TRIBUNA
Director fondator:
Ioan Slavici (1884)
Publicație bilunară care apare sub egida
Consiliului Județean Cluj
Consiliul consultativ al revistei
de cultură Tribuna:
Alexandru Boboc
Nicolae Breban
Andrei Marga
D.R. Popescu
Grigore Zanc
Redacția:
Mircea Arman
(manager)
Ștefan Manasia
(redactor-șef adjunct)
Ovidiu Petca
(secretar de redacție)
Ioan-Pavel Azap
Claudiu Groza
Oana Pughineanu
Aurica Tothăzan
Maria Georgeta Marc
Tehnoredactare:
Virgil Mleșniță
Redacția și administrația:
400091 Cluj-Napoca, str. Universității nr. 1
Tel. (0264) 59.14.98
Fax (0264) 59.14.97
E-mail: redactia@revistatribuna.ro
Pagina web: www.revistatribuna.ro
ISSN 1223-8546
Responsabilitatea asupra conținutului textelor
revine în întregime autorilor
tdno O-B-O
ougLBf'Î0I7 BuurtfK Corner»
FESTIVALUL
GELLU NAUM
Mn»U >M»»d «I IBmM BondM
țpncr
E ~ g	țagjfjf. iq^
f*H9Sn J
Mfțm r
de pa. p paoc d ?0l 7. era 69, JO
Multul	cJ L'drn^jrii Ry jk
li Nknfc» Cratubicu n. & [in ipdolo Boordl Aftw
Soda $;™nO PorEWU
LtiMi de poezie: 5 oajjd 901Z «O 1A00
Corn o no
GoJa 5ebaMin SUCHMANN
FortiapcwiEt I ■■_ ANIONE3H Lm.: IfUMARJU
Itorv ,-. BUCUR Cor O0MAH Ax> WAGU
HwlQ ELEKES (Wc (RIIANU
Emlrr «AWCU-M1JN Sh*; «*IG0NU
r-hi ILKZJk ^n MANASLA
Afpokl MARIN E5OJ
V.jki MALAJCUHQNORAfJ k«na NICQLAIt
fky.i hRTENE t^-.n IWAion K*
lOUtA W*om TOTCK
D :' IWCDANRodii WWQJ
Cd - VIA5JE ilora VLĂDÂREANll
Fr<ici. Wi efe '.'ofJj CARKECI
^^■.iCÂRÎTEAN-jLx^C- EUAtî
Kortr lAKJC ^ ■ KBWARfnW
Sknpq PCMSCJU
5cbd!^ SLCH.M4NN
Ky^ny PAKAU A»ren «JAVHCMa
Ma '.■.in lUf*KU	MOtOUCV
Mm 1EL<kN f Ef.^
Invid tpecial E.'rOud TIBf ®IAN

Pe copertă:
Ovidiu Petca, Contraimpresii XXVIII (2015), artă digitală
Vizitați site-ul nostru:
tribuna-magazine.com
•	comentarii
•	analize
•	interviuri
TRIBUNA MAGAZINE,
WEEKLY MAGAZINE
IN ENGLISH AND ROMANIAN
2
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
editorial
De la Sf. Augustin la
Renaștere (V)
■ Mircea Arman
Aurelius Augustinus este, de departe, cel
mai însemnat dintre părinții bisericii
latine cu atît mai mult cu cît, în opinia
noastră, înfluența sa asupra filosofiei și teo-
logiei creștine catolice precum și a concepției
despre omul medieval este decisivă, mai în-
semnată chiar decît cea a lui Thoma din Aqui-
no sau William Occam.
Se naște la Thagasta, în Numibia, la 13 no-
iembrie 354 avîndu-l drept tată pe păgînul
Patriciu și mamă pe creștina Monica, devenită
Sf. Monica.
Crește sub directa influență a mamei lui care
l-a format în tradiția creștină. A fost supus
unei educații mai mult umanistă, limba latină
și retorica fiind materiile predilecte. Se pare
că avea cunoștințe precare de greacă, limbă cu
care nu s-a împrietenit prea bine niciodată, fi-
indu-i destul de greu să citească texte grecești.
Era o fire extuziastă și energică pe care unii
cercetători o atribuie ba originii sale africane,
ba educației sale duale păgîne și creștine.
Copleston1 în rînd cu toți istoricii filosofi-
ei ne spune că în jurul anului 365, Augustin
se află în orașul Madaura, un oraș păgîn, unde
tînărul Augustin aprofundează limba și litera-
tura latină și unde va găsi un mediu propice
pentru a trăi departe de dogmele și morala
creștine, lasîndu-se pradă pornirilor firești ale
tinereții. Anul de inactivitate pe care îl va pe-
trece în localitatea Thagasta, locul de baștină,
nu va remedia cu nimic această situație. Din
contra.
În anul 373 îl vom regăsi la Cartagina conti-
nuîndu-și viața dedicată plăcerilor și profesînd
retorica. Se spune că aici ar fi citit dialogul ci-
ceronian, pierdut astăzi, Hortensius, care i-ar fi
sădit în suflet dragostea pentru speculația filo-
sofică. Tot aici i-ar fi cunoscut pe maniheiști2
care pretindeau că pot îndruma neofitul înspre
o credință bazată pe rațiune, explicînd lumea
și existența pe bazele acesteia. Augustin devi-
ne un adevărat maniheist și astfel, un dușman
adevărat al creștinismului al cărui fundament
este revelația.
În noua sa credință, spune E. Gilson3, și
crezînd sincer că a găsit drumul care i se potri-
vea, la Cartagina, Augustin scrie De pulchro et
apto, lucrare astăzi pierdută.
Cu timpul, explicațiile raționale asupra exis-
tenței pe care le aștepta de la maniheiști nu
mai veneau, așa că și-a pierdut încrederea în
această sectă. Astfel, în anul 383 îl regăsim la
Roma unde va fi mers să predea retorica. Aici
va reuși să obțină un post din partea prefec-
tului orașului, însă la Milano, la catedra mu-
nicipală. Așadar, îl vom regăsi la Milano mer-
gînd să asculte predicile episcopului de acolo,
Ambrozie. Aici va înțelege adevăratul spirit al
creștinismului, ascuns în versetele parabolice
ale Scripturii. Totuși, ca un adevărat căutător
al credinței, înțelegea că toată această înțelep-
ciune și dogmă creștină nu îi atinge acea coar-
dă sufletească care să facă din el un adevărat
credincios.
Aici, în calitate de profesor, Augustin se si-
tua undeva în marja de speculație a unui aca-
demism ciceronian, arătîndu-se sceptic cu pri-
vire la aproape orice posibilitate de a-și asuma
și înțelege existența.
Totuși, Milano va fi pentru Augustin hotă-
rîtor pentru ceea ce va deveni mai tîrziu, în
sensul formării sale filosofice. Aici va desco-
peri filosofia lui Plotin pe care o va parcurge
în traducerea latină a lui Marius Victorinus.
Acest fapt îi va schimba viața și îi va deschide,
cu adevărat, vastele domenii ale speculației fi-
losofice. Se va naște Augustin metafizicianul!
Aproape la unison istoricii filosofiei cad de
acord că întîlnirea lui Augustin cu Eneadele
lui Plotin va marca destinul filosofic al aces-
tuia pentru totdeauna. Cu toate acestea, nu va
face o pasiune exclusivă pentru Plotin pe care
nici măcar nu se va strădui să îl aprofunde-
ze foarte mult. Pe fondul acesta neoplatonic
consolidat între anii 385-386, Augustin își va
elabora, în vădită legătură cu dorința moșteni-
tă de la maniheiști de a explica existența prin
rațiune, întreaga construcție teologico-filoso-
fică. Și afirmăm acest lucru, întrucît Augustin
este primul și, probabil, singurul părinte latin
al bisericii care își construiește discursul și își
fundamentează concepția teologică pe princi-
piile metafizicii. Se naște, astfel, primul filosof
creștin.
Ideea simplă a lui Augustin este aceea de a
porni în cercetările sale de la ideea maniheistă
de a pune la baza oricărei explicații rațiunea, ca
mai apoi aceasta să-l conducă firesc spre cre-
dință așa cum este ea dezvoltată în Scriptură.
Astfel, cum afirmă E. Gilson: „Sfîntul Augustin
își va propune de aici înainte să ajungă, prin
credința în Scripturi, la înțelesul învățăturii
lor. Un anumit exercițiu al rațiunii trebuie, de-
sigur, să preceadă acceptarea adevărurilor cre-
dinței; deși ele nu sunt demonstrabile, se poate
demonstra că trebuie să le credem, și de aceas-
ta se ocupă rațiunea. Există deci o intervenție a
rațiunii care precede credința, dar există și o a
doua, care o urmează. Bazîndu-se pe traduce-
rea - de altfel incorectă - a unui text din Isaia,
aflată în Septuaginta, Augustin repetă neobosit:
Nisi credideritis, non intelligetis4. Adevărurile
pe care le dezvăluie Dumnezeu trebuie accep-
tate prin credință dacă vrem să ajungem la apoi
să le înțelegem, înțelegere omenește accesibilă,
în această lume, a conținutului credinței. Un
text din Predica 43 rezumă această dublă acti-
vitate a rațiunii într-o formulă desăvîrșită: în-
țelege ca să crezi, crede ca să înțelegi: intellige
ut credas, crede ut intelligas. Sfîntul Anselm va
exprima, mai tîrziu, această învățătură într-o
formulă care nu-i aparține lui Augustin, dar
care îi exprimă gîndirea cu fidelitate: credința
în căutarea înțelegerii, fides quaerens intellec-
tum”.5
Referitor la această perioadă hotărîtoare a
vieții Sfîntului Augustin Coplestone se arată
a fi puțin mai aplicat, dînd amănunte sem-
nificative: „În acea perioadă Augustin a citit
unele tratate „platonice” în traducerea latină
a lui Victorinus, cel mai probabil Eneadele lui
Plotin. Efectul neoplatonismului a fost acela
de-al elibera de încătușarea materialismului și
de a-i înlesni acceptarea ideii de realitate ima-
terială. În plus, conceptul plotinian al răului
văzut ca absență (sau kenoma valentiniană n.n.
Mircea Arman) mai degrabă decît ceva pozitiv,
i-a arătat cum se putea pune problema fără a
recurge la dualismul specific maniheilor. Altfel
spus, rolul neoplatonismului la acea vreme a
fost să facă posibil ca Augustin să vadă cît de
rațional este creștinismul și l-a determinat să
recitească Noul Testament, în special scrierile
Sfîntului Pavel. Dacă neoplatonismul i-a suge-
rat ideea de contemplare a lucrurilor spirituale
și a înțelepciunii, în sensul intelectual al terme-
nului, Noul Testament i-a arătat că era necesar
să-ți trăiești viața în acord cu înțelepciunea.
Aceste impresii i-au fost confirmate de
întîlnirea cu doi oameni. Simplicianus și
Pontitianus. Cel dintîi, un preot bătrîn, i-a rela-
tat cum s-a petrecut convertirea lui Victorianus
neoplatonicul la creștinism și, ascultîndu-l,
tînărul «ardea de dorința de a face la fel»6 în
timp ce ultimul i-a vorbit de viața Sfîntului
Antonie din Egipt, făcîndu-l pe Augustin să se
simtă dezgustat de starea sa morală.7 A urmat
acea intensă luptă morală, care a culminat cu
celebra scenă petrecută în grădina casei sale,
atunci cînd, auzind o voce de copil de dinco-
lo de un zid strigînd în mod repetat Tolle lege!
Tolle lege!,8 Augustin a deschis Noul Testament
la întîmplare și a dat peste cuvintele Sfîntului
Pavel din Epistola către Romani9 care i-au pe-
cetluit convertirea morală”10.
Aceasta este cheia în care trebuie citită și
înțeleasă întreaga operă filosofică a Sfîntului
Augustin, de la primele sale încercări din anul
386, respectiv, Contra Academicos, De bea-
ta vita, De ordine, la cele din anul următor
Soliloquia, De immortalitate animae și De mu-
sica, începută în 387 și terminată în 391, De
quantitate animae (387-388), De Genesi contra
Manichaeos (388-390), De libero arbitrio (388-
395), De magistro (389), De vera religione (389-
391). În ceea ce privește exegeza teologică, pre-
ocupare marcantă pentru Augustin odată cu
hirotonisirea (387), vom aminiti aici: De utili-
tate credendi (391-392), un fel de tratat despre
metodă, De Genesi ad litteram liber imperfectus
(393-394), De doctrina christiana (397), lucra-
re fundamentală pentru întregul Ev Mediu,
Confesiunile (400), un adevărat compendiu al
ideilor sale filosofice, De Trinitate (400-416),
De Genesi ad litteram, De civitate Dei (413-
426), considerată de importanță capitală pen-
tru teologia augustiniană a istoriei.
Note
1	Op. cit., p. 40.
2	Religie dualistă gnostică care îmbină elemente de
zoroastrism, creștinis, budism.
3	Op. cit., p. 116.
4	Dacă nu veți crede, nu veți înțelege (lb. lat.) (co-
rect, în Is. 7,9: Dacă nu credeți, veți fi zdrobiți). Nota
aparține lui E. Gilson.
5	E. Gilson, Op. cit., p. 117.
6	Augustin, Confesiones, 8, 5, 10.
7	Idem, Ibidem, 8, 7, 16.
8	Ia citește! Ia citește! (lb. lat. n.r. la ediția română).
9	Rom., 13, 13-14.
10	Fr. Copleston, Op. cit., p. 42.
■
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
3
in memoriam
La plecare.
Despre Radu Niciporuc
■ Ștefan Manasia
Stau pe balconul apartamentului meu și mă liniștesc privind cum furtuna se
tîrăște, ca un enorm dragon scandinav, peste Cluj. Și balconul devine cabi-
nă, iar blocul un mineralier înfruntînd zidurile de valuri. Îmi place să simt
măcar o miime din spectacolul pe care, în timpul voiajelor sale, ofițerul de mari-
nă Radu Niciporuc îl va fi simțit din plin. Cel care, în tihna provizorie a cabinei me-
talice, a devenit - sub imperiul lecturilor - un traducător desăvîrșit din spaniolă
și, spre apusul vieții, un prozator și povestitor de care se va ține cont. La începutul anului
2016, în cadrul unei ședințe a Cenaclului UBB Cluj, Radu a citit fragmente din romanul la
care lucra: pagini extraordinare, rafinament stilistic nabokovian, o memorie fabuloasă lan-
sată în spirale molatice și melancolia aceea care îi întregea farmecul scriiturii. Și farmecul
ființei lui, adaug imediat, masive, bonome, de o prietenie iradiantă. Devenise, în ultimii doi
ani, unul dintre actanții cei mai iubiți ai Clubului de Lectură „Nepotu’ lui Thoreau”. Publica
proză în „biblioteca” revistei Observator cultural și amintiri marinărești pe platforma virtuală
Literomania (https://www.litero-mania.com/). La 12 iulie 2017, Radu Niciporuc s-a stins, în
urma unei suferințe galopante, și îmi place să mi-l imaginez, ca într-una din povestirile lui
Garda Mârquez, plutind acum prin culoarea ireală a Mării Caraibelor, în chip de pisică de
mare sau lamantin. Reiau, mai jos, textul prilejuit de apariția primului (și, din nefericire, sin-
gurului) său volum antum, Pascal desenează corăbii (2016) - recompensat cu premiul pentru
debut al Observatorului cultural.
Ancora cu opt brațe
Pînă la începutul lui 2016, Radu Niciporuc
exista doar ca prieten aureolat al optzeciști-
lor clujeni (Alexandru Vlad, Marius Jucan,
Ion Mureșan, Horia Ursu) sau bucureșteni
(Bedros Horasangian), prieten evocat deseori
in absentia la mesele „Arizonei”, pentru că mai
totdeauna aflat în voiaj pe mările și oceanele
planetei. Uneori semn(al)ele lui ajungeau pînă
la ceilalți - cărți poștale, scrisori, mesaje pe
facebook și emailuri pentru apropiați sau po-
vestiri și fragmente de proză apărute în reviste
ca Observator cultural și Vatra, traduceri din
limba spaniolă pentru publicul elitist și rafi-
nat. Marinarul născut în orașul de pe Someșul
Mic a tradus și publicat la propria editură,
Fabulator, multe din legendele literaturilor de
expresie castiliană: de la romanul „imposibil”
al lui Ramon Gomez de la Serna, Omul pier-
dut, la seria volumelor de convorbiri cu Julio
Cortazar, J.L. Borges și Adolfo Bioy Casares.
E primul traducător în română al prodigioasei
autoare chiliene Isabel Allende, cu Povestirile
Evei Luna. A găsit echivalențe formidabile
pentru cîteva dintre poemele altui chilian glo-
rios, Roberto Bolano, din Los perros romanti-
cos - acestea apărînd chiar în paginile revistei
Tribuna.
Amînîndu-și sine die propriul debut editori-
al, asemenea polonezului Andrzej Kusniewicz,
fratele rătăcit(or) al contingentului ’80, Radu
Niciporuc, nu doar că a îmbogățit - între timp
- limba română cu oaze de expresivitate și
delicii literare, dar și-a perfecționat, desigur,
propriul gust și stilul personal. Așa că debu-
tul la Cartea Românească, din februarie 2016,
cu volumul de proză scurtă Pascal desenează
corăbii, nu pare nici tardiv, nici forțat, nici
scandalos, nici întîmplător. Și justifică, pînă
la un punct, entuziasmul masiv al cronicarilor
literari, copleșiți atît de stranietatea și pitores-
cul personajului, cît și de greutatea și coerența
lumii narative propuse.
În cele 178 de pagini ale cărții, autorul a
păstrat opt povestiri (cîteva mai întinse, com-
plexe, adevărate nuvele), opt proze marină-
rești care uimesc nu atît prin panoramarea
întinderii nesfîrșite a oceanului, prin iluzia
de grandoare sau deșetăciune absolută pe care
ar putea-o provoca, ci prin nonșalanța și arta
cu care privește Radu Niciporuc în „hubloul”
- cu ramă de nisip - al vieților marinarilor,
familiilor și prietenilor lor, al existențelor su-
puse deriziunii și melancoliei (cum sînt func-
ționarii și prostituatele pierduți în porturile
Caraibelor sau „negrișorii” africani, victimele
războaielor civile cronicizate, aflați în căuta-
rea unui container și a unui port american).
Personajul celor opt „tentacule” narative,
inginer electrician român, schimbă vapoarele
și întîlnește sau reîntîlnește echipaje, figuri lu-
gubre sau personaje mitice, conradiene. Făr-a
disprețui taclaua, caută, inconștient, intimita-
tea cabinei, compania unui policier sau a unui
vis din trecut. Evocările, portretele și poves-
tirile sale au fluxul melancolic al romanului
proustian, te ingurgitează lent, boa constric-
tor, prin intro-uri și invitații ca aceasta: „Cu
răbufnirile brizei și cu amintirea berberului
dormind la soare, în burnuzul lui, într-un port
de pe coastele Mauruitaniei, realitatea mi s-a
strecurat din nou în auz cu zumzet de muște,
ciripit de vrăbii, jeturi de apă din furtunuri,
lipăit de cizme și frînturi de glasuri răstite,
cum se întîmplă cînd se spală punțile și ham-
barele.” Am citat din prima povestire, Delfinii,
prilej pentru evocarea unui lungan cu „dinții
Radu Niciporuc la Nepotu' lui Thoreau
galbeni și strîmbi și privirea pierdută”, înne-
bunit de claustrare și poate de propriile lui
ritualuri și zeități: „miniatură de fildeș”, „bor-
țoasa cu ulcior pe cap”, divinitate protectoare
a somnului.
Da, există o alfabetizare ludică, fără striden-
țe, în argoul și „DEX-ul” marinăresc. Notele de
subsol îți revelează cuvinte și lucruri precum:
babord, bintă, cambuză, coferdam, copastie,
grui, pupa, santină, saulă, vinciu ș.a.m.d. Arta
naratorului însă, nu termenii tehnici, impune
această lume, ți-o fixează-n memorie, ca urme-
le tălpilor clandestine pe vaporul din Don’t kill
me, my friend. Salvarea unui emigrant mobili-
zează energiile și e totodată rutină. Fără des-
fășurări melo (ridicole pentru matrozii căliți),
echipajul îl adăpostește pe „Jimmy” firesc,
port după port, sperînd ca unul din statele oc-
cidentale, cu miere și lapte, să-i ofere azil. De
la Daniel Defoe la Joseph Conrad, recunoaș-
tem aici atitudini și mărci, negrul i-așa cum
ni-l imaginăm (din superstiție & ușor rasism):
atletic și comic, harnic și fricos, discipolul
ideal (cînd naratorul îl învață, de plictiseală,
engleza, observă cum „memoria lui era ca o
oglindă curată și nu trebuia să repet nimic”).
Finalul, cu „gorilele de la emigrația nigeria-
nă” și mortuarul aiming field, frazarea gîfîită,
emoția țîșnind ca hemoglobina din jugulară,
rușinea și neputința, în definitiv numai ruși-
nea și compasiunea, fac din Don’t kill me, my
friend unul din hiturile volumului.
Apoi ritmul feroce lasă loc unei narațiuni
lente, cu pliuri și văluri, de tipul In The Mood
For Love. Însingurat, eroul scanează „un tre-
cut devenit între timp mai ductil”. Un bănuț
4
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
cafeniu e, prin urmare, cronica descompune-
rii cuplului. Presentimentul, filajul, reflecția
amară domină poveștile uscatului și mării în-
trețesute, aici, cu mînă de magician. Există o
tristețe, un palpit hrabalian în anecdote pre-
cum: „Nu înțelesesem de ce într-un voiaj an-
terior, în Suedia, alergaseră toți să-și cumpere
yale, credeam că oțelul lor le făcea atît de rîv-
nite. Îmi aduseseră și mie una, căci îi împru-
mutasem cu bani, însă abia după ce am intrat
în casă, ca o fantomă, am înțeles la ce erau
bune. Nu făcusem nici un zgomot.”
Urmează piesa care împrumută titlul vo-
lumului, Pascal desenează corăbii, o nuvelă
construită din flashbackuri nostalgice, gre-
le ca sîmburele în fruct, din istorii nicicînd
epuizate. „Ultima mea perioadă romantică pe
mare” e, pentru narator, motivul perfect pen-
tru omagierea artei navigației (de la caravela
lui Enrique Navigatorul la tipologia coman-
danților de vas africani - nobili, copilăroși).
Navele Soltera și Marseille devin, acum, la
rîndu-le, personaje fabuloase, pe măsura că-
pitanilor Pascal și Emmanuel. „Mediterana, o
lume în care legile vicleniei se mînuiau cum se
mînuia și sextantul”, e scena creșterii și des-
creșterii acestor vechi marinari, neocolită - ba
din contra - de aromele iubirii: „Dacă în clipa
aceea, cînd se uita la rodie, și în următoarea,
cînd deja întindea mîna spre ea, Pascal și-ar fi
îndreptat ochii spre obrajii ei, ar fi văzut cum
pe curbura lor înflorise o pată fină, de culoare
roz, desprinsă parcă din coaja fructului. Dar el
nu se uita decît la rodie, și la degetele femeii,
care le atingeau pe ale lui.”
Aceeași atmosferă fabuloasă, condimenta-
tă, onirică, același apetit pentru digresiune,
pentru miniaturi și hiperbolizări le întîlnim
în Marinarul din Șumen. Portretist sclipitor,
naratorul creează, iar și iar, personaje enigma-
tice și totodată pregnante, ca Vladimir și Papa
Melik sau vechiul mineralier Lucky Trader,
cu ale sale „coridoare confortabile și saloane
unde mahonul respira liniștit în compania
candelabrelor de cristal și a covoarelor cu mo-
nogramă.” O frază, cîteva tușe îi sînt de ajuns
pentru a imortaliza un chip, un spirit, o exis-
tență pierdută-n hățișul caraibian: „Însă rigi-
ditatea îi dispărea cînd își muia vîrful limbii
în paharul cu lichid auriu și privea apoi în sus,
cum fac vrăbiile cînd beau apă.”
Autoficțiuni, amintiri camuflate savant, ra-
mificînd lujeri sau tentacule narative, textele
lui Radu Niciporuc sînt fragmentele (răni și
extaze) unei lumi de care autorul nu vrea, nu
poate sau ezită, pur și simplu, să se despartă.
În Frapieră cu capac, o tînără impetuoasă și
dezesperată, rătăcită pe chei, agită - într-un
prezent continuu, netulburat - sutienul cu „țe-
sătură albă” către vaporul dispărînd la curbu-
ra unde rîul se varsă-n ocean. Un gest căruia
naratorul îi recuperează - intacte - noblețea,
splendoarea și magia.
Ar mai trebui observată aici tehnica finalu-
lui (valabilă pentru oricare din cele opt pro-
ze), excelenta rezolvare a jocurilor diegetice,
desprinsă cumva din Julio Cortazar: „Nu poa-
te exista acolo nici un cuvînt, nici un punct,
nici o virgulă, nici o frază în plus. Povestirea
trebuie să ajungă în mod fatal la finalul ei, așa
cum se termină o mare improvizație de jazz
sau o mare simfonie de Mozart. Dacă nu se
oprește acolo, se duce totul de rîpă.” (în vol.
Fascinația cuvintelor, Editura Fabulator, 2006)
Sculptor în timpul mărilor și oceanelor,
colecționar neorealist de glasuri, fizionomii
și încăperi, Radu Niciporuc este, de fapt, un
mare povestitor.
■
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
5
cărți în actualitate
Irina Lazăr sau poezia
tăioasă
■ Adrian Țion
Irina Lazăr
Fragment de joc
Cluj-Napoca, Editura Grinta, 2016
ntr-un îndrăcit joc liric se înscriu ver-
surile Irinei Lazăr din volumul de debut
Fragment de joc, apărut la Editura Grinta,
Cluj-Napoca, 2016. Genul de poezie cultivat de
tânăra poetă a impresionat puternic juriul Fes-
tivalului „Artgothica” din Sibiu, din moment
ce volumul a câștigat Premiul Național de Poe-
zie „Mircea Ivănescu” în 2016 Premiul pentru
volum în manuscris iar în 2017 și continuă să
incite cititori ocazionali, printre care mă nu-
măr și eu acum, dornic să remarc substanța
pronunțat tăioasă, imperativă și exclusivistă a
verbului utilizat într-o serie de poeme-invecti-
vă ce vizează o confruntare permanentă, dură
și zbuciumată cu eul rebel al iubirii. De fapt,
Irina Lazăr eșalonează în poeme incandescente
un joc al iubirii împovărătoare, extatice, extras
programatic din aura edulcorată a discursului
ornant. Nici nu știe ce-i ăla și aparent pare că
n-o interesează în niciun caz exigențele calofi-
le impuse. Ea cultivă versul spasmodic, în care
chinul iubirii zvâcnește sincer și brusc în ima-
gini stridente, violente, turbulente în cea mai
mare parte. Temperamentul ardent al poetei
conturează în cuvinte-săgeți stări contradicto-
rii și armonii zdruncinate.
Chiar așa se prezintă poeta în prima piesă a
secțiunii intitulate direct, fără fasoane, Poezii
de dragoste: „Mă înfățișez înaintea ta curată
pentru viitoare/ perversiuni și acte de vanda-
lism,/ cineva îmi șoptește deja în ureche./ Este
asta iubire sau nu,/ n-avem nimic a împărți
este vorba/ doar de două fiare sălbatice într-o
altă/ și altă poveste” (Mă înfățișez). Din „file
Ovidiu Petca
Contraimpresii XVII (2015), artă digitală
mâzgălite spasmodic” se reliefează, în tonuri
violente, „diagrama unui cutremur” sau, apote-
oză a identificării în ardere, „amanta canibală“
cu „aripi nimfomane” care acceptă cu sadism
umilirea: „Cel mai mult te iubesc/ Atunci când
mă iei și mă arunci la câini“ (Tu). Exacerbarea
erotismului nu e un moft, nici o aliniere la ceea
ce s-ar putea numi prezumțios un „realism vis-
ceralist” a la Roberto Bolano, cât o sclipire de
sinceritate egocentrică topită în oximoronul
halucinant al sacrului profan reverberat în ver-
suri pline de nerv ce clocotesc îndelung într-o
mecanică internă, specifică a frazării și a ex-
punerii trăirilor de tip excesiv, traumatizante.
Amintirea se confundă cu premoniția dintr-o
perspectivă ce dezvăluie profunzime analiti-
că și refuzul amăgirii în relația de cuplu: „Îți
mai aduci aminte?/ Într-o zi o să mă pierzi/
așa cum distrat uiți de floarea firavă/ agățată
la rever” (Unde așteptarea nu doare). Plânsul e
nevrotic și instalează angoasa. E minunat cum
Irina Lazăr frăgezește limbajul poetic, în ciu-
da unor termeni voit licențioși, frondă curată,
reușind să se mențină la trăirea inefabilului iu-
birii și la senzualismul recunoscut fără ifose:
„În pupilele tale e un izvor din care mă adăp/
pipăi și miros atingerea iubirii”. Și această ino-
cență recunoscută, păcat de la sine înțeles sunt
numite Viciu. Iar când pasiunea devine sang-
vinică, demonică, asemeni unui „cordon roșu
al dezmățului”, e adusă în joc însăși Lucrezia
Borgia, prototipul fatal ce părea că „merge pe
aer”, precum poeta pe propriile-i fantasme.
Destructurarea discursului poetic de tip ca-
lofil în fâșii devastatoare de semne impresio-
nist-fantomatice dezvăluie un univers interior
presărat cu „monștri obscuri”, o lume a ima-
ginarului situată „la limita dintre picanterie
Ovidiu Petca Contraimpresii VII (2015), artă digitală
și grotesc”, după cum singură aproximează
în Dicteu. Deși are aspectul unei permanente
defulări, scrisul Irinei Lazăr, zvăpăiat, necen-
zurat, rodul unui spirit de frondă necamuflat,
surprinde prin fantezista așezare a metafore-
lor în pagină, așa cum tonurile puternic con-
trastante din tabloul pictorilor neliniștesc,
emoționează în ansamblul lor.
Ca o trecere spre relaționare cu lumea ex-
terioară se prezintă al doilea ciclu al volumu-
lui Fragment de joc. Un fragment dintr-un alt
joc cu sine. Este jocul secund combinat între
Culori și sunete, bazat pe observații ce pun în
evidență sentimente contradictorii, depresii,
dezamăgiri, notații salvate din sosul elegiac
prin prelungirea tonului virulent, autoironic,
sfidător. Confesiunea depreciativă marchează
aici o cotă ascendentă ce prefigurează însin-
gurarea. Se ipostaziază în personaje-hibrid
(Ființa second-hand) sau dă glas depresiei ca
în Noua regină: „gura mea se întinde într-un
sărut către lumea cealaltă/ mângâiere senzu-
ală [...] am fost regina balului la un moment
dat apoi am fost/ o biată fetiță pierdută în în-
tuneric”. La ora reconsiderărilor, preocuparea
disperată este de a ucide „o dragoste bolnavă”,
în vreme ce întoarcerea la poezie anunță nean-
tul. Nu abstractizarea trăirii aduce vindecarea
de sine pentru cea care s-a autodefinit „Femeia
care iubește prea mult”. Prodigioasă în viziuni
ironice și provocatoare, confuză și dilematică,
rătăcind alături de un Mesia așteptat de cerșe-
torii veseli în tramvaie, poeta se simte fără vla-
gă și recunoaște deschis și grav totodată, dar
cu delicatețe în glas: „Sunt lipsită de instinct
de conservare [...] Cu sufletul meu pudrat de
depresii și sentimente bipolare/ Cerșetorii ve-
seli îmi fac semn cu mâna din parcare” (Vă rog
să-mi spuneți). De la tonul tăios, tonic în fond,
stăpânit și manevrat cu tact, poeta trece la sen-
sibilizarea temelor iubirii rămânând mereu
aceeași. O fluență a rostirii de pe culmile trăirii
abisale dă dimensiunea acestei poezii de mare
forță, de mare sensibilitate, o poezie foarte fe-
minină, foarte sinceră în întregul ei.
■
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
comentarii
Perpessicius într-o nouă
interpretare critică
■ luliu Pârvu
Editura Argonaut ne-a readus de curând în
atenție un mare critic și cărturar, oferin-
du-ne, astfel, și posibilitatea de a ne apro-
pia cu o altă înțelegere de Viața lui Perpessicius, așa
cum s-a decantat ea, prin vremi, la nivel spiritual
și uman. Cel care i-a redesenat profilul, punân-
du-l, totodată, în acord și cu exigențele reclamate
de cercetările întreprinse, în domeniu, în ultimii
ani, este T. Tihan. Un critic care s-a arătat dispus
să reexamineze, din unghi contemporan, deveni-
rea în timp a acestei personalități mai aparte a scri-
sului românesc. Să ne reamintim, în acest sens, că
fostul cronicar al revistei Steaua ne-a pus ceva mai
demult și în fața unui Pretext cehovian, în care se
lăsa transcrisă, prin intermediul unui „jurnal ine-
dit marca Perpessicius”, și o frumoasă poveste de
dragoste a acestuia. Ca să nu mai vorbim și de alte
studii, apărute fie în paginile unor cunoscute peri-
odice, fie în sumarul unui volum în care vom regăsi
Lecturi și climate spirituale, care reluau în discuție
și câteva din ipostazele în care Perpessicius se lă-
sase surprins ca poet sau ca un atent observator al
vremii sale.
Dacă ne-am oprit și asupra acestor aspecte, am
făcut-o și pentru a atrage atenția că subiectul pe
care ni-l propune acum T. Tihan a mai stat, prin
ani, în preocupările acestuia. Fapt pe care ni-l re-
amintesc și documentele la care el face apel, dar și
corespondențele, cele mai multe inedite, ce-și fac
loc, sub o formă sau alta, în amplele sale note și
comentarii.
Interpretul de acum al marelui critic concepe, de
altfel, Viața lui Perpessicius într-o deplină libertate
de spirit, fără a se lăsa atras de una sau alta dintre
modele mai mult ori mai puțin critice care l-ar fi
putut ispiti. De aceea, probabil, și exegeza sa se im-
pune ca un act de cultură riguros întemeiat, atent
doar la faptul de viață și de creație pe care îl are de
investigat. Ceea ce i-a și permis să pună în mișca-
Ovidiu Petca
Contraimpresii XV (2015), artă digitală
re o vastă informație, pe a cărei valoare probatorie
s-a și bazat. Iar acolo unde i-au lipsit documentele,
criticul a căutat să facă plauzibile faptele de viață
la care se referea. Intuiția l-a ajutat, în tot cazul, să
meargă în sensul pe care ele îl presupuneau, îngă-
duindu-i astfel, să găsească și acele motivații apte
să dea și o anume coerență lăuntrică trăirilor pe
care marele critic le-a avut ca orice incurabil îndră-
gostit. E, de altminteri, și locul în care se pune în
evidență o existență cu adevărat remarcabilă, nu
doar în plan creator, ci și în plan uman.
Imaginea ce i se conturează acum lui Perpessicius
contrastează, desigur, cu aceea mai ternă, fixată, în
schimb, mai adânc în conștiința publică și disipa-
tă, se pare, și azi, la modul anonim în cețurile unei
prea puțin cenzurate posterități. Lumea părea să-l
știe pe Perpessicius ca pe un critic impresionist,
pornit să deguste, mai degrabă, literatura decât
s-o decanteze, dar și un om de bibliotecă, retras
din vâltorile vieții sociale și dedicat editării operei
eminesciene. Pentru cei mai mulți, el nu era decât
un istoric literar prob, de aleasă ținută, precum și
un poet neîmplinit, dar și un prozator aproximativ.
Privită astfel, viața sa n-ar fi fost decât una dedicată
scrisului, dar fără nicio tresărire care s-o facă și in-
teresantă. Ne găseam, în acest caz, în fața unui tipic
autor eclipsat de operă, de un cărturar, mai altfel
spus, căruia îi lipsea, însă, omul viu care ar fi trebu-
it să stea în spatele său.
Or, prin demersul său, T. Tihan și-a propus să
schimbe această imagine și să ne pună în fața unei
personalități complexe, cu trăiri adesea contra-
dictorii, un om pasional, cu certă vocație de scri-
itor, un cărturar cu un ascuțit simț critic. Prin el
se afirmă un exemplar din speța aleasă a marilor
spirite românești. Iar noi aveam nevoie de această
perspectivă mai umană, pentru o mai adecvată re-
prezentare a monumentalității sale.
Biograful său pare a fi convins, de altminteri,
că împrejurările l-au obligat pe Perpessicius „să-și
închidă (...) Viața în Operă”. Iar acest fapt face in-
dispensabilă cercetarea lor comună. Procedând
astfel, criticul evită perspectiva simplist factologi-
că. Explicațiile sale se structurează în vreo două-
zeci de capitole, cu o rețea vastă de note, menite să
susțină opera scriitorului, dar și să pună în lumină
numeroasele referințe de ordin critic privitoare la
existența și opera acestei personalități.
Trebuie precizat că multe dintre informațiile
biografice nu sunt neapărat noi sau descoperiri de
ultimă oră. Unele au mai apărut în publicații cu
circulație locală, dar, pentru că erau disparate, au
trecut aproape neobservate. T. Tihan le adună pe
toate și le folosește aplicat, ca să închege un profil
uman cât mai bine articulat. Nu discriminează ni-
cio informație pentru a ascunde eventuale păcate.
El știe că mai totdeauna luminile unui profil sunt
mai bine evidențiate prin umbrele sale. Nu-și as-
cunde afinitățile față de scriitor, dimpotrivă. Însă
e conștient că îl poate afirma nu idealizându-l,
ci relevându-i adevărata față prin ceea ce are ea
particular.
Ce nu trebuie uitat de aici înainte despre viața
lui Perpessicius, ca profilul său uman și spiritual să
se așeze temeinic în conștiința publică?
Amănuntului cunoscut, că s-a născut la Brăila,
în 29 octombrie 1891, urmează să i se adauge și câ-
teva date importante despre părinții săi și mediul
în care s-a format. Tatăl, Ștefan Panaiot, grec, po-
liglot ca toți balcanicii vremii, avea instrucția unui
dragoman și practica unui misit. Mama, Elisabeta
Daraban, descindea dintr-o veche familie de răzeși
din județul Putna. Numele de botez al copilului -
Dimitrie Panaiot. La 9 ani, rămâne orfan, tatăl fi-
indu-i ucis în împrejurări necunoscute. Până aici,
destule asemănări cu ceea ce a reprezentat și co-
pilăria lui Panait Istrati. Cum avea încă doi frați,
a cunoscut devreme apăsarea nevoilor materiale.
Așa se explică, poate, firea sa retrasă și visătoare. În
catalogul școlii primare figura cu numele Dumitru
Panaitescu. Urmele originii sale paterne grecești
prind încă de acum să se estompeze. Elev sârguin-
cios, mereu premiant, pasionat de lectură. Imagine
cu totul diferită decât cea a școlarului George
Călinescu, să zicem. În cursul superior al liceului,
s-a văzut obligat să apeleze la un ajutor social, în
baza unui act de pauperitate emis de municipiali-
tate. Urmând secția umanistă, s-a lăsat atras înde-
osebi de studiul limbii latine, prin care și-a pus ba-
zele unei remarcabile culturi clasice. Nu s-a afirmat
prin veleități literare, dar și-a deschis sufletul spre
încărcătura mitică a locurilor natale.
În București, din 1910, ca student al Facultății
de Litere, aceleași privațiuni materiale, dar visuri
bine conturate, cu bătaie lungă. Dintre celebrii pro-
fesori pe care i-a avut, s-a atașat cu toată ardoarea
de Ovid Densusianu, urmărindu-l cu interes deo-
potrivă în calitatea sa de dascăl de romanistică și în
cea de dascăl de poezie. S-a deschis, deci, spre lu-
mea filologiei, a cercetării vechilor documente, dar
și spre poezia modernă promovată de maestru prin
revista Viața nouă. Dascăl i-a fost și Ioan Bianu, un
alt mare intelectual cu rădăcini ardelene, care i-a
indus pasiunea pentru bibliografie, pentru editarea
textelor vechi. Această baie spirituală în venerabi-
la tradiție a Școlii Ardelene a lăsat urme adânci în
modelarea personalității sale. Începe să scrie ver-
suri, ca mai toți studenții filologi, luându-l de mo-
del pe Ion Minulescu, poet în vogă atunci. S-a în-
surat, de student, poate pripit, cu Alice Paleologu,
bucureșteancă, și la numai un an s-a născut uni-
cul său fiu, care i-a moștenit numele, Dumitru D.
Panaitescu.
O
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
7
o
Și-a încheiat studiile în vara anului 1914, puțin
înainte de izbucnirea Primului Război Mondial. A
fost trimis, pentru satisfacerea stagiului militar, la o
școală de ofițeri de rezervă, apoi la un regiment de
infanterie din Brăila, ca să-și completeze instrucția.
În tot acest timp, s-a rupt, firește, din sânul fami-
liei, soția și copilul rămânăndu-i în București. În
apăsătoarea atmosferă cazonă, și-a găsit un refugiu
în scris. Din vara lui 1915 îi apar primele versuri
semnate Perpessicius în revista Cronica, aflată sub
co-directoratul lui Gala Galaction. După intrarea
României în război, a fost trimis pe frontul din
Dobrogea și, la numai două luni, grav rănit, fiind
evacuat în nordul Moldovei. A petrecut luni bune
în spitale de campanie, terminând ca invalid. De
aici înainte nu s-a mai folosit de brațul drept, pur-
tându-l numai ca simplu element decorativ. Cu
toate acestea, n-a fost demobilizat, fiind transferat
la cenzura militară.
După război, precum Camil Petrescu, un alt tâ-
năr scriitor combatant cu destin asemănător, a trăit
acut sentimentul că noua generație de intelectuali
urmează să aibă un rol important în organizarea
și modernizarea statului întregit. Și-a asumat, de
aceea, cu entuziasm răspunderile sociale pentru
care se pregătise în Universitate. Și-a trecut exa-
menul de capacitate, apoi și-a început apostolatul
ca profesor de limba și literatura română în noul
liceu „Moise Nicoară” din Arad. Concomitent a
colaborat la ziarul Românul ce apărea în oraș, re-
zervându-i-se o rubrică de literatură. Având statut
de suplinitor, s-a văzut obligat să schimbe mereu
catedra. A trecut, astfel, și prin nou înființatul liceu
militar din Târgu Mureș, prin Școala normală din
Brăila, ca abia în 1921 să se stabilească la București,
aproape de familie, funcționând în mai multe gim-
nazii și licee comerciale. Reușește să se titularizeze
în 1929 la Liceul „Matei Basarab”. Pe această cate-
dră a rămas până în 1952, când s-a pensionat, după
33 de ani de activitate didactică. Toți cei care l-au
cunoscut în calitate de dascăl vorbesc despre el ca
de un profesor cu certă vocație, destul de exigent,
dar și cu respect pentru personalitatea elevilor. Nu
și-a neglijat nici un moment obligațiile de catedră,
deși pe întreaga perioadă a profesoratului a colabo-
rat cu mențiuni critice la prestigioase reviste și ziare
ale vremii, a întocmit antologii de poezie, a avut
emisiuni la Radio, a îngrijit ediții din operele mai
multor scriitori, dar mai cu seamă a inițiat monu-
mentala ediție a întregii opere a lui M. Eminescu.
Acestea sunt toate lucruri, în general, cunoscute.
Mirarea noastră e alta: de unde o asemenea pute-
re de muncă? Și nu numai atât. De unde atâta dis-
ponibilitate erotică, în toți acești ani, la un bărbat
mai degrabă discret, care nu și-a neglijat, totuși,
obligațiile familiale. Ceea ce se cunoaște mai puțin,
deși informația a mai circulat, e că acest cărturar
desăvârșit s-a manifestat, concomitent, și ca un iu-
băreț pe măsură. În compensație? Spre a-și domoli
frustrarea bărbatului care poartă o infirmitate? Ca
expresie a unor predispoziții intime nestăvilite?
Autorul izolează în două capitole speciale, mai spre
sfârșitul cărții, grosul informațiilor privind tribula-
țiile sale sentimentale. Va fi avut, probabil, rațiunile
sale. Însă lucrurile trebuie puse la locul potrivit, în
dreptul vârstelor parcurse, ca să-i înțelegem mai
bine mecanismele sufletești. În toți acești ani ai
maturității împlinite, el nu se sfiește să acționeze
ca un „impenitent fustangiu”, „amant prin exce-
lență”, „neașteptat Casanova brăileano-dâmbovi-
țean”, „îndrăgostit fără leac”, „libertin”, ca să folo-
sim numai câteva din epitetele cu care T. Tihan îl
gratulează. De-a lungul timpului, i-au ieșit în cale
multe Eve, pe câteva reușind să le convertească și
Ovidiu Petca
Contraimpresii V (2015), artă digitală
în amante. Povestea uneia, mai cu seamă, Yvoria,
o lugojeană (Viorica Secoșeanu), s-a terminat dra-
matic, femeia recurgând la suicid când a aflat că
bărbatul de care s-a lăsat ispitită era însurat și avea
un copil. L-ar fi vrut numai al ei. O poveste care
i-a turburat conștiința, dar nu într-atât să n-o poată
depăși. Ce subiect incitant, totuși, de roman senti-
mental! Pe care l-a configurat prin câteva gesturi,
dar a ezitat să-l scrie.
În timpul războiului al doilea, a rămas rezervat.
Nu a accesat la propaganda oficială. A fost demis
din postul de cronicar la Radio, fără să aibă vreo
reacție. A evitat ieșirile publice, neîmpărtășind po-
litica de alianțe a guvernanților. Și-a găsit un confi-
dent în jurnalul intim, în care a strecurat observații
extrem de acide la adresa unor personalități ale
momentului.
După război, s-a alăturat asa-zisei mișcări a in-
telectualilor democrați. A semnat manifeste, s-a
înscris în ARLUS. Nu părea să-l sperie noul regim
politic care se instaura. Orientarea-i de stânga s-a
născut firesc din originea socială modestă, din
multele privațiuni îndurate în copilărie și adoles-
cență. Nu avea motive să se alarmeze de perspec-
tiva destrămării averilor îmbuibaților, dimpotrivă.
Așa vor fi simțit și M. Sadoveanu, Camil Petrescu,
G. Călinescu, T. Arghezi, scriitori cu un destin oa-
recum asemănător. Au început să-l neliniștească,
însă, tot mai desele și brutalele îngrădiri impuse
libertății de exprimare. Oricum, faptul că a fost nu-
mit inspector școlar general, că a fost ales membru
corespondent al Academiei, apoi membru titular
era un semn că a intrat în grațiile noului regim de-
mocrat-popular.
Încetul cu încetul a ieșit din actualitatea vieții
literare și s-a retras ca cercetător la Institutul de
Istorie Literară și Folclor. Cu vederea mult slăbită, a
ajuns, după ce s-a pensionat, directorul Bibliotecii
Academiei, apoi a pus bazele Muzeului Literaturii
Române și a editat revista Manuscriptum. În toate
aceste posturi, s-a ilustrat ca un mare cărturar, un
promotor neobosit al spiritualității românești, sub
presiunea unor comandamente ideologice străi-
ne de ea. Sunt lucruri cunoscute. Ceea ce s-a știut
mai puțin în acești ani a fost celălalt amor acade-
mic de care s-a lăsat bântuit, acum la o vârstă ve-
nerabilă. Muza - o custodă din sala manuscriselor
a Bibliotecii Academiei. Cherisson, cum o alintă
scriitorul. Încă un episod de viață extrem de inte-
resant, relatat pe larg de autor în volumul Pretext
cehovian, care nu putea lipsi, firește, din această
monografie.
T. Tihan are exercițiul exegezei, l-a aplicat în în-
delungata-i activitate de cronicar literar. Îl practică,
de aceea, și ca biograf. Monografia sa nu se limitea-
ză la însumarea faptelor de viață, ci dezvoltă ample
comentarii din interpretarea lor. Câteodată chiar în
exces. Le întoarce pe toate fețele, spre a le extra-
ge semnificațiile. Scopul urmărit e să demonstre-
ze complexitatea spirituală a scriitorului, ineditul
profilului său uman. Este evidentă simpatia în care
îl învăluie, dar nici un moment nu se lasă ispitit de
vreo intenție encomiastică. Empatia nu se conver-
tește în idolatrie. Luminându-i excelența intelectu-
ală, nu-i ascunde păcatele omenești. Le motivează,
e adevărat, de cele mai multe ori, dar lasă loc și
pentru alte percepții. Ceea ce am rezumat înainte
reprezintă lectura noastră și e foarte probabil ca
ea să nu se suprapună întocmai viziunii autorului.
O calitate majoră a cărții constă, deci, și în această
ofertă de lectură multiplă.
Între izvoarele cercetate, foarte ingenios au fost
valorificate jurnalul scriitorului, în bună parte
inedit, și documentele de familie. Autorul a reu-
șit să câștige încrederea Profesorului Dumitru D.
Panaitescu, depozitarul lor, încât a avut acces la
intimități ferite de ochii lumii. Nu doar ale bărba-
tului mereu îndrăgostit, ci și cele ale cărturalului
în raport cu semenii săi. Nu a scormonit prin ele
ahtiat după picanterii, ci pentru a-i cuprinde cât
mai exact personalitatea. Prea puține trimiteri la
raporturile conjugale, deși, foarte probabil, i s-au
relevat. Un gol de informații premeditat, credem
noi. Nici unei soții înșelate nu-i place să i se dea
în vileag condiția. Un motiv, așadar, pentru cititor,
să compenseze omisiunile prin propriile judecăți.
Ar fi, apoi, însemnările din jurnal despre câte-
va dintre marile personalități culturale și politice
cu care a intrat în contact. De multe ori sunt di-
ferențe majore între aprecierile exprimate public
și cele intime. S-ar putea vorbi, astfel, de o vădită
duplicitate. Autorul o remarcă, dar nu formulează
judecăți tranșante. Deci încă o dată cititorul e lăsat
să aibă percepția sa despre faptele de viață de care
ia cunoștință. Un lucru e cert. Perpessicius nu a
fost intelectualul orgolios care să se pună în răspăr
cu lumea. Mai degrabă era pornit să lase de la el,
spre a-i câștiga bunăvoința. Vechea înțelepciune a
capului plecat moștenită prin rădăcinile materne.
Se simțea, poate, prea neînsemnat social pentru a
răzbate altfel în viață. Conștient de calitățile sale
umane, inteligență ascuțită, sensibilitate profun-
dă, chiar perseverență, nimic, din sine, nu l-ar fi
putut deturna de la rostul său, decât răutățile din
afară, invidiile semenilor. De ele s-a ferit cât a pu-
tut, strunindu-și orgoliile. S-a îndestulat, ca un au-
tentic epicurian, cu farmecul frumosului artistic și
al celui feminin. I-a fost destul, ca să-și mobilizeze
plenar energiile pentru a face față condiției de rob
al scrisului pe care și-a asumat-o. A ajuns, astfel, la
conștiința că nu trăiește oricum, ci ca un foarte bun
român, fără să se bată cu pumnii în piept.
Scriind Viața lui Perpessicius, T. Tihan umple un
gol în istoriografia noastră literară. Galeria înalte-
lor spirite naționale s-a îmbogățit, prin contribuția
lui, cu încă un bust de care avea neapărată nevoie.
Un bust expresiv, așezat în locul ce i se rezervase,
de ani buni. Să-i mulțumim autorului pentru pri-
ceperea și dragostea cu care l-a modelat.
■
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
Mihai Eminescu:
apriorism vs. empirism
■ Geo Vasile
Poezia și proza tânărului Eminescu constituie
tot atâtea proiecții, măști, avataruri liricodra-
matice și filosofice ale autorului însuși. Perso-
naje ca Toma Nour, Ioan (din romanul Geniu pustiu,
tradus de regretatul italienist Marin Mincu prin Ge-
nio desolato), Andrei Mureșanu sau Horia, întrupea-
ză atât tentativa titanică sau luciferică a demonului
romantic, răzvrătit, cât și căutarea absolutului.
Sărmanul Dionis este o natură faustică, un me-
tafizician interesat de necromanție, de astrologie,
ispitit de regresiunea în timp, dar și de ascensiunea
cosmică. Toate aceste personaje, ce atestă o tipologie
fantastică, recontextualizată în unele proze semnate
de Mircea Eliade, au aceeași sursă mitopoetică cu
„magul călător printre stele”. Dicțiunea acestui tip
de erou este una eclectică, reflectând elanul foarte
tănărului autor autodidact și, totodată, patosul lui
cognitiv.
Dincolo de acest tip de proză, de cele mai mul-
te ori fragmente specioase prin lipsa de consistență
epică în favoarea ilustrării unor concepte obsedan-
te, poetul abordează marile idei ale poeticii visului
romantic (Mortua est, Memento mori etc.). Cititor
pasionat al filosofiei lui Kant și Schopenhauer dă
viață unui personaj precum Ieronim (în nuvela
Cezara), un tânăr și fascinant ascet sceptic, al cărui
crez este debarasarea de instincte în favoarea unei
purități supraomenești, vecină cu absolutul sub
raza imaculată a primordiilor. Avem astfel o cheie
a esteticii romantismului, a expansiunii cosmice și
a delirului uranic, a retragerii în insula paradisiacă
(a lui Euthanasius) și a dorului dispersiei - mistui-
rii în totul și în nimic - cupio dissolvi - (a se vedea
textul poetic Rugăciunea unui dac). Viziunea îndu-
rerată a lui Eminescu, întrevăzută în legile istoriei și
universului, își găsește mângâiere fie în „națiune și
religiune”, fie în mit („cu izvoare ale gândirii și cu
râuri de cântări”) sau în iubire, tot atâtea nuclee ale
creativității în contra „geniului morții”, a neființei, a
himerelor. Tânărul Eminescu nu pregetă să facă din
vis un mijloc de abolire a timpului și a spațiului, fapt
dovedit de cronovoiajul călugărului Dan, pasionat
de tradiția ezoterică a misticii iudaice - cabala - și
de metempsihoză.
Stilul poetului, dar mai ales al prozatorului, încă
în căutare de sine, adesea digresiv și obscur, se ilu-
minează într-o primă, fundamentală, revoluție a
limbajului, vizibilă în marea stagiune a poeziei ero-
tice românești (începând cu Venere și Madonă) și nu
numai.
O temă înrudită va fi cea a meditației filosofice și
a ironiei romantice.
Poeziile sale de dragoste, a căror geneză se poa-
te regăsi uneori în prea puțin fericite experiențe
personale, capătă accentele adorației nemărginite,
suprafirești, ca, de pildă, îndrăgostiții cu un picior
în realitatea tangibilă, cu celălalt în decolarea oniri-
că, în magia cosmică, în vârsta de aur (Freamăt de
codru, Floare albastră, Dorința, Sonetele, Sara pe
deal, De câte ori iubito, Atât de fragedă, Sarmis etc.).
Sunt cunoscutele titluri ale unor giuvaere melodi-
ce, care însoțesc ca un sublim ecou vitalul, elegia-
cul dor - tensiune a idilei și a nuntirii, a dispersi-
unii - mistuirii în armonia și în esența autentică a
lumii (cupio dissolvi). „Și-n stingerea eternă dispar
fără de urmă”, rostește protagonistul din Rugăciunea
unui dac, altfel spus,definindu-și dorul de identifica-
re în Nirvana budistă.
Climate și stări sufletești, aceleași dintotdeauna
și totuși irepetabile, aventură și pătimire, solitudine,
despărțire, bucurie și fericire împărtășită, luciditate,
frustrare, iubire și moarte, iluzie și desvrăjire (Venere
și Madonă, Scrisoarea IV, V, Floare albastră, Crăiasa
din povești, Dorința) alcătuiesc un compendiu al do-
rului eminescian (al acelei nestăpânite dorințe-nos-
talgii, care are echivalent doar în portughezul sau-
dade). Sentiment care anticipă sfidarea romantică și
divorțul ireversibil de meschinul univers uman (a se
vedea poeziile Glossă, Mai am un singur dor (și vari-
antele), precum și poemul-capodoperă Luceafărul.
Marile sale poezii epice (amintim că balada și
doina, alături de basm, au fost primele forme ale
literaturii noastre folclorice), ample, strălucite in-
clusiv prin prozodia lor clasică, ai căror protagoniști
sunt omul de știință-filosof (Scrisoarea I), literatul
(Scrisoarea II), patriotul (Scrisoarea III), îndrăgosti-
tul (Scrisoarea IV și Scrisoarea V), geniul supraome-
nesc atras de o ființă omenească, pun în scenă abso-
lutul moral și estetic, în ciuda degradării valorilor și
moravurilor epocii.
Ingeniozitatea contrastivă a metaforelor, dotate
cu virtuți aforistice, perfecționează viziunea poetu-
lui, capabilă să imagineze plastic moartea timpului,
a cosmosului și a logosului și, totodată, să picteze
eterna dimineață a creației.
Artistului dezamăgit de nulitatea contemporani-
lor săi, împresurat de detractori și adversari grotești
(în plan politic, erotic, etic), nu-i rămâne altă cale de
ales decât recursul mitopoetic, id est proiecția ide-
ală a patriei și a națiunii, a „sfintelor firi vizionare”,
la sânul cărora accentele exilului său pământesc se
estompează, convertindu-se în legendă, seninătate,
vis paseist.
Adevăratul triumf al poetului va avea loc însă în
lumea ideilor, deplina sa maturitate expresivă fiind
reperabilă în poemul Luceafărul (1883), o sinteză a
Ovidiu Petca
Contraimpresii XVI (2015), artă digitală
creației eminesciene. Aici poetulalbatros își desface
aripile în toată magnifica lor amplitudine. Metafora
revelatorie a capodoperei este tocmai decolarea -
desprinderea mântuitoare a geniului (Hyperion)
de labila contingență întrupată de pământeana
Cătălina. Dubla valență angelodemonică, ființa
nemuritoare a Luceafărului blând o determină pe
frumoasa fată visătoare de aștri să renunțe la acea
relație imposibilă.
Resemnată, își recunoaște propria fatalitate bio-
logică de muritoare și acceptă curtea pe care i-o face
aproapele ei muritor, nu altul decât Cătălin, viclean
copil de casă.
Fata de care întâmplător se îndrăgostise Hyperion
reprezintă cercul strâmt, complotul uman, istoric și
ontologic, de-a dreptul comic și meschin în com-
parație cu destinul astrului nocturn îndrăgostit de
terestra Cătălina.
Încrezător în conștiința care se constituie prin
sine însăși ca univers propriu, apt, așadar, să gene-
reze visul poetic și estetica formei, Eminescu regă-
sește esența vieții, Tat twam asi (în sanscrită - tu ești
ființa - izvor, purtătoare de noimă), la confluența
Upanișadelor cu filosofia kantiană.
Conservator prin vocație, dar și datorită lecturi-
lor budiste și kantiene care legitimau suveranitatea
ierarhiilor și a elitelor, a caracterelor puternice meni-
te să- și stăpânească instinctele, pasiunile și răzvră-
tirile adesea iraționale și violente, Mihai Eminescu
se face simțit nu numai în întoarcerea lui Hyperion
la esența sa autentică de gândire ce se gândește pe
sine (concept heideggerian ce focalizând opera a doi
gânditori - poeți, Nietzsche și Holderlin, pătrunsă
de tot focul propriilor vieți), ci și în înțelepciunea
Cezarului, unul din protagoniștii poemului Împărat
și proletar: pentru acesta nu există decât legea mo-
rală lăuntrică ce exclude furia răzbunătoare și egali-
taristă, pragmatismul și contingența.
Deturnarea retorică a planului semantic, preme-
ditată de autor, a generat confuzia de apartenență a
celor două conștiințe, cea empirică, a proletarului, și
cea transcendentă, a Cezarului, în care trebuie să re-
cunoaștem sensibilitatea formelor intuitive și gândi-
rea etică a poetului, precum și conceptele apriorice
de spațiu-timp-cauzalitate care au marcat întreaga
operă a lui Eminescu.
■
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
traduceri
Mihai Eminescu (1850-1889)
Din ediția bilingvă îngrijită de subsemnatul
LUCEAFĂRUL/ESPERO, Falvision Edizioni, Bari,
2016, 320 p.
Din ocean de vise...
Din ocean de vise ferice strălucitoare
Ai apărut în viața-mi femeie răpitoare
Cum luna argintoasă albă zâmbind răsare
Din înstelata mare!
În ocean de visuri din ce în ce perite
Te-ai dus și-ai stins cu tine iluzii fericite
Cum luna melancolică și palidă dispare
În înstelata mare!
Pe-a gândurilor câmpuri din ocean de vise
În sânta mea junie al tău chip îmi surâse
Femeie scumpă mie, cum luna’ncet apare
Din înstelata mare!
Dal pelago di sogni.
Dal pelago di sogni felice fiammeggiante
Nella mia vita donna sorgesti ammaliante
Come l’argentea luna - sorriso bianco-appare
Dallo stellato mare!
Nel pelago di sempre piu menomati sogni
Svanisti e si spenser le dolci illusioni
Come la luna malinconica e pallida scompare
Nello stellato mare!
Dal pelago di sogni sui piani del pensiero
Nei sacri anni verdi tuo volto mi sorrise
A me s^ cara donna, come la luna appare
Dallo stellato mare!
Sătul de lucru.
Sătul de lucru caut noaptea patul,
Dar al meu suflet un drumeț se face
Și pe când trupul doarme-ntins în pace,
Pe-a tale urme l-au împins păcatul.
Ovidiu Petca
Contraimpresii XI (2015), artă digitală
E noapte neagră-n ochii-mi, totul tace,
Dar mintea-mi vede - genele holbate;
Ca și un orb mă simt în întuneric
Și totuși înainte-mi zi se face.
E chipul tău, lumină necrezută
De frumuseți, de taină, curăție,
Ce nopții reci lucire-i împrumută.
Din cauza ta, bălaia mea soție,
Cât ziulica trupu-odihnă n-are,
Iar noaptea sufletul în cale pleacă.
Spossato dal lavoro...
Spossato dal lavoro cerco di notte il letto,
Ma la mia anima si fa viandante
E mentre il corpo steso dorme in pace,
La spinge sulle tue tracce il peccato.
E’ notte buia nei miei occhi, tutto tace,
Ma la mia mente vede - le ciglia dilatate;
Al par di un cieco nel buio mi ritrovo,
Cio nonostante intorno a me e giorno.
E’ il tuo viso, luce inverosimile
D’appariscenze, di magico candore,
Che alla fredda notte presta lo splendore.
Pensandoti, oh sposa biondeggiante,
Il giorno intero il corpo non si placa,
E l’anima di notte e una viandante.
Pe gânduri ziua...
Pe gânduri ziua, noaptea în veghere
Astfel viața-mi tot în chinuri trece -
Va vrea natura oare să se plece
La ruga mea - să-mi deie ce i-oi cere?
Nimic nu-i cer decât mormântul rece,
Repaos lung la lunga mea durere -
Decât să port iubirea-mi în tăcere
Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece.
Căci lumea e locașul pătimirei:
Un chin e valu-i, iară gândul spuma,
Dureri ascunse farmecele firei.
O dată te-am văzut - o clipă numa
Și am simțit amarul omenirei...
Ce-am folosit că-l știu și eu acuma?
Di giorno impensierito...
Di giorno impensierito, di notte sto vegliando,
Cosi la vita mia sempre in pena scorre -
Vorra mai la natura dar ascolto
Alla mia prece - darmi cio che domando?
Altro non chiedo che la fredda tomba,
Il gran riposo per il mio gran tormento -
Piuttosto che del mio amore far segreto
E’ meglio che la morte il mio occhio spenga.
Poiche il mondo e luogo di passione:
Un mareggiar di strazi mentre il pensier e
spuma,
Tormenti asconde il fascino dell’esser.
Ti ho vista una volta - un attimo fuggevol
E ho sentito l’umana disillusione...
A che mi giova viverla col mio cuore?
Răsai asupra mea.
Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.
Speranța mea tu n-o lăsa să moară
Deși al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toți, pierdut în suferința
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic și n-am tărie.
Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința
Și reapari din cerul tău de stele:
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!
Spunta sopra di me.
Spunta sopra di me qual mite luce,
Celeste sogno mio di allora!
O, santa madre, vergine eterna,
Nel buio del pensiero mio affiora.
E salva dalla morte la speranza
Del mio cuor che abisso e di colpe;
Il tuo compassionevol guardo
Sopra di me inclini pietoso.
Estraneo a tutti, col tormento
Profondo della mia vanita,
Si sciolse in me la forza e la fiducia.
Dammi la gioventu, la fede d’anni pria,
Risorgi dal tuo ciel di stelle,
Per sempre ormai io adori te, Maria!
Versione italiana
Geo Vasile
■
10
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
memoria literară
Memorii, amintiri,
confesiuni (Ana Blandiana)
■ Constantin Cubleșan
Reunită sub un generic programatic, Fals
tratat de manipulare (Editura Humani-
tas, București, 2013) publicistica Anei
Blandiana din ultimii ani e, fără îndoială, dem-
nă de tot interesul, atât pentru partea strict ese-
istică, de comentarii ale evenimentelor politice
din anul revoluției și mai ales de după, cât și
prin confesiunile scriitoricești, dublate de nu-
meroase inserturi memorialistice. De altfel ea se
și exprimă, dintr-un bun început, în legătură cu
profilul volumului: „Aceasta nu este o carte de
memorii, chiar dacă uneori poate să lase această
impresie. Ea nu este o încercare de a-mi povesti
viața, ci o încercare de a o înțelege”. Și adaugă:
„nu am scris această carte pentru a transmite un
adevăr pe care eu îl dețin, ci pentru a găsi un
adevăr de care eu am nevoie”. Adevărul rezultă
din tocmai angajamentele existențiale din peri-
oade diferite ale vieții, asupra cărora revine, fie
prin aduceri aminte („o altă amintire...”; „îmi
amintesc...”; „mi-a rămas în minte.” etc.), fie
prin relatări de fapte în centrul cărora s-a aflat
(„întâmplarea pe care o relatez.”; „fundalul
întâmplării pe care vreau s-o relatez.”; „toa-
te astea mi s-au întâmplat mie.” etc.), fie prin
rememorări, cu încărcătură afectivă, ale unor
momente biografice (copilăria, adolescența, in-
trarea la Facultate, privațiunile interdicției de a
publica, căsătoria cu Romulus Rusan, călătorii-
le în străinătate, implicarea în viața politică de
după revoluție ș.a.m.d.).
Chiar dacă memorialistica nu se află în
prim-planul intenției autoarei, paginile acestea
fixează o epocă și o biografie (în fragmente),
iluminând momente importante în formarea și
afirmarea scriitoarei, pe fundalul unei perioade
istorice care astfel se iluminează și ea. Iată, bu-
năoară, frageda copilărie: „Am învățat să citesc
înainte de a merge la școală și cititul cărților, în
timpul orelor, pe sub bancă, a fost, începând de
Ovidiu Petca
Contraimpresii XXII (2015), artă digitală
la școala primară, unul dintre delictele constan-
te ale copilăriei mele”. Portretul la anii copilăriei
pe care și-l face, cu un soi de tristă nostalgie,
are farmecul sincerității: „Eram o fetiță urâțică,
un copil slăbuț, cu capul rotund și parcă puțin
cam mare pentru umerii înguști și brațele și pi-
cioarele lungi și subțiri, cu încheieturile ceva
mai proeminente [.] ceva mai târziu aveam
părul lung, împletit nefiresc de strâns în două
cozi încadrând un obraz mic, cu ochii asemenea
punctelor unor semne de exclamație [.] Pe la
treisprezece ani, cozile îmi ajunseseră până la
coapsele băiețești”. Transformarea adolescen-
tină dă chip unei fete dacă nu foarte frumoasă
în orice caz foarte atrăgătoare: „continui să-mi
amintesc înfățișările mele succesive ca să înțeleg
unde, când, în ce condiții s-a petrecut saltul ca-
litativ [.] momentul magic din care defectul de
a avea picioare lungi s-a transformat în calitatea
de a avea picioare lungi [.] Mă înspăimânta, de
exemplu, faptul că se întorcea capul după mine
pe stradă [.] să mă instalez în noua mea înfă-
țișare”.
În perioada liceului începe să scrie și trimite
poezii la revistele din țară. Dar, apariția publică
deranjează lumea bună din Oradea care se for-
malizează, conform cutumelor vremii, de faptul
că tatăl ei, preot greco-catolic, fusese arestat.
Acest moment va fi relatat în romanul Sertarul
cu aplauze. Debutul adevărat se produce în re-
vista „Tribuna” din Cluj: „Între timp, de la secția
de învățământ din Oradea li se trimisese tuturor
publicațiilor o scrisoare prin care li se atrăgea
atenția să nu mă publice, încât visul meu des-
pre studenția clujeană, în preajma «Tribunei»,
unde debutasem în ultima clasă de liceu, își
pierdea orice sprijin”. Evident, nu este admi-
să la examenul de intrarea la Facultate. Pentru
reabilitatea biografiei, se angajează pe un șantier
de construcții la Cluj („Nu mai țin minte cum
Ana Blandiana
m-am angajat ucenic de zidar la blocul, cel mai
mare din Cluj, care începuse să se construiască
în Piața Mihai Viteazul, și de ce nu alesesem o
formulă mai feminină, la o fabrică de confecții,
să zicem. Poate că așa mi se păruse mai sfidător,
mai eroic și mai «socialist», cu mai multe șanse
de a impresiona peste un an pe cei ce trebuiau să
mă înscrie la admitere”). Complexul de împre-
jurări care a făcut posibilă înscrierea la Facultate
este detaliat dar în pandant, un moment impor-
tant este cel al cunoașterii lui Romulus Rusan,
redactor la «Tribuna», hotărând împreună căsă-
toria, întâmpinând, și de data aceasta, greutăți.
Este chemată la redactorul șef adjunct al revis-
tei, prof. univ. Dumitru Isac, care îndeplinea ro-
lul unui autentic politruc: „Îl iubești pe R.? m-a
întrebat fără nici o introducere [.] Am nevoie
de un răspuns scurt - Da sau Nu [.] într-un fel
de enervare pe propria mea nevolnicie, am spus
ridicând ochii sfidător și într-un moment când
nu se mai aștepta la vreun răspuns: Da! [.]
Dacă da, a spus bărbatul profesoral, trebuie să-l
părăsești, pentru că altfel îl distrugi. După care,
cu o voce mi omenească, mi-a explicat că R. are
el însuși o origine socială nesănătoasă [.] tatăl
lui a ieșit recent din închisoare [.] nu s-ar mai
putea trece peste faptul că s-ar căsători cu cine-
va în situația mea”.
Detaliile acestea biografice, care nu sunt
deloc detalii, au darul de a contura atmosfe-
ra tensionată a anilor în care Ana Blandiana
pornea la drum într-o carieră ce avea să fie cu
totul excepțională. E de reținut, în această con-
junctură, opțiunea pentru pseudonimul cu care
se va impune: „Otilia era numele Mamei, iar
Valeria numele mamei Mamei, care a murit cu
mult înainte de nașterea mea. Sunt două nume
evident latine, care au fost date într-un sat ro-
mânesc din Munții Apuseni (Blandiana) într-o
perioadă în care țăranii se apărau astfel împo-
triva maghiarizării numelor de către adminis-
trație, alegând nume care nu puteau fi traduse.
Mie mi-au fost date cele două nume foarte fru-
moase ca o moștenire, ca o legătură între ge-
nerații. Sunt singurele mele nume oficiale, din
pașaport. Din păcate nu le-am folosit nicioda-
tă. Doina și Ana m-am botezat singură: Doina,
când eram foarte mică și am început să-mi spun
mie însămi astfel, până m-a imitat toată lumea
O
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
11
o
(până azi acesta este numele meu în familie și
pentru prieteni), iar Ana a apărut din nevoia ca-
muflării, ca o încercare de supraviețuire într-o
perioadă în care, Tata fiind închis, n-aș fi avut
nici o șansă să public cu numele meu real. Așa
a apărut pseudonimul în care Ana nu este decât
rima la Blandiana. Faptul că, în timp, acesta a
devenit adevăratul meu nume nu mai ține de is-
toria mea, ci de istoria literaturii”.
În rândul acestor mărturisiri memorialisti-
ce se înscriu și paginile evocatoare ale mamei
și ale tatălui, ale vieții lor de familie: „Tata era
un preot special care - atunci când religia fuse-
se scoasă din programele școlare - organizase
cursuri de religie în biserică. Îmi amintesc cum,
duminica, după încheierea liturghiei, în timp ce
Tata stătea de vorbă cu enoriașii, noi strângeam
scaunele din biserică și le aranjam într-un cerc,
așezându-ne cuminți și așteptând să înceapă
lecția”. Apoi, Mama: „...arestările Tatei și creș-
terea tot singură a celor două fete. Viața ei a
fost un roman ale cărui detalii, dacă le-aș scrie,
ar trebui să le inventez, pentru că ea era întot-
deauna prea ocupată sau prea obosită să poves-
tească și de fapt nici nu cred că-i făcea plăcere
să o facă. Cred că era prea mândră pentru a-și
aminti umilințele pe care le-a înfruntat pentru a
ajunge acea ființă pe care mi-o amintesc eu”. A
moștenit tenacitatea și discreția părinților dar și
caracterul de luptător. Își asumă astfel destinul
generației din care face parte („există suferin-
țe care maculează și suferințe care purifică, iar
generației noastre i-a fost rezervat acest infern
de joasă speță, care nu poate fi nici măcar exor-
cizat”), și atitudinea ei de scriitoare dornică a
se exprima liber, provoacă reacții, adesea vio-
lente, dure („Nota Direcției Generale a Presei
referitoare la respingerea celui de al doilea vo-
lum al meu, Călcâiul vulnerabil /./ Cenzorul
scrie că volumul «Călcâiul vulnerabil» de Ana
Blandiana nu poate primi bun de tipar. Nota este
din 10 mai 1966”).
După cutremurul din 1977, din care se salva-
seră marcați însă de sechele profunde („Nu mi-a
venit niciodată să mă întreb ce-ar fi fost dacă am
fi murit /./ dar m-am întrebat de nenumărate
ori ce-ar fi fost dacă manuscrisele acestor cărți
n-ar fi fost încă predate”) au urmat ani tensio-
nați, cu interdicții de publicare („scandalul cu
Motanul Arpagic, noua interdicție de publicare
și toată trena de întâmplări care ne-au făcut să
intrăm într-o nouă etapă a existenței”), dar și cu
o recunoaștere valorică din ce în ce mai înaltă,
atât în țară cât și în străinătate.
Referitor la acea perioadă și mai ales la cea
ulterioară actului revoluționar din decembrie
1989, memorialul se împletește cu o anume
eseistică evocatoare și de atitudine politică, o
publicistică prezentă în paginile diverselor re-
viste și ziare: „Această publicistică specială mi-a
dat posibilitatea și chiar obligativitatea nu nu-
mai să spun ce gândesc, ci și să gândesc lumea
prin care treceam”. Una din imaginile kafkiene,
întipărite în minte, ca forme de represiune se-
curistă asupra populației, este și cea pe care o
descrie observând mecanismul de supraveghe-
re: „Era pe la începutul anilor '80 când pe Calea
Victoriei au început să apară, așezați - cred că
nu exagerez - cam din cincizeci în cincizeci
de metri, niște tineri ciudat de asemănători,
tunși și îmbrăcați absolut la fel, într-un fel bi-
zar, ostentativ, programat să sară în ochi, să nu
treacă neobservați [.] Nu țara, nu partidul,
nu Securitatea, ci Dumnezeu însuși îi făcuse
Ovidiu Petca
asemănători printr-o tragedie de care nici nu
erau întru totul conștienți./ Fuseseră cu toții
copii luați din orfelinate și educați pentru a de-
veni ceea ce erau. De câtă satanică șiretenie și
imaginație este nevoie pentru a folosi ca materie
primă pentru construirea persecuției și inechi-
tății politice inechitatea și persecuția destinului
însuși [.] Ei nu trebuiau să facă nimic, pentru
simplul motiv că, și numai văzându-i, ceilalți nu
mai îndrăzneau să facă ceva. Faptul că trecăto-
rii grăbeau pașii înspăimântați când îi zăreau îi
făcea probabil să-și simtă răzbunate umilințele
și suferințele care le fuseseră date pe nedrept,
iar această răzbunare intra acum [.] în fișa de
post”. Atmosfera de teroare mergea, evident,
mână în mână cu dezinformarea, cu manipula-
rea, altă formă de a teroriza populația, rămasă în
practica de după decembrie '89 a celor ce făceau
politica, încă păstrând mijloacele de acțiune în
masă însușite de la vechile forme de înstăpânire
Ovidiu Petca Contraimpresii IV (2015), artă digitală
Contraimpresii XXI (2015), artă digitală
ale opiniei publice („mi-e foarte greu să spun
de când anume am început să fiu manipulată
în decembrie '89. E mai simplu să mărturisesc
de când am început să bănuiesc că sunt. Și, mai
ales, de când am fost absolut convinsă de ma-
nipulare”). Mărturiile Anei Blandiana sunt rele-
vante în acest sens. Întâmplările de la Comana,
unde își mutaseră domiciliul într-o casă de tip
comunal, supravegherea telefonului, observarea
tuturor mișcărilor sale, dintr-o mașină postată
zi și noapte la poartă, multiplicarea pe bloguri a
personalității unor fictive poetese ce purtau nu-
mele ei, jignirile aduse în presă („pe la jumăta-
tea anului 1991 m-am hotărât să dau în judecară
revista «România Mare», pentru toate insultele,
calomniile și aberațiile pe care le scria despre
mine”), reconstituie atmosfera dramatică a pe-
rioadei de tranziție asupra căreia insistă prin
diferite evocări privind activitatea FSN-ului, a
Grupului de Dialog Social, a Alianței Civice, a
Școlii de vară de la Sighet etc., în care s-a impli-
cat, constituie un veritabil corpus de memorii
ce vin în completarea unei reconstituiri istorice
a epocii dar și a condițiilor sale de afirmare scri-
itoricească („mecanismele printre roțile cărora
trebuia să trec pentru a exista ca scriitor”).
Memorialistica Anei Blandiana din Falsul
tratat de manipulare, încorporată oarecum na-
rativ în eseistica sa, atestă caracterul puternic
și vertical deopotrivă, atitudinea fermă a unei
scriitoare ce știe să prețuiască libertatea de ex-
primare și nu ezită în a o folosi: „Ceea ce încerc
să fac acum - se confesează autoarea - nu este,
deci, descrierea unei istorii știute, ci investiga-
rea unor întâmplări din punctul de vedere al în-
trebării exasperante de la care am pornit și care
- asemenea unui magnet care, plimbat peste o
suprafață acoperită cu pilitură de fier, o ordo-
nează, dându-i formă, structură și sens - poate
să schimbe nu numai perspectiva, ci și conținu-
tul poveștii”. Publicistica memorialistică a Anei
Blandiana atrage atenția tocmai asupra acestei
practici subversive de a influența și azi, din ne-
fericire, dezvoltarea unor destine și chiar a unei
societăți întregi.
■
12
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
poezia
■ Ion Cristofor
Iarnă și viscol
și urmele vulpii
la marginea unei cărți deschise.
Se luminează ferestrele unei crescătorii de șerpi
o lumină roșie scrie profeții
pe pereții de lut ai unei fierării de țară
din care un copil
intră și iese
beat de fericire
cu un cui înroșit în mînă.
Reproducere: Antonio Nunziante
Piața sintaxa
Dacă tragi întunericul de coadă cu siguranță
miaună
Sau cântă o piesă de Paganini, nu poți să știi
nimic sigur
Dar dacă îl mângâi pe sâni s-ar putea să te
trezești cu o palmă pe față
tocmai în micul cinematograf de pe strada Paris.
Nu știu dacă între timp micul cinematograf a ars
sau dacă nu cumva frații penticostali
l-au transformat într-o pioasă casă de rugăciune.
Ce știu precis e că la această oră târzie o femeie
te caută prin ploaie
Că un bețivan tocmai iese de-a bușilea din
Tratatul de metafizică
Și mai ales că Homer a ajuns taxator
Pe hodorogitul autobuz cu care făceam naveta, zi
de zi,
Până în piața Sintaxa.
Vedenii trec peste pagina albă
Se dedică lui Alexandru Petria
Vedenii trec peste pagina albă
Pe care tocmai încerci să scrii un poem
Vedenii cu sâni, cu coapse prelungi de femeie.
Nu ești la tine acasă, ci într-o cabană de lemn
Lângă un lac înghețat.
Poate e totuși casa ta și sticla de vin de pe masă
Îți va spune pe nume.
Te hotărăști să bei tot vinul de pe masă și poate
în acest fel
Onorabilii cititori, mai lucizi decât mine,
Vor reuși să vadă stolul de fete ce zboară
Pe deasupra mâinilor mele învinețite de frig.
Moneda
Lumina lunii cade în curtea cazărmilor pustii
Frunzele copacului visează femei
Ce se scaldă în râu.
Acum moartea îi ia măsura
Pentru un ultim costum
Bătrânului croitor de pe strada Speranței.
Privesc senin pe fereastră secera lunii
Cum taie în gol.
O monedă de aur poartă chipul tău adânc în
nămol.
Seară
Seara tocmai s-a lăsat peste noi
ca o coală de indigo obosită.
Pe un deal de calcar din vecinătate
luna descifrează neliniștită cîteva versete
dintr-o carte învelită în piele.
O femeie tânără
amăgește senzualitatea unui bătrîn
pe o străduță în pantă.
Sub lumina roșie a anotimpului
o pisică pândește câteva vrăbii
un preot cu părul vâlvoi
aleargă prin curtea spitalului.
Eram la vârsta de 30 de ani pe atunci,
fumam nepăsător în ușa bucătăriei de vară
pe care tocmai bătusem harta cerului în cuie.
Și frunzele teiului de la gardul curții vecine
îmi miroseau a femeie.
Filipii de iarnă
Ce prevestesc augurii în măruntaiele păsărilor
întreb
ce spaime prevestesc cântecul lor
rămas stingher pe o creangă a toamnei.
S-au întors Filipii de iarnă, zei taciturni ai casei,
în onoarea cărora doar femeile măritate
sau bătrînele văduve mai țin sărbătorile.
Doar urletul lupilor, simbol hăituit al rasei noastre,
se mai aude din cînd și când
din pustiul pădurilor culcate la pământ.
Un foșnet enorm sau un strigăt se ridică până la
fereastra
la care îmbătrânesc
în timp ce privesc îndelung o tânără femeie
cum își duce plasa cu cartofi
ținută în brațe ca un trofeu, ca pe un copil de
țâță.
Undeva, în adânc, rădăcinile arborilor se ceartă
cu morții
pentru locul ce se cuvine brațelor, picioarelor
și oaselor mele, cărnii ce încă visează
sub zăpada imaculată și pură,
mai albă decât părul tatălui meu
în iarna dintr-o fotografie uitată.
Ca ploaia ivită din senin
Îți amintești oasele ei subțiri ca trilul pițigoiului
iarna
lăsau în urmă un parfum de iasomie înflorită
surâsul ei îți mai strălucește uneori în memorie
ca un fulger ce luminează acea vară îndepărtată.
Tineri rătăceam desculți pe faleza pustie
când deodată
ca o secure ce despică lemnul în două
m-a izbit melancolia ochilor ei.
Ion Cristofor
Uneori ea se întoarce printre noi
neștiută ca pasărea nopții
ca o grădină înflorită, plină de tei
ori ca marea sau ploaia ivită din senin.
Dragostea noastră a ars doar o vară
Sau poate cu mult mai puțin.
Ca ploaia ivită din senin
Îți amintești oasele ei subțiri ca trilul pițigoiului
iarna
lăsau în urmă un parfum de iasomie înflorită
surâsul ei îți mai strălucește uneori în memorie
ca un fulger ce luminează acea vară îndepărtată.
Tineri rătăceam desculți pe faleza pustie
când deodată
ca o secure ce despică lemnul în două
m-a izbit melancolia ochilor ei.
Uneori ea se întoarce printre noi
neștiută ca pasărea nopții
ca o grădină înflorită, plină de tei
ori ca marea sau ploaia ivită din senin.
Dragostea noastră a ars doar o vară
Sau poate cu mult mai puțin.
Viața
Viața noastră
Ca un supermarket
Cu tarabele goale
Și vântul care-și face de cap
Cu rochiile femeilor.
Pe strada pustie
Bătrânul cerșetor și câinele lui
Stau de vorbă cu Dumnezeu.
■
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
13
■ Monica Ioana Gugura
Peisaj cu japonezi
Japonezii fotografiază
copacii. Nici măcar
petalele nu mai sunt petale,
mai degrabă parfum
virtual înghițit de ecranul
tabletei: un pat al lui Procust.
O tânără
cu trup androgin simte carnea
copacilor în coapse,
pe tălpi și țipă.
Aproape epileptic, misterul
copacului negru interzis. Pare
blocată în lift: o criză
de claustrofobie în spațiul
deschis de albastru.
Oameni-particule se cionesc brownian,
prin parcul
câinilor adevărați. Se amușină
din lese fără speranță. O
fată de lemn
sculptat animalic imită
grația panterei, devine exemplu
absurd de urmat
în metropola denaturată.
Ultimul drum
E dimineață în luna
cu două fețe și un nod
de gheața în gât. O lacrimă
se luptă cu îngerul.
Gropari plătiți cu
vinars dezghioacă
hăul, să-l umple cu tine.
Câini negri
înghețati în humă, se aruncă
la picioarele tale,
pe tălpile ninse. Speriați
ca mine la trei ani: mușcasem
mâinile chirurgului cu masca
mortuară în timp
ce supa de pui cu tăiței
se năștea fierbinte,
să ne ungă la
inimă, să poată vorbi
amintirile.
Ziua lui Toma
Aș spune:
verdele copacilor e clipa
cea mai frumoasă
a zilei lui Toma.
Frunzele vor
să atingă, să creadă
că iubirea umple spațiul
între castanii
înfloriți și marginile
trupurilor de nedespărțit.
Livada de vișini
Se coc vișinii
în lunile pline
de amintiri. Îngerul nostru
mănâncă din umbra supusă
de ierburi, în timp
ce-ți faci de lucru pipăind vișinii
cu pielea de soare zbârcit.
Pe unele le cununi cu
bețivii blânzi ai satului.
Îi nemurești în esențele tari.
Pe altele, doar pentru tine
le ții: singura
tare, între dinți, o perlă.
Nemaiputând răbda
atâta idealism, îngerul
aruncă în noi cu sâmburii
iubirii: ce-a mai rămas după
ce a mâncat toate vișinile
de carne.
Mă privesc prin binoclu
Vrei să te întorci? Eu
niciodată. Mă privește prin
binoclu, de parcă aș fi de bună voie
în arestul grădinii
de zarzavaturi din est.
Prin coaste îmi paște iarba
de acasă dorul
de strada Cetății.
Zidul mă radicalizează
cu precizie chirurgicală.
La ora fatală voi
detona poate parfumul
zeilor mei. Astupați
gurile de evacuare ale vieții cu-n gând!
Bețivii blânzi de acasă să poată vedea
prin ziduri cum
Dumnezeu învață iubirea
de la florile de câmp.
Paratrăznetul
Am crescut în sandaua
copilăriei, roasă
de timidități învelite
în sveterul bunicii. Alergam
pietrele sclipitoare prin colb,
ascuțeam coarnele bătrâne din
casă până scoteau foc. Descuiam
lada de zestre a pădurii
cu visele.
În frunze se zbătea viitorul
de oglinzi. Dezarmat
l-am urmat până când
am învățat iarăși de la tine să fiu
lacomă de trecut, precum
paratrăznetul
de fulgerul dulce mortal.
Orașul
Orașul, o stridie
de ciment în cădere, vârtej
lichid de fluturi vagabonzi.
Suntem prizonierii vietăților lui.
În câteva sute de ani
pleoapele se vor teme
să se închida peste ochii
orașului. Câini singuri.
Se teme ecoul cochiliilor
goale de cei ce nu mai sunt.
Ovidiu Petca Contraimpresii XII (2015), artă digitală
În buzunarele noii planete,
oameni
în case ca niste sicrie de
sticlă. Carne de melc.
rezistă sub greutatea fiecărui
răsărit.
La tine în câmp
explodează iarba
sub tălpile verzi dintr-un gest
de onoare.
Casa bunicii
Casa bunicii se golește de lucruri
până la întunecimea
copacului lăuntric. Ceva
se desparte de verdele frunzei.
Evadează cu un
evantai de nopți tropicale
din păduri fără sunet.
Sufletul Nonnei,
cearcăn tăcut
cuibărit în pleoapa goală
a spațiului.
Aprinzi visul
cu un chibrit din alt vis într-un tren.
Timpul nu oprește
în nici o gară. Patul copilăriei
din cușeta cu oglinzi transparente.
Cineva trage semnalul
de alarmă în copacul lăuntric.
Oprește trenul sau eu
închid ochiul infinitului,
sar din vagon
în orașul cu turnuri și ceasuri?
■
14
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
proza
■ Radu Părpăuță
Firul roșu
Pe vremea când eram tânăr și dădeam cu
căciula-n câini, făcea tata-socru de la Baia
Mare țuică fiartă, o pălincă dublu rafina-
tă de aia de-ți sărea cușma mai sus-numită din
cap, pe urmă pregătea cârnați trandafir, cum în-
vățase să facă el în Oltenia, pe când era milițian
și l-au dat afară după aceea, în '56, la „iepurare”,
așa zicea, niște cârnați făcuți din carne de porc,
numai but, tăiată pe butuc cu barda în cubulețe,
soldăței le zicea în Oltenia la Băbeni-Oltețu, și în-
figeai soldățeii cu deștu’ în maț la care adăugam
toate mirodeniile pământului, și vereș cu sânge de
porc, un cârnat numit prin alte părți sângerete; și
când tăia el feliuțele de cârnat, unele roșii vișină
putredă (sângeretele), celelalte roșii vișină coaptă
(trandafirii), fiindcă erau îndestulați cu ceapă ro-
șie, pe urmă le așeza rânduri-rânduri pe un fund
de lemn de paltin cumpărat de la țiganii lingurari
din piață, feritu-l-a sfântu’ să folosească fund de
plastic, neinfestabil, să i se spurce casa a porcării
chinezești, ci un fund de paltin, dom’le, rotund și
tare, un fund pe cinste, mai ceva ca al lui Cur-de-
Fier de la Băița, zicea, că era una... eu înghițeam
în sec în timpul ăsta, făcându-mi-se poftă numai
privindu-l cum pregătește bunătățile și cum taie
cu cuțitul câteva felii dintr-o pâine mare, ardele-
nească, cât roata carului, ținută rezemată la piept
cum ține Maica Domnului Pruncul Sfânt, iar eu
salivam, cum ziceam, ca un Saint Bernard uitând
de butoiașul de cognac franțuzesc de la gât, lăsând
rănitul în nămeți și repezindu-se după o halcă
de carne; numai că nu mă obișnuiam cu palinca
fiartă, că-mi ieșea foc pe nări ca la un leu-para-
leu după ce o beam, că-mi zicea socru’: bine-bi-
ne, văd că sufli ca o locomotivă cu cazanul spart,
dar cu cârnatul ce ai? iar eu suflam în continuare
ca o locomotivă, da’ una din aia lansată pe piață
când era bunicul virgin, însă mă și fandoseam, o
făceam pe-a civilizatu’ lu’ pește prăjit, de se mira
bietul socruț, Dumnezeu să-l ierte: nu ești bun la
țuică înțeleg, da’ nici la cârnat? Iar eu încercam să
schimb vorba și Măria mea era roșie toată la față,
învârtea la aragaz niște jumări într-o tigaie, așa că
înghițeam hulpav dumicații de cârnați gata-gata
Ovidiu Petca
Contraimpresii XXIV (2015), artă digitală
să fiu înghițit în groapa cu țuică ca jăraticul pre-
cum lupul din poveste.
Că poftele nu le poți astâmpăra cu una cu
două, cum a pățit Romica Puceanu când a cântat
Ceaușeștilor, masa era plină cu de toate, lui nea
Nicu îi plăceau sarmalele, friptura, puiul la ceaun,
piftia, adică răciturile cum se zice pe la noi, sala-
ta de boeuf, mă rog, tot ce neamul lui de nehaliți
n-apucase, mental se poticnise la mâncările tradi-
ționale ale „popo’ului român”, n-avea acces la fine-
țuri, câinii lui nea Nicu, Corbul și Sarona, se de-
dulceau la astea - budincă de brânză cu spagheti,
legată cu zece ouă, carne de vită cu zarzavat, le pre-
gătea tanti Irina bucătăreasa, pentru Prim Olteanul
țării prazul umplut cu carne era culmea-culmilor,
ce n-a văzut Parisul și ce nu vedeau cei din Tătărăii
lui decât la praznice, iar țuica de prună o bea fiartă
și îndulcită, ptiu! însă pe masă de sărbători, că era
Anul Nou, am uitat să zic, erau și pastrame, șuncu-
lițe afumate, brânză de burduf, vârzobi adică păs-
trăv afumat împachetat în cetină de brad cu plase
de răchită, cârnați condimentați, trimise la pachet
din țară, că erau destui papleașcă care credeau că
Tovarășul merită ce e mai bun, na! cum e popa așa
și parohia; iar Romica sărmana cânta și i se făcu-
se o poftă de crăpa, că țiganca era gravidă, gata să
răstoarne carul, și avea pofte, cum e feleșagul gravi-
delor, privirea ei se fixase pe un cârnat de pe masă
și îi lăsa gura apă, dar ți-ai găsit ca sparții ăia de la
masă să priceapă ceva și să-i spună: ia, poftim! cu
toate că Romica se uita cu ochii holbați la cârna-
tul ăla și vedea roșu înaintea ochilor, și îi zice lui
Fărămiță Lambru, care era cu scripca în spatele ei:
mă, Firimiță, neică, nu mai poci dă poftă, cad dân
picere, dar el: rabdă și tu, ce să-ți fac? rabd-rabd,
da’ mor, mă, face Romica, dar Fărămiță de colo:
așea-ți trebuie, Romico, dacă îți plăcu cârnatu’, ce,
te-a forțat nea Ion? pă dracu’ m-a forțat, că io am
luat perna în brațe și am luat-o înainte spre dor-
mitor, da’ am lăsat ușa dășchisă, dracului! ei, vezi,
zice Fărămiță, cârnat ai vrut - de cârnat mori, că era
glumeț țiganul, dar ea: să fie al dracu’ dracului ci-
ne-o mai vrea cârnat de-acuma încolo! ah! mititică
guristă Romica cu glasul tău inimitabil, pătrunză-
tor, ce n-a văzut Parisul, cu rezerva ta inexhaustibi-
lă de cântece ale mahalalelor!
La fel ca cealaltă mititică - Cesaria Evora,
desculța din Cabo Verde, miss Perfumado, două
mititelele pătimite și încercate într-un showbiz
despre care nu știați că există - voi cântați! de ce
v-am îndrăgit, mititelelor, pe voi, ca și pe mititica
mea Mărie? voi mi-ați umplut viața, mititelelor,
mi-ați călăuzit-o, ursitoarelor, muzelor, mi-ați
rupt inima și mi-o coaseți viața întreagă cu fir
roșu de mătase, că mi se rupea inima când mer-
geam după ore în Pușkin și aruncam cu pietricica
în fereastra de la cămin, iar Maria mea, prevenită
de fetele binevoitoare, scotea capul și zâmbea în
lumina piezișă a apusului aprinzându-și vâlvătaia
dincolo de arborii din Grădina Copou, în melan-
colia celor dintâi umbre așternute pe alei, și stă-
team „la balenă” ori sub uriașul arbore gingko din
părculeț, ne colțuream pe la pupa, cum se spunea
în șmechereasca studențească, adică ne pupam pe
la colțurile Universității, mototolindu-i rochița
roșie în carouri, pe care peste ani voia s-o arunce,
fiindcă se uzase, dar eu îi spuneam s-o păstreze,
ne plimbam prin Copou, pe sub teii despre care
Emil Brumaru a scris niște versuri care te lasă
pradă smintirii ca în fața unei iubite, ne plim-
bam, ne țineam de mână și ne despărțeam când
vedeam vreo profesoară, pe doamna Cotorcea sau
pe domnișoara Bălănescu, că așa era pe atunci, și
pe urmă, când am făcut practică pe la școli, am
fost repartizați în grupe diferite, dar eu m-am dus
în grupa ei fără să întreb pe nimeni, iar doamna
Stratulat de la practică s-a supărat și mă trimetea
la grupa mea, însă a intervenit doamna Rusu, o
rusoaică cu un suflet ca pâinea caldă, căreia noi
îi ziceam „Două fete pe-o carțielă” (cu intonația
rusească a ei - „carțielă”), fiindcă pusese o vor-
bă bună la doamnă Stratulat pentru două fete
care mâncau pe aceeași cartelă, iar buna rusoai-
că, cum sunt personajele feminine din literatură
clasică rusă, în care și prostituatele sunt hăruite
de o putere susă, a băgat o vorbă și pentru mine
și astfel eu și Maria nu ne-am despărțit, da, nu
ne-am despărțit, cum zicea domnul Tacu că a luat
în brațe o fată care s-a împiedicat când a coborât
din tramvai și a ținut-o în brațe după aceea patru-
zeci de ani, asta am înțeles și eu când într-un sfâr-
șit de săptămână i-am spus Mariei că am să stau
acasă, ca să scriu o lucrare, nu mai țin minte ce
prostie de lucrare, și stau eu acasă sâmbătă și du-
minică, mă frământ ca un pește pe uscat, nu pot
să scriu nimic și atunci mi-am dat seama că-s în-
drăgostit lulea, uite așa, cum de se întâmplă ce se
întâmplă? merg luni la cămin, dau de Letiția, co-
lega de cameră a Mariei, care-mi spune că Maria
a plâns toată duminica.
Doamne, mi-am zis, gata, m-ai prins cu fi-
rul roșu de mătase! cum a prins-o pe Romica
la vremea ei, cum a prins-o pe cealaltă mititică,
Cesaria, dar nu s-au prins bărbații de ea, toate
iubirile ei s-au stins ca o țigară în răpăiala ploii
tropicale, și a început să cânte morna, esența la-
mento-ului capverdian, să fumeze crâncen și să
bea whiskey fără să se teamă de insolencia clien-
ților simandicoși, apoi încă un whiskey, măcar să
aibă ce bârfi, sau ginginghy, rachiul de cireșe, ori
mendronha, și Juan, garțom în cafeneaua tapițată
în roșu stins îi spune: Senhora Cesaria, să vă fac
niște porco a Alentejana? nu, Juanito, nu! așa cum
vă place dumneavoastră, înăbușit în vinho da
casa, cu multă-multă ceapă și coriandru, ș-am să
pun și garnitură de conchas, dar Senhora Cesaria
trage însetată din țigară: nu mi-e foame, eu tenho
dor de corațăo, mă doare inima, corațăo partido,
inima mi-e rănită, avem conchas cu cochilii ca si-
O
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
15
o
deful, Senhora, aduse de la Sâo Vicente, le fac înă-
bușite în ulei de măsline, cu ardei gras, cu ceapă,
cu roșii, chiar nici conchas, Senhora? nici, Juanito
băiatule, nici, obrigado, dă-mi un figa, rachiu de
smochine! apoi Senhora Cesaria bea, după care se
îndreaptă, cu picioarele ei groase, butucănoase,
cărnoase, erodate de viață, spre scenă, să cânte de
saudade pentru sufletele naufragiate ale marina-
rilor triști veniți din porturile lumii, de seara cal-
mă și violetă ca un fado, de insulele verzi, pline de
miresme amărui, veșnic dăruite luminii, să cânte
ausensia pentru pescarii veniți din larg, doritori
să-și încălzească mațele cu un păhărel de bagaca,
rachiul de tescovină al săracului, cu bănuții câș-
tigați de la senhoras bogătașe și zgârcite pentru
bacalhau sau fructe de mare, să cânte de amor și
dolor pentru toți desculții din Cabo Verde, pen-
tru toți năpăstuiții lumii, pentru toți plânșii, pen-
tru toți cu inimile rupte, pe care le prinde cu firul
roșu și mătăsos al cântecului, fiindcă roșul, ver-
melho, al catifelei din cafenea, roșul trandafirilor
socrului, al rochiței roșii cu bretele de școlăriță a
Mariei, al pământului roșu și fertil african, de care
era fascinat Jung când a fost în Tanzania, este cu-
loarea vieții, căci lutul roșu, adamah în ebraică,
din care Dumnezeu l-a făcut pe Adam înseam-
nă viața, iar stânca pământie de carne numită
Cesaria Evora, picioarele-i-butuci, înfipte în solul
roșu-întunecat, alcătuiesc temelia lumii, pe care
Parcele mele o susțin.
Doamne, țintuiește-mi picioarele pe pământ
tare!
Crăișorul nost’
- dintr-o poveste pentru nepoți și
nepoții nepoților -
No! Se ridică Avram Iancu și adună oame-
nii la Cîmpeni sau nu știu unde în Apuseni, că
eu nu știu așa bine istorie. Știi cum îi răspunde
Ștefan a Petrei Ciubotariul din Humulești soției
lui, Smaranda, cînd aceasta îl tolocănea la cap cu
cele sfinte și cu faptul că el merge din an în Paște
la biserică? „Ian taci, măi femeie, că biserica-i în
inima omului”, zice numitul Ștefan a Petrei, tatăl
copilului universal Nică. Cu istoria e cam la fel.
Istoria națională este și ea în inima omului. Dacă
nu e acolo, degeaba o știi și degeaba mai faci um-
bră pămîntului românesc. Istoricii stabilesc doar
amănuntele istoriei, fiecare dîndu-se după dege-
tul ideologiei sale.
Bun! Se ridică deci Avrămuț, Craiul Moților,
și adună oamenii undeva cîndva în Apuseni, so-
mewhere in time sau once upon a time - să zicem
în engleza de serviciu global și pentru românii
din America și de pretutindeni. Vine Avrămuț...
Că așa-l alintau moții - Avrămuț. Ca pe copilul
lor. Era și foarte tînăr pe atunci, avea douăzeci
și patru de ani. Tînăr, dar respectat. Pentru mai
multe motive îl respectau, dar aveau și respectul
pe care-l purta pe vremea aceea țăranul pentru
oamenii cu carte. Iar Avrămuț învățase la școli
înalte, terminase Dreptul la Cluj. Acuma oamenii
nu mai au așa respect pentru cei cu carte. Acuma,
chipurile, învățămîntul s-a generalizat, toți au
carte pînă la genunchiul broaștei, ca să-l citez pe
același Humuleștean, au școli înalte, masterate,
doctorate sau plagiate, cum le-o mai fi chemînd.
Așa că este mult mai greu azi să respecți pe oame-
nii „cu carte”, cînd orice prostovan cu computer
și tastatură, fiu sau nepot de bine îndoctrinat cu
„rolul conducător al clasei muncitoare”, țac-țac!
Ovidiu Petca Contraimpresii III (2015), artă digitală
poate încropi pe dată o sumă de înjurături sem-
nate anonim, cu nickname-uri de Gîgă, la adresa
lui Pleșu sau Cărtărescu, de o pildă. Democrație,
deh, corectitudine politică, cioclopedică, care va-
săzică.
În fine! Vine Avrămuț, Crăișorul nost’ sau
Crăișorul Munților, cum i-au mai zis moții, care-l
simțeau ca pe inima lor, cînd bate de dragoste și
suferință. Și care moți s-au zguduit de plîns cînd
diamantul minții Iancului a plesnit sub apăsarea
uriașă a neîmplinirii dreptății neamului. Și sufle-
tul lui s-a scufundat în mîhnire și melancolie fără
leac. Căci în Iancu era nădejdea! El era soarele!
Pe dealul Feleacului
Merg carăle Iancului
Nu merg cum merg carăle
Strălucesc ca soarele.
Carul merge’mpiedecat,
Iancu merge supărat.
Boii-s cu coarne de ceară,
Om ca lancu nu-i în țară;
Boii-s cu coarne de spume,
Om ca Iancu nu-i în lume
Boii-s cu coarnele verzi
Om ca Iancu nu mai vezi!
Și mintea lor nu putea pricepe mai apoi că
Iancu a murit! Nu, nu, Iancu nu putea să moa-
ră, nu putea să-l lase Dumnezeu să nu mai fie pe
pămînt; că Dumnezeu nu e ungur, cum le-a zis
chiar Iancu. Crăișorul nost’ doar s-a retras unde-
va în munții lui dragi, la Vidra, la Poiana Vadului,
la Zlatna sau undeva în Țara Zarandului. Se va
întoarce el cîndva. e musai să se întoarcă. Unii
îl auzeau ici și colo, cîntînd din fluier la asfințitul
soarelui. Alții îi și zăreau cușma brumărie, aceea
din tabloul binecunoscut al lui Barbu Iscovescu
(poate că nu era brumărie, dar așa o văd eu - bru-
mărie). Îi zăreau cușma, zic, ba pe-o zare, ba în-
tr-o pîclă pe-o stîncă, ba pe după o stînă; tot așa
cum Vitoria Lipan întrezărea în lumina ochilor ei
căprii căciula brumărie a lui Nichifor al ei: ba aici,
ba dincolo, la Suha, la Sabasa, la Dorna, după cum
îi arăta visul din ochii ei. Iar femeile din Apuseni,
cu alte visuri în ochi, dar în fapt cu același vis al
sacrificiului și al învierii, îi duceau Iancului de-
ale gurii în munți. Asta la mulți ani după urca-
rea lui la Ceruri. Lăsau acolo, la umbra cetinii
vreunui brad chipeș, cu șuier adînc, demîncarea:
niște pită, ceva groscior, o glajă cu răchie. Că mult
suferă Crăișorul nost’. Pentru noi suferă!
Și pășește Iancu zdupeș înaintea oamenilor,
urmat de căpitanii lui, toți tineri ca și el, copii și
nepoți de-ai celor adunați acolo, în valea aceea
dintre munți, unde va fi fost. Iar miile de mîini se
strîng pe furci și pe topoare, pe flintele ruginite,
care ce-a găsit. Iar mii și mii de ochi strălucesc,
cum lucesc pîlpîitor de Paști miile de luminițe în
întuneric, înainte de a bate clopotul cel mare în
pieptul bisericii și de a anunța popa: „Veniți de
luați lumină!” Așa așteptau ei: Să ia lumină de la
Iancu, de la Avrămuț al nost’. Se lăsase o tăcere
mare, cum spun cei care le-au trăit că se lasă îna-
intea marilor hotărîri și a marilor bătălii. Toți aș-
teptau cu sufletul la gură să răsară vorbele de pe
buzele Iancului. Orice moș surd toacă adăsta cu
mîna pe barda-halebarda lui și cu inima urcată în
gît să soarbă cuvintele luminătoare.
Nu-i vorbă, știau ei prea bine pentru ce s-au
adunat acolo în valea aceea dintre munții sîlhui
sau în poiana aceea dintre codri merei. Mințile lor
nu erau procesate în abatoarele-televizoare, ca să
amestece ca într-o papară binele și răul la un loc.
Îi adunase chinul și amarul, sărăcia și asuprirea
grofilor. Tare ar fi voit acuma să-și frăgezească
opincile scorțoșate în ciubarele cu untură ale gro-
filor. Tare ar fi voit să audă o țîră cum zuruie a
frică pintenii ungurești. Așa că știau, dar parcă
ar fi vrut să asculte din gura Iancului un discurs
politic, cum am zice noi astăzi.
Așadar, vine cuminte Iancu și așezat, cu to-
varășii săi în același pas. Era mic de statură, dar
parcă părea mai mare ca toți - se uitau moții în
sus la el. Calcă apăsat pe mohorul răscolit de vînt
și se pune în fața mulțimii, petrecîndu-și degete-
le în chimirul lat, pe care moții îl numesc șerpar.
Va fi avînd cușma aceea brumărie sau ce culoa-
re va fi fiind ea, din portretul pe care-l știm, nu
va fi avînd?! Nu știm. Va fi avînd sumanul, adică
țundra aceea impresionantă din tablou? Iarăși nu
știm, Și zice Iancu tare, pipăind pistolul cu degete
nervoase:
- Adunatu-v-ați?
Iară oamenii răspund:
-	No, că.
-	Păi.
-	Apăi.
-	On’ptic.
-	Dară că!
-	Așe, no!
-	Că așe!
Și tot mormăie moții cu vorbele acestea ale am-
biguității, de care e plină limba noastră. Calcă pe
loc încurcați, își dau cușmele pe ceafă, se scarpi-
nă în cap, uitîndu-se în toate părțile. Ar fi stupit
de stînjeneală, dar nu era loc, că nu aveai unde să
arunci un ac de atîta omenet.
Atunci Iancu, Crăișorul nost’, a rostit cel mai
scurt discurs politic pe care l-a cunoscut plaiul
românesc:
-	No, hai ș-om mere!
*
Asta-i povestea, nepoate. Somn ușor și vise le-
gănate, ușurel purtate, în carăle Iancului, pe dea-
lul Feleacului.
■
16
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
Eu și Eleodor Împărat
^^Nicolae Sârbu
Stați puțin, oameni buni, ati greșit drumul,
unde mă duceți?, exclam cu glas sugrumat,
încercând să mă ridic de pe patul mișcător,
în timp ce niște fire nesuferite, dar și o mână moa-
le, mângâitoare pe frunte, încercau să-mi așeze
din nou capul pe pernă. Începui să mă dezmeti-
cesc și să disting mâna fetei în alb, care cu glasul
blând, tot o mângâiere, mi se părea o zână bună.
— Ați ațipit puțin, nu vă speriați. Vă ducem în
salonul de alături, să eliberăm monitorul pentru
alt bolnav. Că ne-a sosit mai nainte o altă urgență.
Dar vă rog să stați liniștit. Suntem cuminți, nu-i
așa? Numai așa putem ajuta tensiunea, care-i deja
în scădere.
— Asta e, deci. Am ajuns la Urgențe. Încerc să
mă scutur de coșmarul care-mi produce frisoane.
Încep să-mi amintesc cum, la sosire aici, mă lega-
ră degrabă la un monitor, care-mi piuia enervant
deasupra capului. Mă și mir cum de-a reușit să
mă fure somnul. Iar tensiunea-l făcea pe doctor
să mă privească îngrijorat.
— Puneți-i o perfuzie cu calmant, spuse înain-
te de-a mă abandona pe alte mâini.
— Nu vreți să-nchideți un pic geamul acela?
Mă trage curentul. Și mă bâzâie îngrozitor o mus-
că.
Dar asistenta care m-a luat între timp în pri-
mire avea pregătit un răspuns pentru cei ca mine,
care veneau cu observații și pretenții.
— Așa-i aici la noi. Nu-i ca la hotel. Importantă-i
acum tensiunea, nu confortul. Sau sunteți cumva
de altă părere?
Mi-au pus între timp perfuzia și nu știu cum,
așa deodată, bâzâitul enervant al muștei, țiuitul
monitorului și văitatul babei de alături, care tot
repeta, parcă la foc automat, mor, mor, domn
doctor, toate se topiră și se lăsară asupra mea ca o
ceață muzicală. Se făcea că eram chiar în Salvarea
care gonea prin oraș. Probabil că nu era aglome-
rație pe drum, de nu se auzea sirena, deși mie mi-
ar fi plăcut s-o aud, dădea întâmplării o mai mare
gravitate. Abia intrați pe poarta spitalului, niște
mâini puternice mă așezau pe-o targă, cu care mă
duceau, unde oare?, Doamne, dar asta-i Morga!
Ce să caut eu aici, printre cei fără drum de întoar-
cere? Iar în clipa când zbătându-mă strigam în-
grozit la cei cu targa „nu vreau aici, e prea devre-
me!”, am simțit patul mișcându-se sub mine și-am
prins a mă trezi. După care, treaz fiind, în salonul
unde mă mutară să fac loc altei urgențe, încerc să
mă dumiresc de unde-mi veni deodată coșmarul
cu Morga. Să fie de la moartea mamei, pe care de-
aici am luat-o, cu Nina și Marilena, spre a o duce
la Ohaba, la marginea satului, în drumul spre veș-
nica pomenire? Să fie o altă întâmplare care, din
subconștient, să-mi fi provocat un asemenea vis
chinuitor? Și deodată îmi veni în minte clar, asta-i
sigur declanșatorul, obsesia morții lui Eleodor
Stroescu. Iar copilul lui lucrează la Morgă...
La aflarea veștii am spus „nu se poate, pare
o găselniță a unui regizor în pană de inspirație”.
Când aducătorul năucitoarei vești a insistat că
totul e adevărat, mi-am zis că neapărat trebuie
să aflu mai multe despre sfârșitul unuia din eroii
reportajelor din anii mei tineri și plini de entuzi-
asm. Mi se părea de necrezut ca Eleodor Stroescu,
minerul care lucrase o viață întreagă în subteran,
mereu față-n față cu numeroase și parșive perico-
le, să moară în plină zi, pe o trecere de pietoni. O
tragedie pe zebră. Adevărată ironie a destinului.
Parcă mă văd mergând iar alături de el pe o
galerie lungă, care pare că nu se mai termină, la
peste o mie de metri sub pământ. Aerajul șuieră
în jur, mă asurzește și mă ia cu frig pe șira spi-
nării, dar el cu pas întins și sigur, care parcă mă
protejează, mă conduce spre frontul lui de lucru.
Acolo unde-i războiul brigăzii sale cu stânca ce
pare de neclintit. După care se pot ascunde atâtea
pericole. Mai ales neprevăzute surpări și pungile
acelea de gaz, aducătoare de nenorocire și moarte,
în atâtea tragice accidente colective. Acolo unde
Eleodor Stroescu și oamenii lui au deschis atâtea
orizonturi spre noi abataje, de unde alți ortaci
aveau să scoată neprețuitul cărbune. Apoi îl văd
la clubul din centrul Aninei, acolo unde azi e nu
știu ce firmă cu mărfuri second hand, la palpitan-
tele partide de remi pe bani, că aveau de unde.
Câștigurile erau grase și nu trecea vreo lună fără
prime. Nevestele și copiii nu le așteptau acasă în
van. Acolo la club în orele libere, vocea și glumele
lui de oltean șef se ridicau deasupra rumorii. Și
totul în jur respira, ca și în subteran, aceeași băr-
băție și poftă de viață.
Trebuie să aflu neapărat mai multe, adevărul în
legătură cu moartea lui Eleodor, mi-am zis atunci.
Dar cum? Nu mai eram ziarist. Nu mai mergeam
la Anina așa des ca pe vremuri. Mina s-a închis,
iar ortacii s-au risipit care pe unde i-a fost dat.
A mai trecut ceva vreme până când cineva mi-a
sugerat o pistă. Tot din sfera semantică a morții.
Băiatul lui Eleodor lucrează la Morga Spitalului
județean din Reșița. Nu-mi este prea clar de ce am
tot amânat să limpezesc această tulbure și nevero-
similă întâmplare. Să fie doar nefericita plecare de
aici a mamei spre veșnicia din satul natal? Poate fi
chiar obsesia care mă face să scriu Morgă cu literă
mare.
— Nu, nenorocirea nu s-a întâmplat în plină
zi, și nici „pe zebră”, cum știai dumneata, mă co-
rectează Marius Stroescu. Găsit în cele din urmă,
deși nu la Morgă, tot în imediata apropiere a mor-
ții. Pentru că locuiește lângă cimitir.
Am urcat spre casa lui într-o dimineață înso-
rită, total nepotrivită pentru a vorbi despre acci-
dente și moarte. Stăm de vorbă pe veranda închi-
să a unei case de pe strada Mureșeni, din Reșița.
Mai e ceva de lucru la etaj, de unde admir panora-
ma limpede, fără fumul din vechea carte de vizită,
a unei Reșițe fără oțelărie și furnale. De cealaltă
parte, gardul Cimitirului nr. 7. Dar pe interlo-
cutorul meu, asistent medical la Morgă, nu pare
să-l afecteze în vreun fel. Lucrează doar de-atâta
vreme în preajma morții. Cu morții. Nu mai are
sensibilități și obsesii ca ale mele. Și nu-mi vine să
cred că bărbatul acesta, care nu-și arată vârsta, e
tatăl unui farmacist și bunic. Dacă trăia, Eleodor
Stroescu ar fi fost străbunic.
În noiembrie se face mai devreme seară. Pe
drumul dinspre Caransebeș, lângă satul Soceni,
un om coboară din autobuz și dă să treacă pe cea-
laltă parte a drumului. Probabil să-și facă nevoi-
le. Bărbatul e înalt, bine făcut și are 71 de ani. Ca
mine când scriu aceste rânduri. Când îl vede, în
ultimul moment, șoferul unui Matiz nu mai poate
face nimic să-l evite. Iar ulterior, cei de la spital
n-aveau decât să constate că Eleodor Stroescu
murise. Era ano domini 9 noiembrie 2005.
— Când m-am dus dimineața la lucru, am aflat
că tatăl meu e mort acolo, în spital, își continuă
Marius rememorarea. Mama murise în ianuarie,
iar tata în noiembrie. După atâția ani de când ie-
șise la pensie și s-a mutat la Reșița, să fie aproa-
pe de noi, copiii, avea încă o negreală de cărbune
la ochi. Venea din satul lui, din Oltenia, unde-a
vorbit cu frații despre casa părintească, când s-a
întâmplat nenorocirea.
A doua zi, șoferul Matizului a mers la spital
să-i ceară fiului iertare că n-a putut evita acciden-
tul. Moartea tatălui unui fiu atât de obișnuit cu
moartea. Pentru că-i asistent medical la Morgă și
trebuie să fie mereu prezent la astfel de evenimen-
te, dintre care unele țin de răspunderea penală.
I-a rămas în minte negreala din jurul ochilor. Cu
care a crescut. Care i-a crescut.
— Am fost de serviciu și în iarna lui 2006.
Atunci când a fost accidentul acela colectiv de la
mina Anina. Pe mâna mea au ajuns cei șase mi-
neri morți. A trebuit să-i frec mult, că le intrase
cărbunele adânc în piele.
Apoi Marius ia de pe masă o casetă în care păs-
trează Ordinul Muncii clasa a doua, primit de mi-
nerul Eleodor Stroescu.
— Era prin anul 1972. Eu eram prin clasa a
doua primară, când m-a luat și pe mine într-o
excursie organizată pentru mineri și familiile lor.
A fost tare frumos. Îmi plăcea și când mă trimi-
tea mama după el la Grădina de vară, sau la club,
unde mă uitam cum joacă remi.
Cât a lucrat în mină, cu multe pericole mari în
față și deasupra capului, la peste o mie de metri
adâncime, Eleodor Stroescu a fost un învingător.
Un erou al muncii, după o expresie căzută azi
în dizgrație. Ca însăși meseria de miner, pe care
mulți o mai asociază pe nedrept cu bâtele care au
făcut ravagii, în iunie l990, în Piața Universității.
Deși el nu a avut titlul oficial și mie mi se va repro-
șa o mentalitate învechită, voi spune că Eleodor
Stroescu a fost un erou al muncii. Pe care soarta
l-a ferit, totuși, să mai prindă accidentul din 14
ianuarie 2006 și dezastrul care-a urmat la mina
din Anina. Cum s-au închis de-a valma orizontu-
rile pe care el și ortacii lui le-au deschis în subpă-
mânt. Unde el a fost mereu un învingător. Numele
lui îmi amintește de Eleodor Împărat. Lingvistul
Vasile C. Ioniță mă asigură că e în legătură cu
Helios, Soarele. Un om care-a luminat adâncul,
cu numele și fapta.
Dar în noiembrie întunericul se lasă devreme.
Se întorcea de la întâlnirea cu frații și casa părin-
tească. Mai e puțin drum până la Reșița, unde-l
așteaptă copiii, nepoții.
Niște omenești nevoi, o clipă de neatenție și
Matizul izbește din plin. Învingătorul de până
ieri este și el doar un om. La Morgă, fiul șterge
negreala de cărbune de pe lângă ochii tatălui. Cu
negreala asta a crescut.
— Hai, domnule, nu mai fiți așa încruntat. E
bine acum. Tensiunea s-a stabilizat cum trebuie.
Așa, ne ridicăm ușor și mergem acasă pe jos.
Mă uit atent în jur, dar n-o văd pe zâna cea
bună. Sunt doctori și asistente din altă tură. Îmi
iau cât pot de repede hainele și afară aerul dimi-
neții îmi dă noi puteri. Eleodor e, totuși, un nume
solar. Iar eu ies pe picioarele mele pe poarta spi-
talului.
■
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
17
Moromete și ai săi
■ Marin lancu
Carte plină de idei și de rezolvări de mare sub-
tilitate, Moromeții surprinde și astăzi, la cei
peste șaizeci de ani de la apariție, prin forța
imaginatorie și îndrăzneala abordării de-a dreptul
seducătoare a unor situații de viață de o nebănuită
complexitate. După cum s-a și spus, avem de-a face
aici cu existența unor forme narative creatoare prin
puterea de a reînvia o umanitate plină de atracție
și atinsă, în vulnerabilitatea sa tot mai accentuată,
de formele unei iremediabile și tragice destrămări.
Nu întâmplător, integrate în universul acestei lumi,
personajele create de Marin Preda surprind prin
expresivitatea unor formule menite să le prefigu-
reze „filiațiile” și corelațiile cele mai profitabile la
nivelul structurii universului conturat. Definite
sub aspect fizic și moral, în detaliu sau la modul ge-
neral, cu trăsături îngroșate sau mai șterse, trecute
doar episodic în revistă sau prezente pe aproape în-
treg parcursul acțiunii, personajele din Moromeții
(I, II) sunt descrise în funcție de apartenența la sis-
temul tiparelor recunoscute în modul de structu-
rare a figurii sub presiunea unui complex de factori
modelatori. Integrate unui asemenea cadru, nu-
mele servește mai întâi la gruparea personajelor și
la construirea unui sistem familial destul de com-
plex de pe lângă familia lui Moromete, ca, pe de
altă parte, persoanele provenite din alte familii să
completeze tabloul prezențelor ce intră în acest gen
al relațiilor și să se asocieze pe tipologii bazate pe
criterii etice, formale sau ideologice. Preluând ele-
mente ale „poeticii” realiste, Marin Preda a văzut
într-un asemenea sistem antroponimic un mijloc
eficient de a individualiza personajul, manifestând
o credință aproape mistică în forța de sugestie a
numelui propriu și în capacitatea lui de a reprezen-
ta sau chiar de a determina caracterul, ajungând să
considere, asemenea autorului Comediei umane, că
între om și nume există o „minunată relație”.
La o privire sumară asupra personajelor din
Moromeții, se observă cum acestea sunt numi-
te în moduri dintre cele mai diferite, unele fiind
„botezate” clar și simplu după numele de familie
Ovidiu Petca	Contraimpresii XVIII (2015), artă digitală
(Tudor Bălosu, Victor Bălosu, Vasile Boțoghină,
Tache Rădulescu, Florea Toderici, Stan Țugurlan,
Constantin Vasilescu etc.), așa cum, alteori, în
locul celor reale, numele altor personaje preiau
rolul de simple indicații sau de trimiteri la lo-
cul de baștină, la profesii (Șoferul din Pălămida,
Ilie Brutaru, Adam Fântână, Ajutorul de canta-
ragiu, Ajutorul secretarului) sau la alte prezen-
țe ale satului cu care acestea se înrudesc (Alde
ăla al Mariei lui Tănase, Al lui Năfliu, Badea lui
Ilie Cărcâdaț, Fata lui Niculae al Niculii, Manda
lui Bodârlace, Aristița lui Bâzdoveică, Dumitru
lui Nae, Ion al lui Miai, Ion al Țurlii, Florica lui
Miuleț, Vasile al Moașei din Cotocești, Ion al lui
Pretorian, Soția lui Valerică, Costică al Joachii,
Enache al Cârstichii etc.). Dintre acestea, de
exemplu, Dumitru lui Nae (Moromeții, vol. I-II;
Delirul; Marele singuratic), prietenul și purtătorul
de cuvânt al lui Moromete, se bucură de un por-
tret mai amplu. Om cu o statură de uriaș, el este
„cel care chiar când vorbea în șoaptă i se auzea
glasul departe de uliți”; „unul dintre cei cu care
Moromete sta de vorbă ceasuri întregi, un prie-
ten mai tânăr, cu glas de tunet. Acest om avea în-
tr-adevăr un glas care se auzea de la un kilometru
chiar și când șoptea”. „Sociabil, candid și ironic”,
personajul trăiește aceeași experiență la care îl
supune devenirea bezmetică a lumii. Cum unui
roman atât de complex prin diversitatea proble-
melor abordate nu îi putea lipsi o anume compo-
nentă ironică, naratorul recurge, pe de altă parte,
în desemnarea personajului, la apelative sau la o
serie de porecle inventate într-un evident regis-
tru zeflemitor. Semnul moral al unui asemenea
reflex ironic de distanțare îl identificăm în nu-
mele date personajelor de tipul celor ca Beșleagă,
Cocoșilă, Costică Giugudel, Isosică, Stan Ciocea,
Cimpoacă, Mantaroșie, Ouăbei, Sfârfârlică sau
Scămosu. Dintre acestea, privit cu o compasiu-
ne implicită pentru condiția lui derizorie vizând
caricaturalul, Ouăbei ilustrează prezența tot mai
insistentă a ticăloșilor ridicați la lumină de recen-
tul regim în noua lume a satului („...pe Ouăbei
poate să-l trimită oriunde vrei și tot Ouăbei ră-
mâne și o să mi-l trimeată tot îndărăt în sat, să fie
el primar! El și cu nenorocitu ăla de Mantaroșie
și care s-or mai ivi ...”), personajul dezvăluindu-și
la modul ridicol un anume echivoc al integrită-
ții. Pe de altă parte, Stan Ciocea (Moromeții, II),
,,...un fruntaș țărănist”, cu cârciumă aproape de
Aristide, susține „cu gura mare că nu vin ei mai
repede americanii ăia să-și facă un tâlv și cu el
să bea sângele lui alde Isosică și Adam Fântână”.
„Regizor” sau „director de scenă” în jocul călușa-
rilor, Costică Giugudel (Abreau) din Moromeții,
I, II, „purta o fustă murdară și zdrențuită sub care
ținea ascuns falusul de lemn. Era boroșcoit pe
mâini și pe față cu roșu și arăta înspăimântător”.
Legată de tradiție, prezența sa în asemenea ma-
nifestări cu unele elemente de sorginte arhaică ar
putea ilustra existența unui bogat fond folcloric:
„Abreaaau! izbucni mutul și se repezi cu sabia
roșie în mulțime, care la vederea lui se năpusti
îndărăt cu strigăte sălbatice de veselie și spaimă”.
Profilat episodic într-o scenă de un comic burlesc
preluată dintr-un mediu al celor mai frapante con-
traste, Sfârfârlică, „diavolul handicapat și totuși
simpatic” din Moromeții, I, fiul cel mai mic și mut
al lui Traian Pisică, este marcat fizic de infirmita-
tea sa și probabil și psihic de totala libertate care i
se acordă. Personaj grotesc, de un umor sumbru,
absurd și tragic, numele lui Sfârfârlică sugerează
universul „pe dos” din atmosfera macabră a fami-
liei. Uneori, pronunțarea specială a unor cuvinte,
cu o intonație anume dată rostirii lor, l-a fascinat
necontenit pe Marin Preda. Tot efectul hilar al po-
vestirii scenei din casa lui „alde Traian Pisică” se
bazează pe o asemenea comedie a rostirii. Mizând
pe o potențare grotescă a lucrurilor și cu o înzes-
trare excepțională de comediograf, circumspecția
și mirarea sunt sugerate aici într-o manieră subti-
lă a unei desăvârșite dispoziții ironice. În relatările
sale, Ilie Moromete trece aici de la o „tandrețe ce-
lestă” la o familiaritate persiflantă, la amuzament
și la o subtilă complicitate. Alegerea numelor pro-
prii „reale” (atestate prin uz), precum Alexandru,
Ștefan, Ilie, Dumitru, Maria, și a celor „inventate”
(imitate după modelul fonic luat din sistemul lim-
bii) nu este pur întâmplătoare. Risipite de-a lun-
gul Moromeților (I, II), numele proprii din cea de
a doua categorie, cu toți substituții lor, constituie
un mod ingenios și lizibil de transmitere a me-
sajului (Beșleagă, Maria Înghioarța, Sfârfârlică).
Apropiat prin predispoziție sufletească de atâtea
alte personaje din Întâlnirea din pământuri și
din Moromeții, Cocoșilă se înscrie în psihologia
așa-numită a „suciților”, a inșilor cu reacții „pe
dos”, răzlețiți prin „comportări insolite de spiri-
tul comun” (G. Dimisianu). Luând exemplul lui
Caragiale, prozatorul dovedește plăcerea și dispo-
nibilitatea de a manipula termenul comun, în așa
fel încât, regăsit în numele propriu, acesta să fie în
măsură de a sugera o lectură în mai multe sensuri
(Cocoșilă, Jupuitul, Bălosu, Crâșmac, Cimpoacă,
Ouăbei, Bumbea, Câinaru). Concentrat asupra
problemelor grave ale umanității, Marin Preda
țintește spre psihologii. Un adevărat urmaș al lui
moș Bodrângă sau Moș Nichifor Coțcariul din
spațiul humuleștean, observator hâtru și nestă-
pânit al discuțiilor din poiană sau din pridvorul
casei lui Moromete, cârtitor aprig și inteligent
într-o neîntrecută manieră zeflemistă, Cocoșilă
cucerește prin modul cu totul particular prin care
se raportează la viață. Din aceeași tendință de a
face din viață un spectacol, Cocoșilă este surprins
cu deosebire în latura sa morală, acesta reușind,
18
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
prin autenticul comportărilor și al limbajului, să
se poziționeze mereu împotriva tuturor celorlalți
interlocutori.
În alte locuri, mizând pe aceeași viziune și
acuitate a privirii, numele este dat și în func-
ție de „plauzibilitatea” zonală, de apartenența
muntenească: Anghelina, Armeanca, Aristița,
Florea Toderici, Mărin Lungu, Florea Năstase,
Munteanca, Mocanul etc. Asociate la sistemul
onomastic geografic, aceste nume reale de-
vin tot mai evidente în asociere cu celelalte ti-
puri de nume cu rezonanță străină (Lily, Matei)
sau, în alte cazuri, cu altele cel puțin ambigue
(Bodârlache, Giugudel, Marmoroșblanc). Definit
de la bun început printr-o singură notă distincti-
vă, țintă permanentă a ironiilor lui Ilie Moromete,
Udubeașcă din povestirea Ferestre întunecate și,
mai târziu, din Moromeții, I, este surprins, în ace-
eași viziune morală, ca un indiciu deloc neglijabil
față de perspectiva din care ne parvine imaginea
sa de om cu un profil moral elementar, redus la
câteva reacții stereotipe comune, după cum viața
provincială săracă în evenimente le-ar putea im-
prima. Personajul degajă un anume umor chiar
prin numele său, în aceeași măsură în care, de
inspirație profană sau religioasă, alte nume ar
putea trimite insistent spre o particularitate fi-
zică sau morală (Albei, Bălosu, Alboaica, Stan
Cotelici, Manda lui Bodârlache, Jupuitul). Pe de
altă parte, în transcrierea picturală a personaju-
lui intuim stăruința prozatorului de a-i imprima
acestuia o tot mai adâncă individualitate, detaliile
portretului fiind fixate prin substantive ajungând
să capete chiar și mai multe determinări privind
forma și culoarea, astfel încât, exprimat printr-o
asemenea serie de determinări binare adăuga-
te conturului, detaliul dă plasticitate descrierii.
„Cu statura sa înaltă și dreaptă, cu bărbia pătra-
tă și frumoasă prin lățimea ei bărbătească și cu
pașii săi largi, Dumitru lui Nae îți făcea rău să-l
vezi ce înfățișare căpătase.” Armeanca, soția lui
Grigore (Moromeții, I), sora lui Țugurlan, „avea o
voce moale și dulce și niște ochi negri”, Anghelina
Boțoghină, soția lui Vasile Boțoghină, are „obra-
jii subțiri și înăspriți... Semăna cu o țigancă pri-
beagă, cu fața arsă de vânturi și ploi, înnegrită
și îmbătrânită înainte de timp”, după cum Irina
Boțoghină, fetița Anghelinei, „amintea de fru-
musețea oacheșă a mamei”. Complementaritatea
lui Cocoșilă cu Moromete se relevă tocmai din
modul de a se manifesta a celui din urmă. Acesta
nu interpretează, ci „afirmă”, „reflectă îngădui-
tor”, „explică”, „constată flegmatic”, „avertizează”,
„observă și combate din principiu”, reflexivitatea
taciturnă și gravitatea jocului său convertindu-se
cât mai natural cu putință în reflecție. Paraschiv
Moromete devine tot mai înrăit, „din ce în ce mai
furios și mai surd”, cu o înfățișare „lipsită de lu-
mină”, dedesubtul căreia fiind destul de dificil să
bănuiești ce se petrece. Abordat de Moromete cu
o senină blândețe și înțelegere, Voicu lui Rădoi
(Moromeții, I) întregește categoria personaje-
lor marginalizate de istorie, alături de Ion al lui
Miai, Traian Pisică, Ilie Resteu sau Dumitru lui
Nae. Dacă în situația unor personaje predomină
analiza psihologică, în cazul lui Tache Rădulescu
(Moromeții, I) descrierea vine dinspre latura fi-
zică, portretul acestuia adunând în structura lui
o serie de detalii aparent neînsemnate de portret
fizic: „E mare și gras, are un cap cât ciutura și
niște pumni ca baroasele”. Prin lărgirea câmpului
de observație spre investigația de tip moral, ima-
ginea personajului capătă treptat o formă grote-
scă și de-a dreptul terifiantă, evident caricaturală,
cu orgoliul parvenitului îmbogățit care îl deter-
mină permanent să acționeze: „...cu ceafa mare,
cu gușa care îi apărea sub bărbie, cu grosimea de
butuc a trupului, ai fi zis că are cel puțin treizeci
de ani. Nu numai ochii, dar și gura și nasul și ure-
chile i se ascundeau în grăsimea chipului. Brațele
piereau și ele de asemenea în umeri, parcă avea
mâini numai de la coate în jos”. Comparațiile care
se succed în acest portret compun un sistem de
înfățișări menit să-i dea contur și expresivitate,
după cum Ciucă (Moromeții, I; II), tatăl Siței și a
încă trei copii în afară de aceasta, ni se înfățișează
ca un ins „înalt și slab, cu nasul mare, cam ameli-
ța de-un picior, îi scăpase odată securea în fluie-
rul piciorului”. Personajul este construit pentru a
redimensiona în forme cât mai complexe tabloul
unei lumi aflate într-o perioadă de mare învol-
burare, cu oameni antrenați în diferite conflicte,
de familie, de mentalități, în conflicte politice, de
idei ori conflicte morale, între ticăloși de diferite
spețe, între canalii și inocenți, între spiritul co-
rect și prostie, între iluzie și realitate. Cârstache
al lui Dumitrache (Moromeții, I-II; Marele singu-
ratic), vecin de poartă și admirator tăinuit al lui
Ilie Moromete, este „...un bărbat aproape mic de
statură, tânăr să fi avut treizeci și cinci de ani, cu
o privire de om atât de bun, încât te întrebai dacă
nu cumva el e așa de bun fiindcă nu e în stare să
fie rău...”. Surprinsă în același veritabil „stil moro-
mețian”, doamna Teodorescu, soția învățătorului
Teodorescu, apare ca „o femeie mică și grăsuță...”,
Gheorghe al lui Udubeașcă este „un flăcău șters și
bun”, după cum despre Țugurlan, Ilie Moromete
crede că are o „gândire necruțătoare”. Mai încolo,
în Moromeții, II, reținut ca o prezență lipsită de
relief în cenușiul unei existențe șterse, Geacă îm-
prumută ceva din înfățișarea unui „om cumseca-
de”, supus la neobosite serii de umilințe, un „om
în toată firea, că ți-e milă de el cum a rămas fără
Anton” etc. Anghelina Boțoghină (Moromeții, I),
personaj din aceeași familie cu Polina, Catrina
sau cu Armeanca, sora lui Țugurlan, se păstrea-
ză, prin îndârjirea și vitalitatea gesturilor, ca un
veritabil factor de echilibru în viața familiei sale:
„După aproape cincisprezece ani de la măritiș,
nevasta lui Boțoghină nu mai păstra din frumu-
sețea ei de până atunci decât gura și ochii. Avea
obrajii subțiri și înăspriți, iar fruntea parcă i se în-
gusta. Semăna cu o țigancă pribeagă, cu fața arsă
de vânturi și ploi, înnegrită și îmbătrânită înainte
de timp”. Vatică Boțoghină, băiatul lui Vasile și
Anghelina Boțoghină, era, la cei doar 13 ani, „un
băiat cam galben la față, dar destul de înalt și de
bine făcut pentru anii lui”. Prin capacitatea de a
defini trăsătura dominantă care individualizează
în mod sugestiv personajul, numele Mandei lui
Bodârlache recompune aceeași prezență banală a
vieții cotidiene. Privită cu bonomie și înțelegere,
ca „document al sufletului feminin”, dar și cu o
ironie bine dozată, autorul îi surprinde cu finețe
ticurile morale, schițând un excelent portret mo-
ral al suferinței și timidității, dar și al încăpățână-
rii prostești. Evocarea câștigă în expresivitate prin
detaliul plastic în ordinea trăsăturilor fizice și a
gesturilor caracteristice.
Dintre alte portrete, reținem cu ușurință fru-
musețea, grația și complexitatea unor personaje
feminine. De o mare dârzenie și forță, Polina con-
centrează două serii tipologice feminine: lirismul
și tandrețea, gingășia adolescentului, dar și fer-
mitatea, dârzenia și caracterul intrepid al femeii
puternice. Ioana a lui Rada, iubita din Siliștea a lui
Ștefan Parazianu, angelică și demonică, este de o
frumusețe ciudată, pe când alte prezențe femini-
ne sugerează puritate, devotament, dezinteresare,
modestie, cinste, profunditate, dar și placiditate
și gust de bârfă, cu un prea acerb spirit practic,
autoritate și expresie, toate, firește, nu în stare
„pură”, ci în diverse alchimii, care le conferă vi-
abilitate, evitând până la un punct artificiul unor
simple simboluri. Deopotrivă angelică și demo-
nică, venită parcă din timpuri imemoriale, Ileana
lui Costică Roșu definește, prin toate trăsăturile
sale, o nouă ipostază a feminității. Denunțând
mai întâi de toate o pasională individualitate,
aceasta oscilează între o vocație erotică, plină de
senzualitate și farmec, și un anume pragmatism și
ambiție în a-și urmări propriul destin. Portretul
tinerei eroine se încheagă sigur prin gesturi con-
centrând porniri adolescentine și o anumită fe-
brilitate a simțurilor. Revenind la detaliul artistic,
consemnăm modificarea de registru în portre-
tizarea personajelor din categoria Mariei Guica
(Ga Maria) sau a lui Traian Pisică. Dizgrațioasă,
agresivă și invidioasă, cu același dar al observa-
ției și al clevetirii, eroina poate fi comparată cu
Aglae Tulea din romanul Enigma Otiliei de G.
Călinescu, cel puțin prin aceeași imensă bucu-
rie de a distruge familii, de a spiona și de a unelti
împotriva fratelui, urmărind prin orice mijloace
să-i destrame familia. Preponderant caricatura-
le, portretele acestora ilustrează, într-o manieră
strict balzaciană, spiritul malefic, predispoziția
spre invidie și răutate, darul observației și al cle-
vetirii, bucuria de a urzi și unelti, obsedanta in-
discreție și curiozitate maladivă. Complementare
imaginii lui Moromete, prin personaje de acest
tip ironia de tip moromețian, ca modalitate de
a dezvălui fața ascunsă a lucrurilor, se transfor-
mă în sarcasm greu, murdar și agresiv. Pornind
de la „formele chipului”, Marin Preda modelează
imaginea personajului prin adăugarea trăsături-
lor sufletești, făcând astfel posibilă o identificare
tot mai evidentă a tipului moral, spre deosebire
de alte situații în care portretul evită elementul
fizic, sugerând cu insistență doar componenta
morală, susținută sistematic și expresiv prin „re-
luarea unei atitudini, a unui gest, cu un cuvânt, a
unei caracteristici” (Silviu Angelescu). Analizând
din multiple perspective trăsăturile proprii unor
asemenea personaje, psihologia și modul de a fi
al acestora, simpatizându-le, ironizându-le sau
ridiculizându-le, Marin Preda se relevă ca un
portretist cu o viziune accentuat morală și cu un
excepțional simț al observației.
■
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
19
interviu
„Departe de țară, îmi simt
mereu toate dorurile la pândă
și-mi doresc să mă întorc la
căsuța mea”
■ de vorbă cu poeta Nuța Crăciun (Spania)
Născută în satul Bucium, pe Valea Grădiștei, județul Hunedoara, la 22 mai 1958, poeta Nuța Cră-
ciun a studiat la Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” din Orăștie. A urmat apoi cursurile Facultății de
filologie (română - franceză) de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba-Iulia. În 2001
a publicat primul său volum de versuri: „Alfabetul unei șoapte“ la editura Călăuza din Deva. În 2011
a fost inclusă în antologia „Un secol de poezie în orașul Paliei”, editată de Asociația culturală Florema
Design din Orăștie, antologie selectivă 1911-2011, prefațată de Maria Toma-Damșa. În 2014 a publicat,
la editura Eubeea din Timișoara, a doua carte de versuri, ediție bilingvă română-spaniolă: „Cuvinte de
îmblânzit mâinile - „Palabras para domar las manos“, prefațată de poetul Paul Octavian Blaj. În octom-
brie 2014 a fost primită în Asociația Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania (ASARS), asociație
condusă de poetul Gelu Vlașin. Este membră activă a Cercului Literar de la Cluj din 2016. Face parte
din grupul poetic „El hombre que fue jueves” din Logrono - Spania, unde locuiește în prezent.
Ion Cristofor: — Pentru biografia oricărui
scriitor, perioada formării intelectuale, a studiilor
și a lecturilor este importantă. Ce vă aduceți amin-
te despre copilăria petrecută în zona Văii Grădiștei?
Nuța Crăciun: — Copilăria se confundă cu
locul acela sfânt în care mă întorc de câte ori lu-
mea îmi pare ostilă, mă simt tristă sau mi-e dor
de mama... în satul cel mai frumos de pe Valea
Grădiștei. Am văzut lumina zilei într-o primăvară
pe care mă străduiesc s-o port mereu cu mine, ca
pe-o a doua cămașă.
Acolo aveam pe vremuri un rai pe care îl nu-
meam mereu „al meu”, mi-l revendicam fără ni-
ciun drept de apel, simțeam că face parte din uni-
versul meu, din ființa mea.
Locul acela de pe deal, cu viță de vie, două li-
vezi de pruni, un cireș și un izvor, purta un nume,
„Plaiul”. Era cel mai frumos loc de pe Pământ,
refugiu primitor, mereu căutat, al timidităților
mele, al nevoii de singurătate.
Acolo dispăreau stinghereala și ,,suferința”
comunicării verbale, față în față cu oamenii, pro-
pria-mi ,,sălbăticie”, pentru care mama mă certa
adesea. Nemaiavând nicio îngrădire, de oameni
neînțeleasă și la fel de neînțelegătoare cu ei, înlo-
cuiam rigiditatea și distanța cu emoția și căldura
pe care dialogul cu florile, copacii și animalele mi
le dăruia.
Era un timp al fericirii, cu toate lipsurile peri-
oadei. Mama muncea foarte mult. Amintirea vie
a ei în timp ce cosea la mașină și cânta, mă poar-
tă înapoi în preajma femeii aspre, iute ca piperul,
harnică și foarte credincioasă. De la ea moștenesc
dragostea pentru cuvinte, arta care-i face pe oa-
meni să-și poarte cu mai multă ușurință tristețile.
Bucuriile se poartă ușor... O studiam când com-
punea, ținea creionul între dinți, torcea sau cosea,
oprindu-se din când în când să aștearnă câte un
vers într-un caiet, apoi îl recitea. Când era mulțu-
mită, ofta, cred că ăsta era felul ei de a se declara
mulțumită.
Mama ofta des, muncea mult și nu avea timp
să ne răsfețe, dar eu mă jucam singură, inventam
mereu jocuri, interpretam roluri din poveștile cu
care simțeam că mă identific. Îmi plăcea să de-
senez flori, să citesc, am început cu minunatele
„povești nemuritoare”.
Și tot atunci am început să scriu versuri cu
rimă... Scriam versuri surorii mele, cățelului, pi-
sicii... apoi fugeam pe Plai și le recitam cu voce
tare. Îmi modelam vocea să sune cât mai dulce,
așa cum auzeam seara înainte de culcare la emisi-
unea de zece minute „Noapte bună, copii”. Tare-
mi plăcea „vocea” aceea. Și acum îmi răsună în
minte când închid ochii, era parcă anume creată
să ne adoarmă și să ne poarte în lumi de poveste.
— Cum v-ați apropiat de literatură?
— Din primii ani de școală mă atrăgea citirea
în dauna matematicii. În gazeta de perete a șco-
lii, într-a cincea, am publicat primele versuri, în
,,umbra” de netăgăduit a colegului dintr-a șaptea,
cunoscutul poet Petru Romoșan.
În clasa a noua, ca elevă a Liceului „Aurel
Vlaicu” din Orăștie, autoare de poezii adunate în
jurnalul personal, împreună cu toate gândurile
adolescenței, sub îndrumarea și protecția doam-
nei profesoare Livescu, participând la o întâlnire
județeană pe teme literare, aveam să mă întâlnesc
cu poetul Eugen Evu. Acesta, se pare, fiind sur-
prins nu de măiestria mea poetică, ci de forma
personală și inedită a versurilor („mi-e teamă/să
nu ating vreo silabă/cu gândul/ vibrația ei m-ar
întemnița/ de aceea/ mi-e teamă de silabe”), după
ce mi-a răsfoit ,,fără milă” jurnalul pe care nu-l
văzuse nimeni până atunci, a spus: „Cine scrie o
poezie cum e «Oscilație», înseamnă că poate mult
mai mult”.
Îi plăcuse o singură poezie, cea pe care o citisem
pe scenă, poezie care, fără ultimele două versuri,
avea să apară în primul meu volum, ,,Alfabetul
unei șoapte”. Atunci a început totul. Invitată fiind,
în fiecare joi mergeam la Hunedoara la cenaclul
condus de poetul Eugen Evu, care a făcut școală
de poezie cu noi, învățându-ne nu neapărat cum
să scriem, ci cum să nu scriem...
— Când ați debutat și cum priviți azi debutul
dumneavoastră?
— Am debutat în anul 2001 cu volumul de
versuri „Alfabetul unei șoapte” la editura Călăuza
din Deva, având ca lector de carte pe regretatul
prozator și poet Valeriu Bârgău, pe atunci direc-
torul editurii. Mi-amintesc cu nostalgie de acel
debut. Revedeam materialul împreună cu Valeriu
Bârgău, care încerca să nu mă influențeze cu ni-
mic, doar îmi amintea că poezia este o artă, nu
doar o refulare sau o descărcare a emoțiilor trăite
la un moment dat.
Mi-am mai amintit și de sfatul lui Eugen Evu:
„Încercați să spuneți cât mai mult în cât mai puți-
ne cuvinte”. Și, cu puțin timp înainte de a da „bun
de tipar”, m-a apucat o frenezie a minimalizării
ciuntindu-mi aproape toate poeziile în noaptea
de dinaintea înmânării materialului pentru publi-
care, încercând să le reduc și să le concentrez.
A doua zi la redacție, Valeriu Bârgău, surprins
de modificări, mi-a zis doar: „E cartea ta, faci cum
crezi, dar gândește-te bine!” Fiind foarte sigură
că aceea era forma potrivită, i-am dat drumul.
Regretele de a nu fi reflectat mai mult, acționând
sub un impuls insuficient ajustat pe maniera mea
de a gândi și a scrie, le port cu mine mereu, ma-
nifestându-se mai puternic atunci când citesc
primul meu volum de versuri care include multe
poezii a căror formă minimalizată nu mă mai sa-
tisface pe deplin.
20
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
— Care sunt scriitorii care v-au modelat în
tinerețe? Care sunt scriitorii și cărțile pe care le
citiți astăzi?
— Mentorul meu a fost Eugen Evu. De la
el am învățat într-adevăr multe, are un foar-
te rafinat simț poetic. Dar scriitorul care m-a
fascinat și m-a influențat cel mai mult încă din
perioada liceului a fost Jorge Luis Borges și in-
egalabila lui „Carte de nisip”.
Apoi a mai fost Exupery cu „Citadela”, carte
pe care și azi o recitesc și o găsesc inepuizabilă.
Apoi Nichita Stănescu, Ion Minulescu, George
Țărnea.
Nu-i uit pe Constanța Buzea care m-a publi-
cat cândva în revista „Amfiteatru”, purtând și o
corespondență de scurtă durată cu domnia sa,
pe Ana Blandiana și Octavian Paler.
Dintre poeții hunedoreni îi amintesc pe
Iv Martinovici, Ioan Evu, Valeriu Bârgău.
Astăzi, pe lângă poezie, citesc cu mare plăcere
Isabel Allende, Herta Muller, Horia-Roman-
Patapievici, literatură religioasă, literatură ști-
ințifică.
— Când ați părăsit România și în care cir-
cumstanțe?
— Am plecat din România în anul 2004,
după ce fabrica Vidra din Orăștie, unde am
lucrat toată viața, se închisese... Fata mea,
Cristina, venise în Spania înaintea mea și m-a
asigurat că mă va ajuta să-mi găsesc ceva de
lucru dacă o să mă pot împăca cu ideea că aici
munca pe care o pot efectua este diferită de
ceea ce am făcut în țară. Adică, cu puțin noroc,
pot slugări în vreo casă... Am fost de acord,
deși recunosc că nu m-am așteptat să-mi fie
atât de greu...
La început mă simțeam umilită de muncile
pe care trebuia să le efectuez știind că pot face
mai mult decât atât. Dar după ce mi-am plâns
toate lacrimile, căci am plâns mult, mai ales
în primul an când nu cunoșteam limba și nu
mă puteam face înțeleasă, am început treptat
să înțeleg că respectul se poate câștiga la orice
loc de muncă. Cel mai important lucru fiind
convingerea că munca cinstită și tenace este în
sine ceva nobil.
Am început să deprind o nouă filozofie de
viață, să mă bucur în sfârșit de ceea ce am, de
sănătate, de libertate, de liniște, am început să
simt ce înseamnă să nu mai suferi financiar și
să-ți poți permite mici capricii, vacanțe. Nu
câștigam mult dar trăiam într-o țară cu oa-
meni sociabili și onești, aveam fata și mai târ-
ziu nepoțeii aproape, acomodându-mă treptat.
Deși aici, departe de țară, îmi simt mereu toate
dorurile la pândă și-mi doresc să mă întorc la
căsuța mea. Sper să o fac foarte curând.
— Cum v-ați acomodat cu noua viață, cea
din Spania ?
— E ușor să te acomodezi aici după ce ai
învățat limba. Spaniolii sunt oameni deosebit
de sociabili, te tratează bine și-ți respectă drep-
turile de cetățean rezident. Iar dacă ai norocul
să găsești de lucru, poți trăi liniștit...
E o plăcere să vezi animația de la sfârșitul
săptămânii pe străzile orașului, toate terase-
le pline, toată lumea la plimbare, cu copii, cu
mascote... Și apropo de animație, mi-amintesc
că unul din lucrurile care m-au șocat atunci, la
început, a fost numărul mare de persoane care
își plimbau câinii. Era plin de câini peste tot, în
parcuri, pe străzi, până și în baruri.
Au fost multe lucruri care m-au șocat atunci
la început până m-am acomodat și i-am înțe-
les. La fel m-a surprins numărul mare de per-
soane handicapate în cărucioare cu rotile, foar-
te multe femei însărcinate, mulți copii, gemeni,
tripleți, mulți oameni bătrâni în baruri, jucând
cărți. Dar fețele tuturor erau vesele, vorbeau
destul de zgomotos, așa sunt ei, se manifestă
zgomotos. Veselia li se citește mereu pe chip,
nu prea vezi oameni triști... eram ca-ntr-o țară
de poveste, străzile extrem de curate, plin de
flori peste tot, multe parcuri, trotuarele perfec-
te, nicio bordură știrbită...
— Sunt mulți scriitori care își părăsesc lim-
ba maternă și încearcă să se impună în cultura
țării de adopție. Dumneavoastră ați ales să scri-
eți în românește. Cum se explică această alege-
re?
— Vorbesc destul de bine limba spaniolă,
dar gândesc, simt și scriu în limba maternă. Nu
pot scrie direct în spaniolă și nici nu simt ne-
voia să mă impun în cultura acestei țări.
Al doilea volum de versuri, „Cuvinte de îm-
blânzit mâinile”, a apărut în ediție bilingvă, dar
nu țin să mă impun cu el aici. M-am bucurat de
cronici bune la această carte, toate în româneș-
te. Fac parte dintr-un cerc literar ,„El hombre
que fue jueves”, particip la anumite activități
ale Cercului. Dar recunosc că nu mă atrag prea
mult aceste activități, simt că ceva îmi lipseș-
te, nu e ca la noi... Parcă nu se aprofundează
și nu se sondează destul cuvântul, și, dintr-o
falsă delicatețe sau poate bun simț exagerat, nu
se face o critică obiectivă pe texte, așa cum ar
trebui. În viziunea lor toți scriu bine, se laudă
unii pe alții, poate excesiv. Uneori mă gândesc
că există aici și o parte bună, există o comuniu-
ne între ei unde parcă nimeni nu vrea să exce-
leze, doar să se simtă bine. E plăcută atmosfera
aceasta, e reconfortant să încerci să nu ieși în
evidență singur, ci împreună.
— Cum vedeți, din Spania, evoluția societă-
ții românești actuale?
— Vorbind de evoluția unei societăți, te-
mele cruciale ar fi educația, sistemul sanitar
și încrederea sau, dimpotrivă, lipsa încrederii.
Recunosc că aici, departe de țară, deși încer-
căm să fim la zi cu tot ce se întâmplă acolo,
acasă, suntem oarecum rupți de realitatea zil-
nică trăită acolo. Mă refer mai ales la ceea ce se
întâmplă in sistemul sanitar, cu șpagă la me-
dici, criza personalului medical calificat prin
plecarea în străinătate, creșterea costurilor ser-
viciilor medicale etc. Aici, în Spania, totul este
înspre binele și ajutorul omului ajutoare finan-
ciare, asistență medicală gratuită, fără șpagă...
Referitor la sistemul de educație, cred că
trebuie modernizat și adaptat cerințelor actu-
ale ale societății. Dar, în opinia mea, în ciuda
multor critici, nivelul de cultură generală din
România depășește nivelul altor state europe-
ne. Calitatea învățământului românesc și pre-
gătirea absolvenților care ajung să profeseze
în afara țării sunt recunoscute peste tot. Dacă
ar fi să definesc sistemul de educație prin care
am trecut eu, aș spune că a fost unul oarecum
opresiv, lipsit de înțelegere pentru oamenii pe
Ovidiu Petca Contraimpresii XIV (2015), artă digitală
care ar fi trebuit să-i formeze, refuzând să pro-
moveze valori precum curajul, adevărul, liber-
tatea.
Acum, în 2017, sunt mult mai multe oportu-
nități, există foarte multe resurse gratuite on-
line, platforme educaționale unde poți învăța
orice, de la limbi străine la matematică, științe,
programare etc.
În altă ordine de idei, corupția, care per-
sistă la toate nivelurile, rămâne un obstacol,
fiind identificată drept o problemă majoră în
România, constituind o adevărată molimă a
sectorului public, politic și administrativ. E o
realitate tristă, care încetinește creșterea eco-
nomică, producând neîncredere generalizată
în instituții, neîncredere care fragilizează de-
mocrația românească. Această situație duce la
scăderea populației și la încurajarea emigrării
în afara granițelor țării.
Când nu te simți în siguranță într-un loc,
pleci, sperând că, vreodată, parlamentarii aleși
vor munci pentru alegători, fără minciuni și
corupție, onest și în folosul comunității. Până
la urmă toți ne-am dori o țară care să cunoască
succesul economic și social, în care fiecare om
să trăiască în siguranță și să poată proiecta un
viitor pentru el și familia lui.
— Ce cărți pregătiți, ce proiecte stau pe
masa dvs. de scriitor?
— Lucrez în paralel la mai multe proiec-
te: o antologie de poezie editată de editura
Colorama din Cluj (unde particip cu 14 poezii)
și o carte de poezie cu rimă. Mai amintesc o
posibilă carte de poezie pentru copii și o car-
te de poeme în vers liber, cu cele mai dense și
mai concentrate poeme ale mele, scrise acum,
la maturitatea vieții și a gândului. Acum simt
că m-am detașat puțin de sfaturi și de influen-
țe încercând să-mi regăsesc un stil propriu, cu
care să mă identific și care să-mi contureze cât
mai fidel emoția și simțirea.
Interviu realizat de
Ion Cristofor
■
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
21
diagnoze
Teorie și praxis.
Actualizarea unei vechi
relații
Andrei Marga
Trei neînțelegeri mă determină la reflecție
asupra relației actuale dintre teorie și pra-
xis. Mulți autori care se pronunță asupra
subiectelor dificile sînt întîmpinați de obiecția:
„da, dar nu spuneți ce este de făcut!”. Apoi, ve-
dem adesea decidenți care fac schimbări punc-
tuale, uneori doar de persoane, adesea insufici-
ent chibzuite, pe care le cred reforme. La fiecare
schimbare de personal la un minister se anunță
pompos, dar de multe ori fără temei, deschiderea
unei epoci. În sfârșit, unii, neputînd să organizeze
ceva, cred că prin vorbe rostite de la o tribună sau
cuvinte mari rezolvă problemele.
În fiecare dintre aceste cazuri nu se știe de fapt
cum se relaționează astăzi teoria și praxisul, dacă
nu cumva relația este socotită clasată. Plec, ori-
cum, de la asemenea neînțelegeri pentru a lămuri
încă o dată, rezumând ceea ce am scris în diferite
locuri, relația de astăzi dintre teorie și praxis.
Cine promovează o filosofie ce-și asumă uni-
tatea dintre teorie și praxis este bănuit aproape
reflex că a dizolvat filosofia în altceva. Alții, care
merg pe asemenea cale, pătimesc și mai mult, fi-
ind stigmatizați drept politruci de conservatori
care își maschează greu anacronismul.
În fapt, unitatea dintre teorie și praxis este deja
la Aristotel și poate fi concepută diferit. În orice
caz, cei doi termeni pot fi puși într-o relație nouă,
care evită prescurtările trecutului. Pragmatismul
reflexiv (detaliat în Andrei Marga, Pragmatismul
reflexiv. Încercare de construcție filosofică, 2016)
leagă teoria și praxisul, fără a reduce un termen în
favoarea celuilalt, și actualizează relația lor.
Din capul locului este de menționat că sunt
limitări factuale în folosirea termenilor de teorie
Ovidiu Petca	Contraimpresii XXIII (2015), artă digitală
și praxis. Ele creează dificultăți înțelegerii unității
acestora.
Prima limitare este de natură linguală. Se știe
că grecii antici - de la care moștenim termenii
„theoria” și „praxis”, precum și o anume relație
a acestora - înțelegeau prin „praxis” acțiunea
asupra obiectelor din jur, adică metamorfozarea
obiectelor prin operațiuni ce țin de „artă”. Se mai
știe că, în consecința filosofiei clasice germane,
prin „practic” s-a înțeles, reluînd unele precizări
din Etica nicomahică și Politica lui Aristotel, ceea
ce este relativ la acțiunea în comunitate, mai exact
la interacțiunea cu ceilalți oameni. Printre „rațiu-
nile” delimitate în mod salutar de Kant, „rațiunea
practică” are de a face cu regulile voinței, în vreme
ce „rațiunea teoretică” se referă la legislația natu-
rii, iar „rațiunea pragmatică” la adecvarea mijloa-
celor pentru scopuri.
Așa stînd lucrurile, și în limba română ar tre-
bui desemnat distinct ceea ce ține de interacțiu-
nea dintre oameni, ceea ce ține de acțiunea asupra
obiectelor din jur și ceea ce ține de stările minții.
Nu avem în limba română moștenită asemenea
termeni. Pe toate trei le putem cuprinde, desigur,
sub termenul de „praxis”. Să desemnăm prima,
interacțiunea oamenilor, cu termenul de „inter-
acțiune socială”, a doua, acțiunea asupra obiecte-
lor, cu cel de „transformare obiectuală”, a treia cu
„reflecție”. Praxisul ia astfel, corespunzător, trei
forme distincte, ce trebuie clar delimitate, mai cu
seamă că istoriile filosofiei, sociologiei, politolo-
giei, psihologiei sunt pline de eforturi, rău orien-
tate, de a deriva complet o formă din alta.
A doua limitare ne vine din aceea că unita-
tea dintre teorie și praxis nu se mai înțelege as-
tăzi decît vag, dacă cumva se recunoaște nevoia
ei. Cauza constă în „uitarea” din două direcții.
Pe de o parte, pe fondul proceselor de „diferen-
țiere” (cercetate lămuritor de Parsons, Luhmann,
Nassehi) din societățile moderne, natura acti-
vităților, efectiv a tututor, este percepută cu de-
formări. Nu se mai știe, bunăoară, că nici măcar
economia sau cercetarea științifică nu sînt scopuri
în sine, cum nu este nici politica. Pe de altă par-
te, pe același fond, reflexivitatea a scăzut, inclusiv
în științe, chiar în cele sociale, încît mulți dintre
cei care se pronunță asupra „științificității” ignoră
treptele pe care le-a înregistrat evoluția - și a cu-
noașterii și a științelor și a acțiunilor.
Dacă este vorba de deformări atunci este la
îndemînă să observăm în jur „specialiști” în dis-
cipline orientate spre praxis, care nu mai știu să
conceapă o soluție la o problemă ținînd de in-
dustria specifică. Se vede, de pildă, că industri-
ile din jur s-au cam prăbușit, dar pretențiile de
savanți, cel puțin în România, s-au deplasat în
sus, la antipod, aproape proporțional cu dezas-
trul. Agricultura nu-și găsește nicidecum forma
competitivă, dar savanți în domeniu se prezin-
tă mai mulți. Industria chimică a sucombat, dar
pretențiile la recunoaștere în cetatea descoperi-
torilor s-au înmulțit. Sintezele de istorie nu ies
nicidecum, dar titluri pompoase revendică mai
numeroși ca oricând. Se pot vedea, apoi, lideri de
partide, deci de organizări avînd ca scop nemij-
locit acțiunea, care nu sînt capabili să conver-
tească vederile propriului partid într-un modest
program de acțiune. Întîlnești apoi oameni care
pretind că ilustrează discipline teoretice, dar nu
disting între stări de lucruri și fapte sau între pos-
tulate, axiome și alte propoziții teoretice și nu știu
care sînt teoriile din domeniul lor de preocupări.
Oarecum invers, vezi răspînditori ai unor clișee
ideologice consumate care pretind că au o teorie
proprie despre situația societății. Vezi peste tot, ca
să ne oprim la aceste exemple, semnele confuziei
valorilor în caracterizările fără suport de la con-
cursurile ce au loc în instituții publice - confuzie
ce duce la selecția eronată și, apoi, la consecințe:
incapacitatea sesizabilă cu ochiul liber de a orga-
niza, de concepe soluții legislative, de a repune în
mișcare economia reală, de a scoate democrația
din impas, de a da conținut dezbaterii publice și,
pînă la urmă, la desincronizarea culturală.
Este totdeauna incitantă situația în care auto-
proclamați „intelectuali” pretind relevanță socia-
lă, dar nu propun nimic, în care diferiți impostori
trec drept „experți”, în care tot felul de neprice-
puți reproșează analizei teoretice că nu ar conține
recomandări de acțiune. În mod evident, aceștia
ignoră dezinvolt treptele pe care le-a înregistrat
chiat conceperea unității dintre teorie și praxis.
Dacă este vorba de aceste trepte, aș menționa
că la noi, din păcate, nu s-a discutat niciodată
acest aspect. Să procedăm, fie și pe acest teren, la
lămuririle indispensabile.
Conceperea relației dintre teorie și praxis de-
butează pentru cultura europeană, în care ne
aflăm, cu vechii greci, care ne-au lăsat și cuvinte-
le, nu doar termenii. În optica lor, „lumea dată în
experiență este doar una dintre lumile posibile”,
iar dobîndirea „vieții bune” de către oameni pre-
supune unitatea dintre „teoriile” pe care le împăr-
tășesc și „praxisul” pe care îl realizează.
“Theoria”, modelată de metafora spectatoru-
lui (theoros), însemna contemplare a jocului ce
se defășoară, potrivit unor reguli imanente, în
arena olimpică, iar „praxis” era activitatea de
creație, ce presupunea stăpînirea unor cunoștin-
22
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
țe tehnice (techne). „Praxisul” era legat de teorie
prin aceea că cel care vrea să creeze are de con-
templat mai întîi regularitățile lumii și de însușit
anumite tehnici. O implicație stă la îndemînă:
trebuie să știi cum arată realitatea pentru a putea
acționa adecvat.
Conceperea unității dintre teorie și praxis s-a
modificat în cultura europeană odată cu intra-
rea pe scenă a vestitei „social philosophy” a lui
Hobbes. Aceasta a schimbat premisele. Aristotel
își asuma că natura umană este în fond bună, că
organizarea în polis este condiție a unei vieți dem-
ne de om, că știința acestei organizări, politica,
este prelungire a ceea ce constituie superioritatea
omului - etica. Hobbes pleacă de la presupoziția
că natura umană este plină de carențe, încît con-
viețuirea în societate cere acțiuni de conducere
fermă, autoritară. Teoria mai conduce acțiunile,
dar se evaluează în funcție de rezultate percep-
tibile. Praxisul care contează se îngustează și se
reduce la asigurarea „dominației”. Teoria ce se
cultivă este aceea care dă rezultatele ce se doresc.
Unitatea dintre teorie și praxis a fost schimbată
încă o dată prin „știința nouă” a lui Gianbattista
Vico. Acesta a observat că în societate au urmări
mai profunde adevărurile rezultate din comuni-
carea persoanelor mature. Comunicarea (limba)
constituie spațiul efectivei umanizări a oameni-
lor. Hominizarea care s-a petrecut cîndva în isto-
ria biologică, se cuvine continuată cu umanizarea
relațiilor dintre oameni prin comunicare. În acest
fel, praxisul are de inclus continentul interacțiu-
nilor dintre oameni, așadar „practica”. Praxisul
nu se mai raportează la teorie în mod direct și nu
mai este simpla transpunere a acesteia în acțiune,
ci trece prin comunicarea oamenilor ca ființe ca-
pabile să folosescă limbajul. Sfera praxisului s-a
lărgit astfel din nou, iar teoria a fost pusă în fața
unor noi exigențe.
Hegel a creat un nou prag în conceperea uni-
tății dintre teorie și praxis considerînd că în orice
situație, o comunitate bazată pe libertăți impre-
scriptibile ale individului poate supraviețui numai
în condițiile unei „centuri de legătură” constituită
din valori spirituale. O astfel de comunitate nu
își poate genera singură resursele culturale de
care are nevoie. Lunga tradiție a unității dintre
umanitate și valori spirituale era adusă astfel la o
concepere riguroasă înăuntrul relației amintite.
Astăzi cele mai dezvoltate teorii ale democrației
(începînd cu John Dewey, care le-a pus în mișca-
re pe direcțiea fecundă, a „democrației ca formă
de viață”) țin cont de acest argument: înaintarea
spre o lume nu numai liberă, ci și emancipată are
nevoie de valori spirituale ce susțin libertățile și
drepturile inalienabile.
Unii discipoli ai lui Hegel au considerat că ac-
centul pus pe valori spirituale poate deveni ușor
o nouă ideologie a dominației și au reformulat
unitatea dintre teorie și praxis. Marx a reafirmat
tradiția greacă a conceperii teoriei în relație cu
praxisul, căreia i-a pretins să se orienteze spre
schimbarea societății, dar a ajuns într-o poziție
ambiguă: realitatea a fost concepută ca rezultat al
acțiunii oamenilor, dar contemplația a fost practic
subestimată ca parte a unității teoriei cu praxisul.
Unii dintre discipolii lui Marx au mutat ac-
centul pe acțiunea de organizare, pe care au con-
siderat-o ca fiind hotărîtoare, încît nu numai că
praxisul a fost redus tendențial la acțiunea orga-
nizatorică, dar teoria a fost sacrificată în favoarea
acestei acțiuni. Lenin nu a mai avut ezitări și a
procedat la reducere, iar Lukacs a conferit anver-
gură filosofică acestei optici considerînd că unita-
Ovidiu Petca
Contraimpresii XXV (2015), artă digitală
tea dintre teorie și praxis, ce este consubstanțială
culturii europene, se înfăptuiește în acțiunea de
organizare. Efectul acestei optici a fost o teorie
dogmatizată sub controlul agenților politici și un
praxis surd la nevoile oamenilor. „Școala de la
Frankfurt” avea să fie aceea care a sesizat eroarea,
să o combată constant și să pregătească ieșirea.
A trebuit să intervină o lectură cuprinzătoare a
scrierilor lui Charles S. Peirce pentru a scoate con-
ceperea unității dintre teorie și praxis din îngus-
timile unui iluminism care se prăfuise și ale unui
acționism ce nu era soluția. Fondatorul filosofi-
ei pragmatismului american a privit conceptele
(theoria, în primul rând) din punctul de vedere al
consecințelor în acțiunile umane - al acelor con-
secințe ce se stabilesc „în mod rațional”, la nivelul
„comunității” ființelor raționale. Continuatorul
său, William James, a vorbit de „consecințe per-
ceptibile”, ceea ce a constituit, în același timp, o
precizare importantă, prin care praxisul era făcut
reperabil la nivelul experienței individuale, dar și
o nouă îngustare a conceperii relației.
“Societățile cunoașterii” (Drucker) din timpul
nostru au arătat din nou cît de importantă este te-
oria și aplicațiile ei. Convingerea lui Hegel, după
care conceptele au rol hotărîtor în cunoaștere, s-a
dovedit a fi cel puțin premonitorie. De aceea, nu
mai puțin premonitoriu, Hannah Arendt a avut
dreptate să reia ceva din tradiția antică greacă a
recunoașterii importanței teoriei și, în reacție la
îngustările acționiste, individualiste și organi-
zaționiste, ale înțelegerii unității dintre teorie și
praxis, să delimiteze tipuri de acțiuni structural
diferite.
Luînd distanță deopotrivă de contemplativism
și de acționism, Habermas avea să dea un tablou
cuprinzător nou al relației printr-o cunoaștere
profundă deopotrivă a științelor și a istoriei con-
ceperii unității dintre teorie și praxis. Voind să
scoată teoria din stagnare și praxisul din debu-
solare, el a delimitat trei nivele angajate în relația
celor două - elaborarea teoriei, răspîndirea cu-
noștințelor teoretice și organizarea acțiunii - care
se supun la criterii diferite: adevărul propozițiilor,
formarea convingerilor, eficiența schimbărilor.
Din acest punct atins în abordarea unității din-
tre teorie și praxis se cuvine plecat, fiind (cum am
arătat în Andrei Marga, Filosofia lui Habermas,
2006) fructuos și deschizător de perspective. Am
luat, la rândul meu, acest start și am încercat să
obțin conceptualizări la nivelul experiențelor so-
cietale și intelectuale ale timpului pe care îl trăim.
Așadar, cum concepem acum unitatea dintre
teorie și praxis? Îmi asum că „societatea cunoaș-
terii” are nevoie tot mai perceptibilă de un com-
plement în „societatea înțelepciunii”. Teza mea
este că astăzi - la nivelul de dezvoltare, dar și de
diversificare a științelor și după experiența nu
numai a socialismului postbelic în Europa, ci și a
pandantului său neoliberal din deceniile recente -
trebuie distinse cinci nivele implicate în unitatea
dintre teorie și praxis. Acest context istoric con-
stituie, desigur, doar ocazia distincției. Aceasta stă
de fapt pe multe alte temeiuri.
Iată aceste cinci nivele într-o descriere succintă.
Primul nivel implicat în unitatea dintre teorie
și praxis este „elaborarea teoriei”. Chiar dacă nu
se cedează unui idealism superficial al cunoaște-
rii, trebuie spus că astăzi o bună teorie este indis-
pensabilă praxisului încununat cu succes. Lumea
a devenit prea complexă pentru a se mai putea
ajunge la rezultate durabile procedînd tradițional
- prin apel la istețimea proverbială, la frazări ni-
merite, la figuri inspirate, la buna intuiție a cuiva,
la personalități notorii.
Cum se observă ușor în jurul nostru, nu se
poate progresa - ba chiar apar semnele neputinței
- dacă nu se cultivă teoria și elaborarea ei com-
petitivă. Cei care dau teoria sînt, desigur, persoa-
ne cu formație suficientă, tot mai mult talonate
de grupuri organizate și institute. De pildă, chiar
și cele mai competitive reconstituiri istorice, așa
cum atestă Niall Ferguson sau Hans Kung, sînt
făcute de largi echipe din jurul unor personalități
vizionare. Nu se face teorie prin aceea că se „valo-
rifică moștenirea culturală”, oricît de importantă
este aceasta în țări care nu și-au reconstituit nicio-
dată, dincolo de nevoi ideologice ale contextului,
propriul trecut!
Teoria presupune interogarea fără rețineri
a realităților, curajul ieșirii din opinii curente,
formularea competentă de ipoteze plecînd de la
fapte, elaborarea de concepte noi, articularea lor
O
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
23
o
în propoziții teoretice și teorii ce se lasă puse la
probă. Teoria presupune aplicarea unor cunoștin-
țe despre teoria însăși și distingerea tipurilor de
cunoștințe: empiric-analitice, strategic-analitice,
istorico-hermeneutice, critice, dramaturgice, lo-
gic-formale, a sensului aplicării legitime a aces-
tora. Nu se ajunge la teorii prin aceea că cineva
ciupește realitatea și dă fragmente (cum se face în
analize economice de la această oră), ci prin aceea
că realitatea este abordată ca un sistem de corela-
ții care sînt captate nu doar metaforic (ca în cer-
cetări sociologice de la noi), ci conceptual. Teoria
trebuie să dea propoziții adevărate și se măsoară
în raport cu instanța adevărului.
Spuneam mai devreme că reconstituirile is-
torice de mare anvergură se fac în echipe largi.
Exemplele sunt numeroase. Doar că o personali-
tate de înaltă calificare trebuie să aibă inițiativa și
concepția nouă. Observația este cu atât mai vala-
bilă în cazul teoriei, care este o treaptă mai înaltă
a cunoașterii în raport cu reconstituirea istorică.
Și în acest caz pot conta echipe, dar mult mai ho-
tărâtoare sunt cultura, capacitatea analitcă, an-
vergura vizionară a celui care conduce echipa. O
personalitate de calibru în domeniul teoriei poate
fi garanția reușitei pentru reușita unei întreprin-
deri.
Al doilea nivel implicat în unitatea dintre teorie
și praxis este „desfășurarea reflecției culturale”. La
noi termenul „reflecție” este încărcat de neclari-
tăți - reflecția fiind confundată ba cu gândul ce-i
trece prin cap cuiva, ba cu impresia pe care mi-a
lăsat-o cineva într-o împrejurare, ba cu gîndirea
de unul singur pe subiecte prost înțelese, ba cu
conținutul unei șuete. Prin „reflecție” am în ve-
dere aici gîndirea suficient informată de teorii în
vederea nu numai a cunoașterii lor, ci și a înțele-
gerii - adică a sesizării contextului de geneză și a
contextului de aplicare legitimă a teoriilor însăși.
Reflecția prelungește „intelectul” și „rațiunea” de-
limitate de Kant și asigură înțelegerea teoriilor și
a lumii. Reflecția este, în fond, hermeneutică des-
fășurată pînă la asumții ontologice, care cere, la
rîndul ei, o pregătire aparte și se poate realiza de
personalități profilate, asistate la nevoie de gru-
puri și institute.
Exercitarea reflecției presupune pregătire în
științe, cunoașterea istoriei, capacitate compara-
tivă și cultură în lărgime și adîncime. Fără re-
flecție nu se mai ajunge la unitatea dintre teorie
și praxis încununată de succes. Se observă bine,
de exemplu, că la noi chiar reformele nu reu-
șesc, iar cauza rezidă în faptul că se ia reforma
(în educație, în sănătate, în drept etc.) ca aplicare
mecanică de soluții importate sau indigene, deci
ca ceva nereflexiv, încît se ajunge în situația în
care nu numai că nu se mai știe ce este reforma
și nu s-a găsit soluția adecvată la probleme, dar
rezultatele sînt contraproductive. La noi, ca un
alt exemplu, independența justiției este asumată
în mod cu totul premodern, ca ceva ce ar pica
din cer, fără să se înțeleagă nici ce înseamnă in-
dependența justiției, nici cum se atinge. Se aplică
rețete economice luate din literatura domeniului
(mai ales Samuelson și Greenspan), fără să se în-
țeleagă sensul lor și cîmpul de aplicare legitim
și realitățile românești. Lecția este nemiloasă:
poți să ai cunoștințe, dar fără viziune apar slabe
rezultate. În condițiile culturii, reflecția duce la
viziuni, care cuprind realitatea împreună cu mij-
loacele schimbării ei, și se măsoară în raport cu
instanța adecvării.
Situația reflecției culturale poate pune pro-
bleme redutabile. Poate fi teorie elaborată
Ovidiu Petca Contraimpresii II (2015), artă digitală
competitiv atunci când însăși teoria organizată
este disprețuită? Când dezbaterea din jur este
modestă? Când se discută prea puțin propriile
probleme? Cînd sincronizarea culturală lasă de
dorit? Despre ce legătură a teoriei cu praxisul
vorbim în asemenea cazuri? Care este antidotul
la situația în care se trăiește cum se poate, sub
pavăza unor vătafi care nici nu vor și nici nu pot
schimbarea, oricum sub nivelul exigențelor puse
în fața vieții de vechii greci?
Al treilea nivel implicat este „formarea voin-
ței politice”. Este vorba de elaborarea scopului de
atins și de adoptarea deciziei de a acționa pentru
atingerea lui. Se spune, pe drept, că „de multe ori
oamenii trebuie să dea răspuns mai repede decît
Dumnezeu“ și că „Dumnezeu dă multe, dar nu
bagă în traistă”.
Nu se ajunge la ceea ce se dorește fără praxis
și fără cele două - stabilirea scopului și adopta-
rea deciziei de acțiune. În ambele rolul perso-
nalității și valoarea personalităților este imensă,
căci, oricît de mulți ar participa, propunerile de
formulare și scenariile de decizie sînt propuneri
individuale.
Formarea voinței politice rămîne însă un
proces comunicativ, în forma instituțională a
democrației pluraliste, drept condiție a evitării
derapajelor și păstrării drepturilor și libertăților
imprescriptibile ale cetățenilor. Problema ce tre-
buie învinsă în societățile moderne este înlocui-
rea monologului - în luarea deciziilor, în asuma-
rea cunoștințelor teoretice, în folosirea acestora
- cu comunicarea.
Prin comunicare instituționalizată nu se des-
tramă în vreun fel șansele de inițiativă, iar demo-
crația nu anonimizează răspunderea. Formarea
voinței politice are așadar nevoie de instituții
funcționale și se măsoară în raport cu instanța
clarviziunii.
Al patrulea nivel implicat este „răspîndirea
cunoștințelor teoretice”. El constă din a popu-
lariza cunoștințele teoretice obținute la nivelele
anterioare și a le transforma în bunuri publi-
ce. Dezbaterea publică este cel mai bun cadru
al transformării. Uneori dezbaterea publică se
concentrează asupra obiectivelor de atins, dar
se câștigă dacă dezbaterea publică se extinde
asupra cunoștințelor teoretice și folosirii lor.
Dezbaterea face loc, în mod natural punctelor
de vedere diverse, abordărilor rivale, facțiunilor,
care sînt de încurajat.
Unitatea de gîndire sau de opinie nu este con-
diție a dezbaterii și nu este de urmărit. Nu se
ajunge la folosirea nerestrictivă a cunoștințelor
teoretice fără dezbatere nelimitată de structuri,
inclusiv de structuri aflate în comunicarea în-
săși. Și dezbaterea se poate folosi de cunoștințe
în privința organizării dezbaterii însăși, dar ce-
rința majoră sub care ea stă este aceea de a evita
limitarea, manipularea și condiționarea cetățe-
nilor. Performanța răspîndirii cunoștințelor te-
oretice este formarea de convingeri și se măsoară
în nivelul de obținere a adeziunii.
Al cincilea nivel implicat în relația dintre te-
orie și praxis este „organizarea acțiunii și acți-
unea însăși”. Nu se ajunge la praxis dacă nu se
are în vedere - uneori cînd se construiește teoria
însăși - această organizare și acțiunea în conse-
cință. Ea are, desigur, în societate, componente
juridice (drepturile omului) și morale (respec-
tul persoanei), ea trebuie să țină seama de va-
lori precum democrația și demnitatea umană,
dar trebuie să fie organizare. Ea are de făcut față
diferenței dintre guvernare și guvernanță și de
adus la un acord respectul persoanelor și nevoia
disciplinei ce condiționează atingerea scopului.
Organizarea acțiunii se poate folosi de cunoș-
tințe teoretice specifice, dar rezultatul ei este efi-
cacitatea în realizarea scopului și se măsoară la
instanța eficienței.
Unitatea dintre teorie și praxis conține toate
cele cinci nivele: elaborarea teoriei, desfășura-
rea reflecției culturale, formarea voinței politice,
răspîndirea cunoștințelor teoretice, organizarea
acțiunii și acțiunea însăși. Ea nu izolează vreunul
în detrimentul altuia, căci fiecare este indispen-
sabil. De aceea, de pildă, nici Fichte, care soco-
tea elaborarea teoriei ca hotărîtoare, nici Lukacs,
care unifica teoria și praxisul pe terenul organi-
zării, nici cei care susțin că nu se poate schimba
nimic în societate, căci lipsesc premisele cultu-
rale, nici cei care exaltă, în criteriile actuale ale
cercetării științifice, simpla generare de articole
pentru contabilizare, nu au dreptate, chiar dacă
îmbrățișează aspecte importante. Problema nu
este să rupi un aspect al unei unități de celelalte
și, la nevoie, să-l opui lor, ci să surprinzi întregul,
cum spunea Hegel, dar, firește, întregul structu-
rat. Nici aici soluția nu este monismul, ci o cap-
tare a organizărilor de instanțe pluralizate capa-
bile să asigure, împreună luate, performanța.
Desigur că relațiile dintre cele cinci nivele nu
se lasă descrise uniliniar, ci au nevoie de o mo-
delare nouă. Nu o tratez aici, dar vreau să suge-
rez două indicii ale acesteia.
Din punct de vedere istoric se pune chestiu-
nea începutului. Uneori în istorie s-a început cu
un nivel (în mod frecvent teoria, uneori acțiu-
nea, alteori răspîndirea cunoștințelor teoretice),
pentru a le solicita apoi pe celelalte. Fapt este că
nu se pot obține generalizări valabile pe toată
suprafața istoriei cunoscute. Pentru societățile
complexe ale timpului nostru, cu nevoi precise
de cunoaștere și de înțelepciune, elaborarea teo-
riei și reflecția culturală au prioritate.
Din punct de vedere principial, unitatea din-
tre teorie și praxis se atinge numai dacă se pășeș-
te pe fiecare dintre nivelele amintite. Mi se pare
clar că, pentru aceasta, trebuie învinse tentații
ale deformării și efecte ale ignoranței, de felul
celor la care m-am referit mai sus.
■
24
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
arte
Oare de ce toată lumea e
atât de drăguță ?
Silvia Suciu
Proiectul Positive Tension (on curating) este
o provocare pe care grupul Apparatus 22
a făcut-o curatorilor contemporani cu pri-
vire la practicile curatoriale; evenimentul a avut
loc la Muzeul de artă modernă și contemporană
Stedelijk din Amsterdam (18 iunie 2017), fiind
susținut de ICR Bruxelles, și marchează sfârșitul
programului Why is Everybody Being So Nice: the
Power Nap (curatoriat de Mira Asriningtyas, Lu-
erezia Calabro Visconti, Mateo Chacon-Pino, Kati
Ilves, Shona Mei Findlay și Fadwa Naamna) desfă-
șurat în cadrul proiectului curatorial 2017 al Cen-
trului de artă De Appel din Amsterdam. Centrul
de artă De Appel este cunoscut drept unul dintre
cele mai prestigioase programe de curatoriat no-
nacademice din Europa care investighează forme
alternative de organizare a expozițiilor. Din 1994
centrul organizează programe curatoriale de zece
luni care reunesc șase curatori internaționali din
diferite medii academice și experimentale. Anu-
al, participanții dezvoltă un proiect în cadrul De
Appel și co-organizează un eveniment pe aceeași
temă curatorială cu Muzeul Stedelijk.
Prezentarea celei mai recente lucrări a grupu-
lui Apparatus 22 - Positive Tension (on curating)
- a însemnat pentru participanții la eveniment un
maraton de gândire critică asupra practicilor cu-
ratoriale. Artiștii au formulat 130 de întrebări pe
diverse teme - (mituri, tabuuri și reguli) despre
curatoriat și relația cu publicul, despre instituții,
etică și noi moduri de lucru în artă - întrebări-
le fiind transmise spectatorilor sub forma unei
explozii de confetti, într-un registru coregrafic
și scenografic plin de umor și creativitate. Chiar
dacă există un set de reguli și momente structurate
în transpunerea lucrării, nicio prezentare nu este
identică cu cealaltă. Acest lucru face irezistibilă
provocarea unei noi performanțe de anduranță
la Muzeul Stedelijk din Amsterdam împreună cu
grupul internațional de curatori participanți în De
Appel Curatorial Programme, descrie Apparatus
22 autenticitatea fiecărei reprezentații.
Inițiată în cadrul școlii de vară How many cu-
res can a curator cure? de la Rogaland Kunstsenter
(Stavanger, Norvegia, 2016), lucrarea Positive
Tension (on curating) s-a bucurat de un real suc-
ces la Torino (Diogene), Baku (Yarat Academy),
Cluj (Domino) etc.
Suntem din nou uimiți, acum după a patra ac-
tivare apeiformanței-workshcp „Positive Tension
(curating kit)” de puterea contextului, de felul în
care cadrajul determină percepția oamenilor. O
scenografie veselă de petrecere cu baloane, deco-
rațiuni din hârtie, prajiturele și răcoritoare incită
instantaneu participanții; distanța și rigiditatea
impuse de grandioasa locație a Muzelui Stedelijk
din Amsterdam parcă se îndulcesc. Lumea e rela-
xată, zâmbitoare sub o ploaie de confetti colorate
care se aștern pe jos și care se dovedesc a fi în-
scrise cu câte una din cele 130 de întrebari despre
curatoriat și, în general, despre modul de funcțio-
nare a sistemului artei contemporane.
Acest cal troian ludic sub formă de buline des-
chide conversația, care adesea alunecă în dezba-
teri pasionate, concepte noi și puncte de vedere
contradictorii, relatări de experiențe pozitive
sau eșecuri ce se dovedesc utile în evoluția pro-
fesională - fară niciun fel de ierarhizare a mo-
dului în care circulă informația. Nu ne arogăm
rolul de profesori sau distribuitori de cunoștinte,
suntem inițiatori și moderatori ce îndrumă bu-
nul mers al petrecerii-discuție-maraton care în
acest caz a durat cinci ore. Obositor, fără îndo-
ială, dar și extrem de motivant. Curatori cu ex-
periență, studenți la istoria artei sau curatoriat,
artiști interesați de domeniu - e un entuziasm
general și un sentiment de colectivitate care per-
mează exploziile de confetti Apparatus 22 și din
care fiecare învață ceva. (Apparatus 22)
Apparatus 22 este un colectiv transdiscipli-
nar de artă inițiat în 2011, la București, de Erika
Olea, Maria Farcaș, Dragoș Olea și Ioana Nemeș
(București, 1979 - New York, 2011). Prin acțiu-
nile pe care le realizează, gruparea explorează
relațiile complexe dintre modă, economie, po-
litică, studii de gen, mișcări sociale și religie,
pentru o înțelegere cât mai apropiată de realită-
țile societății contemporane. Un subiect actual de
reflecție din practica lor artistică este universul
SUPRAINFINIT, în care speranța devine uneal-
tă critică în modelarea prezentului și a viitorului.
Practica lor artistică se traduce printr-un porto-
foliu de lucrări foarte diverse - instalații, perfor-
mance, text - convergând toate spre ideea că re-
alitatea este amestecată cu ficțiunea și povestirea
și toate merg într-o abordare critică ce creează
cunoștințe și experiențe din design, sociologie,
literatură și economie.
În 2013, grupul Apparatus 22 a participat la cea
de-a 55-a ediție a Bienalei de Artă de la Veneția
în expoziția de grup „Centru de reflecție pentru
istorii suspendate. O încercare” - curator: Anca
Mihuleț, artiști: Apparatus 22, Irina Botea, Nicu
Ilfoveanu, Karolina Bregula, Adi Matei, Olivia
Mihălțianu și Sebastian Moldovan - prezentată
la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură
și Cercetare Umanistică (IRCCU) de la Veneția.
Expoziția a fost o explorare spațială și vizuală a
unor istorii minore și neatractive, suspendate în
spatele unor evenimente majore, luând în discu-
țe ideea suspensiei unei mișcări posibile în timp și
spațiu, iar Apparatus 22 a prezentat o lucrare ce
evalua lumea iluzorie a emoțiilor și a experiențelor
false. (Anca Mihuleț)
Apparatus 22 a participat la nenumărate fes-
tivaluri și expoziții precum Bienala de Artă
Contemporană (Veneția), Muzeul de Artă
Modernă MUMOK (Viena), Ujazdowski Castle
CCA (Varșovia), Steirischer Herbst (Graz),
Akademie Schloss Solitude (Stuttgart), Muzeul de
Artă Contemporană (București), KunstMuseum
(Linz), Academia Regală de Arte Frumoase din
Bruxelles etc. În prezent, membrii colectivului
lucrează în București și în Bruxelles. În 2015,
Apparatus 22 a primit grantul pentru cercetare
artistică „BIVACCOURBANO_R RESIDENCY
2015” oferit de Progetto Diogene din Torino.
■
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
25
tale quale
Nemurirea
■ Vasile Zecheru
... aceasta este taina:
faceți din cele două, una! (lisus)
Non omnis moriar! (Horațiu)
Toți suntem nemuritori, dar (pentru a ști
aceasta, n.n.) trebuie să murim mai întâi. (Mircea
Eliade)
Tradiția inițiatică privind nemurirea pare
a fi o rânduială veche de când lumea. În
esență, ea se definește prin acea că perpe-
tuează o metoda calificată prin care aspirantul
poate fi îndreptat definitiv și categoric cu fața
către Adevăr. Maestrul (părintele duhovnicesc)
transmite metoda sa în secret, sub jurământ și
doar prin viu grai. Abia după ce se va fi săvârșit
inițierea, ucenicul ales va fi călăuzit pentru a
parcurge labirintul realității și pentru a ajunge
în Centrul Ființei; atingând această destinație și
trăind lăuntric iluminarea, aspirantul va deve-
ni maestru și, din acest moment, va fi lăsat să
lucreze întru desăvârșirea sa, așa cum crede de
cuviință. Despre cel astfel trezit s-a spus în re-
petate rânduri că s-a născut a doua oară, că a
murit pentru această lume a aparențelor și că a
renăscut într-o altă realitate. Re-nașterea iniți-
atică (autentică, n.n.) este definită [...] ca fiind
accesul la un mod de existență neprofan și dificil
de descris ... (Eliade, M. - 2006, p. 20)
Dintr-o altă perspectivă, tot ce ține de fe-
nomenul inițiatic viu și actual în varianta sa
iudeo-europeană, se întemeiază pe două mari
adevăruri revelate: credința într-o Entitate su-
premă și imortalitate sufletului uman. Pentru
ilustrare, vom specifica aici că ritualurile și
scrierile masonice mai vechi sau mai apropi-
ate de timpurile noastre, fac numeroase refe-
riri, în acest sens. Iată, de pildă, un scurt citat
edificator: ...cele două adevăruri de importanță
vitală pentru bunăstarea și fericirea umanită-
ții, care au fost comunicate - nu importă cum
- dar cel mai probabil prin inspirație directă de
la Dumnezeu către om. [.] Aceste adevăruri
constau în concepții abstracte referitoare la uni-
citatea lui Dumnezeu și la nemurirea sufletului.
(Mackey, A. G. - 2017, p. 10) Credo-ul inițiatic
are inclusiv o logică ascunsă. Așadar, din mo-
ment ce suntem îndemnați prin ritual și sim-
bolistică să ne identificăm cu Conștiința ne-
mărginită, eternă și absolută ar trebui ca poarta
nemuririi să existe cu adevărat.
Pentru a înțelege mai corect și mai profund
conținutul de idei circumscris termenului ales
drept titlu, este necesar să spunem, pentru în-
ceput, câteva cuvinte despre Doctrina sufletu-
lui binar (DSB).1 În cuvinte puține, DSB se în-
temeiază pe constatarea stranie potrivit căreia
în alcătuirea ființei umane intră un corp fizic
(trupul material) acționat în mod contradic-
toriu și paradoxal de către o instanță bicefală
(sufletul scindat). Omul obișnuit încă se mai
încruntă aflând despre faptul bizar, descoperit
de neuropsihologie, că în sinele nostru coexistă
două minți independente. (Novak, P., - 2010, p.
349) De la înălțimea autorității sale Sigmund
Freud ne spune și el același lucru: omul se naște
cu sufletul divizat și, din acestă cauză, toți fără
nicio excepție, suntem disfuncționali și nimeni
nu poate fi pe deplin sănătos. Cu înțeles similar,
dogma creștină ne atenționează și ea că omul
este păcătos și supus greșelii.
Partea bună este că, din toate timpurile și în
toate spiritualitățile, Homo sapiens a conștienti-
zat scindarea sufletului său și s-a reprezentat pe
sine ca având această condiționare definitorie.
Mai mult decât atât, în chiar momentul obș-
tescului sfârșit, această unitate vremelnică și
instabilă care a funcționat mai bine sau mai rău
se dezintegrează rapid rezultând două entități
subtile, dificil de evidențiat. Cele două suflete
devenite astfel autonome după divizarea fina-
lă par a fi, pe de o parte, mentalul conștient2
(Ego-ul, Personalitatea, Regele alchimic) iar, pe
de altă parte, inconștientul emoțional din psi-
hologia freudiano-jungiană3 (Regina din alchi-
mie care poartă, împreună cu Regele, o singură
coroană). După despărțirea lor definitivă, cele
două entități ce păreau înlănțuite într-o împre-
ună lucrare cu efecte vag contradictorii asu-
pra trupului, au acum propria lor experiență
post-mortem: Regele (lipsit de memorie) pare a
fi destinat să se reîncarneze, în timp ce Regina
rămâne prizonieră în neantul rai / iad. (Novak,
P., - 2010, p. 303)
În vederea păstrării identității Sinelui din-
colo de momentul morții, cel trezit (inițiatul
autentic) va trebui să lucreze cu speranță și
asiduitate, încă în viață fiind, pentru unifica-
rea părților. Astfel, încununând Sinele cu noi
calități prin nunta alchimică interioară, aspi-
rantul va putea trăi la propriu eliberarea supre-
mă, deschizându-și astfel poarta vieții veșnice.
Capacitatea omului de a activa o conștiință
nouă care, în mod voluntar, se poate detașa de
constrângerea trupească, materială, este în mă-
sură a genera o entitate spirituală autonomă -
Fiul putreziciunii, cum spun francmasonii.
Pentru vechii egipteni - constructorii pira-
midelor - sufletul nemuritor avea un caracter
dual: ba - personalitatea, ego-ul și ka - îngerul
păzitor, observatorul ascuns. Pe timpul vieții,
ka împarte cu ba toate bucuriile și suferințele
și îl îndrumă pe acesta din urmă prin interme-
diul viselor, a presimțirilor și viziunilor. Astfel
de cunoștințe erau revelate neofitului în cadrul
inițierii în misteriile antice pentru ca el să le
conștientizeze și să-și trăiască tot restul via-
ța potrivit dogmelor tradiționale. Egiptenii au
înțeles că problema cea marea era sufletul bi-
nar și că rezolvarea acesteia presupunea obți-
nerea, încă din viață, a unității (integrității), a
ank-ului - cel de-al treilea suflet obținut prin
unirea lui ba cu geamănul său, ka. Doar aceas-
tă reușită putea garanta accesul la mult râvnita
supraviețuirea post-mortem. (Novak, P., - 2010,
pp. 39-48)
La începuturi, nemurirea era un privilegiu
de care se puteau bucura doar faraonii, înalții
demnitari și preoții. În urma unei revolte de
largă cuprindere de la finele mileniului III î.Hr.,
mistica s-a democratizat astfel că formal și de-
clarativ acestul la veșnicie era nerestricționat;
pentru acesta însă, sufletul răposatului urma să
fie ajutat de preot, prin formule magice, des-
cântece și rugăciuni, în marea sa trecere către
eternitatea din Lumea de dincolo. În tot acest
cadru, legenda uciderii și învierii lui Osiris
pare să fi fost modelul arhetipal care centrează
această temă și, totodată, întreaga mistică egip-
teană4. (Peake, A, - 2009, pp. 144-150)
La rândul său, Iudaismul originar pare să
promoveze o variantă proprie a DSB bazată pe
unitatea dintre suflet și trupul uman viu5 căru-
ia-i era asociat. În limba ebraică, întâlnim doi
termeni diferiți, pentru cuvântul suflet: ruah
și nephesh. Primul termen desemna un prin-
cipiu activ (masculin), inteligent, puternic ce
preexista individului și-i supraviețuia aces-
tuia, în timp ce al doilea termen avea înțele-
sul de suflu vital, energie divină întruchipând
ansamblul emoțiilor și sentimentelor. Similar
ank-ului egiptean, evreii aveau și ei un termen
consacrat - neshamah - care denumea unita-
tea dintre ruah și nephesh. (Novak, P., - 2010, p.
60) De menționat că, potrivit credinței iudaice,
nemurirea sufletului era văzută ca un apanaj
exclusiv al poporului ales, viața veșnică fiind
asociată, cel mai adesea, cu vederea mistico-fi-
ințială a lui Dumnezeu. (Georgescu, M., - 2005,
pp. 132-136)
Pe de altă parte, știm din Kabbala că pilarul
drept și cel stâng din arborele sephirotic sunt
mediate de un al treilea pilar, cel care inițial
este mai puțin conturat, acesta urmând să fie
întărit de către aspirant prin viață cumpătată și
practicarea unor exerciții ce țin de metoda, în
sine.6 Se impune, de asemenea, a fi menționată
aici divizarea ca laitmotiv persistent în mitolo-
gia și simbolistica iudaică. Astfel, ... multe din-
tre cele mai cunoscute episoade ale Bibliei - de
pildă cele cu Adam și Eva, Cain și Abel, Isaac și
Ismael, Iacov și Esau - urmează un tipar simi-
lar: 1) o entitate dă naștere la două entități ce
par a fi perfect opuse; 2) una dintre acestea, cea
mai tânără sau mai mică, are caracteristici ce
amintesc de spiritual conștient, iar cealaltă, mai
vârstnică sau mai mare, are caracteristici similar
cu ale sufletului inconștient; 3) cele două entități
interacționează și intră în conflict, iar din acest
motiv cea mare / vârstnică este condamnată și
alungată. (Novak, P., - 2010, p. 303)
În antichitatea elenă, cele două suflete pere-
che sunt denumite psuche și thumos; un indi-
vid era considerat ca fiind un întreg (integru)
și coerent dacă aceste două entități funcționau
împreună, în armonie. Psuche (scânteia vieții,
centrul gândirii intelectuale) se putea reîncar-
na; thumos avea memorie și era responsabil
cu partea emoțional-sentimentală. La moarte,
cuplul psuche-thumos se detașa de trupul gro-
sier, după care la scurt timp, se confrunta cu
cea de-a doua moarte, respectiv, cu scindarea în
două entități subtile și autonome. (Novak, P., -
2010, p. 53)
Potrivit variantei DSB din hinduism, în ființa
umană coexistă atman (martorul tăcut, Sinele
unic / adevărat) și jiva (corpul astral-emoțio-
nal privit uneori ca fiind o simplă iluzie). De-a
lungul timpului, în hinduism au fost dezvoltate
numeroase practici spirituale destinate să reali-
zeze unirea (yoga) celor două entități cu men-
țiunea că există aici o tendință de a se suprali-
cita rolul atman-ului ca fiind, în mod natural,
o ipostază a lui Brahman - Conștiința supremă.
În tradiția indiană, idealul este întruchipat de
către cel definitiv eliberat din toate condițio-
nările (jivan-mukta), cel care pentru a realiza
renașterea sacramentală își va anticipa moartea
încă în viață fiind. Pentru yoga, renașterea iniți-
atică se traduce în fapt prin dobândirea nemu-
ririi sau a libertății absolute. (Eliade, M. - 2006,
p. 366)
21
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
Despre nemurire s-a scris enorm și, desigur,
se va mai scrie, încă; drept consecință, s-a acu-
mulat o impresionantă blibliografie în mate-
rie. O interesantă versiune a DSB s-a edificat,
de asemenea, și în cadrul religiei creștine. Stă
mărturie însăși Rugăciunea lui Iisus, „tehnica”
duhovnicească menită să unească mintea (in-
telectul) cu inima (universul emoțional). Ca o
succintă ilustrare, vom prezenta aici, de aseme-
nea, referirea lăsată posterității de către Ioan
Maximovici, unul din cei mai importanți teo-
logi ai ortodoxiei vremurilor noastre, care spu-
ne că că Dumnezeu a dat omului viață veșnică
și că viața noastră ar fi fără sens dacă s-ar sfârși
odată cu moartea. Maximovici adaugă, apoi ...
omul a fost zidit pentru nemurire, [...]. Viața
noastră pământească este o pregătire pentru via-
ța viitoare și această pregătire se sfârșește odată
cu moartea...
Fără nicio excepție, toate spiritualitățile au
produs credințe, interpretări și accente mai
mult sau mai puțin fanteziste cu privire la acest
subiect, acestea însă, nefiind în măsură a con-
tura o concepție confortabilă privind supra-
viețuirea postumă. Mai nou, domenii precum
neurologia, psihologia și fizica cuantică se în-
trec în a formula ipoteze menite să explice fe-
nomenele stranii denumite generic Near-Death
Experiance. Teorii de ultimă oră admit existența
unui câmp biofizic atașat corpului uman, pre-
cum și capacitatea acestuia de a fi concomitent
în două locuri. Conform logicii, fenomenul
decorporalizării pare imposibil și totuși, aceas-
tă proprietate ar putea fi explicată prin ceea
ce savanții numesc bilocație. Câmpul biofizic
conține un imens ocean de informații ce nu se
regăsesc în genomul uman. Accesarea acestui
potențial poate fi posibilă doar prin intrarea în
stări de conștiință modificată. Urmând cu asi-
duitate o metodă de dezvoltare spirituală, omul
poate face ca acest câmp biofizic să devină au-
toconștient, altfel spus, poate dezvolta la acesta
abilitatea de a gândi autonom și după pierderea
contactului său cu trupul.
Nemurirea ar fi fost demonstrată recent și pe
cale științifică. Într-un articol din iulie 2014,
Robert Lanza7 a dovedit că moartea nu există.
La epuizarea energiei vitale supraviețuiește to-
tuși un rest de energie informațională (circa 20
de wați). Lanza utilizează termenul multivers
(preluat din fizica cuantică, lumi multiple) în
locul celui de univers. Această nouă reprezenta-
re are ca fundament, de asemenea, conceptul de
biocentrism.8 Lanza susține că există un număr
infinit de universuri și tot ceea ce e posibil să se
întâmple are loc în unele dintre acestea. Ceea ce
nu este posibil să se întâmple este doar moartea
ca final ireductibil. Universurile din multivers
sunt simultane și, indiferent de ce se întâmplă
într-unul dintre acestea, acțiunea continuă în
alt univers. În situația în care un corp uman
este distrus în universul nostru, nucleul său
energetic de 20 de wați, cel care a făcut creie-
rul să funcționeze pe timpul vieții, nu se stinge
odată cu trupul.9
Dar, de fapt, cum putem procura noi cheia
vieții veșnice, cum putem uni jumătățile ire-
conciliabile cu care venim pe lume pentru a ob-
ține cel de-al treilea suflet, carul merkaba?10 Ce
trebuie să facă un muritor de rând pentru a-și
edifica și el un Sine care să reziste la dezintegra-
rea finală? Nu prea avem răspunsuri! Digul de
suferință care îl desparte pe om de cunoașterea
naturii sale divine și de valorificarea promisi-
Ovidiu Petca
Contraimpresii XXX (2015), artă digitală
unii privind nemurirea veritabilă11 pare încă,
greu de străpuns; singurul care, până la acest
moment, a învins divizarea mentală atotstăpâ-
nitoare râmâne misticul și cel născut cu calități
paranormale.
Un mare maestru spiritual din secolul tre-
cut, George Ivanovitch Gurdjieff, spunea la un
moment dat că, de fapt, oamenii, în imensa
lor majoritate, nu au un „nucleu dur” (o esen-
ță spitituală) care să le asigure nemurirea. În
prealabil, Gurdjieff evidenția o distincție netă
între ceea ce numim personalitate și „nucle-
ul dur”, acesta din urmă putând fi dezvoltat
în timpul vieții pământești doar cu o infinită
răbdare, cu metodă și sacrificiu. (Gurdjieff, G.,
I., 2012) Ființa umană despre care, în limbaj
ezoteric, se spune că are ca miez o câtime de
dumnezeire nu i se garantează reușita în ceea
ce privește viața veșnică. Singura soluție ce se
prefigurează, potrivit Tradiției, constă într-o
unificare voluntară a sufletului binar cu care
ne naștem. Așadar, în mod conștient, aspiran-
tul va trebui să-și făurească un Sine care să nu
se dizolve în momentul morții. Omul modern
însă, nu știe cum să acționeze pe acest tărâm al
subtilității absolute. De aceea, am putea spune,
ca un corolar, că înțelegerea corectă a procesu-
lui nemuririi este chiar marea miză a întregu-
lui joc inițiatic. (Novak, P., - 2010, p. 14 și pp.
320-322)
Bibliografie
* Bardo Thodol, (2007), Ed. Ram, Buc.
* Cartea morților egipteni (2007), Ed. Herald, Buc.
Eliade, M., (2006) - Yoga, nemurire și libertate, Ed.
Humanitas, Buc.
Georgescu, M., - (2005) - Nemurirea de după moarte,
Ed. Antet, Buc.
Jung, C. G. (2004) - Psihologia fenomenelor oculte,
Editura Trei, 2004.
Maestrul Z & Discipolul A. (2015) - Ars moriendi, Ed.
Herald, Buc.
Moody, R. jr., (1975) - Life After Life: the investi-
gation of a phenomenon - survival of bodily death,
Mockingbird Books, Atlanta, SUA, 1975
Meckelburg, E. (2005) - Suntem cu toții nemuritori,
Editura Nemira
Novak, P., (2010) - Dincolo de moarte, Ed. Nemira,
Buc.
Peake, A, (2009) - Există viață după moarte?, Ed.
Litera, Buc.
Rose, S. (1998) - The Soul after Death, Saint Herman
of Alaska Brotherhood, USA, 1998
Note
1 Piramida pare să fi fost, în străvechime, simbo-
lul acestui concept; construcția unei piramide por-
nește de la crucea pe care o formează diagonale pă-
tratului bazal; din centrul pătratului se ridică, apoi,
înalțimea tetraedrului. Astfel, dintr-o reprezentare
binară (crucea) se obține un corpus tridimensional.
(Novak, P., - 2010, pp. 355-356)
2 Corespunzător emisferei cerebrale stângi res-
ponsabilă cu abordarea logică, rațională de tip ana-
litico-secvențial
3 Inconștientul situat în emisfera cerebrală dreap-
tă și aflat în legătură cu marele centru spiritual din
zona inimii.
4 Întâmplător sau nu, la începutul secolului al
XVIII-lea, legenda lui Osiris era reluată, în spiritul
său cel mai autentic, în ritualul referitor la moartea
și învierea lui Hiram Abif - arhetipul maestrului
mason întru toate desăvârșit.
5 În Vechiul Testament, trupul este denumit ade-
sea carne, țărână sau materie.
6 Tot astfel, cei doi șerpi ai caduceului hermetic
s-ar prăbuși la pământ dacă n-ar exista toiagul cen-
tral care să le asigure susținerea și verticalitatea.
7 Cercetător la Advanced Cell Technology
8 În esență, spațio-timpul este doar un instru-
ment pe care bateria vie de 20 de wați îl utilizează
pentru a procesa informațiile primite într-o formă
accesibilă.
9 Se știe că energia nu dispare, ci se transformă;
fântâna energo-informațională a creierului, cum au
denumit cercetător cei 20 de wați, transcende în-
tr-un nou univers.
10 Vehicului nemuririi; a se observa că în compu-
nerea acestui cuvânt misterios intră silabele ka și ba.
11 Tinerețea fără bătrânețe și viață fără de moarte
din spiritualitatea românească arhaică.
■
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
27
religie
Sfinți și sfințenie
la Cioran
■ Nicolae Turcan
Ca gânditor vitalist, Emil Cioran a fost ade-
seori atras de fascinația față de modelul
sfinților pe care i-a plasat, când critic, când
admirativ, sub semnul excesului. Sfințenia nu re-
prezintă pentru Cioran, fiu de preot ortodox, calea
destinală firească pentru ființa umană, ci mai mul-
tul omului. Sunt motive să credem că chiar această
calitate de sfidare a limitelor și de refuz obstinat
al lumii l-a cucerit pe autor. De aici și ambivalen-
ța atitudinii și originalitatea sa „eretică”: pe de o
parte lupta personală împotriva a tot ce amintește
de vreun zeu - luptă ce ajunge cu ușurință la in-
tensitățile blasfemiei -, pe de alta, admirația față
de eroismul unei asemenea asumări a condiției
umane.
Definiții și antiteze. Lacrimi și Sfinți, cartea pu-
blicată în limba română în 1937, adună fragmen-
tele unei meditații ambivalente și vibrante față de
virtuțile și modelele sfinților, reprezentând punc-
tul culminant și totodată nucleul ale cărui reflexe
vor ajunge până în opera de maturitate, scrisă în
franceză. Încercările de a defini sfințenia exersea-
ză, în formule memorabile, nuanțe, paradoxuri și
diferențieri. „Dezvăț de lume”, deținând „virtuțile
dezechilibrului”, sfințenia este o luptă cu sine în-
suși, presupunând o forță ce merită toată admira-
ția, dar ea manifestă și o „milă fără scrupule” față
de oameni, încălcând intimitățile și provocând în
moralistul Cioran reverberații critice. Sfințenia
este, de altfel, cea care oferă absolutului un mod
de a fi, transformându-se - prin forța, pasiunea și
febrilitatea cu care îl abordează - în cel mai verita-
bil argument al existenței lui, fiind capabilă chiar,
datorită eforturilor neomenești, să însuflețească
Nimicul și să-l transforme în Dumnezeu. Cioran
înțelege necesitatea ascezei pentru contracararea
grijilor vieții, singurele care reușesc să pericliteze
vocația metafizică a omului și cursul meditațiilor,
dar nu poate să nu fie uluit de intensitatea renun-
țărilor la care se supun sfinții. Este punctul în care
formulează chiar o diferență între sfinții născuți,
adică aleși încă de la naștere, și cei făcuți, care au
dobândit sfințenia prin eforturi și suferințe supra-
omenești, meritând, din această cauză, mai multă
admirație.
Alte antiteze, menite să definească sfințenia,
pun față în față sfinții, pe de o parte, și misticii și
geniile (filosofii și înțelepții), pe de altă parte. Față
de mistici, sfinții dezvăluie o atitudine mult prea
practică, sfințenia reprezentând un fel de aplicație
a misticii, iar nu mistica însăși. Misticii „rămân
doar la viziune interioară”; în schimb, sfinții trag
toate consecințele misticii, „în special pe cele eti-
ce”, fiind, în comparație cu acei voluptoși ai abso-
lutului, adevărați „oameni politici”. „Un sfânt este
mistic - exemplifică Cioran în Lacrimi și sfinți (p.
9); un mistic poate să nu fie sfânt.”
În ceea ce privește antiteza dinte sfințenie și ge-
nialitate, care poate caracteriza și explica avânturi
omenești de-a lungul unor epoci întregi, Cioran
devine critic al filozofilor și al filozofiei, în numele
aceleiași febrilități și temperaturi înalte pe care le
presupune sfințenia: „Sfinții nu știu nimic pe lân-
gă filozofi, deși știu tot. Față de Aristot, orice sfânt
este un analfabet. Ce ne face atunci să credem că
de la ultimul am învăța mai mult? Toți filozofii nu
cântăresc cât un sfânt. Inima lor nu depășește în-
tinderea punctului și ca atare unde ne-am refugia
după irezolvabilul atâtor întrebări? Toată filozofia
e fără răspuns. Față de ea, sfințenia este o știință
exactă. Căci ne dă răspunsuri pozitive și precise
la întrebările la care filozofia n-a avut curajul să
se ridice. Metoda sfințeniei este durerea și scopul
ei - Dumnezeu. [...] Filozofii au sângele rece. Nu
există căldură decât în preajma lui Dumnezeu”
(ibidem, pp. 50-51).
Favorizându-i pe sfinți, așadar, Cioran se de-
clară el însuși împotriva filozofiei și a felului în
care filozofia se practica în învățământul româ-
nesc. Moștenire de la Nae Ionescu, atitudinea lui
Cioran se va dovedi productivă, ieșind din linia
maioresciană a învățământului filozofic românesc
și preluând, cu originalitate, toate problemele pe
care viața, iar nu conceptul ridicat la rangul de via-
ță, le pune.
Ambivalența: împotriva și de partea sfinților.
Deși atras de sfințenie, deși considerându-se, mai
ales în tinerețe, dotat pentru ea - pe când redac-
ta volumul Lacrimi și sfinți -, Cioran nu va păși
efectiv pe cărările ei aventuroase decât pentru a
le abandona rapid și a le transforma în prilejuri
literare. Nu-i de mirare, de exemplu, că în Cartea
amăgirilor vom da peste un scurt capitol intitulat
„Arta de a evita sfințenia” (p. 147), care marchea-
ză încheierea acelui fals, pentru el, dar fascinant
destin de sfânt. Ca să-l poată evita o dată pentru
totdeauna, Cioran are nevoie de măiestria ce de-
vine artă.
Ceea ce-l tulbură sunt presimțirile sfințeniei,
nu sfințenia în sine, adică acele momente când,
tânăr fiind, grozava renunțare pe care o cerea ca-
lea sfinților presupunea anularea vieții înainte de a
trăi, ca un fel de moarte în avans, al cărei gând chi-
nuitor era insuportabil. Sfințenia va fi lipsită, prin
plenitudinea ei, atât de regretul vieții pierdute, cât
și de deznădejdile care apar atunci când speranțele
rămân neîmplinite - caz inexistent, fiindcă sfin-
țenia nu mai cade, lucidă fiind, în niciuna dintre
iluziile lui „a spera”. Proiecții ale minții care pipăie
în avans sfințenia și se înfioară de inumanitatea
ei, proiecții care-l transformă pe Cioran într-un
„sfânt negativ” (Amurgul gândurilor, p. 189), me-
reu nehotărât între pământ și cer, incapabil de o
decizie fermă favorabilă fie cerului, fie pământu-
lui. Nici bunătatea sfinților nu e atractivă, pentru
că ea taie, ca un abis, o diferență între oameni și
sfinți, între umanitate și starea de sfințenie, de care
Cioran se dezice, luând partea omului.
„Discipol al sfintelor” cum îi plăcea într-o
vreme să se numească, Cioran se apără de sfin-
țenie fie prin accese de ură și scârbă, acuzând-o
nietzschean de distrugere a vieții, fie printr-un
dezgust „salvator” față de sfinți, considerat de el
salutar. Odată distanța creată, diatribele sunt de
neoprit și ajung până la blasfemie, după cum întâl-
nim în cearta lui Cioran cu Sfântul Apostol Pavel
sau în afirmațiile despre dragostea sfintelor pentru
Dumnezeu, considerată la fel de impură precum
dragostea față de o prostituată.
De asemenea, dincolo de faptul de a se folosi
de paradoxuri facile, care cad bine în discuțiile
de salon, dincolo chiar și de orgoliul ascuns după
Ovidiu Petca Contraimpresii XIX (2015), artă digitală
celebritate, ce decurge din intențiile scriitoricești,
sfințenia este caracterizată ca „utilitarism tran-
scendent” ce nu iese defel avantajat din compa-
rația cu inutilitatea absurdă și fermecătoare a
poeziei. În plus, ea poate fi considerată un fel de
boală, pe care Cioran o numește „nonrezistența la
veșnicie”, și numai în calitate de maladie poate jus-
tifica pasiunea pentru înmulțirea suferinței. „Nu
este destulă suferință în lume? se întreabă Cioran.
Pare-se că nu, după sfințenie. Căci altcumva de ce
și-ar fi înmulțit sfinții chinurile până la absurd și
și-ar fi inventat metode criminale de autotortură?
Nu există sfințenie fără voluptatea durerii și fără
un rafinament pervers al chinului. Nu știi apre-
cia seninătățile decât după ce ai frecventat sfinții.
Exasperat de ei, cerul nu mai e deformat de prisma
unei lacrimi. O perversiune fără pereche este sfin-
țenia. Un viciu al cerului” (Lacrimi și sfinți, p. 67).
Pe de altă parte, Cioran a luat partea sfinților
atunci când aceștia i-au putut deveni aliați îm-
potriva dușmanilor săi culturali: filozofia, pentru
care a avut mai întotdeauna un vot de blam, și înțe-
lepciunea, la serenitatea căreia a dorit să acceadă.
„Ceea ce mă face să nu urăsc sfinții este atitudinea
lor antifilozofică. Până când va trebui să tot afir-
măm că ideile nu sunt un reazem?” scrie Cioran
în Cartea amăgirilor (p. 213), definind, tot acolo,
sfințenia drept „genialitate a inimii”. Cât privește
înțelepciunea, criticile față de ea sunt prezente mai
ales în scrierile de tinerețe, acolo unde febrilitatea
și focul excesului de vitalitate nu puteau îngădui,
alături, detașarea înțelepciunii; or sfinții sunt cei
ce „trăiesc în flăcări”, prin urmare, Cioran nu pu-
tea, fragmentar, să nu-i aprecieze pe acești maeștri
ai intensității.
Cu toate că ambivalența axiologică și afectivă
marchează paginile despre sfinți ale lui Cioran,
latura negativă rămâne predominantă, tema sfin-
țeniei fiind încă o voce prin care Cioran își pro-
ferează nemulțumirile față de absoluturile religi-
oase. Trebuie însă remarcat că rămâne posibil ca,
prin intensitățile sale, nihilismul cioranian să se
răstoarne, fără voie, în apologie în favoarea sfinți-
lor și a lui Dumnezeu, iar Cioran să se transforme
în „necredincios care-i convertește pe alții”, după
inspirata caracterizare a lui Patrice Bollon.
■
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
simptome
Oamenii aceia din
televizor
^^Otîlla Țigănaș
Prima zi caldă caldă a acestui an, aproa-
pe ca de vară, iar eu aveam de așteptat
pe cineva, mai bine de-o oră. La oraș.
Decid să aștept într-un parc, lucru pe care nu
l-am mai făcut de mult, adică să stau pur și
simplu degeaba, o oră, într-un parc. Singură.
Urmărind tăcut, din priviri, porumbeii de pe
capul statuii. Înaintez pe alee scrâșnindu-mi
singură pietrișul sub tălpi, așa cum îmi place
și să pocnesc bulinuțele cu aer ale pungilor
dotate cu bulinuțe cu aer. Copiii aleargă de
colo colo țipând ascuțit, băncuțele sunt ocu-
pate, eu țintesc banca pe care șade o băbuță
singură.
— Pot să mă așez?
— Sigur că da.
E de spus că, de felu-mi, nu-s chiar so-
ciopată, dar sunt ființa care greu însăilează
conversații în trenuri, parcuri, tramvaie, ma-
gazine, plaje, cluburi, cumetrii, pontoane...
gata... e destulă deja înșiruirea, ca să mă fi
făcut înțeleasă. În ciuda trecutului meu tă-
cut, azi am chef de vorbă, nu-mi va fi greu să
încep, simt limpede cum vecina de bancă abia
așteaptă un mic semnal subliminal de împri-
etenire. E îmbrăcată curat dar sărăcăcios tare,
desigur demodat, neasortat, pe sub jerseul
tricotat de mână are un tricou cu dungi, iar
la gât tronează imprevizibil mărgele de sticlă
transparentă. Finuțe, de altfel. Total neaștep-
tate, însă, în peisajul tricoului de nailon cu
dungi și decolteu scămoșat și îndoielnic.
Fracțiuni de gând, încerc să mi-o imaginez
acasă, într-o casă tot sărăcăcioasă, văd came-
ra întunecoasă, un soi de dormitor unde o fi
și oglinda mare pe colț, poate o vază cu tran-
dafiri de plastic și un mileu dedesubt, o văd
Ovidiu Petca	Contraimpresii X (2015), artă digitală
cum s-a echipat ca să iasă azi în parc la soare
și cum și-a pus la gât mărgelele într-o coche-
tărie bizară. Pentru mine bizară.
Dialogul cu bătrânica a început simplu și
a curs mult, mult, peste jumătate de oră, în
care eu nu am avut nicio alertă că ceva ar fi
în neregulă. Ca muierile, am vorbit despre
cum gătește, cât miel a luat pentru Paște, cum
l-a porționat că-i văduvă singură, cum con-
gelează cutiuțe cu ciorbă sau felul doi când
gătește mai mult, că - singură fiind - nu are
rost să gătească zilnic, dar se satură și ea de
aceeași mâncare caldă, o zi merge hai două,
însă cuburile decongelate, dacă le dai un clo-
cot, aproape că sunt mai bune decât când le-ai
gătit. este ofertă cu smântână la cutare su-
permarket, doar azi mai e oferta! Smântâna
lor e excelentă, grasă și gustoasă, de poți s-o
mănânci singură pe pâine fără nimic pe lân-
gă, eventual un ceai, dau din cap amabil, ce
să-i mai spun că sunt medic la țară și chiar nu
știu cât costă smântâna, că mereu o capăt, iar
a mea e impecabilă, de la mama ei.
Brusc, ca să schimb registrul culinar + ma-
nagement familie, întreb:
— Aveți televizor?
— O, daaa! Mare, plasmă.
— Prindeți postul TV cutare? (un post
mic, local)
— Sigur că da!
— Să vă uitați mâine la ora 20. urma să-i
spun la ce anume să se uite.
— Off, dar nu știu dacă o să pot vedea
ceva, că iară o să vină oamenii aceia și nu poți
să știi niciodată când mai pleacă.
Eu sunt încă senină, nu simt nimic. Poate,
totuși, un muguraș milimetric de îndoială
după ultima replică? De aceea cer dumiriri:
— Aveți vecini care vin seara la dumnea-
voastră să se uite la televizor?
— Nu, nu am probleme cu vecinii.
Oamenii aceia vin ÎN televizor.
— Și vorbiți cu ei?
— Ei nu mă văd. Doar eu îi văd. Dar dacă
ei nu mă văd, nu pot vorbi cu ei. Bine, i-aș pu-
tea trimite, dacă sting televizorul. Pot să apăs
pe buton. „Pong”. mimează ea apăsarea im-
placabilă a butonului on/off. Dar atunci nici
eu nu mai văd nimic.
— Sunt bărbați? Femei? Oamenii aceia.
Ezită, realizând că nu s-a gândit nicicând
la asta:
— Sunt. hmm. bărbați. femei.
— Și cum stau. Pe scaune? Pe jos?
— Nu pe scaune. Așa, pe pământ.
— Iarbă?
— Pământ.
Încercam să merg în adâncime, să mă lămu-
resc, să diagnostichez, vânez adierea dinspre
mine dacă nu e băută, nu, nu pare a fi, nici nu
pare băutoare, vorbește firesc, prietenos, nici
monoton/ robotic, nici exaltat, vorbește deci
absolut normal, ai jura că oamenii aceia chiar
îi intră în televizor. Ea nici nu pare tare supă-
rată pe ei că-i încurcă vizionarea emisiunilor
preferate, e cumva consolată cu venirile lor
imprevizibile, totuși îi pârăște secretos:
— Știți care-i problema? Când vin, consu-
mă foarte mult curent! Luna trecută am avut
cel mai mare bon de curent din bloc, un mi-
lion, și mi-au spus vecinii că precis din cauza
lor. Când vin, consumă mult curent.
Mă mir de mine însămi cum de mi-a luat o
oră alerta, recapitulez lecția anamnezei, a dis-
cuției cu bolnavul, doar tu cu el, fără monitor
interpus, fără degete pe taste, fără cupon de
pensie în copie „conformă cu originalul”, ne-
cum declarație pe proprie răspundere privind
veniturile impozabile, mă mir deci de mine
însămi cum n-am simțit nici cea mai mică bă-
nuială, ea vorbind întruna. Butonul comutat
brutal pe delir m-a luat ca din oală, nu mă
așteptam. Tonul, mesajele, privirea ei nu pre-
vesteau nimic rău. Deloc. Putea să-mi vină la
cabinet cu anii, lunar, mereu singură, cupoa-
ne de pensie beton, blindate în fața oricărui
control al Casei de Asigurări, iar dacă niciun
cunoscut comun nu m-ar fi atenționat, eu nu
aș fi avut habar că are probleme. Poate i-aș
fi măsurat repetat tensiunea, i-aș fi dat com-
pensata, aș fi pus pe ea stetoscopul lichidând
nemilos sfertul de oră alocat unui pacient asi-
gurat, fără să am habar că oamenii ambisex
din televizor, care vin când îi apucă, consumă
mult curent.
Gânduri de medic pe bancă în parc.
Medicul care știe că nimic în afara timpului
oferit ei, a discuției, a răbdării și a simpati-
ei care să-i dea curaj, nu ar fi putut scoate la
iveală boala. Nici s-o fi tomografiat meticu-
los, cu substanță de contrast, din cap până-n
tălpi.
— Vă las, doamnă, la revedere, iată vine
prietenul pe care îl așteptam!
.și care consumă foarte puțin curent,
când vine spre mine. Gândesc zâmbind.
■
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
remember cinematografic
Tinerețea. A mea, a ta, a lor...
■ loan Meghea
Am așteptat și anul acesta cu nerăbdare,
ca și în alți ani Transilvania Internațional
Film Festival, sau, mai exact, TIFF 16. Și
a venit. Încă o dată, încărcat de surprize și-n fi-
nal de o mulțime de trofee, de premii meritate.
Despre astea, s-a scris destul de mult. Eu am să vă
vorbesc astăzi despre cele 124 de minute în care
încă o dată i-am dat dreptate lui Octavian Paler
care spunea cândva: „mă lovesc de amintiri ca de
un zid...” Era sâmbătă seara, încă o seară de iunie,
încă o parte din TIFF. Una din cele 15 locații ale
cinematografiei din acest an, Piața Unirii Open
Air ne oferea o producție care mie îmi spunea to-
tul și încă ceva pe deasupra. Filmul regizoarei Lisa
Azuelos, Dalida, o coproducție Franța-Italia din
2017, este un film de autor, întrucât Lisa Azuelos
semnează nu numai regia ci și scenariul. În același
timp este producătorul peliculei.
Instalat confortabil într-un scaun, așteptam în
acea seară întâlnirea cu femeia care a însoțit și ea
o parte din tinerețea mea. Câteva lucruri mai ști-
am despre ea. Născută în 1933, Yolanda Cristina
Gigliotti, care va deveni cândva Dalida, provenea
dintr-o familie italiană instalată în Egipt. Filmul
arată foarte bine copilăria unui copil retras și sin-
guratic, o fetișcană plecată de la zero. Fetița va
trebui să suporte niște ochelari cu dioptrii enor-
me destinați să corecteze o gravă miopie și un
ușor strabism și va fi de multe ori ținta ironiilor
celorlalți copii. Nimeni nu bănuia pe atunci că
Yolanda se va face atât de frumoasă și de senzu-
ală. Aleasă Miss Egipt în 1954, Dalida a devenit
celebră în anii ’50, cântând în franceză, spaniolă,
arabă, ebraică, germană și italiană. După un timp
se exilează în Franța și are o ascensiune fulmi-
nantă. A jucat în filmul A șasea zi al lui Youssef
Chahine și în alte 10-11 filme. A primit 55 de dis-
curi de aur și a fost prima cântăreață care a câști-
gat un disc de diamant. A vândut mai bine de 130
de milioane de discuri în întreaga lume. În 1961,
Dalida se căsătorește cu Lucien Morisse, patronul
stației de radio Europe n°1. Cei doi se despart
însă la scurt timp, iar Dalida își urmează cariera
triumfală sprijinită fiind de fratele său Orlando.
Devine regina genului disco și se bucură de un
succes imens cu Gigi l’amoroso în 1974.
Ei bine, primele imagini ale filmului mi-au
dat senzația de deja vu și asta pentru că reve-
deam imaginile anilor ‘60, străzile Parisului și ale
Romei acelor ani, mă întâlneam cu anii tinereții
mele, cu oamenii anilor ‘60 despre care mai ci-
tisem - atât cât nenorocita de cenzură mi-a dat
voie - prin revista „Salut les copains!”. Erau anii
studenției mele din București, începutul anilor
cu muzică ye-ye sau rock-ul lui Johnny Hallyday,
Claude Francois și mulți alții. Nu o dată, la că-
minul 303 din București sau prin Moxa, am dan-
sat și după Amore, scusa-mi, Bambino, Copiii din
Pireu, o parte din succesele Dalidei... În film apar
oameni care au avut legături cu arta franceză și
italiană din acei ani sau erau oameni influenți din
showbizz: Bruno Coquqtrix, emblematicul pa-
tron a music-hall-ului parizian Olympia, cântă-
rețul Luigi Tenco, Eddie Barclay, fondatorul casei
de discuri ce-i poartă numele sau Lucien Morisse,
patronul trustului media Europe 1. Toți aceștia au
avut un rol mai mare sau mai mic în ascensiunea
Dalidei, toți aceștia au asistat la mărirea și decă-
derea omului Dalida. Imaginile de pe ecran se
succed, asistăm la multele succese ale cântăreței,
dar și la pierderile care apar tot mai mult în viața
ei. Până la urmă, în spatele paietelor și strassuri-
lor se ascunde o femeie nefericită cu o viață sen-
timentală haotică, tânjind după un copil. Femeia
aceasta și-a îngropat pe rând iubirile, speranțele
și cariera. Obosită și deziluzionată, vedeta își ră-
rește aparițiile publice, se izolează. În 2 mai 1987,
la vârsta de 54 de ani, se sinucide, cu o supradoză
de sedative, lăsând un bilet pe care a scris: „Viața
mi-a devenit insuportabilă, iertați-mă!”. În urma
ei, au rămas multe lucruri frumoase: 170 de mi-
lioane de discuri vândute în lumea întreagă, 70
de discuri de aur primite și primul disc de dia-
mant acordat vreodată unui artist. Ce nu a reușit
Dalida să învingă a fost singurătatea, câțiva pereți
reci între care trăia și lipsa unei adevărate și dragi
familii...
■
showmustgoon
Amintiri dintr-o paralizie.
Despre peștele de sticlă
■ Oana Pughineanu
Nu toți peștii de sticlă sunt la fel. Pătați
cu măestrie în toate culorile lumii, intră
în memoria colectivă cu profilul stra-
niu al „botului” mereu deschis, întregul corp
devenind un ambalaj pentru cantități variabile
de aer și praf, un „odradek” burghezo-balcanic
(și nu numai) care supraviețuiește, exact ca în
povestirea kafkiană, stăpânilor. Dar, la o privi-
re inutil de atentă, lucrurile nu stau așa. Unii
pești au gura închisă, cu buze siliconate, alții
nu se sprijină pe înotătoare, ci direct pe o burtă
pantagruelică care se lipește de mileu ca trupul
umed al unei starlete reality de prosopul de pla-
jă. Între câinii de porțelan, păstorițele sau ba-
lerinele care încântau vitrinele dintre oameni
acum 50 de ani, peștii iau cu asalt platformele
emarket. Sunt apreciați la noi și peste hotare.
Dacă ar avea conștiință, cu puțin self help și
câteva cursuri de dezvoltare personală ar putea
deveni brand de țară. Dar așa, mereu puși la lo-
cul lor, nu fac decât să inspire gânduri stranii.
Privind cei 10 pești pe care consăteanul meu de
viață îi colecționează, alineați ca niște baionete
luate în râs mi-am amintit, desigur, de bibe-
lourile copilăriei: o întreagă menajerie redusă
la tăcere în corsete de porțelan. Cântăreața de
operă reprodusă în cea mai expresivă mimică
de scenă, producea efecte comic-grotești. În
criza de paralizie produsă de durerile de spa-
te, cu atât mai stranii mi s-au părut peștii. La o
adică ei oricum sunt muți, „morți”, reproduce-
rea lor în sticlă pare o taxidermie la pătrat. Pri-
vindu-i intri în abis. Între „de ce specia umană
simte nevoia de a reproduce tot ce zboară?” și
„de ce există ceva mai degrabă decât nimic?”
totul se evaporă. Niciun răspuns dintre cele ști-
ute nu te mulțumește. În paralizie timpul e atât
de lung încât nici „cultural appropiation” nici
„autocolonizarea” hipsterească a memoriei nu
ajung. Ești doar tu cu peștele-de-sticlă-mai-de-
grabă-decât-nimic.
Dacă aș cunoaște artistul poate o explicație
destinală și-ar face loc: „nu puteam să nu fac
peștele”, „simt nevoia să creez pești așa cum
alții simt nevoia de alcool”. Dar în acest caz,
Reproducerea Mecanică pare să fie artistul, iar
nevoia de reprezentare nu mai trece prin idi-
osincrasiile unuia individ de geniu. Peștii din
atâtea case trebuie să facă semn către ceva cu
relevanță antropologică. Desigur, nu mai e
vorba de un obiect sacru de la care toți vor să
se împărtășească. Azi e vorba de o reevaluare
parodic-nostalgică a kitscului. Dar ce a fost în
mintea primului fabricant care, cu siguranță,
nu mai făcea parte din marea burghezie și, pro-
babil, nici din mica burghezie a cărei resturi de
gust le reproduce? Puțin probabil să fi răspuns
vechilor nevoi simbolice precreștine sau crești-
ne. Nu astfel a ajuns peștele „pescar de oameni”.
Singurul lucru la care mă pot gândi este că, în-
tre bibelouri, peștele devine un reprezentant al
preluării de către mase a „dezinteresului față de
subiect” cu care artiștii s-au confruntat după ce
au scăpat atât de cătușele tradiției cât și de cele
ale subiectivității, dar păstrând reminiscențe.
Peștele de sticlă pare un obiect suprarealist, dar
nu mai iese dintr-un inconștient anume, ci din
unul „democratizat”, devenind astfel hiperreal.
Privindu-l îți aduci aminte de culorile și cuvin-
tele lui Frank Stella: „Partizanii vechilor valori
în pictură sfârșesc întotdeauna prin a afirma că
există acolo ceva în afară de vopsea și pânză.
Pictura mea se bizuie pe faptul că numai ceea
ce poate fi văzut acolo este acolo (...). Tot ce
vrea cinvea să extragă din picturile mele și tot
ce extrag eu însumi din ele este faptul că se poate
vedea întreaga idee fără nicio confuzie... Ceea ce
vezi este ceea ce vezi„.
Desigur, peștele de sticlă s-ar supune unor
evidente interpretări psihanalitice dar prefe-
rința maselor pentru acest tip de bibelou care
nu reproduce nici bucolicul (păstorii), nici
natura jucăușă (căței, pisici cu ghem, căprioa-
re), nici apuse arome nobiliare (cântăreața de
operă) rămâne opacă (la fel cum greu de expli-
cat este reproducerea omniprezentă a logoului
hello kitty). Dacă îl privim într-o vitrină ală-
turi de celelalte bibelouri, peștele e o apariție
„nefirească”. Cu ce este populat inconștientul
colectiv care selectează un astfel de artefact?
30
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
muzica
Corespune în materie de gust, deierarhizării
subiectelor în stil Courbet căruia i se reproșa
că totul „e la fel de nesemnificativ” și-atunci
pește-păstor-soprană pe același raft sunt egal
de inegale? Este un inconștient colectiv care-și
„uită” vechile simboluri și mitologii chiar dacă
este populat de ele? Când îl zăresc prin piețele
de vechituri sau cum revine la modă pe internet
tot ce îmi trece prin minte este aleatoriul aces-
tei apariții. El este un exemplu de viral avant la
lettre. Între cauză și efect, se interpune o repro-
ducere canceroasă, imprevizibilă. De ce o pisică
și nu alta? De ce un app și nu altul? De ce un joc
inept gen angry bird și nu altul? De ce fidget
spinner? Pentru răspunsul la astfel de întrebări
de obicei intră în joc o mulțime de cercetări ba-
zate pe analiza cantitativă, pe urmărirea reac-
țiilor somatice, a privirii cu ochelarii google, a
nivelului de transpirație, a pulsului.
În epocile străbătute de metanarațiuni, era
absurd sa întrebi, spre exemplu, de ce se pictea-
ză mereu subiecte religioase? În zilele noastre,
care încă mai trăiesc, cel puțin la nivel de gust,
din „dialogul cu trecutul”, unul tot mai neferi-
cit și care probabil va deveni opac pentru gene-
rațiile viitoare, a găsi răspunul la un astfel de
„de ce?” seamănă cu aplicarea unui „detector
de minciuni”, deși povestea însăși în care apare
minciuna e tot mai vagă sau tot mai confuză.
Lucruri banale plutesc în neștire în jurul nos-
tru. Apar (prin pop out) din nimicul virtual al
minții și dispar în același nimic. Sunt pești de
sticlă de o secundă, jonglând cu istorii din ce
în ce mai estompate sau doar cu o sensibilitate
care nu-și mai conștientizează cadrele sau sur-
sele (după nevoia modernă de șoc, urmează ne-
voia postmodernă de aleatoriu, producător de
divertisment). De ce peștii de sticlă? De ce un
anume albastru în bara de căutare google? Nu
există nici filosofii premergătoare, nici tradiții
care să ajute la stabilirea culorii. Există doar
măsurători care pot indica pe bază de reacții
corporale inconștiente condițiile de succes ale
unui viitor produs.
În ceea ce mă privește, după trei zile de con-
viețuire ionesciană cu peștii de sticlă de pe du-
lap, mi-am adus aminte de nedumerirea pe care
melcul lui Francesco del Cossa (Annunciazione,
1470) i-o provocase criticului Daniel Arasse. În
prim planul tabloului, aproape cu un efect de
trompe l’oleil care îl face să iasă pe jumătate în
afara tabloului, pictorul a așezat un melc „uri-
aș” dacă îl comparăm cu Dumnezeul pictat în
stânga sus. Indiferent de speculațiile teologi-
ce cea mai interesantă observație mi s-a parut
cea legată de templu. Discutând cu un arhitect,
Arasse află că în ciuda perfecțiunii simetrice,
respectiva construcție nu s-ar putea zidi în rea-
litate. Este doar un templu ideal sau o imagine
ironică a „idealului”. Asemeni melcului, aproa-
pe ieșind afară din „tablou”, peștele străbate
epoci de aur, care mai de care mai ideale. În
spate și în jur, imaginea se schimbă. În locul vi-
trinei burghezo-proletare de bloc stau corpuri
simple, „funcționale” imitând viața bună din
reclamele banca transilvania. Peștele rămâne o
nuncă-n perete în orice decor. După ce ai con-
sumat faza amintire-nostalgie-kitsch și privești
de aproape acest înveliș de nimic cu o gură des-
chisă neverosimil, ajuni de unde ai plecat: de ce
există ceva mai degrabă decât nimic?
■
Samfest Jazz 2017
Când jazzul revine
la Satu Mare
■VTgil Mihaiu
Adam Baldych
După ce mă repatriasem din postul de direc-
tor al ICR Lisabona, în 2012, avui plăcerea
de a fi invitat la fiecare ediție a Festivalu-
lui DobroJazz, organizat de către Dan Hornoiu la
Tulcea. La începutul acestei veri a intervenit însă o
încurcătură: fusesem plecat pentru o săptămână la
Paris, unde mi s-a comunicat tragica știre a morții
lui Corneliu Stroe. Marele percuționist și amicul
iramplasabil, căruia tocmai intenționam să-i fac
o vizită acasă la el, la Constanța, a decedat peste
noapte. Pierdere irecuperabilă! Pe de altă parte, Dan
Hornoiu îmi vorbise despre complicațiunile ediției
din acest an a festivalului său. Ca atare, cu speran-
ța că până la anul situația se va ameliora, am decis
să dau curs onorantei invitații primite peste noapte
de la Satu Mare, prin vocea șarmantei Tatiana Vai-
da, o muză a Festivalurilor de poesie păstorite de
George Vulturescu. Acolo urma să fie reluat Samfest
Jazz International, după o întrerupere de cinci ani.
Amicii de pe Someșul Mare - în frunte cu echipa
de la Casa de Cultură G.M. Zamfirescu, condusă de
Gigi Molnar - nu mă uitaseră și s-au bucurat când
le-am promis că voi comenta evenimentul în pagi-
nile, atât de cordiale față de arte, ale revistei de cul-
tură Tribuna. Evident, aș fi preferat să pot participa
la ambele festivaluri. Drept care voi insista ca atât
organizatorii sătmăreni cât și cei de la tulceni să-și
decaleze pentru anul viitor datele de desfășurare ale
atractivelor evenimente.
Tradiția jazzistică a Sătmarului are înscrise în
palmares nume de marcă, precum Billy Cobham,
Tomasz Stanko, Larry Coryell, Erik Truffaz, Joey de
Francesco, Al di Meola, Trilok Gurtu, John Taylor,
Alphonse Mouzon, Johnny Răducanu, Marius
Popp, Nicolas Simion, Mircea Tiberian, Harry
Tavitian, Corneliu Stroe, Anca Parghel, Wolfgang
Puschnig, Milos Krstic, Kornel Horvath, Sorin
Romanescu, Leszek Mozdzer, Lars Danielsson,
Garbis Dedeian, Csaba Cserey, Bega Blues Band,
Luiza Zan, Nadia Trohin, Mario Florescu...
Mergând pe firul amintirii, menționez inubliabilul
concert pe care l-am organizat tot acolo în 1983,
împreună cu Emil Strugaru de la ARIA Cluj și
Rudolf Fatyol, directorul Filarmonicii Dinu Lipatti
din Satu Mare, când am reușit să aducem (pentru
a doua oară în România, după fulminantul succes
de la Festivalul sibian din 1981) fenomenalul Trio
Vyacheslav Ganelin/Vladimir Chekasin/Vladimir
Tarasov. Cei trei muzicieni ruși de avangardă se
aflau pe atunci la apogeul carierei lor, care avea să
marcheze destinul muzicii creative a secolului 20.
Providența, prin intermediul stomatologului jaz-
zofil Thomas Mendel, m-a ajutat să-l reîntâlnesc
pe Ganelin chiar în primăvara acestui an în Israel,
unde predă pianul și compoziția la Academia de
Muzică din Ierusalim.
Ar fi fost o anomalie ca o asemenea urbe să-și
piardă principalul Festival de Jazz. Din fericire,
noul primar Gabor Kereskenyi a reînnodat susți-
nerea acordată de autorități pe timpul mandatului
precursorului său, Gyula Ilyes, astfel încât - după
indezirabilul hiatus de cinci ani - Samfest Jazz a re-
venit în centrul atenției generale. Remarc, de la bun
început, atmosfera degajată și amplasarea agreabilă
a galelor, programate pe scena în aer liber de lângă
Turnul Pompierilor, monument emblematic, edifi-
cat la începutul secolului trecut și situat în vecină-
tatea nu mai puțin impunătoarei săli a Filarmonicii,
una dintre cele mai frumoase din țară. La succesul
organizatoric a contribuit implicarea decisivă a
echipei organizatorice, coordonate de același ini-
mos Titi Molnar: Maria-Magdalena Matei, Tatiana
Vaida, Ciprian Muntean, Ionel Bledea, Csaba
Cserey și Radu Lup.
Prima gală a avut un caracter preponderent
simfonic, benficiind de virtuozitatea violinisti-
că a unui star în ascensiune - clujeanul născut la
Veneția, Francesco Ionașcu - și de competența
dirijorală a directorului muzical al Filarmonicii
Dinu Lipatti, germanul Franz Lamprecht. Au fost
interpretate lucrări de reală priză la public (de no-
tat, foarte numeros!), aparținând compozitorilor
Joseph Hellmesberger jr., Henryk Wieniawski,
Franz Lehar, Fritz Kreisler, Johann Strauss jr., iar
conexiunea jazzistică a fost realizată prin include-
rea unui aranjament după piesa Satchmo a lui Louis
Armstrong.
Cele trei gale dedicate jazzului și genurilor sale
proxime au fost inaugurate de duo-ul Essential
Notes, alcătuit din instrumentiștii sătmăreni
Simion Bărnuțiu / claviaturi și ordinatoare &
Robert Kanyadi / baterie, percuție. Indubitabil, cei
doi vădesc o intensă frecventare a domeniilor de
O
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
31
o
interferență dintre muzica electronică și cea impro-
vizată. Interesul lor pentru asemenea combinațiuni
electroacustice dă rezultate comparabile cu actua-
lele tendințe pe plan mondial, așa încât nu cred să
existe restricții pentru promovarea proiectului lor
în cadrul nenumăratelor festivaluri de gen (numai
la Cluj sunt două, de anvergură - Untold și Electric
Castle). Problemele încep acolo unde o artă a exal-
tării individualității, cum e jazzul, își pierde din
acuitate prin depersonalizarea indusă de excesele
mecaniciste ale tehnicilor de pre-programare. Cred
că întregul program ar deveni mai puțin monocord,
dacă ambii interpreți s-ar orienta spre valorificarea
potențialului lor de spontaneitate.
Barabas Lorinc Quartet din Budapesta pare a fi
rezolvat, în bună măsură, dilema antemenționată,
beneficiind de aportul decisiv al trompetistului li-
der al formației. În cooperare cu hiperprofesioniștii
săi coechipieri - Zoltan Csery / keyboards, Attila
Herr / ghitară bas și Zsolt Nagy / baterie - Lorinc
insistă pe piese de amploare, în tonalități de colo-
ratură neo-expresionistă, cu acumulări de structuri
repetitive, adeseori automacerante, asemănătoare
pe alocuri paradigmei din Bolero-ul ravelian.
Un moment de vârf l-a reprezentat recitalul
grupului Adam Baldych & Helge Lien Trio. Cum
se vede din însăși această titulatură, e vorba de o
colaborare polono-norvegiană, avându-l ca solist
pe Baldych, probabil cel mai interesant violonist în
ascensiune de pe scena actuală a jazzului european.
El colaborează în prezent cu trio-ul din Oslo al pi-
anistului Helge Lien, un discipol al basarabeanu-
lui Mikhail Alperin (între altele, descoperitorul
extraordinarului grup TRIGON, condus de vio-
listul Anatol Ștefăneț la Chișinău). Judecând după
nivelul atins de Lien, se vede că Alperin (de când
s-a stabilit în capitala Norvegiei) nu încetează să-
și valorifice vocația de cultivator de talente. Deloc
neglijabilă e și prezența României ca fundal pentru
biografia artistică a violonistului polonez. De altfel,
el a ținut să-și reitereze public gratitudinea pentru
ospitalitatea manifestată de Samfest Jazz încă de la
ediția din 2012, pe când talentatul june abia împli-
nise 26 de ani. Revelația personalității lui Baldych
o avusesem în cadrul festivalului de jazz coordonat
de Johnny Bota la Timișoara (ediția din toamna
2015). Acolo, Baldych cântase în grupul compa-
trioților săi reuniți sub sugestivul nume Imaginary
Quartet. Mai apoi, urmărisem apariția sa împreună
cu trio-ul pianistului Helge Lien la Festivalul de la
Varna, girat de reedsman-ul ruso-bulgar Anatoly
Vapirov (din aceeași mare școală precum antemen-
ționatul Trio Ganelin/Chekasin/Tarasov). Ambele
variante sunt excelente, valorizând prestația bri-
antă a violonistului. Adam Baldych își cucerește
auditorii de la primele note, cu timbrul mătăsos
obținut din instrument, printr-o abordare pe cât de
mlădioasă, pe atât de fermă. De-a lungul întregu-
lui recitalul vioara nu încetează să se remodeleze în
funcție de stările de spirit impuse de muzică, grație
arsenalului de-a dreptul inepuizabil de procedee
tehnice și stilistice puse în operă de către maestrul
improvizator. Dacă în cvartetul polon prevala co-
eziunea și prospețimea de grup, subordonate unei
viziuni quasi-chopiniene, ceea ce am văzut/ascul-
tat la Varna și la Satu Mare îmi sugerează sintagma
„romantismul polonez întâlnește melancolia scan-
dinavă”. Asemenea concertului de la Timișoara,
spectatorii au fost martori ai unei acțiuni in vivo de
fertilizare a jazzului prin valori clasice europene, ca
într-o revenire la valorile perene ale muzicii, alia-
te cu arta improvizației. La finele memorabilei lor
evoluții, Baldych și Lien au schimbat câteva impre-
sii cărora avui privilegiul să le fiu martor. Amândoi
au căzut de acord că atmosfera serii de vară sătmă-
rene le-a oferit inspirația pentru o evoluție scenică
ebluisantă.
Un avântat recital a fost cel susținut de Irina
Sârbu Band. Alerta vocalistă dispune de acom-
paniatori valoroși, cu care realizează un spectacol
pigmentat cu elemente definitorii pentru jazzul de
calitate: dinamism, muzicalitate, interacțiune, bună
dispoziție. E vorba despre versatilul pianist Puiu
Pascu, plus bine sudatul tandem al fraților Ciprian
Parghel / contrabas și Tudor Parghel / percuție elec-
tronică (aceasta însă, datorită progreselor tehnicii,
sună quasi-acustic). Programul s-a axat pe standar-
ds din perioada „jazzului clasic”, piese din reper-
toriul brazilian, prelucrări ethno-jazz. La sugestia
mult-îndrăgitului prezentator Florian Lungu, Puiu
Pascu a interpretat, în variantă de trio instrumental,
reușita sa compoziție Întâlnire într-un hotel de lux.
Astfel, pe lângă prețioasele sale însușiri de acom-
paniator, Pascu și-a pus mai bine în valoare fluența
improvizatorică, în succesiuni de acorduri ameți-
toare, dar totodată judicioase și precise. Jongleriile
sale pe muchia dintre disonanțe și consonanțe con-
tinuă să încânte publicul, ceea ce mă determină să
reiterez ideea că arta sa ar merita o difuziune mai
amplă.
Duo-ul Trygve Seim/sax sopran și tenor & Frode
Halti/acordeon ne-a transpus în atmosfera melan-
colică a fjordurilor norvegiene. Seim recurge la teh-
nici de suflare asemănătoare celor ale duduk-ului
armenesc, producând prelungi sunete curbate, cu
efecte tânguitoare. Modalismul meditativ impus de
Jan Garbarek în spațiul scandinav e dus până la ul-
timele consecințe. La rândul său, acordeonul e uti-
lizat precum o orgă instalată într-o biserică de lemn
izolată în peisaj. Momentul de redempțiune a sosit
abia în piesa finală, un blues cât se poate de lent dar
care revela impulsuri vitale, până atunci reprimate.
Influența scandinavă s-a resimțit și în recitalul
cvartetului timișorean Trompetre, condus de trom-
petistul Petre Ionuțescu (o mai veche cunoștință,
de pe când cânta în grupul Blazzaj). Protagonistul
știe să utilizeze în avantaj propriu trompeta sau
flugelhornul, filtrate prin dispozitive de obținere a
unor acorduri, astfel emise încât să sugereze pilonii
unui edificiu sonor quasi-abstract. Înclinațiile sale
spre experiment sunt eficient susținute de Anghel
Mailat / bas electric și sintetizatoare, Gabriel Almasi
/ ghitară, electronics și, cu un plus de personalita-
te, de către Sergiu Cătană, un baterist „de explozie”.
Sugestiile gen folcor imaginar, cum ar fi cele intona-
te pe tilincă, pe un fel serpent din ceramică, sau pe
instrumente de percuție, au atins un apogeu bine
calculat, chiar la finele recitalului, când toți cei pa-
tru muzicieni au ieșit din scenă cântând la buciume.
Trio-ul pianistului Francesco Fornarelli a de-
monstrat vitalitatea scenei italiene de jazz. Alături
de alți doi tineri interpreți - Federico Pecoraro /
contrabas și Dario Congedo / baterie - Fornarelli
traversează claviatura în multiple direcții, fără pre-
judecăți. Chiar dacă umbra regretatului Esbjorn
Svensson plutește uneori peste peisajele create de
grup, acesta se sustrage încadrărilor presabilite.
Atitudinea autonomă se susține prin apelul con-
stant la valorile perene ale muzicii, așa cum sunt ele
cultivate în Peninsulă (în speță, zona de rezidență a
trio-ului se află la Bari, așadar acolo unde își stabi-
lise cartierul general originala mișcare de „emanci-
pare” a jazzului din regiune, avându-l ca inițiator pe
trompetistul Pino Minafra).
Festivalul s-a încheiat cu un magistral recital sus-
ținut de Philip Catherine Trio. Liderul trupei este
o figură emblematică nu doar a jazzului belgian,
ci și a celui european. Născut în 1943, Catherine a
colaborat cu un număr copleșitor de mari muzici-
eni. De-a lungul carierei a apărut pe nu mai puțin
de o sută de albume discografice. Cu toate aces-
tea, evoluția sa scenică - așa cum a demonstrat-o
la Satu Mare - nu e câtuși de puțin atinsă de ru-
tină. Din contra, experiența sa de-o viață se con-
vertește în delectabile „aserțiuni ghitaristice”, de-a
dreptul juvenile, emanând energii pozitive. Philip
Catherine și-a dezvoltat o capacitate specială de a
istorisi prin intermediul ghitarei. Frazarea sa speci-
fică e una confesivă, ca într-un limbaj nemaiauzit.
Narațiunile abundă în delectabile înflorituri, însă
ideile principale sunt forjate cu migala unui orfe-
vru. Ritmicienii săi îl susțin cu discreție: excelentul
contrabasist Philippe Aerts și junele Antoine Pierre,
baterist capabil să obțină maximum de efecacitate
cu minimum de investiție energetică. Nici nu se pu-
tea un spectacol mai demn de nobilele idealuri ale
jazzului decât cel oferit nouă de trio-ul belgian. Un
final de neuitat, elogiat ca atare și de infatigabilul
prezentator Florian Lungu.
■
32
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
teatru
O retrospectivă teatrală
■ Claudiu Groza
Un fel de compresie paroxistică a timpului,
ca și multiplele deplasări prin țară - în
care, indiferent cu ce călătorești duratele
se dilată, marcând, astfel, un paradox temporal
național - m-au făcut să amân comentarea a două
festivaluri la care revin acum, pentru a consemna
succint punctele lor de rezistență în 2017. E un
scrupul de istoric teatral, aproape, deși spectaco-
lele la care mă refer - o parte din ele, măcar - se
joacă încă și merită „vânate” de spectatori.
Bacău Fest Monodrame e noua titulatură
a consacratei public „Gala Star”, festivalul or-
ganizat de Teatrul Municipal „Bacovia”. Și anul
acesta, competiția a inclus one person show-uri
- asta e marca evenimentului băcăuan - alături
de spectacole-lectură și recitaluri extraordinare
memorabile.
În sejurul meu festivalier am izbutit să văd
doar... competitoarele, și nici acelea pe toate. În
concurs au fost prezenți doi actori și cinci actri-
țe. Andreea Darie a reușit să redea dramatismul
traumatic în Două piese cu o femeie, după Franz
Xaver Kroetz, în ciuda unei puneri în scenă ni-
țel prea burgheze a lui Ion Mircioagă (Teatrul 7,
Iași), care denatura oarecum portretul caractero-
logic al eroinei. Iulia Verdeș a compus un soi de
thriller învăpăiat prin energia cu care și-a susți-
nut partitura din Before breakfast după O’Neill
(r. Constantin Florescu, Teatrul Municipal Ariel,
Râmnicu Vâlcea) - cu un focus bun, dar și cu
anumite stridențe. Nu mai puțin energică, deși cu
un deficit de ambitus vocal, s-a dovedit Simona
Codreanu (Târgu Mureș) într-un recital bine
adaptat pe club: Gări înlăcrimate, un colaj din
Cehov regizat de Nicoleta Dănilă. Menționez și
numele celorlalți concurenți: Valentina Zaharia
(care a și câștigat trofeul), Ada Lupu, Ali Deac
și Alex Buescu, pentru a conchide că și anul ăsta
competiția festivalului băcăuan a reunit tineri
actori cu bună experiență scenică și un parcurs
profesional deja remarcabil.
Obsesii
Programul a inclus și recitaluri și spectacole
invitate, după tradiția deja consacrată.
Cu un trac vizibil, actrița Denise Ababei
de la Teatrul „Bacovia” a reușit să dea veridi-
citate, pregnanță și versatilitate personajului
din Știu că nu asta vrei să auzi după Carmen
Dominte. Textul redă confesiunea unei adoles-
cente în ultimii ani dinainte de 1989 și are un
aer ușor obosit, de deja-vu prin scriitura cu ac-
cente proaspete pe alocuri dar minată de clișee
dramaturgice. Totuși, regizoarea Irina Crăiță-
Mândră a imprimat un ritm bun spectacolului,
dându-i dinamica necesară, iar Denise Ababei
a jucat cu convingătoare naturalețe și anduran-
ță fizică.
Emil Boroghină a fost una din personalități-
le teatrale prezente la Bacău Fest Monodrame,
cu un rafinat și admirabil recital Berenger,
după Eugene Ionesco, în regia Alinei Hiristea
(Teatrul Național Craiova). Spectacolul are un
scenariu inspirat compus, care conturează, din
„fărâme” monologale, portretul atipicului erou
ionescian. Cu o știință fermecătoare a „prefa-
cerii” scenice și o interiorizare plină de miez a
personajului său, Boroghină a construit un re-
cital impecabil, cu alternanțe de dramatism și
poezie, de speranță și deznădejde, exact în spi-
rit berengerian.
Scriam recent despre o foarte bună premie-
ră de comedie de la „Nottara”, în regia lui Felix
Alexa. Realizez acum că flerul comic al regizo-
rului s-a exersat nu demult și cu Ursul, după
Cehov, montat la Teatrul de Stat Constanța și
jucat cu un meritat succes de public la Bacău.
Alexa pune într-o cheie potrivit și savuros gro-
tescă povestea văduvei habotnice și a moșierului
necioplit, sfârșită ca o idilă. În spectacolul con-
stănțean, Dana Dumitrescu interpretează perso-
najul feminin cu un „fior” de doliu ce o trans-
formă într-o parodică eroină de tragedie, spre
hohotul de râs al spectatorului. Evident teatrală,
patetic-serafică, ea devine brusc femeie dintr-o
bucată, energic-brutală, pragmatică, la întâlnirea
cu moșierul-creditor jucat de Marius Bodochi -
acesta cu un amestec de bădărănie, bonton, per-
siflaj masculin și poftă de flirt, la fel de amuzant.
Iureșul dialogului celor doi este secondat cu bună
articulare de detalii și ipostaze scenice de Marian
Adochiței, astfel că Ursul devine, sub bagheta
inspirată a lui Alexa, o comedie excelentă, bine
dozată și bine prizată de spectatori.
Cel mai copleșitor spectacol de la Bacău Fest
Monodrame 2017 a fost, de bună seamă, un one
woman show: Obsesii, un scenariu de Claudiu
Sfirschi-Lăudat după Margarita Karapanou, în
regia lui Yannis Paraskevopoulos și interpreta-
rea magistrală a Ceraselei Iosifescu (ARCUB,
București).
Cu o frisonantă exprimare a traumei și o ui-
mitoare abstractizare a jocului scenic, Cerasela
Iosifescu întruchipează fluidul parcurs între fan-
tasme și luciditate al unei eroine scufundate în
magma psihozei. Aproape nemișcată pe scenă,
cu o economie impresionantă de gesturi, bazân-
du-se pe o expresie corporală exemplar-interiori-
zată, actrița a reușit să transmită perfect angre-
najul de anxietate, deznădejde, speranță, derută,
abandon, într-un spectacol care te ține cu su-
fletul la gură și-ți eliberează empatia. Un recital
actoricesc splendid, bazat pe un text cu scriitură
admirabilă și cu o regie discretă și foarte acută,
totodată. Un spectacol de ne-ratat.
Iar Bacău Fest Monodrame nu trebuie decât să
aducă laolaltă astfel de recitaluri exemplare pen-
tru a stârni oricărui actor pofta de a-și focaliza
energia în felul ăsta incandescent...
TESZT. O bună parte din spectacolele jucate
în festivalul organizat de Teatrul Maghiar de Stat
„Csiky Gergely” din Timișoara au fost tot one
person show-uri, subsumate, evident, profilului
experimental și euro-regional al evenimentului.
Anul acesta, selecția mi s-a părut mai diversă,
mai generoasă în a releva direcții artistice (în
grade variabile de calitate, firește), deși am par-
ticipat la TESZT doar în ultimele zile, astfel că
experiența directă mi-e oarecum limitată.
Primele trei producții pe care le-am urmărit
au fost one woman show-uri, fiecare cu gradul său
de inedit, de căutare, de experiment.
Forecasting (1er Stratageme, Croația/Franța,
text și regie Giuseppe Chico și Barbara Matijevic
- aceasta și jucând) tentează un soi de simbioză
(melo)dramatică între actant și noua tehnologie.
„Cuplată” aproape organic la un laptop care ru-
lează diverse filmulețe, actrița transformă apara-
tul într-o prelungire nu doar a personalității sale,
ci chiar a corporalității proprii. Impecabilă și
surprinzătoare a fost sincronizarea interpretei cu
imaginea, până la anihilarea convenției tehnice
(momentul în care ea linge degetele unui picior
feminin proiectat pe monitor, parodiind o scenă
erotică, e năucitor de fizic, în pofida interfeței
virtuale evidente).
Tot o sincronizare, dar cu un fel de partitură
grafică video-proiectată, a operat Lisa Verbelen
în spectacolul său One (BOG, Olanda, regie fi-
nală Judith de Joode). One e un concert, un re-
cital vocal-vizual, aș spune, cu un grad destul de
mare de abstracțiune matematică și conceptua-
lă, construit cu o ingenioasă geometrie, dar care
presupune un efort de aderență a privitorului.
Partitura e însă susținută cu destulă alertețe pen-
tru a menține trează curiozitatea, iar fluxul grafic
asigură dinamica vizuală.
O
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
33
o
Un construct eseistic minimalist a fost Situație
cu brațul întins (Hauptaktion, Germania, regia
Oliver Zahn), o conferință de istoria artei des-
pre originea, ipostazele și utilizările salutului cu
mâna dreaptă întinsă de-a lungul istoriei. Cu un
discurs rostit de o voce din off (Helmut Becker) și
o interpretă (Sara Tamburini) ce deambulează în
diverse puncte ale scenei, cu brațul ridicat, spec-
tacolul a părut la început simplă paradă calofilă.
Pe măsură însă ce efortul actriței devenea vizibil,
transmițând o anume angoasă empatică spec-
tatorilor, Situație... a căpătat o netă greutate de
semnificație, un tâlc plin de substanță ideologică.
Vreau să remarc virtuozitatea disciplinată a
celor trei actrițe, care s-au adaptat perfect aces-
tor discursuri scenice tehnologizate.
Într-un registru cu totul diferit, incantato-
riu, având ceva dintr-o celebrare tragică, im-
nică, a fost Kater i Rades. Naufragiul (Teatrul
Koreja, Italia, regia Salvatore Tramacere). O
montare aparte, de teatru-operă, cu un libret de
Alessandro Leogrande pe muzica formidabilă a
lui Admir Shkurtaj, care combină teme și moti-
ve originale, într-o partitură tipic contempora-
nă, cu melodii polifonice tradiționale albaneze,
interpretate de rapsozi populari.
Kater i Rades. Naufragiul este o comemora-
re artistică a unei catastrofe maritime din 1997,
care a dus la moartea a 81 de migranți albanezi.
Spectacolul este construit de Tramacere ca
un parcurs hieratic, în penumbră, cu voci care
incantează, coruri sonore și o mișcare scenică
cu amplitudine tehnică, decoruri-platformă,
o dinamică unduitoare dar monumentală, iar
combinația de muzică și joc scenic dă întreaga
măsură a acestei celebrări emoționante, de o
profundă și acută umanitate.
Kater i Rades. Naufragiul e un fel de bocet
arhetipal pentru toți cei ce au murit fără vină;
spectacolul de la Lecce depășește condiția de
frescă a evenimentului și devine o matrice ar-
tistică impresionantă, mai ales în contextul ex-
trem-contemporan.
Nu mai puțin emblematică pentru o subli-
mare semantică ce potențează savoarea scenică
a fost producția teatrului-gazdă: Sonet 66 după
Shakespeare, în regia lui Kokan Mladenovici,
în care joacă practic toată trupa de la „Csiky
Gergely”. Nu văzusem acest spectacol la premi-
era sa, așa că l-am descoperit cu încântare în at-
mosfera de la TESZT, unde s-a integrat perfect,
prin amestecul de rigoare și „deșucheală”, de în-
verșunare și dezmăț ludic, de statement politic
și rafinerie estetică pe care-l decelezi din mo-
mentele sale. O combinație de actorie, coregra-
fie, cântec, acrobație, un melanj de semne ce duc
cu gândul la pânzele tenebros-carnavalești ale
maeștrilor medievali, cu aceeași apetență pen-
tru detaliul grotesc, dublat însă aici de o certă
vocație ludică - regizorală și actoricească - fac
din Sonet 66 unul din cele mai zguduitor-umane
și inovativ-artistice spectacole din ultima peri-
oadă.
Festivalul s-a încheiat cu un concert - spec-
tacol în sine - al unui neconvențional perfomer
bulgar, Ivo Dimcev, care și-a cântat propriile
compoziții din spectacole. Histrion desăvârșit
- în cel mai bun sens al cuvântului - actorul,
compozitorul, cântărețul, entertainerul bulgar a
marcat cum nu se poate mai bine amprenta din
acest an a Festivalului TESZT: un festival plin
de curaj.
■
Mituri teatrale citadine
■ Claudiu Groza
Miturile Cetății”, festivalul găzduit la sfâr-
șit de iunie de Teatrul de Stat din Con-
stanța, și-a păstrat și la a doua ediție,
profilul distinct în piesajul indigen, ca și diversitatea
programului. Anul acesta dimensiunea internațio-
nală s-a lărgit, incluzând invitați din Coreea de Sud,
SUA, Franța, Italia, Serbia și Bulgaria; nucleul estetic
al festivalului a fost potențat de celebrarea poetului
Ovidiu - care a prilejuit prezentarea la Constanța, în
spațiul inedit al portului maritim, a amplei producții
Metamorfoze, în regia lui Silviu Purcărete, în timp ce
la Edificiul cu Mozaic aceleași Metamorfoze s-au ju-
cat în versiunea de scenă a lui Fabio Tolledi Astragali
(Italia). Programul dens și generos a inclus spectacole
pentru copii, reprezentații în aer liber - cu aceeași ex-
traordinară participare a publicului pe care o remar-
cam anul trecut - și montări din cele mai variate, de
la parabole politice la musicaluri, de la piese de Sha-
kespeare la dramatizări din Zorba etc.
Miturile Cetății s-a deschis cu o foarte recentă
producție constănțeană: Eutopia după Aristofan, în
regia lui Yannis Margaritis. Un spectacol extrem de
ambițios, mai ales prin scenariul său, care colează
fragmente din cinci piese ale comediografului grec,
de la Adunarea femeilor sau Pacea la Aharnienii,
Lysistrata și Plutos. Rezultă un scenariu amplu, care
duce la un spectacol de două ore și jumătate, cu sec-
vențe bine articulate fiecare, surprinzând exact acel
amestec de satiră socială și parabolă tipic aristofani-
an. Spectacolul are însă un deficit de coerență ca în-
treg, chiar și pentru specialiști, trecerea de la o scenă
(piesă) la alta inducând o senzație de derută la spec-
tatori, prin multiplicarea incontrolabilă a intrigii(lor).
Totodată, durata sa este un handicap; o mai mare su-
plețe a reprezentației, cu eliminarea unor interludii și
reducerea la maximum două ore nu ar fi făcut decât
să ajute montarea.
Dincolo de aceste observații ce privesc aproa-
pe exclusiv concepția regizorală - de lăudat, altfel,
pentru că decelează foarte acut tăioasa „doctrină” a
lui Aristofan, valabilă și în lumea contemporană -,
Eutopia este un spectacol care pune foarte bine în
valoare trupa Teatrului de Stat din Constanța, fieca-
re actor având o partitură prin care să se poată pune
în valoare scenic. Scenografia Carmencitei Brojboiu
- cu structuri de decor eficiente și costume fante-
zist-inspirat-antice, pline de culoare -, coregrafia lui
Eddie Lame și muzica lui Dimitris Ikonomakis - cu
momente corale ce fac din spectacol un cvasi-musi-
cal - au dat ocazia interpreților să-și demonstreze
abilități artistice diverse.
I-am remarcat, pentru felul în care au dat pregnan-
ță ori cel puțin contur rolurilor, pe Cosmin Mihale,
Adrian Dumitrescu, Nina Udrescu, Mirela Pană,
Liviu Manolache, Nicodim Ungureanu - dintr-o dis-
tribuție amplă, cu numeroase secvențe de grup, sem-
nificative pentru derularea reprezentației.
Eutopia este un spectacol ambițios și reușit, dinco-
lo de diluția sa cronologică, în care se vede o trupă su-
dată, cu un potențial remarcabil, demn de exploatat.
Foarte stranie - nu am alt cuvânt la îndemână pen-
tru a defini senzația pe care am avut-o - a fost pro-
ducția sud-coreeană cu Oedip - cei care vor să vadă
(Compania de Teatru Nolddang, Seul). Spectacolul
regizat de Zina Choi a combinat un registru hieratic,
simbolic, cu un altul precipitat, sacadat, cvasi-repor-
tericesc, transformând mitul oedipian într-o parabolă
a adevărului și ocultării sale în lumea contemporană.
Interesant spațiul de joc, configurat astfel încât spec-
tatorii să fie mereu un fel de comunitate în mijlocul
căreia se petrec evenimentele.
Excelent a reușit regizorul Vlad Cristache să
transmită anxietatea și iritarea prin Oleanna de
David Mamet (Centrul Cultural „Jean Bart”, Tulcea).
Textul lui Mamet, destul de uscat și cam tezist arti-
culat, abordează teme precum corectitudinea po-
litică și eșecul comunicării contemporane prin in-
termediul unui conflict „sexual” dintre un profesor
neatent și o studentă habotnică. Ambele personaje
sunt conturate destul de schematic, iar dialogul este
neverosimil-arid, ceea ce stârnește scrâșnetele privi-
torului. Spectacolul provoacă un soi de paroxism al
bunului-simț, senzație perfect dozată aici și prin jo-
cul impecabil al lui Cristian Naum și mai ales al Irinei
Naum, a cărei interpretare te face să frisonezi fizic. O
producție notabilă a unui teatru încă discret, dar cu
un parcurs de viitor.
Foarte... vișniecian și cu un remarcabil simț her-
meneutic mi s-a părut Istoria comunismului povestită
pentru bolnavii mintal de Matei Vișniec, montată de
Zoltan Balazs la Trap Door Theater din Chicago. Un
spectacol de mare alertețe, cu o derulare absurd-gim-
nastică, un tempo foarte dinamic, extrem de inspirat,
în formatul căruia se derulează textul uneori eseistic,
foarte particular ca atmosferă și experiențe narate.
Discursul cu tentă de satiră ideologică devine accesi-
bil, în felul ăsta și cu ajutorul unui decor modular mo-
bil, care accentuează senzația de univers cu muchii
mereu schimbătoare, oricărui privitor, indiferent de
cultura sa politică. De altfel, asta mi s-a părut calitatea
esențială a spectacolului, deși au fost la noi specialiști
care au acuzat „stridența” sa. Știind însă că actorii de
la Trap Door au o experiență semnificativă în drama-
turgia lui Vișniec și o capacitate uimitoare - dată și de
biografiile lor europene - de a-l face pe dramaturg ac-
cesibil unui auditoriu cu alte valori și repere culturale,
nu am făcut decât să aplaud cu real entuziasm și acest
spectacol admirabil prin prospețimea și relevanța sa.
Bravo Simina Contraș, Michael Garvey, Beata Pilch,
Dennis Bisto, Pavi Proczo, Ann Sonneville!
Un alt tânăr regizor, Eugen Gyemant, a pus în
valoare o trupă aflată, cert, într-un reviriment de
formă profesională prin Visul unei nopți de vară de
Shakespeare (Teatrul „Fani Tardini”, Galați). O mon-
tare onestă, care mizează corect pe oferta savurosului
text, cu o regie inteligentă, deloc orgolioasă, care în-
găduie fiecărui actor să-și exhibe personalitatea, după
puteri. Spectacolul este agreabil, amuzant, bine lucrat
și bine jucat, extrem de plăcut de public, dar totodată
e și un fel de fișă de temperatură a companiei gălățe-
ne. Am văzut actori cu șarm și personalitate (mai ales
cei din scenele cu meșterii - foarte zemoase în orice
montare cu textul ăsta), am văzut actori cu ezitări vo-
cale de corectat sau cu variații de tonus scenic - dar, în
ansamblu, e clar că, prin câteva workshop-uri și lucrul
cu regizori-antrenori trupa de la „Fani Tardini” poate
să revină în prim-plan.
Am comentat doar o mică parte din producțiile
reunite la Festivalul „Miturile Cetății” - constat la fi-
nal, surprins încă o dată de bogăția programului. Și
nu pot decât să conchid că evenimentul organizat de
Teatrul de Stat din Constanța are un ritm așa de im-
presionant de dezvoltare - să nu uităm că e abia ediția
a doua - nu doar din dorința Danei Dumitrescu și a
echipei sale, ci și pentru că la țărmul mării, vara, tea-
trul se joacă bine.
■
34
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
Urmare din pagina 36
Contraimpresionism
Eniko Gyenge, Ovidiu Petca, Peter Kecskes și Âgnes Haâsz la Galeria MET din Budapesta (6 iunie 2017).
În tablourile mai noi ale lui Ovidiu Petca ne con-
fruntăm cu prezența unei metaimagini în care, din
punct de vedere ontologic nimic nu-i ceea ce pare,
eternitatea perforează compoziția geometrică, re-
prezentarea artistică suferă o deteriorare digitală,
ca atare abstracțiunea se poate pune între ghilimele,
ca și cum artistul ar avea intenția să comunice mai
mult, mult peste capacitatea comunicativă a imagi-
nii. Spre norocul artistului, pentru că prin asta nu se
închide într-un mediu saturno-demiurgic peste spa-
țiu și timp, tablourile devenind transparente, pluti-
toare, destrămând sistemele false de coordonate,
momente ale decadenței. În spatele temelor aparent
simple și impresiilor artistul abordează teme funda-
mentale, deoarece nu este restricționat de materie
sau de binecunoscutele „deprinderi profesionale”.
Această perspectivă îl înalță la nivelul imaginarului,
unde se poate mișca liber între interogațiile specta-
culare, contradicțiile metafizice fiind rezolvate cu
mijloace poetice.
O altă problematică fundamentală în această co-
nexiune este legată de sacru, respectiv de profan în
reprezentare, problematică neunivocă în spirituali-
tatea avangardei nici în starea ulterioară postmoder-
nismului. Dacă discursul hegelian, este inspirat de
la bun început, de hermetism și de alchimie, cel ar-
tistic se subordonează religiozității, deoarece poartă
în sine concentricitatea ideilor1. Fiind un criteriu
mai puțin criptat al artei occidentale, acest lucru
se revelează ca o unitate formală închisă, deasupra
formei. Totodată, acesta nu este în niciun fel un cri-
teriu ascuns al definiției moderne a operei de artă
din occident, a unei unități formale dincolo de for-
mă. Mișcarea imaginală este forța motrice nevăzută,
dar importantă și în sistemul hegelian, instrumentul
esențial în atingerea perfecțiunii ideatice2.
În opera de artă, supraforma constituie o parti-
cularitate imaginală care - de exemplu în viziunea
creștină ortodoxă - poate stăpâni energia providen-
țială în mod voluptuos și obiectiv, astfel că artistul
are posibilitatea de a intra într-o relație directă cu
dynamis-ul divin. De fapt este vorba de o formu-
lă analogă3 cu metafizica luminii, reprezentată de
școala iluministă persană Suhrawardi, într-o altă
formulare fiind vorba de alfa și omega a teoriei lu-
minii și a culorii într-o interpretare alchimistă.
Ovidiu Petca eliberează acest spectacol și ne per-
mite să ne apropiem, să vedem ceea ce este ascuns.
Titlul expoziției, reinterpretat de mine, în mod direct
și provocator - Contraimpresii, contraimpresionism
- vrea să sugereze că artistul introduce diferitele ele-
mente spectaculoase în propria sa realitate imagina-
ră, fiind în opoziție cu impresia comună și cu opinia
publică, cu „realitatea consensuală”. Depășirea im-
presionismului disprețuit de Duchamp ca o pictură
retinală a fost un moment crucial al modernismului,
deoarece arta conceptuală, arta minimală, tendințe-
le abstracte, dar chiar și pop art s-au bazat pe această
comprehensiune. Chiar și la Duchamp - precum și
la Max Ernst, Vasili Kandinsky, Mark Rothko ori la
Anselm Kifer, ca să amintesc în mod deliberat artiști
cu temperament, stil și concepție diferite - se poate
urmări în mod concret o inspirație transcendentală
în demersul creativ4.
Rămânând în zona concretului, aș aminti activi-
tatea remarcabilă ca organizator artistic a lui Ovidiu
Petca: a condus Bienala Internațională de Grafică
Mică din Cluj (1997-2005), este curatorul expoziții-
lor internaționale anuale de grafică Tribuna Graphic
organizate începând din anul 2010. Participările sale
la expoziții au fost răsplătite de numeroase premii
naționale și internaționale. Experimentând și apli-
când toate mijloacele media - fie grafică tradiționa-
lă, fie electrografia, ex libris sau mail art - artistul
le stăpânește cu siguranță. Procesul continuă, noile
provocări l-au întinerit, artistul a prins un nou elan
și se pare că a găsit drumul cel bun.
Traducere de
Petre Kimpian
Note
1.	Vezi Glenn Alexander Magee: Hegel and the Hermetic
Tradition, Cornell University Press, Ithaca and London,
2001
2.	Această tematică este dezvoltată de Jennifer Ann Bates
în cartea sa, Hegel’s Theory of Imagination (SUNY Press,
2004)
3.	După părerea noastră, în această privință opera lui
Henry Corbin este cea mai importantă.
4.	John F. Moffit a încercat să comenteze ermetismul ope-
rei lui Duchamp, la Kandinsky este binecunoscută inspi-
rația teozofică, este cunoscută și preocuparea cabalistică
a lui Mark Rothko, printre altele chiar în interpretarea lui
Elliot R. Wolfson, precum și volumul lui M.E. Warlick
despre alchimismul lui Max Ernst
■
Ovidiu Petca Contraimpresii VIII (2015), artă digitală
Ovidiu Petca	Contraimpresii XXIX (2015), artă digitală
TRIBUNA • NR. 358 • 1-15 august 2017
35
sumar
editorial
Mircea Arman
De la Sf. Augustin la Renaștere (V)	3
in memoriam
Ștefan Manasia
La plecare. Despre Radu Niciporuc	4
cărți în actualitate
Adrian Țion
Irina Lazăr sau poezia tăioasă	6
luliu Pârvu
Perpessicius într-o nouă interpretare critică 7
comentarii
Geo Vasile
Mihai Eminescu: apriorism vs. empirism	9
traduceri
Mihai Eminescu (1850-1889)	10
memoria literară
Constantin Cubleșan
Memorii, amintiri, confesiuni (Ana Blandiana) 11
poezia
Ion Cristofor	13
Monica Ioana Gugura	14
proza
Radu Părpăuță	15
Nicolae Sârbu	17
eseu
Marin Iancu
Moromete și ai săi	18
interviu
de vorbă cu poeta Nuța Crăciun (Spania)
„Departe de țară, îmi simt mereu toate dorurile la
pândă și-mi doresc să mă întorc la căsuța mea” 20
diagnoze
Andrei Marga
Teorie și praxis. Actualizarea unei vechi relații	22
arte
Silvia Suciu
Oare de ce toată lumea e atât de drăguță ?	25
tale quale
Vasile Zecheru
Nemurirea	26
religie
Nicolae Turcan
Sfinți și sfințenie la Cioran	28
simptome
Otilia Țigănaș
Oamenii aceia din televizor	29
remember cinematografic
Ioan Meghea
Tinerețea. A mea, a ta, a lor...	30
showmustgoon
Oana Pughineanu
Amintiri dintr-o paralizie. Despre peștele de sticlă 30
muzica
Virgil Mihaiu
Samfest Jazz 2017
Când jazzul revine la Satu Mare	31
teatru
Claudiu Groza
O retrospectivă teatrală	33
Claudiu Groza
Mituri teatrale citadine	34
plastica
Peter Kecskes
Contraimpresionism	36
plastica	
Contraimpresionism
	Peter Kecskes
Se poate găsi oare în era noastră digitală acel
punct imaginar prin care lumea poate fi în-
toarsă și văzută pe dos? Unde este oare acel
punct crucial, acea piatră de temelie a lumii, care
prin deplasarea sa, așează privitorul într-o nouă per-
spectivă? Unde sunt, dacă sunt, punctele de referință
în aceste cercuri ale devenirii? Întrebări peste între-
bări, care sfârșesc în semne de întrebare...
Azi, în lumea inconsistentă, paraconsistentă a
logicii contraintuitive chiar și arta se trasformă, nu
poate evita întrebările puse diferit și autoșovăirea,
pornind de la întrebările presocratice fundamenta-
le. Pentru că tocmai atunci și acolo au fost formulate
aceste întrebări, la care chiar și știința contemporană
ne dă răspunsuri bâlbâite, cvasi-neoplatoniene, me-
tafizice experimentale. În această privință cărările
artei poetice, științei și artelor vizuale sunt interco-
nectate.
În lumea virtuală a digitalizării este ușor să cău-
tăm paradisuri aproximative, să formulăm răspun-
suri prestabilite, însă ar fi o eroare, o greșeală meta-
fizică, pentru că realitatea discretă a demiurgului nu
poate fi confundată cu starea de eliberare. Vâltoarea
samsarică a eternității nu poate fi confundată cu
infinitatea dumnezeiască. Maimuța lui Dumnezeu
se pierde în a se juca, confundând diferitele nivele
de existență, amestecând potențialul vizibil cu ine-
fabilul, cu nonfigurativul. De fapt este vorba despre
acest paradox imagistic în care afirmația apofatică,
reprezentarea, etapele abstracției vor fi nevoite să se
confrunte cu negarea catafatică, adică cu teologia
negativă, iar toate acestea trebuie depășite de sinteza
lor dincolo chiar de negația „noilor afirmații”, din
care se va naște un nou tip imagistic și care în același
timp va putea avea trimiteri către budhismul orien-
tal, și anume la filozofia școlii Madhyamaka.
Continuarea în pagina 35
Ovidiu Petca	Contraimpresii XX (2015), artă digitală
ABONAMENTE
Prin toate oficiile poștale din țară, revista având codul 19232 în catalogul Poștei Române sau Cu ri-
dicare de la redacție: 24 lei - trimestru, 48 lei - semestru, 96 lei - un an Cu expediere la domici-
liu: 33 lei - trimestru, 66 lei - semestru, 132 lei - un an. Persoanele interesate sunt rugate să achi-
te suma corespunzătoare la sediul redacției (Cluj-Napoca, str. Universității nr. 1) sau să o expedieze
prin mandat poștal la adresa: Revista de cultură Tribuna, cont nr. R057TREZ21621G335100xxxx
B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.
Tipar executat la Imprimeria Ardealul,
Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.
Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.