Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 295 Consiliul Județean Cluj Director fondator: Ioan Slavici Revistă de cultură • serie nouă • anul XIII • 16-31 decembrie 2014 4 lei Remus Folto° Eminescu °i platonismul Poeme de Marian Hotca Nicolae Goje Muzica Retrospectiva 2014 Ilustrația numărului: Suzana Fântânariu - Expoziție la Muzeul Revoluției din Timi°oara -(J>- Black PANTONE Black Pantone 253 U TRIBUNA Director fondator: Ioan Slavici (1884) Publicație bilunară care apare sub egida Consiliului Județean Cluj Consiliul consultativ al revistei de cultură Tribuna: Constantin Barbu Alexandru Boboc Nicolae Breban Victor Gaetan Nicolae Iliescu Andrei Marga Eugen Mihăescu Vasile Muscă Mircea Muthu D.R. Popescu Irinel Popescu Marius Porumb Petru Romo°an Gh. Vlăduțescu Grigore Zanc Redacția: Mircea Arman (manager) Claudiu Groza (redactor °ef adjunct) loan-Pavel Azap atefan Manasia Oana Pughineanu Ovidiu Petca (secretar tehnic de redacție) Aurica Tothăzan Maria Georgeta Marc Tehnoredactare: Virgil Mle°niță Colaționare °i supervizare: L.G. Ilea Redacția °i administrația: 400091 Cluj-Napoca, str. Universității nr. 1 Tel. (0264) 59.14.98 Fax (0264) 59.14.97 E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro ISSN 1223-8546 Responsabilitatea asupra conținutului textelor revine în întregime autorilor Pe copertă: Suzana Fântânariu fragment din expoziția 89 din ucă la Muzeului Revoluției din Timi°oara Regulamentul Concursului de debut al Editurii „Caiete Silvane” Editura Caiete Silvane, editura Centrului de Cultură °i Artă al Județului Sălaj, instituție a Consiliului Județean Sălaj, organizează concursul anual de debut, ediția 2015, cuprinzând urmă- toarele secțiuni: Poezie; Proză; Critică °i istorie literară; Eseu. Manuscrisele, în limba română, participante la concurs vor fi expediate, cel târziu până în 15 februarie 2015, în format electronic (pdf sau doc) pe adresele caietesilvane@yahoo.com sau office@caietesilvane.ro sau prin po°tă, în format printat, însoțite de varianta în format electronic, la adresa Centrul de Cultură °i Artă al Județului Sălaj, Zalău, Piața 1 Decembrie 1918, nr. 11 (cu mențiunea pe plic pentru Concursul de debut al Editurii „Caiete Silvane"). Conferință în China În zilele de 6-9 decembrie 2014, Andrei Marga participă la reuniunea internațională consacrată consolidării prezenței culturale chineze în lume, ce are loc la Xiamen (China). În cadrul reuniunii, profesorul clujean va susține conferința „Acțiunile °i statusul institutelor Confucius în diferite țări". Andrei Marga are un Manuscrisele trebuie să aibă: cele de poezie, maxim 50 de pagini (format A4, corp de literă 12), cele de proză/ critică literară/istorie liter- ară, maxim 400.000 de semne, iar cele de eseu maxim 300.000 de semne. Lucrările declarate câ°tigătoare (de un juriu for- mat din personalități ale lumii literare) vor fi anunțate la Zilele revistei „Caiete Silvane" (mar- tie 2015) °i vor fi publicate la Editura „Caiete Silvane" până la ediția următoare a Zilelor menționate. Sunt acceptate °i manuscrise ale autorilor care au fost inclu°i anterior în antologii sau au publicat în volume colective. Premiile concursului constau exclusiv în publi- carea volumelor (la cele patru categorii mențion- ate). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Relatii suplimentare pot fi obtinute la telefon 0724570646 sau prin email la adresele: caiete- silvane@yahoo.com; office@caietesilvane.ro. mandat reînnoit de consultant al rețelei internaționale a institutelor Confucius °i a participat, în august 2014, la reuniunea de la Changchung (China), care a hotărît construirea „Institutelor Confucius Model" în diferite țări. Andrei Marga funționează drept consultant °i expert al unor instituții din Germania, Vatican, china °i din alte țări. 2 TRIBUNA • nr. 295^ 16-31 decembrie 2014 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U editorial Eminescu °i platonismul Remus Folto° Nu este u°or de crezut că se mai poate spune ceva despre Eminescu °i influențele filosofice care l-au marcat de-a lungul bulversantei sale ascensiuni spre un luceafăr de pe bolta sa înstelată. Cartea Rosei del Conte, Eminescu sau despre absolut, spune foarte multe despre influențele filosofice în opera lui Eminescu °i le tratează sistematic °i exhaustiv încercând să lămurească pentru prima dată un conglomerat de idei °i concepții care, luate împreună, în forma operei eminesciene, magnetizează °i fascinează în acela°i timp lectorul. Platonismul lui Eminescu, uneori evident, alteori voalat, este cel care ne-a atras atenția din mulțimea de influențe °i ne- am oprit, pentru început, acolo unde era el mai evident, în poemul Demonism: „O raclă mare-i lumea. Stelele-s cuie/ Bătute-n ea °i soarele-i fereastra/ La temnința vieții". Analogia de factură platonică între corp °i mormânt (soma - sema) se extinde de la corp la întreaga lume ce devine o imensă raclă din care nu te gânde°ti decât să evadezi ca dintr-o temniță, iar soarele platonic (metaforă platoniciană pentru principiul inteligibil), prezent atât de des în poemele eminesciene, devine o fereastră ca de ie°ire din pe°tera „sensibilă" spre lumina „inteligibilă" dinafară. (La Platon „sensibil" înseamnă perisabil, trecător, vremelnic, schimbător, vizibil, iar „inteligibil" înseamnă durabil, statornic, etern, imuabil °i invizibil. Cele două lumi, sensibilul °i inteligibilul, corespund celor două forme de cunoa°tere umane: prin simțuri °i prin intelect). Vorbeam despre lumina inteligibilului. Iată că ea apare mai departe în Demonism: „Lumina frînta numai dintr-o lume/ Unde-n loc de aer e un aur,/ Topit °i transparent, mirositor/ ai cald". Transparența aerului-aur vrea să redea, °i prin mirosul °i consistența calorică a lui, ceva din concretețea fără materialitate a lumii inteligibile unde - este sugerat chiar în aceste versuri - că totul este calitativ-pur, (°i chiar) deloc cantitativ. E o lume unde doar sufletul poate să se mi°te liber. Revenind la platonism, găsim tot în acela°i poem, că lumea sensibilă, fiind doar o copie imperfectă a lumii inteligibile, devine un loc în care imperfecțiunea °i răul sunt substanța viețiiapărând insistentîn orice manifestare a ei: „Impulsul prim/ La orice gînd, la ori°ice voință,/ La orice faptă-i răul." Avem pe de-o parte o lume perisabilă °i (de aceea)rea °i pe de alta, o lume eternă (°i de aceea) bună. Prima tinde firesc spre plentitudinea celei de-a doua, fără însă să poată să o atingă: „Efemeridele ce trec în vale/ Cântând, vuind, certându-se °i toate/ Aspirând la un lucru care-n veci/ Nu poate fi al lor - eternitatea". (O, te-nsenină, întunerec rece...). La fel se întâmplă în Luceafărul unde lumea trecătoare, efemeră, perisabilă (reprezentată de Cătălina), de°i tinde spre Eternitate (reprezentată de Luceafăr), nu o poate atinge. Cele două lumi sunt incompatibile. Dar să ne oprim mai în amănunt la Luceafărul °i să sesizăm un reziduu platonician evident. Modalitatea în care Luceafărul-prinț apare Cătălinei, adică modul cum Eternitatea devine, sau se mulează pe sensibil este acela al revelației platoniciene: adevărul atât de căutat în Dialoguri este lumina solară de la ie°irea din pe°tera mitică: „Venea plutind în adevăr/ Scăldat în foc de soare" sau aceea°i revelație la nivelul privirii: „Privirea ta mă arde". (Altă imagine în care soarele este legat de cunoa°tere o avem în Floare-albastră: „În zadar râuri de soare/ Grămăde°ti-n a ta gândire". Alt prilej cu care Eminescu vorbe°te despre lumină °i lume sensibilă este în Trecut-au anii: „Iar timpul cre°te-n urma mea... mă-ntunec". Cre°terea timpului, acumularea unui interval plin de suferințe, adică scufundarea în Sensibil este percepută ca o întunecare prin raport cu lumina Inteligibilului. În Luceafărul, mesajul între °i legătura dintre lumi există, însă incompatibilitatea dintre ele î°i spune, ca la Platon, cuvântul: „De°i vorbe°ti pe înțeles/ Eu nu te pot pricepe". Eternitatea, însă, e o atracție perpetuă; lumea suprasensibilă are o forță magnetică ce atrage constant lumea sensibilă tocmai pentru a-i da asemănare cu cea dintâi, ca în platonism (asemănare de factura celei dintre doi îndrăgostiți care se oglindesc unul în altul): „În veci îl voi iubi °i-n veci/ Va rămânea departe...". Tema eternității e mai prezentă în Luceafărul mai evident ca oriunde: „ai căi de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe" °i „Căci unde-ajunge nu-i hotar/ Nici ochi spre a cunoa°te/ °i vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se na°te". E vorba despre atracția magnetică cu care vidul Eternității ispite°te „vremea" care tinde să se „nască" în acel topos absorbitor: „Nu e nimic °i totu°i e/ O sete care-l soarbe/ E un adînc asemene/ Uitării celei oarbe". Această forță de atracție a Eternității explică asemănarea dintre cele două lumi. Suntem în mijlocul dinamicii participației platoniciene (methexis). „Uitarea cea oarbă" aminte°te de doctrina reminiscenței - care spune că sufletul uită, venind în lumea sensibilă, tot ce deținea în lumea ideilor, la fel cum în lumea ideilor pierde statutul existenței din lumea sensibilă. În altă ordine de idei, lumea sensibilă, la fel ca în budism, e doar o himeră, o părere, o imagine imperfectă °i vagă, proiectată pe un perete de pe°teră: „Căci e vis al neființei universul cel himeric" (Scrisoarea I) sau: „Cu un cântec de sirenă/ Lumea-ntinde lucii mreje" (Glossă). Ne oprim însă la un amănunt din Scrisoare: „Unul e în toți tot astfel precum unul e în toate". Eminescu spune aici, în alt plan al interpretării, că există un principiu care se poate recunoa°te în toți indivizii, de°i în versul următor restrânge sensul spunând: „De asupra tuturora se ridică cine poate". Principiul enunțat, cel al „numitorului comun", însă, rămâne valabil, °i noi credem că că pe Eminescu l-a luat gura pe dinainte °i ne-a vorbit despre Ideea platoniciană care subsumează în ea multiplul experienței de°i ea rămâne una °i aceea°i. Încă un motiv platonician ne mai atrage atenția în continuare: transgresarea lumii acesteia prin contemplarea frumosului, idee din Phaidos °i prezentă la Eminescu: „Dându-mi din ochiul tău senin/ O rază dinadins/ În calea timpilor ce vin/ O stea s-ar fi aprins." Frumusețea, imaterială dar consistentă ca raza, e capabilă să deturneze destinul. Iară°i, schimbând ordinea de idei, spunem că în toată opera lui Eminescu e răspândită °i ideea reîncarnării, tot de factură, să spunem, platoniciană. Oare nu Eminescu e acela care aseamănă de atîtea ori viața cu moartea: „Căci toți se nasc spre a muri/ ai mor spre a se na°te" (Luceafărul) sau „Chiar moartea însă°i e-o părere/ ai un vistiernic de vieți" (Cu mâne zilele-pi adaogi). Moartea e relativă, iar sufletul e nemuritor °i etern: „De-aceea zboare anu-acesta/ °i se cufunde în trecut/ Tu ai °i-acum comoara- ntreagă/ Ce-n suflet pururi ai avut". Sufletul, depozitar al comorii existenței, comoară prețioasă adusă din lumea ideilor, este acela care are în față: „De-a purure ziua de azi", căci este etern. Între Timp °i Eternitate, sufletul alege °i este întotdeauna ales - de Eternitate. Încercând să încheiem scurtul nostru excurs mai spunem doar că întreaga operă a lui Eminescu stă sub semnul scurgerii imuabile a timpului °i obsesiei depă°irii acestui fel de timp înspre Eternitate, obsesii care au dominat °i opera lui Platon, iar dacă acestea erau pentru Platon o „melete thanathos”, o pregătire pentru moarte (ceea ce înseamnă filosofia însă°i - la Platon), atunci Eminescu se întâlne°te negre°it cu filosoful antic când spune în Odă: „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată" °i mai ales atunci când spune ceva greu de înțeles: „pe mine mie redă-mă" - °i care s-ar traduce: „sufletul ce stă sub Timp trebuie să se întoarcă la sufletul ce stă sub Eternitate". ■ TRIBUNA • nr. 295^ 16-31 decembrie 2014 -(J)- Black Pantone 253 U cârpi în actualitate O poveste de dragoste în Ferentari Dorin Mure°an Adrian Schiop Soldatii. Poveste din Ferentari la°i, Editura Polirom, 2014, colecpia Top 10+, edipia a ll-a. Înainte de Soldatii. Poveste din Ferentari, roman apărut anul acesta la editura Polirom în colecpia Top 10+ (cu menpiunea că e vorba de o a doua edipie), Adrian Schiop a mai publicat două cărpi, pe bune/pe invers (2004) °i Zero grade Kelvin (2009), ambele la aceea°i editură. Interesant (nu °i inexplicabil) e faptul că prozatorul sibian nu se bucură de foarte multă celebritate, poate din pricina tentei autobiografice (de tipul autoficpiune) ce caracterizează subiectele tuturor acestor volume, sau poate din cauza stilului oarecum rudimentar, brut, voit colocvial, nu prea gustat de amatorii de finepuri. Nu mai pupin, sexualismul deviat, dublat de tu°ele de vulgaritate, altminteri fire°ti, pot explica cvasi- anonimatul romancierului. Să mai spunem că, de°i vânzările nu se ridică la nivelul unui Tele°pan (cine nu a auzit de Cimitirul?), critica de specialitate îl preferă de departe pe Schiop, dovadă °i continuitatea colaborării cu o editură de prestigiu. Privită de sus, povestea cărpii nu e prea com- plicată. Adrian, un doctorand ale cărui date biografice par a fi identice cu cele ale autorului, se implică într-o relapie sexuală cu un fost pu°căria°, Alberto. Asemenea unei femei care î°i vinde sexul, acesta din urmă profită nu doar de tânărul doctorand, ci °i de bursa acestuia, de°i, pe de altă parte, relapia celor doi nu este lipsită, în subsidiar, de oarecari sentimente puternice, chit că finalul abrupt, cu expedierea reciprocă a celor doi din bucla relapiei, pare să nu suspină această perspectivă. Povestea este relatată destul de galopant, cu pupine devieri de pe linia narapiunii spre a justifica aparipia meteorică a câtorva per- sonaje, iar felul în care naratorul î°i asumă întâm- plările, implicat-sentimental, face textul digerabil °i u°or credibil. Nota melancolică (izul melo- dramei casnice care este, de altfel, nucleul acestui roman) de la sfâr°itul cărpii poate dăuna sau poate ajuta povestea, depinde doar de gustul citi- torului. Privită de aproape, Soldatii?. lui Adrian Schiop aduce în prim plan două chestiuni contro- versate, una dintre ele mai ales în plan ideologic: homosexualitatea (un fel de heterosexualitate picantă, cu „intensităpi toxice" - vezi pag. 101), °i cadrul (sau topica) acpiunii. De fapt, întâia prob- lemă î°i găse°te în cea de-a doua (cartierul Ferentari, un spapiu rău famat, de°i aflat la două stapii de centrul Bucure°tiului) un cadru de desfă°urare prolific, atât în abordarea teoretică, cât °i în cea practică. amecheria este, aici, cuvân- tul cheie: „La fel ca °mecheria, homosexualitatea se tace °i se face" (pag. 26). A tăcea °i a face sunt două reguli fundamentale în Ferentari. Nota bene: ambele sunt acpiuni, de°i prima ar putea fi înpe- leasă mai degrabă ca inacpiune. Ea este, însă, aso- ciată „mersului pe burtă" °i constă în a nu-pi da numele real (plus a nu-pi arăta buletinul) °i a nu-pi da adresa (plus a nu-pi băga în casă „oameni cunoscupi la o bere") (pag. 37). Alberto cuprinde °i validează cele două prin- cipii enunpate. El este Ferentari-ul in persona: cei paisprezece ani de pu°cărie îl transformă într-un homosexual (de°i visează mereu la femei); „minci- una era parte din miezul intim °i cald al viepii lui °i al celor apropiapi" (pag. 88); în libertate, devine soldatul lui Borcan, un interlop de etnie romă; „oricum, pe fruntea lui [...] scria pu°cărie, acela era mediul de viapă la care se adaptase" (pag. 89). Alberto, întocmai ca topi ceilalpi soldapi, este cel care sucombă atunci când se izbe°te de realitate, este, prin excelenpă, inadaptatul care, pentru a supraviepui, are mereu nevoie de cineva (sau de ceva). Nevoia lui de intimitate pare paradoxală atunci când este raportată la prestanpa sa fizică. De°i este o matahală, un „pătrat", el cere, cu toată prezenpa lui, apropierea caldă a unui trup (nu neapărat a unei persoane). Admirabil mi s-a părut felul în care autorul a reu°it să redea acest paradox, punând în gura fostului pu°căria° nevoia sa de tandrepe: „nu mai pot să mă las de tine, m- am învăpat să mă iei în brape °i să-mi pui mâna pe pâpe, topi °i-au bătut joc de mine în afară de tine °i baba mea; am fost la curve, dar curvele nu mă lua în brape; am fost la pu°cărie, [.] °i în loc de vorbă bună zbang un pumn în cap că nu-i convenea ceva." (pag. 225). Soldatul, în cartea lui Schiop, este tipul indi- vidului angajat (de interlop) să tacă °i să facă, este cel care merge pe burtă în tran°eele Ferentari- ului, gata să apere interesele celui care îl întrepine; este, la o adică, un individ slab (de°i puternic masculinizat), neloial, cu un bun autocontrol, dar predispus dependenpelor (de la droguri la păcănele) °i mereu gata să-°i schimbe stăpânul în funcpie de propriile lui interese. Interlopul, pe de altă parte, este cel cu buzunarele pline de bani lichizi, avid de avere °i renume. Lumea interlopu- lui este colorată °i promovată de manele. Lăutarii sunt cei care imortalizează °i fac cunoscută „°mecheria °i potenpa financiară" (pag. 123) a interlopului. Însă, din romanul lui Schiop, reiese mai degrabă că interlopul este o prezenpă spec- trală în Ferentari. El este acea „forpă ocultă" a cartierului, pe care nu o vezi, dar ale cărei efecte le simpi din plin: „dacă vrei viapă în cartierul aces- ta, te faci că nu vezi ce se întâmplă °i mai ales nu întrebi nimic despre cea de-a treia prezenpă, ocultă - °i, dacă o pii a°a cu don’t ask don’t tell, prezenpa o să pi se reveleze singură, fiindcă e în ordinea firii, oamenii ajung să-pi spună chestii fără să-i întrebi." (pag. 105). În acest cadru are loc, după cum spuneam, povestea de dragoste a celor doi protagoni°ti, o poveste, structural vorbind, clasică, cu cre°terile °i scăderile conjugale aferente. Există, însă, o nuanpă stridentă, de°i oarecum logică pentru acest con- text atipic, °i anume, tendinpa unuia (Alberto) de a-l domina pe celălalt (Adi). Cazuistica amoroasă se dezvoltă pe această platformă conflict, fără a fi neapărat explicită sau explicitată, cu toate că finalul (Adi, cel dominat, este, de fapt, domina- torul, el fiind cel care inipiază sfâr°itul relapiei) este întrucâtva moralist. În tot cazul, acest con- flict care evoluează în interiorul pove°tii este miezul dulce-amar al cărpii, partea sa pe cât de controversată, pe atât de captivantă. lată de ce mă miră cvasi-anonimatul despre care vorbeam la început. Privit îndeaproape, textul este piperat din loc în loc cu scene destul de vulgare care ar putea deranja în mod firesc persoanele pudibonde. Dar, în altă ordine de idei, dusă până la sfâr°it, cartea lasă în cititor o dâră de melancolie, dovada clară că, indiferent cine sunt partenerii, orice poveste de dragoste bine relatată poate dobândi acea sem- nificapie aparte de care se bucură un lucru valoros oricând °i oriunde. Dacă naratorul personaj s-ar fi limitat la a relata întâmplări sau convorbiri cu °i între personaje, cartea ar fi e°uat într-o lamenta- bilă exhibare de vulgaritate verbală sau scenică. Cum, însă, sub ceea ce ar putea scandaliza se ascunde un adevărat hăpi° de sentimente - °i autorul nu se dă înapoi de la a le scoate la lumină, adăugând uneori reflecpii filosofice, socio- logice sau de alt tip - cartea reu°e°te să devină „sentimentală", reu°e°te, cu alte cuvinte, să provoace în cititor empatie, răsturnându-i precon- ceppiile (ei, da, a fost cazul meu) °i dovedind, a°a cum am spus, că o poveste de dragoste, relatată bine, indiferent de protagoni°tii ei, poate căpăta valoare universală. Scrisă alert, cu unele ticuri verbale pe care, în viitoare carte, autorul ar trebui să le elimine (mă refer, de pildă, la conjuncpia „încât", care revine deranjant atât în discursul naratorului, cât °i în limbajul personajelor sale), Soldatii... lui Adrian Schiop are meritul de a fi vorbit despre ceea ce e încă ascuns majorităpii °i de a fi făcut asta, deo- dată, tran°ant (a°a cum se vede) °i cu tact (a°a cum se simte), sau, vorba uneia dintre cărpile sale, atât „pe bune", cât °i „pe invers". ■ TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 (Jj) Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U Un memorialist uitat Vistian Goia V.A.Urechia Din tainele viepii. Amintiri contimporane (1840-1882) la°i, Editura Polirom, 2014 Recent, am primit de la Ia°i o carte de 440 p., plus anexele, total 472 p. Sunt cuprinse aici memoriile mereu contestatului V. A.Urechia (1834-1901), figura mai degrabă pitorească decât om de litere, istoric pasionat, publicist, politician °.a.m.d. În monografia noastră, publicată în 1979 (la Ed. Minerva, în colecpia Universitas) am scris următoarele despre V.A.U.: „Publicist grăbit, gre°it informat, istoric debusolat, literat lipsit de gust estetic, adept al frazeologiei patriotarde etc." Astăzi îmi menpin în parte aceste judecăpi, de care a pinut seama istoricul ie°ean Leonidas Rados, care a strâns din arhive, din publicapiile vremii, din polemicile cărturarului, din confesiunile acestuia, tot ce a avut atingere cu marile personalităpi ale vremii °i cu moravurile societăpii în care a viepuit. Se cuvine să amintim că Alexandru George a publicat (la Ed. Minerva, 1976) o carte cuprinzând o bună parte din Scrierile literare ale lui V.A.U., unde sunt cuprinse, într-o secpiune finală, °i o parte din însemnările sale memorialistice. Cartea de fapă cuprinde pentru prima dată la un loc scrierile memorialistice ale acestui năpăstuit al sorpii, care a fost considerat, în a doua jumătate a veacului al XlX-lea, mai mult „eroul" lui T. Maiorescu decât adevărat scriitor. Pupini dintre intelectualii de astăzi °tiu că V.A.U a fost o personalitate polivalentă: istoric, profesor universitar la la°i °i Bucure°ti, scriitor de legende, portrete °i amintiri, politician liberal, chiar ministru la 1880. Apoi, unul din inipiatorii Academiei Române, fondator al Ateneului Român, acela care a reluat °i întărit legăturile noastre cu românii din Balcani °.a. De asemenea, a fost, în timpuri diferite, un „discipol" al lui M. Kogălniceanu °i B.P. Hasdeu. A°adar nu a fost numai „victima" lui Maiorescu din perioada tinerepii lor. Cartea de fapă se limitează doar la scrierile literare, îndeosebi memorialistice ale cărturarului, care sunt cele mai valoroase din truda lui V.A.U. Însă critici de astăzi îl privesc asemănător cum l-a „scărmănat" mentorul junimist. De pildă, Răzvan Voncu îl consideră pe V.A.U. „un pa°optist rătăcit în epoca spiritului critic" (Rom. lit., nr. 33/8 aug. 2014), iar Cosmin Ciotlo0 îl vede pe cărturar drept un „aspirant la junimism" (Rom. lit., nr. 42/10 oct. 2014). Noi am argumentat în cartea B.P. Hasdeu °i discipolii săi (Ed. Minerva, 1987) că V.A.U. a făcut parte din „°coala" lui Hasdeu. El nu poate fi privit limitativ numai pa°optist sau numai „aspirant" între „mitografii" Junimii. Ambipia lui era să cerceteze deopotrivă istoria °i învăpământul românesc, să scrie legende, evocări °i portrete, să fie acceptat °i pe scena politică a vremii. Con°tient sau nu îl cucerise spiritul enciclopedic practicat de Hasdeu, nefiind înzestrat intelectual ca acesta. Cartea pe care o prezentăm cuprinde adevăratele memorii publicate în Apărarea națională (1900), sub titlul Din tainele viepei, continuate apoi în Secolul XX (1901), sub denumirea de Amintiri contimporane. Memorialistul încearcă, în lini°tea vilei sale de la Sinaia, sau în modesta casă de pe Brezoianu, să-°i explice tâlcul unor înfăptuiri ori insuccese, relatând cu u°oară ironie rătăcirile scriitorului sau ale omului politic. La 66 de ani, când î°i scrie memoriile, V.A.U. se consideră bătrân, de aceea î°i exprimă trăirile °i nelini°tile vârstei. El nu era obi°nuit cu lini°tea, atât de necesară creapiei sau numai contemplapiei. Dimpotrivă, intelectualul Urechia era, cum bine observase Hasdeu, un om de acpiune, nu unul meditativ. Tipul meditativului a fost, în cultura epocii, T. Maiorescu, om de cultură germanică, obi°nuit să trăiască pe dimensiunea profunzimii. Farmecul acestor amintiri transpare din amestecul de viapă privată °i manifestare publică, din simbioza dintre istoric, scriitor °i dascăl, din curajul de a-°i afi°a „în vitrină", cum spune Iorga undeva, fericirile °i nefericirile de care scriitorul °i omul politic au avut parte. Sinceritatea, adică franchepea relatării, conferă paginii memorialistice acel coeficient de autenticitate fără de care s-ar transforma în searbădă fabulapie în jurul viepii scriitorului preocupat, cu orice prep, fie să-°i justifice sie°i, fie să impună posterităpii o altă „fapă" a personalităpii lui, sau, cel pupin, s-o întregească pe cea cunoscută din operă ori din activitatea publică. Cele mai multe pagini ale memoriilor luminează aspecte legate de biografia scriitorului: copilăria °i educapia unui fiu de boierna° la mijlocul secolului al XlX-lea, de activitatea pentru pregătirea Unirii, desfă°urată de studenpii români aflapi la Paris, sau de intelectualii unioni°ti din Transilvania. Apoi, un sector deloc neglijabil în amintirile scriitorului îl formează narapiunile care evocă personalităpi însemnate ale generapiei pa°optiste: Kogălniceanu, Alecsandri, C.A. Rosetti, Cezar Bolliac, A.T. Laurian °.a. Moralistul se dovede°te a fi un înzestrat portretist, caracterizat prin franchepe °i modestie. Nu-°i permite să fabuleze în jurul marilor personalităpi, comunică întâmplări reale, adeseori banale, mărturisind participarea sa directă, fapt ce-i permite să evidenpieze una sau două trăsături contemporanilor săi. Astfel, Kogălniceanu l-a impresionat prin patriotism °i onestitate civică; Alecsandri - ca poet, dar °i prin frumusepea viepii °i a relapiilor pe care °tia să °i le cultive; Odobescu - prin cultura lui clasică °i prin pasiunea pentru teatru; Nicoleanu - prin destinul tragic al poetului, atât de ocrotit în casa lui Urechia etc. În unele narapiuni, memorialistul „descoperă" °i plasticizează ceva inedit, sau prea pupin cunoscut din viapa scriitorului evocat. Cel mai reu°it portret ni s-a părut (°i mie, °i lui Leonidas Rados) cel al scriitoarei George Sand, cunoscută de studentul român aflat în Franpa, la proprietatea acesteia de lângă Tours. Aici românul se dovede°te capabil să redea psihologia vârstei °i specificul feminităpii. Portretul e axat pe contrastul dintre imaginea ideală asupra celebrei scriitoare, atât de adorată de adolescenpii vremii, °i George Sand cea reală, aflată în amurgul viepii. Iubita lui Chopin °i a lui Musset nu semăna deloc cu femeia „înger" din imaginapia moldoveanului saturat de lecturi romantice. La bătrânepe, George Sand arăta precum oricare burgheză ocupată cu menajul casei, asezonând o salată de lăptuci, împletind la ciorapi °i luând spuma cu linguroiul de pe oala de la bucătărie. La fel de savuroase sunt însemnările de călătorie ale lui V.A.U. El a cutreierat Europa de la Copenhaga în Peninsula Balcanică °i de la Madrid la Cracovia. Pentru el, călătoria era un mijloc de-a cunoa°te oameni de prestigiu care să le fie de folos românilor. Când călătore°te cu diligenpa spre Paris, prin Polonia °i Germania, nu repine decât pupine colpuri de natură °i tot atât de pupine aspecte ale arhitecturii localităpilor. În schimb, notează cu plăcere peripepiile călătoriei, conversapia cu vecinul din cupeu sau interiorul unei cârciumi, cu lista bucatelor specifică pării ospitaliere. Astfel de reflecpii sunt ale unui moralist care prive°te viapa ca un epicurian °i o tratează umoristic. Această manieră o descoperim °i în însemnările prilejuite de călătoria în Spania. Când debarcă la Barcelona i se pare că are în fapă întraga Spanie în miniatură: muzee, arhive, bailes (dansuri) °i corridas. Aici, Urechia trăie°te impresii asemănătoare cu cele încercate de Alecsandri la Tanger. Cărturarul este printre primii români care asistă la „corridas". Pe el nu-l interesează curajul toreadorului °i nici neputinpa animalului hăituit. Pe el îl irită participarea necontrolată °i adesea imorală a spectatorilor. Ceea ce l-a impresionat pe român au fost înjurăturile publicului. De fapă cu mii de femei °i fecioare se adresau apostrofe neparlamentare la adresa taurului °i a toreadorului, folosindu-se tot dicpionarul pornografiei spaniole, pentru a sublinia „funcpiunile taurilor". De fapă erau Regina, curtea, contesele, granzii de Spania, însă nu se vedea nicio impresie demoralizatoare pe fapa lor. Scrierile memorialistice ale lui V.A.U. se situează în vecinătatea mae°trilor genului din generapia sa. Dacă prin arta evocării °i prin cea portretistică el e aproape de Filimon °i de Ion Ghica, prin însemnările de călătorie e înrudit cu Alecsandri. Originalitatea prozelor lui constă în simbioza mai multor modalităpi: povestirea clasică, portretul, memorialul de călătorie etc - tonul fiind dat de anecdote °i întâmplări relatate cu un zâmbet nestăvilit. Publicând în întregime proza memorialistică, însopită de un studiu introductiv doct °i echilibrat, de un tabel cronologic complet, de note °i glosar, Leonidas Rados a trecut cu brio „examenul" de autentic istoric literar. De acum încolo, V.A. Urechia nu va mai putea fi privit numai ca o „victimă" a lui T. Maiorescu, ci °i ca un talentat prozator în memorialistica românească a vremii. TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 5 Black Pantone 253 U (ț) Black Pantone 253 U Para salvată Ani Bradea Alexandru Uiuiu Para ascunsă Bistripa, Ed. Charmides, 2012 ara salvata" este sintagma ce mi s-a conturat cu claritate, definind impresiile ivite dupa ce am citit cel mai recent roman al scriitorului Alexandru Uiuiu. Para ascunsă este de fapt o fresca a României de dupa 1989. O Românie îndeob°te rurala, aflata în mi°care, într-o continua schimbare °i rea°ezare, motiv pentru care situapiile, scenele particulare sunt privite azi cu umorul izvorât din experienpa depa°irii lor în timp. Spun para salvata deoarece nu cred sa mai existe multe dovezi ale acestei perioade atât de bine redate °i conservate, simpindu-se cu precizie aici ochiul prozatorului dinlăuntru! °i nu dinafara lumii pe care o descrie. Este o lume vie, personajele traiesc, situapiile sunt reale, iar daca ar fi sa-l citam pe autor care declara într-un interviu: am mers cu romanul ăsta mai degrabă în jos, spre oameni, decât în sus, spre critică sau mediile strict literare, am putea spune ca oamenii locului, citind cartea, s-ar recunoa°te ca-ntr-o oglinda. Când spun locul ma refer la Limpezi0, localitatea în care se petrece, în mare parte, acpiunea romanului, °i a carei denumire nu este, cred eu, întâmplator aleasa. Pentru ca, a°a cum vom vedea, exista un permanent efort de limpezire din partea unei comunitapi, supusa brusc valului istoric care o obliga sa se alinieze la un ritm ce nu-i este caracteristic. Efectul schimbarilor, pentru care nu este pregatita, creeaza aspectul comic, cel care da de fapt savoare carpii. Daca pentru noi, cei contemporani cu intriga romanului, personajele °i întâmplarile sunt aproape tangibile, pentru generapiile viitoare cartea va capata, în plus, valoare etnografica. A°adar Para ascunsă a lui Alexandru Uiuiu este °i o para salvata, bine pusa la adapost împreuna cu un limbaj în pericol de a se pierde °i el, bogat în regionalisme încântatoare °i plin de subtilitapi mascate, pe care, uneori, trebuie sa fii pupin ardelean ca sa le popi asimila în deplinatatea filosofiei lor autentice. Condeiul exersat în multe genuri literare, de la proza scurta, teatru, roman, pâna la poezie, da expresia maturitapii autorului în acest roman bine primit de critica, premiat, printre alpii, °i de Uniunea Scriitorilor. Dar poate cel mai important premiu pentru un scriitor este felul în care publicul larg recepteaza cartea sa, iar cei care au citit-o pe aceasta s-au pronunpat, de cele mai multe ori, elogios. Scriitorul Ioan Gro°an a facut chiar o paralela între romanul Para ascunsă °i Moromepii lui Marin Preda. Aici Poiana lui locan este făgădăul domnului Ghipa (crâ°ma satului), unde replica pe ce te bazezi? a fost înlocuita cu interesant a lui Grigore Gupan, expresie a mirarii pentru orice depa°e°te capacitatea lui de înpelegere °i perceppie. Dar tot a°a de bine l-am putea banui pe Alexandru Uiuiu de un anume rebrenism. Scena de amor dintre dom’ Ghipa °i Veronica, de sub podul râului umflat de viitura, are ceva din violenpa erotica a momentului Petre Petre cu Nadine sau Ion cu Ana pe cuptor. Asemanarea cu proza lui Rebreanu capata °i mai multa credibilitate daca ne referim la partea de final a romanului, unde scriitorul intra efectiv în carte, devenind personaj. Înpelegem astfel ca celelalte personaje nu-i sunt deloc straine, de fapt tocmai descrierea unei lumi pe care o cunoa°te, a unui univers care se dovede°te a fi propriul univers, spore°te autenticitatea scrierii. Sinceritatea autorului transpare cu u°urinpa din text, acesta fiind de fapt unul dintre motivele pentru care cititorul se simte atras. Am citit Para ascunsă cu o foame permanent stârnita, uitând sa evidenpiez anumite paragrafe la care mai târziu m-a° fi întors, cu o voluptate ce m-a facut sa uit de orice spirit critic, abandonându-ma fascinantului univers din Limpezi°. ai daca este adevarata teoria conform careia fiecare atom reproduce la scara mica întregul univers, urmarind cu atenpie ce se petrece în micul satuc ardelenesc putem avea o imagine de asamblu a întregii societapi române°ti din primii ei ani dupa eliberarea de sub comunism. Desigur comparapiile cu marii clasici români ai genului sunt onorante pentru autor dar, pe de alta parte, autenticitatea sa este incontestabila. Tranzipia spre modernizare a unei societapi eminamente rurale, care percepe °i înpelege prin propriile filtre libertatea nea°teptata, na°te evenimente °i situapii atât de speciale, de individualizate, încât astazi, câpiva ani mai târziu de la momentele surprinse în volum, ele sunt privite deja cu simpatia °i îngaduinpa cuvenite unor perioade ajunse istorie. Tocmai aici, consider eu, intervine meritul cel mai mare al scriitorului: a surprins clipa, a captat-o °i astfel ea ne este daruita, redaruita, cu fiecare cititor care-°i va aminti, sau va descoperi, o pagina, daca nu definitorie cel pupin interesanta, a evolupiei noastre ca neam. Para ascunsă nu ofera doar un tablou, bogat în detalii, al satului ardelenesc; scriitorul se mi°ca la fel de firesc °i în spapiul urban, capitolele Grădina Icoanei, Punctul de vedere al Dorei °i La piciorele mitului dovedind o buna cunoa°tere a structurii urbanistice dar °i a societapii bucure°tene. Am avut chiar sentimentul, parcurgând capitolele de la începutul carpii, ca în aceasta direcpie ne va duce prozatorul, ca aici se va muta punctul de interes al intrigii. Dar inserpiile de ora°enesc sunt menite doar a fixa acpiunea în timp °i spapiu, de a nu izola total universul rustic caruia autorul i-a acordat atenpia maxima. Pitore°ti °i încântatoare sunt toponimele în care abunda scrierea: Părăul Latului, Valea Secerului, Valea Cailor, Dealu Popii, Prihodi°te, ori poreclele dintre cele mai inventive, °tiut fiind faptul ca în lumea satului acestea preced ca importanpa identitatea data de starea civila: Petre a lui Fansulă, Simion a lui auotăru, Alexă Brînză, Gavrilă Benpa a lui Furtic, Vasile a lui aoldoaie, sau de influenpa moderna °i comerciala cum ar fi Macedon Buftea, zis °i Capuccino! De fapt ingredientul esenpial al repetei pe care ne-o propune Alexandru Uiuiu este umorul. Unul special însa, mustind de subtilitapi ascunse în leneveala atât de placuta a firii ardelene°ti. Sunt multe exemplele pe care a° putea sa le citez în sprijinul celor afirmate, aproape toata cartea e scrisa a°a, iar scenele ar pierde din valoare °i savoare, redându-le trunchiat; voi încerca totu°i sa ma opresc asupra câtorva. Felul în care s-a perceput °i petrecut Revolupia în Limpezi° ar putea fi considerat, de catre cei care n-au cunoscut o astfel de a°ezare în acele vremuri, ca fiind unul literar-umoristic, dar cu adevarat lucrurile nu cred sa fi fost departe de prezentarea lor din roman. Desigur prozatorul are meritul de a sesiza nuanpele °i a le reda în stilul propriu: Trebuie spus că Revolupia s-a pinut în Limpezi0 pe trei ianuarie '90, nu în decembrie 89 ca în restul pării. A pornit valul din Timi°oara, a trecut prin Bucure°ti Oi-apoi până a rjuns pe la sate... hă, hă... a mai trecut ceva vreme. Pe 22 decembrie, numai unul s-a uitat la televizor, că numai un televizor era atunci în sat, °i ăla a crezut că-i un film cu Sergiu Nicolaescu, că apărea O el °i în general el făcea tot timpul filme de astea cu împu°cături °i scandal °i nu i s-a părut important. Abia pe doi ianuarie s-a dus altul la ora°, la un cumnat care era internat în spital, °i acolo a aflat de revolupie °i despre cum se desfă°oară ea. În seara în care s-a întors, a anunpat prin tot satul °i a doua zi, pe trei ianuarie, după cum spuneam, au putut pine °i cei din Limpezi° Revolupia. O alta secvenpa cu tâlc, în care vedem cum magia Occidentului, avalan°a de informapii °i noutapi, deschiderea granipelor °i posibilitatea de a interacpiona cu alte culturi tulbura judecata arhaica a paranului român, este aventura pariziana a lui Vasile Giboaca. Acesta-i scrie tatalui sau o scrisoare cerându-i sa vânda tot °i sa se duca la el, acolo în localitatea al carei nume nu-l cuno°tea: Am rjuns până la urmă în Franpa, da' nu mă întreba unde anume că nu-mi dau seama, toate se scriu cu mai multe litere decât trebuie °i se cite°te altfel decât se scrie, e în orice caz un ora° aici că ă°tia nu mai au niciun sat. Epistola, care abunda în informapii prezentate dupa capacitatea de înpelegere a semnatarului ei, nu a ajuns niciodata la destinapie datorita faptului ca nu s-au respectat cerinpele de expediere, dar interesant este impactul pe care l-a avut asupra psihicului lui Vasile Giboaca odata ce s-a razgândit °i ar fi vrut sa o recupereze din cutia po°tala. E curat pe-aici, e o curăpenie pe-aici ceva de speriat, tată! Curăpenie de popi să mănânci de pe jos - că muipi de-ai no°tri chiar fac asta fără probleme - °i flori °i asfalt peste tot, chiar °i pe drumurile dintre ogoare, pe câmp, printre lanuri, livezi, printre vii, nu ca la noi... Eu dac-a° fi milionar în euro a° îmbrăca toată România în asfalt, c-apoi să vezi ce de turi°ti ar veni la noi. Regretând cele scrise °i gândindu-se ca scrisoarea, odata primita de catre tatal sau, chiar ar putea produce efecte, ardeleanul parizian, încercând sa ajunga la ea, se izbe°te de aceea°i curăpenie, negasind la îndemâna un băp (...) ceva cu ce să se rjute, °i astfel hotara°te sa se întoarca de urgenpa acasa, înaintea po°ta°ului: A luat-o în fugă către gară °i după ce s-a interesat ce °i cum, din tren în tren, din autostop în autostop, mergând kilometri întregi chiar °i pe jos de-a lungul autostrăzii, în două zile a străbătut multe pări °i a rjuns la granipa cu România, °i în încă două, că noi avem pară mare, a reu°it să rjungă cu autobuzul de patru °i un sfert în Limpezi°, în fapa Bisericii. De un umor debordant sunt °i scenele care ilustreaza venirea unui japonez, dornic sa descopere tradipii, la făgădăul lui domn' Ghipă. Tot în acest loc se pune la cale °i amenajarea muntelui local, ca punct de atracpie turistica °i pelerinaj, °i botezarea lui cu numele Muntele Sfânt din Limpezi° Sau descrierea alegerilor °i a campaniei electorale care le precede, a discupiilor foarte aplicate de la Crama patriopilor, unde se pun bazele unei viitoare vizite a lui George W. Bush în Limpezi°, ori a inipiativei primarului ales de a aduce în sat zece baloane cu care satenii sa se înalpe deasupra pamântului lor, un proiect pe fonduri europene intitulat „Părani în baloane”. Într-un astfel de aparat de zbor se petrece cea de-a doua, °i ultima scena de amor a romanului, careia, la fel ca în cazul celei dintâi, cea de sub podul de lânga făgădău, nu-i lipse°te umorul °i ironia fina. Trecând dincolo de aceasta impresie constatam ca se petrec adevarate drame existenpiale, de o profunzime analitica nebanuita la prima vedere. TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 (Jj) Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U Grigore Gupan, personajul central al romanului, trăie°te o experienpă mistica, provocata de întâlnirea absolut întâmplătoare cu un cuplu practicant de yoga, care uită, pe taraba din piapa unde păranul î°i vindea merele, o carte. Evenimentele ce se succed de la acest moment îi schimbă total viapa °i viziunea asupra ei, culminând cu un accident soldat cu pierderea memoriei. Este declarat mort în satul în care nu mai apare °i în locul trupului negăsit este înmormântat un sicriu gol. Acela°i lucru i se întâmplă °i fiului, Andrei Gupan, doar că acesta alege să dispară intenpionat, înscenându-°i moartea. Ambii, tată °i fiu, se vor întoarce însă printre cei vii, finalul cărpii lăsându-ne oarecum nepregătipi pentru desprinderea de universul satului Limpezis, unde formalităpile privind anularea actelor de deces se amână până în primăvară, când rezerva de lemne care bloca dulapul cu actele de stare civilă se va fi epuizat. De remarcat bogăpia de detalii în descrierea, chiar dacă nici măcar în acest caz nu lipse°te nuanpa comică, a ritualurilor de înmormântare, precum °i a credinpelor localnicilor conform cărora niciun suflet nu se poate odihni fără mormânt, fie °i în lipsa unui cadavru. Cu atât mai imperioasă este însă nevoia celor vii, de a avea un loc unde să aprindă o lumânare °i să se roage pentru cel răposat. Tradipiile °i obiceiurile ne duc chiar mai departe de credinpa cre°tină, ivindu-se alte pove°ti bizare, precum aceea cu sicriul care nu a fost primit în pământ sau întoarcerea mortului sub formă de strigoi. Dar poate povestea cea mai plină de mister este cea a lumii de sub pământ, lume descoperită de Grigore Gupan sub un capac metalic din curtea făgădăului, spre care l-a chemat nu atât scara ce cobora în necunoscut ci, mai ales, fantasma pe care o purta în secret în suflet, dorinpa arzătoare de a vedea măcar odată în viapă marea! - Tu ai fost vreodată la mare, mă Ionică? întrebă Grigore, pierdut în descrierea pe care povestitorul o făcea atât de frumos acelui tărâm. - Cum să nu, bade Grigore, cum să nu... Am fost, asta e sigur, °i lucrurile de care îpi povestesc sînt verificate acolo, la fapa locului! - Eu nu! zise Grigore cu amărăciune. Eu nu am văzut niciodată marea! Să trăie°ti o viapă pe pământul ăsta °i să nu vezi marea... Tare mult mi-a° fi dorit să rjung °i eu pe malul mării! Mă întreb cum o fi acolo: să aungi la capătul pământului °i cât vezi cu ochii să fie apă, numai apă... Dacă nu a ajuns la capătul pământului Grigore a ajuns în miezul lui, descrierea fascinantă a părmului din adâncuri putând satisface °i pe cei mai exigenpi cititori ai genului fantastic, un sentiment de deja-vu provocând, iată, încă o comparapie cu proza altui mare scriitor. Dincolo de asemănări °i comparapii entuziaste, temele filosofice strecurate în paginile cărpii, îndemnurile la meditapii pe marginea marilor momente care marchează existenpa umană sau, a°a cum spuneam la începutul acestei analize, valoarea etnografică a scrierii, nu fac decât să sublinieze simplitatea viepii trăită într-un astfel de cadru °i sentimentul datoriei care, la păranul român în general, a întrecut întotdeauna orice altă nevoie sau dorinpă. Într-una din primele zile de la recăpătarea memoriei, după ce multă vreme a trăit fără să °tie cine este °i de unde vine, Grigore Gupan le spune binefăcătorilor săi, rugându-i să-l ducă la el acasă: Acuma cred că îs picate tăte nucile. Nucii trebe bătupi, că altfel nu mai rodesc cu spor la anul. Trebe bătupi nucii! Este, cred eu, cea mai bună încheiere pe care o puteam găsi acestui text. ■ Daca bucurie nu e, atunci nici poezie nu e Ioan Negru Alexandra Gorghiu Dragostea din memoria telefonului Re°ipa, Ed. TIM, 2014 Al doilea volum de poezii al Alexandrei Gorghiu, Dragostea din memoria telefonului, apărut bilingv român-englez, cu versiunea în limba elgleză semnată de Ada D. Cruceanu, propune cititorului versuri scrise, a°a cum este °i firesc, de o femeie îndrăgostită. În ceea ce prive°te „dragostea", titlul este în°elător. Versurile n-au de a face cu „ustensilul" (vorba °i teoretizarea lui Heidegger), cu memoria. Cu „reamintirea" (ca să-l pomenim °i pe Platon). Din absenpă, pi-l reaminte°ti pe cel drag. Până aici volumul poate fi citit aproape liniar: cel drag fiind o persoană dragă autoarei prezentă în textele cărpii. ai încă „dragul" spus °i scris în două limbi. Femeia îndrăgostită de care vorbeam ne propune cel pupin trei paliere de a recepta „îndrăgostirea" sa: al dragului absent, al lui Dumnezeu °i cel al poeziei. În fapt, singurul nivel care ne stă în fapă este cel al textului. (Cu picturi din Gustav Klimt, cu o „poatfapă" semnată de Melania Cuc, cu o poză a autoarei pe coperta a 4-a. Interesanpi cercei. Chiar °i pentru un (ne)psihanalist). N-avem cum să nu vedem „absenpa" iubitului. În mod normal, ar trebui să ne preocupe nu iubitul, ci absenpa. Absenpa este prezentă chiar prin ceea ce o face să fie, adică prin absenpă. Absenpa, a°a fiind, este o prezenpă. În text, această absenpă este chiar fizică. Sentimental- lingvistică. Absenpa iubitului este textul. .Absenpa ta// absenpa ta/ pedeapsă străveche [...]" (p. 6). Trebuie spus acum că autoarea folose°te, în foarte multe texte, ca titlu de poezie primul vers (sau ultimul). Nu peste tot, dar foarte des. ai are un singur poem dedicat cuiva anume. M-am gândit că este o lipsă de imaginapie sau o comoditate. A repeta versul (sau titlul) cred că pine mai mult de un act ritual (mai ales antic), de o anume „liturghie" (cre°tină), de un act sacrificial. Cine este cel sacrificat(ă)? Iubitul? Absenpa? Autoarea? Textul? Sacrificiul trebuie adus zeilor. Sau Zeului. Sau, dacă am exagera, „memoriei telefonului": „°i dragostea ajunge/ în memoria telefonului/ se păstrează/ sub un număr ascuns/ ca o perlă în apele mării" (dragostea din memoria telefonului, pp. 20-22). Telefonul este un artefact, memoria lui °i mai ales „numărul ascuns" nu sunt. Nu s-a sacrificat un „ustensil", ci un om. Omul a făcut parte dintr-un ritual mitico-mistic, °i acum îl repetă. Prin text, prin poezie. „a°ează-mă Doamne inimă// uneori mi se face dor de tine/ °i nu mai °tiu/ dacă de tine mi-e dor/ sau de dragoste/ a°ează-mă Doamne/ inimă (p. 40). „ca într-o na°tere din ou// ca într-o na°tere din nou/ viapa din moarte/ în mine se întoarce'' (p. 36). Cuvântul Dumnezeu (Doamne) este prezent în mai multe poezii. Am ajuns cu aceasta pe al doilea nivel propus de mine de citire a poeziei Alexandrei Gorghiu. Nu există, cred, om care să nu aibă în el °i dimensiunea sacrului, a divinului. A Zeului. Asta nu înseamnă nicidecât că există o „poezie religioasă", ci doar versificapii pe teme religios-teologice. Poezia de care vorbim este, credem, departe de această cale. Dar are în ea prezenpa absentă a lui Dumnezeu. N-avem cum sta doar în ploaie °i frig, stăm °i în mentalitate °i în cultură. °i în cutumă. Stăm, ca homo religiosus, într-o mare Absenpă. Stăm în prezenpa absentă a lui Dumnezeu. A Zeului. Nu vorbim aici de un „Dumnezeu ascuns", ci de prezenpa în noi a Absenpei sale. Iar rugăciunea noastră nu este una religioasă, ci una poetică. Între absenpa iubitului °i aceea a Zeului nu este decât o nuanpă, aceea zeului care face lumea. Iar lumea, orice-am face, e textul. Oricum s-ar numi el. Care iubit stă ascuns sub un număr (cabalic) în „memoria telefonului"? Amândoi. Cu mine însămi (autoarea) cu tot. ai, desigur, cu numitul artefact. Absenpa lui Dumnezeu este una care te face viu. Dacă Dumnezeu nu este persoană, atunci nu există. Oricum am numi Zeul. Văd în această carte absenpa zeului mai presus decât aceea a iubitului. Nu însă °i mai presus decât aceea a poeziei. Toate trei, iubitul, Zeul °i poezia, le gândesc ca fiind una-aceea°i. Pe al treilea nivel fiind acum, putem citi poezia ca fiind însă°i ea, adică poezie. Adică poezia trebuie să dea seama de sine însă°i. Autorul, am mai spus, este până la poezie. Nu ne interesează afectul, religiozitatea, filosofia sa etc., ne interesează poezia. Cum putem numi poezia? Ca iubit (absent), ca Dumnezeu (absent), ca poezie. Dacă le putem defini pe cele două, putem „defini" °i poezia. Altfel facem copii, nu poezie. atim cu topii că, într-o carte, textul este cel care este prezent. Trebuie să ne întrebăm câtă poezie are textul citit. ai textul, °i pe noi în°ine, °i cultura. Aproximăm. „între noi// moartea/ împlete°te cunună/..." (p. 50). Câpi suntem acest „noi"? Nu deasupra noastră, ci „între noi". Eu văd aici un joc în cerc, precum în culturile antice. Precum „Călu°arul". O „roată", care este axis mundi. Un ritual de sacrificu. Cea „sacrificată" este aici poezia. Ea aduce divinul (sacrul), aduce iubitul, se aduce pe sine ca jertfă pentru topi. Pe sine, din sine, cu sine. Pentru a fi. Pentru a fi viapă. Viapă care ne depă°e°te, de aceea n-o putem limpede numi. „moartea/ împlete°te cunună pentru că ea este absenpa cea mai vie dintre noi. Ea este un sinonim al reamintirii. Ea este una-aceea°i cu iubirea. Cu viapa. Trăim cosmic de 13 miliarde °i ceva de ani. Tot cosmic, tot de atunci, murim. Nu murim, devenim altceva. Aici, pe Pământ, uneori, devenim poezie. Uneori. Mai spun doar atât: dacă bucurie nu e, atunci nici poezie nu e. Poezia Alexandrei Gorghiu este, de cele mai multe ori, bucurie. ■ TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 -(J)- Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U evocare Pagini literare - 80 Mircea Ioan Casimcea Viapa literară turdeană din deceniile interbelice este indisolubil legată de personalitatea lui Teodor Mură°anu, confirmată prin talent, pasiune nepărmurită °i tenacitate inflexibilă, calităpi cu care profesorul °i poetul turdean a fost înnobilat de divinităpi, pentru a deveni un priceput conducător de reviste literare. Prin alesele sale trăsături umane °i intelectuale a devenit lider al unei nobile dinastii, ai cărei membri °i fani °tiau mai întâi să ofere °i numai după aceea să primească - a°a cum afirma la Turda regretatul critic literar Petru Poantă. Căci tipografia °i librăria cu acela°i nume, Arie°ul (1926), precum °i ziarul Turda (1926-1934), conduse de T. Mură°anu, erau suspinute material de o societate anonimă, adică de majoritatea intelectualilor români turdeni. V. BEVEJ . . ION PILLAT M BENIUC SUMARUL: Ceva despre felul In care trebue înjele Luchino , . Versuri. Insula Apu» de poveste ROMULUS DEMETRESCU . Iubit» in poezia lui I. Min u lei cu GRIGORE POPA . - . VASILE VASILIU . . . N LADMISS ANDREESCU CONSTANTIN STELlAN TRAIAN CHELARIU . . EDUARD PAMFIL ■ ■ K)N ȘTEFAN . . . - EMIL ISAC C ANGELESCU .... GEORGE DRLWIJR . SILVIU LAZAR . - . IONEL NEAMTZCf • - - IDEI, OAMENI, Bucur Țincu. (G M. IvannvE — V Bern?» (Cartea formelor perfecte — Limite — de t)an Bolta) CAR TI Ramulua Demefrescn. (Vict >r Ion Popa: SfAritazu cu CoIrazA. — Ion Pillat: Poeme fntrun vett) REVISTE Romuluâ Dematmcu. (Cart vorbiri Literare — însemnări ieșene — Mercute de France) ÎNSEMNĂRI Rnmcrfus DemcfrvvLL (Ion Pctrovtci In Sorbona; Poemul dramatic „Domnul de Rouă*').— T< (Tragedia poeziei române de azi). Bibliagrafff Numele acestui viguros animator cultural - în sensul înalt al sintagmei - a rămas unit pentru totdeauna cu titlul „bunei reviste din Turda", cum definea mai târziu D. Murăra°u publicapia Pagini literare, apărută în urbea de pe malurile Arie°ului timp de un deceniu (1934-1943) °i de la a cărei disparipie s-au împlinit în acest an 16 lu°tri, adică 80 de ani. Colaboratorii revistei, în frunte cu redactorii ei, pledau pentru o literatură °i scriau o literatură inspirată din realităpile române°ti, înnoită printr-o explorare în adâncime a folclorului literar °i muzical napional °i care - cum scria Teodor Mură°anu, în articolul- program (În loc de cuvânt înainte), „...în prospepimea sa să răspundă aspirapiilor de artă °i de sete spirituală pe care [...] cli°eele vechi, . . Vioara . . Pomi Înmuguriți . Biruința lui Ironim Bunnau . Din Cn. Rnudrlnire (Portretul) . , Pup a a . . Poeme (Geomctrnluj. Solitudini) Propuneri . Cântec Petrjjrlnfiri . . întârziere . . La ru|{B apelor Orojul Nordic CNO^/CZ , FAPTE primite de-a gata, nu le mai pot satisface". Revista °i-a încetat aparipia în primul rând din cauza greutăpilor inerente cauzate de al Doilea Război Mondial. Inipial au existat 15 colaboratori, dintre care menpionez câteva nume: Mihai Beniuc, Pavel Dan, Romulus Demetrescu, Grigore Popa, Ivonne Rossignon, I.I. Rusu etc. Teodor Mură°anu a colaborat aproape la fiecare număr cu poezii, recenzii, articole, note. Cum reiese din lectura revistei, au colaborat aici ori au fost reproduse fragmente din scrierile lor, scriitori ale căror nume erau cunoscute deja, astfel crescând importanpa periodicului turdean: Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Ion Agârbiceanu, Emil Isac, Emil Cioran °.a. Pagini literare urmează cronologic liliputanei reviste abecedar (1933-1934). S-au împlinit a°adar la 11 mai 2013 tot 8 decenii de când tinerii poepi Emil Giurgiuca °i George Boldea au tipărit la Brad, în Apuseni, primul număr al publicapiei care anticipează efervescenpa revuistică românească din Ardeal. Cu nr. 8 din 29 iunie 1933 abecedar apare la Turda. Să mai precizez că din septembrie 1933 publicapia este condusă de Teodor Mură°anu, Emil Giurgiuca, George Boldea, Mihai Beniuc, Pavel Dan. Revista abecedar a apărut la Brad, însă redactorii inipiatori au fost con°tienpi de la bun început că oră°elul din Apuseni nu oferă condipii pentru perpetuarea unei asemenea acpiuni. Chiar în primul număr o notă avertizează cititorii despre o eventuală mutare a redacpiei la Cluj sau Sighi°oara, oricum despre Turda nu se menpionează nimic: „Născut în săptămâna copilului, acest abecedar va avea o fire nestătătoare, o aparipie hoinară. Dacă n-o să-i priască aerul de munte, îl vom duce la Cluj, ori la Sighi°oara, °i când o să vi-l aducă po°ta din altă parte va fi ca o vedere primită de la cine nu te a°teppi, cu câteva rânduri în spapiul de lângă adresă." Dar abecedar „a pornit singur pe o rază ce sfredelea munpii spre Cluj", oprindu-se însă la Turda. Pagini literare au avut un număr important de colaboratori, îndeosebi tineri, majoritatea ardeleni, dar °i din alte zone ale pării. Materialul publicat, vast, constituie mărturia preocupărilor diverse ale conducerii revistei. Cititorul a putut găsi literatură beletristică originală (versuri, proză, dramaturgie) °i traduceri din literatura străină, studii de istorie °i critică literară, recenzii; note °i revista revistelor; cronici °i articole de filosofie, °tiinpe sociale, filologie, lingvistică; probleme de artă, cronici ale unor expozipii de artă plastică, articole pentru inipieri muzicale °i alte materiale de interes general. ■ An. in.____________Octomvrie - Nocmvrîe 1936_____No. 10-11 80 pagini Lei 20 Exemplarul 8 TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 (Jj) Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U comentarii O carte de referința în istoriografia româneasca Ion Buza°i atefan Manciulea Granipa de Vest Blaj, Editura Buna Vestire, 2014 Granipa de Vest este cea mai importanta lucrare a profesorului atefan Manciulea (1894-1985), unul din marii dascăli ai Blajului, specialist recunoscut în istoria °i geografia Transilvaniei, cu lucrări de referință în aceste domenii. Ca o dovadă a recunoa°terii valorii acestor lucrări, a fost solicitat să onoreze catedra de geografie economică a Universității din Cluj, la care a profesat până în 1948, când catedra sa a „fost comprimată" - cum se spunea în avizul primit de profesor, simplu spus, scos de la catedră, fără drept de a mai ocupa funcții didactice, °i întemnițat în două rânduri în câteva din cele mai înfrico°ătoare temnițe comuniste, pentru că aparținea Bisericii Greco-Catolice - scoasă în afara legii -; era °i preot al acestei biserici, °i era autorul unor lucrări ce instigau la ură națională. A°a considerau atunci cei care judecau o activitate °tiințifică °i didactică exemplară, pusă în slujba apărării intereselor naționale, ceea ce i-a determinat pe cei care-i cuno°teau activitatea profesorului atefan Manciulea să-l numească „ultimul reprezentant al acolii Ardelene". Granipa de Vest este una din aceste lucrări. A apărut mai întâi în revista „Blajul", în mai multe numere din anii 1934/1935, iar în 1936, în extras, format-carte la Tipografia Seminarului din Blaj, unde s-au tipărit majoritatea scrierilor Profesorului. La scurt timp după apariție, Nicolae Iorga, care i-a fost profesor la Universitatea din Bucure°ti, a dispus să fie tradusă în franceză °i „să se trimită câteva exemplare istoricilor °i scriitorilor din țările apusene ale Europei care susțin °i apără drepturile noastre de a stăpâni asupra Transilvaniei (v. atefan Manciulea, Povestea unei viepi, ediție îngrijită de atefania Manciulea °i Ion Buza°i, Clusium, 1995, p. 85). Lucrarea a fost premiată în manuscris de Academia Română în anul 1934 cu premiul „Năsturel" în valoare de 5000 lei. Este dedicată „memoriei lui Gheorghe Vâlsan", profesorul său de geografie de la Universitatea din Bucure°ti °i, la apariția cărții ,°i-a ținut de sfântă datorie să ofere câte un exemplar din studiile publicate, în locul întâi, fo°tilor profesori Nicolae Iorga °i Simion Mehedinți" (op. cit., p. 85). Apariția lucrării, în 1936, coincide cu o perioadă învolburată din punct de vedere politic, caracterizată prin ascensiunea nazismului °i poftele revizioniste ale Ungariei hortiste. Lucrarea, prin bogata °i complexa ei argumentație, istorică, geografică, demografică °i sociologică vine să contracareze „argumentele" propagandei revizioniste maghiare, °i este folosită ca argument °tiințific în două momente istorice. Mai întâi în Tratativele româno-ungare de la TurnuSeverin din 16-24 august 1940 - din păcate fără sorți de izbândă, căci numai peste o săptămână, prin Dictatul de la Viena, Ungaria î°i anexa samavolnic o bună parte din nord-vestul Transilvaniei; peste °apte ani însă, în 1947, la lucrările Conferinței de Pace de la Paris, este din nou utilizată în argumentația delegației române, prin anularea de iure a Dictatului de la Viena. Principalul merit al acestei cărți este respectarea principiului sacru pentru un istoric obiectiv: sine ira et studio. Pe urma marilor săi înainta°i, istoricii blăjeni Gh. aincai °i Augustin Bunea, atefan Manciulea scrie fără patimă, stăpân °i competent asupra problemei discutate - din nevoia de apărare în fața unui pericol iminent: „Istoriografia ungurească - °i alături de ea oamenii politici - pentru a putea susține teza «revizionismului», a încercat cu un mare aparat °tiințific să arate că noi, românii, n-am avea nici un drept etnic asupra Ardealului, Banatului, Cri°anei °i Maramure°ului, că am fi venit în Transilvania târzie vreme, abia pe la sfâr°itul secolului al XII-lea °i începutul celui următor, pripă°iți în grupuri mărunte, strecurate pe furi°, ca ni°te bieți păstori din țările Peninsulei balcanice, fără urme de cultură °i civilizație. Din Carpați °i Podi°ul ardelean, mai târziu, am fi trecut sub formă de ciobani nomazi peste Munții Apuseni ori °esul Tisei pe unde prin veacurile al XV-XVI-lea, ne-am fi răsfirat °i în lungul Carpaților păduro°i" (p.17-18). Teză veche în istoriografia maghiară, pe care au combătut-o reprezentanții acolii Ardelene, aincai îndeosebi °i, mai târziu, Augustin Bunea, pe care atefan Manciulea îi continuă °i cu care se înrude°te prin argumentele irefutabile culese din cele mai cunoscute lucrări istorice, citate în bogate note de subsol, care singure ar putea alcătui o carte documentară. Vorbind despre a°ezarea ungurilor în Panonia °i în Câmpia Tisei, atefan Manciulea evidențiază vechimea românilor în Banat, Cri°ana, Sătmar, chiar în Panonia de odinioară: „La venirea lor în Panonia, ungurii erau în număr relativ mic, abia 200.000 de suflete după cele mai binevoitoare evaluări ale istoricilor. Panonia n-au aflat-o pustie °i fără de populație, aici locuiau români amestecați cu triburi slave. Cronicile °i izvoarele istorice pomenesc despre prezența noastră în aceste părți încă din veacul V - de pe timpul domniei lui Atila, când spun că, de teama hunilor, populația ora°elor a plecat în alte părți „solis valachis remanentibus", singuri valahii fiind cei răma°i, iar ace°tia se ocupau cu păstoritul (p. 21). „În sprijinul acestei teze - spune un recenzent al cărții - profesorul blăjean aduce dovezi de mâna întâi din diplome, acte, documente, date statistice °i alte izvoare (nu-i scăpau nici schematismele biserice°ti) în majoritate absolută ungure°ti, păstrând pe toată linia calmul °i obiectivitatea bărbatului care face °tiință, nu proză poetică, căci lucrarea păr. Manciulea e dintre acelea care sunt a se citi pe îndelete °i cu opriri multe. Scurt la vorbă °i interesat nu de cum să spună ci de ceea ce are de spus, autorul nu se munce°te cu lustruirea frazelor, °i nici nu munce°te (id est „chinuie°te"), pe cetitor cu lungi tirade de efect retorico-literar. Odată obiectivul bine fixat °i călăuzit de principiul vechi °i cuminte: argumenta non numerantur, sed ponderantur (argumentele nu se numără ci se cântăresc), adună °i pune la contribuție material documentar bine controlat °i cu grijă cernut" (v. Dumitru Neda, atefan Manciulea, Granipa de Vest, în „Cultura cre°tină", 1937, nr. 3, p. 320). În anexă, sunt reproduse plan°e °i hărți, alcătuite de autor care vin să întărească °i grafic afirmațiile susținute ori combătute. Un alt merit al acestei laborioase cercetări este semnalarea prezenței românilor în afara granițelor țării - în secolele XIV-XV - chiar dincolo de Câmpia Tisei, până în Carpații Cehoslovaci, în Moravia, Silezia, Polonia, Croația °i Slovenia - problemă care a fost menționată °i în publicistica lui Eminescu: „Nu există un stat în Europa centrală, nu există o țară de la Adriatica până la Marea Neagră, care să nu cuprindă bucăți din naționalitatea noastră. Începând de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia °i Herțegovina, găsim pas cu pas fragmentele acestei mari unități etnice în Munții Albaniei, în Macedonia °i Tesalonic, din Pind ca °i în Balcani, în Serbia, în Bulgaria, în Grecia până sub zidurile Atenei, apoi, de dincolo de Tisa începând, în toată regiunea Daciei Traiane..." (v. Mihai Eminescu, Opere politice, vol. I, Editura Timpul, Ia°i, 1997, p. 392). A fost o preocupare permanentă a profesorului atefan Manciulea, reluată în Câmpia Tisei (cu care °i-a trecut doctoratul în 1937, cu calificativul „summa cum laude"), °i apoi, în 1940, cu A°ezările române°ti în Ungaria °i Transilvania în secolul XIV-XV, la apariția căreia gazeta blăjeană „Unirea" arată că autorul „se străduie°te de mult să arate, °i încă numai din izvoare ungure°ti °i germane că românii sunt locuitori vechi ai plaiurilor de dincolo °i de dincoace de Tisa". ai această lucrare a fost premiată de Academia Română, iar cronicarul „Unirii" blâjene notează cu satisfacție: „Dintre învățații din Blaj, păr. atefan Manciulea este al doilea care a fost premiat de Academia Română, cel dintâi premiu primindu-l marele învățat de pe vremuri Timotei Cipariu". Dintre scrierile rămase de la atefan Manciulea suntem siguri că anii ce vor urma vor aduce alte °i alte titluri prin care numele său, după biblica profeție, „Mai mult va cre°te °i se va înălța". Granipa de Vest, aflată acum la a treia ediție, °i A°ezările române°ti în Ungaria °i Transilvania în secolele XIV-XVsunt argumente în acest sens. ■ TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 -(J)- Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U festivalierul Caravela FILB explorează mai departe (I) atefan Manasia 1. Intro Festivalul Internapional de Literatura Bucure°ti (FILB), proiect independent gîndit ca alternativa la manifestările pompieristice de gen, a fost inipiat în 2008, ca să ajungă - anul acesta - la a °aptea edipie. FILB este strămo°ul festivalurilor apărute în ultimii ani, unele extraordinare ca impact de public, brand pentru o zonă geografică sau ca metodă „nepoluantă", ozone friendly, de propagare a literaturii (bune) contemporane. De ar fi să numim numai festivalurile internapionale de la Ia°i, Timi°oara, Bistripa °i Sibiu, °i harta României beletriste nu ni s-ar mai arăta atît de gri. FILB î°i duce însă caravela independenpei mai departe (permipîndu-°i extravaganpa, de pildă, a invitării unor autori extrem de originali, dificili), pe valurile crizei economice, cu un echipaj - care ar putea părea la o primă vedere - sumar. Sufocat de sarcini. Pregătit, în orice clipă, pentru naufragiu. Organizatorii sînt în număr de patru, pre°edintele Bogdan-Alexandru Stănescu (tot timpul ameninpînd cu retragerea, lol), Vasile Ernu, Oana Boca °i Ioana Gruenwald, cărora li se mai adaugă o mînă de entuzia°ti, reviste culturale partenere, blogeri. Nu prea mulpi. Cu toate astea, Clubul țăranului - pe scena căruia au (avut) loc lecturile °i dezbaterile moderate iscusit - s-a dovedit (inevitabil °ablon) neîncăpător. Au fost patru seri solicitante artistic °i intelectual, atît pentru autorii (foarte diver°i, vepi vedea) invitapi, pentru moderatori(i care s-au numit, de data aceasta, Luminipa Corneanu, Luiza Vasiliu, Matei Martin °i Oliviu Crâznic), cît °i pentru spectatorii strîn°i ciorchine la mese, pe lavipe ori stînd în picioare în holul văruit, lîngă cuptorul hobipean. Poate asta să măsoare succesul? Ar putea, dacă am compara FILB cu zecile, eventual sutele de °uste locale, patriotice, cu unul doi invitapi transatlantici anonim(en)i, unde bugetul (local, napional) este tocat fără milă, la firul ierbii, °i unde saloanele, sălilele, amfiteatrele sînt semipustii, blazate, senile. Surpriza, pentru provincialul din mine, este naturalepea lumii ăsteia: mă simt, prep de cîteva zile, ca un elefant de circ eliberat în savană, ca un pe°ti°or Hemichromis lifalili evadat din acvariul murdar într-un pîrîia° zglobiu din bazinul Zair. Surpriza înseamnă firescul dialogurilor angajate spontan cu scriitorii invitapi °i cu publicul civilizat, informat. Înseamnă repeziciunea cu care se înfiripă prietenii culturale transfrontaliere, după afinităpi afective °i elective numai de Dumnezeu - efectiv - °tiute. Micul dejun transformat în dezbatere politică, ideologică, acidă în limitele politepii, sfertul de oră dinaintea lecturii dedicat anecdotelor geniale, plimbările în care faci - nolens volens - arheologia urbanisticii bucure°tene (°i nu doar pentru scriitorii străini). Lipsit de formalismul crîncen al mediocrilor, de asaltul veleitarilor, FILB este o gură de oxigen (mai cu seamă) pentru autorul român invitat să citească, să povestească, să dialogheze. Să iasă din statutul de exponat muzeal, eventual împăiat, la care îl condamnă - decenii după decenii - manualele, gura satului, televiziunea, opinia publică °i - din nefericire - chiar revistele literare. 2. Meciul la dublu Am pinut, pe toată perioada festivalului, un fel de agendă mentală, ajutat fiind °i de excelentul catalog editat de organizatori, prin intermediul www.headsome.ro. O agendă în care am schipat profilul participanpilor °i unde am repinut emopia secretată de textele °i intervenpiile lor. Primul l-am cunoscut pe romancierul °i jurnalistul (de°i nu-i place eticheta de jurnalist) italian Andrea Bajani, născut în 1975 la Roma. Publicat la prestigioasa Einaudi, multipremiat, în România i s-a tradus romanul Se consideri le colpe din 2007/ De vei lua aminte la gre°eli, Humanitas, 2011. Înalt, de-o eleganpă neglijentă, frumos ca intelectualii italieni din filmele °aizeciste, Bajani vorbe°te cald despre relapiile dintre români °i italieni, stereotipuri °i prejudecăpi, despre fascinapia României: locul, Serghei Jadan aparent marginal, unde schimbările se întîmplă agresiv, la suprafapă, nu pe ascuns °i cosmetizate ca în statele „vechi" ale Uniunii Europene. Curios ca un entomolog, Andrea a petrecut luni de zile în para noastră, observîndu-i, de data aceasta, pe italienii venipi în căutarea fericirii. Experienpa românească i-a inspirat două romane. A coordonat o carte despre românii din Italia, provocîndu-i pe mulpi italieni de°teppi (intelectuali, stîngi°ti) să abandoneze o anume comoditate mentală. Miercuri, 3 decembrie, la Clubul țăranului, a citit un capitol din Ogni promessa/ Toate promisiunile (Einaudi, 2010). O proză atentă la detaliile realităpii, la mediul de cartier italian cu bătrîni, cupluri tinere °i copii; o proză, ami ales, focusată pînă la manie pe chimismul cuplului care nu poate avea copii °i care, pe nesimpite, înlocuie°te amorul calin cu sadismul, cu lecpiile degradante ale agresivităpii. Subiectul e relatat însă magistral, adică fără abuz lexical, pe un ton rece de naratorul EL obsedat de propria-i exactitate (senzorială, terminologică), atent să jupoaie de vie istoria sa amoroasă. Tot miercuri, pe scenă a urcat °i Immanuel Mifsud, născut în 1967, în ora°ul Paola din Malta. Dramaturg, poet °i prozator, este considerat cel mai reprezentativ scriitor al generapiei sale, tradus cu succes astăzi în Europa. În toamnă, editura Polirom i-a publicat romanul În numele Tatălui (°i al Fiului), tradus excelent de poeta Denisa Duran °i distins, în 2011, cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură. Immanuel este o fiinpă mai degrabă gravă, melancolică, pare într-o permanentă furtună sufletească °i - ca °i cum s-ar împotrivi dispozipiei sale - e capabil să spună cele mai amuzante anecdote °i replici °i să creeze, în cîteva cuvinte, schipa istoriei recente a insulei pe care s-a născut, ori să traseze schema limbii acesteia minunate: a citit, în malteză, un fragment (începutul) din În numele Tatălui..., ce părea mai degrabă un genial poem dadaist, mixînd vocabule din arabă, latină, engleză, italiană, ebraică. ai totu°i fragmentul acesta extrem de dens, de bogat în trimiteri, anunpă proiectul unui microroman ambipios, experiment literar menit să investigheze raportul unui bărbat (X) cu tatăl (Y) °i cu propriul lui fiu (Z). Mifsud scrie o proză poematică despre vulnerabilitatea tatălui, despre fisurile care îl îndepărtează de fiu lent, despre dragostea deznădăjduită, inutilă, complexată care îi une°te, 10 TRIBUNA • nr. 295^ 16-31 decembrie 2014 "îăj Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U îi apropie sau îi îndepărtează pe amîndoi. A°a cum avea să spună publicului, despre depresia post partum a tinerelor mămici s-au scris tone de literatură (nu numai) °tiinpifică - despre angoasele °i depresia tapilor nu pomene°te nimeni nimic, ca despre o rană într-un loc ru°inos. Duetul invitapilor străini a fost concurat în 3 decembrie de partitura tinerilor prozatori români, Mihai Radu °i M. Dupescu. Redactorul Capavencilor, Mihai Radu (ani 36), a debutat cu romanul Sebastian, ceilalți °-un cîine (Polirom, 2014) de unde a selectat °i fragmentul citit: textul e o comicărie dementă care nu te lasă să respiri, o cascadă de bancuri °i glume, de malipie °i aluzii sexuale. La un punct, am observat că publicul a renunpat să mai urmărească lectura, excesele de tipul ăsta duc atenpia - oricît de binevoitoare ar fi - în comă. Cu toate astea, a° fi curios să citesc întreaga carte, să văd dacă-i mai mult decît o (reu°ită) clonă gro°aniană. Despre debutul lui M. Dupescu, cu volumul de poezie °i toată bucuria acelor ani tri°ti am scris, pozitiv, în paginile Tribunei. Arhitectul, născut în 1978 la Alexandria (pe Dunăre nu pe Nil!), a recidivat cu poeme - franceza un avanta (Pandora M, 2014) - °i a debutat ca romancier cu Uranus Park (Polirom, 2014). În proză/ poezie M. Dupescu reu°e°te să creeze aliajul ăla special, care- pi ia ochii, de vulnerabilitate sufletească abia mascată & coolness corporatist. Personajele se mi°că mecanic, pe traiectorii atent controlate, de parcă autorului i-ar fi teamă să nu evadeze, °i tocmai pe traiectoriile astea au loc micile atingeri, dialogul detensionant, „reumanizarea". Iară°i, curios. 3.Sextina Krisztina Tdth e o păpu°ă intelectuală (Monica Vitti gen) dintr-un alt film italian °aizecist. Sau autoarea născută în 1967, la Budapesta, este unul dintre cei mai importanpi scriitori maghiari contemporani, depinătoare a prestigiosului premiu literar .Jozsef Attila" pentru poezie, publicată la Gallimard. A deschis lectura poepilor de joi, 4 decembrie, cu o... povestire rea, excelentă compozipie despre un mediu social dat: străzile/ cartierele capitali°tilor recenpi dintr-o pară fostă comunistă. Pentru că aeful haitei, titlul prozei, e de-o polisemie ironică, °fichiuitoare. Relatarea, din unghiul de vedere al adultului semieducat, bazat financiar, care nu-i permite fiului °colar să devină sentimental °i... poponar (= să se ata°eze prea mult de cîinele familiei), e o mostră de comic de limbaj °i de umor născut din disfuncpionalităpile - cum să zic? - minpii adultului lipsit de ceea ce, acum un deceniu, (încă mai) Immanuel Mifsud numeam cultură generală. Deci păpu°a asta cinematică scrie rău, nemilos, adică bine. Din Palestina via Londra a ajuns la FILB poetul Najwan Darwish, unul dintre cei mai apreciapi scriitori de expresie arabă, născut la Ierusalim în 1979. Scrie (a°a cum mă a°teptam) poezie angrjată dublată însă de o miză estetică. Najwan nu poate rămâne indiferent la colonialism (neo-apartheid), la opresiune, la războiul inegal, total - avea să ne spună. Pentru el ocupapia israeliană e noul nazism: .In the 1930s/ it occured to the Nazis/ to put their victims in gas chambers/ Today’s executioners are more professional:/ They put gas chambers/ in their victims". (In Hell Four Corpses) ai apelul la o istorie glorioasă e justificat în numele prezentului apăsător, insuportabil, ca în poemul The Last Soldier's Words to Saladin: „Eight centuries have passed/ like a nap in the late afternoon/ so don’t be surprised/ if my words are plain/ and to the point/ I’m not al-Qadi al-Fadil/ nor one of your poets/ I’m just a wretched soldier/ whose throat is choked with words/ that want to be spoken/ The invaders you drove out yesterday/ have come back with new banners". Of, dacă luptele s-ar purta numai cu armele poetului (ritmul & metafora), dacă rezistenpa ar urma modelul Gandhi/ Mandela, dacă intelectualii evrei pacifi°ti ar putea influenpa politica statului lor. ?i fanatismul ar dispărea... Dacă Najwan Darwish scrie despre război, ucraineanul Serghei Jadan (născut în 1974) tocmai a fost înrolat în armata pării sale, contramandînd în ultimul moment participarea la FILB. Nu chiar. A citit prin Skype o suită de poeme ritmate, patetice, care au cucerit sala. Fără a fi patriotic °i declarativ, Jadan scrie poezie capabilă să seducă °i un taximetrist sau o coafeză: „Există o fermitate de nespus în chipul bărbapilor/ ce ies în curtea spitalului;/ fermitatea de-a munci viapa-ntreagă pentru para lor/ în fine primind de la ea/ un halat gri °i friguros" (Ministerul sănătăpii). Sau, în fine, iată un fragment dintr-un poem (sper eu că nu) anticipativ: „Noapte de noapte apare umbra răzvrătitului/ dînd tîrcoale geamurilor ca o himeră de luptă/ °i se muceze°te la fundul ranipei de piele/ tutunul olandez/ °i o cărpulie de Apollinaire." (Mormonii) A doua jumătate a sextinei, cei trei poepi români invitapi să recite au fost dacă nu mai blînzi (pentru că poezia nu este pînă la urmă o formă a blîndepii, cît un interogatoriu în care îpi smulgi singur unghiile), măcar îndeajuns de abili încît să documenteze propriile psihodrame. Au oferit spectatorilor (ne)°ansa de a întoarce ochii de la istoria mare °i de a se scufunda în sine - făcîndu-i poate pe unii să ofteze „de-am mai avea °i noi un război civil, o revolupie..." ■ Andrea Bajani TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 11 -(J)- Black Pantone 253 U 11 Black Pantone 253 U poezia Marian Hotca Premiul revistei Tribuna la ediția a XXXIV-a a Festivalului Napional de Literatura “Vasile Lucaciu” de la Cicârlău / Maramure° (29-30 noiembrie 2014) Poem culinar Bucătărie unsă, cu u°a ta crăpată, Mai zace-n tine cântul asudat de ai, Când ne scriam la sobă o bucată De pâine veche ce-o-ncingeam în ceai. Din oale jumălpite duhuri se ridică Psalmodiind bucatele împărăte°ti, Tocăni vârtoase ferestrele excită Cu aburi răsăripi din boabe îngere°ti. Fasolea mea frecată, iubită °i stăpână, Îpi scriu acum o odă pe frunza de curechi, Talangă-pi fac din sfecla asta spână Ca să pi-o-nalp să-pi intre lină în urechi. Lumini sărate cad blege la picioare De le ridic în slava oalei fo°cotite ai le presar ca aurul alb la culoare În maglavaisul fasolei preacinstite. Piper zdorbit în sânii fragezi de fecioară Cădelnipez din pipernipe dezmăpate - Strănut °i zic ciudos pentru a mia oară Că visul meu e-o carte sacră de bucate. Mă uit prin orificiul cheii la ceapa dezbrăcată ai-o lacrimă îmi cade aspră pe prosop, Mănânc fasolea cu lingura cea cocâmbată Crezându-mă-ntre blide un lacom protopop. psalm culinar la masă seara ne zicem ocina°ul tăcupi cu gândul aburit în pâine din pungă ne zâmbea doar ca°ul ducând povara zilelor de mâine un înger cât un miez de chiflă uscată venea la blidul chior de lut rugându-mă să-i dau o bucată din sufletul meu greu °i mut °i fiindcă nu puteam să-l tai în jumătate i-am dat din varza mea cinstită hrănindu-l pentru astă sfântă noapte cu bor° ceresc °i-uscată pită un bob de mazăre i-am pus în mână din oala mea uitată prin cămară °i-am stat cu el la masă până mi-a scos versetele din călimară psalm culinar raiul meu miroase-a varză pârgălită a ro°ii coapte în sângele răbdării iubito, azi începem conopida cea acrită lăsată să se-nmoaie-n sărurile mării îngeri străvezii cu aripi crude de mărar veneau în stoluri grele prin bucătărie când noi mâncam pe tăvi de chihlimbar varza cuvioasă ce plânge-n farfurie psalmodia ardeiul în labo°ul naiv un psalm picant ce-pi arde cerul gurii °i spun fără să fiu pervers ori aluziv i-ardeau °i-iubitei mele nurii atâta pocăinpă la masa îngerească nici la cina sfântă nu s-a mai văzut noi ne mâncăm hrana cea lumească crezând în noi °i-n absolut psalm culinar o sfeclă-°i culcă buca tare pe sfârcul unui gogo°ar fecior în fapă am o farfurie mare umplută cu un culinar fior trăiam în stelele din supa caldă visând iubirea în stomac cum tremură cu fapa-i albă °i sfântă ca un păstârnac în perna mea umplută cu smântână legumele se scaldă într-un visceral amor °i vrând, nevrând picioica asta spână î°i leapădă °i coaja pe covor °i despuiate-n pielea goală în raiul meu gospodăresc legumele se-mbrăpi°ează-n oală °i-n gura ta se tot iubesc psalm culinar în fiecare seară nă°team o mămăligă din cucuruzul dulce ca o nectarină iar mâpa cole°erul sta să-pi lingă crezând că-i blat zemos de savarină ah! astralii aburi de tocană pârgălită răstoarnă sfinpii din fadele icoane când sosul tău de ceapă îl savuram cu pită laptele de capră se pârcotea-n bidoane °i-un sfânt sătul de postul strămo°esc s-a a°ezat la masă lăsându-°i ocina°ul mâncând cu noi ospăpul atât de omenesc pe sobă acum psalmodia rânta°ul preacuvioasă oală ce cădelnipezi bucate mai sfântă °i curată ca Ierusalimul în tine eu fiert-am păcate... de-s pur, sătul °i ro°u ca rubinul în sudoare frunpii mele izvorât-a chiar mirul prin labo°e sublime mâncarea fluiera iar vinul °i-a desfăcut un pic clondirul °i-n gura sfântului el se tot mulgea tot raiul lumii petrece în bucătărie la blidul meu sosit-au preacinstite iar Dumnezeu °i Sf. Petru trăgeau câte-o tărie eu cu Maria Sfântă le preparam clătite Poem culinar Mi-e dor de colnipi mirosind a fum ai podi°oare verzi, rojnite de pisici, De crumpli ce se coc alene-n scrum Ce crapă de dulceapă prin be°ici. In blodăr, ludăi de miere auripi, Aduc din rai miresmele astrale, Clăi de morcovi blânzi °i răzălipi Se leapădă de lacrimi °i °oapte guturale. Eu pun în labo° o poprică ungurească Să lingă morcovul pe-obrazul stâng, Apoi să-i scuipe-n ochi privirea îngerească, Să uite de iubita sfeclă din pământ. O brânză cât o bucă albă de boreasă, Veghează oale sfinte pline cu mâncare, Nelăsând cerul gurii să se opărească Cu frăgezimea soarelui prăjit în zare. Trăiesc în tep°uri cu grăsimi latente ai-n hâlbe pârcotite din blide °urluite Ferindu-mă de universuri turbulente Adorm în colnipi vechi cu u°ile rojnite. ai-mi pare că sunt o felică de lumină, Culcu° rânta°ului de ciorbă grasă De mă topesc în labo° °i curg ca o slănină În gura ta, iubito, atât de mâncăcioasă. ■ parodia la tribuna Marian Hotca Poem culinar Mai pin minte °i astăzi copilăria-mi dulce, Vacanpele de vară, acolo, la bunici, Când nu se da poetul din mine să se culce Pân’ nu ne da bunica un ceai de tei °i-urzici. a-apoi în cursul zilei bucatele alese Făcute bătrâne°te, numai la focuri vii, Smântână, ouă, brânză, întinse peste mese ai fructe, multe fructe, mereu pentru copii. Însă din toate cele, fasolea cea frecată, Făcută de bunicul, cu multă murătură, Era delicatesă. De-atuncea niciodată N-am mai avut prilejul de-a°a ceva în gură. Nu erau multe-atuncea, dar în gospodărie Se descurcau bunicii, muncind la C.A.P. ai eu în clas-a doua, atras de poezie, M-am apucat a scrie poeme, deoarece, În versuri culinare doream s-aduc prinosul Bucatelor alese, de-atuncea, de demult, Azi sunt student, că °tiut-am la muncă să pun osul ai-am °tiut de ce profesori în viapă să ascult. E dulce studenpia, la cursuri merg pe role ai-examenele toate, din mers le promovez, Mănânc la prânz fasole, la cină iar fasole, ai scriu în libertate °i liber flatulez! Lucian Perpa ■ 12 TRIBUNA • nr. 295^ 16-31 decembrie 2014 "îij Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U Nicolae Goje Premiul revistei Tribuna la ediția a XXXIV-a a Festivalului Napional de Literatura “Vasile Lucaciu” de la Cicârlău / Maramure° (29-30 noiembrie 2014) versuri dense Cărând în spinare povara memoriei plăceri °i dureri iubiri °i uri toate deopotrivă de grele îmi îmbătau trupul cu dulcele parfum al dorinpei de a scrie de a transpune acea minte gentilă, fragedă atentă celor mai mici gesturi de suferinpă ale fiinpei dragi în torente de emopie de frică de teroare că sufletul ei pur ar putea fi prins în bruta în°iruire a unor eveni- mente ar putea fi descoperit, expus prin aste vorbe precum pieptul gol al Ifigeniei pe altarul de sacri- ficiu nedreptatea pove°tii neîncheiate iar când povestea se încheie atâtea întrebări ce s-ar fi putut pune atâtea mângâieri de sens, trăind în spapiul potenpial dintre noi ...°i le scriu fără a vrea să le ating le scriu fără a mă ruga cuvintelor să prindă viapă în vocea cuiva un poem închis iar pove°tile se vor sfâr°i odată °i voi °ti o copilă care se bucură pentru îmbrăpi°ările de adio °i iube°te părâna °i banii iar viapa merge înainte °i o voi vedea cum caută continuu trupuri de îndrăgostipi °i savurează căldura copilăriei °i sânul mamei °i buzele ei pofticioase °i extazul râsului inocent eu plâng uneori când îmi strâng neputinpele la piept °i le salut privirile de pe drum sărut în cor pentru mine mă pierd °i mă regăsesc în fiecare bucurie ce-o ofer căci °tiu, undeva, că am primit-o *** când mi-am făurit aripile din dragostea ta le-am topit de aceea îmi sunt mici °i-mi lasă drum până în fapa casei tale aparent închise dar °i dragostea mea a fost mică căci din ea îpi puteam făuri robopi de luptă, stele de plumb poduri spre orbită în secret te-am vrut îmbrăcată în petale de toate florile verii căderile toamnei cruzimea primăverii °i lini°tea iernii le vreau înapoi... căci nu există decât această bepie ce se na°te mereu, dar tu nu °tii asta Un buton dintr-un colp al camerei în alta cresc melci pe cat- eva pagini din Biblie s-au întins de la dragostea mea până în cer ca °i cânturile negreselor din Mississipi Doamne, vezi-pi de treburi lasă războiul încă o zi, căci altfel cine va mai cânta cine zdrangăne chei °i bani căci n-a rămas decât un chibrit inert o sclavă albă a cernelii un pocal cu grape-juice °i-o u°ă deschisă un singur buton °i se inchid toate celulele un singur buton sărac, tăios, inexistent un singur altundeva ce nu poate fi aici o singură gaură de vierme din tălpi până în cre°tet Tu ai mesaje vii °i rugăciuni pentru copii răi Către suflet în boala adâncă a timpului am uitat de tine în lupta dintre creier °i inimă ce vrea să mă doboare nimic nu mai are sens pentru mine cel ce vrea să îpi ofere sutre îmbăiate în laptele uitării cel ce îpi sărută buricul °i devine o apă nămoloasă cel ce vrea să-°i arunce gândurile meditapiile toate încurcăturile logicii sale bolnave ură nervi concentrare toate spre tine sufletul meu plinătatea bucăpii mele de viapă sunt °i-n graba de a aduna cât mai multe pentru tine las mai totul în urmă °i când ajung lângă tine sunt gol ca un atom °i mă străduiesc ca a doua oară să-pi aduc ceva ce popi vedea °i se va uita la tine ceva ce popi atinge doar cu iubirea frumusepea ta constă în exactitate când totul în mine e vag în afară de gândul de a muri la picioarele tale dar °i acest gând e doar un gând căci nici măcar nu te găsesc frumusepea ta constă în concretepe precum un vis ce nici nu °tiu dacă e adevărat iar când mă apropiu se schimbă °i se transformă rămânând mereu ceva indiferent ce a° face frumusepea ta e°ti tu °i nu te °tiu dar te arăpi ochilor mei ca o lini°tită schelă metalică mândră °i ascupită °i o, cât dor am să înnebunesc °i să te uit să las criticii să râdă de textele mele °i să interpreteze psihanalitic obrajii tăi dar nu popi pleca °i nu te pot lăsa câtă vreme te iubesc dar sufletul mă cheamă la lini°te am încercat să-mi aprind degetele pe pielea ta sidefie °i oh, nemernicul meu suflet s-a schimbat în pia- tră °i tot ce-am complicat s-a reîntors la mine °i ce-am simplificat a râs satisfăcut °i tot a curs °i-a curs din mine rămas-am gol °i fericit de complexitatea viepii neînfricat °i ru°inat °i cum vreau eu ■ parodia la tribuna Nicolae Goje versuri dense *** când am terminat Liceul „Gheorghe aincai”, cu diplomă de bacalaureat, am crezut că studenpia la Litere va fi un rai, dar m-am foarte în°elat, aripile fiindu-mi nemilos retezate e drept că °i ambipia mea a fost exagerată, urmând facultatea °i din considerente de dragoste pentru o fată, care, ca orice studentă la Filologie, m-a transformat în robot, răpindu-mă dinspre poezie, după cum socot prietenii °i cine mă °tie de aceea am părăsit Filologia, °i, la o adică, m-am apucat de Fizică, fapt ce-mi permite, învăpându-i legile, să-mi pot trimite la reviste versurile! Lucian Perpa ■ °i mi-ai cerut sângele pi l-am dat am stat singur secole trimipându-pi bucăpi din mine în cuvinte încerc să port viapă dar viapa arde în mine prin viapă încerc să-mi port cuvintele TRIBUNA • nr. 295^ 16-31 decembrie 2014 13 -(J)- Black Pantone 253 U 13 Black Pantone 253 U proza Crăciunul anului 1984 Cornelia Petrescu Acest text este o mărturie pentru aducerea aminte a acelor vremuri. Autoarea, care a reu°it să se stabilească în anul 1986 în Frarpa, a început prin a folosi scrisul ca mjloc de terapie în dificila perioadă a dezrădăcinării. Amintirile din prima sa viapă sunt °i astăzi sursa principală a creapiei sale din care nu lipsesc nici probleme ale patriei de adoppie. Cornelia Petrescu, autor a cinci romane în limba română °i a altor trei în limba franceză, vă invită să evocapi cu ea împreună Crăciunurile de altă dată. Tocmai îmi turnasem din termos o cea°că de cafea fierbinte, căci frigul mă înțepenise complet, când îmi telefonează Neti care mă roagă să o învoiesc azi pentrucă trebuie să o ducă pe fetița ei, Carsida, la policlinică, a le°inat ieri la grădiniță °i azi o doare capul. Cu toate că prezența lui Neti la slujbă este mai mult decât necesară, avem sumedenie de lucrări de făcut, este vorba de sănătatea unui copil °i nu pot să-i spun altceva decât: - Fii lini°tită °i ocupă-te de copil, îți sugerez să te duci la spitalul de copii unde soțul meu o poate consulta fără să aveți prea mult de a°teptat °i unde au probabil dotări ceva mai bune ca la policlinică. Dacă vrei telefonez chiar acum ca să îți u°urez intrarea. - Vă mulțumesc din suflet, doamnă, nu îndrăzneam... destul că - uf!- tot lipsesc mereu... Singură °i copiii încă mici... răspunde Neti pe un ton plângăreț. - Nu te formaliza °i fă a°a cum ne-am înțeles, mai adaog înainte de a telefona la spital. În timp ce îl caut cu telefonul pe soțul meu, abia observ că pe scaunul din fața mesei mele de lucru s-a a°ezat °eful meu, severul °i taciturnul Cosma, director tehnic al marii Centrale Industriale'1 în care lucrăm, pe care toți subalternii îl numim, cu respect bine meritat, De°teptul. Nea°teptată vizită! îmi spun °tiind cât este de rezervat °i zgârcit cu gesturile prietene°ti. De data asta chiar mă uime°te; nu numai că a «coborît» în biroul unei subalterne dar acceptă, cu bucurie copilărească, invitația la o cea°ca de cafea pe care abia o mai pot scurge din termos, după care îmi spune pe un ton care se vrea amuzant: - Iată că de°i mai sunt câteva săptămâni până la sărbători, la noi a °i venit Mo° Crăciun! Numai că nu ne-a adus nimic, ci dore°te un cadou... Este vorba despre lucrarea de astă vară, de care uitasem complet pentrucă n-a mai cerut-o Ministerul, lucrarea privind optimizarea tehnologiilor în cele douăzeci de uzine. Vă mai amintiți de ea? - Îmi amintesc °i nu prea, am lăsat-o de-o parte cu bucurie pentru că metodologia este tare complicată. °i-apoi au apărut altele, °i altele, îi spun jenată, pe ton de justificare. - Nu vă repro°ez nimic, dar acum a devenit urgența numărul unu. Trebuie să ne concentrăm să-i dăm de capăt, mi s-a spus că până la sfâr°itul anului rezultatul trebuie prezentat spre aprobare Marelui Conducător2 însu°i. atiți că responsbilitatea este mare, cifrele odată aprobate sus, devin sarcină care condiționează plata salariilor, mai ales cele ale muncitorilor din uzine. Rămânem aplecați câteva lungi ore asupra metodologiei pe care o deslu°im °i simplificăm, după care telefonăm pe rând uzinelor care trebuie să participe la stabilirea optimizărilor propuse pentru fiecare instalație în parte. Printre cifre, idei °i telefoane împătrim pachețelul meu cu mâncare °i mai fac o cafea cu «minunatul» fierbător miniatură pe care l-am primit nu de mult cadou. S-a înnoptat când observ, încă din tramvaiul care mă duce în ora°, că blocul în care locuesc este în beznă. Când cobor văd că la fereastra bucătăriei noastre este lumină °i găsesc pe loc explicația: luliu este acasă °i a pus în funcție instalația care folose°te ca sursă de energie acumulatorul ma°inii instalat pe balcon. Însă... Dacă este întrerupere de curent înseamnă că nu-i nici încălzire, gândesc înfiorată de vântul înghețat care a pornit să sufle cu îndârjire. luliu este singur în bucătărie °i pe masă se odihne°te o sticlă de vodcă din care s-a servit copios, după cum constat cu stupoare °tiind că nu este prea atras de pahar. Mă întâmpină călduros °i după ce mă ajută să-mi scot cojocul, mă îndeamnă: - Bea! E frig °i ai nevoie... Beau o înghițitură °i alcoolul îmi provoacă o arsură plăcută în stomacul gol °i în tot corpul înghețat. - Ai dreptate, este bun! Stai puțin, încerc să pregătesc °i o gustare, spun eu. Dar, ridicând privirea întâlnesc un chip străin, livid °i crispat °i îl întreb speriată: Ce ai? S-a întâmplat ceva? Oare n-ai băut prea mult? - Nimic, n-am nimic, a°ează-te! °tii. Fetița colegei tale... Carsida... Are... Are leucemie. - Nu! Spune-mi că nu-i adevărat! - A° vrea să-ți pot spune. ai mai mult a° vrea să pot spune asta acelei mame care încă nu °tie ade- vărul dar instinctul că e ceva grav a °i panicat-o. Analizele spun însă clar că a°a este. - ai... E în fază avansată ? Ce se mai poate face? - Foarte avansată. Cu tehnicile °i medicamentele de care dispunem se pot spera câteva săptămâni, cel mult o lună de viață. atiu din citite că există un medicament care încetine°te evoluția bolii °i că în Franța se fac tratamente care se pare că pot vindeca, în mare proporție, această boală teribilă. Am făcut deja intervenții la Ministerul Sănătății °i la Crucea Ro°ie pentru a obține medicamentul din import. Trebuie făcut apel la toate relațiile posibile. - Nu ar trebui consultați °i alți speciali°ti, făcute °i alte investigații? - Da, cred că trebuie neapărat să o consulte °i profesorul Duca de la spitalul Fundeni din Bucure°ti. Duca este cel mai reputat specialist din țară pentru leucemie infantilă, mi-a fost profesor °i am mare încredere în dânsul. Am încercat să obțin pentru mâine o salvare dar... n-au benzină. °tii ce mi-a spus °eful garajului? Că n-are benzină nici pentru cazuri mai grave! Mi-a venit să îl sugrum... - Nu-i el de vină! N-are benzină °i atâta îl duce capul. Poți lua rezerva de benzină pe care ne-am făcut-o ca să mergem de Crăciun la mama... De fapt ce a devenit Crăciunul? O zi de muncă pre- cum toate celelalte... ai în plus pentru mine o zi limită pentru întocmirea unei lucrări complicate care trebuie prezentată la cel mai înalt nivel. Acum am face bine să investigăm toți cunoscuții care ar putea eventual să ajute la procurarea medicamentu- lui. Chinuim la nesfâr°it telefonul °i lansăm, fără Cornelia Petrescu prea multe speranțe, apeluri pentru medicament după care, saturată de amărăciune, îl mai rog pe luliu să scrie ni°te rețete cu care să continui inves- tigațiile °i mâine la serviciu. În sfâr°it, la oră târzie, ne strecurăm în patul rece, uitând de orice gustare. Curentul electric nu a venit încă. Prima u°ă pe care o deschid a doua zi dimineață este cea a °efului meu, directorul Cosma, care î°i întrerupe lucrul în care era cufun- dat dar eu nu îl las să rostească nici un cuvânt °i îl informez pe nerăsuflate despre nenorocirea colegei noastre Neti, despre deplasarea ei la Bucure°ti °i mai ales despre medicamentul necesar. Cu o rețetă în mână o roagă pe secretara lui să îl gasească cât mai repede la telefon pe fostul lui coleg, Sandu, care lucrează la Minister, după care îmi spune: - Sandu este un descurcăreț... °i are multe relații în capitală. Dacă el nu poate face rost de medicament înseamnă că nu se poate face nimic, să-i lăsăm timp să se descurce, iar noi să încercăm să continuăm cu optimizările. E trecut de ora amiezii când un apel telefonic insistent ne perturbă din concentrarea cu care lucrăm. Este directoarea direcției sanitare a ora°ului, care o cunoa°te pe Neti °i °tie că e plecată deja cu fetița, împreună soțul meu, spre capitală. Îmi sugerează să fac, în numele mamei, două memorii pentru obținerea medicamentului °i pentru aprobarea deplasării la Lyon unde este în experimentare avansată un tratamet. Memoriile trebuie adresate, îmi spune directoarea, către Consiliul napional al °oimilor patriei3 °i - de ce nu?- către tovară°a Elena Ceau°escu4 care este foarte sensibilă la astfel de situații. întrerup «optimizările» °i până seara memoriile, făcute în numele lui Neti, sunt expediate către cele două destinații. luliu se întoarce din capitală abia spre miezul nopții. Este abătut, diagnosticul a fost confirmat, analizele sunt °i mai proaste decât cele făcute aici. Carsida, vegheată de Neti este într-o rezervă de la spital °i este ciudat că mama a devenit mai calmă de când a aflat diagnosticul, fiind convinsă că Providența o va ajuta pe fetiță. aocul aflării adevărului, comunicat cu prudență de profesorul Duca, a fost pentru Neti ca o trezire dintr-o stare de suferință pentru a trece în alta °i mai cumplită dar mai puțin manifestă. Din păcate nici spitalul Fundeni nu dispune de medicamentul despre care °i profesorul Duca este informat. 14 TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 14 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U În zilele următoare tot colectivul departamentului de care răspund, ajutat de speciali°ti din uzine, este scufundat în întocmirea lucrării de optimizare care, spre satisfacția noastră a început să se contureze clar. Directorul Cosma avusese ideea inspirată să completeze metodologia foarte anostă cu câteva elemente care puteau să dea lucrării °anse de aplicare practică profitabilă. Utilitatea fiind limpede, calculele aride au devenit mai suportabile având °ansa ca până la Crăciun să avem un rezultat acceptabil. Ne apropiam de calculul randamentului final cu care putem încheia lucrarea, când iată că °eful nostru intră în sala în care lucrăm. Ne dăm deîndată seama că este într-o dispoziție destul de sumbră. Chipul îi pare contractat, strivit de o mască cenu°ie, gura strânsă a devenit ca o imensă tăietură orizontală, promotoriul frunții predomină sever o expresie impenetrabilă. Se a°ează lângă noi °i roste°te cu o voce metalică: - Rezultatul final al lucrării noastre a fost deja aprobat de Marele Conducător. Rămân blocată °i abia după câtva timp reu°esc să întreb: - Cum aprobat când noi încă nu cunoa°tem rezultatul final ? ! - Nu-l cunoa°tem noi pentrucă suntem lenți, ineficienți, neinspirați, roste°te dânsul cu aceia°i voce scrâ°nită pe care nu i-o cunoscusem până atunci. În Ministerul dezvoltării există însă speciali°ti mult mai clarvăzători ca noi °i care ne- au salvat din impas propunând spre aprobare un randament de 93,5%... Îi întrerup scrâ°netul, care a căpătat °i o tentă ironică, cu o exclamație încărcată de stupoare: - atiți că suntem spre finele calculelor care reprezintă munca de trei săptămâni a peste 30 de speciali°ti °i randamentul total se estimează între 73 °i 75 %!! Abia în câteva ore vom °ti cu precizie care este maximul ce se poate obține! Nimeni nu mai scoate nici o vorbă rămânând concentrați doar asupra calculelor pe care direc- torul Cosma le verifică atent. Este seară târzie când indicatorul final este cunoscut, confirmând estimarea noastră anterioară. În sală intră ofițerul de serviciu care înmânează directorului o telegramă pe care acesta o parcurge cu repeziciune după care ne spune: - Mâine trebuie să fim la Ministerul dezvoltării pentru a pregăti susținerea randamentului aprobat. Să nu uităm că acesta va deveni cifră obligatorie de plan °i condiție de salarii pentru toți angajații uzinelor. - Dar este imposibil! Cum să susținem ceva... Cuvintele îmi sunt tăiate de o privire încărcată de ironie, revoltă °i un altceva pe care nu îl pot defini dar care °tie a îngheța cursul vorbirii. - Mergem cu toții, mai spune dânsul, desemnându-ne cu privirea pe toți cei cinci colegi care lucrasem până la acea oră târzie. Vor fi de refăcut calcule °i de conceput grafice. Ne vedem în gară mâine dimineață la ora 6 °i un sfert. Ne a°ezăm zgribuliți în jurul mesei lungi din sala înghețată de la etajul nouă a Ministerului până la care nu urcă liftul °i îl a°teptăm pe directorul nostru care a trebuit să intre la ministru să ia niscaiva directive. Ca să îmi consum productiv a°teptarea încerc să pun pe hârtie o curbă a rezultatelor calculate, îmi ajunsese la urechi că prezentarea grafică este mai agreată «acolo sus». «Îngerul păzitor», cum îi spunem în secret secretarei de partid a departamentului nostru °i care face parte din echipa deplasată în capitală, încearcă să îmi tempereze zelul: - Nu te mai frământa atâta dragă! Facem °i noi ce-i omene°te posibil. Tu, care e°ti admiratoarea lui Sorescu, aminte°te-ți de versurile lui din «Concurs», când, mai mulți indivizi, întrecându-se la sărituri în înălțime într-o sală cu plafon jos, constată că cei mai perseverenți, antrenați °i oțeliți, iau °i cele mai multe pocnituri în cap. De ce atâtea pocnituri inutile? Oare nu °tii că de la nivelul la care s-a aprobat cifra pot veni °i modificări de plan °i derogări de plată a salariilor? - De ce să ne amețim cu cifre false când pentru orice gândire carteziană, cum pretindem a fi cea a inginerilor care suntem, adevărul este clar. - Carteziană! Gândirea trebuie să fie suplă, adaptată împrejurărilor iar nu fixată în rigide tipare tehnice. - Suplă, suplă dar nu falsă! În cazul de față nu înțeleg de ce °i cine ține morți° să punem carul înaintea boilor adică întâi aprobarea, baterea în cuie a unei cifre fantomă °i abia după aceea... Trăncăneala noastră este întreruptă de °eful nostru, la fel de posomorât °i presupun cu o voce la fel de scrâ°nită ca în ajun. Îi cade sub ochi graficul mâzgâlit de mine °i spre marea mea uimire îl văd ridicându-l la nivelul privirilor noastre °i spunându-ne cu seriozitate: - Cam a°a trebuie să prezentăm toate calculele noastre făcând paralele cu cifra «optimă» deja aprobată. Apoi, a°ezându-se îmi spune cu voce °optită: sunt măcinat de neputința de a susține că doi °i cu doi fac patru iar acum trebuie să scăldăm minciuna în adevăr ca să putem spera că nu vom deveni cu toții victimele ei. În ministerul ăsta sunt nu puțini «speciali°ti» care °tiu să manipuleze foarte bine cifre, ceeace eu unul nu °tiu... Mă gândesc: dacă De°teptul nu °tie să demonstreze că doi °i cu doi fac patru, oare de ce vom fi în stare noi, ceilalți? Dar °eful nu îmi lasă prea mult timp de reflecție, calvarul calculelor trebuie reînceput fără zăbavă. Timp de o săptămână, în aceia°i sală glacială calculăm, recalculăm, facem grafice colorate, care să placă. Este deja Ajunul Crăciunului când, după nenumărate variante °i forme de prezentare, «optimizările» reu°esc să ascundă destul de credibil minciuna. aeful nostru îl însoțe°te pe ministru pentru a prezenta lucrarea la cabinetul Marelui Conducător. Noi, toți ceilalți din echipa care a trebuit să-°i sacrifice pregătirile de Crăciun, suntem liberi °i putem alerga prin ora°, poate mai găsim câte ceva ca să ne bucurăm familiile de sărbătoarea pe care tăvălugul vremurilor se străduie°te cu îndârjire să o strivească. Gerul mu°că puternic, străzile capitalei sunt măturate cu râvnă de rafale de vânt, care ne mângâie chipurile cu jerbe de ace de ghiață. Trecători grăbiți târâie câte un brad schilod descoperit în cine °tie ce cotlon doar de ei °tiut. Din cine °tie ce zvon adus de vânt se formează cozi în cele mai stranii locuri. Fac °i eu o coadă, de peste o oră, la cofetăria de lux «Bucure°ti», având norocul nea°teptat să prind ultimul sfert de kilogram de bomboane de ciocolată care se găsesc arareori doar în acest magazin. Dintr-un bar de mâna a doua, bine ascuns pe o străduță dosnică, reu°esc să cumpăr, contra unui ciubuc strecurat cu discreție, un pachețel de smochine, două cutii de fulgi de creveți °i două pachete de un sfert de amestec de cafea. Apoi, în sala de la etajul nouă, îmbrăcată în cojoc °i cu căciula pe cap, mânânc un covrig °i citesc al doilea volum al romanului lui Marin Preda «Cel mai iubit dintre pământeni», recitind fraze cu conținut atât de tulburător încât nu îmi vine să cred că romanul a văzut lumina tiparului. Înserarea se lasă repede în această seară de ajun de sărbătoare °i mai sunt două ore până pleacă ultimul tren spre ora°ul nostru din Bărăgan. Nu aud nici un zgomot dar simt că în sală a intrat cineva °i peste puțin aud vocea °efului meu: - Să mergem, aici nu mai este nimic de făcut. Doar Cel care se na°te mâine ne poate feri de minciuna pe care am poleit-o în loc să poleim brazi pentru copiii no°tri. Ceilalți colegi ne a°teaptă în holul ministerului, zgribuliți °i «ultra- încărcați» de cadouri... În tren tăcerea reu°e°te să se rupă, încingându- se o °u°oteală molcomă despre obiceiurile de Crăciun °i chiar se murmură câteva colinde. lată-mă povestind, cu lux de amănunte, despre masa sărbătorească, de°i alcătuită numai din feluri de post, cu care bunica a°tepta preotul în ajun de Crăciun. Abia după ce preotul sfințea casa °i bucatele, aveam cu toții permisiunea să ne înfruptăm din atât de alesele bunătăți: tocăniță de hribi uscați cu usturoi, sarmale de post, salată de sfeclă ro°ie cu bob... °i mai ales, deliciul deliciilor, coliva de grâu cu nucă °i miere. Pe masă tronau turnuri de colăcei din care cei stivuiți în covata de pe laviță a°teptau venirea colindătorilor. Abia în ziua de Crăciun aveam voie să ne înfruptăm cu jinduitele preparate de porc sacrificat de sfântul Ignat5. După ce mâncam bucatele sfințite ne apucam să împodobim brăduțul adus din pădure de bunicul. Era după război °i nu aveam nici jucării, nici bunătăți. Bomboanele erau înlocuite cu prune uscate ambalate de noi în resturi de poleială păstrată de demult sau în petecuțe de hârtie fină ce dublau plicurile de corespondență din tinerețea mamei °i rămase, printr-o minune, în podul casei. Podoabele: co°ulețe, lănți°oare, steluțe... erau me°terite în minunata pregătire dinaintea Crăciunului când inventivitatea celor mici °i mari era valorificată spre admirația tuturor. Mama cosea până târziu în noapte °i abia peste ani am înțeles că î°i strica ochii °i revărsa dragostea pentru noi în păpu°ile de cârpă cu ochi de mărgele °i cu trusou migălit de mâna ei, pe care ni le aducea Mo° Crăciun. ai apoi, cântecele ce le cântam, cu o emoție care °i acum este acolo, în ceeace se cheamă suflet °i în nodul care îmi zăgăzue°te lacrimile amintirii. Ele se opreau abia când primii colindători î°i făceau apariția sub ferestre. Ce moment solemn! Erau întotdeauna trei, de regulă băieți, de°i °i câte o fetiță cuteza să întregească micul grup care colinda satul spre a vesti na°terea Pruncului Sfânt. Cu cu°mele trase până peste sprincene, cu cojoace de oaie strânse pe trupuri, cu trăistuțe atârnate la gât, întrebau tare °i cu o voce ce °i-o prefăceau groasă: Gospodari, primiți cu colindatul? °i cine nu-i primea? Era o bucurie, era o desfătare, să asculți cu emoție glasurile cristaline puțin răgu°ite care anunțau vestea cea bună adusă de cei trei păstori °i de steaua apărută pe cer, despre Pruncul încălzit în iesle de răsuflarea animalelor, despre florile bucuriei °i nemuritorul verde al bradului care sărbătoresc, an de an, din mo°i-strămo°i, na°terea Copilului Sfânt. Răsplata oferită de gospodari era modestă, dar respecta tradiția: colăcei, mere, nuci. Colindele se prelungeau toată noaptea, locul celor mici, cu mâinile °i nasurile ciupite de ger, fiind luate de feciori care erau poftiți în casele care aveau fete de măritat °i erau ospătați după obicei. Urma apoi rândul gospodarilor care se mai întorseseră în sat după lungul °i cumplitul război. Ace°tia puneau în colindele, acompaniate de fluier, toată nostalgia vieții trecute °i speranța în viitor, oprindu-se, rând pe rând, în case de prieteni sau de fo°ti prieteni care nu mai avuseseră bucuria " TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 15 Black Pantone 253 U (ț) Black Pantone 253 U " întoarcerii... Copiii de azi, educapi duplicitar de partid °i de familia obligata sa îi facă jocul, nu mai °tiu ce sunt colindele, gândesc eu cu tristepe. Se pare că topi ne-am cufundat în gânduri, de destulă vreme în compartiment e lini°te, când un coleg face o remarcă suprapusă parcă peste gândurile mele: - Ce păcat! Copiii de azi mai °tiu doar ni°te colinde hibrid, sărmani schilozi ai colindelor de altă dată... Rămânem din nou cu topii pe gânduri până când tânărul meu coleg ne face să ie°im din reverie: - Nu mai este foarte mult °i ajungem acasă! Cred că ar fi interesat să «optimizăm» prin troc °i cumpărăturile cu care ne-am pricopsit în capitală. Zis °i făcut. Schimb unul din cele două mult râvnite pachete de pretinsă cafea cu câteva mandarine pipernicite °i o cutie de fulgi de crevete, pe care colegii o adulmecă curio°i, cu o cutie de artificii. Fără să fi lansat vreun apel se improvizează un cadou pentru Carsida în care fiecare pune câte ceva din modestele cumpărături. La sfâr°it, °eful nostru adaogă un pachepel ambalat în grabă într-un plic mare de culoare cafenie, spunând: - Iată °i medicamentul pentru fetipă, a°a cum speram colegul meu Sandu l-a putut procura. Nu are chiar denumirea de pe repetă dar este sosit ieri din Elvepia °i scrie clar pe nota din cutie că este prescris pentru leucemia acută infantilă, o să vadă domnul doctor cum se administrează °i când mai trebuie procurată o altă doză. Bănuiam, din spusele sopului meu, că medica- mentul nu era de loc ieftin °i jenată întreb: - Am aflat că este cam scump, nu putem con- tribui cu topii? - Nu vă facepi probleme, abia luasem chenzina °i în plus Sandu a acceptat să mă crediteze. Fie ca sarbătoarea Crăciunului să fie de folos copilului °i dacă merge bine °i va mai fi nevoie vedem noi cum să continuăm, bine că avem sursa! °i_ încă ceva. Mâine putepi rămâne cu topii acasă, doar api lucrat atâtea ore peste programul obi°nuit. În gară îl caut din ochi pe Iuliu care mă a°teap- tă deobicei dar dau cu ochii de prietenul nostru căruia îi spun dintr-o suflare: - Mulpumesc pentrucă mă întâmpini dar oare de ce ai preluat misiunea lui Iuliu? - Se întâmplă că a vegheat fetipa colegei tale până s-a stins acum câteva ore °i a mai rămas lângă mamă care, nimeni nu poate să-°i imagineze prin ce trece acum... Rămân mută. Cadoul nostru de Crăciun! Medicamentul atât de greu procurat °i pe care îl sperasem miraculos! Moartea Carsidei este o realitate atât de crudă, atât de nefirească! N-ar trebui să moară copiii! N-ar trebui să se întâmple această nenorocire extremă a mamei care î°i conduce copilul pe ultimul drum. Prietenul nostru mă lasă în fapa blocului spunându-mi: - Mă duc să îl aduc acasă pe Iuliu care a spus să nu te duci acolo în nici un caz în seara asta, o să te duci mâine dimineapă. ai să °tii că azi până la orice oră sau mâine când putepi, suntepi bine venipi la masa noastră de Crăciun. În timp ce dau ocol clădirii, o voce de colindător întârziat, pupin răgu°ită dar încă pură °i cristalină, răsună sub geamul căsupei pitice care a rămas, nu se °tie prin ce minune, strivită între blocurile cenu°ii: Că această seară e pentru noi Cea mai frumoasă dintre sărbători! Ne datpi? Ne datpi? Ne dapi ori nu ne dapi? O lini°te încremenită stăpâne°te casa durerii. În sufragerie micul sicriu se odihne°te pe parchet iar în genunchi, răstignit peste el , zace trupul nemi°cat al mamei. Într-o tăcere, care anticipează mormântul, aprind, a°a cum datina cere, o lumânare la capul încă atât de delicat al fetipei trecută în nefiinpă care pare să doarmă un somn lini°tit. Trece ceva timp până ce mama dă un semn de viapă ridicând capul, mângâindu-°i copilul pe frunte °i asigurându-l în °oaptă: - N-o să te doară! N-o să te doară... °i o să fii cu tăticul. Nici vorbă de lacrimi, de urlete. Cine are chef să urle, afară! Ea, ele, au nevoie de lini°te, îmi zic, căutând precipitată u°a ca să nu profanez loca°ul durerii cu lacrimile-mi eliberatoare. Bucătăria e înpesată cu necunoscupi °i cunoscupi printre care topi colegii departamentului nostru tehnic cu care mă sfătuiesc cum să fim de ajutor cu discrepie. Sarmis, fratele mai mic al Carsidei, strânge la piept pachetul cu cadouri pregătit în tren pentru sora lui. Conturul cutiei cu medicamente se ghice°te printre dulciurile modeste cu care am vrut să bucurăm copilul bolnav. Deodată trista veghe e ruptă de sunetul strident al soneriei pe care n-a avut nimeni inspirapia să o debran°eze. Mai aproape de hol, sar ca arsă să întrerup nepoftita alarmă inutilă; se °tie că u°a este deschisă tuturor celor care vor să împărtă°ească durerea din spatele ei. În fapa u°ii, o femeie voinică, brunetă, în haină de piele cu guler de blană de vulpe polară, pe tocuri înalte, purtând vajnic o ochioasă po°etă din lac în care scotoce°te ca să scoată la iveală o hârtie pe care o consultă °i întreabă cu o voce care mi se pare tunet pe lângă lini°tea din casă: - Aici locuie°te familia T...? - Aici, după cum putepi vedea scris °i acolo, răspund eu în °oaptă arătând spre eticheta de pe u°ă. Impozanta persoană continuă cu un torent care nu cunoa°te surdina: - Eu sunt delegata organizapiei de pionieri °i °oimi ai patriei °i am venit să vă comunic că rolul nostru nu este cel de a procura doctorii scumpe °i tratamente din străinătate, a°a cum api cerut într- un memoriu, ba chiar în două că chiar nu văd cu ce rost api deranjat-o °i pe tovară°a... pe tovară°a de la cel mai înalt nivel... care a orientat hârtia tot spre noi pentru rezolvare. Îmi zic °i eu în gând exact ce a fost pe cale să îi spună Iuliu °efului de garaj care nu avea benzină «nici pentru cazuri mai grave»: A° sugruma-o! pe când din gura mea iese o voce străină, joasă dar foarte dură °i răspicată care sacadează: - Poate intrapi să îi dapi acest răspuns mamei care î°i veghează copilul care a murit ne mai având răbdare să a°tepte medicamentul pe care °oimii nu i-l pot da. Buzele strident fardate ale individei se mi°că, dar dintre ele nu mai iese nici o vorbă în timp ce dă speriată înapoi °i apoi coboară precipitat scările. Noiembrie 2014, Saint Laurent du Pont După 30 de ani de la cele povestite în textul de mai sus http://www.cornelia-petrescu. info Note: 1. Centrală industrială: structură care coordona uzine cu acela°i profil de producpie din întreaga pară. 2. Denumire reverenpioasă (în realitate ironică) dată lui Nicolae Ceau°escu. 3. aoimii Patriei a fost o organizapie de îndoc- trinare comunistă a copiilor sub vârsta de 9 ani (la care copii deveneau «pionieri»). 4. Se spune că Elenei Cea°escu era de fapt geniul răului care a guvernat dictatura comunistă din România între anii 1965-1989. In acele vremuri i se dădea o atenpie fără limite acestui personaj denumit în mod laudativ °i nejustificat Academiciana. 5. Sfântul Ignat se sărbătore°te conform calen- darului ortodox la 20 decembrie, zi devenită în România tradipională pentru sacrificarea porcului îngră°at în fiecare gospodărie părănească °i desti- nat sărbătorii Crăciunului °i îndestulării familiei pentru o lungă perioadă cu carne °i gustoase preparate din carne. ■ 16 TRIBUNA • nr. 295^ 16-31 decembrie 2014 "Î6j Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U interviu “Nu °tiu ce va mai fi cu cuvântul scris, dar prin incultura care cre°te el se degradează” de vorbă cu scriitorul Mircea Pora Titus Cri°ciu: - Mărturisesc că motivele care m-au determinat să realizez acest interviu au fost întâlnirile noastre de la Băile Herculane, în cadrul Colocviilor „Reflex”, calitatea schijelor publicate în revista Banat, răspunsul dumneavoastră la câte- va anchete din Orizont, la una publicată de mine °i, nu în ultimul rând, faptul că recent af)i împlinit frumoasa vârstă de 70 de ani. A°a mi-am dat seama că dumneavoastră af)i acumulat o imensă experiență de viață, care merită să fie dezvăluită, fiind unul dintre cei care nu °i-a călcat pe suflet niciodată. Pornesc de la faptul că după începutul copilăriei în satul de baotină, ați avut prilejul să asistați, în familia dumneavoastră de la Bucure°ti, la întâlnirea unor intelectuali de mare clasă. Tot în acei ani ați trecut prin perioada unui liceu cu reguli stricte, dar onorante... Mircea Pora: - M-am născut în Topolovăpul- Mare, în 4 iunie 1944, cu două zile înaintea debarcării din Normandia. Tatăl meu a fost medic în localitate, frate mai mic al celui ce avea să devină membru al Academiei Române pentru cercetări biologice, Eugen A. Pora. Pe partea mamei mă trag din familia Nemoianu. Un neam cu figuri remarcabile cum a fost doctorul Nemoianu de la Mehadia, tatăl mamei mele, Petre Nemoianu, fost la un moment-dat ministru al agriculturii, decedat la Aiud °i doctorul pediatru Iosif Nemoianu care în Timi°oara a dat numele unei străzi. După terminarea celor patru clase elementare în Topolovăp, părinpii mei s-au decis, pentru liceu, să mă dea direct la Bucure°ti, cu găzduire în familia avocat Virgil Nemoianu, fratele mai mare al mamei. S-o spun de la început: el avea trei fii dintre care cel mai mare e scriitorul, eseistul, comparatistul pe nume Virgil Nemoianu, stabilit de o bună vreme în Statele Unite. În casa Nemoianu din Bucure°ti spiritul ascupit al discupiilor era lăsat în voia lui. Doar între perepii casei °i cu telefonul acoperit. Se traversau anii de groază ai epocii Dej. De la unchiul meu stabilit de prin 1926 în Bucure°ti am aflat multe detalii despre Bucure°tiul interbelic. Fiind precoce, cunoscător de limbi străine, Virgil, fiul mai mare după cum am mai spus al unchiului meu, s-a împrietenit cu scriitori remarcabili care în mai multe rânduri au venit în casa Nemoianu, la vărul meu. Era vorba de Ion Negoipescu, mai scund, tuns scurt, volubil, agreabil, cu aspect sportiv, de atefan Augustin Doina°, un frumos domn brunet, mai degrabă de factură interbelică, de criticul Cornel Regman, extrem de manifest prin cascadele sale de râs °i de Nicolae Balotă, topi fo°ti membri ai Cercului de la Sibiu sub patronajul lui Blaga. Totdeauna Pilu (n.n. Virgil), după asemenea vizite povestea seara în hallul casei din Puccini 4 despre Blaga, I.D. Sârbu, Radu Stanca, dar °i despre Ion °i Monica Pillat cu care era în relapii bune. Pilu ne întocmea, nouă celor mai mici, liste de cărpi ce trebuiau citite. De la el am deprins nopiunea de calitate a lucrurilor, ideea că ceea ce faci trebuie să aibă la bază cuno°tinpe temeinice. Am stat în casa Nemoianu tot liceul, un liceu sever, cu profesori ce ne pineau la distanpă, dar de la care am învăpat multe. Oamenii aceia nu se trăgeau de °ireturi cu noi. Făceau parte dintr-o altă categorie °i noi am înpeles asta. Menpionez că în perioada cât am stat pe Puccini 4 (1955-1961), l-am văzut în carne °i oase în mai multe rânduri pe G. Călinescu ce-°i avea casa nu departe de a noastră. Se plimba pe malul lacului Floreasca nu arareori însopit de o tânără doamnă. Tot în perioada aceea am frecventat °i cimitirul Bellu, cu sectorul scriitorilor, actorilor, compozitorilor, dar °i locurile de veci ale unor familii importante din trecutul nostru: Cantacuzino, Otetele°eanu, Sturdza, Vlădoianu, Ghica. - A urmat perioada clujeană în care, pe lângă spațiul larg de cugetare al boemei literare, s-a aflat °i înalta valoare intelectuală °i etică a celor pe care i-ați avut dascăli. - Într-adevăr a urmat studenpia de la Cluj. Trei ani, fără succes, biologie, cinci ani, mediocri, la istorie. Mi-am făcut aici un grup de prieteni, nestu- denpi, din cauză că nu aveau “origini sănătoase"... Nu iubeam nici unul Epoca de Aur ce tocmai începuse. Ne formasem noi o altă lume, a noastră, unde funcpiona la cote înalte sarcasmul, ironia, disprepul pentru lichele. Citeam mult atunci, mai ales literatură, studii de artă plastică, biografii de mari arti°ti, mă instruiam după instinct. Au fost ani frumo°i (1963-1970), cu fete frumoase, cele mai multe cu un bun simp real. Pot spune că pe atunci tineretul era altfel decât cel de acum. M-am legat de Cluj enorm mai ales că era °i ora°ul natal al tatălui meu. Avea un parfum aparte, un rafinament datorat °i etniei maghiare. Clujul era patronat de umbra lui Blaga, a profesorilor de medicină, Hapieganu °i Goia, a istoricilor Daicoviciu °i Prodan, a unchiului meu profesorul Pora, a lui Mircea Zaciu, un simbol al filologiei. Uneori, la ore târzii, în brasseria Continental, fost odată New- York, mai stăteam de vorbă cu redactorii de atunci ai Tribunei. Nu publicasem nimic la Cluj, dar simpeam că lucrul acesta urma să vină. - Respectând cronologia existenței dumneavoastră, nu pot să nu vă întreb cât de importantă, pentru scriitorul de mai târziu, a fost experiența acumulată în cei zece ani cât ați fost dascăl de țară în Banat? - Cei zece ani de profesorat de pară m-au ajutat să văd cât de “patriarhal", ca să nu spun altfel, trăia păranul de la noi. Fără pretenpii, în case modeste, departe de Europa ca °i confort sau conceppii, cu spaima în suflet fapă de autorităpi. Satul românesc, privit generic, e unic în felul lui. Literar, pentru pagini mai stranii, poate deveni o sursă. Pentru mine chiar °i este. Nu pot uita anii ‘50 când soseau în Topolovăp la primărie “tovară°ii" în mantale de piele de la Timi°oara. Predarea cotelor, confiscarea de bunuri, colectivizarea. Ce subiecte... Mircea Pora - Totodată ar fi interesant de °tiut de ce ați debutat abia la 37 de ani, când alții se află deja pe culmi de succes? Cu atât mai necesară mi se pare această dezvăluire cu cât vine de la un intelectual care s-a format într-un mediu propice, iar azi este recunoscut pentru ascuțimea condeiului său °i totu°, de ce oare atât de târziu? - Debutul meu târziu nu are o explicapie chiar atât de clară. Eram convins că sunt lipsit de talent literar. De fapt, nici acum nu am convingerea că l-a° avea. Poate e mai bine a°a. În orice caz întâlnirea decisivă pe teren literar a avut loc la Timi°oara, cam prin 1982, la °coala generală 15 unde eu eram deja profesor °i unde, un an mai târziu a apărut, tot ca profesor, Daniel Vighi. Primele texte tipărite mi-au apărut în Forum Studențesc. Prin Vighi i-am cunoscut mai apoi pe tinerii de atunci ai “generapiei ‘80", Eugen Bunaru, Ion Monoran, Viorel Marineasa, Vasile Popovici, Marcel Tolcea, Mircea Mihăie°, Adriana Babepi. Aveam relapii foarte bune între noi care după 1989 s-au mai răcit. - Vorbiți-ne despre participarea la Cenaclul revistei Orizont °i la Cenaclul „Pavel Dan”, condus de profesorul Livius Ciocârlie, după unii mentorul dumneavoastră. - Cenaclurile „Orizont" °i „Pavel Dan" au avut pentru mine, doar în plan secundar, un rol de formare. Am citit de mai multe ori în amândouă. Aici, la Orizont, am cunoscut scriitorimea locală deja consacrată, cu mulpi dintre ei devenind mai pe urmă prieten. A° menpiona apăsat că Livius Ciocârlie nu mi-a fost mie nici un fel de mentor. E acesta un cli°eu nu °tiu de cine inventat. Paginile noastre se deosebesc fundamental, asta se vede imediat. Există °i aici, ca peste tot, probabil, tendinpa de a proclama °efi de °coală a°a tam- nesam, fără argumente de text °i lucrurile pot merge a°a ani de-a rândul. De altfel, eu n-am fost influenpat de nici un scriitor de aici. Prieten cu unii dintre ei, da, influenpat însă, nu. Nu mă consider scriitor bănăpean prin tipul meu de texte, prin scriitură. Că locuiesc la Timi°oara e altceva, asta pine de buletin, dar nu de “producpia " TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 Black Pantone 253 U " literara". Ceea ce am scris bun poate fi citit oriunde, chiar °i în Italia. Aceasta idee de provincialism face foarte mult rau mai ales daca e aplicata unde nu este cazul. - Chiar dacă af)i declarat cândva: "Cred că în sute de pagini sunt tot eu", risc să vă întreb cât din proza dumneavoastră este ficțiune, cât e din substanța propriei trăiri?, altfel spus: cât reprezintă experiența biografică, cât cea imaginară? - Se amesteca dincolo de controlul meu biograficul cu imaginarul. De multe ori osatura e biografica dar peste ea vine imaginația care modifica substanțial. Înspre straniu, grotesc, nefiresc, ruina. Asta pentru ca timpul trece °i totul piere. Moartea care încheie pove°tile mai mult sau mai puțin mascata se afla aproape în spatele fiecărui cuvânt al meu. - Bine °i totu°i care e principalul dumneavoastră izvor de inspirație °i mai ales de unde luați accidul care vă pigmentează atâtea scrieri? Ar mai fi ceva: vă documentați cu un scop dinainte stabilit, o faceți din plăcere, sau lăsați viața să vă dicteze subiectul? - Nu am un izvor special de inspirație. Proza, „viziune" se poate scoate aproape din orice. România fiind înca o „regina" a disfuncțiilor ofera pe tava subiecte, tratabile într-o maniera mai rapida. Realitați de roman nu prea cred sa aiba. Adica o istorie împletita mereu cu cea universala, un mediu urban cu tot ce presupune el, vechi institute de învațamânt, prezențe geografice extreme, cultura resimțita ca o piesa indispensabila a celei universale. Vezi pe acest teren Franța, Anglia, Spania, Rusia în primul rând. Dar avem imposturi, incompetențe, tentative ale modernitații de-a se altoi pe vechi realitați de sorginte aproape medievala. Lucrurile astea trebuie sesizate °i proza iese... - După 1990 v-ați urmat soția în Franța, unde ați fost bursier °i ați obținut o diplomă de studii aprofundate la Institutul INALCO. Cum s-a materializat experiența acestor 4 ani pentru scriitorul Mircea Pora? - „Anii francezi", au fost grei prin neadaptarea la o alta urbanitate, geografie, istorie, mod de viața. Parisul cu toate ale lui, pe fondul acesta de refuz, mi-a accentuat starile depresive care fac parte de când ma °tiu din ființa mea. Ultimele volume cu aerul lor mai greu respirabil au ca °i cauza °i timpul petrecut la Paris. A fost acolo pentru mine o epoca a marilor dezmembrari, familie, agoniseala din “țara", m-a plouat în cap cu pietre. Parisul e un ora° splendid, dar datorita alterarilor din viața mea l-am prizat pe dos. Am avut ochi în special pentru omul umil, de pe strazi, din metrou, de prin bistrouri. Cei porniți pe calea ratarii. Ma simțeam unul de-al lor. - Din prozele dumneavoastră nu lipsesc, între altele: documentul istoric, amintirile călătoriilor, viața de familie etc., dar multe în cheia unei permanente ironii care determină un umor de calitate... - Ma bazez pe istorie, documente, memorii, dar, de regula fabric altele, ale mele, subiective, fantasmagorice. Lumea mea e fumurie, fiind prezente în ea, în diferite dozaje prostia, stupiditatea noastra. Suntem mult mai pro°ti decât ne-ar placea sa credem, mai orgolio°i, tot al doilea crede ca merita statuie. Cum sa-i ierți pe ace°tia?... - Ați debutat cu proză scurtă °i în revistă oi editorial °i continuați să scrieți °i azi în acest gen literar. De aici întrebarea: care considerați că este astăzi starea prozei de la noi? - Voi ramâne la proza scurta. Prin ea pot eu surprinde viața. Scriitorul român, intra aici °i grafomanii, e înnebunit dupa roman. Patru pagini bune nu-l mai mulțumesc, vrea patru sute... °i ce gramezi de platitudine apar aici, plus pornografie, plus nimicuri împachetate în alte nimicuri. Critica, în buna parte mediocra, nu sancționeaza lucrul prost, îi da pa°aport de trecere °i înca cu elogii. Astfel ca stam cu degetul în gura pe mormane de maculatura °i visam la... premiul Nobel. Pentru a scrie romane bune, cu adevarat, pe lânga un talent aparte e nevoie °i de-o cultura extrem de întinsa. Vezi Calinescu. Orice ignorant nu se poate apuca de roman caci iese, scuzați, „kaka"... - Sunteți unul din scriitorii care are capacitatea de a vorbi din interiorul vieții literare, în deplină cuno°tință de cauză, despre două perioade distincte din istoria noastră. Cea comunistă °i cea din ultimii ani. Încercați să relevați ce apreciați °i ce condamnați la fiecare? - Perioada comunista a fost inumana, ne-a dat înapoi cu foarte mulți ani. Suferim °i acum de pe urma ei. Nulitațile literare atunci s-au manifestat public. Poate era mai multa disciplina, dar obținuta cu parul, cu infuzarea fricii. Spiritul lingu°itor tot atunci a început sa faca cariera. Sub Ceau°escu a explodat. Dupa ‘89 s-a sarit calul într-un fel de promiscuitate a libertaților, deci a instaurarii bunului plac. E democrație, fac ce vreau. Imediat dupa caderea lui Nicolae nu trebuia circa un deceniu sa fi fost lasați de capul nostru. Nu avem suficiența cultura °i educație pentru exercițiul democratic. Acum „turma" zburda, dar nu în libertate ci în haos. - Cred că sunteți de acord cu mine că am yuns la vârsta la care con°tietizăm tot mai pregnant sentimentul trecerii prin această lume. De fapt, trăim într-o lume în care apetitul pentru citit scade pe zi ce trece. Ce viitor preconizați pentru cuvântul scris? În ceea ce mă prive°te mă salvează scrisul despre adevărate personalități, punerea lor în valoare după posibilitățile mele °i continui să citesc ca înainte, în ciuda tentațiilor care vin de la media °i internet. Dumneavoastră mai aveți timp de lectură? - Nu °tiu ce va mai fi cu cuvântul scris, dar prin incultura care cre°te el se degradeaza. Avem de-a dreptul mini°tri ignoranți, incapabili sa faca o compunere de o pagina despre venirea toamnei. Inculți ca °i matura. La fel sunt °i mulți dintre „intelectualii de mijloc", ma refer aici la ingineri, medici, profesori, juri°ti, ofițerime. În ce ma prive°te eu citesc, o voi face pâna la finele vieții. Un om necitit îl simți imediat. E plin de ei peste tot, ca gramezile de lubenițe de prin piețe. - Am aflat cu surprindere că ați renunțat la Societatea Timi°oara, al cărui membru fondator sunteți. Presupun că este un motiv deosebit de serios. Vreți să-l deslu°iți °i pentru noi, cei care nu suntem în miezul evenimentelor de dincolo de bariera politicului? - Exista pe internet o scrisoare care-mi motiveaza demisia. Societatea era frumoasa ca °i concepție inițiala. Daca ma mai gândesc la ea, doar în forma aceea o mai revad. - Intrând în posesia propriului dosar pe care vi l-a întocmit Securitatea, ați aflat ceva deosebit care vi s-a întâmplat sau s-ar fi putut întâmpla înainte de '89? - Nu am °tiut ca buna securitate ma avea în conturi. aefa era tov. Colonel Delia Melnic. Am vrut sa dau de ea °i n-am putut, pare a fi în Elveția. E adevarat, de vorbit vorbeam °i, poate, în fața cui n-ar fi trebuit. De altfel, din toata atitudinea mea se vedea ca nu digeram „Epoca de Aur". Nici România actuala cu statul ei de drept nu-mi place, dar noi, românii, pe planul libertaților atâta putem. - Întrebările de până acum desigur că nu jalonează întregul traseu urmat de scriitor în devenirea sa. Ce considerați că ar mai fi trebuit să vă întreb pentru a schița cât de cât portretul celui care este astăzi scriitorul Mircea Pora? - Ar mai fi trebuit sa ma întrebați daca într-o alta țara a° fi putut scrie macar ce am scris aici. Raspunsul este nu... Interviu realizat de Titus Cri°ciu ■ 18 TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 eseu O carte premiata sub °ocul „sperieturii cu termeni grece°ti” Isabela Vasiliu-Scraba Motto: „Regimul comunist a pus în funcțiune întregul arsenal de constrângere fizica °i spirituala pen- tru a înăbu°i aspirația elementara a omului de a-°i afir- ma personalitatea, de a fi el însu°i, în marea competiție a competențeor °i valorilor în societate” (aerban Papacostea, Crima regimului comunist). Constantin Noica era înregistrat de Securitate spunând ca tinerii comuni°ti care-l frecventează citesc Platon °i găsesc materialism marxist în filozoful grec (Noica în arhiva Securităpii, vol. I, Ed. MNLR; Bucure°ti, 2009, p.101), ceea ce era tocmai pe placul cenzorilor comuni°ti (gen Ion Iano°i cu liceul său pe puncte °colit apoi în URSS, vezi vol. Estetică °i .moralitate", Ed. Crater, Bucure°ti, 1998, p. 524). Poliția gândirii determina publicarea .insipidelor comentarii °i note făcute de oameni ce nu aveau pregătirea filozofică necesară pentru a-l înțelege pe Platon" (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre viapa °i opera lui Noica, în rev. „Viața Românească", Bucure°ti, Anul XCIV, iulie 1999, Nr. 7, pp. 6-9, sau https://fr.scribd.com/doc/191637785/IsabelaVScrabaN oicaViataOpera). Tinerețea comentatorilor care s-au crezut mari speciali°ti în Platon doar pentru că fuseseră preferați de ideologii cu putere de decizie a prelungit °i după căderea comunismului folosirea în mediul universitar a Platon-ului editat în comunism, chiar când prin librării °i anticariate începuseră să apară si traducerile dialogurilor platonice făcute în interbelic de eminentul elenist atefan Bezdechi (19 dialoguri), sau de Cezar Papacostea, de Vasile Bichigean, Vasile Grecu si de alții (vezi Isabela Vasiliu- Scraba, Noica printre oamenii mici °i mari ai culturii noastre la 25 de ani de la moarte, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS- 25aniNoica4.htm). La vremea lui Noica era obturată în schimb publi- carea comentariilor platonice redactate de filozoful „de modă veche", din acoala trăiristă a faimosului pro- fesor de metafizică Nae Ionescu (vezi Isabela Vasiliu- Scraba, În labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi: Petre Tupea, Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu °i Vasile Băncilă, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, volum bilingv român-englez, precum °i Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu în unica °i în dubla ei înfăpioare, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, on-line https://fr.scribd.com/doc/132110995/IsabelaVasiliuScr abaNaeMetafizica). Torpilarea publicării gândirii filozo- fului retras la Păltini° în seria de Opere platonice (vol. I-VII) pe care el însu°i o inițiase (°i o susținea) apare trecută într-unul din multele dosare de urmărire a lui Constantin Noica, văzute probabil °i de G. Liiceanu „discipolul lui Henry Wald" (apud. Noica, 1975), dis- cipol căruia Securitatea îi era atât de binevoitoare încât i-a dat voie în 1987 să preia cu o ma°ină arhiva lui Noica rămasă în camera de la Păltini° (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Camera 13 a vilei Noica de la Paltini0, pe hârtie în rev. „Discobolul", Alba Iulia, Anul 13, Nr. 151-152-153, iul.-aug.-sept. 2010, pp. 256 - 260, on-line http://www.isabelavs.go.ro/Articole/inculturaPaltinis6. htm) după înmormântarea filozofului. Poate mai mult datorită avantajării sale de către Ministerul de interne printr-un “tratament de excepție", cum observa însu°i Noica (vezi Noica în arhiva Securităpii, vol. II, Bucure°ti, Ed. M.N.L.R., 2010, p.88, p.89, p.94), decât unei memorii capabilă să înregistreze °i să redea fără gre° cele auzite, Liiceanu citează următoarele idei spuse de Noica vineri 28 sept. 1979: „Heidegger, cu un cuvânt grec, luminează în mod esențial câte o problemă pe care apoi o părăse°te. Invocarea cuvântului grec a devenit aproape o metodă în sine, care uneori frizează maniacul" (Noica citat în Jurnalul de la Păltini0, C.R., 1983, p.91). Din păcate Dosarul 2172 de la Securitatea din Sibiu cu cele 7 volume arse, din care doar 5 microfilmate nu a fost dat publicității spre a se putea verifica după înregistrările din camera „microfonizată" a lui Noica fidelitatea memoriei lui Liiceanu care a citat în Jurnalul de la Păltini0 lungi pledoarii noiciene, având ades 2600 de caractere, ajungând însă °i la redarea din memorie a unui text de 3500 de caractere. Lungimi asemănătoare aveau articolele publicate în „Cuvântul" de Nae Ionescu (vezi Isabela Vasiliu- Scraba, „Tăcerea descriptivă" a filozofului Nae Ionescu, în rev. „Tribuna", Cluj-Napoca, anul XIII, 16- 31 ian. 2014, pp.15-17, on-line https://fr.scribd.com/doc/231679775/IsabelaVasiliuScr abaNaeIonescuTacerea). O lungime de cca 2600 de caractere are, de pildă, textul Sectarpii (Nae Ionescu, Roza vânturilor, 1990, pp. 5-7). Ceva peste 3500 de caractere numără articolul ai s-a făcut om" (op. cit., pp. 47-50) unde Nae Ionescu observă un lucru care i-a scăpat lui Andrei Ple°u, un „cronicar plastic" (apud. Noica), când pasionat pentru scurtă vreme de sanscrită, când de angelologie. Durata ultimei pasiuni a fost scurtă datorită portofoliilor ministeriale, dar suficientă pentru Ciomo° (fost bursier de-al său) dispus să exagereze urmele trecătoarei sale pasiuni post-decembriste. Nae Ionescu, inițiatorul primei (°i singurei) °coli filozofice române°ti, scria că „înger °i om se mi°că pe linii deosebite" (Nae Ionescu, ai s-a făcut om""). Faimosul profesor de metafizică mai observa că în „ierarhia adevărată - de la întruparea lui Hristos - omul e deasupra îngerilor" °i că, după Sf. Pavel, „omul va ține scaun de judecată pentru îngeri" (Nae Ionescu, op. cit.). Devenită frecventă chiar după abandonarea retra- ducerii dialogurilor platonice pe fundal de ideologie comunistă, Alexandru Paleologu observa, ceva mai târziu decât Noica, „fandoseala" citării de cuvinte grece°ti care nu deschid către nici o problemă (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Faima d-lui A. Paleologu, în „România liberă", 7 aug. 2001, p.8 https://fr.scribd.com/doc/223371402/IsabelaVasiliuScr abaFaimaPaleologu). Acestei manii eseistul îi subliniază ridicolul, desemnând-o drept «gargariseală °i sperietură cu termeni grece°ti». Dovada succesului de care s-a bucurat o asemenea manie o oferă °i «Argumentul» (care ar fi fost să fie despre Kant) scris de Virgil Ciomo° drept prefață la Con°tiinpă °i schimbare în CRITICA RAȚIUNII PURE, unde găsim termeni precum ontico-ontologic, irenic, gigantomahie °i soteriologie escatologică: «Soteriologia escatologică a ființei - dimpreună cu gigantomahia ei subterană (multimilenară pentru că obsesională) - a făcut treptat loc unei simple igiene cotidiene a ființării - pe cât de meschină (în aparența ei «irenică») pe atât de obstinată (°i, prin urmare, de violentă)» (V. Ciomo°). În continuare clujanul îl invocă pe Nietzsche, asezonat cu ideea corectitudinii politice, a democrației, a lui Hegel cu «atât de prețuita antiteză», după care scrie în paranteză: «(Nici un cuvânt, evi- dent, despre consecințele psihotice - mai precis schizofrenice - ale compulsiunii provocate de un Celălalt insuficient simbolizat °i, în consecință, pur °i simplu «anexat» prin una °i aceea°i violență, ne-sim- bolică)» (Virgil Ciomo°, Argument, p.11). Cu Critica Rapiunii Pure înaintea ochilor, el a meditat în prefața Perspectivei sale arhitectonice asupra kantianismului °i la pozele de pe pa°aport care, asemenea amprentelor digitale, de°i situate «marginal, la suprafața corpului nostru... exprimă în modul cel mai adecvat interiori- tatea, °i în consecință, identitatea persoanei noastre (...) căci nu există, practic, un interior ontico-ontolog- ic» (V. Ciomo°, Con°tiinpă °i schimbare în CRITICA RAȚIUNII PURE, o perspectivă arhitectonică asupra kantianismului, Ed. Humanitas, 2006, Argument, p. 24). Sorin Lavric °i-a invitat studenții să-l asculte pe universitarul clujan prezentându-°i scrierea inspirată de Kant pentru ca apoi să-i citeze negre°it cartea din 2006 pe a cărei copertă editorul a lățit sus cuvântul «ACADEMICA», scris foarte mare °i colorat verzuliu pe un fond gri. Din bibliografia volumului tinerii au putut trage concluzia că nu trebuie să publice prin reviste străine, includerea în două volume colective a două texte confuze, unul în 2000, altul în 2003 fiind arhisuficente pentru palmaresul unui autor a cărui primă carte a fost premiată de Academia Română. În plus, cartea prezentată pe 28 februarie 2007 la Casa Lovinescu din Bucure°ti a putut deveni pentru oricare dintre studenții prezenți un bun prilej de a urma cel mai ilustru exemplu post-comunist de „gargariseală". Căci iată ce scrie Virgil Ciomo° după citirea Topicii transcendentale: „dacă retroiectarea simplei apariții nu are alt rol decât acela de a delimita cumva lacuna din- tre două apariții - definite prin chiasmă, si anume, ca tot atâtea... dispariții - urmează că singura fenome- nologie autentică - proprie retroiectării - revine la o fenomenologie a vidului (inaparent)" (vezi V. Ciomo°, op. cit., p. 151, precum °i Isabela Vasiliu-Scraba, Topica transcendentală din perspectiva arheologiei gândirii kantiene, precum °i L'Echafaudage dans l'edi- fice de la TOPIQUE TRANSCENDENTALE, în vol. Inefabila metafizică, 1993, pp. 87-96 si pp. 206-224, on-line https://fr .scribd.com/doc/153127443/ IsabelaVasiliuScrabaInefabilaMetafizica). Încă din 1978, în Jurnalul ploilor (Revista Scriitorilor Români, Munchen) poetul Horia Stamatu exprimase plastic de°ertul cultural pe care-l creează în°iruirile de vorbe: „Ploile de cuvinte/ inundă lumea / unde e seceta mai mare/ dar pe cât cad / pe-atât usucă mai mult" ( fragment pe care l-am citat °i la sfârsitul conferinței de la Bacău din sept. 2012 http://www.youtube.com/watch?v=we8dUIgk2ck&lis t=UUgcn_JXm6-ZMTeCidkHY0hQ). Cât prive°te premierea lui Virgil Ciomo°, nu cre- dem să fi existat în paisprezece ani de zile cineva care să parcurgă de la cap la coadă multele pagini ale volu- mului său din 2000 intitulat Timp si eternitate, carte premiată de Academie când Ple°u era ministru de externe, probabil întrucât reprezentase în 1998 doctor- atul în filozofie a lui Virgil Ciomo° condus de doc- torul în istoria artei Andrei Ple°u. Mai ales întrucât volumul oferea încă din 2000 o ilustrare perfectă a vivacității modei «gargariselii °i sperieturii cu termeni grece°ti», al cărui efect era sporit de formalizarea cu ajutorul rapoartelor °i proporțiilor stabilite între ter- meni din greaca veche. În opinia doctorandului ce °i-a ales un istoric de artă să-i conducă teza sa „filozofică", Platon ar pune laolaltă, triadic °i sinoptic, timpul, imaginea °i eter- nitatea ca să-i iasă o altă triadă cu care, prin magie pură, prima triadă devine oarecum echivalentă: tim- pul, universul °i eternitatea, care °i ea ar apărea din echivalența magică a patru termeni suprapu°i în forma a două fracții: model/univers=eternitate/timp. În Timp si eternitate (2000), egalitatea cuvintelor supra- puse în forma celor două fracții se stabile°te între ter- menii grece°ti, să nu se rateze „sperietura" cititoru- lui, dar am preferat să-i dăm (totu°i) în traducere. De remarcat ar fi că asemenea stupidități (°i altele de acela°i calibru) apar puse pe seama filozofului grec. Partea cea mai ridicolă a cărții o reprezintă (fără doar °i poate) cele 232 de echivalări magice în°iruite sinoptic în Lista echivalențelor terminologice a cuvin- telor grece°ti, pp. 371-381. După autorul care a abuzat TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 19 (ț) Black Pantone 253 U de moda «gargariselii °i sperieturii cu termeni grece°ti», la Platon copia (imaginea) unui model inde- structibil (de pilda, «eternitatea»), ar fi °i ea «eterna». Să bănuim în spatele acestei echivalări gândirea mag- ica a primitivilor prin care copia nu se diferențiază de model, între cele două existând, ca să zicem a°a, un fluid magic? Lucian Blaga scrisese într-una din cărțile sale de o uimitoare profunzime că în cosmologia platonică mod- elul °i copia nu sînt legate printr-o reciprocitate mag- ică, a°a că modelul rămâne model etern în cer, iar copia rămâne trecătoare pe pământ. Virgil Ciomo° citează la un moment dat din Timeu (37), °i crede că Platon ar fi gândit că timpul este «această imagine eternă care se mi°că potrivit numărului» (Timp si eter- nitate, Ed. Paideia, Bucure°ti, 2000, p. 79). Pe aseme- nea „scurtătură” ajunge Virgil Ciomo° la «timpul» pe care ține să-l boteze, în mod original, «iconic», echivalat (pe bătătorita cale a reciprocității magice), cu eternitatea nemi°cată. Pentru cine mai °tie ceva filo- zofie, nivelul distorsionării gândirii platonice poate (el singur) să dea măsura ne°tiinței autorului cu privire la filosoful grec, despre care mai scrie (pe calapodul „ultimului” Marx) că «ultimul» Platon ar fi preconizat două principii: Unul °i Perechea Mare-Mic. Marele °i Micul, pasă-mi-te, l-ar susține pe 'Unu' să nu cadă din vârful ierarhiei existențelor, întrucât principii cot la cot cu 'Unul' nu pot fi (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mistica Platonică a participării la divina lume a Ideilor, Ed. Star Tipp, Slobozia, 1999, sau https://fr.scribd.com/doc/153749198/IsabelaVasiliuScr abaPlatonMistic). Stilul gongoric °i rigiditatea gândirii folosind sim- boluri matematice °i cuvinte prescurtate în fraze com- plicate inutil spre a exprima idei simpluțe, sau chiar o lipsă totală de idei, ca °i aglomerarea de conspecte referitoare la interpretările date câtorva rânduri din Fizica lui Aristotel, împiedică plasarea volumului Timp °i eternitate (Ed. Paideia, Bucure°ti, 2000) printre cărțile de erudiție, „mai plăcut de scris decât de citit” (apud. Hegel). Fără a mă contrazice când i-am spus că teza lui Ciomo° intitulată Timp °i eternitate este de necitit si că e puțin probabil să fi fost citită din scoarță în scoarță de ministrul conducător al doctoratului sau de cei care au alcătuit referatele favorabile necesare susținerii, cu multă diplomație, Mihai aora taxase cartea (la un an sau doi după apariția sa) drept prea “tehnică”, ceea ce ar face-o greu de citit. Nici studentul (sau absolventul de filozofie C. Ciocan) dispus că recenzeze volumul lui Virgil Ciomo° în vreo treizeci de pagini (la fel de confuze ca si materialul de recen- zat) nu a lasat impresia că a parcurs din carte mai mult decât a încropit cu dificultate în excesiv de ama- bila sa prezentare publicată într-o revistă coordonată chiar de profesorul său Virgil Ciomo°. De la teza de doctorat prea “tehnică” spre a putea fi citită în întregime de un filozof de talia lui Mihai aora, Ciomo° a mai produs cateva volume masive, fără să-°i imagineze că multul, scris din obligatie profe- sională (sau doar de dragul de a fi a°ternut pe hârtie) nu se cite°te, nici măcar din admirație pentru alte activități ale autorului cel prolific. Noica observase că la judecata de apoi, când trebuie să dai socoteală de cele făcute în timpul vieții, hărnicia culturală manifes- tată prin numărul de cărți publicate nu cântăre°te prea mult. Fiindcă atunci “trebuie să spui ce ai scris în ele” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himera ,acolii de la Paltini0", ironizată de Noica, pe hârtie în rev. Acolada, Satu Mare, nr.2 (65), febr. 2013, p.16 si p.22 , sau http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS- himera1ScoalaPaltinis9.htm). Acum câteva secole, lui Kant i-a fost repro°ată inventarea acelei “con°tiințe în genere”, întrucât se îndepărta prea tare de con°tiința individuală. Acum, prin puterea de sugestie a mass-mediei care-i face pe mulți să aplaude fără să °tie nici ei de ce aplaudă o carte sau alta, s-ar putea spune că nu mai există decât ceva de genul “con°tiinței în genere”. Sau, mai degrabă, ceea ce Vintilă Horia (primul scriitor străin care a primit Premiul Goncourt) numea “spiritul tim- pului care îndeamnă la somn °i la lenea gândirii”. REPERE BIBLIOGRAFICE Isabela Vasiliu-Scraba, Filozofie acroamatică la Platon, Ed. Star Tipp, Slobozia 1997, on-line https://fr.scribd.com/doc/134722762/IsabelaVasiliuScraba PlatonAcroamatica A.I. Brumaru, În acroamatică, în rev. „Viața Românească”, Bucure°ti, nr. 4-5 / 1998, pp.249-250, on- line https://fr.scribd.com/doc/177393245/RecenzieA-I- BrumaruDespreIsabelaVScrabaPlaton . Ion Murgeanu, Mirabila înțelepciune, în rev, „Viața Românească”, Bucure°ti, nr. 1-2/ 2001, pp. 250-251, reprodus °i în „Meridianul Românesc”, 3 martie 2001, Anaheim, CA din SUA, p. 16 , on-line https://fr.scribd.com/doc/164904164/Despre-Isabela-VS- de-MurgeanuIon . Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro citită printre rânduri, în rev. „Vatra veche”, Târgu-Mure°, Anul VI. Nr. 2/ 62, febr. 2014, pp. 46-50, https://fr.scribd.com/doc/171896306/IsabelaVasiliuScraba WikipediaRo . Fi°a „Isabelei Vasiliu-Scraba” din Wikipedia.ro (confiscată de un grup cu interese ascunse) a fost sistematic vandalizată de administratorul MyComp care a îndepărtat din titlurile cărților ei publicate la Slobozia începând cu anul 1992 si informațiile referitoare la studiile ei post universitare de filozofie în Occident (Franța, Belgia si Germania, în 1988, 1990 si 1991) si studiile post-universitare de limbi străine moderne (engl., germ., it., spaniolă) si clasice (greaca veche si latina) în țară, între 1985-1992, precum °i „amănuntul biografic” din anii universitari 1989-1990 (sem. II) °i 1990-1991 (sem.I) când a predat un curs despre Im. Kant la Universitatea din Bucure°ti (vezi Who's who in Romania 2002, p. 702). Fi°a a fost tipărită pe hârtie în SUA, în vol. Filozofi români, Memphis, SUA, 2011, pp. 60-62 si în vol. Esei°ti români, Memphis, SUA, 2011, pp. 145-148 precum °i în vol. Autori români, Memphis, SUA, 2011, pp. 141-143, https://fr.scribd.com/doc/168346109/FisaWikipediaRoIsa belaVasiliuScraba . Fi°a nevandalizată a apucat să fie inclusă în 2009 într-o carte a unui universitar clujan, profesor de jurnalism (Ilie Rad, De amicitia. Scrisori trimise de Stefan Fay. 1988-2009, Prefata de Irina Petras, Ed. Accent, Cluj-Napoca 2009, p. 363-366). Isabela Vasiliu-Scraba, Un căutător de înțelepciune discret: Alexandru Paleologu, în rev. Arge°, Pite°ti, oct. 2005, în rev. „Asachi”, Piatra Neamț, nov. 2005, p.8, în rev. „Contemporanul_Ideea Europeană”, ian. 2006, sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/paleolo.html . Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre ?coala Trăiristă inaugurată de Nae Ionescu, în rev. „Tribuna”, Cluj- Napoca, Nr. 256, 1-15 iun. 2013, pp.4-5, sau on-line https://fr.scribd.com/doc/171686934/IsabelaVasiliuScraba NaeIonescuScoalaTrairista . Isabela Vasiliu-Scraba, O inedită perspectivă asupra timpului (Nae Ionescu °i Kant), în rev. „Asachi”, Piatra Neamț, nr. 135/ 2000, p. 7 sau https://fr.scribd.com/doc/184480531/IsabelaVScrabaNae KantTimp Isabela Vasiliu-Scraba, Deschiderea cerurilor într-un mit platonic si în „Miorița"/ The opening of the skies in a Platonic myth and in „Mioritza" ballad, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004, volum bilingv care se află °i în biblioteci europene nu numai în marile biblioteci române°ti; http://www.scribd.com/doc/178474055/Isabela-Vasiliu- Scraba-Deschiderea-cerurilor-intr-un-mit-platonic-%C8%99i- in-%E2%80%9EMiori%C8%9Ba%E2%80%9D Isabela Vasiliu-Scraba, , Noica printre oamenii mici °i mari ai culturii noastre la 25 de ani de la moarte, publicat si pe hârtie în rev. „Acolada” (Satu Mare), nr.2, febr. 2012, p.19, vezi on-line http://www.totpal.ro/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre- oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre-la-25-de-ani-de-la- moarte/ Isabela Vasiliu-Scraba, Configurații noetice la Platon °i la Eminescu, Ed. Star Tipp, Slobozia, 1998, http://www.scribd.com/doc/130397690/ISABELA- VASILIU-SCRABA-Configura%C8%9Bii-noetice-la-Platon- %C8%99i-la-M-Eminescu-versiune-cu-diacritice-corectate Isabela Vasiliu-Scraba, O pseudo-descoperire a unui pseudo-plagiat. Lucrurile °i Ideile platonice, Ed. Fundației „I. Perlea”, Slobozia, 1995, http://www.scribd.com/doc/134402379/ISABELA-VASIL- IU-SCRABA-O-pseudodescoperire-a-unui-pseudoplagiat- Nae-Ionescu-Evelyn-Underhill Isabela Vasiliu-Scraba, Filozofia lui Noica, între fantasmă °i luciditate, 1992, on-line https://fr.scribd.com/doc/184239256/IsabelaVScrabaNoic aFantasmaLuciditate Isabela Vasiliu-Scraba, Contextualizări. Elemente pen- tru o topologie a prezentului, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2002, ISBN 973-8134-24-2, on-line la http://www.scribd.com/doc/130732402/Isabela-Vasiliu- Scraba-CONTEXTUALIZARI-Elemente-pentru-o-topologie- a-prezentului. Isabela Vasiliu-Scraba, C-tin Noica °i Alexandru Dragomir în cultura colectivistă, în rev. „Arge°”, Pite°ti, Anul X (XLV), Nr.4 (334), aprilie 2010, pp. 22-23, sau http://www.scribd.com/doc/189934099/Isabela-Vasiliu- Scraba-NoicaAlxDragomirLavric Isabela Vasiliu-Scraba, Alexandru Dragomir, înterviu comentat °i refăcut după cenzurarea sa în „Observatorul cultural", publicat în rev. „Asachi” din Piatra Neamț, numerele din 2008 °i 2009; în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.6/2013, nr. 9/2013, nr. 10/2013, nr. 11/2013, nr. 12/ 2013, nr.1/ 2014, nr. 2/2014 °i nr. 3/2014 ; în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, în nr. 275/ 2014, on-line http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-adnotat3- Interviu-AlxDragomir.htm Isabela Vasiliu-Scraba, Despre existență, ființă °i esență, Ed. Mirisa, 1996, on-line , http://www.scribd.com/doc/134719450/Isabela-Vasiliu- Scraba-DESPRE-EXISTEN%C8%9A%C4%82- FIIN%C8%9A%C4%82-%C8%98I- ESEN%C8%9A%C4%82 . Isabela Vasiliu-Scraba, Himera „acolii de la Păltini°", ironizată de Noica, on-line http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS- himera1ScoalaPaltinis9.htm , pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.2 (65), febr. 2013, p.16 si p.22. Isabela Vasiliu-Scraba, Himericul discipolat de la PăltiniO pretext de fină ironie din partea lui Noica, http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS- himera2ScoalaPaltinis10.htm , pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.4 (67), aprilie 2013, p.16 - 17 ; sau http://www.omniscop.ro/himera-discipolatului-de-la- paltinis-pretext-de-fina-ironie-din-partea-lui-noica/ Isabela Vasiliu-Scraba, Noica °i discipolii săi, în rev. „Origini”, SUA, nr. 9-10/ 2009, pp. XXII-XXIV, sau http://www.scribd.com/doc/172499960/Isabela-Vasiliu- Scraba-Noica-%C8%99i-discipolii-s%C4%83i Isabela Vasiliu-Scraba, Suspecta moarte a lui Noica, în Almanahul Origini/ Romanian Rouths Almanah 2010, pp. 284-297), on-line https://fr.scribd.com/doc/172500527/IsabelaVScrabaNoic aSfarsit Isabela Vasiliu-Scraba, Noica despre arheul istoric întrupat de Mircea Eliade, în rev. "Conta”, Piatra Neamț, Nr.10/2012, p.126-131, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-8Noica- Tabor.htm Isabela Vasiliu-Scraba, Platon -Republica interioară, în rev. „Cunoa°te-te!”, Bucure°ti, nr. 5/1995, pp. 44-46, on- line https://fr.scribd.com/doc/200758189/IsabelaVScrabaPlato nRepublica Isabela Vasiliu-Scraba, Ec-stazie intelectuală la Platon, în rev. „Cunoa°te-te!”, Bucure°ti, nr. 6/1995, pp. 12-14, on-line https://fr.scribd.com/doc/200757986/IsabelaVScrabaPlato nEcstazieIntelectuala Isabela Vasiliu-Scraba, Cât de subversiv putea fi Noica, în rev. „Meandre”, Alexandria, nr.1-2/2009, pp. 80-81, on-line https://fr.scribd.com/doc/191833405/IsabelaVScrabaNoi caSubversiv . Isabela Vasiliu-Scraba, Something about Partaking through the „Relation of dependence" but also about translations from Plato https://fr.scribd.com/doc/171895033/IsabelaVasiliu ScrabaPlatoRelationOfDependence . ■ 20 TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 ~20j (J)) Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U eveniment Între cuvinte °i sunete sârbâtore°ti de neuitat atefan Angi componisticii. Pe lângă un număr impresionant de studii, articole °i suporturi didactice, domnia sa °i-a consacrat într-o măsură impresionantă resursele punerii în lumină a uneia dintre personalitățile cele mai complexe ale culturii muzicale contemporane, compozitorul, muzicologul, pianistul °i pedagogul Roman Vlad. Volumele, traducerile, studiile, notele °i comentariile la opera ilustrului muzician îl recomandă pe Viorel Munteanu ca veritabil exeget." Din cuvintele de mulțumire străbătute de afecțiune, emoții °i pasiune ale sărbătoritului cităm: „Un muzician este un incurabil îndrăgostit de sunete, este omul care gânde°te în sunete, °i, pentru el, tot ce-l înconjoară poate deveni muzică. Sunt aici pentru a-mi mărturisi muzica, dar, mai ales, pentru a fi mărturisit de muzică, să fiu, dacă este posibil, încă o dată, egal cu sunetele ce mi-au străbătut ființa. Starea «Doctor Honoris Causa», cuvinte cu o sonoritate specială - între claritate °i mister - are un înțeles ce înalță °i intimidează, cu efecte contradictorii - pe de o parte uimirea °i bucuria că prime°ti acest titlu, iar pe de cealaltă parte, îndoiala că îl meriți, sfâr°ind prin a admite că, totu°i, (oameni suntem...!) îl meriți, fie °i numai pentru faptul că te îndoie°ti că-l meriți." * În seara aceleia0! zile, în pauza concertului Orchestrei °i Corului Filarmonicii de Stat Ziua de joi 13 noiembrie a consemnat în rândul iubitorilor muzicii clujene un eveniment sărbătoresc, aniversarea a 75 de ani ai compozitorului °i muzicologului ie°ean, maestrul Viorel Munteanu. În dimineața zilei, în cadrul unei °edințe festive a Academiei de Muzică „Gh. Dima", i s-a decernat lui Viorel Munteanu înaltul titlu de Doctor Honoris Causa. În sala studioului de concerte, într-o atmosferă plină de entuziasm °i bucurii, în fața cadrelor didactice °i a studenților, Vasile Jucan, rectorul Academiei de Muzică, l-a salutat pe Viorel Munteanu, personalitate marcantă a vieții °i culturii muzicale române°ti. Apreciind călduros rezultatele concertistice °i muzicologice ale tradiționalei colaborări între muzicienii Moldovei °i Transilvaniei, domnia sa a evocat viața °i activitatea lui Viorel Munteanu, rememorând unele dintre cele mai importante creații ale maestrului prezentate în concerte simfonice, corale °i camerale, precum °i edificatoarele sale apariții în literatura muzicologică °i, nu în ultimul rând, rolul deosebit de fructuos pe care îl joacă în educația academică a tării. Gândurile rectorului au fost continuate °i augmentate în Laudatio, prezentată de către profesorul dr. Cristian Misievici, compozitor °i coleg încă din anii de tinerețe la Alma Mater a muzicii ie°ene. Din Laudatio rezultă rolul important pe care l-a jucat compozitorul Vasile Spătărelu, profesor la Universitatea de Arte George Enescu din Ia°i, „de a pune în acord potențialul creator al colegilor °i discipolilor săi cu efervescența componistică pe care o înregistrau în anii ‘70 celelalte două capitale muzicale ale țării, Bucure°tiul °i Clujul... Sub aceste faste auspicii, personalitatea creatoare a lui Viorel Munteanu s-a afirmat avântat, încă din anii studenției, cu lucrări de o remarcabilă maturitate componistică: poemul-cantată Închinare, Passacaglia pentru pian, Variațiunile pentru clarinet °i pian ,Ipostaze’, lucrarea corală De rerum natura.'' Cităm, în continuare, din aprecierile lui Cristian Misievici asupra creației componistice °i activităților muzicologice ale sărbătoritului: „Creația lui Viorel Munteanu acoperă aproape toate genurile °i subgenurile, de la simfonic °i vocal simfonic, la cameral, vocal- instrumental sau coral. Muzica sa urmează un neabătut curs dominat de unitatea expresiei stilistice. Limbajul componistic eclectic, de ales rafinament, explorează resursele latente ale filonului enescian pe care le împrospătează cu elemente de sinteză ale tradiției muzicale bizantine. Mărturie elocventă în acest sens stau Poemul pentru orchestră de coarde °i cor bărbătesc, Glasurile Putnei' dar °i Simfonia I ,Glossă’ pentru tenor, cor mixt °i orchestră. Creația sa muzicală a fost răsplătită cu importante premii °i distincții naționale °i internaționale între care: Premiul ,George Enescu’ al Academiei Române (1981), Premiul UCMR (2001), distincții la Ancona - Italia, Martigny - Elveția °i Tokio - Japonia. Cercetarea muzicologică reprezintă °i ea o constantă în activitatea lui Viorel Munteanu, complementară „Transilvania", a avut loc lansarea volumului Roman Vlad. A trăi muzica, o poveste autobiografică (ediție prefațată, îngrijită °i adăugită de Viorel Munteanu). Volumul a fost prezentat în fața publicului consacrat de către compozitorul profesor universitar dr. Adrian Pop °i Viorel Munteanu. Cuvintele lor, însoțite de sentimentele amintirilor din Italia despre personalitatea °i activitatea complexă a protagonistului volumului, a înviorat spiritul omagial al prefeței întitulate Exercițiul de admirație: „De°i s-a scurs aproape un an de la trecerea la cele ve°nice a maestrului Roman Vlad, sunt încă profund marcat în sufletul meu de amintirile legate de cel care mi-a fost un adevărat sfetnic spiritual. Era foarte mulțumit, alături de sora sa, Irina, °i ea acordându-mi o sinceră prietenie, de aparițiile editoriale °i de concertele °i spectacolele pe care le-am organizat ani în °ir pentru răspândirea °i restituirea operei sale în cultura română. Am primit cartea muzicianului Roman Vlad încă din anul 2011, cu dedicația: «Pentru maestrul Viorel Munteanu, cu profundă recuno°tință, vie simpatie, afectuoasă prietenie °i cu multe urări pentru un An Nou 2012 cât mai fericit. Roma, 21. XII. 2011». Am trăit povestirea sa autobiografică °i ca cel care °i-a luat doctoratul pe baza studiului asupra operei sale." * Momentul culminant al serii l-a constituit interpretarea după pauză a Simfoniei I „Glossă" " MELOGRAMA ML------------------------------------------------ H.................. a(L) TRIBUNA • nr. 295^ 16-31 decembrie 2014 21 Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U clujean Cristian Mogo°an, realizata cu multa " de Viorel Munteanu. Autorul declara în Caietul de program despre Simfonii °i a sa Glossă: „Prin Eminescu, am descoperit ca forma literara a glossei poate fi transpusa într-o sonata vocal- simfonica perfecta. Problema de creapie era aceea ca aceasta forma ampla - o singura mi°care de sonata cu trei părții distincte - sa rezulte din cre°terea °i evolupia organica a unor nuclee (melodice, ritmice, timbrale) fundamentale." Simfonia I Glossă este compusa pe melograma numelui Eminescu: Tehnica °i maiestria artistica a întrebuinparii melogramelor reprezinta pentru Viorel Munteanu un procedeu componistic fecund °i expresiv. Ca °i în melograma Lucian Blaga construita pentru creapiile sale de lied pe versurile poetului, motivul melogramei Glossei este încarcat de pasiune °i idei transpuse alegoric în sunete. Cele trei parii ale lucrarii sunt transfigurate sentimental °i ideatic de semnificapia alegorica a melogramei. Având în vedere profunda muzicalitate a textului, de la jocul dramatic al ideilor contrastante pâna la desfa°urarea lor recurenta, Glossa ofera un excelent „libret-program" pentru muzica vocal-instrumentala. Maestrul Viorel Munteanu profita plenar de aceasta oferta, compunând Simfonia I. «Glossa», care pe lânga poemul Glasurile Putneireprezinta realizari de referinpa din creapia compozitorului. Uitându-ne mai în detaliu asupra structurii Simfoniei, observam ca tensiunile launtrice ale detaliilor se datoreaza alternanpei în °ir dintre momente parlando ale doinitului °i giusto ale acpiunilor dramatice latente balade°ti. Este de remarcat °i modul în care compozitorul aplica recurenpa poetico-filosofica a textului. În prima °i ultima parte întâlnim structurari °i restructurări ale primei strofe, iar partea mediana în finalul ei aduce fragmentar, cvasi-contrastant, metafora muzicala a gândurilor din strofa a cincea (Partea a II-a p. 73 ): 1. Viitorul °i trecutul 2. Sunt a filei doua fepe, 3. Vede-n capat începutul 4. Cine °tie sa le-nvepe. „În finalul pații a doua - ne atenpioneaza autorul - melograma Eminescu se intersecteaza, în spirit simbolic, cu melograma Bach (transpusa)." Prezentarea Glossei a avut un succes deosebit cu aplauze vii, îndelungate, sub puternica retraire a mesajului eminescian sensibilizat miraculos în simfonia maestrului. La succesul plenar a contribuit interpretarea magistrala a simfoniei suspinuta de orchestra °i corul Filarmonicii, având la pupitru pe maestrul Mihail Agafipa din Republica Moldova, eminent dirijor, cunoscator al creapiilor simfonice ale lui Munteanu, printre care °i Glossa prezentata. Maestrul Cornel Groza, dirijorul corul ne-a daruit °i de aceasta data, prin excelenta formapie corala, un eveniment estetic plenar, atât sub aspectul însopirii gradante a discursului coral de acel al orchestrei compartimentate multicolor, cât °i în nuanparile expresiilor proprii ale corului într-un dialog perfect cu vocea solistului în persoana tenorului competenpa °i autenticitate, apreciata de spectatori. * În loc de final al cronicii, potrivit Glossei, urmeaza începutul ei, în mod repetat °i în recurenpa. Mai întâi, pentru noi clujenii, ziua de 13 noiembrie ramâne o zi de neuitat. Suntem cu totul de acord cu frumosul gând din cuvântarea lui Viorel Munteanu: „Suntem beneficiarii, noroco°ii de a trai °i de a crea în doua spapii gemene - cel al Ia°ului °i cel al Clujului -, doua spapii în care, a°a cum spunea profesorul Ovidiu Drimba - mâna dreapta a lui Lucian Blaga -, resimpim o încarcatura spirituala inefabila, o emopie speciala provocata de marile istorii ale acestor locuri, istorie marcata, printre altele, de creapia artistica - muzica, poezie, literatura, teatru °i arte plastice". În al doilea rând, reproducem rândurile maestrului, consemnate în Cartea de aur a Academiei de Muzica „Gh. Dima": În al treilea rând, redam finalul din Laudatio: „Despre Viorel Munteanu omul, cu bucuriile °i cu tristepile sale, cu izbânzile °i cu înfrângerile sale, sau despre cum se vede lumea la înalpimea celor °aptezeci de primaveri, vom sta de vorba altadata. Sau poate ca nici nu va fi nevoie sa stam de vorba, poate ca va fi suficient sa-i ascultam muzica. Ea ne va spune cu siguranpa mult mai mult decât o pot face toate cuvintele la un loc." Mutatis mutandum, a°a am °i facut, i-am ascultat cu deosebita placere muzica. Dar nici gândurile sale cuprinse în cuvinte memorabile nu le vom uita ... Cluj-Napoca 24 nov. 2014 ■ TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 ~22j Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U diagnoze Dezvoltarea în condițiile globalizării ^[Andrei Marga După consumarea dezvoltării în pări ale Asiei de Est, din perioada postbelică, se consideră că „dezvoltarea, în semnificapia ei uzuală, implică un proces multistructural cu solupie la cel pupin patru probleme de bază: generarea de mijloace de investipie, integrarea diverselor sectoare ale economiei într-o funcpionalitate în fapă °i în spate, folosirea productivă a unei magnitudini crescînde a intrărilor piepei muncii °i modernizarea procesului de producpie" (Kristoffel Lieten, Multinationals and Development: Revisiting the Debate, în Frans Schuurman, ed., Globalization and Development Studies. Challenges for the 21st Century, Sage Publications, London, Thousand Oacks, New Delhi, 2001, p.111). Se pune întrebarea dacă această modelare a problemelor ce trebuie rezolvate este valabilă °i pentru alte contexte temporale °i spapiale, mai ales în era globalizării. Înainte însă de a răspunde la această întrebare este de lămurit cu ce conotapie a dezvoltării operăm, căci însă°i conceperea indicatorilor acesteia s-a schimbat în timp, încît „nu avem suficientă claritate în ceea ce prive°te semnificapia dezvoltării" (Deepak Nayyar, Development through Globalization?, în George Mavrotas and Anthony Shorocks, eds., Advancing Development. Core Themes in Global Economics, Palgrave Macmillan, New York, 2007, p.598). Înainte contau drept indicator sintetic al dezvoltării cre°terea economică °i acumularea de capital la nivel macroeconomic, în anii 1950 producpia °i producpia pe cap de locuitor, în anii 1970 reducerea sărăciei, a inegalităpii °i °omajului, în anii 1990 libertăpile reale, oportunităpile sociale °i drepturile politice, astăzi cre°terea productivităpii °i a eficienpei la nivel macrosocial. Se pot discuta avantajele °i dezavantajele fiecăruia dintre ace°ti indicatori, care etalează dezvoltări, dar °i maschează neajunsuri. Dincoace de toate, ceea ce astăzi ne trebuie este să agregăm indicatorii economici cu indicatori sociali, iar pe această direcpie „este important să schimbăm focusul de la pări la populapie. Totu°i, doar cu aceasta populapia nu este tocmai beneficiarul. Numai dacă populapia este centrul scenei în procesul dezvoltării, precum actorii principali, dezvoltarea poate să dea putere populapiei să participe la deciziile care marchează viepile oamenilor" (Ibidem, p.599). Privind, a°adar, „dezvoltarea" la nivelul cercetărilor de astăzi, drept cre°tere economică prin sporirea productivităpii °i a eficienpei, încît se extind libertăpile reale pentru populapie, aceasta avînd posibilitatea să se bucure de bunăstare economică, oportunităpi sociale °i drepturi politice, se pune întrebarea dacă globalizarea o favorizează, dacă da, în ce măsură o realizează °i ce este de făcut acum. Să procedăm la formularea unui răspuns, nu înainte, însă, de a face cîteva necesare precizări °i în ceea ce prive°te conotapia „globalizării". În acest caz nu schimbarea în timp a semnificapiei este cauza, ci trecerea semnificării globalizării de la abordarea descriptivă la una prescriptivă °i mai cu seamă faptul că scena intelectuală actuală este dominată de considerarea globalizării ca solupie cuprinzătoare pentru economie °i societate, oriunde. A°a cum am mai arătat (vezi Andrei Marga, Religia în era globalizării, EFES, Cluj, 2003, pp.13-31) „globalizarea" a fost prezentată ca acpiune de reducere a barierelor vamale °i încurajare a migrapiei de capital, muncă °i produse, pînă la constituirea piepei globale sau mondializare. Teoreticienii americani ai noii posibilităpi apărută în economia mondială (îi am în vedere pe Robert Reich, Barrie Axford, în primul rînd) au arătat cît de mari sînt avantajele unei noi abordări a economiei napionale, ce se desface din strînsoarea oricărei autarhii. Pe această abordare descriptivă a „globalizării" s-a clădit în ultimele două decade ale secolului al douăzecilea o viziune prescriptivă, ce-°i trage resursele din neoliberalismul lansat de Reagan °i Thatcher. Miezul acestei viziuni este teza după care problemele economice °i sociale ale părilor lumii °i ale lumii ca întreg se rezolvă prin diminuarea intervenpiei statului în economie (stat minimal), recunoa°terea piepei nu numai ca unic regulator al economiei, dar °i drept motor capabil să ducă la rezolvarea problemelor sociale, internapionalizarea prepurilor piepei °i subordonarea obiectivelor napionale de orice natură, fie ele economice, fie ele politice, fapă de vaste asocieri de state, pînă la scara globală, ce au drept scop mărirea producpiei °i bunăstării în lume. Ne aflăm după un sfert de secol de globalizare, încît se pot face cîteva evaluări. După cum ne spune literatura economică, produsul social total (GDP) a sporit continuu °i a ajuns de douăzeci de ori mai mare decît la nivelul anilor cincizeci, era globalizării avînd un merit aparte pentru această reu°ită. Multe pări au fost smulse din tradipionala economie de subzistenpă °i plasate în cre°tere economică continuă. Interacpiunile lumii au sporit fără precedent. Sînt însă înregistrate °i evidente e°ecuri ale globalizării. Disparităpile dintre pări °i inegalităpile sociale nu s-au diminuat, ci au crescut. Sărăcia, °omajul, subnutripia, epidemiile, războaiele nu s-au redus, ci au sporit. Mari zone ale lumii sînt lovite de subdezvoltare, ale cărei surse economi°tii actuali le pun în seama a trei factori: „logica piepei, în virtutea căreia se dă celor care au °i se ia de la cei care nu au"; „pattern-urile de dezvoltare", care fac ca regiunile să se dezvolte inegal, iar distribupia beneficiilor în populapie să fie inechitabilă, unii îmbogăpindu-se, în vreme ce alpii sărăcesc; „strategiile de dezvoltare" care fac ca, în condipii de performanpă economică similară, în unele situapii să se ajungă la egalitate, în altele la disparitate socială (p.595). Care este, însă, impactul globalizării asupra programelor de dezvoltare pe care pările °i le propun? A°a cum arată cele mai recente analize, s-au înregistrat două fapte ce au redus spapiul pentru politici proprii ale părilor intrate mai tîrziu în sistemul internapional, ce dau de gîndit: „regulile inechitabile (unfair rules) ale jocului în economia mondială °i consecinpele integrării în piepele financiare internaționale" (p.596). In ceea ce prive°te regulile, trei aspecte de asimetrie într-o lume în care partenerii sînt juridic egali se pot constata. Primul aspect: frontierele napionale sînt declarate depă°ite pentru fluxurile comerciale °i de capital, dar rămîn valabile pentru accesul la tehnologii °i mobilitatea forpei de muncă. Al doilea aspect: sînt reguli pentru pările în curs de dezvoltare °i economiile în tranzipie, care trebuie să asigure nu numai returnarea împrumutului, ci °i anumite ajustări ale economiei, dar nu sînt reguli pentru pările care au surplus sau minus, dar sînt în sistem. Al treilea aspect: agenda adoptării de noi reguli este tendenpioasă, fiind în favoarea părilor din sistem care cer măsuri de protecpie pentru proprii investitori atunci cînd operează în pările solicitante. Analizele recente spun că „procesul globalizării reduce deja autonomia părilor în curs de dezvoltare în formularea politicilor economice ce urmăresc dezvoltarea" (p.597). În ceea ce prive°te integrarea în piepele bancare internapionale, este de remarcat - ne spun analizele recente - că aceste pări trebuie să- °i ia măsuri de asigurare a interesului investitorilor °i nu pot recurge în voie la instrumente precum rata de schimb sau rata dobînzii, ca resurse ale unei economii de piapă. „Politici fiscale °i monetare expansioniste - deficite guvernamentale mari pentru stimularea cererii agregate sau rate ale dobînzii joase pentru încurajarea investipiilor domestice - nu mai pot fi folosite datorită unei temeri uria°e că asemenea măsuri ar putea duce la fuga speculativă de capital °i la competipie pe moneda napională" (p.597). ai pe acest canal, al integrării în piapa financiară internapională, se reduce spapiul de decizie autonomă al părilor în curs de dezvoltare sau aflate în tranzipie. Desigur că în situapia asimetriei dintre diferitele pări devenite parte a piepei globalizate se pune întrebarea: cum este organizată această piapă °i ce °anse de intervenpie corectoare există? Căci pentru „dezvoltare", care este o politică ce constă dintr-un mănunchi de oppiuni în vederea acpiunii, trebuie °tiut unde °i cum se poate acpiona de către cel care o urmăre°te. Oricum s- ar gîndi situapia, dacă se vrea dezvoltarea °i sprijinirea dezvoltării părilor în curs de dezvoltare °i a celor aflate în tranzipie atunci trebuie corectată asimetria oriunde se găse°te aceasta. Aspectele de asimetrie sînt tot atîtea locuri în care trebuie intervenit cu corecturi. Dar tocmai pentru a face corecturile sînt indispensabile cîteva premise într-o lume cu mulpi jucători reunipi pe terenul de joc. Explorările anilor recenpi pun în relief următoarele astfel de premise: a) nevoia de a reglementa circuitele financiare spre a preveni fluxurile de capital speculativ ce folosesc ratele de schimb °i ratele dobîndilor pentru a obpine cî°tiguri de capital, încît liberalizarea piepelor de capital să fie acompaniată de o coordonare capabilă să pină sub control riscurile de criză; b) formarea în acest sens a unei Autorităpi Financiare Mondiale (World Financial Authorithy); c) mutarea preocupării, atunci cînd se sprijină noii venipi, de pe „uniformitatea procedurală a regulilor" pe „rezultate" (p.609); d) „crearea de mecanisme institupionale ce " TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 23 Black Pantone 253 U 23 Black Pantone 253 U " conferă parilor °i popoarelor sărace o voce în procesul guvernanpei globale" (p.609); e) recunoa°terea importanpei statului napional (nation-state) ca „unic mijloc institupional prin care pările °i popoarele pot încerca să influenpeze sau să dea formă regulilor °i institupiilor într-o lume a partenerilor inegali" (p.609) °i a nevoii acpiunii coordonate a statelor care au interese comune în spapiul internapional. Nu cumva o anumită concepere a dez- voltării duce la dificultăpile semnalate ale dez- voltării în era globalizării? Nu cumva însă°i con- ceperea dezvoltării ar trebui regîndită astăzi? Este evident, din cele deja spuse, că neoliberalis- mul (care este altceva decît liberalismul, cum am arătat în Andrei Marga, Schimbarea lumii. Globalizare, cultură, geopolitică, Editura Academiei Române, Bucure°ti, 2012, pp.141-145) nu este solupie generală pentru dezvoltare. Acesta poate imprima dinamică economică, dar nu asigură dezvoltare în lărgime °i nici dez- voltare institupională democratică. În raport cu neoliberalismul, care a ajuns să domine mental- ităpile în ultimele decenii, sînt indispensabile schimbări în conceperea dezvoltării. Este vorba de schimbări sub cel pupin cinci oppiuni: 1) piapa rămîne cel mai eficace regulator al economiei, dar are nevoie de un complement dacă în dis- cupie este întreaga orientare a unei societăpi, căci din dinamica piepei nu rezultă automat, cum se crede, nici institupii democratice °i nici cultură democratică; 2) rolul statului napional drept condipie nu numai a democrapiei, ci °i a dez- voltării, este de recunoscut °i reevaluat în condipiile în care, chiar în era globalizării, fără stat napional nu se atinge dezvoltarea; 3) impor- tanpa institupiilor democratice °i a regulilor sociale, în general, este mai amplă decît aceea a coordonării acpiunii subiecpilor într-o societate, ea incluzînd asigurarea coerenpei sociale, care este condipie a dezvoltării; 4) sporind rolul statu- lui napional °i crescînd importanpa institupiilor democratice, capătă o importanpă nouă compe- tenpa, calificarea °i profilul cultural al liderilor, managerilor °i °efilor, în general valoarea cultur- ală a conducerilor; 5) oppiunile celor condu°i nu mai pot fi tratate cu indiferenpă sau cu argumen- tul că votul lor îi prive°te exclusiv. Cu ei trebuie discutat continuu. Abia o „democrapie delibera- tivă" face fapă noilor solicitări de dezvoltare. În multe locuri din lume auzim acest refren: dezvoltarea °i democrapia nu merg mînă în mînă. Desigur, sînt măsuri de dezvoltare care nu capătă suspinere populară, iar populapia poate ajunge să suspină măsuri neadecvate. Dar ie°irea din această situapie nu este cu mai pupină democrapie sau cu o democrapie de fapadă, ci cu mai multă democrapie. În fapt, democrapia însă°i trebuie regîndită (sau recuperată!) sub dimensiuni pe care neoliberalismul le-a neglijat. Este vorba: de repunerea problemei legitimării ca suport al legalităpii; de recunoa°terea faptului că majoritatea nu este instrument de stabilire a adevărului, ci doar a unor priorităpi, că minoritatea electivă are, de asemenea, dreptul la respectul opiniei, că reprezentantii sînt responsabili fapă de cei care i-au ales nu doar la alegeri, ci în fiecare moment al mandatului. (Din volumul Andrei Marga, Metanarativii actuali. Dezvoltare, modernizare, globalizare, în curs de publicare) ■ politica zilei Votul-Speranțn °i balul fantomelor Petru Romo°an Pre°edintele ales are dreptate. Revolupia (de fapt, contrarevolupia) morală trebuie începută chiar de aici. Din punctul pedepsirii aspre a celor care i-au împiedicat deliberat pe cetăpenii români din diaspora să voteze. Patru nume sunt deja bine cunoscute de toată lumea: prim-ministrul Victor Ponta, vicepremierul Liviu Dragnea, °eful campaniei electorale a lui Ponta, Titus Corlăpean °i, stupoare, Teodor Mele°canu, care „a dat lovitura" - căci, din °ef SIE, în numai două luni, după vreo zece zile de mandat la Externe, are °anse mari să fie chiar arestat. Procurorul general al României, Tiberiu Nipu, a început urmărirea penală in rem (nu °tie cine sunt infractorii !!!). Nu °tie bărbatul ce °tie tot satul. Dar tocmai de aceea °i zilele lui în fruntea Parchetului par a fi numărate. Iar problema o va rezolva, probabil, tot femeia bărbată, Laura Codrupa Kovesi. Iar servantul lui Ponta, timidul procuror general Tiberiu Nipu, va fi trimis la munca de jos. Acolo poate fi obedient cât pofte°te. Problema de fond a alegerilor în România e că votul popular a fost tratat, din 1990 încoace, de autorităpi °i de candidapi ca un caraghioslâc obligatoriu. Chiar ca o pierdere de vreme. ai de foarte mulpi bani. O dată la câpiva ani suntem chemapi să punem °tampila pe ni°te aventurieri, penali, incompetenpi, unii pretin°i de dreapta, alpii pretin°i de stânga °i, astfel, devenim cu topii complici la hopiile °i matrapazlâcurile lor viitoare. Iar ipochimenii oftează că au trebuit să se u°ureze de o grămadă de bani pentru nenorocitele de °tampile aplicate pe numele lor umflate cu sifon mediatic tocmit °i el. ai cam asta e toată democrapia română! Asta în ceea ce prive°te participarea poporului. Pentru că după aceea începe petrecerea pentru câ°tigători °i pentru lăutarii lor năimipi din media. Despre partide, fără doctrine clare, fără programe °i, în orice caz, fără ca vreodată cineva să-°i pină vreo promisiune, s-a vorbit destul. Dar asta nu e tot. S-a inventat o °mecherie °i mai odioasă: alianpele, uniunile, asociapiile de partide (de raufăcători). Astfel am avut nenorocirile CDR, DA (Dreptate °i Adevăr, dacă api uitat), USL, ACL. De pildă, a°a a venit la putere Emil Constantinescu sub sigla fantomatică CDR (Conventia Democratică din România). După ce fostul secretar PCR s-a cocopat la putere, împreună cu Zoe Petre, Mugur Ciuvică, Dorin Marian, Victor Ciorbea, Cătălin Harnagea °i toată ga°ca °i-au făcut cariera, scurtă, °i, mai ales, plinul. °i au aruncat la co°ul de gunoi un partid istoric, PNRCD, cu toată tragica lui poveste, cu miile de ani de pu°cărie politică folosipi moral abuziv de Emil Constantinescu, Zoe Petre, Victor Ciorbea, topi fo°ti membri de marcă sau secretari PCR. ai nu întâmplător rechemăm în actualitate jalnica °i deja uitata aventură a CDR. Aducerea la putere a lui Klaus Iohannis pare să coincidă cu disparipia altui partid istoric, PNL, marele partid fondator de pară al Brătienilor. Klaus Iohannis a fost liberal doar la fără frecvenpă. Iar actualul PNL ascunde sub sigla lui istorică toată clica penală a PD (PDL), partidul care l-a adus la putere pe Traian Băsescu, partidul securi°tilor °i al uteci°tilor. aansele lui Klaus Iohannis de a-°i pine promisiunile din campanie, ca °i °ansele celor care au crezut în el, mai ales tinerii, mai ales diaspora, de a vedea o schimbare majoră în a face politică °i viapă publică în general sunt foarte mici, aproape nule. ai asta din cauza bandelor politice numite „partide", apoi numite „alianpe" °i „uniuni" (ACL, USL - USL 1.0 °i USL 2.0...). Care sunt cre°tinii °i care sunt liberalii din această sinistră adunătură presupus de dreapta (ACL) n-a aflat încă nimeni. Poate va afla DNA în lunile următoare, DNA care tot bagă sub pre° dosarul EADS. Se a°teaptă plecarea lui Traian Băsescu? În România se joacă azi un mare meci, cu o miză pe măsură. Se joacă partida dintre mafia politicienilor - coruppi, penali, incompetenpi, °i deci asasini economici °i morali - °i majoritatea populapiei. Vor câ°tiga din nou politicienii °i partidele lor (plus securi°tii °i interlopii finanpatori pitipi în spatele lor) sau va câ°tiga masa încă pa°nică °i neorganizată, mai ales tinerii de pe repelele de socializare sau poporul român din diaspora, °i el tînăr °i în continuare interesat, legat de para de origine? Ce se va alege până la urmă din marea victorie a lui Klaus Iohannis? Cu asemenea partide, cu asemenea alianpe °i uniuni, cu un asemenea bal°oi Parlament, cu mult prea pitore°tii baroni °i baronepi locali, incredibil de bogapi, în mai pupin de un an, Klaus Iohannis poate să calce pe urmele mediocre ale lui Emil Constantinescu. Va rămâne, ca °i Emil Constantinescu, un specialist în vorbe bombastice despre sine însu°i °i călătorii intercontinentale, scumpe °i inutile pentru români? Până astăzi, 30 noiembrie 2014, establishment-ul nu a dat nici un semn serios de resetare a politicii °i a viepii publice în general. Scandalurile în curs în PSD, scandalurile previzibile din PNL nu pin loc de principiul Speranpă, ci fac parte tot din balul fantomelor venite din trecut °i al vampirilor. ■ 24 TRIBUNA • nr. 295^ 16-31 decembrie 2014 ~24j (Jj) Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U filosofia Străinul din Callipolis (X): Himera filosofului-rege (2) lovan Drehe I. Platon a întemeiat Academia dupa ce s-a înapoiat la Atena în urma e°ecului din Siracuza. Nu se cunosc detalii despre viapa sa în cele aproape doua decenii dupa înapoiere. S-a speculat îndelung asupra naturii problemelor care-i preocupau pe cei din interior, asupra metodelor prin care aceste probleme erau abordate, una din ipotezele cele mai plauzibile aparținând celor ce spun ca Platon °i discipolii sai studiau matematici °i discutau chestiunile dialectic. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu toata lumea este convinsa ca principala funcție a Academiei era sa-i pregătească pe învățăcei pentru viața publica, de°i în celebra-i Republică Platon insista asupra importanței studiilor matematice ca propedeutice pentru dialectica, iar toate acestea pregatitoare pentru cei care urmau sa cârmuiasca cetatea. Toate aceste etape în educație era necesare, iar candidații cu °ansele cele mai mari de reu°ita în aceasta direcție trebuiau sa înceapa de tineri. Dupa cum °i-a dat seama dupa întâlnirea cu Dionisios cel Batrân, oameni vicio°i trecuți de vârsta maturitații nu mai pot fi schimbați în direcția buna. II. Atunci când Platon fusese prima data la Siracuza a întâlnit pe unul din cei mai promițatori tineri pe care i-a cunoscut vreodata, Dion, dupa cum marturisea autorul Scrisorii a Vii-a (Platon, Scrisoarea a Vii-a, 327a-b). Dupa ce filosoful scapase de urgisirea cauzata de tiranul Dionisios cel Batrân °i s-a înapoiat mai apoi la Atena nu l-a uitat pe Dion; °i nici acesta din urma nu l-a uitat pe Platon. Batrânul tiran avea un fiu înzestrat cu inteligența necesara pentru a se putea dedica filosofiei, iar Dion împreuna cu Platon s-au gândit ca tânarul Dionisios ar putea fi învațat °i deprins cu adevarata arta a cârmuirii (Platon, Scrisoarea a Vii-a, 327c-d). Dupa plecarea lui Platon, în urmatorii ani, influența Siciliei a crescut, iar din aliata a Spartei, Siracuza a devenit aliata a Atenei (Xenofon, Hellenica VII, 1). În aceste circumstanțe Dionisios prime°te titlul de cetațean de onoare al Atenei în 367, °i în mod absolut nea°teptat, cum altfel!, repurteaza o victorie neronica, câ°tigând marele premiu la festivalul de la Atena, cu piesa Răscumpărarea lui Hector (Diodorus Siculus, Biblioteca istorică XV, 74, 1; despre calitatea creației lui Dionisios °i exercițiile sale tiranico-poetice: Diodorus Siculus, Biblioteca istorică XIV, 109; XV, 6). Se spune ca tiranul nu °i-a dorit nimic mai mult decât acel premiu, iar enorma bucurie pe care °i-a manifestat-o la banchetul de dupa l-a trecut direct în amintirea posteritații. Se spune ca un oracol i-a profețit ca va muri doar atunci când îi va învinge pe cei mai buni decât el, iar la festivalul de la Atena tocmai asta s-a întâmplat, ceilalți participanți fiind mai buni decât el (Diodorus Siculus, Biblioteca istorică XV, 74, 3-4). Se spune ca ar fi primit ajutor din partea medicilor sai, interesați sa-i intre în grații tânarului sau succesor, Dionisios II, °i înainte sa apuce discutarea succesiunii cu Dion (Plutarh, Viapa lui Dion VI, 2-3). Din pacate, tânarul Dionisios a fost ținut în izolare de tatal sau, pe fondul unor suspiciuni maniacale, pentru ca dorea sa evite eventualele uneltiri în care s-ar fi implicat succesorul sau (Plutarh, Viapa lui Dion IX, 2). III. Dupa ce Dionisios cel Tânar mo°tene°te imperiul Siracuzei din Sicilia °i Italia, Dion, unchiul sau, dupa cum spuneam, încearca sa-l îndrume pe noul tiran pe calea filosofiei °i adevaratei arte politice. Influența lui Dion la curte era considerabila. De exemplu, la prima adunare ceruta de noul tiran, Dion, spune Plutarh, i-a facut pe restul sa para doar ni°te copii, iar tiranul a ramas profund impresionat atunci când, în deliberarea despre noua situație conflictuala cu Cartagina, Dion l-a asigurat pe tiran ca indiferent ce va hotarî, el, Dion, va face în a°a fel încât Siracuza sa iasa în avantaj: daca tiranul considera ca pacea este cursul cel bun, Dion va pleca numaidecât la Cartagina sa o negocieze °i sa obțina cele mai bune condiții pentru cetatea sa; daca, în schimb, razboiul era de dorit, pe cheltuiala proprie va arma cincizeci de trireme (Plutarh, Viapa lui Dion VI, 4-5). Folosindu-se de influența sa asupra tânarului Dionisios, Dion a încercat sa-l îndrume pe Dionisios catre studiu °i viața cumpatata, catre virtute (Plutarh, Viapa lui Dion IX, 1; X), ca propedeutica pentru adevaratele lecții, ce urmau sa-i fie predate de catre Platon. Pe masura ce înclinația catre virtute îi este insuflata lui Dionisios, Dion încearca sa-l convinga sa trimita dupa Platon. În sfâr°it, mult visata republica guvernata de un filosof-rege parea a fi mai aproape de existența în lumea supusa devenirii. Însu°i autorul Scrisorii a Vii-a relateaza munca de convingere dusa de Dion: „Bizuindu-se pe aceste sanatoase gânduri, Dion îndupleca pe Dionisios sa ma cheme, °i totodata ma ruga prin scrisori sa vin neaparat cât mai degraba, înainte ca alte persoane, luând contact cu Dionisios, sa-l abata de la idealul de viața (faurit de mine), pe alte faga°uri primejdioase. Iata aici cuvintele lui (...) ‘Ce prilej mai bun mai a°teptam, zicea el, decât acesta pe care ni-l da acum pronia cereasca?’ Apoi (...) îmi vorbea de tinerețea lui Dionisios °i de via sa înclinare pentru filosofie °i pentru cultura în general, °i-mi spunea cât de u°or de câ°tigat sunt nepoții °i rudele sale pentru doctrina °i felul de viața propovaduit de mine, pentru care ei erau foarte potriviți ca sa-l câ°tige °i pe Dionisios. Astfel înflorea nădejdea că acum sau niciodată avea să se întâlnească în persoana acelora°i oameni °i calitatea de filosofi °i aceea de conducători ai unor mari state.” Într-un final batrânul Platon accepta (Platon, Scrisoarea a Vii-a, 327d-328b; trad. ?t. Bezdechi, s.n. I.D.; Plutarh, Viapa lui Dion XI, 1-3; etc.). Rivalii lui Dion, pentru a contracara influența acestuia, l-au rechemat în Siracuza pe un anume Philistus, colaborator al lui Dionisius cel Batrân în menținerea tiraniei, apoi exilat (Plutarh, Viapa lui Dion XI, 4-7; XII, 1). Ca urmare, atmosfera reala de la curte nu corespundea întru totul celor promise de Dion. Dar aparențele pot fi pastrate. Atunci când Platon a ajuns la Siracuza a fost primit cu atâta fala °i este atât de cinstit încât toți simțeau parca adierea schimbarii. Se spune ca nu doar Dionisios, ci °i toți ceilalți curteni au devenit atât de fascinați de filosofie °i matematici încât palatul a fost umplut de nisip pentru a satisface brusca inflație a iubitorilor de forme °i geometrii. Pâna °i Dionisios, atunci când cineva din preajma a început sa-i ureze mulți ani tiraniei, se spune, i-ar fi strigat aceluia sa nu-l mai blesteme (Plutarh, Viapa lui Dion XIII, 1-6). Totul parea ca merge pe drumul cel bun, trecerea de la tiranie la un regim guvernat dupa principii filosofice fiind doar o chestiune de timp; dar facțiunea rivala lui Dion nu a stat pe margine, complotând deja împotriva acestuia (Plutarh, Viapa lui Dion XIII, 6). Sfaturile lui Platon °i Dion nu se limitau numai la studierea filosofiei °i legislație, ci insistau °i asupra importanței relațiilor de prietenie, care sa-l ajute pe conducator sa guverneze nu prin frica, ci prin loialitate. În primul rând trebuia sa nu ramâna singur, iar în acela°i timp suspicios pe toți cei din jur, repetând astfel gre°eala tatalui sau. De asemenea un conducator trebuie sa-°i caute aliați în alte cetați. Cam pe atunci are loc °i o apropiere de cetatea Tarentului °i Archytas pitagoreicul. Însa tânarul tiran era foarte greu de educat. Se pare ca, totu°i, Platon a reu°it sa discute cu el despre recolonizarea cetaților pustiite în urma razboiului cu Cartagina, unde sa a°eze la conducere, nu pe oricine, ci oameni loiali °i devotați. Din pacate, dupa cum reiese din cele scrise în Scrisoarea a Vii-a, se pare ca Dionisios cel Tânar e°uase în aceasta privința (Platon, Scrisoarea a Vii-a, 331d-333a). În timp ce Dion °i Platon încercau sa-l sfatuiasca cum puteau mai bine pe Dionisios al II-lea, facțiunea rivala se ocupa cu calomnierea acestora. Unul din argumentele lor susținea ca era ru°inos ca, dupa ce Atena e°uase sa ocupe cu câteva decenii înainte Siracuza cu o adevarata flota, acum sa izbuteasca în aceasta misie printr-un singur sofist. Un alt argument calomnios, mai de a°teptat, era ca Dion urmarea el însu°i sa preia puterea. Rezultatul mult a°teptat nu a întârziat sa apara, în fața lui Dionisios ajungând o scrisoare incriminatoare, presupus scrisa de Dion °i adresata cartaginezilor, în care Dion insista sa nu fie exclus de la nici o negociere la care ar fi fost prezent Dionisios (Plutarh, Viapa lui Dion XIV, 1-4). Dion î°i pierde statutul în ochii tiranului °i este trimis în exil. Totu°i, la protestele °i insistențele celor din cetate, i se permite sa-°i ia o parte din avere cu el °i sa primeasca venituri de pe proprietațile sale (Plutarh, Viapa lui Dion XIV, 5-7; XV; Platon, Scrisoarea a Vii-a 329b sqq.). Pe Platon, însa, Dionisios îl reține în Siracuza, gazduindu-l, sub cheie, în palatul sau, pretextând ca ține foarte mult la marele filosof °i ca acesta trebuie sa-l ajute, altfel tiranul fiind pierdut. De fapt admirația tiranului rezulta mai degraba din emulație umorala fața de unchiul sau Dion, interesat fiind mai degraba de aprecierea lui Platon, decât de învațatura sa. belul tânarului tiran era sa fie admirat de filosof mai mult decât unchiul sau, Dion. Totu°i nu uita sa se fereasca de lecții, pentru a nu risca avantajarea lui Dion prin cine °tie ce încercari din partea lui Platon. IV. Între timp îi permitea lui Dion sa se foloseasca de proprietațile sale, iar în momentul în care Siracuza a intrat într-un razboi, în jurul anului 365 (nu se °tie împotriva cui: alte ora°e siciliene, cu Cartagina sau cu lucanienii), îi permite lui Platon sa se reîntoarca la Academie, promițându-i ca, imediat ce razboiul se va fi încheiat, îi va rechema atât pe el cât °i pe Dion pentru a continua °i desavâr°i cele începute. Promisiunile fiind facute, Platon se reîntoarce la Academie unde i se alatura °i Dion (Platon, Scrisoarea a Vii-a, 329d- 330b; 338a-b; Plutarh, Viapa lui Dion XVI). În urmatorii ani relațiile între tiran pe de o parte, °i Dion °i Platon pe de alta, pareau a fi între cele mai bune. Momentul realizarii planurilor lui Platon parea sa fi fost din nou amânat, iar °ansa propriu-zisa o va avea câțiva ani mai târziu, atunci când va ajunge pentru a treia °i ultima data în cetatea Siracuzei. ■ TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 25 -(J)- Black Pantone 253 U 25 Black Pantone 253 U efectul de seara Santorcaz. Vila (4) Robert Diculescu i soarele insuportabil, ce-i stă parca în gât °i care nu îl lasă să pronunțe nimic, doar să °optească °i să îngaime silabe! Poate să atingă, dar ce atinge? Doar gândacii rătăcipi în praful de iulie, °opârlele dintre crăpăturile caselor care ies să se întindă la soare la vremea amiezii. Tăcerea întreruptă de urletul unui om în căutare de apă sau servepa rece, zumo de naranha pentru hidratare urgentă la peste treizeci °i nouă de grade, °i încă mai este de turnat cemento în zeci de camere, în următoarele luni vamos hombre, vamossss, mi°că-pi curul, dansează din dos pe muzica hit a betonierei. Popi scoate un album pentru gremi anul viitor, te sprijinim °i impresariem, Padrito se va ocupa de tu vida eterna, vei avea pauze cât mai scurte. În pauze, începi mâncatul din picioare, băutul din ulciorul lui Pacosito, apa de Santorcaz pură, de pueblo înălpat pe un vârf de deget, joc de glezne, nu este prea mult timp, apare din senin vinerea cu plata lui Padrito, tăticul empresei, °i duminica va fi din nou sărită pentru tine. Ce mai contează acum, când este la mii de kilometri depărtare, cu vechea identitate? A întârziat la strigarea patriei. Patria îi cheamă pe topi la ordin, dar unii rămân surzi sau, mai rău, rămân lini°tipi să-°i bea cafeaua în hamac, de acolo traversează fraudulos granipa, ard pa°aportul, uită de unde au plecat °i nu-°i mai dau seama unde au ajuns. Se încurcă rasele °i limbile, noul spital nu mai are destule paturi pentru ultimii venipi, a°a că unii vor sta întotdeauna în ploaie, iar noroco°ii îi vor privi de la geam. De ce api fugit din patria voastră? Nu mai puteam respira, nu prea mai vedeam soarele °i nu mai credeam că vom reu°i să îl vedem. Este un soare doar pentru unii, închiriat pe termen nelimitat, un soare care poată să dispară pentru totdeauna. Nu mai aveam branhii de rezervă °i nici o altă anatomie mutantă, pregătită pentru ultimele schimbări, căutăm de fapt un loc să unde să jucăm fotbal pe iarbă, cu picioarele goale, nimic mai mult. Într-o zi nu va mai fi obligatorie vreo amintire. Nimic nu pare obligatoriu, repetă ca să nu te cred, acum este un Robinson pierdut printre topi ceilalpi, într-o pară cu milioane de robinsoni refugiapi cu acela°i nume, fepe indigo, mormăieli de neînpeles în metrou, împin°i din toate părpile pe benzile de urcare, desenapi zilnic de mâini străine °i împin°i de la spate pe străzi, în metrouri, în autobuze-metrouri °i înapoi în dormitoare, orkării pu°i la locul lor, în mi°care sau în repaus, ca într-un tablou comandat de clienpi sus-pu°i °i apoi °ter°i din tablou de acee°i clienpi milostivi, cei care sponsorizează continuarea distracpiei. (in): Deliurum tremens de bun augur. La brap pe străzile acestea în căutarea de porro, pastile, ruperi, împărpiri de teritorii inventate, pentru a uita de ce nu mai îmi amintesc, dar este acolo, înăuntru °i mi°că. ?i tot mi°că, nu mai spune nimic. O să tăcem împreună până la o nouă întâlnire. La început poate a fost cimentul apa °i altcineva, care le-a legat sau nu, ni°te schele, care se tot prăbu°eau °i se tot prăbu°eau sub el, avepi grijă când le înălpapi la lucrare. Schele, tabloanele, sculele, să nu se întâmple vreun accident, căci nu vei avea parte de nimic, doar lacrimi de crocodil, doar înjurături care nu sunt spuse până la capăt, măcar să îpi dai seama lângă °i cu cine ai trăit, sau ai încercat sau ai fost de fapt nevoit să trăie°ti. Să ne bage în cu°ti să ne arunce ciozvârte să dăm din coadă măcar a°a să le pese de noi în porții mici de bunătate. Pe nimeni nu va interesa incidentul, noul accident, doar picioare rupte, foarte rupte, în urgenpă, la tăiat, secpionat un iremediabil terminat în plus, la cei °ter°i după listă, fără subvenpie, vă rog, fără pierderi ale statului. Stai încă degeaba pe pământ tu-mi faci umbră la tarabă, când vând °i te vând °i pe tine, pe pâmânt, în el cu tine, în pământ, somn de voie frăpiku! Recipi încă un vers celebru din protecpia muncii, cel cu noi °tim °i ne asumăm consecinpele faptelor, dă-i înainte, te ascultăm, face parte din viitoarea slujbă de plecare °i este nevoie să o cuno°ti dinainte Bun recitator, desăvâr°itule, dă-i înainte pionierule, a°ează naibii cravata regulamentar, că nu te primim la ore nici de reeducare, nu pari în stare, nu te califici nici măcar pentru ora de reeducare, încă nu. ai de la capăt, pentru construcpia unui bloc-turn, unde să intre topi absolut topi cei existenpi, undeva trebuie să se frece unii de alpii până la o incendiere reciprocă. ai soarele insuportabil ce-i stă parcă în gât °i care nu îl lasă să pronunpe nimic doar să °optească °i să îngaime silabe. Poate să atingă. Dar ce atinge? Funia unge gâtul muncitorilor, îi pine în viapă °i le împline°te fiecare dorinpă, cele nespuse de ei, cele dorite capătă prim-planul °efului, căci el dinainte să spui tu, are grijă de fiecare °i de topi în acela°i fel, fără inegalităpi, el °tie tot ce vrei să °tie dinainte. Ei sunt o specie fără identitate, care tot fo°găie în obrele lui hefe °i tot sunt mutapi peona°ii, din capitală în comunidad °i din comunidad înapoi în capitală, periodic, să nu se plictisească. Să nu o frece la vreo obră, să nu învepe °pilul prea mult °i ineficient, să nu-i piardă ca naiba banii, mai ales în zilele ploioase, când nu se poate lucra la exterior °i lucrarea stagnează pe banii lui, căci atunci nu pot munci, s-ar scurge vopseau, cimentul °i orice material din cauza ploii. ai plouă. ai plouă. ai nu-i poate obliga în vreun fel să facă ceva, orice, nimic din ce ar vrea Padrito. Curăpapi măcar obra de mizerie, măcar atât, totul să fie limpio, totul aruncat la contenedor în saci °i nu prea mulpi saci. Când vin în inspecpie cu negrul de volvo animalul suedez, măcar atât să văd, totul limpito la locul de muncă °i a°a vă cam frecapi coaiele cam mult, cam prea mult. Chiar dacă nu le mai plăcea munca din obră, o continuau disciplinapi, când Padrito striga aiurea la ei °i le inventa gre°eli de construcpie, doar ca să-i pină în tensiune, să nu se gândească la plecare sau la furt. Plecarea pentru ei o stabilea doar când voia el, ineficienpa tot el o fixa, am stabilit ce facem cum facem. Se °tie, dacă nu se află, dacă nu se °tie se tot predă pe parcurs °i se repetă instrucpiunile: munca începută la opt fix, nici o secundă în plus, ai pus mâna pe sculă, nu aia la care te gânde°ti, tu inventezi orice ca să mă furi rumano, pune mâna pe scula aia lucrătoare °i începi trabaho, nu mi-o freci aiurea în timpul programului, nu fumezi, nu bei apă sau vino! E°ti concentrat doar la treabă, la terminarea trebii la înaintarea lucrării, la finalizarea ei înainte de termenul stabilit de plătitor. Se gândeau la fiecare săpătură, la fiecare bucată de rasigion adăugată zidurilor la fiecare zi trecută, la luna care îi prindea încă cu muncă °i plătipi. Plătibili. Trabahador plătit. Om plătibil un om fericit, a°a socoteau salariul, oh marele salariu, îndestulător la mai multe guri odată. Erau picurate firimiturile îndestulătoare în gura copiilor °i a nevestei. Stai cu gura deschisă °i pică! Mereu pică ceva în ea, orice este bun, orice. ai dreptul lor până la un punct, dreptul de a nu mai spune nimic, de a a-°i coase buzele cu propriile mâini, dar să continue programul artistic! ■ 89 din U°ă - un proiect de memorie °i arta (urmare din pagina 36) dar °i politică, socială °i a mass mediei. O reflecpie filosofică despre libertatea °i capacanele ei în lumea postcomunistă din estul Europei. Dat fiind contextul spapiului real „utilizării” u°ilor- ready made °i scopul folosirii lor în zona simbolisticii pentru comemorarea celor 25 de ani de la revolupia din decembrie 1989 se ridică multe întrebări: ce am lăsat în urmă °i către ce ne îndreptăm, odată cu trecerea prin această u°ă a timpului dinspre trecut spre prezent?. E °i întoarcere ? ..Pentru că atunci, în Decembrie 1989, noi, timi°orenii, ne-am luat Neamul în spate °i am trecut, cu el, prin Poarta, Bolta, Strunga, U°a dintre Somn °i Via/ă. Semn, simbol al trecerii, al vămii dintre un Afară °i un Înăuntru, al unei bariere dintre Sacru °i Profan, Cer oi Istorie, frică °i eroism, dictatură °i libertate, via/ă °i moarte” a scris Marcel Tolcea în prefapa catalogului expozipiei ,89 din U°ă”. ■ 26 TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 ~26j Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U educapia Din istoria marilor idei pedagogice (3) Nicolae Iuga Platon (1) Ilustrul filosof s-a născut la Athena în a optzeci °i opta Olimpiadă, în anul 428 sau 427 înainte de Hristos, fiind descendent dintr-o familie de vază. După mamă se trăgea din neamul celebrului legiuitor Solon. Tatăl se numea Ariston, iar numele său real era Aristocles. Numele cu care a rămas în istorie, acela de Platon, a fost de fapt o poreclă care i-a fost dată, după unii doxografi, pentru lățimea frunții sale, sau după alpii pentru vastitatea cunoștințelor sale. O poreclă care s-a potrivit oricum, indiferent dacă luăm lucrurile în sens propriu sau în sens figurat. În Dialogurile sale apar ca personaje rude din partea mamei, fratele mamei - Charmides, bunicul după mamă - Glaucon, un frate al acestui bunic - Critias s.a., toți ace°tia grav- itând în jurul personajului principal care este Socrate. Tânărul Platon s-a bucurat de o educație aleasă °i a început prin a scrie poeme lirice °i tragedii (Diog. Laert., III, 4 sq). Pe la vreo douăzeci de ani, a venit să-l caute pe Socrate, spre a învăța cu el filosofia. Mai târziu, Socrate a mărturisit că în noaptea precedentă a văzut în vis un pui de lebădă care i s-a a°ezat pe genunchi, apoi i-au crescut aripile °i lebăda °i-a luat zborul, cântând puternic. Dimineața următoare, când Platon i-a fost prezentat, se zice că Socrate a recunoscut în el lebăda din vis. Din acea zi, Platon a devenit elevul lui Socrate °i a rămas alături de el până la moartea maestrului. Tradiția ne spune că a fost de față °i la procesul lui Socrate, că a încercat chiar să ia cuvântul în apărarea acestuia, dar că a fost huiduit °i alungat de mulțime1. După moartea lui Socrate, Platon a mai învățat filosofie de la un discipol al lui Heraclit, Cratylos, precum °i de la Hermogene, un sofist care preda filosofia lui Parmenide. După aceea a părăsit Athena, dornic de călătorii °i învățătură. A învățat matematici cu Euclid la Megara °i cu Theodoros în Cyrene. S-a dus apoi în Italia la filosofii pythagorici, iar de acolo a plecat pe mare în Egipt, „ca să-i cunoască pe profeții de acolo”, cum spune Laertios (III, 6). Nu se °tie exact cât timp a rămas Platon în Egipt, dar se pare că a stat aici destul de mult, vreo doi ani, în tot cazul mai mult decât °i-a propus inițial. Unii autori (Proclos, In Euclidis..., 65) arată că în Egipt lui Platon i s-au terminat banii pe care i-a avut °i că după aceea a vândut untdelemn, ca să aibă cu ce plăti drumul de întoarcere. Apoi, urmând pilda lui Thales, Platon ar fi vrut să meargă °i la magii din Chaldeea, dar a renunțat din cauza războiului care avea loc atunci în Asia, între 396-394 î. H. A călătorit în schimb în Sicilia, în trei rânduri. Prima dată, în anul 388 î. H., când a mers dintr-un interes pur °tiințific, anume ca să cerceteze vulcanul Etna, la fel cum a făcut odinioară Empedocle. Cu acest prilej a vizitat °i Siracusa °i l-a cunoscut pe Dionyssos cel Bătrân, care era pe atunci tiran al cetății. Tiranul a căutat să °i-l apropie pe filosof dar, într-o discuție despre politică, Platon a condamnat tirania într-un fel fără echivoc. Dionyssos s-a înfuriat °i a fost gata să-1 omoare, apoi l-a predat lui Pollis, un general spartan care se afla în trecere pe acolo, ca să-l ducă la Egina °i să-1 vândă ca sclav. Pe atunci Egina se afla în război cu Athena °i Adunarea cetății Egina a hotărât ca filosoful atenian să fie vândut ca sclav, ca °i cum ar fi fost prizonier de război. De°i °tia că î°i poate pierde libertatea sau poate chiar viața, Platon s-a purtat cu multă demnitate °i - scrie Laertios - a a°teptat lini°tit rezultatul judecății. Mai târziu el avea să scrie că numai acel om °tie să prețuiască libertatea care, fiind pus să aleagă între sclavie °i moarte, va alege mai bine să moară, decât să-°i piardă libertatea. Însă o întâmplare norocoasă a făcut ca atunci la Egina să se afle de față Annikeris din Cyrene, el însu°i filosof din °coala lui Aristip. Annikeris avea bani mulți la el, l-a răscumpărat pe Platon imediat cu suma de 20 de mine (aproximativ 1 kg de aur) °i l-a trimis nevătămat la Athena. Prietenii lui Platon de la Athena au voit să-i înapoieze banii lui Annikeris, dar acesta a refuzat să-i primească, zicând că nu doar athenienii trebuie să aibă privilegiul de a-i purta de grijă lui Platon. Atunci cu acei bani a fost cumpărată pentru Platon o grădină care aparținea unui anume cetățean numit Akademos, unde filosoful î°i va ține mai târziu prelegerile, grădină care cu timpul a devenit celebră în lumea întreagă sub numele de Academie. La puțin timp după aceea, spartanul Pollis a murit înecat la Helike, o cetate de pe malul mării care, asemeni Atlantidei, în urma unui cutremur a fost acoperită de valuri uria°e. Mulți au văzut atunci în asta un semn al mâniei divine, pentru că Pollis s-a purtat față de Platon într-un fel lipsit de dreptate. După moartea tiranului Dionyssos cel Bătrân a urmat la conducerea cetății Siracusa fiul acestuia, numit Dionyssos cel Tânăr, cu care Platon se afla în relații de prietenie. Platon a mai călătorit încă de două ori la Siracusa, cerându-i lui Dionyssos cel Tânăr pământ °i oameni, în încercarea de a-°i pune în aplicare planurile pentru „republica” sa, o construcție socială inspirată din teocrația egipteană. Experimentul însă nu a mai avut loc. Dionyssos îl suspecta pe Platon că ar conspira cu rivalii săi politici. Pe de altă parte, voind să păstreze °i pe viitor bune relații cu Platon, Dionyssos îi dărui filosofului o mare sumă de bani. După aceasta, Platon s-a întors acasă °i nu a mai părăsit Athena niciodată până la sfâr°itul vieții. Totodată, s-a ținut departe de orice activitate politică, de°i în Dialogurile sale a profesat în mod explicit idei politice. Filosoful s-a retras din zbuciumul vieții exterioare °i s-a cufundat pentru mulți ani în munca uria°ă de elaborare a scrierilor sale. ai-a expus concepțiile sub formă de dialoguri, scriind după unii vreo 28 la număr, fiind cel care a dus genul literar al dialogului la desăvâr°ire. Unele dialoguri tratează despre natură, altele aparțin genului logic, iar altele dezbat probleme de etică sau politică. Privind doctrina sa filosofică, lui Platon i-a revenit misiunea istorică de a opera o primă mare sinteză, anume sinteza între reprezentarea curgerii heraclitice a lucrurilor sensibile °i ideea subzistenței prin sine a unei realități inteligibile, a numerelor pythagorice. Pentru a enunța cu privire la principiile care stau la baza Universului, Platon este primul care utilizează o serie de concepte abstracte, precum: identitatea, unitatea °i pluralitatea, cantitatea calitatea, repausul °i mi°carea etc. (Diog. Laert., III, 12, 24) - prefigurând astfel sistemele categoriale ale filosofiei de mai târziu, de la Aristotel la Kant °i Hegel. La fel, Platon a vorbit °i despre providența divină (pronoia cerească), poate sub influența lui Pythagora, despre faptul că divinitatea are grijă de oameni, idee care a fost integrată cu succes în teologia cre°tină. Lucrurile pieritoare din lumea sensibilă sunt omonime cu Ideile corespunzătoare °i există numai întrucât acestea participă la Idei. Invederarea acestui lucru pare simplă. De exemplu, un om face o faptă pe care noi o numim bună, iar un alt om face o cu totul altă faptă, pe care noi de asemenea o numim bună. Ei bine, ce au în comun cele două fapte diferite, făcute de oameni diferiți? Pentru ce le numim noi bune? °i Platon răspunde: noi recunoa°tem faptele diferite ca fiind bune pentru că ele participă la Ideea de Bunătate sau de Bine. Există în acest mod de a gândi °i o influență a lui Pythagora. Aristotel2 arată explicit: „Pythagoreii spun că lucrurile existente ființează prin „imitare” (mimesis) a numerelor, iar Platon afirmă că ființează prin „participare” (methexis') la idei, schimbând doar termenul” (Metaph., XII, 1702 b). Fiecare Idee este în sine o noțiune, este eternă °i neschimbătoare. Ideile stau ca modele (paradeigma') pentru lucrurile sensibile. Teoria Ideilor a lui Platon are o vizibilă legătură cu cosmologia egipteană. Într-o reprezentare topică (Phaidros, 247 c), împărăția ideilor a lui Platon, empireul său, se situează undeva într-un spațiu supra-ceresc (hyperouranios). În Orientul antic, în Chaldeea °i în Egipt, zeii erau reprezentați sensibil sub forma unor planete, care î°i aveau loca°ul în spațiul supraceresc °i guvernau lumea pământeană. Erau un model, un prototip pentru aceasta. Este adevărat, în multe locuri textele lui Platon sunt greu de înțeles. La această contribuie °i împrejurarea că filosoful nostru utilizează termeni diferiți pentru aceea°i noțiune, în funcție de contextul în care cuvântul este conexat cu altele °i de efectele conotative scontate. De exemplu pentru „Idee”, uneori folose°te chiar acest termen (idea), dar alteori o nume°te formă (eidos), sau gen (genos), sau model (paradeigmata'), sau principiu (arhe), dar se întâmplă să o numească °i cauză (aition). Ulterior lui Platon, Aristotel va utiliza cu precădere termenul de „cauză” (aitia) spre a denumi Ideea. Diogene Laertios crede că Platon face acest lucru în mod intenționat, pentru ca sistemul său să nu poată fi înțeles de către oamenii inculți (III, 63). S-ar putea ca aici să fie vorba chiar de ceva mai important. După câte se pare, Platon a avut °i o învățătură esoterică, pe care a predat-o mai spre bătrânețe °i numai într-un cerc foarte restrâns de inițiați, o învățătură pe care tocmai din acest motiv nici nu a fixat-o în scris, ci a rămas nescrisă (agrapsa dogmata}, dar despre existența căreia avem felurite referiri la o autoritate de talia lui Aristotel (Metaph., I, 987 b sq). Oricum, Platon era con°tient de valoarea °i importanța aparte a cunoa°terii esoterice. El obi°nuia să spună că nu toate cuno°tințele au aceea°i valoare în ceea ce prive°te viitorul, pentru că „de exemplu păre- rea unui profan nu are aceea°i valoare cu a unui me- dic, când e vorba să se răspundă la întrebarea dacă un pacient se va însănăto°i sau nu” (Theaietet, 178 b sq). În ceea ce prive°te concepția sa psihologică, sufletul este imaginat de către Platon în aceea°i manieră ca °i în gândirea lui Pythagora sau în teologia egipteană. După Platon, sufletul este alcătuit din trei dimensiuni: una rațională sau cognitivă (nous), una senzuală sau afectivă (thimos) °i o alta pasională sau volitivă (epithimia). Partea rațională a sufletului este aceea conducătoare, în vreme ce celelalte două, poftele °i pasiunile omene°ti, iraționale fiind, trebuie să fie dominate de către rațiune. O imagine sugestivă ne este dată în Phaidros. avem un car condus de un vizitiu (rațiunea) °i tras de doi cai, senzualitatea (afectivitatea) °i pasiunea (voința). Spre a conduce bine carul (care este personalitatea umană), vizitiul (adică rațiunea) trebuie să-l strunească cu hățurile, să-l țină sub control pe unul dintre cai (voința) °i să-l îndemne cu biciul să tragă pe celălalt (afectivitatea). După Platon, sufletul, asemenei divinității, nu este muritor °i nu este supus schimbărilor, el nefiind corporal. Note: 1 Nicolae Iuga, Le Cercle et l'Arbre de la vie. Essais sur les racines de l'esoterisme dans la philoso- phie antique, Ed. Limes, 2007, p. 75. 2 Aristotel, Metafizica, traducere în lb. română de atefan Bezdechi, Ed. Academiei, Bucure°ti, 1965. ■ TRIBUNA • nr. 295^ 16-31 decembrie 2014 -(J)- Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U muzica Sfar°it de an jazzistic la Timi°oara °i Cluj Virgil Mihaiu Conform promisiunii din precedentul meu articol, voi continua aici trecerea în revista a altor experiențe cultural-umane dinspre finele anului 2014, trăite dupa revenirea în țara de la Novi Sadul Jazzistic. Printr’o fericită coincidență, ajunsei la Timi°oara tocmai la timp spre a onora invitația cunoscutului jazzman & jazzolog Johnny Bota de a asista la ediția a XXIV- a a Galei de Blues-Jazz Kamo. Cum se vede, e vorba despre o manifestare cu istorie de aproape un sfert de secol, purtând apelativul sub care era cunoscut Bela Kamocsa (1944-2010), figură reprezentativă a vieții muzicale timi°orene - basist, ghitarist, vocalist, membru fondator al formației Phoenix (în anii 1960), reorientat mai apoi spre domeniile blues °i jazz. Cele două seri de concert de pe scena Filarmonicii Banatul au menținut stilul prin care capitala Banatului °i-a câ°tigat bunul renume în viața noastră culturală: pasiune pentru muzică, abilități manageriale, receptivitate, dar °i convivial- itate, multiculturalitate, o capacitate aparte de a savura bucuriile existenței. În pofida „formatului mic", impus de eternele restricții bugetare, galele timi°orene au avut parte de o ofertă stilistică sur- prinzător de variată, prezentată cu farmecu-i bine- cunoscut de către Florian Lungu, cel mai titrat emcee din jazzul autohton. Din Germania a venit Tornado Ensemble, având-o ca protagonistă pe vocalista Miriam Arens °i ca „eminență muzicală" pe pianistul Tom Jahn. O surpriză agreabilă a fost abilitatea grupu- lui de a se adapta la specificul bossa novei braziliene (inclusiv din punct de vedere lingvistic). Prin comparație, evoluția Cvatetului Milan Petrovic din Serbia mi s’a părut °tearsă, previz- ibilă °i (în limbaj de specialitate) derivativă. Concepția generală, excesiv marcată de ritmica binară a rock-ului, pune în umbră realul talent muzical al tinerilor componenți ai formației. Atent ca întotdeauna la componenta umană a artei, Johnny Bota a pus la cale un moment festiv dedicat venerabilului pianist Marius Popp. Ocazie de a ne reaminti că acest personaj inconturnabil al jazzului din țara noastră va împlini anul viitor 80 de ani. La rândul său, dl. Popp avu gentilețea de a-°i alcătui programul de a°a natură încât să evidențieze talentul ex-studentei sale Daniela Nicolae, într’un recital de standards interpretate la două piane de concert. Emisarul noii generații a jazzului autohton a fost ghitaristul George Dumitriu, pe care îl prezentasem publicului clujean, cu câteva luni în urmă, în compania selectă a lui Eugen Gondi/baterie, Cătălin Milea/sax °i Michael Acker/contrabas. Prin al său DumiTrio, ghitaristul se lansează în... „trialoguri deschise" cu creativii săi parteneri - basistul italian Mattia Magatelli °i bateristul sloven Kristijan Krajncan. Atitudinea programatică e una eminamente avangardistă, interesată prioritar în generarea unor câmpuri sonore insolite, datorate interacțiunii dintre cei trei. Un posibil neo-impresionism al erei electronice, pe cât de intens improvizatoric, pe atât de solicitant pentru public. În schimb, componenta hedonistă a jazzului a fost prezentă din plin în alte două recitaluri. Astfel, Csaba Deseo, unul dintre principalii reprezentanți ai violei în jazz, a acceptat invitația de a cânta împreună cu compatrioții săi din Ungaria reuniți în grupul ghitaristului Istvan Gyarfas. A rezultat un show revigorant, impregnat de swing °i feeling genuine, atribute specifice jazzului chintesențial. Când i-am adresat, în culise, felicitări pentru aplaudata sa evoluție, violistul mi-a comunicat neverosimila realitate că a ajuns deja în cel de-al 75-lea an al vieții. Mi s’a reconfirmat astfel opinia că jazzul este, la urma urmelor, un elixir al tinereții. Formația-amfitrion Bega Blues Band, condusă de Johnny Bota, a avut salutara idee de a-°i adăuga câțiva valoro°i invitați. Astfel a rezultat un ansamblu pe măsura unui repertoriu divers, policrom, °i a unui spectacol tonifiant: Bota însu°i la bass (ocazional vioară); Tony Kuhn - în vervă deosebită pe claviatură, îndeosebi în câteva dionisiace improvizații cu timbru de orgă Hammond, sau pe bizarul instrument numit melodica; Lucian Nagy - în plină „expansiune", nu doar la saxofoane, ci °i la clarinet, flaut °i caval!; vocalista Maria Chioran - în optimă comunicare cu întregul grup; bateristul de maximă încredere Lică Dolga; în fine, etern junele Mircea Bunea la ghitară °i Ovidiu Andri° la percuție. Revelația recitalului a fost piesa Dans tracic păgân, o ambițioasă compoziție a lui Johnny Bota, a cărei structură complexă, asimilând inteligent melosul autohton, poate constitui o bază de pornire spre orizonturi inedite în proximele demersuri ale BBB. Infatigabilul pianist Lucian Ban, plecat din capitala provinciei române Transilvania spre a cuceri capitala jazzului mondial, a revenit de la New York în compania violistului de renume Mat Maneri. După debutul lor de succes la casa ECM, cei doi °i-au lansat un nou album - întitulat Fantasm (Nemu Records) - pe care cântă împreună cu violonistul german Albrecht Maurer. Un trio totalmente atipic, însă cu efecte muzicale dintre cele mai eficiente. O sinergie de stări, emoții °i delicii estetice, depă°ind cu mult aparentele... limitări jazzistice ale formulei pian/vioară/violă. Dincolo de orice prejudecăți, cei trei improvizatori reu°esc o comunicare muzical-afectivă fluentă, ferm-delicată, de-a dreptul poetică. Să sperăm că Lucian Ban î°i va menține °i pe viitor tonusul creativ, aflat într’un proces de perpetuă rafinare. Proiectele sale sunt, în egală măsură, motive de satisfacție estetică °i de orgoliu pentru succesul internațional al unui compatriot, a cărui ascensiune artistică am urmărit-o întodeauna cu interes. Cum se vede, organizatorii bănățeni °tiu să conserve atmosfera plăcută, de serată amicală, a Galelor Blues-Jazz Kamo. Dintre admirabilii intelectuali ai Timi°oarei pe care avui privilegiul să-i reîntânesc cu această ocazie - pe lângă cei deja menționați - îi amintesc pe Robert aerban, Ronald Reisz (actualmente apreciat universitar, pe care îl cunoscusem în anii 1980 în postura de clarinetist de avangardă al grupului fondat de violoncelistul Cristian Marina, ajuns între timp Lucian Nagy & Johnny Bota compozitor de frunte în Suedia), Constantin Pârvulescu, Marius Giura, Victor Andrie°, Alexandra Răzvan... Nu pot încheia această succintă evocare a escapadei timi°orene, fără să amintesc o descoperire care - în calitatea mea de înveterat clujean - m’a impresionat: o arteră de mare vizibilitate a capitalei bănățene se nume°te CLUJ. Ca gest de reciprocitate, s’ar cuveni ca edilii clujeni să dea numele TIMIaOARA uneia dintre străzile frumoasei noastre urbe. Abia revenit acasă, fui invitat să asist la un „concert de lucru" al studenților domnului Stefan Vannai, colegul meu de la Modulul de Jazz al Academiei de Muzică G. Dima. În Sala Europa a Casei de Cultură din Cluj, big band-ul Gaio, dirijat de mult-încercatul său fondator, mentor °i... resuscitator, a demonstrat că legendele despre Pasărea Phoenix, Sisif sau Me°terul Manole rămân valabile °i în domeniul învățământului jazzistic. An de an, dirijorul e obligat de circumstanțe să realcătuiască un ansamblu complex, care să facă față dificultăților acestei muzici. După cum se °tie, orchestra funcționează sub această denumire de la începutul anilor 1980, când era alcătuită majoritar din elevii înscri°i la cercurile specializate ale Casei Pionierilor. După fondarea Modulului sus-amintit, big band-ul are statut de orchestră de jazz a Academiei de Muzică din Cluj. Din fericire, arta pedagogică a lui Vannai a învins toate servituțile, iar la concertul ocazionat de Ziua Jazzului / 30 aprilie 2014, big band-ul Gaio a sunat mai bine ca oricând. Practic, la serata începutului de iarnă 2014, pe scenă au apărut cu prioritate cei mai tineri discipoli într’ale jazzului. Voi menționa aici doar pe cei care, de la bun început, demonstrează că dispun de incontestabil talent nativ pentru arta muzical-improvizatorică: la claviaturi s-au impus Oni°or Rodilă °i Marius Munteanu, ca soli°ti vocali Iulia Pardău (recentă laureată a Concursului studențesc de jazz de la Sibiu) °i Vlad Moraru, la trombon Ioan Macavei, la baterie Tobias Tonea, la flaut Zsuzsa Domahidi, la bas Andrei Ghilea °i Iancu Pop. Cu un asemenea „nou val" de tineri dotați pentru jazz, scena noastră jazzistică poate spera că va avea ce arăta °i... prin noi în°ine, nu doar prin eforturile impresarilor de a invita nume răsunătoare de peste fruntarii. ■ 28 TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 ~28j (Jj) Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U Retrospectiva 2014 (1) J RiCo Nu se organizează multe festivaluri de muzică live, urbane, experimentale, contemporane, °i tocmai de aceea acestea ar trebui să fie cunoscute în întreaga pară (°i de consumatori, °i de organizatori). În acest sens, în 2014, mi se pare iară°i culmea că în acela°i weekend cu festivalul Gărâna Jazz Festival (10-13 iulie, în judepul Cara°-Severin) s-a organizat festivalul In Transilvania la Sâmbata de Sus, în judepul Bra°ov. Festivalul anului a fost Electric Castle 2014, care a adus pentru a doua oară muzica electron- ică pe domeniul Castelului Banffy (în judepul Cluj), doborând toate recordurile stabilite vreo- dată în România la evenimente similare. Au fost peste 130 de arti°ti invitapi în program. Peste 79.000 de participanpi din pară °i străinătate au făcut să vibreze castelul timp de patru zile, 11.000 de oameni au umplut până la refuz spapiul amenajat pentru camping, în timp ce site-ul festi- valului a fost accesat de 50.000 de vizitatori Shine introduce un concept nou de festival - Show-urile vor fi împărțite în prestatii cu live band °i artioti de muzică electronică / hip hop, a°a că până la ora 23:00 vefii putea vedea toate trupele de live.. Păi, de ani de zile deja, aceasta este desfă°urarea normală a programului la festi- valuri. trupele live cântă primele, până la miezul noppii... De altfel este o chestiune de bun simp, care pine de logistica organizării legată de insta- lapia de sunet °i spapiul ocupat pe scenă. Festivalul este organizat sub egida Come and Shine, de BestMusic, care deja se pregăte°te pen- tru un eveniment open air pentru a doua edipie, în 6-7 iunie 2015. Dacă The ROCK nu ar fi un tribute band, ea ar fi formapia anului (din punctul meu de vedere), conform cu activitatea dovedită °i modul în care s-a prezentat. După ce a cântat alături de primul solist AC/DC la Bucure°ti, a avut recitaluri confirmate la festivaluri din Bulgaria. Oamenii ace°tia au avut un plan °i l-au implementat cu mare succes. Dovada succesului este mimetismul, iar în vară, în perioada în care The R.O.C.K. avea concerte pe Litoral, a apărut formapia Wild Angels... o nouă trupă de preluări dedicată repertoriului de la AC/DC, cu o cântare de lansare la Cluj (după care nu am mai auzit nimic de ea). Formapia anului este însă pe departe Alternosfera. Formapia aceasta m-a impresionat în 2014, fiind cea mai prezentă în pozipia frunta°ă a tuturor afi°elor de festivaluri rock din întreaga pară (indiferent că a fost vorba de festival aflat la edipie pilot, eveniment anual cu tradipie sau spec- tacol de amploare organizat fără bilet). Cum reu°e°te asta o formapie cu o muzică lipsită de cârlige, cu piese care nu pot fi repinute u°or, mă depă°e°te, dar probabil pine de mesajul transmis în limba română. 2014 a fost un an în care proiectele LIVE de muzică originală au continuat să piardă teren în fapa trupelor LIVE de preluări. Au început să se impună tribute band-urile. O nouă aparipie, despre care am auzit prea pupine, probabil datorită logisticii prea complexe °i a costurilor prea ridicate pentru a permite realizarea unui traseu de cluburi este RoQ, tribute band-O Queen de la Bucure°ti. Culmea este că în data concertului de lansare a proiectului, un club concurent a promovat un alt tribute band Queen la Bucure°ti (invitat din Anglia) pentru aceea°i dată! Pentru a permite cre°terea popularităpii proiectelor muzicale într-un număr mai mare de cluburi claustrofobice din pară, unii au încercat să se adapteze spapiilor micupe °i bugetelor limitate ale patronilor care preferă mai nou programele muzicale salvate pe stick-uri °i promovate de DJ sau arti°ti cunoscupi în anumite cercuri (cum ar fi petrecerile On The Rockz cu Andy Ghost la Cluj). Un exemplu de DJ Set în versiune live, care aduce cu formula țapinarilor (devenit tiparul ideal pentru mai mulpi în 2014), ar fi: ARTAN (Adrian Ple°ca) cu SUEDEZU’ (Răzvan Moldovan) de la Partizan, care au deschis seria concertelor acustice din 2014 cu un eveniment la Clubul țăranului (10 ianuarie 2014, Bucure°ti). ■ unici. Contul de Facebook al festivalului a ajuns la 41.000 de fani, iar pe repeaua Instagram #elec- triccastle s-au adunat 4.000 de fotografii. Dacă noppile au fost acaparate de muzică °i dans, zilele au fost dedicate competipiilor sportive, socializării în zonele de relaxare sau cumpăratului de pro- duse eco. Electric Castle Festival 2014 a fost posi- bil mulpumită efortului întregii echipe formată din aproape 800 de oameni; lor li s-au alăturat 200 de voluntari din pară °i străinătate. A fost an electoral. Am văzut ROCK’n’IASI, care s-a întins pe trei weekenduri, pe perioada celor două etape de alegeri, ultima parte a trilogiei rock fiind organi- zată în ziua dinaintea alegerilor finale, în 15 noiembrie. Intrarea a fost liberă. La Tecuci am văzut că s-a organizat Festivalul Mu°tarului în weekendul dintre cele două etape de alegeri (7-9 noiembrie). La Sibiu s-a anunpat un nou festival, Mozaic Jazz Festival, în 7 noiembrie, de asemenea în perioada dintre cele două etape de alegeri. Programul, promovat doar cu o săptămână în avans, s-a desfă°urat între 14 °i 16 noiembrie. Alt exemplu de edipie pilot a unui festival românesc, promovat doar cu 10 zile înainte este SHINE (21 nov. 2014 la Arenele Romane, Bucure°ti), unde cap de afi° a fost Alternosfera.. Textul de promovare sună cât se poate de aiurea: TRIBUNA • nr. 295^ 16-31 decembrie 2014 29 -(J)- Black Pantone 253 U 29 teatru Toamna teatrală orădeană Claudiu Groza Cancun La a doua sa edipie sub actuala titulatura, Festivalul International de Teatru de la Oradea s-a prefăcut într-un maraton cultural, °i prin durata sa (21 septembrie-2 octombrie 2014 - nu vă mirapi că scriu doar acum despre el, a fost o toamnă teatrală lungă °i aglomerată, ce abia s-a încheiat), °i prin secpiunile teatrale - competipia (respectiv Festivalul de Teatru Scurt, ajuns la a 20- a edipie!), spectacole invitate, fringe, °coli de teatru -, °i prin conferinpe, portrete regizorale, lansări de cărpi °i reviste, °i prin, în fine, Concursul de Dramaturgie, iară°i tradipional. ai sigur am uitat ceva. N-am văzut foarte multe spectacole la Oradea, fie pentru că văzusem deja o parte, fie pentru că pe altele le aveam programate pentru festivaluri ulterioare (FNT, de pildă, despre care urmează să scriu), fie pentru că, pur °i simplu, se suprapuneau. Am pus pe lista mea premiere °i producpii locale, ca °i câteva ,jucău°enii” care mi-au stârnit pofta. Cancun de Jordi Galceran, o premieră napională propusă de Teatrul „Regina Maria", teatrul-gazdă, poartă amprenta lui Theodor Cristian Popescu, cel pupin pentru ochiul specialistului. Regizorul a montat °i Metoda a aceluia°i autor, însă cele două texte nu seamănă. Dar Cancun face parte din aceea°i „familie" de piese în care intră °i Perplex de Marius von Mayenburg, montat de Popescu la Arad, Cloaca de Maria Goos, chiar °i Panică de Mika Myllyaho, realizate tot de el, ultimul jucat °i la Oradea. Evident, comparapia mea e una de „format", să zicem, nu de substanpă: în toate aceste piese există personaje care „despică firul în patru", teoretizează situapii de viapă până când realitatea le scapă de sub control. În feluri diferite, fire°te. În Cancun protagoni°tii sunt două cupluri ce se cunosc din tinerepe, oameni căsătoripi deja de 20 de ani, care-°i aniversează viapa conjugală printr-o vacanpă exotică la Cancun, pe plaja ce le aparpine acum doar lor. Eh, lumina lunii °i romantismul mării predispun la amintiri °i confesiuni, a°a că unul dintre ei se-apucă să le zică celorlalpi despre visele lui de junepe, în care °i-ar fi dorit să aibă o relapie mică-mică °i cu sopia (actuală) a prietenului său. ai, peste noapte, zâna bună a vacanpei (ca să zic a°a) îi îndepline°te dorinpa, a°a că a doua zi începe balamucul. Povestea are doza ei de absurd, de neverosimil, de farsă copioasă, dar ascunde °i sâmburele unei nostalgii fermecătoare, mecanismul unui joc despre „ce-ar fi fost dacă..." E un fel de demonstrapie că °i adulpii au voie să se joace °i să fie sentimentali, chiar ridicol de sentimentali, la o adică. Theodor Cristian Popescu a transpus scenic intriga cu flerul °i finepea care-l caracterizează, păstrând toate nuanpele °i accentuând nu doar nota comică, ci °i pe cea nostalgică, romantică, ambele bine echilibrate, fără să cadă nici în grotesc, nici în patetic. Spectacolul are momente memorabile - cum ar fi cel al sopului care iese gol din căsupă, spre spaima „nevestei" care nu-i e nevastă de fapt, ori cel al conversapiei oneste, mature, tulburător-elegiace, în care un bărbat °i o femeie î°i imaginează altfel ultimii 20 de ani ai lor. Între râs °i empatie te poartă acest spectacol frumos, calm, de gustat pe îndelete, în care scenografia lui Cosmin Ardelean dă exact atmosfera exotică necesară, ca °i eclerajul lui Lucian Moga, iar actorii Ioana Drago°-Gaido, Corina Cernea, Petre Ghimbă°an °i aerban Borda joacă cu o implicare afectivă °i o deta°are ludică pe care le simpi concomitent, împletindu-le în caracterul personajelor. Premiera a avut un anume ralanti în anume momente, dar e ceva conjunctural; pe măsură ce spectacolul va fi jucat, ritmul lui se va limpezi. De văzut îl recomand în special celor care au vârsta „de după 20 de ani..." atipi voi de ce. Panică, scris de Mika Myllyaho °i înscenat tot de Theodor Cristian Popescu la Teatrul Nottara din Bucure°ti, dezvăluie o parte oarecum ocultată a psihologiei masculine, acea latură reflexivă, introspectivă, care se spune că nu e tipică bărbapilor. Trei tineri bărbapi, ajun°i în momente de criză existenpială, impasuri din care nu pot ie°i, se întâlnesc recreându acea „ga°că" adolescentină care i-a ajutat să se maturizeze °i care, speră ei, le va da °i acum solupiile potrivite. Criza conjugală, fobiile sociale sau declinul profesional marchează personalitatea fiecăruia dintre eroi, vulnerabilizându-i, dar interacpiunile lor mai poartă încă acea aură de „înfruntare" juvenilă, de nevoie de dominapie, de abile „jocuri" intelectuale °i „filosofice" gratuite în context, un fel de maieutică ad-hoc din care vor ie°i con°tientizându-°i traumele. Într-un fel, Panică e o °edinpă de psihoterapie empirică. ai aici, Th. Cristian Popescu construie°te cu har °i haz o situapie dramatică în care dinamica e dată de volutele conversapiei, de idiosincraziile eroilor, de ticurile, obsesiile, „aluviunile" adunate în ani °i ani de viapă adultă. Tot ce-i separă iese la iveală pentru ca la final să rămână doar ce-i une°te. Gabriel Răupă, Alexandru Jitea °i Vlad Zamfirescu au întruchipat cu savuroasă prezenpă scenică cei trei bărbapi „în criză", într-un decor imaginat de Cosmin Florea ca un mic apartament de ora° mare, în care spapiul limitat accentuează iritările, dar obligă la conviepuire. Panică e un spectacol inteligent, a° spune, de°i asta nu e o judecată de valoare „academică". Totu°i, prin finepea cu care ne livrează, în siajul superficiilor sociale pe care °i noi le împărtă°im, vrând-nevrând, în viapa „civilă", teme ce pin de umanitatea profundă, e mai mult decât un „fapt divers". O altă premieră a Teatrului „Regina Maria" în festivalul orădean a fost În inima nopții - episodul Hamlet, pe un scenariu al lui Gavriil Pinte, cu inserpii de George Banu °i Monique Borie. Un spectacol cu o atmosferă foarte aparte, specifică regizorului Gavriile Pinte, care a suscitat anumite dezbateri profesionale în timpul festivalului, plecând de la particularitatea estetică a conceppiei. Fie că ea e acceptată subiectiv sau nu, se dovede°te validă °i argumentată exegetic, nu mă sfiesc să o spun. Reprezentapia a avut loc în fapa teatrului, într-un patrulater delimitat de „lumea exterioară" doar de ni°te foi translucide de plexiglas, prin care farurile ma°inilor °i murmurul străzii treceau îmbinându-se cu sunetele °i luminile spectacolului. O situapie asumată regizoral, pentru că montarea lui Pinte este ea însă°i un melanj, un „palimpsest" artistic, dacă vrepi, în care istoria - spusă foarte pe scurt, esenpializat - a lui Hamlet °i meditapii eseistice despre noapte, artă, destin se adună într- un ghem de semnificapii despre soarta omenească °i rolul tămăduitor al teatrului. Or, în context, spapiul în care s-a jucat configura - nu folosesc cuvinte mari, credepi-mă - un templu în care se lecuie°te sufletul omenesc. Mai suntem capabili să ne însu°im un asemenea cod, poate prea patetic °i poetic într-o lume cinică °i precipitată? Da, ăsta ar fi punctul de pornire al discupiei pe care o evocam mai sus. În inima nopții - episodul Hamlet este construit cu o bine potenpată geometrie spapială, ritmică °i sonoră. Firul principal al acpiunii e dat de povestea lui Hamlet, comprimată în punctele sale de inflexiune politică (adică de putere, de dominapie socială °i a celuilalt) °i artistic-cathartică (tema teatrului ca demascare a răului, a minciunii °i crimei). În interstipiile acestei intrigi apar fragmente eseistice, care nu distonează, în ciuda limbajului lor neologic-stilizat, cu replicile scenariului original. Spapiul de joc e un patrulater (scenografia Roxana Ionescu), un podium din lemn ce poartă atributele puterii: acolo 30 TRIBUNA • nr. 295^ 16-31 decembrie 2014 30 (Jj) Black Pantone 253 U interacpionează Hamlet, Gertrude, Claudius, Polonius etc., pe când actorii °i o°tenii se află prevalent în jurul acestuia, ca ni°te „rezoneuri" pro sau contra întâmplărilor de sus. Acela°i spapiu se va preface însă într-o „cutie cu miracole" din care vor apărea actorii de la curte. Un ansamblu de sunete de percupie, ritmice, este leitmotivul „muzical" ce catalizează tensiunea dramatică, proiectând-o către climax (muzica este compusă de Vasile airli). Actorii ale°i de Gavriil Pinte au jucat unii în cheie hieratic-ceremonială, cumva, riguros °i convenpional - e registrul ales de regizor -, alpii - „actorii", adică - cu o volubilă dinamică de scenă, ca ni°te contrapuncte vitale la găuno°enia celor puternici. I-am remarcat, tocmai datorită acestei versatilităpi, dar °i a faptului că au dat naturalepe pasajelor eseistice, pe Mirela Lupu °i Sebastian Lupu, care alături de Ion Abrudan au fost Actorii din spectacol. Richard Balint, Angela Tanko, Ion Ruscup, Pavel Sîrghi, Eugen Neag s-au remarcat în partiturile principale (Claudius, Gertrude, Polonius, Rosenkrantz °i Guildenstern); cu acuratepe au evoluat Emil Sauciuc, George Dometi, Alin Stanciu, Ciprian Ciuciu °i Sorin Ionescu în roluri mai mici. Parcă timorapi de context au fost Radu Tudor (Hamlet) °i Anda Tămă°anu (Ofelia) - primul însă cu resurse excelente de personalitate artistică. Spectacolul e însă unul de echipă în cea mai mare măsură, iar echipa ca atare a răspuns cu totul apropriat conceppiei regizorale. În inima nopții - episodul Hamlet este un joc de simboluri, un spectacol poate prea de orfevrerie semantică fapă de cât mai suntem dispu°i să admirăm. E o montare extrem-subiectivă, ca toate spectacolele lui Gavriil Pinte, or la un poem e greu să aderi necondipionat. Eu am făcut-o. Pentru piesa Elevator a lui Gabriel Pintilei am o slăbiciune de când am văzut scurt-metrajul făcut după ea. Povestea simplă °i dureroasă a doi adolescenpi captivi într-un lift de marfă dintr-o fabrică părăsită e pretextul de a sonda trecerea de la inocente jocuri de seducpie la maturizarea brutală în fapa unei situapii-limită. Un text emopionant de tineresc, înpelept de dureros. Un text care a fost pus minunat în valoare de regizorul Dorin Boca °i actorii Florentina Năstase °i Vlad Bălan în spectacolul montat la Teatrul Mignon din Bucure°ti. Din cauza scenariului, orice producpie cu acest text trebuie să se bazeze pe virtuozitatea actoricească, pe capacitatea de nuanpare fizică, fizionomică, gestuală, intimă, în cele din urmă, a interpretului. Or, aici, într-un spapiu exact cât o cabină de lift (scenografia Raluca Boca °i Alexandru Potecă), cu o recuzită extrem de redusă, care limita °i mai mult exteriorizarea jocului, cei doi tineri actori au reu°it să-°i contureze pregnant, delicat, dureros-fermecător, eroii, de la feminitatea ei docilă °i încrezătoare la indolenpa lui de „bărbătu°" ce vrea să epateze, apoi la „adaptarea" brutală de cuplu în promiscuitate fiziologică, în fine, la stăpînirea de sine a ei °i panica infantilă a lui °i la disperarea expiativă a amândurora. Sună cumva abstract-rece cele scrise mai sus, dar vă asigur că într-atât e de convingător jocul °i într-atât de crudă povestea încât Elevator e un spectacol la care-pi vine uneori să-pi mu°ti pumnii de neputinpă. Iar asta e chiar o judecată de valoare. Să schimbăm însă tonul. O trupă belgiană cu nume bizar - anume inventat, desigur - a jucat la Oradea System Failure, o distopie trăsnită rău despre cum o fi în viitor, când topi vom fi ca ni°te microcipuri ale tehnologiei (cu T), generând teatrul prin complicate programe computerizate °i sinterizate. Super profi cool! Doar că sistemul o ia razna la un moment dat, °i totul se învăluie în fum, coordonarea comenzilor e nulă, a°a că fiecare se mi°că în legea lui °i în general lucrurile nu mai merg defel. Îmbrăcapi ca ni°te astronaupi „de casă", cu combinezoane negre, într-un decor redus la fundaluri de culori diverse °i cu o recuzită „tehno", actorii belgieni Louise Baduel, Leslie Mannes, Lieven Dousselaere, Sebastien Fayard, Sebastien Jacobs °i Vincent Lemaitre ne-au făcut să ne amuzăm ca ni°te copii de năstru°niciile de pe scenă, folosind gadgeturi din cele mai ostentativ- străvechi, gen mixere de concert julite, pevi °i ventilatoare, într-o parodie fără limite a „uimirii" noastre în fapa „cuceririlor tehnicii". Două spectacole ale secpiunii Fringe m-au amuzat deopotrivă prin inventivitatea înscenării. Oppiunea Companiei ArtEmotion pentru Tan^a °i Costel de Ion Băie°u nu m-a mirat. Sebastian Lupu, acum în calitate de regizor, e un mare amator de texte române°ti, pe care le repune în valoare, spre deliciul publicului care nu refuză nici piesele autohtone vintage. În spectacolul prezentat la festival în restaurantul Astoria - spapiu bine ales -, Mirela Nipă-Lupu °i Petre Ghimbă°an dau viapă celor doi „îndrăgostipi", parcurgându-le viapa de la prima întâlnire până la pripita nuntă, târâ°ul viepii conjugale, micile accidente °i „pofta de cultură", recte de teatru. Un °ir de dialoguri savuroase, conturat de Sebastian Lupu într-un registru care m- a surprins la început, cumva prea „clasic". A durat o vreme până să înpeleg miza: cei doi eroi sunt ni°te „falsuri" ale propriilor viepi, de aceea ipostaza lor e mereu teatrală, exterioară, sentenpioasă, e doar o coj a viepii. Ce sună firesc în gura oricui la ei sună imperativ, ultimativ, decisiv. Or, Mirela °i Petre au găsit firesc °i amuzant tonul potrivit pentru a ne face o seară „ca la teatru". Să râdem, adică, cum î°i dorea °i Tanpa. Un alt spectacol ie°it din pâpâni - chiar la propriu - a fost O noapte furtunoasă de la Auăleu Teatru din Timi°oara. Jucată într-una din încăperile unui bar orădean - o cameră de casă veche, de fapt -, comedia caragialiană a căpătat o savoare indescriptibilă, ce mi-a amintit de Conu' Leonida de la Vâlcea, în care mirosea a tăciuni °i murături. Aici mirosea a lumânări, căci alt ecleraj n-a existat, spectatorii erau a°ezapi la masă °i prin cotloanele încăperii, ca la un ospăp, iar actorii zburdau pur °i simplu printre meseni, peste masă, prin geam (cu sticlă cu tot), se fugăreau, urlau de prin curte, pe scurt, era un talme°-balme° de nedescris, care te făcea să sughipi de râs. Apoi: Spiridon era cât u°a, de-i era frică lui Dumitrache să mi pi-l urecheze, damele făceau vocalize °i pineau prelungi monoloage isterice, lectura gazetei era apoteotică, iar o scenă de sex pe masă a pus capac la toate. ai câte am uitat... Mi-a° dori să revăd acest spectacol de°ucheat, în care (se) joacă Marian Pîrvulescu, Ioan Codrea, Victor Drago°, Norbert Lovasz, Armand Iftode, Christine Cizma° °i Andrea Wolfer. Festivalul de la Oradea a crescut mare. Atât de mare că e greu să-l ocole°ti la câte spectacole are în program. La mulpi ani, că sunt 20 de ani de Teatru Scurt la Oradea! ■ Elevator TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 31 Black Pantone 253 U Girls just wanna have fun... Claudiu Groza Festivalul de teatru °i Arte Performative „Teatru pe Drumul Sării" organizat de Teatrul „Aureliu Manea” din Turda °i-a configurat °i mai pregnant profilul la a 3-a ediție (16-19 octombrie 2014). Spectatorii au putut vedea producții invitate de top, precum musicalul Scripcarul pe acoperi°, al Teatrului „Regina Maria” din Oradea, Bădăranii, de la Teatrul bucure°tean Metropolis ori Recviem pentru o casă, montat la Compania „Tompa Miklos” a Naționalului din Târgu Mure°; s-a jucat °i un spectacol pentru copii, Magia copilăriei de la Teatrul Excelsior din Bucure°ti. Palierul dedicat profesioniștilor teatrului a fost acoperit de un atelier de teatru-dans susținut de actrița Eniko Gyorgyjakab de la Teatrul Maghiar din Cluj, ca °i de o necesară °i binevenită Întâlnire a teatrelor municipale din România, despre care dau detalii mai jos. Festivalul s-a deschis însă - ca °i la edițiile precedente - cu o premieră a Teatrului „Aureliu Manea”: FUN de James Bosley, în regia lui Mihai Măniuțiu. Un musical ce dezvăluie, dincolo de acordurile ritmate ale muzicii °i de acuta interpretare, un orizont emoționant, traumatic, la care nu poți să nu rezonezi, ca privitor. Subiectul din FUN e simplu de rezumat, dar nu acoperă nici pe departe duritatea nucleului acestui text. (Inspirat a ținut Măniuțiu ca titlul să nu fie tradus, pentru că „Distracție” în română nu acoperă deloc sensul cinic pe care „fun” îl poate avea în engleză.) Bosley °i-a scris piesa inspirat de o crimă petrecută în 1983 în California, când două fete de 14 °i 15 ani au ucis o femeie. Textul nu se vrea documentar, ci e mai degrabă un pretext de sondare a psihologiei adolescentine în derivă °i înregistrează, secvențial, atât mărturiile din închisoare ale fetelor, cât °i ziua crimei. Însă firul principal al întregii intrigi este relația dintre cele două adolscente, care schimbă, prin chestionarea implicită pe care o face, perspectiva privitorului asupra întâmplării evocate. În spectacolul său, Mihai Măniuțiu a mizat pe un registru extrem de dinamic, de crud, de exact, chirurgical aproape, ferit de orice „pedagogie” a abordării. Cu o privire reportericească, rece, dar care are tocmai efectul contrar, el a pus în valoare date, fapte, afirmații, atitudini sfidătoare, „poze”, blazare, dispreț, dezabuzare, dar de fapt suferință, suferință, suferință... Pentru că cele două fete s-au găsit una pe alta ca venind, amândouă, dintr-o junglă cețoasă °i amenințătoare a marelui ora° în care nu există afecțiune, în care dacă nu e°ti dur, „rău”, dacă nu-ți aperi micul drept la demnitate, dispari. Ambele la fel de „sălbatice”, la fel de ne°tiutoare într-ale „sistemului de valori” sociale, ca ni°te mici animale care exersează instinctul supraviețuirii, °i-au oferit reciproc afecțiune; astfel °i-au găsit echilibrul interior, stăpânirea de sine °i poziția „victorioasă”. Dar această nouă ipostază trebuia „confirmată”. Printr-o crimă, de ce nu? Care-i diferența dintre a sparge un geam °i a înjunghia pe cineva? Totul e „for fun”. Girls just wanna have fun... E în cel mai înalt grad tulburătoare tristețea pe care ți-o creează acest spectacol, în care te treze°ti empatizând cu ni°te mici uciga°e, pe care nu le poți condamna, pentru că tu însuți te simți vinovat. Măniuțiu a reu°it să transmită perfect acest sentiment, cu subtilitate, în răspăr cumva, sprijinit de o echipă minunată. Cele două actrițe din rolurile principale, Romina Merei °i Anca Hanu, au întruchipat pregnant Managerii teatrelor municipale s-au întâlnit la Turda În cadrul Festivalului „Teatru pe Drumul Sării” din 2014, la Turda a avut loc °i o primă „Întâlnire a teatrelor municipale din România”. La invitația lansată de managerul teatrului turdean, Narcisa Pintea, °i de mine au răspuns Doina Migleczi, managerul Teatrului „Ariel” Rm. Vâlcea, Gina Chivulescu, managerul Teatrului „G. Ciprian” Buzău, Adriana Vaida-Boca, director executiv la Teatrul de Nord Satu Mare, Lucian Văr°ăndan, managerul Teatrului German de Stat din Timi°oara, Daniel Vulcu, managerul Teatrului „Regina Maria” Oradea, Claudiu Pintican, managerul Teatrului Municipal Baia Mare. Alți numero°i manageri de teatre municipale s-au arătat însă interesați de concluziile acestei prime dezbateri profesionale, ca punct de plecare pentru o strategie comună. Printre subiectele discutate o pondere semnificativă a avut aspectul economic. Bugetele teatrelor municipale, subordonate Consiliilor Locale °i primăriilor, sunt nu doar insuficiente, ci °i cu execuție mai mică decât cea aprobată scriptic. Asta provoacă automat subdimensionarea schemelor de personal, astfel că multe teatre apelează la colaboratori chiar °i pentru lucrări uzuale. Presiunile politico-administrative au fost de eroinele, cu întreaga „biografie” de abuzuri, traume °i teribilisme subsecvente ce le duce de la deriva interioară la confuzia socială. Dure, flegmatice, disprețuitoare, ele nu-°i leapădă niciodată masca de „învingătoare”, de°i vulnerabilitatea pe care o ascund e limpede, prezentă. Flavia Giurgiu, Renata Fabian °i Maria Salcă au completat, ca ni°te multiplicări de personalitate, această „comunitate” crepusculară, într- o coregrafie de grup (concepută excelent de Eniko Gyorgyjakab) admirabilă prin incisivitate, prin violența conținută a mi°cărilor ritmice, potențate de complicatul decor metalic imaginat de Adrian Damian, ce figurează nu doar închisoarea, ci °i un virtual „spațiu urban” de manifestare: el poate fi o clădire părăsită, o stație de metrou, un cotlon întunecos al marii jungle a ora°ului. Light-designul lui Lucian Moga a împlinit cu efect tonurile tăioase ale acțiunii scenice. În rolurile adulților care încearcă să decripteze cauza gestului criminal adolescentin, Marian Râlea °i Narcisa Pintea °i-au asumat °i o culpă „arhetipal” părintească, dar °i rigoarea de educatori, cum ar fi manevrat două maniere de a „domestici” micile creaturi umane. Un rol notabil în configurarea semantică a intrigii a avut muzica lui aerban Ursachi (originală °i remixuri), cu melodii dinamice, ritmate, agresive uneori, vesele sau chiar parodice alteori, cu texte de o cruzime parcă exorcizantă („Aveam doar zece ani”, care demască trauma fetelor, e un interludiu frisonant, o mărturisire „în aparte” cumva, care te marchează, ca spectator). Spectacolul e gândit într-o notă teatralizantă, cu convenția marcată - de aceea °i în°elătoare pentru privitorul „cuminte” -, în care °arja, ironia, grotescul, par să anihileze emoția. Un persiflaj cinic-ludic al „sentimentelor”, exact după patternul eroinelor, care face ca tocmai sentimentele, emoțiile, profunzimile con°tiinței noastre să fie zguduite, înviate, făcându-ne părta°i la întâmplările care ni se pun în față. FUN este un spectacol care induce un anumit tip de catharsis extrem-contemporan, o formă de teatru social, dacă vreți, ce transcede conjuncturalul, făcându-ne să ne punem întrebări existențiale. Fără „morală”, fără didacticism, exact în aura aceea brutal de zgomotoasă °i neatentă care ne caracterizează viața de zi cu zi. ■ asemenea aduse în discuție, ca °i rigiditatea auditorilor, care au imputat unor teatre recuzita consumabilă din spectacole, de exemplu. O bună cunoa°tere a legii în vigoare apără teatrele de multe abuzuri administrative, dar adesea managerii sunt inhibați de eventuale °icane ulterioare unei acțiuni în contencios administrativ, de pildă. Discriminarea salarială a angajaților din teatrele municipale față de cei din teatrele naționale a fost ridicată de asemenea, în condițiile în care tipul de activitate este similar. În ciuda dificultăților financiare °i de resurse umane, toate teatrele municipale române°ti încearcă să aibă un repertoriu divers °i dinamic, care să țină cont de public °i de standardele artistice, în acela°i timp, a fost unul din punctele de consens ale discuției. Dezbaterea de la Turda a fost prilejul unui util schimb de experiență, ca °i al conturării unui tablou general al situației teatrelor municipale române°ti, cu peisaje diverse, dar relativ unitare. Participanții au conchis că o parte a strategiei de viitor ar fi menținerea organigramelor cel puțin la nivelul actual, tăierea lor putând bloca activitatea unor teatre, precum °i nevoia elaborării unei noi Legi a Teatrelor, care să consacre °i administrativ specificul aparte al activității acestor instituții. S-a exprimat de asemenea dorința continuării acestei serii de întâlniri °i în alte ora°e, cu un număr sporit de manageri participanți. (Cl.G.) 32 TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 ~32j Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U film Acasâ, în cinema - Gone Girl Lucian Maier Ben Affleck Cu Gone Girl, cel mai recent film pe care-l semnează, David Fincher edifică o poveste în care, pe ocolite, poartă spectatorul spre rădăcinile cinematografului american industrial, rădăcini prin care acest resort al reprezentării se cuibăre°te în mintea umană °i lucrează pentru binele societății. Ocolul e realizat prin temele predilecte ale Hollywood-ului - căsătorie, familie, carieră, dreptate socială -, cu o dezbatere cît se poate de relaxată a marilor figuri morale diseminate de Hollywood ca parte din energia visului american - onestitate, sprijin reciproc, cinstire a Rosamund Pike si Ben Affleck celor mai în vîrstă, iubire. În prima parte a filmului, Fincher țese istoria de pe ecran (o adaptare cinematografică a romanului omonim semnat de Gillian Flynn) în a°a fel încît spectatorul să aibă prilejul de a se juca de-a detectivul °i de-a psihologul. Într-o formă °i în formule specifice zonei thriller °i policier în care, pe o linie ce pleacă de la Hitchcock, excelează °i David Fincher (The Game, Se7en °i, mai ales, Zodiac). Fincher are nevoie de acest joc cu indicii °i urmăriri, în care poliția îl ia drept prim suspect în dispariția soției sale, Amy Dunne (Rosamund Pike), pe soțul acesteia, Nick Dunne (Ben Affleck). Urmărim aici o serie de secvențe cro°etate în a°a fel încît - odată ce privim dinspre finalul filmului - să fie evidente dificultățile care apar în asumarea unei poziții optimiste în relație cu derularea corectă a unei anchete, cu lupta pentru adevăr. Pare, mai degrabă, că sîntem captivii propriilor detalii °i conjuncturi, care constituie viziunea noastră °i care sînt dificil de integrat într-o poveste generală, a existenței, una care să fie clar asumată de toți actorii acesteia (frați, iubiți, soți, părinți, poliți°ti, membrii ai comunității, telespectatori, spectatori). Asupra acestui context al existenței, cu mulți actori interconectați, ridică un prim semn de întrebare Fincher: cum pot funcționa relațiile în cazul în Rosamund Pik care mintea dictează tot, iar experiențele minții sînt diferite într-un context social unic? Nu prea funcționează, e răspunsul propus de Fincher; °i nu e decît chin. Luptă °i chin. Partea a doua a filmului deconstruie°te vizualul care întreține imaginile optimiste ale existenței. Iar premisa acestei deconstrucții e jocul prin care spectatorul a fost purtat. Joc în care acesta din urmă a avut probe, poate a condamnat personaje, oricum, a condus o anchetă °i s-a angajat pentru adevăr. În partea a doua, tot angajamentul său e dat peste cap. Clipă în care satira pusă la cale de Fincher începe să capete culoare °i sens. Chiar dacă mai departe personajele se simplifică, chiar dacă sînt schematizate, chiar dacă televiziunea e redusă la un cli°eu (orice aberații, audiență să fie), chiar dacă omorul e ridicol de exagerat, povestea funcționează, fiindcă aici ea discută prejudecățile existente în narațiunile noastre vitale °i amendează instanțele minții, care se lasă seduse în acest joc economico-social de-a binele, dreptatea, adevărul. În acela°i timp în care amendează mintea, Fincher amendează °i cinematograful (°i propriul cinema), el însu°i parte din mecanismul seducției. Călătoria pe care mintea o face în vizual e călătoria de care aceasta are nevoie pentru a înțelege propria funcționare. Mintea î°i contemplă imaginile în sculpturi, în desene, în picturi. ΰi observă capacitatea de a observa în fotografie; î°i cre°te capacitatea de a cuprinde detaliile realului prin fotografie. ai reu°e°te să perfecționeze tehnica încît poate să se observe ca flux, în cinema. Mintea ajunge acasă în cinema. Orice critică a cinematografului este imediat °i o critică a minții, a°a cum orice poveste propusă de minte este °i cinematografică. E un discurs pe care îl avem, cu accent pus pe tehnica înregistrării (cinematografice), de la Dziga Vertov; ca imposibilitate de a scăpa din mintea noastră, de la Ingmar Bergman; ca spectacol °i luciditate (in)con°tiente, de la David Lynch. Fincher le pune pe ritmurile sale preferate (thriller, policier) °i le prezintă într-o ecuație hollywoodiană. Gone Girl e inteligent, e ritmat, trece pe nesimțite, oferă minții cele necesare - spectacol °i cîteva întrebări! TRIBUNA • nr. 295^ 16-31 decembrie 2014 33 -(J)- Black Pantone 253 U 33 Black Pantone 253 U Hey, teacher, leave the kids alone! ^[Marian Sorin Rădulescu Deopotrivă acasă °i la °coală, elevii au acum parte de „morală", de mustrare °i dojenire în doze mult peste limitele răbdării lor limitate - de unde °i reacția unora de respingere en gros a părinților °i profesorilor. Tupeul pe care adesea îl afi°ează la clasă presupu°ii învățăcei stârne°te un reflex - condiționat, pavlovian - de tip Tourette în rândul celor de la catedră: enervare, dispreț, silă. (Atunci când educatorii nu s-au retras, îngroziți, sub catedră - de bună voie ori constrân°i de mințile periculoase - dangerous minds - ale câte unui „elev- problemă".) Elevii însă - chiar dacă nu-°i dau seama, chiar dacă nu recunosc - au o nevoie acută de milă. De com-pătimire. Haosul generalizat din sistemul de învățământ poate duce foarte u°or la indiferență (față de profe- sie, față de elevi, față de °coală), atunci când n-a dus deja la depresie. Elevii - întotdeauna am simțit asta - sunt cel mai puțin vinovați de individualismul utopic în care trăiesc. Răma°i, nu puțini, fără o parte din familie (dar câți au avut parte măcar de „cei °apte ani de-acasă"?), ei cresc „de capul lor" °i - con°tient sau nu - se autodistrug. Aici intervin, e drept, o groază de factori (în°iruirea e aleatorie): mass media (cu programe extreme ori sentimental-pietiste, cu °tiri tabloidizate, cu „visul american" promovat la scară planetară) de care, pentru că nu i-a învățat nimeni, nu °tiu să se ferească; anturajul pe care ade- sea nu se pricep să-l selecteze (după care criterii?), substanțele mai mult sau mai puțin halucinogene pe care °i le procură mai lesne ca oricând; un întreg sis- tem educațional „centrat pe elev" în care elevul e ultimul de care educatorilor chiar le pasă. Este meseria de dascăl pe cale de dispariție? Mai presupune ea o chemare specială, o vocație (în care-ți găse°ti împlinirea atunci când simți că faci ceva care contează), sau este un job obi°nuit, ceva mai prost plătit ca altele? A ajuns °coala „centrată pe elev" în impas, doar o formă fără fond, un „cumplit me°te°ug de tâmpenie" pe care elevul - cunoscându- °i foarte bine drepturile civile, mai puțin îndatoririle - se revoltă, atunci când strigă „Hey, teachers, leave the kids alone!"? Mai are cineva nevoie de dascăli, de îndrumători, într-o lume în care toate drumurile par - sună democratic, nu? - la fel de valide? Filmul lui Tony Kaye, Detachment (Indiferentă), fără să fie moralizator sau tezist, pune - oarecum retoric - toate aceste întrebări. A°a cum Requiem for a Dream (r. Darren Aronofsky) nu este atât un film despre droguri °i drogați, cât un poem cinematografic (hardcore, e drept) despre dependență, tot astfel Detachment este un poem al indiferenței, la fel de incomod. Al nepăsării elevilor față de profesori sau directori. Al nepăsării inspectorilor °colari față de profesori. Al nepăsării părinților °i elevilor față de °coală. Al nepăsării multor profesori față de elevi. În fine, al nepăsării părinților față de copii. Un film ca o călăto- rie în infern - un infern construit, evident, de om. O experiență comparabilă - prin mijloacele cine- matografice sofisticate, prin forța expresiei - cu opusuri tulburătoare precum Natural Born Killers (r. Oliver Stone), Happiness (r. Todd Solondz), Dancer in the Dark (r. Lars von Trier), Elephant (r. Gus van Sant). Detachment este, între altele, °i un film despre nevoia omului de mărturisire, de comunicare, de iertare. De restaurare a ființei sale. Profesorul suplini- tor (Adrien Brody), primit cu ostilitate de unii dintre elevi, le dă un test de evaluare în care le cere să scrie un scurt eseu având ca temă ceea ce î°i închipuie că ar spune despre ei părinții sau prietenii la slujba de înmormântare, dacă ar muri acum. Meredith - o adolescentă sensibilă, talentată la desen, dar com- plexată - scrie, sub protecția anonimatului, despre felul în care î°i imaginează că vor primi părinții ei (lipsiți de responsabilitate, materiali°ti) vestea că s-a sinucis. Peste o lună de zile, la ultima sa zi de lucru în acea °coală, dascălul suplinitor le cite°te elevilor o poezie. Ei par să-l asculte cum le vorbe°te despre jocul secund al poemului - ființa nevăzută a unei clădiri părăginite, ca sufletul lor ofilit înainte de vreme. Ultimele versuri sunt citite de profesor într-o sală de clasă pustie, ca un peisaj după bătălie: scaune, cărți °i caiete răsfirate peste tot, pagini rupte din manuale °i priveli°te de waste land în care n-a mai rămas decât un dascăl-apostol ca să stingă lumi- na. ■ colaționări „Bine ai venit în păcat!” Alexandru Jurcan Regizoarea Liliana Cavani are 81 de ani. În 1974 a realizat filmul Portarul de noapte după un scenariu propriu, la care a contribuit °i Italo Moscati. Joacă în film Dirk Bogarde °i Charlotte Rampling. Iată că Nona Ciobanu, regizoare cu notorietate în Bucure°ti °i chiar în lume, s-a gândit să facă un scenariu după filmul Lilianei Cavani, apoi a realizat un spectacol la Teatrul Maghiar din Cluj cu titlul Cel care închide noaptea, în care joacă Viola Gabor °i Eniko Gyorgyjakab. La 13 ani după terminarea războiului se reîntâlnesc absolut întâmplător la Viena un fost ofițer nazist °i o fostă deținută în lagăr, între care a avut loc o relație începută prin abuz sexual. Max °i Hanna sunt vic- time ale istoriei. Prin°i în cu°ca oribilă a destinului, cei doi duc mai departe nuanțele dintre victimă °i călău, într-un simfonic sin- drom Stockholm. „Bine ai venit în păcat!" - îi urează el, acum recepționer la un hotel din Viena. Nu se mai poate trăi decât în perimetrul păcatului. Trebuie măcinat, relu- at, contorsionat întreg trecutul, poate se va găsi vreo posibilă lumină. Filmul apelează la o muzică gravă, pen- tru acele flash-backuri co°mare°ti. El î°i aminte°te cum o viola pe Hanna în dormi- tor sub privirile celorlalți. Acum, după atâția ani, cei vinovați luptă pentru dis- trugerea mărturiilor. Deodată, Max are reve- lația vinovăției, afirmând că are „o senzație de ru°ine la lumină". Poate fi suficientă arderea unor hârtii? - se întreabă el. Preferă să trăiască precum un °obolan de noapte. Apoi sticla spartă, nuanțe sado-maso, sân- gele, rochia, gesturi imprecise, pa°i, cori- doare, fantome ale trecutului... Cine poate scăpa cu adevărat de hăituiala con°tiinței? Desigur, filmul e mai complex. Scenariul teatral schematizează, decupează selectiv. Nona Ciobanu apelează la proiecții video, construind un balet al mi°cărilor, dar °i umbre nelini°titoare, premonitorii. Regizoarea semnează costumele, ilustrația muzicală °i decorul (secondată de Peter Kosir). Cei doi actori joacă tensionat, credi- bil, într-un univers minat, submisiv, coerent. ■ 34 TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 ~34j (JO Black Pantone 253 U Black Pantone 253 U remember cinematografic Bad boy Ioan Meghea Gary Oldman Fiu al unui sudor °i al unei casnice, omul acesta are abilitatea de a se transforma psihic în tot soiul de personaje negative, de o moralitate îndoielnică... Pe la jumătatea anilor '80, a fost descris precum „cel mai bun actor britanic de film al generației sale”. Frumos, nu? A debutat în cinematografie cu Sid and Nancy, în 1986, unde l-a interpretat pe Sid Vicious, legendarul component al trupei de punk Sex Pistol, un film al cărui trailer l-am văzut recent. Dumnezeule, ce putea să facă omul acesta!... Sunt sigur că Sid nu putea să arate °i să se comporte decât a°a! Violent, dependent de amfetamine, pornit spre autodistrugere, adeptul ideii „trăie°te repede, mori tânăr”. Ceea ce a °i făcut, la 22 de ani... Pentru acest rol, Gary a primit premiul Evening Standard Film pentru debut. Născut la 21 martie 1958 în Londra, Leonard Gary Oldman avea să primească o bursă de studiu la Britain's Rose Bruford Drama College °i astfel, în 1979, va fi licențiat în arta teatrală. Avea să lucreze cu Greenwich Young People's Theatre, iar pe parcursul anilor '80 va apare în nenumărate piese de teatru. ai în cinematografie, Gary Oldman a fost privit ca un actor foarte divers °i a primit roluri în filme de Hollywood cu buget foarte mare, dar a apărut °i în proiecte independente sau show-uri de televiziune. A produs °i regizat multe filme... A primit premii Emmy °i nominalizări la Premiile BAFTA °i a fost descris drept cel mai bun actor care nu a fost niciodată nominalizat la Oscar. Ciudat lucru pentru un actor care mereu a uimit prin faptul că s-a adâncit atât de mult în tipologia personajelor interpretate... Eu l-am descoperit într-o zi, cu totul întâmplător. Îmi aduc aminte că am intrat într-o sală de cinema să văd o replică franțuzească dată de către Luc Besson producțiilor americane despre uciga°ii în serie. Filmul se numea Leon °i actorii Jean Reno °i Natalie Portman la 12 ani. Ei bine, tot acolo era un personaj dezechilibrat, isteric °i mânjit de toate relele din lume, inspectorul de poliție Stanfield... M-a impresionat teribil de mult acest om. Un joc deosebit, o stare iritabilă transmisă celor din sală, un nume: Gary Oldman! Au urmat apoi o mulțime de filme care au făcut din mine un fan „pour toujour” al acestui actor. Nu o dată mi-am zis că „dacă a° dori un bun prieten, acesta trebuie să fie Gary Oldman”. Filme ca Prick up Your Ears, JfK, Dracula, True Românce, Al cincilea element sau seria Harry Potter m-au încântat definitiv. Au fost roluri deosebite, ca Beethoven, Lee Harvey Oswald, Dracula, Sid Vicious °i multe altele. Nu o să uit mult timp privirea °i tăcerea acestuia din minunatul film Tinker Tailor Soldier Spy. Să prime°ti o nominalizare la Academy Awards doar pentru aceste tăceri... ai acuma, despre omul Gary Oldman. Am citit recent un interviu luat actorului de către un reporter inteligent de la Playboy SUA care a stat la taclale cu unul din cei mai buni actori de la Hollywood. Despre actorie, corectitudine politică, despre impostură °i ipocrizie. Dumnezeule, ce tematică mai bună vrei! La fel ca toți ceilalți mari actori, omul este mai puțin cunoscut decât rolurile pe care le-a interpretat. Asta e! Se pare că Gary Oldman este actorul cu cele mai mari încasări din istoria cinematografiei, cu filme valorând vreo 10 miliarde de dolari la box-office-ul din toată lumea. Asta nu o °tiați, nu? „Orice actor în activitate °i-ar dori o carieră ca a ta”, remarcă reporterul. Gary îl prive°te lung °i °opte°te: „În afară de mine”. Reporterul, uimit, continuă: „Stai! Tu nu e°ti fericit cu cariera ta?” ai omul nostru, explică inteligent: „Nu este atât de mult pentru un perfecționist ca mine”. Nu este mult... Ce vrei mai frumos spus... Actorul e destul de critic cu el °i asta îl face °i mai interesant. „Nu-mi place de mine în filme. Sincer, nu am vrut să apar de la bun început. Nu cred că l-am jucat pe Sid Vicious a°a de bine. Nu-mi place felul în care arăt în Prick up Your Ears. Nu am fost persoana potrivită să-l joc pe Beethoven”. Dumnezeule, cum poți să spui asta despre tine! Să fim serio°i, domnule! Da, e adevărat, cu ani în urmă, Gary a avut multe „nopți sălbatice”. Mult alcool, multe femei - vreo patru căsătorii - °i încă multe vicii, dar toate astea au trecut. „Probabil că am avut mai puține decât alții, dar mai multe decât câțiva, presupun”. A°a o fi... Astăzi, la 17 ani de când nu mai bea, este alături de o femeie superbă, sigur, mai tânără decât el, dar asta e prea puțin important. Părerea mea... Părerea lui despre o parte din lumea de azi? Teribilă! „Mediocrii sunt mereu la maximum. Niciodată nu te părăsesc... Cine este eroul pentru tinerii de astăzi? Vreun idiot care nu poate să cânte sau să scrie, sau care dă din fund în fața copiilor de 11 ani”. Doamne, câtă dreptate poate să aibă omul ăsta! Timpul în care Gary Oldman este vesel în viața lui e momentul în care-°i joacă efectiv rolurile. Orice altceva este doar un zgomot. Pregătirile, construirea personajului, împachetarea bagajelor, zborul cu avionul sau cazarea la hotel... „Singurul lucru cu adevărat minunat este când intru în scenă. Sunt atât de relaxat cum n-am fost niciodată.” ■ TRIBUNA • nr. 29!- 16-31 decembrie 2014 35 Black Pantone 253 U 35 Black Pantone 253 U sumar agenda 2 editorial Remus Folto° - Eminescu °i platonismul 3 cârpi în actualitate Dorin Mure°an O poveste de dragoste în Ferentari 4 Vistian Goia Un memorialist uitat 5 Ani Bradea tara salvata 6 Ioan Negru Daca bucurie nu e, atunci nici poezie nu e 7 evocare Mircea Ioan Casimcea Pagini literare - 80 8 comentarii Ion Buza°i O carte de referință în istoriografia româneasca 9 festivalierul atefan Manasia Caravela FILB explorează mai departe (I) 10 poezia Marian Hotca 12 Nicolae Goje 13 parodia la tribunâ Lucian Perfa Marian Hotca 12 Lucian Perfa Nicolae Goje 13 proza Cornelia Petrescu Crăciunul anului 1984 14 interviu de vorbă cu scriitorul Mircea Pora "Nu °tiu ce va mai fi cu cuvântul scris, dar prin incultura care cre°te el se degradează" 17 eseu Isabela Vasiliu-Scraba O carte premiată sub °ocul "sperieturii cu termeni grece°ti" 19 eveniment atefan Angi Între cuvinte °i sunete sărbătorești de neuitat 21 diagnoze Andrei Marga Dezvoltarea în condițiile globalizării 23 politica zilei Petru Romo°an Votul-Speranță °i balul Fantomelor 24 filosofia Iovan Drehe Străinul din Callipolis (X): Himera filosofului-rege (2) 25 efectul de searâ Robert Diculescu Santorcaz. Vila (4) 26 educapia Nicolae Iuga Din istoria marilor idei pedagogice (3) 27 muzica Virgil Mihaiu Sfâr°it de an jazzistic la Timi°oara °i Cluj 28 RiCo Retrospectiva 2014 (1) 29 teatru Claudiu Groza Toamna teatrală orădeană 30 Claudiu Groza Girls just wanna have fun... 32 film Lucian Maier Acasă, în cinema - Gone Girl 33 Marian Sorin Rădulescu Hey, teacher, leave the kids alone! 34 colapionâri Alexandru Jurcan "Bine ai venit în păcat!" 34 remember cinematografic Ioan Meghea Bad boy 35 plastica Suzana Făntănariu-Baia 89 din U°ă - un proiect de memorie °i artă 36 plastica 89 din U°ă Un proiect de memorie °i arta Noul sediu al Muzeului Revoluției din Timi°oara, instituția care ne conferă identitate, conține fotografii si documente expuse. Ele fac parte din dosarele care s-au constituit în 1990 privind victimile represiunii comuniste de la Timi°oara evocând spiritul celor care au murit, celor care au avut o contribuție importantă în istoria revoluției. Numeroase victime care trebuie sa primească partea de dreptate °i adevăr istoric ne privesc în ochi. Pe lângă această documentație valoroasă muzeul adăposte°te o serie de lucrări de pictură °i sculptură iar in incinta lui există si o capelă pictată ca loc de reculegere. Propunerea pentru realizarea proiectului ,89 din U°ă” a venit din partea directorului Memorialului, Traian Orban ea fiind pentru mine o provocare artistică, etică, civică. Cu ocazia finalizării lui (6 iunie, 2014) s-a inaugurat odată cu vernisajul expoziției °i „Galeria 89” care deschide perspectiva desfă°urării unor proiecte expozitionale de anvergură dedicate revoluției. Dizlocarea u°ilor din fosta cazarmă °i înlocuirea lor a constituit „materia primă” pentru a „instala în modul cel mai divers” provocările legate de o temă sensibil-umană: reconstituirea cu ajutorul limbajului plastic a celui mai important mesaj, libertatea. Rolurile s-au inversat: u°ile comuniste au devenit semne ale revoltei, a deschiderii lor, a eliberării prin devastatoare forme de supraviețuire. Intervenția pe obiect, u°ile ready made au dat na°tere la o serie de lucrări de artă contemporană care au detensionat „dezastrul” vechii clădiri aflate în reparații. Cele 18 u°i- ready made, simple sau duble, unele cu gratii, vopsite în alb, gri, ro°u, relicve de tâmplărie comunistă, lipsite de atracție estetică, scoase din context au fost transferate prin reconversie artistică într-o instalație-ambientală plină de substanță °i sens. ABONAMENTE: Prin toate oficiile po°tale din pară, revista având codul 19232 în catalogul Po°tei Române sau Cu ridicare de la redacpie: 24 lei - trimestru, 48 lei - semestru, 96 lei - un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei - trimestru, 66 lei - semestru, 132 lei - un an. Persoanele interesate sunt rugate să achite suma corespunzătoare la sediul redacției (Cluj-Napoca, str. Universității nr. 1) sau sâ o expedieze prin mandat po°tal la adresa: Revista de cultură Tribuna, cont nr. R057TREZ21621G335000xxxx B.N. Trezoreria Cluj-Napoca. Ele par ca ni°te ființe revoltate care „strigă”, ca în portretele colective ”Cerul gurii”, „Portrete eterne”, „Răniți” „Solidaritate” sau resemnate ca în In lucrarea „Pentru cine pentru ce?. Am vehiculat cu simbolistica corpului uman ca materie primordială aflat în situația unei configurări „anatomice” determinată de rană ca urmă de tranzitoriu între viață °i moarte, un traseul de la profan la sacru iar u°a ca element metaforic a permis această trecere ( „Martir I °i Martir II”). Întegrarea imaginii în text, °i a textului în imagine sau alăturarea lui cu ajutorul colajului este evaluată în „Scrisoarea unui întemnițat” , „Față în față” sau „Vinovatul”. Buchetul de „flori”, un conglomerat din ziare °i manuscrise însângerate este asezat ca obiect simbolic la baza u°ii intredeschise intitulată, „Solidaritate”. În lucrarea „Omul țintă”, semnificația solar-antropomorfă este evidentă dar °i cea a sacrificiului suprem. În „Manifestanti arestați”, u°a este contopită cu zidul. Acumularea revoltei, lipsa de libertate, dorința de a deschide u°a, de a evada creează o tensiune între cele două spații: interior- exterior. U°a ro°ie „Configurația arheologică a unui timp nefast” a fost chiar cea „originală”de la cabinetul de partid iar „Constructori °i construcții sau marele gri” este lucrarea „cenu°ie”-etalon, tipică atmosferei de tristă amintire. Filmul de autor intitulat „89 din U°ă” realizat de Pavel Vere° întăre°te apelul la re-memorare, la vigilența prezentului în favoarea evaluării corecte a trecutului. În cadrul expoziției „89 din U°ă-un proiect de memorie °i artă”, a avut loc un colocviu cu membrii marcanți ai Asociației culturale „Ariergarda” condusă de Daniel Vighi care a avut în vedere starea actuală, după un sfert de secol, a libertății de creație, (Continuare în pagina 26) Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146. Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883. tiiii "'mii CQR15I ~36j Black Pantone 253 U