de sărac, încât se nu-și poată permite din când In când câte-o înghițitură. „Pipșoară" însă era trimbițaș de ștab și de regiment, bine salarizat, sco- tea pe săptămână câte șease franci, avea i toate cele gratuit, și afară de aceea in | fiecare săptămână căpătă dela regiment i câte un pachet de tăbac. Unde cheltuia el i toate aceste lucruri? De sigur „Pipșoară" cruța, și cronicarii escadronului afirmau, că el are un ciorap plin cu bani. Se înțălege că nimeni n’a văzut încă ciorapul și nimeni nu puteă spune, că ce are de gând să facă cu banii. Numai atâta se știa, că în fiecare an el își cerea un concediu scurt, pentru a merge la ■ Oran, și că în fiecare an primeă câte o epistolă groasă, din Franța. După primirea | epistolei, de regulă mergea la capelanul re- gimentului în Tlemsen, ca acesta să i-o ce- tească, de vreme ce trimbițașul „Pipșoară" știea sufla în trimbiță, însă nu știea ceti. Cu toate particularitățile aceste îl iu- beau cu toții. Pentrucă, deși el nu vorbeă nimic, sau numai foarte puțin, cu atât mai mult lucră. Se povesteau despre dânsul o mulțime de fapte vitejești. Jumătate esca- dronul avei sa-și mulțumească viața trimbi- țașului „Pipșoară", căci fără intrevenirea acestuia, capetele lor deja de mult ar fi fost zdrobite ori atârnate de vre-o șeaua, tn di- versele atacuri avute cu beduinii. însă cu toate aceste merite, și cu toate că se afla deja de zece ani Ia regiment, el n’a obținut nici medalie de bravură, nici crucea de merite. Asta a provenit însă de acolo, că bravul trimbițaș, înainte de Intra- rea sa la regiment a avut un trecut foarte furtunos. Seara în odaia de vardă, se po- vesteau adevărate istorii înfiorătoare despre acel trecut, se înțălege că „Pipșoară" nu era de față atunci. Pentrucă se știă, că el purtă pumni zdraveni în buzunare și că nu-i plăcea ca cineva să se amestece în treburile sale. Noi însă ne vom nisui să cunoaștem mai de aproape trecutul său. 2. țiâseut pe stradi — ereaeut în fortăreața. După cum am zis. trimbițașul nostru era — un copil găsit. Păzitorul unui sat mic din apropierea Parizului l’a aflat pe marginea unui șanț, jumătate gol și jumă- tate mort de foame și de frig. Fidel dato- rinței sale, el duse copilul, care eră nu- mai câteva săptămâni, la primarul comunei. Acesta, un fumător pasionat, aveă o colec- țiune întreagă de pipe mari și mici. La in- trarea păzitorului cu copilul în cancelarie, primarul exclamă: „Ei, dar 'ce pipșoară aduci aici?* Prin aceasta micul trimbițaș căpătă numele de „Pipșoară" și deocamdată fu încredințat grijei păzitorului în schimbul ; unei remunerări de o jumătate de coroană pe i săptămână. S C11N T1FIC Ă -L1T E R A R Ă. Când „Pipșoară" începti a umblă, că- pătă permisiune să mănânce cu pisica și cânele primăriului în culina acestuia. De creșterea copilului se Ingrija comuna, adecă niminea nu se interesă de el. „Pipșoară" apucă de ici o fărmitură, fură de colo un os, durmiă unde voia sau unde găsiâ vre- un ocol, era înjurat și bătut de toți copiii, până când el era cel mai slab, iar după-ce se simți el mai tn putere, începii ai înjură și ai bate el pe dânșii. între astfel de îm- prejurări el ajunse etatea de 16 ani. fără a a aveă cunoștință nici despre Dumnezeu și familie, nici despre drepturi și datorințe. Nu se temeâ decât de bătaie și nu iubeâ nimic decât independența sa. El uu era stricat, nici răutăcios dela natură, ci era numai necrescut și needucat. într’o zi ultimul său stăpân, la care-i păzii vitele, îl aruncă afară din curte, cu vină ori fără vină. El căzii pe brânci în mijlocul stradei, rămase un restimp zăcând astfel și se socotea că oare să spargă cu o peatră fereasta ori căpățina bădăranului său stăpân; în momentul următor însă ti veni un gând mai bun, sări în sus și fugi la Pariz. Aci, în decursul alor trei luni de zile se ocroti pe Ia vre-o șeasă măiestri, se arătă preste tot locul foarte isteț și foarte renitent, și din cauza aceasta de preste tot locul, deja după patru săptămâni fu dat afară. Când văzti el, că cu măiestria nu merge, se înrola într’un regiment de cavalerie, sperând eăaicia va aveă o ocupațiune mai liberă. Acuma era cavalerist, puteâ curăți caii, tăiâ nutreț și mătură grajdul. Insă deja la două săptămâni i-se deschiseră ochii, și atunci văzu, că încât privește ocupațiunea cea liberă, regimentul și casarma erau mai ne- suferite decât ori și care dintre atelierele pe cari le-a fost cercetat până atunci. Spre durerea sa mai află, că dela regiment nu era așa ușor dat afară, ca dintr’o făuriște ori dintr’o cărămidarie, iar când încercă, prin diferite apucaturi’ reglementare, să se scape de regiment, atunci să afundă și mai adânc în năcaz. Ajunse de era mai mult în arest decât afară. La urmă la amândoi li-se umplh măsura, adecă „Pipșoarei" și colone- lului său, și ambii hotărîră să se despăr- țească. „Pipșoară" încercă să fugă, colone- lul însă, carele altcum înțălegea despărțirea, puse de-1 prinsă și-l trimisă la arest tn fortăreață, unde în loc de sabie căpătă o lopată, ear în Ioc de cal căpătă o roabă. în fortăreață, „Pipșoară" se purtă, escepționalminte, foarte liniștit. De altcum i-ar fi fost și greu, să se poarte altmintrea. Acolo nu se prea fac glume cu eroii regi- mentului, cari poartă medalia de merite pe brațul stâng. „Pipșoara" al nostru și-a"^dat de om în persoana comandantului fortăreței, și atunci ca mai cuminte, el cedă. Pe lângă aceea, de astădată el mai avu și un pic de noroc. într’o după amiazi sergentul compa- niei, amețit fiind de beutura, căzu într’o groapă plină cu apă și noroiu, cufundându- să până în gât. „Pipșoară" îl văzti și făcân- du-i-se milă de dânsul, sări după el, și cu pericolul vieții sale proprii îl scoase afară. Pentru această faptă nobilă i-s’a ertat restul Nr. 7. UNIREA. Pag. 61. pedepsii, iar el a fost transferat Ia al doilea regiment de cavalerie din Oran în Algir. Cu aceasta se începe un nou episod in viață „Pipșoarei“ noastre. 3. CrimA și desperare. Escadronul, la care fu transferat „Pip- șoară“, eră staționat în Maktc, o comună dosnica. După cum este cunoscut, într’o astfel de posiție isolată, ofițerii și soldați! au ocupațiune mai liberă decât în cartierul principal. Aceasta era chiar pe placul „Pip- șoarei“, a fost insă și nenorocirea lui. Oa- rele libere, la început le folosi ea să învețe a suflă tn trimbiță, pentru că deja de mai înainte a observat că trimbițașii nu sunt ți- nuți așa de strict ca ceialalți soldați. Prin istețime și paciință îndelungată el ajunse de avansa ca trimbițaș și ca atare căpătă și soldă mai bună. Acum , adeseori ședea cu nopțile în b rt lângă sticla eu beutură, și la urmă deveni un bețiv perfect. într’o seară, târziu, polițiștii auziră un strigăt grozav, ce resună într’una dintre multele căreiume militare. întrând înlăun- tru, găsiră un om, cu capul zdrobit, întins pe padiment, mort; lângă cadravul plin de sânge îngenunchiă un băiat, care strigă plângând: „Tată.' Tata!“ într’un colț al odăii, însă stătea trimbițașul „Pipșoară", cu fața roșie de manie și de vin. El ținea încă în mână scăunenciul cu care a spart capul cârcimariuiui, fiindcă n’a voit să-i mai deă de beA pe datorie. Ucigașul nu voiă să se predeă, și numai după multă luptă sânge- roasa a putut fi infrânt și arestat. în di- mineața următoare s’a luat protocol despre cele întâmplate. Birtașul era mor, trimbi- țașul l’a omorît, ceeace el nici nu negă. Astfel toca în aceeași zi el fu transpor- tat la Oran, pus înaintea tribunalului militar, și osândit la moarte. Acum era gata cu el. Da, dacă Dum- nezeu dedeă curs liber lucrului, atunci el muriă ca un câne, fără a cunoaște pe Dum- nezeu, fără a cere ceva dela El. Insă ■— Dumnezeu avă milă de sărmanul om, carele nu chiar din vina sa decăzîi atât de tare. Dumnezeu văzu că din sărmanul criminal încă se poate alege ceva, și să îndură spre el. Asta se întâmplă astfel: Doi gendarmi esportau dela Oran la Makta, pe trimbițașul osândit la moarte, dimpreună cu un arab, carele, asemenea din cauza unui omor, aveă să fie și el ese- cutat. Legea militară adecă preș criă. ca pe- deapsa pentru crimă să fie efeptuită acolo, unde s’a întâmplat crima. Pe drum, arabul, un adevărat uriaș, își rupse legăturile, dete unui dintre gendarmi o lovitură cu pumnul încât acesta căzu jos, amețit, apoi se arunca cu furie asupra celuialalt, spre a-1 sugrumă. Deja era trântit și acesta, arabul îngenun- chiâ pe el, și trimbițașul s’ar fi putut folosi, de ocaziune, ca să fugă. Insă, cu toate acestea, el era un trimbițaș brav. Deoarece mânile îi erau legate la spate, el să aruncă asupra arabului și-i mușcă așa de rău cu dinții de braț, încât acesta, urlând de durere, a trebuit să lase pe gendarm, spre a se apără contra noului dușman. Abia se simți jandarmul încâtva mai liber, și pe dată-și apucă piștolul și trase un glonț în capul arabului turbat. Era și timpul suprem. Pentru că deja trimbițașul nostru zaceă inconștient și plin de sânge, sub loviturile puternice ale beduinului. Acum toți patru zăceau în năsip. Dupăce își veniră iarăși în ori — se înțelege că escep- ționăm pe arabul cel pușcat, — cei trei por- niră spre Makta. Acolo făcură raport colo- nelului despre cele întâmplat și lăudară peste măsură purtarea trimbițașului. Colonelul, carele încă ar fi vrut bucu- ros sa scape pe sărmanul delicuent, s’a crezut, îndreptățit a amâna esecuția acestuia, și-i trimise pe toți trei îndărăpt la cartierul principal, dimpreună cu un raport în, scris, în carele recomandă pe trimbițaș grației guvernatorului. In Oran, cauza a fost cer- cetată încă odată, și urmarea a fost, că cei * doi gendarmi au fost închiși pe opt zile, din cauza negiigenței lor; trimbițașului însă i-s’a schimbat pedeapsa cu moarte în închi- soare pe zece ani, la muueă silnică. Gendarmii erau veseli, trimbițașul însă nici decum. Când auzi el, că nu va fi nici pușcat, nici liberat, ci că va trăbui să stea închis zece ani de zile, atunci 11 ajunse o furie și desperare nespusă. El înjură, blăs- tâmă, strigă, urlă, își smulgeă părul, încât toți credeau că a nebunit. Insă pentruce toate acestea? Pentrucă trimbițașul nostru voia chiar aceea, ca ori să fie liber, ori să fie mortjînsăta să fie închis zece ani de zile, — aceea n’o puteâ suporta. Da, el s’a bucurat de moarte, ca de o binefacere. Pentrucă din sara aceea, când a omorît pe birtaș, conștiința îl mu- stră într’una. Despre părerea de rău, măr- turisire, împăcarea cu Dumnezeu, el nu știea nimic. Vedeă numai ziua și noaptea, cada- vrul plin de sânge a jertfei sale, iar lângă acela pe copilul orfan, care strigă după ta- tăl său și blăstamă pe ucigaș; și când se treziă noaptea după astfel de visuri înfrico- șate, era acoperit cu sudori răci de frică. Asta n’o mai puteâ suporta. El era împăcat și îndestulii cu ideea, că trebuia să moară pentru fapta sa criminală; aceasta era cu dreptate. Acum însă voiau să-l silească, să mai chinuiască încă zece ani de temniță; contta acestei hotărîri se opuneă inima sa însalbătăcită. De doua ori a încercat în tem- niță, să-și iea viața. E drept că iatențiunea aceasta a fost impedecată încă la timp, însă la a doua încercare de sinucidere și-a pro- dus o rană așa de periculoasă, încât a tre- buit să fie transportat în spitalul închisoare!. Acuma a sosit timpul de grație. (Va urma.) Românii din America. (Continuare ți fine.) Zelom Ohio: Moise Pandrea din Feleag, Nicolae Lazăr din Nocrichi, Ludovic Turc din Abrud câte 50 cent. Ștefan Kovesdi din Bakăny 1 dolar, Nicolae Stregea din Dridif, Petru Oaua din com. Părău câte 25 cent, loan Ciolan din Șura-mică 15 cent. Ingstaon Ohio: Nicolae Vasilie și p. Ana Petrese, Ana Vasile, repausată, Toma Steva din Hosman câte 1 taler, Nicolae Sârbu din Hosman 25 cent. loan Vasilie din Hosman 1 taler și 5 cent. loan Teasc, Ni- colae Banciu din Hosman câte 25 cent. Edinburg PensUvania: laan Rotariu, Șî Soția Ana Rotariu, Nicolae Pleșea, din Hosman câte 1 taler. Nicolae Pundea, Irimie Șerban, Maria Șerban, George Feldi- orean, Simion , Pamp, George Vlad, Simion Vajin, loan Vlad, George Dan din Săsăuș câte 25 cent. Gion Georg din Săsăuș 10 ! cent. George Frățilă din Săsăuș 50 cent. : Iordan Burja din Nucet 50 cent. Toader ■ Mircea din Nucet 40 cent. loan Burja din ■ Nucet 50 cent. Nicolae Buija din Nucet 25 | cent. loan Bogdan și Maria, și Vasilie Nucet ■ mort 1 taler, Irimie Burja mort, llisie Bog- : gdan mort din Nucet câte 25 cent, loan T. Bogdan din Nucet 50 cent. losif Boborodea din Nucet 1 taler, loan los. Boborodea din Nucet 50 cent. loan Danci din Nucet 1 taler loan Bacilă din Nucet 3Q cent. Iordan Popa loan Băcilă. Iordan Bogdan, Toma Boboro- dea din Nucet câte 25 cent. loan Băcilă mort în America, din Nucet 50 cent. loan Boborodea, loan Bogdan din Nucet câte 20 ‘ cent, loan Baiu din nou românesc 20 cent loan Mircea și Ana I. Mircea, Toma Mircea, Zachiu Cosma și Sandu Z. Cosma loan Cos- ma și Sandu I. Cosma mort din Nucet câte 50 cent Nicolae Cosma, loan Popa din Nucet câte 25 cent. Nicolae Cocoră din Co- Iun 15 cent. Nicolae Mihu si Susana N. Mihu din Cornățăl câte 25 cent. loan M. I Băcilă din Nucet 25 eent Adam Filip și cu soția Adam Filip din Săcădate câte 25 cent Nicolae Pristav, loan Pristav din Nucet câte 50 cent. Iordan Istichie din Nucet 40 cent, loan George, Nicolae George, Ana Nicolae, Nicolae Steva din Nucet câte 25 cent. Ge- orge Opriș, loan Bucșa, Trif Bucșa din Săsăuș câte 20 cent. George Necșa din Viădeni, Laurențiu Dop din Agârbiciu, loan Pascu din Viădeni, lacob I. Tinghisu, Nicolae Rociu din Nucet câte 25 cent. Letonia Ohio: Nicolae llion din Sâni- băta-sup. 24 cent. loan Pleasca, loan Avram din Vecerd câte 50 cent Nicolae Dobrota din Porumbacul-inf. 46 cent. loan Călin diu Porumbacul-inf. 40 cent. Dănilă Rosivetu din Fofeldea Cașoțiului 50 cent. Rosalim Virchia din Găinar 25 cent, Nicolae Stirbetu din Feleag 1 taler. Petru Angel din Nocrich 25 cent. Emanuil Hoțea din Ziatna 25 cent. Nicolae Moisan din Ziatna 50 cent. Nicolae Vas din Arpaș 50 cent. loan Voicu din Ag- nita 25 cent. Irimie Hoțea din Ziatna 25 loan Banciu dm Ziatna 25 cent. Ilarion Clostoifan diu Feleag 25 cent. George Mihu din Heturi 25 cent. Toma Aldea din Roșia sas. 50 cent. George Vasu, Matheiu I. Do- brin din Arpaș câte 25 cent. George N. Do- brin, Gearasim Dobrin din Arpaș câte 50 cent. Petun Petru din Noul-rom. 25 cent. Nicolae Goman, Toma Coman din Roșia-săs. câte 25 cent. Centan Ohio: Simion Borzea, Chirilă Blehetin din Viștea-de-joș câte 20 cent. Ni- colae D. Neagoie din Viștea-de-jos 30 cent, loan Gabor din Voila, George Grec din Copăcel, Isarie Botezau din Orosia câte 25 cent. Oprea Borzea din Viștea-inf. Climentei Corje din Viștea-inf. George Creț din Corbi, Silvestru Dancu, loan G. Corjea din Viștea-inf. Nicolae Petrișor din Corbi, Vasilie N. Sandru din Viștea-inf. George Calin din Bezidachitu, loan Tătariu din Dra- gosna câte 25 cent. losif Velican din Bu- clova 1 taler. Nicolae Milpoltian din Sebeșul-săs. Dănilă Sim. din Dridif, Andreiu Bodimea din Beclean, Gavrilă Grecu din Ruja, Nicolae Hențan din Hendorf, loan Șer- ban din Viștea-de-sus, Vasilie Dragoș diu Dridif, loan Cioară din Viștea-de-sus, loan Bugner din Ruja câte 25 cent. George Co- stea din Besimbac 20 cent. Poșta Administrațiunii. Am primit ți cuietăm abon. dela: lăsznyo pe 1903 și 1904 Noul-sisăsc pe tim- pul din I Oct. 1900 — 1/12 1902 Gelința pe timpul diu 1/8 1902 mi 1903), până in 1/8 1904. Vă rugăm ți pentru rest Krassâ pe 1905 sem I. Tievanul-mare pe 1904 Lumperd pe 1905 Bula pe 1896. Vă rugim ți pentru restanța anilor următori. Tritul-de-jas pe 1903 ți 1904 M. Ciuciu pe timpul din 1 Oct. 1900 până 1 Aprilie 1901. Vă rogâm ți pentru r< stanța ce mai este. Custelnic pe 1904 Beld pe 1905 Șiuaieu pi 1905s«m. I. Miraslău' pe 1904 Negrilețti pe 1898 și 1899 Cerghidul-mw pe 1903 și 19u4 Oarța- de-jos pe t905 Ny. Bdlintfalm pe 1904 Jos. Or. Ji- bou pe timpul din 1/7 1904 până In 1/7 1905 Bucium Pag. 62. UNIREA Nr. 7. (Figâraj) pe timpul diu 1/1 1902 piuă 1/9 1908. Pre 1899, s’* plătit nu;uai pe 1/2 an, cât a trebuit. Cer- nețti pe 1900 Ocna jDețului pe 1894. Mai sunt în restanță anii 1895—1901 iuclusiye. Vă rogăm ți pentru aceștia Capnicbaia pe 1905 sem, I. Beba- twăid pe 1904 sem. 2-lea; Berind pe 1903 sem 2-lea. fi 1904 sem. I. Gyi Aljala w 1905 sem. I. Velț pe 1901—1904 Săcalul-fc-Cdmptă pe 1904 Iskroni pe 1904. Sunteți în restanță pe iutii 1901, 1902 ți 1908 Binevoiți ai solvi ți pe aceștia. Cianwl-ware pe 1904 sem. L Bouțariul-infer. pe 19t 5 Cvik. pe 1902 si 1908 Sarul-mare pe 1904 Sotșottelke pe 1902 k&Ă-JWydn pe 1904 'Vaidei (OrățtU) pe 1904. Cu aliă restanță uu sunteți, decât cu anul curente. Posta redacțiunii. T. H. Ne pare râu, dar numai avem n^u- scrisul. Existăm pe lingă gândul nostru, că re cursul Dtăla poate fi țiu înțăles. Editor și redactor răspunzător: (51 2—52 Aurei C. Domșa. :y.: Ililitis Erds. Sibiu (Nagyszebem) str. Cisnădiei 3. ’ Tot felul de oroloage, juvaere din aur și argint.‘— tacâmuri din argint, recuisite de aur și argint pentru biserici. Celgmai mare deposit din Ardeal Mare deposit de sticle măritoare, ocheane și binock» Uomnndele se esecntfi numai pe lângă —rambnrfiă. - o Reparările se esecută prompt șî eftin. o Cumpăr eventual schimb cu cel mai mare preți curent obiecte vechi de aur și argint și petri scumpe. ’ ^=== Ia cerere trimit franco ei gratis Prețouwnt Ilustrat, Nr, 3016. JF. Orologiu cilindru remontoir din argint, cu acoperișuri duple de o construcție puternică și trainica, costă 7‘oO coroane. 10000000000000000000000000000000 1 0 0 O © © 0 0 © 0 & 0 O © & & 8 ■ © 0 i 0 ! 0 : © i 8 © ' O 0 Crrnpmn contra tuseL răgușelil, ® DvilCgili durerii de piept, oftice!, S tusei măgăreștî, catarului astmei, greu- tății de respirat, lungorei și tusei săci. Vindecă sigur și repede. Prețul 1 ccr. 20 fii. și 2 oor. ■ Capsic unsâre. Contra durerii de dse, podagrei, reumatismului, rece- lelor, durerilor de cap, dinți și nervi, precum și seri miturilor. Cele uiai îm- bătrânite bdle le vindecă. Prețul 1 cor. 20 fii. și 2 cor. Centarin. Contra morburilor de stomac, precum lipsa de apetit, mis- tuirea rea, catarul și aprinderea de stomach, greața și vomarea, sgârciurile cele mai grele. Leac sigur. Foiosesce și la curățirea sângelui. Prețul 1,20 și 2 cor. Kaljodsarsaparil. Mijloc esceleut peutru curățirea sângelui la sifilis, mor- burile tinerețe!or 1 sticlă 2 cor. Laxbonbons. închiderea scau- nului e causa diferitelor morburi, pecum palpitarea de inimă, amețeli, dureri de cap și altele. Deci cine sufere de în- cheierea scaunului numai de cât se co- mandezelaxbonbonszacharele purgative, plăcute și dulci ia liiat. Pețul 1 cor. , Chemicals, drogue, legături ți bandagerie chirurgice. Instrucție pentru prepararea dife- ritelor vinarsuri, liquerurl, rum și altele. Teurl russice, Parftunuri, săpunuri, crem esceleut pentru față și mâni Articoll cosmetice, oleu pentru per. Esență pentru picatul ți întărirea părului Apa-de gură și dinți pe cum și prav. Ori ce fel de ârtielu din branșă. Tdte forte Ieftine. Faceți întrebare ți Vă veți convinge. Cornel Demeter, apotecar in Szâezvărbs, iskola ter 41. 47 (6 — 10) 0 © O O © © 9 & voiești să fii Voiești să ai noastre întru a mări sunt recunoscute ca ... . ... „Electrophor" 7 r - r r Aparat de electricitate, renoiește puterea perduta și 11 poate folosi unul âe-care. «—* Nu se poate tn deajuns sfătui oamenilor slabi să folosască acest aparat electric. .Electroforul întărește nervii, înoiește sângele, întărește simțirea,. aducă sângele și sistemul nervos la o normală funcțiune. . Dr. Bourg, membru la facultatea de medicină din Paris referează: Nu numai podagra. țșuiuD. reuma. hysteria. asthma, au fost în nenumărate cașuri vindecate prin electricitate, unde medicamentele s’au dovedit de nefolositoare, ci și la ori-ce fel ■ de morb de nervi, durere de cap, colică, dureri de urechi, insomnie, hipocondrie și eu deosebire la hemoroide efectul bun se arată după vre-b câteva zile, ba uneori după vre-o câteva ceasuri. — Cu un minunat succes se folosește contra durerilor femeiești. Electroforul produce ani'de a rândul un curent electromagnetic fără a avă baterii și fără mașini ajutătoare. — Se garantează pentru trăinicia lui 5 ani. tare? — Voiești ca între ori-ce împrejurări ale vieții să te bucuri de sănătate? curajul și energia ca să te poți opune liniștit grijilor și năcazurilor? —Noi ne am dedicat lucrările și întări sănătatea omenimei. — încercările noastre sunt încoronate de succese și metoadele noastre cele mai bune din partea oamenilor de știință. Am arătat că Electricitatea este basa vieței fisice și că aceia cari snfer de stomac, reumatism, morb de nervi, dureri de spate, de cap, de piept au lipsă de mai multă electricitate. Prețul unui aparat mic complet - ■- — 20 coroane. ‘ (Pentru cei foarte simțitori). Prețul unui aparat mare complet: 1 — 80 coroane. - (Pentru însânătoșarea morburilor vechi). Se spedează la trimiterea banilor înainte sau prin rambursă- Manhattan întreprindere de Electrofor. Budapesta VIII. Aggteleki u. 15|u. 32 (23- 52) Tipografia Seminariului archidiecesan. Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 13 cor., an 6 cor., ’/ț an 3 cor. . Pentrn străinătate: Pe 1 an 18 frc., 'I, an 9 frc., */< an 4 frc. 50 cm. Foea apare in fie care Sâmbătă. & ' Inaerțlnnl: Un șir gannood: odată 14 fii., a doua oară 12 fi]., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia, b& se adresele la: Re- dacținnea și admini- strațiimea „Unirei* in Blaj. Foaie bisericeascâ-politică. Anul XV. Blaj 25 Februarie 1905. Naihărui'T. C H H o s. (=) Au ajuns atât de încurcate acțiiie politicei noastre, încât nu putem știi nici pe un moment, dacă ziua de mâne nu ne va aduce surprinderi din ce în ce mai mari. De-o vreme încoace trecem zilnic din surprindere în surprindere; încât nu ne mai putem da sama, ce va aduce ziua de mâne. înainte cu câte- va luni, când cetiam despre lupta obstrncționiștîlor, cari au ajuns, în cele din urmă, a scoate cu puterea din casa țării pe trabanți, răsturnând foto- liile miniștrilor, și sfărmând scaunul presidențial, priviam cu un fel de mi- rare, la matadorii opoziției, cari să fotografiază în jurul scaunului presi- dențial, în mâni cu scânduri, și cu bucăți rupte din tapetele camerei. Ce bine le șede îu scaunul prezidențial, zimbiam în noi, atunci. Și iată că după un interval așa de scurt, Tisza cel atotputernic se ros- togolește din înălțimea Iui, în aparență inaccesibilă, opoziția întră în dietă cu o majoritate covârșitoare. Și, în ședința din Marța trecută, raportează învin- gere deplină asupra partidului liberal, reușind a alege pentru postul de pre- ședinte, viceprezidenți, notari, tot oameni din sinul opoziției aliate. Este pentru întâia dată, dela 67 încoace, că pre- zidiul camerii să ajungă în mâna unui bărbat din partidul kossuihist. Constituindu-se astfel camera, sun- tem încă departe de a puteâ face com- binații asupra constituirii noului guvern. Vizita lui Kossuth la Viena a fost foarte viu comentată în presa de aici și în cea din Austria; cu toate aceste intrevorbirea, ce a avut-o cu Monarchul șeful partidului 48-ist, ră- mâne o taină nedeslegată inc» . înță- legem, că Domnitorul nu ar fi străin în ce privește independența vamală a Ungariei, dar că în chestia armatei nu voește șă cedeze o iotă măcar. Astfel stând lucrul, opoziția ajunsă în majoritate ru va puteâ contă la fo- toliul ministerial; partidul liberal cu atât mai puțin. Rămân dissidenții, cari întrunesc până la un anumit punct simpatia celor două partide con- trare. Andrăssy pare a eși la supra- față, Hâufiy încă se amintește și, ca o surpriză se șoptește în taină și de Wekerle. Alianța opoziției cere sus și tare însă, ca noul guvern să pășească cu principii concretizate și nu vor să audă de un guvern de transiție. Le e frică adecă, să nu dea îndemnizarea noului guvern, pentruca acesta, să disoalve de nou dieta și apoi să dispună noue alegeri, în cari opoziția ar fi, fără îndoială, înfrântă. De aceea „ i gyetertes“ organul independist, cere ca guvernul care se va forma, să se ocupe în primul plan cu reforma legii electorale, pentruca cetățenii să-și poată deprinde dreptul acesta în deplină li- bertate a convicțiunei lor, ca alegerile de deputat să nu fie de aci încolo sporturi scumpe, ci să fie tot atât de accesibile și caracterelor cinstite, cu mai puțină stare materială. O cerere foarte întemeiată aceasta, a cărei temeiu, dacă înțălegem bine, este convictia că partidul liberal tot nu e înfrânt cu desăvârșire, și că re- venirea lui Tisza la putere, deși esihisă pentru prezent, nu e eschisă și | pentru viitor... Organul partidului poporal, spune de altcum pe față, c»re a fost ținta comună a opoziției aliate: nimicirea legii-Dâniel. eschiderea dela putere a guvernului Tisza-ist și a partidului li- beral pentru totdeauna. Tratativele decurg •— și cine știe când vom ajunge a ști ceva pozitiv relativ la formarea noului cabinet. în ori-ce caz, opoziția, după o luptă așa de crâncenă, nu va ceda mult din pretenziunile ei și prevedem cu siguranță, că unele din aceste — ales cele referitoare la instrucțiunea publică — ne vor fi încă poate mai ostile decât cele ale guvernului căzut, care de altcum numai prietin al nostru nu s’ar puteâ numi. Deputății noștri naționaliști vor aveâ să țină piept cu toate atacurile, ce s’ar porni în contra instititutelor noastre culturale; iar acasă avem de asemenea foarte mult de făcut. în ve- derea reformii electorale cerute de opoziție, să ne revizuim , listele alegă- torilor, să ne studiem terenul, pentruca la noue alegeri, să nu întrăm în lupta electorală așa de neorganizați și așa de divizați ca mai înainte. Trăim zile, cari aduc necontenit surprinderi, fără să putem știi nimic cu siguranță, ce va urma. în ori-ce caz, abia putem spera pentru noi o situație mai favorabilă, de aceea să fim trezi și să nu uităm, că și pentru viitor rămânem avisați ca și în trecut: numai la puterile noastre. ! —*HH+— Balotajul dela Cehul-Silvaniei. La 16 Februarie curent aveă să se țină balotajul între iubitul nostru George Pop de Băsești și candidatul guvernului, baronul Bomemisza. — Românii de pretutindenea erau In aștep- tare. Cu zile înainte să zvonisă, că Badea George va fi ales la sigur. — Bravii sălăgeni și-au dat cu toții mâna să fie cu trup cu suflet pe lângă simpaticul lor candidat. — Să și cuvenia astfel. George Pop de Băsești este omul cel mai iubit al Sălăgiului, ro- mânul cel mai verde și cel mai încărunțit în luptele noastre politice. — Iată de ce cu toți deopotrivă doriam aceasta și voiam oarecum să grăbim acest balotaj; vream să-l știm cât mai iute în șirul celor aleși. — Și când așteptarea noastra era mai încordată, când ne țineam mai siguri de reușită, firul telegrafic, în locul Izbândii, ne aduce vestea, ca un trăsnet zdrobitor, că Badea George a fost bătut de moarte și alegătorii săi au fost alungați —■ Eram nedumeriți, nu ne venia să credem, că viața constituțională în Ungaria să fi degenerat până într’atâta... Scrisoarea deschisă adresată de George Pop de Băsești alegătorilor săi ne chiarifică pe deplin. Dsa dinpreună cn alegătorii, când mergeau ca la biserică, la Cehul-Silvaniei, sosiți acolo au fost atacați în modul cel mai mișelesc de o bandă de bătăuși plătiți. — L’au lovit în cap fără milă, cu gândul infam să-I omoare. Tot asemenea pe alegătorii lui. La toate acestea gendarmii și miliția au privit nepăsători. — George Pop de Băsești în fața acestei brutalități infame — nefiind omul sigur cu viața, și-a retras alegătorii dela urnă. — Faptul acesta este unic în istoria neamurilor civilizate. Au doar s’a mai auzit să se fi întâmplat undeva, ca atunci când mergi să-ți deprinzi dreptul cel mai cardinal, ce-I are uncive într’un stat consti- tuțional —■ sub egida stăpânirii, să te bată încap ca pe-o vită? —■ Unde e prestigiul moral al statului, când slujbașii lui abusază în așa chip cn puterea?— Istoria popoarelor ne spune, că Filip cel mare și-a lățit domnia peste popoarele orientului cu spiritul blân- deții, respectând obiceiurile și drepturile fiecăruia. — Guvernanții noștri vreau sa ne stângă într’o lingură de apă; noroc că suntem cam mulți. Avem nădejdea, că legea va da satis- facția cuvenită lui George Pop și alegătorilor Pag 64. UNIREA Nr. 8. săi. — Până atunci exprimându-ne indignarea și înfierând cu dispreț brutalitățile dela Ceh, trimitem venerabilului nostru prezident salutul nostru respectuos. Adresă de aderință Ilustrului Domn T7T7 George Pop de Bășești Ilustre Bărbate! Dumnezeu a trimis în lume pe Fiul său. ca să răscumpere omeuimea din seia- vaginl sufletesc aviiitoriu de demnitatea omenească și opul divin a răscumpărării — scăldând pământul grădinii Getsimani îngreunat de blâstămui ceriului de patru mii de ani, prin sudorile sale mestecate cu sânge. — l’a îndeplinit în muntele Golgotha. Astfel a trimis Dumnezeul părinților noștri din când in când bărbați providen- țiali, mentori spre frângerea lanțurilor ru- ginite de 17 secoli a poporului român, care îmbrâncit sub greutatea cătușelor uda glia robiei prin sudori mestecate eu sânge. De un atare mentor trimis de Provedință este fericit a te avea, stimă, veneiâ și iubi pe tine ilustre bărbate poporul român din Sălagiu și patrie! Tn, care prin elanul sufle- tului înalt, prin inima-ți mare și sacrificarea Eu-lni tău ai devenit martirul națiunii ro- mâne, totdeauna ai cuprins în inima ta doririle și durerile neamului român. Scăl- data-i perina esiliului cu sudorile stoarse de suferință îndurată cn resemnațiune pentru iubirea de neam. Iar la 16 Februarie a. e. zi, — care va rămâneă gravată prin picuri! de sânge de martir a neamului scurși din inima ta: ai suferit martiriu în Golgotha pironitoare de drepturile neamului român. Banele inflicte ție, sunt inflicte și mamei națiuni și fiecăruia suflet de român pentruca cu tine a sângerat națiunea si toți fii ei cu tragere de inimă. îți trimitem balzamnl vindecător a eondolinții frățești spre ali- narea usturimii ranelor. îți trimitem ban- dajele încălzite de focul dragostii spre legarea ranelor inimii sufletului și trupului tău. Mângăie-te că al nostru ești și ne împreunăm lacrimile cu ale taie, iar din suspinurile noastre împreunate cu ale tale, împletim o cunună neveștezitoăre și o dedi- căm tâmplelor brăzdate de furtunele secu- lare a mamei națiuni române. Mângăie-te, că pe cum Cbristos cel răstignit a înviat, așa și drepturile națiunii române, pironite în Golgotha nedreptății, pentru care tu ai suferit martiriu, vor învia, ea să nu mai vadă moarte, iar până atunci neîncetat să trimitem suspine cătră ceriu dimpreună cn sfînta maică biserică: „Să învieză Domnul și să se risipească vrăjmașii lui, să fugă dela fața lui toți cei ce-1 urăsc pe el?" Sălagiu. 1905 Februarie 20. Clerul român sălăgian. FINAL — pentru „Gazeta de Duminecă*. — Spre închierea discuții, mai publicăm și următoarea: Adeverință. „Subscrișii, ca unii cari am pregătit toate ședulele, decla- răm pe cuvântul de onoare, cumcă toți ale- gătorii din Șumal și Porți, conduși la ale- gerea de membrii comitatenzi pentru cercul Ipului — de preoții Vasiliu Pop și Domi- țiau Cupșa, au votat pe candidații românilor conducători, adecă pe E. Vicaș și Dom. Cupșa. — Aceasta o adeverim noi subscrișii și o putem adeveri cu toți alegătorii cari știu ceti și scrie, că și ei au văzut negru pe alb numele scrise de noi pe ședulele ce le-au dat în urnă. Lecimer 1905 Februarie 19. Petru Cucu not. cercual. Tegzes M. Jogyer econom în Porț.“ In fața acestei adeverințe, subscrisul nu pot lăsă nepomenit, că pe lângă toate că e adevăr aceea, că eu și confratele preot din Porți Domițiau Cupșa, cu toți alegatorii noștri am votat pe cei doi în adeverință numiți și designați de conducătorii noștri din centru, Dl Victor Boțsn a scris la G. de D. o corespondență îndesată eu neade- văruri — despre ce însuși a fost convins — acerând malițios și tendențios: că am votat cu străinii etc. Di. I. P. Lazar redactor, a publicat voios și „eon-amore“ gozăriile neadevărate a Dini V. Boțan. Pentru desvălirea adevărului a trimis spre publicare și Dl notar cercual P. Cuc și Tegzes M. Todor sus numita adeverință nimic adăugând la ea — după cum mi-au spus, — dar așa să vede G. de D. e surdo- mută nu voește a auzi și spune adevărul. Dl redactor I. P. Lazar, nu mult cugetă cât de mare și prețios bun e onoarea. Că e atăcată și răpită pe dreptul ori pe ne- dreptul, pe Dsa așa să vede nu mult îl impoartă. Pentruce nu? O știe Dsa cu si- guritate. noi însă numai dedncem și dedu- cerea noastră pentru Dior e deprimătoare. N’ar strica să pomenesc și de geinico- fățarniea și nezmerita exclamare a Dlui V. Boțan: „Sărac de tine popor delăsat din Porți și Șuimal, ce mai conducători ai tu, cum te lasă pradă evenimentelor!“ etc. dar acest glas farizeo-mincinos, în fața adevă- vărului de sine să întoarce de unde a ieșit. FEUILLETON. — Luceafărul — în anul al patrălea iasă la Budapesta de două ori pe lună o revistă mândră și curată, ca însuflețirea din care a pornit, o revistă românească, a noastră a Românilor „de dincoace8, pe care muiți dintre noi nu o cunoaștem, poate numai din auzite. Când înainte eu trei ani și ceva „Luceafărul8 să prezintă îa cel dintâi număr, ochii unora să opriră pe copertă — o româncă în port național, și spuneau că „nu e chiar rău*, alții își luară osteneala să cetească două- trei pagini, și li-să făcea sânge rău de ușu- rința și îndrăzneala cu care niște tineri universitari, cari îs numai copii încă, să apucă în loc de studiu să facă literatură, pe care mai așteaptă apoi să o și spriji- nești, și în gândul lor admirau poate înțe- lepciunea celor mulți, foarte mniți, eari fără să mai cerce a pătrunde în tainele acestei zămisliri copilărești, trimisără solul de bine să vestească, acolo de unde a plecat, că nu sunt pretutiudenea inimi tinere, că însuflețirea pentruce e al nostru, credința în puterile noastre, jertfirea din puținul cât îl avem, — a jertfi nu însamnă a da din ce ai prea mult — sunt vorbe spuse în vânt, — cari își vor perde acuș înțălesul pentru mulți — Dar totuși între cei mulți, cărora s’a trimis revista, se aflară câțiva, cari au voit să Ințăieagă gândul și ținta celor ce au pornit „Luceafărul*, și acești puțini s’au bucurat din toată inima, și au dat sprijinul pe care i’au putut da. Foile noastre „de dincoace* au luat notiță de apariția unei noue stele pe cerul întunecat a beletristicei noastre, care stea însă, foarte pretensivă, vrea să fie chiar „Luceafăr*! Dar afară de o scrisoare a dlui Mocsonyi și alta a dlui Vulcan, nu s’a aflat nimeni, din bărbații literați dela noi, care să spună în public un cuvânt de încurajare pentru revista nou născută. Dar peste Carpații bătrâni, dincolo de acești „munți părinți* trăește un om de o rară inteligință creatoare și organizătoare, un bărbat cu simțăminte largi, curate, puternice, care și cu ocaziunea apariții „Luceafărului* a arătat, că deși trăește în capitala României, nu e numai a celor de dincolo, ci a tuturor Românilor. Dl lorga a trimis o scrisoare cuminte, un program pentru noua revistă. Și de atunci încoace, a colaborat însuși, și nu a trecut ocazie binevenită, în care să nu amintească, să nu încurajeze, să nu dee povețe pentru „Luceafăr* și cetitorii lui.— Și să nu se uite, că la realizarea nuni program literar, cel mai puternic sprijin e totdeauna interesul ce vezi eă-ți poartă aceia, căror te adresezi. — Dlui lorga, în măreața operă ce săvârșește cu o uimitoare muncă vezi bine nui pasă atâta de indiferentismul ce i-se mani- festează „dincolo*, dar Dlui e un geniu. Ceice au dat naștere „Luceafărului* însă au iost numai tineri cu mai mult sau mai puțin talent, dar cari au lucrat după cum le-a poruncit simțemintele celea mai curate. Și daca pe aceștia răceala celor mulți ar n putut foarte bine să-i înghețe, interesarea celor puțini, dar buni și nobili,încuviințarea voinții și planurilor lor din partea celor de | frunte a neamului, i-a înflăcărat și mai ’ mult, și ne mai băgând în samă piedecle ■ nenumărate, s’au pus pe muncă, și „Lucea- ■ fărul* număr de nnmăr s’a prezentat tot • mai bine. De muite ori. — din lipsa abo- | namențelor neplătite — era silit să iasă j 2-3 numeri de odată, și în răstimpul de j așteptare sărmana administrație era silită । să anunțe prin ziare că „din cauza unor ! neorândueli ivite la tipografie, revista va j apărea atunci și atunciși numai așa se ! mai puteau opri svonurile: „Anzi mă: Lu- । ceafărul s’a stins*. — „Ba nu, ascultă frate, | alta să-ți spun eu. Până acum am avut întunecime de soare și de lună, acum vom avea și de „Luceafăr*. Asta-i descoperirea mea proprie, pe onoare dacă nu!* Și când apoi eșia câte un splendid număr duplu ori chiar întreit, poate când nu-i aștepta nime, mirarea de multe ori trece în admirare*. „Mă, ăi dela „Luceafărul* să ști eă nu-s curați*. Și cetitorii lui regulați, tăiau foile vergure. Poate și acnm, în multe cazuri, mâni curate de cuconiță, ori cutare „tinăr de speranțe mari*, făceau cei dintâi slujba aceasta, domnișoarele ca să cetească un cântec nou de Nic. Otava, și să li-se înfio- reze ginurile de muit liniștite, tinerii de speranțe să treacă repede de pe o față pe alta, căutându-și „productul*, și în urmă să se oprească disperați la câteva șire din „posta redacțiunii." — Asta însă să făcea numai în primele momente, când se adueeâ posta. — Dar după cină, stăpânul casei cetea adâncit ne mai băgând samă la dom- nișoara ce pândea ilustrațiile, și când ter- mină, spunea cu glas gros: „Măi copii, tinerii ăștia-s vrednici de toată lauda. Mâne trimit abonamentul pe anul viitor". Nr. 8. UNIREA Pag. 65. Procedura aceasta de a ascunde ade- vărul și a lăsă la suprafață gozăriile mali- țioase e necualificabilă.—Să le fiede bine Dior dela Gazeta de Dum.l Iar On. public să aibă notiță scumpă de specialitatea de tot specială a Gazetei Dlui I. P. Lazar și soții. — și să-și facă explicările de lipsă și fără a le scrie eu. Șnimal la 20 Februarie 1905. Vasiliu P»p preot. Despre misiunile poporale. în contra inmoralității, ce tot mai tare se lățește între credincioșii bisericii noastre, s’a început în anul trecut, de cătră unii preoți zeloși, un bun mijloc de apărare. Câțiva frați preoți din tractul protopopesc al Clujului, sprijiniți de șeful tractuai, au ținut o serie de misiuni poporale în diferite parochii a tractului și și-au văzut osteneala încununată de frumos succes. Predicile misionarilor au aflat fericitor răsunet și ascultare mântuitoare în sufletele credincioșilor. După cum am înțăles din rapoartele făcute despre acelea sacre mi- siuni, ba chiar și din spusele unor frați, cari au conlucrat la ele, popor foarte mult ascultă predicile misionarilor, și credincioșii mișcați de vorbele sfinte a preoților, cu sutele s’au împărtășit de ss. taine. Preoții catolici din apus fac multe mi- siuni poporale, ei le socotesc de mijloc bun pentru răspândirea învățăturii creștine în massele poporului de rând, dar mai ales văd în ele, o stavilă puternică de a opri lățirea vițiilor. Tot așa de folositoare ar fi și pentru noi misiunile considerând împrejurarea, că și în poporul nostru să încuiba toate vițiile și că tot mai mult ni-să înstrăinează cre- dincioșii de biserică și de învățătura sfântă a lui Christos. Aproape în toate satele se fumul țăsc concubinatele, fiindcă și legile civile dau frâu pornirilor dușmănoase crești- nismului și așezămintelor bisericești. Vițiul beției seceră victime cu droaia, munca credincioșilor toată să grămădește în punga jidovilor, în toate privințele ne decad poporenii. Sufletele, pe cari avem strict obli- gământ a-Ie păzi de geenă, cu durere trebuie să observăm, că tot mai mult să înstrăinează de noi, și de am fi trași Ia dare de samă, oare n’am fi siliți a recunoaște, ca din vina noastră rătăcesc în căi greșite? Pășunea în câmpul vițiilor primejdioase trebue să recunoaștem, că din negrija noastră nutrește cu veuin sufletul turmei, ce nouă ni e dată*' spre pază. Multe din relele, ce s’au lățit în popor vor dispărea, dacă vom continua începutul făcut în anul trecut de frații dela Cluj. Dacă să vor face misiuni în toate păr- țile archidiecesei, atunci poporul va aveă prilej, să audă din gura conducătorilor sufle- tești sbiciuirea păcatelor, ce-1 strâng cu lanțuri infernale și tot odată bună ocaziune de a-și câștigă cunoștințele necesare în lu- crurile de credință și morală, căci ne uimește ignoranța aceasta. Mulți dintre poporenii noștri nu-s induși nici în adevărurile elementare de cre- dință, în sufletele lor e o mare buimăceală de superstiții și credințe băbești. Pe lângă aceasta desele predici și serviciile sacre, cu cari îs înpreunate misiunile, vor pregăti atmosfera sufletească a credincioșilor pentru lucruri, din cari va trage mare folos bise- rica și instituțiunile noastre culturale. Ușor s’ar putea face reuniuni de temperanță | în contra beției sau alte întruniri, în sinul cărora poporul va avea teren de desvoltare și ocaziune de muncă piie și folositoare. Prin misiuni vom stârpi din viia Dom- nului mulțimea buruienilor veninoase, ajun- gându-ne scopul luptei pentru care suntem investiți de sus cu dar și cu putere; înaintea Domnului vom putea da răspuns bine pri- mit, arătând ca rod al muncii noastre ! ceata număroasă de suflete glorificate. • Dacă ne ținem năravul de până acum j — a începe lucrurile bune și a le lasă baltă, ! — atunci nu vom avea în nimic sporiu; ' lipsindu-ne statornicia în munca și zelul j pastoral, multe veacuri, ne va fi tot înce- pătoare biserica. Dintre obiectele, cari în anii din urmă । au fost desbătute în ziaristică și asupra că- | rora s’au expus păreri și s’au tras concluzii, i n’am încercat nici unul, le-am lăsat toate a | să eterniza în coloanele foilor. i j S’ar cuveni, ca misiunile poporale să i le îmbrățoșăm cu toții, spre a ne ușura păstorirea sufletelor și spre a face sigură mântuirea credincioșilor. în sinoadele pro- topopești de primăvară, Onorații frați pot aduce hotărîri despre misiuni, ca în decursul anului ori tot în al doilea an, să se facă în fie care parochie misiune poporală. i Ar fi ușor de obținut un rezultat bun, dacă în fiecare tract protopopesc s’ar înpărți preoții în mai multe grupuri, așa ca trei-patru preoți învecinați să se ajutore împrumutat. Așa cum s’au făcut misiunile în anul trecut tn tractul Clujului, îs prea obositoare pentru cei cari Ie fac. E prea greu pentru un preot, ca într’o zi să țină trei-patru predici, să facă slujba sfântă și tot în aceia zi să spovedească. „Luceafărul* dela Început & scos din programul său traducerile, din cari s’au nutrit toate revistele noastre de dincoace, și din care își scot foițele și părțile literare și acum cetea mai multe foi ale noastre, — o neputință și o neînțelegere, pe care cu drept cavâut ne-o aruncă în față di lorga. vorbind de presaa noastră. în proză 3—4 traduceri de s’au dat până acuma, șt acelea mai mult ocazionale, cum au fost cel ea din Carmen Sylva Z >la. Gorkji, — Traduceri în versuri s’au dat, dar cea mat vastă „Tragedia Omului* — un cap de operă, — e datorită dlui Oit. Goga. cei mai bun traducător din ungurește, câți am avut pâuâ acum, iar celelalte aproape mai toate iar Daale, cari, mai ales eelea din Petdfi, sunt „splendide1, cum se exprimă dl lorga. încolo „Luceafărul* a dat lucrări ori- ginale, la început mai subțirele, la tot cazul, a căror autori mai târziu nici nu au mai scris, dar cei cari au rămas, s’au urcat treptat, dela schițe ușoare, la povestiri, la nuvele, — dela poezii, de începă- tor, la inspirații cari vor rămâneă. — Și pe lângă cei-ce au rămas — aceștia toți dela noi din Ungaria — s’au adaus puteri tinere de dincolo, cei mai buni prozatori din generația tinără de azi: ca Sadoveanu, C Sandu-Aldea, Ciocârlan, I. Bassarabescn. Astfel revista, care era sâ fie numai a tinerilor universitari poate, azi, a ajuns să fie pusă de dl lorga în rând eu celea mai bune reviste ce le avem Românii de pretutindenea, reviste ce au aceeaș țintă: literatura națională, — cu „Convorbirile literare*, eu „Sămaaăiornl* și cu „Făt- frumos* dela Bârlad. A sosit într’adevăr timpul ea nutre- mântul nostru sufletesc să nu ni-1 mai scoatem din traducerile nuvelelor franceze, germane, ungurești ete. sau din romanele scrise de-adreptul în acestea limbi, romane și nuvele cari bâjbăe de conți, de contese, de vederi străine, cari nu an nimic cu noi. Noi trebue să ne cunoaștem mai întâi pe noi, pe „badea* nostru pe „popa* noatru, —pe a lui Ciocârlan, nu pe a lui Sadovean,— boerii, cucoanele și cuconițele noastre, și să le dăm pace cavalerilor îndrăgostiți să urce piscurile înalte, cu iubitele lor în spate, ori să se arunce în prăpăstii, pentru ași arâiă iubirea bolnavă, Trebue să ne cunoaștem „satele și preoții*, „drumurile și orașele*, „satele și mănăstirile* noastre, și să lăsăm Svițera cu, Alpii, Italia eu cerul senin nână Ia alte ocaziuni. Cine va ceti „Luceafărul* va afla nu viața și sufletul întreg al nostru, ci o par- te. crîmpee puse unul lângă altul din această viață și din acest suflet, căci în- tregi. acestea două, numai după multă muncă, dupăce vom avea un șir întreg de oameni de geniu, le vom puteă avei. Dar curentul acesta puternic și sănătos trebue dus înainte, căci eu nu cred să fie cineva care cetind „Luceafărul* să nu să simtă mai acasă, mai întră ai lui, decât dacă ar ceti o revistă decepționistă, simbolică bună- oară. Din anul III-lea începând revista din Budapesta vine aproape fiecare număr, cu nouă copertă, lucrate toate de pictori de ai noștri. într’adevăr de multe ori stai și te gândești cum își pot permite editorii o esecutare techică așa de desăvârșită cu cei o mie de abonenți, ce-i are. Nr. 1 din anul acesta dă nește admirabile tablouri de a lui Grigorescu, — care fără îndoială, încă e al nostru al tuturor, căci înaintea ciobă- nașilor si ciobănițelor lui și noi remânem încremeniți, ca și frații de dincolo. în Nr. 2, închinat poetului Vlăhuță ilustrații tot așa de minunate. Astă vară veneau icoane verzi și albastre din Japonia scăldată- în sânge, și în lacrimi de sânge a celor ră- mași nenorociți, în urma celor ce au nornit să prindă de pept blana murdar: a ursului dela miază-noapte. Și mai înainte ni se dau reprodu- ceri după pânzele pictorului Smigelschi, care acum nu-și mai ia ochii dela cupola catedralei din Sibiin, și dela sfinți ce vor decora păreții aceleia. tn anul trecut, a pus și un premiu „Luceafărul* pentrncea mai bună schiță ori . nuvelă. Și să nu te miri de toate acestea, când știi că are o mie de abonenți numai? Din convingere curată recomandăm cu toată căldura revista aceasta tuturor ro- mânilor de bine. O recomandăm preoților și dascălilor noștri mai ales, căci pe sate, unde nu este casină care să ceară gratuit revistele noastre, cum fac celea din orașe, o revistă literară face foarte mult. Te ține în curent cu producțiile literare, ce apar la la noi, — pe cari ori cum, un om cu matură și 4 ani de teologie nu mai are cauză să le ignoreze; îți procură plăceri și distracții curate, înălțătoare, cari nnmai spre binele tău pot fi, care nu mergi în cârciume, nu mergi la easină să joci cărți, nu te mesteci în afacerile altora, nu calomniezi. Iar apoi copilele preoților și învățătorilor noștri să nn aibă dreptul, să cetească și ele, când au vreme, —eelea dela oraș totdeauna au vreme—vr’un cântec senin, care samână cu cel doinit de ficiorii din sat, dar care totuși e mai nu știu cum Pag. 66. u^L1 bea Nr. 8. însoțindu-se preoții își pot ușurâ mi- siunea; să meditează din bună vreme asupra lucrului, să se sfătuiască laolaltă facându-și un program înainte, ca toate predicile lor să aibă legătură între sine, predica unui preot să fie ca o continuare la predica celuialat, și toate îndreptate în contra re- lelor și a boalelor sufletești, cari mai mult grasează în parochia unde să țin misiunile. Cel mai bun timp pentru misiuni sunt săptămânile din postui Crăciunului și a sf. Paști; acestea îs zile puse de s. biserică spre reculegere șî înfrângere sufletească și pe lângă aceea poporul nostru, ca popor ocupat cu agricultura, în timpul acesta ar puteâ lua parte mai ușor la serviciile sacre. îmi repețesc dorința, a vedea lățite în toate părțile archidiecesei sau chiar în toată provincia noastră mitropolitană misiunile po- porale. îndemn la așa ceva pe lângă celea amintite mai sus, ne-ar puteâ da și faptul j că s’ar înpuținâ numărul acelora, cari ani Ș de-arîndul nu împlinesc a patra poruncă bi- ■ sericească. ! Misiunile le-ar socoti poporul de ade- ; vărate serbări religioase, în decursul lor s’ar mărturisi popor mult și cu mai multă ! pregătire și înfrângere sufletească. Eu cred, că am puteâ șterge datina ( aceea slaba, de a-și amâna toți poporenii i mărturisirea pe zilele din urmă a s. post, I când e inposibil preotului într’un timp așa i te face mai grabnic să visezi, s’au vr’o । schiță luminoasă, în cetirea căreia să-și uite năcazurile de neste zi, să se recreeze, să se facă tot mai bună și mai frumoasă în — suflet? — Iar celea ce au învățat la școli străine, nu ar fl oare eu cale să-și însușea- scă o fiumoasă iimbă cultă, româneasca totuși. — pe care astfel — în sat. fără so- cietate multă — foarte cu greu s’au de ioc nu și-o poate înseși altfel? — Și „Lu- , ceafărul“ astăzi la noi la Românii de din- coace. serie cea mai curată și mai frumoasă limbă. Scrieri în potriva bunului simț, a moralei, a credinței „Luceafărul® nu are, și credem nu va aveă până ce va merge pe drumul ce ni-larată tuturor fără îndo- ială. cu mai multă coupetință dl Ivrga, profesor ia universitatea din București. • în Nr. ultim 3 în „Luceafăr® e un avis, în care să zice, că preoții. învățătorii, și țărani fruntași cari n’au fost abonați până acum, dacă vor trimite abonamentul de 7 cor. pe anul ce vine 1906, vor căpăta revista și oe anul acesta 1905 și pe cel viitor 1906. — Banii să se trimită în luna asta Februar sau în Martie în chipul acesta poate da 50 de esemplare. Nu putem atrage în de ajuns aten- țiunea dlor preoți. și învățători asupra acestui favor. Și fiindcă am voi ca din jurul nostru să fie cei norocoși, cari se vor înpătăși de această bunăvoință a edi- torilor, fiind pe aici destui preoți nu așa de bine situați, spunem să se grăbească, să nu le acnee alții înainte, dintraire părți, fiind nnmai 50 de es. ce se pot da supt condițiile amintite. Adresa e: „Luceafărul0. Budapesta IV. Strada Zbldfa Nr. 7. A. St n. Dumnezeu o misiune superioară, că adecă sa propage între oameni idei sănătoase, ceeace o și arată eu multe exemple. De împrejurarea aceasta să se folosască mai ales profesorii de limbile clasice, și data ocaziune să. atragă atențiunea elevilor asupra lucrului acestuia, căci atunci și clasicii vor fi cu mult mai bine gustați. .. Unele dintre celea mai cu drag ascul- tate conferințe au fost celea două ale pro- fesorului universitar Dr. Seydl. El spune, că educația are să fie națională și cores- punzătoare timpului. Fiecare dascăl are să spună elevului său, tu trebue să îți iubești neamul din care te tragi, căci e al tău. ai să-l cunoști mai bine ca pe eeiealaite; — dar 8ă știi, că nu numai neamul tău este pe lumea aceasta, mâi sunt și altele, cari alături cu tine toate sunt chemate să fie fiii lui Dumnezeu de aceea pe acestea să nu le urăști, ci să ie iubești, ca pe niște frați. Așa principii sănătoase a spus tinârul pro- fesor. încât încontinuu era întrerupt de aplauzele publicului. Vezi bine, gazetele catolice ungurești nu snuu nimic despre vorbirea aceasta, o amintesc numai, căci canibalismul spiritual al lor 'n’au putut-o ru- megă. — în a doua conferință ne spunea că educația are sa fie corespunzătoare tim- pului. iuându-se în considerare progresele dar nu și regresele. Să nu fie modernă așa, că copilul încă de mic să fie blazat tâmpit, desperat. Dr. Neveril a arătat teoretice și prac- tice folosul, ee-1 poate aduce sehiopticonul instrucțiunii religioase. Aparatul acesta e cam ca laterna1 magică, cu ajutorul lui pro- iectezi cu mult succes chipurile; — cu toate că acum e prea scump, dar se folosește deja în deajuns. în dieceza de st. Polten spre es. sunt mai multe societăți numite „Skioptikon-verein®, ale căror membrii (preoți, mai ales catecheți) capătă pe rând aparatul pe o anumită vreme, să-1 poată folosi la instrucție. Miercuri după amiazi a fost o excur- giune ia Kalksburg, la institutal Iezuiților, unde își câștigă educațiunea clasa cea mai înaltă a nobilimii austro-ungare. fSă-mi fie permisă aici o paranteză. în Kalksburg a fost educat și contele Albert Apponyi, care în viața lui privată e un model de catolic, după cum spun, cei ce-1 cunosc, înainte de aceasta cu 3 ani am vorbit îu Pesta cu un om, pe care-1 stimează mult Apponyi, și ti și cere sfatul de multeori. Aceasta îmi spunea, că Apponyi la începutul carierii sale politice a voit să înceapă cu un program catolic, dar ueaflând razim în cei mai competenți, a început pe bază na- țională. Notița aceasta vrea să arate, că nu institutul Iezuiților a dat lui Apponyi șovinismul, de care e stăpânit azi) îu Kalksburg a ținut un Iezuit o conferință । despre metod, după carea a urmat o pre- ! legere practică. Dr. Obermaier (diu Paris) a ținut două conferințe despre teoria evoluțiunii (Darwin) și despre om. La amândouă a luat parte și archiducesa Maria Vaieria. scurt să mărturisască 5 ori 6 sute de per- soane, și pe lângă aceea să facă toate ser- vițiile prescrise în săptămâna cea mare. Misiunile poporale ne-ar procura mai des bucuria și mângâierea sufletească, ce am avut-o în anul iubilar trecut, cu ocaziunea indulgențelor; de a ne vedeâ fiii sufletești de- punându-și sara, în câteva zile de-arândul uneltele de lucru la ușa bisericii, spre a întră în lăuntru, ca înaintea altarului să-și depună prinosul de adorare și mulțămită milostivului împărat. Atever X. FrățUă preot. SCRISOARE DIN VIENA — Cursul pedagogico-catechetic. — — 20 Februarie. Azi să incene a dona săptămână a cursului pedagogico-catechetic arajat de so- cietatea, ce poartă numele nLeogesellschajta. Austriacii sunt convinși, ea viitoriui unui neam e legat de educația, ce o primește tinerimea, și că acela e stăpânul viitorului I care își știe câștigă tinerimea. Și dupâce mirenii înșiși sunt convinși, câ nu «unt bune căile, pe cari umblă oamenii „moderni0, își încred bucuros odoarele lor educației reli- gioase. Preoții la rândul lor își dan toată silința, ca să dee elevilor o creștere solidă, corespunzătoare cerințelor timpului. Acest scop îl urmăresc mai multe lucruri, făcute de cierul austriac, cari merită toată aten- țiunea. Un astfel de lucru sunt și așa nu- mitele congrese „pedagogico-eatechetice®, cari prin conferințe dau îndrumări profe- sorilor — mai ales dela școaleîe medii — cum să aducă totdeauna în legătură ștudiile profane cu religinnea. Congresele acestea atrag atențiunea cercurilor celor mai înalte, Papa și împăratul le urează tot succesul, episconiii îsi trimit delegați chiar și din părțile celea mai îndepărtate ale monarehiei. în anul acesta ne câștigă respectul tuturor un prefect și un profesor din Carloviț, poate trimișii patriarchnlui Braneoviei. Aceștia doi. fie-le zis spre cinstea ior, sunt unii dintre cei mai sirgu- incioși cercetători ai cursului. Iau parte • (și activă) foarte mulți laici. între aseul- ■ tători sunt și doi conziiieri exmiși de mi- | nistrul cultelor. Aici spun pe scurt câte ceva din unele conferințe mai însămnate. Profesorul universitar Dr. Swoboda, eare e inițiatorul și președintele cursului, a avut două conferințe, una despre escur- siunile știențifice, iar cealaltă despre intuițiune Prima e de tot interesantă, a dat multe instrucțiuni practice, a arătat din experință cu câte roade e împreunată o astfel de eseursiune, din carea câștigă elevii cu mult mai mult ca din nește prelegeri. Fostul predicator anlic Kwkh, a vorbit despre foloasele ce le are religinnea creș- tină din studiul clasicilor greci și romani. El e de părere, că dupăee clasicii se ridică peste oamenii de rând, lor li-s’a dat dela Cetiți! -= BEA HUR Cetiți! — Unul dintre cele mai senzaționale, instructive și moralisătoare romane. — F. 8°. 1047 pag. costă numai 2 cor. 90 fii. A apărut în editura „Cu ir ei. Nr. 8. UNIREA Pag. 67. Vorbind despre fizică a arătat, că nu e știință pe lume, ce să-i servească eate- chetuiui cu atâtea argumente, mai ales când e vorba despre existința lui Dumnezeu, ca fizica. A desvoltat frumos argumentul cel mai nou al fizicii cu privire la exisrința lui Dumnezeu, care se deduce din conzumarea căldurii. Poate că eea mai practică decât toate conferințele a fost a superiorului la- zarist Legerer, care a dovedit, că prima datoriuța a catechețtior e păstorirea sufle- tească a elevilor, și nu memorizarea mate- rialului prescris. La aceasta trebue să (iuțească toată viața catechetuiui. atât eea privată cât și eea publică. De aceea și numai din punctul acesta de vedere, cate- ehetui are să ducă o viață exemplară creș- tinească, să convină mai de multe ori cu elevii, nu numai în oarele oficioase, ter- mometrul și barometrul tractării lui cu elevii să fie dragostea. — în dezbaterea, ce s’a încins după conferință, s’au discutat multe lucruri practice, despre lectura ele- vilor. vizitarea elevilor bolnavi, este. Dr. WUlmann, cel dintâiu pedagog din Austria a ținut până azi două conferințe și azi la 5 oare va avea a treia conferință, în prima a vorbit despre baza, clădirea în- vățământului, în a doua despre educația făcută pe baza psichologică. Aici spun vr-o câteva sentințe din vorbirea a doua. O psicbologie, în care lipsește sufletul, e im- posibilă. Pedagogia e calul, ce trebue să scoală din tina naturalismului, carul psicho- logiei. Ce e buu in filozofia „modernă", tot e luat dela cei vechi, la cari aeelnș lucru stă cu mult mai bine, căci „modernii" iau numai dărăbuțe, vreau să facă mozaice. în cari însă nu este viață. O educație psieho- iogieă bună conduce pe elevi la o viață spi- rituală conștie. tnvățătoriul Meier vorbește despre recerințele bibliotecilor puse la dispoziția elevilor. Acestea sunt: ori-ce bibliotecă are să corăspundă credinței, să propage mora- vuri bune, să desvoalțe în elevi simțâmân- tnl patriotic și artistic. Rectorul universitar Schindler a vorbit despre cunoștințele sociale, cu cari trebue informat tinărul deja în gimnaz. ca pe când ajunge la universitate să nu fie tras în ghil- țul sociai-democrației. A vorbit despre drep- tul și datorințele proprietății, cari le putem nrmâri în istoria Egiptului până la 6000 îna- inte de Christos. La urmă a desvoltat pe larg imposibilitatea comunismului propus de so- cial-democrație. Acestea sunt numai nește idei din unele conferințe, la cari am luat și eu parte. Toate conferințele se vor publica în o carte separată, și pe rând în „Christlich-pâ- dagogisehe Blătter", ce costă pe an 4 cor. (ia Heinrich Kirsch, Wien I. Singerstrasse 7). E o revistă, ce merită atențiunea tutu- turor fraților, preoți, cari se ocupă serios cu catechisarea. Mai amintesc, că ministrul de cnlte Harței, după cum am auzit din scrisoarea ce a trimis-o prezidiului cursului, urmărește cu o desebită atențiune conferințeieacestea, dela cari așteptă mult folos pe terenul in- strucțiunii medii. Job- Invitare. Casina română din loc în vită cu tot onorul pe membrii săi la a IX. adunare ge- nerală ordinară, care se va țineâ Duminecă la 5 Martie a. c. la oarele 10 a. m. în șalele casinii. Program: 1. Deschiderea adunării; 2. Raportul comitetului; 3. Rațiunile anului 1904 și proiectul de budget pe anul 1905; 4. Alegerea alor 2 eoniisiuni pentru cenzurarea raportului general, a rațiunilor.și a proiectului de budget; o. Alegerea noului comitet; 6. Eventuale propuneri. Blaj, la 22 Februarie 1905. Dr. A. Eunea ' Flaviu G. Domșa președinte. notar. Nr. 8-3905. . CONVOCARE „Reuniunea femeilor române gr.-cat. din Blaj" își va țineâ Adunarea generală Du- minecă în 5 Martie 1905, oarele 3 d. a. în ; localul „Casinii române". Prin aceasta j nvităm pe toți membrii și binevoitorii : Reuniunii. . Ordinea de zi: 1. Deschiderea adu- nării, 2. Raportul comitetului, 3. Raportul comisiunii despre rațiunile anului 1904. 4. Alegerea comisiunilor a) pentru cenzu- rarea raportului de sub 2; b) pentru cen- zurarea rațiunilor de pe anul 1904 și c) pentru înscrierea membrilor noi, și încassarea taxelor dela membrii vechi. 5. Rapoartele comisiunilor. 6. Eventuale propuneri. 7. Ale- gerea alor 2 membrii pentru verificarea procesului verbal și închiderea adunării. Blaj, din ședința Comitetului ținută în 18 Februarie 1905. Elena Nest:r Dr. Ambrosiu Chețanu prezidentă. secretar. Noutăți. i Conferințele meseriașilor. Conferența i anunțată pe Duminecă în 19 Februarie, s’a । ținut în fața unui frumos număr de domni i și doamne din clasa meseriașilor. Dintre । inteligenți au fost domnii A. 0. Domșa, | redact. „Unirii", Vasile Sucin,prefectul tipo- । grafiei și Dr. Emil Sabo profesor. Dl Augustin i Gruița, a făcut o lectură interesantă asupra ■ lui Guttenberg — inventatorul artei tipo- | grafice. — E primul dintre măiestri, care s’a | înscris în șirul conferențiarilor. Prezidentul i-a adus cuvinte de laudă. — Dșoara Maria . Cristian a predat cu simț și cu pricepere ’ poezia „Rugăciunea", de Alexandrescu. La sfârșit calfa loan Coroiu, cu umoru-i 1 născut 1 ni-a înveselit cu două anecdote de ai ui 1 Speranță. j Hymen. Teojil Sacagiu, cleric absolnt l ăi Lucreția .Centea, anunță cununia lor, care ! să va celebra în biserica gr.-cat. din ‘ Căpâlne la 5 Martie a. c. ’ Petreceri. Tinerimea română din Oradea- i Mare, invită la Petrecerea de dans, ce va aranja Joi la 2 Martie st. n. 1905. în sala cea mare a hotelului „Arborele verde". Ve- nitul curat e destinat spre augmentarea fondului de ajutorare a tinerilor lipsiți". — Tinerimea română din Sibiu, învită la Pe- i trecerea cu dans, ce va aranjâ în sala dela i „Unicum", la 2 Martie 1905 st. n. — Reu- i niuuea femeilor române din Turda Invită la Serata musicală urmată de dans ce va aranja în 5 Martie st. n. e, în sala cea mare din hotelul „Europa". Os&ndă politică. Joi iu 16 crt. s’a i ținut în Cluj pertractarea procesului intentat „Libertății" pentru poezia „Roata dela Bălgrad". DI luliu loanovici, responzabil pentru redacție a fost' declarat vinovat și judecat la 1000 cor. amendă și un an închi- soare, cum și la suportarea speselor. — Așa । cu greu .putem să ne înfrățim! : Cătră economi, fumisorul curții impe- riale reg. Edmund Mauthner din Budapesta, după cum am observat și-a schimbat prețul din 1 lanuar cu privire la sămânța de trifoi. Prețurile sunt acuma următoarele: Nr. 4. prima primisima 95 cor. Nr. 4 a) prima j prima 93 cor. Nr. 4 b) prima 92 cor. per | 50 chilograme. Acestea trei calități sunt l celea mai carate și cel ea mai sigure de ră- ' sărire (încolțire). Este în general cunoscut, că firma Mauthner nu pune în circulație nici trifoi italian nici trifoi american, și că plom- barea trifoiului liferat, este oficios căutată și constatată, reducerea prețului la trifoi va afla în cercul economilor un bun resunet pentruca e noauă dovadă ca firma Mauthner are în totdeauna interesul economilor. Necrolog t Petru Stoica paroeh gr.- cat. în Ceanul-mare în anul ai 81-lea ai vieții și 56-ani al fericitei sale căsătorii și preoții, după lungi și grele suferințe, pre- văzut cu sa. taine a adormit In Domnul în 12 Februarie la 11 oare din zi. f Romulus Avram, când, de advocat în Baia-mare. dună un morb greu provâzut eu 88. Sacraminte și-a dat sufletul în manile Părinte!ni ceresc ia 13 Februarie d. în etate de 28 ani. f Vasile Barna, paroh gr.-cat.. în Sântămăr e după un morb îndelungat și grele suferințe. împărtășii cu bs. Sacramente ale muribunzilor, a trecut la celea eterne Joi în 9 Febr. 1905 în al 62-lea an al etății și ai 36-lea ai fericitei căsătorii și preoții. ( f Aurelia Aluaș n. Centea, soția preo- tului Dănilă Alnaș din Maia, dunănn morb ■ vehement de 9 zile împărtășită fiind cu ' ss. Sacraminte la 19 i. c. 3n etate de 26 ani și-a dat nobilul săusuflet în mâna bunului Creator. i Escriere de concurs. I • Să caută pentru Dominiul mitro- ; politan din Blaj un provizor (ispân) । si un grădinar. ’ Refleetanții pentru aceste posturi au să se adreseze la Dl loan Maior, administratorul Dominiului mitropoli- tan în Blaj, unde vor afla condițiunile pe lângă eari pot fi aplicați, cum și bene- ficiile împreunate cu acestea. " 6 (1-3) Cumpărați Cumpărați ..— Calendariul Unirii pe anul 1905. = Prețul 30 fii. plus IO HI- porto. Pag. 68 UNIREA Nr. 8 PARTE SCIINȚIFICA-LITERARĂ. PÂCHT și ISPASIRE. (Continuare.) 4. Schimbare. Sermanul trimbițaș zăceă acuma în spital, cu capul legat, cu manile legate și cu buzele toate sânge din cauza mușcături- lor sale fioroasă. în deliriu, el dedeâ din mâni și picioare, urla și înjură, iară dupăce pica ostenit pe perină, nu voia să vorbească cu nimeni nimic. Atunci să apropie pre- otul spitalului de patul său. Pentru prima dată sta în față cu un preot. El deveni li- niștit, îl ascultă, vorbi cu dânsul, mult și adeseori. Ce au vorbit cei doi în zilele cele multe și în ceasurile cele lungi ale nopții, aceea nimeni n’a aflat, însă când după patru săptămâni, sărmanul trimbițaș a părăsit iarăși spitalul și s’a reîntors în celula sa, nu mai era de recunoscut, se schimbase total. Acest om Încăpățînat și renitent era de- votat și supus, ca nn copil. Acest bețiv per- fect nu mai beă nici o picătură, dar nici nu atingea măcar păbarul cu vin, pe care-1 că- pătau zilnic arestanții, după greaua lor muncă. Acest fumător pasionat vindea fiecare fărmitură de tăbac, pe care-l căpăta săptă- mânal, și vindeâ fiecare țigară căpătată în cinste, Acest leneș și trândav era cel dintâiu la ori ce lucru greu, și ultimul, carele se dedeă odihnei. Dacă era de ispră- vit vre-un lucru neprevăzut, care promitea ceva venit lateral, atunci trimbițașul era totdeauna cel dintâi carele se înbia la lucru. Da, el ar fi lucrat zece oare încon- tinuu în apă, dacă i-s’ar fi conces, pentrucă acest lucru era mai bine plătit. Și astfel el punea la o parte fiecare filer, câștigat în modul acesta. Așa se zicea, că aici, în car- cer a început el a cruța. Oare ce însămna aceasta ? Cumcă preotul spitalului l’a adus la liniște și supunere, asta o mai înțălegeau, fiindcă l’au văzut, cum amuția înaintea pri- virei sale blânde. însă această dragoste spontană de bani, această dorință de a cruța, acest zel neobosit de a câștiga tot mai mulți bani. încă provenia dela preot? Unii arestanți cari încă au fost în spi- tal, o credeau aceasta* Ei au văzut de mult ori pe timbițaș vorbind cu preotul; după vindecarea sa, l’au văzut zilnic mergând la capelă, unde asculta cu pietate slujba, și ei afirmau, că preotul cel șiret l’a înșălat și l’a sedus, ca să-i dea lui banii adunați. Când j trimbițașul trecea pe dinaintea lor, unii are- stanți strigafi după el: „Popă, slugă po- ; peasca!" El însă, deși îi auzia, făcea numai | din umeri și lucra mai departe, cât patru ' dintre ceialalți. ; într’o zi, preotul spitalului veni la por- tul, unde lucrau arestanții și aici cercetă, ' ca de comun, pe trimbițașul său. Era la i ameazi, în timpul răpausului. Toți arestanții i zăcea pe năsip și durmiau. Numai trimbi- ; țâșni era în apă până tn brâu, ridică piatră după piatră pe zidul început, făcând să ră- sune ciocanul și lingura. Preotul ședeă pe un stan de piatră și se întreținea cu trim- bițașul, carele fără a încetă din lucru, îi răspundeă, Soarele îi frigea fără îndurare, pe amândoi. „Iubitul meu pretin". zise preotul, clă- tinând diu cap, „ceeace pretinzi dela mine, nu pot s’o fac". „Peutruce nu dle?" întrebă trimbițașul cu tristeță. „Pentrucă oficiul și serviciul meu mă reține aici". „Oh! dle preot!“ se rugă trimbițașul, „fă încă numai acest lucru pentru mine. Te rog, pentru Dumnezeu, numai lucrul acesta lncă‘! Este singura speranță, care îmi dă putere să pot suporta această viață mise- rabilă 1" „Ei, dar aceasta este o călătorie lungă, și eu n’am parale ! * „Dacă n’ai parale adause trimbițașul, „iea împrumut de undeva. Te asigur, dle preot, că-ți reîntorc paralele. E drept, că nu știu, când și unde, însă mă jur că ți-le voi restitui! “ Preotul păstră tăcerea un timp îndelun- gat. îu sfârșit zise: „Ei bine, cum va vrea Dumnezeu! Voi cerca"* Atunci trimbițașul sări voios în sus, prinse mâna preotului și o sărută, rîzând ș plângând deodată. Apoi se despărțiră. O sentinelă i-a pândit și-i insinua la inspector. Acesta însă zise: „Oh, ce mai lucru mare ! Preotul este un prost iar cela- lalt încă. Trimbițașul de bună samă va ti încredințat pe preot, să-i cumpere niscai lu- mini pentru vre-o biserică undeva, iar ceeace rămâne dela cumpărătură, bagă preotul în buzunar. Asta-i toată istoria". Ceialalți arestanți auziră această glumă, și acuma și mai mult strigau după el: „Popă! Slugă popească!“ — însă trimbi- țașul du zicea nimic. Din ziua aceea el părea așa de vesel, așa de îndestulit și flu- era diferite cântece vechi. Aceasta n’a mai făcut’o de când se afla în temniță. 5, Grațiat. Au trecut cinci ani de zile, încet, gro- zav de încet. Regulat, odată pe săptămână venia preotul și cerceta pe trimbițașul său. iar acesta totdeauna era vesel și tăcut, tot- deauna punctuos la ascultarea serviciului divin, todeauna diligent la lucru și tot mai lacom după bani. Auzi! — Ce-i asta ? — Sună dobele, suflă trimbițele, trag clopotele, resună o pușcătură de tun. „Foc! Foc în arsenal!“ Toți aleargă, toți strigă, toți ajută. înzadar. Flăcările înaintează tot mai departe și deja amenință magazinul de iarbă de pușcă. Acum arestanții au fost liberați, ca să stingă. Acest lucru a fost adevăratul element pentru bravul nostru trimbițaș. Pentru prima oara, de cinci cm de zile, liberat de lanțuri, el aleargă cu funia și săcurea în locul incendiat, să acață preste trepte, preste grinzi până sus pe eoperiș, își expune de douăzeci de ori viața, făcând să- rituri cutezate, își face drum în toate laturile dărîmă scaunul coperișul, așa că acesta se rostogolește pe după zid în jos, sloboade din înălțime amețitoare funia In jos, și cu încordare uriașă trage la deal țevea pumpei de apă, stropește cu apă ambitul la- teral dela arsenal și magazinul de pul vere și — mântuește magazinul și pe camera- zii săi. In ziua următoare el zăcea iarăși în spital, cu manile arse și rănite. Atunci vine preotul său și-i aduce agrațiarea dela guver- nator. Ceialalți cinci ani i-au fost iertați, iar trimbițașul nostru a fost trimis la regi- mentul al doilea de cavalerie din Gedyville. După o despărțire dureroasă de cătră preotul său, el se aruncă, pe cal și ajunsă în noua sa garnizoană, unde nu-1 cunoștea nimeni. Dela început s’a dovedid ca soldât exemplar. Insa el ar fi voit bucuros, să devină iarăș trimbițaș. Deoarece, ca trim- bițaș era plătit mai bine, iar banul — ba- nul — părea a fi singura sa gândire. în scurt timp el își recâștigă vechea desteritate și așa ajunsă iarăși trimbițaș. Un timp îndelungat mersără toate după dorința sa. Ciorapul său cu bani se infoia, numai cât cu mult mai încet, decum doria el. Din cauza aceasta, trimbițașul nostru se apuca, în oarele sale libere, să în- vețe a împleti corfe, și în curând să de- prinse a face diferite obiecte, din pae și din fibre de foi de palmi, cari obiecte apoi el le vindea la jidani. Câștigul se vărsă în ciorap. însă, cu toate aceste ocupațiuni comer- ciale, trimbițașul nici decum nu deveni sol- dat mai slab. Dacă comandantul avea lipsă de un bărbat cutezător și de încredere, pentru a trimite vre-o depeșă însămnată la vre-un loc periculos, atunci trimbițașul nostru să îmbia totdeauna cel dintâiu, și-și împlinea misiunea cu suces. Astfel se furișă el odată printre cei ! zece mii de călăreți beduini ai șeicului ș Si-Sliman. El trecu norocos dincolo și aduse : depeșa la comandantul din Thiaret. Fără de a se odihni, el plecă cu răspunsul îndă- răpt. Pe drum, nește arabi dintr’o ascunză- toare îi pușcă calul de sub el, îl atăcă cu săbiile și cu lăncile și-l târlesc, jumătate mort, până în lagărul lor. Acolo îl predau femeilor cari il bat grozav și-l lasă jos, în- tins ca mort. In răcoarea nopții însă el își reveni în ori și lucrul cel dintâi fu să-și vâre mâna în gură, ca să vadă, dacă depeșa era încă acolo. Și într’adevăr, ea se afla încă, bine învăluită, sub limbă. Dupăce opri cum pută curgerea sângelui din număroasele sale raue, se țârii, în decursul nopții, distanță de zece ceasuri până ia Gedyville, Și ajunse aici încă la timp, pentru a avertisă pe colo- nelul său despre un atac proectat contra ar- matei sale. Ori și care altul ar ti căpătat, pentru fapta aceasta, medalia de aur, și ar fi fost avanzat. Trimbițașul însă nu s’a putut bu- cura de o astfel de distincțiune, din cauza trecutului său întunecos. In schimb însă, generalul îl dăruia totdeauna cu câteva sute de franci în aur și aceasta cauza bucurie cu mult mai mare trimbițașului nostru. Toți bani ajungeau în ciorap, iar la sfârșitul anului călătoria la Oran, și dună reîntoar- cere, câștigul și cruțarea reîncepea. Era de necrezut. „Pipșoară" trebuia să fie un sgârcit perfect, un sgftrcit cu sa- bie și cu pinteni, un lucru până aici ne mat pomenit. De ani de zile dăinuia lucrul astfel. Nr. 8 UNIREA Pag. 69. In fie care an câștigă și cruță mai mult, tot mai des sosiau scrisorile din Franța, tot mai des cercetă pe capelanul regimen- tnlui, care-i cetea epistolele, și tot mai gros deveni ciorapul său. întreg escadronui nu-1 numia altcum, decât „Capitalistul WpșoarăK. 6, Lioeotenentul o el nou. In 14 August 1863, întreagă garni- zoana din Gedyville era în mișcare, inspec- torul general al armatei era așteptat să sosească. Escadronui stetea complect, în ordine de bătae, pe câmpul de paradă. Că- lăreții ședeau mândri pe excelentii lor cai arabi, cu scărițele și frânele .cele aurite. Peste uniforma frumoasă a spahilor indi- geni arabi atârna în jos burnuzul cel roșu și mantaua cea aibă ca zăpada. Cavaleria franceză avea un aspec t și mai plăcut; însă cel mai mândru și mai plăcut era bravul trimbițaș și capitalist „Pipsoară." (Va urma.) Aite circulare a vicarului Halmagi din 1797. Circularul din 18 februar 1797 îu pctul a) începe: Cu acesta să face de știre frățiilor Voastre Cucernicilor Preoți, din Eparchia Năsăudului pe Someș în sus".... și recomândă adunarea de milă pentru ora- șul Critălfeld din Ștîria. ; tn pct b) recomândă „din nou" adu- I narea de milă pentru un oraș din Moravia. , Pct c) Creștinii toți să se ispovădu- . iască în acest s. post și cari vor fi vrednici să se apropia a să precestui făcând ceva din canon, iară tocma neispovediți nime să nu iasă din post câți vor fi dela 7 ani în sus, iar cine să va arăta nebăgător de seamă de poruncile bisericii, pe acela să-1 arătați la scaunul vicărășesc pentru cercetarea lui cea întru Dumnezeu a nu fi un suflet ca acela perit în veci, căci nici cererile cele pentru pacea de obște și pentru mila și darul nu să primesc dela inima împuțită de păcate. d) Veți ști din porunca Mării Sale Domnului Vlădică din 2 zile alui Ianuarie 1797 ca neîncetat să faceți rugăciune pen- tru împăratul și pentru ostașii lui și pentru țară având credință la ruga, ce veți face, cumcă Dumnezeu nu va uită până în sfârșit, ce cu izbândă va aduce cele de mântuire. *) >• e) Am aflat obiceiul cel creștinesc : câtu-i pe aici, care să țin pe la bunii ere- știni puindu-să cruci pre drum și pre latu- rea satului de amândouă capetele, ce este din porunca noastră să să togmească aces- tea de temeiu făcându-să la toate satele " pentru paza țăranilor și apărarea nevăzute- lor și viclenelor duhuri și pentru alte folo- f suri. Acestea să pot acoperi și închide și t zugrăvi, pre unde a fi puteria, carele de le va ciocârti, le va bajocori, s’au întralt chip le va strica cineva până nu a cădeă de pu- ■' trezală, acela va /î afurisit prin știință. Care va face aceasta, de vreme ce și cu li- . fia să cade a eși Ia dânsei e întru nele vremi *) Să reflectează la războiti} cu Francezii espedițiunea a două din 1793—1800.— Nota Tran- Mritorului. ale anului ca să facă osfeștanie la hotar și la țarină. Acestea se poruncesc. Năsăud, 18 Februarie 1797. loan Halmagi, vicareș. Circularul din Oetomvrie 1797. 1. „Frățiilor Voastre Cucernicilor pre- oții din eparchia Năsăudului cu aceasta vi să face de știre" etc., recomândă adunarea de milă pentru „21 gazde arsă din Sălagi Sâncrai" și un oraș din Tirol. 2. Aceasta încă veți ști, cumcă claca s’a oprit de tot, încât nime mai mult nici să o poftească, nici să o primiască fie bise- ricești fie mirenești fețe. — în locul clăcii să știe creștinii noștri, că să dea 4 potori preoților pentru umblatul cu crucea la bobo- tează; de nu să va prilejui (sic) suștacul la cineva mai sărac, acela va puteâ da o merță de o vas, lângă aceasta apucatul obicei din moși rămâne în vig, ca sa dea la bobo- tează acelea, care s’au obicinuit a da după omenia și milostivirea lor precum va fi obi- ceiul o pâne s’au un colac, un fuior și alte asemenea, după voia și omenia lor. Acestea toate nu s’au așezat în chip ca acela, cumcă doară creștinii să n’aibă voia a da și mai mult preoților decât atâta. în legea veche a fost rânduit a să da preoților, ba și în legea creștinescă până bine de curând au portat grijă creștinii pentru chivernisala vieții preoților. Pildele cele bune deapururea să fiă de îndemnare creș- tinilor celor de acuma. Deci pentru slujba și osteneala cea multă a preoților să cade creștinii a să îndemna în râvna dnmnezăiască, ca să le dea și câte o merță de ovăs în chip de sâmbrie puțin lângă cele ce s’au arătat, precum i-au îndemnat Dumnezeu pe pravoslavnicii noștri în Tiba Bârgăului, așa va fi blagloslovită munca creștinilor și rugă- ciunea preoților nu cu părere de rău, cum zice s. Apostol Pavel „Cine de unde munciește de acolo trage nădejde de ași țineă viața“. Aceasta rânduială de a două oară sa se scrie la protocol și cea de întâi sa se însăm- nează deosebit și comisia pornindusă să sa dea in știre la norod. | Năsăud, Octomvrie 1797 loan Vicareș | Halmagi. j Circularul din Noemvrie 1797. Cu durere am înțăles, că rânduiala i legii, care stă și la molitevnic pentru a nu I eși muierea afară din curte până la 40 de ; zile dupăce și-au dobândit, pe alocurea s’au I stârpit (sic) făcând obicei impotrivnic. Că- | tră aceasta să poruncește de acum să nu | mai fie aceasta, ci pre unde s’au smintit | cuviosul acesta obiceiu al legii și al bisericei să se întoarcă iarăși și să stea în vig. Fără de se va întâmpla o luptă mare, atuncea după 3 sau 4 săptămâni cetindu-să obicinui- ta molitvă să i-să facă ertare și îngăduință, j Sa se scrie în protocol și trimițând u-să Co- mișia înainte la vreme sa să se vestească — aceasta să poruncește. Cade-să a ști cu o tocmire și la închi- sul și la deschisul Dserei cei mari. Aceasta afara de liturgia și vohodul cel mare și când să cetește evangelia utrenii și la darea opus- tului în zi de duminecă ^și în sărbătoare oprită, iară ia veceraea cea mare și la utrene osebit Ia liturgie dupăce cădește preotul la începere să cade a sta deschisă până la voz- glajenie „ca supt stăpânirea ta“ la cheru- vimi, atunci să închide apoi la cădit iară deschide stând deschisă până întră cu daru- rile și sâ închide până când zice preotul „ușile, ușile" Ia credeu, atuncea iară să de- schide și stau deschisa până când zice pre- otul „cu daru și îndurările tale", atuncea închidându-se rămân închisă până după po- rivire (sic) și la „cu frica lui Dumnezeu" să deschide stând deschisă până după opust. Această rânduială să o știe feții, ca să nu mai plesnească (sic) Dvera făcând învăluială preoților în slujbă. Năsăud 29 Noemvrie 1797. loan Halmagi, vicareș. Românii din America. Pentru zidirea unei biserici nouă în Lăscud, dela următorii 36 creștini binefăcă- tori, cari sunt lucrători în America nordică, am primit cor. 310 anume:' Ștefan Stefu, Petru Crăciun. George Crăciun, Toader Cră- ciun. George Popa din Lăscud câte 21 cor. Vasilie Găinar, George Găinar din Lăscud câte 10 cor. Toader Crina. loauichie Vintilă din Lăscud câte 12. cor. 60 fii., Constantin Zelog din Lăscud 10 cor. 25 fii., losif Olariu, losif Șerban loau Vintilă. Augustin Herman Michail Moldovan. loau Marian. losif Fiorea, Isidor Cosma din Lăscud câte 7 cor. 50 fii.. Maior Gerasim din Lăscud 7 cor. 5 fii., loa- chim Oprea, Toader Georgiu, losif Gloahă din Lăscud câte 5 cor. 50 fii.. Teofil Pop Constantin Nistor, Georgiu loan, loan Ge- orgiu. Constantin Maior, Teodor Bogdan, loan Georgiu diu Laslău câte 5 cor. 25 fii. loan Fiorea din Vesăud 5 cor.. 25 fii., loan Herman, Mărian George. loan Maior, losif Moldovan din Lăslău câte 5 cor. 25 fii.. Simion Marian din Vesăud 2 cor. 50 fii. Acestor contribuitorii cari din sudoarea în- depărtată (Barton citj Ohio P. B. Nr. 107) au jertfit spre mărirea iui Dumnezeu, li-se esprimă și pe această cale mulțumitele în- tregului popor credincios din Lăscud, dorin- du-le ea iarăși eă șe întoarcă sănătoși la căminele familiei lor nnde-i așteaptă. Lăscud la 7 Februarie st. n. 1905 losif Socolf paroeh gr.-cat. 1b. 1900. (48) 4-20 Pag. 70. U N I R E A Nr. 8. BIBLIOTECA UNIRE1.*) 1. Benhur sau zilele luî Mesia, de Levis Walace, 2 v. . . 2 90 2. M. Eminescu. Studiu critic . —.90 3. Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de C. Auner .... —.20 4. Nume de familie la românii din Ungaria, de A. Viciu. . —.12 5. Din vieța iul I. Micul de M. Strâjan . . . . —.16 6. Albertina. Povestire de Dr. V. Bojor. . . . —.30 7. Gestiuni din dreptul bis. unite p. I. II.............................3'40 8. Cele doue fețe ale lumii de Nicu...........................—-30 9. Ziua Deșteptării de Aurel Fodor...........................—.16 *) Aceia, cari vor comanda de odată toți 9 Urii, ii primesc cu 5'80 cor. tn loc 8'14 cor. De mare însemnătate pentru Dame! marca fabricel Fie- care P. S. Ddmnă își pote însa-șî pregăti cu o ușurință de neînchipuit talia sa după ori ce modă cu ajutoriul aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Gusohelbauer. A fost censurat de academie. și posede nenumărate scrisori de recunoscință. are patenta și e scutit prin lege in t6te statele culte. 00© Prețul unui aparat e 3 oor. franco rambursat. ® ® © Se cobită agenți —~ ----Prospecte să trimit la cerere gratis :--- Cu t6ta stima; Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. 17 (24-52) Antal Guschelbauer. Șopron. <5 Din Bătrâni î) 1.— 1.60 Preț-curanturî ilustrate se trimit la cerere gratuit șl franco. *©«©»©^«o«©«g«^gss®s^^k©»g»3« iSHinaniiifiioi?|iHiiiiitiiiifaijiLHijaiia^aiiaiiainiiauei anT«u«iiinniiim।iHt; Eminescu și Coșbuc de Alexandru Ciura............................ Limba Română poporană și Dia- lectul Sicilian, de Alesiu Viciu . Geniu pustiii, Eminescu . . Drumuri și orașe, lorga . . Poesil de Alexandri. . . . Cântece, Sa bo .................... Visuri trecute. Ciura . . . . Studii șl Biografii. Dr. I. Batiu . , 2,__ . 2-50 . 3.— 1.— 1.— 2.— = clopotele găurite = de mine inventate și mai de multe ori premiate, car! sînt provetjute in partea superidră — ca violina = cn găuri după figura S ți pentru aceea au un ton mal intensiv, mal ad&nc, mai limpede, mal plăcut ți cu vibrarea mal voluminosă, de cit cele de sistem vechili, așa, eă un clopot patentat de 327 kg. este egal în tonul unnl clopot de 461 kg. făcut după, sistemul vechio. Mai de parte se re- comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, — spre pre&djustarea clopotelor vechi cu adjustare de fer bătut — ca și spre turnarea de tdce de metal. în Timișora-Fabric sa recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la tur- narea de nou a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea de clopote întregi armonidse, pe i l&ngă garanție pe mal mulți ani, I provilite cu adjustărl de fer , bătut, construite spre a le întărea ■’1 en ușurință în ori ce parte, In /•) dată ce clopotele sînt bătute de o lăture prin aceea ce sînt mântuite A de crepare. — Cu deosebire recomând OHWTT» J : BnvorvYAKTâg TEHS5 Tipografia Setninariului archidiecesan. «G«G«0«©«GSSeSS©SSGS!©SXeS!OSSG«0SS©SSG8 Teatru I. II. Alexandri ă 1.50 . Vers șl proză Alexandrescu . . Novele A. Brătescu-Voinesci . . Uter. pop. Eminescu............. Ciocoii N. Filimon.............. Legende și basme Ispirescu. . Povești, I. Creangă............. Vorbe înțelepte A. Popoviciu. . Vatra Părăsită Slavici . . . 3.— 1-25 1-50 1’50 1-50 1-50 150 1’50 2.— 2*50 Ierarchia Românilor din Ardeal șl Ungaria de Dr. Augustin Bunea, Prețul 3 coroane. Biblioteca Minerveî 22 nr. fie care număr 15 fii. La esposiținnea milenară din Budapesta de la 1896 nat cn medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer pentru clopote a luî ——— Antonio ]4ovotny (22) 20—52 i k f'. । Abonamentul: Pentrn monarchie: ! Pe an 12 cor.. ’’2 an I 6 cor., an 3 cor. : Pentru străinătate: Pe 1 an 1 fi frc.. ' j an 9 frc., an , 4 frc. 50 cm. i Foea apare î n ne care I Sâmbătă. B- _ _ Î1S ' Xnsertinni: Un șir g&rmond: odată 14 dl., a doua oară 12 fi]., a treia oară 10 âl. Tot ce privețte foaia, 9ă se adreseze ia: Re- dacțiunea și admint- st^țiunea „Unirei* \\buj. a Inul XV. Blaj 4 Martie 1905 >rui 9. 6 JVIisiuni sacre poporali. Un au și trei luni s’au împlinit dela publicarea primului raport asupra misiunilor sacre poporali ținute în parochia gr.-eat. Totelec din tractul Clujului. Cetind raportul acela ni-s’a înviorat sufletul și am simțit bucuria, ce o simte naufragiatul, prinzând o scândură, ce-i mântuie viața, — bucuria, ce cuprinde inima intemnițaruhii, vă- zând că i-se deschid grelele uși și aude cuvintele: ești liber. Infățișatu-ni-s’au înaintea ochilor sufle- tești, toate boalele cari mistue viața po- porului nostru, pe cari de atâtea ori le-am relevat și combătut; dar în acea vreme im văzut în misiunile sacre poporali un mijloc și radical și sigur pentru sunarea relelor. Pentru aceasta am dat expresîuue bogatei noastre bucurii, ce ne încălzia inimile. Din rapoartele, ce ni-s’au mai trimis asupra altor misiuni sacre și din spusele fraților preoți, cari au luat parte ia acelea, ne-am convins tot mai mult despre hotărâtoarea lor importanță și despre aceea, că motivată a fost bucuria noastră. -Convinau-ne-am, că exercițiile spirituali nu sunt numai niște manevre simple, ci adevărate re- voluții pe terenul moral, unde nu sună arma, ci cuvântul, un luminează pravul aprins de pușcă, ci vecinicul adevăr și nu curge sânge, ci curg șiroie de la- crimi din ochii acelora, cari, învii gând patimile în inimile lor, se dau de nou lui Dumnezeu, bisericii și neamului nostru- Revoluții, cari nu devăstează, nu lasă în urma lor cadavre și jale, ei ridică zidiri mărețe sufletești, produc viață, sănin și bucurie. Revoluții, cari nu alungă pe oameni în păduri, ci în biserici și in ei înșiși, cari nu ceartă, ci împacă pe frații de acelaș sânge, indemnându-i sâ muncească cu trup și suflet pentru binele bisericii, de care e legat binele neamului. Câte virtuți prind rădăcini afunde în inimile ascultătorilor eu prilejul mi- siuniior sacre, — numai Dumnezeu ar puteâ spune. Numai El ar puteă spune, cum se sălășluește voința tare în inimi mai înainte slabe și cum prin- cipii hotărîte prind rădăcini în min- țile, cari nau putut scăpa din lațui îndoielilor, puuându-se astfel temeiu caracterelor mari și adevărate, recla- mate de vremile triate și grele, prin cari trecem. Numai Dumnezeu știe, câți băieți părăsiți află iar pe tatăl lor, care mai înainte ii bâteâ în beție, le da pilde rele și le prăpădea averea; ori pe mama lor, care se simța mai fericită ori unde decât în casa sa, în mijlocul pruncilor și soțului ei și de altă parte câți tineri pășesc de nou pe calea onorii, ce și-au perdut-o, netrăind în împrejurări prielnice curățăniei. Misiunile sacre dau lovitură de moarte vieții nelegiuite, căsătoriilor de probă, indiferentismului părinților ma- nifestat in disciplinarea și grija prun- cilor, cum și blasfemiilor, furturilor și fac ca să se restitue, oculte, foarte multe pierderi, ce le-a avut unul și altul. Ele promovează toate virtuțile vieții creștinești și toate interesele mo- calității, cuprind în sine potrivite pentru creșterea popoarălor. Virtuțile, a căror mari puteri și educarea sămânțe se aruncă din prilejul misiunilor sacre, au la timpul lor cele mai mari înriurințe asupra întregii vieți a unui popor, făcândii-l cruțător. bogat, curagios, eu minte, inbibat de spiritul de jertfe și respectat chiar și de dușmanii săi. Kenumitul Segur scria, că cu legea de a să mărturisi fiecare om macar odată în an s’ar puteă alcătui de nou societatea și s’ar puteâ impe- deea revoluțiile, când legiuitorii și jan- darmii ar aveă foarte puțin de lucru. — Și câți sunt, ea numai cu prilejul misiunilor sacre, a acestor cruciate moderne, li-ae mărește curajul și în- tărește hotărîrea de a se scuturi de legiuitorul și jandarmul, cari le-an tur- burat inima, poate, din tinerețe! Și pe lângf tot binele și rezulta- tele mari, ce le por. produce misiunile sacre pe toate terenele, totuș până acum s’a făcut numai un modest în- ceput. Mulți nu roiesc să le înțăleagă rostul. Alții nu vreau să-și schimbe nepăsarea și nelucrarea, în cari s au obicinuit ca preoți, cu o muncă încor- dată, ce o pretind misiunile sacre, iar alții cred, că tot lucrul s’a pus la cale de niște tineri fără experință, neavând pe partea lor elementele mai coapte și deosebit pe Capii bisericii. Că un lucru bun e început de un tinăr ori bătrân, puțin impoartă. Dar e o injurie la adresa simțămintelor părințești a Capilor bisericii noastre și numai a crede, că inimile lor n’ar fi întregi pentru misiunile sacre. Cumcâ Capii bisericii sunt cu trup și suflet pentru ținerea exercițiilor spiritu- ali, nu numai aserăm, ci și dovedim. I. P. Sa Mitropolitul, Dr. Victor Mihâlyi, încă în 24 Februarie 1887, în Cercularul Nr. V., s’a ocupat cel de întâiu cu chestiunea aceasta importantă, arătând cu căldură și înțelepciune în- sâmnătatea misiunilor sacre și modali- tățile după cari să se țină, recomandând cu iubire și bunăvoință preoți mii din dieceza Lugojului, ca să se folosască de mijlocul acesta âfieace pentru deș- teptarea poporului. Ceea-ce i-a dictat in.ță- lepciuneași inima-i caldă înainte cu 18 ani, aceea o dorește și acum preabunul nostru Mitropolit și credem, că dorința nobilă a Escelenției Sale e eu mult mai marefiudcă vremile în toamna Sfânta de acum sunt mai grele. Dieceza Gherlii s’au făcut, în trecută, toate pregătirile, ca la Măria mică să se țină exer- ciții spirituali în o comună frnntașă. Nu s’au ținut, nu pentruca n’ar fi voit P. V. Ordinariat, eu a cănii apro- bare s’au fiesatși ziua, ci pentru că pre- dicatorul a fost împedecat. In dieceza Lugojului P. Sa Epis- copul, Dr. Vasile Hossu. în zelul Lui înflăcărat, — cu aprobarea înaltă de a se ține exerciții spirituali în Cujir și Orăștie, — a dat probă evidentă cât de mult are la inimă binele poporului și Pag. 72. UNIREA Nr. 9. cu câtă înțelepciune știe alege mijloa- cele pentru educarea si înălțarea iui. Ce privește pe P. Sa Episcopul Dr. Demetriu Radu, care cu bucurie și mândrie privește la țăranul, din care s’a înălțat, cine ar puteâ să se îndo- iască, că nu aproabă și sprijinește acestea interprinderi salutari cu toate puterile, ce-L ornează? Insuș I. P, Sa Mitropolitul, loan Mețianu, din Sibiu în un cercular din primăvara an 1904, arătând importanța misiunilor poporali, a îndemnat preoțimea gr.-or,, să imiteze pe preoții gr.-cat. din tractul Clujului, unde mai întâia s’au ținut atari misiuni. . Astfel Capii bisericilor doresc și îndeamnă, ca să se țină misiuni sacre; poporul așteaptă ceva, dar nu știe ce, prin ce sa se scuture de multele greutăți trupești și sufletești; — e rândul nostru, a preoțimii, să a$cul~ tăm glasul mai marilor noștri, sa le împlinim dorințele și să sanăm poporul, ce geme sub greutăți și lovituri. Să nu ne închidem urechile la voacea Conducătorilor, nici la suspinul popo- rului, dacă așteptăm și dorim, ca nici Dumnezeu să nu-și închidă urechile înaintea cererilor noastre. — Acum să apropie timpul acomodat al ss. Paresemi, să-l folosim, ținând misiuni poporali, cari pretind buni oratori și mai buni con- fesari și abnegație în mâncări și beuturi. __________—______ Raportul Ministeriului reg. ung. de culte și instrucțiunea publică pe an 1903 — s’a publicat In edițiune separata numai cu fidea anului 1904. Din acest raport ținem a scoate câteva date, cari credem, că sunt de interes special pentru cetitorii noștri amune: a) Regularea congruei catolice în au 1903 a făcut un îns.mnat pas netractând comisiunea de 17. a coniisinnii centrale de congruă din Budapesta conserierea a lor 65 beneficii mari. încât se speră, că în decursul anului 1904 va fi stabilit venitnl tuturor beneficiilor mari (care speranță înse nn s’a realizat R. U.) și pe baza acestui venit comisiunea. să poate ocupa mai de aproape cu eestiunea, cum să se acopere întregirea venitelor clerului inferior. La. cierul acatoiic în sensul art. de lege XIV—1898 §. 10 cu 1 Ian. 1903 s’a ridicat întregirea congruei preoțești dela j 1300 cor. la 1400 cor. pentru cei cu cua- : lifîcațiune mai înaltă, iară pentru cei cu I cualjficațiune mai inferioară dela 650 cor. ! la 700 cor. Cu conșideraținne la §. 4 art. de lege XIV—1898 conziliui de miniștri a enunțiat. că și acei preoți cu cualificațiune mai mică, cari și-au întregii studiile gimna- ziale după terminarea celor teologice, dară înainte de a întră în vigoare legea citată, să se considere, că au eualifieățiune mai înaltă. în urma acesteia s’au augmentat venitele la 29 preoți. b) Referitor Ia învățământul poporal în virtutea art. de lege XXVI—1893 pentru întregirea salarielor doeentale au recurs multe comunități după ajutor, dară în așa măsură, încât respectiva comunitate abia contribue cu ceva sumă considerabilă la salarul doeental. Dupâce însă legea n’a contemplat o atare ajutorare nelimitată care atinge îu mod însămnat budgetul sta- tului, Ministerial a ezis. că la stațiunile doeentale, ce se vor mai sistemiza eu ajutor I dela stat, comuna respective confesiunea ) numai așa poate spera ajutorul, dacă asi- gură cei puțiu jumătate din salarul doeental, j provăzut de lege, și enartirul. în 1903 s’au j asignat pentru întregirea salarului doeental și quinqueuale sunia de 2.878.789 cor. Li școala de toate zilele au umblat 1.878.695 prunci (87.46% din cei obligați). I Dintre aceștia au fost după raportul mi- ! nisterial — 54.59% magiari. 12.90% germani, ! 12.98% slovaci. 12,69°/0 români. 2.18% i ruteni, 1.48% croați. 2.45% sârbi și 0.85% ! eu altă limbă maternă. Dintre singuraticile naționalități: la germani au frecuentat școala 94.36% dintre cei obligați, ia slovaci 87.65%, ia magiari 85.31%, sârbi 83.13%, croați 7664%. dintre pruncii români au freenentat numai 64.31%, iară dintre ruteni 61.60% din nu- mărul celor obligați. I Școale poporali au fost 17.342, dintre | acestea ia 10.881 limbă de propunere a ' fost numai cea magiară; la 2.161 cea ro- l mână, la 427 slovacă, 333 germână; la i 876 română și magiară, 1178 slovacă și magiară. 644 germână și magiară. e) în ce prixește viața religioasă — | raportul constată consolidare pe motivul. ! că dintre pruncii nășeați au fost și botezați I la rom.-cat. 99.2%. ia gr.-cat. 97.7%, gr.-or. 1 96.9%. conf. ev. aug. 98.2%, ev. ref. 90.2%, iară dintre căsătoriile încheiate între per- soane de aceeaș confesiune s’au binecuvântat în biserică la rom.-cat. 97.9%. gr.-cat. 97.3%, gr.-or. 86.2%, conf. ev. aug. 98.4%, ev. ref. 95.0%. Prin trecerile dela o confesiune la alta au câștigat rom.-cat. 1549 (au eșit FEU1LLET0N Comentar la evangelii (de Jules Lemaitrej. Păstorii se retrasărâ și filozofii dela răsărit încă nu sosiseră, Maria durmea, zăcând în iesle ea într’un pat, țineâ pe micul Isus, învăiit în paie strâns la pieptul săa cald. losif ședea pe ruda unui ear și veghia. îneepcă să se crepe de ziuă, lumina palidă să străcnră printre scandările groase dela ușa staulului. Un om întră deschizând ușa și să îndreptă cătră losif: „Ce faceți voi aici?" losif murmură unele cuvinte; omul îi întrerupse zicându-i: „Eu îs Mueiu Nasica, proprietarul acestui staul*. losif să ridică modest, și arătând cu degetul spre Maria îi povesti, că sosind noaptea târziu aici cu tânăra sa soție a cărei oară grea de naștere sosise, și necă- pătând nicăirea loc de adăpost, au întrat în staulul acesta, fiind neîueuiat și părăsit. „Bine, bine“, zice Mueiu. „numai eât ar fi trebuit să vă rugați cel puțin de per- misiune". „O Doamne! cum ar fi fost aceasta ca putință?" „Aceasta amicul meu, era treaba ta Dar acum, dupâce odate ați întrat, răihâneți aci, cât îți avea lipsă". ' „Altcum n’are să-ți pară rău de mila ; ce ne-o faci", zise losif. „Copilul acesta i mie e Messia. cel așteptat de Iudei". ; „Așa", reflectă Mueiu, „aceasta pentru i mine e foarte indiferent; eu sunt cive i roman". ■ i Și eșiad: ] „Reoețesc, că ar fi fost cu cale, să-mi faceți cunoscut". . * ! i Mueiu era fiul unui centurion, venit în | ! Palestina în suita procuratorului roman. ; [ După concediarea din armată își cnmpâ- rase un domiuiu erariai lângă drumul, ce | daceâ spre Vifleim. Activ și precaut adause I lângă dominin o ospătărie pentru cărăuși și o prăvălie, unde vindea marfe, specerii și unelte de casă. Să căsătorise cu o grecă plăcută și îndemânatică, care îl ajută în diversele sale daravere. Ei călătorea des atât spre a-și viude recoaltele în cetățile Judeei. cât și spre a-și cumpăra marfa. Ea om onest, cu respect cătră legi și obiceiuri. * La doisprăzeee ani după nașterea lui Isus Mueiu se afla îu Ierusalim pe timpul Paștilor. Pe o stradă a cetății întâlni pe bărbatul și femeia, cărora, ceva cam contra voinții sale, le dete adăpost în staulul său din Vifleim. și îi recanoseti îndată. losif era în mare agitațiune și Maria plângea. Mueiu îi agrăi și-i întrebă de cauza neliniștii și supării lor. „Ara perdut pe micul nostru copilaș", zice losif „întâi credeam, că s’a fi depărtat en cunoscuții noștri; cale de o zi ne-am depărtat cântând n-l printre rudeniile noastre, { și neaflându-l ne-am întors iară-și în Ierusalim". „Sălbatic copil e acela observă Mueiu". și să oferi a le ajutâ. să-i caute. în urmă îl aflară în biserică sezând între învățători și punând în mirare pe acei bătrâni cu barbe albe, prin aceea, ca ie tâlcuia scripturile. „Copilul acesta nu e nici decât modest", își zise Mueiu în sine. Maria își uită de toată spaima și plină de bueurie zise Cu blândețe cătră Isus: „Fiule pentruce ne-ai făcut nouă aceasta? Iată eu și tatăl tău de trei zile cn durere te-am căutat?" De tot nemișcat le răspunde pruncul „Ce este, că m’ați căutat? Au nu știți voi, că mie mi-se cade să fiu întru cele ee sunt ale tatălui meu?" Maria nu răspunse nimic, dar își întoarse fața, spre ași ascunde lacrimile, cari iar îi umpleau ochii. Și Mueiu zice cu voace tare: — „Cât de arogant și curios e băiatul acesta!" * Optsnrâzeee ani mai târziu, debarcând Mueiu la unul din porturile gahieene, vede la țărmure pe un bărbat tinăr, cu părul roșu, îmbrăcat într’o haină dură de lână albă, urmat de mulțime de oameni, sărăcăcios îmbrăeați, ai căror conducător să părea a fi el. R imanul, cercând după informa țiuni, află, că acesta este fiul lui losif și a Măriei, eă în ținutul acela mult să vorbește despre el, și eă vestește o religiune nouă și promite împărăția lui Dumnezeu. — „împărăția lui Dumnezeu?" cugetă Mueiu. Nr. 9. UNIREA Pag. 73. 1000 și au Intrat 2549), gr.-eat. 285 și uni- tarii 121 suflete; au perdut prin treceri gr.- or. 559, ev. ref. 540, israeliții 442 și conf. ev. aug. 399. în anul 1903 s’au declarat de neeonfesionali 1373 persoane; prin aceasta reformați! au perdut 530 suflete, gr.-or. 476 (mai alea Români din comi- tatul Aradului), rom.-cat. 161, conf. ev. aug. 148, gr.-eat. 44; israeliiți, 13. unitarii 1. După naționalitate cei declarați de necon- fesionali în 1903 au fost, magiari 688. (50.1%) români 397 (28.8%) sârbi 86 (6 3%). germâni 68 (4 9%) slovaci 52 (3.8%) de ou li-se știe naționalitatea ia 82 (6.0%). REVISTE. Ungaria. Situația politică internă e cât se poate de încurcată, — Pe lângă toate audiențele la Maiestatea Saîucă nu să arată punctul luminos după care judecând ai conchide la pace. — Andrâssy nu a putut face ni- mic cu opoziționalii și astfel criza ungară a Intrat într’un nou period. Desorientarea și zăpăceala e generală, și la o întorsătură spre bine nu să așteaptă curând. Maiestatea Sa nu vre i să mai dee concesiuni cu privire la armată — opoziția coaliată insă nu vrea să abzică de armată. Tot asemenea Monarehul e contra separației vamale a Ungariei de Austria. Un lucru nou și însămnat în si- tuațiunea de față este, că Maiestatea Sa a primit în audiență pe Tisza. — Faptul acesta dă mult de gândit opo- ziției, cu atât mai vârtos, că opoziția a declarat că partidul liberal în frunte | cu Tisza nu mai poate fi luat în com- binație in cabinetul viitor. , România. în săptămâna trecută i s’au sfârșit alegerile parlamentare ' pentru senatul român. — Au fost aleși 91 senatori guvernamentali și 14 opo- ziționali. Noua sesiune parlamentară să i va deschid în 23 Februarie (8 Martie) | și va dura până în 10 (23) Maiu. i ---- I Rusia. Mișcarea revoluționară în ; Rusia ține întruna pe lângă toată se- i veritatea puterii stăpânitoare. — în i Petersbnrg grevele au reînceput. în Polonia mișcarea e generală. — Po- porul polon să înarmează și atacă no- bilimea și jidovimea. care l’a despoiat i și batjocorit în tot chipul. ; în Caucaz domnește anarchia. ! Trupele nu mai sunt în stare a birui cu revoluționarii. Oamenii să ucid pe strade cu mulțimea. Edificiile publice sunt aruncate în aer După ultima știre, în Petersburg, poliția a luat măsuri escepționale pentru ziua de 4 Marte — aniversarea desființării ioba- giei în Rusia. Oardele de pază dinaintea palatelor țarului, a marilor duci și a miniștrilor au fost îndoite, deoarece sosesc zilnic epistole amenin- țătoare, că aceste edificii vor fi arun- cate în aer. CORESPOND1NȚE. SCRISOARE DIN VIENA. — Cursul pedagogico-catechetic. — Viena la 27 Februarie. Ca permisiunea. Dlui redactor mai nubiie vre-o câteva idei din uneie confe- rințe, cari s’au ținut In săptămâna a două, carea tot odată e și ultima. Poate îmi va imputa cineva, de ce nu public mai bine conținutul unor conferințe, cari atât publi- cului cât și mie, mi-au plăcut mai bine. Imputarea aceasta nu e la loc, căci nn pot ști. ce conferințe ar merita să fie date cu totul uitării, și cari ar fi vrednice față de celelalte să străluee In toată pompa sa. Mai bine dau — pe nimerite — din câte unele nește schițe, nește idei, ca nu cumva să le înalț să ie ridic prea mult peste celealalte, cari nu le amintesc. Săptămâna a început-o Kundi vorbind despre însușirile unui eatechet bun (cre- dință vie, iubire părințască. supranaturală, o cuitură religioasă și profană cât de înal- tă). El zice, că e de dorit, ca la facultă- țile teologice să se pună mai mult pond pe praxa eatechizării. — In o altă conferință a vorbit despre propunerea istoriei biblice i în școaieie poporali, a arătat, câ din testa- । mentui vechili ar puteâ să nu se propună multe lucruri, ce sunt prescrise în planul de învățământ. La prelegerea ce a urmat conferinței, cum și la conferința a asistat și archiducesa Maria Valeria. ! Prelatul Muller a vorbit despre edu- j cația religioasă cu privire ia viața internă. | prin carea copilul își poate câștiga un ca- racter firm.ceeace numai așa e posibil, dacă îl dedai pe copil de mie să aducă jertfe, abnegațiuni. La aceasta a fost de față Eminența Sa Cardinalul Gruscha, care, dupăce a sfârșit prelatul Miiller. a ținut o , ■ alocuțiune, foarte însnflețitoare despre foloa- sele, ceva sale aducă cursul acesta cateehe- tich monarchiei întregi. Profesorul univ. em. Dr. Willmann și-a continuat conferința ultimă. A arătat pe ce | căi greșite umblă sensualismul, imelectua- în momentul acesta apropiindu-se de Isus un om, îi spune, eâ mama și frații lui îl caută șt vreau să vorbească cu dânsul. „Cine e mama și frații mei ?“ răspunde tinărul profet. „Acuma-s în curat", zice Mueiu. „Ei îi“. Singur de pe sămnui acesta l’ași fi recunoscut". într’aceea doi pescari într’o luntre, întărită la țârmare erau ocupați dregându-și mregile. isus apropiindu-se ie zice: „laeobe și Ioane, fiii Iui Zevedei, veniți după mine". Și lacob și loan îl urmară. Un moșneag tatăl lor. rămâne singur în iuntre. „Dopa cât eă vede", cugetă Mueiu. „moșneagul acesta nu e bogat, și nici în stare de a lucră. Cine sâ-l nutrească, și ce să va alege de el fără de copiii săi?" Isus, urmat de lacob și loan. întâlni la câțiva pași lângă țârmur pe un tiuăr, apăsat de o mare durere, cum apăreă din fața lui. „Vino după mine". îi zise Isus lui. „Doamne", răspunde tinărul, „mai întâi lasă-mâ, să mă duc, să îngrop pe tatăl meu". „Lasă morții. să-și îngroape morții lor", porunci Isus, „tu vino după mine, și du-te, de vestește împărăția iui Dumnezeu". „Eu ași crede, că a îngropâ pe tatăl său, e cea de întâi și mai însâmnată datorie pentru un fin", zice Mueiu în sine. Dar stând încă pe loc. aude pe Isus zicând: „Veui-va vremea, când va da spre moarte frate pe frate, tată pe tiu, și fiii să vor sculă asupra părinților și îi vor duce ia moarte". „Ce fanatism." murmură Mueiu. „Oamenii aceștia-» nebuni. Dar de una mă prinde mirare, ce putere mare are acest îsus asupra oamenilor!" * Scurt timp după aceea Mueiu fâ In- vitat ia o nuntă, ee-o făceâ un amic al său în Cana Galileei, cu carele sta în legături de afaceri. Isns și cu mama sa încă să afla între oaspeți, și Mueiu căpătase ioc de șezut chiar lângă Maria. Dela o vreme, gătându-se vinui, zice mamă-sa cățră Isus: „Fiule, vin nu au." El însă: „Ce-mi este mie și ție. muere, că vin nu au? Ceasul meu încă nn a sosit". Maria își pleacă ochii plini de lacrimi. „Așa să cade să .vorbească un fiu cn o mamă?" mormăe Macin. „Hotărât, tânărul acesta nu are simț de familie". în curând însă poruncește Isus. a să umplea șesă vase eu apă, și nunându-se pe masă, apa să prefăcuse în cel mai pre- țios vin. „Aceasta i-a succes" zice Mueiu, întorcându-se afabil cătră Maria. „Tatăl meu îmi spuneă des, eă a văzut în Roma atari nrodueții dela scamatori tiriani." Oamenii beură mult, prea mult, din acest vin neașteptat, capetele să înfierbântară să născură dispute și certe, și cătră dimi- neață unii ajunseră și pe sub mese. „Curioasă ocupațiune pentru un nrofet, să favorizeze îmbuibarea!" observă Mueiu. ■ * Altă dată Mueiu cu o teleagă. încărcată cu colivii pline de porumbi, pleacă Ia Ieru- salim, să vândă porumbii neguțătorilor dela templu. în calea, ce duceă printre câmpuri sămânate cu grâne, vede ne Isus eu învă- țăceii săi întrând printre sămânături. si aceștia rumpând spice, ie frecau în mâni, ea să mânce grăunțele. Tocmai întâlnindu-se eu un Iudeu trecând. îi zice Mueiu întor- cându-se spre el: „Aievea, acești vagabunzi puțină si- 1 iință-și pun. a respecta, ce este a altuia." „Ce fărădelege", răspunde Iudeul. I „fiind astăzi tocmai ziua Sâmbetii!" «Dar", zice Mueiu, „Sâmbătă ori altă zi, greșala, cred eu. că rămâne aceea-și“. . „Pe cum văd", replică celalalt, „tn ești un străin. Ceeaee le imput eu ceiora de colo. este, că frâng ajunul, nu eă rump unele spice, că-ci In legea lui Moisi stă scris: trecând tu pe lângă holda altuia poți culege unele spice eu mâna ta". „Spicul rămâne spic", replică Mueiu. „Moisi al vostru să vede, eă nu a fost pro- prietar de pământ". . * . <4 A doua zi, dueându-și coliviile cu porumbii în vestibulul templului, printre mesele și scaunele resturnate și schimbătorii de bani pefugați vede pe Isus stând, învârtind nn bieiu în mână și zicând: „Casa mea. casă de rugăciune este, iară voi a-ți făcnt’o peșteră tâlharilor", pe când porumbii spăimântați sburau eu agomot printre columne. „O, o," zice Macin, „eu pe ai mei îi ieu cu mine iarăș. Dară neguțătorii aceștia doară cran In dreptul lor. Profetul acesta tinăr hotărît să vede, că nu are respect de posesiune". z ' (Va urma) Pag. 74 UNIREA Nr. 9, lis.nui și voluntarismul. că nizuința aceea- sta unilaterală ne oonne naturei oltenești Parochul Minich taler a espus perico- lele. cari îi însoțesc și-l cântă pe copil în casa părințasră. pe uliță și în școală, a înșirat apoi prezervativele, mai ales dupăce a părăsit șeoala, și a mers la ceva mă- iestrie. Arată interesul ce-1 poartă mai ales față de ficiorii juni socialiști, acesta trebue contrabalunzat, seopui acesta îl ur- mărește cu mulță dibseie foaia „Edelweis*. Profesorul Dr. Weber (din Bavaria) a explicat metodul, de care se folosesc eateehețh din Miinchen (numit „Munchener methode*). care are trei trepte principali: intuițiunea. explicarea și aplicarea apoi una secundară la început: pregătirea, și alta între a doua și a treia principală: adunarea conceptelor și generalizarea lu- crului exnli -at. A ținut și o prelegere de pr ,bă. cu foarte mare succes. Rzuhatul desbaterii a fost: sistemul acesta e foarte natural, pretinde mult timp — de aceea în Bavaria. unde sunt mai multe oare de re- iigiune se pot aplică peste tot. — la noi însă numai la formarea conceptelor princi- pale. — Prelegerea a ținut-o în orfano- trofiul cesaro-regesc. care i’am cercetat după aceea muiți. Ne-a fost mai mare dragul de copiii aceia orfani, cari cu atâta îndrăzneală șt dibăcie răspundeau la între- bările noastre, și așa de negenați ne con- duceau prin institut. Numai vre-o -âreva idei din conferința catechetului Holzhausen arată în deajuns modul, cum are să se poarte cate-hetul eu elevii, ca să fie munca iui rodnică spre viața de veci. — Vai de noi, dacă clerul Să urește îu oara de religie, ori pi; ne dacă aceasta îi este oara cea mai urâtă. Cu elevii totdeauna trebue să fi blând și eu dragoste, căci altfel cu toții vor învăța contrariul lucrurilor, ce le propuni. Caie- cheții să pună mai mult pond pe pregă- tirea la 8. mărturisire și cuminecare, să nu permită elevilor — nici chiar ia cea dintâiu mărturisire — să-și scrie păcatele și să le cetească. Viața catechetului și a profesorului e școala, unde învață elevul catechism I. Paroehul Pichler spune: scopul cate- chezei (înșeoalele elementare) e instruirea elevilor în datorințele creștinești, cari au să le împlinească și dupăce iasă din școala. De aceea în șeoalele acestea să nu se în- grămădească materialul, ei să se pună mai mult pond pe propunerea fundamentală a lucrurilor necesare. Cea in urmă conferință a fost a prefectului de internat. Perkmann, care s’a ocupat cu internatele, seminarele, semiinteruatele (Tagesheim —. Eihoiungs- stătte). El spune, că șeoala are lipsă de internate, dacă vrea să dea elevilor creștere pentru viață. Prefectul internatului după unii cari nn pricep, e sclav. în adevăr însă el e omul cel mai vrednic de iubire, căci . e tata, mama și servitoriul aiumnilor săi, Ei are datorințâ să procure elevilor dis- tracții plăcute variate, de altfel și cate- i ihetul are să să' facă din oarele lui de j eatechizare oare de distracție, căci mai | mult vor învăța elevii. Fiecare prefect ) șa-și însemne bine, că „Undank ist der Welt-Lohu*. și că timpul !u care să ocupă el cu educația e timpul grației, în care își câștigă meritele cele mai mari. I Acesta e pe scurt și sporadice mersul cursului, și de eare mi-s legate unele din celea mai frumoase suveniri, de aceea bi- letul de membru (nrnl 383) mi-1 ptiu între suveuirile celea mai plăcute. Fraților ' preoți, cari să ocupă serios eu catechizarea i le recomând almanahul, ce-1 va eda cursul, și mai ales revista catecbetică amintită în numărul trecut. I J6b. VEȘTI SLABE. I — Tractul Dârgii Febr. 18. I Nu pot mulțimi în de ajuns prețioasei I „Uniri* pentru viul interes ce arată față j de cauzele școlari și învățătorești, : Ceeace pot afirmă de foaia „Unirea* ' și de autoritățile mai înalte, nu oot afirmă i de cercurile de pe aci, i Progresul în școale e destui de slab, । pentrncâ cei chemați să ocupă prea puțin । cu afacerile scolastice, Rari preoți sunt cari țin oarele de eatechizare regulat — apoi de controla su- perioară vorbă nu-i. — E drept că după un obiceiu veehin șeoaieie în acest traci să vizitează în luna iui Februarie cu ocazia reviziunii rațiunilor și la sfârșitul anului școlar — dar în anul treeut îneă s’au făcut rațiunile—respective reviziunea acelora, dar în loc de Februarie în luna luliu-—Sept., în acest timp vizitarea școalelor — ce aru neoutințâ, în anul aeesta probabil încă va fi așa. Pe aci vizitări să fac nutnai ceie prescrise, și și acelea după ce mai totdeauna [e-a trecut timpul. Oamenii pe aci au alte ocupațiuni în ioc de asi vedeă de oficii, își văd de treburi. Cât de mult să interesază oamenii I sosiri de treburi—dovedește împrejurarea. | eă cei-cear trebui să viziteze: preoții, dascălii, | curatori, nn au timp să o facă; dar au timp de a însoți candidați de deputați maghiari ; jidauo-ltberaii, a ținea discursuri și a îndemnă ■ poporul, să iee parte la alegeri de depn- ; tați maghiari, în fața hotărîrii ceia Sibiu, । ce bine le-ar fi stat, dacă fruntașii ; noștri, ar fi convocat în grabă o confe- I rință a alegatorilor și ar fi căutat un candidat Român — dar ti au făcut eu totul alteeva. s’au grămădit eu toții lângă candidatul liberal, și au umblat spre ru- șinea noastră ținând din sat în sat vorbiri în favorul aceluia, fără să amintească ceva bietului popor de hmărîrea conferinții de a candida în cercul Iclodului, de eare apar- ; ține tractul Dârgii — un Român. Urmarea a fost că bietul popor s’a | împărțit în guvervamentali și kossutiști și । apără una din aceste partide, ca și când ar fi neaoși maghiari, ca și oile fără păstor Ba unii chiar si din marii proprietari de pe act s’a făcut eorteșii kossutiștilor. Altcum spiritul Român tor nu-1 vor putea siange din sânul acestei poporațiuni; și Dnmnezen e bun. v’a aduce și alte timnuri, și doară și alți oameni. Anul și pe aici a fost rău. uimeni n’o simte aceasta ea noi învățătorii, cari rău de toi ne putem scoate salariul. Țăranul, Care n’are porumb, fân, își descope e edi- ficiile să le prefacă în nutreț pentru vite, nu are eu ce plăti pe dascălul. Să sperăm însă timpuri mai bune — căci sus e ceiee poarta grijă de toți — și de nemernicii învățători și credincioși de oe aici. ComeUus, Noutăți. ■ xntru mărirea lui Dumnezeu., Prea Știm. Doamnă, văd. Cnstiau Antalne rom.- cath. din Gyo-Sztl-Mik os. îutrti amintirea repausatnlui soț, a padimentat cu piatră cioplită sanetuariul și presbiteriu 1 bisericii noastre în preț de 250 cor. iar mai muiți credincioși gr.-cat, și rom.-cat. au cumpărat nu potir și disc cu 64 cor. șt 80 fii. loan Copacz și soția diu Csomofalău au donat 2 fețe de masă pe altarul Dnului în valoare de 6 eor. P. St. Doamnă Csiki Kâlmânne din Gyb-Szt -Miklos, a dăruit un văl frumos pentru altar în preț de 6 cor. Stimatul Domn Vâkâr Laczi șt soția sa au donat 3 ferdele în valoare de 12 cor. iară preotul local Inliu Bâiăs și curatorul primar Georgiu Costandi au cumpărat câte., o icoană în preț de 10 cor. Vargyas Liuade religie rom-eat. din ioc, a donat un tapet frumos în valoare de 7 cor. iară cre- dincioșii Tiărau Nieolae și Anisia Tofan din Biibor. au donat sf. maieei noastre bi- serici nn rând de vesminte preoțești în valoare de 68 cor. Atât în numele poporului credincios, cât și a curatoratniui bisericesc ii-se aduc și oe cama aceasta celea mai sincere muițamite, mariuimoșiior donatori. Dumnezeu sâ-Je rasnlătea-'ă însutit. Gyo- Alfaiău la 20/11.—1905. luliu Balaș preot gr.-cat. Știri literari. Dr. Ambrozia Chețianu, profesor la gimnaziul nostru, a publicat un interesant, studiu: Bureții comuni. în scrierea aceasta se ocupă cu bureții ce se întâlnesc mai adese, cu bacteriile, macegaiuriie. bureții cămeși s. a. ii descrie amănunțit ca cetitorul să poată deosebi pe cei buni, de cei rât, ne folositori de stri- căeioși. Cartea aceasta, ilustrată cu mai multe gravuri, merită să fie, cât de lățită. Costă 1 cor. — G. M lonescti. licențiat în teologic si dtere. anunță anarhia volumului j. din Istoria bisericei românilor din Dacia- Traiană. Scrierea întreagă va apareâ consecutiv în cei puțin sase volume de câte 650—700 pagini și va fi ilustrată, ea va cuprinde istoria religioasa a tuturor Ro- mâniim-. începând eu originile ertșniirzmtini până în zilele noastre. Costă voi. I. pentru abonați 10 iei pentru alții 12. — Cuvânt de slăvire lui Ștefan cel mare, domnul Moldovei, de Ion Kannderu. Broșurică elegantă cuprinde cuvânta'ea ținum de președintele Academiei di Kalinderu la 2 Cetiți! —Cetiți! — Unul dintre cele mâi senzaționale, instructive și moralisătoare romane. — F. 8°. 1047 pag. costă numai 2 cor. 90 fii. A apărut în editura „. nirei. Nr. 9.UNIREA Pag. 75. Iulie, ziua aniversara a 400 ani dela moartea neitatuiui domn al Moidovh. Are i și doua, ilustrații: chinui vneszuiui voivod l și pecetea ea. — N lorg»: . Ștefan cel [ mare și Mihai viteazul ca întemeietori ai i bisericei Românilor din Ardeal. E un me- momi cetit lut la Academia româna în j ziua de 2 Iulie 1904 și in care ueobosiiu: 1 cercetător de veeh. cbrisuave dovtdeșie în I chip neîndoios originile Mitropoliei Arata- 1 Inmi. atât de mult discutate în ultimul I timp. — A român nem^etisigi politika irta Sebe-tyeu Ede. Scrierea acesta scunâ ut 69 pagini are meritul acela ca ipubimă tonte programele politice ale românilor, îucepâud eu cei ac ne câmnui libertății, dela Oimiitz, din 1872 din 1881 și enuu- eiațiu.iiie intimei conftrcnțe. Pardidul naționalităților. Deputății român, s’au ainu cu deputatul slovac Hmzi Mitati și eu -ârbui Dr Liubomir Paolovici înetneiând partidul naționali- tăților. A fost aies prezident; Dr. Teodor Mihali, notar Hodza Milan. Știri parsjaalo- Colonelul auditor 1. Mikălțan, referea: la tribun-dui superior militar, ia cererea proprie a fost trecut ne ziua de 1 Martie n. la penzie. conferi ud u-i-se gradul de general auditor onorar și c-spn- mându-i-se mulțămită preaînaltă. Di Mihăl- țan iși va stabili uomieiiini la Sibiu — Silvia Pascu, elene al diecezei Lugojului in Seminarul central din Budapesta a dat ia facultatea teologică al doilea riguros, din dog năucă ,:u u vous coneordibus*. De ale Societății meser așilor. Duminecă In 26 Feuruarie ia oareie 3 a. a, în sala Casiuii române, și-a țtuut societatea mese- riâșilor dm Biaj a doua adunare gtnera ă. — Erau de față peste 40 membru. G Precup, preztdeutni societății îu cmântu-i de deschidere a accentuat importanța și roiul ce-1 au reuniunile in viața pouoareior. Cu nude concrete îndeamnă pe memorii să-și cuitiveze sufL tui și mintea, sa ne harnici și cinstiți, să țină eu drag la neam șt biserică. — A urmat apoi cetirea rapor- tului generai desore activitatea comitetului di.i e.ire relevam urmăroareie date: S"eie- tatea a avut în an. 1904, o membrii fun- datori. 10 pe viața, 5 ordinari și 10 njn- tutori. — Biblioteca numără 117 cărți și 7 jurnale. Circnlațiunea casați s’a Irit hiat în 31 Dieemvne 1904 cu un sado de 820 cor. 37 fii. — ’moărti: și premii, sodaiilor și ajutoare ucenicilor meseriași în s uni de 116 coroane. —■ A aranjat cti ajutorai me nb dor don i nroducțiuui teatrali, și 4 aerate literari. — Tot aeum s’a făcut și a agerea eo mtetulai ne un n >u period de 2 am.— S’au ales: Gavril Preiup. ore- : Z’dent Aurei Trifau viceprezident, Iiie : Mireea. cassar. Augustin Grwța. secretar, i Deuetriu Ture, biniiotecar. Ștefan Dragoș. econom, Vasile Berzau, controlor; iar ; membrii în comitet: Ștefan Oltean, loan Ruș, loan Cristian, Dr. Dăniiă Sabo. și Vasilie Barna.—Suntem informați, că în 12 Martie — Sâmbătă lăsatului de brânză — membrii ; societății meseriașilor vor da o producținne ; teatrală în sJa otelului Univers. Piesa, ce I vor reprezenră e „Petulantiii1 comedie în ; 5 acte de Ko-zcbue. — E o pieză instruc- I tivi uar și hazlie. — Snerăm că publicul i nostru va încuraja nizuințeie culturali ale I societății meseneșsior noștri. ! Hymen Emilian Aldea, teolog abs. și ] Lucreția Popa anunță celebrarea cununiei lor ce se va ținea Duminecă îu 5 Martie st. n. in biserica gr.-cat. diu Și nea-veche. Adunarea generală a Asuciațiunii se va ținea anui a esta în Sibiu. Tot atunci se va deschide Muzeul național și se va ți- । nea și Adunarea generală a fondului de 1 teatru. Vom avea deci la Sibiu frumoase I serbări culturale, Oroloage de aur și argint și tot soiul de obiecte am aceste metaie se pot află și cnmiâ'ă cu toaiă încrederea uela fiima luliui Erâs dm Sibiu, care atât îu eseentarea s< rvicmiut cât și a prețului merită toată cotsidei area. De ce să umblăm, după lucruri rele pe airea. eând celea bune le aflam ia noi neagă? Vești bune Din Ciciiiiul-de-câmpie ui-se scrie ca acolo a muri: ’n 18 Iau. n. țăranul fruntaș Griyorie Lupan, care n’a avut la căsătoria sa de, â 10 jrgb. iar acum ia mm.rti a sa a iasat 300 jugh câș- tigare eu multă hărnicie și cruțare. Numitul oânâ a fost încă în viață a lasat cultului g-.-cat. din Cieud edifici! de meun vremii' e : 6000 cor. iar ta moartea sa a mai tes'at aeimaș fond 18 jugh. La înmorwâi- . tarea sa au servit șc; te preoți ea o vină dovs.dâ de respectul ce întreg ții.inul aceia îi av a f iă de el. : lub leu. Nise soriți următoarele: In 12 F air.bne n D Gregorin Lehene, paroch gr.-cat. și-a serbai intineul tb 50 iie ani a ț na-toriiii sale sufl iești Au luat parte t preoții P tru Dm, loan Lebene și loan ; M baiea, notarii Gabnei Farcaș. I. Mol- dovau, 1. Gel ei și mai . dulți învățători. Cu bucurie sm luat parte la serviciul divin de > muițauuta oficiat oe inbiiaut. peniriică Prove- : dinț i dumnezeiască în decurs de 50 de ani l’a । binecuvântat cu așa put< re întâi unea sa pa- ' rochie și immbrii aceleia materiaimiu te și moraimi. te aeodaîâ eu nmi u să poată ina- inia l’onorm adunat în număr foane mare, cât nu i’a îucăi>nr mica biserica.cu nor așteptă \ să vază ceremoniile ce se vor întâmpla la I aceasta serbare rară și înălțătoare de suflet, si cu viavie, atențiune și iubire as/uliă toate cuvintele bunu ui lor păstor, care a stors la •rimi din ochii tuturora. P.-edica ocazionala a ținut-o Dl părinte Petru Dan. Duna serviciul diviu a urmat masă la casa lubiianteini. A fost ps-te tot foarte în Ițătoare de inimă dr. gostea și alipirea pe care pooorenii o arătau și cu aceasta ovaziuue față de venerabilul bătiân. Dimnezeu țină-l îueă la mulți ani! — Un participant. „Cântece pentru usul societăților corale. Sub titim acesta a apărut de curând o b oșură voiutuiuoasă din compo- z ț unde muzicale mese a Diui Aurel Po- povici. Broșura conține 15 câuiece mari, aranjare parte pentru cor bărbătesc, parte neutru cor mixt astfel. încât fiecare pieză va miteă forma punctai de față din pro- g-amul seratelor un concerte or poporale. — B-omra aceasta indisnensabi 4 pentru reamumm noastre de caut, -.a poate pro- cura nu nai dela autor îa Tievaniui-mare (Nagytikvâ y. n p. Kâk'Vi). — Prețui 10 cor o un 10 fii nnTto postai. Fond de stipendii pentru vieri Se- cretarul „Reuniunii române ut ; g* i'-uitură din comitatul Sibiu dl Vie. 'lordoșanu, eu considerare la diurnele cauzate merilor noștri prin „filoxeră^. „ner;ir Vă rngărr să limicziți și anii de mai înaime cu Sărcaia. Ueea-tmper. pe 190 ■ sein. 2-lea. Vă rugăm și peiitru cealaltă restan- ță. Petridvl-de-niijloe pe 1901. Mai șart în n sr. și anii 1899 și 1900 Zau pe timpul din 1 luniu 1902 până în 1 luciu !90o Ckihei'M-xitper pe 1901 Mocmi pe 1901 l‘oțorta pe 1902 Dridif pe '898 și 1899. Vă rogăm și pentru restanța anilor următori Madarânz pe lu03 sem. 2-lea și 1904 seni. I. Proțteu-mare pe 1899- 1903. Vi-s’a scris și separat. Dămuc pe tim- pul din 12/5 1903 pui ă în 12/5 1904 Romanești pe timpul din 1 Sept. 1904 pâuă in 1 Sept. 1905 Săeă- râmb pe 1905 Rreb pe 1905 8. Măria Orie» pe tim- pul din 1/10 1900 până în 1/10 19U1. Vad (Marn- murăș) pe 1899 sem. 2-lea. Vă rogăm și pentru res- tanța anilor următori Curitău pe 1905 Teler (tr. Gurgiu) pe anii 1895, 1899 și 1897 gem. I. Vă rogăm și pentru restanța anilor următori. Sihașulxupcr. pe 1905 nănă în 1 Nm/mvrie Porunbucul-iiifer. pe 1898. Vă rogăm și pentru restanța anilor următori. Harfele pe anii 1900 și 1901 5. Georgiul-de-MeHeț uc 1904 sem. 2-lee. Gelința La scrisoarea DV din 24,2 a. c. răspundem: Foaia Vă merge dm 1 A ig. 1899, și până acum ați plătit de 3 ori, și umiine, 27/5 1901 pe 1/8 leu9—1/8 1900: în 21/5 1902 ne 1/8 1900- 1/8 1902; și acum in Hl/l 1905 pe t/8 190:- 1/8 190'1 Coresp. dato 23/11 1904, ia careu Vă provoeaț are datul greșit 1/8 1903. în lor de 1902. ^5* marca fabricel .«taste* De mara însemn^^ Dame! Fie care P. S. Domnă își pote însa-șî pregăti cu o ușurință de neînchipuit talia sa după ori ce modă cu ajutoriul aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Guschelbauer. A fost censurat de academie. și posede ncnumeratc scrisori de recunoscință. Ișl are patenta qi e scutit prin lege în tâte statele culte. ® o o Prețul unui aparat e 3 cor. franco rambursat. 000 Se caută agenta Editor și redactor răspunzător: Aurei C. Domșa. —- Prospecte să trimit la cerere ș-ratis Cu tota stima: Antal (juschelbauer. Șopron. l^ll^ll■l ■ui iiraniLiijiiajaiii l■'lR^■^Rllll!■ iiirn hhim ia ^.iii i i*ii: (|7 vi a « | || ■ ■■■■■ 1 iiI I: I II :III I LI I țj/ Cărți ce sâ pot că^ta in LibraTia Seminarială. 2 La Bsposiținuea milenara iin BnâaDesta fle la 1896 premiat cu mclalia uca mare. Floricele de câmp, de A. C. Domșa . Cântece, Sabo Visuri trecute, Ciura . . . . Studii și Biografii. Dr. I. Rațiu . Geniu pustiu, Eminescu . . Drumuri și orașe, lorga . . . i — i.—’ i.—' 2'50. Poesil de Alexandri. . 3. Teatru I. II. Alexandri â 1.50 . Vers și proză Alexandrescu . . Novele A. Brătescu-Voinesci . . Liter. pop. Eminescu.............. Ciocoii N. Filimoti............... Legende și basme Ispirescu. . Povești, I. Creangă............... Vorbe înțelepte A. Popoviciu. . Vatra Părăsită Slavici . . . Din Bătrâni . . B . . . . Eminescu și Coșbuc de Alexandru Ciura............................. Limba Română poporană și Dia- lectul Sicilian, de Alesiu Viciu . 3. O 125 6 1-501 Q 1'50 ’ O 1-50 • (p ™ g raol X 1-50 9___ 2'50 1.- - 1.60 Ierarchia Românilor din Ardeal și Ungaria de Dr. Augustin Bunea, Prețul 3 coroane. Biblioteca Minervei -2 ur. fie care numer 15 iii. JiiiiHțJiiiiili!.BI’lîsteinnl vechiu. Mal dc parte se re- comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, (le sine stătător, — spre preadjlistarea clopotelor vechi cu adjn stare de fer bătut ■■ va și spre turnarea dc Idee de metal. Preț-curanturî ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco. OXli.TTL' s = ® NUVOTN r ANT 1Ț TÎMKSVÂEmT-.; 9 o Tipografia Seminariului archidtecesan. ------------------Dg - Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 cor., an 6 cor., '/4 an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc.. ■ .2 an 9 frc., : 4 an -1 frc. 50 cm. Foea apare în fiecare Sâmbătă. 3" Jk ■ laserțitmi: Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. îl Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea „Unirei“ in Blaj. Inul XV. Foaie bisericească-politică. Blaj 11 Martie 1905. £ Numărul 10. Colosul dela fiord. (=) Știrile cari ne vin din Rusia sunt din ce în ce mai alarmante. Puternicul colos dela Nord, a cărui presiune să simția așa de distinct în așa numitul concert al puterilor euro- pene, pare a-și pierde terenul de sub picioare, suntem martori ai svârcolirilor unui uriaș în agonie, a unui imperiu- colos, care după cuvintele poetului classic: mole ruit sua... Răsboiul din extremul orient, care a oonzumat în interval de abia un an atâtea zeci de mii de vieți, a făcut ca acest puternic imperiu să-și piardă sim- patiile ce le mai aveă încă între ve- cinii lui civilizați. Sute și mii și zeci de mii de oameni rămân zilnic mutilați și morți pe câmpiile întinse de orez ale Mandjuriei, oameni, cari nu s’au văzut niciodată, cari nu și-au pricini it unul altuia rici cea mai mică supărare în viată. Interesele statului, ambiția coroanei insă reclamă ea resbelul să decurgă înainte în plină furie, până când Rusia va mai aveă o rublă în visterie și un braț citov încă de jertfit pe câmpul de luptă, la marginea înde- părtatului și marelui ocean, care și astăzi poartă, cu un fel de ironică consecuență, numele de — pacific! Poporul însă, cu toate că Tarul tuturor Rușilor nu poartă între titlii lui de atotputernicire și indemnizația acestei m isse de ,,mojici“, ajunge a fi și el suveran dela o vreme, când pă- harul să umple până în vârf și când beutura amară începe a să revărsa pe de margini. Conducătorii mișcării revoluționare s’au folosit tocmai de acest prilej, pentru a stoarce coroanei drepturile constituționale, pentru care atâtea capete gânditoare și-au spășit viața în minele ghețoase ale Siberiei, si ațâța membrii ai familiei domnitoare au sburat în aer, cu creerii risipiți, cu trupul fărâmat în bucățele. Muncitorii obidiți. îngenunchiați sub povoara ne mai suportabilă a luptei pentru trai, au plecat cuviincioși și smeriți să se proștearnă la poalele „tătucului“ lor, implorând o soartă mai bună; preotul Gappon cu crucea în frunte, a mers alăturea de ei. Și pe- tiția n’a ajuns în mânile țarului, cazacii au împrăștiat mulțimea, um- plând stradele capitalei de victime nevinovate, a cărora singură vină a fost, că au îndrăsnit să ceară Domni- torului lor o mai dreapta și mai îndu- rătoare soartă. Ei nu cerea ca țarul să-și arunce coroana în pulbere, nici nu pretindeau o răsturnare a dinastiei în vederea înființării unei republici, ci doreau să aibă și ei unele drepturi cetățenești de cari să bucură de altcum Europa întreagă cu escepția Rusiei și a impe- riului otoman. Sângele oamenilor nevinovați și neînarmați, vărsat, cu atâta pripă, și-a avut apoi efectul său. Ca o sîrmă electrică sângeroasă s’a întins în câteva zile peste întreg imperiul nemulțumirea ■ și revolta. Mii și mii de muncitori s’au । pusu in grevă, sute din ei erau spân- i zurați ori împușcați pe piețele publice, alte sute și alte mii se revoltau în lo- cul lor, începând deia muncitorii de fabrică și până sus la funcționarii de trenuri, cari aveau să .mijlocească tran- sportarea trupelor trebuincioasă pentru . terenul măcelului din Mandjuria. Te- meliile imperiului ni se păreau, că să sguduc, când regimente de ale armatei ruse se asociau și ele nemulțumirii ge- nerale. jurând solemn, că nu vor merge subt nici o împrejurare, ca să ia parte în războiu. Ne gândiam cu un fel de groază la această discompunere fățișă a unui imperiu atât de puternic cu un an înainte, și cu un fel de milă la luptă- torii căzuți, pe cari nu i-a întrebat ni- meni, dacă au voie să meargă să se . bată, ales când știm că între cei că- zuți sunt în număr destul de însămnat, și Români de ai noștri din Basarabia; și Gheorghe sau loan al nostru, care a mers cu pușca în spate în bătaie, ca să se lupte cinstit și frumos, cum a învățat dela părinții lui, nu se va mai întoarce să-și vadă căsuța albă din sa- tul lui, cum zice așa de frumos dl Jorga, care consacră un splendid articol aces- tor nenorociți „morituri44, Există Dumnezeu în istorie; există Nemesis! Și în fața acestor desastre interne, ia cari se adaogă cu o consecuență fa- tală desastrele, pe cari le cetim zilnic de pe câmpul de luptă, ce face Țarul, ce face dinastia rusă? întrevede ea flascul resboiului oriental, ori măcar motivul nemulțămirilor de acasă? Nu înțălege, nu vrea să înțăleagă de așa ceva. Merge Înainte pe calea apucată, în butul intervenției capetelor încoronate, în favorul păcii. Scrie manifeste, cari nu schimbă întru nimica starea actuală a lucrurilor, pentru care s’a vărsat atâta sânge. Iată de pildă câteva pasage din noul manifest al Țarului: „Soartea nepătrunsă a voit să bân- tuiască patria cu grele încercări. Răz- boiul sângeros din Extremul-Orient pentru onoarea Rusiei și domnia în apele oceanului Pacific, atât de necesară pentru întărirea prosperității pacinice nu numai a poporului nostru ci și-a celorlalte popoare creștine pentru timp de secole, a cerut dela poporul rus o însămnată încordare a forțelor și a înghițit multe victime scumpe inimile noastre. „Pe când glorioșii fii ai Rusiei se luptă cu vitejie și devotament, dându-și viața pentru credință. Țar și patrie, în patria noastră chiar au izbucnit tur- burări spre bucuria inimicului, spre mâhnirea noastră. ..Totuși disordinea internă în timpul din urmă și creșterea răscoalei și a tulburărilor ne impune datoria de a aduce aminte instituțiunilor, de guver- nământ și tuturor autorităților datoria și jurământul lor de credință, în scopul de a veghea asupra apărărei legilor și a siguranței publice, în deplina cuno- ștință, a răspunderei lor morale și de serviciu, față de tron și de patrie. Gân- dindu-ne mereu la binele poporului și firma noastră credință în Dumnezeu, că după ce a pus la încercare răbdarea noastră ne va dărui victoria armelor, chemăm pe toți oamenii cu sentimentul bun din toate clasele poporului, să se alăture la noi cu fapta și cu cuvântul, pentru marea și sfântă faptă de a birui pe aprigul dușman extern și pentru stârpirea răscoalei în țară, pe cum și pentru că să lucreze în contra tulburărilor interne. „Amintim că numai atitudinea li- niștită a tuturor populațiunilor ne-ar face cu putință să realizăm, — pe baza reînoirei vieței intelectuale a po- porului, — îmbunătățirea soartei sale și perfecționarea așezămintelor Statului44. Numai atitudinea liniștită a tutu- turor populațiunilor, face cu putință per- fecționarea așezămintelor statului — zice manifestul, și lumea nu poate con- stata, nici pe lângă cea mai mare bunăvoință, că s’ar fi făcut măcar un pas positiv pentru liniștirea acestei ati- tudini revoltate a populațiunei. Pag. 80. UNIREA Nr. 10. Catechizarea. Iată o chestiune de cea mai mare însămnătate, care In discuțiunea purtată pe tema „Chestiuni școlare* dela finea anului trecut în „Unirea® nnmerii 46—47—48 și 52. a fost amintită mai de multe ori, și încă așa, ca și când ar fi una din cauzele neplăcerilor dintre preoți și învățători. Deși cam târziu, voiu face asupra-i câteva modește observări. i A eateehiza însamnă. a propune expli- | când pe larg și la înțălesnl tuturor și * întărind eu exemple și asâmăuări câte un i adevăr de credință incidental, adecă oca- l zionalminte în biserică și afară de biserică, - îndeplinind cu Tărie funcțiunea sacră ori altcum, îu școală propunând ori ascultând răspunsurile școlarilor din adevărurile re- ligioso-morali învățate deja. Ceeace e deo- sebit de propunerea acelor adevăruri în mod sistematic, după anumite manuale in cari acelea sunt induse după natura lor în seria, ca articlii de credință. Să fiu de aceasta părere mă face deosebirea ce este între manualele de ca- । techizare și între acelea, cu ajutorul cărora i să propune religinnea și istoria biblică în ; mod sistematic. Recunosc că acestea din urină să explică și completează prin celea de întâiu, dar — dacă nu în esență cel puțin în formă — deosebit după deose- birea spirituală a catecheților. pe când articlii de credință sunt aceiași nu numai în esență, ci și în formă. i Știu, eă azi sub catechizare să ințăleg l ambele forme de instruare cu toată deo- ' sebirea dintre ele, dar am insistat asupra i deosebirii lor din cauză că catechizarea | peste tot, dupăce statul nu o numără între i obiectele de învățământ obligătoare, în : senzul dispuseuuniior bisericești, cade în sarcina preoților, cari pe sate fiind totodată și parochii, adecă încredințați! cn păstorirea credincioșilor, de sine poate înțălege ori cine că așa nu-s în pnsețiune ca îu toate oarele prescrise să poată face destul obhgământului de a instrua pruncii școlari din obiectul religiunii. Religinnea și moraiul e de o îtisămcă- tate capitală pentru om. fie ei considerat în sine, sau în relațiunea lui față de Crea- torul său, ori față de semenii săi; iar cât valorează oricare ștință, nefimd pătrunsă de spir>t religios știe ori cine. Cu toate acestea dacă aruncă omul numai o privire fugitivă asupra planului de învățământ, numai decât observă, cât de vitreg e trac- tată religinnea. Pentru intnițiuni. cetit, gramatică, șnur prescrise câte 20—60 și mai multe oare pe săptămână, pentru arit- metică câte 6—30 oare, pe când pentru re- iigiune abia sunt plănuite 3-12 oare, pentrn aeel interval. Cu toate acestea să așteaptă ca pe cât de buni ceteți și pe eât de dextrii în calculare sunt pruncii, tot atâta dacă nn mai bine, să fie instruați în acel timp și îu articlii de credință și de morală ceeace judecând imparțial nu se poate. în o școală cu un învățător, freeuen- tată de 50—60 prunci, cum sunt celea mai multe din șeoaleie noastre, pentrn religiune snnt prescrise 3 oare pe săptămână, cari sunt împărțite de exemplu: pe Luni 2oare 8—10. și una pe Vineri dela 8 — 9. Dacă punct la 8 oare ar fi toți pruncii în școală și dacă ar puteâ fi punctuos și catechetui, în ziua de Luni dela 8—10 și până cătră 11 oare s’ar face ceva sporiu. Căci în atâta timp de aproape 3 oare să poate, ca mai întâiu cei 10—12 prunei din anul prim să se ocupe eu sămnul s. Cruci și să j zică rând pe rând. Tatăl nostru și Nâs- i cătoarea; apoi iar ațâța diu anul al 2-lea ■ să rostească simbolul credinții și preceptele; dună aceea din anul al 3-1 ea să se ocupe cu Credința și așa mai departe pâuă ia ■ despărțământul al 6-lea. de unde întoreân- du-te iar la cei uiai miei, să treci rând pe rând de nou toate despărțămintele cu istoria biblică. Dar în cealaltă zi în timpul f de o oară să înțălege de sine, că nu mult progres să poate face. Nu mult progres ! să poate face nici atunci, când s’ar pro- pune câte 3 jumătăți de oară pc o zi cum ; e proiectat în exempiariui de Împărțirea ! oarelor diu planul de învățământ; de oarece ■ în un nătrar de oară, cât să vine pentru un ■ despărțământ a explica și asculta răspun- ; șurile cel mai puțin a lor 8—10 prunci din l ruglciuuni ori catechism și din istoria ' biblică, ceice să ocupă cât decât cu instruc- | țitinea, știu bina că uu să poate. Cu atât i unțin să poate aștepta ceva progres imbu- I curator atonei, când până cătră 9 oare tot ; vin la școală acum unul, acum doi, acum | trei prunci pe cum să întâmplă la multe I din șeoaleie noastre, din cauza, că satele ! sunt disordinate și răsfirate ici pe câte o j colină, colo pe câte o văgăuna, pe cari i odată de tină, altădată de zăpadă, pruncii numai cu greu și târzia le pot străbate In drumul lor cătră școală. Zic târziu și din ; acea cauză, eă numai puține familii avem i pe sate, în cari mama să fia în stare aș găti unele câte nn prune numai, iar altele câte 2—3 așa de timpuriu. îneât pe 8 oare ! în puterea iernii să fii îu școală. Cei mai mulți sunt de așa. cât neavând o bucătură . de mâncare pentru mână, pruncii trebue să aștepte gâtirea mămăligii, care nu se poate ebiar de timpuriu diu motivul cruțării ca i să se ajungă sara cu acea mâncare prin- FEUILLETON. Comentar la evangelii I (de Jalea Lemaitre). I (Continuare). j După câteva oare, pe una din piețile i cetății vede Mueiu pe Isus stând de vorbă i cu fariseii, cari îl ispiteau, voind să-l ; prindă în cuvinte. i „învațâtonulc®, aude peunui întrebând, । „eade-se a da dare împăratului, ori ba?“ ! „Fățarnicilor, ce mă ispitiți? Aratați-mi i banul de dare®. „Aici, îuvățătoriule®. „Al cui este chipnl de pe el și scriptura?® „Ai împăratului®. „Dați dară, ce este a împăratului, îm- păratului 1“ I — „Acuma asta-mi place®, socotește I Mueiu surprins. „Asta-i singura vorbă cu | minte, care am auzit-o până acuma din gura acestui profet. ț Apoi resgândindu-se: | „Dară și aici mă Înșel. De aici ar | urma, ca tot ce poartă chipul împăratului, să | fie ai acestuia ceeace nu poate sta. El i ne-a luat in râs. Omul acesta în fond e j uu revoluționar de soiul cel mai periculos, I dară e isteț și nu fără spirit. i <;fj j-.ru sr»<- j Mueiu părăsind Ierusalimul să duse ! în ținutul Gadarenilor, spre a vedeă de o. j mică moșie a soției sale, a cărei tată murise. | Moștenirea consta din câteva pământuri și o turmă de porci. Dară purcariui și alți locuitori ai ținutului îi spun, că cu câteva zile mai înainte toata turma de porci s’a aruncat în mare, căci Isus, seoțind din cer- șitorii din vecinătate dracii, le porunci sâ între în turmă. „Aceasta-i blăstâmăție®. zice Mueiu întărâtat, „acest strigoiu gaiiiean m’a pă- gubit cu mai mult ue două sute de dra< hme. Dar ce să fac? De îl voiu pâri, vasusțtneâ — eăci e astut —. eă porcii de sine s’au aruncat în mare. Aceasta s’a mai întâmplat altcum; destul, ca unul să facă începutul, și toți ceialaiți sar după dânsul. Dar atâta stă. câ omul acesta începe a-mi face aievea supărare®. ♦ Femeia, căzută în genunchi suspină, ținându-și capul între mâni.. „îuvățătoriule®. ziceau fariseii și căr- turarii, „femeia aceasta a fost prinsă in adulter, Moisi în lege ne-a poruncit, să o aruncăm cu pietrii, ce zici tu la aceasta?® Mueiu. pe carele afacerile sale iară îi aduseră în Ierusalim, să apropie de grupa aceea, tocmai când le răspundea Isus: „Cine este între voi fără de păcat, să iee mai întâiu peatra și să arunce asupra ei®. „Cuvântul acesta e eu spirit®, gândește Mueiu. „dar acesta nu dovedește nimic. Dacă numai cei fără de păcat ar puteâ să aplice legea, atnnci nu ar rămânea alta, decât să închidem toate tribunalele. Afară de aceea e clar, că moralistul acesta e necăsătorit. Aș vrea să știu, că oare ee cugetă bărbatul ei despre această judecată eu spirit adusă®. , . '' - ' aq ainiaut a;, atamnooni lohlaqa*» hijoaviwai • într’aceea femeia își ridicase capul și Mueiu observă, eă ea e frumoasă. „Hâm!“ — făeit ei și nimic mai mult. * Din Ierusalim să duse Mueiu acum ia l Siehar în Samaria. Era de cătră sară. La fân'âna de pe piața publică sta Isus de ■ vorbă cu o femeie, degetele ei erau încru- i cișate pe gura urciorului, iar fața ei ne- mișcată, era întoarsă catră dânsul. Mueiu | o recunoscu îndată: era o văduvă, încă | tiuărâ, primitoare de străini. Profetul și i Samarineana. cufundați îu vorbele lor, nu-i ' observară pe Mueiu trecând pe lângă ci. : „Hâm. hâml® — facil acesta. I Dela Siehar să duse la Safarnaum, i unde încă av darurile sale 1 Tăuni în 28 Februarie 1905. loan Trif, paroch. Din Arhidisceză. Vas. Micușan din Sn- riag a f st dispus pirO h în Frata distr. Cinoenei; loan Crișan din K râ-soafalva a a f se dispus paro.h îu Tothaza distr. Co- șocnei; loan Șutau din Totbaza a fost dis- ntis naroch îu Bothaza dimr, Coșocnei; luliu Deac preot disponibil a f< st dispus adm. nar. în Karâstmfalva-Hărăscrac di-tr. Mntăș; Victor Turc pred dspou'bl a fost disnus adm. pir. m Bulda-. Ou. Aur diu. Po- rul adm. nar. în Rediu a lom, prom ivat întrii paroch. — Cu ziua de 20 ert. se e:- crie on.nirs nenrn ocuparea parohiei Tâmpăhaza-Uifalău, disr. A. ud emdumente: casă pamchială de zid și oiiperediticatele economice de lipsă, porțiune economică tipr mpe 18 jugb. stolariile îndatinate. Ve- nitul congrual 364 cur. 42 fii — Până ia j acelaș termin e de a se ocupa parochia Fcisa din protopopiatul Biia. Einoliimin- ; teie: casă paroehială și edificiile economice I de linsă. Porțiune canonică 18 jugb. Sto- ! lariile îndatinate venit congruat cor. 343. 58. — Tot până -- Prețul 50 fii. plus IO fii. porto. "" ' ~ f Pag 84 UNIREA 5-, 10 PARTE PĂCAT și ISPĂȘIRE. (Continuare ți fine.) 8 , Viață pentru viață. După un marș lung și greu de mai nlte zile, escadronul dela Tlamsen ajunge . Ioanele armatei dela Thiaret și Relisane și acuma, întărit prin infanterie și artilerie, înainta mai departe spre Sain-Akta, pentru a ataca dela spate pe beduinii răsculat]. De altcum aceștia, contrar obiceiului lor, făcură la Sain-Akta întărituri de șanțuri. Satul acesta consta numai din câteva case de peatra ale șeicului și din câteva colibe și curți de ale oamenilor săi. împrejur erau câmpii roditoare, înconjurate de coline stăn- coase, ca și-o fortăreață. Aceste coline pe- troase erau în parte învăscute cu iarbă, iar piscul lor era încoronat cu pădurici de măs- lini. Pe colina cea mai înaltă își aveau rebelii lagărul lor întărit, iar în dosul arbo- rilor de măslini se afla infanteria, în poziție bine acoperită. Vitele furate și întreagă prada făcută până acum era bine ascunsă în valea din dosul colinei. Cavaleria bedu- ină furnica încoace și încolo, împrejurul co- linei. Când văzură pe francezi înaintând, călăreții se concentrară la poala colinei. - Generalul francez demânda îndată, ca două companii de infanterie să înainteze, împrăștiați, pentruca să abată atențiunea inimicului dela mișcarea batalioanelor și escadroanelor, și să le asigure înaintarea. Feciorii celor două companii însă ajunsără în cel mai mare pericol, de a fi încunjurați; căci din toate părțile alergară spre ei be- duinii, pe caii lor cei iuți, împedecându-i de a puteă pușca sigur. Deoarece în modul acesta nu se pu- teau apropia de colină, astfel, două esca- droane de cavalerie, la cari se aflau și trim- bițașul și locotenentul său, căpătară poruncă, să înainteze și să cureța locul. Mai întâi mersără vânători călări. împrejurările însă au fost nefavorabile atacului lor, din cauză că fiecare călăreț ducea cu sine proviant pentru trei zile și nutreț pentru calul său; pe lângă aceea înainte de amiazi a tot ploat; uniformele, mantalele și sacii cu nutreț erau pline de apă și înmulțiau povara pentru caii. Astfel atacul nu să făcu așa de cu vehemență, ca de altădată. Prin urmare, când escadronul prim se apropia de arabi până la bătaia puștei, el fu primit de un foc atât de distrugător, încât, lăsând pe câmpul de luptă vre-o 40 de morți și răniți, trebui să se reîntoarcă repede, spre a nu fi nimicit total. Acum generalul voia să împingă înainte artileria și infanteria, și dete signalul de retragere. însă — prea târziu. Escadronul al doilea ajunse deja lângă colină, când auzi signalul de retragere. Fără de a puteă atăca, călăreții fură primiți de o ploaie de gloanțe din partea beduinilor, iar în momen- tul următor năvăli cavaleria tauregilor, ca un nor alb, și aduse în desordine escadro- nul. Să încinsă o luptă sângeroasă, pept la pept Calul locotenentului Durier fu pușcat, și acesta zăceau sub el. fără ajutor. Doi SCI1NȚIFICÂ-L1TERARĂ. tuaregi năvăliră deja asupra lui, spre a-1 ucide. Unul descăleca, apucă pe locotenent de păr și-și ridică iataganul, celalalt ridică lancea. Acum însă năvăli între dânși trim- , bițașul. ca un fulger, ucise pe tuaregul pe- : destin, printr’un glonț de pistol, iar pe cela- ' lalt îl smânci din șeaua și-1 trânti de o • piatră, încât remase acolo întins, jumătate I mort. Apoi descăleca, scoase pe locotenent de sub cal și-l puse pe calul său propriu i Locotenentul nu se învoia de fel, trimbița- șui însă îi strigă: „Nici o vorbă, cile loco- tenent! Eu știu merge și pe jos printre ; acești câni de beduini; încă nu-s prins, j Nimic! Nici o vorbă! Dta ești rănit, eu însă : nu. Hopp ! Bab-el-Ued!“ ' Abia auzi inteligentul animal acest i strigăt al stăpânului său, și sbură ca o : săgeată, făcând un arc în jurul câmpului de ; luptă, și ajunsă împreună cu locotenentul rănit, la escadronul francez. Triinbițașul însă se trîntl la pământ, și prefăcându-se mort, se uita după locotenentul său, iar când Fa văzut în siguranță, râse și-și frecă mânile îndestulit și murmura: „în sfârșit sunt achitat! Viață pentru viața; mulțumită lui Dumnezeu!“ : 9 . Ultima trimbițare. Locotenentul era scăpat. Trimbițașul însă încă nu voia să joace până-i lumea ro- i Iul, unui mort. Astfel el își roti privirea 1 scrutătoare împrejur de sine, și neobservând j nici un beduin în apropiere, începu a să | târâi, ca o șopârlă, printre petri și tufișuri, pe coasta țăpișă a unei coline mici la deal. Chiar deasupra găsi un colț de stâncă, în dosul căruia se ascunse, pentru a pândi ; ocaziunea, să poată ajunge iară la escadro- nul său. ' i Deodată auzi îndărătul său bubuit de tunuri. Se uita înapoi și vede, cum o parte a infanteriei arabe, cuprinsă de frică mare, părăsește poziția cea întărită de pe colina cealaltă și fuge în toate părțile. Unei cete mai mici din armata franceză i-a succes a ajunge neobservată, cu câteva tunuri, pe o ■ colină de dincolo. De aici improșca cu ' granate pe inimicul surprins și spăriat Numai cavaleria tuaregilor stetea încă con- 1 centrată la poala colinei și să pregătea să : spargă șirul francez, și astfel să scape. j Văzând aceasta trimbițașul nostru, să ; acățără pe vârful colțului de stâncă, care l’a ! apărat până aci, și stând drept In picioare, : fără ca să-i pese de gloanțele ce fluerau în ; I jurul sau, puse trimbița la gură și dete sig- : i naiul, ca întreagă coloana să atace repede I pe inimic. ; ' Auzind vânătorii, spahii și călăreți din Algir signalul acesta, toate trei escadroa- nele, fără să mai aștepte altă poruncă, nă- ! văliră în goana cailor contra inimicului, j Toți trimbițașii dela cavalerie și infanterie repetară signalul, și întreagă coloana, infan- terie și cavalerie, năvăli contra colinei. Ge- neralul nu înțălegea de fel, cum să întâm- plă lucrul acesta, Cine a dat porunca aceasta? Nimeni nu știa. Numai pe colina dela inimic se vedeă un trimbiț&ș, sus pe stâncă, și sudând signalul de atac. Era im- posibil ca să oprească înaintarea armatei și așa generalul trebui să se mulțumească cu aceea, ca să îndrepteze atacul. Cavaleria tuaregilor se apropia repede; ambele masse de călăreții se isbiră cu putere de olaltă, încât caii din șirul prim se ridicară în două picioare și se resturnară ; deodată însă linia tuaregilor este spartă și împrăștiată; esca- droanele franceze taie tot dinaintea lor, până ce în sfârșit inimicul o iea la fugă în toate părțile. într’aceea infanteria cuceri colina cea întărită, ucizând cu baioneta pe toți soldații cari se mai opuneau. Un Hurra ! puternic răsună acuma de pe câmp și de pe colină. Victoria era câștigată. Dar trimbițașul nostru ! Ce s a întâm- plat cu dânsul? In decursul luptei, și încă și acum el stetea sus pe stâncă și sufla mereu signalul de atac. Acum, când inimi- cul era împrăștiat, ceialalți trimbițași chemau pe soldați să se adune, „Pipșoară11 sufla și el acelaș signal, și încă cu așa o putere, încât mulți priveau la ei în sus și râdeau. Deodată, de colo de sus, răsună un ton fals, înspăimântător, apoi nu se mai auzi decât rostogolire de petri și căderea unui corp. Și nu mai râse nimeni. Toți, cari erau în apropiere, alergară la poala stâncei, de pe carea se rostogoli la vale trimbițașul O bucată de stâncă, sfărmită printr’un glonț rătăcit de tun, i-a zdrobit instrumentul și peptul. 10 Secretul descoperit. Când ridicară pe sărmanul trimbițaș, plin de sânge el respira încă. II așezară, în poziție șezând, râzâmat de un bolovan de piatră. Medicul îi desfăcu hainele, însă văzîi îndată, că nu mai era speranță. Când l’au întrebat, dacă mai are vre-o dorință, ochii îi luciră de bucurie și el șopti abia: „Vreau să văd pe locotenent!“ La moment aleargă un soldat la locotenent, spre a-i comunica dorința ultimă a trimbițașului. Deși Durier era rănit greu la cap în- dată ce află dorința ultimă a moribundului, dispuse să fie transportat și așezat lângă acesta. Cu cuvinte dulci de mulțumită își întinsa dreapta, spre a prinde mâna mântu- itoriului său. Trimbițașul însă își retrase mâna, zicând: „Nu — încă nu. — Mai întâi — trebuie să-mi erți. — înainte cu 16 anii — am omorât pe tatăl dtale — însă — am fost beat.“ La aceste cuvinte ale muribundului, locotenentul trasări speriat. Sermanul trim- bitaș văzh aceasta și deveni foarte palid. El cerca să-și împreune mânile și aruncând o privire imploratoare asupra locotenentului, zise: „Te rog, te conjur — iartă-mă“. — Locotenentul, carele se reculese după spaima și surprinderea de mai înainte, strigă cu o voce ce-i venia dela inimă: „Da, da! Te ert din tot sufletul 1 Mori în pace, iubitul men prietin!" Zicând aceste, el prinse mâna trimbițașului, carele, cu ultimile sforțări să încerca să o aducă ia buze, pe când fața îi strălucea de bucurie. „Mulțumesc, — locote- nentul meu — mulțumesc 1“ zise el. Iar dupăce își îndreptă privirea spre cer, și dupăce odihni puțin, în timp ce solda ții lor din- prejur le curgeau lacrimile, el continuă: „Dle locotenent — când te vei reîntoarce — Ia Oran — spune la preotul spitalului Nr. 10. UNIREA Pag. 85. — că a avut dreptate. — Eu mor linișit — și îndestulit - — de asta se va bucura preo- tul — pentru că lui îi mulțumesc — ispă- șirea mea. — Da ■ Dumnezeu — m’a ier- tat — o simțesc — mor fără frică -■ mul- țumesc. locotenentul meu — mulțumită Ție —• Dumnezeul meu !“ Trimbițusul își plecă capul, scoase un suspin adânc, și muri. Câteva săptămâni după aceea, escadro- nui se reîntoarse la Tlemsen. Locotenentul Durier, vindecat de rana sa, își cerii conce- diu. merse la Oran și cerceta pe preotul spitalului de acolo, pentru a-și împlini misi- unea cu care a fost însărcinat din partea trimbițașului muribund. yJcn hși Cât de mare a fost mirarea locote- nentului, când în preotul spitalului recuno- scu pe preotul, care, înainte cu 16- ani, a venit la Makta și I’a luat la sine, pe ei, co- pilul orfan și părăsit. L’a adus la Algir și Fa dat in seama unui preot, carele se îngriji de creșterea lui și în sfârșit îl duse la Pa- ris în școala de războiu. Preotul n’a spus băiatului nici odată altceva, decât că un binefăcător, carele voia sa rămână necunos- cut. să îngrijește de toate spesele educați- unei sale. Acum — Ia vederea bătrânului preot - tinărul locotenent începu a înțălege lu- crul. El își spuse numele și-i comunică ul- timele cuvinte ale trimbițașnlui. Apoi, cu o privire nerăbdătoare, zise: „Dle părinte, acum te rog a-mi spune—“ „Da, da". îl întrerupse acesta, serios și mișcat. „Da, dle locotenent, ai gâcit-o. Acest brav trimbițaș a păcătuit, foarte greu față de Dta, și întreagă viața a lucrat în- tfacolo, ca să-.și ispășească păcatul. Pri- vește, colo după gratiile arestului și colo în spital, să blăstăma sermanul om pe sine și pe lumea întreagă și de două ori voi să se sinucidă. In continuu strigă, că nu mai poate suporta această viață de temniță, că voește să moară. Atunci am mers eu și l’am cer- cetat. J-am arătat crucea, pe care a și fiul lui Dumnezeu și-a sfârșit viața pentru pă- catele noastre. Atunci numai el deveni mai liniștit și începu a se rugă, dimpreună cu mine. După aceea i-am arătat urmările faptei sale; i-am vorbit despre sărmanul co- pil al ucisului, carele printrînsul a devenit orfan și lipsit, și că prin lipsă poate să ajungă și criminal^ iar despre aceasta va avea încă să răspundă odată, dincolo de mormânt. Atunci dinpreună cu credința în dreptatea și îndurarea lui Dumnezeu, inima sa fu pătrunsă și de părere de rău si de gândul ispăsirei. Voia să-și îndrepte greșala față de Dta"'. „Eu mă gândeam numai la o ispășire morală. Credeam că va da numai slujbe și Să va rugă pentru Dta. Inima sa nobilă însă nu era îndestulită cu atâta ; el voia, ca, după putință, să înlocuiască și pe tatăl Dtale. Prin rugăciunile și promisiunile sale m’am înduplecat a primi o sumă de bani, cu cari să acoper spesele primilor ani de educațiuue ai Dtale.“ ..Cinci ani de zile aici în temniță, și zece ani la regiment, bravul bărbat și-a tras pânea dela gură, s’a retras dela ori ce ve- selie și petrecere, a lucrat zi de zi, până ce cădea zdrobit de oboseală, și a ajuns acolo ca în fiecare an să poată aduna suma ne- ... • . A . ■- cesară pentru educația Dtale. Da, da, a avut o inimă bună — și nobilă." „Insă, dle locotenent, nu trebue să plângi după el", zise preotul, când văzii, că pe obrajii oficerului curgeau lacrămile. „Nu, nu plânge; prin resultatul frumos al edu- cației Dtale și prin bucuria de a te fi mai văzut încă odată, el a fost bogat răsplătit și fericit. Afară de aceea, când l’ai rat că Pai ertat, i-ai îndulcit ceasul Păcatul este răsplătit și ispăsiț." Pe pâretele luciu al stâncei ce dică preste valea dela Sain-Akta, se asigu- morl ii. se ri- încă ceti o inscripție aproape ștearsă. poato . In- scripția arată ziua și anul luptei dela Sain- Akta. Sub ea e desămnată o trimbiță. Jos, la poala stâncei, un suflet nobil și piu a lăsat să se ridice o mare cruce de granit, pe carea se pot ceti cuvintele: Monumentul ispăsirei și al mulțămitci. Aci sub această cruce, odihnește bravul trim- bițaș dela regimentul al doilea. Păstorul sufletesc și săvârși- rea funcțiunilor sacre. (Continuare., Scopul meu însă nu este să tractez j despre sublimitatea oficiului preoțesc; fia I destule acestea, pentruca să înțălegem, ce misiune sublimă, ce oficii înalte și mărețe i înbrăcăm, mai înalt și mai măreț decât chiar al îngerilor din ceriuri!, cari nice când nu i sunt locuțiitorij, nice miriasma lui Isus Chris- tos, ci numai servitorii și împlinitorii porun- ; ciior lui Dumnezeu; cu atât mai puțin pot I să judece în locul lui Dumnezeu precum pot să o facă aceasta preoții ! Dacă căutăm acum, că preoții încă ' sunt numai oameni, câtă pregătire trebue să desvoalte cei chemați ia treapta preoției j până atunci, până când devenind preoți să poată fi demni de sublimul oficiu, iar dacă Dom- nul va veni să cerce, va află nu frunze, ci fructe în smochin; va află nu servi net re b- ; nici, ci buni și credincioși. — Și iarăși de I câtă abnegaținne vor avea lipsă până când vor putea fi demni de vorba lui tos: „ Căci nu sunteți din lume, ales pre voi!" (loan XV 19). Considerând numai cele Isus Chris- ei eu v-am puține zise despre misiunea preotului și sublimitatea oficiului lui ori cine cu ușurință își poate face ideie și despre greutatea și răspunde- rea, ce incumbe unui preot în purtarea ofi- ciului său și special întru săvârșirea funcți- unilor sale sacre. în timpurile mai vechi biserica, —bazată pre cuvintele s. Scriptură că „Episcopul trebue să fie, neprihănit, ca un îngrijitor a lui Dumnezeu" (Til I. 7.) și că „aceștia întâia să se cerceteze, după aceea să săr- vească fiind fără de prihană" (I. Tim. III. 10) — n’a admis la ordurile sacre decât numai do acei indivizi, cari după botez n’au mai păcătuit, sau dacă admiși au păcătuit, erau depuși ca veciniei irregulari. „Quisquis quovis crimine baplismum violasset fiet irrepardbiter atque perpetua irregularis" (Pater Cristianus Lupus T. IV. Schol. p. 500.) . (Va urma.) I finita w Mulțămită publică. Subsemnatul în numele preoțimii dis- trictualidin protopopiatul gr.-cat. al Biei ex- primă și pe această cale, adâncă recum ștință și mulțămită Onorabilii Academii Române din - București, care a binevoit a gratifica bi- bliotecii noastre districtuali următoarele 61 de opuri: „Zece Mai*. „Regele Carol I. și instr. publică". Cuvântări rostite de Dim. A. Sturdza. „Despre introducerea limbii române îu biserica româna." discurs de loan Bian eu răspuns de D. A. Sturdza, „Activitatea știențif. aini Ion Ghica* discurs de Dr. Isirati cu răspuns de D. A. Sturdzapj „Viața și activ, liter. a Protosiugheiului Nanm Rîmtrieeanu" discurs de C, Erbi- eeanti răspuns de D. A. Sturdza. „Archiep. și Mitrop. Andrei baron de Șaguna" discurs de Nic. Popea răspuns de D. A. Sturdza, Eoiseomil Meichuedce discurs de I. Kalinderu lăs.mus de D. A. Sturdza. „M. Uogâlnieeanii", discurs de A. D. Xenopol răspuns de D A. Sturdza. „Dim, Ci<-hnideai*, discurs de los. Vulcan răspuns de V. A, Ureche, „Dcsrobirea Țiganilor. Ștergerea privii, boereș i, Emaneip. țăranilor", discurs de M. „Cuvânt răspuns miterea discurs Kogăluieeanu, (în 2 ezemplare), i « -f ■ := • •. ♦ ( 4 l/t • .ocăăt>9iiMcbM wtomaiK:..J. i Pag. 86. UNIREA Nr. 10. Cei mai mulți oameni sufere din pricina că nn să îngrijesc de vin- decarea morbului lor de timpuriu. — îți face mult bine acela, care ifi ține la casă mereu medicină recunoscută de bună. — O astfel de medicină de casă e renumitul TellerElSa-Jluid care vindecă nenumărate mor- buri ca bunăoară: dureri de pi- cioare ți de mâni, dureri ds nervi, reumă, răgușală, durerea de gru- mazi, ferbtnțeli, durerea de cap și de dinți, etc. 12 sticlo mici sau 6 duple le trimite franco Jentru 5 coroane farmacistul enli V. Feller, Stnbica Cen- trnle 82 (coti. ZUgrăb). BIBLIOTECA UNIREI.*) I. Benhur sau zilele lui Mesia, de ! Levis Walace, 2 v. 290 fa 2. 3. M. Eminescu. Studiu critic . —.90 Câte-va momente din tnce- puțurile bisericeî rom. de C. Auner . —.20 4. 5. Nume de familie la românii din Ungaria, de A. Viciu. . Din vieța Iul I. Micul de M. Strâjan . . . . Albertina Povestire de Dr. V. Bojor. . . . Gestiuni din dreptul bis. unite —.12 ■ marca fabrieel 4 De mare însemnătate pentru Dame! Fie care P, S. Domnă își pote însa-șî pregăti cu o ușurință de neînchipuit talia sa după ori ce modă cu ajutoriul aparatului de croit talie pentru dame —.16 6. inventat de Anton Gagohelbaner. A fost censurat de academie. —.30 și poșede nenumărate scrisori de recunoscință. 7. 8. —.30 Deșteptării de Aurel 9. Se caută agenți Cu t6ta stima: Antal Quschelbauer p. I. Cele Nicu Ziua are pațeșaCa fi e scutit prin lege în tete statele culte. ® o Prețul unul aparat e 3 oor. franco rambursat, o o o —.16 toți 9 Fodor ............................. *) Aceia, cari vor comanda de odată firii, îi primesc cu 5’80 cor. în loc 8’14 cor. II......................340 doue fețe ale lumii de Studii și Biografii. Dr. I. Rațiu . 2.— 1.— Geniu pustiu, Eminescu . . Drumuri și orașe, lorga . . Poesil de Alexandri. . . . Cântece, Sabo . . . . Visuri trecute. Ciura . . . 2.— . 2'50 . 3 — 1.— 1.— onnrl, 7 snvoTSr TM Tipografi* Seminariului archidiecesan. Prospecte să trimit la cerere gratis = Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. Cărp ce să iot căpăta în Litaria Scmanală. Floricele de câmp, de A. C. Domșa . 1 .— Teatru I. II. Alexandri ă 1.50 . Vers și proză Alexandrescu . . Novele A. Brătescu-Voinesci . . Liter. pop. Eminescu............. Ciocoii N. Filimon............... Legende și basme Ispirescu. . Povești, I. Creangă . . . . . Vorbe înțelepte A. popoviciu. . Vatra Părăsită Slavici . . . Din Bătrâni ....... Eminescu și Coșbuc de Alexandru Ciura. .......................... 3.— 1’25 1-50 1’50 150 1’50 1’50 .1 50 2.— 2'50 Limba Română poporană și Dia- lectul Sicilian, de Alesiu Viciu . 1.60 Ierarchia Românilor din Ardeal și Ungaria de Dr. Augustin Bunea, Prețul i 3 coroane. | Biblioteca Minervei 22 nr. fie care număr 15 fii. ;B>wn»Bitiinuii>ținiiliuiiițtisiniitnsiiNHUUȘiiNtiiiigniiHHtiiirigiip* gtișmin) 17 (26 52) Ujwipea milenara ilfr Bitfaiicsta te la 1B§6 premiat ca medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer ——— pentru clopote a lui . Antoniu Flovotny în Timișora-F'RbHe-" se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la tur- narea de nod adppotelor stricate, malde parte spre facerea de clopote întregi armonidse, pe lângă garanție pe mal mulți ani, prov&jute cii; adjustări de fer ||t ătut, consțrșitei spre a le întdrce cii ușurință.ia. drt ce parte, în dată ca clopotele sint bătuteede o lăture prin aceea ce slut mântuite de crepare. — Cu deosebire recnmltnd g (22) 22-52 = clopotele găurite = de mine inventate ți mai de multe ori premiate, cari sînt prorii(|ute In partea superidră — ea violina = cu găuri după figura £ ți pentru aceea aă un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut ți cu vibrarea mal volumindsă, de cât cele de rirtem vechili, ața, că un elepot patentat de 827 kg, este egal in tonul unul clopot de 461. kg. făcut după sistemul vechifi.. Mal de parte se re- comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, — spre preadjustarea clopotelor vechi cu adjuetare de Ser bătut — c* ți spre turnarea de toee de metal. i Abonamentul: । Pentru monarchie: Pe an 12 cor., ’/a an 6 cor., ‘/4 an S cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 fre., an 9 fre., an 4 fre. oO cm. Foea apare In fie care S & m b ă t A. IS Inssrțfnni: (7n șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia, să m adresele la: Re- d acțiune» ți ari re ini- ■trațiunea -Unirei* Foaie bisericească-politică. Inul XV. Blaj 18 Martie 1906. Numftnl ÎL La situația clerului (articol sosit de afară). I. De când a făcut Dumnezeu lumea, rele, păcate șî neîndeatuliri au fost, sunt și vor fi. Fața lumii prin vorbe, fapte și proceduri înțâlepte ee schimbă e drept, mult puțin, dintr’un stadiu slab intf’aitul mai bun, dar a șterge eu totul răul, păcatele și neîndestulirile omenești ■— și a-le înlocui cu stări în- gerești, — e peste firea omeneasca. Des și cu temei să zice, că cei chemați întru înoirea feței posomorite de azi a pământului sunt preoții. Mă plec cu reverință acestui adevăr mare! Da, noi preoții, cari trăind in mijlocul poporului fi cunoaștem mai bine baterea pulsului, aplecările, defectele și relele ce-1 bâutue. Noi suntem chemați și de Dumnezeu, însărcinați de superiori și îndatorați și din partea națiunii a conduce poporul în direcția sănătoasă a vieții sufletești și trupești Num ii cât Doamne, mare osăbire între a zice, a pretinde și a face — și-apoi a produce rezultate! — Răul și păcatele cu greu să scot din cuiburile I lor — ba de multeori încercările de a scoate aceste rele — fie cu procedură cât de iubitoare și prudentă — să răz- I bună cu neascultare și ură, zis’a Mân- : tuitoriului: de m’au ascultat pe mine și pe voi vâ vor ascultă, de m’au iubit pe mine și pe voi vă vor iubi — și alte vorbe: in lume scârbe ve-ți aveâ. De neiubire și scârbe parte avem! Aceste nici că ne surprind, ci mai vârtos, numai ne revoacăin minte cele spusă de cerescul nostru Magistru. Ceeace mai mult ne surprinde este, că vedem împlinindu-să alte cuvinte alui Christos: că m’au urît în deșert, că și noi suntem adese urâți în deșert, numai ca să se plinească scriptura. Să pretinde dela noi mult și ni-se . recunoaște și răsplătește puțin. j Ba ni-șe pun cbiaf pedeci în lucru, | căci lumea e alarmată' asupra clerului. | Chiar cârmuituri de ai țării ne acuză, I că ținem poporul cu voia în ignoranță cu scopuri perverse. Ai noștri in pre- . tenziunile multe și mari ce ie așteaptă dela cler, pierd diu vedere adeseori, că : așa de rău suntem situați materialicește, i încât nu putem sta cu trup cu suflet ca ; să împlinim, toate câte ni se cer. I Noi ca puși îu slujba altariului , ar trebui să trăim dela altar — pe cum j și s. Scriptură zice. Dar ce ne dă sfântul altar la care mulți servim cu fervoare și devotament ?! Puțin •— foarte pnțin! Mai puțin decât înaintașilor noștri dela cari nici oamenii, nici timpul simplu în care au trăit dânșii, n’au pretins atâta, cât dela noi; nici pe de- parte nu ne dă atâta decât am avei lipsă neapărată. Nu e mirare deci și nici poate fi păcat: că mulți apucăm de coarnele plugului, asudăm în arșița soarelui șî ne zbatem în toate caprițiile timpului. Asta rari o fac din „pă- trundere de spirit de arândaș", cei mai mulți o fac de silă ca să poată trăi cinstit cu familia, cari azi reclamă multe și mari jertfe, atât cu creșterea cât șî cu susținerea ei. Și dacă să miră străinii când ne văd în haine scrujite și muncind, cel puțin nu să mire ai noștri, cari ar trebui să ne cunoască lipsele! Pe lângă puținătatea remunera- țiunilor ce le primim, mai este și alt năcaz: nici acelea nu Ie primim la timp, ci după espirarea anului, ba și după ani, iar unele din ele mai rămân și neplătite pe veci. Stolele ne sunt micșorate, cât de silă, cât de milă. Din ce sâ trăim dar? dacă nu din sudoarea feței, in multe în tare multe FEU1LLET0N. în paresemi. Scrisoarea I. Unui prietin. îți mai aduci aminte de .-«ara aceea măreața, eu cerul înalt stropit cu flori de argint, cu liniștea desăvârșită? Intram în Paresemi și un aveam o sticlă de viu, de care să ne putem mândri și noi a doua zi prietinilor. Era pustiu în odae, și clipele treceau încet, numărate de limba lungă, plină de prav a ceasornicului de părete. — De câte bn nu m’am gândit mai târziu, câte mașinării de acestea sunt In lume, cari ; fără nici uu ințăles și rost pentru ele înșiie, îndeplinesc o funcție oare care! — Tu mi-ai spus de multe ori că nu-ți pasă de orice ar da peste tine, — de nenorocirea cât de mare, dar In sara aceea am înțăles mai întâi, că spusele tale nu au fost destul de sincere. Pe un scaun vechiu, cu «pătează înaltă stai ca de piatră: — „Măi, eu nu știu - i de ce, dar așa o jale m’a ajuns, încât, dacă nu mi-ar fi rușine, aș plânge; Uită, simt lacrimile cum mi-se adună, și nu știu de ee!“ Și nici spusele acestea nu ți-au fost destul de sincere. Tu știai de ce ți-se umezesc ochii, căci la cuvintele mele: „Unii oameni nu știe cee primăvara .în viață, cum nu știu eschimoșii ce e primăvara in natură*, tu ai clătinat afirmativ din cap. — Și fără să știu cum. ne-am trezit vorbind de înaltele învățături a filozofului neamț Schoppenhauer, cari ni-se păreau ade- văruri sfinte. Lumea nu e o vale a plân- gerilor, cum zice Scriptura, ci cazanul uriaș în care vecinie ard. să fierb muritorii tor- turați de patimi veeinice. de tendințe neînțelese, cari nu pot să se împlinească, și cine ar spune dar . motivul pentru care au fost închise în om?" ; Tendințele acestea nenorocite, cari nu-ți lasă un minut de^o^ehnă trebne ni- | Imtcite. Să nu mai engeți, _să nu mai simți, luă nu mai dorești, să nn mai iubești. Ori poate numai să cupeți: acesta să fie omul Întreg. Atunci ar fi liniște, pape tn lume. Ar fi aproape Împărăția liniștii: eterne. — Și bietul om ar fi odată într’adevăr mântuit, uu așa cum a fost mântuit prin Răscumpă- rătorul... Și dăpănând în liniștea grea a chiliei mai departe teoriile și sentințele acestui Budha al apusului, care a lăsat adevărul lui Christos. ea să se fericească prin specula,tuni filozofice — cari însă sunt mai îu gtabă: fantastiee — mi-lînebipuiam pe filozoful german, care propovăduia stin- gerea omeuimii prin sinucidere. — ca pe un pustnic înalt, Încovoiat, numii pielea și oasele. îl vedeam într’o chilie, — ori nu! într’o peșteră umedă. întunecoasă, cum își ehinue trupul cu biciul ucigător de patimi, cum svâcnește sângele vânăt din răni adânci. — Și ulciorul cu apă și coaja uscată de pâne, puteau să aștepte cu săptă- mânile. că sfântului nu-i da prin cap să-și arunce ochii obosiți, morți, la ele. Așa ni-1 închipuiam noi, și-i dam toată dreptatea, căci într’o lume ticăloasă ea asta, și cu uu trup așa plin de patimi, ca al nostru, nu să plătește să trăești... Și nu știam, că vestitul cugetător, — adânc la tot cazul — trăia într’un palat foarte frumos, în chilii luminoase, iarna calde, vara răcoroasă, cu fereștile orbite de lungi perdele tremurate. Nu știam câ omul acesta are un apetit foarte bun, că iubește femeile, fără însă ea să se însoare vreodată, de oarece el propovăduia stingerea neamului omenesc și pe această cale a buriăcii. Și Pag. 88, U N I R EA ■ Nr. 11. locuri. Nu pot susținerea în genere ar 6 așa — dar prea mulți suni ha- curile unde numai așa o putem duce de pe o zi pe alta. ; ■ ■ . • .» & • Ba este ceva și mai dureros încă: prestațiunile ce ni-sâ dan dela^bietul popor, nu ni-să dau cu drag și plată binemeritată, ci din partea unora, nu puțini cu imputări și ca de pomană. Și aceasta ne doare mai mult! ba ne face să chiar deplângem întru noi dis- poziția aceasta a fiilor noștri sufletești, în fața acestor adevăruri nu e tare de mirat, că unii preoți își pierd voia și-și uită de sublima lor chemare și așa ici-colo să ivesc abuzuri și certe, din cari conced că unele provin și din slăbiciunile preotului — căci și ei este om purtând trup și viețuind în lume, — dar mai ales și mai dese cazuri provin din răutatea poporului și neres- pectul datorit preotului, ba adese chiar oameni inteligenți de ai noștri sumuță contra preotului pe credincioși din din simplul motiv: de ai micșora modestele competențe. Nu voesc a justifica pe cei vino- vați, dar constat că cu sumuțări fără temei adevărat nu să duce înainte cauza înaintărilor noastre mult dorite și recla- mate de spiritul timpului. E cu mult mai de mirat că astfel stând noi preoții luați în goană, nici cinstiți cum să cade — mai sunt între noi mqjți cei mai ftulți cari totaȘi dtam cu dragoste in dumnezeiasca slnjbă a preoției, pătrunși de cuvintele k-^âpt.uițoriului D ft c$ci eu șjq. huruit lumea!! , . Ș^re a cgnoașteț bine eitua|îa și’spre a îndrțptâ/drdpt și cn Mrag cuvântul adevărului, e timpul suprem să se-, aibă și aceațe in. -vedere, căci ’, așa s’ar mai putea stârpi din grosul' relelor și păcatelor în. cari înoată so- cietatea noastră ;— și am trăi în o lu- । mină mai adevărată — ceeace e foarte i de dorit.! . i .' . . ' Emigranții greco-catolici în America | — Revista „die Katoliseheu Missiorien* aduce îta numărul său proaspet (Martie 1905) ; sub acest titlu un articol, din care estragem următoarele: - . tn anul 1810 Statele unite numărau 7.239.000 locuitori, în anul 1900 deja 76, 215.000 (ef. Cahensky în Allgemeine Rund- schau 1904.405 nrin.) Dupăce însă despre populația indigenă a Statelor Nonei Englitere mai de grabă se poate zice că scade, de cât că crește, de aceea creșterea aceasta enormă se poate pune aproape numai 1n socoteala emigrării din Europa. Timp îndelungat acești emigranți se recrutau, afară de Britania-Mare. din Germania. Numai între anii 1845—1870 ! numărul Germanilor emigrați în marea re- publică de peste ocean se urcă la 2.158, mii suflete. în ce privește apoi confesiunea — maioritatca în timpurile de mai înainte l Sra protestantă. Singură Irlanda trimitea j cțincblo în măsură beai mare elementul ca- tolic. In țineți dîp urmă insă s’a săvâr- șit o schimbare plipă de însămuătate — tn cp privește emigtarea. în locui- Nordului protșițant ofeupă toț mai mult teren emigra- Nea țli-n - Sudul și .-Ostul caiolie, ■ întâia de toate din Italia Austro-Ungaria, Urmarea e că în privința națională pășește pe planul dintâiu elementul romanic și slovac în pri- ■vinț» religioasă elementul catolic. Câteva cifre vor dovedi-o: Anul Numărul total •1 ților. Slavi Români Catolici 1888/9 1902 1903 434.790 ■ 702.368 894 246 ca 50.000 ca 800 000 ca 380.000 33.400 222.369 262.580 187.700 485:600 597 700 în trei ani 2.031.404 ca 730.000 518.394 1.271.000 între cei ;894-246 emigranți ai anului 1903 — cea mai înaltă cifră de până acuma a imigrațiunei, se mai găsăsc abia 16.400 Germani. Cel mai mare contingent de Ro- mani i’a dat Italia (din 1 Iulie 1898—30 Iunie 1903 nn mai puțini ea 722.547) anoi Franța (1888—1903—18 620) Portugalia 17,858, Șoania 4,930 etc. Dintre cei 730 mii Slavi imigrați în 1903. erau originari din Austro-Ungaria, eu deosebire din Galiția 480.285, din Rusia și Finlanda 271,505. restul din Bohemia. Sârbia ete. — Fără îndoială aceasta creștere însamnă pentru biserica catolică din Statele Unite o întărire înveselitoare, cu toate că îi impune problema dificilă de a îngriji în mod îudestuiitor în privința religioasă de aceste masse. Pentru Romani pietensiunea aceasta e mai ușor de realizat — având în nu ne ajunsă de asemenea la cunoștință, eă se bucură mult de vizitele ce i-le făceau străinii veniți din depărtări mari, ea să vadă pe acest om fenomenal, care, băiat, spuse odată mamei sale, care se Cruci de mirare: „Și porcul are suflet, mamă". . Cum să zidește în lumea aceasta pe minciună, și cum imboldul mai tuturor neadevărurilor e dorul de mărire, de glorie, care e minciuna cea mai mare, fiindcă Dumnezeu ne-a spus adevărul: „Ce ai, ce mi ai primit? Iar dacă ai căpătat de ce te lauzi...?* Vezi prietine, chiar și noi în sara aceea de lăsatul secului, când am preamărit pe Sehoppenhatier, ca nici când altădată, ne-am mințit pe noi înșine, căci ne-am cugetat dc toți părăsiți, când cineva, cel mai puternic veghia asupra noastră. Țin minte ca acum. Tu ceteai din când în când o sentința, eu ascultam. Apoi așteptam amando., ea și când am fi așteptat să ne vină de undeva, de departe răspunsul. — Deodată clanța dela ușe să mișcă încet ca supt o mână ușoară, nedibace. Ușa însă nu se deschide. Mă ridic și ajut. „Cum te chiamă voinice?* — „Pătruț!* Un țigănuș de un cot și-o palmă, desculț, deși era la începutul iui Martie, cu o cămășuță smolită, câteva zdrențe dintr’un clichinuț vechiu, cu dinții albi, cu behii negri ca tăciunele. — „D’apoi măi Pătruț, așa târzin-cine te mai poartă pe drumuri?* — „Capăt și eu ceva, sărut mâna lă măria-sa, că pân’acum n’am putut veni. Capăt și eu ceva!* — Buzele subțiri, vinete astupară dinții albi. — „Și de ce ai venit numai acum? „Aialaiți doi mai mici an plecat dela amiazi. Și tetea a înghițit odată dintr’un șustar cu moare de cureehiu. și s’o duș cu eetera, să capete ceva. Și dacă s’o dus maica s’o pus să moară!* — „Cum s’o pus să moară. măiPâtruț?* , ^Că n’o murit. Numai am auzit că plânge unu mie-mic și gol. Ăi cari s’au dus erau îmbrăcați ca și mine. — Și maica mi-a zis: „dute Patruț. și capătă și tu ceva!* ... Ți-i minte, dragă prietine, cum ue-am scuturat atunci pungile,, și am pus până într’un ban tot ce am avut în palma lui Pătruț? — Și un minut a fost deajuns ca să ne uităm de Sehoppenhauer. de teoria lui uespre nimicirea omenimii? O noauă viață, străină de noi, pe care poate uu aveam s’o cunoaștem nici când. — venită pe lume, și-o faptă de iubire săvârșită pentru viața asta nouă, ne-a luminat ini- mile, și am uitat eă ne lipsește vinul de pe masă, și plăcintele, a căror faină era încă poate numai holdă verde ori nici aceea? Și-ai început tu să-mi povestești așa cum ști tu. dulce, așezai cuminte. îmi spuneai de mamă-ta bună, duioasa, suferind de durerile altora, — de nepătata mândrie și cinste veche, creștinească a părinților tăi. Și din spusele tale, te vedeam in sările de iarnă, cum te duce încet de mână bunica ori mama înaintea icoanei, ce a ascultat rugile unui șir întreg de glurerații, cum îți pui mânuțele grăsulii cruce, și cum șoptești ca’n vis, împiedecându-te: „Tatăl nostru*. — Te văd apoi în Paresemi bătând vechile mătănii strămoșești, pe cari bunica, mama și tata le fac cu atâta smerenie atin- gând cu fruntea fața rece a căsii; tu în urmă îi maimuțărești așa de drăguț .. Le văd toate; și tot mai mult mi-se întărește o convingere adâncă: Creșterea dată de părinți hoiărește în rândul îmâi asupra ca- racterului. — îmi seri acum de curând, că cei din societatea în care ești acum, te iau mereu în bâtae de joc pentru eă-ți în- deplinești datorințele cârrâ Dimir ezeu Cârd ! ai făcut cea dintâi mătanie, zici că au bătut cu toții în palmi. și au c< mandat, trei ■ litre de vin. — Sptii'câ-s oameni foarte în- vățați cari au tăiat trupuri, au secționat. I dar. dnpâ cum mărturisesc, nu au dat nici ' când de suflet. — Dacâ-i așa trebue să fie । niște savauți â la Darwin. și alte somități I științifice. j Vreau să te fac să cugeți la un lucru, j Dacă nu-i nici absurd, nici nelogic. nici în | contra culturii, ea diferite cureuie filozofice | să-și aibă adoratorii săi, ca aceștia să i creadă, să mediteze, să se însuflețască, să I pună în praxăînviță turileori principiile numai cuprinsă în anumit sistem. — cum ponte cineva care să ține om cnlt, să râza de tine care asemenea puni în praxă un sistem, chiar când acesta ar fi numai filozofie, adecă mai mult din fantazie scos, după j cum sunt sistemele lor. - - începând dela cei mai mari a vechimii, dela Plato, Aristot. Socrat. și până la cel mai mare a ultimilor vremuri — până la Kent. ori dacă vreai până la Nietsche. — care ca ideal al ome- nimii pune pe un anumit „supra-om*. care nu e nici mai mult, nici mai puțin deeât un semizeu din Inmea păngână gretjp-romană, toată aceasta lungă catenă de oameni ne- înțăleși în sublimitatea lor fabuloasă nu cuprinde altceva decât negarea sau afir- marea ndevărurilor. pe cari antecesorii le-au afirmat sau tăgăduit. O filozofie trăește de regulă cât trăește reprezentantul ei. zic re- prezentantul, și nu mai mulți. fiindcă foarte arare, sau doar nici odată nu poți afla doi Nr. 11 UNIREA P»g. 89. vedere înalta lor capacitate de a se acomp^jă,. ifai greu este, acest lucrn pentru Slgvi, cari pe lângă proprietățile individuale de rassă, aduc eu ei de cele mai multe ori și un rit bisericesc diferit. Imigrația «lavă datează din timpul mai nou. Mai întâiu veniră ca lucrători la băile de- «urbani din Pennsyl- vaoia. în a, 1880 numărul lor acolo era 1925, lu 1890 deja’4O.b()6. în 19d0 : 81.000, dintre cari aproape jumătate Ruteni, ceialalți Poloni, Bohemi. Croați, Sârbi, Bulgari. Polonii și Cehii aparțineau ritului latin — ceialalți ritului Grec, cu deosebire celui greco-unit. La acesta din uiwă supt a să număra Rutenii greco-catolici. " ’ Asupra acestei interesante clase de imigranți scoatem din Messenger (Sept. Dec. 1904) câteva date prețioase (Ele varsă lumină asupra problemelor, ce se ivesc’din această rară amestecătură de nonoară pentru biserica catolică din Statele unite). Cel dintâiu preot roteau trecut dincool în 1884 cu imigranții a fost R. P. Iwan Volansky din Galiția; „să așeză în Shenandoah (Pennsylvania) și edifică cea dintâiu biserică grpco-unită. Dupâee era însă căsătorit, eniseopii americani nu voiră bucuros să-i recunoască, și așa archiepis- copul său Cardinalul Sembratowic din Lemberg îl revocă și îl trimise la Rrasilia, Numai pe încetul neavând încâtrâu se învoită și Americanii la aplicarea unui cler căsătorit, dupăce puținii monahi Basiliți nu erau deajuns pentru păstorirea sufletească a credincioșilor Ruteni. Crescând imigranții crestit si numărul bisericilor și al comuni- tăților greco-catoiice. Astăzi sunt în Statul Pennsyivaoia 48 biserici. îu New-yiok 8. îu Ohio 7. in New- iersey 6, Countecticut 4, Indiana și Coiorado câte 2, în Massachuaetts, Iiiinoiș și Mișsouri câte una, în total 80 de biserici greco- catoiice. Majoritatea ior sunt edificii de lemn simple, modeste, multe stjut însă ade- vărate opere de model a stilului rusesc — ridicate cu cbeltueli și de câte 100 mii dolari. Faptul că sunt edificate din mijloace private e o frumoasă dovadă despre spiritul de jertfă și despre zelul Rutenilor, Pe : lângă aceea cele mai muite biserici sunt împreunate și cu frumoase școale parochiale, i în cari de. obicein’ funcționează doi învă- i țătbri: unul englez și. unul rutean. Nu- j mărul preoților de asemenea s’a înmulțit, j deși încă nu e corăzpunzător numărului ț sufletelor. Dună informațiile private, demne I de .încredere, să află acum în Statele Unite I 75 preoți seculari, și 3 călugări Baziiiți j ruteni, așa dară tot eam la 3700 suflete un preot. . . ! Unnl dintre acești preoți este convenit ; dela biserica ortodocsă. unul 'fu chirotonit în America după ritul latin, doi-sunt, neeăsă- toriți. trei văduvi, toți ceialalți căsătoriți cu familii, muiți dintre ei sunt foarte’ uniți și ; activi mai ales în ziaristică. Sucresceuța de preoți până acuma se aduce din patria europeană, dupăce în America nu se află încă pentru oi seminar ori mănăstire proprie; Numărul acurat al sufletelor nu se poate stator! ușor, conscripția oficioasă e fără de preț îu privința aceasta dupăee nu face deosebire între ortodocși si catolici. După ! informațiile Reverendului Shipman în Penn- sylvania trăesc cam 148700. în New-york 32.500. New-Jersey 27.500. Ohio 20.500, în , alte state mai puținei, un totul cam 275.000, : și dupăce imigrația crește continuu nu- ; mărul de 300,000 nu e esagerat. După , jurisdicția bisericească sunt împrăștiăți în ' 22 dieceze diverse, cei mai muiți sunt în ■ dieceza de Pittsbnrg (€3.000 suflete). Ca ' și celelalte popoare imigrate țin și Rutenii ■ până acuma mult la limba, la datinele și 1 vederile, ce dimpreună cu. certurile politice pu tot, l.e-au adus din patria, lor. Aceasta nizuintă de a-și păstră caracterul lor națioal. uu este . puțjn sprijinită de rin s.pirir foarte desvoltat de asociate.' In orice localitate unde să întâlnesc, să aso- ciază numai decât în așa zise confraternități cu câte 30-100 de membrii, își aleg un sfânt de patron și uu prezident propriu. Aceste tovărășii sunt apoi de obieeiu părți a unei asociații mai mari, carea prin re- prezentanți în tot amil ține o adunare ge- nerală de consfătuire. In fruntea asocia- ției mai totdeauna e un preot. Numărul celor patru asociații principale, variază — una întemeiată în 1900 are deja 74 contra- ternități cu 3229 de membrii, altele mai veehi mai muiți. „Societatea naționala rusască (Russky Naroduy Soyus. întemeiată în 1894. are 104 confraternițăți cu 54000 membj'ii. Toate aceste asociații 'își au re- vistele lor săptămânale — binișor redactate,. Be lângă acestea pressa greeo-catoiîcă resiâțește un număr foarte mare de' broșuri cu cuprins religios ori politie, calindare bine adjustate. frumos ilustrate ș. a. Peste tot această grupă a imigranților grecb- catolici, în mijlocul aerului libertății ame- ricane a iuat o dezvoltare foarte puternică și îmbucurătoare. „La început — scrie bravul (The Slav Invasion) tractând' 'despre imigrația slavă peste tot. — găsiai pe slavi numai în „Pateh“, adecă în acelea sate de baraee îh apropierea băilor de cărbuni. Astăzi însă ei umplu deja orășelele mai mici, și în stradele capitale ale orașelor montane deja îi întâlnești ca negustori, hotelieri, măcelari etc. Ba. îi aflam deja și pe treptele mai înalte ale vieții comerciale De curând îu Shenandoah s’a deschis o bancă, din puterile Slavilor. 'La una din cassele de bancă din Mahânoy City de ase într’udevâr mari, eare să joare unul pe crezul ceiuiaialt. — Așa au trecut toate curentele, fără ca să mantile pe cineva, fără ea să-i arine durerile. — nici chiar zâmisii- torilor ior —. ei dimpotrivă aducând foarte multe nenorociri oamenilor mai pnțin lu- minați, și , mai slabi de voință. Dar creștinismul, cărui îi slujești tu. nu e învățătură! Nu. nu! Creștinismul e adevăr și viață/ pentru aceea trâește de 20 de veacuri. Christos nu a zis „Fericiți Sunt cei săraci cu spintniu în senzui îu care a zis Spinoza: „Există o singura substanță*. O. nu! Spinoza a gândit cu mintea iui de om că așa e și că a spus un adevăr. Christos n’a gândit, el a știut, că spune un adevăr dătător de o viață noauă. Și dacă nu-i împotrivă culturii să urează ceeace gândește un om eă-i adevăr, cum vei putea greși Împotrivă aceleiași culturi, când crezi și urmezi unuia eare nu caută adevărul, ei-l spune așa cum e. fiind ei însuși izvorul adevărului? Noi ceice am bătut mătănii în paresemi când eram copii, și-le facem încă și acuma, să nu ne pese de cutare vorbă încolțită de batjocură și răutate ce ni-se aruncă de vre un om cult îu toată puterea cuvântului. Pe noi teoriile ee-i nimicesc pe ei sufletește și trupește, ne iasă răci, — poate aș» tn anume momente de încercare să ne stăpânească puțin. Noi trăim liniștiți și murim liniștiți, ei fac sgomot iu toată viața lor. își petrec se ceartă, discută, beau iar. ca la urmă să crape ia marginea unui sauț. ori supt cutare masă din vre-o crișmă murdară, unde să plămădesc toate otrăvirile din lume. Alfiu»* Comentau la evangelii (de Julee Lemaitre). . (Continuare și fine). : . / . ii. _ ' ; Macin era pe timpul acesta de șaaâzeei de r.ni Afacerile sale erați în floare. El era tare mulțumit și să consideră de tare destoinic și harnic. Neavând anză, de a comite ceva rău. el să ținea de om de frunte și cinstit și el prețuia mult aceasta ordine socială eare îi per- miteâ să fie bogat și cu rr.zâ. Soția sa muri, 1 sându-i o fică de optsnrăzece ani, Neera. Un june, iubind pe Neera și ea iubindu-i. îi eerh mâna ei. Muciu i-o refuză din cauza sărăciei lui. Tiuărul să înecă în iacul Tiberiadei. Curând după aceea Neera. sedusă de un nobil roman fugi cu acesta. însă, fiind părăsită de amant, nu cuteză să se reîntoarcă la tatăl său, ei înmulți și ea numărul acelor nefericite, cari agrăese pe trecători pe la colțurile stradelor, și Muciu nu mai auzi nimic despre ea. Dar aducerea aminte de copila aceasta îi cauză o rană adâncă ș i dueroasă. Spre a afla oarecare mângăere, să căsători cu o siriană, cu treizeci de ani mai tinâră decât dânsul. Nu peste mult observă, că aceasta ti e infidelă și îl înșală. în mânia sa să socoteă una după alta: să o omoare, să o alunge cu rușine dela sine șan să o dee în judecată; dar în urma urmelor o iertă pentrucă ea între multele -ăM»UBi...s&.j’oagâ...de .iertare, și ...fiindcă, .el o iubea. Uu incendiu îi nimic; toată’ avuția, toate grânarele și turmele sale arseră. Uit econom infidel fugi', ducând cu șine partea cea mai mare .cin bănii săi. în urmă mai muiți ani neproductivi, îl. rpinara.de iot, ' Bătrân'și neputincios, nn mai pnteâ cănătă nimic deținerii. Soția sa devenită iarăși credincioasă și bravă, nu puteA câștigă atâta', cât să se nutrească anbâifdof. El ajunșe acolo de trebuia să cerșească, și trăia din milă și din mici furturi ocazionali. Ei începil a cunoaște acum învârtoșarea ini mei celor bogați îi uriă și era convins, că societatea e clădită pe nedreptate și minciună. Acum ea prin vis își aducea aminte de cuvinteie lui Isus. într’o zi îi trecil prin minte, că acum și el este unul dintre acei mizeri, de cari avusese Isus milă și pe cari îi cerceta în bunătatea sa. în aceea-și zi îi aduse soția sa nește fiieri primiți dela apostolul loan. si ii duse și pe dânsul în adunarea creștinilor. Muciu recunoscu pe apostol ca pe unui din acei doi pescari, cătră cari zisese Isus: „Fiii lui Zevedei, veniți după mine*. Muciu, spre surprinderea sa. află în această adunare și pe fica sa Neera. căită, cu minte și îndestulită. Așa era de impresionat, cât începil a crede în Christos. „Nu e lucru de mirare aceea*, zice el cătră apostol, „că en acum cred în acela, a cărui fapte și vorbe odinioară atât de adeseori ie-am defăimat?* . Pag. 90 UNIREA Nr. 11. menea au parte puternici In politici deja Sla- vii constitue un factor de care trebue ai se. țină cont; tot mai urniți câștigă dreptul de indigenat american. In Shenondooh au deja trei membrii în consiliul municipal pe cum și doi oficiali — slavi. în cercul I. de alegere al orașului stăpânesc deja 70% din nu- mărul voturilor, în acelaș cerc din Mahanoy- City an cel puțin 60%. în întreg cercul de alegere al Schuiilkil1-uiui slavii sunt așa de puternici, încât să poate ziee pe dreptul că alegerile eereuale sunt în mânile lor®. Anumite îndoieli împotriva imigrației slave la început des manifestate au dispărut eu totul; slavii s’au dovedit ca un element foarte brav și destoinic. în privința aceasta dară cestiuoea slavă e resolvată în mod fericit; de ar succede numai tot așa de bine de a-i țineâ fideli credinței lor și de a-i păzi să nu ajungă în apele indiferenței religioase ori ale apucăturilor socialiste. Un pericln îi amenință pe acești slavi — foarte nefnsămnat din partea sectelor pro- testante — mai ales însă din partea bisericii greco-ortodocse (schismatice) carea de ase- menea a căutat și aflat în statele unite un drept de a se stabili. Biserica greco-ortodoxă — ori mai corect biserica russo-imperială. al eărui cap suprem e Sfântul Sinod din Petersburg îîși puse piciorul pe pământul American mai ntâin in Alasca. De atunci sub stăpânire rusască Alasca căpătă la 1798 un episcop propriu, cu reședința în Sitka (New-Arcbau- gel cu titlul: Episcop de Aientia și Ala- sca. în 1867 reședința fo mutată la San- Franeisco. Cea dintâiu biserică greco-orto- doxă din New-york întemeiată la 1874 se desființă deodată cn trecerea fundatori ului ei Nicolae Bjerring la Presbiterianism (și mai târziu la catolicism). Comunitatea ortodoxă de astăzi din New-york datează din a 1892. în a 1900. „Aceasta provine deacoio“, răspunde apostolul „eă acuma ești sărac, ai trecut prin suferințe și știi, ce-s năcaznriie. „Tu ziceai că Isus nu respeetează familia. Dar deslipindu-ne noi de interesele și de cercul îngust a vetrei familiari am format altă familie mai mare, cu interese mai înalte, care, iată, că acum și pe tiue te scapă de mizerie și de foame. „Tu ziceai, că Isus nu respeetează proprietatea, când ai văzut, eă învățăceii săi rump spice de pe agrul altora. Dar omul au trebue să fie un proprietariu cu inimă învârtoșată și fără milă. Tu tnsu-ți ai simțit-o aceasta, pe când însuți aveai câmpuri cu bucate și grădini cu pomi. „întâmplarea cu porcii înecați tare rău ți-a căzut la inimă. Dar să vede, că tu nu știai un Lucru. Socrul tău, un om sgârcit și tare la inimă, câștigase turma aceasta pe cale nedreaptă. Isus, carele, ca Dum- nezeu adevărat, are cunoștință despre toate lucrurile, a știut și despre turma aceasta, a cărei pierdere atâta supărare ți-a cauzat. „Tu ziceai, că Isus ar fi avut prea mare indulgință și milă față de femeile căzute. Mai mult, aveai și alte gânduri, mai rele, despre această purtare alui Isus. Știu, eă gândurile aceste rele nu le mai ai, deoarece tu însuți ai dat un exemplu de astfel de indulgință și milă prin aceea, că ai iertat soției tale toate păcatele ei, fiindcă o iubeai. Și această faptă este una dintre cele mai bune emoțiuni ale inimii tale. Iar cuvântul lui Christos a făcut din femeia ta o soție bună și credincioasă, iar pe fica ta capul ei suprem luă titlul: Episcop de. Alentia și Nord-America și de aînnei resi- dează altevnativ câte o jumătate de an 1n Sau-Francisco și New-york. Amândouă aceste orașe au catedrale rusești fnmn ase. Pe lângă aceea astăzi sunt și doi episcopi sufragani în Litka și în Brooklyn. Numărul credincioșilor greco-ortodocși în Canada și în Statele Uniie este de 34. 982 suflete, dintre cari 1463 Ruși, 11.794 Ruteni, apoi Sârbi, Bulgari etc. Biserici greco-ortodoxe sunt 59 dintre cari 18 în Alasca. Clerul costă din 3 episcopi și 56 preoți 142 seculari și 14 călugări cei mai mulți Ruși si Ruteni. An și ortodoxii aso- ciația lor pentru sprijinirea reciprocă înte- meiată la 1895. (eu J57 eonfratenități, în total având 1588 membrii), carea desvoaltă o activitate publicistică foarte vie și o pro- pagandă — sprijiuită de Rusia foarte aprigă Le-a și succes de repețite ori — până In timpul din urmă să atragă în partea lor grupe mai mari ori mai mici de uniți — catolici— greci — între aceștia și câțiva preoți; în acești din urma 11 ani numărul tuturor acestor convertiți — după datele lor propri — se suie la 8930. împrejurarea că ortodoxii își an în America episcopii lor proprii—iar catolicii greci nu — se esploatează din partea celor dintâi pentru a-i âmăgi la trecere în partea lor. Roma, zic ei uniților. nu le va da nici când și nici odată episcopi proprii, ci totdeauna vor avea să fie supuși și guber- nați de episcopi latini. Ortodoxii nui au de gând apoi ca prin întemeiere ^de siminarii de rit propriu șă câștige și .tineri dintre Ruteni, cari nu-și au încă Semiaaruie proprii. Preste tot ortodoxii voesc să ascuțea- scă diferințele naționale și bisericești ceata, privind sfiicioasă în jur. de sine, „însă n’aș dori să se svonească despre lu- crul acesta. E vorbă despre o fată tinără, care tn noaptea trecută a dispărut din casa ! noastră". ■ . . „Ce fel de fată?" scrută Hill. „Și despre ce casă vorbești?" Femeia îl privi suspect. „Ești încă foarte tinăr", observă eă trăgănând. „N’aș putea vorbi cu unul dintre domnii mai bătrâniî“ . Dând din umeri și indignat pentru puțina încredere față de calitățile Sale, Hill făcu semn unui amploiat, ce chiar întră, și a cărui căruntețe arăta o etate înai Înain- tată. . Afară de aceea Robert Wilson trecea de cel mai înțălept și mai iscusit detectiv din Londra; în toate cazurile mai grele și încurcate se adresau lui, și dacă el lua sar- cina asupra, sa, atunci puteai fi sigur că o duce cu succes în deplinire. Tinerul Tomas Hill era asistentul și elevul său, ambițios preste măsură și folosindu-să de orice oca- ziune, spre a se distinge, ori a-și espune cât se poate mai njult la lumină aptitudi- nea sa pentru cariera detectivisța. De aceea purtarea femeii l’a supărat- rău de tot, mai ales când văzu cu câtă insistință vorbea dânsa cu Wilson, a cărui față trada tot mai mult interes. Ambii vorbiau însă așa de încet, încât Hill cu tot auzul său cel bun nu putu înțălege nimic. Deja voia să.părăsască odaia, năcăjit, când observă pe directorul poliției, .carele cheamă pe Wilson la, sine; Acesta ascultă, și trecând pe lângă Hill îi șopti:.„lea pe Horris cu dta, mergi cu fe- meia aceasta și cercetează cazul dacă s’ar întâmpla să ai lipsă de mine, trimite încoace câteva șiruri". Hill făcii semn amploiatului citat și se întoarse cătră femeie, care acum, fără nici o observare, părăsi cu dânsul odaia. „De unde vii dta?" o întreabă el pe drum. „Dela casa dlui Black", răspunse ea încet, și la auzul acestui nume Hill înțelese la moment interesul ce l’a arătat Wilson. ,,O fată, ce cosea pentru noi, a fost răpită cu forța în decursul nopții — da, cu forța", repetă ea cu voce apăsată, când observă că însoțitorul ei arată semne de neîncredere, j „De bună voe dânsa n’ar fi mers niciodată, 1 și ea trebue regăsită cu orice preț, să i știu că-mi dau și ultimul filer pentru acest scop." „Este înrudită cu dta?" întrebă Hill, mirât de tonul ei iritat și pătimaș. „Ba nu, însă ea a fost favorita mea și doresc ca să fie găsită; numai cât n’aș vrea să se facă prea mare sgomot din cazul acesta". „Bine, vom face tot ce ne stă în pu- tință", zise Hill. „Acum însă aș dori, ea înainte de toate să binevoești a-mi spune SCI1ÎSȚ1FICĂ-L1TERARĂ. sasa numele fetei, și a-mi indica motivele pentru cari crezi, că fata nu de voe bună a părăsit casa". ■ . . „întâi, pentrucă ea nici odată n’ar fi făcut lucrul acesta, ș’apoi pentrucă toate din odaia, ei a arătat, că a. fost dusă cu forța. Ei dus’o prin fereastră". „Ei? Despre cine vorbești?" „Despre oamenii cari au dus-o cu dânșii. Le-am attzit chiar și vocea". „într’adevăr? Te rog, a te explica mai detaiat Pe ce vreme s’a întâmplat aceasta ?“ „Cam pe la ll’/4 oare. Eu durmeam deja, am fost trezită însă prin sgomotul ce-1 făceau oamenii". . „Unde-s odăile dtale ?" „în etajul al doilea. Odaia mea este dinainte, cea a fetei, dinapoi"; „Și cine ești dta?* Ce oficiu porți în casa dliii Black ?" ' . „Sunt econoama sa — el e holteiu". „Așadar într’adevăr ai auzit voci băr- bătești în odaia favoritei dtale?" „Sigur" afirmă femeia. „De aceea m’am sculat înfiată, âm mers la ușa ei, carea era încuiată, și am bătut. îndată să făcu tăcere. Când am strigat-o pe nume, ea mă întrebă, ce doresc, însă nu deschisă: „Ah", zisei eu, „mi-s’a: părut, ca și când cineva ar fi vorbit în bdae la dtă“. „Te-ai înșelat", răspunse ea, „va ti fost în casa vecină". „M’am reîntors și nici n’am mai auzit nimic. Azi dimineață i-am aflat odaia goală și urme evidente despre resistența ei“. Hill făcu iarăși o față necrezătoare. „Atunci bărbații aceia ar fi trebuit s’o arunce pe fereastră afară" obsevă el cu îndoială. ■ „La casă să fac reparaturi și zidarii, au răzimat scările până la etajul al doilea; de acelea s’au folosit tâlharii", explică econoama, „După părerea mea, tiuera damă nu s’a preaopus", observă Hill în ton sarcastic,- ceeace irită foarte mult pe femeie. „Ah, dta nu-mi crezi?" strigă ea mâ- nioasă. „Și totuși eu, pot jură, că este astfel, ca sărmana a trebuit să sufere nespus de mult, înainte de-a cădea. Se înțălege, că dta nu pricepi lucrul, fiindcă n’ai văzut-o nici odată". ’ „A fost frumoasă?" o întrerupse Hill. „Hm, asta n’o știu. Eu am aflat-o de frumoasă, însă gusturile sunt deosebite". Ea vorbi încet, trăgănând, ca și când și-ar cumpăni cuvintele, și această vorbire precaută îl făcu pe amploiat să devină suspect, „Știe dl Black despre lucrul acesta?" întrebă el dintr’odată. O umbră trecu preste fața ei. „Da" răspunsă ea, privind la pământ, „i-am pove- stit despre întâmplare, când dejuna, însă nu l’a interesat de fel, deoarece toate lucrurile casnice mi-le lăsa în grija mea". „Așadar dânsul n-a aflat nici aceea, că dta ai apelat la ajutorul poliției?" „Nu, și te rog a nu-i trada fapta mea". „Dar, n-a făcut el nici o observare, ca fata — cum o chiamă?" „Elena". „Că această Elenă a dispărut așa din- tr’odată?". „S’a arătat tare nepăsător. A încrețit numai din frunte și mi-a spus pe scurt, să nu-1 mai molestez cu treburi de ale servi- torimei". „Și nu i-ai reflectat nimic?" „Nu! Di Black nu e omul, carele să sufere contradicții". Hill nu zise nimic, căci după câte a auzit el despre Black, acesta avea o natură cu totul deosebită de-a altor oameni. Deși el era o persoană bine cunoscută, mai cu seamă în cercuri politice, totuși trăia foarte retras, convenind numai cu puțini prietini. i Econoama — Daniels, cum se numea ea — a ajuns într’aceea cu însoțitorii ei la casa domnu-său și pe când Horris rămase la poartă, de pază, Hill urmă femeia în in- teriorul edificiului, carele era aranjat dom- nește și eja . așezat într’una din stradele cele mai frumoase ale Londrei. Folosind treptele de dindărăt, femeia conduse pe amploiat de-a-una în etajul al i doilea și deschise . Ușă odăii Elenei. La ' prima vedere Hill, recunoscu, că această odae n’a putut fi locuința unei simple cusă- torese, pentrucă într’ânsa se afla, nu numai o masă de scris, acoperită cu diverse obi- ecte de lues, ci șt-o bibliotecă mică cu opu- rile lui Schakespeare și Byron. Econoama însă, observând mirarea Iui, știu să-i dea o espli- care. tare ușoară. „Această odae totdeuna a fost folosită pentru lucru, și când a venit Elena, m’am socotit, că și aci s’ar putea așeza un pat pentru dânsa. Ea era o fată așa de curățică și de nepretensivă, și nu conturba pe nimeni". „Ai aflat, azi dimineață, ușa încuiată?" întrebă Hill, carele după o cercetare scurtă constată, că patul a rămas neatins și ca s’a petrecut un fel de luptă, după cum se pu- tea vedeă din o perdea ruptă și dintr’un scaun răsturnat și că răpirea cea misterioasă s’a făcut prin fereastră. „Da", răspunse econeama, „am aflaVo încuiată; însă prin ușa cea mică de tapete am putut totuși să întru". .. „Observat-aJ, ca fata să fie luat ceva cu sinb?" ' ’' ■ „N’a luat altceva decât pălăria și man- taua și câteva mărunțișuri". „La naiba !“ strigă Hill surprips. „Dacă ea a avut timp; să se gândească la astfel de lucruri, atunci nu-mi pot îfichipui cum se cade decursul acestei răpiri". Econoama nu răspunse; ea să uită numai descurajată în jur de sine, murmu- rând: „Tot una, ce-și gândește el; trebue aflată". Hill i-a înțăles vorbele „Pentruce in- siști atât de mult, ca fata să fie readusă?" i întreabă el supect, „Ea nu este nici baremi : înrudită cu dta". i „Iubesc însă foarte mult' pe Elena", | răspunse ea agitată. „Și deoarece sunt con- | vinsă, că ea a picat jertfă unei apucături i mișelești, nu mă voiu odihni, până ce nu o j văd mântuita". ! „De când să găsia fata aici în casă?" cercetă Hill mai departe. „Cam de vre-o unsprăzece luni". „Irlandeză?" (Va urma.) Nr. 11 U JU K.LA păstorul sufletesc și săvârși** rea funcțiunilpr ... , v-. . (ContMmaw.) , - , - : Această disciplină a durat până în se- colul al Xl-lea, când sub Pontificele Leon al I$-lea, biserica a început a fi mai indul- gentă. , Avem și. azi ce e drept vre-q 11, cazuri, în «lari aflândiF-ăâ cineva- tiu - poate sWepe'ordurile sacre' "(Vezf conciliu! pro- vincial I. Blaj 1872 cap VII. pag. 89 și 9l,f Să poftește însă.necondiționat, ca ere-, di^^i, bunătatea moravurilor, gravitatea și modestia preotului să fie cunoscute înainte de ordinare (l._c. pag. 91), pentrucă astfel s. maică biserică să aibă im gaj, cumeă respectivul ajuns în treapta sublimă a preo- țioit va putea lucra cu demnitate, iar pre siDe însuși nu se va osândi. . Ajuns.' cineva preot', ca să poată servi lui Dumnezeu cu vrednicie, în mod valid și în mod licit spre mântuirea credincioșilor să recere: ■ ■ •1 * • ..> ■ :■ A) să flă în statul darului, adecă cu conștiința împăcată, eumcăel e vrednic- să servească lui Dumnezeu și să stea ep El de vorbă. „Curtyiți-vă'zeicepurtuți vasale Domnului11, strigă Isaia 52, iar la Le- vițn (XIX. 2) zice Domnul „Fiți sfinți, pentrucă și Eu sfânt sunt!11' „Nimeni nu poate servi la doi Domnif" zice Ev. Mateiu Vl. 24 iar apostolul Pavel (I. Cor. X. 21.) „Nu puteți fi părtași mesei Domnului și mesei demonilor!11 „De nu are cineva spiri- tuf lui Christos, acela nu este al lui..... veți trăi trupește veți muri, iar șispese ipari, și. au edat op®-' rele lor, și apoi neaflând acestea părtinirii» de cari au fost vrednice, în cele din urnii i și-au perdut voia de-a mai munci, respectivi i |v de-4 mai eda opere muzicale. ■ j Așa a fost până acuma, dar tot așa țw I Așa a fost până acuma, pai poate ,1‘ămâuea încă multț vreme. j g i Trebuie să progresăm în cele din urină' । și pe acest teren! ..... » ■ ' Trebuie ’ca fâcforiî culturali ai popom- ; lui nostru românesc să parăsască nepăsarea dovedită — până acum, și -aici în locul pripi sunt chemați Archiereii, preoții și învățătorii noștri. ‘ 1 : în acele scoale, unde până acuma nq să propune muzica așa după cum e cerințț și pretensiunea culturală, acolo Archireh să-o introducă ca studiu obligator pentțu | fiecare elev, fie în gimnaziu, în teologie său i în preparandie. , . . । Dar mai ales aici în preparandie1 tre- | baie să fie obiect de prima necesitate pentru 1 viitorii învțători. și cantori, Sunt deplin convins că atunci când aceștia vor fi în proprietatea cunoștințelor muzicale necesare — ia rândul lor —. chiar fără alt îndemn extern, vor înființa coruri vocale. înființarea de coruri vocale astăzi a devenit o cerință a timpului. La toate lim- bile le vedem, numai la noi abia câteva. Aceste cazuri negreșit că vor concurge cu mare înfluință la înălțarea cultului divin și preste jtof^a desvolfărea . muzică- și prin da cătră biserică și limba sa. După a mea modestă părere ar fi cheia, c.u care s’at deschide terenul și pentru dezvoltarea litera turei muzicale la noi. După aceste să ,vedem (cântecele Dini Aurel Popovici. ■ ; fi. Broșura e litografiată în Leipzig, 'ipapi- rul e fin, formatul și lucrarea technjcă e estetică. Broșura cuprinde în sine 15 cântece întocmite pentru coruri mixte și bărbătești. După a mea părere cefe mai frumoase sunt: „Dorul Ardealului, Răsunetul văilor și Doinitorii Români^ și așa cred că- pentru aceasta sunt și așezate pentru ambe felurile de coruri: mixte și bărbătești, casă se poată esecuta cu ambe feliurile de coruri după împrejurări. Cinci bucăți sunt curat numai pentru cor mixt, iar patru numai pentru cor băr- bătesc. Bucățile sunt frumoase și nu-s prea grele de executat, pot zice că sunt foarte acomodate pentru corurile de plugari, precum și alte societăți corale. , Pentru aceasta cu toată iubirea le re- comând tuturor colegilor și fraților învăță- tori, cari conduc atari coruri, Ie recomând și. acelora, cari învață sau se ocupă cu mu- zica și sunt convins că această broșură le ya câștiga frumoasă și plăcută distracție. ... • Iar DIui autor- pentru 'frumoasele me- ț lodii îi gratulez. ' DeieDumnezeu.ea nu presto mtrtță J vreme să ’putem sațota aparițiunea altei ț broșuri tot din aces te prea frumoase eân- ■-* . i ■ - Baia-mare în Februarie 1905. loan Le^ian, cantor-docinte, Președintele Reuniune! învăț, gr.-eat ro- mâni din Cttele £ătmar și Ugocia, diligentul corului de (iHtium j 0111 nonuniiomii iru.mi lin»: ■ 11<11 a hbi jrifi i|i>nn njiii m in n ihjk- Cărți ce săpat Wrîn Liltm Floricele de câmp, de A. C. Domșa . Cântece, Sabo . . '. . . . Visuri trecute. Ciura ... . Studii șl Biografii. Df.L T. Etății! . Geniu pustiu, Eminescu . Drurtiurî și- orașe, lorga . Poesii de Alexandri. . . . 3.— TeaW I. II. Alexandri-: ă 1.50 . Vers și proză Alexandrescu . Novele A. BrătescmVoinesci = . Liter. pop. Eminescu. . . . . Ciocoii N. Filimon............. Legende și basme Ispirescu. . Povești, I. Creangă, . ... . Vorbe înțelepte A. Popoviciu. . » . Vatra Părăsită. Slavici . 1.— 1.— L— 2.— 2.— 2'50 3.— 1'25 1-50 1'50 1'50 l‘5O 1-50 1'50 .2—. 2’50 Din Bătrâni . . Eminescu și Coș buc de Alexandru - Giura. . -.- 1; . Limba Română poporană și Dîa-......... ' lentul Stoilfan, de Alesiu Viciu . 1.60.. Ierarchia Românilor din Ardeal și Uhgaria de Dr. Augustin Bunea, Prețul 3 coroane. k Biblioteca Minervei 22 nr. . fie care număr 15 fii. Kumau. ib* iwb, 148) 5-20 t ala flecarei econoame e a avea o cafea bună. Cafeaua Xneipp de malta a lui »Kathrein8i « nar trebui sb lipsească, dela pregătirea ca.feloi zil- niae, din: xdai o bucătărie. S5 se aeară numai in pa- chete originale cu numele .•KATHREINER-. ■ Pag. 94. UNIREA Nr. 11. —.20 4. —.12 5. . —.16 6. . —.30 7. 8. . —.30 9, —.16 Jeller ’ Elsa-Jluid 2. 3. M. Străjan . . . Albertina Povestire de Dr. V. Bojor. . . Nicu .... Ziua Deșteptării de Aurel Fodor ..................... Gestiuni din dreptul bis. unite p. I. II.......................3'40 Cele doue fețe ale lumii de dată de crepare. — Cu deosebire recomand" mp Preț-curanturi Ilustrate se trimit la cerere = clopotele găurite = de mine inventate și mai de multe ori premiate, car! stntprove^ute în partea superidră — ca violina = cu găurțdupă figura S și pentru aceea aii un ton mal intensiv, mal adânc, ma^lîmpede, mal plăcut șî cu vibrarea mal volumindsă, de cât cele de sistem veehifi, așa, că un clopot patentat de 827 kg. este egal în tonul unui clopot de 461 kg. Atent după sistemul vechia. Mal de parte se re- eomândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de eine stătător, — spre preadjuetarea clopotelor vechi eu adju stare de fer bătut — ca și spre turnarea de toce de metal. in Timișora-Fabrie se recomandă spre pregătirea clopotelor noufi, pe cum la tur- narea de noă a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea de clopote întreg! armonidse, pe Ungă garanție pe mal mulțl ani, prevăzute cu adjustăr! de fer bătut, construite spre a le întâree cu ușurință în ori ce parte, în ce clopotele slut bătute*de o lăture prin aceea ce slnt mântuite MnvOTWT TKKK Tipografia Seminariului archidiecesan. BIBLIOTECA UNIREI.*) a fost premiat la o mulțime de expozițiuni. Are un efect sigur contra reumei, luparei, rupturei. înnuință și migraiu, vindecă cu siguranță arsurile orice fel de slăbiciune, respirația grea, baterea de inimă, durerea de urechi, nervozitatea, durerea de cap șt de piept — ' mare efect :*re asupra influinței ăi tusei. —12 sticle mici sau 6 sticle duple le. trimite franco pentru 5 coroane farmacistul Jenii V. Feller, ■ / Stubica Centrale 182. (cott. Zâgrăb). 1. Benhur sau zilele lui Mesia, de Levis Walace, 2 v. . . M. Eminescu. Studiu critic . Câte-va momente din Înce- puturile bisericei rom. de C. Auner . . . . Nume de familie la românii din Ungaria, de A. Viciu. . Din vieța Iul I. Micul de De mare însemnătate pentru Dame! 290 —.90 marc* fabrice! Fie care P. S. Ddmnă își pdte însa-șl pregăti cu o ușurință de neînchipuit talia sa după ori ce modă cu ajutoriu! aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Ckwiohelbatier. A fost censurat de academie, și posede nenumărate scrisori de recunoscință. are patenta și e prin lege in iote «țațele culte. 9 9 9 Prețul unui aparat e 3 cor. franco rambursat, cec Se caută agenți *) Aceia, cari vor comanda de odată toți 9 Nrii, îi primesc cu 5'80 cor. In loc 8’14 cor = Prospecte să trimit la cerere gratis = Cu t6ta stima: Antal Guschelbauer. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. 17 (27 - 52) Șopron. Qpnpmn contra tusei, răgușelil, durerii de piept, oftice!, tusei măgăre.jti, catarului astmei, greu- tății de respirat, Inngorei și tusei săci. WcLecă sigur și repede. Prețul 1 cot. 20 fii- și 2 cot. Capsic unsâre. Contra durerii de dse, podagrei, reumatismului, răce- lelor, durerilor de cap, dinți și nervi, precum și scrintiturilor. Cele mai îm- bătrânite bole le vindecă. Prețul 1 oor. 20 fii. și 2 oor. Centarin. Contra morburilor de stomac, precum lipsa de apetit, mis- tuirea rea, catarul și aprinderea de stomach, greața și vomarea, sgârciurile cele mai grele. Leac sigur. Folosesce și la curățirea sângelui. Prețul 120 și 2 cor. Kaljodsarsaparil. Mijloc escelent pentru curățirea sângelui la sifilis, mor- burile tinerețelor 1 sticlă 2 COT. Laxbonbons. închiderea scau- nului e causa diferitelor morburi, pecnm palpitarea de inimă, amețeli, du reri de cap și altele. Deci cine sufere de În- cheierea scaunului numai de cât se co- mandeze Laibonbona zacharele purgative, plăcute și dulci la luat. Pețul 1 oct. Chemicale, drogue, legături și bandagerie chirurgie®. Instrucție pentru prepararea dife- ritelor vinarsuri, liquerurț rum și altele. Tenii rusaice, Parfumurl, săpunuri, crem escelent pentru față și mâni. ArticolI cosmetice, elen pentru păr. Esență pentru picata! și întărirea părului. Apa de guri și dinți pe cum și prav. Ori ce fel de articlu din branșă. Tdte tarte Ieftine. Faceți întrebare și Vă veți convinge. Cornel Demeter, apotecar în Szâssvârds, iskola tdr 41. 47 (6-10) La eswpwea ima din Bucata de la w premiat cu medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer Antoniu Flovotny (22) 28—52 ■ Abonamentul: i------------------— । Pentru munarehie: I Pe an 12 cor., ’/a an ! 6 cor., l/< an 3 cor. ... . . । Pentru străinătate: . Pe 1 an 18 frc., '• au 9 frc.. a:l 4 frc. 50 cm. Foea apare in fie care I Sâmbătă. B'_ JȘJ iîlci ' ’ ' 51K Inserfluni! Un șirgarmond: odată 14 fii, a doua oară 12 fii, a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Ke- dacțiuuea și admini- strațiunea „Unirei“ in Blaj. as L® Foaie bisericească-politică. Anul XV. Blaj 25 Martie 1905. Numărul 12. La situația clerului ii. I Cuget eă prin cele expuse în pre- cedentele am spus ceeace zăceâ pe inima multora. Clinică suntem porniți pe calea decadinții morale, ori cât am toi să ne acoperim păcatele și slăbiciunile nu să poate negă. Știm din istorie, că bi- serica lui Christos și servii ei au avut pismași iu toate timpurile — și încă pismași groaznici, cari au pornit contra bisericii și a servilor ei cele mai zgu- duitoare atacuri. — Atmosfera timpului în care Cuvântul lui Dumnezeu s’au conceput, trup s’a făcut și s’a sălăjluit întru noi ca să vedem mărirea Lui, — n’a fost mai limpede de rătăciri și de împotriviri ca și aceasta de azi, in care petrecem noi — și totuși Cuvântul și în acea atmosferă pestilențială, a trăit, s’a desvoltat și mărirea Lui a ajuns perfecția, care covârșește toată mintea cea stricată. i I Nicică s’au putut altcum, căci a avut a să plini făgăduința dela Dumnezeu: porțile iadului nu vor în- vinge mărețul op al răscumpărării, săvârșit de Fiul lui Dumnezeu, din. dragoste desăvârșită și supranaturală, care azi să continuă in biserica Lui prin noi servii iui păcătoși, dar chemați 1 de Dumnezeu întru slujba aceasta. — i Ba am puteă zice, că atmosfera de azi : e cu mult mai sănătoasă ca și aceea, căci nu trăim pe timpul lui Nero. Ce ar fi dară cauza că și azi atât în clasele mai înalte inteligente cât și în poporul de jos sunt atâtea rele, păcate și scăderi sufletești, cari ; reclamă imperios îndreptare?! Relele ; ce să află în clasa inteligentă să pot reduce la: indiferentizmul religios, ici- colea un gram de pizmă împreunată cu pofta de înălțare la mărire și cinste, trecerea cu un fel de suveranitate peste cei mai de jos socotiți de ei și lipsa de amabilitate cătră poporul de rând și sărac. — Toate aceste sunt rele, a căror izvor e în parte natura omenească coruptă, în parte sunt unele însușiri . lipite de ei de pe străinii orășeni în mijlocul cărora trăesc și în parte sunt câștigate chiar involuntar, din roma- ne și alte cărți rele străine. Deși clasa inteligentă încă își are relele și păcatele sale — totuși mai rău stăm cu poporul dela sate, cu mult mai rău, căci pe când clasa in- teligentă e scutită de înșelăciunile pro- rocilor mincinoși, poporul mai pretu- tindenea e peste măsură în mijlocul ispitelor. Ca ciupercile veninoase după ploaie, așa au răsărit gazete veninoasă ateiste, socialiste, nazarene și auti- ciericale, cari una ca alta — redactate și în limba română — au de scop să verse foc și pucioasă asupra clerului, hulind u-1, batjocorindu-1 și astfel alar- mând lumea lor in capul preoților, știind că dacă vor bate întâi păstorii apoi să vor risipi oile. De când cu nemărginita libertate de presă pentru cei favoriți cârmei și cu multă știință, — de care însă har Domnului până acuma nici un cap n’a pleznit — au apucat condeiu de scris tot felul de oameni chemați și nechemați, prevă- zători și neprevăzători, cinstiți și ușu- ratici deopotrivă scriu de-avalma cu treabă și fără treabă tot felul de erori păcătoase ce numai stricăciune aduc poporului nostru, căci scrierile lor și le vârâse poporului — cât pentru bani cât de pomană — afirmându-să de bi- nevoitorii iui cari au de scop ca să-l ușureze de sarcinele grele ce îl apasă. Și cum e poporul nostru? El crede bietul tot ce vede tipărit în carte. Dorința de a să ușorâ de sarcini nici că i-o putem impută de păcat, căci e sărac și stors până la măduă. Dar cum și unde să poată scăpă de sarcini când pentru datoriile ce i-le impune statul scăpare i’are decât in mormânt? Cearcă deci a să ușurâ unde să poate — și atăcată fiindu-i inima virgină de povețele răutăcioase și fățarnice din gazetele scrise de tot felul de perciunați parveniți fără de Dumnezeu și fărăde- lege, să răscoală în nițele locuri contra sarcinelor ce le impune biserica, școala și servii lor, pretind micșorarea’1 com- petențelor preoțești, căci alt teren de ușurare numai au. Și așa să întâmplă, că pentru a împacă și a salvă interese vitale, câte odată involuntar să pleacă „puterea absolută cea mult lăudată a Episcopului, voinței opincei celei mai ordinareu. Ziaristica noastră fără osăbire de confesiune are datorința a paralizâ și luptă contra ziaristicei străine, până nu-i prea târziu, căci noi de noi preoții nu suntem în stare a învinge toate valurile turbate care ne amenință cu puhoiul necurat, care voește chiar să ne ducă poporul in marea corupțiunei. Și celor ce astfel de serviții fac nu le putem și știm în deajuns mulțumiși respectă! iar pe cei ce încă până acuma nu s’au avântat la această datorința sublimă— îi facem băgători de samă: câ cuvântul poruncitor alui Dumnezeu și al națiunii le strigă cu viers mare: să aducă această jertfă pe altarele bisericelor al căror fii sunt și a națiunii din care fac parte. Și decumva* prin aceste am grăit de rău, mărturisască ori cine asupra mea. Eu cuget câ am grăit de bine, căci după cum zice un învătat: „Nimic nu este mai mulțumitor în cursul vieții omenești, decât de ași fi făcut bine datoria“, iar datoria își are temeiul în spiritul de dreptate, primit din dragoste, aceasta este cea mai frumoasă formă a bunătății. Am expus părerile mele refe- ritoare la cauzele atâtor rele, păcate și neîndestuliri, cari azi ne bântuesc. și amenință cu decadența morală, ba chiar pun foc în streșinele bisericelor și caselor parochiale. Am expus insă până aci numai cele referitoare la clasa inteligentă și la poporul de rând cu puțină pricepere și ușor de sedus. — Să nu să cugete că clerul n’aie de loc parte, că nu e de vină în aceste de- mersuri rele și triste. Și la aceste voi reveni. Pag. 96. UNIREA Nr. 12. La chestia congresului. ' De ce să neg? — tn cea mai critică ] stare a nădejdii și desnădăjduirii m’am svâr- : colit timp îndelungat. Deoparte primirea ■ rece, ce a întimpinat ideea congresului catolic ■ român din partea inteliginții noastre, și în i specie — a preoțimii, — de altă parte unele I tonuri discordante, ce s’au ivit ici-colo prin ziare: profețiau ideii sulevate un sfârșit fără ■ început, va să zică, ideea s’a născut moartă... Har Domnului, a fost o prorocie mincinoasă. Părintele Lucaciu, și-a ridicat voacea sonoră, pentru a trezi din somn ideia ațipită. Sunt vesel, căci în mâni mai destoinice cu greu puteă ajunge steagul ideii noastre. ■. înainte, deci, Părinte Lucaciu! Las, să fâlfâie măreț steagul, ce poartă imprimați unea: renașterea simțului religios! înainte! — eu unul, cei mai mic, Te asociez. Ce zic? eu unul? Toți-toți, din al căror piept materializmul mârșav încă nu a putut potoli focul divin cu flăcări arzător pentru tot, ce e sfânt, bun | și drept... înainte voi muncitorii presei române, căci fost’a oare de când lumea există, și om în ea, ideie mai deamnă de îmbrățișat, decât carea tinde la lățirea măririi externe : a eternului Dumnezeu?!— au scursu-s’a dela vărsarea sângelui dreptului Avei până ; la martirul zilelor noastre, potop de sânge i mai vrednic de stima, admirația noastră, ca । celce s’a vărsat pentru salvarea sufletelor nemuritoare?! Da, da, în frunte ne stați i voi martorii vremilor, voi cari dirigiați | opinia publica, voi ce sunteți vox populi, J vox Dei. ! Iar voi frați preoți, cari încă purtat/ J titlu de înaintemergător, înroiați-vă sub I steagul acum desfășurat, căci doar cea mai i sfânta, cea mai iustă luptă aveți s’o înde- pliniți. „Preoți cu crucea în frunte!u Dar voi laici „inimoși", ce stați cu mânile încrucișate, — par’că nu în inimicul comun avem toți să răsbim cu pumni de oțăl ? ! Da. da, — nimicirea contrarului,— acesta ni-e scopul. Tot scopul pretinde însă mijloace acomodate.- amăsurarea for- țelor noastre cu ale vrășmașului. Voești scopul, trebue să voești și mijlocul condu- cător la scop. Sus cu toții, români catolici, — ve- deți cum scrâșnește din dinți inimicul, văzând rândurile combatanților noștri bine închegate. Și el — inimicul — poartă în frunte steag, dar pe acesta depinse sunt de- vizele corupției: „ateism", „aconfesionalism", „anarchie", „socialism destructiv....“ în adevăr inimic înspăimântător, — un legion de duhuri negre ca iadul, — e tabăra lui Lucifer însuși... Curaj însă, Va fi luptă mare, dar vedea-vom și noi minune, — că- derea Luciferului modern, — căci pe a noastră parte stă dreptatea, — cu noi va fi Dumnezeu!... Suntem pe pragul sinoadelor tractuali. Fiecare confrate să-și țină de sfîntă datorință a se prezintă la sinod cu câte un elaborat, sau schiță, ce să conțină măsurile, cari sunt a se lua întru realizarea ideii chestionate, în sinod apoi să se desbată ideia „Congre- sului", iar sumarul discuției să se înainteze în formă de „memoriu" Preagrațioșilor nostrii Parinți-Episcopi. Sunt sigur, că înalt Preasființiile Lor — văzând zelul, fervoarea, însuflețirea noastră de cauză — nu numai că nu să vor retrage, ci ne vor sta în frunte ca Protectorii naturali a orice mișcări reli- gioase, și deci și a „Congresului". —• La lucru dară; terenul de muncă e atât de ; vast, secerișul atât de fecund, — numai lu- i crători, secerători trebuesc. „Voește și vei ' fi!" Dumnezeu cu noi! G. JIubic. ■ Tot în această chestie „Revista cato- lică" a păr. Lucaciu, publică în fruntea nu- j mărului dela • 15 curent următorul articol 1 plin de căldură: ; Congres greco-catolio român. Idea । frumoasă și practică, par’că s’a dat uitării. । Cred și sper, că în realitate nu-i așa: nu I numai că nu s’a dat uitării, ci din contra e ' adânc așezată în inima fiecărui român inti- ligent, mirean sau preot. însă fiindcă rea- lizarea acestui proiect așteaptă jmpulz, con- simțire și autorizare dela factorii conducători ai bisericei greco-catoiice române, cari sunt ; înalt Preasfințiții noștri Archierei, publicul j cel mare, — se zicem așa, — așteaptă sem- i naiul de lucrare spre realizare, dela acești । factori chemați, și până atunci stă pe gân- duri, combinează și țese la planuri, pro- grame. își închipuește tot mersul acestui congres. Că Preasfințiții nostri Archierei ce । gândesc în această cauză gravă, nu putem : ști, datorința noastră, a publicului celui : mare, mireni și cler din provincia mitropo- litană de Alba-Iulia și Făgăraș ar fi, să ne putem prezenta înaintea Archiereilor nostri ; ca o ceată de oameni credincioși, pătrunși ! de focul sacru al credinței, plini de zel ar- zător pentru realizarea principiilor creștinis- mului în viața noastră socială, dispuși și : gata la orice jertfă pentru apărarea biseri- ' cei și a școalei noastre creștine-române, de i toate atacurile dușmănoase, preocupați de crearea unor instituțiuni evlavioase, de ca- ; racter religios, dar de efect eminamente so- । cial, cum ar fi: casse poporale bisericești, FEUILLETON. în paresemi. Scrisoarea IL Unui prietin. îți scriu supt impresia unei luminoase zile de Martie. Văzduhul înalt, strălucitor de argint fin, topit, trezește sufletele, umple de fiori dulci inimile ce bat mai tare acum. Deasupra cerul albastru de cicoare ce-și deschide dimineața petalele vergure, Înrou- rate, — chiamă sus-sus în înălțimi tainice, ca o mare magnetică încremenită. Trec în răstimpuri adieri ușoare, răcoroase de boare. Paseri mari să leagănă pe aripi întinse, plutitoare, iar păsărele — stoluri-stoluri să ceartă îu arborii negrii încă, morți, dar a căror odrazle de muguri stau să se deschidă, vrăgiți de farmecul soarelui tinăr. Mai de mult îmi puneam și eu între- barea, ca ațâța alții, iubite prietine: cum vine biserica creștină să hotărască timpul Paresemiior de jale, de lacrimi, de pocăință simțită, pe vremea asta de înviere în natură, de o trezire puternică și grabnică spre o viață nouă, sănătoasă? Nu să poate ea să fie ceva mai nenimerit, mai potrivnic firii noastre adevărate, decât ca să te cngeți la noaptea neagră, atunci când ochii tăi nu văd decât o seninătate lumi- noasă, desăvârșită; că te gândești și să vezi chinurile grele. — a ori cărui ar fi acelea, și sâ ie simțești, să te înduioșeze, să te răpească într’un extaz de adâncă compă- timire, atunci, când simțurile taie, toate simțurile taie nu primesc decât impresiile i celea mai dulci, celea mai senine. Să me- ; ditezi ia păcat și la urițenia lui respingă- toare, când în natură nu vezi nici o pată , acum. — să te gândești ia iadul de ehi- ' nuri, câud raiul înflorit, volnptuos îți suride । ne pământ; cugetele tale să cerceteze j moartea și ce va fi dincolo de moarte. | । când valurile furtunoase a vieții ce să ! i naște acum, te răpesc, adunându-ți în inima ’ l caldă tot dorul și voința de traiu și ■ de lupta. : ' Și mai gândeam atunci, că poate ; vibra aramă sfințită a clopotelor, — undu- ; ; loaseie valuri de cântec să vor topi în i , armonia naturii, dar nu vor fi nici când ' atât de puternice, ca să deștepte, să picure : un strop de căiuță în fundul unui suflet. i Și între zidurile răcoroase a bisericilor vechi pot să plângă, pot să rătăcească i i sbuciumându-se. cântece pline de perfecta, I i adânc simțită poezie a sufletelor ce s’au ' । alipit cu totul de Dumnezeu. Pot! Diacul ! va câutâ eu ochelarii bătrâneții pe nas, din j i strana prăvoasă, descheiată, preotul în [ odăjdii cu florile desfirate. șterse, va trimite ; vozglașeniile de laudă sau de cerere hotărîtă ; eătră Domnul. — dar în biserica rece va fi totuși pustiu, căci viețile se vor închină 1 acum Ziditorului afară, în marele, sublimul, I strălucitorul templu al naturii. ; Așa îmi făceam eu socoata tinerească. i în vremile acelea. Dar mai departe nu am mers. — Alții au pășit înainte și au ajuns la convingeri interesante, ridicole. Acești „alții" nu crede că-s din prietinii mei. O, nu. Au trăit cu veacuri înainte, și cenușa lor eine știe de cine va fi călcată în picioare acum, va sufla-o vântul, ori va fi încremenit în cutare peatră din drum. Dar acești vechi filozofi — lumea practică de azi aproape întru toate le urmează, — acești bătrâni siăvitori a frumosului in gândire, în natură. în artă. — numai în inimă nu, — au spus hotărît că biserica creștină eu toată tactica sa de muncă, cu toate așeză- mintele sale, eu toate dogmele și legile sale nu vrea nici să audă de frumos, de senin, prin urmare de fericire, aiei în lume. Biserica după ei e o bătrână visătoare întunecată, eu apucături, cu toane de pro- rociță. pentru care pământul nostru, inbita noastră bucată de iut, nu mai plătește nimic, care nu are ochi să vadă florile din câmp nemărginit din straturile svelte, și de ne obrazele tinere; — care nu mai poate auzi murmurul izvoarelor tainice, armonia unei muzici perfecte, glasul de argint, trămnrător al unei copile îndrăgostite, doar numai crivățul o înfioară, nu prin vaetele amare, ci prin sufletul puternic ee i-se încurcă în părul încâlcit. O bătrână vră- jitoare eare vede în alte lumi, și chiar și acoio nu-și oprește privirea obosiră asupra frumseților raiului, ci vede îngrozându-și nervii uscați, chinurile iadului plin de fum și de smoală! Eată apoi, — după acești vechi și noi dujmani, cari judecă fără să cunoască, — cum să află cheia, pentru a a înțălege: de ce a stat biserica vecinie în fața curentelor nouă, luminoase, pline de viață, ducătoare la fericire, sau cel puțin la îndestnlire, aiei pe pământ, ca de pildă lutheranismului, și mai ales liberalismului înalt, plin de umanitate, care în sfârșit tot din doctrina călugărului apostat, a pornit. Iată pentruce biserica nu să poate însufleți pentru artele frumoase, pentru poezie, ci a trebuit să vie renaisans-ul, deșteptarea Nr. 12. UNIREA Pag. 97. eougregațiuni Mariane pentru junimea de ambe secsele, reuniunea altaristică cu sediul central în Blaj, organizarea peregrinajelor la Mănăstirea S. Treimi In Biaj, acolo eser- ciții spirituale și missiuni poporale, vizitarea mormintelor marilor noștri Archierei, cauza pressei periodice, cauza edueațiunei religi- oase a junimei, și alte multe, câte sunt adecă relatiunile vieți omenești-sociale. . Se relevez specialmente un lucru: Reînvierea Mănăstirei din Blaj, ca loc de peregrinaj pentru toți românii, —■ zicem în specie pentru românii greco-ea- tolici. Să căutăm, ce se întâmplă în alte părți ale lumii, cu puțin zel, cu puțină îngri- jire, Priviți la Maria-Radna, socotiți, ce au înghițit dela români Bicsadul și Pociul, și au restituit poporului nostru credincios? Milioane au înghițit, și nimic nu ne-au res- tituit, nici moralminte nici materialminte. Nu pomenim sacrilejul ce s’a săvârșit in contra religiunei sfinte, cu prigonirile dela biserica din Șișești: durere și rușine ne invălește obrazul la simpla amintire a acestui scandal teribil. Istoria își va spune verdictul său. „Oportet ut liant scandala verumtamen vae illi per quem scandala veniunt". Blajul! ce ar putea să fie în Blaj, cu amintirile sale religioase și istorice! Lucrul simplu, lucru la îndemână, nu ue trebue nici bani, nici ajutor de stat, nici congruă: singur numai interesarea tuturor i celor chemați, și lucrul e realizat. O nouă viață religioasă se deschide, un nou orizont de orientare pentru viitor! Blajul, după na- tura lucrului, metropola bisericei noastre grec o-catolice române, centrul vieții noastre religioase, inima, unde bate și unde se va ma- nifesta entuziasmul religios al unui popor. | Câte*locuri pie de pelegrinaj nu are । Austria! Și totuși ce să întâmplă?! ; In catedrala cea nouă din Linț este o ; statuă modernă de marmoră, obiect de ve- : ne rațiune specială a Fecioarei Imaculate. Din ocaziunea serbărilor iubilare, episcopul de Linz a cerut dela Pontificele Roman tri- miterea unui Delegat Apostolic, carele se încununeze acea statuă, cu o cunună de aur, între solemnități mari și speciale. Lu- cru firesc, Pontificele bucuros și voios a deferit cererii pioase, și a delegat pre Car- dinarnl-Archiepiscopesc de Salzburg Em. S. Katschthaler. spre săvârșirea actului reli- gios în numele său. De față vor fi toți episcopii Austriei, cari nu vor putea pen- tru morb sau bătrânețe, în persoană, prin delegați. Capitalele toate vor fi reprezentate prin delegați, tot clerul, toți credincioșii sunt poftiți la acele serbări. Se fac pregă- tiri pentru primirea unui milion de pele- grini. Ce de ezerciții religioase, ce de măr- turisiri. conversiuni din viața păcătoasă. i Ce de predici instructive și înălțătoare. ■ Curs adevărat de instrucțiuni poporale, | cum să se apere de dușmanii credinței, de liberalizmul defrânat și jidovit, cum să se • apere de alcoolizm. de uzurari, de presa ne- religioasă. ' Toate interesele vieții religioasă sunt reprezentate aici, și toată viața națională , a poporului credincios este înălțată la un nivel de demnitate, unde nu poate pătrunde nici puterea șovinizmului păgân, nici can- grena renegatismului imoral. Iată ce pot produce congresele catolice ! Și dacă produc rezultate atât de Îmbucură- toare la alte popoară, pentruce să nu poată , produce același efect și la noi? Eu rog pe tot românul credincios, sa j nu părăsească idea aceasta salutară. Stăru- | iți, preoți și mireni, cereți, pretindeți orga- nizarea unui congres greco-catoiic român tn Blaj. Multe, nespuse tesaure să vor deschide cu această nobilă acțiune. Părintele Hubic, îndemnat de zelul cel mai nobil, a scris, s’a rugat, s’a adresat, în cauza convocării unui congres. Să nu fie cuvântul lui „vox clamantis în deserto" ! Acum vor urma conferințele tractuale de primăvară, binevoiți a lua la pertractare chestia aceasta de interes suprem. Ochii noștri spre Blaș, la bunul nostru Mitropolit, inima noastră se ardă de dorul, de a vedea realizată idea unui Congres bisericesc greco-catolic român în Blaj! Emigranții greco-catolici în America. (Continuare și fine.) — Relațiile schițate mai sus impun bisericii catolice din Statele Unite problemă foarte grea: ea trebue să susțină într’o singură credință și totdeodată să facă i cetățeni folositori și devotați ai nonei patrii i pe toți acești copii ai săi atât de diferiți i în rassă, limbă, datini, rit. Ea trebue să ' accentueze unitatea totuși să poarte soeo- teală și despre deosebiri. Pentruca e evi- , dent, că alipirea Irlandenziler. Nemților. ! Slavilor etc. de particularitățile lor este nu numai îndreptățită, ci cel puțin la început, este chiar de lipsă Religia apare totdeauna strins cob- creseută cu limba și cn caracterul național al diferitelor ponoare. O separare forțată, ar aveă efecte desastruoase. Numai prin o dezvoltare naturală să poate săvârși o con- topire solidă a acestor elemente diferite într’o unitate armonică. Câtă vreme ține sucursul continuu din Europa niei nu s& poate cugetă la așa ceva. De aceea tocmai vechiului snirit greeo-romano-păgân. ca să poată lua avânt artele frumoasă, și să ne scăpăm de caricaturile vechii biserici creștine. Nu, — zic ei— creștinismul nu e , nn factor de cultură, nu ne lasă să vedem adevărul, să gustăm frumosul, nu ne feri- [ eește. Pentru veacurile noastre de lumină I el trebue să moară. Statul iraucez care a declarat eă nu are nici o religie, nici o , credință, care a oprit cateehizarea în • școaleie ce le susține, nu a făcut altceva decât a arătat: că e cel mai luminat dintre toate statele din lume, cel mai iubitor al oamenilor pământeni. Da. da! Vechi și noi oameni, cu minte mare, luminată, dar cari nu v’ați coborît . nici odată în adâncul sufletului vostru, ea să octeți astfel cunoaște sufletni omenimii, cari n’ați ințăles niei odată ființa voastră, și adevărata voastră fire, ca astfel să puteți pătrunde în tainele vieții! Voi ați crezut și credeți, că e mai nobil, mat omenesc să ■ admiri o Venere încremenită în marmoră ' de Păros, decât să mângâi nu nenorocit, pe lâugâ care treceți Alterând, cu capul ri- , dieat, eu mânile în fine mănuși scumpe. Voi nu a-ți pntut nici când înțâiege jrum- Isefa unei binefaceri, unei mângâieri, unei jertfire de sine, voi nn a-ți înțăles/rwwe(a morală, adevărata frumseță vecinică. ei ? numai cea materială, trecătoare. Nu a-ți putut astfel pricepe biserica, creștinismul, ce are de țintă realizarea tot mai extinsă a frumseții acesteia neperitoare, Voi a-ți uitat că între zăci de mii de oameni abia poți află irei-patru de o frumseță fizică de- săvârșită. cari să fie vrednici numai pentru asta, să te oprești în fața lor și să ii-te închini, șl dacă ești un artist mare să faei un cap d’operă. și că restul sunt nește mutre, chipuri de tot comune, zilnice, ori poate și mai mult încă: ehiuuiți de boule, deșelați de muncă, desperați de sărăcia ce nu li-să mișcă din vatră. Și nu a-ți știut că din aceștia foarte mulțt. — majoritatea omenimii —. foarte respingători — priviți fiind cn ochii voștri artistici, că din ei. din sufletele lor să pot ereâ tot atâtea cap d’opere de o frumseță ideală, vecinică. ne- visată de nimeni, nici închipuită, până ce veni Mântuitorul, care a lăsat biserica în locul său. Când admirați nemărginita boltă albastră stropită cu flori de argint, ori aprinsă de soarele stăpân, nu v’ați adus aminte, eă pentru marea mulțime a oame- nilor ce-si câștigă pânea în sudoarea multă a feții veștede. — acea boltă e mută, nu le spune nimic. Câmpiile verzi, înflorite, ce vă chemau să vă recreați, pe cei mulți ii chiamă la muncă grea de dimineața până sara. Așa dar aceștia, nude să vază frum- seța, din ce să-și recâștige puterile risipite, de unde să-și scoată dorul de viață și de muncă, de unde sa împrumute tăria ce e de lipsă în Înota vieții? Vedeți, vedeți! Frumseță voastră, lu- mina, cultura voastră ce puțin poate să ajute oamenilor. Căci voi nu a-ți avut înaintea ochilor, când a-ți inerat așa. sufletul omenesc, ci trupul mai mult. Sufletul fiecărui om să poate face bun, nobil, frumos. Trupul nu! — Și iată că biserica cunoaște mai bine decât orice filozof adevărul: ea. împărăția de suflete, și-a luat ca deviză nobilitare?, iufrumsețarea, fericirea acestora, fie eie legate de trupuri ori cât de urite, ori cât de nenorocite. O nu! Biserica nn urește viața fru- moasă, nu urește podoabele naturii, nici infrumsețârile artistice. Biserica nu e acea bătrână vrăjitoare, pe care nu o mai inte- reșazâ nimic ce-i în lume, nimic ce poate da avânt inimei omenești. Dimpotrivă. Dar ea vede linsele ceiea mai arzătoare ale oamenilor, ceiea sufletești, cari dacă nu pot fi ajutate, viața își pierde echilibrul, își pierde ținta, fie cerul cât de albastru, câmpiile cât de verzi, și lumea întreagă plină de opere de artă neperitoare. Chiar frumaețile naturii numai atnncipotfi gustate după adevăr. în mod firesc, când admi- rația pleacă din senina frumseță lăuntrică, sufletească. Numai atunci ași cuteză să zic că cineva știe gustă într’adevăr frumsețiie firești când mi-ar spune: „Tot ce văd în natură e vergur. neprihănit. Simțesc că e așa!" , într’altfel ceeaee place simțurilor poate să ruineze sufletele, cum s’a adeverit eu mulți oameni luminați. Nu. nu! Biserica nu e un dnjman ai frumosului și a fericirii. Primăvara când să înnoiește firea, și-și capătă frumsețile pierdute, biserica vrea ea să se înnoiască și sufletele, și să se înfrnmsețeze. ‘Să fie omul întreg limpede ca lacrima. Ea chiamă în biserici întunecoase, căci cunoaște mai bine decât ori cine altul, sburdâlnicia sufletului nostru, căruia afară în liber nu-i poți pune așa ușor frîu, căci e atras de înălțimi și depărtări și de frumseti. ori îngrozit de priveliști dureroase. Chiamă în templul plin de pace ca să liniștească, să domolească, și așa sufletul să poată In- țălege și simți. Ne spune să ne gândim la chinurile de moarte a Omului-Dumnezeu, la torturile iadului, pentruca cunoaște tainele sufletului nostru, și știe, că pe cum floarea nu va răsări de nu să udă pământul UNIREA Nr. 12 Pag. 98.__________________________________ trebue lăsata și tractată fiecare grupă în separarea sa. Aflarea mijloacelor cores- punzătoare spre scopul acesta și menajarea cu dragoste a intereselor particulari —fără de a pierde din vedere pretenziunile bi- sericii universale, este o Gestiune de mare prudență. O încercare de a resolvi greutățile practice, ce să ivesc în urma diversității riturilor, a făcut episcopul (acum mort) Pheian din Pittsburg. Prin o scrisoare pa- storală mai întâiu expune cu cuvinte dare principiile universale de drept bisericesc cu privire ia împărțirea parochiilor. averilor paroebiaie. administrarea lor etc., cu decla- rația, că acestor principii sunt supuși toți catolicii. fâOl deosebire de rit: Toți sunt supuși — câtă vreme scaunul apostolic nu dispune altcum—episcopului ordinar al die- cezei. Aeelaș lucru privește și pe Proto- notariul apostolic (Andr. Hodobay) trimis și încredințat din partea Scaunului apostolic spre a vizită pe preoții și comunitățile religioase ale Rutenilor de pe teritoriul Statelor unite. între granițele episcopatului și el are să se țină de episcopul diecezan, (încolo e supus nemijlocit Delegatului apostolic). Oarecare greutate să mai ivește și din faptul, că credincioșii feliuriteior uscat cu stropi râcoroși de apă, astfel nici sufletul nu se va face frumos decât prin spălarea cu lacrimile adevăratei căințe. Și biserica voește mai presus de toate: suflete frumoase, fericite. Și țintă aceasta vreă să o ajungă mai ales în Paresemi. căci acurfi. în întinerirea și renoirea uni- versală, întineresc și simțurile noastre prind mai bine, țin mai trainic ceeace câștigă, acum suntem mai impresionabili. Și iată că biserica să folosește de frumseța din natură pentru câștigarea unei frumseți și mai mari. Acest răspuns mi-i dau acum, iubite prietine, la vechea întrebare: pentruce jalea aceasta în biserică acum, când afară natura întreagă. Zimbind, să pregătește la o ufare sărbătoare, Pentrucă biserica ne pregătește la Două sărbători cn mult mai mari: ia Cuminecaeea obligatoare dela Paști, și la praznicul învierii Domnului. Dar mă grăbes să termin. Băeții urcă treptele etajului. Grăbesc în capelă, la rugăciunile de sara. Privindu-i cum să roagă și să închină, cum cei mai mici fac mătănii, văd casele părințești îu cari au crescut. Din închinările adânci, din săru- tările vr’unui chip sfânt ce-1 scut din cartea de rugăciuni și-l pun înaintea lor pe covor, din mătăniile în eari ating padimentul cu fruntea, văd cutare căsuță dintr’un sat urît, unde mama duioasă, bunica vecinie cucer- nică, trage de mânecă băiatul sau nepotul, și-l pune în geuuncht lângă ea. supt icoana maicii Domnului. Și din nepăsarea altora — mai mari aceștia — din răceala lor. din prezentarea lor acolo. în casa Domnului. îu neglige, fără guler la cămașe de pildă cum pe stradă nu ar eși să le dai un pumn de galbini, — văd atâtea familii românești culte, unde nu să mai zice strămoșescul „Tatăl nostru8 nici înainte de masă, nici sara, nici dimineața! i rituri de cele mai multe ori locuesc ineste- ! câți unii cu alții. Pentru aceștia, s’au sta- । torit apoi următoarele regule: Iu localitățile unde e o singură biserică catolică sunt în- datorați credincioșii și satisfac preceptului dea ascultă Iiturgia îu Dumineci prin ascultarea liturgiei în aceea unica biserică, fie de orice rit catolic. Unde amândouă riturile își au bi- serica proprie, fiecare credincios să se țină de biserica ritului propriu. La căsătorii mestecate intre Greei și Latini catolici, parochul miresei este oarochui cununător. Băeții din atari căsătorii urmează ritul tatălui, copilele al mamei. Cu privire la celealalte sacramente apoi nu numai în cazuri extreme, ei și atunci când din cauză depărtării prea mari ori și diu alte cauza nu să poate afla preot de rit propriu, poate । merge orice catolic grec la un latin și orice ' latin la un preot grec. Cu privire la măr- turisire domnește deplină libertate, credin- cioșii pot merge la orice preot, care e aprobat fie de ori și care rit. La îmmor- mântări să se observe dună putință ritul mortului unde este motiv de necesitate ori utilitate—fiecare, după ritul său propriu. Întâietatea preoților de rituri diverse să judecă după treapta demnității bisericești, între egaii dună ancsenitatea ordului. îu ee privește denumirea de preoți în parochii dreptul compete singur epis copului Orice amestec în acest drept e considerat, de schismă. . Alte ordinațiuni regulează Gestiunea căsătoriilor mixte, a șeoalelor etc. Pastorala aceasta dată fără îndoială cu aprobarea preaiabiiâ a Romei, face în- cercarea practică, de a resolvi după pucință toate greutățile ivite în urma diversității riturilor. E firesc că această stare nouă de lucruri să pară neindattnată credincio- șilor de amândouă riturile. „Cei nou sosiți nu sunt mai uimiți decât noi. găsind forme și obiceiuri: cari atât de mult să deosebesc de celea ee le cunoșteau acasă în patria lor. Cu ouțină răbdare aceste greutăți toate vor dispărea și trebue să sperăm, că atari regretabile ebilisiuni. ea cea din anul trecut eu auctoritâțile legitime (alusie la cazul delegatului Hodobay!) nu se vor mai i întâmplă... i „Dupăce a trecut prima uimire, ne-am obicinuit cu feliurimea formelor externe, cu i atât va străluci în lumină mai limpede frumseța Bisericii: desăvârșita unitate ridi- cată deasupra acestor diferențe: în credință, i în sacramente și în conducerea bisericească ; supremă8. 1 Biserica catolică s’a dovedit totdeauna l ca o bună educatoare a popoarăior și se va dovedi ea atare și în America. Am reprodus în întregimea sa acest [ articol al revistei catolice, deși nn sâ referă I direct la greco-eatolicii români. Sperăm, eă îngrijirea ce să arată față de ruteni și or- ganizația lor destul de potrivită, va fi un momento pentru Cauii bisericei greeo-eato- iice române, știind fiind, că ațâța frați de ai noștri trăiesc azi ne depărtatul continent fără biserică și fără preoți.... ’ RE V I S T E. i Ungaria. Prin venirea Maiestății Sale la Budapesta să credea, că lucru- rile vor lua o întorsătură spre bine. — Foile magiare iubilau aceasta venire, în care ei să vedeau mari de tot, că j Monarchul nostru să coboară la ei — j adecă să ridică la ei — și ie va da | de toate câte le poftește inima cea in- ; flăcărată de mari lucruri. Dar sau înșălat. Monarchul nu a : primit programul coaliției, pentrucă a fost prea înfocat. — Andrassy, care a fost însărcinat cu facerea programului și-a depus misiunea in manile Maiestății î Sale — și lucrurile sunt și mai încur- cate, situația și mai nesigură, și ■ patrioții noștri și mai aprinși la gură. * \ * * Mișcarea la universitatea din Bu- dapesta pentru cruce s’a început ! din nou. Sunt deja 2 ani de când crucea a fost depărtată de prin sălile univer- sității cu modestia oamenilor ipocriți și perverși. Tinerimea magiară, crescută mai cinstit, a demonstrat din nou contra depărtatei crucei din șalele universi- tății și a cerut punerea ei la locul unde a fost. — Cât de inficiate sunt toate de jidovi să poate vedeă și din faptul, că nime nu a îndrăsnit să se i miște întru apărarea crucei; — abia I rectorul universității, recercat fiind, a i promis, ca cu gura altuia, că va lucra I pentru cruce. ! Jidovii cer, jidovii pretind, iar | bieții unguri stau să-și rupă capul de i dragul lor, — azi — mâne, dacă vor I pofti scumpii lor, să vor lăpăda ' si de lege. i Sărmană Ungarie creștină! i • CONCURS. Coniireiul Societății pentru fond de ' teatru român decerne doua premii, unul de 500 cor. și al doilea de 300 cor. pentru celea mai bune pieze teatrale din câte i-se i vor prezenta până ia 'iu Oetomvrie a. e. între următor*:-ie condițiuni: 1. Subiectul piesei eă fiă luat din ’ viața poooraiui român ori a clasei noastre culte. (în privința extensiunii și a genului piezei nu se pune auctorului mei o res- tricțiiine), l ■ 2. Manuscriptul eă fie scris clar și , legibil, tot numai pe o față de hârtie. Cetiți! —= BEN HUI — Cetiți! — Unul dintre cele mai senzaționale, instructive și moraiisătoare romane. — F. 8°. 1047 pag. costă numai 2 cor. 90 fii. A apărut în editura „l'nirei. Nr. 12. UNIREA Pag. 99. 3 La manuscript se va alătură un plic sigilat, având pe avers titlul piezei. iar iu lăuntru un bilet cu uuțoeie complet al autorului. Manuscriptele sunt" a se trimite la adresa secretariuini Societății Dini Dr. losif Blaga lu Brașov (Brasso). Piesele premiate să vor tip; ■ i pe cheltuiala societății; autorul va primi 50 exemplare tipărite; ■ Brașov 5/ls Martie 1905. Pentru Comitetul Societății: Virgil Onițiu ui. p. Dr I Blaga v.-președiute. secretar. Houtăți. Din Arhidieceză. Dionisiu P. Decei ad- ministrator paroehiai în Orlar, distr, Sibiu, a fost numit paroh tot acolo,— Vasile Mol- dovan, cleric abs. a fost denumit de admi- nistrator parohial în Tâmpăhaza-Uifalău. distr. Aiuo. — luliu Truța, admin. parohial în Ciucea, distr. Morinca a fost numit paroh tot acolo. — Vasile Popescu, paroh în Jueul-de-jos. distr. C"joena a fost trecut la deficiență, iar /oan Pop, cooper. parohial a fost numit paroh. Știri personale. Dr. Constantin Parei, a făcut la universitatea din Ciuj censurade profesor cu iaudă. — Felicitările noastre. — Nicolau S. Aron, fost preot îu Tâmpă- haza-Uifaiău a fost numit castelan mitro poi’tan, Hymen Basil Moldovan, cleric abs. și Eugenia loanovici anunță cununia .lor. es se va celebra in Biserica catedrală din Blaj. Duminecă în 2 April n. 1905. Mulțămită publică Cu ocazi urnea pe- trecerii din Cacova. aranjată în 9 Ianuarie et. n. a. c. următorii au binevoit a contribui cu snprasolviri: loan Maior protopop. Dr. Georgin Șimon advocat. Benkd Mărton notar eercual. Athanasin Roșian notar eercual Solymosi Bâlint notar eercual câte 4 coroane. losif Anghei notar eercual, Basil Hagea proprietar. Aurel Paacu preot câte câte 2 cor., loan B’înzău preot, Pania Pop preot, Aurel Aron preot. Augustin Marcu preot. Kovâes Sândor hotelist. Ieronim Marian învățător, Brătoiu N. înv. Nicolau Frățilă învățător. Candin Suciu preot. Vasiie Morarin preot, losof Daniel comer- ciant,. lacob Truță vieenotar. Molnâr N. oficial, loan Radu sergent, Bazil Timbuș înv. pena, câte 1 coroană. Aiimpin Stan pract. de notar 40 fii., Th. Bucur 30 fii., Atanasiu Bucur învățător, Vasiie Albu oficial, Vasiie Mărian proprietar câte 20 fii. Subscrisul in numele comitetului aranjator vin ca și pe aceasta cate să ie esprim cele mai ferbinți mulțămite. Cacova în 2 Februarie 1905. Aug. Ocnean. Misiunile poporali ținute în Sâncel din 16—19 Martie a. c. au reușit foarte bine. Poporul diu Sâncel a avut 3 zile de săr- bătoare, cari vor avei tnare influințâ asii ora vieții reiigioso-moraii și economice a po- porului. — S’au ținut 9 predici și în 17. 18 și 19 Martie s’au mărturisit și cuminecat eei puțin 1000 credincioși. — A predicat păr. A. Rișiau, spiritualul seminarului teo- logie din Blaj. Au mărturisit și funcționat preoții: losif Lita (v.-prot. Biei). Vas. Smi- gelschi. (Sâncel). loan Săbăduș. (Pănade), Alimpiu Costea. (Spini). Gregoriu Negrea, (Jidvein), Dr. Al. Nicolescu și Eugeniu Pă- curarii! (Blaj) — îu ziua I. II și HI. au fost și câte 2 clerici din B.aj. iar In 19 i. e. 6 clerici. Din Lugoj ui-se serie, că din 2—10 April a. p. se vor ține exerciții spiritualiiix Lugoj Ticvantul-niare și Varadia. —- Oare cânii se vor geueralizâ acestea lucrări de asa mare tmnortanțâ! Mu Iță mită. Mulăniese din inimă tu- turor aeeior binevoitori, cori s’au pisnit a mă consola prin espresiiiiiea simțăminteior de coadoienie neutru fierberea irreparabilâ. carea am în0 Foaie bisericeascâ-ooliticâ. laui XV Blaj 8 Aprilie 1905 Numărul 14. STĂRI TRISTE — din dieceza de Gherla — Ni-ge cere cu inzistință publicarea acestui articol, menit să tragă atenția asupra unor stări, cari deja au început să-și arete funestele urmări. Dacă privim în societatea ome- nească vedem că bărbați dornici de binele poporului să grupează laolaltă, fac reuniuni, țin adunări și congrese unde fiecăruia i-se dă prilej ași spune după cea mai bună a sa judecată, pă- rerea și a propune mijloacele cele mai potrivite pentru îmbunătățirea soi ții diferitelor instituțiuni și a poporului in genere, Aceasta mișcare spre înaintare și reorganizare se simțește prin toate vinele corpului societății și la toate popoarăle. Soarele culturii, înaintării, a tre- zirii din letargie și din jugul socialis- mului, a răsărit, și acum toate popoară.e cari voesc a țineâ paș cu celealalte căută căile și mijloacele spre înaintare bine știind, că acela care nu merge înainte merge îndărăpt. Toate popoarăle, toate societățile și instituțiunile, voesc a-și folosi dreptul și a-și încălzi și lumina de acest soare, numai noi — dieceza Gherlei — stăm în nepăsare, numai noi suntem răci ca ghiața, numai noi înaintăm ca racul. Și dacă ne uităm în lungul și latul acestei dieceze ce vedem? Stări triste abnormale șijelnice! Vedem — horribile visu et audiții — preoți loviți în cap de credincioșii lor, ca I. Andreiu, preotul din Centea, tractul Buzei și în loc să fie apărat de Consistor în fața răutății poporului, e suspendat. Vedem că în Cubleșul-unguresc tractul Dobâcei poporul turbat a năvălit asupra preotului Teofil Bocoș, iau aruncat în drum tot ce a avut în casă, l’au bătut pe el și familia in modul cel mai neo- menesc în urma căror bătăi soția preo- tului a și murit. Vedem preoți denumiți în parohii dar neprimiți de credincioși ca preotul Aurel Oltean denumit in Stârci, Și pentruce? Pentruca alt preot din vecini a agitat și tulburat poporul promițând scărițarea stolelor și altele. Eu nu cerc cauzele, cari au dat și dau naștere acestor triste apariții — durere că Consistoriul nu le previne — înainte i mea un lucru este cunoscut, o regulă, care se folosește pentru ți- nereâ discipiinii în ori și care societate și care ar trebui aplicată și în guber- narea diecezii de Gherla. Preoții buni zeloși, cari lucră din răsputeri pentru stârpirea păcatelor și datinelor rele din popor, pentru sporirea averilor bisericei etc. să fie împărtășiți in fa- voruri și beneficii mai bune, iar aceia cari in îndeplinirea datorințelor împre- unate cu oficiul lor sunt lași cari înșiși prin nesocotința lor dau naștere la scandale, cari prin purtarea lor neco- rectă și nepreoțască numai strică și demoralisază poporul, să fie pedepsiți ba chiar rădicați din oficiu. Dar oare să practizază aceasta la noi? Durere nu! Și noi trebue să oftăm că a întors mașina lumii. Și merg toate dimpotrivă, anapodă și pe dos. Vedem preoți harnici, cari în loc să fie împărtășiți în beneficii mai bune sunt scurtați și in acelea pe cari le-au avut. Și pentruce? Pentrucă fiind puncruoși în Îndeplinirea datorințelor sale, grijind ca pruncii amăsurat pres- criselor legii și ordinațiunilor Consis- toriului. să cerceteze regulat școla, s’au trezit numai că unii credincioși, cari ar voi ca pruncii lor cât ce să desprimăvărează să umble la plug și la oi, i-au acuzat la Consistor dar pentru alte vine născocite d. e. că sunt asprii eu poporul, că-1 dojenesc etc. cerind totodată ea să-l strămute de acolo sau să-i scărițeze stolele căci altcum ei trec la neunire. Mumai atâta trebue să audă episcopul, și preotul — de ar fi drept ca lumina — a isprăvit-o. El pere cu dreptatea în mână iar rău- tatea poporului sprijinită de episcop învinge și astfel preotul e silit sau a să supune judecății poporului sau a lua lumea în cap. „Lucru de admirat — zise odată un vrednic protopop — că de comun tot preoții cei harnici au neplăceri cu credincioșii și sunt acuzați pe la Con- sistoare iar cei lași n’au nici habar cu nime“. Și aceasta e prea adevărat p< ntrucâ acum nu acela e preot harnic și binevăzut înaintea mai marilor care e punctuos întru toate, ci acela care nu lucră după conștiința, care își pune capul pe tipsie — pe cum zice Sturza — și nepăsător lasă pe ori și cine să-și facă cheful. Și apoi nu sunt acestea stări triste? Legea și Conzistoriul să-ți croiască timpul cât trebue să înveți iar plata să ți-o croiască acela care nu-ți pricepe învățătura. Nu este aceasta o absurditate groasnică? Și cel din urmă măturător de cancelarie încă-și știe leafa ce o are pentru slujba, sa pe când un preot, care absoalvă gimnas și facultatate teologică sugând timp de 16 ani pulverea de pe bancele școalelor, când este dispus la o parohie nu are nimic sigur, și fără nici un document in mână este avisat la aceea ce credincioșii din grație și milă ii vor da târguindu-se cu dânsul ca și când l’ar pune păstor de vite. Trist adevăr în veacul luminii! Și cu toate că în dieceza noastră de mult să urgează un sinod diecezan unde să ne sfătuim cum ar fi de a-se vindeca nenumăratele boale de cari pătimește sistemul de stăpânire al bi- sericei noastre, cei competenți sunt surzi și mulți, nu voesc a auzi și pri- cepe glasul tânguitor al preoțimii, ci mai bine voiesc a orbeca în încuneree ,,de oarece tot cela ce lucrează rău urește lumina si nu vine la lumină ca să nu vedească lucrările lui“, ca să nu i-se vadă faptele lui rele și nenumă- ratele lui păcate, pe când „cela ce face adevăr merge spre lumină ca să-și arete lucrurile lui“. în dieceza noastră acum nu se mai știe cine e mare și cine mic, Consistoriul sau poporul, dar pe cum ne arată întâmplările zilnice trebue Pag 112. UNIREA Nr. 14 să recunoaștem cu Românii vechi că „vox populi, vox dei“. Dieceza noastră in privința gu- vernării samănă foarte bine cu o naie, care se afla pe întinsul mării dar fără cârmaci. Dacă vântul e favorabil o suflă în direcțiune bună, dacă e contrar o mână îndârâpt fără de a ajunge oarecând în port. Consisroriul esmite ordinațiuni, dar, durere, multe nu și-le poate susțineâ și validita față cu arbirriul poporului, nefimd destul de energie, cedând si acolo unde nu ar trebui și dând poporului drept întru toate prin ce iau dat putere ca să se împotrivească cu îndârjire chiar și dispusețiunilor diecezane. Pe când voesc anii sfârși cele experiate. îini vine la cunoștință un caz care încă servește spre întărirea celor amintite, pentru aceea cuget a fi vrednic de amintit. în parohia Zalha — tractul Sur- ducului com. SoInoC'Dobâca — aproape toți credincioșii s’au reseulat contra preotului din cauză că merge pe o strună eu socriți său notariul Papp Jânos (român de naștere) care de când e notar e un sbici pentru bietul popor și face tot posibilul, recurge la cele mai mârșave mijloace numai ca bietul popor să nu poată nici cu muncă dreaptă ajunge la creangă verde. Dar cazul acesta își află explicare în zicala românului: „cine sapă groapa ! altuia însusi cade în ea“. Și anume: cu vre-o doi ani înainte de aceasta notariul având mânie pe preotul de ; atunci, a început a scurma sub dânsul ' ca să-l ține de acolo și astfel să-și aducă pe ginerele său.. A aflat. în toată ; comuna un om care la acuzat la pro- I topopul nactiial cumcă e foarte aspru cu poporul, eâ-i dojenește, ca a ridicat j stolele, și în urma sfatului dat de i notariul. — ca acuza sâ aibă efect,— a amenințat cu aceea eă dacă preotul nu va fi dispus de acolo vor trece la neunire. o...— > , Noroc că preotul tocmai in timpul acela a fost dispus la altă parohie căci altcum de sigur răutatea popo- rului ar fi triumfat față de un preot harnic și nevinovat. Finesc cu cuvintele bărbatului clasic: „Uaveant Consules ne qitid res- pubiica detriment! capiat“. Din vecini. Mișcare vrednică de laudă. t Ca un bun săuin să potrivește iu numărul de față cerculariul vicariuiui din Mara-mnrăș cu o cores- , pondință a unui frate preot arlndeeezan, cari amân- ■ doi propun jertfe in favorul fondului pentru ajuto- ; rarea deticienților respective a văduvelor și ofuniior. । Le recomandăm pc amândouă în atențiune cetitori- j lor noștri. | Mult Onorate Domnule! Iubite Frate în Christos ! | In luna lui Octomvrie a. tr. dimpreună ! cu P. O. Dni loan Pop parohul din Ttirț și luliu Darabanth prota țării Oașului fiind chemați la Gherla pentru reviziunea rațiu- nilor fondurilor diecezane cu mare îndestu- lire am afiat, cumcă fondurile noaste să administrează cu cea mai mare exactitate și punctimitatea și cumcă acelea să sporesc pe an ce merge. Am aflat, cumcă fondul nostru viduo- orfana! în 18 Octomvrie a anului trecut a fost: 141,148 coroane, iar cel orfanetrotial: 1 70,866 coroane. , însă cu durere am aflat, cumcă numă- rul văduvelor preoțesc în acestea 95 parohii . a crescut la 54 și o mulțime de orfani de preoți. Interesele capitalului viduo-orfanal deja abia îs îndestulitoare de a înpărlăși pe vă- duvele preotese și pe orfani cu penzia stă- torită de 150 coroane respective 40 coroane anuale. Apoi interesele fondului orfanotrofiat deși acela deja să apropie la 80 mii coroane așișderea sunt prea puține, ca să se poată deschide tin o, fanotrohu. Constatând aceasta ne-am conzultat despre crearea mijloacelor pentru sporirea acelor două fonduri. Comisiuniie revizătoarc a fondurilor diecezane și în anii treceți și-au dat opini- unea, cumcă fondul viduo-orfanal și orfano- trotial numai așa va putea spori, dacă noi clerul din aceste părți vom staturi alto mo- dalitâți pentru conferirea în favorul fondu- rilor numite J i P. O. Dn loan Pop parohul Turțului ; pin «încrederea fraților preoți dni m ei dis- ■ trict a prezentat propunerea următoare: „Conziderând eă in zilele noastre toate cor- porațnmile așa oficialii de stat, cât și cei comitatenzi și comunali precum și a priva- I ților apoi militarii, corpul profesoral, cel do- Buqaih A-» io FEU1LLET0N. D < . * în paresemi? Scrisoarea IV. I ii i; im nț ura*.» ' in u,/ Unui prietin. Isprăvisem cu învățatul și mai ales dădurăm cât mai renede gata nește încurcate probleme algebrice, căci ne cbema afară strălucirea nemărginită curată, a vazmhiim unndându-ne micile geamuri cu argint. Sufletele noasire. ehinuiie de zlroaba cifrelor reci. moarte, se cior.au la lumina caldă. înălțătoare, care da arini moi, ee fâlfăe nespus de dulce Ma eug t și acum la cuvintele tale de atunci : ,Ma frate, eu cred că cei mai mulți matematici trebue sâ fie oameni deia Mi ză-noantea rece. ce ghiață. Aiâia liniște ctimnăt. abnegare tiu cred să se noată sâladm imr’uu snfl 4 ce trăește sunt nn ceriu de nriiiiăvai»*. — Și. noate că aveai intru câtva drentate. în g â-iiunța ce strâiuc’ă din toate straturile saie svelte, tivite eu pagiște grasă diu șirele de strngirași oiriei, ee-Ș' nesva- liau podoaba fruuz Dr fragede o hii noștri obosiți intâi de lumină, nu să mii saiurau de privit. - Pe eămoia dm air>p>ere că- tată de covoare gabine de navă ne. vit ie aibe ca de zăpada pășteau in ubnă. Pe dealuri de departe, luminau în cămeșile de pânză noauă in iile tic jo j. muncitorii din vine, a căror îmbelșugat rod ne făcură și noauă câteva ceasuri Într’adevăr frumoase. 0 liniște înălțătoare su. i h:.i ă de o duioșie ■ ee ue uc ă fi >n de negrăită ieri’ ir.-. i Aoia im.r’uu târziu tie de*lă a âta îndelungată și | schimbătoare a vremii turgeie, văd ea așa a in-tiud sa tic: sâ uu îuțalt g. m i.i mc din „Toma ce a ț'âmn“ —-cutii stiunc nilul naiv ai miei ve. hi traduceri în românește — ia itu euniui veacului 19 — a u< esiui ni n ri i a > i ti a. de nuda: Siitinz' ee ti-s’a dat de învățat, înțalegi ee noți imn-e-T', dar mai îne«4o s’a găiat 0 ex i'iriere a adevărului iu așa tel ca lumina lu> s t strattieească și în colțurile celea mai a-ciiuse sa atnrige ueduni-ririie ce p >me — ș âugiee in-ă — sa ivesc îu sufletele aseni- ta: ot or să i întărească pimr’o convirgere cl râ încaiznâ de însi.flt țirta piotnia insasi om criiinița imt Ka-i întărească așa fei, î j ăt de a e'iia sa fie sigur ori unde ori- cât.d și intre orice ituprejma ri, — așa ceva sa nare eă nu-s minți dăscăli, eari voesc să îuțaieaga. Anoi. sa iițaiege. dcostbtieie stmni tiu au nimic eu credinți. 1 Nn ar av ă zic eu de ar ri icieia o șiiimâ ea eeii amiie. dar ea e viață, viata pc rare trebue -â o trăim an i m h.nu-, ea să DUietu ajniige ia o altă viața. — ș> la eare. sure HiiieG- cărei» tr< bne să aj< t- toate celea- laiie ștm ți fie ele cât de ; b-tracte. i ât ne deosebite. Dar câți sunt dintre daseain de azi cari tu nleiiul nreii geni. în uncie excursii ce trec deia oi ieci. in răspunsul ce-i da eievui. să șue ; duce as;f 1 de chestii să știe pui.e astfei de întrebări, îu Nr. 14. UNIRE A:Pag. 113. ceutial, încă și lucrătorii dela fabrici, ba și servitorii ecouomicali cu nizuințâ lăudabilă să sârgncsc a jertfi pentru asigurarea prin penziuni a familielor lor; considerând, că i părinții noștri deja atunci, când cei mai sus înșirați nici nu cugetau la penziuni din bună voiă, au început a întemeia fonduri pentru asigurarea familiilor lor; conziderând ca și astăzi, dacă nu toți, dar cei mai mulți preoți sunt asigurați la bănci, pagubă insă ca prin aceia îmbogățăsc institute străine. ' pânâce fondând noi capitale acelea ar li averi dc a noastre bisericești și naționale; i conziderând că și celelalte biserici din patria : lucră cu zăl la întemeierea fondurilor, cari și împrumută cevași decoare lor, să le imităm și noi, ca să nu rămânem îndărătul lor învinovățându-ne posterioritatea; conzi- derând, cumcă până când ijoi numai 42 coroane solvim anuatim și numai într’un interval de 10 ani, până atunci notarii co- | munali plătesc bl coroane, iar comuna pen- tru dânși 80 coroane; așadară laolaltă 14 4 coroane neîntrerupt in tot anul. Iar învăță- I torii 16 coroane, biserica pentru dânși 25 l coroane iar crucerii (15) școlarilor (80) fac i 48 coroane cu totul dar h8 coroane fără i cari apoi și statul varsă în fiecare an o sumă conziderabila în fondul lor dc penzi- i une și numai așa este în stare fondul lor a : da penziuue potrivită; conziderând că uoi I dorim penziune numai pentru preotesele vă- . duve și nu >i pentru preoți, luând în soco- teală și aceia, că din dărnicia de-și modestă, dar în acel timp de toată lauda vrednică a ■ părinților noștri — avem până acuma un j capital peste blo.000 coroane, cugetam ar ti destul in locul contribuirei de acuma să ne taxăm in veuitor anuatim în durata fo- losirei beneficiului, încă și în anul expirinlui preoții cu 40 cor. iar capelanii cu 20 coroane; conziderând, că peutru notari și docenți plă- ' țese și susținătorii comunelor și a școalelor, ar fi de dorit să se afle modalitate să con- curgă și bisericile pentru ameliorarea fon- dului viduo-orfanal“. Comisiunea revizătoare expunând aces- tea membrilor prezenți a Preaveneratuhii Capitul Catedra!, cu toți au aliat bună idea și mi-au dat sfat, ca să se aducă deciziuni meritorie în adunările districtuale. Subscrisul am propus acestea în adu- narea districtuală din toamna trecută a clerului din districtul Sigetul și cu toți au primit cu bucurie modalitatea nouă a con- ferirei în fondurile diecezane, ba și Preave- neratul Conzistor diecezan cu veneratul res- cris din 17 Decemvrie a. tr. nr. 10568 a binevoit a aproba coucluzele protocolului adunatei noastre districtuale. Prin urmare putem fi siguri, cumeâ deriziunile Cierului din celea 95 parochii vor fi aprobate și prin Preav. Conzistor diecezan. Comisiunea revizătoare a rațiunilor fondurilor diecezane, mi-a concreziit, ca să mă adreșez cătră frați preoți din, părțile acestea să le comunic acestea și să mă rog de frați protopopi, că. pertractând propu- nerile aici Înșirate în adunările districtuale dc primăvară, să aducă deciziuni meritoaro trimițând subscrisului protocolul susceput, că eu coadnnând deriziunile celor 12 proto- popiate din părțile dismembrate de cătră dieceza Muncaeiului să le sustcinem acelea spre aprobare la Excelența Sa Domnul Episcop diecezan. Sum convins, cumcă dorim eu toții a asigura cu penzie mai mare pe văduvele preoțesc și pc orfanii de preoți și nu se va alia nici un frate preot, care să nu primească opiniimna mai sus desfășurată. Adecă să decidem, clinică vom conferi pentru augmentarea fondului vidu-orfanal | anuatim 40 coroane, plătind aceasta suma ! în două rate adecă din congrua ce-o primim * în luna Martie 20 coroane, iar în luna. Decemvrie așișderea 20 coroane, iar cape- lanii să deie așișderea în două rate câte _ z —li. '/JîTxi , , 10 cor. . . i Asfel fondul viduo-orfanal cu ofertele . capelanilor ar spori anuatim cu 4000 pânăce acuma ahia crește cu 800—1000 coroane. De sine să ințălege, că suma de 40 cor. am plăti-o anuatim și aceia cari deja am solvit celea 420 cor. adecă plătirea celora i 40 cor. respective 20 cor. ar fi legată de • parohie și ar trebui să o plătească chiar și administratorele interimat sub anul de res- piriu a văduvei preotese. Apoi s’ar putea, decide, cumcă din suma de 4000 cor. anuale jumătatea să se adaugă la capital, iar jumătatea în tot anul să se împartă Intre preotesele văduve putându-se astfel împărtăși acestea deja do acuma cu 200 coroane penzie anuală. Pentru sporirea fondului orfanotrofiai am puteă conferi parohii anuatim 10 cor. iar capelanii 5 cor. Adecă parohii ar conferi anuatim 50 cor; iar capelanii 25 coroane, eventual capelanii , pentru fondul viduo-orfanal 15 cor., iar pentru orfanot.rofiu 5 cor. Astfel peste vre-o 2 decenii s’ar pute înființa și deschide un orfanotrotiu, deoarece până atunci s’ar îndoi ba cu conferiri s’ar întrei capitalul acelui fond. Apoi bisericile ar pute conferi pentru fondul viduo-orfanal anuatim baremi 5% percente a venitelor curate anuale. I Bisericile din Maramureș an venit । curat anual (remanenta dorassă) 12—14O00 cor. deci dacă vom lua de bază suma de 12 mii cor., iată, că bisericile din Maramureș ar ; pute conferi anuatim 600 cor. și cred că asemenea sumă ar ieși și din venitele bi- ' sericilor Sătmărene și Ugociane. cari sa fie atinse din când în când credința insaș1, dujmani de ai ei, puterea ei și puterea contrarilor ee-t are. scrieri eu ten- uiuțe pune creștine, și : roduct.e a minților superbe, cârj nici cânți u'an știut ce . e umilința? Vezi, iubite prietine, eu cred câ peste observările acestea uu se ponte trece ușor cu vederea. Sânt eouvitis că diu ueamin- tirea acea veciniei a ere a iuții noastre, dm, desintere-ui cu cari unii uin dascălii noștri spun simplu ceeace tr. bue sâ snne. din faptul, c. tinerii nu sunt intmnr.ți in direcții sănătoase, arâtându-ii se ce să cetească mai -des. pentru ee anume trebue Hă se însufețasă o inimă tinără ne natală încă care e eaiea cea mai bună, । ea mai adevărată de a o urmă în viață, —sa naște încetul cu îueetui o desiuterosare completă o răceală, și un fel de zimbet subțire care mai târziu se va tot îugimșa. pemrn tot ee să ține de credința. Căci îuzăaar! sufletele tinere nu se pot mulțumi cu literele mai mult sau mal puțin moarte a manualelor de școală. în elăsile ite sus ii-se deschide vastui. smălțatul cârno al cetirii, — al cetirii libere. Caută eie in cărțile acestea sa-și liniștească unii știmaii, ueele dorinți nebu- loase încă, cari pornesc din eul lor mimai intim. Caută întruparea unei regule de viață, pentru traiul ue acum Inamic ue băroat mai ales. — cărei vieți acum îi răsar rădăcinile. Această căinare, vezi bine, la cei mai muiți nu e con.nie, dar fapt e că exi-ta. Și sufletul învăpăiat de ; tinar un știe nici cânii se judece rece: alege de bun aproape fără greș, mai întâi tot eeeace place simțurilor, tot ceeace ușurează răcorește, tot ceea ee înalță in trufie. Și dacă nu va fi o minte rece de [ bărbat, care să-i sune totuși cu mimă tinără: cuvinte frtnnos alese, convingătoare, — câ druinui tirel» e greșit, și eă cel bun e acesta, pe care „acesta" apoi iar să îl știe descrie așa încât inima ini tinără. simțurile im f/rgede. sâ -mi se îngrozască. a <-i pitnim. atunci va eși in iumiuă, mai lâizut poate un cârti cler, care va nimici fericirea individniui iu care c indus, și u aiiora. eu cari va fi în legătură, N ii azi iie caractere tari sănătoase, i creștine, avun lipsă. Timpai creșterii in girnnas c daiănr dc ton mai întâi in for- marea caracterului, deșii suin excepții muire. De aceea eu nu mă nur câ și tu. iubite prietine. eșț: eu tot sufleiui pentru eiiremui nou și sanăios: „Nu ne t fond, și a căzut fiind contra ei muiți din generația tinerâ. c.an așteaptă să le vină totul de a gaia. Ș> noi am vr< â a'easta. dar durere, nu e sodt ncă timpul De aceea par’că văd și a-nm c i cită raceaiă va ti prezentată îu siuoanr chiar din partea protopopilor pro- punerea Ordmariatulm. De primirea ei din partea nreoțimi: nu-mi fa- nici o imzie, dovadă cele 10% pentru fi noul subsidiar. Și dupăce au eșit din gimiias au cetit în ungurește sau nemțește pe Zola — uu autor acesta fără îndoială — căci era vorbă de opere de valoare literară. — și a cetit foițele infecte a ziarelor jidovești și noveieie achdoade în urieiunea lor morală, a revistelor acelorași perciunați liberali. Și fără pic de grije, că ar greși, își adâncesc mintea, și-și înveninează mima în scrisele socialiștilor fără de neam, rară de țara fără de Dum- nezeu.— ne aflând aici nici o tendință prea manifestată, pentru care cartea ar ii con- damnabilă. Și uu le mai vine nici odată în minte nici îu zilele luminoase, senine, curate.— nici îu sănie tainice cn luna stăpână, mei când vremea e închisă de pâciâ deasa, de neguri grele, — uu ie vine in mmte să cetească o față din Scriptura, din Toma Kempis sau altă carte de felul ei. Nu! Pentrucă acestea nu au o valoare artistică, literară, singura pentru care ei crea eă se pot însufliți. Nu! Fiindcă în ele e i»rea vădită tendința, ceeace nu poate suferi o minte lumina ă dm Zilele noastre. Nu! Pentrucă nu i-a însuflețit nime nici odată pentru asta. Nu! Fiindcă ei uu îuțaitg ea chiar îu frumstța arnsiica literară Scriptura e neîntrecută. — Ct îu zilele luminoase, senine ei împopukaza cafenelele și tură timpul scurt răsfoind gazete cetina foile- toanele și inseratele — a estea mai ales.— Și în curatele sări tainice să pnmbă visă- tori pe trotuare, și-și ța o caua încet bățul do piatra răbdătoare, iar în sariie ploioase când nu pot eși afară, cetesc opere de artă modernă, cari te omoară uuerețele, ie smulg idealurile, și ie Dresară peri cărunți înainte de vreme. în părul ce puțin timp a pu ut fi așa de frumos și Instruit. Noi. cei mai prostup. mai fără gust, iubite prietine, să nu dăm etâta pe a-esiea | falșe principii și aducătoare ae nenorocire i pareri scălciete. Să cetim noi ș> onere cu | tendinți; opere care — atipa nun — nău । nici o valoare literară, dacă îu m-eiea । Vom afla nu simbnre de auevar. Și dacă noi un am avut feric in a să fim î animați mai ue timpuriu la asifei de smeri să facem acum la rindui nostru, tot posibilul ea acel cu cari venim ion în aimgere. să cetească și astfel de cărți adevărat îndru- mătoare. Acum de curnd îmi snnuei cineva: 1 E ușor povestitorilor de acum, celor bum sa înțaiege. Direcția româuca-o'â urmată de ei e pornită dela Coșbuc, Viăhnța Lirga ■ — acesta o conduce acum și află și un ră- ; sunet puternic in sufletul fie ârui bun i român. Dar dacă eu de pil ta ași vrea ’â i sc iu o nivela ca tendințe ae morală ' creștină, și în deznodământ ași ajunge ia | rezmtate. cari supt induiuța grațiu ou ar ; fi de ioc greșite psihice ște ~ ați fine bună sama luat iu bărae de j -c Dacă direcția românească în literaiura română s’a lovit de uu om c:i Ovid Densnșanu —fără însă ea prin această *ă sufere ceva, ci dimnotriv» se va întări — eu cu „direcția mea*, vtzi Doamue, m’ași iovi de peptul tuturor acelora ee--i țin nasim Nuțiu, Emilian Aldea; Nic. Platon, «n-pus admm paroh în Șomtalău; Vtct Simoc, ia Sft.raș: Maxim Motoc, ia Sesciori și Aiex. leotelecan, la Că o - șui-mic; iar Duminecă vor fi ordinați în ru preoți. — Tot cu ocazia asta Ex. Sa I. P. S. D. Mitropolit a conferit tonsnra clericală i și ordul lectoratului la toți clericii uni an. 1 III. și la 4 teologi bienali. .Și anume ur- mătorilor clerici: loan Becicheri, leodor I. Branea, luliu Busoiu. Emil Căliman, loan Câmațiu, Liviu Dumitrean, Nicolae Franca, Aurel Gajia, Simian Gocan, George Grecu, Ștefan Halmagyi, Aurel Marcu, loan Măr- ginean, Silviu Poșiar, Traian Rațiu apoi | cl. bienali: loan Axente, Vasiliu Cosma, , loan Cioban, Augustin Pop. Hymen. Nicolau 1. Platon, cleric absolut și Elena n Saltelechi, din Bardoși. căsătoriți. • Din dieceza de Lugoj. Ilustritatea Sa Preasfințitul Domn Episcop gr.-eat de Oradea-mare. fiind în 18 Martie a. e. la Lugoj în afa-eri private a binevoit a depune ia mâua Veneratului Capitul Catedra! de aici. încă 50 acțn dela „Poporul" dm emi- siunea a doua a 100 coroane, laolaltă în valoare de 5000 coroane, cu destinațiunea de a să adauge cătră fundațiunea sa făcută pe partea deeezei Lugojului in anul 1903. Prin aceasta sumă „fundațiunea iubilară a Episcopului Dr. Demetriu Radu" să urcă la capitalul de 31 000 coroane, afară de fundațiunea. ce tot Ilustritatea Sa în ziua de 6 August 1903 cu ocaziunea strămutării Sde dela Scaunul episeopesc de Lug'j la cel din O'adea-mare o a făcut separat. în suma de 500 coroane pentru s. Mănăstire 1 dela „Prislop" din Vicariatul Hațegului, cari ambe aceste fundațiuni vor av< ă să crească până la timpnl său; iară Unstritățil Sale bunului Arhiereu fundator. îi dorim sănătate constantă și viață fericită intru lungime de zi>e. t loan Pcp Beteganul. Foile de Joi ne-au anus știrea tristă «ă loan Rop Rete- ganul învățător penziouat. redactor al „Gazetei de Duminecă", bineeunoscuțu) scriitor poporal a repauzat subit în vârștă de 51 ani. Decedatul, fără a fi fost un talent puternic și-a asigurat un loc de cinste între folkloriștii noștri, si mai ales, între scriitorii poporali. Sirguinrios în animarea maieriam ui folklorie Reteganui a fost in aceeași vreme un bun scriitor po- poral redactând însuși ț rin unii 80 „Cărțile Săteanului" și coiaborâid aroi ia toate re- vistele de du coace cu craauceri bire-aiese «lin neu țește, sau eu iuerări originale, scrise in limbaj ușor si eurgătâtor pe sama poporului Fâiă n «ion lă a f< st nu ni.n ai nn scriitor apiețat (înțângim airețiatea în senzni r< menesc ai cuvâniniui!) ei tot* oda-ă foarie iubit. Numai așa să explică eă Retegar.nl a fost în stare să scoată in un interval reiatre scurt, 1; 20«ie volume. Dintre seistr nnm-nu: P,veș-i arueie- rești în 5 părți Pro tuiul său anului itmâu, ț Bocete. Bm lutul, Oi sagnn Nom le și s« bițe. ; Trai d;.fiii și viorele. Pilde și sfaturi pentrn. nopor. Ț ganii. P« v«stiri ti u viata țăranilor români etc. îu anii din urmă a lucrat foarte des și pentru „Unirea", ia „foită". în mortea 1 ii deplânge ii pe adunâtoruf siiguinchs si neobosit ai prețiosului mateiiai fmkioric cum și e povestitorul fură prett nțn, < ate știa să spună cu toate a este, povești și sfaturi bune, potrivite modului de pricepere și trebuințelor siiflettș i aie poporului. Familia regretatului d’ fum t m-a trimis următorul anuț funebru: Cu inima înfrâmă de durere adu-em ia etiU'Ștința tuturor ru- denob r prietinilor și eunoseiiților, eumcă preaiubitul si veneratul sot, ’a’ă frate gmere. um hiu ș, cumnat loan Pop Reteganul, învățător nenzionat. și reoacior a repausat astazi a 4 Aprilu 1905 in etate de 51 ani. Rămășițele pământești aie scumpului -ecedat -e vor înmormânta spre ve-inieâ odihnă în cimimitiriui parohiei gr.-, ar. din Rete: g Joi in 6 Aprilie 1905 ia 11 oare a m. Rcteag. ia 4 Aurire 1905 Fie-i țărina ușoară și neuitată amintirea ! Jalnica Familie Odihnească în pace! Ccnfrrențele meseriașilor. La conferința din dumineci, tieciita a i rbi: «ii profesor Dcae. Dsa a a<âia: în cm iute pr cepul® fe iul cum sa desv.dtat or; șme in Ungaria și roiul ce l’ati avut indn-triașii în viața orașelor. A amintit șt despre intemeiarea Blajului .și intențninih , « e 1«-a avut fen- citm episcop K ein. — Miserușn de față Bau ascultat cu atențiune șt l’an răsplătit eu aplause. — A dee,;amat tinerni sodal Amb ns. — Toți am rămas surprinși de preeisiuuea și siguranța cu care acest tiiăr a putut să interureteză — frumoasa poezie epma Dan Capii n ne plani, aiui Vasile Âi< xandri. Dare de samă și mulțămită publică. La pieuicui tim i mu r n âi e mu B - j an binevoit a snprosoivi domni': I Br. Hod' ș, director la „Patria" 8 cor., Dr. N^rvaOncu 2 cor.. Dr. Dmn Roman, aov. cat în M«-uiaș 2 cor., Simoiffy Aiajos rre or sm r 2 cor.. Carol Nagy 4 cor. Dr. Ab-s. Morar u 4 cor., Sî Aduc la cunoștință onoratului public că singur eu pot servi cu apă de: <12) 1-5 cea mai escelentă si sănătoasă apă . . minerală. Salamon Sinberger 0 < Cea mai minunată și sănătoasă apă minerală. ® Dr. Eng. Soiomon 8 cor,, Cornelia Moldovan. (Me iași 2 cor.. loan F. Ncgrnț, 2 cor., Victor G. Mai< r. 1 cor., Aron D< ac. 1 cor,, Dr. Dăniiă Sabo. 8 cor. Dr Romul Boiiă. 8 cor. S’au încasat 273 Cor. și s’au spesat 226; a rămas un venit curat de 47 cor., care a fost transpus destinației sale. Primească domnii snprasolvenți și ne calea aceasta mulțumită noastră Blaj. Martie 1905. Pntru eomitei: flaviu C. Domșa cassar. — Li producțiunea teatrală imon unată cn joc. aranjată de socie- tatea meseriașilor din Blaj in 11 Martie a. c. au întrat din vinderea biletelor 122 cor, 40 fii Au sutrasoivit. următorii demni: Rev Domo I. M Motdovau. orenosit 5 <-«>r., Ștefan l‘oi> canonic 1 cor. 60 fii Dr. Danii Szabd. advocat 5 coroane. George Mezei, măcelar 4 coroane. Dr. Bolii 1 cor.. Dr. Soiomon 40 fi.; Șutim intratelor face; cor 243.60. s’a snesat 143 cor. 60 fiieri. Rămâne venit curat iu favorul societății meseriașilor de 100 coroane, cate s’a tran- sportat la fondul societății. Comitetul m«- seriașilor își ține de plăcută îndatoriie să aducă pe această cale viua sa mulță- mita dior. cari au suurasoivit. ț e cum și doamimlor. domnișoarelor și domnilor dile- tanți, cari an obosit pentru sociriate și <>U știut să ne facă o sară așa «ie plăcută. IJiaj, la 16 Martie 1905. Gavil Precup prezident, llie Mircea cassar.— Pentru noua școală d u p; i . ■■ . ..< O BĂPIBB MISTKBIOASL : | Continuare) ■■ 'H'fl tV’ M')» „Toți?" repeta ea încet, ridicândn-șî pe un moment ochii cătră el. Black păru că înțălege sensul acestei întrebări, căci el se închină cu stângăcie, fără însă ca răspunsul său să aibă tonul și accentuarea dorită de ea. Această reținere o făcti impacientă; ea voia să-l silească la o declarațitine, însă văzu, că, în mijlocul mulțimei ee o înconjură, aceasta nu ar ti cu putință De aceea se sculă hotărîtă, apucă brațul văru ui său și păși cu dânsul spre o fereastră, carea era astu- pată pe jumătate prin o perdea lată. Hill, carele li observă din oarecare distanță șia găcit atențiunea Evelynei, păși neobservat în dosul perdelei, pe care o împinsă cu aten- țiune puțin în laturi, pentru a vedea și a pândi mai bine vorbele părechei. Acum el era întreg detectiv, gândindu-sa numai la aceea, ca să ispitească ceva, ce ar putea aduce lumină în această afacere misterioasă. „Nn te miri, că m’atn reîntors la Lon- dra?" auzi el pe Evelyn întrebând. ; „ „Ba da, de sigur", intimpină Black „n’ași li crezut, că contesa de Mirac, dupace a petrecut doi ani de zile în Parisul cel vesel, sa afle iarăși plăcere în viața londo- neză. însă", adause ei cu un fel de amără- ciune, „aceasta să întâmplă poate, fiindcă Evelyn Black de odinioară a voit să vază încă odată locul, unde în juneța ei a secerat triumfuri așa de mari". „Evelyn Black !" repeta ea încet și jucându-să visătoare cu eventaliul. „Este mult, de când am auzit ultima oară acest nume". Holmen Black văzu roșața fugitivă ce se ivi în obraji ei. „îmi cer scuzele", zise el, „dacă fără de voe am trezit în dta amintiri triste; n’am fărut’o intenționat". O espresiune particulară se ivi în fața ei devenită iarăși palidă. „Amintiri triste?" șopti ea. „Da — îmi reamintesc însă și ceasuri de dulci plăceri, cari vecinie vor rămânea neuitate. Așa de bucuros and nu- mele meu de fată, din gura rudeniei mele celei mai de aproape." „Carele ar trebui să se țină mândru, a vedea în verișoară-sa pe o contesă de Mirac", întregi cl cu răceală. Ceva ca un fulgei luci în ochii frumoasei femei, apoi și-i plecă în jos. ,,E Holman Black, care vorbește astfel?" murmură ea. „în acest cavaler rece și sarcastic nu pot regăsi pe vechiul meu amic." „Adeseori să întâmplă," observă el, „că dacă lâpădăm un obiect creat prin ma- nile noastre, nu-1 mai recunoaștem." ; „Ce înțălegi prin aceasta?" irupse ea. „Vreai doară să zici că —" „N’am voit să zc nimic," o întrerupse el liniștit, ridicându-i eventaliul, ce i-a scă- pat din mâni. „întâlnirea noastră de astăzi este totodată și o despărțire, și așa n’ași vrea, ca cuvintele mele să seamâne cu o învinovățire." „Dta vorbești uu cuvânt, care pretinde explicări. Ce ți-am făcut eu, ca să merit a fi înfruntată?" SCllNTIl’ICA-LlT “>•’ T ' 1? - '* ■ ' --‘''r .... ’ „Ce mi-ai făcut ?" strigă eK retrăgân- I du-să un paș. „Mi-ai răpit credința în femei — mi-ai arătat, că. o femeie știe să se pre- facă, că iubește pe un bărbat, și că apoi poate uita această iubire, spre a se mărita, I 1 peniru rang și avuție, după un altul, carele | nici n’a fost demn de stima ei". Ea deveni și mai palidă. „Și ce mi-ai arătat dta?" întrebă ea cu un ton mustrător. El trasări, o privi perplex și răspunse apoi în ton aproape umil: „lartă-mă, Evelyn, îmi retrag cuvântul de învinovățire." „Holman," zise ca cu o voce nespus de moale, „daeă în trecut noi am lucrat cu prea multă speculă lumească, nu urmează că să ne nimicim întreg viitorul nostru, acățându-ne de aceea, ce mai bine ar ti să dăm uitărei. Admit, că ar îi fost mai bine, dacă atunci, când in’ai părăsit, să mă fi re- 1 tras în singurătate, și să mă ii iăsat ca ver- | mele desperării să mă roadă pe încetul. Am j fost însă tinără: aflam încă plăcere în lume, । avuția și rangul mă orbiră, deși mai târ- ziu am văzut, cum m'am înșălat. Dta însă, ar trebui să fi cel din urmă, care să-mi facă un astfel de reproș pentru purtarea mea. Eu, din parte-mi, nu sunt mânioasă pe dta, repet încă odată: să dăm uitărei trecutul." „Imposibil !" strigă el. „Trecutul nu se poate schimba. Pentru noi amândoi nu există viitor. Putem uita acel timp, insă nu-i mai putem readuce — cecace acum nici n’ar fi dorința noastră. Evelyn. a fost i o necesitate pentru mine, ca să te inai văd i încă odată, si pentru ultima oară. Voești I să-mi crți cele ce ți-am vorbit și să mă lași I să plec?" i „îți ert pentru sinceritatea dtale." răs- j punge ca, „însă —" Numai privirea ei es- ' primă ceeace cugetă, Holman însă o înță- ; iese, ^ărutându-i mânași murmurând oareși cari cuvinte de adio, el să depărta din sală, pe când contrasa de Mirac fu îndată iarăși încimjurată de curtisani. ’ III. . . I .nhiu:- I Deși Hill auzise aproape întreagă con- ■ versația dintre dl Black și verișoară sa. to- tuși nu putea afirma, că participarea sa la acest bal i-ar fi fost de vreun folos mai însămnat pentru scopurile sale. în schimb însă a avut ocaziune și timp ca să studieze caracterul persoanelor ce-1 interesau atât de mult, și a cunoaște relațiunile dintre ele. Pentru a se orienta și mai bine, el închiria o odaie, preste drum de casa dlui Blaeh de unde putea urinări toate mișcările acestuia. în curând descoperi ceva ciudat. Stăpânii de o neliniște crescândă, Black, pre- curgea zilnic stradele, atât dimineața, cât și seara, observând cu încordare toate femeile ce întâlnea. De sigur căuta pe cineva; însă aceasta n’o făcea îu partea orașului . unde locuia dânsul, ci în suburbiile cele mai ' depărtate ale Londrei. Fără de frică. înar- mat numai cu un revolver, străbatea el prin j toate colțurile și localurile, în cari și poliția abia cuteza să între, împingea de laturi va- gabunzii ce să îndesuiau în jurul său, ici ' colea agrăind pe câte un trecător, pe care ! trebue că-1 întreba ceva lucru neînțăles, i deoarece fiecare mergea mai departe, dând lit It A R JL. ut r.niiBnn ndânroo1»'! ouă-' din cap, ori ridicând din umeri. Hill, care-1 urmăria stravestit în multe forme, își sfarmă eapul pentru purtarea ciudată a acestui băr- bat bogat, carele cu atâta paciință își reîn- cepea în fiecare dimineață plimbările sale fără resultat. „Oare până când va merge tot așa?" își gândea tinărul detectiv, carele deja de mult ar fi 'lăsat lucrul baltă, dacă n’ar fi i fost reținut prin dorința, ori mai bine zis, 1 prin ambițiunea de a se distinge înaintea lui Wilson. în sfârșit, într’o dimineață, afacerea părea a intra într’o fast nouă. Hill văzti, i întruna dintre cele mai înguste strade, cum Black agrăi pe o fată tinără, care, după îmbrăcămintea sa sărăcăcioasă aparți- nea clasei do jos, deși fața ei nici de cum nu arăta ceva ordinar. Tragându-o spre partea i mai puțin luminată, Black îi vorbea cn in- i sistință, apoi ambii înaintară pe stradă în i jos. La colțul stradei însă să despărți de i ea, la aparință întristat și înșelat, eu toate j acestea insă. Hill iși propuse să afle, ce a I vorbit Holman Black c 11 dânsa. Pe când fata alerga înainte, grăbită, el îi observa [ costumul, nepotrivit, pe corpul ei, șalul sfâr- ticat, ce-i acoperea umerii, și corfa murdară I și găurită ce o duce pe braț, și se mira în i sine, cum di Black poate să se dimită cu o astfel de creatură. Deja credea că în sfâr- l șit a ajuns’o. când o ceată de oameni, ce se astrinsă în jurul unui muzicant, îl făcu s’o ; peardă din ochi. Năcăjit, voia deja să se I reîntoarcă, însă din întâmplare văzu, atâr- J nând pe o cutie de scânduri o bucatn de j stofă, carea nesmintit aparținea costumului ■ fetei din cestiune. Ca detectiv conștiențios, . el păstră această sdreantă în cartea sa de i notiță. Adevărat că ere un lucru de nimic. 1 însă, cine știe, dar dacă acest, obiect nu avea : să joace încă vreun rol iusămnaț. Dimineața următoare dl Black rămase acasă contra obiceiului sau, însă, cătră amenzi. cameriera Fanny îi spuse, că în ziua următoare domuu-sâu vrea sa plece îu că- i lătorie, însă nu știe unde. < a : Hm 1 Unde vrea Holman să călăto- i rească așa numai dintr’odată ? Și cu ce scop? Acum trebuia să fie cu multă băgare do seamă, căci se poate că enigma să apropia de des legare. în același timp, când dl Black își scoase un bilet de clasa primă până la Ver- mont. un orășel în depărtare de zece cea- suri dela Londra, un bărbat tinăr, care î după esterior părea a ti un agent comercial, ; cerii același bilet. însă de clasa a treia. I Ambii să urcară apoi în cupeele lor, și pe când trenul înainta cătră ținta sa, unul । dintre cei doi călători — era Hill — își i cugeta, că oare ce caută dl Black, pe o vreme așa de urâtă în acel orășel îndepăr- tat. Cu atât, mai surprins a fost însă când, ajungând la stațiunea ultimă, dl Black să informa, când pleacă posta cătră Melville, uu sătuleț pe care Hill nici după nume nu-1 cunoștea. Șeful garei îi spuse, ca iiumjii a : dou azi. Aceasta nu părea a fi pe placul lui Black, dar în sfârșit n’avem ce face, astfel . trebui să rămână preste noapte în birtul 14, U N .. R E A Pag. 117. cel mic al orășelului călători și el la Melive lui Hill. Era clar, că aci bra ascuns un se- și mâncă de ameazi, dimpreună cu Black, ți creț, însă ce fel. de secret? în ce legătură în birtul simplu, dar curat din acel sat. drept, că acesta s’a uitat de ’ vre-o câteva ‘ ■ ------------ , . , . . , ori la dânsul, fugitive, fără însă de a trada 1 tinărul detectiv nu putea răspunde, și con- cea mai mică suspițiune. Până aci toate au mers bine, însă acum întreveni ceva, ce aduse în mare perplesitate pe junele detec- tiv și amenința să dărâme toate speranțele sale. Dl Black adecă demanda să i-să în- șăueze un cal, fiindcă avea voe să facă o escursiune în împrejurime. La așa ceva nu ■ s’a așteptat Hill. Dacă pentru a treia oară făcea același lucru ca si soțul său de călă- torie, atunci acesta totuși trebuia să bage ceva de seamă, se supționeze ceva. Ce să ■ facă? Din fericire îi veni într’ajutor birtașul, când întreba pe dl Black: „Vreai să mergi doară la Perry? Deja de trei zile aștepta pe un domn, carele este chemat acolo". : înainte ca Black să poată răspunde, păși înainte Hill. „Eu sunt cel așteptat", ! zise el repede, „și sper că îndată după masă i îmi vei putea pune un cal la dispoziție — ’ am grabă mare, deoarece am întârziat cu ir două zile". Pe calea aceasta au fost delaturate toate greutățile și suspriunile. Ambii domni se urcară călare, și deoarece Hill trebuia să joace rolul celui întârziat, în curând apucă o bucată de drum înaintea soțului său de călătorie. La prima încrucișare a drumului însă el să opri, așteptând pe celalalt și în- trebând-1 cu politeță, care drum conduce cătră Perry. „Nu știu, cel spre stânga însă de bună samă că nu“, răspunse Black scurt, îndreptându-să chiar în direcția aceasta. Pentru a nu stârni suspițiune, Hill fu silt , să călărească la dreapta, însă deja după un । sfert de ceas se reîntoarse și folosindu-să cu atențiune de toate ridicăturile locului, ur- mări pe Black, la distanță potrivită. In fine părea că a ajuns la țântă. Pe când unul dintră călăreți era deja jos în vale, persecutorul său se afla încă pe înălțime, de unde nutea să vadă șăsul în estinderea sa întreagă. Coline după coline să perondau, ici colea acoperite cu păduri, iar mai la vale într’o vălicică laterală, să vedeau vre-o șeasă case țărănești. Privind mai cu dea- măruntul, Hill descoperi încă o casă, carea stătea isolată, aproape de pădure. Să poate că mai înainte a fost vreun birt, acum însă părea a nu fi locuită de nimeni, deoarece hoarnele erau învâscute cu mușchi, iar fe- restrile și ușile erau încuiate, și păreții în- cepură deja a se ruina. Avea un aspect întiiorător. și totuși chiar cătră casa aceasta își îndrep a Black pașii, dupăce mai întâi își scoase revolverul și-l visitâ. Curiositatea lui Hill era la culme. El își lăsă calul în dosul unui tufiș, apoi se târîi până la un loc, de nnde putea să observe bine casa cea veche. într'aceea Black ajunsă până la ușa casei, în carea bătu cu stilul corbaciului, fără a descăleca. Neprimind răspuns încercă să deschidă ușa, însă era încuiată. Indispus el călări în jurul casei, însă nu găsi altă Intrare, nici vreun sărim de viață. Atunci el își întoarse cuiul și, spre mirarea lui Hil, să îndreptă îndărăt, pe drumul cătră Mel- ville. Ce a putut să-l îndemne a întreprinde această călătorie ostenitoare de două zile, a cercetat casa cea veche și ruinată, și apoi s’o părăsească numai așa, fără de nici, o is- pravă? Acest lucru dete mult de gândit era acest birt isolat cu locuitorul cel bogat din Londra? Aceste erau întrebări, la cari vins, că aici nu va afla nici o resolvire, să pregăti deja să plece și el înapoi, când văzu trecând doi copii de școală, cari aruncau priviri speriate asupra edificiului celui ve- chiu. Observând aceasta, Hill întreba dacă știu, că cine locuiește acolo. „Știm", răspunse unul dintre copii, „casa este a bătrânului Smith și a fiului său. Aceștia sunt doi oameni blăstămați, cari au furat bani mulți dintr’o bancă, apoi au fost închiși, însă au fugit din temniță". După această esplicare copilul o rupse la fugă, urmat de soțul său. pe când Hill rămase locului, ca înțăpenit. Așa dar acesta era cuibul celor blăstămati, pe cari politia îi ' ' dă junsdicțiune și în acest obiect. (\ezi 1. Bud, îndrept, pract. pag. 97.) — Vălul po- căuta de săptămâni întregi. Cât de înfioră- toare î-să părea acum lui Hill această casă veche, cu ferestrile și ușile încuiate, în carea de bună seamă s’au petrecut multe fărădelegi, ori chiar și crime sângeroase. Și cu acești oameni stetea în legătură Black, aristocratul cel bogat? Oare ce I’a putut aduce aci? Conștiința cea rea, ori gânduri de răzbu- nare ? Aceste conbinări îndemnară pe Hill. ca cu tot prețul să între in edificiu. Acățân- du-să. pe un arbore din apropiere, ale cărui ramuri ajungeau până la fereasta podului. prin cine precum si alte împrejurări a stin- îi succese, să pătrundă înlăuntru, și găsind tirei (.utârui obie,.L treptele podului, să se coboare în încăperile ' După C!,no;inele bisericei obi^^ de din jos, cari erau mobilate foarte simplu esjfe d,n folosintă n|] gunt a_gă (. și păreau a fi deja de mult părăsite. O singură odae avea mobilatură mai bună, de oarece aci să afla un pat, o canapea si o .. ., . x j » i • „„m v . 1 1 ■ puțin umbat. — (îndrept. Legei cap 389). masa de scris. Pe păreți încă erau atârnate câteva chipuri ordina e, reprezentând mai mult scene înfiorătoare. Pe o masă mai mică să afla un feșnic cu o lumină arsă de ju- mătate. iar lângă el un jurnal. Hill lua jur- nalul si u tându-să la dat, vâzu, că este numai de două zile. Un fior îi trecu prin corp: așadar proprietarii casei au trebuit să fie aci numai de curând și poate că și acum vor ti ascunși undeva prin casă, descopereau; atunci puțină speranță de scăpare, căci blăstămații desigur Dacâ-l mai era îl uci- deau, pentru -let^—----- Scoțându-și revolverul, ascujța cordare, însă totul rămase în liniște. cu în- Deo- dată însă păru că aude trântindu-să o ușă, și acest sgomot venia de cătră pivniță. Hill încremeni; pe tot minutul aștepta să vadă apărând fața verunuia dintre tâlhari, și cu- piins de o frică, ce se putea esplica sub asfel de împrejurări, părăsi repede acest loc înfiorător, și nu se uita înapoi decât numai când fu la o distanță mare dela casă. Nu să arăta însă nici o ființă omenească, și vesel că a scăpat de un mare pericol, Hill să reîntoarse la Melvdle, măgulindu-să pe drum cu speranța, de a dobândi premiul cel mare, pus de poliție pentru găsirea ares- tanților fugiți, Smith ș fiul său. Ajungând la ospătărie, chemă la parte e birtaș. spre a se informa mai de-a-măruntul despre cei doi criminali. (Va urma.) ■ iH « o cu Păstorul sufletesc si săvârsi' *' * rea funcțiunilor sacre. (Continuare.) în biserica noastră păstorii parochiilor^j nu capătă deodată cu beneficiul și jurisdic- țiune sau autorisare pentru de a putea bine- ’ cuvânta ornate bisericești, paramente, propri cărți, clopote și cu atât mai puțin bisericele și fundamentele lor, apoi potire, discoase, steluță etc (Dr. Rat Inst. Drept canonic pag. 189.644 și 685). Nu e permis dară nici unui preot a îndeplini aceste binecuvân- țări, ei va avea să ceară din cas în cas fa- cultate specială sau mai bine, dacă să poate, objectele respective, să le transpună la episcopul, Ori doară chiar la vreun delegat vicar sau protopop, cărora, de regulă, li-să ■ tirului nu este absolut necesar să se bine- cuvinte, iar eratele și icoanele după decesi- unea S. R. Congr. în urbis d. d. 12 luliu 1704 sa pot binecuvânta si prin preoți sim--1 pli fără auetorisare previe, dar nu în mod solemn. De câte ori preotul va fi încredin- țat a sânti atari lucruri, lui nici c: nd nu e ’ . । permis a-ie unge cu s. mir, ci numai le va I stropi cu apă sfințită. E foarțe bine, ca M preotul să aibă în altar un protocol, în care să însemne timpul, provenirea, persoana^ pure, Cântecul a » I îndrumarea cea acelea trebuesc îngropate în pământ; în nu loc însă, unde e totdeauna curat și locul e C) Păstoriul sufletesc înainte de îndeplinirea funcțiunilor totdeauna trebue să se pregătească la acelea. Este foarte bine si folositor, dacă pre- , otul pân când e tinăr, nu va îndeplini nici—- o funcțiune până nu va cerca odată toate rubricele rituali ale ei însămnânduși bine îu minte prescrisăle acelora: atunci poate fi sigur că le va îndeplini, cum să cuvine. — Dela aceasta nu să pot escusa nici păstoii mai bătrâni dupăcum zice 8. Augustin (ep. 166) „Ad discendum, qod apusest, nulla mihi aetas seni rideri potșian). la 7 seara despre măr- turisire (Roșian), In 6 April, la 5 dimineața a predicat preot. Dr. Lueaein desnre pati- mile Domului, la 9 prot. Tea ba despre căsătorie, la 4 păr. Roșian despre blasfemie i și la 7 seara tot acesta desore judecam I particulară. In 7 April lă Mânecat a pre- I dicat protop. Teăba despre s. Cuminecă;ură, iar la s. liturgie păr. Roșian despre Preacur. Vergură Mărie,. La sfârșit a vorbit păr. Roșian și protop, popovici. . ■ Mărturisirile credincioșilor s’au început în 5 April la IP/i oare a. m. și s’au con- tinuat în toate ziiele până în 7 April seara, ascultând pe credincioși afară de preoții amintiți și Ou. V. Pascu din Greovaț, Sân- toma din Secaș și Aurel Popovici din Tie- vaniul-mic. care în 7 April a venit în pro- cesiune cu poporul de acolo și cu corul, care a cântat ia liturgie,. părăndându-se cu corurile din Ticvaniul-mare și Seeaș. E o fericire se auzi corurile acestea cântând.' Ponor- a participat din Ticvaniul-mie, Secaș, Jitin, Greovaț și Cacova. ' Terminându-se esercițiile. fruntașii co- munii conduși de proprietarul Vasile Leza a mulțămit misionarilor, snunând că în de- peșa au muițâmit și preaiubitului lor Episcop pentru rara mângâiere, ce ie-a procurat, trimițând misionari în comuna lor. In 7 April la 3 oare p. m. prot. Po- povici și pâr. Roșian au plecat. . la Varadia, rămânând în Ticvaniul-mare protop. Teaha și Dr. Lucaciu cari au mărturisit, fără a termina, până seara târziu. Varadia încă e o comună mare si fru- moasă. Are 4 preoți: 2 gr. cat.: Paul Jor- govici și Augustin Radu și 2 gr. or. Are 2 biserici. Biserica gr. cat. e nouă, se va consacra la Rusale. Are o școală gr. or. și una de stat. La 5>/s oare sara preoții au întrat în frumoasa biserică, unde s’a cântat „împărate ceresc1 împreună cu poporul, ce umplea ii- teraiminte biserica. Dnpă Inserat, protop. Popovici vorbește desnre scopul misiunilor, anoi păr. Roșian predică desnre mărturisire. Se cetește molitva, ca în 8 April des de dimineață să se înceapă mărturisirile, cari au durat până în. 9 April la lls/t oare a. m. In 8 April la Mânecat a predicat păr. Bo- șian despre suflet și prețul lui; la liturgie Dr. Lucaciu despre patimile Domnului, la Inserat Roșian desnre păgnbîrea deaproapelui, seara Dr. Lucaciu despre infern. In 9 April 1* Mânecat a predicat protop. Tealia despre s. boare odată 1n sufletul său? Și așa se continuă o viață de suprafața, care să poate schimba dună cum bate vâutul. dar o viață intimă, adevărată, adâncă, nu va puteă trăi în astfel de condiții. Pecum nu poate fi vorbă despre această viață adâncă proprie, nici ia indivizi mai puțin de vină, eari sunt poate chiar numai ușuratici. în înțelesul mai puțin culpabil al cuvântului. Dină coconițe. de pildă, vin regulat la biserică în Paresemi. după cum regu at umblă tot anul, cu escepția vacanțelor mari de vară, când biserica nu e așa de im po- pulată. Mai încape îndoială că amândouă sunt foarte frumoase și foarte ispititoare? Cel puțin ele nu se sfiese să o creadă aceasta chiar și în casa Domnului, căci mereu fac ochi dulci, mereu își surid. fie care șieși însăși, și poate și altora, mereu își așază o cură a rochiei, sau cutare șuviță de păr bălai, ce, de altfel, de acasă nu a fost prins în mănunchiul bogat, anume pentru acest scop al mișcării grațioase a mânii ori a capului. Le va veni acestor „ângerași cari nu se prea țin de țara ângerilor albi și senini, le va veni vr’odată In minie. cel puțin in casa lui Dumnezeu, acest gând: „Bine, soro. bine, de frumoasă frumoasă ești, ți-a spus’o destule ori oglinda, și cea dintâi și mai veritabilă oglindă: mama. Dar cine ți-a dat acești trandafiri în obragi, acestea diamante negre sub sprinceneie dese, aceasta frunte senină, și acest păr bogat, împărătesc? De sigur tu ști de unde se trage frumseța rochii tale, nu ar fi deci o prostie să nu ști de uude vine farmecul tău?8 ; • Nu le va veni, căci atunci ar fi de lipsă să cugete puțin, și acesta e un lucru greu, pentru naturile zburdalnice ca dlor. Și vor crește așa după cum au fist crescute, tnnoiând la suprafață și necutezâud să pă- trundă în adâncul sufletului, uude ar găsi frumseță adevărată, ori, întunecată fiind aeesta, ar puteă ușor să-i dee lustru. Câtă pleavă e în lume Doamne, câtă hospă de aur, ce stă la suprafață, și cât de puțin e aurul ce merge la fund I . Și totuși, totuși numai așa se poate pune baza unei vieți de muncă și de jertfă, numai așa se poate zidi adevărata fericire intimă în familie și societate. Să vezi că tot ce ai. tot ce ești, e din darul iui Dum- nezeu. care te păzește pe toate căile vieții, prin urmare să nu te mândrești; să ști câ alții tot din acelaș dar dumnez^esc au ce au. și sunt ce sunt, care dar să varsă după cum lui Dumnezeu îi place; prin urmare să nu invidiezi, să nu clevetești, să cauți răz- bunări zadarnice; — să ști că nu e unul mai mult decât altul înaintea aceluiaș Stăpân, prin urmare să-ți reverși asupra tuturor aceeaș iubire largă, curată, caldă; să-ți fie legea supremă a vieții: ce crede Dumnezeu despre tine — singurul ce are dreptul să te judece, prin urmare să nu-ți pese și să nu dai nimic pe veștile ce află despre tine unii și alții, pe cuvintele lor de ură sau de invidie. Să trăiești tu în tine, și nu în opiniile ce și le formează alții despre tiue. In privința aceasta a avut dreptate Schop- penbauer. Cei necuiți. cei ce nu au ajuns perfect la cunoștința de sine, dar cari au rămas sub scutul și povața Evangelii. înțeieg mai bine toate acestea și le pun în praxă. de cât cei luminați, cari să pretind a fi ade- vărați oameni, — nu așa numai niște „brute8, „țărănoi8, etc. — cari în vecinică reclamă, ură, ceartă, invidie, clevetire sub formele celea mai fine. își întunecă și zilele ce le puteau aveâ senine. Eatâ dar că în acest timp de Paresemi, pentru ce ve'iem pe mulți de cei de jos alergând să-și plece capul sub patrafirul poeăinții și al ertârii, și aproape pe nime din cei adevărat cuiți. Spre o viață intimă, puternică, adâncă snnt cu mult mai acomo- dați cei simpli dar sănătoși și curați, de cât cei Justruiți, seci, plini de fumuri și de frază. Aici sunt spume și flori uscate: e la suprafață, dincolo ‘ e șuvoiul adânc ră- coros. aprig, al apei de cristal. Și nici când o civihsație și o cultură sănătoasă nu se va naște și nu se va boteza din spume și petale veștede, ei din șuvoiul adânc, curat ca lacrima, și se va încununa cu tran- dafiri tineri. Ceea ce se zidește pe minciună și pe ipocrizie e putred în chiar simburele său. Și corupția aceasta un ochiu ager o vede dela îneenut, ear ceilalți vor simți-o mai târziu. Dacă părețîi unui edificiu, zidiți în chipul acesta, adăpostesc numai viața unei familii, atunci ei se vor dărima numai asupra câtorva oameni, dar dacă un neam întreg se ascunde într’un astfel de palat nemernic, atnnci snnt numărate zi lele acelui întreg popor. Natura întreagă: cerul, stelele, vântu- rile, mările, munții, rîuriie. urmează legile, în cari sunt încătușate, cari înșile nu au altă cauză de a fi așa cum sunt, de cât voința lui Dumnezeu. Firea întreagă e o armonie perfectă. Ca în om sâ fie armonie, trebue se urmeze — eunușeându-le legile sedite în sufletul lui și predicate de Evan- getie. legile de morală curată „cunoaște-te pe tine, și trăește așa fei, ca să poți cu- noaște pe Dumnezeu cândva în împărăția lui.8 Și oare pentru aceea să ne fie dată voința liberă, ca 8$ nu urmăm aceasta țintă supremă a vieții, ca omul singur să constitue nota disarmonieă în armonia universală?. Nr. 15. U N I R E A Pag. 123/ Cuminecătură la litnrgie păr. R>șian despre biserică. Poporal, care cn mult zel ev- lavie a cercetat biserica, s’a cuminecat in 8 și 9 April. In urmă au ținut vorbiri de rămas ban păr. Roși au și protop. Po novici. Ce sublimă priveliște, când poporal, iezind din biserică a îneuujurat preoțimea și-i mul- țamiâ, cerând cu laerămile in ochi să mai rămână, că sunt încă mulți, cari doresc să se mărturisească! Nu s’a mai puiuț, căci nn mai puteau se muncească de obosiți, ee erau. . . In Varadia a participat și mult popor din Greovaț și Mărcinenii, cari a venit în 8 Septemvrie în nreeeșiune sub conducerea bătrânului preot E. Mine, cântând melodios și armonic corul de acolo. în piața Vara- diei li-sa ținut vorbire. După prânz mai mulți fruntași ;ub conducerea lui Paul Fabian an mulțumit preoților. De aici lueă sa trimis' depeșă omajială și de mulțămită bunului iot Păs- tor, P. Sale Episcopului. ’ în 8 Aprilie tracleie protop: Oravița și Varadia au ținut aici sinod de primăvară, în care preoțimea însuflețită de cele ee ie-a văzut a adus eu unanimitate mulțumită Episcopului pentru exercițiile spirituali. Invitând P. Ou. V. Poruțiu ne preoții străini la Oravița. ca să se delecteze în nrestațiunile corului dc acolo, in 9Aprtlie la 5%8earabis.gr. cat.de acolo era indicsită de poporul și inteligință română de ambele re- iigiani. Sosind aici preoții dela Varadia s’a oficiat însăratul, cântând dulce și puternic renumitul cor de acolo sub conducerea dlui 'învățător Bogdan. Apoi a predicat păr. Roșian despre pocăință din punctul tje ve- dere psiehologie. Târziu seara Dl Bogdan cu corul său a dat serenada preoților străini, pentruce le-a mulțumit Dr. Ep Lucaciu. Astfel au decurs exeeițiile spirituali în Bănat, despre cari nn funcționar comitatens zicea, că In timpul de față nu poate fi un lucru mai potrivit pentru fericirea po- ■ porului ca aceste lucrări. , Publicare de lioitațiune. Renovarea bisericii gr.-eat. din Sebeșul- săsesc se va da în întreprindere pe calea licitațiunei minuende in 2 Maiu sf. n. 1905. la 10 oare a. m. în cancelaria protopopească gr.-eat. Prețui de strigare e 4510 cor. 08 .fii. Licitanții au să subscrie condițiunile înainte de începerea licitațiunei, și să de- pună vadini de 10% din prețul strigârei. Curatoratul parohial își rezervă dreptul de a putei alege ne ori care dintre lieitauți, fără considerare daeă e aceia minus oferent. Preliminariul împreună cu condițiunile. se pot vedeă ori când ia subscrisul oficin protopopesc. Curatoratul bisericei gr.-eat. Sebeșul-săsesc, 11 April 1905. Ales. Dobrescu Aron Presia paroh-protopop gr.-eat. curator primar. Houtăți. întru mărirea lui Dumnezeu, Dl Dr ! Georgin Ciuta, secretar la Direeț, finane. în Turda a donat Bisericei nonă in Rebri- șoara doi prapori frumoși în valoare ue 160 cor. în numele Paroehiei sâ aduce călduroasă muițămită. Rebrișoata, 26 Martie 1905. Anton Precup preot. Din dieceza de Orade. George Pop, profesor la gimnazul de stat din Arad, și preot al diecezei gr. cat. de Oradea-Mare, prin superioritatea sa bisericească, a fost denumit de Vice-arhidiacon onorariu și asesor conzistorial. Nu putem numai să gratulăm guvernului diecezan de Oradea-Mare, pentr ( această nimerită distincțiune, iar Domnului George Popp îi dorim, ca interesul ce-1 arată pentru tot ce servește Spre înaintarea bise- ricei noastre, să-1 poată •‘dovedi întru mulți fericiți ani. Pentru șccala română. Dr. Daniel Fireza, simpaticul secretar episcopesc dip Lugoj, a dăruit cor. 300 școalei române gr.-eat. din Uricani, ca recunoștiință pentru eă acolo și-a însușit cele1 dintâi cunoștiințe. Fapta să laudă de sine 1 Știri literare. Sub îngrijirea talentatei scriitoare Dna Constanța Hodoș, compatri- oata noastră, a apărut la București „Revista noastră* scrisă și destinată anume pentru femei. Nrul 1. apărut la 10 Martie v. cu- prinde scrieri de Const. Hodoș, Elena Văeă- rescu, Sofia Nădejde, Maria Baiulescu, Neli Cornea ș. a. Revista aceasta apare la 1 și 15 a fiei cărei lună și costă pe. an 7 cor. Scopul acestei reviste, va fi mai ales să adune la un loc, la o activitate comună toate spiritele cari simt în ele dorul de muncă l pe terenul literar, artistic și educativ. ! Procese politice. Dî Silvestru Moldovan ! redactorul „Foii poporului a avut proces de presă din pricină că a publicat mai mulți articolași în cari a făcut politică. Tribuna- lul din Sibiu foarte complesant de data aceasta, l’a osândit numai la 20 cor. pedeapsă principală și 10 cor. secundară, eventual 2 zile arest. Jaf în biserici în comuna bisericească gr.-eat. curat românească Copand (1. Turda) în 30 Martie noaptea un boț stricând cu toaca de lemn barierile de fer dela o fereastă mică a întrat în biserică și spărgând țiținele la cutia bisericii a luat crucerii acolo adunați și nescari însămnări; adus cu sine din ojădiță unde să păstrează ornatele bisericești: potirul, discul, steaua și lingurița. — Preotul loan Pătăceanu în 1 April a observat acestea când a voit să servească pareșemile. — In- vestigație s’a pornit, până atum insă fără resultat. ' Pentru Internatul Vanoean de fetițe au contribuit Papiu A. Bistrâ, Muntean N. He- ning, Pascu L. D. S.-Mărtin, Dancea V. Gârboviți, Hurghiș T, Șilea și Hățâgan V. Bazna câte 17 c. 52 f., Giurgiu N. Chintău și Domșa T. Pintic câte: 15 c., Micu V. Pă- latca 7 c. 52 f., Micu I. Br. Blaj 5 C. 84 f, laolaltă 148 c. 48 f. . ■ Ccnferențele meseriașilor. Duminecă în 16 April la oarele 6 d. a. va vorbi la so- • cietatea meseriașilor Dl A. C. Domșa, redac- torul nostru. Va declama sodalulN. Barbu. ' Concertul Kneisel. în 16 April (Du- I minecă) vom avea și noi rare ocaziune de-a । putea asculta pe celebrul violinist prof. Kneisel. Dsa trece dela Paris spre Bucu- ■ rești. — Renunșele acestui celebru violinist i este de mult stabilit — el este pus alăturea de Thamsan, Isaye, Sarasate, etc. — Cei mai competenți critici spun că el a rămas singu- rul interprete al marelui compozitor Paga- nini. — România poate ti mândră de acest mare talent. — La Paris a dat o mulțime de concerte. Toate foile diu Paris îl pre- i zentâ ca pe un mare măestrn. — Jurnalul i de Havre spune: „Dl Kneisel sa arătat la înălțimea marelui său talent. Tot ce: vom zice e mai pe jos decât talentul sâu ne- mărginit și de admirațiune ca și farmecul cu care celebrul violinist a câștigat publicul său. — între d getele sale vioara pare că însuflețește și cântă, zimbește. blastămă, rând pe rând familiar și -blând, artistul ne face să trecem în tovărășia sa prin toate sentimentele prin care trece dânsul. Succesul i său a fost enorm“. — Am pus aceasta apre- | țiere, ca să se vadă, că în fața noastră vom | avea un artist de renume. — De altcum ' numele lui e bine cunoscut. Dude se joacă mai mult în cărți ? La întrebarea aceasta răspunde litografiata ma- ghiară „Gazdasigi tudâsitâ*^ care în nrul dela 10 crt. declară foarte limpede „că ab- solut în nici o țară din lume nu sa joacă atâta în cărți ca la noi* Din partea noas- tră nu mai adaugem nimic. ? - i Primirea de elevi în școala o. r. de cădeți -.Pe anul prim a școalei c. r. de ca- de ți (infanterie) din Sibiu, să primesc cu în- ceperea anului școlar 1905/6 (mijlocul iui Septemvrie) aproximativ 30—40 tineri fisi- cește apți, cari cn 1 Septemvrie anul curent au plinit" etatea de 14 ani, dar n’au trecut peste etatea de 17 ani, simțesc în dânși aplicare pentru chemarea militară, și au ab- solvat cu succes cel puțin îndestulilor patru clase civile sau patru clase dela o școală medie. Condițiunile de primire cari totodată cuprind și amănunte despre examenul de primire, și despre adjustarea rugărei să pot căpăta pe Lingă trimiterea anticipati vă alor 45 fii., la școala de cădeți. Recursele pentriț primire sunt asă înainta la, comanda școalei, abia după primirea testimonialul dela' finea anului scolastic curent, dar cel mult până ! în 12 Iulie st. n. Dacă recurentul are să mai facă vreun examen de repețire; atunci trebue să trimită un atestat interimal. Ce- rerile necomplete ajustate, care să înaintează tocmai la termicul ultim, adecă 12 Iulie st. n., nu mai pot fi luate în considerare. E de observat, că cereri care intenționează obți- nerea unui loc de tot gratuit — fondat din partea statului — sunt a să înainta necon- diționat la ministeriul maghiar pentru apă- rarea țârii, până la termiuul hotărit publicat în foa a oficioasă „Budapesti Kozl6ny“ — adecă cel mult până tn 15 Iunie st. n. Necrolog f Michailă Savoiun pensi- onist și proprietar în Teaca, după un morb scurt, provezut cu ss. Sacramente, a repau- sat în 1 Aprilie 1905 st. n. în etate de 83 ani. f Dr. Eugen Simonca, candidat de ad- vocat, în etate de 29 ani, după un morb lung și greu, dar suferit cu creștinească paciință, dupnee a fost împărtășit cu 88. Sa- cramente ale muribunzilor la 9 Aprilie st. n. și-a dat blândul său suflet Creatoriului său, iar osămintele neuitatului defunct sau astru- cat după ritul bisericei gr.-eat. la 11 Aprilie st. n. în cimiteriul gr.-eat. din Drăgești. Odihnească în pacel Prohodul Domnului Isus Christos sau urmarea mâne- ca tulul din sfânta și marea Sâmbătă ed. II. , . -aprobarea Prea venera-» tulul Ordinariat mitropolitan gr.-eat. de Alba-Iulia și Fă- găraș. Numai 80 fii. 5 El. porto. A V I S! Tinâr român absolut de școa- lele comerciale cu examen de ma- turitate, . poșede afară de limba română, limba maghiară și germană în scris și vorbire, exercițiu în scrierea cu mașina, caută condi- țiune la vr’un institut românesc sau în o cancelarie, resp- altă apli- care corăstpunsătoare pe lângă pre- tenziuni modeste. Adresa: M- G. Lugoș, Buziăs Cit- Nr. 28. - Pag 124 L N 1 R E A Nr. 15 PARTE S C11N Ț1FIC Ă-L1T E R A R A. „Te rog povestește mai departe 1" o i îmbuna el, „Știu că ești o fată isteață, în i carea te poți încrede". j îmblânzită prin această laudă, cameri- , era continuă: „Mi-am gândit îndată că in | tie domnul meu și între dama eea străină există ceva relațiuni, si astfel am ascultat la j cheia ușei". । După o pauză scurtă continuă mai de- i parte: „Mai întâi am auzit’o strigând ve- sălă: „Ab, dar și acum îl mai păstrezi? , Atunci trebue că te gândești mai adeseori [ la mine, decum vreai să te areți?" Nn știu i că ce înțâlegea prin această întrebare, însă i am văzut, cum el se plimba prin odae i și-i vorbea cu insistință, însă așa de încet. 1 încât n’am putut înțâlege nici un cuvânt. : în acest interval ea suspină de câteva ori, ; așa de tare, încât și eu am auzit-o, — ba I cred că chiar a și plâns — iar la sfârșit a 1 strigat: „Nu vorbi mai departe! Ce lucru I înspăimântător, că familia noastră, una din- tre cele mai văzute din țară, stă în legă- tură cu o crimă ! Cum a fost cu putință? । Da" își înehe ă Fanny raportul, „așa a zis i ea, am auzit’o cum să cade11. „Și ce a răspuns dl Black?" întreabă Hill cu interes crescând. „Nu știu, căci n’am cutezat să ascult mai departe". După depărtarea fetei, Hill rămase gânditor. Cauza începea a se conplira, și încă, după cum își zicea tinărul detectiv, în ! def.vorul lui Black, a cărui purtare era prea bătătoare la ochi, prea misterioasă, încât să I nu dea ansă ia diverse presupuneri. De 1 bună seamă el știa mai mult despre fata dispărută, decum a mărturisit; nepăsarea i aparentă a sa era numai mască, pentru a înșela pe amploiați și a-i abate dela urma cea adevărată. Judecând după țipetul con- tesei de Mi rac. pe care I’a auzit Fanny, Black trebue că a comunicat verișoarci sale secretpl său; era însă neesplicabil, din ce | motiv a făcnt-o el aceasta. Hill n’a mai vă- zut pe contesă din sara când a fost la bal, atunci însă a recunoscut îndată, că ea avea o simpatie ascunsă față de vărul-sau. deși j acesta nu părea a o băga în seamă. Aceste ; două persoane steteau într’o relaliune așa de ciudată, încât Ilill căpătă voe, să-i dea de urmă. Să înțâlege că pentru scopul acesta el trebuia să aibă intrare la contesa. Printr’o întâmplare el află, că dama avea plăcere mare pentru porcelănăria antică. De aceea el împrumută un astfel de obiect, o farfurie dela un prietin și merse la locuința contesei. La început servitoarea îi spuse că doamnă-sa ar fi indispusă, când însă el tri- misa obiectul cel prețios spre vedere, fu ■ îndată chemat să între în salon. Când să I află. în fața frumoasei femei, observă îndată : schimbarea petrecută cu dânsa — arăta cu mult mai bătrână, iar ochii nu străluceau ca mai de mult. Ea ținea în mână o epis- tolă, pe carea chiar a isprăvit-o de scris și pe care o asvârli într’o carte de pe masă, | și închizând cartea, să întoarse cătră Ilill. i „Mi-ai adus o anticitate foarte frumoasă", i zise ea privind porțelanul. „De unde-1 ai, și ce costă?". Nerăspunzând la întrebarea primă, Hill numi un preț fabulos. — „Mi-se pare prea ; O RiPlBE MISmiOĂSl! (Continuare) „Hm, curios lucru!“ zise acesta. „îna- inte numai cu un cias, mi-s’a pus o muițime ! de întrebări despre cuibul cel vechiu, și acum dta faci același Incru, ca și când în ; părțile noastre n’ar fi altceva mai de interes I decât huruba aceea", ' „Ei" râse Hill, „de bună seamă că e ! Interesantă, deoarece se povestesc lucruri de necrezut despre cei doi blăstămati". „Poate să tie și ceva drept în poveștile acele", zise birtașul. „Era un timp, când nu să vorbea nimic rău despre cei doi, decât că erau tare lacomi după bani. Mai târziu, când au furat bani din bancă, fiecare știa să povestească despre câte o blăstămăție de-a lor; deoarece nu să aflară dovezi sigure, așa ei căpătară numai douăzeci de ani închisoare, înainte cu două luni le-a succes să fugă din temniță și de atunci nu s’a mai auzit nimica despre ei". „Când a venit poliția să închidă bir- tul ?" întrebă Hill mai departe. „îndată după arestarea lor". Hill mulțumi pentru inlormațiuni, și fără ca deocamdată să se mai intereseze de soțul său de călătorie de până acum, să reîntoarse la Londra, pentru a raporta su- i periorului său, cum a umblat, și pentru a dispune, ca doi amploiată să fie trimiși la Melville, spre a cerceta ținutul de acolo și a observă cu atențiune proprietatea lui Smith. IV. Preste câteva zile, Fanny, cameriera, iritată preste măsură, veni iarăș la Hill. „Ah, ce am auzit astăzi, Mr Hill!“ strigă ea, împreunându-și mânile. " „Ei, ce s’a întâmplat?" „Nu poți să gâcești! Ah, cum m’am speriat, când dama cea nobilă vorbi despre crimă și —". „Care damă nobilă?" o întrerupse Hill, devenind atent. „Aceea, care a venit azi Ia doamna Daniels“, răspunse fata, „numele nu i-i știu, însă trebue că a fost ceva persoană înaltă, deoarece cu veșmântul ei de matasă și cu cerceii de briliant, arăta ca o regină". „Era blondă?" „Nu, avea ochi întunecați și păr negru Nici odată n’am mai văzut'o iu casa noastră, însă ca vorbea cu doamna Daniels ca și când ar fi o cunoștință veche, ba încă și aceea am auzit, cuin a învitat-o, să meargă la dânsa, fiindcă avea voe să vorbească despre timpuri trecute. Doamna Daniels însă de loc nu părea a fi încântată de vi- zita aceasta, deoarece se purta cu tare multă rezervă. Pe când ele vorbeau încă în sala cea mare, sosi dl Black acasă. El adresă câteva cuvinte damei, apoi o conduse în odaia sa. Doamna Daniels să sgăi după ei, apoi să depărtă, fugind ca o nebună11. „Istoria dtale e cam întunecoasă", o întrerupsă Ilill cu sarcasm. „O, dacă nu-mi crezi, puțin îmi pasă", întimpină Fanny supărată. scump !“ zise ea cn părere de rău. „Ațâța bani nu dau pentru astfel de lucruri". Ea voia deja să reiuapoieze farfuria, când servitoarea îi anunță vizita unei dame. „Ah, chiar bine!" csclamă contesa, și luând farfuria, merse în odaia învecinată, unde, după obicinuitele salutări cu amică-sa, începură a cerceta porțelanul cu deamăruntul. ; Hill să folosi de această ocazinuc favorabilă, ! pentruca, pe neobservate, să deschidă cartea I de pe măsuță și să cetească repede epistola aflătoare întrânsa. Aceasta era adresată unei dame, și tracta la început despre lu- cruri de toaletă, apoi trecea la un pasagiu, care interesă foarte mult pe Ilill: „Mi-ai cerut informațiuui despre vărul meu Holman. ; îl întâlnesc câte odată; este sănătos, a de- venit însă cel mai serios și mai retras om, ce am văzut în viața mea. întru cât prive- j ște anumite speranțe, despre cari am vorbit | ocazional cu tine, am trebuit să le pară- I scsc, deoarece Holman a făcut un lucru, care —“. în acest moment să auzi mișcare îu | odaia laterală, așa că Ilill să văzu silit a în- chide repede cartea. Cât de fatal, a te întrerupe chiar la punctul cel mai intere- sant ! Contesa reîntra în salon și reînapo- ; indu-i farfuria, zise: „Dacă te mulțumești cu jumătate prețul numit de Dta, poate că mă voi socoti să cumpăr acest obiect". „Să etți, doamna", întimpină Hill, „nu pot lăsa nimic din prețul cerut. De altcum, dacă nu-ți convine acest obiect frumos, poate că-1 cumpără di II. Iman Black, carele este un amator adevărat pentru astfel de lu- cruri". Ea trasări, încreți fruntea și părea că voește sa replice ceva, să rcsgândi însă și îl concedia, zicând cu indiferență: „Vinde-ți farfuria, cui îți place 1" Puțin îndestulit cu drumul acesta, Ilill merse la colegul său Wilson, pe care nu I’a văzut de mai multe zile. Acesta era foarte indispus. „Accșt’ Smith ne dau tare mult de lucru", bombăni el, „tot îutr’una ne scapă din mâni. Noi îi căutăm colo rus la nord, iar blăstămații poate că șed chiar aci în Londra, fără nici o grije, și-și râd îu pumni de prostia noastră". „Eu încă cunosc pe unul, care ne face proști", observă Hill. „Pe cine?" „Holman Black" „Acela?" întreabă Willson cu mirare, i „Voești doară să-1 faci responsabil pentru disparițiunea fetei aceleia?" Hill dote din umeri. „Nu pot dovedi j nimic, însă de când verișoară-sa a vorbit I despre o crimă, în carea ar ti amestecată : familia lor, nu mai mă prea încred întrîn- i sul". „Hm, hm, murmura Wilson, netezân- [ și bărbia, „adevărat că a-i vrea să știu, în care colț stă ascunsă fata, după care cău- tăm de atâta vreme înzadar." în momentul acela, ca răspuns Ia do- rința sa, intră un amploiat, care-i predete o epistolă. Wilson o deschisă și o ceti. (Va urma.) ic.ui.——.— Nr. 15. ''UNIREA Pag. 125. lul ineti sincer, iubirea răbdătoare, munca plină de fruct. — Blândeța în mine să nu fie prea conserioasă, asprimea prea strictă; j să nu desprețuesc pe cel sărac, pe cel avut să nu-1 părtinesc. — Fă ca în atragerea i păcătoșilor să fiu plăcut, prudent în între- । bări și iscusit în învățătură. Dăruiește-mi, mă rog, pricepere in abaterea dela rău, sâr- guință la întărirea în bine, zel în promo- varea spre mai bine; maturitatea în răspun- suri, îndreptare în sfaturi, lumină în cele necunoscute, agerime în cele complicate, . învingere in cele grele; să nu mă petrec în convorbiri nefolositoare, să nu mă petez cu î ceva rău, să măntuesc pe alții și pe mine ! să nn mă osândesri Amin". — (Vezi Pasto- i rum instrurtiones S. Car. Borromaei Recogn. E. W. Weslhoff 1860 pag. 99 și 100.) în lipsa : Itor rugăciuni fiecare păstor cunoscân- du-și inima, starea și lipsele sale, foarte j ușor poate găsi cuvinte adequate pentru a-să adresa cătră Dumnezeu să-l învrednicească a-i servi, căci, dupâcum zice S. Ignatiu Scin- till. „Inconsulto Deo nihil acccdat" iar s. Car. Borromeu: „Cum sacerdos fuerit to- ! tas alteratus et divinitus effectu*, ita ut ni- * hil videat nisi Deum, tune accedaP. Nu de mai puțin moment este și găti- rea, ce să recere din partea trupului. în constituțile sinodului diecezan ținută în Gherla în 1882 să zice (pag. 1.) „Findcă a servi împăratului Mărirei mare și înfricoșat lucru este chiar și poterilor cerești, e con- venient, ca și cei însărcinați cu înalta misiune de a îndeplini cultul dumnezesc nunumai din j lăuntrul să se prepare și curați să se apro- i pie de s. altar, ci și dinafară să aibă atare | țintă și purtare, care convenind cu gravita- \ tea preotului și prin împlinirea acțiunilor interne să contribue la edificare credincioși- lor și mărirea lui Dumnezeu0. \ A bunăsamă că atât, pregătirea internă | a trupului cât și cea esternă trebue să fie ; amăsurată sânțirei funcțiunilor preoțești. ; Referitor la ajunul prescris pentru a putea i servi s. liturgie, ar fi o esplicare foarte păcă- | toasă în sensul, că până precis la 12 oare i noaptea poți mânca și bea chiar și preste : sătul; de aici în colo reținându-te deia mân- care și beuturâ poți să te ocupi fără a greși cu orice lucruri miindane d. e. jocul de | cărți și altele; și iarăși că dacă ai rămas | ceva preste meazănoapte lângă masă, cu । atâta vei face Iiturgia mai târziu mâne. Tot asemenea păcătoasă ar ti espiicarea, că dacă după o masă cam grasuță de seara a doua zi nu să poate nice la o întâmplare amâna Iiturgia, deși ești bolnav de traiul bun, atunci servești „repede0 iiturgia, dar cuminecătura nu o consumi, ci o lași în potir până la altă liturgie. S. Alfons (în 1. 6. nr. 278) zice despre ajunul înaintea misei: „In fractione hujus jejuni, etsi hoc preaceptum est de jure eccle- siatico, nan datur tamen pervitas materiae, quia praeceptum non jam est accedendi ad eucharistiam jejunus, sed non accedendi post cibumani potum, qui autem comunicat post quamcunque minimam partem, —jam comu- nicat post cibum et potum“. — Am cetit în un tractata lui T. Bud, cumcă un preot s’a apucat beat să servească s. liturgie, dar a fost । lovit de apoplexie și a murit lângă altar, ce i e drept, dar oare cu ce moarte? Alt preot i servind beat la o înmormântare a fost des- ' brăcat de poporeni și dus să se culce. | Referitor la a doua parte a pregătirei i trupești const. sin. diecesan din 1822 zice:x_ Păstorul sufletesc și săvârși- rea funcțiunilor sacre. , (Continuare., După împlinirea funcțiunilor va cerca preotul, că oare îndeplinitu-le-a așa, cum e prescris și dacă va alia, că a comis ceva eroare, va ruga pe Dumnezeu de ertare și își va însăiruia bine iocul fiind atent, că în venitor să nu să repețească. „Post orationem autem, zice s. Carol Bor omaeus (Conc. Me- dial IV) si quid aut negligcntia, aut alia culpa commisoris pauluhim colligcns tc veni- km pete a Deo! „Celce să apucă de împlinirea funcți- unilor, mai întâiu trebue să priceapă, ce lu- cru mare este acela de eare să apucă, de aici va înțălege câtă plăcere, câtă diligință și câtă tărie va trebui să desvoalte la un lucru așa mare și la o afacere <.șa momen- tuoasă. , . Să va îngriji, ca să fie străin de orice gând despre alte lucruri, întocmai ca și cum n’ar mai avea nici un fel de alte afaceri în lumea aceasta. Să aibă după aceea mare speranță în bunătatea și liberta- tea lui Dumnezeu, care cearcă și pe cei ră- tăciți, caută pe cei ce-1 încunjură, cu atât mai puțin primește și îmbrățișează pe ceice să apropie de el cu inimă hună și curată". Să zice în „Directorium în exercitia (confectus a qui- busdam antiqmoribus Patribus societății lesu.) Nici când să nu funcționeze preotul fie chiar și o funcțiune mai mică, pânăcând prin o specială si adequată rugăciune își va escita în sine inteuțiunea de a face aceea, ce intenționează s. biserică prin respectivul act apoi va cere pentru sine iertarea maculelor, sânțirea sa, întărirea și vrednicia de aservi lui Dumnezeu. „Nimenea din cei legați cu poftele și cu desmerdărilc carnali nu este demn să vină sau să se apropie, sau să ser- vească Ție împărate al mărirei". (Rug. Cherov. Liturgicr Blaj 1870 p. 81.) — Și în cărțile noastre corali avem rugăciuni de acestea de tot frumoase și mișcătoare. Așa la înserat sunt vre-o 8 (L. c. pag. 13—17); la Mânecat între cele 12 rugăciuni (pag. 30 —38) sunt, cele mai multe de această me- nire, precum și rugăciunea: Doamne Sânte, care întru cele de sus locucști .. (p. 46) prescris fiind prin canoane, ca preotul îna- inte de liturgie totdeauna să servească mai întâiu mânccatul. Sublime și de foarte mare însâmnătate sunt toate rugăciunile dela liturgie.— La botez avem rugăciunea „Dum- nezeule milostive și îndurate, celce ispitești inimile și rărunchii" Euch. Blaj ed. II pag. 20. — La sânțirea cea mare a apei această rugăciune o Intercalată în rugăciunea „Trâ- ime, preaînaltă în ființă" pag 144. La în- săratul Rosaliiior să afla intercalată în ru- găciunea 1. „Doamne, Isuse Christoase, Dum- nezeul nostru" pag. 280. — Fericitul Papa Piu al IX-lea în 27 Martie 1854 a conces indulgință plenară tuturor confesiunilor catolice din întreagă lumea de o sută de zile, dacă înainte de a asculta vre-o mărtu- risire, vor recita cu inimă contrită și cu pi- etate următoare frumoasă rugăciune: „Dă-mi mie. Doamne, înțălepciunea, ce reșede lângă scaunele Ta e, ca să știu judeca poporul Tău întru dreptate și pe săracii Tăi întru judecată. Fă, ca eu astfel sâ manuez cheile împărăției ceriurilor, ca să nu deschid ni- mărui, cârma ar trebui să fie închis, nici să nu închid nimănui, căruia ar trebui să fie deschis. Intențiunea mea să fie curată, ze- Preoții să se prezenteze la împlinirea fun- cțiunilor bisericești, și mai ales în biserică, totdeauna în veșmânt talar, precum să cu- vine servitoriului altariului și recere gravi- tatea preotului0. S. Car. Borromeu (Pastorum instruct. Westhoff 1860 p. 212) zice „Habitu non erquisito, non delicata nimis, non se- rica, ne ornamenta quidem', rursus non sor- dida, non neglecto sed gravi et taluri atque ejusmodi tum domi, turn foris utamini“. — în privința îmbrăcămintei încă ar fi de dorit uniformitatea. Cât de șod ne apare în o iarnă grea șirul preoților dela o înmormântare unul cu capul gol, altui cu șapca po cap, care o poartă în toate zilele, iar altul cu pălăria. Ce frumos ar fi, dacă toți ar avea unul și - același acoperitor pe cap, cum este la ro- mano-catolici. — în privința aceasta o con- ferință preoțească din dieceza Orăzii ,a șU făcut dispozitiuni. ' , . . '“^Bibliografie. 1 - ’h — .lozuri' A apărut. Iubirea cătră Preasfânta Fecioară Maria Maica lui dumnezeu. Așa poartă titlul un volum de peste 400 pag scris de un părinte minorit conventnal paroh și misionar în Mol- dova. Lucrarea aceasta are menirea să arete precelențele preacuratei Fecioare, vir- tuțile ei deosebite și nenumăratele ajutoare, ce ea le dă închinătorilor ei. întru întărirea scrierilor sunt citațiuni nenumăroase din sfinții ' părinți. Pagubă că stilul e cam greoiui . altcum ar putea fi o prea frumoasă carte de , pietate în manile credincioșilor cinstitori a Maicei Iui Dumnezeu. Posta redacțiunii. « At >£ Lucrarea Limită n’o putem publica ( acum, fiind foița. noastră ocupată cu »Serierik« atât de interesante aie colaboratorului nostru Alfius. De altcum introducerea să cunoaște, cât de frumos fi co- piata din o carte de composiții .... . S. X Eu ți-am pus o Întrebare In fuga con- ”'J)f deiului și tu îmi țitii un curs de economie. Era mai f bine dacă dădeai ceva notiță, despre hârtiile de cari țț pomenești: dela cine? și de când? loan. Pentru numărul acesta, n’a mai fost Joc. Regret, Și .iăt.-br?.' aaooeatsv ■ (48) 7-2q .^Măsibirio ut uHuir.a.br.t‘B cisijtoaiT Pag. 126.UNIREA Nr. 15. Cei mai mulți oameni sufere din pricina că nu eă îngrijesc de - vin - decarea morbului lor de timpuriu — își falie mult bine acela, care își ține la casă mereu medicină recunoscută-de bună. - O astfel de medicină de casă e renumitul Jeller Slsa-Jluid care vindecă nenumărate mor- buri ca bunăoară; dureri de pi- cioare și de mâni, dureri de nervi, renmă, răgușală, durerea de gru- mazi, ferbințeli, durerea de cap și de dinți, etc. 12 sticle mici sau 6 duple Ie trimite franco pentru 5 coroane farmacistul Jeno V. Feller, Stubica Cen- trale 82 । cott. Zâgrăb). « Prăvălie românească ! " Prin aceasta am onoare a avisa publicul românesc de aici și jur, că am deschis îh loc, — strada Tipografiei — sub firma: marca fabrice! Se caută ăgențl dată x:xrx n Timișora-Fabrie se recomandă spre pregătirea clopotelor n6u6, pe cum la tur- narea de nou a clopotelor stricate, m a! de parte spre facerea de clopote întregi aruioniose, pe lângă garanție pe mal mulți ani, piov&Jute cu adjustăr! de fer b âtut; construite spre a le întdrce cu ușurință în ori ce parte, în ce' clopoteie 'sint bău^Se’ o lăture prin aceea ce sînt mân; uite de 461 kg. făcut după sistemul vechifi. Mal de parte se re- comândă spre facerea scaunelor de fer bătnt, de sine stătător — spre preadjustaren clspotelor veohl cu adjttetare de fer bătut — ca și spre turnarea fe tdce de metal. -’ : K* Preț-cu canturi Ilustrate se tr^it la cerere gratuit și franco. k de crepare. — Cu deosebire recomândQ . ț = clopotele găurite = R de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari aînt prove^ute k în partea superidră — ca violina = cu găuri după figura S și pentru r aceea aii un ton mal intensiv, rbal adânc, mal limpede, mal plăcut p și cu vibrarea mal voluminâșă, de cât cele de sistem vechifi, așa, b că nn clopot patentat de 327 kg. este egal în tonul imul clopot 6snOTTE W1V0THY TEM» Tipografia Seminariului archidiecesan. ! o prăvălie de mărfuri coloniale și de : băcănie. Legăturile ce le am cu firme de frunte din patrie și străinătate, mă pun în plăcută posiție de a-mi procura articoli de prima calitate. în urma praxei, — de peste 24 . ani — în această . branșă, . cunosc pe , deplin -necesitățile clientelei, și astfel mi-am și asortat prăvălia cu tot felul de mărfuri, ca să pot satisface întru toate, atăt în privința calității, a pre- țurilor, cât și prin un serviciu prompt și, culant. . , Recomandându-mă binevoitorului sprijin al publicului românesc din loc și jur, semnez Cu deosebită stimă: (11) 3-5” » ’sPDACHn contra tusei., răgușelii j OUliCgiil durerii de piept, oftice! > tusei măgari1, tî, catarului astmei. grou- | tații de respirat, lungdrei și tusei seci. > Vindecă sigur și repede. Prețul 1 cer. | 20 fli. și 2 cot. . . . - * Capsic unsOre. Ctmtra durerii > de osc, podagrej, reumatismului, rece- j lejort durerilor de cap, dinți și nervi, i precum și scrîntiturilor. Cele mai îm- J betrânite bdle le vindecă. Prețui 1 cor ’ 20 Al. și 2 cor. > Centarin. Contra morburilor de J stomac, precum lipsa de apetit, mis- i tuirea rea, catarul și aprinderea de ( stomach, greața și vom a rea, sgârciurile [ cele mai grele. Leac sigur. Folosesee și la i curăț rea sângelui. Prețul L20 și 2 cor. ! Kaljodsarsaparil. Mijlocește lent * pentru curățirea sângelui ia sifilis, mor- । burile tinerețelor 1 sticlă 2 cor. j Laxbonbons. închiderea scau- 1 nului e causa diferitelor morburi, pecum ! palpitarea de inimă, amețeli, du ren de g । cap și altele. Deci cine sufere de In- ș । cheierea scaunului numai de cât se co- e ' mandeze Laxbonbons zacha re le purgative, | 1 plăcute și dulci la luat. Pețul 1 c.T. ® । Chemicale, drogue, legături și bindagerie x t chirnrgice. Instrucție pentru prepararea dife- a [ ritelor vinarsuri, liquernrî, rum și altele. TeurI G , rugsice, ParfumurI, săpunuri, crem escelent ® i pentru față și mâni. Articoli cosmetice, olefi X । pentru păr. Esență pentru picatul și Întărirea G * părului. Apa de gură și dinți pe cum și prav. $ । Ori ce fel de articlu din branșă. Tote forte S । Ieftine. Faceți întrebare și Vă veți convinge. S i Cornel Demeter, | 1 apoteear în Szâszvăroe, în fața școaleiNr. 41. § ! 47 (e-io) ■ | 0000000000000000000000000009000 De mare însemnătate pentru Dame! Fie care P. S. D6mnă își pdte însa-șl pregăti cu o ușurință de neînchipuit talia sa după ori ce moda cu ajutoriu! aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Gnachelbaner. A fost censurat de academie. și poșede nenumărate scrisori de recunoscință. -Zfi are patenta și e scutit prin lege în tote statele culte, ® 0 Prețul unui aparat e 3 cor. franco rambursat. 000 Prospecte să trimit la cerere gratis - . Cu t6ta stima: 17 (31-52) Antal G-uschelbauer Șopron. din Boiwta fle la 1896 Bremiat cu medalia cea mare. Turnătoria 0e clopote și fabrica de scaune de fer «r ' iu pentru clopote a luT —— An tonîu fiovotny (22) 27-52 85Ș Bl -a* S1 Abonamentul: Pentru mt^arehie: Pe an 12 cor,. an 6 cor.. 1 \ an 3 cor. Pentru străinătate: Pe l an 18 frc., 'Z» an 9 frc., ' f4 an 4 frc. 50 cm. Foea apare în fiecare Sâmbătă. Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ee privește foaia, să aeadreseze la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea ,Unirei“ în Blaj. Inserțiunî; Foaie bisericească-politicâ. Anul XV Blaj 15 Aprilie 1905 Număr i 15, I Am puttâ să ne mai estindem । asupra unui lucru. Să iea ori-cine ! Raportul gimnastului din Sibiu, deia gimnașiul de stat, și se va convinge, că Homânii dau cel mai mare contingent al studenților. Cât, mai departe, pentru amabilitatea, cu care sunt întimpinați elevii români din partea unor profesori (nu zicem: de toți.) scriitorul acestor ' rânduri, ca fost elev al gimnasiului din Sibiu, ar puteă să spună multe lucruri, foarte instructive din punct de vedere ! pedagogic , . . Credem, că misiunea unei școale medii este: agerirea minții și formarea caracterului. Asupra întâiului punct, nu avem nimic de zis; cât pentru for- marea caracterului, cred domnii pro- fesori din Sibiu, că sunt, mai vrednici acei băieți, cari de frkă, sau din lin- gușire, pentru a se însinua celor mai mari, și-au pus cocardele pe piept, de- cât colegii lor, cari li-le-au rupt? Băieții aceștia — a căror faptă este, fără îndoială un delict, care trebue pedepsit — nu s’au gândit însă, suntem încredințați, la o eventuală răsturnare a statului, ori la un act de tradare — Doamne ferește. Cu mintea lor de copii neastâm- păreți. ei au crezut că fac o bravură copilărească, și s’au pomenit ex machina: . trădători de patrie, existențe periculoase. Nu bagă de seama aici nimeni, că prin astfel de pedepse severe, nu- miții băieți se înstrăinează aievea de prim-ipiile profesate de dascălii lor de mai nainte; nu bagă de seamă dascălii unguri, câ prin o tratare mai severă față de Români, suforândii-le ori-ce manifestare națională, ori cât de ino- fensivă ar fi aceea, ei înșiși îi îndepăr- tează și-i înstrăinează de eolegii lor unguri, ei înșiși îi împing spre calea așa ntimiților „agitatori?11. Ar fi trebuit să se țină samă și de părinți, căci în urma urmei ei sim- țesc în primul rând ascuțișul pedepsei. In anul acesta atât de sărac și de puțin binecuvântat de Dumnezeu, băiatul se pomenește dat afară, tocmai la sfârșitul apropiat al anului. Mici trădători de patrie. । i Aflăm eu mintie, că șasă elevi români ai gimnasiului de stat, inferior din Sibiu, au fost eliminați pentru-că în ziua de 15 Martie au rupt de pe pieptul colegilor lor români cocarda tricoloră magiară. Pedeapsa este destul de mare pentru modul copilăresc de judecată al deli- cuenților; nu aflăm insă reclamtii ne- cesar, care să o intovărășască nici ri- goarea cuvenită a patrioticei direcțiuni dela numitul gimuasiu. Cum adecă, \ pentru un delict așa de grav, direc- țiunea se mărginește la un simplu con- silium abeuudi, când ar fi trebuit poate, să intrevină la toți procurorii de stat, pentru a-i înfunda pe micii trădători măcar ia muncă zilnică în vre-o ocnă, dacă nu de-adreptul la spânzurătoare?... Quos ego ! Ne împlinim deci o datorința de cronicari fideli. înregistrând această ne mai pomeniră trădare a unor băeți din clasa I—11-a gimnasială. alăturea de retorsiunea grabnică a direcțiune! șco- 1 lare din Sibiu. Dacă retorsiunea ace ista nu ar fi urmat numai decât, foarte pro- babil, că statui nostru nu ar mai exista astăzi, după o lună dela comiterea tră- dării de patrie. Onorata direcțiune a acestor școale. binevoiască totuși a lita în dreaptă so- cotință o împrejurare: Avut-a direcțiunea de acolo dreptul de a impune școlarilor purtarea cocardei in ziua de 15 Martie; de când anume, dle director, este și 15 Martie serbare școlară? Noi știam de 11 April, singura serbare școlară impusă prin lege, eu referință ia anul 1848. D-Voastră știți și de 15 Martie, pe semne numai de scurtă vreme, de când oposiția în frunte cu Kossuth a reușit a întruni maioritatea în dietă? E dar o anticipare aceasta, fără nici o autorisare dela ministerul de culte și instrucțiunea publică; o antici- pare, care nu vă îndreptăția, prin ur- mare la o pedeapsă atât de aspră față de niște copii de 10—14 ani. ; înțelegem partea medicinală a pe- depsei. dacă era vorbă despre niște ștudenți mai mari, cari, stăpâni pe fap- \ teie lor, își puteau da seama de ce fac i și vrednieiau, în consecință și pedeapsă. | Dar copiii aceștia? . E trist, întradevăr, că băieții noștri la vârsta cea mai fragedă a lor sunt taxați după măsura „patriotismului11 atât de ief.in și de reclamagiu în această țară; șî e ridieu) să aflii trădători de țară la această vârstă puerilă ! . Mai trist este, că băieții noștri ajung a face cunoștință cu acest nou sistem de clasificare al oamenilor încă pe băncile școalei elementare până sus la colegiiie de universitate. înțelegem patriotismul de reclamă pe toate terenele vieții; nu-1 pricepem însă și nu-1 putem afla îndreptățit pe băncile școalei, a cărei menire sfântă este de a revărsa asupra tuturor de-o- potrivă lumina binefăcătoare, fie el îm- brăcat în haine de domnișor, ori fie el în cioareci și cu șerpar la brâu și cu cămașă românească! Congregația comitatului Aiba-inferioară cum am anunțat, s’a ținut Vineri ia 31 Marte. .Membrii români au fost puțini. înainte tie ineeuerea ședinții, cornițele suprem a atârnat de pientul vicecomitelui Szâsz J. crucea de fer. i runiiă ca răsplata murei dc 28 ani Atioi s’a trecut la ordinea de zi, care a fost de ntițm interes, Din raportul vice- eomirelni esrragtm câteva date. Printre membrii renansați sc pomenește eu respect de advocatul Dr. Emil Gerasim, „simpaticul si zdoscl membru, care prir. ținuta-i limstuă și obiectivă a contribuit muit la re- soivirea patriotică a mnitor cestiuui*. Pașa- porturi s’au extrădat anul trecut 5338 din acestea 213 în Germania. 2183 în America și 2905 in România. Pe terenul acesta să-o eâsiige domnit funcționari comitatensi merite să oprească poporul a-și părăsi vatra și să ie facă mijloace de train aci acasă ea să uti fie siliți a lua bâta pribe- jiei. — Numărul alegătorilor de deputat e de 4880 mai mniți (1073) încercai Aiudnlui și mai puțini (237) în ai Abrudului. Darea erarială eu care dstoreau locuitorii comita- tului la sfârșitul lui 1904, a trecut peste 2 milioane cor. fără să mai socotim aci cele- Nr. 15. UNIRE A:— -------------------------1^3 a- nirei-.școli civile -de1-băieți la Abrud, în careț eă se propunâ. și limba latină, ^a as^ ,. fel ușor Bă poată elivii trece' pentru cionti- î nnareâ stpdiilor la gimâas. . . . Pențru întregirea /salariilor întițțătĂ< rești statul a dat» bonte 16' mii cor. ' dintre cari la 34 școale gr. cat. ji ia 28 g£ ort. De'drumuri numai ptfmenim nimic, deși șe cheltuiesc mii de coroane anual, totuși îu comitatul nostru sunt drumurile celea mai rele și inpracticabiie, . Averea orfanilor din acest comitat e dc Hor. 383.45624 fii. ........... ...... Tot îu congregația aceasta s’a hotărît în principiu.diamjembrarea pretnrei Aiud, urmân- du-se unei vechi dorințe a Teușenilor, care de sigur va aveâ de urmare iarăș nimicirea elementului : și caracterului românesc a acestui ținut. . După congregație a urmat masă mare • în cinstea decoratului vicecomite. CORESPOND1NȚE. Pildă y r e d n i c ă. Teaca, 10 April n. Condus de firma credință, eă prețuita foaie „Unirea* totdeuna eu plăcere publică date din viața bărbaților, care ostenesc pe I terenul bisericesc-școlar, trimit câteva date din viața repausatnlui Mihailă Savoian, fost proprietar, oficial pensionat, curator și în- ființătorul paroehiei gr. cat. române din opidul Teaca; care deși a fost om de pozi- țiune socială modestă, a fost avut și bogat în fapte mari pe terenul bisericesc-școlar. Savoian s'a născut la an. 1822. în comuna grăuițîrească Ragia. Șeoaiele ele- mentare le-a început în Monor și ie-a con- tinuat în Nășăud. îatrevenind timpurile Pag. 120. alalte eompetințe restante. L»- reapitlul: învățământul poporal, vorbit de ^șilelSj de_ copii.ee spune, că înființarea aceiorți merge ca greu și ar fi de datnrința guvernului eă înființeze asile pe lângă șeoaiele de $tat? pentru: eă astfel „locuitorii de buze'rotpâne și-ar însuși încă In asii graiul magiar și astfel școlarii ''ir puteă pricepe mai -bine materialul, prescris în șeoaiele de stat?* Sș vede că stăm rău cu lățirea limbei ms- giare. nu face nici un progres. Școale ponoraie sunt de toate 270, din acestea 7.1 mag. 12 germ.și 187 române. în. patru comune, (Șoîmuș, Râcătău. Herepea și Szabaderdfi) nu sunt școale și de ani nu ..pro- „ pune nime. învățământul preste tot merge îndestulilor, „în câteva școale ger mâne și în mai multe românești învățarea limbei magiare nu satisface cerințelor prescrise prin lege.* Și asta provine de acolo, că învățătorii nu pun pondui pe învățarea limbei, ci numai pe cetit și tradus, sau cel mult pe numirea câtorva obiecte din" sala de învățământ. Și pricina mai e și aceea, că pe sate școala să cercetează de băieți slab, să dau multe ferii, plata învățătorilor e mică și încurge tare neregulat. Slab stă lucrul și cu șeoaiele de me- serieși, instrucția e aproape nulă, ceea ce contribue în mare măsură la zădărnicirea a ori ce progres, pe acest teren. Mai e apoi și năcazul, că Industriașii români „mai ales*, dupăce termină învățarea cutărei mă- iestrii se întorc în comunele lor și lucră atât cât cer lipsele popuiațiunei dela sate, prin ce rețin cumpărătorii de a mai merge pe la oraș, și făe astfel, că la oraș industria, numai să vegeteze. Așa se tânguîe raportul, tot Românii îs de vină la toate! Școli civile sunt de toate 4. anume: 2 de stat, 1 rom. cat. și 1 gr. cat. Mini- strul a pus însă în prospect ridicarea încă "Viforoase difi 1848, â fost silit a întrerupe stțdielp.:și ce grămțțr în etate de 18 ani; a lîntraț în armată. 1 unde prin istețime și curaj în seu& 'tjmn a: avansat până la postul dtf Ststion comandant; a luat parte activă la bă&fte din Ț848. șian). la 7 seara despre măr- turisire (Roșian), In 6 April, la 5 dimineața a predicat oreot. Dr. Lueaein desnre pati- mile Domnului, la 9 prot. Tea ba despre căsătorie, la 4 păr. Roșian despre blasfemie i și la 7 seara tot acesta desore judecam I particulară. In 7 April lă Mânecat a pre- I dieat protop. Teăha despre s. Cuminecă;ură, iar la s. liturgie păr. Roșian despre Preacur. Vergură Mărie,. La sfârșit a vorbit păr. Roșian și protop, popovici. . ■ Mărturisirile credincioșilor s’au început în 5 April la li1/» oare a. m. și s’au con- tinuat în toate ziiele până în 7 April seara, ascultând pe credincioși afară de preoții amintiți și Ou. V. Pascu din Greovaț, Sân- toma din Secaș și Aurel Popovici din Tie- vaniul-mic. care în 7 April a venit în pro- cesiune cu poporul de acolo și cu corul, care a cântat ia liturgie,. părăndându-se cu corurile din Ticvaniul-mare și Seeaș. E o fericire se auzi corurile acestea cântând.' Ponor- a participat din Ticvaniul-mie, Secaș, Jitin, Greovaț și Caeova. ' Terminându-se esercițiile. fruntașii co- munii conduși de proprietarul Vasile Leza a mulțămit misionarilor, snunând că în de- peșa au muițâmit și preaiubitului lor Episcop pentru rara mângâiere, ce ie-a procurat, trimițând misionari în comuna lor. In 7 April la 3 oare p. m. prot. Po- povici și pâr. Roșian au plecat. . la Varadia, rămânând în Ticvaniul-mare protop. Teaha și Dr. Luca.ciu cari au mărturisit, fără a termina, până seara târziu. Varadia încă e o comună mare si fru- moasă. Are 4 preoți: 2 gr. cat.: Paul Jor- govici și Augustin Radu și 2 gr. or. Are 2 biserici. Biserica gr. cat. e nouă, se va consacra la Rusale. Are o școală gr. or. și una de stat. La 5>/s oare sara preoții au întrat în frumoasa biserică, unde s’a cântat „împărate ceresc1 împreună cu poporul, ce umplea ii- teraiminte biserica. Dnpă Inserat, protop. Popovici vorbește desnre scopul misiunilor, anoi păr. Roșian predică desnre mărturisire. Se cetește molitva, ca în 8 April des de dimineață să se înceapă mărturisirile, cari au durat până în. 9 April la IP/ț oare a. m. In 8 April la Mânecat a predicat păr. Bo- șian despre suflet și prețul lui; la liturgie Dr. Lueaein despre patimile Domnului, la Inserat Roșian desnre păgnbîrea deaproapelui, seara Dr. Lueaein despre infern. In 9 April 1* Mânecat a predicat protop. Tealia despre s. boare odată 1n sufletul său? Și așa se continuă o viață de suprafața, care să poate schimba dună cum bate vâutul. dar o viață intimă, adevărată, adâncă, nu va puteâ trăi în astfel de condiții. Pecum nu poate fi vorbă despre această viață adâncă proprie, nici ia indivizi mai puțin de vină, eari sunt poate chiar numai ușuratici. în înțelesul mai puțin culpabil al cuvântului. Dină coconițe. de pildă, vin regulat la biserică în Paresemi. după cum regu at umblă tot anul, cu escepția vacanțelor mari de vară, când biserica nu e așa de im po- pulată. Mai încape îndoială că amândouă sunt foarte frumoase și foarte ispititoare? Cel puțin ele nu se sfiese să o creadă aceasta chiar și în casa Domnului, căci mereu fac ochi dulci, mereu își surid. fie care șieși însăși, și poate și altora, mereu își așază o cură a rochiei, sau cutare șnviță de păr bălai, ce, de altfel, de acasă nu a fost prins în mănunchiul bogat, anume pentru acest scop al mișcării grațioase a mânii ori a capului. Le va veni acestor „ângerași“, cari nu se prea țin de țara ângerilor albi și senini, le va veni vr’odată In minie. cel puțin in casa lui Dumnezeu, acest gând: „Bine, soro. bine, de frumoasă frumoasă ești, ți-a spus’o destule ori oglinda, și cea dintâi și mai veritabilă oglindă: mama. Dar cine ți-a dat acești trandafiri în obragi, acestea diamante negre sub sprinceneie dese, aceasta frunte senină, și acest păr bogat, împărătesc? De sigur tu ști de unde se trage frumseța rochii tale, nu ar fi deci o prostie să nu ști de uude vine farmecul tiu?8 ; • Nu le va veni, căci atunci ar fi de lipsă să cugete puțin, și acesta e un lucru greu, pentru naturile zburdalnice ca dlor. Și vor crește așa după cum au fost crescute, tnnoiând la suprafață și necntezâud să pă- trundă în adâncul sufletului, unde ar găsi frumseță adevărată, ori, întunecată fiind aeesta, ar puteâ ușor să-i dee lustru. Câtă pleavă e în lume Doamne, câtă hospă de aur, ce stă la suprafață, și cât de puțin e aurul ce merge la fund I . Și totuși, totuși numai așa se poate pune baza nnei vieți de muncă și de jertfă, numai așa se poate zidi adevărata fericire intimă în familie și societate. Să vezi că tot ce ai. tot ce ești, e din darul iui Dum- nezeu. care tc păzește pe toate căile vieții, prin urmare să nu te mândrești; să ști că alții tot din aceiaș dar dumnez^esc au ce au. și sunt ce sunt, care dar să varsă după cum lui Dumnezeu îi place; prin urmare să nu invidiezi, să nu clevetești, să cauți răz- bunări zadarnice; — să ști că nu e unul mai mult decât altul înaintea aceluiaș Stăpân, prin urmare să-ți reverși asupra tuturor aceeaș iubire largă, curată, caldă; să-ți fie legea supremă a vieții: ce crede Dumnezeu despre tine — singurul ce are dreptul să te judece, prin urmare să nu-ți pese și să nu dai nimic pe veștile ce află despre cine unii și alții, pe cuvintele lor de ură sau de invidie. Să trăiești tu în tine, și nu în opiniile ce și le formează alții despre tiue. In privința aceasta a avut dreptate Schop- penhauer. Cei necuiți. cei ce nu au ajuns perfect la cunoștința de sine, dar cari au rămas sub scutul și povața Evangelii. înțeieg mai bine toate acestea și le pun în praxă. de cât cei luminați, cari să pretind a fi ade- vărați oameni, — nu așa numai niște „brute8, „țărănoi8, etc. — cari în vecinică reclamă, ură, ceartă, invidie, clevetire sub formele celea mai fine. își întunecă și zilele ce le puteau aveâ senine. Eatâ dar că în acest timp de Paresemi, pentru ce ve'iem pe niulți de cei de jos alergând sâ-și plece capul sub patrafirul poeăinții și al ertârii, și aproape pe nime din cei adevărat culți. Spre o viață intimă, puternică, adâncă sunt cu mult mai acomo- dați cei simpli dar sănâtoși și curați, de cât cei Justruiți, seci, plini de fumuri și de frază. Aici sunt spume și flori uscate: e la suprafață, dincolo ‘ e șuvoiul adânc ră- coros. aprig, al apei de cristal. Și nici când o eivihsație și o cultură sănătoasă nu se va naște și nu se va boteza din spume și petale veștede, ei din șuvoiul adânc, curat ca lacrima, și se va încununa cu tran- dafiri tineri. Ceea ce se zidește pe minciună și pe ipocrizie e putred în chiar simburele său. Și corupția aceasta un ochiu ager o vede dela îneenut, ear ceilalți vor simți-o mai târziu. Dacă părețîi unui edificiu, zidiți în chipul acesta, adăpostesc numai viața unei familii, atunci ei se vor dărima numai asupra câtorva oameni, dar dacă un neam întreg se ascunde într’un astfel de palat nemernic, atunci sunt numărate zi lele acelui întreg popor. Natura întreagă: cerul, stelele, vântu- rile, mările, munții, rîuriie. urmează legile, în cari sunt încătușate, cari înșiie nu au altă cauză de a fi așa cum sunt, de cât voința lui Dumnezeu. Firea întreagă e o armonie perfectă. Ca în om sâ fie armonie, trebue se urmeze — eunușeândn-le legile sedite în sufletul lui și predicate de Evan- getie. legile de morală curată „cunoaște-te pe tine, și trăește așa fel, ea să poți cu- noaște pe Dumnezeu cândva în împărăția Ini.8 Și oare pentru aceea să ne fie dată voința liberă, ca să nu urmăm aceasta țintă supremă a vieții, ca omul singur să eonstitue nota disarmonică în armonia universală?. Nr. 15. U N I R E A Pag. 123/ Cuminecătură la litnrgie păr. R>șian despre biserică. Poporal, care cn mult zel ev- lavie a cercetat biserica, s’a cuminecat in 8 și 9 April. In urmă au ținut vorbiri de rămas ban păr. Roșian și protop. Ponovici. Ce sublimă priveliște, când poporal, iezind din biserică a îneuujurat preoțimea și-i mul- țamiâ, cerând cu laerămile in ochi să mai rămână, că sunt încă mulți, cari doresc să se mărturisească! Nu s’a mai puiuț, căci nn mai puteau se muncească de obosiți, ee erau. . . In Varadia a participat și mult popor din Greovaț și Mărcinenii, cari a venit în 8 Septemvrie în nreeeșiune sub conducerea bătrânului preot E. Mine, cântând melodios și armonic corul de acolo. în piața Vara- diei li-sa ținut vorbire. După prânz mai mulți fruntași ;ub conducerea lui Paul Fabian an mulțumit preoților. De aici lueă sa trimis' depeșă omajială și de mulțămită bunului iot Păs- tor, P. Sale Episcopului. ’ în 8 Aprilie tracleie protop: Oravița și Varadia au ținut aici sinod de primăvară, în care preoțimea însuflețită de cele cele-a văzut a adus eu unanimitate mulțumită Episcopului pentru exercițiile spirituali. Invitând P. On. V. Poruțiu ne preoții străini la Oravița. ca să se delecteze în nrestațiunile corului dc acolo, in 9Aprtlie la 5%8earabis.gr. cal.de acolo era indicsită de poporul și inteligință română de ambele re- iigiani. Sosind aici preoții dela Varadia s’a otieiat însăratul, cântând dulce și puternic renumitul cor de acolo sub conducerea diui 'învățător Bogdan. Apoi a predicat păr. Roșian despre pocăință din punctul tje ve- dere psiehologie. Târziu seara Dl Bogdan cu corul său a dat serenada preoților străini, pentruce le-a mulțumit Dr. Ep. Lucaciu. Astfel au decurs exeeițiile spirituali în Bănat, despre cari nn funcționar comitatens zicea, că In timpul de față nu poate fi un ineru mai potrivit pentru fericirea po- ■ porului ca aceste lucrări. , Publicare de lioitațiune. Renovarea bisericii gr.-eat. din Sebeșul- săsesc se va da în întreprindere pe calea licitațiunei minuende in 2 Maiu sf. n. 1905. la 10 oare a. m. în cancelaria protopopească gr.-eat. Prețui de strigare e 4510 cor. 08 .fii. Licitanții au să subscrie condițiunile înainte de începerea licitațiunei, și să de- pună vadini de 10% din prețul strigârei. Curatoratul parohial își rezervă dreptul de a putei alege ne ori care dintre lieitauți, fără considerare daeă e aceia minus oferent. Preliminariul împreună cu condițiunile. se pot vedeă ori când ia subscrisul oficin protopopesc. Curatoratul bisericei gr.-eat. Sebeșul-săsesc, 11 April 1905. Ales. Dobrescu Aron Presia paroh-protopop gr.-eat. curator primar. Houtăți. întru mărirea lui Dumnezeu, Dl Dr ! Georgin Ciuta, secretar la Direeț, finane. în Turda a donat Bisericei nonă in Rebri- șoara doi prapori frumoși în valoare ue 160 cor. în numele Paroehiei sâ aduce călduroasă mulțumită. Rebrișoara, 26 Martie 1905. Anton Precup preot. Din dieceza de Orade. George Pop, profesor la gimnazul de stat din’ Arad, și preot al diecezei gr. cat. de Oradea-Mare, prin superioritatea sa bisericească, a fost denumit de Vice-arhidiacon onorariu și asesor couzistorial. Nu putem numai să gratulăm guvernului diecezan de Oradea-Mare, pentr ( această nimerită distincțiune, iar Domnului George Popp îi dorim, ca interesul ce-1 arată pentru tot ce servește Spre înaintarea bise- ricei noastre, să-1 poată •‘dovedi întru mulți fericiți ani. Pentru șccala română. Dr. Daniel Fireza, simpaticul secretar episcopesc diți Lugoj, a dăruit cor. 300 școalei române gr.-eat. din Uricani, ca recunoștiință pentru eă acolo și-a însușit cele1 dintâi cunoștiințe. Fapta să laudă de sine 1 Știri literare. Sub îngrijirea talentatei scriitoare Dna Constanța Hodoș, compatri- oata noastră, a apărut la București „Revista noastră* scrisă și destinată anume pentru femei. Nrul 1. apărut la 10 Martie v. cu- prinde scrieri de Const. Hodoș, Elena Văcă- rescu, Sofia Nădejde, Maria Baiulescu, Noii Cornea ș. a. Revista aceasta apare la 1 și 15 a fiei cărei lună și costă pe. an 7 cor. Scopul acestei reviste, va fi mai ales să adune la un loc, la o activitate comună toate spiritele cari simt în ele dorul de muncă l pe terenul literar, artistic și educativ. ! Procese politice- Dî Silvestru Moldovan ! redactorul „Foii poporului a avut proces de presă din pricină că a publicat mai mulți articolași în cari a făcut politică. Tribuna- lul din Sibiu foarte complesant de data aceasta, l’a osândit numai la 20 cor. pedeapsă principală și 10 cor. secundară, eventual 2 zile arest. Jaf în biserici în comuna bisericească gr.-eat. curat românească Copand (1. Turda) în 30 Martie noaptea un boț stricând cu toaca de lemn barierile de fer dela o fereastă mică a întrat în biserică și spărgând țiținele la cutia bisericii a luat crucerii acolo adunați și nescari însămnări; adus cu sine din ojădiță unde să păstrează ornatele bisericești: potirul, discul, steaua și lingurița. — Preotul loan Pătăceanu în 1 April a observat acestea când a voit să servească pareșemile. — In- vestigație s’a pornit, până atum însă fără resultat. ' Pentru Internatul Vancean de fetițe au contribuit Papiu A. Bistrâ, Muntean N. He- ning, Pascu L. D. S.-Mărtin, Dancea V. Gârboviți, Hurghiș T, Șilea și Hățâgan V. Bazna câte 17 c. 52 f., Giurgiu N. Chintău și Domșa T. Pintic câte: 15 c., Micu V. Pă- latca 7 c. 52 f., Micu I. Br. Blaj 5 C. 84 f, laolaltă 148 c. 48 f. . ■ Ccnferențele meseriașilor. Duminecă în 16 April la oarele 6 d. a. va vorbi la so- • cietatea meseriașilor Dl A. C. Domșa, redac- torul nostru. Va declama sodalul N- Barbu. ' Concertul Kneisel. în 16 April (Du- I minecă) vom avea și noi rare ocaziune de-a । putea asculta pe celebrul violinist prof. Kneisel. Dsa trece dela Paris spre Bucu- ■ rești. — Renunșele acestui celebru violinist i este de mnlț stabilit — el este pus alăturea de Thamsan, Isaye, Sarasate, etc. — Cei mai competenți critici spun că el a rămas singu- rul interprete al marelui compozitor Paga- nini. — România poate ti mândră de acest mare talent. — La Paris a dat o mulțime de concerte. Toate foile diu Paris îl pre- i zentâ ca pe un mare măestrm — Jurnalul i de Havre spune: „Dl Kneisel sa arătat la înălțimea marelui său talent. Tot ce’ vom zice e mai pe jos decât talentul sâu ne- mărginit și de admirațiune ca și farmecul cu care celebrul violinist a câștigat publicul său. — între d getele sale vioara pare că însuflețește și cântă, zimbește. biastămă, rând pe rând familiar și -blând, artistul ne face să trecem în tovărășia sa prin toate sentimentele prin care trece dânsul. Succesul i său a fost enorm“. — Am pus aceasta apre- | țiere, ca să se vadă, că în fața noastră vom | avea un artist de renume. — De altcum 1 numele lui e bine cunoscut. Dude se joacă mai mult în cărți ? La întrebarea aceasta răspunde litografiata ma- ghiară „Gazdasdgi tuddsită*, care în nrul dela 10 crt. declară foarte limpede „că ab- solut în nici o țară din lume nu sa joacă atâta în cărți ca la noi* Din partea noas- tră nu mai adaugem nimic. ? - i Primirea de elevi în școala o. r. de cădeți -.Pe anul prim a școalei c. r. de ca- de ți (infanterie) din Sibiu, să primesc cu în- ceperea anului școlar 1905/6 (mijlocul lui Septemvrie) aproximativ 30—40 tineri fisi- cește apți, cari cn 1 Septemvrie anul curent au plinit" etatea de 14 ani, dar n’au trecut peste etatea de 17 ani, simțesc în dânși aplicare pentru chemarea militară, și au ab- solvat cu succes cel puțin îndestulilor patru clase civile sau patru clase dela o școală medie. Condițiunile de primire cari totodată cuprind și amănunte despre examenul de primire, și despre adjustarea rugărei să pot căpăta pe Lingă trimiterea anticipati vă alor 45 fii., la școala de cădeți. Recursele pentru primire sunt asă înainta la, comanda școalei, abia după primirea testimoniului dela' finea anului scolastic curent, dar cel mult până ! în 12 Iulie st. n. Dacă recurentul are să mai facă vreun examen de repețire; atunci trebue să trimită un atestat interimal. Ce- rerile necomplete ajustate, care să înaintează tocmai la terminal ultim, adecă 12 Iulie st. n., nu mai pot fi luate în considerare. E de observat, că cereri care intenționează obți- nerea unui loc de tot gratuit — fondat din partea statului — sunt a să înainta necon- diționat la ministeriul maghiar pentru apă- rarea țârii, până la terminul hotărît publicat în foa a oficioasă „Budapesti Kozl6ny“ — adecă cel mult până tn 15 Iunie st. n. Necrolog f Michailă Savoian pensi- onist și proprietar în Teaca, după un morb scurt, provezut cu ss. Sacramente, a repau- sat în 1 Aprilie 1905 st. n. în etate de 83 ani. f Dr. Eugen Simonca, candidat de ad- vocat, în etate de 29 ani, după un morb lung și greu, dar suferit cu creștinească paciință, duplice a fost împărtășit cu 88. Sa- cramente ale muribunzilor la 9 Aprilie st. n. și-a dat blândul său suflet Creatoriului său, iar osemintele neuitatului defunct sau astru- cat după ritul bisericei gr.-eat. la 11 Aprilie st. n. în cimiteriul gr.-eat. diu Drăgești. Odihnească în pace.1 Prohodul Domnului Isus Christos sau urmarea mâne- ca tulul din sfânta și marea Sâmbătă ed. II. , . -aprobarea Prea venera-» tulul Ordinariat mitropolitan gr.-eat. de Alba-Iulia și Fă- găraș. Numai 80 fii. 5 El. porto. •fe************^^^ A V I S! Tinăr român absolut de școa- lele comerciale. cu examen de ma- turitate, . poșede afară de limba română, limba maghiară și germană în scris și vorbire, exercițiu în scrierea cu mașina, caută condi- țiune la vr’un institut românesc sau în o cancelarie, resp- altă apli- care corăstpunzătoare pe lângă pre- tenziuni modeste. Adresa: M- G. Lugoș, Buziăs rit- Nr. 28. - Pag 124 L N 1 R E A Nr. 15 PARTE S C11N Ț1FIC Ă-L1T E R A R A. „Te rog povestește mai departe 1" o | îmbuna el, „Știu că ești o fată isteață, în i carea te poți încrede". j îmblânzită prin această laudă, cameri- , era continuă: „Mi-am gândit îndată că in 1 tie domnul meu și între dama cea străină există ceva relațiuni, si astfel am ascultat la j cheia ușei". । După o pauză scurtă continuă mai de- ; parte: „Mai întâi am auzit’o strigând ve- sălă: „Ab, dar și acum îl mai păstrezi? , Atunci trebue că te gândești mai adeseori [ la mine, decum vreai să te areți?" Nn știu i că ce înțâlegea prin această întrebare, însă i am văzut, cum el se plimba prin odae i și-i vorbea cu insistință, însă așa de încet. I încât n’am putut ințălege nici un cuvânt. : în acest interval ea suspină de câteva ori, ; așa de tare, încât și eu am auzit-o, — ba I cred că chiar a și plâns — iar la sfârșit a ' strigat: „Nu vorbi mai departe! Ce lucru I înspăimântător, că familia noastră, una din- tre cele mai văzute din țară, stă în legă- tură cu o crimă ! Cum a fost cu putință? । Da" își înehe ă Fanny raportul, „așa a zis i ea, am auzit’o cum să cade11. „Și ce a răspuns dl Black?" întreabă Hill cu interes crescând. „Nu știu, căci n’am cutezat să ascult mai departe". După depărtarea fetei, Hill rămase gânditor. Cauza începea a se conplira, și încă, după cum își zicea tinărul detectiv, în ! def xvoru] lui Black, a cărui purtare era prea bătătoare la ochi, prea misterioasă, încât să I nu dea ansă ia diverse presupuneri. De 1 bună seamă el știa mai mult despre fata dispărută, decum a mărturisit; nepăsarea i aparentă a sa era numai mască, peutru a înșela pe amploiați și a-i abate dela urma cea adevărată. Judecând după țipetul con- tesei de Mi rac. pe care l’a auzit Fanny, Black trebue că a comunicat verișoarci sale secretpl său; era însă neesplicabil, din ee | motiv a făcnt-o el aceasta. Hill n’a mai vă- zut pe contesă din sura când a fost la bal, atunci însă a recunoscut îndată, câ ea avea o simpatie ascunsă față de vărul-sau. deși j acesta nu părea a o băga în seamă. Aceste ; două persoane steteau într’o rclațiune așa dc ciudată, încât Hill căpătă voe, să-i dea de urmă. Să înțalege că pentru scopul acesta el trebuia să aibă intrare la contesa. Printr’o întâmplare el află, că dama avea plăcere mare pentru porcelănăria antică. De aceea el împrumută un astfel de obiect, o farfurie dela un prietin și merse la locuința contesei. La început servitoarea îi spuse că doamnă-sa ar fi indispusă, când însă el tri- misa obiectul cel prețios spre vedere, fu ■ îndată chemat să între în salon. Când să I află în fața frumoasei femei, observă îndată : schimbarea petrecută cu dânsa — arăta cu mult mai bătrână, iar ochii nu străluceau ca mai de mult. Ea ținea în mână o epis- tolă, pe carea chiar a isprăvit-o de scris și pe care o asvârli într’o carte de pe masă, | și închizând cartea, să întoarse cătră Hill. i „Mi-ai adus o anticitate foarte frumoasă", I zise ea privind porțelanul. „De unde-1 ai, și ce costă?". Nerăspunzând la întrebarea primă, Hill numi un preț fabulos. — „Mi-se pare prea ; O RiPlBE MISmiOĂSl! (Continuare) „Hm, curios lucru!“ zise acesta. „îna- inte numai cu un cias, mi-s’a pus o muițime ! de întrebări despre cuibul cel vechiu, și acum dta faci același Incru, ca și când în ; părțile noastre n’ar fi altceva mai de interes I decât huruba aceea", ' „Ei" râse Hill, „de bună seamă că e ! Interesantă, deoarece se povestesc lucruri de necrezut despre cei doi blăstămați". „Poate să fie și ceva drept în poveștile acele", zise birtașul. „Era un timp, când nu să vorbea nimic rău despre cei doi, decât că erau tare lacomi după bani. Mai târziu, când au furat bani din bancă, fiecare știa să povestească despre câte o blăstămăție de-a lor; deoarece nu să aflară dovezi sigure, așa ei căpătară numai douăzeci de ani închisoare, înainte cu două luni le-a succes să fugă din temniță și de atunci nu s’a mai auzit nimica despre ei". „Când a venit poliția să închidă bir- tul ?" întrebă Hill mai departe. „îndată după arestarea lor". Hill mulțumi pentru informațiuni, și fără ca deocamdată să se mai intereseze de soțul său de călătorie de până acum, să reîntoarse la Londra, peutru a raporta su- i periorului său, cum a umblat, și pentru a dispune, ca doi amploiată să fie trimiși la Melville, spre a cerceta ținutul de acolo și a observă cu atențiune proprietatea lui Smith. IV. Preste câteva zile, Fanny, cameriera, iritată preste măsură, veni iarăș la Hill. „Ah, ce am auzit astăzi, Mr Hill!“ strigă ea, împreunându-și mânile. " „Ei, ce s’a întâmplat?" „Nu poți să gâcești! Ah, cum m’am speriat, când dama cea nobilă vorbi despre crimă și — „Care damă nobilă?" o întrerupse Hill, devenind atent. „Aceea, care a venit azi Ia doamna Daniels”, răspunse fata, „numele nu i-i știu, însă trebue că a fost ceva persoană înaltă, deoarece cu veșmântul ei de matasă și cu cerceii de briliant, arăta ca o regină". „Era blondă?" „Nu, avea ochi întunecați și păr negru Nici odată n’am mai văzut’o iu casa noastră, însă ca vorbea cu doamna Daniels ca și când ar fi o cunoștință veche, ba încă și aceea am auzit, cuin a învitat-o, să meargă la dânsa, fiindcă avea voe să vorbească despre timpuri trecute. Doamna Daniels însă de loc nu părea a fi încântată de vi- zita aceasta, deoarece se purta cu tare multă rezervă. Pe când ele vorbeau încă în sala cea mare, sosi dl Black acasă. El adresă câteva cuvinte damei, apoi o conduse în odaia sa. Doamna Daniels să sgăi după ei, apoi să depărtă, fugind ca o nebună11. „Istoria dtale e cam întunecoasă", o întrerupsă Hill cu sarcasm. „O, dacă nu-mi crezi, puțin îmi pasă", întimpină Fanny supărată. scump !“ zise ea cn părere de rău. „Ațâța bani nu dau pentru astfel de lucruri". Ea voia deja să reiuapoieze farfuria, când servitoarea îi anunță vizita unei dame. „Ah, chiar bine!" csclamă contesa, și luând farfuria, merse în odaia învecinată, unde, după obicinuitele salutări cu amică-sa, începură a cerceta porțelanul cu deamăruntul. ; Hill să folosi de această ocaziiinc favorabilă, ! pentruca, pe neobservate, să deschidă cartea I de pe măsuță și să cetească repede epistola aflătoare întrânsa. Aceasta era adresată unei dame, și tracta la început despre lu- cruri de toaletă, apoi trecea la un pasagiu, care interesă foarte mult pe Hill: „Mi-ai cerut informațiuni despre vărul meu Holman. ; îl întâlnesc câte odată; este sănătos, a de- venit însă cel mai serios și mai retras om, ce am văzut în viața mea. întru cât prive- j ște anumite speranțe, despre cari am vorbit | ocazional cu tine, am trebuit să le pară- I scsc, deoarece Holman a făcut uu lucru, care —“. în acest moment să auzi mișcare îu | odaia laterală, așa că Hill să văzu silit a în- chide repede cartea. Cât de fatal, a te întrerupe chiar la punctul cel mai intere- sant ! Contesa reintra în salon și reînapo- ; indu-i farfuria, zise: „Dacă te mulțumești cu jumătate prețul numit de Dta, poate că mă voi socoti să cumpăr acest obiect". „Să etți, doamna", întimpină Hill, „nu pot lăsa nimic din prețul cerut. De altcum, dacă nu-ți convine acest obiect frumos, poate că-1 cumpără di H. Iman Black, carele este un amator adevărat pentru astfel de lu- cruri". Ea trasări, încreți fruntea și părea că voește sa replice ceva, să rcsgândi însă și îl concediă, zicând cu indiferență: „Vinde-ți farfuria, cui îți place 1" Puțin îndestulit cu drumul acesta, Hill merse la colegul său Wilson, pe care nu l’a văzut de mai multe zile. Acesta era foarte indispus. „Accșt’ Mnith ne dau tare mult de lucru", bombăni el, „tot îutr’una ne scapă din mâni. Noi îi căutăm colo sus la nord, iar blăsiămații poate că șed chiar aci în Londra, fără nici o grije, și-și râd îu pumni de prostia noastră". „Eu încă cunosc pe unul, care ne face proști", observă Hill. „Pe cine?" „Holman Black" „Acela?" întreabă Willson cu mirare, i „Voești doară să-1 faci responsabil pentru disparițiiinea fetei aceleia?" Hill dete din umeri. „Nu pot dovedi j nimic, însă de când verișoară-sa a vorbit I despre o crimă, în carea ar ti amestecată : familia lor, nu mai mă prea încred întrîn- i sul". „Hm, hm, murmura Wilson, netezân- [ și bărbia, „adevărat că a-i vrea să știu, în care colț stă ascunsă fata, după care cău- tăm de atâta vreme înzadar." în momentul acela, ca răspuns Ia do- rința sa, intră uu amploiat, care-i predete o epistolă. Wilson o deschisă și o ceti. (Va urma.) ic.ui.——.— Ji-iioi-.' Nr. 15. ''UNIREA Pag. 125. lul ineti sincer, iubirea răbdătoare, munca plină de fruct. — Blândeța în mine să nu fie prea conserioasă, asprimea prea strictă; j să nu desprețuesc pe cel sărac, pe cel avut să nu-1 părtinesc. — Fă ca în atragerea i păcătoșilor să fiu plăcut, prudent în între- । bări și iscusit în învățătură. Dăruiește-mi, mă rog, pricepere in abaterea dela rău, sâr- guință la întărirea în bine, zel în promo- varea spre mai bine; maturitatea în răspun- suri, îndreptare în sfaturi, lumină în cele necunoscute, agerime în cele complicate, . învingere in cele grele; să nu mă petrec în convorbiri nefolositoare, să nu mă petez cu î ceva rău, să mântuesc pe alții și pe mine ! să nn mă osândesri Amin". — (Vezi Pasto- i rum instrurtiones S. Car. Borromaei Recogn. E. W. Weslhoff 1860 pag. 99 și 100.) în lipsa : Itor rugăciuni fiecare păstor cunoscân- du-și inima, starea și lipsele sale, foarte j ușor poate găsi cuvinte adequate pentru a-să adresa cătră Dumnezeu să-l învrednicească a-i servi, căci, dupâcum zice S. Ignatiu Scin- till. „Inconsulto Deo nihil acccdat" iar s. Car. Borromeu: „Cum sacerdos fuerit to- ! tus alteratus et divinitus effectu*, ita ut ni- * hil videat nisi Deum, tune accedat". Nu de mai puțin moment este și găti- rea, ce să recere din partea trupului. în constituțile sinodului diecezan ținută în Gherla în 1882 să zice (pag. 1.) „Findcă a servi împăratului Mărirei mare și înfricoșat lucru este chiar și poterilor cerești, e con- venient, ca și cei însărcinați cu înalta misiune de a îndeplini cultul dumnezesc nunumai din j lăuntrul să se prepare și curați să se apro- i pie de s. altar, ci și dinafară să aibă atare | țintă și purtare, care convenind cu gravita- \ tea preotului și prin împlinirea acțiunilor interne să contribue la edificare credincioși- lor și mărirea lui Dumnezeu". \ A bunăsamă că atât, pregătirea internă | a trupului cât și cea esternă trebue să fie ; amăsurată sânțirei funcțiunilor preoțești. ; Referitor la ajunul prescris pentru a putea i servi s. liturgie, ar fi o esplicare foarte păcă- | toasă în sensul, că până precis la 12 oare i noaptea poți mânca și bea chiar și preste : sătul; de aici în colo reținându-te deia mân- care și beuturâ poți să te ocupi fără a greși cu orice lucruri miindane d. e. jocul de | cărți și altele; și iarăși că dacă ai rămas | ceva preste meazănoapte lângă masă, cu । atâta vei face Iiturgia mai târziu mâne. Tot asemenea păcătoasă ar ti espiicarea, că dacă după o masă cam grasuță de seara a doua zi nu să poate nice la o întâmplare amâna Iiturgia, deși ești bolnav de traiul bun, atunci servești „repede" iiturgia, dar cuminecătura nu o consumi, ci o lași în potir până la altă liturgie. S. Alfons (înl. 6. nr. 278) zice despre ajunul înaintea misei: „In fradione hujus jejuni, etsi hoc preaceptum est de jure eccle- siatico, non datur tamen pervitas materiae, quia praeceptum non jam est accedendi ad eucharistiam jejunus, sed non accedendi post cibumant potum, qui autem comunicat post quamcunque minimam partem, —jam comu- nicat post cibum et potum". — Am cetit în un tractata lui T. Bud, cumcă un preot s’a apucat beat să servească s. liturgie, dar a fost । lovit de apoplexie și a murit lângă altar, ce i e drept, dar oare cu ce moarte? Alt preot i servind beat la o înmormântare a fost des- ' brăcat de poporeni și dus să se culce. | Referitor la a doua parte a pregătirei i trupești const. sin. diecesan din 1822 zice:x_ Păstorul sufletesc și săvârși- rea funcțiunilor sacre. , (Continuare., După împlinirea funcțiunilor va cerca preotul, că oare îndeplinitu-le-a așa, cum e prescris și dacă va alia, că a comis ceva eroare, va ruga pe Dumnezeu de ertare și își va însăiruia bine iocul fiind atent, că în venitor să nu să repețească. „Post orationem autem, zice s. Carol Bor omaeus (Conc. Me- dial IV) si quid aut negligentia, aut alia culpa commisoris pauluhim colligcns tc veni- km pete a Deo! „Celce să apucă de împlinirea funcți- unilor, mai întâiu trebue să priceapă, ce lu- cru mare este acela de eare să apucă, de aici va înțălege câtă plăcere, câtă diligință și câtă tărie va trebui să desvoalte la un lucru așa mare și la o afacere <.șa momen- tuoasă. , . Să va îngriji, ca să fie străin de orice gând despre alte lucruri, întocmai ca și cum n’ar mai avea nici un fel de alte afaceri în lumea aceasta. Să aibă după aceea mare speranță îu bunătatea și liberta- tea lui Dumnezeu, care cearcă și pe cei ră- tăciți, caută pe cei ce-1 încunjură, cu atât mai puțin primește și îmbrățișează pe ceice să apropie de el cu inimă hună și curată". Să zice în „Directorium în exercitia (confectus a qui- busdatn antiqmoribus Patribus societății lesu.) Nici când să nu funcționeze preotul fie chiar și o funcțiune mai mică, pânăcând prin o specială și adequată rugăciune își va escita în sine inteuțiunea de a face aceea, ce intenționează s. biserică prin respectivul act apoi va cere pentru sine iertarea maculelor, sânțirea sa, întărirea și vrednicia de aservi lui Dumnezeu. „Nimenea din cei legați cu poftele și cu desmerdărilc carnali nu este demn să vină sau să se apropie, sau să ser- vească Ție împărate al mărirei". (Rug. Cherov. Liturgicr Blaj 1870 p. 81.) — Și în cărțile noastre corali avem rugăciuni de acestea de tot frumoase și mișcătoare. Așa la înserat sunt vre-o 8 (L. c. pag. 13—17); la Mânecat între cele 12 rugăciuni (pag. 30 —38) sunt, cele mai multe de această me- nire, precum și rugăciunea: Doamne Sânte, care întru cele de sus locucști .. (p. 46) prescris fiind prin canoane, ca preotul îna- inte de liturgie totdeauna să servească mai întâiu mânccatul. Sublime și de foarte mare însâmnătate sunt toate rugăciunile dela liturgie.— La botez avem rugăciunea „Dum- nezeule milostive și îndurate, celce ispitești inimile și rărunchii" Euch. Blaj ed. II pag. 20. — La sânțirea cea mare a apei această rugăciune o Intercalată în rugăciunea „Trâ- ime, preaînaltă în ființă" pag 144. La în- săratul Rosaliiior să afla intercalată în ru- găciunea 1. „Doamne, Isuse Christoase, Dum- nezeul nostru" pag. 280. — Fericitul Papa Piu al IX-lea în 27 Martie 1854 a conces indulgință plenară tuturor confesiunilor catolice din întreagă lumea de o sută de zile, dacă înainte de a asculta vre-o mărtu- risire, vor recita cu inimă contrită și cu pi- etate următoare frumoasă rugăciune: „Dă-mi mie. Doamne, înțălepciunea, ce reșede lângă scaunele Ta e, ca să știu judeca poporul Tău întru dreptate și pe săracii Tăi întru judecată. Fă, ca en astfel sâ manuez cheile împărăției ceriurilor, ca să nu deschid ni- mărui, cârma ar trebui să fie închis, nici să nu închid nimănui, căruia ar trebui să fie deschis. Intențiunea mea să fie curată, ze- Preoții să se prezenteze la împlinirea fun- cțiunilor bisericești, și mai ales în biserică, totdeauna în veșmânt talar, precum să cu- vine servitoriului altariuluî și recere gravi- tatea preotului0. S. Car. Borromeu (Pastorum instruct. Westhoff 1860 p. 212) zice „Habitu non erquisito, non delicata nimis, non se- rica, ne ornamenta quidem', rursus non sor- dido, non neglecto sed gravi et taluri atque ejusmodi turn domi, turn foris utamini". — în privința îmbrăcămintei încă ar fi de dorit uniformitatea. Cât de șod ne apare în o iarnă grea șirul preoților dela o înmormântare unul cu capul gol, altui cu șapca pe cap, care o poartă în toate zilele, iar altul cu pălăria. Ce frumos ar fi, dacă toți ar avea unul și - același acoperitor pe cap, cum este la ro- mano-catolici. — în privința aceasta o con- ferință preoțească din dieceza Orăzii ,a șU făcut dispozitiuni. ' , . . '“^Bibliografie. 1 - ’h — .lozuri' A apărut. Iubirea cătră Preasfânta Fecioară Maria Maica lui dumnezeu. Așa poartă titlul un volum de peste 400 pag scris de un părinte minorit conventnal paroh și misionar în Mol- dova. Lucrarea aceasta are menirea să arete precelențele preacuratei Fecioare, vir- tuțile ei deosebite și nenumăratele ajutoare, ce ea le dă închinătorilor ei. întru întărirea scrierilor sunt citațiuni nenumăroase din sfinții ' părinți. Pagubă că stilul e cam greoiui . altcum ar putea fi o prea frumoasă carte de , pietate în manile credincioșilor cinstitori a Maicei Iui Dumnezeu. Posta redacțiunii. « At >£ Lucrarea Limită n’o putem publica ( acum, fiind foița noastră ocupată eu »Serierik« atât de interesante ale colaboratorului nostru Alfius. De altcum Introducerea să cunoaște, cât de frumos fi co- piată din o carte de composiții .... . S. X Eu ți-am pus o Întrebare In fuga con- '-'fi deiului și tu îmi țitii un curs de economie. Era mai f bine dacă dădeai ceva notiță despre hârtiile de cari țț pomenești: dela cine? și de când? loan. Pentru numărul acesta, n’a mai fost Joc. Regret, Și aaooeatsv ■ (48) 7-2q .^Măsibiriout iifluirti.i■ c.fi ciisijtoaiT Pag. 126.UNIREA Nr. 15. Cei mai mulți oameni sufere din pricina că nu eă îngrijesc de - vin - decarea morbului lor de timpuriu — își falie mult bine acela, care își ține la casă mereu medicină recunoscută-de bună. - O astfel de medicină de casă e renumitul Jeller’ Slsa-Jluid care vindecă nenumărate mor- buri ca bunăoară; dureri de pi- cioare și de mâni, dureri de nervi, renmă, răgușală, durerea de gru- mazi, ferbințeli, durerea de cap și de dinți, etc. 12 sticle mici sau 6 duple Ie trimite franco pentru 5 coroane farmacistul Jeno V. Feller, Stubica Cen- trale 82 । cott. Zâgrăb). « Prăvălie românească ! " Prin aceasta am onoare a avisa publicul românesc de aici și jur, că am deschis îh loc, — strada Tipografiei — sub firma: marca fabrice! Se caută agenți dată x:xrx n Timișora-Fabrie se recomandă spre pregătirea clopotelor n6u6, pe cum la tur- narea de nou a clopotelor stricate, m a! de parte spre facerea de clopote întregi armoniose, pe lângă garanție pe mal mulți ani, piov&Jute cu adjustăr! de fer b âtut; construite spre a le întdrce cu ușurință în ori ce parte, în ce' clopoteie 'sint bău^Se’ o lăture prin aceea ce sînt mân; uite de 461 kg. făcut după sistemul vechifi. Mal de parte se re- comândă spre facerea scaunelor de fer bătnt, de sine stătător — spre preadjustaren clspoteler vedhl cu adjttetare de fer bătut — ca și spre turnarea fe.tAce de metal. -’ : K* Preț-cu canturi Ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco. k de crepare. — Cu deosebire recomând^ . ț = clopotele găurite = R de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari aînt prove^ute k în partea superidră — ca violina = cu găuri după figura S și pentru r aceea aii un ton mal intensiv, rbal adânc, mal limpede, mal plăcut p și cu vibrarea mal volumindsă, de cât cele de sistem vechifi, așa, b că nn clopot patentat de 327 kg. este egal în tonul imul clopot 6srroTTE W1V0THY TEM» Tipografia Seminariului archidiecesan. ! o prăvălie de mărfuri coloniale și de : băcănie. Legăturile ce le am cu firme de frunte din patrie și străinătate, mă pun în plăcută posiție de a-mi procura articoli de prima calitate. în urma praxei, — de peste 24 . ani — în această . branșă, . cunosc pe , deplin -necesitățile clientelei, și astfel mi-am și asortat prăvălia cu tot felul de mărfuri, ca să pot satisface întru toate, atăt în privința calității, a pre- țurilor, cât și prin un serviciu prompt și. culant. . . Recomandându-mă binevoitorului sprijin al publicului românesc din loc și jur, semnez Cu deosebită stimă: (11) 3-5” » ’sPDACHn contra tusei, răgușelii j OUliCgiil durerii de piept, oftice! > tusei măgari1, ti, catarului astmei. gron- | tații de respirat, lungdrei și tusei seci. > Vindecă sigur și repede. Prețul 1 cer. | 20 fli. și 2 cot. . - * Capsic unsdre. Ctmtra durerii > de dse, podagrei, reumatismului, rece- j lejort durerilor de cap, dinți și nervi, i precum și scrintiturilor. Cele mai îm- J betrânite bdle le vindecă. Prețui 1 cor ’ 20 Al. și 2 cor. > Centarin. Contra morburilor de J stomac, precum lipsa de apetit, mis- i tuirea rea, catarul și aprinderea de ( stomach, greața și vom a rea, sgârciurile [ cele mai grele. Leac sigur. Folosesee și la i curăț rea sângelui. Prețul L20 și 2 cor. ! Kaljodsarsaparil. Mijloc escelent * pentru curățirea sângelui ia sifilis, mor- । burile tinerețelor 1 sticlă 2 cor. j Laxbonbons. închiderea scau- > nului e causa diferitelor morburi, pecum ! palpitarea de inimă, amețeli, du ren de g [ cap și altele. Deci cine sufere de In- ș । cheierea scaunului numai de cât se co- e ' mandeze Laxbonbons zacha re le purgative, | 1 plăcute și dulci la luat. Pețul 1 c.T. ® । Chemicale, drogue, legături și bindagerie x i chirnrgice. Instrucție pentru prepararea dife- a । ritelor vinarsuri, liquernrî, rum și altele. TeurI G , ruesice, ParfumurI, săpunuri, crem escelent S i pentru față și mâni. Articoli cosmetice, olefi X । pentru păr. Esență pentru picatul și Întărirea G * părului. Apa de gură și dinți pe cum și prav. $ । Ori ce fel de articlu din branșă. Tote forte S । Ieftine. Faceți întrebare și Vă veți convinge. S i Cornel Demeter, | 1 apoteear în Szâszvăroe, în fața școaleiNr. 41. § ! 47 (8-10) ■ | 0000000000000000000000000000090 De mare însemnătate pentru Dame! Fie care P. S. D6mnă își pdte însa-șl pregăti cu o ușurință de neînchipuit talia sa după ori ce moda cu ajutoriu! aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Guachelbauer. A fost censurat de academie. și poșede nenumărate scrisori de recunoscință. -Zfi are patenta și e scutit prin lege în tote statele culte, ® 0 Prețul unui aparat e 3 cor. franco rambursat. 000 Prospecte să trimit la cerere gratis - . Cu t6ta stima: 17 (31-52) Antal G-uschelbauer Șopron. din Boiwta fle la 1896 Bremiat cu medalia cea mare. Turnătoria 0e clopote și fabrica de scaune de fer _ «■ i.rm'’ i pentru clopote a luT —— An tonîu fiovotny (22) 27-52 tn Abonamentul: Pentru monarcliie : Pe an 12 cor., '/» an 6 cor.. 'jt an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., an 9 frc., ’/4 an 4 frc. 50 cm. Foea apare in fie care Sâmbătă. nu Foaie bisericească-polițică. lini XV Blaj 22 Aprilie 1905 Numărul 16. C R I S Ă. Alegerile dietale cari atu avut ud resuitat atât de supriuzător ' pentru în- treaga țară, și au zdruncinat partidul liberal, scoțând în maioritarc partidul kosButhiat, au adus cu sine în politica internă o criaă penibili și acută. Dela deschiderea dietei încoace, acolo nu se face nimic serios, nu se lucră, nu se întreprinde nimica pentru bună starea materială a țărei, fâr partidele se ceartă și se hârjonesc între sine. Oposiția de odinioară, acum ajunsă în maioritate s’a unit între sine, în potriva partidului liberal acum decimat și dismembrat. „Coaliția“ aceasta i oposiției apoi, în frunte cu extremii kossuthiști doresc nici mai mult, nici mai puțin, decât desfacerea dualismului, și independența totala a Ungariei. Mi- liție maghiară cu insigini și limbă de comandă maghiară, independență vamală, desfacere de cătră Austria — iată scopurile și țintele ce le accentuiază ,,coaiițiuneau deputaților ajunsă îu maio- ritate în dietă. Și de oarece Monarehul nu poate și nu vrea să le satisfacă acestea do- rințe ale lor, toate încercările de re- solvare a crisei, toate pertractările po- liticianilor de până acum au fost fără resuitat. Activitatea dietei, de altcum constituită, s’a mărginit a desavua ac- țiunile vechiului guveru, încredințat iuterimal cu conducerea afacerilor, și a redacta o adresă regelui, rugându-1 se grăbească cu resolvarea crisei. și es- punând programul „coalițiuneiu. Acum însă dieta și-a întrerupt, din causa sărbătorilor ședințele și nu se vi redeschide până în 3 Maiu n. â. c. și așa proiectul de adresă cătră Maie- statea Sa va veni la desbatere numai după redeschiderea dietei. ‘ Așa dar e crisă — dar se: pare o crisă forțată, nenaturală. Kossuthiștii cer desfacere de Austria, uniune per- sonală, miliție magiară și independența vamală și nu-și dau samă de urmările ce le ar aveă toate acestea, de greu- tățile, ce ar obveni întru realisarea lor, și par’că serios nici ei nu doresc să capete tot ce cer, fără pretind mult ca să capete ceva concesiuni. Proiectul de adresa cătră Monar- chul e stiiisat atât de enigmatic, încât din el nimenea nu poate vedeă clar programul „coaliținnei", și că proprie ce doresc. în această adresă nu se cere express nici independență vamală, nici miliție magiară, și cu atât mai puțin desfacerea dualismului. Duplicitatea aceasta politică, e de espiicat. Prea bine știu magiarii că sunt în minoritate numerică și că forța lor zace în dualismul cu Austria. Des- facerea de cătră Austria ar însemna slăbirea lor. In Austria popoarele În- clină spre federalism și oare în Un- garia nu s’ar întâmpla acelaș lucru? Câte greutăți nu ar fi apoi cu inde- pendența vamală, și cum sar rosti asupra limbei magiare de comandă la arniată naționalitățile nemagiare în maioritate? . Dar abstragând dela lucrurile ace- stea și dela faptul că e vorbă de noi fără de'noi. Monarehul nu și-ar puteâ da nici când învoirea" la împlinirea datorințelor magiarilor — pentruca acest lucru ar însemna dismembrarea monarchiei Austro-Ungare și ar aduce cu sine decadența ei dela rangul de putere mare. Cum se va resolva în această si- tuație crisa nu se știe, deocamdată însă e crisă: ministerial a abzis, și in dietă nu se afla partid, care ar puteâ lua în mână frânele gnvernărei. Dar nu în frământările politice între cari se sbuciumă politicianii ma- giari, alergând după ckîmere, stă ade- vărată crisă a țării, ci în stagnarea și desastrul material și moral, în care se află poporul. ! . ■ Deja de prima > dată, cândj eu ex-lex, țara, dar cu deosebire poporul a avut pagube enorme. Dările poportil nefiind silit, nu le-a plătit. De pe doi ani i-s’au adunat dările pe un an. Anul trecut a fost un an atât de rău, încât bietul popor a trebuit și trebue să lupte cu foamea, și acum iară-și suntem în ex-lex. Și dările sunt multe si grele, și când vor trebue plătite în- grămădite de pe ani întregi, de unde le va puteâ plăti bietul țăran? Stag- nează comercial, industria, nu se leagă convențiuni comerciale cu alte state, și așa în țara noastră stagnează totul; Numai hărțuelile politice nu stagnează, numai vănarea după concesiuni națio- nale magiare și zdrobirea a iot ce nu e magiar, înflorește. Condamnări poli- tice pe motivul agitației în contra na- țiunei magiare, magiarizarea forțată a tuturor numelor nemagiare și pedepsirea copiilor neprîcepuți pe motiv că agită in potriva patriei — iată în ce la noi nu este „crisă “. Și în locul acestora ar trebui ca domnii ajunși la putere, trimiși acolo mulți prin voturile românilor, să sco- boare în sinul poporului, să-l vadă și să-l înțeleagă cât de miser și de lipsit e. Că fânul și nutrețul ce-1 primește din partea statului ca se nu-i moară vitele de foame — liferat fiind deji- dani — e rău, și astfel în loc să fie ajutați, sunt păgubiți; că bucatele în multe locuri li se împărțesc dijmuite, și că sunt atât de săraci și lipsiți bieții țărani, fără deosebire de naționalitate, încât nu mai pot suporta multele dări îngrămădite asupra lor de ani întregi. Și crisa aceasta să cerce să o saneze, din acest impas și miserie să caute desfășurare, căci aceasta este adevărata crisă, prin care trece azi Ungaria. Facă-să lumină! Io prim-articolul „Stări triste" s’au spus adevăruri triste și însămnate. Multe mai sunt de spus dacă voim ca cei chemați să le audă și sa lecuiască boalele năpraznice ce bântuiesc în dieceza Gherlei. Două căi sunt pe cari putem spune toate ce ne apasă inimele: calea ziaristicei cinstite și calea oficioasă a adunărilor trac- tuale. E probabil că factorii competenti — gremialiștii — n’au cunoștiințe câte mai în- dură preoții puși în cura animarum, cu deo- W Cetiți: BEN HUR și TRAGEDIA CALVARULUI ~—— 1 1 -.j 1 . cea mai potrivită lectură de S. Sărbători. — .~. Pag 128. UNIREA Nr. 16. săbire foarte bătătoare la ochi în dieceza Gherlei. Loviturile și vătămările dureroase — de cele mai de multeori temeritate — cari să descarcă preste sufletele vătămate a preoți mei, trebue să usture și pe superi- oritate; Dacă nu o-ar ustura — ceeace abia o de crezut — atunci vai de noi, prea ni-s’ati tâmpit simțurile! — Afară de calea ziaristicei — unde lipsa cere, în adunările trac- tuale un punct însămnat din program să formeze: situația clerului și poporului. Despre cele pertractate în această afa- cere, unde împrejurările grave pretind, să se ia protocol deosebit, asupra căruia să se tragă cu insistință cinstită atențiunea Prea- veneratului Ordin ariat. Acesta nu e de amânat de joi pe mai apoi, până vor mai bate în cap zeci de preoți și tot pe ațâța ti vor scoate pe ulițele satelor, iară judecată, în mod aproape sălbatic. Dacă am fi numai noi, nimic n’am avea de zis, am fi datori să ne mângăiem cu cu- vintele lui Christos: fericiți veți fi când vă vor bajocori pre voi și vor urî și vor zice tot cuvântul rău în potriva voastră, mințând pentru mine. — Dar avem familie, prunci și fete scumpe sufletelor noastre, de-a căro- ra milă ne-arcrepa inima și ni s’ar întrista sufletele până la moarte, văzându-i vărsând lacrimi pentru nelegala și neumana procedură a acelora pewtrn a căror bine și înaintare părinții lor și-au dedicat și își dedică toată viața, tot sufletul și toată virtutea! Vor fi preoți și mireni deopotrivă, cari vor zice întru sine, că procedura espusă aci ar însămna: un fel de neobediență față de Episcop și superioritatea legitimă. O astfel de interpretare nu admit, nici după canoane, nici după mintea sănătoasă, pentruca espu- nerea sinceră, legală și cuvioasă a relelor și grelelor împrejurări, fie împreunată și cu ’ insistință de a primi scut și apărare justă, . în ultima analiză nu-i mai mult decât un fel de esclamațiune a psalmistului: Doamne deșteaptă puterea Ta și vin-o ca să ne mân- tuești pe noi! — Neobediență și.nerespecta- rea autorității episcopești stă însă întru aceea, când fii sufletești își bat părinții în cap și îi scot în uliță fără judecată. N’am de scop de a compune grava- mine, ci a indica căile pe cari să informam superioritatea Ia vreme de lipsă, ca să pre- venim fulgerile și trăsnetele, cari în cazuri speciale și din senin să descarcă asupra preoțimei. — Dacă vorbele noastre vor ră- mânea nebăgate in samă, vina și păcatul va . fi afară de noi. Ne vom lupta mai departe cu valurile și pe cari pizma și oarba rău- tate îi vor nimici — vor fi nimiciți •— dar vai va fi de aceia, peste cari să va descărca pedeapsa lui Dumnezeu, cu dreptul să vor putea tângui cu Eremia „Vai mie pentruca am tăcut!“ căci mâhnirile și chinurile celor rămași de cei ce vor cădea jertfă ăstorfel de proceduri — vor striga după răsplătire la Cer! O singură binevoitoare observare am i la un pasaj din „Stări triste", n’a fost chiar corectă în general enuntiațiunea protopopu- lui care a zis: „de comun tot preoții cei harnici, au neplăceri cu credincioșii etc." Nu voesc deastădată a spune când și și cum poate un preot în adevăr harnic avea neplăceri. Dacă mai mulți frați vor da atențiune și să vor declara preste cele espuse, voi mai reveni la acest obiect, espunând tot ce voi afla de trebuință; pentru aceea ocaziuneîmi rezerv și răspunsul: când și cum poate avea un preot harnic neplăceri. — Și cum în dieceza Gherlei nu să cunosc, ori nu voesc să fie cunoscuți preoți în adevăr harnici, ceeace e foarte de lipsă și de dorit. ___________—P.~ „Scopul scuză mijloacele". — în Ger- mania nn tribunal a dat o sentință de mare senzație. E o sentință într’o cestiune știin- țifică-teologicâ, — rezultat al unei polemici literare. Să povestesc faptele: Un preot catolic anume Dasbach. afir- mase că preceptul „scopul scuză mijloacele" atribuit iezuiților, considerat ea doctrină fundamentală a lor — n’a fost nici odată enunțat, nici sub forma aceasta, nici sub altă formă, de vre-un iezuit sau de vre-un teolog catolic de seamă. Această frază — zicea Dasbach. de a căruia autenticitate nimeni nu pare a se mai îudoi — nu este decât o invenție a adversarilor catolicismului, în plus Dasbach. pentru a dovedi odată în mod public aserțiunea de calomnioasa a declarat că plătește zece mii de lei aceluia, care-i va puteă produce un citat măcar, din atâta literatură catolică, citat care să conție cuvintele „scopul scuză mijloacele", sau să indice senzul lor, fie ori cât pe departe. La provoeațiunea aceasta a răspuns contele de H >ensbroeeh, un iezuit, admirabil cunoscător ai literatnrei iezuite. Ei a adunat mai multe sute de citate, despre cari pre- tindea, eă dovedesc eumeă iezuiții au predicat și predică preceptul: „scopul scuză mijloa- cele". Dasbach contestând, eă din frazele citate ar reieși, că acest precept ar fi fost enunțat de iezuiți sau de vre-un alt catolic. Hocnsbroech susținând contrariul, i’a dat pe Dasbach în judecată, cerând să-i plă- tească cei zece mii de lei. Tribunalul cercetând citatele lui Hoensbroech. a achitat pe Dasbaeh, cu moti- varea, că din aceste citate nu reese cum că iezuiții ar fi proferat vre-odată preceptul atât de des pomenit în sarcina lor. FEUILLETON. în paresemi. Scrisoarea VI. Unui prietin. îutr’una din epistolele trecnte ți-am fost amintit, iubite pretine, că în acest timp de întoarcere, de luminare,' de pocăință, biserica pregătește pe credincioșii, cari o voesc aceasta, ia două mari sărbători, cn mult mai de mare preț decât sărbătoarea învierii în natură, la g. taină a Cuminecării, și ia praznicul învierii Domnului. Prilej acesta de gânduri serioase, de meditâri adânci. Câți vor fi, însă, cari să aibă timp pentru așa ceva! Cel din urmă nraznic, Paștile. li e totuși mai binecunoscut tuturor. Pompa strălucită ce o îmbracă atu ci bise- rica, cu odăjdiile ce întineresc, sub razele bogate a soarelui tinăr, ce pătrund prin ferești, din toate florile verzi, albastre, din toate spicele galbine aurii, din toue firele luminoase, iasă impresie adâncă în sufletele celor ce an ascultat odată slujba de învin- gere, de înviere. Troparele puternice, plin de viață, le răsună mereu în urechi. Paști au farmecul de odihnă, de recreare, pen ra cei mari, și de duioase, mărunte bucurii nevinovate, pentru cei mici. . Ce aduce însă acest măreț praznic al Cuminecării, pentru cei mai mulți din zilele noastre? E destul să-ți spun că aproape nimănui azi nu-i mai trece prin cap, eă aceasta ar fi o sărbătoare. Nu. căci numai în vrâsta nevinovată a catechizârii, atunci câud nn înțelegeau aceasta, au știut că e una din ceiea șepte taine. Astăzi am ajuns departe. Cunoaștem multe din tainele văzduhului albastru, și teiescoape tot mai desăvârșite se îndreaptă mereu cercetătoare spre tainicile, minunatele lumi de stele argintii. Ochii ageri observă, mințile luminare, adânci, meditează, mânile uscate însamuă. Și din cifrele îucâicite, adunate în operațiuni strânse, fără greș, iasă adevăruri noue. legi nebănuite încă, și aripile multiple ce miroasă încă a teasc, a foilor și revistelor, duc în ceiea patru vân- turi veștile îmbucurătoare, pe cari lumea "ervoasă de azi ie soarbe lacomă. ' Un om fenomenal, o minte mare și adâncă, cercetează începutul lumii. începutul omului, natura lui și ținta ce o are. Stă nedumerit în fața rezultatelor la cari ajunge, e nehotărât: să le ție vecini: pentru sine — sau nici pentru sine, — ori să ie așeze sub stoicele teascuri de tipar. Dar iată, un bulgăr de lumină i-s’a așezat în inimă: simte numele mare, la care va ajunge, din lumina asta se desface o nespusă căldură ce topește și voințele ceiea mai tari. — și volumul se îngroașe — coală de coală. Și curentul nou e primit totdenna ca un paș hotărît spre cultură, ca un sol vestitor de bine și de fericire. învățații aproabă sau poletnizază. ca în sfârșit să cedeze și ei, ziarele dau recenzi’, aprecieri bog te. semi- docții se înduioșazâ, se înfl icărâ, iar gloata, nesfârșita gloată nenorociți, ce jeme sub grozava povoară a întregii c Itnri moderne, sorbându-și înveninata, scârboasa hrană su- fletească din ziare mici, â doi bani bucata, se fanatizază, de acestea învățături „su- blime", din cari, până la ei, la cei din urmă, nu au ajuns decât drojdiile din fund, și câteva ușoare spume, sau bulbuci de deasupra. Faptul însă rămâne nerăsturnat: toți se in- teresară de apariția cea nouă. Un voluminos proprietar de mare fa- brică. știe până într’un filer tot ce a incurs. tot ce a eșit din greana sa pungă, ce trage tot la fund: ori că e vorbă de idealizmul de aici, ori că e vorbă de raiul de-asupra și de iadul de desubt. în cealaltă lume. Știe, și ceiea trei bărbii îi astupă gulerul, pe când își cetește gazeta lui: anunțurile, inseratele, bursa, cu sugara de frunze sucite, suptă de buzele mari. Dar totuși se inte- resază și el. pe când acelaș lucru îl face jos lângă roatele asurzitoare mașinistul, ce cunoaște până într’un cuiu toate intestinele și încheeturile grozavului monstru șuerâtor, ce varsă, mereu varsă pe gâtul larg, norii grei, îunădușitori de fum. Pitieile dobitoace, cari se învârt, se frâng, deșeiate de povară. în jurul acestei dihănii, muncitorii nenorociți, ^unt și ei in- teresați de rodul ee-1 va avea munca lor de azi, și mai mult munca lor de mâne, când printr’o grevă universală, își vor ușura soartea. după cum au cetit ei acolo și acolo. Totuși la dânșii se află ceva mai multă inimă: în toiul muncii le vin poate în minte copiii goi și flămânzi de acasă, cari vor avei aceeaș soartă ca și ei, vecinieind ast- fel nenorocirea, pe cum trece din neam în neam Debilitatea bunăoară. — le vin poate în minte, căci din ochii obosiți se desprind picuri grei, ce sfârăe pe mașina înferbântată, Eată, iubite pretine, numai câteva din Nr. 16. UNIREA Dar nu numai tribunalul, ci și adver- sarii cinstiți ai catolicizatului, an trebuit să recunoască acum, că tatr’adevăr Hoeusbroech n’a putut dovedi că iezuiții .au trecut în doctrina lor preceptul:. „scopul scuză mij- loacele0. Mai mult: Hoeusbroech fiind unui din cei mai buni cunoscători ai literaturei catolice, e de crezut că dacă el n’a găsit pomenitul precept, nimeni nu-1 va găsi și n’a existat. Și cu toate acestea cine nu vorbește de preceptul iezuit: „scopul scuză mijloa- cele0? „Adevărul* 31 Mărie v. 1905. — d---------- CORESPONDINTE. Misiuni în Giurgeu. — 10 April 1905. In Bilbor. Parochia Bilborului. situată lu granița diu spre Moldova, formează punctul cel mai înalt în partea de cătră mează-noapte a Giurgeului. Locuitorii ei. aproape toți ro- mâni gr.-cat,, fiind economi de vite, verile le petrec cei mai muiți dintre ei prin crerii munților, și numai toamna târziu se retrag în comună, dar și atunci trăind izolați și împrăștiați, ca și niște coloniști vremelnici. Contactul lor cu moldovenii e atât de des și intim, încât de superstițiunile și rătăcirile lor în ale credinței, adoptate și infiltrate de cătră călugări și preoți ignoranți, numai momente solemne și adânc simțite, numai cuvântări și dovezi convingătoare. îi pot desiipi. Așa d. p. pisă eri-alaltăeri bilbo- reanul țineâ de dogmă sfântă, că nu-i iertat Să te cumineci, decât poate în ceasul morții (poate ca să nu aibă preotul de a lucra fără plată), ci e suficient, ca eșind preotul cu 88. daruri, să treacă peste corpul cută- ruia, lipit de podele cruciș și cu fața In jos. De tot binevenită a fost deci contem- plarea acestei parocbii, izolate în situație și religie, ca prima țintă a misiunilor din Giurgeu, pe cum și cercularul protopopesc în sensul, ca preotul local, socotind mai ales disperziunea creștinilor, din bună vreme să-i pregătească pentru săcerișul misiunilor. A și fost îmbelșugat și mângăitor acest să- ceriș; fără de a esagera, a fost chiar uimitor. Decât că bunișoară diferință este între misiunile din alte ținuturi, cu comunicaținni și locuri mai netede, cu comune mai com- pacte, și între greutatea de a le împlini ia noi și tocmai în Bilbor. Începutul lor s’a stipulat adecă pe sărbătoarea s. Bunăvestiri. Ca misionari s’an insinuat M. On. Elie Câmpean, protopopul tractului și conducă- torul misiunilor, On. Alesandrn Donescu. notarul tractului și paroh în Vașiab, On. loan Dobreanu, parohul Corbului și On. loan Mera, parohul Tulgheșului. Cei doi din urmă, pe motivul pedeeilor pastorali, nu au putut coopera dela început. An nlecat deci în preziua Bunăvestirei Mon. Dn protopop cu Ou. Donescu încă dimineața pe la oarele 8. și de abia la oarele 2 după mezul nopții au putut ajnnge la Bilbor. Cel puțin 10 chmetrii au fost siliți a sui pe jos și în întnnerecul gros al nopții, numai în mână cu felinare și lumini aprinse au putut răzbi colosala depărtare de vre-o 60 — 70 ehlmetrii și a ajunge la ținta dorită. Dimineața apoi osteneala aveă să o înlo- ctiiească munca. Când însă din toate di- recțiunile paroehiei coboreau mici și mari, când grupurile în haine de sărbătoare gră- Pag. 129. beau cătră biserică și școală, osteneala dru- mului au uitat-o, ear râvna de muncă li-a’ă potențat. Decursul misiunilor a fost următorul: 1. în ziua de Bunavestire (7 April a. c.) a) Dimineața ia 7 oare eatechizare cu școlarii și tinerimea, despre rugăciunea. „Tatăl nostru0, în școală, prin protopopul; apoi preotul Donescu i-a pregătit pentru s. mărturisire. A urmat apoi mărturisirea celor de față, ajutând și preotul local loan Tăs- lăuan. După asta poporul s’a adunat la biserică, unde protopopul pe larg i-a esplieat scopnl și binefacerile misiunilor. S’a cântat „împărate ceresc0 și s’a purces la servițiul Mânecatnlui. La sfârșitul utreniei protop. a predicat despre evangelia zilei și despre post, ear în tot decursul acesta și până la 11 oare, ceialalți doi preoți au mărturisit necontenit. S’a început apoi s. Liturgie și la sfârșit cuminecarea celor mai muiți dintre mărturisiți. Apoi preotul Donescu a pre- dicat despre Vergnria Măriei și despre uri- țiunea păcatului necurățeniei. S’a eșit In cimiter, unde s’a făcut parastas și dezlegări. Atâta mulțime de popor, încât numai jumă- tate a încăput în biserică. b) După ameazi dela oarele 2—3 s’a ținut de cătră protopopul eatechizare în școaiă, atât cu școlarii cât și cu tinerimea adultă, în număr respectabil; apoi „Inse- ratul0, fiind popor și mai mult. A predicat protopopul despre păcat și puterea preoților de a deslegs. S’a cântat „Paraclisul0, apoi s’a cetit molitva mărturisirii, ear după îm- părtășirea programei pentru ziua următoare, s’a purces earăși la mărturisire, carea a durat până la oarele 7 și Va seara, fiind mulțimea mare. 2. a) în 8 April ia 7 oare s’a început din nou mărturisirea de cătră toți 3 preoții, părțile civilizații de azi, — câteva erâmpee dar cari arată totuși în catran să abat azi gândurile oamenilor, cari sunt eâtnoiile smălțate de flori, pe unde mai bine știe să se reereieze nu suflet modern. Interesul pentru via:a intimă, sinceră, dispare sub Sgomotosul impuls spre cuceriri științifice, comerciale, economice, cari toate se abat numai la suprafața adevăratei vieți. Incon- știent dorul spre viața aceea ce se întunecă, izbugnește din când în când, în marile masse a poporului ca niște tunete depărtate. Dacă direcția lumii de azi e de așa, cum vom outeâ aștepta atunci, iubite pretiue. să intereseze pe cineva, să atragă, viața sufletească, adevărată cu farmecul său, cu puterea sa învietoare, eu sărbătorile sale? Și s. Cuminecare e una din acestea Sărbători a suflatelor. — cea mai mare. S’a născut din iubire, din o nemărgi- nită iubire curată a Domnului Isus. Blândul profet minunatul Brabbi°. o vedeă înainte de a h nări această jertfă de dragoste, eare i-a fost cea mai plăcută, pe care „eu dor a dorit’o0. O contempla, și din inima sfântă, curată, din acest cap d’oneră a 8. Treimi, care e inima O nuiui-Dumnezeu. simțemintele celea mai dulci se ridicau, și El spunea înainte, ce va da el oamenilor Iu semn de dragoste: „Eu sunt nânea, care s’a coborit din cer. Cine va mânca din oânea aceasta, nn va flămânzi în veac." Și nu a outut fi atunci om, care să înțeleagă rostui cuvin- telor acestora. N’au fost nici apostolii. Dar se apropia zina cea mare, ziua de despărțire și totuși ziua, de când vecinie iveam să nu ne mai despărțim de Domnul Lua. Se apropia Joia cea mare, cea dintâi Joie mare, cea dintâi sărbătoare a s. Eu- eharistii. Și aceiaș Domn, care avea să se dee pe sine oamenilor, face pregătirile ser- bării în natura măreață de afară, în cena- culul unui Lerusalimitean, și în sufletele apostolilor. O sară măreață de primăvară cu o liniște desăvârșită. Mântuitorul se apropia eu apostolii de sfânta cetate de odinioară, de vechiul eentru a neamului ales. El spune învățăceilor — la doi dintre ei — cum vor afla casa, unde vor mânea mielul Paștilor, O casă bogată a trebuit să fie aceasta, unde se aflau toate din belșug. El. care se mulțămise de altă dată, și în toată viața eu foarte puțin și neînsemnat, care petrecea la cei mai de jos, mai lipsiți de ajutor, de data asta avea lipsă de mai mult, pentru tnarea sărbătoare, și mareie dar de iubire, ce avtă să-l dee. Și eată-L știindu-se înaintea morții. la cina cea de pe urmă cu adevărat. El spune apostolilor, cu fața strălucitoare de fericire: „Cu dor am dorit să mănânc aceste Paști eu voi0. Ne mai putându-și stăpâni torentul de iubire, nn se poate opri acum să spună aceea vorbire împărătească, care* nu-și află păreche în nimic, ce e prins azi îu slove tipărire, și care ne-o dă s. loan în Evangeiia sa. — ci s’apucă de aducerea jertfei celei mari. Și când afară, sub cerul înstelat, natura întreagă era vergură, Mân- tuitorul prin spălarea picioarelor învățăceilor iui. simboiizâ curățirea sufletelor, albim ea acestora mai mult, decât a zăpezii. La sărbătoarea Cuminecării trebuia să fie totul lumină, căci eu lumina aveă să se facă împărtășirea, totul să fie căldură și dragoste curată, căci însuși pe izvorul acestora aveau să-l primească, și când totul era gata, ae auziră pentru întâia oară cuvintele: „Luați mâncați0 ., . „Beți dintru acesta toți0 ... Și dacă nn l’au înțeles apostolii mai înaiute, acum de bună samă au priceput și au simțit, căci aveau împreunat cu sufletul lor pe cel ce le va vorbi de acum.înainte ca acelora, pe cari li știe că-’s a iui. Cuvântarea aceea ce urmează despre iubirea lui Dumnezeu și despre iubirea împrumutată e potrivită acum pentru inima și mintea ascultătorilor, numai pentru eă aceștia înșiși trăiau acum într’o lume de un idealizm; neînchipuit și totuși adevărat: o pregnstare a vieții de veci. Așa a fost cel dintâi praznic a s. Eu- charistii. Și în celea dintâi veacuri nn s’a cunoscut Intre creștini o sărbătoare mai mare ca aceasta. în viața familiară, în viața pnblică, înaintea tribunalelor de sânge, în închisorile umede, înnădușitoare, pretutin- denea le răsărea soarele din această s. taină. Și cât de dese erau atunci acestea sărbători a sufletelor curate. Căci credința, credința era atunci așa cum trebue să fie: neclintită, nu moartă ci vie. Și ce bine a urmat de aici? Dacă m’ar întreba cineva, en aș răspunde fără șovăire: Adevărat fericiți în lumea asta au fost numai creștinii din celea dintâi veacuri, și sfinții tuturor veacurilor. — Și doar fericirea e ținta tuturor zvârco- lirilor spre înaintare și cultnră, și acnm în zilele noastre. Și, numai cât. cărările sunt greșite, și pornind pe ele vom rătăci numai, săcându-ne puterile înzădar. Știința se va dezvolta mai departe, se va înavuți, tainele naturii vor fi tot mai puține pentru mintea omenească. Dar ce fericire individuală pentru massa poporului a produs știința, și îndestulit’a vre-odată ea sufletul chiar a corifeilor săi, mulțămitu-l’a Pag. 130. U N I B E A Nr.16. purcezând dela un timp la cateehizarea ti- nerime) îu școala preotul Doneecu. Mărtu- risirile au durat până la 11 oare, când s’a început s. liturgie, la finea căreia protopopul a predicat despre surzimea și muțimea su- fletească. A urmat apoi parastasul îndatinat în sâmbetele postului pentru morți, uhpă care preoții și întreg poporul a eșit în ci- miter, unde protopopul a predicat despre nemurirea sufletului, judecata particulară și generală, răiu. purgator și iad. Apoi s’a cetit deslegare pentru morți. Iu dimineața asta s’au mărturisit și cuminecat peste 300 creștini. . b) La oara 1 după ameazi au sosit preoții Dobrean din Corbu și loan Mera din Tulgheș. Imediat s’au continuat misiunile, purcezând preotul Mera la catechizarea ti- nerime! in școală, ear preotul Dobreanu la mărturisirea celor ee eu dor așteptau, așa încât cu ajutorul preotului local, de abia la oarele 7 s’au sfârșit mărturisirile. După ce preotul Mera a pregătit tinerimea prin ca- țeehizare despre s. Cuminecătură și datorin- țele legate de ea, la 3 oare împlinește „In- seratul*, la care participând mult popor, a predicat despre minciună, calomnie și sper- juriu. Apoi a mărturisit în școală. Pe la oarele 4 d. a. după ce Mon. Dn protopop a azistat la catechizare și a dat inviațiunile necesare, dimpreună cu On. preot Donescu s’au depărtat, pentru ca du- mineca din 9 April să împlinească soartea apostolică și in Telecul Bicazuiui. 3. Duminecă în 9 April apoi în Bilbor, la 7 oare On. preot Dobreanu din nou în- cepe mărturisirile, ear preotul Mera eate- chizarea în școală despre datorința pruncilor față de oărinți și viceversa. Să purcede apoi la „Mânecat*, în decursul căruia preotul Mera predică despre vițiul beției și urmările lui. Apoi să servește s. liturgie. După s. evaugeiie preotul Dobre.ann predică despre credință în legătură cu nădejdea și drago- stea creștinească, ear la finea s. literali preotul Mera predică despre „furt". După servirea parastaselor prin preotul local, preotul Mera exprimă mângâierea și fructele i acestor zile de sărbătoare, apoi să împlinește | ia casa parochială s, masiu celor bolnavi, i Astfel s’a stâmpărat un popor să ros. Insămnătațea misiunilor la noi, ap aprețiat-o bărbați inai comoetenți. Totuși din con- viagere îmi permit a mai. constata încă, că atât preoțimea cât și poporul nostru, dacă ; cumva in trecut mai mult a vegetat decât a trăit, apoi pe . viitor vor apuca la nouă viață, — ear dacă au vețuit. apoi sănătate și trăinicie, vor aveâ. — prin, mediul bine? cuvântat al misiunilor. Dela Telec.ya urma raportul. . loan. Dare de samă și mulțâmită publicâ. Cu ocasiunea balului aranjat la 12 Februar a. c. în .folosul „fondului pentru ajutorarea școlarilor mișeii in caz de iuorb“ dela gimnasiul gr. cat. din Bl:j au fost: îutrate cor. 465 — Ehte;- „ 128 96 Venit curat cor, 336.04. . I. Au binevoit a trimite oferte: Esc. Sa Domnul Mitropolit Dr. Victor Mthălyi 10 cor. Alesaudru Moeaonyi. Birkis 10 cor. loan M. Moldovan. prenosit 10 cor. Mihail Bontescu advocat; Hațeg 20 cor. loăn Boeriu pareb, Lechința 10 cor. Solomon Sinberger comerciant. Blaj 6 cor. Aurel Porup paroh Desmir, Nicolau Todoran protopreab., Cetate-de-baltă, Avram Păcurar, protopresb., Mercuria, lacob Pope- beeiu protopretor pens., Veneția, câte 5 cor. lovian Andreiu nrotop,, Cs-Gorbo, Petru Nirăștean paroh, Ernot, loan German cate- chet. Brad. George Tul van sphjude. Hațeg, Fulbo Ddues comisar finanț., Keszihely Ale- «:indrn Viciu uroprietar. Nirâșteu. Romul RamOnțan paroh, Mărgăn. loan Moldovan, protop.. Cătină. loan Ia uza primar. Blaj, bemetriu Cutean protop., Săcădate, câte 4 cor.. . Dr. Csighy tntoa prof. Erzxdbetvăros, Dionisiii Zeflean fjur. ' Abrud Aleaandru Păpiu oaroh Bi-tra, Nic. Coroiu Ponorean paroh. Pouorel, Vasile Bora paroh Crivobara, Vasile Boneu prof.. Brad, câte 3 cor Vasile Folea paroh. Giulnș. Valeriu Florian paroh. Rscovița. Ștefan Lita paroh, Lunea, loan Hâțegan nroton., Cojorna' Elie Câmpian protop., Gy.-Szt -Miklda, Alesaudru Donea Dinescu paroh. Vaslâb. Carul Pasca învățător Zâicani. Petru Neagoș medic. Deda. Simeon Chețan naroh, Ereea. Moise Brum- boiu paroh Tobanul-vechiu Octavian Măce- larii! librar. Blaj, Gavrilâ Pop țanonie Blaj, loan Manta paroh, Gorarâului, câte 2 cor. George Trica. căpitan ces. reg, în pens.. Caransebeș 4 cor. Adam Leșniean dir. de bancă în Dobra 5 cor. losif Lita. protopop în lelod 5 ,cor. Dumitru Tătulea, paroh gr. or. în Bran 4 cor. . 11. Sara la cassă au fost următoarele suprasolviri: Pongrăiz Simon 11 cor. luliu Ciuciu. Hațeg 10 cor. Ungăr Gyula 8 cor. Schce^zl Kăroly 8 cor loan F. Nrgruț 6 cor. Dr. Eugen Solomon 5 cor. Aurel Cutean 4 cor. M baiu Rațiu 4 eor. Luca Rusan, Dr. Romul Boilă. Dr. L. Nestor, losef Klein, câte 3 cor. Nagy Kâ- roiy. Dr. Aurei Sava, Bede Ignâtz Carolina Cismaș. David Radeș, Dr. Nerva Oncu. Silv. Nestor, Maria Vlassa. Simonffy Alajos, lacob Popa, câte 2 cor. Pongrârz Gerd, Nicolau Baein. Uie Mircea, Dr Aies.Poo, N. Tnfan Aurel Cirlea, Dionisiu Trifan, Nie. Chiciudean, T. Cddea. Aurelia Solomon, câte 1 cor. Subscrișii pe această cale ne ținem de plăcută datorință a aduce mulțumită tuturor acestor binevoitori și sprijinitori ai sus nu- mitului fond. Blaj, 10 April 1905. Slăviți Domșa Ootavian Bontinlu controlor. casaar. desevârșit, așa în cât să poată fi vorbă despre fericire? Și ee iufluiuță hotărîtoare au avut vre-odată cunoașterea sau ignorarea tainelor naturii asupra naturii intime ome- nești,. ca de pildă: după ce ști legile refra :- țiunii luminii și înțelegi astfel curcubeul, să nu te mai mustre conștiința, după ce ai făcut o faptă, pe care nu ai vrea să ți-o știe și alții ? Luther a zis: Fi om de nimica dar crede; Hegel, Scheiing au învățat nn pan- teizm de ordine logică: Totul e una, și unul e totul, lumea e evoluțiuuea unei idei, unui „ens absolutum*. ori „ens pururn", pe când înaintașul Soinoza vorbia de o singură sub- stanță, mai materială aceasta. Kant se în- drăgostisă de vechii sceptici, și spunea că lumea e așa numai pentrucă toți oamenii văd într’un fel, dacă însă am aveâ cu toții alți ochi, atunci lumea ar fi altfel. Dar ori cum fie la urma urmelor cu ochii, la cunoașterea lui Dumnezeu din zidirea lui, — tot după Kant — nu putem ajunge. Schoppenhauer și Hartmann predicau stin- gerea universală și cufundarea în Nirvana, la care visază budhiștii. De Cartea credea că ideile sunt înnăscute omului, outoiogiștii asemenea că mintea omului e o tabula rasa. Odată să credea că pământul stă pe apă și nemișcat, acum se crede, că nu e răzimat de nimic, nici „de patru stâlpi de argint* cum zice colindul, — și că se învârte. O dată să știa că purecii se fac din prav, și vermuieții din apele stătute, din însăși apa, acum să știe că „omne vivum ex ovo*. Odată era convingerea adâncă: Omul a fost creat de Dumnezeu; apoi veni selecțiunea lui Darwin, după care nu ar fi imposibil să fi avut de strămoș o nămilă de Oran- gutan, iar astăzi învățații sunt foarte ză- păciți cu nrivire la ches.ia asta. Odată era științifice probat, că un singur lucru există: materia pământ, aer. apă. gând, judecată, simțire, însuflețire: tot atomi și molecule și legi strânse în clește, după cari lucră. Ado! veni spiritualismul, demonismul mai ales: cu chemarea spiritelor celor morți să le profețască. Sărmană lume ridicolă! Toate acestea, iubite pretine, și‘câte s’ar mai nuteă tușiră încă, au schimbat su- fletul omenesc, natura noastră? Nu! Căci îl vedem manifestându-se azi ca înainte cn mii de ani: acelea și do rin ți. acelea-și pati- mimi, aceeaș conștiință — care, de rămâne câtuși de cât curată — se revoaltă de ne- dreptate, de păcat, de urât, acelaș râs, aeeleaș lacrimi, aceleași străluciri a ochilor. înaintarea civilizații biserica nu o con- damnă. Dimpotrivă. Dar totuși vrea să vadă, să înțeleagă odată oamenii că nu acesta e scopul principal ee-1 avem în lume, eă e numai un mijloc spre ajungerea altei ținte: fericirea aici și din colo de mormânt. mai vrea biserica să atragă atențiunea tuturor, să-i facă să se intereseze și de lumea grații, în care trebue să trăiească sufletele, și dacă ști câți bani ai în pungă, să ști și câte taine are biserica, și dacă tn cunoști prețul unui galbin. ori unei coroane, să ști prețui și s. Eucharistie de pildă, ori o simplă stropire cu apă sfințită. Ca vă- zătorii în stele să mediteze și asupra soarelui de pe s. altare, ca cei avnți ce-și numără banii sunători, să numere cu gândul și bă- tăile inimii lui Isus din s. Eucharistie. de câte ori ei, avuții ridică din nenorocire oe cineva. Ca gloatele nefericite să fie con- vinse de marele patron de pe s. altare, care nu ie trece cu vederea nici o durere suferită cu paciința. Ca cei căsătoriți să cunoască pe cel ce-i păzește în bunăînțele- gere, ca cei tineri să iubească pe cei ce li va păzi iubirea nepătată, vergură. Și mai ales voește biserica să nu iee nime în bătae de joc pe cei ce s’ar interesa de astfel de lucruri, sau cari ar voi chiar să le pună in praxă, ea astfel tot mai mulți să înțeleagă praznicul s. Cuminecări. Alflus» I^ohodul Domnului Isus Christos sau urmarea mâne- catului din sfânta și marea Sâmbătă, ed. II. Cu aprobarea Freavenera- tului Ordinariat mitropolitan gr.-cat. de Alba-Iulia și Fă- găraș. Numai 80 fii, -j- 5 fii, porto. Nr. 16. UNIREA Pag. A31- Houtăți, Știri personale. Augushn Caii ani, pro- fesor la gimnaziul nostru, a făcut la univer- sitatea din Cluj cu bun succes, esamenul pedagogic de profesor. Hymen. Dr. Danii Sabo, advocat în Blaj, anunță căsătoria sa cu d-șoara Augusta Maria de Ceata, care se va celebra Luni la 1 Maiu n. în biserica catedrală din Blaj. — Victor Tufan, cleric abs și Silvia Birtolon, anunță cununia lor, ce se va celebra Marți In 2 Maiu n. tn biserica gr.-cat. din Lăscud, Deputății români. ; Protestul dat la dietă contra verificării deputatului Dr, Aurel Vlad a fost respins — și acesta verificat, în aceiaș timp deputatul Dr. Nicutae Șerban n’a fost verificat pentru neregulari tăți la alegere. Protestele contra deputaților Da- mian și Mihâlyi încă nu s’ u pertractat de- finitiv. Liber! Dr. Cassiu Maniu, advdcat, terminându-și pedeapsa de 1 an, suferită în închisoarea din Vaț, pentru un articol pu- blicat în vechia „Tribună", — va fi liberat mâne Duminecă. Masa s udenților a primit următoarele sume: „Sătmăreana" Seini 33 cor. „Fur- nica" Făgăraș 50 cor. „Crișana" Brad 30 cor. Câmpeni 50 cor. „Olteana" Viș:ea-inf, 20 cor. „Brădetul“, Orlat 50 cor. „Sebeșana", Sebeș 25 cor. - Tondul subsidiar. Nicolau Solomon, protopop Ludoș, a dăruit acestui fond 25 cor. leronim Crișan, Abafaia 10 cor. Desmințire. Dl notar loan Popp din Zalha, simțâudu-se pe nedreptul atacat în articolul prim din nrl 14. ne trimite o scri- soare de rectificare. Regretam, că tonul acestei scrisori e de așa, cât nu putem s’o publicăm, ne bucurăm însă, când dl notar afirmă, că tot ce s’a zis despre Dsa sunt neadevăruri. Cât privește cererea Dsale de ai numi pe autorul acelui articol, sperăm, că va recunoaște însuși, că aceasta e o ce- rere. la care nu putem să-i dăm ascultare. Profităm de ocasie a ruga pe onor, noștri corespondenți, să nu ne comunice astfel de lucruri, de a căror adevărătate n’au cuno- știință siguiă. Stă rău unei foi ca „Unirea" să facă desmințiri. Procesul de presă a „Drapelului" per- tractat Marți ia Timișoara, s’a terminat cu pedepsirea aspră a acusaților: Mihail Gaspar 10 luni temniță și 400 cor. pedeapsă, Dr. Ștefan Petrovici 6 luni temniță și 200 cor. pedeapsă, în sfârșit Dr. C. Jurca 8 lufii tem- niță și 400 cor. pedeapsă. Acusații au anunțat recurs de nulitate. Știri literare. Simpaticul redactor al „Gazetei11 dl Augustin Paul, a publicat în editura institutului Minerva din București un prețios volum de schițe și impresii întitulat: „între Someș și Prut", costă 1.50 cor. Re- comandăm această scriere deosebitei atențiuni a cetitorilor noștri. — Tinărul Gyărfâs Elemdr a publicat o nouă broșură ce se ocupă cu chestii românești. Titlul acestei scrieri e: A român gorog katholikusok autonomiâja, și e reproducere din „Katholikus szemle", unde s’a publicat mai întâiu. Vom reveni în nr! viitor. De altcum broșura se poate procura cu 1 cor. dela librăria seminarială de aci. Conferențele meseriașilor- Duminecă în 16 April s’a ținut la Societatea meseriașilor noștri conferința a XII-a. De astă dată a vorbit A. O. Domșa despre: „Folosul cetirii cărților bune". Dsa într’un limbaj dulce și curgător a arătat folosul, ce-1 aduce lectura cărților bune. Atrage atențiunea meseriașilor asupra autorilor de valoare, cari merită să fie cetiți și îi îndeamnă să se distrugă cu lectura, care stârnește în om dragostea de neam, gust bun și îi dă ocasia de a-și în- suși o limbă frumoasă. Meseriași de față, cari erau în număr destul de frumos l’au ascultat cu multă dragoste. La dorința generală conferința să va publica și retipări în broșuri, ce să vor împărți între membrii. Tinărul sodal N. Barba ni-a declamat deștul de bine poesia Ini V. Alesartdri: „Pohod na Sibir“. Conferințele se vor continua după s. Paști. ■ ... . . . . . , . . Concertul Zneisel. De mult n’am avuț norocul a auzi un vlolinist niăi cu renume' până Dumineca trecută, când a concertat dl Anton Kneisei. Succesele frumoase obținute în orașele mai -mari a Austro-Ungariei, a deșteptat și în Blăjeni dorul de a auzi pe virtuosul în violină, și au grăbit pe lângă tinerimea studioasă și dintre inteligința lo- cală mai doritoare de arta mnsicală, să fie de fața la un concert pe cât de artistic atât de. rar la noi. Frumosul program alcătuit tot din nume mari ca Beethoven, Paganini, Bach, Tartini, Bazzini, ba și unele bucăți proprii, a fost gustat de’ c# de față cu cea mai mare ’ încordare și plăcere. Culmea prestații: itilor dlui Kneisei a ajuns’o în Danse des Sorcieres de Paganini, — și apoi în bu- cățile românești. Âpîausele nelntrerupte.ee urmau după fiecare punct, a silit pe Concer- tant a adauge mai multe piese încheind cu o imitație a lăutarilor la ospețe foarte no- stimă. Acompaniamentul la pian I’a ținut măiestrul nostru prof. I. Murășian cu diba- cia-i cunoscută. 0 ocariuna r^ră și binevenită. — Cine are următoarele foi românești și dorește ale vinde cu o coroană numărul să se adreseze la domnul Emilian Micu în Kalâcsea p. n. Orczifalva Temesmegye Ungaria care le plă- tește destul de bine, 1. Popfiîi Iustin, Am- vonul 1868. Nr. 10, 14, 15, 16^ 21, 22, 23. 2. Amvonul 1871. Nr. 1,2, 3, și 4. 3. Am- vonul 1881. Nr. 1, 2, 3 4 și 5. 4. Cipariu T. Organul național, Blaj 1848. Nr. 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19,20, 21, 22. 5. învăță- toriul poporal, Blaj 1848. Nr, 1—22. 6. Pop Sigismund. Amicul Poporului, Buda- pesta 1848. Nr. 12, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26. 7. Baboe Cesar. Expatri- atul, Brașov 1849. Ni. 1 până la 16. 8. Barițu G. Foaia de săptămână, Brașov 1837 Nr. 1, 2. 9. Foaia pentru minte, 1838 Nr. 1, 2, 13, 15, 18, 24. anul 1840. Nr. 1, 2. anul 1847 Nr. 20, 23, 43 anul 1848 Nr. 39 și 41 anul 1849 Nr. 9 anul 1850 Nr. 1, 21 anul 1853 Nr. 3, 6, 7, 1 fi, 20, 29, 30, 52 anul 1858 Nr. 1, 2, 30 anul 1859 Nr. 1, 2, 3, 4, 18, 21. 10 Barițu G. anul 1844 Nr. 6 anul 1845 Nr. 53 anul 1848 Nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 21 anul 1849 Nr. 1, 3. 8, 9, 10, 11, 12, 13. 14, 15, 16, 17, 25. Afara de aceste cnmpăr: Cipariu T. Organul Lumină- rei pe 1847 cu 12 coroane. Crestomația sau Analecte literare cu 4 cor. 2. Densușian A. Revista Critică literară anul 1894 II. Nr. 7, 8, și 11, 12 anul 1895 III. Nr. 12 anul 1896 a. IV. Nr. 9. 10 anul 1897 a. V. Nr. 3 cu 30 filleri numărul. 3. Cocoșiul Roșiu foaie umoristică de 1. Pușcariu Bra- șov anul I. 1875. II. 1876 III. 1877 IV. 1878 și V. 1881 cu jumătate prețul dela prețul original. 4. Gutinul Baia-Mare a I. 1889 a II. 1890 cu jumătate prețul. 5. Li- bertatea Orăstie anul I. 1902 Nr. 2, 3, 4,18 a II. a. 1903 Nr. 4, 7, 48, 49, 50, 51, 52, 53. 54, anul 1904 III. Nr. 2, 11, 42,47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 64. 6. Activitatea Orăștie anul 1904 Nr. 3, 28, 33, 34, 37, 38; 39, 40; 45, 49, 50. 7. Densușan, Orientul Catolic Brașov anul II, Nr. 53, 57, 58, 59, 60, 62 63, 64 cu 10 fileri numărul. 8. Fekete Ne- gruț Preotul român anul 1880 Nr. 3, 4, 5, 6, anul 1881 Nr. 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 anul 1883 Nr. 7 anul 1883 Nr. 15, 18 anul 1886 Nr. 4 anul 1889 Nr. 2, 3, anul 1890 Nr. 3 4, 5, 7, 8, 9, 11, 12 cu 30 fileri numărul, 9. Si lași Dr. Sionul românesc, Viena 1865 anul I. Nr. 1—12 anul II. 1866 Nr. 1, 17, 22, 23, 24 anul 1867 III tot anul IV 1872 Nr. 17 cu 10 fileri numărul. 10 Convorbiri literare anul I. 1867168 12 cor. a. II III IV V VI până la X fiecare au cu 10 coroane complet. 11 Hajdău Columa lui Troian anul 1869—1874 numeri singuratici eu 20 fileri numărul — colecția completă cu 15 cor. 12, B. Pop. Activitatea Vicarilor foranei Nă- săudului 1873 Viena 3 cor. 13 Maior Petru ș Animadversia in recensionem Istoriae de origine Vșlachoruțn. Buda 1814. 15 Coutem platio recepsi^nis hi ValacKicam antieriticam Buda 1816. 15 Reflexiones în Responsutn ad Anticriticam, Buda 1815. 16 Telemachul Buda 1818. 17 Orthografia romana sive Walâchica Buda 1819:18 fetoria bisericească a românilor ațâț a celor dincoace cât și a celor de dincolo Buda 1813. ' - ' Petreceri Tinerimea română din jurul Ernotului învită ia concertul împreunat cu dans, ce-l va aranja în 1 Maiu n. (a doua j zi de ss. Paști) în sala hotelului „Central" din Ernot cu concursul mai multor dni alumni ai Institutului pedagogic din Blaj. Venitul curat e destinat pentru biserica din Erpot, pentru biserica din Șeulia română și pentru „Clubul agronomic" din Erhot. — Corul voeal bis. gr.-cat. din Nădlac, sub conducerea dlui învățător Constantin Savu, învită Ia concertul cu dans ce-1 va. aranja Luni la 1 Maiu (a 2-a zi de Paști) îu sala cea mare a Casei comunale. Venitul curat se va folosi pentru trebuințele corului și pentru prevederea prun- ' ciior săraci cu cărți. Necrolog f loan Simionagiu, preșe- dinte la sedria orfana lă și protonotar ono- rar cpmitatens, membru în directorul „Șuiu- țan", membru la „Asociațiunea pentru lit. rom. și cultura poporului român" și membru la „Societatea pentru fondul de teatru ro- roâe", etc , a repausat în mod subit Sâmbătă în 15. Aprilie a. c. în anul al 67-lea al etății și al 32-lea al fericitei sale căsătorii. f Valentin Cherebeț, oficial de postă și telegraf în Blaj, fiul protopopului Gavril Cherebeț din Someș-Odorheiu, a repausat Vineri în 14 crt. în etate de 25 după un morb scurt. — Trimitem întristatei familii sincerile noastre condoiențe. Odihnească în pace! Posta redacțiunii. E. L. Ați fost prevenit. De altă dată. Dr. P. O. Momentan nu avem loc, mai târ- zior da. A. G. Cât ce vom dispune de spaț. edam. Iartă, patimile personale încă trebue să-și aivă hotarul lor, peste care uu pot trece. Nu se poate 1 N, B. A sosit, dacă va atinge măsura îi vom face de sigur Inc. . - fr.— în urul acesta n’am mai avut loc, va urma. Felicitări pentru celea întâmplate. 51. Z. Va: urma în nrl de Paști. . I. S. Asemenea. " A VI SI Din. pădurea bisericei gr.- cat. din Micuș se vor vinde pe calea licitațiunei 100 bu- căți stejari (păhui) în 8 Maiu 1905 la îața locului. Prețul de strigare stătorit prin Oficiul silvanal din Turda, e 1600 cor. adecă-una mie șeasă sute cor. Condițiunile să pot vede la Oficiul parochial gr.-cat. din Micuș. Micuș la 19 April 1905. Călugăr Ilie, (13) 1—3 curator prim. A apărut ACATKTERIUL a V. ediție sau carte ce cuprinde în sine rugă- ciuni pentru pietatea fiecărui creștin. Revăzut și completat — în rugăciuni această carte e un adevărat mărgăritar sufletesc, o carte foarte potrivită pentru fiecare. — Costă leg. I cor. + 10 fii. porto. Pag 132 O l'R E'A Nr. 16 w pabte Despre foloasele cetirii cărților bune. — disertație ținută- la Reuniunea meseriașilor din Blaj în sara de 16 April n. 1905. — Iubiți Meseriași! Am primit cu vină bucurie invitarea harnicului și distinsului Dvoastră președinte ’) de a Vă întreținea și eu câteva momente in ceasurile de Duminecă sara, când vă adu- nați impreurtă în sinul reuniunii Dvoastră, regret însă foarte mult, că ocupațiile mele îs așa de vitrege, cât nu-mi dau timpul de lipsă, spre a-mi desvăli înaintea Dvoastră tot sufletul, inima mea toată, plină de cea mai nefățărită dragoste, față de clasa indus- triașilor. Și Dvoastră cari mă cunoașteți și încă unii poate de mult, știți de bună samă, că spun aceste vorbe, nu pentrucă să vă lingușesc, ci din cea mai curată a mea convicție. Iubesc această clasă, nu numai că în veci neuitatul meu tată s) era meseriaș, și încă unul din cei mai legați de măestria sa, ci și pentrucă eu găsesc, că clasa aceasta, e una dintre cele mai neatârnătoare. Un ma- estru iscusit, eare își pricepe bine măestria sa; și care își face conștiință din aceea, că ce iasă din atelierul său să fie bine lucrat, unui astfel de om, — de cari cu mândrie re- cunosc eă avem câțiva și aici — nu-i pasă de nime, dă înainte și nu privește în fața nîmărui spre a să complimenta, pentru căe deplin încredințat, că munca sa e cinstită și prețul ce-1 cere pentru ea e potrivit ostenelii ce și-a dat. Clasa meșteșugarilor de treabă, e în orașele cele mai însămnate, una dintre cla- sele cele mai văzute și considerate. Permiteți-mi iubiții mei Dni, ca după priceperea mea, să contribui și eu la bună- starea Dvoastră, să pun și eu o petricică lângă zidul afund înțepenit în pământ, pe' care nime și nimic nu-1 mai pot mișca, fiindcă stă răzimat pe fundament tare. Băieții cari să dedică pe cariera acea- sta, — după un rău și de osândit nărav, adese să recrutează din șirul acelora, cari nu’s de altă treabă. Pe cum de demult sa zicea, că pe cel ce-1 urește Dumnezeu îl face dascăl, așa acum adese, acei cari nu’s buni de școală, să fac meșteșugari. Și am spus, că datina aceasta nu-i de recomandat. Și nu, mai ales, nici pentru aceea, pentrucă la alte neamuri culte, la Sași de pildă, studenți ab- soluți desbracă hainele de cavaler și iau șurța de ucenic, și în Franța, fostul preșe- dinte al republicei, n’a fost decât un indus- triaș. Și nu e bine, ca meșteșugarul să îmbrățișeze o măestrie oare careva, pentrucă ii e urât de carte, ci pentrucă, sau are mai mare atragere pentru aceea, sau pentrucă lipsa nu-1 îngăduie să continue cu studiatul. Cine poate spune mai bine, decât înșiși mă- iestrii, ce bine e dacă știu carte, și încă cât de multă; ce bine e dacă li-e dragă învăță- tura și ceasurile libere nu le pierd în zădar, ci le folosesc ca să-și cultive sufletul! Avem, ce e drept, cu toții suflet, suflet, care în zilele noastre de feiicire sau despe- ’) Gavril Precup, profesor. a) Izidor Domța, leg&tor de cărți, ț 1901. SCIINȚ1F1CA-L1TERARÂ. S&SSS rare, de năcaz sau veselie, ne aduce aminte de Ziditorul nostru; avem cti toții în pieptul nostru fotografia acelui prea bun Părinte, dar posa aceasta dacă e neîngrijită, cu vre- mea să murdărește, să pierde, cât de abia mai poți cunoaște persoană reprezintată prin ea. Și cârpa aceea, peria, cu care o cureți și o ferești de stricăciune, e cartea, adecă învățătura." Cui nu e cunoscută vechia zicală ro- mânească: „Ai carte, ai parte, — n’ai carte, n’ai parte “ î o știm cu toții vorba aceasta și-o știu mai ales bieții noștri țărani, cari în ne- cunoștința de carte, sunt jefuiți și înșelați de toată lumea în chip îngrozitor. O știu acei meșteșugari nefericiți, cari în lipsa de învățătură sunt trași pe sfoară de agenți dulci la vorbă, dar mișei, cari îi cunosc dela prima vedere și le vând marfa cea mai rea cu prețuri scumpe. Și bietul măiestru vede îngrozit, că marfa sa e așa de scumpă, cât lui nu-i rămâne nici un câștig, ori aude zil- nic pe mușterii săi tânguindu-să, pentru lu- crul prost ce li l’a făcut. Iată în o icoană palidă, nenorocirile omului neștiutor de carte ! Dar nu aceasta vreau să o scot la su- prafață acum. Mai mult sau mai puțin, fie- care dintră Dvoastră a învățat, fiecare știe ceti și scrie, mulți chiar cunosc și alte limbi. Ceeace vreau să relevez în foloasele învă- țăturii, e dragostea cetitului, a înbogățirii sufletului eu noui și noui cunoștiințe. ’ O carte bună ne poate fi tuturora cel mai bun dascăl și cel mai sincer prietin. Ea poate fi în tinerețele noastre un îndreptător spre bine, un povățuitor pe calea cea ade- vărată în vrâsta bărbăției și unul d n cei mai buni mângăitori în ceasurile grele ale bătrânețelor. , Câți meseriași nu sunt, cari n’au avut fericirea, să poată în copilăria lor cerceta mai dinadinsul școala, chiar când ar fi avut spre ea o atragere deosebită! pentru aceștia cartea e izvorul cel mai limpede și mai curat, la care aleargă spre ași stâmpăra setea । după învățătură. Câți sunt cari au urât în copilărie școala, ori au fost la școli străine, după ce au crescut însă mari, au simțit dul- ceața și lipsa unei cărți bune românești, —- pentru aceștia apoi cetitul e o dorință ne- spusă și o negrăită plăcere. Dar, de câte ori o carte bună nu oprește pornirile sufletului nostru de-a cădea în rele și a să cufunda în nelegiuiri? O carte bună ne curăță sufletul de multe patimi, născute în inima noastră din prea mare dragoste față de noi și nu- trite de năcazurile vieții și răutatea oameni- lor. După ce ai cetit în liniște o carte bună, te simți însuți așa de bun și așa de gata de a face fapte bune. Nu te mai îngrozești în fața primejdiilor ce-ți stau în cale, ci oță- lit și armat în suflet cu curajul bunelor po- vețe, mergi înainte îh lupta ce te așteaptă in viață, și biruiești. Am privit într’o după amiazi la cărțile ce aveți Dvoastre. aci în bibliotecă și cu multă bucurie sufletească am constatat, că stați bine, chiar foarte bine. (Va arma.) O BÂPIBK MISTIBIOASĂ. (Continuare) ■ „Ah, ciudat lucru! strigă el, dupăce sfârși cu cetitul. „Poftește și cetește și dta !“ Hill apucă epistola, al cărei cuprins era următorul: „Cadravul unei fete, care să po- trivește cu descrierea dtale, a fost, azi di- mineață, scos din Themsa. Să pare că a stat timp mai îndelungat în apă. Am tele- grafat la stațiunea principală. Dacă dorești a vedeă cadravul înainte de a fi dus la groapă, te rugăm a grăbi încoace“. Hill sări sus, agitat. „Vină să mergem degrabă", insistă el, „și dacă s’ar întâmpla să fie cea căutată „Atunci petrecerea, ce o aranjează de sara dl Black, va suferi o conturbare neplă- cută," zise Wilson, mânios. în curând ajunsără la țintă. într’o odaie laterală a biroului polițenesc zăcea corpul înecatei, învălit într’un cearșaf. Un amploiat conduse înlăuntru pe ambii domni. „Păcat, că trăsăturile feței nu s’au conservat mai bine", zise amploiatul, desvă- lind cadravul. „Nu face nimic", observă Hill, arătând părul blond, ce atârna preste masă îu jos. „De pe păr putem vedea, că aceasta nu este cea căutată de noi". El voi să tragă pe Wilson cu sine afară, acesta stetea însă locului, uitân- du-să într’una la fată. „Sveltă, slabă, coloarea feții albă și ochii negri", murmură el în sine. „într’ade- văr e păcat, că fața moartei a devenit aproape de nerecunoscut11. „Te mai îndoești încă?" îl între- rupse Hill nerăbdător. „Fanny doară a vorbit espres despre părul negru al fetei, pe când aceasta de aici —" El se opri de odată ș>. să retrase îngrozitor. „Dumnezeule, asta este — „Ei dar ce-ți este, Hill ?“ întreabă Wil- son mirat. . Tinărul detectiv își frecă fruntea. „Ași putea jura", zise el mișcat, „că aceasta este fata, cu carea dl Black a vorbit odinioară pe stradă". „De pe ce o cunoști ?“ întreabă Wilson cu neîncredere. „De pe veșmântul ei". Cu acestea scoasă din cartea sa de notițe bucata de stofă, pe care o găsi atunci atârnată de lada dinaintea prăvăliei. Să po- trivea perfect cu coloarea și mustra veșmân- tului moartei. „Ehei, d-apoi că am făcut o descope- rire frumoasă11, observă Wilson. „Acum dân- sul va trebui să-mi răspundă la o întrebare, și anume, că cine este aceea, carea zace aci rece și țeapănă, o jertfă a tradărei străine, ori a propriei desperări". „De sigur, cașul prim", zise acum am- ploiatul, ce stetea lângă dânsul, arătând spre ranele ce se vedeau la cap și la brațe. „Așadar un omor brutal!“ esclamă Wilson, aruncând o privire compătimitoare asupra sermanei creaturi tinere. „Ori cine a făcut fapta aceasta, fie el de posiție cât înaltă, va fi pedepsit!“ Nr 16, UNIREA Pag- 133. Cu aceste cuvinte el părăsi odaia, iar Hill îi urmă, mirându-să în sine, cum esper- tul său coleg să poată înșela așa de tare în eazul acesta. ■ „Fie cum va fi, Wilson," începii el nun lucru e sigur; aceasta nu este, tata, carea a dispărut din casa dlui Black." „Eu nu-s așa de sigur despre acest lucru," fu răspunsul laconic. „Cum așa? Crezi doară, că Fanny ne-a dat o descriere falsă?" Wilson surise numai, și adresându-se cătră unul dintre amploiați, îl ruga, să-i dea semnalamentul tipărit, pe care el, Wilson, l’a distribuit pe la toate stațiunile polițienești, pentru orientarea asupra fetei căutate de dânsul. Semnalamentul sună: „Să se caute după corpul unei fete tinere, sveltă, bine făcută însă slabă, cu coloarea feței albă, parul blond, de-o frumseță particulară. Dacă s’a găsit, să fiu înștiințat la moment, Wilson." „Asta n’o pricep", observă Hill clăti- nând din cap Wilson clipi din ochi cu viclenie. „Amice," zise el surizând, „dacă de altădată mai inspecționezi vre-o odaie, în care s’a petrecut vreun fapt particular, și găsaști aci un pieptin cu păr blond, atunci fi convins, că cameristele dtale știu cu acu- rateță, ce zic, când afirmă, că făta, carea a folosit pieptinul, poșede și păr negru." V. „Dl Black este încă la masă; are so- cietate," esplică servitorul, carele în sara aceleiași zile deschisă ușa celor doi detec- tivi. „Doriți să-l chem afară?" „Ba nu,“ zise Wilson, „avem timp să așteptăm, pana pleacă oaspeții săi. Arată-ne numai o odaie îu care sa putem rămânea." Servitorul îi conduse îutr’un salonaș mic din etajul de jos. „Totuși voiu spune domnului meu, că DVoastră sunteți aici," observă el, depărtându-să. „Sunt curios, dacă ii mai priiește dlui Black mâncarea, aflând presența noastră aci," zise Hill, așezându-să comod pe o ca- napea, lângă colegul său. „Poate că-și pă- răsește oaspeții și va grăbi să vină la noi.“ „De asta mă îndoesc," întrerupse Wil- son. „După cât îl pot eu judeca, el este un bărbat cu multă stăpânire de sine și cu sânge rece — el nu va tradă prin nici o trăsătură a feței sale, cât de neplăcută îi este vizita noastră." în intervalul cât să mai consultară ei ; între sine, servitorul să reîntoarse. „Dl Black vă salută, domnilor," zisă el, așezând pe masă o tasă cu păhară și vin. „Dânsul vă ; roagă să gustați din vinul acesta, și îndată ce va fi liber, va veni la DVoastră." Cu s aceste să depărta. ■ „Așa ! Hm!“ sa răscoli Wilson pe ca- aapea; și deoarece nu dădea nici un «ămn, că ar vrea să guste din vin, Hill i întinsă mâna spre sticlă. Celalalt îl re- ți^h „Mai bine dă-i pace și nu gusta din vinul acesta," zise el. „în anumite împreju- rări nu poți fi destul de precaut." Ei așteptară vre-o jumătate de ceas în tăcere, ascultând când la ticăitul orologiului de părete, când la sgomotul ce pătrundea dih prânzitor: ciocniri de păhară și râsete vesele. Holman Black a dat cina aceasta în onoarea unui fruntaș al partidei sale și în- vitații să înțeleg», că huihat amici po- litici. Domnii păreau a fi tar* animații deoarece a mâi trecut o jumătate de ceas, până ce ș’au gătit de pleeare. în sfârșit au plecat toți oaspeții, și îndată după aceea dl Black merse în salonul cel mic, unde il aș- teptau Wilson și soțul său. „îmi pare rău, că am fast reținut", zise el, salutându-i. După cum să vede, el , nu-i recunoscti. „Ce vă aduce la mine ! într’un timp așa neobicinuit? Ceva cauză , politică?" i „Nu“, răspunse Wilson în ton moderat ! și fixând aspru pe domnul casei, „cauza ! noastră n’are de a face nimic cu politica, ( deși pentru aceea ea nu e mai puțin impor- ' tantă. Nu ai avea bunătate, să încui ușa, 1 ca să rămânem neconturbați?". ! (Va urma.) I Păstorul sufletesc și săvârși- j rea funcțiunilor sacre. । (Continuare.) j înainte de a porni preotul la ceva i funcțiune va cerca, că toate cele necesari sa J le aibă la îndemână și îrică în măsura, în î carea va avea trebuință. A începe să bo- I tezi sau să faci maslu și, când e să ungi cu ’ uleu, acesta îți lipsește, pentruca apoi să stai îu loc până fătul sau cantorul vine cu el cumpărat dela vreun jidan; a merge la vre-o funcțiune, și când colo să n’ai cărțile de lipsă sau cruce etc; a începe proscome- dia la liturgia privată fără cantor și apoi finind aceasta să aștepți îmbrăcat până vine cantorul, sau dacă nu poate veni, servești fără cantor, pentrucă, vezi Doamne, subver- sează „extrema necesitas": toate acestea sunt lucruri foarte grele pentru conștiință și detrăgător statului sublim preoțesc. Cunosc o parochiă, în care s’a practi- zat păcătosul obiceiu (azi nu știu, cum e) ca fără nici o conziderare la împrejurări s. ag- neț la proscomodiă să lua totdeauna în o formă de mare. Acum, dacă să întâmplă, — prin postul mare — că era mulți popo- reni de cuminecat, sigur că sfântul trup nu ajungea, atunci vinea fătul cu un tăer, pe care el tăia mărunt prescure și aceasta o turna el cu mâna lui în s. potir, iar preotul cumineca fără scrupul cu aceasta pe credin- cioși mai departe. A nu te îngriji să ai totdeauna mir proaspăt numai de un an, conform, prâscri- sălor canoanelor bisericei, ci a servi din mi- rul anului acestuia atâta pânăcând ajunge, chiar 2—3 ani, și numai dupăce să gata a procura altul: însamnă mai mult decât laxi- tate. Intenționează a să căsători neamuri. Ceri dispensare, care, fiind neamul aproape, întârzie pânăce sosește dela Nunțiatură. A cununa pe aceștia „in speranța obținân dei dispensatiuni" înseamnă a fi răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru concubinatul, în care ei trăiesc până la dispenzare. D.) Sâ mai reeere la păstorul sufletesc pentru a putea îndeplini toate funcțiunile, cum să cuvine, stiintă. 1 3 Nu e permis nimărui a să îndestuli cu știința și cunoștiințele câștigate în semi- nar sau înainte de ordinare, ci chiar dupăce * eșit î» viața practică trebue să șțndleze m*l mult, Câte Gestiuni și câte obiecte mai înainte le-a cunoscut puipai în trăsuri gene- rali! Acum are lipsa de cunoașterea funda- mentală și detaiată a acelora. Numai stu- diul neîntrerupt îi poate . face pe pastorul, sufletesc să stea totdeauna la culmea che- mărei sale, să-și îndeplinească toate agen- dele neescepționaver și să fie păstor după inima Ini Isus Chriatos și rânduiala lui Mei- < chisedec — „făcându-să pe sine tuturora toate". Numai prin studiu poate preotul de- lăt.tira lipsele credincioșilor săi atât cele spi- rituali, cât și cele materiali; numai prin studiu își poate el câștiga respectul și stima ? de păstor sufletesc în părochia sa și posiția cuvenită îu societate. „Buzele preotului vor păzi știința și legea vor cerca din rostul lui, căci îngerul Domnului atoițiitorul este“ zice ■ prpf. Malachia (II. 7) iar usea (IV. 6.) „Fiindcă tu ai delăturat știința, eu încă ie voiu delătura pe tine să nu-mi servești mie în preoție". Apostolul Pavel zice cătră Ti- moteiu (I. IV. 13). „Păzește cetenia și mân- j găierea, și învățătura, de acestea gândește, ' întru aceste fii, ca procopsela ta să fă arătată întru toți!" „Mergând învățați toate popoarele" zice Mântuitorul (Mat. XXVIII. 19) căci „voi sunteți lumina lumei, voi sun- teți sarea pământului, dacă sarea se va strica, cu ce să va săra, nu este mai mult bună de nimica fără numai să se arunce ■ afară și să se calce de oameni" (Mat. V. 13). Abstrăgând dela alte direcțiuni, în cari ■ păstorii su nt datori a-să perfecționă, dar cari nu formează basa temei, ce tractezi, — păstoriul sufletesc este dator ca să se nisu- iască ași câștiga cât mai mare știință și cu- noștință a ritului, a tipicului, a ceremoniilor bisericești, că să le știe originea, însămnă- tatea și modul folosirei, căci numai atunci funcțiunile lor vor fi înălțătoare și edifica- toare. A recita cutare funcțiune numai din carte în mod mechanic, fără ea aceea data ocasiune să o*poți esplica și poporului cu toate frumsețele și însămnările mistice ale ei, însămuează a băga în popor credința aceea, că orișicare laic, nunumai preotul, poate face jOstfeștane" ori altă funcțiune, dacă odată știe ceti; însemnează a înstrăina pe po- por de funcțiunile sacre așa, că acelea încep a-să rări din ce în ce mai tare în detrimentul moral al poporului și al preotu- lui. ba pentru preot și în detrimentul ma- terial. — A recita numai din carte vre-o rugăciune fără a cunoaște disposițiunile bi- sericei referitoare la aceea, însămnează a es- pune statul preoțăsc, credința și națiunea noastră batjocurei și râsului străinilor. Și azi a mai ceti blăstemele Marelui Vasilie, decumva sunt în adevăr ale lui, și azi a mai face afurisenie ar însămna o ignoranță prea mare și o rușine pentru noi. dnpăce există lege bisericească (îndrept, legei cap 33 și 38), cumcă exorcismele nu-i permis a-să ceti fără de espresa concesiune a Ordinariatului. Chiar și în biserica catolică, unde a fost . întrodus ord special spre acest scop, ordul esorciatului, azi cetirea esorcismelor depinde dela concesiune episcopească, care încă foarte anevoie să dă. (Vezi despre acestea mai pe ’ larg la eruditul Dr. A. Grama, Foaia biser. 1885 p. 122.) (Va urma.) Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa,, Pag. 134. UNIREA ss Jeller ’ Slsa-Jluid , . a PrătxUie românească! | , Prin aceasți am onoare a avisa g publicul românesc de aici și jur, că am g deschis în loc, — strada Tipografiei — g șub firma: § « □ marca fabricel ajută, iute și sigur la diferite morburi ca bunăoară: durerea de spate, junghiuri, rupturi, schrintiri, durere de cap, influență etc., are un minunat efect la durerea de stomac, la tușă, durerea de pept etc., după cum o dovedesc aceasta mai mult de 65,000 epistole de mulțâ- mită. 13 sticle mici sau 6 sticle duple le trimite franco pentru 5 cor. farmacistul Jenb V. Feller, Stubica Centrale 82. (cott. Zăgrâb;. — Ca un escelent mijloc purgativ pentru stomac se recomandă Feller-Elsa-Pilule, — 1 legătură = 6 șcătule — se trimit franco • cu 4 coroane? De mare însemnătate pentru Dame! Fie care P. S. D6mnă își pdte însa-și pregăti cu o ușurință de neînchipuit o prăvălie de mărfuri coloniale și de băcănie. Legăturile ce le am cu firme de frunte din patrie și străinătate, mă pun în plăcută posiție de a-mi procura articoli de prima, calitate. . în urma praxei, — de peste 24 ani — în această branșă, cunosc pe deplin necesitățile clientelei, și astfel mi-am și asortat prăvălia cu tot felul de mărfuri, ea să pot satisface întru toate, atât In privința calității, a pre- țurilor, cât și prin un serviciu prompt și culant. Recomandându-mă binevoitorului sprijin al publicului românesc din loc și jur, semnez. Cu deosebită stimă: V. POPP, (II) 4—5 . .. ■ talia sa după ori ce modă cu ajutoriui aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Gusohelbauer. A fost censurat de academie. și poșede nenumerate scrisori de recunoscință. Se caută ageriți Prospecte sâ trimit la cerere gratis -— Cu tota stima: Antal Guschelbauer. Șopron. I își are patenta și e scutit prin lege în tote statele culte. & g g Pretai unui aparat e 3 cor. franco rambursat, o 0 B DENES budapesta, D" VI. Văczi-kbrut Nr. 61. de crepare. intra. MT Preț-curanturi Ilustrate se trimit la cerere gratuit șl franco. ) de mine inventate și mai 3* multe ori premiate, cari sînt provefjute s in partea superiorii — ea ridlina ^ cu găuri după figura £ și pentru . aceea afi un ton mai intensiv,inkl afânc? inai limpede, mat plăcut ' și cu vibrarea mal volumindsă, de cât cele de sistem vechili, așa, J cA nn clopot patentat de 827 kg. este egal în tonul unul clopot ) de 461 kg. făcut după sistemul*'vechili. Mal de parte se re- \ comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de aine stătător — spre preadjustarea dopatelor vechi eu adjustare de fer ' bătut — «a ți spre turnarea de toce de metal. se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la tur- _ narea de nou a clopotelor stricate, 5) m ai de parte, spre facerea de clopote întregi' annonidse, pe ■ lângă garanție, pe mal mulți ani, p revăzute cu adjustărl de fer b ătut, coiiBtruite spre a le întorc© cu ușurință In ori ce parte, în o lăture prin aceea ce sînt mântuite - Cu deosebite recbmănd^ == clopotele găurite = oinvrrt 1 ii (IV UT Ci rna Tipografia Seminariului archidiecesan. 17 (32- 52) Urmașul lui BRAUNER și KLASEK E. ■ Plewa inginer, representantul și depositarul ■ ces. și imp. a fabricei de mașini și motoare . in Ungaria. = MOTOARE i cu bensin, gaz ți vapor pregătite i ____ după model 1905 --r—i -------2 100 HP. —...... Lo como bile ou bensin a 2—20 HP. Mutoare trainice cu gaz, de toate mărimile, cu cari se spesează pe oară 2—3 fileri. Prețuri ieftine și condiții dej solviri foarte ușoare. — Pre|-curent gratis. ~ - Să caută în provințe agenți cinstiți. (10) 3-12 La milenara din Buflapesta fe la 1896 premiat cu melalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer Antoniu jMovotny în Timișorn-pAbrie (22) 28—52 g» .TnPî--------- r Abonamentul: , i i teaitriritțoins&ieR ,; Pe an 12 flw.t.w. an 6 cor.. 'It an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., '/; an 9 frc., 'ă an 4 frc. 50 cm. E 5ls Foea apare in fie eare Sâmbătă. —nL3 1 _ _.. _ Mm 3 fi I K U ^Inserțiunl: :Jir I Un șir garmond: odată 1 &£]., â djMia oară 12 fii,, a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea „Unirei în Blaj. Foaie bisericească-politică. Anul XV. Blaj 29 Aprilie 1905 Numărul 17. REÎNVIERE. în timpul din urmă, aproape în fiecare număr,, am avut notițe, ori chiar articoli mai lungi, despre mi- î siunile poporali, cari începute anul trecut ia Cluj, s’au 'lățit în toate părțile. Chiar și în numărul acesta publicăm rapoarte despre misiunile îndeplinite în Mărgău, iRîu-alb și Telec. trei poziții opuse și foarte depărtate ale Provinciei mitropo- litane. în special Ilustrul Episcop al Lugojului lucră mult, ca exer- i cițiile acestea de pietate să se res- lățască în toate părțile diecezei sale, și ostenelele ce se pun întru 1- îndeplinirea lor, nu pot decât să înveselească pe tot omul de bine, care să gândește la o reînviere a poporului nostru. Nu e vorba de aceea, că doară credincioșii bisericei noastre ar fi cufundați până în gât în păcate, . nici că din inima lor s’a stins ori-ce : schinteie a credinței și bunelor mo- : ravuri. Dinpotrivă, cei-ce cunosc țăranul român de pretutindeni, pot să constate cu liniște, că e o notă J specifică aluireligiositatea și ținerea cu tărie la credință. Chiar și tur- I burările nazarinenilor nu dovedesc altceva, decât o sete a poporului ; credincios după predicare, după în- vățături religioase. El simte în inima sa un gol, j a dat tot ce a avut, a stors chiar ultimul picur de simțeminte pii, ; așteaptă, ca și pământul crepat de arșiță, o ploaie, care să-1 adape, o ploaie de noui învățături, cari să-i umple iar sufletul, din care se , poată scoate la vreme de ispită ; primejdioasă. Nu e prăpădit de stricat po- ; porul nostru credincios, el a fost numai cam prea delăsat, cam prea neîngrijit. Preoțimea noastră prin multe părți ani de-arândul nu și-a mai deschis glasul, să tălmăcească la priceperea Iui și urmând firul gân- dirii lui, eternele povețe ale reli- giunii lui Christos. Poporul s’a deșteptat, a învă- vat carte, a prins a ceti pe alo- curea foile poporali puține câte avem, dar bunișoare, și în sufletul său au început a se lărgi vechile orizonuri, a început a i-se ageri privirea, a vedea mai departe si a cerceta cu de a măruntul totul. Pentu un astfel de spirit, care a devenit sprinten și gata a începe o nouă viață, n’a mai fost de ajuns grosul fum de tămâie, care a înegrit cu totul fețele blânde ale chipurilor sfinte de pe iconostas, nici cân- tarea trăgănată a îmbătrânitului dascăl, ori slovenitele predici din unsuroasele cărți, — el așteaptă un glas nou, mai puternic, mai potri- vit cu gândirea lui deșteptată și gata a face un pas înainte, el a cerut cu iusistință: predică și învă- țătură. Și acolo unde nu i-s’a dat, dorințele lui n’au fost ascultate, s’a recit față de casa Domnului și a începua o cerceta mai rar. Cât ce aud însă că în satul lui vor sosi preoți străini, cari nu numai îi va face sfânta slujbă, făr îi va și vorbi, grăbește acolo, le lasă toate.și stă cu sufletul deschis pentru învă- țătură. Și raportorii nostri să miră de atențiunea încordată ce el o arată zile de-a rândul față de cei ce-i vorbesc, fără ca să obosască, ori să se urască. Iar airea tresaltă prietinii nostri, când văd sutele de oameni venind în procesiune, măr turisându-se si cuminecându-se, si de bucurie sfântă ochii lor să umplu de lacrimi. Nu e stinsă schinteia din inima nici unuia, stă numai ascunsă sub spuză, îndată ce o adiere lină o atinge, se îmbujorează, face lumină și se aprinde. Pentru noi preoții nu poate fi nimic mai înălțător în aceste sjînte zile mai ales, decât când vedem casa Domnului plină, când pe ser- vitorul altarului îl vedem încun- jurat de mulțimea credincioșilor săi. E sămnul cel mai neîndoios a alipirii și dragostei, nu numai față de sine si persoana lui, ci mai ales față de oficiul ce poartă. Pentru noi nu poate fi mai mângâietor, decât a constata cum pietatea crește în inimile fiilor su- fletești și aduce bogate roade. Și chiar de aceea servească de pildă tuturora resultatele fericite ale misiunilor poporali, cari se ge- neralisează tot mai mult. Pie ele un impuls, mai cu samă pentru confrații mai tineri din cler, ca să folosească toate prilejurile, spre a vărsa în inimile credincioșilor din bogăția eternelor învățături creștine. Fiul lui Dumnezeu a f^ut totul pentru oameni, a luat natura lor, a suferit alăturea cu ei a predicat,, a făcut minuni, a sculat morții din morminte și când a văzut, că nu e destul nici atâta — a murit pe lemnul Orucei, numai ca să ridice omenimea la înălțimea ce i-se cu- vine, s’o reînvie spre o nouă și fe- ricită viață. De ce nu l’am urma si noi cari ne numărăm între servitorii săi ? Acum, când inima noastră se bucură, că scăpați de gerul iernii, de urâtele și lungile nopți și zile posomorâte și înorate, putem saluta cu drag natura ce reînvie, câmpul ce să îmbracă în flori și verdeață, — acum, când cu inimă curată prăznuim marea sărbătoare a în- vierii Domnului, — de ce n’am dori o reînviere din amorțire, o deștep- tare spre o nouă viață și a popo- rului românesc ? In anul acesta s’au pornit de odată două curente pentru trezirea poporului și sufletește și politicește. Să ne angajăm forțele în ambe aceste lupte, ca la anul să avem bucuria a sărbători amândouă re- învierile. Christos care azi învie din morți, fie garanția cea mai sigură, că lucrând cu nădejde în Dumnezeu, cu toții vom învia 1 Pag. 136. Nr. 17. CORESPONDINȚE. Misiuni poporale. Telec f 14 April 1905. Când nn preot se dedică împlinirii de misiuni poporali, pe câtă vreme durează aceste, deja în momentul dedicațiunei sale, el trebue să fie pregătit și împăcat de a resigna la odihna trupească. Asta s’a putut observa din abundanță ia Mon. protopop Elie Câmpean și Ales. Donescu, cari conti- nuarea în Bilbor lăsându-o preoților loan Dobrean și Mera. sâmbăta sara au plecat spre Telec, unde Dnmiuecă dimineața îi aș- tepta sămâna tura unui alt agru moștenit, în calea această de abia au putut să odih- nească trei eeasnri în Corbu. pentrucă dealul „Balașului", această spaimă a călătorilor spre Bicaz, îi amenința încă din ziua pre- cedentă. așezându-se mai ales și un bunișor strat de zăpadă. înainte de a se fi tăcut deci ziuă, au plecat din Corbu, și însuflețirea sfântă biruind greul drumului, dimineața la oarele 8 au ajuns în parochia Teiecului, unde mulțimea de popor. în frunte cu On. Dumitru Drăgan, preotul Dămueulni. Ou. Pompei Butnar, preot în Vslea-Jidanului și On. Aurel Rația, preotul loca), îi așteptau deja. 1. îu 9 c. la oarele 8 și Va dimineața s’au început misiunile cn „împărate ceresc", după care a urmat cuvântarea protopopului despre însemnătatea misiunilor poporali. S’a purces apoi la servirea utreniei și s’a continuat cu s. liturgie. După cetirea 8. evangelii preotul Doneseu a predicat desnre „spiritul mut și surd", ear la' finea liturgiei a predicat preotul Butnarin despre „îndurare". S’a cântat parastas și s’au cetit des- legări pentru morți, ear protopopul espune rezultatul frumos și programul de după ameazi ai misiunilor și se sfârșește cu ce- tirea molitvei pentru mărturisiri. 2. La oareie 2 după ameazi. proto- popul începe catechizarea tinerime! școlare și adulte de ambele sexe, adunată în mare număr, fiind prezent și popor mult, apoi învățătorii și cantorii din apropiere au măr- turisit până ia oarele 4. când s’a purces la servirea inseratului. Au predicat preotul Drăgan despre „invidie", ear preotul Do- nescu despre „beție". S’a cântat „Paraclisul", după care proton, pregătește spre mărturi- sire. perfăeută de cătră patru preoți până sara la oarele 7 și Va- De remarcat este la locul acesta, că fiind de față și un in- giner diu România, originar din Albania, s’a mărturisit și el. 3. în 10 c.. dimineața s’au început mărturisirile credincioșilor la oarele 6 *1^ ear la oarele 9 s’a celebrat iiturgia Presân- tifieatelor. la finea căreia protopopul predică despre s. Eucharistie. S’au cuminecat peste 400 creștini și s’au cetit multe deslegări pentru morți și vii. S’a cântat parastasul pentru morți, după care eșind cu toții în cimiter, protopopul predică despre nemurirea sufletului, judecata particulară și generală, despre purgator, raiu și iad, și termină cu cetirea mai multor rugăciuni și deslegare generală. După amiazi apoi protopopul, preoții Doneseu și Bntnariu, servesc s. Maslu pentru bolnavi. UNIREA Astfel s’a răspuns hotărîrei sinodale diu toamna trecută. în senzul căreia pentru anul curent s’au stabilit misiuni poporali în Bilbor și Telec. Mon. protopon și On. Do- nescu, apoi s’au reîntors cătră casă, deoarece Joi în 13 April îi aștepta sinodul nostru de primăvară, nude preoțimea și-a împlinit iară-și o frumoasă misiune. Sfârșind a grăi tot adevărul, la noi pentru vitregitatea de comunicațiuni și mai ales pentru dispersiunea poporațiunii, în anul acesta s’a făcut mai mult o încercare de misiuni. Convingându-ne înse din nou. că i revărsarea Spiritului Sânt în inimile oame- nilor, ce minuni poate să producă; anoi că roadele acestei revărsări, ce îneurăjare și mângâiere Sugerează misionarilor, — pe viitor misiunile poporali să ne fie „suprema lex", pentru că e vorba de „salus rei pu- blieae." loan. . Mărgău, 18 April n. în 14. 15 și 16 a 1, e. protopopul Morlăeii și cinci preoți din tract au ținut misiuni poporale în parochia Mărgăulni. Mărgăul e o comună curat românească, așezată la poalele munților apuseni, locuitorii ei, fiind pământul cam puțin roditor, cei mai mnlți își câștigă pânea. în. țara româ- nească ori în alte părți a țării noastre, ne- gustorindu-se cu sticlă; călătoresc mult și vin în contact continuu cu străinii, de aceea Î8 cu mult mai expuși în privința morală, de cât alți credincioși de ai noștrii, cari petrec tot în satul lor și preotul totdeauna îi are sub sunraveghierea sa părințască și plină de îngrijire. ■ Timpul acesta, care Preaon. protopop I. Pop și ceiaialți On. Domni, l’au ales pentru reculegerea, sufletească a mărgăua- nilor, a fost potrivit, căci acum mai toți au fost acasă, așa încât folosindu-se de misiuni și-au putut lua în suflete o bună merinde morală, pentru călătoria ee vor face-o în decursul verii. Slujbele sfinte s’au început în 14 April d. a. după ce. an sosit preoții din satele apropiate. Au fost 6 preoți: proton, tractual loan Pop, Romonțan, preotul local. Agrișan din BaCiu. P. Anca dtn Retiția. Sever Fră- țilă din Bologa și Irimieș din Seenieu. Preoții din nemijlocită apropiere, Agrișan și Anca au venit însoțiți de popor mult din comunele lor, Agrișan din Baeiu a făcut o frumoasă procesiune din Baeiu până în Mărgău. în frunte cu prapori, s. cruce și icoane purtate de feciori. Socotind numărul mare al credincioșilor, cari an alergat din satele din jur la mi- siuni, de folosul misiunilor nu s’au bucurat numai mărgăuanii fără și locuitorii din Baeiu și Ciula, cari în fiecare zi veniau în Mărgău. Programul misiunilor a fost următornl: Vineri după amiazi s’a făcut vecernia, la mijlocul vecerniei prot. tractual. a ținut predica de introducere despre sufletul omului, arătând poporului datorința ce o avem de a ne griji această comoară scumpă și dum- nezească. După inserat s’âu început măr- turisirile, cari au ținut până la 7 oare Sara; la 8 oare s’a început acatistul Preacuratei, la mijlocul serviciului protopopul își începe ciclul de predici deșpre penitință și cumi- necătură. Sâmbătă dimineața se servește utrenia în decursul utrenii se snune predica a treia; imediat după utrenie se începe iiturgia, după evangelie protop. ține predica IV. vor- bind despre scandal și influința dezastruoasă a pildelor rele. La sfârșitul liturgiei s’au cuminecat peste 300 de creștini, cari cu sufletul pocăit s’au apropiat de păharul mântuirii. După amiazi servindu-se inseratul după „lumină lină" protop. iar continuă predicile, vorbind despre recăderea în păcat, arătând ee nemuițămire mare și batjocură față de persoana lui Dumnezeu, e călcarea făgă- dninții tăcute în scaunul mărturisirii. Terminându-se inseratul, s’au continuat mărturisirile, sara pe la 9 ciasuri s’a în- cenut Paradisul Preacuratei dună cântarea III. din canon, protopopul vorbește a șasa oară, despre iubirea lui Dumnezeu. Dnmiuecă des de dimineață s’au măr- turisit băieții, mai mărișori, dela școală, pe la 7 oare s’a început utrenia. După evangelia dela utrenia nrotop. ține predica VII. vorbind poporului, care aproape în număr de 1500 de uersoane s’au adunat în biserică să asculte cuvântul de învățătură. Predica a șeptea a avut de obiect, iubirea față de deaproapele, care trebue să fie puterea ce alcătuește din mai multe membre — diu m i mulți creștini — corpul mistic alui Christos. Voind cei mai mulți credincioși a se cumineca astăzi a VIII, predică a protopo- pului. a fost desore s. cuminecătură, deși acest obiect a fost cel mai greu, totuși ora- torul fiind bine pregătit și cu bună praxă în oratoria poporală a mișcat și puternic a străbătut în sufletele credincioșilor. ... La inserat a fost predica a IX.. despre rugăciune, iar după inserat ieșind preotul și poporul în cimiteriui bisericii, preotul din Bologa 8, Frățiiă spune predica a X. despre datorința ce o avem de a ne ruga pentru sufletele morților. Din cimiteriui bisericii s’a făcut pro- cesiune la cimite.ini diu marginea satului, aici încă s’au cântat troparele și s’a cetit deslegarea morților. După ce s’au gătat toate serviciile, preotul din Baeiu își ia rămas bun dela preoții ceiaialți și dela poporul din Mărgău și cu mulțimea de poporeni din Ciula și Baeiu merg spre casă în pro- cesiune, ducând în suflete suveniri sfinte de pietate dela misiunile din Mărgău. Eu n’am mai luat parte la misiuni, dar m’am convins eă snnt folositoare pentru preoțimea și poporul nostru, cumpănind îm- prejurările, între cari trăim, pe cum și flexi- bilitatea poporului nostru îu lucruri reli- gioase și morali; în săptămâna trecută fiind de față la misiunile din Mărgău am văzut rezultate de mult preț și efecte uimitoare. Pe poporul nostru mulți îl acuză, că nu?i destul de atent la servicii bisericești și că-și perde paciința în decursul predicilor, în Mărgău m’am convins de contrarul, cât au ținut misiunile, biserica a fost ticsită de creștini și serviciile le-au ascultat în cea mai mare liniște și cu atențiune încordată. M’am bucurat mnlt și am simțit o mângâiere nespusa, văzând luarea aminte cu care au ascultat predicile protopopului I. Pop. Adevărat că toate predicile au fost spuse după modul de gândire a poporului și potrivite cu starea lui sufletească. Nr. 17. UNIREA Pag 137. înainte de ce aș fi scris eu șirele ace- stea, rugăciunea multor sute de suflete se va fi înălțat la cer, spre a cere resplată sfântă prot. I. Pop pentru dragostea și râvna părintească, cu cart le-a aruncat în i nmi schinteia învățăturii creștine spre a le aprinde focul iubirii de Dumnezeu și oameni. A desene fericirea, ce a simțit-o pă- rintele Romonțan — preotul local — văzând atâta strălucire de dragoste sfântă pe fețele fiilor săi, mie-îmi e cu neputință și de l-am ruga ea însuși să ne spuie, de sigur nu ne-ar puteâ da in cuvinte icoana fidelă a fericirii, ce i-au cauzat-o misiunile făcute în parochia sa. Cei cari doresc sanarea multor rele, plivirea multor burieni din via lor sufle- tească pe cum și mângâierea părintească, ce a avit-o părintele Ramonțau, adune-se trei—patru frați împreună și fiind Christos tn mijlocul lor vor dobândi ce cer și doresc. Eu spunându-mi părerea după impre- siunile. ee mi le-au făcut misiunile din Mărgău, cu siguranță pot zice, eă de se vor face în paroehiile noastre misiuni dese și cu zelul recernt, în 4 ori 5 ani vom pro- duce adevărată regenerare în ponorul nostru. —fr.~ Râualb, la 19 April 1905. Vineri în 14 o. La 3*/a oare p. m. Preaon. Domn vicar foraueu Dr. lacob Radu împreună cu preotul local losif Stupinean au mers ia s. Biserică, carea era întețită de public și s’a servit Denia de cătră susnumitul vicariu, iar pa- rochul cu docențele au asistat ca cântăreți; după denie a predicat vicarul ca de Intro- ducere mai bine de o oară. După predică a urmat mărturisirea poporenilor din parochie până noaptea târziu. Sâmbătă în 15 o. Utrenia a servit-o parochul local. La 8 oare a. m. a sosit protopopul Dr. Vaier Frenț, carele dimpreună cu vicariul an as- cultat mărturisiri. La finea utreniei a pre- dicat iar vicariul, iar sub decursul s. liturgii servită tot de parochul locului: protopopul și vicariul a ascultat mărturisiri, iar după cuminecarea lor, pe cum și a pruncilor de școală, a predicat protop. Dr. Frenț ase- menea mai bine de o oară. După a rai azi la 3 oare s’a servit in- seratul de cătră protop. Dr. Frenț, la eare ia început a predicat Dr, Radu, iar la fine Dr. Frenț, după care iar s’au ascultat măr- turisiri, la cari ni-au ajutat și preoții din Șerel, Paroș-pestere, Rechitova, Vâiioara și Santa Maria, la olaltă vre-o 8 nreoți până noaptea târziu. Duminecă în 16 e. Dela 6 oare dim. s’au început iar as- cultarea mărturisirilor, pe la 8 oare au venit și cei alalți preoți, parte cu trenul, parte eu trăsura, așa ca acum mărturisau vre-o 15 preoți prin casele poporenilor. anume pregătite spre acest scop. — Poporul din satele vecine venia tot cete-cete, bună oară ca la o ruga dela mănăstire. Pe la 81/, oare vine preotul din Șerel eu procesiune, îmbrăcat în odăjdii sfinte cu întreg poporul. Era ceva Înălțător a vedea atâta lume străină îmbrăcată în haine de sărbătoare, alergând pentru ca să-și îmbrace și sufletul în haină de sărbătoare. Pe la 9 oare nu mai închepe mulțimea în biserica mică din Râualb. Pela 10 oare când s’a început s. liturgie servită de vicar. Dr Radu, de protop. Dr. Frenț și de pa- rochul Rechitovii, Sofron Ol’ean. vre-o 14 preoți, tot ascultau ia mărturisiri și an tot ascultat până după 11 oare, mai mult, și după ce s’a primit s. Liturgie încă tot ve- niau oameni străini la mărturisire. Cuminecarea s’a făcut din 3 Potire de cătră cei 3 preoți con celebrau ți. Era o priveliște măreață a vedeă atâta mulțime alergând cu sete pentru a se îm- părtăși cu ss. Taine. S’au mărturisit și cu- minecat la o mie de persoane. Preotul diu Râualb e numai de 2 ani în aceasta parochie. și cu astă ocasiune i-a venit un poporean la mărturisire, carele s’a născut în 1858. adecă de 47 ani și carele în viața lui nu a fost mărturisit și cumi- necat; asemenea unul de 30 ani la protop. Dr. Fienț. Iată dar roadele misiunilor poporali!!! Căci dacă altă mângăere nu am fi avut, decât singur salvarea acelor 2 suflete, și asta ar fi destul. Astăzi la Utrenie a predicat vicariul. iar la s. liturgie Dr. Frenț. dar nu mai mult în biserică, ci afară sub ceriul liber, pentrucă în biserică nu ar fi încheput nici V* parte diu poporul adunat. Cămările dela s. liturgie le-a esecutat învățătorul comunal din loc: Gavrilă Moș cu pruncii școlari, carele fiind no creștin bun șt cântăreț inare de voie bună a instruat pruncii. Deci lauda i-se cuvine lui. Au alergat popor mult din satele ve- ciue. ma încă și neuniți. Deși primăvara asta e ploioasă, totuși bunul Dumnez-u. s’a îndurat ca în acelea zile pentru noi de sărbătoare, ni-a dat zile frumoase și senine, încât misiunile ni-au succes peste așteptare. i în fine vicarul prin o predică acomo- j dată a încheiat misiunile, dună carea înge- ; nunchind cu toții ni-a împărtășit și binecu- vântarea arehierească deia "preaiubitul nostru Arehiereu. ■ ‘ Sinoadele protopopești. — tr. Goșocna. — Din Câmpie, April 1905. Sinodul protopopesc al districtului Coșocnei, s’a ținut la 20 April a. c. în Co- șocna, sub presidiul harnicului și zelosului protopop loan Hățegan. O zi de sărbătoare a fost aceasta pentru preoțimea și corpul învățătorese din acest district, Preoții și învățătorii cu drag au alergat sâ se sfătuiască cu șeful lor asupra mai multor obiecte de interes bise- ricesc-școlastic. După celebrarea s. Liturgii în noua biserică de cătră trei preoți, pontificând Prea On. Du protopop, cântând corul învățătorilor, ne-am adunat la școală în ședință sinodală, unde după Intonarea rugăeiunei „împărate ceresc“ iubitul protopop loan Hățegan prin o vorbire însnflețitoare, bineventând pe preoții și învățătorii din district, îi roagă, să-i deie ajutor la desbaterea obiectelor momentoase pentru cari sau adunat, și de- chiara ședința sinodului de deschisă. Presidiul aduce la cunoștință, că, di- sertațiunea pentru ziua de astăzi a fost eoncrezntâ să o țină adormitul în Dl fost preot al Fratei loan Câmpian, însă în locul dânsului de asta dată o va ținea Dsa. Dișertațiunea cn motto: „Cine este acesta care iartă și păcatele?*' Lnc. c. 7. v. 40. S’a ascultat cn atențiune și evlavie, vorbind și desvoltând foarte frumos: nece- sitatea și instituțiunea divină * s. sacrament al Penitenței. Prea On. protopop arată schimbările făcute în district, mutarea la celea eterne a foștilor preoți districtuali, Ilariu Ciungan fost naroeh Booș, și loan Câmpian fost preot în Frata; față de cari membrii si- nodului își esnrimă condolința prin sculare, zicând: „Dumnezeu să-i ierte"; Mai spune apoi eă districtul a câștigat trei preoți noi, tineri și zeloși: Vasiliu Micușan dispus de paroch în Frata. Petru Suciu de paroch în Booș și loan Crișan de paroch în Tothaza, cărora membrii sinodului le urează mulți ani fericiți în mijlocul lor. între obiectele ee s’au pertraetat mai interesante au fost punctul IX din program, cu privire ia coutribuirea din adjutul era- rial acelor împărtășiți. Membrii sinodului a decis cu unani- mitate: ea 2% să se deie la fondul deficienților, iar 3% ia fondul viduo orfanal, să se roage Prea Ven. Ordinariat să afle o modalitate, ca preoțimea din întreagă Archi- dieceza să soivească într’o formă aceste percente, și cu ocaziunea proximă a primirei adjutului să se subtragă aceste percente deia fiește-eare preot împărtășit. Ce nespusă bucurie s’a luat spre știință notificarea Prea On. loan Hățegan, că în urma rngărei sale. Academia română din București, a donat bibiiotecei reuniuuei docențele din districtul protopopesc al Co- șocnei 68 opuri. în valoare de 200 lei. pentru eari s’a f.eut tecă, iar porinl de 20cor. 40 fii. l-a solvit din al său,Corpul docental esprimă muițămită protocolară atât Academiei române cât și iubitului protopop loan Hățegan. Asemenea s’au primit cu bucurie și rațioținarea fond. cult, a district. Coșocnei care prin grigea și interesul arătat față de acest fond de zelosul protopop, cu finea anului 1904 statul activ se ridică la frumoasa sumă de 1095 coroane 22 fi Ieri. M. On. Dionisiu Morariu parohul Juriului de Câmpie, face propunerea și membrii sinodului o primesc ca sâ se roage Prea Ven. Ordin, că la proximul sinod Archidiei ezan să se primească între punc- tele de desbatere: înființarea reuniunei de înmormântare a preoților Archidiecezani, Tot în sinodul acesta s’a constituit și forul protopopesc de I. Instanță al dis- trictului Coșocnei, alegându-se pe lângă On. Aurelia Poruț, paroch în Dezmir de fisc; M. On. Dionisiu Morariu, paroch și v.-protopop onorar în Juriul de Câmpie, de defensor; On. loan Petean, paroch și notar districtul în Corpade. Basiliu Hopârtean paroch în Gadalin, Aurel Pop paroch în Jacul superior și Mihail Hodârneu paroch în Pata de assesori, P. mi țpsi a N HK ® Al NH 17^ iș .i&w&slbiwMitdBifâiiaori—«mojnotnorn . -6 Districtul protopopesc gr.-cat. ai M. Uioarei. și-aținut Sinodul de primăvară ia 17 April c. în comuna M. Uioara sub prezidiul ordinar, au luat parte 18 preoți, au lipsit 3. | Tot în aceea zi și despărțământul M. Uioara a reuniunei învățătorilor gr.-cat. din Archidieceză și-au ținut adunarea de primă- vară. în comuna vecină Uioara superioară, la care au. luat parte 9 învățători au lipsit 3. ,La 9. oare a. m,. fiind de față învăță- torii și un public număros s’au slujit în bi- serică părăstas întru amintirea repausaților preoți.dela biserica M. Uioarei — s’au măr- turisii preoții și învățătorii la trei confesați. După care dispensați învățătorii să meargă la ale sale, prezidiul după deschiderea si- nodului, aduce la cunoștință ca la 15 Febr. c., în numele clerului tractual a adresat Eseelențipi Sale înalt Prea Sfințitului Me- tropolit Dr. Victor Mihâlyi de Apșa omajiala felicitare din incidentul împlinitei a lor 30 de ani, de când a fost consacrat intru episcop, sinodul prin sculare manifestându-și vene- rațiunea cătră înalt Prelat, erumpe în un întreit „să trăiască." • După ce să ieu spre știință și con- formare mai multe ordinațiuni consistoriale, referitoare ia administrarea și manipularea averilor bisericești, pe cum și la înaintarea moralității în ponor să remarca hotărirea: a) ca pentru tondul deficienților și viduo-orfanal să șe subtragă 5% din ajutorinl de stat. b) la fondul esactoral să concurgă bi- sericile tot cu sumele din anul trecut. c) pentru ca peregrinajul ia mănăstirea Ciungei pe ziua de sta Mărie mare să se poată continua eu succes, dio banii îneurși la peregrinajele trecute, eu concesiune prea înaltă, aproape de biserică, să se ridice un șopru. pentru de a se pute servi sub el s. liturgie în timp ploios, eventual să ser- vească de adăpost peregrinilor sosiți cu o zi mai înainte. Caesariul nubiică rațiunile fondului bibliotecei tractuale. care aflându-să în or- dine să primesc; restanțierii să provoacă ași achita restanțele. ' Să alege o eomisiune de trei pentru noua inventare și numerisare a cărților bi- bliotecei. Sinodul de toamnă la Invitare O-lui L Ilian se va ține în comuna Grind. n. Nr. 449—1905. APEL. Pentru a putea compune atât pentru expoziția din vara aceasta, cât și pentru mu- zeul nostru etnografic o colecție cât mai completă de ouă încondeiate cu desemnuri și motive originale și tipice românești, ne adresăm pe această cale tuturor prietinilor noștri și în prima linie conducătorilor des- părțămintelor noastre, ca din incidentul săr- bătorilor de Paști să adune din ținuturile lor cele mai frumoasă și mai caracteristice modele de ouă încondeiate și să ni le trimită pe sama colecțiunilor ce pregătim. (Adresa: Biroul Asociațiunei, Nagyszeben, strada Morii Nr. 6.) Sibiu în 24 April 1905. Prezidiul Asociațiunei: ' Șuluțu. j dmrIs!SigiiiHere»mK iVejHtal SH atuBStr' des- . ti»at 4ijr£awul,-din, Ernotfaia. — Senatul școlastic gr.-cat. din. Bucerdea-grânoasă invită la maialul și pro- ducțiunea șcblără, ce să va ținea in 4. Maiu st. n. 1905, ziua de sf. George, în sala școa- lei gr.-cat. — Tinerimea română din Buciumi invită la productiunea teatrală înpreunată cu, cor și dedamațiuni. ce o va aranja în Bu- ciumi (Vărmezd) Ia 7 Maiu st. n. 1905 în școala română din loc. Venitul curat e des- tinat școalei. Economii, cari să interesează de mo- toarele cu benzină, gaz și vapor și de loco- mobilele cu benzină, să ceară înainte de toate un Prețciirent dela B. Denes, Buda- pesta, VI. Vâczi korut Nr. 61, cea mai bună firmă în astfel de lucruri. Preț-curentul îl primește fie-cine gratis și franco. Prăvălie nouă. Atragem atențiunea cetitorilor asupra inseratului de ne pag. ultimă, despre deschiderea unei prăvălii ro- mânești sub firma V. Popp. Din parte-ne recomandăm cu toată căldura aceasiă pră- vălie românească, în acest jur curat ro- mânesc. Dreptateaîjlvinge.FarmacistulSchneider din Reșița a fost osândit de judecătoria diu Lngoș eu 400 cor. amândâ în bani și cu 500 eor. spese de proces, pentrucă a imitat Finidul-Elsa si l’a adus în circulație, întreg uepositui de Eisa-Fuiid a farmacis- tului debueider a fost seeiiestrat, — Publi- cul să se ferească de imitațiuui. și eme voiește să comande Elsa-Fluid. care folosește la cele mai multe morburi d. es. infltiință. ferbintală. tnsă. durere de șele. junghiu, ruptnră. rentnă durere de stomac, de eap și de dinți, epilepsie, durere de ochi, lipsă de apetit, insomnie, anemie vătămâtură, degeraturi etc.. să se adrestze deadreptul iu Felier V. Jer.o farmacist Stubiea. Cen- trale Nr. 82 comitănil Zâgrăb, rare trimite franco pentru 5 cor, 12 sticle sau 6 sticle dnple. Necrolog loachim Frențiu, asesor consistorial și paroh gr.-cat. în Zâbran, după un morb greu și îndelungat, Mercuri în 19 Aprilie 1905, la oarele 9 sara în anul al 69-lea al etății și al 42-lea al preoției, fiind împărtășit cu s. sacramente ale muribunzilor și-a dat nob Iul său suflet în manile Crea- torului. — Sincere condolențe! Odihnească în pace! -—— Posta redacțiunii. A. P. B. Vor urma amândouă. Iterum. Sperăm să-i facem loc în un număr apropiat. 7). HI. A rămas pe altă dată. fiobeseu. A sosit, vă vom avisa. Mac N’a mai fost loc de astă dată. j bufiiTelu .sir.oJădtăs sh unturi uî «jjitnaidraî : Noutăți, ) I „Christos a înviat!*' Salută^ din toată inima cu această sfântă vorbă pe toți iubiții rțostri colaboratori și cetitori. întru mărirea lui Dumnezeu, Dragoș Mitru credincios gr.-cat. din Șuîmal făt bisericesc de 35 de ani, care prin sârguință și cruțare dispune de o avere frumoasă — a cumpărat pe sama bis. noastre a căreia mic serv e și dânsul, un potir de argint în- traurit cu 62 cor. iar acuma anul o cădelniță cu 22 cor. Esprim mulțamită acestui dona- tor — sperând că și în viitor își va des- chide visteria agoniselei sale, când lipsa bi- sericei noastre va cere! Dumnezeu să-i primească jertfa intru jertfelnicul său cel mai pe sus din ceriuri! Vasiliu Pop, paroh greco-catoiic. Sfințire de biserică. La Rusale a. c. se va sfinți de P. Sa Episcopul, Hossu, fru- moasa biserică din Varadia. Bravul popor gr.-cat. de acolo sub conducerea preoților: Paul lorgovici, (sub acest venerabil preot s’a ridicat biserica) și A. Radu, de pe acum se pregătește pentru măreața serbare și pentru primirea deamnă a iubitului lui Părinte. Greco-catolicii de acolo au două coruri: unul vocal și altul instrumental, cari în mai multe rânduri au dat probe despre inteligința și nizuințele poporului. Corul vocal sub conducerea unui țăran inteligent și în zilele exercițiilor spirituali a cântat așa de frumos și armonic încât un preot străin ziceă, că e o adevărată fericire să-l asculți. Știri literari. Institutul „Minerva“ din București a publicat de Ss. Sărbători urmă- toarele scrieri: C. Sandu-Aldea: in urma plugului, novele și schițe, și Augustin Paul: între Someș și Prut, schițe, impresii, amin- tiri. Costă fiecare cor 1.30 — și se pot pro- cura dela Librăria seminarială din Blaj. Conscrierea alegătorilor. Listele de alegători dietali compuse de comisiunile co- mitatense stau la dispoziția tuturor în can- celaria corn: nală sau ia notarii cercuali. E de datorința noastră să controlăm aceste i conscrieri, să le censurâm și eventualele greșeli să le reclamăm forurilor competente, în direcția aceasta de un neprețuit servițiu ne poate fi broșura dlui Dr. Romul Boila: Dreptul de alegător, apărută zilele acestea în tipografia noastră. în ea se dau toate instrucțiunile de lipsă. Observăm că listele de alegători sunt expuse la oficiile numite, cel mai târziu diu 5—25 Maiu și apelatele se pot face din 5—15 Maiu n. Convocare. Adunarea de primăvară a despărțământului Blaj aparținător reuniunei învățătorilor gr.-cat, de Alba iulia și Fă- găraș, se va ținea în Țapu (Csicsoholdvilăg) la 14 Maiu st. n. a. c. oarele 8 a. m. -— Reuniunea învățătorească gr,-cat. „Mariana“ despărțământul II. își va țineă adunarea sa generală ordinară la 7 Maiu a. c. îu casa școalei confes. gr.-cat. din eomuna St.-Iosif (Poiana), la care se invită cu toată sțima a lua parte atât Domnii membrii ordinari și ajutători etc., pe cum și On. Public interesat de cauza și progresul instrucțiunii publice. Petreceri. Corul din Ernotfaia învită la concertul împreunat cu teatru și decla- mări ce va da în 1 Maiu st. n. a 2-a zi de Paști în Hotelul orășănese ,.Balhaus“ din I Reghinul săsăsc sub conducerea înv. Alexan- Licitatiune minuendă. Pentru edificarea școalei gr.-cat. cu două sale de învățământ în comuna Hob.-Uricani prin aceasta să escrie licitatiune minuendă pe ziua de 11 Maiu a. c. la 3 oare d. a. la subscrisul oficiu parochial. Preliminariul de spese este stabilit în Cor. 10208.39. Doritorii de a licita au să depună 10% vadiu din suma învoită pentru edificare. Planul, proiectul de spese și condițiu- nile detailate să pot vede la subscrisul oficiu parohial. Oficiul paroh, gr.-cat. Hob.-Uricani la 23 April 1905. Nicolau Zugrav, paroh — președinte sen. școl. Nr. 17. UNIRĂ Pag. 139. PARTEA LITERARĂ. sAracu wxu piACutuii Liniștea tristă dintre cei patru păreți a chiliei joase, înguste, îl apăsa ca și când i-ar sta o piatră de moară deasupra pieptului Simția că să înădușe. Prin ferestrile mici, împânzite de paiangenîi harnici, se strecură,, țișnind pe unde ochiul vede mai bine, razele moi a lunii stăpânitoare afară. Ion eși, în- chizând ușa încet, și să așeză pe podmolul de lângă vechea căsuță sperioasa. își ră- zimă coatele de genunchi, iar obraji aprinși și-i îngroapă în palme. — Rămase așa îm- pietrit. Pacea adâncă stăpânea peste sat. Ce- riul stropit cu argint înbrățișa tainic dealu- rile înalte. Din vreme în vreme o adiere lină, — ca o respirare de înger, trezia frunzișul bogat a vechiului stejar ce străjuia în mijlocul curții, ca o sentinelă întărâtată, pusă de strămoșii cuminți, ea să vegheze asupra urmașilor. O cucuvae desnădăjduită țipă dintre ruinele mari a unei căsi boerești, ca și când ar fi atinsă de săgeată. Svonu- rile rare, șoaptele, ce să desprindeau, — nime nu știe de unde — aveau răsunet lung în liniștea adâncă. într’un târziu diu- tr’o vale îndepărtată veniau, fără să știe, va- lurile unei doine puternice. Nemărginirea dorurilor ei să topia încetul cu încetul în dealurile împădurite, negre ca un strat de păcură. — Când sfârși cântecul, și celea din urmă unde părea că să îniaptă încă odată înapoi de supt bolțile oarbe a pădurii, Ion oftă adânc, să oțărî odată în toate oasele, și apoi își apasă mâna stângă pe inimă. — „Sărac de maica mea 1 Iată, mă voi prăpădi așa fără să știe nimeni !££ Ochii cu luciri bolnave, negri, spuneau o durere adâncă, — o arsură care e ascunsă undeva, și care-1 va mistui în curând. Părul mare, pieptinat înapoi strălucea metalic în razele lunii. Ca într’o adiere își mângâie iruntea albă, clătină din cap cu neîncredere. Ar vrea să se scoale, să plece undeva, dar ca o mână grea îl ținea împietrit acolo, gândul că nu să poate. Cum? El un biet flăcău din sat să aivă îndrăzneală? Și chiar să o aibă, să fie de zece ori așa de tare pe cât e, i-s’ar despica in două inima, înainte de ce ar părăsi curtea supt povața unui gând păcă- tos 1 Și totuși, simțea de asemenea o durere mare, care îi poruncea să se ducă, chinuin- du-i într’una sărmanul trup ofilii. „Greu păcat a dat peste mine, Doamne ! Amar de zilele mele. Iată mă voiu stinge așa, mă voiu topi, și nimeni n’are să știe, și nimeni nu-mi va vărsa o lacrimă pe mor- mânt. Izbăvește-mă Doamne că altul nu poate. Ar mai fi cineva, dar nu știe nimic. Și de ar ști, totuși... nu ar putea !.'£ Un vânt călduț adie acum încet, muL com, sărută florile adormite pe livezi, să perde prin frunzele negre, ce tresar ca în vis, și să coboară plin de miresme. — Obra- jii lui Ion ardeau ca para, iar capul îi vuia. Ar mai fi stat în răcoarea liniștitoare pentru el, dar să temea că va învinge puterea ce-i spunea printr’un glas simțit, sălbatic de pa- timă, să meargă! întră astfel în casă, și să întinsă pe păcelul, ce nu-1 mai așternea nimeni, cu ochii mari pironiți în întuuerecul grinzilor. Luna trecusă în dosul căsuții acum, și în chilie să făcea tot mai întune - rec. Pentru Ion însă era o lumină orbitoare, când înaintea ochilor deschiși să arăta un chip alb, cu gene lungi, mlădioasă ca o trestie. Și atunci pleoapele să închideau grele. Târziu numai îl părăsi închipuirea asta. Și atunci, ostenit, îi veniau în minte două icoane blânde, jalnice, părinți lui. I Și nu au fost Diacu și muierea sa decât doi oameni de aici din sat, dar avu- sără o inimă, de plătea un corn de țară, și amândoi au avut o singură inimă. Nu s’au găsit, după moartea lor, o singură gură ca să-i vorbească de rău. Au muncit în ce- । lea câteva jugăre de pământ, și au ținut în I toată viata lor câte două vaci trupeșe, cn coarne albe, largi, — nici mai multe, nici mai puține. Și nu se plânsără o singură dată, că trăiesc cu amar. Bărbatul era și diac la biserică, era între» fruntași satului ! său. Și nici glas ca glasul lui nu s’a mai pomenit, afară de unul — a ficioru-so. Ion era bucuria celor doi oameni buni, nu fala lor. — Odată să bolnăvi greu, și diacul o săptămână încheiată n’a închis un ochiu, ci din toate cărțile ce le află la biserică ceti lângă patul bolnavului. Și băiatul să făcu sănătos cum e mărul. Dar iată că la o bobotează înghețată, cântând Iordanul în urma popii Petru, să răci cumplit. A doua zi i-să tăiasă graiul, și peste trei săptămâni îl părăsi și sufletul curat, ca o undă de zăpadă. La îngroparea lui, care cântase la groapa atâtor, nu era cine să cânte. Ficioru Ion, să îndoia din genunchi, și fața albă ca varul era scăldata mereu în lacrimi. — Așa a trebuit ștergân- du-și mereu ochii, singur să facă popa slujba întreagă. La doi ani lelea Safta a fost spinte- cată de taurul satului care turbase, zice-să, așa din bun sănin. Și ficioru-său Ion, în zădar așteptă în ziua aceea la coasă, prânzul. Așa rămase singur în chilia părăsită, visând la cei ce s’au dus să nu să mai în- toarcă. Cu mare chin s’a apucat să țină de coarnele plugului făcut de tatăsău, și să tra- gă singur brazdele de iarbă înaltă mirosi- toare. — Totuși apucă de eși cât de cât deasupra durerei. — Și gospădăria pe câmp era tot ca pe vremea când trăia bătrânul. | — Ajunse în locul acestuia și diac la bise- rică. Și se vorbea în satele vecine de mân- dreniile de cântece ce răsuna dumineceie și sărbătorile, și câte odată și în zilele de lu- cru, aci in biserica lor. Așa îndurerat, fără rudenii de aproape, crescu și să făcu acum om întreg. Și o duse bine până odată, într’o Duminecă a Floriilor. De atunci liniștea Ini s’a dus ca pe apa vinerii, și viața-i nu mai plătea ni- mic. — Vedea el lonu Diacului hine că-i rău și tot mai rău are să fie de nu s’a stă- pâni. Dar putea el să se stăpânească? Nu putea 1 Faptele le ținea legate, dar gându- rile, icoanele ce-i răsăria mereu în minte. — aceeaș icoană de foarte multe ori, — acestea nu aveau frâu. — Când își aduce aminte de floriile acelea, i-să pare întâi că-i răsare soarele supt țița stângă, apoi ca o ■ noapte neagră să lasă peste el, și el să adâncește, să perde acolo, cu inima stră- punsă de lungi suliți arsă. Era o dimineață senină, senină în Du- mineca aceea. Aerul tare, umed de respi- rarea sănătoasă a nopții, învia peptul. Câm- piile băteau în verde, iar în sat pe lângă gardurile de nuele, să întindeau covoară în- guste, lungi, verzi de-ți rămânea ochii pe ele. Ion să sculă foarte voios, și își potrivi vesmintele, cum i-le potrivea lelea Safta, până trăia. La biserică, în strană, sta mândru pri- vind spre altar. Lumea venisă toată, și ră- murelele de sălci, își arătau mâțișori argintu, din mâna fie căruia. Ficiorul Diacului cân- tasă în ziua aceea, cum cânta fiertatul în sărbătorile la cari ținea mai mult. Cântase până la priciasnă. Acolo, — cum ține lung cântarea — Ion își plimbă ochi aprinși prin biserică. Altădată privirea-i era ațintită într’un loc numai, și de vâzut nu vedea pe nimeni. — Acum, în trăgănarea îndelungată luminile sale cercetau, așa în neștire, prin lăcașul sfânt. — Deodată glasul îi amuți, ochii îi rămaseră pironiți la o domnișoară înaltă, subțirică, albă — albă, și fragedă. Cantorii ajutători, ce-1 urmau, duseră ei pri- ceasna mai departe pe toate ariile. — Dom- nișoara își plecă în carte ochii ce o dureau, arși de privirile fulgerătoare. — Nu să sim- ția bine, și abia aștepta să se gate slujba. Afară totuși, — ținând de mână pe părintele, la stânga căruia să impedeca di- acul cei tinăr, — nu să putu stăpâni să uu zică; — „Da minunat mai cânți voinice! Așa glas mai rar să auzi. Și la oraș ar fi căutat. “ Ion întâiu nu înțălese cuvintele spuse într’un glas argintiu, ciripitor, ci nu- mai le auzi, ca o muzică plăcută. Dar când — gândindu-se —■ le înțălese, îi străluceau nunumai ochii, ci și obraji aprinși. Suridea în toată ființa lui. - - Ziua aceea întreagă a visat. — Numai noaptea târziu treaz, începu să-și dea sama bine de ce a fost. Și s’a îngrozit, ca la presimțirea unei nenorociri mari. — Ochii aceia ca două cicori pe cari i-a prins uitânduse lacom la el, când trăgăna priceasna, părea că-i arată totodată de de- parte o prăpastie adâncă. Mai văzuse el domnișoare, dar pe asta până atunci nu. O rudenie îndepărtată a popii, venită pe sărbători aci, să-i mai în- dulcească traiul de cuc bătrân. învățase la școli în oraș, și acum veni cu obraji de ză- padă. cu ochii visători. în săptămâna patimilor, — Ion nu s’a scăpat de friguri. Biserică în toată ziua, și domnișoara nu lipsia nici când, căci era din- tr’un neam foarte bisericos. Diecelul cânta troparele jalnice, podobiile pline de întorsă- turi, sedelnele lung țiitoare. Glasul lui plân- gea, tremura, să înălța, cum să vor fi înăl- țat spre Domnul sufletele sfinților bătrâni cari au dat naștere acestei poesii desăvârșite, vechi. A doua zi de paști, Ion cu alte fețe bisericești, era la prânz la, — popa în cinstea nepoatei, prânzul paștilor îl dăduse el în anul acesta. Și nepoata, într’o haină albas- tră, părea un înger ce bate din aripile moi — cum umbla punând toate la cale, să fie oaspeții mulțumiți. Diecelului îi venîa une- ori să o iee în brațe, și să alerge cu ea departe, departe, să nu le mai știe nimeni de nume. — într’un rând, când li pusă o Pag 140. _________U N I K E A ____________Nn U. farfurie înainte, mâneca ușoară fi atinsă fruntea, și Ion era gata sa amețascâ. Dar prânzul trecu. Veniră Dumineci și sărbători, și diacul cel tinăr să prăpădea văzând cu ochii. — Și nimeni nu știa ce-1 doare, numai singur inima iui. Și nu avea cui sâ se tângue, dela cine să ceară un sfat. — tn (sările mărețe, în nopțile tăcute îi venia uneori gândul nebun să pătrundă în casa popii, să-și iee odorul, și să fugă în lume. — Dar mintea lui de bărbat, îi arăta îngrabă groaznica faptă. — Și simțea tot mai bine, că întră el și ea este o prăpastie adâncă, pe care nimic nu o va putea umplea. Uneori, pe scurt timp însă, sâ rușina de iubirea asta ce-1 mistuia. Cum și cuteza să-i umble gândul așa de sus? — Dar apoi în sfârșit totdeauna își da Iui dreptate, și nu mai vedea deosebirea. Și chinul îi cre- ștea cu atât mai tare. — „Ești tot supărat Ioane, nu-ți prea sunt boi acasă de-o vreme încoace ! Ci las'o în foc grije, până te vei însura odată.“ — „Las Floare, că-mi poate mie ajunge, nu mai cobi și tu." — „Ce să-ți ajungă frate, ști tu că nici la moartea părinților nu te-a văzut ni- meni așa cum ești acum? Te uști pe pi- cioare, de pare că a dat ielele peste tine. Păcat de așa voinic. Mare păcat.11 Erau vecini, și de mici a fost ca frați. Fecior și fată~ au rămas deschiși unul pentru altul, dar cât despre dragoste între ei, nici sămânță. Dragostea cu străinul să face! — Fata cerca de multe ori să-i pă- trundă tainele, și nenorocirea asta ne înță- leasă ce dasă peste el. o umplea tot mai mult de gânduri grele, și de hori, a căror rost nu-1 pricepea. - Flăcăul insă nu să da învins. Cătră Sâmpetru însă eșisă svonul că domnișoara popii să duce. Cu cât să apro- pia ziua de plecare Ion era tot mai abătut, și nu vorbea aproape nimic zile întregi. Trecea de muite ori pe zi pe dinaintea casei preo- tului, hotărît să vadă ce să va alege, dar nici când nu privi în lăuntru. Se sfia, iar dupace trecea îi era ciudă. Când mai erau trei zile până Ia Sâmpetru — ziua plecării — Ion, cu ochii bolnavi, tulburi, eu fața de ceară nu să mai sculă din pat. Floare veni să vadă ce-i cu el. Și când îl zări așa de sfârșit, o podidisă lacri- mile ce nu mai încetau. Plânsul muia inima voinicului învins, și cu glas adânc, întrerupt îi spuse tot ce are pe suflet ca unui du- hovnic. — Floare asculta uimită. Inima ei, care nu iubisă încă nici un flăcău, să deșteptă supt destăinuirile pătimașe apreti- nului din copilărie. Și încetul cu încetul înțălegea durerea lui Ion. De aici în colo să întâlneau mai des, și cerca să-1 liniștească. Trecusă Sâmpetru și domnișoara nu să duse. Poate nici nu să va duce. „Dar tu Ioane, las’o îu bună pace 1 Vezi că nu-i pentru tine, la ce să-ți strici tot rostul vieții, când și așa nu vei putea ajunge la nimic.11 Floarea povestea acasă mamei din fir în păr toate suferințele vecinului, și în gla- sul său, cu cât să urmau povestirile, cu atâta era mai multă durere. Mama Stana, înțăleapta ca ori ce ieme la vrâsta ei, înță- lese glasul sbuciumat al copilei, și nu i-ar fi părut rău să se întâmple ceea ce gândia. j La două săptămâni după Sâmpetru, i * Floare nu mai putu să mângăe pe Ion. care j venea legănându-să dela biserică, ca un om j ) beat. înaintea portiții, când îi spuse să nu j să mai gândească la domnișoară, o podidi- ) sără lacrimile, cari curgeau bogate îmbinân- j : du-să supt barbă. — Văzuse in biserică pe ! । diac cum își odihnește privirile obosite pe | j domnișoara popii, și o săgeta îi întră adânc i i în inimă. — Lelea Stana înțălegea acum | | bine inima copilei, și un gând lumină în su- i fletul său întunecat de grelele poveri a vi- ! etii sale de văduvă. Ion avea moșie buni- ■ M s ' *■ I ■ șoară, două vaci, și mai mult, — o inimă cum ' nu să mai află. — Vor împreuna curțile și tn urmă iată tot va fi și bine odată. In o duminecă după Sâmpetru domni- șoara popii își luă rămas bun dela sat. O căruță ușoară sbură pe drumul pietros. In i inima fetei din vecini nădejdea crescu deo- dată întreagă. Dar dimineața din căsuța lui Ion nu ieși Dime. Toată ziua nu deschide nimeni ușa. Mâne tot așa, poimâne iar. In . casa nimeni. ' „Săracu lonu Diacului mă, că tare Ta [ fript cadana aia! S’a dus după ea în lume. “ | —- „N’ai ce zice frate, că și era ca ruptă din soare. Ș’apoi iniina-i inimă ori supt ce haină bate !.“ Aljius. . Hassan-el-Guellia pețitorul, I — de liadscha. — în numele lui Allah, a bunului și a milostivului Allah! Dela Hassan-el-Gueliia cătră fratele său Bakri. Te salut. Trimită Allah pace peste tine ! în tine ajunsei cu caravana în Algir, și eu îți scriu ție, frate, în numele profetului, care fie lăudat și preamărit. Scrisoarea aceasta ți-o trimit prin Amor Beu Handa, care pentru osteneala lui a primit dela mine zece sous. îți spun aceasta, căci cânele spurcat va cere de sigur și dela tine plată. Algirul e o cetate mare, în care preponde- j rează numărul. cânilor necredincioși, și sunt aci și o mulțime de soldați, din cari unii sunt chiar drept credincioși. Blastăm pe aceștia, că sunt renegați. în momentul acesta nn sunt în pose- siunea libertății mele, și tu trebue să-mi trimiți cu toată graba 500 franci. Căci la ' aceasta sumă sunt judecat, pe lângă toată nevinovăția mea. Ascultă și judecă însuți: ; Noi poposirăm pe un câmp mare, ! numit Champ de Manoenvre, și ne întinserăm aci corturile, după ce am descărcat cămilele. । Cătră amiazi am mers în cetate, dus de euriositatoa de a vedeă. Vai, dacă Allah, I — al cărui nume fie preamărit, — m’ar fi zădărnicit! Deși știu ceva din italieneasca France- silor, dar cu obiceiurile lor nu sunt cunoscut, și aceasta a mea necunoștință față cu proas- tele lor obiceiuri fu causa nenorocirei mele. Stradele erau pline de oameni și între ei văzui și o muiere nevoalată, la braț cu un bărbat. Era frumoasă, și eu sfătui locului, \ spre a o observa mai bine. Părul ei era strălucitor, negru, și înnodat în ceafă; ochii ei erau mari, cu gene întunecate lungi; era drăguță, cu mâni mici. Ea încă privi la mine. Strânsă mâna bărbatului, arătând spre mine. Aceasta nu mă minună de loc, căci aveam cele mal bune haine pe mine! Le cunoști tn și știi cât îmi stau de bine! Hotârirea mea era gata. Făcui un saâlam și mă apropiai de ei. „Cât ceri pe muiere?" întrebai eu. EI mă privi crunt și sta să se arunce asupra mea. Ce-mi pasă însă mie de el? Târgu-i târg! Muerea îi coti. „Sub cincisprezece mii de franci nu mă vinzi, Jules?" întrebă ea râzând și privi la el cu ochi fulgerători. i El se liniști pe loc, căci pricepu, că i poate face un târg bun. „Nici când!“ zise ei. „Din cincisprezece mii nu las nimic, căci ea este lumina vieții mele!" j „Cincisprezece mii!“ strigai eu. „Doară , ai minte! Pentru suma aceasta pot avea ' treizeci de muieri, de voesc numai." „Dar nici una ca asta,11 respunsă el. : „E frumoasă11, zic eu, „dar totuși îi lipsește o măsea; și are și o pată pe gru- | mazi." ’ „Aceea o face mai frumoasă" respunsă el. „Să-ți dau 300 franci? „300 franci! Mon dieu, ce preț mic oferește pentru mine!" strigă ea întorcân- du-se spre bărbat. Ei râdeau, și eu credeam că acuși se vor învoi la preț. Se adunaseră mulți oameni în jurul nostru și toți apăreau foarte voioși de târgul : nostru. Așa-i pe tot locul, unde se face ceva târg „500 de franci pentru ochii tei cei frumoși" eontinuai eu și o apucai de braț. „Cară-te, prietine!” zise bărbatul, dându-mi una peste mână. ’ Apoi se întoarse spre ea și o întrebă: „Să ne coborim până la 12000 franci?" „D’apoi vom lăsa din preț 3000 franci pentru măsea și pentru pata de pe grumazi", i zise ea, și atunci crezură Francezii că acea- sta-i glumă, căci toți începură a râde cu hohot. „500 franci e cuvântul meu din urmă," strigai eu. „Cum vrei," respunse el, și eu le în- । turnai spatele și plecai crezând că m’a striga înapoi. Dar el nu mă strigă, deci ; trebui se mă întorc însu-mi: „600 franci pentru muiere." Ear băr- j bătui respunse: „Mi se pare că pentru suma 1 asta o se ți-o dau." Dar ea strigă: l „Vai, tu răule!" „Tu ai zis," răspund eu. „Muerea e i a mea și tu vei avea banii." „E pre i puțin", strigă ea. „Bărbatul și-a ținut cuvântul. Muerea । n’are se statorească prețul", o dogenii eu și ' o luai iară de mână. | „Așa, acum poate fi destul," strigă | bărbatul. „Nu pricepi tu, că am făcut o | glumă cu tine?" j Eu ridicai dreapta spre cer și sbierai: „Martor să-mi fie Allah, că tu mi-o-ai vândut cu 600 franci. Și voi, ceilalți, încă puteți dovedi ca așa ne-am înțeles." Mul- țimea râdea cu hohot. „Cară-te de aci!" îmi strigă bărbatul turbat, și se repezi la ’ mine, la Hassan-ELGuellia, proprietarul a Nr. 17. UNIREA Pag. 141. 600 de palmi! Eu ridicai mâna mea și-l trântii la pământ. Apoi apucai muierea și o târâi între aclamările voioase ale mulțimeii Câțiva mișei se aruncară la mine și mă ță- rână la poliție. Aci mă închisără -și mă judecară la o pedeapsă de 500 franci, și aceasta pentru o femeie. Cugetă, frate, 500 franci! Cu acești hani îmi puteam acasă cumpăra 2 femei ori atâtea cămile! Te rog, trimite-mi din ereditatea noastră după tata, 500 franci prin Asaid, ologul, căci el e om de ispravă. Te salut. Allah să înmulțească onoarea ta! Algir, la 6 r’oucht, 1317. Trad. de f loan Pop Reteganul. 1000 Documente. Institutul de Credit și Economii: „Mu- reșana“ din Reghinul săsesc a ajuns în po- sesiunea a peste 1000 scrisori vechi, cari deși se referesc mai mult la persoane și । relațiuni din România și Moldova, totuș fiind că de present se află aci la noi, aflu cu cale a le aduce la cunoștință, ca astfel cei ce se interesează de astfel de lucruri să se poată folosi de ele. Ca se fim în clar cu lucrul, înainte de toate cred a fi de interes a espune modul cum au ajuns acelea documente în posesiunea ; Institului nostru. Iată pe scurt istoricul: i Acestea documente în timpii din urmă s’au aflat în posesiunea unui comerciant din Reghin, anume Dilimont Săndor, italian de origine, pecum îl arată și numele Del monte. । Puțini au avut cunoștință de ele și și mai puțini au putut să le vadă ori studieze, de oarece numitul comerciant le păstră cu ja- lusie și dacă cineva îl întreba de prețul lor, îi cerea sume enorme. Acest comerciant a erezit documentele dela tatăl său, care, pe cum se vorbește prin anii 1848, adecă pe vremea reșiniriții, ar fi fost comerciant în Brașov. în timpurile furtunoase din 1848, cutare oficer diu România, pe cum se susține din familia Grecian de astăzi, refugiindu-se în Brașov, în lipsă de bani să fi zălogit i acestea documente pentru 100 galbini la ; comerciantul Dilimont. Pe cum se vede scri- sorile s’au păstrat în familie, deși de cei interesați au fost reclamate, dar nu le-au putut obținea, căci avarul comerciant cerea pe ele suma de 12000 fl. v. a. : „Caile mele, nu sunt ca căile voastre1' zice Domnul, și așa dacă până a fost în viață Dilimont, nu s’au putut scoate dela el do- cumentele, a succes aceasta după moartea . lui. Ei moare la începutul anului present I și prăvălia, cu • toate cele aflătoare în ea, ajunge sub concurs. între obiectele massei de concurs se află și documentele din ces- tiune și Direcțiunea Institutului „Mureșana“ din Reghin le cumperă, mi-se pare cu 180 cor. Astăzi documentele se află în localul Institutului și se pot cerceta de ori cine, căci Direcțiunea cu plăcere le pune la disposiția, ori cui dorește a le privi. Durere însă că nu mulți le cercetează, dar altcum sunt și foarte cu greu de cetit, fiind scrise cu litere cirile contrase și prescurtate, cea mai mare parte in limba română și și în cea slavă. Unele sunt scrise pe pergament, altele, cele mai multe, pe hârtie. De câteori am avut timp disponibil, interesându-mă de astfel de anticități, m’am ocupat cu ele. Din câte mi-au trecut prin mână, vre-o 12 bucăți am aflat că datează de prin seclul XVII, unele sunt emanate dela voevozi, altele dela archierei și alte persoane. Nefiind versat în astfel de lucruri și ne dispunând de mijloacele de lipsă, n’am putut ceti și descifra întreg conținutul, dar în cele mai multe am cetit rânduri întregi. Dacă aș aveă un soț lângă mine și aș dis- pune de un Dicționar slav, aș puteâ afla cu- prinsul la toate, cu atât mai vârtos că des- cifrarea devine din ce în ce mat lesnicioasă. Re un document scris pe pergament, am cetit la fine anul dela facerea lumii și dela Christos 1675. Apoi subscrierea Voe- vodului, unica în felul ei. Sigilul e imprimat în mijloc, având inscripția cercuală cea din titulatură, iar în mijloc două efigii Încoronate având la picioare capul de bour, iar deasupra corbul întors cătră răsărit eu crucea în gură. Pe sigil se mai află tot cu numeri arabi, anul dela Christos 1673. Alt document, tot pe pergament de sub Mateiu Voevod e din 1655. E scris în limba slavă. Altele în 1. română tot de pe această vreme, nu pe pergament, sunt datate de Archiepiscopi și Episcopi, așa unul din 1634 de sub domnia lui Mateiu dat de Archiep. Kir. Efrem, despre nescari mori. Altul de sub Serafim I, Episcop de Buzău ș. a. m. Prin acestea șire am dorit a face cunoscută natura acestor documente și vremea de când datează, pe cum și modul cum au ajuns acelea iarăș pe cale de a se rentoarce în patria lor adevărată. Până când sunt încă aici, ar fi de dorit, ca acei cari se interesază de atari lu- cruri, să le cerceteze, cu atât mai vârtos, că oamenii experți ar puteâ face mai multă ispravă de cât mine și poate că între ele să se afle unele de interes și pentru noi cești din Transilvania. Brețc la 19 Aprilie 1905. Simaon Zehan. Despre foloasele cetirii cărților bune. — disertație ținută la Reuniunea meseriașilor dîa Blaj în sara de 16 April n. 1905. — (Continuare și fine). Cetitul cărților bune, mai întâiu ne dă fericitul prilej, de a descoperi comorile ne- prețuite ale graiului românesc. Știm și noi românește și ne vorbim cu drag limba noastră, dar totuși cu mai mare drag ascultăm de pildă, graiul unui frate de dincolo. Pe buzele iui vorba curge ca mierea, cuvintele se urmează ca o poezie drăguță, ca o musică plină de armonie, pe care ai tot asculta-o. Noi, așezați de Dumnezeu mai la deal, pe sub poalele munților, ni-e cam greoaie vorba și cuvintele se cam mestecă cu a vecinilor, în apropierea cărora trăim. Frații de din colo sunt ei de ei, locuiesc mai la șes, într’o climă mai caldă, și tot graiul lor e mai ușor și mai frumos. Frumuseța și ușurătatea cu care curge vorba românească, a îndemnat poetul să scrie versul cunoscută tuturora: „Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim . .. și pe buze aduce miere când o cuvântăm. “ Și cum mulți dintre măiestri sunt siliți să-și facă anii de ucenicie la străini, sau într’un oraș străin, nu trebue să prindă mirarea pe nime, dacă vorba lor e mai greoaie și mat Împestrițată cu cuvinte străine. Cetind însă o carte de Creangă, de Slavici, de Coșbuc ori de Vlăhuță de pildă, te uimești de bo- găția vorbelor și de comoara neprețuită de frumuseță ce găsești în ele. Și apoi cum fie care umblăm după comori, cetind mereu cărți bine scrise, adunăm și noi ceva din comorile acelea, ne dedăm și noi a grăi frumos. Și pentru un om inteligent, nu poate fi nimic mai plăcut, decât aș ști vorbi limba sa cât se poate de bine! în chipul acesta Intro- ducând graiul limpede și curat românesc în. familii, învață cât mai mulți espresiunile' frumoase și se deprind a-și împărtăși sim- țemintele sufletești în un chip cât numai se poate mai atrăgător. Dar cetitul ne mai pune în plăcuta posiție de a ne cunoaște istoria neamului nostru, veacurile triste de sclavie, cari au trecut peste capul nostru, dar și timpii de înălțare națională, de mândrie, când ai noștri au rupt lanțurile de umilire, au sdrobit jugul străin și au făcut ca vestea numelui româ- nesc să meargă ca în poveste peste nouă mări și nouă țări. Dacă ați cetit „Răsboiul nostru pentru neatârnare*1 ori „Povestea unei coroane de oțăl“, scrise de Coșbuc, a trebuit să tresaltați de bucurie, văzând de câtă răbdare e des- toinic românul, dar și cât de multă bărbăție și vitejie știe dovedi, când e vorba să-și mântuie țara de jugul străin. Cetiți vă rog aceste cărți, recetiți-le când aveți timp, cum- părați-le chiar, pentru că ele sunt podoabe între scrierile românești. Când te duci cu poetul pe câmpiile înghețate ale Bulgariei . și ziua întreagă vezi pe oșteanul român cum stă în ploaie și ninsoare ori în frig, mai adese flămând, în toată clipita amenințat să fie răpus de o bombă dujmană, și cum cu toate acestea nu-și pierde voia, ci face glume, spune povești și numai când și când oftează, aducându-și aminte de cei de acasă, dar cum le uită pe toate acestea, când e vorba sa deie piept cu dușmanul, — atunci însuți te entusiasmezi, însuți simți cum ți-se umflă pieptul, cum ți-se aprinde în inimă sfânta flacără a iubirii de patrie și cum ai fi gata a le uita toate îu lume, pentru un singur dor, de ați vărsa sângele, de ați da viața pentru mântuirea vetrei părintești. Se mă credeți, e atâta căldură în scrierile acestea aie lui Cușbuc, atâta simț și atâta adevăr, cât nu poți să-ți oprești lacrimile .... și oamenii plâng, nu numai când sunt supărați! Dar săptămânile trecute ați auzit pe un tinăr soda), cu cât sentiment a declamat înaintea noastră pe „Dan, căpitan de plaiu*1 a lui Alesandri. El a cetit poesia, i-a plăcut, a mai cetit-o odată, a învățat-o în sfârșit de rost și și-a însușit atât de mult gândirea poetului, cât parcă vedea pe bătrânul Dan fugărindu-și calul, spre a ajunge mai în grabă pe hainul dujman. Și noi toți, cari l’am ascultat, am fost răpiți de căldura vorbelor sale. Ne-am uitat pe o clipită de toate mi- seriile, cu cari ne luptam și ne-am simțit sufletul înălțat. Iată iubiții mei Domni, ce însamnă ce- tirea unei bune poesii,. cum ne desface ea din lutul, din care suntem compuși și ne face tot entusiasm, tot suflet! Pag. 142. UNIREA Nr. 17. Și scrierile toate ale Iui Alesandri, Bo- lintinean, Coșbuc și alții, cari acum așa de ieftin se pot procura, toate au darul de a ne desvăli o parte din trecutul plin de glorie . a neamului românesc. Are Coșbuc o broșură mică: „Din tara Basarabilor", costă doară numai 15 fileri, dacă ați ceti-o cu luare aminte, Doamne câtă istorie ați puteâ învăța așa pe ușor, și ați puteâ învăța și altceva, sa vă prețuiți mult, nespus de mult neamul, din care v’ați născut, căci este neam de viteji. Și mai sunt niște cărticele mici, apărute în editura 'librăriei „Minerva" din București, niște cărticele de nu ai da pe ele un creițar, dar se mă credeți fiecare din ele e o co- moară plină de învățăminte, de cari mai mult avem noi acum nevoe: de dragoste față de limba strămoșască, față de tot trecutul neamului românesc. Și mai sunt povestirile lui Gane, un bătrân scriitor dela Iași, care așa de minunat ști spune pățanii din istoria noastră națională. Și mai sunt o mulțime pe cari nu le pot înșira acum, dar pe cari le găsiți ușor chiar și în mica Dvoastră bi- bliotecă. Aci e locul se vă dau sfatul, că atunci când e vorba să cercați nutremânt pentru a ținea aprins în inimă sfintui foc al dragostii de patrie, nu în povestirile hai- ducești să le căutați. Avem și noi românii câteva tipuri frumoase de haiduci, de ade- vărați binefăcători ai săracului, cari nu puteau să mai vadă străinul înbogățindu-se de pe pielea bietului țăran, pe care îl beleau până la os, —»și se mutau în codri, și la cea dintâi ocasie luau ei înapoi averea furată pe ne- dreptul și o dădeau acelora, cărora aparținea. Dar scriitori străini de gândirea românească, văzând dragostea, cu care sunt cetite acestea scrieri, au născocit cu timpul fel de fel de istorii mincinoase, a căror țintă era, nu de a-ți deștepta greața față cu mișeii înșelători, ci de a duce pe cetitor pe povârnișul relelor, prin descrieri, cari aprind simțemintele și deșteaptă porniri oprite. De acestea se ve feriți, pentru că ele sunt ca veninul, ce ți-se servește îmbrăcat în dulceață, ea să-1 poți mai ușor lua, fără să-i prevezi desastrosul efect. Și mai are cetitul cărților bune încă un neprețuit efect: ele ne feresc de rele și ne duc, sau cel puțin ne arată calea, care ne duce la bine. Să o știți iubiții mei Domni, că nici o povestire, nici o novelă, nici o pieză teatrală, dacă nu e în așa chip alcătuită, cât din ea să ne convingem, că răul pururea să pedepsește și vecinie să resplătește binele, scrierea aceea n’are rost de a mai fi, ea nu poate fi numărată între bunele scrieri. Și toate „Fris ujsăg“-urile, cari Ie cumpărăm, din nefericire, și noi cu câte un creițar, toate acestea nu sunt vred- nice să pui mâna pe ele. Căci ce aflăm noi mai ales în scrieri de acest soiu: câte fur- turi, câte omoruri, câte spargeri, câte nele- giuri toate, descrise în celea mai vii colori. Și credeți Dvoastră, că cel ce zilnic se adapă cu astfel de scrieri, găsește îndemn în ele spre p viață bună și de pildă? Amar vă înșelați! Dacă eu cetesc azi, cum A. a omorît pe B. sau cum s’a otrăvit C. sau cum D. și-a răsbunat pe E. o veche mânie, mă fac mai bun? din potrivă, adun în suflet o co- moară de primejdioase năravuri. De aceea vă feriți de fițuicele acestea, cari numai singur pentru gheșeft, și ceea ce n’ați crede-o, pentru ca să stârpească în oameni bunele porniri. Zilele trecute a murit pe neașteptate Ia Beteag cunoscutul povestitor loan Pop Reteganul. Nu era decât un simplu învă- țător dela sate, dar un astfel de dascăl care cunoaștea poporul românesc de pretu- tindeni, cu toate voile și nevoile Iui, cu mi- zeriile și supărările sale. Și acest dascăl a adunat și publicat o mulțime de povestiri din viața țăranului, fie care din ele are ca notă caracteristică motive însemnate pentru I îndreptarea poporului și înaintarea lui pe calea cea bună și folositoare. Și noi cari rămânând pe urma lui cunoaștem nisuința lui și ținta acestor scrieri, noi nu ne putem arăta mai bine dragostea față de el, decât procurându-ne și cetind scrierile lui. Și acum termin. Ne apropiam de zile de sărbătoare, când ori ce lucrare se oprește, căci datorința ne impune, să prăznuîm săr- bătorile sântei noastre religiuni. Omul dedat să lucre din zori până în sară, se urește stând în lenevire, vă dau un sfat: împru- mutați din biblioteca Dvoastră o carte, cetiți-o, și atunci alăturea cu trupul, săr- bătoare va aveă și sufletul! A. C. Domșa. 0 BĂPIBB MISTIBIOASL (Continuare) ! Black se uită cu mirare, încuia însă îndată ușa, și reîn torcând u-sa cătră Wilson, zise trăgănând: „Mi-se pare că te-am mai văzut odată." I Amploiatul să închină surîzând ușor. „Da," zise el, „am avut deja onoarea de a mă întâlni cu dta, aci în casa dtale. “ „Ei. da," strigă Black, „acum îmi aduc aminte. Ai venit în cauza fetei care a fugit de aici. Ai găsit-o?" „Așa cred ca da," întimpină Wilson cu ton aproape sărbătoresc. „Câte odată rîul reînapoiază jertfele sale, dle Black." „într’adevăr?" întrebă Black surprins. „Doară nu vrei să zici, că fata s’a aruncat în râu? Mi-af părea rău, căci nu înțăleg, ce ar fi putut-o îndemna la faptul acesta." Wilson pași mai aproape de dânsul. „Asta am vrea s’o știm și noi," zise el rece, „și de aceea am venit aci. în timpul din urmă dta ai văzut pe dispăruta, și așa ar trebui să fi în stare, a ne da oareșcari des- lușiri despre ea;“ „Să ierți,“ răspunse Black mândru, „cred că ți-am spus deja, că nu-mi aduc aminte de fată și că preste tot nici n’am avut cunoștiință despre presență ei în casa mea. De aceea ar fi de prisos orice între- bare, ce mi-ați face-o, cu privire Ia această afacere." Wilson să închină. „Da, îmi aduc aminte. Nici nu mă interesează a cunoaște relațiunile dintre dta și fata căutată de noi, ci ași vrea să cunosc cuprinsul convorbirei ce ai avut de curând cu dânsa, pe stradă. Doar nu vei nega lucrul acesta?" O roșață întunecată acoperi fața cea de comun liniștită a dlui Black. „Prea mult îți permit, dle 1“ zise el mândru. „E drept că de curând am vorbit Ia colțul unei strade cu o fată săracă, însă atuncia n’am știut, că ea ar fi aceea, carea a locuit în casa mea, și nici acum nu cred, fără de dovezi sigure- A aflat poliția de lipsă, a mă încujura cu spioni? De ce oare?" întrebă el indignat. „Propria dtale purtare a îndemnat-o la faptul acesta," zise Wilson. „Vei recunoa- ște doară, că acea purtare a trebit să dea ansă la diferite presupuneri." „Așa dar eu într’adevăr am fost ur- mărit preste tot locul? Și nu numai în oraș?". „S'i aflat, ca înainte cu câteva zile dta ai interprins o călătorie, pentru a cer- ceta pe arestanții Smith. în locuința lor din apropierea satului Nelville." Black suspină adânc și așezându-să lângă Wilson, schimbat la față și dureros mișcat, zise resignat: „Nu-mi poți spune, ce suspițiune ai față de mine?" Wilson nu s’a așteptat la întrebarea aceasta; să vede că I’a adus în perplexitate, pentruca vocea sa nu mai era așa de sigură ca mai înainte. El zise cu grăbire: „N’am intenționat nici decât, să te suspiționez. Da- torința mea să restrânge la aceea, ca să te înștiințez despre moartea fetei cu carea ai fost văzut că ai vorbit, și să te întreb, dacă ești în stare, să dai vre-o lămurire despre dânsa." „Nu pot spune absolut nimic" răspunse Black cu hotărîre. „De altmintrea, dacă ma-ți> urmărit așa de cu amăruntul, atunci trebue să știți, că de ce am agrăit pe cutare și cutare fată, peutruce am mers la locuința lui Smith și —. Ei, știți pentruce?" se în- trerupse el deodată. Wilson nu era omul, care să răspundă direct la o astfel de întrebare. Pentru aceea, nebăgând în seamă întrebarea, el replică liniștit; „Aștept esplicările Dtale." La aceste cuvinte, Black își reluă ae- rul său măreț. „După cum se pare, dta ai drept a pretinde esplicări dela mine. Pen- truce?." Wilson trăgănă un moment, apoi con- tinuă, cu un ton aproape confidențial: „Ei, bine, contra obiceiului nostru, vreau să-ți spun, pentruce îndrăznesc a pătrunde în casa dtale și a pune unui bărbat de rangul dtale întrebări asupra lucrurilor sale casnice. Pentru aceea însă trebue să te rog, a te pune pe un moment în posiția mea. Găz- doaia unui brav cetâțan al orașului nostru îmi face comunicarea, că o cusătoareasă ce sta în servițiul domnului ei, a dispărut din- tr’odată, într’un mod misterios, sau, mai bine zis, a fost răpită cu forța. Deși fata nu-i este neam, totuși găzdoaia arată un interes deosebit față de ea și oferă tot ce are pen- tru regăsirea dispărutei. La o cercetare ul- terioară se descopere, că „cusătoreasa" tre- bue să fie de un rang mai mare, decât cum arată ocupațiunea ei, deoarece locuia într’una din cele mai bune odăi ale casei, care este aranjată cu toate recuisitele necesare unei dame culte. Astfel de lucruri trebue să pro- ducă suspițiune, și încă cu atât mai . mult, cu cât stăpânul casei nu arată nici cel mai mic interes față de această întâmplare, și găzdoaia încă face tot posibilul, ca el să nu fie amestecat în lucru." (Va urma.) , Nr. 17. U N I E EA Pag. 143. Păstorul sufletesc și săvârși- rea funcțiunilor sacre. (Continuare.) A sânți pomii la nunți în mijlocul unei cete de oameni nedormiți și bine tră- iți și a-t stropi cu apă sfințită, pentruca după aceea să-l stropească ei cu beutura, tnsămnează a nu ți ne cont, de zisa evange- liei: „Nu dați cele sfinte cânilor, nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea por- cilor, ca nu-cumva să le calce cu picioarele lor și întorcându-să să vă sfâșie pre voif“ (Matei VIL 6.) Nice când preotul să nu-și închipuia- scă, că a ajuns la deplina știință,. prin ur- mare nu mai trebue să studieză, pentruca „celui-ce pare că stă, să caute să nu cadă“ (I. Cor, X. 12), și ceice nu progresează, re- gresează. Un tinăr mire s’a prezentat la preotul propriu și la rugat să binevoească a-1 mărturisi, ca astfel să poată primi cu fruct s. taină a căsătoriei. Ce să vezi Insa? Preotul 11 îndrumează cu observarea, că nu e de lipsă să facă mărturisire, deși tinărul îi spusă, că el numai odată în viața sa s’a mai mărturisit în școală, când era mie! Un alt preot a cununat pe o muiere trecută ce e drept ia gr.-orientali, dar a cărei primă căsătorie închinata la gr.-cat. încă n’a fost declarată de nici un for bise- ricesc de desfăcută! Cine are să răpundă lui Dumnezeu pentru nimicirea credinței și destrăbălarea disciplinei bisericești provenite din ataci purcederi? decât singur preoții, cari ignorează dispusățiunile s. biserici și din anumite considerațiuni mundane să lasă a fi conduși de-o atare laxitate! Dela ștudiul continuă nn să poate es- cusa nici păstori bătrâni după zisa s. Au- gustin (ep. 166.) „Ad discendum, quod est, nulla mihi aeias sera videri potest, quia etsi senes magis deceat docere, quam discere, magis tamen decet discere, quam ignorare." Se va zice poate, că în împrejurările mate- riali de azi ale preoțimei, preotul este ne- cesitat a folosi tot timpul în alte direcțiuni pentru câștigarea celor de lipsă spre susți- nerea Iui și a familiei, deoarece beneficiul singur nu e în stare a face aceasta. Ade- vărat, că în cele mai multe locuri starea preoțimei noastre este demnă de compătimit, dar la această objecțiune, cu toate acestea, răspunde foarte bine zelosul vicar T. Bud (Din Vieața pastorală, Foaia bis. 1889 p. 6) zicând: „Din partea mea neg această și în- treb pe oareșicare dintre confrații mei, că ce lucră în zilele și sările cele lungi de iarnă; atunci nu e cuprins cu economia!“ Sinodul provințial I Blaj, 1872 (T. V. C. I) zice „Pentru aceea sinodul acesta nu poate din destul recomanda, ca preoții să învețe pe credincioși săi atât despre materia fi efectele sacramentelor, cât și despre dis- pusețiunile, ce să recer, spre a le primi acelea cu fructe, totodată recomândă preo- ților cetirea diligentă a prescrisălor Eucho- logiului și acurată observare a ceremoniilor, pentruca să se poată acelea administra cu decoarea cuvenită sânțenei lor!“. Fiecare păstor va ști, după ex’gințele sale, în care direcțiune are lipsă de studiu. Cn respect la direcțiunea studiului e foarte frumoasă și folositoare îndrumare s. Ber- | nard (serm. în 36. în cânt, refer, la învățare) | „Observa quis scire magis priusve oporfeat: tempus enim breve est. Ea igitur prius scire ampliusque curato, quae senseris vi- ciniora saluți. Peinde quo ordine, quo fine. Sunt namgue, qui scire volunt co tantum : fine, ut sciant, et turpis curiositas curiositas ) est. Et sunt, qui scire volunt, ut scientiam suam vendant, et turpis quaesius est. Et sunt quogue, qui scire volunt, ut aedificent et charistas est. Et enim scire volunt, ut aedificentur et prudentia est. „Vedeți, zice Apostolul Pa vel (Colos. II. 6), ca nimenea să nu vă amăgească pe voi cu filosofia și cu înșelăciune deșeartă după tradițiunea oame- nilor, după elementele lumei și nu după Christos", „iar de întrebările cele nebune și inepte ie ferește știind, că nasc certe" (II Tim. II. 23) iar Conc. prov. I (Blaj 1872 T. VII. C. I), zice „Clerul — mai vârtos în zi- lele noastre — e dator a cultiva științele cele adevărate și prin înțelepta lor întrebu- , ințare a confunda înțălepciunea lumei j E) Preotul e obligat a îndeplini funcțiunile sacre, numai în cadrul ru- ! bricilor din cărțile rituali, neadaugând I si niei omițând dela sine nimica. Cu respect la servirea ss. Sacramente decreteză conc, Trid. (Sess. VII cap. XIII,) „Si quis dixerit receptos ei aprobatos eccle- siae catholicae ritus, in solemni sacramento- rum administratione adhiberi consuetos aut contemni, aut sive pecato a ministris pro libito omitti, aut în novos alios per quem cunque ecclesiarum pastorem mutări posse, anathema sil!" Cu respect la celelalte fun- cțiuni sacre vine apoi Conc. nostru pro- vincial (Titl. VI. C. II) și zice că preoții câștigându-și cunoștiințele de lipsă despre prescrisele tipicului cu scumpăiate să le ob- serveze, nice să cuteze a-le strămuta ori ale lăsa după plac. De aici limpede să vede, cât de grav greșesc preoții, cari ori din o considerațiune ori alta — dar mai cu samă totdeauna ca să placă poporului — adaug dela sine părți nouă la rugăciunile și ritu- rile prescrisă în cărțile rituali așa, că nici nu mai înțăleg colegii ascultători, că ce ru- găciune cetește respectivul; s’au doară în butul rugăciunilor și ceremoniilor esistente aprobate de biserică folosesc cn totului al- tele nouă. Unii ca aceștia uită zisa aposto- lului că cine caută să placă numai oameni- lor, nu e ca serv alui Isus Christos. (Gal. I. 10.) — Rugăciunile și ceremoniile din căr- țile noastre rituali sunt de-o composițiune sublimă și afară de aceea sunt destul de număroasă. Nu înțăleg, pentruce cineva să-și aroge mai mare pricepere, precum au avut bărbați cei pii și sfinți, cari au compus ace- ste rugăciuni; sau să simuleză așa mare zel, că pentru el aceste rugăciuni și cere- monii nu sunt de ajuns, ci mai trebue adaus câte o parte la cele existente, sau chiar al- tele întregi și cu totul nouă precum ar fi d. e. binecuvântarea apei la sânțirea casei nu prin ceremonia obicinuită și prescrisă „cu mâna, afunzând degetele întrânsaf (Euch. pag. 129) ci prin „suflare de 3 ori cruciș peste ea“; binecuvântarea uleiului la maslu iarăși cu suflarea și nu cu mâna; sunt îm- prumutate din ritul botezului și al mirului și nu prescrisă pentru acestea; cetirea cărții farmecelor cu deslegarea lor, o com- posiție aceasta de un cuprins murdar și blă- stămător de numele lui Dumnezeu; deslega- aer norocului, deslegarea sagetătoriului, et tutti quanti, cari adevărat, că poporul în su- perstițiunea să le plătește gras, dar susțin și propagă în el credință deșeartă, supersti- ția, idololatrie, etc., iar statului preoțesc îi deroagă. Datorința noastră de păstori sufle- tești este, că dacă vreun poporan să pre- sentă trimes de cătători sau păscălitori sau de babe supertițioasă cu atari cereri la noi, să-l luminăm asupra erorei, îu care să află, să-i esplicăm și să-J convingem despre ade- văr. Aceasta însă numai atuncea ne fi po- sibil, dacă toți vom lucra în direcțiunea aceasta, căci la dincontră, dacă numai unul, singur nu, poporul în nepriceperea sa pe acela îl ține mai învățat, dedat de Dumne- zeu cu dar mai abundant, și prin urmare „popă mai bun“ în detrimentul moral al celorlalți și aleargă la el din depărtări enorme, ca la nu știu ce putere extraordi- nară. A suferi, ba în tăcere cu fapta a aproba în popor și azi atari rătăciri, ar ii un păcat foarte mare. (Va urma.) Bibi i ografie. A român gdrog-kath. autonomiăja. Irta L. Gyărfăs Elemir (kălon letiyomat a „Katho- likus szemle" XIX. dcfolyamâbrîl). Budapest. Stefa- neum nyomda R. T. 1905. Ara 1 korona. Autorul acestei broșuri de 45 pag. nu e necunoscut publicului românesc. Prin articole publicate prin diferite ziare, în cari se ocupă de noi cu o imparțialitate și obiec- tivite neîndatinată la confrații maghiari — escepționând pe bătrânul kossuthist Mocsăry — și-a câștigat simpatiile cetitorilor români. în broșura de față tinărul scriitor, cearcă pe temeiul trecutului istoric al bise- ricei noastre, un mod de resolvare a pro- blemei autonomiei bisericii unite. Pentru bunăvoința ce poartă neamului nostru și și pentru chipul fericit cum pre- zintă istoria bisericei, după descoperirile și refacerile criticei istorice îi suntem recuno- scători. Nu putem însă trece cu vederea greșelile, în cari a căzut și cari de astă dată ne dau dovadă totuși de neputința Dlui Gyărfăs, pe lângă toate bunele D-sale inten- țiuni, de a se scutura cu totul de influința stricăcioasă a preocupațiilor șoviniste, cari otrăvesc până și atmosfera științifică a fra- ților magiari, când e vorba de naționalitățile din Ungaria. Numai așa ne putem espliea, că felul deslegării, ce D-sa crede a se da acestei importante probleme, nu se deosebește aproape întru nimic de al înaintașilor săi. Principala eroare zace, în interpretarea, ce o dă huilei papale „Eeclesiam Christi“ din 26 Novembre 1853, emanată dela Ponti- ficele Piu IX, în care episcopia de Alba-Iulia și Făgăraș e înălțată la rangul de Archi- episcopie și mitropolie supunându-i-se die- cesa de Oradea-mare și cele două diecese din nou înființate, a Gherlei și Lugoșului. Tot odată să scoate biserica noastră de sub iurisdicțiunea mitropolitană și primațială a archiepiscopului din Strigon.. . . „motu pro- prio, certa scientia ac matura deliberatione, nostra deque apostolicae potestatis plenitu- dine, diocesim, Fogarasiensim in Transilvania, quae iam inde a sua institutione metropolico iuri archiepiscopi Strigoniensis ad haecusque tempora obnoxa fuit, ab eodem iure et su- Pas 144 UNIREA_.Nr. 17. biectione,. eiusdem metropolitani antistiis ac- cedente consensu praemisso, auctoritate apo- stolica eximimus et dissolvimus ita, ut ipsius diocesis antistites, ecclesiae, oppida etc. etc^ utriusque sexus personae, cuiusque gradus. et ordinis a pristina cui antea suberant, metropolitae strigoniensis iurisdietione et j quavis alia potestate et praerogativa iuris- ; dictionali, in perpetuam pariter exemptae | sint et liberatae.“ (pag. 31.) Dl Gyârfâs din cuvintele clare ale bullei papale vrea să scoată măcar o umbră de putere primațială, pe sama archiepiscopului ; din Strigon zice, dsa, că primatele Szcitovsky, în abzicerea drepturilor sale de iurisdietione, de care se face pomenire, a înțeles numai puterea și dreptul, ce i-se cuvin ca unui mitropolit, față de o diecesă sufragană și supusă, și care acum a fost înălțată ia dem- nitatea de mitropolie și archiepiscopie, dar că puterea primațială, ce trebue să o aibă ca primate al Ungariei peste toate bisericile catolice din Ungaria, nu se poate și nu e , ertat a se înțelege. ■ Falsitatea interpretării e evidentă. ' Pentru-că bulla răspicat glăsuește, că nu numai „ă prietina cui antea suberant, metropolitae strigoniensis iurisdietioneci | mai adauge, „et quacis alia potestate et prae- i rogativa iurisdictionali, in perpetuum pariter exemptae sint et liberatae? Așa dară mitropolia de Alba-Iulia și Făgăraș va fi scoasă nu numai de sub pu- terea de iurisdicțiune a Archiepiscopului de Strigon, ei și de sub ori care altă putere în | prerogativă iurisdicțională. Și pe basa aceasta ce se clatină, dl Gyârfâs clădește mai departe. Consideră de demn, binevoitor și liberal deliberatul lipsit de ori ce bun simț și respect față de drep- tate al ședinței congresului regnicoiar auto- nomie din 30 Martie 1871, luat la declara- țiunea vrednică a celor trei deputați Oradani făcută în ședința din 3 Novembre 1870, în care protestează energic în contra ori cărei încercări de contopire a bisericei noastre în organismul autonomie contemplat de con- gresul regnicoiar. Desaproabă mai departe ținuta vrednică a archiereilor noștri și absținerea dela con- gres, unde noi n’avem ce căuta, și ajunge la conclusia falsă, că validitarea intereselor na- ționale, pe terenul bisericesc din punct de vedere mai înalt politic, național și bisericesc, numai păgubitor poate să fie, fără să ție samă, că biserica noastră numai ca biserică națională are rost să subsiste, după cum a prevăzut și manifestul de Unire din 7 Oe- tobre 1698, în care românii reservează bise- ricii lor caracterul românesc (v. Dr. Aug. Bunea: Autonomia bisericească, p. 358.) Așa dară tocmai din punct de vedere mai înalt politic, național și bisericesc, bise- rica latină trebue să țină samă de preten- ziunile drepte ale bisericei noastre, pretenziuni întemeiate pe canoanele sinoadelor ecumenice, pe manifestul de unire din 7 Octobre 1698, pe bulla papală „Ecclesiam Christi“ din 26 Novembre 1853, pe articol de lege XXXIX, și XLIII. din 1868, pe hotărîrile celor două sinoade provinciale din 1872 și 1882, întărite de Scaunul apostolic, etc. (Vezi Dr. A. Bunea op. cit. pag. 447 și urm.) Să Inșală mai departe.dl Gyârfâs, când crede, ca teologul iesuit pus în coastele epi- scopilor uniți s’ar fi bucurat de mare dra- goste din partea românilor (p. 22.) * Cu toate defectele aceste, bunele inten- țiuni ale dlui Gyârfâs nu se pot trage la îndoială. D-sa nimerește accente călduroase, când scrie despre însămnătatea și efectul bun al școalelor din Blaj, și credem că cu timpul, cu sosirea bărbăției, își va câștiga și cutezanța necesară, spre a se puteă eman- cipa pe deplin de sub inflnința mediului șo- vinist, care îneacă și omoară ori ce simț de adevăr și echitate. Aurel Esca. A apărut. Nmolae Mazere: Chestiunea numirilor geografice. Conferință ținută la congresul uidartic al profesorilor de geografie. Bo- toșani 1905. Autorul acestei interesante conferențe arată cnm înainte vreme în școlile din România toate numirile geografice: orașe, țări, râuri, ș. a. se cetean numai în românește, ceea ce se înțelege, a dat prilej la o mulțime de confuzii, și propune unele soluții, ce crede potrivite pentru delâturarea aeestor neajunse. Insistă muit și asupra operei de transformare a numirilor geografice dela noi prin legea de mugiarizare a loca- lităților și arată eu degetui asupra autorilor și gazetarilor, cari în scrierile lor se fac promovatorii iucotiscienți a acestei manopere detestabile. Recomandăm eu insistența pro- fesorilor de geografie conferența dlui Mazere. însărcinări și date despre înființarea parohiei gr. cat. române din Sighetul Mara- murășului culese scrise și eoaie prin Tit Bud, parohul Sigbetuiui,. ■ vicartul Mararon- râșnlui. Gherla 1905. Harnicul vieariu a cărților Maramurășeoe a adunat în broșura aceasta prețioase date din trecutul parohiei Sighetului, neutru a cărei înființare a luptat atât de mult ueuitatul Episcop Mihail Pavel. Autorul înșiră în ordine cronologică toate actele mai însămnate din viața acestei pa- roehii până în timpul de față, tot felul de colecte și contribniri pentru edificarea bi- sericei. școalei și casei parohiali, cari for- mează un titlu de glorie pentru românii noștri din acele părți și în special pentru vicarul Tit Bud. . Odele lui Quintus Horatius Flaccs, traduse de Gavril Pop canonic, fase. II. cu- prinde odeie XV—XXXV. De utilitatea acestei publicațiuni nu mai e lipsă să spu- nem nimic, tinerimea studioasă și toți cari se oeuoă eu vechia clasicitate, pot să ieie un mare folos mai ales din minuțioasele notițe adause după fiecare odă. „Revista noastră11 sub direcțiunea dnei Constanța Hodoș. Anal I. Nr. 2. cu urmă- torul cuprins: Sofia Nădejde. Sufletul femeii, — Elena Poenaru. E păcat, versuri. — Con- stanța Hodoș Mântuirea, dramă într’un act, — X. Cugetări. — Maria Cunțau. Pe un album, versuri. — Neli Cornea, Dora d'lstria. — Luiza Neamtu. Voluntariatul fetelor. — Nina P.. Seherzando. Voia din urmă. — Victoria P. Stăteseu, Arta de a cânta. — R. N., Un plagiat. — Sinzeana, Convorbiri teatrale. — Red., Răspunsuri. — Libertatea Vaian. învățământul în Macedonia. —• Cro- nică literală: Poezii de A. Vlahuță, I. G. „Sămănătoml" Revistă Literală. Anul IV. Nr, 15. N. lorga. — O crisă în viața universitară; Studenți vechi și studenți noi. G. Vâlsan. — bimineața (poesie.) I. Slavici. — Bagdad (fragment.) I. M. Marinescu. — Țepeș. Morarul (poesii.) I. Boteni. — La stăpân (schiță) G. Săpunar. — La muncă (poesie.) Cronică. N. lorga. — „în grădină11 de D. Ânghel. — „Noua Revistă Universi- tară11. — D. Petre Vasilescu și catedra de „filosofie socialăloan Scurtu. — Broderiile d-șoarei Victoria Nădejde. — Un răspuns. Numărul 20 bani. Au eșit de sub tipar și se află de vânzare la autorul Br. Ambrosiu Chețian, profesor, sau la tipografia seminarială din Blaj următoarele cărți: Bureții comuni, studiu practic. Blaj 1906. urețul 1 coroană. Istoria naturală și Muzeul școlelor din Blaj, schiță istorică. Blaj 1902, prețui ' 40 fiien. i Geografie I. Ungaria, Blaj 1902, prețul ' 1 coroană. A apărut i mSTEKIUL a V. ediție sau carte ce cuprinde în sine rugă- I ciunt pentru pietatea fiecărui j creștin. Revăzut și completat. — In rugăciuni această carte e un । adevărat mărgăritar sufletesc, o I «~ । carte foarte potrivită pentru fiecare. — Costă leg. I cor. -f- 10 fii. porto. I Editor și redactor răspunzător: I Aurel C. Domșa. , AVIS! i Din. pădurea bisericei gr.- l cat. din Micuș se vor vinde ■ pe calea licitațiunei 100 bu- ! căți stejari (pâhui) în 8 Maiu 1905 la fața locului. Prețul de strigare statorit prin Oficiul silvanal din Turda, e 1600 cor. adecă una mie șeasă sute cor. Oondițiunile să pot vede . la Oficiul parochial gr.-cat. din Micuș. . Micuș la 19 April 1905. Călugăr Iile, I (13) 2—3 curator prim. Nr 17. UNIREA Pag. 145. O (5) 3-52 0 0 G G © © © G G © 0 O G G O O C o © 0 0 0 0 8 Aduc la cunoștință onoratului public, că singur eu pot servi cu apă de: ... Să primește un învățăcel care să fie absolvent de cel pu țin 2 clase gimnaziale în prăvălia lui V. POPP din Blaj. (12) 2—5 ®0G©0G©0G©GGGGGGGG0GG0GGG©GGG0GG > contra tusei, răgușelil, | cea mai escelentă și saiidtoasĂ apă minerală. Blaj Salamon Sinberger. 0 Cea mai minunată și sănătoasă apă minerală. lulius ErOs. Sibiu (Nagyszeben) str. Cisnădiei 3. Tot felul de oroloage, juvaere din aur și argint, — tacâmuri din argint, recuisite de aur și argint pentru biserici. Cel mai mare deposît din Ardeal Mare deposit de sticle măritoare, ocheane șî binocle Comandele se esecută numai pe lângă - - --------- ranibuisă, — -------- — G Reparările se esecută prompt și eftin. 0 Cumpăr eventual schimb cu cel mai mare preți curent obiecte vechi de aur și argint și petri scumpe. ==;=== La cerere trimit franco si gratis Prețcurent ilustrat. Hr. 3016. F. Orologiu cilindru remontoir din argint, cu acoperișuri duple de o construcție puternică și trainică, costă 7’30 coroane. EȘTI SLAB? 5 durerii de piept, ofticei, tusei măgărești, catarului astmeî, greu- tății de respirat, lungdreî și tusei seci. Vindecă sigur ți repede. Prețul 1 cer. - 20 fii. și 2 cor. Capsic unsore. Contra durerii de ose, podagrei, reumatismului, rece- leior, durerilor de cap, dinți și nervi, precum și scrintiturilor. Cele mai îm- bătrânite bole le vindecă. Prețul 1 cor. 20 fii. și 2 cor. Centarin. Contra morburilor de stomac, precum lipsa de apetit, mis-; tuirea rea, catarul și aprinderea de stomach, greața și vomarea, sgârciurile cele mai grele. Leac sigur. Folosesce și la curăț rea sângelui. Prețul 1.20 și 2 cor. Kaljodsarsaparil. Mijloc escelent pentru curățirea sângelui la sifilis, mor- burile tinerețelor 1 sticlă 2 cor. Laxbonbons. închiderea scau- nului e causa diferitelor morburi, peeum palpitarea de inimă, amețeli, du reri de cap și altele. Deci cine sufere de în- cheierea scaunului numai de cât se co- mandezeLasbonbonszaeharele purgative, plăcute și dulci la luat. Pețui 1 cer. • Cliemicale, drogue, legături și bandagerie chirurgice. Instrucție pentru prepararea dife- ritelor vinarsuri, liquerurl, rum și altele. TeurI russice, ParfumurI, săpunuri, crem escelent pentru față și mâni. Articoll cosmetice, oleu pentru păr. Esență pentru picatul și întărirea părului. Apa de gură și dinți pe cum și prav. Ori ce fel de articlu 'din branșă. Tote forte Ieftine, faceți întrebare și Ve veți convinge. Cornel Demeter, apotecar în Szăszvăros, în fața școalei Nr. 41. 47 (9-10) t 0 § 0 © G 0 0 0 0 © G 0 © G G G O © O 0 8 © G 0 G G 8 'ir iți ®0OG0GGGGG©O0G0©0®GH3GGGGG0G&G 0 ©0 Voiești să fii tare? — Aoiești ca intre ori-ce împrejurări ale vieții să te bucuri de sănătate? Voiești să ai curajul și energia ca să te poți opune liniștit grijilor și năcazurilor? —Noi ne am dedicat lucrările noastre întru a mări și întări sănătatea omenimei. — încercările noastre sunt încoronate de succese și metoadele noastre sunt recunoscute ca cele mai bune din partea oamenilor de știință. Am arătat că Electricitatea este basa vieței fisice și ca aceia cari sufer de stomac. reumatism, morb de nervi, dureri de spate, de cap, de piept au lipsă de mai multă electricitate. •— . „Electrophor“ = — Aparat de electricitate, renoiește puterea perdută și îl poate folosi unul fie-care. — fără a ave baterii și fără mașini ajutătoare. — Se garantează pentru trăinicia lui 5 ani. Nu se poate în deajuns sfătui oamenilor slabi să folosască acest aparat electric. Electroforul întărește nervii, înoiește sângele, întărește simțirea, aduce sângele și sistemul nervos la o normală funcțiune. Dr. Bourg, membru la facultatea de medicină din Paris referează: Nu numai podagra, (șuiul), reuma, hysteria, asthma, au fost în nenumărate cașuri vindecate prin electricitate, unde medicamentele s’au dovedit de nefolositoare, ci și la ori-ce fel de morb de nervi, durere de cap, colică, dureri de urechi, insomnie, hipocondrie și cu deosebire la hemoroide efectul bun se arată după vre-o câteva zile, ba uneori după vre-o câteva ceasuri. — Cu un minunat succes se folosește contra durerilor femeiești. Electioforul produce ani de a rândul un curent electromagnetic Preful unui aparat mic complet': - ~ 20 coroane. ~ ~ ' ~ (Pentru cei foarte simțitori). Prețul unui aparat mare complet: — 30 coroane. , ~ (Pentru însănătoșarea morburilor vechi). Se spedează la trimiterea banilor înainte sau prin rambursa. 32 (24-52) Manhattan întreprindere de Electrofor. Budapesta VIII. Aggteleki u. 15ju. Pag. 146. UNIREA Nr. 17. Azi așa zicând fiecare om știe că la nenumărate morburi ca bună oară; influința, reuma, du- rerea de cap și de dinți, slăbi- ciune etc., apoi la constifație, bujezala pe cum și la tușă se folosește Jeller Slsa-JlUÎd cu uu efect miraculos. Să ne ferim insă de imitațiuni. Cel ade- vărat e numai cel prevăzut cu numele „Foller . 12 sticle mici sau 6 sticle duple le trimite franco pentru 5 coroane farma- cistul Jeno V, Feler, Stubica Centrale 82. (cott. Zâgrâb). | Prăvălie românească! | Prin aceasta am onoare a avisa publicul românesc de aici și jur, că am deschis în loc, — strada Tipografiei — sub firma; » un 1 marca fabricel « De mare însemnătate pentru Dame! Fie care P. S. D6mnă își p6te însa-șl pregăti cu o u urință de neînchipuit talia sa după ori ce modă o prăvălie de mărfuri coloniale și de g băcănie. Legăturile ce le am cu firme ® de frunte din patrie și străinătate, mă pun în plăcută posiție de a-mi procura articoli de prima calitate. în urma praxei, — de peste 24 ani — în această branșă, cunosc pe deplin necesitățile clientelei, și astfel mi-am și asortat prăvălia cu tot felul de mărfuri, ca să pot satisface întru toate, atât în privința calității, a pre- țurilor, cât și prin un serviciu prompt și culant. Recomandând u-mă binevoitorului sprijin al publicului românesc din loc și jur, semnez. Cu deosebită stimă: V. POPP. cu ajutoriul aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Gnsohelbauer. A fost censurat de academie. și poșede nenumărate scrisori de recunoscință. « « Se caută agenți = Prospecte să trimit la cerere gratis = Cu tota stima: Antal G-uschelbauer, (11) 5—5 § Șopron. ss are patenta și e scutit prin lege in t6te 'statele culte, & © © Prețul unui aparat e 3 cor. franco rambursat. © o o BUDAPESTA, X Vâczi-kbrut Nr. 61. X B. DENES VI. (!) K dată ce clopotele sînt bătute"’de o lăture prin aceea ce sînt mântuite Mal de parte se ie- de 461 kg. făeut după sistemul vechili, sine stătător W Preț-curanturi ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco. "W în Timișora-Fabrie se recomandă spre pregătirea clopotelor noue, pe cum la tur- narea de nou a clopotelor stricate, m al de parte spre facerea de clopote întregi armonios e, pe lângă garanție pe mal mulți ani, p rovedute cu adjustărt de fer b ătut, construite spre a le întorc e cu ușurință in ori ce parte, în crepare. — Cu deosebire recomând^ = clopotele găurite = d) de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sînt provCdute /I) în partea superidră — ca violina = cu găuri* după figura S ți pentru aceea aii un ton mal intensiv, mal adânc,' maf limpede, mal plăcut 'r și cu vibrarea mal voluminosă, de cât cele de sistem vechifi, așa, (p că un clopot patentat de 327 kg. este egal în tonul unul clopot © de 461 kg. făeut după sistemul vechili. Mal G /K comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de ------- — spre preadjustarea clopotelor vechi cu adjustare de fer- bătut — ca și spre turnarea de toce de metal. OjmjTTE MflVOTNr ANT TESTE » § « n » 9 9 o 17 (33 - 52) La esBosițiunea milenara Sin Budapesta ăe la 1896 premiat cn medalia cea mare. Urmașul lui BRAUNER și KLASEK E. Plewa inginer, representantul și depositarui ces. și imp. a fabricei de mașini și motoare -z in Ungaria. = 9 o MOTOARE cu bensin, gaz și vapor pregătite ■ ■ după model 1905. ■ - 2 100 IIP.-— - Locomobile cu bensin a 2 20 IIP. Mutoare trainice cu gaz, de toate mărimile, cu cari se spesează pe oară 2—8 fileri. Presuri ieftine și condiții de solviri foarte ușoare. ’ —Preț-cnrent gratis. - —z |l^^ Să caută in provințe agenți cinstiți. (10) 4—12 Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer ■ pentru clopote a luT । Antoniu ]4ovotny Tinrwrrafia Seminarîului archidiecesan. (22) 29—52 A ii ’ abonamentul: nionarelrie: Pe:an 12 cor. ‘.'van • 6‘ eot.. iți an 3 wr. Pentru străinătate; , Pe.,1 au 18 frc.. ' aii 8 frc., șu-; 4 frc, .50 Cpi. ,u , care; ' Foaie ; Blaj 6 Măiii 1906 Anul Inserțiuni: Ou șir firihond: ' ' odată 14 fii ? a doua țoafă ra’lilj'.a treia’ ’ ' dati’ 10 ’fii. : . j Tot «e priyeștș foția,- să sq adreseșe la; Eș-.. daețiunea și-admini- ; acrațiimea „Uuirqi . în Biaj- ? ai Numărul 18. Epistola enciclică a Sfinției Șale, ' PIU X. ’ A ' . despre propunerea învățăturii creștine. - Venerabililor Frați ^airiarchi, . . primați, Archiepiscopt, Episcopi și celor alalți Ordinari cari trăesc îq pace și unire cu . • Scaunul Apbsiblesc. Piu X; • • ■ ■ 4 ’ i " 1 ; . ■ Venerabili. Frații - . . ■ Sdliițare^ibinecuvtntare apostoleaseâ 7 tntr’O vreme foarte amărăeioasă și grea a înălțat sfatul cel tainic al lui Dumnezeu slăbiciunea '.Noastră la purtarea slujbei de păstoriul cel măi înalt preste întreagă turma lui' Hristos. Că vrășmașul 'împrejură deja de multă vreme însă-și turma și o aleșuesce eu viclenia cea mai iscusită așa, că mai ales acum pure a se ;fi plinit, ceea ce a Vestit' Apostolul mai îaainte bătrânilor bisericii Efesuiui: „Eu știu aceasta, că '— vor intra lupi grei îhtre voi, cari nu vor cruța turma? ') -t- Toți cei ce «unt încă însuflețiți de râvna măririi dnînnezdești, cearcă căușele decăderii acesteia a religiunii*’ unii nuntesc una. alții j alta, și fiește care urihând părerea sa pdrnăsc pe căi diferite spre a păzi Și inoi împărăția ‘ lui Dumnezeu ftci pe pămînt. Noi, Venera- bili Frați, nici de cnm nu respingem cele alalte,- dară totuși Ni-se pare,' că’ Ne caută i să dăm dreptate mai alea acelora dnpă ju- : decata cărora atât' lângezirea și așa zicând ? slăbiciunea de acuni’a inimilor, cât și toate relele cele preamări, cari se nasc dințr’însa, iu să se derive în rândul cel dintâiii din neștiința lucrurilor religiunii. Se potrivește «ceasta pe deplin cu ceea ce a zis Dumnezeu Insn-și prin profeții! Osie: „Că nu este — cenoștința lui Dumnezeu pe pămînt. Blăstem, și minciună, și ucidere, și furt, și preâcurvie s’a vărsat pe pămînt, și sângiuri cu sângiuri se mestecă. Pentru aceea va plânge pă- mtntul, și se va împuțina cu toți, cei ce locnesc pe dânsnl.“ *) ;. ' ; Și întru adevăr că în zilele aceistea ale ■ noastre sunt foarte wulți în poporul' creștinesc^ cari petrec în neștiința cea mai mare a lucrurilor acelora, cunoștința Cărora d de /ipgă spre mântuirea de' veci, este o ttngnire de obște, ți durere! ea fiu este ne- tn^eptățită? — Dară când grăim' despre ■) Fapt. 20, 29. *) Ome 4, 1 urr. poporul creștinesc, înțeleg^ nu nnm.ai po- porul de rând sau pe oamenii din classa mai dă rând, cari adese ori au oare care dCuză a neștilhței în aceea, că "siiiit supuși poruncii unor stăpâni nețiiloși și abia găsesc vreme, că șâ gfijeaăcă de sifi4 și de ai sei; ci înțelegem și pe aceia și mâi aies pe aceia, cari deși au' minte și cultură, adevărat că au irivățâțuiă lumească destulă, dara îh.pii- riniă. religioasă* țottiși își tiăesc traiul orbiș și fără de minte'. Este greu a spune, în ce întnuăceală deasă sunt aceștia în văi uiți a dese ori; și ceea ce e și mâi vrednic de deplâns, ei zac într’însa liniștiți! Mai de loc nu le trece prin minte, să gândească despre Dumnezeu făcătoriul și chivernisitoriul tuturor lucrurilor și despre înțelegerea credinței creștine. Dară de aceea nu știu ei nimica nici- despre întruparea ■ Cuvlntului iui Dum- nezeu, nici despre înoirea cea deplină* a neamului omenesc sevârșită printrlnsul. ni- mica despre grație, carea -este ajutoriul cel mai de frnnte spre dobândirea fericirii cei de veci, nimica despre dumnezeeascu jertfă ori despre taine, prin cari dobândim și păzim însă-și grația. Iară câtă răutate și uriciune cuprinde'păcatul, de loc nu se poarta nici o grije spre a se feri de el ori spre a-1 iă- păda; și așa merg lucrurile până la ziua cea mai de pe urina așa, -că preotul-, ca nu cu in-va să peară chiar și sperarea mâbtuirii, clipele cele mai de pe urmă ale-celor ce-și dau sufletul, cari clipe ar căuta să se folo- sească mai vârtos spre nutrirea dragostii cătră Dumnezeu, le folosește spre a-i învăța măcar pe scurt religiunea, de cum-va, după cum se obicinuesc aproape tot de una, cel ue moare, nu sufere din vina sa de o ne- știință așa de mare, cât socotește, că oste- neala preotul ui este de prisos, și gândește, că liră de a se fi împăcat cu'Dumnezeu poato să pornească cn suflet liniștit pe calea veciniciei. De aceea a scris pe dreptul îna- intașul Nostru Benedict XIV.: „Susținem aceea, că partea cea mai mare a acelora,; cari se osândesc la pedepsele cele vecinice, ieau asupră-și nefericirea aceasta pe tot de una pentru neștirea tainelor credinței, cari le caută in chip neapărat să le știe și să le creadă, pentru ca să se socotească între cei aleși." l) - Stând lucrurile așa, Venerabili Frați, ce să ne mirăm, că acum stricăciunea năra- vurilor și răirea obiceiurilor este așa de mare și crește pe zi ce merge, și andine nu între neamurile barbare, ci chiar în po- poarele acelea, cari se numesc creștine? Apostolul Pavel adevărat că a scris cătră Efeseni cuvintele acestea: „Iară curvia, și toată necurăția, și lăcomia nici să se nu- mească Intru voi, pe cttmse Cuvine sfinților, și mâscăriciunea, și vof&a nebunească? >)* Dâră sfințeniei și sneiiFace&teia, carea în- frână poftele, i-a pus temem cunoștința lu- chirilor dumnezeești: „Socotiți drept aceea, cUm- să umblați cu pază; nu ca cei nelnțe- lepți; ci ca cei înțelepți. —Drept aceea nd fiți neprieepnți; ci' cunoscând, ce' este voea lui Dumnezeu." ’) •) Instit. 26, 18. *) Eț 6, 16 urr.: ■) Ef. 5, 3 ur. ! . Și ăcpasta o a făcut eu toată .dreptatea, f Că voința omului abia mai păzește intru I sine dragostea aceea a ce :esțe cinstit ! și drept?idtuitădnțr’insade insu-șf^^ ; Dumnezeii, carea așa zicend îl răpia spre ? binele nu cel închipuit, ci adevărat,. Haită i fiind prin stricăciunea,păcatului strămoșesc : și așa zicând1 uițându-și’ de Dumnezeu făcă- ■ toriul său,. Aea'își. întoarce toată, pornirea, Șp j spre aceea, ca să' iubească deșertăciune^ și ; ăă; cerce minciuna. Vpința rătăcitoare și ’ orbită de pofte rele are deci lipsă de po- Ș vățuuofju, carele să-i arete calea, ca ea șă : se întoarcă, din nou pe, cărările cele părăsite ale dreptății. Iară povățiiito'riul n,u cercat de airia, ci dobândit de o dată cu iireâ, este însă-și mintea: dacă aceasta este lipsită de lumiiu cea adevărată, adecă de cunoștința ! lucrurilor celor dumnezeești, atunci a Șe va adeveri aceea, că orbul, va povățiii pe orb, . si amândoi vor căde în groapă? Sfântul j împărat David lăudând pe Dumnezeii pentru । lumina adevărului, carea o a vărsat în mintea ■ omului, a zis: „însemnatu-s’a preste noi .lu- ; mina feței țale. Doamne-' 0 Și â adaus, cp ea ce urmează nai de parte, din dăruirea, : aceasta a luminii, și a zis; „Dat-ai veselie 1 în inima mea," adecă veselia aceea, cii carea I desfătându-se inima noastră umblă pe calea I poruncilor dumnezeești. , . . I Că aceasta intru, adevăr așa este, ușqr î pricepe, cel ce cercetează, lucrul, Că, pp : Dumneăeu și aceea, ce numim nbi'desevârșiri i nemărginite, ne descopere înțelepciunea cre- ! șțineăsci cu mult mai limpede, de cum poate' j desluși cercetarea sevârșită cu puterile firii, î Și ce încă? Ea ne poruncește de o" dată'și * aceea, că șă onorăm pe Dumnezeu cel preâ- I înalt cu slujba, credinței, carea ăsțe a minții, j cu a sper urii,' carea este a voinței, - eu. a ■ dragostii, carea este a inimii: și așa face ‘ pe întreg o.rnnl seryitoriu al Făcățofiuluț șj I Chivernisitoriul ui aceluia preaipalț. . Țot : asemenea este învățătura lui.. Isiiș. Hristog singură aceea, carea descopere' adevărata.Șj aleasa vrednicie a omqlui, că adecă ei este fiul Tatălui celuț ceresc, carele este 1,n ce- riurn făcut după chipul lui și. aveud, .‘să trăească cu el .în vepi și întru fericire. Dara chiar din vrednicia aceaștâ și dțn cunoștința' ei urmărește H.ristos, că oamenii, aii să se iubească unii pe alții ca frați, sa? vietuească ! aci, in ce chip șe cade fiilor luminii, „nu. în ospețe și in beții, nu întru eurvn. și 'întru fapte’de rușine,,hu întru certe și n pizmă."*) Tot asemenea poruncește el, ea toată grijea noastră sa o aruncăm spre Dumnezeii, pentru că el poartă grije .de noi; ei poruncește, să împărtășim lipsițiior, să facem bine celor ce ne uresc pe noi, să prețuim foloasele cele vednice ale sufletului mai pe sus de cât bunurile cele trecătoare ale veacului 'acestuia. Da^ă ca să nu'amintim toate în deosebi, au nu sfătuește și poruncește învățătura lui Hristos omului celui trufaș umilirea spiritului, carea este isvorul măririi celei adevărate ? „'Ori cine se va umili pe sine, — acela este măi mare întru împărăția ceriurilor." p Drntr’irsa învățării cnminția cea spirituală, carea să ne păzească de cuminția cea tru- *) Ps. 4, 7. *) Rom. 13, 18. *) Mt. 18, 4. Pag 148. UNIREA Nr. 18. ' pească; dreptatea, ca carea „să dăm fiește J căruia, ceea ce i-se cade după dreptate;* tăria, cu carea să fim gata a stiferi toate șiJ a le răbda ca spirit drept peatra Dumnezeu și pentru fericirea cea veciniei; și în sfârșit cumpătul, cu carele pentru împărăția lui Dumnezeu să iubim și sărăcia, ba să ne lăudăm chiar și în cruce nebăgând în samă ocara; Stă deci, că dela înțelepciunea crești- nească nu numai mintea noastră își împru- mută lumina, cu carea ajunge ia adevăr, ci și voința primește învăpăearea, cu carea să ne înălțăm la Dumnezeu și să i-ne unim prin deprinderea virtuții. .... .Adevărat, că .este, departe dela.Noi,..ca în urma acestora să susținem, că răutatea inimii și stricăciunea năravurilor n’ar pute să fie împreunate cu cunoștința religiunii. ' O, de nu o ar dovedi aceasta prea mult faptele! Dară totuși susținem, că unde mintea este împresurată de întunerecul cel des al necunoștinței, acolo nici de cum nu poate să fie dreaptă voința, nici bune năravurile. Că dată oare cine umblă cu ochii deschiși, el firește că totuși va pută, să se abată dela călea cea dreaptă și sigură, dară cel ce sufere de orbire, pe acela îl amenință primejdia chiar cu siguranță. — Mai adauge apoi, că stricăciunea năravurilor totuși mai lasă Sperare spre îndreptare, dacă lamina credinței nu este stinsă de tot; dară dacă Se însoțesc amândouă, adecă atât răutatea năravurilor, cât și lipsa credinței causată prin neștiință, atunci abia mai este cu pu- tință vindecarea, și este deschisă calea spre perire. După ce deci din necunoștința religiunii curg pagube așa de multe și de mari, iară de altă parte după ce instrucțiunea religioasă este așa de de lipsă și de folos, — că în- zădârnic am aștepta plinirea datorințelor creștinești dela un om, carele nu le cunoaște —: acum avem să cercetăm mai de parte, a cui datorință este, să depărteze dela su- flete neștiința aceasta atât de stricăcioasă și așa dară sa umple inimile de o cunoștință așa de de lipsă. — Lucrul acesta, Venerabili Frați, nu sufere nici o îndoeală: căci slujba aceasta așa de gravă o au toți aceia, cari sunt păstori ai sufletelor. A bună samă aceștia sunt datori după porunca lui Hristos, gă cunoască și să pască oile, cari le sunt încredințate; iară acest a pasce însamnă mai pe sus de toate a învăța; așa a promis adecă Dumnezeu prin Ieremie: „Voiu da voue păstori după inima mea, și ve vor paște pe voi pascându vă cu știință." *) De aceea a zis și Apostolul Pavel: „Nu m’a trimis pe mine Hristos, șă botez, ci să vestesc Evau- gelia," *) spunând adecă prin adestea, că cei ce sunt puși, să chivernisească în oare care chip biserica, au mai pe sus de toate dato- rința de a învăța pe credincioși sfintele în- vățături. Adevărat că socotim a fi de prisds, să ne cu- prindem mult cu laudele instrucțiunii acesteiași sa arătăm, ce preț mare are ea înaintea lui Dumnezeu. A bună samă mare laudă îm- părtășește Dumnezeu milosteniei, carea o facem săracilor spre a ușura lipsele lor. Dară cine va zice, că nu împărtășește laudă cu mult mai mare râvnei și ostenelei, cu carea mijlocim nu trupurilor foloase trecă- toare, ci sufletelor de cele vecinice prin în- vățătură și admoniare? întru adevăr nimica nu dorește mai mult Isus Hristos Mântui- toriul sufletelor, nimica nu-i este mai plăcut lui, carele a mărturisit despre sine prin Isaie: „Bine a vesti săracilor m’a trimis." ’) Dară aci este mai. bine, Venerabili Frați, a urmări și a spune cu tot de-șdinsul„ că nici un preot n’are vre-o slujbă mai în- semnată, nici unul nu e legat cu vre-o legă- tură mai strinsă. Ca cine va zice, că în preot, la sfințenia vieții na are să se adaugă știință? „Buzele preotului vor păzi știința."4) Și biserica întru adevăr o și pretinde acetțsta ‘) Ier. 3, 15. ’) I. Cor. 1, 17. •) Le. 4, 18. *) Mal. 2, 7. *) L. c. *) Pontif. Rom. . , 3) El. 4, 14 ur. ’ ‘) Sea. 6. cap 2. de refl; ace. 22. tiap 8; ses. 24. cap 4, și 7. de ref. . . : ■ ^18 chipul ceUtfai Wrins în aceia, guri an, l " să primească' preoția. ■ Dară pentrn ce p Ș pretindă aceasta? Pentru că adecă dela ei i așteaptă poporul creștinesc cunoștința legii : dumnezeești, și Dumnezeu îi menește, ca ei ■ să o împărtășească: „Și legea o vor cerca I din rostul iui; că ângerul Domnului atot- ; țiitoriului este." l) De aceea Episcopul în sfânta chirotonie agraind pe candidații de preoție, zice: „Fie învățătura voastră leac spiritual pe sama poporului lui Dumnezeu; fie împreună lucrători îngrijitori ai tagmei noastre; ca în lege^ lui deprinzându-se ziua și noaptea, să creadă, ceea ce cetesc, să învețe pe aițiij ceea-ce ,^ed ........ ... . Dacă nu este preot, pe. carele să nu-1 privească acestea,- ce vom socoti oare mai de parte despre aceia, cari înzestrați fiind cu numele și puterea de păstori sufletești plinesc slujba de chivernisitori ai sufletelor în virtutea vredniciei sale și așa zicând în a unui contract, care l-au închiat? Aceștia au să se numere oare cum între păstorii și învățătorii aceia, pe cari i-a dat Hristos, pentru ca credincioșii mai mult să mi fie prunci învăluindu-se și purtându-se de tot vântul învățăturii întru amăgitura oamenilor, ci făcând adevăr întru dragoste, să crească întru el prin toate, carele este capul Hristos. ’) De aceea sfântul Sinod din Trient tractând despre păstorii sufletelor declară, că slujba lor cea mai de frunte și cea mai mare este aceea, ca ei să învețe poporul creștinesc. *) De aceea le poruncește, ca ei să predice poporului despre religiune cel puțin îu Dumineci și în sărbătorile mai mari, iară pe timpul sfântului Advent și al Păre- simelor în fiește care zi, ori cel puțin de trei ori pe săptămână. Dară nu namai atâta, ci mai adauge, că parochii sunt datori, ca cel puțin în acele-și Dumineci și sărbători să învețe sau ei înși-și sau prin alții pe prunci adevărurile credinței și să-i instrueze spre ascultare de Dumnezeu și de părinți. Iară când vor. avă, să se administreze sfin- tele taine,, el poruncește, ca cei ce vor să le primească, să fie învățați în cuvântare ușoară și poporală despre puterea acelora. Poruncile acestea ale sfântului Sinod înaintașul Nostru Benedict XIV. în Consti- tuțiunea sa „Etsi minime" le-a cuprins pe scurt și le-a hotărît mai limpede așa: „Mai ales doe datorințe a pus Sinodul din Trient pe umerii păstorilor sufletelor: una, ca ei în zile de sărbătoare să rostească poporului predică despre lucrurile religiunii; iară a doua, ca ei să învețe pe prunci și pe toți cei neînvățați adevărurile fundamentale ale legii și credinței dumnezeeștL" — Dară pe dreptul deschi li nește preaînțeleptnl Pontifice datorința aceasta îndoită, adecă de a rosti cuvântarea, carea de obște o numesc tâlcuirea Evangeliei, și de a propune învățătura cre- știnească. Nu vor lipsi poate adecă de aceia, cari dorind să-și ușureze lucrul, își vor zice, că omilia ar puteâ să treacă în ioc de ca- ticheză. Cât de greșită este părerea aceasta, o vede limpede, ori cine cearcă lucrul mai de aproape. Căci cuvântarea aceea, carea se rostește despre sfânta Evangelie, se ține catră aceia, cari au să fie deja introduși în cunoștința adevărurilor fundamentale ale cre- dinței. Ai pută, să o numești pâne, carea se frânge celor ajunși la vârstă bărbătească. Instrucțiunea catichetică dimpotrivă este lap- tele acela, carele voia Apostolul Petru, să-l poftească credincioșii făr de viclenie ca niște, prunci de curând născuți. — Aceasta este adecă slujba catichetului, că alege spre des- fășurare vre-un adevăr ținătoria sau de cre- dință sau de năravurile creștinești și 11 lumi- nează din toate ■ părțile,, Iară fiind că în- dreptarea vieții are să fie scopul instrucțiunii, catechistului îi caută să facă alăturare intre cele ce Dumnezeu poruncește, să se facă, șj între cele ce oamenii sevârșesc întru adevăr, iară după aceea folosiudu-se 1n chip potrivit de pilde, cari le scoate înțetepțește sau din sfânta Scriptură sau din istoria bi- sericească sau din viața bărbaților celor sfinți, să convingă pe ascultători și să le arete așa zicând cu degetul, în ce chip au sâ-și potrivească năravurilor, și în sfârșit să închie legând ascultătorilor de suflet, să se înfioreze de fărădelegi și să se păzească de ele, și să urmeze virtutea. Adevărat că știm, că slujba de a tracta în acest chip învățătura creștinească multora le este neplăcută, pentru că ea în de obște se socotește de mai puțin preț și poate că nu este potrivită spre a-și dobândi laud^ poporului. Dară noi socotim, câ/aceasțap£|$ judecata acelora, pe cari îi povățnește .mai mult mintea ușoară de cât adevărul. Noi nici de cum nu Ne împotrivim, să recu- noaștem vrednicia preoților acelora predica- tori, cari stăpâniți de râvna sinceră;» măririi lui Dumnezeu se sirguesc sau a îndrepta și a apârâ. credința, sau a preafnări. pe sfinți. Dară lucrului lor are să-i premeargă lucrul altora, adecă al caticheților^ dacă lipsește acesta, atunci» lipsesc temeițlrile, și înzădar- nic lucră aceia, cari zidesc casa. Cuvântările cele mai frumoase, cari le primește bătând în mâni adunarea cea mai nnmăroasă, foarte adese ori au numai resultatul acela, că gâdile urechile, dară inimile nu le mișcă de loc. Instrucțiunea catichetică dimpotrivă, deși este smerită și neîmpodobită, este cuvântul acela, despre carele mărturisește Dumnezeu însu-și prin Isaie: „Pe cum se pogoară ploaea sau neaua din ceriu și nu se întoarce, până când adapă pămîntul și face, de resare și rodește și dă semânță sămănătorîului și pâne de mâncare, așa va fi cuvântul meu, care va ieși din gura mea: nu se va întoarce cătră mine deșert, până când va plini toate, câte am voit, și voiu spori caile mele și poruncile inele." ’) ■— Asemenea socotim, că avem să judecam și despre preoții aceia, cari spre a limpezi adevăruri religioase scriu cu multă osteneală cărți; ei sunt întru adevăr vrednici, să-i distingem cu multă laudă. Dară cât sunt de puțini aceia, cari studiează cărți de acestea și dobândesc din aceasta vre-un rod, carele să răspundă ostenelii și dorințelor scriitorilor? Propunerea catichetică a învățăturii creștinești dimpotrivă, dacă se face cum se cade, va aduce în tot de una folos ascultătorilor. Căci, — și aceasta va fi bine a o spune din nou spre a învăpăia râvna servi- torilor lui Dumnezeu, — acum este foarte mare și crește pe zi ce merge numărul ace- lora, cari în ale religiunii sunt de tot ne- știutori ori au despre Dumnezeu și din cre- dința creștinească numai atâta cunoștință, cât le este cu putință, ea în mijlocul luminii, adevărului catolic să trăească ca și niște închinători de idoli. O, câți nu sunt aceia, nu zicem prunci, ci ajunși la vârstă bărbă- tească, ba și la bătrânețe, cari de loc nu cunosc tainele cele mai de frunte ale cre- dinței; cari auzind numele lui Hristos răspund: „Cine este, — ca să cred întru dânsul?" *) — Ei de aceea nu se știu vinovați de păcat, că samănă și nutresc ură împotriva altora, că închie însoțiri de cele mai nedrepte, că apără afaceri necinstite, că cuprind averile altora cu cămătărie mare și sevârșesc alte | fărădelegi de felul acestora, Ei de aceea i necunosccnd legea lui Hristos, carea osân- dește nu numai sevârșirea fărădelegilor urâte, ci și numai cugetarea și poftirea lor plinită cu știință, — ei necunoscând legea lui Hristos, deși poate din vre o causă se cam contenesc dela plăceri urîte, totuși neavând altuită intru sine nici o religiune nutresc gândurile cele mai fărădelege înmulțind preste pănil capului său fărădelegile, — Aflăm de bine a o mai spune încă odată: acestea se află nu numai la țară și în poporul de rând cel- lipsit, ci poate că încă mai adese ori; între oanjeni de posiție mai înaltă și chiar și Intre *) Isaie 55, 10 ur. *) Io. 9, 36. Nr. 18 U NI R EA Pag. 149. a&ia, pe eari ‘ti umflă știința, cari îricirezân- du-se în cultura deșeartă socotesc, ca le este iertat, să rida de religiune, și „câte nu știu, hulesc". >) ■ Iară acum dacă țnzădarpic se a^țeapta seceriș dela o țarină, carea n’a primit se- mănță, cum al pută. să aștepți pogdrîtori rt năravuri bune, dacă ei n’au fost învățați la timp potrivit Intru învățătura creștinească? tt Pe dreptuj .urmărim din «ceasta, că după ce tn zilele noastre credința a lângezit așa de tare, cât In muiți s’a stins aproape cu desăvârșire, slujba sfintei catechisări sau se plinește prea a lene sau a Încetat de tot. Căci nebunește ar lucra acela, carele spre a se scuza ar zice, că credința ni-s’a dăruit ca un dar hărăzit și în: sfântul botez s’a vărsat în fiește cine. Firește că este ade- vărat,' că am primit virtutea credinței toți, câți întru Hristos ne-am botezat; dară se- mința aceasta preadumnezeească nu „crește — șî face ramuri mari1,?) dadă este lăsată ea de ea, și așa zicând din puterea cuprinsă, într’însa. Doară în om se află dela naștere; și puterea de a'înțelege, dară eă are lipsă de cuvântul de mamă, pentru ca ea așa' zi- când. trezită fiind să treacă tn faptă, pe cum se,, zi ce. Tot asemenea se întâmplă și cu omul creștin, carele născându-se din nou din. apă și din Spirit sfânt, are întru sine credința concepută, dară are lipsă de instrucțiunea Bisericii, ca să se poată nptri și să poată crește printr’însa și sa aducă rod. De aceea a scris Apostolul: * Credința este din auz. iară auzul prin cuvîntul lui Dumnezeu." a) Iară ca să arete lipsa instrucțiunii, a adaus: „Cum vor auzi fără de vestitoriu?" *) Dacă din cele ce am spus până aci, se dovedește, cât de însemnată este instruc- țiunea religioasă a poporului, atuncia caută să Ne fie grijea cea mai de frunte, ca legea catichisării, carea, ca să grăim cu cuvintele înaintașului Nostru Benedict XIV., este in- stituțiunea cea mai de folos spre mărirea lui Dumnezeu și spre mântuirea sufletelor,6) să rămână pururea în putere ori să se re- noească, pe unde nu se bagă în samă. — Voind deci. Venerabili Frați, să plinim slujba aceasta prealnsemnată a apostoliei celei mai înalte, și ca în un lucru așa de mare să se păzească pretutindenia unul și acela-și obiceiu, cu auctoritatea Noastră' supremă rinduim și poruncim strins, să se păzească și plinească în toate diecesele, cele ce urmează. I. Toți pa rochii și preste tot câți poartă grijea sufletelor, In toate Duminecile și sărbătorile de preste an, netrecendu-se nici dna, să învețe câte o oară întreagă pe prunci și prunce din catechism despre cele ce fiește cine trebue să le creadă și să le plinească, pentru casă dobândească mântuirea. II. Aceia-șj să gătească în anumite timpuri ale anului prin instrucțiune neîntre- ruptă de mai multe zile pe prunci și prunce la- primirea vrednică a tainelor pocăinței și confirmațiunii. ’ III. In toate zilele Păresimelor, și de va fi de lipsă, și în alte zile după sărbătoarea Paștilor să învețe ei cu instrucțiuni și admo- nițiuni potrivite tot asemenea și cu grije de tot deschilinită pe tineri și tinere, ca să primească întru,sfințenie întâia dată sfintele la altariu. IV. în fiește care parochie să se în- ființeze în chip canonic însoțirea, carea de obște se numește însoțirea catichizării cre- știnești. Printr’însa parochii, mai ales pe unde numărul preoți or este mic, vor avă laici de ajutători în eatechizare, cari se de- dică spre slujba aceasta de învățători atât din râvnă pentru mărirea lui Dumnezeu, cât și spre a dobândi sfintele indulgințe, cari le-au împărtășit Pontificii Romani în măsură preabogată. V. In orașele mai mari, și mai ales în acelea, tn cari s’au deschis universități, licee, gimuașii, să se înființeze' șcbli reli- gioase spre a instrui în adevărurile credinței și în legile vieții creștinești tineretul, carele umblă tn școli publice de acelea, Mi cari nu seface nici o pomenire despre religiune. VI, Iară fiind că mai. ales în zilele noastre cei ce sunt mai înaintați în vârstă au lipsă de instrucțiune religioasă în tocmai că și pruncii, parochii și toți cei alaîți, cărora s’a încredințat' grijea sufletelor, afară de obicinuita omilie despre Evangeiie, carea are să se rostească în fiește care zi de sărbătoare în biserica pșrochială, să facă și credincioșilor caticheză în cuvîntare ușoară și la captul oamenilor în o oară anumită, carea o socotesc mâi potrivită, ■ ca întrinsa să se adune mult popor, dară afară de o oară aceea, în carea se catichizează pruncii, tn lucrul acesta foloșeșscă-sp de catechismul Trientiu, firește că așa, cât în patru ori cinei ani să treacă prin' toată materia, tarea grăește despre simvolul ' credinței,' despre sfintele taine, despre cele zece porubci, despre rugăciune și despre poruncile bisericești.. . . Acestea le rânduim, Venerabili Frați, și le poruncim Noi cu auctoritate aposto- lească. Iară slujba voastră va fit acum,, ș,ă faceți, ca ele în’ dieceza fiește căruia din. voi să se pună la cale întregi și fără amâ- nare; mai de parte să veghtați și să purtați grije cu auctoritatea voastră, ca cele ce poruncim, să 'uu se dea uitării,, ori, ceea c$ e tot atâta, să nu se plinească a lene și nu la fel. Pentru ca aceasta întru adevăr să se' încuiyure, trebue să recomandați și să legați neîncetat de suflet, ca parochii să nu țină instrucțiunile catichetice nepregătiți, ci numai pregatindu-se mai înainte în chip sirguincios; pentru ca să nu grăească cuvinte de» ale înțelepciunii omenești, ci „întru dreptate și întru curăția cea dumnezeească", ’) ei să urmeze pilda lui Hristos, carele deși arăta „cele ascunse din începutul lumii*) totuși grăia toate „în asemănări poporului, și fără de asemănări nu le grăia lor". j) Știm, că Apostolii, învățați de Domnul, ari făcut tot asemenea; că Gregorin cel Mare zice despre ei: „Ei purtau grije foarte mare, ca popoa- rălor celor neînvățate să le predice lucrurile, ușoare de înțeles și potrivite captului lcțr, iară nu cele mai înalte și cele grele de înțeles." *) Iară în cele ce privesc religiunea, în zilele noastre oamenii cea mai mare paăte au să se numere între cei neînvățați. ■ . Nu vom mai de parte, ca din 0' atare sirguire spre instrucțiune simplă să urmă- rească oare cine pentru sine, că în felul acesta de a tracta fiu este lipsă de nici o osteneală și de nici o iheditare; chiar dim- potrivă ie pretinde acestea în măsură mai mare decât ori care alt feb Cu mult mai ușor se află cuyîntățoriu, carele grăește mult și în chip strălucit, de cât cațiehet, carele să păzească o Instrucțiunea, carea sa fie vrednică de laudă din toată privința. Așa dară orice ușurință de a cugeta și de a grăi ar avă oare cine dela fire, să fie totuși con- vins tare, că el despre învățătura creștină nici când nu va grăi cătră prunci ori cătră popor cu rod pe sama sufletului, fără numai dacă se va fi făcut destoinic prin multă încordare a minții. A bună sama se înșală aceia, cari încrezându-se neștiința rință și în mintea târzie a poporului socotesc, că în lucrul acesta pot să-și permită negli- gință. Dimpotrivă cu cât mâi neînvățați as- cultători are oare cine, cu atât mai mare caută să-i fie râvna și sirguința, de carea se folosește, ca să potrivească captului mai slab al neștiutorilor adevărurile cele înalte și așa de depărtate de priceperea obștii, că doară ele le sunt de lipsă și lor în tocmai ca și celor pricepători spre dobândirea feri- cirii de veci. Acum să Ni-sedea deci voe, Venerabili Frați, ca în partea aceasta cea din urmă a epistolei Noastre.^ vă agxăpsc cuvintele lui MaiA:j„CiuA vină la mine."1) Luați aminte, rugămu-vă cu de- adinsul, ce pag^bă-Utațe ațmflețglM se naște singur mimat din ‘ Wicflndășfcer&â Tuciurilor dumnezeești, Poate că în dieceza fiește căruia din1 vor spre folosul' turmei încredințate vpaue .sunt înființate multe lucruri de, folos și ahiar vrednice de laudă;.dară mai pe sus, de toate purtați grije 'și zoriți, cu câtă silință,, cu câtă râvnă, cu câtă sirguință numai pu- teți, ca cunoștința învățăturii creștinești să pătrundă și să cudrindă de tot sufletele tu-* turor. Că pentru casă vă grăesc cu.Apostolul Petru, „fiește carele, pe cum a primjt; dar, între voi cu acela servind, ca niște buni ispravnici ai darului celui de multe feliuri al ini Dumnezeu"? Sirguința și silințele voastre1 cu mijlo- cirea Fecioarei nepetatesă vi-Ie facă, rodnice binecuvântarea Apostoleuscă, carea ca dovadă a dragostii Noastre și ca arvună a darurilor cerești v’o împărtășim cu iubirea cea mâi mare voaue și poporului încredințai fiește căruia din voi. : - pat în Roma la sfântul Pețru în 15. Aprilie 1905., al Pontificatului Nostru anul al doilea. : " Piu p. p. x, Academia română. — Sesiunea gene- rală a anului 1905 s’a început la 28' Marte n. A fost de față la deschidere prințul Ferdi- nand. Regretăm, că spațul nu ne îngăduie să dăm un raport mai am ăhunțit, vom'pu-; blica deci unele momente mai însemnate. La 14 April n.. a fost ședință solemnă sub președința regelui, care a rostit un impor- tant discurs despre limba românească, pe; care îl vom publica în un număr apropiat. La închierea sesiunii s’au împărțit premiile: Marele premiu Năsturel de Lei 12000 s’a dat dlui Dr. loan Sârbu pentru „Istoria Iui Mihaiu Vodă Viteazul," Premiul Eliade; de 5000 lei Dlui lUe Barbulescu pentru „Fonetica alfabetului cirilic. în textele: române din. veacul XVI. și XVII."/ Premiul- Adamachi de bOUOTei se împarte^ astfel dlui ÎL Păcățian pentru . „Carteade aur“ lei;1300. M. Sadovean peptru,„Șoimii“ : 1000 lei, căp. donescu pentru. „Dobrogea în, pragul veacului ab XX “ lei 1QQ0, la A. Ștefă-; neseti pentru „Gorjiul istoric și -pitoresc" 800 lei, Euasu Șinanul lei 500 pentru „Ro- mânii din:statul ungar", și Sefiban lei; 400 pentru „40 predici populare". Membru în secția istorică. a fost ales dl Dem. OneiM!-, iar îu. cea științifică: Dr. Marmescu și L. Mrazek. Tot în sesiunea aceasta dl Dim. A. Siurdza a fost ales pentru a patra oară secretar general. în secția literară president 1. M. Moidovan, v.-preș. D. A. Siurdza, în secția literară losif Vulcan, v.-preș. J. Ne~ ffruzzi, în secția științifică P. S. Aurelian v.-preș. D. C. Isirati. Iar președinte al Aca- demiei a fost reales cu multă însuflețire Dr. Ion Kalinderu. Sesiunea generală a fost în- chisă ia 24 April. Membrii dela noi, cari s’au presentat aproape cu toții, au fost împărtășiți de multă; atențiune. Au fost primiți în audiență de- de M. Sa Regele Carol, Invitați la serată la Palat, au făcut escursiuni la curtea de Argeș, Constanța și Măgurele, peste tot locul fiind primiți foarte bine. , - 9 Iuda 10. ’) Mr. 4, 82. ') Rom. 10, 17- 4) L, C. I4r *) Coutit jjEtsi mjnitnew 18, •) n. Cor. 1, 12. ’) Mt 1», 35, *) L. e. 34. *) Moraî. 1. 17. cap. 28. 9 H. Moiri 32, 26. 9 L Petru 4, 10. Pag 150 UNIREA : XORfâPONDii^ ■ < , *,-jU?£ ‘:P l .-• ■ '■ ; i,r ? Misiuni poporale, , f: 4^0. , în 21, 22 și 23 ' C ’ș'au ținut eserpitii spirituală, cu poporul gr.-cat, din parohia Tic, protopopiatul Clujului, parochie care abia numără 300 suflete și care din anul 1893. a fost făî-ă preot local; administrată fiind de: preoții din ‘jur. ' . Ordinea s'ervițiilor divine a fost țy-, mâtoarea: . ..., ■ .. , j în 21 c. sosește tn parohie-P. O.iiDn. î protopop al ■Clujului1 Dr E. Dăîan, eu On. ■ loan Mihalca paroehul Aghireșuluî, și ia 10 ; oar^ ' a. m. servesc ambii s. liturgie a lui I Gr igoriu. dialogul, după, sfârșitul căreia pa- j rin tel e protopop, vorbește ca de început despre curățirea sufletelor. ; ! • • lot in 21 (î. a. la 6 oâfe sata să servește din partea părintelui Em. D. Măce- larir, paroch al Totelecului, sosit după amiaz, canonul' de* niângăiere cătră Preacurata Vergură Maria, la finea căruia părintele protopop predică despre scopul omului, ară- tând că dreptatea lui Dumnezeu'‘pretinde, . ca astfel: de scop , să pună oamenilor, pe cari | toți sa-1 poată ajunge, și astfel acest. scop j nu poate să fie altul decât 1. a cunoaște pe | Dumnezeu, 2. a-L lăuda și a-L onora și 3. ; a servi lui Dumnezeu. | în 22 c. la 7 oare a. m. părintele I. j Mihalca servește mânecatul, după care pă- ; rintele protopop purcezând din cuvintele psaimistului „Că fărădelegea mea eu o cu- nosc și păcatul -meu înaintea mea este pu- rurea1*, vorbește despre păcat; ce este păcatul și căderea îngerilor și a protopărinților noștri. — După predică imediat să începe sfânta liturgie servită de toți trei preoții de față cu ajutorul viitorului preot alTicului Augustin Pop, ca lector, te finea căreia tot părintele protopop predică, purcezând din , cuvintele; „Această boala nu este spre moarte,- ci spre mărirea lui Dumnezeu1*, despre pocăință și mărturisire, schițând evangelia lui Lăzar- și aăemând starea lui Lazar în mormânt cu starea sufletului ținut ■ în cătușele păcatului. — După predică pă- i rintele Măcelăria face molitva înainte de mărturisire, și toți trei preoții de față să i apucă de1 mărturisit, ce decurge până la I ’/,7 oare sara, când să servește din partea părintelui Măcelăria inseratul, la finea căruia părintele protopop vorbește despre celea din urmă a omului purcezând din cuvintele \ „Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci ca să se întoarcă și să fie viu11. în 23 c. la 6 oare a. m. părintele protopop și părintele Măcelariu, depărtându-se părintele Mihalca în sara precedentă, con- tinuă mărturisirile până la 8 oare, când pă- rintele Măcelariu, considerând timpul înaintat începe mânecatul, în decursul căruia după evangelie, binecuvântă ramurii de arbori, iar părintele protopop continuă mărturisirea credincioșilor. " La liturgie după evangelie părintele Măcelariu predică despre sfânta Euchăristie, mânecând din cuvintele! „Osana! fiullui David! Bine este cuvântat cel-ce vine întru numele Dlui", arătând modul după cum trebue să să primim preacurat trupul și prea prețios sângele Mântuitoriului Isțis Christos. — Tot în decursul s,. liturgii, la timpul său, să cuminecă credincioșii. . ,. . . . , <, După amiaz te 3. să servește inse- ratul la finea căruia, eșim în procesiune iii* cimiteriifl bisericei, unde !ă mormântul fostului preot ăl Ticului, Zaharie oare când 'Hossu să fac rugăciuni' pentru cei repausați, pă- rinții și frații noștri — la finea,.rugăciunilor i părintele protopop .Încheie esercițiile, mul- țumind credincioșilor pentru zelul arătat în ascultarea învățăturilor dumnezeești. , La finea vorbitei viitoriul preot al Ticului, Aug.. Pop, mulțumește în numele poporului Dlui protopop pentru ostenelele ! făcute cn acestea, misiuni, asigurându-I că 1 înpresia lăsată va dăinui îndelung: ' , De încheiate mai amjnteșc, că Ia exercițiile ținute in .Tic s’au țnărturisit peste, 2QO credincioși din parochie și jur, ceea ce : considerând, eă acum poporul este foarte : ocupat eu sămănăturile de‘ primăvară, e un număr considerabil ;și eă tot cu ocaziunea acestor exerciții, afară de contribudnții de sume mai însămnate, s’au colectat dela popor, în sume mai mici, pentru nou.edificânda biserică din Cluj 10 cor. 04. fileri. Dumnezeu să se îndure și primească munca și oboseala noastră, iar rugăciunile poporului să le asculte. . , Emil I). Măcelariu, ' parochnl Totelecului. ' Sinoadele protopopești. — Vicar. Hațăg. — , ■ •. — 19 April 1905. Sinodul vjcarial s’a ținut anul acesta în Râu-alb. Adunându-ne în s. biserică s’a în- ceput sinodul prin cântarea: împărate ceresc, la care a- asistat și învățătorii prezenți și puțin popor, și a fost deschis prin o vor- bire tare frumoasă, prin Presidiu. Au fost de față și puțini învăță-,, tori gi popor. Poporul însă după serviciul divin s’a depărtat la ale Sale.' ■ ■ cNu aflu la loc,-să comunic decisele dela toate punctele fiind mai mult de interes parțial, aflu însă la loc . a vă comunica punctul 6 din program, adecă estrasele pe . scurt despre starea districtului vicarial: Pe bază rapoartelor tabelari de pe anul trecut starea districtului cu finea anului 1904 să prezintă în chipul următor: a) statul personal. Z. Bisericile. ■ Nrul preoților fungenți a fost în anul trecut 22 și adecă 21 preoți și 1 coopera- tor, cu un preot mai puțin ca în anul trecut, repausând fratele Corneliu oarecând lubaș din Ștei. Cantor docenți 1 cantori 28. Dintre cantori a repausat loan Dragota din Eechi- tova. Preutese văduve au fost 7. iar orfani de preoți 4. b) Mișcarea poporațiunii. Cazuri de naștere 585 mai mult cu 31 ca în:ânnl precedent. Legiuiți 524;'nelegiuiți 61. Mai mulți cn 17 ca în anul 1903. Re- paUsați 192 bărbați, 208, femei mai’multcu 11 ca în 1903. Numărul celor betezați în- trece cu 185 pe al celor repațisați- . Căsătorii curate gr,-cat. 103, căsătorii mixte 7 mai puțin cu 9 ca în anul trecut. Concubinate 167. cu 40 mai multe ca în 1902. Tn 1903. nu s’au numărat. . . . . . Nr, 1$, . Numărul șuflptelor din întreg districtul ar fi 18.386. ' ■.. . . .c ■ ; > c) Edificii bisericești, } In această privință puțină schimbare s’a făctlf față de. datele cuprinsă în șema- | tismui din 1903. și angme;. s’a început zi- | direa din peatra a bisericiirdin Ciula:.mică > și astfel sunt 31 biserici dă peatră 'și 5 de lemn. : ' ' ' S’au. reparat bisericile din Mâțăști (1903) și Sălașul superior; case parochjali sunt de peatră 9 și de lemn 8. lipsesc cu totul în 9 ’paroohii. în comuna Serei s-a cumpărat o casă) carea prin unele adaptări să poate întocmi de școală și. de casă pa- rochială. — în 1904 s’a xeparnt cea, din Totești. . : Statul activ în băni al caselor bise- ricești conform rațiunilor face 39.379.95 cori Afară de acestea: în comuna Silivașul. in- fe.r. ește un.fond ,.de bucate CU 148 mierțe 6 cupe și 152.46 cor. în comunele : Văliora, Boiță. și Ciulă mare s’au inițiat Colecte1 de prune cari au îmbunătățit în mod lăudabil averea respectivelor, biserici. . L Statul personal. II, Școalele; ..... La școalele noastre au funcționat tn 1904. 8 învățători' și 2 ‘ învățătoare cu totul . 10, din cari 1 învățător cantor și 9 numai învățători. în 1904 am pierdut școala din Totești, făcând u-se de stat. . . 2. Edificiile școlastice. , Afară de cea din Șerel sunt corespunză- toare, dar prea puține pentru numărul cel mare al celor obligați a școală, și am avea lipsă de cel, puțin încă odată atâtea, și de^ 2 ori ațâța învățători ea să poată frecuenta școala barămi 80 % din pruncii deobligați. Afară de școalele noastre, copiii din unele comune mai frecuentează 5 școale de stat 2 comunale și 4 de altă confesiune. 3. Frecuentarea școalei, . ■ . d) I. Prunci obligați. ■ ■ ,0) la. școalele noastre 6-—12 ani fii 723; fete 740—1463 13—15 ani, fii 377 fete 376=753. ■ . b) școale confesionali 6—12 ani, fii 17 fete 6=23 13—15 ani, fii 3 fete 3=6. c) școale comunali 6—12 ani, fii 44 fete 35=79 13—15 ani, fii 23 fete 22=45. d) școale de stat 6—12 ani, fii 87 fete 98=185 13—15 ani, fii 41 fete 46=87. Suma totală al celor obligați 6—12 ani fii 871 fete 879—1750 13—15 ani, fii 444 fete 447=891. . b) II. Au frecuentat. a) școalele noastre 6—12 ani, fii 343 fete 352=695 13—15 ani, fii 114 fete 116=230. ■ . ■ b) școalele confesionali 6—12 ani, fii 13 fete 6=19 13—15 ani, fii 2 fete 3=5. c) școalele comunali 6—-12 ani, fii 42 fete 24=66 13—15 arii, fii 9 fete 15=24. . d) șcqțlele de. stat 6—12 , ani, fii 74 ) fete 79=153 13—15 ani, fii 41 fete 45=86.: ) Suma totala ai celor ee au frecuentat ! școala dela 6—12 ani, fiî'472 fete 461=933 13—15 ani, fii 166 fete 179=345 Suma 1278 Cu privire la cei obligați să observă că: la Totești și Denisuș—Hățegel nu să Nr. i». .o pitea Pag. 1317 pare că s’ar fi dat numărul esact și așa, trebue să fi» rg fiQ^SO mai ntuiți.,: * ; j Școalele după Tmprejdrărî sunt destul de bine provăzute cu, recuisitele de lipsă, din cari unele s’au primit gratuit dela înaltul Afinisteriu reg.ung de cultă și instrucțiune publică, iaf altele’ dela despărțământul Aștrii din Hațăg, și unele's’au cumpărat din casele școlari. ........ ' . . Acestea ar fi notițele pe cari am aflat de faine a-ie estrage din raportul presidiului și â-le comunică P. T. public spre statul cunoștinții. . ... — tr. Jiu- — . • ; — lo April n. Permiteți, sâ dau un scurt raport despre sinodul ' protopopesc ai districtului jiu—, dieceza Lbgbjuluî ™ ținut fii Petroșeni la ■ 12 April 1905 st. n. i 1. Sosinp preoții și învățătorii disțric- 1 tuali, afară de 5 preoți și 2 învățători, s’a ; început în biserica parohială mărturisirea | prescrisă, după carea prin invocarea Spiri- tulul Sfânt să deschide sinodul. Cuvântul de deschidere â M. On. Domn protopop Ștefan Rădic, prin care revelează relațiunile și ■ stările din protopopiat de acum 34 ani; ară- tând deosebirea intre atunci și acum și ■ accentuând necesitatea bunei relațiuni dintre preoți învățători și poporul credincios, spre a puteâ astfel înaintă pe calea mora- Uzării — a fost ascultat cîi încordată ateu- țiune. . 2. Urmează cetirea disertațiunii „Despre unele obiceiuri rituali* de Atanasie Bologa! preot în Lupe ni. : 3. Cu privire la Introducerea misiunilor poporali, din considerarea greutăților Ideali ale parohiilor din Jin, și anumit fiind co- munele foante resfirate, s’a acceptat părerea că ac.til.ea mai cu ușurință să pot ținea eu ocazîunea sinodului.protopopesc, după ce de altă dată a foarte eu greu a adună poporul împrăștiat'pe toate vâlcelele. . . 4. Din raportul M. JOm Prezidiu să con- statează o înmulțire ■ a poporațiunii distric- tuali, pe baza matricolelor, de 38 suflete., încolo, referințele parohiali și școlare nu s’au schimbat; decât în Uricani, unde să. edifică școală, nouă. , fi. Raportul cassariului arată că averea în bani a bibliotecii tractuali este cn finea anului 1904 de 331 cor. 77 fii. 6: S’a decis apoi ca, din cauză că po- porenii, ma chiar și preoții sunt citați la pertractări înaintea oficiilor civile pe zilele de sărbători grecești, să se roage Veneratul Ordinariat din Lugoj a face reprezentațiune ; direct la înaltul Ministeriu, pentru a fi luate ' în considerare de cătră forurile civile și sărbătorile noastre ca și celea ale tuturor celoralalte confesiuni din țară. Dupăce s’a designat pentru ținerea sinodului pe anul viitor comuna Păroșeni. ' unde să va face încercarea cu punerea jir I praxă a misiunilor poporali, sinodul, iu j același ton calm șî serios, în care s’a deschis î șî s’au desbătut ‘toate agendele, să închide prin cuvântul blând al M. Om Prezidiu. a. r. b. t £ T . * 4 / — Joia floriilor. : . în Joia- floriilor s’a ținut tn-Csăki- Gorbo sinodul deprimăvarăatractnluiprdto- popesc a Dârgei întrunindu-se preoțimea tvactnală în număr destul de mareîn -centrul traciului, îndemnată parte de-tnuștîința da- tor nței creștine a mărturisirti, parte caprin desbalen serioase și schimbarea de idei să concurgă 1» promovarea stării bisericilor și școalelor tractoale. : Dintre punctele’ ținse la ordinea 'riIei — cea mat mare pârtb’de 'interes local — țin a remarca decisul sinoduldî referitorlă contribuirea celor 2% ditt ăjutiilde stat la fondul prebților 'deficienți. • Premit că în jurul acestei teme ș*a încins o deshatere vrednica de gravitatea catisei ȘiCu toate că preoțimea din jtractpl. Dârgei îii respectul dotâțiunei se afla între împrejurări destul de' precarje, totuș ’—ca totdeauna — nici acuma' n’a" abandonat idea salutară și singură’ mântuitoare a augmen- tării fondului nostru de penziune din puterile noastre proprii prin contribuirea unei sume anumite Ia acel fonfi. . . Pentrucă însă .idea tr.up să se facă, deoparte; ..iară de alta pentrucă hotârîrea contribuim la acel fonfi să nu fie obligatoare numai pentru câteva tracte protopopești, cari de bună voie iau asupraș aceea obligațiune — în care caz e aproape imposibilă ajungerea, scopului, — fără generalisându-se în întreagă arhidieceza, fiecare preot fungentde pe terito- riul arhidiecezei să,fie silit a concurge la aug- mentarea acelui fond, menit a ne veni în ajutor la zilele neputințelor noastre — s’a adus hotărîrea să fie respectuos rugată Prea- venerata noastră superioritate bisericească ca: , luând de bază conscrierea congruală deja aprobată și validă să dispună eiectarea - celor 2 % eventual și mai multe — după întreg venitul unui preot și nu numai după ajutul de stat, în care caz întreagă - fiuma contribuirei apoi s’ar subtrage din- ajiitul anual al fiecărui preot împărtășit jcu -ajut; l iară cel neîmpărtășit ar fi silit a solvi %-le obligatoare din al său. Iară aceasta nu >ar fi i nici un Inconvenient pentrucă augmentarea acelui fond este de interes ardent nunumai pentru cei împărtășiți cu ajut fără și pentru toți ceilalți preoți. . ■ Această hotărire s’a adhs de preoțimea tractuală în timpul suprem de a ne îngriji din puterile noastre de augmentarea fondului nostru de penziune: și a abzice de lamentă- rile inutile a sorții deplorabile ce ne așteaptă pe noi și văduvele noastre. Pentru aceea nn | pot in destul recomândă fraților preoți | această idee spre deshatere serioasă adu- .j cândn se hotărire în senzul, ca fiecare preot : să contribue la adangerea fondului nostru de penziune după întreagă dotațiunea sa. După acestea să alege de notar tractual । preotul din C’hechiș Demetriu Miireșan și< mai desbătându-se câteva obiecte de interes local, alegându-se de confesați câțiva dintre preoții mai bătrâni, ne-am mărturisit atât noi cât și aproape întreaga învățatorime diu tract și cu sufletul ușurat am plecat spre vetrele noastră : . . I iHoutăți. întru mărirea lui Dumnezeu. Ștefan Șilindean, poporeanul parochiei gr. cat. din ae ornate bisericești, de o rara frumseța și din materie foarte trainică, un disc și o steluță frumos aurite, toate în valoare de eor.163.60 fii. Uâud eugetăm qă respectivul e un ziler sărac, care cu , sudoarea feței sale își 'agonisește cele de lipsă pentru traiu, trebue să fim cu tofită recunoștința față db atâta jertfă, adhsă spre mărirea iniDumnezen. Totpesauias.biserice au dăruit și Ința - Flupra.ș o ștQrgură frumoasă pe tetrapodul icoanei fie sărutări. Fie jer(tfa lor bine pri- mită la altarul Domnului., Șiriâ la ^4 April 196*5. MaDsu' ^â^cuțiu, protopop. ■ Hymen Dl preUDr. Fasifa așiștenLula. Universitatea - din;,București: și. secretșy 4al Comisiei.Petrolifere dip, Bojnâma- și Xuc^iu, Scapăr: r J r y. Lucaciu, ^in Șișășlti,J anunță logodnă lor. Felicitări sincere.'’ Știri literari. Neobositul.scriitori St. ăadoveapu a publicat în 'volum Pi/vestirile din RâsboiUf apărute , mai ales . în revista „Șâmănățprul", , de asță datg.. cu, ilustrații de Mantii. Și aci întâlnim pe povestitorul limpede și curgător, care așa de bine ne pdne îfiainteâ ochilor"umorul țâră oului, care nu-1 părăsește nicivcând stă în tabără, ori când în baterie așteaptă ghiulele dujmanului, Și, acest volum, ca, toate .apărute în șditma institutului Minerva, sunt de toată frumseța. Se află ddpuse’ spre vânzare la Tipografia seminarială. Prelegeri cu ekeoptkonul. Duminecă în 7 Maiu să va, țineâ peptru meseriași a- doua prelegere cu skeoptikonul în sala casinei, române din loc. Vor fi și două declâmări. începutul la oarele 7’/s sară. •— Prețul de intrare de persoană: 20 fileri ■ Examen de oualificațiune La Institu- tul preparandia! gr.-cat . arc.hifiiecesan din Blaj examenele do cualificațiune eu învăță- torii respective învățătoarele interimăli dela școalele poporali elementari din Ai*cfitdieceză, să vor ținea în 5 și următoarele zile din luna lui Iunie a. c st. n. , : . , Necrolog t, Petru Brad, tosț , paroh gr.-cat. al Orlatului, v.-protopop pn, în ciență, după Un morb scurt dar greii, împăr- tășit cu ss. Sacrahiănte aile tfiufiburiziidr,1 în' anni:aj:85-leâ al preoției, s'a mutat:lă cele ețegnp Sâmbătă. în 29; April 3 oare diminqața.',. : .fl.Iosifl Pop . Demvnyi, proțopop gr.Tcat, a districtului Seini,; asesor consistorial, pa- rohul Apiei, a rfepansat Ia 27 Aprilie după un morb îndelungat, in aiiul 8:i ăl vieții, și 56 al preoției. . ' : : ; ! . în Deci amintirea lor! . c --" ■ Posta redacțiunil. Z P. Raportul a sosit, va apărea în nrl ur- m&tor. . : ■ Dr. P. L. Cât ce voiu dispune de apaț ii vom face loc. Edam. Partea, ce-am Jăsaro nu o credem de potrivită acum, cu altă ocaziune ți altmiutrea, A V I S I Din pădurea bisericei gr.- cat. din Micuș ae ver vinde pe cu. ea licitați unei 100 bu- căți stejari (pahui) în 8 Maiu 1905 la fața locului. Prețul,’de strigare statorit prin Oficiul silvanal din Turda, e 1600 cor. adecă ună mie șeasă sute cor. ' Condițiunile să pot Vede la Oficiul părocKial gr.-cat. din Micus; ■ ■ r ■ ■ Micuș .la 19 -April 1905. ■' (IBpS— 3 ' ■ '■ ■ otirator prim.; '. ■' . ; Pag. 152. UNIREA Nr. 18. PAIETE «r.V'3^ "r~ OBĂPIBS MISTIBIOAS1 o < ••■ - *1 (Continuare) - ■ ah *n»nf>:7 in aoftinVi riu -’J Wilson făcu o pansa scurtă, sigur pen- tru a observa efectul cuvintelor sale, apoi continuă; „îți poți Închipui că astfel de fapte te silesc involuntar să faci cercetări, - și In modul acesta s’a făcut descoperirea ciu- dată, că In timpul răpirei fetei, stăpânul casei a fost văzut că stătea la poarta par- cului. Mai departe s’a observat, că fata smanindu-să din mânile bărbaților cari o petreceau, a vrut să se reîntoarcă în casă, la vederea celui, ce privea însă alarâ printre gratii, să spăriă și fugi înapoi, în brațele răpitorilor săi." C, Dl Black făcu o mișcare, ca și când ar fi voit să vorbească, tăcu însă. Wilson continuă: „Afară de aceea s’a observat, că acest domn, carele de altcum încunjura orice atingere ori convenire cu vre-o damă, agrăia, in stradele laterale, fe- mei din clasa de jos. După toate probabili- tățile, ultima fată, cu care a vorbit dânsul, a fost aceeași pe carea au răpit’o din casa sa. —• „Mă rog! Te înșeli!* II întrerupse Black hotărit. „Aceasta e absolut cu m pu- tință!". ' ', „Ah, și pentruce?" „Fiindcă aceea, despre care vorbești dta, avea păr blond, pe când fata, carea a trăit aci, avea păr negru." „Cu adevărat?* strigă Wilson surprins. „Eu credeam, că dta nici odată nu te-ai uitat la cusătoreasa aceea, și că nici nu știai baremi, cum era la față." „Foarte drept!" răspunse Black liniștit. „Numai atunci mi-ar fi bătut la ochi, dacă ar fi avut păr blond, ca acesta." Wilson surise îndoelnic. „Aci este mu- stra părului ei", zise el, scoțind din cartea sa de notițe o buclă de păr bloud. „Strălu- citor și auriu, ca și părul fetei, cu care ai vorbit mai pe urmă." Mâna lui Black tremură tare, când se întinsă după buclă. „De unde ai bucla aceasta?" întrebă el pasionat. „Din pieptinul, pe care l-a folosit „cu- sătoreasa" în presa răpirei sale." Cu un gest de nerăbdare, Black aruncă dela sine bucla de păr. „Ne perdem numai timpul înzădar," zise el. „Toate motivele dtale de până aci nu pot rectifica purtarea dtale față de mine." „Se poate," răspunse Wilson cu răceală, „mai este însă ceva —“ „Atunci vorbește!" zise Black repede. „De altcum eu presupun, ce gândești — vreai să vorbești despre . călătoria mea la Smith." „Nici decât!" răspunsă Wilson. „Cum să poate? Dta nu pui nici un preț pe un astfel de secret?" ■ „Nu, fiindcă acelă nu stă nici într’o legătură cu cusătoreasa dispărută." „Dacă dta vorbești astfel, atunci nu trebue să ne mai perdem timpul, pentruca, îți mai spun odată, tot ce am făcut eu în timpul din urmă, n’are de a face nimic cu persoha, carea a locuit în casa mea." n f ’ ... țff ff f,. A-Tim SCIINT1FICÂ-L1TERARÂ. „Hm! Așa dar dta nu recunoști a fi avut nici o relațiune cu fata ce locuia la dta?" „Ar trebui să fi îndestulii cu declara- țiunea ce ți-am făcut’o odată," zise Black cu mândrie. Detectivul să ridică, își luă pălăria, stete însă locului, nehotărit. în sfârșit zise: „Totuși nu pot pleca, fără ca să vorbesc deschis cu dta, dle Black. Termite-mi, să mă îndoesc despre aceea, că fata carea a locuit aici, ți-a fost cu totul străină." ,, „Dta cel puțin ești sincer", zise Black sarcastic, „și mă faci să-mi pară rău, că is- tețimea dtale nu este așa de mare, ca și sinceritatea dtale." „în privința aceasta îmi faci nedrep- tate," replică Wilson cu seriositate. „N’ai avea bunăvoință să-mi permiți a-ți do- cumenta acest lucru, nu cu vorbe, ci cu fa- pte? Spre exemplu, îți propun, ca pentru un moment să mă conduci în odaia privată a dtale! Acolo să află ceva, care te va con- vinge despre adevărul spuselor mele !“ Auzind aceste cuvinte, Black trasări. Dacă însă cei doi detectivi au gândit că el va arăta semne de opunere, atunci s’au în- șălat. închinându-să cu respect, el îi invită, să i urmeze, și conducându-i în odaia sa, zise cu un ton, ce trada curioșitate: „Dom- nul meu, suntem la locul dorit! Acum cred, că vei avea bunătate, a te explica mai des- lușit." ‘1 • ‘ ••’■••• ■- ; , ■ Fără de a răspunde, Wilson să îndreptă spre tablou. „E verișoară-me, contesa de Mirac," zise Black cu indiferență. Wilson să uită un moment cu atenți- une la tablou, apoi deodată îl întoarse pe partea cealaltă. Hil rămase încremenit, deoarece ceeace văzii acum înaintea sa, era așa de încântător, așa de frumos. încât nu să putu reținea, să nu scoată un țipet de ' admirațiune Pe partea din dos a pânzei să i afla asemenea un portret de femeie, însă nu | o brunetă mândră, ci un cap încântător de fată, cu ochii negri și cu părul blond auriu. i „Cum poți cuteza să faci lucrul acesta?" strigă Black iritat. „Am făcut’o, ca să mă Jretific," să es- cuza Wilson. „Uită-te însuți! Nu seamănă I părul portretului acestuia cu acela ce ți-l-am arătat eu mai înainte, și carele, pot jura, aparține germanei fiule, carea a locuit în casa dtale. Dar nu e destul cu atâta! Cer- cetează costumul ce poartă portretul acesta ; — mâtasa albastră, un guler alb de broderii, j un medailon prețios și un buchet de tranda- i firi. Și acum te rog a-mi urma îu odaia : fetei dispărute!" • Black îl urmă în tăcere. Ajunși dea- i supra. Wilson zise: „Mai înainte te-ai su- pârât pe mine, fiindcă m’am îndoit despre aceea, că dta n’ai sta nici într’o relațiune . cu fata respectivă. Iți vei mai susținea afir- | marea aceea și de aci înainte?" Cu aceste el deschisă repede un scrin, carele cuprindea acurat aceleași obiecte, cari să vedeau pe chipul din odaia lui Black. „Găzdoaia dtale mi-a spus, că aceste obiecte au aparținut eusătoresei, carea le-a ' adus cu sine", zise Wilson. „Nu seamănă cu cele din portret ?“ I Scoțând un țipet ușor, Black îngenun- i cbiă lângă scrin. „Dumnezeul meu, Dumne- I zeul meu!" oftă el. „Ce însămnează lucrul i acesta?" i Wilson se uita la el, mirat de purta- i rea sa ciudată. Mai mare mirare îl cuprinse ■ însă, când Black sări deodată în sus și strigă : după găzdoae. Servitoarea ii spuse că doamna Daniels a eșit. „Vreau să vorbesc cu dânsa, îndată ce ; se va li reîntors," demanda Black, apoi tn- torcându-să spre însoțitorii săi, zise cu re- signațiune: „De fel nu-mi pot explica, cum ■ au ajuns aci obiectele aceste. Dacă însă i binevoiți a-mi urma în odaia mea, vă voi । povesti mai multe. Deși îmi este foarte neplăcut, totuși văd, că acum nu mai este cu putiuță, să țin în secret afacerile mele private." ■qr ■ VI. Câteva minute mai târziu, cei trei domni ședeau la olaltă lângă un pahar de viu. „Mai înainte," începu Black, „dvoas- tră ați făcut couclusiunea, că originalul ace- stui portret — el arătă spre tablou — și fata, care a dispărut de curând din casa mea, trebue să fie una și aceeași persoană. De sigur vă veți schimba părerea, dacă vă spun, că chipul acesta, ori cât de ciudat, lucru vi să va părea, este portretul — soției mele." „Al soției dtale?" strigară ambii am- i ploiați cu mirare. „Toată lumea te știe că ești holteiu." „Cel puțin acest lucru nu I’a putut descoperi poliția," surise Black cu amar, însă reculegându-să repede, el continuă: „Ea n’a. . fost recunoscută ea soția mea; nice n’am : trăit nici odată la olaltă, deși căsătoria uoa- I stră a fost legală, și mâna preotului a bine- cuvântat legătura noastră." El să opri ridicându-să. întoarse cătră । părete chipul cel frumos al fetei, așa că acum iarăși veni la iveală fața cea mândră a verișoarei lui Black. Ocupând iarăși loc și accentuând fiecare ton, Holman începu din nou: „Ași putea să tiu îndestulă cu această deci a rațiune, domnii mei. Ceeace v’am spus mai înainte n’a auzit până acum nici o ureche omenească, și eu cred că ar ajunge, cu să mă desvinovățască de ori ce suspițiune nedreaptă. Recunoscând însă, că împărtășirile mele vă pot face să presupu- neți câte toate și că lumea încă ar putea avea anză să fleeărească prea mult, mă văd silit, ca față cu dvoastră să merg un paș ; mai departe. O fac aceasta, convins fiind, că sunteți bărbați de onoare și că dvoastră încă puneți cel mai mare preț pe numele și caracterul dvoastră. Așa dar, dacă vă voiu convinge eă purtarea mea din timpul din urmă nu stă nici într’o legătură cu dispari- țiunea fetei din cestiune, atunci asigurați-mă dvoastră, că nu veți vorbi cu nimeni despre modul meu de purtare și despre motivul acelei purtări?." (Va urma.) nî-, itf. UNIREA Pag 153. sul acestui canon, nu-i permis nici unui preot ca să procure sau să folosească cărți apă- rute afară de Blaj înfbcuri străine, cum e d. e. dela schismaticii orientali, cari dela Ceru- lariu in coace leau făcut după placul lor In- troducând în ele memoria mai multor sfinți rusești și grecești, cari n-au fost în comuni- une cu biserica adevărată; Introducând ru- găciuni (deslegări) nouă binesunătoare la. urachia poporului încult și la pnnga preotu- lui lacom, dar în contra credinței profesate chiar de orientali. Dar durere, în multe bi- ț seriei de ale noastre și azi să mai folosesc cărți schismatice, ne mai făcând amintire despre indiferentismul ce să arată edițiuni- lor noastre cu litere. Cunoscute fiind canoanele citate mai sus (a Conc. Trid. și prov.) nu înțeleg, cum de mai îndrăznesc unii preoți a cânta și ciun- gari după plac până chiar și rugăciunile dela sfânta liturgie. Ne mai amintind despre altele, am fost în o biserică la liturgie și spre mirarea mea fratele preot local sfârșind ectenia cea mare de după evangeliă a înebe- iat’o nu cu eschemațiunea prescrisă ei, ci cu eschemațiunea: „Ca sub domnirea ta . . . / lăsând astfel atară cele trei ectenii inter- cedente împreună cu rugăciunilelor cu totul. Pentruce aceasta? Pentrucă lui așa-i convine ! Unde vom ajunge, dacă vom pur- cede toți după gustul personal? Adevărat că ritul nostru este făcut pentru mănăstiri, însă este recomandabil — în estensiunea cea mare și cuprinsul voluminos al cărților noa- stre rituali — ca fiecare preot să urmeze în servirea funcțiunilor sacre modul și usul practisat la episcopiă pe care îl poate cunoa- ște în parte din experința câștigată în cei patru ani de teologie; dar mai cu seamă ar fi de dorit, ca profesorii de rit să nu pro- pue numai teoriă, ci să învețe practice pe ascultătorii de teologie arătându-le specifice fiecare ceremonie a respectivelor funcțiuni și pretinzând dela ascultători ca rugăciunile prescrise a să recita, când preotul e ocupat și cu altă ceremonie, să se știe de rost. în săptămâna de probă neoordinatul tare puțină praxă poate învăța, mai cu seamă dacă și-o face aceasta în o parochiă mai mică, și ajun- gând în beneficiu este espus a auzi din gura unui cantor sau făt bătrân nepriceput nici chiar în a acelui ram, că el l’a învățat „po- penia.“ F.) Păstoriul sufletesc trebue să înde- plinească funcțiunile sacre CU pietate, aten- ; țiune, decență, în mod sfanț și nu profan, iară grăbire și cu gravitate după mandatul Conc. Trid. (Sess. 24 de ref. cap 12). — Cugetul preotului în funcțiuni să fie totdeauna îndreptat cătră Dumnezeu, să-și de samă de ceeace face și numai la aceea să cugete pătrunzând cu mintea înță- lesul și sensul rugăciunii, ce face după zisa s. Augustin (în ps. 30.) „Dacă să roagă psalmul, rugațivă; de cumva geme, gemeți, dacă să bucură, bucura țivă; decumva spe- rează sperați; dacă să teme temețivă; toate, ce sunt scrisă aici, sunt oglinda noastră!“ Să fie păstoriul cu multă băgare de seamă să nu să străcure prin gura lui ceva eroare și să nu să ocupe, nici la o întâmplare, cu alte idei în decursul funcțiunei, ce servește. „Cum ad oradum sive psalendum ecclesiam intraveris, flactuantium cogitationum tumul- tus exterius relinque, curamque exteriorum penitus obliviseere ut soli Deo possis vacare !“ Păstorul sufletesc și săvârși- rea funcțiunilor sacre. (Continuare.) " Este adevărat, că în urma vitregimii timpurilor în biserica noastră în cultul pu- blic s’au întrodus o mulțime de datini mai mult sau mai puțin corecte și de multe ori un preot, dacă merge numai în o parochiă vecină trebue, ca mai înainte de a împlini ceva funcțiune să caute a cunoaște datina Introdusă acolo. E regretabil, că noi nu avem norme sigure și aprobate obligatoare pentru toți, precum au romano-catolici Ri- tualele. Adevărat că în conc. prov. prim (T. VI. C. V) s’a decis că „prin bărbați picepă- tori să se compună un op sistematic, în care să se deducă cu precesiune modalitatea înde- plinirei funcțiunilor nu numai a acelora ar- chicrești cuprinse în Archieraticon, și a ce- lor preoțești cuprinsă în Liturgier și Eucho- logiu, ci și serviciul coral cuprins în celelalte cărți bisericești. Acest op ritual esaminând de sinodul provincial venitor și aprobând de scaunul apostolic să se propună în mod atât teoretic cât și practic la toate institutele teologice și pedagogice din această provință“. Această hotărîre până în ziua de azi nu s’a executat, deși în 1882, după 10 ani s’a ținut al doilea conciliu provincial și poate că cei chemați au motive, ca nici să nu să execute curând, deși ar fi cel mai de dorit și de lipsă lucru; deoarece chiar și în edițiunile mai noue a cărților bisericești, — cari ar tre- bui să fie fără cusur, — s’au mai păstrat lucruri de acelea, cari sunt în contra credin- ței catolice, precum sunt rugăciunile de bine- cuvântare preste lucrurile, în cari a căzut ceva spurcat (Euchologiu Blaj 1898 Ed. II. pag. 459 până la 464) și cari nu sunt alt- ceva decât judaisme și pe cari cu toate acestea mulți preoți parte din neatențiune parte din nepricepere le folosesc E adevă- rat, că acestea au fost în biserica orientală încă înainte de Cerulariu introduse în urma sinodului II. Trulan, dar biserica noastră acest sinod nu l’a recunoscut nice când, de- oarece în Testamentul nou nu e nimic spur- cat, ci toate sunt curate. — Asemenea după credința catolică noi nu putem admite re- pețirea s. mir, dupăcum să păstrează ca o reliquie tristă a desbinărei bisericei rugăciu- nea patriarchului constantinopolitan Metodiu pentru ceice să rentorc. (Euchologiul citat pag. 471 și urm.) — Apoi chiar și greco- orientalii în congresul din anul acesta, ținut în Sibiu, au adus hotărîre pentru unificarea obiceiurilor atât de diferite din biserica lor. (Gazeta Trans. 1904 Nr. 82 col. II. pct. 2.) în timpul din urmă s’a început la noi revizuirea cu o erudițiune mare a cărților rituali și reducerea lor la cele originali. Deci, și până când să va întrupa decesiunea sinod, prov. citată, ne putem folosi cu foarte bun succes de acestea fiind de dorit, ba obligământ având să ne ținem strictissimo modo de rubricele lor și să nu folosim rituri iscodite de noi înșine cum ar fi d. e. să bo- tez un copil pus în poziție orizontală, tur- nând apa pe el prin cruce fără a ține cont, că unde ajunge aceea. — Suntem obligați mai departe prin Conc. prov. I. (T. VI. C. VI.) să scoatem din folosință cărțile ve- chi chorali și rituali cu blagosloveniile, sla- vele și alte minunății ale lor. — Tot în sen- ' zice s. Bernard (Med, c. VI.) iar sfântul Augustin. „Non tantum ad sonum attendite, cum laudatis, sed totum Deum toto laudate: cantet vox, cantet vita, cantent facta lu „ Quid enim est voce psaltere, mente autem domumaut forum circumire, nisi homines fallere et Deum irridere? !u (Sinod Trevis.) (Va urma.) • iw i '’OT Bibliografie. A apărut. 1 „Sămănătonil‘‘ Revistă Literară. Anul IV. Nr, 16. N. lorga. — Doi bătrâni senini și venerabili, dd. B. P. Hașdeu și A. D. Xe- nopol. St. O. losif. — Craiul Albert. I. Sla- vici. — Bagdad (fragment.) M. Eminescu. —■ Grigorie Ghica Voevod. f I. P. Reteganul. — Legenda Detunății. M. Sadoveanu. — Floare- Otilită (roman.) X. Cugetări. Cronică. N. lorga. — „Luceafărul^. — Premiile Academiei. Numărul 20 bani. Ș TG/n ill- - : • '^1?' 1 hlL- J Au eșit de sub tipar și se află de । vânzare la autorul Dr. Ambrosiu Chețian, profesor, sau ia tipografia seunnarială din Blaj următoarele cărți: Bureții comuni, studiu practic. Blaj 1905 prețul 1 coroană. Istoria naturală și Muzeul școlelor din Blaj, schiță istorică. Blaj 1902, prețul 40 fiieri. Geografie I. Ungaria, Blaj 1902. prețul 1 coroană. Geografie II. Europa, Asia și Africa Blaj 1902. prețul 1 coroană. Geografie III. America și Australia Geografia fizica și matematică, Blaj 1903 prețul 1 coroană. Cărțile de geografie aprobate de Înaltul Mi- nister reg. ung. pentru școalele medii, sunt lucrate după metodul cel mai nou, cu datele cele mai nouă și foarte potrivite pentru fiecare om cult. Odele lui Quintus Horatius Flaocus, traduse de Gavrii Pop canonic, fasc. II. cu- prinde odele XV—XXXV De utilitatea acestei pubiicațiuui nu mai e lipsă să spu- nem nimic, tinerimea studioasă și toți cari se oeună cu vechia clasicitate, pot să ieie un mare folos, mai ales diu minuțioasele notițe adause după fiecare odă. Prof. Dr. Emil Sabo. „Cântece" Po- ezii lirice. Prețul 1 cor. FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. A apărut: a y. ediție ACATISTE» ciuni pentru pietatea fiecărui creștin. Revăzut și completat. — în rugăciuni această carte e un adevărat mărgăritar sufletesc, o carte foarte potrivită pentru fiecare. — Costă leg. I cor. -f- 10 fii. porto. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. Pag. 154. UNIREA Nr. 18. Jeller SlSS-JlUld a fost premiat Ia o mulțime de expozițiuni. Are uu efect gigur contra reumei, luparei, rupturei. InUuiuței ți migraiti, vindecă cu . siguranță arsurile, orice fel de slăbiciune, respirația grea, baterea de ' inimă, durerea de urechi, nervositatea, durerea de cap ți de piept — mare efect arș aeițpra^fltdnței țitpței.;— l£ț atlete nțirl sauiPstiele , duple le trimite frânco pentru 5 coroane farmacistul Jeno V. Feler, 090© Cpnpmn ^ntra tisei, răgușeln, | OUHCgin durerii di piept, oftice!, ® tusei ruăgărești, catarului astinei, greu- % tații de respirat, iungorei și tusei seci, g Vindecă sigur și repede. Prețul 1 cor. ® 20 fii. # £ :cpr. .j . ■ r. © Chpsic Tinbârd. *Cbtitra durerii © de. osc, podagrei, reumatismului, rece- g lelor, durerilor de cap, dinți și nervi, x precum și acrintițarilor. Cele mar îm- © betrânite bplq le vindecă. Prețul, 1 cor. X 20 fii. Și 2 cwr. . . „■ , g Centarin. Contra morburilor de S stomac,; precum lipea de apetit, mis- x tuirea rea, catarul și aprinderea de © stomaeh, greața și vomarea, sgărciurile X cele mai grele. Leac sigur. Folosesc^ și la g curățirea sângelui. Prețul L20 și 2 cor. • © Kaljodsarsaparil.Mijloc eseeieut x pentru curățirea sângelui la sifilis, mor- g burile tinerețelor 1 sticla 2 cor. © Laxbonbonsi închiderea' scau- x nulul e emisa diferitelor morburi, pecum © palpitarea de inimă, amețeli, du perl de § cap și altele. Deci cine sufere de In- ® ■ cheierea scaunului numai de cât se co- r mandezeLaxbonbcns zaeharele purgative, ] pfâeme și dulci la- luat Pețul 1 cșf. < Chemicăle, drogue, legături ți bandăgerie ■ , chirnrgice. Instrucție pentru prepararea dife- ■ ( ■ritelor vinarsuri, Jiquerari, rum ți altele. Teuri < russice, ParfumurI, săpunuri, crem escelent ] pentru față ți mâni. Articoli cosmetice, olefi j pentru, păr. Esență pentru, picatul ți întărirea i părului. Apa de gură ți dinți pe cum ți prav. ’ Ori ea fel de articlu diu branță.: Tote. fdrte । Ieftine.'Faceți întrebare ,ți VȘ veți convinge, i Cornel Demeter, apotecar In Szâsavârăe, în fața țcQaleiNr. 41. u 47(10-10) L '®®ee®a®e0©G*oG marea fabricel De mare însemnătate pentru Dame! Fie care P. S. Domnă își p6te însa-șl pregăti cu o rrurmță de neînchipuit talia sa după ori ce modă cu ajutoriul aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Guachelbaner. A fost censurat de academie. și poșede nenumărate scrisori de recunoscință. ' își are patenta si e scutit prin lege in Mte statele culte. ■ ®© ® Prețul unui aparat e 3 cor. franco rambursat. © © © 111 Se caută agenți ===== Prospecte '8ă trimit la cerere gratis ~~~~ Cu t6ta stima: ’ Antal Guschelbauer. 17 (34 - S2) Șopron. , Urmașul lui BRAUNER și KLASEK E. Plewa inginer, representantul și depositarul ces. și imp. a fabric ei de mașini și motoare - Uhgariai ■ I de cțepore. M0TOAW cu bensin,’ gaz și vapor prăjite Cu iteoșbbâe teeoatodS = clopotele găurite ie mine inventate șt nai db multe bid premfăte, dări slut provădut® ' in partea eupeitoră — en vlolina » ea găuri di^ă figura 6' șipeatru aceea, ad iib. țon 'inaă.î^ttitsiv, ntelteț**^’ mal limpede, maX plăcut ți cu vibrare^/uuri vetațaiufigă, dț cele de sistem vechifi, așa, , că un clopot patentat, de. 3JT7, kg.. pptți egal în tonul nnul clopot de 461 kg. făcut după" sistemul' vechifi. Mal de 'parte se re' ' = în Timișora-Fabrie: X.rwwudi spre1' pregătirea " clopotAof n6u6, pe cuin i» tur- 'haraă 4b dM'a Clopotelor stricate, ovfl de pătUl spre facerea de- ? gtopăte întregi armonideo, pe Hng& garanție pe mal mulți ani, prov6dl‘te, cu adjustărl de ‘fer bătut, construite spre a le Intfirce ■ _ . 'iii iițorință In ort ce părte, ta J dâtă ce clopotele Mnt bări^de ro lăttirt prin aceea ce rint mântuite comăndă spre facerea seâimielor de ’ter bătut, de sine stătător, : ; J — spre prenigjnstnrdd ClOpotnlOr voch! cn adjustare de fer ,, , . r. ?' ■. . . ' bătut—ca ți sprotarnwrlajdt toed de metal. : s . •' ' ’ . /'■ ■ - ■ .,■ . ' .' ■ . " ‘ ' ■ . IRF PFct-cur§nturiJlușirate sa trimit la cerere gratuit fi franco, M-iX -Xik iit -j.''u2‘ —— 'Li 'uLftLi; :—___________________________________, onwrt i MOVQT^Y La esposițima miMdin Buâanfista Ab la 1836 premiat cu medalia cea mare. BDFNF^ budapesta, * . ULHLO w Vâwi-korut Nr. 61. Tqrnătqrîa de clopote și fabrica de scaune de fer Anton iu NoV otny (22) 30— 52 • .... 2—IO» HP. ===f=== .Locomc&ile ifent^n ei '3^20 H-P. K Mutosu*e trainice pu gaz. de toate | mărimiie, Cu cjtri se, speșeazâ pe farâ 2—3 ( fileri. Prețuri ieftine țși: condiții deL solviri foarte ușoare. /. : Preț-cnrent grăita;': r W* Să caută ti pfovîhțe agenți cinstiți. ( ...... ---------- ------------ tTxTtT* Tipografia Seminariuiui archidiecesan. -------------------, Abonamentul: , ■ 1 .--nr Pentru monarchie: "Pe an 12 cor., V» au -8 cor.,*/,an Scor. Pentru străinătate:' " Pe 1 ‘an : lAfrc.; V= ' aii 9 fed., Vt an -.. i 4jfrc. 60 caiz 1 Focăâpare in fle care | Sâmbătă. 6a----------------- Anul XV/ ' A 'A ii . Wrea £ h . - J «tfațfc garșiaud:: q - M 4><» 44wm-, pară Jj2 âl, ■ trpja - ~ oară 10 âl, ' ce privește foaia, să se adreseze Ia: Re- ' dicțiunea' Și admini- ‘ (triținnea iUmttn •- : : ■• •> in :... ■■ ? . , Blaj. .Foaie bisericească-politică. Blaj Ip Maiu 1906 / 10___ . MW . Numărul 19. j. * o ; .i • ;Z 5: ' t Puncte de orientare. — Articol din afară. — = •■ ■ • ■ ■ ’■■ ■ - I. • •_' : . (Cd.) Aproape un pătrar de veac de pa^ivitkte politicA a adus suflatele într?o letargie, amorțire^1 nopăsard sau cum''sări mai zicem. față de eausete iHari bisericești. ‘ 1 Toți văd, că vrexnilejn cari trăim, sunt grele. . .; Toți Văd, că in’caiisele bisericești nu mai înaintăm, fără fiică dăm în- dârapt. Dar pentru aceea, In loc de a pune umăr la umăr, udei și mari și a face față primejdiilor, .ce ne .ame- nința,;-^ do lăsăm în mâna sorții, a norocului și ne vedem de lucrurile noastre private. în această situație tristă apoi să nil căutăm pricina îh împrejurări vitrege și în pedeci mari, ce ni-s’au pus inten- ționat tn calea: propășirei .noastre; fără tn noi înșine. Să ne punem mâna pe inimă și să mărturisim sincer, câte oca- siuni bune; am lăsat să treacă, din motive de oportunitate, de altă dată de comoditate ori de egoism, fără a ne folosi de ele în interesul binelui bise- ricei și al nostru! Câte primejdii grele am fi putut înfrunta si câ;e si- tuați uni' grele am fi putut petrece, no- rocoși, dacă, — cum am zis mai sus, — punând umăr la umăr am fi dat față cu ele! In ce situație am fi noi astăzi, dacă am fi reclamat în trecut fără șovăire, cu curaj drepturile ga- rantate și executarea fără părtinire a legilor aduse. Avut-am noi in viața bisericească și puține momente de bu- curie, de înălțare și mândrie sufletească. Aveip noi și azi esemple de abnega- țiune, de curaj și prevedere. Dar acestea sunt puține de tot prea puține! Momentele de nefericire greutățile în viață bisericească, — ca și pe alte țefW, —■ ue-au copleșit de tot, cât abia ne-a rămas sufletul Iu oase și o schinteie de nădejde în inimă într’un viitor mai ferice! I scopul se Va1 ajt&ge tiumăi întriun viitor maî flepartăt!? Și. trehuințelp sunt zilnice^ și,. încă mari,! . ... L., . . Se duăm esemplu numâi dela* cele a la] tfe biserici dhi patria' noastră! Cuin Iuțiră părțile ^ingiifătiee' Și ’ ăpoi cum lucră’ în comun,, ‘'manifes'âjn4D*șe toți ca upul și nnul.. ca toți. Cum se întrepun și apoi; le; și-succede a pregăti spiritele spre - a crea legi - favoritoare1 interesului ttfri. Și- mimai noi să hu ptiteîn reclama cu reâultat, — nu adu- cerea de legi noue, — fără recunoa- șterea dreptunlpr garantate și esecutarea legilor aduse,? : , . . .: Ufi edict de toleranță în Rusia. Cetim In ^Germania" dk 3 Maiu * „Urările cu care și de astă d&tă salu- tați venirea Mea printre Domniiie-voastre și credincioasele mărturisiri ce Mi le rostiți din partea Academiei, Îmi sunt deosebit de scumpe. Cu aceea-și căldură de inimă vă I mnițămesc și vă reînoiesc statornicul Meu interes neutru lucrările Dvoastre. „Mă bucur de câte ori am prilejul de a lua cuvântul în acest iocaș. unde am auzit atâtea conferințe atrăgătoare și disertațiuni iscusite cari au răspândit lumini noi asupra trecutului nostru și îndrumări înțelepte pentru propășirea științei, adunând ast-fel un ma- terial de mare preț nentru lărgirea templului care adăpostește sufletul neamului românesc. „La temelia acestui templu se află limba, această duioasă limbă românească care Mi-a devenit îndoit de scumpă din ziua când am auzit-o resunând pe buzele neuitatei Mele copile, și de când, spre a Mea mângăere. urmașii Mei o grăesc în jurul Meu. „Mânat de această simțire, am propus Academiei, acum 21 ani, întocmirea dicțio- narului „Etym ologi cum magnum Romaniae4 având mai ales în vedere culegerea și pă- strarea acestor cuvinte vechi, cari. — deși obârșia lor este slavonă, grecească sau tur- cească. — alcătuesc originalitatea și bogăția limbei. Dorința mea era ca Academia să scape aceste odoare amenințate a cădea în uitare, redându-ie locul la care au drept și să pue o stavilă la acest val de nepăsare pentru graiul bătrânesc, stârpind tot odată buruienile neologismului, care înăbușe limba strămoșească. Limbile își au într’adevăr viața lor proprie care se desvoită după niște regale statornice, însă înriurirea scrii- torilor de frunte și a academiilor asupra acestei desvoltări este de asemenea netă- găduită. „De ce să ne ferim de aceste locuțiuni i vechi, cu obârșie așa de curată ca aceia a I liturgiei și a letopisețelor Țârei, și care nici măcar arhaisme nu sunt, ue oare ce le în- tâlnim în limba bisericei și a ponorului? Mult mai de temut sunt aceste neologisme sterpe, cu formă și înțeles pocite, care nu aduc nici o ideie nouă, ci isgonesc numai' cuvinte curat românești spre a le înlocui cu altele străine cu înțeles absolut identic, ca spre pildă: „avansare", în loc de înain- tare; „voiaj", în loc de călătorie. „Aceste părăsite răutăcioase sunt mii; numărul lor crește pe zi ce merge și sfâr- șitul va fi schilodirea limbei. Strecurarea lor o datorim în mare parte vieței politice, obiceiurilor apusene și educaținnei copiilor în străinătate. Aceste înriuriri nn au fost totdeuna norocite, nu numai asupra limbei, ci și asupra moravurilor, cari au perdut poate mai mult de cât au câștigat. Ur- marea cea mai de plâns a acestei greșite îndrumări este șanțul ce se sapă între limba claselor culte și neprihănita limbă a popo- rulai. Despărțenia aceasta trebue dar eu ori ee preț preîntâmpinată ca o primejdie pentru neamul românesc, a cărui unitate se întemeiază pe legea și limba sa. Știu că Academia și un mănunchiu de scriitori vrednici lupiă cn o patriotică osârdie spre a alunga această vătămătoare cotropire, înse râvna și silințele tuturor nu vor fi de prisos spre a duce la bun sfârșit această operă de însănătoșare. ■ „Iată pricina pentru care o grabnică dare la lumină a dicționarului este atât de dorită de Mine. îmi dau samă de greută- țile lucrării, de timpul ce cere, totuși cred eă îu acest lung șir de ani s’ar fi putut îndeplini în mare parte programul alcătuit, Dacă mai zăbovim, știrbirea și schimond- .■.*-1,1 -J - Prezidentul Justh observă că aici în adunarea națională maghiară nu vrea nime să continue o luptă de rassă. Face atent pe dl deputat, că naționalitățile n’au nicăiri pe lume soarte mai bună decât aici. Nu-i drept ce zice dl deputat, că ar vrea cineva din Ungaria să contopească diferitele naționali- tăți în rassa maghiară. Pentrucă în această țeară nimene nu conturbă naționalitățile. Un lucru însă pretinde țara, și la aceasta are drept fiecare țară, ca edecă naționalită- țile să învețe limba statului. Dr. Ștefan C. Pop: Declară, că aserțiunea sa despre lupta de rassă s’a referit la dis- cursul lui Bânffy. EI (Pop) n’are nimic în contra, ca naționalitățile nemagiare să învețe ungurește și bucuros sprijinește politica, care pe lângă unitatea statului magiar să nizu- ește să țină în întregime drepturile naționa- lităților. "b ' J ■<>*■> Dep. Bela Metzner pdlehiizează cu Dr. Ștefan C. Pop, zice, că nimenea nu vrea să delăture limba naționalităților și nimenea nu să atinge de drepturile naționalităților asigurate prin lege. Contra naționalităților numai atunci e lipsă de dispozițiuni mai riguroasă, dacă aceste își uită de datorințele patriotice cele mai elementare față de nați- unea magiară, Dep. Geza Ddsi (liberal) încă atinge chestiunea naționalităților și în deosebi re- vizuirea legi despre învățământul poporal, și cere infiintarea de școale poporale de stat Despre chestiunea militară a zis, că și par- tidul „liberal" voește validitarea direcției naționale în armată, dar mai întâiu să ma- giarizăm întreagă țeara. în ședința de Marți dep. Arpad Bozoky zice în chestiunea de naționalități, că „numai aceea pretindem, ca fiecare fiu al acestei patrii să învețe ungurește.“ sirea limbei se vor Întinde tot mai mult; iar îndreptarea va fi cu atât mai anevoioasă. Aștept dar cu nerăbdare c- Etymologicum să fie cât mai curând pus în mâna tutulor. avându-se grija ca întocmirea lui să fie cât de întreagă, cu un număr de citațiuni bine alese. însă limitat, spre a nu se îno- moli lucrarea într’o prea mare întindere. Perfecțiunea lui are mai puțină însemnătate de cât ființa lui. „Sunt încredințat că Domniile-voastre veți întâmpina aceste mici îndrumări ce Mi-am permis a le așterne ea un semn al viuei Mele dorințe de a vedeă Etymologicum odată desevârșit spre cinstea Academiei și folosul generațiunilor viitoare." i-■ hi - ■ ;yr: • । ti ?i •!11 ii ■”■ ț I1!’ ■ 'j r nr țri l£l£ fuil’i11»! 80^SS0SSG«0«0«0a®«0«®KO^^ uttui i li i u i !i i.iiiinirn A apărut: a V. ediție sau carte ce cuprinde în sine rugă- ciuni pentru pietatea fiecărui creștin. Revăzut și completat — în rugăciuni această carte e un adevărat mărgăritar sufletesc, o carte foarte potrivită pentru fiecare. — Costă leg. I cor. 10 fii. porto. nulumBiiiiitidniuiitinBiiiHiixiiiii itnti HiHaiiaiuiuaiiiiia hihiubu iHittn Dep. croat Geza Josipovicn își Începe discursul în limba croată, ca cu atât mai vârtos să atragă atențiune asupra dreptu- rilor Croaților și ca să nu uite dieta, că de- putății croați au drept să vorbească în dietă în limba croată. Dep. Albert Apponyi ține un lung dis- curs, în care să ocupă cu toate chestiunile crizei. Despre chestiunea naționalităților zice, că întreagă dieta respinge unanim punc- tul de vedere al deputaților naționaliști, deci nu află necesar să se ocupe în special cu chestiunea naționalităților. Declară însă, că respingerea aceasta nu să refere la con- cetățenii nemaghiari, ci „numai la acele tendențe, cari vreau să discompună unitatea națiunei politice maghiare în grupe naționa- liste, ca individualități de drept public, și cari nu să știu împretini cu pretenziunile de limbă ale unității de stat magiar.“ Referitor la proectul lui Berzeviczy zice, că și partidele coaliate voesc desvolta- rea școalelor poporale în direcție națională, ba încă în măsură mai mare, decât cum a voit partidul liberal, nunumai cât noi nu urmăm acel principiu șod, ca mai întâiu să magiarizăm copiii, ca apoi mai târziu, ajun- gând soldați, să ucidem în ei tot spiritul magiar? Zice mai departe Apponyi, că însuși Regele ar trebui să se pună în fruntea us- pirațiunilor naționale mugiure, pentru resta- bilirea bunei înțălegeri între națiune și Co- roană. Orice altă cale pentru restabilirea bunei înțelegeri e ficțiune, neadevăr, min- ciună. Ultimul orator a fost Dr. Aurel Vlad, care a expus din nou punctul de vedere al deputaților naționaliști și în deosebi a com- bătut politica de magiarizare. „Viitorul Un- gariei numai astfel va fi sigur, dacă pe lângă interesele națiunei magiare nu să pune pe- deci naționalităților în satisfacerea interese- lor lor de rassă? Aderează Ia proectul de adresă prezentat de Dr. Teodor Mihălyi. SCRISOARE DIN VIENA. Viena, 8 Maiu 1905. îo numărul de Paști al „Unirii" se vorbește despre învierea sufletească și poli- tică a poporului nostru. Autorul articolului ne îndeamnă „să ne angajăm forțele în ambe aceste lupte, ca la anul să avem bu- curia a sărbători amândoue reînvierile? în zilele trecute m’am dus eu o listă „pentru masa studenților" din B'aj la un medic de aici, — fost elev al școalelor din Blaj — care îmi zicea între altele: Du-te domnul meu la toți Românii de aici, căci le atragi atențiunea să-și împlinească o datorință, ce o an față de neam. Vorbele medicului acestuia se potrivesc și la articolul de fond din numărul de Paști al „Unirii": A ne atrage atențiunea. în special noue preoților, să ne împlinim dato- rințele față de biserică și neam. Misiunile poporale sunt o datorință, ce ne o impune atât biserica, cât și neamul, de aceea merită o deosebită atențiune. Preoțimea noastră își înțelege obligațiunea, de aceea aleargă cu toată dragostea în lo- curile acelea, unde se țin misiuni, și se si- lește, să lucre care de care mai mult. Să • ■ .j -.-„4.1; iu ■ - i țj ’n Tiuit . . 1*0 ■ iș nu uităm, ca est monus in rebus. Partici- parea preoților la astfel de misiuni pe toți ne îmbucură, de asemenea și zelul lor, dar - ne-ar plăceă mai bine, ca să nu auzim atâția oratori, ci numai unul, care își știe împărți materia mai bine, și nu stârnește curiositatea poporului. Nu-mi permite spațiul să vorbesc mai mult despre lucrul acesta, dar aceasta e așa în tot locul, unde se țin misiuni. Ceialalți preoți să-l asculte pe orator în biserică între popor, nu în altar, și să-i dee pildă, și de vreau să lucre și ei, în scaunul mărturisirii pot lucra cât de mult. Lupta politică, ce am început-o în anul trecut, e a doua înviere, carea pentru poporul românesc, luând afară teoreticianii pasiviști. e o adevărată zi de bucurie. Vezi bine, că de o eamdată nu vor face cine știe ce cetăți activiștii, dar pe încetul tot ajungem la câte ceva, ce e mai bun de cât nimica. Numai cât să ne angajăm forțele în privința aceasta și noi preoții, căci ori cine punându-și mâna pe inimă, și văzându-ne cum stăm, trebue să recunoască, că ne lipsește cu desevârșire organizarea. Spre pildă să servească următorul caz: în o ședință a parlamentului austriac a vorbit prelatul Scheieher și profesorul Sehdpfer (preot) despre naționalitățile din Ungaria, în special despre Români, foarte favorabil pentru noi. Pentru aceasta lor li-s’ar fi căzut mulțămită din partea noastră, cât dela mai muiți, — cu toate că ei la așa ceva nu s’au gândit, dar n’a fost de cât un singur Român, care le-a muițămit. La oameni de aceștia ar trebui să ie dăm informații, cât de detaiate, după ce îi vedem, că ne au dragi, — și nu le dă nime. Că ne au dragi se vede și de acolo, că la sfârșitul unei ședințe din parlame t, cei doi preoți, cu colegii lor socialiști creștini au părăsit sala, strigând un: „Hoch die Ru- mănen!" Acum, când ne dau atențiune mai multe gazete de aici, (chiar și „Fremden- blatt", ce o cetește și împăratul), ar trebui să ne folosim mai bine de ocaziune, infor- mând cercurile competente. Să ne angajăm deci forțele în ambe acestea lupte," și să lucrăm cu socoteală bună, „ca la anul să avem bucuria a săr- bători amândoue reînvierile? Și bine să ne însemnăm, că nu numai misiunile ne sunt datorință noue preoților, ci și lupta politică, căci neglijându-o aceasta, ne perdem poporul, cum și l’au perdut Francezii. Episcopii Francezi îndeamnă acum preoții să se ocupe cu politica, dar e prea târziu. lob. 1 I, . Din diecesa Gherlei. — Mai n. Sentința bătrână: „Iterum jubes, re- gina, renovare dolorem? (Virgil) o închin fraților din diecesa Gherlei, cari scriu în „Unirea" despre ranele și luptele, prin cari trec mulțime de preoți din astă diecesă. Nu trag la îndoială buna intențiune. nici a confratelui „din vecini* din Nr. 15. nici a celui din Nr. 16. semnat —p.— dar mi-se pare că ambii din „esperință străină" scriu, ce scriu. Primul recunoaște singur, că sunt civili, cari sapă groapă preoților noștri, că sunt preoți, cari agită scărițând stolele: Pag. 158. UNIREA Nr. 19. și totuși la sfârșit ajunge și trage o con- ciusie, care nu conglăsnește cu aceste pre- mise, pentru-că toată vina o Încarcă „esclu- siv“ în spatele Episcopului și a consistoriului. Al doilea iubit confrate —p.-— iarăși cătră sfârșit vrea să tragă la Îndoială o enun- ciațiune —• care de altcum nu eselude escep- țiunile — ai unui protopop, corb alb. că: „de comun tot preoții cei harnici, au ne- plăceri cu credincioșii “ înzădar! Această enunciațiune la cas de lipsă să poate do- vedi eu acte oficioase și eu martori jurați, eă drept a zis protopopul respectiv . . . . Starea tristă a preoțimii in genere din astă diecesă și sinonimă cn cea a creștinilor din primii 300 de ani de după Christos nu se mai poate nega. Adevărat: sunt preoți o mori ți mișelește, sunt mutilați și sdrobiți de nu mai pot vorbi și scrie, dar sunt și de aceia, cari au văzut în miez de noapte focul pe casa, familia nevinovată și pe avutul lor, apoi în noul cuib tot la mează noapte câte 20—80 inși cu pălăriile trăise pe ochi, crășnind cu dinții, înfățoșați înaintea Epi- scopului, duși în fața tribunalului și con- fruntați cu martori buni și rei și totuși re- mași încă la viață. Sunt cari s’au oferit să taie eu ziua lemne domnului protopop, ce a eșit în «omisiune, și care și-a pretins cu insistință diurnul dela martir — de bună samă nu la acel protopop cu enunciațiunea. Sunt cari după foc și după proces uu fost siliți să-și dee mielușeii rămași de catastrofă tot domnului comisar învestigător, rămânând preotul și familia cn mălaiul și eu ceapa. iar dl comisar consumând „arderea de tota carea nu o binevoiește Dumnezeu .... Unui din aceștia preoți-martiri mi-ar plăcea să scrie în astă materie, ce ne des- chide din nou cicatricele nevindecate încă de ieri și fără de voie ne face să reflectăm în noi, la martirul, care Doate ne așteaptă pe ziua de mane. ' : . . Unul ea acela, care nu scrie ca un cronicar din notițele sale ca confratele: „din vecini"; nici dela masa verde, ea co- legul —p.—, de bună samă va iudiea râul așa cum este, așa cum l’a indicat primul preot-martir Christos în fața lui Piiat: „Păcat ai că mă răstignești, dar mai mare păcat are acela, care m’a dat țiea: ... . preoții agitatori, notarii ori eventual alți inleligeuți mireni, cari sapă groapă preoților zeloși și harnici în genere zis. în câte chipuri nu s’a încercat diregătorul să mântue pe Nazarineanul, dar plebea agitată de farisei și cărturari mai tare striga: „Restig- nește-l, restignește-l!“ Celui ce mă va interpreta rău îi stau gata cu răspunsul in detaliu și eventual cu dovezi. Până atunci afle ori și cine, eă după esperința proprie, putem zice că trei părți din rău vin dela: „ruginaa dintre noi și numai restul de sus .... Christos a zis: „de nu-mi credeți mie, credeți faptelor mele!" , • Câți preoți predică? Și dacă predică, câți au curajul creștin și viril, să-și pună faptele lor model credincioșilor? Aceasta viriiitate-i muștariui Evangeliei... Și grăunte de muștariu este în biserica lui Christos. dar einei sâ-1 nutrească, ca să se facă arbore mare? A La această întrebare cu lacrămi în ochi și cu inima sdrobită trebue să răspund nas /.«..-.t.i tune cu altă sentință bătrână: „Nu este cela ce face bunătate, nu este până la unulfi....... Sapientt sat. ■.■t-rr-t . . ।---------- Sinoadele protopopești. : — Districtul Sibiului. — 1 — 20 April 1905. Preoțimea gr.-cat. din districtul proto- popesc al Sibiului s’a întrunit în Sinod de primăvară la 18 Aprile a. c. în școala gr.- cat. din Sibiu. Au fost de față la acest Sinod 22 preoți din numărul total de 29. La 9 oare a. m. dună invocarea Spiri- \ tnlui sfânt — președintele Sinodului, har- nicul și de toți iubitul protopop Preaon. N. i Togan, prin e ivinte bine simțite deschide | Sinodul, îndemnând membrii ca în bnnaîn- ! țelegere și iubire frățească să conluere la cultivarea și înaintarea poporului concrezut păstoririi lor, „pentru prosperarea căruia ; datori suntem în conștiința noastră cn mare ; răspundere înaintea mai marilor noștri. îna- . iuțea urmașilor noștri și mai ales înaintea ini Damnezen noi toți, cei ce chemare sfântă avem în viia Domnului." Amintește apoi momentul de jale și durere, care a ajuns acest district prutopo- pesc prin trecerea la cele eterne a preame- ritatului și în veci neuitatului său șef de odată, a reverendiss. canonic loan V. Rusu. „S’a stins o viață plină de muncă nepregetată în interesul binelui public, de abnegațiune și zei. Modei de înalte virtuți preoțești și românești pentru întreg clerul bisericii noastre fost’a acest bărbat. Fap- tele lui neperitoare, a căror coroană o for- mează fundațiunile sale de peste 30.000 cor. vor mărturisi despre aceasta pentru toate timpurile.* Una dintre dispozițiile literilor fundaționale din 10 Iulie 1902 are în vedere și preoțimea gr.-cat, a districtului Sibiu în sensul, că venitul a 4000 cor. să se folo- sească nentru oremiarea în tot anul alor 2 preoți, cari vor dovedi, că în paroehiile lor compun și țin regulat predici la popor, cum și că eatechizeaza tinerimea în Dumineci și sărbători, „Servească aceasta dispoziție — continuă mai de parte vorbitorul — ee onorează atât de mult memoria reposatului bărbat, drept îndemn pentru clerul distric- tual de a-și împlini cu râvnă îndoită dato- rințele sale pastorali," Pătrunși de o emoțiune sfântă am ascultat cuvintele vrednicului nostru protop. rostite întru memoria fostului său antecesor și momentul acesta ni-a mai readus odată înaintea ochilor sufletului nostru figura blândă, înțeleaptă și plină de dragoste a neuitatului nostru șef deodată — apoi ne-am ridicat cu toții și din inimi sincere i-am dorit „să odiehuească în pace“ și „Dumnezeu să-l ierte." Din bogatul program al acestui Sinod punctul I. a fost disertațiunile. An disertat cu succes preoții: Simeou Opriș din Armeni, țiunând pe s. Paul drept pildă de urmat din partea preoțimei. și Demetriu Clain din Brad despre credință, speranță și iubire. Prea On. protopop cetește apoi intere- santul raport al oficiului protopopese despre starea religioso-morală a acestui district pfotop., producând date statistice de mare însemnătate. Ca și într’o oglindă ni-se [ ira’j j.jci «t prezintă în acest raport starea bisericii și școalei din întreg districtul Sibiului. Dintre datele statistice amintite în raport mai de interes ni-se par următoarele: Districtul protop. al Sibiului e compus din 34 parohii matre și 30 tilii. în acestea parochii în anul 1904 au funcționat în total 29 parochi, resp. admin, parocb. și 2 coo- peratori, deci în total 3t preoți. în per- sonalul preoțesc în cursul auului 1904 au fost următoarele momente de remarcat: în 23 Maia 1904 a trecut ia o viață mai bună preotul N. Mihălțan din Slimnic; ia paroehia vacantă Cașolț a fost numit administrator On. loan Uimonea, iar On. Dion. P. Deeei, mai înainte admin. paroh, a fast numit paroh al Oriatnini. Numărul sufletelor în districtul întreg cu finea anului 1904 a fost 18 880, dintre cari 2126 în paroehiile de pe terito- riul comit. Alba-de-jos, 10.785 în paroehiile din coti. Sibiului și 5969 în parohiile de pe teritoriul cott. Târnava-mare. Față de an. 1903 in privința sufletelor o creștere de 145. Cazuri de naștere și resn. botez au fost în total 592; 312 ficiori și 280 fete; o creștere față de an. 1903 de 14 Căsă- torii încheiate după prescrisele bisericii noastre au fost 109. dintre aceștia încheiate numai înaintea matrieulantuiui civil au fost 4. Cazuri de moarte s’au întâmplat 413. Plusul nașterilor față cu cazurile de moarte este de 179. Numărul total al pruncilor, cari au cercetat școala (6—15 ani) a fost de 2112 și râmași iipsiți de instrucțiune 687 (!) Pe baza raportului oficiului protopop,, care acum laudă zeiul preoților harnici, acum probozește cu blândețe pe cei negiigenți. — Sinodul aduce următoarele hotăriri mai însemnate: a) îndatorează preoțimea districtuală a desvolta tot zelul posibil, în ceea ce pri- vește cateehizarea tinerimii și peste tot predicarea cuvântului lui Dumnezeu; b) îndrumă senatele școlare-parohiale a stărui cu cea mai mare râvnă, ca să se împuțineze numărul copiilor, cari nu cerce- tează școala; ■'= m flTtu.Trmbsi■ c) în scopul întăririi moralității și sentimentului religios în popor să introduc și în districtul Sibiului misiunile poporali, lăsând prezidiului facerea dispozițiilor ne- cesari în acest scop; d) Sinodul să declară unanim că peste taxa prescrisă după venitele locali ale fie cărui beneficiu parohial, fie-cărui preot îm- părtășit cu subsidiu erarial, să i-se subtragă nu 2 % ci 5 % din subsidiul asignat, și anume: 2% pentru fondul preoților deficienți, iar 3% pentru fondul viduo-orfanal, și tot odată își esprimă dorința, ca să se urce în mod mai corăspunzător și taxa de 1 cor. (f), ce au contribuit până acum parohiile districtuale la fondul preoților deficienți; e) se aoroabă socotelile fondului școl. tractual „loan V. Rusu" cu tin stat activ la finea anului 1904 de cor. 2855'59 și ale celui ai bibliotecii tractuaie cu un stat activ de cor. 1144433. iar devotatului cassar i-se dă pe lângă muițămită protocolară absoiutor pentru gestinnea anului 1904. ,. Cele alalte puncte din program, cari ating mai aproape viața administrativă in- ternă a districtului încă s’au pertractat și decis du rezultate demne de membrii Sino- •Ia L?I oi- fi \. - A .J : -i Nr. 19. U N I R EA Pag. 159. dnlui. dintre cari an luat cuvântai preoții: I) Aaron, D. Dea'.' și în mai mu'te rânduri V. Florina. Tot în acest Sinod, din enusa etății șale înaintate și a morbului de ochi ■— abzicând din oficiul de notar tractual On. Dionisiu Aaron, parohul Gararâmui, Sinodul cu recunoștință pentru servițiiie prestate in mod gratuit îi aduce mulțămită protocolară, iar de notar tractual prin votare secretă, să alege On. Dionisiu P. Dccei, parohul Orlaiului. La finea ședinței Hă aleg confesorii. în persoanele celor mai bătrâni preoți, și apoi Preaon. Du protopop prin cuvinte pline de dragoste îndemnând pe toți la lucru, zel și abnegațiutie închide sesiunea Sinodului de primăvară. ș ■ Noi preoții ne-am mârtnrisit. apoi cu toții și întăriți ne-ani depărtat fie-care pe la ale sale ca mai de parte sâ Inntăm și mereu să luptăm neutru biuele și Înaintarea bisericii și neamulni nostru. -Wq!- lustus. REVISTE. Răsboiul ruso-iaponez. După crâncena lup ă ee s’a dat în jurul Mukdeniiiui, din care Rusii au eșit cn desăvârșire zdrobiți, a urinat o urmărire aprigă din partea japonezilor până aproape de Carbin. Ojama și-a con- centrat din nou toate armatele, ca ast- fel să înainteze spre Carbin. Rusii să și pregătesc să părăsească Carbinui, ■— numai cât ii amenință din nou pe- ricolul de a fi înconjurați. ’ Lupta de pe uscat pare a fi pășit în al doilea plan, căci toate privirile să întorc spre lupta, ce se așteaptă pe mare. Rusia .și-a mobilizat trei flote, și pe cale e a patra flotă. Rusia își bagă în foc toată puterea maritină — și e tare desperat lucrul acesta. Ru- șinea ce a pățit-o pe uscat, voește sâ O spele cu învingeri pe apă. Numai cât a uitat că ce sfârșit trist a avut mândra flotă dela Porr-Artur. Despre mișcările și despre locul unde se susține flota japoneză nu să știe nimic. Toate manevrele acestei flote sunt până, acuma taine. Sfârșitul acestei lupte pe mare, care va fi cea mai mare în anali le istoriei universale, nu să știe. Se dă cu socoteala însă, că scurta o vor trage și acuma rusii, ■ parte că ei in această luptă nu an j nici o bază de operație, parte că artileria flotei japoneze e cu mult mai superioară ca a rușilor. îlhfls MțlU/t: Noutăți, j întru mărirea lui Dumnezeu. Printre oamenii ce să sbuciuina în lupta pentru existioță, conduși de spiritul egoistie, mai | ales cei cu stare materială mai însemnată, : — chiar prin aceasta împrejurare favorabilă fiind îmboldiți spre avarație, — să află și caractere luminate prin puterea credinții, și cari prin curagiul lor să ridică mai pe sus de sferele infectate de pulverea, materia timpului, și jertfesc din avutul lor pentru binele comun: astfel poporeanul din parohia Marca, Mihaiu Szilâgyi și soția sa Oana Hi- ; rîș, cari șî până acuma au făcut donaținni pe seama sfintei biserici, au procurat pe spesele proprii un rând de vesminte biseri- cești în preț de 140 coroane, și o cădelniță cu 12 coroane. — Iar poporenii din filia Cerișa Petru Badacian a iui Agincan, Petru Borz, Vasaliea Trincan și Mitru Trincan, au procurat la olaltă un potir aurit — cu cele aparținătoare — în preț de 70 coroane. Bu- nul Dumnnzeu carele sfințește pe cei ee iubesc frumseța casei sale, să le răsplătească din nemărginitele sale daruri. Marca în 24 Aprilie 1005. loan Popiliu, preot gr.-cat. Știri personale. Rsmul Dr. Victor Szmiyelski, canonic mitrop., inspector scolastic arhidiecezan, a plecat să visiteze bisericile și școalele din distr. protop. al Almașului, asistând la esamenele anuale. Alegere de deputat. Luni s’a făcut la Arpaș alegerea de deputat, fiind alegerea adv. Dr. N. Șerban nimicită. Contracandi- datului Dr. Oetavian Vas a rămas în mino- ritate cu 64 voturi, fiind din nou ales Dr. Nicolae Șerban. Peregrinaj. Duminecă în 21 Maiu n. ziua Sf. loau Evangelîstul, să va face obici- nuitul peregrinaj ia Mănăstirea Prislopului de lângă Silvașul Hațegului. După cum ni să descrie peregrinajul va fi condus de Prea- sfiuțitul Episcop Vasilie al Lugojului. Hotărire demnă. Ziarele de dincolo ves- tesc respingerea ofertului făcut guvernului român de mai mulți bancheri străini, de a înființa la Sinaia o bancă de joc, ca cea dela Monte Carlo. Regele Caro! a avut mare întinință în denegarea acestui ofert, care face multă cinste guvernului român. Ortodox! șî catolici. Se anunță din Constantinopol, că preoții români sosiți acolo din Constanța au celebrat sfta liturgie in limba română îu una din bisericile rusești. Pentru acest ne mai auzit sacriicj sinodul patriarhiei a protestat la primatul României. ... Și noi când mergem la Roma slujim sta liturgie în dulcea noastră limbă chiar la altarul sf. Petru și nime nu protestează. Mare deosebire între ortodox și catolic 1 Pentru Internatul Vanoean de fetițe au contribuit Langa 1. Tătărlaua, Laț V. Cră- ciunel, Uieș M, Aiton, Montani I. Ziatna, Micu I. Șermășel, Negrea G. Jidveiu, Necri- lescu N. Necrilești, Mihalca I, Aghireș, Ma- rian I. Bord, Pop E. Feneș, Manoilă Gr. Tohan, Giurca A. Bucerdea, Man I. Băgău, Neagu I. Drașov, Pop .1. V.-Odorheiu câte 17 c. 52 f„ Domșa I. Blaj, Popa I. Blaj câte 11 e. 68 f., Popa A. Bucium-Șasa 10 c. 52 f., Moldovan N. Comițig, Pop N. Blaj câte 10 c. și Hădărean Tr. V. Cămăraș 5 c. laolaltă 321 c. 68 f. Prelegeri cu skeopticonnl. Comitetul despărțământului Blaj al Asociațiunii pentru literatura română, a hotărit să țină un ciclu de prelegeri cu skioptikonul pe teritorii! des- părțământului. Prima s’a ținut Sâmbătă în 6 Maiu în comuna Sâncel din apropierea Blajului. Inteligința și poporul în număr frumos s’au adunat in sala școalei confesio- nale. Aici dl loan F. Negruț, directorul despărțământului a vorbit „Despre pomărit", iar prof. Dr. Chețan a presentat cu skîop- | ticonul fel și fel de chipuri din sfera pomă- ritului. Prelegerea a fost interesantă și po- | porul a urmărit-o cu atențiune. Din Blaj j au fost de fața A. C. Domșa și Aron Deac. i Duminecă în 7 Maiu seara s’a ținut pentru ; meseriași în sala casinei române din loc a doua prelegere cu skiopticoniil. Dl prof. Dr. Chețan ni-a plimbat prin fruniașele orașe ale Germaniei: Hamburg, Berlin și Drezda. Esplieările le-a dat prof. Gavril Precup; apoi a arătat orașul Fraga, esplieările le-a dat prof. A. P. Bota. Ccnfemțsle meseriașilor. Duminecă în 14 Maiu n. să va țineă Iu localul societății meseriașilor a 13-a conferință. Va vorbi dl Gavril Precup, presidentul societății. Să va declama. începutul la 7’/2 seara. Prețul de întrare 10 fileri- >u ■ *-;s ■ I Mulțămită publică. în Cluj s’a înfiin- țat de curând o reuniune de femei cu nu- ! mele „Reuniunea>S. Maria" șt cu scopul, de : a înfrumseța biserica, mai ales biserica cea nouă, pentru a cărei apropiată ridicare lu- cră curatorul bisericesc gr.-cat. de mai mulți ani. în 23 Februar aceasta tinarji rețin i o ne a aranjat îu sala „Hotelului Central" o se- rată muzicală împreunată cu dans, care a reușit — după aprețiorea tuturora — foarte bine. Pe lângă succesul moral n’a lipsit suc- cesul material. — Venitele au fost: 701 c. 42 f., Spesele: 204 c. 64 f. Rămâne venit curat: 406 c. 78 f. în deosebi s’a încassat sara la casă 452 cor. 20 tiL, și anume: din taxe de întrare 276 c. 20 f., iar preste taxe 176 c. dela următorii P. T. Domni și Doamne: Familia Teodor F. Negruțiu, Cluj-Mănăștur 3 c., Dr. Victor Poruțiu 7 c. Vasilie Banta, Buticescu 10 c. Familia Dragau, Nădășel 2 c. Dna Hermina Moldovan 4 c. Nic Căciulă 2 c. Anton Mandea! 1 c. Vasilie Hossu. jude la tablă 10 c. Angnstin Giurgiu 6 c. Vasile Podoabă 12 c. Ana Pop n. Lemenyi 4 c. Susana Truția 2 c. Ana Motta 14 c. Terezia Baldi 6 c. Dr. Aurel Anca 4 c. Dna Codar- cea, Aghireș 2 e. Dr St. Morariu 4 c. Dna Elisa Isac 12 c. Dr. loan Vaida 17 c. Nic. Tincu, preot Girolt 7 c. Petru Rus 2 c. La- zar Odbn 2 c. Dna Cornelia Pop, Morlaca 16 c. loan Moldovan 2 c. Vasile Toșa 1 c. Dr. Simeon Tămaș, Hida 17 c. Dna Elena Onciu, Iclodul-mare 7 c. Iar oferte marini- moase au intrat până acuma dela N. N. Dr. losif Gali, Lucareți, loan Butean, deputat Beiuș. „Economul", Cluj câte 20 c. Sidonia G. I. Docan și Pop, Bârlad, Lupu C. Costa- chy, senator și mare proprietar Bârlad, câte 20 franci. Dr. E. Dăian, protopop Cluj 12 c. 42 fii. Dr. Vasile Hossu, episcop Lugoj, Dr. A. Frâneu, advocat Cluj, Dr. Alexandru Mo- csonyi, Birchiș, loan Boer, preot. Lechința, Căpitan N. Chintoan, Brașov, Simion Pop, advocat Năsăud, Artemiu Sarkadi, canonic Oradea-mare, câte 10 c. Nicolau Pop, Gilăn, Mihail Pop, preot Bărbuț, Dr. Liviu Cigărean Oravița. Vasile Pop, casar Cluj, Gavrilă Pop, canonic Blaj, Ștefan Pop, canonic Blaj, Ga- vrilă Pop, preot în Feleac, Petru P. Bariț Cluj câte 5 c. Rosalia Pop, n. Baldi, Gilău, loan Butnar, proprietar Booș câte 4 c. — în total 249.22 cor. Toate inimile generoase, cari astfel au sprijinit prima serată a reuni- unci pe lângă mulțămita ei ferbinte afle mulțămire și în aceea, eă faptic au încura- jat tinăra reuniune în urmărirea frumosului său scop, de a pregăti calea spre realizarea marei idei, ce ne încălzește inima, ideia unei mari și mărețe biserici române in Cluj. Aceeași mulțumită primească-o și prea sti- matele Dșoare și Domni, cari și-au dat con- cursul binevoitor la partea muzicală a sera- tei, in special Dșoarele Elena și Alexandrina Hossu, Virginia Podoabă și domni tineri universitari, cari au constituit corul și or- chestra tinerimei. Cluj la 11 Aprilie 1905. Ana A. Pop, prezidentă. Dr. luliu Florian, secretar. Necrolog, f Nicolau Fabian. învățător în penziune, a repauzat în Bârsana la 30 April st. n. în noaptea și ceasul învierii Domnului și Dumnezeului și Mântuitoriului Nostru Isus Christos, ■■ ■ în anul al 69-lea al laborioasei sale vieți și al 44-lea al fericitei sale căsătorii, după un îndelungat morb, su- ferit cu resignațiune și pacnnță adevărat creștinească și împărtășit fiind cu Sfintele Sacraminte ale moribunzilor. ■f Petiția Totoian, din Chișfalău după lungi și grele suferințe a repauzat în 9 Maiu n. în etate de 24 ani, împărtășită fiind cu Sfintele Sacramente al moribunzilor. în veci amintirea lor! . Posta redacțiuniL Cn. Să ne întâlnim, cât de des. Salutării I. P. Aceiași corespondință de ee o trimiteți spre publicare la doue foi, noi uu o mai putem pu- blica, decât în estras. lob. Nu-ți face ața mare supărare din nimica Prea multă dragoste poate, strica pe cineva, și-l face încrezut. - ' .ț n. i ■ .f^-Ct ia teip/nl iî •«'pt b;;.Ș- Pag. 160. ■fdhn: -pe uu i- ,ltJqO7t .••'>•.» nsheaid i-.it .»"j -.li T!i: ■! ‘ O bIpIBI KISTBBIOASi ■ : i;u [r> (Continuare) -1 „Poți fi încredințat despre di screțiunea noastră/ răspunse Wilson, „întru cât împăr- tășirile dtale nu ating cercul datprinței noastre/."' Black dete din cap cu îndestulire, și trecându-și preste frunte cu mâna, ca și când ar vrea să-și adune gândirile, să puse să povestească celor doi amploiați istoria vieții sale. „înainte de a vorbi despre mine," în- cepu el, „trebue să vă fac o scurtă schiță despre caracterul tatălui meu, pentruca să puteți înțălege mai ușor purtarea mea din- tr’un timp critic al existenței mele. A fost un bărbat escelent, tnsă cu o voință de fer, și nu fără de prejudiții. încă din tinereța mea cea mai crudă, mi-a dat să înțăleg, că eu, ca ered al numelui și averei sale, trebue sa mă silesc, ca la timpul său să satisfac tuturor cerințelor posiției mele sociale. Până când m’ași purta cum să cade, nici-o dorință n'avea să-mi rămână neîmplinită; dacă însă ași apuca pe căi pezișe, ori ași lucra contra voinței sale, atunci el mi-ar de trage atât iubirea sa, cât și ajutorul financiar. Drept aceea i-am și făcut toate pe plac, deși de multe ori părerile noastre să deosebiau mult de cătră olaltă. De aceea, când mai târziu m’am amorezat în verișoară-mea, mai întâi m’am informat, dacă-i convine tatălui meu legătura mea cu dânsa, și îndată ce am aflat, că dânsul, din principiu, nu dorește această căsătorie, m’am silit din toate pute- rile, ca să-mi înădușesc dragostea. Spre acest scop am întreprins o călătorie prin Enropa. Vederea altor fete însă nu mă im- presiona de loc, deoarece gândul meu era încontinu la verișoară-mea. Astfel am trecut oceanul, am percurs America în toate direcțiunile, neferindu-mâ nici de pericole nici de osteneli. Toate aceste însă nu aju- tară nimic; din contră, cu depărtarea crescfi dorul după iubită, și acest dor mă făcu să mă reîntorc iarăși în patrie. Abia sosit în Londra, am primit Invi- tare dela un prietin din ținutul dela Ver- mont, carele mă așteptă să pescuim împre- ună. In situaținnea mea deprimată m’am învoit bucuros la toate, și fără de a mă mai gândi mult, m’am pregătit de drum. Călă- toria a fost foarte ostenicioasă, deoarece a ajunge la micul sat așezat între munți, a trebuit să merg călare un drum îndelungat. Ținutul îmi era cu totul necunoscut, și ast- fel să întâmplă, că într’o sară m’am rătăcit și nu știam de fel, unde mă aflam. Noaptea cea întunecoasă și viforoasă, precum și îm- prejurarea, că calul meu începi! deodată a șchiopă, mă siliră să-mi caut vreun adăpost. După cercetări îndelungate, în sfârșit am zărit o lumină slabă, și vesel că am dat preste o locuință omenească, trăgând calul cel schilav după mine, am înaintat spre casă. In curând am sosit la un edificiu, care după exterior arătă a fi un birt. Bătând în ușă, aceea să deschisă și un bărbat june păși afară. El întoarse spre mine laterna ce țiuea în mâna, borborosi ceva în sine, ca și c&nd m’ar fi invitat să întru Înlăuntru, apoi PARTE SCIINȚIFICÂ-L1TERARĂ. 5^». rv^'l f ■ jir-.ujr; '.i i. ■> u; apucându-mi calul de frâu, îl conduse spre o aripă laterală a casei, fără de a să mai interesa de mine. Deoarece începu a ploua tare, mă grăbi să întru in antișambră, unde am dat de alt bărbat mai bătrân, carele mă privi curios și scrutător. El deschisă ușa birtului, însă nu-mi urmă, ci, cu niște pași grei, merse afară în curte. La intrarea mea să ridică de pe un scăunenciu de lângă cup- tor o fată tinără de o frumseță așa de par- ticulară, așa de răpitoare, încăt o privii amuțit. Era sveltă ca un brad, corpul de o construcție delicata, fața palidă, părul blond — auriu, ochii întunecați.,,vi Am salutat-o cu respect, însă tn loc de a-mi mulțimi, ea mă privi cu un fel de frică și spaimă, arătând cu mâna spre ușă, ca și când m’ar provoca să plec, și să pre- gătea să-mi vorbească, când cei doi bărbați intrară tropotind înlăuntru. Ea își lăsă la moment mâna jos și părăsi în tăcere odaia. M’am uitat plin de mirare după fată, pentruca nici odată n’am mai văzut atâta grație în mișcare și mers ia o persoană așa de sărăcăcios îmbrăcată. „Mergi și spune lui Lola să aștearnă patul în odaia cea albastră!* demândă bă- trânul tinărului, carele și-a fost desbrăcat tocul cel ud și-l uscă lângă focul din cuptor. „Ah, îl va așterne ea, și dacă nu-i voiu mai spune-o/ răspunse tinărui năcăjit. „Așa sunt de udat de ploaie, încât mai întâi trebue să-mi usc hainele/ Celalalt, un adevărat uriaș, în etate de vre-o 50 de ani, își încreți fruntea și aruncă asupra tinărului o privire așa de încruntată, încât acesta își atârnă repede rocul peste un scaun și să depărta. „Băieții de astăzi totuși sunt ai dra- cului de cerbicoși/ zise bătrânul întorcân- du-să cătră mine. „în tinereța noastră era altcum; atunci copii ascultau, fără de a crâcni/ A trebuit să râd în mine, când am văzut că îl consideră de băiat pe un bărbat de șeasă picioare înalt. „E doară fiul dtale ?“ întrebai eu, încălzindu-mi manile lângă foc. „Da, da, fiul meu/ afirmă ol, „iar fata ce ai văzut-o mai înainte fica mea. Eu țin aci birt, însă câștigul este foarte mic, deoa- rece numai arareori să rătăcește până aci câte un călător, pe aceste drumuri mize- rabile.11 „Asta o cred și eu/ întâmpinai eu, gândindu-mă la drumul cel rău. „Cât de departe mai este până la Vermont?" „Hm, vre-o doauă — trei miluri. Ziua poți să ajungi încă mai iute, însă pe o vreme urâtă ca aceasta este imposibil să pleci.“ Cu o privire, ce nu-mi prea plăcii, el îmi scrută pachetul de călătorie, care con- sta din o tască de mâna, un pardesiu și o nuia pentru unghiță! „Mergi la pescuit?" întrebă el Intr’un târziu. „Da" „Singur ?“ „Ba nu. in Vermont mă așteaptă un prietin/ „Așa — așa! De mult ești pe drum?" „Vara întreagă am tot călătorit" Mi-să păru ca și când în trăsurile dure ale feței sale s’ar fi întipărit un fel de desi- lusionare. ' „De prin ce parte a țării ești?" scrută ! el mai departe. - - -• v * • * ' „Trăesc în Londra" „Hm, oraș mare," observă el netezân- du-și barba, carea deja începusă a încărunți. „Bani încă vor fi acolo destui? El își trase scaunul mai aproape de mine și umplându-și pipa, începu o conver- sație, carea în partea cea mai mare tracta despre avuția orașului Londra. într’aceea furtuna crescu; ea urla și smăcia la edificiul cel vechiu, încât acesta trosnea în toate închieturile; grindina să is- bea do ferestri, iar tunetul să rostogolea printre munți, ca o canonadă îndepărtată. Era într’adevăr o noapte înspăimântătoare, j și eu am mulțămit lui Dumnezeu, că am aflat baremi un asii ocrotitor, deși stăpânul , casei nu-mi plăcea de fel. După vre-o ju- mătate de ceas, fata cea tinără reîntră în odae. „Odaia pentru domnul este pregătită/ zise ea cu voce lină și melodioasă. Eu m’am ridicat la moment, deoarece ■ m’a fost copleșit o astfel de osteneală, încât stăm să adorm în picioare. Fără de a mai । tândăli mult, mi-am adunat bagajul și plecai, abia băgând în seamă, cum birtașul strigă după mine, să nu mă las a fi contur- bat prin zgomotul produs de furtună. „E drept că ușiie și ferestrile să închid rău de tot, coperișul însă totuși va putea încă să resiste? Fata Îmi lumină pe nește trepte în- guste și mâncate de cari, ce conduceau sus într’o odae spațioasă, însă cu aer corupt, și carea aproape de jumătate era ocupată prin un pat mare, încunjurat de perdele groasă „Aci am să dorm ?“ întrebai eu ne- dumerit. „Mi-e frică să nu mă nădușesc/ Cu o singură mișcare de mână, ea îm- pinse de laturi perdeaua, și dupăce îmi po- fti noapte bună să depărta. Mă uitam cu curiositate prin odaia cea goală, observând mereu, cu oareșicare neliniște, patul, în care aveam să odihnesc, i Dintr’o întâmplare ciudată, osteneala de mai ! înainte mi-a dispărut cu totul, și numai I după un timp mai îndelungat m’am hotărât să mă culc. Mai întâi însă am avut precau- । țiunea, să încuiu ușa, iar un pachet de : bancnote, ce să afla în roc, să-l ascund în- | tr’un buzunar al vestei. în sfârșit am ador- mit, desbrăcat numai de jumătate și cu lampa aprinsă. Atingerea unei mâni mă trezi dintr’odată; am sărit în sus, nu puțin mirat, văzând înaintea mea statura cea sveltă • a Lolei. Ținându-mi înainte rocul meu, ea ' zise încet, cu o voce vibratoare: „îmbracă-te repede și-mi urmează 1 Aci nu mai ești în siguranță. Auzi numai, cum trosnește! în- treagă casa trămură, și suntem în pericol, ca să se dărâme pe noi? Eram prea uimit, pentruca să pot răs- punde îndată. (Va urma.) . nunii’ i I Nr. 19. U N I R EA Pag 161» jn nuool ni eaoimu eo.o-niî inu iob eb rs Păstorul sufletesc și săvârși- i rea funcțiunilor sacre. * (Continuare.) Cântarea dela Herovim -spune că „toată grijea cea (Lit. p. 81) ne lumească dela noi s’o lăpădăm!“ iar profetul Ieremia zice (48. 10) „Blăstămat e celce face lucrurile Domnului cu lene!“ Cuvintele aceste ale profetului însă nu sunt a să explica astfel, că serviicile sacre ar trebui făcute cu „grabă mare," cum ar fi d. e. să mărturisești di- mineața înainte de liturgie câte 80—100 inși în o oară sau să tolerezi obiceiul, că întreg poporul mărturisirea pascală are să facă numai în „vinerea sacă.“ în ambele . •cazuri preotul numai osândă își poate câștiga șieși iar poporenilor nici un folos. Am servit i în o biserică, și . am aflat antimensionul în cea mai mare negligință plin de fărimături, ba și bucăți mai mari diu s. cuminecătură. Ce însamnă aceasta, decât o prea ușoară tractare a celor sfinte? Am avut trista espe- rință de a vedea la un frate s. cuminecă- ' tură pentru morboși învălită numai în o hârtie și mucedă și înflorită; iar la alt frate o am văzut în casă pe etager, în un vas ne- cuviincios. ’ ..■ Un creștin bun a dispus în testamen- tul său, că pe el — deși era om cu stare și de posiție — să nu-1 înmormânteze la o întâmplare cu mai mulți preoți, ci mai cu unul singur. Ca motiv expusă prejurarea, că unul singur nu are cu nici nu- îm- cine vorbi, iar când sunt mai mulți în conținu vorbesc despre alte lucruri, ba chiar râd și să distrag în timpul, cât nu sunt ocupați cu cântatul. Un alt creștin nu s’a mărturi- sit timp de 30 ani. Și pentruce? Pentruca părintele său sufletesc totdeauna râdea, când întră el la mărturisire și poporanul crezând, că râde de dânsul, n’a mai mers la mărtu- risire, pânăce acesta a trăit. — Un preot a fost rugat să învite la săvârșirea unei fun- cțiuni sacre încă un preot. Parohul scrie biletul și îl predă parohianului să-l ducă la N. — Parohianul însă atunci îi spune, că pe acela nu-1 dorește, deoarece îl cunoaște, că râde mereu și vorbește și nu-i stă gândul la Dumnezeu. Nu arare ori ni-să dă. ocaziune a auzi din gura cutărui sau cutărui, cumcă „popă caN. nici n-ai mai putut să vezi; rugăciuni ca dela el nu mai auzi." Și iarăși „pe N. nu-ți vine să-l asculți, ci abia aștepți să sfâr- șească !“ Toate acestea, după părerea mea, să reduc la modul, cum preotul îndeplinește funcțiunile cu pietate, atențiune, decență etc. dovedind și cu ținuta trupului, că e pătruns de aceste afecte, ori din contră fără de ace- stea, căci ascultătorii nu văd și nu pot ju- . deca, ce este în inima preotului, ci judecă numai dupăcum acesta să presență. Aici trebue să adaug, că preotul nu trebue să caute ași câștiga prin servirile sale numai aplausul poporului, ci trebu să : servească așa, ca să placă întâi lui Dumne- ' zeu, căci atunci a bună samă va avea și plăcerea poporului. S. Apostol Pavel zice (Gal. I. 10.) „Oare acum caut să plac oa- menilor ......căci de ași plăcea încă oame- nilor nu aș fi slugă aiul ChristosP „Preti- . nia lumei este vrășmășiă pentru Dumnezeu; sileci ^oricare va voi să fie pretin lumei, să face, vrășmaș lui Dumnezeul S. Bernand întrebă „Itane ager'es, si hanc scires pro certo novissimam vitae tuae horam.“ Păstorul sufletesc are datorința să în- vețe și pe poporul crediecios că și dânsul în decursul funcțiunilor sacre să fie cu pietate, atențiune și străin în cele lumești, întocmai cum a poftit Dumnezeu dela Istrailteni, când le-a dăt cele 10 porunci. A concede preotul, că poporul sub decursul funcțiunilor sacre să se poarte ca și cu ocaziunea îndepli- a-1 înstrăina profane, să vorbeasă, să dis- cute, S& nu fie atent la rugăiuni, însămnează al întreținea cu totul de sublimitatea lucru- lui, însămnează a-1 face tepid față de cele sfinte. Trebue esplicat poporului, că nu e convenabil a îngenunchia numai cu un ge- gunche, ca vânători, ci trebue îngenunchiat cu ambele, după porunca și pilda s. scripturi din III. Reg. VHI. 54, I. Esdra IX. 5, Danii VI. 10, Efiiseni III. 14. etc. Că nu este mai departe convenabil ași. bâte numai peptul în loc de a să însămna cu semnul s. cruci; nu e cuviincios a nu își pleca capetele la provo- carea preotului; și alte multe iregularități, cum a fost și obiceiul de a întră la cununie mirele cu pălăria pe cap. Specialmente în biserică să între și să stea cu frică și cu cutrămur, căci e casa lui Dumnezeu, poarta ceriului. Rău fac ceice conced, ca în bise- rică poporul să se salute cu ton înalt, să-și dea mâna, să-și pupe finii manile nașilor, ba femeile să se sărute una pe alta în obraz, să-și admire vesmintele, căci „biserica e lo- cașul îngerilor, locașul arhangelilor, împără- ția lui Dumnezeul (loan Chrisostom în ep. Cornynt.) — A concede preotul ca câți che- mați și nechemați să umble prin s. altar, ca prin camera lor, pretextând fiecare cev'a afacere, asemenea e un lucru detrăgător sfin- țeniei locului. (Va urma.) Dare de samă și mulțămită publică.^ i ■ ° • ..-n- Pentru fondul Dr. losif Hodosiu dela gimnaziul român gr.-or. din Brad din inci- dentul petrecere! dela 30 Ianuarie (12. Febr.) a. c. au întrat următoarele contribuiri:_„Ză- rădeana" inst. de cred. Băița 10 cor. G. Moldovan not. pens. Băița 5 cor. Lazar Pe- rian propr. Băița 5 cor. Romul Cotioiu co- merciant Baia-de-Criș 15 cor. Dr. Alexandru Marta adv. Lipova 5 cor. N. N. Timișoara 20 cor. N. Fizeșan preot militar 2 cor. 04 fii., 1. Marșieu plugar Scodor 1 cor. Alex. Batiu industriaș Hațeg 10 cor. Zeno Mocsonyi mare propr. Bulciu 50 cor. Dr. Alexandru Mocsonyi mare propr. Birchiș 50 cor. Simion Dămian adv. Brașov 20 cor. Dr. Zosim Chir- top adv. Câmpeni 10 cor. Dr. Coriolan Pop adv. și dir. de bancă Oradea-mare 2 cor. Teodor Popa sen. plugar Brad 2 cor. loan Petrovici paroh R.-Ciclova 10 cor. George Dragau paroh Băița 4 cor. loan Dan proto- pop 2 cor. Dr. Aurel Cosma adv. Timișoara 6 cor. P. S. Sa Nicolae Popea episcop Ca-, ransebeș 30 cor. văd. Maria Valtner Beiuș 4 ' cor. Mihail Bontescu ad. Hațeg 20. cor. loan Muntean contabil Hațeg 5 cor. loan Batiu comerciant Hațeg 5 cor. Dr. Augustin Strai- ț.iariu adv. Hațeg 5 cor. losif Sabău oficiant de postă Rieni 2 cor. Moise Costan plugar Galșa 2 cor. A. Costan plugar Galșa 2 cor. Silviu de Herbay maior Saraievo 5 cor. Dr. Traian Șincay adv. Vinga 5 cor. I. Găldău plugar Ponorel 2 cor. N. Stanca comerciant Băița 2 cor. George Todorescu not. Șiria 10 — -------, cor. p Stefănescu preot Berini 6 cor. Oct. lacob IV. 4. Sabău preot Bozeș 5 cor. Dr. Nicolae Vra- ■ =-=. u ; ciu med. regim. Bistrița 10 cor. I. Iclosan preot Luncani 5 cor. I. Halic plugar Bârsa 2 cor. luniu Brut Hodosiu dir. la „Patria" Blaj 200 cor. Dr. luliu Maniu adv. Blaj 200 cor, A. C. D. Blaj 50 cor. loan M. Moldovan preposit Blaj 30 cor. Dr. Augustin Bunea canonic Blaj 50 cor. Simion Pop Mateiu ca- nonic Blaj 30 cor. Ștefan Pop canonic Blaj 50 cor. Dr. Nerva O ucu când. adv. Blaj 10 cor. I. V. Dr. Romul Boilă când. adv. Blaj 10 cor. Vasilie Bârsan scritor în cancelarie adv. Blaj 5 cor. Dr. Victor Szmigelski ca- nonic 2 cor. Georgiu Muntean dir. prepa- randia! Blaj 30 cor, lacob Murășan prof. Blaj 10 cor. Georgiu Bărbat ppresb. Blaj 50 cor. loan F. Negruțiu prof. Blaj 100 cor. loan Maior Blaj 20 cor. I. F. C. R. Blaj 5 cor. Gavrilă Precup profesor Blaj 20 cor. Dr. Alexandru Pop med. Blaj 10 cor. Dr. Ambrosiu Chețian prof. Blaj 2 cor. Dr. Nă- nâsy Lăszlo not. p. Blaj 2 cor. N. N. Blaj 2 cor. d-na Cornelia Hodosiu soție de director Blaj 10 cor. luliu Pop contabil la „Patria" Blaj 4 cor. Augustin Mihulin preot Boroș- sebes 2 cor. Const. Zopota înv. pens. Boroș- șebes 2 cor. Demetriu Curta not. Boroșsebeș 2 cor. P. Covaci u înv. Borossebes 2 cor. Dr. A. Grozda adv. Buteni 5 cor. Arcadiu Crâs- nic preot Buteni 2 cor. Petru Pârvu înv. Buteni 5 cor. I. Roșu înv. Buteni 1 cor. Maria Suboteleanu născ. Oprișa prop. în Bu- haiu 1 cor. Dragina Mezei măr. Agleu înv. în Buhaiu 1 cor. loan Giorgia ppresb. 5 cor. Iulian Toader când, de prof. Sibiu 2 cor. Terentie Popa, înv. Bârsa 2 cor. Atana- sia Oancea ol. Borossebes 2 preot Bârsa 2 cor. (Va urma.) N. Costa Bibi din A apărut. Floricele din Bănat, cântări poporale composițiile dlui I. Vidu și alții, culese de M. Jugănaru; O broșură de 32 pag. co- sta 20 bani. - mo n eh e! • Liturgia Sini loan Gură-de-aur pusă în note muzicali după melodiile celor opt glasuri bisericești și armonizată pentru co- rurile de 4 voci mixte de luliu Birou, Tic- vanul-mare. Opul II. prețul 5 cor. Cartei de oetire pentru clasa I. și II. gimnazială și reală, seminare pedagogice și și școale super, de fete, de loan Popea, rer vidată de Dr. Const. Lacea, ediția a V. Bra- sso 1905 editura librăriei H. Zeidnea, legată în pânză cor. 2.40. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. * e-1* Ueoărei econoame e a avea o cafea buni. Cafeaua ^eipp di malta a lui >>Kathreiner nar trebuii se lipsească, dela pregătirea cafelei zîl- nioa, din nici o bucătărie. Se se ceară numai In pa- chete originale cu-numele -KATHREINER-. (48) 9—20 Pag. 162. UNIREA Nr. 19. (12) 3-5 mai escelenta sî sănătoasă apă ceea minerală. (5| 4-62 lulius EriK Sibiu (Nagyszeben) gtr. Cisnădiui 3. ■ Tot felul de oroloage, juvaerc din aur și argint, — tăcâmuri din argint, recuisite de aur și argint pentru biserici. Bk Cel mai mare deposit din Ardeal Mare deposit de sticle măritoare, ocheane și BmI binocle Aduc la cunoștință onoratului public, că singur eu pot servi cu apă de: J t’ouiandele se esecntâ numai pe lângă =1—-—---------- rambursa. -• ------- ® Reparările se esecută prompt și eftin. o Cumpăr eventual schimb cu cel mai mare preți curent obiecte vechi de aur și argint și petri scumpe. ------------ La cerere trimit franc" el gratis Prețcurent ilustrat. — Nr. 3016. F. Orologiu cilindru remontoir din argint, cu acoperișuri duple de o construcție puternică și trainică, costă 1'50 coroane. ’ EDICT. loan Șanța dinT. Sarauad comitatul Selaj, care de doi ani încoace petrece în locuri ne- cunoscute, prin aceasta este provocat ca îi termin de un ah și p zi să se prezenteze în fața oficiului protopopesc din Santâu (Ta- snăd-Szănto) în cauza procesuală de divorț vincular, intentat lui din partea soției sale din T. Sarauad luliana Macarie, — Ia din contră procesul se va pune în curgere și fără dânsul. Santâu 9 Maiu 1905. Demetriu Coroian, (14) 1—3 protopop gr.-cat. în tractul Sarauadului. 000000000ooo®®oooeeeooooQao®®®® E DENES budapesta 1 VI. Vâczi-korut Nr Urmașul lui BRAUNER și KLASEK E. Plewa inginer, representantul și depositarul ces. și imp. a fabricei de mașini și motoare în Ungaria. =-----------------------— — MOTOARE Prețul unui aparat mic complet?: ~ 20 coroane. . = fPentru cei foarte simțitori) cu bensin. gaz și vapor pregătite - -..—- după model 1905. .....— r ' , 1 ---; 2 100 HP. 1 \ Locomobile cu ben^in a 2—20 HP. Mutoare trainice cu gaz, de toate mărimile, cu cari se spesează pe oară 2—3 fileri. Prețuri ieftine și condiții de solviri foarte ușoare. — : . Preț-curent gratis. Să caută în provințe agenți cinstiți. (10) 6—12 ©O9®©®000O®®®0©O0®00®©©G©0®©fi0® Voiești să fii tare ? — Voiești ca între ori-ce împrejurări ale vieții să te bucuri de sănătate? Voiești să ai curajul și energia ca să te poți opuse liniștit grijilor și năcazurilor? —Noi ne am dedicat lucrările noastre întru a mări și întări sănătatea omenimei. — încercările noastre sunt încoronate de succese și metoadele noastre sunt recunoscute ca cele mai bune din partea oamenilor de știință. Am arătat ca Electricitatea este basa vieței fisice și că aceia cari sufer de stomac, reumatism, morb de nervi, dureri de spate, de cap, de piept au lipsă de mai multă electricitate. • „Electrophor“ Aparat de electricitate, renoiește puterea perduta și îl poate folosi unui fie-care. “■ Nu se poate în deajuns sfătui oamenilor slabi să folosască acest aparat electric. Electroforul întărește nervii, înoiește sângele, întărește simțirea, aduce sângele și sistemul nervos la o normală funcțiune. Dr. Bourg, membru la facultatea de medicină din Paris referează: Nu numai podagra, (șuiul), reuma, hysteriâ, asthma, au fost în nenumărate cașuri vindecate prin electricitate, unde medicamentele s’au dovedit de nefolositoare, ci și la ori-ce fel de morb de nervi, durere de cap, colică, dureri de urechi, insomnie, hipocondrie și cu deosebire la hemoroide efectul bun se arată după vre-o câteva zile, ba uneori după vre-o câteva ceasuri. — Cu un minunat succes se folosește contra durerilor femeiești. Electroforul produce ani de a rândul un curent electromagnetic fără a ave baterii și fără mașini ajutătoare. — Se garantează h । । n * * pentru trăinicia lui 5 ani. Prețul unui aparat mare complex: ~~.......80 coroane. ~ ... —. (Pentru însănătoșarea morburilor vechi). î Se spedează la trimiterea banilor Înainte sau prin rambursa. (25-52) Manhattan întreprindere de Electrofor. Budapesta VIII. Aggteleki u. 15|u. Pentru monarchie: Pe an 12 cor., an 6 cor., 'It an 3 cor. I Sâmbătă, h------------ Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., V, an 9 frc., '/4 an 4 frc. 50 cm. [ Foea apare în fie care ga-------------------j Inserțiuni: (Tn șir garmoud: odată 14 dl., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea „Unirei in Blaj. E1 5^3 Anul XV. Foaie bisericeascâ-politică. Blaj 20 Maiu 1905. Numărul 20. Puncte de orientare. — Articol din afară. — II. (Cn.) în patria noastră se bucură toate confesiunile de autonomie. Așa lutheranii. așa reformării, așa gr.-orien- talii; până și Jidovii încă sunt socotiți după legile mai none de confesiune recepta și au un fel de autonomie, care Ie regulează afacerile, bisericești. Ro- mano-catolicii, nu se bucură de auto- nomie propriu zisă. Toate încercările lor până acum au rămas zadarnice. Dar au un for suprem, forul episcopesc, care din an în an își ține ședințele sale spre a resolva căușele lor biseri- cești și scolastice și a da directivă uniformă față de anumite cause pentru parohii din toate diecesele. Singur biserica, respective provincia noastră mitropolit mă nu se bucură până acum nici de un drept autonomie. Din partea puternicilor zilei este considerată ca contopită în biserica romano-catolică neavând nici un drept, decât numai în legătură cu acea biserică, contrar le- gilor și bullei de înființare. Episcopii noștri nu țin ședințe de sfătuire în căușele, cari privesc întreagă provincia mitropolitană, sau dacă le fin, acelea sunt foarte rari. Sinoadele diecesane formează es- cepțiune, ținându-sădin când in când sinod arhidiecesan. în celelalte dievese de un pătrar de veac nu s’au mai ținut sinoade diecesane; cum este diecesa Gherlei Și oare aici să nu se mai simțească lipsa unui sinod? De un pătrar de veac să meargă toate lucru- rile strună? Referințele de drept a bisericelor din patrie le regulează ardeiul de lege XX—1848; apoi, pe basa continuității de drept, ia care atâta se provoacă puternicii de azi, —■ acest art. se completează cu art. 53—1868, art. 40, §. 51—54 din 1879 și cu arr. 32 din 1894. Prin art. de lege 32 din 1875; 43 din 1891 și 26 din 1893 se regu- lează salarele și pensiunea învățătorilor dela șeoaiele elementare. Prin art. de i lege 30 din 1883 și 27 din 1894 se I stătorește dotarea și pensionarea profe- sorilor dela șeoaiele medii. Și în urmă prin art. de lege XIV. din 1898 se | întregesc salarele preoțești până la suma de 1600 cor.; care art. de lege pe noi numai întru atâta ne atinge, încât ne dă drept a pretinde din vis- teria țârei ajutor equitabil pentru preo- țimea noastră până la regularea defini- tivă a autonomiei catolice și a congruei. Se cetească acum ori și cine ar- ticlii înșirați mai sus cu atențiune și ; va vedea de câte drepturi se bucură sau ar trebui să se bucure toate bise- rieele din patria noastră. Apoi se cerce mai de parte după esecutarea imparțială a disposițiilor din legile sus zise și va vedea ce mare deosebire este între noi și alte biserici. Va vedeâ, că aproape față de câți §-i ne privesc de-adreptnl pe noi, față de aiâți avem gravamine pentru esecutarea nedreaptă, neeonștiențioasă a lor. Pe la anul 1848 era în țara noastră numai 2 episcopii române gr.- cat. fără oare-care legătură canonică între sine: Episcopia Blajului și a Orăzii-mari. Și cu toate acestea legile din 1848 expres amintesc pe gr.-cat. în anul 1853 prin bulla Pontificelui de pie memorie Piu IX: se infițează pentru Românii gr.-cat. încă două epis- copii : in Gherla și Lugoj, iar episcopia de Aibajulia se ridică la rangul de Mitropolie, respective prin bulla aceea se formează o provincie mitropolitană independentă de sub jurisdicțmnea ori- cărei alte mitropolii sau primații din țară, fiind supusă de-adrcptul S. Scaun Apostolic. în anul 1868 se inarticulează între legile țărei Mitropolia bisericei române gr.-cat.; iar în anii următori prin alți art. de lege se dâ drept dignitarilor bisericei noastre în casa magnaților. Toate acestea disposiții bune și salutare, ca efluxul principiilor de ega- litate și reciprocitate depuse în art. de lege XX. din 1848, §. 2. ar constitui | pentru noi o mângâiere sufletească, — dacă s’ar esecuta și în praxă ! i Luați în mână numai conspectul consilierilor intimi a Maiestății Sale și veți afla, eă Mitropolitul Blajului nu I se află in șirul consilierilor. Și apoi provocându-ne la principiile de egalitate și reciprocitate, oare se fie cu putință ca capul unei provincii mitropolitane de l’/2 milioane suflete, ajuns la această treaptă înaltă din încrederea clerului din întreaga Mitropolie și din încrederea guvernului țărei. să nu se fi învrednicit a fi consilier intim Maiestății Sale în rând cu alți deputați, comiți supremi, sau și neguțători? Oare Mitropolitul Blajului să nu-și fi câștigat merite pe terenul public in serviciu de 30 ani ? Să nu aibă în inimă numai binele di- nastiei, a credincioșilor și prosperarea țârei? De necrezut, dar adevărat! în urma legilor din 1868 s’au instituit pe lângă Ministerul de culte și instrucțiunea publică referenți pentru căușele bisericești-școlastice a fie-cărei confesiuni din sinul respectivei confe- siuni. Singur biserica română gr.-cat. 1 nu are referentul său. Căușele bise- ricești-școlastice a greco-catolicilor le referează referentul rom.-cat, care cu toate, că este de o credință cu noi, totuși necunoscând ritul și disciplina bisericei noastre, necunoscând din pro- pria esperință împrejurările în cari I trăim, — tare ușor va puteâ greși în referada sa, și de fapt și greșește. Complinirea scaunelor vacante epi- scopești se întâmplă prin denumire. Denumirile se întâmplă la recomandarea ministrului, acestea însă pot să-și aivă partea lor bună, și în timpul din urmă chiar s’au întâmplat două denumiri foarte potrivite. Dar cine ne va puteâ asi- gură, că în viitor tot așa se va urma ? Cine ne va puteâ asigura în viitor de bunăvoința miniștrilor, cari răsar câte odată ca bureții, de 2 și de 3 ori într’un an? Cerem deci, că la denumiri să-și aivă rolul său Mitropolitul, pe cum și diecesa interesată I UNIREA Nr. 20. Pag 164. Cerem, că în Ministeriul de culte și instrucțiunea publică să se instituiască un referent anume pentru căușele biseri- cești școlastice a acestei provincii, cari de naștere să fie român gr.-cat., fiu a pro- vinciei mitropolitane de Alba-Iuliâ și Făgăraș. Cerem ca Archiepiscopul și Mitro- politul de Alba-Iulia și Făgăraș, ca capul unei provincii bisericești cu peste Via milion de suflete pe viitor prin aQtul de întărire să primească și ca- racterul și titlul de sfetnic intim a Maiestății Sale. Spre ilustrarea celor zise am adus înainte numai acestea trei esemple la părere neînsemnate, dar aievea afund tăiătoare în drepturile garantate bise- ricei noastre. Și câte cașuri mai sunt, în cari vaza și auctoritatea bisericei noastre este știrbită; însă-și biserica desconsi- derată și legile esistente călcate în picioare? PREOTUL și ÎHVAȚÂTORUL. Preoția și dăscălia sunt unele dintre cele mai sublime cariere pentru om. Căci omul ce s’a dedicat, pentru ori care din aceste doue cariere, nu se fericește atâta pe sine, cât iu eră pentru binele și folosul deaproaneiui său. își jertfește sănătatea, comoditatea, e gata a răbda cu paciință desprețuiri și atacuri, cari îi rănesc sufletul, îi vatămâ ambiția; îl fac sâ se descurajeză. I-se sgudue simțul fin și îșîperde încrederea «în sine, carp i-ar ridica și țiueă incoutinu la locul, ce-i conipete., Vede pjedecele, ce i-se pun înainte, dar el trebue să fie conștiu de chemarea sa. Trebue să pășească cu curaj și des prețuire blândă față de toate nevoile ee-1 ajung. Cârăabnegare trebue să poșeadă un atare individ. Și totuși trebue să fie tare la suflet și îndurător, prudent și prevăzător, treaz și muncitor. Ochii sufle- tului său se clipeze cu blândețe și dulce dragoste; să atee totdeauna deschiși pentru de a puteă observa, scăderile și aplecările spre rău ale deaproapelui său, pe cari apoi cu părintească iubire să le combată. Sfatul său bun are soartea de a ajunge în casa bogatului, cât și îu casa săracului; în casa îmbuibatului și în casa plină de nevoi și suferințe a celui sărman. Mușcările de vespi înveninați, cari în conținu lucră spre a-i strica, e silit a le primi surizând și eu mânile încleștate. Aproape toți să silesc a-i da îndărăpt îm- prumutul binefăcător, a-i da piatră în loc de pâne. Iar el primește, căci trebue să primească cu bunăvoință, deși destule ori suspinând din adâncul sufletului său. Soartea fiecărui, care a apucat pe ca- riera preoțească ori învățătorească e cam tot aceasta. Lumea esternă nu recunoaște aproape nimic din acestea, și e gata ori când mai mult a pune piedeci, decât a ne tinde mâuă de ajutor. Se află și câte o inimă bună, care își esprimă părerea de rău față de starea noastră. însă ce ajungem cu aceasta?! Aproape nimic. Se pare, ca și când puțintel ue am afla măguliți, ma chiar că am simți și ceva mângâiere, dar numai pentru uu moment. Și apoi iară-și ne aflăm pe acea treaptă, unde am fost [ ajuns: în acele năcazuri, ce ne incuojură. , Știm bine năcazurile noastre și cu- noaștem inflnința lor păgubitoare asupra-ne, ce de regulă trage după sine nemângăiere, neîndestuiire, ma în unele cașuri chiar și idcruri neprevăzute. Pe urmă unii — cu mai puțină putere sufletească — ajungem de a ne cugeta oameni nefericiți și bătuți de vânturile dârimătoare ale mașterei sorți învinovățim apoi soartea, care ne-a dus la una din aceste cariere. E lucru știut, că aflându-ne înconjurați de năcasnri, abia dacă ne aflăm bine în societatea altora. Dacă suntem noi înșine neîudestuliți. ni-se pare, că nici cei ce ne înconjură, nu sunt îndestuliți cu noi. Această e o causă, care aduce de multe ori pe preot și învățător în contrast, din care să nasc neînțelegeri între preot și învățător și pe urmă certe și multe neplăceri. Domnește însă o datină rea, cu deose- bire între noi Românii: indeferența ți ne- păsarea. Cel mai iscusit e indiferent de cel mai puțin iscusit. Iar cel din urmă e nepăsător de cel dintâiu. Tot asemenea între avuți și săraci. Firește sunt și escep- țiuni. Din indiferența aceasta provine ura personală, care la început e numai umbra răului, ce se silește a ocupa spațul iubirei dintre doua persoane, și alungând iubirea, aruncă sămânța urei, din care se înrădă- cinează și crește necontenit arborele neplă- cerilor și certelor între preot și învățător Azi, când avem lipsă mai mult, poate, ca ori și când de iubire și sprigin, pentru ce să lăsăm a se încuiba în inima noastră ura personală? Nn suntem oare noi domni peste mintea și inima noastră? Nn putem să tractăm după bunăvoință cu simțemintele noastre? Cine ne împedeeă în mersul cu- getelor libere ale noastre? Și pentru-ce să nu le înfrânăm după datorință pe acelea? FEUILLETON. CLIPE de VARĂ. Satul se aprinde,, dogorește sub valurile de căldură, ce le trimite cu îmbelșugare,. din culmea măririi sale împărătești, soarele de Iulie. Grădinile largi nu-și mai pot ascunde podoaba tineră de catifea verde, întâia otavă, sub umbra, ee a perit aproape cu totul, de arbori bătrâni, cu ramurile groase, crescute, cum le-a venit la socoteală, cu trunchiurile scorburoasă, cu coaja cră- pată. Frunzele par tăiate în metal, în li- niștea grea, desevârșită. Șurile mări, gre- oaie se arată ea niște dihănii blânde, mo- țăind de somn, sub cuptorul luminos, aprins a ceriului. Casele coperite cu țiglă trimit din fie-care solz înferbîntat dungi dese, unde înguste, albe de argint, — unde fluizi, par’că. £ abia trecut de amiazi, și drumul mare ce trece prin sat e înnădnșitor. Cerul boltit ar« un văl subțire de ceață alburie. La apus, departe, plutește fără se înainteze, de-asupra Măgurii, un urs negru, care, privit mai mult însă, poate să-ți pară și o babă, bătrână-bătrână. Pe la portițe la drum umbra e mică, dar sub frăgarii de strage de pe lângă în- grădituri, chipul spălăcit al arborilor bom- bardați de atâtea ori de copiii sprinteni ai drumurilor, totuși e mai bogată. Cu căp- șoarele bălane, mițoase, răsturnate cu ne- păsare pe pământul tare, eu ochișorii ușor, duios închiși, — ori la: uiiii pare că râd și acum și ochesc ștrengărește sub pleoape, cu obrajii aprinși, de-un roșu ars de soare, copiii de joc. rămași în ziua asta de Incru, cei mai vrednici în sat, — dorm lungiți în umbra slabă a frăgariior, scăpărând din când în când din piciorușele goale, armii, ori din mânuțele grăsulii, pârlite de soare: și musca bizăind sboară dintr'un loc ca să se așeze într’altul, îndeplinindu-și fără greș datoria sa murdară de părăsită, ce te umple de scârbă. In ștantul afund, sub podul cu blan» rari, câți-va purcei staa întinși pe coaste. Pe riturile lor bucățele de pământ moale, au rămas în picioare, și se părea că godă- ceii, sub pielea murdară, a cărora mai de mult se ascundea vre-un făt frumos vrăjit sunt grozav de mândri de această podoabă. Un câne mițoș.. bălan, stă întins pe burta sub lavița de lângă portița unei case mari de piatră, a cărui var proaspăt îți ia vederea, — cu urechile ciulite, cu gâtul întins. Nici o boare nn adie. Din viile de aproape venia din când și când fluerat scurt, fără răsunet, de mierlă. Portița dela casa cea mare, văruită de curând, se deschide încet, ca și când cei de după ea, s’ar lupta cn voințele: să vie sau ba! Și iată în urmă că răsare o băbnșcă micuță-micuță, și încârligată — încâr- ligată. îu brațul drept, lăsându-i-se peste umăr, se sbate o șoldană de copilă grasă, rumenă, moale, eu ochii mari grozav de mânioși. Gurița i-se tot potrivește să trim- bițe, dar tot de atâtea ori se tocmește iar. Buzele cărnoase de fragi, ascund dințișorii albi, frumos rătezați în cunună. De mâna stângă o trage înapoi un pierde vară de vre-o 4 ani, cu ochii negri pătimași, cu șu- vițe de păr eșite prin comanacul spart, într’o cămășuță până la genunchi. Dar mătușa tot răzbește și portița se închide, izbită. „Așa! acum ședeți aici. Hoților, că sunteți curat draci! Dacă n’a fost chip să vă adorm, apoi iacă, de uu mi-ți sta bine, vă arunc sub pod, să stați acolo eu purceii lui Cuțuli .țiganul." Băbuța se mai stimpără, dar odraslele încep să trimbițe, schimonoșindu-și grozav, ca într’o oglinda convecsă, obragii frumoși. Și din mornăitnrile pe nas a mlădjței băr- bătești, se rup din când în când vorbele: „Nu ne-ai dat br&oză.. , îîî, — nu ne-ai dat brânză 1" , „Cum să nu vă dau măi spartule! Dar știu că are tată-to ficior: un lup mă, un puia de lup! D’apoi când ne-am dus în casă nu era brânză pe masă? Ba era. Și n’ai mâncat de era să nn te mai saturi? în urmă zic: „Hai mă Ionică de vă culcați de amiazi că și buna vine." Și tu ai zis: „Venim bunică." Și v’am pus pe amândoi în pat, și eu încă mi-am răzimat capul pe perină lângă voi. Și ian’ spune-mi măi hoțule, cât ai dnrmit? Nici pân’ numeri la zece. Așa, și n'ai lăsat nici pe Nica să închidă ochii. Om ești tu, mă? Ba nu, hoț! Adecă nu, un lup, un puiu de lup. Că dacă te-am dat jos din pat, iar ți-a trebuit brânză!" Bunica plină de obidă se așeză pe layița, cu bărbia în piept, cu mânile frânte în poală, cu șurț aspru de păr. Băiatul acum mormăia rar: „Nu ne-ai. dat brânză, nu ne-ai dat îîî, hî-ihî-îhî... - de ce nu ne-ai dat", — iar copila de ju Nr. 20. Iată un șir de Întrebări, cari fac destul de evidentă starea noastră sufletească, fără se așteptăm răspuns. Noi preoții și învățătorii români, cu puțiue escepținni, trăim pe la sate simple, unde., aproape toată inteligința stă din noi — două persoane. Dacă muierea eu soțul său trăește In neînțelegeri, certe, nici un lucru nu merge pe cale bună. Cu atât mai vârtos nu poate să meargă acolo, unde preotul cu învățătorul trăesc tn neînțelegere și ceartă. Căci acești doi factori duc rola principală de conducător in comună. Și ce șoade pot să meargă trebile acolo, unde preotul și învățătorul nu se pot Înțelege; unde comuna întreagă știe de neplăcerile dintre aceștia doi. Așa ceva numai așa îmi pot închipui, pe cum e stupul cu două matce. .... N’ar fi cu mult mai bine, și din alt punct de vedere, când s’ar înțelege unul pe altul aceste două persoane? Fie-care om să naște și trăește pentru sociețate. Deci dară și preotul și Învățătorul are lipsă unul de societatea celuialalt. Când s’ar înțelege bine acești doi, nnul pe altul, ar fi cu 'mult mai la loc, fiind-că s’ar inte- resa unul de năcazul altuia, ar tinde mână de ajutor întru ceea, ce se cuvine și recere. Și cu atâta ar fi mai ușor a suporta lovi- turile din afară, cari de multe ori ne iritează j nervii și sângeră inima. I Iară conțelegerea își produce fructele sale destul de bune și dulci, și noi ne-am simți mai fericiți. Ambițiunea ne-ar țineă ochii deschiși, deoarece mai bine ne-am ști apăra contra loviturilor dureroase, ce fac a ne perde încrederea și zelul de lucru; și ne fac de multe ori să trăim în disperare. Pe de altă parte am puteă lucra din । resputeri pentru binele și înflorirea națiune! । noastre și a patriei. Națiunea noastră să- i UNIREA raca are multă lipsă de ajutorul nostru, căci zace Încă In întunereeul neștiinței. Alte națiuni din patrie înaintează în cultură și binele propriu, iar noi Românii așteptăm să ne cadă puiul fript în gură.. Nu e vina altei națiuni, că rămânem îndărăpt, fără, în general, a noastră.. Pentru ce să fericesc alte națiuni. încă și mai mici dtp această patrie, iară noi nn?! Pentru-că străduesc cn sirguință și conducătorii lor nu se ceartă, ci umăr la umăr, își dau toată silința spre înaintare. Noi însă stăm cu mânile încleștate învinovățind pe alții pentru răul și.neînțelepciunea noastră. : Să nu ne bazăm pe escepțiunile, ce le avem, ci să grijim, începând dela cel mai mare, până la cel din urmă, pentru lumi- narea poporului nostim, a țăranului! Lăsăm la o parte certele și dăm mâna frățească! Dumnezeu să ne ajute! Groși la 14 Maiu u. 1905. ’ Nicolae Bozga Învățător. REVISTE. Ungaria. Situația politică e tot cea veche —* nesiguranța zilei de mâne. Magiarii zic, că ei au vreme să aștepte, să îndestulesc de-o cam dată cu aceea, eâ nu plătesc dare și nu dau miliție. Cercurile vieneze încă-s de părerea, că să mai poate aștepta. Unii așteaptă că n’au în cătrău, alții ca au puterea în mână. Foile ungurești toate amintesc cu vădită durere mișcarea ce s’a simțit între naționalități, și în special intre Pag. 165. români. Naționalitățile din Ungaria să ocupă cu ținerea unui congres, la care vor lua parte reprezentanții tuturor naționalităților din Ungaria. Răsboiul ruso-iaponez. Zilnic se așteaptă ou încordarea cea mai mare lupta ce să va da pe apă între ruși și japonezi. Pricepătorii de războae pe apă susțin, că lupta se poate întâmplă numai cătră sfârșitul lunei curente. Scopul flotei rusești e să ajungă la Vladivostoc, singurul port. răsese, pe care japonezii voesc să-1 'cuprindă șl ast-fel să răpească flotei rusești ultima speranța de odihnă, in cazul când Vladivostocul va cădea în ctirund, flota rusească, va ajunge într’o posiție foarte critică, din motivul, că nu ar avea' de unde să iaie cărbuni, și ast-fel ar fi es- pusă uimicirei totale. . Posiția flotei japoneze din ori-ce punct de vedere luată e superioară în comparație eu posiția flotei rusești, laponezii sunt în, toate părțile acasă, pe când rușilor toate li-s dujmane. Cu toate că cu număr rușii sunt mai puternici ca japonezii, totuși sorții de isbândă se profețesc japonezilor. Cel mai mare neajuns pentru flota rusă sunt cărbunii, pe cari trebue să îi aibă intr’un quânt cu mult mai mare ajunși în apele japoneze. Din causa cărbunilor s’a iscat un conflict foarte mățate adurmită într’o dungă, cn căpșornl râzi mat de mâna grăsulie, 11 acompania rar de tot: „Brânză, ; . , nu ne-a dat“. Somnul învinse în urmă și pe Ionică. Bunica se liniști, iuă furca de lângă ușe. ce a fost lăsată aci. când cu amiaza nepo- ților, și fusul prinse sâ sfârie între degetele noduroase, uscate, și se tot depărta, părând eă vrea sâ fugă, să scape din ghiarăle acelea vechi, îmbrăcate în piele uscată de broască. Lua guși mari de lână, pe eari firul le scotea în caerul învălit cu o veche hârtie ruptă de pachetat. și ie mesteca mult în gura, care părea că a rămas toată în sar- cina fălcii de din jos. Târziu o arunca, și buzele lungi se împăturau duios Intr’un se- micerc sub nasul fără coloare, cu o mică și blândă aluniță neagră în vârf. Bărbia se răzima de pept. Nu-și prea putea da bine samă de multe ori de sfârăe fusul, ori îi vorbesc dujmani nevăzuți în urechi. în restimpuri ochia din luminile mici galbine, nepoții, și clătina din cap. și zimbia din crețele multe a feții. Se scula, îi săruta pe rând și iar se apucă de tors. „Hoți, auzi, hoți ea tatâ-s’o. Dar să trăească pentru asta una! N’ași zice ba. dar Dumnezeu nn va face minuni, să mai fiu eu, până i-oi vedea însurați și măritată.*1 Și fusul spornic tot scobîlța să scape dintre bețigașele de ’os, dar firul îl întorcea ro- tindu-i. părea eă se umflă de mânie. Gușile din lâua stau împrăștiate, ca niște glanduie albe, tn jurul bunicii. Copiii durmiră bine. Umbrele crescură pe lângă garduri, când se treziră. Bunica le spuse cât au crescut de mari, îi sărută cn gura ei de pungă din falca de jos, și le dădu din- sin la unu câte două fii; ; Tot ce privește foaia, b& ee adr&Beae Ja: Re- dacțiunca și admini* etraționea „Unitei ’ In ' Blaj. Foaie bisericeascâ-politicâ Anul IV. Blaj 27 Maiu 1905 Numărul 21. Puncte de orientare. — Articol din afară. ■— III. (Cn.) Pentru ca să-și poată îm- plini biserica chemarea sa, are trebuință în mare măsură și de mijloace mate- riali. Statul ca o mamă bună pe basa principiului de egalitate și reciprocitate ar trebui să tracteze și ajute deopotrivă toate confesiunile. în realitate însă pentru unele este mamă bună, prea bună; iară pentru noi este mamă maș- teră, foarte mașteră. Noi suntem caracterizați în viața socială ori ca modești, ori ea . . . să mă esprini cu un termin vulgar, . . . . proști. în politică apoi suntem carac- terizați ca slăbănogi, ori ca neenergici. Și așa și este! Noi cu toate că pe basa art. de lege XX. din 1848, §. 3. și 53 din 1868 avem drept, totuși pentru trebu- ințele noastre bisericești școlastice sau nu pretindem nimic, sau pretindem puțin, ca și acest puțin apoi să nu ni-1 dee. Și așa toate greutățile le punem în spatele credincioșilor de-a dreptul, cari abia le mai pot suporta. La stat plătesc oamenii de frică bucuroși. Că cum și cât de bucuroși plătesc pentru trebuințele bisericești-scolastice, vor puteă spune numai preoții din cura animarum. Poporul de-a dreptul, ne- mijlocit, plătește pe preot și pe învă- țător; el susține biserica și școala în foarte multe parochii cu repartiții mari și grele. Și văzând atâtea dări, apoi nu-i mirare, dacă se îngrozește de ele și lucră să se scape cât poate de ele. De aici vin de multe ori frecări, certe, neînțelegeri între preot și popor. De aici vine apoi, că poporul nu vrea să mai vadă în preotul său pe părintele sufletesc pe lângă toate capacitările, fără pe esecutorul său. Nu așa lucră alte biserici. Scopul lor este ca întru cât se poate să cruțe pe credincioșii lor de cheltuieli directe pentru trebuințe bisericești-școlastice. Spre ajungerea scopului acestuia se fo- losesc de mijloacele cele mai practice. De o parte prin ziaristică bine redac- tată pregătesc spiritele pentru căușele lor; de altă parte prin ' memorande bine motivare, pretind dșla dietă ajutor • din visteria țărei pentru trebuințele lor ' bisericești-școlastice. Trăim în lumea realizinuluî, când cuvintele bombastice, frumos sunătoare nu se prea prind, și pentru aceea re- curg la alt. mijloc, cu , mult mai mult vorbitor: la statistici Cifrele acelea seci vorbesc tare mult? Și cum-câ așa este, dovedește acum mai proaspăt „Memorandul bisericei re- formate și evangelice lut, din Ungaria pentru esecutarea art. de lege XX. din 1848, redactat din insăr^marea numi: telor biserici de baronul Băuffy D. și Dr. Bâltik Fr. și depus pe masa dietei. Acest memorand cuprinde în sine toate gravamineie bisericelor protestante din Ungaria pentru esecutarea nedreaptă a art. de lege XX. din 1848, §. 2. și §. 3. completați prin art. 53 din 1868, art. 32—1875, art. 30—1883. art. 43—1891, art. 26—1893, art. 27—1894. și 14—1898 și se împarte în doue părți. Partea L cuprinde în 6 puncte pe larg descrise gravamineie, cari doresc a se îndrepta pe basa rea- lisărei depline a principiuftii reciproci- tății și egalității (§. 2). în partea II. stătoresc principiul, pe care doresc a-1 realiza cu privire la dotarea materială a bisericei, espri- mând și în cifre suma dotărei, pe care o doresc și o pretind pe basa recipro- cității (§. 3) în 7 puncte. Premit, cum-că amândoue părțile sunt eoncipiate cu date statistice uimi- toare; și nu pot în destul admira râvna și stăruința lor în astă direcție și a nu o recomanda și noue. * Vremea și spațul nu-mi permit a mă estinde mai pe larg la amândoue părțile. Totuși spre orientare aflu tare de lipsă a tracta pe scurt în cifre partea a II. cu privire lâ dotare, ca să se vadă cum pregătesc alții lucrurile înainte? cum compun statistici*? și cât de bine pregătiți pășesc în publicitate cu pretensiunile lor? . ■ în an. 1902 au primit bisericele protestante din Ungaria pentru toate trebuințele lor bisericești-scolastice din | visteria țărei sub titlul ajutor de stat suma de: 3,331-108 cor. 48, fii. ■ Pe lângă aceasta sumă mai cer acum: I. Pentru ușurarea, eredin- cioșilor de, repartiție ■ bisericească, anual 2.100.000 It.‘ în lipsă de alte fonduri ca apese de admini- 1 strare bisericească anual . . . . . 700.859’80 Hț. Salatele preoților lor, fiind întregite din ....... visteria țărei la suma de 1600 cor. amăsurat art. de lege 14 din 1898, acum mai cer pentru preoți 5 quinqenale de câte 200 cor. Suma anuală .... 1.533.100 IV. Spre ajutorarea fon- dului de pensionare a preoților anual . 567.287 V. Pentru instrucția reli- giunei la catecheți anual ..... 250.000 VI. Spre scopuri culturale și umanitare . . 620.000 Suma . 9.092.355’28 La această sumă mai sunt a se adauge încă spesele nespecificate din punctul VII. pentru ridicarea unei fa- cultăți teologice protestante la univer- sitatea din Budapesta. Și așa nu vom esagera socotind suma pretensîunilor la titlul dotărei anuale din visteria țărei la cifra de 91/, milioane cor. Toate acestea ea să nu se îngreune peste măsură credincioșii. O sumă modestă aceasta în vederea meritelor culturale, bumanitare și patriotice a bisericei protestante. (!) Și noi? . . . cum stăm noi? las chestiunea deschisă. Pag 172: . U N I R Ea ' -Nr. Exposițieetnogrâfică și ișto* rică culturală lă Sibiu. Gomitetul central al Asociațiunii pentru literatura: și cultura poporului român, a bo- tărli fiică tn iarnă, ca cu prilejul deschiderii Muzeului ce să va întâmpla la vară, să aran- jeze și o expoziție. Și pentru organizarea acesteia a exmis o comisie, care și-a ales president pe dl I. St. Șuluțu, secretari pe domnii L..L Lăpădatu și-Romul-Simu și di- rector pe dl Dr. Cornel Diaconovich. Des- părțământul Sibiu a delegat din partea -sa pe dnii Dr. L. Lemdny și St. Stroia. ' : : tnședihța dela 29 "April n. comisia prezintă programa șhregulamentul expozrți- unii, cari,să primesc șj șădwunp.începerea lucrărilor pregătitoare, । , . în următoarele publicăm programa âdeăsta, deși ne răpește o mulțime de ‘ spaț, și din'' jartela boastră Recomandăm cetitorii or noștri ciitoată insibtihțir eă’ iele cât mâi multi parte la ea pentruca succesul ei va fi o mândrie a noastră a tuturora : Partea etnografică. 1 Desp. A, Situațiunea geografică, viața comunala și casele Românilor din țară, Secț. I. Situațiunea geografică,. (§. 1.) i. O hartă etnogrtfieă a Ungariei, după posibilitate, în relief, va prezentă teritor.nl locuit de Români. Comitatele cu poporațiune românească șe vor distinge prin o culoare udai vie, in diferite ■ fin- anțe după proporții dintre loenitQrii'romani ți ne- români (0—25, 25-50, 50—75, 75—100%). Să vor expune apbi ți alte'harțe etnografice, tn diferitele edițiiini disponibile,’cari vor arăta te- ritorul ce-1 ocupă întreg elementul'românesc. (§. 2.) 2. Tablouri grafice vor prezentă cuota Românilor în popdntțltmeft'țării și1 in' comparație cu L-' celelalte popoare conlocuitoare, s^oi creștereainimă- rulm lor după recentementele ee" să -fac «t lOîn •10 ani. . < . ' '' • Pentru, aceste tablouri se vor. lua de bază datele oficiale ale serviciului atăfîstichi țării, după publicațiunile editatede acesta. . . - &. 8.) De procurarea hartelor ți datelor nece- «•țNr precum ți aranjarea acestui despărțământ va îngriji biroul Asociațiunii, , Secț. Il.^ftțța comnoală. . (§..I.).L Partea isioriciL Aci~Sft vor expune: a) documente ți diploma, vechi, ce privesc istoria comunelor, mai Cu' seamă înființarea ți privi- îegltte lor'pfeCuîBi'țilazere mai însănihăte-prin cari an trecnt ele; apoi, statute, concluse (hotăriri), con- specte, registre, matricule, rațiocinii, budgete ți alte documente vechi despre organizarea comunelor, fun- cționarii ți reprezentanții lor, despre familiile și locuitorii lor, despre edificii, vite, etc., despre im- pozite, taxe ți alte. cOntribuiri comunale, cu deose- bire despre cqntribuiri pentru scopuri culturale. ți filantropice, despre starea instrucțiunii, etc., tn fine planuri ți conscripținhr (ocolnițo) vechi ale' comu- nelor; /.................... b) acte, statute ți alte documente despre țțr huri ți tovărății. (Însoțiri) comunale de odinioară, despre ramii de~ industrie ți negoț, ce au purtat locuitorii lor ți în genere despre oeupațiunea locui- torilor; . , c) obiecte vechi, cari privesc viața ți obice- iurile din trecut (embleme, steaguri, lăzi, răvașe, ta- \ bJe, sigile, uniforme, etc.), în fine d) tablouri vechi cu vederi ale. țomunelor , ți ale eventualelor fortărețe (cetățui, intărituri, ce au aparținut lor. ' ■' ■ - (§. 5.) 2. Stările actuale.1 . .. ',aj din fiecare despărțământ al. Asociațiunii cel. puțin. câte un tablou fotografic al unei comune caracteristice de pe teritorul său, prezentând vederi generale ori o stradă sau piață principală cd grni puri popor, (acestea eventual ți în tablouri se- parate); ' . , b) planuri ale' comunelor ți ale hotarelor lor după starea de azi;" ' ' ' ' e) dat# ți. ilustrațiuni despre instituțiuni co- munale filantropice, culturale etc. (despre âpitaîuri, apile de săraci ți de copiii, ’ despre țcolî, despre fonduri, ce servesc acestea scopuri;, despre; reuni- uni, etc.). . : . . 1 :. i Tot în' secțiunea aceasta se vor expune mo- nografii ți istorii, ale comunelor ți -orașelor, diplome de nobili, etc. .. - (§. 6.) Despărțămintele Asociațiunii sunt re- cercate a procura în cadrul budgetelor lor tablourile -fotografice amintite sub p. 2 a); mai departe sunt Invitate ca în scopul colectării. obiectelor înșirate sub celelalte puncte ale acestui capitol să se adre- seze la primăriile respective membrii din primăriile acelor comune și’orașe;"dela'cari' să poăfesperâ,'.! țintii (Coutiuuare) . . l1Tf. ___ :! ... h-’ U-r „Ești prea afabilă" reflectai eu tot așa de îucet. „însă totuși nu pot să primesc, ca dta să ostenești atât de mult pentru un străin/ -i i;-. ,. Mâna ei micuță tremura fntr-a mea, însă nu răspunse nimic, ci alerga cu grabă înainte. Deodată să opri. „Trebue să băgăm de seamă,“ zise ea cu o Intonare ciudată, „căci în apropierea noastră să află o pră- pastie înfricoșată, care, pe un timp în- tunecos ca acesta, de sigur a înghițit pe mulți călăreți rătăciți/ Mă cuprinsă un simțământ, ca și când ași fi scăpat dintr’un pericol mare; ce fel de pericol a fost acela, am înțăles numai mai târziu. După un ceas bun, am ajuns la o co- libă, în care locuia un tăietor de lemne cu soția sa. Larugarea noastră, ne lăsă înlăuntru, pentru a ne odihni până dimineața.. Bravii oameni făcură un foc bun, ca să ne încălzim și să ne uscăm hainele cele plouate. în cu- rând corpul meu fii recreat, și simțându-mă în siguranță, m’am pus să observ pe mân- tuitoarea mea, carea stând lângă foc, cerca să-și ordineze părui frumos. Numai acum am văzut cum să cade, cât era de tinără, avea, cel mult 16 ani. și totuși, câtă energie ascundea în sine această statură sveltă și delicată. Fără de pășirea ei în fața celor doi bărbați grosolani, poate că mi-s’ar fi în- tâmplat vre-o nenorocire, care numai prin curajul ei a fost împedecată. Să înțălege că i-am mulțămit călduros pentru ajutor, însă dânsa refuză orice mul- țămită, „Mi-am făcut numai datorința/' zise ea simplu, „și sunt vesălă, că mi-a su- ces. Dacă însă vreai să te areți recunos- cător," adause ea trăgănând. „atunci te rog a păstra tăcere despre cele întâmplate in casa noastră" Cuvintele ei deșteptară în mine o sus- piținne, așa că instinctive mi-am dus mâna la buzunarul vestei. Bancnotele erau dispă- părute. Lola văzu mișcarea mea, însă nu arătă nici o neliniște și întrebă: „Ai perdut ceva? Poate că vei afla, ce cauți, în parde- siul dtale." Am urmat sfatului, ei. și într’adevăr, bancnotele să aflau în pardesiu. „O bucată lipsește," mumură ea, „va- loarea nu i-o știu, însă o jertfă mică a fost absolut necesară." „Admir precauțiunea și presența de spirit ce ai dovedit-o, și trebue să mărturi- sesc, că dta ești cea mai nobilă și mai bravă fată, din câte am văzut în viață." Ea respinse lauda, roșindu-să. „E primul caz, că au încercat așa ceva," es- plică ea, cu ochii plecați. „Bani au mai luat ei câte odată, însă nici odată n’au amenințat viața cuiva. în noaptea aceasta însă au fost hotărîți să facă și lucrul acesta, fiindcă printr’o gaură din păretele odaei dtale te-au observat, cum ai scos banii la iveală. Acest lucru le-a amețit capetele, au luat ho- tărîrea, să te omoare, și apoi dimpreună cu calul dtale, să te prăvălească în prăpastie, pentrucă, la caz când ai fi fost găsit, lumea să creadă că ți-s’a întâmplat o nenorocire. Din fericire i-am auzit cum să înțălegeau la olaltă, și pe când mergeau ei în grajd, ca să pue șeaua pe cal, eu am grăbit la dta, să ta trezesc. A fost neapărat de lipsă ca să ieau bancnotele la mine, căci altminteri i n’ai fi fost sigur de viață. Acum ți-am des- I coperit totul, însă te rog a nu uita, că ei ! sunt tatăl și fratele meu." 1 „Nu avea nici o grije, nu-i voiu trada." t Ea-mi multămi, surizând cu tristeță. I „Ai o soarte grea," zisei eu într’un | târziu, „și viața dtale trebue să fie tare tristă. “ Ochii ei negri să ațintiră asupra mea. i „Sunt născută ca să sufer," răspunse ea încet, „însă nu ca să iau parte la crimă." M’a cuprins mila, auzindu-o vorbind I astfel. Ce trebue să sufere sărmana ființă, I trăind la olaltă cu nn astfel de tată și frate! ifironV1 1 ts-AvAt „Spune-mi, ești silită —întrebai eu cu compătimire, însă ea mă întrerupse cu vehemență: „Nu! nu! Sunt anumite lucruri, cari disoalva toate legăturile naturale. Eu nu-s legată de ceva, ce ar aduce rușine asupra capului meu, și pentru aceea nici odată nu mă voi mai reîntoarce la casa aceea." „Dar unde vreai să mergi?" întrebai eu, aruncând o privire asupra îmbrăcămintei sale sărăcăcioase. „Ce ai de gând să începi? Ești încă atât de tinără." „Adevărat că-s tinără, însă sunt tare Nu trebue să se îngrijească nimeni pentru mine." Cu aceste conversația noastră, încetă; când însă în dimineața următoare am aflat-o în culină. cetind într’o carte, al cărei cuprins ea, în etatea și poziția sa socială, nu-1 putea înțălege, am urmat unui impuls momentan și am întrebat-o daca nu cumva dorește, să cerceteze vreun institut de educațiune. „Oh !“ suspină ea, „nu știu ce ași da, ca să pot învăța aceea, ce știu alte fete." Am socotit în mine, că aci nu numai că era ocaziune ca să mă pot arăta recunos- ; cător cătră mântuitoarea vieții mele, ci ca să : fac și un lucru bun față de o sărmană fință i omenească, carea pentru mine s’a lăpădat de ai săi și acuma stătea între străini, fără de nici un ajutor. îmi era permis? puteam să las fata în starea sa părăsită? Nu era ! datorința mea, ca să mă îngrijesc pentru viitorul Lolci? După o consfătuire mai lungă cu dânsa, în care timp am avut să lupt tare mult cu mândria ei, deoarece nu voia să primească nici nn ajutor din partea mea, — în sfârșit ne-am înțăles, ca îndată — ce mi-va fi cu putință, să o întro- . duc într’un pensionat din apropierea Londrei, pe a cărui directoara din întâmplare o cu- noșteam. Până atunci dânsa voia să-și caute un loc de serviț.iu, pentru a-și câștiga ceva bani, cu cari să-și cumpere cele mai de lipsă. (Va urma.) I Păstorul sufletesc și săvârși- rea funcțiunilor sacre. ! (Continuare și fine)* , f i . i i qu j.-j ’ _ / r i -tr . - ■ Câte lucruri bune nu s’ar putea ' face ' prin o uniformă purcedere și observare a I dispozițiirnilor bisericei din partea preoților. I Azi multe din datinile rele ar fi mimai cu i memoria existinței de odinioară, iar nu din ce în ce să prospereză în rău cum sunt d. e. pomenile, priveghiurile morților și altele trecute de mult preste scopul și misiunea : lor originală creștină și degenerate de multe ■ ori în motive de beutură și scârbă, după cum foarte frumos ne arată Dr. A. Grama i în Foaia bis. 1884 (p. 296 urm. și 309 et. I urm.) — Azi n’am mai umbla ea cerșitorii I strângând în traistă „mila11 creștinilor la : sfințirea de case, ia pomene, la umblarea cu ; crucea la Bobotează, lucruri, — după starea de azi a lumei, — Incompatibile și detrăgă- , toare preoțimei și cărora, acuma e timpul suprem să le zicem: „Vivite felices, quibus est peracta fortuna jam sua!u — Afară de ; aceea prin induigința preoților câte datini pii ' nu să prefac și azi în lucruri nesuferibile. - - Un obicei foarte frumos și creștin este . ridicarea restignirilor pe lângă drumuri, cari i cu ocaziunea ridicărei să binecuvânta de j preoți. Induigința preoțească este și aici : cauza de majoritatea chipurilor acestor restigniri în loc să escite pietate în privitori produc aversiune și un fel de șcandalizare, când vezi cu ce icoană schilodă, cu ce caricaturi și schimonosituri, reprezintă creștinii azi pe Mântuitoriul Christos și încă în locuri publice, ca cei necredincioși să aibă mai bun motiv de hulă. Preoții trebue să explice poporului, că pentru atari chipuri să nu-și deie bani; să nu le conceadă absolute a le așeza în locuri publice denegând a priori binecuvântarea lor. (Vezi Dr. Raț Inst. drept, canon, pag. 632.) Tot asemenea să denege preotul ser- i virea s. liturgic în sărbările superstițioase, I sub a cărora sarcină atât de grea să află și ’ azi poporul nostru și în aceste zile va porni i întâiu preotul oameni săi la lucru. i La botez preotul prin espiicările și lă- muririle recerute va scoate din us datina cea rea de a pune copiilor nume numai loan și Maria, sau alte nume foarte usitate în parohie, așa că mai târziu, ca să poți cu- noaște un om, trebue să-l numești cu numele tată-so și cu a moșu-so ori doară chiar și strămoșu-so, cu câte 4—5 nume, abstrăgând dela aceea că identitatea numelor e cauza principală a numelor de batjocură, de ocară, cari nu sunt compatibile cti creștinismul. Copiii, cât să poate, necondiționat să capete : nume de ale sfinților, sau dacă părinții insistă : pe lângă nume păgân, atunci preotul să-i I pue și un nume de sfânt, care să-i fie pa- | tron. Nu va concede preotul, să funcționeză ca nași indivizi păgâni sau de altă religiune ori confesiune, dar nici păcătoși publici, căci cum ar putea aceștia asigura viața cre- știnească a nou botezatului. Va căuta pre- otul a împedeca punerea apei sfințite în covațica, unde spală scutecele copilului. Spe- I cialmente va griji, ca copii să se boteze cu î posibilă grabă, iar nu după luni de zile. Nr. 21." / ~ N I R£ A "' 'Pag lîL. Dator este păstorul sufletesc a denega fără nici o considerare murdară căsătoria respective cununia mirilor, cari nu sunt în stare a satisface postulatului din Titl. IV. Sect. I. Cap. III. § 35. Concil. prov. II. Blaj 1882, care poftește snb greutatea împede- carei căsătoriei cunoștința rugăciunilor și a adevărurilor de credință. Cine poate pofti viață morală, creștere religioasă a fiilor, respect față de Dumnezeu și legea lui dela aceia, cari să căsătoresc fără aceste cunoștințe? Cine e de vină, că din o mică laxitate la vedere, să ruinează generațiuni întregi în reșpectul religios, deoarece nime nu poate, respecta și venera aceea, ce nn cunoaște?! Să ne mai plângem . apoi, că din zi în zi în poporul nostru scade sâmțul religios și e aplicat spre câte și mai câte viții, cum este de esemplu și acela, că azi preoții nu mai au respectul de odinioară?? Și cu roate acestea în puține locuri să ob- servă cu scrupuiositate dispusețiunea această salutară 1 Maliția, îndărătnicia și încăpaținarea păcătoșilor vor încerca ce e drept, ași răs- buna asupra preotului pentru zelul și energia cej o desvoltă, dar marea majoritate a celor buni va fi apărătorial lui, iar timpul și conștiința păstorului va aduce și pe cei răi la calea adevărată. Ca întărire în pri- vința aceasta păstorul are cuvintele Mântui- toriului (dela Ev. loan XV. 18) „De vă urește pe voi lumea, știți că pe mină mai înainte decât pe voi m’a urît. D^ ați fi din lume, lumea ăr'îubi'pe^al său.1-, iar apostolul Pavel (Gal. I. 10.) „De ași plăcea I numai oamenilor, n’ași fi serv a lui Christos." „Bine, serv bun și credincios, preste puține ai fost pus, preste multe te voi pune; întră întru bucuria Domnului tău!'1 (Mat. 25.23) „Pe servul cel netrebnic aruncați-l înîntune- recul din afară" (Mat. 25 30.) „De mă iu- bește cineva, va păzi cuvântul meu-, și Pă- rintele meu îl va iubi și vom veni la el și vom face locaș la el.u loan XIV 23. și apoi, dacă Dumnezeu e cu noi, cine va ti contra noastră!? iar s. Ignațiu scintil. „Cel' ce să teme tare de oameni, nici odată nimic nu va ! fiice pentru Dumnezeu.0 j I lată câteva și foarte puține cuvinte dpspre tema propusă. Ca să serii per Ion- i gjim et latum ar trebui să faci volume în- ! tregi. Prea sarcivă și foarte mare răspun- ' dere stă pe umerii noștri așa că trebue să fim înzestrați cu mare forță, ca să ne | schimbăm. „Atâta și așa de multe sunt ■ obligațiunile preoților, zice Magistrul de ; mare pietate Avila, încât cine ar împlini f numai și a treia parte din ele, ar fi de i toți ținut ca sfânt, precând dacă el s’ar în- j destuii numai cu atâta, n’ar putea scăpa de gheenă" iar Ezecliil (XXXIV) zice: „iată eu însumi preste păstori, vei cere turma mea din manile lor! De aceea zice și S. loan Crisostom (Horn. III, act apost.) „Nu altmin- trelea grăcsc, decât cum simțesc! Nu cred că să vor putea mântui muiți preoți, ci mult mai muiți vor peri; nu din altă cauză decât că lucrul poftește o nisuință mare" laț s. Gregoriu M. (Horn. 27 în evang.) adauge „deoarece primim, ce e drept, oficiul preoțesc însă lucrul oficiului nu-l îndeplinim1" și Apostol Filip (II. 21) aduce ca cauză a peirirei împrejurarea, că preoții „caută toate c^e ce sunt ale lor, nu acelea cc sunt ale Ih) Isus Christos!'1 Ce are dară să facă preotul în fața atâtor greutăți? Dela cine să poată primi armele necesari, pentrucă să poată învinge? A bună seamă, că dela oameni nu, ei singur numai dela Dumnezeu. „Ajutorul meu dela Domnul, celce a făcut ceriul și pământul... Domnul te va păzi pe tine, Domnul îți este ție umbră preste mâna ta cea dreaptă.... te va păzi pe tine de tot răul, păzîva su-, fletul tău." Ps. 120. „Cu cât lucrurile sunt niai depărtate, cu atâta mai tare trebue a spera în Dumnezeu, căci ajutorul lui Dum- nezeu acolo e mai mare, unde lipsește cele omenești zice s. Ignațiu Scintil. (Apophtegm. sacr.) — în mijlocul atâtor furtiine și valuri, ancora scăpărei noastre numai Dumnezeu poate fi ^Ceice sperează în Domnul își vor schimba puterea, vor primi aripi ca și vul- turul; vor alerga și nu se vor osteni, vor umbla și nu vor greși zice Isaia XL. ’ Dacă Domnul mă paște, nimic nu-mi va lipsi. Celce a ales cele slabe, ca să ru- șineze cu ele pe cele tari, ne va întări și pe noi, ca să-i putem servi întru dreptate. „Drept aceea, iubiți mei frați, zice Apl. la Corinteni I. 15. 58. fiți tari, neclătiți spo- rind în lucrul Domnului totdeauna, știind, că osteneala voastră nu este deșeartă în Domnul,“ ci cu cât e mai mare și mai grea, cu atâta e mai bine răsplătită, „fiește care va primi plata sa după osteneala sa!" I. Cor. III. 8. Aleagă-și dară alți părți pământene și tempurane, în cari să se desfăteze, partea noastră fie Domnul; bea alții plăceri mor- tifere, partea paharului nostru fie Domnul 1 (S. Augustin în ps. 15.) Să fim „ca nește Sibiu 2 cor. Dr. G. Proca secr. conz. Sibiu 2 cor. Manasiu Iar preot Piski 2 cor. „Cri- șana“ int. de cred. Brad 100 cor.1 Gomboș preot Abrud-sat 1 eor. los. Morariu ppresb. Dobra 3 cor. 40 fii. I. Sârb preot Roșcani 2 cor. S. Olariu Tisa 3 cor. N. N. 2 cor. Mun- tenescu 2 cor. N. Gostaie prop. 2 cor. P. Hădău preot 1 cor. E. Șuiaga preot 2 cor. T. Roșu înv. Dobra 1 cor. I. Șuiaga preot 1 cor. A. Opreanu hotelier 60 fii. L. Vraciu contabil Dobra 1 cor. „Albina" fii. Brașov 40 cor. M. Riscuța locotenent Arad 10 cor. I. Draia preot Tomnatec 3 cor. „Sentinela* inst. de cred. Satul-nou 30 cor. C. Biro preot Herendești 12 cor. Dr. B. Preda adv. Câm- peni 5 cor. R. Furdui ppresb. Câmpeni 5’ cor. Dumitru Goia preot Sohodol 5 cor. C. Cotișel preot Certege 5 cor. „Doina11 inst. de cred. Câmpeni 5 cor. I. Portițiu preot Bistra 2 cor. I. Nicolae preot Albac-Arada2 cor. N. Oneț preot Peleș 2 cor. N. Cotișel primar Certege 2 cor. „Olteana* inst. da. cred. Viștea-inf. 20 cor. P. Ilieș stanța (România) 24 cor. Tuturor binefăcătorilor le profundă mulțămită. . . Brad. 31 Martie 1905. . Comitetul aranjator: Dr. Pavel Oprișa, Dr. I. Radu, președinte. secretar. , Mihail Stoica, ‘ n j ț controlor. IV. ing. Con-; esprimăm A. Eratu, casar. Bibliografie. A a p ăr u t „Semănătorul11 Revistă Literară. Anul Nr, 19. N. lorga. — Lipsa de loaialitate. St. O losif. — Visul lui Ștefan cel Mare. Vasile Pop. — Mai tare ca iubirea (nuvelă). arbori plantați pe lângă ape curgătoare, aducem fruct in timpul nostru învățând a împreuna ambele- nevinovăția vieției învățătura!“ (S. Augustin de vit cler.) să de și Să ne desbrăcăm cu totul de omul cel vechiu și simțirile noastre să le facem nouă". S. Apo- stol Pavel Rom. XII. 2. „și de servește ci- neva, să servească, ca din putere, care o dă Dumnezeu" I. Petru IV. II. Astfel, când va veni Păstorul păstorilor să ceară din mânile noastre turma încredințată (Ezechil) să putem zice cu Isaia (V. 3. 4.) „ Acuma dară, voi locuitorii Ierusalimului și bărbații ludei, | judecați între mine și între via mea. Ce : este, ce ar fi trebuit să fețe măi mult viei ' mele, și nu i-am făcut!"" ■ i; ulip Sâniosif în 10 luliu 1904. > ■’ h Ștefan Jiuzila preot. Dare de samă și mulțămitâ publică. ■ I (Continuare și fine.) D. Datea 5 cor. A. Fărcaș 5 cor. I. Olariu casar 5 cor.’ S. cerc. 2 cor. M. Zomonița 2 cor. subjude r. Șerban not. Dr. truțiu când. adv. 2 cor. G. Țânțariu I. Pe- 2 cor. N. Opreanu 2 cor. I. de Orbonaș 2 cor. G, Oprea ppresb. 2 cor. I. Ciuciu corn. 2 cor. G. Socaciu corn. 2 cor. Teodor Istier înv. 2 cor. E Varga 1 cor. toți din M.-Ilia. Dr. losif Gali mare proprietar Lucareț 20 cor. Octavian Feier esp. la conz. Arad 2 cor. I. Petrișor preot Ocișor 2 cor. Mihail Veliciu adv. Chișineu 10 cor. Mateiu Voilean asesor conz. Sibiu 10 cor. Samuil C. Cupsa ppresb. Cupșeni 10 cor. Dr. M. Cțistea asesor, conz. r... . . nbu/rm Ri Uman ii nuP I. M. Marinescu. M. Sadoveanu. - Eug Boureanul. Privegherea (poesie.) Floarea-Ofilită (roman.) - Primăvară (poesie). Cronică. N. lorga. și I. Scurtu. — Despre ; noii membri ai Academiei Române, trei vo- j lume de nuvele, broșura d-lui Haret. „Chestia. ’ țărănească" „Cuvântul adevărului* „Familia*/ „Convorbirile literare* „Luceafărul11 toarea* „ „Șeză*-0 Noua revistă universitară11 „Școala? ) despre conferința d-lui D. Onciul și brașuraj anonimă „Bulgarii și noi*. Numărul 20 bani, ' .................. BIBLIOTECA UNIRE1.*) C) 1. - 2. ...... 3. 4. 6. 7. 8. Io Ui 9. 10. *) Benhur sau zilele Ini Mesia, de Levis Walace, 2 v. . . M. Eminescu. Studiu critic . Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de C. Auner . . . . Mume de familie la românii din Ungaria, de A. Viciu. . Din vieța Iul I. Micul de M. Străjan . . . . Albertina Povestire de Dr. V. Bojor. . . . Cestiuni din dreptul bis. unite 2'90 -.90 : —.20 —.12 ,' —.16- ' —.30 f ) . 3’40 ) p. I. Cele Nicu Ziua II. ... doue fețe ale lumii de . . . ............... / Deșteptării de Aurel Fodor . ... Cele două conștințe, pieză teatrală in 5 acte, trad. de Simion Zehan . . “16.,) . —.40 ■. Aceia, cari vor comanda de odată toți 10, ; Nrii, îi primesc cu 6'10 cor. în loc 8'84 cor. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. Pag. 178 UNIREA Nr. 21. © Aduc la cunoștință onoratului public, că singur eu pot servi cu apă de: (12) 5-5 cea mai escelentă și sănătoasă apă minerală. Blaj, Salamon Sinberger Cea mai minunată și sănătoasă apă minerală. ț5) 5-52 lulius Eros. Sibiu (Nagyszeben) str. Cisnădiei 3. Tot felul de oroloage, juvaere din aur și argint — tacâmuri din argint recuisite de aur și argint pentru biserici. Cel mai mare deposit din Ardeal Mare deposit de sticle măritoare, ocheane și binocle Comandele se eseculă numai pe lângă :___~ rambursa. — • @ Reparările se esecută prompt și eftin. © Cumpăr eventual schimb cu cel mai mare preți curent obiecte vechi de aur și argint și petri scumpe. ta . t—sj La cerere trimit franco și gratie Prețcurent ilustrat. ■ Nr. 3016. F. Orologiu cilindru remontoir din argint, cu acoperișuri duple de o construcție puternică și trainică, costă 1'30 coroane. La BSBOSițiimea milenară din BnâanBSta de la 1896 Dremiat ca medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer ■ pentru clopote a lui ...................- O flntoniu J^ovotny EDICT. loan Șanța din T. Sarauad comitatul Selaj, care de doi ani încoace petrece în locuri ne- cunoscute, prin aceasta este provocat ca în termin de un an și o zi să se prezenteze în fața oficiului protopopesc din Santuu (Ta- snăd-Szânto) în cauza procesuală de divorț vincutar, intentat lui din partea soției sale din T. Sarauad luliana Macarie. — la din contră procesul seva pune în curgere și fără dânsul, Santâu 9 Maiu 1905. ' Jlemetrlu Coroian, (14) 3—3 protopop gr.-cat, în tractul Sarauadnlui. ®©©©Q©_©©e>®©QQ®®Q©g>®g>0ț9©®®e©Q€>Q© Rnmăn. 1 lUtâ. .48) JO-20 (!) (!) (!) <> o © 0 9 9 9 9 9 9 9 în Timișora-Fabrie se recomandă spre pregătirea clopotelor none, pe cum la tur- narea de nou a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea de clopote întregi armoniose, pc lângă garanție pe mal mulți ani, piov£4ute cu adjustărl de fer bătut, construite spre a le intârce cu ușurință în ori ce parte, în dată ce clopotele sînt bătute de o lăture prin aceea cc sînt mântuite de creparc. — Cu deosebire recomand (22) 32—52 = clopotele găurite de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sînt provedute J, in partea superioră — ca vioiina = cu găurl'după figura 8 și pentru M’ aceea au un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut O © 9 9 9 © 9 9 9 9 9 9 9 9 o Am șriuță P. meu de onoare a aduce la enno- T Public eă in atelierul tiîiicherie .să pregăiesc, contul iu cerințelor timpului de azi, fot. soiul branșa, și lucruri de perișuri do lucruri în aceasta anume: tot feiîul de tinichia (badogj aco- din tinichia duplâ cu aprobarea comisiei de edificare, cade de scăldat, urmmi: și tot fellul de lu- cruri pentru culmă. ONTOTTE NOVOThT ANTAL TIMES VA 1M6SZ. și cu vibrarea mal voluminosă, de cât cele de sistem vechia, ața, că un clopot patentat de 327 kg. este egal in tonul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vecinii. Mal de parte ee re comandă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, Q - BPr bătut — spre preadjustarea clopotelor vechi cu adjustare de fer — ca și spre turnarea de toce de metal. O Preț-curanturI ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco. (> 9 (!) 9 O (!) © (!) 9 9 (!) Să fa.e atent O. Public cu deosebire ia repararea stropitoa- relor de peronosporă. (lomamiele și reparaturile din piovim ia să execută iute șî bine. adresa la Ignatz Ebel, tinichigiu în Blaj (Balâszfalva.) (15) 2-2 Tipografia Setninariului archidiecesan. gp------------------- S» 0! Abonamente!: Pentru monarciue: Pe an 12 cor.. V, an 6 cor., ’.'4 an 3 cor. Pentru Btr&inAtate: Pe 1 an 18 frc.,1 an S frc.. an 4 frc. 50 cm. Foea apare in fie care Sâmbătă. Mm Inserțirmi; Un șirgarmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia ____oară 10 fi]. Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea .Unirei in Blaj. îfis ' Foaie bisericească-politicâ. Anul IV Blaj 3 Iunie 1905. Numărul 22. Puncte de orientare. , — Articol din afară. — IV. (Cn.) Este lucru cunoscut, că toate evenimentele mari pe noi ne află nepregătiți. Scriem polemii peste po- lemii. (le multe ori câte despre un lucru neinsămnat. ba chiar de râs, numai așa din mâncărime de a scrie. Cău- șelor mari, vitale le dăm prea puțină atențiune. Cu cause la aparință mici, dar aievea destul de însămnate, nici nu ne batem capul. Așa este causa statisticei pentru toate lucrurile, cari piivesc bisericele și școaiele noastre Cine și-a bătut capul până acum să știe câtă sumă face darea reg. anuală a credincioșilor noștri din în- treaga provincie mitropolitană? Apoi I eă cu câte procente contribuesc credin- 1 cioșii anual pentru trebuințele bisericești scolastice ? Iacă toate acestea protestanții le au și le corectează din an în an, și așa apoi ei pot sta față ori cu cine și pot arăta ori și cui, că atâtea și atâtea procente după dare contribuesc credin- cioșii lor spre scopuri bisericești-școla- StlCCr Ei bine! dar o asemenea statistica să fie lucru așa de greu de compus, cât să nu ne mai apucăm nici odată de ea? Eu din contră cred, că nu e nn lucru greu; numai să începem odată. La început va fi mancă, defectuoasă în uncie privințe; dar cu timpul se va perfecționa. Unii poate vor fi nedumeriți cu privire la modul, că cum să se facă? Iacă părerea mea și aici. Este știut, că în fie-care an pa- rohii compun anumite coaiele periodice despre starea parohiei, numărul sufletelor, a pruncilor de ambe sexele obligați la școală, ete. cu totul vre-o 10 coaie. Acum oare nu s’ar puteâ adauge la acestea încă o coală, care se cuprindă statistica din cestiune? In această coală într'o rubrică să se însemne darea reg. a anului, respective a tuturor cre- dincioșilor^ din acea parochie. Apoi ar veni rubrica dărilor pentru trebuin- țele bisericești-școlastice. Lecticalul și zilele de lucru (dacă sunt) în bani; suma stolelor într'o sumă; contribuiri la plata învățătorului, repartiția proprie pentru biserică și școală etc. Acestea ar trebui să le înainteze fie care paroh protopopului până la un anumit termin, care apoi compunând într’o sumă datele din toate parochiele tractului le va sușterne consistorialul: care ia rândul său asemenea sumân- du-le din întreaga arhidieceză resp. dieceză, le ar face cunoscute din an în an pe calea publicității. Acesta nu ar fi un lucru greu și ostenicios nici pentru parohi, nici pentru protopopi și nici în Coosistoare nu ar înmulți așa tare lucrul. Pentru parohi ar fi mai greu de constatat darea reg. Dar și aici se pot ajuta; că doară în fie care sat este colector de dare și din tabela de dare a aceluia poate scoate datele de lipsă pentru stator irea dârei reg. a credin- cioșilor săi. Cu privire la eontribuirile credincioșilor pentru preot in bani sau ; naturale, se pot ajuta cu fasiunea pentru congruă din 1896, care coală trebue să fie la fie care parohie. Dările credincioșilor pentru învă- țători și repartițiele pentru biserică și școală le știe fie care paroh. Așa în forma aceasta ar fi tare țiinei gr.-eat. ușor a compune o statistică pentru în- auzim nimic; se vede, că și asta s’a treagă provincia mitropolitană și a ști cu siguritate, că cu câte procente con- tribuesc credincioșii noștri pentru sco- puri bisericești-scolastice! Este vrednică de laudă stăruința, cu care lucră protestanții din cler și mireni, pentrn ridicarea bunei stări materiali și morali a. preoțimei lor. Cum se silesc a le asigura preoților lor o posiție cât de avantagioasă prin acordarea de plăți bune și înființarea de fonduri de pensionare! Căci abia ’ s’au întregit salarele lor la suma de 1600 cor. amăsurat art. de lege XIV. din 1898. și iacă pășesc cu un paș mai de parte și cer quinquenaie și ajutor însămnat pentru fondul lor de pensionare! Apoi nu e mirare, că preoții lor îs stimați, văzuți; deoarece așa e astăzi lumea. Ai salar bun, ești situat biue materialminte? toți te stimează; ai salar mic, ori ești sărac? toți te desconsideră. Până și învăță- tura se cumpănește după avere. Dar ne mai interesează pe noi Memorandul din cestiune a protestan- ților și din alt punct de vedere. Cum se lucră la ei în tăcere, tară sgomot și cum se interesează de causeie bise- ricești-școlastice chiar și mirenii; ba se pare că în asta privință fac mai mult ca preoții! La noi de ani de zile se vorbește despre o adresă la parlament în causa întregirei salarelor preoțești sau prin congruă sau prin ajutor dela stat după norma art. de lege XIV. din 1898. Spre acest scop s’a convocat sinodul arhidiecezan, care și acum este in per- manență, dar despre resultat nu auzim nimic. In diecesa Gherlei înainte cu 3 ani o conferință a preoților din 5 tracte a cerut dela Consistor convocarea unui sinod diecezan in cauza aceasta, la care s’au alăturat aproape toate trac- tele din dieceza respectivă; și resultatul nimic. Mai târziu apoi preoții înși-și au compus și sușternut o adresă la Ministru, în care cer estinderea art. de lege XIV. din 1898. și asupra preo- Despre resultat însă nu înglodat. Apoi nu-i mirare că sunt cuprinse sufletele de un pessimism, aș- teptându-se mai mult la rău, decât la bine. Și acum a trage o paralelă între ei și între noi, mai nici nu îndrăznesc. Suntem de parte unii de alții aproape ca ceriul de pământ. Ei pretind adu- cerea de legi noue coercitive pentru respectarea drepturilor lor autonomice. Noi nu îndrăznim nici a ne ruga pentru ocrotire. Ei au autonomie, îutre mar- ginile căreia pe întrecute lucră mireni și clerici pentru propășirea bisericei și înflorirea instituțiunilor bisericești. Noi Pag 180 C NIKE A Nr. 22. nu ne putem Întruni regulat nici în sinoade diecezane. Credincioșii lor ușurați de sarcinile contribuirilor di- recte bisericești-scolastice. Credincioșii noștri Îngreunați de abia le mai. pot suporta! Preoții lor bine salarisați, și mâne poimâne cu drept de quinque- nale și pensiuni grase. Preoții noștri, de cum să viseze de quinquenale și pensiuni grase, dar și de congruâ puțină speranță pot să aibă, căci congrua. se vede, s’a înglodat. O politică sănătoasă și cu sorți de izbândă presupune curaj, precanțiune, orientare și prevedere tn viitor. Unde □u sunt acestea, acolo mai bine nu s’ar face politică; căci făcându-se, mai mult strică de cât direge. Să se orienteze deci cei chemați și se lucre cu insistință! Doresc, ca întâmplările, ce se prevăd, să nu ne afle ne pregătiți. Iar articiii aceștia i-am scris și cuprinsul Memorandului bisericelor protestante i-am făcut cu- noscut, nu pentru ca se dau directivă în politica noastră bisericească, fără ca se servească în viitorul apropiat ca puncte de orientare în activitatea noastră. Exposiție etnografică și istorică culturală la Sibiu. (Continuare.) Desp. D. Ooupațiunile agricole. Secț. VII. Agricultura. (§. 26.) 1. Cultura pământului ți a plantelor. Această secțiune va cuprinde următoarele obiecte de interes etnografie, românești: carul, căruța, carul cu două roate, (aceste cu toate părțile lor, tntre cari ți jugul), plugu), rotilele, grapa, tăvălugul, etc, 2. secere», lemnul de legat, coasa cu greblă, ț. a. 3. tmblăeiii, grebla cu colții mari, vântură- toarcă, mătura (feletuîtoarea), ciurul, ferdela veche, mierța veche, copul (de lemn), coțul, ța; । 4. râșnița. moara, tocila, peatra de plăcinte ț. a. । fi. sapa, coțeral de uuiele (pentru păstrarea J cucuruzului); 6. coasa, tiocul, nicovala, ciocanul, cutea, furca, grebla, etc.; ■ ■ 1t melița, hechila, peptinii cu dinții mici, peria, furca de tors simplă, furca cu roată, fus, ! rischitor, vârtelnițe, alergătoare, mosoară, sucală, I | coț de urzit, țeve, suveică, spată, zimți, cot, războia i । (cu toate părțile sale), piuă de haine ți de oleu. I Secț. VIII. Economia vitelor. i (§. 27.) Această secțiune va cuprinde colecțiuni de următoarele obiecte: a) staul, țură, țop, coteț etc. (de nuile), fi) furcoiu, lopată, roabă, scară, ț. a.; e) hamuri, frâne, căpăstru, funii, scară de încălecat, țeseală, perie, biciu de cânepă biciu de ! pele, ț. a.; I d) țuțtar, hurdoiu de ales untul, etc.; e) troacă de adăpat vitele, troacă de porci, troacă de pâue, iesle, etc.; f) instrumente întrebuințate la facerea cârna- . ților, etc., apoi frigare, ț. a i : g} colecțiune de numiri de vite, de oi, de cai, de căni, etc. Secț IX. Cultura grădinei. (§. 28.) 1. Să va prezenta: Legwndritul prin instrumente* de lucrat grădina, ca arțeul (dacă s’ar mai află numai la vârf de fer), udătoare, greblă, ș. a. 2. PomdrituZprin următoarele obiecte: cosor, răzuitoare de pomi, eoțer de uscat poame, teasc pentru facerea mustului de poame, ț. a.: ți 3. Cultura florilor: prin oale de flori, ț. a. Secț X. Cultura viilor. (§. 29.) Această secțiune va cuprinde urmă- toatele obiecte: cosor, cadă, bute, butoiu, ciubăr, bot, lemn de călcat (zdromțit strugurii), sac de călcat, curcnbetă, vadră veche, cănceo, instrumente pentru probarea vinului, căldăruțe de fert rachiul (sistem vechiu), ete. Secț. XI. Pădurăritui. (J. 30.) fi. Săcure, topor, firea, plată, joagăr, etc. Sncț. XII. Stupăritul. (§. 31.) Aici aă vor expune: coșniță de nuiele (de carpen, răchită, alun, paie, papura din trunchiu de lemn ți de scândură,) instrumente de retezat Stupii, teasc de stors mierea și ceara, vase pentru ferberea cerei, vase de păstrat mierea, etc. Secț. XIII. Cultura vecinilor de m&tasâ. (§. 32.) Va cuprinde: instrumente pentru cul- tura vermilor de mătasă. Secț. XIV. Industria agricolă. (§. 33.) In această secțiune să vor prezentă corfe de poame, de struguri, dc gtmoiu ți pentru alte trebuințe (din nuiele), leagăn diu nuiele, coșuri de căruțe (din nuiele), leagăn de lemn, huiț (pentru culcarea copiilor în câmp); vase de lemn: ciubară, troace, ț. a.; rogojini, corfe de mână, de pâne, ț. a. din papură; pălării de paie; jucării de copiii. Secț. XV. PăstoritnL (§. 34.) Va cuprinde următoarele colecțiuni de obiecte de interes etnografic românesc: 1. O stână (in miniatură) ți obiectele cari li aparțin: a) mobilar: scaun, masă, icoană, cruce, ț. a.; b) vase: căldare, ciubăr, putini, găleți, strun- gărețe (ulcele), crintă, străcurătoare (de lână) ț. a; c) unelte: linguri, cuțite,foarfeci pentru tuns, semne pentru Înfierarea vitelor, clopote, ș. a.; d) alte obiecte: arme de ale ciobanilor, bățul, gluga, cojocul, fluerul, biciul, cremenea, amnar, iască, opaiț, a. a. 2. Strunga (din nuele) cu toate părțile salo (tn miniatură.) * (§ . 35). Reuniunile ți tovărășiile agricole diu Sibiu, Orățtie, Caransebeș etc., vor fi Invitate să FEU1LLET0N. Crâsnicul și fetița lui. (Din Haltrich: Deutsche Volksmărschen aus Siebenbiirgen.) Uu crâsnic sărac avei cinci-spre-zece copii ți nimic de mâncare; în una din zile luă din organe slănina, ce și-o păstra acolo domnul părinte, și o mânca mai toată cu copiii Ini; cea din urmă bucățică însă o tăiă în făliuțe mici, luă pe cei doi sfinți de pe altar, îi postă în mijlocul bisericei și făcu un focșor lângă ei și apoi fugi la domnul părinte și strigă: „Domnule pă- rinte, domnule părinte! amândoi sfinții vă mănâncă slănina în biserică; haidați, de vedeți, cum o frig!" Popa se grăbi repede acolo, luă sfinții și într’o mânie îi aruncă în foc, de arsără. „Nu-mi veți mai mânca vol slănina! “ strigă popa îndestulii; dar curând după aceea se căi, de ceea ce fă- cuse într'o pripă. Dumineca era aproape, și afară de aceea, era vorba eă trece pe acolo regele și vine și la biserică. „Tn ești de vină!" zise popa cătră crâsnic, „de nu erai tu, eu nu ardeam sfinții; acum vezi ce-i de făcut? altcum e vai de tine!" „Domnule părinte", zise crâsnicul, „nu vă supărați nimic; vecinii dtale. Andreiu și George, sunt oameni buni și de omenie, ei îți vor face plăcerea și or sta colo pe altar în loc de sfinți." Acesta era un sfat foarte cuminte și popa rugă pe cei doi vecini să-i facă atâta îndemână. Duminecă des de dimineață vin ei, îmbrăcați frumos cum fuseseră cei doi sfinți și se postară în locul sfinților celor arși. Norod veni mult la biserică și era îndesuială mare; In urmă veni și regele și se începu serviciul bisericesc. După un timp privi unul din sfinți pe fereastră și zise vecinului său: „auzi, cumetre, vaca mea știu că trăește acum bine cu napi din grădina ta!" Când auzi cela vorbele aceste, uită unde este și ce este, sări îndată jos și o tuli afară pe ușa sacristiei (eclesiarchuiui). Celalalt însă se eugetă: „el îți decuiă vaca într’o mânie", și huzdup și el jos și cară-te băiate! Norodul și regele erau uimiți și nu știau, cum se întâmplă aceste. După biserică întrebă regele pe preot: „ce-i cu sfinții, de ce fug unul după altul ? Așa ceva nicăiri nu mi-s’a întâmplat să văd!" Iar popa respnnsă: „Hm, domnule rege, biserica noastră li-se pare sfinților prea mică și prea urâtă, de mult nu mai putură sta aci, dar se siliră, le era rușine de dta, rege." Acesta fu un răspuns înțelept dela popa. Și regele crezu, că toate-s așa, și că aceasta e o minune, un sămn pentru el și el își deschisă mâna cea milostivă și dând preotului o sumă mare de bani, îi zise: „cu aceștia vă zidiți o biserică mare și frumoasă, să nu se mai rușineze sfinții a sta în ea, și vedeți să fie gata, până mă întorc iar pe aci." Poporul fu foarte vesel și zidi numai decât biserica. După ee fu gata, lăsară să scrie de-asupra ușei: „Noi trăim fără griji Apoi se întâmplă că iară veni regele și visită biserica cea nouă și-i plăcu tot, ce văzu acolo și chiar sfinții stau acum la locul lor și nn se mai rușinau; dar sentința cea de de-asupra ușei II supără și-și cugetă: „Așteptați numai, că vă fac eu vonă griji!" Apoi zise: dacă în timp de patru-spre-zece zile nu-mi veți șpntie, care-i sunetul cei mai frumos, care-i cântarea cea mai frumoasă și care-i piatra cea mai frumoasă, atunci las de vă taie capul la toți!" Acum începu în adevăr mare năcaz și grije pe capul bieților oameni, și nu-și putură ajutora nici Intr’un chip. Crâsnicul însă aveă o fată înțeleaptă; când auzi ea despre porunca cea strașnică a împăratului, spuse tatălui ei așa:,,N’avea nici ogrije,tată,că nu-i cine știe ce lucru mare, ceea ce cere dela noi regele; cel mai frumos sunet e sunetul clopotului, cel mai frumos cântec e cântecul ângerilor și cea mai frumoasă piatră e piatra înțelepciunei." După ce trecu timpul de 2 săptămâni, veni regele și toți oamenii trebuiră să vină înaintea lui și începând dela popa și dela primarul și până la bietul crâsnic, fie-care trebui să dee răspuns înțelept la cele trei întrebări ale regelui; dar regele nn fu mul- țumit nici eu un răspuns până veni rândul la crâsnic; iar după ee își dădu și crâsnicul răspunsurile, zise regele: „așa este, ai ni- merit răspunsurile cele mai potrivite, numai cât aceste răspunsuri înțelepte nu sunt eșite din capul tău. De nu-mi spui numai decât, cine te-a învățat să-mi răspunzi așa, te închid în celarul cel mai afund de sub turn." Iar crâsnicul spuse că nite, el are o fată înțeleaptă și ea l-a învățat. ' „Așa?" răspunse regele, „voiu să văd, dacă în adevăr e atât de înțeleaptă. Du-i Nr. 22. U N I R EA Pag. 181, expună: public&țiuuile lor, foi, cărți, anuare ți co- leețiunile lor de obiecte de interes etnografic. (§ . 36.) Dospărțămintele Asociațiunii de ase- menea ror fi recere&te a Înzestra aceste secțiuni (VII—XIV) ca obiecte mai caracteristice de pe' ta- ritornl lor și in deosebi despărțămintele Săliște și Mercurea (respective comunele Sălițte și Poiana) vor fi invitate deosebit să înzestreze și aranjeze despăr- țământul păstoritului. (§ . 37.) La fiecare obiect se va arăta numele Ini, cum e folosit de popor. Obiecte de interes etnografic sunt ceiea lu- crate de popor și nu de meseriași (specialiști.) Astfel de obiecte să ni-se trimită. Cu cât obiectele sunt mai vechi și aproape sau chiar eșite din folosință, cu at&t ele sunt de mai mare valoare etnografică, s. e. feșnic de lemn, eumpene de lemn, încuietoare de lemn, ș. a. De valoare etnografică mai mare sunt obiec- tele lucrate cu ceva artă, s. e. cruci, bețe, juguri, furci de tors ș. a. incristite. . (§ . 38.) Obiectele mai mari se vor expune in miniaturii sau fotografiate, S. e. Stâna, strunga, joagărul, piua, șura, grajdul, etc : iar cele mai miei să vor expnne In mărimea lor obicinuită, s. e. se- cerea, Imblăcii, râșnița, melița, etc. (§ . 39.) Pentru ilustrarea obiceiurilor împreu- nate cu diferitele lucrări agricole vor fi expuse obiecte, vestminte (costume) ori cel puțin fotografii cari au un rol oarecare în aceea ocaziune, ș. a.: a) la seceriș; crucea de grâu, etc.; de ase- menea b) obiecte Întrebuințate la cules de vii ; e) paparuda, etc. . (§ ■ 40.) Cu aranjarea acestui despărțământ se Încredințează membrii secțiunii economice cu locuința in Sibiu, cari vor cere și concursul Reuniunii de agricultură din Sibiu. (Va urma.) Esamenele. — Am ajung din nou timpul când factorii noștri educători, dimureună cu școlarii, ne dau samă despre munca obținută în agrul educaținnei noastre In cursul unui an scolastic. c Datorința noastră ar fi, că cu aceste ocasiuni fie-eare să grăbim a lua samă și socoteala pe de o parte acelora, In mânile cărora este depusă creșterea tinerimei noastre, pe de alta copiilor noștri. Dar câtă nepă- sare păgubitoare se arată prin comunele noastre^ trebue să ne cuprindă Îngrijire., Nu vreau să ating Învățământul su- perior. nude muițămită celor în drept se ține samă despre educațiunea bine întocmită, dar nn așa stăm cu instrucția populară. Aci sunt foarte multe scăderi de îndreptat, aci este mult de lucru, ca se putem duce învățământul în calea progresului. Una dintre principalele greșeli, că nu putem da un paș mai hotărit în sporiul învățământului elementar ori popular, este nepăsarea părinților. Această nepăsare odată atirpită, învățământul va fi desrobit. Când sătenii noștri vor începe să pre- țuiască folosul Învățăturii, atunci nimic nu poate opri drumul bun al înaintării, ia par- doairea căruia obosim de doue veacuri, cu foarte puțin sporiu. dar multe cheltueli. Când sătenii noștri vor lipăda nepă- sarea de astăzi, atunci preoții și învățătorii, cari consideră de clacă învățământul, vor fi constrinși la muncă, căci nu vor fi suferiți ca să fie servitori leneși In via Domnului, cu plata și sudoarea fiilor sufletești. Din aceste resuită, că toți cei chemați să căutăm acel mijloc ori leac sănătos, ca să stârnim îti popor interesare față de în- | vățâmânt. Lucrnl va interesa în primul rând pe cei buni, cari doresc progres, cari se obosesc pentru deșteptarea poporului, cari pe lângă toate aceste nn pot ajunge acolo, unde doresc ori sunt nemulțumiți, ba chiar mâhniți de nepăsarea părinților. Mijlocul cel mai putețpie și ușor de i împlinit, pentru stirpirea indiferentismului [ ori nepăsării poporului față de învățământ sunt esamenelede probă țiuite cu Solem- nitate în zilele de sărbători. Vorbesc din. esperință. In doue pa- rocbii am avut să mă lupt cu nepăsarea, ba chiar ura poporului față de școală. In primul loc la eel dintâiu examen abia am putut aduna din 70 școlari 14 la esamenul de finea anului, în a doilea din 80 vre-o 2Q, tot cam așa a fost și cercetarea prele- gerilor în cursul anului. In al doilea an a păstorirei ne-am Înțeles ou învățătorii, ca pe școlarii, cari vin la școală regulat, să-i învățăm și-deș» tentăm cu mare îngrijire. La capetul anului școlar am vestit poporului, că In sărbătoarea ce cade Înainte de ținerea esamenului de cătră protopop, vom ținea noi senatul școlar esamen public, unde sunt chemați toți să- tenii; dar mai vârtos părinții, cari au copii la școală. Esamenul de probă a atras la școală o mulțime de curioși din popor, și dintre părinți după putință. Cele văzute și auzite tn școală, au început a se desbate prin sat și a face fel de fel de tălcuiri și comentări asupra celor auzit. Repetind procedura în anul al doilea, mi s’a duplicat numărul șco- larilor, așa că la al patrniea esamen cu pnțină escepțiune toți școlarii obligați erau de față. De atunci învățământul a luat curs îmbu- curător. De această procedură mă folosesc aci și leacul este foarte eficace pentru stirpirea nepăsare!. R.-Crietur, 1905. 1, Costin, paroh. aceste doue fire și-i spune să-mi facă din ele o cămașă și o păreche de ismene!" Crainicul merse supărat spre casă eu eele doue fire și-i spuse ficei sale porunca regelniț: „Vai de capul tău, draga mea, uite ce poruncă strașnică a dat regele! “ Iar fata scoase din mătură done găieje și i-le dădu tătâne-sân zicând: „Nu te teme, tată; du aceste regelui șj-i spune sa-mi facă din ele un războia și o roată de tors, c’apoi îi fac eămașa și ismenele.“ Când auzi regele răspunsul fetei, zise: „a naibii fată!11 Dar luă numai decât o oală de lut, fără fund și zise crâsniculni: du-o numai de cât fetti taie și-i spune că am poruncit să-i coasă fund, dar așa cu 8ă nu se cunoască firul!" Crâanieul merse supărat acasă și spuse fetei sale porunca regelui. Iar aceea îi răspunse: „Fi bun tată, mergi cu ea la regele și-i spune eă l’am rugat se o întoarne pe dos. că și ciobotaruî întoarce pe dos ciobotele, eând le coasă." Și merse bietul crâsnic. ce se facă, și spuse regelui vorbele fetei, iar regele când auzi, zise: „Hm. a naibei fată!" Apoi se cugetă puțin și zise ’crâsni- cuini: „Nene, să mergi de ioc și să spui fetei dtale, că numai ae cât să vină aici la mine: niei călare, nici pe jos, nici în ear, nici în căruță, nici pe drum, nici pe de lături, nici îmbrăcată, niei dezbrăcată, nici cu cinste, nici fără cinste." Acum merse crâsnicnl și mai supărat cătră casă, că era și ostenit de atâta umblat în coace și în colo, și spuse fetei sale po- runca regelui. Dar fata râse una lungă și zise: „O, bată-1 norocul! Las’ numai pe mine, tată, nu fi supărat nimica, c’o se fac eu ceva, se iasă 1 aerul la cale cum dorește el!" Apoi luă done farfurii scufundoase și între ele puse doi vespi vii. După aceea iși desbrăeă hainele și se îmbrăcă într’un sac de pescuit, merse în curte, scoase din staul țapul și se sui eu un picior pe țap și cu nnul ajungea pe jos. de pășia cu ei alăturea cu țapul, și ast- el cu farfuriile în mână purcese la împăratul. Gând ajunse acolo, cum o zări împăratul, zise: „0 bată-te norocul!" și de abia aștepta să vază cinstea — necinstea. Ridică deci o farfurie și atunci zb&r! sburară vespii și ast-fel a fost cinste- neetnste. Regele își gândi: „Una mai cuminte nn afli tu în întreagă împărăția ta" și luă pe fata crâsniculuj de muiere, dar îi spuse verde: în trebile Ini de jadecăți să nu se amestece, că de va cuteza să se amestece, o alungă dela sine. Fata crâsuieului fă- gădui că nu se va amesteca și așa se cu- nunară și trăiră în pace multă vreme. Dar într’o zi, pe eâud regele era dus pe câmp la vânat, veniră la curtea regelui doi inși certându-se și cernră dela regina să-i împace. Amândoi fuseseră în noaptea trecută la moară, nnul cu carul cu boi și altul cu trăsnra cu iepe și una din iepe a fătat peste noapte; mâuzul însă era sub carul cel cn boi, când s’au sculat ei. Unul din cei doi prjeinași poftia, ca mânzul să fie al Ini, că e dela iapa lui; celalalt însă poftia ca ai lui să fie, de oare ce snb carul lui îi aflară. Regina râse și zise; Bărbatul meu va face dreptate, numai se vină acasă; acum Insă trebue să așteptați o leacă, până ce vine aia câmp, nada-i dus la pescuit printre sămăuături. Omul cei cu carul cu boi râse la auzul acestor vorbe și zise: „Cum pot să fie în sămânături pești?" Iar regina-i răspunse: „Așa bine, cum putu și nn car de boi făta un mânz!" Acum pricepu el, ce prostie multă era în capul iui și merse rușinat și na mai pofti mânzul. Dar când veni regele dela vânat și află cele întâmplate, mersa la nevasta sa și-i zise: „pe lângă toată părerea de rău, trebue să mergi dela mine, căci nu ți-aî ținut juruința și te-ai amestecat în judecățile mele. Din milă cătră tine insă nu te du- dnesc cu mâna goală, ca dela o casă pustie: ce ai tn mai drag îu casa asta, poți Iha cn tine; dar înainte de revărsatul zorilor, trebue să fi dnsă de aci!^1 Regina se gătă până în de sară; când se puse însă la cină pentru cea din urmă dată cu bărbatul ei. ii zise: „lasă-mă să mai ciocnesc odată păbarul cu tine;" într’a- eeea ea schimbă păbareie, fără ca el se bage de samă, ea luă paharul ini și lui îi dete paharul ei, în care pusese ceva picuri adormitoare. Regele ciocni eu plăcere păharnl eu nevasta sa. și numai decât căzit într’un somn adânc. Regina il vâri numai decât într’o ladă mare și trimise lada acasă la tată-s’o. la erâsnicul; ea încă merse numai decât, numai își căută mai întâiu caierul și-l duse cu sine. După ce ajunseră în căsuța tâțâne-seu, scoase afară pe ragele și-l culcă în pat. iar ca se puse lui și țoarșe toată noapțea (în orig. germân spune că a împletit = strickte) și-l pri- vighia, și regele durmi bine toată noaptea și ava visuri frumoase. Când se deșteaptă își deschiie ochii și zise: „Unde-s eu?" Iar soția lui răspunse: „La mine, -scnnipnl Pag. 182. UNIREA Nr. 22. CORESPONDINTE. . 1 Dela Oradea-mare. Oradea-mare, 30 Maiu 1905. Mama noastră dulce, Roma, și-a mani- festat diu nou iubirea ga față de noi. fiii Romei, față de provincia noastră mitropo- litană gr.-catolică de Alba-Iulia și Făgăraș. Preafericitul Părinte Papa Piu X. cu brevea sa apostolică ddto 2 Maiu a. c. pe Ilustris- simul și Reverendissimui Domn Dr. Au- gustin Lauran, Prelat Papal. Canonic- abate și vicar general episcopesc de Oradea- mare, s’a Indurat preagrațios a-i numi Prutonotar apostolic ad instar Participantium. Și de oare ce, pecum știut este, Capul ac- tual al bisericei, care și-a defipt „omnia reformare in Christo“. pe caiea Congrega- țiunii Sacre a Riturilor a hotărît. ce fel de ingignii au drept 8ă poarte deosebiții digni- tari. și conform Decretului Congregațiunii amintite Protonotarii apostolici au dreptul de a purta cruce de aur pectorală atârnă- toare pe un găitan violaceu, dar numai atunci, când srvârșesc o funcțiune biseri- cească; Nunciul Apostolic din Viena, Prin- cipele di Belmonte. cu scrisoarea sa ddto 13 Maiu a. e. Nr. 1230. a comunicat noului protonotar apostolic, că Sfântul Părinte, voind a remunera meritele lui strălucite, și supunerea lui spontanea Decretului S. Cou- gregațiuni a Riturilor din 14 Dec. 1904. (de observat, că Dr. Augustin Lauran, de cum avuse știre despre acest Decret, depu- sese crucea de aur pectorală ce o purtase până aci după obiceiul abaților din patrie), lu mod special i-a permis a purta cruce pectorală de aur atârnătoare pe catenâ de aur, și Încă nu numai atunci, când sevârșește funcțiune bisericească, ei și extra functiones, chiar așa ca episcopii. Această distincțiune extraordinară, până acum unică în felul său în provincia noastră mitropolitană, ba chiar foarte rară în întreaga biserică catolică, sfântul părinte a acordat-o lui Dr. Lauran la propunerea Ilustrisimului Domn Dr. Demetriu Radu, episcop gr.-cat, român de Oradea-mare, care știe apreția meritele adevărate, și în acest meu“; și-i povesti toată întâmplarea, cum adecă ea și-a luat — din mila iui — ce aveâ mai drag și mai scump în casa. „O. scumpa mea!1 zise regele; tu ești de o mie de ori mai bună, de cum ești de cuminte!“ Apoi o duse iară acasă în pa- iuta lui și-i dete dreptul de a fi ea stăpână în casa lui. Ni-se zice, că de atunci își susțin muierile dreptul de a fi ele stăpâne în casă. Trad. de f loan Pop Bateganui. irunatiijiiiniur 1i1 ibubi: tun fw ui-un ■ mi nu imm iuiihhiiiic n iijj mm ui' fiiiiuiiiauimiiimhiîiiiLtiiauiiianiiiaiiaiiaiiiiiiiiiniiiiiiiitiiiiiiinamifîamjî FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. tiu a milițian mia nan mia iiai! a iiamiiirii^^ r i mutiiai; mm ana mu a i;ati ■ i »©«Gss©ssG>«©«e«©»G«oss0aessoss0«o«o» kBiiaiiRiiBniii|iiBjiBniMiiimiiiiai-.iiiaiiBiiii!iiimiiiia!'aiiaiituai>anBiiankiiaiiaiiii I chip frumoși și-a arătat recunoștința sa înaltă față de Vicarul ăău, care eu o srrgnință de fer 11 Bprijiuește pe Dânsul în munca grea a cârmuirii diecezei sale vaste. Decretele referitoare, cari în copie ur- mează mai U vale, ie-a predat noului pro- j tonotar apostolic Hustrisimul Domn Episcop însuș în Dumineca trecută, în 28 Maiu a. c., In biserica sa catedrală cu o vorbire prea- frumoasă, în care a accentuat, că preoții Domnului, cari în biserica sa se disting eu virtute și cn știință, sunt vrednici să se ridice la ranguri înalte, să fie îu chip deo- sebit cinstiți; a relevat meritele deosebite ale vicarului său, a căror veste a ajung până la Roma, și s. Părinte. Papa Piu X. g’a îndurat preagrațios a-1 numi pe Dânsul Protonotar Apostolic ad instar Participan- tium; apoi a ordonat gă ge cetească Decre- tele. După ce s’au cetit acestea în limba originală latină, și in traducere românească, noul Protonotar Apostolic urcă amvonul, și în o scurtă, dar bine simțită vorbire își exprimă mulțămita sa Episcopului său pentru acest nou sămu de iubire, și dă expresiune alipirii sale neclintite cătră stânca puternică, pe care e zidita biserica lui Christos. cătră următorul sfântului Petru, cătră Capul văzut ai bisericei, al cărui imperiu se estinde dela mare până ia mare, dela o margine a pă- mântului până la cealaltă. . La. 1 pară m. Ilustrisimui Domn Episcop a dat în onoarea noului Protonotar Anostolie un prânZ splendid, la care au luat parte toți preoții din gremiu. și inteligiuța română. La prânz s’au rostit multe toaste frumoase. Eoiscopul felicita pe noul Distins. Dr. Lauran muițădiește. Revers. Domn ca- nonic Moise Nyes, mulțămeste Episcopului în numele Capftuiului Catedral pentru noua distincțiune exonerată Canonicului Lauran. a cărei splendoare se revarsă asupra capi- tnlului întreg. Au mai ținut toaste fru- moase Domnii losif Roman și losif Vulcan. Deosebit plăcut ne-a - impresionat toastul frumos al Domnului losif Vulcan, care a toastat pentru Pâpa Piu X. care în acest chip și-a arătat iubirea sa față de noi ro- mânii greeo-catoiici. La 4 oare d. m. într’o sală frumos decorată a seminarului domestic, în fruntea căruia stă noul Distins de nn șir lung de ani. s’a dat un concert al tinerimei semi- nariali și elevilor preparandiali cu nn pro- gram, care în toate punctele sale a succes excelent, pentru care se cuvine toată landa vice-reetorului seminarial Claris. Dr. Georgiu Miculaș, care a aranjat toate cu gust și eu tact. Sala era ticsită de lume, de lume ro- mânească, care cu aplauze frenetice a re- munerat toate produețiunile tinerilor debu- tanți. La sfârșitul prodncțiuniior Episcopul a ținut o nouă vorbire, întru felicitarea Rectorului acestui institut; a schițat mo- mentele de frunte ale înființării acestuia, clemența tronului ces. reg., care a înființat acest institut, ca să se crească aici tineri greeo-catoiici români; apoi se întoarce cătră tinerime, cătră elevii seminariali și cătră elevii preparandiali, fiitorii dascăli ai popo- rului. și cu cuvinte de foc, ce aprindeau inimile tuturor ascultătorilor, i-a îndemnat la iubire și venerațiune cătră superiori, și la împlinirea conștiențioasă a datorințelor ce-i așteaptă pe dânșii în viață, ca pe fiii neamului nostru iubit să-i învețe la religio- sitare. la iubire de neam și de pairie. Vor- birea a fermecĂl pe toți, a fost adesea sub- limată de aplauze furtunoase, și la sfârșitul ei toată elita inteliginței noastre * alergat ia Ilustrul Arhiereu, să-l felicite. Uralele de să trăiască, la adresa Episcopului, și a noului Proto otar Apostolic nu mai voiau să se sfârșească. După sfârșitul concertului numeroșii oaspeți au cercetat localitățile și grădina frumoasă a seminarului; aUn delectat în frumoasele exerciții de gimnastică a elevilor seminariali și preparandiali. și au petrecut mult timp intre păreții acestui institut de Dumnezeii binecuvântat, de care abia se puteau despărți. Ast-fel s’a terminat această zi frumoasă, a cărei memorie va fi tipărită în inimile celor prezenți mult, mult timp. — n —ț. Copia. Nro 1230. Nos Januariua Gra- nițe Piguatelh cx Prineipibus Di Belmonte "t Apostolicae Sedis Gratia Arehiepis- copng Edessen apud Sacram Caesaream el Regiam Majestatem Apostolicam cum po- testate legati a Utere Nuntins Ordinarins. Dilecto Nobis in Christo Uimo ae Rmo Duo Dri Augustino Lauran. Protonotario Aposto- lico ad i. p. et Magno Varad. Rumenorum Vicario Generali Saintem in Domino sempi- ternam. SanctifSimus Dominus Noster Piuș Papa X. praeclara amplitudinii Suae Rmae merita et spontaneam erga Decretum S. J?i- tuum Congregationis de die 14 Decembrie 1904 laudabilem submissionem et obedientiam paternae suae benevoleniiae remuncratione ac praemiis rependere volens. Ulmi ac Rmi Eoiscopi Maguovaradiuensig suppliees preces libenter excepit, et Dominationi Tnae crueem pectoralem auream ex chorduia pa- riter aurea oendentem etiam extra sacra» funcționez. prout Episcoporum jus est, ge- rendi nrivilegium beniguiter concessit. Eadem Sanctitaa Sua mandatum mihi dedit hoc de- cretum Sno nomine et auctoritate exarandi. non obstantibus Constitutionibus et Ordina- tionibua Apostolieis sive Saerae Congrega- tionis SS. Rituum Decretig ceterisque eon- trariis quibuscumque. Datum Vienae ex Aedibus Nuntiaturae Apostolicae, die XIII. Maji arini MCMV f I. di Belmonte Nuntins Apostoiieus m, p. (L. S.) Copia. Pios PP. X Diiecte Fiii, sa- iutem et aplicam benedictionem. Eximia pietatis virtutumque ehristianarum ornamenta, quibus enites. nec non merita singularia. qaae Antistes Magni-Varadini Rumenorum apud Nos amplissimis verbis commendavit persuadent Nobis. ut te ad honorificum ee- elesiasticae dignitatis gradum evehamtis. qui quantum tu apud Nos gratia valeas, luculenier testetur. Quare te a qnibusvis excommuni- cationis et interdieti, aliisque ecclicis sen- tentiis, censuris et poenis si quas forte in- curreris, huius tantum rei gratia absolventes et absolutnm fore censentes, his Litteris te Protonotarium Aposiolicum ad instat Parti- cipantium, sed non e numero Participantium, facimus, constifuimus, renuntiamus. Tibi propterea. diiecte Fiii, eoncedimus omnia et singula jura, privilegia, praerogativas, honores, indulta, quibus alii eodem titulo aucti. ex ultima praesertim Constitutione de Protonotarium Collegio edita, cnius exemplar tibi tradi jussimus, ntnntnr et frnuntur. Praecipimns tamen. ut pnpsquam humodi beneficio pertruj ineipias,. eoram Decano Protonotariorum Apliorum Participantium, si Romae adsis per te, si non. per legitimum procuratorem tumn fidei professionem emit- tas. soiitum praestes fidelitatis debitae jura- mentum, ceteraque servea quae praescri- bnntur. Non obstantibus contrariis quibque. Datum Romae apud 8. Petrum sub anuulo Piscatoris die II. Maii MDCCCCV. Pontifi- catus noștri anno secundo. Alois. Cârd. Macchi m. p. (L. S.) Nr. 22. U NI REA. Pag. 183. Sinoadele protopopești. — Districtul Roșiei montane. — — Maiu 1905, Sinodul de primăvară al districtului no- stru protopopesc s’a ținut ia 18 crt. în Ofen- baia, Împreuna cu conferența învățătorilor. Din preoțime — au lipsit abia . doi, pecând din învățători jumătate — mai puțin cu unul 1 Sinodul, aproape fără obiecte, s’a făcut la urmă totuși important prin propunerile și interpelările câtorva din membrii săi. . . Dintre propunerile făcute, merită de- osebită mențiune: pentru Introducerea „misiu- nilor poporali" și rugarea Preaven. prdina- riat Metropolitan de a lua inițiativa și a i face pregătirile pentru ținerea unui congres I catolic al Provinciei Metropolitane gr.-cat. j de Alba-Iulia și Făgăraș. Amândouă au în- । timpinat cea mai călduroasă primire din | partea confraților adunați și s’au anunțat ea concluse. Pentru „misiunile poporali," ce \ se vor începe încă peste vară în parohia . Abrud, s’a ales o comisiune din 6 membrii: loan Isaia Tordai, Alexandru Papiu, Petru ; Simu, Ariton M. Popa, Nicolae Ungurean și I loan Simu. în sarcina dânșilor cade a sta- tori și timpul potrivit și programul de ac- ' țiune. ; Cuprinsul Interpelărilor, făcute în in- i teresul bine priceput și aprețiat al distric- tului protopopesc, a atins diferite chestiuni dela a căror executare corectă și conștiincioasă , va atârna, ca disordinilor din tract să li să pună capet pentru totdeauna, „renoind toate întru Christos* vorba înțăleptului și blându- lui nostru Pontifice Piu X!.,. A fost cuprinsă în ordinea de zi a si- nodului și afacerea contribuirii din subsidiul erarial la fondul deficienților și s’a rezolvat în senzul, că preoțimea din districtul nostru încă e gata cu dragă inimă, ca să cedeze din acela — întru cât l-ar primi și de aci înainte — 2% pentru „Fondul preoților de- ficienți,(‘iar 3 % pentru „Fondul viduo-orfanal,11 insă numai atunci, când obligamentul acesta 11 vor lua asupra sa întreagă preoțimea arhi- diecezană, fără escepțiune, Verax. j REVISTE. Răsboiul ruso-iaponez. Lupta na- vală așteptată cu groază de toată lumea, sa dat Sâmbăta trecută în strâmtoarea coreană. A fost cea mai mare luptă, ce se pomenește în istoria lumei. Ea s’a sfârșit, cum era de prevăzut, cu nimicirea totală a flotei rusești, care a pierdut 22 năi, din cari s’au cufundat 17, iar 5 au fost capturate de japonezi. Admiralul Roșestvenszki cu întreg statul major, apoi admiralul Nebogatov cu mii de matrozi au fost duși în captivi- tate. Despre o singură naie din flota baltică se anunță, că grav avariată a ajuns la Vladivostoc. Noutăți. Aniversarea nașterii Ini Ci pariu. Înîâia sntâ de ani dela naștere* marelui Ti- moteu Cipariu o va sărbători despărțământul Blaj al Asociațiunii', cure a doua zi de Rusalii va ținea adunare generală în comuna Pănade. locul natal ăl lui Oipariu. Tot atunci se ifa celebra uh părăstas și se vor ținea vorbiri comemorative asupra marelui bărbat. La 25 ert. Duminecă după Rusalii, în catedrala din Blaj se va celebră o li- tnrgie pontificală de Escel. 9a Mitropolitul Victor; canonicul Dr. Aug. Bunea va rostj un nauegirie. Dună liturgie se vă face procesiune la biserica parohială, lângă care e îngropat Cipariu, aci, Mitropolitul va ceti dezlegările morțiior. După prânz societatea de lectură a studenților va aranja o ședință festivă eu discursuri, declanșări, cântări ș. a. Tot atunci „Unirea" va apărea în ediție separată. Rugim, ne elevii și admiratorii marelui Cipariu să colaboreze la acest număr- Ultimul termin pentru ’spedarea manuscri- selor e 20 luniu n. Știri literari. Neobositul nrofesor Dr. loan Raț, a publicat îd' o elegantă broșură un studiu literar asuptapoeiuiui Vasile Câr- I Iova. Scrierea e împodobită cu portretul poetului și în adaus se publică mai multe din poesiile lui. Vom reveni.—Dr.MironE. Cristea asesor consist. în Sibiu, ’huunță, că^va scoate în broșură studiile sale asupra interesantei teme: „Iconografia și întocmirile din internul bisericei răsăritene.0 Din cuprinsul bogat ai cărții, care va avea și aproape 100 ilu- strații, se prevede importanța acestei scrieri mai ales pentru preoțitâea noastră. Cogiă 5 cor. și se poate achita în condiținni în- lesuieioaae. — Dr. Viitor Onișor a adunat în o broșară toate „legile grănițerilor nâ- săudeni. despre administrarea pădurilor, re- gularea proprietății, contractul din 1872 și pacea dela 1890,“ Broșura aceasta costă 80 bani, se poare procura dela autor din Bistrița. Scrierea aceasta într’adevăr a umplut un gol de mult'simțit, pentru că ori cât de mult se scria prin ziare despre chestia grănițerilor năsăudeni, se uita sau se trecea cu vederea. ,ț>l Ouișor a făcut nn bun serviciu adunându-le toate in o broșură. — In editura lui W. Krafft din Sibiu a apărut în nouă ediție Dicționarul german a regretatului Dr. D. P. Barcian. Partea a II. germân-român e mult ampli- ficat și revăzut de I. Popovici și prof. E. Woiff de aceea și formatul a trebuit sâ-1 deie mai mare. Costă broș. 8 cor. legat 10. Pentru meseriași Cu terminai de 1 luliu se publică concurs din partea Consis- toruliii mitropolitan la 2 stipendii de câte 120 cor. din fund, Constantin Papfalvi pentru învățăceii de meserie. Tot până la acei termin, din fund. Vancea Cassa arhidiece- sană. la 1 ajutor de 120 cor. pentru un sodai, eare se face măiestru, 80 cor. pentru un elev, care devine sodai, și Ia 3 aju- toare de câte 40 cor. și 1. de 13'34 cor. pentru învățăcei de ori ce meserie. Ședință festivă. Duminecă în 28 Maiu s’a ținut în Internatul de băieți festivitatea obicinuită întru amintirea fundatorului ar- hiereu Vancea. Refeetorul institutului, mărit în vara trecută, a putut cuprinde mai mult public ca de altă dată. Esc. Sa Dl Mitro- polit nu și-a pregetat nici de astă dată a lua parte la tributul de recunoștință, ce se aducea din partea tinerimei celui ce a iu- bit-o atât de mult. A disertat despre Mitro- politul Vancea Al. Dragomir. maturisant. S’au predat în românește „Oda" dlui Sabo de I. Poruț. stad. cl. VII. și frumoasa, ro- mâneasca poezie a dlui Oct. Goga „Dela noi", de I, Mâcser, maturisant. Emil Folea, scud. cl. VII. a predat poeșia lui Berzsenyi „Fohâszkodăs*, tar Vaier David „Der biinde Kdnig* h iui L Uhland. Orchestra tine- rimei a jucat „Marșui Internatului" de I. s Murășam „Peste valuri", de S. Rosas, „Put- pUria românesc" de I. Murășan, ■— iar corul ne-a delectat cu „ Canei» “ de Krestzer, „O noapte de Main" de Abt și „Marșul econo- miior" de C. G. Porumbeseu. La sfârșit Escel. Sa spune câte-va cuvinte calde și înțelepte tinerimei. îondul subsidiar al preoților a mai primit dela Nilca A., Vaidacuta 1 e. 75 fii. Pentru Internatul Vancean de fetița au contribuit Pop E. Cistelec. Pop I. Cingudinl de bus și Pon G. Măhaciu câte 18 c. 69 f., Păcălea M. Stenea și Poruț S, Ceanul-deșert câte 18 c. 68 f.. Murășan D. Chechiș. Neagoș I. Proștea luare. Nicoară I. Sind. Marcn R. Bistra. Bocr St. Abăsfalva, Langa P. Șer- caea. Lazar A. Alămor. Poposea V. Dârgea, și Spinean G. Nandra câte 17 c. 52 £,. Nilca A. Vaidacuta .15 c. 77 f., Petrau FI. Almașul-mare 16 c. 82 f., Raț N. Turda 11 e. 69 f. ’Suciu V. Căpuș 10 c. și Dr. Radu S Uioara 9 e. 35 f. la olaltă 314 e. 74 fileri. . ' lubileul „Reuniunii române de muzică1’ din Sibiu. „Reuniunea română de muzică din Sibiu" continuă cu mult zel studiare* operei române „Moșul Ciocârlan0 de Tudor cavaler de Flondor. pe carea o va cânta de mai multe ori din incidentul festivităților sale iubilare, cari se încep în ziuă înălțării Domnului a. cl Opereta promite a oferi cele mai alese plăceri musicale, mai ales, că și numai părți și coruri fragmentare te încântă prin frumseța composiției lor și prin corectitatea oredării. Mai ales solurile Florrcei. Ciobanului etc. cuprind vedite mo- tive poporale române, cari pretutindenea farmec* publiccl român. Splendoarea în- tregului se va mări prin frumseța costumelor naționale, în cari vor fi îmbrăcați toți, peste 100 oersoane, și prin dansurile ce se vor reproduce pe scenă. în scopul rotunzirii și ciselării definitive a instrucțiunii de pâtă acum va sosi în curând h Sibiu autorul operetei dl Tudor cav. de Flondor. care cu multă abnegație și afabilitate își ofere ser- viciile în scopul bunei reușite a unei pro- duețiuui artistice românești. Asemenea va veni dela Viena și dl cav. de Pantazi, bun oricepător ia aranjarea întregului. Dsa va juca rolul lui Moș-Ciocâriau. Dorim reușită splendidă; iar publicul român îl îndemnăm a nu se lipsi de rarele plăceri artistice ale uuei operete române originale. Necrolog, fi loan Deva, student cl. VIII. gimn. în Blaj, după uu morb de pept, a repausat în noaptea de 31 Maiu a. c. ia Casa părintească în Veza. Odihnească în pace! —■H'®^— . AVIS! în prăvălia de coloniale, — manufactură. — modă, — Lo- ială și oleiuri a Dlui AUREL I. KICOLESCU din Tulgheș (Gyd-Tdlgyes) să caută un bă- iat din familie bună ca învă- țăcel. Preferiți sunt cei cari poșed toate trei limbele pa- triei, — ajunge însă și limba română și maghiară. Infor- mațiuni detailate la Redacția foii. Pag. 184. UNIREA Nn 22. PARTE SCIINTlRICl-LlTERARĂ. 3^ O BĂPIBI XI8TIBI0AS1 (Continuare) Deși pe atonei eu eram un tinăr cam ușuratic, totuși mi-am ținut promisiunea, și am intreVenit pe lângă directoara pensiona- tului amintit, ca Lola să fie primită acolo pe timp de trei ani, și m’am îngrijit pentru toate cele de lipsă, ca și când ar fi fost dintr’o faini lie mai nobilă. Această jertfă nu m’a costat mult; n’aveam decât din când In când să subscriu câte un cambiu. Dacă fata mi-ar fi devenit In vre-un mod oarecare molesta, atunci poate că n’ași fi ajutat-o atâta, deoarece interesul fugitiv pentru protejata mea a dispărut iarăși în curând, și eu nu mă mai gândeam decât la frumoasa mea verișoară, cu carea conveniam adeseori, după reîntoarcerea mea acasă. Deși trecură doi ani, totuși nu ne-am putut uni, deoarece tatăl meu se opunea tare acestei căsătorii. E drept că eu tot mai speram încă, să-mi ajung în sfârșit ținta dorințelor mele, însă tatăl meu, carele deja pe atunci era bolnăvicios, mi-a tras o dungă groasă preste socoteală. într’o dimineață m’a chemat la sine și mi-a declarat, câ intențiunea sa a fost ca pe mine, unicul său ered, să mă lase, după moartea sa, ca pe un bărbat avut, independent. Durere însă, căci i-se pare, că eu ași fi aplicat să comit o - faptă, la carea dânsul la nici un cas nu s’ar putea învoi. De aceea, dacă eu totuși ași mai ținea la propusul meu, atunci dânsul s’ar vedeă silit ca să-și schimbe testamentul, să mă desmoștenească. Asta însă nu era încă totul. Dânsul nu numai că-mi răpia femeia ce o iubeam, ci încerca să zădărnicească și întâlnirile noastre mai târziu, deoarece insistă ca să mă căsă- toresc încă înainte de moartea sa. „Fie ori și cine," zicea el, „dacă numai fata este dintr’o familie cum să cade și este onestă. Nu trebue să fie nici avută, nici nobilă, nu- mai bună și să nu fie înrudită cu noi. Dacă îmi aduci o astfel de noră, atunci primiți amândoi binecuvântarea mea." înzădar a fost toate rugăciunile mele, el ținea tare la propusul său, zicând: „Iți dau voe liberă să-ți alegi pe cine vreai și-ți las pentru aceesta timp de o lună de zile. Dacă până atunci nu-ți aduci mireasă, trebue să-mi caut un alt clironom, care nu va cuteza să se opună dorințelor unui muri- i bund." [ încă o lună de zilei Atunci eu eram j ori un bărbat avut, ori un — cerșitor! VIII. Provocarea tatălui meu, ca în decurs î de patru săptămâni să-mi caut o consoartă, : mă aduse în perplecsitate mare. Iubind pe { Evelyn, cum puteam să caut după alta? Era : imposibil. Și chiar dacă m’ași fi și supus j voinței tatălui meu, unde ași afla o soție potrivită mie ? înzadar am căutat printre damele ce le cunoșteam, — nici una n’am găsit, carea să-mi convină. în acea strâmtoare m’am adresat cătră verișoara-mea, ea era o femeie mândră, ș^ după cțim cred, iubea mai mult avuția mea, decât pe mine. Așa mi-să pârii cel puțin după vorbele ei, deoarece, cu o răceală, care mă ofensă, dânsa mă sfătui, să ascult de tatăl meu. „Holman," Îmi zice ea, „dacă ești silit să te căsătorești pentru a ți-să pă- stra averea, atunci însoară-te. Te rog însă, a nu-ți alege, una de rangul meu. Nu vreau să am rivală pe niminea dintre prietinile mele; soția dtale trebue să fie mai urî ta decât Evelyn Black, și dacă ea ar fi o per- soană mai nevinovată, mai neumblată prin lume, atunci ar fi cu mult mai tune pentru dumneata." Astfel trecu o zi după alta, fără ca eu să fi aflat vre-o eșire, și în fiecare seară, când mă apropiam de patul tatălui meu, el să uita la mine, cu aceeași privire între- bătoare. Nu știam ce să mă fac. Mi-să părea că-s un condamnat la moarte, un nefericit, care nu află nicăiri scăpare. Când și cum mi-a venit prima oară Lola în gând, nu vă pot spune. La început am respins dela mine cu dispreț acel gând, însă el se relntoarcea mereu și încă cu atâtea motive în favorul ei, încât în sfârșit am considerat-o ca pe ultimul mijloc de mântuire. Știam, că era înrudită cu criminali, însă n’a întrerupt ea ori și ce legătură cu dânșii, alegându-și o carieră cu totul nouă? Ș’apoi afară de aceea, cu o astfel de femeie părăsită, nepretensivă, eu îmi păstram întreagă libertatea, n’aveam s’o port nicăiri în socie- tate, și ea s’ar simți mulțămită, având un adăpost pentru viață. Pe lângă aceea, frumseța ei să deosăbia așa de mult de gra- țiile aceleia, pe carea am perdut-o, încât n’aveam să port grijă, că printrînsa îmi va veni mereu în minte fosta mea iubita. După ce m’am gândit mai îndelungat, Lola mi-să părți într’adevăr ca cea mai po- trivită, și astfel într’o zi am plecat la pen- zionatul, în care ea se află încă și acum. Din dimineața când ne-am despărțit dinain- tea colibei din Vermont, după noaptea cea înfricoșată, n’am mai revăzut-o. îmi închi- j puiam că era tot ființa cea simplă și modestă I de demult. Cum m’am mirat însă, când la ! sosirea mea mi-a eșit înainte. Statura ei । sveltă s’a des voi ta t mai deplin, capul și-l j ținea ridicat, ca și când ar ști că ce a de- | venit ea prin educație, era împodobită cu | părul ei escelent și în constumulcel simplu, i arăta mai mult ca o princesă, decât ca fata unui vagabund. La vederea ei mă cu- prinsă un fel de neliniște; n’am așteptat s’o regăsăsc astfel, și așa mă temeam că nu sa va potrivi pentru scopurile mele, că în sfârșit ea ar putea să fie o soție tare incomoadă. Acest simțământ mă făcii să vorbesc mai rece cu dânsa, decât cum am intenționat, ba am devenit încă și perplecs oarecum, ceeace dânsa părți că a observat, fiindcă un suris ușor treeti preste trăsurile espresive ale feței sale. Acel suris dulce și fermecător mă pătrunsă până la inimă. Nu vă pot spune, cum în decurs de zece zile am putut să câștig fata și s’o în- duplec a deveni soția mea. Să înțălege, de sine, că nu i-am descoperit împrejurările cari m’au silit să fac pasul acesta. Căsătoria noa- stră avu loc în același sat în care a locuit ea până acum. Deși eu altcum nu am făcut atunci atâta secret din căsătoria mea, totuși nime dintre cunoscuții mei n’au aflat despre acest pas al meu. Mai târziu însă am făcut tot posibilul, ca să ascund această căsătorie dinaintea ochilor lumei. îndată dnpâ cunu- nie mi-am adus soția la Londra și am con- dus-o în casa tatălui meu, fără ca mai îna- inte să fi dispus a să face ceva pregătire pentru primirea stăpânei celei nouă. „Nu-ți pot oferi, Lola, nici petrecere, nici călătorie de nuntă," i-am zis. „Tatăl meu zace pe patul de moarte și dorește să mă vază. E trist pentru tine, căci dela altar trebue să mergi direct la un muribund, însă lucrul nu să poate schimba." Ea ascultă cu supunere. „Să înțălege de sine, că trebue sa mergi la tatăl tău,“ aprobă ea, și alipindu-să cu gingășie de mine, adause încet: „Ori și unde sunt fericită și îndestulită, numai să pot fi lângă tine." Ajunși acasă, îndată am condus pe Lola în odaia tatălui meu. „Aci-ți aduc pe soția mea, tată 1" zisei eu apropiindu-mă de patul său. Nici odată nu voi uita espresiunea de fericire a feței sale, nici zelul cu care să ridică pe perină, pentru a putea examina cu priviri scrutătoare pe tinăra nevastă, carea se aplecă spre dânsul, adânc mișcată. Acum o bucurie nespusă străluci în ochii săi lâncezi; desfăcându-și brațele, el strânsă la sine pe Lola și o să- rută pe frunte, o desmerdare, de care eu nici în anii copilăriei-mele n’am avut parte. „Fica mea!'1 bălbăi el ostenit, netezind cu mâna cea veștedă părul ei auriu, iar ea se alipi de dânsul și șopti dureros: „Ah, eu nici odată n’am avut tată 1" Era o scenă mișcă- toare, eu am rămas rece, pentrucă, spre ru- șinea mea, trebue să mă mărturisesc, că nu simțiam altceva decât furie și gelosie nemărginită. Dacă tatăl meu s’ar fi arătat înșălat în alegerea mea, atunci ași fi fost îndestulit în câtva. Văzând însă că Lola îi plăcea,, că o admiră, o desmerdă, pe când lui Evelyn nici odată nu i-a succes să primească dela dânsul o privire amicală, aceasta îmi puse sângele în mișcare, îmi Insuflă un sim- țământ aproape de ura față de tinăra mea soție. „Lola, acum lasă-mâ singur cu tatăl meu," îi demandai eu, nu cu prea multă dragoste. Ea să desfăcb lin de cătră bolnav și părăsi în tăcere odaia. însă încă n’a apucat să închidă ușa după sine, când eu ne mai putându-mi stăpâni mânia, am strigat tatălui meu: „Ți-am adus o fata, după cum ai demandat. Acumi dă-mi binecuvântarea promisă și lasa-mă să merg, căci nu vreau să trăesc cu o femeie, pe care n’o iubesc!" înainte ca bolnavul să fie putut răs- punde ceva, ușa se redeschisă, și pe prag stătea Lola. Dumnezeule, ce față avea I Până la moarte nu voiu uita acel cap de madonă, carele in primul moment mă privi așa de înspăimântat, așa de trist. (Va urma.) U N I RE A Nr. 22. Căușele generali a decadinței în viața creștină, — disertație — de —= Dr. PAUL LAURAN. = Oficiu! pastoral este mai ales tn zilele noastre foarte momentuos. — Biserica este atacată din toate părțile, i-să deneagă drep- turile ori i-să trag la indoeală și să lățăsc principii pe cât de seducătoare, pe atât de stricăcioase și încă nu numai prin orașe, ei și pe la sate. - Straturile culte a societaței sunt atee sau indiferente. Cu un cuvânt, aproape pe toate liniile vieței creștinești să poate observa decădință. Bietul popor este supus la multe is- pite. — în comunele cele mai mari pretu- tindinea se ivesc agenții socialism ului, cărora cu frase frumoasă că vor să libereze poporul de contribuții și de sarcina altor rele cari îl apasă la pământ, le succede de multe ori să exciteze ura poporului în contra preoților, în contra autorităților și în contra bogaților. — Când apoi agenții aceștia și-au cucerit poporul, arătându-să ca apărătorii și mari binefăcătorii lui, sub titula de spese de că- lătorie cer bani dela el. — Poporul Înșelat, în speranța că socialiști îl vor scuti dela solvirea contribuitei își dă. , și pițulița -cea din urmă care o are tn casă și așa acești agenți jidani strângându-și câteva sute de coroane din sudoarea poporului să duc mai departe ca să înșele și să seducă și airea....... Se ivesc proroci mincinoși a sectei așa numite nazarene, cari asemenea sub pre- texte în aparința religioase vreau să con- turbe pacea și liniștea tn popor ... Și pentruca să-și ajungă mai ușor scopul, agenții socialismului și a nazarenizmului redactează foi veninoase, reviste socialiste, anticlericali, și încă în limba română cu acela scop,casă verse foc tn contra păstorilor sufletești, hu- lindu-i, calam niindu-i, ca să-i descrediteze înaintea lumei, ca lumea să nu asculte de ei... Cu un cuvânt ei voesc să bată mai întâia păstorii, că apoi cu ușurătatea să poată risipi oile ... între împrejurări ca acestea, problema noastră a păstorilor sufletești e cât să poate de grea. Noi trebue să știm bine ce pretind mai cu seamă relațiunile timpului și cu ce avem să ne luptăm în timpul de acum atât de agitat și inimic bisericei. Și precum medicul, ca să poată cura cu succes pe cel bolnav are lipsă să cunoască căușele cari pricinuesc boala, chiar așa și noi păstorii sufletești ca să putem feri turmele noastre de principiile pestilen- țiali a inimicilor bisericei, și pentruca sa le putem combate cu succes, trebue să cunoa- ștem cauzele răului, căușele acestei deca- dințe ce să poate observă în viața crești- nească. Deci cu grațioasa învoire aReverendisimului Domn Archidiacon și Protop. districtual și a Domniilor Voastre îmi ieu voie pe scurt a Vă espune cele mai esențiali cause a deca- dinței în viața creștinească. * * * Domnilor! Lucru știut de toți este, că în cești din urmă ani s’a făcut progres mare, înaintare mare pe terenul științelor.— Vea- cul, carele a apus înaintea ochilor noștri, are dreptul de a fi numit veacul progresului; ca atare are să treacă tn istoria lumei și ca atare îl vor aminti în viitor nepoții și stră- nepoții noștri. Aceasta Domnilor! este un adevăr pe carele ca să-t negăm nici drept nu avem, aici vre-un interes carele să ne îndemne la aceasta. — Insă e un adevăr asemenea și acela, că cu toate progresele, cu toate îna- intările îmbătătoare de cap a științălor, so- cietatea omenească să sâmte rău, ... foarte rău ... și toate zilele cari trec ne semne- lează nouă și nouă simtoame despre agra- varea morbului acestuia, așa încât nu fără cauză putem să ne temem de o catastrofa apropiată!... Și oare cum să explică fenomenul acesta, carele poșede toată aparința unei mari contradicțiuni? Domnilor! Veacul carele a murit înaintea ochilor noștri și a veacul carele s’a început nu a știut, sau nu au voit să analizeze omul amâsurat prin- cipiilor filozofiei sănătoase că așa descoperind elementele din cari să compune, pe toate să le perfecționeze. S’a Oprit asupra părțeivi- sibile, palpabile, adecă asupra materiei și fără de a cerceta mai profund a zis și a definit pe om zicând că omul este un aparat, o mașina care mâncă. Deducând din acest principiu, progre- sul a zis omului: „tu nu ești altceva, decât un animal, unicul scop a vieței tale este ați petrece tncujurat de pretini în mijlocul plă- cerilor și a desfătărilor... Și pentru aceea lucră, și prin lucru îți vei putea câștiga mijloacele de lipsă pentruca să-ți petreci, să te îmbeti în plăceri și așa să fi fericit aici jos, unde toate să sfârșesc !“... umul a luat serios învățătura aceasta și cu o sârguință ne mai pomenită s’a pus pe lucru. Dorul ferbinte, dorința nebună după avuțiă, petreceri și plăceri l’au împins la o fug înspăimântătoare pe calea înaintă- •rei!—De aci trenurile, mașinile, comercial, industria, descoperirile cele minunate și toate acele mișcări, cari în puține zâcimide [ ani materialminte a transformat și a schim- bat fața pământului. însă — o Domnilor ’. — din lucrul acesta colosal, prin mijlocirea progresului acestuia nu toți oamenii și-au ajuns țânta dorită. — Doară abia unul din o sută.... și cei nouăzăci și nouă au rămas înmizeriă, ba și mai rău încă, mulți dintră ei sunt și fără de lucru, fiind înlocuiți prin mașine.... Câțiva capitaliști ageri, câțiva puțini fabricanți de mașine în scurt timp au de- venit milioneri, iar clasele de mijloc a po- poarelor, cari punând umăr cu umăr au împins înainte carul progresului unilateral a omului în veacul apus, și clasăle celor mai sărmani, din ee tn ce au sărăcit, mai tare și mai tare. Acuma acești lucrători, cari au ostenit pentru progresul acesta și au rămas cu mâ- nile goale, văzându-să amăgiți strigă in teu amenințător ... și vrea să aibă și ei parte din plăceri, din avuții, adecă din roada pro- gresului. — Eată — Domnilor! — de unde să naște revoluțiunea, socialismul și anarchia ! Pag 185. Eată încă pentruce societatea ome- nească cu tot progresul colosal carele l’a făcut, nu să sâmte bine și este amenințați de destrucțiune!?... Dacă cu progresul materiei s’ar fi în- grijit și despre înaintarea spiritului, ce cu alte cuvinte atâta tasămnează, că ar fi îna- intat pe calea perfecțiune! omului întreg, ce nu’i singur materie, ci o * compozițiune din trup (adecă materie) și suflet nemuritor, atunci societatea omenească nu ar fi ajuns zile atât de critice ca în zilele noastre. — Cu Înaintarea spre perfecțiune, cu progresul unei singure părți a omului și încă a părții celei inferioare, în însuși internul omului s’a zidit o anomalie în urma căreia în cea mai mare măsură s’a pierdut equilibrul. — Insă atunci ce mirare, că societatea omenească amenință cu ruinare?! — Domnilor! în urma principiilor puse nu a put fi altmintre- lea și așa trebuia să fie !... Deci cauza principală a decadinței vieței creștinești să află în desvoltarea în progresarea unilaterală a pârței materiali a omului, în detrimentul părței celei superioare, adecă a sufletului.... (Va urma.) Bibliografie. Ooșbuo GySrgy. Tanulmăny a român irodalomUjitenet kOr^bol, irta Szab6 Emil. Bdlâzsfolva 1904. Âra 4 kw. Subt titlul de mai sus a apărut în ti- pografia seminariului archidiecezan din Blaj teza de doctorat a profesorului Emil Sabo. Un volum de 174 p. foarte cu gust lucrat. Dl Sabo șî-a propus să îmbrățișeze în studiul sau întreaga activitate literară a poetului nostru Coșbuc, ceeace până acuma nu s’a făcut. Dela magistralul studiu a dlui Gherea „Poetul țărănimii,“ apărut în voi. III. al criticelor sale, afară de deose biții articol! de prin ziare și reviste, nu s’a scris despre Coșbuc cărți de sine stătătoare, până la broșura dlui Al. Ciura „Coșbuc și Eminescu“ și până la scrierea de care vorbim. Dl Sabo tractează pe rând, după două capitole — unul de introducere și altul conținând datele biografice ale poetului, — poezia erotică, epică, traducerile și scrierile în proză a lui Coșbuc. Urmează un capitol asupra origi- nalității și individualității poetului, iar în adaus — semnalând unele note comparative dintre poetul nostru și Petdfi, ne dă 6 tra- duceri în ungurește (Mama, Sub patrafir, Păstorița, Toamna, La Paști și Din Copilărie) datorite dlui Carol Revay. Din întreagă lucrarea a dlui Sabo, mai amănunțit și mai frumos sunt tractate poesiiie lirice și epice a celui ce a croit un drum nou în poesia românească, care ne-a descoperit frumseți nebănuite încă, care a făcut să cadă un văl negru preste poeții pesimiști, „poeți de po- runceală," cari „luau în deșert" sublima cântare a lui Eminescu. — Dl Sabo ne dă în două tablouri, — urmând pe Gherea și Ciura — dragostea curată, sănătoasă, — singura care are dreptul de a fi — a flăcă- ului și fetei dela țară. Și deși cunoști poate derost toate versurile acestea din „La oglindă" „Pe lângă boi,“ „Nu te-ai priceput," „Ispita," „Numai una" și alte mărgăritare ca acestea, totuși cetești cu drag strofele citate de dl Sabo, și mai ales traducerea ungurească ce să dă la sfârșitul fiecărui citat. Ești curios să ști: oare Cum ar fi asta pe ungurește! Dl Sabo urmează metodul analizei literare, desface strofele, arată sentimentele, relevează bogăția și puterea expresii, și găsește ta multe locuri foarte potrivite cuvinte de apreciere. Aduce păreri .de a lui Gherea și । Pag. 186. UNIREA Nr. 22. Ciura, polemisează cu Evolceann și Sasu, cari, mai ales cest din urmă, nu au prea înțăles pe fostul nostru ardelean. — în ca- pitolul despre poezia epică a lui Coșbuc analiza ză celea ee tractează subiecte1 româ- nești, apoi celea cu subiect străin „El Zorab,“ „Regina ostrogaților“ etc. : Asupra scrierilor în proză nu insistă mult, asemenea nici asupra traducerilor. Dar, cel puțin, să arată pentru întâia oară și străinilor întreaga bibliografie a lui Coșbuc. — Scrisă în ungurește teza dlui Sabo, are menirea să apropie mai tare pe poetnl nos- tru de publicul magiar, căci, după cum s’a văzut din primirea poeziilor traduse de dl Rdvay, Coșbuc e mai simpatic compatrioților noștri, dintre toți poeții români. : As* Licitațiune minuendă. Senatul bisericesc gr.-eat. din Dejani, hotărînd edificarea unei biserici nouă din material solid, publică concurs pe lângă ur- mătoarele condițiuni: 1. Prețul bisericei edificânde conform preliminariului este 19.457 coroane 31 fii. 2. Licitațiunea să va ținea în 11 lu- niu 1905 la 11 oare a. m.în localul școalei din loc. 3. Licitanții au a depune un vadiu de 5% în bani gata sau în hârtii de valoare 4. Senatul bisericesc își reservă drep- tul de a își alege ofertul pe care îl va afla mai sigur și corespunzător, fără consi- derare că e plus — sau minus oferent. Planul, preliminariul și condițiunile de lici- tare să pot vedeă la președintele senatului ori și când. Din ședința senatului bisericesc gr.-eat. din Dejani ținută la 21 Maiu 1905. *****^^*********^ A apărut a V. ediție mm sau carte ce cuprinde în sine rugă- ciuni pentru pietatea fiecărui creștin. Revăzut și completat.— în rugăciuni această carte e un adevărat mărgăritar sufletesc, o carte foarte potrivită pentru flecare. — Costă leg. I cor. -f- 10 fii. porto. (16) 1-1 Nicolae Răcean preot ți preș. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. Homîîi.. 1b. IWUv. l48) 11—20 Ful* fiecărei eeonowme um» dm mol o bucătărie. o o o (5) 6—26 lulius Er6s Sibiu (Nagyszeben) str. Cisnădiei 3. g Tot felul de oroloage, juvaere din aur și ® argint, — tacâmuri din argint, recuisite de aur și argint pentru biserici. Cel mai mare deposit din Ardeal Mare deposit de sticle măritoare, ocheane șl binoefe Comandele se esecută. numai pe lângă S --------' ' rambarsă, ——: ™ o Reparările se esecută prompt șii eftln. ® £ Cumpăr, eventual schimb cu cel mai mare preți ■ curent obiecte vechi de, aur și argint șj petri > scumpe. ■ La cerere trimit franco si gratis Prețcurent ilustrat, 1 Nr* 3016* F. Orologiu cilindru remontoir din argint, cu acoperișuri R duple de o construcție puternică și trainică, costă 7*30 coroane* ' ii Cafeaua Knsigi di miHa a Iii *Katfireiner n*r trebui lipsea® că, M •• uwi numi in pa- CBoO» ocictaMle ou numele Voiești să fii tare? — Voiești ța între ori-ce împr^urări ale vieții să te bucuri de sănătate? Voiești sa ai curajul și energia ca să te poți opună liniștit grijilor și năcazurilor? —Noi ne am dedicat lucrările noastre întru a mări și întări sănătatea omenimei.— încercările noastre sunt încoronate de succese și metoadele noastre sunt recunoscute ca cele mai bune din. partea oamenilor de știință. Am arătat că Electricitatea este basa vieței fisice și că aceia cari sufer de stomac* reumatism, morb de nervi, dureri de spate, de cap, de piept au lipsă de mai multă electricitate. , = „Electrophor"------------------------------------------------------------------ Aparat de electricitate, renoiește puterea perdută și îl poate folosi unul fie-care. Nu se poate în deajuns sfătui oamenilor slabi să folosască acest aparat electric. Electroforul întărește nervii, înoiește sângele, întărește simțirea, aduce sângele și sistemul nervos la o normală funcțiune. Dr. Bourg, membru la facultatea de medicină din Paris referează: Nu numai podâgra, (șuiul), reuma. hysteria, asthma, au fost în nenumărate cașuri vindecate prin electricitate, unde medicamentele s’au dovedit de nefolositoare, ci și la ori-ce fel de morb de nervi,' durere de cap, colică, dureri de urechi, insomnie, hipocondrie și cu deosebire la hemoroide efectul bun se arată după vre-o câteva zile, ba uneori după vre-o câteva ceasuri — Cu un minunat succes se folosește contra durerilor femeiești. Electroforul pțWuw. ani de a rândul uu curent electromagnetic Se garantează pentru trăinicia lui 5 ani. fără a avă baterii și fără mașini ajutătoare. — Prețul unui aparat mic completj: ~ 20 coroane. , ~ (Pentru cei foarte simțitori). Prețul unui aparat mare complet: ■ ~ 80 coroane. , : (Pentru însănătoșarea morburilor vechi). Tipografia Setninariului archidiecesan. Se spedează la trimiterea banilor înainte sau prin rimbursă. . J2 Manhattan întreprindere de Elepțrofor. Budapesta VIII. Aggteleki u. 15|u. Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 cor., l/, an fi cor-, 'It an 3 cor. Pentru străinĂtate: Pe 1 an 18 frc., an 9 frc., '/. &n 4 frc. 50 cm. Foea apare in fie care S i m b 11 i. tel wk Ineerțluni: Unțirgarmond: odajț 14 fi]., a doua cuu* 12 fii., a treia oari 10 fii. Tot ca privește foaia, ei ee adreseze ia: Re- dacțiunea și admini- straținnea „Unirei în Blaj. Foaie bisericească-politică. Anul IV. Blaj 10 Iunie 1906. Numărul 23. Stări abnormale. tn istoria politică a statelor con- stituționale, abia credem că am puteâ afla repetate bare-mi în parte stările politice abnormale, cari azi țin în fer- bere și neliniște patria noastră. De patru luni de zile și mai bine s’au făcut alegerile dietale, a căror resultat a surprins cercurile politice și a adus cu sine încurcăturile de azi. Oposiționalii au ajuns la maioritate — vechia partidă guvernamentală în mi- noritate, Din punct de vedere național al nostru, aceste schimbări politice pentru noi puțin interes ar fi avut, indiferent ce partidă politică ar fi ajuns la guvern, pe o formă fiind toate ostile aspirațiu- nilor și drepturilor noastre naționale. Dar lucrurile s’au desvoltat cu totul altcum și în altă direcțiune. Partidele oposiționale — acum în maioritate au format o coalițiune, și coalițiunea aceasta și-a pus de gând schimbarea din temelii a constituțiunei actuale, dorind inde- pendența vamală, financiară și econo- mică, miliție maghiară, cu uu cuvânt desfacerea de cătră Austria. In fond va se zică, politica coalițiunei — ori cât ar tăinui-o — tinde la desfacerea dualismului. După alegeri — ministeriui Tisza și-a dat abzicerea, abzicerea i-s’a primit, și cu toate acestea in fruntea afacerilor stă și azi, acelaș minister abzis, care du are maioritatea în dietă, care nu poate și nu e permis se resoalve chestii vitale pentru binele țării. Și parla- mentul întrunit discută de patru luni de zile nimica și hotărește nimica, își amână ședințele și iar și le deschide după plac. Și comedia aceasta politică o plătim noi, și bietul popor îi înghite amarul. . Și toate acestea pentru ce? Pentru că maioritatea deputaților pun Monar- chului atari condițiuni, cari nu se pot împlini, și neputând u-le Monarchul îm- plini, ei la rândul lor nu voiesc se formeze minister, și așa stările sunt și rămân încurcate. Pretensiunile coalițiunei lor sunt altcum curioasă in felul lor, ca se nu zicem mai mult. Desfacerea vamală de cătră Austria; limba maghiară în comanda militară. Și acestea să fie resolvite deodată! Doar atât una cât și alta, recer timp spre a fi resolvate temeinic. Și apoi e curios a pretinde comandă militară maghiară în un stat poliglot, ca patria noastră. în ast-fel de împrejurări toate sforțările politicianilor de-a resoiva crisa —■ zadarnice au fost până acum. Tractările cu coalițiunea maiorității nu au dus la nici un resultat, și nici un poli- tician, uu e aplicat să se pună în ast-fel de împrejurări în fruntea cabinetului, și se formează minister. Și astăzi după patru luni stările stau tot, ca la început. în timpul din urmă s’a sulevat chestia unui ministru de transiție, care ar cere de-o-camdată numai votarea budgetului și a contingentului de re- cruți. Ca președinte al acestui minister e amintit baronul Fejervăry, fostul ministru de honvezi, adict intimul Monarchului și spaima kossuthiștilor. Se zice și se combineazâ că aceasta ar forma noul cabinet, ar cere dela dietă votarea recruților și a budgetului, și când nu i-s’ar vota, ar disolva dieta și ar face alegeri noue. Toate acestea înse sunt combinație numai, și de-o-camdată schimbări mo- mentane nu se așteaptă, chiar și dieta și-a amânat ședințele pe timp nedeter- minat. Repețim din nou, frecările parti- delor politice pentru noi interes nu pot avcâ. ' Și când acestea ar aduce eu zile sdruncinarea dualismului, tiu am aveâ de ce ne plânge, pentru că în un stat poliglot ca. : Monarchia noastră acest lucru ar însemna, un paș hotărât și sigur spre federalism. Dar ee ne doare e că esperimen- tările acestea ale lor se fac îu detri- mentul bunăstării țării și a poporului, în care stat s’ar puteâ întâmpla, că parlamentul să i-se opună regelui, și că miniștrii abziși să fie siliți se gu- verneze, și totuși să nu poată guverna? Parlamentul nostru nu poate aduce legi, legislațiunea stagnează E stare dar de ex-lex, dări nu plătește nimenea, visteria statului e goală, miliție nu avem. Convenții economice și comer- ciale cu alte state nu se pot încheia, și ast-fel toate stagnează. Noi laicii nici nu ne putem în- chipui ce daune enorme provin din toate acestea pentru țara întreagă și pentru privați, și cât scade prin aceasta înaintea străinătății prestigiul monar- chiei noastre, unde cât bați în palmi, nu-i budget, nu sunt bani, nu e miliție și nu sunt convențiuni comerciale cu alte state. Noi numai atâta știm, că deja de câți-va ani tot des am ajuns în ex-lex, că în ex-lex poporul nu a plătit dă- rile, și așa ani de ani dările s’au acu- mulat. Au urmat apoi ani rei și săraci. Și dările se acumulează și azi în conținu, și plătite vor trebui în curând ori mai târziu. Și ar trebui plătite de odată, și când poporul nu le va puteâ, vor fi exervate cu forța. Iar la sunetul, trist a dobei se vor vinde moșiile, căsile germanilor țărani, și altcum îngreunați de datorii. Aceste vor fi singurele resultate reale a stărilor politice, ce acum la noi se părândă de ani întregi. Și politicianii maghiari, cari poartă lupta pentru „principii" pare că-și uită că nu „principiile" ci poporul e „talpă țării". ___________________ Exposiție etnografică și istorică culturală la Sibiu. (Continuare.) Desp. E. Alte oeupațiuni de interes etnografie, Secț. XVI. Vânatul și pescăritul. (§. 41.) In aceasta secțiune să vor expune toate armele ți sculele de vânat și pescărit, obici Pag 188 U N 1 R E A' , / ■ Nr. 23. nuito la poporul român, arătândU/se la. țiecar* obieot numirea ce i-se dă, în popor. Iu deosebi lă vor. expune: . . ■ .e că;. i Vi ; c) tablouri, embleme, Aține. I uniforme dela 1818; | rf) literatura referitoare la: 1848. / : ■ ■ (§.47.) 3- Istoria mai nouți: ’’ ' • ; . : ‘ ■ a) documente'ți acte mâi importante, referi- i toare îndeosebi ■' " ■ • ! -M la dietele dela 1863, 1806 și 1867—1894, i e> la conforențele naționale ținute dela 1869 I —1894, d; la activitatea comitetelor naționale instituite ■ dela 1881—1894, • e ) Portretele deputaților români din dietele dela Sibiu și Cluj din parlamentul dela Budapesta (fără deosebire de partid); reliqnii de ale oamenilor politici mai în- semnați din acest timp. (§. 48.) Pentru înzestrarea acestei secțiuni se va face un apel public. Obiectele de interes istoric din epocole înșirate, cari privesc îndeosebi bisericile și școalele, apoi viața comunală și în fine chestiuni culturale, miiitare sau economice, să vot așeza în despărțămintele speciale, instituite pentru aceste ramuri Secț XIX. Istoria culturală. ( §. 49.) Documente și obiecte cari privesc istoria culturală a Românilor din țară (afară de cele referitoare la biserică, școală, literatură și științe, și Ia artele frumoasă, cari să vor așeza în : despărțămintele lor speciale), și anume: : 1. documente și date referitoare la institnțiun- și societăți culturale româno din țară, și (în secț. XXXV), expozițiile speciale ale acestora (Asociați- unea aradană și maramurășană, reuniunile do femei, i reuniunile do lectură, societăți academice, cari ; toate vor ii invitate în special să participe la expo- : zițiunej; : 2. mecenații români, portretele și reliquiile lor; 3. academicianii (portrete și reliquii); ' 4. date statistice despre fundațium și fonduri culturale. (§. 50.) înzestrarea acestei secțiuni să încre- dințează dlor N. Togan și Dr. E. Cristea. : (Va urma). Studenții blăpni la concursul de gim- ...... . nastică din Budapesta. — La concursul de ‘distfeețium ț; gimnastică aranjat cu sfârșitul lunei lui Maiu In Budapesta au luat parte și 20 elevi ăi gimnaziului nostru. „Gazeta" a ținut să condamne acest paș nenorocit, care involvă în sine necondiționat tradarea de neam. A publictrt o curespondință absolut mincinoasă din Budapesta și a reprodus apoi (spre mai mare glorie a presei românești) un articol dintr’un jurnal unguresc—jumal- i revolver — care singur ți-a aflat mare sa- tisfacție în a insulta și de astădat pe Ro- 1 mâni. „Gazeta" singurul jurnal românesc, i care a reprodus aceste infami, deși însăși j mărturisește eă nu le crede, s’a făcut și de I astădată de râs. ; ' Un jurnal de talia „Gazetei11 trebuia । să știe din capul locului, că „Magyar Hirlap8 I nu este decât ediția mărită a „frîss Ujsâg“- ' ului. Trebuia să știe, că aite jurnale ungu- I rești, ceva mai cu greutate, ca „11. Hirlap8, „Magyarorszâg", i cel mai șovinist) „Az Ujsag" jurnalul oficial al lui Tiszn, eic. ar fi luat și ele act de acest fiasco al studenților români, cari ar ii fost bătuți și fluerați. Dar jur- nalele ungurești cât de cât serioasă s’au I absținut de a lua act de niște știri, cari mirosau de o postă a scornituri ridicole. „Gazeta11, senina noastră „Gazetă11 le-a în- trecut în reclam. Felicitările noastre! O întrebare foarte modestă însă: daca „Gazeta11 n’a crezut în știrile aceste din „M. Hirlap8, pentru ce le-a publicat?. . . . Aceasta din motivul curat al onestității in publicistică, doară? . .. încă odată o felicităm,. în cazul acesta, înțălegem, că un jurnal așa de hipiter- tonans în ale întrasigenței politice cum e „Gazeta11, să aprețieze cât de aspru princi- FEUILLETON. VASILE CÂRLOVA. Studiu istoric literar de Dr. 10AN RAȚIU. în manuale de istoria literaturii. îu miei artieoii resfirați pe o pagină sau două din reviste foarte depărtate îu timp una ne alta, puteau ceti, cei ce voiau sâ o faei aeeas.a, și cărora le venia mai ușor să ajungă la ast-fel de reviste ori manuale, eâte-va cuvinte calde despre o fire sinceră, eu sentimente alese, curate, romă ești, despre un adevărat talent poetic, ce s’a stins înainte de vreme — Vasile Cârlova. Nu s’a îngrijit mai de aproape nimeni dintre contimporanii săi. să ne dee date mai com- plete și mai îndestulătoare despre viața sa, despre pregătirile, ee le pnteă aveâ un tinăr de douâ-zeci și câți-va de ani. înduioși- toarea tânguire pe ruinele domnești a Târ- goviștei, puternicul glas de chemare din „Oda oștirii române" au pornit din inimile, ce mai simțiau românește un cald șivoiu de sânge regenerator, mințiile „patriotilor" se luminează pxr’eă, fantasmele învingerilor și ( măririi trecute le umpleau ochii de lacrimi — sermanii ochi, ce atâta vreme erau ațin- tiți eu umilință la pământul, pe eare totuși strămoșii lor l’au îngrășat cu sângele vărsat în crâncene lupte — și ast-fel scriitorii din acelea vremi, când vorbiau ori scriau de Cârlova, care le aprinsă inimile, nu se gândiau la părinții, la familia lui, nu ie trecea prin minte să ne spună pregătirile acestui tinăr. nici amănunte din viața sa i de militar, ci vorbiau de „inflăc aratul tinăr8. I de inima iui mare, de puterea talentului j său, și nu puteau să piângâ îndeajuns ner- l derea re a îmiurat-o iiieiatura noastră orin | moartea lui. ■ ! Și după- cum a rămas viața iui așa ! de puțin cunoscută urmașilor, tot aeeea-și ; soane au avut-o pocsiiie, pe cari le-a pu- blieat. căci afara ne două: „Ruinele Târgo- I viștei8 și „Marșul8, păstrate și publicate de j N. Bâiceseii și Istoria Romanilor sub Mihaiu Vodă Viteazul, și afară de „Păstorullntrisiat8, nici o poezie de a iui nu a mai fost cuno- scută în întregime posterității mai apropiate. Căci „Curierul Românesc11, tinde se publicau, și „Foaia pentru minte, inimă și literatură8 unde se reproduceau de regulă, sunt astăzi foarte rari, — în eâte-va biblioteci de se mai păstrează. Iar poeziile, eari din cauza censurii nu se vor fi putut oublica atunci, au rămas poate pentru totdeuna necunoscute. Azi numai după nume cunoaștem de pildă poezia lui Cârlova „Fluerul păstorului8, apoi traducerile: Ilero și Leandru, și Zaira, vestita tragedie a lui Voitajre. Dar entusiastul tinăr, ce scrisă această admirabilă strofă în „Rugăciunea8 sa — jelindu-și patria și cerând o soarțe mai bună pentru dânsa — Vântul îi suflă tot neplăcere, Norii îi ploauă remângăere De flori nu gustă plăcut miros, A primăverii dulce iubire Pentru ea n’are înveseliră, Ei nu-i revarsă nimic frumos. cel eare pe rainile Târgoviștei se credea „lângă mormântul măririi strămoșești8; Cârlova. eare în „Chemarea Patriei8 spunea cu fruntea înălțată: • Cel ce nu-mi urmează, jur pe Dumnezeu, De-mi va strânge mâna, n’o voiu strânge euls acest Vasile Cârlova merita o mai pioasă, o mai folositoare traetare diu partea urma- șilor, eari s’au mărginit ia eâte-va pagini de cuvinte frumoase și însuflețite, scrise in cutare revistă pentru dânsul. Ast-fel de gândiri, ast-ței de conside- rațiuni ii vor fi îndemnat pe tii prof. Dr. loan Rațiu. sâ-.și scrie studiul său despre Vasile Cârlova. șt sâ adune într’un scump buchet ia sfârșitul broșurei celea 6 noesu a însuflețirii lui tinăr, singure cari s’au putut afla publicate. De aici încolo vom putea afla îmr'o broșură de 73 p. tot ce se poare ști până astăzi desore poet. Autorul ne spune, pe baza informațiilor primite, că îu familia Cârlova se păstrează și schița unui roman a acestuia. Vor fi deci privați cari în unele privinți ne-ar puteâ spune mai mult ca autorul, dar. durere, publicității nn s’a dat nimic din aceste informații, dacă vor fi aivea. Studiul dini Dr. Raț e ilustrat cu un foarte bine reușit portret a poetului: Un tinăr militar, blând și visător. în capitolul I. se dă o scurtă privire generală asupra epocei și scriitorilor. între eari a trăit Câr- lova ț în c. II. i-se înșiră puținele date bio- grafice. ce se pot ști cu siguranță, și se enumără scrierile sale poetice. Aici aflăm și îduioșitorui sfârșit a poetului, care ia cununia aceleia ce-t răpise liniștea și tihna vieții — nebăgând în samă pe sfiosul tinăr, veni și el din Craiova, unde era îu garni- zoană. ca să se întoarcă apoi îndată, zdrobit cu desăvârșire. „După o călătorie de trei zile ajunsă aeasă, înfrânt de durere și oste- neală. Un dor mai avea: să-și vadă calul Nr. 23. U N I R E A Pag. 189. pial, participarea gimnazului din Blaj la ■ acest concurs de gimnastică. ‘ înțăleagă' insă și intransigenții lupiterf dela „Gazeta",' că Conzistoriul nostru,'și mai" ales, direcțiunea i și corpul profesoral dela institutele; noastre ; pot avea și ei — cu toată modestia fie zis I — unele vederi, cari diferă de cele ale in- transigenței absolute. Noi nn avem menirea de a crește bărbați politiei, ci de a face, în cadrul puterilor noastre, educație și bitie in- țăles, educație națională ! ! A spune, în o corespoudință anonimă, că studenții au mers siliți, e o minciună ordinară; a reproduce nn articol scandalos, care s’a publicat în o singură foaie urigu- । rească, și aceasta jidovită și de a treia i mână, însamnă decedehță deplină diii punct • de vedere al onestități, pumnalistice. Afle „Gazeta“, — în caz. de lipsă nh vom provoca la martori nominali din tine- rimea universitară, cari ne-au însoțit pretu- | tindenda — că tinerimea noastră s’a purtat ( exemplar, și că știrea despre o păruială, ce ar fi căpătat-o, pentruca ar fi cântat „Gott erhalte" (Risum teneatis?) este m'ai mult decât umoristică ! ! 'Reproducem mai'jos câteva pasaji din i raportul „Poporului Român", a cărui redacție a avut cel mai nemijlocit prilej de a reproba participarea blăjenilor lâ concurs, seau țânta lor în decursul acestuia. Cât pentru „palma" despre care vor- bește „Gazetă", că s’ar fi dat prin această participare „intereselor de conservare a școalelor noastre în'genere," ne-am ruga să nu-și baje nasul, unde nu-i fierbe oala. Când interesele de conservare a școalelor noastre vor fi primejduite, de sigur Conzistorul nostru și conducătorii gimnaziului vor sta în joc, iar despre înalta opinie a „Gazetei" nimeni nu va cere seamă. Așa dar: zVe sutor ultra crepidam ! Iată câteva pasage din articolul „Pop. Rom": . Sâmbăta și Dumineca trecută capitala Budapesta a avut oaspeți plăcuți. Aproape dela toate șeoale. medii au sosit cete de gim- nastici,, ca șa ia parte la întrecerile ce .s’au dat pentru câștigarea unui steag de mătasă albă?- menit, celei mai . voinice cete. Costumele frumoase și variate ale stu- denților împestrițau stradele orașului. - în acestea grupe undulătoare se pri- pășesc o ipulțime de studenți români de pe la gimnaziile din Sibiu, Baia-mare, Lugoș, Deva și alte părți. Fără preocupație șâ paote spune, că ei sunt mai bine făcuți și mai frumoși. Dar uite colo să apropie o ceată de 20 inși. ălulțimea îi urmărește uimită, toți unul ca unui, cea mai voinică ceată, mușchi cei mai oțeliți și privirea mândră. Sa . im, treabă toți, cine sunt,. și laudele și admirația anticipată contenesc la; auzul vorbelor româ- nești, doar fetele mai.șoptesc:.ce băieți fru- moși! Aceștia sunt B ăjeni. ■ . Ar trebui să ne eStindem fără seamă, dacă am înșira amănuntele frumoase ale luptelor. Amintim deci numai' rezultatele generale. • -Blăjenii s’au distins la paralele, la fugile combinate cu urcare pe fnșcei și ; la trasul cu funia, deci în tot locul unde li-s’a dischis prilej. La funie și-au încercat puterile Duminecă. Contrarii lor erau cei din Keszthely, anume aleși pe sprânceană, ' contrari mai de samă nn erau între cele- : lalte cete. Oficerii și publicul elegant îm- prejmtiiseră pe ai noștri se vadă lupta de- aproape. Cei din Keszthely, când ai noștri voisără să le facă cunoștință, au zis: Cu : Dvoastră vom sta de vorbă numai după ce j i vă vom da gata. Românașii însă i-au tras. Studentul I. Bărbat și-a încordat ijiușchii de atleU £ a. striat f -’„'îh' -T^ ei băieți!" și era săi tragă până în Târnavă, de nu șținaBcăfoandfc ds ! iSpă su- ccesul acesta sudenții au ridicat pe umeri pe profesorul lor de gimnastică dl loan Băgăian, care a știut sg-și ■ înfiripe o ceată atât de voinică. Lui îi revine cea mai mare parte din succes, Gimnazul din Blaj a primit diplomă; iar studenții medalii. Iată și nu- mele studenților, cari au escelat: I. Bărbat (funie, parai el e)f Teodor German (funie, ’ pa- ralele); 1. Boteiu (funie' paralele); ! Dicher (funie, paralele); P.' Motora (funie,'paralele); M. DregiciiF (funie, paralele); Ai Podoaba (funie); N; Dănilă (funie); T. Tdmuș (funie); I. Puica (funie); A. Rimboș (la urcat pe fușcei); I; Roman (funie) -și E.: Gehnan (funiei) ■ ' ■ - <- ■ ■ în ceată Sibieriiior au fost 15 Români. S’au distins'la toate și toți au primit ine-1 dalii. Numele lor: D. Brâtu (la fuhie, lifcat și hrpiiă); SI Metdș (funie); T. Rău'' (para- tele);'A. Țiandrău (fuhie, pilă); I. Orăștian (funie, urcat, paralele și pila); L Tolcîtt (funie, urcat, pilă și paralele); I. Piso"(para- Iele); T. Vlaicu (funie); C. Popa (paralele); I. losif'(paralele.)r Ldgojenii încă s’au purtat bine, numele lor nu l’am aflat. Steagul a fost câștigat de săcuii din Sepesi-St.-Georgiu. Ministrul Berzeviczv le-a adresat și o vorbire. , Studenții români în tot decursul pe- trecerii lor la Pesta au fost conduși și în- cujurați cu dragoste din partea tinerimii universitare." . . favorit, pe care-1 sărută și-l mângâie, zicând lui Flore.a, soldatul de ordonanță, că de va- muri, să ducă pe Bălan după el până la mormânt, și apoi să fie al său. Au mai trecut' trei zile și Cârlova muri, cum observă Odo'bescu, întocmai ca fecioară din elegia lui V. Hugo. care moare a dona zi' după- un bal" (p..A3). ■ , . ... . , . . . în c., III. șe.pune în. relief marea deo- sebire. între poezia erotipă a lui Pârlova, I care ,„și numele iubitei caută să-î ascundă", | și scrie acelea'doue foarte duioase poezii:' „Păstorul întristat" și „înserarea" — -„două foi îngălbinite pe ruga!' dragostei >sale: o idilă duioasă și o elegie, .în care se perde", — și întră erotica lui KonakLsau a lui laneu Văcăreseu chiar. Dl Raț atât în ca- pitolul acesta, cât și în ceiea următoare, unde analisază poesiile patriotice a iui Câr- lova. se arată stăpân pe o limbă frumoasă, care șe deosebește mult, mai ales de iimba celei dintâi scriere a sa: „Andrei Murășan*.- Asemenea și spiritul critic, de observație, în analisa și aprecierea poeziilor, metodul de a o face aceasta, numai cel dintâia sa lucrare. Iată cum se începe d. e. c. IV. (p. 17): „Fără îndoială ceiea mai frumoase ac- cente le împrumută poezii lui Cârlova iu- birea cea nemărginită de neam și de țară. Patriotismul său înflăcărat îl împintena să cânte și îi da avânt neobicinuit. El cântă apunerea vremilor mari, să tângue de soartea patriei sale nenorocite, ridică glas bărbătesc contra ocârmuirii străine, care era cea ra- sască, și mai pe sus de toate sărbătorește oștirea română. Muza lui părăsește fluerul ciobanului, uită durerea inimei, sau vrea ș'o uite, și pleacă lâ mormântul măririi strămo- șești să cânte ruinele locului natal." • Calitatea, care i-s’a recii (râse ut dela început dlui Raț: zelul, neobosit de a-și câștiga o informație bogată eu privire la tema ce șt-a aies-o, ~ o găsim și în studiul de față. < . . .■ -. A.st-fel- d- e.> ca:să se. poată .înțelegi bine „Rugăciunea",, trebue. să cunoaștem relațiile din htunțenia de^pe timpul ocupații rusește deiâ 1828 — 1834’.’ în 'broșura ’dlui Răț p. 28 aflăm acestea stări- triste, pecutn și cuvintele generalului 'tus Joltubin:- „Nu ne pasă, să ;Știsi-cine fa,c șiujbelb, oameni sap dobitoace, nqmai cât. ordipile ,șă fie împlinite." — Și eră vorbă de Înșiși preoții, cari erau luați dela altare, și puși 'să cafe' munițiuuile de războiul' Ast-fel vom înțe- legege mai bine-versurile. der durere pentru țara sa: ' ... .»Vântul îi suflă tot neplăcere - - ■’ Norii îi plouă ueniăa"ăere, . De flori uu gustă plăcut mirosi* Tot așa trebue să știm ce a fost „Regulamentul organic" și cum â fost primit din partea Românilor, ca să putem înțelege „ Chemarea patriei* »Eu aveam odată dreaptă avuție ‘ Turme numeroase, casă ți moșie, Dar regulamentul toate Je-a stricat, ' Și-astăzi plâng cu lacrămi timpul încetat. ■Frați la bătălie, bucium-a strigat, Țara din robie astăzi m-a chemat.« Dl Raț le spune toate acestea, după Xenopol. Tipeiu și alții, p. 27—30. .0. X. enumără pe toți aceia, cari s’au ocupat de Cârlova, și cari au fost poetul lancu Vă- căreseu, ce-i dedica strofe, în eari îi asigură nemurirea, Eliade care-i scrisă la moarte o Elegie, apoi N. Bâlcescu, Odobescu, Bolin- tineann, V. Gr. Pop, A. Densușan, M. Tipeiu, N. Țincu. poetul Coșbuc. O. Densușan și II. Cheudi. — fie care cousacrându-i 1—2 pa- gine pline de căldură. Studiul dlui, Raț e un frumos și me- ritat omaj adus,memoriei poetului Cârlova. Și poeziile lui 'K'onaki au fost adunate în volum, cari deșt mai’nidlte. toate Ia olaltă nu se ridiM ' la- valoare unei sugare’ din oriueari ceiea șase, ce se dau îu broșură dliți Raț; Apoi, Inserarea, Chepiarea pair iei, Rugăciunea, cum am mai spus,,.generațiilor mâi’tinere, hn Ti-s cunoscute’ întregi. ’Prlii Manuale fie ist lit/prî'n Antologii, abia’unele strofe te -poți afla. -Și e bine: să cunoască puținul cât*: neta rămas dela Cârlova eât m&i mulți, căci e o comoară .de simțeminte no- bile, curate. înălțătoare, românești, după ctim a fost și inima înflăcărâtuiui tinăr, care spunea cu glas mare: Armele lucesc și slava iese iarăși din mormânt. Și Vor fi tot mai mulți aceia, cari vor regreta din convingere moartea-timpurie a cântărețului, ce spunea în Rugăciunea sa: . >Nu cer prisoase sau nălucire; '. . Voiegc dreptate, cer mântuire _ " Patrii mele, jalnic pământ, Vai! ale cărui năcazuri multe . Ce suflet poate să le asculte Și să nu plângă dând crezământ (Broșura se află la Librăria Seminarială din Blaj. Costă 1 eor.) I, Agârblcean. Pag. 190. UNIREA Nr. 23. CORESPONDINTE. I Scrisoare din Viena — dela corespondentul nostru. — Viena, la 5 luniu 1905. Nn de mult muri vieeprimarn] prim al Vienei. losif Strobaeh; viața lui e o apo- logie minunată a curentului. ce stăpânește In Viena și In Austria inferioară. De ori- gine a fost Neamț din Bohemia, a studiat școalele normale tn locui nașterii, și cu aceasta și-a sfârșit studiile, peutru că starea familiară a tatălui său nu l’a putut susținea și mai de parte. A fost dat ca băiat tn o librărie, de unde după ce a ajuns calfă, și și-a câștigat niște parale, a venit la Viena, și și-a continuat măiestria, deschizând li- brărie proprie. Pe vremea aceasta — pe la anul 1880 —- a început Lueger a-și des- volta ideile, și a-și aduna prietinii. între cei dintâi a fost librarul Strobaeh. care în urma interesului ce-1 avei față de mica partidă, îndată a devenit — poate — cel mai intim amic al lui Lueger, tn 1896 a fost ales Dr. Lueger de primar, dar loco- tenenta propus Maiestății Sale să nu-1 întărească, s’a făcut alegere nonă. a reușit Strobaeh, care a fost întărit. într’aceea cnren.nl creștîn-social a început a da semne mâi învederate despre forțele sale, și Maie- statea Sa a fost constrins să zică, că dacă 1* o alegere proximă ar fi ales de primar Lueger. Par întări. Auzind aceasta Strobaeh. înmediat își dă dimisia în 1897, și se alege și e întărit șeful partidului crești n-sociai, Dr. Lueger. Aceasta e o jertfă mare din partea lui Strobaeh. nu doară pentru că onorarul primarului de 48 mii de coroane anual îl perde. ei pentru că părăsește un atare post, care e mai mult vrednic, mai mult respectat, decât un portofoliu ministe- rial. El ajunge vice-primar întâiu, și în postul acesta rămâne până la mo trie. Lui i-au fost concrezute finanțele Vienei, eari de loc nu sunt mai ușor de condus decât ale României, ori ale altui regat mai mic, ț ceea ce se vede și din cazul acesta: Pe anul . viitor e proiectat să se facă un bulevard i în jurul Vienei, care costă 50 milioane । de coroane; ori altul și mai frumos: pentru că în anul trecut n’a nins mult, din suma preliminată pentru curățirea zăpăzii, nu s’a cheltuit un milion de coroane. Cum de ușor s’a ridicat aici nn simplu băiat, ce servia în librărie, la așa demnitate înaltă!? Da. căci aici se uită — nu gu- vernul. nici locotenența, ci Lueger și soții săi, la ceea ce faci, și nu la vița, din ce te tragi. Aceasta o adeverește și cazul următor, în Octomvrie an. tr. i-a conferit Lueger Eseelenției Sale episcopului castrens, Dr. Coloman Belopotoczky, ordul cel mai înalt al orașului Vienei, așa numit Salvator. Acelaș ord i-l’a conferit în săptămâna tre- cută unei simple călugărițe, sororei Antonica, carea conduce asilul destinat pentru copiii muncitorilor. Aceasta arată o adevărată nobleță a inimei, care nu se uită la admi- nistrațiile de azi, făcute după calapoade, cari până ce nu-i vine cuiva rândul, nu-i dă, nici ceea ce i-se cade, — și de-i vine rândul, îi dă și de nu i-se cade. Du aat-fel de conducători cu tot dreutoi așteaptă omul, ea să se dezvoalte și simțul religios, și nu înzădar. în gazetele de aici nu arare-ori cetești ia locul anrmțuriioi: „E de a se închiria o locuință, aproape de biserica parohială, ori de claustra". Un străin nu înțelege aceasta, dsr Vienezul nu numai că o înțâlegc, ci și caută ast-fei de locuințe, căci ei simte lipsa de a cerceta biserica mai de multe ori, nu numai când e poruncit. De aceea așa de cu greu pot isprăvi ceva aici marcele (de argint) aduse din Germania. Daci păstorii protestanți vreau să tragă la sine pe catolici, nu-i pot numai pe aceia, cari slavă Dlui nu sunt mulți. și nici nu sunt numai cu numele catolici, în praxă sunt păgâni. Aceștia recunosc de adevărată „religiuoea" protestantă, o asigură, că îi vor rămânea totdeauna credincioși, și declarațiile și manifestațiile lor umplu ga- zetele pangermane. Aceasta se vede, dar ce nu se vede, aceasta e mai bun. declara- țiile acelea costă sute de maree, cari le câștigă apostatul, pe când protestanții nu câștigă la cei ritai mulți nimic altceva, de- cât dreptul de a-1 îngropa gratis. Un ast- fel de caz s’a întâmplat de vre-o săptămână. Un tinăr de 21 ani, căruia îi plăcea să-și „petreacă" mult, neajungându-i banii ce-i dădeau părinții — oameni foarte respectați — a trecut la protestantism pentru 720 cor., și nu mult după aceea aruncându-se în Dunăre, a trecut la cele eterne. Despre 360 cor. se știe, că i-a căpătat, cu ceialalți poate că-i datorește cutare păstoria. De alt-fel s’au început deja căldurile celea mari, și vai de acela, care e osândit să-și netreacă vara aici. . < . lob. Sinoadele protopopești. Maramurăș, 25 Maiu 1905. Suntem îu romanticul sat „Sarasău". Așezat pe țărmul stâng a fluviului Tisa, care izvorește din munții Maramură- șuiui, curge fălos și sprinten, iar undele sale cristaline adăpostesc și nutresc ogoarele boerilor noștri; prin mijlocul lui șerpuește drumul public, ce vine dela Cașovia și treee în Țara odinioară a iui Ștefan cel mare, în Bucovina, și încinge satul ca un brâu alb de mătasă. . . Odinioară a fost capitala Maramnră- șului, după cum arată și evenimentele pe- trecute într’ânsu). Tu Soare! pururea tinăr și neadormit, cn razele tale schintiitoare, ce adese ai lu- minat acest loc, ai puteă fi cel dintâin martor al ziselor mele. Tu, carele ai văzut pe regele Matia Corvinul în Sarasău, după nefericita bătălia dela Baia în Moldova, ia casa marilor boeri Gerheș la nnnta lui Simeon Gerheș cn Flo- riea Pop de Szarvaszo, la nunta acelui viteaz, carele l-a urmat pe Matia Corvinul în acea bătălie cn 200 călăreți, românași voinici. Pe acelea timpuri Gerheșenii aveau 25 munți, mai multe sate, stave de cai ne- numărate, mii de vite cornute, turme de oi fără margini, *) înainte de Gerheșeni a domnit familia Dragoș de Szarvaszo, după Gerheșeni familia Pop de Szarvaszd, apoi familia Jura, după aceea familia Mau, și astăzi domnește peste Sarasău familia Mihiiyi și Jurca. Această comună a fost un foculariu nestins a romanizmniui, ce a încălzit și untrit brațele oțelite a fiilor Ini Traian. Aci s’a dat cina cea mai de pe nrmă a iui Vodă Dragoș în trecerea spre Moldova. La porțile de Fer a Sarasănlni (ce și astăzi să numește : șa) a fost adăpostită mândra lui oaste, carea în zorii dimineței a sburat ca vulturii din munții cătră Țara iui nouă. *) Aici a primit tătarii Ia porțile de Fer prima lovitură de moarte, după carea la Borșa și-au dat sufletele. Pe aicia a trecut Pintea viteazul în- toreându-se din Galiția, ca 150 de voinici, mergând la Huta-Teceului să-și faureze tunurile cu cari a bombardat cetatea Hustnlui. s) Acestă descriere pentru aceea am lăsat să premeargă, înainte de a Intra în sinod, ca să cunoască On. public cetitor al „Unirei" și să vază satul cel mai de frunte al Mara- murășului. Ziua de primăvară 25 Maiu a fost li- niștită ca o mamă bună plină de grații, — eu floricelele ei varii. Soarele cn sinul său plin de căldură se arată maiestos poporului îmbrăcat săr- bătorește. Brazii din curtea casei parohiale se clătină pnțin de zefirnl dimineții, făcând complimente preoțimei ce a sosit. La oarele 8 mergem la biserică cn toții, la cea mai bătrână biserică de piatră din țara Maramurăș, zidită cu 300 de ani mai înainte, de o boereasă din Moldova, înrudită fiind cn maramureșenii. Dânsa a zidit în țara noastră trei bise- rici. una în Sarasău, alta în Biserica-Albă, pe carea undele repezi a Tisei o a nimicit de tot, și a treia în Giulești (și eu o am ajnns) pe carele a derimat-o poporul, zidind alta în local ei, Sub cântările utreniei ne mărtnrisim cn toții de greșelele și de mnlțimea păca- telor noastre. La oarele 9 se începe sfânta liturgie cn invocarea Spiritului sfânt, băncile pline de drăgălașa inteligință din loc cu evlavie în sufletul lor. îngenunehiând cântă cn po- porul „Hristos a înviat". Iată și poporul credincios, a căror strămoși a fost martori ziselor mele de mai sus, plin de iubire și alipire cătră strămo- șeasca Ini lege dumnezeească stan în ordine cu mânile ridicate la cer, așteaptă darnl și binecuvântarea de sas. După cetirea s. Evangelii Dl preot G. Mesaroș din Rona-de-jos, ne-a vorbit despre înmaculata concepțiune a preacuratei Verg. Maria. tnpăcânda-ne cn Dumnezeu, la finea liturgiei ne-am cuminecat, meditând fiește carele în inima sa zisa dumnezeescului în- vățător, cătră slăbănogul: iată te-ai făcut sănătos, de acum să nn mai păcătnești, nu cum-va să-ți fie ție ceva și mai rău. La oarele 11 se deschide ședința de cătră protopopul și vicarul Tit Bnd prin o cuvântare bine gândită și la locul său, la aceasta ședință a luat parte și brava noastră inteligință din ioc. Domnii: P. Mihâlyi, B. *) Dipl. maramureșene, și •) Szirmay Ilona rom. ist. Nr. 23. UNIREA Pag. 191. Jurea, mari proprietari și binefăcători * neamnini nostrn proțopretorele din Teeen: dl G. Mibălyt. nani dintre cei tuni evlavioșî cred’neioși. carele pentru dreptate și-ar arde mâna îu foc, Fără dreptate un poate fi credință, fără credință nu poate fi dreptate...! Dl Dr. Ilie Mariș. advocat, di Dr. F. Mihâiyi. ne earele poporal pentru inima lui dea bună. 11 numește advocatul de mătasă; pretinui nostru, notarul dl G. Negre, dl Zurcan, căpitan dela regim, de inf. Nr. 85. logodit în Sarasăn cu drăgălașa domnișoara, fiea Dlui Negre. La începutul ședinței s’a cetit diser- tația dini M. Pop, preot în Anșa de mijloc. S’a făcut mii multe propuneri din partea unuia și altuia. Insă fără primire, dar propunerea dlui protopop Tir Bud, ca: Tn timpul iernei să peregrinăm din sat în sat și să predicăm cuvântul, adevărul, deș- teptând ponorul la o viață nouă, s’a primit unanim. A noi s’a ridicat, ședința, eu: Cuvine-se cu adevărat. I. T Fane. Academia Română. Institutul Oteteleșanu. Publicați une. 1905. Cu începerea viitorului an școlar 1905 —1906 se vor primi șease-spre-zece eleve în Institutul de fete dela Măgurele fundat de loan Oteteleșanu și înființat de Academia Română, sub înaltul Patronagiu al Maiestății Sale Regelui, cărora li-sa vor da, conform dispozițiunii testamentare a răposatuiui fun- dator, o creștere casnică și instrucțiunea cuvenita unei „bune mame de familie, fără pretențiuni sau lux." Cursul va fi de cinci ani de studiu și unul de practică în acest timp elevele vor avea toată întreținerea tn Institut și nu vor puteă părăsi școala în tot intervalul de șease ani, afară de cazuri de forță majoră. Sunt admise în Institut copile născute din părinți români săraci, pe deplin sănă- toase, cari până la 5 August 1905 au îm- plinit 12, dar încă nu 14 ani, au pregătirea ce se dă în șeoaiele primare din România și au obținut la terminarea cursului primar cel puțin media 7. Candidatele cu clase secundare au să prezinte certificatele de clase secundare, având media cel puțin 6. Nu se admit dispense de nici un fel. Doue surori sau doue vere primare nu pot fi admise în Institut. Părinții elevelor ce vor fi primite în Institut, nu pot să-și iea fiicele de sfintele sărbători ori pe timpul vacanțelor în familie, și Direcțiunea își conservă dreptul de a le da ori nu voie elevelor să petreacă în familie de vacanțe. Părinții aspirantelor ori reprezentanții legali ai acestora au să trimată — până la 5 August 1905 — cererile însoțite de act de naștere, act de vaccină, act de paupertate, în care se va arătă și numărul copiilor, și atestat școlar despre terminarea claselor primare, la Academia Română (calea Victo- riei Nr. 135), pentru Comisiunea Fundațiunii Oteteleșanu, care, examinând actele și luând informațiunile ce va crede de cuviință, va dispune ca concurentele, ce îndeplinesc con- dițiunile mai sus precizate, să fie supuse la un examen de primire, prin care se va con- stata gradul de pregătire în ceea ce privește cetirea și scrierea, analiza etimologică și cea sintactica, cele patru operațiuni, geografia și istoria țărilor române. Concurentele, cari nu sunt din România se admit fără examen de primire, în virtutea atestatelor obținute Tn șeoaiele similare din patria lor, și au să trimită la Academii Ro- mână, tot până la 5 August, cererile însoțite de actele enumerate mai sus, pe cum și de un atestat medical. Rezultatele examenului se vor snpune dimpreună cu toate actele, printr’un raport, Augustului Protector al Academiei Române, Maiestății Sale Regelui^ căruia îi aparține a decide în privința primirii. Examenele se vor începe în localul Academiei la 7 Septemvrie 1905, la oara 8 dimineața. . . Cu începere dela 16 August, părinții pot ridica actele de naștere, de vaccină și • de studii, cu cari au înscris copilele. j Nr. II. 8.347. — București, 9 Maiu 1905. j -.. —----- ■ Ordinea examenelor publice, ce se vor ținea cu elevele școalei de fetițe din Blaj cu ocazia închierii an. școl. 1904/5. • Amasurat hotărîrii luate în conferința cor- i pului didactic a numitei școale, ținută la 22 !' Maiu a. c, examenele publice de închiarea i an. școl. se vor ținea în - zilele de 23, 24, 26 Iunie a. c., iar în 27 Iunie va fi servițiu divin împreunat cu doxologia cea mare în i capela internatului de-- fetițe, după care imediat va urma vestirea rezultatelor și împărțirea premiilor. Vineri, 23 Iunie a. c a) Înainte de amiaz: Dela 8—10 clasa I; și II. primară examen din toate obiectele de învățământ. Dela 10—12 clasa III. IV. primară examen din toate obiectele de învățământ. b) După amiaz: Dela 2—4 clasa I. civilă, examen din toate obiectele ordinare de învățământ. Dela 4—6 clasa II. civilă, examen din toate obiectele ordinare de învățământ. Sâmbătă în 24 Iunie a. c. a) înainte de amiaz: ! Dela 8—11 clasa III. civilă examen din toate obiectele ordinare de învățământ b) După amiaz; Dela 3—6 clasa VIII, superioară, | examen din toate obiectele ordinare de în- ! vățământ. Luni 26 Iunie a; c. Dela 9—10 examen din 1. franceză. Dela 10—11 examen din muzică. Tot timpul cât vor dura examenele sunt expuse la vedere publică lucruri de mână pregătite de fetițe in decursul anului școlar. Marți în 27 Iunie a. c. Clasificări și premii. Blaj, la 9 Iunie 1905. Direcțiunea școalei ie fetițe. Houtăți. Hymen. Lucreția Pojar și Augustin Popp, cl. abs., anunțâ cununia lor, ce se va celebra în 11 Iunie n. 1905 în biserica gr.-cat. din Jucul-nobil. fromemoriu. Primim următoarele șire: A sosit din nou ziua cea de tristă amintire, aniversaria morției nenitatnlni Episcop și mecena te a neamnini românesc Mihail Pavel. Aceia, carii nn putem uita binefacerile ini, în I Iunie ne-am adunat în biserica din Sat-Slatina și eu lacrimi în ochi am servit j sta Liturgie șt am făcut Părăstasui în amin- ' tirea feri itulni Părinte. în veci amintirea | lui! — Ut Bud, vicarul Maramurășului. Convenire colegială. în înțelesul nac- tnlui de convenire din 20 Decembre 1895, toți colegii, cari au absolvat clasa a VIII, al gitnnasinlni din Btaj în anul 1895. sunt rjgați & lua narte la convenirea fixată pe 27 Iunie 1905 în Blaj. în numele comite- tnlni de trei: 'Resicza. 1 Iunie 1905. — Victor Elăjan, ing. montanist. 1 lubileu. Reuniunea română de magică I din Sibiu învirâ la Festivitățile iubilare, ce î se vor tineâ în Sibiu, în 26 Maiu v. st. c. și zilele următoare din incidentul împlinirii unui pătrar de veac dela înființarea sa. Programa: Jni. 26 Maiu v.: 1. La 9 oare a. m.: „Liturgie festivă* în biserica din suburbiul losefin, 2. La 11 oare a. m : „Actul festiv® cu cântări și vorbire oeazio- uală. 3 Sara la oarele 7J/st „Concert festiv* i în sala de expoziții. — Vineri, 27 Maiu v. : 4. Sara ia oarele 7’/s: Opera poporală-ro- i mână „Moș-Cioeârlan“ de Tndor cavaler de i Flondor. — Sâmbătă. 28 Maiu v.: 5. Sara ia oarele lllf: Se reperează opera „Moș- Ciocârlan". — Duminecă. 29 Main v.: 6. După ameazi la 4 oare: Opera „Moș-Cio- cârlan", pentru popor și tinerime, cu preț redus. 7. Sara la oarele 71/»: Eventual se repetează din nou opera „Moș-Cioeârian*. Convocare. Pentru reconstituirea des- părțământului D.-Sân-Mărtin al Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român, subserișii ca membrii ai aceleiași Asoeiaținni, convocăm prin aceasta adunarea cercuală constituantă a despărțământului, pe Mercuri în 21 Innin st. n. 1905 în D.- Sân-Mărtin. la 11 oare a. m. în sala hote- lulni Central (Kozponti »ză loda). la care Invităm pe toți membrii fundatori, ordinari și ajutători de pe teritorul despărțământului, pe cum și pe roți binevoitorii de înaintare in cnltnră a ponorului român, pe lângă următorul Program: 1. Deschiderea adu- nării cercuale prin unnl din convocatori. 2. Reconstituirea despărțământului prin ale- gerea unui comitet pe un period de 2 ani în înțelesul statutelor. 3. înscriere de membrii noi și incassarea taxelor dela | membrii veehi și noi. 4- Propuneri. 5. Eventual vorbire pentru popor. 6. închi- derea adunării. D.-Sân-Mărtin. la 6 Innin n. 1905. — Vasile Zehan, Simion Căiuțiu, Emil Popp, Laurențiu Pascu. SERATĂ» Casina română aranjează in localitatea ei, Duminecă în 11 Iunie o serată cu următoriul Program: 1. Concertul Jî-dur de Mozart Allegro Nr. I și Iii Pian cu patru mâni; Dșoarele Lucia Mureșian și Veturia Negruțiu. 2. „Noveletd", cetită de Dșoara Elena Săntion. 3. „Nu plânge", romanță de I. Mureșian, solo tenor de Dr. R. Boila. 4. „Poveste tristă", partea III și IV de E. Sabo, musică de I. Mureșian, Melodramă predată de Dșoara Rozica Căpușian, acompaniată lapian de Prof. Mureșian. 5. „Icoane cu Șchiop ticonul“. După executarea programei urmează petre- cere cu joc. Intrarea 1 cor. de persoană. 2 cor. de familie. începutul la 8 oare sara. Pag. 192. —f—:—tțtt UNIREA Nr. 23. PARTE SCIINTIFICĂ-LITERARÂ. 3e§ mase alta, decât să strig econoamei, ce se I afla în odaia de alături, ca să rețină pe soția mea, să nu să depărteze. i A durat mult, până ce mi-a succes să deștept pe tatăl meu, și prima sa întrebare ■ a fost despre dânsa. M’am ridicat, asigurân- i du-i, ca vreau s’o readuc, însă încă înainte i de a ajunge la ușă, econoama întră. „Femeia j a plecat," zise ea dând din umeri, „nu s’a I lăsat a fi reținută." ■ ' I . IX I Dl Black facil o pausă, precând cei | doi amploiați se uitau la dânsul eu compă- timire. El șezu un restimp adâncit in gân- duri, după aceea însă se reculese și con- tinuă: „Din acel ceas nefericit n’am mai revăzut pe soția mea, ba nici n’am aflat, unde a mers, unde a găsit adăpost. Atunci nici n’am avut, timp să mă gândesc mult ia ea, pentrucă tatăl meu a fost atât de zdrun- cinat din cauza acelei întâmplări încât boala sa se agravă cu reprejune. El se- sfârșia văzând cu ochii, și până în ultimul moment, când mă apropiam lângă patul său, se uita mereu spre ușe, cu aceeași privire rugătoare și întrebătoare. Numai după moartea sa mi-a venit iarăși în minte tinără ființă, pe carea am legat-o de’mine, fără de a o iubi, și pe carea la urmă, prin cuvintele mele aspre, am înpins-o în lumea largă, fără nici un ajutor. Și acest gând mă apăsă în cu- rând atât de mult, încât am devenit indispus și trist, neștiind dacă acest simțământ pro- venia din cauză că mă rușinam pentru fapta mea, ori ca-mi părea rău pentru perderea tinerei mele soții. în același timp am primit știrea despre logodirea verîșoarei mele Evelyn cu contele de Mirac, un caz, care mi-a rănit nu numai mândria, ci și inima i mea. Adevărat, ca totdeauna am fost con- vins, că Evelyn iubea mai mult averea și poziția mea, decât pe mine.. Cu toate aceste însă m’a lovit adânc, că, pentru bani, ea s’a dus așa uite după uri altul,' deși de fapt nici eu n’am făcut altceva, deoarece m’am i căsătorit numai pentru aceea ca să-mi asigur ’ moștenirea. Acesta este însă cursul hunei; I ceeace nu ne permitem noi, nouă bărbaților, nu putem erta femeilor, să facă. însă, cu cât -se ștergea din memoria > mea chipul Evelynei, cu atât mai mult îmi i apărea înainte Lola. Gândul de a fi legat de I ea, mă chinuia, findtă 'într’aceea am aflat că tatăl și fratele ei erau criminali, pe cari îi căuta poliția. Cu toate aceste însă gândul la ea mă urmăria așa de tare, încât m’am hctărît să-i deping chipul, în speranță, că prin aceea mi-s’ar mai abate gândurile dela ; ea. Deoarece poșed talent și deprindere, nu ! mi-a fost greu să mă apuc de lucru și astfel * în curând chipul soției mele stetea dinainte-mi, i într’o asămănare frapantă. Am depins’o în [ poziția, în carea am văzut-o în momentul ; din urmă, când a părăsit odaia tatălui meu. Dvoastră ați văzut chipul, și-ini veți con- cede, că este esecutat cu toată grija. Nimic uarn uitat; acurat îmbrăca- | mintea care a purtat-o atunci; nici chiar ' rozele, ce i le-am dăruit în dimineața când j ne-am cununat, nu lipseau. Am întărit por- I tretul în dosul portretului Evelynei. carele de doi ani atârna de asupra divanului meu 1 O BiPIBZ XISTlBIDASl .... (Continuare) . Palidă, ca un chip de marmoră, săr- I mana ființă se apropia de mine, j;Am auzit I bine?" „întrebă ea cu buzele frămurând. Ș „Numaj pentru aceea m’ai luat de nevastă, fiindcă așa ți-a fost porunca? într’adevărnu m’ai iubit? Și dacă eu-rămân aci, atunci tu vreai să părăsăști această casă, carea ar trebui să-ți fie sfântă, fiindcă adăpostește pe tatăl tău." , . i Am văzut, cum buzele vinete aîe ța- tălui meu să mișcară, ca și când ar fi voit să răspundă ‘în locul meu, că mi-a părut nespus de rău, că a auzit vorbele mele ne- socotite. N’ași fi voit s’o fac să simță du- rere; întreagă mania mea era , îndreptată numai asupra aceluia, carele mi-a nimicit toate speranțele, toată ■fericirea. • De aceea să-mi ierte, și dacă nn dorește, atunci eu deocamdată nu voiu parafei casa, . Ea de abia, ascultă cuvintele mele și murmură: „Așadar totuși am auzit bine 1" Apoi se apropie de ușă. „Holman! Holman 1" gâfâi tatăl meu, „doară nu voiești, ca acum să mă lipsești de ficamea?" Cu o săritură am fost lângă Lola. „Unde vreai să mergi?" am întrebat-o eu cu vehemență, , „Fiul trebue sa rămână lângă tatăl său bolnav," răspunse ea cu mândrie, „deoarece însă încă azi trebue ca unul din noi să părăsască această casă, așa voesc ca eu să fiu aceea," Se opri un moment; es- presiunea serioasă a ochilor ei întunecați deveni mai blândă, și cu voce mai moale ea continuă: „Holman, când mai cerut de soție, am fost prea confusă, pentruca să ohserv că cerere! tale îi lipsește tonul iubirei, cuvântul dulce: „te iubesc," carele leagă doua inimi la olaltă mai uluit decât inelul de logodnă, în fericirea mea^n’am băgat'de seamă, că bucuria ce mă cuprinse nu să reogliuda și pe. fața ta. Eu mă gândeam numai la ie- ricirea,- du a fi; a ta; mă în-destuleam cu atâta, fiindcă te iubeam. Și; ăh Holman, te iubesc încă și acum, mai mult decât viața mea, și pepțru aceea, numai pentru aceea* țe pără-- sosc. Dacă ar fi 'spre binele tău, cu bucurie ți-ași reda chiar și libertatea, însă după cele ce am auzit, .să pare, că tu,, deși numai । după aparință, ai lipsă de o soție. Deoarece i acest lucru este îndeplinit, presența mea să ■ nu te mai. molesteze și astfel căile noastre să se despartă încă chiar de acum. Dacă însă va veni ziua, când vei avea lipsă de ; mine, ori mă vei dori să fiu lângă tine,' । atunci nici o putere pământească nu mă va reținea să viu înapoi. Până atunci însă rămân i aceea, ce simt astăzi: o femeie, carea n’are ! nici o pretenziune la numele ce i-l’aî dat tu azi dimineața U Aruncându-mi o ultimă privire plină de iubire, ea părăsi odaia, încet, liniștit, ca un vis, ce se topește. Un țipet nădușit, un horcăit ușor ajunse la urechile mele. M’am întors speriat •— tatăl meu zăcea leșinat. Ori și cât mă îndemna, să alerg după Lola, acum îmi era preste putință, sa las singur pe bărbatul neputincios, și astfel nu-mi ră- 11 întorceam ziua cătră părete, iar noaptea mă adânceam în contemplarea sa. Deoarece n’am mai primit nici o știre despre Lola, și ea părea că a dispărut cu totul din viața mea, astfel am fost apucat de o apatie nemărginită, încât îmi uram și viața. Nici chiar știrea, că verișoară-me; carea după două luni dela căsătorie a rămas văduvă, a venit sâ locuiască în Londra, nu m’a turburat nici decât,ața încât m’am întrebat, cu mirare, ca oare a putut să peară cu to- tul vechia mea pasiune pentru dânsa. Odată ne-am întâlnit intr’un salon, însă frum- seța ei nu mă mai fermeca de fel. Atunci am simțit că iubeam pe Lola, sărmana mea soție perdută. Din ceasul acela apatia mea a dispărut; o speranță nouă, o țântă nouă, începură a mă înviora. Voiam să caut în lumea întreaga, până gâ- siam pe Lola, voiam să readuc pe soția mea, chiar și dacă ar fi trăbuit s’o smulg din mânile acelor bărbați, a căror existență îmi apăsă viața, ca un blăstăm. însă încă- trău sa-mi îudrept pașii? Cum era cu pu- tința, să găsesc îu labiriptul lumei petecea, care n’a lăsat nici o urmă după sine ? Numai nn singur conducător mi-a rămas, și acela era iubirea ei cătră mine, care fără Îndoială a reținut-o, ca să nu se depărteze prea mult din apropierea mea. Dacă simțămin- tele ei nu s’au schimbat, atunci ea a trebuit să rămână in orașul în care locuia soțul ei. Adevărat că orașul acesta era un Babilon. în care o ființă omenească singuratică dis- părea ca un atom, totuși eu speram să înving toate greutățile. La început era să uiă pun în înțălegere cu poliția, însă mân- dria mea mă făeîi să inventez alte mijloace. Precurgoam într’una stradele, observând toate femeile, făceam cercetări în toate păr- țile, de dimineața până noaptea târziu, însă fără de nici un rezultat. Atunci se întâmplă ceva, caro mă aduse pe urmă nouă și-mi. însuflă din nou curaj. împins de neliniște chinuitoare, într’o noapte m’am ridicat din pat, m’am. îmbrăcat și am mers în grădina, ca să resph' ceva aer. curat. A fost în aceeași noapte, când a dispărut fata pe care o cântați dvoastră, atunci însă eu nti știam nimic despre lucra. Gândurile mele erau tot la soția’ mea și eram atât de impresionat, încât un moment am crezut, că dincolo, de gratii, văd pe Lola. Dvoastră mi-ați spus că eu într’adevăr am văzut o fată, și încă pe aceea, care a locuit mai multe luni, fără știrea mea, sub un coperiș cu miue. Atunci însă eu am ținut-o de o viziune a soției mele și deoa- rece ea era înbrăcată în costumul modest al unei femei din popor, astfel am venit la ideia, ca de aci înainte s’o caut printre fe- meile clasei de jos a societății. Acum mi-am început cercetările prin stradele înguste ale suburbiilor celor mai sărace, și la vederea fețelor palide ce întâlneam pe acolo, mă gândeam cu groază, că poate și Lola, înpinsă de lipsă și desperare, a căzut jertfă unei astfel de sorți înspăimântătoare. (Va urma.) Nr. 23. U N I R E A, ,, Pag 193. Căușele generali a decadinței în viața creștină, — disertație — dc — Dr. PAUL LAURAN. .....................: (Continuare}. O altă cauză, care a pricinuit mare daună vieții creștinești, este secta odinioară a francmasonilor. Francmasonismul este o societate se- cretă. — De unde și in ce timp, s’a format, sigur nu se știe. — Probabil că își are ori- ginea diu veacul al 13-lea și să derivă din acele corporațiuni de zidari, cari au avut ierarhia ior proprie, conducători, regulamente proprii și legea secretului, care ie asigură numai lor posesiunea regulelor celor mai bune pentru arta de a zidi. Aceste societăți se ocupau mai mult cu zidirea bisericilor și erau societăți de cinste. Cumcă prin ce procedură secretă au ajuus societățile aceste ia o perversiune atât de estremă, încât cu dreptul societatea mo- dernă a francmasonilor e privită de ori ce om onest numai cu dispreț, aceasta nu să poate explica. — E sigur, că societatea mo- dernă a francmasonilor a venit din Anglia pe la anul 1717 și încetul cu încetul s’a lățit pe la începutul veacului trecut mai întâia in Franța, apoi în Germania, Italia și în toată Europa, câștigăndu-și aderenți mai ales în clasele culte a societăței. Domnilor 1 Cu durere s’a observat, că o mare parte din membrii componenți cla- selor culte a Europei și-au perdut ere- ' dința de tot. și au devenit atei, sau indi- ferenți față de credință. Si pentruca să se întâmple aceasta, mai mult a lucrat secta francmasonică. । Deoarece ei, sub pretextul fals de a râs-./ pândi lumina și morala adevărată și cu deo- sebire filantropia, i-a succes ușor a seduce și a-si câștiga aderenți. Clasele cele mai bogate a societății, . erau deja stricate de materialism. Pentru । ele creștinismul era o greutate insuportabilă, 1 deci cu bucurie nebună s’au aruncat în bra- țele francmasonismuini, carele prin negarea tuturor principiilor de ordine supranaturală pe husa naturalismului, le-a eliberat de sub legile severe a creștinismului. i Francmasonii se încearcă a distruge ' ordinea presență religioasă și socială, ! ca să transformeze lumea conform natura- lismului pur, cecace ar ii răsturnarea prin- ; tipiilor propagate de creștinism. Creștinismul '— Domnilor - apăru tn mijlocul lumei păgâne, și atacând datinile păgânești, cu acea putere dumnezăiască, care ia nimic nu-i putea rasista, a distrus l lumea veche și pe ruinele acesteia a reor- ganisat viața publică și privata și a dat । naștere civiiizațiunei celei nouă, în care 1 viața familiară, auctoritatea, libertatea și ' tot dreptul social își au baza în principiile propagate de Isus Christor, principii în mare j parte de ordinea supranaturală. Dar ce e naturalismul profesat de so- : cietatea francmasonilor? — Negațiunea su- i pranaturaiului, adecă negațiunea a tot ce trece i preste marginea cunoștințelor noastre; este | domnia superbă a rațiunei, care declară de 1 vanitate și nebunie tot ce nu cuprinde, ce nu înțâlege. — Pentru aceea nu admite re- velațiune, păcat strămoșesc, răscumpărare; nu admite divinitatea lui Isus Christos, nu bi- serică, sacerdoțiu, ‘sacraminte, morală creș- tineasca, cu un cuvânt nu admite nici unul din acele adevăruri creștinești, cari au rege- nerat lumea și cari constituese patrimoniul I învățăturii creștinești, — ba ce-i mai mult, I naturalismul aduce pe om la negarea esis- ' tinței lui Dumnezeu, g neinurirei sufletului omenesc și a acelor principii, cari sunt fun- damentul vieței religioase și civile. Prin asemenea principii secta frapema- I sonieă voește a restaura societatea creștî- i nească. — Prin lățirea principiilor acestora, secta francmasonică, mai ales între stratu- rile culte a societății creștinești, a cauzat mare daună. . | Deci una dintre cele mai ponderoase cause a decadinței vieței creștinești este j francmasonismul, carele nemijlocit și-a vărsat , veninul său destructiv între straturile cuite a societății omenești, și a conlucrat cn satana și conlucrează și în zilele noastre, pentru ca să doboare la pământ principiile supranatu- rali a creștinismului, și să ridice la onorul altarului principiile naturalismului .... Afară de materialism desvoltat prin cultivarea și înaintarea unei singure din cele doue părți, cari compun esența omului, afară de sectele diferite, mai ales afară de secta francmasonică mai este încă o a treia causă mare generală, care și pe noi mai deaproape ne interesează și care a conlucrat mult pentru debilitarea: pentru dccadința vieței creștinești. . ' Aceasta a treia causa, Domnilor! sunt: guvernele Europei atee, guvernele indiferente în religiune. Sau cine este dc vină, că școalele s’au luat și sâ tot ieu de sub stă- pânirea și conducerea bisericei? Cine este | de vină, că in școalele medii a statelor eu- ropene, studiul cel mai de frunte, a căruia scop (este nobilitarea, cultivarea inimei, nobi- litare». cultivarea părții superioare a omului i .... studiul religiuuei abia câ se mai pro- puric, ba în unele locuri nici nu este studiu obligator ci numai facultativ? .... Guvernele, cari stăpânite de secte, mai ales de cele francmasonice, pregătesc, terenul ca să-și câștige, aderenți.... și pentru âceea și-au pus ochii pe școalele creștine, vrând sâ ruineze ; mlădițele cele tinere creștinești, și așa cu I timpul să ajutoreze la învingere sectele anticatolice .... । Cum-că atari guverne nu servesc inte- j resele statului, nu servesc interesele familiilor, ! din cari să compune statul, este un adevăr fără de nici o îndoială, pentru că a p’une de o parte religiunea, atâta însemnează, cât a se arunca in brațele naturalismului. Pentru că Dior! Trebue să se înalțe cineva mai sus de cât omul, când cineva voește să afle căușele datorințelor celor multe a vieței omenești, și numai singur dela Dumnezeu | poate omul să capete dreptul de a cârmui cugetele, voința și activitatea altor oameni. Guvernele atee nu cugetă, nu calculă urmările înfiorătoare,' cari an să resulte ca efecte necesare din creșterea farade religiune, I din educarea fără de credință; fără de viață evlavioasă să formează o generațiune de oameni fără de consciință, fără de principii, fără de caracter și fără de a fi conștie de demnitatea sa proprie. Acel guvern — Dior — carele nu caută în religiune basa educațiunei, răpește razămul cel mai puternic a omului și-l pă- răsește, lăsându-1 singur fără de nici un ajutor, nici un leac în contra relelor și a torturelor scepticismului modern .... Oamenii vestiți, atât prin sciința cât și prin posiția înaltă, care o au ocupat în societate, toți au fost de o părere în a pre- tinde, că religiunea să se pună de basă, să i se pună de fundament a educațiunei. Când consulul prim a Franței ținti o l adunare cu consilierii săi, vestitul barbar, de stat Portalis îi zise în presență consiliului । de stat cuvintele aceste: „A sosit timpul, ca teoriile să tacă înaintea faptelor. De când prin profesori ău proclamat principiul, că în școale nu este lipsă să se propună religiunea, progresul băeților de 10 ani'în coace este egal eu "nula. Băeții nu au idee despre Dumnezeu .... despre bine și despre rău .... despre iustiție și despre iniustiție; prin urmare se corup moravurile și poporul a devenit un monstru sălbatic .... deci in- teresele Franței pretind, ca religiunea sase cheme in ajutorul moravurilor și a societății omenești" .... De Maistre zicea: „ori ce-sistemă de educațiune, care nu să baseaza pe religiune, în scurt timp are să cadă, și nu va vărsa peste societatea omenească altceva, de cât numai venin." (Va arma). Bibliografie. A apărut. „Semănătorul" Revistă Literară. Anul IV. Nr. 21. N. lorga. — Două cărți pentru Români. Z. Bârsauu. - - Cântece. Romulus Cioflec. — Mânioșii (schiță.) loan Bârsanii.'— Sfiosul Voevod (poezie.) Emilgar. — De săr- bători (schiță.) A. Mândru.—Tomșa (poezie.) M. Sadoveanu. — Floarea-Ofilită (roman.) Cronică. N. lorga. — Despre dd. Cazaban, Isidor Budu, Pangrati și Picot; despre „Reiiaissance latine" și vizita institutorilor bulgari. Numărul 20 bani. Au eșit de sub tipar -i se află de vnâzare ia amurul Dr. Ambtosiu Chețian, profesor, sau la tinografia seminarială uin Blaj urmămareiE’ cărți: Bureții comuni, Studiu practic. Blaj 1905. prețui 1 e<»r<>auâ. Istoria naturală și Muzeul școlelor din Blaj, schiță utocică, Blaj 1902, prețui 40 fileri. • ' Geografie I. Ungaria, Biaj 1902, prețul 1 coroană. . Geografe II. Europa, Asia și Africa Blaj 1902. prețui 1 coroană. Geografie III. America și Australia Geografia fizica și matematică, Biaj 1903 prețul 1 coroana. Cărțile de geografie aprobate de înaltul Mi- nister reg. ung. pentru școalele medii, sunt lucrată după metodul cel mai nou, cu datele cele mai none și foarte potrivite pentru fiecare om cult. Poșta Administrați iutii. Am primit și cuietăm abon. dela' I. 3f. Bpesta po 1906 sem. I. VoiUt. pe 1897 și 1898. Vițtea-de-jos po 1900—1904. Tur pe 1900. Vă rugăm și pentru rost. Vajdaeuta pe timpul din 1/11 1902 până îti 1/11 1903. Vă rugăm si pentru restul din 1/11 1903 pân acum. Copand pe 1905 sem. I. Budiuț pe 11)05. Erdonsăda pe 1898. Jidveiu pe 1902. în anul trecut 27/1 sau primit pe ani 1897 — 1901, și sau quietat în posta de atunci. Binevoiți a face ceva și pentru Bălcaciu. Kis-Nytres pe 1905. Copdeel pe 1904. tr. B. Orăștie pe timpul din 15 Nov. 1903, până in 15/2 1904. Binevoiți a trimite și restul până în prezent, iernea-Stisască pe 1900 și din 1901 până in 1 Septemvrie. Drag pe 1904. Kin- Sdjă pe 1905. Dumbrava (Reghin) pe 1905 Tunca (Blaj) 1905 sem. I. Csik-Sz.-Gylirgy pe 1904. C-iu- Pag. 194. UNIREA Nr. 23. telec pe quartaluî al 4-lea din 1904 ți quartalul prim din 1906. Csantilos pe quartalui al 2-lea ți al 3-lea din 1906. Oravifa-rom. pe. 1904 sem. 2-lea ți 1905 pătrariul prim. Giurgieu pe April—Septemvrie 1905. Foaia Vi-să trimite regulat, îndată, ee apare. Bogata-rom. pe pătrariul 2-lea din 1905. Maier (lîistr. Nis&ud) 1898. Vă rugăm să binevoiți a ne trimite țț restanța de pe anii 1899 până in prezent, căci aveur lipse mari. Beni pe 1905 Dr. C. A. DtațfalAu pe 1905 pătrariul 2-lea. Borgâ-Tîha pe .1905 sem I. Ovări pe 1905 pătrariul al 2-lea. Ticvaniul-mare (Av. P.J pe 1904 sem. 2-lea din Ticvaniul-mic, țipe 1905 sem. I. in Ticvaniul-mare. Giacoț pe timpul din 1 April 1898, până 1/4 ■ 1903 Zazar pe 1904. Imbuz pe 1905 pătririui al 2-lea. Odarheiu pe 1905 Paul I. Varadia pe 1904.. Recea (dist. Perecsen) pe 1905 sem. 1. Unimăt pe 1905 sam. 1. Coroețteni (Jil) pe 1905 sem. I. Țeud pa anii 1399 1904 fine. Bani trimiși tn 16/9 1898 sau primit pe anii 1894—1898. Guraelău pa 1904 Clopodia pe ani 1900, 1901 ți 1902. Văradolaszi (rom.) pe 1904 sem. 2-lea ți 1905 Întreg. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. (5) 7—25 Lioitațiune minuendă. Licitațiunea minuendă pentru edificarea s. biserici gr.-eat din ' Galda inferioară protop. A.-Iulieî sa școalei din loc în 20 oare a. m. Prețul strigărei Comuna bisericească va ținea in edificiul Iunie st. u. a. c. la 8 e 13.253 cor. 04 ii Ieri. dă tn natură, peatră, cărămidă, năsip și apă și lemnul de stejar de lipsă la scaunul clopotelor din turn, precum și vectura altui material dat de in- tră prinzător dela gara Teuș. Doritorii de a licita sunt datori a de- pune înainte de licitare un vadiu de lO’/o. Planul și preliminariul de spese să pot vedeă ori și când la oficiul parohial subscris. Gal da infer. în Petru Marcu, curator primar. (17) 1-1 A apărut a V. ediție acatiste® sau carte ce cuprinde în sine rugă- ciuni pentru pietatea fiecărui creștin. Revăzut și completat. — în rugăciuni această carte e un adevărat mărgăritar sufletesc, o carte foarte potrivită pentru fiecare. — Costă leg. I cor. + 10 fii. porto. B. DENES BUDAPESTA, VI. Vaczi-kbrut Nr. 61. Urmașul lui BRAUNER și KLASEK E. Plewa inginer, representantul și depositarul ces. și imp. a fabricei de mașini și motoare in Ungaria. 5 Iunie 1905. Aureliu Hulea, preot gr.-eat lulius Erds. Sibiu (Nagyszeben) str. Cisnădiei 3. Tot felul de oroloage, juvaere din aur și argint, — tăcâmuri din argint, recuisite de aur șt argint pentru biserici. Cel mai mare deposit din Ardeal Mare deposit de sticle măritoare, ocheane și binocle Comaudeie se esecută numai pe lângă — —---------- rambursă. - -------- G Reparările se esecută prompt și eftin. & Cumpăr eventual schimb cu cel mai mare preți curent obiecte vechi de aur și argint și petri scumpe. MOTOARE cu bensin, gaz și vapor pregătite .... ■ — după model 1905. ■ . .... - 2—100 HP. ==: Locomobile cu bensin a 2—20 IIP. Mutoare trainice cu gaz, de toate mărimile, cu cari se spesează pe oară 2—3 fileri. Prețuri ieftine și condiții de soiviri foarte ușoare. ------Preț-cnrent gratis. ' Să caută în pi^ovinfe ageriți cinstiți. . (10) 8—12 —-—- _ La cerere trimit franco si gratis Prețcurent ilustrat. 2Vr. 3016. F. Orologiu cilindru remontoir din argint, cu acoperișuri duple de o construcție puternică și trainică, costă 1-50 coroane. Voiești să fii tare? — Voiești ca între ori-ce împrejurări ale vieții să te bucuri de sănătate? Voiești să ai curajul și energia ca să te poți opune liniștit grijilor și năcazurilor? —Noi ne am dedicat lucrările noastre întru a mări și întări sănătatea omenimei. — încercările noastre sunt încoronate de succese și metoadele noastre sunt recunoscute ca cele mai bune din partea oamenilor de știință. Am arătat că Electricitatea este basa vieței iisice și că aceia cari sufer de stomac, reumatism, morb de nervi, dureri de spate, de cap, de piept au lipsă de mai multă electricitate. fără a avă baterii și fără mașini ajutătoare. — Se Prețul unui aparat mic complet^ — 20 coroane. ■ ■■ — (Pentru cei foarte simțitori). „Electrophor u Aparat de electricitate, renoiește puterea periuță și îl poate folosi unul fie-care. Nu se poate în deajuns sfătui oamenilor slabi să folosască acest aparat electric. Electroforul întărește nervii, înoiește sângele, întărește simțirea, aduce sângele și sistemul nervos la o normală funcțiune. Dr. Bourg, membru la facultatea de medicină din Paris referează: Nu numai podagra, (șuiul), reuma, hysteria, astlima, au fost în nenumărate cașuri vindecate prin electricitate, unde medicamentele s’au dovedit de nefolositoare, ci și la ori-ce fel de morb de nervi, durere de cap, colică, dureri de urechi, , insomnie, hipocondrie și cu deosebire la hemoroide efectul bun se aiată după vre-o câteva zile, ba uneori după vre-o câteva ceasuri — Cu un minunat succes se folosește contra durerilor femeiești. Tîeî77ofcrul|fpicdi (e ani de a rândul un curent electromagnetic garantează pentru trăinicia lui 5 ani. Jg;Prețui J£pui aparat mare complet: _ __ ~ 80 coroane. — (Pentrujînsănâtoșarea morburilor vechi). Se spedează la trimiterea banilor înainte sau prin rambursa. (27-52) Manhattan întreprindere de Electrofor. Budapesta VIII. Aggteleki u. 15|u. Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 cor., '/a an 6 cor., an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., an 9 frc., l/4 an 4 frc. 60 cm. I Foea apare in fie care Sâmbătă. Un șirgarmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini* strațiunea „Unirei in Blaj. a] Inserțiuni: Foaie bisericească-politică. Anul XV. Blaj 17 Iunie 1905. Numărul 24. Rusaliile. Prăznuim aniversara nașteri Bi- sericei, ziua în care ideea bisericei universale, catolice, s’a întrupat. Vedem pe Apostoli adunați în foișorul Cinei de taină — căutând să-și reamintească poate «moțiunile prezilei patimelor. Fără de veste un sunet din ceriu, ca de suflare silnică ce vine iute, umplând toată casa. „Și s’au arătat limbi îm- părțite ca de foc, și au șezut pe unul fiește carele diu ei, și ca o dovadă în afară despre pogorîrea Spiritului sfânt —. au început a vorbi îutr’alte limbi. Mulțimea adunată în Ierusalim e uimită: cum toți acești Galileeni vor- besc atâtea limbi! înmărmuriți se în- treabă toți: ce va să fie aceasta ? Iară alții, batjocorind, zicea: că de must sunt plini! Și Petru — căpetenia Apostolilor și capul bisericei ■— el cel diutâiu — vestește mulțimei pogorîrea Spiritului sfânt: nu sunt beți aceștia, ci s’a îm- plinit scrisul prorocului loil: „de acum tot cel ce va chema numele Domnului, se va mântui". Și a predicat Petru pe Isus cel restignit și au primit cu- vântul lui ca la 3000 de suflete și s’au botezat. — Și Domnul adaugea din zi în zi numărul celor ce aveau să între întru împărăția sa. Și această împărăție — Biserica — stă și astăzi, în butul tuturor pre- vederilor omenești! în adevăr, care minte omenească ar fi crezut că împă- răția fiului de teslar din Nhzareth va cuprinde odată tot pământul, cine ar fi putut crede, că acești oameni de rând — pacinici pescari și umiliți vameși — vor cuceri — fără un picur de sânge — întreagă lumea, numai cu puterea cuvântului lor? Din împărățiile Egiptului șî a Babilonului rămas-au abia câte-va zi- duri, câte-va cărămizi cu inscripții, al căror înțeles cearcă să-l tălmăcească învățații; din arta Greciei — câte-va bucăți de marmoră frumos cioplită, păstrate și acelea în câte-va musee ; | din gloria nebiruitei Rome rămas-au । încercările desnădăjduite și zadarnice : de a strivi cu puterea pe propovedui- torii împărăției celei none. Cuvântul crucei celor peritori la început nebunie se părea, și când în scurtă vreme această „nebunie" începu să stăpânească tot pe mai mulți, amenințând cu de- tronare întreg Olimpul lui Joe — uu mai ajungea mulțimea fiarălor Nubiei, nu mai ajungea mulțimea chinuitorilor și călăilor, cari să pustiască pe apos- tolii credinții în Isus Christos. I Zadarnică trudă! Sângele muceni- cilor era sămânța din carea rasăriau creștinii! Și pe încetul credința aceasta a umplut inimile tuturor, adevărurile ei i le găsim și în cărțile de legi ale sta- ! telor, le găsim realisate în viața de toate zilele; credința în Christos ajunge temelia statelor ajunge nădejde ferici- toare popoarelor. Ocârmuitorii societății moderne, cari vreau să alunge credința din le- gislațiunea statelor și dela vatra fami- liară, din palatele educațiunei și ale științelor — vrând să pună, în locul crucifixului, drepturile omului-animal, lipsit de idealul înalt ce-1 propovăduește singur evangelia, nu ar trebui să-și aducă aminte că adevărata știință nu stă întru cuvinte convingetoare ale în- țelepciunii omenești, ci întru arătarea Spiritului și a virtuții — și că nimenea nu poate zidi pe altă temelie, de cât pe cea deja pusă, carea este Isus Christos (I. Cor.). Delăturați acuma , însă-și temelia și întreagă zidirea se va prăbuși. Smulgeți din inima mul- țimii credința: ce va fi în stare să o mai rețină dela crimele celea mai mari? sdrobiți speranța într’o viață viitoare a celui gârbovit de sarcina vieții, și l’ați făcut cerșitor desăvârșit, lipsindu-1 și de nutremântul ce îi da credința în o soarte viitoare mai bună; luați ori-ce credință celui bolnav și însoțit mai mari îi se vor păreâ durerile boalei; alungați credința din școale și academii și se vor crește oameni învățați poate, dar cu inimi de ghiață — strălucind ca | lumina electrică, lipsiți însă de căldura focului. Și omenimea nu numai de lumină are lipsă! Spiritul sfânt, dealungul Scriptu- rilor s’a arătat în multe tipuri: în tip de nor, în tip de râu, în tip de porumb. La Rusale el s’a pogorât in tip de limbi de foc! Căldura acestui foc în- țelepciune „a învățat pe cei necărturari, a făcut cuvântători de Dumnezeu pe pescari" a luminat pe apostoli și i-a aprins de-opotrivă, ca ei să lumineze și să aprindă și pe alții! De lumină și de căldura aceasta și noi avem lipsă, în interesul Bisericei și a Neamului! Vino, sfinte Spirite, aprinde și în simțurile noastre lumina, ca să cunoaștem adevărul, varsă și în inimile noastre căldura iubirei de Dum- nezeu și de oameni! DELA ORADE. Dumineca trecută s’au inagurat cu mare solemnitate reședința episcopească dela Grade, aproâpe reclădită toată de Ilustr. Sa Dl Episcop Dr. Demetriu Radu. Jertfele mari și costisitoare pe cari le-a adus, au fost răs- plătite pe deplin. în piața frumoasă a Orăzii, splendida reședință a Episcopului român, impune privitorului prin frumseța și mă- reția clădirii, iar interiorul ei aranjat cu un gust fin, te farmecă prin bogăția artistică și prin perfecta armonie a colorilor. Clădirea aceasta în stil roman modernisat e de pre- zent una din celea mai prețioase podoabe a bisericii unite. Și Ilustr. Sa spre a ridica și mai mult splendoarea serbărilor de inau- gurare, a avut fericita idee a învita la acest act important pe toți Episcopii Provinciei mitropolitane, capitalele și pe mai multe persoane marcante din cler și inteligință. La Invitarea plină de căldură a Episcopului, a răspuns Escel. Sa Mitropolitul Victor, care Vineri sara a sosit la Grade însoțit de ca- nonicii 1. M. Moldovanu și Alex. Uilacanu și de ceremoniarul său I. Br. Mieu, vice-notar conzistorial. Tot atunci a sosit și redactorul nostru. Episcopul Dr. Vasilie Hossu dela Lugoș cu canonicul loan Boroș, sosiră deja. Ziua următoare a venit dela Pesta consilieriul Vârady, ea reprezentantul ministeriului de culte, apoi vicariul Dr, lacob Radu, dela Hațeg, arhidiaconii: Șuta, Ardelean, Bozin- Pag 196 UNIREA Nr. 24. tan, Lazar, ad vocații: Dr. Stef. Pop, Arad, Dr. Izidor Pop, Lugoș, judele Vas. Maior, Blaj și muiți alții. Ceremonia inagu- rării s’a îndeplinit Duminecă dimineața pe un timp de toată frumseța și după ce două zile mai înainte pioase îu conținu. Marea procesiune dela reședință pânălaCatedrală și înapoi, a fost de tot impunătoare. Public foarte număros umpluse piața și stradele, în mijlocul unei splendide asistințe do preoți și clerici pășeau înconjurați de atențiunea tuturora cei trei Arhierei. In frumoasa bi- serică catedrală se adunase inteligința ro- mână și străină spre a fi față la o slujbă dumnezească, cum de mult nu să văzuse în Orade. Cântările liturgice le execută corul preparanzilor. După evangelie Escel. Sa Mi- tropolitul rosti o frumoasă predică. Termi- nându-să sta liturgie, procesiunea porni înapoi la reședință unde să făcu Sfințirea apei și Mitropolitul stropi câteva chilii și pe cei prezenți, cari toți grăbiră să prezinte urările lor de fericire și îndelungă viață Ilustrului arhiereu, care ridică uu monument așa de măreț și splendid bisericei unite ro- mânești în inima Bihorului. La ^2 a fost masă mare cu 94 tacâ- muri și cu număroase toaste. Cel dintâi vorbi Escel. Sa latinește pentru Sfinția Sa Papa, ungurește pentru Monarhul și româ- nește pentru Episcopul Radu. Se ridică apoi cest din urmă și închină pentru Escel. Sa Mitropolitul. Și toastele le continuă Epis- copul Lugojului, canonicul Lauran, consilie- riul Vârady, Vulcan, Ștefan Pop, Gențu, Gera ș. a în aceiași noapte Escel. Sa Mitropolitul părăsi Oradea cu sufletul încântat de celea săvârșite, și petrecut de dragostea și sin- cera alipire a Iluștrilor săi sufragani. închiem aceste șire dorind din toată sinceritatea inimii noastre multă sănătate și viață Preasfințitului Episcop Radu, ca să stă- pânească întru lungime de zile măreața clă- dire cu care a împodobit scaunul reședinții sale 1 Patriarhatul rusesc și patriarhatul roman — o voace rusească. în mielul de Paști a ziarului „Novoje Vremjau serii- toriul Mentschikofi regretă între alteie că biserica rusească nu a fost în stare să creeze opere și instituțiuni așa de grandi- oase, pe cura a făent-o aceasta biserica ca- tolică, și continuă apoi: „Patriarhatul Apusului s’a deavokat într’o adevărată împărăție universală a ca- tolicismului. în vreme ce patriarhii greci sărutau mâna pașalelor turcești și să mi- logiau pentru sfărmituri de pe masa lor — papa dela Roma se declară de regele regilor și imparte tronurile după plac. „Teologii nostri au încercat, în pole- mice pline de jalusie. să înjosească, să ocă- rească importanța pontificatului; cu toate acestea patriarhatul Romei a fost totdeauna universal, ecumenic — nu numai cu numele, ci în realitate. Chiar și acuma, biserica apu- seană apare încă tot ca un regat, ca o îm- părăție. ce nu atârnă de lumea aceasta, capul ei nu e supus nimărui și la tronul acestui cap lumea întreagă privește ca ia uu tron regal. E adevărat, ca acest regat cuprinde astăzi abia Vaticanul și un teritor de câte-va jugăre de pământ, și — dacă am ținea seamă numai de forța brută ar fi de ajuns un pătrar de ceas, ca regele । Italiei să cucerească acest imperiu de câteva I jugăre. Și totuși regele Italiei nu îndrăz- j ' nește să o facă aceasta, pe când papa de 35 ani încoace cutează a-și susținea nes- chimbată anatema rostită asupra casei dom- ; nitoare din Italia. Acel bătrân singuratic, nn fiu al poporului de rând, încoronat eu coroana întreită, și pe care abia eâți-va i gardiști nobili îl apără, moșneagul acesta a ! fost destul de puternic pentru a ținea în- chise până azi porțile Italiei înaintea unui împărat catolic. — uri și cât de mult ar fi dorit Francise losif să-și cerceteze aliatul în propia țară, acasă ia el. Poftim și asă- mânați această autoritate spirituală de 19 veacuri cu strălucirea patriarchatului nostru. ' Astăzi poate i să dă acestuia strălucirea ce o are, mâne i-o iau înapoi și toținâne poate i-o dau iarăși. Așa cred că între astfel de împrejurări, chiar de B-ar da metropolitului j din Sct.-Petersbttrg titlul de archi-papă. de aiei uu ar resulta nici de cum neatârnarea bisericei de cătră stat. Ca să poată fi vorba de o astfel de neatârnare, ar fi trebuit, deja la încenutui creștinismului, să se fi iute- : meiat și la noi un patriarhat! Poate i-ar fi succes, îu acest caz. să câștige oarecare autoritate . .. dar a visa astăzi -— după 2000 de ani, — desore un adevărat pa- triarh — e cam târziu. Unicul mijloc de a avea și noi un patriarh neatâmător pe cum este papa dela Roma, ar fi recunoaș- terea acestui papă de patriarh al nostru.“ 0 BĂPIB1 KISTKBIOăSA (Continuare) într’o zi ara văzut o fata, nu era ea, însă parul acestei fete sămăna cu al ei, și aceasta m’a îndemnat, s’o agrăesc. Am 1n- trebat’o, dacă nu cunoaște pe cineva cu ase- ! menea păr auriu, însă ea a răspuns negativ, ' și după ce am mai schimbat cu ea câteva l vorbe, ne-am despărțit. Acum acățându-ma de o ultimă speranță, am cercetat birtul cel vechili din Vermont, unde am văzut prima i oară pe Lola, speram că doară acolo voiu • afla ceva despre dânsa, însă cuibul era gol, și astfel, desnădăjduit, m’am reîntors aci. In ce privește conținutul scrinului din etajul de sus, nu-mi pot esplica cum au ajuns acolo acele obiecte, și dacă ele într’adevăr sunt ale fetei dispărute, atunci numai singură doamna Daniels ne poate da deslușirile de lipsă. , în mometul acesta întră econoama. „Servitoarea mi-a spus, că dorești să vor- bești cu mine", zise ea cu voce timidă. „De bună seamă," răspunse Black, și apropindu-să lângă ea, o întrebă în ton ca- tegoric: „Doamnă Daniels, cine a fost fata care a locuit atâta timp în odaia de dinsus? Cum se numește, și de unde a venit?" La această întrebare femeia începi! să tremure, însă nu putu scoate nici un cuvânt. „Ei?" insistă Black cu nerăbdare. „Vorbește! Acum nu mai e de lipsă, să ții lucrul în secret." Poate că și econoama s’a gândit în- tocmai, căci reculegându-să, vorbi repede: „Ah. domnule, a fost — a fost soția dtale, । ființa cea tinără, carea-----“ • „Ah, Dumnezeule!" Cu acest țipet | Black căzu pe scaunul cel mai apropiat, econoama însă, ale cărei buze păreau a se fi desigilat deodată, continuă repede: „Da, domnule, In gehunchi s’a rugat de mine, să n’o trădez ori și ce s’ar întâmpla. Două luni după moartea tatălui dtale, a venit aici, mi-a povestit pățaniile sale și a declarat că ea nu-și poate închipui, ca o femeie să locuiască intr’alt loc, și nu sub un eoperiș cu'soțul său. Se înțelege că între astfel de împrejurări ea trebuia să rămână ascunsă, însă eu totuși să-i stau întrajutor, ca să ră- mână în apropierea bărbatu-său. Mi-a fost milă de ea, și fără de a mai cugeta mult, i-am promis să fac tot ce cerea, înainte de toate însă, să-i păstrez secretul." Black o ascultă încordat. „Dar după aceea, când a dispărut așa deodată?" întreba el gâfâind. „Ah, domnule, nu poți ști, cât am su- ferit atunci 1 A nu putea să împedec, ca sărmana să fie târâită în cine șie ce loc blăstămat, a vedeă răceala și neinteresarea dtale, pe când ea, carea și-ar fi dat viața pentru fericirea dtale, se află în ghiarăle acelor blăstamați, cari poate îi amenințau viața — ah, nu-ți pot spune, ce am suferit în săptămânile din urmă!" „Pentru ce zici că ea să află în mâ- nile blăstămaților acelora?" întrerupse Black neliniștit. „Ce înțălegi prin aceasta?" Ea tăcu un moment, apoi plecându-și capul, murmură: „Chiar acum viu dela morgă; acolo zace ea — moartă!" „Ba nu, nu-i adevărat 1“ o întrerupse el cu vehemență „nu-i ea! Este alta, carea poate ca seamănă cu dânsa." „Dare-ar Dumnezeu eă ai dreptate!" întâmpină doamna Daniels suspinând. „însă, părul cel auriu, pe care nu Fam mai văzut la nici una!" „Cu toate aceștea ești în rătăcire, doamna!" zise Wiison. „Di Black a văzut de curând pe fata care a fost astăzi scoasă din râu, și a vorbit cu dânsa. • De sigur ar fi recunoscut-o, dacă ar fi fost soția dsale." Această asigurare a amploiatului pârii că o ușurează mult. — „Mulțamesc lui Dumnezeu!" murmură ea; după aceea însă să întoarsă cu oareșicare, frică cătră stă- pânu-său. „Vai, domnule, eu nu trebuia să descoper secretul, decât în cazul, când ea ar fi murit. Vai, ce am făcut!" „Nimic decât datorința dtale!" răs- punse el repede. „Eu îmi iubesc soția, și de aci înainte voiu cerceta și mai mult după dânsa." „O iubești? Mulțămită lui Dumnezeu!" strigă doamna Daniels, plină de bucurie și năpădindu-o plânsul. Cei trei domni rămaseră încă timp în- delungat, sfătuindu-se la olaltă. Erau con- vinși, că Lola a trebuit să fie răpită de cătră tatăl și fratele ei. Dacă să descopereau cei doi blăstamați, atunci de sigur să găsia și urma fetei dispărute. Acum Black să arătă cu totul schimbat; era plin de spe- ranță, promise detectivilor onorar gras, și-i rugă, sa nu cruțe nici osteneală nici bani, pentru a găsi pe tinăra sa soție. X. în noaptea aceasta Hill n’a închis nici un ochiu. Ambițios dela natură, el erezii că aci a dat preste un caz, unde să va putea distinge, și astfel va deveni renumit. Dacă Nr. 24. UNIREA Pag. 197. i-ar succede să pună mâna pe cei doi cri- minali periculoși și sâ readucă pe Lola la bărbatul său, atunci aceasta era o faptă, carea i-ar asigura un loc intre cei dintâi de- tectivi din tară, • în dimineața următoare el avu o înță- legere cu Wilson, carele era de părere că cei doi blastămați de bună seamă intențio- nează să stoarcă o sumă mare de bani de rescumpărare deia dl Black. „Din acest motiv/ observă el, „nu va trebui să-i căutăm în depărtare prea mare. Este un fapt constatat, că hoții, înainte de j a comite un furt, umblă cu săptămânile pe । lângă locul respectiv, și eu mă prind pe ori și ce, că acești doi blastămați dau deja târ- coale prin vecinătate, pândind după ocaziune binevenită, spre a-și esecuta planul." Hill clătină din cap cu neîncredere. „Asta totuși trebue să fie lucrul dracului," zise el, „căci eu doară mai mult de o săp- tămână locuesc în aceași stradă cu dl Black, am cercetat toate casele și toate colțurile, dar n’am aflat nimic. Dacă însă dta totuși mă sfătuiești astfel, atunci eu voi face cer- cetări nouă.“ „Da, da, bine faci," zise Wilson, „și eu cred, că osteneala dtale va fi încoronată de succes." Acum Hill își începu din nou cerce- tările, însă așa să părea, ca și când presu- punerile colegului său n’ar vrea să se îm- plinească. într’o seara, când să reîntoarsă la locuința sa, carea să afla aproape în fața casei dlui Black, era așa de adâncit în gân- duri, încât fără ca să observe, a urcat cu un etaj mai sus, decât acela, unde să afla odaia sa. N’a băgat de seamă ce a făcut, până ce n’a cercat să deschidă o ușa, pe carea o găsi încuiată. Cuprins fiind de un fel de rușinare pentru confuzia sa, să în- toarse spre trepte, când piciorul său calcă pe un obiect, care săsfărmi de tot. Urmând | obiceiului său, de a nu lăsa nimic neobservat, i el să plecă; ceeace a ridicat, a fost o bucată de cretă roșie. O amintire subită, ce sa trezi în dânsul, îl făcu să tresară. îsi aduse aminte, că în Vennont, pe ușa birtului celui vechiu, a văzut o cruce, desămnată cu cretă roșie. Atunci el n’a dat atențiune acestei împrjurări, acum însă îl puse pe gânduri, cu atât mai mult, că-și aduse i aminte, că în sara precedentă econoama i casei i-a povestit, că în etajul al treilea ea are niște chiriași doi bărbați și o femeie, eari îi fac tare mult năcaz, însă plătesc prea bine, decât să le poată abzice cuar- tirul. Acum Hill să uită cu atențiune la ușa cea galbină, și îu colțul de dinsus observă o cruce roșie, făcută de sigur cu creta, ce o ținea el în mână. Să fie cu putință, ca aceia, pe cari i-a căutat cu atâta zel să locuiască mai bine de o săptămână sub un coperiș cu dânsul? Apucat de o neliniște nervoasă, el ascultă la gura chiei, însă nu auzi decât horcăitul puternic al unui bărbat, și astfel deocamdată să retrase în odaia sa, făurind la planuri, cum ar putea prinde pe cei doi blastămați, dacă într’adevăr erau ei. în sfârșit s’a hotărît, ca înainte de toate să întrebe pe econoama și să știricească tot ce știe ea despre chiriașii din etajul al treilea. Aceasta n’a lăsat să fie mult rugată, și-i povesti multe de toate. Da, bărbații de dinsus nu-i conveniau nici decât; erau murdari și decăzuți, înegreau păreții cu fumul de tutun, iar noaptea veniau pe timp neobicinuit acasă, adecă pe rând, deoarece unul dintrînși totdeauna rămânea acasă. „Poate că pentru fată/ adaose ea, „pe care o păzesc așa de tare" (Va urma.) CORESPOND1NȚE. Sfințire de biserică. Valea Someșului, 4 Iunie 1905. Câtă forță de viață se află în poporul nostru românesc, și cât este în stare să facă el atunci, când are voință spre aceasta, ni-a arătat-o poporul român din Jucnl-su- perior, eare deși este mie la număr, și se află în cele mai nefavorabile condițiuui de traiu, după ee și recolta din anul trecut an fost de tot slabă, totuși la sfatul bravului preot local On. Anrel Pop, au renovat bi- serica, acest lăcaș sfânt, unde aleargă cu toții, când sunt în năcazuri și suferințe, să se roage Părintelui ceresc. Deși numai cu vre-o trei zile înainte s’a decis: ca să se sfințească biserica renovată, ți era inai mare dragul, când vedeai mul- țime mare de popor din eomnnele vecine, alergând, ca se poată lua parte la această serbare — până acuma în aceste părți ne- obicinuită — ms din comunele Gâdălin și Jucnl-inferior au venit poporul cu procesiune, în frunte cu preotul lor. Dimineața la l3h oare biserica spa- țioasă — față cu recerințele comunei — nu era în stare a cuprinde îutr’însa pe toți, căci erau la 800—1000 de oameni, s’a în- ceput servițiul divin, poucificâud zelosul și mult iubitul protopop districtual ai Coșocnei loan Hățâgan. cu asistința a cinci nreoți din traci: On. loan Petean. paroh în Cor- pade și notar districtual; Octogenarul preot Simeon Peîean din Jucul-nobil; Basii Ho- pârtean din Gădăiiu; loan Pop din Jucul- inferior și Aurel Pop, paroh local. încrederea și nemărginita iubire, de care se bucură protop. loan Hățâgan îna- intea nonorului său subaltern, e nespus de mare. Abia de trei ani. de când a venit dânsul în districtul Coșocnei, mai multe biserici, școale și cruci s’a sfințit, prin ce și-a câș- .tigat iubirea, stima și încrederea poporului, ba chiar și a străinilor. E scumpă iubirea poporului românesc, dar dacă o ai câștigat odată, poți să fii încredințat de ea și la bine și la rău, până în etern. Din ceie zise putem lesne înțelege, pentru ce popor numeros aleargă din toate părțile, când e vorba de ceva ceremonie religioasă, ia care ie parte protopopul loan Hățăgan ? După doxologia cea mare s’a sfințit apa, apoi s’a încunjurat biserica de 3 ori, cetindu-se 12 evangelii, după cari s’a în- ceput sfânta liturgie. Interesantă și vrednică de amintit este predica protop. loan Hățăgan, dela inimă a eșit și ia inimă a străbătut; lacrimi de bucurie a stors, curaj și mângâiere a vărsat în inima iubitului său popor. Un număr însemnat de inteligință au fost, am văzut pe Ilustrul domn din loc Br. P. Horvâth Kâlmân cu soția, un fiu și 4 fice a lor, din ochii cărora vedeai eșind lacrimi de bucurie; Știm, domn loan Boroș, notar cerc, din Jac cu soția; losefina Pe- tean năso. Mihali din Corpade și văd. Maria Mocean din Jac și alții. După ce s’a finit sfânta liturgie, s’au cetit din genunchi rugăciunile de ploaie de cătră protop. Hățăgan și preoții, eari serviau, pe cari și poporul cu evlavie Iu genunchi ie-a ascultat. Era 121/» oare, pe când s’au finit aceste frumoase ceremonii religioase, după cari protop. loau Hățăgan mulțămește poporului, și curatoratului din Jucul-superior, pentru jertfele aduse la renovarea bisericei, pecum și inteliginței și poporului, eare au venit de au luat parte în număr așa de frumos și au ridicat prin aceasta sărbătoarea zilei, după cari s’a stropit cu apă sfințită toți cei de față. Ne-am despărțit eu dorul și speranța, de a ne vedeă cât de curund în Jacul-in- ferior, Gădalin, unde sunt în ajun de a se sfinți școalele cele frumoase nou edificate, pe cum și la sfințirea biserieelor noue și pompoase din Ajton și Cojocna. Someșanul. REVISTE. Afaceri interne. Ultimele știri din Pesta vestesc ajungerea la cârmă a unui minister br. Fejervăry. Se crede, că primind noul guvern vot de neîn- credere din partea camerei, aceasta va fi disolvată sau amânată. Norvegia. Uniunea între Svedia și Norvegia a fost ruptă de guvernul norvegian, eare a comunicat regelui Oskar hotărîrea aceasta, cerându-i pe fiul său mai mic de domnitor. Rup- tura provine de acolo, că regele a re- fusat în trei rânduri să sancționeze legea privitoare la afacerile esterne in- dependente ale Norvegiei. Răsboiul ruso-iaponez. Se pare, că în scurtă vreme se va pune capăt măcelului înfiorător, ce de doi ani ră- pește atât de numeroase vieți. Pre- ședintele Statelor-Unite a inițiat o miș- care la curtea rusă și japoneză pentru închierea păcii. Se asigură că repre- sentanții celor doue state se vor și în- truni Ia Washington pentru stabilirea condițiilor. CONVOCARE. Adunarea cercuala ordinară a des- părțământului Blaj al > Asociațiunii pentru literatura română și cultura po- porului român«, se convoacă pe ziua de 19 Iunie n. a. c. în Pănade la oarele 10 a. m. cu următoriul Program: 1. La 9 oare servițiu divin împreunat cu parastas întru pomenirea lui Timoteiu Cipariu, din prilejul aniversării cente- narului, deia nașterea acestuia. Predica oca- zională va rosti-o directorul despărțămân- tului 1. F. Negruțiu. Pag. 198. UNIREA ___Nr. 24. 2. Deschiderea adunării. 3. Raportul comitetului. 4. Alegerea alor doauă comisiunî: pentru censurarea raportului și înscrierea de membrii noi. 5. Disertațiune comemorativă despre 71 Cipariu, de A. C i u r a. 6. Raportul comisiunilor. 7. Statorirea locului, unde se va ținea viitoarea adunare generală. 8. Alegerea ăl or doi delegați la adunarea generală dela Sibiu. 9. Propuneri. 10; Alegerea comisiunei de verificare. 11. închiderea adunării. 12. După adunare publicul, înainte de a se așeza la masă, va cerceta expoziția de lucruri de mână și țeseturi aranjată de d-na Elena, Șimon și d-șoara Vcronica Săbăduș. La această adunare, care se va ținea în localul bisericii gr. cat. se învită toți membrii Asociațiunii și toți ceice doresc progresul poporului român. După adunare elevii institutului peda- gogic din Blaj vor aranja concert urmat de dans. Saraj va fi prelegere cu skiopti- conui. Blaș, din ședința comitetului ținută la 5 luniu 1905. t f X^>*uțiut A- Ciura, director. secretar. Houtăți. - Tondul subsidiar al preoților a mai primit dela Tătar G., Grebeuiș 1 cor. Pb- peneciu I. Blășel 8 c. Pentru fondul arhidieoazan viduo-or- fenal a caatribuit Șoinai I K.-Polyân 7 e. Pentru Internatul Vanoean de fetițe au contribuit Șandor St. Sz.-Udvarhely, Sas T. Fărău, Popa I. Cergau, Velicea D. Spătac, Romonțan I. Gârbău, Suciu P. Booș. Simn I. Abrud, Viciu II. Ernein, Săbăduș I. Pă- nade, Urzica V. Varviz, Simonetti P. fîe- șinari, Viciu I. Vidraseu, Trif A. Ceeâlaea, Ticaein N. Săcădate și Staneiu V. Șeica- mică câte 18 e., Doctor 1. Șenila, Micu I. Sevestreui și Onosi P, Berchiș câte 17 c. 52 fi, David A. Panticeu, Dănilă 1. Buda- telee. Poraț A. Dezmir și Frățilă S. Bologa câte 15 c., iară Selăgiau T. Tăuț 9 c., Ia ol altă 391 c. 56 fi Publioațiune. Comuna Porumbacui in- ferior (Alsdporumbâk) pe viitor își va țintă târgul de vite în 14 Aprile 1 Septemvrie; i iar cel de mărfuri (târg slobod) în 16 Aprile L și 3 Septemvrie st. n. a fiecărui an. Porum- bacul-infi 1 Iunie 1905. Primăria comunală. Rectificare. In programul examenelor dela școala de fete din ioc publicată în Nr. 23 al „Unirei® s’a strâcnrat o greșeală că iu loc de el. a IV. civilă s’a scris a VIII, superioară, eeaee oficios să retificâ. Direc- i țiunea. . Concertul din Reghin. Primim urmă- toarele șire: Nu știu cum de nu s’a dat până acum nici un raport despre concertul corului din Ernotfaia. ee s’a ținut a doua zi de Paști în Reghin sub conducerea har- i nieului învățător Ales. I. Sighișorean, eare merită toată lauda și ne putem făli cu Dsa, că avem un dextrn conducător de cor. Dar mai ales nu ne putem îndestul mira, cum de tn comuna acea mică, unde sunt mai ; mulți unguri de rât români, și unde românii de abia știu românește, de odată să resară așa un cor minunat, care a pus în uimire tot publicul. Mai mult s’a mirat străinii, când s’a prezentat pe bină corul îu costum românesc cu notele tu mâni, — deoarece știau că în Ernotfaia portul este sâeuiesc. Producțianea a reușit pe deplin. Toate punctele au fost esecutate eseeleut. S’a esecutat frumos și nreeis piesa „Dorul Ar- deleanului11 de A. Popoviei. Peste tot pie- sele corale au trebuit repețite toate. De- clamările și teatru an succes foarte bine. După prodnețiune s’au jucat „Călușerul și Bătuta “ ‘ instruat tot de harnicul învățător. Dar și Spect. Duii Dr. Harșa, Chețan. Po- pescu și Barb și-ap arătat marinimosiratea de-a suporta spesele de mâncare și bentură la coriști. Pecum m’am informat venitul generai au fost de 426 cor. Venit curat 222 eor. — Un participant. Teatru. Săptămâna viitoare o trupă teatrală magiară sub direcțiunea dini Mik- losy Găbor Jucepe o serie de reiiresentațiuni în frumoasa sală dela otelul „Univers*. Repertoriul cuprinde piesele clasice și operette noue. în două sări va juca ca oaspe și cunoscutul artist Solymosy Elek, în „Na- pasta® lui Caragiale, tradusă de el. Seere- tariul trupei promite celea mai plăcute dis- traețium artistice publicului. Petreceri. Comanda Reuniunei pompi- erilor voluntari din Blaj, învită la Petre- cerea de vară, ce să va ținea în 19 Iunie 1905. — (a doua zi de Rusale) în „Grădina din Veza*. iar la cas de timp nefavorabi în „Hotelul Univers4. — „Reuniunea română de cântări din Orăștiea, arangiază în Dobra la 18 Iunie st n. (prima zi de Rusale) la pavilonul de vară dela „Husariu® Concert cu binevoi- torul concurs al artistei de violină D-șoara Adeiua Piso și al Dtiei Victoria Dr. Erdeîyi. Venitul curat pentru scopuri culturale Do- brene. Dare de samă și mulțămită publică. Subsemnatul notifică prin aceasta, eă în Aprilie a. c. a primit cu mare mulțămită dela Ou. comitet al despărț. XI. „Blaj® al „Astrei® pentru biblioteca poporală a agen- turii din Lunca următoarele cărți: 1. Pre- gătiri la moarte. 2. Dueh muscalesc, ambele traduse de membrii soc. luoc. Micul Clain. 3. Higiena, de Dr. Ștefan Erdeiy. 4. Hi- giena pop. de Drăgescu și Dr. G. Vuia. 5. Economia Câmpului, de S. Motan. 6. Revista „Transilvania® pe anii 1868 și 1901. 7. Aron Vodă eel cumplit, de T. M. Stoe- nescu. 8. Frații Brădescn. de Silv. Dani- lesoa. 9. Proză de D. Bolintieea»u. 10. Stilistica practică, de I. F. Negruțiu. 11. Grădina de legumi, de I. F. Negruțiu. 12. întră amintirea profesoarei Leontina F. Negruțiu m Cristian. 13. Din viața lui Inocenții: Mienl, de M. Străjan. 14 Carte de cetire, de loan Rusu. 15. O mie și ună (6) 8—2& Comandele se © Reparările se esecută prompt și eftin. 0 Cumpăr eventual schimb cu cel mai mare preți curent obiecte vechi de aur și argint și petri scumpe. La cerere trimit franco bî gratis Prețcurent ilustrat- —------- JVr. 3016, JF. Orologiu cilindru remontoir din argint, cu acoperișuri duple de o construcție puternică și trainică, costă 1'50 coroane. zile, trad. de H. S. și 16. Calendarul „Unirei®, pe an. 1903 Lunca, la 4 Iunie 1905. — Ștefan Lila, preș.-agent. Doliul în oasele Domnitoare. Casei e domnitoare de Anstro-Ui'garia și Ro- mânia sunt In jaie. Maiestatea Sa Mo- narhul nostru a perdnt pe vărul său, arhiducele losif, comandantul sunrem al honvezimei. mort Marți dim. la Fiume în vrâsta de 72 ani. — Curtea română a fost atinsă și ea dureros prin încetarea subită din viață a prințului Leopold de Hohenzollem, fratele mai mare a regelui Caroi. tatăl prin- țului moștenitor și canui ramurei nedomni- toare a familiei de Hobenzollern. Prințul I care aveă și cetățenia română și a cărui I perdere e mult regretată în țară, a murit î la Berlin în etatea de 70 ani. l Necrolog- f loan Homea, paroh gr.- i cat. în Stana a repausat în 7 Iunie n. în I anul al 88 al etății și al 52-iea au al preo- i ției, după ce a fost prevăzut cn sa. taine, j ale muribunzilor. f Dr. Georgiu llea de Kis Bun, advocat îu Cluj după o viață plică de activitate, în 12 Iunie st. n. al c. dună un morb de grele suferințe, în etate de 49 ani. in al 14-lea an al fericitei sale căsătorii, și-a dat blândul și nobilul său suflet în manile Creatorului. f Sabina Maniu, sora advocatului ar- hidiecezan Dr. luliu Maniu, după lun^i și grele suferințe. împărtășită cu ss Taine', a murit la Blaj Marți sara și a fost înmor- mântară J>i d. a. Ne asociem eu toată durerea inimii noastre la doliul familii, care pierde din mijlocul ior un spirit inteligent și pliu de bunătate și iubire față de toți. Fie amintirea ei binecuvântată în vecii f Silvia Cirlea n. Rusw, din Abrud, după un morb greu, în etate de 42 ant, împărtășită cu S8. sacramente. în 13 Iunie a. c. a încetat din viață. In veci amintirea lor! P Cluj Posta redacțiunil. ; Verax. Chestia încă nu-i rezolvită deplin. Ne mirăm, că te iai după o corespondență așa de ■ copilărească. | Annonimur. — Brașov. Mulțumită pentru binevoitoarele sfaturi. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. lulius Erbs. Sibiu (Nagyszeben) str. Cisnădiei 3. Tot felul de oroloage, juvaere din aur și argint, — tacâmuri din argint, recuisite de aur și argint pentru biserici. Cel mai mare deposit din Ardeal Mare deposit de sticle măritoare, ocheane șl binocle eseentă numai pe lângă rambursă. - ~ _______ Tipografia Setninariului archidiecesan. □ - - Abonamentul: Pentru monarchie : Pe an 12 cor., ' ... an 6 cor., 'li an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc.. '/2 an 9 frc., ''4 an 4 frc. 50 cm. Foea apare în fie care S â in b ă t ă. gL _______UM 5(3 Inserținni: Un șir garmond. odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea „Unirei Blaj. @|______________________5 XlS EX Foaie bisericeascâ-politicâ Anul XV Blaj 24 Iunie 1905. 'Număr festiv. jYîemonei lui Cimoteiu Cipariu. Xsamurile-’și au eroii pe cari-i admiră-o lume, Sfinți apostoli ai luminei ș-a științei rqari ^enii, £poce îqtre^i de florii sunt legate de-alor nume Iar când moartea îi răpește ei remân de-apururi vii. Xeam român, bătut de soarte-’n triste vrerquri de-’ncercare ^-a trimis și ție ceriul bravi eroi și £enii mari.. . Și astăzi posteritatea se oprește cu-adn^irare £)ând prinos de reveriqță amintirii lui Cipariu! In coliba țărănească de miserii copleșită văzut lumina zilei, în năcasuri ai crescut, Ș-ai condus îa qouă viață o Rațiune obedită 5)iq sclavia-’qtunecimei în cari veacuri a zăcut. înarmat cu a științei armă-’n veci biruitoare, ta inimă și suflet au fost muselor sălaș, £uminat-ai mii de tineri, strălucind ca și uq soare, îlascăl mare-a româqimei, fala școlilor din 7^aȘ’ Pag 200. UNIREA Nr. 25. J)tn chrisoave vechi, uitate, de pe file-’n^albinîk, Mărturii al altor vremuri, moaște sfinte diq bătrâqî, Gârbovit, plecat pe masă, în nopți tun^i și nedurnyte, ■poleita-i graiul dulce-al obediților rorqâni! Și de astăzi limba noastră sună dulce, curgătoare, $)e ne-o admiră și străinii, de ni-e dragă ș-o iubim, î)e știm că-i odrasla Tremei dela zei coboritoare, părinte al filologiei Cie-avem s’o muHâmim. ^u ne-ai desgropat trecutul neamului plin de renume, învățatu-ne-ai a scrie, închiegând a liniei legi, Geniu qare-al omerțimei admirat de-'O-’ntreagă lume, Eu nu ești numai al qostru, fără ești a lumiî-’ntregi! pentru neam și pentru limba încă tinără, plăpândă, Jfeînfrânt lupta-i ș-atuncia, om cu forțe de titani, Când abia purta-i condeiul cu o mână tremurândă, Obosit de-atâta nțuncă, de povara-atâtor ani! Iar când frânt, sdrobit de boală, E’a sunat ceasul plecării, Ca în ceriurile sfinte, sfânt repaos se-^i găsești, J)upă Cine-a plâqs o lume-’n ziua tristă a ’njorrnântării Ș-au rămas cernite-’n jale plaiurile românești. yizi când se-’nplinește'-o-’n seclu de când pronia cerească S’a-’ndurat să te trimită întrebai tei apostol sfânt, Cucernic genunchii-Ei pleacă toată lumea românească, Cu prinos de adnqirare și dincolo de nțonițânt!! Emil Sabo. Amintirea lui Cipariu. Panegiric. Buzele preotului vor păzi știința. (Malahia, 2. 7.) Cu sfială pășesc, iubiților Creștini, pe acest amvon spre a cuvântă laudele unuia dintre cei mai aleși bărbați, ce provedința dumnezeească ni i-a dat în cursul celor o mie opt sute de ani, de când poporul românesc trăește mai numai zile amare în văile încântătoare ale Carpaților și pe șesurile mănoase ale Dunării. Și cum nu m’ași sfii, când timpul de lipsă la o pregătire îndestulitoare, mi-a fost făpit de alte grele lucrări ale chemării mele și când mă socotesc, că nici chiar un îndelungat răgaz, nici adânca cunoștință a oamenilor și întâmplărilor din cea de pe urmă sută de ani, ce ne desparte de leagănul lui Timoteiu Cipariu, nici gândirea cea mai înaltă, nici inima cea mai caldă, nici gura cea mai frumos grăitoare nu sunt în stare a înfățișa pe acest mare bărbat în adevărata lui mărime și strălucire. Dacă însă mă încumăt totuși a spune în fața voastră câteva cuvinte, o fac îndemnat de convingerea, că este de ajuns să rostesc acest nume scump: ■^Timoteiu Cipariu*, pentru ca cel ce l’a purtat să se înfățișeze de sine în mințile noastre așa de mare și strălucit, încât limba mea să' nu poată adauge nimic la gloria lui neperitoare. Știința, iubiților creștini, este una dintre cele mai frumoase șî nobile podoabe ale omului. Cu cât este mai întinsă, mai adâncă, mai adevărată, mai feliurită și mai folositoare popoarelor, cu atât apropie ea mai mult pe om de Dumnezeu, în care atot- știința este nedespărțită de ființa lui. De aceea Dumnezeu prin gura profetului seu Malahia, a cerut dela preoții săi, chemați a duce pe oameni la de- săvârșirea, ce ne face asemenea lui Dumnezeu și ne împreună cu el, ca pururea să fie înzestrați cu știință: » Buzele preotului vor păzi știința*. între preoții bisericei românești din toate tim- purile’ nu găsim însă nici unul, care să fi împlinit । mai bine și mai deplinit această poruncă dumne- j zeească, decât Timoteiu Cipariu. Știința lui este foarte întinsă și feliurită, căci îmbrățișează teologia, filozofia, pedagogia, politica. literatura frumoasă, istoria și filologia și este depusă în mai multe de 21 scrieri de mare valoare. Ea a desvălit neamului românesc adevăruri, cari nu au fost cunoscute înainte de el și nu au putut fi răsturnate de cei ce au venit după el. Ea a fost totdeauna în armonie cu adevărurile descoperite de Dumnezeu, pe cari Cipariu nici într’o scriere a sa nu le-a lovit, totdeauna în armonie cu rezultatele temeinice ale înaintașilor săi, ale lui Maior, Șincai și Clain, a căror operă el nu a stricat’o, ci a adaus’o și mărit'o, înlăturând pretutindenea greșelile, în cari au căzut aceia. Și fiindcă această operă a fost numai temelie la măreața clădire a științei și cul- turei românești, ce de aci înainte își așteaptă înăl- țarea ei la desăvârșirea, ce o privim în cele mai frumoase visuri ale vieții noastre, el s’a străduit a pune în această temelie pietrile cele mai tari și mai mari, și a înlătură tot ce era sfărmicios, ca astfel temelia științei și culturei românești să poată sta neclătită în toate veacurile. Știința lui Cipariu a fost nu numai universală, ci și națională, căci tot ce a scris el, a avut în vedere numai fericirea nea- mului nostru, ori tratează numai despre acest neam, despre trecutul lui, despre firea lui și despre expre- siunea cea mai viuă a ființei lui, adecă despre dulcea limbă românească. Știința lui ne descopere o agerime de minte și o hărnicie și abnegațiune foarte rară, căci nu și-a câștigat’o în universitățile cele vestite ale Apusului, nici în atingere cu cei mai aleși bărbați de știință ai popoarelor civilizate, nici într’un oraș mare european, unde i-ar fi putut sta la îndemână o bibliotecă bogată, ci într’un prea mic orășel românesc de provincie, în Blaj, într’o chiliuță de călugăr din smerita mănăstire a Sfintei Treimi, într’o învechită bibliotecă călugărească com- pusă în mare parte din opere teologice, într’o slujbă de profesor răsplătită la început cu 100 floreni, din care alții nu puteau trăi o viață sărăcăcioasă, iar el prin cumpăt fără seamăn și-a putut cumpără pe rând și pe încetul una dintre cele mai mari biblioteci, ce le-a avut vre-odată om singuratic în Ardeal, și deși această bibliotecă a fost jefuită în anul 1848, ea și astăzi — în neorânduiala clasică, Nr. 25 UNIREA Pag. 201. in care se află — te pune în uimire prin mulțimea extraordinară a operelor și prin varietatea lor, in care întâmpini tot ce au produs mințile cele mai mari ale popoarelor culte și chiar și ale poporului arab, și nu lipsește din ea aproape nimic din ceea ce s’a I scris și tipărit vreodată în limba românească și i foarte puțin din ceea ce au scris străinii despre I neamul nostru. , Ceea ce a fost mai drag lui Cipariu în cerce- tările sale neobosite, ceea ce l’a făcut să ducă o viață, care nu deosebiâ noaptea de zi, nici nu-1 lăsă să stingă vreodată de seara până în zori luminarea de pe masa sa, ca astfel să poată în- semnă în orice clipă ideile ce chiar și în somnul Iui scurt i-s’ar fi ivit în minte; ceea ce făcea pe acest ' bărbat cumpătat și rece ■ în toate scrierile sale știin- । țifice, să se aprindă și să exprime în cuvinte înflă- cărate, era aceea ce și poporului românesc i-a fost mai scump, a fost aceea, ce poporul românesc de pe malurile Dunării de jos, de pe șesurile Tisei și de pe plaiurile Ardealului nu a lăsat să i-se ră- pească nici de undele năvălirilor barbare într’o mie de ani, nici de stăpânirea limbei slavone în biserică și stat în opt sute de ani, nici de ademenirile înșe- lătoare, nici de disprețul mai ascuțit de cât sabia al celor puternici, nici de înfricările și asupririle nemiloase și nesfârșite, nici de întunerecul temnițelor, nici de rușinea furcilor, nici de groaza morții. ■ Eră limba românească, a cărei valoare Cipariu o înalță cu cuvintele: »Această limbă, căreia să închinară părinții noștri ca unui idol viu și însuflețitor, sin- gurul tesaur, ce ne-a rămas dela ei ereditate neîn- străinată, și necomună cu alții, și care ca un fir roșu singur e în stare de a ne conduce prin toate । labirintele întunecate ale acestui popor antic«. l) Când s'a inaugurat în anul 1861 Asociațiunea pentru literatura și cultura poporului român, atâta fericire și însuflețire cuprinse ființa marelui Cipariu, în cât el rosti cele mai frumoase și calde cuvinte despre limba românească, ! ce le întâmpinăm în literatura noastră, zicând: j ■Din această ruină totală a națiunei, numai Dum- nezeu știe, cum am scăpat, numai ca prin minune, numai cu pielea și cu viața, căci acele incursiuni și prădăciuni nu numai ne-au răpit averea și cultura, ce o am avut, ci ne-au răpit și mii și mii de suflete de ale fraților sau părinților noștri. Și dacă ar fi fost moartea lor numai corporală, mai puțină le-ar fi fost și amărăciunea; însă de cât moartea naturală mai este moarte și mai cumplită pentru om: sclăvia, despărțirea de ai săi, și mai pe sus de toate simțul unei ruini naționale. Căci nici o durere poate să se ase- mene cu acea durere, când își vede omul nu numai perirea sa, ci vede de odată și perirea unei patrie, a unei națiuni întregi, mai fără nici o sperare de ridicare din acea perire. însă din toate aceste ruine prove- dința nc-a conservat încă în aceste dureri cumplite un tesaur neprețuit care nu ni l’au putut răpi nici sabia învingătorului, nici cruzimea tiranului, ce domnia pe corpurile noastre, nici puterea fizică, nici : politica infernală, — un tesaur născut cu noi dela țîțele mamei noastre, dulce ca sărutările măicuțelor, când ne aplecau la sânul lor, tesaur mai scump de cât viața, tesaur, care de l’am fi pierdut, de l’am pierde, de vom suferi vre odată, ca cine-va cu pu- 9 Principii de limbă și scriptură pag. 256. terea, au cu momele să ni-l răpească din mânile noastre, — atunci mai bine, mai bine să ne înghiță pământul de vii, să ne adunăm la părinții noștri cu acea mângâiere, că nu am tradat cea mai scumpă ereditate, fără de care nu am fi demni de a ne mai numără fiii lor; limba românească.«*) Apoi ca un profet al neamului său prorocește, că limba românească și poporul, care a păstrat-o, în veci nu va peri, zicând: » Această adunare atât de număroasă, atât de strălucită, de ațâți bărbați bravi și demni, cari cu atâta bucurie nu-și pregetară nici osteneala, nici spesele, ca să alerge aici în depărtare și să iea parte la această sărbătoare națională, e un document neînfrânt, că se simt măreți a fi fii ai națiunei române si a se numi cu numele strămo- ț > șese. Națiunile, cari visează și trăesc în acel vis deșert, că oarecum și oarecind, tot vor să aducă pe Român să-și desprețuiasca limba sa, și să adoreze pe alta străină, cari nu se pot desbăera de ilusiunile lor, că Românul va mai voi a se împăna cu penele străine, și va mai înavuți sărăcia unor națiuni îngânfate șt pretensive, — depună-și odată pentru totdeauna toate ambițiunile rău calculate, deștepte-se din visul lor, și nu se mai nutriască cu ilusiuni seci și amăgitoare. Căci amin, amin zicem lor, că mai curând va trece cerul și pământul, decât să se mai prefacă Românul în ceea și ceea națiune. De român ca națiune zic, nu ca individ. Căci dacă au fost împrejurări, când câte un biet de român, au de foame, au de golătate, au de oare care .. ambițiune, au de vre un alt calcul, s’a taiat de trupina națiunei sale, și s’a înochiat ca un oliv domestic în oliv sălbatic, asta s’a putut întâmpla, poate că se va mai întâmpla, și poate că chiar și în zilele noastre să vedem cu ochii asemene în- tâmplări; să-i lăsăm însă în numele lui Dumnezeu, să-și caute fericirea și răpausul inimei lor, unde le place și unde sperează să le afle. Ci Românul ca națiune, pe care 17 secoli l’au strâmbat la pământ în adevăr, ci nu l’au rupt, nici l’au smuls din ră- dăcină, și de aici înainte, să mai treacă și de 17 ori câte 17 secoli, tot Român va rămânea, de s’ar duce cu miile înstrăinându-se. Asta ne e credința neclătită, și sperăm, că toți, cei ce nutresc asemene credință, nu se vor rușina, căci mai măduoasă e trupina națiunei, decât să sece, dacă să și usca multe și ori cât do multe ramuri din corpul ei; ca un agru fruptuos, carele e în stare nu numai a nutri grâul din destul, ci și polomida; ci polomida se va arde, iar grâul se va adună, și iarăși se va sămănâ, ca sămânța să nu-i lipsească în toată eternitatea* ‘2) Această iubire învăpăiată de limba românească, această credință neclătită în viitorul neamului nostru au îndemnat, încuragiat și înzestrat pe Cipariu cu o putere uimitoare întru cercetarea firei limbei româ- nești, întru desvălirea trecutului ei și întru statorni- cirea principiilor, după care avea să se desvoalte ea, pentru a puteâ ținea pas cu cele mai frumoase și bogate limbi europene. Pentru ca să cunoască schimbările, prin care a trecut limba românească, a cetit și studiat nu numai tot ce s’a tipărit, ci și ceea ce s’a scris, dar nu s’a tipărit, înainte de el, culegând de pretutindenea toate cuvintele și formele Cuvânt la inaugurarea Asociațiunei, p. 6—7. 2) Ibidem p. 7—9. Pag 202 U N I B E A________ _ vechi românești, cari nu se mai folosiau în graiul viu. în chipul acesta, pe cum ne spune însuși Cipariu, încă în zecimea a treia a veacului al 19-lea » cărțile se înmulțiau și registrele (de cuvinte și forme arhaice) creșteau din an în an; cunoștințele de limba veche să adăugeau, și cercul cercetărilor se întindea și mai tare prin comparațiunea formelor latine, nu numai clasice, ci și antice și populare, j italice, provinciale și hispanice Cu cercetările asupra limbei vechi a împreunat Cipariu studiul limbei românești vorbite și scrise pe timpul seu de toți Românii de pretutindenea și astfel în feliuritele sale scrieri a fost în stare a ne da el cel dintâiu I istoria începutului și desvoltării limbei românești dela obârșia ei până în veacul al 18-lea. Prin aceasta Cipariu a inaugurat la noi ceea ce se numește studiul istoric al limbei. Rezultatul acestor îndelungate și grele cercetări I’a depus în trei opere monumentale, cari se întregesc una pe alta: Principii de limbă și scriptură, Crestomația, și Elemente de limba ro- mână după dialecte și monumente vechi, dintre cari Principiile se numesc de însuși autorul lor: «întâiul și ultimul frupt al cercetărilor și studiilor noastre asupra limbei române"*). Principiile acestea îm- preună cu consecuențele lor le-a mai turnat încă j odată într’un sistem, în «Gramatica limbei române,® j premiată de Academia Română, când auctoritatea ! lui Cipariu în cestiuni de limbă ajunse la culme. Idealul, la care a țințit Cipariu, a fost, că de vreme ce nu aveam încă uu dialect românesc adoptat de toți Românii ca limbă literară, trebue să ne alcătuim o limbă comună, în care să nu folosim nici cuvinte și așezări de cuvinte și forme gramaticale grecești, turcești și rusești, cunoscute numai celor din Ro- n ânia, dar nici ungurești și nemțești cunoscute numai celor din Ungaria, ci în locul lor să folosim cuvinte, forme și așezări de cuvinte de origine română, ori unde le-am afla pe pământul locuit de Români. în același timp să reîmprospătăm cuvintele și formele învechite, părăsite, ori mai rar folosite din cărțile vechi, iar unde aceasta nu ar fi de ajuns spre ne puteâ exprime cugetele și simțămintele, să împrumutăm și din limba latină aceea ce are mai mare asămă- .nare cu firea limbei românești, și chiar și cuvintele latine, pre cât este cu putință, să le încetățănim numai modificate în consonanță cu fonetica limbei române. în chipul acesta am fi ajuns la unitatea limbei literare a tuturor Românilor. Dar mulți din neștiință, crezând, că și ei lucră după principiile lui Cipariu, s’au apucat și au scos adeseori din limba română aceea ce eră mai românesc, și în locul cu- vintelor și locuțiunilor pricepute de toți Românii, au introdus un potop de cuvinte și forme latine, nepri- cepute de popor. Plivitura aceasta greșită, care nu știa deosebi grâul de polomidă, a pustiit cumplit holda deasă și verde a limbei românești. Alții por- nind din un naționalism necumpătat, pre cum ne arată Dicționariul lui Laurian și Maxim, au rătăcit pre alte căi și mai primejdioase, cari dacă nu ar fi fost închise de grabă, ni-ar fi aruncat limba literară într’o prăpastie, în care ea și-ar fi rupt toate legă- turile cu graiul plin de viață și putere al poporului *) Archiv p. 81. 2) Archiv p. 81. nostru. Dar curând s’a scurs șivoiul turbure si pus- tiitor al înoirilor nesocotite, și în locul lui izvorul limpede și răcoritor al limbei frumoase din cărțile bisericești, din vechii cronicari și din graiul viu al poporului începu a-și face cale largă prin scrierile românești din timpul mai nou, și nu este departe clipita, când idealul iui Cipariu pentru unitatea limbei literare se va întrupa. Iar dacă scriitorii români nu se vor mai întoarce poate nici odată la ortografia limbei române stabilită de Cipariu, această ortografie încă va fi o mărturie despre studiile lui neobosite asupra firei limbei românești și va introduce totdeauna pe filologi în cunoștința mai adâncă a aceste limbi. Neperitoare însă vor rămânea pentru totdeauna stu- diile lui istorice asupra începutului și trecutului limbei române, pe cum și principiile lui asupra foneticei, morfologiei și sinctaticei, cari în partea lor cea mai mare nu s’au putut clăti și nu se vor clăti în veci, ci-1 vor face pururea vrednic de gloriosul nume: «părintele filologiei române.« Neperitor va rămânea meritul lui de a fi tipărit cu litere latine cea dintâiu carte bisericească, «Oro- logiul® sau Ceaslovul, la 1835, și cel dintâiu ziar românesc, «Organul luminăriii,® la 1847, făcând prin acest început semnul pentru scoaterea cirilicelor din biserică și din toate ziarele și cărțile românești, pentruca străinii și din veștmântul limbei să poată cunoaște vița noastră latină. în sfârșit neperitoare vor rămânea aceste cuvinte de aur, ce ni le-a lăsat ca moștenire de păstrat cu sfințenie în inimile noastre: »Iar dacă cineva învață limba străină, așa cât de limba maternă nu mai vrea să știe,, dacă pruncii și-i învață numai în limba străină, iar în limba părintească nu, cum făcură multe familii românești până în zilele mai de curând, care nu vreau să le numesc, pentruca sunt cunoscute și pentrucă exempla sunt odlosa, aceia se închină limbei străine; încă și aceia, cari când grăiesc și scriu ro- mânește, se par, că au învățat românește între Turci și Tătari, iar când vorbesc și scriu întru altă limbă, se întrec cu Kossuth în eleganța stilului și în elo- cuență; și aceia, cari chiar și cu Românul mai bu- curos vorbesc întru altă limbă, decât românește; cari zic, că le e mai îndemână a grăi în limbă străină, cari te salută și între patru ochi și în public numai in limbă străină, cari între străini pentru capul lor nu ar cuteză nici măcar să-ți șoptească în limba ro- mânească etc. toți aceștia se închină la limbi străine și urgisesc pe a națiunei sale1).® Câmpul larg și înțelenit al filologiei române n’a putut slei puterea uriașe a lui Cipariu. Pentru aceea îl vedem lucrând cu sporiu și mare folos și în ogorul istoriografiei române. In »Acte și fragmente®, scriere publicată la 1855, Cipariu a pus la dispoziția istorio- grafiei române un magazin bogat de scrieri și docu- mente inedite, culese cu mare sârguință din pulberea arhivelor și lămurite cu nenumărate notițe din scriitori vechi, români și străini, prin cari se aruncă o nouă lumină asupra trecutului bisericei românești din tim- purile cele mai vechi până la mijlocul veacului al 19-lea. Cercetările asupra trecutului nostru nu s’au oprit la 1855, ci s’au continuat cu mare stăruință, pentruca să ne dea monumentalul «Archiv pentru 7 Cuvânt )a inaugurarea Asociațiunei p. 42—3. I Nr. 25. UNIREA l’ag 203 filologie și istorie* prin care s’a pus in circulațiune o nenumărată mulțime de documente, culese în partea cea mai mare din publicațiuni străine, până atunci necunoscute istoriografiei române. In »Cuvânt la inaugurarea Asociații!nei« Cipariu s’a arătat vrednic următor a lui Petru Maior întru apărarea continuității poporului românesc pe pământul vechei Dacii. Ceea ce caracterizează insă aceste studii este iubirea lui de adevăr, care nu-1 oprește a îndrepta pretutindenea greșelile lui Maior, Clain și Șincai, deși nutriâ in peptul său cea mai adâncă pietate și nefățărită ad- mirațiune pentru acești mari dascăli ai neamului românesc." Cât de mare recunoștință datorim noi cei de astăzi lui Timoteiu Cipariu pentru cercetările sale pe câmpul istoriei românești, se vede din simpla constatare, că dacă după apunerea celor trei sori din veacul al 18-lea, nu ni-l’ar fi trimis Dum- nezeu pe dânsul, istoriografia română ardelenească în veacul al 19-lea nu ar fi făcut nici un singur pas înainte, ci ne-ar fi întrecut străinii spre rușinea noastră. ’ Nu voiesc să obosesc prea mult binevoi- toarea voastră luare-a-minte, iubiți ascultători, înșirând cu acest prilej toate meritele literare ale marelui Timoteiu Cipariu, deși poate ar fi de mare folos, să vă răpesc câteva clipe, arătând serviciul bun, ce I’a adus el neamului românesc, când a publicat în latinește tratate scurte și măduoase, în Anuarele gimnasiului din Blaj, despre literatura și limba românească, și despre trecutul bisericesc și național al poporului nostru, pentruca si străinii să ne poată cunoaște mai cu temeiu și mai fără prejudecăți politice. Nici nu voesc să desfășur pe larg importanța culturală a număroaselor sale scrieri didactice, cari apărură într’un timp, când trebuia să se propună în șeoaiele din Biaj în limba română, fără să avem aproape nici un manual didactic, scris în românește. Eu vreau să mă mai opresc puțin pe acest amvon numai spre a vă schiță și viața publică a a acestui prea vrednic bărbat. Pornind din prin- cipiul, ce el însuși îl exprimă foarte frumos cu cuvintele: «-ce va păți o națiune întreagă, eu încă sufer bucuros*,1) Cipariu a luat parte la toate acțiu- nile mari naționale și culturale din veacul al 19-lea, menite a dezrobi poporul nostru. La adunarea na- țională de pe »Câmpul libertății* din Blaj dela 3.15 Maiu a fost unul dintre cei 10 secretari ai ei și el ni-a descris’o mai credincios și mai obiectiv în numărul întâiu din ««Organul național*, apărut îndată după acea zi pururea vrednică de amintire. Aceeași adunare I’a ales în deputațiunea de 30, care aveâ să ducă cererea națiunei la împăratul. La întoar- cerea sa din Innsbruck se opri în Pesta, unde luă parte la lucrările »comisiunei regnicolare«, ce aveâ să reguleze raporturile dintre Ungaria și Ardeal. Ca membru în »comitetul națiunei române* iscăli apelul din 20 8 Octomvrie 1848, prin care se chemau Românii la arme pentru patrie și tron. In anii 1863—4 îl aflăm între cei mai aleși deputați ai dietei transilvane din Sibiu, în care și națiunii ro- mâne se recunoscu egala îndreptățire politică cu celelalte popoare din patrie. El a rămas pururea credincios vederilor politice, cari au produs aceste *) Cuvânt la inagurarea Asociațiunei, p. 31. acțiuni mari, dându-ne de o parte pildă frumoasă de statornicie în principii și în luptă, dacă dorim să ajungem vre odată la izbândă, iar de altă parte arătându-ne, că viitoriul politic al Românilor din țara aceasta atârnă mult dela convingerea, ce trebue să o producem în Casa domnitoare, că este in in- teresul Ei a ne ocroti, ajută, sprijini în toate ni- zuințele noastre politice, naționale, culturale și eco- nomice, pentru ca întărindu-ne noi, să-i putem sări și noi în ajutor, când alții i-ar amenință tronul. Inima lui românească și încrederea bisericei și națiunei, române l’au făcut să lucre neobosit în fruntea celor mai înalte așezăminte culturale și naționale. Douăzeci și unul de ani (1854—1875) a c.ondus gimnaziul din Blaj ca director, desvol- tând în același timp mare activitate în mai multe oficii bisericești, ca vicar general arhiepiscopesc, asesor consistorial, președinte la tribunalul matri- monial de a 2-a instanță și ca administrator de fonduri arhidiecezane. De șeoaiele din Blaj, de pe a căror catedre 50 de ani a răsunat glasul lui lin și blând, nu-și uită nici la moartea sa, căci a înte- meiat o fundațiune de 40.000 coroane, din care să se poată ajută clerici harnici și gimnaziști eminenți, să se susțină școala de fetițe din Blaj și preotul și dascălul din satul seu natal, Pănade. A purtat demnitatea de canonic 45 ani, din cari o parte și ca preposit. A fost membru fundator și vicepreșe- dinte al Asociațiunei transilvane pentru literatura și cultura poporului român până la 1877, când fu ales președinte. A îmbrățișat cu căldură înființarea unui fond pentru teatru român, înscriindu-se între membrii fundatori ai acestei întreprinderi culturale. Academia română I’a chemat între membrii ei ordinari, îndată lâ întemeiare, la 1866, iar mai târziu I’a ales vice- președinte. Vaza de care să bucură în clerul bisericei sale, îl ridică în 1868 între candidații pentru scaunul mitropolitan. Numele lui s’a vestit departe și peste hotară, căci ««Societatea germană orientală* I’a ales membru ordinar. Astfel s’au adeverit în viața Iui Timoteiu Cipariu cuvintele sfântului apostol Pavel cătiă învățăcelul său Timoteiu: ««Preoții cei ce-și țin bine diregătoria, de îndoită cinste să sc învrednicească; mai ales cei ce se ostenesc în cuvânt și întru învățătură*. ') Poate nicăiri nu ași găsi loc mai potrivit, de cât acest amvon, pentru a vă mai trage luarea a minte, iubiți ascultători, și asupra uneia dintre cele mai alese podoabe ale lui Timoteiu Cipariu: mândria, cu care el se ținea membru al bisericei catolice. El însuși ne mărturisește aceasta prin cu- vintele : »A fi de o confesiune cu toată vița latină și cu cea mai mare parte a națiunilor celor mai civilizate . . ., îmi țin . . . de onoare*.2) Ca profesor de teologie și autor de scrieri teologice, ca istoric, care cunoștea nu numai trecutul neamului seu, ci și al altor popoară, ca bărbat dăruit dela Dumnezeu cu o minte foarte ageră, Cipariu a priceput, că a fost o nenorocire pentru neamul românesc în trecut, că nu s’a ținut de creștinismul apusean, pe care se întemeiază toată civilizațiunea europeană. Din pri- cina aceasta neamul românesc nu a fost socotit ca membru în marea familie a popoarălor civilizate, ') I. cătră Timot, 5, 17. -) Cuvânt la inaugurarea Asociațiunei, pag. 31. Pag. 204. UNIKE A_____ Nr, 25. pre cum au fost socotiți de pildă Ungurii, Croații I și Cehii, ci ca un element străin de aceasta familie, I ca un element, a cărui existință nu prezentă nici un interes, ori numai interesul de a fi nimicită. Chiar ■și astăzi, când se parc, că omenimea se însuflețește și de idei, cari nu iz.vorăsc din principiile creștiniz- muhii, este cestiunc do viață pentru neamul româ- nesc de a dărâmă zidul, cc-1 desparte de civiliza- țiunea europeană, întemeiată și astăzi, în tot ce are i mai sănătos, tot numai pe creștinismul apusean, și de a lua parte lără rezervă și fără de prejudecăți opăcitoarc la rczolvirea problemelor, ce agitează lumea civilizată, la luptele și progresele ei. Că exis- tința, bunăstarea și viitoriul popoarălor în Europa nu se poate asigura numai prin alipirea neclâtită de ființa lor etnică și de limba lor, ne putem convinge, dacă vom priv'i la soartea Turcilor, Grecilor, Sârbilor, Bulgarilor și chiar și a noastră a Românilor. Cele desfășurate în puținele mele cuvinte sunt de ajuns, iubiți ascultători, ca să ne facă să pricepem, cu cât adevăr și dreptate a scris aceste cuvinte frumoase Alesandru Odobescu câteva săptămâni după , moartea lui Cipariu: »Ca un puternic și activ agent । al îndreptării și al dcsvoltării învățământului în școalele române clin Transilvania, ca un sprijinitor credincios și îndrăzneț al drepturilor politice și sociale ale na- ționalității române în staturile Austriei și Ungariei, . iar mai pe sus de toate, ca scrutătoriul cel mai erudit, cel mai adânc și cel mai scrupulos al cu- noștințelor clasice și ca invcstigătoriul cel mai ager, cel mai logic și cel mai convins al arcanelor istorice ale limbei românești, din câți au trăit, an lucrat și au scris odinioară printre Românii dc dincolo de Carpați, Timotciu Cipariu merită să fie lăudat, și admirat ca o figură, ce răsare originală și simpatică, energică și măreață, printre bărbații de frunte ai întregei Românimi, dc-ahmgul mai întregului nostru secol.« ’) Din toate acestea pricepem mai departe, că neamul românesc, și în deosebi noi Ardelenii, și mai in deosebi noi Blăjcnii împlinim o sfântă dato- rință, când în anul al sutălea dela nașterea lui Ti- I moteiu Cipariu, serbăm amintirea lui. Dar când noi cei din Blaj punem pc mormântul lui Timotciu Cipariu cununa recunoștinței, pietății și admirațiunii, trebue să ne aducem aminte, că această cunună numai așa are preț, dacă ne arătăm vrednici următori ai lui Cipariu. Epoca, în care a trăit Uipariu, a fost o epocă dc mărire, de strălucire și dc mare vază pentru Blaj, produsă în mare parte de el însuși. । Știința era pc atunci foarte prețuită și cultivată cu mare sârguință, iar celor ce o cultivau, li se făcea cu drag îndemânarea, ca să poată sta de lucru și să poată spori capitalul intelectual și moral al Blajului, I ca veșnic titlu dc glorie al lui. Ideile pentru înălțarea neamului, ori porneau din Blaj, ori în Blaj găsiau cel mai puternic resunet. Cei mai neobosiți apostoli ai acestor idei din Blaj plecau spre a le răspândi în cele mai îndepărtate și ascunse colțuri locuite de Românii acestei patrii. Privirile tuturor erau ațântite asupra Blajului, de unde se aștepta semn și îndrumare în acțiunile mari naționale și culturale. De aceea a zis Alesandru Odobescu la 1S87: «Aci pc piața Blajului a fost, încă de pe atunci, și va fi poate și de acum înainte, tăria cea mare a Româ- nimei luminate de peste munți*.1) Cuvintele lui Odobescu ar trebui să se împlinească și astăzi, iubi- ților ascultători, cu atât mai vârtos, că astăzi suntem mai mulți și în condițiuni mai favorabile toți cei ce avem chemarea de a lucra pentru știința și cultura neamului, și pentru mărirea și vaza biscricei noastre. Dec bunul Dumnezeu, ca să nu se poată zice nici odată, că cununa recunoștinței și pietății au pus’o pe mormântul lui Cipariu nește mâni nevrednice! Și ca să nu vină asupra noastră această ocară și rușine, ași vrea să am, în această clipă, glas de trâmbiță, care să străbată până în măduva oaselor celor ce mă ascultă și să-i trezască pe toți din somn și amorțală și din toropeala intelectuală, ce par-că ne cobește moartea; ași vrea sâ am limbă de foc, care sâ ardă și să mistuiască toate boldurile și pornirile rele ale firci noastre, tot ce ne trage la pământ și ne aruncă în mocirla unor plăceri și interese trecătoare și nevrednice de ființa noastră intelectuală; ași vrea să am măcar atâta putere, în cât să vă pot purta prin șalele mari, ce înconjură această catedrală, și să vă arăt păreții lor goli, de cari ar trebui să atârne portretele ncnumăraților mucenici ai științei, cultnrei și luptelor noastre naționale, și să vă spun, că acești păreți ar trebui să fie toți împodobiți — întocmai ca la alte popoare civilizate — cu icoanele celor ce au durat zidurile acestor școale, au ilustrat catedrele lor in curs de un veac și jumătate, au strălucit ca stele luminoase pe bolta cerească a stiintei si culturei naționale, au întemeiat fundatiuni î ? r ' ■ ) pentru nutrirea a sute dc mii dc școlari harnici: pentru ca tinerimea, care să părindă cu miile în fiecare an în acest orășel, să aibă prilejul de a-și lua din icoanele privite cu pietate o pildă neuitată pentru viața ci, și astfel să nu se mai poată întâmpla, că mulți din tinerii noștri, după ce pără- sesc aceste locașuri sfinte, trec la universitate, numai ca să rătăcească, asemenea unor stafii de noapte, prin fumăria crișmelor și cafenelelor; ași vrea să am măcar atâta avere, în cât să pot des- chide cărților din bibliotecile noastre rântuite un ' adăpost, larg și luminos cu întrare în toată bună vremea pentru cei ce doresc a se adăpa din atâtea izvoare de învățătură, ca să nu fim siliți a alergă prin orașe străine pentru câte o carte, ce se află și aci. Dar văd îndurerat, că nimic nu am din toate acestea, ci numai o lacrimă ferbinte, care să rosto- golește din ochii mei slăbiți pc țărâna sacră a lui Cipariu și un glas înecat, care abia poate rosti cu- vintele pioase: In veci pomenirea lui, Amin! Dr. August in Bunea. ') Vezi Gazeta Transilvaniei Nro 217—1887. *) Gazeta Transilvaniei Nro 216—1887. Nr. 25 UNIREA Pag. 205. D i s t i c h o n in memoriaui optimi et doctissirni viri Timothei Cipariu, Canonici Arehidioeceais Alha-înliensis et Fogarasensis, Profe^soria Balasfalviensis, Philolngi eruditi, Parontis Maeceuatiaque romanac îiteratnrae. Temporis elapsi, vir. Iha gloriosa fiiisti. Tempore cum fueyas maximus Ipse tuo. Maecenas et Parens I omanae literaturile. Kt gentis fueras^iplendidum ipse decus. Atque Dei magnus sacerdos, una Musarum Magister sapiens: par Tibi niillus erat. Olanda Minerva favens omnes Te docuitartes, Has proles tonf -s Tu qnoquc docueras. Instar soli eras, co o fulgentis in alto, Aimaqi..- lumina ' 1 omnibns iile suit. Quis vaieat tua. vii gnissime, dicere facta Maxima, quae -uieras pro natione tua Seniper ■:t nobis labor sacer venerandus, romana, sive latina, diversa tamen ab italica, gallica . . . plănuit nou mibi soli, sed etiam aîiis comuni nomine Daco-romanam apellare. Astfel părerea acestor primi învățări români asupra limbei a fost, eă limba ro- ; mână de astăzi este cea veche latină, care insă in decursul multor veacuri, prin contactul ) atâtor popoare sălbatice, cari s’au așezat. în Dacia, pe rum și în urma împrejurării, că i după retragerea legiunilor române ori-ce 1 legătură dintre Roma și Dacia s'a în- trerupt și astfel de sine lăsata colonie și-a uitat mult din limba strămoșască, a împru- ; mutat și mai mult dela popoarele, cu care a trăit împreună, ba a uitat și scrierea cea veche latină și în locu-i adoptat scrierea cirilică. eare i-a acoperit fața, pe cum vălul acopere fața miresei in Orient, de nime n'a mai putut'o recunoaște. \ Ce urmează de aci ? Urmează, că trebue Qui mimemores nou sinit esse Tui. Kt g’. nas magnas Tibi nos debere fatemur; Si< .enedicta tuaf natalis alma dies! Menioriamque tu;m f:rb ies nos veneramur, Sacra est lila maus, et. talis esse decet! Atque tuo nomini. romana gente vivente. Certus honor dabitur et laus perpetua. Sed magis exoramiis cum pietate, romanue Gentis adesse tuae Praesul Duxque pius! Felix qui transibas iittora mortalitatis, Merces in coelo est Tibi magna nimis. Coelestem Patrem rogare ne desinas unquam, Esse Protectorem nostrom prepitium! Deniqiie uns felices superaut.es triste pelagus, Aetenm digna gaudeamus corona! Marca die 9 lunii 1905. loannes Popiliu. începuturile filologiei române și direcția etimologică până la Cipariu. Despre vre-o filologie română până la anul 1780 nit poate ti vorbă. în anul acesta a apărut în Viena prima gramatică siste- maticii. română ’) alcătuită de Smintii Ciain, pe atunci prefect de studii in Seininariul Sta. Varbara din Vie .a. Ce e drept titula cărții ne-ar îndreptăți întru câtva a presu- pune, că la gramatica aceasta a lucrat Sinkay tot atâta cât ^i Ciain, de cumva nu ne-ar convinge despre contrariul edițiunea a dori a aceleiași gramatici, redactată și apărută numai sub numele lui Sinkav.2) in care autorul să abate în multe dela Ciain. Astfel în prima ediție din 1780 Sinkay a scris cel mult. împărțirea și prefața. îndemnul ce l'a condus întru scrierea . acestei gramatici a fost tot acela, care lan avut și soții lui de lucru si de luptă Sinkay și Maior, adecă nisnința de a arăta că istoria . coloniștilor din Dacia s’a continuat, că ro- mânii sunt, nu numai următorii da sânge ai *■ vechilor coloniști romani, ci și limba acestora este limba latină stricată: „Huiuscaemodi servitute plurimnm ctniruptam fuisse latinam , Maioruin nostrorum linquam ecquis inficias ; ire audeat? Iar în ediția din 1895: ..Gentem, quae una eademqiie linqua, corrupta nempe ') Elementa liuquac dacorom&nae sive, vaia- cliirae compozita ab Sam. Klein de Siiad — locupletata vero et in hune ordincm redacta ab Gcorgio, Ga- briele Sinkay — typis Jae. Nob. de Kurzbbck. 1780. a) Klenieuta linquae daeoromanae sive va- lachicac emendata, facilitata et in inelioreni ordiueni redacta per Galr. Sinkay Pestanae 180H. redusă iar la frumseța ei originală, trebue tot ce timpurile maștere a stricat, să se tocmească, tot ce a ajuns străin și s’a îm- pământenit în magazinul limbei să fie scos și în locul cuvintelor, formelor străine adusă cele vechi originale latine, iar scrisoarea cirilică deiăturata și adoptată cea latină, ea । ori-ce străin să poată recunoaște în limba ; daco-română limba cea veche a Romei. întrebarea însă cea mai grea a fost, i că oare cum ar trebui reconstruită limba? Istoria poporului român în Dacia dela Aurelian încoace era aproape necunoscută și . în lipsa datelor sigure istoria era avisată la eombinațiuni mai mult sau mai puțin pro- i babile. Și dacă, istoria a fost așa de ascunsă întru întunerec cu atât mai mult s’a putut . zice aceasta despre desvoltarea limbei. Fără dară a lua în conziderare, că limba ca ori-ce organism Lin să. schimbă, desvoaltă. amplifică, că din formele mai puțin folosite să pierd și că altele să strecură pe neob- servate în grai, pe cari nu le poți esilă prin legi linguistire, acești bărbați au inaugurat principiul etimologic, nu numai pentru a arăta afinitatea limbei românești cu cea latină, ci și ca principiu de reconstrucție a limbei românești stricate din limba larmă. Foccs latina» sie corrumpe ut Jiant duco- romanae'^ Partea 1. c. IV. Ș, 1. și alt loc . . . ut ostendemus litterae l. cfmruptionew. in partea ultimă, a gramaticei ne spune că „formarea vorbelor românești din limba latină cum să se Jacă.“ 1. Cuvintele latine de .1 deci, numai în pronunție să deosebesc, de cele românești. 2. Cuvintele latine terminate în us, um, u și ut devin românești prin lepădarea acestor terminațiuni, și să pronunță după legile limbei românești, afară de femeninele în us aparținătoare deci. 111. cari să fac românești din ablativ — rirtus-virtutc, iar dintre acelea, cari în genetiv au terinimi- țiunea dis, românește să pronunță cu a laus- hiudis-laudă. Tot a capătă și femeninele în us de a IV deci, manus-mână. 3. Cele in ius de a 11 deci. în română primesc terminațiunea e radius-ra<^ic și cele în eus lapădă simplu pe s din urină reus- reu, deus-dieu. : 4. Cele de a III deci, terminate în tio devin românești, dacă să pun în abl. și să scriu în loc de t cu e. ropatio-ropacione. Cele alate în io, eo și o își lasă termina- țiunea și sunt românești ■— taceo—tac, dormio—dorm, sono—son, homo—horn. 5. Cele alalte cuvinte aparținătoare deci. III și a V, cu alte terminațiuni pu- nândn-se în abl. devin românești — sol— sol’e, onis—oue, facies—-facle. In Yocamdlar — cu toate, că în gra- matică are puține cuvinte nouă — aflăm și câteva formațiuni proprii, pe cum: fardedieu, penitentie, profund, selba, vuit etc, în ortografia Ciain a dus principiul etimologic până la extrem și tiind-că în limba românească totuși mai erau sunete, cari n pronunție trebuiau prevăzute cu unele semne diacritice însamnă pe «, când să pro- nunță ca a — capul — cap, iar a fără accent e « — lumina, e înainte de mp. mb. n. e i coperement, daca și în silaba urmă- toare e, e să pronunța de i — bene, și când să însamnă cu două puncte deasupra rămâne c — venen. l’ însâmnat cu apostroful sa pronunță r. sol’e—soare, pafus—par, b între două vocale v, habere—haverc. Ca sămn diacritic mai intrebuințază circumflexul * pentru redarea sunetului î și sămnul grav x în silaba ultima, pentru a arăta, că vocala res- pectivă este lungă. Ortografie aceasta a lui Ciain o aflăm însă și mai înainte de publicarea gramaticei sale în manuscrisul Cronicei bălcănești din 1770, pe cum și în Cartea de ropaeloni pentru evlavia hornului creștin. La Acatistul publicat în Sibiu în 1801 însă alătură și nu îndreptar ortografic și folosește și semne ortografice nouă, pe cum sh pentru scrierea sunetului ,ș ts pentru a lui ț și 1 cu circumflex pe cum rîs. Semnele acestea, cari în limha română nu an bază etimologică așa să vede, eă le-a întrodus convins despre zădărnicia rigorismului prea mare etimologic. Introducerea semnelor acestora fonetice pe cum și o apropiere mai mare de graiul viu o afiâm în ortografia din gramatica lui Sinkay, și în epistola „ad loanem Jjpszkț^1) a aceluiași. Cu specimen de scriere din aceste două gramatici las să urineze: l’Jd. 11AO. Scii Domniea taa Românește? Sciu, quaci? său dora âi avere ceva dea mi po- runcire ? Au seni dedat ă poruncite unui horn de homenie, quum est Domniea taa, pentru acea nuli poruncesc, ci te rogu. Horn bon ! cu cuventele aceste me rusîni, placați ă mi poruncire. Ed. 1805. Shtii Domniea taa Românește? Sbtiu, quaci? sân dora ăi avere ceva de a mi porunci? Nu sent dedat a porunci unui om de omenie, quum ești Domniea taa pentru acea nuti poruncesc, ci te rog. Om bun. cu cuvin- tele acestea ine rusini, placați arni porunci. Că ce tulburare a produs gramaticalul Ciain și între învățații străini să vede din cuvintele lui Sulzer: „Dasses nicht angehe die gauz rohe und halb burbarische Walachische Spache, in der mau ausser einigen Chromchen, (lebetbuchelchen und Liturgien noch kein Buch gedruckt odor geschriebvn hat und in diesem und kiinftlgem lahrhwnderte schtcerlich schrciben oder drucken wird, mit lateinischen Buchstaben schreibeu oder lthren.u-) Că orto- q Budae 1804. - Geschichte des Transalpinischon Daeien p. 157. ----L Ea)?. 206. U N I R E A Nr. 25. gratia lui Clain e în contra naturei limbei românești „trillkurlich und icidcr die walachische AuspracheP { Puținii noștri Invadați însă, cari au urmat după aceia, au înțăles pe deplin ten- J dința gramaticei lui Clain. Era începutul | redeșteptării popoarelor. Fiecare era mândru pe istoria, trecutul și originea sa. Cu atât mai mult a trebuit să lucie acești bărbați la redeșteptarea poporului ro- mânesc, a cărui înaintași au fost atât de glorioși și pogoritorii lor au decăzut și an ajuns în cea mai adânca sclavie. Nu poate deci să surprindă pe nirne, că următorii lui Clain sau cufundat atât de mult in etimologii latino-românești până la . Petru Miaior, care a făcut, o îndreptare ra- dicală în sistemul de până aci. Astfel loan Molnâr ’) calcă tot pe ur- mele Iui Clain și în vocabularele copioasă din gramatica sa reproduce cuvintele scrise cu civile și cu ortografia germana, ca se arete, că ortografia lui Clain nici de cum nu este în contra pronunțărei românești. Hadu Tempea,2) directorul școalelor neunite, cu toate că își scrie gramatica sa cu cirile din tot șirul ese încercarea de a readuce cât mai mult limba românească la originalul latin. în prefață și prescurtează unele cuvinte pr. sore in loc de soare, omeni - oameni, duo — doauă. 1 Undai Meanu3) a lămurit mai de- aproape originea limbei românești „qui licet cum illo Ciceronis et Vergllii comparări non posset lutinus tamen erat." în decursul vea- : corilor insă și aceasta s'a stricat mult „ut nec barbarus, nec Hmnanus sed mixtum quid, , in quo tamen romana preavalebut loguellaP | Astfel de stricări sunt și hi loc de et, ne- gativul ne in lor de in, schimbarea sunetului a și e ete, Frumseța limbei insă numai cu ortografia lui Clain poate să ese la iveală și „sau scriem cu aceasta ortografie sau cu ' ■nici una altau. Parei lorgovicsP a fost unul dintre cei mai mari luptători pentru relatinisarea limbei. în eocabidariul lui a și publicat unele specimene de formarea cuvintelor și anume că dintr’o rădăcină latină să se formeze cu ajutorul sufixelor românești atâtea cuvinte câte să pot. Astfel: ante ainte — anitare —■ unitate — anitament sau vedere vis — vi- sare — sezu — vezanic — vizie — vizitare — vizita — evidente evidențe — invidere. Cel ee a pus stavilă însă direcției eti- mologice, ca să nu se depărteze prea tare dela limba vie a poporului românesc și a introdus și o ortografie mai ușoară, înlesnind ast-fel calea de a putea să se răspândească | mai ușor scrierea cu litere latine a fost Petru Maior. „Limba poporului roman, sau vea vulgară latină, care este limba poporului" român, nu s’a făcut din limba, literară la- . tină, care să zice cen corectă latinească, ci . aceasta din aceia, și cu toate că zicem, că limba românească este falit celei latine, după firea lucrului limba românească este mama i) Deutseh Walachischc Sprachlere Wien 1788. s) Gramatica rnm&ucască alcătuită de Radu Tampea Brașov 17',)7. s) l''nntltime>ita yramatiees linquae HnmimieaC, fragment publicat, iu .Irhirul lui Cipariu. *) Disertatinnea ortografică cătră P. Maior. limbei literare latine," ’) după cum ne arată și unele forme latine literare, cari să pot esplica din limba românească resp. din cea italiană pr. iile, illa, illud din românescul il, la și italianul 7. la, lo etc. Urmarea e, că la introducerea neologismelor să nu luăm numai limba latină de basă. ei și celealalte limbi neolatine și mai ales cea italiană „quia hae duac linquae italica et valachica, quibus cădem fuerunt incunabula. tam gmad vocabula, qua-ni quod pronuntiationem pro- piguissimu cognatiom inter se connexae sunt.“2) Cu privire la ortografie este și el de părere, că cea etimologică este mai acomo- dată și mai potrivită limbei românești „Id- circo eiusmodi ortograpkia, quae diminueret internam linquae perfectionem, etsi forte sun facilitate se se comendaret, tamem cum potior sit perfecția interna quam externa, haec illi cedare debetP Cu toate acestea pentru înlesnirea fetitului Introduce circum- flexul pentrn esprimarea sunetului î pr. mâni vânt, pentru ă apostroful pr. sân’tate po’strare, in locul lui ea, oa accentul 6, f c cu co- diță ți, c/ = z t = ț, s = ș Dintre consonante are q și z. Pentru a ilustra modul de scriere a lui P. Maior reproducem un pasaj din dia- logul unchiului eu nepotul: Doa’ sunt pa'reri le invețiaților, quarii. fora’ de pisma’ voiesc o cuve'ntare în Imrul aquestu. Unii dictt, che’ limba Română e limba Latina’ stricata’ și sca’duta’ dela Horea limbei Latine Alții dicu, che’ la Romanii, quei de demult doa’ limbi au fostu etc. De amintit mai e și lioja Constantin, care pentru formarea neologismelor a amintit in gramatica sa și limba din cărțile bătrâne. Direcția aceasta latinisătoare și-a avut urmările sale. Până când unii să oprian mai la scrierea cu litere latine după îndrumarea măiestrilor de mai sus, dară să feriau de introducerea neologismelor, pe cum a fost Diaconovics-Loga și Bobb, pe atunci alții au mers tot mai înainte pe calea apucată și tot mai tare s’au depărtat dela graiul viu. Era dară pericol, că rigorismul prea mare etimologic. îi duce pe învățații noștri la o limbă ideală, care nu e nici româneasca, nici latin ea.-că, dară samănă tare bine și cu una și cu cealaltă, și că toată munca refor- matorică și ze ul de a se crea o limită lite- rară să spulberă in fantasiile etimologice din Teutamcn critricum. (Viena 18-10.) La timpul cel mai potrivit a eșit de sub tipar Organul Luminării al lui Cipariu, carele firele resfirate ale școalci etimologice le-a adunat iarăși la olaltă, luânduși de basă acestea doue principii: litere latine și limbă cât să poate mai curată. Și acum revenind asupra întregei miș- cări etimologice până la Cipariu relevăm doue momente, cari an predominat toată mișcarea aceasta. Unul a fost momentul istoric, când învățații noștri pe basa desfa- cerei cuvintelor și a formelor gramaticali au arătat. înrudirea limbei românești cu cea latină și altul, care tinde a reduce limba românească, ia originalul său, a o reconstrui și îmbogăți din limba latina sau celealalte limbi surori. :) I>isertațiiiuea pentru începutul limbei rom. *) Ortographia română Bndae 1810. Pe cum a fost de îndreptățită etimo- logia ca metod istorico-linguistic. pe atât de neîndreptățită a fost ca basă do evoluț.iune. Efectele s’au văzut. Toți sciitorii de carte și-an dat silință a să depărta cât mai tare dela graiul viu și a-și pierde vremea, și de multe ori și talentul, cu făuriri de neolo- gisme, îu locui cuvintelor împământenite străine și chiar și neâoașe vechi românești. A început a ti toată urcarea literara para- lisată de febrilitatea etimologică, literalii nu să mai gândeau la espresiunea ușoară a gândirei. ci la introducerea termicilor noi latini așa încât și cele câte-va talente lite- rare, să văd gemând sub povară grea a reformei de limbă. Stilul gazetelor e greoiu, lucrările literare și câte văd lumina zilei sunt pline de termini ale.și și oescepționabili din punct de vedere etimologic, '-aci uime nu voia să se facă de ocara gramat iști lor. să se numere între cei neștiutori, să folosească barbarismele, de cari era plină poesia și graiul poporal. Greutatea de a se da avânt unei limbaj mai limpede și mai ușor, și de a se eman- cipa unele talente, o mai măria și scrierea anevoioasă etimologică, la a cărei învățare trebuia o dosă bună de știință latină, ba sistemele cele multe dela Clain și până la Laurian au făcut, ca confusia sa crească tot mai mult. încât puțini îndrăzneau, ca să pă- șe. scâ în publicitate fără știința recerută de- scriere românească. Urmările direcției etimologice dară din punct de vedere al propâsirei literatnrei ro- mâne au fest cât se poate de strica cioasă. Nu putem Insa să ne alăturăm nici la cele i spuse de dl Maiorescu în Critice voi. I. Contra direcției nouă. Credem a nu greși, când tot arti- colul respectiv al D-sale îl timbrăm mai miilt.de plausibil, decât de adevărat. Că deși e pe deplin de înțeles, că dl : Maiorescu, să folosească toate armele posi- bile pentru a înfrânge direcția latinisătoare. totuși nu trebuia să refacă nici adevărul. ! Ascunde nu să pot meritele acestor bărbați luminați, nunumai că ei au fost redeșteptatorii । neamului românesc, in a căror scrieri, fie acelea de ori ce natură, ese la iveală ten- dința aceasta, ci și meritul acela, că ei au fost primii, cari au pus basa științei de limbă. Că în zelul lor și orbiți de gloria romanilor • și desperați de starea politică de atunci a poporului român, au trecut marginile iertate și nu sau putut împăca cu idea, că unei limbi vii nu să poate pune stavilă în evo- luțiunea ei naturală, nici curați nu să poate acea ce odată s’a făcut carne și sânge, atuncia. când și la alte popoară mai culte știința de limbă era atât, de primitivă și dominalâ de sentimentul național, nici lor uu ii-se poate zice, că ar fi luciat tendențios ia o minciună. Octavian Prie. TIMOTEIU CIPARIU ca un fundator al unității naționale. ; Cu toate eă națiunea română nu s’a i bucurat de cea mal mare binefacere, adecă de a avea- organizat tune politică proprie, unitară, limba română tofiiși este azi o limbă universală. Ea ocupă loc distins intre limbile : cele mai culte. Ea contribue azi la îmbogâ- । țirea capitalului de idei și sentimente civi- Nr, 25 UNIREA Pag. 207. lizatoare deopotrivă cu celelalte șese limbi < universale: franceză, italiană, engleză, ger- mană, spaniolă ți rusească, (la urmare a contribui re i sale la aeel tezaur- al umanității limba română astăzi este studiată în toate centrele mari ale eriidițiunei filologice. Dintre savanții români mai multa contribuit Timoteiu Cipariu la îndrumarea noastră spre lumina iu întunecimea în carea erau învăluite întâmplările istorice și psihologice cari sau petrecut la poporul român din Dacia. Acest popor român, care astăzi vorbește o limba ce samănă mai mult decât toate limbile neolatine cu limba vulgară latină — însușit perfect ideile lui Tiuwteiu Cipariu despre romanitatea poporului român, despre adevărul, cu o limbă de un runq înalt pre- tinde, un popor dăruit cu suflet și trup ‘viguros pentru ca să uu decază, despre vrednicia ut^iunei române de a avea o limbă atât de dezvoltata.. Ideile acestea s’au pre- făcut în sângele tuturor românilor, și nu este român, care la singura amintire a numelui acestui gigante apărător al Glimpului națiunei române, sâ nu tresară de însuflețirea sfântă din carea răsar eoncepțiunile mari vrednice de urmașii celui mai nobil popor Limbă de o așa forță culturală pre- ponderanta, limba româna se va afirma tot mai mult in răsăritul Europei unde sârbii, bulgarii, ungurii și slavii peste tot își însu- șesc de bunăvoie tot mai mult, limba română. Așa. încât putem zice, câ școala iui Timoteiu Cipariu a ieșit Învingătoare nu numai în chestii de interes curat știențific, ci a ajuns de făclie conducătoare îu peripețiile politice ale viitoriului Europei răsăritene. Templul care l’a ridicat geniul lui Cipariu limbei ro- mâne cuprinde azi în încăperile sale nemă- surate toată Dacia. în acest lăcaș sufletul nostru găsește un repaus, o recreare adâncă, care ne va întări între toate uraganele viitoriului necunoscut, pentruca de pe altarul acestui templu se revarsă necontenit peste toți românii curatul adevăr, prin urmare inspirație genială In toate chestiile hotărâ- toare pentru vrednicia, onoarea și libertatea noastră spirituală și alională. Putem dar să declarăm, cne și că fericitul ini Domnul Ștefan, cândva Moldovan din parte-i, o. va fi ținut în secret„ deci epis- tola ar fi descoperire nană a unui, product a lui A. Papiu Ilariant foarte caracteristică pentru el. lată de ce cu îndoită plăcere o. dan publicității.: «... Viena. ‘X Septemvrie- st n. 1850. Domnul meu': lată^ți trămit aici alăturatele broșurii,, trăbue să știi, că acelea, ee sunt scrise in cartea aceasta sunt părerile nu numai ale subscrișilor, dar precum credem noi, și suntem convinși,, părerile și dorințele a toată biserica și a toată națiuiiiiea. ' Mă vei ferfă, că îți scrin cu grabă, și zelul și probata iubire a Dtale- aâtră biserică și națiune mă garantețte- că îmi vei primi de bune următoarele puncte., la către îți cer luarea aminte cu atât mai vârtos, că în acelea sunt cuprinse părerile tuturor Românilor din Viena. 1. Deputațiunea noastră a băgat o peiițiune la Ministeriu în cauza bisericească — subscrisă și de Dl cam Cipariu, in care se cere, ea Sinodul dela Blaj, ee este să se țină pentru alegerea Episcopului, să se com- pună — după vechiul drept și ohiceiu al bisericei — din representanții a toată bi- serica, adecă atât din preoți, cât și din mi- reni; scrisoarea aceasta, la care încă n’au eșit resolnțiune, se va trimite și la Sinod. D voastre îu Sinod să cereți a se ceti această scrisoare a deputațiunei, să o primiți de bună și să votați, mulțumită deputațiunei pentru apărarea drepturilor bisericei, și în toată întâmplarea să cereți a se pune la protocol tocmai și numai proiectul de votare de mnl- țămită, când doară această votare, ce nu credem, nici prin votizare nu s’ar primi de cătră Sinod. în urma petițiunei acesteia — răză- mându-vă pe dreptul și datina bisericei noastre, care drept nici prin uniune nu s’a atacar, și după care drept Sinodul trebue să constea nu numai din preoți, ci și din mi- reni, Dvoastre toți protopopii cei credin- cioși bisericei și națiunei în ședința cea din- tâiu să faceți luător aminte pe Clerul adunat, cum că Sinodul nu e deplin, pentru-că numai clerul e, iară mirenii nu sunt de față — Nr 25 UNIREA Pag. 209. Orade et compagni'e, sau tocmai iarăș pe Lemihyi. Dacă cum-va Sinodul ar alege pe unul dintr’aceștia, D-voastre să puneți pro- test în scris, să-1 însemnați la protocol, să faceți subscripțiuni ilumăroase dela comunități asupra lor și să mijlociți trimiterea acelora la deputațiune la Viena. 4. Aveți grije, că Erdelyi, Episcopul dela Orade se află acum tn Viena, poate va merge pe la adunare la Blaj — el s’a înțeles cn primatele dela Strigoii, ca să su- pună biserica noastră sub nouă formă Stri- gonului, el adecă vrea să se aleagă de Mitropolit unit supus Primatelui, aveți ‘grije să nu capete voturi. Protestați aspru atât asupra lui, cât și asupra StrigOnului. și pro- testele răzămate cu subscripțiuni număroase de pe la comunități prin depui ații din Viena să le înaintați la împăratul și la Papa dela Roma. 5. Să trageți la răspundere pe aceia, cari s’au pus din nou în legătură cu Prima- tele. și i-au publicat în diecese pastorala trimisă — reeunoscându-i prin aceasta de facto supremația asupra bisericei noastre. Protestați aspru asupra Primatelui. 6. Să cereți cu energie, ea protopopii și profesorii, preoții și clericii, lipsiți sub Episcopul Lemenyi să se restituiască în demnitatea lor de mai înainte și aceasta sa o motivați ast-fel întâiu, că nelegiuitele So- boara, cari i-au lipsit, au fost numai niște adunături de vre-o câți-va protopopi; a doua, că bărbații aceia lipsiți — în anii din urmă s’au arătat credincioși împăratului și Na- țiunei — și atât guvernul, eât și biserica și națiunea ar aveâ mare pagubă de niște băr- bați ca aceia, scoși cu atâta nedreptate prin un Episcop, ale căruia scăderi atât de in- vederat eșiră acum în urmă la lumină. 7. Dacă comisarii ar vrea să vă îm- pedece în legiuitele D-voastre lucrări să-i îndreptați la rând și să le aduceți aminte, că ei sunt muti regii. Aduceți-vă aminte, că sunteți datori a vă jertfi toate pentru maica biserică și na- țiune. Și să nu vă temeți, că acum nu mai spânzură pe nimenea. Celelalte ie lăsăm zelului și înțelep- ciunei D-tale. Al D-tale umilit serv: Ales. Papiu m. p. Las ca asupra cuprinsului epistolei cei chemați să-și dea cuvântul. Ceea ce fie- căruia e bătător la ochi, ar fi asprimea ju- decății, cu care Papiu atinge unele lucruri, persoane. „Aceasta se esplică din spiritul timpului” zice prof. Dr. loan Raț. „Mai târziu însă pe la 1852 a regretat lucrul । acesta’'', iar Bariț ne spune, că Papiu în August 1869 ii zicea, că „de ar mai publica în a doua ediție Istoria sa, mai multe ar schimba într’ânsa." (Părți alese din Istoria Transilvaniei, voi. II. pag. 106). Tocmai din motivele de sus de ar trăi astăzi Papiu poate s’ar mânia foc pe mine, ■ că îi dau la lumină epistola lui scrisă ia lumina dragostei de biserică și neam, cari prea l’au vorbit ... și une ori l’au lăsat să lunece . . . De dragostea lui Timoteiu Cipariu, a cărui dulce amintire o sărbătorim, sunt sigur că Spiritul înflăcăratului Papiu se va liniști. — Așa este! — deși am fost cam ve- | hement întru aprețiarea altor lucruri, per- । răzămându-vă atât pe dreptul bisericei noastre, cât și pe punctul II, din protocolul adunării naționale din 15 Maiu 1848, a cărei hotărîri s’au întărit eu jurământ solemn de toată națiunea, — și așa prin votizare să cercați cu toate puterile a se desface nelegiuitul Sinod stătător numai din preoți a se com- pune după drept și lege. — Și la întâm- plarea aceea, când comisari: adunării vor împedeca. sau când doară dela Ministeriu ar eși la petițiunea deputațiunei — de re- soluțiune, ca acum să se țină Sinodul numai din preoți, să nu vă mulțămiți (spăriați), ci să faceți recurs la împăratul și la Papa dela Roma; afară de alte motive aducând și aceea, că nu vreți să faceți nici un paș, prin care a-ți ridica pe oameni asupra D-voastre și ar trece dela Unire, și s’ar face și alte gâlcevi în b serică reclamând cu cu- viință, dar cu curaj drepturile și datinile bisericei, să protestați cu energie In contra vătămării lor, în contra nelegiuitului Sinod, , în contra alegerii de el făcute — protestul și recursul să cereți a se împrotocola și să 11 trimiteți la deputății din Viena cu Însăr- cinare a-1 înainta la Împăratul și la Papa dela Roma. Nimic să nu vă temeți întru ; apărarea drepturilor celor sfinte ale bise- ricei D-voastre, cari atâta ați pătimit, că acum nu se mai spânzură. 2. Fiind-că D-voastre aci pentru dreptu- rile mirenilor veți aveâ a vă lupta, așa D-voastre, ea să aveți temein bun, pe ce vă răzima — înainte de toate încă și înainte de adunările protopopiatelor să învățați co- 1 munitățile, ca prin deputății lor mireni în- zestrați cu subscripțiuni număroase — să-și reclame drepturile lor bisericești întâiu la [ adunările protopopule, apoi și la Sinodul cel l mare nelegiuit dela Blaj; și deputății aceștia ai mirenilor să proteste în contra nelegiui- tului Sinod, în care ei nu-s reprezentați, zicând în protestele acele: că ei numai vreau acum să mai fie supuși ocârmnirei arbitrare a mai marilor bisericei, cari de I multe ori aleg, poate din greșală Episcopi, I și aceștia protopopi, cari își uită de ere- dința și datorințele cătră Tron și biserică, ba îi supun și bisericelor străine — ei își j reclamă din nou drepturile lor bisericești întărite cu jurământ în adunarea' națională din 15 Maiu — altmintrea mai bine sunt gata a trece iarăș la neuniți, unde să res- pectează drepturile bisericești și ale Mire- nilor — pe cum s’au respectat în Sinodul neuniților deunăzi la Sibiu. Protestele ace- stea să se însemneze la protocolul adunărilor ; protopopale, iară D-voastre, cari veți merge la Sinod la Blaj să iuați cu D-voastre pro- testele comunităților și când veți apără I drepturile bisericești ale mirenilor în Sinodul j cel mare dela Blaj, șă vă răzămați pe aceste proteste, să le însemnați și la protocolul Sinodului dela Blaj și să le motivați așa: că nici D-voastre nu vreți să recunoașteți Sinodul acest nelegiuit, în care nu-s repre- sentați mirenii, ci cereți desfacerea lui, fiind-ca vreți să trăiți în pace cu poporul, care vă ține, și care a venit acum la con- știința drepturilor sale bisericești — usur- pate mai cu samă de sub cei doi Episcopi din urmă. 3. în Sinodul după lege compus să aveți grije ca să între în candidațiune Crainic, Șuluț și Cipariu, și să protestați energic, dacă vânzătorii națiunei ar vrea să aleagă pe Alutan, Papfalvi, Szilugyi dela soana și meritele gloriosului Cipariu în tot- deauna le-am știut prețui după vrednicie . . . ■ ' Și în vrâsta mea de 22 ani, vedeți din epistola aci acludată — pe marele bărbat l’am pus în șirul celor trei cahdidați la scaunul episcopesc, astăzi de ași' trăi ași fi cel dintâiu, care ași înălța steagul triumfului, ce însuși și I’a' croit în lumea muritorilor! ’ Budinț în luniu 1905. ' Emil V. Degan. Versificări de a lui T. Cipariu. Capitolul cel mai scurt din stâruitbarea și bogata activitate a lui T. Cipariu, negreșit că îl formează scrierile sale tn versuri. Ceiea mai multe din acestea sunt din anii tinereții, când încă nu își croise întru toate calea ce 6 avea de urmat în viața sa de' muncă ne- curmată, atât de binefăcătoare pentru știința română. Până a nu se fi cufundat în des- cifrarea vechilor texte, cari lui au început să-i vorbească mai întâiu așa, cum altora până la dânsul nu le-au vorbit, șoptindu-i ] ca dîntr’alte lumi, —- dar niște șoapte acestea, ce pătrundeau inima celui ce sta plecat pe i carte — spunându-i frânturi, crâmpee din | trecutul nostru întunecat, șoptindu-i nume I mărețe, scumpe, din mărirea de odată a i neamului nostru. — până a nu se fi retras ca un pustnic în chilia sa de lucru, inima feciorului de nație de pe Târnave, negreșit că a simțit farmecul doinelor trăgănate, în cari durerea pare că curge în largi valuri, mulcomite totuși. Va fi simțit vraja lor, iar frumseță de bună samă le-a cunoscut-o, și a știut să o prețuească, după cum vedem din citațiile ce le dă în Elementele sale de Poe- tică, și din doue poesii scrise, mai ales una, în versuri aproape curat poporale. Cu feno- menala sa inteiigință ei ajunge în curând să cunoască literatura altor popoare, să ce- tească în original productele spiritelor mari din vechea literatură clasică, din timpul re- nașterii. ori din vremile mai apropiate. Un om ca G. Lazăr încă scrisă versuri cu ceva mai înainte, se înțelege, așa cum le-a putut face, fiind el un mare apostol și nu un poet, — Cipariu în anii lui din tinerețe încă nu putea să rămână mai pe jos, deși el avea să fie mai târziu un mare filolog și istoric. Despre G. Lazăr dl lorga în a sa „Istorie a literaturii din s. XVIII", spune că „a luat numele lui Dumnezeu în deșert scriind ver- suri", — despre Cipariu, deși nu a fost poet, după cum nici el nu s’a socotit a fi, — nu se poate spune acelaș lucru. „Epi- taful" său d. e. nu e cu mult inferior celor mai bune poezii a lui Eliade Rădulescu — luându-se afară „Sburătorul" acestuia, — iar „Dorul", nu cel tradus din Schiller, e o composiție în versuri poporale de toată frumseță. Dar după ce cărțile începură să se adune în casa lui de profesor și apoi de canonic, după ce manuscrisele pravoase, șterse, prinseră a se despătură sub ochii lui încruntați, încercările sale în versuri încetară, fără ca să-i pară rău. Voinicii puteau trece cu carăle încărcate ori goale prin piața Bla- jului, pognind din bicele lungi, doinind așa de pătrunzător în serile limpezi, ori așa de pătimaș par’că, în nopțile întunecate, — după geamul luminat de multe ori noaptea întreagă, ’ cei mai învățat bărbat ardelean, U N I K E A Nr. 25 Pag 210. ____ _ pe care l’am avut până acuma, nu mai auzia nimic, de cât povestea trecutului nostru, nu mai vedea nimic, decât șirurile chinuite din documente. De aici în colo, la ocazii foarte rare, la moartea vre-unui canonic iubit d. e.. ori la cutare serbare a gimnașiului. poate mai mult în lipsa altora, cari să o facă aceasta, lua condeiul sâ scrie un epitaf sau vre-o odă. Dintre scrierile sale în versuri Ecloga, sau cum ii zice el „ Drama pastorală" e com- pusă în 1'832 și tipărită mai întâiu în 1833. A doua oară e reprodusă la sfârșitul Poeticei sale din 1860, într’o notă a căreia (p. 200) spune de Ecloga, că e scrisă „în metru ita- lienesc". A fost scrisă din incidentul întro- \ nizării episcopului Leinenyi, care s’a ținut in ace laș an 1892, 14 Iulie (Șematismul iu- bilar 1900, P- 42). Are doue acte; unul se petrece afară la câmp, unde păstorii se sfătuesc și se decid să meargă spre a bine- venta pe noul stăpân, care era Lemenyi; al doilea e la curtea stăpânului, și cuprinde vorbirile păstorilor — adecă a canonicilor, a preoților, ce le-au spus episcopului. Pentru a se vedea versiticarea ușoară ; a lui T. Cipariu din această Ecloga, •— care dă 9 foi tipărite in Poetica sa (p. 201—219) i vom da unele specimene. ; Damon, un păstor bătrân, orb, deschide i actul I. ast-fel: ; „Eu sunt bătrân, și rele și nevoi ■ Am suferit mai multe de cât voi. i Cunosc eu lumea de-acum, cum se poartă I Știu cum era și care-acuma-i moartă, I ! Ci când îmi vin celea de-acuma’n-minte Și le alătur celor din-nainte : „O Doamne sânte, cum de m’ai lăsat, | | S’ajung atâtea zile cu păcat." ; Philetas, feciorul lui Damon, încearcă । ; să mângăe pe bătrân: . „Toate’n natură necurmat se mută, 1 i Mutarea place singură ș’ajută; I ; Ce-ar fi de lume, anul tot căldură । Să fie, sau tot ploaie, sau tot bură? , Cât e de dulce boarea, când răcoare ; : Răvarsă vara celor fripți de soare !" I Bătrânul însă nu vrea să se înbune, j și raționează ast-fel: | ' „Ce-i binele ? — O pasere ușoară, Când vrei să-i prinzi, el fuge ’n sus și sboară. Orb și bătrân nu pot veni-’n cetate De-aici mă’nchin la ’nalta-i bunătate." Ajunși înaintea noului stăpân, tinărul | Philetas spune acestea versuri frumoase: l „Sâ nu aștepți înalte dar cuvinte, | Ce numai anii le dau cei cuminte; Nici daruri scumpe, rare și alese, Ce numai domnii au și îxwrese." ! După Ecloga. in aceea-și Poetică, se dau alte patru poesii, „carmine" cum le zice el în nota amintită. Acestea vor fi din aceea-și vreme cu Ecloga, 1832—1839, — căci în acest interval și-a scris încercările sale poetice. Publicate insă nu au fost până în 1860, când eși Poetica. Ceea ce urmează îndată după „Drama pastorală", „Codrul" e scrisa în versuri curat poporale, și numai regularitatea ce se observă în celea 8 strofe: toate sunt de 5 versuri, cu o singură rimă pentru întreaga strofă — ne face să con- chidem, că poezia e cel mult ordinată de Cipariu. Să găsesc în ea multe versuri, ce întâlnim des în poesiile poporale. D, e.: „Frunză verde dintre spice . „Unde te duci măi voinice . „Cu pușcuța cu alice?" — Merg în codru măi ealice." ori: . „Mi-am aflat mândra culcată Neprânzită, necinată, Și cu fața nespălată. Fiind-că i-a trebuit pentru fie-care strofă „Frunză verde" în versul prim, și fiind 8 strofe unele din acestea sunt făurite de el, căci în poezia poporală nn se întâlnesc, ori rar de tot, ca „Frunză verde ’n șbpte sate" d. e. Pentru frumseța versurilor poporale din Codrul, cari de bună samă i-au plăcut foarte mult lui Cipariu, dau 2 strofe: „Frunză verde lată-lungă! Mi-am gătat banii din pungă Și oițele din strungă, Și mă duc In colț și dungă, Lipsele să nu m’ajungâ. „Frunză verde porumbele! . Hai la vinul cu mărgele, Unde-i mândra cu inele, Cn sprâncene frumușele, Cn doi ochi ca doue stele!" Dorul (p. 220—21 din Poetică) nu e acelaș cu „Dorul" (die Hoffnung) tradus din Schiiier, de care amintește dl Bogdan-Duic.ă în frumosul și amănunțitul dsale studiu „Schiiier la Români" din Nr. 9 al Lucea- fărului din anul acesta. Die Hoffnung a lui Schiiier are numai 3 strofe, a lui Cipariu din „Poetică" 12, și n’au nimic comun. Tra- ducerea apărută șe vede în „Foaea pentru minte, inimă și literatură", nu o cunoaștem. Dorul, ca cea mai frumoasă poezie din câte a scris, îl vom reproduce întreg la sfârșitul acestui articol. Bătrânul (p. 222 din Poetică) e puțin reușită, se vede a fi scrisă mai mult pentru a se arăta o structură noauă a strofei, din 7 versuri, cu rime după schema: a. b, c, b, a, c, b. „Sub umbra de-un pom verde, Când soarele ardea Ca ’ntr’un cuptor ferbinte, Cât lumea se părea, Că focul o va pierde, Lâng’ un bătrân părinte O tinăra ședea." Cea din urmă și cea mai scurtă din Poetică, „Iată că-i de față", se vede a se referi de-a dreptul la sine, vre-un adio. ... Și într’o clipită „Simt roata ’nvârtită Din B ..,. (Blaj) am eșit. Să fi mulțumit. Doamne de-ajutor. . O zi prea frumoasă Rămâi sănătoasă Eu sunt călător." A mai publicat un sonet în „Foaea pentru minte, inimă și literatură" Nr. dela 6 Novembre 1838. Acesta e dintr’o serie mai lungă de sonete, după cum se vede din numerotare. în Poetica sa citează din poeții italieni, dar traducerile sale, pe cari le-a publicat, sunt din nemțește. Din Goethe traduce Pescariul în „Foaia literară" (Nr. dela 21 Maiu 1838), din Schiiier: Dorul, Tinărul la părău și Vânătorul alpicesc, tipărit acesta în „Foaea p. m. i. și lit." 1 Ian. 1839. ! După cum am amintit, Cipariu apucân- I du-să de mutica lui de căpetenie, nu mai । scrie versuri decât la ocaziuni foarte rari. ! Astfel la moartea ’prepositulni Crainic în | 1855 scrie „Epitaful", care s’a cântat din j acelaș incident. (Comunicat de dl N louaș.) I în „Foaea pentru minte etc.," s’a publicat i tot în 1855, Nr. 14 nesubscris. Până în tim- | purile mai noauă se cântau mai ales'cele 2 strofe dela începutul „Epitafului". - „Când viața toată se ’noește Și se ’mbtaeă ’n strălucit veșmânt, ; Singur peptgl meu se veștezește, | Și-mi plec capul greu cătră mormânt. ’ Pentru mine singur iu natură - Nu se află mai mult nici un loc, C’am plinit a zilelor măsură, Și-am trecut, prin al vieții foc I" | în nr. 12, 1855 a Foi se publică „Mor- ! mântui", mai greoiu scris ca Epitaful. Gă- ; sim și aici totuși o strofă foarte frumoasă: | „Un geamăt surd s’aude, îu lacrimi înecat; , Prin frunzele plăpânde, in noaptea ’ntunecată, । Când vântul nu răsuflă, și luna nu s’arată. ! Suspinul e aupțire ca sunetul cutat, I Se pare că mormântul de sine-și a oftat." Dacă paginile de filogie și istorie din măreața sa operă ne povestesc de multe nopți nedurmite, de multă bătae de cap, ne relevează o scâuteitoare inteligență și o mare dragoste de limba și de neamul nostru atât de mult încercat, peste a cărui trecut zăcea și zace încă un întunerec atât de des. — scrierile sale In versuri ne povestesc, la rân- dul lor, de momente mai liniștite din viața sa de gre muncă, ne relevează clipe de recreare ale acelui ce croia drumul filologiei noastre. Negreșit eă meritele sale ar fi tot acelea cari i-le recunosc cu toții, daca nu ar fi scris nici un vers, — căci poezile sale nu-i fac cu nimic mal luminoasă aureola sa de savant. Am crezut totuși că e biue să se releveze, cât de cât, și această parte ne- însâmnată din activitatea sa. acum la ser- barea centenarului nașterei sale, dacă nu din alte motive, cel puțin din acela al curiosi- tății, — căci din generația mai noauă, eare nu s’a mai folosit în gimnas de Poetica sa, și până la care foarte cu greu va mai fi străbătut vr’un volum din „Foea pentru minte etc." de pildă, — câți vor fi știind, că Cipariu a scris și versuri? — Din acest motiv, las sa urmeze aici în întregime poezia de care am amintit mai înainte, (p. 220 a Elem. de Poetica). Dorul. Sub pădure lângă drum Este-o casă ’ntunecoasă, Că pădurea-i cam umbroasă, Și te trage, nu știu cum. ’N ușa tinzii cine stă? Cine șede ’n prag de coasă? — Vergurița cea frumoasă, A cui fată-i, spune-mi mă? N’auziși tu pân’acum Cântecul fetei frumoase Care șede ’n prag ți coase, Dela casa lângă drum ? Câte fete-s prin prejur Stau să crepe de manie, Când aud de văduvie Par’că joacă toate ’n ciur. U NI REA Pag 211. Cătă lume-i de feciori Cn căciula ’ntrh) ureche, La fetiță ’n fugă streche, Drtiuiu-i plin de pețitori. Ci fetița șede ’n prag Nice ochii nu-și ridică Și tot coase fără frică, Și feciorii doru-i trag. Ea oftează când și când, Ochii in iațrimi Lee 'neacă, Și mai tare capu-și pleacă, Și-i vezi mâna trămurând. Pentru ce copilă plângi ? Pânza ți se umezește, Acul ți se ruginește, Și ’n dinți aț’ așa o strângi! ■ Atâția feciori frumoși . Au venit să te pețească, Să-ți facă curte domnească, Și tu numai stai și coși. Ci fetița necurmat Coase, șî nimic răspunde, Mintea-i cine ști pe unde Umblă ’n lung și umblă ’n lat. Că copila s’a jurat Pe brazi și pe viorele, Floricele din vâlcele, Jurământ înfricoșat, Că nu-i trebue bărbat Nici s’auză, nici să vază ... Numai coase și oftează - După cine? N’am aflat. Z. Agârbicean. sale dulci, a cercat toate părauele și a j pornit pe ele în sus, -în .sui cătră izvor, la । apa curată, la apa limpede, din care Se . scoată cu plăcere, și gusțându-o să se simtă ■ în ădevăr rătorit. ' ' Un părăuaș, pe care a pornit spre izvor eră și istoria naturali. Nu scrutarea tainelor naturii îi era ținta iui, ci cunoașterea limbii istoriei naturali. Nomeclatura acesteia, i îndeosebi nomenclatura plantelor, numirile \ acestora, cari erau adunate de străini, ti- părite cu ortografie și formă străină, încât I abia se mai cunoșteau că sunt românești i Vocabularul lui G. Sinkai, cataloagele din j 1791, 1793 și 1810 aflate în «Opinio deputationis regnicolaris* din Cluj și «Quartal- schrift* din Sibiu, catalogul lui M. Fuss publ. în Archivul din Sibiu ia 1847, dar precum arată sublînierele din carte, mai j vârtos I-a interesat: Index nominum plan- i tarum universalis deChr. Mentzelius,Berolini I 1682. în acest catalog găsia Cipariu plânte cu numire »Wallachicâ ol im Dacică*, iar ■ prefața îi indica și izvoarele, de unde au । fost adunate, astfel: «Caeterorum Euro- j paeorum sermones proprios, Nomina plan- | tarum concernentes, uti sunt . . . Rute- j norum, Wailachorum, Hungarorum, Scla- i vorum, Croatorum etc. ex Clusio, I. Bauhino Calepino et aliis sunt extracta*. Plantele: Artemisia = Zueste Wallachis I. B; Gramen Plin.fAgrostis Diosc) = Cotista, Codata Wallachis, Quinquefolium = Drocila Dacis et Wallachis, si altele, aflate în ca- I talogul din 1682, erau licuriri prin »labi- rintul întunecos ce-1 străbatea Cipariu. Studiind numirile d? plânte cu forme străine, ca: vinetzelje, csikorje, butsingis, romanyitze, kretzischor, moru lupului, muma poduri, (mama pădurii), skringtituare, tsints klopotzeiye, gyarbe kodrului etc. Cipariu le curăță, le aranjează cu românia înainte, si le publică în suplimentul Organului luminării din 1847, sub titlul: «Vocabular de numele : plântelor transilvane, românesc, latinesc (după sistemul lui Linne) nemțesc si ungu- resc*. I «Tot meritul, zice el, de vom avea și i noi merit, că ne nevoirăm a-1 întoarce cu i românia înainte, a-1 curăți pe cât se putea dela noi, de smentelele de tipar, și locurile goale în românie a-le implini de airea . . . lăsarăm înmulțirea și îndreptarea vocabu- ; Jarului altora mai fericiți, cari pe lângă plecarea, cătră acestea științe desfătățioase mai au și oțiul de a se ocupă cu dânsele«. Despre scopul ce-1 avea cu publicarea vocabularului scrie: «Scopul nostru era mai mult de a da un impuls deșteptător, spre acestea științe și a face cunoscută termi- nologia Florei transilvane*. în «scientia amabilis* a lui Einn6, Cipariu afla plăcere și doria ca și alții să se bucure de ea, să cu- noască terminologia plântelor, și să se ridice astfel preste numirile de iarbă, bu- ruiană și lemn. Pe calea arătată de Cipariu a pășit la anul 1857, istoricul nostru Barițiu, publi- când în Calindarul din Brașov, Florile Moldovei, culese de Dr. Cihac, tot cu scopul de a îndemna și pe alții, la un studiu precât de foarte frumos și desfătățios pe atâta și folositor*. CIPARIU si istoria naturală. Ca băiat am auzit dela tatăl meu, că Cipariu este cel mai învățat în Blaj, de el ascultă chiar și Metropoiitul; îl cunosc în toate părțile, așa că pe scrisorile adresate lui nice nu i-se însamnă numele de botez, cu atât mai puțin locul, ci este de ajuns Cipariu, ca să-l afle din ori și care colț al Europei. Această zugrăvire a mărimii lui Cipariu, mi-a rămas în minte, și în anul 1881, când am venit la Blaj, ca student în clasa Vi-a, doriam mult să-l văd și cunosc. L'am văzut într’o Duminecă, a venit la vecernie, noi studenții eram deja în biserică, și când Cipariu s’a ivit în ușa catedralei, deodată ne-am întors cu toții spre dânsul și i-am făcut reverință, așa cum obicinuiam a-i face Mitropolitului. Pâșia printre noi cu gravitate, se uita cu pătrundere, par’că voia să ne mustre, că de ce îl facem părtaș onoarei. ce numai Metropolitului îi compete. | Reverință noastră a fost un eflux al sen- timentelor de stimă și venerațiune, pentruca toți îl știam de mare învățat, de părinte al științii, față de care nu puteam remânea indiferenți. Nu-mi aduc aminte să-l mai fi' văzut apoi trecând printre noi, când venia la biserică, mergea pe ușa laterală în altar. Acum, când sărbăm centenarul nașterii sale, începem a-1 înțelege și apreția după merit. Cipariu a fost bărbat erudit, bărbat universal. Pomenit în apa turbură a limbii în calindareîe din 1858 și 1859 Barițiu reproduce vocabularul luf Cipariu, adăugând ici colea unele numiri nouă; ......- Catalogul lui Cipariu, din punct de vedere botanic, este foarte însămnat. în el au fost fixate numirile românești a plantelor, apoi a fost și este încă și azi un îndreptar bun în momenclatura botanică. Pe lângă meritul, ce și l-a câștigat Cipariu prin publicarea primului catalog de plante tipărit, are și altul care ne îndrep- tățește la stimă și recunoștință față cu dânsul, a conlucrat adecă la înființarea mu- zeului din Blaj, la această podoabă folo- sitoare a școaleior noastre. Ca director ai gimnazului el a sprijinit cu toată puterea pe profesorul Simeon Mihali-Mihalescu, ca să înființeze muzeul. Că ce însămnătate a avut și are acest muzeu pentru scoale, numai acela știe care folosește obiectele din el, obiecte de interes natural și istoric cultural. Compatrioții noștri aveau societăți, aveau colecțiuni științifice, când la noi nu se găsia aproape nimic, și obiectele de interes istoric, aflate in deosebite părți locuite de Români, toate peregrinau la muzeele streine. «Epoca mai decisivă — scrie Foaia pentru minte — a întemeierii muzeului natural în întregul său înțeles, urmă după reîntoarcerea lui Mihali, dela o ședință a societății naturali din Sibiu, 19 Iulie 1858; aci a văzut feliurite colecțiuni ... se în- toarce acasă plin de desiderie, plin de speme și de îndoială. Sosind acasă spuse directorului gimnazial, cele văzute și auzite \ arătă necesitatea, și descoperi dorința de a forma un muzeu natural. Directorul, ca om amator de științe și însuși erudit, recunoscu toate acestea și arată învoința sa, și zice că va rezolvi cât se va putea.* (Nr. 3—1860). Cipariu, a destinat o parte din di- dactru pentru muzeu, a apelat la publicul mare, si cu autoritatea și cunoștința, ce o avea, a influințat foarte mult contribuirile benevole. înființându-se muzeul, multe obiecte foarte prețioase au fost ferite de a mai ajunge în muzee streine. Toți cari aveau sau ajungeau la obiecte vrednice de păstrat, se simțeau moralminte obligați a le dărui muzeului din Blaj. Iată d. e, ce scrie Simeon Ulpian învăț, in Hațeg, în scri- soarea cu care trimetea direcțiunii bani romani, statua soarelui s. a. «Am fost poftit — zice el — a trimite aceste anticități la Viena și la Cluj .pe lângă bună rescumpărare, totuși mai bine am cugetată le înștiința ia Blaj, de unde și eu îmi luai mântuitoarea-mi creștere.* Așa faceau și alții, obiectele ce le aveau le dăruiau muzeului nostru, îmbo- gățirea căruia o țineau de datorință națio- nală, și achitare față cu școalele la cari s’au adăpat, Dr. Ambrosiu Chețianu. Pag. 212. UNIREA Nr, 25 : X0|l omnis nqoriar. £a moartea lui CIMOCZItl CIPARIU. Clădit-au Grecii doară cetăți de fală pline Și temple mari și ziduri ciclopice au zidit, Dar toată măiestria clădirilor heline, Columnele de marmur și templele divine De mult s’au năruit. Trăiesc numai imagini, hrănite de-amintirea Condeiului istoric, ca vis numai trăiesc: Dar cine poate zice, că le-a perit mărirea? Ce cap va fi îndărătnic să nege nemurirea Poporului grecesc? Nu murii țin pe-o gintă, căci murii pot să cadă ; Nu oamenii fac neamul, căci ei să nasc si mor; Bărbații numai poartă putere și dovadă, Dar nu prin fier și lance, ei nu înving prin spadă. Ci înving cu mintea lor. Se nasc, având în suflet mari, nobile destinuri; Trăiesc, ca să creeze, și trec ca nește regi. Umplând a lumii goluri, golind a mării plinuri, ' Ei mor deplânși de-o gintă, și chiar să moară în chinuri, Nici când nu mor întregi! Aceia sunt bărbații, cari pot s’alunge norii Națiunilor uitate prin noapte și sub fier, Bărbați superbi, cari poartă menirile-Aurorii Au larg avânt de vultur și în șir ca si cocorii . Ei foc fură din cer. Oh, sfânt și înalt e darul, când ori la care neamuri Trăiesc bărbați cu suflet, cum nouă ne-au trăit Cipariu, căruntul duce, purtând a limbei flamuri, Cătând să lămurească prin vii și mândre lamuri Un graiu îmbătrânit. Căci l-a trimis Geniul luminii, șș,-si unească Puterea cu-ale altor bărbați cu suflet plin : Să caute și să afle, să frângă a lumei mască, întregi să ne redee și iar să ne renască Prin graiu dela Quifin. $i-acum răsună tonuri lugrube în tot de-alatul Pământurilor, unde un graiu găsăști și-un port, Că varsă lacrimi șipot tot colțul și tot satul, Că gem la groapă flamuri cernite, că bărbatul Națiunii doarme mort ’ Gândirea lui, aprinsă de-a neamului iubire, Azi doarme în glii și doarme întreg avântul lui 1 Cipariu, carele caută prin veacuri de-amintire O limbă românească și-a limbei noastre fire, Cipariu de-acuma nu-i 1 E mort Cipariu? Voi spuneți că-i mort? Dar oare poate Să moară omul, care da vieți, care-i trimis? Nu-i mort! în mii de piepturi, în piepturile toate, Trăiește el de-apururi; nici moartea nu ni-1 scoate Din piept, unde ni-e scris I * * Trei scânduri și o movilă de glii nu pot s’ascunda, Pe-un om iubit de-o lume pe-un om de fapte mari 1 Un neam întreg, ce plânge, stă gata să răspundă, Că în veac va recunoaște cu-o inimă profundă, Pe marele Cipariu! (1887) George Coșbuc. »Dulce este lumin’a, si placutu ochi- loru a vede sorele«. (Eclesiastu XI. 7).*) Ce este sorele in lumea fisica, ace’a a fostu eruditulu sî marele filologu românu Timoteu Cipariu pre terenulu filologiei ro- mâne. Precumu sorele prin radiele sale binefacatorie lumineza sî incaldiesce pa- mentulu dându viatia sî taria plânteloru sî toturoru vietâtiloru; astfeliu sî T. Cipariu prin operele sale neperitoric si-a respân- ditu radiele binefacatorie preste văii sî munți prin tote unghiurile ‘locuite de ro- mâni, luminandu-le mințile si incaldîndu-le animile prin radiele invetiaturiloru sale. . Pre barbatulu dotam cu talente rari, care se ridica mai pre susu de altii, fia pre terenulu sciintieloru sî arteloru, fia că omu de stătu, trebue se-lu venerâmu sî admiramu; trebue se aretâmu sî in fapta câ-i scimu a pretiui talentele dăca prelânga acestea mai are sî voia de a lucră pentru binele sî prosperarea nemului seu. La tote popotele totu dea una băr- bații literati sî eruditi au stătu in cea mai înalta apretiuirc; er după morte )i-s’au ridicatu statue si monumente dîn partea cona- tionaliloru pentru eternisarea nume loru loru. Timoteu Cipariu pre care modesti’a I’a caracterisatu in tota viati’a sa, n’are lipsa de atari monumente, pentru-câ mo- numentulu celu mai tare sî durabilu, ce *) Publicăm acest articol la dorința autoriului, cu ortografia etimologică. — Bed. „U“. ’ sî i’a ridicatu în viatia, pre care nici furi’a ; inimicului, nici dintele timpului nu-lu potu ruină, suntu opurile sale, prin cari si-a । facutu numele nemuritoriu. Marele Timoteu s’a nascutu în 21. Febr. 1805 in comuna Panade situata lângă Târ- I nava mica aprope de Blasiu, din părinți ’ economi. । Scotele normali, gimnasiali, cursulu filosoficu sî teologicu le a absolvitu in | Blasiu in 1825, in care anu fu denumitu de prof. la gimnasiu. In 1827. fîi chiro- i tonitu preotu celibe; in 1828 numitu prof. : de filosofia sî prefectu de studie in Semi- i nariulu teologicu. Dela 1830 prof. de teo- : logi’a dogmatica; din 1832. propuse 10 ani religiunea la ascultătorii de filosofia. In : 1833- luă conducerea tipografiei sem. In 1834. fu numitu prof. de studiulu biblicu in seminariulu teologicu. In 11 lanuariu | 1842. denumitu de canonicu in capituluiu I bobianu inaintându pană la demnitatea de preposftu; din 1854— 1875 a stătu in fruntea gimnasiului din Blasiu că directoru, desvol- tându mare zeîu sî activitate. A luatu parte activa la tote misicârile culturali sî politice mai însemnate. Academi’a rom. din Bu- curesci pentru meritele lui literarie I’a nu- meratu intre membri sei dela 1866. er mai tardîu I’a alesu de vice-presiedinte; totu asemenea sî «Societatea germana orientale* | I’a denumitu de membru ordinariu. A fostu ! membru fundatoru sî vice-presiedinte alu i «Asociațiunei transilvane pentru literatur’a i sî cultur’a poporului românu* de la înfiin- : tiarea ei, er' de la 1877 presiedinte alu j aceleia pana in 3. Septembre 1887. cându i sî-dede nobilulu sufletu in manile creato- riului seu, deplânsu de beserica sî națiune. Dintre opurile distinsului filologu cu acesta ocasiune solemna voiu insîrâ numai ... ' cateva, si m specie: | 1. »0rganulu luminării*; foia perio- dica, începută in 1847, sî continuata in 1848 sub numele de «Organulu natiunalu*, sî totu atunci întrerupta din caus'a revolu- tiunei. Acesta foia sî-are importanti'a sa, nu numai pentru câ in ea si-a depusu au- torulu resultatulu cercetariloru sale filolo- gice, ci sî pentru-câ a fostu prim'a foia româna tipărită cu litere latine. 2. "Acte sî fragmente*, edate la 1855. . Acestea suntu o colectiune de documente inedite pană atunci, sî de notitie pretiose, cari au luminatu multe părți intunecose din istori’a bisericei nostre române. 3. ‘Principie de limba si scriptura*, edate in 1866. . ’ 4. * Crestomația seau Aualecte lite- rarie*, 1858. 5. y> Elemente de limb'a româna, după j dialecte sî monumente vechi* 1854, In acestea , trei opuri monumentali si-a depusu marele I filologu resultatulu cercetariloru sale inde- i lungate. Nr. 25 UNIREA 'Pag. 213. 6. * Archwu pentru filologia si istoria*, 1867—1872. Acdst’a opera este unu ma- gazinu abundantu de dacumente pretiose pentru istori’a naționale, sî de articli im- portanți pentru limb’a sî literatur’a româna; pentru-câ obiectulu studieloru marelui filo- logu, precum insusi dîce in «Principie de limba sî; scriptura* lâ pag. 256, a fostu: > acest a dulce limba, careia se inchinara > părinții noștri câ unui idolu viu sî insufle- ^■titotiu, singurulu tesauru, ce ne-a remasu ■»de la ei ereditate neînstrainata sî ne comuna »cu altii,' rf care câ unu firu rosiu e in »stare de a ne conduce prin tote laberintele ~întunecate ale istoriei acestuipoporu antreu*. 7. rama tec a limbei româue *. Partea I. Analitica, Blasiu 1869. Partea analitica se împarte in doue Secțiuni, conformu programei statorite de Societatea'academica româna din Bucuresci in Siedinti’a plenaria tienuta in 24. Septembr. 1867. In Secțiunea I. carea costa din doue capete principali, autorulu tractdza pre lungu sî largu, pre 160 pagine, tonetic’a sî ortografi'a limbei române din tote punctele de vedere; er’ in Secțiunea 11. etimologica, totu conformu programei statorite, tracteza despre fl^si- unea' si derivatiunea cuvinteloru, esami- nandu tote partiie cuventării, comparându-le cu ale celoru-alalte limbe latine, alegtlndu sî fipsându formele cele mai corecte, pre bas’a principiului ettmologicu intre terminii limbei române. După-ce autorulu a satisfacutu toto- roru conditiunilotU stabilite in programa; academia romana a premiatu acesta opera. Inse ce se vedi! Academia rom. a fostu cea de antaiu, carea a parasitu ortografi’a depusa in acest’a opera, prescriendu o sistema noua ortografica cu totulu con- traria principiului etimologicu sî formeloru gramaticali ale limbei romanesci. Aci se potu aplică cuvintele Domnului Ia prof. (Ier. II. 13). >Doue rele a facutu poporulu mieu: m’a parasitu pre mine isvorulu apei vie, sî sl-a sapatu sie-si cisterne, cari nu potu tiene apa in sine". 8. » Gramatec'a limbei romane*. Partea II. Sintetica. Sabiniu 1877. Secțiunea I. Sintetic’a. Titlulu I. Concordatiunea, se estinde pre 89 pagine, partea cea mai esantiale a sintacticei. Titlulu II. Rectiunea. Capu I. Rectiunea numinale. — Capu II. Rectiunea pronuminale. — Capu III. Rec- tiunea verbale, se estinde pre 58 pagine. — Capu IV. Rectiunea particule-Ioru. Sec- țiunea II. Sintactic’a. Capu 1. Locatiunea (topic’a). Capu II. Formele dictiunei. Capu III. Ortografi'a, Opulu acesta care se es- tinde pre 354. pagine, asemenea a fostu premiatu de academi’a româna. Iubirea inflacarata, ce sî-a manifes- tatu-o nemuritoriulu Cipariu facia de limb'a stramosiesca, apare sî din iCuventulu rostitu fia inaugurarea Asociatiunei transilvane in »4 Noembre 1861; din care lasu se urmeze »aci unu fragmentu: .... «Deca aruncâmu «una privire repede preste istori’a popo- «rului nostru de la colonisarea sa in acestea «locuri nordice-orientali sî pana in pre- «sente, mai că nu aflâmu in seri'a atâtoru «secuii decâtu numai dîie de iacrime, «doreri sî suferintie; er’ dîlele de bucuria «pentru poporulu românu au fostu mai «rari decâtu pen’a de corbu albu*. Dar’ din tote ruinele sî desastrele, ce a avutu a le indura poporulu românu in decursulu seculiloru, provedinti'a divina ni-a conservați! sî in acestea doreri cum- plite unu tesauru nepretiuitu, pre care nu ni-l’a potutu răpi nici forti’a fisica, nici sabi'a invingutoriului; unu tesauru nascutu cu noi de la tîtiele maicei nostre, dulce câ sărutările mameloru cându ne aplecâu la sinuiu loru; unu tesauru mai scumpu de câtu viati'a, unu tesauru, care de l’amu perde, de l’amu fi perdutu, seau de vomu suferi vre-odata, că cine-va cu poterea, i cu insielatiunea, seau cu momele se ni-lu j ; rap^sca din manile nostre; atunci mat bine : se ne inghitia pamentulu de vii, cetu j pucinu se ne adunâmu la părinții noștri cu acea mangaiare, că n'amu tradatu cea i mai scumpa ereditate, fora de carea nu I amu fi demni de a ne mai numi fiii loru: limb'a stramosiesca. , Blasiu 1905, la Dominec’a Rosalieloru. I loanu Germana, i prol. cm. ■ CIPABIV ca FHOLOS. „Aceasta dulce limbii, : căreia se închinară părinții , noștri ca unui idol viu ți ! însufiețitor, singurul tesaur, ee ne-a rămas dela ei ere- Uitate netnstrăinată ți ne- | comună cu alții ți care, ca I un fir roșu, singur e în I stare a ne conduce prin I toate labirintele întunecate ale istoriei acestui popor“. ' Cipariu Anal. -256 | Cultura științifică a limbei române din | , Blaj s’a început. Clain —Șinkay au întemeiat epocă nouă în istoria limbei noastre. Cătră aceștia s’a adaus eu adânc sîmț de limbă colegul lor nedespărțit, eruditul Petru Maior, i El completează și îndeplinește grandioasa ' operă a Dicționarului în patru limbi, pe ■ când alți călugări învățați din mănăstirea Blajului lucră la dorința lui Bob șiedauînCluj (1822) dicționariul român-latin-maghiar I-II. Așa s’a născut filologia română în școala din Blaj. ‘ Reprezentantul cel mai eminent al acesteia este Timoteiu Cipariu „trimis de geniul luminii, să-și unească puterea cu vâr- tutea acestor „bărbați cu suflet plin0. Născut din popor, „cu gândirea aprinsă de a neamului iubire El vine, ca. să caute prin veacuri de amintire o limbă românească și a limbei noastre fire.x) Pentru o misiune așa înaltă „ca menirile Aurorii, El foc tură , din ceriu“: ingeniul creator. „Zeiasa științei ' j pe fruntea lui imprimă timbrul săuu, ca : „in setea lui de știință, în scrutările-i neo- \ nosite și în luptă să samene lui b'aust“. 8 O aplecare naturală extraordinară (avîi \ Cipariu pentru studiul limbilor. Deja în micul Timoteiu se puteâ întrevedeă marele | poliglot Cipariu. Fiitoriul profesor de lim- bile orientale ca elev în elementare învață ei de sine, din propria diligință a ceti în limba ebraică, apoi elină. Așa făcu începutul pentru studiul limbilor orientale: sîriacă, chaldaică, arabă, turcă, persană, cari ca bărbat, și le-a însușit, le-a aprofundat în așa măsură, încât, „societatea orientală germână" l’a denumit membru ordinar. Adânca cu- ; noștință a limbilor clasice grecă și latină; cunoștința teoretică și practică a limbilor romanice cu dialecte cu tot; a limbei germane, anglese, a vechei slave șî a mai multor limbi slavice, a limbei maghiare ș. a. adaugem: cunoștințele istorice și arheologice, simțul fin pentru observarea graiului viu, iată aparatul, cu care Cipariu, poliglotul erudit, devine primul filolog român în toată puterea cuvântului. ’ Știut este, că până în primul pătrar al seclului XlX-lea învățații [inguiști și i istorici din apus parte au ignorat limba । română, fost’a, care a declarat-o de chinezească iar parte seduși de vestmântul ei cirilic și de elementele slave, ce conține, au făcut-o un dialect slav, sau în cazul cel mai bun româno-slav. Cum esagerate erau părerile despre români și limba lor, așa au trebuit să fie și armele de apărare ale primilor । filologi români. Când s’au mai îndreptat părerile străinilor, în urma disputelor susți- nute de Maior, atunci și filologii ardeleni începură a fi mai puțin rigoroși și intran- | sigenți. Cu privire la originea noastră, ! Cipariu nu susține, că am ii români „pur sang“; el primește din mânile lui Maior stindardul latinității limbei române, îl , poartă sus și tare: îl apără în valoroasa di- ‘ zertațiune „De latinitate linguae valachicae* i (Annales gymnasi gr.-c. Blasiensis 1855).' concede, că nu întreg tezaurul lexical ro- I mânesc este latin, lapădă cheia lui Maior, „qua penetralia originaționis voeum rese- I rantur". i El caută „penetralia vocum“ fondul cuvintelor în tezaurul limbei române viue j din toate trei dialectele, studiază istoricul fiecărui cuvânt sub raportul semnatic, formal și al grafiei. Ca odinioară colegiul preoțesc al quindecimvirilor, când căută și | conzultă cărțile Sibilei, așa Intră veneratul | Cipariu între ruinele templului sacru a i limbei rămase din bătrâni. Acolo cearcă. află, examinează și reconstruește forme vechi, desgroapă tezauri neprețuiți și concepe idea restaurării întregului templu „pentru noi de mai mare însămnătate, decât chiar Parthenonul pentru grecP.fi Rezultatele cercetărilor sale, sunt cuprinse mai întâiu în „Organul Luminării'1 (1847) șj „Organul național (1848), apoi 3n „Elemente de lim bă română după dialecte și monumente vechi" (1854), în Principii de limbă" (1866). Pe baza acestora stă neclintit. Cetatea lui este întărită pe stâncă, pe stânca tare a etimo- ' logismului; nime nu-1 poate răsturnă, decât numai părăsind baza de operațiune. ! Urmat’a și acea manevră atunci, când adepții etimologismuiui prin exagerările lor au provocat reacțiunea (1866) care începând din Iași — sediul „nouei direcțiP — încet, încet a cucerit terenul ridicând la valoare principiul fonetic în scriere. Nu-i aici । locul să cercătăm, dacă a fost și este bine ' așa, observăm numai, că Cipariu n’a des- prețuit nici fonetismul. El a cercat sinteza acestor două principii, insă așa, că în scriere etimologismul să fie principiul primar, iar fonetismul secundar; în vorbire: prin- cipiu regulator: uzul limbei actuale de pretutindeni și al celei vechi, cât se puteâ cunoaște pe atunci. Mai luă tn ajutor și limba vechiă latină, anteclasică, graiul vulgar latin, dialectele vechi italice,—pentru cunoașterea acestora studiază pe Grotefend, Mommsen, Huschke ș. a. „Vultur^u largi avân- ') Coșbuc. *) Bergner, Siebenburgen. 118. ') Aich. p. 2â9. Pag. 214. UNIREA Nr. 25. turi" nu-i scapă din vedere nici importanta dia- lectelor italiene moderne, cari le studiază intâiu acasă prin cetire, apoi în fața locului (1852) și face cunoștință cu Biondelli și alți filologi și dialectologi italiani. Așa a purces: „Cipariu, căruntul duce, purtând a limbii flamuri, „Cătând să lămurească prin vii și mândre lamuri „Un graiu lmbătrânit“.1) Provăzut cu așa aparat filologic Cipariu dă etimologismului o nouă direcție. „Că- runtul duce" cucerește întreg terenul: pre- tutindeni se introduce scrierea limbei ro- mânești după ortografia și sistema Ini Cipariu în adunarea Comisiunei filologice dispuse de guvern (1860) Cipariu a triumfat și a fost unitate în scriere. Foile politice și periodice îl urmară Astfel, pe când la 1848 singur Cipariu s’a prezentat cu „Organul lum." in vestmânt național străbun (litere latine), deja Ia 1850 ti urmează „Gazeta11 apoi „Tele- graful" ș. c. a. în lupta pentru „unitatea ortografiei" Cipariu a fost pațîent, indulgent, modest chiar. în discursul său din 1866 declară espres, că nu vrea să-și octroieze părerile, de aceea a ținut discursul său un an în pulpit. Unitatea în limbă și tn ortografie zicea eruditul Mentor, să poate realiză numai prin adoptarea principiului etimologic (Arch. 9). „Iar prin aplecarea consequentă a principiului fonetic numai se sancționează variețiunea, diferința în limbă și discordia în ortografie". Toate aceste aserte s’au pliuit din cuvânt în cuvânt, curând după va- liditarea nouei Direcții. Fonetiștii, cari imputau lui Cipariu latinizarea, ca să se dovedească că ei scriu „cum vorbim" nu se sfiîră de câți termini locali, barbarismi, so- lecismi de prin mahalale: slavismi de a valma aruncați printre franțuzismi stau ca broaștele prinți e floricele, când din peana unui distins scriitoriu român — tăcem numele — es frase ca aceste: „decâteori lacheul anunța vre-un musafir". .. Poftim printre floricele românești un franțuzism un ita- lienism și musafirul în șalvari 1 Morbul a devenit epidemic. A^i cetești în foi: „să- vârșirea funcțiunilor sacre" un slavism și un latinism (ori iarăși franțuzism). Dar „exempla sunt odioasa". Constatăm numai durerea noastră, a cestor din Ungaria, când dăm sâ cetim scrieri de ale autorilor iluștri din regatul român, și ... nu le putem înțălege fără glosare, iar aceste ne lipsesc și așa rămânem nedeslușiți. Azi ne bate la ochi diferința in limbă și vrem s’o ștergem. „Să unificăm limba!" este parola dată de organul Asociațiunei. Frumoasă tendință! Vom vedea, de se va putea realiză în direcția, pe care au împins’o reacțiunea fonetiștilor! Ce să zicem de „discordia" in ortografie? De când s’au depărtat de principiul școalei cipariane s’a introdus anarhia. Academia română stabilise ortografia etimologică stâm- părată cu concesiuni fonetice. Cine a scris cu acea? Cari membrii academici? Am scris noi ardelenii, cedând și supu- nându-ne sumului areopag literar numai în grația unității. Așa nu-i exact, ce scrie d. Șainean,2) de Cipariu „figură venerabilă și rămasă cu desăvârșire isolată chiar în mijlocul adepților săi."—„Discordia" prevăzută de Cipariu u’a încetat nici cu cedarea noastră, l; Coșbuc. 2) Tst. filolog, rom. pag. XII. ci s’a arătat hidoasă și, bunu-i Dumnezeu, de o vom vedea alungată din mica noastră republică literară nici prin adoptarea — tot în grația unității — noului proiect a] Aca- demiei române din anul trecut. Pățiți din trecutul grafiei române noi ne îndoim. Și, de n’ar fi cu supărare („cu bănat") am spune, ca prin aplecarea principiului fonetic, în toate consecințele iui se sancționează, sau cel puțin să legitimează ignoranța. Toți scriu crezând, că urmează uzul limbei. Dar unde este uzul cel corect al limbei ro- mâne, așa cum este al toscanilor din Siena? Cipariu respecta uzul: „suntem cu totul pentru uzul vorbirii (Arh. p. îO) românesc, urmând, cercetând, culegâiidu-1 și exami- năndu-l din toate monumentele istorice despre limba românească, după toate dialec- tele și variețiimile ei, câte ne sunt cunoscute, — insă uzul regulat,... iar nu desfrânat și vulgar". Variețiimile în formele gramaticale și în pronunțare, ce sunt în graiul nostru. Cipariu crede, că se cade- a le regula prin ajutoriul instituțiunei gramaticale și știin- țifice, spre a consolida și Introduce o limbă românească una și indivizibilă, care se cu- vine să fie ținta a tot românul, carele voiește cultura limbei sale și whifafea ei“. Bine știa Cipariu, că nici individ, nici so- cietate, nu-și poate impune părerea: „am fi dorit, ca publicul să fi avut mai multă răbdare pentru scriitorii noștri și să lase încă liber cursul vre-o 20—30 de ani", până când literaților li-se-va uri de atâta discordanță și vor simț! înșiși necesitatea de a sâ împăca in păreri. Mai bine de 40 de ani Cipariu a ur- mărit cu cea mai mare atențiune toate fasele literaturei române și în special ale desvoltării limbei și ortografiei românești și a luat parte activă în mijlocul undelor acestei fur- tune". Și „căruntul duce" nu-și pierde răb- darea; el mai dorește curs liber vre-o 20—30 ani. El, care „a îmbătrânit în brațele filo- logiei", el întemeiatoriul studiului istoric al limbei, nu află încă sosit timpul pentru fixarea limbei și ortografiei, dar „cei com- petenti se lucre neîncetat scrutând natura limbei". în acest scop a întemeiat Cipariu „Organul" apoi a continuat studiul apro- fundat și după alți 20 de ani de cercetări a eșit tot la aceleși Principii. în „Archiv" își desvoltă ideile depuse în „Principii", des- leagă îndoielele. îndreaptă părerile și-și corege pe ale sale, unde a observat „că-i discordanță". Așa urma Cipariu în studiul is orie al limbii: conseguent, fără prejudețe. Adânc cunoscătoriu al vechilor monu- mente Cipariu publică ia 1858 prețioasele „Analecte literare", „fruptul continuării și completării celor perdute", cari „produseră efectul unei adevărate revelațiuni". (Șain. ist. fii. rom.) Cunoașterea literaturei noastre celei vechi Inaugurată de Cipariu cu atâta succes, a continuat-o Hașdeu studiând și publicând prea interesantele „Cuvente din Bătrâni11. (1. 1878, II. 1879, III. 1881. Ocu- patus’au cu „Analectele" apoi și alți mulți învățați și le-au luat bun folos, totuși par că în lucrările nici unui nu se oglindeză așa perfect ca în „Cartea de cetire" a repau- satului și regretatului Lambrior. care le-a reprodus în partea cea mai mare. Pân la meritosele cuvinte din bătrâni „Lepturariul" lui Pumnul (1862—1865) și Crestomația lui Gaster (1891) tot numai „Analectele" lui Cipariu ne-au servit drept carte de cetire și ca manual de școală — pentru cunoașterea literaturei noastre dela început, căci o istorie a limbei și literaturei românești încă nu aveam. Prețioase ni sunt notele filologice după fie care bucată de cetire. I Când va veni oare uu al doilea Cipariu, care se exploateze întreg vastul teren ai vechei literaturi? De regretat, întru adevăr, că n’a terminat și publicat Cipariu și Glosa- riul de cuvinte rare sau uitate și de semnifi- cațiuni tot asemenea, însă corecte", pus In I prospect de care amintește și In Archiv V. I pag. 82, 84 și în Gramatica (din 1854) unde I zice „Dicționariul", . Analectele și „Principiile" susțin teoria ■ gramaticei „ca un comentariu perpetuu al „Elementelor de limbă" (Arch. pag. 85) pu- b.licate în Blașiu la 1854 sub .țitula: „Elem. । de limbă după dialecte și monumente vechi". Basa gramaticei acestora este istorică, adecă sunt monumentele de limbă. Căci zice C. în prefațiune: „limba unui popor fiind faptă istorică, și gramatica limbei are a se fundă pe baze istorice. Greșesc aceia, cari cred, că O. a dat prea multă atențiune monumentelor vechi în paguba observațiunilor, ce trebue se facă gramaticul asupra limbei actuale. Baza gramaticei acum citate au fost monumentele vechi și dialectele provinciale „după dialecte și monumente vechi"; adecă usul vorbirei de azi și cel de oare când al „celor vechi", starea prezentă și trecută a limbei.. Spre a cunoaște graiul românesc din toate provin- ciile, pre unde locuese români, Apostolul re- ț nasc rei limbei rom. în vorbire și scriere ! Cipariu iea bâta de căiătoriu și cutrieră țeri | cu mijloacele de atunci, — cum fac și azi filologii adevărați. „încă și caletoriUe prin I provincii și ținuturi românești, contactul cu oameni din toate laturile românimei și alte ; mijloace de asemenea natura îmi dederă oca- siuue de a oserba și formele limbei românești de acum, nu numai cum se află în cărțile । bisericești mai noauă, ci și în usul poporului : român în toate părțile românimei, nu numai 1 după formele și nuanțele pronunțierii de : astăzi, ci și după materialele limbei româ- nești". Aceste „materiale" (monumentele de limbă din trecut) numai în al 2-lea plan: „și după materiale". „Convicțiunea mea, zice G. era și este și până astăzi, că pentru cunoștința deplin a limbei nu este destul a se mulțumi numai cu atâta, cât a învățat cineva dela pieptul mâne sa, nice cu dia- lectul (sau jargonul . . . ) unui ținut, seau macar al unei provincie, încă nice cu cu- noașterea întregului us modern, dar nice numai cu cuaoșiința usului vechiu, ci numai și numai împreunăndu-le toate împreună și într'una, iar nu una fără de alta" (Arch. 82) ■ „Și asta e ce se numește studiul is- tnric al limbei". Condus de aceste adeverate vederi de filolog modern Cipariu ager și practic ob- servatoriu al graiului mamei în casă, al co- piilor în jocul lor pe stradă, al țeranului lucrătoriu la câmp, observă formele moderne și le notează (în gramat.) punându-le paralel cu cele vechi, cari — firesce — sunt mai aproape de cele originale din latina vulgară ori clasica. Așa, codifică Cipariu legile gramaticei sale ! Astăzi adepțiî fonetismului cred, eă numai ei sunt pe calea experimentală și ca Nr. 25 __U_N I R E A Pag. 215. pot inculpa.pe C. cu subjectivism. Ba se țin competenți a aduce și judecată cu sentință de moarte asupra Gramaticii lui (I. Analit. 1869 și II. sintetică 1877) premiată de Aca- demia română, numindu-o „încercare siste- matică in stilul vechei școule"1). în faptă Gramatica lui C. a fost și este până astăzi codicele cel mai perfect al limbei române, din care scoseră lumină toți autorii de gra- matici mai noi și nime, nici odată studiând seau scriind gramatica limbei române nu șe va puteâ lipsi de operele lui C., cari , rămân fântână nesecată de date istorice, prin ,rări învederează usul de azi și cel de oare când, și alaturându-le cu formele latine statorește cari sunt cele mai corecte, cele noaue seau cele vechi ? în gramatica lui G. totul este r&al și nimic imaginar. El nu ese din cercul .fap- telor istorice. Astfel nu-i mirare," că ,C. credea în scrisul seu — cum zice poetul — și amara critică a dini Burla remase pentru dânsul -■ „una burla". Ga filolog consumat C. încă vede in limbă națională opera inconștientă a naturei, a firei națiunei) care nu poate fi modificată: „naturam expellas furca". Nici nu graiul poporan îl înțelege, când în „Principii" p. 1. constată, că s’a simțit mai mult „lipsa de a reduce limba la o formă mai omogeniă, mai primitivă". Limba literară, a înhățaților o contemplă el. Ceeace rezultă evident din articlul „Limba română" (Arch. 265), unde așa scrie deslușit: „Toți zicem . . ., că limba românească e neo-ldtină și soră cu cutare și cutare (mai. sus: „soră dulce cu italiana, franceza etc.“). Da; dar o parte mare, foarte mare, din asta cauză după cum cunoaște careva una sau. alta din aceste surori, . . . numai decât nu mai scrie românește, ci italienește, franțuzește etc., numai cuvintele mai sunt unele românește, însă și aceste mare parte sunt crude italienești, franțuzești etc." O atare direcție greșită a cărturarilor noștri trebuia îndreptată fără îndoială. Câți autori, în atâte forme scrieau. Amestecau barbarism! de forme și lexicali. Sanarea acestui rău îl înțâlege. Mijloc cu- rativ prescrie: să ne rentoarcem la formele mai corecte,'cum -erau cele primitive ale stră- bunilor, și cari ni-s’au păstrat în monumen- tele de limbă; să lăpădam slovenismii și în locul lor să reînsuflețim moartele, uitatele, părăsitele, cuvinte și somnări". (Princ. o). Curățirea limbeifie ingredientele eteroge- ne este o întreprinderfigigantică. Nu este limbă cultă, pentru a cărei regenerare și fixare să . nu să fi purtat războaie cu peana. Cipariu ; constată că „curățirea limbei aste necesară". A o „justifica, este de prisos". (Pr. 6.) Exemplele altor limbi ne dispenzează. Se provoacă Ia limba germană, limba lui Gothe, Schiller. „Limba aceasta și astăzi (1866) sa află sub cea mai riguroasă critică îu toate părțile ei. Gramaticii, literatorii lor toți sunt încă lipsa de înavuțirea, regularea și curățirea ti". După exemplul acesta exclamă venera- bilul: „au n’a venit și - pentru ea (1. rom.) timpul, ca fiii ei să n‘o mai tracteze ca pe o barbară, să n'o mai schimbe după toate limbile, cu cari vine în contact?". „Chiară, netedă și firească", —• cum trebue să fie toată cuvântarea, care e anu- mită pentru toate clasele poporului, — este ’) Șaiu. op. c. 295. limba bisericească mai ales dela 1700 în- coace. Aceasta limbă clară, netedă și firească ț O voiește C. de ■ bază (nu model de limbă , bună, deamnă de a fi fixă și în afară, de ■ biserică pentru toate ramurile de știință și : poezie") „pe care să se ridice murii solizi ai acestui edificiu important cătră culmea lui". i Pentru înavuțirea limhei află necesară restaurarea cuvintelor și formelor "vechi: „pre- , cum oameni' nu lapădă tesaurii de aur și de argint, așa nice limbile bucuroase nu-și pierd tesaurii cuvintelor, formelor, frazelor, । însemnărilor sale, chiar și când le prisosesc, I Apoi cum să le lapade, cum să nu le adune, când nu au de ajuns!". (Pr. 9—10). Și ■ măcarcă de archaisme atâta se filmară, cât ■ de neologisme și latinisme, crede totuși în avuțirea pe asia cale după preceptele lui Horațiu (Art. poet.): „ego cur, aeqnirere pauca -si possum, invideor. quum lingua Ca- tonis et Enni sermonem patrium ditaverit", . Și iarăși: „Multa renascentur, quae jan ceti- dere . . . vocabula, si volet usus“, — și de us, cum amintirăm, are. mare respect, știin- du-1 suveran, „quem penes arbitrium est, et jus, et norma loquendi., (Hor. ibid.), care singur dă legi și regulează limbagiul. — Filologilor' fonetiști de azi li-se pare Cipariu prea rigoros în purismul limbei. Firește, când criticii stau pe alte haze. Se înfioară „de a a depărțâ dintr’insa tot, ce se află în ea străin". (Pr. 11). în faptă însă Cipariu nu aplică acest, principiu până în ultimele-i consecințe. Persecută aspru ele- mentele slave, dar totodată rămâne chibzuit și cruțătoriin: nu smulge „grâul cel curat" deodată cu neghina slavonă; nu „depărtează" din ogorul limbei toată buruiana Înrădăcinată adânc, fiă știe, că aceea au.se pmiț» stârpi toată. De aceea în Principii (5.) statorește scopul purismului astfel: „de a scrie o limbă pe cât să poate după împrejurări mai curată". Iată dar că în curățirea limbei 0. ține samă de marginile impuse de împre- jurări. Pe când alții italienisează. alții mai ales franțuzesc limba C. zice „noi putem latiniza, poate, încă cu ceva mai mult drept. Ci noi de bună voie ne-am restrîns între marginile cuviinței și strictei necesități". (Pr. 269). Așa adevăratul filolog. Cipariu, I înfrâuă tendința latinistă a antecesorilor ținându-o între marginile cuviinței și a lipsei neîncunjurate. Oare țin samă de acest principiu scriitorii noștri de azi, cari ne spun, că „parchetul" a fost sesizat; chestia s’a abordat și s’a tranșat cu desă- vârșire?" ’ îu România cu atâta predilecțhwe și i așa de exclusiv s’au ocupat cu limba franceză, in prejudițiul limbei române, în cât profe- sorul Frollo pe la anul 1860 (în broșura: „Limba română și dialectele italiane") nu s’a îndoit, a scrie, că „românii ar fi azi mai români, dacă ar fi bătut mai puțin calea Parisului". ■ ’ . Adevărat este, cum a constatat și re- gretatul dr! Gr. Silași, că prea puțin s’au ocupat cu „Principiile" opera capitală, siste- matică și fundamentală, în care C. U'studiat ; morfologia s. partea formală a limbei cum nime nici după el n’a făcut, așa cât întreg termul este încă numai sondai prin studii ' izolate. însuși învățatul romanist — Mussafia numai a resumat rezultatele studiilor lui | Cipariu. „Principiile" au devenit o carte ! necesară filologului român și romanist:— „di- ; urna versanda mânu, versanda nocturna"; iar cei ce s’au lipsit de dânsele sau le-au ignorat, ca Cihac și alții, o făcură urbea cn paguba lor și a Hteraturei. La Principii, opera neîntreruptă „din tinerețe până în bătrânețe", ar fi putut privi eu drag Cipariu zicând: „O primă et ultima dicta mihi Came na!" ’ " Ortografia „cipariană" fundată "pe aee- leați „Principii" efa generală la românii din | Ungaria, până când pe la 1866 — 7, pe încet, pe încet s'a cedat presiunti de dincolo, firește' în grația unității, mai alții făcând j moda șî din „ortografia academiei fără u final": ‘ (Sărmanul,’ mult persecutatul „u i final", condamnat, la perire prin majoritate , de voturi!) '■ Având de bază principiul etimologic । Cipariu examinează toate sistemele ortogra- - fice ale antecesorilor sei și-și dă părerea: „opiniuni despre aceste toate". Că de încheiare a „lungilor disensiuni" despre principiul ortografic dă: a) etimolo- yisiilor sfatul „să se ferească de a abuza, ; trecând peste marginile reali ale limbei rom. în regiuni ideale"; b) fonetistilor: să se fe- rească de a da ocaziune de scisiuni ... și a pune în periclu unitatea limbei. Cei de : întâiu să aibă în vedere, că 1. română fica । celei latine (rustice) și „soru dulce" cu ; celealalte neolatine", totuși „e distinsă și diversă" ... că prin fonetism ca principiu al doilea, „s’au constituit particularitățile, cari disting limba românească de cătră su- rorile ei și amândouă (principiile: etimol. și fonet.) au urmat „uzul vorbirii", Iar nu ; unul sau altul singur"; că nu numai etimo- logia, ci și fonetica au drept de a ti- apre- țuite în: stabilirea formelor limbei gramati- cale și ortografice"; că uzul vorbirii, născut j sub influința împrejurărilor nu se ’ poate ; ignora, nice restrânge" ș. a. Cu aceste ob- servațiuni și reflexiuni C. își pune problema: I Ortografia cum să fie? (Arch. 1867, pag. 250 Respunde: ușoră și după natura limbei ro- mânești". Recunoaște însuși, că primul pos- tulat nu prea se poate realiză. Cu privire la al doilea tot uzul vorbirei îi este regula- toriul, că zice (în Arch. 1. c. pag. 41) „în teorie suntem pe cât se poate mai rigoroși în grația consecinței logice; în praxă însă am mai lăsat câtva din rigoare și încă până astăzi tot mai lăsăm, pentruca unele forme strins etimologice .. . sunt eșite din uzul vorbirei de acum". Cipariu credea, că în cărțile bisericești, ce le-a publicat cu litere latine, a făcut ultimele concesiuni fonetis- mului. Semne diacritice n’a admis. Cu toate aceste, dacă C. în cercetarea etimologiei sunetelor derivate ar fi rămas în sfera limbei române, poate că mult timp ar mai fi dăinuit ortografia lui întronată la românii din Ungaria. Scrierea sunetelor moioase l, n, a sunetului e din ă după i și alte puține (ca în tdiă, viniă). a -provocat reacțiunea în România. Aceasta s’a făcut în favorul gra- iului poporan. Rezultat neintenționat, succes neprecalculat, dar, în fine, o „izbândă" a școalei cipariane. Ca efect precalculat ăl acesteia e faptul incontestabil, că numai școalei latiniste din Ardeal să datorește in- troducerea ortografiei române cu litere latine în întreaga românimea; Gramaticii din Mun- tenia scriseră ale lor „ubservațiuni" și gra- matice cu cirile. Trebuia un român cajolic se cuteze a încerca pe la 1780 o grafie latino-română. Astfel școalei reprezentate de Cipariu îi revine meritul de a fi scos Pag 216. UNIREA Nr. 25. limba noastră în relief între celealalte ro- manice; iar marelui filolog Cipariu îi revine special meritul necontestat, câ a inaugurat o cercetare rigoroasă a originei limbei, a formelor șî strueturei ei sintactice, studiân- du-o din leagăn, prin toate fazele ei până în starea actuală. Columna recunoștinței noastre marelui Cipariu are de soclu „Principia de limbă și scriptură", la dreapta și la stânga in. patru cornuri 4 pietri fundamentale „în capul un- ghiului": gramaticele și „Analectelef „Acte și fragmente" cu „Archivul". O privim cu- prinși de admirare. El a fost al nostru! Fruntaș între eroii cu peana. Duce, pentru noi mai însemnat decât cei dela Maraton. Prin luptă de-o jumătate de secol ne-a scos din rătăcirea deșertului. Dar să-i privim portretul făcut de mâna măiastră a etnogra- grafului german Rudolf Bergner, care l’a cercetat în 1883. *) „Acoio-i Timoteiu Cipariu. Când treci pragul căsii lui tăcute și familiare, ești frapat deosebit. Un aer de nobleță fncunjoară fața venerabilului bătrân, care întâmpină pe oas- pete ce vine. Pe cap are capuțiu de canonic, semnul demnității, cu un bumb roșu de mătasă la mijloc; îmbrăcat în vestmântul seu de canonic lung, negru, pe dinlăuntru căptușit eu roșu. Voacea lui este frântă de bătrânețe, barba-i este albă ca neaua, ținuta-i un amestec de slăbiciunea etății și de energie sufletescă. Ochii-i privesc serios și ager. El vă conduce în jurul imperiului seu, ce seamănă cu o bibliotecă mare. Pretutindeni stau vechi dulape de cărți. Ele ascund opere șciențifice latine, grecești, franțuzești; iar pe mese și pe jos sunt grupate colosale teancuri de cărți hebraice, grecești, arabe, turcești, persane. Toate aceste limbi te po- șede bătrânul, în jurul căruia s’a format odată „școala din Blaj". Din capul Ini a ieșit ideea, că românii în dezvoltarea ior culturală au să-și iee de model clasicitatea antică, el a fost acela, care a realizat tre- cerea dela scrierea cu cirite ia cea cu litere latine. Canonic dela 1842, în 1848 a fost membru în „comitetul național", în 1850 deputatul poporului seu la Viena, în 1860 membru în consiliul imperial și în 1867 prezident al Academiei de științe din Bu- curești. Dar toate aceste numai puțin l’au îm- pedecat dela studiile sate serioase, pe acest bărbat, care toată și întreagă viața sa a jertfit’o pe altariul științei. Mai departe ne conduce în mica sa locuință. In celealalte chilii să află tot de aceleași opere, cum am amintit mai sus, și pe lângă aceste: manu- scrise prețioase, ce nu se mai află decât numai în câte un exemplar, împodobite cu inițiate artistice, opere ce nu se pot înlocui cu altele și nu se pot plăti cu bani. Ce bogăție de știință! Ce abundanță de lucru este concentrată aici! în camerele de studiu: fără podoabe, simple, vrednice de un filozof, se văd autori maghiari, germani, români, spanioli, francezi, italieni, englezi; totul în ordine, studiate din fir în păr, toate cunos- cute. Și toate aceste sunt numai o parte j mica din bibliotecă-i. Două mari încăperi ' în altă casă conțin celealalte opere, și o i parte și mai însămnată zace colo în alvia Târnăvii, unde le-a purtat viforul anilor ! fatali 1848 — 49. într’o chilie atârnă o ') Bergner, Siebenbiirgen pag. 116 —118. I icoană, care reprezintă pe rarul bărbat în puterea etății, pe acest bărbat, căruia nu i-se poate face mimai imputarea, că din bo- gata sa lume internă așa puțin a împărtășit pe deaproapele seu. în chip buzele-i au o coloare roșie puternică, cea deasupra se apasă energic pe cea din jos; barba-i este neagră, ochii limpezi privesc gânditori și pe inalta i frunte se pare că zeiasa înțelepciune! a imprimat timbrul seu. Atunci acest bărbat în setea lui de știință și în neobosita-i scru- tare și luptă va fi sămonat lui Faust, astăzi ; însă bătrânul are înfățișarea unui filozof din evul mediu, care începe a îmbătrâni. Razele j soarelui, ce se pleacă spre apus, cad acum j pe trăsurite-i transfigurate și o lumină clară i umple spatul tăcut", i; Blaj, 11 luniu 1905. A Viciu. Părerile lui T. Cipariu asupra originei limbei și a poporului român. între profesorii liceului din Blaj pe la anii 1826—7 era și unul abia de 21—2 ani. Acest tiner apostol e o fire deosebită, modest și nepretențios nu caută prietinia sgomo- toasă a colegilor. Blajul mic cu împrejuri- mea-i atrăgătoare nu-t ademenește. Ochii săi ageri cercă alte distracții. îl vedem zilnic cu notițele în mână întrând în vechea și scumpa bibliotecă a mă- năstirii. Aici e în elementul său. Ceasuri întregi scrutează eu neastâmpăr în tesaurul teologic și filologic, adunat de bătrânii mo- nahi, cari studiase în Roma. ’) Eh e.Timotqiu Cipariu. Din „crude tine- rețe" e aplicat spre studii limbistice. 2) Aici dete de cete mai vechi cărți românești, de cari nici prin minte nu-i trecusă: Cazania, dela Brașov. Psaltirea română-sârbeascâ și Parimiarul, toate din veacul al 16 și 17. Cuprinsul acestor cărți îi deschid orisonuri necunoscute. Ele îi stârnesc în suflet dragos- Ua de-a pătrunde în tainele limbei românești. Limba românească este de aici în colo prima iui preocupare. Toată puterea gând rii și-o de- dică studiului acestei limbi și istoriei popo- rului, ce o vorbește. . j Nici nu să puteă altcum. Cipariu este | elevul școalelor din Blaj, din epoca Ini Petru Maior. La școalele din Blaj s’a pus basa școalei ardelenești prin regeneratorii culturei naționale: Klein, Șincai și Maior. în tradi- țiile acestei școale crește Cipariu. El e chemat de soarte să ducă opera corifeilor ; amintiți la apogeu. ; Losinca acestei școale era: să dove- i dească originea romană a poporului român și latinitatea limbei române. în jurul acestor dogme să desfășură o întreagă literatură. Cărturarii români, sunt tot mai deși. Ei să opriră mai ales asupra limbii, cari cu mânile lor albe culeseră acest diamant aco- perit cu țarină. 3) Pe urma Elementelor limbei daco-romane ■ scrise de, Klein și Șincai să scriu o serie de ; gramatici și tratate de ortografie, a căror i autori sunt: loan Molnar, Radu Tempea, Ștefan Kbrbsi, Budai Deleanu, apoi ro- mânii macedoneni: Roja, și Boiagi. ') Archiv. pag. 81. *) Op. cit, pag. 81. s) lorga: Istoria literaturei române, voi. II. p. 54. Toți de-o potrivă în precuvântările cărților, ce scriu accentuează latinitatea limbei și romanitatea poporului nostru așa pe cum o înțeleg. Perioda aceasta de renaștere o închee Petru Maior, despre care învățatul profesor Jorga spune că e „cel mai târziu iu mani- festarea sa științifică, cel mai puternic în afirmarea ideilor sate cel mai filosofic în înțelegerea subiectului său." ’) Lupta pentru afirmarea latinității limbei și poporului român, nu-i terminată. învățații străini ca: Sulzer, Eder, Engel și Kopitar își bat joc pe față de oropsitul nostru popor, fiind-ca „își permitea aș iubi trecutul, aș regreta umilința din present și a face sfor- țări pentru a trăi o viață mai bună și mai demnă." 2j Acestora te răspunde P. Maior cu »Istoria pentru începutul Românilor în Daciaf cu Animudversiunile3) „ Reflexiunile* asupra răspunsului, *) și cu o Considerație din 1816. 6) A tivitatea lui P. Maior pe tărâmul istoriografiei și filologiei române nu să curmă aici. Istoriei pentru începutul românilor în Dacia îi urmează Dicționarul de Buda; or- thographia romana sive latino valachica una cum clavi, Istoria bisericii Românilor, Dia- logul pentru începutul limbei române. Scrie- rile acestea au provocat o adevărată revo- luție literară. bă încinge o luptă.pasionată. Maior stă față falangei puternice de scriitori străini și iesă biruitor. * * * Cei cari urmează în aceasta luptă își pierd rostul, rătăcesc în lumi aeriane și operete lor nu să impun. Deodată să ivește tinărul Cipariu. Dăruit dela natură cu o minte ageră și înarmat cu temeinice cunoștințe filologice, el dă o nouă direcțiune studiului limbei de până acum. Pe când Klein și Șincai în prefața dela Gramatică, ediția I. și II. zic, că !. română este coruptă din cea latină și de aici prin- cipiul, că să se reducă cel puțin în formă sau ortografie la latină; pe când Maior sus- ținea, că limba română este mai veche, de cât epoca lui Cicerone, că adecă limba ro- mână este continuarea graiului vulgar roman; Cipariu apuca calea, ce duce la adevăr in- troducând studiul evoluțiunei istorice a limbei. Deosebit de antecesorii sei, dânsul să adâncește în cunoștința vechei limbi româ- nești formându-și elencuri de cuvinte și forme vechi românești — sau arhaistice; — face studii comparative asupra formelor la- tine, nu numai clasice, ci și antice și popu- lare, italice, prov nciali, ispanice. 6) Percurge autorii vechi latini, cum sunt: Catone, Varo, Plaut Terentiu și Lucretiu, apoi pe gramaticii vechi: Festus, Donat, Servius, Charisius, în cari află multe, ce pot interesa pe un filolog român, și ilustrează multe puncte din formele limbei românești.7! Călătorește în deosebite ținute locuite de români, stă de vorbă cu poporul și cu studenții liceului din Blaj. în chipul acesta ') Op. cit. voi. II. pag. 233. •) Op. cit. voi. II. pag, 249 Auimadversiones iu recenaionem historiae de origine valaehomin in Dacia. 1 Beflexionea in reeponsum domini recen- sentis viennensis ad Animadversiones. 5) Conteni platio recensionis in valaehicam anti-criticam. 9) Arhiv, p. 81, 7) op. cit. p. 82. Nr. 25. UNIREA să informează despre usul vorbirii și formele limbei românești, nu numai cum se află în cărțile bisericești mai nouă, ci și în pro- nunția via. x) „Convicțiunea mea era și este și până astăzi — zice fericitul Cipariu — că pentru o cunoștință deplină a limbei nu e destul a se mulțămi numai cu atâta, cât a învățat cineva la pieptul mâne-sa, nici cu dialectul (sau jargonul, sit venia verbo.) al unui ținut sau macar și al unei provincii — încă nici cu cunoașterea întregului us modern — dar nici numai cu cunoștința usului vecbiu, ci numai și numai tmpreunându-Ie toate îm- preună și într’una, iar nu una fără de alta. Și asta e ce să numește studiu istoric al limbei/ *) lată-ne față în față cu un filolog per excelentiam. Aici e credeul lui Cipariu, care îi înalță așa mult înaintea cercetărilor de limbă. Tinerul profesor are un singur ideal: limba românească. Pentru ea trăiește, pentru aceasta „dulce limbă, căreia se închinară părinții noștri ca unui idol viu și însuflețitor, singurul tesaur, ce ni-a rămas dela ei ere- ditate neînstrăinată și necomune cu alții, și care ca un tir roșu singur e în stare de a ne conduce prin toate labirintele întunecate ale istoriei acestui popor antic/ s) Studiului acestei limbi și-a sacrificat dânsul întreaga sa viață. Toate operele sale, toate discursurile, ce le-a rostit: ca president al Asociațiunei pentru cultura și literatura poporului român, ca membru al Acad- miei române, ca membru al comisiunei filologice, sunt o apoteosă la adresa limbei române. înaintea lui Cipariu limba română e un monument mare și pentru noi de mai mare însemnătate, de cât chiar Parthenonul pentru Greci. *) în limbă vede dânsul chezășia esistenții unui popor când zice: „Limba nu poate să lipsească nici unui popor, ea să naște una dată cu el, crește și să desvoaltă, înflorește și să veștezește, în- bătrânește și moare una dată cu poporul/8) E firm convins, că cultura națiunilor e în strinsă legătură cu cultura limbei lor, și prin urmare: cine vrea una, caută să se ocupe serios de ceialaltă. *) în înțelesul acestor constatări a lucrat Cipariu o viață întreagă, descurcând de prin cărți învechite și chrisoave firele încâlcite ale limbei românești; iar din diplome și cronici trecutul neamului. Cine altul, dacă nu Cipariu, a carac- terisat limba românească într’un mod mai sublim și mai cu foc, când o numește: „te- saur născut cu noi dela țițele mamei noastre, dulce ca sărutările măicuțelor, când ne aplecau la sinul lor, tesaur mai scump, de cât viața, tesaur, care de l’am fi perdut, de l’am perde, de vom sufe.i vre-una dată, ca cineva cn puterea, au cu momele să ni-I răpească din mânile noastre, — atunci, mai bine să ne înghiță pământul de vii, să ne adunăm la părinții noștri cu acea mângâiere, eă nu am tradat cea mai scumpă ereditate, fără de care nu am fi demni de a ne mai numi fii lor/ ’) ,) op. cit. p. 82. a) op. cit. p. 82. *) Principia, p. 256. «j Arhiv, p. 268. ‘) Analele Societății Academ. tom. I. p. 18. •) Arhiv, p 229. T) Cuvănt la inaugur. Asoc. 1861. p. 6, 7. Când s’a ivit Cipariu, școala ardeleană era în decadență. Tot, ce s’a scris dela Petru Maior încoace, nu să poate măsura în valoare cu operele fruntașilor mișcării de regenerare. Tinerul profesor dela Blaj și mai târziu canonic, deja de un șir de ani lucra cu sir- guință la continuarea operei de regenerare. Nime însă nu știa de dânsul și planurile-i mari. Modest din fire și poate puțin comu- nicativ lucră în taină, adună ca albina, ca mai târziu să ne surprindă cu opere uimi- toare. Modestia, care l-a caracterisat în tot- deauna — I’a îndemnat să se ascundă sub vălul anonimității mult timp. Primele sale studii le-a publicat anonim în Foaia literară și Foaia pentru minte, redactată de George Barițiu. ț în foaia literară din 5—12 Februar ■ 1838 a scris un articol asupra ortografiei. I care aproape în acelaș senz s’a repetat la | 1841 în broșura cu titlu: Estract de orto- grafie cu litere latinești. în Foaia literară din 2 April 1838 a publicat, fără subscriere, un alt studiu, asupra slavonismelor în l. română. Va fi publicat de , sigur și alte studii de conținut analog, cari fiind anonime, nu suntem în măsură a le apreția. Fructul cercetărilor sale îndelungate, în cari a îmbătrânit și cari i-a frânt sănă- tatea, r) sunt operele asupra limbei româ- nești: Principii de limbă și scriptură, mai întâiu în „Organul Luminării®, la anii 1847—48; — prima gazetă cu litere latine. Acestora le-a urmat Elemente de limba ro- mân^ după dialecte și' monumente vechi, Blaj 1854; Crestomație său analecte literari din cărțile mai vechi și nouă românești ti- părite și manuscrise începând dela secolul XVI-lea până la al XlX-lea, cu o notiță literară, Blaj 1858; Cuvânt la inaugurarea ' Asociațiunei române transilvane în 4 Nov. 1861, apărut în contra unei critice Blaj 1862. j Principii de limbă și de scriptură ediț. II. Blaj 1866. Arhiv pentru filologie și istorie, 1867—71. Gramatica limbei române publi- cată în două volume la București în anii 1869 și 1877. Despre limba română, suplement la sintactică, Blaj 1877. Din aceste opere să pot culege cu mai mare înlesnire adevăratele principii, care au mânat pe acest erudit și laborios bărbat în studiile sale asupra grafului și scrisorei ro- mânești/) din acestea vom cerca să-i arătăm părerile, ce și le-a format nemuritorul Cipariu asupra originei limbei și a poporului român. Datina oamenilor de cultură din apus de a scrie asupra Românilor ori și ce, n’a putut fi înăbușită de scrierile lui P. Maior și ale antecesorilor săi. Afirmațiunea roma- nității pe izvoare istorice, pe obiceiuri și limbă®) nu le-a tăiat condeiul înveninat. Pe urma Sulzerilor s’au ivit alții mai proaspeți înarmați cu nouă materii esplosive menite să distrugă corpul închegat de pio- nerii culturii române — a scumpei noastre limbe. Fr. Miklosich, W. Schmidt și E. Rdsler interesați la a noastră nimicire politică toți ’) II. adunare generale a Asociațiunei 1862. p. 101. *) Odobescu, iu Gaz. Tran. din 1887 Nr. 232. s) lorga: Istor. liter. rom. rol. II. 263. Pag. 217. deopotrivă afirmă în operele lor, că 1. română e una amestecătură de elemente eterogene, „o corcitură pocită de ziceri și de forme slavone, ori turcești, când magiare ori gre- cești — în cari de abia s’au strecurat din câteva lepădături latine pripășite prin noianul poporațiunilor din peninsula balcanică";1) și că națiunea română e un popor cn totul nou eșit din amestecul mai multor națiuni vechi și nouă, iar nici de cum urmaș direct a coloniștilor aduși de Traian în Dacia.®) în fața acestor hipotese Cipariu să vede necesitat a ne apăra romanitatea originei și latinitatea limbei. Convicțiunile sale câștigate în urma unor minuțioase cercetări în domeniul limbei și a istoriografiei vechi le-a depus tn seria de studii amintite, le-a Intrețăsut la toată ocasiunea și în'studii 1 e sale de altă natură. — Aparatul filologic și istorie de care să servește Cipariu în susținerea părerilor sale e pliu de erudițiune și deducțiunile sale de cea mai severă logică. în Organul luminării, unde mai întâi a început publicarea principiilor sale de limbă și scriptură vorbind despre originea și istoria limbei spune, că 1. română s’a tras mai intâiu și în întâiu dela coloniile romane din Tracia și Macedonia, Panonia și Istria. ®) Tot acolo numește limba română „dialect italic/*) și zice: „ori de ce sânge să fim noi, 1. română tot e română sau italo-romana, și că noi ori și cum o avem dela Romani ori ca dela părinți ori ca dela domnii noștri, ci nice de cum din a treia mână.5) După an. 1850, întroducându-se și la Blaj datina de a publica în programele gimnazului câte o disertațiune, Cipariu în calitate de director în programele an. 1855 și 7, publică in 1. latină chesțiuni „filologice- istorice române De latinitate linquae va- lachice, și De nomine Valachorum gentili. Cea dintâiu voind să fie mai accesibilă pentru publicul mare a reprodus’o paralel cu traducerea românească în Arhiv p.404— 5—8. eu adause și amplificări. — Aicea dispută cu scriitorii străini, cari neagă lati- nitatea limbei române, arătând că părerile lor eronate sunt a se atribui lipsei de cuno- ștințe în domeniul limbei române. După Cipariu cei-ce știu românește trebue să recunouscă, că ea e latinească în formă și cu atât mai mult lu fond; dovadă cuvintele vechi latine și spresiunile de 1. vulgară latină, ce numai într’ânsa să află.— Respinge deducțiunile filologice ale iui Fr. Miklosich, E. Rtisler și W. Schmidt, cari să încercă a susțineâ, că elementul slav pre- domnește în 1. română.6) La 4 Novembre 1861. marele Cipariu răs- punde la discursul episcopului Andreiu baron de Șaguna cu ocasiunea Inaugurării și deschiderii Asociațiunei transilvane pentru înaintarea lite- raturei și culturei poporului român. Aici cutează să proclame înfața lumei romanitatea limbei și naționalităței românești, strigând sus și tare că națiunea română nu vrea și nu va suferi niciodată batjocura, ca să se lapede de al său nume și de a sa limbă în favoarea nici celei mai culte națiuni și limbe în lume. ') Odobescu în G. Tran. din 1887 Nr. 231 ’) Arhiv, p. 124. ’) Principia de limba și de scriptură ediț. II. p. 83. *) Op. cit. p. 3. Op. cit. Not. 1. p. 22. •) Arhiv, p. 147. I Pag 218 U N I R E A Nr. 25. Face un fel de juruite înaltului prelat) când zice: „Căci amin, amin zicem lor. că mai curând va trece cerul și pământul, de cât să se mai prefacă românul în ceea sau cea națiune. De r mân ca națiune zic, nu de cu ca individ/2) ’ ' ■ 1 ■ Oare mai găsim undeva pagini scrise mai multă căldură și dragoste de neam și iu acest discurs. Tăria convingerilor lui Cipariu, locul și felul cum le-a spus în ,aceasta -cuvântare răspuns, pe unii scriitori patrioți i-a gâdălit neplăcut. Unul cu mare trecere la magiari, istorie de profesie Kovâry Lâszlo, în foaia din Cluj Korunk (Epoca noastră) făr să se subscrie în mai mulți articoli sub titlu: „Asociațiunea literară română,11 cu un ton pliu de sarcasm să încearcă să iee la răspăr discursul. învățatului canonic debutând fel și fel de aserțiuni la adresa românilor: că au venit pe aceste plaiuri din Balcan numai in veacul al 13; că limba ne este coruptă și plină de străinisme, nepotrivită pentru o cultură mai superioară. Invectivele aceste l’au îndemnat pe autorul discursursului să scrie „Apologia" din 14 Decembre 1861 ti- părită în o broșură de 135 pagini. Apologia aceasta e deposedării cel mai scump și testimoniul cel mai vădit de eru- dițiunea marelui dascăl. înscripțiunile Daciei, istoriografii latini, cronica luiNestor, scrierile lui Ptolemeu, Chaleokondylas istoricii con- timporani magiari și străini, toți sunt citați aci. Nimic nu lasă necetit și nepătruns de firea-i scrutătoare și basat pe dovezile cele mâi tari punct de punct răstoarnă afirma- țiunile criticului dela Cluj formulând într’un fel de articol de credință următoarea pro- fesiune: — „vom sta morțiși pe lângă aceea, că suntem descendenți direcți ai românilor, sau coloniilor romane, venite și așezate în Dacia începând dela Traian: și vom apăra romanitatea românului stricta, nec plus nec minus, ci numai cum a fost când au venit Romanii în Dacia, pentrucă mai sus nu ne întindem; și nu vom lăsa dintru asta nici una iotă; și vom combate din toate puterile opiniunile contrare, de ne-ar costa cât ne-ar costa, macar și riuri de — negreală."3) Critica dela Cluj par’că l-a făcut să revină îu Archwul pentru filologie și istorie asupra studiilor, cari tratau tema latinității limbei noastre. Voia, ca dogmele despre ro- mânismul nostru, să pătrundă în masse cât mai largi. Studii de feliul acesta sunt:. XIII, Principii de limbă și de scriptură; XIV, Forme antice românești: XVI, Elementele străine în limba română; XXXVI, De lati- nitatea limbei române; XLIII, Gramatiștii și ortografiștii români și altele. Din acestea în studiul străine în l. română." menit ca pentru adunarea generală dela „ Elementele disertațiune Oiuj în 26 Aug. 67 — însă necetită —: arată străinilor și îu deosib slaviștilor, că elementele străine din 1. română nu constitue esența limbei, astfel de elemente să afla cu ridicata și în limbele culte europene, fără să le detragă cât de puțin. ') Actele privitoare la urzirea și înființarea asociaținnei 1862 p. 87—88. ■ 2i Op. cit. p. 88. 3) Cuvânt, p. 67. Drept aceea pe basa studiilor și datelor necontestavere istorice și filologice e de pă- rerea: a) că națiunea română e însăși pos- teritatea directă a coloniștilor romani în Dacia, cum au fost pe atunci curați sau amestecați — tot atâta; iar ce a intrat după aceea, pe timpii] colonisării sau mai târziu, din alte sămințe — m’a putut altera ele- mentul roman original ăl națiunei.1) b) că 1. română în fundament după ma- terie și formă, e însăși 1. romană vulgară a coloniștilor Romani aduși In Dacia iar nu slavică — originară, iar nu amestecată din slavică, grecească, turcească, ungurească. — De aici consecința: c) că literații an de a o cnrăți și să o apere de elementul străin.s) Dar, afară de, studiile speciali amintite, Cipariu și în alte scrieri ale sale da expresiune cu toată ocaziunea latinității limbei și poporului român. — în discursurile, ce le ține la aca- demie numește pe români „nepoții Romei vechi",’) în alt loc „fii iui Traian“,*) în cu- vântul rostit la adunarea generală dela Abruh numește Abrudul „loc clasic al vechilor noștri părinți/5) Ultima lucrare a eruditului Cipariu, care ! să ocupă de limba și poporul român: Despre limba română — suplement la sintactică — este un scurt resumat a tuturor i studiilor sale de până aci, in care fixează I epoca de formare a limbei române Ja înce- I nulul soclului al VH-lea când împăratul I Phoca delătură cu totul limba latină din ; afacerile publice. Lj Arată apoi fase e prin i cari a trecut în tot cursul evului mediu până la primele aparitiuni de cărți românești la mijlocul veaeultti al XVl-Jea pe basa monu- mentelor literari din veacul acesta și a celor următoare, rari aproape toate i-au trecut prin mână, constată că dialectul nostru, cu toată inflniiița limbei slovenești, apoi a celei neogrecești, și franceză din zilele noastre, totuși a rămas nestrămutat în formele gra- maticali și sintanctice și că numai in partea materială și în elocuțiune s’au făcut schimbări notabili, așa încât limba românească și astăzi este tot aceea carea se vede în primele edițiuni din seci. XVI.’) Acesta este felul gândirilor lui Cipariu scos diu lucrările sale număroase, referitor la originea limbei și a poporului românesc. Cetitorii și diu acest articol de ziar vor puteâ să-și facă idee de mărimea acestui J bărbat, care după spusa lui Odobescu;... dacă ■ nu jertfea și dânsul pe altarul gelosului cult I reservat esclusiv latinismului printre Români, I el s’ar fi urcat pe o treaptă mai înaltă în templul j senin și neturburat al științei; dar în împreju- j rările de față, el n’ar mai fi fost un apostol j activ al credințelor naționale, un luptător i eroic de aceia, cari trag în sine arma duș- 1 mană ce-i sângera și îi sfâșie, pentrucă prin sacrificiul lor să asigure viața și desvoltarea normala a unor mai fericiți urmași".a) Prof. Gavrilă Precup. din ,. Arliiv, p. 124—5. 2 .) Op. cit. p. 124. ă. s ) Analele Soc. Acad. rom. p. 16. și ArWvp. 160, *)" Anal. As. p. 127. 5) Op. cit 1865. p. 91. ®) Despre l. rom. p. 16. :) Op. cit. p. 31. ’) Odobescu: Timotciu Cipariu Gazet. Trau. i 1837 Nr. 231. ' Cipariu și ziaristica română. înființarea celui dintâiu ziar românesc din Transilvania este ideea lui Cipariu. Cum s’a născut această idee în Blaj, și cum ea j s’a întrupat într’alt Ioc, luptându-se cu o | mulțime de piedece și de greutăți, provenite 1 parte din situația noastră politică, parte din . sprijinul material, ni-le spune toate dl losif Vulcan în articolii sei despre Primele ziare 1 române în Transilvania '). 1 După cum vedem în acum pomeniții articoli ai veteranului nostru ziarist, între anii 1833—36 in Blaj nu se prea ceteau ziare. Singurul ziar, ce venea regulat la i Blaj, era: Pressburger Zeitung, cel mai vehiu ziar în Ungaria, care îl abonase Episcopul loan Lemenyi. în afară de acesta încă să mai ceteau câteva exemplare din ziarul un- guresc dela Cluj: Erdelyi Hirado: De ziare românești însă nici vorbă, până nu pro- curase Cipariu Curierul românesc al lui, Eliade Rădulescu, care-1 da și teologilor să-l cetească, și aceștia văzând mai întâiu un ziar românesc îl purtau din mână în mână și-i ceteau cu un entuziasm indes- criptibil. Acum în mulți din dascăli din Blaj se născu dorința să înființeze si în Tran- silvania un ziar românesc. După mai multe dezbateri însă, petrecute în localul tipo- grafiei, între Cipariu, loan Rusu și George Bariț, ei se convinseră la urmă, că din cauza cenzurei, ce și Ciasloavele încă le supunea la control, această dorință de insămnătate de-o cam dată cu greu se va putea duce la îndeplinire, și mai ales în Blaj, asupra cărui orășel de scoale și cultură românească erau pururea fixate privirile stăpânireî. Dar nu deznădăjduesc, ci în cugetele lor se întorc spre Brașov, unde împrejurările erau mai favorabile pentru astfel de scrieri românești. Aici în vara anului 1836, cu prilegiul călătoriei lor în România, Cipariu și Bariț sfătuindu-se cu unul și cu altul dintre Românii capitaliști, izbutesc să câștige pentru planul lor pe Rudolf Orgidan, un neguțător avut și entuziast pentru cauza na- țională, care făcu tocmeală cu tipograful loan GOtt și interpretele dela magistrat loan Barac, ca dela l-a lanuar 1837 să scoată un ziar săptămânal, care a fost: Foaia Du- minecii. întreprinderea însă a sfârșit cu o pa- gubă de 1600 fl., iar redactorul abia a primit pentru toată munca sa un honorar de 104. fl. Cu toate acestea Orgidan nu descurăgează, ci prin luliu 1837, cu ajutorul lui George Bariț acum dascăl în Brașov, adaogă ia Foaia. Duminecii și un supliment politic de-o jumătate de coală, și acesta era Foaia de Sâmbătă din Transilvania, care insă abia văzu lumina în doi numeri, căci neavând concesiune, cenzura îndată ce află de ea îi oprise publicarea. Văzând acestea Orgidan, dezgustat se retrage din fruntea întreprinderii. Bariț însă acum făcu el tocmeală cu Gbtt să edee o altă foaie românească, de conțin ut politic pentru care au și cerut concesiune dela guvernul transilvan; dar concesiunea întâr- ziase. Astfel Bariț la l-a lanuar 1838 în- cepu să publice, iarăși fără concesiune, Foaia pentru minte, inimă și literatură, și ’) Familia din 1876, Nrii 6—8. Nr. 25. U N I R E Ă Pag. 219. de astă dată cenzura se arătă marinimoasă și trecu lucrul cu vederea, de oarece foaia nu era politică. în fine sosi și concesiunea guvernului dătă la 8 Martie 1838, prin care lui Bariț si Gott li-se da vbie, să poată publica o foaie politică românească, care apoi la 24 Martie acelui an s'a și pornit, de două ori pe săptămână, supt numele: Gazeta de Transilvania1^. Le-am amintit acestea, ca lucruri eșite dintr'o idee plămădită în Blaj și concepută în mintea lui Cipariu, dar mai vârtos pentrucă tot din acestea modeste începuturi s’a dezvoltat mai departe ideea înființării unei foi românești în Blaj. Gazeta de Transilvania, adecă deter- mină pe Cipariu <6ă revină din nou asupra vechiului său ideal. . Lâ 15 Martie 1838 Guvernul cerea Episcopului Lemenyi să-i trimită câteva exemplare din cărțile apărute în- tipografia dela Blaj, ‘iat la facerea destul a înaltului emanăt; Cipariu rugă pe Episcop să exo- pereze dela stăpânire facultatea de a scoate și în7 tipografia deaici o foaie românească, și Episcopul Lemânyi, convins- de necesi- tatea lucrului, de fapt a: și cerut la l-a August acelui an concesiunea de lipsă pentru a să putea edita în Blaj o foaie ro- mânească de'conținut bisericesc, politic și literar, și aceasta o cerea guvernului cu atât mai vârtos, căci Românilor din Brașov deja li-s’a dat un asemenea favor.3). Cauza, recomândată de Guvern, ajunse la Curte, de unde s'a retrimis cu observarea că mai întâiu de toate e'de lipsă să se știe; ce scop are foaia.1 cineva vă fi re- dactorul ei? ce principii politice are acela? și ermr o'vn-cenzura ? •- . . . Toate acestea s'au comunicat cu Epi- scopul la 25 Octobrc 1838, iar Episcopul la 13 April 1839 subșterne privitor la toate un plan detaliat: Planam et scopus Ephe- meridwn e cele siastico-politico literaidum va- lachico idiwnate et characteribus latino- ' slavicii, cura Societatis et Typis Typo- graphiae Blasiensis edendorum, iscălit, în numele societății editoare, de Timoteiu Cipariu, membru în redacție. în plan se- preciza minuțios programa scopul și modalitățile foaiei,’ care pe scurt, iată cum le cuprindea Cipariu: Societatea editoare s'a constituit pentru a contribui, după puteri, la promovarea cultivărei morale si Intelectuale a neamului său. Pentru munca sa nu dorește, nici un câștig, chiar și cei puțin cât va fi la sfârșitul anului, îl va jertfi binelui de obște respective va edita opere mai celebre, ori va ajutora institutele publice și pe cei lipsiți. Numele foaiei va fi: Nunciul\ se va edita în limba românească, și va consta din două părți: una bisericească și politică, cu litere latine pentru pătura mai cultă, și alta știențifică, cu slove, pentru popor ca în acest mod cu atât mai muiți sa o poată ceti cu folosul trebuincios.. Conținutul va fi ca și a celor- lalte foi, si deodată se făgăduia o abstinență dela polemice de conținut, politic și dog- matic; iar în partea știențifică foaia va în- frăți utilul’ cu frumosul, va cumprinde adecă poezii, povestiri, scene din istoria patriei, cestiuni de literatură, linguistică, economie ’) Cf. articolii dlui Vulcan din- Familia, loc. c. !) Protocollwm praesidiale Episcopi Fogara- -siensis, din anul 1S3S, Nr.- 624. și pedagogie, pe cum și referitoare la di- ferite invențiuni ș. a. Regulele cenzurei le va observa cu stricteță, și articole anonime nu va primi, în schimb ar dori să li-se poată trimite foi românești din Moldova șî Muntenia. Redactor va fi Cipariu; prețul foaiei se va conforma după starea materială a poporului românesc, iar esecutarea ex- ternă să va amăsura progresului vremii1). Din partea sa Episcopul mai adăoga în hârtia comitivă următoarele: că despre foaie vor răspunde profesorii redactori și mai cu seamă Cipariu despre ale cărui principii politice sănătoase este pe deplin convins; că cenzorul foaiei va fi canonicul Constantin Aiutan cunoscut în deobște și după caracter și după știință; eă foaia se reclamă și de trebuința de-a stârni în popor dorul cetitiilui, și de mizeria preoțimei, care nefiind în stare să-și. pâștjge cărțile de lipsă, măcar pe astă cale să-și însușească cunoștințele trebuincioase; și că redactorilor să li-se dea voie a-și procura foi din Ro- mânia,.fiind lipsă de multe ori să le răs- pundă sau să le combată3).. • Părtiniți de guvern, de cancelaria aulică și de oficiul -cenzurător, planul foaiei în sfârșit la 28 Octomvrie 1841 obținu și comprobarea împărătească, care la 4 Noemvrie s’a notifieșt guvernului tran- silvan cu acel deosebit adaos, că . foaia cenzurată din partea bisericească să se trimită și cenzorilor civili, numiți de guvern, cari vor avea grije să se observe instruc- ’ țiunea- dc cenzurare a,,gazetelor dela 5 Martie 1841, ce oprea-l âțîțarea la ură contra confesiunilor cum' șl contra par- tidelor. 3) ■ ' i: - ■ _ .. Trăg|narea și ^crupidpzitatea guver- nului-- de-o pattfe,4 w lipWz unui cenzor potrivit de alta, făcu să se amâne încă multă vreme pornirea foaiei.' Guvernul voia să numească un cenzor . civil din'împrejurimea Bfejirlui, dar nu afla pe cine. într’o vreme se cugetase la ba- ronul Nicolae BănfTy, cornițele suprem al Albei-inferioare, dar acesta din motiv, că nu cunoștea limba română literară, n’a primit însărcinarea. Apoi încercă același lucru la comisiânca cenzurătoare centrală ■ dela Gluj, așa fel, ca interpretele român să cetească foaia și cl să atragă atențiunea asupra lucrurilor dubioase. ^par nici așa ; nu merse. Deci guvernul raportează că între Maghiari Și Săcui nu este nime care ar cunoaște limba română mai cultă pe care scriitorii români o folosesc între sine si în lucrările lor știențifice, ci toți,vorbesc numai . în limba poporului. Cu toate acestea re- । comândă pe unii dela tablă și din comitate, ' cari ar putea îndeplini sarcina supracen- zurei mai cu folos decât alții. ; ’) Planul în Archiva Mctropoliei din Blaj, .-.cu toate căutările, nu l’am putut alia, se găsește însă un rezumat minuțios la iștoricui magiar Alcxiu Jakab, în lucrarea sa despre literatura jurnalistică din Transilvania înainte de 1848-' Az erdelyi hir- lapirodalom tortenete iSyS-ig, Budapestn 1882. pag. 66, de unde fam luat și noi. • ■ ’) Protocollum praesidiale Episcopi Fogara- .sdeusis, din anul 1839, Nr. 321. Regulamentul dc cenzurare al gazetelor dela 5 Mărie 1841 întitulat: "Jnstructio in redigendis et censurandis Epkemeridibus Transylvanicis observanda, s’a publicat într’un articol despre istoria censurei în Transilvania, al lui- Alexiu Jakab în revista Figyelo din 1881, pag. 350—52. După atâtea schimbări de scrisori, în sus și în jos, guvernul, în puterea înaltei rezoluții împărătești dela 5 Octomvrie 1844, comunică Episcopului la 4 Aprilie 1845, că foaia se lasă sub cenzura canonicului Aiutan și totodată însărcinează pe Episcop, să controleze, nu cumva foaia să se abată dela programa din 1839. ' ’ De aici încolo, mai trecîi încă vreme, mai bine de un an si jumătate, până când în sfârșit, deodată cu începerea anului 4847, foaia lui Cipariu a văzut lumina, dar nu ca Hunciu, ci ca Organul luminării. ’ Atâtea încercări, de cari mărturisesc din belșug hârtiile stăpânirei,3) trebuiau atunci să îndure aleșii neamului. până ajungeau și ei la câte un mijloc de-a pro- paga cultura și știința în păturile lipsite dă razele luminei și de putința înaintării! ■ Cel dintâiu număr dih Organul iumi- nării apare, în folio, la 4 laiiiiar 1847, apoi s’a continuat'1 anul întreg și al trecut și în cel următor până la numărul LXX, care sfârșește numele organului' la 28 Aprilie. »Când atâtea interese din zi în zi mai nouă răsar pe câmpul român, când fibrele în corpul amorțit par’că vor să înceapă a pulsa mai repede, și o tinără roșeați surizând a i-se'rCvărsa pe pnlida-i față, — a mai rămânea, a mâi '-înfârziea era cu neputință. . »Nol pășim azi pe o cărare, pe care valți fii mai favoriți ai fortunei demult cu fericitate ne-au prevenit; și simțim afund cât ne-ar fi de critică starea, când orbiți de o presumțiune neiertată, cugetul ne-ar fi a ne măsura puterile cu acei mult pățiți și încununați atleți. Nu, ci deviza pavezii noastre este pacea, unirea minților și a inimilor, bunul înțălesy între frații de Un sânge și o limbă. Cu asta formă de in- tențiuni c cu neputință a deștepta invidie, gelozie. - . ^Credem, râ mai lat e câmpul culti- vării românești, decât să nu afle și cel mai târziu venit Ioc de îndestul spre a-și încerca puterile, fără de-a strâmtura pe vechii col om. Credem, că și după noi,. ca și după cei mai înainte-ne, încă se va putea zice: secerișul e mult, dar lucrători puțini. »Așa și al nostru scop cătră care plecăm, si a noastră stea manuducătoare, ce nu va apune din ochii nostri, va fi ior- marea mititei și a inimei în poporul român: în datorire sfântă ce o luăm bucuroși pe umerii nostri, intențiuni curate, ca vârtutea și adevărul, după care singure, nu după puterile noastre mici și răstrânse, nici după așteptări năamasurate lor, vrem a fi judecați. »Pașii de întâi, ca ai tuturor înce- pătorilor a umbla știm, că nu ne vor fi destul siguri, ci ne place a crede, că mâna întinsă a fraților nu ne va lăsa a cădea, cu atât mai puțin se va afla cine să se bu- cure de alunecarea noastră*. Cu așa cuvinte modeste și totuși pline de demnitate începea să giăsuească si să se recomânde programa Organului luminării, care, conform planului ce avea comprobarea împărătească, spunea, că e gazetă bisericească, politică și literară adecă o foaie cu un câmp destul de vast unde se puteau bine întâlni în coloanele ei tot felul de argumente, pe cum religiune, ’) Citate la Jakab, Az erdelyi kirlapiroda lom tartinele, pag. 65—67 și 77—78. ’ Pag. 220. UNIRE A Nr. 25. morală, filozofie, științe, istorie, literatură, politică, drepturi, economie și altele ase- menea ce puteau să deștepte interes pentru Români. . Pe lângă toate acestea feliurite argu- ; mente, ce le semnala Cipariu în programa sa, și ce le aflăm pas de pas în numerii apăruți: scopul Organului a fost curat literar, pe cum singur părintele lui o recunoaște. Vorbind în Principii, ’) pe larg despre acest lucru, între alțele el zice: «Noi ne încercarăm cu făclia aprinsă a cercetărilor filologice și istorico-analitice a revărsa o mai mare lumină asupra unor părți ale limbei românești, ce ni-se păreau nu destul de luminate, unele de cu totul părăsite. Și cu toate că cuprinsul lui nu a fost restrâns numai la cercetări filologice, scopul insă tot i-a fost curat literar. Obiectul dar mai de-aproape, la care ne concentrarăm in toate puterile, a fost această dulce limbă, căreia să închinară părinții noștri ca unui idol sfânt și însu- fleți tor, tezaur ce n-ea rămas- dela ei ere- ditate neînstrăinată și necomună cu alții, și care ca un fir roșu singur e în stare a conduce prin toate labirintele întunecate ale acestui popor antic*.8) Dar prin luna Maiu 1848 Organul luminării să prefăcu în Organul național, deci și caracterul lui, conform stărilor publice, cari, pe cum bine știm, erau mai mult politice, decât bisericești și literare, deveni mai pronunțat, sau am putea zice, curat politic, căci lui Cipariu acum nu-i mai convenea să-i fie gazeta »o foaie ne- colorată, ca o oală putredă, în care orice știri și idei politice, dulci, amare și sarbede să se arunce amestecat*, ci voia ca »săfie un adevarat organ al sentimentelor curat naționale românești*.’) Organul național fu mai puțin no- rocos, decât cel ce-i premerse, căci după o scurtă durată, ce nu trece peste o ju- mătate de an, din cauza multor neplăceri, dar mai ales a vremilor turburate, la 6 Octobre, apune cu numărul XXII. La 12 Maiu, când eși întâiul număr din Organul național, Cipariu mai scoate și o a treia foaie în Blaj: învățătoriul popo- rului, tipărit, după vechiul plan, cu slove, afară de titlul foaiei, care e cu litere latine. Cipariu încerca un lucru, ca Foaia Săteanului dela 1844 din Moldova,4) dar nici el nu izbutise a face un lucru bun multă vreme, ca și frate-seu cuminte dela Iași, căci precum aceluia stăpânirea îi suprimă foaia deja la cel dintâiu an, întocmai și el la o jumătate de an fu nevoit pentru împrejurările crâncene de atunci, până la mai bune, să încete de-ași mai scoate foaia aceasta,5) menită pentru popor și scrisă în limba poporului. într'o formă ușoară Cipariu să făcea adevărat povățuitor poporului său. îi arăta cine-i Românul; în ce stă viața na- țională; ce însămnătate are împreunarea puterilor; cum se face omul liber; ce-1 ’) Principii de limbă și scriptură, pag. 255-261. *) Ibidem, pag. 256. s) Organul național, Nr. XXV, dela 6 Octobre 1848. *) D. Jarcu, Repertoriu bibliochronologic și catalog general de cărți române. București 1865, pag. 53. 9 Nr. XXII, dela 6 Octobre 1828, pag. 88. poate ferici pe Român; cum se formează staturile; prin ce mijloace se poate omul înavuți cum sunt tinerețele neconduse de bătrâni; cum într'un corp urât poate fi un suflet frumos; cum e ciuma vitelor, care sunt tipurile păcatului etc. Cu un cuvânt îi scriea despre toate câte afla de trebuință pentru popor, ca și poporul să poată avea o viață, cSh să deștepte din somnul letargic și să se renască. Și cu toate că era așa de folositor la timpul seu bietul învățător până mai an, Când părintele Emilian Micu la 1901 l’a găsit între hârtiile cărnățarilor din piața Lugojului, rămase aproape necunoscut și nici un literat nu pomenea despre el. Atunci dl Vaier Branisce, după o jumătate de veac și mai bine, cel dintâiu a spus lumei despre el în ziarul seu Drapelul, ’) prilegind ca să iasă la iveală și la Blaj din societatea mestecată și pulberoasă unde se ascunse în biblioteca dlui prepozit loan M. Moldovan și a profesorilor dela gimnaziu.8) Dela sistarea acum pomenitelor trei foi, trecil multă vreme, până când Cipariu putii din nou să-și înființeze, în tovărășie cu profesorul Moldovan (actualul prepozit), altă foaie la 1867: Archivul pentru filologie și istorie, care pe lângă un bogat material din domeniul acestor două științe, eșea mereu timp de patru ani până prin Sep- tembre 1870, când, îmbolnăvit Cipariu, și Archivul se împedecă în mersul mai departe,3) așa că în tot răstimpul anilor 1871—2, abia au mai apărut încă doi nu- meri, cel din urmă (al XL-lea) la 25 Noembre 187^, ziua în care se curma. însămnătatea foilor lui Cipariu era netăgăduită. Archivul, adevărat magazin de docu- mente istorice și monumente vechi de limbă și literatură românească, conținea o serie de studii importante, de cercetări și tractate istorice, topografice și critice, dar mai cu seamă filologice, a căror înaltă și incontenstabilă valoare va rămâne încă multă vreme indispensabilă pentru scriitorii limbei și istoriei noastre. în tot cuprinsul seu Archivul desfășura și cristaliza prin- cipiile direcției etimologice-puriste repre- zentată de Cipariu, apăra originea și natura limbei, fixa ortografia, și sintetiza gramatica ei, adecă era această foaie izbândirea idealului din Organele dela 1847—48. I învățătorul poporului, pe cum am I spus, era prima foaie românească în Tran- cilvania gândită și scrisă pe seama po- porului, și chiar în faptul, că era menită poporului, rezidă importanța sa. Organul național, mai mult de cât ; ori care din foile sale, lumina adevăratele interese ale națiunei române, fiind în același timp, cât a durat, oglinda fidelă a tuturor evenimentelor din rășmirița dela 1848 și mai ales a celor săvârșite în mă- i rețele adunări naționale românești din Maiu și din Septembre pe Câmpul libertății. Politica Organului național era atât de cuminte, calmă si creștinească; dar nici nu ') Cf. Drapelul, din Lugoj, an. 1901, Nr. 9 ți 14. ’) Cf. G. Precup, Notiță literară, în Unirea din 1901, Nr. 10—11. * ’) Cf. pag. 785. putea fi altcum făcută fiind de un preot și mare idealist ca Cipariu. Mânecând din principiul de-a nu scoate din condeiul său un singur cuvânt ce să un po£tă sta înaintea tribunalului dreptății și al adevărului, Cipariu da fiecăruia, fie persoană, fie națiune, dreptul ce i-se cuvenea. înainte de toate el căuta adevărul și dreptatea. Pace, fidelitate ți naționalitate cătră patrie, principe și nați- unea română. Iată întreagă credința sa politică și morală, mărturisită de el însuși și urmată în totdeauna 1 Dar chiar această calitate în politica foaiei sale nu plăcea ia toți. Soseau plân- sori din mai multe părți, că «Organul ar fi devenit nenațional, de când a început a se numi Național*. Și în același timp alții să plângeau, că «Organul ar publica lucruri prea împungătoare contra Ungurilor*.1) Organul național să afla așadară, expus nemulțumire! din două părți. Cipariu însă nu întârzia să-și pronunțe cuvântul rezolut și unora și altora: «Si noi suntem mai plecați a zice rămas bun tuturor ocupărilor politice, de cât a fi constrânși pe alte cărări mai extreme a pleca, ce nu se împacă cu convingerile noastre.8) Noi suntem amicii păcii și împăcărei pe calea amicabilă, și voim a rămânea totdeauna. Ci nu suntem plecați a suferi pentru aceea nici batjocură, nici tractare neomenoasă asupra națiunei noastre. Deviza noastră e să fim defenzivi, și nici odată ofenzivi, însă defenzivi cu demnitate până la cea din urmă răsuflare. Toată politica contrară nu e politica noastră. Noi nu o vom urma, nici o vom suferi în jurul nostru*.1) Această politică sănătoasă determina totodată și importanța Organului național, care cu declararea de mai sus într'o vreme se și încheie, căci zilele, în cari ieșea, erau*. »cu totul rele*. Cel de mai înainte Organ a lui Cipariu, măcarcă ocrotea și apăra și el politica neamului, mai ales era pus în slujba unei luminări literare, pe cum arată frumoasa și lunga serie de articoli despre limba românească, despre gramatica și ortografia ei, cari mai cu samă sub titlu de Principie de limbă și de scriptură s’a început încă în numărul IV dela 27 lanuar 1847 și au continuat până la numărul XLIII dela 10 Martie 1848, când din cauza mișcărilor po- litice trebuiră să încete. Organul luminării să in fățișa într'o haină nouă, potrivită atât de mult cu prin- cipiile literare ce se desfășurau în coloanele sale. îmbrăcat în litere latine, el făcea eveniment în istoria ziaristicei românești. Până la 1848 toate gazetele românești de dincoace apărusără cu cirile, ba chiar și celea de peste Carpați vedeau lumina în aceleași caractere. Singur Curierul de ambe sexe al lui Eliade-Rădulescu începu pe la 1842 să ieasă cu litere, dar Curierul din cauza protestelor ce ridicase la Vodă conzulul rusesc Doschekoff, pe motiv că literile ar fi spre primejdia sfintei credințe ortodoxe, și spre înstrăinarea poporului românesc de cătră Rusia, — n’a putut să influințeze și asupra altor gazete românești din vreme. Cipariu însă era mai norocos !) Cf. Organul național, Nr. XXII, dela 6 Octobre 1848. ■) Tot acolo. ’) Organul național, Nr. cit pag. 95—6. Nr. 25 U N I K E A Pag 221. cu foaia sa: Organul lumină?ei putu să-și mențină minunatul îmbrăcământ până la sfârsit. Ce e mai mult, Organul luminărei dete impulz și altor foi românești să iacă de-asemenea. »Dela 1850 - Cipariu — Gazeta Transivaniei pe zice încet și-a mutat portul din cirile in litere cam cu ortografia Organului. După aceea lele- graful tot asemenea. Iar după ele nu a mai apărut nici un jurnal politic sau de altă natură, până astăzi, care să nu fie scris cu litere latine, si cu ortografia Organului. . . . încă și frații noștri cei din afară, și-au dezbrăcat de tot întreagă jurnalistica de literile cirile și a băgat-o în celea latine».1) Faptul, fără îndoială, constitue o parte importantă în izbândirile lui Cipariu, care pe cum în alte direcții, tot astfel și pe terenul ziaristicei încă și-a câștigat merite însămnătoare parte ca zemeslitor al ideii primului ziar; parte ca luptător pentru întruparea unei alte idei, de-a forma șî la Blaj o foaie românească; parte ca săvârșitorul acestei idei, care nu mai puțin decât aproape zece ani l’a agitat; dar mai pe sus de toate ca reformator al scrierii limbi românești, rămânând lui meritul de-a fi introdus cel dintâiu — cu izbândă — în ziaristica româ- nească caracterele latinești. Prof. Dr, loan Rațiu. Din Jurnalul" lui Cipariu dela 1836. București, 9/21 Aug. Sâmbătă, 8/20 Aug. au venit D. Eliad și ne-au dus cu căle'sca la D-sa, uude cu D. Sinai până seara am petiecut. Coconița arătă în cuvânt o isteție, talent și frum- sețe de vorbe deosebi. Bucatele de post, ci curate, și întru toate gust prea ales. Ne-a arătat de pe casele sale cele nouă un orizon nemărginit, cătră mează-noapte Colintina, de aci Plumbuita cu institut pentru cerșituri (în tot Bucureștii nu vezi un cer- șitor), mai încolo^ Măreați cu S. Panteleimon etc. în tipografie ne-a arătat vărsătoarea, baterea de ma- terce etc. și am avut norocirea a întâlni pe D. Roset. Cu acelaș prilej m’au recinsr.it cu 15 bucăți, parte teatru, parte altfel de cărți, ce s’au tipărit întru a sa tipografie, întorcându-ne ne-au povestit istoria bănățanului Nicoreaeu. Astăzi pe la V» la 10 nemț. am eșit în podul Beilicului, unde se i adunase 3—4 companii de pedestri I la manevră. Prințul însoțit de aju- tant numai decât sosi, și după deosebite arii de bandă românească executate, prințul luă în revizie în față și în dos pe ostași, însoțit de general-stabul; de aci deosebite evoluții în marș falnic, iute, de alergat, etc. Ponctalitatea lor în esecuție eră exemplară și pizmuită. Prințul eră în uniform de ge- neral cu surtuc vânăt, epolet de fir de aur, pantaloni de acelaș color, ’) Archiv, pag. 3. cu expoziție galbină duplicată de amândouă părțile cuseturii, îngustă și lată; pălăria în 2 cornuri cu tuîu alb ca și a ajutanților, numai cât marginea era cu margine albă cu- sută; pe piept de amândouă părțile strălucea câte un ordin în brilanturi. Statura e de mijloc, capul frumos, ci încă nici o icoană nimerită, um- bletul cam plecat înainte. Când i-au trecut rândurile pe dinainte, plecându-i-se steagul tricolor (roșu, vânăt, alb) cu vulturul până la pământ, prințul asemenea l-au com- plimentat, ridicându-și puțintel pă- lăria. Uniformul soldaților același numai cât chivără au, cu plată (sic) pe care e semnul țării și numărul, și cu tuiul roșu în mijloc alb având; pantalonii albi de pânză. Al ban- diștilor acelaș, numai tuiul mai lung și peptul încărcat de șinoare gal- bine. Călărașii cu sulițe, cu steag, ca dragonii noștri, almintrelea ca pedestri însuși. După acelea suin- | du-se călare iarăși s’au întors la I palatul său, ce se află în ulița lui ! Mihaiu Vodă. ( Iară noi împreună cu prof. din ! Vălenii de munte D. Gorjan ne-am ; dus într’o caretă lângă Dâmboviță, ■ de acolo între multe cuvinte patrio- tice la sălaș și la prânz. După ! ameazi în plimbare (sic). — (Ur- | mează descrierea Bucureștilor, cu multe laude.) 10/22 Aug . . sosind acasă, am , aflat bilet dela 1. Câmpineanul (pa- i tronul teatrului român), pe carele | eri l’am fost cercetat, ci n’am putut | sei grăim, și dela Nic. Bălu^, carii I în vremea vizitei noastre ne-au cer- I cetat, ci nu ne-au aflat. De aci am mers la Rornanov, carele încă mi-au dăruit vre-o câte-va cărți. . Acoloși am tălnit pe un rom., care ' multe pilde mi-au povestit, cum ; nu numai sultanul, ci și însuș | Domnii locului cu străjnicie s’au purtat asupra celor, ce au voit prin slujbe deosebite a se trage de sub । legiuita ocârmuire. P, P. Ohristodor cu Turcii. Marți 11/23 Aug., înainte de J prânz cercetarăm pe D. Oâmpinea- ' nul, pe un patriot adevărat, și cu i o râvnă și jertfă pentru înaintarea , științelor și măiestriilor celor fru- și tocmai înaintea că- rnoase. . binetului întim’pinarăm tot corpul Intrând în lăuntru, cu ’ actorilor. totul că era cuprins cu direcția pentru representația de Miercuri, prea pretinește ne-au cuprins și cu jale ne-au povestit atât despre cu- getul, ce are Rusia asupra aceștii - țeri; zicând că Domnul de acum nu este alta, decât un General . . . administrator rusienesc? cât și de- spre zatignirea, ce pătimește teatru rom. din partea stăpânirii, care cu totul favorisește pe nemți și pe rom. de totu-i desprețiează, zicând că poate se auză cineva dela ro- mânie? și poruncind ofițerilor, ca se cerceteze teatrul nemțesc fără de a-1 înțelege. Nici odae pentru învățătură încă nu au. Pe a doua zi ne-au poftit la prânz. După ameazi am fost la Wall- baum, la prânz. Vorbit-am și despre lipsa învoirii în introducerea unei ortografii latinești. Eri în 13/25 am dat vizită dlui I. Văcărescului, carele între altele ne-au arătat un metod de orto- grafie cu litere latinești, în care cheia schimbărilor se fie h*) întreg sau jumătate și neau cetit o șenă din Britanic, de sine întors și așa scris, — pecum și cum odată într’o adunare de boeriseara la Kisilof,întrebat fiind că di ce scrie cu litere lat.; și dacă scrie așa, nu lipsește alta, decât se aducă și pe Papa în București, scu- lându-se au trântit scaunul și era se easă zicând; că încâtui pentru natura limbei naționale, la răsărit sau la apus va alergă, ba și până la arabi, dară la nord nici odată; și că de aicia i-s’au tras începutul patimilor sale. etc. etc. * NB- Jurnalul e scris cu cirile, și părțile aceste din el s’au transcris cu multă grije de mm *) Aceasta e forma literei pusă In jurnalul scris cu cirile. Poate fi i t. ca h jumătate ce ar puteă face? | Din uiața iui Timoteiu Cipariu. — Tradițiune — Cipariu îl zicea lui Petru Frățild din Sâncel: unchiu. Muierea lui Petru- Frățild a fost din Pdnade și se numia Ana—Anicica. Sâncelenii îi ziceau Cică Andi, că era o mu- iere mied. Pe când Cipariu era profesor în Blaj — anul nu:l știu — a mers în niște vacanțe la Petru Frățild și l’a rugat să-i deie un cal, că are sd se ducă pe câteva zile de acasă. Petru Frățild i-a dat și calul și o pdreche de desagi, dar pe Breazu — cum se chema calul, — nu l’a mai văzut în ochi patru luni. în vremea aceasta Cipariu a umblat prin Constantinopol până la Ierusalim. Când s’a reîntors Cipariu acasă Breazu era mai dus, pdrechia de desagi însă încărcată de cărți. Petru Frățild a fost tatăl mamei mele, — îmi era moș, — și lucrul acesta l-am auzit de la mama, care de nenumărate-ori povestea cum Ci- pariu a păcălit pe tatd-s’o. Obreja, 16 luniu 1905. A. Blășian. * Despre aceea, că ar fi fost vre-odată la Con- stantinopol ori la Ierusalim, Cipariu n’a povestit niciodată. E foarte sigur, că tradiția aceasta se re- feră la călătoria sa primă i» România, când hi lipsa mijloacelor de comunicație, calea aceasta era ea și un drum la locurile sfinte. Pag. 222 U N I R E_A Nr. 25. Timoteiu Cipariu.*) — de I. Biann. — Cipariu reprezintă, sau inai bine cu- prin.de, aproape singur o epocă întreagă, El era elev în șeoaiele din Blaj, cari erau centrul sau inima ideilor de latinitate, pe când trăiau încă si desvoltau țoala acti vitatea lor fruntașii cei mari ai acestor idei; dela dânșii le-a moștenit Cipariu, și pentru ■ ' realizarea lor, așa cum el o înțălegea, a sacrificat o neîncetată ; ctivitate a puternicei sale inteligențe in delungul unei întregi vieți de peste opt-zâci de ani. Partea principală a studiilor, a cerce- țarilor și a scrierilor iui Cipariu a fost | îndreptată asupra limbei. . Cipariu a studiat teologia și, cetind cărțile bisericești mai vechi, a descoperit. în ele cuvinte și forme gramaticale mult mai apropiate de formele originarie latine decât acelea pe cari le găsea în zilnică între- buințare. Văzând aceasta Cipariu a urmărit, prin cercetări îndelungate și neobosite, vechile cărți românești, a adunat o mare colecțiune, parte prin relațiunile sale perso- nale, parte prin călătorii atât dincolo cât și dincoace de Carpați. Idea predomnitoare in toate lucrările filologice ale lui Cipuriu am putea-o exprima cam în următoarele cuvinte: a se formă o : limbă literară românească, care să fie co- j mună .tuturor Românilor dela Carpați și dela 1 Pind; această limbă literară, să fie pe de o parte cât să poate mai curățită de elemen- tele lexice de origine nelatină, și pe de altă parte să fie de nou apropiată de lati- nitate prin reînviarea cuvintelor și mai cu seamă a formelor gramaticale uitate astăzi dar cari se găsesc în cărțile biseric ști din ' secolii XVI și XVII; la toate aceste adăo- gându-se neologisme din limba mamă, latină, ori-când trebuința va cere. Forma externă a acestei limbi, adecă ortografia, să fie așa întocmită, încât printr’însa. ca printr’un giulgiu transparent, să se vadă cât să poate mai bine originele . latine. : ......................................... j Meritul real, însemnătatea cea mare a studiilor și a scrierilor lui Cipariu stă în aceea că el cel dintâiu a înțăles că limba trebuește studiată în desvoltarea ei istorică; I el a fost cel dintâiu care a îuțăles eă cu- noașterea organismului intim al limbei ro- mânești nu se poate dobândi numai din cercetarea limbei de azi ți din asămănarea ei cu cea latină; el mai întâiu a văzut că această cunoștință să câștigă numai urmărind limba pas cu pas în fazele prin cari a trecut, cât să poate mai departe în vechime, cău- iându-i rădăcinile în limba vulgară romană. Direcțiunea istorică a studiului limbei o vedem din cele dintâiu scrieri ale ilustru- lui filolog dela Blaj. Ortografia, care era sa fie întrebuin- țată în scrierea românească cu litere latine, era o preocupare de cea mai mare însem- nătate a lui Cipariu. De aceea vedem că încă la 1847 sistemul său de scriere era pe *) Reproducem câteva pasagii din meritoasa i lucrare a învățatului prof. loan Bianu. publicată în nrl 2 din anul prim a „Revistei nouă," ce a început se apară în 1888 sub direcția dlui B. P. Hașdeu. deplin alcătuit. în Elementele dela 1854 (pag. 81—94) dă o explicare și o justifi- carea acestui sistem ortografic; iar în Prin- cipicle dela 1866 îi consacră o jumătate de volum (paginele 231 —400). Erudiții!nea. vastă, întinderea cercetă- rilor, entuziasmul pentru limba națională cu cari erau scrise studiile lui Cipariu, i-au dus vestea peste tot neamul românesc, căci ces- tiunile pe cari el. le tracta erau preocupări naționale generale și interesau în modul cel mai vin pe toți Românii cărturari; așa încât la 1867, când s’a constituit în Bucu- rești, din toate provinciile locuite de Români, Societatea Academică, cu scopul special de a face Gramatica și Dicționarul limbei ro- | mâne, Cipariu era pe arest teren întâia figură, cea mai înaltă și necontestată auto- . ritate a întregei națiuni, și de aceea i-s’a j și dat primul loc. i El era indicat ca să realizeze una din I dorințele lui Evanghelie Zappa, fundatorul Societății Academice, adecă unul din scopu- rile originale ale acestei Societăți: Gramatica limbei române. Partea I. Analitica (cuprin- zând fonetica, ortografia, morfologia șî for- marea cuvintelor! a acestei scrieri a și fost prezentată la concurs și premiată la 1868, apoi publicată în anul următor 1869; partea a doua Sintetica a fost și ea premiată și apoi publicată la 1877. ■ în aceste rouă volume (de 384 și 351 i pagine) Cipariu expune mai pe larg rezul- tatele studielor sale, și mai cu seamă sis- temul său de limba și de ortografie, toate într’un ton mult mai dogmatic decât în pu- blicațiunile preceden e. Acum însă ideile lui se loveau de două curente de idei in materie de limbă și scriere diametralmente opuse între dânsele: Unul' voind a institui ca limbă literară română, o limbă fabricată ad-hoc deadreptul după dicționarele latinei din scriitorii clasici romani. Acest curent a devenit predomnitor în Societatea Academică și s’a întrupat în Dicționarul limbei române de A. T. Laurian și I. C. Massimu, publicat la 1871 și 1876; iar Cipariu a fost silit să se retragă cu ideile sale. Celalalt cureut, bazat pe mult mai puține studii și cunoștințe filologice, dar pe mult mai mult bun simț practic, aveâ de bază principiul că limba literară trebue să se for- meze din limba românească așa cum o vor- besc Românii de astăzi, fără a împărți cu- vintele în bune sau rele, după cum sunt, sau par a fi, latine ori nelatine; și această limbă să se scrie — se înțelege — cu litere latine, dar după un sistem ortografic cât se poate mai simplu, adecă cât se poate mai fonetic. Din cauza acestor curente Gramatica cea mare a lui Cipariu n’a avut aproape nici un răsunet, ș; a fost primită cu foarte multă răceală. Pe lângă studiile filologice, Cipariu s'a ocupat totdeauna și cu istoria Românilor, și cunoștințele lui istorice erau și ele foarte întinse, după cum se vede din mai multe scrieri, și mai ales din notele adause la un Cuvânt la inaugurarea Asociațiunei publicat la 1862, și din mai multe studii publicate în Archiv pentru filologie ți istorie (1867—1872), revistă lunară, fundată pentru a-și publica diferite studii de istorie și filologie, critice, documente, manuscrise inedite și altele. Acestea au fost preocupările și direc- țiunea activității marelui român Timoteiu Cipariu, care s’a sfârșit la 22 August din anul trecut. în vestitul orășel Blaj, unde și-a petrecut întreagă viața, din copilărie până la vârsta de 83 de ani. El a fost una din celp mai gjijuețe figuri din istoria culturală a Românilor în acest secol. Focul iubitei de nație și de limba ei a dat scrierilor .sale o putere de airagere deosebită, căci ele aveau darul de a încălzi ori-ce inimă româțrgpscă; din această cauză numele lui Cipariu a fost de demult cunoscut și stimat de către toți cărturarii neamului românesc. în tinerețe a fost pus profesor de limba ebraică la seminariul teologic, și așa a studiat limbile semitice; , o o> o ___________ * Ședința va avea lac în sala de gimnastica a gimna*- ' ziului la oarele 4 V, d. a. PROGRAM: 1. „Marș", de orchestra gimnaziului. 2. „Cuvânt de deschidere'*, rostit de prof. G. Precup, cond. societ. 3. „Cântec vânătoresc", de corul gimnaziului- 4. „Memoriei lui Cipariu", odă de Dr. E. Sabo, deci, de Valeriu David, cl. VIL 5. „Dorul", de T. Cipariu, cor cu acompaniament dc orchestră. 6. „întru amintirea marelui T. Cipariu", disertație de Emil Folea, stud. cl. VII. 7. „Șoimul și floarea fragului", baladă popo- rală, muzică de lacob Murășan, cu solii Sabin Corcheș, cl. VI. și Petrașcu Vasilie, cl. V. 8. „Non omnis moriar", de G. Coșbuc, deci, de loan Zileriu, stud. cl. VH. 9. „Uvertură", de orchestra gimnasială. 10. „Marș final". dumeri singuratici din „Unirea44 2Vrul festiv se află de vânzare la , Ubraria Seni. Arhld. a = 80 fileri. , ' U N 'I R E A '' Nr. 25. Pag-224/ -.......... FLORICELE DE CÂMP, schiței ușoare. De A. :C, DOMȘA Prețul 1 coroană. - /■ $ La esflosițianea milenară o Bnâagesta de la 1896 premiat ca medalia cea mare. (!) B' hFljFQ BUDAPESTA,; . UtO&V VI. Vâczi‘k6rut Nr. 61. Urmașul lui BRAUNER și K-LASEK E. Plfewa inginer, reprbsentăntul și deposita.ru! ces. si imp. a fabricei de mașini și motoare : / îd Unșarifl» '.16 !dli! MOTOARE cii ben$țO ,0az vapor pregătite — ifupă model 1905. . '..■ 2 100 IIP. Locomobile cu bensin a 2~20 HI*. Mutoare trainice cu gaz, de toate mărimile, cu cari se spesează pe oară 2—3 fiieri. Prețuri ’ ieftine și condiții de solViri foarte ușoare. Pt pi. ’ sos | ' ’ĂpaMdȘ1. . " Ghiriș ,'.... Cucerdea'. - - {£ Uidra ........ Vințul de sus . Aiud................ Crăcinnel . I 1.50 •7..yj 5.37 12 54 11.04 10.44 10.0Î 9.3f 9.11 .8.37 ; 7;58 6.59 6,17 1 et 1.50 j| 7.50 5.32 3.56 2.38 2.32 S ,B a " S .5 fi 5 6.20 2.21 ara. ca oamenii din jurul sân să-i arete atâta atențiune, atâta gingășie. Niță era în culmea fericirei văzându-se triumfători» față de pretinui său Ghiță. Aceasta însă a fost numai începutul durerii. Pretiuii nu se lasă. își fac concurența pe întrecute. Ghiță însoțește pe d-șoara la plimbare. Niță ca mai bogat o duce la teatru. Semnele de dragoste ale pretinilor cresc, garderoba însă li-se micșorează in mod de tot însemnat. Căldura pretiniei de odinioară scade sub zero. Nu mai vorbesc unul eu altul. Dimineața nu se mai scoală de odată. Privirile nn li-se mai întâlnesc, ca nu cnm-va să fie siliți a-și prinde vorbă. La universitate se înconjură. Purtarea lor a devenit suspecta colegilor și întrebându-i, dacă s’au certat ori s’au despărțit chiar, pretinii negau, dar din accentul cuvintelor spuse colegii puteau observa, că pretinia celor doi s’a dus pe râlă. Năduful acesta a durat multă vreme. Locuirea împreună li-a devenit insuportabilă. Odată Ghiț» luându-și inima în dinți, se adresează cătră Niță: — Ști ce frate, Niță, eu cred, că ar fi bine să ne despărțim, cțCi după cum se vede noi nu mai putem trăi la oialtâ 1 Niță se uită lung și întrebător la Ghiță și csclamă convins: ar fi timpul suprem! S’au împăcat de tot repede cu ideia, că ei trebue să se despărțeascu dar nici unul nu s’a mirat, macar-că de trei ani și mai bine să împretiniseră perfect. Amândoi au început să-și caute alt cuartir, dar nici unul n’a aflat, căci nădăj- duia fie-care să se mute celalalt, iar el să rămână în odaia de acum. Fie-care știa, că nu-i în stare să plătească chiria-de 24 cor. dar de aceasta nu le păsa mult. Era vorbă să rămână învingător, să fie aproape de d-șoara Miți. Convenirile cu toată dușmănia preti- nilor nu au încetat. în fie-care sară luau tea în societatea d-șoarei Miți. De sine înțeles, unul fie-care vorbia numai cn d-șoara, celuialait îi arunca priviri fulgerătoare. într’o sară cei doi pretini — dușmani au aflat pe d-șoara schimbată. în odaie nu era nici un sămn, că aci s’ar pregăti ceva estraordinar, dar nervositatea d-șoarei și a doamnei trad.u ceva deosebit. D-șoara Miți era în haină albă, la piept avea o roșă splendidă. Ofițerul Liță încă era de față, fum4 ca totdeauna, numai cât acum ședea lângă domnișoara. Pag. 232. UNIREA Nr. 27. cine sunt aceia? învățătoriul, rudenii și amici de a lui. ' Multe de acestea ași mai putea adauge din acecste ori cine poate Ințălege, că aceste năravuri a învățătorimii procură răceală intre corpul preoțesc și doeental. O singură dorință îmi mai exprim, — acea ca inteligință noastră, instructorii peda- gogilor să ieie măsuri pentru a extirpa astfel de slăbiciuni din sinul corpului învățătoresc, ca cel puțin generațiunea viitoare, să fie scu- tită de aceste năravuri și cei puțin în viitor să. se poată consolida dorita unire. Am zis .șine ira et studio. -/• Exposiție etnografică și istorică culturală la Sibiu. . (Continuare.) . . Secț, XXVIII. Expoziția științifică ■ (g. 66.) Această secțiune va. cuprinde: 1. toate produsele activității științifice a . Ro- mânilor din țari (fără conziderare la locul uude au desvoltat-o), ți anume: a) scrierile lor; â) colecțiunile de istorie naturali; . e) lucrările lor (construcțiuni in. miniatură sau fotografie, harțe, planuri, aparate, preparate, inven- țiuni, etc.). (§, 67.) 2. portretele, biografiile, corespondența ți actele bărbaților cari s’au distins pe terenul ști- ințelor. * 68.) Pentru înzestrarea acestei secțiuni se va face apel la oamenii de știință și la iustituțiunile in sinul căror au lucrat. . Aranjarea acestei secțiuni se va Încredința unui membru al secțiunii știiențifice â» Asociațiunii. Desp. I. Artele frumoase și industria î de artă. j Secț. XXIX. Pictura i (§. 69.) 1. Pictura bisericească, ale cărei produse se l vor aCuira tn sensul §. 53 (cf. Seeț. XXIII), (§. 58, i p. 5), și anume atât icoanele mai vechi, cât și' cele i lucrate tn timpurile mai nouă de pictori cunoscuți i (Mihail Pop, Popescu, Georgescu, Costaude, Alexicî, i Șmigelschî, etc.) i (§. 70.) 2. Pictura profană, tablourile zugră- | vite de pictorii înșirați sub 1. și alți artiști din ge- nerația mai tinără (II. Mureșan, Simionescu, Zaicu, Iul. Toader, Bran, Elena Popea, etc.), apoi de pro- fesorii de desemn și piciură dela școalele românești. La această expoziție se vor admite numai lu- crările pictorilor români de origine din țară (fie chiar ulterior expatriați). ' . * (§. 71.) Pentru procurarea icoanelor bisericești se va face, apel la eparhiile și parohiile române, iar pentru pictura profană se va scrie artiștilor înșirați, și — întrucât nu ar mai fi in viață — familiilor lor. De asemenea se invită proprietarii de tablouri mai de valoare, să participe la expozițiune. Secțiunea aceasta o va aranja dl O. Șmigelschî. Secț. XXX.'Sculptura. (§. 72.) 1. Sculptura bisericească conform dis- pozițiunilor luate pentru Secț. XXIII (g. 53 și 58 p. 5.) . 2. Lucrările profane ale sculptorilor români. * ' (§. 73.) înzestrarea acestei secțiuni se va face în sensul dispozițiunilor g-lui 71 (referitor la pictură.) Secț. XXXI. Muzica română. (§. 74.) în această secțiune se vor cuprinde : 1. instrumente muzicale de interes special ro- mânesc. . 2. comporițiuni muzicale ale compozitorilor români din țarii (note, ev; fonograme cu melodii și dauțuri românești etc.) ■' ' . 3. expozițiunile societăților de mutică și ale corurilor de plugari (statute, dări de samă, tablouri, insignii, distincțiuni, etc.) . . (§ . 75.) Pentru Înzestrarea acestei secțiuni se va face apel la Reuniunea de muzică din Sibiu. Secț. XXXII. Artiștii români. . (§ . 76.) In această secțiune ee vor expune: portretele, biografiile și scrierile artiștilor români de origine din țară, obiecte rămase dela dânșii, acte și corespondința lor, distincți uni, etc. . - * (§ , 77.) înzestrarea acești secțiuni se va face In senzul gg-lor 71 și 73. Secț. XXXIII. Industria de artă. (§ . 78.) 1. Lucrări aparținătoare artelor deco- rative, executate de artiști sau diletanți români (Încât nu aparțin industriei de casă.) 2. modele pentru mobilliarea locuințelor și pentru industria textilă, compuse după motive ori- ginale ale industriei de casă românești. 3. lucrări artistice ale meseriașilor români. * ■ (§ . 79. Aranjarea acestei secțiuni se încredin- țează „Reuniunii femeilor române din Sibiu11, (Va urma.) O comunicare.— Primim următoarele: Pomenirea lui T. Cipariu s’a făcut mai zilele trecute eu destul de mare evlavie și recunoș- tință „competentă®, a cărei singur păcat e că remasă locală. în următoarele am să co- munic câteva despre o peatră, care poate va grăi despre rudenile marelui îndru- mător. Pe lângă drumul ce duce dela Mociu la Balda, un drum de hotar, sbrușos și In va- luri, vei găsi o peatră lată cam de mărimea unui om, aruncată la vre-o Io pași de mar- ginea drumului. Moviluță de pământ nu ra- — Dvoastră nici nu știți, că ziua de azi peutru noi e zi de sărbătoare, agrăiește doamna pe cei doi prietini. — De unde să știm! Dar bine, ce s’a întâmplat? întreabă ambii decodată. — D’apoi dl ofițer Liță a pețit pe d-șoara Miți. — Așa ! 1! Dșoara Miți, dacă ar fi fost ceva mai puțin modernă, ar fi putut mângâia pe cei doi nefericiți cu cuvintele altei mirese: Uiiă-mfi, privește ceriul, e frumos și plin de stele, Șl mai sunt femei în lume, du-te printre ele, Vei găsi o alta, care va lega a ta gândire Adio și fi ferice, uită-mă .... Ea în culmea fericirei, adauge trium- fătoare: — Așa dară! și peste doue săptămâni o să ne cununăm!! Pretinii au rămas ca trăsniți. Câte-va momente n’au zis nici un cuvânt, dar ii-au trecut prin minte versurile: Tinere, ce plin de visuri . . . Nu uita, că doamna .... S’au recules pe urmă și au felicitat pe eroii zilei. De sine înțeles n’au rămas mult acolo. Pe ia oarele zece erau deja în chiliuța lor. Niță șede pe un scaun. Ghiță se trântește pe canapă. Câte-va minute stau liniștiți. Deodată Ghiță sare de pe. canapă, face doi pași prin odaie, apoi iea nn scaun, se așază lângă Niță și zice: — Măi soață, mai ai tu ceva? — Niște creițari, poate! replică Niță. — Da. da. eât de puținii — Nn-i modru. vreai sâ cumperi dosă de țiancali, zice malițios Niță. — Pecum s’ar părea, și tu la așa eeva te gândești. — Mai. că mai! — Așa dară ai? — Vor mai fi câți-va. Eri mi-nm zălogit lanțul cel de aur. Vei fi observat dulcețurile de eri ia dș. Miți. Li-ai gustat, pare-că. Mi-au mai râm^s 2 coroane. — Apoi să mergem „la o bere*. Și-au pus pălăriile și s’au dus ață la „Bru- sture®. Acolo an aflat vre-o cinei colegi, cari au rămas mirați, când au văzut pe Ghiță șt Niță Intrând de odată în crișmă, ba s’au pus chiar la aeeea-și masă. Toți știau, că cei doi pretini s’au stricat peutru vecie. . Colegul Bibi îi și întreabă îndată: — Da bine măi ficiori, voi nu vă iuați alt euartir. — Cum să nu! ba ne luăm, răspunde Ghiță. — La olaltă? — Natural! 1 în ziua următoare doamna căsii spune de tot genată celor doi pretini, că odaia lor e de lipsă pentru ofițerul Lițâ, îi roagă deci să-și caute alt euartir. La câte-va zile s’au mutat în altă parce a orașului. Și-au găsit o odaie mai mică și mai puțin vede roasă, dar în schimb plă- tiau numai șasă-spre-zece coroane. — Trebuita-ni-au ochi albaștri, zice odată Ghiță. De acum câte-va luni în fie- care sară putem cânta cunoscutele versuri: Doi ochi, ce Întreceau albastrul Seninelor ceriuri de vară Atât de crud ne Înșelară! De ce-ați făgăduit iubire Ah, vinovați de așa păcate, Ați vrut să faceți numai glume Și-o să ve blastcme o lume I ? căci alteum nă ne mai scoatem sculele amâne ta te. P. BIBLIOTECA UNIRE1.*) 1. Benhur sau zilele lui Mesia, de Le vis Walace, 2 v. . . 2'90 2. M. Eminescu. Studiu critic . —.90 3. Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de C. Auner .... —.20 4. Nume de familie la românii din Ungaria, de A. Viciu. . —.12 5. Din vieța Iul I. Micul de Ml Străjan .... —.16 6. Albertina Povestire de Dr. V. Bojor. . . . —.30 7. Cești un i din dreptul bis. unite p. I. II............................3'40 8. Cele doue fețe ale lumii de Nicu................................—.30 9. Ziua Deșteptării de Aurel Fodor. . . . . —.16 10. Cele două conștlnțe, pieză teatrală tn fi acte, trad. de Simion Zehan . . . —.40 *) Aceia, cari vor comanda de odată toți 10 Nrii, li primesc cu 6*10 cor. în loc 8'84 cor. Nr. 27,UNIREA Pag. 233. zimă plecarea spre pământ a vârfului ei sfârșit in cruce rotilară, ea sta tăcută și ru- șinată de lumea din prejurul ei, numai in- scripția de jumătate rămasă întreagă, măr- turisește și lasă nesatisfâcută curiositatea trecătoriului. Aceasta inscripție pomeneșt astfei: " . „Az Isten segedelmebol tetette a ke- resztet Cipârlstvân Nejevel egy&tt (!) Stromb Borbâlăval, az 1847 be(n) . . . . Atâta, ocupă jumătatea locului menit pentru inscripție, și se poate ceti destul de ușor. Ceialalta ju- mătate — cu „be(n)“ tocmai se gata un șir —• și locul a trei litere din șirul precedent, e șters cu desăvârșire, peatra e sfărmată, parcă intenționat s’ar fi tăiat acea parte care desigur spune cauza pentru ce s’a ri- dicat peatra. Pronumele „az“‘ ne lasă con- cluzia aproape sigură, că după datul anului trebue să urmeze acea cauză. Cam așa: „az 1847 beii tortent. etc.“ Ce anume? Anevoe să poate cugeta. Poate să le fi murit vreun copil (pentru alta rudenie nu cred să se fi pus numele amândurora), sau să li-să fi întâmplat lor ceva neașteptat și destul de mare lucru pentru a fi vrednic de pomenire. Apoi trebue să se știe următoarele, pentru a putea da o mai mare importanță monu- mentului. Neînsemnat la aparență: în acest jur nu se află familii cu numele Cipariu nici cărturari, nici plugari; întâi; dacă întrebi pe cei din jur despre rostul acelei petri, nu știu să îți spună nimic ce te-ar lămuri. — nici măcar o credință; al doilea. Va să zică aceasta păreche de oameni fusese din alte părți. — Ei când au trăit? iar numai cu so- coteala se poate da. Anul săpat (1857) do- vedește numai — cel puțin se poate pre- supune cu temei — timpul când s’a petrecut evenimentul. Ridicătorii, au trăit fără îndoială mai mulți ani după acesta, punând peatra sau în acelaș an sau cu câțiva mai târziu frământările anilor 48—50 nu le-ar fi prea dat răgaz pentru una ca asta. Peatra la toată întâmplarea e veche; prea e stricată de vreme. Pentru ceice vor fi gândind și aci la vre-unnl din epizoadele atât de dese a „vrăjbilor" (revoluției i-se zice în aceste părți: „vrăjbi"), spun că anul 1847: se vede foarte curat. De o cetire greșită nu poate fi vorba. Va fi de prisos, să caut a dovedi ființa românească a lui Cipariu Istvăp și Strob Borbula. Nu mai încape îndoiala că aievea ei se chemau Ștefan Cipariu și Vârvara Strîmbu. încă câteva puncte de „cugetare*: Numiții vor fi fost în stare mai bună, de, ca străini, după toată posibilitatea au avut „inteligența* de-a ridica o peatra în memoria . . . pintre străini. Notez aci că piatra e departe de orice sat, nici casă sin- guratică nu este în apropiere sau alte semne a unei mai mărișoare moșii de odinioară. Ceiace asemenea spune că ei nu au fost din partea locului. Al doilea punct: De ce au scris acestea ungurește? Să ne aducem aminte că era pe o vreme când aceste inscripții, dacă s’ar fi făcut românește, s’ar fi cioplit cu litere civile. — Atât și tot 1 Sever Dan. i Un epilog a conferinții dela Sibiu — La închciarea numărului trecut am primit copia' sentinței aduse de poliția din Sibiu | contra dlor George Pop de Băsești, și Dr. Vasile Lucaciu, convocatorii conferenței ți- i nută în iarnă la Sibiu. Sentința poartă dtul de 2 luniu a. c. și pedepsește cu 7 zile închisoare plus 140 cor. în bani eventual alte 7 zile pe convocătorii conferenții, cari atât prin cuvântul de deschidere cât și prin raportul prezentat delegaților, au dovedit, că vorbesc în numele partidului național des- ființat și că Pop de Băsești a convocat con- ferența ca președinte al aceluiaș partid, iar Dr. Lucaciu, ca secretar, ceeace apare și din ceiea scrise pe atunci în „Telegraful*1 din Sibiu și „Tribuna* din Arad. împregimarea că conferența a fost conceasa de poliție, nu a schimbat starea lucrului, fiindcă permisia s’a dat cu gândul de ale face și românilor posi- bilitatea, ca să se înțeleagă cu privire la ți- nuta ce au să observe în fața alegerilor. în contra sentenții aceștia advocatul Dr. Teofil Dragoș din Baia mare a și înaintat apelată. ■ —. Noutăți. Sin diecesa de Lugoș Știri personale: Duminecă în 2 Iulie st. n. a avut loc la catedrala din Lugoș frumosul act al pro- movării Revssmului Dn Nicolau Nestor dela stalul de canonic prebendat ia stalul de canonic cancelar. — apoi a instalării nou alesului canonic prebendat, a Revssmului Doinii Georgiu lele seu, fost nrotopon gr.-cat. al districtului Timișoarei. Iar ia începutul s. iiturgîi celebrate în capela episconească tot în aceea-și zi la 7 oare. a. m. Ilustri- tatea Sa Dl Eniscop Dr. Vasiie Hossu, a binevoit a conferi tonsura și lectoratul cle- ricului abs. de an. II. Romulus R. Stoica și clericului bienal leodor Ghira. Schimbări în cler: Axente Țăran, actuar. protocolist și arehivar dieeesan. a fost hirotonit de preot și destinat de admi- nistrator parohial pentru narohia Tîrnova. — Moise Ilca din Tulești s’a pus îu statul deficienței. — George Bitea, a fd:t numit administrator parohial în Tocești. Dscriere de concurs: Pentru' anul școl. 1905/6 se e.serie concurs cu termiuul de 1 August n. a. c. h stipendiile teologice, gimnasiali și deia alta șeoale medii și la cele preparandiali. Rechrenții la aceste stinendii pot fi numai țineri români greco- eatolici și au să-și subștearnă recursele ia acest Ordinariat pe calea oficiului proto- popesc coneerncut. prevăzute cu documentele de lipsă. Sfințire de monument. Vineri, sărbă- toarea Nașterii sf. loan, s’a sfințit monu- mentul ridicat ia mormântul fericitului ca- nonic loan V. Rusu, îngropat în cimiteriul de lângă biserica parohială. A fost de față Escel. Sa Mitropolitul, membrii veneratului capitin și număros public. Mai era fini re- nansatului adv. Dr. Octavian Rusu. protop. Togan. prof. Fodor ș. a. Monumentul e de marmură albă foarte frumos lucrat. Foaia poporală nouă. Dr. Vaier Bra- niște, proprietarul „Drapelului* din Lugoș. anunța că cu începere dela 1 luiiu v. va redacta o foaia ooporală săptămânală înti- tulată „Banatul" care va avea caracter curat național, făr de a se ocupa de politică. Noua foaie va ieși în format 4° mare cu 8 pagini și va costa 4 cor. pe anul întreg. Pentru fondul preoților defloienți au contribuit Costin I. R.-Cristnr 7 e. o2 i., Butuariu P. Valea-Jidanului 8 c. 76 f. și Masca V. Beiu 5 c. Pentru Internatul Vancean de fetițe au contribit Pop L. Adrian 18 c. 69 f. Oros I. Sadn. Stoian V. Ghișasa. Șaneu I Vișag. Socol I. Ceanul-mare și Saiteiechi V. Bardoș câte 18 c., Băiaș I. Alfalău 17 c. 99 f., Mură șan V. Hășmaș. Abrudan Ț. Cisteiu, ■Harța V. Milășei și Oprfea Gr. Vale câte 17 e. 52 f., Pop T. Hâdărăn 14 c. 57 f.. Butnariu P. Vaiea Jidanului și German E. Turdaș câte 8 c. 76 f. și Lita I. lelod 5 c. 24 f., la olaltă 234 c. 09 f. Fondul subsidiar al preoților. A con- tribuit Anca L Snbnădure 10 e. Pentru fondul viduo-orfanâl a contribuit Masca V. Bciu 5 c. Avis. Recomandăm atențiunii mese- riașilor noștri aceste șire: In comuna româ- nească Rebrișoara (Kisrebra p. Naszdd cu 3.000 locuitori) la centrul comunei, sunt dis- ponibile case acomodate pentru boltă și argăsitor (dubelar). Am dori neguțau ri de legea și neamul nostru. — Un sătean. Oarele oficioasa la perceptoratul din Biaj începând cu 1 Iulie până în 15 Sep- tembre n. a. c. țiu în zile comune dela 7 oare dim. până la 1 oară d; iar în Dumineci și sărbători dela 8 oare dim. până .la 11 oare a. m, , Convocare. Comitetul despărțărnăutuini Solnoc-Dobâca al „Asociațiunii" pentru lite- ratura română și cultura poporului român Invită pe toți membrii despărțământului și sprijinitorii progresului cultural ai poporului român la' adunarea cercuală ordinară, care se va ținea la 16 Iulie n. 1905 ia băile Bizușa (lângă Ileanda-mare) în sala hote- lului de acolo. — Adunarea cercuală ordi- nară a despărțământului Mociu al „Asocia- țiunei pentru literatura română și cultura poporului român* se va țineă în Mociu la 23 Iulie n. în biserica gr.-or. română la 3 oare p. m. Petreceri. Tinerimea română din Turda și jur în vită la petrecerea de vară, ce se va aranja Mercuri în 12 Iulie n, 1905. în sala hotelului „Europa" din Turda, eu ocasiunea adunării generale a despărțământului XXIII. (Turda) a „Asociațiunii pentru literatura și cultura poporului român". Venitul curat este destinat spre scopuri filantropice. — Reuniunea de cântări și muzică din Reeița- montana învitâ la serbările sfințirei steagului, ce se vor ținea Duminecă la 16 Iulie n. 1905 cu binevoitorul concurs ai mai multor reuniuni de cântări. Sara va fi concert festiv. —• Tinerimea română din comitatul Solnoc-Dobâca învitâ la petrecerea de vară, ce o va aranja în 16 Iulie n. 1905 din incidentul adunării despărțământului Solnoc- Dobâca al „Asociațiunii" în sala hotelului dela băile din Bizușa îu favorul despărță- mântului. — Inteiigiuța română din jurul Lechinței-sâst șii învitâ la petrecerea de vară, care se va aranja Duminecă la 23 luiiu n. 1905. în hotelul „Opidan" dtu Leehința- săsească. Venitul curat este destinat în favorul bisericei gr.-cat. din Heriua. — Am primit Invitare la petrecerea de vară, ce va aveâ loc îu hotelul „Fazanul de aur" din Mociu la 23 Iulie n. 1905. cu ocazia adunării generale a deep. XV. (Moci) al „Asociațiunei pentru literatura și cultura poporului român". Beneficiul petrecerei se va da pentru fondul de bibliotecă poporală la despărțământ. — Reuniunea română de cânt și muzică din Lugoș invită la concertai popular, ce-1 va da Marți la 11 Iulie n< 1905. sub conducerea d-lui dirtgent loan Vidu, în grădina hotelului „Concordia®. Necrolog, t Aurelia Florian, fica preo- tului nostru din Mădărașul-de-câmpie. după nn morb greu și îndelungat. împărtășită cu 8. sacramente în 25 Iunie s’a mutat la eternul repaus. Odihnească în pace! Pag. 234.U N I R E A _ . Nr. 27. P AR TE S C i l N TI F I C A-LIT ER A RĂ BSSBf O RĂPISE MISTEEJOÂSĂ. (Continuare)' „Care fată?" întreabă Hill cu încordare. „O sărmană flintă tinăra, care locuește la ei. O creatură așa de frumoasă, plă- pândă, însă așa de debilă, fiindcă nici odată nu-i e permis sa iasă' din odaia cea mica. Bătrânul afirmă că ea este fica sa, eu însă nu-mi pot închipui, cum o ființă așa de delicată poate sâ aparțină unui om atât de gresolan. Într’adevăr, dle Hill, dacă ai vedea-o—“ „Asta $.și dori-o bucuros," întrerupse repede tinărul bărbat, „însă nn doară pentru aceea, că mi-ai descris’o așa de frumos, ci fiindcă ea probabil este aceea, pentru a cărei descoperire și liberare cineva a oferit o sumă mare de bani." . Și fără de nici un alt înconjur, istorisi femeii perplexe, ca el nu este o simplă calfă de prăvălie, cum credea dânsa, ci un mem- bru al poliției secrete. Ea se învoi bucuros, să dea tot ajutorul posibil în această cauză, și înainte de toate să păstreze tăcerea cea mai mare, deoarece Hill numai sub condi- țiuneâ aceasta putea spera, să-și aducă în în deplinire planul său atât de fin croit. Deja în dimineața următoare el să mută într’o odae, carea era așezată lângă locuința chiriașilor celor misterioși din etajul al doilea. S’a deghisat într’un pictor francez, bătrân, carele, cu toată înbrăcămintea sa să- răcăcioasă, făcea impresiunea, ca și când mai înainte i-ar fi mers cu mult mai bine. Acum el făcea numai figuri de gips, pe cari I le vindea foarte eftin. Preste zi își lăsa ușa dela odae deschisă, îi plăcea să povestească cu fiecare și l’ar fi iubit cu toții, dacă n’ar .fi conturbat pe vecinii săi cu o tusa vehe- mentă, Carea îl apuca adeseori. După cum a așteptat Hil, această tușă a mijlocit prima legătură între el și locuitoii odăii vecine, căci după o astfel de tușă prefăcută, unul dintre bărbații de dincolo strigă prin ușa întredeschisă: „Cine face aci atâta sgomot? Dacă nu încetezi îndată cu tusa cea blăstămată a dtale — —“ O voce blândă îl întrerupse: „Vreau să văd, ce-i cu dânsul, tată!" Atunci pe prag apărti — Lola Black, căci ea era, păși tră- gănat spre pictorul ce sta aplecat deasupra lucrului său și zise cu compătimire: „Ai o tusa blăstămată. Oare să nu să poată ajuta cumva contra ei?" „Nu," răspunse Hill clătinând din cap. „Din fericire ea nu este totdeauna așa de vehementă, mă rog însă de ertare, dacă cumva te-am conturbat printrânsa." Ea păși mai aproape de masă. „Pe mine nu mă conturbi," zise ea cu amiciție, „însă tatăl meu este câte odată puțin in- dispus. De aceea nu trebue să te superi, dacă dânsul vorbește câte odată cam răstit. Te compătimesc într’adevăr, că ești atât de bolnav." „Ești prea bună," zise el, „însă cred că n’ar trebui să mai stai lângă mine; mi-să pare că tatăl dtale este deja impacient.“ într’adevăr, dincolo să auzi vocea dură a bătrânului. Lola se întoarse să plece. „Nu-ți mai pese atâta de certele sale," zise ea încă odată, înținzându-i mâna cu pretinie, „ei înșiși fac larma destulă." ' Cu aceste ea se depărta repede, și Hill n’o mai vază ziua întreagă. Cunoștința do- rită însă s’a făcut, iar pentru zilele urmă- toare tinărul detectiv se mulțumi, a-și ob- serva cu atențiune pe vecinii, săi; el voia mai întâi să cunoască toate năravurile aces- tor oameni periculoși, până ce nu apuca să-i aresteze. Și această arestare încă voia să-o facă într’un mod cât se poate mai nebătător la ochi, pentrucă nu-i era numai pentru aceea, ca să redea poliției pe cei doi ares- tauți fugiți, ci mai mult din considerare pentru poziția dlui Black, sa înconjure ori și ce sgomot, când va elibera pe Lola. Trei zile a stat tn liniște, după aceea însă i-sa pârii că ar fi sosit timpul să-și pună în lucrare planul. Spre acest scop trebuia să-și asigure ajutorul lui Wilson, și ori și cât de fără de voe părăsia el acum casa, în sfârșit totuși plecă, pentru a face pregătirile necesare. Luând cu sine o corfiță cu figuri de ghips, eși pe gang, prefăcându-să că tușește tare, ceeace făcti pe Lola să easă afară, spre a se informa cu compătimire despre starea sănătății sale. Abia a schimbat însă câte-va cuvinte cu dânsul, când tatăl ei eși după dânsa, înjurând. „Ce ai să flecărești cu bătrânul acesta?" se rest! el. „Mi-a spus numai că vrea să iasă, pentru a vinde figurile ce le-a făcut," ră- spunse ea cu blândeță. „Nu are altceva în corfă?" întrebă el cu neîncredere. „Nimic altceva, poți să-mi crezi", asi- gură ea. „Nici uu-1 sfătuesc să fie altcum", mornăi el, apoi o apuca de spate și o îm- pinse în odae. Hill se uită cu durere după sărmana fată, apoi, fidel rolei sale, se coborî șchio- pătând pe trepte la vale și întră mai întâiu la econoamă, pe carea o rugă să stea de pază la trepte, până ce se reîntorcea dânsul. Daca ar auzi eum-va, că omul din etajul al treilea își maltratează pe fică-sa, atunci ea să strige numai decât după polițistul din colțul stradei. Econoama i-a promis că-i va îm- plini dorința, și ast-fel dânsul plecă liniștit, spre a căuta pe Wilson, care i-a dorit noroc la descoperirea cea însemnată și a declarat, că îi va sta cu toată plăcerea într’ajutor. „Black nu-ți va fi nerecunoscător", zise el. „Azi dimineață l’am întâlnit; nu mai poate de dor după soția sa, și m’a rugat să mișc cerul și pământul, ca s’o găsesc." „Hm", făcîi Hill îngândurat, „poate că ar fi datorința noastră, să-i spunem că am aflat locul unde e ascunsă soția sa; numai cât n’ar trebui să știe, cât de aproape este ea de dânsul, pentru că nerăbdarea sa ar putea să ne strice tot planul. Ar fi însă bine, dacă am face să ajungă în mânile doamnei Black câte-va șire, scrise de doamna Daniels, pentru ca dânsa să știe, că se poate încrede în noi. Biletul însă trebue scris în limba franceză și să nu fie subscris. Voești să-mi câștigi acea scrisoare, Wilson?" „Foarte bucuros. Când ai lipsă de ea?" „Cât se poate de curând, ca să pot începe atacul." Wilson promise că-i va trimite biletul în dimineața următoare, și s’a ținut de cuvânt. Acum restă numai, să se găsească ocasiunea bună pentru a inmanua biletul lui Lola, însă trecea ceas.’după ceas și în locuința lui Smith rămase totul în liniște. „Hm", se gândi Hill în sfârșit, „daca muntele nu vine la Mohamed, atunci trebue să meargă, Mohamed la munte!" Hotărîndu-se repede el șchiopată peste gang, până la ușa veci- nicilor sei. După ce bătu în ușă, aceasta fu deschisă, și pe prag aparii Lola, carea îl întreba mirată, ce dorește, „Ah, domnișoară, îmi cer scuzele", tuși bătrânul, „eu însă sum cam scurt de ve- dere, și am primit o epistolă, pe care n’o pot ceti. A sosit dela cineva, care mă are tare drag. Nu ești așa de bună, să-mi spui, ce scrie?" „Bucuros", răspunse ea, luându-i scri- soarea din mână. „Oho, mai întâiu vreau s’o văd eu!" răsună deodată vocea dură a1 fratelui ei care-i smâncl cu vehemență hârtia. „într’adevăr, ești prea suspițios", mur- mură ea. „Nu te impoartă, ce stă în scri- soare, dă-mi hârtia." „Taci!" se resti el, desfăcând plicul și aruncând o privire repede asupra cuprinsului. „Fire-ar al dracului!" bombăni el, „asta-i franțuzește; dracu o poate pricepe." „Cetește-o, Lola", zise acum tatăl ei, „și ne-o tălmăcește fidel." Fata se supuse. Când însă ceti cu- prinsul și cunosch scrisoarea, Hill văzii, cum ea tresări și se schimbă la față. Așadar ea a înțeles; acum trebuia numai lucrat cu precauțiune și repede. „Mulțămesc, d-șoară!“ zise el, și în- torcându-se cătră cei doi, observă: „Amicul meu îmi scrie, că dânsul voește să plătească chiria pentru mine, și mă roagă, sâ-l aștept." „Este adevărat, ce zice el?" întrebă bătrânul pe fată-sa. „Dacă dorești, pot să-ți traduc scri- soarea din cuvânț în cuvânt", răspunse Lola cu o liniște, carea puse pe Hill în uimire. „Iată ce-i scris aci: „Fii fără nici o grije! El te iubește și caută după tine. Peste puțin timp vei fi fericit, de aceea curaj și înainte de toate rămâi liniștit!" Noi nu înțelegem lucrul", adause ea esplicând, „însă francezii au un mod particular pentru espre- siunile lor." înapoind scrisoarea lui Hill, ea zise cu amabilitate: „Cât e de frumos dela amicul dtale, că vrea să-ți ajute; eu cred, că și aveai mare lipsă de ajutorul său." Hill își băgă epistola în buzunar, spuse câte-va cuvinte de mulțămită și să întoarse în odaia sa. Se miră mult, cum a știut Lola să potrivească așa bine traducerea bi- letului, cu ceea ce a vorbit Hill. Acum el aștepta cu nerăbdare resultatul primului său paș. (Va urma.) Nr. 27. UNIREA Pag. 235 Oausele generali a decadînței ’ în viața creștină, — disertație — de —— Dr. PAUL LAURAN. ------------------- ^Continuare). ■ . Guizot, un mare liberal protestant a lăsat scris: „învățătura nn ajunge nimic fără de educațiune, șl educațiunea nimic fără, de religiune. — Sufletul nu poate nime să-i cârmuiască, dacă nu în presența și eu pu- terea dată de Dumnezeu, care l-a zidit." Și vestitul orator Thiers,. în unul din cele mai admirabil discursuri a zis: „Școala nu-i bună, nu-i de nici un folos, decât numai sub condițiunea, ca ea să rămână la umbra bisericei." .... ’ Dior! Fără de religiune și fără de creștere religioasă, învățătura este mai mult spre dauna, de cât spre folosul omului. Cine știe ceti și scrie, dacă îi bun la inimă, po- șede un mijloc, că se devină tot mai bun; dacă e rău la inimă, atunci din contră. po- șede un mijloc, ca să devină foarte rău .... Acesta o azis în alți termini și Bardoux ministrul republicei francese în un dis- curs al său ținut la 7 Septembre 1878 în orașul Dreux: „ori ce învățătură este ne- rodnică, dacă nu are de scop, decât resultate materiale" .... ,și oh! cât de enormă deschi- linire între ținuta guvernului de atunci, și ținuta guvernului de acum!.... Lucrurile triste, cari se petrec astăzi în Franța, tuturor ne sunt cunoscute, perse- cutările horibile a școalelor, a bisericei lui Christos și a servitorilor bisericei umplu de durere inimile tuturor .... însă sa primim cu supunere efectele judecăților nepătrunse a ințelepciunei dumnezeești, și să ne aducem aminte tot odată, că peste națiunea soră a Franței au trecut timpuri și mai viforoase și istoria ne învață, că toate s’au sfârșit zdro- bindu-se de stânca aceea, pe care este zidită biserica lui Christos și au urmat timpuri se- nine de pace pentru fii ei credincioși!... . Nu pot să nu citez și câte-Va pasaje ! < frumoase din admirabilul discurs ținut de i renumitul Victor Hugo în această materia: | „învățământul în spirit religios — zicea j Hugo — astăzi este de lipsă mai mult decât ori când. Cu cât se înalță omul mai tare, I cu atât trebue mai tare să creadă. -Se ob- i servă însă o anumită tendință primejdioasă, care voește a pune capet la toate în viața , aceasta. Dând omului ca scop, ca țântă finală viața pământeană, viața materială — ’ zice mai de parte Victor Hugo — se agra- vează mai tare și toate miseriile, de-oare-ce greutăților celor multe a năcăjitului se adauge pendul nesuferibil a desperațiunei. Și acea greutate, carele după legea lui “ Dumnezeu nu ar fi altă, de cât suferința ■ se preface în desperațiune. Sigur, doresc să amelioreze în viața aceasta soartea materială a acelora,, cari sufer, însă să nu uităm că cea dintâiu îmbunătățire este ca să le dăm lor speranța. în cât pentru mine — zice în urmă marele învățat Hugo — în cât pentru mine, eu cred profund în lumea aceea mai bună (care ni-o dă spe- ranța) și declar aici în public, că aceasta este cea mai mare bucurie a inimei mele!,.. Eu deci doresc sincer, ba zic și mai mult, eu voesc cu toată căldura inimei, ca învă- țământul să fie religios!.... Iată, Domnilor! — ce zic oamenii re- numițț, Și cum pretind, ca o necesitate peintru fericirea omului, ca învățământul în școale să se cultive pe basa religiunei. I Au, priceput adevărul acesta chiar și ! păgânii, cari recunoaște au a fi de lipsă, ca ori ce acțiune omenească să fie în legătură' cu religiunea. , Omul fără îndoială trebue să-și cul- . tive, și să-și perfecționeze spiritul, și prin urmare trebue să-și câșțjge cunoștințe despre i toate acele lucruri, câri constitue înțelep- I ciunea. însă, înțelepciunea nu esistă fără de virtute. . Idea virtuței însă provine dela Dum- nezeu, deoarece EI a imprimat în mintea j noastră idea acțiunilor drepte și bune, și a acțiunilor nedrepte și rele. ... ' i < . Așa Cicero în cartea a H-a „de legibus“ ; zice că nu lege omenească, nici ceva inven- ! țiune omenească, ci vecinicnl regulator a universului, a dat omului idea despre adevăr și justiție: „Hanc video „sapientissimorum fuisse senteutiam, legem neque hominum ; ingeniis excogitatam, neque scitum aliquod I esse populorum; sed aeternum quiddam, quod i universum muridum regeret. imperandi, pro- hibendique sapientia." , . Istoria Romanilor și istoria tuturor na- i țiunilor ne învață, că nici când nu se începeau resboaie șau alte fapte de mare însemnătate, fără de a recurge după ajutorul zeilor și fără de a le oferi jertfe. Venerațiunea zeilor a fost asemenea fundamentul legilor celor înțălepte date de Licurgus, Solon și de alți înțelepți ai antici tații, a cărora nume și astăzi se pomenește, și a cărora înțelepciune profundă toți o admiră. .... Deci se comite mare eroare prin gu- vernele acele, cari cu forța ieau șeoaiele de sub conducerea bisericei, deoarece numai biserică poate conduce învățământul în spirit religios și fără de conducerea bisericei sau de loc nu, sau numai în parte și foarte im- perfect să poate ajunge scopul învățămân- tului. Acele guverne, cari ieau șeoaiele de sub conducerea bisericei și le lipsesc de spiritul religios, nu servesc interesele individului, nu lucră pentru fericirea familiei, nu pentru binele patriei, —- ci pentru binele lor pro- priu material, pentru ca să rămână la putere timp mai îndelungat. Și aici — Dior — iară cu toată siguritatea putem constata ac- țiunea invidioasă a sectei infernale .... a I sectei francmasonice .... în logele secrete a francmasonilor se hotărăsc planurile de resboiu în contra bisericei lui Christos, în contra școalelor creștine și în contra servi- torilor bisericei .... și vai acelui guvern, ! carele voește a se opune și a nu aduce în îndeplinire hotărîrile secrete a lor! — Zilele lui de viața sunt numerate, deoarece secta dispunând de o mulțime de foi cotidiane și încă de cele mai cetite și lățite din Europa întreagă, începe o acțiune puternică în contra politicei lui, și așa perzându-și popularitatea, în scurt trebue să cadă, sau schimbându-și politica în favorul sectei, pe prețul jertfirei convingerii proprii, poate numai să se țină la putere. Deci a treia dintre cele mai mari cause a decadinței vieței creștinești sunt guvernele atee, guvernele indiferențe în ale religinhei, guvernele, cari întru toate plecându-se sectei infernale a francmasonilor, aduc legi contrare instituțiunilor lui Dumnezeu și a bisericei căsătoria civilă, șecuesțarea bunurilor bise- ricești, descreștinarea școalelor, resttingerea libertății cultului, persecutarea miniștrilor bisericești-și altele. ’ (Va urma). Bibliografie. Cetiți: .. „România Ilustrată" singura revistă mare, enciclopedică, ilustrată : și de actualitate. Pe lângă o materie literată din cele mai variate și datorită celor mai distinși și gustați scriitori români,) ca Coșbuc, Davila, Aatemireanu, Tutoveanu, dr. Grigorovițza, Radu Rosetti, Sadoveanu, etc., revista „Ro- mânia ilustrată", care apare hi București, sub direcțiunea d-lui Ion Rnsu Abrudeanu, conține în fie-care număr între 40 și 50 de ilnșțrațiuni de actualitate din țâră și străi- nătate. ... ' . ; : ■ : „România Ilustrată" este cea mai re- spân di ta și mai apreciată revistă de familie. Apare odată pe lună în câte 4 coaie. Costul abonamentului — 24 lei pe an și 12 lei pe jumătate de an — se poate trimite cu mandat poștal pe adresa: Admi- nistrația revistei „România Ilustrată", Bu- curești, str. Regală Nr. 1. Hote și reflexie ni la Situația politică a Românilor din regatul Ungar. Sub acest titlu a apărut în tipografia I. Marschall din Sibiu o broșură politică datorita dlui Aurel Ciato. Broșura tractează următoarele chestiuni: 1. Situația actuală a partidului național român. 2. Cum să înțalege la noi politica reală? 3. Activitatea parlamentară. 4. Revisiunea programului din 1881. Doritori de a avea aceasta broșură, pot să și-o procure trimițând suma de 1 c. -f- 10 fii. Ia adresa autorului în Vizakna fîirdb. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. Hi aiitiu. 1 b, ItKlp. (48) 12 — 20 Pae. 236 U N f li E A Nr. 27. FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană- 3. DENES BUDAPESTA, VI. Vâczi-korut Nr. 61. Urmașul lui BRAUNER și KLASEK E. Plewa inginer, representantul și depositarul M9d op Tren Tren de perriu. Tren de porrin Tren de perrin § 3 ei e 1 Tren de persdn. Tren mixt op Tren do peri 611. ,10— 6.50 1.50 7.10 9.35 1.50 7.50 2.21 3.50 4.43 11.14 12.42 7.10 8.50 | pl. Copșa mică . sos. | Ocna pJb 12.35 11.01 Budapesta . . 9.— 5.45 9.15 "olo 3.46 1.12 11.36 11.16 10.43 10.13 9.55 9.24 8.48 7.50 7.18 6.45 6 27 6.36 4.52 815. 1.34 li 11.66 2,14 3.49 4.10 4,50 5.63 5.56 6.42 7.23 8.11 8.32 8.64 9.11 10.17 10.47 10.56 11.03 11.12 11.34 11.52 12.24 12.53 1.02 1.45 2.01 2.15 2.33 3.04 3.40 3.47 4.03 5.28 CM 1 CD k£J a OJ Cî numai peste Arad £ 23 Ș v—i t—I 9.02 11.33 1.48 2.06 3.04 3.50 4.14 6.02 6.42 7.12 8.80 8.69 10.29 11.16 11.31 11.40 11.50 12.20 12.46 1.48 2.20 2.29 3.1 î S.27 8.32 4.08 4.45 5.27 5.43 6.08 7.52 8.32 9.09 9.40 10.25 11.12 12.47 2.11 2.18 2.51 3.26 4.16 4.52 5.55 Szolnok .... P. Ladâuy . . “8}Oradea-mare . Mezo-Telegd . R4v 3.37 12 54 11.04 10 44 10.07 9.32 9.11 8 37 7.68 6.59 6.17 numai peste Arad wl . i Tsâ 3.56 2.38 2.32 2.03 1.37 12.55 12.23 11.10 10.50 9.29 9.— 8.55 8.29 8.12 4.12 7.04 1.04 9.15 । S08 t .. / P!- i pl. / Sibnu .... \8o8, Tălmaciu-m. . Avrig .... sos. Făgăraș ... p). 4.25 1 7.41 7.3Î 6.45 601 3.32 L| 1.05' 10.30 tT.lU. 6757 8.04 7.15 4.25 — . - . a . - 3 ai « i ir. m- 2.- 2.54 8.59 6.35! 4.33 5.23 6.15 8.84 NumaiMart* șl Vinerea. comnniiA. . Circ. Marți și Vinerea i Bratca ■ .... ■ Ciucia ..... B.-Huiedin . . Ghârlăft. . . . bosAcm { pl‘ pl. 1 ’ lues. Apahida.... 1 u r 6 ș-L n d o ș—B i ș t r i ț a. 4.— 5.01 6.57 7.55 8 47 9.24 1014 sai Luate și Joia comun. i—• » CC J-t ti O © > O tn X ie fe 6 9 8 4.2 6.3 7.1 5 s a a u Mnreș-Ludoș Zau Țagu-Budatelic .... St. Mihaiu de câmpie . Lechința S.-Măghiăruș Bistrița I i 1 5 6.49, 5.52 4.10 7 30 6.85 4.54 3.44 2.48 2.02 1.16 Circul. Liniași Joia Cnj Oi -4 00 CD alssfe £ 6.11 6.27 7.26 7.50 7.52 8.16 8.32 8.37 9.04 9.31 9.43 9.47 10.01 10.25 10.53 11.- 11.14 12 26 12.58 1.16 1.35 2.09 2.19 3.01 3.31 5.41 5.22 3.54 43.11 13.02 2.56 2.49 2 27 2.05 1.47 1.11 12.68 12.06 11.45 11.09 10.53 10.24 9.48 9.02 8.43 7.30 6.49 6.27 5.56 5.20 5 2 Numi Muț comu Circ, larțt Tji inert 6.12 4.43 4,33 4.27 4 20 8 59 3 58 3.02 2.36 2.21 1.44 1.26 1.06 12.51 12.23 11.49 11.42 11.27 10.16 9.30 9.17 8.40 8.13 5.— 4.24 8.32 7.36 eti de rafia 1 4 55 \ Cucerdea . . . { pi. ( V Uidra Cucerdea — Oșorheiu — BegL-săsesc. Vințul de sus . Aiud sos- VfeiM . 1 316 3.57 4.44 5.34 5.45 7.14 8.10 8.51 9.40 10.30 10 42 12.16 9.10 9.51 10-35 11.27 1.26 2.17 3.14 4.17 4.42 6.11 pl. Cucerdea . . sos. Ludoș . . . Cipău .... sos-ț r pl. pl. /Oșorheiă . . ^soa sos. Regh -săs - pi. 7.45 7.04 6.24 2.35 l.oi 1.1E 12.25 8.45 7.24 i! 8.30(12.31 7.37 11.43 6.51|10-44 6.431 9-3& e.oâi 3 3Qi 7-54 pl. /leiaț Uos. Crăciunel . . ■ Blaț-Kukiilosz<>g • - Micăsasa . . - B?B‘ \ Copșa-mică . . / P1' pl. / l sos. ediaș .... El sabetepol . ^Hsighițâra . . . | PL pl- ) țsos. Hașfalău . . . Homorod . . . . Agostonfalva . Apața Feldibra .... S0B] Brașov . . . ./ PL pL J l BOB. Timiș Predeal . . . sos. BucurescI... pl. ele însemnate în stânga stațiu e nâpte. 3.18' 8.00 5.3C 2.51 2.16 2.14 1.14 1 07 12.53 10.14 sint a T 7.34 7.08 6.56 6.60 6.37 6.16 G 1 liriș — Turda 7.33 7.55 10.5» 11.12 540 6.02 10.26 10.48 6.29 6.51 Ghiriș — Turda 7— 6.40 6.05 4.45 — 110.15 1 9.65 3.20 8.00 ■ 9.12 8.52 5.49 5.42 5.28 4.23 3.50 3.35 3.15 Z45 2,18 1.42 1.17 9.15 se c ipogi Alba-Inlie — Zlatna. 4.37 Tas 940 12.82 4.36 7.47 Alba-Iulia—Zlatna. 7.23; 11.03 "Ă55| 8.20 6.14 8.43 6.03 6.34 7.10 7.50 5.07 B 1 a ș — Kdkftlldszăg — J 6 v â r a d. 3.10 3.47 4.15 5.15 2.48 3.80 4.15 5.21 iele lusemuate ii ui archidieces Kilkiil!osz0g-B)aș . . . । Sâu.-Miclăuș umeri 8.48 8.13 7.41 7.03 nadra 6.50 6.15 inii m 3.55 4.40 5.10 ase mu I Notă eză 6 iilor 1 Cetate-de-Baltă .... D.-Sân.-Mărtiu .... Sdvărad 5.38 5.— 1.50 J cu 1 8.26 sus i Sem £59 u jos, inarîu. 4.ok Inc 11.55 '-gre 1 9.10 : 61 rele < 1 drdpta de jos tn sus. — N an. Pentru monarchie: Pe an 12 cor., l/, *n 6 cor., an 3 cor. Pentru striin&tate: Ps 1 tn 18 frc., &n 9 frc., ‘/4 iu 4 frc. 50 cm. Foee apare In fie care Sâ m bă t A. s «rea * Foaie bisericească-politică. S---------------;—El Inserțiftuii; Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia, să se adreseze la; Re- dacțiunea și admini- strafiunea „Unirei' în Blaj. G] BlX Anul IV. Blaj 15 Iulie 1905. Numărul 28. Invitare de abonament. Cu La Iulie a. c., să începe abonament nou la „Unirea", la care invităm cu toată onoarea pe On. noștri Cetitori, ce nu au apucat încă a-și renoi abonamentul, să binevoiască a și-l renoi, pentruca să nu să facă întrerumpere în expedarea foaiei. Totodată rugăm cu totdea- dinsul pe On. abonenți, cari sunt în restanță cu abonamentul de pe anul acesta, cum și de pe anii trecuți, — să binevoiască a ni-1 trimite, căci foaia are însăși lipse, și să nu poftească nimenea, ca, să i-o trimitem gratuit. ADM1NISTRAȚIUNEA. La groapa dualismului. (w) Se clatină basele monarhiei. Edificiul măreț ai anului 67, la care au lucrat capetele cele mai luminate de dincolo și dincoace de Laita, n’a putut înfrunta nici chiar o jumătate de secol viforiie vremii și așteaptă ca cutremurul cel mai deaproape 8ă-l facă nimica. Nici o jumătate de secol! Ce e intervalul acesta îu istoria unui pnpor? Și câte speranțe nu «’a legat de pactul lui Deăk? Mână liberă au avut și maghiarii și germanii pe teri- torul lor, budgetul și miliția le-a stat la disposiție, ajutor împrumutat și-au promis usque in sempitenrum și iată că toate nimic nu folosesc și sunt la re- strictio mentalis, cu care au legat pac- tului dualist — să ne despărțim. N’avem nimic în contră. Pe noi nu ne-a întrebat nime, când s’a legat pactul și nu ne întreabă nici acum. Legea de naționalități, care s’a făcut atunci, vorbește azi destul de clar, câtă valoare a avut și are înaintea cârmui- torilor noștri. Atâta însă — acum la groapa dualismului — constatăm, că, mulță- mită înțelepciunei bărbaților de stat maghiari, acum de 37 de ani încoace nu s’a făcut altceva, decât politică na- țională. Ideile cele mai bizare de stat unitar național s’au perândat șiruri, talente vrednice de o soarte mai bună și-au consumat forțele de a clădi la statul lui Plato, legi, ordinațiuni s’au adus grămadă, cari toate sunt îndrep- tate cătră ținta unității naționali. Și ce s’a ajuns cu toate acestea? Și-a angajat bătrânul Tisza biserica catolică mare și puternică, tâuților, șvabilor, bunevațîlor li-se predică ungurește în biserică, și-a aflat oameni, cari să lupte la Curia romană pentru introducerea liturgiei maghiare în biserica unită cu Roma, ca astfel să spargă și cetatea aceasta a limbei și naționalității noastre, Omge, Emke, Eke și mai știu câte societăți așa zise culturale, sprijinite de stat și de bărbații lor cei mai de frunte au resărit ca ciupercile și la ce resultat au ajuns toate acestea? Astăzi țara e plină de școli de stat, cu lipse fără lipse, e plină de oficii și oficiauți, tot cu meniri de a fi fortărețe puter- nice statului național, tot cu lipse fără lipse, s’a făcut pendentă ori-ce octipa- țiune publică dela cunoașterea limbei maghiare și în schimb țara a sărăcit de tot, vapoarele nu răsbesc a trans- porta sărăcimea în America și ce e mai mult, s’ar duce jumătate de ar avea cu ce. . Astăzi afli comune întregi, cari grație politicei înțelepte naționale nu mai au nimic, dările nu se pot incassa, locuitorii sunt cei mai mulți zileri iloți fără casă și moșie — roadele vii ale politicei naționale dela 67 și până azi. Comasările menite iarăși a întări elementul maghiar și mai ales nobi- limea scăpătată, care odată sta cu pipa în fereastra casei comitatului așteptând, ea să poată pune la dosar ordinațiunile guvernelor, a stors și măduva din ță- rănime. Dar las’ că Dumnezeu nu bate cu bâta. Nemeșii la sunetele de trimbița ale guvernelor au eșit și ei la largul, ca să-și dee sprijinul de lipsă la edi- ficiul național și plăcându-le mai mult politica națională, decât economia, care a învățat-o dela tatăl lor și-au îngreunat moșiile și mulți trăiesc uzi din grația comitatelor ca scriitori, solgăbirei; ca astfel ridicându-se să ajungă iarăși de unde au plecat. Astfel sunt astăzi zidirile acestea puternice ale comitatelor. De dragul politicei naționale is- voarele de venit ale țărei sunt azi slăite și partea primă din lozinca lui Kolonici, că țara trebue dintâiu sără- cită ca să poți face eu ea ce-ți place, s’a împlinit, din partea a doua nici o urmă positivă nu este. Din contră acțiunea puternică de maghiarisare a dat naștere unei reac- țiuni și mai puternice din partea națio- nalităților și politica șovinistă de sărăcit ne-a sărăcit pe toți cu voia fără voie, dară cel puțin pe cetățenii unei patrie ne-a divizat în doue tabere, unii, cari atacă și alții cari se apară. Măsurile draconice luate față de așa zisele veleități naționaliste au avut de urmare sugrumarea ori-cărei suflări mai libere de ale naționalităților, până ce rând pe rând s’a mai potolit stri- gătul nostru după dreptate și egalitate, și în liniștea aceasta zis’a Wekerle în parlamentul ungar •— la noi nu există chestie de naționalitate. Și după toate acestea iată-i acum la răfuială pe înșiși contrahenții pac- tului dualist. în politica națională dela 67 încoace nici un progres positiv nu s’a văzut, le trebue dar și miliția. Vim patitur regnum — să silește îm- părăția și va ceda, va trebui să cedeze, se vor face încercări noue, căsărmile se vor transforma în școli și vom vedea ce vor zfce și ce resultate vor puteă arăta după 37 ani. Până atunci însă vom trăi sperăm și opinia sănătoasă maghiară, se va convinge, va avea răgaz și motive de a vedea, că de dragul unei utopii nu merită ca să aduci țara la sapă de lemn și iarăși nu ști ce vânturi suflă și ce bine e de a-i aveâ pretini și soți pe aceia, cu care trăiești sub un coperiș. Pag 238. UNIREA Nr. 28. în istoria popoarelor tot legile ' naționalităților povestea universal j acelea sunt dominante, cari sunt și • a rămas astăzi după alegeri; vorbă ; într’ale singuraticelor itfdivizi.* Cel. fproa.^ toț^e frica lor va rămânea șr I mai tare înghite pe cel mat s]ab„ se-' pfifîticaj agrononueă țaM i lecțiunea naturală își are cursul său neștrămutat. Pe pământul patriei noastre au fost celți, iazigi, goți, avari, cu- mani, cari toți au dispărut fără urmă și fără de ai sili cineva la contopire. Ce a fost mai trainic și mai vit^l a rămas, și astăzi după ce conștiința na- țională e generală la toate popoarele, și după ce condiția primă și principală a; traiului și deâvoitărei unui popor este limba, e numai risipire de forțe și chel- tuială de bani, de a te lua la luptă cu acest idol al poporațiunii. Ne-am bucura, dară nespus de mult, dacă cu ruperea pactului dualist. s’ar curma și politica tradițională maghiară, dacă o direcție sănătoasă ar fi steaua conducătoare a maiorității actuale, dacă privirile și mințile bărbaților de stat ar fi îndreptate spre bunăstarea și în- florirea acestei țări, de a cheltui mili- oanele multe, nu pentru utopii națio- nale, ci pentru mulțimea aceea mare a oamenilor mici, cărora sărăcia le-a dat bâta în mâna și traista în grumazi, ca să iee lumea îu cap. Vedem însă, că programul coaliției e și mai și decât al partidului liberal, vom avea miliție maghiară și instrucția va înghiți tot, ce ar trebui dat pentru ridicarea economică a țârei. De frica actasta per emineritiam agruhonjică, ! rolul ministrului de - agronomie "‘va șă-- | mânea țot cel de'până acum,, căci banii ! țărei ii înghite instrucția. ' Noi de-o-cam dată suntem siliți a petrece lupta aceasta din jurul pactului dualist ca privitori., dar nu vom întârzia j a ne apăra interesele și instituțiuhile ’ noastre atunci când împrejurările vor ' cere. ‘‘' I „Cine are dară drept?“ — pentru „Gazeta de Duminecă“. — Sub acest titlu G. de D. tn nr. său 22, ca unuia ee m’am ocupat în „Unirea* cu limpezirea — trebilor — îmi face cu obici- l । nuita sa procedură unele reproșe sarcastice — vătămătoare, cari miroasă, pe de parte a multă maliție și puțină politeață, la cari i moralminte mă simț îndatorit ami face ur- । mătoarele observări: . 1. Redacția schimbându-și de astă i dată predilectele espresiuni folosite la adresa ; reclamatorilor de „cap sarbăd“ și „procatori ' nechemațiu. să îndălătnicește întru a sus- j ținea eu râvnă că eu am ajuns în treaba scrierii: „implicite ea Piiat în credeu* și că dânșii „din considerațiuni umanitare față i de orizonul îngust al judecății reclamato- ■ riului și altora asemenea lui* în un articol । au arătat scopul ce-1 urmăriau cu „trebiie | noastre* așa de lămurit, încât de mărirea «eelui£eQp'^4eft^ scrupuloși* au amuțit; ba anii preoți ch&r le-au .aderat, numai du nn. aceite sunt niște, aserțiuni ge eâtde unȘ^te și nemodeste. pe atât de fialsd? Și nereăpectabile. Eu în limpezirea aserțiunilor’ G. de D. vătămătoare pentru biserici arhiereii și preoții gr.-cat. am pus teseie asertorie a G. de D. și apoi cu des- tulă bunăvoință am dovedit falsitatea și răutatea lor. Rog deci eu umilință pe emi- nenții dela G. de D. să nu-mi compătimească „îngustia orizonului* de vederi și judecăți, .fără a-1 cunoaște, luând știre că nici am nvut nici am lipsă de lămuririle din articolul îndreptat „capetelor sarbede*. Arn urcat toate treptele acelui orizon lat și înalt a științeior, pe - cari unii dintre eminențiile Dior în veci n’au călcat. 2. G. de D, continuă eu sarcasm: „Apărdtoriul credinței^ aleargă la „Unirea* și publică coloane peste coloane polemice, în cari eele mai puternice'argumente îi erau că în „statul Danemarc nit miroasă nimica* și că „organisația bis. gr.-cat. au produs prelați ca Șuiuț, Vancea și Pavel.* . Aceste aserțiuni a G. de D. sunt so- fisterii mai mult ca ridicole. Dacă redacția îmi dovedește că ași fi scris: pe‘ Șnluț. Vancea și Pavel. i-a produs organisația bis. gr.-cat., atunci mă declar însumi de cărturar lipsit de lămuririle Dior, iar dacă vor afla că ia mărețele figuri aiui Vancea și Pavel m’am provocat singur pentru a le argumenta; că Arehirei gr.-cat. au și alte griji și scopuri nu numai a fi bine soriși la Roma — iacă bine mai coboară pițăl din înaltul, orizon a judecăților Dior și nu trântească cu atâta furie șj fără nici un rost la vorbe neadevărate pe răbduria hârtie, întortoeând dea valma aserțiunile al- tora, — și îi asigur că nu vor putea trage FEUILLETON. " Câteva rânduri de „dincoace" în amintirea lui TIMOTEIU CIPARIU. Se.făctț, acum .câteva săptămâni, și sărbătorirea'iui. Timoteiu Cipariu. Cum e și firesc la oameni, cari trăiesc în împreju- rările fraților noștri de dincolo, n’a tost nici o solemnitate mare, nici un amestec oficial bisericesc. S’a tăcut un parastas, rugăciuni de pomenire, care erau și de mulțămită, într’un biet sat al Ardealului apusean, de unde a pornit spre școala din Blaj, spre munca de ani îndelungați în acest centru de cultură, spre o curată glorie în toate colțurile Românimii care cugetă, copilul care era să fie canonicul mitropolitan Cipariu. în Blaj chiar, alt luminat om al Bisericii și ai neamului, alt priceput și harnic, ca- nonicul Dr. Augustin Bunea a vorbit, caid, însă cuminte, despre începătorul adevăratelor studii științifice cu privire, ia limbă, cultură și istorie, în Ardealul românesc.. Aud că s’a scris și o broșură, de profesorul Dr. I. Raț din Blaj. Apoi visitatorii acelui sat smerit și sărac s’au întors înapoi, încun- jurați de bune amintiri, îndemnătoare șj mângâietoare pentru toate timpurile. Cetind până aici, cutare animal de gazetă bucureșteană sau ieșeană se va în- treba cu indignare: aȘi cine e acest Cipariu, despre care se cutează a se vorbi astfel?' Nu e preotul acela ciudat, care-și scria numele într’un fel și-i cetia în altul? Am. auzit doar că a voit să strice limba și orto- grafia, că a scris lucruri la enre,'cum te-ăi uitat, și pufnești de râs ...; N’a fost el în- vins. strivit și înmormântat în batjocură de cei, cari an venit după dânsul? Atunci de ee să ținem isonul celor câți-va, cari, din interes de clopotniță, i-au făcut serbare în satul Păn'ade?* Nu animalului de gazetă, care, să vrea, și tot nu poate înțelege deplin, adecă și cu sufletul și eu inima,, ci publicului celui mare românesc — cătră care, ori de ascultă, ori de nu, ara căpătat deprinderea să vorbim, — se pot da aceste lămuriri. Școaia cea mare a Ardelenilor din veacul ai XVIII-lea. apărători ai romanității desăvârșite și nepătate, eterne și inmutabile. ca însăși Roma, își găsise în Petru Maior și representantui cel mai logic, mai siste- matic, și cel din urmă reprezentant. Căci toți cari au apărat pe urmă aceste idei, fie și Laurian, meșterul dicționarului limbii, care trebuia să fie, toți aceștia nu se pot asămăna cu înaintașii lor în ceea ce pri- vește însemnătatea lor adevărată în mișcarea poporului românesc. Ca ori care altul din anii 1810—20, când a învățat Cipariu la școala mică și la cea mare, copilul din Pănade a primit, din graiu și din scris, ideile intransigente. Gândul la Roma, — și atât. Dar când el ajunse a judeca fără epitropie și eonștrin- gere, Cipariu avii și simțul că limba româ- nească, de a căreia îndreptare și întocmire din nou, de a cărei chinuire și schilodire se tot vorbi a, că deci această limbă trebue să fie cum este. Urmărind-o în timp și în spațiu, peste veacuri și peste țări, cu iubire de fiu și nu eu dispreț de pedagogi el o văzu în toată întinderea ei largă și vechimea ei venerabilă, în toată mărimea ei. - Ea nu mai era un derivat fără preț, o rătăcire vrednică de compătimire a limbii latine, uti copii pierdut, care se aduce înapoi la vatră, spășit și cu ochii în pământ, ci un voinic ce-și croise drumul în lume, pe eare-1 știau multe plaiuri, și prin care se îndeplinise multe isprăvi. După toți aceia, cari tă- mâiaseră înaintea sepulcrului antic ai limbii latine, crezând că de acolo se va înălța viitorul nostru, el, Cipariu. ‘înțelese că viitorul se desface îutâiu din viața care este, și deci o îmbrățișa eu iubire pe aceasta. Astfel autorul „Principiilor*, și al „Gramaticei* fii apropiat de trecutul cei nou, românesc, mai mult de cât ori-care înaintea iui. Școaia cea veche latinistă se cufundase în cronici, pentru a da povestirea ușoară a lui Ciain și analele masive ale lui Șincai, numai lâ începutul ei, când nu i-se deslușiseră încă însușirile deosebitoare. Pentru un Petru Maior însă, nu mai aveau nici un interes povestirile despre Voevozii sălbatici, cari sămănau așa de puțin a Cesari, și, dacă el a vorbit despre Vlădicii necărturari și grosolani în „Istoria biseri- cească^ aceasta a făcut-o cu alte scopuri, și nu de hatârul lor numai. Pentru Cipariu, care înțelegea pe deplin, și gusta, între- buințând-o științific, limba vechilor scriitori, și chipurile însemnate de dânșii trebuiau să trăiască. Lui i-au plăcut episcopii ar- deleni din vremile mai puțin luminate, pentru cunoașterea cărora a lucrat și el. Viața românească dela Dunăre îi vorbia apoi, de-a dreptul, dela suflet la suflet. Cercetând deosebirile de graiu dela un ținut la altul, interesându-se de dialecte, _ Nr. 28.___________________________ eonclâvlile lipsite de ade-vâr și saci; tă ar- gumentifileinele ap fo$t ..jȚerzi. -uscate" și va „mirosi ceva și în statul Danemarc" a G. de D, . 3. Mai primesc continuative dela On. Redacție câteva bomboane, cari ar fi în drept, și datorința să le guste Dior. Mă declară de necapaciiaver, aserțiunile mele de: verzi uscate și neaparținător mulțimei pricepuțilof. înproșeături. cari dela eminenți, ce pretind a fi superiori în priceperea și tăinuirea scrisorilor și să socot în un orizon mai lat a Științelor ca reclamatorii, n’ar fi de așteptat, căci mai vîrtos și de sine do- vedesc numai contrariu).' La aceste numai eâte-ya vorbe îmi încap; Să trăiască emin.enții dela G. de D. la mulți și buni ani! dar ea creștini gr.-cat, cn rAtnâ deoparte, iar de alta ca românii neprihăniti și în anul ce vine și alții, Cei vor mai avea dela Dumnezeu să nu mai lumineze .în 15 Mărțișor, cum îp ăst au, a făcut Dl redactor, căci Dea a bună samă nu are ajutor dela stat ca preoții și dascălii, ci e om independent în cel mai înalt orizon al . pricțperei și judecății, Și alăturea eu Dior doresc să trăiesc și eu barem..până atunci, până voiu fi fericit a ceti dela eei ee azi cârmuesc G, de D: în loe de ariicolaȘi slăbuți culeși din traistele românilor, cari merg Ia târg și în cauze financiare .să abat la „Silvania" articoli gravi, soriși.și redactați în un stil și spirit mai avântat și mai să- nătos, cercând, aflând, lovind cn fluență și lecuind cn înțelepciune răul în tot locul, la toate tagmele unde va fi, căei mai pe tot locul miroasă ceva. Declar solemn, eă de vom ajunge acel timp dorit nu voiu fi cel din urmă, dintre cei ce vor aproba și aplauda ținuta, șî di- recția G. de D.l Dar . până va urgia, ușa- caVe aveau mare preț pentrll acest înce- pător al studiului •i&r.-:Ciparin se apropia în affirșit, âcSO-m o&mi era rin mare; cărturar, și de viața poporului românesc tle ' pretu- tindeni, care se poate zice. cS nU i-a fost străin în nibi unu din ‘itoatHtearărrle sale. Mintea lui se complecta astfel necontenit. <■ De noi. cești de dincoace, nu i-a fost rușine nici od,âtă, ea altora. în vremuri grele, lâ 1836, a călătorit în principatul muntean, și a avut bunătatea să ducă cu dânsul numai amintirile cele bune, A venit bucuros la deschiderea Academiei Române, pe care ar fi ajutat-o și mai mult, dacă n’ar n învins dela început rigiditatea latină a lui Laurian, eare era în România, unde Cipariu venise numai ca oaspete, acasă la el. £ Și o inteligință mică poate folosi dacă lucrează cu disciplină într’un câmp potrivit cu dânsa; ;ea poate chiar apleca până la sine arborii cei mai îualți prin vîrfuriie de jos ale ramurilor. N’a fost așa Cipariu. Cine a străbătut yre-odaiă șalele, astăzi prăfoase și părăsite, ale bibliotecii sale, a trebuit să rămâie uimit de larga rază a in- teresului său științific, a interesului său literar, și, mai bine,, a interesului său uman. Dela manuscriptul de cronici a Moldovei, până la versurile arabe legate în marochin roșu, și până ia poesia lirică a timpului său. —: n’a făcut Lși el versuri? — totul se întimpină acolo. Iu aceste încăperi a cetit el mulți ani .de zile după ee noi nn mai știam să-i cerem a scrie. Stătea închis în frăție cu duhurile morților celor mari, și nu-i păsa de lumea, care judecă cu cumpănă UNIREA ________________________ șinăria ei în .artieoiașii săi de fond; redae- ■tați în stil, formă și bnirit, pe cât de vtllgăr -pe atât de;încâlcit unilateral, de repețite ori repețind a îmbiăti la pae săci îu chip de grâu bun. cari ou produc decât eoib măre, din cari sug cu drag scriitorașii - su- perficiali, mai tfând și analfabeților-, cari colpoaftă marfa — nu pot să le aprob în- țeleneiunea și să le daa drept, —eu-atât mai puțin să- le prorocesc izbândă în ajun- gerea-scopului ee urmăresc — decumva în adevăr urmăresc scop ori cât de aspru mă vor judeca eminențiile Dior. Pe o cale mai netedă, in uii orizbn fără atâta colb și într’un spirit adevărat să pdate mult îndreuta. Dăr sâ se încerce G. de D. â afla rele și defecte, și unde până acuma n’a aflat eă în multe locuri și staturi mai miroasă câte ceva. Eti îu ar- tieblii inei am cunoscut aceât adevăr, și cei ee cunoaște, aceia are drept. ' ■ ' ., . Șumâl. la 25 Iunie 1905. Vasiliu Pop • preot. ' - : - '■ i ■ > : a • ' . : ■ ‘' Exposiție etnografică și istorică culturală la Sibiu. L (Continuare.) : ■ . Desp.K. Societățile culturale. Secț. XXXIV. „Asociațiunea". Expoziția specială a „Asociațiunii pentru lite- ratura română și cultura poporului român", se va compune din următoarele părți: 1. Din Istoricul Asociațiunii. Aici se vor prezeata; (§. 80.) a) acte și documente despre înființarea „Asociațiunii"; de snițer greșelile făuri lorilor'-, de înaite clădiri, ale minții avântate., . îu bâtrâueța ca și. în tinerea ,Ini, el n’avsâ nev^ de foarte puțină odihnă și cei eqj-ân cu; nosCut ș'iin să souie despre fișiifința cu care trecefi de itiar uruite1 ofi ’ pe m>aptC"dieHa îninuerBcnl somnului ia; lununacceuriior de învățătură șț de feum^seță..«ude lampa — ca un șimbul.l.—..niț sp.stingea nici .odată. . ' ’ . ‘ ’ ' , ' Acesta a fost bătrân ui . cu ochii vioi stîb fruntea înălță,"pe' ca're Ai-1 înfățișează ehipiifile: nn munâitoh iun cugetător ■și- un om deplin. O știa aceasta Biâjenii, eari vorbesc despre dânsul până astăzi eu aceiași respect ca și. cum l-ar aveă sub ochi și acuma; și ar trebui s’o știe și alții. Căci puterea rihui popor vine' și din conștiința limpede a tuturor oamenilor aleși, pe care i-a avut și-i are. și din cultul desinteresat al acestor .„eroi". „Sămănătorni8 IV. 24. N- lorga. A apărut: a V. ediție ACATIS m =£= cl uni pentru pietatea fiecărui creștin. Revăzut și completat.— în rugăciuni această, carte e un adevărat mărgăritar sufletesc, o carte foarte potrivită pentru fiecare. — (Wă leg. I cor. + 10 fii. porto. ' Pag. 239. i) date despre adunările generale ținute până aci; c) diplome vechi și noue pentru membri; , d) diplome și alte suveniri dela expozițiile din 1862 și 1881; '■ e) tabele statistice-despre fluctuațiunilo numă- rului membrilor și despărțămintelor; (§ , 81.) /) stărilb. actuale i-se vor presenta prin o hartă:geografică, pe care se va arăta Împărțirea teritorului despărțămintelor (active și .proectate) și se vor marca prin steguiețo de diferite colori: sediul comitetelor cercuale (cu numărul membrilor despăr- țământului) și agenturilor, și localitățile unde se află biblioteci ambulante sau stabile ale „Asociați- unii“. (§ . 82.) ‘ sos. Timiș Predeal . . . sos. BucurescI... pl. 1-50 7.10 1.50 7.50 9.— 11.56 2.14 3.49 4.10 4.50 5.33 5.56 9.15 11.12 12.47 2.11 2.18 2.51 3.26 4.16 4.52 5.55 6.11 6.27 7.26 7.50 7.52 8.16 8.32 8.87 9.04 9.31 9.48 9.47 10.01 10.25 10.53 11.- 9.35 9.02 11.33 1.48 2.06 8.04 3.50 4.14 5.02 5.49 6.42 7.12 8.30 8.59 10.29 11.16 11.31 11.40 11.50 12.20 12.46 1.48 2.20 2.29 3.11 S.27 3.82 4.08 4.45 5.27 5.43 3,37 12.54 11.04 10.44 10.07 9.32 9.11 8.37 7.58 6.59 6.17 5.41 5.22 3.54 /3.11 13.02 2.56 2.49 2.27 2.05 1.47 l.ll 12.58 12.06 11.45 11.09 10.53 10.24 9.48 9.02 8.43 7.30 6.49 6.27 oS ® BS 6 s R ■yss 3J8 2,51 2.16 2.14 1.14 L07 12.63 10.14 5.82 3.56 2.38 2.32 2.03 1.37 12.55 12.23 11.10 10.50 9.29 9.— 8.55 8.29 8.12 8.00 7.34 7.08 6.56 6.50 6.37 6.16 5.49 5.42 5.28 4.23 3.50 3.35 3.15 2.45 2.18 1.42 1.17 9.15 6,42 7.23 8.11 8.32 8.54 9.11 10.17 10.47 10.56 11.03 11.12 11.34 11.52 12.24 12.58 1.02 1.45 2.01 2.15 2.33 3.04 3.40 3.47 4.03 5.28 6.03 6.34 7.10 7.50 6.08 7.52 8.32 9.09 9.40 10.25 11.14 12 26 12.68 1.16 1.35 2.09 2.19 3.01 3.31 9.10 5.561 5.20 3.55 4.40 5.10 11.65 Copșa-mică—SibW—Avrig—Făgăraș 6.20 640 8.46 1.12 11.36 11.15 10.43 10.13 9.55 9.24 8.48 7.50 7.18 6.45 6 27 5.12 4.43 4.33 4.27 420 8 59 3.38 3.02 2.36 2.21 1.44 1.25 1.06 12.51 12.23 11.49 11.42 11.27 10.15 9.80 9.17 8.40 8.13 J-81| h a! '“Oi 3.50 4.12 tr. m. 4.33 5.23 6.15 8.34 । । w j 'O8IT1T14; 7.10 6.36 12 42j 8.50 7.O4I 1.04| 9,15 p). Copșa mică . Ocna........ sos. =6.io £ 6 1 H &i % 2.— 2.54 3.59 6.35 4.— 5.01 A 9.06 * 10.29 4.251 5.39| 6.57 ,î g 12.48 H 1.55 ~7ă9| 7.55 8 47 ^3 8.02 HumBlj 9.24 ] 3.52 Marț*' 10 14 comun sos.) pl- / SOS. Sibiiu . . Tălmaci u-m.. Avrig . . . . F&găras . . . pl. 4.5S 4.25 > 9O2f 3,09! j 8.15; 1.34, i 7.4 V 1.061 ! i 7.33: « £ i 6.45' « 31 6Oli -J? 12.35 11.01 10.30 8.57 8.04 7.15 3.. J 4.25 Mură ș-L udo ș—B i s t r i ț a. Mureș-Ludoș . . . . Zau................ Țagu-Budatelic . . . St. Mihaiu de câmpie Lechința.......... S.-Măghiăruș . . . , Bistrița.......... ! 6.49 7.30 * ! 5.52 6.35 ' 4.10 4.54 ~— 344 Circ.! 2.48 I 2.02 Vinerii 1.16 .s â •a 9.44 8.46 7.43 6.52 5.55 Cucerdea — Oșorheiu — Regh.-săsăsc. 316 3.57 4.44 5.34 5.45 8.10 8.51 9.40 10.30 10.42 12.16 9.10 9.51 10-35 11.27 1.25 2.17 3.14 4.17 4.42 pl. Cucerdea . . sos. Ludoș . . . Cîpău .... pî.S'}oșorheifi . . sos. Regh.-săs . pl. ; 7.42 7.04 6.24 2.38 1.55 1.19 12.25 8.45 7.24 8.30 7.37 6.51 12.31 11.43 10.44 9.35 9.15 7.54 5.30 5.48 5.04 3.30 7.14 6.11 Ghiriș — Turda 7.33 10.50 5.40 10.26 6.29 7.55 11.12 6.02 10.48 6.51 Ghiriș — Turda 7.— 5.06 10.15 3.20 9.12 6.40 4.45 9.55 3.00 8.52 A1 b a - I u 1 i e — ZIatna Alba-Iulia—ZIatna | 7.23111.03 6.14 |T55| 8.20 "&43 Blaș-K4kfillosUg-Sovârad 5.— 4.24 3.32 7.35 3.10 3.47 4.16 5.16 8.26 2.48 KuktiIJoszdg-Biaț . . . 3.30 Sân.-Miclăuș 4.15 Cetate-de-Baltă . . . . 5.21 D.-Sân.-Mărtin . . . . 8.59 Sdvăr&d . . 8.48! 8.13 7.41 7.03 4031 6.60 6.15 5.38 5.— 1.50 Netă. 6rele însemnate in stânga stațiunilor slut a se ceti de sus In jos, cele Însemnate in drepta ds jos In sus. — Numerii incuadrațl cu lini] ma negre Insemnăză drele de ndpte. --------—1 ....... , ■ ■ - ■ ■—— ■ - . Tipografia Seminariului archidiecesan. --------El ac Abonamentul1. Pentru monarchie: Pe au 12 cor., 'h an 6 cor., an fi cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., an 9 frc., ’/* an 4 frc. 50 cm. ®L XIS Foea apare in fie care S â m b ă t A. PJX X Ol------- Inserțiruii: Un gir gărmond: ■ . odată. 14 fii,, a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. E X Tot ce privețte foaia, ' să se adreseze la: Re- dacțiunea ți adjnini- strațiunea „Unirei1 In ■ ' B I aj. fa a eSc Foaie bisericească-politicâ. Anul XV. Blaj 22 Iulie 1905. Numărul 29. invitare de abonament Cu I-a Iulie a. c., să începe abonament nou Ia „Unirea", la care invităm cu toată onoarea pe On. noștri Cetitori, ce nu au apucat încă a-și renoi abonamentul, să binevoiască a și-i renoi, pentruca să nu să facă întrerumpere în expedarea foaiei. Totodată rugăm cu totdea- dinsul pe On. abonenți, cari sunt în restanță cu abonamentul de pe anul acesta, cum și de pe anii treeuți, — să binevoiască a ni-1 trimite, căci foaia are însăși lipse, și să nu poftească nimenea, ca să i-o trimitem gratuit ADMINISTRAȚIUNEA. întru mărirea lui Dumnezeu. (=) în zilele noastre, — a căror caracteristică e scepticismul și vânarea intereselor și a plăcerilor materiale — rar ni-se dă ocasia să putem înregistra din când în când vre-o faptă nobilă și măreață, carea să deștepte in noi sen- timente mai înalte, dându-ne astfel im- boldul pentru a cerca să o imităm. Viața de toate zilele, cu micile ei intrigi și interese trecătoare și viața publică, cu frasele ei goale și lustruite se aseamănă mormintelor spoite pe din afară, cari din iăuntru sunt pline de putreziune. Bărbații cu inimă mare, sufletele generoase și nobile strălucesc ca tot ațâța aștrii în caosul acesta de inte- rese josnice, arătându-ne singura cărare dreaptă, care există; iar faptele lor, curăță tot nămolul vremii de pe inima noastră, lăsând ca aceasta să apară așa de bună și curată, cum a eșit din mânile Ziditorului. Ne bucurăm atunci și noi din tot sufletul, văzând înalta pilduire și su- fletul nostru se opintește să-și iea un avânt mai înalt, încearcă să se ridice în sfere mai senine, sbătându-se din aripile lui, tăiate pe jumătate. O astfel de măreață și nobilă faptă este știrea ce ne-o aduc confrații dela „Răvașul**, ea adecă: Domnul Ștefan Havași-Oășanu și-a testat întreaga sa avere de o sută de mii coroane pentru zidirea unei noue biserici române greco- catolice în Cluj. Fapta vorbește dela sine; ori-ce comentar e de prisos. Ne reamintim contribuirile, pe cari le cetiam în toată săptămână 1n „Ră- vașul“ pentru noua biserică greco-cato- lică, ce avea să se zidească, si ne gândiam atunci la această nouă biserică românească in Cluj ca la o visiune foarte departe în viitor, pe care Dum- nezeu nu ne va învrednici să o vedem cu ochii. Copiii noștri, ori nepoții noștri, poate să aibă norocul, care pentru noi era numai un vis frumos și îndepărtat. Și iată, că din mărinimia unui fuudatoi* generos de odată s’a făcut un paș uriaș spre această luminoasă țintă — și putem spera acum, să vedem în viitorul mai apropiat, înălțâudu-se fal- nica zidire a bisericii nouă din Cluj, după cerințele orașului mare și după însuși numărul mare al credincioșilor, care se urcă la aproape 7000 de suflete. Fapta aceasta generoasă o plămă- dise nobilul fundator cu ani înainte; în Joia-mare a acestui an a încheiat înaintea notarului public actul de do- națiuue, astfel încât Escelența Sa Mitro- politul având cunoștință despre cele sevârșite a scris fundatorului asupra sfintelor sărbători o călduroasă scrisoare de laudă și de mulțămită. După ce afacerea a trecut prin toate forurile, cu învoirea fundatorului, lucrul s’a adus în publicitate, vestit fiind din partea protopopului Clujului de pe amvon cre- dincioșilor, cari în frunte cu curatoratul lor au aranjat o mișcare frumoasă de mulțămire și laudă în cinstea funda- torului. Iată câte va șire din „Răvașul1* asupra acestei sărbătoriri: „Curatoratul bisericesc la rândul său, plin de bucurie la o faptă așa de vrednică a dorit aâ respundă ea recunoștință potrivit și oeupândn-se îu doue ședințe cu acest ' lucru a luat horărîri. cari sânt vrednice și i de biserica dăruită și de marele ei dăruit or | Cuprinse în zece puncte, ca în zece porunc i hotărîriie acestea esprimă toată multămita și recunoștința bisericei față cu di Havași Oâșanu, și dispun pentru toate timpurile cum să se perpetueze recunoștința neperi:oai e a credincioșilor, cum și pomenirea prețioasă a fundatorului. Hotărîtile acestea, firește, se păstrează s .b vălul unei evlavioase dia- crețiuni. recunoștința bisericei s'a dovedit I însă de pe acum, și despre aceasta putem vorbi așa dară. întâiu și întâi d< protopop Dr. Dăianu a adus la cunoștința credincioșilor, de pe amvon. într’o predică potrivită, fapta ce a săvârșit dl Ștefan Havași, aprețiind-o în lumina credinței și a dragostei de neam și de biserică. Poporul credincios a aclamat cu însu- flețire, în biserică, pe dl Havași — și după eșirea din biserică nu-și' putea tâieui în- destul bucuria ce le-a stăpânit inimile. Curjtoratnl ia rândul său chiar ieri — în ziua marilor apostoli Sf. Petru și Pavel — a trimis o deputațiune de onoare la dl Havași, însuși curator al bisericei, ea să-i esprime mulțumită, dragostea și admi- rația ce i-o păstrează. Oratorul deputațiunei a fost, dl Dr. E. Dăianu, președintele cura- toratului. la a cărui cuvinte a răspuns, mișcat până la lacrimi, dl Havași dorind ca pilda dată să găsească cât mai mulți urmași, ca să vedem cât mai curând stră- lucind crucea de aur de pe noua biserică română din Cluj.“ Vestim și noi cetitorilor noștri nu- mele lui spre bună pilduire, vestim fapta lui nobilă, să o cunoască cu toții și să o cinstească. Vestim numele venerabilului bătrân de 74 ani, care își închină toată averea agonisită în o viață îndelungată și laborioasă, pentru podoaba casei Domnului. Numele lui trece de parte de cercul cunoscuților de până acum, ridicându-se între fundatorii noștri de întâiul rang, binemeritând de titlul: „binefăcător al bisericii și al neamului.1* Departe în viitor se întind efectele jertfei lui curate. ... Sub bobiturile bisericii noue și mărețe din Cluj, fumul de tămâie se va înălța în ondulări mângăitoare, înălțându-se spre bolta tăriei de odată cu șopotul molcom al rugăciunii și cu vibrările cântărilor sfinte. Corul tine- rimii universitare va executa responso- riile și biserica va fi tixită de lume. Bătrâni și tineri, bărbați și muieri —• toți se vor închina cu sufletele împă- cate Dumnezeului neamurilor. Și prin Nr. 29. Pag 246. geamul frumos colorat, soarele va arunca un mănunchiu de raze de focj într’aurind slovele de aur de pe o tablă de marmură din păretele bisericii , . . ■ Copiii de școală vor ceti atunci în slovele de aur numele lui: Ștefan Havași-Oășanu. > S â luptăm! / Lupt* e vfWțftț^j^ur ai^ । deci lupt*. e sămnul vieții. Cine luptă e via. Au trecut acele vremuri, câud amor- țeala somnului greoiu cuprindea neamul român. Azi ne-am trezit din „somnul cel de moarte11 azi trăim, căci luptăm, și traiul însuși e o luptă. Destui am dormit veacuri de-arândul. încât dușmanilor noștri ușor li-s’a putut părea, că nu ne vom mai trezi, Că suntem morți. Și ei ar vrea ca din nOU să ne dăm drept morți, ca ei să poată pași în bună voie peste trupul fără suflare a neamului nostru. Dar1 la aceasta nn ne va lăsa Dumnezeul strămoșilor noștri! Nu ne va lăsa Dumnezeul părinților, dacă noi nu vom privi cu manile in sin. cum ni să sapă mormântul vieții noastre naționale, dacă vom lupta, dacă viața noastră aevea va fi o luptă. Și ce frumos e să lupți pentru lucruri sfinte, pentru idealuri făurite de strămoșii nostri, de mai marii neamului, de însuși sufletul nostru; ce frumos e a lupta, când știi, că aceea, pentru ce te lupți e însuși adevărul mai limpede ca soarele de pe bolta cerească; ce frumos e a lupta fără râvnă de câștig material — și ce glorios e a învinge. Iar fără luptă nu să dă învingere. Nu înțeleg lupta cu arme! Au trecut acele timpuri, când ferul și tocul făureau UNIREA ____________________ adevărul. Și chiar și elfod acelea ar fi: măestrul adevărului și astăzi. .noi nu am recurge la el. Temeiul, pe care stăm noi, e temeiul civiiizaținnii tuturor popoarelor: e dreptul, e legea. Nu vrem mai mult, decât ni-se cuvine; ni% cerem, ce nu ni-a’ar cădea. Noi luptăm, și trebue să luptăm cu putere* minții, convingerii, învățăturii. Și unul fie-care din noi e nn ostaș al adevă-^ rulai. Unul fie-care Român trebue să fie Un sămn ai dreptății pentru cei ce doresc a face nedreptate acestui neam. Mare lucru, vrednic de luare aminte! Așa dară unul fie-care Român: mic și mare, învățat și opincariu. tinăr și bătrân, preot și mirean, are o datorință siâută de a fi o proptea al adevărului, pentru care luptă neamul nostru întreg. Datorința o avem unul fie-care. '"Nime n’are de a se cugeta pe sine de prea mic. de prea neînsemnat, de nechemat la această luptă. Nu suntem numai ai nostri, suntem ai neamului întreg, și neamul are lipsă de noi 1 Cel slab prin cei tare se întărește, iar dacă la ce! tare se alătură cel slab cel dintâiu, devine și mai tare. N’are drept să se cugete nime astfel, că neamul poate trăi și fără el. căci toți suntem : ai neamului, și neamul are lipsă de noi de toți. Pe nime n’are să-l descurajeze fuga lașe și tradarea rușinoasă a unora, căci gunoiu a fost și va fi totdeuna. Cu dispreț ! să pășim peste acest gunoiti; și ochii nostri - să-i țintim în soare, ca vulturul, cu a cărui sămn învingeau străbunii nostri Romani, în soarele dreptății și a idealului sfânt, pentru care ne-am inrolat sub steag. Ce face însă tăria ostașului în luptă? i Trei lucruri: moralitatea, eare-i împrumută | vânjoșia trupului, înțelegerea și dragostea cauzei pentru care luptă și ascultarea mai marilor lui. Aceste trei lucruri se recer și dela noi. cart suntem ostașii causei sfinte * Vieții noasfre naționale. Aceste trebue s* le aibă fie-care ostaș, ca să poată cere parte din învingere. Fără moralitate e imposibil a și vorbi de idealuri mari. Omul imoral e absolut incapace de însuflețire, și deși 0. ar avea, ea e numai la aparință. și la cea dintâiu suflare de vânt dispare, piere. Pe cum moralitatea dă vânjoșie și tărie trupului, tot așa dă și sufletului. Iar cu- noștința eu dragostea cauzei, pentru care Ihptăm, sunt strâns legate la olaltă. Această cunoștință, de care e legată dragostea numai prin învățătură, prin cetire se poate câștig*. Și fiindcă toți suntem ostași, toți trebue să învățăm, să cetim, toți: dela țăranul dela sate, pâuă la domnul dela orașe. Altcum nu se poate.:: Acesta e singurul h»jloc: să nu ne fie scârbă de carte. Și în urmă a lupta fără organisare e tot atâta, cât a pierde lupta; iar pentru a puteă fi vorba de organisare e neapărat de lipsă să as- cultăm de conducătorii nostrii. Toți suntem ostași, dar nu toți conducători. Să luptăm muiți. dar să conducem puțini! Sum convins, că unul fie-care vede lipsa acestor mijloace. Să luptăm, dar nu eu armele forții brutale, ci cu ale științei, convingerii și a dragostei. Puterea eroilor trecuți prin proba de foc și apă ne va umbri și ajuta în lupta noastră. S. G. Exposiție etnografică și istorică culturală la Sibiu. (Continuare.) Desp. L. Expozițiunea Băncilor. (§. 97.) Despărțământul Băncilor, aparținând părții istorice-culturale a expozițiunii, se va instala Într’o sală separată, și se va compune din două FEUILLETON. Diregâtoriile noastre. S’a întors lumea pe dos. îi plină de diregători și diregătorii. Cine a mai po- menit Incru ca ăsta? Mai de mult aveam pe domnul notareș, el ne era tot. Și la dare și ia judecăți și la catastre și pentru păduri și ia măsurare. Tu dacă nu botezai sau nu înmormântai, când trebuia să mergi la popa, știai că pentru ori-ce, să pleci la notare șui. Astăzi e altcum. Avem o palmă de pădure, de dacă o am vinde cu loc cu tot, n’ar fi vrednică mai mult de 2—3000 zloți și avem 2 păzitori plătiți bine, nn vigil plătit și mai bine, afară de cei mai mari, cari zac peste mai multe sate eu plăți grase. Să nu facem altceva, decât să tot furăm cu satu întreg (dacă am aveâ atâta pădure) și tot n’am puteă fura pe jumătate, cât trag de pe noi lipiturile aceștia de diregători. — îți bagi un vițăl în catastru, trebue să mergi la alt diregător, care te întreabă de toți moșii și strămoșii bietului vițăl, de câți ani au fost aceia, cum și în ce fel au murit, nu cum-va vițălul de față a moștenit vre-un nărav rău dela părinți. Și tot scrie, te bagă din carte în carte, — mă mir, că nu te și joară, că ai spus drept. Când botezi, cununi sau înmormintezi, de unde să mai mergi ia popa? Avem alt diregător. Ba încă doi. Și de neamurile moșului m’a întrebat. Eu mă mir, că nu mi-se pierde urma prin atâtea hârtii. Dar cel puțin știn că-mi rămâne pomenirea din nepoți în strănepoți, las’ să vadă și aceia, că om harnic am fost cât am trăit și da- torie nn le-am lăsat cât îi negru sub unghie. Pentru dare iar avem doi. Unul, care adună darea satului, altul, care duce a țârei. . Poștă în sat n’avem. și totuși avem doi poștari. Până eri alaltă-eri a fost numai dnul notareș, dar știe Dumnezeu, nu și-a purtat slujba bine ori ce poate fi, că în.r’o zi ne-au vestit înaintea bisericei. că toate căr- țile. cari ie trimitem pe poștă, să le dăm Iui Simion boitașul. că ei e mai mare acum peste poștă, și dnul notareș mâna de acum numai poșta cu hârtiile dirc galeriei. Pentru drumuri avem uu jnpân și doi drumari. Pentru drotul, pe care vorbești de parte, un îngrijitor. Dlui notareș i-a mai trebuit doi scriitori, pe care iar noi trebue să-i plătim, că așa a venit porunca, pe semne dela împărăție. Acum doi ani ne-au pus în grumazi și șase gendari. Ce să mai zic, de aceia, cari au fost? Am avut un dascăl, azi avem patru, o șeoală, azi avem două. Una-i ungurească. Că de ce ne-a mai făcut și ungurească, știe Dumnezeu. Atunci aveam unu și-ți era mai mare dragu să mergi la biserică, să auzi copii cum cânta, acum să nu-i avem pe cantorii cei bătrâni, ar trebui să cânte popa. Am avut un popă, avem doi. Că cel bătrân zice, că-i prea bătrân și-i mai trebue unul. D’apoi popa George cât a fost de bătrân și și-a făcut săracul slujba până a închis ochii! Și din ce să înmulțesc diregâtoriile domnești, din aceea ne scad, cele vechi ale noastre. Am avut patru purcari, am rămas cu unu, 4 văcari, iar cu unu, 6 boari, avem 2, 3 stăvari, unu, 3 vieri, nici unu, că n’au ce păzi. Oieri o grămadă, azi nici unu. iată aș* a rămas satu jumătate irupaș, de lucră cu pălmile. Unii an luat drumul cătră America, alții cătră România și de unde știam eu. că ies câte 3 pluguri din curte, azi câte o văcuță, slabă, strimbă de spinare și câte patru capre o iau cătră șesul Podii la pășune. Ba mai cetit-am și prin foile noastre, că ar fi bine să mai facem și noi diregătorii de ale noastre și har Domnului, că azi avem și de acelea destule. Numai că ști Dumnezeu, diregâtoriile astea de ale noastre nu prea trăiesc, ori că n’avem noi noroc cu ele, ori că Simion nu se pricepe. Ne-a venit odată un domn de si noștri și ne-a spus multe lucruri. Că noi nu știm lucra cum se cade pământul. Auzi aci, vin domnii să ne învețe la plug și mie nu mi-a mai căzut din mână de când eram copil! Că să facem o diregătorie pentru noi plugarii și vom căpăta multe lucruri, sămință, mașini de săpat, de sămănat, de Imblătit în cinste. La început am stat cu toții pe chibzuri, dar când ne-a spus, eă toate acestea sunt pentru nația noastră ro- mânească am plătit toți câte 2 zloți ș’apoi Doamne ajută. Am pus pe Simion mai mare. Ce să vezi însă? Simion s’a pri- ceput mai mult la boltă, ca la plug, și dacă n’am fi fost noi câți-va oameni harnici, azi pulbere s’ar fi ales din toate mașinile de plugărit. Așa însă să ajută tot satul cu ele. Ne-am și hotărît, că de Simion nici odată nu mai ascultăm. Am făcut apoi fără el cu toții la olaltă o bancă, ear numai, că ni-s’a zis, că e Nr. 29. UNIREA Pa#. 247. secțiuni; una general*, care va presanta Băncile ro- mâne In totalitatea lor, ți alta specială, care va arăta stările fiecărui institut a parte. Cu privire la caracterul isioric-cultural (ți nu economic) al expozițiunii, sa vor considera : tn acest despărțământ mai ales numai acele «țări ți momente ale activității, Băncilor, cari le prezintă ca factori susținători ai vieții sociale ți culturale a poporului român din țară. Secț. XXXVI. Partea generală. 1 Situațiunca geografică a Băncilor române. (§. 93). Pe o masă situată in mijlocul sălii, spre a fi accesibilă din toate laturile, se va ațeza o hartă a Ungariei, In care se vor distinge comitatele locuite de Români prin o coloare deosebită, in patru nuanță după proporțiunea ce Românii o au in po- porațiunea generală a comitatului (6—25, 26 - 50, ăl—75, 77—100%). Localitățile de pe acest teritor cari sunt sediul unei bănci românești, se vor Însemna prin litere mai mari ți prin stegnlețe colorate, cari vor purta firma institutului resp. institutelor din localitate. Filialele se vor Însemna prin stegulețe de altă coloare. Lângă aceste stegulețe se vor ațeza câte 8 piramide sau cuiburi, în diferite colori, cari prin mărimea lor vor arăta după o măsură anumită (s. ex. 1 centimetru egal K 10,000"—) suma ce o reprezintă averea proprie, depozitele și Împrumutu- rile lichidate ale băncilor rom. din localitate. Într’un colț al harței se vor da explicațiiinile necesare (ex- plicarea semnelor ți colorilor, în fine scara sau mă- sura proporțională, care arată cifra In coroane ce o reprezintă mărimea piramidelor sau cuiburilor). 2. Tablouri grafice generale. (§, 99.) Aceste tablouri vor arăta (prin linii ți nu prin cifre) desvoltarea băncilor ți starea lor ia tncheiarea anului de gestiune 1904, In totalitate ți fără considerare la partea singuraticelor institute, ți anume. a) Tabloul activelor ți pasivelor. Un tablou rubricat după ani (dela 1678, când ți-a Încheiat prima .bancă românească primul bilanț, până la 1904) ți după sume (Însemnând fiecare rubrică o cifră anu- mită, spre exemplu sute de mii sau milioane co- roane), va arăta prin linii de diferite colori creșterea pentru nația noastră. Și ce bine-i merge? Vin oamenii după bani, ea la șipor. Ne-am pus aci 3 diregători din ai noștri. Când ne-am băgat odată capul în lu- crurile Astea, apoi am stat, să nu ne mai oprim. Popa cei tinăr a zis să facem o bancă de bucate, aci am pus pe curatorul mai mare. Am făcut apoi o legătură, să nu mai bem rachiu, mai marc J’am pus pe crâsnicul, eă era un beutor, de i-a mers vestea și povestea. De frică de pedeapsă nu mai puteam bea decât pe ascuns, câud la unul, când la altul, dar atunci nici nu ne puteam ridica de pe iăviți. Ba au În- ceput a face și muierile o diregătorie, ea Să gnjaseă bine de biserică, de azi mâne nu va mai fi om în sat, care să nu aibă ceva diregătorie. într’o zi îl aduce potca pe Simion la biserică și ne spune că să facem o reuniune de înmormântare. Ce a mai fi și asta? întrebarăm cu toți, că nime nu prea credea, că va fi ceva bun. ce ne spune Simion. — D’apoi în satul vecin s’a făcut și doar comuna aceasta e mai fruntașă, decât a acelora. Voi ați fost grânițeri, oameni buni și nu niște adunături de iobagi, ca ăia. — Așa-i, așa, ziserăm cu toții, nici când să nu se ridice iobagiul peste grânițeri. — Noa vedeți și aceia fac reuniune de înmormântare. — Noa, c’apoi facem și noi. dar să fie mai altcum ca a lor. Dar ce-i aceea? — D’apoi știți, omul harnic, mai bine își trage dela gură, decât să știe, că atunci, când l’or duce la groapă, nu i-să cetesc cele două-spre-zece Evangeiii. nu-i trage clopotul , din an in an a următoarelor ramuri: a) arena pro- prie a băncilor (capital social, fonduri de rezervă generale ți speciale ți fondurile de penziuni), 6) de- pozitele, c) reescontul, d) Împrumuturile lichidate (cambiale, hipotecare ți de orice altă natură, e) efec- tele proprii, /) realități proprii. . Pe acelaș tablou se vor arăta prin două dis- curi, Împărțite In secțiuni de diferite coloare, partea proporțională (in %) ee o reprezintă la finea anului 1904, fiecare dintre ramurile înțirate in to- talul activelor, respective pasivelor. b) Totalul profitului fi perderilor. Prin un tablou, întocmit ca cel descris sub 1, se va arăta creșterea din-an In an și starea la 1904 a următoa- relor conturi: o) profit, J) cbeltueli personale (salarii, bani de euartir, remunerațiuni, marca de prezență, penziuni ți tantiemele funcționarilor, membrilor din direcțiune ți din comitetele de supraveghiare, toate aceste fn suma lor totală) c) contribuțiunea plătită statului, ți d) sumele date pentru scopuri culturale ți de binefacere. Pentru fiecare dintre aceste conturi se va da tn cifre ți suma toatală pentru anii 1873—1904 laolaltă. . O rubrică specială pe acelaș tablou va arăta creșterea din an In an a dividendei medie (îu %ale capitalului social.) c) Tabloul averii proprii a Băncilor române. Un tablou special va arăta pentru fiecare bancă prin câte o făție verticală colorată sau prin câte un disc, a căror tnățime resp. mărime diferită va corespunde după o proporție anumită (insămnând spre ex. fiecare grad al scării cifra de K 10,000.— ) sumei ce o re- prezintă averea proprie a institutelor singuratice, — cnota ce se cuvine fiecărui institut diu totalul averii proprii a Băncilor noastre. Ca avere proprie se va considera: capitalul social, fondurile de rezervă generale și speciale și fondurile de penziuni, cari in lungul fâșiei sau în planul discului fiecărui institut se vor distinge prin colori deosebite. d) Tabloul capitalurilor străine administrate de băncile române, și e) Tabloul împrumuturilor lichidate, întocmite ambele în forma tabloului de sub 3, ți arătând in mod grafic, prin fâșii sau discuri colorate, propor- țiunea in care participă singuraticele institute la totalul capitalurilor străine resp. la totalul Împru- muturilor lichidate. cel mare, nu-i spune popa predica, iertă- ciunile. Asta a fost, de când e lumea. — Așa-i zeu aia. — Dar știți bine toți, eă Doamne, de câte ori nu sunt in ladă mai mult de doi zloți și la mort trebue bani, dar îndată. Că multe trebue să cumpere, să pună po- meanâ. să deie creițari și nu-s. — Așa-i de bună seamă. — Noa vedeți, noi dăm toți câte un zlot și adunăm trei sute. Apoi de câte ori moare ci ne-va, capătă 50 de zloți. diu celea trei sute. — Apoi dacă mor mai mulți? . — Capătă toți. , — Noi apoi într’un an nn mai avem nn creițar din celea 300. — Ba că avem dară, că băgăm iară, de tot cele trei sute rămân. — Ie, dar la om îi trebue atunci, și dacă mor numai șase la an, noi gătăm cele trei sute odată. Ne-am rugat de dl notareș să ne spună, mai bine, că Simion nu știe nici ei. — D’apoi oameni buni. — zise dnul notareș — să mori de pildă Dta, ceea ce să mă părască sântul, atunci pe care l’om pune mai mare, merge pe la judele, cura- torul, crișmariul, Gaja. Cirică, ferestariu, Ion țigana și adună dela fie-care atâția bani, câți trebue până la cinci-zeci de zloți, cu care te îngroapă. — Pe mine? Cu banii golanilor din sat, d’apoi eu sunt cerșitor? Las’, că știu bine, că își aduce aminte câte zile va trăi Simion, de ceasul, când a vrut să ne batjocorească cu reuniunea lui de înmormântare. Tullius. ■ In fine se vor putea compune asemenea tablo- uri grafice ți pentru prezentarea părții ee o au sin- guraticele institute la susținerea societății' române din țară prin cheltuielile personale ce lo lichidează an de au funcționarilor lor ți membrilor din direc- țiune ți celor din comitetele de supraveghiare, apoi prin contribuirile lor pentru scopuri culturale ți de binefacere, arătându-se ți totalul sumelor date sub acești titli dela 1878 încoace. . Organizațiunea Băncilor române. (§. 100). In scopul de a învedera începuturile organizațiunji noastre economice-financiare, Delega- țiunea Băncilor încă va expune o serie de ' obiecte ce privesc activitatea eî, cum vor putea fi : a) tablou] fotografic al membrilor primei conferențe a Băncilor, b) organul oficial al Delegațiunii „Revista Economică", o) o colecțiune a „Anuarelor", d) alte publicațiuni editate cu cheltuiala Delegațiunii. Secț. XXXVII. Parte* speciala. - In această secțiune se va prezenta; . (§■ 101.) 1. Câte un tablou grafic pentru fiecare Bancă a parte, întocmit ca ți tablourile de sub 1 ți 2 din secția generală, care să arete activele ți pasi- vele ți contul profit ți perdere, separat pentru fiecare institut, atât în desvoltarea lor anuală cât ți în starea lor la finea anului 1904. Pe acelaț tablou se vor arăta fiuctuațiunile dividendei. 2. In legătură cu tabloul ei grafic fiecare bancă va mai putea sâ mai expună: o) fotografia casei sale; b) pubiicațiunile sale oficiale (rapoarte, anuare, scrieri jubiliare, etc.); c) alte publicațiuni editate cu cheltuiala sau ajutorul băncii: d) date despre instituțiunile filantropice ce le susține ți despre fundațiunile sau fondurile ce le-n creat; în fine e) date personale, cum ar fi spre ex. numărul ți retribuțiunile funcționarilor apoi tablouri fotografice ale funcționarilor ți membrilor direcțiunii, (ori în locul acestora fotografiile lor format „vizit" spre a putea compune un tablou mare al tuturora funcționarilor ți eventual ți al membrilor din direc- țiune dela toate institutele), în fine portretele funda- torilor binemeritați, etc. * (§. 102.) Datele necesare pentru compunerea tablourilor înțirate se vor procura prin chestionare speciale, cari se vor trimite tuturora Băncilor ro- mâne cu rugare de a umplea în mod exat rubricile ce le cuprinde ți a le trimite apoi biroului Asocia- țiunii, care va recerca direcțiunea „Albinei" ca să îngrijească prin funcționarii ei, ocupați mai puțin în lunile de vară, de lucrările matematice (somările, calcularea proporțiunii în etc.), pe baza cărora apoi se vor compune tablouri grafice prin un număr mai mare de desemnători specialiști. ' Cheltuelile împreunate cu aceste lucrări sa vor acoperi din contribuiri ale singuraticelor bănci. In schimb pentru aceste contribuiri. tablourile grafice speciale vor trece în proprietatea institutelor respective, și li-se vor trimite după încheerea expo- zițiunii împreună eu celelalte obiecte ce eventual vor expune. Tablourile generale, cari privesc tota- litatea băncilor, se vor așeza în Muzeul „Asocia- țiunii". Aranjarea acestui despărțământ se încredin- țează secretariul Asociațiunii și Domnilor C. Popp, D. Rațiu ți I. Vătățau, funcționari ai „Albinei", cari vor fi rugați a lua asupra lor și conducerea lucrărilor matematice. (Va urma.) 0 aprețiare a politicii vieneze. — „Germania" din Beriin scrie în primul edi- ției sale de a doua din 15 luliu între altele „Foarte interesante sunt și enunțările deputatului ungar Dr. Vlad, ale conducăto- riulut Românilor. Acesta a declarat într’o cuvântare, ci ofertele, cari Fejervâry le face coaliției, sunt numai o dovadă nouă, că tn Viena oamenii sunt în totdeuna gata, să jertfească naționalitățile asupritorilor magiari, și că tn urmare intre împrejurările acestea conducătorii naționalităților nu pot, să se lupte pentru „Viena". — Luarea acestei posiții nu poate, să surprindă pe nimenea; deja cu luni mai Înainte de aceasta U N IRE A Nr. 29. Pag. 248, Km fost zisy eă e lucru foarte neeuminte a dă oligarchiei magiare „mână liberă* intru asuprirea nemagiarilor, — a majorității po- porațiunii. —■ între doue scaune omul cade pe pământ: nesațul magiarizmulni stăpâ* nitor numai se mai irită,' fi naționalitățile cele cn sentiment dinastic, eari își poartă în inimă, se resping fi se amăresc. E limpede, că o politică ea aceasta nu poate duce la sfârșit bun.* Note șt reflexiunl la situația politică a Românilor din regatul Ungar. — Sub acest titlu am anunțat in unul din urii trecuți ai „Unirei* actuala broșură politică a dlui A. Ciato.! Broșura.' care hi-se prestată ca un extras dintr’o lucrare' mai mare a autorului, atinge chestiunile cele mai actuale în legă- tură cu situația partidului, a activității par- tidului, a activității parlamentare și a revi- suirii programului. Eeflexianile.supt făcute cn mult adevăr și calmitate și întreg te- norul broșurei e ținut ia înălțimea acade- mică a discuției. Aorețiind situația actuală a partidului, spune că politica de sentimente urmată până la procesul Memorandului, a trebuit să cadă, pentru-eă a trecut limitele, peste, eari nu-i era iertat să treacă. Ar fi trebuit să ur- meze acum unei alte politici, corespunzătoare nouei eituațiuni, care să fie tot odată un paș mai curat spre consolidarea noastră. Ordinațiunea lui Hieronymi Insă a fost un pretext pentru a se acoperi neaetivitatea de o parte, iar de alta descepția și disgtistul, cari au fost consecințele fatale ale politicei memorand iste extreme. . . Trebue să urmeze deci o politica reală, cu nisuinți mai nemijlocite, cu mijloace mai sigure. Cum se înțelege însă la noi această politică reală? în înțeles cu totul machiavelic, cn disprețul fățiș al trecutului și a conducătorilor, răspunde autorul, și dovedește apoi aserțiunea aceasta cu probe concrete. Adevărata garanție pentru des- voltarea noastră o vom afla-o însă numai Iu noi înșine, căci „nu paragrafii dan drep- turi popoarelor, ci conștiință de drept face paragrafii.* In articolul „Activitatea parla- mentară*. după ce se constatcază foarte nemerit și just geneză psihologică a acestei mișcări, și după ce se face distincția între pasivitatea parlamentară și resistința pasivă — termeni, cari se confundă des — autorul ' restoarnă argumentele acelor activiști, a căror țintă era modificarea programului din 81 într’un sens mai agreabil de partidele maghiare. Ne oprim asupra părerii d-lui Dr. Mihn (fiind vorbă de gruparea „Liber- tatea*) căci părerea aceasta pare a avea mai mulți aderenți optimiști. D-sa crede: „cu timpul chiar și dintre maghiari se vor afla oameni cn minte și inimă pentru binele țării, cari după ce se vor fi convins despre sinceritatea intențiunilor noastre, va trebui să admită și necesitatea împlinirii postula- telor noastre legale.* La aceasta dl Ciato se întreabă: „Oare cum se mai găsesc oameni, cari se creadă în compromise, când vedem zilnic ce se petrece?... Dacă este unde-va la loc principiul lui Machiavelli de a crede rău pe tot omul, până ee te vei convinge de contrarul, atunci în politică este la loc, mai ales în lupta cu adversarul.* \ Capitolul din urmă conține păreri re- lative la eventuala modificare „în sens de desvoltare și amplificare* a programului național ; . Broșura, fiind foarte actuală, relevând cu multă obiectivitate lucruri de mare im- portanță și din trecutul apropiat, o reco- mandăm cetitorilor, noștri. CORESPOND1NȚE. Din B ei u ș. — Dare de samă. ~ Tinerii, csri au făcut în anul scolastic 1904/5 esamen de maturitate la gimua'siul gr.-eat. român de Beinș,; sătoși de a-și în- scrie numele cu litere neșterse pe paginile I aurie ale binefacerilor și astfel a se ridica in amintirea studenților, cari vor sâ se bu- cure de fructele acestui binecuvântat paș al lor,.. uu;.monuipeut, „aere pereunius*; de altă parte spre: însuflețirea . maturisanțiior, Urmași la continuarea operei filantropice, au conceput și respective au reînceput idea zămislită dejp îu 1896, dar rămasă izolată. — de a, pune basă la un fond ajutător al studenților lipsiți. .< . Spre acest scop colectând între sine și aranjând în 15 luniu un bal cu Intrata de 2 respective 5 coroane, venitul curat dimpreună cu suprasoivirile și răscumpără- rile marinimoase arată suma de 338 eor. cari s’au depus spre fructificare. Dintre tinerii maturi au contribuit: Victor Andru, Antoniu Atnagia. Msria Butean, Aurel Capra, Victor Ciurdar. Nic. Codrean, Eugen Costina, George Crișan. Mihai Dobosi. Victor Filip, Gavrilă Gali, loan Hajdeu, George Hoiăran, Ambrosiu Iile. Ales. laucu, Nicolae Juhă-iz. Alesandru Lazar. Virgil Mladin. Ilie Mosolygb, losif Nyisztor. loan Roșia, Mihai Stan, loan și Iustin Vărga și Teofii Voiza. La bal au suprasolvit dnii: loan Bntean, deputat. Dr. Georgiu Murășan, medic, Dr. loan Csordas, adv.. Ales. Gera, inspector dominai, și Ilarie Crișan, câte 5 cor., Dem. Nyisztor, paroh 2 cor., losif Buder, Victor Fildan, N. Balea, C. Mladin, d-șoara Tăbăear, A. Antal juu., i loan Keri, prof., N. Sârb, protopop, câte 1 coroană. Biletele și-le-au rescumpărat: liustris. Dn Episcop Dr. Dem. Radu cu 50 cor,, liustris. Dn Episcop loan I. Papp cn 20 cor., dnii: Dr. Gavril Tripon, adv. cu 10 cor., Ales. Pap, jude la tablă cu 7 cor., Pani lancu, preot în Obad eu 6 cor,. Romul Ciorogar. protosincel, losif Korner, notar, Artemiu Sarkadi. canonic, Alesandru Po- poviei, preot în Okros. Dr. Mlădiu, medic, Marc Pășeuț, protop. în Șiria, loan Codrean, preot în Șiclău. Vasile Papp, preot în Topa- sup., Dr, Coriolan Popp, adv. în Oradea- mare, câte cu 5 cor., Vasile Dumbrava, prof. și Dr. George Ciuhandu, referințe școlar, câte cu 4 eor. Mult On. Dn Vasile Murășan, paroh în Priviiești (cottul Szatmâr) în gratitudine față de gimnast și întru amintirea maturi- tății fiului său Patriciu, a dăruit fondului 120 coroane. Toți acești binefăcători, primească în numele gimnastului și al fondului alcătuit cele mai călduroase mulțămite. Dumnezeu să le răsplătească! ■ Beiuș, 30 luniu 1905. Vasile Ștefanîoa Dr. Florlan Stan dir. substit. prof. fost șef de clasa al maturisanțiior. înștiințare. Se aduce la cunoștința onoratului public român, eă „Școala pentru economia și industria de casă*, proiectată de reuni- unea noastră, se va deschide cu începerea anului școlar 1905/6. Inaugurarea acestei școale se va face în mod festiv în 28 Au- gust n. a. e. ia oarele 11a. m., după cele- brarea sfintei Jiturgii din acea zi de sărbă- toare. . • în ' anul școlar. 1905/6 va funcționa numai secțiunea economiei a școalei. In- strucțiunea va cuprinde:, a) învățământ practic; pregătirea bucatelor și apâaei; conservarea legumelor și a poamelor; spă- latul, călcatul și îngrijirea rufelor; curățirea și ținerea în ordine a locuinței; grădinăritul; confecționarea, rufelor; b) învățământ, teo- retic: economia de casă, chemia bucătăriei, contabilitatea; igiena, îngrijirea bolnavilor; literatura română. Elevele, ai căror părinți sau îngrijitori nu sunt în Sibiu, au să locuească în edificiul școalei, Strada Baier Nr. 1 (edificiul „Al- binei*). Se vor .primi numai eleve, cari au împlinit 15 ani și an terminat cel puțin școala elementară. Instrucția va fi exciuziv în iimba ro- mână. Se va conversa însă și la sile limbi, îndeosebi în limba magi ară și germană, dar numai în pauză și la masă. Taxele prescrise: 1. Fie-care elevă internă va aveă să solvească o taxă lunară maximală de K. 50.—, din care se vor achita spesele efective aie școalei, eu escep- țiunea remunerațiunii instructoarelor, pe care o achită reuniunea din al său; când spesele efective vor fi mai mici, diierința se va restitui elevei. 2. Fie-care elevă externă va avea să solvească o taxă lunară de K. 40.—, pentru care va primi și ameaza și ojina. Taxele sunt a se solvi tot pentru trei luni anticipativ. în caz. că o elevă înscrisă deja între- rupe cursul fără motive acceptabile, e da- toare a despăgubi reuniunea pentru fie-care lună a anului școlar cu câte K. 10..—. Elevele interne au să aducă eu sine: saltea, plapomă, 2 perini, 2 schimburi pentru pat, duzină din rufele necesare, 6 șter- gare pentru bucătărie, piepten, perie pentru cap, perie pentru dinți, hainele necesare. Șorțurile pentru bucătărie și-le vor face ele- vele însăși; dar șorțuri de casă au să aducă cu sine. Cursul se începe în mod regulat la 1 Septemvrie n. și se termină la 31 Iulie n. Informați uni mai detaiate se pot primi dela conducătoarea școalei, domnișoara Ve- turia Papp, Sibiu. Strada Baier Nr. 1. Comitetul „Reuniunii femeilor rom. din Sibiu". Nr. 29. U NI R EA. Pag. 249. - f- -—7"-f— Internatul Vanceaji de Jetițe ~ din Blăj. ‘ ''' — Publicare de eptwurș. — , Până In ziua de 15 August n. a. c. se publică concurs pentru ; primirea în Inter- natul de fetițe din Blaj. . ., . 1. Pentru o elevă sunt a se plăti, pe nn an școlastie 240 cor. ce se plătesc în •două sau cel mult în'patra rate anticipative, pe lângă aceea o taxă anuală de înscriere de 6 cor. 30 fi), pentru elevele din clasele -elementare și de 12 cor.. 30 fii. pentru cele •din clasele civile, apoi 2 cor. pe an pentru baie. Elevele, cari vor. învăța limba, fran- ceză ori muzica instrumentală, vor plăti se- parat unele taxe moderate. ' . . ?• Ejind-că .elevele ,vor .trebui .să poarte vesminte uniforme, se va plăti 2Ș—36 cor. după etatea fie-căreia. Uniforma aceasta, care ae pregătește în internat, constă din ■două șurțe la, formă de rochie, 2 pălării. — una de iarnă și alta de vară, — și din o toalețâ. . . , , 3. La Intrarea îu Internat fie-care elevă va trebui să aducă eu sine: 6 cămeși, 6 camisoane. 6 pantaloni, 1 fustă de iarnă, fi șervete, 12 batiste, 6 păiechi de ciorapi, 2 părechi de păpuci, 1 perie de dinți, 1 perie de cap, 2 perii de încălțăminte. 1 plapomă, 2 pepteni, 1 saltea de lână, 2 cu- verte de pat din giolgiu alb, 1 la vor de spălat și 6 ștergare. Obiectele acestea au să fie marcate cu numele elevei. Pentru suma plătită fie-care elevă va primi: 1. Instrucțiune Iu studiile prescrise pe clasele I—VI. elementare și I—IV civile, educațiune reiigioasâ-mnrală și deprinderi In conversațiune maghiară și germană. 2. Locuință în etagiul institutului în șale mari, sănătoase și luminoase, prevăzute cu mobilarul necesar. . 3. Vipț întreg și .anume: a.) la dejun cafea ca lapte, b) la ajneazi 3 piese. Du- mineca și în sărbători 4, c) la, cină 2 p^se. 4. Spălat, luminat și încălzit, în fie tare lună elevele vor lua câte o baie. 5. Instrucțiunea îu fert, spălat, căl- catul cu ferul, coptul pânii, tors, țesut, cu- rățit, grădinărit, croit, ducerea socotelelor economiei de casă, conservatul și așezatul legumelor și victualelor peste iarnă, îngră- șatul animalelor, prăsirea și ținerea gali- țelor etc. La cererile pentru primire e de a se alătura: estras.de botez, testimoniu de pe clasa absoivată. atestat medical despre să- nătatea elevei, atestat de vaccinare și re- vaccinare. Concursele sunt de a se înainta Prea- veneratului Consistor mitropolitan din Blaj, alăturau du-se la fie care o marcă de 45 fii., pentru spedarea francată a resoluțiunii. Dela cererea de primire nu sunt dispensate nici elevele cari au mai fost îu Internat. Direcțiunea internatului de fetițe. । JMoutâți. . întru mărirea Iul Damnam- On loan Pop. preot gr.-cat. și ’ soția Dskle din Visuia. a dăruit bisericei noastre gr.-cat. dm Chibuicut un potir de argint de china irr- trâurit, mai de oarte Gavriiă Ruso, țoan Stupinean lui Todor. Iqan Rusn. Teodor Goanga, losif Rusu. Berbecariu Simion și Gfegoriu Rusu, an cumpărat un rând de vesminte preoțești crt toate aparcineutele, în :preț de' 100 cor.; Berbecariu Nieolae-cu soția sa Floarea, au cumpărat un știchariu foarte frumos cn 20 cor. Izidor Berbecariu. Crăciun Moidovan, Petru Rnsu, Niebîau Berbecariu lui Petru și Kis Roza, âu cum- părat uu prapor negru.cu 38- coroane, iar Kis.BQza.ev.. ref. din Chibuicut, pe lângă aceea,, că a „contribuit,-cu. bani și,la prapor, a mai donat bisericii noastre șj 2 fețe de masă brodate' foarte’ frumos în’ preț de 20 cor., cari se tiflă puse pe^pfeStoi-. Atotpu- ! ternicul .Dumnezeu; di® iivor.nl nesecat al bogăției-.sale,să le, răsplătească însoțit, tu- turor acestor binefăcători jertfa adusă spre mărirea și podoaba casei'sale. ’Chibnlcnt'. la 12 luliu 1905. Nonic Rusu, preot gr.-cat. Ștefan Moidovan, curator primar.. , , Din Arhidieceză. Paul Popescu, pro top. onor, paroh în Boarsa. distr.’ Sibiu’ și loan MifMțan, paroh în Ohaba, distr. Bl lij. cit ziua fie 1 luliu n. an fost trecuți în defici- ență.— Duminecă îu 9șiMercuri îu 12au fosț chirotoniți ca. preoți clericii; Demetriu Fărcaș, dispus admiu. paroh. în Vajda-St.-Ioan^, distr. Reghin, — Victor Tufan, coadjutor în Pogăceatia, distr. Pogăeeaua.—Augustin Pop, admin. paroh. în Tic, distr. Cluj, — loan Agente, în Boarta, . distr,. Sibiu, t— Petru Chețan, în Beica-magiară, distr. Reghin ■— și Mihail Ștef, în Dedea, distr. Arieș. Pentru fondurile arhidiecezane Fondul pentru masa studenților a primit cor. 30. iar fondul pentru internatul de fetițe cor. 25. colec- tați de haruienl protopop ai Al m a șui ui Vas. L. Pop cu prilejul căsătoriei clericului absolut Victor Simoc. Iată o foarte potrivită ocasie de a veni, in pjpțornl fundațiunilor arhidic- cesane. — . > întru amintirea repausatei ' Cornelia : Chirilă din' Blaj colegele sale an dăruit cor. 30 fondului pentru Masa studenților.;■— Gavrii Ciobotar, v.-protop. paroh î® Ghimeș. a. dăruit cor, 30 fondului subsidiar și cpr. 20 fondului Internatului de fetițe, țol acestui fond, i-a dăruit Dr, Ales. Nicolescu , cor. 10. ■' '• ' । Dela Asocia^une. Vineri și .Sâmbătă j s’au întrunit In Sibiu secțiunile literare sie i Asociațiunii.' însămnăm uhei'e'dih hbtărîriie aduse. S’au votat învățătoriulni din 'Bistrița leodor A. Bogdan premiul „Andreiu Mură- șanu“ de 300 cor. pentru scrierea BȘișfan cel mare, tradiții, legende. etc." Se alege membru corespondent în secția literară prof. Dr. loan Rațiu și în cea scolastic prof. Gavrii Precup, amândoi dela gimnastul nostru. La adunarea generală va diserta Dr. Sextil Pușcariu despre Timoteiu Cipariu, Silvestru Moidovan despre Cheia Târzii și Dr. I. ' Lupaș despre Gheorghe Bariț. ; Convocare. Subsemnatul comitet al des- părțământului Sătmar-Ugocea, prin aceasta are onoare a convoca adunarea cerenală ordinară a „ Asociațienei“ lâ Bicsad ue ziua i de 6 August n. la oarele 10 a. m. Boriești I la 17 luliu 1905. — Dr. Vasile Lucaciu, { secretar. George Șuta, director. Vești triste. Ni-se comunică din Bord, că o furtună groaznică s’a deslăuțuit asupra comunei în ziua de Sânziene, nimicind toată roada agriîor și făcând pagube la edificii. Și credincioșii nostri chiar acum aveau să-și pună în rânduială școala escepționata din partea inspectorului. ; Petrecere. In religie ța rom. din Șeiea- i mare și jur Invită la petrecerea de tară, ( ce se va ținea Duminecă în 30 c. în sala j hotelului din Ide. Venitul curat e destinat i în favorul școalei rom. gr.-cat. I S Necrolog. / Lazar Avram, preot gr.-cat. membru al „Asociațiunei pentru lit. și cult, băpbrtijâii ro#., membru în couțitetul fondu- rilor scol; edutr. și de stipendii din distr. Nâsăuduiui, membri: al reuniunei învăț. „Mariana" etc. ete., după o viață scurtă, dar- laborioasă, idat -nobilui în niâhii’e’ Attfrptttdrâiinihii Dtimfleze’tr tn i^6 Iulie n. în al 42rlea an al etății. Dumnezeu să odihnească cu drepții pe bnuul nostru confrate și prietin, mort așa de curând! . f Eugenia Becean uăse, Negrea, soția preotului Max. Receau din Vajdii-Recea, după 25 ani de căsătorie; fericită ''Și în etate de 43 ani, împărtășită fiind cu ss. Tain® ale muribunzilor, a repausat în Domnul, în 16 crt. Floarea Goldiș n&so. t Carnea,, mama secretarului1 ponstsr. dela Arad, Văsifo Goldiș împărtășită fiind <țn ss. Taine in ai ,75-lea au al vieții și 56-lea al, fericitei sale’ căsă- torii, în 30 Iunie v. și-a dat bunifi și blândul eî suflet în mâbile Domnului. = ; ■ ' în veci amintirea Ibr! ’ ■ ; Hnlțămitl Penta® confidențele pri- pite diu incidentul,repausării scumpului și .nemțatalui meu soț.Dr. Gșorgiu.Ilea, nefiind îh stare de a pute scrie fiește căruia separat, rog pe toate rudeniile și cunoscuții/dâ să primească pe aceasta cale espresiunea mulțumite! inele celei mai profunde. — Văd. îda Rea n. Ciato. Posta redacțiunii. M. B. Am primit lunga, prealunga Dtale scrisoare, cu greu cred să-i putem face loc. Vom vedeă. ■ A. M. Condițiunile de primire in internat le afli în numărul acesta, stipendiile încă nu s’au dat tn concurs la noi, de unde'ți de altcum cu greu cred, că ți-se va putea vota vreunul. loan, A sosit cu bine, poate In numărul viitor. . , T, B. In numărul acesta n’a mai fost Ioc. I. P. H. Documentul spodat a sosit, vom vedea ■ dacă se va putea folosi cumva. \ . B. O.- C. Mereu uitați să însemnați autorul după care ați .tradus, ți ceva ți mai rău, scrieți ața de des ți pe amândouă fețele, cât e un chin, a voi să faci ceva Îndreptări. . I. Ș. Pentru agronomie să se adreseze lâ direcțiunea școalei dela: Herostrău ->-! Bacurbști, iar pepțru stipendiu, la medicină,jipai bine să ceară in- formații dela comanda de intregire din Alba-Iulia- Euoăiu,, i b , IIMXa (48) 13—20 P»g. 250. U N IR E A Nr. 29. PARTE 0 BĂPIBI 1IISTIBI0AS1 (Continuare fi fine.) Această amenințare păru a avea resul- tutui dorit, pentruca după o cugetare mai lungă, amândoi promiseră, că vor tăcea ca mormântul. „Acum Insă ași dori să mai văd încă odată pe fica mea," zise bătrânul. „Poate s’o vadă," zise Black, întor- când u-se și pășind la fereasta. ' Hill merse îndată în odaia, unde Lola aștepta cu încordare și cu frică vre-o veste dela ai săi. Cu puține cuvinte el li istorisi arestarea lor, apoi o îndemnă să meargă să vadă încă odată pe tatăl său. Ea își dete bucuros învoirea, să reținu însă, când auzi fiă bărbatn său încă se află acolo. înainte de a lua însă vre-o hotărâre, ușa se deschide și Black, carele nu-și mai putu stăpâni ne- răbdarea, apăru pe prag, întinzându-și bra- țele după dânsa, pe carea a dorit-o atât de mult. Lola însă nu se mișcă, deși inimă ei încă doria să alerge la dânsul. „Ah, înțăleg," zise Black, lăsând bra- țele jos, „trebue mai Întâi să mă rog de ertare, ca se pot spera —u „Nu, nu,* îl întrerupse ea Încet. „îmi este destul, că ai venit, și dacă odinioară ai fost supărat pe mine —“ „Eu, supărat pe tine, Lola? Iată, eu apar aci ca bărbatul tău, pentru a depune la picioarele tale inima și viața mea, pentru că acest singur an m’a învățat să cunosc valoarea aceleia, pe carea am respins-o dela mine cu atâta ușurință în ziua cuuuniei mele Lola, voești, ca să-mi erți, poți să-mi redai amorul și stima ta, carea pentru mine este mai mult decât ori ce bun pămân- tesc?* Ea se uită la dânsul cu o privire nespus de delicată, cu toate aceste însă nu-i întinse mâna „Și aceste mi-le spui acum, când tatăl și fratele meu au fost arestați și dta cunoști ticăloșia și crima lor?* „Nu," zise el cu căldură, „le spun aceste acnm, când mi-am regăsit pe soția mea atât de mult dorită, cătră carea inima mea numai atâta poate striga: Bine ai venit!" Un surjș dulce trecu peste fața ei- „Acum poate să se întâmple ori și ce," mur- mură ea, „nu voi despera altul!® După aceea însă espresia feței i-se schimbă, și re- ținându-se cu forța, ea zise cu seriositate: „Cât ești de nobil, Holman! Numai eu o știu, și de aceea nu pot permite, ca mari- nimosîtatea dtale să te conducă la o faptă, de carea în curând ți-ar părea rău. Dta vreai să mă recunoști de soția dtale — ști însă, ce va se zică aceasta?® „Sigur! Asta va să zică scăparea de un chin sufletesc, Lola" „Nu," zise ea încet, „asta înseamnă ru- șine pentru cea mai mândră familie din țară. Dar nu înțălegi, Holman, că umbrele trecutului ar șterge toată fericirea viitorului, că gândul ia ai mei, cari ar aduce atâta necinste asupra dtale, m’ar roade ca un verme și m’ar apăsa ca și un păcat ?“ SC UN TIPIC A-L1TER ARA. SșsSS Lola ai tăi nu te vor mai neliniști niciodată, căci ei au jurat că de aci înainte vor merge singuri pe calea lor. E drept că gândul la dânșii te va întrista câte odată, fiindcă sunteți înrudiți, însă casa ta, relați- unite tale față de soțul tău, nu vor fi con- : turbate prin aceea. Lumea nu va afla nici | odată, că odinioară te-ai numit Lola Smith, [ și tu încă trebue să uiți că ai purtat vreo- i dată un alt nume, afară de acela, de care ești atât de vrednică" El vorbi cu atâta căldură, atâta dra- goste, însă totuși nu i-a putut învinge re- sistența, deși cuvintele sale păreau o a mișca adânc. Ea zise cu voce tremurătoare: „Hol- ' man, eu sunt numai o femeie, însă totuși tare destul, ca se pot ținea cu putere ceeace datoresc bărbatului aceluia, a cărui cinste îmi este mai scumpă decât fericirea mea." „N’ai vorbi astfel, dacă m’ai iubi pe cum te iubesc eu", zise el înfruntător. O roșeață ușoară coloră obrazul ei. Apropiindu-se un paș cătră el, zise: „Holman, singur Dumnezeu știe, cât de mult te iubesc pe tine, carele prin marinimositatea ta ai adus lumină în existența mea întunecoasă! Nu pot însă Intra în casa ta, ca soție, până ce nu vor fi împrăștiate umbrele cari acum zac asupra mea. în veci mă voi gândi și, mă voiu ruga pentru tine, abzic însă bucu- ros de tine, pentrucă te iubesc cu mult mai tare, decât să-ți fiu o pedecă pentru poziția și viața ta!" Și înainte ca el să fi putut răspunde ceva, ea părăsi odaia. Lola întră agitată în apartamentul unde se aflau cei doi prisioneri. Ea se atinsă dureros când văzu pe tatăl său legat, carele o primi cu priviri întunecate. Ea-i vorbi cu dulceață, silindu-să a-i stoarce o vorbă amicală de rămas bun, el însă era atât de înfuriat și înjura așa de tare, încât Wilson, care era de față, a fost silit să sfâr- șească o astfel de șcenă penibilă și să ex- pedeze pe prisioneri. într'aceea Black, desperat din cauza refuzului încăpățînat al Lolei, a scos repede o foaie de hârtie, și scriind câteva șiruri, o trimisă peste drum la econoama sa. După câteva minute aceasta sosi, urmată de o damă, al cărei văl des nu putu împedecape Holman să recunoască întrânsa pe verișoară-sa, contesa de Mirac. în starea sa de prezent însă el nu-i dete atențiune, ci insistă pe lângă econoama, ca împreună cu dânsul să cerceteze pe Lola. Când întrară în odae fata îi privi cu surprindere. „Doamna Daniel!" — strigă ea cu bu- curie, și-i întinse mâna. „O, draga mea stăpână!" strigă aceasta, cu fața radioasă de fericire. „Cât mă bucur, că în sfârșit te-am regăsit!" „De bună seamă ai gândit rău despre mine," se escuzâ Lola, „însă mi-a fost Inter- zisă ori și ce comunicațiune eu dta; afară de aceea atunci am fost silită să părăsesc casa, era unicul mijloc pentru a apăra viața domnului dtale." „Cum?" o întrerupse Holman. „Tu ai urmat blăstămaților numai ca să mă mân- tuești pe mine?" „Nu, se poate altcum. Dacă m’ar fi omortt, n’ar fi fost așa mare lucu! Când însă te-au amenințat' pe tine —" „Povestește-mi toate întâmplările din noaptea aceea!" se rugă el. „Cum le-a succes a descoperi locul tău de refugiu?" XII. După multă instință din partea lui Black, fata începu: „Tatăl și fratele meu, la început n’au venit pentru mine. Ei au auzit, că tu ai fi un om bogat, și repara tura aripei laterale le-a oferit cea mai bună ocaziune pentru a încerca o spargere. Ei se urcară pe o scara, carea ajungea până la fereasta mea. Eu încă nu eram culcată, și-mi peptănam părul, pe care ziua îl ascundeam sub o părucă neagră, și fiindcă odaia era luminată, astfel ei mă recunoscură la moment. Parte ca să-mi atragă atențiunea, parte ca să nu mă sparie, mi-au făcut un sămn — o fluerătură parti- culară pe carea o cunoșteam de mult — și când am deschis fereastra, ei mi-au strigat să stâng lumina, ca să poată întră înlăuntru neobservați. în perplexitatea mea am făcut tot ce au pretins dânși, și în momentul ur- mător erau în odae. între bându-i, ce caută la mine, mi-au dat un răspuns care mă um- plu de spaimă și mă făcu să-mi pară nespus de rău, că am lăsat pe doi arestanți fugiți într’o casă, carea nu era a mea. „Ne trăbu- esc bani," zise frate-meu, „și deoarece tu te afli aci, îi vom și căpăta. îndată ce vor durmi cu toții, ne vei arăta drumul la cassa de bani a dlui Black". Să înțâlege că m’am opus, ceeace atât de mult i-a iritat, încât voiră să pătrundă singnri în încăperile de jos. Până aci m’au ținut de o servitoare din casă, și eu i-am lăsat în credința aceea, acum însă în frica mea, am uitat ori ce precauțiune, rugându-i să abstea dela intențiunea lor criminală, deoarece dl Black este soțul meu. Această descoperire le schimbă la momenț planurile. Prin întrebări iscusite îmi aflară întreg se- cretul, pe carele să și hotărîră a-1 folosi în favorul lor. Acum conținutul cassei de bani, li-se păru prea puțin, față de câștigul ce sperau a-1 stoarce dela dl Black, avându-mă pe mine în posesiunea lor. Spre scopul acesta, să înțâlege că era de lipsă ca eu să merg cu dânși; contra acestei hotărîri însă m’am opus din răspu teri, iară când voiră să mă ducă cu forța, cu care ocaziune fratele meu răsturna sca- unul, eu mi-am făcut o rană ușoară la mână, cu un briceag. Văzând ei că-mi curge sânge, m’au lăsat. Dupăce văzură că nici decât nu mă pot înfrică, cercară pe altă cale să-și ajungă scopul, și anume amenințară pe ci- neva, a cărui viață îmi era cu mult mai scnmpă, decât să o jertfesc acestor doi, cari în oarba lor mănie și lăcomie păreau a fi gata la ori ce crimă. Astfel nu mi-a rămas alta, decât ca deocamdată să merg cu dânșii pentrucă chiar și daca ași fi strigat după ajutor, ce mi-ar fi folosit aceasta? Secretul meu atunci la moment ar fi fost descoperit și poate că ași fi adus în pericol viața so- țului meu. Afară de aceea nu-mi venia să trădez pe cei doi spărgători; ei erau doară rudeniile mele cele mai de aproape. Așadar Nr. 29. UNIREA Pag. 251. 1 Această încăpăținare păru că iritează pro^mult pe -econoama. Ea căută, neliniș- : tită prin' buzunarul vestmânuîui, apoi deâ- dată scoase la iveală o epistolă sigilat^ „Poate că-ți vei schimba gândul," zise 6a cătră Lola, „dupăce vei cunoaște cuprinsul . acestei scrisori." Apoi întorcându-se cătră 41 Black, continuă perplexă: „Iartă-mi, dom- nul meu, ceeace sunt silită să fac acum. - Trebue să îndeplinesc o datorința, carea îmi cade destul de greu, după ce te-am servit fidel, ațâța amar de ani. Binevoeșfâ a ceti; scrisoarea aceasta!" - Dl Black scoase un țipet de surprin- dere. „Asta e scrisoarea tatălui meu!" zise, el, rupând sigilul. El percurse repede cu- prinsul epistolei". Pentruce nu mi-ai arătat’» mai de mult?" întrebă.el acum supărat. V „Tatăl dtale a Voit -astfel," răspunse ea. „Dânsulmi-a demandat, ca în decurs de un an să țin în secret această scrisoare.; ' Dacă după trecerea acestui timp soția dtaîbr șe află lângă dta și este fericită, atunci se ard testamentul. Dacă însă ea nu trăește cu dta, atunci să-ți dau această scrisoare șf daâă-i păstrezi cu sfințenie amintirea, vei avea să-i împlinești întocmai toate dorințele."' „Ai știut ce - cuprindea documentul acesta?" o întrerupse Black. „Da, fiindcă eu i-am purtat mâna când l’a scris." După o pauză scurtă Holman se în- toarse cătră Lola: „Când te-am rugat să te reîntorci la mine spre ați ocupa locul de soție și stăpână, credeam că dimpreună cu amorul puteam să-ți ofer avuție, narea să-ți înfrumsețeze viața. Acest document însă îmi face cunoscut, că nu eu, ci tu ești unicul erede al tatălui meu și că poți dispune cum vreai asupra averii Sale." La această descoperire fata devenj pa- lidă. „Ah, pentru ce a făcut el aceasta?" murmură ea deprimată, uitându-să perplexă la scrisoarea ce i-o dete Blak. „Banul să fie puntea, carea ne unește?" Ea tăcu un moment, apoi uitându-să cp dragoste cătră ’ soțul sau, zise: „Nu. Holman, astfel nu-i permis să se întâmple. Singur amorul să fie acela, care să împreune inimile noastre!" înainte ca cineva dintre cei de față să-i fi găcit intențiunea, ea a rupt documen- tul și întinzându-și mânile, căzu, plină de fericire, în brațele lui Holman. Două săptămâni după aceea, contesa de Mirac dete un prânz festiv în onoarea vărului ei și a soției aceluia. Se înțălege că între oaspeți sa aflau și cei doi detectivi, Wilson și Hill, și ei priveau cu îndestulire, cât de fericită era părechia cea reunită. Hill, carele a jucat rolul principal in eliberarea Lolei, se bucura de favorul special al dlui Black, carele își arăta recunoștința în modul cel mai grațios. Mai mult decât această recunoștință însă îl încântară cuvintele Lolei, când acesta îi zise surizând: „Nici odată nu voiu uita, ce ai făcut pentru mine și cu câtă nobleță ți-ai pus viața în joc pentru mine. Dacă „bătrânul francez" cu tusa cea cronică, va vrea cândva să ceară vre-un favor dela mine, o poate face în dragă voe. Interesul și compătimirea ce am avut pentru dânsul în acele zile triste, vor rămânea aceleași și în fericirea mea." tr. după A. Green. am strâns in grabă câteva obiecte mai mă- runte ți am urmat prin fereastă,celor doi. Scoborîrea pe scară nu ihf-a făcut nici o greutate, căci deja de copilă eram dedată cu astfel de lucruri. Eram mâhnită rău insă pentru aceea, că așa dintr’una am fost smulsă cu fi>rța din pașnica măa viață de până aci și că trebuia să .mă ..reîntorc iarăși in această atmosferă de păcat și crimă. Din acest motiv am făcu o încercare de fugă; m’am smăncit din mâna tatălui- meu, m’am Întors înapoi și am ajuns deja lângă poarta casei acum părăsite, când spre spaima mea, dincolo de gratii văzuta că, stătea acela, dinaintea căruia voiam să mă ascund sub ori ce preț. Nu-i era permis să știe, că eu am trăit atâta vreme sub un coperiș cu dânsul, și astfel m’am reîntors, direct în brațele tatălui meu, carele mă târăi repede după sine și mă păzi cu multă grije. în dimineața următoare mi-a dat voe să mă reîntorc la dl Black, dacă îi promi- * team, că voi face soțului meu anumite pre- tensiuni în favorul său; Trebuia să cer b sumă considerabilă de bani și să i-se esope- reze o scăpare sigură într'alt stat. La aceste însă nu mi-am putut da învoirea. Astfel s’a întâmplat, că săptămâni întregi am fost tractată ca o prisioneră și am fost oprita de a conveni cu lumea de afară. Nu-mi pare însă rău, că am rămas tare, de- oarece acum știu, că ori și încătrău voiu merge, cugetele soțului meu îmi vor urma, dacă nu cu iubire, totuși cu stimă și com- pătimire". „Ori și încătrău vei merge?" repetă Black, jumătate mirat, jumătate înfruntător. „Cum să înțălege aceasta? Vreai să rămâi departe de mine, dupăce din cauza mea ai suferit atâta? Acesta este sacrificiul tău pentru mine?" „Mă gândesc la viitor," zise ea cu blândeța, „și ași vrea să te cruț de părere de rău. Deși hotărîrea mea acum te atinge poate cam dureros, mai târziu totuși îmi vei fi recunoscător." ', „Cât de puțimnunoști inima'unili bărbat. Dacă te-ași per de acum, atunci aceasta mi-ar produce nu numai o supărare trecătoare, ci o durere, carea m’ar urmări până la mormânt." O roșață ușoară se ivi pe fața palidă a Lolei, însă ea rămase mută, cu toate pri- virile de încurajare a dnei Daniels, carea în sfârșit nu se mai putu reținea și erupse: „O, iubita mea stăpână, arată-te mai îndu- plecată! Ai face o mare nedreptate soțului dtale, dacă n’ai vrea să ocupi locul, ce-ți compete." ■ Lola tăcea încă. Acum însă persoana voalată, ce până aci a stat retrasă într’un colț, făcu o mișcare. Descoporindu-și fața, contesa de Mirac înainta spre tinăra fată și .zise cu căldură: „Eu sunt cea mai apropiată rudă a soțului dtale, și odinioară încă am purtat numele Black. Vărul meu te iubește și eu cred că dta poți îndrăzni cu toată încrederea să ocupi locul ce ți-1 recunoaște legea și amorul lui Holman, și aceasta cu atât mai mult, căci poți fi sigură, că prin aceea îl vei face într’adevăr fericit. Vreai să asculți rugăciunile noastre, Lola?" ■ „Nu-mi este permis," zise tinăra fată, confusă; findcă privirea ei se îndrepta in- voluntar asupra locului, unde înainte abia cu o jumătate de ceas au șezut legați tatăl și fratele ei. Bi b 1 i ograf i e. A apărut ■ Zeco ani de viață- Sub acest titlu dl Ignațiu Mircea comerciant, licențiat în drept, președintele reuniunei „Frăția" a românilor din Cața, domiciliați în București, publică un raport despre binecuvântata activitate a acestei reuniuni în primii, 10 ani ai esistenței sale. Dl Mircea enumară an de an eveni- mentele mai însămnate din viața reuniunei; din. acestea se constată ță scopul. înființatei acestei reuniuni a fost mai ales ajutorarea locuitorilor români din Cața cu prilejul co-' masărei, ajutorarea și susținerea școalei și a elevilor silitori ș a. Cum s’au urmat ace- stea ținte sub conducerea dlui Mircea do- vedesc cifrele: s’au dat membrilor ea cheltu- ieli cu comasarea peste 1400 țel,. țăranilor din Cața 106 lei, școlarilor pentru cărți, 20 lei studenților din Brașov 200 lei - canti- nelor școlare din România 1000 lei, • ajuto- are membrilor 280 lei ș. a. totalul acestor sume atinge cifra de 3670 lei. Felicităm pe dl președinte de acestea resultate atât, de mult vorbitoare și dorim progres înfloritor și în viitor. . loan I. Lăpădatu» Bfeotela publice, editura „Revistei economice" Sibiu 1905. Studiul acesta formează nrul 3—4 din bibli- oteca băncilor române, și pehtru noi, cari suntem în desvoltare pe terenul finanțiar, scrierea aceasta e foarte binevenită. In capi- tole separate tractează autorul împrumutele de stat emisiunea și conversiunea lor, apoi f continuă cu scrisurile fonciari și acții și ter- mină cu îușirarea principalelor efecte publice însămnând scădința și valoarea cuponilor, cursul și sorțirea lor. Lucrarea aceasta fiind de un interes osăbit, mai ales pentru cei ce ocupă funcțiuni pe lâ băncile noastre, o re- comandăm cu căldură, costă 1 cor. - M. Eminescu:.Scrieri politice și lite- rare, voi. 1 (1870—1877) București 1905. Editura institutului Minerva, pag. 451 prețul 2 cor. Bibliotecă scriitorilor români editată atât de cu multă grije de „Minerva", s’a îmbogățit cu volumul L a scrierilor lui Emi- nescu, din care dl prof, loan Scurtu publică această ediție critică. Sunt publicate aci cu- getări filosofice, sbciale, istorice, literare, apoi fragmente politice și literiite, "articole ■ literare, politice și istorice, publicații de ziare ș. a. totul adunat cu multă îngrijire. . Aurel Scurtu: Călăuza stațiunilor bal- neare și climatarioe din România. București 1905. Editura institutului Minerva, pag. 341 prețul 2'50. cor. Scrierea aceasta pe cât era de așteptată, pe atât e și o publicație foarte prețioasă și bună, de care n’a mai fost -alta la noi la Români. După o prefață foarte cuminte a dlui G. Alimănestian fostul direc- tor în ministeriul de domeniu, urmează In- troducerea autorului și apoi noțiuni ge- nerale asupra curei de apă, băi ș. a. foarte instructivă. După toate acestea se descriu pe rând în ordine alfabetică numeroasele sta- țiuni balneare, climaterice, de vilegiatură, de cari atât de bogată e România. Descrierea aceasta efoarte amănunțită, se indică situția geografică, clima, istoricul, amănunte și in- formațiuni (cuartire, trăsuri, băi, taxele felin- rite) împrejurările, locurile de excursie ș. a. plus, că aproape fiecare localitate are cel puțin o icoană. La sfârșit se înșiră feliurite boale și modul de tratament la acește. băi, o călăuză a tuturor stațiunilor și b hartă generală a acestora. Repețim că scri- erea presenta e de-o neîntrecută utilitate, ce dovedește chir și faptul că e publicată sub auspiciile ministeriului de domenii din România Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. 0 5 I R E A■ Nr. 29. Pag. 252. (M ce sa >oi căDBta In Litraria Seminarială. Floricele de câmp, Se Ă. C. Domșa. 1.— Cântece, Sabo ...... 1.— Visuri trecute. Giiira . . . . 1.— Studii și Biografii. Dr. I. Rația . 2.—. Geniu pustiu, Eminescu . . . 2.— Drumuri și orașe, lorga . . . 2-50 • Poesil de Alexandri. . ... 3.— Teatru I. li. Alexandri ă 1.50 . 3.— Vers și proză Alexandrescu . . 1-25 Novele A. Brătescu-VoinescI . . l‘5O Liter. pop. Eminescu. .... 1-50 Ciocoii N. Filimon.....................1'50 Legende și basme Ispirescu. . rso Povești, I. Creangă ..... 1'50 Vorbe înțelepte A. Popoviciu. . 150 Vatra Părăsită Slavici ... 2 — Din Bătrâni . . „ .... 2-50 Eminescu și Coșbuc de Alexandru Ciura...................................1.— Limba Română poporană și Dia- lectul Sicilian, de Alesiu Viciu . 1.60 Ierarchia Românilor din Ardeal și' Ungaria de Dr. Augustm Bunea, Prețul 3 coroane. Biblioteca Minervei 22 or. fie care numer 15 fii. De mare însemnătate pentru Dame! marca fabrice! Fie care P. S. Domnă își p6te însa-șl pregăti cu o ușurință de neînchipuit talia sa după ori ce modă cu ajutoriul aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Gusobelbaner, A fost censurat de academie. și poșede nenumărate scrisori de recunoscință. 17 (35-52) își are patenta și e scutit prin lege în t6te statele culte. © 0 o Prețul unui aparat e 3 oor. franoo rambursat. © © © , Se caută agenți — Prospecte să trimit la cerere gratis " Cu t6ta stima: Antal (hischelbauer. Șopron. Urmașul lui BRAUNER și KLASEK E. Plewa inginer, representantul și depositarul I ces. și imp. a fabricei de mașini și motoare in Ungaria. FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. B DENES budapesta, W. VL.I1UU vt Vâczi-kdrut Nr. 61. MOTOARE cu bensin, gaz și vapor pregătite 1 ■■ ■ după model 1905.--- ■ ■ ■ - 2—100 hp. —...... Locomobile cu benzin a 2—20 HP. Mutoare trainice cu gaz, de toate mărimile, cu cari se spesează pe oară 2—3 fileri. Prețuri ieftine și condiții de solviri foarte ușoare, . : Preț-curent gratis. ~ _ PV* Să caută rn provințe agenți cinstiți. (10) 11—12 La esBosiținnea milenara din Budapesta fie la 1896 premiat cu medalia cea mare, (22) 36—52 dHtotts MOVOTSX ANI TULI 1E48SS. i Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer ■ । pentru clopote a lui Antoniu ]4ovotny în Timișora-Fabrie se recomandă spre pregătirea clopotelor noue, pe cuta Ia tur- narea de nod a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea de clopote întregi armonWse, pe lângă, garanție pe mal mulți ani, prov64ute cu adjust&rl de fer b ătut, construite spre a le întdrce cu ușurință In ori ce parte, în ' clopotele sînt bătute de o lăture prin aceea ce sint mântuite {p dată ce de crepare. — Cu deosebire recomând X = clopotele găurite = m de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sint prov&iute Ax in partea superiori — ca violina = cu găuri,după figura S și pentru X aceea aă un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut și cu vibrarea mal volumindsă, de cât cele de sistem vechifi, așa, O că nn clopot patentat de 327 kg. este egal în tonul unul clopot A de 461 kg. făcut după sistemul vechifi. Mal de parte se re m comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, ÎL — spre preadjustarea clopotelor vechi cu adjustare de fer bătut — ca și spre turnarea de toce de metal. MP Preț-curanturi ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco. Tipografia Seminariuluî archidiecesan. E Abonamentul: Pentru monarehie: Pe an 12 cor.,*n g cor., ‘/4 an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., ’l, an 9 frc., an 4 frc. oC cm. -----*-------;- Foea apare în fie care SUbitl Mm gl--------\ ...__& Zngerțtani: Un șir gannon&f odată 14 fii., a doua. oară 12 fii., a treia ___ oară 10 fii. Tot ee privețte foaia, să se adreaeee la: He- dacțiunea ți admini- strațiunea „UnireP ■ in . Blaj. 13 sR Foaie bisericească-politicâ Anul XV. Blaj 5 August 1905. Numărul 31. ACTIVITATEA ASOCIAȚIUNEI. (w.) Misiunea Asociațiunei e cul- turală. Și de oarece cultura este ma- nifestarea spirituală a unui popor, ur- mează, că toată activitatea Asociațiunei trebue concentrată spre a cunoaște, îndrepta, hrăni sufletul poporului român de pe teritorul țârei ungurești cu toate mijloacele și toată abnegarea. Aceasta ii este datorința. Dacă Asociațiunea ar puteâ presta numai o părticică din datorința aceasta, tot ar puteâ zice, că în istoria neamului nostru și-a scris un nume neperitdr. Nu va fi de prisos, credem, dacă acum înainte de adunarea generală facem o mică ochire asupra activității și mai ales asupra principiilor, ce ar trebui să domineze cercurile conducă- toare ale Asociațiunei. Asociațiunea are o mulțime . de despărțăminte, iară în centru multele secții ii stau la îndemână — în general nimica nu-i lipsește din caracterul unei societăți mari culturale. Toate despărțămintele . umăr la umăr lucră sau și mai bine ar trebui să litere, ca cel puțin deși nu să atingă ținta, dar cel puțin să ne apropiem de ea, înaintarea literaturei și culturei popo- rului român; în schimb însă pare-că suntem înțepeniți în pământ. Și acum, mai ales în anii din urmă, oare nu le-am cercat toate! Gânditu-ne-am la biblioteci ambulante, dar am lăsat din calcul, că aceșeta ar trebui să le purtăm noi din sat în sat, că ele nu umblă de sine. în prima comună s’a înglodat carul cu cărțile și de atunci li-s’a perdut urma. Gânditu-ne-am să înființăm biblioteci stabile în fie-care comună și iară-și am greșit calculul, că în câte 50—60 de comune n’avem mijloacele de a face un astfel de lux, iară biblioteca din centrul despărțământului o folosește cel mult garda, unde sărmana e sălășluită, pe când mulțimea cea mare, căreia i-ar trebui puțină literatură, nicr de nume nu-i aude. în anul acesta am călcat pe un teren mai intuitiv și au pornit cu schiopticonul pe sate. Icoanele sunt biblia celor ce nu știu ceti. I-am în- vățat dar, care e Florența, Veneția; San Marco, turnul din Pisa, Vaticanul din Roma, regiuni din Svitera și multe lucruri folositoare pentru un țăran —t să și minunui tare! Poate, că unii mai bucuros ar fi voit să vadă pe se- menii lor din Marmația, Bănat, Ro- mânia, regiuni mai de aproape de ale noastre, dar pentru aceștia nu am fost aranjați. Pe când vom fi aranjați și pentru aceștia ne v ■ mai scădeă și nouă râvna și mijloacele. încă nu ne vor permite a face prea multă intuițiune. în centru avem secțiuni literară, științifică, istorică etc. Ce vrem cu acestea? Vrem poate să-i facem con- curența Academiei din București sau numai să o supraveghem? Și când, unde și câtă știință s’a făcut sub eghida Asociațiunei, tot asțfel de istorie, di- dactică etc. Recunoaștem, că secțiunile aceștea au și meritul lor, între care cel mai mare poate alegerea de membrii ordinari și corespondenți, care încă constitue un moment de a îndemna la lucru mai ales pe unii ardelenii mai râvnitori de titli, dar aceasta de loc nu ne îndrep- tățește de a pierde esențialul printre multele forme. Am vrea acum odată, ca adunarea generală, să nu-și petreacă mult timpul cu esmiterea de censuratorî ai așa zi- selor secțiuni, ci să ne spună pe față, că în anul ce a espirat, ce a făcut și pe venitor, ce are de gând a face. Le-am zis acestea pentru-că pu- blicul românesc nu e în curat cu acti- vitatea Asociațiunei. Și nu-i în curat poate pentru-că, înși-și conducătorii ei nu-s în curat cu ea. . ■ Din toate planurile, din toate di- rectivele, ce vin din .centru ese la iveală un fel de prîpire de a face ceva — bunăvoință este, ce folos, că n’am aflat încă basa solidă, nu avem prin- cipiile de a putea ajunge la literatura și. cultura poporului român. Asociațiunea e pentru popor. în- tocmai; după cum Emke, Omge și tutî quanti nu se gândește de a trece In competența unei academii de știință, ci caută mai aies printre cei iso* lăți a țineâ trează conștiința națională prin premii, respâtidirea de cărți cn sujet istoric sau scrise după gustul po- porului, nici misiunea Asociațiunei nu poate fi alta. Ridicarea de biblioteci este nu numai un lucru greu, dar și superfluu. După , ce ambele confesiuni tptdeuua și pretutindenea insistă, ca să facă biblio- teci școlare, datorința Asociațiunei ar fi cel mult, că pe acestea, când șî unde poate să le ajutoreze. Mai mult de bună seamă folosește publicului, dacă din edi- țiile Asociațiunei — dacă în general până acum s’ar fi gândit a găti din scriitorii noștri mai de valoare și mai după placul poporului ediții ieftine — ar trimite câte un; esemplar învățăto- rului pentru biblioteca școlară, decât să-ți vină cutare membru din direcțiunea despărțământului și Jn ruptu -capului să-ți ceară cărți și de ori-ce natură, fie gazete, statute de reuniuni, principii de poetică, gramatică pentru școale gimnasiale și alte dărabe de cărți, cari și așa au fost menite pentru cuptor. Să ne convingem dintâi pe noi înșine, că suntem numai o societate culturală, cn chemarea de a respândi lumina și acolo, unde încă nu a pătruns șl atunci îndată aflăm calea cea ade- vărată cătră țintă. îndată ni-se deschid ochii și vedem, că am da de cărți pentru bibliotecile școlare, am trimite premii, am provoca catecheții noștri dela școalele străine, ca să procure pentru premiarea elevilor mai buni edițiile Asociațiunei, dacă am âveâ de acestea potrivite. Povești cu ilustrații pentru copii nu avem, istorisiri de oameni și ținu- turi de asemenea, povestiri din răsboaie, unde bătrânii noștri încă au fost prin Italia și Prusia, să trec azi mâne fără a să fi aflat condeiul potrivit de a Pag 262. UNIREA; Nr. 31. eternisa vitejia românilor in luptele pentru casa de Hababurg, poesia popo* pală e restrinsă la foițele gazetelor de săptămână, legendele ținuturilor șî mun- ților moarte, biografiile oamenilor providențiali ai noștri, cari și-au jertfit tot pentru eaistința noastră, toate menite pentru a țineâ vie în massa poporului conștiința și mândria națională — ne- cunoscute, fără să amintim cărțile de valoare practică, fie acelea de economie, i industrie, drept și altele. : Aceasta este baaa solidă, credem de unde trebue să pornească Asocia- țiunea. Ar săvîrși atunci într’adevăr o muncă vrednică, și de loc nu ne îndoim, că atunci și publicul românesc s’ar strânge mai cu căldura în jurul acestei neprețuite . instituțiuni culturale, care sub o conducere înțeleaptă este cetatea cea mai -puternică a cuiturei și naționalității noastre. Iar până când ne restrânge la formele convenționale academice și ne i vom ascunde și neputința și inerția sub frasele bombastice ale rapoartelor sec- țiunilor, ne vom glorifica și preamări împrumutat la banchet, ne vom face a crede, că într’adevăr am fost la culmea chemării, Asociațiunea va tânji numai. S’a convins de alt-cum despre apunerea traselor frumoase chiar des- părțământul Sibiului nu chiar de mult în Poplaca și Veștem. când afară de ■ cei din centrii și învățătorii din comună pui de om nu s’a, arătat. ' Sunt semnele vremii. Pentru anticîericalul „Gazetei de Du- minecă“. — Nn mă îndoiesc că Dl I. P. Lazar știe ce e obiectivitatea, și chiar pentru aceea mă mir că mă învinuește mereu de neohiectivitate, când Dsa este cel ce ocolește aceasta metă. Este DI Lazar obiectiv și drept în scrisorile sale? Cum să fie! Dove- desc ia moment. 1. îu Nr. 28. a Gazetei sale astfel glăsuește la adresa mea; „Dacă scriem la adresa Epis- copului Szabo In afaceri bis. și școlastice cine strigă și apără pe vlădică și Consistor? Polemizătorul Unirei, popa din Șnmal căci doară el este eonsistorul, ba doară și vlă- dică.® Acuma obiective Die Lazar! rogu^te să spui: când și unde am strigat și apărat pe Episcopul Szabd și eonsistorul ori în public ori privat? De vei dovedi, mă închin măritului Dtale rost de aur, din contră glasul farizeului. Dta strigi, că te mușcă șerpii, pe când ești împrejmuit de miei dela natură blânzi. 2. Mai cuvintezi una năzdravănă: „Dl V. Pop polemizază și apără pe toți bi- sericauii. în așezămintele noastre bis. și școlastice, dânsul nu află nimica rău.* Dacă îmi citezi aserțiuni de aceasta natură din totul ce am scris sub iscălitura proprie, ești un adevărat gură de aur — din contră un hulitor neîntrecut și mic-uriaș antielerical. 3. Dl Lazar mai învinuește Unirea de neafabilitate pentru-că nn i-a publicat toate scrisorile. Nu știu cauza, dar presupun, și cred că cu temei, — că va fi mirosit ceva în ale sale dintru ale sale. De seria In j’ spirit adevărat în stil, formă și fond nees- 1 cepționabil Unirea îi era afabilă, că numai nu presa pune Dsa atât rău tn personalul distins dela Unirea. Vor fi având cei dela redacția Unirei barem așa de lat orizon de pricepere și judecăți în tîicuirea scrisorilor cu Dl Lazar și garnizoan * de inspecție dela sate a Dsale. — De altfel am fost rugat pe Di Lazar la timnul sân să-și facă răspunsul la refle- țiuniie mele în Gazeta Dsale și să fie grațios a ne concede în coloanele ei barem a ne apăra onoarea atăcată de ai săi. (Noi nu ne punem ia ceartă cu dl L. Red.. U.) Dl Lazar pe timpul când frica din preoți marțoli „cărora Dumnezeu le-au dat inimă și minte numai pentru a răni în poiată și a afla blide de fasole® — ori eât reclamam să ne dee loc de apărare în G. de D. unde ne batjocoria — ne-au luat în bătae de joc și râs prost îndrumându-ne în mod absolutisric chiar și, cu „Adeverința subscrisă de martori.® Despre aceste am scris eu Dle Lazar uu despre „vlădică și consistor*.' ’ Este dară barata plângerea Dtale: „Unirea a dat loc liber în coloanele sale, ca sâ fim atăcați fals?* Mi-ar fi rușine să susțin așa ceva în public, care știe judeca deși nu-ți spune Dtale judecata. Ai fi pre- tins Dta ca Unirea să nu ne dee loc pentru a ne apăra de vespii răi?! Exagerată și neobiectivă pretenzie în secolul libertății! 4. Nu pot promite că cu marcanta figură a Dlui Lazar ce pretinde a fi fost scăldat în razele aurii a adevărurilor sfinte nu voi mai sta de vorbă de câte ori va atăca rănind biserica și servii ei nevrednici de a primi zbiciuiriie iui de foc, nu pentru nădejdea ce o spune Dsa în povestea brâulni roș (de ce Dsale să-i fie rușine!) — ci FEU1LLET0N. ALTE SCRISORI. Scrisoarea I. ’ (Conducătorii.) ‘ ' . Unui prietin. (Continuare și fine.) . Atunci când pe acestea plaiuri noi suntem iăsați șă trăim numai din propria noastră putere și vrednicie, eu toate așeză- mintele noastre de cultură, cu biserica, cu școală, cu casele de păstrare, cu societățile comerciale și agricole, când nn ne încură- jază nimeni, nu ne ajută nimeni, ci dimpo- trivă ni-se pun stăvili peste stăvili, bine este oare ca noi, cei luminați, să producem astfel de desbinări, să cauzăm o astfel de înstrăinare a poporului de noi? Nu e păcat oare, și nu e o luptă fățișe împotriva drep- tului nostru de existință ca popor, ea, atunci când atacurile viii și in potriva noastră, și împotriva tulpinei, de unde am pornit, — noi să ne retragem frumos de o parte, să ne ascundem bine în pene, să ne vedem numai de apărarea noastră și de interesele noastre, și să lăsăm ca toate atacurile să cadă asupra trnpinei? E drept că trqpina e în umbră, în întuneric, și cei nevrednici aici pot să lovească mai cu succes. Dar nu trebue să uităm, noi vlăstarele ce ne-am ridicat în lumină, că trupiua aceea ne dă nouă viață, că dânșa are puternice, adânci rădăcini în pământ, cari sug nutremântul vieții, și îi iniaptă cu dragoste de mamă și în subțirile noastre trnpnn. Noi, ca ramuri, ea vlăstare pornite din trupina aceea, avem o datoriuță sfântă. Priviți stejarul falnic din pădure: Stă înfipt adânc în pământ, cu trunchiul acoperit de mnșchi de mătasă verde, și își înalță în lumina soarelui trupul vîrtos, ramurile ce stau mândre snb podoaba de frunze. Ce menire au acestea ramuri, acestea vlăstare pornite din trupul vîrtos? Să privească îh zări, în depărtatele întinderi, să cerceteze semnele de primejdie, și atunci când aceasta se apropie, sâ nu doarmă, ci să tremure odată diu toată podoaba de frunze, ca fiorul acesta să pătrunză prin trup pâ°ă la tulpină, până la rădăcinile adânci, dând astfel signalul de luptă pentru întreagă ființa. Și nu numai atât, o nu! Atunci când furtuna, primejdia să deslănțue, ramurile, vlăstarele trebue să tie mai întâi pept împotriva dnjmanulni, trebue să între în luptă să se mlădie, să se frângă, să se întunece de mânie. Și poate că vor birui ele singure dujmannl. Poate crivățul, văzând că nu e glumă, să-și stringă aripile întinse, și să-și cerce norocul în altă parte. Dar atunci când dujmanul s’a îndărătnicit, o ramuri, nu vă temeți luptâbdu-vă, că nu sunteți singuri. Iată, prin nervii virtoși a stejarului trec ca niște curente de foc viu, rădăcinile pătrund mai afund, se înțepenesc mai tare în pământ, trupina se scutură de mușchii b&trânețelor, și crivățul va avei să învingă acum un gigant, a cărui putere s’a trezit, a prins să-i curgă prin vine ]a tre- mnrul nostru, o frunzelor, la geamătul vostru de luptă, o tinere, vrednice, sfinte ramuri. Iar dacă va fi să cădeți în luptă, n’aveți să vă plângeți, căci furtuna va duce întreg stejarul, smuls din pământ, cu voi. Și ce menire mai au ramurile, vlăstarele acestea? Să prindă lumina soarelui tinăr, și prin trupul lor tinăr să facă să se coboare unde calde, luminoase, și în trupina rece și în rădăcinile din pământ. Să freamăte în se- rile senine, să cânte, să aducă clipe de fe- ricire, trunchiului din umbră, pe unde nu pătrund atâtea glasuri. Dar vai de stejarul ce are la celea mai mari înălțimi de unde mai bine se poate vedea primejdia, ramuri uscate! Vine o undă înșelătoare de vânt, frânge ramurile și le aruncă, și astfel re- mâne stejarul fără sentinelă. Și vai, dacă ramurile iui din vîrf sunt putrede: vine o boare, și le răstoarnă fără nici un sgomot. Și mai ales vai de stejar, dacă ramurile, vlăstarele lui îs înțepenite, de nu se pot mișca: vine nenorocul și nu pot să dee nici un semn de primejdie. Dar mai de plânș e poporul, ce are astfel de vlăstare putrede, și mai ales înțepenite, fără de inimă, cătră trupina țărănească: aceștia nu vreau, deși ar puteă. să dee de veste, să se pne în și- rurile dintâi a luptătorilor, și să stee în foc, până ce ori înving, ori se prăpădesc cu trupină, cu rădăcini eu tot. Dar inteligință noastră — care, repet, trebue să fie întru cât se pricepe, întreagă sfătuitoare și luminătoare a poporului, — inteligință noastră trebue să fie vlăstare verzi, vrednice, de stejar, fără deosebire, că oare e preot, dascăl, advocat, medic, director de bancă, notar. Numai atunci vom puteă țineă poporul alipit de noi, — ceea ee trebue s’o facem dacă vrem să fim — numai așa îi vom puteă face să se apropie cu ochii de încredere și cu sufletul curat de noi, Nr. 31. UNIREA Pag. 263. pentru a sfătui pe cei păcătoși și a Îndrepta pe cei rătăciți, pe cum datorința ori-cărui preot este. Că va produce zbîrlit de păr la Dta nn mult mă im poartă, 5. Cu povestea săcuiului Dle Lazar te^ai produs destul de prost. Cu aceasta producție înholbată nu secerași laudă celor gravi. Mai mult cu un colb mare, din care vor suge cu poftă scrietorașii superficiali. Atât „tinta cât și călămarișul* din povestea Dtale le cinștește pretinilor buni, ca să scrie protocoale ungurești in școalele noastre confesionale române, și până îi vei vedeă strălucind Intre membrii comitatensi. Pentru aceștia Iți tocești Dta condeiul, dacă servești cauzelor de obște și naționalii Iar dela lăudata-ți obiectivitate ași fi așteptat lămurire și cu privire la laminata Dtale luminăție din 15 Mărțișor, care cred că te-au cam gâdâlit și de aceea te-âi sburlit a mă cinsti cu atâta cinste nemeritată și chiar cu brâu roș. Nădăjduim că noul re- dactor respunzător va fi mai pătrunzător și mai cu atențiune la materialul ce va sosi dela corespondenți, iar de cauzele noastre bisericești și școlare, cari cer multă îndrep- tare, se va ocupa în altă lormă, și nu va sumuța o tagmă eontra ceialalte. ci va servi In adevăr cauzele de interes general fără osebire de togme și persoane. Sumai, la 25 Iulie n. 1905. Vasiliu Pop preot. Serviciul Maritim Român. — Articol informativ. — Serviciul maritim român, care a în- ceput în modul cel mai modest acum vre-o zece ani cu vase închiriate și personal străin, numai așa. Să-l facem să fie convins că suntem sânge din sângele lui, suflet din su- fletul lui. Să-l convingem prin faptă că inima noastră e tot așa de cinstită ca a tatălui meu Gligor, pe care l’au cunoscut acolo într’un sat, sau ca și a moșul ai tău Nicolae, a cărui vrednicie de asemenea o an cunoscut. într’o cutare căsuță dela țară. Dacă atunci, când e vorba de căutarea și ajungerea la o slujbă, știm cu toții să vorbim poporului: eă noi românii așa, noi românii pe dincolea. că noi conducătorii etc.. să nu ne uităm după ee am ajuns la slujba aceea, ori chiar de nu am reușit, de cuvintele ce le-am spus atunci. Căci pentru poporul nostru cuvintele acelea sunt sfinte, de aur, și dacă îți bați joc de ele, tu, care ți-ai corupt sângele, poporul își va bate odată joe de tine însuți. Alflus. —— A apărut: a V. ediție ACATMDL sau carte ce cuprinde în sine rugă- ciuni pentru pietatea fiecărui creștin. Revăzut și completat. — în rugăciuni această carte e un adevărat mărgăritar sufletesc, o carte foarte potrivită pentru flecare. — Costă leg. I cor. 4- 10 fii. porto. a dobândit în scurt timp o desvoitare ne- așteptată. După așa de puțină trecere de vreme, azi acest serviciu — pe lângă cinci vase de mărfuri — are trei vase de călători și mărfuri, cele mai repezi diu cele cari străbat marea neagră, iar personalul este azi — se poate zice — întreg românesc, căci numărul străinilor s’a redus ia vre-o trei ia suta din întregul personal și aceasta în vederea res- piatei serviciilor aduse de unii diu aceste străini în trecut. De când cn sosirea noului vapor ,Ro- mânia11, care le întrece pe toate îu mărime și confort, s’a prelungit serviciul în doue părți: La Pireu și la Smyrna. Până acum serviciul maritim român făcea doue curse dela Constanța până ia Constantinopoi. plecând din cel dintâiu port Joia și Dumineca seară. Aeeste doue curse au rămas ca și până acum, cu deosebire, că cursa de Joi s’a prelungit până la Pireu (Atena), iar cea de Dumineca până la Smyrna. Pe lângă frumseța vaselor, pe lângă mulțumirea de a călători pe vase românești cu personal românesc, se mai adauge și pre- țurile foarte ieftine pentru toți cei din păr- țile noastre mul'țhmțtâ Miilor de ducere și întoarcere, combinate; drum ,de fer și vapoare, grație cărora costul drumului dus și întors dela Predeal ia Constantinopoi este numai de: Lei 98 în clasa I-a și dela 64 în clasa II-a; iar dela Predeal la Smyrna de: lei 190 în clasa I-a și de iei 127 în clasa II-a. dus și întors și cu mâncare pe vapor. Dela Predeal la Pireu (Arena) de: iei 226 în clasa La și dela 144 în clasa II-a tot duș și întors și cu mâncare. Ispita, păcatul, întoarcerea. Liniște pretutindeni... deodată să pornește Un lin zefir peplaiuri, purtând pe-a sale aripi Suflarea tristă a morții, veninul ispitirii. Pe unde vre-o ființă în cale-i întâlnește Voind s’o dea peririi de veci, o ispitește Cu vorbe amăgitoare, cu farmecul iubirii, Cu fața-i drăgălașe; Ispită să numește, Și vai de acea ființă, ce ascultă glasul ei! Iar după ea urmează bălaurul pierzării Cu chipul său de fiară sălbatică și crudă: Păcatul. El răpește și aruncă a sa pradă In noaptea îngrozitoare și tristă a rătăcirii, Și atunci sărmanul suflet în spasmele durerii își vede a sa perire și starea desperată în care-l aruncară dorințele plăcerii Și înalță ochii umezi spre al mântuirii cer. El vede o rază lină, o rază de îndurare, Ce tainic să coboară spre el și îl încălzește Simțirile înghețate de-a morții îngrozire Și flacăra iubirii în inimă îi răsare Din nou, și fericirea în sufletu-i apare Căci el prin penitință a ceriului iubire A rechemai o în suflet și acum viafa-i pare O dulce desfătare, un cer de fericire. Babț a, 22 Iulie 1905. —San.— O mai bună oeasie pentru a călători plăcut și a vedeă țările Orientului atât de încântătoare și de puțin cunoscute până acum la noi. nici ca se mai poate. Serviciul până la Pireu și până ia Smirna a și început la 7 (20) Aprilie a. c. * ■ Va interesa pe cetitorii noștri a cu- noaște In afară de amănuntele ce le-am co- municat ca privire la noul vas „România* și ceva din istoricul serviciului maritim român, care există numai de vre-o 9 ani. îu 19 Martie 1885, patru aui du pi proclamarea de regat a României, corpurile legiuitoare au acordat doue credite, unol de 21, iar celalalt de 31 milioane lei pentru restaurarea și mărirea portului Constanța și pentra construirea podului de peste Dunăre. în 28 Aprilie 1895 regia monopolului statului a fost însărcinată de a crea și or- ganisa uu serviciu maritim român. Inau- gurarea acestuia s’a făcut la 27 Septembre 1895. Instaiațiunile au costat 2,500.000 lei sumă care a servit tot odată și pentru cum- părarea primelor doue vapoare ale servi- ciului maritim: „Medea* care a costat 150.000 lei și „Meteor* care a fost cumpărat cu 800.000 lei. Deja o lună după inaugurarea sa ser- viciul maritim român, a trecut dela regia monopolurilor statului în adminjstrațianea drumurilor de fer și în 3 Maia 1896, uu serviciu special de navigare a fost creat sub direcțiunea căilor ferate. Astăzi serviciul maritim român poșede 8 vase, cu o capacitate de 23,740. tone și de o forță totală de 17.070 cai putere. Până în preseut serviciul maritim român a servit numai liniile dela Constanța la Rotterdam și dela Constanța ia Constan- tinopoi. Astăzi de odată cu sosirea noului vapor „România* a fost deschisă o a treia linie Constauța-Smyrna-Piren. înainte eu 2 săptămâni, necum știm camera română la propunerea ministrului lucrărilor publice I. 'Grădișteanu a hotărît construirea unui nou vapor cu numele „îm- păratul Traian*. Acest vapor va servi pentru linia viitoare a serviciului maritim român Constanța-Alexandria (Egypt). S’au luat toate măsurile, pentru ea acest vapor să corespunzi atât cerințelor serviciului de lux pentru passageri, cât și cerinței de a trans- porta iute tot felul de mărfari. Va fi dar nu numai un steamer frumos de lux, ci tot odată și uu vas de comerciu. CORESPONDINȚE. Conferință preoțească. Dela pașul Rodnei, 20 Iulie 1905. La 13 1. c. s’a ținut conferința preo- țească a tractului vicarial al Rodnei în frumoasa parohie Ilva-mare sub presidiul vicarul tractulni Ciril Deac. după programul statorit mai înainte și constatator din 10 puncte. a) La 7 oare a. m. resuna în văile largi a Ilvei, clopotul, ce chema preoțimea să între în biserica frumoasă, că se începe mărturisirea, ce ținti o oară și jumătate, fiind mai mulți confesați. Ce lucru edifl- cător, ce moment sfânt! cum privia poporul UNIREA Nr. 31. Pag. 264. din afară la pietatea, eu carea ee rugau preoții In altar până ia lacrimi. Erau 18 preoți In jurul altarului, când resuna glasul der „Mărire lutru cei de sus"; iar eu când îi priviam pe acești numai 18, fără voie mă întrebai cn evangelistul: au nu peste 30 s’a vărsat darul ordului, dar cei 12 unde sunt? și din momentul acela am dedus că „cel ce nu-și lasă: tată și mamă, și frați și holde și vite, pentru nu- mele meu, nu e demn de mine" și trebue să revenim în plennl conferinții ca să-și deie samă, cu atât mai mult că frați ea Dologa și Chita, au venit chiar dela peri- ferii: 50—60 km. dar an venit, iar alții ceva mai de aproape nu s’au presentat, unii nici nu s’au escusat, alții s’au escusat cu motive ueacceptabile. Totuși e dureros semn, când unii în tot anul, tot cu acela-și motive se subtrag dela conferință. Spre ori- entare s’a decis: Absenții an a solvi câte 10 cor. pentru biblioteca tractului. b) La finea s. liturgiei s’a ținut pre- dică prin preotul din Maier: Lazar Avram, despre 8. Petru și Pavel. Cine însă ar fi putut crede, că aceasta să-i fie ultima pre- dică. și cine ar fi putut zice, văzându-1 să- nătos și tare, cu 42 ani, cum-că peste 3 zile n’a mai fii Abia despărțiți de el, ni-a sosit trista știre, că a reposat în zorile zilei de duminecă 16 1. tr; și l’am însoțit la mormântul trist mulți preoți, amici și popor In 18 1. tr. Odihoeească în pace! zilele lui ca floarea câmpului! e) La 11 oare constituindu-ne și ale- gându-se notar ad boc: G. Moldovan, preot în Nepos, cum și verificatori și critisători, a cetit preotul din iiva-mare: leronim Sla- voaca disertațiunea: „Sublimitatea,greutățile și pericolele oficiului de confesariu®; temă bine aleasă și foarte bine și tractată, ce a fost ascultată cn mare atențiune și aprețiată în genere de foarte bună. d) Urmând raportul vicarului traetual despre rezultatele esamenelor dela toate școa- iele, apoi defectele și obiecțiunile făcute și de inspectorul reg. s’a constatat, că în genere școalele noastre pot îndestuli ori pe cine, dacă s’ar deebrăca de un grad cât de mic a șovinismului bolnăvicios. Școaie mai bune ca aici, nu pot fi. Ne vom tace și de aci înainte datorința, fără a cădeă sub scut, ci more antiquo pe scut. Vom crește, nn numai vom instrua; vom face destul legei, fără a ne uita legea. Cu durere s’a raportat: eă un preot tractual, care a putut să-și susțină școala sa confesională fără mare greutate, ba a fost dat cuvântul de onoare preoțească în conferința din trecut, cum-eă va susținea din toate puterile școala sa confesională, și-a uitat de ceea ee este, și-a călcițt cu- vântul dat, și-a dat ansă directă de a trebuit să se facă școala de stat și încă chiar în casa sa proprie. Quonsque tandem abute- ris!.. . Nu snntem contrari școalei de stat, ea încă are misiune cnlturală, dar nu reli- gioasă și nici nu-și aduce aminte de limba maternă a copiilor, apoi învățarea limbei materne nu constitue nici o crimă. Consecuența neținerei cuvântului preo- țesc — lipsind forța majoră, e rumperea legăturei cu atare fost frate. „Că de m’ar fi ocărit inimicul, ași fi răbdat, dar tu omul cel împreună cinstit de mine, pretinui și cunoscutul meu, cu care dulce ne sfătuiam și In casa Domnului Intram ... (Psalmistnl David).... și pentrn ce ob! Judo te-ai făcut vânzător? .. . (vezi oficiul Patimilor) sofiicit! e) Raportul vicarului despre sumele iucurse dela parohii spre repararea casei vicarial — s’a decis ca aceia pe conferința viitoare să fie puș în curat eu venitele și spesele, iar casa împreună cu întreaga gră- dina să fie Autabuiate pe toate parohiile din vicarial. . . f) Din raportul preoțimei despre con- cubinate, s’a dedus că acele în întreg tract se par a scădeă. g) Conferința anului viitor s’a statorit în Borgo-Tiha într’o zi de duminecă în de- curs din luni până la jumătate August, spre care scop s’au ales disertant D. Malai eventual Z. Bulbuc, iar predicator lacob Rus eventual P. Zagrai. Cu aceste programa s’a finit. Fratelui I. Șlavoaca, în numele preo- țimei aduuate la conferință, se mulțămește pentru buna primire și buna tractare, de care am fost împărtășiți cu toții în casa și la masa lui. Dumnezeu să-i plinească! Grapinl. Raport general , despre activitatea societății „inocențiu M. C/ain" din an. 190415. (Continuare.) Partea specială. I. Comitetul societății. Comitetul soc. ales în ședința consti- tuantă din anul trecut, s’a completat în prima ședință administrativă ordinară ținută în 8 Oct. și astfel comitetul soc. pe anul 1904—1905 a fost compus diu următorii: Președinte: Victor Deciu, t. a. IV. Vice-președinte: loan Cârnăț, t. a. III. Se- cretar: Aurel St. Vodă, t. a. IV. Cassar: i Silviu Poșiar, t. a. III. Controlor: Emil I P. P. Masca t. a. II. Bibliotecar: Alesandru Ghelner, t. a. II.1 Vice-bibliotecar: Vasiliu Cerghizan. t. a. I. Notar: Augustin Fole, i t. a. I. — iar membrii în comisia literară, i au fost aleși: Petru Balaș și losif Bogdan, j teologi an. IV.; Simion Gocan și Aurel Marcu, teologi an. III.; Adrian Oțoiu și Septimiu Popa, teologi au. ÎL; Vasiliu Be- rinde și Vasiliu Murășan, teologi an. I. ; Și ca mersul soc. să nu se întrerupă I nici în decursul lunilor de vară, de aceea în ședința constituantă, ținută în 10 Maiu. pe anul de gestiune 1905—1906 comitetul soc. s’a compus astfel: Președinte: Simion Gocan, t. a. III. Vice-președinte: Septimiu Popa, t. a. II. Secretar: Silviu Poșiar, t. a. III. Cassar: Emil P. P. Masca, t a. II. . Controlor: Aurel Peculea. t. a. I. Bibliotecar: Valeriu Opriș, t. a. I. — lăsând a se completa pe anul viitor prin Intrarea noilor alumnii în sinul societății. II. Membrii societății. a) Fundatori: 1. j* Escelența Sa Dr. loan Vancea de Buteasa, mi trop. (Blaj). 2. Escelența Sa Dr. Victor Mihâlyî de Apșa, mitrop. (Blaj). 3. f Escelența Sa M. Pavel, episcop (Oradea mare). 4. Ilustritatea Sa L M. Moldovan, preposit (Blaj). 5. f Reverendiasi mul Ales. Mieu, canonic (Blaj). 6. Revrs. S. P. Mateiu, canonic (Blaj). 7. f Rev, Dr. Alexandru Grama, canonic (Blaj). 8; Ilustritatea Sa Dr. Vasile Hossu. episcop (Lugoj). 9. II. Dn luliu Bardosi, insp. reg. în pensiune (Sibiu). -10. f Ra^rs. Basii Raț rector îj (Blaj). 11. Sp. Duă Inlia Laurențiu. 12. Sp. Dn Dr. Nicolau Calmuzky. 13. Sp. Dn Dr. Teodorescu, medic militar (Alba-Iulia). 14. Dl E. Măcelar, preț, pens (Miercurea). 15. Dl E. Petrovicii, căpitan (România). 16. Dl Dr. E. Elefterescu (România). 17. f Dl George Boer. locotenent (Vad). 18. On. Dn loachim Totoian. preot (Chișfalău). 19. On. Dnă Silvia Handrea, preoteasă (Lăscud). 20. Institutul de credit „Patria" (Blaj). 21. Institutul de credit „Economul* (Cluj). 22. f Clarissimul loan Bob (prof. Blaj). 23. f Revrs. I. Antonelli. canonic (Blaj). 24. f Revrs. S. Ciaclani. 25. f Rev. Const. Papfalvi, canonic (Blaj). 26. Dl loan Bozac. preot (Sâmboteiec). 27. Insti- tutul de credit „Arieșana" (Turda). 28. Institutul de credit „Mureșana® (Reghin). b) Onorari: 1. Ilustritatea Sa Dr. Demetriu Radu, episeon (Oradea-mare). 2. Ilustr. loan M. Moldovan, preposit (Blaj). 3. f Revrs. Ales. Mieu. canonic (Blaj). 4 f Revrs. Dr. Ales. Grama. canonic (Blaj), 5 Rev. Dr. Victor Szmigelski, canonic (Blaj). 6. Preaon. Dn loan German, prof. pen?. (Blaj). 7. Dl A. Boca Velchereanul. 8. Di luliu Pop. 9. Dl losif Pop. 10. Dl Gedeon Blăjan. 11. f Rev. Basil Raț. rector sem. (Blaj). 12. Claris. Dn Dr. V. Lucaciu, preot (Șisești). 13. Preaon. Du Dr. E. Dăian. protopop (Cluj). 14. Rev. Dr. Aug. Bunea, canonic (Biaj), 15. Rev. Dr. Isidor Marcu, canonic (Biaj). c) Ordinari: toți alumnii Seminarului gr.-eat. din Blaj. d) Estraordinari: On. Du Eugen P. Păcurar, preot și sub-prefect la internatul Vancean de băieți. On. Dn loan Neagu, preot (Drașov). Știm. Dn I. Făgărășan învăț. (Thiur). M. O. D. Nicolau lonaș. prof. pens. (Blaj). Dl Victor Câmpean, teolog bienal (Blaj). Dl Axente Geămăn, teolog bienal (Blaj). (Va urma.) CONOURS. Internatul Pace!ian din Bei as, îm- preunat cu școală civilă. în acest internat să primesc eleve atât gr.-eat. cât și gr.-or. române. Taxa de internat e: 300 cor. la 'an, plătite în 4 rate egale. Pentru suma aceasta primesc elevele proviziune întreagă: locuință, vipt, (dejun cafea, de 10 oare, prânz 4—5 piese, de 4 oare, cină 2 piese) încălzit, luminat, spălat, medic, educațiune morală religioasă, instruc- ție specială în studiu; declam are, cant, di- ferite desteritați; lucru de mână, economie casnica, practică tn culină; conversații în, limba Eomâțță, magiară, germana, la dorința expresă și franceză; Primesc uniformă o haină, 2 șurțe In formă de haină, 2 pălării și o mantauă mai Nr, 31. U N I R E A Pag. 265. groasă. Taxa și didactul pentru școală ci- vilă e cu totul: 18 coroana. ‘ : ‘ Apoi numai cari voesc Specialpentru in- strucțiunea în pian 3 jumătăți de oare la săp- tămână și in fiecare zi *./, oară exercițiu, 6 coroane la' lună. Asemenea la cimbalmă. Pentru franceză câte 2 coroane la lună. Pentru violină 6 coroane la lună. Pentru limba latină asemenea 8 cor. la lună. Elevele mai au să snpoarte spesele pentru cărțile trebuincioase, material de lucru de mână, pentru material de scris, de desemn pentru instrucție In dans. în inter- nat se primesc: eleve de cl. I—IV. civilă, cari vor cerceta școala civilă publică in in- ternat și elevele pentru cl. I—IV. elemen- tară, cari vor cerceta școala elem. popor, de stat din loc. , Petițîunile au de a se instrui cu: 1. Carte de botez, 2. Testimoniu școlastic. 3. Atestat m.edical. 4. Atestat de vaccinare. Recursurile sunt de a se trimite până In 20 August, sau Preaveneratului Ordina- riat gr.-cat. Oradan, sau direcțiune! interna- tului In Beiuș. Elevele primite au să aducă cu sine: Albituri și fuste, din fiecare câte 6 bucăți (din iuste 3 să fie din banchet colorit) 12 părechi de ciorapi negri, 12 batiste, 1 um- brelă mare, 2 părechi de ghete înalte, de tot nouă, o manta de primăvară-tomnă de coloare vânătă sau neagră; haine de casă: 2 de creton, 2 din barchet, și 1 din ștofă de iarnă, de tot durabile, 1 plapomă cu 2 în- vălitoare; 2 perini cu 4 fețe albe; 2 șurțe în formă de haină; 1 maramă de iarnă; 2 ciarșafuri, 6 ștergare, 1 față de masă cu 6 sarvete mari, 2 peptene (1 rar, 1 des); 1 perie de dinți. Elevele diu cl. II. III. IV. civilă să-și aducă câte 1 ramă rotundă de brodat. Fiecare elevă să aducă In doua exem- plare conscrierea tuturor obiectelor, cari au să fie bine însemnate cu cerneală chemică, cu numărul care-1 va primi indicat dela di- recțiunea internatului. Pentru obiectele rele, sau nelnsămnate internatul nu primește res- ponzabilitatea. Părinții sunt rugați, ca să provadă elevele cu toate vesmintele și obiectele re- cerute, căci altcum dânsele vor duce lipsă, neputând ținea ordinea recerută în vesmin- tele lor. Să notează, că internatul e așezat în loc frumos și sănătos — la poalele dealu- rilor. Atât internatul cât și școala civilă e înzestrată atât material cât și spiritual con- form recerințelor timpului. Elevele primite au să se prezenteze la internat în 4—8 Septemvrie 1905, căci tot atunci va fi în- scrierea și în școli. Direcțiunea internatului. Nr. 904—1905. Convocare. în senzul §§-ior 23 și 26 diu statute membrii „Asoeiapuuei pentru literatura ro- mână și cultura poporului român* st con- Toacă la Adunarea generală ordinară In Sibiu, pe ziieie de 19 și 20 Aug. n. 1905. Programul adunării este: Se d i n fa ’ I. Sâmbătă, la 19 Aug, n., la oarele 11 a. m. Ordinea de zi: 1. Deschiderea adunării generale. , 2. înscrierea delegâților presenți. 3. Raportul gefitral al Comitetului centrai. 4. Aiegerea comisițtnilor. a) pentru examinarea raportului general; ‘ &) pentru cenzurarea socotelilor anului 1904 și a proiectului de budget pentru anul 1906; c) pentru înscrierea membrilor. 5. Prezentarea eventualelor pronuueri,*) La oarele 12 m. inaugurarea Muzeului istoric și etnografic și deschiderea expoziției Asociațiunii. Ședința If. Duminecă, în 20 Aug. n. la oarele 10 a. m. Ordinea de zi: 1. Raportul comisiunilor. , 2. întregirea comitetului central. 3. Fixarea locului pentru adunarea generală din 1906. 4. Disnozițiuni pentru verificarea pro- cesului verbal. : 5. închiderea adunării generale. La oarele 4 d. a. ședința festivă a secțiunilor științiflce-literare cu următoarea programă: 1. Distribuirea premiuiui Andreiu Murășanu. 2. Discurs comemorativ asupra vieții și activității lui Timoteiu Cipariu, de Dr. Sextil Pușcariu. 3. „Cheia Turzii*. comunicare istorică, de Silvestru Moldovan. / Sibiu din ședința comitetului central al „Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român*, ținută la 29 Iulie. 1905. . , losif S. Șulnț loan I. Lăpădat prezident. secretar II. „ Noutăți. Știri personale. Ilustr. Sa Dl Episcop Dr. Vasile Hossu, urmând Invitării Escel. Sale Dlui Mitropolit, a sosit Joia trecută în Blaj și a petrecut aici până Marți dim. Când s’a reîntors acasă. ' Hymen. Aurel Marcu, teolog abs. și Aurelia Boteiu, anunță cununia lor, ce se va serba Duminecă In 13 August a. c. st. n. la 5 oare p. m. în Blaj. Vasiliu Șchiop, teolog abs. și Anizia Bancoș, anunță cununia lor, ce se va cele- bra Joi la 10 August st. n. 1905 în biserica gr.-cat. din Selsig. loanichiu Groze, teolog, abs. și Valerui Nechiti fidentați. Sebeșul-de-sus în 13 Iulie 1905. ' Știri literare- „Revista noastră*, pusă sub direcția duet Constanța Hodoș, continuă a fi tot mai interesantă. Recomandam da- melor române această singură revistă, bună pentru femei. Au apărut până acum 9. numeri. Convocare. Reuniunea învățătorilor gr.- cat. din Arhi-Diaconatul părților Sătmărene aparț. diecesei O rad ane, învită la adunarea generală, ce se va ținea la 10 Aug. n. a. c. în comuna Piscar. *J Se observă că eventualele propuneri au să fie prezentate in scris prezidiului Asociațiunii (tn Sibiu, strada Morii Nr. 6) cu opt zile Înainte de adunarea generală. La Sibiu. Frații din România fac mare propagandă peqtru participarea în număr cât Mai mare la frumoasele zile de sărbă- toare, ce se vor țineă la Sibiu. Guvernul român încă le face toate înlesnirile posibile. Special Piteștenii, cari au fost primii escur- sioniștLdițj România s’ap organizat și de astă dată în comitet și îndeamnă ales pe cei din județul Argeș să se înscrie în numar cât mai mare la această escursie. Studenții dela Constanța în Munții apuseni. Grupul de 21 elevi cu cei doi direc- tori ai lor, ziua de 29 Iulie au pe,trecut-o in Bucium-șasa, cercetând stânca și banca „De- tunata", apoi mina „Concordia" cu instalați- unîle ei moderne. Fruntașii din Bucium- șasa i-au primit cu drag, îngrijind de con- ducerea oaspeților iubiți și dând în onoarea lor un prânz comun, împreunat cu cântări și toaste duioasei Veniți despre Abrud s’au întors tot acolo d. a. la 7 oare însoțiți de dl P. Macaveiu, contabilul „Aurăriei". _ Aplicarea învățătorilor instruiți în oltoirea viței de vile Preâv. Conzistor a edat următorul cercnlar, spre care atragem atențiunea senatelor școlastice: Filoxera a ni- micit cele mai,multe din viile credincioșilor noștri, lipsindu-i de un însămnat ișvor de venit. împrejurarea aceasta ne-a îndemnat, sî he îngrijim, ca elevii cursului alIII-lea dela institutul nostru preparandia! din Blajin anul acesta sa se deprindă In oltoirea viței ame- ricane cu viță indigenă,, ca astfel ei să fie în stare a arăta poporului nostru, qum are să-și reconstruească viile cu viță americană oltoită. Acei elevi, cari au dovedit dexteri- tate și pricepere in oltoire și în manipularea viței oltoite, au primit despre aceasta certi- ficat dela direcțiunea institutului preparan- dial. Este deci în interesul popor,ului no- stru, ca la școalele din comunele, tinde au să se reconstruească viile cu viță americană oltoită, să se aplice învățători, Cari știu ol- tol și dă îu privința aceasta învățătură și poporului nostru. De aceea comitem sena- telor școlare, ca la stațiunile docentale, ce ar deveni vacante în comunele, unde au să se reconstruească viile cu Vița americană ol- toită, să pună îutre condițiunile de concurs, că vor fi preferiți învățătorii, cari vor. do- vșdi cu certificat legal, că știu altoi viță de viie. . . . . ... Petreceri. Inteligința română din Tri- tul-de-sus și jur, învită la Petrecerea’ de vară, ce o va aranja Duminecă in 13 August n. 1905 în pavilonul anume pregătit, even- tual în școala gr.-cat., din loc. Venitul cu- rat e destinat pentru fondul edificării nouei biserici. — Tinerimea academică din jurul Rdteagului, va aranja la 13 Aug. n. 1905 în comuna Beteag petrecere cu dans în noul edificiu școlar gr.-cat. Venitul curat este destinat în favorul s. biserice gr.-cat. din loc. Necrolog, f Dănilă Harșia, paroh gr.- cat. !n Milășel. în a 74-lea an a vieții și în a 53-lea a preoției șale, după grele sufe- rințe, împărtășit fiind cu 88. sacramente ale muribunzilor și-a dat nobilul său sofiei In manile Creatorului Joi la 20 Iulie. losif MarschalltpTopr\eăsT de tipografie a repausat Sâmbătă, în 22 Iulie după scurte suferințe, în anul 44 al etății și al 19-lea an al fericitei sale căsătorii, , sfârșindu-și viața sa laborioasă și dedicată familiei sale. f Eugen Magde, student absolut, fiul preotului nostru din Drâmbariu, a decedat după lungi și grele suferințe Mercuri în 26 Iulie la 4 oare p. m. în etate de 20 ani. în veci amintirea lor! Posta redacțiunil. —Având destul material pentru partea literară; n’am cetit încă lucrarea Dtale, la vremea sa v& vom âvisă. ■ . 1 ■ Pag. 266. U N I R E A Nr. 31. PARTE SCIINTIFICÂ-LITERARÂ. Suflete curate. — Povestire originală a „Unire!".-— (Continuare) 1. — „Uită ce de foc de hârtie. Cum pot oare să ie indoape cu atâte nimicuri? — Eu cred că mult folos nu vor avea copilele din ele, căci alta e ursita lor aici pe pă- mânt." — „In zădar, draga mea, azi lumea cere să avem fete culte. La mame adevărate puțini se mai cugetă în vremile noastre. Alta era mai de mult. De pilda și când ne am luat noi." Preuteasa așeza mai departe, despătură și impătura, sub vraja unor amintiri depăr- tate. ... Ea n’a umblat la școală decât trbi ani. dar acasă mamă-sa a învățat-o mai mult și mai bine decât ori ce dascăl. Tatăl său, preot și el, îi cânta ca s'o astâmpere din plâns cântări bisericești, ori vechi cântece bătrânești, pline de vitejie. Când a știut ceti, cărticica de rugăciuni o punea noaptea supt perinuța albă. Și a crescut-o așa sim- plă, curată, dar plină de viață și de „vino In coace.“ O floare de jumătate sălbatică, dar care strălucește măreață prin vigoarea ei de munte, între florile gingașe din stra- turile îngrijite de degete albe, fine. — Și celea dintâi înfiorări dulci, neînțelese ale dragos- tei păreau că nu voesc să cuprindă în acest suflet vânjos, în acest trup voinic și tare.* Și de multe ori a trebuit să vie popa loan Marinescu de acuma până la casa curată ca un pahar, înmormântată între arbori um- broși unde se ascundea căprioara sălbatică. De multeori a trebuit să privească ceriul albastru stropit cu flori de argint, să se plimbe împreună pe cărările înguste a gră- dinii înflorite, parfumate, până ce ochii lor să se poată întâlni odată mărturisându-și aceleaș gândiri și aceleași dorințe. — Și atunci dorințele celea mai curate și mai pu- ternice să deslegară, și firea aspră, neîndu- plecată se îndulci. Copila măreață de mai înainte, era acum numa inimă, o inimă caldă și bună. Cântecul lor de dragoste a fost un cântec cald, curat, supt ochii părinților îndu- ioșați de bunătatea lui Dumnezeu. Viața lor casnică a fost și este și acum de o senină- tate adâncă. — Cu sufletul înălțat într’un imn de mulțămire măreață cătră Dumnezeu, femea își aduce aminte de povețele sfinte ale mamei, și lacrimi de recunoștință și de o nespusă mângaerejîi umezau ochii. — „Nu uita, draga mea, nici odată, ci în toate rugăciunile tale cere ca să-ți dee Dumnezeu un bărbat cuminte, care să iu- bească pe Domnul întâi, și numai după aceea pe tine. Atunci vei fi fericită, căci Domnul iubește sufletele curate, sufletele de îngeri." Și ea așa a făcut. Și când rostea ru- găciunea asta minunată, tot focul tinereții curate i se ridica în obrajii ce-i aprindeau, și în ochii ce fulgerau, și o sfială dulce, ca un gând nevinovat, îi cuprindea întreaga ființă. S’ar fi putut ruga așa ziua întreagă, și nu i s’ar fi părut că-i prea mult Câteodată vedea chipnl aceluia, ce i se părea că trebue să vină din depărtări mari, ca un făt-frumos din poveste, și-i părea că zimbește, cu fața strălucitoare de bucurie. Și când și trează, când cosea ori sădiă flori în grădină, i-se arăta aeeeaș icoană blândă, părea că îi ciudă pe mamă-sa, ca învățat-o să se roage pentru viitorul soț. Dar și ca nevastă nu a putut scăpa de supt farmecul acestor rugăciuni curate, ce-i întăreau dragostea mai mult decât ori ce dezmerdări a bărbatului voinic. Acum însă trebuia să mai adaugă și pentru odrazlele lor, rugăciunile calde. Popa Ion a fost numai fiul unui plugar cinstit, harnic. Cu minte deșteaptă I’a dă- ruit Dumnezeu, cu inimă nobilă, bună, tot El, și cu îngerul acesta ce a veghiat asupra lui înainte de a-1 cunoaște, acelaș Stăpân, care e iubirea. Școlile le-a făcut între laudele dascălilor săi, și a tuturor celor ce l’au cunoscut. — Spoiala veninoasă a orașelor nu.I’au molipsit, și el se întoarse acasă învățat, dar țăran cu- rat la suflet. Poporenii îl iubeau ca pe un părinte, și-l lăudau sătenilor din satele vecine că „popă ca al nostru nu-i și s’o gătat!" Și iată acum i-a dăruit Dumnezeu cu p fată mare, și cu două mai micuțe. Să trăiască, să aibă cât la mai multe vetre adă- post viață casnică curată, ce curge liniștită, binefăcătoare, supt paza Domnului. Preuteasa după ce așeză în rând toate prin dulapuri, și le împătură bine, eși să vadă pe unde i s’au oprit odoarele. Soarele scăpătasă peste muchea dea- lului mare, și umbrele să lăsau sfioase pe văi. Văzduhul e limpede ca lacrima, și de pe luncile de aproape, ciocârliile se ridică învârtindu-să cu ctripiri voioase, tot mai sus, tot mai sus până ce nu se mai văd. Din vreme în vreme, cad ca gloanțele din înăl- țime, și ascuhzându-să în iarbă înaltă miro- sitoare. 5De departe, din aluniș, vin mugete dureroase de vaci-mame, și dângătul rar, înfundat, al vr’unui clopot ce șterge iarba crudă, supt bărbia cutărui bou, cu coarnele bogat, larg răsucite. — Supt nucul din grădină celea trei surori fac un buchet. Sabina le așază, cele două îi tot dau câte un fir. — „Asta-i rezeda" — „Asta-i garoafă “ — „Ba nu Lenuța, că-i scaunu popii" zice cea mai mică. Mama din colțul șurii le privește. Ul- timele raze străpung printre frunzele nucu- lui bătrân ca suliți de aur, și să joacă în părul Sabinei. Soarele sfințește, gândi preu- teasa, și în sufletul fetei sale celei mai mari abia de aici în colo avea să răsară soarele' Oare curată va fi lumina lui? II. La notarul Mârunțan familia preotului nu prea mergea. Oameni cu avere mare, se țineau cei dintâi în sat, și aceasta, mai ales femeia notarului, cu ori ce preț voia să o știe și să o simțască toți, cari le deschid ușa. Preotul și preuteasa nu se interesau de această ambiție a lor, dar totuș cu simțămin- tele lor alese, fine, se găseau foarte strâm- I torați când trebuiau săjaudă;laudele, ce și le- | făceau singuri ai notarului. — Acum însă,, că le-a venit fata, să cădea să-i cerceteze. Este doar și Ia ei o fată mare la casă, cu trei ani mai în vrâstă ca Sabina, dar cu care aceasta totuși a fost pretină bună. Dl i Mărunțan se bucură mult, când văzu pe i Sabina cu mamă-sa, dar mai ales notărășița i era numai gură. Atâtea întrebări, atâtea întorsături de vorbe, de au amețit de cap pe biata fată. Preuteasa nu se putea mira de ajuns de această primire neașteptată, știindu-i așa de rezervați mai înainte. Și i pe fruntea înaltă se ivi o dungă. Părea că cearcă să înțăleagă ceva. — „Dar Veturia nu o văd pe aici.. Nu-i acasă poate ?“ Și Sabina după ce pusă întrebarea, își întoarse ușor capul privind spre grădină, ca și când s’ar cugeta la alt ceva. — „Serios, unde-i Veturia?" întrebă și preuteasa. — „A venit dl Dr. Eugen lonescu, și ' au plecat puțin la plimbare. Erau și ne- astâmpărați caii! închipuești dragă, de-o săptămână să nu mai eși nicăiri cu ei. — I-am zis lui Mărunțan să mai mergem până Ia oraș undeva, ca te plictisești tot în sat și iar în sat, între mutrele acestea de țăran ; cari nu spun nimica. — Dar el nu și nu, că are de lucru. — Așa dacă n’ar fi cești tineri ne ar putrezi caii în grajd." Luară loc pe scaunele din-jurul mesei rotunde din coridorul umbros. Trecusă de ojină, și vițele de vie se împleteau măestrit, ca un ghilț uriaș de prins paseri, strălucind de un verde metalic întunecat. „Dar cine e dr. Eugen lonescu, dacă pot să întreb?" zise preuteasa. „Cum, nu știi? Vezi să știi că am să mă supăr pe tine. Trăim două familii de inteligenți aici în sat și pare eă am trai în peșteri întunecate, departe una de alta. Vezi asta nu-i bine și nu-mi place. Ce zici tu la asta Mărunțaneî" — „Eu zic, ce-am zis de mult, că e un păcat mare acesta" — „Păcat! E mai mult decât păcat. E lipsă de cultură, auzi tu, lipsă de cultură. ■— Nu zic că numai tu ești vinovată, ci și eu, și noi toți." ' — „Eu am auzit și știu că vine pe la voi un tinâr, dar mai deaproape nu știu cine e, și chiar de aceasta te întrebam," zise preuteasa. — „Vezi, tu nu-I cunoști mai de aproape, și a trecut o jumăta te de an de când umblă la noi. E un tinăr foarte plăcut, ■ căci e foarte cult. Dintr’o familie înaltă, i a avut o creștere foarte bună. Școlile le-a terminat în țară și străinătate, și acum e un doctor vestit. Mă mir că n’ai auzit nimic de el" — „Tu ști bine că noi nu prea um- blăm în lume, dragă, și n’ai să te miri." Sabina se trudia să-și aducă aminte de ceva. I-se părea că numele acesta I’a mai auzit odată, dar înainte de ași putea aminti chipul lui, nu era sigură «ici de nume. Emoțiunea nu și-o putu ascunde însă de tot, și notărășița băgă de samă. ' — „Așa dar Sabină, că tu ai auzit de ; numele acesta" Nr. 31. UNIREA Pag. 267. — „Nu-s sigură, dar așa mi-se pare ! •că am Auzit.* ‘ . ; | — „Cum îți spun dragă e un tinăr cum i nu se mai află. Are știi, calități, cari il ri- ' dică. întâi e din o familie veche de nobil, e .foarte cult și foarte frumos. Apoi are și avere. Nu e ca ori ce; doctor, care afară ] •de Dr. pus înaintea numelui nu mai are' । nimica. Ai să-l vezi că trebue să sosească acuma cu Veturia/ Nu știu, preoteasa a privit Întrebătoare, -ori așa numai notărășiței i-a venit tn minte, căci adause repede: „N’ai să te miri dragă, că. se plimbă singuri. Peste o săptămână va fi logodna." Mărunțan merse In cancelarie să mai dee nește îndrumări scriitorilor. Femeile vorbiră de viața trecută, din amintiri din tinerețe deșteptate de povestirea vioae a Sabinei despre viața din internat. — „Eu n’aș putea să duc așa țraiu | nici o săptămână. Ce doamne sfinte, că ' doară n’am ajuns sâ ne facem to^te fetele, călugărițe. De astfel eu drept spunând, nu cred în viața sfântă a nici uneLcălugărițe." < — „Vezi bine, că sfinte nu sunt, dar dantotuși sunt cinstite, și duc o viață de abnegațiune, care miră pe ceice le cunosc," zise preoteasa. — „într’adevăr sunt foartn bune Așa de blând se poartă cu noi, de nici adevărate mame să ne fie," întări Sabina. — „îs nește înșelătoare. Trebue înță- les de ce se poartă așa. Pe Mărioara pro- curorului cum au atțas-o tn mrejele lor, de se uscă acum biata fată între zidurile umede, Întunecoase?" ............ Umbrele căzură mari, ea nește valuri ușoare, răcoarea tainică, chemătoare a înse- rării mirosa a flori și verdeață. în curte liniștea e stăpână, ca și în văzduh. Deodată se aude un tropot îndesat» regulat și căruța se opri înaintea porții. Doi telegari, cu gâturile încordate, sforăe pe nări. , , .. .... , — „Bună preumblare ați făcut, n’am Ce zice, era gata să pornim după voi —“ . — „Să vezi mamă^miirgu era ;șă ne- bunească de bucurie, când a văzut afară din sat drumul neted, întins nesfârșit înain- tea lui. Abia i-a putut mâna Vasile." — „întradevâr așa cai mai rar poți afla. Pagubă căjiu-s drumurile așa de re- gulate." Dr. Eugen lohesc cu vorbele acestea ajunsă înaintea notărășiții, și să închină adânc. O dungă de mânie se ivi pe fruntea acesteia: nu-i sărutase mâna .nici Acum. : Cunoștința se făcu repede, și fetele îmbrățișate nu mai gătau cu întrebările. Veturia avea un gât alb ca de fildeș, obraji plini înfloriți, ochii negri mari, și un păr ca noaptea, de o bogăție rară. Când capul frumos să pleca în vr’e parte grațios, se părea ca supt povara părului să pleacă. Totuși pe lângă ea Sabina era de-o frumseță cu mult mai ideală, cu ochii ei mari albaștri, cu obrajii de lapte, pătați în mijloc cu garoafe de sânge, cu lungi gene catifelate, cu celea două trăsături , de un penel maestru deasupra ochilor, cu părul castaniu, .dar mai ales cu fruntea înaltă, care eră Un cap de Operă ă sănihătății. (Va urma.) TUBERCULOSA. Ordinațiunea circulară din diec, Lugojulitț, (Continuare ți fine). \ . ; IV. ■ : ’ • Baccilii tuberculosei nu atacă ori ce organism, numai pe acela^care e slăbit, a cărui capacitate de resistință a' .scăzut. In aplicări erezite dela părinți școala nti poate, face nimic, dar cil toată tăria trebue să. lupte in contra pbținerei predispunerei la atare morb - - Predispunerea o causează— mai aleȘ în timpul scrisului — ținerea încurbată â corpului, în chei ar ea strânsă a brațelor pe^ timp mai îndelungat^ nu altcum șederea mai lungă; pentruca toată aceste cauze !m- pedecă estinderea peptului și prin aceasta - respirarea deplină șicusenită a -plumânilor.: \ De asemenea e dăunăcios aerul stricat,' > în oare sa conține . carbonic și gazuri, materii organice evaporate din trup prin resuflare, asudare etc Deja sub durata unei oare de instrucțiune, întru atât să co- .rumpe aerul salei de propunere, încât e dăunăcios sănătății. Este deci necondiționat., de lipsă, ca după fiecare oară să deschidem, ferestrile, chiar și în frigul cel mai mare vr-o 1—2 minute, iar vara sa aerisam 5— 10 minute. ■ E important a ști și aceea, ca ori ce ■ iubire slăbește plumâniie, ori .că aceea pro- vine din răcire, ori e& din înfecțiune. Este esperiență medicală veche, eă in- divizii, cari au suferit de. vărsat, tușă măgă- rească și de influență cu mult mai ușor capătă tuberculosa,’ de cât alții, drept ce din punctul de vedere al tuberculosei școala trebue să se lupte și în contra boalelor aci amintite. ' Principiu general este, ca copilul, care tușește să remână acasă până când nu i-a - trecut răul. . . ■ .. . . Pentru împedecarea tusei-prevenitoare din răcire învățătorul să se grîjească iarna de apă, stătută insă curată, și să nu con- ceapă, ca școlarii să bcie apă rece. ■ Pruncul obicinuit cu aepproaspet arare ' ori să recește, pentrucă pelea și pluPțftnile acestuia s’au învârtoșat și întărit. Afară de .aceea mișcarea iute în aerul proaspet foarte bine întinde plumâniie, desvoaltă puterea ei de resistință. > Drept aceea ori și ce timp liber mai îndelungat școlarii — după putință — să-l petreacă în aer liber iarna cât și vara, Plumâniie le desvoaltă gimnastica, cân- tul și declamarea, dar numai atunci a, dacă se sevârșesc în liber sau în sala cu aer curat. Din care cauză cântul nu este a să propune la sfârșitul oarelor de prelegere, ci în cât sa poate la începutul acelora, căci atunci e aerul curat în sala de propunere. . V. ’ ■ Devisa școalei este a instrua pe elev, cum sa se apere contra tuberculosei și ce are de făcut în această privință. Dar învă- țătorul să se nizuiașcă a înstrua pe învăță- cei și despre adevărurile de aci mai jos expuse. . Să-i facă atenți, că viața viguroasă și sănătoasă are de condițiune principală, lo- cuința bună, luminoasă, provăzută cu fere- | : stri mari, bine aerisată și ținută în stabilă I curățenie.... ... ,■ . ■ Trebue accentuată înriurința stricăcioasă a modului de viuță - neregulat, - âbttme a = somnului puțin și a folositei spirituoasdlor în măsură mare. ' •Din pitnctul de -vedere al în ță ri tei trupului nu să poate îndestul7 recomanda, ca7 - școlarii în toată ziua să-și spele bustul cor- pului cu apă stătută. Pe învățăcei să-i facă atenți învățătorul, ca înainte de alegerea carierei, mai ales aceia, cari voeșc a intra, la industrie să ceară sfatul medicului. . . ' i Să. lumineze pe elevi și despre aceea, I că tuberculosa nu e boală nevindecaveră, ci i că vindecarea ei e tare verosimilă, dacă în- | dată la înțeput caută pe medienî, gând I adecă să. presantă o ferbințâlă mai ’ slabă, oboseală, lipsa voiei .de lucrat, o paliditate, scăderea greutății, corpului, eventual o tușă moale, dar durabilă și contumace. - ............. ■ - . i • . ■ •. • - : ■ ■ Bibliografie. . A- aPârut. „Semănătorul" Revistă Literara Anul IV. Nr. 29. N. lorga. — „Congresul didactic primar" sau adunarea învățătorilor. Romul Cioflec. — Hora de nuntă (cântec). I. Bo- teni. — Doi furtați: Țica șl Costică (schița.) I. Pușcariu. — în noapte (terține). M. Sa- doveanu. — Floarea-Ofilită (roman). I. M. Marinescu — Dor. Blestemul lui, Duca (po- esii). Cronică: N, lorga. — Despre „Gazeta de Dumineca", „Albina", „Făt-frumos", Anu- ariul școlii comerciale din,Brașov, „Comoara tinerimii", „Brașoave", o carte despre Do- brogea, și o revistă de elevi. Numărul 20 bani. , A apărut și să afiă 'de vânzare latipo- , grafia noastră: Coșbuc Gyorgy tannlmâny a român iradalom kdrăbol, irta Szabo Emil. Prețul 4 cor. -|- 20 fiii porto. . Prof. Dr. Emil Sabo. „Cântece" Po- ezii lirice, Prețul I cor. ■ ’ Au eșit de sub tipar și se află' de ■' ' voâzarela autorul Dr. Ambrosiu ChețiaB, - profesor, sau ia tioogrăfia senunarială din ~ următoarele cărți: ' Bureții cmunț studiu practic. Blaj 1005. prețul 1 eoroapă, ■. : Istoria .naturală și Muzeul țoalelor . din Blaj, schiță istorică, Blaj 1902, prețul 40 tileri. ' ................. .............. ' Geografie I Ungaria, Blaj 1902, prețul 1 coroană. ; ' / Geografie II. Europa, Asia și Africa Blaj 19021 prețul 1 coroană. . ........... Geografie III.' America și'Australia Geografia fizica și matematică, Blaj 1903 prețul 1 coroana. Cărțile de geografie aprobate de înaltul Mi- nisțer reg. uug. pentru școalele medii, sunt lucrate după metodul cel mai uou, cu datele cele mai nouă și foarte potrivite pentru fiecare om cult. ' Odele lui Quintus Horatius flaccus, traduse de GâVril Pop canonic, fasc. II. cu- prinde odele XV—XXXV. De utilitatea acestei publiOațiuni nu mai e lipsă să spu- nem nimic, tinerimea studioasă și toți cari se ocupă cu vechia clasicitate, pot să ieie uu mare folos, mai ales din minuțioasele notițe adause după fiecare odă. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domsa, 1 Pag. 268. ■ r V [ it E A Nr. 31. BnFNF^ BUDAPESTA, VI. Vâczi-korut Nr. 61. Urmașul lui BRAUNER și KLASEK E. Plewa inginer, represeutantul și depositarul ces. și imp. a fabricei de mașini și motoare 1 "'•= în Ungaria.' 3^2.— MOTOARE cil bensin. gaz și vapor pregătita - după model 1905. = ........—• 2—100 IIP. Locomobile cu bensin a 2—20 IIP. Mutoare trainice cu gaz, de toate mărimile, cu cari se spesează pe oară 2—3 fileri. Prețuri ieftine și condiții de solviri foarte ușoare. Preț-curent gratia. - 99** Să caută în provințe agenti cinstiți. ■ (10) 12-12 $s©ao»o«®«saG«G>$tbWG«ea®w0«ots0ssoK Cel mai nou și mai sigur reme- diu contra asudării de mdni și picioare, pecum și contra ochilor de găină, Ingțrosării de piele etc. este * - — -j mijloc probat și recunoscut, fabricat în farmacia lui Nagy Kălmăn, Nyl regyhăza. Se vinde în sticluțe, dimpreună cu penelul, pentru suma de 1 cor. La fie-care sticluță este atașat : si modul de întrebuințare. z Cea mai ieftină apă minerală este apa MAROS SOLYMOSI, apă naturală acid' carbonică, cuali- ficată de dl prof. Dr. Hanko. Escelentă și neprețuită, con- ține și lithyn atât cu vin ori sirup, Cât și curată, ca apa de beut este escelentă si recoritoare. MF" An a lisă pe fiecare sticlă. Deposit general pentru Blaj în prăvălia (18) 4-5 V. POPP marca lubricei De mare însemnătate pentru Dame! Fie Care P. S. Domnă își p6te însa-și pregăti cu o ușurință de neînchipuit talia sa după ori ce modă = cu ajutori ui aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton GuBohelbauer. A fost censurat de academie. și poșede nenumărate scrisori de recunoscmță. își are patenta și e scutit prin lege în t6te statele culte. 00® Prețul unui aparat e 3 eor. franco rambursat. ® ® ® -- -1 - Se caută agenți r....... 9^* Prospecte să trimit Ia cerere gratis (22) 88-52 ovrom 1 /HiVOTHT mc* La esposițisnea milenară B Baiart de la ■ 1B jiW ca atM cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer Antonia ^ovotny în Timișora-Fabris se Hcomandă spre pregătirea clopotelor nduă, pe cum la tur- narea, de nou a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea de ' clopote întregi armoniOse, pe : lângă garanție pe mal mulți ani, ■provfe^ute cu adjustărl de fer bătut, construite spre a le intârce cu ușurință în ori ee parte, în . dată ce clopotele sînt bătute de o lăture prin aceea ce sînt mântuite de crepare. — Cu deosebire recomând = clopotele găurite = de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sînt prov^dute în partea superiOră — ca violina = cu găurl.după figura S și pentru aceea ati un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut și cu vibrarea mal volnminâsă, de cât cele de sistem vechili, așa, că nn clopot patentat de 827 kg. este egal in tonul unul clopot de 461 kg. f&ent după sistemul vechili. Mal de parte se re , comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, — spre preadjustarea clopotelor vechi cn adjustare de fer bătut — ca și spre turnarea de toce de metal. 9F Preț-curanturl ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco.. *"99 Tipografia Seminariului archidiecesan. xia ’ T” Abonamentul: S1K i Pentru monarchie: Pe an Î2 eor., an 6 cor.. 'ft an 3 eor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc.. •>, an 9 frc., 1 lt an , 4 frc. 50 cm. Foea apare înfie cațe i Sâmbăta, ' 1 _______________[9 WK a--------.-----—h Inserțiunl: tJn șir ganaond: odată 14 fii.,- a doua oară 12 fii:, a treia ; , oară 10. fiL ÎȘI Tot ca privește foaia, săaeadTeseze la: Re- , dacținnea și admiși- strațiunea „Unirei in Blaj. Foaie bisericească-politicâ. Anul XV. Blaj 12 August 1905. Numărul 32. FONDUL de TEATRU. (w.) Fără îndoială, că astăzi nu mai poate fi român cult, care să nu înțeleagă marea însămnătate a fonduluțpentru crearea unui teatru român. înființarea lui a fost o idee epocală, despre a cărei istorică im- portanță ne vom convinge numai atunci, când se va întrupa și va vărsa lumină dela un colț de țară și până la celalalt. Dar așa credem, că nici intenția fundatorilor, nici a conducătorilor actuali, nici a publi- cului celui mare nu este să remânem la crearea unui fond de teatru, ci să creem teatru însuși. Lăudăm zelul și munca comitetului fondului de teatru, ne bucurăm de sporiul, ce l’a făcut capitalul, ne bucurăm și mai mult de raportul secretarului despre sporirea bibliotecii teatrale, de evidența mișcării teatrale de peste an, dar toate acestea încă nu sunt teatru lomân, pentru care să adună fondul. Nu putem zice, că comitetul nu s’ar fi gândit la realisarea tea- trului. La adunarea din Bistrița și-a și espus motivele, care împe- decă de-o-camdată înființarea iui. Noi din toate acelea motive numai unul l’am aflat, care ne dă mai mult de gândit —• schimbarea statutelor. : Aproape toți din comitet au fost de părerea, că teatru să poate înființa în cadrele statutelor actuale, fără a se mai recere aprobarea nouă a ministrului unguresc, la Sebeș, însă cei mai muiți au ținut modi- ficarea statutelor de indispensabilă. Nu căutăm, care părere e mai probabilă, cerem numai ca să se realiseze înființarea teatrului chiar și cu modificarea statutelor. Odată și așa trebue să ajungem aci. Nu putem fi pururea fond de teatru, când scopul și intențiunea noastră a tuturor e, să avem teatru. Recunoaștem, că afară de mo- j dificarea statutelor mai sunt și alte > greutăți, cari s’ar părea poate cu mult mai mari, decât la prima ve- dere să par, și pe care secretarul le-a grupat în patru puncte. Ne lipsesc preparativele. Sunt chiar, și încă în număr destul de considerabil, cari să gândesc la niște j preparative grandioase. Trebue’să accentuăm la locul acesta, că pu- j blicul român nu așteaptă și nici nu poate aștepta, ca prima trupă tea- trală să fie compusă din artiști, cari să stee pe un nivou cu artiștii străinătății. Am vrea, că acum la început teatrul să aibă mai mult o misiune națională, să contribue la întărirea și solidarisarea elementului românesc de pe teritoriul țărei un- gurești, de cât să-și aibă chiar acuma la început o țintă de gust artistic rafinat, la care și așa numai cu timpul să poate ajunge. Timpurile ne sunt tot mai duj- mănoase. Un bătrân și espert bărbat de ai noștri, oare are strinse I legături cu cercurile conducătoare magiare a zis, că societatea ma- giară așa de bine este organisată în ofensivă, și noi nu suntem nici în defensivă. Institutele noastre culturale trebue să fie mai mult cu considerare la închegarea societății noastre, care și când ne vor strim- tori de pretutindeni, tot este scutul cel mai puternic al naționalității noastre. Să nu ținem prea mult la nu- mărul complet al persoanelor anume cualificate, care iară-și reclamă amânare, ci să lăsăm o ușă des- chisă și acelora, cari au înclinări și talent pentru arta dramatică, căci prilejul și împrejurările îi în- vață, cum să poată servi prin ta- lentul lor și causei noastre naționale. Greutatea cea mai mare este, credem, lipsa pieselor bune și potri- vite teatrale. N’avem piese, pentru că n’avem teatru. Diletanții noștri de pe la orașe încă și astăzi predau mai mult pe Vlăduțul mamei de Alexandri și Câr- lanii lui Negruzzi, de cât piesele de un act și farsele, ce apar în | biblioteca teatrală. îndată ce va fi teatru, de loc nu ne îndoim, că și piesele bune și potrivite pentru noi să vor înmulți și gustul și interesul publicului față de teatrul român se va desvolta repede. Va aveh locaș stabil arta ro- mână ardeleană, și pu vom mai fi : siliți de a merge la teatrele străine, | cari au inundat Ardealul, și cari ' trăiesc mai mult din banii noștri, I ca să vedem călușerul și bătuta în | „Florika szerelme“, să ascultăm i cântecele pline de duioșie ale Bi- | horului ei Sătmarului în „Ocskay brigâderos. Vom avea ocasiune și posibi- i litate de a respândi și vulgarisa i frumoasele noastre jocuri, la a căror i frumsețe nici când nu va ajunge i csărdăsul, cu toate că și-a făcut ' loc până la balul de curte. : Cântecele noastre își vor aveh I asilul lor, de unde se vor respândi j peste întreg Ardealul, gândirea ro- mânească se va lărgi, scene și per- | soane istorice vor reînvia, ce să ne adune pe toți sub un steag — aceasta înseamnă organizația noa- stră națională în defensivă. Nu putem crede, că ar mai fi cine-va astăzi, care să se gândească la realisarea unui, teatru stabil. Și nu putem crede, că nu știm, care ar fi orașul acela românesc, care pe lângă onoarea, ce i-se face, și-ar lua si angajamentul de a susțineă o trupă stabilă ani de-arândul, când știut este, că orașe mari și multe ungurești pline de oficianți, comer- cianți si alții se îndestulesc eu trupe ambulante, cari după 10—15 repre- zentații pleacă mai de parte. Dar abstragând dela partea aceasta materială, pentru noi românii numai teatru ambulant este de însemnă- tate. Și dacă fondul de teatru este al tuturor, al tuturor să fie și teatru. Caute societatea fondului tea- tral talentele ascunse din pătura cultă a societății noastre, pună în fruntea lor un director destoinic și priceput, și las’ să-și înceapă acti- vitatea. Persoane anume să pot cualifica pe rând, fără ca publicul să fie silit a aștepta, și până atunci să-și verse banii străinilor. ’ Poate fi asigurată societatea teatrală, Că interesul nostru față de ea este atât de intensiv, ca să-i dăm tot sprijinul de lipsă. Este de cel mai eminent in- teres național, ca adunarea din Sibiu să nu mai amâne realisarea teatrului. Fie cu ori ce mijloace, dar să se gândească, ca viitorul să ne afle cu un fapt împlinit, care pentru noi e de interes capital. Ar face un serviciu elementului românesc de dincoace, pe care nu l’am xputeă prețui. Ii dorim în privința aceasta toate succesele. Pag 270. UNIREA Nr. 32. Regele Carol și regimentul austriac de infan tărie al 6-lea. împlini ndu-să un pătrar de veac de când regele României a fost nu- mit din partea M. S. Francise losif proprie- tar titular al regimentului austriac al 6-Iea, în Dumineca trecută o deputăției de trei a sosit la Sinaia spre a felicita pe regele Ca- rol din acest prilej, presentându-i și cadoul corpului ofițeresc al regimentului. Deputăția a fost primită In audiență în castelul Peleș la oarele 11, după care a urmat dineu. In decursul prânzului Regele Caro! a ridicat următorul toast: - • „Cu o viuă bucurie salut aflarea în j mijlocul nostru a delegațiunei regimentului | meu austro-ungar, pe care M. S. Împăratul i și Rege a bine-voit a însărcina să-mi tran- j smita felicitări cu ocaziunea jubileului de i 25 de ani de când sunt proprietar al aces- । tui regiment. I Foarte mijcat de această grațioasă aten- | țiune, mulțumesc din suflet pentru Înmâna- I rea acestui atât de frumos dar în amintirea 1 neuitatei zile în care M. S. împăratul mi-a încredințat regimentul acesta. Dee Dumne- zeu, ca legăturile ce de un sfert de veac Mă unesc cu regimentul și care acum 40 de ani a luat ființă pe câmpul de luptă dela Fredericia, să se întărească din ce în ce mai mult Fie încredințat regimentul, că și în viitor voiu purta cel mai viu interes soartei lui. Nu pot da acestor sentimente o expre- i siune mai fidelă, decât ridicând paharul în j sănătatea Augustului vostru stăpân, a bravei Sale armate și a scumpului Meu regiment. Damnezen să țină în paza Lui pe Maiestatea Sa încă mulți ani în deplină sănătate pentru fericirea și prosperitatea scumpelor Sale po- poare. Țara și armata Mea, cari au înalta onoare de a fi cunoscute de Majestatea Sa, se unesc cu Mine din toată inima la aceste adânci urări. Trăiască Maiestatea Sa îm- păratul și regele Francise losif!“ ~ Crisa. M. Sa Monarehul a primit la Ischl în aduență pe ministrul premier Gautsch, în 6 August, tot în zilele aceste va sosi acolo și contele Goluchowski. Ea-, i ronul Beck, șeful statului major va petrece acolo, de asemenea, o săptămână. Audien- țele acestea se văd a fi în legătură cu re- solvirea mult așteptată a Crisei ungare. — Partidul liberal și-a convocat conferența | confidențială pe 23 a. 1. c. Contele Tisza i va lua și el parte la aceasta întrunire, ex- punându-și punctul său de vedere. Până atunci face atent partidul liberal printr’un articol de ziar, că numai în cazul acela să se alieze cu celelalte partide din coaliție credincioase punctului din 67, dacă aceste eschid din programul loi chestiunile militare. 0 coaliție maghiară ruinată Sub acest titlu „Gaz. Traus." scrie: In vale Vinului, numită pe ungurește „Radna Borberek“ se înfripase o colonie maghiară compusă din minieri erariall. Statul li-a făcut școală maghiară, biserică etc. Era : în sfârșit o insulă maghiară, într’o mare de ! Români. Și o! desastru! Colonia este acum 1 ruinată din causa lipsei de patriotism a lui Tisza și Lukaes! Guvernul la propunerea inginerului de mine Gallov a hotărît desfiin- țarea stabilimentului minier. Sub pretext că minele se lucrează cu deficit, a ordonat per- mutarea minerilor la Cavnic. în Martie s'a ’ dus 29 familii, iar la sfârșitul lui Iunie alte 20, lăsând opera „patriotică" din comitatul Bistriță-Năsăud în părăginire. Lucrătorii și familiile lor au vărsat lacrimi amare, au cântat „Isten ăld meg a magyait" și au plecat. Toate acestea le scrie un corespun- dent cu condeiul muiat în fiere în ziarul „E—k“ din Cluj. Singura lui mângăere este, că guvernul ce va veni, va repara gre- șelile celui de mai înainte — și va continua lucrările miniere chiar și cu deficit, știind însă că dă pâne unei colonii, care știe să cânte cu atâta însuflețire imnul maghiar. CORESPONDINȚE. Misiuni poporale. Maramurăș, 25 luliu n. Dați-mi voe să reportez despre decur- gerea misiunilor poporale din parohia Drar gomirești. ținute în 12—14 Iulie n. Stă- torind de cu bună vreme programa exer- cițiilor pie acea o am trimes confraților preoți din întreg tractui protopopesc a Io- dului, a Vișeului și al Izei. cerând ca sâ comunice în dumineca prnximă cu credin- cioșii bir ordul ținerei misiunilor și să-i invite si pe dânșii la acele, premergând înșiși cu exemplu bno. Pe confrații preoți și pe credincioșii lor din parohiile cele mai aproniate, cum sunt Seliștea-de-sus. Boci- coielul, Cuhea și Jeudul. i-am rugat să vie cu procesiune, iară pe credincioșii încredin- țați păstorirei mele, iam pregătit în cele de lipsă, ca misiunile și actul binecuvântării fundamentului bisericei să decurgă cu so- lemnitate. și poporul adunat să fie bine primit și tractat cu adevărată frățietate îu tot decursul serbărilor, bine grijind că bi- serica să fie idealul lor și ca toate adevă- rurile ce li-se vor vesti să le asculte cu atențiune. Serbările le-am început în 11 Iulie sara la 8 oare sevârșind „Dupăcinarul cel mare și canonul Domnului Christos" împreună cu rugăciunile pregătitoare la mărturisire și vestind programa zilei următoare, în care dimineață la 6 oare am început mărturisirea FEUILLETON. ALTE SCRISORI. Scrisoarea II. (Nația noastră.) Unui prietin. Ne place atât de mult, iubite pretine, când e vorba de apărarea vre-uuui interes național, sâ recurgem la fraze largi, sună- toare, despre trăinicia neamului nostru, despre „șapte vieți In pept de aramă", despre tăria, cu care am ținut prin veacuri la limba și la legea noastră, și că dar. nici de data asta n’avem de ce ne teme, planu- rile contrarilor nu vor reuși, ci noi îi plângem mai mult pe ei, că li-s așa de închiși ochii în acest veac al lumiuei. De altă parte, atunci când vre-o întreprindere buuă nu ne reușește, când nu putem sâ convingem po- porul despre foloasele mari și multe, ce ar puteâ urma din o astfel de întogmire nouă, fie aceasta o reuniune de temperanță, fie un fond de bucate, pună-se la cale o reuniune de înmormântare sau o casină, fie vorba de misiuni poporale ori de societăți de pietate, — coloanele foilor se deschid iar, și încep lungi, trăgănate ieremiade, că poporal nostru un Înțelege astfel de lucruri, că ține prea orbiș la principiul: cum a trăit tata și moșul, pot trăi și eu 1 — Și după cum străinii cetesc articolii despre „șap;e vieți", și își fac o convingere, care e aceasta: românii «am buni să spună vorbe umflate, dar nu fac nimic, — astfel cetesc și plângerile din urină, și ajung la o altă convingere, care zice așa: nația valahă nu e un element de cultură! Iar mie — gândindn-mă la amân- două acestea feliuri de-a scrie despre po- porul nostru — îmi vine îu minte un in- divid. despre care mi-se spunea, că la toate ocasiuude date și uedate toasta despre „fe- meia romană", iar acasă, cn vină sau fără vină. își batea nevasta de s’o sluțaseă! Să fie oare nația noastră atât de ne- înduplecată în păstrarea limbii și legii stră- moșești? Negreșit că: da! Astăzi însă cu- vinte bombastice, fraze înfrumsețate, pe tema asta nu mai au nici un rost să fie spusă, după cum nu mai are nici un răsunet în inimile ostașilor ee an intrat în foc, vorbirea dt încurajare a vre-unui general, ce ar sta să le spună acum discursul. Generalul acum, când șueră gloanțele, bufnesc tunurile, । fulgeră săbiile îndoite, trebue să zvirie co- I mande scurte. în fruntea tuturor, eu sabia strălucitoare, tăcând să țișnească sângele din piepturi dujmane. Trebuesc acum fapte, nu vorbe. Și oare, de altă parte, să fie nația noastră așa legară de principiul: cum a trăit tata por trăi și eu? Hotărît că nul Nonele orizonturi însă se deschid pe încetul și cu greu, la ori care popor. E un instinct ome- nesc de conservare aci, de a țineă ceea ee ți-se va da. Curentele nonă, ce ți-ae par, că izbugnesc de odată, sunt în pregătire cu zeci de ani Înainte, poate cu secole. Tot astfel trebue cheltuită multă energie, multă însuflețire, e de lipsă să se dee multe pilde doveditoare, ca să prindă o îndrumare nouă și cuminte, fie pentru înbunătățirea traiului, pentru ușorarea lui, prin cultivarea mai ra- țională a pământului, d. e. fie pentru a în- dupleca să fie îmbrățișat un nou traiu, o nouă ocupație, ca d. e. industria și comer- cial, fie că e vorba de a porni literatura unui popor într’o direcție mai sănătoasă. Și s’a văzut, că la poporul nostru, acolo unde condncătorii sunt vrednici de locul ce-1 au, acolo unde stăruința e neîn- duplecată, pe oamenii noștri îi poți face să-și dee băeții la școală, sâ-i trimită ucenici la prăvălii ori la diferite măiestrii. Vezi bine, o simplă încercare, o momentană însuflețire, un foc de pae care trece, nu poate să aibă urmări de ioc, ori să aibă pe foarte puțin timp, și nu-i dă dreptul nimănui să-și des- carce mânia nereușitei în eapul ponorului, spunând că-i așa și pe dincolea. O îndă- rătnicie și o neîncredere este, fără îndoială foarte pronunțată ia nația noastră, când e vorba de vre-un iucru nou. Dar nu trebue sâ perdem din vedere, că aproape numai de câți-va zeci de ani în coace, am avnt și noi oameni luminați, cari să se intereseze de poporul de rând. Până atunci nu I’a întrebat nimeni cum trăiește, și de ce își poartă așa greul vieții, nu i-a dat nimeni sfaturi, și nici o mână nu s’a întins să-i dee ajutor. Dimpotrivă numai poveri nouă, nmilinți proaspete a ori mit. Și sufletul omenesc tractat in felul acesta, dela o vreme se închide oarecum, se răcește, și foarte cu greu îl poți face să primească impresii nouă. Și e știut că pentru a puteâ porni un lucru bun cu cei mulți, trebue să te ști apropia bine de sufletul lor, trebue să le laminezi mintea ca să înțeleagă despre ce e vorbă, și e de lipsă să ie înviorezi inimile, să le faci să bată mai repede, ca să se poată însufleți. Vezi bine, aici trebue multă muncă Nr. 32. Pag. 271. credincioșilor iară la 8 oare sf. liturgie, după care am predicat despre „credința creștinului catolic; ce este și eum trebue să fie credința; ce trebue să credem, și ce efeete produce credința întru noi"; anoi am eșit cu procesie pentru binecuvântarea ța- rinei și împlinind aceasta. On. loan Jarța, preotul din Săcel. a predicat despre „tăria credinței apostolilor și despre misiunea lui Petru11. După amiazi Ia 4 oare On. Gavril Dunca, eoonerator inJeud. a ținut instruc- țiune catechetică despre „taina peuitenției arătând recerințele și modul mărturișirei bune. La 6 oare a urmat vecernia, la care Ou. Vasile Vlad, preot in Seliștea-de-sus. era să predice despre „prețul sufletului", deoarece inse dînsul n’a venit, tema desig- nată o a desvoltat foarte frumos On. Ștefan llniczky, preot In Șieu. Sara la 8 am cântat Paraclisul Preacuratei Născătoare de Dum- nezeu, când On. Victor Șteț, preot tn Vișeul- de-sus. a ținut predică „despre moarte", cn care s’au sfârșit serbările diu aceea zi. îu 13 Iulie dim. la 5 oare Revrs. Dn Ut Bud, vicarul Marmației îmureuoă cu Mult On. luliu Dragoș, protopopul Vișenlni și cu confrații preoți adunați, a început mărturisirea credincioșilor; ia 7 oare a făcut litie, după care a urmat utrenia și sf. liturgic, mărturisirile s’au continuat și cu durata litiei și a utreniei prin trei nreoți, Pe la 9 oare au venit credincioși din Jeud cu procesie. în frunte cu On. Aurel Zeicas și Gavrilă Dunca, preoții săi cu învățătorii și cu cautorii, în număr de tot mare; mai apoi poporul din Cuhea. tot cu procesiune, condus prin On. Petru Salca. Cuminecarea credin- cioșdor numai așa ' s’a putut efeptuî. eă mulțimea imensă de popor a stat afară cu- prinzând cimiteriui și strada, ba mulți nici așa nu a putut străbate în biserică și nu UNIREA s’au împărtășit în sf. taină a Eurbaristiei până în ziua următoare. La capătul sf. liturgii On. Ștefan llniczky, preot în Șieu, a rostit predica despre „biserica lui Christos și desvoitarea ei“. apoi mergând la funda- mentul bisericii celei none ce cu ajutorul lui Dumnezeu vrem să zidim. Revrs. Dn vicar a sfințit apă și cu multă solemnitate și în sunete de treaseuri a împlinit actul binecuvântării, arătând poporului datorința noastră de a zidi casa de rugăciune iui Dumnezeu, după care a urmat ungerea cu olivă a credincioșilor, La 1 oară după amiazi ni-a sosit o depeșă dela Ilustritatea Sa br. Perdnyi, cornițele suprem prin care ne felicită și cere darul iui Dumnezeu: peste lucrarea noastră, apoi o altă depeșă dela , Mult On. Alesandru Gyenge, premiu) Șuga- j tagultii dorindu-ne ea lucrul început să-1 | putem îueomna eu succes. La 6 oare am făcut vecernia, când On, loan Iar ța, a pre- | dicat despre „judecata singulară și cea de : obște." în 14 dim. la 5 oare și jumătate ; Revrs. Dn vicar a celebrat sf. liturgie pri- vată, a urmat mărturisirea credincioșilor, apoi sf. liturgie, și predica rostită prin sub- scrisul despre adevărul nerăsturnabil, ea „numai biserica creștină catolică învață ne- schimbat cuvântul lui Dumnezeu", dovedind aceasta din sf. scriptură și din istoria bise- ricei catolice și a bisericilor rătăcite. După aiuiazi ia 5 oare vecernie, cu care oeasiune Ou. Gavril Dunca, a predicat despre „în- toarcerea la Dumnezeu" pe baza parobolei fiului celui rătăcit; iară sara la 8 oare am cântai Dupăeinariui cel mare și am de ludă; dacă 2 eleve1 iau împreună instrucțiune în aceași oară, taxa se socotește la 2 oare pe săptămână, cu 9 cor, de ețevă; sau . . b) dacă o elevă voește să iee oarele singură, se Socotește la 2 oare pe săptă- mână taxa de 12 cor.*) pe Ifinâ; dacă să întrunesc 2 eleve în aceeași oară, taxa să socotește la 2 oare pe săptămână cu 6 cor. pe lună de elevă. Instrucțiunea din limba franceză, câte 2 oare pe săptămână se socotesc pe lună 2 cor. de elevă.. . Toate taxele se plătesc direcțiunii școlare. . Edificiul internatului este situat în mi- jlocul unei grădini frumoase lângă parcul orașului și e pro văz ut cu apaduct, baie pro- prie și lumină electrică, încât ofere cele mai bune condiții igienice. 1 ' * Elevele din internat, afară de * școală, au în* fiecărei zi anumite: oare de: conversa- țiune în limba franceză, maghiară și ger- mână după trebuință. Pe lângă aceea . ele să prepară și învață lecțiunile sub 'conduce- rea ditectbareî, profesoarelor și guvernan- telor/ 1 ' ■ ■ ■ r* ■ - ■ 1 ■ ■ 1 : Elevele, cari voesc ■ să fie primite, în internat,,,au. să aducă cu.sine: o saltea, un coyorel la pat, 2 perini, 4 fețe de perini, o plapomă sau țol de coperii;, 4 ciarșafuri țlin- țdluri, lepede)’,’ 6 ștergare, 6 șervete, apoi perie de'dinți, săpun și 2 pepteni, cari toate rămân propietatea elevei. Afară de acestea schimburile de trup sau albiturile, câte Va duzina din fiecare, două fuste de lustre (jupon) și de flanel; ciorapi, batiste (mărimi) câte 1 duzină, I parapleu (cort) și încălțămintea trebuincioasă. Cât pentru toaletele nouă, Mituim părinții și tutorii să nu facă copi- lelor, căci pentru uniformitatea îmbrăcă- mintei elevelor interne, toaletele se fac aici cu prețuri moderate,, prin îngrijirea interna- tului. Strâns de uniformă se țân: o haină, 2 șurțe în uniformă tihei haine, o pălărie de vară una de iarna, cari necondiționat au să se facă aici și cari peste tot vor costa cam 30—40 cor. 1 - ’i -1 Dela direcțiunea școalei se poate primi prin postă: „Statutul de organizare“ și „Re- gulamentul înțepa" al școalei, „Regulamen- tul pentru qursul complementar “/„Plinul de învățământ" șl' „Regulambntul- ministerial pentfb examenele publice, private, supletori și de emendare", ă 20 b. exemplarul. Deja diroețiune se poate .primi pentru 2 .cor. și sMonografia“..școalei, în care pe lângă is- toricul institutului, se .află descrii edifidiul școaiei și al internatului în toate amănun- tele. * Sibiu, în 11 August 1905. ' : Direcțiunea școalei. Noutăți. Aniversarea a 75-a a naștere! Monar- hului s’a serbat în Blaj cu solemnitatea cu- venită. Excelența Sa Mitropolitul a celebrat 8. litprgie asistat de membrii capitulări. La 12 oare se va da în castelul mitropolitan o masă de 60 taf-âmuri. L Știri personale. Excelența Sa Mitro- politul va pleca azi, Vineri, d. a. la Sibiu, spre a lua parte la adunarea „Asociațiunei", întovărășit de Rev. Dr. Aug. Bunea, Ștefan Pop, canonici mitrop.. Aron Papiu, prof. luniu Br. Micu și lacob Popa, notari consist. Mâne, Eseelența Sa va celebra liturgia în biserica parohială gr.-cat. din Sibiu. ■ Din Arhiducesă. Dintre 28 concurenți de a fi primiți la teologie, au fost aleși: loan Moidovan, ia Budapesta’, iar în semi- narul domestic: luliu Maior, George Faina, Victor Aron, luliu Căpâlnean, Simion Coman, Petru Domșa, Cornel Popa. Ilie Magda, *) Din care sumă 2 cor. se contează poiană institutnlui, pentru susținerea fortepianelor In stare buni. Onoriu Savu, Cornel Oțiel, Coriolan Podoabă, au. II., țAlesandru Brumar, loan Băcilă. — Iu latemâttd .Vaflcean de băieți au fost pri- miți 120 elevi din 143 concurenți, iar în Internatul de fetițe 30 de eleve. Miniștri din România la Sibiu. Ziarele din țari ’antujțA că dpn ;tfițniatrij ț./Grădiș- teanu, M. Vlădescn șf Tache lonescu vor plecă' mâpp,. Sâmbătă, cu automobilul la Sibiu, spre a vistta exposiția și museul na- țional al „Asociațiunii", ' Regala Binari al Angliei în drumul sad spre Marietibad. va cerceta pe Mbnarhul nostru la Ischl. ■ Deputatul Dr. Teodor Mihâlyi, cu oca- Binnea marei întruniri; de popor., ce a avut loc la 13 a L c. în Ileanda-mare, a ținut alegătorilor săi o frumoasă vorbire și o parp de samă despre âc'ivitatea desf&șufâtâ de d-sa și de'ceialalți deputați naționaliști, în dietă, . : Serbări culturale eăsești însoțirile poporului săspșe, își, țin adăpările lor co- lective anul acesta în, Sibiu," în zilele de 24 — 27 August 1905, adecă be timpul când este și etfpoisițiă și serbările ’ „Asbciaținnii* noastre. 'Societatea Carpatină, își va’serba seu acest, prilej iubileul der 25, ani at .psișr tinței sale. ,Afară de..societatea 1 Carpatină își ține adunare, reuniunea, Castav Adolf, reuniunea inedibilbr, A femeilor săsești evang., reahiuhea pentru științele naturale dle. Cu acest1 prilej! compatrioțu 'nostri: Sași vor aranja și eă ca și noi, mai. multe serbări, producții, concerte etc, . . , . , , Din Maramurăș. Primim doue procese verbale a ședințelor „Asociațitinii pentru cultura poporului român1 din Maramurăș", pe cari regretăm, că . nu ie: putem da în întregime, din lipsa de spațiu. Preșjdentul acestei Așociațiuui este,,, fratele Esceienței Sale Mitropolitului. Petru Mihâlyi, iar vice- president este Rcvrs. Tit Bnd, vicarul Mara- murășhlui. Asociațiunea numită, după cum se' știe; susține un eonviet p.entra studepți, contribuind astfel în mod foarte velit la educațiunea națională a tinerilor odrasle din Maramurăș. Numărul elevilor primiți se ri- dică' ia cifra de 20. împărțindu se de ajutoare și" alți elevi esterni. Astfel pentru anul șco- lastic ■ viitor „ Asociațiunea" această : va da interniștilor stipendii îp.'Suma .de 3050 cor., inr. externilor,de 350 .cor. Aflăm tot odată cu plăcere. c istoricul ^Asociațlnnei mărâ- mur&șene este prelucrat deja de: Revrs: Tit Bnd și că în curând se vi ntine sub tipar. : - Bursele- „Fondului de Teatru". Pentru au.nl- viitor .comitetul numitului ,ipnd publică eoncurS'la doue burse none, una. pentru nn tinăr cu înclinări pentru jțraniă. și â'ltă pentru un rol de comici'. Ne bucurăm mult, văzând enm- numita societate dă din ce îu ce mai multe semne' de viață,: trecând pe terenul reaiisârii frumosului vis al unui teatru rpmânesc în țara noastră. S’a început deja, cu dl Zaharie Bârsan, care este astăzi o mândrie a noastră, și eare. sperăm, va întră iarăș în legături cu Societatea Teatrală, a cărei bursier a fost; s’a continuat cu piese originale și localisări, nu tocmai fericit alese și acum se dan aripi altor doue talente, cari se vor afla destoinice, cu aprilejul adu- nării de acum din Sibiu. Aflăm că între concurenți va fi și tinărul Aurel P. Bănuț, rigorosant în drepturi. D-sa e cunoscut publicului românesc prin partea leului, ce a avut-o la fondarea revistei „Luceafărul" și și prin numeroase articole literare de ziar. Cei cari îl cunoaștem mai de aproape, îl cunoaștem și din interpretări de roluri, foarte reușite, ales în bucățile comice. Idealist, în toată puterea cuvântului, e gata să-și pără- sească o carieră atât de „rentabilă" cum e cea iuridică, spre a urma pe cea dramatică, care la noi încă nu este o carieră și numai cu multă însuflețire putem să credem, că oare să fie măcar în viitor. Membrii fondului de teatru și publicul mare dela sărbările de acum din Sibiu va avea prilej să-l cunoască și să-l aprețieze cu ocazia concursului public, când candidați! vor preda roluri de forță.. Atragem atenți- unea publicului nostru asupra lui, urându-i din parte-ne reușită deplină. Pag. W. ... UNIREA Nf. 33. PARTE SCIINTIFICÂ-LITERARÂ. Wî Suflete curate. — Povestire originală a „UnireP. — (Continuare) 3. Și uite acuma era să n’o mai cunoască. Cum s’a făcut de frumoasă, și cât de voinică e acum. Ce r* fi gândit oare copila acea despre el atunci când o privi atât de adânc la plimbare și când apoi li puse buchetul în fereastă. Ce a fost scris numai pe bilet? „Ești ijn înger întrupa.t" — Cum a cutezat el să facă așa ceva? Sabina de buuă samă își va fi închipuit că tînărul acela e un flușturatec, Unul' dinte multele sute, cari n’au nimic sfânt, și deci nn cred că vatamă pe nimeni, prin purtarea lor. Daca e așa, el a făcut un mare păcat, s’a mințit pe sine însuși, și poate prin fapta aceea nesocotită și-a stricat tot norocul. Sabina la cunoscut, de bună samă, atunci pentru ce s’a făcut că nu-și amintește de nimic. Și aici lui Eugen îi veneau gânduri luminoase. Poate că Sa- bina să-l iubească. — O, dacă ar fi așa, no- tarul nu l’ar mai vedea la el în curte în vecii vecilor. Și sa gândi apoi că ce-1 leagă pe el de casa asta. A fost odată notarul greu bolnav, și de atunci nu mai poate scăpa de recuno- ștința lor. Dar altceva nimic. — Planurile de a lua pe Veturia umblau mai mult In capul notărășiții. El nu s’a gândit nici odată serios la așa ceva. Notarul e om de- stul de omenie, fata e frumușică, și destul de cuminte, dar maică-sa, o, madama e o scorpie. N’o pot suferi cu toanele ei de co- coană mare, cultă, cu ochii ei de pisică, ce cercetează să vază cum faci ori ce mișcare, cu cercările ei vecinice, ca să se încredin- țeze de efectul ce-1 face asupra ta fiecare vorbă, fiecare mușcare a ei, ca din aceasta să te judece pe tine de ești destul de cult. Și vorbele ei ‘ nu-s decât fleacuri, nu respiră decât batjocuri și ură pentru cei superiori și pentru cei mai pe jos de ea. întreagă cât e, este o fabrică de clevetiri, de bă- nuiri, un izvor de venin, cu care ar putea învenina zece oameni deodată. In astfel de societate, supt ochii unei astfel de școrpii fata nu poate să facă vr-o impresie asupra lui. — Și se bucură că nu face, și știa că el în veci nu va întră în familia aceasta. — Ci când avea timp, și notarul trimitea că- ruța după el, venia. că mai răsufla în aerul curat dela țară. Notărășița însă din acestea cercetări cu capul ei sec iscodi și logodna fetei sale cu doctorul, și spuse și preutesei. Acum însă, după ce întâlni pe Sabina doctorul lonescu știa el bine ce are să facă. Da, va mai veni el în satul acesta, dar nu va mai trage la notarul, ci știe el unde. Căruța alerga mereu în trapul sprinten al cailor, și tinărului ca în vis i se deslușa tot mai bine chipul acela de ziuă bălae, acel „înger întrupat" Ochii ei mari albaștri, răcoroși îi pătrundeau până în suflet, deștep- tându-i simțeminte curate, dulci. — Și de- parte, ca într’o negură deasă vedea pe no- tărășița uscată, înaltă, deșirată, cu părul vilvoiu cum aleargă parcă după ceva ce nu se vede bine; o barbă bogată, o frunte înaltă se părea că ar fi un preot. Ca de o pri- veliște urâtă se freacă Ia ochii, își răsuci apoi o țigară. Fumul alb sbura, înprăștiat grabnic în amurgintul blând de vară. I . | • ui. . La câteva săptămâni lonescu avea să meargă în satul Sabinei. Ca doctor eercual avea să împungă de vărsat copiii. Când să plece întră factorul poștal și-i dă o scrisoare, pusă aici tn loc. O desface repede și ce- tește. Iubite domnule! „Să-mi ierți că-ți scriu fără să semnez. Eu te cunosc de. mult, și cred că te pot judeca după dreptate. Dumneata ai mai pe sus de toate o inimă foarte nobilă, și simțeminte fine, alese. Cred dar că e interesul Dtale să-ți descoper un lucru, ca astfel, poate, să opresc o nenorocire, — astfel mă cred scuzat și de pata vorbirii de rău despre alți, care nici când nu m’a atins. Eu cred că Dtale nu ți-ar plăcea de loc dacă odată, peste câțl-vâ ani, când ai avea 2—3 băeți, ți-ar spune ci- neva: nevasta dtale e fica unei femei nă- scute nelegiuit. Acum, dacă ai lua pe fata lui Mărunțan, — cum se svonește, dta ai fi acela, căruia ți-ar spune cineva odată cuvintele acestea. — Sa nu cugeți că-ți spun aceasta ca un interesat. Sunt peste 50 de șni, familie și neamuri nu am." „Foarte bine" zise doctorul. „Mă cu- getam eu de ce mi așa de nesuferită fe- meia aceea. “ — Și fără să mai bage de samă, pusă epistola fntr’uu buzunar al man- talei, gândind poate că e un rețet. De astădată căruța doctorului nu se mai opri înaintea curți lui Mărunțan, ci trasă deadreptul la preotul. La poarta Să coborî, porunci flăcăului să aștepte, și el întră tu casă. Sărută mâna preutesei, se închină înaintea preotului, cu care încă nu avusă cunoștință, iar pe Sabina o află cu ochii în pământ. — „Aș avea o rugate dacă să poate. Aici e în mijlocul satului, și se pot aduna femeile mai cu ușurință, dacă m’ați putea primi, până voi termina, m’ați Îndatora foarte mult.® — „Cu cea mai mare plăcere, dle doc- tor “ zise preotul, și eși să spună flăcăului dela poartă, unde să tragă. Preoteasa zise scurt: „Dar notărășița ce va zice ?“ — „Puțin îmi pasă. I-am ascultat destul cumințeniile® Până să se adune femeile cu baeții burdulii, doctorul era foarte vesăl. Cuvintele curate, răsunătoare, arginții a Sabinei, îi umplean sufletul de bucurie. Despre câte au vorbit doamne, și totuși n’a amintit nici unul nimic despre acel buchet de lăcră- mioare. Sabina mai prinsă acum curaj, obrajii îi înfloriră, buzele să rumeniră, și în ochii ei părea că-i întrupată fericirea. Munca doctrorului a ținut până după amiazi. Judele care era frate Cu notarial, ca fruntașul comunei era tot lângă lonescu. Acesta cerceta uneori prin buzunare; făcea unele notițe, poate cunoștințe nouă, câștigate acum. Fără 'să bage de samă scoase și epi- stola ce o primi, azi dimineață, și fiind că numai o foae era scrisă, a rupt pe cea cu- rată pentru însemnări, iar ceealaltă o aruncă. — Judele intr’un târziu 0 ridică să vadă ce-i, și dădu catri sfârșit cn ochii de nu- mele Mărunțan. Era numele lui. O împăturii -bine și o puse în șerpar. După ce-și gătă și ei slujba porni spre casă, și pe drum ceti epistola. Merse de-a dreptul la frate-sau și i-o dădu. Și să născu acalo înlăuntru o furtună mare, din care mai deslușit se auziau răcnetele femei, și plânsul înăbușit al fetei. Notarul remasă amărit în suflet, abătut ca atunci când a știut și el mai întâi taina aceasta urîtă. Doctorul ajuns acasă era foarte. voios. Chilia care de altă ‘dată îi părea așa de goală și de părăsita, acum o vedea plină de viață. Tablourile mari te atârnau groasnic în ramele lor aurite, i-se părea' că zimbesc le vedea cu mult mai frumoasă ca de altă- dată. Pentru întâia dată simțea lipsa, flo- rilor în casă. Cum iar plăcea acum să aibă trei fire’de garoafă și un mănunchiu de lă- crimioare! începu să cânte încet, ca în vis, cu un glas dulce tremurat: „Peste-a nopții ferie Sâ ridicA mândra lună; Țotu-i vis și armonie. Noapte bună, — Noapte bună!" Nici când nu a înțăles sufletul lui Emi- nescu, ce tresaltă In „Serenada" lui, acel suflet mare, sbuciumat, ca marea Întinsă frământată de valuri, — și totuși nespus de armonios, — ca în sara aceasta. Ce chip de înger a trebuit să țină robit sufletul po- etului, când a cântat această poezie fără de păreche! Ori poate a trăit numai în marea, curata lui fantazie! „Doar izvoarele suspină, ! Pe când' codrul negru tace; ■ Dorm și florile in grădină, Dormi in pace, dormi in pace I Ce n’ar da acum lonescu să fie aproape de casa popii undeva, în grădină poate supt un cireș înflorit, să cânte acolo, și tremu- ratul duios al glasului dulce să bată în fe- restuța în care să resfriau razele lunii bălae, și ca o muzică îngerească să ajungă până la fata aceea minunată, ce doarme, în patul curat, pe perina albă ca zăpada, Ea să audă și se i-să pară că îngerul său de pază li cântă ca să doarmă lin, în visuri de noroc. Doctorul deschisă fereasta, dar afară furnicarul sgomotos de oameni plini de afa- ceri și de aventuri josnice, îl făcu să o în- chidă grabnic. — Nici când nu să putu îm- păca cu felul acesta de traiu. (Va urma.) Nr. 33. U N IR E A Pag. 283. Dumnezeu în natură. (Continuare.) • De pe stea pe stea alergăm, percurgem Întregul șpaț presărat cu globurelele acelea luminoasă, înaintăm până unde mai poate zborul sufletului nostru și totuși nu-1 aflăm nicăiri.... într’un loc ne sparie fâlfâitul flăcărilor șerpuitoare, într’altul ne îngrozește întunecimea nestrăvezibilă, liniștea mormân- tală și deșertul acoperit de ghiață, din al treilea ne surîd plaiuri vesele, păduri verzi și cântece de pasări ne vrăjesc sufletul... le vedem pe toate și aflăm tot, numai ur- mele spiritului creator nu le observăm, numai ființa lui adorată nu o putem afla nicăiri! . Unde ești tu spirit mare?!.. Ab! Ian priviți!.,. Parcă jocul flăcă- rilor globului urzând ar fi mai vioiu, parcă deșertul huzdupos acoperit de ghiață ar alerga mai repede, parcă natura stelei pline de viață ar zimbi în spre noi cu mai multă vrajă!..... Nu e acesta oare spiritul creator?!.. Ah! Heureca! heureca! L’am găsit! Da, el îndreptă fâlfâitul limbilor de foc, globul adâncit în somn și cuprins de moarte, e alergat de zbiciul lui nevăzut, el zimbește înspre noi din vietățile ce locuesc pe câm- .piile acelea pline de viată! E în jurul no- stru e chiar în noi! E de față în grăunțele de pulvere, în picurul de apă, pe firul de iarbă, în potirul rozei, în piscurile munților, în aer, în depărtarea azurie. El vorbește în zumăitu| gonguței, el în cântecul pasării el în glasul puternic al regelui leu, el in manifestările sublimului suflet omenenesc. Fă-ți loc prin scoarța vârtoasă a pă- mântului, în brațele-i ferbinți îl vei afla — odihnind, cufundate în adâncimile apelor aerzii ale oceanului, pe fundul lui întunecos de urmele lui vei da, strătaie cruciș curme- ziș planurile fără de margini ale eternului, calea corpurilor cerești spiritul său mare și pururea activ o croiește. Spiritul lui invi- zibil umple toate ce sunt și guvernează tot ■ce viază!... . Și pe când sufletul nostru să minu- nează de marea ființă, să cutremură Iii fața puteri cele mai înalte, rușinat, zmerit și plin de frică să retrage, bine știind că el e nu- mai o mână de cenușă; dar iată deodată-și simte încălzite membrele de focul iubiri, ghenunchi i-să îndoaie, își pleacă capul și buzele îi șoptesc cu devoțiune rugăciunea ■creștină: „Tatăl nostru, sfințască-să numele tău!* Așa dar acesta e Domnul, acesta e Dumnezeu! Fie încătrău ne-am roti privirea, pre- tutindenea vedem pe acest Dumnezeu mare! Și totuși sunt atari copii renitenți, cari neagă existința lui. Că cum poate fi sufle- tul omenesc atât de orbit, în așa rătăcire, acea minte sănătoasă nu o poate cuprinde; precum nu înțălege îndrăzneala băiatului, care să lapădă pe tatăl său, afirmarea celu1 ce vede bine și care totuși ziua mare și lu- minoasă să plânge de întunerec, strigătul de sete a acelui ce e în periclu a să îneca în mare, sau dorința harapului care locuește dinjosul ajutorului, după soare mai cald! Navem de-a face alta,- de cât să-i compă- timim, căci' când îl lapădă, îl neagă pe Dum* nezeul cel viu, cel ce există, își închid ochii dinaintea adevărului celui mai înalt și deodată cu aceasta să abate și dela calea ce duce la fericire! ’ Acum să mergem și să pândim că în ce chip crează o lume Dumnezeul nostru. începutul nu-i știm; până aici încă nu au ajuns sforțările îndrăznețe ale științei și poate că nice nu vor ajunge niciodat. Știința începe numai deacolo, unde departe în cha- osul nesfârșit o mulțime de atomi începând o rotațiune la început în cercuri depărtate, pe încetul să apropie de un centru. Acea însă că de unde a răsărit atomii aceia, ce ia adus în mișcare, nu-o poate spune. Noi însă cunoaștem deja pe Domnul, ce e mai mare putere spirituală și știm ca și atomii la suflarea Ini s’au pus în mișcare. Doară acum alt Domn nu este peste celea existente, numai singur El la caie toate s’ar I putea reduce începând dela sărutul zefirului molatec până la mișcarea planetelor! ; Și atomii la voința lui s’au arătat. El | ia creat pe aceia în univers, căci din etern j nu pot să existe. Singur spiritul e etern, căci e simplu, indestructibil și neschimbabil. Materia poșede însă chiar contrariul acestor proprietăți, chiar de aceia ea a trebuit ca în timp să fie fos creată și în timp șă va și nimici acuși. Ceace vom vedea dară acum, e opera singur a lui Dumnezeu. Atomii împrăștiați porniți a să roti, samănă cu un roiu estjem de impopulat de albine, în care centrul e regina, în jurul căreia apoi albinele încep a să așeza rând pe rând în straturi din ce în ce mai des; diametrul globului tot mai des, până ce In fine să contopește într’un întreg solid din albinele ce să țin una de alta. Atari formațiuni de grămezi de atomi și azi putem vedea în refractorii, numai cât procesul lor de condensare e atât de încet în cât e imposibilă observarea formării lor- Milioane și milioane de ani trebue ca din atari grămezi de atomi să se formeze corp des și de sine stătător și iarăși mili- oane de ani ca din atare fluidă arzătoare în care e să-și formeze scoarță solidă. Când s’a isprăvit apoi și aceasta să apucă spiritul creator de minunatu-i lucru. Sub influința atingeri bățigașului lui plin de vrajă aleargă în alviele lor apele șărpuitoare; pământul plin ca de-o putere dumnezăiască dă naștere celor dintâi u copii ai săi, mușchilor și ierburilor fragede încă și neperfecte. Și după manifestarea aceasta primă a vieții să începe apoi procesul de perfecționare, care ține milioane și milioane de ani. Din ierburile acelea fragede în urma unei perfecționări îndelungate să des- voaltă tufele și arborii gigantici; flori de colori varii să înșiră dealungul râturilor verzi, pomi cn coroana umbroasă își leagănă crengile încărcate cu fructe în bătaia razalor soarelui. . într’acea să arată și viața animalică și să perfecționează alăturea cu cea organică. Flituri brodați artistic să joacă în aerul parfumat, pasări cântătoare încep a glăsui în răcoarea codrului, animalele răpitoare pândesc tn dosul grămezilor de năsip ale deșerturilor... (Va urma.) Bibliografie. A apărut. Lucian Bolcaș: „Războiul ruso-japonez“ Budapesta 1905. 120 pag. în 8° cu 30 ilUS- trațîuni. O carte foarte actuală, scrisă pe înțălesul poporului. Cuprinsul ei e urmă- torul: : 1. Rușii și Japonezi. —- Țarul lor. — Puterea lor armată; 2. Japonezii la Port- Artur; 3. Ciocniri. — Transportul de trupe tn Cerea. — Transportul de trupe în Siberia; 4. Sfârșitul lui Makarow; 5. La Yalu; 6. Portul-Artur împreunat de japonezi pe mare și pe uscat.- 7. Buci ucu nile rușilor, istețimea japonezilor; 8, Lupta dela Wa-fhangu; 9. O învingere după alta; 10. In fața forturilor dela Port-Artur; 11. Fuga escadrei rusești; 12. Solia maiorului Yamaoki: 13. Dealul înalt; 14. Bătălia dela Liaoyang; 15. Bătălia dela Șaho; 16. Zilele din Noemvrie; 17 Că- derea Portuiui-Artur.- Capitularea. Aci lăsăm să urmeze și titlu ilustra- țiilor: ■ . 1. Rusia și Japonia (hartă); 2. Țarul Rusiei; 3. Țarevna; 4. Mulsuhito împăratul Japoniei; 5. Haruko, împărăteasa Japoniei; V 6. Admiratul Togo; 7. Drumul de fer peste lacul Baical; 8. Adrmiralul Makarow; 9. Pic- y* torul Vereșciaghin; 10 Generalul Kuroki; 11 v O luptă la stavilele de sarma; 12. Patrule de Cazaci; 13. Generalul Linie viei; 14. Genera- lui Kuropatkin; 15. Japonezeu împușcă un spion chinez; 16. Atacul japonezilor; 17. \r Ținutul Liaoyang șj Șaho (hartă); 18. Gene- ralul Nodzu; 19. Generalul Oku; 20. Gene- ralul Oyama; 21. în focul luptei; 22. Gene- ralul Noghi; 23. Admiratul Roșdjetwenski; C\ ' 24. Port-Artur (schiță); 25. Japonezii ată- când un fort; 26, Generalul Stiissel; 27. Ve- derea Portului-Artur. . Mai e un tablou foarte potrivit pe în- vv. vălitoare (o silhuetă): un cazac străpuns de un soldat japonez se răstoarnă de pe cal. \ cea ce ni-se pare că ar voi să înfățișeze, \ cum rușii sunt bătuți și înfrânți în acest război de micii, dar vitejii japonezi Recomandăm cartea „Războiul ruso-ja- ponez“ de Lucian Bolcaș, care să poate Că- păta cu prețul de 50 fileri -f 10 fileri porto la Administrația „Poporului Român" în Bu- dapesta VII. Strada Amazon 6—8. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domsa, * Nr. 6397 — 1905. (19) 1 — 8 Concurs pentru stipendie. Prin aceasta publicăm concurs până la 15 Septembre n. 1905 inclusive peutru ur- mătoarele stipendie din fundațiunile arhi- diecesane: I. Din fundațiunea „Alesandru Șt. Șuluț“. 1. Două (2) stipendii de câte 600 cor., folosite în anul școl. 1904/5 de cătră Eug. Tilea, stud. tehnic în Viena și Leon Bo- hățel, stud. tehnic în Budapesta, destinate pentru tineri, cari studiează montanistica în Selmetz sau tehnica, pedagogia și științele reale la universitatea din Budapesta sau Ia vre o universitate din străinătate. . 2. Trei (3) stipendii de câte 400 cor., folosite în an. școl. 1904/5 de cătră: Eugen Truța, rigorosant jurist în Cluj, Vasiliu Ciura, rigor. jur. în Cluj și Virgiiiu Radeș, rigor. jur. în Cluj, destinate pentru tineri, cari studiează științele juridice la universitatea regească din Cluj. 3. Două (2) stipendii de câte 200 cor., folosite în anul școl. 1904/5 de cătră: losif Comeș șl Enea Zeflean, destinate pentru studenți gimnăziști în clasele superioare. 4. Un (1) stipendiu de 120 cor., fo- losit în anul școl. 1904/5 de cătră Octavian Pag.- 284 O N I R E A1 Nr. 38. Recean, destinat pentru studenți gftnnaziști în clasele inferioare. Studenții Înscriși ca ordinari la școalele de.mai sus, cari doresc a obținea unul din stipendiele aceste, au să dovedească; , a) că sunt români gr.-cat. mișeri, născuți în Transilvania; b) că pe lângă purtare morală bună au din studii caleuli de eminenție; c) dintre concurenți vor avea prefe- rință, cari vor dovedi, că sunt consângeni cu piui fundator, spre care scop trebue să producă atestat compus de respectivul oficiu parohial, care să cuprindă tabela genealogică esact dedusă. Concurențîi, la suplica scrisă și sub- scrisă cu mâna lor proprie în limba română, au să alăture testimoniu școlastic tn copia autentică, carte de botez, atestat de pau- pertate, atestat medical; au să numească espres institutul, la care vor studiă în anul 1905/6, să determine apriat suma și soiul j stipendiului, după care suplică, — căci alt- ! cum suplica nu va fi luată în considerațiune, precum nu vor fi luate in considerațiune nici suplicele intrate după terminul mai sus statorit. II. Din fundațiunea „Lazar Boldi*. \ . Un (1) stipendiu de 200 cor., care în anul școl. 1904/5 a fost folosit în sumă de 160 cor. din partea lui luliu Măcelar. Stipendiul acesta este destinat pentru stu- denții gimnaziști din comunele ținătoare de comitatul Clujului și pentru consângeni de ai fundatorului fie ei și din aite comitate. Concursele sunt de a se instrui ca cele pentru stipendiele Șuluțane. . III. Din fundațiunea „loan F. Negruțiu*. 1. Un (1) stipendiu de 160 cor., fo- losit în anul școl 1904/5 de cătră Nicolau F. Negruțiu. Stipendiul acesta este desti- nat pentru studenți dela orice institut de învățământ din țară ori străinătate, — în linia primă pentru consângeni de ai funda- torului. — Concursele să fie instruite ca cele pentru stipendiele Șuluțane. IV. Din fundațiunea „Vancea* Cassa arhidiecezană. 1, Un (1) stipendiu de 600 cor., fo- losit în anul școl. 1904/5 de cătră losif Vancea, rigorosant în drepturi, destinat pentru studenți dela universități și institute politehnice mai înalte. 2. Un (7) stipendiu de 200 cor., fo- losit în anul școl. 1904/5 de cătră Valeria Pop, destinat pentru fetițe gr.-cat. române cari studiază la școala română gr.-cat. de fetițe din Blaj, sau după ce au studiat aici cel puțin doi ani, pot fi și la institute gr.- cat. ori rom.-cat. dintr’alt loc. Concursele să fie instruite ca și cele pentru stipendiele Șuluțane. 3. Patru (4) stipendii de câte 120 cor., folosite în anul școl. 1904/5 de cătră peda- gogii: Laurean Moldovan, loan Albu, Du- mitru Comșa și Alesandru David, destinate pentru elevi preparandiali din Blaj. Stipen- diele aceste în senzul literelor fundationale se conferesc numai pe anul 1905/6. V. Din fundațiunea „Andreiu P. Liviu“. 1. Un (1) stipendiu de 200 cor., fo- losit în anul școl. 1904/5 în sumă de 120 cor. din partea lui luliu Rusn, stud. jur. Stipendiul este destinat în locul prim pentru consângeni de ai fundatorului dela orice școală, și-l pot folosi și fete. Concursele să fie instruite ca și cele pentru stipendiele Șuluțane. VI. Din fundațiunea „Timoteiu Cipariu*. 1. Două (2) stipendii de câte 100 cor., folosite în anul școl. 1904/5 de cătră Georgiu Faina și Septimiu S. Câmpean,' stud. gimn., I destinate pentru studenți la gimnaziul din ■ Blaj. Cererile să fie instruite ca și cele i pentru stipendiile Șuluțane. . | VII. Din fundațiunea David „Baron Ursu*. ; 1. Două (2) stipendii de câte 200 cor., j folosite de. cătră loan Mâxeriu și Alesandru i Agreau, stud. gimn. | Concurențîi au să dovedească cu carte de botez, că sunt români gr>cat. născuți în vreuna iaua, eor. 17'87. Nic. Pop, Binj. cor. 8 — George Mieu, Aiecnș. cor. 17 39. Aurel C. Domșa, Blaj cor. 814 loan fodor, Blaj, cor. 4 14. Artemiu Boer, Cason, cor. 17 28. Ștefan Nemeș, Sâumărtiuui-deș.. cor. 15'—. Dr. Ales. Nicolescu, Blaj cor. 18 40. - — Fondul pentru Masa studenților a nrimit dela I. Brânzei, Bozovici. cor. 2'—. Mihaiu Bontescu, Hațâg cor. 504"— Aceasta e suma ce* mai mare, pe care o persoană ! singuratică o dăruiește acestei instituțiuui I umanitare. Dorim dlui Bontescu mulți imi- tatori printre foștii elevi ai școalelor din Blaj, esempiul dat e vrednic de a aveă cât de numeroși următori! Eseroiții spirituali în Totelec. Numai în iarna viitoare vor fi doi ani. ue când s’au ținut in Totelec (tr. Ciujolui) cele dintâi exerciții spirituali în Provincia mitropolitană gr.-cat. de Alba-Iuiia și Făgăraș, și tn zilele: i 26. 27 și 28 Aug. a. e. s’au ținut aeolo a doua oară și încă la rugarea și espresa do- rință a bunului popor. Dovadă puternică aceasta, că poporul, care a gustat odată din roadele acestor lucrări, pricepe marea lor însemnătate nu numai în ce privește sufletul, ci și în ce nrivește trucul, binele din lumea aceasta. Zelosul și harnicul părinte din Totelec, On. E. Măcelariu. a înțeles glasul și dorul turmei sale și în câte-va zile a pre- gătit toate, ea poporul său iar se iee parte la manevrele sufletești, și să se împărtâ- șască de binecuvântările și învățăturile dum- nezeești. cari întăresc sufletele nehotărîte, întorc la bine pe cei rătăciți și liniștesc si răcoresc, ca o ploaie de vară, inimile cele amărlte. — Popor a fost mult și din multe comune, lucrători însă puțini. — Eserțiile spi- rituali ținute în cinstea Preacuratei Vergure Maria. s’au început în 26 Aug. sara cu Paraclisul Preacuratei Vergure și predică despre scopul lor și despre aceia, eă Prea- curata Mărie e mama noastră. — In 27 la 5 oare dimineața s’a celebrat Mânecatul și s’a predicat despre suflet și păcat; la 9 oare a. m. s. Liturgie și predică despre în- durarea lui Dumnezeu, la 3 oare p. m. In- seratul și predică despre moarte; la 7 oare Acatistul Preacuratei Fecioare și predică despre judecată și iad. — în 28 Aug. la 5 oare dini, s’a oficiat Mânecatul și s’a pre- dicat despre datorințele, ce le avem fața de Preacurata Mărie; — la 9 oare a. m. s. Liturgie și predică despre virtuțile, cari au înălțat ne Preacurata Vergură Mărie; — la 3 oare p. m. Inseratul rugăciuni nentru cei morti îu cimiter și predică despre binecuvântările, cari le trimite Domnul asupra celor statornici în bine și nefericirile, ce îe trimite asupra celor răi. La capăt pâr. Măcelariu a mulțumit preoților pentru ajutorul dat, când poporul plângea de emoționat, ce era. — Mărturisirea poporului s’a început în 26 Aug. după amiazi și s’a terminat în 28 Ang. sara. Mulți au rămas nemărturisiți din lipsa preoților. Puținii pre- oți. deși an mărturisii în tot d« cursul zilei, afară de timpul predicilor, n’au putut satis- face dorințelor tuturor. S. Cuminecătură au primit-o eei mărturisiți în 27, 28 și 29 Aug. — Fiind popor mult și căldură mare, aproape toate predicele s’au ținut îu ci- miter sub un nuc puternic. — S. Ungere de pe urmă s’a administrat în 28 Aug. după a. Liturgie. — Pe timpul eserci- țiilor spirituali a celebrat On. Emil Măcelar. — Predicele le-a ținut păr. Roșian din Blaj. Au mărturisit On.: Gr. Lehene (Arghiș), Sim. Pbp (Drăg). I. Galiș (Petridul-mare), Șt. Roșian, Em. Măcelariu (Totelec) și A. Pop (Tic). — Purtarea poporului a fost vrednică de toată lauda. — Oare când vom ajunge, ea cei puțin la 5—6 ani să aibă fiecare parohie zile de adevărată recreare sufletească, ce poporul din Totelec le-a avut acum și in 4, 5 și 6 Decemvrie 1903?! Avis. Institutul de credit și economii „Câmpiana* cu sediul Mociu, ia 1 August 1905 și-a început activitatea. Domnii ac- ționari sunt rugați a-și achita rata a 4-a de 10% din prețul acțiunilor. Achitarea întreg restului de preț ai acțiunilor ar fi binevenit*. — Direcțiutiea. ■ ■ Spre știință. Cerâudu-mi-se iuiorma- țiunî din mai multe părți, aduc la cunoștința publicului român că cine voește a cumpăra sau a vinde Cucuruz, Grâu, Mazere. etc. cu vagonul, să se adreseze cătră mine, alăturând în epistolă o marcă poștală de 10 fii. și cn i plăcere dan informațiuni gratuit. Fiind că î am cunoștință cu cele mai renumite firme de aici, așa prin mijlocirea mea foarte ușor să uoate ajunge la nn târg bun și repede. Mă'rog epistolele a le adresa simplu așa: । BOMUL PASCU — Fiume. Dare de samă și mulțămîtă publică. Cu oeasiunea petrecerii cu dans din 6 Aug. n aranjată de tinerimea română din Bo- gata-de-Murăș și jur. au întrat următoarele suprasolviri: Dl G. Bozac 5 cor., I. Russu 3 40 cor., B. Sogau 3 cor.. I. Muntean 3 cor., V. Câmuian 2'40 eor.. Aug. Trif 240 cor., D. Boîlă 2’40 cor., V. Suciu 2 cor.. N. Gurza 2 cor., I. Boer 2 cor., Familia Roesler 2 cor., N. Deae 2'cor., N. N. 3 cor., And. Russu 2 cor., I. Pantea 1'40 cor., N. N. 2 cor., V. Moldovan 1'40 cor.. E. Trifan, George Simu. R, Orbeau, Dr. I. Oltean, N- Vias, N. Petrieaș. A. Cismaș. Gr. Nistor, N. Popp. A. Crăciunean, câte 1 cor. Păsztor Sândor. L. Mesaroș, T. Turcu, A. Pintea, Tolokân, N. Saudru. Landauer Gy., V. Boer, St. Boroș, F. Roman, A. Mieu. Alex. Scridon, I. Stoica. P. Cismaș. Octavian Fiorian, A. Vlassa. Varga Istvân, N- Caliaui, S. Dan, j N Moldovan, A. Costin. G. Săbău, N Szen- ! kovics, Halmăgyi I.. N. Sas. câte 40 fîieri. Venitul curat al petrecerii în sumă de cor. 90 60 s’a dat la fondul șeoalei gr.-cat. din Bogata-de-Murăș. Primească generoșii do- natori cele mai călduroase mnlțămite, pecum și st. familii și singuraticele persoane, cari prin presența lor an contribuit la o reușită splendidă al petrecerii noastre. — Comitetul aranjator. (48) 15—20 Pag. 298. UNIREA Nr. 35. PARTE SCIINT1FICA-L1TERARA. SCSSS Suflete curate. — Povestire originală a „Unirei".— (Continuare) 5. Da, da, ea, Sabina e cea mai vinovată. Când a știut eă doctorul va întră in familia no- tarului, nu a lăsat rugăciunile ce le zicea pentru fii torul său soț, — deși ea nu-și putea închipui alt tovarăș de viață decât pe acela, a cărui mânunchiu de lăcrimoare s’a uscat pe sinul său de fecioară, înfiorându-1. — Nu a contenit cu rugăciunile acestea, cari le-a spus la sfatul mamei pentru cel ce-și lăsă chipul în inima ei, — ci din potrivă, se ruga cu mai multa căldură. Ea nenorocește astfel pe Veturia! Doamne cât e ea de nefericită! La patru zile după asta, epistola sosi cu adresa măruntă, regulată, ca tipărită. Scrisoarea de pe biletul cel de acum e anul. Abia târziu se hotărî să o desfacă. Domnișoară A . „Cred că ști că cu învoirea părinților Dtale vin ați scrie. O întâmplare noro- coasă a făcut ca să te găsesc iară, dupăce de un an nu ie-am mai văzut. Se poate că Dta nu-ți mai aduci aminte de acea nesocotință a unui tinăr, care avuse îndrăz- neala să-ți pună în fereastă un buchet de lăcrimioare, și un bilet. O, de n’ar fi fost cel puțin biletul! La gândul că te-ai su- părat atunci, și că mă vei fi pus în rând cu ațâța alți nebuni, o mare durere mă cuprinde. Acum îmi pare rău, de atunci chiar mi-a părui rău de pasul acela greșit. De aceea nici n’am avut vr’odată cutezanța ca în fața Dtale să-ți amintesc. Dta încă nu mi-ai amintit, și în tăcerea aceasta văd o mustrare. Dacă ași ști că te su- pără prezența mea, te rog arat-o aceasta printr’un singur cuvânt scris în colțul unei ilustrate, eri altcum, cum vei afla de bine, și atunci voiu fi împăcat cu gândul* — „Ce ți-a scris doctorul?" întrebă blând preuteasa. — „Știu eu ce vrea! Zice că să-i spun dacă sunt supărată pe el sau ba! Ce mai întreb are!“ și eși grabnic în grădină, mustrată de un cuget greu: că uu a spus totul. în grădină își sărută surioarele și le strânsă în brațe. I-se părea că plutește în văzduh, și florile din straturi nici când nu le văzuse așa de frumoasă ca acum. — Ru- găciunile ei să fie oare așa de puternice ca tinărul acela înalt, cu ochii negri vi, să nu o fi uitat? Nu, nu! N’a uitat-o. Iată aici e scrisoarea lui, aceleaș litere mărunte, regu- late. „Ești un înger întrupat!“ Da, tot el a scris și cuvintele acestea. Dar acum se pă- rea cu mult mai cuminte, așa după cum îi spusă mamă-sa că trebue sa fie un bun soț în viață. Dar pentru ce o rugă să-i scrie î Și ce putea ea să-i scrie? Auzi, să scrie ea unui tinăr. — De asta să știe preotul care a mărturisit-o 4 ani de-a rândul! Și totuși simțea, că trebue sa-i spună cel puțin un singur cuvânt. Da, îl va spune, va alege un cuvânt rece, scurt. Sufletul însă i-se Induioșă, când luă peana în mâoă. Părea că o mângăe îngeri nevăzuți, o fericire mare respira din ochii aprinși — înlăcrimați, din obrajii îmbujorați, și o căldură fină, ca un val subțire, îi pă- trunsă toată ființa. — Scrisă dară:. „Lăcri- mioarele de atunci au fost foarte frumoasă, îți mulțam esc!“ IV. Notărășița n’a mai văzut zi bună deeând a aflat că doctorul știa taina nașterii ei. Cine putea să trimită lui lonescu acea scri- soare blăstămată? Ce dujmani mari avea în oraș, ori în satele vecine? O, avea destui căci fumurile ei de cocoană mare nu a lă- sat-o să-și câștige nici o adevărată pretinâ. Scrisoarea să vede câ e de bărbat. — în casă era o vecinică ceartă și furtună. Ser- vitoarele răgnea de greutatea pumnilor, ce-i căpătau fără pic de vină. Veturia, nu știa ce sa mai creadă de mamă-sa. Singur no- tarul nu se mira. își cunoștea el bine ne- vasta-, și înmormântat cu capul în marile protocoale, ofta câte odată din adânc. De când doctorul a început să meargă mai des la preotul, pentru notărășița era lu- cru hotărît: numai și numai ei au putut să-1 încunoștințeze despre ei pe doctorul. — Au fată mare, cu zestre nu prea grea, și au gândit că e bună pârtie pentru Sabina. Iată, iată, cum se înțăleg acuma toate: cât ce a spus preutesei că în curând Veturia se va logodi cu doctorul, îndată s’a zămislit și aceea afurisită de scrisoare. De aceea Sabina n’a venit pe la ei mai mult de atunci, iar preotul când vine la cancelarie le încu- jură privirile. — „Nește caractere blăstă- mate!“ Inculți și răi, cari nu ar fi totuși vrednici să primească mult timp în casa lor pe vlăstarul unei famili așa de vestite și de avute. Ea nu va avea astâmpăr, până ce nu-1 va scoate pe doctor din casa preo- tului. Și să rămână muta aceea de Sabină cu buzele umflate, iar preuteasa să crepe de ciudă. Notărășița fierbea de ciudă, și nu știa încă ce răzbunare va afla. Dar trebuia să afle. Când vedea cum trece căruța docto- rului pe lângă casa lor, și nu se oprește, sudori răci îi îmbrobadau fruntea. îi veniau apoi călduri să moară, și zăcea câte trei zile pe coaste, făcând zile amare notarului, care nu-și da toate silințele pentru însănătoșarea ei. Fata era vecinie abătută, și când vedea pe mamă-sa o cuprindeau fiori adânci. * * * Biserica din sat avea o avere frumoasă. Câteva mii pusă bine la o bancă mare din oraș. Trebuia să repareze turnul, și să aducă un clopot mai mare. Oameni să în- țeleseră cu preotul, ca încă în vara aceasta să le pună toate în rând, și hotărâră să scoată bani de lipsă din cei depuși spre păstrare. La o săptămână după hotărîre au venit meșterii și s’au apucat de zidit. Și oameni așteptau ca pe spini să se gate odată turnul și să audă cum va cânta de frumos clopotul ce a sosit strălucitor. Așa clopot nu va mai fi în jurul acela. Dar drept e, că și preot ca a lor nu s’a mai pomenit. Laudele acestea nu le-a auzit nici: când cu plăcere notărășița, dar acum o mu- șcau de inimă. — De câtva timp iscodi o răzbunare, dar nu cuteză să spună nimic no- tarului. Să săturasă până în gât de el,, căci el i-a mâncat tinerețele, și știa bine, că nu-1 va putea îndupleca să-i ajute în răzbu- narea ce o plămădisa.— Uu bărbat cu inimă i de femeie. Dar nu e nici un năcaz. Altu-i i frate-său judele, cu acela poți face isprava. I Lui ce-i cuteza sâ-i spue în față nevasta? i Nimic! Dar cei mai muiți oameni din sat? Tot așa. Chiar și jupanul, la care a beut mult pe datorie, nu îndrăznește să-i spue în față nimic. Bărbat de ispravă de bună samă numai el este. — Și notărășița își freca mâ- nile de nerăbdare. Merse la el acasă, și-l află cam băut puțin. Femeia era dusă la mătușa, și astfel nu era de cine șă se ascundă. — „Ascultă Pavele, tu îmi poți face un bine foarte mare. Nu numai mie ci și notarului și fetei. Tu poți ajuta familia noastră într’un lucru greu“ — „V’am mai ajutat eu cumnată, ști bine, și nu mă feresc nici acum numai să pot. De ce e vorba?" — „Iată despre ce. Tu cunoști bine pe Dr. Eugen lonescu, pe doctorul. Ști că ne-a umblat mult la casă, și eu nădăjduiam să-i pot da pe Veturia. Ști, ar fi fost o pârtie minunată! Dar tu nu ști nimic. Scri- soarea care ai adus-o la noi, e făcută de a popij. Eu în lucrul acesta nu mă pot înșela,, simt că nu mă pot, și aș fi gata să jor ori când. Ei ne-au stricat norocul copilei, ca să poată ferici pe muta lor de Sabină. Dar asta nu se va putea întâmpla, ști tu, asta nu trebue s’o lăsăm să se întâmple. Ar fi pata cea mai mare ce s’ar pune pe familia noastră: popa cel sărac, preuteasa cea in- culta și fata care numai înzâdar a umblat atâta la școală, să fie puși înaintea noastră, să fie prețuiți mai mult decât noi. Știe toată lumea că doctorul întâi la casa noas- tră a umblat, și preuteasa mai știe, că lo- nescu era să se logodească în curând cu Veturia, și eată acum s’a stricat rostul la toate deodată. Dar asta nu poate să rămână așa Pa- vele, doctorul nu poate să iee pe Sabina, înțălegi tu ce va să zică asta?" „Simt și înțăleg, numai cale să eșim. la lumină nu aflu" — „Mam gândit și la asta, Pavele. Acum se zidește turnul, s’a cumpărat clopot nou, s’au scos banii din bancă. Aceștiau s’au scos cu știrea tuturor. Au mai remas 12 mii. Ce ai zice dacă popa singur, fără de ' știrea cuiva ar mai scoate încă 6 mii din ; ei? De acolo iar da, spunând că trebue re- i parată și biserica, ceea ce s’a observat nu- mai mai târziu. în urmă s’ar face svon prin sat că popa a scos printr’un om al său de încredere 6 mii, fără ca poporenii să se fie învoit, ori să fie știut ceva. — Sunt si- gură, că având familia popii pata aceasta doctorul nu le-ar călca mai mnlt pragul." Judele ascultase cu luare aminte și- înțălese tot șireticul muerii. (Va urma.) Nr 35. unirea Pag. 299. Trestanța și foloasele sfântului Sacrament al Căsătoriei față cu căsătoria civilă = și concubinatele. - tDacă Dumnezeu nu zidește casa, inzddar lucră aceia, cari o zidesc.* Psalmistul David. 126. 1. Atotputernicul Dumnezeu a creat lu- mea aceasta mare și admirabilă. Dela Pro- vedința dumnezească datează înălțimile și adâncimile, lumina, căldura, soarele, pământul, luna și stelele și ale lor cariere și armonia frumoasă — tn toată întregitatea și splen- darea lor universală cu milioanele de părți și specii ale creațiunei. In această lume, pe o parte a ei, pe globul pământului, a aflat de bine Preaînță- leptul Creatoriu, să creeze pe om, după chipul și asemănarea sa, luând un trup din lut și suflând tn acela suflet ne- muritor și așezându-l în Paradizul pămân- tesc, ziditu-i-a lui dar casă, așezatu-i-a lui vatră și deoarece „Nu este bine, să fie omul singur, creatu-i-a Preaîndurata și Preaînța- leapta Treime dumnezeiască — soția, pe Eva, luând în somnul lut Adam, una din coastele lui, să-i cream lui ajutoriu asemenea (Moise 2. 18.) și i-a binecuvântat pe ei și le-a zis; „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul" (Moise 18.) tnchiind și încoro- nând astfel marea operă a creațiunei. Iată, Preabunul Dumnezeu zidește și așază cea dintâiu casă familiară, fundează cea dintâiu familie, sistemizează zorile so- cietății omenești și încă nemijlocit cu ale Sale mâni, o binecuvânta, îi enunța deviza și pune baza familiei și a societății omenești supuse lui Dumnezeu — prin cooperarea și îngrijirea Sa părintească, dar totodată și prin cooperarea și supunerea de bună voie a omului celui dintâiu, care îndată să și de- clara prin cuvintele: „Iată os din oasele mele și carne din carnea mea" „Și va lăsa omul pe tatăl său și pe mumă-sa și se va lipi de muiere-sa șl vor fi amândoi un trup" (Cartea facerii 2. 24,) și așa „sub auspiciis divini et coelestis Imperatoris" apare aurora familiei, a societății, precum și a Sacramen- tului Sfintei Căsătorii Oh! ce fericit ai fost Adame și oh! ce fericită erai Evo, până ce ați adorat excusiv pe Dumnezeu și pânăce a Lui preasfânt mandat nu l-ați călcat! Voit-a însă omul, părechia cea dintâi de oameni, în a sa prea mare încredere, în a sa îngâmfare și ușorătate de minte, ascul- tând de ispitele invidiei diavolești să-și zi- dească el altă casă, alt palat, alt Paradis, să-și formeze altă soarte, altă sucrescință, la aparință mai puternică, măi măreață, mai fericită, un viitor mai strălucit, voit-a sâ „reformeze" opera divină, revoltatu-s’a, căl- când mandatul divin. Dar oh! Evo! și Adame! „ne ultra trepidam"! 8parta-i casa, fericirei de odinioară, împrăștiat-ai cuibul căci n-ai venerat pe adevăratul tău Părinte și Dumnezeu; ruinatu-sa casa ta, bolnăritu-s’a corpul și sufletul tău, muritor făcutute-ai, pribeag, neîndestulitor și revoluționar dejosi- tune-ai, frângând legătura cea sfântă, aprin- zând casa și spurcând cuibul, ce Dumnezeu ți-l’a zidit, prefăcând binecuvântarea în blăs- tăm și osândă! „Dacă Dumnezeu nu zidește i casa, înzădar lucră cei ce o zidesc." ' Iubirea și îndurarea nemărginită dum- , nezăiască îndată după căderea omului celui j dintâiu, se manifestează în toată grandiosi- ! tatea sa necuprinsă de mintea omenească și i atunci, când pedepsește prima păreche de oameni revoltați, o și mângâie, îi promite sanare „in rădice", îi promite Salvator, îi promite altă Eva, carea va fi fără prihană, i și carea va sdrobi capul șerpelui înșelător, ! îi promite altă casă, altă familie, alt viitor, îi promite „mântuire". La împlinirea vremii și la anunțul divin pogoară-se Spiritul lui Dumnezeu — la aleasa și nepătata „Prea- fericita Vergură Maria", în mod supranatural o adumbrește, după-ce Ea, își dă „consensul" „Iată eu servitoarea Domnului, fie mie după cuvântul Teu" și în sfânta zi a „Buneivestiri" „Cuvântul lui Dumnezeu" „trup s’a făcut și s’a sălășluit între noi." Sosit-a „mântuirea"; reedificat-a Provedința divină, casa și nația familiară a omului și încă acum espres în Spiritul lui Christos, după a sa „inimă". Presentatu-s’a Danii: „Deschideți boeri cur- țile voastre, să între împăratul mărirei, Domnul puterilor". întrupatu-s’ă și arătatu- s’a dar Domnul nostru Isus Christos, Dum- nezeu Fiul, învățând, ce trebue să credem, să sperăm și să facem ca să fim fericiți; „iertat-a păcatele", „vindecat-a boale prin om simplu nevindecavere", „înviat-a morți", „deschis-a raiul", „înviat-a din morți", înălța- tu-s-a la Ceriu întru mărire" după ce a pus baza renașterei omului și a societății „Prin apă și prin Spirit", „Cu Spiritul și cu ade- vărul", „Cu minuni și cu profeți", binecu- vântat-a și nunta din Cana Galilei, prin presența, cohonestarea, prin cooperarea Sfințeniei Sale dmnuezești, iar cu atotputer- nicia Sa, prefăcând „apa în vin" la aceea nuntă, cu presignificată abudanța minunată — onorându-o. Oh! oameni, oh! familia și cuib familiar atât de inbit lui Dumnezeu! iată că iarăși se revăd așezați în brațele pământești și dumnezeiești! Au, nu ești fericită și îndes- tulită nici acum? Au nti trăsari de bucurie, ca pruncul „loan botezătoriul" în pântecele mamei Sale Elisabeta —• văzând pe Domnul ; și pe maica Domnului? Au, nu esclami, ca | Toma, „Domnul meu și Dumnezeul". Au nu | crezi în Domnul și Dumnezeului tău! | Au nu respectezi întruparea „Fiului ; lui Dumnezeu", ce o salută îngerii, conste- lațiunea, păstorii și filosofii? Au nu cânți vesel: „Mărire întru cei de sus lui Dumne- zeu și pe pământ pace între oameni și buna voire ?" Au nu vezi cum însuși Dumnezeu își află preaînalta Sa voie — a se întrupa din „Preacurata Fecioară?" Au nu vezi, că Dumnezeu însuși îți dă a înțălege, că „în- ființarea familiei" după a Sa voie, e liman de ocupare, e lucru sfânt, e folositor și e plăcut lui Dumnezeu — și că e dară Sacra- ment. Au nu precepi din istoria omenimei, că fără Dumnezeu înzădar „zidește omul casa", înzadar „formează familia"; fără res- pectarea legilor Lui și a Bisericei Sale, rui- nase va casa ta, împrăștiase-vor fii tăi, ză- darnică și concubinaria va fi convețuirea ta, păcătoasă va fi munca ta! (Va urma.) : Bibliografie. A apărut. „Sămănă torul" Revistă Literară. Anul IV. Nr. 33. N. lorga. — Serbările din Sibiu. A. Mândru. — Icoane din străbuni; După biruință (poesie) M. Sadoveanu. —■ Floarea- Ofilită (roman). Ecatirina Pitiș. — Seara (pozie). N. lorga. — Cronică. Numărul 20 bani. N. lorga; Istoria Românilor în chipuri și în icoane. București 1905 pag. 222 prețul 2 oO cor. N. lorga: Neamul românesc din Buce-, vina. București 1905. Editura institutului Minerva, pag. 254 prețui 2'50 cor. Dr. Ludovic de Csato: Câteva pagini Tipografia Poporul român. Budapesta, prețul 1 cor. Cuprinde 8 bucăți literari apărute, doară toate, în ziarele noastre. A apărut și să afiă de vânzare la tipo- grafia noastră: Coșbuc Gyorgy tanulmăny a român iradalom korebol, irta Szabd Emil. Prețul 4 cor. 20 fii. porto. Note și rsflexiuni la Situația politică a Românilor din regatul Ungar. Sub acest titlu a apărut în tipografia I. Alarschall din Sibiu o broșură politică datorită dlui Aurel Ciaio. Broșura tractează următoarele chestiuni: 1. Situația actuală a partidului național român. 2. Cum să înțălege la noi politica reală? 3. Activitatea parlamentară. 4. Revisiunea programului din 1881. Doritori de a avea aceasta broșură, pot să și-o procure trimițând suma de 1 c. -j- 10 fii. la adresa autorului în Vizakna fiirdb. Posta redacțiunii. 4»2.r, La multele scrisori sosite în timpul din urmă, vom răspunde In numărul viitor. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. Nr. 5397 — 1905, (19)3-3 Concurs pentru stipendie. Prin aceasta publicăm concurs până la 15 Septembre n. 1905 inclusive pentru ur- mătoarele stipendie diu fundațiunile arhi- diecesane: I. Din fundațiunea „Alesandru Șt. Șuluț“. 1. Două (2) stipendii de câte 600 cor., folosite în anul școl. 1904/5 de cătră Eug. Tileâ, stud. tehnic în Viena și Leon Bo- hățel, stud. tehnic în Budapesta, destinate pentru tineri, cari studiează montanistica în Selmetz sau tehnica, pedagogia și științele reale la universitatea din Budapesta sau la vre o universitate din străinătate. 2. Trei (3) stipendii de câte 400 cor., folosite în an. școl. 1904/5 de cătră: Eugen Truța, rigorosant jurist în Cluj, Văsiliu Ciuta, rigor. jur. în Cluj și Virgiliu Radeș, rigor. jur. în Cluj, destinate pentru tineri, cari studiează științele juridice la universitatea regească din Cluj. 3. Două (2) stipendii de câte 200 cor., folosite în anul școl. 1904/5 de cătră: losif Comes și Enea Zeflean, destinate pentru studenți gimnaziști în clasele Superioare. 4. Un (1) stipendiu de 120 cor., fo- losit în anul școl. 1904/5 de cătră Octavian Pag. 300 UNIREA Nr. 35. Recean, destinat pentru studenți gimnaziști în clasele inferioare. Studenții înscriși ca ordinari la școalele de mai sus, cari doresc a obținea unul din stipendiele aceste, au să dovedească: a) că sunt români gr-cat. miseri, născnți în Transilvania; b) că pe lângă purtare morală bună au din studii calculi de eminenție; c) dintre concurenți vor avea prefe- rință, cari vor dovedi, că sunt consângeni cu piui fundator, spre care scop trebue să producă atestat compus de respectivul oficiu parohial, care să cuprindă tabela genealogică esact dedusă. Concurenții, la suplica scrisă și sub- scrisă cu mâna lor proprie în limba română, au să alăture testimoniu școlastic in copia autentică, carte de botez, atestat de pau- pertate, atestat medical; au să numească espres institutul, la care vor studia în anul 1905/6, să determine apriat suma și soiul stipendiului, după care suplică, — căci alt- cum suplica nu va & luată în considerațiune, precum nu vor fi luate în considerațiune nici suplicele Intrate după terminul mai sus statorit. II. . Din fundațiunea „Lazar Bald'C. 1. Un (1) stipendiu de 200 cor., care în anul școl. 1904/5 a fost folosit în sumă de 1.60 cor. din partea lui luliu Măcelar. Stipendiul acesta este destinat pentru stu- denții gimnaziști din comunele ținătoare de comitatul Clujului și pentru consângeni de ai fundatorului fie ei și din aite comitate. Concursele sunt de a se instrui ca cele pentru stipendiele Șuluțane. III. Din fundațiunea „loan F. Negruțiu". 1. Un (1) stipendiu de 160 cor., fo- losit în anul școl. 1904/5 de cătră Nicolau F. Negruțiu. Stipendiul acesta este desti- nat pentru studenți dela orice institut de învățământ din țară ori străinătate, — în linia primă pentru consângeni de ai funda- torului. — Concursele să fie instruite ca cele pentru stipendiele Șuluțane. IV. Din fundațiunea Vancca-„Cassa arhidiecezană" ......1. Un.(J.) stipendiu de 600 cor., fo- losit in anul școl. 1904/5 de cătră losif Vancea, .rigorosant îp drepturi, destinat pentru studenți dela universități și institute politehnice mai înalte. 2. Up (1) stipendiu de 200 cor., fo- losit in anul școl. 1904/5 de cățră Valeria Pop, destinat pentru fetițe gr.-eat. române cari studiază la școala română gr.-eat. de fetițe din Blaj, sau după ce au studiat aici cel puțin doi ani, pot fi și la institute gr.- eat. ori rom-cat. dintr’alt loc! 3. Patru (4) stipendii de câte 120 cor., folosite în anul școl. 1904/5 de cătră peda- gogii: Laurean Moldovan, loan Albu, Du- mitru Comșa și Alesandru David, destinate pentru elevi preparandiali diu Blaj. Stipen- diele aceste în senzul literelor fundationale se conferesc numai pe anul 1905/6. Concursele să fie instruite ca și cele pentru stipendiele Șuluțane. V. Din fundațiunea „Andreiu P. Liviu“. 1. Un (1) stipendiu de 200 cor., fo- losit în anul școl. 1904/5 în sumă de 120 cor. din partea lui luliu Rusu, stud. jur. Stipendiul este destinat în locul prim pentru consângeni de ai fundatorului dela orice școală, și-l pot folosi și fete. Concursele să fie instruite ca și cele pentru stipendiele Șuluțane. VI. Din fundațiunea „Timoieu Cipariu". 1. Două (2) stipendii de câte 100 cor., folosite în anul școl. 1904/5 de cătră Georgiu Faina și Septimiu S. Câmpean, stud. gimn., destinate pentru studenți la gimnaziul din Blaj. Cererile să fie instruite ca și cele pentru stipendiile Șuluțane. VII. Din fundațiunea „David Baron Ursu". 1. Două (2) stipendii de câte 200 cor., folosite de cătră loan Mâxeriu și Alesandru Ogrean, stud. gimn. Concurenții au să dovede scă cu carte de botez, că sunt români gr.-eat. născuți în vreuna din comunele arondate în comitatele: Făgăraș, Sibiu, și Hunedoara; cu atestat de frecuentare, că sunt școlari în cl. I. a gim- naziului gr.-eat. din Blaj, iară fetele, că fre- cuențează la școala de fetițe din Blaj, că au purtare morală bună și .progres bun în studii, și că sunt sau pot fi suscepuți în Se- minariul junimei române gr.-eat., iar fetele, în Internatul de fetițe din Blaj. VIII. Din fundațiunea „Alesandru Filip". 1. Un (1) stipendiu de 200 cor., fo- losit în anul școl. 1904/5 de cătră Alesandru Rogojan, stud. gimn., destinat pentru stu- denți gimnaziști, elevi ai școalei comerciale și elevi ai școalei militare. Consângenii sunt preferiți. Cererile să se instrueze ca și cele pentru stipendiele Șuluțane. IX. Din fundațiunea „Constantin Alutan". ■ 1. Trei (3) stipendii de câte 120 cor., ; folosite în anul școl. 1904/5 de cătră: Au- i reliu Pop, stud. gimn., Iustin luga, rigoro- sant jurist și loan luga, stud. gimn., desti- nate pentru gimnaziști, studenți la șeoale reale, comerciale, universitate, politehnică, agronomie, preparandie etc. Consângenii au preferință. Cererile să se instruească ca și cele pentru stipendiele Șuluțane. X. Din fundațiunea '„I. Chirilă". Interesele fundațiunei pe 1905 în sumă de 500 cor., cari în senzul literilor funda- ționale sunt de a se împărți în părți egale între consângenii fundatorului, cari studiază la vreo Școajă. Consângenitatea se poate extinde până în gradul al VUI-le. Cererile sa fie instruite *ca și cele pentru fundațiunea Șulnțană. XI. Din fundațiunea „Demetriu Cutean". h Un (1) stipendiu de 34 cor., fo- losit în anul școl. 1904/5 de gimnazistul Demetriu Ghișoiu, destinat pentru studenți gimnaziști și pentru fetițe, consângeni de ai fundatorului. Cererile au să fie inștruate ca cele pentru fundațiunea Șuluțiană. XII. Din fundațiunea „Cercul Qrățtiei". 1. Un (1) stipendiu de 80 tor., fo- losit în anul școl. 1904/5 de cătră Nicolau Tanase, stud. gimn. cl. IV. La acest sti- pendiu pot concurge numai studenți români gr.-eat, cari cercetează gimnaziul gr-cat. din Blaj, ori vreo academie de drepturi și sunt născuți în vreuna din comunele următoare ale cercului Oraștie. și anume: Șibot, Orăști- oara-de-jos, Balomir, Binținț, Beriu, Cioara, Vinerea, Orăștioara-de-sus, Grid, Ghialmar, Casteiu, Dâncu-mic, Ocolișul-mic, Toța-mică, Costești, Cugir, Jeledinți, Ludești, Măgura, Martinești, Bucium, Dâncu-mare, Toția-mare, Spini, Pricaz, Petriniu, Pischinț, Repaș, Ro- mos, Romoșel, Sibielul-vechiu, Sereca, Tama- șasca, Tartaria, Turdaș, Turmaș, Vaideiu, Simeria. Cererile să fie instruite ca și cele pentru stipendiile Șuluțane. XIII. Din fundațiunea „Basiliu Rațiu". 1. Un (1) stipendiu de 200 cor., fo- losit tn anul școl. 1904/5 de cătră gimna- zistul Nicolau Agârbicean. Stipendiul acesta e destinat în prima linie pentru consângenii fundatorului până în gr. VII. inel, studenți în clâsele superioare ale gimnaziului din Blaj sau fetițelor din școala civilă gr.-eat. din Blaj. în lipsa consângenilor însă se va conferi și altor tineri sau fetițe, cari întru- nesc condițiunile amintite. Cererile să fie instruite ca și cele 'pentru stipendiele Șu- luțane. XIV. Din fundațiunea „Dr. Simeon Ramonțai". 1. Două (2) stipendii de câte 630 cor.,, folosite în anul școl. 1904/5 de eătră: Aug., Maior și loan Hossu, studenți tehnici. Sti- pendiele aceste sunt destinate pentru stu- denți la universitate, la politehnică, la aca- demia de pictură din B.-Pesta și Viena, precum și la academia montană din Selmetz și la academia comercială din Viena. 2. Un (1) stipendiu de 200 cor., fo- losit în anul. școl. 1904/5 de cătră farma- cistul Eugeniu Groze, destinat pentru stu- denți la universitate. 3. Cinci (5) stipendii de câte 168 cor., folosite în anul școl. 1904/5 de cătră Eugen Sâmpetrean, Simeon Sbârcea, Sabin Cosma și Victor Pop, studenți juriști și Emiliu Nestor, stud. medicinist, destinate pentru studenți juriști în Cluj. Cererile să se in- strueze ca și cele pentru stipendiele Șu- luțane. XV. Din fundațiunea „loan Bob". 1. Două (2) stipendii de câte 120 cor., folosite în anul școl. 1904/5 de cătră loan Moldovan, student medicinist și Emiliu Bu- șița. stud. gimnazist. Cererile au să fie instruite ca și pentru stipendiele Șuluțane. XVI, Din fundațiunea „Efraim Klein". 1. Un țt) stipendiu de 360 cor., fo- losit în anul școl. 1904/5 de cătră rigoro- santul în drepturi Nicolau Vlaicu, destinat pentru studenți la gimnaziul din Blaj. Pre- ferința au studenții din familiele Klein și Muntiul. Cererile au să fie instruite ca și cele pentru stipendiele Șuluțane. XVII. Din fundațiunea „loan Daniel Dănuț". 1. Două (2) stipendii de câte 600 cor. folosite în anul școl. 1904/5 decătră Dr. Si- mion Butean rigorosant în drepturi și Adal- bert Nyisztor stud. jur. Aceste stipendii numai in acel caz le pot căpăta și alți studenți, dacă întră con- curenți nu să află consângeni de ai funda- torului. Cererile să fie instruite ca cele- pentru stipendiile Șuluțane. XVIII. Din fundațiunea de alumnate a in- iernatului Văncean de fetițe din Blaj. 1. Două (2) alumnate de câte 100. cor. și 2. Zece (10) ajutoare de câte 100 coroane, cari să vor conferi pe anul școl. 1905/6 ca eleve ordinare de ale școalei gr. cat. de fete și ale Internatului Vancean de fetițe î din Blaj. j Suplicantele pentru aceste alumnate 1 și ajutoare au să întrunească următoarele- condițiuni și să dovedească : a) eă sunt române gr. cat. mise re, r născute în Arhidieceză. \ b) că pe lângă purtare morală bună , au din studii calculi buni. c) că suntu înmatriculate ca eleve- k ordinare în școala gr. cat. de fete din Blaj > și suntu primite în Internatul Vancean de ț fetițe. d) preferite vor fi fetele de preoți din 1 arhidieceză. 1 XIX. Din fundațiunea „loan V. Russu". \ Două (2) stipendii de câte 160 con destinate pentru tineri gr. cat. cari frecuen- tează vre-un gimnaziu, școală reală ori co- mercială, ori vre-o școală agronomică. Dintre concurenți vor fi preferiți aceia cari vor dovedi, că sunt consângeni cu fun- datorul. Cererile au să fie instruite ca și cele pentru stipendiile Șuluțane. Blaj, din ședința Consistorială ținută, la 15 August 1905. Victor Mihâlyi, Arhiepiscop ți Mitropolit ■ dn Alba-Iulia ți F&giraț. Tipografia Seminariului archidiecesan. -1—---:------Ș Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 cor., •/, an S cor.,, '/t an 8 cor. < Pentru străinătate: Pe 1 sn 18 frc., 'h an 9 frc,, an 4 frc. 50 cm. Foea apare iu fie care Sâmbătă. Kw a—_____________ Inserțimfi: . Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia : oară 10 fii Tot ce privește foaia, eăeeadreseze la; Be- dacțiunea și admini* strațiunca „Unitei in Blaj. Foaie bisericească-politică. Anul XV. Biaj 9 septemvrie 1905. Numărul 36. MAJESTATEA SA și ASOCIAȚIUNEA. Comitetul central al Asocia- țiunii, în ședința dela 6 Iulie n, a hotărit, să invite oficios la inaugu- rarea museului și deschiderea espo- sițiunii și pe Majestatea Sa Fran- cisc losif. La scrisoarea comitetului Ma- jestatea Sa s’a îndurat a da ordin să se esprime cea mai înaltă mul- țumită pentru invitare și regrete sincere, pentru imposibilitatea de a puteâ participa. . Răspunsul acesta a pricinuit cel mai viu entusiasm în adunare, pentru că într’adevăr e un preaînalt act de atențiune a Majestății Sale față cu poporul român și după vremi îndelungate „primul cuvânt adresat deadreptul cătră Români.“ De aceea ținem să publicăm la loc de frunte scrisoarea comi- telui suprem Thalmann, care aduce la cunoștința Asociațiunii această preaînaltă dorință: In sensul rescripțului cabinetului Majestății Sale c. și r. ap. adresat mi- nisteriidui a latere, M. Sa imp. și reg. ap. îndurat prea grațios a ordona, ca să se exprime cea mai înalț# mulțumită pentru invitarea ce i-s’a făcut pentru serbările aranjate din inci- dentul deschiderii Museului etnografic și istoric nou edificat al Asociațiunei pentru I literatura și cultura poporului român cu ! sediul în Sibiu, și tot odată să se ex- ] prime sincerile regrete, că din j causa altor ocupațiuni nu poate participa lâ această serbare. în consecința recercării numitului dn. ministru, conform ordinului dlui mi- nistru reg, ung. de interne adresat mie cu datul de 15 Aug. sub nr. 5453 preș., am onoare a înștimța presidiul Asocia- țiunei pentru literatura și cultura popo-, rului român. ■. , Sibiu, 16 Aug. 1905,; Gustav Thalfaânn, comite suprem și comite al Saxonilor. Să nu se uite nici aceea, că scrisoarea câștigă în importanță și prin împrejurarea, că răspunsul a sosit Comitetului Asociațiunii din vreme, deși astfel de acte de comun întârzie. Ea e o dovadă de gingașe atențiune a Majeștății Sale, care a voit să ridice .bucuria serbătorii prin cuvântul Său preaînalt. Suntem foarte veseli și mândri de această neașteptata grație dela capul glo- rioasei familii de Habsburg, căreia avem să-i mulțumim și puținele drepturi ce avem. CONFERENȚA NAȚIONALĂ. (z) Convocarea conferenței naționale și manifestul partidelor naționale române, slovace, sârbe, sunt evenimentele politice ale ulti- melor zile, cari în mod , firesc pre- ocupă opinia publică. Crisa politică din țară, care cu mai multă sau mai puțină vehe^ mență durează deja de câți-va ani prin suspendarea ședințelor dietei din partea Coroanei și prin enun- țarea resistenței passive din partea oposiției aliate a ajuns într’o; nouă fază. Lupta între Coroană și opo- siția coaliată, care represintă maio- ritatea casei deputaților, a devenit fățișe, și în momentul când presi- dentul casei deputaților susținut de maioritate, a denegat' cetirea rescripțului regal și-a urmat ordinei de zi fără considerare la acel re-' script de amânare a dietei: această luptă a ajuns a fi chestie de putere. FEUILLETON. Exposiția „Asociațiunii". Sibiu, 3 Sept. 1905. Iubite Prietinei M’ai rugat să acria pentru publicul cetitor al foii noastre „Unirea" o dare de samă asupra exposiției „Asociațiunii". care a întrunit zilele trecute atâta spuză de român din cele patru unghiuri ia Sibiu, trebue îngâ să mărturisesc din capul locului, că nu este ușor de făcut aceea, ce-mi ceri. Iată pentru ce! Ori cât de dibaeiu ar fi eine-va în manuarea condeiului — însușire ce nn mi-o arog. — cu greu li va succede să poată prezintă publicului, care n’a văzut exposiția. cu ochii proprii, o icoană cel puțin aproxi- mativ adevărată și fidelă asupra ei, căci o exposiție numai văzută cu răgaz la fața locului poate fi gustată tn adevăr. Dacă mă încerc totuși să-ți Împlinesc rugarea după putința și priceperea mea și să dau calm și fără frazele sforăitoare obicinuite la astfel de prilejuri în ziaristica noastră o palidă icoană despre exposiția. încă deschisă, o fac aceasta de o parte din stima ce o nutresc față de Tine și apoi față de acei mulți frați preoți ai noștri, eari n’au fost în fericita sitnațiune de a puteă participa la grandioasele manifestări ale geniului popo- rului nostru și a vedeâ cu ochii ^proprii lu- crurile minunate ale exposiției, care va ră- mâneâ un puuct pururea luminos în istoria năeăjitului nostru neam din^eeastă țară; de altă parte din causă, că doresc și eu, ca pentru generațiile viitoare Bă rămână urme imprimate în cât mai multe foi de ale noastre despre aceea, ce a putut pre- zenta — să zic: în galop — actuala gene- rație marelni public spre vedere și studiate. £ îndeobște știut, că timpul de pn- gătire pentru această exposiție a fost prea scurt, că exponenții peste tot n’an prea ținut să observe terminnl pentru trimiterea obiec- telor și că aranjarea însâ-și s’a pntnt face abia câte-va zile înainte de deschidere, și dacă eu toate acestea exposiția a reușit pot zice, spre mulțumirea generală, numai bucura ne putem. Cât de bine ar fi succes Insă, dacă nu se făceau toate din ruptul capului. Mărturisesc, că însn-mi văzând în preajma deschiderii diferitele obiecte, ce sosiau mereu până în ultimul moment, clae peste grămadă în diferitele chilii ale Mu- zeului „Asociațiunii" și ale Internatului de fete, eram cuprins de un pesimism ca nici odată, pesimism împărtășit de altfel de cei mai mulți dintre oamenii dela cârma „Aso- ciațiunii", și-mi perdusem cn privire la po- sibilitatea deschiderii exposiției la terminal fixat, ori ce iluzie. Mi-a crescut însă inima de bucnrie, când în ziua deschiderii am găsit toate la locul lor, aranjate în regulă. Aranjatorii în adevăr tn 2—3 zile an să- vârșit o muncă uriașă- Aș fi nedrept, dacă n’aș recunoaște și eu la locul acesta, că partea leului în aran- jarea exposiției revine dnei Maria Cosma, care săptămâni întregi a muncit cn rar zel și abuegaținne în loeaii ățile „Asociațiunii". Vorbind de exposiția aceasta^ nomele Dsale nu poate fi trecut cn vederea. Cât pentru reușita exposiției, citez aici cuvintele unni membru marcant al partidului liberal din regatul fraților noștri de dincolo; dânsul făcea parte din un grup de cei mai aleși oaspeți din regat, cărui avui fericirea de a fi presentat în localitățile exposiției. Pag 302. Nr. 36. Considerând din acest punct i de vedere, criza actuală ni se pre- I sintă, ea un conflict între Coroană | și parlament, care ar putea rămâne o chestie internă a acestor doi i factori așteptându-și resolvirea din | partea acelora-și factori fără a j mișca pături mai largi. । Dacă considerăm însă în de- plina ei ponderositate împrejurarea, [ că oposiția aliată este susținută ! aproape de totalitatea poporului i mag ar din țară, si că această : criză s’a ivit din incidentul așa nu- mitelor „pretensiuni naționale ma- giare necesare — după însu-și a lor mărturisire • pentru deplina edificare a statului național magiar“ trebue să constatăm fără șovăire, că încurcătura politică de azi nu este numai o criză parlamentară, i ci un serios conflict între Coroană și poporul magiar. . . f . _ Poporul magiar insă, — căruia I i-s’a predat dorninațiunea în Un- ; garia — s’a dedat deja dela întro- ■ ducerea dualismului a presență in- | teresele Ungariei prin prisma inte- ■ reselor magiare de o parte, iar de , altă parte a releva și a accentua I pretensiunile si interesele elemen- tului magiar de ale țării întregi. Astfel și cu aceasta ocasiune presintă pre- tensiunile magiare si interesele le- gate dc aceste pretensiuni de ale _____________U N I REA________________ țării și în consecință, conflictul urmat acestor pretensiuni de al Ungariei întregi cu Coroana. Nu sufere îndoială că pe când criza parlamentului țării — din care prin volnicosul sistem elec- toral suntem aproape cu desă- vârșire esclusi — ne-ar pute lăsa nepăsători și, că chiar și un conflict al poporului magiar cu Coroana ar pute trece fără a stirni valuri mai adânci în populațiunea nemagiară din țară, tot atunci criza Mo- narhiei întregi, care e produsă prin înfățoșarea falimentului hege- i maniei magiare ca conflict al țării ' întregi cu Coroana provoacă în mod i firesc intervenția tuturor factorilor | din Monarchiă și prin urmare si a popoarelor nemagiare din Ungaria. Luptele politice ale poporului român din Transilvania și Ungaria au pornit totdeauna din conside- rația, că un stat poliglot, compus din elemente ethnograficește hete- rogene și cu diverse tradițiuni trebue să îmbrace o organisațiune po- , litică corespunzătoare acestei corn- ' posiții. Natura unui atare stat : pretinde imperios și inevitabil o : organisațiune și un sistem politic : deopotrivă ocrotitor pentru desvol- j tarea politică, culturală si econo- । mică a tuturor individualităților, j din cari se compune, fără a des- ’ chide posibilitatea uneia de a se identifica ea singură cu statul mo- nopolisând ea singură în mod es- chisiv și puterea de stat și și toate favorurile acestei puteri. Ori-ce alta organisație ca nenaturală în mod ‘ firesc trebe să conducă nu numai | la falimentul acesteia, ci și la i serioase sguduiri, și în cas de per- । sistență la nimicirea însu-și a sta- tului. Aceste vederi însă n’au ajuns să isbutească, ci contrar lor tran- sacțiunea din 1867 a lăsat ușe de- schisă dominațiunei de rassă — în Austria a germanilor, în Ungaria a magiarilor, — și istoria politică a ultimilor patru decenii au primit menirea să justifice pe deplin ve- derile politice ale poporului român. In Austria elementul german pe lângă tot favorul constelațiunci politice priinciose a trebuit după grele sguduiri să sucumbe si să cedeze dinaintea adevărului etern, că lucruri si stări nenaturale si măestrite nu se pot susține, — iar în Ungaria acum se desfășură fali- mentul politicei basate pe hegemonia de rassă. Astfel stând lucrul, când vedem deoparte justificarea ținutei noastre politice prin însuși evenimentele ce se petrec dinaintea ochilor no- ștri și prin încurcăturile urmate în — Cum îți place. die M.. exposiția ' noastră? întreb eu, știu, că d voastră veți I aranja în anul viitor o exoosiție. care va face mândria tuturor românilor! — La noi va merge mai ușor, îmi răspunde, căci acolo e statul, guvernul, se pot multe; e mare deosebirea intre noi și dvoasiră. Pe dvoastră guvernul nu numai eâ nu vă ajuta, ei din contră va împedeeă, și cu toate acestea ați putut faee uu iueru vrednic de toată lauda. Premițând aceste reflexiuni generale, tree la singuraticele despărțârninte și res- pective secții ale exposiției, și dacă voiu amesteca în acest raport ici-eoio și câte o observare critică întemeiată, să nu fie cu supărare. Extiosit.ia a f >st aranjată în încăperile celor dona mândre zidiri aie „Asmsiațiunii*. în noui palat ai Muzeului și în Internatul de fete, iar o parte mai mică. îu lipsa de încăneri mai potrivite. în localul școalei elem. de fetițe a Reuniunii femeilor române din vechea casă a B Asoeiatiunii". și conform programei stabilite de mai înainte aveă să se compună din doue părți principale, sub îmuărțite și acestea îu mai multe desnărță- minte. iar destiârțămintele în secțiuni, anume partea etnografică și partea istorică-czdturală. I Partea etnografică avea să ne înfățișeze: | situațiunea geografică, viața comunală și i casele românilor din țară; stările poporului român deia țară (tipul și portul țărănesc; locuința țăranului român); industria de casă (industria textilă și alte industrii de casă); ocutiațiuniie agricole (agricultura, economia vitelor, culta, a gradinei, cultura viilor, pă- durăritul. stupăritul, cultura vermilor de mătasă, industria agricolă, păstoritui); alte fwJ i J J î A 4 - ^5 *' i“" - ' : ' A - ■ aeiiyiisi iuva .îsgai mh ifsqsao ișala .iaifisâqxa eiijatiiaooi ni ii a co ocuoaținni de interes etnografic (vânatul, pescăritul și industria minieră) Partea istorică-culturală aveâ sâ ne înfățișeze; istoria pontica, culturală și mili- tară; bisericile române (teritoriul și erediu- dioșii bisericilor române, averea bisericilor, bisericile si mănăstirile, școalele confe ionale. istoria bisericilor, literatura bisericească); literatura și știința (prodiicțiuuea literară, j exnosiția științifica); artele frumoase și in- 1 dnstna de artă (untura seniptura. muzica j română, artiștii români, industria de ariă); I societățile culturale: „Asoeiațiunes“ (iste- ] ricul. averea, activitatea ei literară. școala I de fete) și alte societăți culturale; exposiția ; băncilor (situațiunea geografică a băncilor I române, tablouri grafice generale, organiza- ! țiunea băncilor române, câte nn tablou 1 grafic pentru fie-care bancă, casele băncilor în fotografie, publicațtuni. portrete etc.) ; Am schițat și aici în generalități pro- grama exposiției, concepută în stil mare, de oarece mimai avându-o înaintea ochilor, ni-se dă putința de a judeca obiectiv, ce a intenționat programa îuaime, și ee ni-s’a । dat prin exposiție în faptă. Trebue însă ; să recunoaștem d’a cano, eă eu nuține eș- । cipțiuni din toate cele prevăzute în pro- , ramă ni-s’a dat să vedem câte ceva, iar ■ dacă în vre-o privință sau alta nu s’a putut : realiza programa în știi mai bogat, vitia : nu poate fi de cât a nepăsării publicului i nostru, a scurțimii timpuiui de pregătire și \ a altor împrejurări neatârnătoare de voința noastră. în descrierea specială a exnosiției. fără de a întră prea adânc în detalii, căci pentru aceasta îmi lipsește — poate — și j competența și timpul necesar, voiu urma I ' maus fi ir amd eh jAO fnstnq ou aîn md l Infam aibno i .«nai după putință însă-și ordinea stabilită în programă. începând cu Partea etnografică. ■ Partea aceasta a exposiției deși multe ținuturi românești n’au fost san de ioc. sau foarte puțin reprezentate, a fost fără îndo- ială eea mai bogată, în deosebi ce privește oortui țărănesc și idustria de casă cari formează un titlu recunoscut de mândrie al poporului nostru, răci pe lângă ehiiire diu etajai I. ai palatului Muzeului, menite anume să cuprindă muzeul permanent obiectele de interes etnografie, au ocupat mai multe in- căneri din Internatei „Asociațiunii" și lo- eaiul școalei elem. de fete a Reuniunii fe- meilor române, iar unele în lipsa de încă- peri an putut fi expuse numai în curtea M Asoeiațiumi11. Ce privește portul și industria de casă s’a distins in prima linie Reuniunea femeilor române din Sibiu, eea din coti. Hunedoarei și Reuniunea agricolă din coît. Sibiului. în eh iia I. din etajul I. al Muzeul fi, având păreții decorați jur-împnjur eu co- voare de toată frmnseța. dovezi ale dibăciei femeii române, găsim aranjate ia stânga pe o masă: cămăși (ii) vechi și noue. că- trințe. lâibăriee. fețe de perine, perdele, ștergare, merindare. înnite espuse de agen- tura Satulung a ,Asoeiațiunii" (desp. I. Brașov), apoi de femei din Bisearia. Râșnov, Feleac; pe altă masă asemenea părți de îmbrăcăminte fem. din Sibiu. Viea, Seiiște, Pănade. Sâncel. Vale. Ilimbav, Manpod, Gurasada. Roștoșnea, Teiuș. Dintre co- voarele atârnate re păreții acestei chilii merită să fie relevate cele espuse de dna aocU .'t&vnn* Of âfsjsng fi țiotmi p^Buqatf if-ăa ișulol ev ' 1 Nr. 36. UNIREA mod logic din aceate, iar de altă parte tendența vedită de-a presența aceste încurcături în' mod fals, nu ca urmare a politicei abusive de până acum, ci ca un conflict al țării întregi cu Coroana, din cauza acelor pretcnziuni, a căror împlinire nu este decât în interesul aceleiași hegemonii de rasse în scopul câștigă- rii si mai complete a mijloacelor necesare întru cotropirea celorlalte individualități compunătoare de stat si cari îrnplinindu-să la nimic mai sigur nu vor conduce decât la sguduirea în temelii a întregii Mo- narhii, când vedem că veleitățile unei părți a locuitorilor țării sunt pre- zentate, ca postulatele întregei țări, deși întradevăr acelea sunt inventate chiar împotriva șt în detrimentul celorlalte individualități constitu- tive, nu putem decât să ne bu- curăm de convocarea eonferenței ' naționale, care va II chemată și va , trebui să facă fără milă bilanțul ! politic al ultimilor patruzeci ani, si să reducă la adevăratul izvor i * I criza ce bântue țara și care nu va > puteă avea sfârșit decât validitân- du-se principiile fundamentale sus- ținute prin luptele politice a popo- rului român. > Nu ne îndoim, că în aceste zile de supremă importanță pen- tru noi și pentru întreaga Mo- ; narhie Austro-Ungară, toți factorii vieții noastre publice de dincoace de Carpați se vor ști desbrăca de acele mici particularități in vederi, cari trebue să amirtească în fața evenimentelor mari a căror dea- mnă întâmpinare pretinde cea mai conșeientă și solidară grupare a întregei puteri naționale. Credem, că convocarea confe- ferenței a devenit indispensabila datorință a conducătorilor politicei românești, în momentul când crizei actuale i-s’a dat timbrul conflic- tului, nu între conducătorii politicei magiare și Coroană, ci între acea- sta și țara întreagă, care datorință a devenit și mai imperioasă prin chestia revisiunei legii electorale, devenită actuală. Nu mai puțin credem și cu tot adinsul sperăm, că națiunea română va pricepe glasul de chemare, și înțelegând momentuositatea ea;? tremă a situației nu va întârzia a-și spune cuvântul în mod demn și impunător, atunci când vorba e de justificarea trecutului său, de vali- ditatea sa ca factor politic în țara proprie și de soarte-ai proprie în viitor. _ ________________________Pag. 303. _ ■! .ni fisJiio'jo uwi Blajul și „L'lndependance RoumaineL Am pomenit în nn trecut că în 26 Aug. n. Blajul a fost visit.at de câțiva oaspeți dis- tinși din România, cari făceau o călătorie prin Ardeal cu automobilul. Acum aflăm că unul dintre turiști (foarte probabil dl Catargi) - publică în „L’lndependance Roumaine“ im- presiile câștigate. Iată — în traducerea „Ga- zetei“ ce scrie despre Blaj: „Blaju 1 este unul din cele mai mari centre, poate chiar cel mai important, al Românismului. Din această mică localitate, cari abia numără laOO locuitori, au eșit marile idei naționaliste. Prima impresiune este aceea a măririi, căci încercările atât de grandioase și de generoase, la distanță, s’ar părea ca se impun dintr’un cadru mult mai larg și mai întins, cu atât este [ însă mai înduioșător. Dar seminarul român, | școala română, catedrala română-unită suut cele mai considerabile diu tot Ardealul. i Le vizităm cu deamăruntul. Totul este întreținut cu o îngrijire minuțioasă, care nu eschide economia, iar ia profesorii și eclesiasticii, cari ne călău- zesc aici, găsim focul sacru al unei mari ■ idei, ei își împlinesc misiunea fără propa- I gatori ai catisei bune, ei lucrează fără re- clamă întru a forma și educa toată această j tineiime, o tinerime, eare va propaga și | ea și care își va aduce aminte de buna l învățătură, fiecare având în fundul întregei | sale ființe credința și speranța. | Dormitoare, refectoare, clase, strălu- i cese de curățenie, fără lux inutil, având însă tot comfortul. Grădina botanică este lângă aripa veche, căci sunt și alte aripi nouă, și stabilimentul prosperează din zi i în zi. Catedrala este foarte mare. Iconos- tasul de toată frumseța. Maria Comșa din Selișre. anoi eele esnuse de dneie: Mana Ciban. Maria R'.țiii și Ludovica Bretoin, toate din Teiuș, ca uncie ce întrunesc cele mai curate motive româ- nești. Celelalte covoare, dc aiifei toate frumoase, întrunesc motive mai mult. ..ri mai puțin străine, cum sunt ceie din: Topa-Sâneraiu. Piitu, Scbeșiil-săsese. Petro- șeni. Satulung. Tot în chilia aceasta găsim porturi întregi femeiești reprezentate prin păpuși; astfel o păpușă în mărime naturală represimă portul fem. bănățean (cam sârbii)ț păpuși mai mici găsim representând portul fem. din Poiana Sibiului (1 piesa) din Scheiul Brașovului (2). Săceie (1), Valea Jiului (1). Râșnov (1). ținutul Hațegmui (2), de pe Someș (ll. Se mai poate vedtâ aici uu mie răsboiu (modei) neutru țăsnt ciugâtori. espus de Reuniunea agricolă diu cott. Sibiului. în chilia a II, găsim adunate și es- puse cele mai inimoase țăsăttiri și broderii originale românești, decorând și nici părerii de jur-împrejur. Printre acestea se ame- stecă câte o cânițâ, câte un biid. taier, ce le folosesc țăranii nostri; vedem un ulcior de lemn din Poiana Sibiului, pisător de sare din Seiiște etc. într’un nnghin al i chiliei se poate vedea o fureă frumos chin- disită din Vale cu fus de tors lână. Pro- ductele industriale de aiei: părți de îmbră- căminte fem. și bărb.. leșnietițe, ștergare, străiți, merindare. ce te captivează, derivă dela Reuniunea femeilor din eott. Hune- doarei. diu Seiiște, Poiana Sibiului. Guște- riță, Iliă Murășauă, Hondoi. Gurasada, , Ilerseni, Sebeșui-săseșe. Vașcău. Apoldul- de-jos Râșnov. Codiea, Runeșor, Sibiu, Năsăud. Bărgău, Tătărești. Desmir etc. în deosebi este dc remarcat o cingătoare de mireasă din Seiiște de 100 ani. o cămașă, bârbăt. cu cheițe din lila Murâșană. Prin fotografii găsim representat portretul țără- nesc din Poiana-de-sns și din Bnnreșdi (eott. Bihorului). Pe o masă decorată ase- menea cu producte alege ale industiiei de ca.-ă vedem represeutat portul țărănesc prin păpușile eun।isc-ute ale Reuniunii agricole din colt. Sibiului, anume: port de pădu- reâncă din eott. Hunedoarei, port de ue- vastă din Rucăr. Gurariuiui Sebeșui-săsesc, port de fată diu Seiiște. port de nevastă din Marpod. Avrig, Sighișoara. Toplița. Vaida-Rece, Certege. Rășinari, Mercuria, nort de fată din Laslăui-rom. și din Bargo- Prund, port de mireasă din Sibiu, in total 16 păpuși. Tot în chilia aceasta a espus George Stânensă din G’.isteriță un răsboiu cu toate apartinențeie. la eare a țăsut soția sa în decursul cxnosiției. iar dna Mina Doboiu din Hațeg un răsboiu în miniatură cu răschitor și sucală. , j , ALTE SCRISORI. Scrisoarea IV. (Caracterul.) Unui prietin. Ai fost și tn îu sara aceea cn mine, iubite pretine. când uu tinăr foarte isteț și eu multă vervă in vorbire, cerca șâ ne convingă, 8â nu ne mai lașe nici uu strop de îndoială, eă omul e liber îu ceea ce este și ceea ce poate, și eă ereditatea îmnrtjii- rârile mediul in eare crește și se deavnairă. ii face să fie așa cum este și nu altcum. Țin minte eu câtă însuflețire vorbia nn numai pentru ștergerea pedepsii de motirie. ci peste tor, a ori cărei pedepse. Căci săr- mana ființa, ce se numește om. cea mai \ nenorocită din toate ființele, aproape nici când nu poate fi luată ia răspundere pentru ceea ce fa re Aducea de. pildă nn ucigaș. „Credeți, fraților, că un astfel ue om e eouștiu .- O â;;;. în sfârșit comisia veni. -— Bătrânii Marți iu săptămâna aceea a fost la bancă ' de s’au încredințat. De atunci afară de cora- I torul și de crâznic nime nu mai dasă pe ia el. ’ Marinescu scoasă biletul și îl prezentă. — „Aici se spune, că eu aș fi scos 6 roii ti. E și subscriera mea și sigilul paro- hial. Dar eu vă spun hotărît, și pe aceasta sunt gata sâ jur ori și când: câ nici de subscris nu am subscris eu, nici sigilul nu eu l’am pus, nici n’am fost la bancă și nici cei 6 mi fi. în casă la mine nu au intrat." Toate cercetările fură zadarnice. Nu-s și nu-s, și nu puteau fi. Nevesta și fata rămaseră într’aită chile, zdrobite de o așa rușine. Când să ese comisia curatorul, fratele notarului zise: „lată aici e lăduța asta de fer în care pun oamenii crețari Dumineca. Aci nu pot ti, numai cât să nu ne spună în fală cineva că n’am cercetat bine. Crâzuicul Toma care, după un obiceiu vechiu, numai de când Marinescu e preot la ei, — aducea în toată dumineca după litur- ghie lădița la popa, știindu-o aci în loc mai sigur decât în biserică, și pe care apoi Du- minecă dimineața iar o ducea, — zimbi pe supt mustăți. Știa el bine că aicia nu puteau să fie mai mult decât vr-o 3 zloți în crețari. Și apoi cheia e la el, iar pe deasupra numai cruceri și coroane pot întră. (Va urma.); •ui.U © a Se caută agenți Cu tota stima: 17 (39 - 52) Antal Gnschelbauer. Șopron. La esjosițniBBH nuifiiară lin Bniajosta âe la 1816 premiat cn medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer ———- pentru clopote a Iul —— | Antoniu fiovotny <5 . în Timișora-FQbrie-..........= (22) 35—52 se recomandă spre pregătirea clopotelor ndu6, pe cum la tur- narea de nou a clopotelor stricate, m al de parte spre facerea de / clopote întreg! annonîdse, pe .„ —„ ■ ....... lângă garanție pe mal mulți ani, provâ^ote cu adj listări de fer r bătut, construite spre & le intorce cu ușurință în ori ce parte, In dată ce clopotele sînt bătute de o lăture prin aceea ce sînt mântuite de crepare. — Cu deosebire recbmând " = clopotele găurite = de mine inventate și mai de multe ori premiate, car! slut prov€4ot« în partea superiori — ca noima » cu găuri după figura S ți pentru aceea aă nn ton mal intenaiv, m&T adânc, mal limpede, mal plăcut ji cu vibrarea mal volnmindsă, de cât cele de sistem vechid, așa, că un clopot patentat de 827 kg. este egal în tonul unui clopot de 461 kg. tăcut dnpâ sistemul vechia. Na! de parte se re comândâ spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, — spre preadjustarea clopotelor vechi cu adjustare de fer bătut — ca și spre turnarea de tAce de metal. B4T Preț-curanturi ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco. xia-------------------su Jg]---------11 | Abonamentul: Pentru monarchie : Pe an 12 cor., l/s an 6 cor.. ‘It an 3 eor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., 'h an 9 frc., 'li an 4 frc. 50 cm. Foea apare în fie care । Sâmbătă. IBMPOâ X-el--------- --------- Inserțiuni; 1 j Unțirgarțnond: . odată 14 fii,, a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia, ■ să se adreseze Ia: Re- { dacțiunea și admini- I strațiunea „Unirei . I in ''' Blaj. Anul XV. Foaie bisericească-politică. Blaj 10 Septemvrie 1905. Numărul 37- REACȚIUNE. Ordonanța ministrului Lukâcs, care nu este altceva, decât punerea în praxă a faimosului proiect al lui Berzeviczy, a stârnit, cu tot dreptul simțul de indignare al na- ționalităților, contra cărora e în- dreptată. Patronii si susținătorii școalelor noastre confesionale se văd lipsiți prin această ordonanță de drepturile lor cele mai primitive, în vreme ce ingerința inspectorilor iea proporții cu totului mari, estin- zându-se chiar și asupra — meto- dului. Situația învățătorilor noștri rămâne de asemenea cu totul la discrețiunea respectivilor inspectori, când pe motivul foarte grav al §-uluî 15 din art. 26 din 1893, se prevede înlocuirea școalei confesio- nale cu una de stat, dacă doi în- vățători au fost suspendați conse- cutiv pentru neglijarea învățămân- tului magiar. Paragraful al 13-lea al articolului citat, amintește însă express motivele închiderii, direcția contrară statului: „Ca direcție con- trară statului este a se considera ori-ce acțiune îndreptată în potriva constituției statului, caracterul lui național, unitatea lui, independența sau integritatea lui teritorială, mai departe împotriva întrebuințării fi- xate în lege a limbei de stat." | Cum se vede, provocarea la Ș numitul paragraf pentru motivarea ! închiderei cutărei scoale, că nu a satisfăcut cerințelor moderne ale limbei magiare, este cu totul neîn- dreptățită. Stând astfel lucrul, susținătorii școalelor, după cât suntem informați, : sunt hotărîți a remonscra contra i acestei ordonanțe și a uza de dreptul i lor de patroni și susținători, cerând ' suprimarea acestor ordonanțe. : Avem deplină nădejde că ati- i tudinea autorităților noastre școlare, va fi demnă și proporțională ata- cului îndreptat contra școalelor, căci în cazul, că ordonanța întră în vigoare în toată estinderea ei, nu mai are înțeles, ca au- toritățile noastre să jertfească sute si sute de mii pentru susți- nerea unor instituții, unde ele nu | au decât rolul de a cincia roată i la car. De astă dată lăsăm să urmeze energicul protest al compatrioților Sași, respective a comitetului ad- ministrativ a comitatului Sibiu dela 8 Septemvrie a. c. j Tonul resolut al protestului, i argumentarea strict logică sunt de o importanță foarte actuală, de aceea dăm loc la câte-va pasage mai importante: „Circularele ministrului de culte și in- strucțiune publică asupra învățământului de limba magiară în șeoaiele primare nema- giare și preparandii, Nr. 72,000 și 72,001— : 1905 conțin măsuri ilegale și anticonstitu- ționale. ■ De exemplu: | Fixarea țintei învățământului pentru i elevii primari ai școalelor poporale nema- ' giare „ca ei să-și exprime cugetele coras- punzatoare raporturilor lor de viață, corect în limba magiară, mai departe să poată ceti, scrie și socoti ungurește fluent nu se întemeiază pe o lege, ci este împrumutată I verbal din proiectul de lege przentat și iarăși | revocat de guvernul anterior, proiectul lui ; Berzeviczy, care voia să stabilească prin I legislație numita țintă de învățământ pentru j șeoaiele primare nemagiare, pe când actu- i aiul ministru r. u. al cultelor și instrucți- unei public, o decretează pur și simplu prin ordinațiune, lăsând la o parte legislațiunea; , ordinațiunea aceasta este prin urmare o j prevaricațiune în sfera de activitate a legis- I Jațiunei, a dietei și coroanei, un act abso- । lutic și prin urmare anticonstituțional. Mai departe „dirigiarea învățământului în limba magiară" în șeoaiele poporale ele- mentare confesionale cu limba de predare : nemagiară, încredințată prin ordinațiunea Nr. 72000/1905 inspectorului r. u. violează 1 legea, care mărginește activitatea inspecto- i rului la controlă, pe când circulara îl însăr- ! cinează cu participarea activă la instrucție, : făcându-1 învățător sau dirigent pentru limba ! magiară șeoaiele primare confesionale, i prin ceeace se violează dreptul garantat I prin lege al patronilor școalelor confesionale, FEUILLETON. Exposiția „Asociațiunii". (Continuare.) Chilia șau camera a III. ne prezintă o chilie țărănească din Ardeal; oe păreți, la dreapta și ia stânga, vedem doue culmi împodobite eu diferite ștergare și leșnicuțe. 2 cuiere, de cari atârnă cănite de lut, 2 blidare cu blide, taiere și cănuțe. dună obiceiul țăranului român ardelean; la părete sunt așezate 2 lavițe (una dela 1853) văp- site și alte 2 nevăpsite; la celalalt părete 2 paturi și lângă fie-care pat câte un scaun lung. Paturile sunt încărcate cu straie și perine țărănești. Unul din acelea (lemnul) derivă din Seliște, e mai vechiu de 100 am și pe din afară întreg chindisit, iar celalalt e văpsit. îu fundul chiliei se vede o masă așternută, iar pe masă e așezată o cunună de spice de grâu. Patru pănuși în mărime naturală, așezate pe lavițe reprezintă portari femeiești, și anume: una îmbrăcată de dna Luiza Raț, portul de pe Valea Jiului, alta portul din Perșani (eott. Făgărașului), a treia portul din Rucăr. acestea costumate de Reuniunea femeilor gr. or. din Făgăraș. — iar a patra, costumată de Reuniunea femeilor gr.-cat. din ZIatna. reprezintă portr.i de acolo. Se mai găsește aici și o roată de tors cânepa. Chilia a IV. are păreții decorați de sus până jos cu tablouri fotografice, repre- sentând vederi generale de orașe și sate: Blajul, Beiușui. Rășinarii, Săliștea. Orlatul, Gurarîului. Poiana Sibiului. Aeiliui; câte o stradă principală din Săcd (con. Sibiului) și Topârcea; târgul de vară din Dobra; tipuri și norturi țărănești din: Muncelui mic. Sâutnhalma. Sântandraș. Răstolț (eott. Selaginlui), Jupa (Caraș-Severin). Lupeni (eott. Hunedoarei) Roșeani și Făgețăl (ți- nutul Dobrei). Valea Mnrășulni. Săcele. Roșia (eott. Bihor). Bouțarinl-infer., Fofeldea, Aițina; nunți, uedee. șezători, hore, proce- siuni; clăci din: Săcel, Sântandraș. Sântu- halma. Mnneehil-mic, Seheii-Brașovului, Bou- țariul-infer.. Poiana Sibiului. Stremt (eott. Alba-infer.); pompierii din Oriat și Seliște; case țărănești, edificii economice, vite, case comunale, șeoale, biserici din diferite loca- lități. Merită să fie remarcată și aici stă- ruința iaudabilă a Reuniunii femeilor rom. din eott. Hunedoarei, apoi a despârț. Brașov al „Asociațiunii“. cari au expus cele mai multe fotografii. Pe o masă în mijlocul acestei camere se vede harta etnografică a „teritoriuini maghiar* locuit de români, lu- crată de stnd. tcchuic Eugen Tiha. tar pe o a doua masă harta despărțâmintelor „Asociațiunii®, lucrată de inginerul loan F. Negrnț jun. Chilia a V. de asemenea e o chilie țărănească din Ardeal cu culmi și cuiere pe păreți; ia cuiere blide, taiere și cănuțe de multe faponurt; lângă păreți lavițe și un pat. care este încărcat cu perine și valuri de pânză; nu lipsește nici aici masa, apoi biidarele adjustate cu diferite obiecte, vase, linguri și altele. Dintre acestea sunt de amintit: o lingură de lemn pentru supă, lucrată cu multă măiestrie de călugărul Țintea dela Seliște; o ploscă de lemn dela 1760; altă ploscă de lemn frumos scuptată cu inscripția tăiată în lemn (relief): . „Să trăiască I. P. Roșea din Seliște®; o țiitoare de praf de pușcă a vice-protopopulni Eiie Câmpean din Gyd-Szt.-Mikios. lucrată din os de cerb, toată chindesituri pe din afară; o altă lingură mare de lemn cu chindesituri a lui I. Gligor din Galeș; o a treia lingură U N I RE A Nr. 37. _l’ag 310. de a numi Înșiși învățătorii Ia șeoaiele lor. Dispoziția aceasta a circularei este, așa dar ilegală. însărcinarea, ce să dă prin circulară inspectorului r. u. de a cere „ca limba ma- giară, începând din clasa a doua a școalei primare să se exercite și cu ajutorul învă- țământului in aritmetică", tot așa „practi- ticarea vorbirei magiare la învățământul în geografia patriei, istorie și constituțiune“ nu se întemeiază pe lege și la o estindere a limbei magiare în șeoaiele primare nemagiare numai legislația, dieta și co- roana, sunt îndreptățite, nu însă mini- strul; despoziția de mai sus este așadar ilegală și anticonstituțională; însărcinarea, ce să dă în circulara Nr. 72000/905 inspectorul r. u. „de a iniția pe învățător în șeoaiele nemagiare confesio- nale în metoda firească și singur corectă a învățământului magiar (așa numita metodă directă) violează o lege pozitivă, care (art, 38 din 1868 § II) garantează patronilor școalelor confesionale dreptul, de a-și deter- mina în șeoaiele lor metoda; Mai departe dispoziția circulariei Nr. 72000/905, prin care inspectorul r. u. se autorizează a porni neamânat procederea re- glementara pe baza art. 32 din 1875 contra învățătorului „care nu și-a însușit limba ma- giară în măsură, ca să o poată preda în școala primară, sub titlu că din cauza unui defect spiritual nu e capabil a conduce în- vățământul", precum și însărcinarea ce să mai dă inspectorului r. u. „de a cere dela autoritatea suporioară bisericească, corn pe- tantă, ca să dispenseze numai decât pe acel învățător, de a preda in școală și să nu- mească în locul lui un învățător auxiliar, care să știe bine ungurește și care să fie | absolvat cel puțin preparandia", nu este în- temeiată în lege. Din exemplele de mai sud fiind evi- dende, că circularele nr. 72000 și 72001/905, ! violează parte legi în vigoare, parte își ■ aroga dispoziții din sfera legislației: j On. comitet administrativ este rugat < să ceară dela Excelența Sa, d. minisru r. u. al cultelor și instrucțiunei publice, să su- । prime executarea circularelor Nr. 72000 și I 72001/905. . I i Preparandia de Gherla. i I Serisu-s’au despre esammul de euali- i fieațiune din ăst an dela preparandia de i Gherla în „Gazeta Transilvaniei" lucruri । triste. Luat-;i o notă scurtă dar înțeleaptă i „Răvașul" din Cluj, esprimându-și dorința I a afla adevărul; iar „Gazetei de Duminecă" cazul trist i-a servit de nriiej centru a ataca i direcțiunea, invinuindu-o cu lașitate față de procedura inspectorului. : Nu și-a dat samă „G. de D." de pă- i cățele și scăderile, cari sunt afară de diree- | țiune. cari au contribuit la căderea candi- ! dărilor de învățători. । De aceea îmi t>ermit a espune răul, pe cu o este și unde este, după cea mai bună a mea cunoștință, — iar de nu voiu mărturisi bine — în interesul mare a causei, ! rog pe ori cine de ori unde, să-i arete unde îl va afla. Să nu amânăm îndreptarea re- , lelor, până furia trăznetului stricător va ■ nimici acest institut important pentru noi toți, eăei din durerile ce le vom simți pentru i risipirea iui nu se va reconstrui. 1. Direcțiunea preparandiei are vina, eă în lipsa de concurenți cu pregătiri le- gale și necesare, ani de-arândul a primit ' sute de învățăcei ehiar și numai cu școli i dela sate. în speranța că li-se va deschide mintea și încetul pe încetul vor pricepe și primi învățătura de lipsă. Unii mai dotați dela natură cu pricepere, mai silitori și mai i cu bnnă purtare și ascultare au și devenit i oameni de ordine și dascăli foarte buni. < Mulțimea însă an făcut foarte puțin, ba I unii mai nimic. Profesorii au vina că dnpă I trei ani petrecuți în preparandie — pentru i a umplea golul mare ce era mai în anii trecuți — pe cei mai muiți, numai din grație i-au dimis la dăscălie. Dacă ceva e mai de adaus sau de lăsat să agravează sau micșorează vină, ce apasă direcțiunea și corpul didactic. 2. îugăduințele de ingerință necom- petentă pe sama inspeetoreiui din partea ! direcțiune: nu să poate presupune să se fi ' făcut din lașitate, cu atât mai puțin din ceva I soi de recunoștință — după eum spun co- respondenții. ei pentru un fel de îmblânzire ■ a inspeetoreiui vehement. în așteptarea și presupunerea eă va fi mai iertător, de ce nesmintit vor fi avut mare lipsă șefii pre- parandiei, dacă nu pentru mai muiți, cel : puțin pentru jumătate dintre cei ce doreau 1 să se eualifice. ' Asta o zic din esperință, eăei am văzut . director și profesori cu lacrimi în ochi pentru trântirea fără cruțare a elevilor. Nu pot asera în lipsă de document, dar presupun că între cei 54 învățători, au ! trebuit să fie un număr cinstit și de aceia ! cari au absolvat în timpul umbrelor groase I de grații și ani dearândul și-an negiigat । supunerea la esamenul de cualificaținne. Apoi de știut este, că unii ca aceștia strică mult și celor mai apți. Așa să ne închipuim trista întâmplare eu căderea cea mare! mare de lemn, ce se folosește la stână la jintiță. Se mai află expus un pat in mi- niatură oe din afară plin de desemnuri (motive românești) lucrate de d-șoara Oiivia Bardosy; apoi scaune țărănești, icoane etc. Pe lavițe șed trei părechi de păpuși în mărime naturală (câte un bărbat și câte o ' femeie) representând: una portul din Poiana Sibiului, costumată de Dochia Muntean, celelalte două părechi portul din Seiiște i (bărbat și nevastă, mire și mireasă). Cos- | tumele acestor păpuși sunt dăruite Muzeului de dna Maria Comșa și de comuna Seiiște. în chilia a VI. lângă păretele dela stânga sunt așezate 4 dulapuri; îu cel din- tâiu sunt depuse diferite vase vechi de lut și de metal, scule, cruci, ehistorniee, brâne, cingători, o țintă pentru împodobirea mi- j resei, un blid de cositoriu al dnei Zoe Petric din Brașov dela 1706, sigile vechi, între cari sigilul Ini Avram laueu, o eingâ- | toare frumoasă cu petrii scumpe a dnei j Sabina Dr. Bordia din Abrud; în dulapul al doilea o frumoasă și interesantă eoiec- țiune de oaue încondeiate din diferite ținu- turi; în dulapul al treilea se vede albumul de brodării și țăsături românești, compus și editat de d-șoara Minerva Cosma, pagini resfirate din acel album printre cătrințe artistice și alte țăsături; în dulapul al pa- trulea diferite bucăți de costume naționale, care de care mai eu gust lucrate: ii, laibăre, cămăși bărbătești, pieptare, pachioale. între cari e de remarcat un paehiol brodat de o femeie din Sebeșul-săsesc cu adevărată artă și cu fineță admirabilă. E proprietatea dnei Maria Cosma. în fața acestor dulapuri, la păretele dela dreapta, se vede interesantul grup de i păpuși, dăruit Muzeului „Asociațiunii" de dl Teodor Nica, director la Banca Națională a României, și de soția sa dna Ana Nica. representând conductul festiv, ce se aran- jează în Brașov a patra zi a serbării „Ju- nilor". Acest grup mult admirat și în străi- nătate (Neuwied, Hanovra, Londra și în America) a fost adus la Sibiu de donatori și așezat de dânșii cu cheltuiala proprie în această cameră a Muzeului. Grupul acesta se compune din 32 călăreți și din 2 căruțe cu câte 2 cai, șezând în căruțe fete și ne- veste. Adjustarea cailor (șele, frâne) e diu piele veritabilă. „Junii" în costumele lor pitorești poartă o eșarpă tricoloră peste umăr sau la pălărie. Darul acesta i-a costat pe donatori peste 16.000 coroane; comitetul central în vederea valorii însemnate, ce o reprezintă grupul dăruit, a înscris pe dl și dna Nica între fundatorii Muzeului „Aso- ciațiunii". ■ Chilia a VII. reprezintă o a treia chilie țărănească din împrejurimea Băiței (eott. Hunedoarei), având și aceasta păreți: de- corați eu culmi împodobite eu ieșnicuțe; lângă un părete se vede un pat gătit cu cele necesare după obiceiul ionului; o masă tot asemenea gătită; scaune, o ladă, icoane, ștergare, părți de îmbrăcăminte bărbăt. și femeiești; un costum femeiesc întreg ditt; Hărțigani și altul din Porcurea pe 2 pă- puși, etc. în sfârșit tot în despărțământul acesta se vede expus în două dulapuri albumul artistic editat de Reuniunea agricolă din eott. Sibiului și o mulțime de modele de țăsături și brodării cate de care mai artistic - lucrate, caprivâhdu-ți ochii prin frumseța și bogăția colorilor; în alte 2 dulapuri se văd ștergare fine de împrobodit. un costum din 7 bucăți dăruit Muzeului de dna Regina Dragomir din Gurasada. ii, cămăși bărbat., învâlitoare, pieptare din diferite iocuri. într’un unghiu al Muzeului părți singuratice de îmbrăcăminte de lână și piele, expuse de Reuniunea femeilor din eott. Hunedoarei, de agentura Satulung a „Asociațiunii", de prin Seiiște. Teiuș. Rășinari, Sâncel. Râșnov. Iertof (eott. Caraș-Severin), etc.; apoi în alt unghiu onrege bănățănești în diferite de- semnuri și colori, prevalând totdeauna co- loarea roșie. Obiectele, ce caracterizează oeupațiu- niie agricole ale țăranului român, au foat expuse în localitățile școalei Reuniunei fe- meilor române (vechea casă a „Asociațiunii"), și aranjate de dnii: Romul Simu, arhivarul „Asociațiunii". și loan Chirca, al II. notar în Seiiște. ' Astfel agricultura era representată prin diferite unelte agricole: plugul străbun cu rotițele sale, tânjala, jugul și grapă, seceri, coasă, coasă cu greblă, îmblăcii, greblă cu colți lungi, vânturătoare, felează, ciur, mă- suri vechi, ca ferdelă, mierlă, cop ș. a„ apoi coasa, teocul, eutea. furea, grebla pentru fân, cruci de grâu, hechila, pepteni cu dinți mari, pepteni cu dinți mici, furcă de tors, furcă eu.roată, răschitor, vârtelnițe, sucală, spată, zimți, etc. Dl loan F. Ne- gruț din Blaj a expus harțe referitoare ia aranjarea unei moșii și altele cuprinzând icoana a diferite instrumente trebuincioase în agricultură. Economia vitelor era representată prin diferite acarete aparținătoare acestui ram, că: furcoiu, lopată, hamuri, frâne, căpăstru, funii, șea, scafă de încălecat, țăsală, perie, Nr. 37. UNIREA Pag. 311. A ne ina după o corespondență ieșită 1 din condeiul unui suflec pliu de năcaz, sau ' altuia, care cearcă ocasiunea a vătăma și suspiciona de rău, a-i da importanță infali- | bilă și pe baze de aceste a învinui de rău, . lașitate etc. nu-i treabă nici nobilă nici înțeleaptă. Activitatea corpului didactic dela pre- parandia din Gherla după cele spuse în p. 1. este o frământare crâncenă de trup și suflet, mai mult: este o adevărată jertfă pe , altarul instrucțiune! românești. 3. Mi-e cam groază, dar totuși voi atinge și delicata chestie: Cum petrec pre- parauzii noștri dela Gherla anii meniți j pentru studiu? și cel de praxă menit pentru a se pregăti la cualifieație? Mulțimea ab- solută foarte rău. Repet vorbele distinsului biserican Dr. A. Bunea, găsite In panegiricul dedicat memoriei lui Cipar: „rătăcind ase- menea unor stafii de noapte prin fumăria crtșmelor^ iar cei ce vor fi îu cortele acasă, bătând afurisitele cărți despre a căror farmec bine a fost scris în ,G. de D.“ re- uausatul I. P. Reteganul, a uitat însă să spue, eât de grozav băntue boala aceasta în Gherla. Studiatul stagnează în speranța devenită ca și pretensiuue de a fi împăr- tășiți de „gratie gratis daTâ“ după datina vremilor mai bune. Schimbatu-s’au vremile. pe cum se vede. înțeleagă cei interesați și vază de studiat serios in viitor! Aplecat este omul din tinerețe spre păcat. Aplecarea aceasta în libertate și fără controla duce afund în stricăciune. Pentru nrmarea răului ar fi de dorit, ca toți cei mari și tari ai neamului să-și pună în activitate forțele iuimei și avutului spre a ridica uu institut de adăpost sigur, unde să ne scutiți candidații noștri de învățători de stricăciunea, căreia azi sunt espuși în liberal prea liber. 4. Că inspectorul a amenințat prepa- randia cu închidere, e de crezut. Dar că Escelența Sa voește închiderea preparandiei, poate să fie o scornitură tendențioasă. Es- celența Sa în aunl curent prin cereular, a dispus pentru susținerea preparandiei jertfe noue. A ridicat adecă taxa de 10 cor. ce o jertfiau în anii trecuți parohiile ia 16 cor. Azi parohiile gr.-cat. din dieceza Gherlei, pentru preparandia lor, din porunca Escel. Sale contribuise la an suma însemnată de 7744 cor. Noi biserieanii, deși suntem săraci ca vai de noi, această jertfă o aducem cu dragoste, dar să nu ni se impute de păcat dorința de a-i aveâ pe învățători sub stă- pânirea și ascultarea noastră, nu înclinând la ascultări și porunci străine ale inspecto- rilor, despre a eârora dragoste s'au outut convinge ia esamennl de cualificație din ăst an 1 Șumal. la 31 Aug. 1905. Vasiliu Pop preot. Fiți pe pază! Tohanul-vechiu, 4 Septemvrie 1905. : Cel ce vede primejdia și nu dă signal ! de alarmă vinovat este. Mai vinovat este ; cel ce se acopere cu valul nepăsării când I vorba este de drepturi pe cari ori când le | poți reclama, dacă din propria-ți îndemn sau lene nu ai abzis de ele Știu că sunt în arhidieceza noastră o mulțime de școli cari pe vremuri să numiau „școli grănițărești“ și cari erau cele mai i bune dintre școlile noastre române din pa- trie. El nii mai sunt Azi să numesc „școli comunale* și au ajuns îu halul cel mai mare în ce ne privește pe noi Românii din a că- ror cruntă sudoare s’au fost născut odini- oară și să susțin acum. Inspectorii școlari de stat nu-și mai fac nici un fel de scrupul de conștiință când vine vorba la astfel de școli, ei dispun, reglementează și amenință dacă nu li-să face momentan pe voie în ceeace pretind pentru magiarizare. Nimeni pe lumea asta nu ne poate des- luși că oare pentru ce să pretinde — vădit contra legei — ca în asemenea școli din comune curat române, susținute pe bani românești, limba de propunere să fie duplă adecă română și magiară, sau mai corect, și dupăctim inspectorii înșiși spun: magiară și română? Dar pretenziunea aceasta nu să măr- ginește numai la atâta. Inspectorii pretind ea toate protocoalele, evidențiile, corespon- dențele cu forurile imediat și mediat supe- rioare, să fie purtate numai în limba ma- giară. Subscrisul care de când are norocirea sau nenorocirea să fie in fruntea unui senat dela asemenea școală a făcut amara expe- rință, că ori ce recurs, ori ce mijloc de plângere contra unor asemenea ne mai po- menite abuzuri, fie fost susținute până la locul cel mai înalt au ajuns Ia nimic, iar ca urmare s’a trezit consignat la cartea neagră fiind ani de-a rândul lipsit de ajutoriul de stat ce anual să împarte preoților gr.-cat. români. Muncă sistematică de distracție sa ur- mează față de aceste nenorocite școli ro- mânești, și am ajuns acolo când cu tot dreptul putem să ne punem întrebarea și suntem datori a ne conzulta că oare mai sunt ele vrednice de-a fi ca atari susținute biciu de cânepă, bici a de curele, șuștan, hurdoiu de ales untul, troacă de adăpat vitele colecțiuni de numiri de vite, oi, cai, de câni, ete. Cultura grădinei prin uneie instru- mente. ca: arșeui, cosornl. fotografii. Cultura viilor era representată prin un teasc de vin îu miniatură expus și donat Muzeului de comuna Aeiiin; de asemenea a expus și dăruit Muzeului despărțământul „Sebeș" al „Asociațiunii" un car în minia- tură cu toate vasele și uneltele necesare la culesul viilor, la stoarcerea mustului și pă- strarea vinului. ' Pădurăritul era representat prin un joagăr frumos lucrat tn miniatură, expus și dăruit Muzeului de comuna Gnrarinini. Stupăritul a fost representat prin di- ferite obiecte expuse de dnii: Alexandru Vlad. preot în comuna Mag și loan Chitea, al II notar în Seliște: S’au putut vedeă coșnițe de stupi, cari arată fazele, prin cari a trecut stupăritul deia început până astăzi. Ca prima coșniță ni se arată o buturugă de arbore; urmează apoi coșnița făcută din șeoarța de arbore, eea de nuiele de curpen și răchită în formă conică. După aceasta ui se prezintă coșnița de nuiele provăzută cu lădiță de trecere și rame (cadre) mobile; coșnița de papură cu capac, și în fine eoș- nița mobilă completă ca ultimul stadiu. Toate acestea au fost espuse și dăruite Muzeului de dl Alexandru Vlad; iar dl Chirca a expus coșnițe sistematice și diferite rechisite de stupărit, între cari și o mașină pentru extrasul mierii din faguri. Literatura stupăritului era representată prin: „Economia stupilor", de loan Molnar. Viena, 1785. S’a mai putut vedeă și nn interesant cuib natural de vespi (insecte înrudite cu albinele). | Cultura vermilor de mătasă era repre- < sentată prin vermi în natură, gogoaș- și un model de râschitor de dăpănat mâtasa, care a și funcționat în decursul exposiției. toate expuse de fiul dini Alexandru Vlad din Mag. । Industria agricolă era înfățișată prin o piuă de olen în miniatură, expusă și dăruită Muzeului de comuna Sibiel, prin o fotografie a atelierului șeoalei de industrie, susținută de comunitatea de avere dela Caransebeș, unelte agricole în miniatură, grapă, fnrei, greblă, vase de lemn. etc. i Păstoritul a fost bine representat prin: o stână în miniatură cn toate apartinențele expuse de comuna Seliște, o strungă expusă de dl I. Chirca. azi ambele proprietatea Muzeului, o stână în mărime naturală pro- : văzută cu toate vasele și acaretele necesare ! la gătirea cașului și a brânzei, expusă (în | curtea „Asociaținnii") de comuna Poiana Sibiului; în stână s’au putut vedeă: scaun, masă, căldări, ciubară. putini, găleți, strun- gărețe (uleele), erintă, străcurătoare de lână, linguri, cuțite, foarfeci de tuns oile, arme de ale ciobanilor: bățul, vesminte: gluga, cojocul, apoi indispensabilul fluer. ș. a. j Vânatul a fost bogat representat prin | colecția dlui Petru Popovici din Brașov. , expnsă în sala de gimnastică a Internatului „Asociațiunii", și cuprinzând numâroase animale sugătoare și paseri umplute, piei de fiară sălbatice și arme. Tot aici s’au mai putnt vedeă frumoase colecțiuni de in- secte. fluturi, etc., formând această sală un mic muzeu de științe naturale. Pescăritul a fost și el încâtva repre- sentat prin iuntrițe și rociu.. —*=>— ALTE SCRISORI. Scrisoarea IV. (Caracterul.) (Continuare.) Unui prietin. E bine să cetești mult, e bine să ai o lectură vastă. Dar o astfel cie lectură, ue care să o pricepi, asupra căreia poți să judeci tu însuți, adevărurile căreia ști pentru ce le primești, ori dacă le respingi, ești coușiin pentru ce nu voești sâ fie și a tale. Să cetești dar cu socoată și chibzuială, să-ți spună altui mai cuminte ce sâ cetești. — Dar să cetești ori ce, nu ai dreptui decât atunci, când ai un caracter deplin fot mai. Atunci când gândirile tale sunt limpezi și statornice, atunci când principiile etice ee vor aveâ să te călăuzască în viață, au prins rădăcini adânci în sufletul tăn. par una cn el. alunei când poți câștiga cunoștinți nouă, — căci de acestea nu vei aveâ nici când destule — dar când nu mai ești în primejdie de a te clătina la suflarea ori cărui vânt. Căci de e caracterul, sufletul, oțăiit pentru lupta vieții, sufletul luminat și con- știu. nu e de a se trece cu vederea, eă oțăiirea aceasta, luminarea, conștiința și consecuență aceasta, se câștigă eu greu și foarte pe încetul. Ereditatea, mediul etc. își au partea lor. cât vor avea-o, tn for- marea caracterului, dar nu-s hotărltoare. Ma! ales e absurd să tâlcuești prin influința mediului imoralitatea unui tinăr. ci re â crescut într’o familie cinstită, și care numai Pag. 312. UNIREA sau ba? Ele se susțin exclusiv din sudoarea românilor cn arunc comunal, și ici colo sunt ajutate și de stat cu câte ceva, iar din fon- dul granițăresc li sâ dă de regulă cea mai mica cvotă anuală. în schimb inspectorii statului le socotesc ca pe nește adevărate terene pe cari pot să-și adune lauri de pro- prie înălțare și dovadă a zelului lor de magiarizare. La urma urmelor, când e vorba la adecă, atât de nepăsători nu sunt românii noștri ca să nu poată face și ei un lucru bun dacă voesc. Căci a ne lăsa să fim pe proprii bani magiarizați asta e cea mai mare lașitate. încai vom face altă treabă cu banii ce-i dăm anual la asemenea școli și vom mântui cu ei interese de alt ca- ractăr. * Ca să vază ori ce om și să știe cu ce fel de șicane avem să luptăm noi cei ce stăm în fruntea unor asemenea școli numite comunale, — și să vadă și acei mulți, de tot mulți învățători naivi din generațiimea mai tinără, cari nesocotesc principala lor | datorie de a să pune cu trup și cu suflet pe I lângă autoritățile confesionale, iar nu a le trada umblând în ruptu capului după grația inspectorilor, — las să urmeze aici descris pe scurt o nouă pacoste ce anunță școlile ; foste grănițărești. Cutare ministru — liberal sau nelibe- ; ral, tot atâta — a dat ordin ca la școli să ; se înființeze biblioteci. în senzul acesta a ' recercat pe inspectorii săi ca să aducă or- dinul la îndeplinire. Le-a trimis apoiconsig- narea cărților alese spre a fi procurate în biblioteci. Firește că toate acestea sunt exclusiv numai în limba magiară tipărite. Acel domn ministru însă care își trage fa- buloasa leafă din banii de dare ai tuturor locui corilor din patria aceasta poliglotă, în care noi românii suntem cei mai mulți și îndată după magiari, nu și-a luat atâta osteneală sâ caute pentru școlile cu limba de propunere română și cărți românești de cari sunt destule și încă foarte bune. Inspectorul comitatului nostru trans- punând catalogul cu cărți magiare ne-a re- cercat ca să procurăm bibliotecă în termin scurt. Senatul școlastic a socotit cu tot dreptul să-i răspundă dlui inspector că în comuna noastră există deja de mult înainte 2 biblioteci (a agen turei A strei și a corpului didactic) și că școlarii noștri neștiind limba magiară în măsură de a ceti cărți scrise în ea din bibliotecă; aceasta nu află de lipsă a să procura. Atât a așteptat inspectorul pentruca să interzică la moment folosirea din partea școlarilor a cărților din bibliotecile noastre luând cu o cale pe corpul didactic la răs- pundere separată pe tema: cum să poate copiii noștri să nu știe limba magiară (!) în măsură ca să înțăleagă cărțile? — iar pe senat somându-1 să se conformeze ordinului de a procura bibliotecă magiară. Senatul în trăită ședință a sa — vă- zând că de unde bate vântul a decis ca dacă-i pe atâta ca să procure bibliotecă șco- lară, atunci aceasta să fie compusa din cărți jumătate românești și jumătate ungu- rești, iar pentru alegerea cărților potrivite a exmis o comisiune din câțiva fruntași din loc, promițând că până după alegerea căr- ților române și mijlocirea primirii lor de bune să rămână întreagă afacere pe loc. La concluzul acesta vine scripta dlui in- spector Nr. 1058/905 care glăsuește așa: Concluzul nostru nu să aproabă. Ne în- ______________________:_________Nr. 37. științeaza că dl ministru însuși a exmis co- misiunea pentru alegerea cărților dintre cei mai de sama scriitori și pedagogi (ma- giari) din patrie. Dacă ne trebue cărți altfel decum sunt cele recomandate de dsa să ne adresăm cătră dl ministru printr-o rugare. Ne provoacă apoi să procurăm biblioteca dispusă în ordinul ministerial, iar dacă nu am fi aplicați a face aceasta să recurăm la comisia administrativă. Atât. Evidentă este tendența acestui nou ordin de a procura biblioteca ungurească acum îndată plătind suma considerabilă de 517 cor. 49 fii. pentruca să o mânce pra- vul într’un dulap din școală, iar cât pentru cărțile românești să așteptăm răspunsul dlui ministru, pe care înainte putem să-1 pre- vedem decumva nu-1 vom tot aștepta până la calendele grecești. Este asta bunăvoință, adeca despre bunăvoință — pe care am avea totuși drept să o cerem și noi — nici vorba nu-i, dar echitate și drept? Nu-i asta o șicană și constrângere ca să dăm bani scumpi pe nește opuri de cari nimeni nu să va folosi, în schimb oprindu-să și atrofiindu-să gustul de cetire al copiilor noștri cari singur din cărți românești ar putea să învețe ceva? Cu toate acestea noi vom merge cu dreapta noastră plângere până unde vom putea merge, iar la caz când rezultatul ar fi nul, vom avea cu o cauză mai mult a ne gândi la nenorocirea noastră de a susține școli comunale ca să nu ne stingherim noi înșine cu voia noastră cel mai sfânt drept din lume: dreptul limbei maicei noastre ro- mâne. Bârseanul. de o jumătate de an e la universitate, de pilda. Causa nu e alta, decât înclinările reie. ce se ascund în ori care om. fie ei și sfânt, cari izbugnesc. dacă puterea morală nu e destul de mare, dacă principiile etice nu-i luminează destul de mult. — cu no cuvânt, dacă caracterui său e nedepiiu. ori numai jumătate format. înțâieg rolul unei eredități în formarea caracterului; cumințenia și cinstea, ce în unele familii trec din ge- nerații. în așa fel, eă fie care mamă din | această familie își cunoaște sfințenia dato- l rinței sale, sădește în sufletul fraged al odrazlelor. tot ceea ee e bun și frumos, — așa după cum în inima sa le-a sădit toate acestea măică-sa. iar în inima maică-sa buni:a, pe care abia a cunoscut-o. înțeleg rolul unei eredități în formarea caracterului In felul acesta, ca tatăl să fie un model de hărnicie și de cumpăt, care înconjură ori ce sfadă, ori ce vorbă grea și urîtă în fața copiilor, — și mi numai atunci, ei totdeauna. Dar, evident, aceasta nu e mai mult eredi- tate, ci educație. Hotărît că da! Căci nu mă va puteâ convinge nimeni nici odată, că niște părinți buni și curați ca niște ângeri, vor avei copiii după chipul și ase- mănarea lor, și în'cașul acela,4dacă nu ar aveâ nici o grije de educația micuților. PeCum de asemenea e absurd să spui cu siguranță, că un bărbat bețiv, pătimaș etc. va avei prunci întocmai, chiar când nu le-ar da nici o pildă rea, ei dimpotrivă le-ar da creșterea eea mai bună posibilă. Căci, iubite pretine. noi, creștini cum suntem, avem o altă convingere despre oin, de cât' cei ce' croese la teorii fantastice. Noi' știm că omul nu e numai materie, ci și spirit, și că spiritul acesta, principiul ■ aeesta nematerial, sufletul, e omul adevărat. Și noi știm, aceasta chiar dela ei. eâ toate legile și deducțiile lor au valoare numai ia ceea ee e materie. Noi știm și credem, că sufletul fie-carui om are sâ-i mnlțămească esistința lui Dumnezeu. Și aceasta In mo- mente de dureri mari, de desnadejde o admit și ei. când neutru esistmța lor nu-și bla- stâmă părinții, ci pe Dumnezeu: „Doamne de ce m’ai lăsat!* , Așa dar nu ereditatea, ci educația e ceea ce formează caracterul. , Petri cică lângă petricică, lespede lângă iesoede. încet și ne îndelate se ridica și să întărește ei. Și petrile celea mai din jos, care să fie mai trainice, trebue pusă de mâna mamii și a tatii, până când e încă tinârui în sinul fa- milii, — celelalte sub supraveghearea și controlul lor. Ei să cerceteze ce învață, ce gândiri șl convingeri nouă au, ce citesc. Și dacă bagă da samă că într’un punct sau altul, se abate dela învățul, dela direcția sănătoasă de acasă, să-i arete așa cum numai părinții știu arăta, greșala. și să-i ajute să o pârăsaseă, să o înconjure. Năcazul cel mai mare e însă aici, că acest control nu poate fi purtat atât de exact, până ce caracterul e deplin format. Dar totuși pietriie celea mai de lipsă pot fi pusă și așezate bine, atunci când tinărul ajunge mai de parte de vatra părințască. împrejurările și mediul . de traiu de aici îu colo,. negreșit că vor altera unele ori altele din vederile lui. în multe pri- vințe, aceasta nn strică nimic. Iar în ceea ce e stricăcios, nu poate fi zdruncinat atât de tare. încât să nu se mai poată ridica. Căci încă odată, iubite pretine, ceea ce ne face să cădem, nn-s într’atâta ocasiiie, cât mai mult patimile, cu cari ne naștem. și cari îs legate de ființa noastră ca un blăstăm de care nu ne putem desface. Acestea trebue să izbugnească odată. în fie-care in- divid. și râul nu zace în ivirea lor, — căci aceasta e necesară — ci in faptul eă nu toți suntem destul de tari atunci când se arată. Dar de eșit la iveală, patimile ace- stea. iasă, ori ești acasă, ori în societăți de pretini sgomotoși. Ce s’ar alege oare de un tinâr ce ar fi se crească după principiile iui Ronsseau? La vrîstă de 18 ani cred eă va ști. va cunoaște tot așa de bine nu complicațiile și varietățile, ci trăsăturile fundamentale a patimilor. Râul e în noi înșine, pe care îl putem ascunde, ne putem lupta cu ei. îl învingem chiar, dar nu-1 putem seca să nu mai fie. Și singura co- moară, singurul depositar. din care ne putem lua armele în potriva acestor patimi, — fie ele „sumeția vieții, fie pofta ochilor ori a trupului. — cum zice scriptura, — e fondul moral ce-l avem, e sufletul luminat și în- călzit de principiile de etică curată, e ca- racterul. întru cât ni e format până atunci. De aceea educația trebue începută din bună vreme, și trebue continuată fără întrerupere. îti aduci aminte, dragă pretine, de o povestire a lui Gorkijî Am cetit-o împreună. Un muncitor socialist își spunea povestea vieții sale, și susținea că nu e responzabil de tot ceea ce a făcut, fiind-că omul nu are voință slobodă, greul vieții și împrejurările te fac să fi un. cinstit, ori de nimica. Și toate acestea le spunea, ca să încurajeze pe un pretin, care desnădăjduise de viața decăzută ce o ducea. Dar nu I’a putut în- curaja. Acesta-i spuse, socialistului, că ere- ditatea nu poate fi la el causa căderii, căci Nr. 37. UNIREA Paf. 313. CORESPONDINȚE. Misiuni poporale. — Cicudul de câmpie. *) — în 25 Aug, ia 8 oare a. m. s’a început serviciul mânecatului în biserica parohiei vechi din Cicud. erau presenți Preaon. Dn protopop ai Ludoșulni Nicolau Soiomon, Vasiliu Angel, paroh, Dateș, loan Bozdoc și Vas. Suciu, parohii dela ambele biserici ale Cicuduiui și o mulțime de popor din comună. Cttrând sosiră preoții vecini Beniamin Pop Lupu din Tâureni și Macavei Groze din -Cooc, îubrâcați in ornateîe sacre cu crucea în mână în procesiune eu poporenii din ambele parohii. Serviciul mâpecatului l-a îndeplinit parohul bis. vechi loan Bozdoc, ia siârșitul serviciului Preaon. protopop a vorbit despre misiunea preotului, introducând poporul credincios in cunoașterea solemnită- ților, ce erau se urmeze și în o predică foarte frumoasă, începând deia cuvintele „ mergeți în toată lumea și invățați toate popoarele ce! ce va crede și se va boteza mâutui-se-va", arăta chemarea preotului, și în urmă anunță poporului credincios pro- gramul solemnităților și a tuturor ceremo- nieior, ce se vor îndeplini; după care in- vocând rugăciunea „împărate ceresc* se în- cepe serviciul s. liturgii celebrat de preoții amintiți, pontifieâud Preaon. protopop, iar ea diacon funcționând preotul Ben. P. Lupa. Biserica într'atâta era de îndesată de popor încât preoții abia putură eși din altar tu ss daruri, iar eemeteriul din jurul bise- ricei deși era destul de estius, abia putu cu- prinde mulțimea de popor, ia sfârșitul sf. ♦) Întârziată din lipsa de spaț. are un frate, oni cinstit și harnic; că împre- jurările asemenea l-au putut nimici morali- cește. de oarece frate-sâu a crescut și a trăit într’aeelea-și împrejurări. Ci, spunea el, simțește câ n’are un puuet, de eare să se razime în viața, n’are de unde-și scoate puterile de lipsă, simte că trebue să se sprigine în ceva, ce sâ poată sta iară-șt drept, ca și când a fost copil în sat ia ei. Omului acesta i-a lipsit, dragă pretine. fondul moral de care să se razime, nu i-au fost sădite în suflet principiile de etică cu- rată, nn a avut, format, un caracter moral- creștin.. Aeesta e razimul, pe care îl caută și nu-1 găsește. Alfius, AVIZ! Prin aceasta aduc la cunoștința On. Public, că cu ziua de 15 Sep. a. c. îmi voiu schimba locuința în strada Tipografiei în casele de sub Nr. 169 unde a fost cândva hotel „Coroana". Sperez, că și mai departe On. P. mă va sprijini cu binevoitoa- rele comande, promițând, că voi fi promt în execuție și modest în prețuri. Ou stimă: Nioolau B&oiu, (20) 2—5 . . pantofar. liturgii a predicat Preaon. protopop despre „scopul și destiuațiunea omului", apoi la 12 oare sfârșindu-se a. liturgie și Incuuju- rindu-se biserica, s’a închiat eeremoniele. După amiazi la 2 oare s’a început în- săratul săvârșit de parohul Vas. Angel. iar după însărat a predicat preotul Ben. Pop Lupu. despre „penitență* și eetindu-se mo- litvele la cei presenți, s’a început mărturi- sirea în ambele biserici. Până ia apusul soarelui vedeai poporul grupat în jurul bi- sericilor, așteptând fie-care sosirea rândului pentru a se mărturisi, și cu toate eă 5 preoți mărturisiră, totuși mult popor se duse la casele lor fără a-și puteâ împlini dorința în 26 Aug. după resărirea soarelui se. înce- pură iarăș mărturisirile până la oare, când s’a început serviciul mânecai ului înde- plinit de parohul propriu al bisericii noue Vas. Suciu, aude acum s’a îndeplinit toate eeremoniele; apoi urmează s. liturgie cele- brată de preoții Vas. Suciu. loan Bozdoc, Vas. Angel, Macavei Groze și Ben. P. Lupu, pontifieâud Preaon. . protopop, fiind lector clericul Georgiu Greeu. după cetirea sântei Evangelie a predicat preotul Vas. Angel în un stil foarte ușor și cuvinte alese, despre „s. Euharistie", arătând deeadința omului prin păcat, rescumpârarea prin Isus Christos. și ridicarea la grația perdută și împărtășirea darurilor prin s. Eucharistie. Sub durata pricesnei s’a împărtășit de s. cuminecătură toți penitenții, între cari și cei din parohiile învecinate, și chiar și greco-orientali mulți. din comuna Cicnd. La 12 oare sfârșindu-se s. liturgie, s’a înconjurat biserica în procesiune, apoi Preaon. protopop îu o vorbire avântată spune, eălocul pe care ne aflăm, este sânt că în aceia se odihnesc cadavrele tuturor moșilor, strămoșilor, părin- ților, fraților, surorilor și a tuturor creștinilor mai înainte decedați, și că sufletele lor împreună iau parte la solemnitatea și ac- tele de pietate ale noastre, datori suntem deci și noi să grăbim spre ajutorul lor cu rugăciunile noastre cătră Dumnezeu, provo- când pe credincioși a-și pleca genunchii pe acei loc, a cetit rugăciunile dela deslegarea morților, după cari sfârșindu-se eeremoniele, ponorul s’a împrăștiat, iar la 2 oare d. a. s’a îndeplinit serviciul inseratului în biserica parohiei nouă de preotul Macavei Groze și diaconul Georgiu Grecu, după care s’a cetit paraclisul s. Vergure Maria în genunchi în fața altarului de cătră Preaon. protopop și ceialalți preoți de față. De îneheiare a tuturor eeremonielor și solemnităților a vorbit Preaon. protopop Nicolau Soiomon în fața poporului, care păreâ că din minut îu minut se înmulțește și se îndeasă să-i audă cuvintele dulci; întărind ponorul în credință. îi îndeamnă la o viață religioasă, deamnă de fiii bisericii lui Christos. arătându-le că credința în Dumnezeu și alipirea omenimei sub scutul bisericii lui Christos ne întărește și ne în- mulțește zelul pentru o viață fericită atât ne pământ cât și sus în ceriu. Astfel s’a sfârșit misiunile poporale în câmpia mănoasă, unde multe fructe bune ar puteâ aduce misiunile poporali atât bi- sericii cât și fiilor uei credincioși. Un participant. Houtăți. Știri personale. P. Raymund Netz- hammer, rectorul colegiului grec din Roma, a fost numit de Sfinția Sa, arhiepiscop ca- tolic de București, în locul rămas vacant nrin moartea lui Hornstein. Arhidiecesa de București poate fi mândră de noul său mire, care e un învățat călugăr benedictin și cu- noaște bine țara și limba românească. Din pana dânsului au apărut: Despre raporturile religioase din România. Posiția noastră față cu biserica gr. ort. Creștinătatea în. vechea Torni, Istoricul mănăstirii dela Grotta ferraia, a Colegiului grec din Roma ș. a. Dorim îndelungă și fericită păstorire! — Eoiseopul Ardealului contele Majlâth Gusztăv Kârolg, a fost numit de Majescatea Sa consiiiar intim. Vrednică distincțiune și mai vrednicului Arhiereu. Din Arhidieceză Până la 30 crt. e de ocupat postul de eantor-învățător am- bulant ia Gădâiin Vișa (tr. Coșocna) și de învățător ia Dâmbul-de-câmnie (tr, Cătina). Ma institutelor de învățământ. 1905/6 s’au înscris la gimnas 472 elevi anume în cl. I. 68. 11.55, 111.72, IV. 65. V. 64, VI. 52, VII. 52 și VIII. 44. — la institutul preparandial 85, anume în cursul I. 19. II. 28 și III. 38. — la școala de praxă 52 elevi. • Criea. Dieta convocată pe 15 crt. a fost din nou amânată prin rescript regal până la 10 Oct. din motiv, că ministrul Fejervâry a presentat Majestății Sale dimisia guvernului, care a și primit-o. Vești bune. Publicăm cu plăcere ur- mătoarele șire: Duminecă în 10 Sept. n. am avut norocirea să asist la sfințirea nonei „șeoale poporale gr.-cat." din Uricani. la care a fost de față mai tot poporul din estinsa comună, cn mie cu mare. Nespns de mare bucurie puteai ceti de pe fețele rumene ale acestui popor de munte, care din truda și osteneala sa proprie, prin bana conducere a păstoriului lor sufletesc, în vreme scurtă a putut ridica o școală cu doue sale de învățământ din material solid de piatră, corespunzătoare legii și un cortel comfortabil, o școală, ce nu numai unei atari comune de munte, ci și ori cărei, comune fruntașe i-ar face cinste. Bucuria lor însă s’a po- tențat și mai mult prin împrejurarea, că Preasânțitul Domn Episcop al Lugojului, a esmis cn comisar pe însuși secretarul Său, Clarisrimul Dn Dr. Dănilă Fireza. eare e fini acestei comune, și care â condus actul sfințirii. Cavine-se laudă poporului din Uricaui. care a ascultat glasul păstoriului său, euvine-se laudă poporului din loc. On. Nicolae Zugrav, eare astfel a știut povățui pe credincioșii săi. încât în nn an gren ca acesta a putut eși la izbândă. De nildă servească drept aceea popor și păstor, tu- I turor acelora, cari voiesc și lucrează spre înaintarea neamului nostru românesc. A.P.B. Pentru sufragii universal. Ni-se serie că se fac pregătiri de a se ținea o mare adunare de popor și în comuna Bucium din Munții Apuseni, care numără la 5 mii lo- cuitori. Tot eu acel prilej se va constitui aeolo și clubul partidului, național român,, începându-se în chipul acesta organisația de jos în sus, ea aceasta din urmă sâ se poată face cu atât mâi ușor și mai impunător. Posta redapțiunil. G. G. V’a întrecut altcineva, care a și fost mai binevenită, fiind mai scurtă. . Un călător. Vom face ceva A. C. Raportul Dtale întârziind prea mult, șî-a pierdut importanța. De altcum pentru o foiaie bisericească era și din cale afară prea lung. Regretăm. S. G. Acelaș considerații avem și față de Dvoastră deși ținem și noi să se cunoască în cercuri cit mai largi neobositul zel și activitatea • zelosului protopop al Almașului. Serbările dela Sibiu ne-a ocupat tot spațiul. '' Pag. 314. U N I R E A . Nr. 37 «^2 PARTE SC1INTIFICA-L1TERAR.4. sfisS! Suflete curate. — Povestire originală a „Unirei".— (Continuare și fine.) Notarul se învoi să deschidă și aceea. Și acolo grămadă galbină, strălucea aurul. 6 mii de floreni în galbini, numărați unul câte unul. — Fără de aceia vr-o patru zloți în cruceri. Mirarea tuturora era de nespus. Clopotarul zise: „Drept că dela bancă chiar așa ne-au spus: tot în galbini au dat. Dar părinte Marinescule eu îți spun acum pentru a treia oară: „Ai un dujman mai negru decât dracul/ Banii se ridicară și Lunia viitoare, spre marea mirare a tuturora celor dela bancă au fost depuși de însuși curatorul iar. Din toată cercetarea s’a aflat numai atâta: Un domn galant, ce spunea că e pictor, și are să zugrăvească biserică, a venit eu libelul. Pavel judele și curatorul, cu doi bă- trâni, se întoarsă foarte mânioși dela oraș. — Intraseră într’o crișmă dela marginea ce- tății, și acolo vinul se păru că-i otrăvit. Scuipară cu greață pintră dinții lăți și ieșiră, înjurând pe jidan. Pe câmp afară vântul sta să-i întoarcă înapoi. Nori negri, grei să frământau dea- supra, sugrumându-să. Din vreme în vreme bice de argint plesniau fulgerător, fără sa răsune. — „Să grăbim cumetre, că ne apucă un fuiag ca acela, de ne-or plânge sălcile astea de milă!!< Sălciile de pe marginea drumului să plecau până la pământ. Stropi dar, rari grei, bateau unde și unde. Pavel curatorul însă nu vedea furtuna de afară, pe el îl ardea, îl zbuciuma, îl tor- tura o grozavă furtună din lăuntru. Ce a folosit el din toată mișelia săvârșită? A făcut destul poftei unei femei blăstămate. Da! Ochii aceia mici, gălbui, fața aceea suptă, și acel glas răgușit a notărășiții, l’au îndo- bitocit cu totul și pe el, pe el care a trăit totdeauna bine cu popa. — Atunci când a venit femeia la el era cam băut. Atunci spusă că a mai înșelat pe popa. Atunci se vede a fost sălășluit dracul în el. — Dar acum, iată, a stricat cinstea unui om, care singur nu se putea dezvinovăți. Poate să joare că nu el ș-a scris numele, dar numele e scris așa cum însamnă el, poate să joare că sigilul nu el l’a pus, — dar asta nu ajută nimic, dupace și de bani s’ar fi jurat că nu-s la el, și totuși i-au găsit acolo. — Curatorul se cutremura ca de o descărcare nervoasă, și ofta din adânc. „Grea furtună fraților!" „Grea Pavele, să grăbim numai să nu să dezlănțue întreagă." — „Pentru mine s’a dezlănțuit" gemu acesta. Bătrânii nu înțăleseră,ci dădură numai din cap. , Pavel Mărunțan era un om aspru. îm- potrivirea femeii nu o putea erta nici când, ori despre ce ar â fost vorba, ca jude toate afacerile și le îndeplinea botârît. Nu prea plătea jidanului, dar ce păcat e într’asta? Pe câți slabi nu-i înșală Iuda? Avea însă o slăbiciune mare. 'lubia pe । fata notarului, ca și când i-ar fi fost copila lui. El nu avusă băieți, și firea lui,aspră nu se putu îndulci prin nimica. Pentru Veturia însă ar fi fost gata să între în foc. Și iată că notărășița cunoscând u-1 bine s’a folosit de această slăbiciune pentru ca să-și răzbune. I | Răzbunarea asta, se gândia curatorul i — poate să fie ajuns în parte. Dar ce folos din ea? Doctorul va mai veni pe la notarul? De bună samă că nu! Trupul puternic să clătina înbătaia vântului aprig. Cei doi bătrâni nu-1 văzură nici când așa de abătut. La marginea satului, la crîșma lui Pă- truț, Pavel se opri. „Să mergem launpăhar de vin, că eu am amorțit de tot." Intrară în lumina slabă a chilii. Criș- marul adusă o litră, apoi două și oaspeți se înferbântară. Vorbiră de hoția nemai po- menită. Popa să fie de vina? Pavel să svârcolea pe scaun. Ochii îi ardeau, să mă- riră, mânile i-se muiară, atârnând de-alun- gul scaunului. îi venia un nod în gât, să-i înece răsuflarea. — La a patra litră, când clopotarul spunea că nu-i lucru curat ce s’a întâmplat cu popa, curatorul trase aer mult, peptul umflându-i-se părea că se deșiră, și [ apoi gemu. _ | „Preotul e nevinovat!" । Și păru că e gata să spue totul. Dar deodată îi fulgeră un gând, și cuvintele i se opriră în piept. Târziu zise: „Nu, nu acum! Dar vă spun pe cât e de sfânt că azi e Luni, vă spun eă popa e nevinovat" Bătrânii îl privea mirați. Fața îi era grozav de dureroasă, palidă ca de mort. | Ochi-i luceau în clipiri bolnave. „Dar atunci care e hoțul Pavele?" — „Nul Nu acum!" gemu acesta iar. * * La preotul acasă era jale ca și când ar sta un mort îu casă. Părintele, cu toată tăria lui, îmbătrâni supt pata de rușine. Femeile o duceau numai într’un plâns. Sin- gur numai fetițele cel mici mai trăiau parcă, în casa aceasta. Doctorul îi cerceta des, dar mângă- erile lui puțin ajutau. Ca să arunce ori ce urmă de bănuială, că el ar crede de ade- vărată această mișelie, ceru mâna fetei. — „Doamne, doctore, cum gândești că near sta bine nouă acuma veselia?" Și Sabina își topi în lacrimi luminile albastre. Dumineca viitoare la liturgbie popa pă- i rea scos din groapă. Doctorul era în sat și veni și el la biserică. Preuțeasa în scaunul ■ ei de cinste părea împetrită. Notărășița la ! partea stângă, sta și ea cu ochii în cartea ! de rugăciuni. । înainte de-a rosti preotul Tatăl nostru I dela sfârșitul liturgii, Pavel curatorul, eși : din mulțime și merse drept înaintea al- । tarului. Părea că să Inldușe, dar în sfârșit iz- ( buti să vorbească. ' „Creștini mei. Un greu păcat și o> mare nenorocire a dat peste mine. Mare e unul Dumnezeu și mă va erta de mă veți erta și Dvoastră. Dacă necuratul mi-a dat putere să săvârșesc fapta, iată Dumnezeu mi-a dat putere și tărie să mi-o și mărtu- risesc. Eu am scos banii din banca, cei 6 mii, și eu i-am ascuns în lada biserici, ce să află la părintele. Eu am furat libelul, am subscris numele dlui, am pus sigilul. Și pă- rintele n’a știut nimica. Nici altul. Numai eu și cineva care mi-a vărsat veninul în suflet. Iată acolo în scaunul din stânga e aceea Care m’a îndemnat!" și arătă spre notărășița. Apoi povesti din fir în păr cum s’au întâm- plat toate. Oamenii ascultau uimiți, și când ter- mină o bucurie mare se cetea în fețele tu- turor. Preotul zise cu sufletul înălțat sus sus la Dumnezu într’o mulțămită ferbinte: „O mare iaotă creștinească ai săvârșit acum, curatore! Dumnezeu să te ierte, că eu te-amiertat." Pe notărășița însă a trebuit să o ducă cu căruța acasă; își perdusă conștiința. * * * Doctorul lonescu cătră Sabina. Dragă Sabina! „Număr silele și socotesc ceasurile din zi, și mi-să pare că să tot depărtează vremea cununie nostre, în loc să se apro- pie. — Nu-ți pot spune cum mi-ai umplut viața întreagă. Tot ce am în casă mi se pare că-s pentru tine făcute. Dacă pri- vesc chipul Mântuitorului și a Preacuratei din cadrele lor aurite, mi-se pare că ele te caută să te vadă lângă mine. Gât va fi de bine, când ne vom ruga îngenun- chiați împreună înaintea lor. Nai nici o teamă, eu nu te voiu opri în veci dela sfintele tale rugăciuni. Știu că ele sunt nutremântul sufletelor, și noi sufletele ni le iubim. Oglinda mea, frumoasa mea oglindă de Veneția te chiamă să-ți prindă chipul vergur. Să vezi cum așez toate prin casă! Și toate le încerc să văd cum s’ar potrivi pentru tine. — Iar dacă es afară în grădină, — am și o grădiniță — flo- rile toate pare că-mi vorbesc de tine, și îmi pare că anume își păstrează frumseța primăvăratecă, deși.e spre toamnă, până vei veni tu să le mângâi. — După o ju- mătate de an cel mult va fi așa cum do- rești tu, și dupăcum de mult încă m’am gândit și eu. Ne vom muta la țară in mijlocul naturii curate, in mijlocul popo- rului nostru năcăjit. Casele părinților ne așteaptă în liniștea măreață. Voi fi doctor gratuit, las ori ce slujbă. Avere ne-a dat Dumnezeu destulă, trebue să ne arătăm că suntem vrednici de ea. Scrie-mi și tu ceva, numai o săptămână mai este până la cunu- nia noastră, și eu nu știu ce bine am făcut în lume de m'a învrednicit Dumnezeu de o fericire așa de mare. Și acum termin cu cel din urmă salut ce ți-am trimis în buchetul cel de lăcrimioare: „Ești un înger întrupată Alfius. Nr. JȚL_____________ UNIREA Pa?. 315. Prestanța și foloasele sfântului Sacrament a Căsătoriei față cu căsătoria civilă toriei sau civil“ rămâne In nuditatea sa un j târg, un pact, o Învoire cu vorba sau In scris, lipsită de caractărul sacramental, lipsită • de darul lui Dumnezeu, încât „Cine nu are I pe Dumnezeu de Tată și Biserica mamă", -_r= și concubinatele. (Continuare.) I. Caracterul unității Bisericei lui Christos în Sacramentul Cununiei. Precum afară de Biserica lui Christos nu este mântuire, întocmai, afară de Sacra- mentul sfintei căsătorii, nu este altă cununie numeascâ-să aceia „căsătorie civilă11, „legă- tură civilă" „concubinat" ș. a. Unul este Dumnezeu — în trinitatea persoanelor dumnezeești; unul este Christos Dumnezeu, omul, Capul nevăzut a Bisericei Sale dreptcredincioase catolice; una este Biserica întemeiată de Dânsul; unul capul văzut a Bisericei lui Christos — Pontificele Roman; una este turma Lui; aceleași sunt învățăturile, dogmele de credință și tradi- țiunea Bisericei catolice peste tot pământul; aceleași sunt sfintele Sacramente, așezate de Domnul nostru Isus Christos în toată extin- derea Bisericei Lui. Una, sfânta noastră Liturgie în jertfa-i necruntată. Una și aceeași e și sfânta taină a căsătoriei, orân- duite de Domnul nostru Isus Christos, dela începutul Bisericei Sale — preste tot roto- golul catolicismului. „Precum Christos e capul Bisericei", așa și „Bărbatul e cap muierii11 zice Mântui- torul ia S. ap. Paul. Precum Biserica e lo- cașul lui Dumnezeu, așa și Cununia, ca Sa- crament și legătură sufletească: este statui și cuibul darului sfințitor a lui Dumnezeu. i Precum nu poate fi adevărata Biserică ■ a lui Christos, carea s’a lăpădat de EI ori s’a rupt de cătră „Vița Lui", „Eu sunt vița, voi mlădițeie“; „Cine rămâne în Mine, eu încă rămâiu întru el“; „Cine nu adună cu mine împrăștie"; „Cine nu este cu mine, în contra mea este" zice Mântuitorul: în tocmai, cine crede, că se poate cununa în mod sacramental, ori în mod conform legei lui Dumnezeu, în mod legal și valid afară de Biserica lui Christos, fără preot catolic și doi martori, să înșeală. Căci oare Biserica lui Christos e aceea, [ a căreia învățături și taine, după timp, loc, ' împrejurări și după capriciul omenesc, acum i o ciungăresc într’un chip, acuma în altul; i ce le convine admit, ce nu le convine la- i pădă; interpretează, ori adaug, ori aruncă i după plăcerea celor puternici, ori a pasiunilor ? : Au Biserica lui Christos e aceea, care ad- ' mite două taine, ori aceea a căreia „credeu" e politica națională, ori a căruia cap e Țarul? întocmai sfânta taină a cununiei, nu poate fi legătura de papir, de aur, ori de argint, ori de aramă, care să leagă în târg, îu piață, în cancelarie, sub silă, din interes, •djn jalusia puterii ■ și auctorității civile, din dfâprețul și desconsiderarea față de Sfânta Maică Biserică a Iui Christos, dupăcum vedem < în Franța, Italia etc. Precum, aurul și argintul, pușca și baibnetul, papirul și contractul, politica și interesul sunț și au alte destinațiuni, cari, asemenea atât' familielor singiirâtifte, cât și societății omenești, numai sub influința salu- tară a Crucei și a Evangeliei, pot să fie folositoare ca atari, așa și „contractul căsă- acela nu poate avea nici spuza mângâierii — de a fi făcut un lucru plăcut lui Dumnezeu. Creștinul mergând de sine la „contractul civil", să meargă cu intențiunea, că îndată ce va fi satisfăcut legei civile coercitive să se prezenteze înaintea preotului catolic în Biserica catolică și înaintea a 3—3 martori să dobândească „sf ânta Taină a căsătoriei", carea însă la aceleaș persoane numai una poate să fie, iar nu mai multe, ca banii, ori ca pa- pirele, de cari poți pune și într’un buzunar și într’altțil, dacă ai. Au scopurile sfintei cununii se pot ajunge prin schimbăciosul „Contract civil" ori prin „Concubinat", ori „poligamia si- multană", ori prin ^căsătoriile disolubile" ? Oh! se înșală lumea amar! Pentruca precum idololatria și politbeismul sunt născociri ome- nești, așa și soțul, care are, ori poate avea deodată, ori prin reînoirea contractului civil abandonându-și cu voia și soțiile una după alta în viață, dar în mod infidel — lăsându-le pe rând și părăsindu-le, nunumai nu e sub legătura darului sacramental a sfintei cununii, ci a degenerat, deși conform legii civile în mod licit, în poligamie ori poliandrie, căci trăindu-i soața abandonată, el trăește cu alta și e în bigamie. Dumnezeu însă a zis dela început, că „ceea ce Dumnezeu a împreunat omul să nu despartă". Apoi sfânta taină a căsătoriei, „e un pom, a căruia fructe sunt copiii cei buni" dupăcum zice 8. Francisc Xaferiu. „Cine e ( bun" „decât singur Dumnezeu"; au poate ' fi alta cununie și încă bună, decât cea așe- zată de însuși Dumnezeu și Domnul Isus Christos? Au prunci se pot numi „buni", decât cei născuți și crescuți in legea lui Dum- nezeu. Au cetățeni și patrioți buni sunt aceia, cari sunt cosmopoliți, și au mai multe patrii, respective nu-le trăbue nici o patrie, : „ubi bene, ibi patria" — în înțăles material sensual. j Au a două soție fie chiar și legiuită, , „mamă dulce" e pruncilor mamei, respective soției prime — repauzate ori alungate fost , legiuite? Au nu e mașteră. Dar încă dacă | e legată de bărbat — numai prin „contract i civil" de azi pe mâne, fi-va ea chiar și pruncilor ei „dulce" și cătră „soțul" ei cu iubire și credință statornică; atunci când asupra ei, e sabia lui Damocle — prin diso- labilitate? i Unitatea și indisolubilitatea matrimoni- ală, sunt, — cu ajutoriui darului divin, în Sacramentul matrimoniului, — a căruia causă eficientă, e consensul împrumutat, care consens representă unitatea trupească și sufletească, — unitatea și indisolubilitatea sunt garanția viitorului și a familiei. . Lipsa unității și a indisolubilității matri- moniali, nu poate produce decât neîncredere, nesiguranță, răceală, neliniște, aversiune ■ chiar și Cătră prunci, neamintind ispitele I interesului material, a concupiscinței și a altor patime omenești cari de cari mai triște. și -mai deșastrpase.. Lipsa unității și, a indisotlibilității sacramentali, își poate aduce în casă: o econoamă, ori o servitoare cu „carte de servițiu", lipsa aceasta nu poate produce, । decât — disunire, despărțire, discordie și । amar — casnic și familiar — la cea mai apropiata și favoritoare ori nefavoritoare atingere, ori lovitura, precum să zice, a sorții. (Va urma.) Bibi iograf ie. A apărut. Timoteiu Cipariu de Dr. I. Raț prof. f. R*. A apărut cu ocasia aniversării de 100 ani dela nașterea marelui filolog român. — Costă 1 coroană și să poate procura dela: Librăria Semin. din Blaj. Vasile Cârlova studiu istoric-literar de Dr. I. Rațiu prof. 8° 1905. — Această carte din punct de vedere literar are un preț de netăgăduit întru cât scoate din negura tre- cutului pe poetul tinăr, care face trecerea dela poezia veche la poezia nonă. — Studiul este urmat și de p o e z i i 1 e lui Vasile Cârlova, dintre cari unele nu erau cunoscute publicului. Cartea are în frunte portretul poetului. Ca esecuție face cinste Tipografiei seminariale din Blaj. — O recomandăm tu- turora. Costă 1 cor. Se află de vânzare la Librăria semin. din Blaj. Biblioteca „Foi poporului" Nr. 5: Din trecutul omenimei. Uiise, regele dinlthaca, povestire istorică de Silvestru Moldovan, Sibiu 1905. 62 pag. prețul 20 fii. — Nr. 6. Râs și vssălîe (anecdote și glume) pag. 64 prețul 20 fii Dr. Beke Mano: Aritmetică pentru șeoaiele medii, prelucrată de Aurel Ciortea, editura librăriei Ciurcu, Brasso 1905 prețul 3 cor. în acest manual dl Ciortea introduce o terminologie română în locul celei latine așa scrie: adunare, scădere, cât, descăzut, scăzător, ș. a. Nicolae Dobrescu: Tragmente privi- toare la istoria bisericii române. Budapesta 1905. pag. 83 prețul cor. 1'20, Parte însăm- nată din articlii aceștia au apărut în ziare („Luceafărul") altele sunt inedite, peste tot ele sunt de interes pentru cei ce doresc să cunoască trecutul bisericii românești. A. Frățilă: Sensul și întrebuințarea prepozlțiunilor în limba română. Galați 1905 pag. 67 prețul 1 cor. Se ocupă deocamdată cu prepozițiunile: spre, pre-pe, preste- peste, pentru, prin, printre și despre. N. lorga: Istoria Românilor în chipuri și în icoane. București 1905 pag. 222 prețul 2'50 cor. Dr. Ludovic de Csato: Câteva pagini. Tipografia Poporul român. Budapesta, prețul 1 cor. Cuprinde 8 bucăți literari apărute, doară toate, tn ziarele noastre. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în Sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg. 24 fii. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. 4 Pag. 316 Cărți ce sâ pot că@eta îs Litraria Seminamlă: Din Bătrâni 71 i.— 1.60 g0®©G©©©G©G©©©©©©©©®©©©0©00©©®© I lulius Erfts Sibiu § Eminescu și Coșbuc de Alexandru Ciura......................... Limba Română poporană și Dia lectul Sicilian, de Alesiu Viciu lerarchia Românilor din Ardeal și Un- garia de Dr. Augustin Bunea, Prețul 3 cor. Biblioteca Minervei 22 nr. fie care numer 15 fii. ® © O Tipografia Setninariului archidiecesan. 0 0 omni unvoTjrr TTWS Floricele de câmp, de A. C. Domșa Cântece, Sabo ................ Visuri trecute. Ciura . . . Studii și Biografii. Dr. I. Rațiu Genii! pustiu, Eminescu . . Drumuri și orașe, lorga . . Poesii de Alexandri. . . . Teatru I. II. Alexandri ă 1.50 Vers și proză Alexandrescu . Novele A. Brătescu-Voinesci . Liter. pop. Eminescu. . . . Ciocoii N. Filimon .... Legende și basme Ispirescu. Povești, I. Creangă .... Vorbe înțelepte A. Popoviciu. Vatra Părăsită Slavici . . 1.— 1.— 1.— 2.— 2.— 2-50 3.— 3.— 1-25 1-50 P50 1-50 1-50 T50 l‘5O 2.— 2’50 marca fabricel De mare însemnătate pentru Dame! Fie care P. S. Domnă își pote însa-și pregăti cu o ușurință de neînchipuit talia sa după ori ce modă eu ajutoriul aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Gusohelbauer. A fost censurat de academie. și posede nenumărate scrisori de recunoscință. Ișț are patenta și e scutit prin lege in t6te statele culte. ® 0 © Prețul unui aparat e 3 oor. franco rambursat. © © 0 Se eautcl agen ti Cu tota stima: 17 (40 -52) Antal Guschelbauer. Șopron. (Nagyszeben) strada Cisnădiei 3. Tot felul de oroloage, juvaere din aur și argint, — tacâmuri din argint, recuisite de aur și argint pentru biserici. Cel mai mare ieposit din Ardeal Mare deposit de sticle măritoare, _ • ocheane și binocle - ~ Comandele se eseeută numai pe lângă rambursă. Reparările se esecută prompt și eftin. Cumpăr eventual schimb cu cel mai mare preț curent obiecte vechi de aur — și argint și petri scumpe. " La cerere trimit franco si gratis Prețcurent ilustrat. Nr. 3016. F. Orologiu cilindru re- montoir din argint, cu acoperișuri duple de o construcție puternică și trai- g nică, costă t*SO coroane. (5) 10—52 ©OG La esposițiUDea mfienară a Bniacesta ie la 1896 premiat cn meialia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer '■ pentru clopote a lui । Antoniu Flovotny în Timișora-Fabrie se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la tur- narea de nou a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea de clopote Întregi armonidse, pe lângă garanție pe mal mulți ani, provgcfute cu adjustărl de fer bătut, construite spre a le intorce cu ușurință In ori ce parte, In dată ce clopotele sint bătute de o lăture prin aceea ce sint mântuite de crepare. — Cu deosebire recomând^ = clopotele găurite = de mine inventate și mai de multe ori premiate,’cari sint prevăzute in partea superidră — ea vioiina = cu găurlțdupă figura 5 și pentru aceea aă un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut și cu vibrarea mal voluminâsă, de cât cele de sistem vechii, așa, că un clopot patentat de 827 kg. este egal in tonul unul clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechiă. Mal de parte se re comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, — spre preadjustarea clopotelor vechi cu adjustare de fer bătut — ca și spre turnarea de toce de metal. (22) 36—52 Preț-t&rănțȘri ilustrate se trimit la cerere gratuit șl franco. 1 Abonamentul: Pentru monarehie:. Pe an 12 cor., 'I, an 6 cor., llț an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 sa 18 frc-,1 i an 9 frc., ‘/4 an ! 4 frc. 50 cm. ; Foca apare în fiecare ; Sâmbătă. 1 -3 ax [Mipaa • . f . • • Foaie bisericească-politică. XM----------------- târ----------------na Ineerțlnni: Un șir gamond: odată 14 fii., a doua . oară 12 fit, a treia oară 10 fii. • Tot ce privește foaia, să se adreseze Ia: Re- ' dacțiunea și admini- strațiunea „Unirei® in I Blaj. gl____________________tei XB “W Anul IV. Blaj 23 Septemvrie 1905. Numărul 38. Fond de penzie preoțesc. De câte ori întâlnesc cutare oficiant de stat, comitat etc., în penzie, totdeauna îs cuprins de cea mai mare admirație față de această instituțiune importantă și salutară, eare e una dintre instituțiunile cele mai umanitare. Omul pentru activitatea sa să răsplătește în viață cu aceea, că i-să dă putință de a privi liniștit asupra vieții sale petrecute în muncă de-a putea purta fără grije .sarcina anilor mulți ce apasă umerii la bă- trânețe. Rostul acestei instituțiuni l-a priceput statul, dominiile, întreprin- derile mai mari, încă și băncile noastre românești, cari au înființat fond de penzie, îngrijindu-să și pe astă oale de funcționarii lor, ba statul a făcut fond de penzie și pentru lucrătorii de pământ. Numai noi preoții greco-cato- lici, stăm cu mânile în sân în cea mai crasă inerție față de instituți- unea înființării unui fond de penzii, cuprinși de fatalismul vrednic de un dreptcredincios musulman, dar nu de nește luminători din secolul al XX-leâ. De câte ori petrec în cimitir câte un credincios decedat al meu, totdeauna mi-să înduioșează inima aducându-mi aminte, că dintre con- frații preoți, dintre conșcolarii mei, câți trec la cele vecinice încă în floarea vieții, foarte tinerii în mare parte din cauza, că formând familii își iubesc soția și pruncuții săi, însă, ca sabia lui Damocle deasupra capului stă gândul, că ce va fi. de familia lor scumpă și drăgălașă, dacă s-ar întâmpla să moară el ne- lăsând avere. Ar ajunge pe ulițele satului, osândiți să trăiască din 120 co- roane penzie anuală, cât are o văduvă cu prunci în dieceza Gherlei. Și ca să nu ajungă soartea asta, se pun să strângă avere. Să pun pe lucru, lucră din greu lucruri ser- vile de atari cu cari nu-s dedați, până ce unuia i să rupe o vână, altul capătă aprindere de plumâni, altul oftică, a căror sfârsit grabnic e moartea. De ce s’a temut nu scapă, cu aceea deosebire, că îi ajunge cu mult mai iute, decum a socotit, și rămân văduvele sermane și prun- cuții orfani, ca vai de ei. Frați preoți, cari cu cuvintele voastre isvorîte din inimă ați stors atâtea lacrămi, să nu aveți inimă, când vedeți astfel de nefericirii Adu- ceți-vă aminte, că și cu a voastre drăgălașe famili să poate întâmpla asa ceva. Ici colea văd câte un preot gârbovit sub povara bătrâneței, ser- vind ca preot 30—40—50 de ani și acum la bătrânețe, când ar avea lipsă de liniște să se poată pregăti pentru vecinicie, trebue să alerge, să asude din greu, ca să-și poată agonisi cele de lipsă pentru traiu, ba de cumva din slăbiciune nu poate isprăvi funcțiunile trebue, ca puținul venit preoțesc să-1 împartă cu acei preoți, cari isprăvesc funcțiunile în locul lui. Ce să zic de cei neapți, ce să zic de cei nevrednici, cari toți îs tolerați de superioritatea biseri- cească în detrimentul și desonoarea clerului, neavând mijloace de susți- nere pentru ei! Nu inzist a argumenta lipsa înființării fondului de penzie pentru preoții gr.-cat. Eu nu cred să fie preot, care nu-i convins, Că înfînțarea unui fond de penziune e neamânat de lipsă. Să naște întrebarea, că noi preoții pute-vom înființa, și cum? . Am meditat asupra acestei teme și am ajuns la acela rezultat, că să poate foarte bșor, numai dacă ne-am pune serios pe lucru. Promițând, că precum fiește- care biserică, fie cât de săracă trebue să solvească în fondul de penzie a învățătorilor 24 coroane anuatim, deși mulți dintră învăță- tori nici măcar cantori nu-s, trebue, cu atât mai vârtos să contribu- ească fiește-care biserică la fondul de penzie a preoților, cari trăesc dela altar, cari îs prima persoană în biserică și a căror activitate e pentru ajungerea scopului sublim a bisericei. Fondul de penzie ar fi de în- ființat după dieceze. în dieceza Gherlei de exemplu fondul de penzie și venitele lui s’ar compune după a mea părere din următoarele: 1. Fondul vido-orfanal deja existent cu obligamentul, de-a presta penzie văduvelor, cari sunt în dieceză după împrejurări, cât să poate de mare. 2. Taxa de membru la acest fond odată pentru totdeauna a) 10 cor. dela 500 preoți să mă folosesc de număr rotund, 5000 coroane. 3. Contribuire respective taxa anuală din partea preotului și a comunității bisericești 5—5% a ve- nitului preoțesc din respectiva pa- rohie. Dela 500 de parohii, luând ve- nitul parohial după conscrierea fă- cută pentru congruarea parohiilor una cu alta în 600 coroane, ar face 300.000 coroane dela cari 10% ar fi 30.000 cor. 4. La denumirea de preot nou, o taxă oarecare din partea bisericei. 5. In caz de strămutare la o parohie mai bună, din suma cu cât e mai proventuoasă noua parohie 30°/« pentru fondul de penzie. 6. Ou ocaziunea intregirei con- grual, din suma cu cât să între-* gește venitul In fieștecare parohie dela preot 80% odată pentru tot- Pag 318. _ deauna, de acolo încolo căîfes ol'/o. • după venitul cel nou, ătât dela-' preot, cât și dela biserică. " 7. Dacă eă va î^fîin^a fondul de penzie taxa de pe «10 ani odată dela acei preoți, cari ar voi, ca de 10 ani Bă fie membri la fondul de penzie, presupunând, dacă au ațâța ani de sevițiu. . 8. Mulctele dela preoți pentru transgresiuni. ' 9. Lasăminte pie, colecte,.....și altele precum eventual și loterie concediată spre acest scop de stat. — Modul penzionării s’ar face după calapoda celor dela stat, cu puține modificări. Luând în conziderare, că ve- nitul fondului penzionar de preoți numai rar s’ar lua în folosință, căci fiește care preot până poate bun bucuros servește, luând în con- ziderare că din izvoarele mai sus indicate sumă respectabilă s-ar vărsa anuatim în^cassa fondului de penzie, în puțin timp ar acoperi pe deplin venitele fondului și cotizațiunile anuale sumele de lipsă pentru pen- zionări de văduve, orfani și preoți. Preastimați confrați preoți, eu am adus chestia pe tapet. 1 Pentru de-a pute pune la cale | înființarea fondului de penzie să ; recere ca să fie desbătut aCest | „ U N 1 R Ă obiect* în. organul nostru iubit, în prețuit» ; . Dupăce s’a d^sbătă qhestia în ziar, Bă se cpnvoace anume în acest obiect conferințele protopo- pești, să se ie decis în această cauză, care ar fi a să înainta în centru cu rugarea, ca OrdinariatqJ să conceadă ținerea adunării de preoți din toată diecesa în centru sub presidiul delegatului episco- pesc. .. \ . In adunare s-ar hotărî înființerea fondului de penzie, s’ar primi pro- iectul de statute, s’ar înainta spre întărire la Ordinariat, cari apoi prevăzute cu clauzul de aprobare ar întră în vigoare și ar fi obli- gatoare. . Frați preoții e timpul suprem să rezolvăm chestia aceasta ur- gentă . și vitală; să ne strângem rândurile, să ne forțăm noi pe noi, ca să putem înființa fond de penzie. . Știm prea bine, că pedeca cea mai de căpetenie e starea materială din cale afară debilă a preoților. Și cum nu a fi, când noi cu studii mai înalte în timpul modern de acum, cu pretențiile lui felinrite, trebue să trăim din acele etnolu- lumente, pentru cari au servit ca preoți strămoșii nostri. , Nr. 38. , Voește și vâi putea I In laturi cu petlpcile! ' ; . s Liniștea vieții, oficiul nostru, aî inbirea față de familiile noastre, ne impune datorința de-a înființa fond de penzie^ .. Oe liniștit vom trăi atunci, când vom ști, că la ori ce fatalitate fami- ..lia noastră e asecurată; atunci mai cu râvnă, mai cu voie ne-am împlini oficiul de-a vesti „cuvântul adevă- rului* având liniștea sufletească, că ne-am împlinit datorința față de fa- milie cu scumpătate. Dumnezeu să ne: ajute I JDemetriu Ci truca, ' preot. Situația actuală din Ungaria o carac- terizează „Germania* din Berlin în primul numărului său cel dintâiu din 15 Septem- vrie in chipul următoriu neasemănat de nimerit: „Marți sara târziu s’a hotărît într’o audiență soartea lui Fejervăry. Pe calea politicii magiare celei întortocate au ajuns cu aceasta lucrurile într’o Situație noua. Ministeriul Fejdrvâry, carele a voit, să aplice mțjlocul cel mai de pe urmă, ce-1 îmbie constituția, n’a dobândit spre aceasta încu- viințarea Coroanei. Deja de mai multă vreme se știa, că emoțiunea de bucurie, cu carea socialiștii austriac) salutau în chip de to- tului tot nemotivat proiectul de reformă electorală, a băgat spaimă formală în anu- mite cercuri din Austria. Nu o spuneau FEUILLETON. Exposiția „Asociațiunii". (Continuare.) . industria minieră prin îngrijirea so- cietății „Concordia* din,Bucium, de sub di- recțiunea dlui Âurel Danciu, s’a presentaț în mod demu.' ■ Pe" lângă un șteamp de lemn în miniatură s’a putut vedeă $j un alt șteamp modern pentru pisarea pietrii. din carr se estrag metalele. Secția aceasta a fost aranjată ,de dl Danciu, care a adus cu sin? și uu băiaș voinic, pentru a arăta publicului- vizitator, cum se alege' atirai. Au mai .fost espuse unpl.te și vase, ce:.;8e întrebuințează la scoaterea pietrii și la ale- gerea autului, apoi diferite stufe. conținând aur și alte metale, și fotografii, cari să ilustreze acest ram de industrie. Di Oct. din -parte-și ;a:' exIpii8 de aseinenea (^fetite mippr.aie și fotografi mina deUi Sohorșin-Cerbia. Nu mă întind mai de parte asupra părții' etnograficei a exposiției, despre care de-, altfel ^ar. puteăi .sc^ie . yolițmuri,întregi, capi scopul meu nu este altul, de cât.a face O revfibtă gdDetaiă ăisnprti bbieetălbr expuse',’ asupra țihgțurilor reprosentăie și a, factor: rilor, cari au contribuit în măsură mâi con- siderabilă' la : reușita "acestei întreprinderi lyițWMjale, menită, să-are^, puterea, de; giș^Ă a elementului român din țară ce o locuim șt 6 niAnîm1 â n^ "Făeându-t/această prin cețe ■ expuse până aci, « dela sine ââeă> Iii relief și reversul medaliei, căci duuă ce ai Constatat, că numai o seamă de ținuturi au fost representate la exnosiție, acelea adecă unde puizează mai viu viața româ- nească.-iar unele foarte puțin și cele mai multe chiar de loc; eă prea puțnie despăr- țăminte ale „Asociațiunii* au ținut să-și facă datoria națională, nu poți să nu te întrebi, unde sunt și ee an făcut celealaite? Unde e Valea; Murășului dela Teiuș in sus, unde Câmpia, sărmana câmpie, părțile nor- dice ale Ardealului, și chiar Selagiul. unde. Bihorul și Sătmarul, Maramurășul? de unde n’am văzut, decât sap fo.arte puțin, sau chiar nimic de interes etnografic. Ar fi foarte trist, dacă a'r fi să judecăm acestea ținuturi după măsura; cum s’au manifestat cu oca- siunea exposiției, Ar fi fost, apoi de dorit, ca viața comunală șt case de ale țăranilor români să fie mai bine reprezentate, și ab- străgând deia altele, să vedem, cum se cerea în programă, din fie-care despărțământ al „Asociații!iții4, cel obțin1 câte un tablou fotografic al, vre-unei comune caracteristice de pe teritorul său, presentând vederi ge- nerale, ori o stradă sau piață principală cu grupuri de . popor, ori- măcar 'câte d casă țărănească; din toate acestea însă prea puțip, nbs’ă dat să vedem. ■ - ■ 1 ' ■ Tot ăsdmen'ea bnteati dă' fie mai bogat representați și unii râmi din ocupaținniie agricole.ale poporului nostru. . • ParieaisMficit-c^ ;" ' • Dacă pârlea.'etnografică’-a exposiției a foș| c^a, ®âi; bogatftj în .deoșepi ce privește portul țărănesc și industria de casai partea istorică-culturală â’ ihst fără’îndoială cea' mai interesantă!,' ;aă<â până acum la noi nu ni-s’a dat oeasiune să vedem1 o exnosiție istorică-culturală românească. Aștfei expo- siția „Asociațiunii* formează un început, și încă bun început. în astă privință, A fost prima ocasie, când am putut yedeă adunate ia nn. loc atâtea fragmente, reminișcințe prețioase, rel ic vi i scumpe din trecutul nostru' istorie, atâtea dovezi caracteristice'; pentru, hărnicia noastră culturală și intelectuală. Partea această a exposiției era adă- postită în localitățile Internatului „Asocia- țiunii*. și anume.: . : , Pentru secția istorică (istoria-politică, culturală și militară), producțiunea literară, secția științifică și pentru socicfdjjZe culturale a fost reservată sala festivă a Internatului. Tinerii profesori: ' Dr. loan Borciași Dr. Grăciunescu, preotul militar Dr. Cioban și secretarul, II. ,al „Asociațiunii*. I.Dăpădatu, deși fără busolă în aranjarea, numărbaselof și văriilor "obiecte din abeât desbâriămâut, după o muncă intensivă de câte-va -zile au știut să ie aducă toate într’un întreg ar- monie pe ziua deschiderii exposiției1. Pe păreții saiei stfăluc^âu că într’Un pios panteon portretele : figurilor marcante, cari au ilustrat istoria poporului nostru din trecutul nu prea îndepărtat, și ți-s.e păreă, eă și eie, în răceala ‘lor, "sunt eărbători ha- ționale, ce se desfăgură^ portretțle ippArilșr mecenați din familia Mocșony.i,. între cari imjjbsdnttfT tablou' al lut1'Ăfidreiu^Mbc^Onyi, prin dimensiunile sale atrăgea cuiddosebire privirile visitatorilor; al generalului Traian Dbdst,' dela eâife ă’au'tiutufi vecidâ și unele relicvi ic rpcuț :8»biș, eșarpai cureap^ satiri, tabachera, orologiul de masă, penele calpa- cului, etb., toate e’x’pirib’Și dăruite! TMuzettîui de dna Elisa > Doda> din ; Caransebeș, sora Nr. 38. U N I E E A Pag. 319; aceasta cu nici un cuvânt, pentru ca să np îmbărbăteze coaliția, și ministrul Kristofiy călători la Viena, ca aci să împrăștie nedu- meririle. înzădar! Sistemul capitalist,ic, ca- rele guvernează „în chip parlamentar" prin mameluci guvernamentali, a fost creat de Tisza bătrânul, și mâna Iui cea de fer. și capiii lui țel cuminte au susținut sistemul acela. Sub Bânffg, carele schimbase energia cea fără de considerații în brutalitate, a urmat apoi obstrucția ca reacțiune. Un fe- nomen febril acesta, din carele se putea conchide Ia jele mari sociale și național- politice. „Vienei" i-a căutat, să facă concesii. — Mijloace paliative au fost acestea, cari n’au folosit multă vreme. A urmat catastrofa, dezastrul electoral al partidului guverna- mentai. Și acuip avea să vină din stânga, ceea ce se făcuse până acum din dreapta; voiau Inse totuși, — și aceasta trebuiau să o voească în .fața stării nesolide interne a coaliției, — voiau să lipsească coroana in chip desevârșit de drepturi, pentru ca așa să întă- rească încă o dată stăpânia cenților și ba- ronilor și a alaiului lor de advocați și jur- naliști. Domnii aceștia, cari nu-și tem Un- garia sa de nimica așa de tare ca de cultură europenească cil lucrarea culturală, cu mă- suri sociale, cu libertate civică, ei, cari de- joSesc poporația întru heloți și au schimbat țara întreagă într’un singur sat de al lui Potemkin, s’au aliat strîns laolaltă, cu toate că programele lor se deosebesc așa de tare. Ei, cărora nu le este nimica mai urgisit de cât catolicismul, cărora nu le ajunge Luther, cari se mai alipesc de Calvin, au reușit să prindă în laț până și partidul poporal ccl catolic, carele în chip firesc a ajutat și el la răstur- narea liberalilor cu conducăroriul lor cel calvinesc, dar apoi nu s’a mai lăsat din mâni, și carele prin negura frazelor nu vede, că pe lângă admiterea la putere a poporului celui în partea cea mai mare catolic ar tre^ bui să crească foarte înrîurința lui față cu partidele de Kulturkampf v „Acum în sfârșit, când s’au atins.de : armată, da mijlocul de putere și apărare a împărăției,: carele păzește strălucirea cea veche a arhidinasției, acum monarhul n’a cedat nțai mult. După 38 ani a urmat în sfârșit un regiment,. carele nu guverna în chip de partid, comiții supremi au ieșit din cluburile de partid, naționalitățile cele asu- ' prite au răsuflat, Croații sperau întru drep- j tul lor cel înarticulat, o suflare de timpuri । nouă, mai bune a trecut prin țară. — Spe- i rari dșșerte! în Viena se înfățișează domni mari, cari sunt încuscriți îp Ungaria, și mi- niștri, cari își temeau liniștea.. Multă vreme nu lucraseră nimica. Acum i-au cuprins sir- guința. Spirit archiaustriac s’a ridicat din mormânt^ —: au pus lui Fejiroâry pedecă. | Cum a zis numai Grillparzer? . । „Glaubt ihr, def TUrke werde mussîg gehen, | „FUr Waffenrah und solchen armen Tand I „Des Vorteiîs sici begeben, der ihm lacht? 1 ; „Das ist der Fluch von unsrem edlen Ha.ua, . | „Auf halbem Wege imd zu halber Tat | I „Mit balben Mittlen zauderhaft zu streben. ' ! „Ia oder nein, liier ist kain Mittelweg". „Noi nu desconsiderăm nedumeririle față cu dreptul electoral cel universal, — carele doară la pertractarea parlamentară ar fi fost supus încă la anumite îmblânziri; — dară aici este el singurul mijloc, asemenea operației h un greu bolnav. Ar fi mântuit în sfârșit Ungaria prin, sfârșitul cel cu spaimă de spaima cea fără de sfârșit, carea după fiește care veac pretindea brațul întrarmat. Deja își bate joc în Viena organul lui Apponyi: „Bă- trânului genera], carele fără de veste a ieșit cu o flamură roșie, curând i-s’a stricat voea de șaga aceasta. Nu s’a. ales, nimica din radicalismul husăresc ..regesc unguresc, nimica din toate reformele acele frumoase, cari săriau în toate părțile numai așa ase- menea petrilor sub, copitele cailor, nimica din dreptul electoral universal, carele l-au arun- cat îu capetele oamenilor asemenea unei sudălmi din căsarină. întreagă Ungaria cea nouă, carea au scos-o cu atâta temperament la iveală ca prin, vrăjitură, cu egal» îndrep- tățire națională și cu fericirea social-politică a poporului, s’a împrăștiat ăsemehea unui vis. Și Ungaria cea veche iară e aci cu politica sa gravaminală, cu preacunoscutele dureri ale ideii sale- de stat național, cu stră- murul său inesorabil și nesăturat de a ma- giariza. Toate sunt iară, cum au fost, de tot strămoșești magiare, și epizodul despre Ungaria cea modernă a trecut și s’a dat uitării/ ; „Putere-ar oare cine, să apere planul lui Kristofiy mai bine, de cum o arată jubi- larea aceasta de învingere? în Budapesta le crește deja îndrăzneala, și Francisc Kos- suth scrie, că monarhului îi caută acum, să înțeleagă, că împotriva voinței națiunii mi se poate guverna. „Voința națiunii!*■ Kris- tofiy a îndrăznit, să declare,' că națiune și popor nu sunt identice. „Vor să mai cerce încă o dată, să gu- verneze prin națiune. Reuși-va oare preste tot vre-un compromis, ori doară se va con- tinua criza acută? Cine o știe aceasta? Și ce însamuă „compromis", am esplicat de unăzi. Accentuăm încă .o dată numai atâta: Să nu se conceadă, să se atingă de armată, de spriginul vechiu și glorios al măririi Austriei și al puterii arhidinasției ei. Soco- tiseră, că e lege inviolabilă, că puterea ar- mată caută să rămână afară de luptele na- ționale și politice, și cele două constituțiuni generalului: portretul generalului Trapșa și medaliile lui, al mareșalului eampestra Se- ra citi, baronului Urs de Margina. loan Bn- teanu (orefeetnl martir dela 1848), A. Mu- rășan. George Bariț Vas. Lad. Popp. Al. Bohățel. I. Meșotă. Gavr. Muntean, I, Po- peseu, Iac. Bologa. Alexandru Roman, I. ; Frâncu, Dr. D. P. Barcianu. G. Cristurianu i (portret din 1868, lucrat de pictorul rom. j Mihail Popp din Brașov). loan Petran, Ioana Bădilă, Elena G. Bîrta. Simeon Popoviei, Ștefan Havași Oășanu, marele binefăcător ăl bisericii gr.-eat. din Cluj, apoi tabloul i tuturor presidenților „Asociațiunii", etc. Dealungnl pâretelui dela dreapta In- trării, Hi făcea plăcută impresie să vezi expire pe atelaje respectabile roadele muneii intelectuale românești: producțiunea noastră : literară din timpuri mai vechi și mai proa- ' spete, împărțită după ramuri, ca: literatura • didactică, istorică, științifică, bisericească, i filologică, economică, literatura frumoasă, diverse. Colecția aceasta, deși completată pe cât s’a putut din biblioteca „Asociațiunii*. totuși nici pe de parte n‘a putut aveă pre- tenția de a cuprinde, tot ee s’a scris și ti- părit la noi, ori de literați de ai noștri do- miciliați peste munți, sau în străinătate. Mai bogat s’a presentat. de sine înțeles, literatura didactică, dând o vină dovadă de hărnicia profesorilor noștri din centrele noastre culturale. Literathrâ frumoasă era representată. și prin.câte-va biblioteci popa- | lare, editate de librăriile și tipografiile: Ciurcu, Murășanu, A. Todorau. W. Krafft. Institutul de edituri „Minerva* diu Bucu- rești, condus de tipograful ardelean Filip, încă a expus o serie frumoasă din pablk*- ținnile apărute în editară sa. Tot aici era aranjată și colecția presei noastre periodice din Ardeal și Ungaria, cea mai completă, ce s’a putut vedeă până aenm, întregită și aceasta din prețioasa co- leețiune a „Asociațiunii*. „Activitatea*. „Albina*, „Albina Carpaților*, Biserica și Școala*. „Bonul Econom*. „Concordia*, „Controla*, „Drapelul". „Dreptatea*. „Eco- nomul*. „Familia*, „Federațiunea*. „Foaia Diecezană*, „Foaia bisericească și scola- stică*, „Foaia Ilustrată*. „Foaia Poporului*. „Foaia Școlastică*. „Gazeta de Duminecă*, „Gazeta Transilvaniei11, „Libertatea*. „Lu- ceafărul*. „Lumina*. „Luminătorul*, „Ob- servatorul*. „Organul Luminării*. „Orientul Latin*. „Poporul*, „Poporul Român*. „Re- vista Bistriței*. „Revista Ilustrată*, „Revista Orăștiei*. „Răvașul*, „Școala și Familia*, „Sionul Românesc*. „Telegraful Român*. „Transilvania*. „Tribuna*, „Tribuna Popo- rului*. „Unirea*. „Viitoriul*. — toate erau representate sau în coiecțiuni complete. în- cepând dela prima lor apariție, sau numai din unii ani, remarcându-se în deosebi im- posauta eoieețnme a „Gazetei Transilvaniei* și a celor două „Tribune* prin grosimea volumelor sale. Câtă mancă intensivă, câte sbnctnmări sufletești, câte țipete de durere și cât de puține momente de bucurie, ale neamului vor fi însemnate pe paginile în- gălbinite de vremuri ale acestei jurnalistice totdeuna slab sprijinite, — va fi trebuit să-și zică vizitatorul gânditor la vederea morma- nului de gazete adunate la un loc! De-asupra acestui magazin de muncă intelectuală românească îi ședeâ atât de bine să troneze asemenea unui lupiter figura venerabilă a Ini Timoteiu Cipariu cu trăsu- rile sale marcante și cu privirea sa ageră, pătrunzătoare până îu rinichi. •— tipul cel mai caracteristic al omului de carte, eare între cărți și-a trăit rodnica sa viață. într’un mare dulap s’a putut vedea o colecținne, o parte de nublicațiuni românești, datorite editureî W. Krafft din Sibiu, eare cum se știe, are merite netăgăduite pentru producțiunea noastră literară, căci multe din publieațiunile noastre de valoare, fără con- cursul acestei firme editoare, nu le-am aveă — poate — azi In bibliotecele noastre. E destul să amintim în asta privință numai „Enciclopedia Română*. Firma W. Krafft n’a lipsit a tipări și un catalog al pnblica- țiunilor expuse, precedat de o interesantă Introducere, datorită dlui Dr. Diaeonovich și cuprinzând câte-va notițe asupra trecu- tului și rolului, ce i-a avut librăria numită în producțiunea literară română din țările coroanei ungare. Astfel, conform acestui catalog, coleețiunea din chestiune, se com- punea din 186 nublicațiuni din editura pro- prie, 316 nublicațiuni din arehiva tipografiei și 26 cărți vechi. Dintre acestea din urmă relevăm: o căzanie manuscript din secolul XVII., Evangelia din 1682; Kyriako dromi- onul mitropolitului Atanasie din 1699; An- thologionul iui Antim Ivireanui din 1705; „Versuri Veselitdre Intru cainete Pre lumi- natului. și Pre osfinczitului Domn Samoii Vulcan Episcopului Graeco-Catolicesc al Orădiei-Mare. quând la annul 1807. in luna lui Mai prin Exeellenciasa loanu Bobb, Episcopul FOgâraschnlui. sau «fintzit Episcop in Blas, de Vasiiie Aaron, Jurat in măreț; Principat al Ardeiului Procurator. Sibiî. In Typographia lui loann Barth 1807.* 18 pag. 8° eu litere latine, etc. Asupra acestei broșuri, de sigur foarte rară iote-* Pag. 320. UNIREA Nr. 38. garantează coroanei, că numai ea are, să dispună pe terenul acesta. Dăcă vor face și din armată și pe mai departe obiect de concesii, atunci vechea Coroană perde din i venerănda sa strălucire, atunci comit sinu- [ cidere de frică de moarte!*. I L ■' •: CORESPONDINȚE. Sâmbetele morților. în Nr. 34. din a. c. am cetit un articlu scris de Dl —f.— în care să ocupă cu Sâm- i betele morților. Și în acest articlu pondul i principal, cade pe proposiția, de unde își | ieu originea Sâmbetele morților? După părerea mea, aci nu cade pon- dul pe numirea zilei, că oare Sâmbătă e ori Duminecă etc., ci cade pe actul măreț, care ! să duce in îndeplinire în aceea zi. Adecă, . în acea zi să aduce o sfântă jertfă pentru cei morți. Oare de unde își ie originea a- ceasta sântă jertfă? eu cred, că originea e din timpurile celea mai vechi, din Testamen- tul Vechiu. Moisi din porunca lui Dzeu a rânduit jertfele în modul următor, adecă: de rangul I. a rânduit jertfele sângeroase: boi, oi, ca- pre, porumbi, turturele. De rangul II. a rânduit jertfele fără de sânge, adecă: țarină sare, oleiu, miere, vin. sau tămâe, cari jertfe s’au ars pe altar. Scopul jertfelor acestora a fost, sa arete mărirea lui Dzeu, să dee oamenii o mulțu- mită lui Dzeu petru darurile primite și sa ceară alte daruri pe viitor și dacă oamenii l’ar fi vătămat pe Dzeu cu păcate, atunci să-și ceară iertare prin aceste jertfe. Acuma, și morții aii vătămat pre Dzeu prin păcatele sale și pentru ei au trebuit să se aducă jertfe. Ceea ce să vede din Cartea a II. a Macabeilor Gap 12, Vers 39., care sună așa: „Eară a doua zi, aii venit cei ce erau cu Iuda, pe cum s’a fost rânduit, ca să ridice trupurile celor morți și să le așeze cu rudeniile în părințeștile mormânturi. Și au aflat sub hainele fiieștecăruia din cei morți: lucruri sânți te'idolilor lamniei, de care oprea legea pre jidovi și tuturor lucrul vădit a fost, că pentru aceasta pricină au căzut aceștia. Și Iuda două mii de drachme de ar- gint a trimis în Ierusalim, ca să să aducă jertfă pentru păcat; foarte bine și cuvios de învierea morților socotind. Că de n’ar fi avut nădejde, cumcă vor învia cei cari mai ’nainte au fost căzuți': deșert și de râs lucrul ar fi a să rugă pentru cei morți. “ Eată începutul jertfei pentru morți. Că pentru ce au jertfit oamenii de de- mult lucrurile amintite răspunde Eusebiu: „Până când n’au avut oamenii mai scumpe jertfe ca să arete lui Dzeu.- au arătat vite pentru răscumpărarea sufletelor lor; și fiind că vitele le-au jertfit pentru sine însuși își puneau mânile pe capul acelor vite jertfinde, că să însemneze că păcatele sale și le tran- spun pe acele vite, că acele să fie jertfă înblânzitoare față cu Dzeu pentru păcatele lor. Așa se împăcau cu Dzeu pentru păca- tele lor. însă în fine i-a învățat pe oameni Spiritul Sânt, că în viitor va fi o jertfă cu mult mai perfectă și mai sântă și mai potri- vită, i-a învățat Spiritul Sânt pe oameni, că cum să arete această Sântă jertfă lui Dzeu? I-a învățat pe oameni Spiritul Sânt, că jertfele Testamentului Vechiu au fost numai și numai întipuirea jertfei -celei mari și m^iestoase dumnezeești, carea s’a adus pealtariul sântei cruci în muntele Golgota.* Aceaste sântă jertfă se duce în înde- plinire în toată sânta Liturgie a noastră. Și această 8. Liturgie se celebrează chiar și pentru morți tn Sâmbetele Morților. Timpul și modul Introducerii ritului acestei S. Liturgii, e greu de statorit. Căci ritul cu decurgerea timpurilor s’au strămutat în multe forme. De esemplu la Romano Catolici ziua morților să celebrează în 2 Nov. ori și pe ce zi ar cădeă. Vasiliu Criste, preotul Ș. Giurtelecului și al Lomperdulni. Dare de samă, și mulțămită publică.. Cu ocaziunea petrecerei de vară aran- jată de comitetul despărțământului „Reghin" al Asociațiunii în Reghinul săsasc la 10 August st n. 1905 s’au Încasat cu totul suma considerabilă de 400 coroane, din cari subtragânduse spesele de 194 cor. 18 fii. rezultă un venit curat de 205 cor. 82 fii. < Au suprasolvit următorii domni: Dionisiu Șimon mare proprietar Sân- georgiul-de-Câmpie 16 cor. Trangott Fromm primar orășănesc Reghinul-săsăsc, Eugen Marino viciu mare proprietari Fărăgău, Dr. loan Popescu advocat Reghinul-săsăsc, losif I Popescu director la banca „Murășana" Re- ghinul-săsăsc câte 6 cor. Galacțion Șagău protopresbiter Cueșdiu, Dr. loan Harșia ad- vocat Reghinul-săsăsc cât 4 cor. Familia Birtolon notariu eercual Lăscud, Dr. Romul Boilă când, de adv. Blaj, Văd. Nicolau Ma- rinoviciu văduvă de comerciant Reghinul-să- i săsc, Bariu Nicoară scritor Teaca câte 3 cor. ! Sever Barbu comptabii la „Murășana* Re- ghinul-săsăsc, Da vid. Boilă Dicio-Sâit-Mărtin. I Dr. Alexandru Ceușan medic Reghinul-săsăsc, resantă. dacă nu mă va preveni alt cineva, voiu reveni eu altă oeasiune. în legătură cu prodnețiunea literară este de amintit încă: colecția a parte a dlui Dr. Diaconovich, adăpostită într’un dulap mai mic și cuprinzând pubiicațiunile editate de dânsul, cum e: „Enciclopedia Română*, colecția completă din „Romănische Revue*, „Dreptatea*, etc.; apoi colecția folkloristică, 5 volume manuscripte, a dlui T. A. Bogdan, învățător în Bistrița, premiatul „Asociațiunii*, cuprinzând balade și legende, culese cn multă sirguință din popor. în dulapurile din mijlocul saiei erau înșirate prețioasele relievii ale lui Simeon Bărnuțiu, expuse de nepotul marelui român, Dr,. luliu Maniu, cum sunt: atestatele și diploma lui de doctor dela universitatea din Pavia, decretul lui de numire ia universitatea din Iași ea profesor, număroasele manu- scrise edite și inedite ale lui. acte, distincții, orologiul lui de aur. fotografia modestului său mormânt din Bocșa-Română, etc. De pită parte erau expuse de profesorul Dr. L Borcia manuscripte de ale profesorilor Dr. D. P. Barcianu și Dr. I. Crișianu. Mai de- parte relievii interesante dela George Bariț, formând proprietatea Muzeului: portretul iui, biografia iui autografă, diferite diplome și album uri, adrese, între eari adresa inteli- genței române, pe lângă care i-g’a oferit colecta națională pentru editarea operei sale principale: Părți alese din istoria Transil- vaniei, subscrisă de Ilie Măcelariu șîloan Slavici; adresa Academiei Române cu ocp- «lunea iubileuipi său de 80 ani; decretul regelui Carpi, prin care i-s’a conferit me- dajia „Benemerenti* etc. în vecinătatea acestora se vedeau portretele tovarășilor sci de luptă de odinioară: Andreiu Murășanu și lacob Murășanu, numeri singuratici din „Gazeta Transilvaniei*, apăruți ia momente marcante din viața'celei mai vechi foi po- litice române, necum și portretul actualului director și proprietar al foii. Dr. Aurel Murășanu. în deosebi trebue remarcată frumoasa colecție numismatică, de cărți vechi, manu- scripte și documente, expusă de despărță- mântul Cluj al „Asociațiunii* prin stăruin- țele dlor Dr. Amos Frâncu și Dr. Elie Dăianu și amintită cu laudă și în discursul de inaugurare a Muzeului și exposiției. Și cu drept cuvânt, căci ce dimensiuni grandioase ar fi luat exposiția, dacă toate despărțămintele „Asociațiunii* și-ar fi pri- ceput-o ca al Clujului, și pe lângă acesta al Blajului și al Brașovului! Dintre'cărțile vechi ale acestei colec- țiuni merită să fie relevate cele câte-va cronice, cari s’au „împedecat* și de horup- situl neam românesc, cum sunt: Cronica lui Melanchton din 1569. a lui Bonfiaius din 1568. a iui Sacredo, vorbind despre neiderea Ini Mihaiu-Vodă Viteazul, cartea iui Achile Tarducei din 1601, a lui Thomasius Vene- țiănul din 1621, „Daciă” lui loannes Trfister diu 1666, cronica lui Thuroczy, cronica ardeleană nemțească din 1670, cartea lui Laurențiu Toppeltinns din 1667, espiicația .antichităților ,din Dacia de Zamosius din 1593; apoi interesanta Evan- gelie a vlădicei Feieacului în scoarțe de argint, „Doctrina christiana* de sub ep. Petru Paul A aron din 1757 și „Epistola consola tona “din 1761; „Elementa iinquae daco-romanae ; de. Sam.. Klein de Szăd din 1780. : .. • Lângă cărțile acestea vechi erau în- șirate și câte-va manuscripte: un manuscript vechiu românesc, texte bogomilice, altul dela biserica din Măgura (cott. Bistrița-Năsăud), „îuțelepciunile lui Panagiot filosoful (ma- nuscript vechiu românesc) și un manuscript slavon. Mai mult decât acestea au deșteptat interesul oamenilor de carte cele câte-va documente istorice vechi ale coleețiunii din chestiune și în deosebi literile donaționale (în limba latină) dela Mihaiu-Vodă datate din Alba-Iulia în 1 Decembre 1599. cu sub- scrierea autografă a viteazului domn, care a știut să se facă stăpân pe scurt timn peste cea- mai mare narte a teri torului locuit de neamul nostru. Lângă acest document s’au putut vedeâ: un zapis unguresc din 1691 cu iscălituri de nobili români din Chioar; un chrisov românesc al lui Leon- Vodă (anul dela facerea lumii 7139). uu zapis românesc (7155). nn nasaport dela Radn-Voevod (7176). un chrisov ai lui Mircea-Vodă(7054). un chrisov de do națiune slavonese deia Alexandru-Voevod (7133), etc. FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. DeA. C DOMȘA Prețul 1 mroană. Nr; 38. U NI K E Ă Pag. 321. Nicolau Motora preot Sângeorgiul-do-Muraș, loan Raț preot Filpișul-mic, Ștefan Rus pro- topresbiter Murăș-Oșorheiu câte 2 cor. Fie- rea Bogdan ingineria Reghinal-săsăsc, loan Borda pădnraria Râștoșnea, Andrei Cadar proprietar Meșterhaza, Victor 'Calini comp- tabil Reghinul-magiar, Simion Cioloca do- cența Logig, Petru Gorea preot Fărăgău, Zacharie Ilioviciu docente în pens. Fiscut, Michail Moldovan friseur Teaca, NicoleMoisin proprietar Gurghiu, Teodor Uroka pictor Reghinul-săsăsc, Alexandru Murăsan primar Ernotfaia Nicolae Nașcu preot Polăț, Alexandru Nicolescu preot Meșterhaza, Va- silie urășau preot Sân-Iacob, loan Rus preot Aiud, Simion Sbârcea preot Toplița-română, losif Șipoș timariu Reghinul-săsesc și loan Truța Răstoșnea câte 1 cor. Primească marinimoșii suprasolvenți pe cum și toți contribuitorii și pe această cale cele mai călduroase mulțămiri. .. Reghinul-săsăsc, la 2 Septemvrie 1905. Comitetul aranjator. Cătră P. T. Cetitori! Apropiindu-sâ sfârșital anului venim a ruga cu toată onoarea pe On. noștri abonenți, cari să află în restanță cu abonamentul, de pe anii trecuți, cât și de pe anul acesta, — să. binevoiască a ni-I trimite fără amânare, pentruca foaia să-și acopere spesele sale cu tipărirea și edarea ei. Admimatratiunea. . 1 Noutăți. Dar preaînalt, Majestatea Sa. regele nostru apost^ic Franeisc losif I. s’a îndurat prea grațios a dărui comunității bisericești gr.-cat. din Cristolțul-mare 300 coroane pentru edificarea bisericei de acolo. Știri personale. Părintele Nicola Eranco, preot grec din Roma. în serviciu la biblioteca vacicană, a fost zilele trecute ia Blaj fiind oaspele Escelenții Sale a Mi- tropolitului. Dela noi a plecat la Gherla. Archieplscopul de București. Numirea Msgr. Netzhammer ca arhiepiscop în loenl lui Hornstein, e bine primită la București. Ziarul „Secolul® scrie că noul arhiepiscop j a învățat de mult românește, mai ales dela prințul Viadimir Ghiea, eu care stă în bune raporturi, și care a și lucrat mult pentru numirea aceasta,. Hymen. loan lenea, cleric absolut și d-șoara Ana Băboi, învățătoare în Lugoj, anunță logodna lor. . Concurs. Pentru dobândirea stipen- diilor din fundațiunea vicarului Roszeghy, să escrie concurs până la 15 Octobre n. 1905. Pot recurge iuriști și studenți gimnasiști români' de origine nobilă din Mâramnrâș. La recurse -să Be alăture carte de botez, atestat despre originea nobiiă și testimoniu școlar din anul scol, trecut. Recursele ti- tulate cătră comitet, sunt a se trimite ia TitBud, vicarul Maramurășniui. Conferența națională convocată la Sibiu pe ^20 crt. a fost oprită sub cuvânt, că e întrunire politică. Ministrul a cerut să se elimineze din convocator cuvântul ‘„electo- rală® și „român®. Pentru fondurile arhidisoezane a con- tribuit loan Maior, Aiud, cor. 15, Emilian Aldea, Veneția-inf. cor. 17 27 și Teodor Radu, Meșcreae, cor. 17. —■ ia fondul Internatului de fetițe, Fas. Șimon, trabant, Viena, eor. 5, iar Nic. F. Negruț a colectat cor. 7 pentru fondnl Mesei studenților. a stors 430 klgr. miere curată, din care a încassat la 400 cor. Și toată economia aceasta cu albinele o face singur, deși are 53 ani, și pentru toate schimbările întreve- nite în viața albinelor poartă notițe precise.® Heunitme fie temparanță. Publicăm eu plăcere ceiea de mai jos, fiind Un sămn de pornire spre bine: înainte de asta cam eu 4—5 ani1 preotul local Simeou Marincaș a ținut o frumoasă predică în s. Biserică despre patima beției, care era o boală mare și lățită la noi. cari cuvinte foarte ne-au înflăcărat, și încă în aceia-și Duminecă la ■ vecernie ne-am întrunit spre a înființa o reuniune de cumpătare. Durere însă, căci atunci numai abia câte-va luni ne-au fost cumnătarea, nefiind în destulă tărie și băr- băție. în anul acesta Preaven. Consistor s’a îndurat de a numi preot ajutător în comuna noastră bisericească Bogdana pe On. loan Nossa. în nostul s. Paști, având ocasiunea de-a înmormânta pe un fruntaș bărbat din comună, văzând atâta beție și necumpăt, a adus din nou vorba ia înfiin- țarea reuniunii de temperanțâ și în dumineca următoare a ținut o frumoasă predică despre patima beției, arătând urmările groaznice ale alcoholului. care duce pe o samă de oameni la sapa de lemn; rugând tot odată în urmă pe popor, ea să se adune cn toții după amiazi în frumoasa și spațioasa școala cea nouă spre înțelegere. Mon. Domn 8. Mărincaș. paroh din nou îubărbătându-ne la cumpătare, ne-am hotărit cu toții să urmăm cuvintele D-sale. și așa între cele mai calde simțeminte de îndestuiire și mân- gâiere, încă în aceeaș Duminecă s’au înscris la 60 capi de familie, și așa pe rând am ajuns la numărul de aproape 200. Au trecut câte-va luni dela înființarea reuninnei de cumpătare, și în tot decursul timpului ăstuia abia 5—6 mai slabi la ânger nu și-au ținut cuvântul de onoare pe deplin, dar și aceia parte rușinați prin noi înșine, parte prin dojenele presidentului s’au întors iară la calea cea bună. Dăm muițămită ceriului pentru-că a îndemnat pe conducătorii noștri îa astfel de lucru măreț și plăcut iui Dum- nezeu. în aceia-și vreme rugăm pe tatăl tuturor făpturilor, să deie și poporului minte trează, ascultare și supnnere flască în îm- plinirea povețelor și învățăturilor celor bune, din care foarte des gustăm, căci numai așa vom ajunge la buna starea de obște și la fericirea vecinică. Bogdana, în 4 Sept, n. 1905. — Guerilă Bănuț, cantor gr.-cat, Necrolog, f Virgil Chețian, băiatul de 9 ani a profesorului Dr. Ambrosiu Che- țian a repausat Mercuri. lăsând în doliu pe părinții, fratele și soțioarele sale. — Esprimăm eondolențele noastre. Odihnească în pace! Preparandia din Gherla. Cetim în [ „Răvașul®, că la preparandia din Gherla a fost numit director tir. Petru Fabian, s’au angajat ca profesori Anton Domide, dela pedagogia superioară din Budapesta și pro- fesorii dela gimnasiul de stat din Gherla luiiu Rarșai și loan Nicoară. Numirile acestea sunt un paș spre bine, Esoursle școlară. Peste o sută de elevi dela gimnas și preparandie au făcut în 10 și 11 crt. escnrsiune de studiu la Sibiu și împrejurime, sub conducerea profesorilor: Alesiu Viciu. Gavrilă Precup, Dr. Emil Sabo, Ales. Ciura și Aug. Caliani. Duminecă dim. au sosit la Sibiu, au visitat Biserica gr.-cat., școala, colecția de arme a orașului, catedrala, esposiția Asociațiunii. museul și colecțiunile Bruckenthal. După amiazi au mers la Avrig. unde au cercetat mormântul lui George Lazar și au văzut frumoasa grădina. a fraților Borges. Peste noapte aii rămas în Racovița, de unde dimineața an plecat spre Turnul- Roșiu și frontieră. Noaptea au reîntors. Pretutindenea elevii au fost primiți cu multă bunăvoință și plăcere, și li-s’au arătat toate lucrurile mai interesante. Sfințire de biserică. Primim: Invitare la sfințirea bisericii gr.-cat. nou edificate din Sânt-Ioana, carea se va celebra Du- minecă în 1 Get. n. 1905. Aviz. Tinâr român, absolut de șeoaiele comerciale, cu testimoniu de maturitate, poșezind afară de limba magiară și germână în scris și vorbire, și esercițiu în scrierea tu mașină. — caută ocupaținne în un in- stitut românesc, resp. în o cancelarie sau altă ocupaținne corespunzătoare, pe lângă pretensiuni modeste. Adresa: „Lugos, Vet- terani ut 8 sz. M. G.“ viața religioasă în șirul credincioșilor bisericei noastre face îmbucurătoare pro- grese. Misiuni, procesiuni, eserciții reli- gioase ș. a. încep a se finea tot mai des și în tot mai multe locuri, fiind totdeauna aglomerație mare de popor. Așa cu ocasia sărbătorii Adormirii Maicei Domnului, am primit lungi descrieri despre peregrinajele făcute la Bucium, în districtul protopopesc al Almașuiui și la mănăstirea Strâmba în distr. Dârgea. Fiindu-ne mereu ocupat spațiul, n’am pntut să le publicăm la vremea sa. Estragem câte ceva din ele. La Bu- cium se pomenește cu laudă numele preotului luiiu Maxim, care a fost ajutat de preoții vecini și în special și mai muit de protopopul Vas. L. Pop. Aci s’au adunat încă în pre- ziua sărbătorii la 1600 credincioși, cărora la însărat tinerul preot loan Nossa le-a ținut o frumoasă cuvântare despre peregri- naje. S’au început mărturisirile, cari au durat toată noaptea, predicând în răstimpuri protopopul desnre pocăință și preotul Matein Moldovan despre Cuminecare. La 4 oare } apoi s’au cuminecat. Mai târziu s’au servit s. Maslu la peste 500 bolnavi. La liturgie . protopopul a făcut o comparație suceeasă | între Preacurata Fecioară și tinerimea de | azi, care a rămas adânc întipărită în inimile i miilor de ascultători. — Tot așa de înăl- țătoare a fost și adunarea nenumăraților peregrini la Mănăstirea Strâmba, vestită deja de multișor, ca loc de pietate, încă de pe când mănăstirea era locuită de călugări. ' Corespondentul nostru observă, că se. simța. I trăbuința ca mulțimii acesteia să i-se deie ' mai mult natremânt spiritual, ținându-i-se mai multe cuvântări, ca de pildă la Bucium. Mai adauge apoi, eă ar fi de dorit, dacă preoții-poeți ar compune câte-va versuri acomodate pentru peregrinaje, ca poporul să nu folosască lucruri străine, versuri rău compuse, fără versificație și fără melodie potrivită? ' în atențiunea învățătorilor. Din o scrisoare ee primim, «atragem câte-va șire: „Rog atrageți luarea aminte a învățătorilor noștri asupra frumosului câștig ce pot să-l aivă din, stupârit, pe care așa leșne j-ar puteâ practisa în oarele libere. Așa de, pildă în Coșocnă' este un țăran fruntaș: Vasilie Nemeș, care n’a învățat nici o școală de agricultură, dar face'minuni eu Btupăritul. Are 115 coșnițe pline de miere. în 1904, Pag. 322. UNIREA Nr. 83. ■ l.u... . „..u.u 1< ■■■<-• .. . ...„ . . . pf. -r Prestanța și foloasele sfântului Sacrament a Căsătoriei față cu căsătoria civilă ~ și concubinatele. == (Continuare.) „Cine desprețuește Sacramentul Căsă- toriei (și adecă nu-i convine darul, nici uni- tatea și indissolubilitatea), acela se dă des- frânărilor" zice s. Bernard. Grația specială sacramentală, unitatea și indissolubilitatea matrimonială, au nu sunt prestanța eclatantă și caracteristică a căsătoriei catolice? Au „căsătoria civilă*’, „concubinatul", „bigamia" și „poligamia" simultanea, dar chiar și poligamia succesivă, servesc și pot garanta scopurile sântei Cununii? întrebat fiind Mântuitorul nostru Isus Christos, că „iertat-e a dimite muierea ori din ce causă?" A răspuns: „Au nu ați cetit, că cine a făcut dela început pe om, bărbat și femeia i-a făcut: pentru aceea va lăsa omul pe tată-sau și pe mama-sa și se va alipi de muierea sa și vor fi amândoi un trup. Ce dară Dumnezeu a împreunat, omul sa nu desparți.' Unul Dumnezeu adevărat în creațiune, unește „sufletul cu trupul"; îi dă dar spe- cial, unindn-1 în legătura cea mai strinsă a iubirei, a credinței, a creșterii de prunci, a ajutorului împrumutat, a medicinei spiritual- morale și phisice, îi leagă cu legătura uni- tății și indissolubilității matrimoniali — până la moarte și „în bine și în rău“. „Iară acelora, cari sunt legați prin Matrimoniu, nu eu le demând, ci Domnul, femeia să nu despartă de bărbat, iar dacă s’a despărțit, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul său." „Bărbatul e capul femeii, pecum Christos e capul bisericii". Unitatea aceasta puternică a bisericii, redundează și asupra singurati- celor sânte Sacramente, care unitate în Sacramentul Matrimoniului eu o disting, în cât în „consens* se manifestă unitatea physico-psyhologică, relativă Ia unitatea și armonia facultăților spirituali și Ia consumare și în unitatea sacramentală, în cât până ce îți trăește soțul, cu altul, ori cu alta nu te poț împărtăși de altă sântă Cununie. „Nime- nea nu-și urește trupul său, ci îl nutrește și încălzește pe acela*; „cine își iubește muierea sa, pe sine se iubește, pecum Christos — Biserica". „Iar voi unul fie-carele să-și iubea- scă muierea sa, pecum se iubește pe sine, iar muierea să se teamă de bărbat". Când vedem, că Mântuitoriul lumii, Domnul nostru Isus Christos institue Sacra- mentul sântei Cununii, admite nnmai mo- nogamia și indissolubilitatea; când vedem, că înființează numai o sântă biserică dreptcre- dincioasă catolică, unic depositar a învăță- turilor și darurilor sale dumnezeești; când vedem, că Mântuitorul Isus Christos însuși enunțiea Ia s. apostol Paul: „Sacramentul acesta mare este; iară eu zic de Christos și de biserică"; când vedem, că un Mântuitor este și una este și biserica Iui; aceea a căreia cap văzut a fost s. Petru, și e, și va fi Pon- tificele Roman; acestei uniri și legături între Christos și biserica Lui, asemenea trebue să fie unirea și legătura între bărbat și femeia lui; când vedem mutabilitatea și divergința învățăturilor, a credinței, a tainelor și Jaxi- tatea relațiunilor și a vieții căsătorești, la celelalte numeroase confesiuni despărțite de vița lui Christos cea adevărată și de biserica Lui: au cine nu vede, că sânta Taină a Cu- nuniei, orânduită de Domnul nostru Isus Christos, odrăslește și e basa unică sigură a firmei credințe, a sincerei iubiri și adhe- ' siuni a soțului de căsătorie cătră soția-sa, e garanta progresării și a creșterii core- ; spunzătoare de prunci, a ajutorului Impru- i mutat, a progresului spiritual-moral și ma- terial a familiei, a statului și a societății; au cine nu vede, că sânta Taină a Cununiei, prin darul lui Dumnezeu, prin unitatea și indissolubilitatea sa, — în Christos și bise- rică, e neasemănat folositoare, salutară ei prestanță față cu ori-ce „căsătorie ori contract civil" și cu atât mai vîrtos față cu fluturii de o zi a concubinatelor, cari, durere, și la poporul roman, în mod special și ca- I racteristic între cel greco-oriental, își seceră j victimele sale în mod îngrijitor, cu atât ■ mai vîrtos apare, sânta Cununie superioară, față de ori ce poligamie. . i *f... , ? । Și tocmai pentru că sânta Taină a | căsătoriei e atât de prestanța și folositoare i omenimei, au cine nu vede în acea s. Taină: j Darul lui Dumnezeu, binecuvântarea lui Dum- | nezeu și a bisericei Sale, care dar divin sânțitor și special sanctifică pe soți, și per- । fecționează dragostea naturală și creștină I împrumutată și cătră prunci, îi întărește în luptele vieții, atât în starea sănătății și a morbului, a bunăstării și a lipselor, cât și în bucurie și în năcazuri și în puterea vieții și în debilitățile bătrânețelor. „Și vom fi amândoi un trup* zice s. Scriptură, iar prin consens vor fi o voință, o aspirațiune, un suflet pe acest pământ — în unire, iar unirea e putere, cu atât mai mare, cu cât e geamenă cu indissolubilitatea. II. Caracterul Sanctității în sânta Taină a Căsătoriei. „Pecum sântă este biserica ta Doamne!" adecă pe cum biserica eea adevărată catolică a Domnului nostru Isus Christos, este sântă în sensul cel mai intensiv, prin învățăturile și mijloacele sale dumnezeești, capace fiind a sanctifica pe tot omul, apoi „Numai sântul poate crește sânți" zice Stbckel, așa și în sânta Taină a căsătoriei, așezate de Domnul nostru Isus Christos și susținute cu a lui dar în sânta Lui biserica catolică, nu numai se aseamănă, ci în acea sântă Taină se re- oglindează fidel, mai ales prin darul sânțitor, sânțenia auctorului divin, sânțenia legăturii : între Christos și biserica Lui, sânțenia vieții, credinței, creșterii de prunci și a împlinirei i tuturor datorințelor vieții căsătorite creștine- I catolice, adecă sânțenia sacramentală. Aceste însușiri sunt cu atât mai prestante și folosi- toare familielor creștine catolice singuratice, nesocotind escepțiunile, cu cât în sânta Taină a Căsătoriei se manifestează în toată supe- ț rioritatea ei religioasă-morală, familiară și’ socială, continuarea mâutuirei, căci fără de familii catolice, nu este biserică catolică. Cum putem noi cunoaște esperia și susținea această sânțenie sacramentală atât de folo- sitoare familielor și omenimei? Din urmarea lui Christos. „Secuere me“. „Cine iubește pe tatăl-său, pe mamă-sa, muierea, fiii săi, mai mult ca și pe mine, nu este vrednic de mine" zice Mântuitorul, subordinând iubirea familiară iubirei lui Dumnezeu. Cine nu are iubire sântă, supranaturală cătră Dumnezeu, nu poate aveă iubire sântă, naturală nici cătră familia sa și vice-versa, prin urmare- sânțenia vieții la căsătoriți se cunoaște, es- periază .și susține, din darul lui Dumnezeu, în sânta Lui biserică, prin împlinirea voiei preaînalte a lui Dumnezeu. „Nu tot cel ce-mi zice mie Doamne, Doamne, va intra întru împărăția lui Dumnezeu, ci cel ce face voia Tatălui meu, carele este în ceriuri." „Ce Dumnezeu a împreunat, omul să nu despartă* este voia preasântă a lui Dumnezeu. „Jugul meu este plăcut și sarcina mea ușoară" zice Mântuitorul. Dacă jugul catolicismului e ușor și plăcut, asemenea trebue să fie și al sântei Cununii, purtându-1 în spiritul și după inima lui Christos, cu sânțenie. „Cine pe voi va ascultă, pe mine mă ascultă." Supunându-ne și prin sânta Căsătorie — lui Dumnezeu și bisericei Lui, lucru sânt facem, împlinind voia Lui și mandatele bi- sericei, nisuindu-ne și în direcțiunile vieții căsătorești a urma lui Christos, a purta sarcina și datorințele noastre, a aduce jertfă și roadă sufletească plăcută lui Dumnezeu, sucrescență sântă, popor sânt. Fiind dar sânta Căsătorie un sacrament și act sânt, cu sânțenie trebue să-l și începem, încă și sponsaliile, cerând darul iui Dumnezeu, cu sânțenie se continuăm și astfel sa și terminăm și resplata nu va lipsi. Fie-care membru a familiei sale este câte un talant, conerezut de Părintele ceresc, părinților pământești, ca se agonisească eu acei talanii în terminul neprețuit și salutar a virtuților. Da „sântă este opera ta Doamne!" „Sântă este biserica Ta", și prin ea și cei împărtășiți în s. Taină a Cununiei pot, să fie sânți, nutrind neîn- trerupt focul vestal a vieții creștine-catolice și nepătate. Pentru aceea zice s. Cyril Alexandrinul: „însu-și Christos învitat a venit Ia nuntă, ca să facă minune și sa sanctifice principiul generațiunei umane." Pecum prin sânta biserica catolică, acei cari o ascultă, se cresc sânții a lui Dumnezeu; așa prin sacramentul Cununiei, familiele singuratice, împlinindu-și în mod sânt datorințele, din acest strat, cum am zice, cald a catolicismului, devin prin corabia, adecă biserica lui Christos, la limanul feri- cire! adevărate vremelnice și eterne; pot ajunge la paradisul neperitoarei fericiri a cerescului Părinte-Creator, acolo, unde Prea- curata Vergură Maria, formează floarea cea mai frumoasă, plăcută și cea mai sântă de pe pământ, străplântată la ceriu. (Va urma.) Nr 323. UNIREA Pa#. 38.’’ B i b 1 i ogr af i e. A apărut: Dicționar româno-german, de Theochar Alexi. A doua edițiune prelucrată și com- pletată. Editura H. Zeidner Brașov. Pagini 498. Fie-care pagină câte trei coloane. Pre- țul cor. 4 50. Franci 5. Mărci 4. Cu toată vârsta sa înaintată, dl Theo- char Alexi tot n'a depus încă condeiul, do- vadă lucrarea sa cea mai nouă „Dicționarul româno-german", o lucrare din cele mai mi- ' poetului. Ca esecutie face cinste Tipografiei găloase, eșită acum de sub tipar și purtând 1 seminariale din Blaj. — O recomandăm tu- divisa: „Din limbi străine să înveți si în ; turora. Costă 1 cor. Se află de vânzare la limba ta să scrii, ca neamul tă să ți-l lu- \ minezi.u .< ;i Această ediție este o prelucrare radi- ‘ cală și o amplificare conziderabilă a ediției ■ prime, cunoscută publicului în mod avanta- gios. Dicționarul este tipărit dela început cu ortografia cea nouă germană (1902), iar dela litera K și cu ortografia cea nouă ro- mânească, publicată abia pela mijlocul anu- i lui trecut. Inegalitatea aceasta creată de ; ' forța majoră, este compensată prin publica- i rea completă la începutul dicționarului a re- gulelor ortografice stabilite de Academia română și a glosarului compus de aceeași Academie. Astfel acest dicționar se prezentă în condițiuni moderne. Peste tot în cadrul unui dicționar de școală lucrarea dlui Alexi ni-se pare cât se poate de completă, căci i conține versiunea germană a 42.000 cuvinte 1 și peste 3400 locuțiuni și proverbe. în privința technică s’a introdus o ino- . vație, care va fi binevenită celor ce nu sunt destul de versați în limba română, anume vocala din silaba Intonată este culeasă cur- siv. Afară de aceasta pe pagini snnt notate I la colțul de sus al paginei prime și secunde 1 literele inițiale ale cuvântului în care se . începe pag. I. și cu care se termină pag. II. Hârtia este fină fără ingrediență de lemn, prin ceeace farba iese mai bine la iveală și se menajează ochii. Despre consciensitatea autorului și co- rectitudinea cu care s’a achitat de greaua sarcină s’a pronunțat favorabil condeiul au- torisat al unui filolog în coloanele „Lucea- fărului", iar jertfele editorului, ce le-a făcut în interesul publicului atât român cât și german, credem că merită să fie retribuite 1 prin sprijinul acelui public. Augustin Paul: întră Someș și prut, schițe, impresii, amintiri. Costă cor. F3Q. și se pot procura dela: Librăria Seminarială din Blaj. IV. „Sămănătorul" Revistă Literară. Anul Nr. 36. N. lorga. — Biblioteci circulante. N. Bănescu. —■ Școala secundară în zilele noastre (I). G. Vâlsan. — Colind (poezie). M. Sadoveanu. — Floarea-Ofilită (roman). Nf. lorga. — Cronică. Numărul 20 bani. N. lorga: Neamul românesc din Buco- vina. București 1905. Editura institutului Minerva, pag. 254 prețul 2‘5O cor. — Dr. Ludovic de Csato: Câteva pagini. Tipografia Poporul român. Budapesta, prețul 1 cor. Cuprinde 8 bucăți literari doară toate, în ziarele noastre. apărute, Biblioteca „Foi poporului" Nr. îuqok' tun 5: Din trecutul omenimei. UÎise, regele dinlthaca, pevestire istorică de Silvestru Moldovan, Sibiu 1905. 62 pag. prețul 20 fii. — Nr 6. Râs și vesălie (anecdote și glume) pag. 64 prețul 20 fii Dr. Beke Mano: Aritmetică pentru școalele medii, prelucrată de Aurel Ciortea, editura librăriei Ciurcu, Brasso 1905 prețul 3 cor. în acest manual dl Ciortea introduce o terminologie română în locul celei latine așa scrie: adunare, scădere, cât, descăzut, scăzător, ș. a. Vasile Cârlova studiu istoric-literar de Dr. I. Rațiu prof. 8° 1905. — Această carte din punct de vedere literar are un preț de netăgăduit întru cât scoate din negura tre- cutului pe poetul tinăr, care face trecerea dela poezia veche la poezia nouă. —•, Studiul este urmat și de p o e z i i 1 e lui Vasile Cârlova, dintre cari unele nu erau cunoscute publicului. Cartea are în frunte portretul Librăria semin. din Blaj. . _________________________ Timoteiu Cipariu de Dr. I. Raț prof. f. 8°. A apărut cu ocasia aniversării de 100 ani dela nașterea marelui filolog român. — Costă 1 coroană și să poate procura dela: Librăria Semin. din Blaj. Nicolae Dobrescu: Fragmente privi- toare la istoria bisericii române. Budapesta 1905. pag. 83 prețul cor. 1'20. Parte însăm- nată din articlii aceștia au apărut în ziare (,. Luceafărul") altele sunt inedite, peste tot ele sunt de interes pentru cei ce doresc să cunoască trecutul bisericii românești. Dr. Aurel Cosma: Ocna la 26 Ianuarie 1905- Lupta partidului național român și datele referitoare la alegerea de deputat dietal. Acesta e titlul complet a broșurii cari povestește istoricul alegerii de deputat dela Ocna, și era, credem noi de dorit, dacă toți deputății noștri ar fi publicat astfel de broșuri, ar fi fost un material bun pentru istoria luptelor noastre politice. A. Frățilă: Sensul și întrebuințarea prepozițiunilor în limba română. Galați 1905 pag. 67 prețul 1 cor. Se ocupă deocamdată cu prepozițiunile: spre, pre-pe, preste- peste, pentru, prin, printre și despre. 310 uundq a apărut Cărți de rugăciuni a V. ediție ACATISTE» sau carte ce cuprinde în sine rugă- ciuni pentru pietatea fiecărui Igsita ■ oq ai;n creștin. Revăzut și completat.— în rugăciuni această carte e un adevărat mărgăritar sufletesc, o carte foarte potrivită pentru fiecare. — Costă leg. I cor. + . lî;) «O Al- POrtO. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sinq,.,. rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg. 24 fii. Tatăl wM Carte de. rugăciuni, împreunată cu Răspunsurile dela s. Liturgie, cu Troparele, și Condacele învierii și ale sărbătorilor de peste an, și Troparele morților. Prețul 32 fileri. N. lorga: Istoria Romanilor în chipuri și în icoane. București 1905 pag. 222 prețul 2 50 cor. A apărut și să afiă de vânzare Ia tipo- grafia noastră: Coșbuc Gyorgy tanulmănyi a român iradalom korebol, irta Szabo Emil. Prețul 4 cor. 20 fii. porto. nirazolA sb HgsoS ezii 1905 1901 Prof. Dr. Emil Sabo. „Cântece" Pp- lirice. Prețul 1 cor. . „ \ ' ■ PnH .k slave H ‘ " ’N .nou iQțî n Poșta Administrațiunii. Am primit și cuietăm abon. dela: Galațiu pe 1902. Betfia pe 1904. Bilbor pe sem. I. Ilva-mare pe 1905. Sz.-Vjvâr-Femeiipe și 1902. Câmpeni pe 1905. Homorod pe 1904. 1. B. Viena pe 1905 sem. I. G. C. Viădeni pe 1905 sem. I. Sevestreni pe 1904 Căpușul-de-câmpie pe 1905. Sărmașul-mic pe 1905. G. Hodac pe 1905. Me- ritor pe 1904. Er.-Tarcsa pe 1902 și din an. 1903 până în 31 August. Jiurul-de-câmpie pe 1904 sem. I. Vaidei (Mezo-Ujfalu) pe 1901 și 1902. Poșta o am schimbat. Berivoiul-mare pe 1904. Numărul cerut va merge. Corpade pe 1905. Vaslăb pe 1904. Scuzați, dar toate plătirile Vi-s’au quetatîn poșta redacțiun ei, numai să vor fi trecnt cu vederea. Aci le repețim pe ani mai din urmă, și anume: Pe ani 1898 și 1899 s’au plătit deodată în 10/2 1900; pe anii 1900 și 1901 iară deodată în 20/5 1902: pe 1902 și 1903 s’au plătit în 7/7 1904. Așadar nu numai în anul trecut, ci în trei rânduri ați plătit tot pe câte doi ani. Bocsig pe timpul din 1/4 1905, până în 1/4 1906. Bandul-de-câmpie pe 1905. Laptiu pe 1903 și 1904. Vaidarecea pe 1903. Fiscut pe 1905 sem. I. Abrud pe 1905. Mihalț pe 1904. B. Monor pe,1905. Casina Beiuț pe 1905 Aprile—Septemvrie. Almosd pe timpul din 1/10 1904, pâaă în 1/10 1905. Bujân- hâza pe timpul din 1/10 1904 până în 1/4 1905. Sânmărtinul-de-câmpie pe ani 1903 și 1904. în res- tanță mai e anul 1905. Uifalău (p. Teaca) pe 1898 și 1899. Frata pe 1904. Kolozs-Borșa pe 1902. editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. Licitațiune minuendă. Curatorul biserici gr.-cat. din Bia (M.- Benye, Kis-Kukul6' m.) va da în întreprindere duminecă 1 Octomvrie n. 1905, oarele 11 a. m., în localul școlei vechi, zidirea unei școle nouă cu două sale de învățământ și cuartir docental, cu prețul de strigare în sumă de cor. 9738.41. Planul, preliminarul și condițiunile de licitare să pot vedea la subscrisul. Bia, 16 Septemvrie iș ins nib tnonvni (21) i—i ”?■' tnipis i; 1905. Timoteu Dulău, îoT " prim-curator. rt 183 w AVIZ! Prin aceasta aduc la cunoștința On. Public, că cu ziua de 15 Sep. ; c. îmi voiu schimba locuința în strada Tipografiei în casele de sub ■Nr. 169 unde a fost cândva hotel ■■u „Coroana". Sperez, că și'mhi departe On. P. mă va sprijini cu binevoitoa- rele comande, promițând, că voi fi promt în execuție și modest în prețuri. , . Ou stimă: w*# (20) 3—5 Nicolau Baciu pantofar. Pag. 324. C 5 ! R E a Nr. 37. Cărți ce șă iot M îu LiM SeminM Floricele de câmp, de A. C. Domșa . 1.— Cântece, Sabo ....................l.-r- Visurl trecute. Ciura . . . . 1.— Studii și Biografii. Dr. I. Rațiu 2.— Genfâ pustiu, Eminescu . . . 2.— Drumuri și orașe, lorga . . . 250 Poesil de Alexandri................3.— Teatru I. li. Alexandri ă 1.50 . 3.— Vers șl proză Alexandrescu . . 1’25 Novele A. Brătescu-Voinescî . . 1’50 Liter. pop. Eminescu. . ... 1’50 Ciocoii N. Filimon ..... 150 Legende și basme Ispirescu. '. 1*50 ; Povești, I. Creangă..............1'50 Vorbe înțelepte A. Popoviciu. . 150 Vatra Părăsită Slavici . . . 2.— Din Bătrâni . . „ ... 2 50 Eminescu și Coșbuc de Alexandru Ciura. ......................1.— Limba Română poporană și Dia- lectul Sicilian, de Alesiu Viciu ., 1.60 lerarchia Românilor din Ardeal și Un- garia de Dr. Augustin Bunea, Prețul 3 cor. Biblioteca Minervei 22 nr. fie care număr 15 fii. luliiis Eros. SfMu (Nagyszeben) strada Ciffnădiei 3. i ț । । t. < • ■ o Tot felul de oroloage, juvaere din aur și argint,—tăcâmuri din argint, recuisițe de aur și argint pentru biserici, cel mai mare leneșă iii Ardeal Mare deposit de sticle măritoare, - ------ocheane și binocle — * • — Comandele se eseeută numai pe lângă rambursă. Reparările se eseeută prompt și eftin. Cumpăr eventual schimb cu cel mai mae preț curent obiecte vechi de aur —r-r ș| argint și petri scumpe. = C$ La cerere trimit franco si gratis Prețcurent ilustrat. Jn Nr. 3016. F. Orologiu cilindru re- montoir din argint, cu acoperișuri duple de o construcție puternică și trai- nică, cosM 7’50 coroane. (5) 11—52 De mare însemnătate pentru Dame! Fie care P. S. D6mnă își pdte însa-și pregăti cu o ușurință de neînchipuit marca fabricel = talia sa după ori ce modă — cu ajutoriul aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Gusohelbauer. A fost censurat de academie. și poșede nenumărate scrisori de recunoscință. Își are patenta și e scutit prim lege in t6te statele culte. o o o Prețul imul aparat e 3 oor. franco rambursat. © ® ® ■ —...... Se caută agenți 1 17 (41-52) Cu tota stima: Antal Guschelbaner. Șopron. (23) 36-52 La csposițlnnea mifenară din Majesta ie la 1896 premiat cu medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer — pentru clopote a Iul — Antoniu Hovotny în Timișora-Fabrie se recomandă spre pregătirea clopotelor ndaâ, pe cam la tur- narea de noii a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea de clopote Întregi armonidse, pe lângă garanție pe mal mulți ani, provS^te cu adjustărl de fer b ătut, construite spre a le întdree cu ușurință in ori ce parte, In dată ce clopotele sint bStute de o lăture prin aceea ce sint mântuite de crepare. — Ca deosebire neomând = clopotele găurite = de mine ttmțrtate și mai de multe ori premiate,'cart sint provfidute In partea snperidrl — ca viedina = cu găurljdupă figura 5 ți pentru aceea aii un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut ți cu vibrarea mal volrtiuindei, de cât cele de sistem vechiă, așa, că un clopot patentat de 387 kg. este egal în tonul unul clopot de 461 kg. f&cut după sistemul vechili. Mal de parte se re comândă spre taoerȘg Mannelor de fer bătut, de sine stătător, — spre preatUustarea lelopoteler vechi cu adjustare de fer bătut — ea ți spre taiMrea de tdee de metal. s crom* vnroTir ■•r Preț-ciiranturI Ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco, Tipografia Setninariului archidiecesan. xa-----------------s j Abonamentul: Pentru moaarchie: Fe an 12 cor., :'2 an 6 cor., an 3 eor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., '/2 an 9- fre., '/4 an 4 frc. 50 cm. Foea apare în fie care Sâmbătă. «rea El------------ ----- Inserținnl: i Un șirgarmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia, eă se adreseze ia: Re- dacțitmea și admini- strațiunea „Unirei1 Blaj. Foaie bisericească-politică. Anul IV. Blaj 30 Septemvrie 1905. Numărul 39. Cătra 1*. T. Cetitori! Apropiindu-sâ sfârșitul au ului venim a ruga cu toată onoarea pe On. noștri abonenți, cari să află în restanță cu abonamentul, de pe anii trecuți, cât și de pe anul acesta, — să binevoiască a ni-1 trimite fără amânare, pentruca foaia să-și acopere spesele sale cu tipărirea și edarea ei. Administrațiunea. SFORȚĂRI ZADARNICE! (w.) Aceea, ce s’a întâmplat în 23 Septemvrie în Viena e aproape de necrezut. Monarhul în 5 minute a isprăvit cu toți șefii coalițiunei, cu toată coaliția și credem cu toate postulatele așa zise naționale. Toate planurile unui Apponyi, tot progra- mul coalist, toate aspirațiile celor, cari au fost seduși, frazele umflate a marilor demagogi 48-iști, au fost spulberate prin ultimatul, ce l’a întins împăratul lui Francisc Kossuth, în care nu numai nu vrea să audă de concesiuni naționale, dar și din celea promise de Tisza, Fej6rvăry nici urmă nu este. Ba monarhul face atenți pe conducătorii politicei de zi, ca să pună capăt stărei actuale de lucruri, altcum vor veni calamități de nedescris asupra Un- gariei. Așa să vede dară, că Monarhul vrea să scoată însuși țara din criză, căci dela 67 încoace încă nu i s’a întâmplat vre-unui bărbat de stat magiar, ca să întimpine din partea Lui răceala, ce a arătat-o șefilor coaliției. Așa încă nu a vorbit Monarhul. Și nime nu s’a așteptat că va is- prăvi așa iute cu coaliția, deoarece toate firele situației politice de astăzi le ține adunate în mână și fără de învoirea ei nici budgetul, nici recruții nu să pot vota. Dară mai mult consternată de cele întâmplate au fost cei cinci chemați la curte, cari erau în justa convingere, că prin absolvarea lui Fejervăry ei au eșit biruitori din luptă și dacă Monarhul a zădărnicit grupări nouă politice pe baza vo- tului universal, dârei progresive și alte reforme binefăcătoare pentru massa mare a poporațiunei, natural, că s’a împăcat cu situația nouă și nu-i rămâne alta, decât să întindă mâna de împăcare lui Kossuth și să-l cheme la cârma țărei. Li s’a dat acum ocaziune, ca să simtă și să-și cunoască neputința lor față de Viena. Nu-i vorbă toată istoria ma- giarilor este o continuă și aproape neîntreruptă svârcolire în . contra Casei de Habsburg și când în 67 și-au dat mâna acești dujmani se- culari să părea, că o pace îndelun- gată va da uitării trecutul, magiarii vor înțălege, că ideile lui Kossuth, independența Ungariei și heghemonia elementului magiar în mijlocul atâ- tor popoare eterogene, este un lucru efemer și în schimb folosindu-să de pretinia Monarhului și a elemen- tului german, vor căuta ca prin legi drepte să ridice starea econo- mică a țării și să-și asigure alipirea și pretinia noastră a naționalită- ților. Firea lor neastâmpărată însă, puternicul sprijin german i-a făcut tot mai îndrăzneți, tot mai vehe- menți față de noi și pe când alte state căutau toate mijloacele pen- tru bunăstarea supușilor lor, la noi s’a inaugurat politica de rassă. Zdrobitorului de naționalități Tisza, în decursul celor 15 ani de guver- nare i-a succes, ca să sugrume toate mijcările și așa zisele velei- tăți naționaliste și dupăce a împodo- bit țara aceasta sărăcită cu steaguri ros, alb, verde, a lăsat-o urmașilor săi, cari să înșelau pe sine, că aici pe teritoriul Ungariei nu sunt alții decât magiari. Și-au îndreptat deci privirea spre Viena. Dela Wekerle începând au devenit tot mai pretenzivi. Co- roana a cedat într’una, ideile kos- suthiste au cuprins tot terenul, in- dependența vamală, ruperea de Austria, independența armatei, a externelor a aprins creerii înfier- bintați, pânăce demagogia a zdrobit partidul liberal la alegeri si Co- roana deodată s’a aflat față în față cu majoritatea dietei. Și cu toate acestea e de mirat, că Monarhul nu numai că nu a cedat, dară prin feliul cum a pri- mit pe coalitionați s’a expus ași pierde și simpatia și sprijinul tacit din partea partidului liberal. . Majestatea 8a bine cunoaște țara și oamenii. Cu representanții adevărați a unui popor de 20 mi- lioane, cari stau zid la spatele con- ducătorilor lor, de bună seamă, că altcum vorbia și Monarhul. Dar foarte bine știe, că coaliția nu re- prezintă nici pe români, nici pe sârbi, nici slovaci, nici croați, dar nici chiar pe magiari. Politica ma- giară și-a înstrăinat popoarele ne- magiare din țară și nici să nu aștepte sprijin, când ei nu i-au în- tâmpinat nici când, decât cu ură și cu aroganță. Iară poporul magiar, săturat de frazele stereotipe de patrie, constituție, națiune, vede în toată lupta aceasta un joc neas- tâmpărat al magnaților și gentrilor, cari venitele de pe moșiile lor în- tinse le folosesc spre aventuri po- litice. Nu-i mirare, că massa po- porului mai bine să aruncă în bra- țele socialiștilor, decât într’ale 48- iștilor. Viena știe, că în^ădar strigă Bartha Miklds, că dăm mâna cu na- ționalitățile, că nu să spatie nime. Știe bine, că pentru oameni ca Bartha, care la tot prilejul a vor- bit cu ură neînpăcată de noi, nu va scoate nime castanele din foc. Ne bucurăm însă, că lovitura ce i-a ajuns la Viena le-a deschis UNIREA Nr. 39. Pag 326. ochii să vadă, că ce bun le-ar fi sprijinul nostru acumă. Și poate, că și simpatiile noastre ar fi cu ei, dacă ar vedea o aversiune în cercurile conducătoare față de po- litica întranzigentă de astăzi și inaugurarea unei politici înțălepte, ca toți să putem închepe pe acest pământ, pe care de atâtea ori au fost udat cu sângele nostru. Când însă știm, că și armele, ce voiesc să le smulgă din mâ- nile Coroanei, vreau să le îndrepte tot în contra noastră, că în loc să se îngrijască a da pâne mulțimei, îi dau învățături de limbă din kis- dedov și până scapă de miliție, nu pot să fie simpațiile noastre cu ei. Răspunsul ce li l-a dat Viena sperăm să le fie deschis ochii, că este chestie de cel mai mare inte- res vital pentru magiari, de a-să întoarce, dela astfel de elemente, cari dupăce i-a învrăjbit cu toate naționalitățile din țară, i-a dus în luptă contra Monarhului. Acum îsi văd si îsi simt ne- 3 3 ' putința și o vor simți și mai mult, dacă vor continua pe calea apu- cată, dacă să vor isola de toți, cu cari sunt avizați a trăi laolaltă. Să va trezi și poporul magiar, va pricepe, că nu e în interesul lui de a merge pe calea apucată, că politica lui Appoyi duce țara la । sapă de lemn și Că poporul aș- i j teaptă dela dietă, nu politică națio- nală, ci economică. I Iară în cât pentru Introducerea limbei magiare la celealalte națio- ! nalități va pricepe, că să recer j prea mulți bani, prea multe jertfe ' și știut este, că fără nici un re- zultat. I — Misiunile poporale. i Mijlocul cel mai potrivit pentru edi- ficarea poporului nostru dela țară, pentru trezirea și conservarea simțului religios, fără îndoială sunt așa numitele misiuni po- porale, fiindcă acele acte de pietate înfrnm- sețază mult chiar și pe aceia din clasa in- teligentă, cari participă la acele, abstragând esemplul bun ee se dă poporului prin par- ticiparea la aceste solemnități. Clasa inteli- gentă își câștigă uneie cunoștințe și iufor- mațiuni despre viața și traiul poporului din acele locuri, desnre religiositatea și vițiile j încuibate în poporul nostru, despre ranele și dorințele lui. Prin acestea s’ar puteâ afla mai ușor și modul de a sana relele și de a afla calea ce ar conduce la o viață religioasă mai bună și la o stare materială mai înflo- ritoare, după ce învățăturile perverse și datinele contrare reiigiunei și chiar întreg modul de viață a omenimei în timpul pre- sent, se departă mult de învățăturile ss. Apostoli, a ss. părinți și a tuturor bărbaților pii. Martirul pentru religiune a început a scădeă, datinele și actele pii a se rări, pos- turile și sărbătorile a se pierde pe unele locuri și chiar preceptele lui Dumnezeu și ale s. biserici a nu se observa, ba a-le chiar călea în picioare, și în locul acestora pășesc câte și mai câte viții, chiar și educațiunea generațiunei noue începe a se abate dela principiele religioase. în odraslele tinere frica de Dumnezeu nu mai este, rușinea de lume a perit. conștiința de timpuriu se împetrește și singur frica legii civile mai susține li- niștea balanzând ecuilibriul. de unde resnltă ruina poporului atât materială cât și spiri- tuală. Calea cea mai bună pentru poporul nostru, prin care ei s’ar fortifica fără în- doială sunt misiunile poporali, aei preoții cei harnici ar da multe învățături mântui- toare și multe consilii pârințești, sbiciuind toate scăderile și vițiile poporului, alungând trândăvia, i-ar trezi mintea la o viață mai activă și mai religioasă, ba chiar și păstorii sufletești ar începe a-și cunoaște datorințele sale mai de' aproape, căci cuvântul „a pă- stori" însamnă mult. Păstoriul în tot timpul sub toate îm- prejurările și pe toate vremile este obligat a paște turma; și flămând și satul, și în frig și sub arșițele soarelui arzător și între lupi și pe livezi și între frunzișuri, atât ziua cât și noaptea; a mulge, a tunde și a beli încă nu înseamnă chiar a păstori; multe, mari și grele sunt încă datorințele păsto- riului, pe care el le ia asupra sa, când primește sarcina grea de păstoria, și oare aceasta sarcină grea o împlinesc păstorii? resultatul se vede dacă stăpânul își va lua turma îu samă. Oare își împlinesc păstorii sufletești datorințele sânte și grele? Eșiți pe câmpuri, pe ia turme și între oi, șt veți vedeâ pe păstoriul bun și veți vedeâ și oile păscute, eșiți în parohie între popor și veți vedeă resultatul păstorului bun. veți vedeâ FEU1LLET0N. Exposiția „Asociațiunii". (Continuare.) Pe mese lungi, așezate lângă păretele din stânga Intrării erau expuse o mulțime de documente vechi, parte în original, parte în eopii fotografiate, dela biserica sf. Nicolae din Brașov. înzestrată eu rară dărnicie In timpuri de mult trecute de cătră domnii Munteniei,' dărnicie, ee a devenit pârghia luminării unei considerabile părți a neamului românesc. Nu de parte de acestea se ve- deau alte documente vechi, erau diplome de nobili, ispite ale lăpădării de neam, dela Mihail Apaffy, G. Râkoczy, Ferdinand I, Leopold, etc. într’un unghiu al salei. era așezat chipul „utobrei" lui Avram lancu. icoana casei lui din Vidra și a înmormântării lui sub goronul lui Hori a în eimiterul din Cebea; apoi casa natală a lui Treboniu Laurian din Fofeldea și casa parohială din Jucul-de-jos. în care a văzut lumina zilei G. Bariț.' Un obiect istorie interesant și de puțini■ 'cunoscut presima o altă fotografie: era steagul companiei clerului unit, .trimisă de 'episcopul Petru Pavel Aaron, împărătesei Maria Terezia în râsboiul dela 1756 contra Preși/pr. Și mai puțin cunoscut era până acum „Câmpul lui Marte" de lângă Orlat, representat''prin o'fotografie fără nici' o esplicațiej; și' „Vârful, zidului* 'de lângă Sihiel (coțt Sibiplui),, unde, zice-șe. că ar fi fost reședința de vară a lui Deeebai. Alte doue fotografii interesante înfățișau o parte a câmpului dela Gurnslău (cott. Seiagiului), nude la 3 Aug. 1601 s’a dat lupta între Mthaiu Viteazul și generalul Basta. și între principele Ardealului Sigismund Bâthori, luptă ce s’a terminat cu învingerea iui Bâthori, după care au urmat certe între învingători, iar din aceste certe asasinarea mișelească a viteazului Mihaiu în aceea-și lună. în fața Intrării se vedeau aranjate într’un dulap diferite arme vechi ruginite: puști, pistoale, săbii, lănci, buzdugane, etc.. în eea mai mare parte de proveniență puțin cunoscută. Despre un buzdugan se susține a fi fost oarecând al lui Horia. Ca colecțiuni științifice sunt de amintit: frumosul herbariu al profesorului Dr. A. Chețan din Blaj, interesant și prin faptul, că la fie-care plantă se găsesc adause părți din poezia poporală referitoare la planta sau floarea respectivă; număroase plante preparate, de botanistul nostru de renume Ilarian Porcina dela Rodna-vec-he, și bogata eoieețiune de minerale expusă de inginerul montanist Victor Blășianu dela Reșița. Dintre societățile noastre culturale și literare s’au văzut representate: Asociațiunea pentru cultura ponorului român din Mara- murăș, elasiea țară a lui Dragoș-Vodă, prin un frumos tablou fotografie (sosit cam post festa), presentând: chipurile bărbaților bine- meritați pentrti cultura neamului românesc din acel colț de țeară expus invasiunii li- pitorilor perciunate din Galiția, ca: vicarul și mai târziu episcopul nemuritor Mihail Pavel; septemvirul GaVrii Mihâlyi. cornițele suprem losif Man. vice-comiții; Vasile Mi- halea și loan Jurca, deputatul Petru Mi- hălyi. protofiseul eomitatens Dr. loan Mi- hâlyi, cunoscutul scrutător istoric, profesorul preparandia! loan Bnșița și vicariui Tit Bud; apoi conviețui Asociațiunii maramu- reșene din Sighet. bisericile de lemn de o vechime venerabilă în stilul lor interesant, ca eea din lood dela 1360, din Apșa-de- mijloe dela 1400. din Budești dela 1643 și cea din Saraseu dela 1700; grupuri de bărbați, femei și fete din Maramurăș în portul lor caracteristic, comuna lood și uu ținut de lângă Tisa (vederi generale), câte o casă veche din lood și Giulești, smeri la joc, un car cu un grup de tineri, sfințirea de pască în Saraseu și o nuntă țărănească. Acest interesant tablou este dăruit Muzeului „Asociațiunii" noastre. Reuniunea femeilor române din Sibiu a expus tabele grafice, fotografii etc., asemenea și a femeilor rom. din Abrud și împrejurime, iar reuniunea femeilor gr.-cat. din Zlatna, a expus tabloul fotografic al comitetului seu. ș. a. Societatea academică „România Jună" din Viena, o interesantă coleețiune de autografe, manu- scrise, corespondențe și telegrame dela cei mai de frunte scriitor ai neamului nostru, ca: Alexandri, Carmen Sylva, Mâiorescu, Eminescu. Creangă, Iac. Negruzzi, Urechiă, Matilda Poni. Nenițescu, Pogor, Gane, Naum, apoi dela filoromânii: Urban larnik. G. Musafifia etc.. pecum și un frnmos album cu fotografiile membrilor sei onorari. Societatea „Petru Maior" din Budapesta, mai multe tablouri fotografice și publicațiuni din edi- tura proprie. Asemenea an fost representate multe din reuniunile de cântări și din corurile de plugari, ca cele din: Sibiu, Brașov, Bistrița. Lugoj, Chiseteu, Rebrișoara, Vreni, Nr. 39. UNIREA Pag. 327. fructele ostenelelor lui și vă veți îndulci, veți vedeă multe lucruri și datine bune și folositoare, dar veți vedeă mai multe, cari nu corespund timpului present, secolului numit al civilisațiunei, al culturei. veți vedeă în urmă pe lângă aite multe, crișmele pline de oameni, localitățile de joc și petreceri îndesate, veți auzi nopțile întregi sbierăturiie oilor flămânde — de hrana soirituală — și veți simți că aerul în casa Domnnlui nu e prea nădușitor. mai cu samă sub decursul servițiilor sânte. । Păstorii sufletești primesc sarcina grea j fără nici o condițiune. și când resultatul ' pâstorirei este atât de amar și sfâșietor de inimă, adese-ori auzi zicându-se: „greu îți paști turma între ațâța lupi, și mai greu o aperi flămând și desbrăcat* și nici odată nu-și aduc aminte de cuvintele s. scripturi „pomul ce nu aduce fructe, să se taie și arunce în foe.“ Studiul teoretic al pastoralei este cu mult mai greu a-1 pune în praxă in cura animarum, praxa însă se câștigă în lume, iar cerințele unei parohii scăderile și vițiile : unor parohieni, religiositatea și obiceiurile | lor sunt încă numai umbra celor alalte pa- j robii și celor alaiți parohieni ex orbis și praxa păstoriului în misiunile poporali s’ar j înavuți, după ce toate vorbirile păstorinlui | sufletesc, fie acele nredice morale ori dog- ! matice, fie catichesă, fie ori-ce vorbiri oca- sionale, atârnă și își an efectul dorit dela cunoașterea deplină a turmei, și dela pru- dența pastorală, care iară-și s’ar îpbogăți prin misiuni, și chiar din motivul acesta ar fi de dorit ca misiunile poporali să se in- troducă în toate părțile și încă cu un pro- gram stabilit de înalta auctoritate biseri- cească sau de sinoadele eparhiale bisericești. Rar sunt cașurile, când poporul nostru se poată vedeă în bisericuțele lor, în jurul mesei ș. altar, celebrându-se s. liturgie de mai mulți preoți și de unul sau doi diaconi, când chiar și cel mai rătăcit credincios, care în viața lui. nici barăm la Paștiinu cer- cetează s. biserică, de mărturisit și cumi- necat nici nu-și mai aduce aminte, — îl vezi că vine la s. biserică baremi din cu- riositate, apoi predicele preoților buni și harnici, modul de predare, cuvintele alese și bine întogmite. străbat la inima rătăcitului, ba îl vezi că și ia servițiub iusăratuiui ia parte, ba de multe ori 31 vezi între penitenți cu fața roșie, aprinsă, cn o privire smerită, pentru-eă nu cuteza a se apropia de masa Domnului, eunoscându-se pe sine — și iată oaia rătăcită în staul în mijlocul oilor și iată rodul misiunei preotului harnic, și cât este de Înălțător de inimă a vedeă o lume de oameni, venind din toate părțile în sunetul eampaueior la casa Domnului, îmbrăcați sărbătorește. întră’ în aceia-și cu pietate și reverință. ia parte la s. liturgie și ia toate ceremoniile ee se îndeplinesc, arătându-și pietatea prin diverse acte, și în urmă eu câtă îudestulire și muițămire reîntorc eu sufletul hrănit de cuvintele păstoriulni bun. Mărețe și sânte să fie în venitor mi- siunile poporali și turmei și păstorinlui. A. CORESPONDINȚE. Festivitățile consacrării bisericii din Săsari. — Raport special al KVniriia. — ■ Ziua de 24 Sept, va rămâneă neuitată de bravii poporeni credincioși din parohia I Săsari, căci în această memorabilă zi, a avut credinciosul popor în frunte cu distinsul și iubitul ior paroh, rara fericire de a li-se con- sacra biserica lor, cu multe spese din nou construită și frumos înzestrată, prin Ilustri- tatea Sa Preasfințitul Domn Dr. Demetriu Radu, episcopul Orăzii-mari. Comuna Săsari cu 1000 de locuitori, zace la marginea estremă a diecesei Orăzii- mari, la poalele opidului Baia-Mare, unde j începe a se desfășura câmpia dintre munții, cari formează o creangă a Carpaților nord- vestici a patriei noastre, în mijlocul lor cu falnicul pisc a Gutinuluî. Locuitorii curat români gr.-eat. a acestei comune, cu un trecut istoric remarcabil, formând pe timpul j regilor Carol Robert și Ludovic cel Mare o ■ liberă civitate de mine, — neesistând încă ' opidul Baia-Mare, — se ocupă și astăzi afară ; de economie, mare parte cu lucru la minele j erariali și a privaților din apropiere; prin urmare deși sunt săraci, dar fiind un popor blând, religios, ascultător și stimător de preot, în cea mai bună înțelegere cu bine- meritatul și bravul lor paroh Mon. Alexa Pop, cu mare abnegațiune și jertfe au re- construit din nou biserica veche și mică, așa că din aceea numai turnul a rămas. Au în- zestrat-o apoi cu un iconostas artistic, altar maiestos, amvon frumos, candelabru imposant, prapori eleganți, și cu o pictură plăcută, cari toate înalță inimile la pietate sfântă, lăudând toate aceste gustul zelosului paroh. Toată reconstruirea a costat aproape 25.000 coroane. Atâta zel, atâta jertfa, atâta osteneală nu a putut remâne fără recompensă din partea Ilustrisimului și Preasânțitului Domn Episcop diecesan, și la rugarea umilită a senatului bisericesc, s’a îndurat preagrațios a defige terminu) consacrării, și a da bra- etc. prin tablouri fotografice și alte obiecte. în general acest despărțământ a pre- sentat multe și varii momente și evenimente de interes deosebit din trecutul și presentnl poporului nostru și în special a dovedit în mod neîndoielnic, eât de puțin s’a Incrat la noi până acum pe terenul cercetărilor isto- rice. Se va face mai mult pe viitor, după- ce ni-s’au deschis ochii prin această expo- siție? Cine știe? Secția istorică a „Asocia- țiunii" are cuvântul. Momente tot atât de interesante ni-a presentat și despărțământul bisericilor ro- mâne, pentru cari s’au reservat eâte 2 ca- mere tot îu etajul II. al internatului „Aso- eiațiuuii", și anume pentru biserica gr.-eat. în partea de cătră resărit, iar pentru bise- rica gr.-or. în partea de cătră apus a edi- ficiului. formând doue secții deosebite ale exposiției. Vorbind despre secția bisericii noastre gr.-eat., din capul locului nu poți ascunde faptul, că lumea s’a așteptat, ca biserica noastră după trecutul seu important să se presimțe în haină mai bogată, de cât cum s’a presentat. Nu era permis să lipsească astfel de obiecte, cari i-ar fi putut da acestei seeții lustrul cuvenit, și cari se puteau es- pune ușor, și e destul de regretabil, că o bună jumătate a bisericii noastre n’a parti- cipat la exposiție, căci din diecesa Gherlei și a Oradei-mari nu s’a espus aproape nimic. Astfel biserica noastră a rămas să fie re- presentată aproape numai prin centrul Mi- tropoliei și prin diecesa Lugojului, care din urmă în deosebi s’a presentat în modul cel mai vrednic. Secția aceasta a exposiției a fost aran- jată nrin scriitorul acestui raport. Intrând în camera mai mare, la primul moment îți atrăgea privirea grandiosul covor al bise- ricii catedrale diu Biaj, incrat de femeile maramureșene, după desemnai distinsului nostru pictor Octavian Smigelschi. Acest covor acoperia întreg păreteie din fund al camerei și o mare parte a acelnia din lipsa de spaț. nici nu s’a putut desface spre a puteâ fi întreg văzut și admirat, cum de fapt a fost mul: admirat atât de vizitatorii români, cât și de cei străini. Pe păreteie din fața Intrării atârna sus icoana nemun- toriului episcop loan laocențiu Klein (dela Seminar) împrejmuită de număroasele foto- grafii. cari înfățișau biserica catedrală și diferitele institute de învățământ, ce fac fala Blajului și a bisericii noastre în general, încunjnrată de atâtea institute mândre, se păreâ mai radioasă figura marelui arhiereu, care în viață avuse parte de atâtea suferințe și decepțiuni, el, care prin punerea pietrii fundamentale institutelor de lumină de mai târziu făcuse întâia spărtnră în bezna întu- necimii, ce acoperise sute de ani neamul său demoștenit. Pe acela-și părete atârna icoana altui mare arhiereu, a mitropolitului Șuluțin, și emblema lui nobiliară. Păreteie din fața acestuia era întreg acoperit de hartele bisericii noastre, toate frumos lucrate de inginerul loan F. Negruț jun., anume; harta generală a mitropoliei gr.-eat. de Alba-Iulia și Făgăraș, harta spe- cială a arhidiecezei, a diecezelor de Gherla, Oradea-mare și Lugoj, o hartă mai mică, arătând în colori valoarea și scopul averilor bisericești și scolastice din arhidieceză, și o altă hartă arătând: grija sufletelor, și anume: numărul sufletelor, numărul parohiilor și al filhlor. al preoților, bisericilor și eâte suflete grijește un preot; apoi grija culturală: pruncii datori a cerceta școala, elevii școaiei cvotidiane și ai celei de repetiție, numărul șeoalelor și ai învățătorilor, și câți elevi a avut un învățător? Hartele bisericii noastre fără îndoială au ocupat îocul prim între toate hartele, ce s’au văzut la exposiție, făcând onoare atât oficiului nostru arhidie- eezan, care a eruat și concretisat atâtea date interesante, cât și inginerului hartograf. Lângă păreteie al patrulea erau așe- zate doue dulapuri, cuprinzând o mulțime de relicvii ale marilor noștri dascăli și ar- hierei: operele, manuscrise ale învățatului și neobositului călugăr Samoil Klein, cari te pun în uimire prin mulțimea ior. cărți de ale nemuritorului Șineai. diplome de nu- mire și confirmare de ale arhiereilor noștri, începând dela episcopul Petru Pavel Aaron până la mitropolitul Vancea. altui referitor la abzicerea episcopului Klein, decrete îm- părătești. referitoare ia distincținni acordate arhiereilor noștri din trecut, aibiimuri și cărți vechi și nona, între cari toate operele frumos legate ale eruditului canonic Dr. A. Bunea. în dulapurile din mijlocul camerei eran expuse diferite vase și scule bisericești: potire, cruci, iconițe, apoi vechi documente istorice, între cari: 2 scrisori de ale episco- pului Pataki, actul memorabil al episcopului Petru Pavel Aaron din 1754, referitor la deschiderea șeoalelor din Blaj, fără îndoială cel mai prețios din câte erau expuse, o scrisoare autografă a lui Șineai. și călimarul marelui cronicar, etc. Tot aici s’a putut vedeă și peana de aur a lui Gheorghe Bariț, proprietatea muzeului din Blaj. Pag. 328. UNIREA Nr. 39. vului popor și paroh cea mai mare și feri- citoare recompensă, venind însuși la consan «rare, și Împreunând această solemnă sărbă- toare, ca un părinte iubitor de fiii sei, cn cel mai mare dar spiritual, cu misiuni po- porale, ca consacrându-se biserica zidită de piatră să se sfințească și bisericei e sufletelor bravilor credincioși. în 23 Sep. Sâmbătă dimineața la 9 oare și 30 minuate gara spațioasă a opidu- lui Baia-Mare era îndesată de public nu- măros. Inteligența din Baia-Mare, preoțimea ' tractului protopopescal Ardusatului așteptau sosirea trenului, cu care era să vină Ilus- tritatea Sa. — în șirul inteligenței eraTor- ■ dai primăriul orașului, Domokos protropre- torele cercului, Komoroczy pro to căpitanul orașului, protonotariul Egli, parohul de rit. lat. Szoke, advocatul Stoll, proprietariul de mine A. Pocol, losif Pop jude la tabla re- gească, proprietarul G. Barbul și alți mulți. Cu nerăbdare așteptau toți sosirea tre- nului ca să-l bineventeze pe Ilustrul Arhie- reu. — O șuierătură și iată măiestos întră trenul în gară, părea că știe pe ce Ilustru și plăcut oaspe aduce! — Toate privirile se țintesc spre tren, interesarea își ajunge culmea sa, câud iată să deschide ușa cupe- ului și apare figura maiestatică a mult do- ritului Arhiereu. — Cu pași elastici, cu suris plăcut pe față, întră exclamări de „să trăiască11 grăbește spre peronul garei, ur- mat de suita sa, Canonicul Moise Nyeș, secretariul Dr. Cornel Buleu și arhiva riul Alex. Nuțu. Prima dată cu călduroase cu- vinte îl întâmpină primăriul orașului, la care bineventare răspunde Episcopul în termini aleși exprimându-și muițămită sa pentru această călduroasă primire. I» cuvântul apoii Rev. Arhidiacon Georgiu Șwia protopopul tractului, care cu cele mai alese cuvinte într’un Kmbagiu frumos și cu un avânt ora- toric îl bineventează în numele clerului dis- trictual pe acel teritoriu unde două diecese se îmbrățioșează. După grațiosul răspuns, pătrunși de adevărata iubire părintească a Pre asfințitul ui Părinte, sa fac presentărite a inteliginței și a preoțimei prin Arhidiacomil G. Șuta. După întreținere scurtă dar foarte amicabilă cn cei prezenți. convoiul consta- tator din mai mult ca lâ trăsuri pleacă spre Sasari. în prima trăsură e căpitanul Baiei-Mare Ivân Komoroczy, după care în trăsura de gală cu 4 cai, Episcopul Deme* triu și protop. Șuta. Din ce să apropie convoiul spre comuna Sasari, pare că și ce- riul concurge la bucuria generală, deschi- zându-să frumos și senin și încetând ploaia, ' care până acolea curgea mereu- — €a și la o comandă deodată să lasă jos toate acoperișele căruțelor și se deschide priveliș- tea frumoasă a jurului romantic și a co- munei Sasari cu tumul său frumos, formând o plăcută panoramă ochilor. — între sune- tele campanelor întră convoiul în comună unde toate casele erau împodobite cu lu- crurile de mână artistice a țărancelor, șter- gare, fețe de mese, între flori și crenji verzi o expoziție întreagă. Așa primește poporul pe Arhiereul său cu ramuri verzi și împo- dobit! La biserică e arcul triumfai eu mscrip- ția: „Bine o cuvântat cel ce vine îmnumele i Domnului!" La poarta triumfală parohul local cu venerabilul paroh de Iapa®, Ales. Nnț, în ornate bisericești, cu cruci în mână. fneunjurați de mulțimea poporului, așteaptă i și primesc între sunetele clopotelor și a urărilor de „să trăiască" pe Ilustrul lor oaspe. După vorbirea înflăcărată a parohului local, în care a accentuat, că de $0 de ani Arhiereu român nu a pășit pe acest teritor, răspunde eu atâta vervă oratorică Ilustritatea Sa, cât pătrunde adânc inimile tuturor celor adunați! Momente sublime și înălțătoare! Un mare Arhiereu sub ceriul liber, cu capul descoperit, în mijlocul turmei sale cuvântă- toare, cătră număros cler, popor și elită in- teligentă, adresează cuvinte însuflețitoare pentru viață virtuoasă, respectarea cu scum- pătate a legilor dumnezeești și lumești, ad- hesiune și Lealitate cătră înaltul tron. După freneticile urări de „să trăiască" la adresa Majestății Sale, între cântările Doxologiei mari, întră Ilustritatea Sa cu suita sa număroasă în școală, unde era bi- serica interimate, și îmbrăcând mantia și camilafca, după rugăciunile Jitiei, dă arhie- rească binecuvântare. Clerul și inteligință îl însoțește la casa parohială, unde distinsa doamnă preoteasă, îl primește cu profund respect,, și-i servește dejunul. Din nou pri- mește apoi Ilustritatea Sa omagiile clerului districtual, adunat în număr complet, și la vorbele protopopului tractual reflectează, că 1a iubire numai cu iubire poate respunde. Pornește apoi în societatea mai multora spre visitarea bisericii nene, și face visită la cantoB-învățatorul local Constantin Pușcaș, la curatorul primar, la judele cercual și la mai mulți poporeni fruntași. După prânzul servit la masa espitală a parohului local,, s’au adunat cu toții în biserica veche, unde Ilustritatea Sa eu asis- O masă mare și doue dulapuri, necum și mesele lungi de lângă păreieie din fața "intrării erau încărcate cu bogata coiecțiune a diecesei Lugojului, cuprinzând cărți vechi, ntimăroase manuscripte, documente istorice, șematisme, etc.. dintre cari sunt ric remarcat: Tâlcul evangeliilor lui Coresi din 1566; Pravila ini Matein Basarab din 1641; Noul testament de sub Râkoczy din 1648; Sicriul de aur. carte de nropovedanie de sub M. Apaffi din 1683; Mineiul in iimba slavă din 1683; un Euehologiu și nn Liturgier, tipă- rite la Târgoviște în 1713; Cazanii de praznice tipărite în 1742 sub Mihaiu Raco- viță-Voevod; Triod, Strajnie, Octoic, Pente- costar în limba slavă; Evangelie și Octoic. vechi manuscripte în aceea-și limbă. între cărțile acestea s’a putut vedeă și eea mai veche carte de poezii românești, tipărită cu litere latine și ortografie ungurească. Cartea aceasta, tipărită în Sibiu la anul 1677, cuprinde ne lângă poeziile românești și poezii în limba latină, germană și magiară. titlul însă ii lipsește. Istoricul nostru Ștefan Moldovan. fost preposit al capitiului catedral din Lugoj, â fost prea puțin cunoscut și aprețiat în viață, deși a muncit mult pe terenul istoric, exposiția „Asociațiunii" însă a fost un bun prilej de a scoate în relief bogata iui ac- tivitate literară-istorieă prin respectabilul număr de manuscripte rămase deîa dânsul și expuse vederii publicului. Date publici- tății. acest? lucrări ar forma de sigur o prețioasă contribuție la îmbogățirea iitera- tnrei noastre istorice. Iată unele din ele: Albumul capitalului catedral din Lugoj; Cuvântări bisericești; Extractus memora- bilium in Lexicone Rerum Transilvaniearum I. D. losephi Kemeny sub voce Valachi; Viața eniscopuini gr.-cat. Alexandru Dobra; Coleeținne de diplome și documente deco- Diate din Diplomatoriul lui losif Kemeny; Brevis memoria eventuuna memorabilium ei- vilium et eecleșiasticorum papali romani utramque Dac.iam incolentis a tempore des- censns ejusdem nsq. ad nostram aetatem a. D. 1858 adumbrata per St. Moldovan; Me- morand istoric din ziarul vieții lui St. Mol- dovan, mai ales cele întâmplate în 1848/9; Monografia opidnlui și districtului Hațeg; Protocolul visitației canonice în vicariatul Hațegului din 1852. Mai amintesc apoi manuscriptele, canonicului I. Boroși Mănă- stirea dela Prislopul Silvasului; Biserica română din Ungaria și Transilvania In veacul XIV. și Monografia comunei și parohiei gr.-cat. române din Zabran. Unirea Româ- nilor din protopopiatul Bobâinei la 1700. de B. Densușanu și Petrecerea Românilor în Dacia Traiană dela Aurelian până în veacul ai XIII., de Gavriil Pop, tot manu- scripte de ale harnicilor eanoniei dela Lugoj. Dintre documentele istorice eu grije păstrate, unele sunt foarte vechi, ilustrând anumite momente din trecutul neamului nostru. Amin- tesc îndeosebi o paucenie dela episcopul Klein. Un album mare, bogat și frumos de fotografii înfățișă tot ce are diecesa Lugo- jului mai însemnat ca zidiri: catedrala, re- ședința epise., capela episc. și prețioasele ei, casa „Berceanu", oarecând localitatea ca- pelei gr.-cat. din Lugoj, casa fundațiunii „loan și Eeaterina Popovici®, casa fund. „Nie. Munteanu", casa convictulni diecesan, școala de fete fnndațională „Iova și E. Po- povici". școala elementară și casa parohială, toate din Lugoj; apoi biserici, șCoale și case parohiale din: Coșteiul-mare, Vermeș, Timi- șoara, Chizdia. Arad, Bogșa. Sân-Nicolaul- mare. Comioșul-mare, Tievaniul-mare, Ora- vița română, Vărădia, Chernecea. Hunedoara (biserica din 1468), Turdaș. Soini, Orăștie. Băiești. Rechitova. Săcărâmb, Baia-de-Criș, Liget, Hă Im agi u, Riualb, Săiașui-sup., Hațeg, Densuș (biserica vestită din timpul Roma- nilor), Cmla-mare, Paroșeni, Petroșeni. Pui, Câmpul lui Neag. Uricani. Lnpeni, Merișor, Bouțariul-infer., Peșteana, Ostrovul-mare și Clopotiva. Mănăstirea Prislopului și mor- mântul domniței Zamfira de acolo, mănăstirea și cetatea Colții (ruine) o litie și o nuntă din Bouțariul-infer.. amfiteatrul dela Gră- diște și fotografia unei pietrii votive bine conservate din timpul Romanilor, ee s’a găsit la Grădiște în 1904. toate făceau al- bumul din chestiune toarte interesant șț atrăgător. Iată și numai cele amintite justifică de ajuns afirmațiunea de mai sus, că adecă diecesa Lugojului s’a presentat în modul cel mai vrednic în fața marelui public. Față cu numărul cel mare de zidiri din diecesa Lugojului era bătător la ochi, eă din arhidieeeză s’au putut vedeâ abia câte-va biserici, între cari tabloul bisericii gr.-cat. din Sibiu zidită de episcopul Gre- goriu Maior. întâia și eea mai veche bise- rică românească, ce s’a ridicat in Sibiu, și fotografia bisericii din Orlat; din diecesa Gherlei numai bisericile vechi din Șișești și Surdești cu turnurile lor înalte și țuguiate, și noua biserică votivă din Șișești; iar din diecesa Orăzii-mari numai tabloul frumos, presentând biserica parohială și institutele de învățământ din Beiuș. în camera mai mică a secției bisericii gr.-cat. erau expuse câte-va tablouri de ale inecenaților noștri, ca: Dănuț. Romonczay, tabloul cronicarului Șincai, singurul exemplar ce esistă, și chiar de aceea privit cu mare interes din partea publicului vizitator; câte- va icoane vechi; planurile după cari s’au zidit internatele din Blaj, planul pentru restaurarea bisericii gr.-cat. din Făgăraș Nr. 39. UNIREA Pag. 329. tința protopopului tractual G. Șuta și a protop. L. Iernea, a sevârșit inseratul, dia- conând parohul Vașadului, Dimitrie Murășan și secretarul episcop. Dr. Cornel Bulcu. Sub durata inseratului, oficiul de cantor l-a în- deplinit venerabilul preot Alesandru Nuț, care deși înaintat în etate, dar cu un foc tiner, pentru voacea lui puternică, plăcută și sonoară cu cele mai interesante și variate modulații și precisitatea în frumoasele cântări ale sublimului nostru rit, și-a câștigat admi- rarea și complăcerea tuturor. După terminarea inseratului s’au în- ceput misiunile poporale. Publicul s’a adunat în biserica nouă, unde arhidiaconul G. Șuta urcă amvonul și cu o vorbire frumoasă, bine întocmită, despre taina penitenței, însuflețește poporul la pocăința adevărată. Peste 10 preoți ascultă mărturisirile alor mai multe sute de credincioși adunați, și din depărtări mai mari. (Va urma.) Noutăți. întru mărirea lui Dumnezeu. O : dorință, de care erau stăpânite inimile ere- ! dineioșiior gr.-eat. din Sânnieolau-mare. mai ■ bine de un jumătate de veac, s’a realizat I acum prin edificarea bisericei lor. care e j sămnul cel mai învederat ai nisuințelor, de [ a-ș: vedeă întru uată o ideie atât de măreața concepută de moși și strămoși, cari însă n’au avut mângâierea de a-și vedeâ visul cu ochii. Și acum când lucrarea măreață e terminată și frumosul iăeaș a lui Dum- nezeu se prezintă ca o podoabă a comunei și a nisuințelor acelora, cari prin pilda lor au dovedit apropierea unui viitor mai senin; - iBitnrie tuturor se încălzesc la chemarea sfântă a datorinții, ee și-o impune fie-care creștin adevărat de a jertfi cât mai mult pe altarul, de pe care se înalță rugăciuni de recunoștință și cerere cătră Tatăl îndu- rărilor. Zugrăvită frumos șl aranjată cu scaune noi. a fost dată destinațiunei sale, și îu ziua de Sântamărie-mare s’a celebrat fosta catedrală episcopeascâ; un frumos tablou fotografic al profesorilor dela gimna- stul dm Nasăud, dela deschiderea acestui institut până azi. încunjurat de număroase | fotografii, cari înfățișau vechiul edificiu gim- nasial și edificiul actual, apoi clase, colec- ținu:, biblioteca, cabinetul de științe naturale, । etc. dela gimnasinl din chestiune. . Pe o masă mare, așezată în mijlocul ' camerei erau întinsă antimLe di ani: 1731, l 1751, 1773. 1801. 1833. 1837. 1844 și 1875 și unele eărții vechi. într’un unghiu ai ca- merei se afla dulapul deschis cu diferitele ' cărți și alte publieațiuni. albumuri, ilustrate, etc., datorite tipografiei seminariaie din Blaj. ? între eari colecția completă a „Unirii", bi- ! blioteca „Unirii", cărțile lui Cipariu. Grama, Bnnea. etc., toate eu gust aranjate de oameni de ai tipografiei. Merită să fie amintit în sfâșit încă un . portret sfârticat ai episcopului Kiain pur- tâud inscripția: „loan lunoeenție Kiain, Episcopul din Szadu*. Acest portret sfârticat j prin cine știe ce întâmplări, e proprietatea | parohului gr.-or. din Sadu loan Popovicin. | Cine și când i-a pictat? nn se știe, a fost I însă tritiiis dela secția biserici gr.-or. la secția bisericii gr.-eat. cu motivarea „că e nnit“. E la tot cazul daună, că acest por- tret a fost atât de rău conservat, căci mi-se pare a fi lucrat de o mână mai dibace, decât a pictorului, căruia să dovedește cunoscutul tablou al aceluiași episcop din castelul metropolitan din Blaj. într’însa nrima oară s. liturgie cu mare solemnitate și îu fața unui mare număr a credincioșilor. îndestuiirea sufletească se reoglindea în privirile tuturor, și cu deose- bire femeile vor fi fost pătrunsă de farmecul celei mai dulci mângâieri; datorindu-se lor iaudabila faptă de a fi început colectarea pentru împodobirea internă a bisericii cu cele de lipsă. Cuvintele din s. Evangeiie despre „Maria, care și-a ales partea cea mai bună, care nu se va lua dela dânsa", s’a referit și la ele, cari au îmbrățoșst eu căl- dură 'întreprinderea atât de măreață, de a se îngriji de podoaba bisericei, care e mi- reasa lui Christos. Partea cea mai bună și-au ales, care nu numai că nu se va lua dela ele. dar va vesti urmașilor credința nestrămutată și alipirea lor față de biserică, adăugând ia reș^ândirea dragostei creștinești, care înalță mintea ia cele cerești și îndeamnă voința ia săvârșirea faptelor, prin cari se preamărește Dumnezeu. Și ca o pildă atât de frumoasă să nu tămâie necunoscută înaintea acelora, cari numai din îndemnul altora pureed la fante, las se urmeze numele acelor femei, cari au grăbit până acum, ca prin aieastă faptă a lor sâ facă cinste bi- serieei și numelui lor. Și aceste sunt ur- mătoarele: Eva Farca împreună cu soțul ei loan. a donat o candelă în preț de 30 cor. Mana Lupsa. a donat prin testament 40 eor. Floarea Paiade 4 cor. Ana Sărăfo.lean 5 cor. Ana Dogar. Ana Mărăzan. Sida Sărăfolean. Ana Sărăfolean,.Juna Lupsa, Elita Comloșan, Maria Comloșan, Sida Vințan. Maria Raica, Ioana Sărăfolean, Chiva Comloșan, Ana Lupșa. Inliana Funar, Eva Raica. Sofia Paști. Ana Paști. Alea Farca. Ana Bibolar, Ana Sârbeseu, Maria Sărăfolean, Marta Flus. câte 2 coroane. Sida Opream Milea Com- loșan. Marta Plăcintar. Lina Lupsa, N. Ostrovaț. Lina Statuate, Stanca Comloșan, Ana Aiexă, Eva Sărăfolean, Ana Hățăgan, Elita Farca. Marta Toeoniță. Lena Nedelcn. Imiana Oprea. Maria Ardelean, Eva Lubici, Elița Folea, Alea SărăfoJe^u, Maria Bibolar, Floarea Cârnenișan. luiiana Ardelean, Sofia Steflea, Maria Oprea. Eva Ostrovaț, Maria Ștefan, Ana Cojerean, Saveta Minda, Maria Pâtrascu, Eva Negoț, V. PoDoviei, Eva Sâr- bescu. Ioana Comloșan, Sida Ardelean, Floarea Buciumau, luiiana Fratuț, Ana Să- răfolean. Marta Paști. Sena Radu. Roza Kapota și Elita Dumitru, câte I cor. Sida Crăciun, Marta Cotuloșaa. P. Miculeseu și Lena Baranti». câte 40 fileri. Chiva Fluș 20 fileri. V. Muntean și Lena Comloșan, câte 60 fileri. Suma 166 eor. La care ee mai adauge și suma de 20 cor., colecta co- piilor de școală. Cea mai bună respiată le va fi mângâiere, ce o va vărsa Tatăl ceresc în inimile lor, și amintirea nepoților și a strănepoților, cari vor preamări faptele lor scvârșite, spre mărirea și podoaba bisericei, apărătoarea și păzitoarea credinței și a graiului strămoșesc. Sâunicolau-mare. 30 Aug. 1905. — Vide. Știri personale. Dșoara Elisa Bodocan, cea mai distinsă învățătoare a școalei noastre de fete, a dimisiouat din postul avut și s’a dus la Strigon. — Dr. Emil Sabo, profesor de gimnas și preparandie la Blaj a dimi- sionat și el și s’a dus la Szekely-Keresztnr. fiind numit profesor la preparandia de stat. Depărtarea acestor doi membri importanți ai corpului nostru didactic, a deșteptat re- grete în inimile noastre. Dorim succese depline! Constituire. „Societatea de lectnră a tinerimei studioase" dela gimnasinl superior gr.-eat. din Blaj, s’a constituit în modul următor: președinte: Emil Folea, stud. cl. VIII., secretar: luliu Crișan. stud. el. VIII., bibliotecar; loan Berlian, stud. cl. VIII., controior: Emil F. Negruț. stud. cl. VIII., notar: loan Pop, stud. cl. VII., vice-biblio- teear: Traian Denghel stud. cl. VIL, cassar: Laurențiu Giurgiu, stud. cl. VÎI. — în co- misia secției cenzurătoare s’a ales: Octa- vian Bugner, Valeriu David și Zenovie Pâclișan. stud. ei. VIII.; Alesandru Lupean, loan Georgescu și Ales. Pop jun., stud. cl. VII. Statistica trecerilor religioase. Din 1896—1902 au câștigat prin trecerile reli- gioase biserica romano-eatolicâ 11253 cre- dincioși. cea greco-catolică 4249. cea greco- onentală 108 și unitarii 772. în schimb a pierdut biserica catolică 406 credincioși, greeo-orientalii 5772. reformați) 7299. Fără confesiune s’au declarat 3154 romano-catoiiei, 267 greco-catolici. 5511 greco-orientali, 12 unitari, 89 jidani, 8290 reformați. Perderile biserieelor reformate sunt mari, ele sunt cea mai strălucită dovadă de adevărâtatea vor- belor Scripturii, că mlădița daeă se desface de viță, nu mai aduce roadă. Mai adaugem, că cifrele acestea le dă un ziar protestant, care nu va fi aeusat de parțialitate. Rectificare. In foița publicată în Nr. 38 al „Unirii" s’au străcurat 2 erori regre- tabile, și anume pe pag. 318 col. III. șirul 11 de jos în sus în ioc de: „sunt sărbători naționale, ce să desfășură", să se cetească: „sunt cuprinse de bucurie la vederea sărbă- torii naționale, ce să desfășură*; iar pe pag. 320 col. II. șirul 17 de sus în jos în loc de: „și-ar fi priceput-o", să se cetească: „și-ar fi priceput datoria*. Dela serviciul maritim român. în urma unei înțelegeri intervenită între Mini- sterele de lucrări publice, interne și finance, de aci înainte atât viza pașapoartelor pentru Intrare și eșire din România, cât și revizia bagajelor a celor călătorind cu vapoarele S. M. R. se face pe <;rum. în timpul ner- cursului între Constanța—Constantiuopoie și viec-versa de cătră uu domn funcționar vamal, ce se află îmbărcat. Nu putem de cât felicita pe cei ce au luat această dispo- sițiuue, care constitue o mare înlesnire pentru cei călătorind cu vapoarele române, scutin- du-i de a merge noaptea prin vamă și lo- calul poliției din Constanța. înainte de ase îmbarca sau la debărcarea lor de pe vapor. Prin această disnosiținne se face în fine serviciului nostru maritim o mare facilitate, care adaugându-șe la avantagiile neconte- state. ee oferă vasele române prin confortul și viteza lor le scoate din ori-ce concurență. Călătorii vapoarelor române atât la plecarea lor cât și la sosirea lor în Constanța, nu vor mai fi molestați cu cererea pașapoartelor, nu vor mai aștepta câte odată îndelung până la vizarea lor. nici vor fi nevoiți să meargă noaotea ne oloaie sau vânt la oficiul vamal, pentru a-și supune bagajele revizuitei vamale, ci din tren se vor urca în vapor sau vice-versa. Aviz- Aduc la cunoștința Știm. Doamne și Domnișoare, ca cu ziua de 1 Octomvrie n. c. am deschis în locuința dlui Anton Pop, 0 școală privată de lucru de mână, împreunată cu conversație germână. în fiecare zi dela 9—12 a. m. și dela 2—4 p. m. dau lecții de împletit, croșetat, înodătură, clappel, broderie albă și colorată, broderie cu aur, diferite ajoururi și alte lucruri fine. Mai departe instruez croitul și cusutul albiturilor. Taxa 4 cor. lunar. în conversația germână dau 6 oare la săptămână, taxa 4 cor. In- formații mai detaiate să dau în prăvălia V. Popp. Cu toată stima: Mărioara Popp. AVIZ! Subscrisul, pe lângă condiții favorabile, vând din mână liberă casa Nr- 31 din Strada lungă, precum și casa Nr. 107 din Strada cimiterului- Cei ce reflectează la ele, să se adreseze subscrisului. Blaj, 30 Septemvrie 1905. VASILE BÂRNA,* faur. (23) 1—3 lUiu^nHnnnnnnnn) Pag. 330. UNIREA Nr. 39. PARTE SCII$ȚIFICÂ-L1TERARA 5^1 Prestanța și foloasele sfântului Sacrament a Căsătoriei față cu căsătoria civilă ,:--------și concubinatele. == (Continuare și fine.) III și IV. Catolicitatea șî apestolici- tatea în sfânta cununie. Precum sfânta Biserică dreptcredineioasă catolică e fundată de Domnul Isus Christos pentru toți oameni, e adecă universală și e capace șî tinde nu numai a cuprinde în sine toți oamenii, ci a-i și aduce la limanul mân- tuirei, așa și fiecare taina, și sfânta taină a căsătoriei e capace și tinde a îmbrățoșa toate familiile singuratice „Mergeți și pre- dicați evangelia la toată făptura și tot cine va crede și se va boteza mântuise-va“ ect. Așadar sfânta Biserică e pentru toate nea- murile, și toate neamurile pentru sfânta Biserică a lui Christos. Aceasta o dovedește și minunea scoborîrii limbelor de foc din S. zi de Rosalii. Toate doctrinele și tainele sfintei noastre Biserici sunt de lipsă și fo- lositoare pentru toți oamenii. Au tu ome- nime, cum poți rătăci a presupune, că aceea s. Taină, la care tocmai bărbatul și femeia sunt miniștri, materia și forma prin consen- sul lor, Dumnezeu le dă darul, Biserica lui Dumnezeu binecuvântarea, dacă nu este im- pediment, — au aceea Taină să nu fie pentru toate mântuitoare, folositoare, sfântă și mai pe sus de orice târguiala, contract, neguțătorie meschină și mai prețuită nea- sămânat decât ori ce convețuire convențio- nală, decât ori ce concubinat și poligamie, cari toate la olaltă nu sunt decât sbiciul pasiunilor omenești și a ispitelor diavolești, prin care sbiciu, acea parte a omenimei, — carea a degenerat la atari aberațiuni și proceduri desprețuitoare de Dumnezeu, Creatoriul Universului și de Biserica Lui creștină-catolică, — e sbiciuită și mânată din voe și din îngânfarea sa la staulul dia- volului și a servitorilor lui. Precum sectele cele vr-o 200 ivite dela începutul creștinismului, sunt dovada incon- stanției, mutalității, caprițiului și a decăderei religioase morali a sectariților: astfel și desprețuirea și lăpădarea Sacramentului sfintei cununii, ce dovedește alta, decât teu- dența spre libertatea păcătoșiei desastroase spre păgânism; spre sclavismul femeiei și spre nesiguranța, destrăbălarea și nimicirea vieții familiei, reducându-să omenimea și de- josindu-se ia libertatea și starea animalică? Procesele cele multe de despărțire între bărbat și soție nu sunt oare acolo și de atunci, unde și decând Luther a aruncat și sacramentul cununiei,în brațele principiilor și a altor oameni plini de invidie și pisma cătră Biserica și preoțimea catolică! încă de când cu faimoasa revoluțiune franceză și unele secte politice-iacobine și francmasone, acești conspiratori infernali subminează nu atât stânca bisericei catolice, căci pe aceea „porțile iadului nu o vor bi- rui", ci fundamentul multor familii și a multor clase de oameni. Acel spirit protestant și acel spirit revoluționar însă durere, e azi sistemizat și legalizat în multe țări, mai sub titlu de „căsătoria civilă”, mai sub altul; la tot cașul însă contrar lui Dumnezeu, contrar bisericei catolice și apostolice a lui Christos, dar tot odată și conducător pe povârnișul desfrâuului, a inconfessionalismului și a anarhismului, pentru acei, cari urmează atare sistem plin de îngâmfare și revoltate desastroasă atât pentru familie, cât și pentru societate. Stai pe loc omenime! Stați pe loc con- ducători orbi! Au mintea omului, care abia produce ce produce, în 30—40 ani, e pre- ferită înaintea voastră față cu eterna atot- știința divină? Au mai mare e servitorul de cât Domnul său, vremelnicul de cât Eternul? creatura de cât Creatorele? Stați și ațintiți-vă ochii și inima la Dumnezeu, nu nisuiți a sparge biserica catolică, căci e opera Atotputernicului, Care a liniștit și „vânturile și valurile mării”. Nu spargeți cuibul familiar, nu despărțiți pe tata de mamă, pe fiii de părinți, pe frați de surori, pe inferiori de superiori; pe om de Dum- nezeu, căci în fărădelegi, în abis, în perire vă aruncați! Părăsiți concubinari, concu- binatul; nelegiuiților, întoarceți-vă la Dum- nezeu și la biserica Lui sântă! Nu faceți Sodoma, Gomora și Babilon mai ales din orașele voastre, voi orășenilor! Ascultați oameni! Capul văzut a Bisericei lui Christos, actual Pontifice Roman, Sfinția Sa Piu al X-lea Vă strigă vouă cu tot su- fletul, cu toată inima: „întoarceți-Vă la Dumnezeu, întoarceți-Vă la Christos”, la „sfânta lui Biserică catolică și apostolică”, la sfintele Lui învățături și Taine, pentruca nu este altă mântuire, altă fericire —decât aceea în Christos. Nici nu poate conduce la limanul îndestulirii și fericirii cetele de corăbii zidite de mâna omenească și pline de materii explosive și lăsate libere sub conducerea patimelor omenești: numai și numai corabia, Biserica catolică și apostolică a lui Christos, zidită de mânurii Dumnezești, te asigură contra valurilor și contra cufun- dării. Această corabie sfâniă și mântuitoare, carea nu e învăscută cu fer și oțăl, nu e în- cărcată cu tunuri și arme de sistem feliurit, nici e condusă de știință, technică și tactică omenească neputincioasă, vană și pericu- loasă aceasta te va salva, pentrucă zidito- riul și conducătoriul ei e atotputernicul Dumnezeu și Mântuitoriu adevărat; aceasta sfântă corabie a lui Christos, Biserica drept- credincioasă catolică, a căreia marinari sunt apostolii și următorii lor, cel cu „Crucea în frunte”, cu mijloacele darurilor, la lumina credinței, cu faptele cele bune, cu disciplina cea dumnezească, în Spiritul lui Christos, te va povățui sigur în portul îndestulirii și a păcii familiari și a societății, la eterna bucurie și nunta cerească, la adevărată fe- ricire te va conduce, dacă voești să-i urmezi. „Dacă Dumnezeu nu zidește casa, în- zădar zidesc oamenii”. Iar Gregoriu al XVI- lea Potificele Roman, în Enciclica sa din 29 Maiu 1829 referitoriu la sfânta Taină a căsătoriei astfel să adresază cătră întreaga omenime. „Aduceți-vă aminte popoarelor, cumcă căsătoria e un lucru sfânt și tocmai pentru ■ aceea acela se ține și trebue să fie supus legilor sfintei Biserici a lui Christos. Sâ aveți dar înaintea ochilor totdeauna calea legii, supuneți-vă acelora în mod acurat și sfânt, pentrucă din executarea legii sfinte isvorește puterea, pacea și fericirea so- cietății" . Ghirișiu, 10 Aprilie 1905. Alexandru Grama, paroh gr.-cat. -------------- Colectă pentru biserica rom. gr.-cat din comuna Ciucmandru. Adrian Nyergos, Ciucmandru 2 m. loan Ciotloș T. Ilie Dragoș, Axente Ciotloș din Ciucmandru câte 5 m. Achim Popa, Nicolae i Rus din Mediaș câte 1 un Gerh. Olislogers, Maryloh 3 m. loan Păcurariu, Cergăul-mare 50 f. loan Chisăliță, Frâna 1 m.Ioan Nyer- geș, Ciucmandru 5 m. lulius Schnaider, Mi- căsasa 1 m. loan Nyilca, Mediaș 2 m. Onu Veleșan, Șona 10 f. loan’ Mărginean, Șona 20 f. Augustin Mărginean, Sâncel 1 m. 50 f. Petru Medeșan, Mediaș, lakab Sandor, Zsidve, Filon Ghindea, Mediaș câte 1 m. Pavel Bucșa Ibișdorfu-sas. 1 m. 50 f. Frânez Villman, Ibișdorfu-săs. 30 f. loan Coman, Mediaș, Aurel Vulc, Gârbova, Ilie Căiburean, Mediaș câte 2 m. loau Todorescu, loan Todorescu j. din Pistinți câte 1 m. Achim Bogșan, Mediaș 1 m. George Rus fejer, Dumitru Coman s. Maria din Mediaș câte 1 m. 50 f. Achim Mărginean, Nic. Mărginean din Mediaș câte 1 m. Mih. Ghicășan s. Sofia, Mediaș 1 m. lohann Ilermann, Zsidve 1 m. Vasile Dră- ghita, Teu 80 f. Titu Staic, Teu 10 £ Nieo- dem Rus, Nicolae Muntean din Mănărade câte 1 m. Georg Schaser. Donersmarkt 50 f, loan Boariu, Agârbiciu, Vasile Stoica, Copșa- mică câte 1 m. Achim Pușcaș, Mediaș 50 f. Flora Cloțan, Copșa-mică 1 m. George Pușcaș Mediaș 50 f. George Ațialean, Georg. Pân- zariu s. Ana, Dum. Bârtan, loan Limbășan din Mediaș câte 1 m. loau Rus, Mediaș 50 f. Aurel Holan, Dârlos 10 f. Martin Faff, Velcz 50 f. Mih. Cismaș, Mediaș 1 m. Dum. Ganea Mediaș 2 m. Georg. Hartmann, Seghișoara 1 m. Mih. Mtiller, Mih. Clos din Sighișoara câte 10 f. loan Vulc, Gârbov 50 f. Ilie Folea, George Folea, Vasile Folea din Bălcaci câte l.m. loan Găldean, Șona 30 f. Vasile Șuteu s. Maria, Mediaș, Vasile Zsacodi, Pănade, Vasilie Pănzariu, Mediaș, Martin Mateș Velcz Vasile Lungu, Copșa-mică, loan Burlan, Hidegviz, Geor. Sărășan s. Ana, George Rus s. Maria, loan Puflea, Toma Muntean, Const. Luca, Lazăr Brădesc din Mediaș, loan Șuluț s. Mar. Orăștie, Filimon Suciu, Augustin Nyilca din Mediaș câte 1 m. Maf- teiu Crișan, Spătac 35 f. Teodor Cloțan Copșa-mică 3m. Crâșmărel Vasile, Chiarma 60 f. lacob Budiu, Glogoveț, George Ban, Lupu, loan Ban, Nicolae Mihu din Cergău câte 50 f. Achim Atzelean, Mediaș, loan Tincu, Buz câte 1 m. Dum. Moldovan, Me- diaș 20 f. George Rus fejer, Achim Fejer din Mediaș câte 50 f. Teodor Toader, Me- diaș 10 f. Vasile Peporă, Tătârlauă, loan Negrea Cheslăr, Vasile Danea, Făget, Pa- triche Rus Sămărtin câte 50 f. Pavel Fătan Gerdial, loan Puia Lupu câte 50 f. Georg. Văcăraș s. Veron Mediaș 2 m. Șofron Mol- dovan s. Ana 3 m. Craifalău Nic. Baraboiu s. Paras. Vinerea 1 m. Samoil Gredean Orăș- tie 50 f. Suma 109 m. 85 f. porto 60 f. Rest 109 m. 25 f. Germania Maryloh 30 Aug. 1905. Adrian Nyerges m. p. comerciant. —— Ni 39. UNIREA Pag. 231. Dare de samă și mulțămită publică. ' Cu ocaziunea petrecerii de vară aran- jată în 13 Aug. st. n. în Tritul-de-sus au binevoit a contribui următorii: loan Suciu propriet. Tritu-sup 10 cor. Gregoriu Pap notar Cianul-mare, Dionisiu Luca înv. Beiu, Dumitru Găsea înv. de stat Cristur, luliu Vlasa proprietar Cicud, câte 5 cor. Dr. loan Sâmpâlean prof. Tritul-de-sus, Gregoriu Sâmpâlean proprietar Tritul-de-sus, câte 3 cor. luliu Harșau înv. Taureni, loan Harșiau înv. Taureni, Simion Popa st. cl. VIII Mahaciu, câte 1 cor. George Grecu teol. a, IV. Chimitelnicul-de-câmpie 2 cor. loan Bugner paroh Tritul-de-jos 3 cor. Vi- cențiu Sima teolog extern Filea-de-jos 1 cor. 40 fii. Simion Rușca prietar Tritul-de-jos 1 cor. loan Bozdoc paroh Cicud, Nicolau Galea paroh Inoc, Macaveiu Groze paroh Coc, Ba- siliu Masca paroh Beiu, câte 4 cor. Avram Gligor comerciant Frata 3 cor. Văd. Doamna Ignat Cicud 4 cor. loan Crișan paroh, Valeriu Bugner paroh Tritul-sup. Emil Pop paroh Cistelnic, luliu Pop paroh Urca, Ema- noil Seiche înv. Urca, câte 3 cor. Victor Bugner când, de adv. Turda, Simion Suciu a Torni propr. Tritul-de-sus, câte 4 cor. Cărora binevoitori li-se aduce și pe calea aceasta multămită. ’ S’au încassat .... 94 cor. 40 fii. Spese......................64 cor. — Venitul curat e ... 30 cor. 40 fii. care sumă s’a și depus la favorul noauei bi- serici. Tritul-de-sus, 6 Septemvrie 1905. > Comitetul. —«=»— Bi bl i ografi e. A apărut: Dicționar româno-german, de Theochar i Alexi. A doua edițiune prelucrată și eoni- ■ pletată. Editura H. Zeidner Brașov. Pagini [ 498. Fie-care pagină câte trei coloane. Pre- țul cor. 4'50. Franci 5. Mărci 4. — ! Dr. Ludovic de Csato: Câteva pagini. Tipografia Poporul român. Budapesta, prețul 1 cor. Cuprinde 8 bucăți literari apărute, doară toate, în ziarele noastre. loan Agârbicean (Alfius): Dela țară e titlul primului volum apărut în editura „Lu- ceafărului" din Budapesta. Prețul 1'50 bani. . N. lorga: Neamul românesc din Buco- vina. București 1905. Editura institutului Minerva. pag. 254 prețul 2'50 cor. A. Frățilă: Sensul și întrebuințarea prepozițiunilor în limba română. Galați 1905 pag. 67 prețui l cor. Se ocupă deocamdată cu prepoziția nile: spre, pre-pe, preste- peste, pentru, prin, printre și despre. Dr. Aurel Cosma: Ocna la 26 Ianuarie 1905. Lupta partidului național român și datele referitoare la alegerea de deputat | diețal. Acesta e titlul complet a broșurii . cari povestește istoricul alegerii de deputat dela .Ocna, și era, credem noi de dorit, dacă toți deputății nostri ar fi publicat astfel de broșuri, ar fi fost un material bun pentru istoria । luptelor noastre politice; i Nicolae Dobrescu: Fragmente privi- I toare Ia istoria bisericii române. Budapesta I 1905. pag. 83 prețul cor. 1'20. Parte însăm- i nată din articlii aceștia au apărut în ziare („Luceafărul") altele sunt inedite, peste tot ' ele sunt de interes pentru cei ce doresc să | cunoască trecutul bisericii românești. Timoteiu Cipariu de Dr. I. Raț prof. f. 8*. A apărut cu ocasia aniversării de ; 100 ani dela nașterea marelui filolog român, ț — Costă 1 coroană și să poate procura I dela: Librăria Semin. din Blaj, j ------ Vasile Cârlova studiu istoric-literar de Dr. I. Rațiu prof. 8° 1905. — Această carte din punct de vedere literar are un preț' de netăgăduit întru cât scoate din negura tre- I cutului pe poetul tinăr, care face trecerea I dela poezia veche la poezia nouă. — Studiul | este urmat și de p o e z i i 1 e lui Vasile ' Cârlova, dintre cari unele nu erau cunoscute publicului. Cartea are în frunte portretul ! poetului. Ca eseeuție face cinste Tipografiei i seminariale din Blaj. — O recomandăm tu- j turora. Costă 1 cor. Se află de vânzare la | Librăria semin. din Blaj. Dr. Beke Mano: Aritmetică pentru șeoaiele medii, prelucrată de Aurel Ciortea, editura librăriei Ciurcu, Brasso 1905 prețul : 3 cor. în acest manual dl Ciortea introduce i o terminologie română în locul celei ; latine așa serie: adunare, scădere, cât, [ descăzut, scăzător, ș. a. A apărut: C&rți de rugăciuni: a V- ediție ACATISTBIHUL sau carte ce cuprinde in sine rugă- ciuni pentru pietatea fiecărui creștin. Revăzut și completat — în rugăciuni această carte e un adevărat mărgăritar sufletesc, o carte foarte potrivită pentru fiecare. — Costă leg. 1 cor. + 10 fii. porto. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 fii. mlnn Carte de \ 11 11 îmPreunatâ cuRăs- lUll ll punsurile dela s. Liturgie, cu Troparele și Condacele învierii si ale sărbătorilor de peste an, și Troparele morților. Pre- țul 32 fileri. Poșta Administrațiunii. Am primit și cuietăm abon dela- Clușmănățtur pe 1904. Griniiențtw pe tim- , pul din 1/4 1902 până în 1/4 1903 Oarda-de-sus pe | 1900 Octomvrie—Decemvrie; și 1901 Ianuarie—Mar- ! tie; iară nu pe 1905.. Binevoiește a nota aceasta l nesmintit, și a ne trimite restul până în prezente, i căci și foaia aduce multe jertfe, și să lupta cu multe neajunsuri. Horgospatak pe 1905 sem. 2-lea. Rodna- nouă pe 1905. Vclcheriu pa 1905 Szmtj6zsef pa 1905 ■ Posta s’a îndreptat. Presata (Secaș) pe 1905 Bejani ■ (Făgăraș) pe 1902 sem. 2-lea. 1903, 1904 și 1905 i sem. I. Ghirdlt pe 1904 Jacodtd-ram pe 1905 Năoiu i pe 1904. V. N, Oena-Șugaiag pe ' 1905 pătraritd ai treilea. Răpa-de-sus pe 1903. Mai restează pe 1904 i și 1905 până în prezente. Soedl pe ani 1894—1898. ; Măhaaiu pe 1904 Berchig (p. lara) pe ani 1904 și I 1905 Tasnâd-zântb pe anii 1902 — 1904 Boarta pe I 1905 Gârbona-de-jos pe 1905 Gădălin pe anii 1903 • și 1904 Urli știe pe 1905 Felmmeț pe 1904 Râureana | Kăp.-Monostor pe 1903 sem. 2-lea și 1904 sem, I. Dubricsony pe timpul din 1/4 până. în 1/7 1905. Vă rugăm și pentru pătrariul al 3-lea și al 4-lea, Bu- cerdea-grânoasă pe ani 1902 și 1903 Boian pe 1903 Bem. 2-)ea și 1904 sem. I. Vă Împlinim dorința,, dar așteptăm plătire regulată, totdeauna înainte. A. P, Baiamare pe 1904 și din 1905 până în 1/9. Afediaț pe 1904 Besmir pe 1905 sem. 2-lea Cot pe anii 1901 și 1902 Baia pe an 1902 Sângătin pe 1902 și 1903 Petros (p. Puj) pe 1905 Vcea-de-sus pe 1903 sem. I. Turda-^tehie pe 1904 sem. 2-lea Kis-SomkAt pe 1905 sem. 2-lea Hoszupălpi pe 1905 sem. 2-lea (p- Less) pe 1905 sem. 2-lea N.-Idid pe 1905 sem. I. Csanâlos pe 1905 luliu—Septemvrie. Temes- vâr pe 1905 sem. 2-lea. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. AVIZ! Prin aceasta aduc Ia cunoștința On. Public, că cu ziua de 15 Sep. a. c. îmi voiu schimba locuința în strada Tipografiei în casele de sub Nr. 169 unde a fost cândva hotel „Coroana®. Sperez, că și mai departe On. P. mă va sprijini cu binevoitoa- rele comande, promițând, că voi fi promt în execuție și modest în prețuri. Cu stimă: Nicolau Baciu, (20) 4—5 pantofar. ° ^pnpci'n contia tusei, răgu- ° ’’ OCllCglll șelii, durerii de piept, ° . * ofticei, tusei măgărești, catarului astmei, o greutății de respirat, lingoarei și tusei o saci. Vindecă sigur și repede. Prețul o o I cor. 20 fii. și 2 cor. o < * Capsic unsoare. Contra durerii < > «» de oase, podagrei, reumatismului, race- < * < i lelor, durerilor de cap, dinți și nervi, <» < > precum și scrintiturilor. Cele mai Im- <» • ► bătrânite boale le vindecă. Prețul I cor. < ► * * 20 fii. și 2 cor. ’ * ° Centarin. Contra morburilor de ’* stomac, precum: lipsa de apetit, mis- ° tuirea rea, catarul și aprinderea de ° <( stomach, greața și vomarea; sgârciurile * ’ cele mai grele. Leac sigur. Folosește (l și la curățirea sângelui. Prețul 1'20 (, o și 2 cor. o o Kaljodsarsaparil. Mijloc ex- u o celent pentru curățirea sângelui la o o sifilis, morburilor tinerelelor 1 sticlă o 2 cor. o • • Uaxbonbons. închiderea scau- C 1 * nului e cauza diferitelor morburi, pecum • * * palpitarea de inimă, amețeli, dureri de *' ’ * cap și altele. Deci cine sufere de în- ’ * * cheierea scaunului mimai de cât se co- 1 * () mandeze Laxbonbons, zăhărele purga- ’’ o tive, plăcute și dulci la luat. Prețul o l cor. o ' ’ Chemicale, drogue, legături și bandage- (t • ► rie chirurgice. Instrucție pentru prepararea < > < > diferitelor vinarsuri, liqueruri, rum și altele. 1) I * Teuri russice, parfumuri, săpunuri, crem ex- । । 41 celent pentru față și mâni. Articoli cosme- (, ( tici, oleu pentru păr. Esență pentru picatul și întărirea părului. Apa de' gură și dinți pc ’ * cum și prav. Ori ce. fel dc articlu din branșă. * * * * Toate foarte ieftine. Faceți întrebare și Vă < ► < ► veți convinge. < 1 o Cornel Demeter, .. o 11 apotecar în Szăszvârâs, în fața școalei Nr. 41. । > <> (22) 1-10 O Pag. 332. O I R E a Nr. 39. Cărți ce să iot M io Librăria Smarâlă: Floricele de câmp, de A. C. Domșa . 1.— i.— 1.60 ®0®000©00000000000®00®®®0©G®0® lulius Erds strada Sibiu 0 © 0 0 © 0 I Ierarchia Românilor din Ardeai și Un- garia de Dr. Augustin Bunea, Prețul 3 cor. Biblioteca Minervei 22 nr. fie care numer 15 fii. . marcu fabrice! talia sa după ori ce modă (28) 37—52 s dată ce © o ©i Tot felul de oroloage, juvaere din aur și argint, — tacâmuri din argint, recuisite de aur și argint pentru biserici. Cântece, Sabo .................... Visuri trecute. Ciura .... Studii și Biografii. Dr. I. Batiu . Geniu pustiu, Eminescu . . . Drumuri și orașe, lorga . . . Poesil de Alexandri............... Teatru I. II. Alexandri â 1.50 . Vers și proză Alexandrescu . . Novele A. Brătescu-Voinesci . . Liter. pop. Eminescu.............. Ciocoii N. Filimon................ Legende și basme Ispirescu. . Povești, I. Creangă............... Vorbe înțelepte A. Popoviciu, . Vatra Părăsită Slavici . . . Din Bătrâni ■ ■ „ .... Eminescu și Coșbuc de Alexandru Ciura............................ Limba Română poporană și Dia- lectul Sicilian, de Alesiu Viciu . (Nagyszeben) Cisnădiei 3. 1.— 1.— 2.__ 2.— 2'50 3.— 3.— 1'25 1'50 150 1'50 1'50 1'50 1'50 2.— 2'50 0 0 I Cel mai mare deposit tin Ardeal | Mare deposit de sticle măritoare, x == ocheane și binocie - — ® Comandele se esecută numai | pe lângă rambursă. g Reparările se esecută prompt și eftin. | Cumpăr eventual schimb cu cel mai g mare preț curent obiecte vechi de aur x . -ij- și argint și petri scumpe... ■■ ® La cerere trimit franco si gratis | Prețcurent ilustrat. | Jffr» 3016. F. Orologiu cilindru re- | montoir din argintt cu acoperișuri g duple de o construcție puternică și trai- S nică, costă 7'30 coroane* | (5) 12-52 | 00000000Q De mare însemnătate pentru Dame! Fie care P. S. Domnă își p6te însa-șl pregăti cu □ ușurință de neînchipuit cu ajutoriu! aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Gnsohelbaner, A fost censurat de academie, și poșede nenumărate scrisori de recunoscință. își are patenta și e scutit prin lege în tdte statele culte. © @ 0 Prețul unui aparat e 3 oor. franco rambursat. © © ® Se caută ațjențl Cu tota stima: 17 (42-52) Antal Guschelhauer. Șopron. La emsiținiiea milenară din Budapesta de la 1896 premiat ca medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer pentru clopote a lui ■—— (!) Antoniu JMovotny | îti Timișora-Fabrie se recomandă spre pregătirea clopotelor n6u6, pe cum la tur- , - narea de nou a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea de clopote întregi armoniose, pe lângă garanție pe mal mulți ani, prov54ute cu adjnstărl de fer bătut, construite spre a le Înt6rco cu ușurință în ori ee parte, În clopotele sint bătute de o lăture prin aceea ce slut mântuite de erepare. — Cu deosebire recomând = clopotele găurite = de mine inventate și mai de multe ori premiate,'car! sint prov&Jute în partea auperidră — ca violina = cu găurljdupă figura S și pentru aceea afi un ton mal intensiv, mal adânc, mai limpede, mal plăcut și cu vibrarea mal voluminăsă, de cât cele de sistem vechifi, așa, că un clopot patentat de 327 kg. este egal în tonul unui clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechiă. Mai de parte se re comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, — spre preadjustarea clopotelor vechi cn adjustare de fer bătnt — ea și spre turnarea de toee de metal. ma U4B.S1. JTllvOTHT W* Preț-curanturi Ilustrate se trimit la cerere gratuit fl franco. Tipografia Seminariului archidiecesan. xia ■---------------- Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 cor., ’/s an 6 cor., iți an S cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc-, in 9 irc., l|< an 4 frc. 50 cm. Foea apare in fie care Sâmbătă. EL. Sk Anul XV, Tot ce privește foaia, să Se adreseze la: Re- dacțihuea și admini- Btrațiunea „Unirei1 în Blaj. el------------------. însorținui; Un șirgarmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Foaie bisericească-politică. Blaj 7 Octomvrie 1905. xlă EIX Numărul 40. CAtra F. T. Cetitorii Apropiinda-să sfârșitul anului venim a ruga cu toată onoarea pe On. noștri abonenți, cari să află în restanță cu abonamentul, de pe anii trecuți, cât și de pe anul acesta, — să binevoiască a ni-1 trimite fără amânare, pentruca foaia să-și acopere spesele sale cu tipărirea și edarea ei. Administrațiunea. Cassandra. (=) Ludovic Mocsăry, distinsul politician magiar, fostul president al partidului kossuthist și-a deschis iarăș glasul lui înțelept și cuminte în vremurile aceste de neîntreruptă criză N’a mai glăsuit prin gazete ca mai înainte; spiritul șovinist al gazetăriei moderne, spiritul națio- nalismului ieftin și de reclamă și-a închis coloanele pentru. glasul bă- trânului prooroc, a cărui frază nu e așa de înfrumsețată, nu înconjură adevărul, ci îl spune cinstit și con- vingător în toată nuditatea. A recurs la o broșură volantă, în care se ocupă în deosebi de limba de | comandă si de chestia naționalită- ților. Confrații dela „Drapelul" ob- servă cu multă dreptate, că în cu- rând acest luminat politician nu va mai puteă recurge nici la această modalitate de a-și respândi ideile, căci după-cum s’au închis rând pe rând coloanele tuturor jurnalelor ungurești, azi-mâne nu va mai găsi o singură tipografie ungurească, care să-i scoată măcar broșuri volante. Reproducem un pasaj plin de amărăciune din broșura acestui glas care strigă în pustie; „Sunt aproape cincizeci de ani de când, după puterile mele ' slabe, fac propagandă principiilor ce le profesez în cestih națio- ; nulităților, prin broșuri, articole de ziare, câteva cărți și prin discursuri parlamentare și fără a fi modest, pot zice, că acele prin- cipii nu sunt cu totul necunoscute, căci din când în când tot se face amintire de ele. Scurtul resumat al părerilor mele este, că în toate referentele vieții publice și sociale, nici odată nu e permis a păcătui împotriva justiției. Vorbind mai în detail, trebue să dăm limbilor naționalităților in viața publică, în birourile oficiale toată latitudinea, prin care nu se stingherește mersul regulat al regimului public. Trebue să îngăduim teren । liber, pentruca ori cine să ajungă prin limba sa la isvoarele culturale. Magiar iz ar ea generală este o utopie, pe care go- nindu-o zadarnic, ne punem în risic îiitere- sele cele mai importante ale statului. ' „Cam acestea erau părerile, cari s’au \ ’ cristalizat sub sistemul absolutist, din dis- I pozițiile pe cât de calme, pe atât de ele- vate, ce erau atunci în vigoare și cari s’au concretizat în legea naționalităților dela 1868. Modestul meu instrument a scârțăit și el în orchestra aceea, în care un baron losif Ebtvbs și un Francise Deak cântau prima vioară. „Dispozițiile dela 1868, vai, n’au ținut mult. Alăturea de buruiana îngâmfării și grandomaniei, ce a prins să crească pe la începutul erei dualiste și-a ridicat capul din ce în ce mai mult șovinismul, iar legea naționalităților a devenit cu încetul o lege pe hârtie. Au început apoi sâ se înființeze societăți așa numite culturale, în cari se manifesta in mod pregnant idea magiarizări generale. In potriva acestora, dupăce mai înainte combătusăm pe față legea lui Tre- fort despre instrucția primară, m’am pro- nunțat în două broșuri mai mari, iar la 1886 am luat cuvântul în cameră. Urmarea a fost, că desavuat de însuși partidul meu, am eșit din sinul lui, iar pressa întreagă, cum se zice, m’a târit prin toate noroaiele (levert a sârga foldig). M’am recules eu, cum m’am recules, și în două lucrări inde- pendente mi-am dat din nou expresiune pă- rerilor mele neschimbate. Am isbutit din când în când a mă pronunța și prin ziare, chiar și anul trecut, când am combătut pro- iectul lui Berzeviczy despre instrucția pri- mară, însă cu durere trebue să constat, că acum în timpul cel mai recent, când din incidentul organizării resistenței naționale cestiunea naționalităților s’a impus din nou în toată gravitatea ei scurtă, spre gloria mai mare a libertății de pressă, am fost expluzat din ziaristică". Glasul îndurerat al bătrânului politician, dacă este luat în batjo- cură de chiar connaționalii lui („Bud. Hirl.“ d. e. îl numește: Don FEU1LLET0N. Exposiția „Asociațiunii". (Continuare și fine.) Secția bisericii gr.-or., aranjată eu priceoere și bun gnst de asesorul consisto- rial Dr. Miron E. Cristea, s’a presentat în haină mai instruită, căci s’a expus vederii publice îu deosebi din centrul mitropoliei tot ee are această biserică mai vrednic de văzut ca valoare și artă, ceea-ce și era mai ușor decât pentru biserica gr.-cat.. așa că cele doue camere, mult mai mici decât cele destinate bisericii gr.-cat., erau așa zicând arhipline de diferite obiecte. S’au putut vedeâ aici împodobind pă- reții de jur-împrejur toate tablourile fru- moase deja reședința mitropolitană și dela Seminar și repreaentâud arhiereii acestei biserici, până la actualul mitropolit, asesori consistoriali, protopopi, profesori, mecenați ca Gozsdu și Androuic, apoi arhierei și bi- sericani din celelalte eparhii. Pe lângă acestea erau expuse părți din mobiliarul îuir’anrit, menit pentru noua catedrală mi- tronolicană: strane pentru asesorii consisto- riali. tetrapodul piliturile cântăreților și aripile ușei împărătești, icoane sfinte, pra- pori. odăjdii, epitafe, vase sacre, eârji ar- hierești, cruci, evangeiii, etc. cari toate ri- dicau mult lustrul acestei secțiuni. Amintesc îu deosebi din acestea o sfită dela 1748. dăruită acestei biserici de împărăteasa Rusiei Elisabeta Petrovna și împodobită eu diamante și pietrii scumpe; omoforul lucrat în fir de aur; bedernițeie și epitrafirul cu cei 12 apostoli dela mitropolie; epitafele în fir de aur din Sibiu și Alba-Iulia; numâ- roasele potire dela cele mai primitive de lemn până la cele de argint și de aur; tot asemenea numâroasele cruci, între eari crucile cu petrii scumpe și de mare valoare artistică dela mitropolie, dela bisericile pa- rohiale din Sibiu, dela sf. Adormire din Brașov, Alba-Iulia, etc.; evangeliile în legă- tură de artă din Sibiu, Brașov și alte locuri. Nenumărate erau fotografiile expuse pe mese lungi, representând zidirile mai însemnate ale bisericii gr.-or. din toate ți- nuturile ei: bisericile catedrale din Sibiu, Arad, Caransebeș, Oradea-mare; reședințele arhiereilor; seminarele; biserici parohiale și școale. între eari multe adevărate palate, eu cari eu drept cuvânt se poate mândri biserica gr.-or., ea cele dela Brașov, Seliște, Rășinari. Gurarîulni, Sebeșul-săsesc, Orăștie, Lipova etc. în deosebi interesante erau bisericile împrejmuite de grupuri mari de popor tn portul seu pitoresc, având în frunte preoți în odăjdii sfinte. Deosebită grijă s’a purtat de alimen- tarea și potențarea cultului mitropolitului Șaguna, expunându-se pe lângă bustul lui de marmoră, numâroase relicrii rămase dela el: scaunul seu arhieresc, mătăniile lui, manuscripte și însemnări, corespondențe, între cari doue scrisori, dela Kossuth și baronul los. Edtvbs, epistole adresate de Șaguna, protopopului Meletie Drăghici dela Timișoara, cărți, între cari o biblie coreasă pe margini pentru tipar de mâna lui, o descriere tn limba germană a mișcărilor românilor din Munții-apuseni în 1848/9, dedicată de un anonim Iui Șaguna, ș. a. Din biblioteca arhidiecesană s’au expus o mulțime de cărți vechi, unele foarte rari și chiar necunoscute bibliografiei române; mai multe antimise vechi, între eari cel mai vechia antimis cu inscripție românească, Pag. 334 U N I—R EA Chișot al cestiunei naționalităților) trebue să fie cu atât mai respectat de noi, în favorul cărora zădarnic încearcă să se ridice. Și aceasta cu atât mai mult, Cu cât Mocsăry nu poate fi învinuit nici chiar de cei ce își bat joc de el, că ar aveh slăbiciune pentru | naționalități. El e ungur neaoș, își ‘ iubește neamul fără îndoială mai puternic de cât „patrioții* cari bat i doba mare a reclamei. Părerile lui atât de favorabile naționalităților, sunt efluxul vederilor lui politice, vederile unui politician cinstit, care ) și-a petrecut viața întreagă în agi- ; țările parlamentare și politice. ; ar- El înțelege pe deplin, că monie și înțelegere reciprocă nu . poate fi între națiunea dominantă 1 și naționalități, câtă vreme tendin- [ țele de magiarisare sunt așa de vădite; el știe, că estinderea liber- tății cetățenești și politice nu numai că nu i-ar înstrăina de olaltă, ci iar lega tocmai mai strîns în deo- laltă, la sinul țării-mume, care își revarsă asupra tuturor fiilor ei de- opotrivă binecuvântările și năca- 1 zurile vieții. Conducătorii vieții politice de astăzi nu vreau să audă și nu vreau : să înțeleagă nimic. Lucrurile se ; încurcă din ce în ce mai rău și din ; ce în ce devine mai ilusorîe o si- ' tuație politică liniștită. Unde vom ajunge? Până când are se dureze ■ criza aceasta, care amenință țara cu ruină economică desăvârșită? i Nu știm, deoarece nădejdile, . cari ni-le creăm astăzi, mâne ni-se spulberă și iarăș ne facem speranțe nouă, Ca să rii-se risipească și aceste în pripă. Asupra acestui chaos de ten- dințe șoviniste, cari se isbesc în capete, glasul profetic al lui Lu- dovic Mocsfiry, sc pierde cu lotul, i Bătrânul și înțeleptul politician nu poate fi ascultat în gălăgia pati- , milor deslănțuite de astăzi. 1 El e o apariție înălțătoare și înduioșătoare în aceeaș vreme: Cassandra Troienilor, căreia Apollo îi dase darul profeției, cu adausul ! fatal, ca nimeni să nu o creadă, și i chiar oamenii ei să o ieie în râs. ' --------------— Su plini rea budgetului cultului în Franța. Știut este, câ în Franța cei dela putere au șters budgetul cultelor. Acum să svonește, că s’a început în Franța acțiunea catolicilor, carea are scopul de a-se îngriji în locui statului de lipsele cultului catolic. Ducele de Lege, conții Maille, Lascases, Sonis și Villarmois ș’au pus in fruntea unei între- prinderi cu programul următoriu: Un capital de 150 milioan frs, care să se adune din contribuiri benevole, va avea sa servească spre înființarea societății din Londra „Englisb Investments Corporation Limited'1, carea iea asupra-și dreptul și da- torința de-a pune deocaftidată în fiește care an 35 milioane frs spre scopurile cultului catolic din Franța. Spre înmulțirea capita- lului său societatea se va pune în legătură cu bănci și societăți de asigurare mari en- gleze și cu aitele nefranceze. Ea punân- du-să sub controla de episcopi și advocați catolici va primi un consiliu administrativ, ______Nr. 40. carele se va compune în chipul următoriu*. Sir Robert Herbert, fost secretar de stat pentru afacerile externe, Chamberlain, admi- nistratorul băncii comițiale din Londra, Duff Miller ministru plenipotențiar, bancherii din Londra Knollys și Tomlin, Maurice Gallet bancher în Paris, și ducele de Lujnes. Vești izvorîte din izvor privat spun, că acum se spedează circularele referitoare Ia întreprinderea aceasta. Foile catolice deo- camdată păzesc tăcere în privința afacerii, dară n’ar suprinde de loc, dacă se vor do- vedi de adevărate datele de mai la deal, scoase din foi necatolice, despre planurile îndreptate spre o organizație nouă a bisericii catolice din Franța. Dacă mijloacele spre susținerea bisericii franceze se vor eloca în străinătate, aceasta ar fi o cautelă, carea se înțelege dela sine, cad capitalele, cari s’ar eloca spre acest scop în Franța, ar stârni foarte curând lacomia republicanilor celor dela putere din Franța. Elocarea aceasta de capital ar fi o întreprindere privată, carea din punct de vedere politic n’ar putea să se atace și să turbure raporturile dintre Anglia și Franța, Deocamdată va avea, să se aștepte dacă svonirea aceasta se va adeveri. Ea este credibilă ia Franța, unde și prundi adunau în fiește care an milioane de frs pentru mi- siuni. Un paș înainte. Preaven. Consistor mitropolitan avizează preoțimea arhidiece- zană, ca ținând samă de propunerile făcute în sinoadele protopopești, a accept t propu- nerea, ce a întrunit majoritatea absolută, de a subtrage 2% din subsidiul erarial în favorul fondului preoților d eficienți și sub tragerea aceasta o va dispune, începând cu subsidiul pe 1905. Preaven. Conzistor aduce în legă- cunoscut până anim, datând din anul 1682 deia mitropolitul Belgradului Imisaf. urmează apoi altul din 1686 dela mitropolitul Var- laam, unul dela mitropolitul Teofil din 1689, altele din anii; 1692, 1733 1748. 1765. 1779. 1780 ete.. apoi diplomele de numire ale mitropoiiților bisericii gr.-or. deia împă- ratul nostru. ' Biserica sf. Nicolae din Brașov a expus un vechili pomelnic din anul 1665 și un act, zice-se original din 1702. prin care Dositeiu. patriarhul Ierusalimului, văzând, câ poporul românesc din Ardeal, e pe cale de a scutura ae pe corpul seu lipiturile sârbești și grecești, cari sute de ani i-au supt naeăjitul seu sânge, afurisește pe mi- tropolitul At&nasie Anghel. neutrn-că s’a unit cu străbuna biserică a Romei. Că ee valoare a putut să aibă afurisânia aceasta, subscrisă și de mitropolitul Teodosie al Ungro-Vlahiei, față cn instrucția dată de acela-și patriarh lui Atanasie mai înainte, pricepe ușor ori-cine. Iată ce-i pornueia Dosîteiu ia 1698 vlădicului atât de urgisit înaintea fraților neuuiți: „Trebue arhieriata slujba bisericiit adecă ochtaiul (octoicul), mi- neele și alte cărți, ce se cântă duminecile și sărbătorile, și slujba de toate zilele, să te nevoiești cu de-ad insul să se cetească toată pe limba slovenească sau elinească, iar nu românește sau în alt chip.“ Sireacă bună- voință și iubire față de poporul român din Ardeal 1 Pe alte mese eran expuse: consemnarea celor căzuți în 1848/9, pentru tronul împă- rătesc, apoi protocoale de ale sinoadelor și congreselor naționaii-bisericești, tablouri de ale acestora, regulamente, statute ete. N’au lipsit nici aici hartele eparhiilor, indicând în colori întinderea protopopiatelor și numi- rile parohiilor. Ca obiecte vrednice de văzut mai erau: un chivot, represemânu noua catedrală mi- tr otomană, pregătit din lemn de sculptorii! Aurel Cotârlă diu Omvifa-română pe sama bisericii uin Vișter-de-jos. și nu candejabru de lemn al bisericii ceiei mari din Seliște, lucrat din bucățele mărunte de lemn in- cieștate de olaltă fără cuie san eieiu, un interesant obiect de ingenioasă ană țără- nească. Tipografia și librăria arhidiecesană din Sibiu aveau și ele expuse într’un mare atelaj depositui lor de cărți, producte proprii, bine aranjate: cărți bisericeșii, cărți de școală, de literatură, calendare, ș. a. N’a lipsit nici ciobanul vecinie călător Gârțan, de a arăta unele relicvii aduse de dânsul de pe la Ierusalim. Ghetsimani. So- doma. Roma. Pompei, între cari. — zice-se. dar e greu de crezut. — o bucată de lemn din smochinul, pe care s’a urcat Zacheiu vameșul, ca să poată vedeă pe Mântuitorul, când avea să treacă pe acolo. Artele frumoase și industria de artă, conform programei formând un despărțământ separat, au ocupat doue miei camere tot în Internatul „Asociațiunii11. Cum însă mai ales în ceea-ee privește pictura și sculptura, abia suntem ia început, acestea s’au pre- sentat în condițiuni de tot modeste, deși în privința picturei s’ar fi putut arăta fără îndoială cu mult mai mult. Să na uităm, că abia câți-va ani mai înainte un distins pictor ai nostru aranjase singur o frumoasă exposiție chiar ajei în Sibiu și încă în în- căperile cele largi dela „Casa societății" (Gesellsehaftshaus) eare a fost apreciată în lermînii cei mai elogioși. și încă de cercu- rile străine. înțeleg pe pictorul catedralei mitropolitane gr.-or. de aici di Octavian SmigeUchi. E de regretat, bisă. că dsa n’a participat cu nici o lucrare ia exposiția „Asociațiunii11, si astfel, abstrugând dela piciorul Sava Hența, a trebuit sâ vedem expuse mai mult lueiări de 51c Uuor diletanți în ale picturei. Dintre lucrările pictorului Hența sunt de amintit: tabloul mitropolitului Șaguna în ra^ă călugărească, nu tocmai bine nimerit; 2 portrete ale părinților pic- torului; alte doue. representâmi o păreehe de oameni tineri; un peisaj; „Bătrâna Ne- delea torcând", și altele. Dna Elena Dr. Murășanu diu Brașov, a cărei destoinicie în pictură e cunoscută deja îu cercuri mai largi a exnus următoarele tablouri: „După prima serată"ț „Natura moartă"; portretul unei dame; un aquarel representând doi porumbei; un portret ai fetiței sale; alt aquarel „Studiu", premiat cu medalia de argint la exposiția cooperatorilor din Bu- curești în 1894. ș. a. Nic. Vucu, un țăran din Secaș (cott. Caraș-Severin). a expus doue icoane: „Cina cea de taină", un tablou mai mare destul de biue lucrat, și pe „Sf. Nicolae". Studentul de 14 ani Alexandru Dragomir din Cluj, a expus 2 peisaje lu- crate în ulein. cari îi promit viitor pe acest teren, ete. Sculptura a fost sărac renresen- tată; s’au putut vedeă numai doue bnsturi expuse de Al. Liuba, amândouă de mar- moră: bustul dlui Alexandru Mocsonyi și un cap de fetiță. Muzica a fost represemată prin dife- rite instrumente: un eello dela Ciprian Fo- rum bescu, nroprietatea societății academice „România Juni" din Viena; un tulnic; un Nr. 40. UNIREA Pag. 335. tură comunicatul acesta cu o nouă taxare a preoților în favorul numitului fond. Până acuma preoții plăteau anual .8—12—16 și protopopii 20 cor. și taxele acestea anual de abia treceau peste 7000 eor. Ce însamnă Insă acestea câteva coroane față cu taxele ce le plătesc alții la fondurile de penziune? De pildă, profesorii noștri pentru o penzie de cor. 1200 anual, solvesc cor. 48. preoții pentru cor, 400 solveau cor. 8. proporția nu stă. Să sperăm, că în vederea scopului ce-1 are acest fond, și spre a da dovadă, că preoții noștri, nu numai să lamentează, ci arată fapte, să va face de data asta o clasificare mai corăspunzătoare și se vor croi nește taxe mai potrivite. Să nu ne uităm, că azi numai prin noi înșine, vom putea ajunge la ceva. . CORESPONDINȚE. Festivitățile consacrării bisericii din Săsari. — Baport special al „ Unirii". — (Continuare și fine.) Duminecă dimineața procesiuni peste procesiuni, aglomerație de popor ne mai pomenită. Preoțimea se stringe în biserică, continuă ascultarea mărturisirilor credincio- șilor veniți din toate părțile, din doue die- cese. Magnificul Domn canonic Moise Nyeș în oarele de dimineața urcă amvonul afară înaintea bisericii, și vestește la mii de as- cultători. cu un zel apostolic și cu un avânt oratoric pătrunzător, cea mai sfântă a sfin- telor taină a cuminecăturei, și stoarce la- crimi de adevărată penitență din ochii as- cultătorilor set La oarele 8 dimineața se adună clerul preseut în biserica veche și în ornate bise- ricești pornește cu litie la casa parohială după marele preot și arhiereu. Cu o asis- tință de 14 preoți, 2 diaconi și 3 clerici asistenți, îmbrăcat în mantie și camiiafcă, cu toiagul arhieresc în mână, și între cântări pornesc eu toții spre biserica veche, de unde Preasfințitnl Părinte ridică gf. Sacrament, preoțimea ia moștele sfinte, ornatele episco- peșci. cruci, icoane, luminări și alte utensilii bisericești și în această frumoasă procesiune ajnng la biserica nouă. Tinerul ingineur Gavril Barbnl, a eternisat această măreață și imposantă procesiune, fotografându-o, înaintea unei frumoase cruci nouă de piatră, Ilustritatea Sa face sfințirea apei, apoi se îneunjură biserica de trei ori, și între cântări și sunetul campaneior, sevâr- șește marele arhiereu actul sublim al con- sacrării și celebrează sf. liturgie. -Corul plugarilor români din comuna Ardusat. sub conducerea bravului lor învă- țător Sandru Anderco. eseeută cu cea mai mare precisiune cântările, delectând publicul cn tonul său melodios. Diaconul On. paroh a Vașadulni Dimitrie Mnrășan, în un tenor sublim cetește evangeiia; și iată anoi ajungem la culmea înălțătoare a acestei mari săr- bători. Ilustritatea Sa Preasfințitul Domn Eniseop în splendidele ornate episcopești, nășește pe amvonul înaintea ușilor împără- tești pentru aceasta ocasiune pregătit. îu tăcerea adâncă și în atențiunea încordată a mulțimii publicului, apare pe amvon figura imposantă și maiestetică a marelui arhierereu, și eu o voace melodioasă, până la adâncul inimilor pătrunzătoare, cu o sublimitate și cu un aer maestos, ee nu se poate descrie, își începe vorbirea festivă despre biserică, despre casa lui Dumnezeu. Ideile sublime întrețesute cu asemănări alegorice, pătrunse de spiritul adevărat evangelie, reproduse cu un așa zel apostolic, cu atâta măiestrie și artă a oratoriei sacre, nu e omul în stare a ie descrie. lacob patriarhul pusese petrile câpă- țuiului său pe daltă și le numise casa lui Dumnezeu. Bravul părinte puse asemenea petrile pe olaltă și ridică acest Sion pompos. Toată firea, toată natura începând dela micuțul fir de iarbă, ce creapă semința în pământ până la cedrii Libanului. începând dela cel mai mie vermuleț până la înfle- rătorii puii leilor din pustii, laudă mărirea , lui Dumnezeu, numai omul, coroana ființelor să rămâe rece?! Dar unde să se închine omul lui Dumnezeu?! Pe tot locul, dar cn deosebit în casa lui Dumnezeu în biserică. | Desfășură apoi un șir de idei frumoase despre i casele lui Dumnezeu, catacombe, peșteri, [ ziduri, biserici pompoase etc. | Această biserică e mai mare, mai pompoasă, decât cea veche, dar în o privință nu. Dumnezeu locuiește în bisericile noastre; și în bisericuța cea de lemn modestă, chiar așa e de față, ca și în cele mai pompoase, împodobite cu toate seumpeniiie. In așa bisericuțe mici erau mari strămoșii noștri 1 „Foc am venit să trimit pe pământ, și nu voiesc alta, decât să ardă!“ continuă Ilustrul orator. Și ne spune cu atâta entusiasm și atât de înflăcărat, că în ce privință dorește să fie mai mare această biserică ca cea veche. în progrese în toată privința! în virtuți religioase, patriotice, iubire de neam, să vază mare, tare și fericit scumpul seu popor! Lacrimi locuese în ochii ascultă- torilor! Dar entusiasmul și focul sfânt a marelui Arhiereu nu aveau hotar. Ca o lavină, care la început e micuță, dar din ce în ce crește, răpește cu sine ori ce îi cimbal lucrat de maestrul loan Comșa din Fofeldea, 6 violine, 2 cimpoi, fluere, lucrate de țărani de ai noștri; apoi nrin note mn- sieale' și composițiuni de J. Vida, Dimitrie Cunțan, G. Șorban, P. Ciorogariu, Timoteiu Popovici, A. Bena și lac. Murășianu, care din urmă între altele a expus și colecția „Muzei Române “ și composiția celebră „Mănăstirea Argeșului". Aranjatorul acestei secții a fost dl A. Bena, stud. la conservatorul din Berlin. A doua cameră, cuprinzând producte de ale industriei de artă, și aranjată cu gust fin de membre de ale Reuniunii le- meilor române din Sibiu, era bogat împo- dobită cu diferite lucrări aparținătoare ar- telor decorative, modele pentru mobiiiarea locuințelor și pentru industria textilă, multe compuse după motive originale ale industriei de casă românești și de o eleganță sunerbă. Aici s’au putut vedeâ și un divan și doue fotele expnse de dna Constanța Balinth n. Tobias din Sibiu. Materia cu care sunt îmbrăcate mobilele amintite, a fost toarsă, țesută și lucrată de sora exnonentei. regre- tata ludiia Măcelariu n. Tobias, soția fos- tului consilier guvern. Ilie Măcelariu. Dintre mobilele acestea, admirate întâia-oără la exposiția română din 1881. divanul este dăruit Muzeului „Asociațiunii0. Drept secție proprie a „Asociațiunii^ este a se socoti exposiția șeoalei civile de fete cu internai, susținută de ea. care de 19 ani, de când funcționează, a dat societății române un considerabil număr de femei crescute în spiritul dragostei de neam și în tradițiile străbune. Direcțiunea șeoalei și internatului a expus vederii publicului o clasă întocmită și adj as tată după toate pre- scrisele pedagogiei moderne; un mic dor- mitor. care strălucea de curățenie; prânzi- torul aranjat cu gust; camera corpului di- dactic cu prețioasa bibliotecă a aceleia, iar sala de studiu forma însă-și o splendidă exposiție de lucru de mână, bogat înzestrată cu diferite lucrări de ale fostelor și actua- lelor eleve, și aranjată cu pricepere fină de directoara Internatului, d-șoara Hiena Pe- trașcu, care prin hărnicia, ce o caracteri- sează, și-a câștigat merite netăgăduite pentru înflorirea instituțiunii naționale, condusă de dânsa de un lung șir de ani, — și de ze- loasa învățătoare’ de lucru de mână, d-șoara Elena Buteanu. Pe o tabletă cuprinsă în- tr’un cadru frumos erau cusute cu fir de aur următoarele versuri de duioasă inspira- țiune, datorite profesorului Dr. loan Borcea: „Crescându-ne la sinul tău de mamă, Ne-ai zis Vă-’n ere dințez comoara mea, Păstrați-o și să dați odată seamă în fața neamului de ea.“ Elevele din Internat. 1904/5. Această exposiție a Internatului cu drept cuvânt a fost admirată atât de pu- blicul român, cât și de străini. Tot la secția aceasta mai sunt de amintit publîcațiunile „Asociațiunii" expuse în dulapuri în sala de cetire a bibliotecii: „Transilvania0, „Biblioteca Poporală0, dife- rite alte publicațiuni edita iede „Asociațiune0, sau cu ajutorul și sub auspiciile ei. cum e „Enciclopedia Română0, al cărei director a expus de pe timpul redactării: diferite apeluri, registre de titlii, coaie de subscrip- țiuni. ștampile, plicuri, bilete de comandă, manuscripte și bogata corespondență a re- dacțiunii. cuprinzând scrisori foarte intere- sante dela cei mai de seamă oameni de litere de aici, de peste munți și din străină- tate. cari publieându-se la timpul seu. vor oferi cercurilor noastre literare de sigur un bogat material de judecată asupra oamenilor, dela cari provin acelea scrisori. Celor ce au participat însă la redactarea acestei pu- biicațiuni monumentale, cu toate scăderile, ce i-se impută, cu dreptul și pe nedreptul, relicviile amintite mai sus li-au revocat în memorie de sigur cu drag timpurile, când se lucra eu atâta zor în biurourile „Asocia- ținnii “. Ar mai resta să descriu încă exposiția băncilor române, după programă ultimul despărțământ, aparținând părții istorice-cul- tnraie a expoziției „Asociațiunii0, aranjat sub conducerea dlor Constantin Popp și Dominic Bațiu, funcționari ai „Albinei0, în o sală mai spațioasă a Internatului din etajul II. Descrierea acestui despărțământ însă o împrumut îu cele următoare dela un organ de specialitate,*) mai competent în astă privință: „Dealnngul păreților acestei săli s’au instalat atelaje, pe cari au fost așezate ta- blourile grafice ale celor 76 institute de credit, cari au participat la exposițiune, ta- blouri, cari au presentat pentru fie-care in- stitut a parte desvoltarea ramurilor de afa- ceri dela înființarea băncii până la 31 De- cembre 1904 în acest scop s’au tipărit tabele grafice, în cari linii de diferite culori au arătat creșterea din an în an a împru- muturilor, a depositelor. a averii proprie, a reeseontului, a profitului, a reservii de efecte, a realităților, a dividendei etc. Câte 4 discuri colorate au arătat, după stările dela 31 Decembre 1904, cu o ta împrumutu- *) „Revista Economică0 nr, 37. a. c. Pag. 336. UNIREA Nr. 40. cade în cale, nimicește și risipește tot; așa crescu entuziasmul și focul in decursul vor- bire! escelente a Preasfințituini Părinte, și așa crescii focul iubitei și a însuflețirei în inimile ascultătorilor până la capetul vor- birei. când întorș cu fața spre altar, cu braț ridicat. în o rugăciune lungă, adevărat eap- de-operă. ca și un Apostol, imploară dela Atotputernicul binecuvântările darurilor ce- rești! Efectul acestei vorbiri escelente a fost admirabil. Publicul sub impresia însu- flețitoare a acestei vorbiri nu a fost în stare a se reține să nu erumpâ în puternice esclamâri de ovațiuni, urme adânc imprimate, neșterse, a lăsat în inimile tuturor ascultă- torilor. Să continuă apoi sf Iitnrgie. La eșirea cu darurile Preasfinția Sa eu asistința în- treagă de 20 de membri, iasă prin ușa la- terală. încunjură până la ușa principală, pe unde întră cu toții în biserică și în altar. Ce priveliște admirabilă, între mulțimea și mai inmensă străbate Episcopul în splendide ornate cu darurile. împănând binecuvântare. Misiunile ponorale încă au avut stră- lucit efect, s’au cuminecat ia această Iitnrgie solemnă peste 1000 de credincioși, cumi- necând trei preoți afară îu cimiteriul bise- ricii, din trei potire, până ee în iâuntru I Episcopul împărțește anafora și binecuvân- tare arhierească. A putut să fie circa ia 5000 numărul publicului adunat din tot jurul. . ! După 1 oară d. a. sfârșindu-se cere- moniile bisericești, la casa parohială, a ) primit Ilustritatea Sa omagiile dela depu- tațiunea clerului din diecesa Gherlei, con- dusă de Mon. protopop a Baiei-Mare Avram 1 Breban, în un număr foarte considerabil; apoi dela a preoteselor române și a fiicelor sale, condusă dc dna protopopeasă Șuia și de dna casei; apoi dela a cantnr-învățâto- rilor condusă de parohul Alexă Pop, ca președintele reuniunei filiale. în fine dela a curatorilor bisericești din parohiile distric- tului. condusă de protopopul tractual Șuta. După 2 oare a avut loc banchetul festiv, ta care a participat 104 persoane. Sub decursul banchetului Ilustritatea Sa a ținut un toast admirabil. începând în limba clasică latină la adresa Poutificelui, conti- nuând la adresa Augustului Domnitor în limba magiară. și gătând în limba româ- nească la adresa Escel. Sale Dlui Episeon a Gherlei, a cărui număroasă preoțime este de față, apoi la adresa protopopului trac- tual. a preoțimei. a narohnlui local și a poporului credincios. Acest frumos toast publicul i-a ascultat stând și l-a aclamat frenetic! A mai toastat arhidiaconul Șuta pentru Episcop; Magnificul Domn canonic Nyeș. pentru repreșenranteie pnterei civile, la care a răspuns protopretorde Domokis în termini foarte afabili; nrotop. Ieruea, pentru clerul diecesci de Gherla, la care frumos a respuns părintele loan Serbac; protopopul D. Brun, pentru canonicul Nyeș și secretarul Dr. Bnieu, ca și comitanții liuatrității Sale; advocatul Stoll foarte plăcut pentru preoțime; narohui local pentru Epi- scop și pentru oaspeți, accentuând eă ziua de astăzi a fost cea mai fericită a vieții sale, ceea ce între plăcere generală frumos a motivat; a mai toastat părintele Bohâțel și tinărul advocat Dr. Aurel Nilvan. Dintre telegrame de felicitare cel tuia remarcabil a fost următorul: „Beiuș. Din ocasiunea sfințitei noului Sion. primiți căl- duroase felicitări, urând Preasfințituini Ar- hiereu împreună slujitorilor preoți și turmei taie cuvântătoare dela Dumnezeu dar și binecuvântare întru lungime de zile. Dum- bravă. “ Sara la 7 oare s’a deschis netrecerea ' cu dans cu un număros și distins public inteligent. Plăcut surprinși au fost cu toții de prezența Preasfinției Sale Ilustrului Epi- scop, care s’a întreținut eu mai mulți foarte amicabil și afabil. La depărtarea din sala de joc, publicul l-a petrecut pe preaiubitul Episcop eu entuziaste aclamări. . Toți câți au fost norocoși a petrece, și mai ales pentru prima oară în plăcuta so- cietate a Iluștri tații Sale, au rămas încântați, de atâta afabilitate, de atât spirit, de atâta vivacitate și genialitate, și numeau de eea mai fericită zi a lor. a fi îu o societate cu i acest mare Arhiereu a neamului românesc. în ziua următoare de 25 Sept, la 10 oare în zi, după ee s’a luat dejunul, a plecat Ilustritatea Sa cu suita sa concomitat de mai mulți preoți districtuali, cu protopopul în fru:re și de mai mulți inteligenți la gara din Baia-Mare. iară-și în un eonvoiu frumos. La gara din Baia-Mare. iară s’au adunat public numeros, să-i zică uu adio preaiubi- tului Arhiereu. Cu regret ne-am despărțit de Ilustritatea Sa. că nu am putut fi și mai lung timp la olaltă, dar mândri și cu o mare mângâiere în inime, că am fost fericiți de a-1 vede coborit între noi. bucurându-se de bucuriile noastre. între urări de „se trăieaseă" plecă trenul accelerat diu gara la 11 și doue sferturi din zi și până departe riior cambiale, hipoteeare și de altă natură; apoi părțile averii proprie (capital social, fonduri de rezervă, fonduri de pensiuni), mai departe profitul curat realizat în de- cursul anilor de gestiune și distribuirea iui ■ între acționari, funcționari și membri din | direcțiune și comitetul de supraveghiare. și în fine partea ee a luat-o statul din acest profit în formă de eontribuțiune, și ce s’a dat neutru scopuri culturale și de binefacere. Aceste tabele au fost lucrate după acelaș formular pentru 73 institute; numai pentru cele 3 bănci mai mari: „Albina", „Victoria" și „Ardeleana" a trebuit să se compună tabele a parte. Afară de aceste tablouri speciale au fost expuse și 3 tablouri mai generale, cari au prezentat datele înșirate, pentru totali- tatea celor 76 bănci participante, și anume: un tablou al activelor și pasivelor, al doilea al profitului și pierderii, și al treilea al re- snltatelor realitate până la finea anului trecut. Aceste tablouri, cari au atras aten- țiunea deosebită a vizitatorilor, an fost pentru toți aceia, cari au putut înțelege elocvența liniilor și. cifrelor presentate, o dovadă eclatantă a vitalității și solidității institutelor noastre de credit și a publicului, care le susține. Cu satisfacție reproducem aici cuvin- tele unui însămnaț om de stat român, care ■ privind, liniile progresive ale acestor țablo- uri, ni-a zis: „Aceste curbe nu suntcurbele unui popor în decadență; ele mă fac să plec liniștit asupra viitorului românilor din această țară!" Deasupra tablourilor grafice păreții au fost acopenți ou un număr mare de foto- grafii ale caselor, ale membrilor direcțiunii și ale corpurilor de funcționari dela diferi- tele noastre bănci; mai ales tablourile, cari prezentau grupurile de țărani ce con- duc unele dintre institutele noastre de cre- dit, au fost privite cu interes deosebit. Lo- cui de frunte între aceste fotografi i-au ocupat portretul ■ primului prezident ai „Al- binei", al domnului Alexandru Mocsonyi și al orimului director al acestui nrim institut românesc de credit, ai fericitul ci Visarion Roman. Un dulap acoperit cu sticlă a prezen- tat o coiecțiune de acțiuni dela băncile ro- mânești. iar pe câteva mese a fost așezate publicațiunile băncilor: organul lor de pu- blicitate „Revista Economică". „Anuarele" lor. „Bibloteea Băncilor", și alte ediținni, rapoarte și tipărituri ale institutelor noastre de credit. Obiectul care a atras asupra-și aten- țiunea vizitatorilor în măsura cea mai măre și care neîntrerupt era încunjurat de un număr mare de spectatori, a fost harta băncilor române, așezată pe o masă mare în mijlocul sălii. Această hartă prezenta teritoriul comitatelor țării locuite de români, și la fiecare localitate. în care se află se- diul unei bănci românești, se ridica o pira- midă, care în partea ei aurită arată depo- zitele administrate de institutul respectitv, iar în partea colorată în argint prezenta averea propie a băncii, denotând fiecare centimetru ai înălțime! piramidelor suma de 100,000 coroane. . Piramida „Albinei", de înălțime de circa l1/: metru domina terenul, iar după aceasta se impunea a„ Victoriei" din Arad și a „Ardeienei" din Orășrie; în părțile bănățene se distingeau piramidele „Lugo janei", „Oravicenei" și „Timișenei" etc. în cele nngurene a „Bihorenei". iar în Tran- silvan ia a „Patriei", a „Economului", a „Someșenei", a „Sil vani ei", a „Bislrițanei", ete. A fost remarcată în deosebi desimea băncilor române pe teritoriul fundului re- gia și în părțile nordice ale Transilvaniei, distribuțiunea lor proporțională în Bănat și numărul lor restrâns 'în părțile ungurene". Idea expoziției băncilor române, sin- gura până acuma ia noi. și punerea ei în praxă în mod atât elocvent e meritul spe- cial al directorului expoziției. Dr. C. Dia- conovich, precum în pi'ima linie ini ii revine și îu general meritul, că s’a aranjat expo- ziția „Asociațiunii". care a stat deschisă din 19 August până la 14 Septemvrie a. e. i și a fost vizitată de mii de oameni, români și străini. Prezidentul „ Acoeiațiuuii". dl losif Sierca Șuluț în discursul său de închidere, consiantând succesul neașteptat al expoziției, a amintit și numele acelor doamne și dom- nișoare române din Sibiu, cari și-au daț concursul neutru reușita acestei manifestări paționale, ce ne-a ridicat și în ochii proprii și în ai străinilor. Iată lista lor: Doamnele: Maria Cosma, Letiția Bo- loga. Valeria Ben. Lucia Cosma, Iustina Covrig. losefioa Diaconovich, Irina Tincu. Constanța Popp, Delia Popoyici, Victoria Popoviciu. Luiza Ratiu. Elena Stroia, Ana Togau și Veturia Tritean; domnișoarele; Aurelia Bărdosy. Olivia Bârdosy. Eieonora Borcea, Sabina Brote, Minerva Cosma. Hor- tenzia Cosma. Mărioara Crețu, Maria Le- menyi, Nora Lemenyi, Vera Lemenyi, Zina Moga, Reli Moga. Veturia Muciu, Cornelia Muciu, Niți Muntean, Veturia Pbp. Letiția Popeseu, Valeria Popovici și. Ioana Streoulea. ,ytc. Togan, protopop. Nr. 40. UNIREA Pag. 337. pretinos, ne face semn Ilaatritatea Sa, noi privim mult,cu ochii umezi până ce trenul repede dispare dinaintea noastră. Dumnezeu să-i ducă in pace acasă pe Ilustrai Arhiereu și să-l trăiască la mulți fe- riciți ani! _R. Jf. —— Noutăți. întru mărirea lui Dumnezeu. Sub- scrisul îmi țin de datorință - placată a aduce și pe această cale mulțămitele cele mai sincere fostului nrim-curator raționante bis. George Bilț a iui Dumitru, pentru că a binevoit a cutnoâra și a dona bisericei noastre un notir preafrumos în creț de 200 cor. Dumnezeu să-i resplătească pentru această fantă nobilă și adevărat creștinească. Tîrșolț (diecesa Gherlei) ia 23 Sept. 1905. Pentru antistia bis.: Eugen Dredean, preot gr.-eat. — Credincioșii buni diu Slrbi. Szabd Crăciun lui Toader și soția sa Borz Maria, cu o cruce de argint pe altar, în preț de 32 cor. 66 fii. Pestean Teodor 1. Filimon și soția sa Sacota Florița, cu un luster de giaje. în preț de 27 cor. au împodobit bi- serica lor filială din Strbi (Selagiu). Pe această cale li-se adnee mulțămită căldu- roasă. Maiu, 28 Sept. n. 1905. — Ștefan Ssabâ, preot gr.-eat. Știri personala. Escelentă Sa Mitropo- litul Victor, însoțit de Ii. Sa Dl preposit loan Af. Moldovan, au fost Luni la Gherla sure a vizita pe Escel. Sa Episcopul Dr. loan Szabo. — Dr. Vasile Suciu, prefect în semin. teologic a fost dispenzat de oficiul acesta și în iocu-i a fost nnmit Dr. Alexandru Nicolescu, practicant la oficiul arhidiecezan. care va ocaua și catedra nrof. de teologie Octavian Prie, trecut la gimnaz și prepa- randie. și va propune și istoria la prepa- randie în locul prof. Dr. Emil Sabo. Din Arhidieceză. Cu termin ui de 15 Oct. n. se eserie concurs pentru ocuparea staținnilor de cantor-învățător la Futac, distr. Ernot. și de învățător în Benic distr. Albajuliei și Tritnl-ce-joș. distr. Turda. — Cu terminal de 30 Oct. n. sunt de ocupat stațiunea de cantor-învățător în Orosfaia, distr. Fărăgăn; Cămărașul-deș. distr. Cătina; Chesk.r, distr. Mediaș. — apoi stațiunile învățătorești din Valea-Jidanuiui. distr. Giurgeu; Bicalat, distr. îndoi; Silvașul-de- câmpie, distr. Cătina și Nirașteu. distr. Murăș. Din dieceza de Lugoj. Ultimul cer- cular episcopesc cuprinde conspectul preo- ților deficienți și ajutoarele asignate pe 1905. Diecesa are 13 deficienți, cari pri- mesc pensiuni în sumă totală de cor. 2910, diferind ajutoarele între 50 și 400 eor. — Tot acolo se nnblică și conspectul văduvelor și orfanilor de preoți și ajutoarele votate pe 1905. Cu totul sunt 48 văduve și orfani, cari primesc în total cor. 7813'64. Schimbări în oierul diecesei de Lugoj. Alesandru Cosma, preot neoordinat. a fost numit admin. parohial în Mercina, loan Danescu, în Mățăști, Teodor Chira, în Booș, Carol Pasca, în Zăicaui. — Moise llca din Totești și Vasile Țăran din Icloda. au fost trecuți în deficiență — Petru Burlec, preot în Iscroni. a repansat. Promoții Dr. losif Siegescu, preot al diecezei de Lugoș și profesor gimnazial în Budapesta a fost promovat de doctor în dreptul canonic. Dl Siegescu era deja doctor în teologie și filozofie. — loan Moldovan, fiul preotului din Ciunga și Leonida Do- mide, fiul protopopului din Bistrița — au fost promovați de doctori în medicină, eel ■dintâiu la universitatea din Cluj, celalalt la cea din Pesta. Hymen. Gavril Rebrean, teolog abs. și Elena Dragoșiu, învită la cununia lor, carea să va celebra în 8 Octomvrie st. n. 1905 în biserica gr.-eat. din Sânmărghita. Paroohle vacantă. Până la 31 Oct. n. e deschis concurs neutru ocuparea parohiei Craifalăul-de-câmpie, distr. Fărăgău. Erao- lumentele sunt: cuartir nou și edificii eco- nomice în stare bună, porțiune canonică 52 jugh. și stolele îndatinate. Venitul con- grual 602 20 cor. Concert. Casina română din ioc aranjază Duminecă în 8ert. ia oareie 5 d. p. în locali- tățile proprii, un concert cu concursul virtuo- sului flautist Romul Miilea, absolvent a Con- servatorului din Praga și fost elev a prof. Iac. Murășanu. Dl Miilea a mai concertat în orașele: Sibiu, Făgăraș. Brașov. Bistrița ete,, fiind primit pretutindeni» cu drag și aprețiat elogios prin fbile străine și a noastre. Nu ne îndoim, eă publicul nostru iubitor de musică va îneurajia pe tinerui flautist, care ia gimnastei nostru a primit primele instrucții în flaut. Foaie de predici. Cetim în „Răvașul® eă în Șimieul-Siivaniei, va apăreă în scurtă vreme o foaie de predici, sub numirea „Păstoriul sufletesc®. Prima rândunea. „Micul calendar'1 a dlui loan Anolzan e primul ce ni-se trimite, E un frumos și presentabil calendar pe 1906 îi dorim viață lungă. Constituire. Societatea de lectură „Andreiu Șaguna® diu Sibiu, s’a constituit pe anul școlar 1905/6 în ședința ținută la 4 Septemvrie 1905. sub presidiul Preacu- vioșiei Sale Domnului director seminarial Dr. Eușebiu R. Roșea. în modul următor: Președinte: Vasile Stan. prof. sem. Vice- președinte: loan Duma, cleric c. III. Ar- 1 hivar: Tovie R. Periau, cl. c. III. Notar: loan Ludu, cl. e. I; Cassar: loan Triff, cl. c. II. Controlor: .losif Tătulea, cl. c. I. Bibliotecar: Vasile Pâltinean, cl. c. II. Vice- bibiiotecar: loan Hașu. ned. c. I. Redactor: Eugen Todoran, el. c. III. Econom: George Dragoș, ped. e. III. Membri în eomisiunea literară: Titu Morariu. cl. c. III. Aurel Po- povici. cl. c, III. Traian Achim, cl. c. II. Octavian Aibani. el. c. II. Petru Debu, el. c. I. losif Mircea, el. c. I. Mihail Jampa, ped. e. III. Vasile Șerban, ped. e, III. George Lincu, ped. c. II. Mulțămită. Societatea „L M. Clain“ a teologilor din Blaj s’a înscris între membrii binefăcători ai „Reuniunei St. Maria a cre- dincioșilor gr.-eat. din Dumitra®. în numele adunării generale ținuîă în 21 Sept. a. c. aduc călduroase mulțumite domnilor teologi, eari diu a lor propiu an solvit taxa de 30 cor. înscriind Societ. „I. M. Clain® între membrii binefăcători ai reuniunei noastre și doresc ca în felini cum ne-au ajutat pe noi să poată ajuta încă multe iustituțiuni salu- tări. Dumitra, în 29 Sept. 1905. Aurel Marcu, preșd. „Reun. S. Maria® a cred, din Du- mitra. Convocare. P. T. domni membri ai „Asociațiunei pentru literatura română și cultura poporului român® și toți iubitorii de cultura poporului român sunt prin acea- sta învitați a participa la adunarea gene- rală a despărțământului „Murăș-Oșorheiu® ce se va țineâ în biserica din eomuna Bar- doș în 15 Octomvrie st. n. 1905 după amiazi la 3 oare cu următorul program: 1. Deschiderea adunărei prin president. 2. Ra- portul secretarinlui despre activitatea des- nărțământului dela ultima adunare generală. 3. Raportul casarulni. 4. Raportului Biblio- tecariului. 5. Alegerea a două (2) comisiuni a) centru eensurarea rapoartelor desubNr. 2. 3 și 4. b) pentru încasarea taxelor dela membrii vechi și pentru înscrierea de mem- bri noi. 6. Rapoartele eomisiunilor de sub a și b. 1. Cetirea eventualelor disertațiuni. 8. Statorirea budgetului. 9. închiderea adu- nării generale. Din ședința comitetului des- părțământului XXIV. Mnrăș-Oșorheiu, 26 Innio 1905. Dr. Enea Draia, prezident. Ștefan Rus, «ecretariu. : — Adunarea generală a „Reuniunei I învățătorilor din Arhidieceză gr.-eat. de Aiba- lulia și Făgăraș®, e convocată pe zilele 8 și 9 Noemvrie n. 1905. în Blaj. — Adunarea generală a „Reuniunei învățătorilor români gr.-eat. din ținutul Lu- gojnlui®, e convocată pe 22 și 23 Oct. n. 1905. în Lugoj. «Dela țară®, primul volum al colabo- ratorului nostru lou Agârbiceanu. e bine aprețiat de celea mai competente critice. Dl lorga în „Sămănător®. Dr. Sextii Pușcăria îu „Luceafărul® și cronicarul dela „Revista noastră® sunt de perfect acord în a lauda talentul dlui Agârbiceanu. care promite a deveni un artist mare. îndemnăm pe toți cetitorii noștri, să grăbească a-și procura acest volum. Apel- Subscrisul atât în numele său, cât și în al parohienilor săi de tot săraci și puținei (150 suflete!) cu acea umilită ru- gare mă adresez cătră Inimile milostive, să se îndure a ne veni întru ajutor eu obolii milei, — ca să putem noi procura măcar și numai nește clopoțele pe sama st. noastre biserici, carea de ani de zile stă mută, de- plângându-și clopotele perdnte prin o în- tâmplare fatală,., și Dumnezeul milelor si- gur va răsplăti însutit toată jertfa adusă — deci și fiierii oferiți spre mărirea Casei Sale!... Mulțămită și cuitare în „Unirea®. „Bis dat, qui cito dat® Recomandat pielor afecții — sunt a sufletelor miloase devotat serv și în Hristos frate. Hosszu-nâlyi (Die- ceza Orăzii), 28 Septemvrie 1905. George Hubic, preot gr.-eat. O listă stă deschisă și la redacția foii noastre. Epoziție de vite- Reuniunea română de agricultură din comitatui Sibiu, aranjază a XV-a exnoziție de vite, ee șe va ținea Duminecă, ia 22 Octomvrie n. 1905 îu co- muna Veștem, și e împreunată cu distribu- ire de premii în bani. Expoziția se va mărgini de astădată la vite cornute cu ex- cepțiunea caprelor, și se va ținea în ziua amintită, începând dela 10 oare înainte de amiazi și până la 1 oară după ameazi, cândva urmapremiarea. Expoziția se vațineă pe locul, ce se va destina ulterior. La ezpo- ziție nu se primesc decât vitele locuitorilor din comunele Veștem, Bungard Bradu. Ca- șolț Mohu. Șeiimbăr. Sadu, Boița și Tăl- măcei. Necrolog, t Matei Nicola, advocat, fost tribun al legiune! gemine~fbmâne, membru fundator al soc. p. crearea unui fond de teatru român, membru al „Astrei® etc. etc., după un morb scurt, împărtășit cu sfintele taine ale muribunzilor și-a dat nobilul su- flet în mânile Creatoriului, Luni în 25 Sept, a. c. în etate de 76 de ani. f Maria Pop n. Olar eseu, soția pre- otului nostru din Balinț. a repauzat la 30 Sept. n. în etate de 60 ani după o fericită căsătorie de 41 de ani. în veci amintirea lor! AVIZ! Subscrisul, pe lângă condiții favorabile, vând din mână liberă casa Nr- 31 din Strada lungă, precum și casa Nr. 107 din Strada cimitenilui. Cei ce reflectează la ele, să se adreseze subscrisului. Blaj, 30 Septemvrie 1905- VASILE BAHNA, faur. (23) 2-3 Pag. 338. UNIREA Nr. 40. I * !S^ PARTE SCIINȚIFICĂ-L1T Sfântul ANTONIU de P A D U A. *) = S-a născut la 1195 tn Lisabona; tatăl său Martin Bulion, fost colonel reg. numele mamei sale era Teresia Tavera. Părinții, creștini buni fiind, au dat fiului lor una din- tră celea mai excelente educațiuni familiare, dar mai cu sama s’au nisuit într’acolo, ca să planteze în inima tinărului venerațiunea cătră Preacurata Vergură Maria. Educați unea lui au luat-o mai apoi în mâni și au continuat-o călugării ordului Au- gustinian. în etate de 15 ani Antoniu a depus votul monahalului, și și-a strămutat locuința in Coimbra și aci a muncit pentru perfecțio- narea și cualificarea sa știențifică cu atâta zel, încât a servit de model tuturor colegilor săi din ord. într’aceasta s’a «hirotonit de । preot. Opt ani a petrecut în Coimbra, cui- | tivându-și sufletul și inima, când Provedința divină l’a chemat pe alt teren. Un dor viu s’a născut adecă în sufletul lui, ca să meargă între păgâni și aci să predice dogma lui Hristos, cu toate că, văzându-și constituțiunea corporală atât de debilitată, la moment s’a îngrozit de acest gând. Mult s’a gândit și resgândit. apoi adâncindu-să în rugăciuni voia să cunoască intențiunea Domnului. Tocmai în acest timp a sosit în Koim- bra doi frați de ai ordului s Francisc de Assisi, cari adunau elemosină pentru mis- sionari. Pe s. Antoniu l’a emoționat spiri- tul de neprețuit al sărăciei, umilinței și ab- negațiunii observat în purtarea acestor cerșitori și la moment a declarat, că cu ei vrea să meargă. Cu câtă bucurie au primit franciscanii această declarațiune, pe atât de mult a su- părat ea pe părinții ordului Augustin, cari în tot timpul s-au ostenit a înduplnca pe s. Antoniu, să abzică de această intențiune. Tinărul sfânt a fost însă detat a judeca lu- crurile, nu după forma lor externă, ci după valoarea lor internă: a rămas liniștit și umilit. Astfel a pășit s. Antoniu la anul 1221 în ordul Franciscanilor. După petrecerea câtorva luni în Oli- vares, s-a cerut dela superiorii săi ca să meargă missionar în Africa. Dumnezeu a primit intențiunea lui, dar nu i-a cerut jert- *) Mulți poate nici na vor fi auzit de no- mele acostai sfânt, căruia în Biserica apuseană i-s’a ridicat un cult deosebit și unic în felini Bău prin atâtea deprinderi religioase, frumoase și interesante. Cultul s. Antoniu datează din seclul al Xin-lea. în Ungaria, între credincioșii catolici, a început a prinde rădăcini acest cult numai de vr-o câțiva ani încoace, ți totuși binefacerile ce le aduce pentru mulțimea săracilor sunt de neprețuit. Că de ce avânt se bucură, mai ales in Franța, instituțiunea izrorită din acest cult numită „pânea sfântului Antoniu", să poate vedea și de acolo, că numai în orașul Toulon în decursul anului 1894 s’au adunat îu favorul săracilor peste 100000 coroane. F. w. firea de sine. Abia sosit acolo, a căzut greu morbos ia pat. Cu durere, dar totuși liniș- tit, a plecat iarăș înapoi cătră casă, vânturi contrare au aruncat însă naia, care mergea spre Portugalia, pe insulele Siciliei. în regiunile acestea sănătoasă s. An- toniu cu dor și-a văzut de recreare. Pentru restabilirea sănătății sale sdruncinatea petre- cut aci retras de lume mai mult timp. Când a aflat însă, că ordul său își va ținea adunarea generală, și la aceea va fi de față și s. Francisc, dorind tare a cunoaște în persoană pe în- temeietorul acestui sfânt Ord, in butul mor- bului său s-a dus în Assisi, unde l-a mângă- găiat și întărit vederea s. Francisc, l-a însu- flețit exemplul și zelul acestui Sfânt. Sfântul înființător al acestei ord, îndată a recunoscut în el pe alesul Domnului. L-a reținut vr-o câteva zile la sine, apoi l-a tri- mis la muntele de ieremiți numit „S. Paul", aproape de Bologna, ca aci neconturbat să se aprofundeze și studieze pe „Hristos cel restignit", această stea conducătoare a fran- ciscanilor, precum și disciplina claustrului. Ajuns aci, s. Antoniu s-a dat cu totul exclu- siv studierii s. Scripturi și întreaga sa pu- tere și-a folosit-o pentru înfrânarea simțu- rilor. Fiind dotat de ceriu cu cunoștință i bogate, acestea și le-a știut ascunde sub ' purtarea sa umilită și fricoasă într’atâta, că colegii săi îl țineau aproape de un idiot. Cu toate acestea sfânt și născut spre gloria lui Dumnezeu, n’a putut rămânea mult timp necunoscut înaintea superiorilor săi și a lumii. Raza strălucitoare, dar ascunsă, a stră- bătut în urmă la lumină în Forli. Aici adecă s’au adunat Franciscanii și Demianiții la o anumită sărbătoare, unde oratorul ocazional îmbolnăvindu-să pe neaș- teptate, a trebuit să predice totuși cineva, la ce însă nepregătit nimenea nu s’a îmbiat. La urmă superiorul a provocat pe s. Anto- niu, ca să predice. Sfântul Antoniu într’un mod umilit începe a să scuza și mai că-i era frica a predica înaintea unei societăți atât de alese; \ la mandatul serios al superiorului însă, totuș I a pășit pe amvon. I La început vorbirea i-a fost nesigură și simplă, dar la moment a căpătat curaj și inspirat de Spiritul sfânt, atât de excelentă, mângăitoare, însuflețitoare și cu efect i-a fost oratoria, încât publicul ascultător nu știa ce sa admire într’nsul mai mult: știința adâncă, puterea oratoriei ori umilința lui sub care și-a putut ascunde atâta timp eru- dițiunea sa ? i S. Francisc i-a auzit de veste și într-o j epistolă îl înbărbăteâză pentru cultivarea științii teologice și instrucțiunea poporului, - apoi scrie: „Mult m’aș bucura, dacă și cole- gilor tăi ai ținea prelegeri." Nu peste mult timp, s. Antoniu tină- rul de 26 ani, fu numit de catechet al clericilor și acest oficiu și l-a îndeplinit nu numai cu un zel supranatural, dar și cu un succes extraordinar așa, încât învățăceii lui nu puteau tn deajuns să-l preamărească. In meto- dul de propunere a fost condus de principii neînșelatoare, căci zicea: „Numai și numai acea știință e adevărată, care conduce pe om ia Dumnezeu. Să învățăm din exemplu ERARÂ. 3SSSS lui Isus, carele mai mult s’a rugat, decât a cetit. Să nu învățăm, pentrucă să știm vorbi, mai mult pentru aceea, ca așa să lu- crăm, precum am învățat11. Profesorul cel atât de mult iubit n’a putut rămânea însă mult timp pe catedra instrucțiunii. S. Francisc l-a rugat să vor- bească și poporului, și chiar și poporul și-a exprimat dorința într’un mod destul de precis, arătând cât prețuesc pentru el vorbele s. Antoniu. Cu miile îl încujurau cu ocaziunea vreunei predici așa, că de multe ori era silit a vorbi cătră popor în liber. A și pre- dicat s. Antoniu cuvântul lui Dumnezeu cu atâta succes, încât efectul și urmele cuvin- telor sale s’au putut observa în moralul poporului din acel ținut întreg. ,r Talentul lui oratoric neajuns a mișcat pe toți și precum s. apostol Pavel, din darul Spiritului sfânt, a putut fi priceput de toate limbile și națiunile, tocmai așa și s. Antoniu a fost dăruit de ceriu, eă ori cui, de ori ce rang și stare ar fi fost, a știut să-i vorbea- scă la inimă. învățații îi admirau esența bazată și puterea convingătoare, iar cei mai mediocrii înțălesul bogat și cuprinsul măreț al vorbirilor sale. în vorbirile s. Antoniu două lucruri au fost de admirat și anume: mai întâi făr de a fi învățat el vr’o dată limbi, în Italia vor- bia italienește, în Franța limba franceză, pe când limba lui maternă i-a fost cea portugeză; chiar și atunci îl înțălegeau ascultătorii lui, când vorbea latinește sau într’un dialect portugez. De admirat a fost mai departe și îm- prejurarea, că de multe ori dintr’un public ascultător de 20—30.000 oameni, cei cari stau mai departe dela el, tocmai așa îl înțâ- legeau ca și cei din apropierea lui. N-a avut însă totdeauna astfel de ascultători atenții Odată, într’o sărbătoare văzând în orașul Rumini, lângă țărmurea mării mai mulți pescari sărăcăcioși, îi salută amical și le începe a le vorbi, aceștia însă batjoco- rindu-1 îi întorc spatele și încep a să de- părta. S. Antoniu într’aceia să întoarce că- tră mare strigând cu glas puternic: „Veniți voi pescuților și mă ascultați voi, ce voiu spune despre Dumnezeul nostru, căci oamenii n’o doresc aceasta1'. Și iată! suprafața, mării începe a se mișca, o mulțime de pești își arată capetele îndreptându-și privirea lor spre s. Antoniu, ca și când ar aștepta vorbirea promisă! Oamenii se rușinează de această mi- nune și rușinați să îmbulzesc în jurul sfân- tului primind apoi cn bucurie cuvintele lui. Cu atât mai mare evlavie l’au ascultat însă locuitorii orașului Padua, cărora în Pă- resimi se îndatina a le predica zi de zi. Numărul ascultătorilor săi a trecut peste 30.000, asupra cărora a știut sa înfluințeze în mod miraculos. Un scriitor contimporan astfel descrie icoana unei vorbiri de a s. Antoniu: Din toate părțile curge poporul, dru- murile sunt pline de bărbați, femei și copiii; cu flăclii aprinse în mâni pornesc la drum deja de cu noapte și să îmbulzesc cu gră- bire a ajunge unul înaintea celuialalt. Co- merciantul pune lăcat pe ușa vitrinei, me- Nr. 40. U N I R E A Pag. 339. seriașul aruncă la o parte unealta, domnul își părăsește ocupațiunea predilectă și preoții iăsându-și bisericele goale: să duc. cu toții, grăbesc la s. Antoniu. Cavaleri și doamne petrecând în preună cu oameni din clasa de mijloc și cu țărani, așteaptă eu paciință. îmbrăcăminte luxoasă sau seule prețioase nime nu poartă. Inimile sunt pline de evla- vie și mulțime se roagaa! Deodată apare figura sfântului predi- cator a cuvântului dumnezeesc: încujurat de episcopul de Padua și întreagă preoțimea, în mulțime să aude un murmnr de salutare și bucuria mișcă mulțimea ca și vântul lin valurile mării. Deodată să face liniște, rouă darului ceresc deschide inima fiecăruia: Antoniu vorbește! Isus vorbește prin trânsul! Cuvân- tul lui pătrunde ca o săgeată până in adân- cul inimi și străbate întreg „eu“-I omului, răpește sufletele, le răpește cu sine și le duce acolo la „cel Răstignit*1. Oamenii plâng, cad în genunchi și e eu neputință, ca să nu să îndrepte! Ultimele cuvinte ale vorbitorului să pierd în suspinele de penitență a celor păcătoși! Popoarele mânate de puterea credinței și iubirii, se apropie de s. Antoniu, îi sărută mânile, picioarele, poalele vesmintelor lui și însuflețirea lor oarbă, îl trag — împing încât, dacă nu l-ar apăra miliția, sub această caracteristică expresiune a iubirii atât de mari, nu odată viața și-ar pierde-o. Așa și atât I’a prețuit orașul Padua. S. Antoniu prin activitatea sa a înflu- ințat nu numai asupra mântuirii sufletelor, dar într’un mod binecuvântat a. lucrat și pentru ordul său, nisuind într’acolo, ca re- gulele pusă de s. Francise sa se observe cu .stricteță și între frați să domnească pacea și bunăînțâlegere! Daca cândva zilele unei vieți de om s’au străcurat una după alta, aducând folos omenimei, atunci zilele sfântului nostru într’adevăr au fost folositor. Zelul lui a trecut ori ce margini. Abia există în Italia vr’un oraș mai mare unde să nu fi transpus el măreața și sublimitatea învățăturilor lui Isus. în întreg ținutul Franței de meazăzi abia era om, ca să nu-1 fi cunoscut personal. Și pretutindenea și cu toți numai bine a făcut. Pe cei mânioși îi îmblânzește, la cei doritori de răzbunare le leagă oreșcum mânile, pe robi ii eliberează, pe cei nefericiți îi mângâie, pe cei depravați și păcătoși îi îndeamnă la penitință. Dar cu cei săraci! o, pentru aceștia a fost un adevărat înger! . EI, carele de voie a apucat pe calea miseriei, căruia suferința, lipsa i-a fost mi- reasa, el a simțit până la vărsarea de Ja- crămi amarul suferințelor și pe nimenea nici când n’a lăsat neajutorat. Despre bine- facerile sale s’ar putea scrie tomuri întregi. N’a fost poate o zi în întreagă viața «a, în care să nu fi șters lacrimile multor săraci sau să nu fi alinat foamea celor flă- mânzi. El insă atât de retras a fost in nu- trirea corpului său, încât acesta a fost total debilitat. Dumnezeu i-a rămas până in sfâșit în- tăritorul și sprijinitorul său și resplătitorul minunat al sufletului său. Cu o ocaziune i-s’a prezentat deasupra ărții sale deschisă un prunc admirabil, i care înotând în raze strălucitoare a cuprins ! cu mânuțele sale delicate grumazul sfântu- | lui și îmbățoșindu-i I’a strâns blând la : pieptul său. । ! Această aparițiune a înfluințat viu asu- । i pra lui Antoniu și i-a mărit dorul după cei s i din ceriu, unde în etern va putea fi în so- j ' cietatea lui Hristos. în etate de 36 ani Domnul i’a chemat la ospățul ceresc! Părăsindu-1 puterile și simțând, că. i-să apropie oara morții s-a retras în singurătate । ca aci să se pregătească pentru calea cea j din urmă. în reîntoarcerea sa cătră claustrul din Padna, mulțimea de popor se îmbulzia înaintea lui cerându-i binecuvântarea, încât a fost imposibil a-1 duce prin mijlocul mul- țimei. Au așezat dar pe muribundul Antoniu într’un claustru de femei, unde după receti- rea psalmilor de penitință, cu numele ver- gurei Maria pe buze, într’o liniște sfântă a adurmit pentru veci. Aceasta s’a întâmplat în 13 luniu 1231. Surorile din claustru, temându-să de o even- i tuală îmbulzeală din partea poporului, moar- | tea lui au voit a-o ținea ascunsă, până ! când îl vor fi așezat pe catafalc și să vor ’ îngriji de păzitori. * Dar ce să întâmplă? . Prunci mititei și neviuovați, cari abia ! au putut cunoaște pe s. Antoniu, fugiau în i amurgul sării pe stradele Paduei cu acestea • cuvinte pe buzuțele lor. „A murit sfântul : părinte! Nu mai e Antoniu!“ Și Padua încă în sară aceea a îmbră- i cat doliul, cel mai dureros doliu, în care nici plânsul nu te mai mângâie, pentrucă lipsesc lacrimile. ! Orașul Padua a luat o față ca și când fiecare casă ar fi așezat în sicriu pe cel mai bun tată, cea mai dulce mamă și cel mai drăgălaș copil. Oamenii umblând pe stradă se priveau trist, nu vorbiau, nu plângeau și numai când au transportat în biserică sicriul sfântului, numai atunci a erupt cel de în- tâi strigăt de durere și a plâns întreagă । Padua, plângându-și poporul pe părintele său cel bun. " Un an după moartea sa, la Rusalele anului 1232, sub Pontificel Gregoriu al XIII- lea, Antoniu s’a canomisat de „sfânt*, el carele deja în viață a fost numit „Sicriul sfânt al păcii “. Cu 32 ani mai târziu locuitorii Paduei au ridicat pe numele lui sfânt o biserică mă- reață și când au voit a așeza cadavrul lui ) în ea, au deschis sicriul: trupul îi era țărână, j dar limba lui, unealta cuvântului său pu- । ternic, i-s'a găsit întreagă și roșie. S. Bonaventura cu o adâncă emoțiune au luat-o în mânile sale, au sărutat-o și astfel s’a rugat: „Binecuvântată e limba, care a predicat totdeauna mărirea lui Dum- nezeu, care a adus pe oameni la Dumnezeu, învâțându-i a-1 preamări! O! limba binecuvântată cât de preți- oasă poți tu fi înaintea lui Dumnezeu! Roa- găte pentru noi!a Limba s’a așezat într’un vas prețios și să păstrează în biserica principală din Pa- dua, unde și azi să poate vedeâ. Frate mic. Bibi io graf ie. A apărut: „Semănătorul* Revistă Literară. Anul IV. Nr. 39. N. lorga. — Despre înaltul cler al României de astăzi. I. N. Soricu. — Cân- tul Rândunelelor (poezie). G. Tutoveanu. — Lui Ștefan Petică (poezie.) N. Dunărea nu.— Moșneji. M. Sadoveanu. — Floarea-Ofilită (roman). loan Borcia. — Rugăciune (poezie) N. lorga. — Cronică. Numărul 20 bani. . „Făt-frumos*. Revistă Litereră. Anul II. Nr. 2. cu următorul cuprins: A. C. Cuza. — Naționalitatea în Artă. — Principii. A. Mândru — Domnița Rusanda (poezie). Em. Gârleanu-Emilgar. — înșelat (schiță). I. Dragoslav. ■— Volintirii (povestiri) nota. Nu- mărul 30 bani. Redacția și administrația: Strada Speranței Nr. 34 Bârlad. Augustin Paul: întră Someș și prut, schițe, impresii, amintiri. Costă cor. 1'30 și se pot procura dela: Librăria Seminarială din Blaj. Editor și redactor răspunzător: Aurei C. Domșa. AVIZ! Prin aceasta aduc la cunoștința On. Public, că cu ziua de 15 Sep. a. c. îmi voiu schimba locuința în strada Tipografiei în casele de sub Nr. 169 unde a fost cândva hotel „Coroana*. Sperez, că și mai departe On. P. mă va sprijini cu binevoitoa- rele comande, promițând, că voi fi promt în execuție și modest în prețuri. Cu stimă: ' Nicolau Baciu, (20 ) 6—& pantofar. Euman. 1b, |48) 17—20 Pag. 340.U 5 I R E A Nr. 40. i.— 1.60 ©0©0©G0©©0SG00000©©©G00QGS0®Oe>© © Sibiu lerarchia Românilor din Ardeal și Un- garia de Dr. Augustin Bunea, Prețul 3 cor. Biblioteca Minervei 22 nr. fie care numer 15 fii. © © g Q © (!) dată ce clopotele sînt bătute de o lăture prin aceea ce sînt mântuite de crepare. — Cu deosebire repom&nd G MP- Preț-curanturI Ilustrate se trimit la cerere © © se recomandă spre pregătirea clopotelor n6uC, pe cum la tur- narea de nou a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea de clopote întregi armonios,e, pe lângă garanție pe mal muiți ani, provecjute cu adjustărl de fer bătut, construite spre a le întdrce cn ușurință în ori ce parte, în © G s O G 8 G © 8 © strada © 8 G G G 0 e e § © © |ix = clopotele găurite = K (p de mine inventate și mai de multe ori premiate,'cari sînt provgdute 2 m in Partea superidră — ca violina = cu gănrljdupă figura S și pentru & aceea aii un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut S L ȘÎ cu vibrarea mal volumindsă, de cât cele de sistem vechifi, așa, S 1 K Că nn Patentut de 327 kg. este egal în tonul unul clopot © (!) d® 461 kg. făcut după sistemul vechio. Mal de parte se re © m comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, 3 BPre preadjustarea clopotelor vechi eu adjustare de fer ® /R bătut — ca și spre turnarea de toce de metal. 0NTOTTE SftVOTNY TKME 1546 S2. „ Tipografia Seminariului archidiecesan. Cărți ce să jot capela în Librăria Seminarială: Floricele de câmp, de A. C. Domșa . 1.— Cântece, Sabo .................... Visuri trecute. Ci ura . . . . Studii și Biografii Dr. I. Rațiu . Geniu pustiu, Eminescu . . . Drumuri și orașe, lorga . . . Poesil de Alexandri............... Teatru I. IL Alexandri â 1.50 . Vers și proză Alexandrescu . . Novele A. Brătescu-Voinescl . . Liter. pop. Eminescu. .... Ciocoii N. Filimon................ Legende și basme Ispirescu. . Povești, I. Creangă ..... Vorbe înțelepte A. Popoviciu. . Vatra Părăsită Slavici . . . Din Bătrâni . • „ .... Eminescu și Coșbuc de Alexandru Ciura........................... Limba Română poporană și Dia- lectut Sicilian, de Alesiu Viciu . 1.— 1.— 2.— 2.— 2'50 3.— 3.— 1'25 1'50 1'50 1-50 1'50 1'50 1-50 2.— 2'50 De mare însemnătate pentru Dame! Fie care P. S. Domnă își p6te însa-și pregăti cu o ușurință de neînchipuit marca fabricei , 1 -- talia sa după ori ce moda cu ajutoriu! aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Guschelbauer. A fost censurat de academie. și posede nenumărate scrisori de recunoștință. își are patenta și e scutit prin lege în t6te statele culte. o o o Prețul unui aparat e 3 oor. franco rambursat. & © Se caută agenți Prospecte să trimit la cerere gratis Cu tota stima: Antal Guschelbauer. 17 (43—52) © lulius Eros. | © g G s s © s 0 8 (Nagyszeben) Cisnădiei 3. Tot felul de oroloage. jnvaere din aur și argint, —tacâmuri din argint, recuisite de aur și argint pentru biserici. Cel mai mare deposit din Ardeal Mare deposit de sticle măritoare, . ocheane și binocle /-i......... Comandele se esecută numai pe lângă rambursă. Reparările se esecută prompt și eftin. Cumpăr eventual schimb cu cel mai mare preț curent obiecte vechi de aur -----și argint și petri scumpe. La cerere trimit franco si gratis Prețcurent ilustrat. ^3 Nr. 3016. F. Orologiu cilindru re- , montoir din argint, cu acoperișuri ; duple de o construcție puternică și trai- । nica, costă ^‘50 coroane. t (5) 13-52 î@©9eGGGG®0GG©ȘGG00G®®GGGG@G©< Șopron. U esposițiunea milenară din Budapesta ăe la 1896 premiat cu meăalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer —>■— pentru clopote a Iul . Antonia JMovotny © 'P 8 X © w I 9 în Timișora-Fabrie "A (24) 37—52 © © © & y/r El x® Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Ro- dacțiunea și admini- strațiunea „Unirei* in Blaj. al.&1 Inserțlunl: Un șir garmend: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Blaj 14 Octomvrle 1905 Abonamental: Pentru monareine: Pe an 12 cor, an 8 eor, l/4 an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 au 18 frc., '/* an 9 frc., V* an 4 frc. 60 cm. Foca apare in fie care Sâmbătă. _S Anul XV. Numărul 41. Cătră P. T. Cetitori! Apropiindu-sâ sfârșitul anului venim a rugă cu toată onoarea pe On. noștri abouenți, cari să află în restanță cu abonamentul, de pe anii trecuți, cât și de pe anul acesta, — să binevoiască a ni-1 trimite fără amânare, pentruca foaia să-și acopere spesele sale cu tipărirea și edarea ei. Administratiunea. Iară și amânare. (=) Oeea-ce prevedeau de-o potrivă coaliția ca și liberalii a urmat: dieta ungurească întrunită la 10 a 1. c. a fost din nou amâ- nată până la 19 Decemvrie. Libe- ralii amintiau chiar de disolvarea dietei, iar coaliția a rămas adânc consternată, văzând dieta prorogată din nou și Aîncă pe un interval așa de lung. în cercurile politice se iea acum ca sigură știrea, că în 19 Decemvrie dieta va fi disolvată, re- mânând ca guvernul Fejdrvâry, care probabil va lua iarăș frânele gu- vernării în mână — să facă alegeri nouă, în speranța unei alte grupări a voturilor alegătoare, în favorul liberalilor, ori a unei modificări de program din partea oposiției întra- sigente. Monarchul, care la început nu se împăca cu reforma legei electo- rale în ce privește votul universal contemplat de guvernul Fejdrvâry, pare a fi mai conciliant și nu e eschisă posibilitatea, ca fostul pre- mier să se întoarcă chiar mâne dela Viena cu mandatul organizării gu- vernului nou, a cărui reformă elec- torală va aduce, fără îndoială, mare schimbare, în ce privește apropiatul resultat al nouelor alegeri. Fără îndoială, în ce ne privește pe noi, reforma aceasta ar fi foarte de dorit, asigurându-ne un ascen- dent de voturi foarte însemnat față de starea actuală. Vine insă o în- trebare mai serioasă: putemu-ne încrede oare în realizarea acestei reforme ? Putem da crezemânt pro- iectului lui Kristoffi? Nu este oare tot proiectul acesta un pretext foarte bine calculat spre a intimida i pe cei din coaliție?. Socialiștii și } naționalitățile, sunt oare (mai ales i aceste din urmă) viitorii tovarăși ; de muncă ai viitorului guvern Fe- jervăry, ori numai niște oameni de paie așezați de marginea cucuru- ziștii, ca să se sparie corbii coali- ției ? Viitorul apropiat va arăta-o. Până atunci, adunările pentru votul universal decurgă în toate părțile i cu mare entusiasm și cu încredere în isbândăl Căci criza nu mai poate să du- reze în infinit, o resolvire a ei, cât de radicală ar fi aceea, se recere cu insistență. De altă parte lucrurile sunt priponite și de o parte și de alta, încât nici cel mai optimist om nu poate nădăjdui o soluțiune oare care în actuala stare de' lucruri. Mo- narchul și-a spus uitimat în au- diența aceea celebră de cinci mi- nute (23 Sept); coaliția, de altă parte, încrezându-se în maioritatea, de care dispune, de asemenea nu voiește să renunțe la propramul ei. Chiar disolvarea dietei nu o înspăi- mântă, deoarece, după agitarea care dominează, sperează să întrunească la proximele alegeri o majoritate și mai covârșitoare. E dar mult probabil, că guvernul actual nu paradează numai cu reforma elec- torală luată în program, ci are ne- voie de ea, suscepând prin aceasta puteri nouă de alegători în cam- pania electorală. Naționalitățile vor fi foarte binevenite, probabil, guvernului Fejdrvâry, ca să mâne apă pe moara lor; naționalitățile nu-și vor uita însă până în 19 De- cemvrie, că chiar sub guvernul Fej^rvâry se introduce proiectul lui Berzeviczy pe calea ordonanței lui Lukăcs. Coaliția de asemenea, cum vedem, întinde grațios mâna națio- nalităților, de nevoie. Noi ne vom vedeă de calea noastră, fără să ne amăgim cu vorbe frumoase, spuse de oameni, cari au lipsă momentană de tine. Decursul adunării dietale dela 10 a 1. c. a fost de altcum mai li- niștit, ca de obicei. Guvernul Fe- jdrvâry a avut atâta minte de nu s’a prezentat. Prezidentul camerei a cetit rescriptul regal de amânare, Ici-colo câte o observare nu chiar cavalerească și un chiar dinastică, se auzia. Contele Andrâssy, între apro- bări generale (Tisza și liberalii pă- răsiseră sala după cetirea rescrip- tului regal) prezintă un proiect de rezohițiune prin care dieta protes- tează contra actualei guvernări, contra amânării dietei, menținân- du-și hotărîrile sale dela 25 funie 1905 și 15 Septemvrie 1905, în urmă: „dieta adânc îngrijată, crede că regele va concedia pe rău — sfătuitorii săi sfetnici, va afla calea corectă a descurcării și va numi guvern din sinul majorității. De altă parte dieta e neclintită în credința, că dacă n’ar urma acea- sta și s’ar continua lupta contra na- țiunei, ea va ști să-și apere consti- tuția seculară și va susținea pentru viitorime creațiunea trecutului glo- rios/ Ou aceste dieta s’a închis. Ne rămân acum două luni de nouă combinări zădarnice și de coniecturi nesigure. Și în acest interval n’ar strica să ne gândim serios la viitoarele alegeri, cari pot să urmeze în cu- rînd, și cari ar trebui să ne afle ceva mai bine pregătiți ca până acum. Stipendîștii arhidiecesani. Pe anul scolastic 1905/6. Preaveneratul Consistor a conferit stipendii din fundațiu- nile arhidiecezane următorilor tineri: I. Din fundațiunea „Șnluțanău. COT. 1. Marțian Căluț, jur. an. IV. B-Pesta 800. 2. Eugen Rusa. rig. medic, a. I. Viena 800. 3. luliu Moldovan. rig. med. a. I. Praga 800. 4. loan Agârbicean, stud. fii. a. I. Pesta 600. 5. Ales. Dobrescu, st. med. a. III. Graz 600. 6. Emil Pop. rigor. jurist an. I. Cluj 400. 7. Augustin Raț. jurist an. IV. Cluj 400. 8. Traian Pop, jurist an. IV. Cluj 400. 9. loan Bianu. jurist an. III. Cluj 400. 10. Eugen Tătar, jurist an. III. Cluj 400. 11. Tertnlian Mihali, jur. an. III. Cluj 400. 12. Enea Muntean, gimn. ci. VIII. Blaj 200. 13. Traian Denghel gimn. cl. VII. Blaj 200. 14. loan Coibazi. gimn.. cl. VII. Sibiu 200. 15. Emil Tobias, gimn. cl. VI. Sibiu 200. 16. Liviu Ilea, gimn. el. V.....Blaj 200. Pag. 342 17. loan Crețiu, gimn. cl. VI. Sibiu 200. 18, loan Godrea, gimn. ei. VI. Blaj 120. 19. Andreiu Murășianu, gim. ei. V. Blaj 120. 20. Virgil Ungurean. gimn. cl. IV. Biaj 120. 21. loan Sârbu. gimn. cl. IV. Blaj 120. 22. I. Mărginean, gim. el. III. Ibașfalău 120; 23. Emil Chețian, gimn. ci. III. Blaj 120. 24. Fiaviu St. Șutuțiu. gimn. cl. I. Blaj 120. 25. Al. Pop, aead. mii. III. Wien.-Neuatadt 120. II. Din fundațiunea „Papfalvi0. 26. Vasiliu Dancu, gimn. cl, V. Blaj 240. III. Din fundațiunea „PerdaP. * 27. luliu.German, gimn. cl. VII. A -Inlia 200. IV. Din fundațiunea „Dănuțiu*. 28. Dr. Vas. Pop, rig. jur. an. I. Cluj 600. 29. Aurel Hetco. stud. jur. au. IV. Cluj 600. 30. loan Tibil. stud. jur. an. III. Pesta 600. 31. Angnstin Pintea jur. an. III. Cluj 600. 32. Victor Marcu, gimn. cl VIII. Beiuș 600. V. Din fundațiunea „Lazar Baldi*. 33. Parteniu Crișan, gimn. el. VIII. Cluj 200. 34. Vasiliu Câmpian, gimn. cl. VII. Biaj 200. 35. Teodor Colța. gimn. cl. VI. Blaj 200. 36. loan Crișan, gimii. cl. V. Blaj 200. VI. Din fundațiunea „loan F. Negruțiu0. 37. Nicolau F. Negruț. stud. fii. I. Pesta 160. 38. Emil F. Negruț. gimn. ci. VIII. Biaj 120. 39. Emil F. Negruț. gim. cl. VIII. Năsăud 120. VII. Din fundațiunea „loan P. Bota*. 40. Nicolau Dănilă. gimn. cl. VIL Blaj 120. VIII. Din fundațiunea Vancea „Cassa arhidiecezană*. 41. loan V. Vancea, stud. jur. a. IV. Cluj 600. 42. Valeria Petruța. el. IV. civilă Sibiu 300. U N I R ----------------------------।---------------- 43. Alțsandru gram. el. VII: Biai $00. 44. Ovidia Hulea, ^imn! cl./JjL’i Blaj 200. ; 45; Valeria Pop, ctfitf. compLa* I. Sibiu 200. 46; Grațian Căpătă, ped. enrB. HI. Blaj 120 : 47. Alimpiu Matciea; ped. e, III.. Biaj. 120. 48. Andrefu Grecu. ped.'eutB. III. Biaj 120. 49. Torna Coeiș, ped’. curs. III. Blaj 120. IX. Din fundațiunea „losif Tarța". 50 Octavian Reeean. c). I. com. Brașov 140. X. Din fundațiunea „A. P. Litiu*. 51. Emil Felderean. gimn. cl. II. Blaj 150. XL Din fundațiunea^„Alesandru Micu*. ; 52. Virg; Micu. curs, compl. ă. II. Sibiu 190. I 53. Ovidiu Mieii, gim. cl. VIU, Făgăraș 190. XII. Din fundațiunea „ Tim. Cipariu*. ■ 54. loniță Brad, gimn. cl. VII. Blaj 200 i 55. Longin Corcbeș. gimn cl. VII. Blaj 10Q. 56. Petru Mânu, gimn. ci. Vil. Blaj 100. 57. Nicolau Creții, gimn. el. V. Blaj 100. 58. loan Roșiu. gimn. cl. IV. Blaj 100. XIII. Din fundațiunea „David Br. Ursu*. 59, Vine. Pandrea, gimn. ei. VIII. Blaj 200. 60. loan Zileriu. gimn. el. VIII. Blaj 200. 61. Mircea Thomas. gimn. el. VIII. Blaj 200. 62. Clemente Pandrea. gim. el. V. Blaj 200. 63. loau O.ariu. gimn. clasa V. Biaj 200. 64. loan Rău. gimn. clasa III, Blaj 200. 65. Nicolau Pop, gimn. elasa I. Biaj 200. 66. Ludovic Muntean, gini. cl. I. Biaj 200. 67. Constanța Muntean, cl. III. eiv. Biaj 200. 68. Otilia Pop, clasa II. civilă Biaj 200. XIV. Din fundațiunea „Elie Vlassa*. 69. Caroi Rossler, gim. cl.IV. M.-Vâsărhely 340. XV. Din fundațiunea „Alesandru Filip*. 70. Artur Domșa, cadet a. LV, Kamenitz 200. ,.y -"••• 0 Nr. 41. 'TE AltebandrU Fngătă, gim. ci. VII. Blaj 200. 72, Aurei Romanțau, *gimn. el. IV. Dej 200. XVI. pin fundațiunea „ Vasiliu. Sațiu*. 73, luliii Covrijr, cl. VI. reală. Sibiu 200. XVII. Din fundațiunea „loan V. Rusu*. 74. Oct’. Oltean, gimn. el. VIL Odorhein 160. 75. Cornel Tcgan. gimn. cl. V. Sibiu 160. XVIII. Din fundaț. „Constantin Alutan*. 76. Emil Murășian. jur. an. III. Cluj 120. 77. loan Cherestegiu, jtir. an. II. Clnj 120. 78. loan Juga, jurist anul I. Cluj 120. 79. Petru Cheresteș. gim. ci. VII. Năsăud 80. 80. Laur. D. Sima, gim. cl. V. Sz -Somiyo 120. 81. Laurențiu Sima, gimp. cl. V- Beiuș 80. 82. Muced: Maioream gim. cl.’ V.’Năsăud 120. 83. Virgil Bacin, gimn, el. III. Biaj 120. 84. Titu L. Cernea, gim. cl. IL Făgăraș, 120. 85. -Remns V.Radeș.cl.IV.elem.Făgăraș 120. XIX. Din fundațiunea „loan ChirUă*. 86 loan Rațiu. gimn. cl. VIII. Biaj 4166. I 87. Petru Gruia, gințu. cl. VIII. Năsăud 41'66. I 88. loan Bărbat, gimp. cl. VIII. Blaj 4166. ! 89. loan Alesandru, gimn. cl.VI. Blaj 4166. i 90. George Borșan, gimn. cl. VI. Blaj 41'66. ; 91. Banii Bărbat, gimn. el. V. Blaj 41’66. ; 92. Aurel V. Comșa. gim. ,cl. V. Făgăraș 41'66. I 93 Nidolau I. Voien, gimn. el. II. Blaj 41'66. . 94 Vaș. Pușcaș, cl. IV? elem. Biaj 41'66. 1 95. Virgil Morariu, cl. IV. elem. Aiud 41'66. 96. Ionel Raica, cl. IIL elem. stat Blaj 4166. ; 97. Nic. Gruia, cl. II. elem. sfat Blaj 41'66. | XX. Din fundațiunea „Demetriu Cutean*. j 98. Ariton Pescar, gimn. cl. IIL Blaj 34. I XXI. Din fundațiunea „ Cercul Oră.știei“. I 99. Vasiliu M. Văidean, gim. cl. IV. Blaj 80. FEUILLETON. . ALTE SCRISORI. Scrisoarea V. (Altruism.) Unui prietin. Poate nici o scădere a omenimei de azi nu e așa de mare, dragă pretine, ca lipsa altruismului. Vor aveă multă drenate cei ce susțin, că nici când lupta pentru pâne nu a fost așa de aprigă, așa de în- verșunată, ca chiar în zilele noastre. Dar lupta vieții totdeauna â fost amară, totdea- una a stors lacrimi din ochi, dar pe iân’gă jertfele sale, și-a avut această Inptă și eroii sei. Și dacă azi sunt mai grele condițiile de trăia, — în multe privințe Insă sunt și mai ușoare -— nu e îndreptățit nimenea, să spună eă bine e așa: fie-care să-și vadă de‘ trebiie șale, să, nni-i pese, să nu se înduio- șeze de durerile, altora, gă nu se Insufle- țească pentru binele și fericirea lor,,,ci să* se facă pe'șine fericit și pe ai săi, căci și, așa ce ajutor ar puteâ Să dee altuia? ' Dar acest interes pro^iu care Stăpânește azi în' toate țuțtmfestările vieții, nu 3. imodid. nu e’ nn factor al înaintării,. aL-cultureL nici' a 1 fericirei. Căci vedpm, că pe lângă toată ; grija Ite^edea ee e a lor, oameni), supt azi •. mai nfefnhlțâmiți, - ea *6ri când: 'Pe c^nd âr.‘. trebui+w-daeăifnvâHirea*vecinicâlh jurul țfro- 1 priului .iștețes; și 'bine, ar aduce? fericire — ’ să fie pfp. îp jurne :eelea mși ppciniee mani-? fe stări ațe vieții. ,... u „ . .. .. £ t t»j' .. ■ 1 5 J Fundamentul civilisării. a bunei înțe- legeri între oameni, a fericirei. nu e însă egoismul ci altruismul. — Se știe și se simte, că omul — ca ori care ființă—deia fire egoist. Și aceasta e bine așa. întru cât slujește pentru păstrarea individului. Dar.dacă tn ești egoist, recunoaște că și 1 altul e tot egoist. Dacă tu ai dorințe, ai planuri, ai interesa, recunoaște că și altul le are pe a lui. și după cum pe tine te doare dacă cineva te atacă în ceea ce e al tău. înțelege câ și inima altuia sângerează adânc, atunci când tn, neștiindu-te stăpâni, îi răpești cu ghiare lacome cinstea, averea, liniștea sufletească. Atunci când înțelegh că șv altul are drepturi ca și tine, atunci când simți, că și inima ini bate tot atât de Inyiorată ca și a tâ, că și el plânge îrt nenorocire, că și . el se bncnră când norocul li trimite câte-va raze tremurate, începi a cunoaște ce e al- truismul. devi tu înshțr altruist. înce- tul cu .încetul simți, > eă iubești tot mai mult p? deaproapele țătt, înțelegând, eă iubindu-1 pe el, iubești îpsă-și firea ome- nească, te iubești pe tine. Rând pe râpd pătrunzi .în taina poruncii lui I^us: „Iubește pe deaproapele tău. ca înăuți pe tine*, șî tot mai mult înțelegi frățietatea -Vestită de ’ Mântuitorul. ; . ;; ; . • Și ochii ței, atunci când' ai o inimă bună, se umplu de lacrimi, când te gândești,; dă celea opt fericiri —cari țn ,esență conțin Evanghelici întreg — nirsttnt kltceva, deijAt o .ideală, o- l&rgâp o!Avâtftatâf Vestire a ii-1 țruismtilui, eaj basă^a fericirii păinântești. > l Șt: sâilgeld “tl-se, In inimă și Mrtenaște mai eu14ăfie',; 'căiții vezi-festigiiifeal celui mai sfânt, celui mai mare altruist, din istoria lumii. Cât de mult ne lipsesc astăzi, dragă prietine^ nu. numai eroii,’ ci și ucenicii altru- ismului. Deși sunt și azi .oameni, cari ar ști sa-i prețuiască. ar ști să ae însuflețească de pilda lor. ar ști să-i urmeze. Căci frum- seța altruismului e mare, și totdeuna mai bucuros ascultă și cel mai egoist om, ispră- vile unui erou, decât a unui laș, ce a fegit de pe câmpul de luptă. Să Iqăm .unele pilde. Un tinăr a trăit cum a. putut nână a terminat școlile. Nu i-a păsat câ hainele nu îs frumoase și scumpe ca a colegilor săi, nu l-ă durut inima că alții trăesc așa bine, iar el cn câte-vâ fălii de pâne pe zi, și, snperior, nu le-a făcut nici o dojoană ace- lorași colegi. când ei își bateau joc, glumeau răutăcios .pe socoteala luj. Cj pienrii ră- coroși și învietorj a științei, el i-a Sorbit cu . .mai multă sete, decât ori care altui, razele. . de lumină fruntea lui șip înseninat-o mai mult.- văpăile de căldură a idealismului curat, inima lui au - aprins-o mai tare.* Și el e conștiu de peea ee este, de ceea ce. a câștigat, și totuși nu-și înalță fruntea SUS,; ' , să privească dîn înălțimi t amețitoare, la . ' pretini, ci-1 doare inima, că. aceștia du'pot : fi* părtași binefacerilor științei, 'pe! cfari le simte el. Șărae și. năcăjit, on traista în spate și cu .bâta. în. mână. .dacă, vreți -4^; el întră însă în viață hoțârițMsă lupte,, să.4U- . ’ mineze. "Sâ înflăcăreze, să deștepte. . Și. ..., 'ainnci bând începe bl sâ Vorbească, ascul- tătorii., uită >de bâta -și de traista Idi, uită yeetmiuțșle țeie;.c&d acopăr, și îl dud și "îl ’ ‘ vad ntțațțu peț.eJ, ,-pe-: el;,^^ sn-; 1 -i ‘ietul nobil yj’avântat. ; - ; ,: o Nr. 41. XXII Din fundațiunea „ Par temu Moldo tan“. 100. loan Moldovan, pedag. e. II Blaj 100, 101. Vasiliu Spinean. cl. III. el, stat Blaj 100. XXIII. Din fundațiunea „Alexiu Bidianu*. 102 Alexiu Bidianu, gimu. el. VI. Blaj 300. 103. Aaxentiu Bidian, girn. el. IV. Biaj 300. 104. Vasilin Bidianu. gimn. el, III. Blaj 300. 105. Mihaiu Bidianu. ginta, el, II. Blaj; 300. XXIV. Din fundaț. Vanceană „Seminariul junimei române gr.-cat. studioase în 106. Emil Folea. gimn, cl. VIII. ,Blaj 200. 107. ZenoviuPâelișan,gim.cl. VIII. Blaj 200. 108. Victor Vancea, gimn. el. VIII. Blaj 200. 109. loan Georgescu, gimn. ci. VII. Blaj 200 110. Nicolau Vescan. gimn ci. VI. Blaj 200. 111. Zacharie Pop, ginim cl. IV: Blaj 200 112. Liviu Radu. gimn. cl. II. Blaj 200. XXV. Din fundaț. de alumnate a „Inter- natului Vancean de fetițe din Blaj“. 113. Ana Mârcu, clasa III. civilă, Blaj 100 114. Augusta Nicoara. cl. II. civ. B aj 100. 115. Silvia Pop, clasa I. civilă, Blaj 100. 116. Georgina Nicoara. cl. IV. elem. Blaj 100. 117. Veturia Vălean, el. IV. civilă. Biaj 100. 118, Sabina Sima. ci. IV. civilă. Blaj 100. 119. Cornelia Langa, el. IV. civilă, Blaj 100. 120. Maria Papiu, ci. III. civilă. Biaj 100.' 121. Silvia Nicoară, cl. III, civilă. Blaj 100. 122. Livia Radu, ci. I. civilă. Blaj 100, 123; Cornelia Pop. el. I. civilă. Blaj 100. 124. Otilia Blaga, clasa I. civilă, Blaj 100. Puncte de orientare. , Cultul special al Preacuratei Mame a 1 lui Dumnezeu e reslățit azi pretutindenea ■ în măsură mai mare și mai mică. i U N I R E A Sunt și multe comune bisericești, în cari s’au întemeiat și Reuniuni do femei în onoarea Prea Curatei Veirgure Maria, al că- ror scop este cultivarea credinței, pietății și moralității în pături de jos â societății ome- nești, care e poporul agricol, susținătorul statului și al bisericei vii a lui Isiis Hristos. Poporul de rând sau țărănimea este funda- mentul pe care noi preoții și cu noi cealaltă inteligință zidim după timpuri, locuri și îm- ; prejurări binele moral și social îi dorim bi- 1 neie și lucrăm din toate puterile pe toate cărările oneste să-1 susținem tare, m^re și viguros, plin de putere de viață și de vese- lie, ea să ne putem și pe noi susținea, Dela poporul de jos ne emaneaza puterea, de acolo tăriaj de acolo fericirea sau neferici- rea noastră. Tuturor le place să laude cu poetul latin Tiberiu etatea de' aur din timpu- rile trecute, în cari credem, că a fost mai bine, iar binele a constat în aceea, că țară- , uimea deși- a fost mai necioplită, mai dură, mai proastă, totuși era mai morală ca azi, mai binecredincioasă. Și aeeesta nu e o ! noutate, din contră e un simptom ai vre- I inilor, de a constata felul morbului, fără de I a ști, ori fără de a ne îngriji și de curarea I lui. Și asta o experiem cu durere de fapt pe toate terenele vieții publice morale și sociale. Prea fericitul nostru Părinte Papa Piu al X-lea a luat în privința aceasta o j idee mare, amplă: „restaurare omnla în ' Christo" un „memento" Ia timp potrivit, și । tare mă tem, că glasul îi va rămânea încă multa vreme tn pustiu. Toată lumea mi-se pare, că o văd, cum rămâne surdă la auzul, cuvintelor de bine și lunecă, lunecă mereu pe povârnișul moral ce a apucat și numai Dumnezeu știe unde se va. opri odată Pag. 343. să-și vadă nefericirea ce și-o-a creat prin propria-i nepăsare și pențru care odată va vărsa multe lacrâmi amare- însu-și Dumnezeu prin secetele trimise acum în 2 ani dupăolaltă parecă ne pro- voacă cu tărie pe toți ca mici și mari, bă- trâni și tineri, bărbați și femei, feciori și fete, fără considerare la treapta socială pe care stăm, să ne vedem de suflet, de îngri- jirea și mărturisirea Iui, să ne desbrăcam de omul cel vechiu, de omul ticăloșit și cufun- dat în păcate, în sufletul căruia a perit icoana minunată a Ziditoriului, să ne reîaoim în Hristos până mâi este timp. în decursul anului mulți, creștini buni, pătrunși până în adâncul inimei lor, de ne- dreptatea și durerea ce cauzează lui Dum- nezeu prin multele lor păcate grele, aleargă la vre-un loc de rugă, la vre-o biserică ori mănăstire de reclam după cum se praeti- zează acum de mulți ani. Merg mulți cu sufletele negre ca păcatele chiar din mari depărtări, ca punându-se sub scutul Preacu- ratei fecioare, să se împace, Dumnezeu, și să reîntorc de acolo obosiți trupește cu dar plini de viată nouă sufletească, plini de credință și de nădejde în Dumnezeu și întrun viitor/ mai bun. Dar sunt și de aceia, cari mergând la astfel de rugi publice, se reîntorc cu sufle- tele mai negre ca și cărbunele și cu suve- nirul trist de-a fi adus încă un păcat, dacă nu mai multe, mare și greu pe sufletul său, pe conștiința sa. Partea cea mai mare nu poate merge la nici un loc de pietate. La aceștia mă gândesc eu când scriu aceste șire și aflu, că ar fi foarte de recomandat pentru ei să se înființeze reuniuni Mariane, și apoi sa se introducă ca izvor de mân- găere și adăpare sufletească pretutindenea misiunile-poporale, introduse cu atâta succes Nn râvnește la nici o bogăție, — căci averea după el e o povară în viață, — o singură comoară îi trebue lui: un suflet ca a ini. o inimă care să-l înțeleagă. — Și așa se însoară sărac, dar câștigă, — deși află un așa suflet — o comoară ee nu ae poate cântări cu grămezile grele de aur a tuturor milionarilor. Și munca lui abia acum începe în toată puterea. El acum își desfășură de tot steag,i. a cărei pânză, atunci când mai întâiu se desface de pe sul, e răpită să fâlfăe spre cerul albastru a lui Dumnezeu. Preot. învățător, advocat, doctor, ori ee ar fi el acum, își inceoe munca de ajutor și mângăere pentru alții, — care e tot odată și cea mai consolatoare pent.-u sine. Și vine badea năcăjit, și se apropie cu încredere lelea, uânăstnită. și aleargă în cete eei nedreptățiți, și viu cu lacrimi cei nenorociți, ia ei, la raza de lu- mină a tuturor. Muncește cn zecile de ani. dar nu adună nici o avere, căci atunci când începi să Închizi banul în iadă, oamenii cei amărîți. cari au lipsă de ajutorul tău, se depărtează de tine, cunoscându-te acum, știind ce plătești. Băeții iui vor fi crescuți ea și el. Vor crește săraci, vor munci săraci, și vor muri săraci. Și totuși eei ce au milioane, nu-s nici pe de parte avuți, ea o astfel de familie. Ce se va alege însă de colegul egoist al acestui tinăr? Până a fost ia școală de acasă l’au grijit bine. Patru mâncări ia zi, 10 zloți pe lună, bani de risipit, haine tot alte și alte. Nu a simțit nici o lipBâ, nici una din durerile sfinte a sărăcii nu a cuno- scut. Și ast-fei nici nu le poate înțelege. Trece pe lângă un schilod, fără ca să-l pri- vească Ce-i îuir’asta dacă n’are un ban sa-și cumpere pane? Ieri a avut doar? El e făcu- așa Bă rabde și să întindă mână, după entn cânele de pildă e făent să sree în lanț și să latre. Ce simte el. ee gânduri pot sâ-i umble prin cap? Hotărât eă nimic, negreșit că nici unul. Nu vezi că nici nn bagă seamă cum ai trecut fără să-ți deslegi punga, și cum a rămas în aeeea-și poziție? — O. negreșit, între oameni îs foarte mari depărtările, Dela om ia om: prăpăstii! Cine să le umple și cu ee? Dar mai ales ee folos ar urma de aci: dacă s’ar umplea? In chipul acesta începe să înțeleagă lumea un astfel de tinăr. Stadiile șile termină câne-câuește, •*- dnpă ce ti lingă plină a tatâ-s’o capătă oftică de câte-va ori. Cn diploma în buzunar, calcă falnic, ca și eând pe iâagă el na ar trece decât pitici. Om al acesta nu are nici un steag dq desfășurat,, uiți un ideal de urmărit îa viață. Căci țiata ce o urmează el: de ași câștiga o exiStință comoadă și trândavă, ori chiar aprigă pentru îmbogă- țirea Ba. — nil e vrednică să o scrii pe flamurile vergure a steagului proaspet de luptă, ei pe o zdeapță murdară, care nn are dreptul să f&lfăe în valurile curate a vân- tului, ei trebue ascuns în mocirlă șanțurilor. Un egoiat ca acesta își vinde sufletul, câștigând pentru el 40—50—î00 de mii, ori și mai puțin, si zice eă; s’a însurat, ori mai bine că:. *, făcut ojbună pârtie! Și să vezi apoi contractele acelea de zestre, punctele și formalitățile multe, prin cari vreau să-și facă traiul fericiț,.viața casnică una și- nedespărțită. Da, da! Amar de fe- ricirea asta, dacă trebue să ievorească din dane suflete, cari îb doi draei negri-negri și plini ae ramate! Ca astfel de oameni sâ muncească anoi pentru alții, e de necrezut. Eroii din sinul lor nu se pot urași. Ci atunci când se ridică eine-va din mijlocul lor și atrage băgarea -de samă a lumii, o acesta nu e un viteaz, un martir, ei nn avar inebunit de aur, un tiran cu sufletul negru. De bună samă, iubite pretine, câ dacă stai să judeci astfel, ori cine ar fi acela, trebue să se i-se facă râu și‘ numai la auzul numelui de egoist, și trebue să prin ză aripi contemplând altruismul. Dar puțini sunt cari să stee sâ judece in ziiia de azi. și mai puțini eari să judece drept. ■ . Și așa vedem și auzim multe, cari poate ne dor une-ori, alte-ori ne face să suridem. Suridem cu inima curată — fiind-că nu vedem rentate — atunci când copiii ce se joacă să pîrăsc împrumutat, care-i mai bUstămat de le strică mereu jocul. Și numai atunci sprâncenele noastre ae încruntă, când vre-unul vine și-ți spune ia ureche acuza, ocara ce li face altuia. Aici vezi răutatea, și te doare, dar ai încă palma și varga la vrâsta asta și poți să îndrepți: „Frățioare, să înveți odată pentru totdeuna. Jocul e al tuturor nu numai al tău. Când ai de spus ceva despre altul, spune pe față, și nu umbla ea și cânele ce mușeâ pe furiș!* Suridem cu plăcere — din trecere de vreme de ceiea mai multe ori, — când doue femei în fața noastră vorbesc despre a treia, care lipsește. Suridem ușor, până-cee vorba numai de față: ochi, bnze, na», gură etc. și Pag. 344. UNIREA Nr. 41. moral in protopopiatul Clujului, pentrucă și aceia, cărora timpul, etatea și împrejurările nu le dau mână de ajutor să peregrineze în mari depărtări, să afle ceva pentru liniș- tirea conștiinții sufletului lor. Ar fi dar tare de dorit, ca unul fie- care preot In cercul său de activitate — dupăce știut este că nu toți pot coopera la ținerea misiunilor și nici conzult nu e a lăsa ca toți să lucre, căci poate că nu înță- leg deplin ce vreau să lucre ori nu au acum încă deplină voe și abnegațiune pentru atari lucrări.grele, — ca nu cumva mai mult să strice decât să folosească înșiruindu-să în rândul maeștrilor pricepuți, — de aceea zic, ar fi tare conzult, ca la vreme potrivită să Introducă unul fiecare in parohia sa, unde e cunoscut și cunoaște împrejurările și lip- se le sufletești a turmei sale pe lângă pre- dici și rugăciuni publice în biserică împre- unându-le cu litre cu Dupăcinariu, Paraclis, Canoane de rugăciuni ș. a. după cum să practizează airea în mare, el să facă în mic și astfel unul fiecare să se inițieze în lucrarea mai cu folos a mântuirei sufletelor încredințate păstorirei lui și apoi după înce- putul greu, cu vreme va căpăta dela Dum- nezeu și știință, și voie și îndemnul de a lucra mântuirea și mai bine și mai cu folos. Numai în modul acesta cuget eu, că să pot înnoi toate intru Hristos și numai în modul acesta să poate face îndreptare morală pe toată linia și întinderea acestui rotogol al pământului. In modul acesta sămânța sămânată de misionarii credinței ici-colo va încolți mai curînd și mai cu putere în sânul pă- mântului inimilor credincioșilor noștri, iar cea încolțită deja ca și picurată de rouă deasă va crește cu putere și va aduce la de îmbrăcăminte. In sfârșit acestea sunt nimicuri, și dacă te-ai pune, ai puteâ să rîzi și să faci glume pe socoata ori-cărei femei — în ce să ține de esterior. Dar atunci eâr.d încep să muște din cinstea, din numele bun al ei, atunci când vezi cum se deslănțue ura pentru o calitate frumoasă, ce o are cea ce lipsește, atunci nu mai zimbești. ci simți că ar fi bine să poți aplica și aicea metodul ce Pai folosit la băiat. Suridem batjocoritor — poate mai mult necesar de eât cu voe — când auzim pe cine-va vorbind peste umăr despre vre-un bărbat de știință, despre vre-o carte de mare valoare, atunci când el, suntem convinși, nici nu a cetit cartea aceea, Și ne revoltăm, atunci când el ne trage cu ochiul, făcând semne, dând să înțelegem, că pentru el o asemenea carte nu plătește doi bani, că el e cu mai cuminte și mai învățat, decât cei ce a scris cartea. Să te aprețiezi pe tine, să ști cât ești și eât plătești, e bine. Dar nu e de lipsă. Și mai ales, nn are niei nn rost să o spui și altora. Dar să ții așa de mult la ceea ce ești și poți, încât meritele altora să nu ie mai vezi, judecățile altora pentru tine să nu mai aibă nici o valoare, — să te ridici în regiuni ridicole de rău ori semi-rău — atunci eând poate aripile tale de avânt nu au decât 3—4 fulgi, ori pene prăpădite, e culmea prostiei. Și când observi așa ceva, nn țe răsvrătești numai, ci, dacă ai o inimă bună, te și doare, că eată la ce poate să ajungă nn om, dacă nu-și știe înfrâna por- nirile egoiste; dacă nu a cercat să deprindă altruismul, această floare albă a sufletului omenesc. vremea sa roadă bogată de mulțumire și mângăere sufletească. Să nu întârziem în regenerarea sufletească ^ credincioșilor no- ștri, căci vremile ..sunt grele și mâne poi- mâne ne trezim, că lupul sare în staul și risipește oile, și atunci, ce vom ști răs- punde, cum ne vom apăra negligințaî Să grăbim din vreme sub scutul mamei lui Dumnezeu, limanul și mângai&rea tuturor. Frata F. Hicu^an, Din Polonia germană — O mare tur- bnrare a causat în Pozen un ordin a loeo- țiitorului prusiac, ca copiii Polonilor să fie pregătiți la primirea sfintelor taine numai în limba germană. în aceiaș timp se di- spune învățătorilor și inspectorilor scolastici, să însinue pe catecheții. cari nn s’ar con- forma acestui ordin. Fața cu această mă- sură draconică, care lovește în sanctuariui celor mai prețioase sentimente religioase, arhiepiscopul catolic de Gnezen-Pozen a dat o circulară preoțimei, în care între altele spune următoarele: „Pregătirea pentru pri- mirea sfintelor taine e o afacere curat bise- ricească, care îmi aparține jurisdicțiunii mele eciesiastice. și de aceea. îmi țin de datorința a va atrage luarea aminte la aceea, câ mai ales pregătirea couiib’r. pentru pri- mirea sfintelor taine e o chestiune religioasă, și nu-i permis să fie folosită pentru alte scopuri. Un băiat.nu se poate pregăti cum se cade în altă limbă, și ,de aceea nici nu poate fi sinceră mărturisirea aceea, pe care e constrâns să o fică în o limbă străină/ La sfârșit arhiepiscopul le lengă de inimă preoților, să-și împlinească cum se cade da- torințeie. ca nu cilm-va diu pricina ior să Fără altruism relațiile oamenilor, cari ar trebui să trăiască în bună înțelegere, cu pnteri unite totdeuna se răcesc, se des- fac. fără altruism un popor nn noate fi tare, iar popoarele toate s’ar schimba în alte hoarde cotropitoare, și am avei o altă nă- vălire a popoarelor. Cu ajutorul altruismului, cred, dragă prietine, că mai ușor s’ar puteâ ajuta și în desperata causă socială, ce ține în friguri aproape toate popoarele Europei. Și câte nu s’ar mai puteâ face prin el, — uacă ar fi stăpânilor, chiar și în sat la voi. unde știu, câ de 15 ani tot zidiți la o biserică, și încă nu ați ajuns nici la coperiș. Alfius. AVIZI Subscrisul, pe lângă condiții favorabile, vând din mână liberă casa Nr 31 din Strada lungă, precum și casa Nr. 107 din Strada cimiterului. Cei ce reflectează la ele, să se adreseze subscrisului. Blaj, 30 Septemvrie 1905- VASILE BAHNA, faur. (28) 3—3 scadă sentimentele religioase a cornilor. Ce re ui ara aceasta a vărsat multă mângâiere în inimile polonilor catolici. Și cu toate acestea — se mai află oameni, cari vreau să scoată din biserica catolică ori-ce sentiment de naționalitate! — Dare de samă și mulțămită publică. Subscrisul atât îu numele său, cât și în al parohienilor săi de tot săraci (9/10 pane servitonme) și puținei (150 suflete) — și ne această cale vin a muițămi din adâncul inimii mila acelor suflete generoase, cari s’au îndurat a grăbi întrn ajutorul nostru cu obolii carității creștine — spre a puteâ noi procura măcar și numai niște clopoțeie pe sama sântei noastre biserici, carea de ani de zile stă mută, nimicindu-i-se prin o întâmplare fatală ambele clopotuțe vechi. Huli milostivul Dumnezeu să resplă- teaseă din avutul său iuexauriabii toți filerii jertfiți spre mărirea locașului Său pământesc! Iată lista dăruiturilor pti și a stimei până aici colectate: 1 . Borodul-mare. Colectante: Amil Perenyi, paroh 2 cor., poporenii săi 15 cor. 66 fii. = î7 cor. 66 fii. 2 Debrețin. Coiect: Varju Lajos, A cor,. Molnâr Kâlmău 2 cor., Meilan Istvân 2 cor. = 8 cur. 3 Hurez. Coiect: loan Mihalca, paroh 2 cur., pomireuii 6 cor. 96 fii. = 8 cor. 96 fii. 4 . Fir/iș. Coiect: Cornel Dardbanth, nreot 2 cor., B Kiss Antal 2 cor. Vesza Jbzsef 2 cor., poporenii 8 cor. 10 fii. = 13 cor 10 fii. . 5 Cenalăș. Coiect; luliu Filimon, prot.-paroh 2 cor., Irina Fărcaș de Peter- falva 1 cor. Fnimon Popa. învăț. 1 cor., poporenii 3 cor. 08 fii,. ?= 7. cor, 08 fii. ■ ' 6. Vedre* Âbram. Coiect: Petru Heico, paroh 2 cor. tacsui bis. 2 cor., G. Molnâr 1 e<>r.. Fiorinii Nemeș cu familia .5 cor., Juhâ-z Găvrilă 2 cor. poporul 4 cor. 10 fii. = 16 cor. 10 fii. 7 Cihei. Coiect; Victor Tâmăvan, preot 2 coi.. Paul Buda 1 cor.. Vas. Berinde 1 cor., N. N. 1 cor., poporul 3 cor. 68 fii. = 8 cor. 68 fii. 8 Pocei. Coiect: luliu Szabâ, uaroh 2 cor, N. N. 2 cor.. Causa bisericii 6 cor., = 10 cor. 9 Mofținui nou. Cohet; George Mu- rășan, paroh 2 cor.. Măi“âo Gyogy 1 cor., Popp Aurei 1 cor.. Veres Mihâiy 1 cor., Teodor David 1 cor., Coriolan Carbonar 1 cor , ceiaialți credincioși 7 cor. 86 fii. = 14 cor. 86 fii. 10 . Chereluș. Coiect: Aug. Târziu, protop.-paroh 2 cor., N. N. 50 fii.. N. N. 50 fii. = 3 cor. 11 . Maki. Coiect: loan Boroș, prot.- paroh 1 cor., Cassa bis. 2 cor., Szalay Gyorgy 1 cor.. Major Guszti 1 cor., Dr. Vaszk6 Endre 1 cor., Cassa comunii, bis. 2 cor., dela alți poporeni 3 cor. 10 fii. = 11 cor. 10 fii. Bunul Dumnezeu să pri- mească! ■ 12. Borlești: Es. George Șuta, arhi- ' diacon 1 eor.. familia 4 cor. = 5 cor. 13. Kokad: Ales. Ditz, preot. 1 eor. 14. Șeitin: George Maior, paroh 2 cor., bis. 2 cor., alții 2 cor. 90 fii. = 6 cor, 90 fii. 15. Groși: Teod. Stanca, paroh 2 cor., bis. 5 cor., alții 3 eor. = 10 cor. 16. Vetiș: Vas. Ardelean, paroh 2 cor. 10 fii., pop: 2 cor. 90 fii. = 5 cor. 17. Lela mare (partea rusaseă): Des. Mosolygo. preot 1 cor., pop: 4 cor. = 5 eor. 18, Terebești: loachim Ghergar. paroh 2 cor., pop: 4 cor. “ 6 cor. i 19. Hodișa: Mibaiu Vida, preot 2 cor., pop: 3 cor. ~ 5 cor. 20. George Sălăgian, paroh 2 coroane. ■Nr. 41. UNIREA Pag. 345. 21, Pișcarit Mih. Cîuea, protopop 2 cor. 20 fii. 22. Popești: Vas. Tămaș, .paroh 2 cor., popor: 9 cor. 98 fii. = 11 cor. 98 fii. 23. Tarcia: Val. Kiss, paroh 2 cor., popor: 5 cor. 60 fii. = 7 cor. 60 fii. Rog eu dragoste frățească pe toți Frații Preoți, cărora le-am trimis colecte, — sâ binevoiască a mi-ie înapoia acele cât de In grabă. — sper după Dumnezeu, că cn re- suliatui de noi mult dorit. —pentru ca să ne putem orienta cu privire la procurarea clo- potelor de lipsă. Darul Domnului nostru Isus Christos să fie cu sufletele milostive! Hosszu-Pălyi, 25 Sept. 1905. George Hubic, paroh gr.-cat Houtăți. Intru mărirea lui Dumnezeu. în timpul funcționării subscrisului ca paroh- protopop gr.-cat. iu parohia Mediașului, au donat bisericii de acolo câte o icoană fru- moasă: Anica Ciungar, Mihail Dârloșan. Chira Pascu. Dem. Vlad. Lina Popovici. Nicolau Mau. Ana Bogdan, Sofia Luca, Anica Căluț, Mihail Popovici, Fica Trif. Maria Negru, Toader Ferestariul; — iară cu câte un pocal pentru flori: Chira LăscuZan și loan Coman. Maria Limbașan și Maria Căi- bitrean. 2 fețe roșii de păr frumoase pe ambe tetrapodele îu tinda muerilor. Vasile Comisa, o statuetă a Madonei de Lourdes din gyps. Petru Mănuc, o cruce de lemn cu crucifix. Sofia Horvâth, statueta Madonei de Lourdes din gyps. Nicolau Coman. sta- tueta iui Isus și a Măriei din sticlă. Florica Frățilă, o fată roșie și alta aibă foarte fru- moase pe tetrapodul, cu icoana închinării. Ana Luca și Veronica Dârloșan, câte 2 fețe roșii de păr frumoase în aLar. Ana Luca. Maria Hornar și Sofia Luca, 3 vestminte nentru ministrauți. Știm. Doamnă A lesa n- drina Dop. o acoperitoare de mătasă gal- biua, pictată cu mâna proprie pe amvon și alta tot de mătasă, pictată ia icoana în- chinării. Fica Costea. o față de masă pentru prescuri. 2 prapori de mătasă albastră în preț de 224 cor. donați de: Ștefan și Eli- sabeta Moldovan 124 cor. Toader Frățilă 20 cor. loan Verdeț 20 cor. Traian Dajan 10 cor. Nicol Puhma 10 cor. loan Mustețîa 10 cor. Mihail Barb 10 cor. Pavel Luca 10 cor. Nic. Pușcaș 4 cor. George Fodor 4 cor. George Dajan 2 cor. 2 ora pori negrii de păr în preț de 136 cor. 28 fii. donați de: loan Musteță, Gligor Popovici, Ion Șerbau, loan Suciu. cantor loan Borza, loan Mol- dovan George Fodor. Simion Hornariu. Mi- hail Popovici, Nic. Fodor. Dem. Coman, loan Murășan, Toader Frățilă. Alesandru Fodor, Mihail Ganea și loan Lup. Un rând de vestminte bisericești prin colectă dela popor = 130 cor. 24 fiii lacob Gib și soția, 2 feșnice mari pe preatol. îu preț de 20 cor. O cruce de argiut-rhina. donată de loan Borza. în preț de 26 cor. Dna Kesier, un candelabru frumos. în preț ;n:ui r. ăim M Jli'llJ. Hipnotizmul. ;î Art ic Iul I. ."■țRjhrA. Istoricul și natura hipnotismului. Pe 'a anul 1778 toni u Franci se Mesmer. era în Paris un medic eu numele An- El s-a născut în Iznang în 1734. Studiile și-!e terminase în Viena, unde obținu și diploma de doctor în medicină. Ba ajunse și profesor la Universitatea de aici. în 1772 începii să folosească electricitatea, ca mijloc terapeutic. Dar în- tâmplându-ise un incident neplăcut, părăsi capitala Austriei și merse la Paris, Aci deschise mai multe spitale. Clienții și-i cura așa, că îi magnetiza. Căci el era de părerea, că în toate corpurile, și mai cu samă în animale, s’ar alia o anumită putere magnetică, numită magnetism animalic, carea s’ar putea propaga din un corp intr’altuL în cei magnetizați se observau diferite fe- nomene’. Unii simțiau convulsitini, alț'i plângeau, alții strigau, în fine alții râdeau. Dar pe toți îi stăpânia Mesmer cu bețigașul său magic. La un semn al lui, toți se linișteau. Terminându-se magnetizarea nici o urmă nu mai rămânea în pacienți, decât numai atâta, că rămâneau afecționați cătră magnetizător, pe timp mai îndelungat. Mai adaugea Mesmer, eă cei magnetizați, în de- cursul magnetizării. și-ar fi cunoscut boala și iliedicina corăspun- zătoare. Modul lui de cură îl adoptară și alți medici. Atari au fost cei doi frați: Puysegur. Ei nu mai magnetizau bețigașul magic, ci un ulm, in jurul căruia înfășnrau nește legături. Cu acestea se înfășa morbosul și erau ca și la Mesmer: magnezați fiind, nu-și magnetizm. Un pas înainte se magnetiza. Fenomenele magnetizării magnetizații își cunoșteau morbul, .și. des- aduceau aminte de celea petrecute In făcu medicul Petetin din Lyon la anul 1787. El observa că la uni magnetizați, după ce intrau în letar- gie, li-se transpuneau simțurile: vedeau cu ceafa, auziau cu nunchii, etc. * Urmând după aceea revoluțiunea franceză, oamenii început să-și uite de terapeutica lui Mesmer. Au reînceput-o ge- au din nou Bertrand și Deleuze la 1813, dar cu puțin succes. Dar ceea ce nu le-a succes lor, a succes pe deplin preotului Paria, la 1815. Mamă-sa fusese portugcză, iar tatăl-său indian idololatru. El făcti un pas înainte cu magnetizarea. Nu mai magnetiza cu vre-un instrument, ci numai cu cuvântul. „Dormi*1! ziceă el, și pacientul adurmia. Altora mai târziu le succese de a produce somn în magnetizați prin simpla lor ființă de față, fără nici o comunicare sensibilă cu pacientul. "Ba de multe ori comunicația aceasta era și imposibilă, pentruca se magnetizau chiar și persoane din alte orașe, prin o simplă comandă. în somnul acela, magneti- zatul nu mai simția nimica — anestesie —, decât numai aceea ce voia magnetizătoriul. Și din contră, puteă să simtă și lucruri puțin impresionabile, ba chiar și neexistente, dacă așa voia hipno- tizătoriul. Fenomenul acesta se chiamă hiperestesie. Experimentele lui Faria le-a continuat, la anul 1820, Du Potet. Lui încă îi succese să domnească absolut peste magneti- zați. Ei nu simțeau și nu pricepeau nimica, ori cât de puternic să fi fost sensibilul și silința celor de față de a-i face să perceapă. Domnul absolut al lor era magnetizătorul. «ț, . Mai târziu, după 18'20, se ajunse după cum spun unii, chiar și la extasul magnetic. Cei ce se aflau într’însul vorbiau în limbi străine, mai înainte necunoscute, spuneau lucruri, ce se pe- treceau îu alte părți ale lumii; gâeiau gândurile altora; cunoșteau boalele și le descriau cu terminii lor technici, fără să fi avut mai înainte cunoștință despre acelea. Magnetizmul acesta se lăți prin toate statele europene. Rusia îl concese ca mijloc terapeutic deja din 1815. Cu doi ani mai târziu se concese folosirea lui și în Svedia, Dania și Prusia. In franța magnetizmul, ori mai bine zis. folosirea lui, era indife- rentă. nu era. Decret formal prin care să se permită ori să se oprească, învățații francezi: Laplace, ■,'WJOE. Curier, Ricamier, etc. erau Imparțiți în două tabere, unii pro, alții contra. Fenomenele, la cari ajunsese magnetizmul, pe cum ne spune La Civilta Cattolica, ser. V. voi. XL, se puteau reduce la următoarele:.,. /y l CM magnetizați, trezindu-se din magnetizm, nu-și aduceau aminte de nimica din celea petrecute în decursul stării magnetice. Aceasta era lege universală. Excepție nu se da, decât numai în cazul, când însuși magnetizătorul ar fi permis ori s’ar fi învoit la aceasta. 2. Anestesie (nesimțire) perfectă, la toate impresiunile externe, fie acelea ori cât de puternice. Se simția din contră ori ce cuvânt și ori ce semn ai magnetizătorului. 3. O desvoltare extraordinară a inteliginții. Magnetizatul cunoștea, după mărturisirile unora, până în fund ori ce chestie, fie ori cât de grea. Vorbia in limbi streine, pentru el mai înainte necunoscute. Cunoștaa și vedea tot ce să întâmpla în or- ganizmul său. Cunoștea morburile și medicinile corespunzătoare pentru toate persoanele, cari puteau ti puse în comunicațiune cu dânsul, în decursul estasului magnetic. Spunea lucruri venitoare și depărtate; descoperia lucruri ascunse; cunoștea chiar și gându- rile altora. 4. Transpunerea simțurilor. Magnetiz itul cetia o carte pusă pe foaie, gusta cu ceafa, asculta ticăiturile orologiului cu genunchiul. 5. în urmă, o dependință totală a magnetizatului dela voința magnetizătorului. Și dependința aceasta nu era numai în decursul magnetizării, ci ținea și după aceea. Magnetizătorul putea să pună pe cine-va iarăși în starea magnetică, era destul să fie de față, ori să o demânde. Acestea erau fenomenele magnetizmului pe la 1830. Nu le putea produce pe toate ori care magnetizător, și nici nu se veri- ficau toate deodată. Stând astfel lucrurile, facultatea de medicină din Paris alese din sinul său (la 1831) o comisie de zece membrii, cu însăr- cinarea, sa cerceteze faptele, respective fenomenele magnetice. Comisia și-a împlinit chemarea și prin referentul său Dr. Ihisson răspunde, că ea într’adevăr a observat somnabulism în cei mag- netizați și, în decursul acestuia, anestesie și hiperestesie la co- manda magnetizătorului. S’a dat cazul, continuă comisia, de unii au cetit cu ochii închiși, și au prevăzut mersul boalelor proprii, în urmă, adauge comisia: „Se poate conchide cu siguritate, că statul acesta (de somnambulism magnetic) există de câte ori se pot trezi facultățile cele nouă, numite: vedere clară, intuițiune, prevedere internă; ori, decâte ori se produc schimburi mai mo- mentuoase în statul fisiologic, cum ar fi nesimțirea, creșterea ne- așteptată si înseninată de forță musculară, și când efectele acestea nu se pot atribui vre-unei alte cauze.“ *) Dară facultatea de medicină din Paris a pus raportul la o parte. Ba mai mult, a exmis o nouă comisie, carea în raportul său trage la îndoială fenomele referite de comisia din 1831. Și după ce se publicase, în 1837, și un premiu de 3000 fres pentru cel ce ar putea ceti cu ochi închiși ori la întunerec, fără să-l fi câștigat cineva, facultatea de medicină a enunțat la 1840, că ea nu se mai ocupă cu cercetarea și examinarea faptelor mag- netice. în urma enunțării acesteia, s’a răcit zelul față de magne- tizm și mai cu samă în Franța. Dar nici prin alte țări nu mai era el așa de bine primit, ca mai înainte. Ansă la neîncrederea aceasta au mai dat și răspunsurile congregațiunilor romane, pe cari le vom vedea la capătul tractatului. Cu toate acestea însă magne- tizmul nu s-a stins de tot. Magnetofilii se îndeletniceau și .mai departe eu magnetizarea de persoane. Atâta schimbare însă totuși s’a făcut între ei, că dela 1840 îficoace s’au împărțit în. două tabere. Una era a magnetiștilor taumaturgi, alta a magne- tiștilor fisiologi. : (Va urma) ') Întreg raportul acesta ee poate vedeă Maraviglioso, Genova 1884 tom. III. pag. 354 și urm. la Figuier, Storia del 41. Pag. 347. Căsătoria Mamei lui Dumnezeu. Căsătoria preacuratei fecioare MARIA cu s. 108/F. Studiu arhedlogic-exegelic de MATII. J'LUNK, iezuit, tradus de JOAN SONEA, preot. „lara în a șașa lună a fost trimis în- gerul Gavrii dela Dumnezeu în cetatea Ga- ■ lileei, al căreia nume era Nazaret, la o fe- ■ cioară logodită cu bărbat, al căruia nume era losif, din casa lui David; și numele fe- cioarei era Maria." Cu aceste cuvinte face Introducerea sfântul Evangelist Luca atunci, când descrie întruparea omenească a cuvântului domne- zeesc hipostatic. El numește pe solul trimis, pe Domnul, care l-a trimis și pe fe- i cioara, cătră care e îndreptată solia. Ba e ■ numit și mirele fecioarei, genul regesc, din i carele se trag ambii, cetatea și ținutul, în I care locuesc și încă cu mare îngrijire. Și nu este lăsată afară nice arătarea timpului. Predarea aceasta arată pe istoricul, carele cu cele mai simple mijloace, ajunge la cel mai bun rezultat. în mod simplu și totuși așa de sărbătorește ne arată această Introducere mărimea și insămnătatea mo- mentului, pe care l-a ales Dumnezeu spre împlinirea minunei minunilor. Plinirea tim- pului a sosit. (Conf. Gal. IV. 4.) Unul născut fiu a lui Dumnezeu are să se facă om. Iară neamul omenesc prin incarnațiunea Cuvân- tului (alui logos) are de a păși în oarecare | căsătorie de natură mistică eu dumnezeirea. ■ Maria este aleasă ca in numele genului omenesc să zică da '), adecă să deie pro- misiunea. Este o poezie miraculoasă a provedin- ței divine, carea în istorisirea cea simplă să arată eu atât mai sublimă și carea mai vâr- tos poate fi simțită, decât descrisă. Ca și petitoriul Dumuului său, stă în- ! gerul dinaintea preacuratei fecioare, îi aduce i salutarea și solia lui Dumnezeu și așteaptă după învoirea liberă a Măriei și pentru un I moment așa zicând mântuirea noastră | eternă depinde dela hotărîrca ei. Apoi când Preabinecuvântata a zis cuvintele: „lată serva Domnului, fie mie după cuvântul tău" — atunci în urmarea unirei voinței create cu a celei divine, taina mâncuirei noastre eterne se dusă in îndeplinire. Atunci în preacuratul său corp Cuvântul etern să întrupa priu lucrarea creatoare a Dumneze- zeului treimi și începu de aci înainte a lo- cui între noi in mod miraculos Kal o Mopoc t'/lvfro nai edx>]i’Ma) । Măriei, atunci el spune convingerea și a bi- i sericei străvechi și arată relațiunea Măriei ’ și a lui losif ca și relațiunea căsătoricească. 2) Tocmai așa va arăta adevăratul înțăles al legăturci conjugali sustatorie interpela- - țiunea admisă de Vulgata, Itala și de alți martori textuali la Luca II. 5. ouv MuQiâți tij avrtg olan; i/zing n/ui'utziu (cum Maria desponsata sibi uxore) și cu- vântul rurijortfiilrti va sumiuistra cugetul, că ce e drept căsătoria s-a încheiat, însă nu s'a consumat (matrimoium ratum, non con- I sumatum după osul de vorbire al canoniș- tilor nostri.) (Va urma.) Bibliografie. A apărut: A apărut șini-s’a expeda prima rân- dunica vestitoarea unui au nou: I. Apolzan: Micul Calendar pe 1906. cu un bogat și variat cuprins. Prefață. — Lunile, având pe contrapagină lineatură cu rubrici „Intrate"' și Meșite“. Cele patru ano- timpuri. întunecimi. Timpul îu diferite țări. — Tariful postai. Tariful pentru telegrame. Timbre. — Avutul nostru: I. Biserici (gre- co-orientală și greco-catoiică cu eparhiile, protopresbiteratele, cu numărul parohiilor, preoților, școalelor, învățătorilor, copiilor obligați a frecuenta școala, celor cari au ' cercetat școala și cu numărul sufletelor). II. Școale: a) Seminarii teologice, b) Pedagogii (preparandii), c) Școale medii, d) Școale se- cundare de fete, e) Școale de menaj. Cu indicarea anului înființării, înființătorilor, sus- ținătorilor, claselor, numărul profesorilor, elevilor peste tot și a celor cari au absolvat clasa ultimă, didactrului și a directorului. UI. Reuniuni: a) Reuniuni culturale, b) Re- uniuni dc femei, c) Reuniuni de meseriași și comercianți. (Cu sediul, numirea oficială, anul înființării, scopul, momente mai însăm- nate, averea, numărul membrilor, prezid.) d) Reuniuni de agronomie, e) Reuniuni de înmormântare, f) Reuniuni de cântări, g) Alte reuniuni. IV. Societăți financiare: 102 bănci cu anul înființării, capital societar, re- zervele, depunerile spre fructificare, profitul net (toate acestea dela finea anului 1904) și dividenda plătită în anul curent. însoțirile de credit sătești Raiffeisen. V. Societăți co- merciale. VI. Presa. — Date statistice asu- pra statelor europene mai însămnate. Mone- dele statelor europene. Măsurile metrice. Milurile diverse în kilometri și vice-versa. — Partea literară: Înviere, de Teodor V. Păcățian; Pace (poezie), de Octavian Goga; Despre breslele meserieșești, de loan Apol- zan; Cântece, de V. E. Moidovan; Catedrala din Sibiu (cu ilustrație), de azan; Primul ajutor, de b. — Târgurile — Foi albe pen- tru notițe. — Inserate. Prețul unui exemplar: ediție simplă (legat în table tari) 40 fileri, ediție de lux : (legat îu pânză, cu creion) 70 fileri plus porto 6 fileri (recomandat 30 fileri). Se poate procura dela editor (loan Apolzan, tipograf, în Sibiu Nagyszeben), cum și dela librării. ') S. Thoma p. III. q. 30, a, 1 în c. ia in- 1 trebarea: Utrum necessarium fiierit annuntiari B. Virgini, quod în ea cruț generandum . . . produce ți J motivul de eongruinția : ut ostenderetur esse quod- datn spirituale matrimonium inter Filium Del et hutnanam naturara. Et ideo per annuntiationeiu exspectabatur consensus Virgiuisloco totius huniauae j naturae. Idea sfințeniei. încât itisămnează cu deo- sebire simț de pudoare și castitate, este o cerință de ; căpetenie a jtideismului biblic și talmudic și se re- duce la baza sa cea mai profundă: »Fi(i sfinți, căci I sfânt sunt cu Domnul Dumnezeul vostru<. (Lev, ! XIX 1. conf. v. 29.) Este un precept adeseori re- pețit de a nu face după imoralitatea popoarelor câ- rc aani ti ce. i Talmudul tractează învățăturile despre casti- | tate in însămnarea cea ma largă, nu numai intre 1 marginile velitului, ci și între ale licitului. Jichud în- sărcinează aflarea singură a douapersoane desex diferit. După o coustituțiune în tractatul Sanhedrin 21 aflarea unui bărbat cu femeia lui uelogodită este oprită, fie aceasta o couvcțuire simplă, sau o conve- nire fără martori, și aceasta oprire (vetitu) o moți- i vează eu provocarea la cazul lui Atnuon și Tha.uar. (2. Reg. XIII. 1 și n.) Conf. Drach: Du divoree ț dans ia Synangnc. (Romeal 1840 p. 47). I. Levy. Neu- hebriiische und Chaldiiisches Wo'rterbuch. Leipzig. Brockhaus 1879 s. v. Jichud. ’) Această numire drig) Maniac: *n locul acesta este directă hotărîtoare pentru aceea, că relațiunea Măriei și alui losif a fost rela- țiune de căsătorie. Căci, deși în v.... 19 numirea ■ rh/p poate că s-ar putea'1 iua proleptice, nu se poate aceasta îu v. 16. Aici însărcinează sbărbat1', i >soț* și nu >logodnic*. Evaugeiistul aci numește preste tot pe losif după legătura suatatoria cu Ma- ria și nu după timpul logodirei. Tot aceasta o întă- rește și textul genealogiei. (Scbanz, Schegg ș. a.) Augustin Paul: întră Someș și prut, schițe, impresii, amintiri. Costă cor. 130 și se pot procura dela: Librăria Seminarială din Blaj, "tlA S » N. lorga: Neamul românesc din Buco- vina. București 1905. Editura institutului Minerva, pag. 254 prețul 2*50 cor. J Vasile Cârlova studiu istoric-literar de Dr. I. Rațiu prof. 8° 1905. — Această carte din punct de vedere literar are un preț de netăgăduit întru cât scoate din negura tre- cutului pe poetul tinăr, care face trecerea dela poezia veche la poezia nouă. — Studiul este urmat și de p o e z i i 1 e lui Vasile Cârlova, dintre cari unele nu erau cunoscute publicului. Cartea are în frunte portretul poetului. Ca esecuție face cinste Tipografiei seiiiinariale din Blaj. — O recomandăm tu- turora. Costa 1 cor. Se află de vânzare la * Librăria semin. din Blaj. & u-iCI Di'ntO Prof* Dr. Emil Sabo. „Câniece;L Po- s ezii lirice.-, Prețul 1 cor. ♦ .-.r- i-«-* •«-«♦♦♦-••♦•♦•it Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. I Pag. 348. r N ! R E Nr. 41. Posta redacțiunli. N. P. Nu credem ci ar folosi ceva publicarea celor trimise, diu potrivi s’ar Înrăutăți ți mai tare afacerea. N. Jf. Articolul Ia care vreai să-i răspunzi privcțte mai ales preoțimea din dieceza de Gherla. Din acest motiv am socotit, să nu public articolul trimis. Poate vei fi mai norocos altă dată. N. S. Rătăciți foarte mult confundânnd dati- nile cu alto lucrări pornite curat din sentimente, ți mai ales din unele rele observații locale rostind sen- tință generală.’ C. L. Iartă, că fiind Îmbulzeală cu materialul urgent n’am putut face pomenire de cele trimise și acum ar fi prea târziu. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde tn sine rugăciuni cătră Preasf, Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 111. M nostru Carte de rugăciuni, împreunată cu Răs- , punsurile dela s. Liturgie, cu Troparele și Condacele învierii și ale sărbătorilor de peste an, și Troparele morților. Pre- țul 32 fileri. gll» »»>>»»•»♦»« ° Qpnpn-in contia tusei, răgu- ° șeiii, durerii de piept, * * ofticai, tusei magărești, catarului astmei, o greutății deraspirseti hngoarei și tusei o săci. Vindeci sigur și repede. Prețul n 4» I cor. 20 fll. și 2 cor. H 11 Capele unsoare. Contra durerii 4 4 l > de oase, podagrei, reumatismului, răco- < * 1 > lelor, durerilor de cap, dinți și nervi, 41 <» precum și scrintiturilor. Cele mai îm- < > <1 bătrânite boale le vindecă. Prețul I osr. ’» 20 fll. și 2 cor. 0 ’ * Ceiitarin. Contra morburilor de 0 H stomac, precum: lipsa de apetit, mis- ’ [ tuirea rea, catarul și aprinderea de *’ (’ stomach, greața și vomarea, sgârciurile p cele mai grele. Leac sigur. Folosește 4 4 și la curățirea sângelui. Prețul 1’20 o și 2 cor. < * Kaljodsar săpării. Mijloc ex- (4 < 1 celent pentru curățirea sângelui la 4 * < > sifilis, morburilor tinerețelor 1 sticlă 4 > < 1 2 cor. o *1 Laxbonbons. Închiderea scau- < ► 1 ’ nului e cauza diferitelor morburi, pecum 11 1 * palpitarea de inimă, amețeli, dureri de 1 * ’ * cap și altele. Deci cine sufere de In- *1 * cheierea scaunului numai de cât se co- J * o mandeze Laxbohbons, zăhărele purga- o 4, tive, plăcute și dulci la luat. Prețul (k o । cor. 44 • * Chemicale, drogue, legături ți bandage- 1 * • l rie chirurgice. Instrucție pentru prepararea < • l ► diferitelor vinarsuri, liqueruri, rum ți altele. 41 1 * Teuri russice' parfumuri, săpunuri, crem ex- 4 4 44 celent pentru față ți mâni- Articol! coame- .. ticî, oleu pentru păr. Esență pentru picatul . ( ți întărirea părului. Apa de gură ți dinți pe ’ ’ cum ți prav. Ori ce fel de articlu din branșă. ’ ’ • * Toate foarte ieftine. Faceți întrebare ți Vă < • I • veți convinge. O 44 Cornel Demeter, 44 4 4 apotecar în Szâszvărda, în fața șeoalei Nr, 41. 4 4 ‘ » (22) a-10 < ► n 4» w«s 1WIS3 -în Timișora-Fabrie A se recomandă spre pregătirea - clopotelor nduS, pe cum la tur- narea de nod a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea de clopote întregi armonidee, pe lângă gataiție pe mal mulți ani, P rov44ute adjustărl de fer bătut, construite spre a le întârce cu ușurință in or! ee parte, tn dată ce clopotele sint bătute de o lăture prin aceea ce sint mântuite de crepare. — Cn deosebire reeomând OWTBHl JfffTCTWT mu De mare însemnătate pentru Dame! marca fabrice! Fie care P. S. Ddmnă își pote însa-și pregăti cu o ușurință de neînchipuit talia sa după ori ce modă cu ajutoriul aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Gusohelbauer. A fost censurat de academie, și poșede nenumărate scrisori de recunoștință. 1^1 are patenta și e scutit prin lege in tâte statele culte. © © © Prețul unui aparat e 3 oor. franco rambursat. ® ® 0 Se caută agenți Prospecte să trimit la cerere gratis Cu tota stima: 17 (44— 52) Antal G-uschelbauer. Șopron. U esmiținuea milenară m BMajesta ie la 1M6 premiat ca medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer Antoniu JMovotny = clopotele găurite * de mine inventate și mai de multe eri premiate,'cari slut prorâdute . In partea superidră — ca violinâ = cu gănrțdupă figura 8 și pentru aceea aă un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut și cu vibrarea mal volumindsă, de cât cele de sistem vechili, așa, I că un clopot patentat de 887 kg, este egal în tonul unul clopot | de 461 kg. făcut după ristemul veehifi. Ma! de parte sere } comândă spre facerea seannelor de fer bătut, de sine stătător, . — spre preadjuataroa clopotelor vechi cn adjuetard de fi» ' bătut — ca și spre turnarea de tdoe de metal. (24) 88—52 Preț-cur«nt»rl ilustrate «e trimit la cerere gratuit ți franco. Tipoțp^ Sa^lț^ului archidiecesuL xia §1 Ta EE Abonamentul: Foea apare îd fie care Sâmbăta. Pentru monarchie: Pe an 12 cor., V, an fi cor., '/* an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc.,1 an 9 frc., */t an 4 frc. oO era. Un șir garmond: odată 14 fii,, a doua oară 12 fii., a treia oară 10 til. Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- ! strațiunea „Unirei1 i ÎD 1 Blaj. XIS Insertiuni: IBJ ax Foaie bisericească-politică. Anul IV. Blaj 21 Octomvrie 1905 Numărul 42. Cătră P. T. Cetitori! Apropiindu-sâ sfârșitul anului venim a rugă cu toată onoarea pe On. noștri abonenți, cari să află în restanță cu abonamentul, de pe anii trecuți, cât și de pe anul acesta, — să binevoiască a ni-1 trimite fără amânare, pentrucă foaia să-și acopere spesele sale cu tipărirea și edarea ei. Administrațiunea. Spirit practic. Titlul pus în fruntea acestor șire, e un termin, în biserica noastră foarte puțin cunoscut. Avem con- ducători foarte luminați, avem preo- țime harnică, pricepută și zeloasă în oficiul său, dar arare-ori văd ridicându-să capete, din mulțimea mare, care merge înainte după un șablon binestabilit, cari să știe pândi împrejurările hotărît binefă- cătoare pentru Biserică, clerul și poporul nostru. Este poate acesta un păcat vechiu, comun cu acela, de care sunt cuprinși și romano-catolicii din țară. Să vedem numai câte-va exemple reale. Este cunoscut cetitorilor acestei foi, că Preaven. Consistor, în urma hotărîrei sinoadelor protopopești, a decis subtragerea de 2% din sub- sidiul erarial pentru fondul preoților deficienți. Va creste oare de-odată în mod considerabil acest fond cu cele 2% ? Și oare în ce proporție va fi creșterea aceasta cu sarcinile multe și noue, ce să pun și trebue să se pună acestui fond? . . Și ce penziune pot aștepta j preoții aceia, cari au devenit după 40, 50 ani neapți de a purta oficiul ? Azi după 45 ani primesc 200 fl. penziune și după auspiciile de până acuma peste 10, 20,' 50 ani vor primi tot atât, căci nu este în noi dărnicia aceea, de a crea un astfel de fond de penziune, ca preoții bă- trâni, obosiți de slujbă, să se retragă și să-și petreacă în tihnă și liniște, j anii bătrânețelor. Clerul așteaptă dela fonduri cât să poate de mult, dar fondurile dela cler, Doamne apără, puțin de tot, aproape nimic. Și suntem cu toate fondurile astfel. , Fondul viduo-orfanal de abia poate suporta cei 50 fl., ce le capătă o văduvă de preot la an, fondurile șeoalelor din. Blaj nu mai pot răsbi multele lipse, ce să îngră- mădesc prin legi și ordinațiuni mi- nisteriale, și totuși așteptăm, ca prin vre-o minune, să ses pună ele de ele în picioare. De abia să adună ceva creițărește. Aici, unde studențimea toată e provăzută cu pâne gratis, cei mai săraci trăiesc pe la Internat, Se- minar, pe la profesorii cu cost și cuartir, studenții buni aproape toți au stipendiu și scutire de didactru, Internatul face posibil, ca pentru un preț de nimic să fie studentul provăzut cu de toate —• în curând va întră în viața și masa studenților, și aici didactrul e 18 cor. Și apoi să ne mirăm, că fon- durile nu răsbesc ? Ce nu răsbește unul, răsbesc ușor toți la olaltă. Că acela, care la gimnasiile ungurești dă 60 cor. la cele săsești 100 cor. la cele catolice 60 cor. și la cele românești 40—60 cor. de bună samă, că tot atât de puțin ar simți cele câte-va cor. ce le-ar pretinde șeoalele de aici — dela studentul slab, ce nu „poate fi scutit de didactru. j Și e mirare, că mai sunt preoți, cari visează de un f^Ld de salarisăre preoțesc. Fonduri, ciys să crească pentru un cler întreg de'atâtea sute de persoane, nu să vor puteâ face nici odată cu dărnicia noastră de până acum, de cum-Va nu să con- bemplează pentru a șasa genera- țiune înainte. . Vorba e, că tot vom ajunge ' la zisa veche, că oamenilor cu de-a sila trebue să le faci bine. Sinodul din Sibiu nu de mult a hotărît, ca 45 % din venitul con- grual să se subtragă preoțimei și să adaugă la fondul de salarisare. Oe s’ar întâmpla în asemenea cas la noi? Cred, că absolute nimic. Ar i fi câte-va proteste în cerc foarte restrâns și apoi s’ar face liniște mare, dacă ar simți clerul mâna de fier și voința de oțel, care îi vrea binele. Fondurile trebue augmentate cu toate mijloacele. Nu e de loc indiferent pentru cler, ca Un preot i să servească și când ii tremură Evangelia în mână și nici aceia nu-i poate fi indiferent, ca preoteasa ră- masă văduvă să fie silită a întră în serviciu, iar copiii să i-să risi- pească ca țărina în toate părțile. Mai mult spirit practic ar trebui să ne stăpânească pe toți și în toate. Pare că nu vedem lumea, cum merge. Tot când e vorbă de inte- resele noastre cele mai vitale, atunci suntem mai apatici, și când e târziu, ni-să deșteaptă si mintea de aur — cea din urmă. Nu învățăm nimic dela alții, de pare-că nu trăim în lume. Si la cele 2% numai cu mari sforțări s’a putut ajunge, s’a maio- rizat așa zicând preoțimea aceea, care când e vorbă de vre-un fond, la susținerea căruia e datoare să contribue și ea, n’ar da nici un creițar. Ou toate, că jăluirile apoi sunt generale. Oă preoțimea greco- orientală ce fonduri respectabile are, că preoții să retrag cu pensiune de 1200 cor., că cât e de considerabil fondul viduo-orfanal al lor, dar nu întreabă, că oare aceia cât contribue i la fondurile de pensiune, nu întreabă Pag. 350 UNIREA Nr. 42. de loc că ce taxe accidentale in- curg tot de pe spatele preoților. Și plătesc cu toții de silă bu- curos. Cu toate că pe cei trei ani de teologie i-au costat atâta, cât ai noștri închipui nu-și pot. Și când ar fi contribuțiunile noastre în măsura celora, cari am văzut, că au incurs pentru biserica catedrală din Sibiu? Spirit mai practic ne trebue și în alte chestii bisericești, după-cum vom vedeâ de altă dată. La chestiunea fondului de penzie ~preoțesc ~ On. frate D. Cionca în Nr. 38. al „Unirii* pune pe tapet o chestie, a căreia realizare din motivele aduse și altele nepo- menite, e mult dorită de toti. „Un confrate* în Nr. 39 al „G. de D.“ faee la chestie „o mică reflexiune*. Refle- xiunea frației-nale e la loe și timp, și nu prea. E bună întru cât ue îngrijorază, și face atenți: să vedim în rând odată en fondnl edstent viduo-orfanal. eare după cum ne snune și ea toții știm, șchiopătează răn. Nu e prea bună însă. în cât îndrumă o persoană ueaurtorizatâ în mod oficios să-și afle soți, cu cari să meargă la Gherla spre a controla conspectul împrumuturilor ca să se înfioreze. Rău îmi cade această îndrumare chiar și dacă nu privesc de oretensie din partea rostitorului E bună refbxiunea de altă parte, că enunță cu temei: „destul de dureros că Ven. Ordinariat privește cu nepăsare la sforțările noastre.* Și iară-și nu-i prea la loc. întru cât susține: că noi am puteâ fi și fără penzie. numai să augmentăm fondul viduo-orfanal. La augmentarea acestui fond am fost reeereați în confereuțeie din ăst an prin ReverendBaimui vicar al Maramurășului Tit Bad. La această recercare. după des- batere. în tractul nostru s’au luat hotărîre protocolară. Așteptăm idea, dar până când Ven. Ordinariat din an în an nu ne va da racioținii deraiat despre acest fond, nu con- ferim mai mult. Lnat-au toate tramele astfel de deciz? Dubitez. Cei ce n’au luat, au „înconjurat păsa toi ferbinte* — vorba con- fratelui dela „G. de D.“ Linsa fondului de peuzie pentru preoți nu să poate discuta. Chiar și rom.-cat. fără familii, și cari în asemănare eu noi. aici pe pământ sunt în stări ângerești, în ziarul „Papok lapja* urgitează un atare fond. Condamn grav pesimismul unora, cari înainte de a proba descurajază, văzând pe- deci de sus. Acțiunea generală și puternică în ajungerea unui scop bun, are forță ire- sistibilă 1 Nu mai nnțin condamnabil e optimismul altora, el te faee să treci cu ușurință peste ori ce idee salutară, trăind în d’aibe nădejdi că va fi tot bine, negândind la cartea vieții, în eare cei mai mulți avem notate zile grele, zile negre! Optimistă e și părerea: noi am puteâ servi ca alți veterani și fără penzie. Altul au fost timpul și preteuziile lui, în care veteranii și-au început activitatea. Ei au fost mai netrudiți în toate privințele, deci și mai sănătoși până la adânci bătrânețe. Greutatea oficiului preoțesc crește și să mărește zi de zi. Omenimea e pornită spre stricăciune, sistemele de guvernare sunt anticreștine. Lupta și activitatea păstorilor sufletești în tot timpul, și în toată oara trebue să fie mai Încordată, mai intenzivă. în luptă și activitate grea, puterile să ex- hauriază și slăbesc mai curund și cei deia 65-—80 ani — îmi va concede ori cine — nu vor fi harnici nici de luptă, nici de muncă încordată. Și dacă totuși ar munci, munca lor nu va satisface așteptărilor ge- nerale destul de mari, cari dî neputință și slăbiciune nu-și dau samă, dacă e în detri- mentul progresului spiritual. Să nu amânăm înființarea fondului de joi pe mai apoi! El trebue să esiste și va și fi, mai curund ori mai târziu. Ce poți face astăzi, de ce să lași pe mâne? Gândul și friea administrării nu-s motive! Timpul să schimbă, și în timp atât oamenii cât și administrările! în modalitatea indicată de On. frate, Cionca, cum am aveă a ne manifesta, anume: primadară în sinoade protopopești, apoi în centru sub presidiul nnui delegat episcopesc, nu aflu nimic de eseepționat. Iu ce privește întrebarea: să se contopească fondul viduo- orfanal cu înființându-1 fond de penzie preo- țesc? cred că vor fi osebite păreri, eari în desbateri se vor unifica eu înțelepciune, în fond nimic nu adauge sau subtrage din valoarea chestiei, că voiu afla de bune sau voiu delătura — din principia personal — unele sau altele din isvoarele indignate de fratele Cionca, din cari s’ar forma rîul, după a cărui apă hrănitoare însătăm! îmi esprim dorința: S’auzim glasuri mai mari! P. FEU1LLET0N. Fantasie și realitate. De: Emiliu Caba. I. Ascuns într’o vâlcea a codrului Meseș zace un sat. Tăcere profundă dominează peste toată regiunea. Numai sunetul săr- bătoresc a clopotelor străbate din turnul ascuțit a bisericei peste sat. chemând cre- dincioșii la rugăciunile de Duminecă. Bi- sericuța se umple în scurt timp dc oameni. Se începe liturgia. Unii ascultă cântările, alții se roagă. Și numai puțini au venit aici pentru aceea, ca se vadă, ori să-i vadă. între acești din urmă se numără două femei, ce stau lângă ușă, caută în toate părțile și clevetesc. — Vezi colo în colțul cela pe Mărioara Corbului cât de evlavios se roagă, — zice una. — De trei ani de când a dus pe Nița Negrului în cătănie, tot așa își face rugă- ciunile, — replică cealaltă. — Spun, că I’a dus foarte departe, acolo unde-va în țara neamțului. — E drept. El ține slujbă în orașul vestit a împăratului. Dar la toamnă i-se împlinesc cei trei ani și apoi vine acasă și se cunună en Mărioara. — Destul de nebună a fost ea, că nu s’a măritat încă. Câți feciori avuți o au cerut de atunci. Apoi Nița e sărac. — Dar e foarte de treabă și................. Aci fătul întrerupsă discursul: — O zis domnul părinte, să nu vă mai vadă vorbind în biserică! II. Ca comandant am fost trimis cu o „Waehe*. care a stat din 27 feciori, spre paza prinsonerilor militari din arestul gar- nisoanei din Viena. La o oară după ameazi am ajuns cu ei acolo; i-am făcut încă odată atenți la însămnătatea mare a acestui servițin și apoi cu trei conducători am trimis pe cei 9 osteni primi la locurile lor destinate. Dnpă-ce și i-am cercetat și aflând, că tot însul stă în loc bun și își cunoaște datorințele, m’am întors iară-și în odaia „Wachei*. Feciorii aici rămași s’au fost apncat de povești. Eu am șezut la o fe- reastră și am cetit. La trei oare am trimis să schimbe posturile. Dintre acești schimbați se apropie unul cătră mine. N’a fost dela a mea com- panie. Din ochii Ini lucea o blândeață, iar statura lui era zdravănă. S’a oprit înaintea mea, m’a salutat și a început a vorbi: — Mă rog la domnul „fraivilic* să-mi scrie o carte! — Cum te ehiamă? — Fam întrebat. — Nița Negru. —• Cui voești a scrie? — La părinți. — Și ce voești a ie scrie? — Numai atâta, mă rog. că sum să- nătos, și că peste o lună mi-se împlinesc cei trei ani a cătăniei și atunci mă duc acasă .... — Alta nimic? — am întrebat mai departe. Câte-va momente a stat pe cugete, apoi roșind puțin mi-a zis: — Și să spună maica la Mărioara Corbului, că nu am uitat-o. în câte-va momente a fost epistola scrisa. Mi-a mulțămit și a pus-o în buzunar.- La 7 oare a mers Nița iară-și la pază, fiind-că tot însul stă din 6 oare două. La o oară după mezul nopții iară-și s’a dus. Știind că între una și trei oare după mezul nopții cuprinde somnul mai tare pe om, — la jumătate pe două am luat un fecior și am cercetat posturile Toți vighian. Nița sta de pază pe un coridor în etagiul al treilea, pe care îl lumina trei lampe mari electrice. Gând am ajuns la el, tocmai se uită la epistoala scrisă de mine, și numai atunci a ascuns-o, când m’a observat apropiindu-me. — La ce te cugeți, Niță? — i’am în- trebat. — La cei de sub codrul Meseșuini, mă rog la domnul „fraivilic0. Apoi iară-și s’a făcut liniște. Eu m’am întors în chilie. Cât-va timp am vorbit cu soldații. apoi am mai cetit. Era aproape două oare. Chiar voiam iară-și să cercetez posturile, când se des- chide ușa, întră avisopostul și îmi spune, că vine ceva ofițir. Într’un moment toți soldații au luat arma. In clipa următoare se arată în ușă generalul, care era în servițiu în ziua aceea. I-am dat raportul, și după-ce a aflat, că toate sunt în ordine, mi-a zis că voește a vizita posturile. Eu am luat un fecior înarmat și am urmat generalului. Nr. 42. UN I R E A Pag- 351. Conferință despre Cipar în Budapesta. — După vacanța de vara, societatea de filologie din Budapesta a țintit (11 Oct.) prima ședința snb președinta dlui dr. Heinrich GubziAv. între conferențiari a fost și di dr. Siegeseu. prof. gimn. care și-a ținut confe- rința cu titlul: „întru memoria lui Timoteiu Cipar.“ Conferențiarul a arătat eâ Cipar este întemeiăiorul ștudiuiui istoric al limbei și meritul său este, că a atras atențiunea învățărilor asupra tesaurnini. ee a zăcut ne- luerat în scrierile veacurilor trecute. Dl Siegeseu îu termini măgulitori a vorbit despre Cipar ca întemeiătorul jurnalisticei noastre, ca reformatorul scrierii cu litere străbune. Fotografia atunci a devenit interesantă îna- intea publicului străin, câud a arătat, că numele și știința lui Cipar a strălucit de- parte. în țări străine într’atâta. încât învă- țatul Mommsen l-a cercetat în anul 1857 pe Cipar. Nu ne putem suorima bucuria, văzând curentul non și sănătos, ce de vre-o câti-va ani l-a întrodus dr. Siegeseu îu societățile științifice magiare. Anul trecut, necum și în ceialalți ani întotdeuna am Înregistrat cu bucurie. — când ne-am convins ca dl Ste- gescn nu ține conferințele sale sure a-și face neamul dt rușine, ci obiectul conferințelor sale este întotdeuna solid și modul de trac- tare pentru noi înbucurâtor. Arată străi- nilor mărgăritarele noastre ca dânșii cuno- scându-le, să ne prețuiască. CORESPOND1NȚE. Din munții apuseni. — Pentru sufrăjul universal. — Adunarea poporală din Bucium, pusă pe 1 Oct. și oprită de organele administra- Fără sgomot am cercetat pe unui după celalalt. Generalul a început ai esamina despre datorințele, ce le au. La întrebă- rile scurte și mtlitărești, generam! a auzit dela toc feciorul răspuns scurt și lămurit. De pe fața strictă a lui s’a putut ceti în- destulire. Urcându-ne pe trepte în sus spre al treilea etagiu, mă întreabă generalul că mai pe urmă, când am vizitat posturile? I-am răspuns, că cu 20 ruin .te înainte de această vizită a lui. Eu aveam trei trepte de urcat, când generalul a ajuns pe cea din vârf, pe care s’a oprit un moment și-și a aruncat privirea, spre partea, unde era postul nr. 9...... Ca un nor negru ce se arată repentin vara pe seninul cer, așa s’a umplut fruntea iată a generalului de brazde in unecate. de pe care nu am cetit nici o veste bună. Ajungând și eu de-asupra am căutat cătră post. Ce am văzut?! .... Niță. care era pus de pază, și-a fost răzimat pușca de părete. El îngenunehia la o fereastră. Parcă se ruga. Mânile lui erau sprijinite de rama ferestrei și capul i-se odihnea pe ele. A adormit............ * Nenorocitul Niță îndată a fost schimbat prin un post nou și Închis într’o cellă a arestului, care numai bunul Dumnezeu știe când se va deschide? Când va vedeA el tive, după încuviințarea ei din partea mi- nistrului de interne în urm' recursului, dat pe cale telegrafică, s’a ținut lâ 3 Oct. a. m. în Bucium-șasa. A fost de față popor in număr de peste o mie din Bucium, Mușca, Lupșa și Mogoș și număroasă inteligență românească din Abrud. De nu era timp așa de urit, erau cu mult mai mulți. Adunarea s’a deschis cătră oarele 11 sub prezidenția preotului A. Danciu din B. sat, având la dreapta pe deputatul Dr. Șt. C. Pop. venit anume la Bucium și invitat la adunare prin o deputațiune de 17 frun- tași, iar la stânga pe inițiatorul adunării, preotul din Bucium-șasa. Acesta, primind cuvântul îndată după deschiderea adunării, explică poporului, ce este statul constituțional și cât de pe ne- dreptul se poate da acest nume statului nostru, care totuși se zice constituțional. Apoi trece în legătură la. punerea la cale și pregătirea acestei adunări, cu toate peri- pețiile ei. Se dă apoi cuvântul dep. Dr. Șt. Pop. dânsul în vreme mai bine de o oară întreține publicul în chipul cel mai cuminte și plăcut. începe cu losif II, care venisă și prin Ardeal în 2 rânduri dus de dorul de a cunoaște in persoană stările poporului de rind, ca să vindece apoi relele, de cari su- feriau sub jugul oligarhic. Trece la „Supp- lex Libellus Valachorum" și așa mai departe: la 1848 și acum, scoțind la iveală, cum între Coroană și popor s’a pus totdeauna cruciș clasa privilegiaților după vremuri. Accentuează fidelitatea tradițională cătră tron a poporului român, tndeamnă poporul a se supune de bunăvoe asentării și ași plăti dările cătră stat, cari va fi greu de tot a le plăti multe deodată. Și în fine I oare saml sau de Sub codru? Când va strâi ge îo brațn» mile pe inbiții .<81? și Mărio ira? numsi Dumnezeu știe câtă vreme vor fi nn-c ia probă rugăciunile-i ferbitiți! BIBLIOTECA UNIRE!.*) 1. Benhur sau zilele lui Mesia, de Levis Walace, 2 v. . . 2'90 2. M. Eminescu. Studiu critic . —.90 3. Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de C. Auner . . . . —.20 4. Nume de. familie la românii din Ungaria, de A. Viciu. . —.12 5. Din vieța Iul I. Micul de M. Străjan . . . . —.16 6. Albertina Povestire de Dr. V. Bojor. . . . —.30 7. Cestiuni din dreptul bis. unite p. I. II.............................3'40 8. Cele doue fețe ale lumii de Nicu.....................................—.30 9. Ziua Deșteptării de Aurel Fodor . .... —.16 10. Cele două conștințe, pieză teatrală in 5 acte, trad. de Simion Zehan . . . —.40 *) Aceia, cari vor comanda da odată toți 10 Niii, îi primesc cu 6'10 cor. în loc 8'84 cor u m u m in m ni in m m m m nrm in m m m m m m m m ui m m m ui ni m ai i propune a se lua o hotărîre în contra vo- tului universal. Preotul Ariton M. Popa, predă apoi preotului Băeșan textul moțiunii, care cetin- du-să se hotărește a o înainta dietei în formă de petiție, iscălită de cei prezenți și alții. Moțiunea primită cu unanimitate sună: „Poporul român din Bucium și comu- nele învecinate, adunat în număr de peste o mie in comuna Bucium: 1. Conziderând, că stărilor politice în- curcate din țara noastră numai prin un parlament, care să fie reprezentanța ade- vărată a întregei populațiuni, li-s’ar putea pune capăt; 2. Conziderând, că această reprezen- tanță s’ar putea dobândi numai prin o lege, । care să facă posibil concursul tuturor cetă- I țenilor în legislațiunea țării, cere: i a) o lege, prin care să se dea vot de alegere universal, adecă fiecărui cetățan, ajuns la vrâsta de 20 de ani, fără nici o altă restrângere; b) cere, ca acest vot electoral pentru parlament și municipii să fie secret; c) Votarea la alegeri să șe facă în comune, iar nu întreg cercul la un loc, în așa numitele centre, cari nu sunt centre, ci marginile cercurilor, cum e Ighiul pentru cercul Ighiului. d) Adunarea dă vot de neîncredere deputatului cercului Ighiu, care nici nu-și cunoaște cercul, de cum să-și mai bată ca- pul și cu năcazurile oamenilor din cere." Se subscrie apoi petiția la o masă lungă și se departă fiecare mulțumit de cele auzite. Abia s’a împrăștiat adunarea norocoasă și ceriurile au început din nou să roureze ploaia binefăcătoare, care după aurul ideilor — e menită a scoate și aurul din pietrile, ce așteaptă cu atâta zor căderile săgeților de șteampuri, culesul Buciumanilor de sub „Detunata". Verax. Adunare poporală la Alba-lulia, — Scrisoare particulară a „ Unirii^. — Sâmbăta trecută în 14 Octobre s’a ținut în Alba-lulia adunarea poporală con- vocată în Gestiunea votului universal. Decurs ni și reușita adunării, pecum și efectul ei asupra mnlțimei poporului adunat, au întrecut toată așteptarea. Inteligință din Alba-lulia și jur aproape întreagă și popor în număr de cel puțin 1000 suflete umplusă cu adevărat șalele mari și curtea hotelului „Europa", unde s’a ținut adunarea. însuflețirea poporului sub durata și la sfârșitul vorbirilor, dragostea ce se manifesta pentru „domnii", cari au venit îu mijlocul lor, ca să atee la sfat cu ei, să le dee po- vețe sănătoase și românești abia s’ar puteâ descrie! President al adunării a fost aclamat protopopul Teculeseu, notari: inginerul Aurel Stoica și adv. Dr. Camil Velican. Au vorbit, despre votul universal șr*în le- gătură despre situația politică a țărei și cu I Pag. 352. UN IRE A Nr. 42. deosebi a noastră: protopopul Teculeseu, deputății noștri Dr. Ștefan C.. Pop și Dr.: Aurel Vlad, alergați din mari depărtări, ea "să fie de față la adunare, și în urmă ad- vocatul Rabin Patița, carele a preseniat adunărei și proiectai de resoluție primit cu aplause. prin care se cere: votul universal , secret pentru ori-ce bărbat maioren, fără de : nici o altă restricție. Dană adunare, inteligință s’a întrunit ! la Un prânz comun, sub durata căruia. în cerc mai restrâns s’a continuat discuția asupra situației politice dela noi. între altele apoi, s’a aprobat foarte mult idea adunărilor poporale, ca unul dintre mijloa- cele cele mai potrivite pentrn a forma edu- cația politică a poporului nostru. Ne-am despărțit mulți, cu speranța revederei la adunarea poporală din Viuțnl- de-jos. ’ Nr. 1269—1905. CONCURS. Devenind vacant stipendiul de K. 120 i din fundațianea „Mari novici u“, Asoeiațiunea pentru literatura română și cultura ponorului român publică concura pentru conferirea acestui stipendiu, la care sunt îndreptățiți a concura tineri români din Transilvania, ce frecueutează vre-o școală medie, preferiți fiind — în sensul disposițiunilor testamen- tare — descendenții. fiilor fundatorului. Cererile pentru acest stipendiu au să se înainteze Comitetului central al Asocia- țiunii în Sibiu (Nagyszeben) strada Morii Nr. 6, cei mult p&aă la 10 Noemvrie a. c. prevăzute cu următoarele documente: a) Atestat de botez; b) Testimoniu de pe anul școlar 1904/5; c) Atestat de paupertate; d) Eventuale documente, prin care să se cotwtate descendența dela familia feri- citului fundator. Cererile intrate după 10 Noemvrie n. a. c. nu se vor considera. Sibiu, din ședința Comitetului central ai Asociațiunii, ținută în 5 Octomvrie 1905. Nr. 1270-1905. CONCURS. i ' Devenind vacant stipendiul de K. 80. j din fundațiunea „Dr. loan Moga și soția | Ana n. Bologa”, Asoeiațiunea pentru litera- : tura română și cultura poporului român, ! publică concurs pentru conferirea acestui i stipendiu, ia care pot concura fetițe române din Transilvania, fără deosebire de confe- i ai tine, cari cercetează vre-o școală de fete de caracter național, respective confesional românesc, în primul loc școala de fote a Asociațiunii, fiind însă preferite descenden- tele familiilor Moga și Bologa. Cererile pentrn acest stipendiu au să se înainteze Comitetului centrai al Asocia- țiunii în Sibiu (Nagyszeben) strada Morii Nr. 6, cel mult până la 10 Noemvrie a. c. prevăzute cu următoarele documente: a) Atestat de botez; b) Testimoniu de pe anul școlar 1904/5; c) Atestat de paupertate; d) Eventuale documente, prin care să se constate descendența din familia Moga și Bologa. Cererile Intrate după 10 Noemvrie u. nu se consideră. Sibiu, din ședința Comitetului central al Asociațiunii, ținută în 5 Octomvrie 1905. I. St Șuluțu loau Lăpădatu. presideut. . secretar II. Nr. 27—1906. - COXYOCARE. Reuniunea* Yemeilor din Blaj. își va ■ țineă adunarea generală. Duminecă în 29 Octomvrie n. 1905, la oarele 3 d. a. în lo- calul Casinei. ■ ■ Invităm ia'-aceasta adunare ne toți membrii și binevoitorii Reuniunii. Ordinea de zi: 1, Deschiderea adunării. . 2. Raportul Comitetului. 3. D*re de samă desnre fundatiunile „Aua Viassa n. Borațiu”. „Leoutina F. Ne- gruțtu” și „MarXvHossu n. Szebeni”. 4. Proiectul de budget ai anului 1906. 5. Alegerea comisiunilor: a) peutru censurarea raportului geuefal; b) neutru a ceoșura darea de samă a fuudațiunilor jde sub punctul 3, șl proiectul de budget; e) pentrn înscrierea membrilor noi și incassarea taxelor dela membri vechi. 6. Raooartele și propunerile c.omi- siuniior. ■ । ■ 7. Eventuale uropuneri. 8. Alegerea Comitetului pe un nou period de 3 ani. 9. Verificarea procesului verbal și închiderea adunării. Blaj, din ședința Comitetului, ținută în 15 Octomvrie 1905. Elena Nestor Dr. A. Chețlanu prezideută. secretar. Noutăți. Intru mărirea Iul Dumnezeu. M on. Dpă Eugenia Pep^ născ. lapza^ soția Mon. Dn Constantin Ppp. paroh și protopop ăl nostru, earea în anul 1900 a donat bise- ricii noastre diu Baia-de-Criș 2 icoane fru- moase „Ecce homo- și Hristos înaintea iui Pilat“ în preț de 128 cor. și 3 candele în preț de 80 cor. acum de curând în 30 Septemvrie 1905. din nou ni-a mai împo- dobit biserica noastră cu o icoană frumoasă „Madona” așezată de-asupra usei împără- tești. în preț de 76 cor. Pentru jertfa adusă și fapta nobilă și mariuinjoasă. în numele curatoratului bis. gr.-cat. din Baia-de-Criș, i-se aduce prin aceasta cea mai ferbinte mulțâmită. Preabunul Dumnezeu săi res- plâtească! Baia-de-Criș. la 3 Oct. Î905 — Petru Budean, curator prim. — David Morariu. membru în curato- ratul bisericesc din Ohaba și soția sa Ana. au donat fondului bisericesc din Ohaba suma de 200 cor. Dumnezeu le răsplătească! Ohaba. în 4 Oct. 1905. — loan Crișan, paroh. Rezolvarea crizei. Majestatea Sa a adresat un autograf br. Fejervăry, prin care îl numește din nou ministru president și-i notifică, eă i-a aceptat programul, — îl Invită să-și compună cabinetul și să resoalve criza pe cale constituțională. îu lista noului guvern întâlnim ftâ br. Feilitach la agricul- tură. Br. Fejervâry ține porfoliile mini- strului de finanțe și a iatere. Contra ordinațiunilor ministrului Lu- kâcs. Am amintit și noi, că comitatul Sibiu a protestat contra ordinațiunilor pentru ma- giarizarea învățământului poporal. Ministrul de culte a nimicit hotărirea aceasta și a cerut eseeutarea ei. Acum aflăm, că Con- sistorul săsesc din Sibiu a înaintat un me- morand bine redactat Majestății Sale. în care protestează eontra acestor ordiuațiuni ilegale și neconstituționale. Știri literare- Institutul „Luceafărul” a publicat un nou și prețios volum: KPoesiia de Octavian Goga, tinerul și talentatul poet, . care cântă în dulci versuri și- în o limbă de toată frumuseța. Volumul de 126 pag. costă 2 cor. îi recomandăm călduros. Statua lui Vasile Alexandri ridicată nrin subscripție ia lași, va fi inaugurată la 27 Oct. n, în mijlocul unor vrednice serbări, ia cari va lua parte toată lumea oficiala și literară a României. ■ Prof. Nio. lorga. Neobositul și talen- tatul istoric, face călătorii de studii prin Ardeal și părțile învecinate. A fost pe la Sibiu. Sebeș. Orăștie. Hațăg, Petroșeni, Deva. Hunedoara, Brad, Abrud. Albajuiia și Du- minecă sara a sosit la Blaj, Dsa cercetează cu deamărumul dună vechi monumente isto- rice uri literare, și trece aproape prin fie- care comună mai de samă. în Blaj a cer- cetat pe Escel. Sa Mitropolitul Victor, pe părintele cauonie-preposit Moldovanu. apoi institutele de învățământ, biserieele și feliu- ritele biblioteci. Dela Blaj a făcut eseur- siune la Cetatea-de-baltâ. însoțit de părintele canouic Bunea. a cărui oaspe ește. A mers la Mediaș, Ihașfalau și Sighișoara, apoi la Teuș și Aiud, de unde va pleca mai departe peste Turda la Cluj, Bistrița. Maramnrăș, și va cerceta ne râud toate ținuturile locuite de români, adunând material pentru o nouă scriere asuma Ardealului, ce va apăreă încă în iarnă în editura tipografiei „Minerva”. Dsa face această călătorie obositoare fiind însoțit de amabila-i Doamnă, Adunare poporală Primim următorul convocator: Subserișii prin acesta con- vocam pe alegătorii din cercul electoral al VințuiuJ-de-jos la adunarea poporală, care se va țiueă în Vioțui-de-jos, la 27 Octomvrie n. 1905. la 10 oare a. m. în sala hotelului „La Porumb”. Obiectele adunării vor fi: 1. Desbaterea și luarea unei resolnțiuni asupra votului universal, 2. Disensiune asuora situați unei generale nolitice. Vi nț, la 14 Octomvrie 1905.. — 7ii Liviu Albini, Nicolau Maniu, Daniil Chirilă, Nicolae Goța, lacob Stinea, luon Kereban,loan Berghian, loan Magde, Maximilian Giurca, Anianiu Filipescu, Nicolau Galea, Emanoil Comanescu, Nechifor Irățtlă, Alesandru Anca, Istrate Giurcan, Avram Stoian, Aurel Marcu, loan Huita, Valeriu Mărginean, Mateiu Pop, loan Pop, Ilie Mateș, Ludovic Andreiu, Voina Gusan, loan Gligorescu. Convocare. Despărțământul „Aiud” al „Renumitei învățătorilor gr.-cat. din Arhi- aieceza de Alba-Iuiia și Făgăraș”, conform §. 21. din Statute. își va țiceă adunarea de toamnă în 4 Novemvrie n. 1905. în sala șeoalei gr.-cat. din Cinmbrud (Csombord), — Adunarea învățătorilor gr.-eat. din despărțământul „Ludoș” aparținător Reu- ninnei arhidiecezaue, își va țineă adunarea ordinară de toamnă, în comuna D a t e Șl ia 30 Ortomvrie n. 1905. "— în sensul §-lui 25. al statutelor „Reuniunei învățătorilor gr.-cat. din ținutul Hațegului” se convoacă adunarea generală a Reuninnei pe ziua de 29 Octomvrie st. n. 1905 în Ciula-mare. Constituire. Societatea de lectură „Inocențiu M. Clain” a teologilor din Blaj, ținâvdu-și prima ședință în 5 Oct. a. c., s’a constituit în modul următor: Președinte: Simeon Goean, teol. a. IV., vice-președinte: Septimiu S. Popa. t. a. III., secretar: Silviu Poșar, t. a. IV.. cassar: Emil P. Masca, t. a. III., controlor? Aurel Peeulea. t. a. II., ar- ehivar: Gavril Hintea. t. a. III, bibliotecar: Vaier Onriș. a. II.. vice-bibliotecar: luliu Căpâlnean. t. a. I., notar: Petru A. Domșa, t. a. I. — Membrii în comisia literară: George Grecu și loan Mărginean, t. a. IV., Adrian Oțoiu și Alesandru Ghelner, t, a. III., Vasile Cerghizan și Augustin Folea, t. a. II., Cornel Pop și George Faina, t. a. I. Aviz- Subscrisul aduc la cunoștință, cum-că cu 1. Oct. n. 1905. mi-am schimbat domiciliul și cancelaria de comassare din Sibiu la Alba-Iulia (Gyulafehervâr). — Aurel Stoica, inginer de comassare. Nr. 42. U NI REA Pag. 353. Bxposiție de poame, Reuniunea ro- mâni de agricultură din comitatul Sibiului, aranjază a a IV-a expoziție de poame, stru- guri și derivatele lor, ee se va tinei din 27. până' in 29 Ociobre u. 1905 iu orașul Mercurea. având a se împărți de astâ-dată premii de stat In sumă de 200 cor., dăruite Reuniunei de înaltul minister, eum și di- niorae de recunoștință. Exposiția va cuprinde poame și struguri de tot felul în stare na- turală. de asemenea derivatele lor, anume poame uscate și ferte. Jictar. compot, dul- ceață, must, vin. rachiu, oțăt. oleiu, etc., cum și unelte. întocmiri și modele din ramurile atinse. Drept întregire ia exposiție se admit și/pr idttcte din ceialalți râmi ds economie. Exposiția se va deschide tn 27 Octomvrie la 11 oare a. m. și va dăinui până în 29 Oct. n. la 4 oare d a. Extiosiția se ține în edificiul școalei române gr.-or. Ca ex- ooueuți pot iua parte afară de membrii Re- uni unei. locuitorii din înireg comitatul Si- biului. La împărțirea premiiL r vor avei întâietate membrii Reuniunei. Cerând tre- buința. exponenții an sâ dovedească, că au produs înși-și obiectele expuse. Dela reuniunea „Mariana". Estragem din o scrisoare mai lungă următoarele șire: In 4 Oct. a. c. s’a ținut în Nasâud adunarea generală a reuniunei învățătorilor „Mariana" sub presidiul vicarului Cirii Deac. Ședința adunărei de astă dată a fost foarte animară. O agitație deosebită să puteă ceti pe fețele tuturor. Causa a fost împrejurarea, că pe când inspectorul scol. reg. de mai inaiuie Dr. Csernâtom. adese-ori se tsprima pub.ice Cum-eă: „șeoale asemenea școaielor din vi- cariatul Rodnei. pot sâ esiste pe teritorul Ungariei, dar mai bune nu." — pe atnnei sub-inspeetorul scol. reg. actual dl Poiianszky, a notificat presidiului și acesta învățătorimei, eă 29 învățători din vicariat sunt amenințați cu cercetare disciplinară. Diu partea mul- tora s’a accentuat această surprisă. Să fie aceasta semnele timpului, sau ce? Reuniunea meseriașilor din Blaj. în una din ședințele literari ale reuniunii so- daiilor români din Sibiu, dl președinte Victor Tordășan, cunoscut în cercuri largi pentrn viul interes ce arată clasei meseriașilor, — a vorbit în termini elogioși despre tinera noastră reuniune ne meseriași din Blaj: „carea deși activată numai de 3 ani, se poate număra între cele mai active și mai bogate în roade, mulțămită zelosului pre- sident ai ei. dlui prof. Gavril Precup, care aduce mari jertfe pe altarul căușelor mese- riașilor noștri. Reuniunea diu Blaj are de scop: promovarea intereselor intelectuale, morale și materiale a meseriașilor de acolo, spre ajungerea căruia la disposiția societății stă o sală de lectură, o sală de biliard și alte, jocuri distractive potrivite membrilor. Ea aranjează serate literare, producțiuni teatrale, prelegeri instructive etc. între altele Reuniunea îmbracă la sărbători uce- nicii săraci, premiază lucrările de probă ale ucenicilor, cari se eliberează. Ea numără 70 membri, dintre cari pantofari 13, cismari 1, măgari 8, croitori 6. lăcătuși 2, fauri 2, cojocari 4, librari 1, tipografi 4, compaetori 1, eomercianți 4, rotari 2. măcelari 2, frizeri 3, franzelari 1, mechanic 1. Linsă mai mare se simte în Blaj de meseriași din breasla: tinichigii, franzelari, măcelari, curelari, tă- băcari și colorâtori de case. Mai bine îm- brățișate sunt: pantofăritul. măsăritul și co- jocăriml. Causa meseriașilor noștri în ge- neral vorbind Înaintează binișor, și dacă in unele branșe stagnează, aceasta este a se atribui împrejurării, că unii din măeștri au puțină școală și nn pot țineă concurența cu. străinii, iar altora le lipsește stăruința și punctualitatea. Mult s’ar puteă ajuta causei, dacă s’ar puteâ trimite tinerii sodali în străinătate, de unde reîntorși cu cunoștințe bogate, pe acestea le-ar espune meseriașilor din centrele noastre industriale. Reuniunea din Blaj actuaiminte este preocupată de idea de a crea uu magazin de material brut, de unde să se ajutoreze maeștrii, o hală de vânzare, de a aranja «apoși ții etc." Pentru prăsitorii de vite- (împrumuturi ieftine) Cu scop de st, înlesni procurarea (eumoărarea) de vite de urăsilă. subscrisul comitet îmbie (acoaroâ) împrumuturi ieftine de bani micilor nropriețari de pe teritoriul comitatului nostru. Vitele, ce se procură, au sâ se țină numai neutru nrăsilă. Drept împrumut se dă deocamdată câte unui econom de vite numai suma reeerutâ pentru cum- părarea unui cap de vită. Vita să se cum- pere fie din târg, fie afară de târg, dela prăsitori recunoscnți. cări garantează soiul. Numele vânzătorului ■ trebue adus ia cunb- ștința comitetului. Dacoiașul are să sol- vească 5% interese anticipative după suma îmnrumutată. iar Imurbtnutui are să-l răs- plătească în cnrs de 2 :ani în 4 rate seme- strale. Desure împrumut datorașni estradă obligație cu 2 girauți siguri. împrumutul ■ se numără datorașnlui? după-ce â încheiat | târgul eu vânzătorul. La darea împrumu- turilor membrii Reuniunii noastre au întâie- tate. Sibiu. 1 Oct. 1905 — Comitetul centrai ai „Reuniunii române de'agricultură din comiiatui Sibiu". Pani. Lucuța, preei- dent. Victor Tordășanu, secretariu. Războiul dintre Ruși și Japonezi s’a terminat îu sfârșit și . pacea încheiată la Portsmuth a fost ratificată de domnitorii celor două țări dujmăuite, între cari reîncep acum bunele raporturi. lapouia câștigă peninsula Liastong cu porturile Port-Artur și Dainy. apoi partea sudică a insulei Sa- ehaliu. cum și dreptul; de pescuit în apele rusești. X f Tit Chitul. Chiar încheiam numărul trecut, când primirăm trista știre despre moartea acestui talentat tiner. Și ne viuea greu, că despre moartea lui nu putem da în grabă, decât eâte-va șire. Părintele Botean dela Nușfaiău, a bindvoit a ne comunica următoarele date, penare le nublicăm cn plăcere, observând aci; că în foaia noastră a publicat repausatul ifrima lucrare literară. Să urmeze dar scrisoarea părintelui Botean: „Venerabilă Redaețiune! Azi la 12 oare din zi am petrecut la celea vecinice pe nnicnl scriitor original românesc din rarțiie nordice transilvănene, pe talentatul și genialul tiner Ut Chitul diu ChethiUf fost colaborator es- tern ia: „Unirea", „Gazeta Transilvaniei", „Familia" din Oradea-mare și la alte foi și reviste științifice din coace de munți. Pro- hodul l-a săvârșit scriitorul acestor ordnri. Augustin Cheresteș. preot în Bendiu și Aurel Murășan în Sucntard în fața intregei inte- ligințe și a unui imense mulțimi de popor din loc și satele vecine. Din Bistriță venise să-și facă reverință ultimă față de scumpul nostru defunct, corbul alb dintre advoeați. carele unicul diu astă castă eu o ardoare învăpăiată să interesează de soartea bisericei și a preoțimei Dr. Gavrilă Tripon. Cu cu- nosenta-i oratorie, Dr. Tripon, după cuvântul funebru, rostit de preotul loan Botean, ne-a mângâiat sufletele cu nn magistral discurs panegiric. De 19 ani de zile Tit Chitul pe picioarele sale n’a putut umbla, cn manile sale lingura la gură n’a putiit-o duce — alții l-au hrănit și purtat, și cu toate aceste din mii de oameni cu mâni și picioare să- nătoase, puțini afli, cari să fi lucrat atât de mult și așa de original românește — înțeleg -pe terenul activității sufletului omeneec, — cum a lucrat ei. Daeă nu și-a putut duce mâna la gură, a dus-o ia călâmar. a prins condeiul cum a putut, și a seris mai multe lucrări, romane, novele, povestiri ete. scoase din trecutul nostru. Amintim aci: O fată de Tarabostos, apărură la Gherla în doue volume, Steaua Orientului, apărută în „Fa- milia" și multe alte lucrări mai scurte, tot cu sujet din istoria națională românească, care împrejurare îi dă timbrul originalității și are să-i scrie numele în istoria literaturei naționale. Mai are scrise: Gramatica țigă- neaseă-românească și alte scrieri încă inedite. A ascultat doi ani la Universitatea din Cluj ca medicinist, dar a fost autodidact, vecinie a fost cu cartea înainte, vecinie a fost vesel, ca uu viu protest contra sorții sale tirane, pe care a învins-o prin credința în Dum- nezeu. Familia a perdnt orin dânsul un fio talentat, iar poporul român, nn duke no- vestitor. Have Titus! — Preotul loan Bo- tean“. — Regretăm din inimă moartea tine- ruini s -riitor. care cn timnul ar fi oeunat nn b>e de cinste între prosatorii noștri. Tri- mitem confidențele noastre îndureratei fa- milii. Odihnească în pace! Proprietarilor de vii. Ca o vie să producă bine și osteneala ce o ai cu ea să-ți fie renumârată, atârnă mult dela cualitatea viței de vie, pecum ți iu cazul că pui viță nouă, să fi cu băgare de samă, de unde o ai și sub ce grijă a fost Vița de vie pentru plantaie, e cum a fost ți în vara trecută seceta mereu, trebue să fi fost grijită ți' udată în conținu. Una dintre cele mai bune șeoale de viță de vie ți recunoscute de toți de o cualitate escelentă este prima colonie de altoi de vie de pe Târnavă a lui Fr. Caspari din Mediaș. Grija ce să poartă pentru școala aceasta, să poate vodcă din singura ca în oara trecută vițele de vie erau udate zilnic cu apă in cuant de 5 milioane de litre. Aceasta școală de viță de vie e o adevărată frnmseță. — Atragem atențiunea celor ce să ocupă cu vieritul, asupra acestei șeoale de altoi și să-și procure vița trebuincioasă cu toată încrederea. ■ ii^.ii. ank!ii, ■iii,iiimiiiii;iii„iiiiii;ii’ii,i :Kiilli,riiiii'Biii. FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. n 11 m I m: i in I nr i m i eik i ih ■ uimii im isihii fiii tiiiiiii; rin iiiiiiiiiriiii tun lip h AVIZ! Păne bună, jimle și chifti gustoși cine vrea se mance să se adreseze cătră noua franzelărie, care s’a deschis cu ziua de azi în Piață Nr. 12. Făină bună, pregătire și lucru cu- rat. — Să primesc comande pentru ori-ce fel de torte, colaci și aluate. Cu stimă: (26) 1—5 loan Simtion, . franzelar. AVIZ “ cultivătorilor de vie. 1 “ Se află de vânzare viță de vie foarte frumoasă altoită în viță cu rădăcină amaricană, după cel mai excelent metod (altoire lem- noasă). După trebuință ori ce soiu de viță. — Comandele să se trimită la adresa: GEORGE SER- BAN, paroh gr.-eat. Smig (Somo- gyom) u. p. Medgyes. (27) 1—6 Pag. 354. UNIREA Nr. 42. PARTE SCIINTIFICA-LITERARÂ. sfsSK Hipnotizmul. (Continuare). Cei dintâi doriau fapte de vedere clară și extaz magnetic. Ajutor yi-ati și căpătat In mesele rotitoare și în tăblițele, ce scriau de sine, sosite de curînd diu America (1850). De aci în colo magnetiztnul taumaturgic se înfrățește cu spiritizmul și distrage lumea cu fenomenele sale până în zilele noastre. Ceilalți magnetiști, înțeleg pe cei fisiologi, se mărgineau la forțele naturale. îu Franța, ce e drept, nu se mai deprindea magnetiztnul după annl 1840. Dar daca nu se practiza în Franța, se practiza în țara vecină, tn Anglia. Aci era pe la 1843 medicul din Manchester James Braid. El nu magnetiza ca antecesorii săi, prin tacte, ori instrumente, ci dispunea pacientului să se uite la un obiect strălucitor, tn urma acestei priviri omul adorm ia. Metodul lui l’a adoptat mai târziu și Hansen, hipnotizătoriui Germaniei. Experințele sale, Braid și le depuse într’o carte întitulată: Neuripnologie. Statul acela particular în care întră pacientul prin privirea obiectului strălucitor, ei nu-1 chiamă magnetizm, ci hip- noză, și de aici hiptonizm, care atâta însamnă cât somn ori mai bine zis: adormire. Numirea aceasta dată de Braid e în us până în zilele noastre. Efectele, la cari a ajuns, ni-le spune el însuși. Primul efect al hipnotizării era, și de regulă este și astăzi: letargia. Am zis: de regulă. Pentrucă sunt cazuri, în cari primul efect al magnetizării e: catalepsa ori somnombulismul, după cum au fost și lucrările hipnogenice. Letargia aceasta conzistă într’un somn greu, și e de două feliuri: lucidă și ordinară. în letargia lucidă omul zace nemișcat, cu membrele inerte, fără sa fie Înțepenite. Pielea îi e reee și acoperită de puțină sudoare. Respirațiunea și pulsul ti sunt debile și de abia percepr tihile. Ochiul fix și pupila In câtva dilatată, dar necapace de a fi Influențată de lumină. Activitatea internă psichică e deplină; simțurile și au încă mai întreagă activitatea dar omul nu poate manifesta nimica In afară, nici cu cuvântul nici prin semne. Ceva pildă de letargie de aceasta am avea în somnul, când cineva visează lucruri înfricoșate. Vreă să strige, să fugă, să cheme ajutor, dar nu poate nimica. în letargia ordinară pipăitul e cu totul nimicit; hipnotizatul poate fi împuns, tăiat, ars, el nu simte nimica. Pupilele, cari tot- deauna sunt dilatate în letargia aceasta, nu sunt impresionate de razele luminei. Activitatea psichică internă e stinsă cu totul, așa ca hipnotizătoriui nu poate întră în legătură cu hipnotizatul. *) Din letargia ordinară hipnotizatul putea și poate trece în catalepsă ori în somnambulizm, după cum erau ori sunt lucrările hipnogenice înde- plinite de hipnotizător (ridicarea palpebrelor neînchise de tot în letargie și slobozirea de lumină iuterzivă în sală: pentru catalepsă; ori frecarea vârfului capului: pentru somnambulizm). Catalepsa are trei grade: catalepsă simplă, catalepsă ferme- cată și catalepsă extatică. în catalepsa simplă, hipnotizatul e mobil, cu fizonomia-i ne- alterabilă și cu ochii deschiși și fixați. încheieturile sunt libere, așa că se poate da membrelor ori ce poziție. O mână întinsă orizontal, rămâne în poziția aceea mai multe secunde. — Facultă- țile mentale nu sunt cu totul inerte, se produc încă unele imagini în fantazie, dar acestea rămân isolate de ideile personale ale indi- vidului, așa că dacă imaginile fantaziei se manifestează înafară, ele nu țin cont de conștiința anterioară a hipnotizatului, că oare iertate sunt ori nu. Pipăitul e în neaetivitate completă, așa că hipnotizatul cu simțul acesta nu percepe nimica; dar celealalte simțuri își mai păstrează încă in o anumită măsură activitatea, așa că cu mijlocirea lor și a activității mentale nu de tot stinse, omul poate Intra în legătură cu hipnotizatul. Calea ordinară prin carea poate Intra cineva în legătură cu hipnotizatul cataleptic e: simțul muscular. Așa de ex. dacă se închide mâna hipnotizatului în forma de amenințare, întreagă fața lui iea atitudinea aceasta; iar dacă se vor pune mușchii obrazului tn poziția, în carea sunt pe timpul bucuriei, întristării etc., întreg trupul iea poziția aceasta. în catalepsa fermecată activitatea ochiului întrece toate celelalte activități senzitive. Aceasta se întâmplă când prin o rază de lumină intenzivă, ori prin o ochire impunătoare, i-a succes cuiva să atragă asupra sa, ori asupra altei persoane, puțina aten- ție a hipnotizatului. în cazul acesta hipnotizatul reproduce toate mișcările persoanei, ce i-a atras atențiunea. Dacă acesta umblă, umblă și hipnotizatul; ridică mâna ori piciorul, le ridică și hipno- tizatul; se face că bea, se face și hipnotizatul; vorbește, mișcă și hipnotizatul buzele, ori repețește cuvintele, ce se rostesc. Ideile ce-1 stăpânesc atunci, sunt ideile hipnotizatoriului ori ale persoanei, carea a atras asupra sa atențiunea lui tn catalepsa extatică nu se impresionează nici un simț. în- cheieturile rămân libere, pielea e rece și fără față. ’) Din catalepsă, hipnotizatul putea și poate trece în somnam- bulizm. Somnambulul e cu ochii închiși de tot ori numai de jumă- tate. Caracteristica somnambulilor e desvoltarea uimitoare a for- ței musculare, și agerimea simțurilor, ori In locul ei: nimicirea totală a activității sensitive. Dacă somnambulul își închipue că trebue să meargă undeva, desvoaltă o putere de necrezut în de- lăturarea pedecilor, ce îi stau în cale. Apoi prin mica crepătură a pleoapelor, chiar și pe lângă o lumină debilă, e îd stare să vadă și lucrurile cele mai mărunte. Tot așa să întâmplă și cu organul auzului și cu pipăitul. Dar toate simțurile acestea nu percep ori ce impresiuni, ci numai pe acelea, cari stau în raport cu imaginile produse în fantasia lui; pentru toate celealalte im- presiuni, somnambulul e ca mort. împreună cu simțurile, ușor poate fi desvoltată în somnam- bulizm și activitatea unor facultăți mentale, și cu deosebire a memoriei și a inteliginții. Așa că somnambulul își aduce aminte chiar și de cele mai neînsemnate lucruri din viața trecută, și e în stare să rezoalve chestii grele, față de cari e cu totul neputincios în starea-i de trezie. în decursul somnambulizmului se putea și se poate produce succesive îu pacient: hemiletargie și apoi hemicatcdepsă, prin în- chiderea și apoi redeschiderea unui ochiu. In urma acesteia o ju- mătate a somnambulului stă nemișcată în poziția cataleptică impusă, iar cealaltă se pare a fi conștientă. Și pe când somnambulul se pare conștient de ce se petrece în o jumătate a trupului său (jumătatea somnambulă), e cu totul ignorant în ceeace se petrece tn cealaltă jumătate (partea cataleptică.) Fenomenul acesta curios se numește: dualism cerebral. *) Hipnotizmul așadară ar fi: O invențiune, în carea un om, de regulă un medic, poate să adoarmă pe un altul prin anumite apucături ori gesturi. Prin acelea-și apucături poate să-i graveze apoi somnul până la letargie și catalepsă, când hipnotizatul nu mai simte nimica. Poate în fine să-l împingă până la somnam- bulizm, în decursul căruia facultățile sensitive și cele intelective ale individului pot fi esaltate și deprimate în deprinderea actelor proprii, după cum va voi hipnotizătoriui. . Hipnotizările lui Braid le mai deprindeau și alți medici englezi, de ex. Dr. Elliotson, carele a făcut și un spital mag- netic. Francezii, pe cum am zis, se rețineau dela magnetizări, cari acum se numiau: hipnoiizări. Dar cu toate acestea vedem și printre ei pe unii imitând pe Braid. Așa au făcut de ex. prof. Azam în Bor- deaux, și Dr. Guerineau în Poitiers, pe la 1857. (Va urma) ') Lapponi op. cit. pag. 66—74. *) Lapponi op. cit. pag. 74—81. ') Dr. Giuseppe Lapponi, Ipnotismo e Spiritiamo, Studio medico-eri- tico, Roma, Tipografia Poliglotta, 1897, pag 59—62. Nr. 42. UNIREA Pag. 355 Căsătoria preacuratei fecioare MARIA cu s. IOSIF. (Continuare.) Dacă dovezile, cari să vor produce mai târziu pentru caracterul căsătoricesc al logodnei judaice (erusin) vor fi fundate, atunci nice tenninii „bărbat", „femeia" (ai';)p, fvvt) vir uxor) în versurile 19, 20, 24 nu sunt a se lua proleptice, totuși ele exprimă pentru acel intreperiod existința unei. căsători adevărate între Maria și losif. *) Din Math. XIII. 55. „Au nu este acesta feciorul lemnariului? Au nu se nu- mește mama lui Maria?" Din Luca III. 23: „Și Isus era, când făcu începutul, ca de treizeci de ani, fiind (precum să socolia) fiul lui losif"; din loan VI. 41, 42: „Deci cârtiau Iudeii asupra lui . . . și zicecu: Au nu este acesta Isus, fiul lui losif, al căruia tată și mamă știm? Deci cum zice el: Mam pogorlt din Ceriu?" Din acesta și din alte locuri asemenea acestora din sfintele evan- gelii reiese, cnmcă contimporanii iudaici și galileeni ai Domnulni, țineau de foarte cunoscută oaiginea pământeană a Lui. De unde se poate dară explica aceasta opiniune a compatrioților lui Isus de aproape și de departe, dacă nu de acolo, că losif și cu Maria au făcut toate acele, câte se recereau i spre închiarea unei căsătorie adevărate după ] us și lege? Fariseii, cari în tot locui ale- șuiau lucrarea și învățătura lui Isus, au nu ar fi atacat ei pe Domnul și pe preasfânta ( Maică-sa, dacă în privința căsătoriei nu ar fi fost- ceva în ordine! 2) Dacă cumpănim mai departe locuri ca și la Luca II. 27, 33, 41, 43, 48 și adecă atât terminii folosiți, precum „părinți, tată, mamă, pruncu, pavela, irar/jq, poriip, Texroi" precum și întreagă situațiunea îusămnată de evangelist, atunci și aceasta terminologie, precum și relațiunea indicata prin aceasta dintre părinți și prunc, recer o bază obiec- j tivă și reală, pe carea o poți afla numai admițând intre losif și Maria o căsătorie adevărată. Pecât de ușor putem înțălege, dacă luăm cazul căsătoriei adevărate pentruce losif și Maria se numesc părinții pruncului I și losif tatăl pruncului, deși losif nu a fost tată trupesc al pruncului Isus, pe atât de greu să pot uni cuvintele evangelice și deo- sebitele acte de drept privat, cari losif și Maria trebuiră să le împlinească pentrucă i să poată locui împreună, cu o simplă căsă- । torie părută („Scheinehe"). I Firește, ca celce esenția căsătoriei o pune în copula carnală; celce crede, că con- i ’) De altmintrea este lucru dogmatic nedis- cutabil, de orece este ezis în evangelii, cumcă Maria a fost logodită cu losif. Rămân deci două posibili- tăți : Sau că losif a lăsat pe Maria sau că s’a căsă- torit cu dânsa. Una precum ne spune Matheia ți Luca nu a făcut-o, deci a trebuit ca mai curînd sau mai târziu să se fie căsătorit cu Maria. ’) Estius îu privința acelei păreri a poporu- i lui, carea susținea că losif ar fi tatăl firesc al Dom- | rului, face observațiunea: Cujus opimonis, tametsi fslsae, non alia fuit causa, quam quia sciebatur, ma- trimonium vere fuisse coutrai.tum inter loseph et Mari am; alioquin enim baud dubie Christo objecissent ludaei. quod ex fornicatione genitus fuisset, si quo modo de conjugii veritate dubitatam fuisset. (In 4 wntent. d. 30 §. 6.) sensul matrimonial și legătura de căsătorie încheiată prin aceasta săiopune virginităței și curețeniei perfecte, acela din punctul său de vedere caută să nege adeveratatea căsătoriei mamei lui Dumnezeu și să afirme existința „unei relațiuni simile căsătoriei." Insă față cu această părere ar fi doară la locul său să observam, că copula carnația, procreatie și educația prolis după dreptul di- vin presupune existința căsătoriei și nu se țin de esența căsătoriei: ci de intregita- tea ei. După punctul de vedere biblico-iudaic, pe care la întărit însuși Isus (Math. XIX. 46) căsătoria a fost întemeiată deja in pa- radis când Dumnezeu a dat lui Adam pe Eva de consoartă a vieții, însă amestecul carnal să întâmplă numai după alungarea din paradis. ’) Insă eumcă votul ce se scoate din Luca I. 34: w; I'otui tovto inel avSqa oi ya'wdxw, sau dacă mai voești propusul firm al virginităței, nu a detras din caracterul matrimonial al legăturei dintre losif și Maria, să vede cumpănirea următoare ce pe urma lui Ballerini o face Palmieri. s) îndătorirea reciprocă a contrahenților spre continuare nu repugnează contractului de căsătorie ca atare, ci numai unei anumite întrebuințări libere și nu face contractul de căsătorie irrit. Dacă punem cazul, carele precum se pare corespunde mai bine păreri generale a bisericei și conceptului nostru despre Maria, a ^cioarei celei mai curate, carea din primul moment al vieței sale în- cepând a stat sub o deosebită conducere dumnezeească: Că Maria înainte de logodire a avut intențiunea necondiționată (fiă ca voto fiă ca propus) de a păstra virginitatea sa nemaculată Domnului; apoi când din mo- tive. ceri îi pestreceau putința, a trebuit să se logodească cu losif, iar fi comunicat sfân- tului său mire intențiunea sa și ambi ar fi premis consensului de căsătorie îndătorirea reciprocă de a păstra nevătămată castita- tea, fire-ar d atare condițiuife în contra e sen ți oi căsătoriei? Dacă nu ne înșală toate, trebue să o negăm aceasta. -■ Nimerit scrie Palmieri în alăturarea sa cătră Ballerini: Cine premite contrac- tului său de căsătorie o atare condițiune, nu abzice de dreptul său, ci mai vârtos promite, că va abzice de acela. Pentrucă ori ce abzicere de drept presilpune de înainte câștigată posesiunea (potestatea) dreptului. *) (Va urm*.) ') Conf. Benedict. XIV, Commeutarius de D. N. Jesu Christo matrisque ejus festis. Bruxellis, Goemaerc 1866 Tom. II. p. 217: Matrimonium etiam sine copula constat: quodem enim matrimonium fuit inter Adam et Ev am ante peccatum (nam nonaisi post peccatum concubucrunt) veri matrimouii ustu- ram habuit. 3) Palmieri, Tractatus de matrimonio cbris- tiano. Romae es typographia polyglotta S. C. de propaganda fide. 1880 p. 24 ss: Conf. și Christ. Vega, Theologia Mariana. Neopoli 1866 tom. II. p. 240 ss. “) Qui pactum hoc praemittut contractai ma- trimonii, pot ins quam cedere juri, dicendi sunt pro- mittere cestionem juris; nam cessio juris supponit jam acquisitam po testa tem, quae contracta ispo ma- . ■. i ■, . -. 11 . . r. ? ii mieri 1. c. Bibi i ograf i e. A apărut: „Făt-frumos". Revistă Litereră. Anul II. Nr. 3. cu următorul cuprins; A. C. Cuza — Naționalitatea îu Artă. — Fapte (urmare) N. Gane — Dante. Infernul. Fragment din cântul IX. Traducere. G. Vâlsan — Pastel. I. Boteni — Domnul profesor Mușceleanu (schiță). A. Mândru — Mana (poezie). Cro- nica de E. „Dela țară“ de loan Agârbician. — „Luceafărul". —- „Răvașul" — Descrie- rea serbărilor dela Sibiu de N. lorga. Ju- nimea Literără — Traducerile din „Univer- sul" — Societatea corală. „Armonia" din Bârlad. Redacția și administrația: Strada Speranței Nr. 34 Bârlad. Numărul 30 bani. „Sămănătornl" Revistă Literară. Anul IV. Nr. 40. N. lorga. — Noii Episcopi din România. G. Vâlsan — Gândul greu (poezie). I. Boteni — Când eram mai mic (amintiri.) loan Borcia. — Vară (poezie.) G. Bogdan- Duică — Vasile Cârlova. Eugen Ciuchi — Adieri (poezie). N. lorga. — Cronică. Nu- mărul 25 bani. . ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 fii. Tatăl Mstn Carte de rugăciuni, împreunată cu Răs- punsurile dela i s. Liturgie, cu Troparele și Condacele învierii și ale sărbătorilor de peste an, și Troparele mortilor. Per- țul 32 fileri. Poșta Administrațiunii. Am primit și cuietăm abon. dela; Olih-K&ces 1905 sem. 2-lea. Tokis pe 1905. Casina Caransebeș pe 1905 sem. 2-lea. Bogata pe 1905 pătrariul al treilea. Dr. Cs. IbațfalSu pe 1905 pătrariul al 3-lea. Glod pe 1905 sem. 2-lea. Alma- șut-mare pel905. P. P. Lugoț pe 1905 sem. 2-lea. A. A, Miriapăcs pe 1905 sem. 2-lea. I. H. Gherla pe 1905 sem. 2-lea. Balăzshăza pe 1905 sem. 2-lea. G. P. Zonibor pe 1905 sem. 2-lea. Dr. P. F. Gherla । pe 1905 sem. 21ea. I. I. Gherla pe 1905 sem. 2-lea. i Tătârlaua pe 1904 și 1905. Reuniunea de lect. Tic* | vanul-mare pe 1905 sem. 2-lea. Babța pe 1904. Serios pe 1905 sem. 2-lea. Cu părere de rău roata poștelor ou depinde dela noi. KapnUdtdnya pe 1905 sem. 2-lea. Baia-de-Criț pe 1905 sem. 2-lea. Casina Lugoț pe 1904 sem. 2-iea și 1905 sem. I. Casina, Orăștie pe 1905 sem. 2-lea Lechineioara pe 1905. Fr. Eu:. Brașov pe 1905 sem. 2-lea. Reuniune de lectură, Fastiud pe 1905 sem 2-lea. Tăgșor pe 1905 sem. 2-lea. Ighiu pe 1903 sem. 2-lea. Feneșul-să* sesc pe 1901 și 1902. G. S. Orăștie pe 1905. sem. 2-lea. Kizbinya pe 1899. Distr. Șomcutei pe 1905 sem I. Cătina pe 1905 sem. 2-lea. Fetsăszopor pe 1904 și 1905. V. AL Orade pe 1905 sem. 2-lea. Casina, Sebeș pe 1905 sem. 2-lea. Casina, Abrud pe 1905 sem. 2-lea. Silha pe 1905 sem. 2-lea. Alsbujfalu pe 1904 sem. I. Veresmart (p. Borhid) pe 1905 sem. 2-lea Vestem pe 1899. Binevoiți a Vă îngriji si de ani următori. Borgitiha pe 1905 sem. 2-lea. Casina, Cluj, pe 1904 pătrariul al 4-lea și 1905 pătrariul prim. Binevoiți a ne trimite ți res- tanța pe pătrarele 2, 3 ți 4 ale anului acestuia. A. lulia-Maier pe 1905 sem. 2-lea. G. V. Eger pe 1905 sem. 2-lea. Ggâ-Alfalii pe 1905 sem. 2-lea. Tlturea pe 1905 sem, 2-lea. Buttgin pe 1905 sem. 2-lea. S. Gsorgiul-de-câmpie pe 1904 ți 1905. Len- chița-de-Mureș pe 1905 sem. 2-lea. Dr. E. Orăștie pe 1905 sem. 2-lea. B. D. Lugoș pe 1905 sera. 2-lea Poiana-Arieșului pe 1905 sem. 2-lea. Distr. Crasnei ți Vălcăului pe 1905 sem. 2-lea. Bobata pe 1903 sem. 2-lea. Districtul Ipp pe 1905 sem. 2-lea. Csih- telek pe 1905 pătrariul al 2-lea Binevoiți a ne trimite ți pe jumătatea a 2-a a anulai, apoi suoteți ia rând. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. 4 Pas. 356, N ' E E A Nr. 42. îa wa trecută, po Ungă toată seceta maro ce a fost, ■ totuși ît De mare însemnătate pentru Dame! marca fabrice! talia sa după ori ce modă cu ajuioriui aparatului de croit talie pentru dame Fie care P. S. D6mnă își p6te însa-șî pregăti cu 3 trurință de neînchipuit MF* Prima colonie de vlțA de vie de pe a căreia proprietar e FR. CASPARI, Mediaș 100, Transilvania, unica In întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă In quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate lifera vița de vie fru- moașă și trainică. Catalog ilustrat, cu diferite epistole de recunoștință., sA © © trimite gratis și franco. © © (25) 1—20 inventat de Anton Guschelbauer. A fost censurat de academie. și poșede nenumerate scrisori de recunoscință. își are patenta și e scutit prin lege în tote statele culte. o © o Prețul unui aparat e 3 oor. franco rambursat. © © © Se caută agențl lulius Ero* Sibiu strada iGO®0®©00GG0GGGGGGG©OQ0©0®©©0 G © ' O © © 0 © » ' narea de nou a clopotelor stricate, " mal 'de' parte spre facerea de dopate r Întregi armonidse, pe ț Jâpgă garanție pe mal mulți ani, ț^ro^4ute cu adju stări de fer b Mut, construite spre a le intOrce ™ - cu ușurință in ori ce parte, în ce clopotele sint bătuteMe o lăture prin'aceea ce sint mântuite m comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, .k — spre preadjustarea clopotelor vechi cu adjustare de fer M' bătut — ca și spre turnarea de t6ce de metal. T ■ (!) Preț-curanturi Ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco. <5 == găurite = Q de mine inventate și mai de gonite ori premiate, cari sint provădute Jk in partea superidră — ca violina «= cu găuri după figura 5 și pentru aceea aii un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut W și cu vibrarea mal volumindsă, de cât cele de sistem vechili, așa, (p c& un clopot patentat de 3ȘȚ fcg. este egal în tonul unui clopot (D de 461 kg. făcut după sistemul vechih. Mal de parte se re i $ ' ee recomandă spre pregătirea clopotelor nâuă, pe cum la tur- O1TTOTTE • XflVOTNY TXMK 1MB 32 Tipografia Serninariulni archidiecesan. Prospecte să trimit la' cerere gratis Cu t6ta stima: 17 (45 - 52) Antal Guschelbauer. Șopron. (Nagyszeben) Cisnădiei 3. § t G 8 G a O 9 o La BspositinuBa milenară din Budapesta de la w premiat on medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer Antoniu Hovotny în Timișora-Fabrie ; Tot felul de oroloage. juvaero din aur și ; argint, — tacâmuri din argint, recuisite I de aur și argint pentru biserici. : Cel mai mare iesosit din Ardeal : Mare deposit de sticle măritoare, ocheane și binocle :---------------- ; Comande! e se esecută numai ' . pe lângă rambursă. I Reparările se esecută prompt și eftin. 1 Cumpăr eventual schimb cu cel mai ' mare preț curent obiecte vechi de aur ; 1 ~ și argint și petri scumpe. = | La cerere trimit franco si gratis ; Prețcurent ilustrat. ; Nr. 3016, F. Orologiu cilindru re- । montoir din argint, cu acoperișuri ' duple de o construcție puternică și trai- | nică, costă 7‘30 coroane. i (5) 14-52 i©O©e©®G©©0©0©00G000©©©G©G©©Gi dată k de crepare. — Cu deosebire rftponiâiid (24) 89—52 Abonamentul: Pentru monarchia: Pe an 12 cor, 'i3 an 6 cor, , an 3 cor. Pentru străinătate: ■Pe 1 an 18 fre., 1 an W fre.. ' j an 4 fre. 60 cm. Foea apare iulie care Sâmbătă. Anul XV. ¥ IngorUuni: IUu șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia , ___^ară 10 fii. । Tot ce privește foaia, i să se adreseze la: Re- Foaie bisericească-politică. Blaj 28 Octomvrie 1906. dacțiunea și admini' strațiunea -Unicei in Blaj. Numărul 43. Ce ne trebuesc? | misiuni ori preoți? i — Articol sosit de afară. — | Cetesc cu multă plăcere ra- ț poartele tot mai dese ce se publică în „Unirea" despre misiunile popo- porale. Mă bucur, căci constat, cum vorba fericitului Pontifice Piu । al X-lea de a se reînoi toate intru > Hristos, au aflat răsunet în șesurile i adumbrite de Carpați. Mi-se înalță ; peptul de o sfântă emoțiune, când j cetesc cum sute de credincioși grăbesc să se împărtășească din { merindea eternă a Fiului lui Dum- ' nezeu. în acelaș timp însă, fără i vrere aproape, se naște în mintea ' mea întrebarea: proprie ce n,e tre- I bue noua: misiuni ori preoți? Avem | oare lipsă să se țină cât mai dese ; misiuni în mijlocul credincioșilor, | sau doară, ar fi mai bine, să avem i mai buni preoți, mai credincioși i păstori ai turmei creștine? ' Și eu, — să nu fie cu supă- i rare nimărui, — eu gândesc, că j mai mare lipsă avem de preoți, 1 decât de misiuni. । Iată motivele mele : i Ored, că suntem toți de acord când constat, că în s. Taină a Preoțiți, și respective prin ajunge- rea la un beneficiu eclesiastic nu ‘ numai mijloc de trăit, ci mai vârtos • misiunea sfântă de a vesti H/vangelia. — de a administra Sacramentele, a lăți : cultul și gloria externă a dumnezeirii, î — a conduce sufletele la Creatorul lor: i cu un cuvânt — a reînnoi fața pămân- j cului conform intențiunei Mântuitorului. Aceasta și așa sublimă fiind dar ; misiunea preotului, — cu ce drept, 1 întreb, ține cont cutare individ la i titlul, onorurile, bunurile reali ce | compet singur preotului „după ' inima d-lui Hristos", — cum de în- drăznește a se arăta în fața lui Dumnezeu și a lumii atare individ, care „preot" fiind nu preoțește, „păstor" fiind nu își paște, nu își adapă turma?! în adevăr trebue să se revoalte în om sângele când vezi, ce muncă gigantică trebue să supoarte unii — alții preoți, până i pot numai cu anii să aducă în or- I dine ceea ce a omis sau distrus ' antecesorii poate numai într’o clipă; j te cuprinde fiori de o mânie sfântă 1 când vezi, că ce a edificat, sădit i cu multă trudă antecesorii, succe- 1 sorul fără inimă le ruinează, stâr- i pește fără mustrare de conștiință! ! De pildă — în Biserica răsă- ' riteană nici până azi nu e în vi- ; goare usul, — ce zic? — preceptul , de-a predica regulat. Pentru ce I să nu o spunem? ■— la noi abia 1 aude poporul predici la sărbători ; mari, și arare-ori în Dumineci. Vor i turmă bine pregătită, aptă pentru fi sigur excepțiuni venerabile! Iată rădăcina tuturor boalelor sufletești! ■ . . ' 9 * Foarte să înșeală acei preoți, can cugetă a fi făcut destul datorințe- lor lor prin „măcinarea în fugă a sfintei Liturgii", Utreniei sau Ve- cerniei ! Oh, la aceste încă ai mi- siune, — dar mai ai la ceva foarte esențial, a predica. Fără a detrage ceva din însărnnătatea, majestatea Sfintei Jertfe necrunte, — nu cred să rătăcesc când afirm, că aceasta fără vestirea Evangeliului își perde toate foloasele, și întru cât aceasta Sfântă Jertfă să aduce de un preot nevrednic și un popor corupt -— să comite și sacrilej — aruncându-să „pânea fiilor — cânilor". însuși dl Hristos înainte de ce ar fi înteme- iat Sfânta Eucharistie — a predi- cat. A predicat, căci trebuia, ca din materia brută, aplicată spre tot ce e rău, diavolesc — să cio- plească întâi figura măreață; {din aluatul stricat să frământe cu pu- terea adevărului divin pâne moale, gustoasă; să creeze din fiul peririi — fiul mântuirei; — din corpul pu- tred — corp viețuitor, — corp, acomodat, templu a Spiritului vi- vificător, — corp, gata de a primi cu folos rîuri de daruri, ce se vor revărsă prin canalele cerești — prin sfintele Sacraminte. ...Da, da; dl Hristos trebui să-și creeze întâi o FEUILLETON. Poesiile lui Octavian Goga. Ar fi trebuit -ă zie poate: „poeziile domnului Oct. Goga", dar m’am mărginit gâ fiu mai scurt și să nn scriu domnul Goga, dopa cnm nn pe mat serie astszi domunl Eminescu. san domnul Coșbuc. E așa de pu:in cunoscut In-â acest nume, deși cercetători severi ai literaturei, i-au făcut deja loc alăturea de cei mei mari din poeții noștri. Și nu e mirare. Ne-am amăg:t de atâtea ori. eu talente, eari „promiteau* în- tr’una, fără să ne dea mei udata ce ne-au promis; ne-am obicinuit Bă vedem cnm scrii- torii noștri urcă încet de tot. fâșiei de ftiștel, scara nemuririi. Până eâna se ajungă în vîrf — și an ajuns atra doi. trei — îmbă- trânesc și scapă harfa din mână, sau se poticnesc, și observam abia in prăbușirea lor. că am pierdut uu scriitor mare. Octa- vian Goga s’a avântat de tinăr ia înălțimea, peste eare doar Eminescu și Coșbuc de mai planează. Slavici și Coșbne an fost recunoseuți numai după ani de muncă literară; poesiile lui Coșbne apăruseră aproape toate prin „Tribuna" și prin revistele de dincoace, și din colo nu-1 știea nici mama cucului, că există și el. Popoviciu—Bănățeauu a fost recunoscut de asemenea, după trecerea lui ia București, iar Viad—Delamarină a tră- buit să moară mai întâm. neutru-ea critica bucureșteană să bage de seamă, eă și omul acesta a scris ceva bun. Dintre scriitorii dela noi singur Goga a fost recunoscut dincolo, așa de tinăr — scrie abia de 5—6 ani, — fără să se fi sălășluit încă în metropola culturală a Bu- cureștilor. (Mi-a scăpat din peana acest „încă* fatal, căci tare mi-e teamă, eă și el are să ne lase!) Vidumul a nărui de curând în editura „Luceafărui"-™ ni-1 presiniă vrednic de cinstea, ea d. lorga să-l 'pornească; „cel dintâiu noet al Ardealului'. Și vor puteâ multe să ne snnuă dușmanii d-lui lorga. un lucru insă nu-1 vor spune, de sigur, că adecă d-sa nu ar fi destul de sever în ma- terie de critică!. . . Resfoiesc volumul încurcat, neștiind de unde să citez, ce si apreciez mai cu dinadins căci la dreptul vorbind, ar trâbui să-l citez aproape întreg (deși „reproducerea e oprită!") iar cât. pentru aprețiere, ar trebui să mă extind Ia un volum. Las sarcina aceasta pe sama criticilor noștri, mârginin- dti-ne ia cadrele mele rezervate de foile- tonist. Dl II. Chendi în volumul din urmă „Fragmente", amintește Apostolul și Oltul, două dintre cele mai puternice poezii a.ie lui Goga. menite de a-1 pune alăturea de marii noștri poeți. Cum articolul d-sale era scris înainte cu un an. credem eă alăturea de aceste ooesii trebue să se pună și altele mai recente, ca Dela noi, Plugarii și Clăcașii. Aceste două din urmă an acelaș sujet, și „Clăeașii" se ridică până la nivelul de bronz al strigătului de uriașă revoită din „Noi vrem pământ" alui Coșbuc. în deosebi Dela noi, scrisă oin prilejul aniversării morții lui Ștefan cel mare e de o vigoare cu totul ueobieinuită la poeții noștri plângători. Acolo, departe, spre soare răsare, în freamăt de foi din dumbravă Pe veci cetluite în marmură rece Dorm clipele noastre de slavă. Pag. 358 UNIREA Nr. 43. a o putea apoi nutri cu preasfânt trup și sângele Său. . . Orbit de patimi trebue să fie acela, care nu vede, că astfel are să purceadă și preotul! Și de oarece oamenii sunt muritori, se duc — mor cei instru- | ați, vin alți neștiutori — și adeasta | fluctuațiune e perpetuă —: drept \ aceea datorința instruirii, predicării, i nu poate înceta nici pe un minut. î întreagă viața preotului trebue să i fie un șir de predici neîntrerupt, ! cu fapta și cu vorba. Oăci oare ce 1 folosește sfânta Liturgie unui biet creștin, carele în ale credinței și moralului e ignorant. Pentru unul ca atare ascultarea sfintei Liturgii , e numai un obiceiu moștenit din bătrâni, — merge și el la biserică : pentrucă merg și alții, dar acolo ' stă ori șede aproape numai ca o | vită. De unde aceste? pentrucă mintea le este întunecată, inima acoperită de o ceață inpenetrabilă. j Precum e imposibil — excep- ționând vr’o abnormitate — să moară de foame cel ce se nutrește regulat —• așa de imposibil mi-se pare să fie lipsă de „misiuni sacre" i acolo, unde preotul nu numai își cunoaște, dar își și exerciază datorințele. Și dacă totuși vor fi unele parohii — precum, durere, sunt — unde e urgent ajutorul extern — misiunile —, apoi nu invidiez nici decât soar- tea confraților din acele parohii. Nu misiuni dară, ci preoți ade- vărați ne trebuesc, — preoți, — cari să fie gata mai bucuros a muri, decât a lăsa pe credincioșii săi fără învățătura. Ne trebue preoți dedicați cu ! trup și; suflet datorinței lor și nu. mercenari, cari fug cei dintâi, când văd dujmanul venind, în loc, ca apucând crucea în mână, să se i pună în fruntea credincioșilor, în- cingându-și coapsele cu adevărul și îmbrăcând platoșa dreptății. Alt- cum în zadar vor asuda lucrătorii harnici sămânând grâu curat, căci inimicul văzând sămânătura nepă- zită și negrijită, va arunca din bel- șug neghina, care crescând, va îneca firele grâului. G. H. Indolență și nedisciplină. Când doftorul observă, eă o bubă rea prinde rădăcini in trupul nostru, gândul lui cel dintâiu e să taie aceste rădăcini primejdioase, și dacă se poate, să le nimi- cească de tot, ea să nu aivă urmări funeste. Organizmul nostru național încă sufere azi de o mulțiine de morburi, cari fără amâ- nare trăbnese vindecate, și acolo unde me- dicamentele nu mai ajută, trăbue tăiată rana și curățit cornul de tot ce e rău. Indolența este una din boalele ee Im- pedecă mai tare desvoitarea organismului nostru. Avem o mulțime de reuniuni, cum prospireazâ ele oare? Să aranjază an de an netreceri și conveniri sociale, cum sunt cercetate? Ne lăudăm, eă facem parte din partidul național; că suferim alăturea cu conducătorii noștri prigoniți și osândiți, dar, cum ne conformăm noi oare hotă Firilor con- ferențelor noastre naționale? Dacă tinerimea începe ceva, o parte din bătrâni stau nepăsători și zic: „tot ee e tinăr e necopt, faceți ce-ți face, treaba voastră!11 Tinerimea în fața acestora, de multe ori își perde curagiui și zice: „nu putem face nimic, nime nu ne sprijinește!* Și unde am ajuns? Acolo eă avem puțini bătrâni și prea puțini tineri. Causa este indolența noastră, cu care am ajuns de poveste. Să refer acestea mai mult la pătura cultă, la inteligință, despre indolența popo- rului ar fi multe de zis, una insă cutez a afirma eu toată îndrăzneala fără teamă, că voi fi desmințit: indolența poporului. în ceiea mai multe cașuri, să deriva din indolența conducătorilor lui. Un alt morb tot așa, dacă nu mai pe- riculos este nedisciplină. Este știut, că popoarele și națiunile ceiea mai bine disciplinate, au înaintat cu pași repezi în cultură și buna stare. Cum stăm noi în privința aceasta? în multe părți poporul nu ascultă de preoți și învățători; preoții și învățătorii de mai marii lor. Sunt preoți și învățători, cari nu să sfiesc a critica și defăima pe su- periorii ior în localuri publice. în fața străi- nilor. Acesta e de nesuferit și arată o rea creștere și lipsa adevăratei culturi. Răni cel mai mare e însă, că avem oameni cu roi de conducători, cari nu să însuflețesc și uu știu însufleți. Sunt preoți. în fața cărora să stai smerit, ca în fața unui mucenic, și sunt preoți, cari nu sunt vrednici, că fac parte din această tagmă sfântă. Sunt învățători, cari și-au dedicat viața întreagă cultivării poporului. Și sunt învățători, cari nu merită ca neamul să-i mai sufere, să poarte titlul de învăță- torii lui. Acolo donai și tu, arhangel bătrîn Tu Ștefane, Sfânt Voevoade Ce-ai scris strălucirea norodului tău Cu sânge dușman de noroade. ■ Măria. Ta! Suntem bătuți de nevoi, La noi în zadar ară plugul, Căci holdelor noastre cu spicul de aur Străinul le fură belșugul. Și lacrimi curg din ochii noștri nă- pătuiți. Lacrimile aceste, în deosebire de văicărările poetastrilor celor alalți sunt me- nite la poetul Goga, să curgă potop numai pentru ca să spele rugina de pe oțelele Voevodului, pe care îl roagă să ne trimită din împărăția lai de sus nn crai mândru și tinăr, ca să le încingă iarăș. în „Plugarii4 •— creștinii cari nu au sărbătoare — cetim: Și nimeni truda nu v’alină, Doar bnnul ceriului părinte De sus, pe frunte vă așază Cununa razelor Ini sfinte. pentru ca iubirea fără margini a poetului pentru acești „cei mai buni copii ai firii, crescuți în lacrimi și sudoare4, să se sinte- tizeze în versurile din urmă, tăiate în bronz: A mea e lacrima ce-n tremur Prin sita genelor se frânge. . Al meu e cântul ce-n pustie Neputincioasa jale-și plânge. Ci în pacea obvdirii voastre Că într’un întins adânc de mare Trăite ’nfricoțatul vifor Al vretnilor răzbunătoare. După aceste versuri de bronz, urmează numai de cât cele 5—6 pasteluri, de o cla- ritate neîntrecută. Iară cum salută poetul răsăritul soarelui în „Dimineața0: .... iar vântul pribeagul drumeț Sfios fâlfăind din aripă, Din doru-i nestâns ți în veci călător O doină domol înfiripă. Și doina o cântă alunii din cring Și-o tremură ’n murmur izvorul Și doina trezește și turma din deal Și turma trezește păstorul. Și doina se zbate și frunzele plâng Și codrul prelung Bă ’nfioară Când iată, prin neguri cu sârg străbătând O răză solie pogoară: Deschideți larg poarta, citrunților brazi Să vie împăratul măririi, Să mângâie jalea nostânsului dor. Să împace durerile firii. Alt gen de poezii sunt cele cu sujet din satul poetului. întâlnim aici pe popa Irimie, Dascălul, Dăscălița. Laie-Chiorn, ți- ganul, Jupanul Barbă putrâdă și fata Ini Ida „cu ochi verzi ca leușteanul. cu păr roș ca cărămida4, și Anița-Crișmărița. Asupra tuturor acestor creațiuni pla- nează o umbră de melancolie; poetul re- gretă că s'a smuls din sinul acestei vieți atât de simple și atât de tichnite. Cu o ușoară mustrare ie zice bătrânilor: De ce tn’ați dus de lângă voi, De ce m’ați dus de-acasăî Să fiu rămas ficior la plug. Să fiu rămas la coasă. Doar nici eu nu mă rătăceam Pe atâtea căi răslețe Și aveți și voi în curte acum Un stâlp la bătrânețe. Că mă însuram când isprăviam Cu slujba la împăratul Doar casă aveam în rind cu toți — — Cum m'ar cinsti azi satul... Și icoana bătrânilor rămași „fără stilp la bătrânețe4, revine iarăș și iarăș în ver- surile din Casa noastră, Bătrânii, Zădarnic, Pace, Părăsiți ete. Stânsă-i para luminării De pe lespedea de peatră Și bătrânii bieți alături Tot mai stau uitați la peatră Doar târziu, când prind mai aprig în vecini să latre cânii. Ei tresar, să văd In față . Și plâng amândoi bătrânii. în aerul năbușitor al orașelor mari poetul visează, să se însoare cu iubita Ini, să fie cel mai eu minte la el în sat, iar ea cea mai frumoasă: — Copiii noștri tu să-i înveți Credeul... Născătoarea S’ajung să-i văd cântând pe toți tn strană, sărbătoarea. Atuncea împăcat cu rostul Acestei lumi deșerte. Să mor să-mi zică Bătu întreg Un: Dumnezeu să-l ierte! In Zădarnic, chiar încearcă poetul să se înșirnie iarăș în joc cu ficiorii din sat; Noroc, logofăți de-acum zece ani Primiți-mă rogu-vă iarăș Așa, m’așteptați vin și eu cu voi Cămașa resfrâng o de mâneci, Nr. 43. UNIREA Pag. 359. La alegerile de denotați, am dovedit până ia evidență, eât suntem de nediscip- liaați. Preoții și învățătorii . de o parte, poporal singur de cealaită parte, și îți creștea inima de mândrie, când vedeai preoți și învățători în fruntea poporului mergând să sărbătorească pe alesul, pe mirele neamului românesc. Boaleie acestea sunt foarte primejdi- oase. rădăcinile lor nisuesc tot mai afund tn corpul nostru național și e pericol să ne învenineze tot sângele. Nu mai e vreme de amânat, trebue tăiate eu cuțitul și arse cu ferul roș. ca să dispară eu totul și să nn se reslâțaseă. Dacă vrem să fim ceva, tn lături cu nepăsarea; să ne supunem bu- nilor sfătuitori și să fim ia postul nostru, când datorința ne chiamă. — altcum pierdem terenul zi de Zi. Oile fără păstor, se îm- nrăștie și lupul le rănește! Afacerea „Economului" in Cluj. — Deja de mai mult timp s’au colportat prin public diferite svonuri despre o mică criză internă, prin care trece „Economul" din Cluj, în urma peuzionării directorului exe- cutiv al acestui institut. Bas. Podoabă, pen- zionare urmată, pecutn se șoptea, din motive binecuvântate. Ca organ centru ocrotirea intereselor băncilor noastre, chemat a urmări cu aten- țiune și a controla tot, ee se rapoartă ia viața așezămintelor noastre financiare, am căutat a ne câștiga informațiuni mai de aproape asupra mersului acestei crize și adevăratelor cauze ale nonelor animozități Înjurai „Econe>wui", animositdți, cari, ne- cum se știe, au. determinat direcțiunea deja și la convocarea ..unei adunări generale ex- traordinare pe 18 Ianuarie 1908. . Informațiunile. ce ne-a succes a câștiga asupra acestei afaceri, regretabile, "eu atât : Să ’ncepem alaiul, vrășmașului alai De praznicul sfintei Dumineci. Un pas înainte și doi Înapoi La dreapta, la stânga ’namte .... Un pas — — — — — Versurile săltărețe se rup aici brusc, poetul citește în ochii tuturor, că ei nu mai îl vor tovarăș, deoarece nu mai știe să joace hora. Cele patru versuri din urmă în iambi greoi, ne spun toată amărăciunea poetului pentru că el nn se mai potrivește la joc ctt tovarășii lui de odată. Altă menire i-a rânduit Dumnezeu, pe sama neamului românesc întreg. Rămâne, ea neamul românesc să-l știe anreția și sprijini dună merit. i ' ' ‘ ' Al. —«==»— C&rți de rugăciuni; ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 fii. W nostru Carte de rugăciuni, împreunată cu Răs- punsurile dela s. Liturgie, cu Troparele și Condacele învierii și ale sărbătorilor de peste an, și Troparele morților. Per- 1 țul 32 fileri. mai vârtos, eu eât este prima de felul acesta la băncile noastre, se -pot rcsuma în urmă- toarele: încă în vara anului curent direcțiunea „Economului* a dat de urmele mai multor iregularități comise de fostul director exe- cutiv. B. Podoabă, eare între altele a in- eassat dela clienții băncii ea interese mai multe mii de coroane, ne cari în ioc de a le administra la . coasă, ie-a folosit pentru scopurile șale proprii. ' Constatate■ abusurile. primul lucru al direcțiunii n fost — nerum nici nu se puteâ aitfel — de a delâiura dela conducerea afacerilor pe directorul abuziv, și aceasta în toată liniștea și fără alarmarea publicului, cum și era în interesul bine priceput atât a persoanei compromise, câ; și a iustituțiunii însăși. L-au cons:râns deci pe Podoabă, să-și înainteze cererea de penzionare. îm- preună cu o declarațiune de asigurare, Că ia răspunderea pentru eventualele pagube constatate din vina sa. Pe baza acestora direcțiunea, care a dorit însă-și o aplanare pacinică a afacerii, a regulat penzia fostului director executiv, eu începere dela 10 Ia- nuarie 1906, și la locul devenit vacant a ales pe dl Dr. Amos Frâucn, luern ce l-am anunțat și noi la timpul său în aceasta Revistă. Podoabă. însă — față de care direc- țiunea „Economului" a arătat toată solicitu- dinea posibilă între împrejurările date. — nemulțumit, cum se vede, cu situațiunea, în eare a ajuns și crezându-se poate mai puțin vinovat, de cum de fant este, a în- ceput să caute „aderenți" între acționari, pentru-ca eu ajutorul lor să Însceneze o acțiune ostilă actualilor conducători ai „Eco- nomului". I-a și succes, prin‘diferite apu- cături, a câștiga pentru scopuri e sale un grup de acționari, unii înrudiți cu dânsul, cari în frunte cu dl Dr. Aurel Isaen, fost president al societății (și de prezent cel mai mare inimic al băncii, cum însnș s’a de- clarat) și dl losif Onciu. membru in direc- țiune, au cerut apoi convocarea unei adunări generale extraordinare, pentru amovarea di- recțiunei actuale. Cererea aceasta și con- vocarea le-am publicat și noi în Nr. nostru 41. d*ela 8 crt.’ îutr’adee^, cei-ce aveau pe inimă sal- varea repptațiunii fostului director al „Eco- nomului" și binele (?!) acestui institut, au început uneltirile lor față de actualii condu- cători ai „Economului", adresându-le prin rostul membrului din direcțiune losif Onciu, atât în noul ziar cotidian magiar din Cluj: „Az Or", cât și în broșuri separate româ- ț nești: „O rugare deschisă" plină de grave învinuiri, cari pentru un institut mai puțin consolidat și binereputat decât „Economul" puteau eventual avei urmări fatale. In 'fața aceepi situații direcțiunea „Economului" s’a văsuț în fine îndemnată ■a eși din rezerva, ce și-a impus-o în întreaga aceasta afacere, și prin o „declarațiune" publicată îu „Az Or“ și U „Gazeta Tran- silvaniei" a deaminți categorie punct de punct toate aserțiunile cuprinse în „Rugarea deschisă" a dlui Onciu și a soților săi. ne- temeinicia cărora a evostatat-o ulterior — pecum suntem informați — și comitetul de Supraveghiare al societății. Pentru notele j personale din broșura din chestiune direc- I țiunea și-a rezervat a-și lua satisfacțiunea cuvenită pe altă cale. . După toată probabilitatea, întreagă campania contra „Economului" si a condu- cătorilor săi actuali, se va termina cn eșec pentru inseenatorii ei, căci direcțiunea „Eco- . Dornului" văzând câ râsniatn indulgenței sale ; față d$ Podoabă este ingratitudinea a făcut । arătare eriminulâ contra iui, cerând tot । odată sechestrarea întregei șah- averi, astfel | că în această afacere odioasă — necum foarte nimerit observă uu ziar magiar din Cluj — forul superior azi nn mai este adu- narea generală a bămii. ci tribunalul și paragrafii. Pagubele cauzate institutului prin manipuiațiunile ilicite ale lut Podoabă sunt de altcum relativ neînsemnate și vor afla deplină acoperire din averea dânsului. Situația „Economului" este absolut neatinsă prin aceste manipulățiuni și iustitutul stă pe . aeelea-și baze sigure ți solide va și în trecut, b o curând u-se de cea mai mare încredere, atât a acționarilor, cât și a deponenților săi, cari, eu exeepțiunea celor direct interesați ori seduși, au rămas eu totul impasibili față de svârcoiirile fără rost ale celor câți-va maieontenți. — „Revista Economică" Nr. 43. CORESPONDINȚE. Scrisoare din Viena. — Dela corespondentul nostru,. — 23 Octomvrie 1905. „lată-ne cu tarea îu țară" e eea din- tâiu vorbă, carea o adresez „Unirei", Cui i-ar fi treeut prin gând, și ar fi erezut vre- odată, că în prima jumătate alui Oetomvrie să vezi zăpadă prin livezile din jurul Vienei? Și iată că în anul acesta s’a întâmplat, și temperatura a scăzut sub zero ețt doue grade și jumătate! Oamenii învâțați cearcă să espliee împrejurarea aceasta cupă niște legi fizice. Politiciauii o dau pe altă coardă, și vreau să o espliee ca o avertisare. că Nemții din Austria, cu toate că ei judecă lucrurile totdeauna rece și liniștit. împrejurările, între cari se află azi patria, au să le judece cu mult mai rece, decât pâuâ aici. Și an mult de cumpănit. Criza un- gară nu se mai sfârșește până e lumea. Fejervâry s’a dus de aici cu un program bogat, eare ar puteâ aduce țării un folos mare, de n'ar aveâ cusururi mai mari, și de ar fi realizabil. Nici chiar, gazetele cetea mai aulice nu au nici o nădejde în pro- gramul acesta. Mai ales celea catolice, cum e „Vaterland" îi și spun lui Fejdrvâry, că luzădar mai încearcă. Mult au să-și frământe capul și cu Slavii de sud. Cu cei de nord au pace, căci aceștia nu se pot împăca ei între ei de loc. și astfel nici activitate comună nu desvoaltâ. Cei de sud, voind să stoarcă câte și mai câte concesiuni dela austriaei, au compus rezoluția fiumană, tractează cu coaliția, vezi bine nu serios, ci nnmai ca să spărie pe Austriaei. Aceștia știu, că toate svârcoiirile Slavilor nu sunt serioase, nici nu duc la izbândă, de aceea ca să fie co- media deplină, au trimis pe ministrul de agricultură în Dalmația, ca „să se informeze, Pag. 360. UNIREA Nr. 43. ce reforme agronomice au să se Introducă în partea sudică a imperinlni.4 Dar, după cum s’a esprimac un daloutin. din infor- mațiile acestea nu se va alege nimica. Din 18—21 ale iunei viitoare se ține ÎU Viena congresul catolicilor Austriaci. Vor fi reprezentate toate popoarele catolice din Austria. Pregătirile se fac deja de acum e anul, de aceea nutem spera un rezultat cât de frumos. — Mult s’a scris, și s’a vorbit la noi despre un congres, mai întâiu preo- țesc, după aceea mixt Trebue să știm cu toții, câ din capul nostru nu putem face astfel de congrese, ci anmai studiind modul, cum se țin acelea In Austria și in Germania, — de aceea dându-se acum ocasiune bine- venită Invit pe frații preoți, cari se ocupa i serios, cu astfel de idei. »ă vină la congresul | acesta, Informațiuni dă bucuros „Das vor- bereitende Comite des V. oster. Kathoiiken- tages“ Wien I., Bâckerstr, 14. rum și „Mem- brul Româuu. Viena 1. Augustinerstrasse 7. III. 32. Sâmbătă in 21 1. c. a fost procesul I informator a contelui Ziehy Gyula. denumit ; de episcop la Pecs; în săptămâna aceasta I va fi procesul informator a profesorului nniv. ! Dr. Prohâszka, denumit de episcop la Alba- i Regală, de nude trece Dr. Vărossyal Ca- : ioesa. — Puțini episcopi v^r ii fost, mai ales in Ungaria, cari să fie ridicați la eni- scopie dela brâu negru, cum e Prohâ-zka. E drept, că puțini vor fi și fost ca Prohâszka. La revedere! lob. Misiuni poporale. A. B.} in Oct. 1905. i Din 11 sara pâuă în 14 Aug. cătră : amiazi s’au ținut astfel de misiuui în Abrud | (Munții apuseni). Un scurt raport — cu | adausul, că se va reveni — s’a fost făcut । acuncia îndată în „Răvașul1*, iar altui mai lung — putem zice amănunțit și credincios, s’a făcut în „Gazeta Transilvaniei*1. La cel dintâiu nu s’a mai revenit nici până acum, la 2 luni; a fost rău, că s’a trecut la ordinea zilei peste un lucru, care-și are însemnătatea sa mare, mai vârtos în învă- țăturile, ce se pot trage din ei. De aceea mă opresc eu asupra lui, acum, după o așteptare zadarnică de două luni. Misiunile, ținute în biserica parohială gr.-cat. din Abrud, s’au bncurat, de împre- ună lucrarea și povața înțeleaptă a proto- popnlni Clujului: Dr. Elie Dăianu. Au luat parte la ele popor din Abrud, Abrudsat și mai toate comunele gr.-cat., în- vecinate, în frunte cu preoții lor și inteii- gința românească din opidnl Abrud. Deja sara de început din 11 August făgăduia bunul mers și sfârșit al lucrărilor, căci pe lângă mulțimea de popor era de față tot ce are Abrudul mai ales și bun. Și pășirea celui dintâiu orator: Dr. Elie Dăianu pe amvonul bisericii parohiale chezășuia și mai mult, că și conducerea s’a pus în cele mai bune mâni. A fost un noroc, că s’a pntnț câștiga în Abrnd chiar aceia, care este pro- pagatorul misiunilor poporale in sinul po- porului nostru românesc, acela, care mai curând a priceput și & pus în aplicare vor- bele mari ale Preasfințitnlui Părinte Papa Piu al X-lea: „A înnoi toate intru Hristosf Iată vorba mare, dela a cărei împlinire atârnă, ca să se schimbe fața pământului, și văzând zădărnicia goanei dună ale lumii acesteia nestatornice, să ne întoarcem iarâș la Dumnezeu. în carele singur este mântuire 1 Și ee ar fi mai potrivit în seopnl acesta, ca tocmai misiunile spirituali. în cari po- porul și mai ales preoțimea este rechemată la Hrisios, „calea, adevărul și viața.tt Iată scornii înalt al misiunilor! Șt să mai încapă aci pedeei? Ele nu s’au văzut aici în locurile noastre muntoase, unde și numai o singură eomună se întinde pe zeci de chilometri, căci toate își aveau la Abrud trimișii lor. Ba pe Dumineca din 13 Aug. erau gata 8ă plebe mii din comunele: Bistra, Câmpeni și Certege cn preoții lor bravi, cari lăsând munca sfântă, se denărtaseră Sâmbătă noaptea dela Abrud, ca să-și aducă credincioșii. Se și ceruse și dobândise dela Blaj, ca în Dumineca aceea s. liturgie să se poată face sub eerui liber, ca s’o poată asculta toți. Ploaia torențială însă, ce s’a descărcat asupra noastră, ne-a lipsit de fe- ricirea de a ne închina așa înălțător, pecum i doriana, iui Dumnezeu. A trebuit deci să rămânem tot numai cei de mai înainte, bu- curâudu ne cu toții de darul bogat, revărsat , din cer după atâta secetă în natură. 1 Predici la misiuni au ținut: Dr. Elie Dăianu 4 Ales. Papin (Bistra) 1. Petru Simu (Câmpeni) l. Ariton M. Popa (Bucium-șasa) 2. loan Bălan (drd. Vieua) 1, loan Is. Tordai j (Ofenbaia) 1. și Nic. Ungurean (Mușca) 1. învățămintele scoase din forma acestora este, că niște schițe cel puțin ar face cel | mai bun serviciu celor ee se vor angaja în I viitor la ținerea’de misiuui poporale în di- ! feritele locuri. S’ar păstra astfel o unifor- I mirate dacă nu mai mult. Și să sperăm, că Dr. Dăianu va aduce și jertfa aceasta, dacă nu singur, îu colaborare cu aiți membri distinși din clerul bisericii noastre! E o chestie de înaltă onoare a acestei biserici! 8. Ignațiu de Loyola a dat modele de exer- ciții spirituali în mâna clerului unei biserici universale ! La ascultarea mărturisirilor, pe lângă unii din preoții de mai sus, au luat parte și următorii: R. Marcu (Bistra), losifArieșan (Certege) și Nic. Comiu Pouoreanul (Ponorel). S’au mărturisit la 300—400 credincioși, pri- mind s. cuminecătură cam 200 in Abrud, iar ceilalți în bisericile lor de acasă. Misiunile s’au încheiat Luni în 14 Aug. cu servirea parastasului ia mormântul fos- tului paroh și vice-protopop on. în Abrud: Alesandru Ciura, când tot în cimiter s’a făcut o eomemorație și ia mormântul neui- tatului: Alesandru Filip. fost membru în comitetul central al partidului național și unul din cei mai aleși bărbați ai neamului. Distinsa văduvă a acestuia, dna Ana Fiiip și cu nepotul Dr. Lanr. Pop. în tot decursul misiunilor, au și învrednicit pe oaspeții străini de eea mai gingașă aten- țiune și în deosebi pe dl Dr. Dăianu — oaspe stabil ia dânșii. în fine nu pot încheia fără de a aminti eu regret, că pe când țînta misiunilor noastre era și reținerea dela Maria Radna, unui din confrații noștri preoți, chiar printre noi a trecut într’acolo fără de a o ști noi aceasta, decât mai târziu din alții. Medice.________! ■ întâin noi, ministrul altarului, să ne înnoim întru toate în Domnul, ținând ue- clintiți la învățătura și așezămintele uestri- eare ale bisericii noastre. Atunci abia vom ajunge, ea unele lucrări de năimiți, ce s’au încuibat la noi în biserică, să se șteargă pentru tot deauua și să nu se mai facă ce- remonii. eonttare cu iotul dogmelor eaioiice,... 'Eremitul. Convocare. In sensul §§-lor 25 și 27 din Statutele „Reuniunii învățătorilor diq Arhidieceza gr. cat. de Alba»lulia și făgăraș" se convoacă Adunarea generală a Reuniunii la j}laj, pe zilele 8 și 9 Jfoemvrie st. q. 1905, pe lângă ur- mătorul PROGRAM: Ședința I. Ordinea de zi: 1. La 9 oare a. m. participarea în corpore la serviciul divin în catedrala Me- tropoliei. 2. La IOVî oare a. m. deschiderea adunării generale. 3. Constatarea membrilor prezenți. 4. Raportul comitetului central despre activitatea reuniunii în anul expirat 5. Raportul cassaruluL 6. Raportul bibliotecarului. 7. Raportul comitetului redacțional al organului reuniunii „Foaia Școlastică.“ 8. Exmiterea comisiunilor: a) pentru examinarea rațio ciniului pe anul 1904/5 și a proiectului de budget pe anul 1905/6. c) pentru examinarea raportului co- mitetului redacțional. 9. Propuneri eventuale. Ședința II. Ordinea de zi: 1. Raportul comisiunilor exmise in ședința primă. 2. Disensiune asupra manualelor de școală folosite in școalele primare din Ar hidieceză. 3. Fixarea teselor pedagogice știen- tifioe pentru proxima adunare generală. 4. Desbaterea propunerilor intrate la biroul central în sensul §. 29 iit. c. din statute. 5. Dispozițiuni p entru verificarea pro- cesului verbal. 6. închiderea adunării generale. Blaj, din ședință biroului central ținută la 30 Septemvrie 1905. Gheorghe Muntean, petru Ungureaq președinte. secretar I. Nr. 43. U N IR E A Pag. 361. Dare de samă și mulțăroită publică. Cu ocasiuuea petrecerii aranjate de inteiigința română din Vidrusen. la Sântă Mărie, 28 August n. 1905. au Intrat dela Preastimații oaspeți suprasolviri benevole, eârnra le esprimăm și pe această cale sin- eerile noastre mulțămiri: Domnii frații Bratu. arendatorii domi- niniui Șulnțian diu ioc 16 cur. 80 fii.. Măjâi Ferenez, not, cere. B. Beșineu 2 cor. 40 6L. Valeriu Platou. învăț, Lăscud 40 fii.. Va- siltn Cioban. învăț. Mădăraș 40 fii.. Augustin Pop, învăț. Șeușa 40 fii. Vasiliu Costea, învăț. Subpâdure 40 fii.. loan Roman, stud. sexian 40 fii. Filon Roman, i ed. abs. 40 fii. ambii din Uroi. Elie Lupu, paroh, Baiint- falău 1 cor.. Familia Preeun, Șenșia. naroh 1 cor.. Familia Soeol. .proprietar. Uroi 3 cor., Dnmitrn Sâmărghitian paroh. Oi'ba 1 cor.. Familia Vodă, paroh Vaidei 1 cor.. Georgiu Dănilă, paroh. Bonyha 1 cor.. Etnii Galea, comerciant. Korod-Sâumărtin 2 cor. 40 fii., Ilariu Nicoară. cancelist. Teaca 1 cor.. Fa- milia Orbeau, paroh, Iclănzel 1 cor.. Aurel Oros Rusu. proprietar în loc 2 cor. 40 fii. Prin postă am primit dela marimmoșii domni: Nicolae Oprean. comerciant în Maros- Vâsârheiy 2 cor., Ștefan Stoieovici, paroh, M.-Cristur 2 eor. Venitul brut 139 coroane, din eare substragându-se spesele avnte, rămâne un venit curat de 66 cor. 76 fii., din care în ziua următoare s’a comandat pe sama școalei din ioc recuisitele necesare de învățământ. tn fine aducem tuturor Preastimaților domni și doamne, cari au binevoit a ne onora eu presență lor. muițămiteie noastre sincere. Vid rasă u. la 28 Septemvrie 1905. Comitetul aranjator. Tipicul bisericesc. Preavenerat Cler Român! în anul 1886. am edat , Tipicul bise- ricesc*. Acel opșor a fost foarte bine primit, căci cuprinde multe îndrumări folositoare, atât pentru preoți cât și pentru cantori. Tn prefața opului, mi-am exprimat spe- ranța. eâ ca timp se va eda un tipic bise- ricesc complet; însă edarea se întârzia, iar Tipicul meu se cere din zi în zi; drept aceea m’am decis a scoate din acel op o edițiune nouă, pentru eare mă rog mai ales de frații protopopi, să binevoiască a recomânda opul preoților, docenților și cantorilor. Prețul opului îl defig ia 2 coroane și 20 fileri, și-l voiu trimite francat. Preuumerațiunile să se insinue la sub- scrisul și la oficiile protopopești. Colectan- ților dela 10 exemplare voi da unul rabat. ■ Dacă voiu dobândi prenumeranți înde- stuiitori, opul va ieși de sub tipar cât de curând. Prenumărațiunile mă rog sâ se trimită până în finea lui Octobre. Din opurile mele să mai află: „Tipicul preoțăsca cu 50 fileri exemplarini. Un opșor de mare folos centru teologi și preoți tineri. Apoi „ Viața sfinților* cu prețul scăzut dela 6 eor. la 3 coroane. Cu adâncă stimă. Sigetui Maramurășulni (Mâr amar o 8- sziget) ia 30 Septemvrie 1905. Tit Sud, parohul Sigetului, Vicarul Maramurățiuui. CAtra P. T. Cetitori! Apropiindu-să sfârșitul anului venim a ruga eu toată onoarea pe On. noștri abonenți, cari să află în restanță cu abonamentul, de pe anii trecuțiT cât și de pe j anul acesta, — să binevoiască a - »i-l trimite fără amânare, pentruca j foaia să-și acopere spesele sale cu | tipărirea și edarea ei. i Administratiunea. I . . * ■ i Noutăți. Din' Arhidieceză. Demetriu Cuteanu, protopopul Ciehindealului. la cererea pro- prie, a fost trecut în deficiență eu ziua de 1 Ian. 1906 — Nicolau Ticaciu, capelan în Săcădate a fost numit administrator naro- hial. — Simeon Moldovan, paroh în Noul- săsesc, a fost numit administrator protopo- pese ai Cichindealului. Hymen. loan Dedrețian, teolog abs. și Aurelia Rațiu, anunță serbarea cununiei lor, | ce se va celebra Duminecă în 5 Nov. n. a. c. în biserica gr.-cat din Filpișul-mic. COOCUTS. Până la 15 Nov. n. e deschis concurs neutru ocuparea narohiei Asinip, ; din districtul protop. ai Aiudului. Emolu- I mente: case parohiali neiocuibile. Edificii : economice. Porțiunea canonică peste 20 i jugh. Leetical și stolele îndatinate. Venitul î congrnai socotit în 45188 coroane. : Congregația comitatului Alba-inferioară l e convocată in ședință, ordinară pe 30 crt. ! La ordinea zilei 160 punpte, dintre cari aproape 40 sunt adrese de a comitatelor, pentru ori contra guvernului, pentru coaliție, pentru resistința pasiva,, pentru apărarea constituții, pentru sufragiul universal ș a. Ar fi de dorit, ca membrii români să se pre- sinte în număr cât de complet. Proteste antigreoe- în Brăila s’a ținut un mare n’eeting de protestare contra atro- cităților grecești din Macedonia. Deși aci se află cea mai mare colonie grecească în România, și deși la meeting se adunase imens public, totuși nu s’a întâmplat nici un scandai. Internatul de fetițe a primit dela Ni- cuiae P»p, Blaj. 7 cor. și dela A. C. Domșa, Blaj, 7’44 cor. Constituire. Societatea bisericească- literarâ „Aiexi-Șineai® a teologilor din Gherla s’a constituit pe anul scolastic 1905/6 în ședința ținută sub nresidiul Magnificului și Reverendissimuiui Domn loan Georgiu, ca- nonic și rector seminaml. la 5 Oct. u„ fiind de față și Clarissimui Domn Dr. Victor Bojor. prof. și conducătorul societății. în modul următor: Președinte: Traian Trufaș, teolog anul IV.. Vice-președ.: Vasile Hossn, teo). an. IV. Secretar: Ceciliu Demian. teol. an. III.. Controlor: loan Brehaița. teol. an. IV., Cassar: Alexandru Maxim, teol. an. III, Bibliotecari: loan Pop și George Pop, teologi an. III.. Notar: Mihail Someșan, teol. an. II, Arhivar: Pompeiu Vlăduț. teol. an. II. — Membri în comisiunea literară: Tit Bud. teol. an. IV.. Alexandru Murășan, teol. an. IV.. Alexandra Mihalca, teol. an. III., loan Kovăts. teol. an. II., Vasile Szabd, teol. an. II., Nicolau Juhâsz, Paul Fetti, Patrițiu Trufaș și Ștefan China, teologi an. I. Aviz* ,P. T. Acționari ai institutului de credit și economii „Câmpiana® cu sediul în Mociu, prin aceasta sunt rugați a achita a 5-a rată din prețul acțiunilor. — Direc- țiunea. Contribuțirmea directă după porțiunea canonică preoțească. în sensul resoluținuei Judecătoriei reg. administrative ddto 10 Maiu 1905. Nr. 1305 are să se compute în dnplu beneficiatului la statorirea listei viriliștilor diu renreșentanța comunală, nn numai în cașul când o plătește beneficiatul, ci și atunci, când această eontribuțiune o plătește biserica tn locul iui. Motivele sunt, eă în sensul le- gilor vigente, darea inmobilelor cade îu sarcina individuală a usufrcetuariuini; fiind usufruetuariul beneficiului parohial respectivul preot: eontribuțiunea obvenitoare pe inmo- bilele. ce aparțin beneficiului se presență, ea dare personală. în consecința această, con- tribuțiune trebue sâ se compute în favorul preotului la statorirea listei membrilor dună dare ai representanței comunale în sensul art. de lege XXII—1896, § 33. Nu im- noartă. eă darea o plătește biserica în locul i preotului; căci din punctul de vedere a drep- turilor eotnntraie împreunate cu sarcina eon- tribuținnei decisiv e. eă darea in sensul legii în sarcina cui cade; și pentru aceasta nu se poate lua în considerațiune. dacă faptiee solvirea dării în virtutea cutărui acord, o iea altul asupra-și și respective biserica. Convocare- Pentru a lua hotăriri pri- vitoare ia situația politică de azi. convocăm pe toți locuitorii de pe teritoriul cercului electoral al Sebeșului la adunarea poporală, carea să va țineâ Duminecă în 29 Octobre n. ia oarele 12 în piața mică, sub ceriul liber din Sebeșul-săsesc. Program: 1. Disensiune asupra stării generale politice. 2. Desbaterea și luarea unui conclus asupra votului universal. Sebeșui-săs esc, la 23 Oetomvrie 1905. — loan Bojița, Dr. Nicolae Lazar, Dr. A. Stravoiu, C. Crețoescu, George Tătar. Mulțămită publică. Subscrisul și pe aceasta cale iii esprimă sinceriie mulțumiri față de distinșii și marinimoșii domni, cari prin obolul lor an binevoit a ajutora „Corul băieților gr.-cat. din Lugoj®. II. Sa Dr. Dem. Radu, episcop, a dăruit 20 eor., II. Sa Dr. Vasile Hossu. episcop 18 cor., Di I. Pocol. proprietar de mine 20 cor.. Revrs. Nicolau Nestor. canonic 11 cor.. Dl Dr. Teodor Mihali. deputat 10 cor., Dna luliana Habor 10 cor. 40 fii.. II. Sa loan Boroș, canonic 4 cor. Clar. Dr. Danii Fireza, secr. episcop. 3 cor.. Dl Dr. Isidor Pop. advocat 2 cor.. Dl Axente Țăran, preot 3 cor. și Dl Valerin Giurgiu, preot 1 cor. Tot odată mnlțămesc și Dlui Dr. Aurel Cin ne, advocat în Lugoj, pentru cele 2 statniete, dăruite de Dsa școalei noastre. Dumnezeu să resplă- tească binefăcătorilor! Lugoj, ia 19 Oct. 1905. — loan lenea, cleric abs. și învățător. Necrolog. f Victoria Lupan năse. Zoicaș, soția preotului Niculae Lupan din Chiuzbaia. după grele suferințe, provăzută cu s. Sacramente ale muribunzilor, și-a dat nobilul și blândul său suflet în mânile Crea- torului. la 25 crt., în anul 44. al vieții și 24. ai fericitei sale căsătorii. Odihnească în pace! AVIZ! Pâne Inund, jintle și chifti gustoși cine vrea se mânce să se adreseze cătră noua franzelărie, care s’a deschis cu ziua de azi în Piață Nr. 12. Făină bună, pregătire și lucru cu- rat. — Să primesc comande pentru ori-ce fel de torțe, colaci și aluate. Cu stimă: (26) 2-5 loan Simtion, franzekr. Pag. 362.UNIREA Nr. 43. ^ ‘ PABTE SCIINTIFICA-LITERARA. Hipnotizmul. (Continuare). în anul 1878 Începură să hipnotizeze și francezii, și încă in mare. Primul hipnotizator mai celebru era Charcot, medic la clinica Salpetribre din Paris, și profesor de boalele nervoase. El hipnotiza în diferite forme. Câte odată punea mâna pe pulsul per- soanelor histerice și ii-se uita fix în ochi; de altădată le punea ca ele Înseși să se uite fix la vreun obiect strălucitor. După el și . Împreuna cu el hipnotizau și alți medici dela Salpâtribre: Picher, Regnard, Bourneville etc. Efectele la cari au ajuns ei, Richer Încă le reduce la 3 clase în opul său: Grande Hystirie și anume: le- targie, catalepsă și somnambulizm. Dela Charcot hipnotizmul se lăți în întreagă Franța. — Celelalte țări încă și-au avut hipnotizatorii lor. Italia a avut pe medicul Zanardelli in Roma. El hipnotiza pe la 1887. Subiectul, asupra căruia Își făcea experimentele, era muere-sa: Emma. O hipnotiza așa, eă îi apăsa degetele cele mari, uitâudu-să fix la ea, apoi dispunea sa se zică ceva pieză muzicală: și Emma era hipnotizată. Acelea-și fenomene ca și la hipnotizați! de Charcot. Alți hipnotizatori italiani mai erau și sunt de ex, prof. Lombroso din Turin, belgianul Donato, care hipnotiza pe binele teatrelor din Turin, Milan, și de pe airia. Cest din urmă încă hipnotiza așa, că prindea pulsul individiului și apoi i-se uita fix în ochi. । j în Germania hipnotiza danezul Hansen, căruia poliția din Prusia îi interzise hipnotizarea (1880). Tot pe timpul acesta (1880) hipnotiza și Dr. Beidenhain în Breslau. în Austria a hipnotizat danezul Bansen, pe care și aici I’a oprit poliția de a mai hipnotiza, la raportul făcut de prof. Hoff- mann (1880). La noi în Ungaria: Hbgyes și Laufenauer. Ba până acolo au ajuns lucrurile, cât astăzi se dau și ca-’ : zuri de autohipnotizare. Medicul italian Dr. Silva raportează me- dicului Dr. Mosso, că o anumită muere voia să fie hipnotizată mai des, ca să nu simtă durerile morbului. într’o bună dimineață apoi află ea însăși metodul de a se hipnotiza. Se uita îndelun- gat la un bumb de metal, ce era la căpătâiul patului, și rămânea hipnotizată. *) Astfel stând lucrul cu hipnotizmul acesta, numit fisiologic medicii și bărbații de știință au început, deja de mult, să se ocupe cu explicarea lui. Ei toate vreau să le explice pe cale naturală. Și fiindcă în explicarea aceasta se împedeca de unele fapte superioare sau preternaturale, cum ar fi fenomenele din vederea clară și cele din extazul magnetic: cunoașterea gândurilor, spunerea întâmplărilor depărtate, etc., de aceea unii din ei neagă categoric existința fenomenelor acestora; iar alții admițândule, fac deosebire între hipnotizmul (hypuotisme franc), și hipnotizmul împreunat cu fenomene preternaturale. Sub hipnotizmul genuin înțeleg ei numai fenomenele fisiologice ale lui, sau fenomenele elementare, iar fenomele preternaturale le socotesc ca streine. Distincția aceasta a întrodus-o călugărul dominican Coconnier, in opul său L’ Hypnotișme franc, Paris, Lecofire 1897. De părerea aceeasta e și citatul medic Dr. Lapponi în opul citat pag. 140. Noi vom expune mai întâiu faptele hipnotice inferioare ad- mise de toți, apoi vom cerca să vedem, că oare sunt și fapte su- perioare sau preternaturale în hipnotizm? înainte de aceea însă trebue să fac o observare. Hipnotiz- mul de astăzi să nu creadă nime, că ar fi o invenție a timpurilor noastre. Fenomenele, lui au fost cunoscute și în lumea veche. Mezii și Perșii, Brahminii din India și preoții Egyptului au cunoscut pe deplin statul hipnotic, și manovrele prin cari se putea ajunge la el. Probabil că toate acestea erau cuprinse sub numele de magie (preoție, înțelepciune). Vindecările miraculoase, cari se făceau în templul Serapis din Egypt, cu unele boale nervoase, se efeptuiau cu ajutoriui hipnotizmului; iar pe papirul magic: Burris, sunt descrise cu deamăruntul toate ceremoniile de hipno- tizate. N’au fost ignoranți îu ale hipnotizmului nici preoții Gre- ciei, ba se pare că se hipnotizau și Sibilele, când preziceau veni- toriul, după ce erau cuprinse mai întâi de convulziuui. 2) ') Dr. Moaso, N. Antologia din Roma, fasc. 16 luniu 1886. •) Dr. G. Canea, laterismo e Ipnotismo, Napoli, Pignataro 1888 pag. 48. Art.l cl u I 11. Fapte hipnotice inferioare. Existința faptelor hipnotice, și în special a celor inferioare, nu se poate trage la Îndoială decât poate numai de acela, care n’ar da nimica pe mărturisirea, fie cât de universala a omeuimei, ! și ar admite numai ceea, ce însuși ar vedea. Criteriul acesta însă nu se poate admite* ci dacă despre un fapt oarecare mărtu- risesc mai mulți indivizi demni de credință, va trebui să-l admi- tem și noi, cu toate că ni-s’ar părea incredibil; căci altcum s’ar găta cu toată certitudinea istorică. Și tocmai așa stă lucrul cu faptele hipnotice. Despre exis- tința lor mărturisesc sute și mii de medici. Existința lor nu o trag ia îndoială; din contră cearcă modul cum le-ar puteâ explica, așa că tn timpurile mai nouă s’a născut o întreagă literatură hipnotică. Despre ele vorbesc decretele congregațiunilor din Roma, cari văzând mulțimea întrebărilor, ce li-se puneau din din toate părțile lumei, se văzură obligate să se pronunțe prin un decret general în chestia hipnotizmului sau al magnetizmului animalic. Despre ele vorbesc în-tine , legislativele țarilor, cari din incidentul faptelor hipnotice statoresc legi nouă. Din multele cazuri, câte se referesc, și cari după părerea aucto- rilor ar fi cu miile, voi cita numai unele. 1. în locul prim fie faptele hipnotice impuse de hipnotiză- toriul belgian Donato, carele hipnotiza pe binele teatre- lor din capitalele Europei. Hipnotizările lui erau așadară publice, și la ele luau parte și medici. în anul 1886 el hipnotiza în Ita- lia, și mai întâi în Turin pe bina teatrului Seribe. Subiectele lui erau tineri robuști. Le prindea pulsul pe câte-va momente, apoi se uita fix în ochii lor. Cei mai mulți i-se supuneau, adormind. Erau însă și de aceia, cari nu adormiau — subiecte refractare — cu aceștia nu se mai ocupa. Pe cei adormiți îi trezia apoi, și îi lăsa să meargă fiecare la locul său. După ce avea acum mai multe subiecte potrivite pentru hipnotizm, îi chema pe nnul câte unul,, ori pe mai mulți deodată. Cu un gest ori cu un simplu cuvânt îi băga din nou în letargie. Apoi începea să le comande, prin gesturi, diferite acte. Le dispunea să sară, să joace, să coasă etc. Trezia în ei percepțiune de căldură mare, și numai de cât îi vedeai scoțindu-și batistele și ștergându-se de sudori, și aruncându-și hainele una după alta; apoi îndată dispunea sensa- țiuni de frig, și ei își reluau hainele aruncate, ba se acățiau și de ale vecinului. Erau conduși de o forță, căreia nu i-se pu- teau'împotrivi. Și după ce distrâseseră publicul în deajuns, Do- nato îi trezia prin o simplă suflare tn față. înșelăciune nu era la mijloc. Martor ne este prof. Morselli, directorul sanatoriului din Turin. „Experimentele lui Donato11, zice el *) „sunt îndeplinite după părerea mea, cu o sinceritate deosebită, fără înșelăciune; și subiectele sale, pe cari de altcum cu toții le cunoaștem, încă nu se prefac.11 Acelea-și experimente le-a repețit Donato și în același an pe bina teatrului filodramatic din Milan. Aci după ce își alegea subi- ectele, hipnotizându-i și deshipnotizându-i, îi chema din nou, câte trei, câte șese ori câte zece. Ei nu voiau, dar el îi privia în ochi, și îndată cădeau în letargie. — De altmintrea Donato a mai hip- notizat și pe alții, în contra voinței lor. Așa a făcut cu un ofițer, despre care scrie Dr. Ces. Lombroso. s) Pe acesta îl hipnotizase o dată. Acum îl Invitase pe oara cutare, să-l hipnotizeze din nou. Ofițerul refuză Invitarea. Dar cu toate acestea, când sosi oara, el să scoală să fugă la Donato. Camerazii îl desfatuesc. El să manie, se zbate. îl rețin cu forța, și el cade în letargie. — Dar să mă întorc la firul întrerupt. După ce îi hipnotiza, chiar și în contra voinții lor, le comanda diferite poziții și acte curioase, fără să zică vre-un cuvânt, numai prin semne; și ei să supuneau. Pe unul i’a făcut să simtă o durere acută de dinți, pe altul o durere de sto- mac. La un al treilea i-a dispus să coasa haine, la un alpatrălea i-a spus că va muri curînd. Și acesta sermanul, se apucă și își scrie testamentul: „Tot ce poșed, las moștenire iubitului meu frate . .. apoi dândui-se în mână un ziar îndoit, și-l înfige în pept, și cade jos ca mort. In tot decursul hipnotizării ei nu vedeau alta, decât un punct luminos, chiar și când Donato era la spatele lor. Mintea le era întunecată, dar nu de tot. Știau ce fac, dar numai ca prin vis. Dupăce se treziau din hipnoză, unii să simțiau tărbăciți, alții amețiți, unii obosiți ca după o muncă grea, alții cu dureri de cap, cari însă nu țineau mult. s) (Va urma.) ') Gazzetta letteraria din Turin nr. din 1 Maiu 1886. ’) Studi șuii’ ipnotismo, Torino 1886 pag. 20. ’) Ziarul „Italia11 în mai mulți numen din Maiu 1886. Nr. 43 UNIREA Pag. 363. Căsătoria preacuratei fecioare MARIA cu s. I08IF. (Continuare.) Insă dacă această condițiune nu o luam ca și o învoire premergătoare, ci ca un modus pus deodată cu contractul de că- sătorie, atunci contrahenții căsătoriei deodată în unul și acelaș act își împrumută potes- tatea reciprocă de drept preste corpul său și tocmai prin aceea Întemeiază legătura, prin care ambi formal (in actu primo) să ri- dică la aceea unire, tn care stă esența ade- vărată și deplină a căsătoriei, *) însă deo- dată abzic de exerciarea dreptului său, ca- rele își are baza în acea potestate raeiprocă (potestas mutua). Ca și când pentru exem- plu ar cumpăra cineva o casă și încă în contractul de cumpărare ar ceda folosirea aceleia mai departe vânzătorului. A susține că nu să poate uni votul sau propusul irre- frangibil cu adevărătatea căsătoriei, nu ni-se pare de Ioc motivat. Adevărătatea căsătoriei mamei lui Dumnezeu, să mai razâmă în urmă pe toate acele motive interne, cari le înșiră în comun părinții și esegeții mai târzii, când scru- tează după cauza, pentru ce sfântul losif preste tot a fost chiemat la comunitatea de viață cu mama lui Dumnezeu. Sfântul Thoma le Înșira pe acele după categorii, propter Christum, propter matrem, propter nos cu o genială scurțime. s) Deși afară de mai muiți eretici să pot enumăra încă și uni părinți, cari combat căsătoria mamei lui Dumnezu, totuși nu se poate nega, cumcă combatere aacestora apare cu totul problematică, cu atât mai vârtos, că multe locuri din sfinții părinți în fond totuși nu neagă căsătoria, și mai multvoesc a deschide cugetul contragere! carnale a căsătoriei și numai întru atâta nu voesc a admite hn yiuo^ sau nuptiae. In acest înțeles adeseori chiar și cuvântul sponsus și sponsa îl țin străin de losif și Maria. ’) Iu timpul mai vechiu să pot numi numai s. Ambrosiu și s. Chrisostom ca și contrari de valoare, cari mai cu samă în urma supozițiunei false, că losif ar fi trăit pe timpul crucifigerei Iui Hristos, au tras *) Palmieri numiră ipai multe elemente, cari «cură la matrimonium proui est res permanens, de acele se țin ea cauză principală vinculum, carele se naște de nec case și inmediat din contract, quo ambo formaliter conjuncți sunt et forxnalitetfonstituuntur in actu primo unum completum principiu tu mutuae copuiac et per eam geoer adonis. !) P. III. q. 29 a. 1 în c. — Cu privire la motivul de congruență mai Întâiu amintit în epistola cătră Efeseni dc a. martir Ignațiu (la Toma al tre- ilea) ut partus ejus diabolo celaretur etc., cu privire la care Maldonatus (la Math. I. 18) să dechiară, că el nu-1 înțălege, însă nice cutează al micșora, atragem . atențiunea lectorului asupra frumoasei ex- plecări ce o dă Estius (în 4 aent. dist. 30 §). Estius interpretează astfeliu: Uude quia B. Virgo virum habebat, nec integritatem ejus nec concipiendi mo- dum perscrutatus est (diabolus); sed, ut ait Basilius, virgines iunnptas praecipue observ abat, j quia virgi- nem parituram ex propheta didicerat. Quodsi ex- tra matrimonium virgo fuisset impregnata, virgine- um illum conceptum et partum cognovisset diabolus hbc argumente: conccpit extra matrimonium, nou ex fornicatione; neqe enim id me iateret, qui suni auctor fornicationis ergo concepit de Spititu sancto. ') Conf. Hesychius, Homilie despre preacurata Fecioară; Gregoriu Naz. în opul său Christus pati- eus. A tg istinm, sermo 3 in matali Domini. conclusiunea falsă, că între Maria și losif ar fi existat numai o convețuire amicabilă și nu o căsătorie adevărată, căci altcum în ce chip ar fi putut Christos să iea soția dela soț și să o deie discipolului iubit loan. Cumcă școlastica cu magistrul și învățătorul englez în frunte fără excepțiune apără exis- tința căsătoriei mamei lui Dumnezeu, acea- sta are valoare necontestabilă. *) Numai în timpul mai nou s’a sculat iarăși Freisen, ca primul și afirmă, că re- lațiunea dintre Maria și losif nu a fost că- sătoria. *) Baza pentru afirmațiunea sa o afla el în dreptul de căsătorie al Iudeilor, .în înțe- lesul căruia căsătoria nu se inchia nice prin logodnă, nice prin ducerea acasă a miresei ci prin încredințarea în Chuppa (Brauthim- mel), ci singura numai prin concubit. Frei- sen susține, că pânăce acest din urmă nu a avut loc, ambi contrahenți încă nu sunt soți de căsătorie. Fiind că Maria și losif au fost Iudei, între ei nu a. fost căsătorie din cauza relațiaq ei virginități dintre ei, ci nu- mai o relațiune similă căsătoriei. Fără ca să voim a esercia ostracim, mi-se pare to- tuși această părere contrazicătoare cu scrip- tura, și că ia Intonează prea unilateral in- fiuința de drept căsătoricesc a copulei car- nali la închiarea căsătoriei iudaismului biblic și talmudic, ba că pune prea puțin pond și pe consensul teologilor catolici. Timpul închieri acestei căsătorii. Acuma dacă existința căsătoriei mamei lui Dumne- zeu o presupunem ca și o convingere pri- mită în genere de cătră teologia catolică din prezinte, totuși mai stă încă înainte-ne în- trebarea după timpul întinerii aceleia. Susta deja o adevărată legătură de căsătorie întră Maria și losif atunci, când întrară eveni- mentele, ce se descriu la Luca I. 26 s. c, și la Math. I. 18. s. c.? (Va urma.) Bibi iografie. A apărut: Discursurile prezidentului Asociațiunii losif Sterca Șuluț de Cârpeai? cu ocaziunea sărbărilor Asociațiunii ținute în Sibiu 4a 19 Aug. n. 1905 și zilele următoare, pag. '27. Sibiu 1905. . „Semănătorul" Revistă Literară. Anul IV. Nr. 41. N. lorga.— Generația cea nouă în armată. St. O. losif. — Un imn-francez lui Eminescu (după Lucien Bazin.) N. Du- | năreanu. — Cantonul lui Mocrea. I. Bârsa- | nul. — Soldații mării (poezie). I. Scurta. — Eminescu și Schopenhauer. A. Seca. — Dor de acasă (poezie.) Eatma. — Vedenie (poezie). Cronică: N. lorga. — „Chipuri dela mahala" de d-nu N. N. Beldiceanu. — „Ră- vașul". —- Discursurile dlui A. Șuluțu la „Asociațiune" I. Scurta. — Un imn francez lui Eminescu, — Pomenirea lui Cipariu in societatea filologică ungnreasă. — -Făt- Frumos".— „Junimea literară".— „Lucea- fărul". Numărul 25 bani. l) Capisuchius citat la Benedtict XIV 1. c zice: (constat) totam scholam cum magistre et ange- lico doctore în affirmantem sententiam conspirare, et. omnea sănătos Patres bene perpenaos idem dicere. *) I. Freisen, istoria dreptului canonic până la decadența literaturei glosa. Tubingia, Fues 1888. o >f. px g. 83 și urm. B Junimea literară", Revistă literarâ- știențifică. Nr. 10. Cuprinsul: Darie Chendi. — Alexandi. Scrisori: 1) Alexandri cătră S. FI. Marin; 2) și 3) Alexandri cătră A. Hur- muzachi; 4) și 5) Alexandri cătră O. Dlu- janschi. A. Hurmuzachi. — Alexandri în Cernăuț. Alexandri cătră soția sa (scrisoare). George Tofan — Alexandri și Bucovina. V. Loichiță — Ei (versuri). Dr. George Po- povici — Cugetare. Lian — De atunci (versuri.) V. Loichiță — Rămâi (versuri.) De ziua ei (schiță, Premiul „Junimei Lite- rare". „Revista noastră", an. I Nr. 14. Cu- prinsul: loan Gorun — „Pe urma drago- stei", drama d-rei Elena Văcărescu. Maria Cunțan — Visez (poezie). Carola Ungarth — Hai la crin! (nuvelă). Emil A. Chiffa Pace (poezie). Getta Miron — Galeria fe- meilor celebre: George Sand. ConstanțaHo- doș — Martiriii (roman.) C. Theodorescu— Pastel de vară (poezie.) Gh. D. Mugur — In Templu (poezie). A. Tălășescu —Solorin (legendă). Octavian Corordeanu — Romanță (poezie). Elena din Ardeal — împăcare (poezie). Din public — Cronică teatrală. Red. — Răspunsuri. Numărul 30 bani. N. lorga; Istoria Românilor în chipuri și în icoane. București 1905 pag. 222prețal 2'50 cor. . N. lorga: Neamul românesc din Buco- vina. București 1905. Editura institutului Minerva, pag. 254 prețul 2'50 cor. Augustin Paul: întră Someș și prut, schițe, impresii, amintiri. Costa cor. rso și se pot procura dela: Librăria Seminanală din Blaj. Posta redacțiunii. I. P. Așteptâm lucrurile promisă. 1. H B. Ne pare rău, dar au-1 putem publica. Vă rugăm pe viitor ca cele scrise uu le spedați și altor foi, căci stă așa de rău să vezi aceleaș cores- pondințe publicate îu două foi. Verax. Ce să însemne tonul dqjmănos din co- respondința spedată. „R* 0 (48) 18 —n Pag. 364. v i r. E * Nr. 43. colonie Prima Qpnpcrin contia tusei, răgu- uUllCglll șelii, durerii de piept 4 * ofticei, tusei măgărești, catarului astmei, k de crepare. — Cu deosebire recomând Preț-curanfurI ilustrate se trimit la cerere gratuit și franco. Tipografia Seminariuiui archidiecesan. în Timișora-Fabrie 86 recomandă spre pregătirea clopotelor n6ufi, pe cum la tur- narea de noii a clopotelor stricate, £ mal de parte spre facerea de clopote întregi armonidee, pe lângă garanție pe mal mulți ani, prevăzute cu adjustărl de fer j. bătut, construite spre a le întdree cu ușurință în ori ce parte, tn ce clopotele sint bătute de o lăture prin aceea ce sînt mântuite = clopotele găurite = de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sînt provgdute tn partea superiori— ca violina = cn găurlțdupă figura S și pentru aceea ah un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut și cu vibrarea mal volumindsă, de eât cele de sistem vechifi, așa, oft nn clopot patentat de 327 kg. este egal în tonul nnnl clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechia. Mal de parte se re comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, — spre preadjustarea clopotelor vechi eu adjustare de fer bătut — ca ți spre turnarea de toce de metal. 0WTOTTE WTVOTSY în wt UmU, pe lingi toată, seceta mm ce a fost, . " totuși în ■■ marca f&bncel De mare însemnătate pentru Dame! ■ Fie care P. S. Ddmnă își, pdte însa-șl pregăti cu 3 u-urință de neînchipuit talia sa după orî ce modă de viță de vie de pe tAbnavA^ a căreia proprietar e FR. CASPAHI, Mediaș 100, Transilvania, unica în întreagă Ungaria, vița a fost udata zilnic eu apă în quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate lifera vița de vie fru- ~ ~ — = moașă și trainică. ' Catalog ilustrat, cu diferite epistole de recunoștință, să. ® O trimite gratis și franco. 0 0 (25) 2-20 cu ajutori ui aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton, Gusohelbauer. A fost censurat de academie, și posede nenumărate scrisori de recunoscință. își are patenta și e scutit prin lege in t6te statele culte. o ® © Prețul unui Aparat e 3 nor. franco rambursat, © © © Se caută- agenți Prospecte să trimit la cerere gratis Cu tdta stima: Antal Guschelbauer. 17 (46 - 52) Șopron, greutății de respirat, lingoare) și tusei saci Vindecă sigur șl repede. Prețul I o I cor. 20 fii. și 2 cor. H (t Capsic unsoare. Contra durerii < * 0 de oase, podagrei, reumatismului, race- 1» o lelor, durerilor de cap, dinți și nervi, o o precum și scrintiturilor. Cele mai îm- o o bătrânite boale le vindecă. Prețul I cor. <> o 20 fii. și 2 cor. 0 0 Centarin. Contra morburilor de t 0 stomac, precum: lipsa de apetit^ mis- 0 tuirea rea, catarul și aprinderea de ’* stomach, greața și vomarea, sgârciurile > cele mai grele. Leac sigur. Folosește o și la curățirea sângelui. Prețui 1*20 (( o și 2 COr. o o Kaljodsarsaparil. Mijloc ex- o < 1 celent pentru curățirea sângelui la «* <» sifilis, morburilor tinerețelor 1 sticlă < > i • 2 cor. <► o Lnxbonbons. închiderea seau- y 1 ► nului e cauza diferitelor morburi, pecum • ’ • palpitarea de inimă, amețeli, dureri de 1 ‘ n cap și altele. Deci cine sufere de în- ’’ 1 ’ cheierea scaunului numai de cât se co- [ mandeze Laxbonbons, zăhărele purga- o : tive, plăcute și dulci la luat. Prețul (( o I cor. u < > Chetnicale, drogue, legături și bandage- *1 1 ► rie chirurgice. Instrucție pentru prepararea < ► 41 diferitelor vinarsuri, liqueruri, rum și altele. <) , , Teuri russice, parfumuri, săpunuri, crem ex- <) .. celent pentru față și mâni. Articoli cosme- , > tici, oleu pentru păr. Esență pentru picatul (( ’ * și întărirea părului. Apa de gură și dinți pe < * cum și prav. Ori ce fel de articlu in branșă. ' 4) Toate foarte ieftine. Faceți întrebare și Vă O 4 * veți convinge. < ► Cornel Demeter, o । apotecar în Szăsavârds, în fața școalei Nr. 41. <» O (22)8—10 <• La espcEiținnea milenară din Bnuacesta de la W premiat cn medalia cea marș. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer । pentru clopote a Iul ——» dată Antonia [lovotny (24) 40—52 ÎS Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12cor., 'Van , 6 cor., V4 an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., ■ an . 9 frc., 1 /4 an 4 frc. 50 cm. i Foea apare în fie care I Sâmbătă. Foaie bisericească-poiitică. Numărul 44. Blaj 4 Noemvrie 1905. Anul IV. Un șir garmond: odată 14 fi!., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. Tot ce privește foaia să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea „Uiurei în Blaj. —_-----—a Insertiuni: X w Congregația comitatului Alba-inferioară. „De 40 ani sunt membru mu- nicipal, dar n’am asistat nici odată la o așa ședință furtunoasă ca aceasta în ce privește poporul ro- mân“. Cu aceste cuvinte venerabilul, preposit I. M. Moldovan și-a început vorbirea în adunarea de Luni. Și vorbele acestea exprimă în deajuns amărăciunea de care a fost cuprins sufletul său, când a văzut cum ora- torii magiari nu găseau cuvinte în de ajuns, ca să arunce invective la adresa neamului românesc și să-i facă fel de imputări. Și noi, puținii membri ai partidului națio- nal, cari am luat parte la această adunare, a trebuit să ascultăm vor- bele ce ni-s’au adresat, neputincioși de a le răspunde cu greutatea care s’ar fi căzut, fiind noi în număr de tot neînsămnat. Nefericita alegere de viceco- mite, a nimicit puternica falangă a opoziții membrilor români, a că- ror număr creștea într’una și a căror presență deamnă în adunările municipali umplea de îngrijire pe micii satrapi din fruntea adminis- trații comitatense. Cei buni, cei ce purtau cu fală steagul, cari cu multă luare aminte cumpăniau tot i pasul toată vorba, toată acțiunea, au fost bfuseați de cei, cari s’au | grăbit cu multă bunăvoință să facă ; o plăcere aceluia, care a știut să ! îmbrace pentru un moment haina vorbelor dulci și a făgăduințelor deșerte și goale, pentruca mai târ-r ziu, ridicat la treaptaMe vicecomite cu ajutorul românilor, să le întoarcă acestora tot binele făcut, cu mă- sură îndesată și scuturată. îndată după alegere, s’au văzut roadele acestui fapt pripit șLpuțin gândit. Conducătorii clubului municipal român au abandonat1 roiul acesta plin de jertfe și neplăceri și-au lăsat la cârmă pe abeia, cari așa de ingrat le-au răsplătit toată os- teneala unei activități dătătoare de viață și trezitoare lă conștiința pu- i terii proprii. Chemați’ la conducere, cei cari triumfaseră la de vicecomite în grabă s’au sînt să scape de ea dar n’a ’putut duce cu sine urmările de rtot triste a-le i celor petrecute. Rând pe rând pozi- ; țiile câștigate cu multă trudă au înce- put a fi din nou cuprinse de duj- manii neamului românesc și zi de zi, cei ce mai înainte 'își plecasără j sfioși capul, au început din nou a j și-1 ridica cu fudulie, fiindcă nu j mai vedeau înaintea lor pe nime. Alegerile de deputat din acest an au dovedit în un chip foarte lim- pede cu ce desconsiderare suntem ! tractați noi în acest comitat, pe ș care îl locim în preponderanță ab- solută, și cum, cel ridicat pe spa- tele noastre, lovește cu călcâiul în cei ce i-au făcut bine. A mai urmat apoi și adunarea asta de Luni, ca o și mai puternică dovadă a des- trămării, ce a pus stăpânire pe ac- țiunile clubului municipal român. Deși programa ședinței cuprindea puncte de mare importanță, deși membrii au fost făcuți atenți să se presinte nesmintit la această adu- nare importantă în împrejurările critice actuali, totuși din 92 mem- bri municipali români s’au prezentat de abia 31 și și din aceștia de abia jumătate cu convingeri curate și independente, ceialalți chemați la poruncă, să pună umărul spre a i mântui pentru ultima dată carul i înglodat al ocârmuirii, așa de rău • compromise în acest comitat, nu । cu mult mai înainte atât de adict i partidei liberale. Și în fața acelor i două tabere de guvernamentali și i kossutiști, cari cu furie se aruncau { unul asupra celuialalt, membrii ro- । mâni, — s’au văzut desconsiderați i și nebăgați în samă, ca nește indi- vizi fără de nici o importanță, Iată efectul cel mai marcant a acestei destrămări, provocate de amăgirea vorbei străine și discon- siderarea resoanelor sănătoase. FEUILLETON. Din Italia. Castel- Gandolfo, la 20 Oct. 1905. Scumpe Amice? După așa lungă tăcere, cred, că vei fi așteptând și tu câte-va șire din țara noastră plină de soare, cum aștept și eu zilnic trenurile — cari de atâtea ori și atâta bucurie mi-au adus până acum dela Voi; mi-au adus câte odată și supărare; supă- rarea Insă, tristeța. melancolia, sunt pentru trândavi, lași și fricoși, cel skguincios. cel inimos și curajos, încă și In nenorociri să simte tare — și supărarea îi trece ca ceața dimineții la caidul soarelui: Așa am uitat șî eu coate neplăcerile, nn pentru-că ași fi fost care, ei pentra-că nu m’am lăsat să fin laș. • Despre mine în special n’am ce-ți scrie. Sum tot omul cel vechiu: „poetul* fără stinsă; bogatul fără parale, — nnica-mi bo- găție „mens sana in corpore sano", sporită și aceea cu o mare scădere moștenită: o inimă largă și mare, ce ar înneca o țară întreagă de bunuri — dacă le-ar aveă. Așa eu ți-oi povesti câte ceva numai din viața noastră „romană studeutască. Ce e însă rău. uricios și supărăcios, e numai al nostru, ce e bun, frumos și îmbucurător, e și pentru coi, — îți voiu povesti deci lucruri frumoșele. Abia s’au ridicat primele neguri, abia ș’a descărcat primele ploi, și au suflat pri- mele vânturi tomnatice — Octomvrie abia mai numără câte-va zile, și vacanța noastră e pe sfârșite, începe Noemvrie, încep pre- legerile: o goană nebună, o emuiare despe- rată a studentului profesorilor și a timpului: o luptă de atleți cu colosali material. Trec zilele, săptămânile hoțește, să părândă lianele, ca figurile într’un bal-masdtt și capul lu- necat în cărți, ochiul legat > de lungile și nesfârșitele lanțuri de literețrotunde și col- țuroase încă uu s’au ridicat săi judece vremea. Când într’o bună dimineață prin nervii în- cordați să simte pogorându-se încet-incet nn fior străin, ce-ți dă sensaținnea de un venin slăbuț amurțitor și obositor: sunt primele fase ale caniculei; din înălțime pre- cipită raze roșii, ca jarul, ascuțite, ca acele și lovindu-se de pământ, de ziduri, de arbori să frâng țandre. Aerul e plin de miliardari de aceste limbuțe veninoase. Cetatea e un vulcan adurmit, ce respiră dogoreală. Stu- dentul încordat în muncă și pus pe picior de fugă se oprește „Un Te Deum* plin de mnlțâmită curmă cursul. Să prindă apoi o altă cărare: a repausului și reereerii; începe din nou vacanța. Descrierea asia a anulai șeolastic poate, că ar fi bună pentru un pictor, care nu-și știe ordina figurile și nn a învățat încă bine legea combinării colorilor; un rău poet poate, că ar găsi între „epiieton-urile“ în- trebuințate vre-o rimă noduroasă, ori vre-o metaforă sbârcită; în realitate însă nu e așa. Căci șl uoi eurmăm fuga eu od’hna; ne re- creăm oasele eu somnul, ne alungăm urâtul, cu veselie — foamea cu pânea și setea — hei setea — nu cu ană — ci cu vin. Când apoi vremea e posomorită, ne mai desmerdăm eu muzele, mai conversăm cu sora Minerva ete, etc.. încât viața noastră între zidurile uriașe roși-gaibini ai Propagandei, e pestriță ca un papagal Australian. — Aruncând acum în treacăt o ochiată de post si de dejun asupra „sărbătorile de masă* cum am chema Onomastecele. în cari „pântecele faee președintele și cari încep de comun cu priviri prietinoase la sticluțele Pag. 366 UNIREA Nr. 44. Dar așa nu se maî poate; sau ne retragem cu totul de pe terenul de luptă, — ceeace ar' denota cul- mea slăbiciunii, — sau atunci, să păzim cu demnitate interesele nea- mului a cărui fi ne mândrim că suntem. Indiferentismul, ce a cu- prins ca o bubă rea activitatea de până aci, ne va nimici spre rușinea noastră, dacă nu ne vom trezi din vreme și nu vom sta credincioși în posturile, în cari încrederea alor noștri ne-au pus, ca încălziți de un sfânt entusiasm, să ne punem toate puterile noastre pentru ridicarea și propășirea neamului. ■ Aceste premițându-le lăsăm să urmeze raportul despre decursul ședințelor. * * Ședințele adunării municipali s’au des- chis aproape la 10 oare a. m. Interesul din partea magiariior era mare. Ei s’au pre- zentat în număr respectabil; ai noștri însă, au strălucit cu absența. însămn aici pe cei de față: I. M. Mol- do van, Dr. Is. Marcu, Dr. I. Maniu și A. C. Domșa din Blaj, apoi Orăsan preot Sânjacob, Totoian, Chișfalău, Maior, protopop Aiud, Nic. Florescu și Bas. Andrea, Ighiu, Blăjan, Obreja Patița, Ajulia, Magde, Drâmbariu, Ariton Popa și Nic. David Bucium, Patachi, Reghin, Filip și los. Cirlea, Ajulia. Afară de aceștia notarii români în număr complet, chemați pe poruncă. Asupra celor din pro- vință a făcut rea impresie împrejurarea, că din Blaj s’a prezentat numai 4 din 19 inși. ' Deschizându-sa ședința se propune schimbarea ordinei de zi, pertractându-se mai întâiu propunerea contelui Teleki Âned și soții pentru apărarea constituții, și apoi a tuturor celorlalte propuneri, cari stau în legătură cu aceasta. Propunerea se primește și protonotariul br. Bănffy cetește propune- rea lui Lâzâr și soții de a se vota neîncre- dere guvernului și de a protesta contra tu- turor ordinațiunilor ilegale și anticonstituțio- nale ale actualului guvern, compus fără de a avea încrederea țării; deneagă dările și recruții, regretă amânarea dietei și cere prin o adresă dela dieta țării reînceperea vieții parlamentare. Dr. Mfiller cetește propunerea cont. Teleki, diferită de cea mai de sus prin tonul sau mai aspru și prin faptul, că cere nepri- mirea dărei, chiar și dela cei ce o ar plăti de bună voie, și denegarea documentelor necesare celor ce de bună voie ar dori să între la miliție. Se cetesc chiar și subscri- erile celor ce aderează la propunerea acea- sta, spre a face efect asupra celor mici. Deodată se cetesc și celelalte propuneri re- feritoare ladejurnarea dietei, felicitarea coa- liții, neîncredere guvernului, protest pentru primirea rece a capilor coaliții și contra „Intdszozat“-ului guvernului. Se dă cuvântul cont. Telelei Ar. care în o vorbire lungă face istoricul luptelor dintre națiune și casa de Habsburg, luptă începută de pe timpul lui Ferdinand I. Po- menește, că în comitatul acesta au locuit cei mai re nu miți luptători, de pe acele vre- muri. Și continuând spune, că sub Maria Terezia, curtea a ajuns în poziția de a cere ajutorul magiariior, pe cari aceștia au dat-o bucuros. Motivul acestor stări incordate, îl găsește în împrejurarea, că Curtea totdea- una a avut corsiliari dujmani maghiarilor, cari îndemnau pe celelalte națiuni să lucre contra acestora. Și în șpecial poporul ro- mânesc a fost folosit de armă contra Ma- giarilor. Pomenește de revoluțiunea lui Horea pusă la cale de Camarila, și de 1848 când s’a hotărît nimicirea totală a magia- rilor. Și care a fost răsplata Românilor?: persecuțiuni pe toate , terenele. îndeamnă pe toți fii aceătui comitat să-și deie mâna contra acestui’guvern anticonstituțional și înșiră- toate comitatele’ și orașele, carii aii votat neîncredere guvernului. Insistă pentru primirea propunerii sale, de a nu se da gu- vernului dări și recruți și crede că ar fi o rușine pe întreg comitatul respectarea ordi- națiunilor și supunerea față cu astfel de miniștri, cari nu-s reprezentanții majorității parlamentare. Pentru cazul, când din primi- rea propunerii sale, oficianții comitatului nu și-ar primi salarele oferă din al său câte 1000 cor. pe lună. Aplause furtunoase au acoperit ultimele cuvinte. Când oratorul a pomenit, că prin neprimirea propunerii sale să timbrează întreg comitatul, s’a iscat furtună în tabăra contrară și cornițele l-a adus la ordine. Deput. lordk B. se ridică și combate pe antevorbitor. El dovedește îndreptățirea juridică a solvirii, respective incassării dărilor nevotate și a dării recruților măcar-că con- tingentul de recruți n’a fost votat de dietă. E pentru propunerea lui Lăzăr și soții. Dr. luliu Maniu începe a grăi româ- nește, magiarii fac sgomot, iasă din sală și cer să vorbească ungurește, că nu pricep, dar el continuă a vorbi și mai departe ro- mânește. Foarte indignat răspunde contelui Teleki, care a asămănat pe Români, cu niște ființe inconștiente, cari luptă contra libertății și sunt instrumente în mânile celor tari. Arată, că în revoluția lui Horia și în cea din 1848 nu Camarila a pus armele în mâna Românilor, ci chiar sentimentul pentru liber- tate înăscut în fie-care om, și nesfârșitele, persecuții a feudalilor, cari s’au făcut stă- pâni pe toate. Se bucură ,că Teleki e contra acestui guvern, dar nu crede în sinceritatea luptei inaugurate de coaliție („De unde știi îx Teleki). Dacă e așa de sinceră lupta Dvoastră, continuă Dr. Maniu, de ce Dta, care ești un membru marcant a coaliții n’ai între venit ca aceasta să pornească o campanie contra ordinațiunilor ministrului Lukăcs pentru ma- giarizarea șeoalelor (Mie nu-mi trebue ! id est: magiarizarea — răspunde tot româ- nește contele Teleki.) Apoi vorbitorul pre- cisează în cuvinte energieș posiția partidului ' național foinân țsgomdt, întrerumperi: partid național nu esistă!) și presintă următoarea moțiune, pe care o cetește: cu conținut auriu și la farfuriile binegrijite, și finesc cu eâte un „Eviva! cutare* de tremură pilaștri refectorului — împărțirea premiilor și „aceademia41, sunt zilele cele mai solemne, mai plăcute nu numai propa- gandiștilor. ci și tmuror semmariilor. cari Btndiează în șeoalele Propagandei. Aceasta „Aceademia*. ce după nani de acasă s’ar chema festivitate, să ține cam în mezul lui Decemvrie,- și e așteptată de toate colegiu- rile. încât'despre premieri,. însămn numai atâta, ca să nu-mi curmez povestirea mai jos, că Românașii noștri încă și azi își țin primul loc avut de prin vremurile mai vethi. ,tAceademia". — E ziua festivității; sala e ticsită de lume pestriță: Cardinali îh pur- pură, episcopi în violet, prelați, preoți în negru, studenți. domni, doamne — toți în penele lor proprii. în front așteaptă cavalerul Ricci. pro- fesor de musică cu orchestra lui măestrâ de 30 de artiști înclinați pe instrumente. Ținuta lui e-energică, plină de inteligința mai că i-ai zice un fecior, dacă peste capu-i n’ar fi trecut primele brume — pe degetele-i aris- tocratice lucesc într’o lumină voioasa două boabe de diamant strânse în verigi de auri. — Ca un foștnet de vânt nrin frunzele uscate — trece voaeea:prin mulțime. „Car- dinal Goții!* De ai fi uu Zacheu. ți-ar trebui un smochin, ca sări poți vedeă între zidurile vii1 de mulțimea ridicată pe vârful degetelor. ... ■ . ■ El e de ștătură scundă.— un june bătrân,, alin de viață,, cu un oehiu senin și olin de bunătatea cea mai mare cu uu suris vag și grațios, adormit pe buze. . O . plouie de aplause ce moare în virtejunle de supete puternice și..grandioase ale orchestrei, îl.in--. timpină. Ei împărțind eu mâna b.inecuvâu- rări, să așază. și declamația „poliglottă* începe. Anul trecut erau 42 de limbi re- presentate. 1 Și la noi ca și la voi e îu vigoare legea: Ce e comun, jiu interesează: așa de- clamatorii europeni, ori din lumea nouă eu . fețe comune și cu limbă mat cunoscută vin și trec la rândul fără mult aiaiu. Crește interesul ■ ctt pășirea pe bină a unui chinez cu ochi mititei, tâiați cam costiș, cu o față palidă și rotundă ca o lună plină. Ei șisăește molicel printre’ dinți scutură pe vârful limbei și cerne în tact distinct versuri ea: „Tion sîi chie lion pig chie țin. loag giong bu fu si U luing.“ ■ . ■ („Nu numai inima sa curată, ci tot corpul. Pentru aceea dânsa a .. . .“) Oaspeții aplaudează —fac afirmativ cu capul, râd îndestuliți și recreați, căci n’au înțeles nimica. , încă în apiausurile chinezului, ca în- tr’ale sale proprii, pășește curajos un pui, negru-negru ai Afr'icei, un Zulu bine făcut, eu păr creț-creț. nas larg și cam prea turțit, un șir de dinți albi-neauă șidoue buze roși, drept decorațiune în bateaia prea închisă, monotoană și puțin artistică a feței Articularea începe în Un nlargO-oaSaIe nrofondo* greoiu și anevoios, întreruptă de mai multe plescăite de limbă, ce par-câ formează litera națională din alfabetul Zulu. Plescăitul face mult haz publicul aplaudă —. bis-ziee pe declamator. Articularea eon- tinuă solemn- cn un „lârgb*-gutural foărte resfirat însoțit de gesturi proprii. : ■ în urma lui pășește un C&ffru, frățin de neam, cu primul mai de aceea-și Colbar^, el are o frunte lată, ochi negri, plini de pricepere — buzele-i grosuțe se încheie îh o trăsătură melancolică. — .el e fiul favorit al muselor — viitorul compușilor mușieai în țara Zula-Gafl/ilor. Intonarea lui are aceiea-și nuanțe, voacea Ansă fiindu-i mai moale, vorba-i aluneca mai ușor. . Orchestra rîde îu trile săitătoare, sus- pină îu acorduri domoale — dignitățile se ridică, oaspeții se infilă — academia e finită. Până ia „Epifania* apoi viața decurge liniștită în Propaganda, ca un rîu în patu-i ' nisipos. Asta e sărbătoarea celor trei ss. Magi, patronii institutului — și nu numai o sărbătoare de.biserică; ci și cea mai aș- teptată sărbătoare „de-masă*. Vezi cum ! vorbesc, frate? Dar așa e. Nn știu cum. "par-că lingura și furculița.:apoi p sticla mai pântecoasă, ridică cum-va solemnitatea zilei, virtuțile sfântului par mai strălucite așa. Fac însă o greșală silogistică aceia, cari ar măsura virtuțile sântului, după numărul și calitatea pieselor — aceea ar fi cam prea mult. .. • De aci înainte în primăvară toate iau altă formă, vine caidul, esamenele; materialul : crește, întreg omul e o grabă și grțjă. ■■ „Vacanța"..—- Adevărata plăcere însă ■ o găsim în vacanță între promontorii lățiali, locuri cu aer sănătos,, priveliști încântătoare, elassice; sub cerul de un albastru tare, o boare eternă, delicioasă, reeoroasă. Zilele trec, da umbrele, în preumblări și escursiuni i între munți,,, și .ppin satele vecine ■—și eu' puțin studiu în oarele de pătră șarăi ■ ‘ Anul Asta am avut bucuria de a avtA ; între noi pe cardinalul Merry del Val 6 după-amiază întreagă. Cqnoscâad; ai noștri spiritul ’lpi vioi, R-au repr.e^t cu jocuri comice. ■ ; ' ■ - - Nr. 44. Ilustre Domnule Comite suprem! Onorată Congregația! Necesitatea paeinîcei conviețuiri și în- țelegerii reciproce a poporului Român și Magiar este idea politică conducătoare a partidului național român. Situațiunea deo- potrivă grea a întării în noi convingerea, că acestea doue popoare. în isolarea lor ethnieă au inevitabilă lipsă de reciprocă ajutorare, sub acutul Monarhiei Ausiro-Un- gare. Ținta luptelor noastre politice a fost . întotdeauna câștigarea condițiunilor indis- pensabile pentru această bună înțălegere și pentru ridicarea acestei Monarhii la forța neînvinsei fortărețe pentru mărirea Dinastiei, pentrn libertatea popoarelor și propășirea omenirii. Armele noastre politice au fost când puterea cuvântului, când forța brațelor, așa pecum timpurile au cerut, dar totdeauna drepte au fost ele și adequate împrejurărilor cari ni-fau creat. întreaga noastră forță politică și în- treaga noastră ființă am supus-o considera- ției politice, că un stat compus din diferite popoare cu diferite însușiri ethnice și di- verse tradițiuni, trebue să îmbrace o orga- nizație politică corespunzătoare ființei sale poliglote. Vederile noastre politice au fost însă cn desăvârșire desconsiderate, s’a acceptat, ca sistem de guvernare hegemonia de rassă, care în șirul anilor s’a prefăcut în cei mai desăvârșit esclusivism da rassă. Forțele adevărate ale statului au de- venit încătușate, libertatea a devenit frază, egalitatea popoarelor s’a considerat ca balast Ți-ai puteă închinai hazul, ee a făcut bătaia pe picioroage (trampoli) — dacă ai fi stat de-o parte să vezi închinările șoade și stângace înaintea cardinalului — apoi opintirile sforțate în pnseținnea lor nesigură. Valentin al nostru păreă un adevărat cavaler medieval; după mai multe opintiri titanice, punând o pedecă dușmanului, îl trânti eu tot cu picioarele lui lungi. Premiul îi fit o corfă de pere și smochine. în goana repede Gregoriu precipită înainte, ca un iepure împedecat. El fit cei dintâiu premiat: premiul un bostan verde, cât o bute. După-ce s’a desfășurat programa jo- curilor, cardinalul își luă adio dela .noi, între urările: hip, hip, hurrah! intonate de ti- nerii de limbă engleză. La anul viitor din nou îl vom revedeă. Am sfârșit acum epistoșla. Mai două vorbe numai despre zilele din urmă a vacan- ței, ce le petrecem în momentele acestea. Mai zece zile și ne reîntoarcem și noi la Roma. Vremea e cam aspră suflă vânturi tăietoare — vârfurile munților albesc deja de neauă — mai tot a doua zi avem ploie. Storsul e cam împedecat, dar e bogat. Strugdrii cu boabe mari și dese râd de colo dela trunchiul viței. Atâta binecu- vântare merită și Italianul. Comunicându-ți salutările noastre — ție și pretinilor închei u epistoala. Victor. UNIREA . netrebnic, parlamentul alcătuit după chipul și asemănarea sistemului de guvernare, în- suși s’a prefăcut în cea mai mare pedecă a libertății popoarelor și ca țintă a întregii ocârmuiri s’a proclamat susținerea celei mai perverse dominaținni de dată șî rassă. — iar plângerile noastre și glasul adânce) noastre îngrijorări a întimpină: uși închise și pușcării largi. Acestea stări de lucruri nu pnteau aveă altă urmare, decât sguduirea în temelii a întreg organismului de stat și compromi- terea întregei Monarhii, care menire și dreptul de esisiență le aveă în primul rând chiar în câștigarea condițiunilor necesare pentru li- bera și fireasca desvoltare a tuturor popoa- relor cari o alcătuesc. Poporul favorisat a supus intereselor sale rău pricepute, toate forțele statului și întreg organizatul acestuia; tendința de contopire ethnică a străbătut toate mani- festările puterii de stat astfel că nici chiar instituțiunile de drept ale statului nu să mai basază pe iubirea și voința cetățenilor și nu să potrivesc cu interesele adevărate și juste ale acestora. Nesuceesele politicei acesteia în deo- sebi în direcția deznaționalizării popoarelor .preterate au făcut impacienți pe cei preferiți și în lipsa vederii clare au atribuit aceste nesuccese nu imposibilității și inmoralității, țintei lor, ci lipsei mijloacelor suficiente. Inmoralitatea tendinței și impaciința celor cari o nutreau, și-au adus roadele demne de nenorocitul sistem de ocârrouire. Guvernul a ajuns să atace și să descon- sidere fără sfială prin ordonanțe contrare însuși legile dărâmând cu mâni sacrilege credința in tăria și sfințenia legilor și a garanțiilor constituționale, iar oposiția coa- listă prefăcându-să eă luptă pentru consti- tuțiunea și neatârnarea țării. în realitate vrea să aservească acum și organizmul apărării țării, tendențelor de contopire, sub- tragând Monarchiei ceea ce era condițiunea esisienței și mijlocul neatins al împlinirii menirei sale. însuși organele esecutive ale statului, provoacă cetățenii la neîmplinirea datorințelor lor, iar fendalii au devenit cei mai aprigi contrari a Monarehului. căruia chiar ei au totul de mulțămit! Și ca icoana întreagă să fie. inși și reprezentanții poporului, împedecă lărgirea dreoturilor cetățeneștii! Sub greutatea acestor perverse stări, ca drept urmare â sistemului de guvernare nenatural și nedrept, ce și-l’a creat, întreaga Monarchie să abate în grea criză, stând în preajma cutropirii împreună cu tot ce se- colii de-a rândul au creat. tn fața acestor triste și de tot grave stări și în deplina conștiință a pericolelor, cari din aceste pentru noi și pentru întreaga țară pot să resnlte. clnbul român al congre- gațiunii comitatense în fața propunerii de a să alătura și acest comitat la resistența passivă: 1. își esprimă adânca nernulțămire față de întreg sistemul de guvernare, care dela 1867 până azi punându-să pe baza esclusivismuiui de rassă a negligat adevă- ratele interese ale țării și a împedecat nu numai desvoltarea firească culturală, econo- mică și politica popoarelor, cari o iocnesc,' ci și' consolidarea țării acesteia, și care. continUându-să, vă trebui să producă în de- finitiv disoluția întregei Monarchii. ’ Pag. 367. 2. Așteaptă dela guvernul Maiestăți! Sale, ea părăsind urmele vechi să curme nedreptățirile guvernelor premergătoare și în special să revoaee oroinațiuniie il^șle și neeonstituționale ale Ministrului de culte și instrucțiunii publice, relative ia nropu- nerea limbei magiare în școalele uriuiare. prin cari s’ar face imposibilă instrucțiunea primară și instruirea poporului român, chiar și în școli susținute din greul muncii noastre 3. își esprimă adânca îngrijorare în fața situațiunii politice actuale, ivite din incidental așa numitelor pretensiuni militare magiare, cari sunt menite a servi aceluiași sistem de magiarizare, care ține încătușate forțele naturale aie țării, și a căror împli- nire nici de cât nu ar contribui ia ridicarea armatei și a puterii ei, ei din contră la potențarea nemultămirei popoarelor, deci la. | slăbirea întregei Monarchii. 4. Pretinde desrobirea partidului na- țional Român, de sub tirănia ordinațiunilor ministeriale neconstituționale, ce tind la desființarea individ calității ethnice și poli- tice a ponorului Român, cere validitarea principiului egalei îndreptățiri politice a tuturor popoarelor țării, îu scopul acesta introducerea votului aniversai secret iară restrieținne și propune: Ca de-o parte moțiunea de alăturare la resistința passivă să se respingă, din contră să se îndrume organele administra- tive să conluere și sâ ușureze împlinirea voluntară a datorințelor cetățănești; de altă parte congregația comitatensă să-și esprime nemulțumirea față de întreg sistemul de gu- vernare bazat pe esclusivismul de rassă de odată cu dorința, ca Majestatea Sa Imperială și regală Apostolică ca singura soluțiune posibilă și desăvârșită a siruațiunii încur- cate. să inaugureze prin guvernul său și prin toți factorii vieții publice de stat nn sistem de guvernare, prin care să se validiteze principiul egalei îndreptățiri politice a tu- turor popoarelor din țară, și eu conștiință protestează in contra ordinațiunilor Mini- strului de culte și instrucțiune publică re- lativă la învățământul primar, la a căror esecntare nu va conlucra. După cetirea acestei, protestează energic contra afirmării, că partid și națiune română n’ar esista. „Partidele și națiunile nu le crează sau nimicesc decretele, ele trăiesc și au viață. “ Fișpanul dispune, să se cetească mo- țiunea și In ungurește Protonotarul Bânffy o cetește rău și prost. La sfârșit fișpanul enunță, că nu o poate pune în discuție, fiind că partid și club român, legea nu recunoaște. O poate accepta, dacă Dr. Maniu o declară de a sa, dar ca venită dela un club român, nu o poate primi. Dr. Maniu răspunde din nou românește, gălăgia reîncepe, atunci Dsa declară gălăgioșilor, eă dacă ar ști, că pentru aceea cer să vorbească: ungurește, pentru-că nu știu românește, ar face-o cu plăcere, dar e convins, că fac sgomot, numai pentru că li-e urâtă limba românească. Răspunde fiș- panului, că nu lasă nimic din ceea ce a presentat. Vorbește Fogarasi, capul kossuthiștilor. Fișpanul nu ascultă, cetește cu atențiune moțiunea presentată de Maniu, Fogarasi vorbește cu spirit pentru propunerea lui Te- lekjși soții. Zeflemiseazăpe Thrbk și nu- mește propunerea Iqi Lăzăr, armă care , nu ie foc. pomenește poate umăr și de Români, de cari nu crede, că în un cas de o nouă revoluție mi ar țineâ, iar cu Viena, dar Pag. 368. UNIREA Nr. 44, aceea i-a păcălit de atâtea ori. Cei pasă | guvernului, că îi vom vota sau nu încredere, și cărui guvern nu i-am votat noi încredere? el cere bani și cătane, de aci în colo facem ce vom vrea. . ^Mai vorbește adv. Miiller contra, dar foaV slab și Ujvărosi și viceșpanul Szâsz pentru propunerea lui Lazăr și apoi se dă cuvântul dlui preposit I. M. Moldovan. Dsa I spune, că de 40 ani de când e membru mu- ! nicipai, n’a asistat la nici o ședință așa fur- j tunoasă ca aceasta, în care să se aducă i Românilor atâtea acuse. Dacă .noi am ținut : cu Camarila contra magiarii or, unde e răs- 1 plata? Cine au stăpânit averile Curuților? E foarte dureros, că ori-ce mișcare fac Ro- i mânii, îndată sunt timbrați de magiari, că ' lucră după inspirațiunile Camarilei contra lor. Dar să nu-și uite magiarii că și Ro- i mânii și-au vărsat sângele pentru patria : aceasta și chiar pentru Ungaria, când aceea ■ nu era unită cu Ardealul. Noi așteptăm eu : tot dreptul, ca magiarii să aprețieze jertfele pe cari Românii le-au adus cu arma în mână pentru apărarea patriei, să-i întimpine cu bunăvoință și să-i ajutore în nisuințele lor pentru propășire. E superfluu să mai pomenim că gălăgia era la culme, sala era aproape goală și ma- giarii retrași în o chilie învecinată, făceau sgomot cât nu se auzia nimic. Puriându-se la vot cele doue propuneri, votează pentru contele Teleki 62 contra 87. Românii s’au absținut. j Ședința se ridică la 1IÎ3. A doua ședință se deschide Marți la 10. Cureudele celealalte comisia permanentă propune să se ieia spre știință. Prof. Fo- garasi, cere să se primească. Advocatul Dr. Maniu, din contră propune să fie respinse. Se primește propunerea comisiunii. La cerculara corn. Abaj.-Torna, care condiționează votul universal dela știința limbei magiare, Dr. Maniu protestează contra acestor tendințe utopice și ridicule, de a condiționa totul dela cnnoștiința acestei limbi. Dsa propune vot universal fără restricție. Se înțelege că sala face gălăjie. --------------------------- CORESPONDINȚE. Sinoadele protopopești. — Distr. Roșiei-montane. — 26 Oct. 1905. ■ I Ieri s’au tinut în Abrud: congres epar- hial, sinod protopopesc și conferență învăța- j torească. în primul s’a făcut alegerea senatului școlastic protopopesc pe un nou period de trei ani, dupăce districtul a fost rămas un an fără astfel de senat. . . . Dela noii aleși se așteaptă și spetează o regenerare sănătoasă în tdate direcțiunile, căci afară de preoții membrii, are și dintre laici bărbați, ca Dr. Laurențiu Pop și Dr. Vasile Fodor, advocați : în Abrud. S’a mai făcut ,și o interpelare în cauza cercetării, unei șeoale din protopo- piat de cătră. protopretorele cercului — se zice în urma recercarii lui, din partea in- spectorului reg. de șeoale. Ca notari ai congresului au funcționat:. Dr. Vasile Fod.Or și loan .Simu (preot în Abrud.) în sinodul protopopesc, pe lângă obi- ectele de pură administrație, mai era pusă și clasificarea beneficiilor parohiale în vede- rea taxării lor. pentru fondul deficienților. S’au clasificat două parohii (Abrudul și Bisl tra) în cl. II. iar celelalte toate în clasa a j IlI-a, și aceasta nu din lipsa unui „spirit [ practic", ci numai și numai pentrucă așa corăspunde adevărului real în raport cu pa- rohiile din alte districte protopopești. în ciclul de mai înainte se făcuse adecă la noi o clasificare după persoane, iar nu după | beneficiile lor, aratând chiar prin asta cel ' mai „practic spirit", însă — regretăm — ! fără a-1 vedea acesta după dreptate aprețiat | și în alte părți și nici chiar la centru. I Drepturi egali — sarcini egali! Cea I mai dreaptă clasificare cred totuși că ar fi | în % după venitul congrual, care în paro- i hiile patronate însă feă se ia după starea lui ! faptică, iar nu cum e în șematismul iubilar, I unde figurează și „ajutoarele ad personam", cari în cele mai multe locuri azi nu se dau. La pertractarea venitului congrual voiu re- veni de altfel, aratând în concret suma, ce s’ar putea dobândi pentru fondul deficienților. Dizertația par, Nic. Ungurean. „Ca- techizarea, ca mijloc de a regenera", cetită în un cerc mai larg, ar răscoli sigur în mulți j mustrări de conștiință și-ar stârni hotărîri salutare, deși poate în partea sa cu cuvân- tările sacre n’ar întâmpina atâtea aprobări, dacă nu doară în senzul, că predicile morale ar mai trebui înlocuite și cu dogmatice teren ! așa de sterp la noi. । Misiuni poporale se vor ținea în 1906 la Bistra prin patru preoți, afară de cei doi din loc. Ne vom întâlni așa dară in locul nașterii cucernicului Petru Pavel Aron de Bistra, ca să ne regenerăm sufletește după chipul blândului Arhiereu,, carele a deschis cel dintâi focar de cultură pe sama oropsitu- lui nostru neam din țara aceasta! Să ne vedem cu bine! - *- * * r ■' ■ Curios de rezultat, îndată după corespon- dința trimisă m-am apucat de răsfoit „șe- mat. iubilar", parohie de parohie. Rezultatul ajuns îl dau în cele următoare: Protopopiatul: Beneficii î Un O|o al ven. congft. 5 0|b : Aiud 26 114.81 574.05 Alba-lulia 23 78.76 39380 Almaș 16 42.43 212.15 Arieș 18 64.67 323.55 Biia 19 ’ 76.01 380.05 Blaj 28 137.42 689.60 Cluj 37 . 137.— ■' ■ 685.— Cătina 25 129.84 ■ 649.20 Cichindeal 18 37.03 .185.15 Cojocna 23 122.63 613.15 Dârgea 24 ' 82.35 411.75 D -Sân-Mărtin 15 50.46 252.30 Ernot 23 87:35 46375 Fârăgău 23 . 109.67 ■ 548.35 Giurgeu 15 . 81.06, 405.30 Ibașfalâu ' 20 58,33 291.65 îndoi 21 ' ' " 53.28 266.40 Ludoș 21 123.22 616.10 Mediaș < 24' ..c- 88.95 ' 444.75 Moriaca 4.3 ■ . 80.85.- • r-.4042A Murăș 26. ' 93.56 . ... .467.80 Murăș-Uioara 21 99.61 498.05 Odorhei 8 10.96 54.80 Pogăceaua 17 82.80 414.00 Reghin 39 119.01 595.05 Roșia 17 101.94 509.70 Sebeș 22 86.— 430.— Sibiu 35 97.25 486.25 Treiscaune 11 28.63 143.35 Turda 23 117.94 589.70 Vie. Făgăraș 1 34 97.72 488.60 Voii a J 22 32.91 194.55 32 protopiate; 707 beneficii; 2724.95 Cor.; 13.624.75 Cor. Făcând acum congregația cu trecutul, am dobândi tabloul următor: î. Competința dela preoți pe 1903 ...............Cor. 7360.— Cu 5 % după venitul congrual Cor. 13,624.75 După noua modalitate . . creștere.....................Cor. 6,264.75, deci aproape îndoit, ca până acum, cu toate că și cel mai mare beneficiu ar plăti numai Cor. 54.90, la an; iar cel mai mic abia Cor. 0.60. Dar, după noua taxare cu 2% și a subsidiulni erarial, f. deficienților mai crește la an încă cu Cor. 4080. presupunând, eă subsidiul n’ar scădea supt suma votată pe 1904, de Cor. 204,025. îmbunătățirea totală față cu trecutul ar atinge deci frumoasa cifră de Cor. 10, 344.75 — zecemii treisute patruzeci și patru și 75 bani, la an! Jalnic de izbitor este numărul veni- tului congrual în întreagă arhidieceza — numai 272.405 Coroane la 707 beneficii, adecă 383 cor, pe un preot!! Cred, că prin datele aceste, scoase exact din documente tipărite de superiori- tatea bisericească, voi fi servit cel puțin material de gândit tuturor, pe cari fi pri- vește. Și pe care nu ne privește? Verax. — Vicariat. — 28 Oct. n. Preoțimea din vicariatul Făgărașului s’a adunat la așa numitul „sinod de toamnă" care s’a ținut în 25 Octomvrie c. în școala gr.-cat. din Făgăraș, S’au prezentat aproape toți preoții. Dl vicar lacob Macavei u ca președinte,, deschide adunarea la 10 oare a. m. Unicul punct mai însemnat al progra- mului era: cauza fondului de penziune preo- țese. Cvotele pe cari au să le plătească preoții la acest fond, în tot amil, ăă' stabi- lese din 5 în 5 ani în mod deobligător pentru întreagă Arhidieceza, fondul •— e mult prea modest până acum și de aceea .s-au auzit în totdeauna glasuri de nemulță- mire cbntra modului cum este alimentat. . Venerabilă Superioritatea bisericească prin cereulariu a atras atențiunea preoțimei asii- pra împrejurărei acesteia și a lăsat la buna chibzuință a corp or ațiuni lor preoțești tractu-., aii, ca în ’âdunările lor șă se pronunțe și să stabilească o «yentuală nouă cotizație anu- ala ca fondul să crească mai curând; ■ ■ ■ ■ .--------——■ . . '"i.—:—s ' ■ , •—••7 — • —— . . A Apărut: " A apărut: = ..C^EJWfW a™' 19®-= LnZZZZZZIE-E în 2 ediții: cea mai avută costă 50 fii. + 10 fii. porto. - ■ ■ - OB Wl Cealaltă costă 30 fii. + 10 fii. porto. OB I Nr. 44. UNIREA Pag 369. Discuția în senzul acesta a provocat-o dl Moise Brumboiu, paroh în Tohanul-vechiu, care a făcut comparație între cotizațiile plătite de preoțime și întră acele plătite de alți funcționari, arătând că noi preoții dăm prea puțină atențiune fondului de penziune. menit să aline Ia caz de neputință greută- țile vieții, și mai ales ale văduvelor de pre- oți și ale orfanilor de preoți. A făcut prin urinare propunere ca sinodul să exmită o comisiune de 5 membri din sinul său care — fiind ședința suspendată pe câteva mo- mente — să chibzuiască modul de cotizație potrivit pentru ^viitor. în comisiune a fost aleși: Domnii I. Macaveiu, vicariu, M. Re- cean, notar districtual, V. P. Comșa, M. Brumboiu și Al. Bugner parohi. Comisiunea aceasta retrăgându-să a stabilit următoarele: în ce privește împăr- țirea în clase a parohiilor să menține și pe viitor. Cotizația anuală insă să se duplice anume în loc de 8, 12 și 16 cor. să con- tribuie unul fiecare preot 16, 24 și 32 cor. anual la fondul de penziune. Cotizația ur- cată să se plătească în cazul când pentru această modalitate să va pronunța respective primi preoțimea din întreagă arhidieceză. După redeschiderea ședinței, propune- rea comisiunei a fost primită cu mare ma- ioritate de voturi și s’a enunțat ca coneluz sinodal. Rămâne aeum să vedem părerile și celorlalte tracte protopopești despre cari — nu ne indoim nice pentru un moment — că vor primi cu un glas această modalitate, care este spre cea. mai mare mângăere a tuturor preoților și familiiîor preoțești. Pe calea aceasta noi de noi. ne vom ajuta și vom fi mângăiați în conștiință că ne-am împlinit datoria cea mai elementară, anume de a ne îngriji și de vitorul întru care nu vom mai putea munci, precum și de soartea soțiilor și fiilor noștri, cari la caz de sucombare a capului familiei, rămân în cea mai neagră mizerie. Nivoul cultural al nostru să ne fie imboldul cel mai puternic care să ne unească pe toți în cauza aceasta momeu- tnoasă! Trec Cu vederea celelalte puncte, fiind ele de mai puțină importanță. . x. . Dare de samă și mulțămită publică. Cil ocasiuuea ies:ivitafilor „Consacrării •b'.sericei din Sasuri®, săvârși;â în 24. Sep- temvrie a c. din bileie au tncur.s de tot: 777 cor. 80 fii. Au snnrnsolvn: P. S. Sa Domnul Eniscon 250 cor, Dr C'>rn«l Bulcu, secretar episeopese 5 cor.. Dr. loan Tatar advocat 23 cor.*. Herskovim .irliksa 20 cor.. Dșoara Vilma Dobosy 10 cor.. Aurel Ml ri- neseu preot 4 cor., Aurei Simon. farmacist 4 cor.. Iustin Gitre, cnwenaiu 2 ror.. loan Brânduș. farmacist 2 eor. Total = 1097 eor. 80 fii. dm care sumă pentru aeonerirea soeselor banchetului și a petrecerii s’au foiosit 1053 cor 80 fi!.. iară cassei bisericei s’au subministra: 44 vor. Tu’.al 1097 cor. 80 fin Când pe aceastăcale aducem mnlțâmite i călduroase P. S. Sale Episeon Dr.. D. , Radii amintim că ne iânga considerabilele I sue.se și dăruiri, s’a mai indura: a premia chorul plugarilor din Ardusat eu 50 cor. ; । iarâ pentru săracii din âăaari. a donat 50 : eor., neutru eari fante oărințești dorina P. 1 8. Sile reșnlatâ îmbelșugată dela bunul Dumnezeu 1 Asemenea esorimâm mulțămitele noa- stre și celor alalți marinimOși eomribuitori. Sâsari, la 10 Octomvrie 1905. Alexa Pop, Romul Marchiș, Sandru , Murășan, Ștefan Cherecheș, tiu. Graurii i Barbul. j Cătră r. T. Cetitori! ! Apropiindu-să sfârșitul anului venim a rugă cu toată onoarea pe On. noștri abonenți, cari să află în restanță cu abonamentul, de pe anii trecuți, cât și de pe i anul acesta, —■ să binevoiască a ni-1 trimite fără amânare, pentruca foaia să-și acopere spesele sale cu tipărirea și edarea ei. Administratiunea. * ... -------- Noutăți. Știri personale. Aflam eu bucurie, că dinnaneul nostru prietin ur Epaminonda Lucaciu, fost par ih in Oiau.idul-sârbe.sc (diee, L"gnju ui) pleca în scurt ia America, ea să ingrjaaeâ de iipscie sufletești ,.le mul- ților român gr.-eat. duși de nevoile vieții : In noul continent. Dr. Lucaciu se va aș;za iu ornșm Cieyeiand. diu șemui Olm> Esee- | ie^ță Sa Mitrop Vi.ibr. iiuăreună cu binc- cuvântarea sa arhipăstoreiscă i-a dăruit tonte cărțile liturgice și corali. — D. rim confra- telui nostru eălârurie norocoasă si succese strălucite în această grea și. obositoare di- regătorie — Peuiru Românii greeo-catolici s’a îniiințut u:: post mm do eaiieian militar, la iutrevenirea Eseel Sale Dini Mitropolit. — A fost denumit Clar. Dn Dr, Aron Lupsa, viee-notar consistorial iu f Lugoj dispus la Plevje, în Novibazar. — Di inginer silvic loan Hossu, fiul Rvrsmului Domn director gimnasta), losif Hossu. apucai ca practicant sil vie în Bosnia,» a depus în săptămâna trecută esumeueie silvie;- techniee înaintea comisiei ministeriale din Viena Episcop! noi. Foaia oficioasă publică auti'gr .f le nreamalte, prin țâre «unt numiți Vdrossy Gyula, fost episcop la Szekcstehervâr de arhiepisc d la Calorea, Ottocar Prohâszka, i orof. universitar, de eniscop la Szekesfehervâr. contele Zichy Gyula, eamerar nanal. de epi- scop la Pe :s Balăzs La jos, canonic, de eaiscop ia Rnzmyo și canonicul Măyer Bila, : ■ de. episcop la Sătmar. . . , 1/^ Hymen. Dr. Alexandru Pteancu, teol. ■ i abs., nr orsor ia gimnasinl diu Năsâud și i I Elena Cosma, anunță cununia lor., care se j j va celebră Sâmbătă în 4 Novembre 1905. în biserica greeo-catnstituindu-se comitetul și-a aies prezidentă pe Elena Nestor, v.-prezid.. Otilia Dr. Negruțiu, cassiera Cor- nelia Deac, secretar di Octavian Prie, pro- fesor. Amintim tot aei idea deschiderii mesei studenților săraci, cu care se ocupă doamnele, femina qu.d rult magis vuit, spe- răm. ca pe calea aceasta se va deschide odată și la noi masa săracilor, lipsa căreia se simte foarte mult. Proprietarilor de vii. Ca o vie să producă bine și osteneala ce o ai cu ea să-ți fie renumărată, atârnă mult dela cualitatea viței de vie, peeum ți în cazul că pui viță nouă, Bă fi cu băgare de samă, de unde o ai și sub ce grijă a fost. Vița de vie pentru plantație, cum a fost și în vara trecută seceta mereu, trebue să fi fost grijită și udată în conținu. Una dintre ceie mai bune șeoale de viță de vie și recunoscute de toți de o cualitate escelentă । este prima colonie de altoi de vie de pe Târnavă a lui Fr. Caspari din Mediaș. Grija ce să poartă pentru școala aceasta, să poate vedeă din împrejura^ rea ea în vara trecută vițele de vie erau udate zilnic cu apă îu cuant de 5 milioane de litre. Aceasta școală de viță de vie e o adevărată frumseță. — . Atragem atențiunea celor ce să ocupă cu vieritul, asupra acestei șeoale de altoi și să-și procure vița trebuincioasă cu toată încrederea. AVIZ 1 cultivătorilor de vie. , ~ Se află de vânzare viță de vîe foarte frumoasă altoită în viță cu rădăcină americană, după cel mai excelent metod (altoire lem- noasă). Dujjă trebuință ori ce soiu de viță. — Comandele să se trimită la adresa: GEORGE ȘER- BAN, paroh gr.-eat. Smig (Somo- gyom) u. p. Medgyes. ' (271 2—6 AVIZ! Să Caută 6000 stângini metrici de lemrie de fag uscate și neplutite, cu pre- țul de 14 cor. pentfu un stângin metric, pus hi oareșcare gară de pe liniă prin- cipală Predeal — Budapesta. — Terminul de liferare cel mult până Iii 1 Ianuarie 1906. ... . Proprietarii de lemne au ă-să adresă Dlui PETRU BRENDUȘAN, neguțător de lemne .în Blaj (Bal ăzs falva.) ■ (28) 1—3 . ...... : : ale episcopiei gr.-eat. a Făgărașului. în special unul, care are la început por- tretul episcopului loan Bob și altul icoana Mănăstirii st. Treimi din Blaj, se cearcă spre cumpărare. — Ori cine le-ar avei, să binevoiască a insinua la re- dacțiunea foii. Pag. 370. UNIREA Nr. 44. !S^8 PARTE SCIUNTIFICÂ-LITERARĂ. SCS® Hipnotizmul. (Continuare). 2. în Soma în 1886 hipnotiza proi. Zamardelli. Subiectul lui predilect era muero-sa: Emma Hipnotizările le făcea publice. Emma se simția totdeauna bine după hipnotizate. De aceea el îi apăsa degetele cele mari, fiixându-o tn ochi. Apoi dispunea să se zică ceva pieză muzicală,... și Emma era în letargie. îi ridica apoi mâna și o punea pe cap, și mâna rămânea acolo. Nime din cei de față nu era în stare sa i-o dea jos. Dacă se încerca cineva să i-o ridice, ca apoi să o poată da jos, mai ușor se ridica întreg tru- pul, decât să-i poată deslipi mâna. Dar venia Zanardelli, sufla la în- chietura brațului, și mâna era mobilă. De almintrea hipnotizata era cu totul nesenzibilă. Nu simția luminile, ce i-le apropiau cei de față, nu simția dacă o împungeau cu acul. în aceiași timp însă suferi a de hiperestezie cu privire la alte lucruri, de ex. cu privire la colori, sunete, mirosuri, temperatură etc. *) 3. Dr. A. Fbisin istorisește un caz de hipnotizate al unei fete imorale. Cazul se află descris la Dr. A. Cullerre. *) Fata aceea era cât pe aci să nebunească. Voisin voia să o hipnotizeze, dar ea îl scuipa în față și nu vrea să privească obiectul străluci- tor. în fine cu mare chin și vai îi succese să o hipnotizeze. Ră- mase pe scaun, cu capul dat pe spate, răzimat de un pat. Apoi întră în letargie. N’a simțit împunsătura unui ac. Voisin a înce- put să o întrebe despre viața-i de mai înainte, despre carea tă- cuse până atunci, și i-a descoperit totul. îi dispuse apoi să doarmă 24 oare, și ea așa facîi. I-a prescris diferite acte la anumite oare, și le-a îndeplinit exact. 4. Un caz curios de hipnotizare s’a întâmplat în 1847 pe vaporul francez „Friedland", înaintea Neapolului. Cazul îl istori- sește admir aiul francez Gicguel des Touches, în 1888, care fusese martor ocular. Pe vaporul acela se suise un cleric anglez, cu numele Leray. La masă el spuse ofițerilor, că s’a ocupat cu hip- tonizmul, ca să fie în clar cu el pe când va fi preot. Mai adause și aceea, că el poate hipnotiza de așa, cât hipnotizatul să nu mai simtă nimica. Și fiindcă medicul vaporului, Gardrat, nu voia să-i creadă, să învoiră, ca Leray să-și facă experimentele chiar cu medicul. După ce l’a frecat de câteva ori cu mâna, medicul ajunse sub stăpânirea lui Leray. Acesta îl puse jos, și îi dispuse să nu se miște, și medicul nu putea să miște nimica. Apoi îi porunci să-și ridice un picior în sus, și el nu-1 mai putea lăsa în jos. Adause să-și întindă mânile, și ele s’au înțepenit de așa cât trebuiră să întrevină cei de față să-i iea țigara din gură,’ carea era pe gatate. Dar în tot decursul scenelor acestora me- dicul era la sine. Știa tot ce se întâmplă, numai cât nu putea sa facă nimica. Mai apoi Leray eși afară pe bord cu unii ofițeri, iar pe medic cu ceialalți ofițeri îl lăsă jos în cabină, cu ușa închisă. De acolo, de pe bord, da el, la sfatul ofițerilor, unele comande mentale, și medicul le împlinia. în fine îl mai frecă odată cu mânat și Gârdrat era în anestezie, conștiu fiind, pecum el însuși spunea, de tot ce se întâmpla. ’) 5. Un alt caz de hipnotizare s’a petrecut în Sassati (Italia) în 1886. Aci era profesorul universitar de patologie: Raitone: El hipnotiza de regulă la locuința sa, și numai persoane sănătoase* Vrând odată să arete influința muzicei asupra hipnotismului, merse împreună cu 10 studenți de medicină ia casa unui profesor de muzică (Brnto Giannini). Aceștia toți erau recunoscuți ca subiecte potrivite, căci mai fuseseră hipnotizați și de altădată. Așeză deci studenții îu semicerc în jurul pianului și rugă pe domnul căsii să înceapă o piesă de muzică patetică. După câte-va note, șepte din studenți erau hipnotizați. Unii se păreau triști peste măsură, alții erau răpiți în extas, șî iarăși alții păreau des- perați.— Setncepă o pieză jovială (de voie bună). Hipnotizații sâriau pe scăunele lor. — Să lăsă pieza aceasta la o parte, și se încenit imnul lui Garibaldi. Tinerii se sculară cu toții, și începură să se ’) Aceste» le raportează Dr. Meri Battandier ziarului „Cosmos? din Parii Innr.din 7 luniu 1886. >) Magndtisme et HypnotÎMne, Paris 1886 pag. 338. *) Cfr. Gio. Giuseppe Franco, I/ipnotunio tomate di moda, Ediz. IV. Bonta, Befiuâ 1899 pag. 66~S8.: iea unii după alții; își întindeau mânile, ca și când ar pușca; își bateau dinții; își întorceau ochii; se trântiau jos și se bateau cu capul de padiment; apoi se rostogoleau pe jos și dădeau cu pi- cioarele In cei prezenți, așa că aceștia se văzură siliți să fugă în chiliile vecine. Rattone merge la ei și îi prinde, le suflă în față, și ei se trezesc. Mirarea lor, când se văd cu toții pe jos. în po- ziții curioase, și plini de praf. încep să rida și să glumească. ’) 6. Dr. Richer istorisește o mulțime de fenomene hipnotice, cari rămâneau și după ce persoană era deshipnotizată. Așa, *) ne spune despre o damă Witt.., pe carea o paraliza. Acesteia îi spunea în somnul ei hipnotic, că atunci, când se va scula nu va putea scrie cu dreapta, va putea însă să o întrebuin- țeze la alte lucruri. Și iată că sculându-se, ea nu putea să scrie. Lua peana în mână, dar degetele i-se întindeau și mâna se ridica de pe hârtie. O apăsa cu stânga, dar totul era zadarnic. Nu putea să scrie nici un cuvânt. Trebuia să fie hipnotizată din nou, și în somn să i-se spună că mâna ei nu e paralizată. Tot astfel i-se sugerau și alte paralizări, și ea era paralizată. Trebuiau hip- notizări nouă, ca să fie desparalizată. îu urma deselor hipnotizări doamna Witt... era așa de sensibilă, cât putea fi paralizată și trează. „Witt... brațul Dtale e paralizat, nu-1 mai poți mișca® zicea Richer, și ea nu-1 mai putea mișca. O sugestie contrară o scăpa de paralizie. 7. Cei hipnotizați pot fi îndemnați la săvârșirea de crime. Profesorul Liegeois a cercat mai multe cazuri. Acestea le descrie Cullerre. f) Așa de ex. puse înaintea unui tinăr hipnotizat o hârtie în carea se afla pulvere albă, și despre carea Liegeois îi zicea că e arsenic. îi zise mai departe, că mergând acasă, sa mestece praf de acela într’un pahar de apă și să-l dea mătușe-sa, să-l bea. Ea fusesă avizată. Mergând acasă tinărul așa și făch. ‘) Același Liegeois sugestionă altuia să subscrie cambii, să facă de- nunțări false tribunalului, se înțelege, că de probă. B) Dar s’au făcut și în serios. Căci de ex. procurorul din Roma, în 1886, a cerut împuternicire dela regele să purceadă în contra deputatului Caiello Rusca, profesor la Neapol, fiindcă hipnotizând pe un anu- mit Paolo Conți, l’a făcut să subscrie recunoașterea unei defrau- dări închipuite, pe care apoi el a prezentat-o ca document la tribu- nal. — Acelaș Liegeois 9) a hipnotizat o damă și i-a sugestio- nat să nu se mai cunoască pe sine; să nu mai știe, că e om ori muiere; măritată ori nemăritată; vie ori moartă; cu copii ori fără. La toate acestea răspundea, că nu știe. — Paul Richer apoi ne spune despre o pățanie a prietinului său Dr. lirl. E un caz de amnesie. Fără opri unei muieri, pe carea o curase și o hipno- tizase, să-l mai cunoască. Și de fapt, trezindn-se ea din hipnoză, Dr. Fără pentru ea era un simplu necunoscut. Mirarea ei când vedea pe „streinul® acesta dându-se de medicul et Ba mai mult. Nu numai, că nu-1 mai cunoștea, dar de locul lo- cului nu-și mai aducea aminte de dânsul, cu toate câ o curase timp îndelungat. Amnesia aceasta ținea acum de 6 zile. Ca să o poată delătura, a fost de lipsă să o hipnotizeze din nou, și să-i sugestioneze să-și aducă aminte de Dr. Fdre și să-l recunoască. 7) (Va urma) l) Ziarul Fieramosca din Florența nr. din 81 Maiu 1886, citat la Franco op. rit. pag. 61. După acelaș auctor rites și celelalte rapoarte de ziare. *) La Grande Hysterie, pag 748. Magn^tisme et Hgpnotisme. Paris 1886. *) Op. rit pap. 362. ') Op. rit. pag. 849. *) Ibid pag. 207. ’) La Grande HysWrie pag. 726. . ■ Nr. 44. UN 1 R EA Pag. 371. Căsătoria preacuratei fecioare MARIA cu s. I08IF. (Continuare.) întrebarea aceasta nice decum nu este neînsămnată. De puțin moment la prima privire, ea crește în însămnătate la cumpă- nirea mai lungă în fine ajunge un izvor de lumină, care ne arată în faptă să cunoaștem ■căile și intențiunile lui Dumnezeu pentru noua ordine de mântuire în Hristos și aruncă raze bogate asupra celor trei prea sfinte persoane, cari au răsărit oarecândva din carne și anume asupra sfântului losif, carele de comun este prea lăsat în întunerec. E foarte adevărat: Creștinul credincios se poate edifica din relațiunea dintre Maria și losi, ori a fost căsătorie ori nu a fost, *) insa și în edificare să dă unu mai mult și unu mai puțin, și aceasta e cu deosebire la căsătoria preacuratei Fecioare, pentrucă aceea în toate tempurile bisericei a fost prototip eficace pentru concepțiunea ideală a căsătoriei. Și exegetul și dogmaticul se interesează de rezolvirea acestei întrebări, căci ea taie adânc în adevărata cunoaștere a or- dului istoric, în eare au urmat istorisirile evan- gelice ia Mateiu și Luca și ne mijlocește o aprețiare mai esactă a pozițiunei recipro- ce dintre Isus, Maria și losif. Tesă. Nu a conceput Maria pe Fiul etern a lui Dumnezeu înainte, în stare celibă dela Spiritul sfânt și să-l fi dusu numai după aceea în căsătoria sa cu losif, ca și pe un prunc străin de aceea căsătoria, ci ► în stare căsătoriceașeășa. și soție virgină alui losif a conceput ea pe Mântuitoriul lumei, la toată întâmplarea nu după uzul comun al căsătoriei, ci în urma adum- brirei puterei Celui preaînalt, în mod supranatural, ca virgiuă. In momentul acela însă, când această taină plină de dar se duse în deplinire, Maria deși măritată, încă nu vețuiau cu losif dimpreună. Ea era adecă auusa, iuviiOTtvpdvq (ptviiOTcvOtLcx.i Math. I. 48) și aștepta încă ducerea acasă din partea mirelui, ceace se întâmpla după un termin mai lung sau mai scurt și se numia Nissu’in. Păreri diferite. Nu va fi fără de inte- res a asculta câteva voci catolice din timpul mai nou asupra acestei întrebări. Bacuez afirmă-în cea mai proaspetă edițiune a opu- lui său, Manael biblique, cuitfcă s. scriptură nu spune hotărît, ca Maria fosta oare logo- dită sau măritata, fanate ou mărite atuncia eând șe întâmplă conceperea. Nice din al ' textului grecesc nice din ■desponsata al -vulgaței, nice. din numirea aviiQ, vir nu se poate scoate o judecată finală. Din sinul bisericei s’au ridicat trei păreri: Una admite exisțința căsătoriei pe timpul aducerii soliei îfigețești, aceea este repre- zentată maUales prin ăutorumai bătrâni; a doua carea este aparată de unii mai noi, neagă' /.exisțința căsătoriei pe acel timp; a treia îh' fine admite logodna și căsătoria deodată. sub numirea desponsatis și distinge de cătră aceasta actul cel din urmă, carele nu atijjge esența căsătoriei, adecă, ducerea- , solemnă acasă â mireseT^ fim căăa - inireiuf. Bacuez se reține a ezice judecată asupra l) Freison loc. citat pag. 90. îndreptățirei sau întâietății uneia sau alteia din părerilea aceste. Schegg interpretează pe Mat. I. 18: ftviidtiv&'siarp; ri;, pi;Tt3O4 aurov Maqlax roi JuiOt'itț?, noi? >) avvel&eiv avrovg cu cuvin- tele: „După ce Maria a fost logodită și mai înainte de a fi duso acasă;" După .Schegg însă numai ducerea acasă a miresei învoalvă măritișul aceleia, pentru aceea el argumen- tează astfeliu: „Această ducere acasă la Maria incă nu se întâmplase; deci ea încă nu a fost măritată." Textul la Luca I. 27. chiar direct eschide căsătoria, zice Schegg; o „căsătorită" nu se poate numi fecioară logodită (xapi'/^oc). „Ea poate ca căsăto- rita să fie fecioara, însă ea nu se numește așa." Luca de necesse ar fi trebit să zică yvrp. Numirea lui losif cu a»o/p pentru timpul acela dintre logodnă și ducerea acasă este a se lua proleptice, fiindcă după logodnă mirii erau priviți ca și soți, și înaintea ju- decătoriei erau tractați ca soți. In opui său „Viața lui Isus" (Leben Jesu) Schegg des- crie situațiunea mai deaproape. Când apăru îngerul Domnului, Maria a fost logodnica, mireasa lui losif. Când ea deveni mamă în mod miraculos, îndată i-a comunicat mi- relui său starea sa, firește în modul cel mai scurt: „Eu sunt mamă, fă ce vei afla de bine; însă nu stărui se afli mai mult dela mine." După această mărturisire a întrat în losif aceea stare sufletească, carea for- mează fundamentul istorisirei lui Mat. I. 18 și urm. și carea a fost ușurata numai prin tălcuirea îngerului.. Atunci luă losif pe Maria în casa sa și. mântui -prin ducerea grabnică a Măriei în casa sa onoarea aceleia înaintea lumei. In cupînd după aceea, Maria descopere soțului Său hotărîrea sa de a cerceta pe Elisaveta, losif ■ aprobă această hotărîre și însoțește însuși pe soția sa virgină acolo. 2) Obiecțiunile ce se pot ridica în contra expunerei acesteia plausibiie a isto-, risilor evangelice, care netezesc toate greu- tățile, se vor reșolvi mai târziu. (Va urma.) , Bibi iografie. A apărut: Călindarul Poporului pe anul -comun. 1906. Auul XXI. Sibiu. 160 pag., prețul 40 bani. Are in frunte o preafrumoasă ilu- strație a. catedralei ortodoxe .din'/Sibiu. Artieolii informativi• desnre bisericele,..școa- lele și reuniunile române îs foarte slib re- dactați. De pildă: Director la pedagogia din Gherla: loan Papiu.. mort de ani; * ■ director ia școala de fete din Blaj : George Muntean de mult absolvat dela această slujbă,- P-reaidentui „Asociațiunii""(vacant) vicepresident I. S. Șuluțu. Și când te gân- dești ca adunarea generală-, s’n ținut chiar iu Sibiu. La Asociațiunea maramurăȘană se, publică partea cuvenită societății de; teatru. Presidenta reuniunei femeilor gr.- cat din Făgăraș e pusă Dna Zibeă Roman, moartă de mult; la a celei- din Blaj ’ Aurelia Solomon, de trei ani-retrasă. La reuniunea ■ meseriașilor din Brașov :e phs president B: . : .'9 Băcuezet VițfonrMiB, Mintiei Biblique, Paria, Roger et Chernoviz 1886 tom:8 gag. 209 _ ,p ; • . i î)? Schegg, --EvâugelTa 'Mfijji-^ Lentner. 1856 tom. 1 pag. 419. (Ewangelium nach Matthăus, Milnchen Lentner, WiîĂ' IA. 1 Pi 419; Sechs Biicher dea Lebeus Jesn. Freiburg, Herder । 1874. Ld 1. P. 35 ff.) I I ! Bontescu .(?) eea din Blaj nici nu-i pome- nită; de asemeni nu-i'pomenită reuniunea de înmormântare din Blaj Intre societă- țile comerciale se pomenește „Comerciantul" din Bistrița, care — nici nu măi asistă pare-ni-se. între tipografii nu se pomeneștej: Tipografia Nouă și Minerva din Orăștie, „Carmen" din Cluj și „Victoria" din Șiinleu, ca sâ nn mai' pomenim de „Luceafărul" — „Patria" etc. Dintre băncile române 'lipsește „Patria" din Blaj, deși e una dintre cejea mai puternice, „Cassa de păstrare" din Seliște, care e din celea mai bogate, etc. ete. Și greșelile acestea le-am remarcat numai în fugă, de Sigur vor fi și mai nu- meroase, eu toate că „Micul Calendar" a dini Auolzan mai nepretențios ca aeesta n’are scăderile acestea. în partea literară portretul și biografia lui Reteganul. chipuri’ jaooneze. „Șanta", novelă de Gane, nortre- tele cav. Fiondor. can. 1. V. Rusu. „Femeia credincioasă" poveste de Coatu, „Doina bra- dului" de G. âăpunaru (?) „Nora" de CiofleC, Răvașul nostru pe 10 foi, poesii poporale, inserate etc. Calendarul „Aurorei" pe anul 1906, cu ilnstrațiuni. anul XVI. Gherla. 1905. Ti- pografia „Aurora" A. Todoran. 80 pag. prețul 40 bani. Afară de nartea oficioasă, are novela „Soare cu ploaie" din volum. I. a dlui V. Ranta. Buticeseu. „Mâna lui Dum* nezeu" novelă de Antoniu Pop, „Să ne ferim de procese" de Gh Câtană. „Buha" legendă de Ant.* Pop. „Dumnezeu e bun și milostiv cu cei buni" de I. P. Reteganul apoi anec- dote. glume ș. a. Dintre ilustrații însâmnăm portretul prof. lorga. Al II. peregrinaj la Roma, Edificiul „Economului" din Cluj bi- serica din Gilău, Bobotează în Cluj etc. Remarcam lipsa portretului și a biografiei' regretatului Ion P. Reteganul. care multă vreme redactase acest calendar. : Vas, Goldiș: Elemente din constituția patriei pentru școalele poporale, ed. II. pre- lucrată. H. Zeidner Brassd 1905 cartonată 40 bani. Ediția e corectată după prescrisele legii. „Sămănătorul" Revistă Literară. Anul IV. Nr. 42. N. lorga. — Calendarele ca factor cultural. I. Bârseanul. — Un biet drumeț odată. T. Cercel. — Femeia netoată (poveste.) I. Borcia. —- Mamă (poezie). I. Scurtn. — Emîuescu și Schopenhauer. St O. losif. — Unui critic (sonet). N. lorga. și I. Scurtu. — Cronică: Numărul 25 bani. . „Eăt-frumosK. Revistă Litereră. Anul; II. Nr. 4. .cu următorul cuprins: A. G. Cuza ' — Naționalitatea în Artă. — Fapte (urmare) D. Nanu.-— Aurora (poezie.) I. Boteni — Domnul profesor Mușceleanu (urmare). C. Moldovan. — Pe ruine. Fragment din „Pcp vestea Neamului". Em. Gârleanu-Emilgar — : întâmplarea (fragment.) Cronica: de K Traiul nostru de I. Ciocârlan și Icoane de AL Ciura. Redacția și administrația: Strada Speranței Nr. 34 Bârlad. Numărul 30 băni. „Dela țară", primul volum al colabora- ’ torului nostru loan Agârbicean, e bine apre- țiaț de celea mai competente critice. Dl lorga în „Sămănător", Dr. Sextil Pușcării! în „Luceafărul" și cronicarul dela „Revista noastră’" sunt de perfect acord în a lăuda talentul dlui Agârbicean, care promite a deveni. un-’artist mare. îndemnăm po toți cetitorii noștri, să grăbeasce â-și procura acest vbluih. Prețul cor. 1’20. N. Iorga: Istoria Românilor-în chipuri și în (Opaițe. București 1905 pag. 222 prețul W- <$ț \ , ... , . . ..4 Editor și redactor răspunzător: Aurei C. Domșa. Pas 372 Nr. 44. Preț-curantițrf ilootraf* »• trtmlt la cerere gratuit și franco. » Tipografia SeminarMw archidieceașn. i Timișora-Fabrie se recomandă spre pregătirea clopotelor nouă, pe cum la tur- narea de noii a clopotelor stricate, (i mal de parte spre facerea de ■' dopote = Întregi anuonidee, pe lângă garanție pe mal muiți ani, I pTOv^dut* cu ajustări de fer bătut, construite spre a le întârce cu ușurință In ori ce parte, în K dată ce clopotele slut bătute fe o lăture prin aceea ce stat mântuite k de crepare. — Cu deosebire reoemând ? = clopotele găurite = S de mine inventate și mai de rnaMă ori premiate, earl sînt prov^ute R In partea superiori — ca violina “ eu glurCdapă figura S ți pentru k aceea aii un ton mal intensiv, nai adine, pal limpede, mal plăcut r și cu vibrarea mal voluminos!, do cit cil» do sistem vechiâ, așa, p că nn clopot patentat de 3t7 kg. este egal in tonul unul clopot h de 461 kg. făcut după sistemtnl veckiA. Mal de parte se re R contând! spre facerea scaunelor de fer bătut, de «ine stătător, E — spre preadjuatarea clopotelor yeehi cu adjustare de fer r bătut — ca ți spre turnarea do toce de ssătaL AVTDTTB vnvoTMnr IMoSl. îa vara tncuU, p« Itagâ toata seceta mare ci & fost, tatuai în marca fabricei De mare însemnătate pentru Dame! Fie care P. S. D6mnă își p6te însa-și pregăti cu 9 ușurință de neînchipuit talia sa după ori ce modă Prima colonie de vița de vie de pe cu ajutoriu! aparatului de croit talie pentru dame a căreia proprietar e FR. CASPARI3 Mediaș 100, Transilvania, ' unica în întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă în quant de 5 mi- lioane de litre, drept aceea e sin- gura eare poate lifera vița de vie fru- "'* moașă și trainică. Catalog ilustrat, cu diferite epistole de recunoștință, să © © trimite gratis și franco. G 0 (25) 3-20 inventat de Anton Gugohelbauer. A fost censurat de academie, și poșede nenumărate scrisori de recunoscințâ. Ișt are patenta și e scutit prin lege in t6te statele culte. 0 © Prețul unui aparat e 3 oor. franco rambursat. 0 © 0 Se caută agențl Prospecte să trimit, la cerere gratis Cu tota stima: Antal Gruschelbauer, ♦♦♦♦♦♦♦-♦♦♦♦♦♦♦♦♦•♦♦♦ss 17 (49 - 52) Șopron. ° Qpnpcrin contia tusei, răgu- ° OCllCglll șeiii, durerii de piept, *[ ofticei, tusei măgărești, catarului astmei, . ( greutății de respirat, liugeam șt tusei (। saci Vindecă sigur șl repede. Prețul o I cor. 20 fii. și 2 cor. 11 Capele unsoare, Contra durerii i► de oase, podagrei, reumatismului, race- X o lelor, durerilor de cap, dinți și nervi, o < ► precum și scrintiturilor. Cele mai îm- < t । • bătrânite boale ie vindecă. Prețul I cor. <» ° 20 fii. și 2 cor. ° ’ ’ Centarln. Contra morburilor de * ° stomac, precum: lipsa de apetit, mis- 1 * tuirea rea, catarul și aprinderea de ’ * (. stomach, greața și vomarea, sgârciurile o cele mai grele. Leac sigur. Folosește u și la curățirea sângelui. Prețul 1'20 o și 2 cor. o Kaljodsarsaparil. Mijloc ex- o celent pentru curățirea sângelui la • sifilis, morburilor tinerețelor 1 sticlă o < * 2 cor. o * * Laxbonbons. închiderea scau- p ’ * nului e cauza diferitelor morburi, pecum < * ” palpitarea de inimă, amețeli, dureri de ° 1 * cap și altele. Deci cine sufere de în- 1 * cheierea scaunului numai de cât se co- ’ * (* mandeze Laxbonbons, zăhărele purga- ’ > < । tive. plăcute și dulci la luat. Prețul J , o । cor. o 1 * Chemicale, drogue, legături și bandage- * * f * rie chirurgice. Instrucție pentru prepararea *1 1 ► diferitelor vinarsuri, liqueruri, rum și altele. I • I ( Teuri russice, .parfumuri, săpunuri, crem ex- () (, celent pentru rață și mâni. Articoli cosme- (( । tici, oleu' pentru par. Esență pentru picatul .. și întărirea părului. Apa de gură și dinți pe ’ ’ cum și prav. Ori ce fel de articlu din branșă. '1 < * Toate foarte ieftine. Faceți întrebare șl Vă < • < > veți convinge. < > H Cornel Demeter, o < 1 apotecar în Szăszvârâs, tn fața școalei Nr. 41. () * * (22) 4-10 < I La esposițiunea mUtnagă din Budapesta ie la 1896 premiat ca medalia cea marș. Turnătoria da clopote și fabrica de scaune de fer Anțoniu JMovotny (24) 41—52 Abonamentul: mooarphie:' Fe. sl2.cor.. ')t an 6 cor.. V4 ap 3 cor. xi ni------.-----------tș] 13 Inserțlunl: Un șir garmond odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 iii. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., ' an 9 frc.. ’!t an .4 frc. 50 cm. Foea apare in fie care Sâmbătă Tot cț privește foaia să se adreseze Isl: Re- dacțiunea și admini- ; strațiunea ^Unirei ! î?' . 1 Blaj. Foaie bisericească-poiitică Anul XV. Blaj 11 Noemvrie 1905. Numărul 45. „Ce ne trăbuesc? misiuni ori preoți?“ i — Echouri. — ; I. . Ș Articolul scris de fratele G. H. trebue să ne atragă atențiunea tuturor, căci lucru- i rile, ce le zice dânsul, ne spun niște ade- ' vâruri triste, cu cari trebue să ne ocupăm serios, decum-va ne zace în adevăr la inimă ‘ mântuirea sufletelor noastre și ale credin- I cioșilor încredințați păstorire! noastre. ; La întrebarea pusă de dânsul, cu toții răspundem: amândoue, și misiuni și preoți ! buni. Ne trebuesc misiuni, căci, după cum ! are trupul lipsă de o curățire radicală din când în când, așa au și preoții și poporul lipsă de o îngrijire spirituală mai bună, ca de comun. Frații preoți, cari au mărturisit tn mai multe parohii, ce n’au fost încredin- țate păstorire! lor, au observat de multe-ori, j că s’au mărturisit la ei oameni, cari la preotul local, sau nu se mărturisiau de loc, sau nu-și mărturisiră un păcat, ori altul, și de multe- ori din niște motive, cari, cel puțin în cât-va, îi îndreptâțiau. Dar misiunile le pot țineă numai preoți buni, cari cunosc jertfele îm- preunate cu acelea, și vreau să le și aducă. Căci să te apuci numai deauna, și haid, să ținem misiuni, fără ca să ștudiezi modul, cum au să se țină, și să le faci după capul tău, nimic n’ai isprăvit. Misiunile aduc fo- loase foarte mari, dar după-ce ori-ce efect nu trece peste puterea causei, și osteneala și pregătirile misionarilor trebue să fie foarte mari, căci Dumnezeu nu dă efectele acelea, numai așa ușor. Și fără jertfe nimic nu vor isprăvi misionarii. Aici a-și avei să fac mai multe observații, asupra unor lucruri, ce le-am esperiat pe ia misiuni, cari nu numai că nu ajută, ci din contră strică foarte mult; dar acestea nu se țiu strict de obiectul, ce-1 tractează fratele G. H. Ce e însă mai de lipsă ? De bună samă preoți buni. Preoți buni se pot face clericii numai în cazul acela, dacă timpul, cel scurt, ce-1 petrec în Seminar, îl vor fo- losi cum se cade, și dacă superiorii și pro- fesorii lor.se vor nizui din toate puterile, să facă din ei „preoți după' inima lui Hristos", ce a pretins dela clericii sei din Seminariul central, Mitropolitul actual’ Toată slujba profesorilor și superiorilor din Seminar, are de scop: crearea unui spirit bisericesc în inimile clericilor. Pot ști teo- logii dogmatică, drept, ori Alt-ceva, mai mult decât un doctor în teologie, de le va lipsi însă iubirea față de biserică și celea sfinte, toată știința lor nu e vrednică nimica. Și până ce nu observăm în clerici și preoți un astfel de spirit, care să sdfere, când sufere biserica, care să se bucure alături cu bise- rica, care să vadă în fie-care preot și cleric pe fratele său, nu abia să apuce, să-l cleve- tească: până atunci e zădărnicită toată oste- neala superiorilor și a profesorilor. Astfel de preoți să nu țină misiuni, că nu vor is- prăvi nimic, decât un sport. Ce va folosi de es., dacă unul va predica, ori va sluji, și ceialaiți vor sta în altar de povești? — | De aceea înainte de toate spirit bisericesc, । iubirea lucrurilor sfinte. La aceasta trebue să țintească atât superiorii, cât și profesorii ; din Seminare. E drept, că la aceasta trebue o muncă mai grea, profesorul are să-și împartă mai bine materialul, lăsând afară, ce nu e așa necesar, și tractând cu din adinsul,- ceea-ce poate influința în direcția aceasta. Sunt multe lucruri în teologie, cari la universitate trebue tractate, dar nu e lipsă de ele în Seminare, mai ales, că și așa în scurtă vreme evaporează chiar și din capul profesorului. Datorința profesorului e să pună pond pe ceea ce e mai de lipsă. Profesorii vor aveă să dea samă lui Dumnezeu despre aceea, cum s’au ocupat cu clericii, nu numai despre aceea, cât s’au ocupat. Ei vor trebui să arete, că au făcut, tot, ce au putut, ca cle- ricii să devină preoți buni. Aceasta să le fie totdeauna înaintea ochilor, și atunci vom j aveă aceea, ce ne trebue: și preoți buni și î misiuni. Murășanul. II. Dumnezeu a dat omenirei o lege per- manentă: legea progresului. Legea aceasta și inconștiu silește pe neamul omenesc ca în continuu să înainteze, neîncetat să se per- fecționeze, pentru-că legea aceasta încă dela începutul lumei în continuu să valorează. E drept, cum-că în viața unora neamuri putem să observăm și poate fi vorbă despre decadință, despre regres, însă decadința FEU1LLET0N. Ion Agârbiceanu: „Dela țar ă". Binecunoscut cetitorilor foaiei noastre sub pseudonimul Alfius^ dl Agârbiceanu prin volumul acesta ni-se presintă sub o lumină cu totul nouă. Curentul sănătos, ce s’a pornit în lite- ratura mai nouă, așa numitul eurent româ- nesc se reogiindește foarte bine în aceste schițe și nuvele: „dela țară", cari tratează tot subiecte din viata noastră românească de dincoace. Iată că știut totuși teme vrednice de condei și îu viața noastră, atât de săracă în manifestările ei. Nuvelele cu subiect istoric și-au avut nn singur representant vrednic la noi. pe Al. L Lăpădatu. De na eoiorit mai poporal și mai romantic Vasile Santa Buticescu, și, mai puțin avântat, de curând decedatul Tit Chitul. Ceialaiți nuveliști ai noștri — exceptând pe Slavici și pe Popoviciu-Bănă- țeanu, cari au fost recunoscuti, mai ales, după trecerea lor în țară — s’au încurcat în roeiul subțire și diafan ai nuni roman- ticism falș. De aceea nuvelele lor se cetesc cu plăcere în anii tinereții și — se pun ia o parte. Fantasia lor trece peste panea reală a vieții eu ușurință, ridieându-se în domeniul, mult mai greu de urmărit, al în- chipuirii. De aceea pășirea d. M. Sadoveanu indieă o fază nouă și pronunțată în evoluția prozei noastre. Sugeteie se scot acum din popor, diu trecutul lui apropiat, din viața lui apropiat, din viața lui de toate zilele. „Povestiri din răsboiu* și „Floarea Ofilită* sunt lucrările cele mai bune, cu adevărat desăvârșite, ale d. Sadoveanu. Cât de su- perioare sunt aceste romanului „Șoimii *1 Cu toate aceste, nu împărtășim părerea d-lui lorga. care susține, că proza lui Agâr- biceanu este scrisă sub influința d-ior Sa- doveanu și Sandu-Aldea. Autorii aceștia descriu țăranul de dincolo, iar Agârbiceanu ne presintă pe țăranul dela noi, care până la d. Slavici, nu fusese încă Introdus în li- teratura română. Difer așa-dară subiectele; diferă însă, fărâ îndoială și modul de ex- punere. stilul. Trebuesc ani de muncă co- pleșitoare, pentru-ca un scriitor dela noi să-si înstișască o limbă mai cum se cade Scriitorii Om regat, chiar cei mai neînsem- nați pot rivaliza cu cei mai buni ai noștri. La noi, cu excepția părților mărginene. se vorbește o limbă stricată românească, iar absolvenții școalelor noastre mai înalte, stau sub influența fatala a limbii și culturii ma- ghiară. Fraza d-lui Agârbiceanu, ori câte calități ar aveă, este ♦greoaie față de ceea a scriitorilor din regat. în schimb, ori-cât de strălucit ar fi d. Sadoveanu în „Pove- stiri din răsboiu*. rămâne înapoia d-lui Agârbiceanu, când încearcă subiecte dela noi. cari li sunt absolut străine. Dovadă nuvelele eu sujet dtn 1848, publicate de curând în „Luceafărul “. In volumul d-iui Agârbiceanu. aflăm câteva tipuri din viața noastră, foarte bine prinse. Ast-fei: Moș Tănase. căprarul) care doarme toată ziua ia soare, amăgind pe băieți să-i adune caprele risipite, cn po- vestea caprei șuie; Cula Mcreuț. bătrânul, de care își bat joe’flacăii dela stână; mi- nunatul doctor â< la sate care se pricepe la toate boalele. Dan-Jitarul și. ceva mai romantic, „Hoțul*. „Gias de durere* este foarte ștearsă, păcat câ a întrat chiar în fruntea volumului; „Popa Vasile* ar fi foarte real, dacă scrisoarea lui nn ar fi așa de Pag 374 UNIREA Nr. 45. aceasta nici nu a fost permanentă, nici ca escepțiune nu a putut să atingă legea cea mare, care atinge universul întreg. După argumentele istorice este sigur că întreg neamul omenesc paș de paș a înaintat și s’a perfecționat. Cu înaintarea timpului ideile au devenit maî clare, știința mai profundă și cultura mai generală. Dacă voim să ne convingem despre adevărul acesta, să cugetăm numai înapoi câte-va zecimi de ani din urmă! în cea mai simplă școală de pe sate pruncii învață și știu mai mult acuma, decât cât a știut Învățătorul moșului lor! Civilisa$iunea și-a făcut cale și a stră- bătut deja până la cele mai întunecoase părți ale pământului. Pe cei sălbatici i-a ridicat din animalitate și botezându-i, paș de paș începe a-i cultiva și a-i lumina. Este deci sigur, că toate să perfecțio- nează, să scrutăm acuma, ca oare-cum să perfecționează, cum progresază omenirea ?.., Răspund: în mod dumnezeesc. Pro- gresul nici când nu se pornește din mulțime, ci din oameni singuratici. Ideile cele noue, cari le lansează în public singuraticii, nu le capătă dela lume, ci ei le dau lumei acele idei, cari ei le capătă dela Dumnezeu. Dumnezeu din când în când trimite între noi câte o rază din ceriu, carea cu lumina sa strălucește peste întunerecul vea- cului și luminează calea, ca omenirea să poată progresa. Și atunci, când toate progresează, trebue să progreseze și religiunea, respective viața religioasă! Deci trebue că noi ca păstori a sufle- telor să ne folosim de toate mijloacele acele, cari ne ajutoră ea să perfecționăm viața re- gioasă în turmele concrezute noue. Deoarece misiunile poporali s’au do- vedit de mijloace puternice penttu perfec- ționarea vieții creștinești nu putem zice, că „nu ne trebue misiuni" . .. Ne trebue misiuni nu numai în acele parohii, în cari preoții neconștiențioși nu fac destul datorinței celei mari de a predica regulat, și așa nu numai ca nu progresează, ci face regres în viața religioasă a turmei creștinești, ci ne trebue misiuni și în paro- hiile bine grijite și în parohiile acele, cari au păstori conștiențioși, pentru-că și aceste trebue să progreseze. „Fiți perfecți, pe cum și Tatăl vostru cel din ceriuri este perfect." Perfecțiunea însă presupune progresul, deci trebue să progresăm și pe calea vieții creștinești. Ori cât de conștiențios să fie cutare-va preot, ori cât de eu mare însuflețire și con- vingere să predice, lucru știut de toți este, că pe un străin cu mult mai cu mare aten- țiune îl ascultă și cu mult mai mult timp ține aminte ideile frumoase auzite din gura predicatorului străin, decât din gura preo- tului său. Pentru-aceea apoi misiunile sacre lasă o urmă neștearsă și adânca în inimile credincioșilor și în acest mod ajutoră și pe preoții cei buni în ajungerea scopului aceluia, carele este: progresarea și așa apoi perfec- ționarea vieții religioase în turma concrezută păstorire! lor. . Pentru aceea fericitul Pontifice Piu IX. în enciclica cu dtțțul de 8 Decembre 1849. a recomandat nu numai exercițiile spirituali, ci și misiunile și încă cu cele mai grele cuvinte. Aceasta este causa, pentru care în cești din urmă ani in multe parohii s’au j ținut misiuni sacre și încă cu cel mai mare I folos pentru perfecționarea vieții creștinești. Și s’a ținut în atari parohii, despre condu- cătorii cărora nime nu poate zice că nu-s punctuali și conștiențioși în împlinirea dato- ri nțe lor sale. Așa dar nu numai preoți, dar și mi- siuni ne trebuese! Dr. Paul Lauran. CORESPONDINȚE. Sinoadele protopopești. — Tractai Reghin. — ‘ 1 Noemvrie 1905. Articolul prim din „Unirea" Nr. 42. a. e. „Spirit practic" pare-eâ a aprins în sufletele noastre un dor și o însuflețire vred- nică de o eausă atât de importantă. A sosit timpul ca se pășim la fapte și ooi prin noi înșine să ne creăm un viitor mai vrednic. Nu avem la ce se așteptăm o înbună- tățire a sorții noastre dela străini, în ori și care parte vom privi — vânturile sunt duș- mănoase. Starea de azi este insuportabilă. Se ajungi la bătrânețe cu o penzie mai modestă ea a unui învățător, iar soția ta'văduvă în ușile oamenilor—este o stare de lucruri tristă, și nu am fi demni de nu- mele de preoți, dacă am mai aștepta încă decenii, discutând și plângându-ne la frunză și iarbă. Articolul „Unirii": Spirit practic a avut un resunet plin de însuflețire în si- nodul protopopesc, tinut în Reghin la 30 Ociomvrie a. c. vădit tendențioasă, Ca exoanere. cea mai desăvârșită e „Mistrețul11 și povestirea în- tunecată „Costea pădurarul". „Imnăcare" este un motiv foarte real, și din nefericire, foarte actual. Preotni și învățătorul sunt certați. în vremea aceea, vine inspectornl școlar, și în oara de religie, spune preotului, în fața băieților: — Asta nu-î școală, d-le, et curat coteț. Dar las că vom face noi școli, de vi se va înăcri sufletul. Avem drept și vom ți face. — DIe director, o ața batjocură din partea Dtale. . . — Ce batjocură ? Nu-i coteț ? Dacă nu faceți edificiu corăspunzător, vă închidem coliba asta și facem noi. O așa batjocură n’a mai pățit Vasile Lupașcu. în fața băeților să spună că școala cea românească, a lor, e un coteț! Ar fl voit să alerge după el și să-l întrebe, cu ce drept Je spune toate aceste, dar privirile speriate ale .copiilor îl țintuiră acolo. iH un zmintit, dragii mei, dați-i pace, mai bite să vedem noi ce a pătimit domnul Isus înainte do a învia. — Spune tu, Ioane a Ursului, ce a făcut : domnul Isus îu grădina Getsemanilor Un glas argintiu răspunse hotărît: »S’a rugat și a asudat sudori de sânge. - — Da, sudori de sânge! Dar la Caiafa, ce i-a Acut sluga acela? : . — I-a dat o palmă. ■ — Da, i-a dat o palmă și l-a scuipat. — Și tu, Georghiță, mi-ai ști apune, ce a suferit Mântui- torul în curtea lui Pilat ? — Acolo 1-att bătut cu bice, legându-1 de stâlp, și apoi au pus pe sfântul lui cap o cunună de spini mari, iar îu spate o cruce grea-grea. — Bine, drăguțule! Vezi, noi toți avem de purtat câte-o- cruce în spatele ■ In Vinerea Patimilor, preotul își iea inima în dinți, merge de se împaeă cu în- vățătorul, și amândoi se hotăresc să ridice, din puterile ior o școală frumoasă. Dl Sextil Pușcariu, pune, cu drept cuvânt, nuvela aceasta alăturea de Popa Tanda d-lui Slavici. De o frumseță desăvârșită e „Plutașii*. Românii din Marâmnrăș, pleacă cn lemne la Seghedin. Pe drum, iau pe plută și pe Jidan, care adnee eu sine vinars din gren. Ei beau otrava jidanului, cât ține drumul, și se pomenesc, pe când ajung la Seghedin, eă și-au beut cărăușia. Singur unul. Vasile stă încruntat în mijlocul lor. isbueniud de odată eu sufletul amărît: „Nemernicilor, măi. Acasă vă plâng copiii de foame, și voi vă aprindeți cu vitriol! Voi vă bateți joc de ce aveți mai sfânt pe lume, vă bateți joc de voi chiar. Vom n’aveți ochi să vedeți cum rtde Herți de voi, voi n’aveți urechi să auziți cum va- lurile acestea vă batjocoresc. Trebue să țin cu voi. mă. eă nu pot pleca singur cu plutele. Dar voi mi-ați întunecat sufletul cu nemernicia voastră, mi-ați răsturnat tot ce gândiam să fac in viață. Fire-ați voi ai dracului! Că v’a orbit Dumnezeu, să nu mai vedeți dușmani si prietini. Și aduceți eu voi, de câte ori mergeți, pe Juda ăsta, care vă zălogește, mă, și sufletele și vă poartă copiii flămânzi; și goi pe drumuri. Fire-ați voi ai dracului, păcătoșilor." ■ „Și nime nu afla un cuvânt legănat Să-i răspuhză. Pe fețele lor nenorocite, îm- bătrânite înainte de vreme, n’a mai rămas nici umbra nuni suflet ce s’ar ascunde în acele trupuri. Aduseră din non rachiu, pe când Vasile se trânti pe plută, aproape de cârmă. „îi venia în minte femeea de acasă și cei doi copii mărișori și ochii i-se umeziau cu încetul. După gândurile lui de fecior până la vîrsta asta ar fi trebuit să-și adune ceva avere. Dar întovărășit cn oamenii aceștia, foarte rar își căpăta piața, iar zdroaba lui era cu atât mai mare, eu cât se ticâioșiau mai mult ortacii. Și nu era în sat o rază de lumină, nu era un om cu minte și cu inimă, care să pue- capăt nele- giuirii. Și jidanul își întindea mai departe șatra pe plutele ior, ducea vinars otrăvit și până la Seghedin plutașii își beau toată plata ee-ar căpăta-o pentru dusul lemnelor. Fabrica, unde poartă ei avuția Maramure- șului. e jidovească și stăpânul nici când nu stă cu ei de vorbă, ei stăpânul plătește iui Herți și Herți, după-ce face socoata cât au beot, mai ia si camătă, iar plăeșii din Ma- ramurăș, beți, ticăloșiți, abia tîrăindu-ae, ajung pe manile polițiștilor din Seghedin, ca peste 2—3 zile să-i trimită cu „șupa" în țara muntoasă, de nude au plecat acești câni ticăloși de Valahi, ai căror strămoși au fost prin vremi îmblânzitori de bouri! „Vasile vedeă eă nu e bine așa, dar nu puteâ să le ajute. Sufletul i-se umplea nsă tot mai mult de durere și ochii zimbitpri Nr. 45.UNIREA Pag. 375. Anume la propunerea unui preot s’a luat o deeisiune protocolară In sensul: că preoțimea tractuală iea sure știință,eu mul- țămitâ ordinul Preaveneratului Consistor. că în viitor se vor subtrage 2% din subsidiul erarial în favorul fondului preoților defieienți. însă prin această dispusețiune — preoțimea acestui traci nu-și vede împlinit dorul, nici nu-și vede asecurat viitorul său și al fami- lielor sale, — ci roagă Preaveneratul Con- șistor ea se facă un naș mai hotărît. să ela- boreze un proiect de regulament, îndatorind pe fie-care preot ca să plătească o taxă fundamentală de cel puțin 200 coroane, în rate și chiar în 2—3 ani, iar taxele anuale să ae duplice, îndatorind și bisericele se încurgă cu o annmită samâ.* Nu decisiunea aceasta m’a înveselit, ci însuflețirea sfântă, cu eare a fost primită. Preoții își stringeau mânile și se îm- brățoșau. lacrâmi de bucurie isvorau din ochii lor. și strigau în entusiasm; „dăm cu plăcere de ne vom vinde vitele din jug“. La despărțire apoi s’au angajat a pro- paga aceasta ideie și a o face cunoscută în cercul preoțimei noastre, conlucrând pentru realizarea ei — eeea-ce este și scopul acestor nepretențioase rânduri. Acum dacă preoțimea acestui ținut muntos și steril s’a însuflețit la aceasta jertfă — nu pot crede, că devenind lege, nu s’ar primi cn aceea-și dragoste de frații din ținuturi mai bogate. Pe calea aceasta, și mai încurgând și alte isvoare escugetate de cei competenți, pecum și fiind de-ocamdată mai reservați la pensionarea preoțimei și îngrijind mai bine de pensiunea văduvelor și orfanilor nostrii — cred că în 10—20 de ani am puteâ crea un fond de un milion de coroane, care deși nu ar fi colosal — ar fi totuși | foarte colosal față cu starea precară, în care i ne aflăm azi. : Frați preoții alt mijloc nu esistă pe i pământ pentru asigurarea viitorului nostru j și al familiilor noastre deci cu o zi mai | eurând ideia aceasta să se întrupeze. ! Jf. j — Tractul Sebeș. — | 26 Octomvrie 1905. Sub impresia caldă încă a momentelor înălțătoare petrecute ia sinodul de toamnă ■ a tractnlui protopopesc a Sebeșului — scriu aceste șire. Cu dor am dorit fericirea de-a nuteă lua parte la un sinod protopopesc. terenul | cel mai prielnic pentru manifestarea vieții | intelectuali a preoțimei noastre, și miram făcut multe icoane și ilusii despre felul cum să țin aceștea sinoade. Azi când am văzut primul sinod, am văzut și ilusiile de odini- oară realisându-mi-se. Am văzut că avem preoțime conșcie de chemarea sa. care dacă pare de mnlte-ori înghețată, e numai în urma greului vieții. e?-i poartă, când însă își trage serios samă cu sine însâ-și. știe să se avânte la idei înalte, și să se încăl- zească de ideale mărețe. ■ Sinodul tractnlui Sebeșului, s’a ținut azi în 26 Oct. După indatinata^ntroducere s’a constatat cu regret absența neescusată a câtor-va preoți — cărora Preaon. Domn protopop le va impune pedepse aspre — și s’a primit sensa din causă de morb a unuia. Pusă pe tapet chestiunea Îmbunătă- țirii fondului preoților defieienți, s’a pornit o vie și serioasă discuție, în eare ca un fir roșu, s’a putut observa îngrijorarea de viitor și convingerea tare, câ trebue să facem ceva. S’a botărît cu unanimitate, ca taxele la fondul preoților defieienți pentru preoți din clasa I. sâ fie 30 cor., pentru cei din clasa II. 18 cor. și cl. III. 12 cor. în ee privește pereenruarea subsidiului erarial în favorul aceluia-și fond, sinodul ' primește să se sub tragă 2% „deocamdată* ; iar pe venitor 5%. I Părintele Albou. pronune să fie rugat i Preaven. Consistor mi-trop. ca din subsidin i erarial să se subtragă alte cinci percente în favorul fondului subsidiar al preoților. Față de această propunere face părintele Giurca contra propunerea, ca nu numai din subsidiu erarial să se subtragă acele 5%. ei din I toate venitele preoțești determinate eu con- ■ scrierea pentru congrnă. După o lungă | discuție pusă chestiunea la vot, să primește ‘ propunerea părintelui Aibon. S’au cetit apoi mai multe ordinațiuni ■ și provocări consistoriali. In cari să cere neamâuata achitare a diferitelor taxe, ce sunt în restanță. Acestea luate ia cunoștință părintele Cordea începe o animată discuție în ce privește procedura în cause de căsă- torii mixte, eare discuție însă fiind îna- intat timpul, să amână și sinodul să declară de închis. Trecuți dela masa verde la capitala masă albă a Preaou. dn protopop (ce bine-i că să îneunjură datina din alte părți, că după sinod preoții să împrăștie pe ia câte o crișmă din cutare colț), discuțiile serioase, calme și stăpânite, nu s’au sfârșit, ci au devenit mai dezghețate mai libere și tot așa de serioase. Preaon. dn protopop ca într’un fel de consfătuire, propune, ca sinodul de primăvară să se țină in provincie și eu acest sinod să se pună în legătură și mult folo- sitoarele misiuni poporali. Părintele Giurca din Totoiu învită cn drag sinodul de primă- de altădată femeea nu-i mai vedeâ. De multe-ori nu puteâ să doarmă, alte-ori, ziua, se scula îu toiul prânzului. Și porma fără să-i zică nevestei ceva. Vedenii urîte îl urmăriau mereu și în răstimpuri de gândire adâncă, depărtată, i-se păreâ că i-se așează nn văl pe ochi, iar de inimă îl strângea o mână rece de lemn. i nCn plutașii vorbia rar, mai totdeauna răstit și de eâte-ori se trântia fără vorbă de-o parte, fruntea lui lăsa aceea-și întipă- rire în suflet, pe care o lasă ceriul când se gata să izbucnească furtuna. Voia bună a plutașilor începit să urle iar în liniștea înserării, pe când Jidanul își tremura neliniștit barba de țap. Pe omul acela cu ochii negrii nu l-a văzut nici odată așa de furtunos ca astăzi. Ducea jumătă- țile și în răstimpuri ochii lui de bahnă scă- părau într’acolo. In două rânduri Jidanul prinse ochirile lui Vasile. Glâjile îi căzură din mâni. „Făcând socoata în cartea lui soioasă. Herți vedeâ că numai jumătate dintre plu- tași mai au să bea încă trei-patru zile până vor ajunge. Ast-fel pe ziua de azi are să pue cep butoiului. „Dar vre-o trei români se apropie ho- tărîți de el. „Nu dai, jupâne? — Cum să dau. bade Todore, mâne iar trebue, poimâne iar, după aia iar, pe ce plăti? Rămâi de pagubă, vezi bine! — Ce pagubă, liftă, ce pagubă? Bem pe cărăușia ee vom face-o peste trei săp- tămâni. Mult e până atnnci?“ „Românul se clătina pe picioare. Herți nu-1 bagă în samă: ci izbește zdravăn cu ciocanul de lemn cepul butoiului. „Adecă ai amuțit, liftă spurcată! Stai că-ți știm noi năravul!* Și toți trei îl ri- dică pe sas, îl duc la marginea unei plute, îl prind de picioare și-l cufundă în apă. cu capul în jos. până la tălpi. Jidanul se svîrcolește ea un pește ce dă să scape. Peste câte-va clipe îl scot, moțoiat. „Dai-ne. jupâne. ha, mai porți-ne cu vorba ? — Dai. dai! răcnește Herți, eu ochii umflați. — Nu dai, liftă, îți știm noi felul!" și iar 11 cufundă. Când 11 scot. Jidanul e vânăt-verde și ochii-i stau să pleznească. Aruncă vre-o trei guri de apă și răcnește iar din toate plămânile. „Dai, dai. — Vino dar și dă, fire-ai al dracului!* Jidanul se șterge în grabă, se scutură odată ca și cânele ce a eșit din apă, — face o față veselă și ochii i-se aprind de bucurie. „D-voastră gândiați că nu mai dau. Glumesc și eu!* Și începu să umple iar jumătățile. Dar nu puth umple nici două, căci Vasile porni de lângă cârmă, ca o furtună, îl prinse cu o mână de piept și-l duse până la marginea plutei. Acolo îl ridică în aer. „Fă-ți ernce, liftă, eă te botez acum! Vezi, ce popă ți-ai căpătat. N’am barbă și tot îs popa rău astăzi!* „Jidanul ee mai svîreoli puțin în aer, vrând par-că să-și iasă din haine, apoi pumnul de fer se descleștă și două valuri mari se închiseră peste fântâna de botez a lui Herți. „Vasile rîse întâia-oară, după o mul- țime de ani. un rîs grozav, plin de furtună par-eă.“ Păcat că nuvela aceasta atât de admi- rabilă și atât de reală nu se mântuie aici, ci urmează încă doue pagini de un roman- ticism cu totul nepotrivit și. de prisos. AL ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 fii. Tatăl 1(11(11 UUljLl U punsurile dela s. Liturgie, cu Troparele și Condacele învierii și ale sărbătorilor de peste an, și Troparele morilor. Pre- țul 32 flleri. Pag. 376. U N_1 R_E A Nr. 45. vară în comuna ea ea una mai espnsă eon- [ tactului en alte confesiuni. A snrtiriue? ne- Ș spus de idaeur a dastă Invitare și ,-ă auzeau ' Șopte, eâ-s mari spesele cu așa ocnaiuni, ca i să se. ușureze acestea spese preotul Aurel ; •Marcu. în fugă compune o hsta. în care ' să subscriu următoarele sume: Preaon. du i protopop. Al. Dobreseu 10 eor. Preoții An- । ton iu Filinesen gQ cor. I. Aihon 10 cor., ' I. Magde 10 cor. A- Marcu 10 cor., I. Po- ; pasu 2 cor I. Pe raseu 2 cor.. Aleșin Deae ■ 1 eor.. ier eei mai ninlti promit eă vor 1 concurge atunci. Preotul Ginrea insă Cornel Demeter, u apotecar în Szăszvârds, in fața școalei Nr. 41. । > (22)0-10 O Preț-«u ț La esposiținiiea |flBim din BMapesta te la 1M8 preaiat a adatti » m Turnătoria de clopote și fabrwe de scaune de fer Antoniu Hovotny ■e recomandă spre prefârirea clopotelor n6uâ, pe cum la tur- narea de nod a clopotelor stricat*, mal de parte spre facem de dopote întregi armoaida*, pe lângt garanție pe mal aștiți saț provriute ctT~adjs8tftri de fer bătut, construite qn a !e intdree cn ușurință In arf ce pute, in dată ce clopotele stat bărim de o iatm prin aceea ne stat mântuite de crepâre. — Cu deosebiri resțlMtod Q de mine inventate fi țțțui A Mite eri m în partea superiorii — ța' ^oUaa =» en ftsM X aeeea ad nn ton nat țnteiuiv, mal adl y ți cn vibrarea maț volnșdnML de cât CD că nn clopot patentat * (h de 461 kg. făent da comodă spre foc«țrț|(l| X — spre preadjnstațe^ X bătut — ca și spre tarii ■ . Tipografia (fM) «-52 provjQtte nai (g 4/// Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 cor., 1/, an 6 eor., i!t an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., an 9 frc., an . 4 frc. 50 cm. Foea apare în fie care Sâmbătă. «rea H ——.— ----. — ----Bl Inserțiunl: Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. @1 Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- strațiunea „Unirei în Blaj. -0 ®x Foaie bisericească-politică. Anul XV. Blaj 18 Noemvrie 1905. Numărul 46. Adunarea reuniunei învățătorilor arhidiecezani. — Raport special al „Unirii0. — Pe cum vă este deja cunoscut'adu- narea generală a Reuniunii învățătorilor din arhidieceză gr.-eat. de Alba-Iulia I și Făgăraș, s’a ținut în 7, 8 și 9 So- tmvrie n. a. e. în 7 i. c. Comite tul central în două ședințe s’a ocupat cu pregătirea lucră- | iilor pentru adunarea generală. în 8 la oarele 83/* conform pro- gramei, membrii șî representanții des- părțămintelor în număr de peste 40 învățători au luat parte la. serviciul divin în catedrala mitropolitană. La oarele lOVa după ce înalt preasânțitul Mitropolit Dr. Victor Mi- hâlyi a sosit la adunare, — președin- tele reuniunii George Muntean, prin un discurs ocasional, în care arata fru- moasa misiune a învățătorului, deschide adunarea generală. Sâ cetesc rapoartele generale, să exmit trei comisiuni pentru censu tarea rapoartelor. La dorința generală să desfac plicurile operatelor pentru pre- miare: Să constată că premiul de 50 cor. pus la concurs de înalt Preasân- țitul Mitropolit l-a obținut di Octavian Pop, învățător dirigent în Vad; iar premiul de 50 cor. pus de dl Alexiu Pocol, proprietar de mine în Baia-mare, l-a câștigat Andreiu Stroia, învățător în Făgăraș, care are 7 copii, dintre cari 5 frecuentează școala. Premiile puse de Reuniune le-a câștigat dnii: Mihail Găzdac, învăț. în Poiana-de-Arieș 50 cor. loan Pampu, învățător în Alba-Iulia, 30 cor. Traian Șuteu, învăț. în Țăgșor, 30 cor. însemnăm cu multă bucurie, că la aceste premii au intrat eu totul 13 operate, cari toate, după constatările co- misiunei censurătoare, au fost lucrate cu multă diligință și cunoaștere de lucru, așa încât din 13 cel puțin 12 operate ar fi trebuit premiate, pentru aceea în lipsa de alte premii, li-se votează mul- țămită protocolară și se vor publica pe rând în organul reuniunei. Cu acestea terminându-se agendele ședinței prime înalt Preasânțitul Domn Mitropolit, adresează învățătorilor o vor- bire plină de învățături și povețe părințești: „Vă mulțumesc fiilor, că prin munca voastră conlucrați la lumi- narea și deșteptarea poporului nostru credincios. Numai prin împlinirea da- tori nței voastre învățătorești, numai prin muncă sirguincioasă și prin un traiu cumpătat vă puteți și voi asi- gura o mai bună stare materială. „Noi vă iubim, vă sprijinim, vă apărăm, ne îngrijim de soartea voa- stră după starea noastră și a popo- rului nostru.11 „împliniți-vă așadar și în viitor cu dragoste misiunea voastră apo- stolică.11 . . . ±n acestea cuvinte mi-am însemnat învățăturile bunului nostru arhiereu, care este și de fapt patronul reuniunei noastre. Și pe cum în trecut așa și cu această ocasiune și-a arătat marinimo- sitatea față de învățători și reuniune, punând la disposițiunea biroului central două premii, â 50 cor. Cum și-ar pu- tea cantori-învățătorii noștri înbunătății soartea lor materială prin, lucrarea na- țională a pământului, computat in salar? Influința morală, ce-o exerciază prin ■ aceasta învățătorul harnir asupra po- porului agricol. Și al doilea pentru în- vățătorul care a cultivat mai mulți fră- gari în trădina școaiei, în grădina proprie sau airea, cu scopul de a in- troduce cultura vermilor de mătasă și prin aceasta a contribui la îmbunătă- țirea stări materiale a poporului nostru. însămnăm că la adunarea generală a învățătorilor au mai luat parte Rdss. Gavrilă Pop și Domnii: Dr. A. Chețian, Gavril Precup Dr. loan Rațiu, Dr. I. Sâmpălean și, Ștefan Roșian, profesori, losif Lita, v.-protopop în Iclod, Ștefan Lita, preot în Lunca. Dșoarele: Elena Sânteon, Aurelia Barițiu și Silvia F. Negruțiu, învățătoare; apoi clericii se- minariuhrși elevii institutului pedagogic. Ce bine ar fi, dacă clerul tinăr și în viitor ar arăta tot asemenea interes față de reuniunea învățătorilor și față de causa învățământului nostru poporal. Ședința a doua s’a ținut în 9 1. e. la oarele 9 a. m. ' în această ședință, comisiunile ex- mise raporteazi și recomandă întru toate spre primire raportul geugral, raportul cassarului și raportul comitetului re- dacțional. Adunarea după o interesantă dis^- cuție asupra sorții organului decide, ca „Foaia Școlastică“, căreia are reu- niunea să-i mulțumească tot progresul moral, să apară și pe viitor. Membrii moroși pe cum șî abonenți să se împro- cesueze. Adunarea generală pune la con- curs trei teme, cari vor fi premiate cu 50, 30 și 20 coroane. 1. Cum să se facă controla în școalele noastre primare? 2. Com s’ar putea prove- deaă școlarii săraci cu cărți și recuizite, eventual cti vesminte. 3. Rolul învățătorului afară de școală. ’ Dacă toți membrii și-ar plăti re- gulat taxele, atunci reuniunea ar aveâ azi o avere, de coroane: 9619 82, iar „Foaia Școlastică“ dacă și-ar puteâ incassa toate abonamentele restante dela scoaleși învățătorii din arhidieceză ar dis- pune azi de un fond de coroane: 1749’19. în general să constată că pe te- renul cultural Reuniunea învățătorilor din arhidieceză din an în an progresază. Influința binefăcătoare a reuniunii asupra corpului nostru învățătoresc în- cepe a se resimți. Pomul sădit de re- uniune produce deja fructe bune sănă- toase. Dumnezeu să ne ajute! „Ce ne trebuesc? misiuni ori preoți ?“ — Echouri. — III. O ideîe — fie ea ori și care, dacă a luat odată aripi și a trecut în realitate, trebue urmărită ■— mai ales la început — eu cea mai încordată băgare de samă, ca să se vadă din vreme: de este bună, ori rea. și prin urmare de sprijinit și cum. ori de suprimat și iară-și în ce chip? Și la această băgare de samă, cred^ că sunt che- mați toți, cei ce au competentă și cunoștință de cauză. O astfel de ideie: e și a „misiunilor sacre în popor0, care iacă și-a făcut Intrarea și in viața neamului nostru și ar fi bine, ca. până când încă nu e târziu, toți cei cât de puțin competenți să nu întrelase a lua samă la esența și mersul lor, dând expre- siune și în public eventualelor sale păreri favoritoare ori nefavoritoare. Numai în aeest chip se poate face o selecțiuue sănă- toasă, neapărata condiție a directivei co- recte. ce e de a se da mișcării pornite în jurul ideii. Iată considerantele, ee m’au îndemnat, ca să scriu și eu — așa pe cum am scris — când raportam despre misiunile dela Abrud. Și poate curând nu mai iuam condeiul a mână în afacerea aceasta, dacă nu venia tot cam pe atunci fratele G. H., ca să în- trebe în primul „Unirii®: „Ne trebue mi- siuni — ori preoți?" Grea vorbă, cu adevărat! Și mai spun eu: La timp rostită! Decât nu aci vreau să mă opresc eu acum, căci răspunsul, dat Pag. 382 UNIREA Nr. 46. până a na primi Întrebarea. îl va afla cu- riosul cetitor în amintita mea corespondență — înainte eu eâți-va nameri — unde ochiul pricepător Ta ceti, că ne trebue, zău, și preoți și misiuni! . . . Preoți, nu mai încape vorbă; iar mi- siuni? Cât de multe! Chiar și pentru eî! Adecă noi. . . . Mai nou cetesc chiar într’o foaie străină, că e în organizare, la ait popor, decât al nostru, o „Reuniune pentru misiuni în popor.* Și împrejurarea aceasta mi-a fost așa de binevenită, ca s’o aduc în legătură cu cele desfășurate aici — acum și de aită-dată. Căci ee vrea „Reuniunea misiunilor*? Să ușureze, pe cât e cu putință, ținerea lor. și în consecință: „restaurație omnium in Christo“. La misiuni trebuesc preoți, poporul e la îndemână. Aceștia trebuesc acnirați din diferite locuri, une-ori depărtate, și prin urmare cu cheltuieli. Motivul, că nu ori-care preoți se pot folosi cu succes ia aceste lucrări, de ex- tremă importanță pentru regenerarea reli- gioasă-morală a omenimei. Se naște deci întrebarea firească: Cine să facă față eheltuelilor, absolut necesari? Poporul, unde se fac misiunile ori preotul lui? Dar cel dintâiu trebue ferit tocmai de credința, câ totul, ce e pentru sufletul lui, i-se dă numai pe bani, ca să mai tac altele, iar pe cel din urmă — în cele mai dese cașuri — l-am supune la prea grea sarcină. . . . Și chiar inconvenientele aceste — pe cari de ce să le tăcem, când ele există? — au să le înlăture Reuniunile misiunilor, ale căror membri s’ar recruta din classa supra- pusă a poporului nostru, cari în cele diu urma, din popor eșind și dnpâ ei trăind, | au datorința să-și promoveze pe toate căile ! înălțarea și regenerarea lui. S’ar ajunge apoi prin astfel de reu- niune la posibilitatea de a pune lucrarea ■ salutară a misiunilor în mâni mai abile din toate punctele de vtdere. La străini se angajează d. p. pe lângă cei mai buni preoți și membrii celor mai potrivite ordurî călugărești. Ne putem în- chipui nivoul și efectul covârșitor al unor astfel de misiuni. Supun judecății știm, cetitori ai „Unirii* cele desvălite de mine eu toată sinceritatea, ee cauza o merită, și sper, eă voiu mai auzi și pe alții. Mulți ochi, multe văd! Eremitul. „Roma". Sub acest titlu „Tribuna" dela Arad publică in numărul din 14 crt. | un prim articol semnat de L Rusu-Șirianu. Ori cât de multă importanță a voit dl de- putat să-i deie articolului său, publicându-1 ' la loc de frunte și semnându-1, el n’a câș- tigat nimic în însamnătatea sa, a rămas tot ceea ce este: răutate și vorbe deșerte. începând dela Romul și Hem, trecând pe la Muciu Scaevola, ia Traian și oprin- du-se la Vatican și Pontificii romani, se îm- pedecă de faptul că „Dr. Epaminonda Lu- caciu, de ce a trebuit să plece în America în misiune"? și de ce „alt bărbat tinăr, distins, cu mare cultură și simpatic, crescut la Roma, Dr. Aron Lupșa a fost trimis în — Bosnia"?. Și apoi întresărind în faptul acesta cine știe ce gogorițe, debitând mereu la neadevăruri, termină cu frasa „ ,., O să ajungem să ne pară rău de cei trimiși la ’ Roma. Căci de veacuri am fost obicinuiți, ca dela Roma să ne vie lumină și îmbărbă- tare. .. Confesionalismul ce se manifestă d’o vreme încoace, e vânt care înghiață." Tot articolul nu merită importanța de a ne ocupa de el, dar dacă o facem, e ca să ferim pe cei slabi la fire, să nu se lase seduși de frasele dlui Rusu-Șirianu. Mai întâiu nu e adevărat, că dr. Epam. Lucaciu a stat câțiva ani în misiune într’un sat „unde n’avea mai mult decât 25—30 credincioși." Pentrucă în Cianadul-sârbesc sunt aproape 600 credincioși. Și dacă acum Ordinariatul său a aflat de bine a-1 trimite în America, nu l’a trimis în exil, cum crede dsa, ci din contră l’a distins dându-i ocazie ca să-și desvoalte calitățile frumoase, pe eari chiar așa i-le recunoaște Ordinariatul său, ca și „Tribuna* dacă nu mai bine! Nu-i adevărat, că neamul românesc nu se va alege cu nici un folos din misiunea lui Epam. Lucaciu, pentrucă numai interesele neamului le promovează el, când lucră în țară depărtată, ca frații noștri, pe cari mi- zeria i-a dus acolo, să țină împreună, să-și păzească cu sfințenie legea și neamul, să nu se prăpădească, să nu-și cheltuiască agoni- sala câștigată cu grea trudă, ci din potrivă adunând ban lângă ban, să ajute pe cei ră- mași acasă, ori să se reîntoarcă înșiși la vatra părintească. Și dl Russu, care nu știe câți greco- catolici români sunt în Cenadul-sârbesc, de unde ar ști că numai în statul Ohio sunt câteva mii! Dsa care nu pricepe rostul lu- crurilor din apropiere, cum va putea pricepe rostul acestei misiuni încredințate drului Lucaciu! Dsa, nu știe, că biserica rusească e puternică în America și bine organizată, că biserica ruteaneasca e pe cale de a se închega și ea iu o organizație strânsă și că, singur bieții români stau râsleți, străini de FEU1LLET0N. ALTE SCRISORI. Scrisoarea VI. (însuflețirea de odinioară șî moleșirea de azi.) Unui prietin. „Când citesc zilele de-aur a scripturelor române „Vă cufund ca într’o mare de visări dulci și senine.* Am puteâ să spunem și noi astăzi, iubite pretine, cuvintele acestea de o caldă pietate pentru trecut a lui Emineseu, pe care abia de câți-va ani începem să-l cu- noaștem în toată mărimea geniului său, în toată gândirea și simțirea sa avântată, ro- mânească. Și noi am puteâ să plângem nu numai trecerea „zilelor de aur a scrip- turilor române*, ci și stingerea aproape întregei însuflețiri, ce se manifesta odinioară în viața noastră românească, dincoace de Carpați. După-ce am trăit atâtea veacuri dea- prețuiți, nebăgați în samă decât atunci, când era lipsă de brațele noastre oțălite în muncă, de brațele noastre vânjoase, ca să întoarcem duj manii dela graniță, ori pe cei ce au pătruns în țară, să-i alungăm, cum alungi fiarele sălbatice, bufnirile depărtate a tunurilor apusului, a tunurilor de libertate, se auziră până la noi, mirosul pravului de pușcă se răspândi departe în aer, și o undă de vânt binevoitoare îl aduse până în plaiu- rile Carpaților. bărbați noștri Luminății de atuncia. dar mai ales cu inimi mari, cu simțiri largi, prinseră cei dintâi semnele deșteptării străinilor depărtați, și le făcură, când acestea se s bâte au în aer de-asupra noastră, neaflând calea, pe care să se co- boare în inimi, le făcură să-și găsească această cale, le îmbrăcară în hainele noastre, în limba, simțirea și aspirațiunile noastre. Și mai înainte de acestea semne a luptelor străine, depărtate, in clasa noastră cultă, și prin ea îu pături tot mai iargi a poporului, au început să se deștepte și să lamineze demnitatea neamului și a limbei noastre, să se întărească convingerea în sfințenia drepturilor noastre, să ne crească mari aripile voinții, de a ne cere, nu, de a ne lua partea ce ni-se cuvine, care-i a noastră, în istorie. Cei dintâi arhangeli ai deșteptării noastre nu apucară să-și vadă visul cu ochii. Dar ei muriră liniștiți, căci și-au făcut datoria. Și scrierile lor din cărți tipărite și manuscrise au rămas ca un vecinie îndemn, o caldă încurajare în opera de deșteptare ce sț pornise. Din foile ce biet ie aveam, din tiparul slavonese, se desprindeau cuvinte românești pornite din inimă, măreții dascăli ai școlilor noastre vorbiau tinerilor așa cum numai apostolii știu să vorbească. Cei-ce ascultau odată astfel de cuvântări, trebuiau să le și simtă șî să nu le uite în toată viața lor. Nn numai atât. Inima li-se înduioșa, ochii li-se umpleau de lacrimi, și atunci când vorbeau cu badea Niculae ori Ion, nu se puteâ stăpâni să nu-i spue ceea-ce a auzit, ceea-ee ar fi bine să se facă, și cum să se facă. .. După câte-va decenii de pregătire, — în care toți cei luminați erau apostoli, nu numai unii, pe spatele cărora azi ne-am îndatinat să încărcăm toate datorințele și toate răspunderile — izbucni para vinâtă a focului aprins din durerile noastre îndelun- gate. și bătrânii Carpați trăsâriră de bu- curie. Codrii vechi de brad ne-au dat arme și adăpost, munții ne-au fost mai buni ca ori-ce părinte. Și din încleștarea puternică a brațelor, din ochirea de pe coaste, din iupta pept la pept în câmpul deschis, s’a văzut, eă suntem încă oameni ce însamnă ceva. Și noi. cu gândurile luminate de o țintă măreață, nobilă, care. împlinită, nu ar fi stricat nimănui, ne-am stins șiruri întregi de Înotători. — și când a fost la răsplată, fiind-că așteptam să ne-o deie alții, ne-am ales aproape cu nimic. Până ee ne mai suridea nădejdea, până ce. ea lociri de fulger, păreau că ne vor răsări stele mângăitoare. însuflețirea noastră a ținut mai departe. Cel ce a în- țeles că ne-am luptat înzădar, cel ce nu mai avea nici o nădejde, fiind-că știa cine-s aceia, dela cari așteptăm, cel ce afost inima trezirii noastre, simți că i-se tulbură gân- dirile că se învârte locul cu dânsul. Muri nebun, și ne iasă de moștenire un fluer. Se stinse ca un martir pe rugul durerilor, ca mai târziu urmașii să nu fie vrednici să-i apere amintirea cu cinste. Dar după ce câte-va decenii an trecut iar, fără ca să ne mai vină vre-o răsplată, însuflețirea din ziare, din școli, din întruniri, a început să scază treptat, ca în zilele noa- stre aproape să nu-i mai pntem da de urmă. Bătrânii generații trecute, eari au mai rămas, pare eă trăesc pe alte lumi, nu se.simțeau, și nu. puteau sâ șe simtă bjue, între piticii lor urmași. . O aureolă de lumină îi făceau șă viseze. Și de multe-ori li-se păreâ, că I UNIREA Pag. 383. Nr. 46. țară, datini și limbă, lipsiți de mângăerea de a avea un preot, care că se roage îm- preună cu ei în dulcea limbă românească, lipsiți de un preot, pe care de atâtea ori l’au cerut dela Vlădicii de acasă. — Dsa știe să sbiere, că de ce chiar pe dr. Lucaciu l’a trimis superioritatea sa în America, pe Epam. Lucaciu, eare e doctor de Roma, și care a studiat la Propaganda. Dsa nu pricepe, că e o chestie de onoare națională, ca atunci, când e vorba, ca în o țară străină, unde biserica noastră românească ține să-și trimită reprezentantul său, acela să nu fie un aventurier sau un individ căzut moralicește, a cărui țintă să fie umplerea pungei și exploatarea credincioșilor, — ci să fie un om vrednic, cum e „fini neînfrântului luptător dr Vasile Lucaciu..;'. un bărbat cu așa cultură și cu atâtea cali- tăți" ca dr Epaminonda Lucaciu, care nu ne va da de rușine. Dar nu de dragul lui Epaminonda se tânguiește Dsa, cine nu o pricepe asta? îi e năcaz dlui Russu, de ce Metropolitul nostru să mai interesează și de desperării, cari și-au părăsit vatra strămoșească, de ce nu-i închină, de ce nu-i lasă să trăiască ca do- bitoacele, ori lăsându-i să se facă ruteni ori muscali. îl doare pe dl Russu, de ce chiar un preot de talia lui Lucaciu a fost trimis la America. .. Dle Russu îți întoarcem vorbele: „Confesionalismul e un vânt, care înghiață." Vezi noi nu ne-am supărat, când mai anii trecuți a mers la America un preot distins ca Ungureanu dela Iași. Și nu ne-am tânguit când Mitropolitul din Sibiu a dat binecuvântare păr. Oprea (parcă), să meargă să mângâie pe ortodocșii pribegiți. Și nu l scriem, articoli de fond, când Conzistoriul dela Sibiu trimite din nou la America pe uu ehiar frământările trecute uu au putut fi altceva, decât un vis, nespus de frumos, dar vis Când ești atăcat. -- mai mult, când ți-se zdrobesc, cum se sfarmă un bruș de piatră su.b lovitura ciocanului greu, idealu- iile, ținta cea mai nobilă, cea mai sfântă, mai curată, mai caldă, trebue vrând uc- vrând să ic eiitremuri. Ș: dacă spre scopul । acesta ți-ai concentrat toată forța ta de muncă și de Înotă, dacă ți-ai legat-o de această realizare a unei idei, și dacă lupți și învingi fără să câștigi — ceea-ce numai o minte ruinată poate să zică, că-i adevăr, pe dreptul — atunci simți că tu nu mai ai în lume nici nn rost, că puterea ce o simți în suflet nn mai ai cum se o cheltuești, căci tot palatul de marmură ori de diamant ce ți-l’ai zidit, și la care puteai să adaugi comorile ce ți-au mai rămas, s’a dărimat, s’a ales din el prav și cenușe. Logica purtării lor e foarte dureroasă, îți rupe inima, când te gândești, dar e dreaptă. Taie aripile unui vultur, araiă-i înălțimile amețitoare, piscurile vinete a munților, și poruneește-i să sboare! Dar nu tot așa de logic e, ca genera- țiile ce urmează, să nu mai știe ce e avântul și însuflețirea. Nu urmează că dacă ai tăiat aripile vulturului bătrân, puii de vultur să steie vecinie în cuib, să nu le crească nici lor aripii, și să nu mai sboare! O, nu. Dar e foarte dureros, că la noi se observă logica aceasta. De multe-ori îți vine să crezi, că probele ce le-am dat odi- nioară de o vădită și simțită conștiință națională, să nu fi fost mai mult inconști- ente, o izbucnire a focnlni de paie. Căci dacă am avut înainte câte-va preot tinăr, dându-i muiți bani. Din contră, numai lăuda putem Superioritatea, care poarta grije de supușii săi! Și Dta, ce inimă bună! nu poți durmi de grija bunului nostru prietin, care, sosit pe pământul Americei, cere poate acum în genunchi darul lui Dumnezeu peste viitoarea sa muncă! Și-1 mai doare pe dl Russu de ce Dr. Aron Lupșa, alt tiner crescut la Roma, a fost trimis în Bosnia ca preot militar. Nu cumva ți-e teamă că va converti pe Bos- niaci? Dar să vezi dle Russu, Arhiereii nostri au ambiția să fie reprezentări de bărbați distinși, chiar și la miliție, ca bise- । rica noastră să nu pată marea rușine, de i carea a fost lovită biserica ortodoxă când ! cu sinuciderea lui Broju. Vezi lucrul acesta i noi nu l’am remarcat, până acum, dar. Dta ne-ai silit. Ceea ce spui Dta mai departe de lipsa simțului național la preoții nostri din Bănat, dă-mi voie să-ți declar, că-s toate ne- adevăruri. Nu-i adevărat, că la adunarea măreață dela Lugoș nu s’a prezentat nici un preot greeo-catolic. Și nu-i adevărat nici aceea, că Dr. Maniu și Dr. Vajda au căzut la ale- geri din pricina preoților greco-catolici. E adevărat, că și la noi, ca și la DVoastră, sunt uscături, cari trebue tăiate, dacă voim ca pomul roade bune sa facă. Și e adevărat, că dacă dorim sincer să fim închegați în o tabără națională, atunci articoli așa răută- cioși, ca a Dtale, nu-i permis să apară în ziarele naționale românești. Biserica noastră grecoreatolică românească a fost cea dintâiu, care. a deșteptat sentimentul național la Românii de aci și de dincolo. Ea a fost carea a dat direcție culturii românești și a smuls-o din somnul cel de moarte. Despre ziare, azi avem zeci. Dacă am avut atunci oameni ea scoți înalte, azi avem însuțit mai mnlți. Dacă am avut școli, acelea ie i avem și acum, și altele nouă. Dacă au I fost atunci anăsări dojmane destule, cari I să nu ne lașe să durmim de veci, uu ue nuteui niânge eă azi ie-ar fi secat seniânța. Dacă n’am avut nici atunci de.unde aștepta ajuior. vedeți bine eă nici azi uu avem, decât dela hărnicia noastră. (Va urma.) o cuxujfA pe mormântul protopop. Uilăcan. Cum frunzele din arbori cad triate pe pământ, Pleci fruntea ta cu jale Părinte! spre mormânt, Și treci in altă viață mai bună, colo ’n ceri Unde nu sunt suspin uri, nici lacrimi, nici dureri. La groapa-ți Insă plângem, noi cei rămași, cu amar Plâng frați, surori și prietini, și plânge sfântul altar, Căci amuțită i voacea ce de la toți poveți — Zădarnic aștepta-vom ca să ne mai înveți. Ales, între aleșii sărmanului popor, Lucrat-ai o viață să-i vezi alt viitor — Și-ai plâns cu el alături in grelele-i nevoi, Iată de ce cu lacrimi te plângem azi și noi. Și pleci pe calea ’n care vom merge și noi toți — Căci nu e mântuire de clipa acestei sorți, Chemat ai fost în viață pe cei greșiți ’ndrepți, Ales să fii și în ceriuri de partea celor drepți. Rămas bun tuturora celor din jurul tău! Ce dulce e odicbna când traiu-i lung și greu — Și se răvarsă ziua, ce soare 1 cum strălucel.... Redeșteptarea fie-ți în ceriuri și mai dulce. Reghin, la 13 Noemvrie 1905. preotul Vasile B. Munteneștii. o astfel de instituținne, numai cu respect trebue să se vorbească totdeauna. Și asta o așteptăm chiar și dela dl deputat Russu- Șirianu. în chestia fondului de pensiune preo- țesc din diecesa de Gherla. — Mon. „con- frate" în Nr. 43. a „G. de D.“ îmi cere răspunsul ia trei întrebări. Sunt gata cu răspunsul: La întrebarea: cine are drept de con- trola? — îi răspund cu §. 5. din statutele diecesane privitoare la administrarea fon- durilor „Superinspecriunea peste manipulare o va esercia Ilustrisimul Ordinariaț șt Ven. Consistor diccesan," Rămâne deci constatat, eă noi preoții n’avem drept de controla. La ce avem drept? răspund cu §. 11. din statute: „Ven. Capitlu va face în fie-care an conspect specific despre starea fondurilor și acela îl va împărtăși preoțime: eontribui- toare". Resnltă din aeest §. că Ven. Ca- ■ pitlu are datorința a ne împărtăși nouă I preoților contribuitori conspect specific despre manipularea fondurilor și încă în tot anul. I Și încât aceasta nu s’ar face, avem drept I în adunările noastre tractuale a solicita, în tractul nostru am spus eă s’a solicitat, — soliciteze deci cei ce n’au solicitat. La asta avem drept. Mai scurt răspund la întrebarea a doua: Daeă se va înființa doritul fond de pensie, e neapărat de lipsă, ca preoțimea înființătoare să-și pretindă drept de controlă fără nici o restricțiune. Asta e părerea mea. Răspunzând ia întrebarea a treia, di- sting: ia prima parte a proposiției întrebă- toare, răspund afirmative cu o notă scurtă: noi bisericanii judecăm oamenii prea după gura lor dulce, o simplă promisiune repețită în fel și formă, o luăm de bani gata, nu ca savanții finanțieri de profesiune. Cred însă că pățaniile ne-au mai cumințit. La a doua parte â proposiției întrebătoare ră- spund negativ, susținând că măi mult decât disgustat, în general ne stăpânește indolență. Pe acei Mon. Domni protopopi, despre cari confratele afirmă eă „uu conced desba- | terea ăstor-fe) de chestiuni" numai lăuda j nu-i pot. :' ' ■ Că pot fi, nu' trag ia îndoială, dat că sunt, de bună samă n’am știut. Mulțămită sinceră pentru această des- coperire frumoasă! Și acum de închiere — nentru-ea în venitor nu cum-va să ne smintim sorocul, să-mi permiți Mon. „confrate" o singură întrebare: Peutrn-ce îți mai convin frăției tale coloanele „G. de D.“ ca a ziarnlui bis. „Unirea" eminent redactat, în care chestia s’a pus pe tapet și are să se desbată în „Spirit practic" vrednic de atențiunea cle- rului. Norocul a fost cu mine, că am și eu „Gazeta de Dum." și am dat de întrebări. Alt-cum tăceam ca peștele în apă. și poate dam de pacoste. P. CORESPONDINȚE. Sfințire de biserică. — 57 Octomvrie 1905. Comunitatea bisericească gr.-cat. ro- mână de T. Silva*, înțelegând și aprețiând însemnătatea și salute a grațioasei scripte Pag. 384. UNIREA Nr. 46 arhierești de dtto 6/8. lanuar 1900; numai decât s’au întrunit într’o consfătuire, și en însuflețire și dragoste au pus basă unui fond de bani și bucate, spre zidirea unei biserici. „Și cuvântul trup s’au făeut*. Ziua 8. Dumineci de 15 Oct. 1905. este memorabilă pentru fie-care român de pe plaiurile frumosului ținut a Eriului, unde am asistat la sfințirea bisericei monumentale din T. Silvaș. Aruncând o privire de pe promontoriul opidulni Tasnâd, superb se înalță In apro- piata regiune, noua biserică indicând eălă- toriului calea sigură spre locuința Domnului, pare a șopti: vino și vezi unde și-a făcut locuință Dumnezeu. Abia sosit am și grăbit ea să ad- mir acel templu maestos, ridicat de puținii dar zeloșii creștini din acea comună; stăteam uimit, nn știam ce se admir mai mult, este- riorul și interiorul acelei zidiri, sau inima derută, însuflețirea deplină a unei mici co- mune, ce a știut ridica un atât de pompos Sion Domnului! Cu venerațiune trebue să amintesc nu- mele acelor bărbați, cari și-au pus deviza vieții în ridicarea acelui monument, — sum convins, că modestia lor cunoscută, pietatea lor esemplară, și înflăcărată iubire de Dum- nezeu și neam le sunt cu mult mai prețuite odoare, decât să aibă lipsă de vedirea frtim- seței inimei lor; dar istoria are menirea a înregistra faptele mărețe, ca să ne fie spre îndreptare și esemplu celor mari de patimi și mici de fapte. Partea leului în opera frumoasă îi compete Ou. paroh local Patriciu Lo- bonțiu, care cu virtuțile moștenite dela părinți, cn prudiuța pastorală, împreunată cu o erudițiune sacerdotală, a știut în lungul șir de ani, zi de zi picura în inima cre- dincioșilor sei iubirea de Dumnezeu și de- aproapele. Viața lui fiind o carte deschisă ori cine cu plăcere și cu emoțiune a putut ceti din aceea: „efemerul neutru eternitate, și viața pentru nemurire", numai de aci îmi pot espiica și sărbătorescul moment, când îneunjurându-se biserica spre sfințire de 12 preoți îmbrăca ți îu odăjdii, în frunte cu Magnificul și pururea agilul vicar al nostru Alimpiu Barboloviciu, s’au oferit și colectat pe sama bisericii o mie cor. — „Și când scoate oile sale, merge înaintea lor. și oile ii urmează: că cunosc voacea iui.* Aci este de a se lăuda destoinicul și devotatul creștin, sufletul acestei întreprin- deri mărețe, judele acelei comune George Siladi, care cu un zel neîntrecut, cu o jertfă neasemănată, în tot locul a fost de față, neeruțând sănătate, timp și jertfe, începând dela punerea temeliei până la perfecta ter- minare a acelei zidiri. Pe lângă cele doue clopote bisericești, a mai procurat unul în greutate de 123 chlgr. cu 400 cor. pe spe- sele proprii. — Despre el va ziee Isus Christos: „Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincios, peste multe te voiu pune, întră întru bucuria Dom- nului." Trebue să amintesc și pe un bărbat de etate tinăr, însă bătrân în fapte bune dl George Filep, proprietar în Șantan, acest factor a tuturor lucrurilor bune, creștinești și românești, nici de aci n’a putut lipsi, spiritul său gata spre întreprinderi marini- moase, și aci a veghiat pururea. Infortnaținnea mi-ar fi necompletă, și cadra acestui tablou fără decoare, dacă n’aș pune în fruntea acestor bărbați barnici pe Preaon. domn protopop tractual: Demetriu Coroian. Domnia 8a a sădit pomușorui. din roadele căruia acum eu toții ne îndulcim, înainte de asta cu 32 ani. fiind preot în T. Silvaș, a câștigat pe sama s. biserici o moșie de 9 jughere, care formează și azi basa și siguranța acestui Sion măreț a Domnului. Tractul D-sale bine dirigiat și disciplinat face onoare diecesei Gherlei. Preoții și credincioșii din acest tract sub înțeleaptă conducere a Domniei Sale aduc roade biuemirositoare Domnului. — Pietate, zel creștinesc, iubire față de cele sacre, iubire și stimă reciprocă între preoți și popor am văzut înflorind în raionul acestui tract. Toate aceste disposiții reflectează o vină lumină asupra conducătorului tractului. văzându-1 că nu este omul vorbeior umflate, ci bărbatul faptelor veritabile. Serbarea zilei a decurs așa: La 8 oare credincioșii sub conducerea parohului, însoțit de fiul D-sale On.-loan Lobonțiu, preot gr,-cat. în Benefalan și On. Emil Vicaș. preot în Cosniciul-de-jos. au întimpinat pe Magnificul vicar, care venia însoțit de fiul D-sale On. Simeon Barbolo- , viciu, preot neo-ordinat și Preaon. domn protopop tractual Demetriu Coroian. Pa- rohul local într’o vorbire avântată, mulță- mește Eseeienției Sale bonului nostru Ar- hiereu Dr. loan Szabo, pentru îngrijirea păriuțască, că noua biserică din T. Silvaș, imediat după terminare să fie sânțită și inaugurată spre serviciul divin și usuarea lipselor sufletești a bunilor creștini, salută cu venerațiune pe Magnificul vicar, care bravând osteneală, urmând șoapta inimei sale, a grăbit în mijlocul credincioșilor, spre a lua parte la serbarea epocală a comuni- tății, care-1 primește cu brațe deschise și dragoste creștinească eu urările însuflețite: Să trăiască! Magnificul vicar emoționat și surprins de neașteptata și splendide bineventare, mul- țumește oratorului, pe care are mulțămirea a-1 cunoaște de un preot la înălțimea mi- siunei, ba uitându-se cn ochii sufletești spre regiunile înalte ale eternității, cu pietate își aduce aminte și de părintele oratorului, de regretatul arbidiacon și protopop, al Giurte- lecului loan Lobonțiu, care pe acele timpuri cu devotament și prestigiu servia interesele s. mai ce biseriee din Selagiu și memoria căruia binecuvântată este de posteritate și demn representată prin familia și sucreșein- țeie aeelaia-și, — mai apoi lăudând zelul și jertfele creștinilor aduse întru mărirea lui Dumnezeu, le mulțămește pentru buna primire în termini aleși, cum numai D-sa știe vorbi. Când apoi tot cortegiul se pune în mișcare sub conducerea s. cruci, a praporilor, a sunetelor clopotelor armonioase, acompa- niarea fanfarei junilor gr.-cat. din comuna Seuca, ajunge și întră în aula bisericei și se începe sfiuțirea apei .... se sfințește bi- serica și se începe s. iiturgie. Era înălțător a vedeâ biserica spațioasă ticsită de inteii- gință și popor. Altarul maestos asistat de 12 preoți, stranele cântăreților, ocupate de in- teligință. între cari zelosul pretor și bunul creștin dl Vasiliu Oros și junele și savantul advocat Dr. Coriolan Steer. Responsoriiie sunt bine și sonor ese- eutate de coriști, iar priceasna „Lăudați* de di pretor Vasiliu Oros, eu o preeisiune și melodie admirabilă. Predica din biserică este ținută de Magn. vicar, iar afară din biserică, unde erau încă pe ațâța creștini — de parohul local. Serbarea festivităților a culminat în predica Msgu, vicar, pe care cu toții l-au ascultat cu cea mai încordată atențiune. De multe-ori l-am auzit.predi- când. și cot de atfitea-ori eram de convin- gerea, că încă așa frumos și cu uncțiune nu l-am auzit vorbind; dovadă că poșede inimă ue diamant și buze de anr, cu drept cuvânt se poate asemăna cu regretatul Popfiu, pe care de multe-ori l-ani auzit vorbind, ba mi-a fost și profesor. După serviciul divin, la 2 oare am mers ia banchet, vre-o 60 persoane. De sară am asistat la predarea piesei teatrale: „Paza Maicei Sânte* de cătră ju- nimea din T. Silvaș, s'au observat mare nisnință și îndelungată studiare, și cu drag vedem tinerii diletanți, îndeletnicindu-se și nisuindu-se a ne documenta, că e adevărată vorba: „voește și vei putea!*. Un oaspe. t PETRU UILĂCAN. La închierea numărului trecut am primit dela Reghin trista știre despre moartea pro- topopului PetruUilăcan. Născut la 1848 în Hărțău, a terminat studiile gimnasiale ia Blaj, de unde după depunerea maturității, a fost trimis la Viena, pentru ascultarea teologiei. După absolvare, chirotonindu-se ca preot celib, a practisat doi ani la oficiul arhidiecezan, de unde trech capelan la Cluj, făcând și studii de filosofie la universitate. La 1878 a fost numit profesor la gimnas, iar la 1879 profesor la teologie. După 10 ani de profesară, trech la Reghin ca paroh și protopop, unde îl ajunse moartea în di- mineața zilei de 11 crt. în anul 57 al etății 32 al preoției și 17 al protopopiei. Fire deschisă și veselă, inimă bună și plină de K* A apărut: A apărut: *n „Calendariul Unirii" pe anul 1906. ■ ■ — în 2 ediții: cea mai avută costă 50 fii. + 10 fii. porto. .................................. - - Cealaltă costă 30 fii. + 10 fii. porto. OO Nr. 46. UNIREA Pag. 385. iubire față de toți, ei va r&mâoeă neșters îu amintirea foștilor săi elevi și subalterni. Fie-i memoria binecuvântată! Din Blaj a mers la îngropare canonicul Dr. Vietor SzmigelBki iar pe edificiul seminariniui teo- logic s’a arborat flaninră neagră. Ceremonialul înmormântării l-a condus canonicul Szuiigelski. asistat de 28 preoți, iar predica ocasionaiă a ți na t-o Mon. Ales, Târnăvean, notarul iraetual. Corul a fost condus de abilul cântăreț Demetriu Racoțau. preot în Cașva dimpreună cu Al. Doneseu, ■preot în Vaslăb și Dem. Pop, învățător pen- sionat în Fârâgâu. Preoțimea și învâțâto- rimea tractuaiă s’a presentat în nnmăr com- plet, nelipsind nici preoți din alte tracte. ca Ci. Raicu, protop. în Teaca, loan Mol- dovan, v.-prot. onorar din Uifalăn, Gregoriu Nistor din Buziaș și alții mulți. pe cari nu-i pot înșira aci. Actul prohodului s’a început înainte de 2 oare și a aurat până la 4. în presența uuut public atât de numâros, încât spațioasa biserică a Reghinului n’a fost în stare să-i cuprindă pe toți. Tot. ce are Reghinul și jurul mai distins, a fost de fată. Repre- sentate au fost toate oficiile și dicasteriile. La 4 oare, cortegiul s’a pus în mișcare. Carul mortuar, era tras de 4 cat în negru, înaintea căruia mergea capela orășâneaseă, apoi cântăreții și preoții doi eu doi. După «arul mortuar rudele repausntului și un nublic inmens cât vedeai cu ochii. De carul mortuar atârnau trei cununi frumoase, de- puse uua diu partea familiei cu inscripția: Iubitului frate șt unchiu — dela frați, surori și nepoți. Alta din partea clerului tractual cu inscripția: Bunului protopop — Clerul tractual și a treia din parcea unui prietin al său din Reghin, cu inscripția: Neuitatului prietin — familia Șipoș. Ordinea a fost susținută de poliția orășăneaseă. ceea-ce are a se mulțămi îngrijirii previe a neobositului veteran și învățător diriginte G. Maior, care a fost sufletul la toate și mâna dreaptă a familiei, pecum și cel mai adict îngrijitor al 1 repausatului. Fiind ei mi tern! cam îndepărtat, pe când am ajuns acoio, era întunerec. Sicriul a fost ridicat și dus la groapă de preoți. După-ce era lutuneree și tiranul înaintat, vorbire la mormânt nu s’a mai putut țineă. S’a cântat Inse o poesie oca- siouaiă. compusă de preotul nostru poet V. B. Mnnteuescu. Marți în 14 ert. în biserica parohială ■din Reghin s’a celebrat s. liturgie împreună cu parastasul de cătră 3 preoți și nn diacon, ia care au asistat rudeniile și număroasă inteiigință din Reghin. Fie îndureratei fa- milii de mângâiere imposanta mamfestațiune de stima și venerațiune arătată față de re- pausatul în Domnul. Fie partea lui cu drepții și amintirea ■vecinică! Preotul Simeon Zehan. Mai nou. Adunarea poporală convocată pe Marța trecută în Teuș, a fost împrăș- tiată cu gendarmii. Imbecilul soigâ- , birău dela Aiud, care a promis întâiu că va concede adunarea, a oprit-o a doua zi sub pretestul ridicol, că însi- nuătorii nu oferă garanție suficientă, că nu se vor comite turburări. Și fiind-că opreliștea aceasta n’o puteau ști toți cei din jur, a trimis la Teuș 20 gen- darmi să împrăștie poporul și . . . să provoace scandal. Dar nn le-a suces. Poporul, aproape 1000. cât era atunci adunat, ascultând de povețele deput. Dr. Ștefan C. Pop și a adv. Dr. Maniu s’a împrăștiat amărît, spre a reveni la 5 Dec. n. Dar nici solgăbirăul, nici primăriul comunei nu și-au arătat in ziua aceea mutrele. Cât pentru Kris- toffy, acela era la Viena, iar pe dl vice-comite nu-1 afla nime . . . Houtăți. Știli personale. Escelența Sa Mitro- politul Victor, însoțit de canonicul Dr. Aug. Bunea, au plecat Marți noaptea la Pesu, spre a lua parte la conferența episcopeaseă. care s’a ținut în zilele de 15—17 Nov. — Azi noapte a reîntors acasă. Hymen. Petru Bălaș, teol. abs. și Alexandrina Blaș, învitâ la serbarea cunu- niei lor, ce se va celebra duminecă în 19 Nov. st. u. în biseuea gr.-eat. din Șeușa. Știri literare. Institutul tipografie și de editură „Luceafărul* a publicat un uou volum: Maxim Gorkii: Nuvele, traducere de Horia Petra-Petrescu, care a scris și o fru- moasă Introducere asupra vieții și activității literare alui Gorkii. Volumul de 112 pag. cuprinde 8 nuvele și costă l cor. — Tot in tinografia „Luceafărul* au anărut într’o tireafrumoasă traducere în ungurește poesiiie iui Gh. Coșbuc. Traducătorul e di Revai Kâroiy din Săcârâmb. Volumul împodobit cu portretul poetului Coșbnc are în frunte o dedicație în versuri scrisă de Revai și o Introducere scrisă cn multă căldură de Dr. Gh. Alexie:. Prețul volumului e de 150 cor. — Despărțământul Cluj ai Asociațiunii, a scos urî 2. din Biblioteca sa, cuprinde Ursu Broina, tradițiuni, scrise de Dr. E. Dăianu. Prețul e de 30 fii. Masa studenților. La dorința dlui adv. Mih, Bontescu din Hațăg, publicăm pe cei ce au contribuit eu 54 cor. pe lista D-sale: Paul Oltean, Otto Ponovits,' Gh. Bălaș. Dr. Leo Parasca, Todor Făgăraș, B. Popovits, Stef. Șelariu, Muzsuay Băla, Emil Socaciti, Inliu Ponoviei. luliu Ciuciu, toți diu Hațăg, Io. Popovici, Ocolișul-mare, Petru Chețian, Demsuș și Iustin Bora, Bncova. eâte 2 cor. Dr. Aug. Străițar, loan Baeiu, ambii diu Hațăg, câte 5 eor. Ales. Bai, Hațăg loau Bâtue, Ruși, câte 1 cor. Todor Doboi. Hațag 10 cor. și Sofroniu Oltean, Rechitova 4 cur. Convocare. Despârț. „Alba-Iulia* al Reuni unei învăț, gr.-eat. diu Arhidieceză, își va țineâ în sensul §. 21. diu stat. adu- narea gen. de toamnă, Joi în 23 Nov. 1905. în școala gr.-eat. din Bară ban ț. ia eare să învitâ arin aceasta: a) toți membrii fun- datori, ordinari și ajutători ai Reuniune! acestea de pe teritoriul despârț. b) toți eei ce doresc înaintarea învățământului nostru poporal. Reuniunea femeilor diu loc va țineâ mâne Dumineca seara la 8 oare o serată, la care va disena d-șoara Elena Sântion, profesoară, d-șoarele Eugenia și Cornelia Deac, vor cânta la pian, d-șoara Maria Cristian va cânta eu voaeea, iar d-șoara Silvia Negruțiu, va declama. Program de- tailat seara ia eassă. Dela societatea meseriașilor. Afiăm. că comitetul societății meseriașilor din Blaj va aranja iarâ-și o serie de prelegeri publice pentru clasa mijlocie. Prima prelegere îm- preunată cu deelamări va fi în 26 Nov. n. la oarele 5 d. a. în localul societății. Ar fi de dorit, ea meseriașii noștri să se presinte eu roții la aceste prelegeri, cari au menirea a le procura cea mai bună și folositoare distracție. Necrolog, f loan Doctor, paroh gr.- eat. în Șeulia-română. după un morb înde- lungat, îmnărtășit eu ss. Sacramente, a re- pansat Duminecă îu 5 Nov. a. e. în anul al 54. al vierii și al 21. ai preoției sale. Odihnească în pace! Proprietarilor de vii. Ca o vie să producă bine și osteneala ce o ai cu ea să-ți fie renumărată, atârnă mult dela cuaiitatea viței de vie, pecum și in cazul că pui viță nouă, să fi cu băgare de samă, de unde o ai și sub ce grijă a fost. Vița de vie pentru plantație, cum a fost și in vara trecută seceta mereu, trebue să fi fost grijită și udată în conținu. Una dintre cele mai bune școale de viță de vie și recunoscute de toți de o cualitate eecelentă este prima colonie de altoi de vie de pe Târnavă a lui Fr. Caspari din Mediaș. Grija ce să poartă pentru școala aceasta, să poate vedeă din împrejura- rea ca îu vara trecută vițele de vie erau udate zilnic cu apă în cuant de 5 milioane de litre. Aceasta școală de viță de vie e o adevărată frumseță. — Atragem atențiunea celor ee să ocupă cu vioritul, asupra acestei școale de altoi și să-ș: procure vița trebuincioasă cu toată încrederea. Posta redacțiunli. Delavermeș. Mulțumită. Se va publica în numărul proxim.' Joan F. Promisiunea a rămas încă tot ne- împlinită. Dacă se va reci timpul va fi și mai rău. Așteptăm. P. Adunarea a trecut, apelul s’a publicat deja înainte cu o săptămână în altă foaio, nu mai are sens să-l mai reproducem și noi. Regretăm. S. Z. Nu s'a mai putut, decât prescurtat Cealaltă nu face. Nr. cons. 7103—1905. Publicare de licitațiune. Pentru esarândarea vămii târgului din orașul Blaj și din comuna Mănărade se va țineă licitație publică în Blaj la 27 Nov. n. 1905. la 10 oare a. m. în cancelaria advo- cațială arhidiecezană. Dreptul aparținător fondului Catedralei de a culege vama târgului din Blaj și Mă- nărade să va esarânda pe 3 ani succesivi din 1 Ianuarie 1906. începând. Prețul de strigare este 6640 coroane. Condițiunile de licitare și esarândare să pot vedeă In cancelaria advocatului arhi- diecezan. Cei-ce doresc a lua parte la licitație, sunt obligați a depune un vadiu de 664 cor. în bani gata, ori hârtii de valoare, notate la bursa din Budapesta. Ofertele presentate, în scris până la terminul de sus, sa vor lua numai atunci în considerare, dacă să vor face pe lângă achi- darea vadiului amintit și pe lângă declara- țiunea, că oferentul cunoaște condițiunile de esarândare. Blaj, la 14 Noemvrie 1905. Dr. luliu Manin, (29) 1—2 advocat arhidiecezan. A VIZI ~ Să caută 6000 stângini metrici de lemne de fag uscate și neplutite, cu pre- țul de 14 cor. pentru un stângm metric, pus la oareșcare gară de pe linia prin- cipală Predeal — Budapesta. — Terminul de liferare cel mult până în 1 Ianuarie 1906. Proprietarii de lemne au a-să adresa Dlui PETRU BRENDUȘAN, neguțător de lemne în Blaj (Balâzsfalva.) (28) 8—3 00) 1-2 Avi Z. Prin aceasta aducem la cunoștința 0n. public, cum-că la subscrisa firmă din Blaj în toată Joia și Cuminece se află de vânzare napi pro m. metrică I coroană. Blaj, Noemvrie 1905. ATendl lacob și Henrik. Jenata vechi ale episcopiei gr.-eat. a Făgărașului. în special nuni, care are la început por- tretul episcopului loan Bob și altul icoana Mănăstirii st. Treimi din Bliy, se cearcă spre cumpărare. — Ori cine le-ar avea, să binevoiască a insinua la re- dacțiunea foii. Pag. 386. UNI R. E A Nr 46. PARTE ȘCI1NT1FICÂ-L1TERARÂ.. as© Hipnotizmul. (Continuare). 3. Medicinile cari își au efectele lor, fără să fi fost apli- cate. Fenomenele acestea n-an început de mult, de abia dela anul 1885. Primele cazuri le-au fost observat Bourru și Burat. Ei constataseră, că un termometru cu argint viu, ce era departe de o persoană ce durmia, cam la 10—15 cm., a produs într’însa mai multe conolziuni și dureri. Dr Luys la început nu credea, de aceea a cercat și el, și i-a succes. Urmarea a fost, că sessi- unea din 3 August 1887 a raportat facultății de medicină din Paris, despre efectul medieinilor, ce operau din depărtare. Era o serie de experimente. Medicinile își produceau efectele fără să fi fost luate de pacient. Ba nu numai atâta, ci fără să fi fost măcar cunoscute de pacient; așa că efectul nu se putea ascrie închipuire!. Astfel spunea de ex. despre o sticluță de cognac, carea din o anumită depărtare, în decurs de 10 minute produse îmbătate. De gâtul unei muieri hipnotizate apropiase o sticluță, în carea se afla, mi-se pare, esență de vitriol, cam 4 gr dar închisă hermetice. Muerea n’a știut nimica. Destul că deo- dată, ochii muierii erau să-i iasă din orbite, grumazul i-se umflă.. • A fost de^ipsă să întrerupă cu experimentul. — Faptul acesta, că adecă medicinile să-și aibă efectul lor și fără să fie luate de pacienți, era de mare importanță, Pentrucă în forma aceasta oamenii puteau fi acuzați cu înveuinări, fără să-și fi putut dovedi nevinovăția. De aceea Academia a exmis din sinul sinul său o comisie de patru membrii, cari să studieze cu deamănuntul faptele acestea hipnotice. — Asemenea experimente se repețiră și în Florența în 1888. r) Profesorul Lombroso încă susțină, adevărul faptelor acestora, ca fapte dovedite, în congresul medical din Padova 1887. Acestea trei le-am putea numi fenomene hipnotice mijloci și despre ele vom tracta separat. 4. Fenomele telepatice. Sub acestea se înțeleg vederile de lucruri din locuri depărtate, și apariția unor persoane înaintea altora, ca să-și facă cunoscută starea, în carea se află. Exemple despre vederi de lucruri din locuri depărtate vom vedeă în punctul următoriu, unde vom spune vederile Ellei Sala- mon din Tuzser, despre cele ce se petreceau în Verșeț, și vederea lucrurilor furate ori perdute. Tot aici s’ar putea spune și vede- rea lui Swedenborg, carele din Gottenburg văzuse focul din Stock- holm. Dar aceasta vom descri-o la Spiritism în articlul I, — Exemple de apariții de persoane sunt mai multe. în periodicul „Raccoglitore medico di Forli 2) este un articlu subscris de me- dicul Dr. G. B. Ermacora, referitor la unele cazuri de telepatie. O damă din Rovigo văzti într’o bună dimineață, des de dimineață înaintea sa p‘e un frate al său, despre care știa, ea petrece în Cairo, fără să știe ca el era mort de 26 oare. în acelaș timp o soră a ei simți pe cineva umblând prin chilia, în carea durmea, mutându-i hainele de pe scaunul de lângă pat, unde și le pusese în sara premergătoare, și pe cari Ia sculare le-a aflat jos, lângă ușe. Fiecare a cugetat, că s’a întors fratele, care Intrând în chilie, ar fi eșit mai apoi în afacerile sale. îi pregătiră deci prânzul la oara, când era îndatinat să mânce în familie; dar 11 așteptară zadarnic. Surorile, observă medicul Ermacora, n’au fost iluzionate, pentruca ele n-au vorbit și nu s’au cugetat la fratele lor, care le-a apărut în două moduri diferite. Pe lângă aceea mai era și o dovadă fizică: luarea hainelor dela locul lor. — Un caz mai clar istorisește Gougenot de Mousseaux, în cartea despre fenomenele magiei, tipărită în 1864. Cazul e reprodus la Dr. Lapponi. *) Robert Bruce era vice-căpitanul unui vapor care mergea spre Foundlanda-nouă. Pe când sta el în cabina de lucru, observă deodată un strein, care se așezase la masa căpitanului. Se scoală uimit și merge la căpitan să-i spună ce a văzut. La reîntoarcere nu mai era nime la masă. leau tăblița căpitanului și află scris pe ea, de o mână necunoscută: „Schimbați direcția spre nord-vest.“ Curioși că ce va fi, porniră cu vaporul într’acolo. Nu peste mult, dădură peste o corabie plină cu pasageri, carea era să se cufonde. Timiseră deci luntrele să-i scape. Spre mi- rarea vice-i’ăpjtanului, între cei ce veniau era și streinul văzut de. el cu ceva mai înainte. 11 chemară deci să scrie cuvintele: Schim- bați direcția spre nord-vest Scrisoarea era perfect egală cu cea de pe tăblița, carea se conserva încă. îl întrebară apoi asupra apariției, dar el nu știa nimica. Atunci spuse căpitanul corăbiei cufundate, că pasagerul acela adurmi pe la ameazi, fiind tare obosit. Trezindu-se după o oară, spuse căpitanului: „Dle căpitan noi vom fi mântuiri, și încă astăzi. Am visat că sunt pe bordul unei corăbii, carea vine în ajutoriul nostru.11 „El descrise apoi vaporul cu deamăruutul®, adauge căpitanul, „și noi cu mare mi- rare constatam acum exactitatea descrierii1'. în fine pasagerul spunea uimit că lui îi pare cunoscut vaporul mântuitoriu, cu toate că nici când nu fusese pe el. — Alte exemple de felini acesta aflăm citate la B. P. Hașdeu. ’) Exemplele sunt scoase din „Phantasmo of the living11, opera colectivă a alor trei bărbați de știință anglezi:. Edmund Gumey, Frideric Myers și Frank Podmore, cari tn două volume de 1400 pagine au adunat 800 cazuri de telepatie. Citez unul s), istorisit de Dr. Gibert, medic primar la Havre, într’o scrisoare din 1886. „Scena s’a petrecut'1 zice Gibert, „în primăvara anului 1849. Un bătrân de 84 de ani, numit Borel, unchiu al mumei mele, așezat la Petit-Sacconex aproape de Geneva, a venit la noi într’o Sâmbătă la dejun. Noi locuiam la Monnaie, sat chiar lângă Geneva, vr’o 4 kilometri departe de locuința bă- trânului. El era foarte sănătos. Peste două zile după aceea, în noaptea de duminecă spre hini, la două oare după miezul nopții, muma mea se deșteaptă din somn țipând: Unchiul a murit! eu îl vad jos cu brațele întinse! Tatal meu s’a silit s’o liniștească, dar ea n’a mai putut adormi. — Luni, tatăl meu mi-a istorisit visul mamei și noi am râs amândoi, zicându-i că, dacă unchiul era mort, cineva ar fi venit să ne înșunțeze. în noaptea de luni spre marți, la aceaș oară, muma mea se deșteaptă iarăș din somn strigând: Unchiul e mort! .— Aceaș șcenă în noaptea de marți spre miercuri. — Miercuri, tatăl meu, care era judecător de pace, mă roagă a-I însoți la Petit-Sacconex, pentruca să încredințăm pe mama că visul ei, deși s’a repetat de trei ori, totuși nu e decât un vis. Deabia am sosit la locuința unchiului, și ni-s’a spus că bătrânul nu s’a văzut de trei zile. Găsuța-i cea singuratică era închisă de toate părțile. Tatăl meu a spart un oblon, și noi am văzut pe bătrânul lungit jos în bucătărie. Am întrat în casă din partea grajdiului, și eu voiam să ridic cadravul, care era cu capul sub vatra, cu fața la pământ, cu brațele întinse, când tatăl meu a băgat de samă că craniul era sfărâmat. Bătrânul fusese omorît. La urmă ucigașul a fost prins, osândit și pedepsit cu moarte, dupăce-mărturisise tot. ■ El omorîse pe bătrân duminecă ziua între oarele 12 și 1. Muma mea a văzut în vis cadravul după 12 sau 13 oare în urma omorului11. 5. Manifestarea anumitor idei și cunoștințe, pe cari mai înainte hipnotizatul nu le-a avut. Hipnotizatul cunoaște morburile și le descrie cu deamăruntul cu termini lor lor technici, cu toate că mai înainte nici idee n’a avut. Vorbește în limbi mai înainte necunoscute, ori deprinde arte neînvățate. Așa de ex. Dr. Cervello, profesor la universitatea din Palermo, istorisește despre o copilă, *) și anume despre copila, carea știa în somnul ei hipnotic câte bucăți de bonboane se află într’o hârtie, că: „In somnambulismul său avea o vână profetică, dar numai despre anumite fapte, cari se țineau de morbul ei... De mirat erau prezicerile, ce le făcea despre repețirea acceselor, despre durata lor, etc. Intr’un somn, se înțelege hipnotic, a spus înainte, ca în o anumită zi va vorbi și va scrie grecește, în ziua următoare franțuzește (din care pu- țin știa), și în a treia englezește. Și totul s’a întâmplat pe cum a prezis.11- (Va urma) * ) Acestea toate se afl& descrise cu amănuntele lor la Dr. Cresc. Conca: Isterismo ed Ipnotismo Napoli 1888 pag. 94—104. * ) Numărul din 10 lanuar 1879 la pag. 20, citat la Dr. Lapponi op. c. pag. 118. *) Ipnotismo « Spiritismo, Roma 1897 pag. 119—121. ') „Sic cogito“ ediția III. București 1895 pag. 99—106. ’) Hașdeu, pag. 100. ■ ) La, Vizoli: Del morbo ipnotico, Napoli 1886 pag. 49 ți urm. Nr. 47. UNIREA Pag. 387. Căsătoria preacuratei fecioare MARIA cu s. I08IF. (Continuare.) De acelaș punct de vedere ca și Grimui, numai doară cu excepțiunea explicărei sale dela Mat. I. 19. 20, suntu cei mai buni exe- geți ai timpului mai nou: Schanz, Cornely, Patrizi, Reischl, Bucher, Weinhart ș. a. x) Scurt și limpede ne reprezentează Bisping corecta cuprindere a momentelor, cari ocura aici când zice: „Impresiunea nemijlocită ce o fac descrierile evangelice la Mateiu și Luca, este aceasta: Maria a fost pe timpul anunțărei îngerului numai logodita siântului losif. îndată după aceea a călătorit ea la mătușe-sa Elisabeta și a rămas acolo trei luni; numai după acea se făcu căsătoria formală, despre care este vorba (Mat. I. 18 și urm).“ In privința îndreptățirilor căsăto- ricești ale mirilor judaici, Bisping este de părerea, că în acel period nu se-ar fi făcut așa mare deosebire între starea de mireasă și starea de căsătorie. Mireasa în respectul dreptului privat se conzidera ca propietate, a mirelui; pentru acea o convețuire căsăto- ricească nu a fost expusă veninului gurilor rele. 2) ! In urmă să lăsăm să vorbească încă । vechia artă creștină. Liell face comentariu : asupra cunoscutei picturi „representarea । căsătoriei Măriei" în Puy=de=Dome, asupra j căreia și-au datu judecata meritoare atât Garucci câtu și De Rossi și durere în mod divergent. Este însă lucru sigur, cumcă j pictura acea în relief este expresiunea ar- i tistică dela Mat. I. 18 și 24. Garucci crede I a afla unu gest în ducerea mânilor, în urmarea căruia cuvintele evangelice Z«w- sau naQakapfiuvt.iv nu însemnează „a lua femeia, a-se căsători", fiindcă losif era deja logodit cu Maria, ci acele însemnează că el voește a-și reținea pe soția, pe carea se socotise să-o lase. Liell respinge exegesa lui Garucci și ob- servă cu drept, cumcă chipul însemnează contrariul; pentrucă losif ține mâna s’a dreaptă, iar Maria întinde stânga s’a. Ei își dau mânile așadară întocmai precum se poate acea vedere pre multe picturi, cari reprezentează încheiari de căsătorie. Tocmai aceasta observațiune îl înduplecă pe De Rossi se privească acest chip ca și document pentru aceea, că itaQakagfiâveiv r/jr yvvalza însemnează „a se cununa, a face nunta. s) Dacă facem o reprivire preste părerile schițate până aci ale teologilor mai noi catolici, atunci vedem, că în privința întrebărei puse nu dovedește deplina consonanță. Ce e drept la o precisare mai amenunțită și cu ') Schanz, L’ommentar liber das evangelium des h. Lukas. lubingen, Fues. 1883. p. 83. Cornely S. I. Intrbductio specialis in singalos Novi Testa- ment! libros. Pariaiis, Lethielleux, 1886 p, 202 196. Patritius S. I. De evaugeliis libri. Friburgt-Brisgo vine, Herder, 1853. Liber tertius. p. 122 es. De prima angeii ad. losephum Mărise spousum legatione cominentatio. Romae ex typogrâphia polyglotta. 1876 ’) Bisping Erklărung des Evangeliums nh MatthăuS. Munster, Ascheudorff. 1864. ’) Liell, die Darstellungen der allerseligsten lungfrau und GoUengebârerin Maria auf den Kuust- denkmâlern der Katakomben. Freiburg, Herder. .1887 pag. 216. ajutoriul unor distincțiuni se-ar pute rezolvi multe contraziceri numai părut; însă întru aceasta nu ne dimitem mai departe. Numai atâta fie constatat, cumcă cea mai preacum- paritară parte din exegetii, timpului mai nou suntem de părerea, că Maria și losif ar fi fost împreunați prin o adevărată legătură de căsătorie pe timpul conceperei lui Hris- tosu, actul cel din urmă al căsătoriei ju- daice, ducerea solemnă acasă a miresei, încă nu se-ar fi întâmplat, și conviețuirea publică a soților de căsătorie subt acel acoperemânt încă nu sar fi început. Despre aceasta pă- rere ca și despre expresiunea corectă a is- torisire! evangelice și a conclusiunilor ce se pot trage din acesta cu o verosimilitate in- ternă și externă va fi vorba în următoarele. Basarea (motivarea) tesei. După rela- țiunile noastre moderne create de cătră Conciliul trideatin promisiunea căsătoriei adecă sponsaliale și închearea căsătoriei sunt două acțiuni despărțite deolaltă și prin timp. Promisiunea căsătoriei (sponsaliale) dau naștere relațiunei de „mire și mireasă", închearea căsătoriei motivează relațiunea de „femeia și bărbatu", „soț și soție". După usul de vorbire al canoniștilor despre bărbat se poate s. e. zice, că el prin cea dintâiu câștigă un jus ușorem și prin cea din urmă un jus inasore, și despre o fată care se greșește în stalul de mireasă se zice, că ea a vătămat fidelitatea de sponsa (logotită); iară dacă se greșiește după închearea căsă- toriei se zice cumcă ea vătămat fidelitatea căsătoricească, sau eă a comis adulterin. (Va urma.) Dare de samă și mulțămită publică. (Continuare.) 42. Va^ad'. Demetriu Murășan, paroh 2 cor. pop. 4 cor. = 6 cor. 25. Domahida: Poporul = 4 cor. 80 fii. 26. Excel. Sa Dn. Metropolit Dr. Victor Mihâlyi de Apșa = 10 cor. 27. lămaia\ Romul Marchiș, paroh — 2 cor. 28. Bocig-, loan Papp, protopop- paroh. = 2 cor. 29—30. Leta-mare (partea română) Ignație Szabo, protopop 2 cor. So- cietatea „Mariană" 7 cor. G. Șuta 2 cor. = 11 cor. 08 fii. 31. Chef: Victor Szilăgy, preot 2 cor. poporul 7 cor. = 9 con 32. Bozința-română: Aurel Marinescu, paroh 2 cor. Alexandru Murășan, profesor 5 cor. po- porul parte în bani parte în bucate 9 cor. 10 fii. = 16 cor. 10 fii. 33. Hosszu-Pâlyr. George Hubic, paroh 100 cor. Berenyi Imre econ. de confes. helv. 50 cor. *) Imrik S. Z. paroh rom. cat. 10 c. Bernâth Istvân pro- fesor reformat 5 c. Major Istvân econ. r. cat. 6 c. Râczemper Lajos prof. roit), cat. 5. c. Csighy Andor predicator reformat 4 c. Văd. lui G. Szilăgy g. cat. 4 c. Văd. lui Er. Komân g. c. 4 c. Szabados Bertalan măcelar r. cat. 4 c. Kurucz Păi econ. r. cat. 4 c. Po- povicin Alex. econ. g. cat. 4 c. Dr. Maizner lânos medic cerc. 4 c. Leviczo Gjorgy șef la gara din loc 3 c. Lengye Mihâly inv. ref. 2 c. Biro lânos înv. ref. 2 cor. Gicz Elek jendarm g. cat. 2 c. Vascsano jendarm ref. 2 c. Reiner Samu izrailit 2 c. Halâsz Lajos izr. 2 c. Dank Băla r. cat. 2 c. Klein Băni izr. 2 c. Kende Ernii apotecar izr. 3 c. Szfics Odon izr. 1 c. Goiînspăn izr. 1 c Natz izr. 1 c. Krausz izr. 1 c. N. N. izr. I c. Pintye Gâbor faur g. cat. 2 c. Erdelis Pâl econ. r‘ cat. 1 c. Boror Istvân eu ref. 1 c. Petru ♦) Să învețe români noștri! catolici dela ere- ticii Respectivul e un biet bătrân sărac, la care abia — abia am îndrăznit a intra, având milă de el ... și cată I Borbala ec. g. cat. 1 c. 20 fii. Barabâs Ist- vânnd ec. ref. 1 c. Ripâk Bona ec. g. c. 2 c. Fazekas fobiro ref. 2 c. Uzv. Pap Mihâlynd ec.- ref. 2 c. Morell Păter pos. r. cat. 2 c. Szabo Sân dor pos. ref. 2 c. Borabăs Mihâly ec. ref. 1 c. Kovâcs Imre ec. ref. 1 c. Ne- mecz Rudolf faur ref. 1 c. Ozv. Kaufmanne izr. 1 c. Papp losef adiunct not. 1 c. Szd- kely Idzsef duchenar rom. cat. 1 c. Berdnyi Ferencz ec. ref. 1 c. (Va urma.) Hosszfi-Pălyi. 31 Oct. 1905. Georga Hubic, paroh gr.-cat. Bibliografie. A apărut: Abecedar și întâia carte pentru deprin- derea limbei magiare în școalele poporale, pe baza planului ministerial de învățământ, de Francisc Koos, inspector școlar în penziune și conzilier regesc și Vas il e Gol- d i ș, prof. gimn. în penziune și secretar conzistorial în Arad, edițiuuea a V-a, co- rectată. Prețul legat 40 fii. Brasso, editura H. Zeidner. „Sămănătorui" Revistă Literară. Anul IV. Nr. 44. N. lorga. —■ Poeziile lui O. Goga. I. Borcia. — Domnița din străini (po- ezie). I. Bârseanul. — Blestemul muceniței. I. M. Marinescu. — Reîntoarcerea (poezie). N. lorga. — Cetatea Hotinului. Romulus Cioflec. — Fără nădejde. X. — Cugetări. N. lorga. — Cronică: Numărul 25 bani. • Poșta Adminlstra|innii. Am primit și cuietăm abon. dela; Gurarâului pe anii pe 1903, 1904 și 1905, Bujdos pe 1905. Istrău pe 1903 și 1904. Pe 1905. este în restanță. Ponor (p. Fuj), pe 1905. I. R, Grade pe 1905 sem. 2-lea. I. P. N. Kaposvăr pe 1905 pătrariul al 3-lea. Vermes pe 1905. Răvățel pe 1904 sem. 2-lea. Seulia-rom. pe timpul din 30/4 1901 până în 30/4 1903. Valea-yroților pe 1905 până in I. Septemvrie. Paluszlatina pe 1905. G I. Grade pe 1905 sem. 2-lea. Tulgheț pe 1900 și 1901. Suntem recunoscători pentru zelul, ce arătați și Vă rugăm a nu ne da uitării nici pe anii următori. Jâiul-Coroiețti pe 1905 sem. 2-lea. Cheta pe doi ani, din 1 Februar 1899 până în 1 Februarie 1901. SU- vațul-de-jos pe 1905 sem. 2-lea. Surduc (tract. În- doi) pe 1899 lunile April—Septemvre. Binevoiți a ne trimite și restanța de pe ani următori. Dubri- esony pe 1905 lunile Iulie—Septemvrie. Bârseul-de jos pe 1905 sem. 2-lea. M, Ludos pe 1905 sem. 2-lea Orlaț pe 1902, 1903. 1904 și din 1905 până în I. Maiu. Prin urmare, mai restează pe 8 luni din anul acesta. uvâri-Kfcz pe 1905 sem. 2-lea. Petridul-de jos pe timpul din 1. Maiu 1898, până în I. Maiu 1901. — La rațiuni drept document alăturați recepisa poștală, cu provocare la recunoașterea presenta. duș M. B. pe 1905 sem. 2-lea. Chereluș pe 1905. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. AVIZ • cultivatorilor de vie. ■ oe află de vânzare viță de vie foarte frumoasă altoită în viță cu rădăcină americană, după cel mai excelent metod (altoire lem- noasă). După trebuință ori ce soiu de viță. — Comandele să se trimită la adresa: GEORGE ȘER- BAN, paroh gr.-cat. Smig (Somo- gyom) u. p. Medgyes. (27) 3—6 Pag. 388 U v ! K K ’ Nr. 46. DBF A apărut: LITURGIERIUL edițiunea a doua cu litere latine, revăzută și coreasă după textul original gre- cesc și augumentată, 262 pagine, adecă 16 coaie; cu 4 coaie mai volumi- noasă, ca ediția din 1870. Rubricile s’au tipărit cu roșu. Formatul 8° mare. Cartea este decorată cu 4 icoane tipărite în culori și cu trei stâlpi în text, după desemnul făcut de profe- sorul Octauian Szmige/ski, din Ibașfalău. Prețul unui ex. pe hârtie „prima** crudo....................O cor. legat....................9 „ Pe hârtie velină consistentă: crudo....................5 cor. marca fabricel ' De mare însemnătate pentru Dame! Fie care P. S. Domnă își pdte însa-și pregăti cu o ușurință de neînchipuit talia sa după ori ce modă — cu ajutoriul aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Guaohelbauer. A fost censurat de academie. și poșede nenumărate scrisori de recunoscință. are patenta și e scutit prin lege in t6te statele culte. © o © Prețul unui aparat e 3 oor. franco rambursat. ® © o Se caută agenți legat La esnosițiiniBa milenară flii Bntosta ie Ia 1896 uremiat cu metalia cea mare. în vws trecută, ps lingă toată seceta mare ce & fost, Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer x pentru clopote a Iul ■ (k Antoniu Hovotny | în Timișora-Fabrie ' Prima colonie de viță de vie de pe se recomandă spre pregătirea clopotelor nouS, pe cum la tur- narea de noti a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea de clopote Întregi armonidse, pe lângă garanție pe mal mulți ani, piovSdute cu adjustăr! de fer bătut, construite spre a le întdrce cu ușurință în ori ce parte, In clopotele sint bătute de o lăture prin aceea ce sint mântuite rj dată ce L de crepare. — Cu deosebire recomând a căreia Brometar e FR. CASPARI, Meiiaș 100, Transilvania, unica în întreagă Ungaria, vița a fost udată zilnic cu apă în quant de 5 Trii- lioane de litre, drept aceea e sin- gura care poate lifera vița de vie fru- moașă și trainică. Catalog ilustrat, cu diferite epistole de recunoștința să © © trimite gratis șl franco, o © (25) 5-20 ? = clopotele găurite = S de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sint prov^dute k în partea superioră — ca violina = cu găurlțdupă figura S și pentru L aceea afi un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut i* și cu vibrarea mal voltmindaă, de cât cele de sistem vechift, așa, i) că un clopot patentat de 827 kg. este egal în tonul unul clopot h de 481 kg. făcut după sistemul vechili. Mal de parte se re K comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, k — spre preadjustarea dopatelor vechi cu adjustare de fer r bătut — ca și spre turnarea de toce de metal. Preț-curanturi Ilustrate se tr^it la cerere gratuit și franco. (24) 48—52 1S4BS2. iii'JDIjijIilldlH oirnrtTB K (TV OT ST AB' mu Tipografia Seminariului archidiecesan. Pentru monarchie: Pe an 12 cor., '/s an 6 cor.. ‘/t an 8 cor. Pentru străinătate: ,Pe 1 an 18 frc., % an 9 frc., l/f an H 4 frc. 50 cm. Abonamentul: E w s 'oea apare In fie eare Sâmbfită. ffl-—„--.—.--------&1 Znaerțhml: Unțirgarmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Re- dacțiunea ți admini- Btrațiunea „Unitei' in Blaj. Foaie bisericeascâ-politică. Anul IV. Blaj 25 NoemVrie 1905. Numărul 47. Adunarea Reuniunei învă- țătorilor români gr.-cat. din ținutul Lugojului. — Raport special al „Unirii". — în adunarea generală din anul trecut „Reuniunea învățătorilor din ținutul Lugo- jului®, având tn vedere faptul, că Provedința a voit, ca să avem iară un nou arhiereu în scaunul episcopesc din Lugoj, — fixază ca loc pentru ținerea adunării sale generale din acest an: Lugojul, centrul diecezei, ca așa de o parte învățătorii să aibă ocazie de a își prezenta omagiile lor de iubire flască față de Ilustrul Arhiereu, P. S. Sa Dr. Va- sile Hossu, iară de altă parte Ilustritatea Sa să își poată cunoaște învățătorii mai deaproape. Această adunare, convocată la Lugoj, s’a și ținut în zilele de 22 și 23 Octomvrie a. c. Despre decurgerea ei raportez în următoarele: * Ziua prim ă. Sâmbătă la 21 Octomvrie la oareie 5 p. m. comitetul central al Reuniunii se în- trunește în sala școalei gr.-cat. din Lugoj, și sub presidiul II. Sale dlui canonic loan Bo- ro^, își ținu ședința sa ordinară. în această ședință, la care au luat parte și delegații Reuniunei surori din ținutul Hațegului, s’au discutat: raportul general al comitetului despre activitatea sa pe anul de gestiune 1904/905, raportul cassarului și cel al bibli- otecariuiui precum și alte cestiuni ce aveau de a fi pertractate în ședințele adunării ge- nerale. Duminecă, în 22 Octomvrie, la oarele 9a/a se începe serviciul divin, oficiat In biserica catedrală de cătră prezidentul Re- uniunei: dl loan Boroș, asistat de secretarul episcopesc 01. d. Dr. Daniel Fireza, On. d. loan Țueu și doi lectori. Cântările litur- gice le-a cântat bine și melodios corul bă- ieților dela șeoaiele elementare din loc, con- dus de loan lenea, cler. abs. și învățător în Lugoj. La Priceaznă On. preot d. Valeriu - Giurgiu ține o predică ocazională. în care scoate în relief însemnătatea și necesitatea e^ucațiunei religioase-morale, mai vârtos în timpul actual; rezumează marile avantagii ale acestei creșteri, apelează la părinți, la învățători și catecheți, ca factori ai acelei educatipni, îndemnându-i, ca în împlinirea misiune! lor sublime, ce o au de a instrua și educ», să nu uite de creșterea religioasă- morală, care este baza întregei educațiuni. După terminarea acestei predici atât de instructive, cea mai mare parte din învă- țători se împărtășesc cu sfânta taină a cu- minecăturii Era foarte înălțător și pătrun- zător a vedea pe Învățători bătrâni și tineri la acest act sfânt. Nu pot decât numai să laud această ținută creștinească, și aș dori ca și în viitor, de câte ori se vor face atari conveniri, fie la noi fia la alte reuniuni invă- țătorești, să se urmeze aceeași ținută vred- nică de imitare. Sub decursul s. cuminecări bătrânul cantor catedra!, d. Vasile Jivanca cu vocea sa pătrunzătoare și melodioasă după cea mai frumoasă melodie bisericească a cântat priceasna: „Cu trupul lui Hristos Vă cuminecați.“ , ■ După sf. liturgie se începe ședința, la care ie parte și Ilustritatea Sa Arhiereul însoțit de canonicii: B. Densu^an și Nic. Nestor, protopopul din loc jSeorge Popoviciu și de alți preoți și inteligenți. II. Sa Arhiereul e primit cu ovațiuue fiască și ocupă locul presidial de onoare. Prezidintele Reuniunei, 11 gtUptă în nurnele Reuniunei, mulțumindu-i cu cuvinte calde și bine alese pentru marea cinste, de care a învrednicit adunarea prin înalta Sa prezență. Termină exprimându-i recunoștința Reuni- unei și rugându-1, ca să deschidă ședința. Cu voace emoționată răspunde prea bunul Arhiereu acestui salut prin următoa- rea prea frumoasă și instructivă cuvântare: Onorată adunare generală! Iubiți in Hristos Fii! Cu vină bnenrie Vă- salut, Iubiți în Hristos fii. când dau urmare cuvântării fă- cute de ilustrul nostru președinte, dar și boldului inimei mele, să deschid anume în persoană adnnarea voastră, generală convo- cată pe ziua de azi aici la Lugoj, cetatea reședinței noastre episcopești. Și eum n’ar fi mare* 'bucuria mea a părintelui, când pe voi, dragii mei eonii, vă văd în jurul meu. adunați din părțile banatice ale diecezei lugojene nn numai ca să vă sfătniți de cele ce statutele și regu- lamentele renjinnei noastre vă Drescrin, ei și pentru ca lă vedeți pe părintele vostru, să vă convingeți despre cum aflarea lui, și să-i descoperiț fiește-care cu graiul viu bu- cnriile și năcazurile, succesele și decepțin- nile, mângâierile și supărările, osteneleie și nădejdile voastie. ' ■ Fiți binevoiți, dragi c9pii! Dumnezeu v’a adus! Să tă aflați bine la casa părin- telui vostru, și cu amintiri dulci să vă re- întoarceți acolo unde chemarea voastră sântă și înaltă tă reclamă. . ' Da, iubiți fli, înaltă și sântă e che- marea voastră. Voi după misiuuea voastră sunteți părtași îu slujba apostolici, pentru-că biserica dreptul și datorința sa de a vesti evangelia mântuirei și de-a învăța popoarele, în mare parte deprinde prin voi. Biserica ține, că ar fi neascultătoare de întemeietorul ei, dacă porunca primită de a învăța, de a propovădui adevărul, nn ar împlini-o prin aceea, că pretutindeni, dela răsărit și până la apus, alăturea eu bisericile întemeiază școli și institute de învățământ și de cre- ștere de toate categoriile. De aceea să nnmește școala fiica bisericei; de aceea bi- serica în toate timpurile și-a reclamat dreptul asupra instrucțiune:; de aceea s’au înființat în toate timpurile atâtea orduri și congre- gaținni religioase, cari toate an de scop instrucțiunea și edueaținnea, de aceea bise- rica nu încetează a jertfi și a se lupta ne- întrerupt pentru păstrarea caracterului reli- gios al școalelor și institutelor sale. Și să nu credeți, iubiții mei fii, că între institutele de tavățământ și de creștere în- ființate. și susținute de s. biserică, șeoaiele poporale, la cari voi munciți ca dascăli ai tinerilor mlâdițe ale poporului nostru iubit, In însămuătate ar fi cele din urmă. Nu, □ici decât.' Tocmai contrarul e adevărat. Școlile poporale sunt acele instituțiuni, cari nemijlocit stau deschise înaintea tuturor fiilor poporului nostru credincios. Și nu numai că sunt deschise înaintea tuturor, dar toți părinții eum datori pe basa legilor noastre vigente să-și poarte ppnncii la școală. Astfel pentru massele mari, pentru totalitatea po- porului, șeoaiele poporale sunt și rămân așa zicând unicul mijloc de cultură intelectuală și de edueațiune morală. Din acest punct de vedere considerate școlile poporale, cine este care să nn recunoască insămnătatea hotărltoare a acelor pentru viața culturală și morală a credincioșilor nostri, a întregului nostru neam. E fapt netăgăduit, că majo- ritatea covârșitoare a poporului nostru să alege pentru viața întreagă cn acele cuno- ștințe și cu acea creștere, ce le-a primit In șeoaiele poporale. Iată, iubiților fli, chemarea și răspun- derea voastră. Dela priceperea, dela zelul, dela pnrtarea voastră atârnă propășirea în cunoștințe, caracterul și viața morală a ge- nerațiunilor viitoare ale acelor comune, unde voi aveți funcțiunea de învățători poporali. E mare, e înfricoșată răspunderea aceasta. Nu numai Dumnezeu va trage pe cei uitați de chemare la aspră răspundere, nu numai superiorii bisericești și lumești li vor osândi, dar 1nsă-și generațiunile trecute prin mânile lor vor blăstăma pomenirea Nr. 47. Pag» 390, acelor dascăli, din a căror nepăsare și între- lăsare ele au rămas lipsite atât de binefa- cerile materiale cât și de cele spirituale, ee le rodește omului cartea și creșterea morală. Iată, iubiților, pentru ce Noi cu Vene- rabilul nostru Consistor neîncetat veghiăm, ne sfătuim și' ostenim, ca să promovăm in- teresele școalelor noastre poporale, să Îm- bunătățim soartea voastră, să provedem de edificii școlare corăspnuzătoare, să le în- zestrăm cu recuisiteie de învățământ nece- sare, și altele nenumărate, ce zilnic șă ivesc. Voi fiește-care în comunele voastre vedeți lipsele și năcazurile voastre locale; vă nă- căjiți, vă supărați. ba de multe ori vă plân- geți chiar și asupra guvernului diecezan, că și-a uitat de voi. ■ Iubiților fii: fiți convinși, că cel puțin •/ă părți din lucrările Consistorului episeo- pesc privesc școalele, că prin urmare partea covârșitoare a grijilor și ostenelelor noastre este devotată eausei învățământului nostru primar, eausei voastre. Asttel stând lucrurile, atât însămnă- tatea instrucțiune! noastre poporale, cât și răspundere ee însnmi o am pentru buna creștere a fiilor poporului nostru credincios, In fine jertfele, ce pentru școală le aduce poporul credincios și acest guvern diecezan; toate aceste zic, îmi impun datorința. ca acum când în număr așa de însemnat vă pot vedeâ în jurul Meu, să vă împărtășesc dorințele mele părințești față de voi ca în- vățători, cari dorințe voi ie veți împlini de sigur cu. plăcere, ca să faceți bucurie pă- rintelui vostru, care cu toată ferbințala inimei sale vă iubește. 1. Doresc înainte de toate dela voi toți, ca să fiți cu adevărat dascăli ai po- porului. Și esemplarul vostru are să fie Cel ce v’a trimis și pe voi pe calea bisericei UNI REA ■ ■’ ."■< . ‘ ' • ■ ■' ■ \ Sale, are să fie Răscumpărătorinl și Mântui- tori ul sufletelor noastre, Hristos.? El să fie pururea înaintea ochilor voștri. Ei blând, El umilit, El dulce și plăcut, El înțălept la vorbă, El- modest în purtare, El afabil cătră toți, El cumpătat în ori-ce gest ori privire, El îndelung răbdător, El liniștit uururea, El maiestos și grav, El cuceritor și îndulcitor, El înțălept și sfânt, curat și nevinovat, El dascăl desăvârșit! După Ei să plecați. Lui să-i urmați, pilda Lui s’o imitati, la El să vă întoarceți în ispite și năcasuri. Lui să vă siliți a sămăna. Și veți sămăna, dacă vă veți nizui a vă sfinți pe voi înșive, a fi pe cât să poate desăvârșiți. Voi înșive bine știți, ce con- cept înalt are poporul credincios despre dascăl, dar mai vârtos friea acea reveren- țială ce o are, ori ar trăbui să aibă pruncul mic de dascălul său. Pruncul în dascălul său vede o ființă mai înaită și crede, că dascălul știe tot și poate să facă ori-ce El crede, că tot ce spune și tot ce face învă- țătorul e bine și să silește a-1 urma, a-l imita. De aici urmează, că după vorbele și după fantele învățătorului să îndreaptă și școlarii, și cam facultățile lor lacră mai ales în mod receptiv, și cum impresiunile lor sunt mai vii și mai durabile, așa că urmare neîucunjhrata vine străformarea vieții interne intelectuale și morale a băeților după vorbele și faptele, după viața și pilda dascălului lor. Cu recunoștință și cn adevărata vene- rațiune mă închin înaintea acelor dascăli, cari prin viața lor individuală și familiară, prin pilde și purtarea lor sunt.nn stâlp lu- minos în satul lor și ținutul întreg, arătând tuturor calea adevărată de urmat. Și vai iară-și de aceia, cari vor fi de sminteală. pe cari îi va urma blăstămul generațiunilor duse la calea perirei și pedeapsa înfricoșată a dreptului Judecător. 2. Al doilea lucru, pe care îl doresc și aștept dela voi, fiii mei preainbiți, este spiritul de disciplină, de ordine și de ca- ritate. Na poate disciplina pe altul, care pe sine nu se știe disciplina; nu poate porunci la altul, care șie-și nn știe porunci. Spiritul disciplinei, al ordinei și al carității poftește, ca atnnci când cereți as- cultare și ordine dela elevii voștri, mat întâia voi înșive să observați spiritul de disciplină, de ordine și de caritate, fiind cu supunere promtă, spontană și veselă față de mai marii voștri. în deosebi trebue să amintesc la acest loc disordinele regretabile ce să ivesc alocarea între preoți, ca direc- tori școlari și docenți. Nimic nu poate fi mai păgubitor pentru interesele învățămân- tului, nimic mai contrazicător caracterului preoțesc și docental, nimic mai demorali- sător pentru părinți și școlari, decât certele și neînțelegerile dintre preoți și dascăli. Unde sunt asemenea neînțelegeri, acolo canea școlară e perdută. Și cine snfere? Sufere o comună întreagă, cu toate că dînsa cn nimica nu și-a meritat pedeapsa groaznică, ce a ajans-o. Nu e aici locul să cerc după căușele unor astfel de neînțelegeri. Motivele va- riează diu cas în cas. Sigur este numai atâta, că In toate cașurile lipsește ori de-o parte ori de cealaltă, ori din amândoue părțile, caritatea creștină, fără de care nu numai conviețuirea preotului cu învățătorul, dar peste tot .conviețuirea oamenilor din societatea creștinească se preface în peșteră de fiare sălbatice. FEU1LLET0N. ALTE SCRISORI. Scrisoarea VI, (Însuflețirea de odinioară și moleșirea de azi.) Unui prietin. (Continuare și fine.) Atunci cum se poate că sufletele azi gă ne fie așa de amorțite, pe când atunci ni erau atât de treze? De unde vine, că pe atunci articoli de ziare și reviste erau sorbiți cn însuflețire, iar cei din ziarele de azi, nu se mai pot ceti? Atunci spuneau conducătorii noștri în donă trei cuvinte, ceea-ce acum nu cutează nimeni să spună i în cinei-șase articole continuative. Așa că acum cetim cuvinte, și iar cuvinte, sterpe, seci. Ideile par.e, eă ne-au secat, gândirea pare că ni-s’a închegat atâta e de greoaie, iar când totuși se trezește, ne trezim cu un articol nșurpl-ușurel, cu un pamflet, eare nu poate să ajute nimănui, din care nu se poate alege nimeni cu ceva dobândă, și de aceea nu-și mâi pierde timpul cetindti-1. Cura se poate că cei ce iasă azi din școalele noastre nu mai samăpă cu cei din generațiile trecute? Cam să nu se poată, dacă focul sfânt al'însuflețirii Au măi arde Că altă dată. Dar noi nu avem nici o îndreptățire de a ne per de. curajul, de a ne perde' în- suflețirea, după-cum au avut cei ce au rămas din generația, ce a pus la cale deșteptarea*., noastră. Aceia au încercat. s’au’ luptat, an ' fost învinși nu de puterea dnjmannlui ori aliatului, ci de nedreptatea strigătoare la eer a acestuia. Țesetura faptelor trecute nu trebue să o luăm ca o măsură și ea o îndreptare a activității noastre. Nn trebue să credem că așa ni-e ursita, ca să fim vecinie nebâgați în samă și vecinie cei din urmă. Dacă printr'o politică vicleană ne-am ales cn nimic, nu trebue să ne arătăm, că noi am fi în- destuliți și cu atâta. Nu-i iertat mai ales, ea îu conștiința poporului nostru să prindă rădăcini astfel de convingeri, căci aceste ar da foarte mult de lucru generațiilor viitoare, și răspunderea pentru asta, osândirea, ne va cădeâ pe capetele noastre. Ca să devenim în mod logic reci, fără voință, fără idealuri mai înalte, ar fi trebuit să începem și noi, ori cel puțin să conti- nuăm lupta pentru ținta ce o avem, și dacă nu ne-ar fi reușit' nimic, atunci s’ar mai cădeâ să fim așa de fără vlsgă. Dar să stai eu mânile îp sân, și să jtdeci în felul acesta: „La ce să nu duc o viață liniștită și tihnită, de ee să-mi aprind pae în cap, când și așa nimic n’aș puteâ folosi" —- aceasta nu e scăpare, nu e răspuns înde- stulitor. Nu poți tu singur, ou doi, ori trei, dar mai mulți, toți la olaltă, cercați numai și veți vedeâ ce puteți. De nu veți aveâ nîei o izbândă, veți aveâ cel puțin liniștea sufletească, că v’ați împlini o datorință sântă: de a nu lăsa pe alții să creadă, că suntem neputincioși, că nn nai dăm nimic pe noi, că nu mai avem nid o încredere în puterile noastre, că nu nai avem nici un ideal. • •• ' Căci cel mai mare răi,, ce urmează din neinteresarea .noastră i te. chestiile, d$ . viață a poporului nostru, fie vorbă de limbă, de biserică, de școală ori drepturile noastre, e aceasta: că încurajăm tot mai mult pe cei ce ne doresc nimicirea, de lăsăm să joace frânele cum voesc. și-i facem să se încreadă tot mai mult în propria lor putere. Și cu durere trebue constatat, că în con- știința poporului nostru încetul cn încetul să picură acest venin, că adecă, de noi nu va fi nici odată ntai bine, că noi vom purta vecinie toate poverile, că suntem așa ursiți, ca să fim vecinie nefericiți. Și să nu se uite că o așa convingere e cea mai primejdioasă pentru viața nnui popor. Să nu se uite, că atunci când prin vremi va veni iar un vestitor mare, vre-nn apostol va trebui foarte multă energie chel- tuită. ca sufletul acelei nații să se lumineze, să vadă curat ținta, să se știe însufleți pentru realizarea ei. Cei-ee pot da sfatul, azi sunt cu mult mai număroși ca înainte. Cei ce pot să ajute, asemenea. Cei ce să vestească cu graiul și cu scrisul, mai ales cn scrisul, avem slavă Domnului. Ce ne lipsește atunci? • Inima! Da, o inimă cn simțiri largi, adânci, care se simtă fin, să se entusiasmeze ușor, — și să rămână așa însuflețită, până se va consuma întreagă. Mai puțină ziZanie, dacă se poate, de loc, și mai multă alipire, mai deasă strân- gere în taberi, într’o singură tabără, în care să svâncnească, în pepturile celor de acolo, o singură inimă: . Inima mare a înaintașilor noștri. Alftus. Nr. 47. UNIREA Pag. 391, 3. Al treilea lucru, pe care dela voi 11 aștept, este, împlinirea cu seumpătate a datoriilor voastre speciale de dascăli. Sun- teți puși de învățători; prin urmare întreagă activitatea voastră are să fie a școalei; dar nu în acel înțeles, eă dacă ați isprăvit pre- legerea, anoi să socotiți misiunea voastră de terminată. Voi aveți să supraveghiați pe elevii voștri și afară de școală; aveți să-i cercetați și la casele lor, mai ales de se va întâmpla, ca oare-eare dintre ei să fie morbos. Cu astfel de ocasiuni vi-se dă prilej bogat a da sfaturi bune și la părinți, cum au să. tracteze cn pruncii, ca să ie fie drag de școală și de cane. în școală să desfășurați tot zelul și toată diligința. Să vă fie pururea înaintea ochilor, că cei mai mulți dintre elevii voștri pentru viața lor întreagă rămân cu știința aceea, ee și-an Însușit o dela voi. Toate studiile să le propuneți cn acelaș zel, pentru-eă toate sunt de mare folos în viața de toate zilele. Și alăturea cu limba dulce a mamei să propuneți cu stăruință neobosită limba statului. Ori ce ar zice unii pedagogi, esptrința arată că tn pruncie se învață mai ușor limbile. Și cu- noștința limbei statului e de foarte mare folos pentrn toți cetățenii de-opotrivă și pe . lângă aceea cunoașterea ei nu va împedeca nici odată pe micul românaș. eă mărturisască cu poetul: „Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim. Altă limbă armonioasă ca ea nu găsim. “ 4. în fine și mai pe sus de toate aștept dela voi. ca premergând cu pildă bună să faceți pe prunci, să se dedeie de miei a-și împlini datorințeie sale creștinești, în «copul acesta Iu toate duminecile și săr- bătorile de peste an veți aduna copiii la școală și de acolo înșive îi veți conduce în rând frumos doi cu doi la s. Iitnrgie. unde băeții nevinovați înconjurând altarul după tipul Cheruvimilor și cetelor cerești în cântări de laudă să preamărească pe Dumnezeul Părinților noștri. înaintea sărbătorilor Nașterii și învierii Domnului deodată cu copiii vă veți mărtu- risi și voi și veți începe șirul întru apro- piarea spre primirea preasântelor Taine ale trupului și sângelui Mântuitoriului nostru Isus Hristos. împlinirea acestei datorințe cu rîvnă și pietate o aștept cu toată hotă- rîrea și personal voiu esamina rapoartele protopopilor, ca să văd, cari au satisfăcut acestei datorințe, și eari nu. în punctul acesta scusă nu voiu primi, și față de aceia, cari s’ar opune împlinire! acestei datorințe, voiu purcede cu toată rigoarea, ca In potriva unora, cari nesocotesc Trupul și Sângele Domnului. Iubiți Fii! V’ați constituit și adunat în reuniune, ca să aveți prilej a discuta interesele tagmei voastre, a vă lumina unul pe altul, a vă mâugăia și îmbărbăta. Vă felicit din inimă și sărbătorește vă promit, că și In viitor voiu purta la iuimă interesele și binele vostru. Ușa mea stă pururea deschisă înaintea fiește-cărnia dintre vot în ori ce lipăi și năcaz veniți cu în- credere la mine, eă cine este părintele, dela care va eere fiul său pâne și îi va da lui șerpe? Fiți convinși, eă după posibilitate totdeauna vă voiu ajuta, și dacă nu pot faee mai seult, veți primi cel puțin o vorbă bună, un cuvânt de mângâiere și de îm- bărbătare! De încheiere vă rostesc mulțumită pă- rînțască pentru ostenelele puse întru lumi- narea poporului nostru credincios, și întru creșterea fiilor lor. Comitetului vostru li aduc recunoștința mea, pentru-că prin îm- plinirea datoriuțelor sale desvoaltă în voi spiritul de întrunire a puterilor resfirate, spiritul de jertfă, de abnegațiune, colegia- litate și frăție. în fine deosebită gratitudine datoresc președintelui vostru: Ilnstrității Sale canoniculni-prelat și inspector scolastic die- cezan, care dc un lung șir de ani stând In fruntea voastră, silitu-s’a pururea a înălța vaza nu numai a reuninnei voastre și a cor- porațiunei intregei diecezane, ci și interesele fiește-căruia dintre voi. având inimă căldu- roasă și plină de caritate iață de voi toți. Și acum cerșind darul Sântului Spirit, peste reuniunea voastră 'și peste lucrările acestei adunări generale, prin aceasta adu- narea generală o deschid în numele Tatălui și al Fiului și al Sântului Spirit. Amin. Cuvântul de deschidere a produs o impresie adâncă în sufletul ascultătorilor. Să dee Dumnezeu ca învățăturile și sfatu- rile cuprinse în cuvâtul de deschidere sta- tornicește să-și arete roadele sale îu activi- tatea, ținută și procedura fiecărui membru, înainte de a trece la ordinea zilei, prezidentul Reuniune! mai salută pe inspec- torul resp. subinspectorul reg. de șeoale d. Fbldi, pe reprezentanții corpului învățătoresc dela șeoaiele române gr. or. din Lugoj și pe delegații reuniune! surori din Hațeg, în persoanele dlor Voin și Bociat și în fine pe toți oaspeți prezenți la adunare. După aceste să trece la ordinea zilei. ' (Va urma.) Stipendiștii arhidiecezani. întregim lista stipeudiștilor, publicată în numărul 41. cn următorii; I. Din fundațiunea „Dr. Simeon Samonțai". 1. Petru Poruțiu, jurist an. IV. Pesta 630, 2. Traian German, filos. an. III. Pesta 630. 3. Septimiu Pop. tecbnican. III. Pesta 630. 4. Traian Dragoș, tecbn. an. II. Pesta 630. 5. loan Pușcariu, techn. an. I. Pesta 630. 6. Nicolau Pop, indus, artist. I. Pesta 630. 7. Mîhail Moldovan, jur. an. III. Cluj 200. 8, Vaieriu Suciri, jur. an. III. Cluj 168. 9. Victor Sucin, jurist anul II. Cluj 168. 10. loan Sârbu, jurist anul II. Cluj 168. 11. Silviu Maior, jur. a. II. Oradea-mare 168. 12. loan Maior, jurist anul I. Clnj 168. 13. Inliu Măcelăria, jurist an. I. Cluj 168. 14. Georgin Triff. rig. jnr. an. I. Cluj 126. 15. Simion Nemeș, jurist an. II. Cluj 126. 16. R. Moldovan, gira. cl. VIII. Ibașfalău 126. 17. Inliu Crișan, gimn. el. VIII. Blaj 126. 18. I. B. Docolin, gim. el. VIII. Ibașfalăn 126. 19. loan Gligor, gimn. cl. VIII. Blaj 120. 20. Laurențin Giurgiu, giui.cl. VII. Blaj 126. 21. Octavian Pop, gimn. el. VII. Blaj 126. 22. loachim Tolein, gim. cl. VII. Sibin 126. 23. Euea Ramonțan, gim. cl. VII. Blaj 126. 24. Livin Câtnpian. gim. d. VI. Brașov 126. 25. Aeb. Popoviein, gim.cl. V.Ibașfaltn 126. 26. Laur. Fodor, gim. el. IV. Alba-lulia 126. II. Din fundațiunea „loan Bob". 27. Victor Boeriu, gimn. cl. VIII. Blaj 120. 28, Alesandru Bțișița. gim. cl. IV. Dej 120. 29. Lanrenț. Băbuț, gim. cl. III. Sibiu 120. 30. Georgin Pop. gim. cl. III. Baia-mare 120. 31. Georgin Bob, gimn. el. III. Blaj 120. III. Din fundațiunea „Petru Maior". 32. Laurean Maior, gim. cl. III. Blaj 120. IV. Din fundațiunea „Gavrdă Vajda". 33. Coriolau Bobățăi, jur. an. III. Clnj 140. 34. Octavian Bobățăi. gim. cl. VI. Beinș 140. 35. loan Pasca, gimn. cl, V. Gherla 140. 36; Inliu Vajda, gimn. cl. IV. Dej 140. V. Din fundațiunea „Efraim Klein". 37. Quintilin Viciu, jurist an. IV. Cluj 360. 38. Atanasiu Pantea, gim. ci. VIII. Blaj 240. VI. Din fundațiunea „Andreiu P. Liviu". 39. Inliu Rus, jurist anul II, Cluj 200. Clasificarea parohiilor. — Primim ur- mătoarele șire: „în zilele trecute s’a pusîn discuție sinodală noua cotizație la fondnlde pensiune preoțesc. Am cetit două decisinni sinodali, de eari de-ocamdată nu mă ocup, lucrul aș- teaptă încă să se lămurească. Un Incru însă nu trebue uitat: Fon- durile nu să pot susțineâ cu cotizațiuni re- stante. Neocupându-mă de cotizațiunile sol- vite de preoțime, nu pot să nu mă cuprind cu cnotele ce le solvesc bisericile. < După a mea părere, afacerea fondului de pensiune nu are nici o legătură cn «no- tele fondul esactoral, și nu e causă fundată de a se statorî într’o uniformitate. Eu cred că și cnotele bisericilor âr trebui urcate și calculate după altă cheiă. Sunt parohii mari, de câte 150 familii, eari contribuesc o coroană. Așa ceva la fondul esactoral are sens, pentru-că cuota solvită acolo, răsplătește numai munca revisoruluiț nude nu-i avere, nu are nici revisornl de lucru, —: dar cu totul altfel stă lucrul cu fondul de oensiune. Câtă alergare are un preot în o pa- rohie mai mare? Și ce greutate face pe o 150 de familii: 5—10 eor. — chiar și de își acopere toata spesele din repartițiune? Părerea mea modestă este: clasificarea parohiilor independentă de fondul esactora- tulni pentrn fondul de pensiufie — și nrearea cuotei pe biserici, și de nu pe toate, dar cel puțin, pe cele ce sunt taxate numai cn snma ridicolă de 1 cor.“ —A— La situație. — Nime n’a espns tn colori mai limpezi și mai adevărate halal tu «are se află țara noastră în urma crizei, decât șeful socjal-democraților (țip Germani*. Dăm în traducere* „Drapelului* această aprețiere foarte semnificativă. Ea e un răspuns, la îwrȘbarea prof. Krentter dela Academia eom'ereiaîă drti Cluj, asupra ati- tudine!, ce ar,aveâ ai ieie socialiștii magiarj. Pag. m. L’ N I J’ E A Nr. 47. Domnul mea. La întrebarea D-tale un răspuns franc. Parlamentul ungar nu reprezentă națiunea ungară ți eu atât mai puțin celelalte națiuni, cari trăiesc în Ungaria, eari daeă nici nn se țin de națiunea ungară totuși aparțin popoarelor ee locuesc de sute de ani pe pământul Ungariei. Parlamentul ungar nu este re- prezentanța națiunei ungare, ci a claselor stăpâni toate în Ungaria, a nobilime!, a cleruiui și a burgeoaziei. Marea majori- tate a națiunei ungare pe lângă sistemul electoral reacțonar și pe lângă presiunea ce se face la alegeri din partea guver- nului și a claselor domnitoare nn este în stare a-și trimite reprezentanții In parla- mentul ungar. Celelalte națiuni din Un- , garia, deși plătesc dare și dau eătane, ! cu un cuvânt împlinesc toate îndatoririle ce li-se impun din partea statului ungar, sunt exchise dela posibilitatea de a ajunge ; la o reprezentare a inreselor lor ÎU par- ; iament! Un parlament care stă pe ase- 1 menea baze nu are dreptul de a vorbi și lucra în nomele poporului! Și dacă un asemenea parlamem refuză — cum a făcut al d-voaștre și va face și în viitor ‘ — de a recunoaște votul universal, egal, ' direct și secret ca bază a alegerilor pen- l tru parlament, merită să de măturată din j cale, irelevant cu ce mijloace. Poziția de dreut a unui asemenea parlament se bazează pe uasurpațiune și fie usurpaținnea cât de veche, nu poate servi ca izvor db drept. Aflu deei pe deplin firesc, dacă j consoții mei de principii din Ungaria iau , poziție contra parlamentului ungar și caută dreptul de vot general, egal, direct și secret acolo, de unde îl pot obținea. Și nu ezit a declara că subscriu fiecare i cuvânt ai acelei sentințe, ee a pronunțat ministru l-prezident al d-voastre mareșalul eampestru Fejervâry, despre deplina lipsă de conținut a parlamentului ungar de până acum. Doresc să-și realizeze pro- gramul. care poate transforma Ungaria în stat modern, ceeace nu se poate zice despre Ungaria până acum. CORESPOND1NȚE. Din M a r a m u r â ș, . ; ’ Noemvrie 1905. . Cu bucurie am salutat în mijlocul nostul pe Dl prof. N. lorga. care însoțit de Dl pdvocat Onișor a trecut munții npstrii venind dela Bistrița în Maramurăș. Bucuria noastră, ar fi foștă și mai mare, dacă Dl profesor ar. fi petrecut ia noi timp mai în- delungat, căci durere n’a putuț rămânea în Siget numai o zi. Totuși am folosit timpul câ să poate de bine. înainte, dp toate am Jăcuț p ez- curșiunț la- mănăstirea din Pieri înființață în 1391 de Bale Vodă și Drag Meșter. Am cercetat locurile acele vestite. în cari au șezut episcopii români din Maramurăș și ruinele acelei mănăstiri, în care probabil s’a tipărit cea dintâie carte românească bi- sericească penceeostariui. Acolo a trebuit să se tipărească și antimenzioa.nele edate sub episcopul losif Stoica (1692—1711). Astăzi deja ruinele mănăstiri le-au dus Rușii și le-au pus de straturi pe sub căsile lor. Am și aflat în sat o piatră cu inscripție ruseasca,' . Biserica dela acea mănăstire a trebuit să fie frumoasă și destul de mare, deoarece lungimea fundamentului e de 20 stângini. urmele locuinței călugărilor nu să cunosc, ni-s’a arătat numai locul fântânei. Mănăs- tirea a. fost situată pe un platon având un prospect minunat pe apa Tisei. Mănăstirea a avut o avere de 2500 jug. pădure și pă- mânte arătoare și o moară cu 3 roți pe apa Tisei. . Din veacul al 15-lea a trecut timp mult. Românii an părăsit ținutul de lângă Tisa și locul lor l-an cuprins Ruthenii, cari n’au dat nici o Onoare ruinelor unei mănă- stiri românești; în Peri poporul ruthen și azi vorbește românește. însă îți biserica din sat n’am aflat nici o carte românească, dar am aflat pe o carte adhcfcațiuni în limba româ- nească. ■ Atâta e știut, că pe la anul 1800 în biserica din Peri n’a cântat și românește; dar trimițindu-să acolo dela Ung var preoți rutheni, aceia a scos din biserică limba ro- mânească. . ; După ameazâbi ne-am dus la Sara său și ;am cercetat biserica de piatră de acolo zidită în anul 1700 prin o doamnă din Moldova măritată acolo din familia cneznlui Gelu din Giuiești. Aceasta e biserica cea mai veche, românească, din Mara- murăș. Sara am petrecut-o la Dl Dr. loan Mihâli. Dânsul a arătat Dlai lorga docu- mente vechi din Maramurăș. din cari are o colecționa foarte prețioasă și din cari Dl Profesor a făcut multe însămnări, și a luat notițe. . Alta zi după .sf liturgie — care Dl lorga a așcultat-o cu cea mai mare pietate stând în picioare —1 am pornit cu căruța cătră Baia-Mare. . Am stat în Giuiești, unde preotul Pe- tru. Salcă a «trădat Dlui Profesor o matri- culă din 1600—1700. Să fi văzut bucuria Dlui Profesor, qu câtă dragoste a așezat matricola, cea veche (format de cuart) în buzpnariul său. Aievea este raritate în bi- sericile noastre avedeă Matricole de pe anii 1600. ..... . L-am petrecut ,apoi p$ dl profesor până sub ppafleip Gatipuhu,. oftâudu-i cale bună și reîntoarcere grabaicăîn Maramurăș. ; In, bisericile noastre din Maramurăș, ba și, ia. .poporul nostru, să află încă .multe cărți și documente române și slavoane vred- nice a le descopia și a le publica. însă la adunarea acelora trebue timp mai înde- lungat. iar dl lorga acuma n’a dispus de timp mai mult și așa zicând a trecut numai prin „patria Ini Dragoș0; iar eu sum ocupat cu multe agende oficioase și nu cunosc limba slavoană. nici pot corect descifra scrisorile celea vechi, la aceasta trebue un bărbat învățat ca lorga. Totuși i-am promis, că vizitând parohiile din vicariat, voiu descrie tot ce voiu afla mai vechiu prin bisericile poastre. Am eu adunate multe date din istoria parobielor române diu Maramurăș. însă a le completa acelea, trebne timp și viață mai liniștită. Altcum cu bucurie amintesc, că în Săcel și Dragomirești. credincioșii noștri zidesc biserici frumoase de piatră în valoare de 60.000 coroane. Am avut și altă bucurie în zilele tre- cute, anume: veoind în Siget dș. Valeria Pop, cântăreață renumită, fica fostului preot- profesor loan Pop, a cântat în două Dumi- neci cu corul bisericesc de aici. Versul ei admirabil a pătruns tntr’atâta pe toți, încât plângea poporul în biserică și noi preoții dela altar abia am pntut să- ■ vârși s. litnrgie de emoțiune. care ne-a făcut-o. : în urmă însămn și aceia, că am es- tradat d-lui profesor lorga copia unui tablou mare, trimis la Sibiu pentru casa națională, în acel tablou sunt portretele fondatorilor și diregătorilor de acum a „Asociațiunei pentru cultura poporului român din Mara- mufăș“ înființată la 1860, pe enm- și grafiile unor biserici vechi din MaramurăȘ, începând dela anul 1400. și alte fotografii despre portul poporului românesc mărmățean. Tit Bud, vicarul Maramnrășuluj. Concurs. Comitetul „Societății meseriașilor din Blaj® publică concurs la trei ajutoare: de 20, 15 și 10 coroane. La acestea ajutoare not reflecta ucenici meseriași români din Blaj, cari să eliberează în decursul anului 1905. și sunt angajați la măiestrii, cari sunt membrii societății. Condițiuni: concurenții să dovedească, că au purtare bună și să presinte un lucru de probă din ramul măiestrii ce învață. Cererile dimpreună cu lucrul de probă să se înaintezi Comitetului societății până la 31 Decemvrie 1905. Blaj, din ședința comitetului, ținntă la 9 Noemvrie 1905. . Aug* Gruiția secretar. Gavrll Preoup preșident. • A apărut: / ‘ . A apărut:„'Wl *= liCalendanulUnim anul 1906. în 2 ediții : cea mai avută costă 50 fii. + 10 fii. porto. ' • " " — Wl Cealaltă costă 30 fii. + 10 fii. porto. Nr. 47. U N I R E A Houtâți. Din Arhidiecsză Florian Petran, paroh In Aimașnl-mare. a fost numit vice-protopop onorar. Demetriu Căliman, paroh In Ceauaș, a fose dispus In aeeeaș calitate la ■Cr*ifalâu, distr. Fârâgău. — Octavian Popa, preot neaordipat. a fost numit catehet la școalele de s.a: din Făgăraș și administrator parohial al Ludisoruiut, în Vicariat. r— Gheorghe Gherghel, tot preot neoordinat. a fost numit administrator parohial în Șo- mărtin, distr. Cichindeal. Din dieceza de Lugoj. Concurse: Pentru complinirea parohiei Cianadul-sâr- besc, se escrie concurs nubile cu terminul de 15 Decemvrie n. 1905. Emoiumintele împreunate eu acest oficiu sunt următoarele: Locuință parohială în natură cu Intravilanul ■aparținător. Venite școlari 48 cor. 80 fileri. Congruă din fondul reiiginnei 945 cor. Aceste venite după subtragerea erogatelor de 30 coroane 20 fii. în eontribuținni. dau auma Venitului curat anuăl de 963 eor. 60 fii. — Pentru complinirea na robiei heroni tot cu terminul de 15 Dec. 1905. Emoiumintele sunt: Pișunat 37 jughere 957ț] cu un venit anual ide 75 fi =s 150 cor. Lectical 50 eor. Venite stolari, Venitul curat e de 262 cor. 26 fii. Se observă, eă aci nu sunt compu- tate venitele dună estrase matriculare și după unele funcțiuni, ce cad sub stolă liberă. In fine amăsurac protocolului din 2 Nov. a. c. se asigură Preotului denumind, euartir în edificiul șeoalei până la zidirea caselor pa- rohiali acceptată prin conclus obligător. — Pentru complinirea parohiei Silaș tot cu terminul 15 Dec. 1905 Emoiumintele sunt: Intraviilan Va* estravillan 30°. Venite stolari. De#* fondai reiiginnei ca patron 545 cor. ea salar congrual. și 100 cor. ca cens euar- terial parohial. Venitul curat anual 863 cor. 62 fii.— Pentru complinirea parohiei Icloda tot cu terminul 15 Dec. 1905. Emoiumintele snnt : Casă parohială cu 4 incăperi, culină și cămară snb cn acoperemânt cu Capela. Grajd și șopru, curte și grădină de casă. Estravillan arător și fânaț 3°. Venite stolari. Congrnă parohială din fondul reiiginnei 602 cor. Venitul curat 665 eor. 16 fileri. ■ • ■ . . 1 ■ •■■■ ■ Hymen. Ing. a. Traian Pascuțiu și Ducreția Murășan, logodiți. Dela comună- Miercuri au fost alege- rile pentru comitetul comunal. A reușit lista românească cu următoarele persoane: pe 6 ani Gavril Precup, Dionisiu Irifan, Gheorghe Muntean, Dr. Ambrj Chețian și A. C. Domșa, suplenți Vasile Solomon și Ilie Mircea; iar pe 3 ani Petru Ungurean. Lista străină cu toate opintirile unora și cu -tot neinteresnl altora. — a căzut! Cărți nonă. Zilele acestea au apărut pe piața de cărți următoarele noutăți lite- rare: Em: Gârleanu-Emiigar: Bătrânii, schițe din viața bourilor moldoveni. Bucu- rești 1906. prețui 1.50. — Rug. Boureanul: Povestiri din copilărie? Bucpreși 1906 prețul 1'50. — N. Petra-Pe treseu: Ilie Marin, is- torioară pentru tinerime, prelucrată din nemțește. București 1906 prețul 1'50. — St. O. losif: Credințe, poezii. Bueurești 1906. prețul 1.50. Toate aceste patru au apărut la institutul grafic „Minerva*. Am mai nrimit Edgar. Th. Aslen: Pica lui Radu cel frumos, împrejurări și chipuri din trecut. București 1905. prețul 2 50. Atragem asu- pra acestor publicațiuni toată luarea aminte a cetitorilor noștri. „B»00țana“ institut de credit și eco- nomii îu Șeica-mare, cu ziua de 1 Nov. n. și-a deschis o filială în Mediaș. încredințând conducerea ei d-lui advocat Dr. Dionisie Roman. Fondul Internatului de fetițe a primit Cor. 8. dela Aron Papiu. Blaj. Mata studenților a primit 5 cor. dela Aug. Mera din Ereea. și câte 20 cor. dela ;Dr. loan și Sidonia Ponescu și banca „Mu- reșaua“ din Reghin, acestea în atpintirea protop. P. Uilâcan 20 cor. dela „Șen-ăurna* din Șercaia, iar 6 eor. dela Teofil Gerasim din Deag. ■ Convocare. Toți românii din jurul Oraviței. sunt învitați la o adunare poporală, ce se va țineâ în Or a Viță, la 3 Dec. n. 1905. la oarele 12. din zi, pe ■ piața mare dinaintea Morii .de foc. cp următoarea ordine de zi: 1. Situația politică generală. 2. Cou- cluz asupra votului universal. Din eonferența pregătitoare, ținută la 16. Noemvrie 1905. Dr. Liviu' Cigăreanu, Dr. Petru Comeanu, Dr. Mihaiu Gropșanu, Gheorge Jianu. Dr. loan Nedelcu, Alexsandru P. • Popovici, loan E. Țăranu. . — Deapărțământul XXIX. (Mediaș) al ,Asociațiunii pentrn literatura și cultura poporului român*, își va țineâ adunarea generală la 3 Dec. n. la 2 oare d. a. în Mediaș, In hotelul „Sehfitzen*. Dela societatea meseriașilor. Duminecă în 26 crt. să va țineâ prima prelegere pu- blică în localul societății meseriașilor. Va ceti dl Ștefan Roșian, vdr declama sodalii Ștefan Șarlea și loan Barbu. începutul la 5 oare. Prețul Intrării: J0 fileri. Orfanii din Calabria; Sub acest titlu cetim in „Gazetă* următoarea notiță: Un călugăr din Milano, pări.qtele carmeiit Bec- caro. auzind că în urma Jcuțrenmlni de pă- mânt din Calabria, au rămțts sute și sute de copii fără tată, fără mamă și fără aco- peremânt, a mers cu vaporul „Singapore* și a strâos 100 de copii,' băieți și fete și i-a adus la Milano. Când a trecut prin strîmtoarea Messinei, mii de oameni erau, adunați pe malul mărei, aclamând pe călu- gărul filantrop. în Genova oamenii au nă- vălit pe bord, sărntându-i mânile și poala hainei sale, iar la sosirea în Milano, primirea a fost o adevărată apotedsă. Părintele Bec- caro va reținei 10 orfani în ospiciul înte- meiat de dânsul lângă biserica monumentală „Corpus Domini* zidită tot de dânsul, iar pe ceilalți îi va plasa prin diferite institute. Fie-care va învăța un meșteșug, o artă, sau având talent, va continua studiile. Cei ciri nu vor fi apți nici pentru una, njei pentru alta, vor fi plasați într’un institut agricol, pe care părintele Beccaro are de gând să-l înființeze lângă Milano, căci după cum zice părintele Beccaro „dela pământ va veni mântuirea și numai agricultura va puteă scoate din lume miseriile*. Părintele Beccaro, după-ce va plasa primul tran- snort va. merge din âbu în Calabria și va mai aduce 100 copii. Revista „Illustfa- zione Italiana* din Milano, publică mai multe ilustrațiuni, represemând pe generosul călugăr în mijlocul micilor s^i orfani, iar îjț text descrie activitatea, acestui rar bărbat, spunând că. ministrul Fortfâ i-a trimis vorbă, că îi pune la disposiție șuma de 50:000 lirt, oferite de regina Italiei. Necrolog, f Văd. Maria pase. Șincai, soția fostului prebt loan Nyety, a repausat în Domnul la 31 Octomvrie 1905; în etate de 63 ani. S’a înmormântat în comuna Giulița. O deplânge unicul ei fiu Nicolae, subșef la gara Filaret ^in București. f Aurelica Cionca, fica preotului din Bârsăul-de-jos. după foarte lungi și grele suferințe, și-a dat nobilul ei suflet în mânile Creatorului, la 5 Nov. 1905, în etate de 6 ani. . . s ; Odihnească în pace! Posta redacțiunii. . —rg.— Ne-am mirat neapns de tonul socialist tu care scrieți. Grijiți, că sunteți pe cel mai pri- mejdios povârniș, ar fi pagubă- sa cădeți. I. C. Nu ne amestecăm în acele lucruri foarte deplorabile. Dacă am publicat articolul din vorbă, a fost ca să ne facem datorința de informatori ai cetitorilor noștri. Pentru aceea am și dat cuvân- tul unei foi de specialitate, . Z P. Am sosit cn bine. Am dat câteva >exem- plare< în mai multe părți ca ceva rar și minunat. Avir. Dnii corespondenți să nu-și piardă răb- darea, articolii trimiși să vor publica pe rând, cât ce vom scăpa puțin din îmbulzirea de material. Dar repețit ne rugăm: pe scurt, fără atâtea vorbe; cari și așa nu interesează pe nime. Nr. cons. 7103—1905. Publicare de Hcitațiune. Pentru esarândarea vămii târgului din orașul Blaj și din comuna Mănărade se va țineâ licitație publică în Blaj la 27 Nov. n. 1905. la 10 oare a. m. în cancelaria advo- cațială arhidiecezană. Dreptul aparținător fondului Catedralei de a culege vama târgului din Blaj și Mă- nărade să va esarânda pe 3 ani succesivi din 1 Ianuarie 1906. începând. Prețul de strigare este 6640 coroane. Condițiunile de licitare și esarândare să pot vedeă în cancelaria advocatului ărhi- diecezan. , Cei-ce doresc a lua parte la licitație, sunt obligați a depune un vadiu de 664 cor. în bani gata, ori hârtii de valoare, notate la bursa din Budapesta. Ofertele presentate în scris până la terminul de sus, să vor lua numai atunci în considerare, dacă să vor face pe lângă aclu- dărea vadiului amintit și pe lângă declara- țiunea, că oferentul cunoaște condițiunile de esarândare. Blaj, la 14 Noemvrie 1905. Dr. luliu Maniu, (29) 2—2 advocat arhidiecezan. AVIZ! Caută aplicație uu cantor cu diplomă dela școala de cant din Blaj. Cântăreț bun și necăsătorit- Informațiuni dă redacția „Unirii< (83) 1—1 AVIZ! Friii această aducem fa cunoștința On. public, cum-că la subscrisa firmă din Blaj în toată Joia șl Cuminece se află de vânzare : === na p i . - pro m. metrică I coroană. > BJ aj, Noemvrie 1905, ; MemdfP Iae6b și XCewrthi ... ■ . . . . - ^BlisK vechi ale episcopiei gr.-cat. a Făgărașului, in special unul, cape are la început por- tretul episcopului loan Bob |i altul icoana Mănăstirii șt. Treimi din Blaj, se cearcă spre cumpărare. — Ori Cine le-ar aveă, să binevoiască a insinua la re- dacțiunea foii. r. Pag. 394. UNIREA Nr. 47. PARTE SCIINȚIFICA-LITERARA. 5^ Hipnotizmul. ’ (Continuare). —• Uri cas interesant', dar cu sfârșit tragic, s’a petrecut în Tuzsăr, lângă Nyiregyhâza. Cazul îl descriu după Dr. SzUoek Lajos. ») Acolo petrecea în vara anului 1894, Teodor Salamon, Împreună cu muierea și cu fiica sa, Ella: Oaspele ordinar al căsii era im anumit: Francisc Neukomm, săpător de fântâni arteziane, originar din Vârșeț. Acesta se ocupa cu hipnotismul, Salamon 11 Invitase, deja din 1893, să producă fenomene hipnotice. El de fapt și producea fenomene hipnotice cu domnișoara căsii și încă cu o domnișoară, ce se afla acolo. Pe acestea le aflase subi- ecte foarte potrivite. Le făcea să-și uite limba maternă, să sară ca nește broaște, și alte lucruri de soiul acestora. Ba mai mult. Ella în somnul său hipnotic spunea, că unde se află un orologiu de aur,. ce-1 perduse. mamă-sa; a spus că nește obiecte furate vor fi readuse în curând; a spus, că unde se află un ac, ce-1 perduse doamna conteasă, Eliza Forgăch. Toate s’au întâmplat, pe cum le spusese ea. După hipnotîzare Ella se simția foarte bine; îi dis- păreau durerile de cap, de cari suferia mai înainte; așa că se lăsă bucuros să fie hipnotizată. Despre aceasta scrise Salamon și Un articol în Pești Napii. In anul următor (1894) se repețiră fenomenele hipnotice din anul premergător, tn 22 Februar, Ella Salamon se afla la Jfdn- dok, Ia contele Forgăch. Neukomm o hipnotiza din nou. în de- cursul hipnotizării îi sugestionase, că va arde-o la o mână, cu un ac de păr înfierbântat. De fapt acul de păr, ce i-l’a atins de mână, era rece. Cu toate acestea, efectul a fost surprinzător. Pe mână a apărut îndată o arsură, de mărimea unei nuci. După 18 oare au fotografat-o. Urmele ei s’au constatat și în Sep- temvrie următor, cu ocaziunea secționării. Despre cele petrecute s’a luat un protocol, pe care l’au subscris toți cei de față. în 17 Septemvrie 1894, Ella fu hipnotizată din nou. Pre- senți erau: Părinții fetei; contele Torgâch Lăszlâ și soția-sa; con- tele Forgăch Istvăn; conteasa Szirmay; baronul lungfeld și soția- sa; secretarinl contelui Forgăch, care a și luat protocolul întru- nirei; și Dr. Vragassy fost medic-șef la societatea de salvatagiu din Viena. Neukomm voia să știe, că ce mai face un frate al său, care pe atunci petrecea la Vârșeț; și să ii se spună, că ce boală are, pentrucă medicii nu o puteau constata. După câteva întrebări și răs- punsuri, Ella se văietă odată răgușit, căzii jos, și muri. Cele pe- trecute cu ocaziunea aceasta le descrie medicul Vragassy în mo- dul următor. „Dl Neukomm nu a sugestionat domnișoarei Ella nici un morb de plumâni, și cu consimțământul domnișoarei, el a vrut să ceară în somnul ei hipnotic, unele informații despre morbul fratelui său, care petrecea în Vârșeț, despre natura cărui morb, medicii nu erau siguri. Hipnotizata spuse lucruri de uimit despre plumânile morbosului. Atunci s’a întâmplat, ceea ce nici când n’aș fl crezut, de n’ăș fi fost martor eu însumi. Hipnotizata a descris relațiunile topografice ale plămânilor, a făcut o diagnoză minuțioasă, și încă cu atâta pricepere de fah,câtă numai la un me- dic de clinică experimentat, se poate întâlni. Cu o mare exactitate a descris ea amănuntele, a folosit expremunile tehnice cu totul corect, diagnoza ei spunea de tuberculoză, și în fine a enunțat, că prognoza e tare nefavorabilă, pentrucă față de morbul acesta știința medicală e neputincioasă. In urmă a zis din cuvânt în cuvânt următoarele: „Morbul se termină cn oedema pulmonum acutum hydropicum suffocatwum11. Când a zis acestea, a țipat și a leșinat. Toate le-am cercat să o aduc la conștiința de sine, dar înzădar. După opt minute, Ieși narea s’a schimbat In moarte." Același medic intervievat fiind de un corespondent dela „Budapesti Hirlap" spuse, că: „Moarta voia tare bucuros să fie hipnotizată, pentrucă după somnul hipnotic se simția foarte bine; și fiindcă credea, că prin aceea poate fi de folos și altora. Nici când n’am văzut, și n’am auzit să se vorbească despre un experiment hipno- tic mai interesant de cât acela, la care am azistat și eu, la Tuzsdr. Când domnișoara fusese hipnotizată în ziua fatală, ea părea de tot obosită, și Neukomm declară, că de astădată vrea să facă un experiment interesant. Fratele său, care petrecea în Vârșeț, vărsa sânge, dar medicii nu știau, că sângele provine din stomac, *) Hipnotuuniu, BndapMt 1900 pag. 193—196. ori din plumâni; de aceea voia fiâ o știe aceasta dela hipnotizată. Zise deci atuncia domnișoarei adurmite, tn formă de poruncă: „Suntem în Vârșeț. Vezi pe fratele meu?" „Nu-î aflu"; răspunse hipnoti- zata. Hipnotizătoriui i-a explicat, că unde le era casa în Vârșeț. — „Da,. daK, răspunse Ella, „e greu bolnav", și a descris morbul cu o cunoștiința de cauză și pricepere, câtă numai un medic bun,, după 10 ani de praxă, poate să aibă. După aceea domnișoara păreă de tot obosită, fața ei era palidă, și Neukomm voia să-i mai pună încă vre-o întrebare: „Spune-mi, ce zici despre morbul fratelui?" Numai cu greu pută domnișoara să îngâne cuvintele: „Să se gate de ducă." Zicând acestea, căzii văietându-se, și a rămas nemișcată. „Spăriați ne-am grăbit cu toții la fată; pulsul încă bătea, Ella respira încă; i-se făcu o iniecțiune de eter, dar totul fu za- darnic; după câteva minute muri." Cu cazul acesta unic în felini său, s’au ocupat mai mulți: Baruch Mor, medic de tribunal; și Dr. Hoffmann Măr, medic în. Nyiregyhăza, încredințați cu secționarea. Dar ei s’au ocupat cu el mai mult din punct de vedere al culpabilității lui Neukomm. Cei ce s’au ocupat cu el, din punct de vedere științific, și în special cu fenomenele lui telepatice, au fost: Augustin Henric For el din Ziirich, și profesorul Bernheim din Nane;. Primul, întrebat fiind de un ziarist, că poate-se, ca un hipnotizat să afle lucruri, despre cari nu știe nimica treaz fiind, răspunse, că el nu se declară asu- pra fenomenelor telepatice. Atâta insă totuși poate spune, că toate experimentele telepatice, câte s’au făcut îu prezența lui, au rămas fără succes. Al doilea, intervievat de un corespondent dela ziarul „Temps* din Paris, asupra fenomenelor hipnotice din Tuzsdr, răs- punse cam următoarele: El nu crede în puterea profetică a persoanelor hipnotizate. Nu crede nici aceea, că hipnotizați! ar puteâ spune, că ce se întâmplă în depărtare, ori că ar puteâ prog- nostica despre o anumită boală. Hipnotizătoriui nu poate sugeri hipnotizatului termini tehnici, dacă acesta n’a știut însemnarea lor, deja de mai înainte. E evident din răspunsurile acestea, că. ei tractează fenome- nele telepatice a priori. Chestia deci e, că oare avut-au loc fe- nomenele acestea telepatice — descrierea morbului lui Neukomm, din Vârșeț — în Tuzsdr? S’ar părea, că au avut. Martor este Dr. Vragassy, care spune, că el. n’ar fi crezut dacă n’ar fi văzut; martori sunt toți cei de față. Cum se explică așadară descrierea aceea a morbului cu terminii tehnici? Dr. Vragassy, într’un ar- ticol din Pești Hirlap, dar nu de el scris, s’ar părea că o explică așa, că Neukomm ar fi sugestionat Ellei toate acestea maî înainte într’o altă hipnoză. Dar aceasta s’ar părea că nu poate sta.. Pentrucă el însuși spune înaintea raportorului dela „Budap. Hir- lap" că Ella nici idee n’a avut mai înainte despre terminii teh- nici medicali'1, și astfel în zădar i-ar fi sugestionat; căci pe cum spunea Bemheim, nici un hipnotizator du poate sugera hipnotiza- tului termini tehnici, a căror însămnare n’ar fi cunoscut-o mai înainte. Așa că aci s’ar părea că e vorbă despre adevărate- cunoștințe, mai înainte neavute. Despre lucruri de soiul acestora vorbește și prof. dela uni- versitatea din Turin, Cesare Lombroso, in cartea citată. Ne spuner că lui încă i-a succes să facă pe un bancher să deprindă arta fotografică, lucru pentru el nou. Unui tinăr i-a sugestionat^ să îndeplinească unele lucruri de mână, muerești, lucruri pe cari le va fi văzut în familie, dar la cari nici când nu s’a încercat, etc. Ba atâta a fost el de convins despre existința faptelor ace- stora experimentate de el însuși și de alți mulți medici, în cât a tractat despre ele In congresul medical din Padova (1887), și s’a. încercat să le explice după sistemul materialistic. (Va urma) Nr. 47. UNIREA Căsătoria preacuratei fecioare MARIA cu s. I08IF. (Continuare.) - Deși dară închiarea căsătoriei are forme deosebite la diferitele popoare, după cum se folosesc la închiarea ei de deosebite formalități, ba chiar la unul și același popor și la una și aceași religiune însă în deose- bite epoce arăta o întreagă istorie, totuși pe lângă deosebitele forme, rămâne una neschimbată, și adecă acea, că în totdeauna acolo avem înainte-ne o căsătorie adevărată, unde pe lângă respectivele formalități s’a făcut un act, care bărbatului îi dete drept asupra femeii jus în uxore, și în care femeia în cazul vătămărei acestui drept e timbrată de violatoarea căsătoriei. . Dacă aceste observațiuni le vom a- plica Ia expresiunile biblice atunci aici trebue să fim cu precauțiune. Noi adecă nu putem numai iacă așa să referim cuvintele (concepțiunile) și significările logodnei (sponsalilor) și căsăto- riei noastre creștine la relațiunea dintre Maria și losif, fiindcă ambi ca și commem- bri ai religiunei judaice erau supuși altor referințe de drept, și fiindcă se poate, ca să steie pentru un nou termin hebraic, al cărui cuprins nu se poate reda nice prin logodnă nice prin căsătorie sau mai bine zis, care nu corespunde nice lo- godnei nice căsătoriei noastre creștine. Deoarece nu greșim susținând, cumcă Maria și losif au încheiat căsătoria după legea și datina poporului lor, va fi lucru re- comandabil a definea în câteva trăsuri for- malitățile observate la încheiarea căsătoriei judaice și apoi din acest respect se asă- mânăm și se elucidăm cuvintele testamen- tului nou. 1. încheiarea căsătoriei la judei. Căsă- loria ca și baza atâtor referințe însemnate morali, religioase și civile a fost considerată în totdeauna la judeî ca și un act însămnat amiliar. însă formalitățile observate la încheiarea ei, au fost deosebite după timp, și anume au fost altcum în timpul biblic, altele în timpul talmudic și iarăși altele în timpul posttalmudic. De comun părinți căutau soția ficioru- lui ajuns capace de căsătorie. învoirea o dădeau părinții miresei și frații ei dulci, decumva avea atari; din partea miresei era destul numai să nu contrazică, fiindcă după obiceiul oriental, însăși hotărirea fetei este egală la nulă. Firește în anumite cazuri și în. vechime a trebuit sa facă pețirea însuși candidatul de însurat în persoană, și tot așa mireasa a trebuit sau printr’o persoană intermediară sau personal și immediat să primească pețirea. Prin aceste s’a întâmplat aceea, ce cu timpul mai târziu a numit șidduchin „aflarea la olaltă" sau și tendim „condițiu- nile puse înainte" și care ar putea cores- punde în câtva terminului nostru sponsalia de futuro. ; Dacă pețirea a fost plăcută și peți- toftal primit, atunci țnfoiroa.-.hilaterală a candidaților de căsătorie' ă trebuit să se simbolizeze printr’o acțiune pipăibilă. Prin aceasta era exprimată acea specie de logodnă, amețeli, durera de cap, tușă cu fllegmă, o H anemie, clorosă, Jvbinare eto. și cari n •' duc la un morii greu, dacă omul nu 11 ° să va îngriji din bună vreme. — Contra * * ‘ ‘ durerii de stomac, s’a folosit de mult x, și se folosește și azi cu mare putere J de vindecare picurji de stomac dela o MARIACELL cunoscuți sub numele ;; Picuri de stomac alui Brady < i cari s’au dovedit de cei mai buni picuri < * 11 pentru stomac. (> ;; Mii de epistole ie recunoștință si rnnlțM.;; ( Când li cumpărăm din potecă să-i cerem (( ’ en numele picuri de stomac alui Brady ’1 și să nu ne lăsăm înduplecați să ni-ge dee alții. ’ * * Picurii lui Brady sunt pachetați în geatulă * * O roșie și afară de marca diu jos sunt provăzuți < 1 și cu semnarea prepara- 11 torului. ' 0 Ca să ne ferim de imita- (( Huni trebue să-i comandăm . de-a dreptul dela | o farmacia Brady K 4 „Regele Ungariei" marca fabricei De mare însemnătate pentru Dame! Fie care P. S. D6mnă își pote însa-și pregăti cu 9 ușurință de neînchipuit talia sa după ori ce modă cu ajutor iu! aparatului de croit talie pentru dame inventat de Anton Gusohelbauer. A fost censurat de academie. și poșede nenumărate scrisori de recunoștință. își are patenta și e scutit prin lege in tdte statele culte. 000 Prețul unui aparat e 3 oor. franco rambursat. ® ® Se caută agenți Prospecte să. trimit la cerere gratis Cu tota stima: Antal Guschelbauer. 17 (52 - 52) Șopron. La milenară iir MWta ie la 1896 irăW tâînna măre. Turnător^ de clopote și fabrica de scaune de fer pentru clopote a iul ——- Aiitoniu Flovotny (24) 44—52 de «repare. — Cu d Tipografia Seminariuloi ar chidiecesan. Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an 12 cor., l/t an ■6 cor.. */4 an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 frc., an 9 frc., V* an . 4 frc. 50 cm. Foea apare in fie care Sâmbătă. i E Inserțiuni: . Un șir ganpond: ! odată 14 fii., a doua ' oară 12 fii., a treia : ' oară 10 fii. : &1X | Tot ce privește foaia. ! să ee adreseze la: Re- dacțitinea și admini* Btrațiuuea „Unirei1 in \ Blaj. rai x® Foaie bisericească-politică. Anul XV. Blaj 2 Decemvrie 1905. Numărul 48 LA SITUAȚIE. I (=) Lucrurile continuă a se in- I curca din ce în ce mai mult. O fază dureroasă în stadiul crizei de astăzi este amestecul nechemat și primejdios al tinerimii universitare în fluctuărilș crizei. Mai zilele trecute ținuta tine- rimei universitare a ajuns la nește de- buturi regretabile, fără păreche în ana- lele universității, când s’au năpustit asupra Rectorului, cea mai înaltă întru- pare a auctorității universitare, insul- tându-l și maltratându-1. Urmarea a fost închiderea universității pe o săp- tămână. Și acesta este motivul pentru care regretăm atitudinea tinerimei magiare, căci alăturea de „tinerii uriași41, cari fac politică sunt și vre-o două- trei sute de tineri de ai noștri, cari nu se amestecă în politică și, cu toate aceste, sunt amenințați în tot momentul să li se închidă porțile universității, deoarece tinerimea magiară continuă a lua parte demonstrativă, cu toate oca- ziile ce i-se oferă. Chiar unul dintre jurnalele ma- giare mai serioase se plânge de acea- stă fierbere a tinerimii, eare e pusă la cale de conferii coaliției. Aceștia însă, dupăce au încurcat ițele și văd d. e. că tinerimea e expusă la bastoa- nele și pumnii zdravăni ai socialiștilor, o iau frumușel pe vre-o ușă laterală, lăsând entuziastei tinerimi gloria de a se alege cu fălcile mutate și cu capul spart. Mai ales în zilele din urmă, de- monstrațiile aceste au luat un caracter cu totul acut; vărsare de sânge s’a întâmplat deja în diferite rânduri, des- cărcări de revolvăr încă s’au auzit, și cine știe dacă azi mâne nu vom avea de înregistrat și victime! Instalările comiților sunt de ase- menea, din ce în ce mai declarate pri- legiuri de a demostra în contra actu- alului guvern; urmarea e, că cu 1 Decemvrie in mai multe comitate li-s’au subtras oficiauților subvenția dela stat, rămânând aceștia la colectele coaliției mult mai mariuimoasă în promisiuni : decât în realizarea lor. Cu miliția de asemenea, pentru a se completa numărul ficiorilor dimiși s’au chemat la serviciu activ rezerviștii. Câte familii sunt astfel stingherite și lipsite de brațele muncitoare ale părin- ților de familie tocmai în cap de iarnă, când nevoia e mai mare și subsiscința mai cu greutate. De aceea spuneam noi în diferite rânduri ficiorilor noștri, cari au ajuns la vrâsta armatei, să se prezinte fără nici o întârziare, spre a-și împlini anii de serviciu, de cari și ( așa nu vor scăpa, și cari îi vor fi cu atât mai grei, cu cât lucrul se va amâna mai mult. Tot asemenea și în ce privește darea Oamenii noștri să-și achite res- tanțele cât mai în grabă, iar pentru locurile, unde darea nu li-se primește, să-și pună bani deoparte, căci aceia tot trebuesc plătiți și vor întâmpina greutăți enorme, când vor lăsa să li-se îngrămădească doi-trei ani la olaltă. Astfel tot bietul popor are să tragă scurta pentru luxul de politică, pe care și-l permit corifeii coaliției. în fața acestor stări aproape anarchice guvernul stă neputincios, trimițând la rescripte și ordinațiuni, cari, în cea mai mare parte rămân numai pe hârtie. Organul semi-oficial al guvenului BMagyar-Nemzettt în numărul său mai nou, încheie articolul de fond cu ur- mătoarea amenințare: „Trageți-vă samă, domnilor (din coaliție! Red.) că dacă acest joc draconic va mai dăinăi, vom ajunge la vremea, când, în fața anar- hiei desfrânate, puterea legilor nu va' mai fi suficientă. “ , Dacă puterea legilor nu va mai fi suficientă, atunci cu ce se va înfrâna în acest cas anarchia, ne întrebăm. Cu absolutismul, ni-se impune răs- punsul singur posibil, cuprins de altcum printre șirele amenințătoare ale semi- oficialului ziar guvernamental. Să poarte atunci urmările lui acei ce l-an provocat, cel puțin în conștiință, căci în viața cetâțănească ne va ajunge pe toți deopotrivă. . . Adunarea Reuniunei învă- țătorilor români gr.-cat* din ținutul Lugojului. — Rapori special. — (Continuare ți fine.) Ședința I. Conform programei, la ordinea zilei e: constatarea membrilor presențt Făcându-se apelul nominal al tuturor membrilor Reu- niunei, se constată cu bucurie, că dintre 54 membri ordinari, abia 3—4 inși lipsesc dela adunare și și aceștia din cauze legitimate. A urmat apoi cetirea raportului general al comitetului central, despre activitatea sa. în decursul anului de gestiune 1904/905. Din acest raport însămnăm următoarele: Comitetul central a ținut în decursul anului doue ședințe ordinare, în cari a resolvat și dus la îndeplinire toate decisiunile adunării generale din anul trecut, afară de aceea cu imprimarea istoricului reuniunilor din dieceza Lugojului, care nu s’a putut efectua din cauza prea bine cunoscută domnilor membri ai reuniunei. E bine, că acel istoric în manuscript e gata, și după controlata cen- surare și întregire se va și fia la tipar. în chestia abonării „Foaiei școlastice“ din Blaj, comitetul și-a câștigat informațiuni sigure, că învățătorii de pe teritorul Reu- niunei noastre nu sprijinesc în destul această foaie, unica română de specialitate la noi. învățătorimea noastră sigur nu e atât de înaintată în cultura sa specială, încât să nu mai aibă absolut nici o trebuință de luminile, sfaturile și experiențele altora. Comitetul deci recomândă cu toată insistența, nu numai ca învățătorii cu ocasiunea stabilirei budge- tului pe 1906, pe basa cercularului Venera- tului Ordinariat, să stărue la senatele șco- lare abonarea foaiei pe sama bibliotecelor școlare, ci în interesul bine priceput a ri- dicării prestigiului Reuniunei peste tot și al fie-cărui membru al ei în parte, dorește, ca fie-care învățător să trimită lucrări peda- gogice: disertații, lecții de model, rapoarte, schițe etc. și așt-fel să îi dea pe lângă spri- jinul material și cel moral. ' între semnele bune, că Reuniunea pro- gresează, comitetul relevează tipărirea Re- . gulamentului intern al Reuniunei, aprobat și din partea Ven. Ordinariat; disposițiunile Pag. 398 UNIREA Nr. 48. căruia vor contribui mult la mersul regulat al administrării reuniunei, pe cum și la menținerea ordin ei, reclamată de demnitatea desbaterilor și pertractărilor obiectelor, ce obvin mai ales în adunările generale ale Reuniunei. Tot ca fapt îmbucurător se coziderăși srisoarea presidiului din 16 Decemvrie 1904. prin care au fost invitați membrii or- dinari ai Reuniunei, ca până cel mult ca finea lunei lanuar 1905, să-și aleagă după bunul lor plac câte o temă, pentru adunarea generală din acest an, pe care apoi până cu finea lunei Maiu 1905, o vor înainta pre- sîdiului pentru de a fi dată spre cenzurare, — au răspuns 21 învățători. Lucrările prezentate se refer aproape la toate obiectele de învățământ: sunt parte disertații, dară în mai bună parte, lecțiuni de model. Lucră- rile presentate dovedesc o inteligință fru- moasă la autorii lor; căci fiind date la co- misiuni speciale spre recensiune, partea cea mai mare din ele au fost declarate de „bine lucrateu. Relativ la membrii însămnăm, că Reu- niunea numără 120 membri: ordinari 54, fundatori 50, ajutători 13 și onorari 3. Raportul general, se predă spre esaminare comisiunei alese spre acest scop în persoanele Rvrs. domn canonic Nicolau Nestor și învățătorii: losif Grozescu, George Muntean și George Poienar. Se cetește apoi raportul cassierului, din care se cunoaște că au fost întrate: 813 cor. 52 fii., eșite 737 cor. 38 fii., avefea totală: cor. 3042. în numărar, acțiuni și de- puneri. Acest raport încă se dă spre re- vizuire unei comisiuni, compuse din domnii: George Popovici, protopop în Lugoj și învă- țătorii: Cornel Deciu, I. Ignăid și George Târziu. Urmează raportul bibliotecarului, care asemenea —* după cetire — se dă spre examinare unei comisiuni esmise spre acest scop,. în persoanele dn. loan Țucu, capelan în Lugoj și Livia Stanciu și losif Drăgă- nescu, învățători. Conform p. 6. din program, urmează I la ordinea zilei predarea lecțiunei de model ; din limba magiară „A szek“, lucrată de dl luiiu Birou, după metodul treptelor formale. După predare, fiind timpul înaintat, ședința primă se ridică, anunțându-se a doua șe- dința pe după ameazi la oarele 4. Prânz festiv. După ridicarea ședinței prime, la oarele 1 p, m, a avut loc un prânz festiv la cur- tea episcopească, la care a fost invitați toți învățătorii, în frunte cu Ilustrul lor prezi- dent, toți preoții, doi protopopi: al Lugojului și al Vermeșului și subinspectorul reg. de șeoale. Preste tot au participat la vre-o 70 de persoane. Ședința II. f r Deschizând u-se ședința, se începe, con- form ordinei de zi, critica lecțiunei de mo- del de sub p. 6. al programului. Cu o deo- sebită satisfacție trebue să constat aci, că învățătorii care de care se întreceau în ași face observările lor obiective, și cu multă cunoștință de cauză. — La critică au luat parte: Augustin Șandor, loan Mustețiu, losif Micleu, Eva Popa, Lucreția Suciu, George Târziu, Laurențiu Togănel, Toma Stanca și George Muntean. — Prezidiul resumează criticile făcute, la cari apoi răspunde d. autor. — în fine lecțiunea atât ca metod, cât și ca predare;' se declară de „bine suc- ’ ceasă“, și autorului i-se exprimă muițămită | din partea adunării. Urmă apoi dl Cornel Deciu cu o di- zertație din scriptolegie. Principiile desvol- tate în teză-i le aplică apoi și în practica, desvoltând pe baza treptelor formale din cu- vântul „nuca“ sunetul Ma“. — Dupăce i-se face și acestei dizertații critica cuvenită, la care iau parte dnii: losif Micleu, Augustin Șandor, George Muntean; iară dl luiiu Biro cetește receftsiunea făcută prin d-sa în scris dizertației respective lecției de model, — dizertația împreună cu aplicarea ei în prac- tică, adunarea o declară de „succeasă/ Fiind oarele 7V2 seara ședința II. se ridică. Ședința III. Nefiiind comisiunile exmise în ședința primă încă gata cu referadele lor, se face abatere dela ordinea de zi, trecându-se la B Propuneri “. Dl loan Mustețiu face trei propuneri și adecă: a) Raportul general al comitetului central, pe viitor să se tipărească și distri- bue între membri deodată cu convocarea; ca așa fiecare membru sa aibă timp de a-1 studia și a să prepara cu obiecțiunile, ce le crede de avantagioase pentru cauzele Re- uniunei; b) Procesele verbale ale Reuniunei de asemenea să se tipărească și distribue între membrii ei, ca astfel fiecare membru să poată fi totdeauna în curent cu decisi- unile adause în sânul Reuniunei; ad c) Reuniunea să intervină la locurile competente ca preoții să fie obligați a să folosi de cantori-docenți Ia funcțiuni sacre. a) Dupăce textul raportului general abia în ședința ordinară ultimă, care dm mai multe considerații, de comun se ține în preziua adunării generale, se stabilește de fini- FEU1LLET0N. ALTE SCRISORI. Scrisoarea VII. (Sinceritatea.) Unui prietin. Ți-s’a întâmplat și ție, dragă prietine, ca vorbind cu unul sau cu altul, să auzi atâtea lucruri necunoscute, atâtea mici și mari scandate din viața privată ori publică a unui al treilea, care nu e de față, să vezi cu câtă pătrundere știe să-ți descrie psihicul acestui de al treilea. Dar nu știu de ai avut fericirea, ca la câte-va săptămâni, ori chiar zile să afli, că domnul acesta, care te-a distras atât de mult cu descope- rirea scăderilor și păcatelor altuia, a vorbit înaintea cutărui, tot aștfel și despre tine. Zic fericirea, căci ar fi într’adevăr o mare pată pe un om cinstit, dacă un individ, ce nil are în suflet un strop de sinceritate, nu l’ar vorbi de rău, nu i’ar cleveti Înaintea ahora, t— se înțelege atunci, când omul acesta cinstit nu-i și el acolo. Atunci însă, câbd te întâlnești cu el. se închină de de- rarie.: suride grațios, și-ți spune cât de mai: a dorit să se întâlnească cu tine, „să nmi schimbe niște ideicăci, în deobște, lumea cu care vine ei zilnic în atingere, a atât de strimtă la judecată, inima îi așa de lipsită de avânt. încât nu poți vorbi : ?-a serioâ niei trei minute, — o adevărată pierdere de timp. Dacă ai auzit vre-odată cuvintele ace- stea. iubite, să ști de bună seama, că indi- vidul ce ți-le-a spus, tot astfel a vorbit când sa întâlnit cu Tanda ori cu Manda. Nu e nimic mai frumos, decât o inimă deschisă, sinceră. Numai atunci te poți simți bine în societatea cuiva, dacă acesta e sincer. Pentru-că sinceritatea nu e altceva, decât oglinda unui suflet frumos, curat, în care nu găsești crețe de umbră, nu afli as- cunzișuri. în sinceritate vezi adevărul, iar firea noastră omenească, cea bună, ține la adevăr, îl prețuește și-l iubește mai mult, decât ori-ee, în restul lumii materiale, nnde nu lu- minează flacăra albă a minții, unde nu cearcă nimeni să ascnnză adevărul, să-l arete numai de jumătate, ori să-l încâlcească așa, ca să nu-1 mai poți cunoaște. Rîuriie vin primăvara și când se des- lănțue furtuni grele, vin înviforate. mânioase, tulburi, spumegă, la cotituri, rup iazuri. Și noi de departe auzim glasul lor plin de vuet. cântecul lor de răsbunare par’eâ. și-l ascultăm cu drag, ne place. Venim pe țăr- muri să vedem mai bine, cum aleargă în sărite armăsarii de apă, cum se rotesc vâr- tejurile ca șerpii mânioși, și ne place. — Dacă apa asta ar aveâ mințea unei cocoane, care s'a sfădito înainte de amiază întreagă eu fericitul său soț. care șt-a înghioldit copiii, care și-a pălmuit slujnica, și care totuși după amiazi trebue să primească oaspeții, — nu ar curge așa de furtunoasă. Râul acesta ar trebui -— dacă ar aveâ mintea doamnei — să-și limpezăscă apele, să le facă de cristal; adunândh-și tot noroiul pe fupd. Ar iț silit să curgă liniștit, fără de valuri, fără de spume, in reștimpuri doar câte-va nevinovate, unde fine. Ar trebui să fie apa lui foarte cochetă, molatică în mers, șt să șoptească ■— în vis — un cântec lin, ce îndestuiire. de fericire. Așa încât să cerzi că ai găsi raiul, dacă ai puteâ să dormi o noapte pe țărmurul acestui râu. Așa ar trebui să fie de ar aveâ judecată apa. Căci eată drăguța de minte ce-i po- runcește cocoanei noastre. După ce și-a iăsat soțul opărit în chilia iui de lucru, fâcându-1 poate pe trei-patru zile, incapabil de muncă, aleargă în chilia d-sale, se spală, se uleiazăt se pudrează, se frizază, — în- lemnește înaintea oglinzii, tot cearcă la haine și nu-i plac, — abia în sfârșit, după ce roșește de năcaz sub stratul de pudră, 'află una după gustul d-sale de acum. Și-o leagă bine, clatină din cap și din trup, se îndoaie, ia posiții, se departă de oglindă și se apropie iar . . . în sfârșit un suris în- colțește pe chipul de păpușe din oglindă. Să se gate acum și fata. Să vie ser- vitoarea să aranjeze, să ajute, dânsa trebue । 8ă ese puțin la aer, căci simte că se înă- dnșe. Servitoarea vine .din calină, nu înțe- lege întâi ce vrea doamna, și ca se priceapă bine, obrajii i-se mai aprind odată de două pălmi. Apoi cocoana iasă, și se delectează în foșnetul rochii celei nouă. Coconița nu rămâne eu nimic Indărăptul mamii. Nu-i rămâne cn nimic datoare slujuicii. „Proastă, de ce hu ți-ai luat alt șorț? Acesta e murdar, și vezi că haina mea e de un albastru . . Dar nu apucă să sfârșească, și nefericitei iar îi ard obrajii': în loc să deie săpun de viorele, a dat săpun de vanilie. Ce cap săc, ce dobitoci Nr. 48. U N I_R E A Pag. 399. tiv, — propunerea ca nerealizabilă nu se poate admite. ad b) Tipărirea proceselor verbale deo- camdată se ține in suspenă, până la alte timpuri mai favorabile. ad c) Nefiind cazuri de precedență și și pentruca nici cazuri concrete nu s’au adus, adunarea recomândă celor interesați ca în viitor cazurile concrete să le denunțe Ven. Ordinariat, în ale cărei competință să ține a rezolva și regula atari cazuri. Terminându-și comisiunile exmise în ședința primă lucrările lor, comisiunea I. își prezentă raportul său prin dl referent Ge- orge Poienar, pe baza căruia adunarea ge- nerală. luând raportul general al comitetului ca bază la discuție decide: a) Dlui losif Micleu i-se exprimă mul- țămită și recunoștință pentru ostenele avute cu adunarea și aranjarea materialului pentru istoricul reuniunilor și scrierea Iui. b) Manuscriptul istoricului se dă d-lui luliu Biro spre recenzare, întregire și even- tuală corectare, care apoi va avea să-și pre- zinte lucrarea sa Presidiului; , c) Domnii învățători să grijască, ca cu ocaziunea facerii preliminariilor școl. pe an. 1906 senatele școlastice să ia și prețul abonamentului Ja „Foaea Școlastică“ din Blaj. Dacă senatele s’ar impotrivi, cazul să-l notifice Presidiului Reuniunei, care va intreveni Ia locurile competente, pentru de-a dispune prenumărarea foiei aceleia; d) în chestia delegaților sau comisari- lor Ia examenele anuale, să susține uzul de până acum. e) Comitetului central i-să exprimă mul- țămită pentru activitatea desvoltată în de- cursul anului 1904/905. Comisiunea exmisă pentru examinarea rexpective revizuirea rațiunilor pe anul 1904 șiga proiectului de buget pe anul 1906 își prezentă raportul său prin dl George Târziu. Pe baza acestuia se decide: Rațiunile Reuniunei pe anul 1904 se aproabă și comitetului central să dă absolu- toriu pentru gestiunea financiară. Proiectul de buget pe anul 1906 de asemenea se aproabă, cu observarea, ca restanța de taxe în sumă de 78 cor. 50 fii. pe la membrii Reuniunei să se incaseze cu ori și ce preț, ca nu cumva comitetul să vină și in anul viitor iară cu propuneri de ștergeri din taxele restante, cum a.venit și în anul acesta, recomandând să se șteargă 96 cor. 50 fii. Comisiunea pentru examinarea rapor- tului bibliotecarului și înscrierea de membri noi prin referentul său dl I, Drăgănescu, își depune raportul său din care se constată, că biblioteca s’a înmulțit în decursul anului cu 6 opuri și acum numără în total 203 opuri cari însă prea puțin au fost utilizate de membrii Reuniunei. Apoi ca membri fundatori s’au înscris. II. S. Episcopul Lu- gojului Dr. Vas. Hossu, M. On. Nicolau Bolboca, protopopul Vermesului, On. Valeriu Giurgiu, comptabilul casei centrale din Lu- goj, On. Michaiu Jivanca, parohul Petroma- nului, St. George Berariu, notar în Vermeș și On. Teofil Crișan, paroh în Ohaba-Forga- ciu; iar de membru ajutător d-na Barbara Schor. Urmează acum conferirea stipendiului de 40 coroane din fondul Reuniunei, care se acoardă cu maioritate de voturi ficei dlui luliu Boldorean, elevă de cl. III. civilă în Lugoj. Se alege apoi 2 delegați pentru adu- narea generală a Reuniunei surori din Hațeg în persoanele d-lor loan Mustețiu și Augustin Șandru. Fiind la ordinea zilei restaurarea biro- ului Reuniunei, presidiul mulțămind adunări pentru încredere, cu întreg biroul depune mandatul. In scopul restaurării biroului, adunarea aclamă de prezident ad hoc pe Rvd. di ca- nonic Beniamin Densușan, iar de notar j>e M. On. domn George Popoviciu. Aceștia suspind ședința pe 10 minute cu scop de a combina persoanele alegânde în noul comi- tet. — După redeschiderea ședinței, adu- narea, cu puține excepțiuni și modificări, aclamă tot biroul cel vechiu. Fixându-se locul pentru adunarea ge- nerală proximă în Oravița, noul ales — și vechiul — prezident 11. S. loan Boroș mul- țămește tuturor, cari prin presența lor au contribuit la succesul adunării și închide adunarea generală. I. Delavermeș. —— „Ce netrăbuesc? misiuni ori preoți ?“ — Echouri. — IV. Echourile scrise ca răspuns la articlu cu titlu de mai sus conglăs.uesc întru a accentua, că și preoți ne trebuesc și misiuni. Fratele „Murășauui0, scriitorul Echoului I. accentuând că mai ales preoți ne trăbuese, crede câ aceasta s’ar puteă ajunge prin o reformă a seminarielor clericale. Nu discut chestia aceasta, cf țin să relevez altceva. Eu cred, că-i prea mare contrast între viața de seminariti și între viața. în care întră un preot. După atâta îngrijire părin- te sfârșit e nca un ânger* și fata. Sunt trei trecute și oaspeții sosesc în curând. Un tinăr ca acela, ști să-l sorbi! Și nn nume ca acela de advocat, ști să te înde- stulești cu nomele! Și dintr’o familie ca aceea, putredă de avută, ști să-ți fie destnl eu avuția. Și ce vrea dlui? Vine eu o mătușe ori altă rudenie. Gânduri serioase! Vezi că-i și merse fetei numele, de să te tot ții la pețitori! Mătușa sosește. Cocoana cu mătușa sunt cunoștinți vechi. Tinerii, coconița și oaspele acum își strâng mai întâiu mâna, eu ochii în pământ. „Nu-ți poți închipui, doamnă scumpă, cât mă bucur, ci ați venit. N’am cuvinte să Vă pot spune tot ce simțesc. Chiar înainte de amiazi lucram în grădină la niște straturi, eu cu fetița, și-i zic ei: Doamne Geni. ce simțăminte plăcute mă cearcă de acum pe la inimă. Hotărît ne vom petrece bine cu mătușa de va veni. Și aveam o presimțire că trebue să veniți." „Vă îndeletniciți și cu grijea grădinei?" întreabă mătușa. ,0, noi suntem econoame, eu și fata. Nu ne trebue să se apropie nime de stra- turile de legumi și de flori. Slujnică ținem și noi iacă așa. numai să spele vasele. E și igienic să lucri în grădină. Dini, stă- pânul, nu prea are vreme, el cu peana lui și cu' slujbă.' De alt-țel se bucură mult ' când li spnnem sporinl. Mai ales ti place că și Geni îmi samăpă mie." Aici îndrăzni și tinărul să-și ridice ochii. „îți plafr florile, coconiță?" ’ „O, foarte mult!* ^De altfel", începe iar doamna — aici mâi la Țârii, căci la un orășel ca acesta nu-i putem zice oraș — trăiește omul, dacă știe cum. foarte fericit și liniștit. De pildă noi: Nici nu știm câți snntem îu casă, așa nu avem nici o neînțelegere. Drept că și dlui e ea nânea cea bună. Un bărbat, cum rar mai afli. Și noi. cești mai mici, cum am și cuteza să-l supărăm cu ceva." . . . într’un târziu vine și soțul. Doamna spune: „A fost la oficiu până acum. De altfel el are numai trei zile la săptămână*. Pe când el venia din chilia Ini. unde a stat înlemnit pe un scaun, de când a scăpat de gura cocoanei, ne mai putând să-și adune gândurile. Mătușa făcfi o mică băgare de samă: „Se vede că dl, e cam bolnav. Așa de palid.0 „O nu*, răspunde întrebatul, „dar am* ... „A fost la oficiu, și cine șade mereu 2—3 ceasuri și scrie, trebue să fie cam palid. Dar trece asta. Nu-i așa dragăl” „Așa va fi, vezi bine că-i așa!!! Și vorbele pe calapodul ăsta se ur- mează la nesfârșit, ori „la nemurire*, cum le place unora să zică. Cum s’a limpezit toată mânia femeii acesteia, până an avut oaspeți. Dar după-ce s’an dus. tot bărbatnl a fost de vină, că nu am putut ajunge până la contractul de . .. căsătorie, între Geni lor, și tinărul mătușii. „Ți-ai tțppt prea mult guțș încleștată, boule, vor fi gândit eă eșți cp boală, ojtipos. N’ai băgat de samă cnut ie uita la tine advocatul, și păreâ eă trăsare, când privea după aceea la fată." —■ Și foarte repede râul din limpede ce a fost, s’a tulburat iar, și raiul de care vorbia cocoana, s’a răsturnat eu capul în jos: și s’a văzut că basa acestui rain, fundamentul, e iadul goi. (Va urma.) BIBLIOTECA UNIREI.*) 1. Benhur sau zilele lui Mesia, de Levis Walace, 2 v. . . 2 90 2. M. Eminescu. Studiu critic . —.90 3. Câte-va momente din înce- puțurile bisericei rom. de C. Auner . . . . —.20 4. Nume de familie la românii din Ungaria, de A. Viciii. . —.12 5. Din vieța lyl I. Micul de M. Străjan . . . . —.l.fi 6. Albertina Povestire de Dr. V. Bojor. . . . — .30 7. Cestluni din dreptul bis. unite p. I. II. . . . . 3'40 8. Cele doue fețe ale lunțiț de Nicu . . . . . —.30 9. Ziua Deșteptării de Aurel Fodor. . . . , —.16 10. Cele două conștlnțe, pieză teatrală în 5 acte, trad. de Șimion Zehan . . . —.40 *) Ațaia, cari voi cpmiuulț de odată toți 10 Nrii, ti primesc ca 6'10 cor. th ioc 8’84 eor. Pag. 400. U N I 3 E A Nr. 48. țască. esortații, sfaturi, eșereiții spirituali, cu un cuvânt după atâta disciplină cumpă- nită' să găsește preotul de odată singur isolăt de aproape toată lumea —..numai ^Unirea® îl mai cercetează — .lăsat de pu- terile'sale,: și plane între împrejurări, cum ■sunt intre cari pă trăiește viața preoților noștri. Cu cine convine preotul, eare. să-i întărească „spiritul bisericesc și iubirea lu- crurilor sfinte?® Sinoadele protopopești? Aței e vorbă de administrație, de bani, de restanțe, de sărăcie, iar pe unele locuri, unde mai ajunge lucru și la „iubirea lucru- rilor sfinte* aici oamenii să grăbesc, căci timpul e scurt și' nu pot rămânea afacerile curente. Deci nu în seminariu ne lipsește ceva, ei afară in viață ne lipsesc multe, Intre cari și „Reuniunea misiunilor® amintită de fratele „Eremitul® în e-houl III. al ar- ticolului: „Ce ne trăbuesc, misiuni ori preoți?® O astfel de Reuniune ar fi terenul cel mai potrivit pentru contactul sufletesc ai preoțimei noastre, căci cum am zis mai sus. sinoadele tare puțin sunt potrivite neutru așa ceva. Ar fi o reuniune de caracter pur •Spiritual, unde preoții desbrăcați de ori-ce griji presente ori venitoare s’ar griji de grijea cea mai mare, de grija sufletului. Din seminariii ar ieși clericul în sinul acestei reuniuni, care i-ar aminti momentele de înăl- țare sufletească, planurile și propusele sfinte, ilusiiie cutezate și ferbinți. cari îi ardeau sufletul în tainicul colț al seminariului, în capelă, pe când i-se vorbea de „Spirit bi- sericesc și iubirea lucrurilor sfinte.® în rândul prim s’ar ținea într’o astfel de Reu- niune — strânsă legătură sufletească între preoții noștri, s’ar turna curaj în sufletele tinere, s’ar da tărie celor, bărbați și mân- gâieri nespuse celor bătrâni. în rândul al doilea „s’ar face față cheltuielilor absolut necesari eu ocasiunea misiunilor,® căci „in- convenientul® acesta esistă și ne împedecăm de el la tot nașul; așa în tractul Sebeșului, când s’a amintit mai întâiu de misiuni gândul prim a sburat la cheltuieli. Cine .. .? Dacă aveam atunci Reuniunea, de care-i vorbă, erucerii oferiți, de preoți din a lor propriu și declinați dela sine de un vrednic preot, ar.fi Intrat la Reuniune, unde alăturea cu alții întrați îu. acest sau în alt mod. și pe lângă o chibzuită purtare de grije. cu vremea ar puteâ face față la însemnate cheltuieli. Și am aveâ atunci misiuni și pentru noi și pentru popor, Astfel considerate misiunile cu Reu- niune bine organisată, misiuni ne-ar trebui mai ales, eăci acestea ne-ar forma preoți din clericii, cari ni-'șe cresc cu multă grije. . . Amar. Părți poștale ilustrate, CT cu vederi din Blaj. Bucata 6 fileri. — Suta 5 cor. frandb: ' CORESPONDINȚE. Congresul catolicilor austriac!. — Dela raportorul nostru special. — ; Viena, 23 Noemvrie 1905. în corespondință, ce V’am trimis-o anul trecut pe vremea' aceasta. am zis că Austria e un mozaic," care numai până atunci poate esista. până când vor fi îu armonie toate părțile, toate popoarele, cari compun acest stat. Ideia aceasta conduce pe epi- scop! în conferințe, pe preoți și pe laici în congrese. Și cu toții sunt pătrunși de în- sămnătatea ideei acesteia, căci după-cum mozaicul numai până atunci are valoare, până ce părticelele, cari îi compun, toate sunt bine ordinate, căci altfel ele în sine ; au o valoare de tot neînsămnată: astfel și mulțimea de popoare din Austria, toate mici I afară de Nemți, numai până atunci vor face, ca Austria să rămână și pe mai departe i putere mare, până când ele vor fi în rela- ; țiunile celea mai bune, până când legătura i dintre ele va fi din ce în ce mai puternică. • Ceea-ce leagă la olaltă pe Austriaei, nu e : ■ legătura de sânge, căci deși Slavii sunt in | 1 majoritate covârșitoare, ei sunt cuprinși de i o discordie ne mai pomenită, — ci e reii- ginnea catolică, ceea ce e comună tuturor locuitorilor diu Austria, luând afară din ei vre-un milion și jumătate. Pentțu apărarea intereselor bisericei catolice, mama tuturor Austriacilor. an ei mai multe instituțiuni frumoase, între cari locul prim îl ocupă congresele catolice. Deși în privința aceasta nu se pot măsura ! cu frații lor diu Germania, totuși trebue să ] recunoască ori cine, că din congresele ace- i stea se varsă multe binecuvântări asupra Austriei. Coloanele „Unirii® sunt puține, de aceea trebue cruțat spațul. și eu nu pot înșira aici roadele aduse de congresele ace- stea, recomand înse celor ce se interesează mai de aproape de chesia aceasta, să-și procure numerii gazetei catolice de aici Vateriand (Schuierstrasse 21} începând din 19—22 1. c., și se va convinge despre ade- vărul vorbelor mele. îu fuga penei fac un scurt raport, atingând numai lucrurile, ce m’au încântat mai tare. i Membrii congresului acestuia sunt i toți catolici austriaei. fără deosebire de I naționalitate. Ți-e mai mare dragul să vezi aici o sumă însămnată de mireni, । ' foarte mulți țărani și industriași, cari iau • parte la adunări cu un așa interes, încât i adueându-ți aminte de lucrurile, ce se ! petrec acasă, te cuprinde rușinea. ; Merită să fie cunoscut numele pre- I sidentului:' Adbif Rhomberg, căpitanul I Vorarlberg-ului, un om foarte harnic, pe i care. îl cunosc din .angl trecut, când a । vorbit în „Schulverein® despre drepturile, | ce le au părinții față, de creșterea co-: ! piilor sei. i E dbtbsal die greii, să alegi aceea, i despre ce vreai să scrii, mai ales acum, | când numai vorbiri și aplauze; îmi sunt în minte. Ou atât e mai greu lucrul acesta, cu cât am văzut, că aici s’au vorbit și discutat tot lucruri practice, despre cari ar ■ trebui să ne îngrijim și noi. Voiu spicui numai. > . . Ideile principale, în jurul cărora s’au învârtit toate ședințele și consfătui- rile, an fost unirea catolicilor austriaei spre o muncă comună: apărarea și pro- sperarea bisericei catolice și a imperiului austriac; eeea-ee nu se poate ajunge, decât prin întemeierea unei prese respec- tabile și înaintea dușmanilor, — și prin ridicarea poporului din starea materială, în carea a ajuns prin îngjodarea în datorii. Despre unirea spre o muncă siste- matică comună au vorbit între alții: ma- reșalul Austriei inferioare, prelatul Sehmolk, arhiepiscopul armean de Letnberg Teodo- roviez și iesuitul Boisl. Sehmolk, provoacă pe catolicii Austriaei să lucre viribus unitis. când e vorba de bunurile celea mai scumpe, de biserică și de patrie. Să nu ne uităm la aceea, ce ne desparte pe un popor de celalalt, ei la aceea, ce ne leagă pe toți la olaltă, Să nu ne desprețnim unii pe alții, căci în biserica catolică toate națiunile sunt egale, nu e aici o națiune mai mult prețuită, decât cealaltă, fiind toate considerate de frați. leodoroviez vorbește desnre pro- gramul. oe' basa căruia au să lucre cato- licii Austriaei. în o considerațiune admi- rabilă asupra „Tatăl nostrn“-lui arată principiile păgâne, cari stăpânesc politica Austriacilor. Anumiți oameni „eu șpeculă® ațiță popoarele, pe nn popor în contra altuia, ca așa. cel ce ațiță să stăpânească. Oamenii aceștia răsvrătitori. cari fac nă- cazurile acestea nu numai în politică, ci și în școli și în literatură, trebue șterși din catalogul oamenilor, cari conduc des- tinele Austriei, și trebue crescută o ge- nerație nouă, carea să fie deja de tinără dedată la jertfe, crescută în,jp. ptjup.sfpră sănătoasa, și atunci se va bucura atât biserica cât și statul de o pace îndelungată. Părintele iesuit Boisl, care a fost și ultimul vorbitor, recapitulând tot decursul congresului arată, că popoarele din Au- stria pot trăi în unire, pot lucra pentru binele comun, eum au lucrat în congresul acesta. Adresează niște cuvinte calde universitarilor, ce erau de față în un număr mare, arătându-le calea, pe carea au să umble, ea să poată fi oameni vrednici de a conduce destinele bisericei și patriei. Căci de va prospera biserica, va prospera și Austria, de sufere biserica, Austria piere de buuă-samă. de aceea cu tot dreptul îi putem spune bisericii: In deinem Lager ist Osterreieh. . Obiectul, ce a fost tractat cu cea mai mare imnortanță. a fost pressa; des- baterile au decurs 8 oare. Referent a fost părintele iesuit Kolb. El arată, că pressa de azi e pressa min- ciunii, al căreia scop e: lupta în contra tuturor adevărurilor, și mai înainte de toate lupta în contra celor doue autorități: biserica și statul. Cetirea ,jurnaleloȚ a devenit o patimă pentru oameni, unde este cât de pnțină cultură între oameni toți au gazete. Și după cum scriu gaze- ele, așa se" gândesc cetitorii, căci pro- gramul gazetei, ce o cetești, vrând, ne- vrând ți-se preface îh a dona natură. Datorința tuturor .catolicilor, și. mai alea a preoților e: să creeze o presă bun a. iar Cumpărații Cumpărați l'WB „Calendariul Unirii” pe anul 1906., ■=- j în . £ . costă 50 fii. + 10 fii. porto. H Cealaltă costă 30 fii. + 10 fii. porto Nr. 48. U N I R E A Pag. 401. Durere, că și azi mai sunt oameni rămași : de lume, eari nu Înțeleg înalta misiune a presei, și foloasele ei. Presa e cea mai mare putere din lume.-a sosit timpul, să înțelegem și noi.ee poate ea isprăvi, și numai decât, acum să ne creăm o so- cietate pentru promovarea presei catolice. Koib și-a început vorbirea cu citatul: „Și cuvântul trnp s’a făcut “.și la finea vorbirei lui trup s’au făcut, căci în decurs de o oară s’au și adunat pentru societatea aceasta (botezată Pius-Verein) 8000 co- roane, și s’au înscris 5000 de membrii. Până azi (în 23 Noemvrie) sunt deja adunate 17 mii ue coroane, și încă taxele membrilor nu știut incassate. (Aici încetează vorbele eoresponden- tului, ca să vorbească faptele înșirate. Vorbire-ar adecă ecriere-ar el mai multe, căci doar multe a. auzit și a văzut- el în ședințele. în cari s’a vorbii despre pressa, dar. dună-ctim ne scrie none, îl cuprinde rușinea, când vede inima de ghiață și mintea eba strâmtă a oamenilor noștri, cari nn pricep, adecă nu vreau să pri- ceapă. ee e pressa. — Culegătoriul.) Al treilea obiect important, tractat cu o adevărata dragoste creștinească, a fost: îmbunătățirea stărei materiale a ță- ranilor îngrijirea muncitorilor. Acesta e un lucru de mare Insămnătate, căci și aici sunt băgați oamenii în datorii, de înnoată în ele. Nu-s așa în toate părțile, căci au bănci, nude plătesc numai 3% după da- torii. Au vorbit despre obiectul acesta doi economi, deputății Fink și Hagenhofer, adevărați Tirolezi. Nu mai întind vorba, căci n’ași sfârși iute. Nn mai scriu mai mnli. cu atâta mă doare mai tare inima, văzând starea noastră de acasă. Ne-ar mai trebui un „Murășan*, care să ne strige un: „Deș- teaptă-te Române!*, ultimul mijloc, care ar puteâ strânge pe poporul nostru de preoții și conducătorii lui. Căci să o mărturisim cum pudore: Noi nu putem zice, eă între noi și popor este adevărată relație de fiu și tată, turmă și păstor. Ba și despre „noi* aș puteâ zice mai mult, dar mi-se gată cerneala din peană. Să auzim de bine! lob. Nr. 1821—1905. , ' CONCURS. Devenind vacant stipendiul de K. 100 din fundațiunea „Dbbâca" Asociațiunea pen- tru literatura română și cultura poporului român publică concurs pentru conferirea acestui stipendiu, la care sunt îndreptățiți a concură tineri români, ce frecventează vre-o școală din patrie, preferiți fiind — în sensul dispozițiunilor testamentare — tinerii români de pe teritorul fostului comitat „Dobâca.* Cererile pentru acest stipendiu au să se înainteze comitetului central al Asociațiunii în Sibiu (Nagyszeben strada Morii Nr. 6), cel mult până Ia 15 Decemvrie a. c. prevă- zute cu următoarele documente: a) Atestat de botez; ........ " b) Testimoniu de pe anul scolastic 1904/5; c) Atestat de paupertate. Cererile Intrate după 15 Decemvrie n. a. c. nu se vor consideră. Sibiu din ședința comitetului central al Asociațiunii, ținută în 10 Noemvrie 1905. losif Sterca Șuiuțu. loan 1 Lăpădatu, ■ secretar substitut. Noutăți. Din Arhidieceză Concurse: Cu terminul de 15 crt. s’a deschis concurs pentru com- pletarea parohiei din Reghinni-sâsese, împreunată cu oficiul de protonop. Emoia- mintele sunt: case parohiale și superedifica- tele de lipsă, 18’/i0 porțiune canonică. Sto- lele îndatinate. Venitul congrual eompntat în cor. 740'14. Competințele și taxele pro- țopopești. — Tot până la acel termin se escrie concurs pentrn ocuparea oficiului de eantor-învățâtor în Dârgea.- ■ . ’ ■ Rege nou. Norvegia deșfâcându-se de SvedU, și-a ales de rege pe Carpi de Danemarca, care depunând jurământul pe constituția norvegiană, și ocunându-și tronul, a luat nnmeie de Hakon VII. spre a con- tinua seria foștilor domni ai Norvegiei. Alegere de deputat. Marți la 5 crt. va fi alegerea de deputat ia Hunedoara. Candidatul național e tinerul adv. din Hațâg: Dr. Victor Bont eseu. Lupta va fi în- cordată. Contracandidatul e Hollaky Arthur. Știri literare, institutul de editură „Luceafărul* a scos un nou volum: Ramuri de Z. Bârsan. Coperta e ilustrată de K. Loghi. Cuprinde 19 bucăți în prosă, scrise în o ușoară limbă, cu aceiaș căldură de artist, cu care sunt scrise și versurile. Pag. 156 prețul 2 cor. Recomandăm cetitorilor noștri orocurarea acestei scrieri. „RenaștereaSub acest titlu a în- cepnt să apară la Caransebeș o foaie so- | cială și economică în proprietatea și editura dlui Dr. Nicolae lonescu. Apare în fie-care Duminecă, pe 4 pagini și costă 6 cor. dc an. „Economul* institut de credit și eco- nomii în Cluj, și-a ținut la 28 Nov. n. adu- narea extraordinară în fața unui număr în- sămnat de acționari. Adunarea s’a început dimineața la 10 oare și ,ș’a. terminat noaptea la 2 oare. Dnpă-ce direcțiunii i-s’a recu- noscut buna credință în limpezirea aface- rilor dela „Economul* s’a retras întreagă, Făcându-se votisare, s’au ales în noua di- recțiune: Vasile Almășan, advocat. Leontin Pop, jude pens. Dr. Elie Dăianu, protopop, Ștefan Havași, proprietar și Dr. Alesandru Vajda-Voevod, medic, toți din Cluj, apoi Artemiu Sarkadi, canonic Orade. Dr. Isidor Marcu, canonic și luniu Br. Hodosiu, di- rector de bancă, Blaj, Director esecutiv a rămas Dr. Amos Frâncu. Constituirea di- recțiunii are sâ urmeze mâne Sâmbătă. Se sperăm că crisa aceasta, prin care a trecut „Economul* a fost o purificare, și că pe viitor nu ne va fi dat să înregistrăm ședințe așa furtunoase, cum a fost și aceea din Marța trecută. : Dpolarațlune. Subscrisul prin aceasta declar, câ celea publicate în „Calicul* din 1/14 Februar 1904. Nr. 2. despre preotul losif Pop din Com'ana-inferioară — în urma unei corespondințe ale mele — le revoc și regret. Făgăraș, la 25 Noemvrie- 1905. — Laurențiu Pop, înv. gr.-cat. Octavian Po,pa, preot gr.-cat. ca martor. Aiesan- dru Șerban, preot gr.-cat. ea martor. — Pentrn conforinîtatea cu originalul: D. u. s. lacob Macaveiu, vicar foranen. Vești triste. Extragem următoarele, șire din o scrisoare mai lungă, ce ni-se trimite: „îu zilele trecute, călătorind pe câmpie, am petrecut o zi în comuna Tănreni. protopop. Ludoșului. Multă mâhnire m’â cuprins, văzând miseria. ce domnește, tu această comună. Casa parohială e o ruină, unde nu un preot onorabil, ci liliecii pot numai să locuiască. Actualul preot, venit numai de acum în această comună, șede în casele proprii. Dânsul după cum m’am convins are o diligință de fer, întru a com- bate prin frumoasele sale predici și sfătuiri zilnice pe ponor dela calea perzării. dar ee folos! aproape toate sunt zadarnice! Aeesț ■ popor, pohte numai are cugete de emendare. Biserica e aproape ruin». Școala e altă ruină. — copia ei se noate vedeă dela in- ăpeetotul de.școale din acel comitat, carele a' desemnat-o eu ocasinheâ unei visite. Bravul învățător Augustin Pop, își instruează elevii în casele sale proprii. în această comună lipsesc dar toațe celea bune și fru- . moașe, și nici nu e speranță să se mai facă ceva în privința aceasta.* — Nu facem nici un comentar! Aviz. Student român, absolut de co- merciale,, cu testimoniu de maturitate, poșe- zând afară de 1. română. 1. magiară și ger- mânăîn scris și vorbire; exercițiu în scrierea eu mașină, și bare-și ca^e p'raxă în afacerile advoeațiale. caută aplicare în un institut comercial românesc, resp. în o cancelarie (birou) pe iângă:condițipni moșește. Adresa : „M. G., Lugoș. Buziăsi ut. 5 sz. ’a Miilier.“ Neurolog, f Elena Pop, tica preotului nostru dih Fiipișnl-mare, a repansat la 10 Nov. n. după îndelungate suferințe, în fra- geda vrâstă de 13 ani. Odihnească în pace! Posta redacțiunli. ZA. A Am făcut, după cum ați cerut. G. M. Zilnic se publică' prin foile de zi con- curse de ale institutelor noastre pentru practicanți, de de nu vă adresați acolo? e calea cea mai scurtă ți mai ducătoare la scop. ’ 1. L. Mulțumită, va urma. 1. R, Hotărîrile sinodului dela Sâmosciă se refere se numai la Rutenii uniți, și nici la aceștia la toți. Pe noi ne privesc numai cele rânduite în căr- țile noastre liturgice și îu sinoadele noastre provin- ciale. ; A S. De data aceasta nu publicăm articolul trimis, nu vrem să continuăm disputa cu oameni, cari neagă fapte dovedite ți cearcă să mascheze cu câte-va vorbe pisma ce-i stăpânește. V. T. Depășiți atât de mult terenul discuției, cât vă pierdeți cu totul ți terminați, făr de a n spus ceva nou la obiect. Nu se poate publica, cu tot regretul nostru. AVIZ f 1"" cultivatorilor de vie. ' " oe află de vânzare vița de vie foarte frumoasă altoită în viță cu rădăcină americană, după qel mai excelent metod (altoire lem- noasă). După trebuință ori ce soiu de viță. — Comandele să se trimită la adresa: GEORGE ȘER- BAN, paroh gr.-cat. Smig (Somo- gyom) u, p. Medgyes. (27)4—6 AVIZ! ’ ' Pâne bună, jtmle și chifti gustoși cine vrea se mânce să se adreseze cătră noua franzelărie, care s’a deschis cu ziuă de azi în Piață Nr. 12. Făină bună, pregătire și lucru au- reii. — Să primesc coihande pentru ori-ce fel de colaci și aluate. . . , , Cu stimă: (26) 4—5 ' ' ■ - loau Simtiou, • . franzelar. Prețul uquî ex. pe .hârtie „prima" crudo . . . - 6 cor. legat ...... 9 „ Pe hârtie velină consistentă: - ■ crudo. ,,.. , ... 5 cor, legat .... . . 8 „ Pag. 402. UNIREA Nr 48. PARTE SCIINȚIFICA-LITERARA. 5£SS5! Hipnotizmul. (Continuare). 6. Cunoașterea cugetelor celor prezenți printr’un simplu contact de mână, ori și fără contact, cum făcea Cumberland, prin teatrele Europei. Hipnotizarea și comunicarea, ce o pace hipno- tizătoriul cu hipnotizatul numai cu voința, fără să o manifesteze în afară; și mai cu samă când subiectul hipnotizării e departe. Atari ar fi de ex. experimentele medicului ZanardeUi din Roma, cu soție-sa Emma. EI după ce Își hipnotiza muerea, până la catalepsa și somnambulism, obținea fenomenele hipnotice, prin o simplă comandă mentală. La aceasta puteau ajunge și cei de față, numai cât se recerea, ca aceștia să vină tn contact cu ea de ex. prin punerea mânii pe hipnotizată; ori dacă nu, să fi spus hipnotizătorîului ZanardeUi cu gura, că ei încă ar dori să comu- nice cu hipnotizata. ZanardeUi îi prindeă apoi de mână, și lucrul era isprăvit. Cei prezenți cugetau și Emma spuneă ce au cugetat ei. Așa de ex. cel ce comunica cu hipnotizata, tși băgă mâna In buzunar și își prindeâ batista. își închipuia apoi, că batista ar aveâ un miros unumit. O da în mâna Emmei; ea o punea la nas, și apoi spuneă că batista miroasă așa; cum și-a închipuit respectivul. Un altul de ex. își închipuiă o scenă; Emma o descriea. Un al treilea vrea ca Emma să-și închipuiască, că e Ia preumblare, și că sa apropie de ea un șarpe. O vedeai numai de cât, că ii frică: își aduna picioarele, da să se suie pe scaun; o groază mare o cuprindea așa că privitoriului îi era milă de ea își închipuiă deci că Șarpele a fugit, și numai de cât vedeai pe Emma întinzându-și din nou picioarele, și bucurându-se, că a scă- pat de animalul urgisit. Alții din contră îi dispuneau, tot numai cu mintea, să-ș schimbe brasletul de pe mâna stângă, pe dreapta; să se mute pe alt scaun; să înjure scaunul de atâtea ori; să iea din buzunariul cutăruia cutare obiect; să stea nemișcată, etc. și toate să întâm- plau după comandă. Ea, pe cum am zis, descriea obiectele, ce le aveau cei de față, fără să le fi văzut. Spuneă câți bani are el în portmoneu. Spuneă, ce cugetau ei, că ar fi avut, chiar și dacă n’ar fi avut ce cugetau. Din contră ea nu spuneă, chiar și când ar fi avut un lucru, despre care ei cugeta, că nu l-ar aveâ. — Spuneă câte oare arata orologiul tău, chiar și când i-ai fi mutat arătătoarele. Dar la aceasta se recerea ca tu să știi pe câte oare le-ai fost pus. Așa descrie fenomenele acestea, medicul Battandier, carele fusese de față, într’o corăspondință la „Cosmos" din Paris, 7 luniu 1886 Și nota bene, ZanardeUi porducea fenomenele acestea publice, în prezența medicilor și a bărbaților de știință, în Italia, Spania, Franța etc. Aci, produse fenomenele acestea în Monpelier în prezența facultății de medicină. *) 1 Tot fenomene de acestea produceă și Dax, hipnotizătoriui din Șpania. El se hipnotiza pe sine, cunoștea gândurile celor pre- zenți, răspundea la întrebări mentale, vorbia în limbi necunoscute, descoperia lucruri din locuri depărtate etc. *) Profesorul: Dalton, englez, încă descoperia gândurile celor de față, în 1898 în Milan, în prezența medicilor și a profesorilor. *) Cel mai celebru între toți eră Stuart Cumberland. El desco- peria gândurile celor din Paris, prin 1884. Și de aceea se și numește descoperirea cugetelor: Cumberlandism. *) Fapte hipnotice de soiul acestora s’ar păreâ, că s’au întâm- plat la Paris, chiar tn școala profesorului Dr. Charcot, dela Sal- petriăre. „Putem azista la experimentele acestea", zice „Le Pan- thdon de l’industrie". ’) „Se aduce în laboratoriu o bolnavă. Operatorul o hipnotizază, fixându-o în ochi: e de ajuns un minut. Din timpul acela ea e sub stăpânirea lui: el cugetă, întru adevăr, pentru ea: vreă, ca să umble, ea umblă; vrea să stea, ea stă. •) ZanardeUi, La verită anii ipnotiemo, Borna 1886. *) Dr. Aragân Obejero, El Hipnotism» y la Sugestion, Agtorga 1892 citat la Franco pag. 118. ') Franco pag. 119—120. *) Ochorowicz, La sugestion mentale, ediț. II. pag. 51 și urm. *) „Le Panthdon de l’indu8tie“, Bevue etc. Paria 1883 nr. din 21 Ia- nuarie. ' Toate acestea, se înțelege, fără ca operatorul să zică vre-un cu- vânt, ori să miște vre-o mână". „Iar dacă vei da semne 4® necredință, la văzul fenomenului aceluia neexplicabil, operatorul, ca să te convingă, îți va declară, că el îți va da și ție din puterea sa, și tu îndată vei deveni stă- pânul hipnotizatei. Tu vei puteă să comanzi numai cu mintea, ori întorcându-te în altă parte, ca privirea ta să nu te trădeze și să nu poată servi de semn, despre ce vorbești tu, — vei puteă, zic, să comanzi pacientei să-și ridice mâna, să șadă, să iasă afară, să se întoarcă înapoi, și vei fi ascultat la perfecție". „De altcum la SalpetriCre ți se va spune, că toate fenome- nele acestea n’au în sine nimica miraculos, că toate sunt urmări de ale isterismulni etc." E adevărat, că articlul acesta l-a scris „Le Pantheon", nu Charcot ori vre unul din ai săi. Dar pentru aceea tot își are valoarea sa. Pentrucă revista „Pantheon" se' tipăria în Paris, sub ochii lui Dr. Charcot, fără ca el să desmin- țască știrea, ceeace la tot cazul ar fi trebuit să o facă, de cumva nu ar fi fost adevărate cele scrise. De altmintrea fenomenele acestea se practizează și la școala medicală din Nancy, unde toate vreau să fie explicate, cu sugestiă. Dr. Beaunis, profesor la facultatea aceea, istorisește mai multe hipnotizări de ale unei copile, carea se hipotiza pe sine, prin re- pețirea formulei impuse de el: „Doctore Beaunis adoarme-mă": Acesta și alte cazuri întâmplate cu Dr. Beaunis, l-au adus acolo, eât el, — care mai înainte (în Recherehes experimentales) nega posibilitatea astorfel de fapte, — a trebuit să mărturisească: „în acesta", (un fapt de acestea hipnotice)" e ceva ce-mi răstoarnă toate ideile mele de mai înainte. . . . Până în timpurile din urma eu nu credeam în fapte de soiul acestora, Astăzi ajung la con- vicția, că nu trebue să le negăm" etc. *) Așa că, pe cum scrie B. P. Hașdeu: s) „Astăzi prin lucrările școalei dela Nancy, ale lui Charles Richet și altora, sugestiunea mentală este pusă afară din ori ce îndoială. Un ipnotizor poate să se gândească numai: „scoală du-te în grădină, rupe un măr adă-mi-1 aicea; șiipnotiza- tul îndeplinește din punct în punct această poruncă. Dar într’o asemenea sugestiune mentală agentul trebue să fie și mai conști- ent decât în cea orală, căci ori ce șovăire a gândului, ori ce ne- lămurire a cugetării împedecă și nimicește sugestiunea." Despre un alt cas raportează Dr. Heidenhain, celebru hipno- tizator germân. „în 1 Februar 1880. zice el, i-se anunță studen- tului Friedlander, că în ziua aceea la 4 oare d. p. va fi hipnoti- zat din depărtare, și-l roagă să se uite la orologiu cu ceva mai înainte de oara numită, ca să poată constata el însuși exactitatea, anunțului. Un vecin de al său, Dr. Rtlgner, a fost însărcinat, să-l viziteze. Friediânder la oara prefiptă a adormit," Acelea-și fenomene se pot obțineâ și prin' telefon ori prin epistolă, pe cum a dovedit Dr. Liegeois, profesor la facultatea de medicină din Nancy. „Un hipnotizător scrie unei fetițe, pe carea o hipnotizase și în alte rânduri: Domnișoară! nu va trece un minut dela cetirea șirelor acestora, și Dta ori vei vreă, ori nu vei vreă, vei adormi. După cinci minute te vei trezi. De aci în colo nu vei mai puteâ ceti biletul acesta, fără să nu dormi cinci mi- nute ... Dormi! Și fetița adurmia ori de câte ori cetiâ biletul acela magic." ’) Aci s’ar puteâ adauge și cazul lui Donato cu ofițerul, pe care îl Invitase la întrunirea hipnotică, și pe care l-a hipnotizat din depărtare, în contra voinței lui. Dar acesta încă poate fi ca& de autohipnotizare. (Va urma) ’) Dr. Ochorowicz op. cit. pag. 307. *) Sic coglto, ediț. III. București 1895 pag. 128. •) Aceste trei cazuri se află descrise la Coconvier, Hypnotiune front pag. 20—21. Dar ele nu sunt transcendentale, și se pot explica prin auto- ♦ ugestiune. Nr. 48. UNIREA Pag. 403. Căsătoria preacuratei fecioare MARIA cu s. I'OSIF. . (Continuare.) Aceste trei acte: Pețirea (cerere), lo- godna și nunta ca și părți constitutive de tot firești ale căsătoriei israelitice se pot deosebi, dacă nu totdeauna și în respect hronologic, dar totuși în respect logic. La pețire căsătoria încă nu sustă, cu nunta la totu cazul căsătoria se încheie pe depline. Cum stă însă lucrul cu logodna? Cari sunt efectele ei în respectul referinței de drept câsătoricesc ? Cărei relațiuni o putem asă- mâna dacă voim a opera cu termini de ai nostri creștinești? Trebue oare să cugetăm noi (să ne reprezentăm) la o logodită sau la o măritată, sau că însemnează aceasta un lucru mijlociu, pentru care nouă ne lipsește o reprezentație ne modernă și pentru care noi nu avem o expresiune de limbă pro- prie, care însă cu toate acestea la judei a fost și care și la actul de cununie posttal- mudic și la cel judaic modern se poate ob- serva de tot bine? Findcă formalitățile din prezinte ale închearei căsătoriei judaice față de întreba- rea noastră nu sunt mai departe de interes deși ele s’au desvoltat istorice din cele mai vechi, de aceea vom lua sub privirea noastră numai logodna (erusin) din timpul biblic și talmudic. De moment ar mai. putea să fie doară încă amintirea ce o face abatele Drach, ea se luăm aminte la deosebirea ce există între arus (mire) al timpului vechiu și între Chathan (logoditu) al timpului mai nou. Cest din urmă este iegatu numai prin o promisiune de căsătorie, el însă se poate deslega de logodnica sa prin o pedeapsă în bani, carea i-se impune sub titlul „rebonifi- carea daunei" (genas). „Căci mireasa lui încă nu i este „Încredințată", ci numai „promisa". Altmintrea stă lucrul între și arusa, între gvgtfrog și ipvtiOTcvptv/] al timpului vechiu, aceștia erau legați la olaltă prin vinculum conjugale. ’) Sa luăm deci lo- godna în mai deaproape conziderățiune. Legea mosaică nu se exprimă despre formalitățile logodnei, însă existința aceleia se poate documenta din multe locuri ale testamentului vechiu. însă din timpul post- exilic se știe sigur, cumcă logodna se pu- tea face în trei moduri: prin predarea de bani sau preț de bani (bekhăsef) prin un contract scris (bișetar) și prin copulă (bebi’a). *) *) Drach, Da divorce dans la synagogue. Rome, imprimerie do colege Urbain 1840. Judecata lui Drach intru aceasta este a șe lua îu conzidera- țiune cu atât mai vârtos cu cât el ca fost odinioară rabin mai bine cunoaște acesta lucru. ’) Ugolini Thesaurus antiquitatam sacrarum voii, XXX p. 375. Numirile acestor trei soiuri de logodnă sunt: Uqqachio (dela lagach ra lua' de fe- meîe), care ocure mai arareori și qiddușin (sfințire, cununie) care ocure mai adeseori și care însemnează logodna ea începutul căsătoriei și erusin (luarea în posesiune, cununie) ceace ca termin de drept pri- vat stă față cu nissn'in. După Lagarde (Sem. I 50) însemnarea fundamentală a lui âras (din care e era- sin) e atâta cât >a pune prețul*, prin plătirea unei stțme a dobândi .drept ■ laj poaeaiuijea unei fete;" Furst in )exicoDulu~s£u portativ i da Înțăîesu (sig- nificarea) >a lua, a cuprinde, a lua pentru sire ceva în posesiune*. Numai bărbatul putea peți, nu și fe- meia, fiindcă femeia în testamentul vechiu încă se conzidera ca obiect, deși o cumpă- rare în înțeles propriu totuși nu se făcea. Fiecare din acele trei feliuri de lo- godne erau acte publice, se întâmplau îna- intea martorilor și cu strigarea bărbatului cătră femeie: hare att mequddăseth li bazzâ „așadară se-mi fi prin aceasta (bani, con- tract etc.) sfințita (cununată)"; sau: hare att leișșa bazzâ „tu prin aceasta îmi ești mu- iere. x) După atare logodnă fecioara de comun rămânea încă un an (o văduă 30 de zile) în casa părintească. . Logodna prin copulă fu oprită numai în seclul alu treilea după Hristos prin re- numitul legislator judaic Abba Rabh (167— 247) și fu supusă sub pedeapsă. (Va urma.) Bibliografie. A apărut: Calendarele din editura W. Krafft în Sibiu tocmai au apărut pentru anul 1906. Aceste calendare ca și în alți ani sunt re- dactate cu îngrijire și bine ilustrate. Con- semnării târgurilor s’a dat deosebită atenție, făcându-se din nou întrebări la toate co- munele, cari până acum nu au dat informații destui de exacte. Târgurile de mărfuri și de vite s’au orânduit și însemnat prin semne particulare caracteristice. „Amicul poporalul", calendar ilustrat pe anul 1906, anul XLVI, întocmit de I. Popovici. Pe lângă partea calendaristică, presărată cu numâroase cugetări și aforisme, și în care la fie-care Duminecă se indică Începutul textului evangeliej, acest calendar de familie se distinge prin un cuprins literar bogat și bine arangiat, pecum și prin o lungă serie de ilustrațiuni foarte bine executate. Din bogatul cuprins remarcăm: Poezii: Bi- serica, Religia, Apă; viață, Lăutarul verii de N. Radulescu-Niger, Moartea lui Vlad Dracul de Cirn Oeconomu. Proză: Timoteiu Cipariu (eu portret), Învățături din viața lui Ștefan cel mare de N. lorga, Sistemul solar (cu 6 ilustrații) de G. TodiCa. Modern de Lyda, Serbările dela Sibiu eu o serie de frumoase ilustrații, Expoziția Asociațiunii cu ilustrații, Cronica anului bogat ilustrată, Să înțeleagă..., ș. a. ni. In fruntea calen- darului se aduce icoana prezidenților Aso- ciațiunii, la sfârșit un calendar perpetuu și Șematismul statistic al Românilor din Un- garia. O particularitate aleasă a acestui bun calendar de câți-va ani încoace e. că aduce compoziții muzicale pe note. Prin „Amicul Poporului" s’a respândit frumosul cântec în 4 voci: „Știi mândro când ne iubiam*. apoi „Marșul unirii", „Cucuie pernă galbănă" și „Toarce leleo", aranjate pentru eor de bărbați, de T. Popovici. în anul acesta aduce Troparul Nașterei Domnului, armonizat pentru cor de bărbați de T. Po- povici. Considerând bogăția cuprinsului și grija cu care e redactat, prețul de 60 fileri în adevăr e mic. ' „Poșnașul", calendar umoristic ilustrat pe anul 1906, anul XL Partea hazlje re- dactată de Haralamb , Călămăr. , în anul acesta cuprinsul acestui bine apreciat ca- lendar și în„Sămănătorul“ dlui lorga, este foarte variat și plin de glume, reușite și de actualitate pentru viața noastră socială. Adausul original al jurnalului „Bazaconia*, monitorul fleacurilor, carp „apareși dispare* și care „se începe acolo unde alte ziare se l) Conf. Seidenus, Uxp hebraica. Francofurti ad Oderam, Jeremias Schrey 1695. | gată* va stlrni și de astă-dată mult rîs și i bună dispoziție la cetitori. Prețul de &Q fileri este de tot minimal pentru voia bună pe care „ Pușcașul* o aduce în casa Românului. „Calendarul Săteanului", ne anul 1906, anul XV. Pentru prețul de 25 fileri, pe lângă partea calendaristică dă articole ilu- strate despre Zilele dc sărbătoare dela Sibiu, Expoziția Asocțațiunii, apoi „Reformă" de Caragiale, ș. a. E cel mai ieftin calendar românesc. Calendar pe anul comun 1906, anul CXIV. calendar cu litere cirile, cu un cu- prins bogat de învățătură și petrecere. — Prețul 40 fileri. Dr. Sextil Pușcărie: Etymologisohes Worterbuoh der rumănisohen Sprache I. Lateinlschts Element. Heidelberg 1905. pag. 235, prețul 6 Mărci. Prezenta scriere face parte din valoroasa publicație: Samm- lung Romanischer Elementar buchet, edată de Wilh, Meyer Liibke și formează volumul întâiu din seria dicționarelor. Cuprinde aproape 2000 cuvinte românești, a căror etimologie e latină. E o scriere serioasă și lucrată en multă pricepere și apărat științific. Cui mai vechiu dicționar lațino-româ- nesc de Todor Sorbea. Notița de prof. Gr. Crețu. București 1905. O broșurică de 10 pagini. „Făt-frumos". Revistă Literară. Anul II. Nr. 6. cu următorul cuprins: A. C. Cuza — Naționalitatea în Artă. — Concluzii. C. Moidovan. — Trecând Carprați (fragment din „Povestea Neamului". Em. Gârleanu- Emilgar— Furtuna (schiță) Cronica: de E. „Neamul românesc în Basarabia" de N. lorga; „Fețe" de I. D. Manolache; „Chipuri dela Mahala" de N. N. Beldiceanu: Revista Idealistă; Poezi de O. Goga. Redacția și ad- ministrația: Strada Speranței Nr. 34 Bârlad. Numărul 30 bani. „Sămănătoral" Revistă Literară. Anul IV. Nr. 46. N. lorga. — „Credințe" de losif. Fatma. — Toamnă (poezie). X. — Cugetări. I. Boteni. — Filoftia popii. Maria Cioban. — Sărbătoarea (poezie). N. lorga. — O- nouă scriere în chestia țărănească. G. Vâlsan. — Tot chipul tău (poezie.) Cronică: N. lorga. — Despre concertul so- cietăți „Carmen", expoziția pictorului Voi- nescu, revista „Bunul prietin", și cărțile d-lor Bodiu, Răvai, Gh. C. lonescu, onișor, losif Stanca, Orleanu, G. Crețu și G. I. La- hovari. Numărul 25 bani. Prof. Dr. Emil Sabo. „Cântece" Po- ezii lirice. Prețul 1 cor. Augustin Paul: Intră Someș și Prut, schițe, impresii, amintiri. Costă cor. 1'30 și se pot procura dela: Librăria Semiuarială din Blaj. _____; în Librăria seniinarială se află de v&nzare: Predici pe toate Duminecile și sărbă- torile de peste an de Dr. Elefterescu. 3 cor. Predici ocazionale și funebrele v. IL de Dr. Elefterescu 3*50 cor. - Din editura ,,Luceafărul^: ; țoan Agârbicean: Dela Țară- T50 cor. ; loan Ciocârlan: Traiul nostru. 1-50 Al. Ciura: Icoane. . . . . . 1'20 ; M. Gorki: Ktivele. .' . . . . V— ■ Oct. Goga: Poezii.: . .; . . . 3*^—. E. Bârsan: Bamțiri. ... . 2 — .. . : : > fr ■' ■■ v'.< Editor și redactor răspunzător Aurel C. Domșa. Pas. 404. 0 v I K E A. Nr. 48. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf, Năs- cătoare de Dumnezeu leg. 24 fii. Grase nati stea duplă Gratuit: o cnmp&aă de casă și o mașină ie fiert. ntoe. dta atol o bnoatări». Humă*,. lb. Hu6. (48) 20-20 Prețul aparatului mic e cor. 4.— e de aplicat Ia morburi mal uțore. electro- magnetică D. R. G. M. Nr. 88503. - Ala aeoăral econoame d * avea o cafea bună. Cafeaua KATKRSINKB-. Kneipp de «dU a lai * Kathrfiiaer * M •• seară numai in na- ehto» ->ir eu numele 74 distingeri. 6 medalii de stat. 10,000 motoare literate . spre indcstulirea tuturora. s © Vindecă și învioreză pe lângă garanță: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vîjeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbioare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și ori-ce morb de nervi. Morbosul, care nu se vindecă în timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, își reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meu;.sum convins despre sigurul meu aparat. Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. Spediția centrală de vinzare îl trimite In țără și străinătate cu rambursă, sau dacă bșnil ge trimit înainte. Filiala Fabrice! de motoare din Drezdaj Ignâțiu Gellărt &>Cie. Budapest, VI. Terez-korut 41. Telefon 12—19. Motoare cu benzin, cu ulei, cn. spirt, cu acetylen. — Motoare cu benzin pentru înbl&tit. s de o lăture prin aceea ce sînt mântuite Ceiea mai moderne, ceiea mai perfecte și cele mai rentabile motoare generatoare. Motorul de Drezda :utr™î mai escelent fabricat In toată. Europa. Con- strucție trainică. Pregătit din material ales Și bun. Tvaininl Nici după ani de lucra nu AlUdlU.Li are. lipsă de reparaturi. — Rentabil la siguranță. Manipularea e foarte simplă. Spesele de lucru sunt mici. Motoarele de Drezda privitn lucru la diferite întreprinderi industriale și economice: la .mori, la fabrici de cărămizi, fabrici de scânduri și de lemne, la scos de apă, la negoțul.cu lapte, la imblătit etc. Instalările neaue să fac prin oamenii ntritri esperți. 'Deslușiri și preliminare se dania cerere. Garanță bună! Condițiuni de strivire avantagiaâse. (3i) 2—24 Din causa îmbulzelel prea mari a măriei trimit în totă lumea renumita ți de totă lumea plăcuta marfa din argintul de Mexico, și anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masi, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furca- lițe, de desert, 1 lingură, pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentrn salon, *■ 1 tute din argint de Mexico total 46 bucăți numai 6 fi. 50 cr. Afară de acestea fie-care cumpărător pri- mesce ca dan, și pe lângă garanță . o cumpănă de casă de o putere - — —de 12 Va kgr. 1 — Argintul de ■ Mexico este un metal alb (și din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanța pe 25 ani. Spedițiunea se face ori prin rambursă ori prin trimiterea banilor înainte. SCHEFFER D. SĂniOR, , BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr, 3. —= Pentru 5 corone =— trimit 4’/2 chilo (vre-o 50 bucăți), bun și fin Săpun de toaletă pregătit din: trandafiri, lilie, viole, resedă, jasmin, lăcrămiore. Banii să se trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursă. Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIII. Bczerâdy 3. s © o B - © , © j © © îTîTî BUDAPHST, VIU, strada Bezerădy Nr. 3. 16 (81—52) ovwm MdVOTMI ma iiMSl La esnosițima nUaDarâ din Budapesta de la 1896 iMat cn medalia cea mare. Turnâtoria <|b clopote și fabrica de scaune de fer —pMntru clopote a Iul n । fintoniu Novotny dată ce clopotele slut îft Timișora-Fabrie z se recomandă spre pregătirea clopotelor ndu5, pe cum la tur- narea de noâ a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea de clopote Întregi armoniose, pe lângă garanție pe mal mulți ani, p’. provfidute cu adjustărl de fer b ătut, construite spre a le întdrce cu ușurință In or! ce parte, In de crepare. — Cn deosebirațțțcomănd = clopotele găurite = de mine Inventate și mai de msdte ori premiate, eari slnt provădute, in partea superidră — ca viplias » ou găurljdupă figura S și pentru aceea aii un ton kud intensiv, J^șl adăbe, mal limpede, mal plăcut și cu vibrarea mal volumindcă^Ms eât ede de idrtem vechifi, ața, că un clopot patefitat de 327%^. eate egal în tonul unul clopot de 481 kg. Acut după siuteȘnal vechili. Mal de parte se re comândă spre fsoerea seaturtlkr de fier bătut, de sine stătător, — spre preadjustarea depofialor vechi cn adjustare de fer bătut — ca și speti turnarea deăâcc de metal. . (24) 45—52 MW Preț-curanturf Mustrate se trimit la cerere gratuit și franco. Tipografia Seminariului archidiecesan. Abonamentul; Pentru monarchie: Pe an 12 cor., an 6 cor., ’/« 411 cor. Pentrn străinătate: Pe 1 an 16 frc., ‘/s an 9 frc., '/. an 4 frc. 50 cm. Foea apare in fie care Sâmbătă. , |B1 EJK I!)W ni---■---------*^1 laserțlBnl; (Tn șirgarmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fll., a treia oară 10 fii Tot ce privește foaia, să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini- Btrațiunea „Unirei1 in B1 a j. El XS Foaie bisericească-politicâ. Anul XV. Blaj 9 Decemvrie 1905. Numărul 49. Să stăm de lucru! Este în mitologia Romanilor un pasaj, unde sâ spune, că în biserica zeiței Vesta, focul furat de Prometeu de-a pururea ardea. E de nespus cu cât zel grigeau Vestalinele de foc, ca să nu să stângă In veci Și dacă din întâmplare să stingea vr’odată, acesta era un sămn prorocitor a rele. în sft. Scriptură Dl Hristos zice la evangeiistul Luca: „Foc am venit, ca să arunc pe pământ și ce voi dacă s’a aprins acum.11 Confrontând aceste doua pasaje fără îndoială urmează întrebările, că oare noi încă păzim tot cu așa zel, ca Vestalinele acele, focul aruncat de Mân- tuitorul nostru pe pământ? Și că lă- sându-I să se stingă numai pe un mo- ment acest foc, oare ce semne ne ame- nință în viitor? Noi, cari suntem ves- titorii cuvântului lui Dumnezeu avem datorința a nu lăsa să se stângă nici pe un moment zelul de a propovădui adevărurile credinței. O misiune fru- moasă și înălțătoare este aceasta! Să cade deci, ca în împlinirea acestei mi- siuni sfinte, să fim totdeauna sprinteni și să dăm de-o parte toate greutățile, ce ne-ar putea împedeca în împlinirea dator inței noastre frumoase. Și mai ales azi să o facem asta, când în deo- sebi este mare lipsă de propagarea adevărurilor de credință. Un zel mai mare și o muncă mai îndelungată ar putea aduce în rând multe de toate. Nu trebue lăsat poporul să rătă- cească în labirintul neștiinței. Negura groasa, ce-i apasă sufletul, trebue îm- prăștiată. Inima lui dela natură este bună, atârnă așadară foarte mult dela cultivarea ei. Farurile de lumină, cum sunt școala și biserica, au che- marea de ai încălzi și cultiva inima, în locurile aceste sfinte preotul bun își poate crește și forma după plac o generație nouă, care apoi e ușor de condus în direcție bună. Credincioșii bine povățuiți în ale credinței ușor înțăleg, ce trebue să fie țînta unui creștin bun. învățăturile auzite în școală și biserică îi rețin dela multe alunecări păcătoase. Având cunoștințe temeinice despre cele sfinte, nu se lasă a fi seduși de ori ce vorbe ușoratice. între astfel de poporeni apoi obiceiurile rele nu prind rădăcină, nici „pocăiții11 nu-și pre află ucenici, cu toate că azi în foarte multe comune secta pocăiților face multă gâlceavă. însă dacă examinăm bine lucrul și aceasta de regulă în acele parohii să întâmplă, unde părintele sufletesc sim- țește frig în spate, când e vorbă de catechisare și predică. El nu mai are gust de-a lucra pentru via Domnului, și apoi ca drept răsplată numai ce să trezește cu o grămadă de secte, cari tot mereu tulbură comuna cu nescari explicări ciudate, cum le taie capu, și după cum socotesc ei 4e bine a tâlcui textul din sft. Scriptură. — O gene- rație trecută prin o școală bună însă, rar abandonează calea cea adevărată. Dacă omul ca băiat micuț a auzit și învățat în școală despre adevărurile credinței, și dacă mai târziu în bise- rică aude vorbindu-să despre aceste învățături sfinte, ca bătrân nici vorbă să se abată dela cărarea bătucită și umblată, și să asculte de nu știu ce năzdrăvenii de povești de ale pocăiților, și a altor învățători mincinoși. Să fim deci pe pază și să ne dăm toată nizuința, pentru de-a putea scăpa pe credincioșii noștri dela astfel de lunecări. Și aceasta trebue a o face cu atât mai vârtos, căci datorința păs- torului bun este a conduce turma sa la pășune bună și a-și da toată nisu- ința pentru a o păzi de lupii cei ră- pitori. Să stăm deci de lucru și să facem odată capăt acestor obiceiuri rele. Și aceasta să o facem cu atâta mai vârtos, căci dacă socotim bine lucrul, toate aceste provin din o negligință hotărîtă față de școală și biserică. Să facem așadară o socoată cu noi înșine și să aprețiăm mai bine cuvintele marelui Apostol al ginților, care ne îndeamnă să fim neobosiți în activitatea noastră. E drept, că uneori lucrul merge cam în silă și în foarte multe cazuri fără ispravă, însă o muncă îndelungată și vastă, își va aduce ro- durile sale. I T. _________________ Biserica răsăritului și Predica. Biserica noastră unii o acusă eă nn s’ar îngriji destul, ca .adevărurile de credință să fie tot deuna ținute vii în sufletele cre- dincioșilor, din motivul, că preoții nu predică poporului în toate duminecile și sărbătorile, cum bună oară se face, ori ar fi să se facă în biserica apusului. Dară compararea nu se potrivește din causă, că în biserica apusului, cultul divin se servește în o limbă de puțini înțăleasă, pe când în biserica noastră, toate funcțiu- ’ nile preoțești se fac în limba poporului, eu ton înalt, ca să audă și să înțăleagă toți. Afară de aceea biserica apusului nu este bogată în cântări, ca biserica răsăritului, în biserica noastră fie-eare cântare e tot odată și o scurtă predică ori esortare adre- sată poporului, despre ce ușor se poate convinge ori și cine, dacă meditează puțin asunra lor. Se poate zice, că toată doctrina cre- ștină se vestește credincioșilor în cântările bisericești, că întreg cultul divin în biserica noastră stă numai din predici și esortări, ce au să pătrundă pe tonurile melodioase la urechile și inima ascultătorilor. A servi eu esemple, aci nu este de lipsă, deschidă fie-eare mineiui ori altă carte bisericească, și îndată se poate convinge. Sau poate ciue-va mai bine espune doctrina despre Spiritul Sânt, ca și cum e în cântările dela Rusale; sau învierea Domnului Hristos, ca în cântările dela Paști, și în Troparele în- vierii dela Utrenia de Duminecă etc.? Ori se privim la cele dela s. Liturgie. Aci după-ce bineeuvintâ preotul împărăția Ta- tălui și a Fiului și a Spiritului Sânt, zice: „cu pace Domnului să ne rugăm“. Cine să nu înțăleagă această admo- niare. că acum e timpul de rugăciune în pace și în liniște? Și continuând, arată pentru ce trebue să ne rugăm. Poate fi pentru popor o învățătură mai bună, cui, cum și pentru-ce să se roage? Aci mi-se presintă înaintea ochilor sufletești icoana mamei bune, care nu spune numai fiilor UNIREA Nr. 49. Pag. 406 săi, să se roage, ci împreună cu ei ridicând mânile și privirea în sus cu esemplu îi in- struează. cum să se roage. Apoi ca animat de această rugăciune, prorumpe poporul în binecuvântarea lui Dumnezeu, cel ce curăță toate fărădelegile, și vindecă toate neputințele, cel ce ne mân- tuește viața din stricăciune, și ne încunu- nează cu milă și îndurări, ne umple de bunătăți și judecă pe cei ce fac strimbătate, pentru-că este îndurat, îndelung-răbdător, și nu se iuțește până în capet, nici nu se manie în etern, și așa mai departe se înșiră bunătățile iui Dumnezeu cătră omenime. După aceea ca și cum ne-am face băgători de samă, ca să nu ne închinăm la Dumnezei străini și la făpturi. „Nu sperați spre boeri (puternicii iumei). spre fiii oamenilor (cari își ieau răsplata în lumea asta), căci în aceea nu este mântuire. leșiva Spiritul lui, și se va întoarce în pământul său. In ziua aceea vor peri toate cugetele lor* se laudă cu sufletul Domnul, carele a făcut ceriul și pământul, marea și toate cele ce sunt într’însele. Carele păzește ade- vărul în etern și face judecată celor ee sufer nedreptate, care nutrește pe cei flă- mânzi, desleagă pe cei ferecați în obezi, înțeiepțește orbii, ridică pe cei surpați, iu- bește pe cei drepți, păzește pe străini, ocro- tește văduva și săracii!, ■— iar calea păcă- toșilor o pierde. Poate fi o instruire mai sublimă despre Dumnezeu, și mai pătrun- zătoare pentru popor ca asta, care își po- tențază efectul prin aceea, eă străbate la inima ascultătorilor prin moduiațiunile ar- monioase a tonurilor? Ca un eebou al acestor doi psalmi, prin un imn adresat Domnului Hristos, unui născut fiul și cuvântul lui Dumnezeu, care s’a întrupat din sânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, ne învățăm, că acesta este Mântuitorul și Res- cumpărătorul, care restignindn-se pe cruce, cu moartea a omorît moartea, unul fiind din s. Treime, împreună preamărit cu Tatăl și cu Spiritul Sânt. Ce se zic despre & Evangeiie. care se cetește în o limbă cât mai populară și fru- moasă. Cine să nu înțeleagă? Sau poate vre-un orator să arete mai bine resultatele predicărei învățăturilor divine ca parabola despre sămănător și sămânța ce cade pe diferite soiuri de pământ? ori efectele ru- găciunii umilite și a celei superbe, ca în evangelia vameșului și a fariseului și altele multe, pe cari le las nefiindu-mi scopul a face esegeza cultului divin. Cele până aci desfășurate sunt aduse numai ca probă, eă cei ce au așezat la noi cultul divin de diferite soiuri, pe lângă lauda și preamărirea lui Dumnezeu, au avut în vedere și instru- irea poporului și stirnirea simțului de pie- tate în el, pe cum și nutrirea credinței creștinești, și cei ce nesocotesc aceasta, păcătuesc. Prin aceasta nici de cum nu vreau să zic, că predicele de pe buzele preotului la noi nu ar fi de lipsă, din contră se recu- noaște vrednicia preoților acelor predicatori, cari stăpâniți de rîvna sinceră a mărirei lui Dumnezeu se sîrguesc sau a îndrepta și a apăra credința, sau a preamări pe sânții. Dară lucrului lor are să premeargă lucrul altora, al cateeheților; căci daeă lip- sește aceasta, lipsesc temeiurile, și „în zădar lucra aceia, cari zidesc casa*1. Ceea-ce poate face rodnică chiar și predicarea preotului în prima linie este cateehisarea adevărată în școală. Daeă pruncul își va însuși cu- noștința elementară a religiunei în școală, atunci va înțelege și cântările bisericești, și cu drag va asculta și predica preotului pricepându-o. La din contră cele mai fru- moase cuvântări, foarte adese-ori au numai resultatul acela, că delectează urechile, iară inimile le lasă reci. Ne trebue dară catechizarea conștien- țioasă a pruncilor în școală, apoi rehabili- tarea cultului divin în frumseța și întregi- tatea lui pristină, și în fine o disciplină mai severă în cler. Până când acestea ne lipsesc, toate vor fi înzădar. Dr. Laurean Luoa. „Ce netrăbuesc? misiuni ori preoți ?“ — Echouri. — V. La hirotonirea unui tinăr întru preot, cântă corul cu glas mare, mișcător de inimă: vrednic este, vrednic este! Și după o viață îndelungată, la groapa multor preoți, între suspinele și gelea celor dimprejur, s’ar puteă striga: nevrednic, nevrednic! Of, ce regres, ce perzare! învrednicit de s. preoție, ne- vrednic s’a făcut de împărăția- eeriurilor, pentru-că nevrednic a fost de cea dinainte. Cugetul acesta e în stare să te înfio- reze, când eugeți și la greutatea sorții tale, și la sufletul altora. Și într’adevăr e curios, că astăzi trebue să stăm pe gânduri și să discutăm întrebarea acea, că oare ee ne trăbue mai întâiu: mi- siuni ori preoți? Pentru-că, vezi Doamne, suntem acolo, că amândouă ne lipsesc. Nu, pentru-că doară am aveâ muite parohii va- cante: sunt parohi, dar nu sunt preoții Și referitor la amândouă întrebai ile, îți vine FEU1LLET0N. ALTE SCRISORI. Scrisoarea VIL (Sinceritatea.) Unui prietin. (Continuare și fine). Ci astfel de minuni iubite, natura lip- sită de lumina minții nu știe să facă. Poate că râul, de care am vorbit, atunci când e necesitat să vie furtunos, daeă ar puteâ să se liniștească, ar plăcea cuiva, mai slab de ânger, care să teme de furtuni. Dar ne- adevărul acesta nu va plăcea de sigur celor mai mulți oameni. De ferici, adevărul nu poate ferici, .dar adevărul trebue să se manifesteze, ca să-l poți cuuoaște și cumpăni bine. Când vezi valurile mari, nu pornești să treci râul în not, nici chiar eu luntrea. Puterea ce poate să-ți ieie viața, să manifestează, și ști de ee să te ferești. Dar când prin lipsa absolută a since- rității, adevărul e ascuns îu chipul cum am arătat în câteva puncte, că știe să-l ascundă o astfel de mamă, atunci cum să cunoști primejdia, cum să ști să te ferești, să te aperi și să fugi? Și dacă ești prins odată într’o astfel de cursă blăstămată, crede oare cei ee te-a prins, că a câștigat ceva? Crede că le vei aduce fericire, socoate de pildă, că vei ferici o astfel de fată? Dar drojdiile, vinete de rele, a min- ciunii și a fățării, să nu se uite, că nu au perit. S’au așezat numai la fund, ca de acolo să se ridice foarte repede, — atunci când nu se mai tem, să iese la iveală — și să tulbure tot cuprinsul îndestulirii și fericirii, ce se vedeă limpede. Și sa nu se nite, că cel, pe care l’ai prins cu astfel de apucături mârșave, va rămânea în apropi- erea ta. Pe el l-a atras seninul, albastrul, ce i-l’ați arătat, și nu noroiul, ce bâjbăe de insecte veninoase. Las’ să te cunoască oamenii așa cum ești! Spunând adevărul, în ochii nimănui nu te înalți, spunând o minciună fățârind ceva. Căci un om, când e singur, foarte puțin să îngrijește de ceea ce e altul, foarte puțin îl interesează de e cuminte ori prost, mișel ori om de omenie un cunoscut. Es- cepție se dă numai când e vorbă de per- soană iubită. Numai atunci când vorbește cu altul, se interesază și de al treilea, ori ai patrălea. Și omul în gândire și simțire atunci e mai sincer, mai drept, când e singur. Deci dacă judecata lui atunci când e dreaptă nu te urmărește, ce-ți pasă să creadă despre tine bine ori mult atunci, când tu ești îna- intea lui? Și dacă e să gândim mai adânc, atunci trebue spus, că judecata și credința altora despre tine, nu-ți înalță niei un grad cinstea ce o ai, mintea ia, nu face de loc să-ți strălucească mai tare aurul simfemin- telor curate. Nu poate să adaugă absolut nimic la ceea ce ești. A da mult pe judecata altora despre tine, însamnă că nu te mai ști prețui pe tine însuți. A cerca prin lipsa de sinceritate, să areți cunoștinți, virtuți, averi, pe cari nu le ai, însamnă a te batjocori pe tine în- suți, căci dai dovezi, că nu ești vrednic nici de ceea ce ai. Mintea nu de aceea ni-e dată, ca să ne ascundem din cât putem slăbiciunile, să ne mințim împrumutat, arătând ceea ce nu suntem, ee nu putem, ee nu simțim, ci ni-e dată ca să cunoaștem adevărul, ca prin el să ajungem la bună înțelegere și ia fericire. Nu de aceea ni-e dată că din lupta vieții să facem comedie proastă, fără gust, res- pingătoare, din lupta sfântă a vieții, care e o tragedie sublimă. Nu e ținta noastră să umplem lumea cu paiați, ce-și schimbă la toată clipa haina, fața, părul, graiul — fără ca să ajungă la ceva izbândă, de cât să stârnească râsul celor ce privesc. Scopul e cu totul altul: să câștigăm ostași vrednici, cari atunci când pornesc pe câmpul de luptă, poate plâng de durerea despărțirii de acasă, dar cari apoi stau drepți ca stejarii în bătaia plumbului, —- fie acesta plumbul verde de venin al clevetei, a mușcării pe furiș. Cu oameni de aceștia cu inima des- chisă poți porni la capătul lumii. Cn ei nu te poți teme că vei fi tradat. părăsit, că te vor lăsa singur, unde vor fi greutățile mai mari. , Creșteți astfel de generații. Bateți băiatul ce minte și pârește pe ascuns pe frații ori pe soții de joc, faceți-i să simtă asprimea vergii părințește, care unde ples- nește, face să crească carnea, și face să se scuture o pornire rea din suflet. Nu lăsați să se aleagă din el om cu două fețe. Câ- nele ce mușcă pe furiș e mai urgisit, și-i poți lua mai puțin folosul. Iar atunci, când nu mai poți îndrepta, când nici nu ai putut să îndrepți, fiind-că Nr. 49. UNIREA 4 Pag. 407. să esclami cn durere: misiuni, preoți buni: ah. piuin desiderium! câte trebue la acestea? Și unde stăm noi dela acelea?.... Nu-i vorbi, avem noi astăzi, har Domnului, preoți buni, numeroși, eu zei față de eele dumne- zeești și cn inima de aur; dar avem șî preoți negligenți eu inimă rece, iubirea lui Isus nu arde în ei. chemarea nu și*o împli- nesc, nu-s vrednici! Nu aludez eu aici nici pe departe între teolog sistematic și mora- list ca atare, luci tot esistentă în arhidie- ceză și dieceza Lugojului, ma din contra, să zice, că între aceia, cari au absolvat cursul teol. bienal, fără creștere seminarială, fără atâtea clase, între aceia de regulă să află preoți mai zeloși, ea între oameni cu maturitate bună și absolutor teologic emi- nent. Ci fără această deosebire, avem preoți de spirit materialistic, plini de egoizm. pizmă, ambițiune deșeartă. mâncărime de a escela în cele lumești și în cele esterioare, nu în cele ale bisericei și sufletelor. Asta-i fapt! Și oare ce să fie pricina? La tot cazul și starea materială de astăzi a preo- ților noștri contribue la aceea, ca să fie împărțiți și sâ nu poată dovedi atât zel, numai față de cele dumnezeești. dar împre- jurarea aceasta încă nu scuză toate. Nn cred, să fie murit vre-odată un popă româ- nesc de foame, sau să nu-și poată susținea familia cinstit, sub condițiuni mai modeste; poporul nostru e chiar darnic, dar numai unde îl trage inima, unde își iubește preotul. Deci eu cred, că neajunsurile materiale ale preoțimei noastre sunt în parte și exagerate. Ori-ce ar fi însă cauza, destul, că avem și preoți slabi. Și aici trebue ajutat, însă cum? Pa cei bătrâni și așa abia îi mai poți îndrepta, pe cei plecați odată și nu a fost sub mâna ta, nu-1 asculta când îți vorbește, ori dacă nu te mai slăbește cu dragostea, spune-i verde în față ee om e. Și te asigur eâ nu te va mai neliniști. Se înțelege, iubite pretine, că sub această lipsă de sinceritate, nu trebue în- țeles micile scăderi, inperfecțiuni ale firii noastre, căci de acestea avem cn toții. Ci înțeleg linsa voită a sincerității din ori ce motive ar veni, înțeleg nutrirea constantă a acestei fățărnicii, de cei ce și-o ține de comoară, când nu e de cât un păcat foarte respingător, și pe lângă aceea o foarte mare piedecă, de a puteă trăi bine cu cei din jurnl tău, de a-i face, să te primească în inima lor. Alfius. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg 24 fii. A apărut LITURGIERIUL Prețul unui ex. pe hârtie „primai crudo legat . 6 . 9 COE Pe hârtie velină consistentă: crudo legat . 5 . 8 cor. » și de aci încolo, până e tinăr, până e bătrân, căci bine zice ungurul: jo pap holtig tanul! Și așa să avem o preoțime cultă, o preoțime învățată, dar mai pe sus de toate: o preo- țime sfântă, în sensul aceia, cum sfinți să numesc creștinii în cărțile T. N. Și așa. când vom aveâ o falangă de preoți buni și cu frica lui Dumnezeu, atunci va fi și la poporul nostru o altă viață reli- gioasă, atunci nn vom mai aveâ lipsă de misiuni? va întreba cineva! Vom aveâ zeu! Nu e drept, că dacă am aveâ o preoțime bună, nu am aveâ lipsă de misiuni; nici aceea, eă una e mai urgentă ca cealaltă: amândouă sunt într’o formă urgente și de lipsă! Misiunile sunt necesare acum, și vor fi tocdeuna. Pe cqm într’un Seminar, ori cât de bine fie aceia condus în cele spirituale, sunt de lipsă exercițiile anuale, și își au fructele lor bogate asupra tuturora; pe cum câtanele anual fac manevre, spre a-și încerca și cunoaște puterile: așa vor fi de lipsă și misiunile, acestea exerciții spiri- tuale ale poporului și manevre sufletești, pe lângă toată viața înfloritoare, despre care să fie vorbă. Motivele sunt cunoscute. O altă întrebare e însă aceea, că cine să țină acestea misiuni. E sigur, că mi- siuni ne trebue; dar cine să fie acești mi- sionari ai poporului nostru? Până acum așa s’a întâmplat lucrul, că preoți harnici și oameni cu adevărat zel apostolic, întru- nindo-să. țin acelea misiuni de mare succes, când la un loc. când la altul. Ei, dară aicea sunt două greutăți: 1) pe unele locuri sunt atari preoți, pe altele nu, și la aceste din urmă numai târziu vor ajunge misiunile, căci 2) și acești domni preoți sunt oameni cn slujba lor: unul e protopop, altul e spi- ritual, ai treilea e paroh în oare-care co- mună, deci fie-care e legat de postul lui. și așa nu-și poate lăsa timp îndelungat locul gol spre a vedea de misiuni poporale în mai muite locuri, mai adese-ori, tn locul altora, în zădar, aici nu ajută nici un zel, nici o bunăvoință! Și peste tot: misiunile acestea sunt grele pentru preoțim ea mireană. Sunt grele, din motivele de mai sus, și din acela, că preoții mireni au mai mult pregătiri pa- storale ca misionare, și nu pot conduce lucrul așa sistematic, fiind de regulă mulți la una. și fie-care vrând să ducă ceva rolă în acelea. Și aici apoi venim la o ideie nouă: avem lipsă de misionari, avem lipsă de o corporațiune de oameni neatârnători de ori-ce grije lumească, avem lipsă — spun franc, căci și așa o știm toți: de un ord călugăresc, care să ne vină într’ajutor. Oh, ce ar fi mai de dorit ea asta?! Și asta nu ar fi lucru nou Ia noi; asta ar fi restaurarea ordului bazilitan. impopularea din nou a mănăstirilor dela Prislop și alte locuri, dar nu cu aceia călugări, de cari am avut noi, și avem și astăzi la gr.-orien- tali și la ruși, vechi, ignoranți și comozi, ci în forma veche spirit nou, ma nici asta pe deplin ci: reînvierea acelor călugări, cari oare-cândva ue-au dat nouă Blajul, eari, lucrând cu multă abnegațiune și pietate, ne-au întărit în sânta Unire, au aprins lu- mina culturei pe sama întregului neam ro- mânese; aceia călugări, eari în veacul 18. au știut ridica dîntr’una, biserica română unită la un nivou așa înalt, purtând ei grijea de toate, dela tiparnița cărților bise- z/o ești, până la Croniea lui Șincai, dela li- ! apucați bine pe calea rea cu greu ii mai întorci; trebue deei, să se îndrepteze privi- rile celor competenți. cn atât mai vârtos spre clerul tinăr! Să se crească o preo- țime. o adevărată falangă de preoți cu frica Ini Dumnezeu, buui, zeloși și harnifi, cum s’a esprimat odată II, Sa Episcopul Vasile. Da, trebue crescuți preoți buni. Dar în- treabă cineva: au până acum nu am avut seminare? Da. am avut; dar poate, că ee a lipsit, a fost chiar creșterea în eele reli- gioso-spiritnale destul de intenzivă. Zic nn învățătura multă face pe om preot piu și zelos, ci educația respectivă; nu talente mari ne trebue nouă, ci inimi bune, nu teorii științifice, ci direcții morale, nu știința, care umflă, ci caritatea, eare încălzește, nu slove, eari omoară, ei spirit înviorător!.... Chiar pentru aceea deja la primirea teologilor trebue să se țină respect de aceasta; și ti- neri cu chemare să se crească în Seminare întru preoți vrednici. Seminarul are eă facă în decursul câtorva ani, ce a făcut Mântui- torul aici pe pământ cu învățăceii săi: să-i prefacă întru apostoli! Și referitor la cre- șterea seminarială multe ar fi de zis, dacă ar fi în eompetința noastră. Drept are dl „Murășanul® în articolul d-sale din rândul trecut, când zice, că: „toată slujba profe- sorilor și superiorilor din Seminar, are scop: crearea unni spirit bisericesc în inimile cle- ricilor.® Și cu deosebită plăcere citez și accentuez pasagiul următor: „sunt multe lucruri în teologie, cari la universitate trebue tractate, dar nu e lipsă de ele în Seminare, mai ales, că și așa în scurtă vreme evapo- rează chiar și din capul profesorului. Da- torința profesorului e să pună pond pe ceea ee e mai de lipsă. Profesorii vor aveâ să deie samă lui Dumnezeu despre aceea, cum s’au ocupat cu clericii, nu numai despre aceea, cât s’au ocupat. Ei vor trăbui să arete, că au făcut tot, ce au putut, ca cle- ricii să devină preoți buni®.... Seminarul, teologia nu are să dee atâta învățătură, cât creștere preoțească: să deștepte în tineri drag față de eele sacre, să facă oameni idealiști. Greșeala mare a sistemului nostru de învățământ — nu numai ia teologie, ei peste tot, dela normale până ia cele mai mari censure de doctori, etc. e, că totul e numai pregătire pentru examene; a sistemului superficial în câtva, a sistemului rămas de altă parte tot cu adagiul, că: „tantum scimus, quantum in memoria te- nemus.® Dară „uon seholae. sed vitae dis- cimus;® perdem cel puțin jumătatea din timpul studiilor noastre eu pregătiri la esa- mene, și în fine unde sunt eele ce am în- vățat? Au nu sboară din minte, au nu uităm aproape tot, și atâta folos avem din ele. ca și când nu am fi memorizat nimic? Azi nu știm numai atâta, cât ținem minte, ci cât avem în tecă! Și ca să ne întoarcem la obiect: nu memoria trebue umplută în seminar, ci inima; nn atâta știință, câtă cultură generală teologică. Seminarul să învețe pe cleriei o viață spirituală mai înaltă, o viață internă, care să o ducă ei apoi tot deauna; un eroizm moral, iubirea lui Hristos, interes față de cele metafizice și supranaturale. Iar în ce privește știința: mai mult o cultură habituală, un fundament necesar, apoi o ambițiune, o sete pentru studiul sfintei teologii, pentru cetitul cărților teologice, nu numai până e în Seminar, ci Pag. 408. UNIREA Nr. 49 teriie de plumb, până la cea mai mare știință, dela eel mai de pe urmă diac până de multe-ori la cârja arhierească. • Aeest ord călugăresc, sub care eu în- țăleg: colegiul unor oameni idealiști, fără griji lumești, doritori de muncă. însuflețiți pentrn mărirea lui Dumnezeu și bunăstarea neamului românesc, acesta îl doresc eu și cred, că îl doresc cu mine mulți. Cum sunt la rom. cat. diferitele orduri, așa ar avei la noi să țină acest ord călugăresc și mi- siuni. să țină exerciții, spirituale și la preo- țime (obiceiul asta încă n’ar strica cu vreme!) atunci ar înflori viața religioso-morală la noi, s’ar cultiva iarăș literatura bisericească, e’ar unifica mai ușor și cultul dumnezeesc. ar progresa și sânta Unire.... Și acum ași vrea să am o trimbița de aur, eu care să deștept atențiunea fraților mei tineri și să le zic: ascultați glasul meu și luațî-1 pe inimă; gândiți-vă și vă îndu- plecați: veniți, veniți la muncă, la luptă, în bătaie; „secerișul este mult, iară lucră- torii puțini"; veniți, ne chiamă Stăpânul, veniți întru mărirea aceluia, care ne va zice cândva: „bine, serv bun și credincios...., întră în bucuria Domnului tân!" Onea. j CORESPONDINȚE. DIN AMERICA. Cleveland, Ohio, 22 Oct. 1905. După multă așteptare, și după multe suferințe, am avut fericirea de a putea ajunge și acel timp, ca să aud îu America Nordică, în orașul Cleveland, sf. liturghie în limba dulce românească! Nu știam cum să mulțămim lui Dum- nezeu, și mai marilor noștri, că nu ne au părăsit ci aducându-și aminte de noi puținei și “sărmanii oameni, pe cari soartea nemi- loasă ne-a silit să părăsim patria și pămân- tul udat de sângele străbunilor noștri. în America este preot român. în Cle- veland deja s’a și înființat parohie română. Laudă vouă Arhiereilor Români și mai ales Arhiereului din Lugoș, că nu ați prege- tat a ne mângâia! Eram ca turma fără păstor, eram aruncați ca valurile mării în toate părțile, și nu știam noi încătrău să o apucăm, și să o luăm! Nebăgați de nime în samă, exploatați în mod nemilos de toți trași-împinși, cari înavuțirea lor și-o căutau pe paguba noastră, azi respirăm mai ușor și multelor neajunsuri capăt ni-să pune. în 19 Noemvrie st. n. 1905 în strada Lorain Nr. 640 la oarele 9 ne-am adunat toți românii pentru a asculta sf. liturghie. O sală închiriată pentru a putea celebra sf. liturgie și pentru a ne putea apoi consfătui despre cele ce sunt a se face ca să ne con- stituim ca parohie. în decursul servi țiului dumnezeesc, după sf. evanghelie a fost o predică. Mulți au plâns de bucurie, când după atâta timp de nou au auzit prin graiul român propovă- duindu-să acele sf. adevăruri, cari singure pot să ne fericească. După sf. liturghie a urmat adunarea constituantă; și cu ajutorul Celui de sus ne am și constituit conform cu statutele die- cesane, președinte al senatului nostru bi- sericesc este preotul. Sunt patru curatori primi și opt membri în senatul bisericesc. Adunarea a decurs în cea mai mare ordine, și în cea mai frumoasă armonie. Dis- ensiuni fără rost, strigăte neînțelegeri nu au fost, ci cu toți au fost un trup șî un suflet. Dumnezeu sfântul să ne ajute! Trăiască Arhiereii noștri! Trăiască părintele nostru Dr. Epami- nonda Lucaciu. Cleveland Oh. 22 Oct. 1904. Un credincios. APEL cătră Venerata preoțime gr.-cat română din cele 95 parohii dismembrate dela dieceza Muncaciului și adnecsate la dieceza GHERLEI. Preoțimea gr.-cat. română din pro- topopiatul „Țara Oașului" în confe- rința de toamnă ținută la 12 Noem- vrie 1905 în parohia Trip a primit proiectul dlui Gavril Szabo preot în Bicsad, pentru crearea unui fond din care sa se ridice un orfanotrofiu. Proiectul e următorul: 1. Fiecare preot beneficiat e dator în noul fond a plăti o taxă anuală de . . . . cor, 25 2. Fiecare capelan o taxă anuală de ... . „10 3. Fiecare biserică matre o taxă anuală de . . . ,, 25 4. Fiecare biserică o taxă de „ 10 5. Preoții, cari capătă ajutor de stat din suma primită 5% 6. Taxa dela preoți să se de- tragă din congrua lor. — Taxa dela biserici sase incaseze^în tot capătul anu- lui prin protopopii districtuali. 7. Taxele Intrate din 10 în 10 ani se vor capitaliza cu toate intere- suriile cu tot. — Peste 10 ani se va folosi spre ajutorarea văduvelor și a orfanilor; așa și mai departe tot din 10 în 10 ani până va ajunge capitalul la suma de 500'000 coroane. 8. Prin înființarea noului fond, fundațiunile viduo-orfanale și orfanotro- fiale existente și obligămintele preoților față de acele rămân neatinse, formând acele obligăminte o taxă funda- mentală, care e dator să o plătească ori care preot. 9. Teologii cari se vor căsători cu fete de mireni, pe viitor vor plăti în ftindațiuoea viduo-orfanală o taxă fundamentală de 1000 coroane, iar în fondul orfanotrpfial: 150 coroane. Spre a putea purcedd in conformi- tate e de lipsă ca: 1. Dnii preoți după primirea acestui „Apel“ se mijlocească dela se- natele bisericești votarea taxei anuale de: 25 coroane și respective 10 cor. din cassele bisericilor pentru fondul din cestiune. Despre ce să se sus- ceapă protocoalele si să se trimită ofi- ciilor protopopești. 2. Clerul din fiecare tract prot. mai târziu în conferința de primăvară să aleagă doi delegați provăzuți cu plenipotența de a putea reprezenta cle- rul tractual în adunarea ce se va convoca pentru desbaterea și ridicarea la va- loare de conclus a acestui proiect. 3. Reverendisimului domn vicar a Ma ram ură șui ui este rugat, ca dem- nitarul bisericesc cel mai înalt în ace- ste părți a diecezei, să binevoiască, îndată după primirea rapoartelor pro- topopilor despre alegerea delegaților, a convoca pe timpul și locul unde va afla de bine adunarea delegaților. 4. M. O. Dni protopopi îndată vor notifica respective însinua Rssdmu- lui Domn vicar, că cine sunt aleși de delegați. — Totodată cu ocaziunea adunării generale vor prezenta adunării generale și protocoalele prin cari s’au votat din casele bisericilor taxa de 25 coroane. 5. Decisiunile aduse în confe- rința generală a delegaților vor fi obli- gatoare pentru toți preoții din aceste părți; iar protocolul susceput în adu- narea generală după autenticare se va sușterne prin Rdismul Domn vicar Preaveneratului Ordinariat diecezan de Gherla spre aprobare și executare. 6. Acest „Apel“ se trimite tutu- ror preoților interesați în cauză. Venerat Clei Exmitem acest „Apel“ fără nici un comentar, în buna speranță, că nici unul dintre noi nu va putea tăgădui lipsa ardentă de a se îngriji de soartea văduvelor și orfanilor de preoți și cu frățască și umilită rugare, binevoiască toți și fiecare a lucra în cercul său de activi- tate, ca cuvântul trup să se facă! .. . Dumnezeu să ajute! Preoțimea gr.-oat. română din Tara Oașului. Cărți poștale ilustrate, C cu vederi din Blaj. Bucata 6 fieri. — Suta S cor. franco. UT Cumpărați! Cumpărați! „Calendariul Unirii" pe anul 1906. =- în 2 ediții: cea mai avută costă 50 fii. + 10 fii. porto. — _______ Cealaltă costă 30 fii. + 10 fii. porto, Nr. 49. UNIREA Pag. 409. t . AUREL P. BOTA. Marți dimineața a închis ochii pentrn vecinicie unul dintre cei mai simpatici și mai inteligenți membri ai corpului didactic -dela șeoalele din Blaj. Ori cât de mult erau pregătiți cu toții de sosirea acestei înfiorătoare clipite, totuși, când știrea morții sale s’a auzit în Blaj cu greu credem să fi rămas uu ochiti, care să nu lăcrămeze.. Regretatul profesor Bota, era întruparea bunătății, păcii și blândeții, era desăvâr- șirea unui suflet plin de dragoste față de toți. Elevii institutului preparandia!, și ales alnmnii tinerului internat, pot să mărturi- sească mai elocuent ea ori cine, de adevă- rătatea acestui lueru. Atăcat de mulți ani de o boală de stomah. a stăpânit-o cu regimul riguros, aproape escesiv de riguros, când în vară o sarcomă îi apare pe neașteptate pe o mână. Trecut prin o operație foarte grea, care îl costează jertfa manei stângi, se păreă câteva săptămâni, că a stăpânit și această boală. Dar de odată germânul acestei boale reînvie. îi apucă plămânii și-l sdrobește. eu toată îngrijirea atât de deli- cată a doctorilor și fraților săi. îngroparea mult regretatului nostru prietin, se face Joi la 2 oare d. p. Pon- tifică canonicul Dr. V. Szmigelski, inspect. scolastic, asistat de canonicul Dr. Isidor Marcu, coleg de studii cu repansatul, de directorul preparandial Gh. Muntean, pro- fesorii Nic. Pop și Dr. Al. Nicolescu, proto- popul Gh. Bărbat și capelanul luliu Nistor, apoi de diaconii I. Br. Mieu și Vaier Suciu, vicenotari consistoriali. Erau de față: Escel. ■Sa Mitropolitul Victor, membrii capitulări, profesorii dela șeoalele din Blaj, comitetul reuniunii femeilor, a cărui secretar a fost, comitetul despărț. Blaj al Asociațiunii, nu- măros public din loc și jur. cari toți atât de mult îl prețuiau pe Bota. Cântările Je-a esecutat prof. Papiu și corul elevilor pre- parandiali. Predica ftinebrală a rostit-o eu multă căldură și sentiment colegul loan F.- Negruțiu, seoțind în relief viața repausatuîui și fericind moartea celor drenți. Foarte adese cuvintele vorbitorului, au stors lacrimi din ochii eelor de față. După predică, corul clericilor, sub conducerea prof. Mu- Tășan, a cântat atât de frumoasa, dar foarte duioasa cântare: „Plâng și mă tânguiese.* Un murmur de suspine se ridica în jurul sicriului, acoperit de frumoase cununi, dintre cari se remarca una cn fundă tricoloră, de- pusă de bunul său prietin Brut Hodosiu. ca un omaj sentimentelor lui de cel mai înflăcărat dar curat naționalism. Și apoi lungul cortej porni spre cimiter între duio- asele sunete a clopotelor și a cântărilor celor doue coruri. La groapă elevul Cociș a rostit cn voace tremurândă un trist adio. Și în flacăra trămurătoare a luminilor, în fluturarea negrelor flamuri. între suspinele celor ce-1 avură drag, sicriul se scobori în groapă, în vreme ce corul clericilor cânta lin poesia lui Eminescu: „Și când voiu fl pământ, în liniștea sării, săpați-mi un mor- mânt la marginea mării ... Amândoue • corurile, dar în special corul clericilor, au ridicat foarte mult această tristă ceremonie, prin esecutarea precisă a câtorva duioase cântări. Și în tristul amurg al sării de iarnă, o rece movilă de pământ se ridică peste un preaiubit și atât de mult prețuit prietin. Eternă fie-i pomenirea ! Convocator. Subscrișii prin aceasta con- vocăm . adunare poporală la . T e i u ș, .-■■■...... pe ziua de 12 Decemvrie n. 1905. la oarele 10 a. m. în localitățile hotelului „Hăbb“. Obiectele adunării vor fi: 1 . Disensiune și primirea unei moțiuni asupra votului universal. TE1UȘ, la 14 Dr. luliu Maniu, advocat. lacob Muntean, loan Bucur, etc. Nov. n. 1905. Artimon Blăjan, preot gr.-eat. în Obreja. loan Udrea, loan Ciortia, etc. Noutăți. 1895—1905, Din incidentul întru- nirei de 10 ani, sunt rngați toți abitu- rienții anului șco). 1904/5 dela gimnaziul, din Năsănd a-și comunica fiecare adresa completă iugineriului diplomat Flore Bogdan îu Reghinul-șăsăsc. Fondul Internatului de fetițe a primit dela Augustin Marcu, preot în Ciumbrud 10 cor. și dela Simeon Marcu, preot în Gârbova-inf. 7 20 cor. Reuniunea femeilor din loc își va ți- neâ Dnmiuecă în 10 a 1. e. la 8 oare sara în localul Casinei, a doua serată. Va diserta dl Ștefan Boșian, dșoara Bazica, Căpușan va declama, iar dșoarele Veturia Negruțiu și Silvia Nestor vor cânta la pian. Prețul de încrare 20 fii. Din Sătmar. Primim următoarele șire: „Pentru luare la cunoștință și spre notiță am onoare a raporta, cum-că în ziua de 30 Nov. s’a constituit, respective organizat și în comitatul Sătmarului partidul național român, ținându-se în orașul Seini în numită zi o adunare imposaută poporală, la care a participat și din depărtări mai mari din comitat, peste 5000 de popor, număroasă inteligința, preoțime și învățători. Au ținut vorbiri înflăcărate și însuflețitoare denutații Mihaii și Demian, apoi părintele Dr. Vasile Lucaeiu, care a și propus adunării o pro- punere de deciș din 8 puncte, priinindu-se din partea adunării cu unanimitate. Presi- dentul adunării a fost distinsul advocat Ni- eolau Nilvan din Șomcuta-mare. După adu- nare. ia cercetatul banchet s’au rostit toaste însuflețitoare, ia adresa distinșilor ablegați din partea ambilor părinți Lucaciu și pa- rohul Seinilor A. Berinde, 'iară din partea ablegaților la adresele alegătorilor români, și la adresa presidentulni N. Nilvan. Din Seini iubiții noștri oaspeți, neobosiții, zeloși apostoli a intereselor noastre naționale își continuă turneul obositor prin alte părți lo- cuite de români, să întărească și pe alți frați la unire și solidaritate pentru pro- gramul nostru național. Adunarea din Seini a decurs în ordine esemplară, ceea ee cu plăcere âu constat'însuși ablegații presenți. din partea anetorităților civile, nu s’a făeut nici o observare în contra, purtându-ne față de adunare în mod foarte loial,. gendarmi foarte pnțim pentru susținerea ordihei, ceea ce altcum a: fost și superflu,* . Vești bune. Primim următoare șire din comuna Juriul-de-câmpie: „Cu anul sco- lastic 1904—905. ne-a lăsat tinerul și întru toate zelosul loan Neamțiu. Foarte regretăm și eram în nedumerire pentrn venitor. Su- perioritatea competentă prin completarea stațiunei cu diplomatul și energicul docente Vaier lozon. carele pare a întrece pe ante- cesorul său, acest regret și nedumerire le-a prefăcut deplin satisfăcătoare așteptărilor și dorințelor noastre de a aveâ și în anul scol. 1905—906. docente la înălțimea mi- siunei și chemării șale. în 26 Noemvrie a. c, cu tinerimea locală, țărani, feciori, fete, a ținut o serată declamatorieă, împreunată cu cântări. Producțiunea a fost la culme, reu- șind peste așteptare. Publicul număros prin desele aplause. la voiuța și dorința sa prin repețireâ mai multor declamări și cântări, și-a manifestat plăcerea și deplina îndestu- lire, și-a dat dovadă despre reușitul eu de- plin succes a acelei serată,. Venitul curat se folosește pentru completarea îngrăditurei teritorului șdoaiei.' începută în primăvara anului 1905. prin depărtatul docente loan Nemțim* Dela societatea meseriașilor. Serata li- terară anunțată de noi, s’a ținut Duminecă,, în 26 Nov. în localul societății meseriașilor,, Au fost de față peste 20 meseriași, între cari și 5 dame, apoi eâți-va dintre domnii, cari poartă interes clasei noastre de mijloc. După cuvântul de Introducere a presiden- tului, a declamat sodalul loan Barba: „Lupta dela Konigraetz*. de Ștefan losif, după care Dl Ștefan Boșian, spiritualul se- minariului teologic, a vorbit la înțelesul tuturor: Despre criza în industrie. Tema a fost instructivă, și celor cuminți le-a dat de gândit. De închiere sodalul . tinograf Ștefan Șarlea. a declamat poezia „Groza* de V. Alesandri. — Proxima serată va fi mâne, Duminecă în 10 Dee. Va vorbi prof. G. Precup, presidentul societății, vor declama socialii: Cornel Sibotean și Teodor Lnpu. Necrolog, f Pompeiu Bosszu, protoin- giner fegesc si șef a oficiului de edile a corn. Gy3r. dună un morb scurt și-greu. Duminecă în 26 Nov. n. in etate de 53 ani, și-a dat nobilul său suflet în mânile Crea- torului. ' f Alesandru Decei, oficial suprem reg. ung. de posU și telegraf in pensiune, după un morb greu și îndelungat, în etate de 57 ani a adurmit în Domnul Luni. în 4 Dec. n. 1905. în veci amintirea lor! AVIZ! Pâne bună, jiwde și chifili gustoși cine vrea se mance să se adreseze cătră noua franzelărie, care s’a deschis cu ziua de azi în Piață Nr. 12. Făină bună, pregătire și lucru cu- rat. — Să primesc comande pentru ori-ce fel de colaci și aluate. (26) 5-5 Cu stimă: loan Simtion, franzelar. Pag. 410. UNIREA Nr. 49. sssse PARTE SCI1NTIFICÂ-L1TERARÂ. Căsătoria preacuratei fecioare MAR! A cu s. I08IF. (Continuare.) Care este dară natura logodnei și in- fluința ei în respectul dreptului căsătoricesc ? Arheologia și exegeții judaici mai vechi și mai noi mărturisesc, că cu logodna, care se numește erusin sau qiddușin, se face înce- putul căsătoriei, nu în acel înțeles, cum se poate numi deja început de căsătorie și nu- mai simpla pețire sau și sponsaliele de futuro, ci în acel tnțăies, că prin aceea (logodna) e de față adevărata esență a căsătoriei, legătura că- sătoriei, și numai usus matrimonii încă nu era eonces, și aceasta nu în urma legei mozaice, er statua scribarum. JIamburger comparează închiarea căsătoriei timpului vechiu, carea cuprindea două acte, cn cea uzitată în pe- rioda următoarea ba și în timpul nostru și scrie: închiearea căsătoriei arătate mai sus, carea constă din două acte de cununie, adecă din actul de încredințare sau din acela de cununie, din Qiddușin și din solemnitatea nuntei sau din ducerea acasă în Chuppa la două timpuri despărțite de olaltă, în timpul mai târziu a dat anza la neînțălegeri. Logo- dita în multe afaceri era privită ca și cununată, și infidelitatea ei se pedepsia cu pedeapsă adul- teriului, și totuși în afaceri de ereditate nu era considerată ca și soția de căsătorie. La aceste se mai adaugeau cazurile de desfa- cere ale logodnei, cari trebuiau să se facă prin deplina despărțire, prin carte de des- părțire (repudiu); chiar părăsirea mai deasă a mireselor, cu deosebire în anii persecuți- unei, când ele trebuia să steie singure ca și soața părăsită, — a condus în timpul postal- mudic la străformarea căsătoriei. Logodnei i-se luă caracterul unui act de căsătorie, și avea se fie numai o aflare la olaltă spre o prepromisiune reciprocă; uu avea să fie mai multa „Erusin" logodnă ci „sidduchin" aflare la olaltă spre facere de promisiuni înainte si spre convorbire. Deja la Filo, carele a fost contemporan cn Domnul, cetim (De legibus specialibus): Sponsalia tantumdem văleni, quanium nuptiae. Aceaș explicare o dă și Maimonides. Dacă cercetăm mai deaproape, atunci aflăm că acea își are baza sa în testamentul vechiu. Din legea mozaică ca referitoriu aci și de o deosebită însămnătate este locul Deuter. XXII 22—29, care ne reprezintă în trei cazuri pedepsirea castității vătămate. în versurile 28 și 29 amestecul sec- sual cu o fecioară nelogodită (nacara bethula ațer Worasa) apare ca și fornicațiune, cum și trebue cualificată fapta naturalminte în acel cas, când bărbatul nu voia să ia de soție pe fecioara. Acum legea dispune, că stuprhtorul nolens volens trebue să devină soțul de căsătorie al deîionestatei (velo tihjâ leissa). în v. 22 este vorba despre o ade- vărată soție de căsătorie. Cu multă asprime pășește aci legea în contra femei adultere și în contra seducătoriului său. Nu-i destul cu atâta, că adulterini este oprit deja în decalog, aci se hotărește și pedeapsa de moarte ce este a se aplica la ambii delicuenți. (Conf. Lev. XX. 10.) în versurile 23—27 în fine este vorba despre deflorarea unei mirese (nacara bethula meo- rasa le’is). Aceasta faptă nu este conzide- rată ca simplu păcat de necurăție, ci este taxată ca adulterin și pedeapsa ambilor vi- no vați este moartea prin baterea cu petri. Numai în cazul, când fărădelegea (bara) s’a comis în câmp liber departe de ajutoriu omenesc, se primia ca legal, cumcă mi- reasa a fost nevinovată și că ar fi a se lua așa cazul acela, ca și când un hoț ar ataca pe deaproapele său, și cea deflorată rămânea liberă (scutită) dela suferirea pedepsei de moarte. însă din aceste determinațiuni juridice- punibile reiese, cumcă logodita (arusa) este datoare cu aceaș fidelitate mirelui sau, cu care este datore soția de căsătorie carea petrece deja la bărbatul său; ba aplicarea pedepsei de moarte asupra stupratorului în v. 24 chiar cu aceea se motivează aldebar ’aser ana ’eth ’eseth recehu (Volg. quia humiliavit uxorem proximi sui); chiar și rău- tatea intrinsecă morală ă faptei prin cuvin- tele ubi ’arta har’a miqqirbăkha (Vulg, et auferes malum de Israel) se aduce în re- ferința nu cu simpla curvie (fornicațiune) despre care este vorba în v. 28, ci cu stru- pul (adulterini) stigmatizat în v. 22. Pen- trucă ce tnțăies ar avea aceasta determinare de pedeapsă atât de aspră și motivarea ei, dacă mirele prin logodnă nu și-ar fi câștigat întru adevăr un jus in re asupra miresei nu se-ar nizui a frânge o legătură deja în- chieată. Mai departe nu este lucru bătătoriula ochi, cumcă legea, carea distinge deamărun- tul între greșeala cu o fecioară nelogodită și apoi cu una logodită și o urmărește cu pedeapsa legală, despre acel caz tace, când mirele ar avea amestec carnal cu logodnica sa înainte de nuntă ? Este acesta un semn, cumcă între logodiți lucrul stă altfeliu, un atare caz nu stă sub lege, ci putea să fie regulat mai târziu prin sinagogă, precum a și făcut aceasta, pedepsindu-se în înțălesul unui statut al Rabinismului mai târziu, co- rner ci ui sexual al mirelui cu logodnica sa în casa aceluia; însă pruncul ce se năștea din atare comerciu era privit ca legitim și nu ca nelegal. Cumcă logodna nu este numai o sim- plă înainte-promisiune, ci este deja punerea în drepturile căsători cești, aceasta se adeve- rește și prin Joel I. 8; Plânge (căieștete) ca o fecioară (logodnică) încinsă în sac pentru bărbatul tinereței sale. Cuvintele alese de profetul sunt caracteristice: „Fecioara" (bethula), bărbatul (domn-de căsătorie). Textul și înțălesul își află numai așa ex- plicarea naturală, dacă aci este vorba despre relațiune „Erusin", în care arus în adevăr era un jus în uxore, însă încă nu face întrebuințare de dreptul său, fiă că nu voește, seau că în.urmarea datinei și a mo- ravurilor sustatorite încă nu-i este permis, și soția sa de faptă se numește bethula. De altmintrelea dacă poate se conchidă omul dela nume la lucru, atunci formulele de lo- godire mai înainte arătate exprim în mod suficient caracterul căsătoricesc dintre arus și arusa, în tocmai și benedicțiunea logodnei, care este cunoscută ca birekhat ’erusin și exprimă mulțămită lui Dumnezeu pentru, așezarea căsătoriei, Natura lui Erusin se poate afla și din modul cum se disolva, anume din asemenea motiv și îu același mod ca și căsătoria deja închieată, prin Eefer kherithuth, prin cartea de despărțire. Maimonides zice; îndată ce a fost pețită o femeie și a deve- nit o logodită, ea este femeia lui de căsă- torie chiar și dacă nu a avut cu ea comer- ciul carnal sau și dacă nu a dus-o încă acasă și cine are cu dânsa amestec carnal (cu excepțiunea soțului), este vinovat morții și dacă (logodnicul) vrea s’o respingă, atunci el trebue să-o facă aceasta prin carte de despărțire (repudiu). Din contră mireasa după obiceiul patriotic nu poate da carte de despărțire. Așadară între mire și mireasă este închieată o legătură ășa de tare și sfânta, carea este egală cu legătura căsătoricească, în puterea căreia femeia deja s’a făcut proprietatea bărbatului, așa dară a Intrat o relațiune, care după conceptele morali se numește „căsătorie" și atare și este. Căci numai cartea de despărțire cu al său tehe megordseth mimmeni umutăreth lekhol „fie ea respinsă de mine și lăsată la tot omul" des- leagă legătura închieată, iară fără de acea ea sustă pe veci. Așadară pețirea și preste tot convor- birea și înțălegerea înainte, carea tinărul ce voia a-se însura o făcea sau prin părinți săi sau printr’o altă persoană intermediară sau chiar și el personal, putea să exopereze un jus ad uxorem, însă de bună samă nu un jus in uxore, cu atât mai puțin un jus în privința lui usus uxoris. Logodna (eru- sin) după cele zise mai sus mijlocește nu numai un jus ad uxorem, ci șî in uxore, precum se întâmplă aceasta la fiecare căsă- torie validă, însă în respectul lui usus uxo- ris se mai făcea mai târziu încă o distin- gere adecă jus ad rem și jus in re, deve- nia de faptă (se realiza) numai deodată cu ducerea acasă a miresei în cortul de mi- reasă (nissu’in). Cumcă logodna judaică a timpului biblic și talmudic trebue să fie dechiarată de căsătorie adevărată, aceasta o mărturi- sește chiar și un cunoscător al dreptului matrimonial judaic ca Seldenus. El scrie: Si vinculum, ut ajunt noștri, matrimonii spectas, în quanium plane personale erat, ex ipsis sponsalibus seu pactione conjugali firmum habebatur ac ratum. Sed si etiam dotis incrementum, successionem, unde vir etiam et concubitum aliave ejusmodi invicem conjugum commoda, jura ac officia conside- res, non eadem erat illis sponsalium ratio> ac visante, quae post deductionem. ') Conf. binecuvântarea, carea o zicea înainte deîncherea. lui >Erusin« sau mirele sau plenipotențiatul său, și care se reduce la Ezra țl la bărbații sinagogei celei mari. După Gemara babilonică aceasta binecuvân- tarea sună cam așa: Benedictus sit Dominua Dens Rex mundiquî saictificavit nos praeceptis suis, et incestu nobis interdix.it atquevut nt a sponsia absti- nermus voluit. sed uxores tam thalamo quam spon- salibus conjunctas nobis permisit. Benedictus, qu- sanctificavit populam suum Israel per thalamum et. Bpousalii. Seldemus 1. c. p. 111. Nr. 49. UNIREA Pag. 411. Ci usul matrimoniuluî așa de puțin se recere spre esența căsătoriei, Încât cu re- tragerea mirilor in chuppa mireasa se nu- mia nupta. fie fost Întâmplată ‘dormirea la olaltă sau nu, la sea după simbolisarea de mai târziu preste tot nu este de a se cugeta. (Va urma.) Dare de samă și mulțămită publică. (Continuare.) Szkâcs Ferencz ev. ref. 1 c. Varga Sândor ec. ref. 1 c, Hajzer Antal ec. r. cat. 1 c. Seber Lăszlo ec. r. cat. 1 e. Kozma Jdzsef ziier g. cat. 2 c. Petru Istvân zilerg. cat. 1 c. Kelemen Gyorgy zii. ref. 1 c. Ko- văcs Imre zii. r. cat. 60 fii. Nagy P. Imre zii. ref. 1 c. Balog Sândor zii. ref. 40 fii. Keri Jdzsef zii. ref. 20 fii. luhâsz Istvân zii. r. cat. 1 c. Fazekas Imre zii. ref. 20 fii. Takâcs Albert zii. ref. 20 fii. Veres Jdzsef zii. ref. 1 c. Kerek Gâbor ec. ref. 20 fii. Gâl Gâbor zii. ref, 20 fii. Horvât Gâbor zii. ref. 20 fii. Takâcs Antal zii. ref. 1 c. Ozv. Horvât Antalnd zii. ref. 20 fii. Kerek Lajos zii. ref. 14 fii. Horvât Lajos zii. ref. 90 fii. Tât Imrdne ref. 20 fii. Luidenfeld izr. 1 c. Varga Lajos zii. ref. 40 fii. Gâl Istvân ec. ref. 40 fii. Berenyi Imre ref. 20 fii. Nagy Sândor pos. ref. 1 c. Uiveczdi lânos ec. r. c. 1 c. Takâcs lânos zii. ref. 60 fii. Bodd Sândor ref. 20 fii. Bostyân lânos ec. r. c. 60 fii. Oreg Bostyân Ferencz ec. r. c. 1 c. Szucs Sândor zii. 20 fii. Berdny Sândor zii. ref. 04 fii. Asztalos Sândor zii. ref. 60 fii. Râcz Mi- hâly zii. ref. 40 fii. Bodi Istvân ref. 60 fii. Fridrik Istvân zii. ref. 10 fii. Pop Dor a zii. ref. 10 fii. dreg. Rakovics Ferencz ec. r. c. 1 c. Miheller Roza r. c. 1 c. Kovâcs Lajos zii. r. e. 2 o. Varga Imre ziL ref. 20 fii. Kâliai Lajos zii. r. c. 40 fii. Franczik Lâjos zii. r. c. 20 fii. Antal lânos zii. r. c. 1 c. Kelemen Mihăly ref. 40 fii. Nagy Kâroly zii. ref. 40 fii. Berdnyi Antalne, zii. ref. 20 fii, Balog Pâl zii. ref. 20 fii. Bird Jdszef zii. ref. 20 fii. Ozv. Fazekas Imrdnd zii. ref. 40 fii. Buri lânos zii. r. c. 20 fii. Fazekas Lajos zii. ref. 20 fii. Tot Josef zii. ref. 40 fii. Berenyi Imre zii. ref. 1 c. Andrasitz Jdszef. zii. r. c. 1 c, Viger Lajos zii. r. c. 20 fii. Karcza Mi- ha!y ec. ref. I c. Bostyân Ferencz ec. r. c. 1 c. Orosz Sândor zii. g. c. 2 c. Atyi Sândor ec. r. cat. 2 c. Csarnai Sândor ec. ref. 40 fii. Koncz Sândor ref. 1 c. Vasz Hermin cosut. izr. 40 fii. Uray Lajos bârd 1 c. Szântd Sândor zii. ref. 2 c. Atyi Lajos ec. r. c. 2 c. Gâl Sândor ref. 1 c. Ozv. Horvât Lajosnd ref. 40 fii. Krecomâry Sândor r. c. 1 c. Ozv. Bârtony lelkdszne ref. 2 c. Nagy Szfics Istvân 40 fii. Berok Lajos zii. ref. 20 fii. Gâl Gâbor zii. ref. 40 fii. Berenyi Sân- dor zii. ref. 20 fii. Alexi Lajos ec. ref. 1 c. Berdnyi Imre ec. ref. 2 c. Berdnyi Idsef ec. ref. 1 c. Erdei Sândor ec. ref. 80 fii. Kâdâr Imre zii. ref. 40 fii. Szegedi Zsigmond zii. ref. 20 fii, Kovâcs lânos ref. 1 c. Nagy Ferencz ref. 30 fii. Pop lânos ref. 40 fii. Kis Gâbor ref. 50 fii. Far ago Imre ref. 2 c. Gyerge Jozsef ref. 20 fii. Erdei Andrâs 20 fii. Tot Imre ref. 20 fii. Vincze Imre ref. 40 fii. Forago Gyula ref. 20 fii. Csornai Lajos ref. 40 fii. Vincze lânos ref. 1 cor. Erdei Lajos ref. Faragd Jdszef ref 40 fii. Berdnyi Lajos 40 fii. Kovâcs Andrâs 1 c. X. I. ref. 12 fii. Kis Andrâs ref. 40 fii. N. Erdei Lajos ref. 20 fii. Kis Istvân ref. 30 fii. Kis Bâlint ref. 20 fii. Szântd Lajos ref. 1 c. Rottenstein izr. 20 fii. Horvât Imre ref. 20 fii. Kâdâr lânos 40 fii. Cseh Imre r. c. 1 c. Csarnai Sândor ref. 1 c. Takâcs Imre r. c. 2 c. Milbik Gyula r. c. Takâcs Andrâs r. c. 20 fii. Ozv. Molnâr Lâszldnd ref. 40 fii. Gorbai Idzsef pantofar r. c. 80 fii. D. Nagy Istvân ref. 40 fii. Szilâgyi Sândor zii. ref. 40 fii. Erdei Sândor ref. zii. 40 fii. Varga -Sândor zii, ref. 40 fii. Balog Idzsef zii. ref. I 20 fii. Varga Antal ref. 40 fii. Kovâcs Mi- hâly ec. r. c. 40 fii. Kerek Kâroly zii, ref. 20 fii. Kerek Ferencz zii. ref. 20 fii. Szfics lânos ref. 40 fii. G. Kis Imre ref. 30 fii. Feldmann izr. 40 fii. Pop Andrâs ref. 40 Vigman Gyula zii. 30 fii. Pap Sândor zii. ref. 20 fii. Fazekas Mihâly ref. zii. 20 fii. Borok Sândor zii. ref. 20 fii, Csdcsi Lukâcs zii. ref. 24 fii. Barât Istvân zii. r. c. 20 fii. Halâsz Lajos ref. 60 fii. Kis Lajosne, Nagy i Istvânnd la olaltă 20 fii. Kis Kâroly ref. 20 fii. H. Nagy Sândor ref. 30 fii. (Va urma.) Hosszu-Pâlyi, 31 Oct. 1905. George Hubio, paroh gr.-cat. Nr. 1384-1905. CONCURS. Devenind vacant postul de secretar II al „Asociațiunii pentru literatura ro- mână și cultura poporulu român" prin aceasta se publică concurs pentru ocu- parea acestui post sub următoarele con- dițiunî: Concurenții au să dovedească, că sunt români, că au terminat studii academice și eventual activitatea lor pe terenul cul- tural și literar. Postul va fi de ocupat la 1 Ianuarie 1906 și cel ales nu va puteâ ocupă altă funcțiune împreunată cu oare de birou său de școală, ci va avea să considere postul de secretar al Il-lea ca oeupațiune a sa principală. Agendele secretarului II sunt prevăzute in §. 29 din statutele „Asociațiunii11 și până la sistemizarea definitivă a postului, se vor stabili de directorul cancelariei în conțelegere cu prezidentul „Asociațiunii.11 Secretarul II va avea să provadă îndeosebi și agendele de custode al Muzeului, din care cauză se vor preferi concurenții cu experințe pe acest teren. Salarul anual e cor. 1800, fără alte emolumente. Cererile au să se adreseze Biroului „Asociațiunii" (Nagyszeben, strada Morii 6) până la 1 Decemvrie n. a. c. Cere- rile intrate după acest termin nu se vor luă în considerare. Sibiu, din ședința comitetului cen- tral, ținută în 10 Octomvrie 1905. losif Sterca Șuluțu. loan I. Lăpădatu. secretar substitut, Bibi iograf i e. A apărut: „ Semănătorul “ Revistă Literară. Anul IV. Nr. 47. N. lorga. — Boerimea din țară care se duce. G. Săpunariu. — Moar- tea spătarului, (poezie). C. Sandu-Aldea. — Un arândaș (fragment). George G. Orieanu. — Păianjenul (poezie). X. — Cugetări. Cronică: N. lorga. —■ Despre cărțile d-lor Evolceanu, Brezulescu, Antonovici, Mihailescu- Stempo, Onițiu, Tit Bud, Andronescu, Sextil Pușcariu, Edgar Aslan, Haret, Horia Petru- Petrescu, Pariano, Sadoveanu, despre revis- tele „Arhiva", „Biserica ortodoxă" și despre societățile pentru meșteșugarii români din Ardeal. Numărul 25 bani. „Dala țară", primul volum al colabora- torului nostru loan Agârbicean, e bine apre- țiât de celea mai competente critice. Dl lorga în „Sămănător", Dr. Sextil Pușcariu în „Luceafărul" și cronicarul dela „Revista noastră" sunt de perfect acord în a lăuda talentul dlui Agârbicean, care promite a deveni un artist mare. îndemnăm po toți cetitorii noștri, să grăbeasce a-și procura acest volum. Prețul cor. 120. Prof. Dr. Emil Sabo. „Cântece" Po- ezii lirice. Prețul 1 cor. în Librăria seminarială se aBă de vAnzare: Predici pe toate Duminecile și sărbă- torile de peste an de Dr. Elefterescu. 3 cor. Predici ocazionale și funebrale v. II. de Dr. Elefterescu 3'50 cor. Din editura „Luceafărul44: loan Agârbicean: Dela Țară, 1’50 cor. loan Ciocârlan: Traiul nostru. 1'50 Al. Ciura: Icoane. ..... 120 M. Gorki: Nuvele....................1 — Oct. Goga: Poezii.....................3-— Z, Bârsan: Ramuri.....................2‘— Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa. o u 0*1 contia tusei, răgu- 11 OClACglll șelii, durerii de piept, ’’ 1 * ofticei, tusei măgărești, catarului astmei, (( ] * greutății de respirat, lingoare i și tusei (( ( săci. Vindecă sigur și repede. Prețul o o I cor. 20 fii. și 2 cor. o , i Capsic unsoare. Contra durerii <) <, de oase, podagrei, reumatismului, race- <» i» lelor, durerilor de cap, dinți și nervi, i > ii precum și scrintiturilor. Cele mai îm- o <» bătrânite boale le vindecă. Prețul I cor. < ► ° 20 fii. și 2 cor. ° i * Centarin. Contra morburilor de * * ° stomac, precum: lipsa de apetit, mis- ** ° tuirea rea, catarul și aprinderea de ’ ] J stomach, greața și vomarea, sgârciurile ( .. cele mai grele. Leac sigur. Folosește (( o și la curățirea sângelui. Prețul 1’20 , , o și 2 cor. o ,, Kaljodsarsaparil. Mijloc ex- < > < i celent pentru curățirea sângelui la < > < > sifilis, morburilor tinerețeior 1 sticla < i o 2 cor. . ” * > Laxbonbons. închiderea seau- < * < ► nului e cauza diferitelor morburi, pecum < • < ’ palpitarea de inimă, amețeli, dureri de ♦ 11 cap și altele. Deci cine sufere de îu- • ’ * cheierea scaunului uumai de cât se co- mandeze Laxbonbons, zăhărele purga- o (, tive, plăcute și dulci la luat. Prețul (, o । cor. o ’ • Chemicale, drogue, legături și bandage- ’ * < • rie chirurgice. Instrucție pentru prepararea < > I • diferitelor vinarsuri, liqueruri, rum și altele. < > ( * Teuri mssice, parfumuri, săpunuri, crem ex- ( ) (, celent pentru față și mâni. Articoli coame- (, .. tici, oleu pentru păr. Esență pentru picatul ’ și întărirea părului. Apa de gură și dinți pe cum și prav. Ori ce fel de articlu din branșă. ’ ’ 1 * Toate foarte ieftine. Faceți întrebare și Vă O < I veți convinge. • O o Cornel Demeter, o <, apotecar în Szâszvârâs, în fața școalei Nr. 41. < * O (22)6-10 ” Pag. 412, UNIREA Nr. 49. o Durerile de stomac o J J sunt în celea mai multe cazuri urmă- (( < ’ rile unei mistuiri slabe și apar ca < > u insomnie, lipsa poftei de mâncare, o (* junghiuri, jâgărae, sgârciuri de stomac, i» <» amețeli, durera de cap, tușă cu fllegmă, 1 * o anemie, clorosă, gălbinare etc. și cari ’ • o duc la un morb greu, dacă omul nu ° <> să va îngriji din bună vreme. — Contra * * <1 durerii de stomac, s’a folosit de mult *' u și se folosește și azi cu mare putere J ( * * de vindecare picuri! de stomac dela (, 1' MARIACELL cunoscuți sub numele , ( • ’ Picuri de stomac alui Brady ‘ [ (( cari s’au dovedit de cei mai buni picuri < > (( pentru stomac. • • Mii de e'nistolB de recunoștința si mulțămită. „ 41 Când îi cumpărăm din potceă să-i cerem < * * • cu numele picuri de stomac alui Brady (( < > și să nu ne lăsăm înduplecați să ni-se dee alții. .. O Picurii Iui Brady sunt pachete ți inscatulă * 41 roșie ți afară de marca din jos sunt provăzuți < > și cu semnarea prepara- (, torului. Că să ne ferim do imita- T țiuni trebue să-i comandăm ♦ de-a dreptul dela I farmacia Brady K. X „Regele Ungarieiu Cruceau stea duplă electro- magnetică D. R. G. M. Nr. 88503. @®000®©OO0GG®®®©S Gratuit: o cnmpenă ie casă și .o mașină de fiert. Vindecă și învioreză pe lângă garanță: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vîjeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbinare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și ori-ce morb de nervJ. Morbosul, care nu se vindecă în timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, își reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meu; suni convins despre sigurul meu aparat. BUDAPEST, VIII, strada Bezer^dy Nr. 3. 16 (32—52) 10,000 motoare literate spre indestulirea tuturora. Prețul aparatului mic e cor. 4. e de aplicat la morburi mal ușâre. 74 distingeri. 6 medalii de stat. j Viena L, Fleisclnnarlct 242. ’ * do nude, «pedându-Be Înainte 5 cor. ( ț vel primi 6 sticle» sau pentru 4.50 . cor. vei primi 3 sticle dnple freo. O interesantă broșură de in- < ) viRțiuni să dă la cerere gratis. Din causa îmbulzelel prea mari a marfol trimit în tdtă lumea renumita și de tdtă lumea plăcuta marfă, din argintul de Mexico, ți anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentru salon, tote din argint de Mexico total 46 bucăți numai 6 fi. 50 cr. (32) 2-6 Filiala Fabricei de motoare din Drezda Ignațiu Gellărt & Cie Budapest, VI. Terez-kbrut 41. Telefon 12—19. Motoare eu benzin, cn ulei, cu spirt, cu acetylen. — Motoare cu benzin pentru înblătit. Celea mai moderne, celea mai perfecte și cele mai rentabile motoare generatoare. Motorul de Drezda mai escelent fabricat în toată Europa. Con- strucție trainică. Pregătit din material ales și bun. Troinipl ani lucru au Al Hi UI vl are lipsă de reparatură.— Rentabil la siguranță. Manipularea e foarte simplă. Spesele do lucru sunt mici. Motoarele de Drezda lucru la diferite întreprinderi industriale și economice: la mori, la fabrici de cărămizi, fabrici de scânduri și de lemne, la ecos de apă, la negoțul cu lapte, la îmblătit etc. Instalările noane să fac prin oamenii noștri esperți. Deslușiri și preliminare se dan la cerere. Garanță bună! Condițiuni de solvire avantagîoase. (31) 3—24 © g § S © B Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. Spediția centrală de vînzare îi trimite In țară și străinătate cu rambursa, sau dacă banii se trimit înainte. Afară de acestea fie-care cumpărător pri- mesce ca dar, ți pe lângă garanță o cumpănă de cană de o putere ■ .. de 121I1 kyr. - Argintul de Mexico este un metal alb (și din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanța pe 25 ani. Spedițiunea se face ori prin rambursă ori prin trimiterea banilor înainte. SCHEFFER D. SÂNDOR, BUDAPEST, VIII, strada Bezerddy Nr. 8. —= Pentru o corone =— trimit A’/a chilo (vre-o 50 bucăți), bun și fin Săpun de toaletă pregătit din: trandafiri, lilie, viole, resedă, jasmin, lăcrămiore. Banii să se trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursă. Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIII. Bezerddy 3. © © njFTOTTZ ’ f UpVOTNT TKMXS 1MBS2. La esgosițiiniBa milenara jiu Budapesta fle la 1896 jremiat cn medalia cea mare. Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer iii m pentru clopote a Iul Antoniu J^ovotny în Timișora-F^brie" "" , se recomandă spre pregătirea clopotelor nduă, pe cum la tur- narea de noii a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea^de clopote întregi armonidse, pe lângă garanție pe mal mulți ani, prov^ut® cu adjustărl de fer bătut, construite spre a le întdree cu ușurință în ori ce parte, în dată ce clopotele sint bătute de o lăture prin aceea ce sint mântuite de crepare. — Cu deosebire recomând $ = clopotele găurite = fp de mine inventate și mai de multe ori premiate, cari sint provddute /k în partea superidră — ca violina = cu găuri; după figura S și pentru aceea aă un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut M» și cu vibrarea mal volumindsă, de cât cele de sistem vechifi, așa. (p că un clopot patentat de 327 kg. este egal în tonnl unul clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechifi. Mal de parte se re /K comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, JL — spre preadjustarea clopotelor vechi cn adjustare de fer V bătut — ca și spre turnarea de idee de metal. Preț-curanturl ilustrate se trimit la cerere Tipografia Seminariului archidiecesan. (24) 46-52 © gratuit și franco. Abonamentul: Pentru monarchie: Pe an.12 Cor., 1aii . frcor-t/k an?fi cord .' Pentru străinătate: P& l an ;18.fna,l»/„ • an 9 frc., , M . 4 frc, 150 cm. . . Fo^apareițfiecare , . Sâmbătă. . Mm ' Inserțlimlr' Un șir garmoad:., ‘ odată 14 fii,' a doua. ’ oară’ 12 'fii.; a treia ‘ ■ ■ oară 10 fii.____ Tot ce private fosii. - •• Bă 8e'idreseaeia:'Ite- - dicțiunea ți a^nini- Btrațiunea „Unirei ... în ' ' . ■• Blaj, - Foaie bisericească^ Anul XV. Blaj 16 Decemvrie 1905. Numărul 50. Noul sistem din Ungaria. ■ / . * • . ’ - • . Oh inscripția aceasta „Germania*1 diu Berlin publică în primul său din 2. Decemvrie a. c. din peana colabo- ratorului său.' vienez următoriui articol, carele .pare a reogiinda părerea Austri- acilor, celor ce stau departe dela con- ducerea afacerilor publice t " ,0a prilejul discutării cestiunilo.r e- Bterne în foile dih străinătate s’a făcut mai ales în timpul din urmă de repețite ori eu o compătimitoare privire peste umăr observarea, că Austro-Ungaria mai mult uu mâi numără, fiind-că îi dan prea mult de lucru încurcăturile interne. Noi am arătat deja de mai multe ori. că aceasta este o greșeală de calcul, dară ne caută, să dec- elarăm fără de reservă, că ea doară esțe ușoară de priceput, întru cât adecă întâm- plările din' Ungaria pentru apusani trebue să fii .aimoJaminte neînțelese, și ei pe sama lor nici nu pot, să afle nici un fel de caz analog. Pentru^ că nu ar fi mai mare rătă- cire că aceea, dacă am voi, să ne provocăm la Svedia și Norvegia ea la un caz analog. Neînțriegibilitatea aceasta în Ungaria o au pulțivat îtiir’adins. în chip măiestrit și si- stematic. Europa atei să fie dusă în rătă- cire, și în decursul a trei zeci de ani a și fost dusă în rătăcire. Adevărat eă acum, ori cât de neplăcut și surprinzatorm le este lucrul acesta, domnilor din coaliție, ducerea aceasta în rătăcire mai mult nu reușește, și de când bună oară politicianii și învă- țătorii de ai dreptilui de stat cei mai aleși din Anglia, rostesc de tot fățiș osândirea politicii coaliției, de atuncia nici nu este mai mult lucru potrivit, să se grăeascâ despre mituirea colaboratorilor vienezi ai presei din străină- tate. ' Această sistematică ducere' în rătăcire â opîpîunii publice europene este o parte întregitoare a întregului . sistem unguresc și ea lucră după un recept foarte simp u. „Vom să schițăm pe scurt uesvoharea istorică a sistemului acestuia. De veacuri a frpndat nobilimea magiară iinpuiriva gu- vernării vieueze. Aceasta era catolică, aceea s’a făcut protestantă, și șî-a ales coufesiuuea cea inâi deuârtatâ de catolicism, adecă cea calvină. B> ea și-a chemat îuir’ajat<>riu până și - pe Turei, de stăpâma cărora ade- vărat că a ca mat „Vienei*. sa o seaoe uu Oriile 'împărătești, și o a și seătiat la Bzt. Gothărd, Zeuta Slaneamen și B-igrad: Esie O falsificare naeă luptele acestea se eOiO'-r- tează ca uațiouale. £ie. 1$ tomum ca- și în alte țâri, an fost o rivalitate dintre Corpauă și nobuiime, certe pentru privilegii și pentru 1 șeutire de dări. Privilegiile și sentințele acesțea 1 de dări și drepturile nobilimii de a eoncean i colectarea dărilor, aueeă de a. stoarce oare j ce cu prilejul ei. acestea se uumiau „n,ber: lăți*. Ca libertățile acestea nici, ue cum nu sunt identice du ceea ce înțeleg, in Europa apusauă sub libertate, e a bună 1 samă evident. Cu. toate acestea au. folosit i spre .seducerea Europei aceia și cuvânt așa de adese-ori pentru conceptele diferite «luptă pentru Libertate*. . ; . .. - . „După revoluția franceză a urmat gu- vernul Metterpieh, urmarea a fost revoluția atât in Austria, cât și în Ungaria. . Dar în Ungaria elementul conducâtoriu era bour- geoisimea democrată, carea striga după o constituție în sens modern, pe când nobi- limea țineă parte guvernului. îq Ungaria o bourgcoasime nu esista așa zicând de loc; nobilimea neaoșe, națională fâeea revoluția, pentru ca să recucerească libertățile și pri- vilegiile sale de clasă, pentru .ca să restau- reze și,să susțipâpe mai departe stăpân ia patrimonială de qdinioară* Poporul eu ane- voie se da însuflețirii pentru lucrurile acestea, și de aceea s’au folosit de ura asupra beam- teriior „negri-galbeni* ai iui Metternieh, și au mobilizat masele prin deviza națională, — până când a răpit conducerea la sine Slovacul Ludovic Kossuth, Pe vremea după 1'849 o politică cuminte și eu vederi largi poate că ar fi reușit, să creeze o Austrie mare, sănătoasă, alcătuită, pe bază națională federativă. „După înfrângerile d iii 1866. au făcut împăcarea.' Deâk cel cuminte și de omenie voia o Ungarie modernă cu constituție după calapodul europenesc apușan. Idea condu- cătoare a pactului lui era temerea de ata- curi absolutistiee asupra drepturilor repre- sentanței poporului, pe sapia acestora voia el să creeze bariere, și o barieră de aceasta aștepta el mai ales dela un contract de asigurare împrumutată, carele l-a închiat cu bourgebi-dmea germână liberală, carea stăpâni a în Austria și aplica, brevi . mânu reeepiele constituționalismului anglez. Doară eoustituția austriacă atuucia creată și esi- stentă încă și acuma încă s’a născut mai ales din temerea de lovituri de stat absolu- tist iee.' Ungaria aceea, carea o voise Deâk, ar fi căutat, qâ pună sfârși ț instituțiilor celor vechi de staturi și feudalismului întreg, ar ii <-reat drept egal pe sama tuturor civilor, șipp/păuiai pe samaMăglarilor și.a celor ce v<>r sa se facă Magiari, și ar fi pretins o conlucrare Lalâlă a aristocrației și a po- norului. Inse de dragul' unor reforme ca acestea nu luptase aristocrația magi ară îm- potriva curțij. Iară fiind-că sistemul acest» primit îu țară cu atâta iubilare, nu pnteâit să-l deiât.ure inumai. așa. de aceea păstrară forma și falsificări esența. Bărbatul, oarele a plinit lucrul acesta cu forță impunătoarei a fost Opioman Tisza, tacăi । contelui Ștefan Ti s za. . El întru început a fost conducă tonul opoziției împotriva operei lui. Deâk,: dar mai apoi a aflat că lupta pe față pu poate să ducă la învingere. A răpit la >sine stă- pâma la țară, și a fost apoi mai bine de 12 ani ca bărbatul de încredere al curții dm Viena stăpân și regent absolut peste Ungaria. Bărbatul acesta a creat „partidul liberal* și,sistemul lui. Iu ce chip a .creat el sub forma unui stat guvernat în mod democratic, parlamentar un sistem: guvernat în mod oligarhic de o ceată mică aristo- cratică și de alaiul ei, și a dus prin aceasta în rătăcire nu numai Europa cealaltă, ci până și Austria, aceasta va rămâneă pentru toate timpurile un cap d’operă a artei di- plomatice. Pe sama sistemului său „parla- mentar* aveâ Tisza lipsă de o maioritate de mame luci, și pentru ca în Viena să poată trece că singurul și indispensabilul mântui- toriu de kossutbiști, aveâ ei lipsă de o opo» ziție, carea pentru ținuta sa de drept pentru toedeuna trebuia să fie incapabilă de a ajunge la guvern, și ca înfrânătoriuT căreia se gera apoi Tisza în Viena. Dar dacă scăpânia aceasta aveâ să fie cu putință chiar în Ungaria, el nn avu să șe mărgi- nească numai la atâta, eă răpește la sine puterea, ci i-a căutat, să dea stăpâniei ace- leia un cemeiu tare și In opinia publică a țării, A fost un cap d’operă, cum a se- vârșit Qoloman Tisza din și prin împreju- rările date. întărirea aceasta. Ei a inyentat auume uu concept nou al unui „stat magiar național*, a- inventat apoi „națiunea dom- nitoare magiară* și a sugerat țării, atât Magiarilor cât și nemagiarilor, că ' acest „stat național* cu această „națiune dom- nitoare magiară* . este pe sama Ungariei singura formă posibilă de esistență. Con- vîcția aceasta a vărsat-o în capul fiește cărui singuratic, din aceasta a făcut un.idpl, căruia i-se închină oamenii încă și astăzi asemenea unui chip cioplit. Dar mai pe sus de toate a reușit el, ca In spiritul opi- niei publice, să identifice idea aceasta wnî- versaiă a statului național cu sistemul sdw. Tot asemenea a reușit el, să înfățișeze statul acesta național ca primejduit din toate,păr- țile și mai; ales din partea „Vienei* și a naționalităților, și să se gereze pe sine și pș oamenii săi ca mântuitori; de ptfteriliB adelea protiynice/ In sensul ideii aeicșțeia a putut el, să creeze legea electorală cqș monstruoasă, carea eșisiă încă și astăzi, și eu numărul său de alegători diferit (100— 15.000) în tbtdeuna după sentimentul polific UNIREA Nr. 50. " : Pag. 414 al ținutului și cn un cens du mai puțin di» ferențat a eschis simplaminte maioritatea poporațiunii dela parlament, și a dat gu- vernului putința de a denumi simplaminte pe membrii maiorității. „în numele statului acestuia național magiar s’au sevârșit vătămările de drept cele ne mai auzite, anume s’a „incorporat" simplaminte Ungariei autonomul Ardeal, s’au confiscat brevi mann drepturile eele garan- tate prin lege ale universității naționale, ale representanței legale a Ardealului, și nu mai puțin s’au călcat în picioare privi- legiile legale ale Sașilor, Sârbilor și Ro- mânilor, ba au fost închise eu forța până și școlile, cari și-le susținură Slovacii înși-și cu bani greu agonisiți. Firește că naționa- litățile n’au suferit lucrul acesta și s’au în- dreptat cătră Viena, pentrn ca să afle drep- tate. Dară le-au respins, pentru-eă lăsau pe Tisza, să guverneze în chip absolutistic. „Acest edificiu politic întreg n’a putut, să dăinuească intru neadevărul său intern și în fața năvălirii unor partide none, a unor cercuri poporale none, cari încă voiau, să aibă parte în pntere și în toate cele ce are aceasta. Concurența partidelor și cu aceasta asprimea luptei a crescut repede, și nici chiar un bărbat de talentul și de energia brutală a lui Coloman Tisza n’a putut, să se țină la putere. încă și mai puțin au putut-o aceasta epigonii lui, re- ceptai cărora s’a desenat mai mult ori mai puțin în lupta asupra catolicismului. Asta se poate zice mai ales despre Bânffy, pe earele îl priviră de un al doilea Tisza. ca- rele însă aveă numai brutalitatea, dară nn și mărimea și vederea cea largă a acestuia. De dragul lui in afacerea nunțiului Agliardi nu numai au jertfit pe ministrul afacerilor esterne Lălnoky și cu aceasta competența bine d ele i mi na că, ce o aveă primul ministru al monarhiei, ci tn ce chip jertfiseră de dragul Ini Tisza naționalitățile, așa an jertfit aenm de dragul lui Bânffy și barierele cele mai de pe urmă, cari se mai ridicau împotriva absolutismului mai ori lății din casa deputa- ților diu Pesta: Dreptul de veto al regelui și cel al casei magnaților. Aceasta s’a în- tâmplat acum sunt 10 ani. când cu lupta pentru legile bisericești-politice, și bărbatul, carele ca ministru de honvezi din cabinetul lui Bânffy a dobândit dela împăratul sanc- ționarea legilor acestora și pairsehub-ul. se chiamă Gâza Fejârvâry! După ce s’au sfârșit luptele biserieești-politiee, a ieșit în chip tot mai acut ia iveală, că nu se mai poate susțineâ gospodăria aceea, carea se numia pe sine însă-și liberală. Lupta de oposiție se făcu tot mai înverșunată, eco- nomia latifundială se îngreuia tot mai tare pe viața economică, și corupția gentryei, carea tr4ia o viață, ce întrecea starea sa materială, și cea a alaiului ei produse în țară o ferbere mare așa, că nici reformele lui Coloman Szell nu putură, să aducă vre-o ameliorare. Sistemul oligarhiei aristocratice poenia în toate închieturile, și în țară se porni asupra ei năvală — sub parola: „îm- potriva partidului din Viena!" „Acum începură ase schimba fără de I veste posițiile pe câmpul luptei politice. ’ Domnii dela gentry aflată, ca sistemul Ini I Tisza celui bătrân mai mult nu se mai poate susțineâ, că ei sub flamura aceasta mai mnlt nu-și mai pot tunde oițele. Mai curând decât sfetnicii din Viena cunoscută ei, că stăpâuia maiorității guvernamentale e pe sfârșite, și cu o linsă de scrupulozitate ne mai pomenită nieăiria și nici când pără- siră cioțanii aceștia naea, ce se cufunda. Ei trecură iute de ceea latnre și negară, ceea ce ziseseră și scriseseră ieri, pentru ca cu numele sale cele binesunătoare să se puuă în fruntea grupei de putere celei none și să amăgească poporul din nou cu privire la protivnicii Ini cei adevărați. „Cercară un punet de conflict eu co- rona. carele să deslănțuiască, dacă s’ar puteă, o luptă nevindecabilă; așa puteau să înfățișeze din nou „Viena" ca vrășmsș, puteau să strălucească înși-și ca mântuitorii Ungariei, și larma de luptă aveă să facă neauzită strigarea după pane și iucru. Aceia, cari poartă vina pentru stările de astăzi din Ungaria și an tras diutr’însele folos, aceia cercară în chip isteț, să abată mânia poporațiunii asupra „Vienei", ei îm- pinseră Gestiunea limbii de comandă pe primul plan, ba se puseră Înși-și din nou în rândul cel dintâiu al luptătorilor, sperând, eă așa din nou vor ajunge la putere. „Aceasta a fost greșeala cea mare, carea a făcut-o „Viena" în Ungaria. S’au încrezut în niște oameni, au Înzestrat cu plenipotențe niște oameni, cari s’au ținut la pntere pe sine și stăpâuia elicei sale prin aceea, că au inspirat țării, că ei o apără împotriva absolutismului „vienez" amenin- țâtoriu. — de răpirea libertăților țării din partea „camarilei". Beizebub zugrăvi pe dracul pe părete. E întru adevăr o irouie cruntă, cu grăian despre „scutirea liber- tăților" mamelucii lui Tisza, oligarhia nobilimii magiare, carea cu haiducii sei, și când aceștia nu erau de ajuns, atuncia cu miliția „ueagră-galbenă" sugruma ori ce mișcare liberă. Dară curând aflară domnii aceștia, că tactica aceasta veche singură mai mnlt nu poate să dea pept cu ferberea din țară; eă nu vor reuși, să o abată în chip dăinuitoriu împotriva „Vienei". de oarece principiile împăratului Francișc losif FEU1LLET0N. Un nou scriitor. (Emil Gârleanu—Emiigar.) Scriitorul nou. despre care vreau să vorbesc, e dl Emil Gârleanu, cunoscut de dincolo, sub pseudonimul Emiigar, iar aici aproape necunoscut. Nu e nume nou, ei scrie tot într’una în revista „Făt Frumos" din Bârlad, a cărui suflet și viață dela ei vine. Dar câți cunosc, de aici dela noi, această foaie, și câți vor fi chiar și de din colo, cari s’o cetească? Foaia e una dintre cele mai bune de dincolo — și alăturea cu „Sămănătorul", pe urma căruia a răsărit, sunt cele mai puternice representante a cu- rentului nou în literatură, a curentului ro- mânesc, opincăresc, cum l’au poreclit bonju- riștii înglobați la carul decadentismului mu- cigăit. Puțini cetesc această revistă, în care ni-se îmbie spre cetire o literatură înte- meiată pe principii naționale și o proză limpede și frumoasă, și de aceea puțini cu- nosc și numele acestui puternic scriitor tinăr. al „acestui puternic cântăreț al renașterii noastre," cum îl numește dl lorga. Pe Gârleanu îl putem pune alăturea Ini Sadoveanu și Sandn-Aldea, cei mai buni scriitori ai generații tinere de dincolo. El pășește acum pentru prima oară cu volum. Dar eartea. deși cea dintâi, ni-1 înfățișază ca desăvârșit stăpân pe felini de scriere și de povestire. Nu întimpini La dânsul cer- cările cam dibuitoare după lumină din cel dintâi volum al lui Sandn-Aldea. nici nu te jignește prisosința vorbei și a acțiunii, de care ne poticnim în multe din bucățile scrii- torilor tineri ieșiți proaspet la iveală. El e în brazda curentului nou. a celui mai lu- minos și mai întreg ia suflet curent. Și se ține de acest curent al opincarilor „obrăz- nici și impertinenți", nu prin subiectul po- vestirii sale, care nu e nici decât din viața satelor noastre, mojiceașcă și infectă pentru nasurile subțiri a „filfizonilor pomă- duiți", ci se ține de acest curent, e în rândul preoților ce slujesc la acest altar de sfin- țenie și de cinste românească, prin graiul său tăiet și frumos încondeiat, care e graiul satelor și al românimii bune dela orașe, — și prin sufletul cn multă lumină și curățănie cinstită și caldă, ce se desprinde din pove- stirile Ini. în sufletul acestui scriitor vie- țuiește floarea cu bună mireasmă a dragostii, a celei mai neprihănite dragoste față de pământul țării sale, față de oamenii de ori și ce treaptă a neamului său, față de vre- mile trecute și față de o clasă de oameni ce acum se stinge în harhătul de bucurie a celor răi, și spre durerea și mâhnirea celor buni; — acesta e cuvântul, pentru care acest scriitor e puternicni cântăreț și crainic a reînnoirii noastre, alăturea cu alții ce-i avem și ni-i va da Dumnezeu de acum înainte. Cartea d-sale se chiamă: „Din bătrâni* și cuprinde schițe din viața boierilor mol- doveni. Boierimea, de care ne vorbește dl Gârleanu, nu e șpita boierilor ciocoiți ori subțiați la sânge prin amestecuri de năra- vuri și apucături străine, ci e boierimea românească, sunt boierii pământului moldo- venesc, ce nu se deschilineau, decât doar numai prin haiaturi și rădvane domnești, de țărănimea acestui pământ. E boierimea cn multă cinste și omenie în purtări și în fapte, țiitoare la obiceiurile țării și cu multă credință și cucernicie față de legea iui Dumnezeu și față de curățănia căsnicii lor. Aceasta a fost adevărata boierime a pămân- tului și a neamului românesc. Aristocra- țimea de astăzi, căpătuită în bunuri ne mun- cite și trecută prin eăleala unei creșteri șubrede și pripite, e creanga uscată, e ra- mura descheiată dela trupina neamului, prin care curge nu sângele neamestecat a vieții și al firii noastre, ci sângele mocnit a unei felin de vieți ușoare și cu păcat. Această clasă de oameni își are, își câștigă cântăreții și trubădurii săi, cari în stihuri bolnave și în versuri de preamărire grețoasă și scârnavă. lingușesc înfumurarea năroadă a capetelor săci și a inimilor sterpe, în vreme ce găgăuții și înglodați în aristo- erațimea păcatelor și a slăbiciunilor, căci astăzi numai aceste au aristocrațime — îs tămâiați de fumul ieftin al jertfitorilor ne- pricepuți și întunecați, în vreme ce se pros- lăvește prostie și nemernicie, — era se treacă, să se stingă nebăgată în samă de nime treapta de oameni cinstiți și fără păcate, de caro îs legate toate clipele de Inmină și sărbătoare din trecntnl nostru. Aici e me- ritul netăgăduit ai dlui Gârleanu: că s’a încumetat să descopere nn colț scump din viața românimii de dincolo, să scoată la iveală, în strălucirea și cinstea, ce li-se cade, pe boierii români ai țării și ai pământului moldovenesc. Nu ni-se înfățoșază aici boierimea veshe. dinainte cu doue-trei sute de ani; hărțuit’a neîntrerupt de trebile de cârmuire' ale țării, Nr. 50. UNIREA Pag. 415. sunt cn mult mai cunoscute, decât să-l poată înfățișa ca pe un tiran absolutistic. ți ci și faptele Ini încă se împotrivesc cu acțiunea nnei camarile tainice. . Acum s’au avântat deci la inconștiențiositatea aceea infamă, că prin alusiuni hulitoare, cari nu se putean prinde cu mâna, an tras In luptă și persoana clironomidm, și In taină au dat parola, că trebue să apere Ungaria împo- triva lui. „Audacter calumniare, semper aliquid haeret!* Împotriva unor alusiuni de acestea, cari nn se pot prinde, firește eă omul se poate lupta numai cu anevoe. și în posiția de prinț împărătesc și moștenitoriu al coronei aceasta e absolut cu neputință. Afară de aceea cum ar ajuta combateri, când doară mintea sănătoasă trebue să spună limpede, că interesele pnrtătoriulni coroanei sfântului Ștefan în totdeuna trebue să pur- ceadă paralel cu cele ale Ungariei, ba sunt chiar identice cu ele. Desvoltarea liniștită și pacinieă. bunăstarea țării e plăcută dom- nitoriului. contrariul a bună samă li va fi dureros. Se zice, că interesul lui pretinde o poziție puternică In afară. împotrivește-se oare aceasta interesului Ungariei ? Are oare monarhul lipsă de armată spre scutul său personal ori spre parăzi? Spre așa ceva doară ar fi binișor de ajuns o ceată mică de pretoriani. Armata e de lipsă spre a scuti țara împotriva vrășmașului din afară, și acest vrășmaș din afară amenință nu numai castelul regesc, ci și cel al nobilului și casa eetățanului șl a plugariului. „Otrăvirea sistematică a opiniei pu- blice, căreia nici un mijloc nu-i este prea rău. prea de jos, lucră fără de scrupul într’acolo. ea Intre dinastie și între popor să producă o prăpastie, pentruca din acea- sta să tragă foloasele sale. Dară nu i-se vor deschide oare totuși poporului ochii, și și desele frământări războinice. ci ni-se pune înainte această boierime din vremile mai dincoace, din vremiie de prefacere, de re- naștere și de formare a țărilor românești. Bătrânii aceștia nu poartă lună cu vrăș- mașii de afara ai pământului moldovenesc, cari acum nu-se, mai arată, ci sunt în luptă în vrăjmășie cu tinerimea nouă și înstrăi- nată, cn „bonjuriștii* și „filfizonii pomăduiți*, cari socoteau pe acești bătrâni țiitori la cinstea și obiceiurile țării, ca pecingine, ca boală socială. Acești bătrâni, jigniți în sufletul și în omenia lor, se închid Tn curțile lor, ca în niște „cimitire*, unde nu le ră- mâne. decât numai amintirea eu duioșie a zilelor de ieri și ținerea cn grije și sfin- țenie la obiceiurile bune din bătrâni. Și numai când cinstea acestor bătrâni cu „sân- gele tare ea vinul cel vechiu*. e pălmuită de obrăznicia domnișorilor „apoși la sânge* și neeopti la minte, numai atnnei acești bătrâni, j guiți în cinstea și în bătrânelele lor. își părăsesc casele și liniștea și dau meritata nedeaosă acestor bonjuriști. (Boierul lorga Buhtea) însușirile ce se desfășoară din această 8*riere a dini Gâ^ieanu. sunt însușirile pro ini namd scriitorilor de mâna întâi. U i aier de coste de liniște și de mulțâmire snfl-teas *ă se deonnue din întreagă cartea. Net o notă j gnit'are. nici un accent de prisos. Aiâtn stăpânire pe felini de a scrie și n safl-im si acțiunea persoanelor îutim- o nin (a ouțîui Cluj au inciirs în anul scol, cureut urmă- toarele eontribuiri deia Eseel. Sa Dr. Victor Mihâiyi, .Mitropolit coț. 100. — deia insti- tutul de grecii t „Oravițana’ cor. 20. — dela institutul de Credit „Șercăiaha“ cor. 20'. dela’ Mon.i loan Maior. - protopop, Aind eor. ne 25. Total cor. 165'— Suma in.cursă' e de- pnsâ la banca „Economul’, unde sunt de a se adresa toate.ofertele mariuimoase, pentru cari și pe această cale deosebit este rugat onoratul public românesc. Cluj, ia 12 Dec. 1905. — Dr. luliu Florian, rectorul mesei stud. acad, . , Veșți dp revoluție. Sufletele păcătoase, mereu neliniștite de voacea neadurmită a conștiinții, au făcut larmă in țară,'că Ro- mânii de pretutindeni, dar in ai ales cei din munți, pregătesc revoluție si adună arme.' Alarma a fost dată de „Hazânk“, foaia magnaților magiari .... și români. Cum ni-se vestește, denutații români au protestat telegrafice la Majestatea Sa contra acestor știri tendențioase, ; >. • > Constituire. Societatea română aca- demică social-iiterară „Carmen Sylva* din Graz (Adresa Sporgasse 29.), și-a compus în adunarea de constituire, ținută în 11 Nov. a. e. următorul comitet,, peptru anul administrativ 1905/61. Președ.: Cornel Dă- rămuș. stud. med. Secretâr: Aurel Do- brescu. stud. med. Cassar: Ervin Cătinean, 8tud.- med. Bibliotecar: . loan Albon, rer. mere. stud. . Convocare. Despărțământul „Biei— Dieiosânmărtin" al reuniunii învățătorilor români gr.-eat. din Arhidieceză. își va țineă adunarea de toamnă, în școala gr.-eat. din Betbien-Szt.-Mikios, în 23 Decemvrie n. 1905. la oarele 10 a. m., la carea să Invită toți membrii ordinari și .ajutători ai Reu- niunii, pe cnm și toți, cari doresc înaintarea învățământului nostru poporal. Georpiu Săbău, president. Constantin Frâncu, notar. Dela societatea meseriașilor. Duminecă în 10 Decemvrie a avut loc a doua serată literară. De astă-dată a vorbit prof. Gavril Precup, presidentui societății. Tema a fost „Dragostea de neam’. Erau de față nn număr frumos de meseriași, mai ales calfe, apoi și câteva dame. Espunerile conferen- țiaruiui. au fost ascultate cu viu interes. Declamatorii începători fiind, s’au produs destul de bjne. — Proxima serată va fi mâne Duminecă în 17 Decemvrie. Va vorbi prof. Aron Deac. va. declama sodalul Ni- colae lena șei. Avii Două fete de preot orfane de amândoi părinții, să ofer ca fete în casă, sau ea crescătoare la copii în familii ono- rabile. Pretensiuni modeste. ■ Cătră învățătorii români gr.-eat. din tractul Alba-Iulia, Iubiți colegi! Pare-eă nu-mi vine să cred că Marți dimineața în 5 1. c, a închis o*hii pentru vecinieie sim- paticul și de toți iubitul profesor Aurel P. Bota. La știrea aceasta' : neașteptată, ;cu' greu cred, să rămâie ochiu „care să nu lăcrămeze’ la cei ce l’au cunoscut mai de aproape. Cu toții știm, după cum susține și org. mitrop. noastre, eă regretabilul prof. Bota a fost unul dintre cei mai simpatiei și mai inteligenți membrii ai corpului didactic deia școalele din Blaj; cu toții știm câ era întruparea bunătății, păcii și blândeții; iar fațâșie^evii ș^, astăzi ațâța învățători ai&rhidielezei, era „desăvârșirea unui suflet plin de dragoste și iubire? — Iubiți colegi! Acest neîntrecut fiu al tractului nostru până la anunerea în negrul mormânt nu și-a putut ‘stăpi^/i0irea\.câti$;p^ român și dragostea cătră causa școlară, eari au po- tențat chinurile trupești, ce l’au smuls dintre noi atât de timpuriu și pe neașteptate. — Veniți dar Voi mai imâiu, cei din jurul lo- cului sfiti natal (Șard) să-i împletim o cu- nună neveștejită! Rnpeți din avutul vostru, la care a contribuit de mult neuitatul prof. :Bota. eâte q coroană; adunați- apoi .câte.nn filer-doi și dela fiii neamului nostru și deia toți elevii vostrii. pentru cari V’a pregătit cu atâta dragoste fericitul Bota, cari sume apoi să le trimiteți din vreme, eel mult râdă în' 22 I. o. la adresa eassariului desp. reu- niunii noastre: Aurel Pop îd Șard, eu seopul sâ punem basă. unei fupdațiuni „Aurel f. Bota“, din care să se împărtășască ia timpul Săi fiii învâțătoriului român, pentru care a înotat în viată, Iar pe membrii comitetului „Desp. ’Albâ-Iulia“ îi învit prin aceasta a se presenta necondiționat la locuința sub- scrisului. Sâmbătă în 23 crt. pentru a sti- liza literile fundaționali. și eventual up apel al dese, nostru. în acest șens. cătră tbți învățătorii Arhidiecezei. — căci, repet, nu cred sâ fie elev al său. care să nu lăcră- meze și să; nu-și aducă aminte de fericitul profesor Aurel P. Bota. —. în veci pome- nirea Ini! — Alba-Iuiia. la .12 Decern,vrie 1905. Cu dragoste colegială: loan Pampu, președ. desp. Alba-Iulia. ‘ ' t Teodor Vandor. Duminecă sara s’a stins dună o' boală îndelungată și ne- cruțătoare Teodor Vandor, vicerectorul se- minarial. profesor la școala civilă de fetițe. S’a născut în Blăjei la 1869. a studiat în Mediaș și Blaj, fiind totdeună între cei din- tâi. La 1888. a absolvat gimnasinl. și la 1892. teologia, fiind trimis la pedagogia superioară în Budapesta, pe care o termină la 1897. Minte ageră, profesor și predicator foarte bun. Vandor s’a stins în cea mai frumoasă etate. Moartea a fost pentru el o binefacere, seăpându-l de lungi suferințe. Ceremonia funebraiă a fost pontificală de rectorul șeminariai Dr. Isidor Marcu, ca- nonic mitrop. A nredicat spiritualul semi- narial Ștefan Roșian, schițând lupta după fericire. Corul clericilor sub conducerea nrof. Murășan, a cântat jalnicele cântări. La groapă clericul Gocan a rostit un doios . adio. . în veci amintirea lui! AVIZ 1 cultivătorilor de vie.-- ae află de vânzare viță de vie foarte frumoasă altoită în viță cu rădăcină americană, după cel mai excelent metod (altoire lem- noasă). După trebuință ori ce soiu de viță. — Comandele să se trimită la adresa: GEORGE ȘER- BAN, paroh gr.-eat. Smig (Somo- gyom) u. p. Medgyes. (27) 5—6 , AVIZ! ; De pe hotarul comunei Loman s’a rătăcit o iapă roșie de 3 ani — cu: coada și părul din frunte re- ' tezat — și albă în spate de șea, t — cine o află se o înștiințează primăriei comunale din Loman. Loman, cerc Szaszebes (com. Nagyszebe) la 10 Decemvrie 1905- ! IANCU ȘTEFAN. (34) 1-1 r). . 1 jLa numărul acesta se alĂtnrâ o invitare de abonament la revista 99Orlzontul“. Pag. ‘ 418. UNIREA. Nr. 50. PARTE SCIINTIFICA-LITERARÂ. SSSSB! Hipnotizmul. (Continuare). Ca s& încheiu cu faptele acestea superioare, mai observ, că pe lângă medicii și profesorii, citați In favorul lor, mai sunt o mulțime de martori și cazuri, pe cari le-am omis. Cin» voiește mai multe, cerce la auctorii citați, ori la Franco op. cit. pag. 116—135. De Încheiere numai atâta mai adaug, că cu studierea șî analizarea faptelor acestora hipnotice transcedentale, se ocupă mai multe societăți de medici renumiți și bărbați de știință, numai și numai cu scopul, să afle adevărul. Atare societate e de ex. societatea: „Annales des Sciences psychigues ;* și „Proceeding of fhe Society for psychical Research*. Societatea aceasta Întrunește In sine floarea bărbaților de știință din Anglia. Președintele ei era Oliver Lodge, profesor de fizică la universitatea din Oxford, vestit prin publicațiunile sale, iar printre membrii săi număra pe cele- brul bărbat de stat Gladstone, apoi pe profesorii: Creokes, Alfred Russd-Wallace, și alți. ‘) Aceștia de ani de zile înregistrează cazuri de telepatie etc., dovedite cu toată critica istorică; iar trei bărbați de știință englezi: Gumey, Myers și Podmor au adunat peste 700 de fenomene hipnotice superioare tn opul lor: „Les Hallucinations*; așa că ei au ajuns Ia concluzia: „Experința do- vedește, că telepatia, adecă transmisiunea cugetelor și a sentimen- telor din o minte într’alta, fără de intrevenirea organelor simțu- ale, e un fapt*. Articiul IV. Hipotezele pentru explicarea fenomenelor hipnotice. Hipotezele, ce ie vom înșira aci se referesc numai la feno- menele inferioare ale hipnotismului. Despre fenomenele lui supe- rioare voi vorbi în articiul următor. Toate hipotezele, câte s’au inventat până acum, pentru ex- plicarea faptelor hipnotice, se pot reduce la două clase. Clasa primă e: a hipoiezelor obiective; a doua: a hipotezelor subiective. Hipotezele obiective pun de cauză a fenomenelor hipnotice ceva agent real și obiectiv, care trece din hipnotizator în hip- notizat. Cele subiective ascriu fenomenele hipnotice imaginativei individului, excitată ori neexcitată de hipnotizator; favorizată ori nefavorizată de predispoziția personală a hipnotizatului. I. Luăm clasa primă: Hipotezele obiective. Acestea au fost susținute de magnetizătorii vechi și de unii hipnotizatori mai noi, puțânei la număr. De aceea mă voi scăpa de ele pe scurt, căci în zilele noastre au numai valoare istorică. — Văzând ei fap- tele magnetice, respective hipnotice, și vrând să le explice, și-au închipuit un fluid universal, care ar străbate toate corpurile. Flui- dul acesta unii l-au numit: fluid magnetic; alții: fluid nervos, vital, animalic, simpatic, zoomagnetic, electrodinamic, eteric, hiisteric, etc. Alții ziseră, că fenomenele hipnotice ar proveni dela o anumită forță nervoasă transmisibilă, carea ar lucra după norma curentului electric indus. Alții, și în special pietiflii, atribuiră fe- nomele hipnotice îngerilor buni; alții în fine mărturisiau, că nu cunosc cauza fenomenelor hipnotcie. Pe aceștia i-am putea numi: Hipnotisti agnoiști. Ce să zicem la hipotezele acestea? Ele azi sunt părăsite mai de toți hipnotiștii. Ba chiar de le-ar mai susținea cineva, nu se pot admite. . a) Pentrucă ar trebui să se dovedească existința fluidului aceluia, ca să-l putem pune de cauză a fenomenelor hipnotice. b) Pentrucă avem cazuri de autohipnotizare. Acolo este ca- zul muierii, ce se hipnotiza pe sine, prin fixarea globulețului dela căpătâiul patului, și a celeilalte, carea se hipnotiza prin recitarea formulei: „Dre Beuanis adoarme-mă.“ E adevărat, că s’ar putea zice, că muierile acestea, prin privirea fixă și prin recitarea for- mulei, ar fi trezit numai fluidul magnetic, ce s’ar fi aflat In ele; și că prin urmare fenomenele hipnotice, ar fi provenit dela fluidul magnetic propriu. Dar aceasta nu se poate admite, «) Pentrucă nu se dovedește existința fluidului aceluia, p) Pentrucă fluidul acela, deși ar putea explica unele fenomene hipnotice, totuși cele mai multe ar rămânea nexplicate. •) Civ. C*tt. aer. MU voi. V. pag. 41X c) Pentrucă fluidul acela magnetic nu s’ar putea iniecționa în alții; ori dacă s’ar putea iniecționa, nu s’ar putea guverna după caprițiul hipnotizătorinlui, așa ca acum să-i atace ochii; acum pi- cioarele; acum fantazia hipnotizatului; etc., pe cum vedem prac- tizându-se în hipnotism. d) Pentrucă fluidul acela 1n urma urmelor ar fi un fluid irațional, ca toate fluidele, pe când noi am văzut hipnotizări din depărtare, fapte post-hinotice la oare fixe, etc. Ar fi nebunie însă și numai să ne închipuim că fluidul acela nerațional ar fi cunoscut oara, la carea trebuia să între în hipnotizat, și persoana depărtată a hipnotizatului? Din aceleași motive nu se poate admite nici forța nervoasă transmisibilă. a) Pentrucă nu se dovedește existința ei, ci numai se pre- supune. b) Pentrucă forțele naturale își au legile lor constante, după cari lucră. Din contră aci nu s’ar ști cercul de activitate al forței acesteia, pentrucă ea ar putea hipnotiza indivizi din locuri de- părtate, și ar putea să-și deprindă puterea sa numai în anumite momente, când ar dispune hipnotizătoriul, pe cum am văzut în- tâmplându-se cu hipnotizările, ce aveau să fie la annmite oare. Aceasta însă este în contra legii de lucrare a forțelor fizice, cari au inflnință numai până la anumite margini, și cari lucră ori de câte-ori se află în condițiile recerute, independent de voința omului. II . Clasa a doua: Hipotezele Subiective. Hipotezele acestea încă le voi tracta pe scurt, pentrucă sunt eșite din modă, afară de cea pusă în locul din urmă. 1. Prima din hipotezele acestea e: hipoteza fantasiei. După hipoteza aceasta, faptele hipnotice nu ar fi altceva, decât nește jocuri de ale fantaziei hipnotizatului. E adevărat, că fantazia are un rol însemnat în faptele in- dividului. Ea cu jocurile sale ne poate procura veselie și întris- tare, după cum ne prezintă lucruri bune ori rele, pentru noi. Poate să producă în noi și sensațiuni de dureri, cum se întâmplă la hipocondri, și mai cu samă la persoanele anemice, nervoase ști histerice. Dar pentru aceea ea tot nu poate produce și explica fenomenele hipnotice. a) Pentrucă deși omul poate influința fantazia unor persoane bolnave ori fantastice, totuși nu se poate explica, cum de magne- tizătoriul poate să lucre asupra fantaziei persoanelor sănătoase, — și nota bene unii numai de acestea hipnotizează, — și maieu samă: în contra voinții lor. Căci ca să poată produce în mine fantazia-mi lucruri extravagante, e de lipsă ca eu să o secundez. Noi însă am văzut hipnotizări în contra voinții hîpnotizaților. Atare a fost de ex. cazul ofițerului cu Donato; cazul companiei de soldați, cu Hansen ș. a. Aceștia nu voiau să fie hipnotizați; prin urmare fantazia nu a putut concurge la adormirea lor. b) Nu se poate explica cum de hipnotizătoriul poate hipno- tiza și persoane adormite (în somn natural), de cari exemple Ri- cher citează mai multe. Căci în somnul; natpral e imposibil ca cel ce doarme să consimtă hipnotizătoriul iiî. Și cu atât mai vârtos nu se poate admite hipoteza aceasta, fiindcă au hipnotizat și animale, de ex. polipi, raci, broaște, șerpi ețc. Martor ne este Guermonprez profesor la facultatea de medicină din Lilla și Charcot*) In primul congres internațional al hipnotiștilor, ținut la Paris 1890, Guermonprez a susținut, că: „L’hypnotisation de ces divers animaux est un fait acguis.B c) Pentrucă hipnotizați! nu se silesc să între în statul hip- notic. Dacă însă fenomenele hipnotice ar fi productul fantaziei, atunci omul ar trebui să se silească cu fantazia sa să intre de de ex. în somnul hipnotic. De fapt se întâmplă altcum. El e cu totul pasiv, ba de multe ori se opune, și totuși se hipnotizează. (Va urma) ') La grande Hyitărie pag. 688—684. ') Oeuvres compUtes, Parii 1800 tom. IX. citati* Dr. Lapponi pag. 146. Nr. 50. O N I R E A . P*g- 419- în cazul din urmă totdeauna tre- I bue să cugete omul la nunta deja întâm- I plată, să cugete la la &otvi- rapizi}, în cazul dintâi nu. Mvijoreitiv tnsemn- nează pețirea unui bărbat la o femeie, tnsă pe lângă acea mai însemnează și lucrarea acelora, cari au dreptul de dispunere preste fecioara de măritat (părinții, frații, rudenii) și este egal cu a promite de soție, a-o lo- godi. Pasivul pvrioTtvea&ai stă despre fată în înțelesul a fi pețită, a fi cerută, și iarăși mediat despre pețitoriu a peți pentru sine, a-și logodi o fată. Acum deși fără toată îndoiala unele exemple classice pentru yvo- otiviiv dau înțelesul radere sponsam proco și prin urmare în mod pasiv este egal cu „a fi predată pețitoriului, a fi mă- ritată/ totuș însemnarea cea dintâi este însemnarea fundamentală și așa de prepon- deratâ, în cât H. Stefanus în opul său the- saurus linguae grecae în contra lui Erasmus tocmai nega, cumcă încât cunoaște el lite- ratura, se^ar fi exprimat când-vă cuacfibta vorbă predarea fetei la mire, adecă se-ar fi exprimat ducerea acasă solemnă cu nuntă. ' Aci nu'se poate face provocare' Ia alo/os a iui Homer, pentrucă aci ce e drept e socotită soția deja măritată, însă prin aceasta nu-i zis, cumcă uv>]OT^ ar fi ’ j deja «Ao/og, ci cumcă alo/og este o xarâ fivtjorfiav raped-eioa, așa dară e aceea So- ție, care a fost pețită cum se cade.. , Și dealtmintrelea se împreunează cu gvijOri} conceputul unei itaQ&ivos dntlQav-■ Tot aceiași idee ni-o dă și traduce- rea latinească:^»» esset despoiata, mater ejus și siriaca: kad me khiro voth Marjam emmeh (mekhir0=dexponsata, mai bine zia- imta, venUita^ “ La Luca însă expresiunea ■xag&ivoț Egviiorevyivii de necese mijlocește, ca cetitori din Grecia să cugete la mireasă, încât ea încă nu petrece în casa logodnicului. Căci . precum nimerit observa Schegg femeia care potrece în casa bărbatului său poate fi ca ,nupța ÎQpă fecioara, însă eă îp ochii lumei nu se mai numește așa. Xuca de fapăt ar fi trebuit se adaugă 7 wh, precum și sună ; textul reșeput la Luca II. 4. 5: „Aripii Se xai ai^v Mapt a fi peprifiTErpivi} avrtii rvvatzi, ovQi} lyxvi<>,u însă abstrăgând dela usul limbai ' cla- sic, și în traducerea celor șeptezeci (jn septuaginta) verbul pwyjrvM&at corespun- de constant terminului hebraic ara s și lo- cul dela I. Macc. III. 56: „Și a zis celor ce zideau case, și celor ce-și logodise muieri (pvipjTEvopivove ywai>xa^), și sădise vil, și celor fricoși, să se întoarcă fiește carele la casa sa după lege",. este un document biblic faptice și limbalmihte egal de puternic pen- tru acea, cumcă Jp Ew>ii<3.itvpiyii încă nu avem înaintene pe mireasa dusă acasă. Dacă ne vom aduce aminte cumcă Mateiu a scris evangelia sa în limba he- braica și cumcă și textul grecesc a avut tn ' vedere pe adresați, cari aveau cunoștințe bune despre formalitățile j uda! te cu privire la încheierea de căsătorie, atunci de bună samă ne va veni, cu s greu a crede, cumcă expresiiinile ‘ iprijotivpErii și pv^orEv&Elaa I .folosite de.. aderenți, ai theocrației-judaioe. arînsemtna'altogva, decât’ceăce 'pi'btihăe tex- tul simplu și drept, , (Va urma.) , Căsătoria preacuratei fecioare MARJA cu s. /08IF. (Continuare.) Ci uzul matrimonialul așa de puțin se rec ere spre esența căsătoriei, încât cu re- tragerea mirilor în chuppa mireasa se numia nupta, fie fost întâmplată dormirea la olaltă sau nu, la ce după simbolizarea de mai târziu preste tot nu este de a-se cugeta. Voind însă cotuș a afla baza de ex- plicare pentru ducerea acasă tn cortul de nuntă (chuppa), atunci aceea ni se pare mai aproape, cumcă adecă prin ducerea acasă se însamnă, că folosirea cea oprită ex stă- tută scribarum a căsătoriei acuma este per- misă și mire șî mireasă întră acuma în de- plina putere a drepturilor sale. Dacă cineva pentru a documenta că numai amestecul carnal ar face închinată căsătoria, se-ar provoca la locul, mai sus citat al Deut. XXII 28 șt urm. ca și când strupratorul nolens volens ar fi declarat dc soț de căsătorie, atunci se pare aproape cumcă aci ocurâ ah parhermeneutna; pentrucă acî se explică numai, că defloratorul fecioa- rei spre pedeapsă trebue să o ie de soție, să devină bărbatul ei de căsătorie, nu insă, că doară el prin fapta lui păcătoasă o ar fi și luat în căsătorie. De bună samă rabinii afirmă cumcă la căsătoria le viratului nu. este permisă prin lege nice o cununie și că se poate numi numai lege-obiceiu (ex recepția mori bus), dacă se cerea solemnitatea comună la căsă- toria-cununată (Sfwagerhe) și dacăse pedep-' I —-cafainuel; căci ar fl destul : în sine ziceau ei, și numai fapta concubi- tului pențru a recunoaște pe Ie vi r și fra- ți r i a ca soți de căsătorie. Insă privind lu- crul mai deaproape, se va arăta, că și aci concubitul legitim (despre carele se: zice tn Qidduschin I: Cumnata fratelni repauzatului devine soția cumnatului său. prin concubit> nu încheie căsătoria, ci este sem nul că^- toriei deja înainte și logice închieate între i e.vi r și fratria, deprinzând ei potestas nutua a predărei carnali an primită în urma legei divine. Dacă însă copula din greșeală se întâmpla silită, atunci puterea ei căsătoricească este a se nega a priori; ea poate fi la tot cazul numai cauza cumcă mai târziu s’a impus închiearea căsătoriei de bună voie sau sub pedeapsă. 2. Cuvintele epvrpJTevptvi} și fWijoTsv- la Luca I. 26 și la Mattel. 18. Pe baza dreptului matrimonial judaic avem acuma să explicăm relațiunea indicată la Luca și Mateiu între Maria și losif. Motive linguistice și obiective pretind, ca ambe participiile să fie luate In contrast cU (măritată, dusă acasă, soție legi- timă) și așadară ele nu sunt alta decât ecuivaientșle grecești aleexpresiunilor he- brăice ’arusa și meorasa „logodită", „măritată". . Deja alegerea verbului pvijaTevetv mi- litează pentru acea, cumcă evangeliștii vo- iesc a prezenta pe Maria lectorilor săi mu ca nupta,, nu jca dușă acasă .de cătră mi- rele său, ci ca logodită; ' Pentrucă ■ după usul limbai classic uvijorivEO&ai ca și lati- nescul desponsari se pune în contrast cu yaptia&ai și în contrast cu Dare de samă și mulțârnitâ publică. (Continuare și fine.) Berdnyi Sândor ref. 40 fii. Olă Istvăn zii. ref. 20 fii. Balog Andrăs zii. ref. 40 fii. Szilăngyi Kăroly zii. ref. 10 fii. Barabăs Mihăy ref. 60 fii. Pap Imre ref. 1 c. Sziics Jănos ref. 20 fii. Gyulăs Jănos ref. 20 fii. Tollas Sândor zii. ref. 30 fii. Fazekas Găbor ref. 1 c. Barăt Păi zii. r. c. 60 fii. Kislmre ref. 40 fii. Sorâdi Jdzsef ref. 20 fii. 20 fiL Csarnai Istvăn ref. 10 fii. GyOngybsi Antal ref. 20 fii. Sarădi Istvăn ref. 20 fii. Beld- nyesi Sândor ref. 40 fii Varga Gyula ref. 40 fii. Andrasitz Sândor r. c. 20 fii. Hacsi Imrend ref. 1 c. Hacsi Ferencz ref. 1 c. Csajbdk. Antal zii. r. c. 1 c. Kis Lajos ret 40 fii. Ozv. Ijjes S.-nd ref. 20 fii. Koncz Găbor ref. 20 fii. Barabăs Gâbor ref. 20 fii. Kovăcs Gâbor ref. 20 fii. Vincze S. ref. 20 fii. Jdsvai L. ref. 20 fii. Miklos Păi r. c. 4Q fii. Csarnai Mihăly ne ref. 80 fii. Topoti Imre ref. 1 c. Tapoti Găbor ref. 1 c. llles Gâbor ref. 40 fii. Mânyodi Joszef ref. 80 fiL Veres Ădăm ref. 60 fii. Bdkdi Istvăn ref. 40 : fii. Tot Gâaor ref. 10 fii. Halăsz Lăszlo ref. 20 fii. Borok lănos 20 fii. Harsănyi zii. ref. : 10 fii. Fazekas Mihâiy ref. 20 fii. Nagy lânos ref. 20 fii. Nagy- Bălint zii. 20 fii. Horvât lakab ref. 20 fii. N. N. 20 fii. Văgo ■ Ferencz ref. 20 fii. Cșajbdk Istvăn ec. r. c. ■ 1 c. Morădi Mihăj zii. ref. 20 fii. Simon Istvăn zii. ref. 1 c. Gsajbor Josef zii. r. c. 26 fii. Csukâs Istvăn ref. 08 fiL Szakâcs Jozsef ref. 20 fii. Lukâcs Gyorgy vinicer r. c. 2 c. Hubai Jdzsef ziL ref. 1 c. Horvât Antal zii. ref. 40 fii. Kovăcs Gâbor ref. 10 fii. Gyorgybsi Gâbor ret 20 fii. Varga Săn- dor ref. 10 fii. Marădi Jozsef 20 fii. Koloszâr Gyula r. c. 1 c. Csukăs Jdzsef ref, 20 fiL Tot Lajos ref. 1 c. Bajnok Andrâs zll. r. c. 2 c. Kerek Lajos ref. 20 fii. Hajzer Mihăly r. e.' O8 fii. Mike Lajos ref. 20 fiL Totlănos tișler 2 cor. Kerek Mihăly ref. 20 fii, Foga- rași Josef zii. ref. 20 fii. N. Barabăs Istvăn ref. 80 fii. luhăsz Sândor ec. r. c. 2 c. Ke- lemeh Agnes zii. r, c. 1 c. Pintye Zsuzsăna zii, g. cat. 2. Din întreagă comuna am co- lectat deci 376 cor. 57 fii. treisute șeptezăci șt șese cor. 56 fileri 34:. Din petrecerea aranjată tot în scopul din chestie venitul brut curat 154 cor. 60 fii., — din care substrăgându-să spesele de 63. cor. 82 JU. rămâne venit curat 90 cor. 78 fii., adecă nouăze i coroane 78 fii. , Suma: a) Ajutor extern (v. „dare de samă“ din „Unirea" nr. 41 ^și urmă- torii.) ................... 249 cor. 80 fii. \ ; b) Din comuna Hossiipăly 376 „ 56 „ $) Venitul neto din pe- trecere J ..... 90 „ 78 „ S’a colectat de toț . 717 cor. 14 fii. Care sumă sa depus in casa de păstrare dela posta din loc spre fructificare, până va ajunge suma de 1100 coi. încât adecă ne vor costa 3 clopotele în pond de 216 kilo- gram! și scaunul de fer de lipsă dela Tur- nătoria Novotny din Timișoara-Fabrik. Încordată mulțumind ferbinte tuturor dăruitorilor generoși pentru sprijinul dat micei mele turme cuvântătoare, și respec- tive întru mărirea lui Dumnezeu, — dar sperând încă ajutor și dela alți confrați, dela cari până acum nam reprimit colectele ..i. sunt în ' Hoiszfl-Pălyi, 31 Oct. 1905. ' devotat serv și frate mic , ■ George Hubic, ' ' paroh gr.-cat. Fag. 420 U N I R E A Nr. 50. Poșta Adminlstrațiunii. Am prțmit și cuietăm abon. dela: Ibănețti pe ] 905. MinMul-român pe 1904. Vă rugăm și pentru anul curent, căci în acești doi ani singur această plătire s'a făcut. Frata pe 1905. Carațieu. pe 1905 sem. 2-lea. Prin urmare abon. e achitat până la 31 Decemvrie 1906. Dr. A. Cs. ^bașfalău pe pătrariul Oct.—Decemvrie 1905. Unia- doara pe 1905. Gyireț (Bihor) pe 1906. V. N. Akna- sugatag pe 1905 pătrarul ultim. Greovaț pe 11902 sem. 2-lea 1903 întreg și din 1904 sem. 1- Csa^ălas. pe 1905 pătrariul ultim. Caaina, Beiuț pe Oct-— ' Decemvrie 1905. C. M. Năsăud pe 1902. Bardby pe 1905. Rebrisoara pe 1904 sem. 2-lea și 1905 sem. I. Foaia de aici, precum V’am scris și separat, se expedează regulat. Se poate, că la posta de acolo se Întâmplă ceva greșaiă. Binevoiți a Vă informa la postă șl a eerca după ea. Cu abon. mai restâți pe semestrul al 2-lea al anului curent. Cârnecta pe 1905 Bogata-rom- (Dees) pe 1905 pătrariul ultim. Jucul- ndbil pe 1904. Tasnăd-sZaruad pe 1904 și 1905. | Bikdcza pe timpul din 1 Februar 1905 până în 1 ! Februar 1906. Bichiț (p. Telciu) pe 1904 și 1905. Ohaba o de oase, podagrei, reumatismului, race- n < i lelor, durerilor de cap, dinți și nervi, < ► < > precum și scrintiturilor. 4 ele mai îm- i ► / < • bătrânite boale le vindecă. Prețul I cor. < • )j © _ — — -r—,Vț- ^9 Li mmițiiw niltura M.BiftMta le la 1886 uremia! ea artlia cea mare. ’ ’ 20 fii. și 2 cor. * ’ V ° Centarin. Contra morburilor de ’’G? 11 stomac, precum: lipsa de apetit, mis- JJ(b * * tuirea rea, catarul și aprinderea de ( ’ ’ stomach, greața și vomarea, sgârciurile (( .. cele mai grele. Leac sigur. Folosește (( M și la curățirea sângelui. Prețul 1'20 u w o Și 2 cor. o O < i Kaljodsarsăpării. Mijloc ex- < * (j) i * celent pentru curățirea sângelui la < । a o sifilis,-morburilor tinerețelor 1 sticlă o M o 2 cor. . , ♦ < > Laxbonbous. închiderea scaii- i» i 1 * nului e cauza diferitelor morburi, pecum i» । *1 palpitarea de inima, amețeli, dureri de 9 ° cap și alțele. Deci cine sufere de în- • 1 * cheierea scaunului numai de cât se co- • * 1 J* mandeze Laxbonbons, zăhărele purga- i J tive. plăcute și dulci la luat. Prețul u । (( I cor. in ’ • Chemicale, drogue, legături și bandage- ’ * । • l rie chirurgice. Instrucție pentru prepararea * * (> diferitelor vinarsuri, liqueruri, rum și altele. < I 1 < I Teuri russice, parfumuri, săpunuri, crem ex- (j । 0 celent pentru față și mani Articoli cosme- tici, o!eu pentru păr Esență pentru picatul (( și întărirea părului. Apa de gură și dinți pe * • cum și prav. Ori cte fel de articlu din branșă. ’ < > Toate foarte ieftine. Faceți întrebare și Vă Di 11 veți convinge. • I o Cornet Demeter, (> O apotecar in Szâszvărâs, în fața școalei Nr. 41. o < I (22) 7-10 ° *♦>>»•> 00 0 Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer Antoniu Ho^otny (24) 47—62 OffTOTTS J KțlVOTW T11LKS 1M4S3. în Timișora-pabrie se recomandă spre pregătirea clopotelor nduă, pe cum la tur- narea de nou a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea^de £ clopote Întregi anuonidse, pe lingă garanție pe mal mulți ani, 1 provăijute cu adjustărl de fer ;■ bătut, construite spre a le întârce cu ușurință în ori ce parte, în Îdată ce clopotele sînt bătute de o lăture prin aceea ce sînt mântuite de crepare. — Cu deosebirq rușomănd = clopotele găurite de mine Inventate și mai de mblte ori premiate,'cari sînt prevăzute în partea superiâră — ca violina = cu găuri; după figura 8 și pentru aceea aă un ton mal intensiv, mal adânc, mal. limpede, mal plăcut și cu vibrarea mal volumindsă, de cât cele de sistem vechili, așa, că nn clopot patentat de 827 kg. este egal în tonul unui clopot (!) de 461 kg. făcut după sistemul vechii. Ma) de parte se re comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, Tipografia Seminariului archidieteâan. Abonamentul: I Pentru monarchie : I Pe an 12 cor.,an 6 cor., ’/4 au 3 cor. Pentru străinătate: j Pe 1 an 18 frc., ' an 9 frc., !\ au ’ " 4 frc. 50 cm. : Foea apare în fie care | Sâmbătă. ' --------------«fi 13 Tot ce privește foaia să se adreseze la: Re- dacțiunea și admini* strațiunea „Unirei in Blaj. ei i----------------- înserțluni: Un șir garmond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., ay/treia oară 10 fii. «g Foaie bisericească-politică. Anul XV. Blaj 23 Decemvrie 1906. Numărul 51. Revoluția valahă. (=) De-o vreme încoace jurnalele ungurești au introdus, ca rubrică per- manentă, știri din ce în ce mai îngro- zitoare asupra unei pretinse mișcări re- voluționare a Românilor. Terminul erupțiunei, ci că era fixat pe ziua de 19 Decemvrie, când Românii în părțile Hunedoarei, Zaraudului, Abrudului, Făgărașului și a Bistriței, aveau să se năpustească asupra Ungurilor și să-i toace în cap, ca pe niște pui de găină. Căci arme încă aveau Românii noștri, în ținutul Bistriței, de pildă, Românii au primit transporturi întregi (din Ro- mânia !) de prav de pușcă, puști, revol- vere, poate chiar tunuri. . . în părțile Aradului, la Șoborșin, s’au ținut perchisiții complete, au mers oamenii siguranței cu lumina în turnul bisericei românești, să afle armele as- cunse de Români, pe cari le primiseră cine știe de unde, dela guvernul abso- lutistic al lui Fehervâri, ori poate chiar dela Ligă, său (ceea-ce e mai greu de crezut) dela țarul tuturor Rușilor. Bie- tul Țar, tocmai de revoluția Românilor îi arde lui acum, când in jurul lui armata e resculată, orașele i-se prăbu- șesc în flăcări și în exptosia destrugă- toare a hoambelor. Cetim zi de zi știrile aceste, zim- bind ca de niște alucinații ale unor descreerați. Se va găsi, în sfârșit în presa magiarâ și oameni obiectivi, cari vor spune adevărul si vor cere fățiș să nu se mai alimenteze astfel de știri alarmante, cari pot avea multe efecte bune, proiectate de înțăieapta coaliție, numai la buna-înțelegere între naționa- lități hotărit, că nu vor conduce. Și oameni serioși dintre Unguri, s’au aflat chiar în orașele „primejduite1*, cari să declare, câ totul e o minciună proastă, că siguranța ungurilor e de- plină, și eă Românilor nici prin minte nu le trece să se revoahe. Zădarnice au fost însă protestele lor; ză dărui ce protestele Românilor, a deputaților noștri naționali chiar! I ; S’a trimis, în puterea iernii mili- I ție pe capul bieților oameni, numărul jandarmilor s’a ridicat în mod înspăi- mântător, linia ferată e păzită de jan- darmi și miliție, cercetările decurg cu furie ne mai pomenită, și iată că ter- menul, când revoluția avea să isbuc- nească (19 dec.) a trecut și compatri- oților noștri nu li-s’a clătinat nici mă- car un fir de păr. Ar trebui de aceste povești ab- surde, dacă o parte însămnată din Ro- j mânii noștri nu ar trebui să supoarte | tocmai acuma, în puterea iernii greută- I țile incuartirării soldațilbr chemați fără nici un motiv pe capul lor, — și mai ales, dacă sub știrile aceste ridicul de de alarmante, nu s’ar ascunde un sis- tem destul de chibzuit. Nu știm pe cine să acuzăm mai vârtos? Foile din capitală, sau cele din provincie? Cele din capitală, or- ganele coaliției mai ales, scriau ce e drept, mai alarmant, dar suntem prea obicinuiți cu tonul lor grozav, când e vorba de noi; cele din provincie, cari știau bine, că tot lucru e o minciună boacănă, țineau și ele izonul. Și pu- blicul neorientat, care în cea mai mare parte își culege informațiile asupra Românilor numai din gazetele magiare, credea tot ce aceste spuneau, obicinuit I fiind să • cetească despre acest popor românesc atrocitățile cele mai barbare. Unde sunt procurorii, să taie ca- lea acestor scornituri pline de venin? Unde e pedeapsa meritată pentru ace- ști adevărați agitători, cari, fără nici un motiv adevărat cearcă să ne prezinte țării în colorile cele mai întunecate? Adecă, la dreptul vorbind, un motiv oarecare (de partid bineințăles!) era totuș. Cum adecă organele coaliției nu-și mai puteau arunca furia lor, (decât cu greva culegătorilor) asupra socialiștilor, s’au năpustit asupra naționalităților, mai aies, că adunările poporale decur- geau în cea mai desăvârșită ordine, sub controlul autorităților publice. Le trebuia un motiv, un motiv puternic și înspăimântător pentru a stoarce dela ' guvern oprirea acestor adunări poporale, । în cari deputatii noștri lămuriau popo- rul chiar asupra datorințelor lor celor mai elementare pe acest timp de ne mai întreruptă criză. Organele coaliției și-au ajuns sco- pul: adunările poporale abia de se vor mai admite pe teritorul locuit de na- ționalități. Rămâne să ne cerem și noi sus și tare satisfacție pentru inzultele și calomniile, ce ni s’au aruncat în față de atâta vreme. | Deputății noștri s’au învrednicit de recunoștința noastră, când au protestat Ș la toate jurnalele ungurești, ear acum i vor să protesteze în persoană la minis- trul Kristofiy. în caz că acesta nu I le-ar da statisfacție deplină, vor re- i curge chiar la treptele tronului. i Am fi pe deplin satisfăeuți, când am vedea că în sfârșit își ieau pe- deapsa meritată adevărații agitatori, cari prin scornituri penverse tind la în- vrășbire din ce în ce mai mare între fiii aceleiași țări. ----«>^1^-------- Separarea bisericei de stat. în Bra- zilia ezistă separarea desăvârșită dintre stat și biserică. Ea s’a introdus în 1889 în urma încetării monarhiei, când adecă Brazilia din împărăție s’a făcut republică. Dar separa- rea aceasta e pătrunsă de un spirit de to- tului tot diferit de acela, de care este pă- trunsă separarea aceasta în Franța. Legile braziliane, cari privesc biserica catolică, sunt purtate de un spirit așa de cu adevărat liberal și de un respect așa de adânc față cu prerogativele spirituale ale Papei și pă- trunse de libertatea așa de desăvârșită a bisericii, cât separarea aceasta în praxa are să fie preferită vechiului concordat, carele ezistase pe timpul împărăției. Și întru ade- văr înrîurința socială a religiei, scăpată de toate luptele și părerile politice, în cei din urmă 16 ani a crescut aci în chip extraor- dinar, și ierarhia s’a făcut încă pe atâta de număroasă. Neîncetat sosesc la Romarugări pentru înființarea de dieceze nouă în estin- sele teritorii ale republicii. Vaticanul e foarte mulțămit cu starea aceasta nouă a lucrurilor, căci el deprinde în Brazilia de tot neîmpedecat auctoritatea sa: Toate afacerile cari privesc biserica și organizarea ei, se Pag. 422 UNIREA Nr. 51. rezolvesc fără de cel mai mic amestec al guvernului, și atât numirea primatelui Bra- ziliei cât și cea a parohului celui mai mo- dest atârnă în chip exclusiv dela Papa ori dela episcopii numiți de dânsul. Dară se- pararea a contribuit acolo foarte mult la desvoltarea ordurilor călugărești. Libertatea, carea împărăția braziliană o luase ordurilor, republica braziliană le-o a restituit, legea împărătească despre „mâna moarta" s’a abrogat, și călugării au parte de toate drep- turile civilice atât în privința proprietății cât și în privința administrării libere a ave- rilor sale. — Dară și raporturile diplomatice dintre Scaunul apostolic și dintre Brazilia s’au ameliorat de când cu decretarea sepa- rării: reprezentantul Papei în Rio di laneiro e cel dintâiu între reprezentanții diplomatici acreditați pe lângă republica braziliană. Nunțiul de acuma din Brazilia a fost prezi- dentul a două judecătorii de arbitraj, cari se instituiseră spre a aplana certele de confinii dintre Brazilia de o parte și dintre Peru și Bolivia de alta. Faptul acesta a fost un omaj față cu Scaunul apostolic și Piu X. a aflat, să-și exprime recunoștința da pentru omajul acesta. Iară Brazilianii cin- stesc în tot chipul pe reprezentantul Papei. Când nunțiul nu de mult a făcut o călătorie pe la porturile cele mai de frunte ale țării, fâlfăia pe naea lui flamura Papei, și toate năile de războiu și forturile și bateriile li- terale o salutau cu bubuituri de tunuri. în urma libertății religionare absolute și-au luat preza catolică în Brazilia un avânt foarte mare, și pretutindenia apar jurnale catolice mari și autoritative. în senat, în camera deputaților și în reprezentanțele provințelor șed mulți preoți, pe cari i-a trimis acolo dreptul electoral universal al poporului. Avem deci în Brazilia un caz foarte frumos, carele dovedește, eă separa- rea dintre stat și biserică, poate să aducă pe sama bisericii roadele cele mai bune. CORESPONDINTE. J Din America. Sum singur, că o să Vă intereseze foarte mult, și voiți să știți despre viața poporului nostru și a preotului iui! Poporul nostru emigrează numai de câți-va ani, și emigrează nn pentru a se așeza definitiv într’un anumit oraș. Vine într’un oraș oare eare. Caută de lucru. Dacă află, e bine, rămâne; dacă nu, să duce mai departe și nmbiă până află! i De multe ori umblă până rătăcește, nu mai | știe nime despre el, apoi nepricepându-1 nime, nu-și află lucru, și pe urmă să pră- pădește, moare pe undeva. Poporul Român. în America este încă nomad. Acesta este terminul cel mai bun. în timp scurt am deja doue probe, în Cleveland s’a construit o stradă. La tocmirea ei au fost aulicați peste opt-sute de Români. A dat iarna, s’a împuținat lu- crul dintr’o causă ori alta, azi sunt numai 250 de'oameni, cari lucră. Mâne ori poi- mâne vor fi și mai puțini, apoi vor pleca cu toții. Unde? nici ei nu știu. Șed pe ; un tren ori tramvai electric, unde să oprește, să dau jos. De află lucru rămân, dt nu, merg mai departe. Este al doilea cas recent în orașul Yoongstown. O fabrică de sârmă și alte obiecte de fer. a dat lucru, ia peste 400 de Români. Trei-zeci de oase cu-etaj erau ocupate de acești oameni. Nn știu din ce : causă s’a închis fabrica, și într’o săptămână au plecat toți oamenii aceștia. Unde? Unde vor afla lucru! Iacă deci viața Românului e nomadă. Gâte într’un centru de Români, azi să află 2000 de persoane, familii abiă sunt trei-zeci! Nu e cu putință a asecura un centru. Unde este lucru, să duc acolo sermanii oameni. Așa stând lucrurile, să poate observa, cum trebue pusă basa organisării paroihieior. Azi ai o mie de credincioși. Mâne doue- sute, poimâne, nici unul. De faci un paș greșit, o socoteală pripită, o lună dună-ee s’a deschis biserica, să poate vinde Ja dubă. Preotul Român, aici e adevărat misionar. Nu are nimic sigur, și vai de el. dacă nu-și are un razim oare-care. Se întâmplă câte odată, și aceasta la annmite timpuri, că fabricile sunt aproape toate închise. E dureros și sfâșietor a vedeâ atuncia cum umblă oamenii pe stradă, aproape cerșind, cum sunt alungați dintr’un loc într’altu, cum sunt stropiți cu apă, să se depărteze deia ușa fabricelor. Ori cine ar fi preotul care vine, să știe, că are să vie, pentru a ajutora în cele sufletești pe credincioșii săi. și a se jertfi pentru binele sufletelor încredințate lui. Pe aici botezuri, cununii, înmormântări snnt foarte rari. Nu sunt familiști, nu sunt tineri cu cugetul de a se stabili aiei! Oa- menii cari viu, sunt sănătoși și tari, altcum nu au ce căuta pe aiei. Cașuri de moarte sunt numai la accidente, cari din darul lui Dumnezeu sunt arare-ori mortale. De altcum aceasta numai spre bucurie poate să ne fie, 1 căei e mângăitor pentru toți a ști că ntt ni-e voia ea oasele noastre să zacă în pământ străin, și că avem speranța es în ceasul i morții, înconjurați «ie iubiții noștri, să dăm i sufletul în mâna Creatorului. Pe pământul FEUILLETON. „Mântuiește-ți sufletul!^ ■— O scrisoare-răspuns. — Iubite! Am primit apelul de prenumărare a cărții de predici: „Mântuiește-ți sufletul ce voi: „Societatea Inocențiu M. Clain" plănuiți să o prelucrați. Vă felicit din toată inima de frumosul gând ee vă conduce. Dacă felicitarea mea și vorba mea de în- curăjare vine pe calea aceasta, e fiind-că doresc ca cei, cari apelul vostru îi vor fi pus deja de-o parte, și de atunci își vor fi liniștit sufletul, care le spunea, că și ei ar fi datori să-i subscrie; scăpându-și ochii pe șirele acestea, să se simtă neliniștiți că prea ușor au pus la o parte apelul. Căci — frate dragă — multă cremene și iască trebue stricată Ia noi, până s’aprinde o shintee, multă vorbă cheltuită, până prinde în minte un gând de treabă. Mie, unuia știi de ce mi-a cansat mare bucurie cartea voastră? Fiind-că e dovadă vie, eă voi acolo în seminariu nu faceți numai „pregătire pentru esamene". ci sunteți învățați a vă gândi și afară de păreții ma- nualului. Căci dacă ai urmărit cu aten- țiune articolii mai din urmă ai „Unitei" vei fi observat că mulți sunt în mare rătă- cire, cu privire la viața și creșterea voastră din Seminariu. Mulți știu seminariu 1 vostru tot cel vechiu, și nici nu bănuiesc reformele salutari, Introduse acolo în timpul din urmă.- Cine știe, că voi aveți un colț tainic în Seminariu, la care-i ziceți capelă, unde să varsă atâtea lacrămi de însuflețire. Cine știe, că voi de două-ori pe săptămână aveți conferințe spirituali, cari sunt o pregătire escelentă pentru viața de preoți. Cine știe că voi aveți o reuniune „Mariană", care nu numai perfecționarea voastră în seminariu o urmărește, ci e un puternic memento de obligațiunile ce ați iuat. și după ce eșiți în viață, anume de a înființa atari reuniuni și îu mijlocul poporului. Vei zice’ eă nici nu-i de lipsă să o știe aceasta cine-va. Ba ar fi draga meu. Căci mulți să plâng — cu adevărate lacrămi de durere — că de voi nu-i prea bine în Seminariu. Dar iartă-mă, ui-am prea abătut. Cartea voastră e, nu să poate mai bine aleasă. Cu cât stați mai aproape de adevăr ca pe vremea, când plănuiam traduceri din romanele lui Bolanden cu nădejdea mai mult la abonente decât la abonenți. Drept are un preot, când zice în „Unirea": „Fără a detrage ceva din însămnătatea, măiestatea sfintei jertfe necrunte — nu cred să rătăcesc, când afirm că aceasta fără vestirea Evan- geliului, își pierde toate foloasele". Da vestirea cuvâutulai lui Dumnezeu e cea mai ardentă lipsă în biserica noastră, și voi prin cartea voastră chiar acestei lipse vrea-ți să satisfaceți gândul vostru, e nobil și frumos rămâne, ca preoțimea noastră să se arete că v’a înțeles, ajutându-vă în lucrul ce ați început. Și eu nădăjduese tare, că dacă nu azi, mâne și tot nu veți rămâneâ fără acest ajutor. De nu veți aveâ prennmeranți mulți, ve-ți avei cumpărători mai mulți, că știu, că din mâna voastră și a celor ce vă povă- țuiec, nu va ieși neîngrijită cartea. Nn te plânge, că ai mult de lucru, eă dacă ai folosit numai cu ceva lipsei, ce ne arde. îți va fi nespusă mângâierea și dreaptă resplată. Ce mai faceți? Te salută și dorește fratele tău: Aurel. Spicuiri literare. - Noul arhiepiscop de București Revista „Românul literar" ce apare în București, în nrl 41. dela 6 Nov. v. de- dică următoarele șire elogioase Msgr. Netz- hammer, noul arhiepiscop catolic din Bu- curești: „Moartea arhiepiscopului Hornstein, care știuse, să depărteze simpatiile, pe care catolicismul merită să le aibă, a dat loc unei vacanțe, și dela Roma ni-se trimite ca arhiepiscop Msgr. Netzhammer din ordinul benedictinilor și nn om, care cunoaște și iubește țara noastră. Vorbind limba românească în perfecție, cunoscând sufletul românului, Sf. Sa va fi unul din cei mai iubiți și respectați păstori. Este foarte greu rolul unui arhie'piscop ca- tolic într’o țară, unde credința na există, dar totuși există un ciudat fanatism, care nu se explică. Nr. 51. Pag. 423. cesari ea -să se facă nu numai o Esposiție grandioasă în amintirea domniei de 40 ani a primului Rege român, dar și pentru săr- bătorirea celor 18 secoli. cari tot în anul viitor să împlinesc, de când Împăratul Trai an a cucerit cu armele, toate provinciile locuite azi de neamul românesc. Ungurii au sărbătorit cu mult sgomot Mileniul lor, cei 1000 de ani, de când i-a adus și pe ei Ărpâd aici ia noi! ase- menea Sașii au sărbătorit 700 ani. de când s’au ^așezat și ei în Transilvania, cu binele și eu frumosul fără nici o luptă. Ne era dat dar nouă Romanilor, că imitând aceste două popoare conlocuitoare și în vederea eehimci noastre mai mari, de 1800. și în vederea gloriosului împărat și a armatelor «ale, străbunii noștri, cari nn an venit de a gata pe aceste locuri, ci au trebuit să ie câștige eu răsboaie îndelungate șt sânge- roase, ne era dat zic, ca să serbăm și noi un jubileu, însă de două ori sau de trei ori mai strălucit, decât cele două neamuri mai proaspăt venite peste noi sau între non Și astfel mișcarea românească în acest scop trebuia să fie generală în întreaga Româ- nime și inițiatorii ca și alți consilieri ai lor, trebuiau să aibă îu vedere acest scop duplu cu esposiția, că tot neamul românesc din Dacia Traiană trebuia să iea parte la această esposiție. cu mintea lui și cu munca lui. Și nu o «ă fie așa, căci ne-am trezit prea târziu și acuma lucrăm prea pripit!.... Dar spre orientarea cetitorilor „Unitei* cred eă fae bine să le schițez pe scurt pianul și ceea ee are să se clădească în esposiție. Terenul are o întindere cam aproape cât „câmpul libertății* din Biaj, Pe acest teren să clădesc palate, chioșcuri, paviloane, case țărănești;: model diu Bucovina, care este aproape gata; apoi Transilvania, Banat, țării noastre și somnul morții e mai lin. ] iar pământul nu e așa de greu. ; Iacă on. Redacțiune, pe scurt viața Românului prin America! Americanul. Scrisoare din România. — Dela raportorul nostru special. — București, 15 Decemvrie 1905. (Esposiția.) Să știe că România, din incidentul domniei de 40 ani, a Regelui Carol. cari se împlinesc în anul viitor 1906. va face o Esposiție națională. Să pune mult interes și sforțare pentru reușita acestei Esposițiuni. căci până acuma s’au votat spre acest scop, de corpurile legiuitoare, vre-o 6 milioane lei. și să zice că poate să mai fie nevoe ea suma să fie mărită până la 8—10 milioane. Dl I. Labovari, Ministru de Domeniu și Dl Dr. Istrate, comisarul general al Es- posiției, sunt sufletul acestei Esposiții. Ziarele din oposiție, cam iau în zeflemea | Esposiția și pe inițiatorii ei din causă că i nu are să fie la înălțimea ei, fiind timpnl : prea scurt pentru realisarea unei adevărate ! esposițiuni naționale și câ nici nu poate fi | deschisă ia 10 Maiu. cum s’a proiectat; dar asta nu este mirare la noi, totdeuna parti- dele din oposiție critică faptele celor dela putere. Adevărul, este altcum, că după cum s’a croit pianul și în vederea multelor edi- ficii, din cari multe vor rămâneâ ea mar- tore ale generațiilor viitoare, și prin urmare clădite solid- și ca rigM. adevărul e zic, că s’a pus prea târziu în aplicare ideia Esposiției, și că cel puțin 3 ani erau ne- Anroape nimeni nu crede, și totuși când cineva își permite a crede, după cum îi spune sufletul său primește din partea necredincioșilor eele mai nedrepte lovituri. Iată pentru ce rolul noului arhiepiscop este nu tocmai ușor. Sfatul luminat al respectatului și iu- bitului vicar general, pănintele losef Bând, va fi părintelui arhiepiscop de mare folos. Părintele Baud, cunoaște și iubește România ca un român și pretutindeni este iubit pentru bunătatea și viața sa cinstită. Ca unui, care cunoaște bine trecutul nostru, Preasâuțitul Arhiepiscop ne va iubi ca un bun creștin, ee este și ca nnul din aceia, cari cunosc fazele pline de pericole, prin care am trecut. *) Urâm bună sosire noului arhiepiscop, și dorim din suflet, ca păstorul bun care este P. S. Sa, să găsească în cei păstoriți și in românii, cu cari va trăi, suflete drepte și bune ea și dânsul.* Viața religioasă. Aeeea-și revistă în nrl 43 publică următoarele: Din Roma-. Părintele Baud, respectatul și iub im vicar general a diecesei București, fiind ori mit în audiență împreună cu M^gr. Netzh miner de cătră Sfânt ui Părinte, a fost autorizat de ^‘ărrâ șeful creștinismului, să *) Noul arhiepiscop s’a ocupat și cu ches- t rana mită României și românilor binecuvân- tarea sa. Nu pentru întâia oară sfântul Părinte voește să ne arete nobila sa dragoste. Ne amintim eu toții de călduroasa binecuvân- tare transmisă nouă, prmtr’unul din cei mai buni creștini, — voiesc a numi pe principele Wladimir Ghica, a cărui activitate româ- nească și creștină ne uimește și ne face, să-l iubim într’atâta. Creștinii pioși sunt cu totul mișcați de atențiunea sfântului Părinte, și cred câ sunt interpretul tuturor celor ce simt românește, aducând la picioarele tronului papal, res- pectuoasele noastre omagii de creștini, ro- mâni și latini. 1LITURGIER1UL Prețul unui ex. pe hârtie „prima crudo . . . . . . legat ...... Pe'hârtie velină consistentă: fi -cor. crudo . legat. . cor. w 9 M . 3 . S ticnea mausoleului dela Adam Klissi. Basarabia, a căror fundament însă încă nu au răsărit; apoi parcuri, lacuri, insule, gră- dina zoologică, aquarium, arene, romane, teatre, esposiții de animale și pasări, și alte multe provăzute îu proiect. Dintre toate clădirile, cea mai de samă va fi paiatul artelor, care va continua a trăi și după terminarea Esposiții ca muzeu național, și în care se va espune pe timpul duratei Esposiției, artele frumoase: sculptura, aquarele, pictură etc. apoi material pentru edueațiune, instrucțiune și cult; acest palat va costa singur vre-o 600.000. Altă clădire de seamă va fi Cula, în care se va espune tot ce privește cultul nostru. Apoi castel de apă, care seamănă după-cum spun cuno- scătorii, cu tumul din cetatea lui Țepeș Vodă. în două camere ale acestuia se vor espune armele vechilor noștri voivozi. Are- nele romane în forma unui amfiteatru, vor costa 250.000 fr. această clădire încă va fi mare și va cuprinde până la 5000 de per- soane. Micul palat cu paviionul regal, în care- se vor espune lucrări, datorite membrilor din familia regală, pe cum tot ce a produs știința militară și civilă. După acestea pa- late urmează acele paviloane, cari vor trăi numai până va fi Esposiția deschisă, car paviloane particulare, în cari se vor espune diferite producțiuni industriale, o sodă pe- troliferă. etc. ... Mai sunt în lucrare un lac mare, străzi, piețe, parcuri, o biserică, etc. etc. și toate acestea să fie gata până la 10 Maiu .... să dea Dumnezeu, căci multă lume le așteaptă să le vadă, și ca ocasiune, de a să îmbrățișa frații din toate părțile în reamintirea trecutului glorios și a unui mare viitor pentru Românism! (Politica). Când vreau să vă scrin și ceva despre politicș^dela noi, mărturisesc că nu știu ce să vă scriu ceva nou și îm- bucurător, căci „toate sunt vechi și nouă toate* vorba lui Eminescu. Dela noi. unde politica are mai mult ca devisă „scoală-te tu să șed eu* nu vă pot comunica ceva de interes mare general. Luptele de partid ca totdeuna la noi sunt în floare mai ales acuma cu ocasia discuției la mesagiul tronului. După acest duel formalisător, vor urma proiectele guvernului, dintre cari cel mai important va fi cel în chestia cedării terenurilor petrolifere. Liberalii cu Juni- miștii snnt cam uniți în oposiție pentru combaterea și răsturnarea guvernului actual și mulți vreau să creadă că acest guvern nu va ajunge să inaugureze Esposiția! în acest cas însă, să naște întrebarea: Cineva compune noul minister? Liberalii? Juni- miștii cu dl Carp? Sau aceștia se vor îm- păca cn vechii conservatori de sub șefia dlui Cantacuzino și vor forma un Minister conservator întregit? Posibile sunt toate acestea combina- țiuni decât noi ăștiaialți români, la cari ne sboară gândirea la alte idealuri mai mari și nu la certe, divisiuni, adhesiuni și desi- dențe de partide politice,, văzând ce ii-să întâmplă Românilor în, Macedonia din partea grecilor în Basarabia din partea Rușilor și în Bucovina din partea Rutenilor, cari ma- iorează acuma pe Românii Bucovineni,'ne aducem aminte în aceste frământări Intre noi. de o veche zieătoare „satul arde și baba să1 peaptănă* .... Ce ocasiune am Pag. 424. U N I ?. E A Nr. 51 avut și avem de a ne răsbuna pe Grecii din Macedonia, cari bat și omoară eu ban- dele lor pe preoții, dascălii și Românii noștri de acolo. Asemenea ce oeaeie credem că era și împrejurarea, că Rusia, care ne-a făcut atâta rău, și ne va face totdeuna — șă află așa de râu încurcată și bătută de laponezi în Mandjuria, și tot deodată în plină revoluție militară și civilă în interiorul ei — ce ocasiuni erau acestea, ea să ne cerem Basarabia, eare ne-a luat-o eu ocașia răsboiului, în loc să ne deie și partea cea- laltă până ia DnistrU. ea despăgubire de răsboiu și tot^de odată ca răsplată, că ar- mata română â scăpat pe armata rusă de desastrui dela Plevna .... Rusia totdeuna a profitat și va profita eu politica ei, să ne înghită, și acum când i aveam și noi o ocasiune așa de favorabilă și sigură, bărbații nostri politici nu s’au unit pentru un moment ca să conlucreze și câștige consentimentol și ajutorul guvernelor, cu cari suntem în relațiuni intime — fără de cari noi nu putem lucra nimica — să ne pretindem și noi prada și dreptul nostru înapoi! Cu Grecia ar fi foarte ușor de a ne achitași resbuna eu vîrf și îndesat, pentru-eă cu sprijinul Guvernului ei și sub instiga- ținnile și conducerea clerului grec, bandele de greci, omoară pe Românii macedoneni, j pentru-că aceștia nu vreau să treacă de greci, ci de Români cum sunt. । Guvernul nostru nu ar aveă decât să j expulseze pe atâtea mii de greci, cari deși j ne împământeniți, totuși de zeci de ani aici. I fac averi colosale, cu eomerciui și cu moșii arendate dela particulari și dela stat! Dacă j Guvernul român ar lua aceasta măsură, | Grecia ar eeda înmediat, și-ar retrage ban- 1 dele, ar despăgubi pe (frfanii. pe ai căror i părinți i-a omorît, și ar ceda biserici și । Un lucru înse este sigur și dovedit, i că cansa principală a atâtor suferințe ale | Românilor, fie în Macedonia, îu Bucovina j sau Basarabia, este haina noastră comună i cu ei, eu Grecii, Rușii. Rutenii și Bulgarii, J adecă haina numită „ortodoxie" căci ce zic ' Rușii în Basarabia, aceea zic Grecii în Ma- cedonia: Cine este ortodox, este gree, și 1 aceasta au spus-o Episcopii greci chiar de i pe amvon, afurisind pe acei Români, cari i cer limba română în biserică și școală. Ba Patriarhul din Constantinopole a mers mai departe, când a reproșat Sinodului din România, pentru-că un Arhiereu titular din București a presidat o adunare, în carea s’a protestat contra atrocităților bandelor grecești, cari ucid pe Aromâni, și Sinodul nostru, în loc să desprețuiască prin tăcere aceasta îndrăsneală a Patriarhului grec, i-a răspuns, și dacă i-ar fi răspuns măcar-cum trebuiește, scurt și cuprinzător: „Nu te amesteca în afacerile noastre interne și po- litice, ci dacă dorești ca pe viitor să mai avem comuniune religioasă împreună, atunci urmează pe ss. Apostoli și predică evangelia în toate limbile, și deci și Românilor din Macedonia în limba lor.. . .“ Dar Sinodul nostru nu a răspuns astfel. Eu am fost, am rămas și voiu rămânea român unit în .credință cu biserica tatolică a Romei, și prin urmare a-și fi presupus de parțialitate, dacă a-și califica en acest ră- spuns cum merită, de aceea, mai bine las să vorbească și să-l judece ortodoxii de aici. Iată ce zice despre acest răspuns, cel mai de frunte ziar de aici. „Epoca" — Or- ganul dlor Carp și Maiorescu etc. în Nr. 311. în primul București, sub iscălitura fruntașului politie A. D. Holbau. „Am rămas uimit, când am cetit prin ziare, acel monument de nimienicime intelectuală, de netăgăduită neștiință a limbei românești și a gramaticei bunului simț, adresat de Sinod Patriarhului din Fanar". Și mai la vale: „Abstracție tăcând de greșelele ordinare de gramatică, de sintaxă și de logică, eu desfid pe ori-ce pământean (care ar aveă înse cu- rajul să cetească tot) să-mi spuie și mie ce a înțeles din această poloiogie biseri- cească a pisărilor Sinodului nostru. Ce comedie !* întreg articolul blamează pe „ilegalul Patriarh" ea și pe Sinodul nostru, care i-a răspuns astfel. Apoi toate celelalte ziare de toate partidele, an numai cuvinte de protestare și hulă la adresa Patriarhului, Mitropolițiior, Episcopilor și întregului cler și guvernului grec, și oameni politici ca dl Disescu, fost ministru și azi leaderul din Senat al guvernului, prin discursurile lor nu-1 scot pe Patriarh din „asasin" complice al bandelor de anțarț greci, cari asasinează fură și ard pe Români și satele lor. Cu toate acestea noi — cum ziceam — ne certăm, ne frământăm pentru putere și pentru interese trecătoare de partid, și nici măcar un om politic cu autoritate nu să ridică șă arete adevăratul drum, pe care trebue să apuce atât Românii din Mace- donia, cât și toți ceilalți din alte țări, cari, din cansa religiei lor ortodoxe sunt supuși desnaționalisării: rusificându-se, rutenisân- du-se. ori grecișându-se. Un asemenea bărbat cu autoritate ar puteă să convingă și eu cuvântul și cu esemplul, ce mare diferință de autoritate morală și politică este între Patriarhul din Fanar și Patriarhul roman (nu grec) din Roma? Și cum sub acesta atâtea popoare de diferite naționalități de pe întreg globul, au dreptul și ajutorul chiar, de a să des- volta fie-care în limba lor națională, și astfel ar îndemna, ar face propagandă, spunând Românilor, că numai Unirea en biserica Romei i-ar salva de desuaționalisare și asa- sinarea vitregilor frați întru ortodoxie! Dar repet ceea ce mai zisesem altă dată: „Când mintea Românului cea din urmă?!" ' Dalarups. Sfințirea bisericei din Rușul-de-jos. Nușfalău, 21 Nov. 1905. Frumoasa biserică, pe eare credin- cioșii nostri din Rușul-de-jos. tractul Bet- ieanului. au ridicat-o în șătuțiu lor mic și sărac, și încă tocmai vis-a-vis de șeoala românească confesională, pe Jocul dăruit de dl Florea Beudean. proprietar din loc. s’a sfințit îu ziua sânților Mihail și Gavriil. încă înainte de 8 oare dim. biserica și împrejurarea ei era ticsită de mulțimea creștinilor din vecini și depărtare. Nici n’avean unde sase adune, căci bisericuța cea veche de lemn, situată pe țărmurni unui părău afară din sat, arsese pe la Bobotează trecută. Aci dară în mijlocul acestei mul- țimi înaintea s. Altar s’a început slujba dumnezeascâ, condusă prin Rrsmul loan Georgiu, viear general episcopesc. ca de- legat al Eseel. Sale Dlui Episcop Dr. loan Szabâ, asistat de 12 preoți. După celebrarea sfintei liturgii și bine- cuvântarea parastaselor in sănătatea viilor și odihna morților, vorbește din ușa împă- rătească dl delegat episcopesc într’o limbă pe înțelesul tuturor. Fie lauda predieei lacrimile calde, ce att isvorit. din ochii as- cultătorilor, Cari cu multă atențiune au as- cultat cuvintele oratorului, care schițând în vii colori începutul creștinismului, trece la sfta taină a Cuminecăturii, dovada cea mai elocuentâ a dragostii lui Dumnezeu față de noi. După predică credincioșii adunați, an fost stropiți cu apă sfințită, șfbiseffea pre- dată cultului divin public. După masă Dl canonic a plecat la Betlean. mergând cn trenul de 3 oare p. m. acasă, iar noi și poporul ne-am depărtat la ale noastre, dorind tot binele poporului și preotului brav de acolo. loan H. Botean adm. par. în Nușfalău. Cărți poștale ilustrate, C cu vederi din Blaj. Bucata 6 fileri. — 8uta 3 cor. franco. ACATISTUL MIC, sau carte ce cuprinde în sine rugăciuni cătră Preasf. Năs- cătoare de Dumnezeu leg. 24 fii. Cumpărați! Cumpărați! „Calendariul Untrii“ pe anul 1906. EHEE în 2 ediții: cea mai avută costă 50 fii. + 10 fii. porto. Cealaltă costă 30 fii. + 10 fii. porto. 01^ ^ir. 51 UNIREA Pag. 425. Houtăți. întru mărirea lui Dumnezeu. Sub- scrisul in numele curatoratului bisericesc viu a aduce călduroase mulțumite următo- rilor binefăcători ai s. noastre biserici: 1. Speccaoiiului Domn Ladislau de Pap, asesor la scaunul orfana! diu Cluj, care a binevoit a dona pe sama bisericii din co- muna sa natală, un frumos eandelabru. 2. Curatorului primar: Nicolau Sumurducan care a cumpărat un rând da ornate sacre, și 3, Credinciosului George Sabo. care a donat pentru s. biserică o cădelniță fru- moasă. Dumnezeu să le răsplătească bine- facerea. Suc iag. la 14 Decemvrie 1905 — losif Bogdan, admiri, parohial gr.-eat. — în. decursul anului acestuia s’au făcut următoarele donațiuni pentrn biserica gr.-eat. din Șomoștelnie: S’a cumpărat un potir îmi cupa de argint, disc, stei ,țâ, lingu- riță și lance, toate în preț de 84 coroane Vasele sunt consacrate de Escelența Sa Dr. Victor Mihâiyi și procurate de M. On. Dn Aurel 0. Domșa, cărora li-se aduce ceiea mai sincere și profunde nauițămite. La procurarea s. vase au contribuit următorii credincioși: Dl Sonu P. Florian cu stimata doamnă, dl Sofroniu N. Dorea cu stimata doamnă, Sofron Danciu, eâte 10 eor.; Saveta Pop 5 cor., Ooica Pop 4 cor. 40 fii.; Maria Hancu. Lina Șerban. Lina Ghira. Onu Costea, Maria Pop, Magdaiina Cerghizan. Santira Zogorian. Teodor Frâneu Saveta Danciu, N, N. câte 2 cor.; Sinefta Costea. Lina Rus, Auiea Moldovan, Amsia Pun. Filion Zogo- rian i. Petru. Constantin Frâneu. Saveta Frâueu, Netei Frâneu, Crucița Muntean, Auica Avram, Filion Zogorian. eâte 1 cor.; N. N. 11 cor. 20 dl.; Ananie Frâneu 1 cor. 20 fii.; Simeon Pal și Ana Dragomir, câte BO dl. ■ Dna Carohna Pop măi. Popovieiu din Mediaș cu drag aducându-și aminte de biserica comuni natale, a dăruit un tip de sticlă roșietică a Preacuratei Vergure Maria, în preț de 6 cor, 50 fii. Niculița Costea, a donat s. biserici 12 eor. Dumnezeu să le răsplătească faptele creștinești din daru- rile sale celea avute și cerești! Șomoștelnie, la 18 Dee. 1905. — Petru Cristea, preot gr.-eat. Din Arhidieceză. Duminecă în 17, an fost chirotouiți întrn diaconi și Marți în 19 crt. întru preoți, clericii: Behiamin Bus, dispus de cooperator parohial în Giiăn (tr. Cluj), loan Dredețan, admin. parohial în Geauaș (tr. Murăș), Petru Bălaș, adm. parohial în Oarba (tr. Lndoș), loan Cioban, în Răstolțul-deș. (tr. Almaș) și Vasile Cosma, în Șomtelec (tr. Cluj). — Tot Duminecă au fost tunși întru lectori clericii bienali: luliu Cioba și Ariton Păculea. Eyrnen. Ingineriul loan F. Negruțiu, fiul prof. Negruțiu din Blaj și Paraschiva Vintilă, anunță cununia lor, care se va ce- ebra în biserica gr.-eat. din Năsăud, la 9 lanuar n. 1906. Deschiderea dietei. Marți s’au deschis dieta, nefiind de față nici un ministru. Pre- sidentul a dispus să se cetească o scrisoare a ministrului Fejervâry, prin care înaintează camerei decretul pentru a nonă amânare a dietei pe ziua de 1 Martie n. Contele Apponyi protestează contra acestei apucă- turi de a se tot amâna dieta, pe care o consideră de ilegală și anticonstituțională. -Contele Tisza se alătură și el la protestul acesta. Dela Asoolațiune. Dl Octavian Goga, talentatul poet, a fost ales secretarin al II. al Asociațiunii. Nu știm, să-i gratulăm sau nu d-Iui Goga pentru această alegere? pare-că ne vine mai curând să nu-1 felicităm. Ni-se pare o slujbă nepotrivită talentului sân! Cunună neperitoare. în ioc de cunună pe sicriul regretatului vicereetor seminarial Teodor Vandor, d-nii Dr. Isidor Marea, ) Ștefan Roșian și Dr. Al. Nicolescn. au con- tribuit eu câte 10 cor; pentru înfrumsețarea capelei seminariale. Știri literare. Ultimul număr al „Lu- ceafărului® ne anunță, că în editura institu- tului va apăreâ dela Annl non și o foaie umoriștică. Suntem veseli de această știre și dorim înainte, ca și noua foaie să ajungă ia înălțimea, la eare s’a ridicat „Luceafărul®. „Foaia interesantă". Sub acest titlu dl loan Moța, a avut fericita ideie. să în- tocmească un adaus ilustrat la „Libertatea". Până acum au apărut trei numeri, eu ilu- strații potrivite și cu text corespunzător. Ne bucurăm cu atât mai ales de apariția acestei foi. cu cât „Gazeta de Duminecă" și dună ea și „Foaia poporului® publică drept ilustrații pentru petrecerea poporului celea mai teribile chipuri, ce întâlnesc prin fițuicele din Pesta. O recomandăm, spre a fi lățită printre țăranii știutori de carte. Se vinde cu 1 er. numărul. A' se adresa la Orăștie. „Revoluția valahă®, o delegație a deputaților naționali s’au presentat la mi- nistrul de interne, n’au cerut să se urmă- rească din partea procurorilor ziarele jido- vești. cari au publicat știri alarmante despre o pretinsă revoluție â românilor. De ase- menea au cerut dela ministru să revoace miliția trimisă prin satele românești, ca să sufoace revoluția. Amândoi miniștrii au pretins să facă destul acestor cereri, ales, câ chiar din parte oficioasă s’au dovedit de minciuni. Tot îu acest sens deputatul Dr. Ștefan Pop, a depus pe biroul camerii trei interpelări, cari din motivul, că dieta a fost din nou amânată, nu s’au putut pertraeta. Apsl. Subscrișii în numele societății de lectură „Inoeențiu M, Clain®. rugăm pe toți acei domni preoți, cari au primit listă de nrenumărar.e pentru cartea de urediei: „Mântuieșie-ți sufletul11, și cari ar dori a o prenumăra, să btnevoiească a ne trimite în timpul cel mai scurt lista cu prenumărarea, ca sâ putem pune amintita carte cât de îngrabă sub tipar. Tot odată rugăm și pe acei domni preoți, cari n’au primit lista, dar ar vrea să aibă cartea, să binevoiască a insinua prenumărarea pe o corespondință simplă. Ținem de bine a aduce la cuno- ștința onoratului public, eă cartea, ce voim a o eda pentru prenumărând, va fi mai ieftină. Blaj, la 20 Dec. 1905. Cu stimă/ Simeon Gocan, președ. soc. Silviu Poșar, secretar. N B. Onor. Redacțiuni sunt respec- tuos rugate, să publice în prețioasele sale ziare acest apel. . Masa studentilor a primit dela insti- tutul de credit „unirea" din Vad, cor. 20. și dela Dr. Wilh. Șorban, Dej. cor. 10i Fondul Internatului de fetițe a primit cor. 10. dela advocatul Mihaiu Bontescu, din Hațăg. Misiuni poporale. Din lipsa de spaț suntem siliți să publicăm aci câteva estrase din o corespondință ce ni-s’a trimis: Luna trecută și-a ținut în Borșa tinerul preot Bochiș prima liturgie. Spre a ridica solem- nitatea zilei și spre a o face cu mai mult fruct spiritnai, i-a premers eserciții spirituali, ținute cu mult succes de preotul loan Bo- docan. fin al acestei comune, de present preot în Ghelar. dieceza de Lugoj. Eser- cițiile acestea s’au început Vineri sara, când după celebrarea însăratului s’an făcut Paraclisul, după care păr. Bodocan, vorbește despre chemarea omului. Sâmbătă vorbește despre suflet, iar după liturgie despre păcat, și se cetesc rugăciunile înainte de mărturi- sire. Sara se face din nou paraclisul și se predică despre s. cuminecătură, continu- ându-se mărturisirile, Duminecă s’a celebrat liturgie solemni, la care pir. Bodocan a predicat despre vrednicia statului preoțise. Se face procesiune în cimlter. unde se cetesc rugăciunile morților, și preotul Bochiș vor- bește despre judecata lui Dumnezeu, în- demnând pe cei presenți, să se roage pentru sufletele celor din purgator. Predicele pline de claritate și argumentație a păr. Bodocan, cântările frumos eseeutate de corni pluga- rilor, sub conducerea învățătorului Bărbos, toate acestea au făcut o profundă impresie asupra credincioșilor, cât între cei 5—600, eari s’au îmnăcat eu Dumnezeu, au fost mulți și de aceia, cari de mulți ani și-au uitat să se mai apropie de sf. Altar. Cn această ocasie, s’a dovedit din nou. că roa- dele sufletești, ce le aduc exercițiile, sunt de neprețuit,'și ele să recomandă ase face cât mai des. Ultime știri. Aflăm, că începând cu 1 April viitor „Libertatea® dela Orăștie, în considerația influinții colosale, ce' are în conducerea politicei, și a înțelepciunii, cu care e condusă, va apăreâ de două ori la zi. și toate celelalte fui, ziare și reviste vor înceta...... Așa pricepem noi rostul unei notițe apărute în uri 51 al „Libertății®. Mulțămită publică. La petrecerea aranjată cu ocasiunea adunărei generale a Reuniunei docenților gr.-eat. din ținutul Ha- țegului, in sala școalei centrale gr.-eat. din Cinla-mare, la 29 Octomvrie a. c. în favorul amintitei șeoii. au ineura dela Preastimații oaspeți suprasoiviri benevole, pentru cari și pe această cale le esprimăm sincenle noastre mulțumiri: Rev. Du Dr. lacob Radu, vicar foraneu. Hațeg 3 cor. St, dn Szabd Elemer, sub-iuspector scoi.. Deva 1 cor. Dl Aurel Pintea. docent, com. Hațăg, 50 fii. Dl Șerban Șerban. docent. în Șerel 50 fii. D-șoara Lucreția Gotheas. docent. Paroșeni 1 cor. D-șoara Ana Lupan, docent., Grădiște 1 cor. D-șoara Roza Lupan, docent., Farcadin 1 cor. Dl Vaier Bessu. docent., Rîu-de-mori 1 cor. Dl Amos Rațiu subnot. cerc,. Farcadin 1 cor. 60 fii. Dl loau Zepa. docent. Lunca-Cernei 50 fii., Traian Lupea. docent., Clopotiva 50 fii. Dl Aug. Șandru, docente, Zgribești 1 cor. On. Petru Chețian în Demsus 60 fii. Ferenczi Gyula. preot reformat. Pesceana 1 cor. 60 fii. Dl Berger Mârton. proprietar în Tuscea 2 cor. 60 fii. Și-a răscumpărat bilet dintre inteligința rom. din Hațăg singur numai Speet. Domn Dr. Gavrilă Suciu. ad- vocat 6 cor. și Szekely Jeno, notar cercnal interimal îu Petrila 4 eor. Percepțiuniie fac 75 cor, Erogațiuniie fac 76 cor. Dat în Cinla-mare. la 18 Nov. 1905. — Antoniu Pop, docente. Necrolog. Joi sara a repausat, dună lungi suferințe, văduva f Ana Ssmigelski, n. Sebastian, mama canonicului Victor, a preotului diu Sâneel, Vasile și a profesorului de desemn,. Oetavian din Ibașfaiău. Comi- tetul reuniunii femeilor române din Blaj, a cărei membră a fost repausata, s’a presentat in corpore, spre a-și esprima condolențele. înmormântarea se va face azi Sâmbătă, pontificând canonicul Dr. Isidor Marcu. — Esprimăm și pe calea aceasta sincere con- dolențe fiilor repansatei, cari au pierdut o caldâ și iubitoare inimă de mamă. f Mihail Borbăy de Finteus, medie cercnal și de tren, după un morb greu și îndelungat, provăzut cu s. Sacra- mente ale muribunzilor, și-a dat nobilul și laboriosul său suflet în manile Creatorului, în 8 Dec. 1905. în annl 61. al etății și al 10-lea a fericitei sale căsătorii. f Maria Montani măritată Butnar iu, sora protopopului luliu M. Montani din Zlatna. a repausat la 12 Dee. n. 1905. după îndelungate suferințe, în etate de 32 ani. în veci amintirea lor! Tatăl wfaS-" luldl HUiillll Pusurile dela s. Liturgie, cu Troparele și Condacele învierii și ale sărbătorilor de peste an,! si Troparele morților. Pre- ’ țul 32 fileri. Pag. 426. UNIREA Nr. 51. PARTE SCIINȚIFICA-L1TERARÂ. Hipnotizmul. (Continuare). d) Pentruca fantazia excitată odată, nu poate fi regulată după plac. Martoră este experința de toate zilele. Și dacă noi Înșine nu ne putem regula iantazia după cum am voi, cu atât mai vârtos nu ne va putea-o regula hipnotizătoriul. De fapt însă lucrurile se întâmplă altcum. Hipnotizătoriul ar fi domnul absolut al fantaziei. Dispune să nu simțim nimica, și așa se întâmplă; comand oază să fim din cale afară simțitori, și noi îndată devenim hiperestetici. Ne poruncește să ne aducem aminte de lucrurile ui- tate, și îndată îl ascultăm; voește apoi să nu-1 mai cunoaștem pe el, și pe noi înși-ne, și voința lui e împlinită la moment. Va avea, da, fantazia ceva influiuță în fenomenele hipnotice, dar ea nu poate fi cauza suficientă a acelora. 2. A doua este hipoteza manevrărilor, ori a lucrărilor hip- nogenice. Lucrările hipnogenice ar fi gesturile, ori manevrele, ce le face hipnotizătoriul asupra subiectului, ca să-l hipnotizeze. Acestea ar fi, după părerea altora, cauzele fenomenelor hipnotice. Dar ele încă nu se pot admite. a) Pentruca ele sunte foarte variate, efectele însă sunt aceleași la toate. Mesmer de ex. hipnotiza, respective magnetiza, cu bețigașul său magnetic. Puysigur tracta cu pacientul său ca cu un magnet. Unii hipnotizau prin frecări de mâni; alții stro- piau cu apă. Unii comandând cu gura: „dormi"; alții prin sim- pla prezență; și iarăși alții prin mijlocirea unor obiecte de ex. bilete de vizită. Unii prin aceea, că dispuneau subiectelor să fixeze cu ochii anumite obiecte strălucitoare; și iarăși alții prin aceea, că ei înșiși fixează cu ochii subiectul, etc. Legile fizice însă ne spun, că efectele determinate numai de cauze determinate se pot produce; și nu e adevărat că ori care cauză ar putea se producă ori ce efect. în hipnotism însă lucrul s’ar întâmpla cu totul con- tra. Prin urmare lucrările hinogenice nu pot fi cauza fenomene- lor hipnotice. b) Pentruca nu este proporție intre cauză și efect. Căci după legile fizice trebue să fie proporție între cauză și efect, așa că perfecțiunea, ce se află în efect, a trebuit să fie în cauză; și un corp, care se ciocnește de altul nu se poate ciocni cu o pu- tere mai mare, de cum a fost aceea, pe care a primit-o. In hip- notism însă lucrul nu stă așa. Aci avem anumite cauze de tot sim- ple, cele înșirate mai sus; iar efectele sunt grozave. Prin privirea aceea fixă prin biletul de vizită, etc., se produce în om o disor- dine în întreg sistemul nervos, muscular și cerebral, așa ca hip- notizatul samănă cu un nebun furios. Deci fiindcă un corp oare- care nu poate fi alterat mai mult de cât e forță ce-i alterează; dreptaceea actele hipnogenice atât de neînsemnate, nu pot fi cauza fenomenelor hipnotice atât de groaznice. 3. A treia este hipoteza farmecului. Da! S’a presupus și farmecul, lucru mai de mult socotit băbesc și superstițios, de cauză a fenomenelor hipnotice. Dar ce se înțelege sub farmec? Hipnotiștii nu ne spun expres; ci se îndestulesc să zică, că far- mecul ar fi: o influința, pe carea hipnotizătoriul ar avea-o asupra hipnotizatului. Ca să înțelegem, că proprie, ce înțeleg ei sub farmec, trebue să facem deosebire între: farmecul comun, istoric și științific. Farmecul comun e o lucrare atractivă, ce o ezercită asupra noastră un om, un obiect, ori un fapt oarecare. Astfel zicem, că ne farmecă de ex. o frumseță, un obiect, o pieză etc. Farmecul istoric e o lucrare răutăcioasă, ce ar ezercita-o asupra noastră anumite ființe rele, cu scopul de a ne strică. Des- pre farmece de acestea, cari sunt în credința poporului, vorbesc toate istoriile vechi și nouă; bisericești și civile. Și dacă ele se întâmplă prin anumite lucruri, se numesc fermecături ori făcături; iar de se fac prin privire, se numesc: fleochiu. ’) ’) In deochiul poporan âVom aceleași elemente ca și în hipnoză. Este deochietorid (hipnotizătoriul), care prin privirea sa produce O stare anormală în deochiat (hipnotizat). Starea aceasta anormală înceată, după credința po- porului, dacă celce a deochiat scuipă in față pe cel deochiat; pe cum se tn- t&mplă și in hipnoză: căci aceasta încă înceată, dacă hipnotizătoriul suflă în fața hipnotizatului. : I Farmecul științific ar consista mai mult în corupțiunea aerului ori a eterului, ce înconjură o anumită persoană, dela carea s’ar inficia și alta. Farmecul ce-1 presupun hipnotiștii, de cauză a fenomenelor hipnotice, nu e proprie nici unul din aceste trei, ci e mai mult o sugestie, carea s’ar apropia, deși pe departe, de farmecul comun. E o sugestie auctoritativă, cam violentă, carea rezultă din superio- ritatea hipnotizătoriului asupra hipnotizatului. Dară nici hipoteza aceasta a farmecului nu se poate admite. Pentruca deși sugestia aceea fermecătoare ar putea produce unele efecte hipnotice în unele persoane anemice, nervoase ori histerice înaintea cărora hipnotizătoriul s’ar bucura de o auctoritate mare; ' totuși ea nu ar putea produce toate fenomenele, în ori ce fel de persoane, sănătoase și îu putere. Căci e imposibil ca un hipno- tizator, de care nu-mi pasă, să mă poată seduce prin o privire, fie cât de fixă, la unele lucruri în contra voinții mele. 4. A patra este hipoteza predispoziției. Aceasta este hipo- teza școalei hipnotice din Paris dela Salpătriăre, susținută j^e Dr. Charcot, și înainte de el de Dr. Braid. Conform hipotezei acesteia, hipnoza ar fi un morb, și feno- menele hipnotice: fenomene morboase. Deci ca să se poată pro- duce fenomenele hipnotice, ar fi de lipsă, ca în subiect să fie o dispoziție nervoasă ori histerică. Fără dispoziția aceasta, fenome- nele hipnotice nu sunt cu putință. Iar dacă se produc câte odată fenomene hipnotice și în persoane sănătoase, acestea nu sunt așa, pe cum se par. Ele trebuie să aibă ceva din nervozitate și his- teric, cel puțin „bacilul" ei, ca să zic așa. Presupunându-se dis- poziția aceasta, lucrul se explică ușor. Actele hipnogenice trezesc morbul histeric, împreună cu toate fenomenele lui. Dar nici hipoteza aceasta nu se poate admite. a) Pentruca manipulațiunile acelea hipnogenice nu sunt în stare, nici pe departe, să producă oceanul acela de fapte hipno- tice. Pentruca o cauza neînsemnată, o privire fixă, o vorbă: „dormi", și alte de soiul acestora, nu pot produce efecte așa de mari, cum ar fi: anestesia, hiperestesia, uitarea de sine și de lu- crurile știute, etc. Vor putea să producă unele din țfenoiuene)» elementare, în nescari persoane histerice, dar nu vor putea să le producă pe toate, și încă tn persoane sănătoase. Nu se poate ex- plica apoi nici aceea, cum de turburările acelea fiziologice atât de mari, se liniștesc printr’un act de tot neînsemnat: prin o simplă suflare în față. b) Pentruca nu e adevărat, că s’ar recere predispoziție la hipnotizare. Pentruca noi am văzut medici și hipnotizatori de profesiune hipnotizând tot feliul de persoane. Donato de ex. hip- notiza pe binele teatrelor europene, ori ce fel de persoane, fie cât de sănătoase și robuste. La trei mii de persoane și-au scris numele într’un album al lui, toate hipnotizate de el. între ace- știa sunt tot feliul de oameni, dela cerșitori până la prinți, deia idioți până la învațații de renume. Pe aceștia însă nu-i putem presupune pe toți histerici, ori aficiați de histerie Haidenhain apoi hipnotizase o companie de soldați, în contra voinții lor și a ofițerilor, cari îi încurăjau să nu se lase. Despre aceștia încă nu putem presupune, că ar fi fost cu toții histerici, ori că ar fi avut histeria, cel puțin în germen. De aceea oamenii au și părăsit hipoteza aceasta a școalei din Paris, și astăzi mai toți țin hipoteza unei alte șeoale hipnotice, hipoteza școalei din Nancy, carea susține, că, fenomenele hipno- tice ar avea de cauză: sugestia. o. A cincia hipoteza subiectivă e așadară hipotesa sugestiei. Hipoteza aceasta, pe cum-am zis, și-a făcut loc printre cele- lalte hipoteze. Cauzele pentru cari a reușit să fie astăzi hipoteza comună, sunt mai multe. a) Prima cauză este, pentruca hipoteza aceasta nu e streină de hipnotim. Căci la toate hipnotizările s’au recerut și se recere — dacă luăm afară hipnotizările îndeplinite numai cu co- manda mentală — de cumva sunt —, anumite lucrări de ale hip- notizator iul, prin care el învită subiectul să fie hipnotizat, sau prin cari subiectului i-se sugerează somnul și celelalte fapte hip- notice. (Va urma) Nr. 51. UNIREA Pag. 427. * Căsătoria preacuratei fecioare MARIA cu s. 1081F. (Continuare.) La aceste observări filologice vom mai înșira unqle aprețieri luate din textul evan- gelic. Propusețiunea nolvn ovfik&uv autovg = anteguam convenirent nu este a-se înțâ- lege despre negațiunea concubirulni matri- monial, ci despre negațiunea împreunări casnice a ambilor. Din zisa acea a Măriei guomodo fiet istud, quoniam virum non cog- nosco (Luc. I. 34) ceace apostolului și evan- geiistul Matein de bună seamă nu i-a fost necunoscut, și din întreagă tendența primu- lui evangelist și din potențiarea istorisirei sale, primește omul impresiunea, cumcă nu are el de Ioc intențiunea, a aminti în vers 18 co locuirea căsătoricească, fie și numai pentru a-o exchide. De altă parte însă ea totuși și cu atât mai cu efect este exchisă prin negațiunea duceri acasă, care s’ar fi întâmplat deja. Atuncia — așa voiește să zică Mateiu — când Maria era logodita lui losif, înainte de a-se afla în casa soțului său; s’a aflat în stare binecuvântată. Așa dara fructul pântecelui său nu se trage dela losif, ba aceasta nice că poate să se tragă dela soțul său, fiindcă ei nu vețuiau încă în respect casnic la olaltă. Se nimerește deci de totului tot bine, precum bine observă la acest loc Schegg, verbul ovvl-gxeo&ai cu pvpatevta&ai. și în- semnează închierea zilelor de logodnă: „fiind logodită și înainte de a fi dusă acasă." ' ’ Când mai departe la Mat. I. 20 înge- rul zice cuvintele: yofhfîpc: nagaut (ielv Magwfi rș>' yvvaixa oou și când în v. 24 se zice: „los’f trezit din somn, făcu precum îi porunci îngerul Domnului și el lua Ia sine femeia sa (xai ywaîxa avrov), atunci se poate zice numai forțând textul, dacă nualafaiv se va lua ~ a ținea. Oare să nu fie lucru mai corăs- punzător de a-și aduce aminte de Deut. XX. 7: „Tot omul, care și-a logodit șieși muiere (uegv>iOT£VTat yvi’alxa) și nu O a lua pe ea" și la ași aduce aminte de so- lemnitatea lui nissu’in (nuptiae), care are să se ducă încă în deplinire? Se pare lucru de necrezut, că Maria să nu-i fi împărtășit îndată soțului său sfânt împlinirea marelui misteriu de mântuire, dacă ea ar fi locuit la dânsul, dacă ar fi stat în contact zilnic, cu dânsul, și dacă ambii, plini de speranța mesianică asemenea celorlanți, israelteni, ar fi vorbit între sine despre acestea. Credibil devine însă lucrul atunci, ■dacă losif cu Maria încă nu vețuiau la ola- ltă; dacă el se afla poate în Viflaim sau altundeva, iar ea în Nazaret. în acest caz Maria a putut să țină încă secretul acesta fără imputare; în acest caz Maria a fost încă liberă și de sine stătătoare și a putut fi de- parte de soțul său trei luni fără de a fi aceasta bătătoriu la ochi și a putut privi cuvântul îngerului asupra Elisavetei ca și o provocare de a cerceta pe aceasta. Chiar și .Luca I. 56: ineorgevev elș tov olxov avtijg „ea se întoarse după petrecere la Elisaveta In dărăpt în casa sa* și preste tot inițiativa, I ce vedem în capitlul prim a lui Luca că o i ie sfânta Fecioară și carea în capitlul al doilea a trecut la losif, poate fi un semn I pentru acea, cumcă Maria înainte de conce- pere nu a locuit împreună cu losif fără după concepere. înse explicarea saudedu- cerea indoielelor și â temerei lui losif din cunoașterea demnitatei divine a mamei și a propriei sale nedemnități, de a funga la । aceasta faptă dumnezeească în ceva chip cași pater lega li s, cași nutritoriu și gri- ji toriu, în fața cuvintelor: cum nollet eam traducere etc. trebue significată ca și o în- ' cercare cutezată, care numai la aparința I orbește, care însă trage după sine urmări cutezate și cu deosebire forțaza textul în : mod nenatural. i Scritoriul și lectorii au trebuit dară ' ca în cuvântul gviiOTevOtiOa se fie văzut I significarea judaicului aras sau qiddes, ca- rea însemnează încredințarea, cununia, mă- ■ ritarea cu exchiderea iui deductio nuptialis ' (nunții.) Hipoteza lui Schegg ca și când Maria îndată după solia îngerului ar fi încunoștiin- : țat pe mirele său, ca el „seau să-o ie numai : decât la sine sau s’o respingă", în forma ei i scurt concipiată, cum se-ar fi întâmplat aceasta anunțare din partea Măriei cuprinde în sine ceva neverosimil. Ba pentru solemnitatea iui nissu’in se pare că lipsește timpul necesar, fiindcă Schegg pune solemnitatea nuntei deja îna- inte de cercetarea Elisavetei, precând după Luca trebue să cugetăm, că Maria a plecat mult la o zi sau doua după concepere, ba aci se mai adaug și motivele deja amintite, cumcă Maria se păre că lucră așa de tot independentă de capul de familie și dela Elisaveta nu se întoarce în casa lui losif, ci în casa sa. *) Explicarea rezultatelor dobândite. Tot ce privește pe dumnezeescul Mântuitor sau stă cu el în relațiune, este plin de secret este însemnat, și are originea dintr’o ordine I supranaturală, este efluxul unei iubirii spe- ciale a lui Dumnezeu. Maria și losif încă nu din cauze co- mune au fost aduși la olaltă, ci din deose- bitul consiliu a lui Dumnezeu. Ei trebuiră se constituiască aceea familie, din baza că- reia și sub scutul căreia avea să răsară și , să înflorească „toiagul din rădăcina lui i lesse" și să renoiasă omenimea prin îndu- j rarea sa. Pentru întreaga biserică deci faptul căsătoriei Măriei cu losif, „Fiul lui David" I nu a fost nice de cum indiferent. Ea (bi- ] serica apuseană) celebrează din timp stră- vechiu serbătoarea desponsatio B. Ma- riae Virg. cum s. losif (23 lanuariu) și mo- tivul pentru aceasta serbătoare nu și l-a scos din acte apocrife, ci pin evangelîle sfinte canonice. (Va urma.) Bibliografie. A apărut: Calendar pe anul 1906 pentru romano- catolicii de ritul latin din Moldova. Anul *) Luca I. 39: ’ Avaorăoa 3e Magiâp ev ralg ijpîgatg avraig (lectorul să iea a- mînte la pronumele apropierei în contrast cu Ixetvaig) exoQMjSt) . . aera o^ovSîjg. IV. Bacău prețul 30 bani. Partea calenda- ristică e aranjată după stilu vechiu, în urma unui privilej special, dat pentru romano-ca- tolici moldoveni. In fruntea calendarului e portretul frumos executat al Msgr. Nicolae losif Camilli, episcopul de Iași. In partea literară viețile mai multor sfinți, de ai bi- sericei apusene și apoi câteva poezii. într’al- tele o preafrumoasă dedicație Episcopului Camilli, din prilejul iubileului episcopal de 25 ani, ce va fi la 21 Nov. 1906. Tot în editura acestui calendar a apărut o tradu- cere românească a renumitei scrieri „Thoma a kempis". Se vinde cu 1 leu. O recoman- dăm cu căldură. Curs practic de geografie pentru școa- Isle poporale de luliu Vuia, Brașov, editura librăriei Ciurcu. Cărticica aceasta câștigă foarte mult în valoare pentru mulțimea ilu- strațiunilor frumoase, ce o împodobesc. La urmă e alăturată mapa Ungariei. Prețul e 70 fii. Raportul anual al societății academice române „Junimea“ din Cernăuți pe 1904/5. Cuprinde raportul general al comitetului și rapoartele singuraticelor comisiuni. Aflăm aici, că în scopul răspândirii în popor, mem- • brii societăți au făcut, mai multe excursiuni în provință,’ ținând conferințe. Averea so- cietății se ridică la cor. 12,773'84 iar bibli- oteca constă din 4382 volume. A apărut Nr. 12 din revista Junimea Literară cu următorul cuprins: A fost odată Mihail Teliman. Tomnatic (versuri) Rotică. Fata păduri S. FI. Marian. în bolta dela craiul negru (ver.) T. Robeanu. Octavian Goga (fine) V. M. Prohodul veri (versuri) V. Loichiță. Prin geam C. Paltin. Rugă (versuri) Nicu Dracinschi. A fost un timp (versuri) Alcuno. Putna lancu I. Nistor. Cântec Le- andru. Dări de samă. — Cronică. G. Co- dreanu, Lili. Notițe bibliografice Nr. Redac- ția și administrația: Suceava (Bucovina) strada Sturza Nr. 655. „Sămănătorul" Revistă Literară. Anul IV. Nr. 49. N. lorga. — împotriva cle- titorilor. Natalia losif. — Nu mai fi trist (poezie). St. O. losif. — Sonete reslețe. C. Sandu-Aldea. — La țară (fragment). X. — Cugetări. Fatma. — în odaia Bătrânei (poe- zie). Cronică. N. lorga. — Despre cărțile j d-lor Bianu-Hodoș, Pompiliu Eliade Costescu, | V. Pop, Stempo, Chiricoscu, Gâdei, Zaharia Bârsun, Chiffa, Sadoveanul. Boureanul și de- spre revistele „Curentul nou", „Tribuna Do- brogei", „Făt-Frumos“, „Revista noastră", „Revista generală a învățământului". Numă- rul 25 bani. în Librăria seminarială se află de vânzare: Predici pe toate Duminecile și sărbă- torile de peste an de Dr. Elefterescu. 3 cor. Piedici ocazionale și funebrale v. II. de Dr. Elefterescu 3'50 cor. Din editura „Luceafărul**: loan Agârbicean: Dela Țară. 1'50 cor. loan Ciocârlan: Traiul nostru. 150 Al. Ciura: Icoane...............120 M. Gorki: Nuvele...............r— Oct. Goga: Poezii....................3'— Z. Bârsan: Samuri- - . . . . 2'->- Prof. Dr. Emil Sabo. „Cântece" Po- ezii lirice. Prețul 1 cor. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa Pag. 428 r I R E A Nr. 51. BIBLIOTECA UN1REI.«) 1. Benhur sau zilele lui Mesia, de Levis Walace, 2 v. 2. 3. 4. M. Eminescu. Studiu critic . —.90 Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de C. Auner .... —.20 Nume de familie la românii 5. 6. din Ungaria, de A. Viciu. Din viața lui I. Micul de M. Strajan . . . Albertina. Povestire de Dr. V. Bojor. . . 7. Cestiuni din dreptul bis. unite 8. 9. p. I. Cele Nicu Ziua 10. § Cruce sad stea duplă . 2'90 O . —.12 . —.16 . —.30 . —.16 . —.40 © S o 0 © O © g O © © s 0 0 0 electro- magnetică D. R G. M. Nr. 88503. La esuosițiQjea milenară dm BnMa ie la 1896 cremiat cu medalia cea mare. Prețul aparatului mic e cor. 4.— e de aplicat la morburi mal ușore. Gratuit; o cumpena de casa și o mașina de fiert II.........................3'40 doue fețe ale lumii de ..........................—.30 Deșteptării de Aurel Fodor . ... Cele două conștințe, pieză teatrală în 5 acte, trad. de Simion Zehan . . Vindecă și învioreză pe lângă garanță: reumă, astmă, (respirație grea), insomnie vijeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbinare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și ori-ce morb de nervi. Morbosul, care nu se vindecă în timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, își reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meu; sum convins despre sigurul meu aparat. Din causa îmbulzelel prea mari a marfel trimit în totă lumea renumita și de t6tă lumea plăcuta marfă din argintul de Mexico, și anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri de masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 lingură pentrn gupă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentru salon, tote din argint de Mexico total 46 bucăți numai 6 fi. 50 cr. *) Aceia, cari vor comanda de odată toți 10 Nriî, îi primesc cu 6’10 cor. în loc 8’84 cor. m n *■ iu iu m hi hi iu mnununi m mm io m nun m £ m m m u oi in m ru FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOMȘA Prețul 1 coroană. 74 distingeri. 6 medalii de stat. 10,000 motoare literate spre indestnlirea tuturora. Filiala Fabricei de motoare din Drezda Jgnațiu Gellârt & Cie. Budapest, VI. Terez-korut 41. Telefon 12—19. Motoare cu benzin, cn ulei, cu spirt, acetylen. — Motoare cu benzin pentrn cn lătit. inb 9 di 0 Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. Spediția centrală de vînzare îl trimite in țâră și străinătate cu rambursă, sau dacă banii se trimit înainte. SCSXHF1B 0. SâlTOOB BUDAPEST, VIII, strada Bezerădy Nr. 3. 16 (34-52) Afară de acestea fie-care cumperător pri- mesce ca dar, și pe lângă garanță o cumpănă de casă de o putere = de 12 kgr. — - Argintul de Mexico este un metal alb (și din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garanța pe 25 ani. Spedițiunea se face ori prin rambursă ori prin trimiterea banilor înainte. SCHEFFER D. SĂNDOR, BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3. —— Pentru 3 corăne =— trimit 41/, chilo (vre-o 50 bucăți), bun jti fin & Săpun de toaletă pregătit din: trandafiri, lilie, viole, reaedă jasmin, lăcrămiore. ’ Banii să se trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursă. Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIII. Bezerddy 3, Turnătoria de clopote și fabrica de scaune de fer ——pentru clopote a lui 0 Antoniu JMovotny în Timișorerpabrie (6 (24) 48—52 0 0 gratuit și franco. de crepare. — Cu deosebire recomând Ueiea mai mouerne, ceiea mai perfecte și cele mai rentabile motoare generatoare. Motorul de Drezda Ltre™î mai escelent fabricat în toată. Europa. Con- strucție trainică. Pregătit din material ales și bun. TrQTîvînî Nici după ani de lucru nu •LlcLIlLvI are lîpaă de reparaturi. — Rentabil la siguranță. Manipularea e foarte simplă. Spesele de lucru sunt mici. Motoarele de Drezda privi în lucru la diferite întreprinderi industriale și economice: la mori, la fabrici de cărămizi, fabrici de scânduri și de lemne, la scos de apă, la negoțul cu lapte, ia îmblătit etc. Instalările noaue să fac prin oamenii noștri esperți. • Deslușiri și preliminare se dau la cerere. Garanță bună! Condiții!ni de solvire avantagioase. ian 4—24 dată ce clopotele sînt bătute de se recomandă spre pregătirea clopotelor ndue, pe cum la tur- narea de nou a clopotelor stricate, mal de parte spre facerea” de clopote întregi armonioso, pe lângă garanție pe mal mulți ani, p,rove4ote cu adjustărl de fer bătut, construite spre a le întdrce cu ușurință în ori ce parte, în o lăture prin aceea ce sînt mântuite = clopotele găurite = de mine inventate și mai de multe ori premiate,'cari sînt provâcjute în partea superiori — ca violina = cu găuri, după figura S și pentru aceea afi un ton mal intensiv, mal adânc, mal limpede, mal plăcut și cu vibrarea mal voluminâsă, de cât cele de sistem vechiu, așa, că nn clopot patentat de 387 kg. este egal în tonul unul clopot de 461 kg. făcut după sistemul vechili. Mal de parte se re comândă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, — spre preadjnstarea clopotelor' vechi cu adjnstare de fer bătut — ca și spre turnarea de toce de metal. Preț-curanturî ilustrate se trimit la cerere Tipografia Seminariul«i mfaMlecesan. ONTnTYE ; , SpVOTNY AMB.S2. « 0 0 CP CP Cp 0 0 CP CP 0 0 E Abonamentul: Pentru monarehie: Pe an 12 cor., ‘/s an 6 cor., V4 an 3 cor. Pentru străinătate: Pe 1 an 18 fre., ’/e an 9 fre., L an 4 fre. 50 cm. Foea apare In fie care Sâmbăta. Inserțfrmi: Un șir gannond: odată 14 fii., a doua oară 12 fii., a treia oară 10 fii. EL x® Tot ce privește foaia, să se adreseze ia: Re- dacțiunea și admini- strațiunca „Unirei in Blaj. „g eJR Foaie bisericească-politicâ. Anul XV. Blaj 30 Decemvrie 1905. Numărul 52. La chestia fondului viduo- orfanal în dieceza Gherlei. Mult sa buciumă starea slabă și neo- rînduită a orfanilor și văduvelor preoțimei noastre, — mulți să sfarmă cu îndreptarea ei spre bine și îndestulire, — și până ce aceste curg și să părândă orfanii și vădu- vele de preoți tot nu scapă de starea lor jalnică și de neagra sărăcie” re îi Însoțește. Aceasta în general pentru întreaga noastră provincie metropolitană. în special, cât pentru dieceza noastră de Gherla, — întocmai. Numai cât aici pe lângă mizeria din chestiune mai este și alta, poate și mai mare și în urmări și mai du- reroasă, sistemul, cu Jpredilecțiune susținut chiar din jos, a provicializmului. Că aici în una și aceeși dieceză sunt mai multe sub- dieceze, eparhii, apoi și eparhiile aceste în sub înpărțiri. Așa să împarte dieceza Gher- lei odată în două părți mari, — în ardeleană și ungurean#, apoi aceste în mai multe în- părțiri și sub împărțiri până la coteriile . familiari. Și împărțârile aceste nu ca idei și indicări geografice sau ca hotărîri topo- grafice numai, — ci ca idei întrupate; — întrupate și manifestate în separate obiceiuri; separate vederi, separate drepturi și sepa- rate aspirațiuni. Că întru cât și cum înflu- ințază aceste separări și divizări asupra mersului spre ajungerea scopului sublim al acestei dieceze, vor ști mai bine cari sunt la cârmă și va ști mai bine Capul Preasfin- ția Sa Episcopul, grațiosul Arhipăstor. . Dar despre aceste mai la vale. Acum să revin la chestia cu orfanii și văduvele de preoți. Cum știm chestia aceasta este obiect de prima interesare pentru tot preotul ca individ și pentru întreaga tagmă ca corpo- rațiune. S’a și ocupat cu studiul și aran- jLrer oi mulți, mai mult sau mai puțin chemați și competenți și cu mai mult sau mai puțin succes. La noi în dieceza Gherlei între alții și ca unul dintre cei într’adevăr competenți în vremea mai de pe urmă s’a ocupat Re- verendisimul Vicar episcopesc din vicariatul maramurâșului, Părintele Tit Bud. într’un cercular ce dovedește studiu serios și orientare în cauză s’a adresat cu । un proiect amănunțit referitor la chestia ajutorării sorții văduvelor și orfanilor de preoți și s’a rugat de toate districtele pro- top opești ca în conferințele lor să iee între obiectele de pertractare și cauza aceasta, respective proiectul lui și despre rezultat în particular să-1 informeze și să se adre- seze și la Preaveneratul nostru Ordinariat diecezan. Sigur că s’a și prezentat în toate dis- trictele protopopești, sigur s’au luat resoluți- uni în cauză, resoluțiuni de adhesiune și aliare la idea și proiectul activului Vicar, în publicitate însă numai resoluțiunea tractului protopopesc al țării Oașului s’a comunicat, în „Apelul" preoțimei acelui tract. Că toate districtele protopopești să vor alia la proiectul acesta salutar cine ar îndrăzni a lua la îndoială ? așa s’a aliat și districtul nostru al Seinului, numai cât aici cu un amendament principiar. Despre aceasta vreau să scriu ca să adaug și eu cu cât de puțină și modestă lucrare la marea clădire, sub acoperemântul careia scut și ajutor au să afle orfanii și văduvele de preoți: fondul văduvelor și or- fanilor de preoți din dieceza greco-catolică română a Gherlei. în detaiuri și formalități, că adecă pa- rohii, administratorii, capelanii, apoi paro- hiile și filiile cu cât și cum să contribuiascâ, — nu întru. Foarte bine le-a formulat aceste lăudatul Vicar în proiectul său și foarte bine și preoțimea districtului Țării Oașului în „Apelul" său și întocmai poate și celelalte districte; — nu întru căci și așa formulările aceste, respective proiectele, vor fi supuse consultărilor și hotăririlor unei conferințe generale a tuturor districtelor protopopești anume convocate în adunare, și supuse, mai presus de toate, deliberatului Preaveneratului nostru Ordinariat diecezan. Chestia o ating din punct de vedere principial și teritorial. înainte de ce aș întră în merit săpun în relief, ca de thesă: întâiu, necesitatea im- perativă a îmbunătățirii sorții orfanilor și văduvelor de preoți, — și apoi resoluțiunea preoțimii din districtul Țării Oașului din „Apel“ îndreptat cătră cele 95 de parohii adnexate dela dieceza Muncaciului ceea a Gherlei p. 8.) ca „Prin înființarea noului fond,fundațiunile viduo-orfanal și orfanotro- fiale existente și obligămintele preoților fața de acelea rămân neatinse.0 FEUILLETON. ALTE SCRISORI. Scrisoarea VIII, (Frumseța creștinismului.) Unui prietin. Dacă întâia dată dai peste o încântă- toare priveliște în natură, peste un codru mare, bogat, nepătruns, peste o luncă cu iarbă de mătasă, prin care curge o vălcică alintată ca o fetiță de einci-spre-zeee ani, sau privirea ți-se oprește pe munții înalți, vineți, în jurul cărora se rotesc vulturii nă- valnici, —• rămâi uimit de atâta frumuseță. pe care nu ai bănuit-o până acum, că ar puteâ să fie, ca o moleșire dulce, îți cu- prinde la încecut sufletul, și abia târziu poți să-ți dai bine samă de ceea ce vezi, de ' ceea ce simți, abia târziu poți să judeci și să admiri. Când cetești ori auzi, dragă prietine, de o mare faptă eroică, de o mare jertfă, de o inimă largă și desinteresată, simți că prinzi de odată aripi, ai sensația că te ridici și tu la înălțimea, unde s’a ridicat sufletul celui ce ți-a trezit inima ca dintr’un somn adânc, făcând să vibreze coardele ei celea mai fine, celea mai nobile. — și abia târziu poți judeca rece toată măreția faptei, poți să-ți pui In cumpănă puterile tale cu a lui, poți înțelege cu cât ești mai pe jos, de eât el. Când cine-va printr’o strălucitoare, sculpturală frumseța trupească. îți fură și îți îmbată ochii însetați de frumseța, inima nu mai așteaptă judecata rece a minții, ci începe să bată cu toată puterea, ființa ta întreagă par’că ar vrea să se topească, și numai foarte târziu, poți ajunge la convin- gerea, că într’un trup așa de desăvârșit, poate fi ascuns un suflet urît, respingător. Dar dacă tu vezi și azi și mâne, săp- tămâni, luni, ani întregi pădurea cea uriașă, nespus de frumoasă, după ce ai ajuns sâ-i cunoști toate ascunzișurile și potecile întor- tochiate, după ee ai auzit de atâtea ori cântecele măiestrite a paserilor din ea și te-ai desfătat de atâtea ori în mur- murul izvoarelor vii, ee țișnesc de sub stâncă, uimirea ta, încântarea și mulțămirea ta cea dintâiu, scad încetul cn încetul, deși nu se sting de tot. Și după-ce de atâtea ori te-ai plimbat prin iarba de mătasă, înrourată cu stropii de diamant a luncii, după ce te-ai îmbătat de atâtea ori de mirosul florilor sălbatice, și ai văzut de atâtea ori fulgerarea de aur a insectelor ce se ascund și se arată iar în bogăția de verdeață. — tn începi a nu le mai băga în samă, inima ta nu mai e ca- pabilă de frumusețile celea dintâi. Munții ori eât ar fi de vineți, ori cât de sublimi în veciniea lor încremenire, după ee ai trăit în preajma lor un șir lung de ani, o viață întreagă poate, nu te mai im- presionează. decât atunci, când se ivește ceva neobicinuit, când se desprinde de trupul de piatră un părete înalt, o stâncă, și se prăvaie în adâncimi. Faptele mărețe a oamenilor mari au aceea-și soartă; dacă se urmează repede una după altă. Pierd aproape cu totul ori ce nutere de atracție iresistibilă. care să te cheme, să-ți poruncească preamărirea lor. Au mai lucrat doară și alții asemenea. O frumseță trupească, dacă o vezi des în mai mulți indivizi, nu te mai neliniștește, nu te mai aprinzi, inima nu-ți mai bate așa de tare. Așa e firea noastră. Cu timpul toate ne par obicinuite, comune, de rând, ce mai înainte credeam ceva peste fire, țineam de o excepție. Frumseța care o vedeam la în- J Pftg. 430 UNIREA Nr. 52 Că trebue să se creeze acest fond, — nu să admite discuție. Trebue, inomis tre- bue creat! Discuția să permite insă, ba să chiar impune, că: oare numai pentru cele 95 de parohii „adnexe" sa se creeze? — La asta vreau să-mi dau părerea și observările ca preot „Ungurean1 al diecezei de Gherla. „Un Domn, o credință, un botezi Un cap, un trup, un suflet. Un Episcop, o die- ceză, o corporațiune. Cincizeci și trei de ani a trecut de când Provedința dumnezeească, scutul scaunului apostolic din Roma, grigea și recunoștința împărătească, și năzuința bărbaților și îna- intașilor nostri eroi și providențiali ne-a scăpat și smuls din legătura nefirească și ucizatoare a diecezei Muncaciului în care secoli grei au tângit și suferit aceste 95 de parohii harnice, puternice și omogene ro- mâne. Am scăpat cu vieață, că de nu să crea dieceza Gherlei și noi rămâneam și mai departe sub guvernarea acelei episcopii ce și-a scăpat din vederea ochilor săi subli- i mitatea chemării și datoriei sale, n’am maî • trăi, n’am mai fi ca români, și aceste 95 de parohii ar fi mamă de speculă pentru pun- [ gașii politici și ocară de înălțare pentru i escroci patrioți cu crucea în frunte. Vedem । soartea tristă și nemeritată în care a ajuns ! bietul popor credincios din aceea dieceză nefericită, care cu un fatalizm păcătos j rabdă pe grumazi săi pe aceia pe cari tot I „părinți“ îi numește, cari insă sunt trăda- torii lui. Ce-ar fi fost de noi și de poporul I nostru sub conducerea acelor păstori și sub guvernarea spiritului din Muncaci în tovă- rășie cu curentul inmoral, șovinist și nimi- citor al guvernelor cari s’au părândatî Oh! e grozav să și gândești la asta. — Ca de . nu scăpăm de ei azi sau că n’am fi ca ro- mâni, sau n’am fi uniți cu Roma. Dar Roma, această mamă bună și ocro- titoare ne-a scos din sânul perirei și ne-a pus, ne-a așezat în sânul altei mame griji- toare, în sânul și brațele diecezei nouă în- ființate a Gherlei, ca viață să avem și mai mult să avem. Nu suntem deci „ungureni" părți „adnexe" la dieceza Gherlei, căci deo- dată am fost creați cu ceialalți, cu „arde- lenii" în o dieceză, și chiar așa s’ar putea numi și cei dismembrați dela Arhidieceza Blajului de părți „adnexe" cătră această dieceză; căci în crearea acestei dieceze acelaș zel, același loc și aceași purcedere avem. Dieceza noastră este o dieceză creată cu limbă liturgică și oficioasă română, — pentru poporul român, și noi clerul și popo- rul din aceste 95 de parohii dismembrate (ca de noroc) dela dieceza Muncaciului încă suntem români, ba ne place a ne și mân- dri „câteodată" cu acest românizm al nostru. Avem un Cap comun, un Arhipăstor comun, care șezând pe scaunul comunei noastre episcopii gândește de noi de toți. El ne păstorește și pe noi și pe ei, și pe ardeleni și pe ungureni ne guvernează în comun, El e părintele nostru al tuturora și noi toți fii lui. Avem un seminar comun, unde toți clericii diecezei, fii nostri sau fii lor, ai un- gurenilor sau ai ardelenilor, în acelaș spirit să cresc, în aceleași învățături să procopsesc și pentru acelaș scop și aceași chemare să prepară: de a fi părinții, păstorii poporului românesc. în dieceza „noastră0 suntem deci ori în ce ..parte a ei, și noi și ei; toți îl avem pe acelaș Părinte și Arhipăstor; toți suntem nu numai frați în Hristos ci chiar frați de crnce și ortaci și totuși când e vorbă de ceva bine, numai binele noștrfi să-l contem- plăm și numai de ai nostri să grijim; de noi si de trebile părților „adnexe" ? ■— — Corespunde spiritul acesta cu spiritul țineri I de aceiași familie, colegialității, cu spiritul frăției să nu zic și cu spiritul Evangeliei? Spirit de separare, spirit de egoizm și în urmă spirit de distrugere este acesta. De ce să fim deci ungureni și ardeleni când Roma și geniul nostru bun de una și de frați ne-a pus ? De ce să fim mărmățeni, districțeni, sălăgeni, chioreni, dobâceni saii sătmăreni, când suntem cu toții Gherleni; cum sunt alții orădeni, alăjeni, și lugojeni? De ce să facem numai noi mărmățenii, sat- mărenii și ugocienii fondul viduo-orfanal proiectat și contemplat, când acelaș «lucru i bun și folositor le trebue și celorlanți frați I din dieceză? S’au „ei" nar avea lipsă de ; acesta, că doară sunt deplin asecurați și bine situați? S’au când 95 de parohii cu preoțimea și bisericile lor proiectează a face i un lucru bun, folositor și monumental să nu easă acest lucru cu mult mai bun, cu mult mai cu succes și cu desăvârșire mai monumen- tal când i’ar face 489 de parohii cu preoți- mea lor? — — — — — — — i Să nu fim preocupați de nescari vele- j ități de provincializme. să stârpim din noi । spiritul de separatizm, și să cultivăm din răsputeri spiritul concordiei, spiritul unirei ; și a,frăției și să știm că: Concordiarespar- î vae crescunt, discordia maximae dilabuntur. Deci creeze-se un fond comun diecezan pentru orfanii și văduvele preoților, nu pen- tru diferitele părți ale diecezei, ci pentru I întreaga dieceză, căci un Cap avem, o die- j ceză formăm și o corporațiune suntem; și și ca frați și și ca români în aceleași nevoi eeput, ne scapă din vedere, deși rămâne i aeeea-și în toată pompa și măreția sa. în- suflețirea de odată se stinge, cu toate că acelea-și rămân motivele, ce ne-ar puteă înflăcăra inima. Ce e mai rău, simțurile noastre adese-ori se corump așa, încât mai târziu vedem frumosul, binele, sublimul, aeolo unde nu e de cât răutatea întrupată, nees- teticul, ceea ce ne duce la nefericire. Firea aceasta a noastră se manifestează tot așa și când e vorbă de mișcări, de cu- rente sănătoase, de principii etice curate, înălțătoare, ce duc la fericire. La început ne însuflețim pentru ele, ne punem toate puterile, ca să ie realizăm în viața noastră privată și publică, suntem hotărîți să le apărăm cu armele în mână, sau atunci, când aceasta nu se poate, suntem în stare să ne desvăiim pieptul, ca glonțul ori sabia celor atotputernici, să cerce fră- gezimea cărnii din inima noastră. Mai târziu însă, după generații întregi, după secoli, iubirea noastră scade, mintea nu mai știe să judece așa de cumpătată și liniștită, așa de rece, ca la început, ade- vărul nu ni-se mai leagă de suflet, și găsind acum adevărul în alte teorii, în alte curente, suntem gata să dăm ajutor acelora, cari vreau să răstoarne chiar adevărurile, căror' noi ne-am închinat odinioară, pentru cari eram hotărîți sa ne dăm și ultimul strop de viață. Ori dacă schimbarea noastră nu a ajuns până aci, dacă nu suntem încă hotă- rîți să atacăm ceea ce mai înainte ni era motiv de luptă însuflețită, privim răci, ne- păsători, cum alți atacă idolul nostru de odată, și nu plângem, nu ne însuflețim, nu ne hotărîm la luptă, nu ne pasă, — devenim indiferenți. Astfel vedem că se întâmplă cu ori-ce curent, ori-ee mișcare, iubite pretine. Teo- riile filosofice, cari au stăpânit o jumătate de secoi, un veac, — nu mai au trecere, și mor, fiind că. nu mai au indivizi, cari să le facă să trăiască, Singur creștinismul, un curent și el, dar un adevăr absolut — nu s’a stins și nu se stinge, atunci când foarte muiți l-au pă- răsit ori îl părăsesc, când cei mai muiți — ca în zilele noastre, sunt indiferenți față de el. Nu înceată, nu se stinge, de oare-ce religia iui Isus nu e o credință, o convin- gere a unui cugetător, care convingere poate numai pentru cel ce a iscodit-o să fie ade- vărată subiectiv, personal. învățătura lui Isus, e cel mai mare adevăr, pornește din trebuințele sufletului omenesc, îmbrățișază toate lipsele. toate dorințele, întreaga țîntă a acestui suflet. Nu se stinge, pentru-că e razimul cel mai puternic a naturii noastre, pentru că e ceea ce ne impintenă la Inptă, ceea ce ne ajută puternic, ceea ce ne arată izbânda și răsplata. Nu înceată, pentru-că ne învăiue ființa întreagă ca o mângâiere și alinare, pentru-că ne trece prăpăstii îngrozitoare, și ne ridică la înălțimi pline de lumină. Nu-i seacă puterea de viață, — pentru că el nu are această putere, ci este însuși, și de când a pornit, nu afli epoce, nu de- cenii, în cari să nn fi fost milioane, cari să-l urmeze și să-l apere. Dar dacă el, creștinismul, din propria lui putere nu a apus, dacă au fost totdeuna destui, cari să-l urmeze, — nu se poate tăgădui, că însuflețirea generală pentru el nu a fost vecinie aceea-și nu a fost apărat și urmat vecinie cu aceea-și putere. Din potrivă. Găsești restimpuri, afli epoee. în cari o mare parte din adoratorii lui. nu-i mai prețuesc, nn îl mai poartă la inimă, — afli perioade de un înpietrit indiferentism. Sunt apoi perioade, unde cei ce l-au urmat, mare parte din ei, se întorc înpotriva lui, și se aliază cu cei ce vreau să-l stingă — perioade de persecuții. Așa dar. în multe privinți, a avut și are soarta ori eărui curent- Atâta numai, că direcțiile filozofice, fiind convingerile unei minți puternice, atunci când nu mai află o astfel de minte, sau una ce să i-se apropie, dispar, ascunzându-se în mormântul creato- rului lor. Punctele de lumină, scăpărările de inteligință adevărată. — adevărurile, multe, puțiue, câte se cuprind într’o astfel de di- recție, rămân, adăugându-se comorii, tesau- ruiui gândirii omenești. Dar țesetura mo- dului de a vedeâ viața, de a o înțelege, se destramă, puțin după moartea urzitorului. Pe când țesetura creștinismului rămâne vecinie aceea-și aeeiea-și fire sunt în urzală, acelea-și în băteală, fire subțiri, de cari nu se pot rumpe nici când, fire de adevăr și de morală curată. Nu numai că țesetura religii lui Isus rămâne aceea-și. dar se și continuă mereu, — un val de pânză, ce s’a început cu naș- terea fiului omului, și se va termina la ca- pătul veacurilor. Războiul acesta al crești- nismului, nici când nu a pansat, după ce a început odată să lucreze. Atâta numai, eă une ori valul de țesetură înainta mai re- pede, puteă eunrinde, puteă acoperi mai ’ multe regiuni: semn că muiți se interesau, muiți cinsteau și se însufiețau de această Nr. 52. UNIREA Pag. 431. și lipsuri și in aceleași năcazuri și suferințe ne aflăm. Avem până acum doue fonduri de aceste. Părțile dismembrate și „adnexe" dela Muncaci unul, și părțile „adnexe" și dismembrate dela arhidieceza Blajului altul. Și și dintr’acesta și și diu acela văduvele de preoți primesc o pensiune de nimic și orfanii chiar de râs. în „Apelul" preoțimei tractului Țării Oașului să zice „prin înființarea noului fond fundațiunile viduo-orfanale și orfanotrofiale existente și obligămintele preoților față de aceste rămână neatinse" .. Rămână deci aceste fonduri neatinse și să creem cela comun. Modalitățile? — sunt deja depuse în planul și proiectul Reverendisimului Vicar din Sighetul M arm ați cât și în „Apelul" frumos al preoțimei gr.-cat. române din Țara Oașului. „Unde-s doi puterea crește" și 489 de parohii cu bisericele și filiile lor numeroa- se sigur mai mare putere vor putea arăta și desvolta decât 95. Sau fondul regnicoiar de penzionare a învățătorilor ar fi ajuns la acel grad, ce la atins, decumva în loc de un fond pentru întreagă Ungaria și Transil- vania să crea 5 fonduri separate, după cele 5 înpărțiri geografice ale țării? Sau numai noi preoții din dieceza Gherlei să stăruim și mai departe pentru dismembrarea și slă- birea noastră? Și ce ne-ar împedeca în ajungerea acestui scop măreț și Impunător? N’ar vrea doară Capul, grațiosul nostru Arhipăstor? Și numai a presupune una ca asta ar fi crimă! N’ar vrea dieceza? Imposibil; — din contră: zilnic și neîncetat să buciumă din toate părțile dorința de a vedea cât de cu- rând resolvată și pusă în practică chestia. Cine nu vrea dară? Noi să nu vrem doară cei din cele 95 de parochii dismembrate dela dieceza Mun- caciului?---------Deși cunosc unele velecități în cauză totuși nu cred să nu se poată trece peste ele și în comună înțălegere cu toți frații, cu toți colegii din întreaga die- ceză sub conducerea Capului nostru comun, a grațiosului nostru Părinte și Arhipăstor sigur va ajunge dieceza noastră să vadă cât de curând pusă baza și temelia fondu- lui viduo-orfanal al diecezei noastre de । Gherla. Pentru unirea tuturor, — Domnului să ne rugăm! Și dacă ne-am unit odată cu acest punct delicat și de viață dătător ne vom ști uni pe rând și în celelalte, și deveniva die- ceza noastră o dieceză puternică, plină de vitalitate și Capul, Arhipăstorul ei cu lumi- nății săi sfetnici ferici de vederea îndestuli- rei în unire a fiilor Săi. Jos cu păreții, cu murii chinezi; ce în- ■ pedecă vederile mai înalte și circularea să- j nătoasă a sângelui prin vibrarea mai puter- । nică și neînpedecată a pulsului unui corp ! de vieață dornic. ! Provincialismul și dinasticismul în cler ! și biserică s’a răzbunat în dauna poporului i credincios, in dauna însăși a instituțiunei: — ' uti figurae docent! i Constantin Lucaciu. i CORESPONDINȚE. Misiuni poporale în Ciucia. Boloqa, 16 Dec. 1905. Conform hotărîrii luate. în sinodul protopopesc de toamnă din anul acesta, preoțimea din tractul Morlăcii, a ținut mi- siuni poporale în Ciucia; la lucrul acesta i-a îndemnat resuitatul îmbucurător, ce l-au obținut prin misiunile tăcute în Mărgău astă primăvară, pe cum și îndemnul ee ni-l dau rapoartele despre misiuni din „Unirea" și „Răvaș". Barăm de s’ar continua acest început mântuitor, căci avem mare lipsă de astfel de sărbători sufletești, vom produce adevă- rate renaștere sufletească îu popor; vom face să dispară antipatia poporului față de preoții sei, producând o intimitate familiară între preoți și popor, raport de părinte și fii. Cumpănind bine starea poporului nostru din ori-ce punct de vedere, împrejurările, între cari trăim, ne impun preoților, să ținem misiuni în popor. Misiunile nu eschid, fără presupun preoți buni; preoții răi nu se pot decide să țină misiuni, și de s’ar decide, nu le-ar puteă face cum trebue făcute, căci misiunile poftesc dela preoți și zei și capacitate, și muncă încordată. Misiunile în Ciucia s’au ținut în 2—3 și 4 Decemvrie a. c. S’au început Sâmbătă sara cu însărat, la mijlocul însăratului a ținut predica de Introducere preotul din Bologa 5. Frățilă, vorbind despre scopul omului, arătă poporului, care ni-e țînta pe pământ, și cum putem dobândi acest liman dorit — fericirea de veci. pânză fină ursită din fire tari de credință și bătută cu fire albe de morală sănătoasă. Altă dată valul nu înainta, nu sporia așa de repede: semn că mulți nu mai aveau încredere în trăinicia acestei pânze, în far- mecul ei de a apăra trupul și sufletul ome- nesc de ori-ee săgeată potrivnică, veninoasă, ce vine svârlită din umbră și întunerec. Firele de anr a credinții din acest războiu, an rămas tot așa de curate, de nealterate, ca și la început. Pe firele albe de morală nu s’a pus nici uu strop de prav. Dar fiind timp în- delungat în preajma lor, țesând cu ele, cu- noscându-le, dela o vreme îți par de tot comune, fără nici o putere și nici nn farmec, — ori, de se poate și aceasta — strălucirea de aur și de argint îți ia vederile, Iți falsi- fică simțurile, — și în urmă nu mai poți să judeei corect. Devin astfel indiferent, — ori, ee e și mai rău, dujman fățiș a lui, și te asociezi cu cei ce vreau să-i nimi- cească. Deși frumseța și sfințenia lui, puterea lui de viață a rămas tot aceea-și, după cum aceea-și a rămas măreția unui munte, ce nu te mai impresionează după ce l-ai văzut timp îndelungat, după cum nu te mai tul- bură codrul bogat, întunecos, câmpia plină de flori, după ce îe cunoști toate tainele. Frumseța rămâne însă, căci ceea ee e frumos e și adevărat tot odată, iar adevărul e vecinie. Cât timp natura omenească va fi așa cum e, vecinie va rămânea faptul, eă nici o teorie filozofică, nici o credință veche ori nouă, din Europa ori Asia, din America sau Africa, — nu e și uu va fi așa acomodată, așa de naturală, așa de puternică pentru creșterea, educația tinerimii, cum e crești- nismul. Dulce și ușoară, plină de farmec ca sinul mamii e pentru copil religia Ini Isus, cu un ciripit drăgălaș de pasere sea- mănă celea dintâi elemente, celea dintâi cunoștinți, pe cari și-le însușește din această lege. Și totuși acest ciripit va rămânea vecinie în sufletul lui. după cum eternă-i va fi iubirea mamii ee l-a crescut. Se va schimba în manifestare, va fi mai târziu un cântec de încurajare ori de mângâiere, de pornire hotărîtă în lupta vieții, ori de re- signare, — dar esența va rămânea, și ast- fel va rămânea în inima lui Indestulirea, supunerea în voința lui Dumnezeu, fericirea dar. —• la ceea ce l-a învățat și ciripitul cel dintâiu. A enltiva inima, sentimentele ei, a face ca acestea să strălucească de curățenie, însamnă a cerca și a reuși, de multe ori, ca copilul tău să fie vecinie cu fruntea senină, cu surisul pe buze. Culti- varea minții ar fi să aibă acela-și resultat, dar în foarte multe cazuri nu le are. Acum creștinismul în cel dintâiu loc. culti- varea inimii o are de țintă. Nu învață că mintea nu trebue luminată. Din potrivă, că e necesară și aceasta. Dar religia lui Isus, dându-i minții frâu liber, arătându-i regiunile celea mai estinse, punându-i îna- intea ochilor Înălțimile celea mai amețitoare: „stăpânește peste paserile ceriului, peste peștii mării, peste animalele pământului", adecă va fi vulturul întregului univers, — îi arată tot odată o știință, o cunoștință, cu totul de altă natură, prin care omul vede și se pătrunde de realități, la cari prin știința noastră, prin fulgerarea de lumină a minții noastre, nu am fi ajuns nici odată, îi arată credința. Acesta e punctul de lumină, acesta e sigilai de diamant, care, dacă ți-s’a imprimat pe frunte, în toată viața îți va lumina luceafărul, iar din colo 1 de moarte soarele îndestulirii și fericirii. Puterea acestui creștinism, frumseța iui mare, nn o vei puteă înțelege bine, tinăr fiind. Atunci vei simți mai mult. Dar atunci când ști ee e lupta vieții, când eunoști proptele, de cari te poți răzima, înțelegi că cea mai puternică, singura pu- ternică, e numai ceea ce numim lege crești- nească. în vremea când se deslănțue patimile, când e vorba dar să ni rămână tinerii curați ca lamura, ori să se cufunde îu noroiu, altă pntere morală nu iea răspunderea, de cât creștinismul. Căsătoria, care e fun- damentul cinstii și a înaintării neamurilor, numai creștinismul a ridicat-o la sfințenia tainei, numai Hristos s’a aflat în toată istoria lumii, care să spună prin gura apo- stolului Pavel: „Bărbați, așa să vă iubiți femeile voastre, eum eu (Hristos) iubesc biserica, care mi-am dat și viața pentru dânsa." Și numai rămânând la această înălțime ideală, și totuși mai adevărat de cât 2-f-2=4, poate căsătoria să rămână ceea ce am spus că este, și nu reducându-o la valoarea unui contract civil, care se poate ori când desface. Atunci când interesele încep să se în- crucișeze, când fie care începe ași uita de altul și a munci numai pentru sine, — când armonia dintre familii, dintre popoare, dintre țări, începe să slăbească, spuneți-mi ce pntere de fer va fi aceea, care să opre- ască hotărîrile inimii, tendințele greșite ale ei, ce glas va fi atât de puternic, și totuși Pag. 432. U N I 5 E A Nr. 52. Dapâ vecernie se face molitva, înce- pându-ae mărturisirile credincioșilor; sara la 7 oare să servește canonul îngerului pă- zitor. tn decursul canonului, preotul din Bologa (ine predica a doua despre păcat, arătând răutatea păcatului, care ni-e un călăuz primejdios, ee ne abate dela adevăr și dreptate, dușmânindu-ne cu Dumnezeu, creatoriui șt binefăeătoriul nostru. Duminecă în 3 Dec. în decursul utrenii doi preoți mărturisesc poporul.»după*a treia cântare din canonul dela utrenie, preotul Frățilă conționează despre s. mărturisire, arătând poporului credincios, cum trebue creștinul să-și mărturisească păcatele, spre a dobândi iertare și dar ăumnezeesc. în decursul s. liturgii la un număr mare de popor a vorbit Preaon. Dn loan Pop, protopopul Morlăcii despre s. cămine- i oătură. arătând în termin poporali însăm- i nătatea acestui sacrament sfânt ca și Dum- nezeu și plin de dragoste ca și inima ini Hristos. . ■ După amiazi se continuă mărturisirile, iar la vecernie vorbește despre demnitatea preotul ui, Ou. Rom. Romonțan, preot în । Mărgău. țintind prin vorbe înțelepte a j apropia pe credincioși de preoții săi. cari | au menirea sfântă de mijlocitori între Dum- i nezeu și oameni. . Sara fiind spresara întrării în biserică, s’a servit paraclisul Preacuratei Vergure. executând cântările preotul local On. I. Truța, într’un ton melodios și dulce. Luni dimineața la s. Utrenie a pre- dicat On. Romonțan despre păcatul luxuriei și despre răutatea căsătoriilor nelegiuite. nu zdrobitor, care să pătrundă în conștiinți și să le îndrepte? Zic în conștiinți, căci o suprimare esternă nu ajută nimic, nu vin- decă. Nu va fi sabia strălucitoare, nu va fi glasul de tun al războaielor, nu va fi coroana grea de pe capul stăpânitorilor, nn va fi cutare filozofie, ceea ce poate să oprească ori să îndrepte, ci numai și numai lumina creștinismului, ce pătrunde, trezește și luminează conștiințele. Iar când anii bătrânețelor grele vin ingârboviți și neputincioși, singura mân- gâiere și bucurie, e nădejdea vieții de apoi, pe care o varsă în suflete tot creștinismul. Căci numai conștiința de a nu-ți fi trăit viața înzădar, nu e de ajuns ca să-ți lumi- neze anii din urmă. Sufletul și atunci simte trebuințe uouă, are și atunci dorinți, pe cari altceva nu le poate îndestuli de cât nădejdea în viața de apoi. Cu toată această frumseță și bogăție, mulți sunt și azi indiferenți față de legea asta. Căci nu se mai silesc să o. cunoască, soeotindn-o de un lucru învechit, ce nu mai are nici un farmec. Azi naționalizmui a Inat locul credinții la cei mai buni. Cu toate că a fi creștin adevărat, în- samnă a-ți iubi, după Dumnezeu, nația și țara, mai mult de cât ori ce alta. Alfius» Cărți poștale ilustrate, q cu vederi din Bla|. Bucata 6 fileri. — Suta 5 eor. franco. Părintele Romonțan conbate cu argumente potrivite și bine alese, acest păcat urât. Care durere și în poporul nostru s’a lățit de câțiva ani în toate părțile. La s. liturgie s’a ținut predica a șeptea I despre judecata din urmă, spusă de Preaon. j Dn loan Pop, mulți credincioși an crunt în ’ lacrimi, auzind vorbind n-l i-se despre groză- ! venia și impozauța marelui județ. ; După amiazi preoții: Romonțan, Truța । și Frățilă au servit ss. Masin bolnavilor, I cari foloșindu-se de serviciile sacre, au urmat , sfatul 8. lacob: chemând preoții bisericii să se roage pentru ei. ’ Vecernia a făcut-o Preaon. dn protop. ■ ținând și predica de înehiere despre ; legătură, ce o avem eu sufletele în ceriu și purgatoriu. La misiunile sacre din Ciucia, aciuat parte și poporenii din satele vecine în număr destul de însămnat, depărtându-se mângăiați și mulțămind in sufletul lor preoților, eari le-au causat așa momente fericite. Peste doi-trei ani, când va ști poporul, ce sunt misiunile, putem spera, că locurile, unde se vor țineă misiuni, vor fi adevărate locuri de peregrinaj; atunci vom puteă cultiva și mai bine simțul religios în popor, având prilej bun de a-1 lipi mai tare de noi. Ca să reflectez ceva și fratelui, ce scrie în „Unirea" echoul IV-lea despre misiuni, îi laud sfatul, ce îl dă; de a forma o „Reu- niune pentru misiuni", dar aceasta e mai greu de ajuns, mai ușor e. ca în toate pro- topopiatele, preoții în grupe de 5—6 să fac reciproc misiuni sacre Îd parohiile lor, căci în multe părți nu au început, și încă acolo, unde poporul e mai fragil (Câmpie), și unde împrejurările poftesc mai cu insis- tință misiuni (țara Oltului, ținutul Târnavei- mari). Când se vor face misiuni peste toată provincia mitropolitană, și vor vedeâ toți frații în Hristos, ce bun mijloc de păstorire sfântă vom avea prin ele, atunci poate că se vor decide a da mână de ajutor unei reuniuni de feliul, cum dorește fratele „Amar". Ajută-ne Dumnezeu, să putem face o astfel de reuniune, și reuniunei când va exista încă, să-i ajute, ca să prospereze mai bine, ca multe din reuniunile ce le avem. . I. Sever. invitare de abonament. Blaj, în Decemvrie 1905. P. T Multele îndemnări și insistințe venite din toate părțile m’au.hotărît a scoate iarăși foaia musicală: Ca și în trecut și acuma scopul foaiei »M. R.® va fi răspândirea cân- tecelor noastre populare naționale, aranjarea și publicarea pieselor de sa- lon și de concerte, lucrate din cântece populare. „MUSA ROMÂNĂ" va apăreâ in decursul Iui Ianuarie st. v. 1906 odată pe lună, în cuart mare, pe hârtie groasă și frumoasă, și va conține fiecare broșură două coli tipar de note frumos imprimate. Programa foaiei va fi de următorul cuprins: a) Cântece șr hori populari aran- jate pe pian. b) Piese de salon, din cântece populare, aranjate pentru pian, în formă de Fantasie, Capriciuri, Rap- sodie, Concerte etc. c) Cântece populare și originale pentru voce cu acompaniament de pian. d) Piese de dans pentru pian pe 2 și 4 mâni. . e) Cântece bisericești și lumești pentru cor bărbătesc și mixt (parti- tură). . f) Piese românești pentru Violină și Flaută, cu acompaniament de pian. Partea literară de pe fața primă si ultimă a foaiei va aveă următorul conținut: biografii a musicilor străini și români, articoli, notițe, cronice, poesii populare etc. Prețul abonamentului: pe un an 16 cor., pe șese luni 8 cor., pe trei luni 4 cor. România și străinătate: pe un an 24 franci, pe șese luni 12 franci, pe trei luni 6 fr. laeob ]Vlureșianu profesor de musieâ. jy „Știm. Domni, Doamne și Do- mnișoare, cari vor primi acest apel sunt ru- gați de al face cunoscut între amici și cunos- cuți, a colectă abonenți și a trimite lista cu ori ce fel de resultat, cel mult până la 20 Ianuarie st. n. 1906. sub adresa: IACOB JIUREȘIANU profesor în BLAJ (Balâzsfalva), deoarece din causa speselor mari, foaia să va tipări numai în atâtea esemplare câți abonați vor fi preno- tați“. ' Numere de probă nu să trimet, — iar foaia să trimete numai aceluia, care sol- vește înainte costul abonamentului. Invitare de abonament Rugăm pe On. abonenți, cari sunt încă în restanță cu abona- mentul de pe anii trecuți, — să binevoiască a ni-1 trimite fără amânare, pentru ca foaia să-și poată plăti datoriile sale. Totodată rugăm pe toți, se binevoiască a-și renoi abonamen- tele pe anul 1906. cu prețurile de 12 Cor. pe anul Întreg, 6 „ pe o jumătate de an, 3 „ pe un pătrar de an. ADMINISTRAȚIUNEA. Nr. 52. UNIREA Pag. 433. Noutăți. întru mărirea lui Dumnezeu- Maria Fundureau din Sas-Uifaiău, a dăruit pentru persoana mea. ea preot, un rând de odăjdii de liturgie de 100 eor. Credincioșii mei însă. lacob Retegan cu soția sa Susana n. Moldovan și Fon Moldovan Todor. au dăruit pe sama s. biserici, un rând de odăjdii negre ■de barșon în preț de 80 cor. diu cari Pop Moldovan Todor contribue cu 20 coroane. Bunul Dumnezeu să resplăteaseă jertfa lor, eu iertare de păcate în zică judecății și cu dar de sănătate în viața pământească. Nuș- falău, la 17 Decemvrie 1905. — loan H. Sotean, preot local. Din Arhiclieceză- Ariton Popa, preot în Bueinm-șaaa, distr. Roșia, a fost numit paroh și protopop în Reghin. — Felicităm cu toată căldura pe iubitul nostru prietin și corespondent, de cinstea, de care a fost învrednicit Și avem ceiea mai bune nădejdi, eă și în noua să diregâtorie va fi aeeia-și ca și în trecut. • ■ .Din .dieceza de Orade. Preotul din Virtiș On. Cornel Darabanth, a fost numit de coadjutor parohial în Tiream. — On. ■loan D. Szilâgyi, capelan în Leta-mare, a fost numit administrator parohial în Virtiș. On.' Victor Szilâgyi, adm. par. în Ovâri, a fost transferat in aceea-și calitate în pa- rohia Cheț. — Ryrsmul loan Papp, paroh- protopop în Holod. din. ocasiunea pensio- nării sală, a fost numit Arhidiacon onorar. — Mon. Loan Papp, paroh in Drăgești. a fost numit paroh în Holod șr viee-șrhidiacon. actual al districtului de acela-și nume. — On. Antoniu B6nyi, preot în disponibilitate, a fost numit administrator parohial în Chioag. -— Preotul neoordinat -On. luliu Pataky, a fost numit administrator parohial în Drăgești. — On. loan lurdean, preot neoordinat, s’a dispus de administrator parohial în Buteni. — Preotul neoordinat On Eugenia Panoviciu, a fost numit de capelan în Leta-română. — Mon. Ștefan Sipos, paroh în Vad și protopop actual al districtului Chș. a fost numit paroh în Pomi. — Au fost hirotoniți întru preoți: luliu Pataky, loan Turdean, Francisc Teodor Lazin și Eugeniu Panoviciu; iar clericii din anul al IV-lea loan Szikely, loan Zsiros și loan Ossian, au fost Dromovați la ordul lectoratului. ■ Guvernul și-a presintat din nou abzi- cerea. dar Majestatea Sa l-a încredințat și pe mai denarte eu conducerea afacerilor. Știri literare. De Ss. Sărbători insti- tutul „Minerva" din București a publicat următoa ele scrieri interesante: M. Sado- veann: Eloare ofilită, în care se povestește în vii colori viața micilor funcționari din provincie. — V. Pop: Domnița Viorica, roman din viața dela țară, cn scene de o frnmseță răpitoare prin căldura descrierii și prin chipul desăvârșit, cu eare autorul pătrunde în sufletul persoanelor. — Calen- darul Minervei pe 1906, vestit prin aten- țiunea. eu care e redactat. Calendarul aeesta e un omaj regelui Carol, din prilejul aniversării a 40 ani de domnie. E foarte bogat ilustrat. Partea literară e foarte variată și bine aleasă. Recomandăm scrie- rile acestea, ca celea mai potrivite cadouri. Congregația comitatului nostru e con- vocată în ședință extraordinară pe ziua de 29 crt. Se vor pertracta unele afaceri în- trate dela ultima adunare în coace. în legătură cu aceasta înregistrăm și dimisia comitelui suprem Zeyk Dâniel, dimisie pri- mită de guvern. Raport putem da numai în numărul viitor. Răscumpărarea felicitărilor do Ss. Sărbători. Frumoasa datină de a se res- eumpăra cu bani felicitările de Ss. Sărbători în favorul cutărui fond umanitar, nu ar trebui părăsit. Avem și aci în Blaj o mui- ■țime de fonduri, ca fondul subsidiar al preo- ților, fondul pentru Masa studenților, pentru Internatul de fetițe, pentru colecta cruce- riului, ș a. cari toate știut avisate la spri- jinul unblicului. Să le dăm acestora banii, cari i-am arunca pe gratulări și pe mărci poștale ori telegrame, și însutit am făcut. La redacția noastră se primesc ^cohtribuiri pentru ori care din fondurile acestea și suinele primite se vor înainta la destinație și cuieta în foaie. La temniță. Dl loanovici a plecat la temniță în Seghedin. unde va sta ud an pentru o poesie publicată în „Libertatea", redactată de D-sa. în scurt îl vor urma duh M. Gașpar osândit la 10 luni. Dr. C. Jurea la 8 luni și Dr. St. Petrovici, la 6 Juni, pentru articoli publicați în „Drapelul". Și toate acestea numai de drăgulînfră^rnl_ Centru JJs.~Sărf&ț6f^ cadou nu' noate fi, decât o asigurare pe viață la „Transilvania* în ori ce fel de combinație. Pentru că o astfel de asigurare este dovada cea mai frumoasă de o așa dragoste, care nu ține seamă de frontierele acestei vieți. Informații se dau de agenți reslățiți prin toate părțile, ori chiar și din partea redacții acestei foi. „Luceafărul". Numării 23 și 24. apă- ruți zilele acestea, continuă a se țineâ la înălțimea, la care s’a avâutăt nrin multa atențiune și pricepere, cu care îs redactați, între frumoasele lucrări ee publică, relevăm doue povestiri de (Jiura și Agârbicean. bio- grafia și portretul profesorului nostru de musică lacob Mureșianu cum și notele „Visul Ini Mânole" din admirabila piesă, adevărat cap d’operă: „Mănăstirea : Arge- șului". de Murășiann.. Cu începerea unui an non. „Luceafărul" să fie cel mai dorit oaspe al familiilor românești. îl recomandăm cu multă căldură. Ediția de lux eostă 20 cor. cea simplă 12 cor. apare de donă ori pe lună și se poare prenumera și ia librăria arhidiecezană. Ziar non. Deputății naționali împreună cu alți bărbați distinși ai neamului nostru, au lansat un apel cătră publicul românesc pentru subscrierea unui capital de 250 mii coroane, spre a putsâ întemeia un ziar de toate zilele al partidului național român, care să fie la înălțimea tuturor pretensin- nilor moderne, și care se facă de prisos • foile străine, în casa Românului. Redacția ziarului va fi în Budapesta, și apariția lui e legată de subscrierea capitalului. ... -linsa română", va reapărea la anul nou. Iată știrea cea mai plăcută cetitorilor noștri, cari se ocupă cu musiea. Atragem atențiunea asupra Invitării de abonament, ce publicăm în alt loc al foii și nutrim nădejdea, că această invitare va fi îmbră- i țoșată cu toată dragostea, Șe spriginim | progresele culturale românești pe toată linia! j Pentru copii- Librăria Ciurcu dela Brașov, a publicat de Ss. Sărbători șasă cărticele pentrn copii: Cenușotca, Prințul Ariciu și prințesa Broască și Imblăciul din ceriu, format 16° mic, apoi Boneta roșie, Rozalba și Roziora din spini, format 8° mare, de asemenea ilustrate. Celea dintâi I costă câte 8 fii. celealalte câte 32 fii. — Toate acestea povești, povestite din nou de E P. au apărut în o broșură, de data asta fără ilustrații și se vinde cu 20 fii. Fiind de multă importanță lectura, cu eare dedăm pe eonii, recomandăm publicațiile de mai sus. special celea din urmă, mai frumoase și ca eseenție tehnică. Constituire. Societatea studenților în teologie din București, și-a constituit astfel comitetul pentru anul 1905/6: Domnul Dr. Constantin Chirieeșcu. președinte de onoare, ca decan al facultății de teologie, potrivit Stătutelor societății. Marin D. Preoțescu. președinte activ. Nicolae Papadima. vice- președinte. Marin V. Popescu-Recea, eassier. Constantin Provianu, Bibliotecar. Dimitrie D. Petrescu-Zoița, secretar general. Vaier lordăchescu și Constantin Chifu. secretari de ședință. Vasile I. Constantinescu. Ale- xandru H. Simionescu și Constantin Dumi- tresen, membrii comisiunii de control. „Tovărășia". Sub acest titlu a apărut la Hunedoara o nouă foaie, ca povâțuitoare a însoțirilor economice. în chestii de agri- cultură, meserii etc. Redactor: Vasile C. Osvada. Apare tot 1a 10 zile, abonamentul 8 cor. la an. Convocare. A XVILa adunare generală ordinată ă „Reuniunei române de agri- cultură din comitatul Sibiului" se convoacă în Săliște, pe Duminecă în 31 Dec. o. 1905. Reuniunea femeilor din loc își va țineâ Duminecă în 31 crt. la 5 oare sara a treia serată în localul Casinei. Va cânta cu voâeea d-șoară Eugenia Maior, iar la pian d-șoara Lucia Viciu. D-șoara Elena Sim- tion, declamează și dl Octavian Trie, va ydiserta. — Marți în 2 Ianuarie, după amiazi ' la 5 oare, să vor distribui vestmintele ți darurile de Crăciun printre copii săraci din loc. Petreceri- Corul plugarilor români din Mihalț, Invită, la concertul împreunat cu producțiune teatrală, ee se ya aranja Luni, în 8 Ianuarie n. 1906, a doua zi de Crăciun în Teiuș, în șalâ cea mare a hotelului „Leiri de aur". Venitul curat este destinat îu favorul ambelor școale din: Mihalț. — Cijrul din Iernoțfaia, învitâ la concertul împreunat cn teatru și declamări, ce se va țineâ în 8 lanuar n. 1906. a doua, zi de Crăciun în hotelul orășănesc (Balhaus) din Reghinal-s'âsesc. sub: conducerea D-lui Alexandru I. Sighișorean. învățător. Venitul curat este destinat .pentru edificarea de- nou a șeoalei gr.-eat. din Iernoțfaia. ; ’ Mulțămită publică. Pentru acoperirea speselor avute cu aranjarea festivităților centenare în amintirea fericitului Titnoteiu Cipariu, au binevoit a contribui următorii: Escelența Șa Victor Mihâlyi 50 cor.. I, M. Moldovan, preposit 30 cor.. Ștefan Pop. ca- nonic 15 cor., Dr. ’ Aug; Btinea, canonic, Dr. luliu Maniu. adv. câte 10 cor.. Sim. P. Mateiu. canonic 5 cor.. Dr. Isidor Marcu, canonic, I. Maior, provizor dom. ;câte 3 cor., Georgiu Muntean, director preparandia^ Gavril Pop.' canonic și Dr. loan Rațiu, prof. eâte 2 cor., Dr. Victor Szmigelski. canonic și Nicolau Popescu. prof. câte 1 cor. Total 134 coroane. Esprimăm generoșilor contri- bnenți și pe această cale mulțămita noastră. Blaj, 28 Dec. 1905 — loan F. Negruțiu, directorul desp. Alesandru Ciura, secretar. Necrolog, t Georgiu Raduț, vice-pro- topop gr.-eat. emerit. în 21 Dec. n. și-a dat nobilul sau suflet în mânile Creatorului; în etate de 84 ani. după grele suferințe, pro- văzut cu s. Sacramente aie muribunzilor. / Antoniu Popp, preot în CUioag, a repausat la 27 Octomvrie 1905, în anul 39. al etății și 13. al preoției. ■ ■ , 'fi loan Murășan, învățător în Borgo- Mpreșeni. după un morb greu și îndelungat, a repausat în Domnul în 21 Decemvrie 1905. în al 53-lea an al etății," 32-lea al fericitei sale căsătorii și al 34-lea al serviciului în- vățătoresc. în veci amintirea lor! Posta redacțlunii. I. H—B. Nu s’a putut decât așa prescurtată. N. B. A sosit, vă vom avisa de hotărîrea ce vom lua. E. V. D. Puțină răbdare, va urma, dar de ce așa rar? Dr. P. L. Se va publica de sigur. . ‘ cultivatorilor de vie. * î>e află de vânzare viță de vie foarte frumoasă altoită în viță cu rădăcină americană, după cei mai excelent metod (altoire lem- noasă). După trebuință ori ce soiu de viță. — Comandele să se trimită la adresa: GEORGE ȘER- BAN, paroh gr'.-cat, Smig (Somo- gyom) u. p. Medgyes. (27) e—6 Pag. 434. UNIREA Nr. 52. PARTE Căsătoria preacuratei fecioare MARIA ou s. IOSIF. (Continuare și finei. Nn mai puțin îl interesează pe exeget și pe toată inima credincioasa, — care își face obiect de contemplare atentă și iubi- toare din minunatele întâmplări asupra gu- vernatei supranaturale ale lumei, oare losif și Maria încheiat-au căsătoria sau ba. Critici moderni ai noului testament de mult au tot căutat să poată descoperi contraziceri între ambe istorile prunciei din evangelia primă și a treia și pentru a pu- tea documenta imposibilitatea succesiunei istorice a întâmplărilor. Dacă descoperirile făcute mai sus asupra închierei căsătoriei judaico în două acte despărțite dc olaltă prin timp, și asupra caracterului căsători- cesc al logodnei sunt adevărate, atunci fără de ori ce forțare a textului și a înțălesului rezultă următoarea armonie și parafrază a texturilor dela Luca și Mateiu, iar se refe- resc aci. Pentru a-se face adevărat „Fiu ome- nesc", pentru a deveni consângeanul nostru. Răscumpărătoriul a vrut a se naște dintr’o femeie din genul lui Adam. Spre a ne arăta atotputernica sa Dumnezeire, a ales o fe- cioară, ca acea să-i fie mamă și totodată să rămână fecioară curată. Pentrucă să nu detragă nimica din instituțiune străvechie a căsătoriei, ci mai mult se-o onoreze, și-a ales de mamă o fecioară, ca’e era măritată. Cea aleasă spre aceasta a fost Maria din Nazaret, fica davidică, carea după Luca I. 34 și-a fost consacrat virginitatea sa lui Dumnezeu și poate mai departe silită de împrejurări externe (poate fiindcă era fică cu drept de ereditate și de acea trebuia să se căsătoriască în trupina propriei familie, sau fiindcă preste tot conziderațiunea în care sta necăsățoria la poporul, său îi punea o pedecă invincibilă propusului său de a rămânea necăsătorită) se logodise cu losif din genul lui David după legea și uzul si- nagogei. Din caracterul căsătoricesc al logodnei judaice se explică de tot natural numirea lui losif cu dv>)g aivg și a Măriei cu airov. Atunci când Maria era epviiGTtv/.d.v}), și tră’a încă în casa părin- tească departe de soț, și după datina strictă domnitoare mult de putea corespunde cu el prin femei-mirese (Schiluchot), atunci apăru îngerul Gavril cu solia Dumnezeului triun. Prin amintirea relațiunei de logodnă evangeliștii exchid dela cetitorii lor cugetul, că doară la aceasta concepere ar fi exoperat voința trupească sau voința bărbătească. Fiindcă încă nu era împedecată prin înde- toriri casnice și prin conziderațiuni față de losif, ci find încă liberă in pașii săi, Maria în urma cuvintelor îngerului face călătoria la Elisaveta îndată după conceperea Fiului lui Dumnezeu, rămâne acolo aproape trei luni (Luca I. 56) și se rentoarce apoi încă în casa sa. în acest timp afla sfântul losif, că Maria se află în stare binecuvân- tată. Surprins prin aceasta, confus, neca- pace să aducă la lumină cugetele interne, ce se treziau întf unsul și se luptau între SCIINȚIFICĂ-L1TERARÂ. (Mat. I. 2—17). De laturea părinților, su- pus lor (Luca II. 51) crește și se desvoaltă pruncul dumezeesc devenind copil și june, ducând o viață cu ascultare și supunere. De bună samă sunt figuri sublime acele, pe cari le prezentează întregei omeniri revelațiunea creștină în familia din Nazaret, adecă Isus, Maria și losif și In ele zace un element de cultură, la care se pot înălța și întări toate familile atât în zile de pace cât și de nevoi și perzecuțiune. însă mai sunt și alte adevăruri ideale i și externe împreunate cu iapta constatată a căsătoriei dintre Maria și losif. Pentru ce a voit Fiul lui Dumnezeu să se nască dintr’o fecioară măritată? Foarte cuminte, frumos și profund răspunde Grimm: „Așa de strict și odată pentru tot- deauna a legat Dumnezeu binecuvântarea cu prunci numai de căsătorie, așa de tare a sfințit el deja cu crearea primei părechi de oameni forma legăturei căsătoricești ca și izvorul a toată viața omenească, încât el nu face abatere dela norma morala nice chiar acolo, unde absolute nu se unește oarecare activitate omenească cu fructificare tainică a sinului virginal. Așadară fecioara concepe din sfântul Spirit, însă numai ca logodita lui losif: lui dară, în căsătorie cu logodnicul sau îi naște ea pe Fiul, cu care Domnul i-a binecuvântat sinul său curat. Findcă cu mirarea incorporare! Fiului lui Dumnezeu în sinul virginei logodite din Nazaret, Hristos a întrat cu viața în genul omenesc spre a-1 ridica din cădere, precum odinioară Adam tn mod simiî, însă invers ca primul părinte originar (Stammwater) a întrar cu creșterea în genul omenesc prin Eva cea luată din corpul său și-i trase după sine în căderea sa: să ne îndreptăm încă în urmă atențiunea asupra începutului am- belor orduri, a lui ordo naturae lapsae și a lui ordo naturae reparatae. între ambele sustă o atare relațiune mutuală, un atare paralelism, încât referința cea mutuală este imposibil se fie numai din întâmplare. Bossuet pe urma Părinților în modul următor compune asemănarea și con- trastul: „Opul stricăciune! (osândei) noastre se începe cu Eva, opul reparări cu Ma- ria. Cuvântul morții a sunat cătră Eva, cuvântul vieței cătră sfânta fecioară. Eva a fost încă virgină, Maria asemenea este virgină. Eva virgină își avea soțul său, Maria, virgina virginelor deasemenea; blăs- tăm ajunse pe Eva, binecuvântare pe Maria: „Binecuvântată ești tu între muieri". Un înger al întunereculni se îndreaptă cătră Eva, un înger al luminei cătră Maria; unul ridica pe Eva la o înălțime falsă, amăgin- du-o cu cuvinte: Voi veți fi întocmai ca Dum- nezeu"; celalalt întărește pe Maria în ade- vărata sa mărire prin o unire sfântă cu Dumnezeu: „Domnul este cu tine", așa zice Gavril. îngerul întunereculni îndeamnă pe Eva la rebeliune: „Pentru ce va oprit pe voi Dumnezeu se gustați din acest fruct minunat?" îngerul luminei îndeamnă pe Maria la ascultare: „Nu te teme Mărie, zise el, nimica este cu neputință la Dum- nezeu". Eva crezând șerpelui, Maria înge- rului. în fine pentru a îndeplini misteriul: Eva înșelată de satana este constrinsă a. sine, losif de buna samă nu vrea să vedea- scă pe Maria (traducere dtiypariaai), înse nu vrea nice să-o ducă acasă și sâ încheie cu solemnitate prin ni ssu’in căsătoria deja sustătoare, ci se cugeta să-o lase în ascuns (dîioăt/ffctz avu}). Atunci, când năcazul era mai mare, se intrepune Dumnezeu și-i tri- mite visiuuca îngerească în vis, prin care losif se învață, se liniștește și se îmbărbă- tează. Acuma el nu se mai reține de a în- plini solemnitatea ducerei acasă a soției sale, el celebrează nissu’in și prin aceasta de jure se recunoaște de tata al pruncului, ca- rele se va naște din aceasta căsătorie, deși el nu a contribuit la aceasta concepere. Fiindcă Maria mama Domnului de aci înainte a locuit cu losif într’o casă, se nisu- iește evangelistul Mateiu încă odată se ex- chiză dela aceasta relațiune binecuvântată de Dumnezeu toate cele profane și carnali, zicând despe losif: „Și el nu o cunoscu, până ce născu pe Fiul său“ întâi-născut, și chiemă numele lui Isus“. Dacă dara cetește omul nepreocupat, dar firește cu ochiu credincios istorisirile primului și al treilea evangeliu, atunci con- ' trazicerile părute se rezolvesc fără de nice , o greutate. Și ce contraziceri să fie acele: Arătarea îngerului lui losif la Mateiu după concepere și Măriei la Luca înainte de con- cepere? Punctnl central al ambelor istori- siri este conceperea Măriei în mod virgin și supranatural, nemijlocită prin nice un bărbat; ambii evangeliști, fiecare după sco- pul său, pune pond pe deosebitele momente din șirul acelor fapte de tot minunate, unindu-să însă între sine în credința curățe- niei și sublimii corporali și spirituali a fecioarei și a dumnezeire! pruncului său. Pentru edificarea creștină, deslegarea întrebărei despre relațiunea Măriei cătră losif se preface deasemenea într’o rază de lumină bogată, care varsă lumină preste întinse câmpuri ale vieței catolice. După trup s’a născut deci unul născut j Fiu alui Dumnezeu în căsătorie, și nu din căsătoria Măriei cu losif. O familie de tot J singulară, în care binecuvântările Ceriului | și virtuțile pământului conlucra în mod mi- । nunat. Maria întrunește într’o cunună demnitatea fecioarei, soției și a mamei; arăta chiemarea și demnitatea femei în cea mai înaltă perfecțiune; este, ceace a zis în- gerul „binecuvântată" între muieri adecă între sexul său. înse losif în urma acestei relațiuni de căsătorie cu Maria are în acea- sta familie o pusețiune, carea trece departe 1 ; conceptul de grijitoriu și nutritoriu al i mamei sfinte și al Fiului dumnezăeisc, și în 1 urma acestei orânduieli divine îi sunt lui supuși Maria și Isus. Deși dară Emmanuil, precum ni-o arăta deja profeția străvechiă (Is. VIL 14) ș este după trup fiul fecioarei, totuși losif are să derive nu la apariție numai, ci întru adevăr în urma căsătorie sale cu Maria, toate prerogativele de ereditate, promisi- unile, titlurie și demnitățile casei lui David asupra lui Isus în mod legal și publice îna- intea poporului său și a diregătorilor ace- stuia. Pentru acea pune Mateiu genealogia sfântului losif în fruntea evangeliului său, spre a arata originea davidică a lui Hristos Nr. 52. UNIREA Pag. 435. fugi de dinaintea feței lui Dumnezeu, Maria । Învățată de Înger este învrednicită a primi ’ și a concepe pe Dumnezeu, și daca Eva | ne dede fructul moartei, Maria ne ofere । fructul adevărat al vieței. . . j Minunat; Dumnezeu, carele neîncetat este ocupat cu mântuirea oamenilor, și-a desvoltat pe întrecute între abțiunea, bună- tatea și puterea sa spre a recuceri (restabili) chipul omenesc cel făcut după asemănarea lui Dumnezeu și cazând prin satana. Elu, carele pentru oarecare lucru mare predes- tinează oamenii, cari au se lucre, și locurile cari au se fie șcena unde se petrece acțiu- nea, a ales Nazaretul de loc unde avea să se aducă îndeplinire incorporarea (incarna- țiunea) și a predestinat pe Maria și losif, ca în căsătoria lor prin nascerea fiului său, să apară începutul lucrărei iubirei sale mântuitoare, și se resară din lacob de mân- tuire a omenimei perdute. COLECTĂ- făcută în folosul bisericei grece-catolice din B O Z IA Ș comitatul Târnava- mică prin emigranții românii i aflători în America în statul Canada. ! Vasilie Muntean, loan Ivan din Boziaș ! câte 2 dolari. loan Suciu, Tănasie Suciu din Boziaș câte 1 doi. Gherasim Lăscudean Ganfalău 1 doi. Iiie Popa Boziaș 2 doi. loan Zolog Boziaș 1 doi. Maxâm Trifan Cu- cerdea-rom. 20 cent. Mateiu Poli Blăjel 10 ’ cent, Petru Cernea Cucerdea-rom. 25 cent, i Vasile Masca, Teodor Cernea, George Masca, Giigor Cernea. Dumitru Precup, Michail Cernea din Cucerdea-rom. câte 20 cent. 1 luliu Sămărghițan, și soția Leontina Sâmăr- | ghițan din Cucerdea-rom. câte 20 cent. Si- J mion Popapa Cucerdea-rom. 15 cent. loan Popa Cucerdea-rom. 20 cent. George Moidovan Blăjel 40 cent. Vasilie Coman Cucerdea-rom. 25 cent. George Virca Blăjel ! 50- cent. Andronic Vandor Blăjel 40 cent. I Dumitru Dăbău Adămuș 1 doi. Niculae Șur- । du Boian 60 cent. Simion Sâibu Velțiu, Ni- i culae Boariu Tătârlaua câte I doi. loan ■ Glidean Blăjel 20 cent. loan Duma Boian 1 ' doi. Vasilie Mihu junior Adămuș 50 cent. ■ Naftaila Gâmbuțian D.-Sânt-Mărtin 80 cent. । loan Giigor junior D.-Sânt-Mărtin, Vasilie I Dăbău Adămuș câte 50 cent. Michailă Cri- șan Tur 20 cent. George luhăz, Dumitru i Murașan, loan Nemeth, Mihai Bolog din Gdrbdd, loan Halmi Mediaș câte 25 cent. ) Petru Boitor Mediaș 40 cent. Alexandru Va- j siu Bendorf, George Nemeth Auritul cate i 10 cent. Teodor Ardelean 13 cent. George j Ardelean din Auritul 12 cent. lozsef Ăcs. i Petru Moidovan, Mihaiu Bura din Auritul, loan Bucur Ilidegkutul-rom. câte 25 cent, loan Giigor D.-Sânt.-Mărtin 40 cent. George Frățilă 10 cent. Augustin Frățilă, loan Fră- țila, Aurel Frățilă câte 22 cent. Simion Ră- hăian 20 cent, toți din Ttir. Nagy Lajos M- i Bând 20 cent. Andreiu Muntean loan Muu- , tean din Boian, câte 15 cent. loan Capătă I Șoana, George Drusi Craifalău câte 20 cent I George Toplan Mândra 25 cent. | Cu totul in suma de doi. 27.36 cent. ; în bani de ai nostri în sumă de 133.50 j ■coroane, adecă una-sută-treizeci și trei co- roane 50 fii, Boziaș. la 8 Decemvrie 1905. Gerasim Avram, Gerasim Nistor, curator prim biser. paroh gn-căi. - Dare de samă, și mulțumită publică. P. T. Domni cari cu creștinească caritate au contribuit la renovarea bisericei gr.- cat. din SebeșuDSăsesc, sunt următorii: Nr, Listei A: Dr. Victor Mihâlyi de Apșa Metropolit 2000 cor. loan Drăgan no- tar public reg. 800 c. loan ELekeș medic 200 e. Aron Preja pretor pens. 25 c. Eu- genia Preja 14 c. Aurel Barbu notar Lan- crem 50 c. Eugenia I. Paraschiv 20 c. loan Miclea pretor 20 c. Victor Săbăduș comer- ciant. 10 c. loan Oncescu not. pens. 20 c. Georgiu Ștefan 10 c. Georgiu Papp 10 c. loan Radu notar Pianu-de-jos 20 c. Georgiu Bancuțiu 10 c. Simeon Beu 10 c. Banca „Sebeșana" de aici în mai muiți ani a dă- ruit bisericei noastre câte 200 c. Nr. B; Leontina A. Roman 52 c. Dr. P. Isac adv. Sibiu 20 c. Șuluț Sibiu 5 c. Arseniu Bunea Sibiu 3 c. Irina Dr. Păcu- rariu Sibiu 20 cor. . Nr. 44. „Vlădeasa“ B.-Hunyad 20 c. Nr. 47 „ Economul “ Cluj 20 c. Nr. 50: Simion Micu protopop A.-Iulia 2 cor. . - Nr. 51: Vasiliu L. Pop protopop M.- Szt-Gyorgy: dela Florin Petran paroh Alma- șul-mare 1 c. Ioana Petran preuteasa I c. Ana Poruț 1 c. luliana Poruț 1 c. tustrele din Almașul-mare. Vasiliiu Tiap (cile) gornic de pădure Almașui-mare 60 fii. Silvia Ma- rian învățătoare Nireș 80 fii. Gherasim Moi- dovan Cuteiuș 40 fii. Teodor Pante a Cuteiuș 20 fii. Biserica din Cuteiș 1 c. 20 fii. loan Pantea docente în Cuteiș 80 fii loan Pantea cantor 60 fii. Biserica din Bogdana 2 c. Simeon Măriocaș paroh Bogdana 1 c. Ale- xandru Olariu docente Bogdana 1 c. V. Si- moe teolog Restoltiu 40 fii. Elena Gozman învățătoare Bucium 80 fii. Teod Vlaicu do- cente Bucium 60 fii. loan Negrean preot Bucium 1 c. luliu Maxim paroh Bucium 1 cor. Nr. 53: losif Lita protopop Iclod 2 c. Biserica de acolo 1 c. loan Trif paroh Tă- uni 1 c. Biserica de acolo 1 c. Niculau Mihain curator Tăuni 40 fii. Alesiu Trif pa- roh Făget 1 c. Bas. Călugăr paroh Cră- ciunel 1 c. loachim Langa paroh Tătârlaua 1 c. Georgiu Negrea paroh Jidveiu 1 c. Biser. gr.-cat. Jidveiu 1 c. școala gr.-cat. Jidveiu 1 c. Cassa vecinăt. rom. Jidveiu 1 c. Alimpin Costea paroh Spini 1 c. credincioșii Spini 1 c. Vas. Szmigelshi paroh Sâncel 2 c. Hargy Autalne, Szekeiyhidynd, Mihailă Roșiu, Todor Stoia din M.-Szt-Benedek câte 20 fii- Eugeniu Circa paroh Sâmbenedic 1 c. Georgiu Micu paroh Alecuș 1 c. Biserica gr.-cat. Alecuș 1 c. Alex. Decean econom Alecuș 20 fii. Augustin Cordea econom 20 fii. Georgiu Tufan paroh Valea-Sasului 1 c. Emanuil O ros par. B.-Sânmiclăuș 1 c. Pan- teliu Vălean par. Capâlna-d-jos 1 c. loan Moidovan econom Veseuș 20 fii. Onisie Mihuț econom 20 fii. Gerasim Oltean eco- nom 20 fii. Emil Faust par. Veseuș 1 c. Biserica gr.-cat. din S.-Maria 1 c. loan Să- băduș par. Pănade 2 ci Parochia Bia 4 cor. 90 fii. Nr. 59: loan Andreiu protopop Csăki- Gârbău 9 c. Nr. 65: Nicolau Solomon protopop M.- Ludoș 12 c. Nr. 66: loan Moidovan protopop Me- diaș 12 c. Nr. 71: loan Pantea protopop Mezo- Rucs 5 c. Nr. 74 Nicolau Togan protopop Sibiu 7 c. 40 fii. Nr. 82 loan Drăghiciu protopop Cujir 18 c. 22 fii. Nr. 94. Dr. Laurențiu Pop advocat Abrud 10 c. Nr. 111 Simion Marcu paroh Gârbova- de-jos 3 c. Malvina Marcu fica parohului 1 Veronica Marcu mama parohului 1 c. ' Nr. 112 Avram Stoian paroh Oarda- j de-sus 2 c. 20. fii. loan Papiu cantor Oarda-de-sus 1 c. Visalon Stoian crâsnic „ „ 1 c. luliu Stoian clopotar „ M 50 fii. Artemiu Stoian curator-prim. „ 1 c. Basil Hățiegan not. cerc. Oarda-de-jos 1 c. Nr. 117 Anton Filipescu par. Hepria 1 c. Vasil Vasilca notarin Hepria 1 c. Nicol. Gabor docente Hepria 50 fii. Nr. 123 loan Bitea par. Cut 1 e. losif Vasilica docente Cut 1 c. Giigor dicu Cut 40 fii. loan David Dăian 30 fii. loan Bitea 40 fii. Ilie Vasilica lui Georgiu 40 fii. Ilie Muntean 30 fii. Simeon Bria 60 fii. toți din Cut. Nr. 125 Petru Cordea par. Spring 2 c. Bis, gr.-cat. Spring 4 c. loan Crăciun do- cente 1 c. Constantin de Colb azi 2 c. Val. Marcu primar 1 c. Nicolau Stoian comerci- ant 1 c. Rafiia Solomon 2 c. Solomon So- lomon 1 c. toți din Spring. Nr. 127 I. P. Popasu paroh Presaca 50 fii. din comuna Presaca sau adunat 3 c. 80 fii. . i Nr. 129 loan Miclea par. Boz 2 c. Vas. Cismaș docente 1 c. loan Hila 20 fii. Luca Igna 40 fiL loan Muntean 40 fii. dela mai muiți din Boz bucate 6 c. Nr. 57 Dr. Elie Dăian protopop Cluj 12 e. cu observarea: Lângă biserica aceasta am petrecut întâiul an de școală între străini. Dau ce pot pentru infrumsețarea ei Vasilie Podoaba 2 c. Aug. Giur- . gin 2 c. Dr. Victor Poruț I c. Vasilie Ban- ta jude în pens. 1 c, Dr. Frâncu 2 c. toți din Claj. Nr. 133 Nicol Bolboca protopop Ver- meș 1 c. Biserica gr.-cat. Izgar 2 c. Geor- giu Morariu Izgar 1 c. Furloc 1 c. Liviu lancu par. Vișag 1 c. Stofan Deciu par. Scăuș 1 c. ufelia Berariu notăreasă în Vermeș 2 c. Nr. 135 Dr. Valeriu Frențiu Orăștie 2 c. Nr. 136 Constantin Pop protopop Ba- ia-de-Criș 2 c. Dr. lacob Radu vicar Hațeg 5 c. Ștefan Radu protopop Petroșeni 2 c. ■ Augustin Cimbutea din Alba-Iulia o cruce de argint de China pe prestol în preț de 8 cor. . Biserica sa renovat frumos, în cât apare ca nouă, internul ei însă are multe de dorit, deci rugăm pe P. T. Domni cari au primit Liste de colecte acelea să le re- . mită cu ori ce resultat, ca să putem ratio- cina .. Sfințește Doamne pe aceia ce iubesc frumseța casei Tale, Tu pe aceia îi premă- rește întru Împărăția Ta. Sebeș Decemvrie 1905. j Aron Presia, A. Dobrescu, curator-prim. paroh-prctopop. • Poșta Adminisirațiunii. Am primit și cuităm abon. dela* Copand pe 1906 sem. 3-lea. Părul pe 1903. Cianul-dețert pe 1904. Iloba pe 1904. Gilâd pe 1904 Vițag pe 1902 și 1903. Măgura pe 1902. Hădărău pe 1905, I. F. jV. Caposvâr pe 1905 pătrariul ultim. Cianui-mare pe 1904 sem. 2-lea și 1905 sem. 1. Izgar pe 1905. Racovita (Lugoș) pe 1905. Budatelec pe 1903 1904 și 1905. Zsebely pe 1905. Csik-Szfyviz pe 1905 Alecuș pe 1905. Bobohalma pe 1904 ți 1905. Juriul* de-Câmpiă pe 1904 sem. 2-lea. Gișasa-nuper. pe 1905. Hărțieu pe 1902—1905. Brecț pe 1902 ți 1903. Arad pe 1897 sem. 2-lea 1898 ți 1899. Mărgineni pe 1905. Dumitra pe 1901—1903. în restanță mai sunt anii 1904 ți 1905, Budacul*rg>nân pe 1905. Bedo pe 1898 * —1902. Beiu pe 1904. lernotfaia pe 1905, Căpud pe 1905. Abafaia pe 1904 sem. 2-lea și 1905 aetn. I. Aiud pe 1904 sem. 2-tea 1905 întreg șt 1906 sem. I. Șamfalău (dis. D.-S-Mărtin) pe timpul din 1 Sep. 1906 până în 1 Sept. 1906. înțăleți. Abon. să vină regulat. Csenger-Ujfalu pe 1905. lăți 16 Telechi-Re- cea pe anii 1898 — 1904. Bilea*de-jos pe 1900 ți 1901. Boziaț pe timpul diu 1 Mai 1898 până în 31/12 1901. Afudtd-cîe-SMs pe 1905. pe 1904 și l905. Gy6*Alfalu pe 1905 sam. 2-lea. Bilbor pe 1905 sem. 2-lea. Feneț (p. Zlatna) pe anii 1899—1902. .. Editor și redactor răspunzător: Aurel C. Domșa Pag. 436. !■ NIKE A Nr. 52. BIBLIOTECA UNIREI.*) i. Benhur sau zilele lui Mesia, de Levis Walace, 2 v. 2-90 8 Cruceau stea duplă 2. 3. 4. M. Eminescu. Studiu critic . —.90 Câte-va momente din înce- puturile bisericei rom. de C. Auncr . . . . —.20 Nume de familie Ia românii din Ungaria, de A. Viciu. . —.12 electro- magnetică D. R. G. M. Nr, 88503. 5. 6. Din vieța Iul I. Micul de M. Străjan Albertina Povestire de Dr. V. Bojor. , —.16 . —.30 7. Gestiuni din dreptul bis. unite 8. 9. p. I. Cele Nicu Ziua II....................340 doue fețe ale lumii de .....................—.30 Deșteptării de Aurel Fodor . ... 10. Cele două conștințe, piezii teatrală in o acte, trad. de Simion Zehan —.16 —.40 *) Aceia, cari vor comanda de odată toți 10 Nrii, îi primesc cu 6'10 cor. tn loc 8'84 cor. w ui im in ui ih ii nr im im ni h ia hi m hi hi hi ui ii oi ni hi )h iu hi hi in m FLORICELE DE CÂMP, schițe ușoare. De A. C. DOM ȘA Prețul 1 coroană. 74 distingeri. 6 medalii de stat. 10,000 motoare literate tuturora. Gratuit: o gampenă de casă și o masică de fiert Vindecă și învior^ză pe lângă garantă: reuma. astmă, (respirație grea), insomnie vîjeirea urechilor, auzirea grea, epilepsie, nervositate, neapetit, gălbioare, durere de dinți, durere de cap, impotență, in- fluență, precum și ori-ce morb de nervi. Morbosui, care na se vindecă In timp de 45 de zile folosind aparatul de sub Nrul 88503, își reprimește banii numai decât. Acolo unde n’a folosit nici un medicament, cercați aparatul meu; suin convins despre sigurul meu aparat. Prețul aparatului mare e cor. 6. — e de aplicat la morburi vechi. Prețul aparatului mic e cor. 4.— e de aplicat ia morburi mal ușore, Spediția . centrală de vînzare îl trimite in țâră și străinătate cu rambursa, sau dacă banii se trimit înainte. Din causa îmbttlzelel prea mari a marfcl trimit în tota lumea renumita și dc totă lumea plăcuta marfă din argintul de Mexico, și anume: 6 lingurițe, 6 furculițe, 6 linguri «le masă, 12 lingurițe de cafea, 6 cu- țite de desert, 6 furcu- lițe de desert, 1 Lingură pentru supă, 1 lingură pentru lapte, 2 luminări elegante pentru salon, tute din argint deMexico total 46 bucăți numai 6 fi. 50 cr. © O Afară de acestea fie-care cumpărător pri- mesce ca dar. și pe lângă garanță o cumpănă de casă de o putere ■ , de 12 kgr. . L z.. Argintul de Mexico este un metal alb (și din- lăuntru) despre calitatea căruia primesc garauța pe 25 ani. Spedițiunea ee face ori prin rambursă ori prin trimiterea banilor înainte. SCHEFFER D. SÂNDOR, BUDAPEST, VIU, strada Bezeredy Nr. 3. i SGHmiB D. SOWB | BUDAPEST, VIII, strada Bezeredy Nr. 3. | 16 (35—52) G —= Pentru 3 corone =— trimit 4'/( chilo (vre-o 50 bucăți), bun fi fin & Săpun de toaletă pregătit din: trandafiri, liUe, viole, resedă, Jasmin, lăcrămiore. Banii să se trimită înainte, ori se vor ridica cu rambursă. Alexandru D. Scheffer, Budapesta, VIII. Bezerădy 3. Filiala Fabricei de motoare din Drezda Ignațiu Gellert & Cie. Budapest, VI. Terez-korut 41. Telefon 12—19. Motoare cu beuzin, eu ulei, cu spirt, cu acetylen. — Motoare cu beuzin pentrn înblătit. Celea mai moderne, celea mai perfecte și cele mai rentabile motoare generatoare. Motorul de Drezda :u”ei mai esceleut fabricat în toată Europa. Con- strucție trainică. Pregătit din material ales și bun. Trainici Nici după ăui ie lucru nu J.l