Black Pantone 272 U
1
Black Pantone 272 U
Black Pantone 253 U
TRIBUNA
Director fondator:
loan Slavici (1884)
Publicație bilunară care apare sub egida
Consiliului Județean Cluj,
cu SPRIJINUL
Ministerului Culturii ai Cultelor
Consiliul consultativ al Redacției Tribuna:
Diana Adamek
Mihai Bârbulescu
Aurel Codoban
Ion Cristofor
Călin Felezeu
Monica Gheț
Ion Mure°an
Mircea Muthu
Petru Poantă
loan-Aurel Pop
Ion Pop
Pavel Pu°cas
loan Sbârciu
Radu Țuculescu
Alexandru Vlad
Redacția:
I.	Maxim Danciu
(redactor-°ef)
Ovidiu Petca
(secretar tehnic de redacție)
loan-Pavel Azap
Claudiu Groza
atefan Manasia
Oana Pughineanu
Nicolae Sucalâ-Cuc
Aurica Tothâzan
Tehnoredactare:
Mihai-Vlad Gupă
Redacția °i administrația:
400091 Cluj-Napoca, str. Universității nr. 1
Tel. (0264) 59.14.98
Fax (0264) 59.14.97
E-mail: redactia@revistatribuna.ro
Pagina web: www.revistatribuna.ro
ISSN 1223-8546
opinii
Intifada bucure°teanâ
^[Ovidiu Pecican
După obiceiul de-acum stabilit, la sfâr°itul
fiecărei luni, Dan C. Mihăilescu face
bilanțul presei în Idei în dialog. În nr. 5
(8)	pe mai 2005 însă, criticul de la Pro TV se
răfuie°te din plin cu criticul de la TV Cultural,
Ion Bogdan Lefter. Cum acesta din urmă nu mai
este la Observator cultural °i nici nu mai are la
dispoziție vreo revistă în care să poată răspunde
de pe poziții egale, emisiunile televizate ale amân-
durora rezumându-se la prezentarea noutăților în
materie de carte, s-ar zice că a sosit °i vremea
răfuielilor. Drept aceea, iată-l pe Lefter pictat cum
scrie la carte: el este acum, nici mai mult, nici
mai puțin decât "criticul dogmatic care a con-
tribuit într-o măsură hotărâtoare la transformarea
climatului nostru intelectual într-un soi de fâ°ie
Gaza (°i asta exclusiv din rațiuni de autolegiti-
mare a corectitudinii politice, mare fabricantă de
inamici °i gogorițe diabolizate)". Ne aflăm, cum
s-ar zice, în plin război israeliano-palestinian, iar
unicul responsabil de afacerea asta este tulbură-
torul de calm °i voluptate, "criticul dogmatic". De
ce e acesta însă dogmatic? Evident, doar pentru
că, nu-i a°a, practică... asta... cum îi zice... corecti-
tudinea politică. Nu prea se înțelege de ce opți-
unea în cauză ar fi mai dogmatică decât oricare
alta, fie ea °i una de extremă. Din câte °tiu, dog-
matismul este o atitudine, un mod de adeziune
fără rest, nicidecum un conținut. Dogmatismul lui
Lefter s-ar traduce însă prin "...obsesiile doctrinar-
autoritarist... [care - n. O. P.] scindaseră artificial,
otrăviseră, înarmaseră °i excitaseră întru război
civil-cultural piața de idei...". Care va să zică,
omul e dogmatic fiindcă aderă la o doctrină, °i
încă la una autoritaristă. Este, iară°i, vorba despre
corectitudinea politică (un alt nume pentru tend-
ința de a ajusta prin bun simț dictatura
majorității, dând drept la vorbă °i minoritarilor),
ea e doctrina despre care se vorbe°te. Să fie ea
autoritaristă? De unde până unde? Cu ce mijloace
s-ar putea practica autoritarismul de către ni°te
minoritari?! Imposibil de priceput, dar... în fine.
Poate că Dan C. Mihăilescu îl face dogmatic pe
Lefter pentru că, zice el, acesta ar fi "obsedat".
Fie, să presupunem că emițătorul acestui verdict
ar putea proba cu acte în regulă acuza; dar de
când - °i, mai ales, până când - diagnosticele cli-
nice vor mai pretinde că e legitim să se substituie
discuției critice raționale?
Nu mi-e deloc simpatică atitudinea unuia care
dă în cineva căzut la pământ. Ion Bogdan Lefter
nu este un infirm, nici un exilat ori un marginal,
°i totu°i, în acest moment, plecat de la
Observator cultural, Lefter este un critic fără
revistă. Urâtă - °i inexactă - punere la punct a pre-
opinentului de mai an, măcar pentru că dis-
cutarea elitismului în cultura română actuală nu a
început °i nici nu s-a terminat cu I. B. Lefter. Iar
restul articolului semnat de Dan C. Mihăilescu
tocmai asta °i demonstrează. Nu criticul supus
autodafe-ului de către recenzentul presei culturale
a ultimei luni i-a scris cartea lui Ciprian aiulea, °i
nici lui Sorin Adam Matei. Nu el l-a învățat ce să
spună pe filosoful Adrian-Paul Iliescu, °i nici pe
prozatorul Gh. Crăciun ori pe editorul °i poetul
Călin Vlasie. Ce să mai vorbim despre echipa
noului Observator cultural?'. De aici Lefter a ple-
cat, dar nu a luat cu sine °i tot spiritul critic °i
curajul de a detabuiza al acestei publicații.
Oricine poate sesiza cu ochiul liber inovațiile noii
formule a revistei. Nu °i Dan C. Mihăilescu care,
inelegant, îi face repro°uri doamnei Carmen
Mu°at că, vezi Doamne, ar păstra spiritul lefte-
rian. În traducere: noua formulă e, pasămite, nulă
°i nocivă, iar oamenii care o compun sunt ni°te
tri°ti plastografi lefterieni. Chiar a°a?
Sunt aduse în discuție °i argumente. Marea
problemă e că în acela°i număr din Observator
cultural coexistă două articole "antinomice ca spi-
rit, anvergură intelectuală, substanță morală °i
apetit polemic". Pesemne s-ar fi cuvenit să fie
invers, atingându-se consensul partinic °i național
drag lui Ion Iliescu ori, mai bine, cel dintr-un cor
de țârcovnici. Totul, fire°te, sub bagheta unui diri-
jor unic.
În aceea°i logică, Dan C. Mihăilescu nume°te
"campanie" discutarea desființării unei reviste -
Cultura - care apucase să-°i formeze °i echipa, °i
tonul propriu, °i să-°i dobândească °i publicul. Te
pomene°ti că era firesc un mucles absolut, fără
întrebări °i tentative de elucidare a circum-
stanțelor... În virtutea cărui criteriu infailibil am fi
colegiali doar cu unii jurnali°ti culturali, nu °i cu
ceilalți? De ce redactorii concediați ar trebui să se
bucure mai puțin de atenția noastră decât cei care
i-au eliberat din funcții? De ce prezumția de
onestitate ar trebui să funcționeze numai într-o
direcție?
Acum devine °i mai limpede: disecția de care
a beneficiat Lefter era menită să dea greutate
(des)calificării demersului noii echipe de la
Observator cultural. Nu mai există nici o îndoială:
Dan C. Mihăilescu face parte dintr-o tabără anga-
jată într-un război violent, e pe fâ°ia Gaza °i toc-
mai °i-a identificat noul inamic. Este vorba, de
fapt, tot de cel vechi sau, în orice caz, de umbra
lui. Conflictul e necruțător °i a atins cote în care
farafastâcurile ținând de civilitate nu mai con-
tează. auturile la cap, în caz că inamicul s-a întins
în praful drumului, agresarea doamnelor °i identi-
ficarea celui de opinie divergentă drept adversar
înrăit devin proceduri omologate.
Cu asemenea tehnici de luptă, nu e de mirare
că inflamarea se transmite °i în publicistica
ie°eană, pite°teană ori, iată, clujeană. ai ce plic-
tiseală să-i tot repeți lui Dan C. Mihăilescu evi-
dența că nu tot ce ne displace nouă e obsesie,
resentiment, răutate a celuilalt...
■
2
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
editorial
Integrarea europeană
A treia cale
Daniel Sur
In toate mediile nu se vorbe°te decît despre o
Românie europeană. Se fac pronosticuri, pari-
uri °i se poartă controverse adeseori violente.
A°adar, raportarea °i poziționarea României față
de Europa a devenit principala temă de dezbatere
atît în mediul politic, cît °i în mediul cultural.
Frenezia °i disponibilitatea noastră de a importa
modele instituționale °i modele de gîndire ia ade-
sea forme macabre, repunînd pe tapet dezbaterea
maioresciană despre forme °i conținut. Reacția
României față de Europa ar trebui să fie unul din-
tre fenomenele cele mai controversate ale prezen-
tului nostru. Lucru care nu se întîmplă.
atim cu toții că idealurile sînt amăgiri; nece-
sare poate debitării unor justificări defensive rafi-
nate, pe cînd în realitate contează numai faptele.
A°a cum observa °i Cioran, utopia este o dezer-
tare teoretică din fața realității. Insuficiența
instinctului politic, în sensul cel mai larg al cuvîn-
tului, construie°te o o imagine care nu ține seama
de ireductibilul realității. Reforma unui cîmp de
mentalități nu este posibilă decît cu mijloacele °i
datele imediatului. Toate viziunile utopice s-au
dovedit inconsistente °i au ie°it pe rînd din circu-
lație, tocmai pentru că au ignorat gradul necesar
de realitate. ai i-au transformat pe utopi°ti în
ni°te visători ordinari. Construcțiile fantastice au
încercat să elimine din viață ceea ce are ea mai
durabil: nevoia funciară a identității.
De 14 ani am reu°it să ne contruim °i să ne
fixăm obsesia arderii etapelor. Ne verifică de mai
multe ori pe zi pulsul cursei de ajungere a celor-
late neamuri din regiune care au găsit izbăvirea.
Uniunea Europeană: raiul instituțional °i cornul
abundenței. Ne uităm cu jind la cele 10 țări care
au reu°it. Periodic, ne apucă panica: că nu vom
apuca să gustăm măcar din fructele dulci ale
Europei, că dacă nu suntem cuminți °i cu unghiile
tăiate regulamentar, ni se va refuza totul, că nu
vom mai apuca să ne îmbrăți°ăm °i să ne pupăm
pe obraji cu demnitatea europeană, că speranțele
pe care le-am înmagazinat se vor transforma într-
un ocean de frustrări.
Cu toate strădaniile noastre, în imaginarul
european nu am putut nicodată să depă°im
condiția unui popor obscur °i lamentabil, care,
de°i îmbrăți°ează formele, nu reu°e°te să se scalde
în spiritul care animă Europa. În astfel de
momente de luciditate, devenim furio°i °i însetați
de sînge. Cine se face vinovat de acest neajuns?
În cine să aruncăm cu piatra? ai aproape de 14
ani decapităm aceea°i păpu°ă: clasa politică.
Ineficiența °i prostia conducătorilor no°tri politici
justifică procesul nostru de victimizare. A°a că
putem să dormim lini°tiți: °tim cum stă situația.
Dacă nu am trăi în secolul 21, ne-am ascunde în
munți, unde să compunem doine triste °i chiui-
turi. Un blestem greu ne-a interzis să trăim în
istorie, un blestem geografic ne-a împins să ratăm
întîlnirea cu contemporaneitatea.
Cum totul ne a fost oprit, ni se cuvine totul
odată ce vom rena°te la viață. Iar imitația este
singura formă de viață pe care o cunoa°tem.
Dorința de a avea totul deodată, de a ne pune
în rînd cu lumea bună, dorință arzătoare de a ne
umple golurile cu o viteză dementă, ascunde, în
fond, o sete de imitație incredibilă la un popor
care, în acela°i timp, se evaluează ca un popor
demn °i original. Am imitat gesturi, sisteme, ide-
ologii, organizații, de la îmbrăcămintea de fiecare
zi, pînă la speculații metafizice. De la comporta-
mente sexuale, pînă la discursuri politice. Saltul
ne este a doua patrie.
Frenezia imitației are acum un caracter dog-
matic. Ce mai contează că am îmbrăți°at lucruri
pe care nu le pricepem, că am acumulat artificial,
că nu am putut asimila de tot ceea ce aveam
nevoie?! Ce importanță au toate aceste detalii?
Nu aceasta e problema. Problema este ritmul. Ori
imitația dă țării un ritm bun. Cînd nu imităm,
viteza scade dramatic, de aceea este contraproduc-
tiv să vorbim despre fond. Pierdem din elan. Ceea
ce contează cu adevărat este să descoperim
golurile °i să le acoperim. În demersul nostru de
a imita, trebuie să dispară orice urmă de asimilare
critică a valorilor occidentale. E adevărat, din cînd
în cînd, suntem scîrbiți de unele caricaturi prost
realizate, dar acestea sunt inconveniente minore,
care nu ne pot determina să ratăm momentul.
În fenomenul culturii române°ti, această imi-
tație înflăcărată e °i mai admirabilă. Aici, impor-
tul de forme occidentale a fost °i mai efervescent.
Păcatele perioadei comuniste urmau să fie răs-
cumpărate îndeajuns de furia imitativă (post)mo-
dernistă. Prin aceasta, România era relansată în
lume, chiar dacă artificial. Se spera ca prin acest
exercițiu al formei, prin reconectare la prezent, să
se poată determina viitorul să o integreze în sub-
stanțialitatea valorilor occidentale. Cioran spunea
că "nu interesează, în ascensiunea °i aurora unei
culturi, conținutul ei, cît ritmul". ai că, în fond,
a°a zis-ul nostru paradox istoric ne a obligat la
această maimuțăreală, pe care o speram fecundă.
Raționamentul era următorul: dacă fondul ar avea
o direcție determinat occidentală, el trebuia să
asimileze specific valorile străine °i să le dea altă
configurație decît caricatura. Cum acest lucru nu
s-a întîmplat, era justificată orice modalitate de
import. Pentru că, nu-i a°a, obsesia Occidentului a
fost marea noastră constantă. O revoluție, oricît
de monstruoasă, este preferabilă unei pasivități
ru°inoase. În aceste condiții, prezența fondului nu
are cum să justifice deloc refuzul modernizării.
Dar aici, în acest plan, putem să vorbim °i de
un ghinion. Cei care propuneau o rezervă în ceea
ce prive°te imitația, au propus alternative cu
accente autist-etniciste. Toate celelalte curente,
junimismul, sămănătorismul °i alte isme sunt
evaluate ca retrograde. În loc să impună o rezervă
în imitație, acestea cad victimă reprobării sau unei
distanțării arogante. Cine vrea o Românie puter-
nică °i modernă, o națiune în drum spre putere,
obligatoriu trebuia să aprecieze elanul incon°tient
°i reformator al imitatorilor, chiar dacă ace°tia
s-au "compromis" imitînd cu atîta zel pe toate
terenurile spiritului, generînd o cultură second-
hand. Hainele culturii occidentele, deja vechi,
roase °i aruncate la co° erau mai bune decît orice
altă haină. Cel puțin a°a ne întîlneam cu prezen-
tul. Eforturile stupide °i absurde, ininteligibile
uneori, ale noi generații, multilateralitatea confuză
°i en grosismul cultural au fost de o mie de ori
mai apreciate decît tendințele etniciste. Tot ce s-a
creat la noi se inserează, cu mici excepții, într-o
ecuație a echivalenței, mai degrabă a echivalenței
simbolice a unui efort, pentru update -ul stadiului
°i structurii culturii noastre.
Fără Europa, adică fără forme occidentale,
România ar fi condamnată la o cultură minoră.
Ele actualizează °i pun în mi°care atîtea energii
nebănuite °i aflate în stare de somnolență.
Formele occidentale, °i nu fondul oriental, sunt
salvarea noastră. A°ezați la periferia Europei, în
cel mai indeterminat climat spiritual, nici Orient,
nici Occident, părem condamnați să facem o
alegere violentă: ori orientali ori occidentali. ai
noi am ales deja: apusul. În ace°ti parametri, este
greu de conceput °i greu de acceptat orice formă
de originalitate Orientului din noi, tradiție spiritu-
ală. Sud-estul Europei nu a avut mult timp nici o
pondere semnificativă în peisajul cultural occiden-
tal. Ereditățile turce°ti °i grece°ti, agonia molatecă
a culturii bizantine, a lumii sud-est europene au
fost °i sunt privite ca unul dintre cele mai mari
blesteme naționale. Orient sau Occident? Aceasta
pare a fi dilema noastră rezolvată. Noi am întors
spatele acestui "centru de periferii spirituale,
numit Balcani, unde răbufne°te doar ecoul ma-
rilor respirații spirituale", după cum recuno°tea
Cioran. Căci nu ne recunoa°tem nici o afinitate
cu spiritualitatea specific orientală, ci doar cu
rateurile °i scursorile acesteia. România speră că
dacă se găte°te în exterior occidental, va cre°te,
cu timpul, în interior, un sîmbure european.
A°adar, sunt două căi. Ori Occident ori
Orient. A treia cale nu pare să fie posibilă.
Exploatîndu-°i disponibilitățile de modernizare
°i încercînd să se degajeze de toate ereditățiile
sud-estice, fenomenul cultural românesc a riscat
să rămînă mereu la stadiul de copie. Dacă înainte
de instaurarea comunismului, cultura romînească
era aproape în întregime aservită culturii franceze,
acum putem indentifica un anume servilism în
fața modelelor propuse de spațiul anglo-american.
Se importă orice, de la modele, la experiențe.
Să fim sinceri, trecutul României nu ne prea
flatează °i nici nu avem prea multe episoade de
care să fim mîndri. Mai ales somnolența noastră
lipsită de orgoliu din perioada comunistă, în care
s-a optat pentru a°teptarea libertății °i nu pentru
cucerirea ei, nu ne face cinste. Dacă arunci o
privire panoramică asupra istoriei nostre, constați
că România pare blocată într-un început perpetuu.
Fiecare om politic sau de cultură simțea nevoia (°i
încă se mai simte această nevoie), indiferent de
avergura lui, să joace un rol profetic în viața
României. Cu el, cu cartea lui, cu viziunea lui
politică, România se afla la "adevăratul" început.
Cuza, Carol I, Ferdinand, Carol al II, fiecare lider
comunist, liderii politici post revoluționari sunt
tot atîtea începuturi. Eminescu, Blaga, Barbu, ca
să dăm doar cîteva exemple, sunt deschizători de
drumuri în fenomenul literar. Filosofia
românească e °i mai sugestivă: nici una dintre
încercările de construire a unui sistem filosofic nu
a fost dezvoltată de discipoli. Conta doar
începutul °i niciodată nu interesau consecințele.
Aproape nimic nu are continuitate în această țară.
Nici la nivel politic, nici la nivel social °i cu atît
mai puțin la nivelul fenomenului cultural. Ajungi
să fii convins că în țara aceasta orice gest, orice
acțiune, orice atitudine sunt un început absolut,
că nu vor mai exista niciodată continuări, reluări,
linii °i directive. Pentru că nimeni nu e dispus să
(continuare în pagina 8)
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
integrarea europeana
9 mai 2005 Ziua Europei
“Cetăpeni clujeni, viitori
cetăpeni europeni”
Mi reia Nicoschi, Biroul Integrare Europeană, Primăria Cluj-Napoca
9 MAI 2005 ZIU
. CETATENI CLUJ**
B Rl CETATENI E
Anul acesta, Ziua Europei - 9 Mai 2005 - a
avut o încărcătură simbolică aparte în con-
textul în care România a semnat, la 25
aprilie 2005, Tratatul de Aderare la Uniunea
Europeană. Se preconizează că "cele 25" de state
membre ale Uniunii Europene vor deveni "cele 27"
la 1 ianuarie 2007 prin intrarea în marea familie
europeană a țării noastre împreună cu Bulgaria.
După valul extinderii Uniunii din 1 mai 2004
cu încă 10 noi state membre, definitivarea °i
semnarea proiectului Tratatului Constituțional al
Uniunii Europene va crea un cadru necesar
funcționării eficiente a unei Europe extinse, acolo
unde cetățenii statelor membre să se simtă cu ade-
vărat cetățeni europeni, cu drepturi dar °i obligații
corelative, cetățene°ti. În acest sens obiectivul
major al Uniunii Europene se configurează a fi
acela al apropierii de cetățenii săi.
Integrarea României în UE reprezintă un obiec-
tiv fără echivoc. Stabilitate politică °i economică,
siguranță, solidaritate sau, mai simplu, am putea
aminti deviza Uniunii Europene: "Unitate în diver-
sitate" - aceasta este Uniunea Europeană ai cărei
membri vor deveni în 2007 °i cetățenii români.
Cetățenia europeană a fost definită în 1992
prin Tratatul de la Maastricht. Incluzând drepturi,
obligații °i participarea la viața politică, cetățenia
europeană vizează consolidarea imaginii °i iden-
tității Uniunii Europene °i implicarea mai pro-
fundă a cetățeanului în procesul integrării
europene. Integrarea °i armonizarea valorilor
române°ti cu cele europene se va face respectând
principiile °i standardele europene la care aspirăm
să ne aliniem ca membri cu drepturi depline în
UE la 1 ianuarie 2007. În acest context,
cunoa°terea de către cetățeni a drepturilor dar °i a
obligațiilor ce le vor reveni ca viitori cetățeni
europeni, reprezintă un obiectiv de importanță majoră.
Primăria Municipiului Cluj-Napoca, Biroul
Mass-Media, Integrare Europeană a organizat de
Ziua Europei, beneficiind de sprijinul Delegației
Comisiei Europene în România °i a Ministerului
Integrării Europene, în parteneriat cu centrele cul-
turale, ONG-urile °i alți multiplicatori de infor-
mare europeană °i cu susținerea a genero°i spon-
sori, un seminar intitulat "Cetățenii clujeni, viitori
cetățeni europeni". Acesta s-a bucurat de partici-
parea domnului primar al municipiului Cluj-
Napoca, Emil Boc, alături de alți prestigio°i invitați
care au ținut discursuri marcând Ziua Europei.
Domnul primar al municipiului Cluj-Napoca
Emil Boc a deschis activitățile seminarului,
salutând cei peste 200 de participanți-consilieri,
elevi, profesori °i a subliniat importanța zilei de 9
Mai, ca având o triplă semnificație. Din această
perspectivă a dat cuvântul domnului consilier
local, pre°edintele Comisiei de Integrare
Europeană din Consiliul Local al municipiului
Cluj-Napoca - prof. Silviu Nistor, care s-a referit
mai în detaliu la conotațiile istorice ale zilei de 9
Mai.
În continuare domnul primar Emil Boc a insis-
tat în discursul său pe importanța datei preconiza-
tă pentru integrarea efectivă a României în
Uniunea Europeana - 1 ianuarie 2007, dată de la
care, a adăugat domnia sa, cetățenii români vor
deveni °i cetățeni ai Uniunii Europene. Până la 1
ianuarie 2007, "trebuie să fim compatibili cu stan-
dardele pe care le are Uniunea Europeana... Dar
trebuie să ne schimbăm °i mentalitatea spre a fi
cu adevărat europeni", a precizat domnul primar
Emil Boc. Edilul clujean a salutat participanții la
campania "Cetățenii clujeni, viitori cetățeni
europeni", arătând că ace°tia sunt "motorul inte-
grării", deoarece ca generație tânără au avut °ansa
să fie educați °i să fi trăit în democrație.
Domnul primar a menționat în discursul său °i
care vor fi beneficiile pe care le va aduce
României integrarea în UE. Referindu-se la tema
campaniei "Cetățenii clujeni, viitori cetățeni
europeni", derulată de municipalitatea clujeană
prin intermediul Biroului Mass-Media, Integrare
Europeană, aceea a cetățeniei europene, domnul
primar Emil Boc a explicat care vor fi drepturile °i
obligațiile viitorilor cetățeni europeni. Domnia sa a
dat exemplul Primăriei din Paris, arătând că din
2007 competiția va fi deschisă în cazul în care un
cetățean român, având °i cetățenia europeană, va
dori să candideze va putea să o facă, precum °i un
cetățean francez va putea candida la primăria clu-
jeană.
Domnul primar Emil Boc, care este °i cadru
didactic universitar, a avut un dialog cu partici-
panții la seminar subliniind de asemenea °i faptul
că România va avea în curând observatori în
Parlamentul European °i, de asemenea, a insistat
pe importanța faptului că parlamentarii europeni
vor fi ale°i direct de către cetățeni. S-a deschis invi-
tația către elevii participanți la seminar de a veni
să facă practică în primărie sau de a petrece o zi
în diferite departamente °i chiar de a asista pri-
marul la o zi de activitate în cadrul municipalității
clujene, invitație care a fost primită cu un entuzi-
asm deosebit din partea audienței.
Seminarul a încununat campania derulată de
municipalitatea clujeană, Biroul Mass-Media,
Integrare Europeană în perioada 4 aprilie - 9 mai
2005. Campania °i-a propus să implice cetățenii
clujeni într-un proces de dezbatere a noțiunii de
cetățenie europeană, a drepturilor °i obligațiilor ce
le vor reveni în calitate de viitori cetățeni
europeni, precum °i a raportării valorilor
române°ti la cele europene în lumina prevederilor
Constituției Europene.
Anul 2005 reprezintă Anul European al
Cetățeniei prin Educație, iar o astfel de campanie
de informare s-a dovedit absolut necesară °i utilă
în perspectiva integrării României în UE. Calitatea
de cetățean presupune atât exercitarea unor drep-
turi cât °i asumarea, în contrapartidă, a unor
responsabilități. La baza acestui proces stă în
primul rând o informare corespunzătoare, °i poate
că ceea ce lipse°te cel mai mult din con°tiința
cetățeanului român este tocmai realizarea nece-
sității (ba chiar a obligației) de a se informa.
În cadrul campaniei a fost prelucrată °i disemi-
nată informația europeană către o serie de grupuri
țintă specifice (elevi, studenți, ONG-uri, IMM-uri
etc.). Pentru a se asigura de asimilarea acesteia s-au
distribuit chestionare de cuno°tințe pe tema
Cetățeniei Europene în °apte °coli °i licee din
municipiul Cluj-Napoca. Din cei 170 de partici-
panți care au completat chestionarele, au fost
selectați 55 de elevi, care au fost premiați pentru
cele mai originale răspunsuri, în cadrul seminaru-
lui organizat cu ocazia Zilei Europei de către
municipalitatea clujeană.
Sărbătorirea Zilei Europei la nivelul Primăriei
Cluj-Napoca s-a concretizat °i printr-o expoziție de
standuri cu materiale info-promo din domeniul
integrării europene, ale partenerilor °i sponsorilor,
°i o expoziție de fotografie intitulată "Călător in
Europa" a Centrului de Informare Europă Cluj,
partener al municipalității clujene. Cu ocazia Zilei
Europei din 9 Mai 2005, pentru prima dată la
Cluj-Napoca rețeaua multiplicatorilor de informație
europeană (instituții, ONG-uri, mediul de afaceri
etc.) °i-a reunit evenimentele într-o acțiune
comună, un calendar al evenimentelor derulate
individual pentru Ziua Europei.
"Ziua Porților Deschise. spre Europa" a fost
sigla sub care s-a desfă°urat °i seminarul "Cetățenii
4
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
clujeni, viitori cetățeni europeni" organizat de
Primaria Cluj-Napoca, Biroul Mass-Media,
Integrare Europeană marcând Ziua Europei °i care
a încununat o campanie de succes destinată infor-
mării cetățenilor clujeni pe tema cetățeniei
europene. În perspectivă, campania se dore°te a fi
continuată la nivelul cetățeanului de rând din
cartierele municipiului Cluj-Napoca.
Accesarea informației ca proces democratic va
reprezenta cheia către o integrare de succes a țării
noastre în Uniunea Europeana. Primăria municipi-
ului Cluj-Napoca î°i propune ca, prin intermediul
activităților Biroului de Integrare Europeană să
dezvolte acțiuni viitoare de promovare a valorilor
°i informației europene.
Domnul Emil Boc, primarul municipiului Cluj-
Napoca, a conluzionat activitățile seminarului
"Cetățenii clujeni, viitori cetățeni europeni",
arătând că, în contextul integrării europene, Clujul
°i cetățenii săi trebuie să fie pregătiți pentru opor-
tunitățile acestui proces. "Toți trebuie să înțelegem
că aceste oportunități se vor transforma în ben-
eficii reale numai prin eforturi susținute. Toți tre-
buie să participăm la construirea Clujului euro-
pean.", a subliniat domnul primar Emil Boc.
Raportul dintre dreptul
comunitar °i dreptul național
al statelor membre
Victor Cioară, Sergiu Gherghina
I.	Scurt istoric al dezvoltării
Dreptului comunitar
A.	Comunitatea Europeană a Cărbunelui °i
Oțelului (C.E.C.O.)
Acest organism a fost creat ca o agenție
supranațională cu scopul de a supraveghea politi-
cile naționale din domeniul producerii °i
exploatării cărbunelui °i oțelului precum °i a tari-
felor acestor produse.
Tratatul care reglementa constituirea C.E.C.O.
a fost semnat în 1951 °i a intrat în vigoare la
începutul anului următor. Tratatul prevedea elimi-
narea taxelor vamale pentru produse ca: minereul
de fier, cărbunele, cocsul °i oțelul în cadrul comu-
nității precum °i instituirea unui tarif vamal
comun pentru importul de produse destinate
industriilor de cărbune °i oțel din țări din afara
comunității °i supraveghearea producției °i a
vânzărilor.
B.	Tratatele de la Roma
În 1957 reprezentanții statelor membre s-au
reunit în cadrul Conferinței de la Roma, la
această conferință au fost semnate alte două
tratate: tratatul care crea Comunitatea Europeană
a Energiei Atomice (C.E.C.A.) °i tratatul ce crea
Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.).
Tratatul C.E.E. prevedea eliminarea graduală a
tuturor taxelor vamale dintre țările membre °i
instituirea unor tarife vamale comune în ceea ce
prive°te comerțul cu alte state. Statele membre au
fost de acord să implementeze politici comune în
domenii precum: transporturile, agricultura °i asi-
gurările sociale °i să permită circulația liberă a
persoanelor °i a resurselor financiare în cadrul
Comunității.1
C.	Actul Unic European (A.U.E.)
Datorită faptului că de°i trecuseră mai mult de
trei decenii de la crearea Comunității Europene
dar gradul de integrare a statelor membre era
destul de redus a fost luată decizia de a accelera
acest proces, în acest sens a fost elaborat un do-
cument numit Actul Unic European, acesta obliga
Comunitatea Europeană la implementarea a mai
mult de 300 de măsuri menite să înlăture barie-
rele fizice, tehnologice °i fiscale pentru a crea o
piață unică în care economiile statelor membre să
fie complet integrate. Statele membre au fost de
acord cu implementarea unor măsuri °i politici
comune în domenii precum: fiscalitatea, °omajul,
sănătatea °i mediul. Actul Unic European a intrat
în vigoare în iulie 1987.2
D.	Tratatul de la Maastricht
Numit °i Tratatul asupra Ununii Europene
acest document a reglementat crearea Uniunii
Europene °i avea ca scop cre°terea gradului de
integrare a statelor membre atît economic °i
social cât mai ales politic. De asemenea tratatul a
creat instituții care să poată promova o politică
externă °i de securitate cu un grad de integrare
ridicat °i să încurajeze o mai bună cooperare în
domeniul juridic °i combaterea infracționalității.
Statele membre au acordat organelor de condu-
cere ale Uniunii Europene mai multă autoritate în
ceea ce prive°te diferite arii printre care: mediu,
educație, sănătate °i protecția consumatorului.3
E.	Tratatul de la Amsterdam
Acest document a continuat eforturile de a
cre°te gradul de integrare a statelor membre, dar
a acordat o atenție sporită °i procesului de extin-
dere a Uniunii Europene. Un alt punct extrem de
important a fost crearea zonei de liberă circulație.
Din această zona făceau parte toate țările membre
cu excepția Marii Britanii, Irlandei °i a
Danemarcei.4
F.	Tratatul de la Nisa
Tratatul de la Nisa a vizat reforma structurilor
Comunitare în vederea extinderii Uniunii
Europene, în cadrul unei extinderi masive struc-
turile existente ar fi putut duce la blocaje insti-
tuționale, iar pentru ca acestea să fie evitate au
fost reformate instituțiile europene din perspecti-
va reducerii dimensiunii potențiale a Comisiei
Europene, a procedurii de vot în cadrul
Consiliului Uniunii °i a distribuției de mandate în
cadrul Parlamentului European.
II.	Definirea Dreptului comunitar °i
a ordinii juridice comunitare °i
aplicabilitatea acestora
Pentru a putea vorbi despre dreptul comunitar
considerăm necesară oferirea unei definiții care să
delimiteze acest concept. „Dreptul comunitar
reprezintă ansamblul de norme care guvernează
raporturile stabilite de către comunitățile
europene cu următoarele categorii de subiect de
drept: statele membre; statele nemembre ale
comunităților europene; alte organizații europene;
persoane fizice °i juridice care nu aparțin statelor
membre ale comunităților europene”.5
Ordinea juridică a comunităților europene
cunoa°te două tipuri de acte juridice:
„- norme juridice cu valoare de lege fundamen-
tală, constutuțională (tratatele institutive °i cele
modificatoare)
-	norme juridice cu valoare de legi ordinare
elaborate de instituții în existență °i funcționarea
lor”.6
Această nouă ordine juridică este caracterizată
de două elemente fundamentale care au efecte
asupra modului de funcționare al comunităților
europene.
Primul element se referă la faptul că ordinea
juridică a comunităților este una autonomă, acest
caracter autonom a fost afirmat atât de C.E.J. cât
°i de jurisdicțiile interne ale statelor membre.
Această autonomie alături de autonomia insti-
tuțională implică mai multe aspecte:
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
Black Pantone 253 U
Black
Pantone 253 U
3
-	autonomia reglementării jurisdicționale a
diferendelor prin intermediul Curbii de Justiție °i a
Tribunalului de Primă Instanță
-	autonomia normelor comunitare
Cel de al doilea element ce este caracteristic
ordinii juridice comunitare are în vedere carac-
terul integrat al acesteia. Ordinea juridică a comu-
nităților europene face parte din dreptul intern al
statelor membre.
Această integrare are mai multe consecințe:
-	subiectele de drept comunitar sunt atât
statele membre dar °i indivizii particulari
-	organele naționale, inclusiv tribunalele
naționale, aplică regulile dreptului comunitar;
această aplicare trebuie să fie identică în timp °i
spațiu.
O ierarhie a acestor surse legislative a°ează în
fruntea piramidei tratatele constitutive, apoi prin-
cipiile fundamentale, acordurile internaționale °i
normele derivate.7
III.	Drept internațional, drept euro-
pean, drept comunitar, drept
național
Înainte de a delimita raporturile dintre dreptul
internațional, european, comunitar °i național tre-
buie să definim cu exactitate ceea ce înțelegem
prin acestea. Dreptul internațional este ansamblul
de norme juridice care se aplică la nivel inter-
național, cu mențiunea inexistenței unui mandat
imperativ. Actele cu caracter neobligatoriu sunt
cele care alcătuiesc ordinea juridică internațională.
La nivelul continentului nostru, există dreptul
european care reglementează relațiile dintre statele
membre ale Uniunii °i cele exterioare Uniunii,
cele din interiorul UE beneficiind de dreptul
comunitar ale cărui elemente constitutive le-am
dezvoltat anterior. Raporturile dintre statele-mem-
bre UE sunt reglementate de către dreptul comu-
nitar care, spre deosebire de celelalte două anteri-
or menționate, are caracter imperativ. Prevederile
sale se aplică în mod direct în statele membre,
excepție făcând situațiile în care legile statului
sunt mai favorabile cetățeanului. Un alt element
sub aspectul dreptului comunitar °i al raportului
acestuia cu dreptul național este că statele
renunță la a mai face parte din tratatele inter-
naționale în care se aflau înainte de aderarea la
Uniunea Europeană °i vor face parte doar din
acele organizții °i vor fi parte doar a tratatelor
semnate de UE. La nivelul fiecărei entități statale,
dreptul național reprezintă ansamblul de norme °i
reguli ce reglementează activitatea din cadrul
respectivelor entități.
În privința raporturilor între dreptul inter-
național °i dreptul național au fost avansate 3
teorii. Primele două, dualiste, consideră dreptul
internațional °i dreptul național ca reprezentând
ordini juridice separate. Ele sunt considerate egale
°i independente, cu consecința că normele dreptu-
lui internațional nu au valoare pentru dreptul
intern °i invers, °i, pentru a fi valabile în ordinea
internă, ele trebuie să fie transformate în norme
de drept intern, singurele pe care organele statului
°i instanțele sale judecătore°ti le aplică. Aceste
aspecte fac posibilă modificarea °i abrogarea lor
printr-o lege internă ulterioară. Dar, practica gene-
rală a statelor este în sensul că transformarea
dreptului internațional în drept intern nou nu se
face prin adoptarea de legi interne care să repro-
ducă normele convenționale ale dreptului inter-
național.
Statele comunitare nu au un sistem dualist
complet. În toate aceste state dreptul internațio-
nal cutumiar este o parte a dreptului național.
Dar în ceea ce prive°te tratatele internaționale, în
Marea Britanie, Danemarca °i Irlanda ele nu sunt
direct, imediat aplicabile în ordinea juridică
națională, ci este necesară transformarea normelor
ce decurg din acestea, în norme juridice naționale.
Acest sistem prezintă o serie de dezavantaje în
sensul că procesul de transformare poate fi de
durată.8 Sistemul în cauză nu poate să fie aplicat
pentru transformarea deciziilor obligatorii emise
de organizații internaționale, acte care î°i mențin
acest caracter indiferent de ce ar putea decide par-
lamentul național.9
În domeniul dreptului comunitar se remarcă
absența oricărei prevederi exprese la nivelul
tratatelor constitutive ale Comunităților °i al celor
ulterioare prin care să fie reglementată problema
încorprorării sale în ordinea juridică națională a
statelor membre. Numai articolul 249, alin 2 CE
prevede în privința regulamentelor ce pot să fie
adopătate de organismele comunitare, că ele sunt
obligaorii în toate elementele lor °i “direct aplica-
bile în toate statele membre”. Aceste regulamente
trebuie să fie aplicate de către instituțiile naționale
fără a fi necesare măsuri prelabile de transfer a
dreptului comunitar în dreptul național.
IV.	Aplicarea directivelor comu-
nitare în dreptul național
În ceea ce prive°te modul în care ar trebui
aplicată ordinea juridică a comunităților europene
au existat °i continuă să existe două abordări
majore.
A.	Monismul
Cei ce adoptă viziunea monistă asupra relației
dintre dreptul național °i dreptul comunitar în
acest caz, dar în mod general °i dreptul inter-
național susțin că între cele două ordini juridice
nu există nici un fel de deosebire, deoarece lumea
juridică este una, iar dreptul este unul singur.
Astfel, potrivit teoriei moniste ar exista o singură
ordine juridică, cuprinzând atât dreptul inter-
național, cât °i dreptul intern, ca un sistem unitar
de norme situate într-un cadru ierarhic de priori-
tate.
Susținătorii monismului afirmă că dreptul
comunitar se aplică direct în ordinea juridică
internă, iar acest lucru este posibil datorită inter-
penetrării dintre cele două ordini juridice.
Moni°tii resping orice recepționare formală a
ordinii juridice comunitare în ordinile juridice
interne. Teoriile moniste se divizează în două
direcții diametral opuse, cea a primatului dreptu-
lui intern °i cea a primatului dreptului inter-
național.10
1.	Subordonarea dreptului intern dreptului
comunitar
Acest punct de vedere susține aplicarea dreptu-
lui comunitar sau internațional în mod direct în
ordinea juridică internă. Astfel se afirmă supre-
mația dreptului internațional sau comunitar
asupra celui național.
2.	Subordonarea dreptului internațional sau
comunitar dreptului intern
O altă viziune generată de teoriile moniste
este acea conform căreia dreptul internațional °i
dreptul comunitar nu sunt altceva decât reflecții,
proiectări ale drepturilor interne ale unor state
independente °i suverane.
B.	Dualismul.
Susținătorii teoriei dualiste î°i fundamentează
argumentele pe diferențele dintre cele două ordini
juridice, potrivit acestei teze cele două ordini sunt
distincte. Între normele interne °i cele comunitare
respectiv cele internaționale nu pot exista con-
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
nizare este unul extrem de complex dar tendinpa
flicte deoarece ele fac referiri la subiecte diferite,
normele interne nu pot fi aplicate în ordinea
juridică internapională, iar normele juridice inter-
napionale nu pot fi aplicate în ordinea juridică
internă.
Dacă se dore°te implementarea unei norme
internapionale în ordinea juridică internă nu poate
exista altă cale decăt transformarea ei în normă
internă prin intermediul unui proces de
receppionare °i adaptare a unei norme la noua
ordine juridică unde urmează a fi implementată.
Există însă nuanpe °i în interiorul curentului de
opinie dualist, a°a cum există °i la cel monist,
unele state înpelegând diferit aspectele legate de
implementarea dreptului comunitar. În cazul dua-
lismului atenuat, ale cărei reprezentante sunt
Germania °i Italia, înainte ca guvernele să adere
la tratatele internapionale trebuie obpinută apro-
barea parlamentară, normele generale de drept
internapional având, totu°i, prioritate asupra legis-
lapiei interne °i fiind obligatorii.11
V.	Raportul dintre drept comunitar
°i dreptul napional
Raportul dintre dreptul comunitar °i dreptul
napional este unul extrem de complex al cărui
studiu necesită volume întregi, dar se pot identifi-
ca două tendinpe majore.
A.	Cooperarea
În cadrul relapiilor dintre cele trei tipuri de
norme marea majoritate a timpului relapia de
cooperare a dominat deoarece atingerea scopurilor
atât a Comunităpilor europene cât °i a scopurilor
statelor membre a solicitat o completare °i o
interdependenpă constantă °i funcpională între cele
două seturi de norme juridice. Această relapie de
cooperare a fost precizată încă de la începutul
construcpiei europene prin intermdiul tratatelor
institutive iar apoi confirmată prin intermediul
tratatelor de la Maastricht °i Amsterdam.
B.	Conflictul
De°i raportul dintre dreptul comunitar °i drep-
tul napional este în majoritatea cazurilor unul de
cooperare nu se pot omite cazurile în care între
cele două ordini juridice există neconcordanpe iar
în unele cazuri chiar conflicte.
Conflictele dintre dreptul comunitar °i dreptul
napional apar de cele mai multe ori datorită faptu-
lui că normele europene prevăd drepturi °i obliga-
pii directe pentru cetăpenii europeni astfel aceste
norme intră în conflict cu norme napionale care
au fost emise de către autorităpile napionale în
cadrul aceleia°i arii juridice.
Armonizarea legislapiei
Datorită acestor conflicte dintre dreptul comu-
nitar °i dreptul napional a fost instituit un proces
de armonizare legislativă, acest proces de armo-
majoră este de a integra complet ordinea juridică
a comunităpilor europene în ordinile juridice
napionale. Pentru ca procesul să aibă succes
Comunităpile europene furnizează asistenpă
statelor membre °i în curs de aderare. Ajutorul se
referă la furnizarea asistenpei tehnologice °i infor-
mapionale necesare dar °i a unor speciali°ti juri-
dici.
C.	Concilierea
Concilierea între cele două sisteme - comuni-
tar °i napional - se realizează pe baza a trei prin-
cipii fundamentale, consacrate de tratate °i CJCE:
aplicabilitatea imediată a normelor comunitare,
efectul direct al acestora, primatul dreptului
comunitar.
În virtutea aplicabilităpii imediate, dreptul
comunitar se integrează automat în ordinea
juridică internă a statelor membre.
Efectul direct presupune aptitudinea dreptului
comunitar de a crea drepturi °i obligapii în mod
direct fapă de persoanele fizice °i juridice.12
Primatul dreptului comunitar se referă la cali-
tatea acestuia de a se situa deasupra prevederilor
napionale, văzute în ansamblu.
D.	Rolul sistemului juridic în
raportul dintre dreptul comunitar °i
cel napional.
În aplicarea normelor comunitare trebuie să
pinem cont °i de structura ierarhică a instanpelor
judecătore°ti. CJCE, devine în acest sens o
instanpă supremă, doar la modul impropriu. Ea
nu devine o instanpă de recurs împotriva
sentinpelor pronunpate de instanpele napionale.
Garantarea efectului direct a normelor comu-
nitare se poate aprecia pe trei coordonate: puterea
judecătorilor napionali de a înlătura normele
interne în favoarea celor comunitare, asigurarea
realizării scopului normelor comunitare printr-o
interpretare corectă, aspecte de ordin procedural.
Din privinpa primei perspective, se poate afir-
ma că în fapt, instanpa acceptă în mod implicit,
vis-a-vis de situapia de fapt dată, o abrogare
implicită a normei interne. Vor fi înlăturate astfel
atât norme interne de drept material, care con-
travin celor comunitare, cât °i unele norme de
drept procedural care aduc atingere aplicării unei
norme comunitare. Judecătorii sunt pu°i practic
în fapa unui conflict de legi, solupionându-l în
favoarea normei comunitare.
În privinpa interpretării corecte a normelor,
trebuie subliniat faptul că întreaga activitate a
instantelor de judecată se axează tocmai pe ana-
liza, corelarea, interpretarea normelor, în general
pentru a răspunde cerinpelor situapiei de fapt.
CJCE este instanpa care asigură interpretarea
uniformă a tratatelor °i prevederilor comunitare.
Sesizată de o instanpă napională cu o chestiune
prejudiciară care presupune interpretarea unei
norme, instanpa urmează a interpreta norma vis-
a-vis cu situapia de fapt supusă atenpiei. Astfel,
CJCE va da solupia care va fi urmată de instanpa
napională. În perioada de “acomodare” a
instanpelor cu normele comunitare sunt reco-
mandabile astfel de sesizări ale instanpei
europene.
Principiul după care trebuie realizată inter-
pretarea normelor comunitare este cel al inter-
pretării conforme: când o norma este susceptibilă
de mai multe interpretări, care duc la solupii
diferite, va fi aleasă interpretarea conformă cu
regulile dreptului internapional.
■
Bibliografie:
Barbero, Javier Roldan, La Interaction Entre Las Normas
Internas E Internacionales En El Acervo Juridico
Europeo, în Revista de Derecho Comunitario Europeo,
nr. 13, 2002.
Donner, Andreas Matthias, Le Juge national et le Droit
communautaire, Maison Ferd Lancier, Bruxelles, 1966.
Filipescu, Ion P., Fuerea, Augustin, Drept instituțional
comunitar european, Editia a V-a, Editura Actami,
Bucure°ti, 2000.
Fuerea, Augustin, Drept Comunitar European. Partea
Generală Ed. All Beck, Bucure°ti, 2003.
Liviu-Popescu, Corneliu, Raporturile dintre dreptul
Uniunii Europene °i dreptul intern român în lumina dis-
pozițiilor constituționale revizuite, în Revista de Drept
Comunitar, nr. 2 (aprilie) 2004.
Manolache, Octavian, Drept comunitar, edipia a II I-a,
Editura All Beck, Bucure°ti, 2001.
Mazilu, Dumitru, Dreptul comunitar °i dreptul națion-
al - interdependență °i complementaritate, în Revista de
Drept Comunitar, nr. 2 (aprilie) 2004.
Moroianu-Zlătescu, Irina, Demetrescu, Radu C., Drept
instituțional european °i politici comunitare,
Casa editorială „Calistrat Hoga°”, Bucure°ti, 2001.
Munteanu, Roxana, Drept comunitar, Edipia a II-a,
Editura All, Bucure°ti, 1999.
Ple°oianu, Mihaela, Dreptul comunitar derivat °i
efectele sale asupra dreptului național al statelor mem-
bre ale Uniunii Europene, în Revista de Drept
Comunitar, nr. 2 (aprilie) 2004.
Rideau, Joel, Droit Instituionnel de l'Union et des
Communautes Europeennes, L.G.D.J., 1996.
www.eicne.ro
www.europa.eu.int
Note:
1.	http://eicne.ro/articole/a4.htm
2.	http://www.europa.eu.int/eur-lex/en/treaties/select-
ed/livre509.html
3.	http://www.europa.eu.int/eur-lex/en/treaties/select-
ed/livre521.html
4.	http://www.europa.eu.int/eur-lex/en/treaties/select-
ed/livre545.html
5.	Augustin Fuerea, Drept Comunitar European. Partea
Generală, Ed. All Beck, Bucure°ti România, 2003 p. 44.
6.	Augustin Fuerea, op. cit. p. 45.
7.	Mihaela Ple°oianu, Dreptul comunitar derivat °i
efectele sale asupra dreptului național al statelor membre
ale Uniunii Europene, în Revista de Drept Comunitar, nr.
2 (aprilie) 2004.
8.	Mihaela Ple°oianu, op. cit.
9.	Octavian Manolache, Drept comunitar, edipia a III-
a, Editura All Beck, Bucure°ti, 2001, p. 50.
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
(urmare din pagina 3)
î°i recunoască un predecesor, nimeni nu ne
îndeamnă la un respect sănătos al istoriei, toată
lumea caută cu disperare originalitatea sau să-°i
impună propriile adevăruri ca adevăruri absolute.
Ori Absolutul nu mai poate fi continuat. De aici
°i cele două metehne ale noastre: contestarea
absolută, care merge pînă la distrugerea celui con-
testat °i obedienpa absolută, unde cel mai mic
gest devine exemplar. atefan cel Mare °i Sfînt,
Eminescu, geniu °i sfînt, sunt doar două exemple
alese la repezeală. Nu ne mulpume°te un simplu
conducător de o°ti de referinpă °i de aceea îl
proiectăm forpat în cîmpul iluzoriu a oamenilor
totali. La fel se întîmpla °i cu poetul Eminescu.
Dacă alte popoare °tiu să accepte că existenpa
înseamnă proces, evolupie sau lunecare insesi-
zabilă, pentru noi înseamnă doar început °i atît.
Perspectiva noastră nu a apucat niciodată să se
dilate pentru că a fost în permanenpă înlocuită cu
alta. Totul trebuie să aibă un nou început, absolut
totul. Pentru noi, contează viitorul, chiar dacă
acesta ia uneori nuanpe macabre. Fiecare speră să
fie recunoscut de posteritate. Totul se spune pen-
tru întîia oară, tot ceea ce trăim se determină
într-o lume de valori cu totul nouă, într o ordine
°i un stil incomparabil. Cultura românească este o
cultură care na°te monstruos doar exceppii.
Fiecare nou scriitor reia gestul primordial °i nu se
înnoadă la firul rupt al predecesorilor lui. Iar
acest primordialism ne paralizează într-o imitapie
perpetuă. Pentru spapiul în care trăim, importul
nostru înseamnă originalitatea absolută,
conectarea la adevărata cultură, la adevăratele val-
ori. O atitudine, fără doar °i poate, patetică a
unor sufletele slabe, mînate orbe°te doar de
instinct combativ °i voinpă de afirmare personală.
În aceste condipii, nu e de mirare cînd
ajungem să constatăm că multe opere ale oame-
nilor de cultură sunt copiile cele mai reu°ite reali-
zate vreodată după un original occidental. De
multe ori, reu°im atît de mult să sărim calul, încît
devenim mai francezi ca francezii, mai englezi
decît englezii sau mai moderni°ti decît
moderni°tii. Obsesia noastră de a fi la curent cu
ceea ce se întîmplă în Europa se întoarce împotri-
va noastră. Rămînem înmărmuripi în fapa pattern -
ului °i nu mai reu°im să-l adaptăm sensibilităpii
noastre, ceea ce înseamnă, pînă la urmă, o
depă°ire a originalului. Nu reu°im să rescriem sau
să filtrăm modelul prin etnicitatea noastră. Cu
toate acestea, orgoliul nostru trebuie satisfăcut.
Trebuie să-l alimentăm cu speranpa că fiecare
putem fi dumnezeul istoriei noastre, că linia noas-
tră este destinul pării. Că existenpa noastră se con-
stituie într-un element la temelia României. Dar
cam atît. Pentru că atunci cînd încercăm să
evadăm din acest spapiu, ne lovim de refuzuri
politicoase sau înregistrăm e°ecuri răsunătoare.
Cu toate acestea, înarmapi cu copiile noastre,
forpăm admirapia idolilor no°tri fără nici un rezul-
tat. ai nu ne putem explica de ce produsele noas-
tre politice sau culturale nu reu°esc să fie apreci-
ate "la justa lor valoare", cu exceppia unor cercuri
private.
Occidentalii trebuie să suporte avîntul nostru
cultural agresiv, trebuie să suporte ofensa atunci
cînd le prezentăm copiii sub denumirea pom-
poasă de creapie autentică, îi obligă să suporte
vidul trecutului °i starea de noastră de somnam-
buli ai istoriei, ascunse în spatele unor scuze peni-
bile.
Cu toate acestea, viitorul României ar putea fi
mai luminos decît am fi putut spera vreodată.
Timpul nu a mai avut răbdare cu noi °i ne-a
obligat să ne conectăm la satul global - afacerile
transnapionale, diviziunea internapională a muncii,
o dinamică vertiginoasă a schimburilor bancare °i
relapiilor bursiere, îndatorarea părilor din Lumea a
Treia, noi forme de interacpiuni media, automati-
zare °i computerizare pe scară largă, deplasarea
producpiei către zonele avansate din Lumea a
Treia, împreună cu consecinpele sociale ale acestei
mutapii, incluzînd criza producpiei tradipionale,
emergenpa categoriei yuppies, ascensiunea socială
globală spre bunăstare °i consum. Schimbările
aduse de această nouă dispunere a capitalului
afectează cu rapiditate la scară globală, fiecare ins
fiind afectat de aceasta dinamică, con°tientizînd-o
°i fiind constrîns să se integreze într-un aranja-
ment social în permanentă mobilitate.
Ceea ce termenul de "tîrziu" din conceptul de
"capitalism tîrziu" semnifică că ceva s-a schimbat
profund, că lucrurile stau diferit, ca s-a trecut
printr-o transformare a viepii care este într-un anu-
mit fel decisivă, chiar dacă incomparabilă cu
transformările convulsive ale modernizării °i
industrializării, o transformare mai pupin percepti-
bilă °i dramatică, însă, cu atît mai mult definitivă
°i atotcuprinzătoare.
Aceste transformări din sfera economico-
socială au determinat mutapii °i în plan cultural.
Cultura s-a dilatat pînă la dimensiunile unei a
doua naturi, expansiune care a condus la o acul-
turapie a Realului în întregime prin comodificare,
estetizare, informatizare. Destinul modern al capi-
talismului, continuitatea sunt astăzi contraba-
lansate de analiza rupturii produse odată cu emer-
genpa unui dominant cultural: cunoscut sub titlu
de postmodernism. Fară a fi un stil, postmoder-
nismul exprimă mai degrabă o conceppie integra-
toare care permite prezenpa °i coexistenpa unor
serii de trăsături subordonate °i în acela°i timp
foarte diferite.
Pozipiile postmoderniste sunt inseparabile de o
critică implacabilă a modernismului radical,
acuzat de distrugerea mecanismului ora°ului
tradipional °i a culturii micilor comunităpi care îl
alcătuiau. Modernismul, prin transformarea realu-
lui în virtual, produce o ruptură în spapiul dez-
voltat organic °i afi°ează un elitism profetic al
cărui mesaj autoritar vizează schimbarea ansam-
blului. Modernismul întruchipează habitatul
Utopiei modernului filosofic. Ca °i în proiectul
iluminist, tot ce este reziduu tradipional trebuie
interzis, adică ornamentele, policromia, metafora,
umorul, simbolismul °i convenpia. Toate au fost
puse la index, iar toate detaliile, ca °i referinpele
istorice au fost declarate tabu.
În opozitie, postmodernismul practică un soi
de estetism populist, combinînd eclectic stiluri
dintre cele mai diverse: de la elemente clasice, la
elemente de Pop-Art, în încercarea de a realiza o
dublă comunicare: atît către un public larg, care
reu°e°te să înpeleagă, cît °i către un grup restrîns
de speciali°ti sau esteticieni. Postmodernismul
°terge frontiera dintre cultura înaltă °i cultura a°a-
zis de mase sau comercială, ca °i emergenpa unor
noi tipuri de texte informate cu categorii, forme
°i conpinuturi ale acelui tip de cultură industrială,
denunpate cu pasiune de topi ideologii modernu-
lui, de la Noul Criticism American pînă la
Adorno °i °coala de la Frankfurt. Întreg postmo-
dernismul este fascinat de întreg acest peisaj
degradat al culturii kitsch-ului, serialelor TV °i
colecpiilor pseudo°tiinpifice, al reclamelor, talk-
show-urilor, filmelor de categorie B, paperback-
urilor cu biografii populare, romanpate, SF °i mis-
tere neelucidate. Astfel de repere, postmod-
ernismul le asumă °i le utilizează ca material pro-
8
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
priu. Cu alte cuvinte, postmodernismul integrează
producția estetică în întregime în producția de
bunuri. Producția estetică devine astfel o urgență
economică înnebunitoare de a produce valuri noi
de bunuri care să pară originale, cu o viteză din
ce în ce mai mare, alocă o funcție °i o poziție
structurală din ce în ce mai importantă inovației
°i a experimentului estetic.
Orice analiză culturală izolată sau discretă
implică întotdeauna o teorie îngropată sau repri-
mată a periodizării istorice. Perspectiva genealogi-
că se străduie°te mai ales să lini°tească
tradiționalele nelini°ti teoretice în ceea ce prive°te
a°a-numita istorie lineară, teorii ale stadiilor °i ale
istoriografiei teleologice. Una din îngrijorările
frecvent trezite de ipotezele de periodizare este că
acestea tind să oblitereze diferența °i să proiecteze
asupra perioadei istorice o idee de omogenitate
masivă. În replică, postomdernismul admite
prezența °i coexistența unui °ir de trăsături foarte
diferite, de°i subordonate.
Explozia literaturii moderne într-o droaie de
stiluri °i maniere particulare distincte a fost
urmată de o fragmentare lingvistică a vieții sociale
înse°i pînă în punctul în care chiar norma e eclip-
sată: redusă la un mediu al vorbirii neutru °i reifi-
cat. Pe de altă parte, problema micropoliticii
demonstrează în suficientă măsură că uimitoarea
proliferare din ziua de azi a codurilor sociale în
jargoane profesionale °i ale unor discipline, dar °i
în insignele afirmării adeziunii etnice, de gen,
rasă, religioase °i de clasă. Dacă ideile unei clase
stăpinitoare au fost odată ideologia dominantă a
societății burgheze, țările capitaliste avansate de
azi sînt un cîmp al eterogenității stilistice °i dis-
cursive fără normă. Mae°tri fără chip continuă să
distorsioneze strategiile economice care ne con-
strîng existențele, dar nu mai au nevoie să-°i
impună discursul.
Situația determină ceea ce e cunoscut sub
numele de "istorism", canibalizarea aleatorie a
tuturor stilurilor trecutului, jocul aluziilor stilistice
întîmplătoare °i, în general, ceea ce Henri
Lefebvre a numit primatul crescînd al lui 'neo'. Un
apetit pe de-a-ntregul original din punct de vedere
istoric al consumatorilor pentru o lume transfor-
mată în pure imagini ale ei înse°i °i pentru pseu-
do-evenimente °i spectacole. Adică o cultură a
simulacrului - copia identică pentru care n-a exis-
tat vreodată un original. Cultura simulacrum-ului
vine la viață într-o societate despre care Guy
Debord a observat, în lucrarea "Societatea specta-
colului", că în ea "imaginea a devenit forma finală
a reificării bunurilor".
Acest eclectism hedonist al prezentului post-
modern, care, la întîmplare °i fără principii, însă
cu gust, va ajunge să canibalizeze tot trecutul cul-
tural °i le va combina în ansambluri suprastimula-
tive.
Producția culturală este astfel împinsă într-un
spațiu mental care nu mai e cel al vechiului
subiect monadic, ci mai curînd cel al unui soi de
"spirit obiectiv" degradat: nu mai poate privi
direct înspre vreo presupusă lume reală, înspre
vreo reconstrucție a istoriei trecute care a fost ea
însă°i, odată, un prezent. Dacă a mai rămas vreun
realism aici, e un "realism" care urmăre°te să
devieze °ocul perceperii acestei îngrădiri °i să
devină încet con°tient de o situație istorică nouă
°i originală în care sîntem condamnați să căutam
Istoria prin mijlocirea propriilor noastre imagini
pop °i simulacre ale istoriei, care, ea însă°i,
rămîne pentru totdeauna dincolo de atingerea
noastră.
În contextul acestei mari sinteze obsedate de
originalitate, România ar putea ocupa un loc de
prim plan, în primul rînd, pentru că România se
află la confluența dintre două blocuri diferite:
Orient °i Occident. Ceea ce îi dă posibilitatea, cel
puțin în principiu, să realizeze un mixaj nea°tep-
tat °i original cu elemente specifice celor două
blocuri. În al doilea rînd, România nu se află într-
un raport substanțial de determinare nici cu valo-
rile occidentale, nici cu cele orientale, ea se află
oarecum în exteriorul celor două alternative, fiind
în acela°i timp contaminată de amîndouă, astfel
că spațiul românesc nu numai că poate să-°i ma-
nifeste instinctul canibal împotriva tuturor stilu-
rilor occidentale, dar poate să combine, la o
adică, eclectismul occidental cu forme orientale
pentru a produce obiecte culturale inedite °i origi-
nale. Produsele rezultate au mai multe °anse să
beneficieze de o audiență largă în Occident, dar,
poate, °i în Orient. Cîteva încercări timide în
acest sens au avut loc în muzica pop, unde intere-
sul de care s-a bucurat spațiul muzical turcesc,
grecesc °i indian a fost nea°teptat de mare în
ultimul timp. În al treilea rînd, nefiind apăsată de
un trecut °i tradiție ilustră, România poate benefi-
cia de un plus de viteză de a ocupa un loc mai
bun în acest prezent eclectic.
Putem deci să ne °i jucăm cu limitele culturale
°i, mai ales, să le punem în comun, să le
amestecăm, dezindividualizîndu-le °i deteritoriali-
zîndu-le, desprinzîndu-le de purtători, de susțină-
tori, căci sînt diferite, °ansa de diferență °i de
creație de sine. În principiu, celălalt este o lim-
itare a mea, iar eu dau limita celuilalt, sunt limita
lui. Gîndirea °i practicarea istorică a culturii-mona-
dă pot fi depa°ite, pot fi făcute să nu mai apese,
ci să devină, ca non-teritoriu, ca altfel de teritoriu,
mediu liminal de comunicare °i rezonanță. Să
apropiem limitele calitative, să comunice între ele,
chiar dacă procesul pare fortuit. Astfel, se creează
un fel de spațiu gri, un spațiu de întîlnire, un
spațiu de împletire, un spațiu încă fără un stil
dominant. Dar un spațiu, unde libertatea stilistică
este nemaiîntîlnită pînă acum. Două valuri care se
sparg unul în celălalt, lăsînd în urmă o spumă
fascinantă.
De un astfel de spațiu beneficiază România.
Chiar dacă în acest moment putem vorbi doar de
un spațiu geografic, în viitor se poate vorbi de un
spațiu cultural. Argumentul geografic poate susci
ta efervescența culturală românească. Dar nu
numai.
Poate ar trebui să învățăm să ne valorificăm
propria noastră poziționare în lume, pentru a crea
cu adevărat o identitate culturală românească.
Occident sau Orient? Nici Occident, nici
Orient. Sau amîndouă o dată.
■
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
cartea
Mirarea suprimâ rutina
^^loana Cistelecan
Mihai Dragolea
Colecția de mirări
Cluj-Napoca, Ed Limes, 2005
Cine spune că românul nu mai cite°te
ziarele?! Există cu certitudine măcar un "ultim
mohican" cu obstinație înțepenit în peisajul
media, nu doar grație facturii profesiei sale (redac-
tor TV), ci - în speță - fascinat de spectacolul rea-
lității în esența ei, ce transpare din gazete,
reclame, °tiri radio °i tv °i acesta este Mihai
Dragolea. Volumul său Colecta de mirări
însumează "secvențe" ale melancoliei autorului
tratate cu "drăcovenii", în opinia lui Livius
Ciocârlie, pe cînd optzecistul ludic îl define°te ca
snop, căci "se alcătuie°te mai mult întîmplător,
(...) e mai sărac, încropit în grabă, (...) cam plin
de praf °i neîngrijit (...), poate cî°tiga în privința
naturaleții"; firescul, am zice, că e chiar amprenta
focalizării obiectivului pseudo-fragmentat al lui
Mihai Dragolea, căci personajelor °i situațiilor sur-
prinse le sînt proprii veridicul °i verosimilul.
Termenul de colecție pentru care a optat proza-
torul nu restrînge posibilitățile noastre de
acceptare a cărții - ea se insinuează ofertant ca
registru al speciei literare: jurnal fragmentat, sărit,
nedisciplinat ori poem în proză pur °i simplu sau
radiografii prozaice ale pulsului umanului auten-
tic.
Mihai Dragolea "suferă" de un acut simț al
limbii care-i permite un inepuizabil joc al cuvin-
telor ("S-a anunțat că °oferii care au dat în gropi
vor primi bani, despăgubiri pentru daunele pro-
duse în traficul plin de hîrtoape; cum să nu lege
omul anunțul cu pricina de caracterizarea arhi-
cunoscută, e prost de dă în gropi'?! Ar veni cum
că maximum de prostie e cu adevărat folositor,
aduce chiar °i parale!"; "cum dracu' să mai fim
flatați' cînd nenorociții de flatați de °lapi te pun
la pămînt?!"), dar °i de un generos dar al privirii
care-i înlesne°te punctarea excentricității deghizate
în proximitatea noastră ("°i de unde să începi, tu,
biet °ters viețuitor, aprecierea excentricului ade-
vărat? Mai ales acum cînd ciudați, bizari defilează
intens °i trec la catalog drept reprezentanți de
frunte ai delicatei specii."). Îndărătul excentricului,
pitorescul este cel revelat: detaliul care °ochează
°i disturbă, frînge fracționar rutina cotidiană,
irumpe °i e cultivat cu mare artă de către autor.
În registrul pitorescului se înscriu reclame
°ugubețe ("..am văzut o firmă de toată minunea:
Gogo°i române°ti, Plăcinte ardelene°ti.."); portrete
ale gospodinei frustrate, cu iz de atotcunoscă-
toare, exprimînd apatic o filosofie de viață în
parametri banali °i mediocri ai emisiunii Din
Dragoste, ale căror fidele spectatoare sînt ("°i
domni°oara Simona a decretat scurt: ,Ce să-i
faci, toți bărbații sînt ni°te ticălo°i!'. După acest
verdict a întrebat-o pe doamna Doina dacă-i place
emisiunea ,Din Dragoste', că ea urmăre°te cu
mare plăcere fiecare episod..."), categoria
"căp°unarilor" ("cum, altădată, se conchidea vesel,
azi e sărbătoare-n țară', acum se poate, onest,
exclama: 'azi e du-te- vino-n țară!'"), pînă °i practi-
ca universitară de tranzit °i contra selecție atît de
actuală ("°i Mary mi-a povestit performanțele reci-
clatului universitar Grigore: pe lîngă catedra de
bază din urbe, Grigore s-a orientat °i mai oferă
°tiință în alte trei oră°ele ale patriei care, de°i
mici foarte, nu s-au lăsat pînă nu s-au dotat °i cu
universități necesare acolo precum canalizarea °i
asfaltarea ulițelor; din spusele drăgăla°ei Mary,
rezultă că Grigore cel universitar e °i harnic °i
hedonist: cel mai mult îi place ca universitar în
oră°elul din Muntenia, merită obositoarea
deplasare: cursurile le ține cu părinții studenților
°i aceste comori de înțelepciune țin pînă cînd se
umple portbagajul °i bancheta din spate ale
limuzinei..."). Prozatorul transcrie în text fețe
°ugubețe, absurdul de tip kafkian, "necrologul de
la ora 5", politica °i politicienii de ocazie, "făcuți,
iar nu născuți", confruntați cu dileme existențiale,
ilar-devastatoare - "i-a spus că nu poate să-i zică
porcu°orului Mita pentru că s-ar sesiza cei de la
partid, ar crede că l-a botezat a°a pentru că
mereu sînt acuzați de corupție °i luare de mită..."
Textualizarea spontană dragoliană respectă, în
ansamblul ei, un pattern de atac °i asamblare a
scriiturii nu tocmai spontan: martor-reflector
jucău° al cotidianului, autorul este un observator
în registru diurn, ba mai mult: matinal în majori-
tatea cazurilor; pretextul este gazeta, jurnalul de
°tiri, lectura "în dorul lelii", °edința programată
supărător sau deplasările "în interes de serviciu";
obiectul istorisirilor secvențiale e dat de elementul
ie°it din comun, de miracolul absurd-grotesc, dar
ve°nic surprinzător din preajma sa; în ipostaza de
ascultător "bine temperat" sau de actant mai mult
sau mai puțin voluntar al întîmplării, Mihai
Dragolea purcede uneori ca reactor al unei
proustiene Madelaine sau ca relevator al unei situ-
ații de fapt; demersul său aparent haotic
conectează °i relaționează inedit perspectiva pri-
mară/detaliul inițial de obiectul focalizării sale;
finalul punctărilor lui e surprinzător, deschis, dar
niciodată cu o vocație a sentinței de judecată ce
ar culpabiliza... Pofta auctorială intrinsecă de
speculație e cultivată logico-ironico-ilar, intrigante
fiind reacțiile umane percepute ca exerciții de
imaginație sau/°i de conturare a celui mai plauzi-
bil scenariu. Prozatorul nu are viziuni în sensul
romantic consacrat al termenului, ci surprinde
absurdul minunii cotidiene înt-un spațiu al natu-
raleții vii, mecanismul fiind presărat de tehnica
parantezelor incidente: "(ce nume inspirat, parcă
ar fi o licoare obținută din aripi ginga°e de
libelule!); (pe mine m-a lăsat deoparte, aveam
figura de idiot care tot nu pricepe nimic, chiar
dacă aude); (ei, nu beau ei diluant de vopsele, a°a
se numesc băuturile spirtoase incolore, rachiul,
vodca, gin-ul)". Savurăm imagini ancorate în coti
dian printr-un efect tehnicist al zoom-ului
fotografic.
Secvențială, dar înmănunchiată într-un snop
cu titulaturi bucluca°e, Colecția de mirări circum-
scrie un univers spectacular, al cărui nucleu - axis
mundi e reprezentat de piața urbei ("o lume mai
intens colorată, amestecată, un spațiu de forme °i
ritmuri cuceritor înghesuite, un ,concentrat' de
viață"), populată frecvent de figura rromului ("la
vreo 50 de ani, pălărie cu boruri largi, dinți din
cînd în cînd de aur sau argint (mai mulți decît cei
de os), costum negru, căma°ă colorată, deschisă
pe piept cît să se vadă lanțul de aur, gros de-un
deget, brățară la fel de groasă °i valoroasă, celular
în dreapta, fizionomie de °mecher care le °tie pe
toate...") °i regalîndu-se cu alimentul de bază:
°oricul - "la noi - strămo°ul ruladei"; un univers ce
se conservă miraculos °i ce-°i spore°te inventivi-
tatea, fără a simți povara moralei ajunsă" ceva
precum guma de mestecat, (care) calmează nervii,
curăță impuritățile, ba mai mult, dă °i un gust
plăcut °i proaspăt"...
■
Alexandru Jurcan °i
arta de a crede în iubire
Sanda Vâran
Alexandru Jurcan
Chiar dacă mi-a° da trupul să fie ars
Cluj-Napoca, Casa Cărții de atiință, 2004
Nu poți cunoa°te un om doar citind ceea ce
scrie. Nu-l poți cunoa°te însă, nici ignorând ceea
ce el scrie.
Alexandru Jurcan este pentru multă lume un
personaj excentric, un "original" sau un ciudat,
dedicat trup °i suflet profesiei °i pasiunii sale pen-
tru teatru, care i-a adus, de altfel, numeroase sat-
isfacții °i recunoa°tere publică. Pe bună dreptate,
căci spectacolele puse în scenă de el, chiar dacă
au actori neprofesioni°ti, elevi ajun°i abia la vârs-
ta adolescenței, depă°esc orice a°teptare. Dincolo
însă de munca pe care o presupun catedra °i
scena, Alexandru Jurcan găse°te timp să scrie °i
să publice poezie, proză, traduceri °i texte de crit-
ică literară.
Ultima sa carte, apărută în 2004 are un titlu
incitant, preluat din Biblie, din "Întâia epistolă a
lui Pavel către corinteni" (13/3). Alegere deloc
întâmplătoare.
Chiar dacă mi-a° da trupul să fie ars vine cu o
formulă inedită, în care proza °i poezia se
amestecă dând na°tere unor versete, a°a cum
autorul însu°i le nume°te într-o notă menită să
trezească atenția lectorului. Foarte exact numero-
tate, avem spre lectură 119 versete (doar cu două
mai multe decât în Cântarea cântărilor!), în care
textul se cristalizează cu o maximă intensitate în
jurul unei pove°ti de iubire, de fapt o poveste
despre pierderea °i, în final, regăsirea femeii mult
iubite, a cărei plecare, echivalentă cu trădarea,
declan°ează mecanismul terifiant al suferinței ("Ai
plecat. În urma ta s-a prăbu°it un nuc. Ploile au
năvălit de pretutindeni. Durerea devenea cuțit °i
cuțitul erai tu.").
Dar infinitele chinuri ale îndrăgostitului
părăsit nu par a fi zadarnice. Suferința este accep-
tată cu luciditate, fără anestezie, fără resenti-
mente °i de aceea cel bântuit continuu de ea are
°ansa de a o transcende °i sublima. Ea poate
deveni bună, poate căpăta un sens superior °i
10
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
10
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
poate fi chiar un izvor de energie care sâ-l trans-
forme pe acela care °tie câ "Dragostea este
îndelung răbdătoare...".
"Nu vreau sâ mâ gâse°ti acela°i", se spune în
versetul 3 °i asta nu e o simplâ declarație de
intenții. Ceea ce urmeazâ se aseamânâ unei mari
experiențe spirituale. Camera ce aminte°te nopțile
pline de voluptate este închisâ °i în locul ei se
deschide sihâstria unei colibe ("Până vei reveni
locuiesc în pâdure"), în apropierea unei grote ce
va deveni un adevârat altar închinat celei plecate,
momentului în care ea se va întoarce, de°i mult
timp nimic, în afara credinței singuratice a bârba-
tului ("Când vei reveni - dacâ vei reveni - voi
°terge atingerile strâine de pe trupul tâu cu colb
de stele"), nu vine sâ confirme câ acea reîn-
toarcere e posibilâ. A°a încât s-ar putea crede câ
totul e doar un exercițiu de exorcizare a durerii
("Absența ta - un vacuum pe care încerc sâ-l
îmblânzesc. Felonia ta - o umbrâ cu care încerc sâ
conviețuiesc. Întind o felie de pâine trâdârii tale").
S-ar pârea câ în Chiar dacă mi-a° da trupul să
fie ars pânâ °i trâdarea poate fi "îmblânzitâ" °i are
dreptul sâ fie iertatâ. Ea este "intelectualizatâ" °i-°i
gâse°te savante justificâri. Un pasaj bine ales din
Dostoievski puncteazâ o posibilâ înclinație
masochistâ pe care îndrâgostitul °i-o asumâ:
"Dragostea nu poate fi nimic altceva decât drep-
tul pe care-l dâm celui iubit, nesiliți de nimeni, de
a ne tiraniza". Eminescu, Antoine de Saint-
Exupery, Michel Tournier sau Cioran sunt alți
mae°tri prezenți cu frânturi de text râspândite
savant, în jurul cârora se construie°te continuu
povestea împâtimitului de a°teptare ("°i bârbații
°tiu a°tepta, poate mai dureros decât femeile,
poate mai nemilos").
O a°teptare fecundâ, fârâ doar °i poate, câci
în versetul 51, cel care se întreba: "Sâ fiu eu
ultimul romantic?" î°i pierde privilegiul sin-
gurâtâții. "Pe când °edeam în fața colibei °i
împârțeam cu pâsârile pâdurii o felie de pâine, a
venit Femeia cu un vas albastru, însâ n-a turnat
mir pe capul meu. [.] Un °arpe încâlzit a trecut
peste umbra inimii mele. Femeia mi-a fâcut semn
s-o urmez."
Apropierea de Femeie e plinâ de interogații
chinuitoare: "E°ti cumva o cursâ a destinului?",
"Cine poate trâi pânâ la capât adevârul meu inte-
rior, cuiele înflorite în carne, e°ecurile îmbâlsâ-
mate.? Cine ar avea nevoie de cheia ruginitâ ca
sâ pâtrundâ în labirintul meu interior, când
fiecare respirâ sub piatra propriului vis?". Acestea
se dizolvâ însâ la atingerea rândurilor unei
scrisori lâsate în grotâ: "Sunt sigurâ câ a°tepți pe
cineva, iar eu, la rândul meu, a°tept pe altcineva,
încât singurâtâțile °i a°teptârile noastre se
învecineazâ neobosit °i tragic."
Versetul ultim lumineazâ cu infinitâ delicatețe
înțelesul a ceea ce se întâmplâ: "Doar azi, spre
searâ, când soarele a coborât ro°u °i blând, doar
azi mi-am dat seama câ Femeia e°ti tu".
Regâsirea °i recunoa°terea Femeii înseamnâ în
fapt o recunoa°tere a imposibilitâții de a trâi fârâ
iubire. Aceasta se dovede°te încâ o datâ a fi cea
mai înaltâ experiențâ spiritualâ la care omul
poate accede, nivelul major al evoluției speciei °i
reprezintâ o religie în sine, demult anunțatâ °i
atât de greu de înfâptuit.
Alexandru Jurcan ne oferâ în Chiar dacă mi-a°
da trupul să fie ars un minunat prilej sâ ne
amintim, dacâ, prin°i în vâltoarea atâtor mârunte
°i sâcâitoare, enorm de importante plictiseli coti-
diene, uitasem: "Dragostea acoperâ totul, crede
totul, nâdâjduie°te totul, suferâ totul." (Corinteni,
13/7), dar °i sâ-i descoperim Lui, autorului, o
nebânuitâ sau ne°tiutâ dimensiune a sufletului °i
a scrisului.
Transpunerea fidelâ a textului în limbile
francezâ °i englezâ realizatâ de Liana Gocan °i
Henri Dahringer, ilustrațiile diafane ale Ancâi
Pop completeazâ în mod fericit efortul autorului
de a ne oferi o carte care sâ ne facâ plâcere s-o
avem lângâ noi..
■
Ma°inâria dementă
Florin Lazăr
Nicolae Duda°, Victor Parinâ
El °i Cel?!
Cluj-Napoca, Editura Clusium
Cartea celor doi autori clujeni, Nicolae Duda°
°i Victor Rarinâ, El °i Cel?! (sub)intitulatâ sugestiv
"film bârbâtesc", nu poate fi cititâ decât cu senti-
mentul totalei asumâri a destinului personajelor,
cu un ochi atent °i analitic. Ea nu se adreseazâ
unui cititor cu lecturi "sensibile °i nobile", câci,
învâluitâ în absurdul unei lumi închise ce începe,
datoritâ vidului în care graviteazâ, sâ-°i devoreze
propriii locatari, în ea se desfâ°oarâ o tragedie a
Omului câruia îi sunt suprimate sensurile funda-
mentale: de a se rosti pe sine °i de a fi liber.
Straniului sentiment câ te afli, fârâ sâ vrei, într-
un labirint uria°, ce se rote°te mereu încercând sâ
acapareze noi existențe în imensul sâu spațiu, în
care o "ma°inârie" tipic kafkianâ grefeazâ neobosit,
pe trupul °i mintea ființei, semnele noului spațiu
în care a fost aruncatâ, i se adaugâ °i sentimentul
unei demente rotiri în golul imens al construcției
dedalice.
De°i viața pare sâ-°i urmeze cursul; de°i pare
câ spectacolul are dimensiunile °i forța perfecte
cerute de cei care l-au comandat, câ nimic nu
lipse°te acestei desfâ°urâri mecanice a rostirii, a
mi°cârii, a gesticii, câ totul funcționeazâ la "para-
metrii normali", în spatele cortinei, în culise, cine-
va a ridicat o oglindâ uria°â °i deformatâ prin care
prive°te derularea tragi-comediei. La început din
curiozitate, cu jumâtate de ochi, apoi din ce în ce
mai atent la reflexele luminoase ale oglinzii,
sfâr°ind printr-o râsucire totalâ în imensitatea
oglinzii, spectatorul-actor iese din scenâ °i îți joacâ
de data aceasta propriul rol în suprafața acapara-
toare a oglinzii.
Cartea este construitâ pe aceastâ metaforâ a
oglindirii în afara spațiului existenței concrete °i a
deformârii suprarealiste a "ordinii °i perfecțiunii"
ceasornicului socialist. Totul s-a transformat brusc
în cealaltâ imagine, grotescâ, rablesianâ, asemeni
teatrului ionescian, în care fiecare personaj î°i
roste°te delirant partitura, agâțându-se disperaț
unele de altele pentru a supraviețui în nebunia
rotirii. Perfecta identificare a spectatorului-actor cu
metaforica imagine a oglinzii °i acceptarea ei ca o
ie°ire din universul etan°, sufocant, delirant al
labirintului se poate regâsi în ultimele fraze ale
cârții (în acest misterios °i invariabil Cel poate
intra destinul fiecâruia surprins înâuntrul angrena-
jului acestei "colonii penitenciare") în care imaginea
înițialâ dispare, se estompeazâ, fiind total înghițitâ,
cu toate enormitâțile ei, de adâncul nesondat al
oglinzii: "Deschizâtura a atins dimensiunile u°ii. O
muzicâ egalâ îneacâ imaginea. În sala de conferințe
sau spectacole zâpada s-a a°ternut îngropând
scaunele. Ninge cu reflexe copilâre°ti. Muzica piere
treptat. Încet dispare °i imaginea."
Neantul a înghițit totul. Supraviețuitorii
ma°inâriei vor deveni oglinzi în care va trebui sâ
privim de fiecare datâ când vom auzi ecoul acelei
stranii muzici.
■
Mo°tenirea unei generații
La ura Ro°ca
Simpozionul Liviu Rusu - 100
Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2004
Cu patru ani în urmâ a avut loc la Cluj sim-
pozionul comemorativ Liviu Rusu. Acum un an
Editura Dacia a publict textele comunicate cu
acest prilej în volumul "Simpozionul Liviu Rusu -
100" *. Este un semn bun acest gest °i, fârâ
îndoialâ, important pentru cei care l-au cunoscut.
De ce important? Cred câ, în special, pentru fap-
tul câ promite calitatea indiscutabilâ a stilisticii
intelectuale a unui psiholog, estetician °i com-
paratist clujean.
Elogioase, energice, de context, aceste texte
reu°esc sâ circumscrie într-o imagine suficient de
limpede figura profesorului Liviu Rusu pentru a
face explicitâ mo°tenirea intelectualâ formatâ în
spiritul generației interbelice a filologilor clujeni.
Liviu Rusu obține titlul de Doctor în filosofie (cu
specialitatea psihologie) în anul 1928, iar dupâ
periplele sale la institutele de psihologie din
Leipzig, Berlin °i Hamburg °i dupâ încâ trei ani
de cercetare la Paris, este numit Doctor în este-
ticâ la Sorbona (1938). Pe lângâ aceasta, încer-
carea continuâ de a da expresie cât mai elocventâ
unor prezumții °tiințifice, o viațâ întregâ petre-
cutâ în exercițiul culturii autentice sunt alte câte-
va indicii care asigurâ temeinicia operei sale. Un
pasaj din articolul lui I.D. Sârbu publicat în
"Viața româneascâ" în 1981 sunâ astfel: "Acum,
dupâ lunga trecere °i petrecere a unor grele
decenii, ne putem da seama mai limpede de
covâr°itoarea importanțâ pe care au avut-o atât
opera de estetician °i teoretician al literaturii,
datoratâ lui Liviu Rusu, cât mai ales, de influența
trainicâ °i creatoare pe care a avut-o catedra °i
seminarul sâu, în acei ani când a râmâne euro-
pean °i a gândi în categorii de universalitate
umanistâ reprezenta un act de curaj °i de gravâ
implicație moralâ. [.] Liviu Rusu °i-a ales rolul
cel mai dificil dar °i cel mai eficace din punct de
vedere al creației °i gândirii artistice: acela de
punte de legâturâ între litere °i filosofie, între
speculație °i artâ, între metodâ de investigație °i
opera în sine ca act, valoare °i sens".
Volumul se recomandâ prin nume precum
Nicolae Balotâ (Dragi colegi °i prieteni), Al.
Husar (Liviu Rusu în esteticâ. Estetica militans),
Mircea Muthu (Liviu Rusu °i teoria genurilor),
Dan-Eugen Rațiu (Liviu Rusu, Logica frumosului :
actualitatea unui demers), Vasile Voia (Principii
teoretice de literatură comparată în scrierile lui
Liviu Rusu), °tefan Borbely (Eminescu °i
Schopenhauer), Monica M. Grecu (Omagiu),
Liana Marta Rusu (Liviu Rusu °i Ion D. Sîrbu),
Andrei Marga (Liviu Rusu °i generația sa) °.a.,
splus o serie de texte inedite (studii nereproduse
în volumul De la Eminescu la Lucian Blaga °i alte
studii literare °i estetice) °i fragmente de core-
spondențâ. Fârâ a recurge la discursuri gen
"piruetâ", rostite din rațiuni conjuncturale, ci mai
curând prin intermediul unor comentarii sobre,
devotate, cititorului i se propune mi°carea în ori-
zontul larg °i elevat al unei estetici °i a unor
experiențe de viațâ. latâ un profesor care a °tiut
sâ se pâzeascâ de spiritul sclerotic al unor timpuri
de precaritate intelectualâ °i sâ râspândeascâ în
preajma sa aerul lucrului bine fâcut.
■
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
imprimatur
Orgoliu regionalist ardelenesc
|||| Ovidiu Pecican
Numele lui Nicolae Drâganu, care poate fi
regăsit în pleiada istoricilor no°tri literari,
a rămas, totu°i, rezervat mai degrabă
cunoa°terii specialiștilor. Fapă de această situație -
echivalentă cu o intrare într-un con de umbră la
nivelul marelui public -, inipiativa lui Octavian
°chiau °i a lui Eugen Pavel de a reedita Istoria lite-
raturii române din Transilvania de la origini pana
la sfâr°itul secolului al XVIII-lea/ Histoire de la lit-
terature roumaine de Transylvanie des origines a
la fin du XVIIIe siecle (Cluj-Napoca, Ed. Clusium,
2003, 200 p.) are meritul de a înfăpi°a celor
interesapi, români °i străini, un autor pierdut °i
regăsit. Autorul astfel redescoperit, recomandat
călduros în prefapă, a trăit între 1884 °i 1939 °i,
după ce a slujit o vreme învăpământul secundar la
Năsăud, a devenit, îndată după unirea din 1918,
universitar clujean. Totodată, Drăganu s-a ilustrat
ca filolog din grupul agregat în jurul lui Sextil
Pu°cariu, începând din 1919, la Muzeul clujean al
Limbii Române, împreună cu Vasile Bogrea - alt
cercetător de exceppie decedat timpuriu - °. a.
De°i s-a afirmat ca un excelent contributor la
elaborarea Dicpionarului limbii române, vădind
reale calităpi de etimolog, un talent cel pupin egal
l-a plasat printre istoricii literari români de
exceppie. Minupios, scrupulos, cu mare capacitate
de muncă °i exigent cu sine, Nicolae Drăganu a
publicat numeroase studii menite să reconstituie
profilul literaturii române vechi din Ardeal, operă
încununată prin aparipie, în 1938, în limba
franceză, a istoriei reluată astăzi °i în limba
română.
Practic, restituirea acestei lucrări care
avansează dinspre literatura bizantină în tălmăcire
slavonă până la începuturile noii literaturi române
(plasate în preajma anului 1780) oferă imaginea
unui efort de sinteză bazat atât pe contribupiile
punctuale proprii dinainte, cât °i pe exemplul
Istoriei literaturii române. Epoca veche a lui Sextil
Pu°cariu însu°i, tipărită, aceasta, în 1921.
Emulapie? Proiect comun? Construcpie pornită din
interiorul aceleia°i atmosfere stimulative, de
°coală °tiinpifică? Replică amical ironică, de pe
pozipiile unui provincialism asumat, la tentativa
prietenului său de a cuprinde într-o privire între-
gul orizont literar românesc din vechime înainte
ca aporturile fiecărei provincii să fi fost puse bine
în lumină? Răspuns românesc tentativei lui Arpad
Bitay de a a°terne o istorie a literaturii maghiare
într-o versiune la fel de succintă? Succinta con-
strucpie a lui Nicolae Drăganu intra astfel în dia-
log implicit cu mai mulpi autori °i mai multe
tendinpe. Pe lângă dorinpa de a arăta că nu numai
maghiarii au produs o literatură în Ardeal,
Drăganu se ambipiona, probabil, să demonstreze
că Transilvania participă la tezaurul literar din
vechime al celorlalte provincii române°ti cu drep-
turi cel pupin egale.
Sinteza lui rămâne să se bucure, în orice caz,
deocamdată, de atributul originalităpii °i al uni-
cităpii. Conceppia conform căreia genurile, formele
de expresie °i elanurile literare ale unei comunităpi
evoluează odată cu trecerea timpului, ca °i
asocierea demersului istorico-literar celui istorico-
lingvistic particularizează felul în care autorul °i-a
înpeles misiunea; dar îl °i aseamănă, odată în plus,
lui Pu°cariu. Unul dintre meritele de căpetenie ale
omului de cultură a fost reevaluarea °i punerea în
circulapie a pleiadei de nume ardelene°ti devenite
între timp obligatorii (Ioan Zoba din Vinp, Gh.
Buitul, Gavril Ivul, Mihail Halici, Teodor Corbea,
Radu Tempea, Gherontie Cotorea °. a.). Astfel, el
refăcea, la nivelul cunoa°terii de atunci, tabloul
unui secol al XVII-lea transilvănean românesc
lacunar prezentat în reconstituirile anterioare. De
altfel, tocmai acest veac de cultură urma să facă,
mai recent, carieră în cărpi semnate de Eugen
Pavel °i Doru Radosav.
De°i scrisă într-o epocă în care revizionismul
statelor învinse în prima conflagrapie mondială
făcea din napionalism, °i în România, un stindard
fluturat pe orice meterez, Istoria literaturii
române din Transilvania... nu ezită să releve,
atunci când este cazul, convergenpele româno-
maghiare pe tărâmul literaturii.
Autorul cărpii este un stilist. "Astfel fură ridi-
cate în văile romantice ale Carpapilor, de către ele-
vii hesycha°tilor °i ascepilor de °coală bizantină,
mai multe mănăstiri", spune el într-un loc,
folosind, parcă, penipa rafinată a lui Mateiu
Caragiale. "Hesycha°ti" pentru isiha°ti, "ascepi"
pentru pustnici (sau chiar pentru... ascepi!) °i
Carpapi reflectapi în lumina văilor "romantice" care
îl inspirau °i pe Blaga în Spahiul mioritic - °i e
destul pentru a conferi frazei un parfum °i un
timbru pregnante. În alt loc, o caracterizare lapi-
dară, esenpială °i în acela°i timp pregnantă, în
cuvinte cât se poate de simple, atrage atenpia
asupra aporturilor culturale ale fiecărei provincii
române°ti din Vechiul Regat: "În vreme ce
Moldova se distinge prin productivitatea de ma-
nuscrise , Muntenia are meritul de a ne fi dat
începuturile tipografiei..." (p. 28). Alte ori, gândul
e formulat dintr-o trăsătură de condei: "În întreg
secolul al XV-lea nu se tipări nimic pentru
românii din pinuturile ardelene" (p. 29). Popi căuta
astăzi mult °i bine pe cineva care să scrie în
maniera decantată °i subtil-mlădioasă a lui
Nicolae Drăganu.
Chiar °i din măruntele observapii de mai sus
se poate înpelege complexitatea figurii universi-
tarului clujean venit din părpile Năsăudului.
Dascăl, cercetător °i publicist care a făcut carieră
°i în administrapie, ca primar al Clujului, acest om
meticulos °i riguros, care a publicat mult, însă
lucrări îndeob°te de mici proporpii, murind în cul-
mea puterii de creapie a înpeles să î°i lege integral
destinul de provincia în care se născuse, în pofida
alegerii lui ca academician (în 1923 ca membru
corespondent, iar în 1939 ca titular).
Regionalismul lui, fără nimic ostil împotriva celor-
lalte zone ale pării ori a etniilor diverse prezente
în Ardeal, s-a exprimat la o altitudine academică,
în forme drapate °tiinpific °i cultural, în care
conpinutul este dat de interesul pentru specifici-
tatea creativităpii literare °i lingvistice transil-
vănene.
Reluarea textului francez după exemplarul
corectat de autor °i introducerea în circuitul lec-
turii, în premieră absolută, a versiunii inipiale,
române°ti, după manuscrisul autograf, în cuprin-
sul aceluia°i, unic, volum, merită să fie semnalate
ca unul dintre faptele culturale emopionante, în
pofida discrepiei lor, din România ultimilor ani.
■
TRIBUNA • nr. 64 • 1-15 mai 2005
12
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
telecarnet
Orice descompunere e barocă
H| Gheorghe Grigurcu________________________________
"Din clipa în care se apucă de filosofie, orice
femeie devine suficientă °i agresivă °i se poartă ca
o parvenită" (Cioran). Uneori, după cum am con-
statat, °i doar dacă e titrată în filosofie.
Orice descompunere este barocă (presupune un
colaps al întregului în favoarea amănuntului),
orice construcție este clasică (presupune o veghe a
întregului ce se scutură de amănuntul letargic).
Patul procustian al valorii estetice. Aproape reflex,
sîntem dispu°i a mic°ora sau mări statura morală
a celor pe care-i culcăm într-însul.
Numai naivitățile, gafele, gre°elile tale îmi îngă-
duie a-mi da seama că e°ti încă viu, că mai ai
ceva de spus.
Cel mai complex act al inteligenței (niciodată dus
pînă la capăt) este circumscrierea prostiei.
Cultura prefixului post, de la o vreme atît de rod-
nică: postmodernism, posttotalitarism, postistorie
etc. Avem sentimentul unui amurg care ne mobi-
lizează, ne alarmează °i ne biciuie spiritul precum
un factor constructiv, obligîndu-ne a ne manifesta
convenabil în scurtul răstimp ce ne-a mai rămas
pînă la căderea cortinei (apocaliptice?).
"Nemulțumiții de totdeauna sînt oamenii care-mi
plac cel mai mult" (Gellu Naum).
Obiectivitatea implică nuanța de tristețe a oricărei
îndepărtări de tine însuți.
Vorbim despre iernile fabuloase ale copilăriei
noastre, ierni ce nu se mai repetă. Edenul poate fi
nu numai grădină înflorită, ci °i joc de flori de
gheață.
Virtutea nu se în°eală niciodată pe sine, viciul de
cîte ori are prilejul.
Cauze diferite, acela°i efect: trecutul ne sperie
prin ceea ce pare existența sa, viitorul prin ceea
ce pare inexistența sa.
Cuvinte cu care nu poți face altceva decît alte
cuvinte ori un singur cuvînt monstruos de lung.
Pragmatismul oricărei la°ități, metafizica oricărui
curaj.
Convenția bunului gust e sadomasochistă.
A descrie viitorul, indiferent în ce manieră, e un
mod de-a delira.
Albastrul, culoarea neființei pentru Novalis, a uni-
versului °i a divinității pentru Rimbaud. Misterul
conținut în această culoare a unei arderi ce-°i
abrogă ro°ul concret pentru a se "abstractiza", al
acestei stingeri ce revine la viață prin fantezie
(viziune), a°a cum crede un alt autor. Cercul mis-
terios pe care-l sugerează albastrul.
Tot ce e real e natural. Pînă °i morfina e secre-
tată, în anume condiții °i cantități, de organismul
uman. Discriminările °i departajările țin de utopia
melioristă.
Exuberanța unei zile în care n-ai făcut nimic.
Tensiunea obiectivă pe care o descoperi în lucruri,
în peisaj °i care încearcă a te înlocui cu delicatețe,
a°adar a te ajuta discret.
■
sare-n ochi
De-a v-api ascunselea
U Lâszlo Alexandru_______________________________
Dragă Ovidiu Pecican,
Am citit textul lui Gabriel Andreescu (Mult
Goma) pe care mi l-ai trimis. Ce să-ți spun? Pe
alocuri e "pozitiv", cum se spune la briefingurile
politice de azi - prin alte părți m-a amuzat sau
(u°or) nemulțumit. Să în°ir doar cîteva dintre
acestea din urmă:
1.	Da, tot autocronist e Gabi al nostru. Se
pune pe sine în frunte, că a luptat el împotriva
antisemitismului lui Goma. Apoi îi mai în°iră pe
Michael Shafir, Radu loanid °i Andrei Oi°teanu.
Cu tot regretul - °i jena: revin, repet °i subliniez.
Eu însumi am fost primul (din punct de vedere
cronologic) care am semnalat °i m-am disociat de
antisemitismul lui Paul Goma, încă din 2002 -
asta în timp ce prietenul nostru comun Ion
Solacolu îmi argumenta înțelept că Goma nu-i
antisemit, ci e... subiectiv °i pătima°, iar tu însuți,
Ovidiu Pecican (e suficient să recite°ti primele tale
intervenții) dădeai ipoteza antisemitismului, încă
din subtitlu, cu semnul întrebării, pentru ca în
cuprinsul textului să ajungi mai degrabă la con-
cluzia opusă, că nu, în ciuda aparențelor, totu°i,
Goma nu e antisemit. Apoi ți-ai schimbat ati-
tudinea, sub efectul apariției Săptămînii ro°ii pre-
cum °i (îndrăznesc să sper) al analizelor mele.
Lucrurile a°a stau, cronologia asta este - dacă
amicul Gabi are o rețetă de inversat ordinea
lucrurilor °i evoluția timpului, să ne-o °optească °i
nouă la ureche. Mie, de pildă, mi-ar plăcea să
redevin contemporan cu vremurile cînd era buni-
ca fată...
2.	Nu, cu toată prietenia, Ion Solacolu n-a fost
"organizatorul" întregii noastre discuții despre
Goma, cum neglijent scrie G. Andreescu. Pur °i
simplu a°a s-a nimerit că pe vremea aceea - ca °i
în prezent - fiind I. Solacolu unul din principalii
mei confidenți °i amici epistolari, i-am împărtă°it
nedumerirea, apoi supărarea, apoi indignarea mea
în fața treptatei metamorfoze antisemite a
celuilalt amic al nostru, Paul Goma. Iar Solacolu
n-a obosit a nuanța, contrazice sau respinge
ipotezele mele, pînă cînd el însu°i a trebuit să
cedeze în fața evidențelor. Aceea°i situație întîm-
plătoare a făcut ca, la inițiativa mea de a reuni
cele trei puncte de vedere ale noastre într-un sin-
gur volum, să iasă în întîmpinare I. Solacolu cu
contrapropunerea să scoatem în prealabil un
număr al revistei Dialog (variantă agreată de toți
trei: Laszlo, Pecican, Solacolu).
În treacăt fie spus, mă amuză eforturile amicu-
lui Gabi de a mă ascunde prin peisaj: în discuția
despre antisemitismul lui Goma ar fi evoluat mai
ales el însu°i în presa de Bucure°ti, dialogul nos-
tru ar fi fost "organizat" de Solacolu etc.
Simpatice nuanțe.
3.	De două ori, pe aceea°i pagină, G.
Andreescu identifică eronat obiectul propriei sale
polemici, scriind despre "cele două texte [ale lui
Goma] Săptămîna Ro°ie 28 iunie - 3 iulie 1940 °i
Basarabia °i Evreii". În realitate Paul Goma a scris
pe subiectul în dezbatere:
a)	Basarabia, roman, Bucure°ti, Ed. Jurnalul li-
terar, 2002;
b)	Săptămîna Ro°ie 28 iunie-3 iulie 1940 sau
Basarabia °i Evreii, eseu, Buc., Ed. Vremea XXI,
2004 (precedat de două ediții mai puțin elaborate,
tipărite la Chi°inău).
Gabriel Andreescu la ce anume se referă, atun-
ci cînd se referă la ceva?
4.	Mărturisesc că logica anumitor afirmații ale
recenzentului nostru îmi scapă cu desăvîr°ire: "A-l
face pe Goma o clonă a lui Vadim Tudor, ori a-l
amenința cu Ordonanța nr. 31/2002 nu face decît
să-i dea dreptate exilatului din Paris". Asta cum
vine? Dacă eu dovedesc cu citate că Goma îl copi-
ază pe Vadim în ce °i în cum spune, asta îl va
încuraja pe Goma?!? Sau ce?
În treacăt: nu l-am "amenințat" pe Goma cu
Ordonanța. Am constatat, pe ton alb, în urma
textelor citate, că volumul Săptămîna Ro°ie se
include în prevederile Ordonanței, iar asta repre-
zintă o ilegalitate, sau o faptă de natură penală.
Cîteva pagini mai jos afirmam, de asemeni, că eu
unul n-am competența de a judeca situația din
punct de vedere juridic, dar înțeleg să protestez
cu hotărîre în plan moral.
5.	Ca filolog mă deranjează unele impropri-
etăți terminologice ale comentatorului nostru:
- "În ultima epistolă, Paul Goma antisemit,
Laszlo Alexandru folose°te." - în realitate nu e
vorba de o epistolă a mea, ci de un studiu critic
de 35 pagini de computer, cu 50 de note de sub-
sol (da, mă ascunde Gabi în peisaj, mă ascunde).
- ".apariția Săptămînii Ro°ii a ridicat tonul
susținerilor" [lui Laszlo Alexandru]. În realitate
apariția cărții a ridicat tonul. reținerilor mele, nu
al susținerilor mele - ceea ce e taman pe dos.
- "argumentul istoric trebuie urmărit în plen-
inătatea detaliului lui" - .ah, pleninătatea, com-
bate adînc, doar că e un termen profund inexis-
tent în limba dulce ce-o vorbim/scriem. O fi vrut
să spună: "deplinătatea" sau "plenitudinea". (Spre
cinstea autorului, se cuvine arătat că ultima perlă
lipse°te din varianta publicată în nr. 3/2005 al
revistei Timpul. Mintea românului cea de pe
urmă.)
În rest, vorba cuiva, s-auzim numai de bine!
■
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
13
Black Pantone 253 U
13
Black Pantone 253 U
incidente
înainte de franglais
■ | Horia Lazăr__________
Henriette Walter
Honni soit qui mal y pense. L'incroyable histoire
d'amour entre le franqais et l'anglais,
Paris, Robert Laffont, 2001, 364 p.
Cititorii Henriettei Walter nu vor fi
decepționați nici de data aceasta.
Profesoară emerita la Universitatea Haute-
Bretagne, fostă directoare a Laboratorului de
fonologie de la Ecole pratique des Hautes Etudes
°i membră a Consiliului internațional al limbii
franceze, autoare sau coautoare a cincisprezece
cărți, cunoscută de speciali°ti ca °i de amatorii de
istorie a limbilor europene, renumita lingvistă
face, în ultima ei carte, un amplu tablou al influ-
ențelor încruci°ate între franceză °i engleză.
Erudită °i animată, lucrarea Henriettei Walter î°i
ia ca repere episoade din istoria celor două limbi,
indisolubil legate de istoria politică °i socială a
popoarelor francez °i englez °i de schimburile cul-
turale dintre ele.
Deosebirile lingvistice, mentale °i culturale
ascund adesea o origine sau o identitate comună,
lent eclipsată, apoi pierdută. Asemenea celorlalte
limbi europene (cu excepția bascei, finlandezei,
estonienei, maghiarei °i turcei), franceza °i
engleza s-au ivit din "trunchiul comun" al indo-
europenei1. Din aceasta s-au dezvoltat, în Europa,
limbile romanice, germanice °i slave. Engleza
zilelor noastre e o limbă germanică de vest, iar
franceza una romanică. Ceea ce poate însă des-
cumpăni e o foarte mare similitudine lexicală (nu
fonetică) a celor două limbi, ce se datorează
prezenței temporare însă intens civilizatoare a
Romei pe teritoriul celor două țări. Iar dacă
Franța °i Anglia au cunoscut invadatori comuni
(celți, romani, populațiile germanice °i cele scandi-
nave - "vikingii"), amprenta ocupației romane s-a
păstrat nu doar în limba franceză - ceea ce era de
a°teptat, ci °i în engleză, care s-a înscris, cu înce-
tul, printre limbile germanice.
În 58 î.e.n. Cezar cucerea sudul Galiei, iar
puțin mai tîrziu legiunile sale sînt prezente în
Anglia (55-54), într-o încercare de cucerire e°uată.
Romanizarea celților din Franța s-a desfă°urat
rapid °i fără obstacole, chiar dacă Irineu din
Lyon, decedat în 210 e.n., folosea încă în predici
limba galică (p. 43). În schimb, romanizarea
Britanniei, începută după anul 43 e.n., anul
ocupării parțiale a insulei de legiunile împăratului
Claudiu, a fost lentă °i anevoioasă. În ciuda celor
două ziduri cu fortificații, lungi de peste 100 de
kilometri, al lui Hadrian, construit în 122, °i al lui
Antonin, în 140, atacurile triburilor de picți °i
scoți, venind din nord, au fost înver°unate, obli-
gîndu-i pe romani să se retragă, în 181, în sudul
zidului lui Hadrian. În continuare, invaziile ger-
manice din secolele IV-X au conferit francezei °i
englezei particularități distincte, precizîndu-le car-
acteristicile. Spre exemplu, în vestul Angliei au
fost găsite curioase inscripții în alfabetul numit
ogamic (de la numele personajului mitic Ogam,
înrudit, se pare, cu Ogmios, zeul gal al elocinței),
ce are douăzeci de caractere: cinci vocale
reprezentate prin puncte (A - un punct, O - două,
U - trei, E - patru, I - cinci) °i cincisprezece con-
soane reprezentate prin tăieturi situate la dreapta
sau la stînga unei axe perpendiculare ori traver-
sînd-o (p. 27). În pofida slabei romanizări a
Angliei, engleza contemporană păstrează topon-
ime create pornind de la baza latină castrum
(Chester, Rochester, Gloucester, Leicester,
Lancaster), denumirea semnelor zodiacului
(Aquarius, Libra, Pisces, Taurus, Virgo) °i o seamă
de cuvinte de origine latină păstrate °i în franceză
însă în forme sensibil modificate (engl. aegis,
data, genius, pauper; fr. egide, donnees, genie,
pauvre). În sfîr°it, actul fondator al constituției
engleze, ce limitează puterea regelui, redactat în
1215, are un nume latin: Magna Carta, ca de alt-
fel °i Habeas Corpus, text juridic esențial din sec-
olul al XV-lea, ce statuează că nimeni nu poate fi
încarcerat fără hotărîrea unui tribunal (p. 40).
De cealaltă parte a Mării Mînecii, cucerirea
nordului Franței de triburile germanice ale fran-
cilor lui Clovis (secolele V-VI) a schimbat destul
de puțin caracterul limbii vorbite de autohtonii
HENRIETTE WALTER
Honni soit
qui mal y
pense
ais
ROBERT LAF
galo-romani. Puțin numero°i în ansamblul popu-
lației locale (cam 5%), francii s-au cre°tinat încă
din 498, ceea ce a făcut ca prestigiul latinei, limbă
liturgică °i administrativă, să rămînă intact. Iar
dacă francii au dat țării în care s-au instalat
numele ei actual, numărul cuvintelor de origine
germanică în franceză e relativ scăzut: toponime
ce cuprind un sufix germanic (-bach, -baix, -bois,
-heim), nume de culori (bleu, blanc, brun, gris),
cuvinte din orizontul vieții rurale °i familiale
(mare, ble, roseau, crapaud, soupe, bacon, fau-
teuil, maqon) sau al războiului (guerre, fleche);
cîteva zeci de verbe °i adjective, °i de asemenea
cuvintele ce încep cu un h aspirat, care inițial era
pronunțat (p. 55-56).
Pe fundalul germanizării dialectelor britanice,
călugărul benedictin Beda (673-735) dă o ultimă
strălucire latinei încă foarte prezentă pe insulă în
urma evanghelizării ei începînd cu secolul al VI-
lea °i prin strădania scribilor °i copi°tilor irlan-
dezi. El îl va influența decisiv pe Alcuin (735-
804), teolog °i erudit anglo-saxon primit la curtea
lui Carol cel Mare °i inițiator al "rena°terii ca-
rolingiene". Aflată în regres în ținuturile britanice,
14
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
14
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
latina revine în forță în Francia, grație învățatului
saxon - de exemplu sub forma unor dublete
savante (causa - cause - chose; claviculam - cla-
vicule - cheville; grammatica - grammaire - gri-
moire; pensare - penser - peser; tabula - table -
tole etc.).
În 1066, Wilhelm Cuceritorul, duce al
Normandiei, debarcă în Anglia după moartea
regelui Eduard al II-lea, îl învinge la Hastings pe
Harold, proclamat rege de nobilimea saxonă, se
instalează pe tron °i deschide o lungă perioadă de
influență a francezei la curtea regilor Angliei,
perioadă în care cele două limbi se impregnează
reciproc, evoluînd separat °i totodată solidar.
Imediat după 1066, la curtea engleză se vorbea
normanda, limbă cu bază latină însă amplu tribu-
tară influențelor germanice (saxone, france, scan-
dinave). Normanda a dat englezei cuvinte avînd
un ca- inițial (cabbage, canvas, captain, castle2,
cauldron), ce-°i semnalează astfel vechimea, spre
deosebire de altele, avînd un ch- inițial, ce provin
din franceză °i apar mai tîrziu (chapel, chair,
charge). Expansiunea francezei la curtea Angliei e
maximă între secolele XII-XV. Ea a fost favorizată
de căsătoriile regilor englezi, care între 1152 (cînd
viitorul Henric al II-lea a luat-o de soție pe
Alienor d'Aquitaine) °i 1445 (doisprezece regi) °i-
au adus soții din Franța3. Bilanțul acestei îndelun-
gate "intimități" a fost dublu: prin alianțe matri-
moniale, regii Angliei °i-au extins domeniul în
Franța, îndeosebi în vest °i în centru (la sfîr°itul
secolului al XII-lea, jumătatea de vest a Franței e
posesiune engleză), în vreme ce franceza devine
limbă de comunicare la curtea britanică °i în clasa
nobiliară. Alături de foarte vechi împrumuturi din
franceză (proud, prison, tower, bacon4), sem-
nalăm cuvinte în care engleza, contrar francezei, a
păstrat s-ul etimologic (cost - cout; master -
maître; haste - hâte; honest - honnete; strange -
etrange; forest - foret; study - etude) °i o întreagă
"avalan°ă" (p. 93) de cuvinte preluate de engleza
medie din franceza veche. În general, sensul aces-
tora a rămas nemodificat, iar domeniile de activi-
tate la care se referă privesc cu predilecție viața
socială °i intelectuală, dar °i obiceiurile casei sau
practicile alimentare. Un loc important îl ocupă
terminologia juridică °i instituțională (Chancellor
of the Exchequer, inițial secretar regal, apoi prim
demnitar în materie de justiție, iar în zilele noas-
tre ministru de finanțe5; assizes; franchise, judge,
juridiction; squire).
Un conflict armat îndelungat poate răsturna
consensurile culturale, iar un război cî°tigat
marchează uneori sfîr°itul unei pa°nice coexis-
tențe lingvistice, deschizînd falii în mentalul colec-
tiv. Ultima perioadă a războiului de o sută de ani
dintre Franța °i Anglia, a cărei imagine emblema-
tică e tresărirea de patriotism a francezilor ilus-
trată de eroismul devenit legendar al Ioanei d'Arc,
e în acest sens exemplară. Ponderea francezei în
viața publică engleză scade brusc încă înainte de
episodul Ioanei d'Arc: Henric al V-lea (1387-1422)
e primul rege al Angliei ce folose°te engleza în
documentele oficiale (p. 90), °i tot el e cel care în
1420, prin tratatul de la Troyes, e recunoscut ca
succesor legitim la tronul Franței de către Carol al
VI-lea Nebunul, care-i dăduse ca soție pe fiica sa
Catherine de Valois, consfințindu-i astfel dreptul
la coroană în dauna propriului său fiu, viitorul
Carol al VII-lea. Moartea lui Henric °i a lui Carol
al VI-lea, în 1422, ce a antrenat entuziasmul patri-
otic al cărui punct culminant a fost apariția fulgu-
rantă a Ioanei d'Arc °i încoronarea la Reims a lui
Carol al VII-lea, în 1429, va trezi în mentalul
colectiv al francezilor un naționalism avant la let-
tre, ce va îndepărta curtea regală °i clasa cultivată
din Anglia de limba franceză, devenită peste
noapte limbă a du°manului politic. Scurta carieră
militară a Ioanei (1429-1431) a fost astfel o coti-
tură bruscă. Cum arată Henriette Walter, docu-
mentele, puțin numeroase dar limpezi, arată că
Ioana, ne°tiutoare de carte, s-a adresat în două
rînduri trupelor engleze, în propria ei limbă, la
care ofițerii englezi i-au răspuns cu injurii, profe-
rate tot în franceză, ceeea ce dovede°te că
înțelegeau această limbă °i că o puteau utiliza.
Viteaza luptătoare nu a rămas nici ea datoare,
tratîndu-i pe englezi drept godons, ce provine
dintr-un cuvînt de ocară englez curent la acea
vreme, goddam(n), care poate fi tradus prin "tică-
lo°i", "blestemați" (p. 152).
După războiul de o sută de ani, cele două
limbi au evoluat paralel, păstrîndu-°i caracteristi-
cile dobîndite, dintre care o bună parte au fost
rezultatul conviețuirii lor anterioare °i schim-
burilor reciproce. Dacă secolul al XVI-lea e epoca
în care ambele privilegiază împrumuturile din lim-
bile clasice °i în care engleza se deschide °i spre
alte limbi moderne preluînd, cum ne-a obi°nuit
deja, cuvinte cu forma nemodificată (ital. cupola,
piazza; span. °i port. armada, canoe, embargo,
hamac, potato; fr. bizarre, moustache), secolul al
XVII-lea, timpul primelor migrații spre America,
aduce o rapidă îmbogățire a englezei cu cuvinte
amerindiene (printre altele, jumătate din numele
statelor americane actuale, p. 200). Implantarea
paralelă, în secolul al XVIII-lea, a englezilor °i a
francezilor în America, a adus în colonii o puter-
nică impregnare bilingvă, în care se fac simțite
aporturi germane °i neerlandeze, pe lîngă cele de
mai sus, deja prezente. Secolul Luminilor e °i
perioada în care engleza, limbă de navigatori °i
comercianți extrem de primitoare, preia rapid
cuvinte din numeroase limbi europene, asiatice °i
chiar africane6, devenind la rîndul ei limba-far ce
avea să transmită limbilor de circulație o parte
din propriile-i cuvinte. Epoca pe care eseistul
francez Rene Etiemble avea să o desemneze în
1964, cu umor caustic, ca pe una a franglais-ului,
î°i are rădăcinile în secolul al XVIII-lea. Nimic sur-
prinzător dacă avem în vedere admirația scriito-
rilor °i filosofilor politici francezi (Montesquieu,
Voltaire) pentru constituționalismul britanic, iar
în domeniul limbii demarajul lexicografic precoce
al Cyclopaediei lui Chambers, care, lansată în
1728, a constituit modelul Enciclopediei lui
Diderot °i d'Alembert, publicată între 1751 °i
1772.
Mai degrabă decît preeminența °i rivalitatea,
ceea ce-l interesează pe lingvistul zilelor noastre e
convergența °i complementaritatea limbilor °i a
modurilor de exprimare. Dacă anglicismele
pătrund irezistibil în cotidianul nostru prin simpli-
tatea °i concizia lor (week-end, parking, inter-
view 7), limbajul informatic englez cuprinde,
printre cele aproape 500 de cuvinte repertoriate
de speciali°ti, o proporție de 80% de cuvinte de
origine latină, dintre care o jumătate au fost pre-
luate prin mijlocirea francezei (code, index, test).
Apoi, cele două limbi folosesc forme identice ale
cuvintelor internaționale în proporție de 25% din
totalitatea acestui segment lexical, în vreme ce
ambele au comun cu italiana doar 5% din ansam-
blu. Aici, apropierea dintre franceză °i engleză e
mai mare decît cea dintre franceză °i italiană:
internaționalizarea cuvintelor de bază lasă în
umbră originea istorică °i identitatea limbilor. În
spatele "succesului" limbii engleze, cu deosebire în
domeniul tehnic, stă permanența latinei, care face
din engleză "cea mai latină dintre limbile germa-
nice". Cu erudiția ei sigură °i suplă, Henriette
Walter arată că "engleza păstrează mai mult decît
franceza forma termenilor de origine latină"8.
Botanica °i zoologia secolului al XVIII-lea, cosme-
tologia contemporană, ce readuce la suprafață lati-
na botanicii, numele elementelor chimice, jumă-
tate dintre ele grece°ti sau latine, ne fac să cre-
dem că limba tehnologiei viitorului, ce va
cuprinde fără îndoială o bogată terminologie
engleză, se va dezvolta într-un cadru clasic - cel al
limbii latine - prezent în momentul de față, în
modalități diferite, atît în franceză cît °i în
engleză.
■
Note:
1.	V. tabelul °i harta ramurilor familiei indo-europene
în Europa in Henriette Walter, L'aventure des langues en
Occident. Leur origine, leur histoire, leur geographie, Paris,
Robert Laffont, 1994, p. 28 °i urm.
2.	Acest cuvînt e menționat imediat după 1066, sub
forma castel (din latinescul castellum, diminutiv al lui cas-
trum, "tabără fortificată", p. 87).
3.	Înaintea domniei lui Eduard al IV-lea (1461-1483)
nici un suveran britanic nu a luat de soție o englezoaică
(v. tabelul de la p. 89).
4.	Contrar unei păreri foarte răspîndite, bacon e un
cuvînt introdus în engleză din franceză, care la rîndul ei l-a
luat dintr-un vechi dialect germanic (p. 93).
5.	Cuvîntul e atestat în engleză înainte de cucerirea
normandă, pe vremea lui Eduard al II-lea (p. 93).
6.	La p. 245-251, Henriette Walter dă o listă neexhaus-
tivă a împrumuturilor făcute de engleză din italiană (ban-
dit , umbrella, piano), portugheză (albatross, marmalade),
neerlandeză (boss, dock), germană (cobalt, zinc, seminar,
waltz), maghiară (hussar, paprika), cehă (robot, pistol),
rusă (samovar, intelligentsia), arabă (algebra, sofa, zero),
ebraică (jubilee), turcă (caviar, kaftan, kiosk), japoneză
(geisha, harakiri), chineză (tea, typhoon), hindi (bungalow,
jungle), tamulă (curry), bantu (banana) °i altele.
7.	În franceza vorbită în Franța. În Quebec sînt adesea
preferate formele "clasice": fin de semaine, parc de station-
nement, entrevue (p. 229).
8.	"L'incroyable resistance du latin". Entretien avec
Henriette Walter, in Le Monde de l'education, avril 2004,
p. 80-85.
TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 mai 2005
15
Black Pantone 253 U
15
Black Pantone 253 U
eseu
De la proletcultism
la “neomodernism”:
momentul Steaua (II)
___________________________________
Dacă urmărim, bunăoară, poezia lui
Baconsky din această etapă de tranzipie,
adică de la Poeziile din 1950, Cântece
de zi °i noapte (1954), Două poeme (1956), la -
mai ales - Dincolo de iarnă °i Fluxul memoriei,
ambele apărute în 1957, putem identifica destul
de u°or motivele recurente ale drumului °i călăto-
riei , în dependenpă de o ipostază a eului liric sub-
sumabilă imaginii poetului-călător, pelerin-
rătăcitor, ori numai visător singuratic pe străzile
ora°elor sau în varii peisaje române°ti ori străine.
Una dintre pupinele poezii ce mai meritau a fi
repinute din primul volum amintit se nume°te
Nocturnă pe drumuri, un text de evocare, prin
elemente de peisaj, a ecourilor războiului trecut.
Destul de convenpională, °i fără să strălucească
prin noutatea imaginilor, poezia rămâne totu°i
semnificativă pentru schiparea unui nou mod de
punere în relapie a subiectului uman cu lumea din
jur: aici un peisaj stăbătut de drumuri, dar de
"drumuri (care) parcă s-aud în noi", "parcă °optesc
ceva", "se-nfioară", pe când "orele se-aud în codri
cum zvâcnesc". Pe scurt, eul poetic î°i construie°te
un univers impregnat de urme, de ecouri, de mur-
mure °i °oapte, în care spapiul comunică cu tim-
pul, într-o armonizare deplină, imnică, - peste
"câmpurile largi se-aude un cântec milenar", pre-
lungit în cântecul (desigur, de pace!) al poetului,
al pădurii, al omului din "fiecare pară".
În Cântece de zi °i noapte: această sferă
motivică se ramifică în versuri unde reziduurile
mai vechiului tematism stau alături de atitudinile
contemplatorului scufundat în reveriile lui:
"Numai eu voi rămânea aici / contemplând ora°ul
în tăcere. / Umblă vântul"...; "Pasăre să fiu, să
zbor aiurea / Murmurând pupin câte pupin /
Cântecele care-adorm pădurea"; "Dansează pe
cupole visul meu, / Pierdut prin lumea care
mă-nconjoară / Colind peste covorul toamnei
greu"; "Când văd aceste semne cum se arată-n
zare, / Îmi vine să colind din sat în sat"... În
Două poeme, vom citi, iară°i: "Prin anotimpuri
zbor acum °i cânt"; "Pe drumuri urc încet-încet pe
deal, / E-n mine-un dor ciudat care mă-ndeamnă";
apoi, în Dincolo de iarnă: "Într-o necontenită călă-
torie / Străbat pământul în lung °i-n lat - / De
demult, sau dintotdeauna poate, / Acest destin al
drumurilor / Neamului meu de poepi i-a fost
dat.// Poposesc pretutindeni, prin pări de departe,
de-aproape, / ai aievea - dar mai cu seamă în
gând"; "Visându-mă departe rătăcitor prin crâng /
Străbat pe bulevarde °i deslu°esc în calma /
După-amiază, rostul atâtor întâmplări"...
În postură de "simplu trecător", ori "întors din
călătorii", poetul se prezintă ca un fel de receptac-
ul, de "liman deschis", pe fiinpa căruia toate
lucrurile văzute î°i lasă "amprentele", în care se
imprimă ecourile, muzicile, "cântecele" °i mai ales
murmurele, °oaptele, îngânările - elemente din
sfera semantică a vagului, nelămuritului,
evanescenpei: indicii ale întoarcerii la o poetică a
sugestiei °i a plurivalentei mesajului, aproximată
de un univers imaginar ce poartă el însu°i măr-
cile polisemiei, căci e mereu conturat ca lume
stratificată, plină de ecouri, impregnată de timp,
prinsă în "fluxul memoriei".
Cartea cu acest titlu, din 1957, marchează, de
altfel, o dată de răscruce în dificila înaintare spre
regăsirea de sine a poeziei ca expresie lirică, indi-
vidualizată, despre care am vorbit. Un discurs liric
mai pupin afectat de poncifele tematismului reac-
tivează temele mari ale poeziei baconskyene. "Ci
voi trece mereu pe o mie °i-o mie de drumuri" -
sună un vers din poemul Episod, °i întreg volu-
mul îl confirmă: mi°carea de rătăcire visătoare
evocată până atunci cunoa°te noi variante °i
reluări, plecările, migrapiile, transhumanpa,
"chemările scitice", memoria istoriei române°ti
eroice, dorurile nelămurite, rătăcirile viselor, mur-
murele, °oaptele revin în strofe melodios elegiace,
de o anume solemnitate, aproape de oficierea
unui ritual. Sentimentul, emopia se transmit
peisajului °i reverberează din el, lichidând aproape
orice urmă de conformism tematic. Propunând
ipostaze ele eului deschis, receptacul °i liman al
memoriei colective, poetul se define°te, desigur,
ca exponent: în versul său se vrea înscrisă, cum
am văzut, amprenta viepii imediate, dar se revarsă
°i fluxul memoriei, subiectul se regăse°te, pe de
altă parte, în tot ce există, într-o relapie de solidar-
itate originară, cosmică.
Pe de altă parte, însă, pe acest orizont comu-
nitar, figura sa are toate datele excepției: el este °i
nu este al mulpimii, natura visătoare, aerul sacer-
dotal îl deta°ează de condipia omului de rând.
Cum notează Mircea Martin în prefapa citată,
"Eroul său liric se lasă cuprins de cele mai gen-
eroase elanuri, recăzând însă apoi cu voluptate în
tristepea prestigioasă a însingurării. El pine să fie
un solitar solidar, purtător al unui stigmat prepios,
a unei 'boli' pe care încearcă s-o vindece prin con-
topire °i s-o întrepină prin memorie. Tonurile se
amestecă, fuzionează adesea, dominantă
rămânând aproape întotdeauna o nostalgie, ca
formă a unei insapiabilităpi atât proiective (de aici
motivul recurent al drumului, al peregrinării, al
rătăcirii, cât °i, mai cu seamă, retrospective (fluxul
memoriei)".
În ordinea de idei care ne preocupă, adică
aceea a surprinderii tendinpei de recuperare a liris-
mului °i de recucerire a specificităpii limbajului
poetic, această primă etapă a creapiei bacon-
skyene, cu un punct maxim de realizare în ulti-
mul volum din 1957, devine deosebit de semni-
ficativă. Ea indică o desprindere netă de plati-
tudinea poetică încurajată de proletcultism, o
umplere cu substanpă lirică a discursului, în
măsura în care eul poetic tinde să fie rea°ezat în
prim-plan, în care însu°i universul imaginar apare
ca o lume reîncărcată de semne, amprente, urme
multiple, interzicând univocitatea lecturii, °i în
care limbajul are ambipia înnobilării, căci nu e ros-
tit de un simplu purtător de cuvânt al unei mulpi-
mi amorfe, ci se înscrie în emblemă, cu figura lui
de visător romantic, transformându-°i reveriile în
evocări solemne °i multele drumepii în adevărate
pelerinaje revelatoare de înpelesuri spirituale supe-
rioare. Cum se va °ti că se simte Labi°, mărturisit
postum ca "spirit al adâncurilor", Baconsky
trăie°te °i el, de fapt, "în altă lume decât voi",
chiar dacă sentimentul unei profunde solidarităpi
cu topi °i cu Totul alimentează poemele acestui
moment al biografiei sale poetice; este, de fapt,
un poet căruia i s-ar potrivi mai degrabă "toga ce
(i)-o dete-Apollo", despre care vorbea cândva
Minulescu, decât costumul de serie al omului de
pe stradă.
În mod semnificativ, °i poezia confrapilor lui
Baconsky de la Steaua e străbătută în mai mai
multe sensuri de itinerarii diverse. Ale lui Aurel
Rău, Victor Felea, Aurel Gurghianu. Fiecare dintre
ei °i-au dat "obolul", la debut, cli°eelor tematice °i
de limbaj ale epocii, dar un "aer comun", novator,
îi une°te, totu°i. Secpiunea "Din caiete", publicată
în antologia celui dintâi, Lucruri °i stele (Ed.
Palimpsest, Bucure°ti, 2003) atestă semnificative
urme blagiene, în "satul în seculare rugăciuni
adâncit" în care "adie cu aripi lungi sufletele celor
fără de somn", în "stelele (care) pineau sfat cu
casele satului", în "povestea uitată pe care apele-o
spun", într-un anume sentiment al istoriei sedi-
mentate în peisaje. Nu lipse°te Ion Pillat, cu
"ascultarea trecutului sub ramuri de copac", dintr-
un poem unde piesajul recapătă °tiutul rol de
memento al timpului consumat. Cartea din 1956,
Focurile sacre, lasă loc, alături de expresii ale unui
conformism explicabil, °i multor "poezii de
notapie" peisagistică, sugerând o atmosferă senti-
mental-reverberantă, de ecou reciproc între eu °i
lume. Poetul se define°te tot mai mult ca un visă-
tor, producător de reverii în marginea faptului
imediat, a priveli°tilor în care simte că e sedimen-
tat trecutul, vremea "când se construiau legen-
dele", ori ca un peregrin contemplativ străbătând
peisajul natural ori cel pe cale de a fi remodelat
de om. Motivul liric al drumului apare °i aici cu o
frecvenpă semnificativă: de la rătăcirea, în transhu-
manpă a ciobanilor transilvani, la cele îngropate în
trecutul îndepărtat, scitic, sarmatic. Volumul
Unde apele vorbesc cu pământul, tipărit în anul
1961, ce nu elimină complet "temele" obligatorii
(de exemplu "°antierul naval", "pădurea de blocuri"
noi etc.), î°i alege, în chip elocvent, ca teritoriu al
contemplației °i reveriei spapiul deltei danubiene
în confluenpă cu cel marin, reactualizând teme
simboliste. Plutirea - variantă a tematicii drumului
-, oglindirile multiple în ape, deschiderea către
"toate culorile lumii" °i "zările de fum", zborul
"către sud" al păsărilor, sau - cum apar în poezia
Insula plutitoare - mi°carea "fără pintă", "rătăcirea",
"vibrările de nimeni descifrate" recuperează date
ale liricii moderniste de început de secol sim-
bolist. Ambianpa dobrogeană readuce, ca °i
inevitabil, ecouri din Ion Pillat cu ale sale "visări
păgâne", cu tablouri de un anumit pitoresc orien-
tal °i, mai ales, cu înscrierea în peisaj a trecutului,
notapia faptului imediat servind de instrument al
rememorării. Dincolo de poncifele reminiscente,
se simte efortul desprinderii de neutralitatea
"tratării de teme", de implicare a subiectului liric
în discursul ce tinde spre un fel de solemnitate de
ritual, de natură să estompeze stridenpele vocii de
poet "angajat".
La Victor Felea, care ucenicise, cum o certifică
versurile primelor sale încercări de scriitor, la
°coala "generapiei războiului", înregistrând accente
din expresionismul sumbru al unui Ion Caraion,
avem de-a face cu ceea ce poetul nume°te, în
titlul unui volum din 1969, "ritual solitar". Însă
acest "ritual" nu are, practic, nimic din rezonanpa
religios-liturgică a termenului, ci trimite, cel pupin,
la oficiul oarecum aparte care este acela al creapiei
poetice în raport cu proza comună a viepii °i,
16
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
16
Black Pantone 253 U
Pantone 253 U
poate mai ales, în chip autoironie, la esențiala
monotonie °i la repetițiile ce marchează o exis-
tență de om singuratic. În plus, cu cât va trece
timpul, se va putea constata că scrisul lui Victor
Felea tinde tot mai mult către o anonimizare a
vocii, către asumarea unei condiții de marginal.
El va rămâne, desigur, ca °i ceilalți "steli°ti", un
"plimbăreț singuratic", dar itinerariile sale, majori-
tar citadine, vor fi mai curând înregistrate ca
fapte obi°nuite, lipsite de orice emfază a
excepției, de apropiat mai curând de "personajul"
bacovian. În orice caz, poezia sa va fi tot mai
puțin solemnă, coborând cel mai adesea în re-
gistrul notației ca °i prozaice a unui fapt comun,
de către un om ce nu evită banalul, cenu°iul, cu
un sentiment al insignifianței, al absenței unui
"rol" precis în ierarhia socială. Într-un poem din
volumul Soarele °i lini°tea (1958), mărturisea,
chiar, nu fără ironie, că ipostaza "eroică" nu se
potrive°te deloc firii sale fragile: "Ah, de mi-a°
putea dezgoli încă o dată pieptul / sub razele
soarelui / ca un zeu păgân / sigur de ve°nicia
lui! / Dar, vai, m-am îmbrăcat mai gros"
(Senzație de toamnă).
Cât despre Aurel Gurghianu, ce publicase în
1957 volumul Zilele care cântă, el s-a definit de
la început drept un liric al reveriei sentimentale
în marginea, ca la Felea, a faptului comun, cotidi-
an. Poetul este cel care "ascultă strada", "murmu-
rul străzii" sau face "radiografia străzii" (toate
aceste sintagme sunt titluri de cărți). Poezia e
definită de autor drept "biografie sentimentală",
pentru care "obi°nuitele, cotidienele gesturi
primesc noblețea poemului". Gesticulația retorică
e, în genere, evitată, de un subiect ce practică un
lirism al pudorii °i al discreției, înregistrând "cân-
tecul dulce" din preajma tăcerii, "lumina fugară",
"reflexul memoriei", zvonul, vibrațiile în stingere,
într-un program de plimbări °i rătăciri neo-roman-
tice în spațiu eproape exclusiv urban, ca, iară°i, la
Victor Felea. "Confesiunea prin peisaj", despre
care a vorbit Petru Poantă, îl caracterizează per-
fect, situându-l printre poeții reprezentativi din
familia "stelistă".
Însumând toate aceste date, se poate spune,
a°adar, că pregătirea ecloziunii poetice a gener-
ației '60 datorează mult momentului "Steaua",
atât în sensul participării polemice la disputa de
idei generată de dificila desprindere de "realismul
socialist" °i servituțile sale, cât °i în acela al unei
practici a scrisului ce se exersa în gesturi de recu-
perare a modernității discursului poetic.
Distanțarea de retorica lozincilor rimate °i rit-
mate în vederea transmiterii cât mai directe a
unui "mesaj" univoc °i deplin transparent, prin
aderarea la ceea ce A.E. Baconsky numise "decli-
nul metaforei", a servit, fără îndoială, lecții
importante celei mai tinere generații aflate în
pragul debutului. Revista însă°i fusese, sub con-
ducerea, până în 1959, a lui Baconsky (°i va
rămâne în continuare, °i sub direcția lui Aurel
Rău) un loc de întâlnire recuperatoare pentru
câteva dintre marile nume ale poeziei moderniste
interbelice - de la Arghezi °i Bacovia, la Blaga,
Adrian Maniu ori Ion Vinea -, cărora li se adău-
gau poeți străini ai modernității în numeroasele
traduceri din sumarul elegantei, aproape luxoasei,
pentru epocă, reviste clujene. Ne aflăm însă,
desigur, într-o etapă de tranziție, din care
sechelele "realismului socialist" n-au dispărut cu
totul, după cum vor mai persista o vreme chiar
în suita de cărți inaugurată în colecția
"Luceafărul" de Nichita Stănescu, Cezar Baltag °i
Ilie Constantin în 1960. O bre°ă importantă fus-
ese însă făcută °i un drum se deschidea astfel
pentru noi experiențe.
■
bloc-notes
Frumoasa °i bestia
■PMonica Ghep
Cine-°i mai aminte°te filmul lui Jean
Cocteau din 1946 (cu Jean Marais °i
Josette Day), arareori difuzat la TV, pe
vremurile tristei-defuncte politici ideologice, dar
vesele în prezentarea cinematografului de artă, e
con°tient că discursul acelei faimoase narațiuni
trădează o veche legendă medievală, acoperind
inconturnabila obsesie de-o vîrstă cu omenirea:
care ar fi procentul de animalitate / bestialitate al
ființei cu aspirații de sfințenie, °i care este procen-
tul doritei sau pretinsei umanizări a "fiarelor", cu
care ne-a fost dat să împărtă°im suprafața Terrei.
Biblia ne poveste°te despre supraviețuirea
speciilor datorită lui Noe, cinstit "rob al
Domnului", ce s-a învrednicit să adăpostească în
Arca sa toată suflarea cunoscută pe atunci, °i pe
care, iată, am mo°tenit-o noi în ecosistem. Va să
zică, Dumnezeu însu°i a ținut la integritatea
creației sale, nu doar la Omul sortit pierzaniei
(prin trudă °i na°terea în dureri...). Urmarea este
faptul că toate mitologiile lumii conțin o luptă cu
îngerul / demonul materializat de vreun animal:
taurul, leul, °arpele, dragonul, animale mitologice
(Gorgona, Zmeul, Licorna - Unicornul) etc., din
care eroul trebuie să iasă învingător, sau este cin-
stit de comunitate pentru "îmblînzirea fiarei" (nu
în zadar vorbea Shakespeare despre "Îmblînzirea
scorpiei", femeia fiind adeseori socotită mai
aproape de structura somato-psihică a creaturilor
puternice, energetic vorbind, dar inferioare spiri-
tual).
Cert este că domesticirea animalelor a avut
loc în "negura timpurilor" - cum se zice. Rațiunile
acestui demers sunt deopotrivă utilitare °i simbo-
lice, iar animale totemice găsim din Egipt,
Babilonia, în toată Asia pînă la amerindieni (vul-
turul, lupul, °acalul, ursul - figurează printre cele
mai frecvente ascendențe "mistice" ale triburilor).
Mesajul - dacă putem spune astfel - al acestor
înfrățiri cu bestiarul real sau imaginar cred că se
referă la cucerirea bunăvoinței "fiarei", la
"mituirea" ei, în limbaj contemporan, pentru a
elibera omul de teroarea animală în drumul lui
spre ascensiunea judecății ultime.
Dacă răsfoim Dicționarul de simboluri semnat
de Jean Chevalier °i Alain Gheerbrant, vom găsi
mai tot ce viețuie°te, inclusiv vaca, miraculoasă
prin lapte °i carne (de°i rar animal mai idiot.).
Deci, vaca, oaia, porcul °i capra sunt bestiile utile
°i multiplu utilizate înaintea calului, a cîinelui /
lupului ori a pisicii. Celor din urmă li s-au atribuit
însu°iri psihopompe, trecînd drept mesageri be-
nefici sau malefici în funcție de cultura diferitelor
teritorii. Bunăoară am remarcat pe meleagurile
noastre extrema mefiență față de pisică, zîmbetul
desconsiderant la adresa crescătorilor acesteia, dar
simpatia aproape unanimă față de cîini °i cai -
chiar cînd nu le dă oamenilor mîna să-i întrețină.
Un loc comun în mentalitatea / "vulgata"
românească e opinia că mediul animalelor trebuie
să fie cel natural (cîinele în lanț de pază
gospodăriei, la oi / stînă; pisica doar utilă pentru
exterminarea rozătoarelor, calul înhămat la căruță
°.a.m.d., în timp ce omul, stăpînul °i stîlpul lumii
pămînte°ti nu are decît să le folosească pînă ce
sunt în puteri. Iată sclavii patrupezi ai "ve°niciei
rurale"). Numai că omul-animal rațional, ergo,
susceptibil oricînd denaturării (dependenței de
producția altora, a°adar neautonom) a inventat °i
denaturalizarea animalelor odată cu denaturarea
lor.
Ce vedem azi? O explozie demografică fără
precedent a bipezilor cetățeni, în dauna altor
specii, fie exterminate ori pe cale, fie hiperex-
ploatate industrial pentru acoperirea crescîndă a
necesităților alimentare. ai deoarece dezvoltarea
globală este o cucerire a urbanității universale,
ființele "bestiarului" au devenit cu repeziciune
dependente de om. Prin urmare, viețuitoare
diverse s-au preschimbat în pets, animale de com-
panie. Cele mai frecvent incluse acestei categorii
sunt cîinii °i pisicile, dar nu lipsesc nici papagalii,
canarii, porumbeii, broa°tele țestoase, iguanele,
°erpii, pe°tii în acvariu, felinele exotice (panterele)
etc., etc. De ce acest transfer al "bestiilor domes-
ticite" de la utilitar la companie? Un răspuns
corect, °tiințific / sociologic / antropologic
depă°e°te competențele mele °i mă tem că
depă°e°te la fel de bine competențele multora..
Drept dovadă, persoane bine informate din lecturi
însă lipsite de experiența nemijlocită lansează
°ubrede speculații cum ar fi: comportamentul
deviant - vezi fragilitatea psihică a unora, incomu-
nicabilitatea, lipsa de preocupări (a creativității),
pur °i simplu perversitatea, moda (opinie vast
răspîndită) întreținută °i de către ecologi°tii din
media (canale TV: Animal Planet, National
Geographic, Discovery) etc. Rezumînd toate aces-
tea se conturează progresiva con°tientizare a
dependenței speciei umane de integritatea ecosis-
temului, ceea e este departe de a motiva interesul
în expansiune manifestat față de animalul de
companie. Un interes ce are drept contrapondere
subitul °i regretabilul abandon împotriva căruia
Marea Britanie, bunăoară, a creat legi drastice,
de-o severitate ce frizează nu o dată ridicolul.
Toate explicațiile enumerate mai sus pot avea un
temei parțial, cărora nu strică să le adăugăm °i
alte perspective.
Pornesc de la un fapt divers căruia i-am fost
martor: proprietarul unui cîine î°i plimba
"odrasla" pe malul Some°ului spunîndu-i altui
domn care-°i "aerisea" în aceea°i zonă puiul de
cîine (de rasă) recent achiziționat: "Ei, ați intrat în
lumea bună!". N-a fost tocmai o glumă. Întîiul era
un element de "primă generație", pensionat dintr-o
funcți°oară "°mecheroasă", aflîndu-se în treabă
pentru susținerea bătrîneților ca administrator de
bloc (specia odiosa), iar persoana interpelată
avînd un statut socio-intelectual mult mai elevat.
Ce voia să transmită cel dintîi este că el a
îndeplinit mai devreme condițiile ascensiunii spre
societatea "bine a°ezată", numită uneori "lumea
bună", adică "noua burghezie" a slujbelor
bugetare: un apartament sau două, ma°ină, fami-
lia la posturi prin urbe, ce rămîne de umplut?
Probabil mai trebuie°te "animalul de casă", televi-
zorul fiind prea banal (despre cărți °i muzică
numai de bine, dar e cam mare plictiseala °i efor-
tul să le înțelegi.), iar acesta, "animalul", nu e
doar companionul unei investiții afective, mai si-
gură decît banii din bancă, ci °i marca unui stan-
ding economic. Toate acestea m-au dus cu gîndul
la soarta ogarilor Barzoi din vremea Revoluției
ruse (1917). Pe lîngă aristocrație au fost decimați
°i cîinii de vînătoare ai vechilor familii. În
Moscova se spune că ar fi rămas pe atunci doar
E
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
3
cinci sau (nu mai mult de) °apte exemplare
Barzoi. Rasa a fost salvată de proprietarii acestor
cîini din alte pâri, mai ales cei din America de
Nord. Animalele nobilimii, ale "claselor exploata-
toare" au suferit un proces asemănător de-a lungul
revoltelor populare. La fel s-a întîmplat la
Revolupia Franceză, la cea Engleză, la noi după
război, o dată cu colectivizarea agriculturii, cînd
în special caii ajunseseră să cer°ească pe la porpi.
Cazuri autentice! În aceea°i logică se înscrie trata-
mentul aplicat hergheliilor de pe teritoriul pării:
Cernavodă, Mangalia, Bra°ov (Rupea). Cea din
Mangalia a fost multă vreme menpinută propagan-
distic °i comercial / cinematografic (vezi
Nicolaescu), dar a sucombat încă pe vremea lui
Ceau°escu. Au rămas doar umbre / amintiri. Spre
exemplu la Beclean a dispărut probabil mini
herghelia din pricina acutelor lipsuri financiare:
medicul veterinar °i îngrijitorii nu primiseră salari-
ile de peste o jumătate de an, cîndva înainte de
2000. Munceau din devopiune, care - după cum se
°tie - nu pine de foame.
O altă posibilă explicapie a modei "animalului
de casă" ar fi iluzia dublă privind: 1- revitalizarea
naturalului naturii (scuzapi, dar ideea chiar asta
e!) la om, °i 2 - dependenpa absolută na°te afec-
piune absolută. False ambele impresii, dar fixe.
Ceea ce pare să fie credibil e altundeva: nu tre-
buie uitată, a°adar, tradipia simbolisticii psi-
hopompe atribuită cîinelui, calului °i pisicii. Cu
alte cuvinte, există într-adevăr un gen de comuni-
care empatică, non-verbală, demonstrată °i
demonstrabilă cu respectivele mamifere (lucru
important de repinut, preferinpele dovedite statis-
tic se îndreaptă 90% către mamifere, adică speci-
ile "înrudite" nouă, cu o etologie analoagă com-
portamentului uman). De fapt comunicarea
empatică a omului e posibilă cu orice animal;
cuvintele "dresajului" cerîndu-se a fi mereu scurte,
reduse în număr, căci numai astfel eficiente,
dublate de atenpia / recompensa absolut necesară,
°i unde hrana constituie doar o primă etapă. La
acest capitol, nu trece testul oricine. Animalele
simt adrenalina fricii omului născînd în el (în ani-
mal) instinctul dominator ori pe cel de vînător.
Frica produce frică iar replica cea mai comună e
agresivitatea. Astfel, relapia om-animal ("frumoasa
°i bestia") prime°te o aură misterioasă, fascinantă
deoarece pe deplin riscantă - există întotdeauna
loc pentru imprevizibil - la feline mai mult decît
la cîini, de unde asocierea felinelor cu femeile,
aspect ce nu reduce fascinapia generapiilor de băr-
bapi fapă de femei (poate doar experienpele euge-
niei vor schimba paradigma.).
A° mai adăuga acestor hazardate supozipii ale
apropierii dintre specii plăcerea pură de a veghea
cre°terea pet-ului (însopită de enervarea provocată
de nebănuitele responsabilităpi în acumulare),
observarea comportamentul animalier, plăcere
însopită de învăpămintele dobîndite asupra instinc-
tualităpii, machiate în registru uman: politic, reli-
gios, cultural, umanitar °i economic care ne diri-
jează acpiunile viepii sociale.
În finalul acestor gînduri răzlepe, subiective,
deoarece nu te popi pricepe la toate chiar dacă
intuie°ti esenpialul, citez surprinzătoarele cugetări
ale unui filosof discret, ca atare, de reală sub-
stanpă: Alexandru Dragomir. Pasajele sunt extrase
din eseul lui Cătălin Partenie Remediu contra
arhivelor. Cazul Dragomir apărut în revista Idei
în dialog, nr. 3 (Decembrie 2004, pp. 35-38):
"Interesul omului de-a lungul viepii urmează o
biologie coborâtoare. Tînăr fiind, ceea ce te intere-
sează mai ales sînt oamenii. Îpi plac °i animalele
(ca jucării) °i peisajele (romantic), dar interesul
adevărat cade pe oameni. Cu vîrsta, începi să
cobori. Bătrînii prepuiesc mai mult animalele
(domestice: câini, pisici) decît oamenii, pin mai
mult la ei. Apoi (cel pupin la mine), începi să
îndrăge°ti copacii, florile, lumea vegetală.. De cîpi-
va (pupini) ani am cu adevărat o patimă pentru
copaci. (...) Va veni vremea cînd voi iubi mine-
ralul?"
Da, e posibil acest lucru, Marguerite
Yourcenar o dovede°te în scrierile sale, inspirate
din filosofia Zen ori de Buddhism. Citim mai
departe în notele selectate din Alexandru
Dragomir:
"O extindere a iubirii în domeniul iubirii, mai
precis în domeniul similarităpii cu omul, de la ani-
male la plante." Sau: "Poate că marii gânditori
n-au făcut altceva decît să strângă în câteva ulcele,
numite idei fundamentale, bogăpia lumii, dar fără
dragoste pentru nesfâr°ita-i minunăpie. Ce pupini
sunt cei ce iubesc lumea cu iubire proaspătă, cu
dezinteresul bucuriei ce pi-o dă, cei care se umplu
de lume. A cuprinde lumea e a te desfăta cu °i în
ea, a fi natură.. Trăim acum tocmai inversul."
"Gândirea însă e acosmică, nefirească, oricît ar
fi ea de intențional îndreptată spre lume. (...)
Gândirea te izolează. Tot restul, nu. Vederea,
auzul (tot ce e senzapie), vorba, fapta, totul nu
numai că e în legătură cu lumea, dar °i depinde
de lume °i o întrepătrunde. Dovada? Nonsensul
viu: intelectualul."
Desigur, Alexandru Dragomir exagerează cu
bună °tiinpă (era într-o surdă polemică cu îndem-
nurile lui Noica): pentru omul european (omul
civilizapiei moderne °i postmoderne de pe
suprafapa globului) întrepătrunderea cu lumea, cu
acea cosmicitate a ei vine abia după ce ai gîndit
lumea pe calea aridei °i prea pupin naturalei
rapionalităpi. Care e însă°i natura omului. De
aceea, poate, bătrînii, care au avantajul parcurgerii
ciclicităpii fire°ti-nefire°ti a mentalului în etapele
acpiunii °i reactivităpii sunt mai disponibili dăruirii
întru amplificarea simpurilor prin natură (în
natură). În această ordine de idei, restul e mime-
sis ori spirit ludic - adică artă, creație intențională,
nu mai pupin născătoare de lumi... de. mundus
imaginalis, posibil adevărate, însă deloc naturale.
Scrieri cu valoare sapienpială conpin personaje
/ simboluri animaliere pentru ascunderea
(dezvăluitoare) identităpii reprezentantilor
autorităpii puse în discupie. Motanul Arpagic al
Anei Blandiana nu este decît un recent exemplu
românesc dintr-un enorm °ir al mă°tilor voit apli-
cate în toată lumea. Carieră glorioasă au făcut
dobitoacele lui La Fontaine. Luînd urma timpului,
ne vom delecta cu Istoria ieroglifică a lui Dimitrie
Cantemir, lunecînd din op polemic în ficpiune
cum ne asigură George Călinescu.
Printr-o clasificare abruptă, cu efect de palo°
asupra nodului gordian al "imagologiei"
(Baltrusaitis), deosebim lucrările cu pretenpie de
învăpătură vizînd pinerea de minte a amatorilor de
păcate înfierate °i calitatea mai degrabă ludică a
inocenpei în defensivă. Ambele tendinpe se găsesc
nu doar în literatură ci °i în pictura veacurilor.
Din acest ultim segment reprezentativ î°i trage
farmecul °i forpa sugestibilităpii desenul animat.
Malraux iubea pisicile, desena infinite ipostaze
ale pisicii. La fel a procedat - n-o să credepi:
George Topîrceanu, °i el poet al fiinpelor necuvîn-
tătoare, totodată excelent desenator. Marea scri-
itoare franceză Colette a compus povestiri de
neuitat despre pisici. Dar Rudyard Kipling? Cartea
junglei lui se cite°te °i se vede într-o splendidă
grafică alb-negru. Dar Saint Exupery cu testul pe
care-l propunea: pălărie ori boa care a înghipit un
elefant?! Arghezi iubea cîinii, fără a ignora pisi-
cile. Zece mițe e o pasti°ă voită, în °arm nebun
după Zece negri mititei. Îl mai avea apoi pe
Zdreanpă, "cel cu ochii de faianpă", drept sursă a
inspirapiei în versuri de recreapie. Disputa dintre
iubitorii felinelor °i ai "lupilor"-cîini nu se sfîr°e°te.
Rine loc de presupus "război al sexelor". Adeseori,
vedem totu°i exemplare ale celor două specii
viepuind în perfectă armonie în aceea°i încăpere,
ba chiar pe aceea°i canapea. Se întîmplă °i unor
heterosexuali.
Pianista Helene Grimaud (a concertat °i în
cadrul Festivalului Enescu la Bucure°ti) a înfiinpat
în SUA o Fundapie pentru ocrotirea °i înpelegerea
lupilor, ni°te cîini ceva mai vajnici, diabolizapi pe
nedrept, crede ea. Temei de mîndrie pentru
strănepopii tracilor daci.
Cred că nimeni din cultura română a
ultimelor decenii n-a depus un mai mare efort de
antologare a ilustrării "inocenpei" în scrieri °i
desen, cum a făcut-o Iordan Chimet în Antologia
inocenței. Voise o replică la Elegiile pentru ființe
mici ale celui pe care-l admira °i iubea: Eugen
Ionescu. Numărul ilustratorilor volumului este
impresionant nu doar prin cantitate, ci °i prin
făpi°a vocapie dublă a semnatarilor: poepi °i plasti-
cieni cu har. Iată numele cîtorva autori bucuro°i
de jocul imaginilor dimpreună cu rostirea pe tema
fiinpelor însopitoare de oameni ori înspăimîntîn-
du-i: Eugen Ionescu, Alfred Jarry, L.N. Tolstoi,
Tudor Arghezi, W.M. Thackeray, Slawomir
Mrozsk, George Topîrceanu, Jean Cocteau,
Federico Garcia Lorca, Franz Kafka, Charles
Baudelaire, A.S. Pu°kin, H.G. Wells, Dino
Buzzati, Andre Malraux, Francis Picabia, Vladimir
Maiakovski, Arthur Rimbaud, E.T.A. Hoffman,
Hans Christian Andersen, Alfred de Musset,
Prosper Merimee, Christian Morgenstern, Lewis
Carroll, Paul Valery, Mateiu Caragiale, Rudyard
Kipling, William Faulkner, George Călinescu,
Thomas Mann, Herman Hesse.
O adaug prezentului °ir de onoare pe Gabriela
Melinescu, prea tînără în 1972, la aparipia antolo-
giei, pentru a se fi remarcat a°a cum o °tim azi în
calitatea de distins poet, prozator °i grafician.
Lipse°te, de asemeni, Gunter Grass, un adevărat
"monstru" al scriiturii °i graficii. Ei vor fi inclu°i
probabil în reeditarea (12 volume) concepută de
acela°i magician, Iordan Chimet.
Cine cre°te animale de companie °tie că diver-
siunea ludică e din păcate un element secund în
fapa responsabilităților, a deranjului. ai totu°i,
oamenii se lasă bucuro°i înconjurapi de animale.
Pentru copii, se consideră că ele ar constituie un
factor educativ. Argumentele enumerate nu sunt
decît adevăruri parpiale. Dar, poate rămîne un
"secret" pe care l-am omis: promisiunea "ve°nicei
copilării" (un fel de "tinerepe fără bătrînepe", în alt
registru, fire°te!). La orice vîrstă, cîinele ori pisica
slăbesc chingile controlului nostru afectiv cu care
ie°im "panpo°i" în lume. Ne este dor de copilul din
noi, îl regăsim prin intermediul animalului de
companie. Acesta e finalmente °i mesajul fabuloa-
sei Antologii a inocenței.
■
18
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
18
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
poezie
Ruinele unei sinucideri
■H Claudiu Komartin
Sunt un superb cal de curse cu picioarele dinapoi
amputate. Cineva mă pesală, °i o mie de gheare
metalice îmi intră adânc în carne, mângâindu-mi
sufletul.
Sufletul? O adunătură abjectă de resentimente °i
nedumeriri, °ovăielnică, vag conectată la lumea
asta care se dizolvă în fiecare secundă.
Foton după foton sfârâind în °uvoaie de noroi
clocotit. Clocot neîntrerupt în aer °i-n trup.
Lumea, maree de lături cuprinzând cerul °i
pământul deodată.
Lumea. În care eu ce mai sunt acum fără tine?
Dintre toate relele, dintre topi mon°trii,
din toată abjecpia °i ura unei viepi nimicite, eu,
iată, aleg tocmai viapa.
Sunt un membru amputat °i mâna grea a călău-
lui. Pe obrajii mei picură sânge, peste pieptul
deschis cât să te cuprindă se încheagă sânge, am
tălpile încleiate în sânge °i mă transform
într-un mesteacăn dur °i ro°u ca para focului.
Sunt un bărbat viu, s-ar spune, o ma°inărie de
carne,
de sânge °i măruntaie, pe tronul căreia o minte
zdruncinată scurmă °i spulberă, spulberă °i iar
scurmă.
Regatul meu cre°te cu fiecare durere pe care mi-o
provoci. Regatul meu prosperă cu fiecare înfrân-
gere, iar eu a°tept pe unul din promontoriile
stâncilor izbite cu forpă de valurile negre.
Când mă gândesc la tine, viermi sau lebede îmi
joacă în inimă, înalpă imnuri perfecte pentru
exactitatea cu care mă distrugi.
Tresaltă în creier păianjeni deocheapi, jucău°i,
pesându-°i în fiecare celulă pânza.
Am devenit un stăpân neîndurător °i precis. La
picioarele tale îmi a°tern trupul ca pe un hoit
micup năpădit de viermi.
Viermi blânzi,
viermi orăcăitori,
forfotitori,
cârtitori,
bursieri,
specializapi în lamentapii prelungi.
Viermi pe care nu vei putea să nu-i îndrăge°ti.
Sunt câinele care schelălăie înfrico°at la picioarele
noppii °i piciorul dumnezeiesc al unui dumnezeu
plin de ură, care-°i love°te cu sete câinele.
Sunt câinele care î°i taie coaiele pentru unica
plăcere a stăpânului său.
Ri-a° cânta o serenadă cu gura plină de calmante;
calmante care mă împiedică să mă gândesc la
tine,
calmante care îmi fixează privirea în gol.
Calmante care nu îmi pot stinge furia,
care nu vor putea alunga durerea °i spaima.
Calmante care îmi dezvăluie TOTUL.
Ri-a° cânta dumnezeie°te cu gura plină de zoaie °i
de noroi. O mare de noroi fierbe °i în noaptea
asta, ca în toate celelalte, în trupul meu păcătos,
neîmpiedicată de nici un recif.
Deznădăjduiesc în mijlocul întunericului.
E°ti un roi de mu°te ce pustie°te cu fiecare zi
cotloanele cele mai ascunse ale creierului meu.
Te caut tot timpul, cântărind cu capul în pământ
înserarea ce se lasă cu precizie peste umerii mei
schelălăind de durere. E°ti o sabie de foc °i
funingine înaintând în forma de pucioasă °i
smoală în care am fost turnat.
În trup a°teptându-te, ca pe un zid mi°cător la
marginea lumii.
■
Tobele fricii
Eugen Suman
văd noaptea avioanele aliatilor bombardând
bucure°tiul
într-un iure° încordat
flăcări mari fantomatice îmbrăpi°ează clădirile
ca un halou fierbinte °i strălucitor
risipind cepurile de sub piele
la lumina slabă a incendiului
încerc să deslu°esc titlurile ziarului de pe masă
să dau un sens acestei nea°teptate arătări
însă mintea
cu o grapie deloc ascunsă
se întinde cu tandrepe sub craniile vecinilor
iar somnul meu e tulburat din nou
isită
cu o solidaritate atât de rară de prepioasă
°i-atunci nu-mi pot înfrâna spaima nu pot ridica
privirea
mă las în voia acestei zbateri cardiace în voia
tobelor fricii
nici un colp al camerei nu mai e loc sigur
iar acum
cu o solidaritate nemaiîntâlnită nespus de dulce
organele mele consonând cu tremurul întregului
bloc
dimineapa asta ca o hienă zgomotoasă
m-a tras din învăluirea posacă a fumului de pigară
m-am bucurat cu adevărat atunci când
oamenii au început să se strângă zgribulipi unii
într-alpii
prin stapiile de ma°ină prin scările blocurilor
printre cearceafurile transpirate
o nouă zi °tersese ca prin minune tensiunea sexu-
ală a noppii
iar fericirea le clocotea spumoasă în vene
când î°i savurau cafelele aburinde
ce frumos
mi-am spus frecându-mă la ochii ro°ii
ce stare de bine trebuie că resimt
cât de mult î°i iubesc odraslele adormite încă
într-adevăr pe spatele vecinilor mei
ca o dâră de transpirapie
se prelinge înceti°or °i temeinic însă°i perfecpiunea
iată că toate lucrurile din camera mea stau la
pândă
iar aerul tremură într-un mod atât de subtil încât
ai putea crede
că fiecare om vibrează într-o conspirapie nemărtur-
se întâmplă câteodată să mă bucur fără motiv
°i atunci sunt °erpi care se zvârcolesc în pieptul
meu
trupul învapă să se mi°te în starea de după
amorpeală
iar pielipele dintre lucruri se întăresc °i crapă
împră°tiind mirosul bătrânepii în aerul stătut
dansul meu smucit mă înăbu°ă acum
stârne°te praful din mocheta groasă
prive°te-mi picioarele urmând indicapiile
mâinile se unduiesc în penumbră
taie camera în felii groase precum marile vapoare
în port
trupul dezarticulat răne°te marginile obiectelor
în întuneric se săvâr°esc toate lucrurile
iar degetele mele ascupite precum gheara tigrului
deschid sternul spre mizeria dinlăuntru
mi-au spus că încremenirea oaselor
apatia încordată °i totu°i inconsistentă
precum mâlul de sub piele din zilele călduroase
nu reu°esc să mă arate a°a cum sunt
schipează carcasa arcul negru al sprâncenelor
membrele fără vlagă privirea întotdeauna obosită
a°a cum fluturele din insectar nu este cu adevărat
fluture
nici noi pintuipi în viepile noastre nu suntem vii
până când nu rupem pânza din jurul nostru
până când oboseala noastră nu se racordează la
marea schemă
ca °i cum strada mea nu era de ajuns
iată că nici măcar locul pe care-l ocup nu-mi
aduce
acea sublimă rarefiere a sternului
acea u°urinpă a asimilării de care nu mă pot
dezbăra
ostilitatea pe care o simt acum nu e o închipuire
zumzetul continuu care se aude dinspre masa de
lucru
e scrâ°netul dinpilor trosnetul pumnilor strân°i
sunt lucruri care trebuie să se întâmple
iar sub tavanul devenit brusc de un gri cenu°iu
fumul pigării se strânge în nori negri de furtună
■
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
19
Black Pantone 253 U
19
Black Pantone 253 U
proza
Nevasta de la ora °apte
Sl|| Dan Lungu___________________________________________
|e°i din clădirea înalta din sticla fumurie fără a
arunca nici o privire înapoi. Călca apăsat °i rar,
privind la bombeurile pantofilor Timberland, lus
truipi impecabil. Nu reu°ise să-i răspundă nici portaru-
lui, care-i urase probabil ceva de bine, zâmbind ca
într-o reclamă la apă dentară. Se simpea sătul până-n
gât să zâmbească °i să vorbească frumos. Să fie politi-
cos. Să nu aibă voie să se enerveze. Asta făcea toată
ziua. " Băga-mi-a° pixul ", °opti printre dinpi, involun-
tar. Se aruncă în ma°ină °i î°i scoase sacoul °i cravata.
Asta însemna că era vineri. În celelalte zile, doar î°i
slăbea nodul la cravată.
Intră în trafic din instinct, cu mintea golită de
orice inipiativă. Mergea unde merge °uvoiul.
Doar era vineri.
Imaginile din jur îi intrau în creier ca ni°te
baloane de săpun într-un ventilator.
Ajunse la marginea ora°ului, unde opri. Nu voia
să ajungă în altă localitate. Sau voia, dar nu foarte
tare. Cu altă ocazie.
Ie°i din ma°ină °i privi dealurile.
Totul era foarte frumos. Nimic nu era frumos.
Iar până la °apte mai erau două ore.
Cât mai era până la ora °apte? Privi din nou cea-
sul. Două ore.
Uneori i se întâmpla să se întrebe ceva °i să uite
ce a întrebat.
Alteori i se întâmpla să răspundă la ce a întrebat
°i să uite ce a a răspuns.
" Băga-mi-a° pixul ", îi răsună în cap.
Vocea lui. Sau amintirea vocii lui.
Îl dureau tâmplele. Durerea de sfâr°it de săp-
tămână. Nimic anormal, totul e sub control.
Vânzările merg bine. Care vânzări? Tresări. Amintirea
vocii °efului.
Intră într-un bar °i comandă o sută de coniac. În
primul bar de lângă ma°ină.
Trăgea cu urechea la ce vorbesc oamenii, dar
cuvintele îi intrau în creier ca ni°te baloane de săpun
într-un ventilator. Îi plăcea fumul gros. Îi plăcea mize-
ria de acolo. Îi plăceau oamenii ăia urâpi, °tirbi °i
nera°i. În fond, bine că mergeau vânzările. Care
vânzări? În rate, cum care?
" Băga-mi-a° pixul ", contracară vocea lui amintirea
vocii °efului.
O tăvăleală cu Carolina, o tăvăleală cu Carolina, îi
suna în cap.
Până la °apte mai era o oră.
Ar fi fost frumos ca din fumul gros să înceapă să
plouă. Să curgă bere gârlă în halbele °tirbilor. Să se
bucure °i nenorocipii. Să danseze în ploaie.
Pe el, Carolina îl va salva. Îi va suge toată durerea
de cap din cap.
Doar e vineri.
Cât mai era până la °apte?
Dădu coniacul peste cap °i o sună, de°i °tia că
vine. Nu-i răspunse nimeni. Nu lăsă nici un mesaj.
Poate era cu alt client.
" Băga-mi-a° pixul "
aapte era ora lui, nu i-o putea lua nimeni. Plătea
pentru ea. Era client fidel. Nu era datornic.
O tăvăleală cu Carolina, o tăvăleală cu Carolina.
Doar făcea vânzare, nu? Nu-i putea lua nimeni
ora.
Butonând telefonul cu disperare, termină °i al
doilea pahar de coniac. Carolina nu răspundea. Intră
în panică. Era prima dată când i se întâmpla asta. De
obicei, Carolina îl a°tepta. Acolo, în apartamentul ei
închiriat.
Se simpea nedreptăpit.
Întotdeauna, la sfâr°it de săptămână, se lăsa pe
mâna Carolinei. Îl a°tepta într-o lenjerie intimă
cumpărată de el. De culoarea nisipului. aapte era ora
lui. Nu-l interesa în rest.
Se simpea în°elat. Nu era corect. El nu dăduse
buzna niciodată la altă oră. Nu-l interesa cu cine °i-o
trage în rest. Dar la °apte trebuia să fie acasă, pentru
el. La °apte era ca °i nevasta lui.
Carolina îl °tia. Îi cuno°tea toate mofturile.
După o tăvăleală cu Carolina, era pus pe picioare.
Îl dureau tâmplele.
Totul e sub control. Nimic nu e sub control.
Carolina îl în°elase.
Ca ultima târfă.
Carolina °i-o trăgea cu altul când era ora lui. O
durea în pai°pe de durerea lui de cap. De oboseala
lui. De faptul că luni trebuia să fie din nou la servici.
Să vorbească frumos °i să zâmbească. Să nu se
enerveze. Să crească vânzările.
" Băga-mi-a° pixul! "
Carolina, căpea în călduri - scrise cu cretă pe un
gard imaginar.
Hotărî să o sune pe Renata. Era un fel de pri-
etenă. Atât cât pot fi prietene două femei din această
bran°ă. Îi vorbea destul de des de Renata, pe care o
adoptase. O învăpase meserie. Îi dăduse numărul ei la
începutul relapiei lor. Dacă nu dai de mine, pi-o reco-
mand pe Renata, îi spusese ea atunci. Dar nu fusese
nevoie.
Renata răspunse.
Nu-i explică prea mult cine-i, că ea zise : aaa,
clientul de la ora °apte! Nu °tia nimic de Carolina.
Absolut ni-mic. Nu se văzuseră de câteva zile. Ea era
disponibilă. Da, chiar °i în acel moment.
Se aruncă în ma°ină °i porni spre ora°.
O tăvăleală cu Renata, o tăvăleală cu Renata, îi
suna în cap.
Începuse să se întunece.
În drum, trecu pe la blocul Carolinei. Toate
luminile erau stinse. Stinse de-a binelea. Bâjbâi prin
cartier °i găsi adresa.
Renata îl a°tepta într-un halat de satin. Pe
dedesubt se profila goală. Era de statură medie, pli-
nupă °i cu o figură ghidu°ă.
-	Cât te dezbraci, mă duc la baie, zise ea.
O auzi cum urinează îndelung.
Apartamentul era modest, două camere semideco-
mandate. Probabil închiriat. Mobilă pupină °i des-
perecheată. Pe pat, o cuvertură părănească. Se a°eză în
fotoliul desfundat °i începu să se dezbrace fără chef.
Aerul de improvizapie sărăcăcioasă îi tăia elanul. Nici
un pic de căldură, nici un pic de imaginapie. Nici o
floare. La Carolina totul era dischisit.
O auzi pe Renata cum se spală pe mâini °i se
°preiază. Dar nu o auzi trăgând apa.
O văzu intrând vioaie °i durdulie, cu sexul ras.
Lăsase halatul în baie.
-	Ce e? Suntem cam morocănos?
El dădu din cap că da. Începu să-l dezbrace cu
dexteritate.
-	N-avem voie să fim morocănos, mormăi ea.
Îl ridică în picioare ca la o vizită medicală °i trecu
la acpiune. Începu prin a-l ciupi cu dinpii de sfârcuri,
apoi, pupin câte pupin, coborâ în zona pubiană.
Emana un puternic miros de spray ieftin. Dar admise
că utiliza cu îndemânare limba, aproape la fel de bine
ca °i Carolina. Într-o felapie, dacă nu °tii să folose°ti
limba, ai dat chix, îi explicase odată Carolina. De
atunci era mereu atent la acestă contribupie. Simpi
membrul întărindu-i-se, °i parcă începea să-i mai
treacă oboseala. În timp ce-°i făcea treaba, Renata îl
privea cu ochii mari, alba°tri, °i încerca să-i zâm-
bească, ceea ce-i dădea o fapă destul de sinistră : de
câine care mârâie, apărându-°i cu îndârjire osul.
-	Ei, a°a mai venim de-acasă! Suntem frumu°ică
foc! Să punem °i-o căciulipă să nu răcim, vorbea cu
sexul lui, pe el ignorându-l complet.
Trase un sertăra° de la comodă °i scoase un
prezevativ. Îl desfăcu cu dinpii. Îi prinse capătul între
buze, se lăsă în genunchi °i, înainte de a i-l derula pe
membru, începu să-l morfolească, a°a cum fac copiii
mici cu suzeta, °i să imite orăcăielile sugarilor : oa-aa!,
oa-aa!, oa-aa! El găsi că e o glumă destul de reu°ită.
Zâmbi.
-	Ri-a plăcut suzeta mea, a°a-i?
Dădu din cap că da.
- Să trecem la treabă °i să alungăm supărarea!,
zise ea plină de optimism °i voie bună, de parcă nu
mai făcuse de mult treaba asta.
Ajunse la spatele ei. Un spate lat, puternic.
-	E°ti ardeleancă?, o întrebă el, gâfâind u°or.
-	Da, da' de unde °tii?, îi întoarse o altă întrebare,
cu vocea înfundată în pernă.
-	Mi-am dat seama după accent, îi răspunse, cu
vocea tremurând abia perceptibil.
-	Dacă nu-pi place a°a, putem schimba pozipia.
-	Nu, e foarte bine.că putem sta de vorbă.
Sexul ei ras nu tocmai de curând îl înpepa u°or.
Găsi că are pielea din zonă scorpoasă, parcă tăbăcită.
Bătături profesionale, îi trecu prin minte.
-	E°ti de undeva de la pară?, o întrebă, fără nici o
nuanpă peiorativă.
- Da, dintr-un sat de lângă Cluujj.da' cum pi-ai
dat seama?, îl chestionă curioasă, cu vocea venind
parcă din fundul unei fântâni.
-	M-am gândit °i eu a°a. după cuvertură.,
îngăimă el, cu glas pierit.
-	Da, e de la mama. Rin foarte mult la ea. O iau
peste tot pe unde lucrez.
Apoi tăcură amândoi, căci lucrurile se precipi-
taseră.
Când se epuiză, se lăsă mulpumit, cu ochii închi°i,
pe spate. Durerea de cap începuse să-l lase. Renata
sări în picioare, să se mai dezmorpească.
-	Ce facem, o mai pregătim de-o tură?, i se adresă
veselă.
El îi făcu semn din deget că nu.
-	Poate vinerea viitoare, spuse după un moment,
cu gura încleiată.
-	N-am vrut să-pi spun de la început, dar tot o să
afli. Carolina s-ar putea să-°i fi găsit pe cineva °i să
se retragă din meserie. Cel pupin a°a se vorbe°te.,
zise ea, cu o umbră de stinghereală.
El tăcu. Tăcu °i ea.
După câteva momente, o auzi intrând la baie. Îi
ajunseră la urechi câteva plescăituri indecente. De
data asta, urmate de zgomotul apei trase.
Se ridică cu greu °i începu să se echipeze.
Îi lăsă banii pe masă °i o °terse cât încă se mai
auzea du°ul.
Acasă se aruncă îmbrăcat în pat, cu un pahar de
coniac în mână.
Cu ochii pintă în tavan.
În cap nu-i răsunau decât un urinat îndelung °i
ni°te plescăituri indecente.
■
20
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
20
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
în dezbatere: psihanaliza
Freud, psihanaliza °i comunismul
Radu Clit
In România, raporturile dintre psihanaliză °i
comunism par relativ simple. A°a cum arăta
G. Brătescu, Secpiunea de atiinpe Medicale a
Academiei RPR a calificat în decembrie 1952 psi-
hanaliza drept idealistă °i anti°tiinpifică. În acest
fel, ea nu mai avea dreptul la o existenpă oficială,
°i părea chiar să fi dispărut de pe scena publică.
Cu toate acestea, în perioada mai liberală a
anilor 70, prin eforturile lui Popescu-Sibiu °i ale
lui Papadima, psihoterapia inventată de Freud a
recăpătat o existenpă clandestină. Dar aceste
raporturi sunt mult mai complexe, căci psihana-
liza a fost apropiată încă de la începuturile sale
de doctrina comunistă.
Începuturile psihanalizei
A°a cum se °tie, inipial punctele de vedere ale
lui Freud nu erau acceptate de majoritatea
colegilor săi medici. Conceppia sa, care consideră
nevrozele drept expresia unor insatisfacpii sexu-
ale, era scandaloasă pentru morala epocii sale,
sfâr°itul secolului al XIX-lea °i începutul secolului
XX. Se poate afirma că la momentul respectiv,
statutul doctrinei comuniste era cumva apropiat.
Evident, teoria lui Marx °i Engels apăruse mai
demult °i generase deja o mi°care internapională.
Însă ea nu se ocupa de viapa personală, în timp
ce psihanaliza era mai pupin interesată de cauzele
sociale ale tulburărilor psihice. De aici impresia
unei complementarităpi ale celor două doctrine,
pe care o aveau unii cunoscători ai ambelor
domenii. Astfel, dezvoltarea, începând cu perioa-
da interbelică, a curentului freudo-marxist nu este
surprinzătoare. În plus, psihanaliza era conside-
rată drept o teorie care revolupiona viziunea cla-
sică despre boala psihică °i despre sexualitate. La
rândul său, marxismul era prin excelenpă o
filosofie a revolupiei sociale. ai din această per-
spectivă, cele doua teorii erau considerate com-
plementare, căci revolupia socială propusă de
marxism putea fi dublată de o revolupie a viepii
private, inspirată de psihanaliză. Dar Freud nu
pare să fi fost interesat de vreun fel de revolupie,
de°i unii dintre elevii săi aveau vederi diferite.
Într-adevăr, W. Reich, considerat drept fondatorul
freudo-marxismului a fost °i cel mai fervent
suspinător al revolupiei sexuale, ajungând să-l crit-
ice pe Freud pentru lipsa de interes pentru
cauzele sociale ale tulburărilor comportamentului
sexual.
Freud °i dorința de recunoa°tere
Freud î°i dorea să fie acceptat de către colegii
săi ca o autoritate, °i a aspirat mereu să fie
numit profesor la universitate. El a °i pinut un
ciclu de conferinpe la Clinica psihiatrică din
Viena, pe durata semestrelor de iarnă a doi ani
universitari, între1915 °i 1917. Textul acestor con-
ferinpe face substanpa lucrării sale Prelegeri intro-
ductive în psihanaliză, în care explicitează
ansamblul conceppiei sale despre viapa psihică.
Cu toate acestea, recunoa°terea dorită nu a venit
pe această cale, în pofida faptului că Freud se
pregătea pentru o asemenea eventualitate. Studiul
Continuare la prelegerile introductive în psihanal-
iză este formulat ca un curs, dar n-a fost pinut
niciodată. În mod surprinzător, primul curs de
psihanaliza la universitate a fost posibil într-unul
dintre primele state comuniste, °i anume în
Ungaria Republicii sfaturilor. Cursul a fost organi-
zat la Universitatea din Budapesta de către S.
Ferenczi, dar n-a supraviepuit decât trei luni, cât
regimul respectiv. Astfel, asocierea psihanalizei cu
comunismul era suspinută de anumite elemente
ale viepii reale. Aceste elemente sunt mai
numeroase în Rusia sovietică.
Psihanaliza în Rusia bol°evicâ
În pofida eforturilor lui Freud, psihanaliza era
acceptată cu dificultate °i în afara culturii aus-
triece. Franpa, de exemplu, a fost excesiv de
impermeabilă, motiv pentru care doar în 1926 a
fost creată la Paris o societate napională de psi-
hanaliză. În România nu s-a ajuns nicicând în
perioada interbelică la un astfel de progres. Poate
°i de aici eficienpa cu care, inipial, regimul comu-
nist a redus psihanaliza la tăcere. În schimb,
Rusia a fost una dintre pările cele mai deschise la
integrarea doctrinei lui Freud. Intelectualii ru°i
care mergeau la studii în Occident erau sensibili
la ideile ei încă înainte de primul război mondial.
Un istoric al fenomenului, Etkind, consideră că
psihanaliza a fost importantă în Rusia între 1910
°i 1930. Se poate lesne înpelege că noul regim
sovietic nu a întrerupt interesul pentru psihana-
liză. Probabil că tinerii deschi°i la psihanaliză
erau interesapi °i de revolupia bol°evică, consider-
ată multă vreme o solupie la problemele societăpii
ruse °i ale umanităpii în general. Cert este că
mulpi dintre suspinătorii psihanalizei au rămas în
Rusia °i după 1917. De fapt, Societatea rusă de
psihanaliză n-a fost creată decât în 1921. Deci
noul regim a permis progresul acestei discipline,
tolerată doar de morala burgheză tradipională.
Dar Etkind suspine că psihanaliza interesa la acea
epocă puterea pentru că părea utilă pentru
proiectul de creare a unui om nou. Sensul pe
care acest proiect l-a luat ulterior în doctrina
comunistă era atunci încă neclar. De altfel, în
aceea°i perioadă, Pavlov nu era decât un "tovară°
de drum" care nu acorda prea mult credit noii
puteri ruse. Regimul bol°evic îl curta pentru că
era laureatul premiului Nobel pentru medicină
din 1904, iar el nu i se putea opune în mod făpi°.
De°i psihanalizei îi lipseau asemenea semne de
distincpie, ea interesa multe personalităpi din
domeniul medical °i mulpi bol°evici. Dar nu topi
psihanali°tii se bucurau de sprijinul puterii.
Astfel, la revenirea sa în Rusia în anii '20 Sabina
Spielrein nu pare să fi fost folosită la potenpialul
pe care-l avea. Ea avansase încă din 1912 ipoteza
pulsiunii de moarte, însu°ită ulterior de Freud °i
integrată în sistemul său teoretic. De menpionat
că Sabina Spielrein fusese analizată de Jung °i îl
avuse drept pacient pe ulterior celebrul Jean
Piaget. Însă nu există astăzi nici o dovadă că ea
ar fi publicat în limba rusă. Un alt aspect intere-
sant al situapiei psihanalizei de la aceea vreme îl
reprezintă grădinipa de copii experimentală.
Grădinița de copii de orientare
psihanalitică
Este vorba de un proiect care a funcpionat
între 1921 °i 1924, °i cu care Freud era la curent.
Era de fapt o grădinipa cu orar permanent, copiii
aflându-se în regim de internat, inclusiv dumini-
ca. Din capul locului finanparea a revenit statului
sovietic, care într-o a doua instanpă a trebuit să
reducă suma pe care o putea pune la dispozipie.
Dar un sindicat german al minerilor a oferit o
subvenpie parpială - din acel moment grădinipa s-a
numit "Solidaritatea internapională". Cei 12
înscri°i erau de vârstă pre°colară, având între 3 °i
5 ani. Se pare că majoritatea erau copii de
activi°ti de partid importanpi, în orice caz figura
printre ei Vasili Stalin, fiu mai pupin cunoscut al
lui Iosif Visarionovici. Funcpionarea grădinipei
depindea de Institutul de psihanaliză, iar respons-
abila ei era o pedagogă, care nu avea probabil o
veritabilă formare analitică. De°i se dorea ca edu-
catoarele să treacă printr-o analiza personală,
acest obiectiv nu a fost atins. Atitudinea fapă de
copii era permisivă, nu se recurgea la pedepse
sau la măsuri autoritare. Manifestările sexualităpii
infantile erau acceptate, inclusiv masturbapia.
Probabil că tocmai acest element a dus la aparipia
unor zvonuri răuvoitoare °i atacuri. Oricum,
institupia a fost desfiinpată după numai trei ani,
fără o justificare clară.
Ar fi probabil exagerat să se creadă că intere-
sul pentru psihanaliză era singurul în joc.
Doctrina comunistă se străduise să demonstreze,
începând cu Marx °i Engels, caracterul nociv al
familiei burgheze. Astfel, reprezentanpi mai pupin
importanpi ai regimului bol°evic precum
Aleksandra Kollontai, o suspinătoare a cauzei
femeii încă dinainte de revolupie, milita pentru
înfiinparea unor a°ezăminte de cre°tere colectivă
a copiilor. Familiile °i mai ales mamele ar fi
putut astfel să se dedice, bineînpeles, integral
sarcinilor de producpie! În plus, copiii ar fi putut
fi educapi într-un fel total diferit decât cel propriu
societăpii burgheze, deci modelapi pentru interese-
le puterii sovietice. Probabil că mai ales difi-
F
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
Black Pantone 253 U
21
Black Pantone 253 U
3
cultăpile financiare ale noului regim au împiedicat
crearea unor astfel de institupii pe scară largă.
Oricum, grădinipa de copii invocată nu pare să fi
corespuns rigorismului moralist al principalilor
responsabili bol°evici.
Apropierea de putere
După cum arată Etkind, pupinele documente
accesibile astăzi °i referitoare la această grădinipă
par să-l desemneze pe Tropki drept cel mai sus-
pus protector al proiectului. Rezultă că dintre li-
derii bol°evici de primă oră, el era cel mai intere-
sat de psihanaliză. Înainte de revolupie, când se
afla în Occident, el ar fi frecventat cercurile adle-
riene. Ori pentru Adler, suspinător al teoriei com-
pensării complexului de inferioritate, puterea era
o dimensiune importantă. De aici °i înlăturarea
recentă a unui mister. Ernest Jones relatează în
celebra sa biografie a lui Freud, că acesta l-a întâl-
nit la un moment dat pe un bol°evic cu respons-
abilităpi internapionale. Acest activist i-a explicat
că revolupia comunistă presupune o primă
perioadă dificilă, pe durata căreia tot ceea ce
reprezintă trecutul trebuie distrus, după care se
instalează bunăstarea °i abundenpa generale.
Freud i-a replicat, cu ironie, că acceptă numai
prima parte a programului! S-a speculat că
bol°evicul respectiv era Tropki, dar de curând un
istoric francez al psihanalizei, Chemouni, a
demonstrat că cele două personalităpi nu s-au
întâlnit niciodată. Pe de altă parte, este clar că
închiderea grădinipei experimentale coincide cu
sfâr°itul regimului lui Lenin, după care pozipia lui
Tropki a devenit progresiv tot mai pupin impor-
tantă. Iar sfâr°itul psihanalizei în Rusia sovietică
poate fi legat de expluzarea lui Tropki în străină-
tate, în 1929. În acel moment, Societatea rusă de
psihanaliză număra mai mult de 20 de membri.
Suspinerea psihanalizei ar conta ca un nou argu-
ment pentru suspinătorii întemeietorului Armatei
ro°ii, ce pretind că dacă el ar fi fost în locul lui
Stalin, comunismul ar fi generat o societate mai
pupin represivă. În orice caz, din capul locului în
Rusia sovietică psihanaliza a fost controlată de
partidul unic. Dorinpa bol°evicilor era ca ea să
servească scopurile politice ale regimului, °i de
altfel, s-ar putea spune că a °i fost o victimă a
luptelor intestine pentru putere. Dispărând total
din peisajul disciplinelor umaniste ale regimului
sovietic, psihanaliza a rămas însă nepervertită.
Este dificil de imaginat la ce transformări ar fi
fost supusă dacă i s-ar fi permis să
supraviepuiască. De semnalat că Freud, mereu la
curent cu ceea ce se-ntâmpla în Rusia sovietică, a
fost în cel mai bun caz sceptic.
Freud despre comunism
Freud a lăsat cel pupin o parte dintre opiniile
proprii despre comunism în studiile sale pe teme
sociale. În Viitorul unei iluzii, publicat în 1927,
este încă prudent, arătând ca nu are competenpa
să decidă dacă experimentul comunist este reali-
zabil, nici să măsoare extinderea prăpastiei
inevitabile dintre intenpie si execupie. El sesizează
deci contrastul dintre proiectul de societate
utopică °i realitatea generată. Mai semnalează că
practic nu există vreun raport între evenimentele
din Rusia °i "cultura noastră". Această diferenpă
fundamentală a fost teoretizată ulterior de către
Hannah Arendt ca o expresie a "rupturii în raport
cu valorile morale °i politice tradipionale", speci-
fică totalitarismului.
În 1930, în Disconfort în cultură, Freud
comentează câteva elemente de baza ale comu-
nismului. Întâi iluzia regimului de a putea elimi-
na inegalităpile prin suprimarea proprietăpii pri-
vate - el precizează că inegalităpile sunt con-
secinpa agresivităpii, care nu este creată de propri-
etate, căci din punct de vedere istoric îi preexistă.
Practic Freud sesizează aici un deficit al teoriei pe
care se baza practica revolupionară °i construirea
societăpii comuniste. Proprietatea nu este pentru
el decât o formă de manifestare a agresivităpii.
Natura ei este pulsională, s-ar putea spune biolog-
ică, deci trebuie să i se lase un spapiu de expri-
mare - evident responsabilii comuni°ti au ignorat
totdeauna aceste elemente, convin°i că omul tre-
buie să se supună dictatelor puterii.
Aceea°i nevoie de exprimare a agresivităpii
duce, după Freud, la "narcisismul micilor difer-
enpe": comunităpi vecine se confruntă °i se dis-
prepuiesc reciproc, pentru a se diferenpia mai bine
una de cealaltă. El apreciază că tendinpa aceasta
există °i în Rusia sovietică, unde construirea unei
noi culturi comuniste î°i găse°te temeiul psiho-
logic în persecupia burghezilor. Freud se întreabă
cu îngrijorare ce vor mai întreprinde sovieticii
odată ce-i vor fi exterminat pe topi burghezii.
Deci pentru el, burghezia nu este fundamental
diferită de restul populapiei, lupta de clasă
devenind astfel greu de justificat. În plus, Freud a
realizat că furia destructivă a regimului comunist
nu avea să se limiteze la clasele considerate retro-
grade - se °tie că "du°manii poporului" erau ulte-
rior găsipi mai ales în rândurile poporului însu°i.
În De ce războiul? publicat în 1933, Freud
comentează pretenpia bol°evicilor că ar putea
elimina războaiele °i duce la disparipia agresiv-
ităpii umane. El consideră că nu este vorba decât
de o iluzie, mai ales că în aceea perioadă, a
anilor ‘30, bol°evicii se înarmaseră cu cea mai
mare grijă, iar pentru a menpine coeziunea ade-
ppilor lor nu se dădeau înapoi de la asmupirea
urii contra oricăror alte pări. Freud semnalează nu
doar lipsa de temei a afirmapiilor comuniste
privind războiul, dar °i natura lor contradictorie -
pentru a elimina agresivitatea, se începea cu
sporirea agresivităpii °i propovăduirea urii.
Omul Moise °i religia monoteistă, lucrare pu-
blicată în 1939, scrisă °i înainte °i după exilul
forpat în Anglia din pricina ocupapiei hitleriste,
prezintă o pozipie mai nuanpată. S-ar putea spune
că din pricina confruntării cu totalitarismul
nazist Freud a devenit mai sensibil. El arată că în
Rusia sovietică s-a dorit o viapă mai bună pentru
milioane de indivizi oprimapi. Ei au fost sco°i de
sub influenpa religiei °i li s-a acordat o doză rezo-
nabilă de libertate sexuală. Dar, "simultan, au
fost supu°i celei mai crude forme de constrân-
gere °i au fost privapi de orice posibilitate de a
gândi liber". Deci încă o dată intenpiile lăudabile
n-au dus decât la înrăutăpirea situapiei celor căro-
ra li se dorea binele cu orice prep.
Bilanpul pe care-l face Freud rămâne realist,
căci în pofida opiniilor care apropiau disciplina
sa de teoria marxistă, nu °i-a pierdut spiritul crit-
ic. El nu analizează decât câteva aspecte ale soci-
etăpii comuniste, căci preocupările sale erau
destul de diferite. Dar se poate înpelege că incom-
patibilitatea psihanalizei cu doctrina, °i mai ales
cu societatea comunistă, este mai importantă
decât eventualele puncte comune. Deci, faptul că
psihanaliza nu °i-a găsit un loc oficial în cadrul
regimului creat de bol°evici e o adevarată °ansă.
Altfel, ea risca să fie aservită ideologiei sociale a
puterii °i să-°i piardă specificitatea.
■
Editura Fabulator
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
22
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
interviu
“Bucure°ti, mon amour...”
De vorbă cu Samuel Tastet
Samuel Tastet este editor, poet, fotograf, actor. în 1976, înfiinpeazâ, la Paris, editura Vrac, care din 1985 î°i schim-
ba numele în EST- Samuel Tastet Editeur. în 1990, editura cu acela°i nume (www.esteditura.ro) î°i muta sediul la
Bucure°ti unde se impune imediat pe piapa editoriala prin calitatea cârpilor publicate. în 1992, ia, ca editor, premi-
ul AER (Asociapia Editorilor din România). Cârpile sale se vând prin rețeaua de librârii FNAC, cea mai importanta
din Franpa. Ca fotograf, a publicat în același an 5 bis, rue de Verneuil, carte scoasâ în 3000 de exemplare °i epuiza
tâ în câteva luni. O carte cu 56 de fotografii în care sunt suprinse grafitti inedite de pe zidul hotelului particular
al celebrului cântârep francez Serge Gainsbourg. Dupâ nenumârate expoziții la Paris, la galeria Christian Șiret °i în
alte câteva ora°e din Franpa, expune, în 2002, la Cluj-Napoca, sub pseudonimul Samuel Veis. Cu acela°i pseudo-
nim va semna, în acela°i an, volumul de versuri La parole inanimee rehaussee de huit cryptogrammcs de l'auteur,
EST-Samuel Tastet Editeur, București, 2002. Anul 2000 va marca °i începutul unei cariere de actor în filmul
Occident, al lui Cristian Mungiu. în 2005, a luat premiul Paul-Louis Desternes al Universitâpii "Franțois Rabelais",
Tours, Franpa, pentru publicarea, în edipie bilingvâ a operei lui Paul-Louis Courier. Etern calator, Samuel Tastet
trâie°te astâzi la Bucure°ti. Deviza editurii sale e: "pentru ca fiecare carte sa fie un eveniment". (Marius Voinea)
Marius Voinea: -- Samuel Tastet, dacă Brâncu°i
a mers pe jos la Paris, dumneavoastră cum ați
ajuns la Bucureoti?
Samuel Tastet: -- Prima data, am luat avionul.
Cum am ajuns la Bucure°ti?! Pai, °i eu ma întreb
asta. Nu °tiu, literatura m-a dus acolo. Scrisul,
poezia.
-- Cincisprezece ani mai târziu, plănuiti o carte
ce se va numi Bucure°ti, mon amour, bocca dell'
inferno, după cum o indică notița bibliografică a
volumului La parole inanimee rehaussee de huit
cryptogrammes de l'auteur. Ați fi putut scrie o
asemenea carte acum zece ani, de pildă?
-- Titlul îl am în mine de vreo zece ani, dar sa
zicem ca, într-adevar, mi se impune cu tot mai
multa forpa. Nu m-a° fi gândit sa scriu o carte ca
asta despre Paris, pentru ca Parisul nu e " bocca
dell'inferno ". Când spun " bocca dell'inferno ", fac
o referinpa la Dante, dar într-un sens mitic al ter-
menului, de°i Bucure°tiul, la fapa locului, cum se
spune, are ceva din infern. Infernul ne atrage, este
un loc unde pot fi transformate anumite lucruri.
Sunt oameni care spun ca ne plictisim în Paradis;
eu nu °tiu ce înseamnă asta, dar daca preferam
Infernul, e pentru ca acolo e ceva de facut, de luat
de la capat, ceva care te face sa fii pentru sau
împotriva, de°i nu neaparat despre asta e vorba.
Bucure°tiul e un ora° martirizat, asasinat, de când
ultimul constructor, Ceau°escu, a vrut sa schimbe
axa ora°ului. Se vede cu ochiul liber ce-a facut. ai
poate ca peste doua secole se va spune ca nici nu
e chiar a°a de rau. E un ora° fara suflet, dupa pa-
rerea mea. Un ora° care °i-l cauta °i tocmai de
aceea îl simt martirizat, ca o " bocca dell'inferno ".
E tot timpul în flacari, într-un fel: arde neîncetat,
arde din cauza oamenilor care locuiesc acolo. Cred
ca oamenii care locuiesc în Bucure°ti, nu prea °tiu
unde locuiesc. ai nu fac referinpe absurde, de
vreme ce traiesc acolo de cincisprezece ani, fara a
fi un tip care se plimba în Rolls-Royce prin ora°;
dimpotriva, merg peste tot pe jos, cu metroul, cu
tramvaiul, taxiul. Cu tot ce e mijloc de transport,
în afara bicicletei, pentru ca sunt a°a de multe
gropi... atiu despre ce vorbesc deci. Cunosc
noroiul din Bucuresti: e totu°i o umilinpa sa ai tot
timpul pantofii °i pantalonii plini de noroi. Mai
ales pentru o capitala europeana. E, a°adar, un
ora° care înca se cauta °i care, pentru asta, con-
struie°te la ora actuala tot mai multe cladiri de sti-
cla, caci ce e sticla daca nu efemerul, stralucirea
mata, sa zic asa, sau mai degraba, reflectarea
soarelui în sticla? Nu e doar faptul ca straluce°te,
ca sare în ochi, mai e °i oglinda, narcisismul, iar o
societate care devine narcisista, îi uita pe ceilalpi si
e sortita pieirii °i, nu în ultimul rând, Bucure°tiul
nu are un mare fluviu. Cred ca este singura capi-
tala europeana care nu are fluviu. Glumim pe
seama lui Ceau°escu, °i eu o fac de altfel, de°i e
mai mult un râs amar întrucât a fost totu°i un
regim care a distrus enorm -- dar vroiam sa spun
ca vroia sa aduca Dunarea la Bucure°ti. Sa pre-
supunem ca ar fi reu°it s-o faca; n-ar fi fost pâna
la urma chiar atât de stupid. E trist de zis, dar cu
firul de Dâmbovipa pe care îl avem, e foarte pla-
cut, însa nu e un fluviu. Când mergi la Paris, e
Sena, la Londra, Tamisa, la Budapesta, Dunarea, la
Viena, la fel etc. Orice mare ora° are un fluviu, în
afara de Bucure°ti. ai tocmai de aceea trebuie sa
arate altceva, iar pentru moment, nu e deloc
cazul. E un ora° prea dezorientat. Bucure°ti, mon
amour: pai da, dragostea mea, caci nu °tiu cum se
face ca râmânem în România. E un fel de virus
bizar, avem un soi de afecpiune pentru tot ce
rane°te. Pentru ce e curat, nu simpim acela°i lucru.
În schimb, pentru ce e murdar, pentru ce doare,
un fel de tandrepe ia forma, a°a. °i chiar dragoste
de°i amestecata cu ura. De câte ori n-am spus ca
m-am saturat de para asta °i ca ma car! ai nu am
plecat. Scrisul, literatura, entuziasmul, oamenii
care plutesc în acest nisip mi0cător* m-au determi-
nat sa ramân. Cam asta e, Bucure°ti, mon
amour.
-- Să revenim la editura EST.
-- Nu e vorba de editura EST, ci de EST
Samuel Tastet Editeur! Nu e deloc acela°i lucru.
De ce? Pentru ca EST vine dintr-un vis pe care
l-am avut în '85, un vis cu care m-am pomenit.
-- . de unde jocul revelator de cuvinte.
-- De fapt, jocul de cuvinte este cu totul °i cu
totul absurd °i nici macar nu e un joc de cuvinte.
Pur °i simplu, în visul respectiv, am vazut cum
soarele rasare la est °i mi-am spus, în vis: " Est e
Editura Samuel Tastet ". Nu e a°adar editura EST,
ci EST- Samuel Tastet Editeur.
-- De acord. Spuneai deci: "trăiesc în Europa
Orientală la Bucure°ti, unde zi de zi o altă limbă e
în mine, de cinci ani." De fapt, Samuel Veis, alter
ego-ul dumneavostră poetic, o zice. Să fi fost insta-
larea la Bucure°ti, pentru dumneavostră, °i un
pariu lingvistic?
-- Nu, nu prea mi-am dat seama de asta. aansa
mea a fost ca para asta era foarte francofona -- zic
era, pentru ca °i astazi mai este, dar ceva mai
pupin. Eu am ajuns acolo fara sa °tiu un cuvânt în
româna °i am cunoscut persoane care înpelegeau
°i/sau vorbeau franpuzeste. A fost destul de simplu
pentru mine. N-am simpit nici un fel de provocare.
Mai mult decât atât, limba mi-a vorbit imediat, ca
sa zic a°a. M-am simpit în largul meu cu limba
româna. Nu am avut dificultapi majore. Nu m-am
simpit frustrat din cauza limbii. Dovada e ca la
cincisprezece zile dupa ce-am ajuns, m-am hotarât
sa lucrez acolo, sa-mi continui mai degraba acolo
munca editoriala °i nu în Franpa, unde ma plic-
tiseam, disparând entuziasmul °i, din pacate, vre-
murile pe care le traim îmi confirma acest fapt,
de°i pe undeva, exista întotdeauna ceva entuziasm.
Dar mi se parea ca în România entuziasmul era
mai concentrat °i ca era ceva de construit. Ceva
diferit, "nou", cum prea bine o spune Baudelaire în
Invitație la călătorie. Nu am resimpit a°adar nici o
forma de provocare. Desigur, ne simpim uneori
tulburapi, când plecam într-o alta para °i trecem la
o alta limba; "o alta limba e în mine". A°a este.
Într-adevar, asta obliga la o forma involuntara de
reflecpie, dar tocmai asta spun în textul respectiv
°i anume ca poetul e întotdeauna între doua limbi.
A lui °i a celuilalt. Iar eu traiesc aceasta condipie
în limba mea materna, franceza °i, în a celuilalt,
româna, în a°a fel încât pâna la urma se poate
probabil uita care dintre ele e mama celeilalte. Sa
traie°ti între doua limbi, e un lucru care întare°te
o condipie poetica, cu atât mai mult cu cât daca
n-a° fi putut sa intru în limba asta °i sa ma las
posedat de ea, n-a° fi putut fi editor. E cât se
poate de clar.
-- Iar editorul, °tia el că atunci când încearcă să
facă în a°a fel încât fiecare carte să fie un eveni-
ment, poate să atace anumite gusturi ale libertății?
-- Ah, vrei sa vorbe°ti despre povestea cu cen-
zura? Despre marele editor, filosoful Liiceanu!...
-- ... ai legătura cu gustul libertății?
-- E problema lui, nicidecum a mea. Eu încerc
sa fac în a°a fel încât fiecare carte sa fie, într-ade-
var, un eveniment. Ce înseamna asta? Fiecare
carte publicata încearca sa-°i arate valoarea astfel
încât sa poata fi luata în primire de cititor în
modul cel mai bun cu putinpa. Nu sunt pentru
producpia industriala, pentru publicarea a doua,
trei carpi pe zi. Nu am nimic împotriva celor care
o fac, daca sunt capabili sa o faca bine, dar °tiu ca
în România, nu exista prea mulpi traducatori de
calitate. Când facem 300-400 de volume pe an, nu
prea vad unde sunt marii traducatori aici.
-- Dar era vorba de o problemă de difuzare,
dacă am înțeles bine?
-- Ca sa revenim la povestea asta, da, chiar
despre asta e vorba, adica Humanitas are o repea
de librarii, vreo cinsprezece. Noi lucram cu optzeci
de librari dintre care cincisprezece de la
Humanitas °i "Conducere de Sus"*, pentru ca asta
mi s-a spus la telefon, refuza în continuare sa
difuzeze cartea Alexandrei Laignel-Lavastine pentru
simplul motiv ca sunt în ea revelapii despre doi
autori importanpi ai acestei edituri care se numesc
Mircea Eliade °i Emil Cioran -- pentru apartenenpa
primului la Garda de Fier, precum °i pentru
sustinerea perfida, pâna în ultima zi de viapa, a
regimului antisemit, cât despre al doilea, pentru
TRIBUNA • nr. 65 • 15-31 mai 2005
Black Pantone 253 U
23
Black Pantone 253 U
3
sprijinul pe care i l-a acordat lui Hitler în tinerepe.
E treaba lui. Cred însă că a comis o gre°eală grava
pentru că, fără doar °i poate, atunci când e°ti o
editură a "bunului gust al libertăpii", ar trebui văzut
despre ce gusturi e vorba. Cele care nu îl deran-
jează pe el, °i aici avem de-a face cu o problemă
destul de gravă de vreme ce acest om este în
acela°i timp editor °i pre°edinte al Asociapiei
Editorilor din România. Un editor cenzurează un
alt editor. Nu s-a mai pomenit a°a ceva decât în
pări dictatoriale. Da, am întâlnit asta în dictatură.
-- Nu trebuie poate să uităm că Liiceanu a fost
aproapele unui anume Constantin Noica, despre
care Alexandra Laignel-Lavastine a scris o teză de
doctorat...
-- Da, cred că e °i o chestiune de persoane.
Lavastine a deranjat multă lume; de exemplu, pe
celebra Marta Petreu care se crede împuternicită
cu toate drepturile asupra României, când nu
poate fi vorba de a°a ceva. Poate să spună ce vrea
doamna Marta Petreu. Avem toate documentele
despre ea pentru a spune ce n-a făcut °i ce a făcut.
Există o gelozie, desigur, pentru că Alexandra-
Laignel Lavastine, care nu e de origine română, a
depus o muncă enormă pentru România. ai nu e
orice fel de muncă, e vorba de gândire. Ticălosul
care a scris toate articolele în 22, tocmai am
descoperit că a fost informator la Securitate (°i-a
trădat timp de douăzeci de ani cel mai bun pri-
eten, un scriitor cunoscut la fel de bine în Franpa
°i în România), iar Lavastine, pe vremea lui
Ceau°escu, l-a ajutat pe acest individ în Franpa °i
în Germania. Ceea ce deranjează, e că Lavastine
nu e româncă °i că, pe deasupra, e femeie. Cum
editura mea deranjează, poate, pentru că sunt
francez °i de ce mă amestec!? Cu ce drept public
cărpi despre anumipi români °i nu ori°icare!..
-- Să trecem acum la lucruri mai nostalgice. Ați
fost într-o vreme, " prietenul esențial ", pentru a
prelua formula lui Rene Char, al Marianei Marin.
Cum era ea în viața de zi cu zi?
-	- Nu există cotidian în poezie. E tot timpul
reînnoit. Au fost cinci ani de poezie, în toate sen-
surile termenului. În stilul Verlaine-Rimbaud, iată!
Avea ceva din povestea lor. De°i nu era doar asta,
totu°i. Era ca °i cum eu a° fi fost homosexual °i
mi-ar fi plăcut femeile °i ea ar fi fost homosexuală
°i i-ar fi plăcut bărbapii. Se potrive°te foarte bine
cu cuplul Verlaine-Rimbaud, nu-i a°a?...
-	- ... °i celebra poveste cu aragazul care mergea
încontinuu?
-	- Ah da, era un frig teribil. Nu era caldură. '90-
'91. '92 era poate ceva mai bine, de°i apa era la fel
de galbenă în cadă. Aprindeam cele patru ochiuri
de la aragaz ca sa ne încălzim în apartamentul din
Barajul Bistripei*, aproape de Poarta Patru* unde
este o uzină de armament, la Bucure°ti. Cu plopul
în fapă. Scrisese un poem foarte frumos, de altfel,
Etajul cinci*. Cotidianul nostru era, păi, să găsim
apă minerală. Era formidabil. Când găseam,
cumpăram în cantităpi industriale. Cumpăram câte
cinzeci de sticle o dată, de vreme ce era un produs
rar. Erau multe cutremure, pe vremea aia, °i, pe
urmă, era poezia în permanenpă. Vedeam multă
lume, mulpi prieteni, mulpi poepi, oameni nebuni,
era °i multă băutură. ai asta e tipic părilor din Est.
Când nu ai nimic °i totul pi-e interzis, bei.
-	- ... există flagelul rus, la origine!?
-	- Da, poate că vine de-acolo. Dar cred că e
destul de specific estului: merge din Polonia până
în Republica Cehă, trecând prin Ungaria °i prin
Serbia. Dar e posibil să fi fost un pic de influenpă
rusă. Mariana era un înger. Un înger °i un demon,
în acela°i timp. Poezia ei e impregnată de fru-
musepe, de raritate. Era o voce. Nu tri°a cu cuvin-
tele. Nu era cineva care să fabrice fraze, ea le
expulza mai degrabă. ai asta era extrem de impor-
tant. Era a°a °i în viapa de toate zilele. ai era fru-
moasă. O fiinpă frumoasă care, îmbătrânind, se
distrugea. S-a urâpit de°i, în tot ceea ce putea
apărea ca o formă de urâpenie, era ceva mărep, fru-
mos. Cazul Beckett, de pildă, care era foarte fru-
mos, când era tânăr. Avea ceva aparte, o carismă
deosebită. Iar Mariana era exact a°a. Când am
vazut-o pentru prima dată blondă, am simpit că
era ceva foarte grav. Nu mai eram împreună de
câpiva ani buni °i nu prea apreciasem asta. Mi se
părea că nu i se potrive°te deloc. Era ceva morbid
în chestia asta. De altfel, ultima ei carte are un
titlu foarte frumos Mutilarea artistului la tinerele.
Era tocmai dorinpa de a se distruge, dar nu o dis-
trugere cum suntem obisnuipi să vedem. Era încer-
cuită de ni°te tineri care erau interesapi de poezia
ei, mai mult decât ei puteau s-o intereseze. Era
totu°i foarte stapână pe sine, ceea ce era firesc.
Securitatea a câ°tigat. A omorât-o, cu alcoolul,
pentru că pe vremea aia era bine să bei ca să fii
luat drept nebun. A°a, Securitatea te lăsa în pace.
Credea ca e°ti bepiv. Au intrat topi în jocul ăsta.
I-o spusesem, de altfel. De când a murit,
Bucure°tiul e ciudat pentru mine. Eram totu°i
despărpipi de opt ani. Nu mai am aceea°i privire,
adică nu mai eram împreună, dar °tiam că e
acolo. Era ceva din ea acolo. Chiar ieri, eram la
Paris °i mă plimbam plin locuri pe unde fusesem
cu ea. E ciudat. În sfâr°it, te pune pe gânduri.
-	- ai mie mi se pare ciudat să vă aud vorbind
despre asta, pentru că îmi amintesc că în 5 bis,
rue de Verneuil, e o imagine cu ea, dacă nu mă
în°el.
-- Da, o imagine fugitivă. S-a făcut cât se poate
de natural. Mulpi au crezut că e vorba de Jane
Birkin. E drept că vroia cu orice prep să participe,
să scrie un text în cartea asta. Nu-i cerusem nimic.
Imaginea aia a fost ca °i cum ceva dispărea între
mine °i ea °i, până la urmă, n-a dispărut. Cred că
vom °ti peste câpiva ani cine a fost. Cei din gene-
rapia ei °tiu, desigur. Trebuie spus °i că era multă
gelozie. Faptul că era publicată în frantuze°te, de-
ranja multă lume. Am cunoscut România datorită
ei, datorită scrisului ei. Am ajuns în România
datorită poeziei. Poeziei EI. De fapt, una din
cărpile pe care am publicat-o fără s-o cunosc se
numea La intersecția marilor drumuri comerciale.
Ce simbol!... ai când am publicat cartea asta,
°tiam că se va întâmpla ceva în viapa mea. Aveam
a°adar acela°i regim de instinct animalic. Trăiam
într-un mod foarte animalic. ai ea era totu°i o
fiinpă rară. A° putea spune mai multe, dar n-o să
mai ai spapiu, pe urmă.
-	- De vreme ce vorbim despre oameni la care
țineți, ce v-a marcat la omul °i scriitorul Alexandru
Vona care ne-a părasit de curând?
-	- Prima dată când am citit cartea lui Vona în
franceză, carte pe care aveam s-o editez mai apoi,
am fost practic în stare de levitapie. Scrisul lui are
o putere fantastică. A scris cartea asta în foarte
pupin timp. S-a închis într-o cameră - de unde
Ferestre zidite-, fratele lui cânta la pian lângă el °i
a început să scrie. Avea 22, 23 de ani. A scris-o
dintr-o suflare. Cartea m-a pus în transă, nu °tiu
exact de ce tip. O transă a memoriei, o transă
înspre anumite lumi. A fost scrisă chiar înainte de
evenimentele din '47, comuni°tii au venit atunci la
putere - manuscrisul, cum se °tie, a fost ascuns °i
regăsit după 50 de ani. A ratat de pupin să publice
la Gallimard în anii '50, dar un " incon°tient " care
tradusese cartea, a fost cauza refuzului. Cunosc
numele " incon°tientului ", dar n-o să-l spun.
-	- ... Reichmann?
-	- Nu, de data asta, n-a fost el. E un prieten
de-al lui. Un poet de calitate, totu°i, dar un tra-
ducător prost. N-a fost să fie. Dar Vona era un
arhitect al cuvintelor °i a devenit arhitect °i în
viapa de toate zilele. Vona, da, datorită lui cartea
mea a ie°it. La parole inanimee. El m-a îndemnat
să o public. O scrisesem de vreo douăzeci de ani
°i i-am pus-o în mână, a°a, din întâmplare, să-i cer
părerea, pur °i simplu, °i mi-a spus că trebuie
neapărat s-o public. Fără să mă îndemne s-o fac,
n-a° fi făcut-o. A fost deci un element motor. Dar
el era într-o căutare perpetuă a identităpii, a unei
lumi proprii. S-a născut în România dintr-o veche
familie de evrei spanioli care a plecat în timpul
Inchizipiei °i s-a regăsit pe urmă în România, în
Turcia. Iar în Ferestre zidite se poate citi printre
rânduri, ceea ce am citit în Kafka: de ce să exi°ti?
Dacă ar fi continuat să scrie, ar fi luat cu singu-
ranpă premiul Nobel, pentru că e o carte care, în
cele din urmă, încă n-a fost citită. A avut un suc-
ces foarte relativ, dar va reveni în forpă. Ca anec-
dotă, făcea parte din familia lui Canetti, chiar dacă
trebuie poate să n-o spun. Nu asta îl face pe om:
Vona e Vona. Îl chema Samuel, în plus: " cel care
s-a numit ". În sfâr°it, o spun în glumă, dar există,
°i la el, un fenomen al numirii. Dar m-am îndepăr-
tat de întrebare.
-	- Nu, nu foarte mult. Amintirea cea mai pu-
ternică a omului °i scriitorului Alexandru Vona.
-	- Era °i una °i alta adică, într-adevăr, omul °i
scriitorul erau strâns legapi. Formau un tot. ai era
generos. Îl asculta pe cel de lângă el, lucru destul
de rar pentru un scriitor. Înpeleg, un scriitor are
nevoie să fie ascultat. Baudelaire l-a ascultat pe
Edgar Allan Poe vreme de zece ani. Avea totu°i un
defect teribil care era în acela°i timp o calitate:
indecizia, îndoiala. Mi-a spus că e o boală teribilă
la el °i îl înpelegeam: tot timpul nehotărât, tot tim-
pul pătruns de îndoială. Era de acord cu o decizie
°i a doua zi, î°i schimba pozipia. Câteodată chiar
°i după o oră. Era teribil, terifiant, chiar dacă °i
faptul ăsta avea farmecul lui! Doar că nu prea tre-
buia să intri în jocul lui, pentru că putea să te
scoată din minpi.
-- Sunteți poet, fotograf °i de câtăva vreme, ați
început o carieră de actor în România. Ne puteți
spune câteva cuvinte despre asta?
-- Topi cei care urmăresc cinematografia
românească de autor, °tiu că am avut un rol
important în fimul Occident care a fost premiat la
festivalul de la Cluj. Un film care a deschis o cale
care mă atinge, care îmi place. Altfel, tocmai am
filmat cu Peter Călin Netzer (adorabil) °i cu Ioan
Cămârzan, un tip formidabil. A facut rolul pentru
mine. El e cu adevărat un poet. Are un mod de a
lucra cu oamenii care îmi place nespus de mult. ai
o distanpă, o privire, o lini°te. Mai ales că am
primit rolul din întâmplare. Am trecut pe la el °i
mi-a zis: uite! ai, încet-încet, totul a mers de la
sine. Un rol mic dar al naibii de dens. Cinema-ul e
una din marile mele pasiuni. Să fii actor e ca °i
cum ai fi un pic scriitor °i invers, pentru că un
scriitor trebuie să intre în pielea personajelor sale.
Iar un actor care intră în pielea personajelor sale
devine scriitor pentru că trebuie să se pună în
pielea celui care a facut povestea. Există deci o
legătură între ei. Dar e adevărat că pentru mine e
o plăcere să fac cinema °i, da, mai e modul meu
lene° de a scrie. Scrisul e ceva foarte exigent °i
când faci cărpile altora, pi-e greu să faci propria
carte. Dar eu prefer încă să fac cărpile altora.
Foarte de departe, desigur.
-- Trăiți între două literaturi. Spuneați cândva
că sunteți podul dintre ele. Cum vedeți literatura
română în comparație cu alte literaturi?
-- Trebuie să evolueze. Literatura română e o
literatură în viitor. De doi, trei ani, s-a născut o
nouă generapie care va scrie, va produce cărti. EST
a publicat recent una care pare să-i tulbure pe
mulpi, de vreme ce se vinde destul de bine (Băgău
de Ioana Bradea). Nu faptul că e vândută contează
ci că e citită. Informapia a trecut din gură în gură,
pentru că, practic nu am făcut publicitate °i
fenomenul continuă încă. Cu atât mai bine pentru
autor °i pentru literatura română mai ales.
Literatura română e o literatură în devenire.
Trebuie, desigur, ca pentru asta să existe editori
demni de acest nume, să suporte această muncă,
să o facă cum trebuie, să aibă curajul să publice,
să-°i asume anumite riscuri, cum se zice. Trebuie
°i să căutăm să descoperim autori. În privinpa
24
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
24
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
României, cred că marii scriitorii - sunt poate unii
care s-au născut deja -- nu vor fi recunoscuti decât
în douăzeci de ani, pentru că, din păcate, există o
întreagă cultură din afară care trebuie digerată. Mă
gândesc la o generație de tineri scriitori de azi
care vor da un loc literaturii române. Dar e nevoie
de douăzeci de ani. Nu e chiar a°a de mult.
Acum, sunt doar pâlpâirile a ceva. A existat o li-
teratură română în timpul lui Ceau°escu care a
durat pupin după, dar astăzi ne dăm seama că nu
rămâne mare lucru din ea. Se poate vedea °i în
Franca dezastrul total al literaturii franceze
actuale: din °ase sau °apte sute de autori -- două
sute de autori noi, mi s-a spus -- câpi rămân? Nici
măcar unul, poate. Dar aici e vina producției. E
nevoie de pasiune, de căutare, de dorință de lec-
tură.
-- Dar am avut un pic din toate astea. Multi
scriitori români au fost tradu°i fără să poată însă
să se facă cunoscuti în străinătate. Sunt total
obnubilati, inexistenti în ochii unui cititor francez:
iau cazul pe care îl cunosc mai bine.
-- Da, bineînțeles, sunt referințe. ai aici, avem
de făcut o întreagă muncă de reabilitare. Vom
publica cât de curând, cu Maurice Nadeau, La
rehabilitation du reve (Reabilitarea visului)1, după
un poem al lui Dimov- cred-, o carte cu toți poeții
de avangardă care au făcut practic dadaismul °i o
parte a suprarealismului. Autori total necunoscuți,
în afara lui Tristan Tzara °i a lui Gherasim Luca
care dacă au devenit cunoscuți, e pentru că au
venit în Franța. Toți cei care au rămas dincolo,
s-au stins, fiind °i înghesuiți de regim. Eu luasem
întrebarea ta în viitor °i pentru astăzi. Dar mai
trebuie pentru asta ca °i țara, ministerul culturii-
de°i nu-mi prea place să vorbesc despre aparate de
stat - să-°i facă cunoscută literatura cum o fac țări
ca Franța, Germania, Spania, Danemarca,
Portugalia. Iar în România, asta e o gravă pro-
blemă. Dar se poate face °i cred că dacă, în
douăzeci de ani, o muncă reală e făcută de editori
°i reu°im să traducem vreo zece-cincisprezece
autori de calitate, literatura română î°i va găsi
locul. Fără nici o îndoială.
-- Cum am văzut la librăria Boîte â livres de la
Tours, Scrisorile din Franța °i din Italia ale lui
Paul-Louis Courier, apărută la EST, a° vrea să °tiu
pe unde sunteti cu ultimul volum?
-- Plănuim să facem un fel de mică trilogie,
fără ca, de fapt, să fie una: trei cărți de Paul-Louis
Courier publicate pentru prima dată în română; în
cea de-a treia e vorba de două traduceri ale
autorului despre echitație °i cavalerie. E planuită
pentru a 180-a comemorare a dispariției scriitoru-
lui. Credem că va ie°i înainte de 10 aprilie. Cartea
va cuprinde, în interior, °i un caiet special de
desene făcute de un artist român pe care îl
cheamă atefan Călăra°anu. Un caiet de 16 pagini
de desene cu cai. Poate vom °i expune aceste
desene. O să vedem. Cartea va fi tradusă de Irina
Mavrodin care, trebuie reamintit, e cea mai mare
traducătoare de limba franceză din România °i,
lucru rar, e capabilă să traducă °i în sens invers.
Va fi, fără doar °i poate, °i un text al doamnei
despre arta traducerii -- ce înseamnă să traduci? --
°i va fi prefațată de Daniel Leuwers. Totul în bi-
lingv pentru a termina ciclul pe care ne propus-
esem să-l facem despre Paul-Louis Courier. Cam
ast-ar fi. Că tot se ex-termină caii (nu-i a°a?), noi
o vom termina într-un mod cavaleresc.
-- Vă las ultimul cuvânt, pentru încheiere...
-- Păi, ultimul meu cuvânt ar fi: Bine v-am
găsit!
■
Interviu realizat °i tradus din limba franceză de
Marius Voinea
Note:
* În română în original
1.	De fapt, S. Tastet se referă la articolul-manifest al
lui Geo Bogza, publicat în Unu, an IV, nr. 34, martie
1931.
reportaj & antropologie
Bâiup
I Horapiu Damian
Întâlniri
La familia Pop am ajuns printr-o terță per-
soană binevoitoare, cu aparență ingenuă, căutând
oameni plecați la muncă în străinătate. În primul
rând, persoana în cauză este posesoarea celor mai
alba°tri ochi pe care i-am văzut de ceva vreme.
Ochii vin în contrast cu o piele de culoarea pier-
sicii coapte. Nici un rid. ΰi oferă ajutorul cu
bunăvoință. În care scop se apropie °i î°i sprijină
mâinile cât două cazmale pe gard. Se prezintă.
A fost pădurar vreme de douăzeci de ani °i °tie
,,cum îs chestiile astea". Facem cuno°tință.
Numele meu îi evocă propriile studii de istorie
antică. Am numele unui împărat roman, îmi
spune. Îndrăznesc să-l corectez. Horațiu a fost
doar un poet. Da, vine replica, dar °i Nero a fost
poet °i împărat °i tiran. La un asemenea argu-
ment imbatabil nu mai ai ce spune. Iar până la
informațiile cerute mai e. Am fost avertizați că
,,îs băut puțin", a°a încât trebuie să fim îngă-
duitori. Dar, din moment ce suntem de la
Jurnalism, avem dreptul la un expozeu de un
sfert de oră despre Academia Catavencu.
Interlocutorul nostru e abonat fidel. A°a încât
ideile zboară, se încruci°ează, țâ°nesc de unde nu
te a°tepți. Păcat că uneori coerența internă e dis-
trusă de câte un ,,stai să-ți zâc"!
Până la urmă am ajuns la familia Pop, printr-un
instalator ie°it din casa amfitrionului după scule.
În drumul său °erpuit pe uliță °i-a adus aminte de
familia Pop, cea cu °ase copii, din care cinci ple-
cați la muncă în străinătate. Pe moment, doi din-
tre fii sunt acasă. Însă e doar ceva temporar, pen-
tru că până în septembrie vor pleca. Tot acasă e
°i una din fete. ai ea cu bagajele făcute pentru
Austria.
Primul contact l-am avut chiar cu emigrații,
mai precis cu cei doi băieți, Victor °i Ovidiu. Aici
tabloul se limpeze°te. Copiii familiei Pop
formează o diasporă împărțită, pe sexe, între două
țări total diferite. Băieții lucrează, toți trei, în
Spania, în timp ce prima dintre fete e stabilită în
Austria încă din 1991. Cele două surori ale ei
pleacă la sora lor pe rând, prin rotație.
Vârsta limită la care are loc plecarea pare a fi
20 de ani. Victor are 24 de ani, °i lucrează de
patru ani în Spania. Ovidiu are 22, °i pleacă de
doi ani afară. Până la un punct, experiențele lor
sunt asemănătoare. Împreună cu al treilea frate,
locuiesc °i muncesc în aceea°i localitate, Vinaros.
Au lucrat, la început, la negru. Mai ales în agricul-
tură, la cules de mere sau de portocale. Salariul
era cel minim, dar suficient pentru a trăi decent,
crede Ovidiu. Uneori, cum ar fi în cazul culesului
de portocale, se puteau câ°tiga °i 700-800 de euro
pe două săptămâni. Însă aceste două săptămâni
erau singurele din an în care culegătorii de porto-
cale erau necesari. După aceea, trebuia să îți
găse°ti alt loc de muncă, tot la negru.
Ulterior, destinele celor doi par a se diferenția.
Victor °i-a găsit un serviciu legal, după un an de
la venire. Aici, venitul e cam de 1100-1200 euro
pe lună. Are acum un statut, este considerat un
om de bază, pe care diferitele concedieri în masă
nu îl mai privesc. Ovidiu munce°te, deocamdată,
tot la negru. A început în domeniul renovării
apartamentelor, iar acum e la o firmă de design
vestimentar. În general, ambii frați apreciază
clima hispanică, ambii au învățat repede limba.
Părerile lor despre spanioli diferă, în funcție de
experiențele avute. Victor are o părere bună
despre ei, pentru că, la muncă egală, nu fac difer-
ențe între imigranți °i localnici. Ovidiu, dim-
potrivă, îi consideră foarte rasi°ti, o trăsătură pe
care Victor le-o rezerva austriecilor. De la un
punct, însă, pove°tile celor doi frați variază evi-
dent. Victor ne vorbe°te mai mult despre expe-
riența lui ca muncitor, despre cele °ase zile de
muncă pe săptămână, despre stereotipia vieții de
zi cu zi ,,acela°i orar, acela°i orar, de parcă e°ti
ma°ină". Ovidiu poveste°te despre partea mai
întunecată a vieții spaniole, despre tentațiile ei,
despre drogurile cu care a fost îmbiat °i cum a
rezistat presiunilor de a le încerca. Poți face rapid
bani transportând câte două kg de cocaină pe
ruta Barcelona-Valencia, pentru 500 de euro trans-
portul.
Dar, se grăbe°te să adauge, în timp ce mama
intră pe u°ă, nici nu s-a gândit să accepte. Apoi
ne poveste°te cu humor despre pățania avută pe
când lucra la decorarea apartamentelor. Una din-
tre cliente, o femeie columbiană, cre°tea o plantă
de coca, cică în scopuri decorative. Copiii ei o
foloseau pentru scopul îndeob°te cunoscut, în
modalitatea popularizată de indienii sud-ameri-
cani: mestecau frunzele. Când stăpâna plantei a
observat frunzele smulse, a făcut scandal, acuzân-
du-l pe Ovidiu că se droghează. N-a vrut în rup-
tul capului să creadă că responsabili ar putea fi
alții. ai uite a°a, dacă e să-l credem pe Ovidiu, s-a
pus capăt unei cariere promițătoare de decor.
În familia Pop la putere e matriarhatul. Clanul
e condus cu mână de fier de mamă, Eudochia. ai
nu e o simplă figură de stil. Nu e doar orgoliul
unui părinte ce acoperă o autoritate iluzorie.
,,Copiii din cuvântul meu nu ies" spune Eudochia
Pop cu mândrie. Iar spusele ei sunt confirmate, în
lipsa ei, de fiecare dintre progenituri.
Prima noastră întâlnire n-a început promițător.
Vorbeam cu băieții în bucătărie când în încăpere a
intrat Severitatea însă°i. Mai târziu aveam să
aflăm cum o cheamă de fapt. O figură austeră,
între 50 °i 60 de ani. Ochi întunecați, străjuiți de
două sprâncene încruntate. Încercările noastre de
a ne explica prezența acolo au fost tăiate scurt
printr-un ,,nu mă interesează!". Abia mai târziu
m-a lămurit de ce. Fusesem luați drept misionari
sectanți, veniți să facă prozeliți, din cei ce bat la
u°a oamenilor. Culmea, eram tot doi, ca °i respec-
tivii.
Pentru că, trebuie să °tiți, băiuțenii sunt
oameni extraordinari, deschi°i, prieteno°i, dar.!
Tensiunile interetnice par să-i ocolească, poate °i
pentru că mulți din locuitori au strămo°i din mai
multe etnii.dar! Atât româna cât °i maghiara
sunt vorbite în mod egal de ambele etnii. dar!
Confesiunile tradiționale, ortodoc°i, reformați °i
catolici se respectă °i chiar se amestecă. dar!
Există o anatemă: sectanții. În această categorie
intră iehovi°tii, neo-protestanții, cei ce neagă
sfințenia Fecioarei Maria, cei care scriu numele lui
Mesia cu un singur ,,I". Pentru ace°tia, băiuțenii
au ni°te comentarii deloc măgulitoare...
În rest, crucile °i troițele ce apar ici °i colo pe
dealuri °i în grădini, ca °i cele două capele, confir-
mă fervoarea religioasă a acestei comunități
minere°ti. ai, pentru a nu-l ofensa pe Dumnezeu,
E
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
25
Black Pantone 253 U
25
Black Pantone 253 U
3
credincio°ii au reu°it, cu aproape două secole în
urmă, să treacă peste deosebirile religioase °i să se
roage în acela°i lăca°. De la 1818 ortodoc°ii °i
romano-catolicii oficiază în aceea°i biserică,
alternând slujbele.
Credința e prezentă °i în casa Eudochiei Pop.
Într-un colț al spațioasei camere în care discutăm
se află o respectabilă colecție de icoane, crucifixe
°i medalioane dedicate Fecioarei Maria °i
Mântuitorului. Gazda ne precizează că e credin-
cioasă. Cât despre preoți? ,,Tăți îs corupți, până °i
preoții!" °i astfel țâ°ne°te la suprafață problema
corupției. Ea îi afectează pe toți locuitorii, nu e
doar o țâfnă a Eudochiei. Revine în spusele tutu-
ror celor cu care am vorbit. Cele mai elementare
necesități sunt supuse unor dări neoficiale, dar
extrem de împovărătoare. Rarele angajări se fac pe
pile °i cu bani mulți. ai doamna Pop î°i trece în
revistă experiențele proprii în domeniu: cum a
încercat să-°i angajeze pe cutare fiu la exploatare,
pe altul la brutărie, ,,°i nu s-o putut!". În general,
din °ase copii, nici unul nu a putut să-°i găsească
un loc de muncă în Băiuț. Aminte°te de una din
fiice, absolventă de facultate. După ce °i-a câ°tigat
postul prin concurs, s-a prezentat la °coala dintr-o
comună apropiată pentru a constata că locul era
ocupat, ilegal, de o altă persoană. ai ocupat a
rămas până în ziua de azi.
Un alt laitmotiv în spusele ei: că înainte era
mai bine, înainte însemnând până în 1989. Nu e
o opinie izolată. Am întâlnit-o °i la ceilalți local-
nici cu care am vorbit. Mă gândesc în ce măsură
e vorba de nostalgie °i în ce măsură e o părere
întemeiată pe simpla comparație. Oare să regrete
locuitorii Băiuțului cozile de altădat'? Telejurnalele
cu Odiosu' °i Sinistra? Programele TV de două
ore? Sau poate ar trebui să ne întrebăm cât de
incompetenți °i penibili au fost guvernanții de
după '89? La urma urmei, cât poate fi de greu să
depă°e°ti prestația guvernărilor din anii '80?
Au trăit la început într-o casă de lemn, sus pe
deal. Casa trainică de piatră în care discutăm
acum a fost construită din salariul soțului, cu 25
de ani în urmă, ,,că pe atunci putea minerul să-°i
construiască o casă dintr-un salar, nu ca acuma!".
S-a căsătorit cu Alexandru Pop ,,că era cel mai
arătos bărbat ce se putea găsi!" Atât de arătos că i
se spunea Elvis. ai, într-adevăr, dintr-o fotografie
veche, alb-negru, ne prive°te un bărbat în putere,
care arborează tunsoarea tizului său din
Memphis. A lucrat ca miner °i maistru miner. A
prins pensia, pentru a muri la 60 de ani. Atac de
cord. În aparență nici o legătură cu activitatea în
subteran. Dar soția lui este convinsă că, până la
urmă, tot de la mină i s-a tras.
Frison 1
Pop Alexandru a coborât sub pământ vreme
de 40 de ani. Rinând seama că s-a pensionat
înainte de a împlini 60 de ani, înseamnă că a
început mineritul din prima tinerețe. A străbătut
galeriile subterane pe care °i tu le străbați acum, e
drept, pentru un timp mult mai scurt. Vagonetul
te-a adus la orizontul XII, la cea mai mare
adâncime. De aici, colivia te urcă rapid, frecându-
se de pereții noroio°i. Te gânde°ti că °i lava urcă
pe co°ul vulcanului cam în acela°i mod °i, proba-
bil, cu o viteză similară. Treci rapid pe lângă
galerii pustii, înecate în beznă. Sunt orizonturile
XI- XIII, astăzi abandonate. În trecut perfora-
toarele răsunau zi °i noapte sub fasciculele
lămpa°elor. Astăzi doar câte un miner curios se
mai opre°te la intrare, înainte de a porni spre
puținele abataje încă în activitate.
În camera de extracție este cald. Uneori,
minerii vin să se usuce la căldura radiatorului
a°ezat lângă perete. Dar timpul pe care-l petreci
acolo e măsurat. Ale tale sunt galeriile °i sălile
subterane, pe care dinamita le-a deschis în stâncă.
Trebuie să fii atent °i să treci pe partea dreaptă.
Pe partea stângă se cască puțuri adânci de sute de
metri. Sunt a°a numitele role, prin care minereul
e trimis spre punctul de transport. Dacă ai ghin-
ionul să cazi prin ele, te vei opri din prăbu°ire
abia peste câteva sute de metri. Se mai întâmplă
ca minereul venit de sus, de la cine °tie ce
înălțime, să răbufnească pe nea°teptate, sur-
prinzându-l pe miner. A°a a murit Emil Schramm,
îngropat.
Drumul nu s-a încheiat. Urci zeci de metri pe
scări de lemn, prin ni°te puțuri numite urcători.
Scările sunt acoperite de noroi, ca de altfel °i
pereții urcătorului, aflați cam la o lungime de nas
de fața ta. Apa se prelinge, totul e alunecos. Pe
aici au urcat °i coborât mineri înaintea ta.
Probabil °i Pop Alexandru, zis Elvis, se număra
printre ei. Pe aici urcă °i Pepi, minerul de doi
metri. Pufne°ti, îți scoți nasul din mâzgă, îți aduni
picioarele °i îți spui că mina n-a fost făcută pen-
tru oameni înalți. Măcar Pepi e obi°nuit, dar tu...
Pe aici vor urca °i vor coborî °i alții, după tine.
Totu°i, e de ajuns un pas gre°it °i... Sau să-i
alunece mâna celui ce urcă deasupra °i...
Însă nu trebuie să te la°i cuprins de gânduri
negre. Pentru că, odată ajuns în abataj, în sala
deschisă în miezul muntelui, intri într-o altă lume.
Stânci imense au fost ciobite de forța exploziei.
Bucăți de mărimea unui camion stau aruncate
într-o rână. Lumina lămpa°ului urmăre°te vinele
de minereu ce străbat tavanul. Din când în când,
fascicolul de lumină se întoarce sub forma unor
reflexii. Sunt cristalele de cuarț, adunate în pungi
de piatră numite graițuri. Cristalele, de diferite
mărimi, unele transparente, altele tulburi, gălbui
sau violete, căptu°esc în întregime interiorul
fiecărei ,,pungi".
Poate că °i Pop Alexandru zis Elvis s-a plimbat
prin asemenea locuri, la ceasul când ele erau
pustii, ca în clipa asta. Poate a căutat °i el în°elă-
toarele flori de mină cu înfăți°are de pietre
prețioase. Poate s-a a°ezat °i el, a°a cum o face
Pepi acum, examinând transparența cuarțului abia
găsit, precum un bijutier hasid din Anvers. În
Băiuț toți, sau aproape toți cei care au de-a face
cu mina °i-au făcut câte o colecție de flori de
mină. Pentru unii, atracția lor e principala cauză
pentru care mai sunt mineri. Unii riscă °i pătrund
în galerii periculoase, gata să se prăbu°ească, doar
pentru a urma chemarea acestor nestemate. Dar
Pop Alexandru nu a fost vrăjit de aceste flori de
mină. În orice caz, nu suficient pentru a-°i lăsa
copii să devină mineri. S-a împotrivit în tot tim-
pul vieții, °i această dorință a lui a rămas cu
limbă de moarte.
Cum, necum, dorința i s-a îndeplinit. Nici
unul din urma°i nu a avut de-a face cu subpămân-
tul. E o idiosincrazie pe care am mai întâlnit-o °i
la alți ,,veterani" ai subteranului. Cum ar fi actu-
alul consilier local Puiu Ignatiuc, extrem de înda-
toritor, gata oricând să ghideze vizitatorul prin
toate ungherele umblate °i neumblate ale flotației,
prin împrejurimile localității, sau prin micro-
muzeul minier. Doar gura minei reprezintă o ba-
rieră pe care nu e dispus să o treacă, nici măcar
pentru câțiva metri. Spune că 23 de ani de mină
sunt mai mult decât de ajuns. E acea°i atitudine
pe care am descoperit-o °i la alți mineri pension-
ari: a fost frumoasă mina, dar n-a° mai intra în
ea. E aici teama de un pericol cu care au trăit zeci
de ani, zi după zi. Acum sunt bucuro°i că au scă-
pat de sub imperiul acesteia, °i deloc dornici să
tenteze soarta încă o dată.
Vocea care a°teaptâ
...Singura locuitoare permanentă a casei ridi-
cate cu trudă în Băiuț e mama. Casa nu e gata.
De la an la an, banii trimi°i de copii în țară per-
mit terminarea acoperi°ului, tencuirea,
aprovizionarea cu lemne, ,,că eu îs femeie pre-
văzătoare, eu n-am luat niciodată pe cont, eu mă
întind cât ține pătura". Tn rest, sunt grijile zilnice
pentru cei plecați, mai ales pentru băieți, care n-
au pe nimeni să le gătească, să le spele. Mai e °i
compătimirea, când îi vede obosiți, fără chef. A°a
că ,,plâng bugăt °i mă rog pentru ei".
Poate ar fi trebuit să încep cu opiniile politice
ale amfitrioanei. Fiindcă Eudochia Pop a început
dialogul cu noi printr-o diatribă. Trebuie să spun
că nu mi-ar plăcea să fiu între primii bărbați ai
țării, dacă ar fi să încap pe mâna mamei
Eudochia. Din spusele ei rezultă că suferința ar fi
scurtă, dar cruntă. ,,Apăi dumneavoastră dom-
nilor, dacă ziceți că sunteți de la Universitate, să
faceți bine să-i dați lu' Iliescu o scrisoare de la
mine, să afle ce am să-i zic! Că uite cum trebuie
să plece copiii de la casa omului, că aicea în țara
lor nu se pot realiza!" Ca să spunem eufemistic,
doamna Pop e nemulțumită de prestația politicie-
nilor, mai ales a celor de la putere. Viața parla-
mentară face °i ea obiectul unor concise comen-
tarii. Spectacolul parlamentarilor stârne°te reacții:
,,tu luară (n.n.-un fel de ,,vai!", ,,tulai!", în original
în text) toți ni°te bo°orogi! Abia mai vezi câte un
tânăr! °i bo°orogii ă°tia ne conduc!"
Frison 2
Băiuțul se apropie de capătul liniei, a°a cum °i
tu te apropii de ie°irea din tunel. Nu se vede nici
o lumină la capăt, pentru că e noapte. Trenulețul
electric te coboară vijelios spre suprafață. Pepi
minerul cântă de mama focului °i aruncă din
când în când chi°toacele fumate pe jos. A fost
interesant. În curând, trenulețul electric se va opri
definitiv. ai Băiuțul, a°ezare minerească de când
se °tie, va trebui să caute alte mijloace de exis-
tență pentru locuitorii săi. Deocamdată ace°tia nu
se lasă. Există în ei o voință de a depă°i
greutățile, de a găsi o cale de ie°ire. Unii o fac
părăsind localitatea, poate definitiv. Alții aleg să
rămână. Probabil ambele căi sunt corecte, de°i
inima îți spune că numai una e cu adevărat vala-
bilă. În orice caz, băiuțenii nu a°teaptă ajutorul
venit de sus. Oricum nu va veni.
E întuneric. Atât de utile în mină, lămpa°ele
sunt la fel de necesare acum, ca să găse°ti drumul
spre localitate. Fasciculele se încruci°ează pe cer °i
în fața ta în timp ce pă°e°ti mai bogat cu două
kilograme de noroi de mină adunate în haine.
Locuitorii dorm. Dorm cei din familia Pop, sau
poate se gândesc la sărbătorile de Pa°te °i
Crăciun, atât de a°teptate pentru a reveni acasă.
Ori poate se gândesc la banii atât de greu
economisiți pentru mama rămasă în Băiuț. Dorm
°i în casa familiei Mezei, cea cu copiii împră°tiați
care pe unde. În curând va dormi °i minerul poet,
despre care altcineva va scrie altă poveste. Poate
va visa la pietrele sale de mină, la fantasmele sale,
poate la viața alături de familia sa. El °tie.
Băiuțul se apropie de un an zero, în care tot
ce a fost până acum va reprezenta, poate pre-
tențios spus, istorie. Ce va fi localitatea de acum
încolo, cine poate °ti? Poate va fi o prosperă
localitate turistică, poate un ora° mort. Sau poate
nici una, nici alta. Intrarea în Uniunea Europeană
va produce, în mod sigur, efecte °i aici. Ori
poate că energicii angajați ai Primăriei vor reu°i
să-i convingă pe mai marii Uniunii să-°i mute se-
diul la Băiuț. N-or fi cine °tie ce facilități, dar
partea de protocol e asigurată. Nu mai are nimeni
o fanfară precum cea de aici. Garantat.
■
26
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
26
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
cultura civica
Regiuni °i politici regionale în
România °i în Europa
^^Anchetâ Tribuna realizată de Amalia Lumei
Redacția revistei Tribuna a inițiat o dezbatere privitoare la trecutul, prezentul °i viitorul regiunilor °i al politicilor
regionale în România, văzută ca parte a Europei. În acest context o serie de experti, oameni de cultura, lideri de
opinie din țară °i din străinătate au fost invitați să răspundă întrebărilor ce urmează:
1.	Ce importantă au regiunile în context național °i european °i care credeți că sunt atributele °i utilitatea lor cele
mai semnificative?
2.	Cum poate fi folosită tradiția regională a României pentru o cât mai relevantă punere în joc a potențialului zonal?
3. Este mo°tenirea regională o tradiție specifică Europei în raport cu alte continente? În ce fel poate ea fi sau deveni
un atu pentru revenirea Europei într-unul din locurile de frunte în competiția globală?
“Nu trebuie reinventatâ
roata”
Szenkovics Dezso,
coordonator programe
In întrebările primite de la redacția revistei
Tribuna mi se cere să prezint opinia personală
privind regiunile °i regionalizarea din perspecti-
va Uniunii Europene °i integrării României în struc-
turile europene. Consider că tema aleasă de redacția
revistei este una binevenită în pragul aderării
României la UE.
Înainte însă de a răspunde, ar fi bine, să încer-
căm să dăm o definiție expresiilor regiune, region-
alizare °i regionalism. Prin regiune se înțelege o
entitate politică de nivel inferior statului, care dis-
pune de anumite competențe exercitate de un
guvern care, la rândul lui, este responsabil în fața
unei adunări alese în mod democratic. Imediat tre-
buie menționat că această definiție dată regiunii de
Adunarea Regiunilor Europei nu corespunde în
totalitate definițiilor date de Consiliul Europei1 °i
de Uniunea Europeană2. În ceea ce prive°te definiția
termenului de regionalizare, prin aceasta se înțelege
crearea unei noi structuri de organizare teritorială în
cadrul statului, cu instituții regionale °i cu transfer
de competențe administrative la nivel regional.
Regionalizarea, prin esența ei, înseamnă o abordare
de sus în jos, instituțiile statului fiind cele care iniți-
ază °i implementează procesul. Regionalismul însă
abordează această temă dintr-o altă perspectivă,
susținând ideea că regiunea este definită printr-un
ansamblu de caracteristici umane, culturale, lingvis
tice comune, care justifică crearea unui organism
politic cu o autonomie mai mult sau mai puțin
restrânsă. În cazul regionalismului putem vorbi de
o abordare de jos în sus, comunitățile locale fiind
cele care o inițiază °i o susțin, o promovează la
nivel central. Trebuie menționat că în multe țări
vest-europene (Spania, Italia, Belgia) procesul de
regionalizare s-a conformat în mare parte cu tend-
ințele regionaliste, ceea ce s-a materializat în contu-
rarea unor regiuni foarte puternice.
În contextul european regiunile constituie baza
dezvoltării sustenabile. În Tratatul de la Roma
(1967) se vorbe°te deja despre faptul că lărgirea
Comunității Europene nu poate fi conceput fără
reducerea inegalităților existente între diferitele
regiuni ale Europei. Politica regională, ca ramură de
sine stătătoare în politicile Comunității Europene,
apare în 1987, odată cu adoptarea Actului Unic
European. În Tratatul de la Maastricht (1992), care
pune bazele Uniunii Europene, politicile regionale
capătă un accent °i mai important. Scopul lor este
de a contribui la dezvoltarea economică de lungă
durată, armonioasă °i sustenabilă a regiunilor
Uniunii Europene, de a pune bazele pieței comune
europene, de a întări coeziunea economică °i
socială.
Pe plan național, din perspectiva aderării la
structurile europene, regiunile au un rol foarte
important. Nici un moment nu trebuie uitat faptul
că Uniunea Europeană acordă o importanță
deosebită acestor structuri3. Aceste entități au
menirea de a concepe, de a elabora o strategie de
dezvoltare regională, de a stabili prioritățile regiunii,
de a gestiona fondurile de preaderare °i de a imple-
menta proiecte de dezvoltare în a°a fel încât acestea
să contribuie la o dezvoltare de lungă durată °i
durabilă. Odată cu aderarea României la UE, rolul
acestor regiuni se va accentua °i mai mult, având în
vedere faptul că de politicile regionale elaborate °i
de competitivitatea de a implementa aceste politici
va depinde în mare parte °i capacitatea țării de a
putea accesa Fondurile structurale °i Fondul de
coeziune al UE.
După opinia mea cele opt regiuni de dezvoltare
existente în România, grație politicii de region-
alizare a statului român, din această perspectivă nu
sunt viabile. Consider că trasarea acestor regiuni s-a
făcut aleatoriu, fără a lua în seamă tendințele de
regionalism existente, neefectuându-se nici o cerc-
etare, nici o documentare temeinică bazată pe anal-
iza unor indicatori relevanți. Cred că această a°a-
zisă regionalizare a României s-a făcut în mare
grabă, existând o oarecare presiune din partea UE.
Faptul că atât această regionalizare făcută în mare
grabă, cât °i politica regională adoptată de guvernul
român în 1998 au fost un e°ec total este confirmată
°i de incapacitatea regiunilor de a reduce dezechili-
brele existente în dezvoltare, de a stimula dez-
voltarea economică, de a încuraja parteneriatele
regionale °i spiritul regional. Totodată acest e°ec se
datorează °i faptului că aceste regiuni de dezvoltare,
instituțiile de dezvoltare regională sunt sub con-
trolul stric al politicului, neavând reale atribuții °i
instituții puternice, competitive. Tn concluzie se
poate constata, că atât politica regională a
României, cât °i împărțirea pe regiuni trebuie regân-
dite cât mai repede posibil. Acest lucru trebuie
făcut cu consultarea unor speciali°ti din țară °i din
străinătate, cu consultarea sferei civile, a
autorităților locale °i ținând cont atât de tendințele
de regionalism existente, cât °i de experiența euro-
peană în domeniu.
Dacă este sau nu este mo°tenirea regională o
tradiție specifică Europei în raport cu celelalte conti-
nente, nu vreau să mă pronunț. Sunt însă convins
despre faptul că Europa, °i în special Uniunea
Europeană, recunoscând importanța regiunilor, a
contribuit enorm la dezvoltarea spectaculoasă a
Bătrânei Doamne de după cel de al doilea război
mondial °i a făcut posibil ca în mai puțin de 50 de
ani, dintr-un continent aproape total distrus în tim-
pul războiului, să devină un actor economic princi-
pal pe plan mondial. În ceea ce prive°te viitorul
Europei în competiția globală, cred că aderarea din
2004 a celor 10 state noi, cât °i posibila °i sperata
aderare în 2007 a României °i Bulgariei, într-un
prim pas va funcționa ca o frână în dezvoltarea UE,
dar privind lucrurile în perspectivă, această lărgire,
într-un viitor apropiat, ar putea avea un efect pozi-
tiv în revenirea Europei pe unul din locurile frun-
ta°e ale competiției economice globale.
Referitor la ultima întrebare din anchetă, referi-
tor la atribuirea unui rol important regiunilor din
România °i efectul acestuia asupra funcționării sta-
tului, nu pot să spun altceva, decât că nu trebuie
reinventată roata, ci trebuie doar folosită. Nu văd
de ce lucrurile bune, testate °i folosite cu succes în
partea de vest a Europei ar cauza haos în România.
Nu trebuie făcut altceva decât să ne folosim de
experiența europeană, să ținem cont de tradițiile
specifice existente din România °i, pe baza acestora,
să încercăm să elaborăm o politică regională perso-
nalizată °i adaptată la realitățile existente în
România mileniului trei. Ar fi timpul să realizăm că
fără o reformă viabilă administrativ-teritorială a
României, fără o regionalizare funcțională, nu vom
fi capabili să ținem pasul cu Uniunea Europeană, °i
întotdeauna - cum de fapt suntem °i acum - vom fi
săracii Europei. Experiența din UE este dovada fap-
tului că regiunea, nivelul regional este cadrul cel
mai potrivit pentru încurajarea dezvoltării de lungă
durată °i sustenabilă. Legat de felul în care ar trebui
trasate regiunile din România, pot să spun că, pen-
tru a beneficia de ni°te regiuni funcționale °i via-
bile, ar trebui făcută în primul rând o analiză
serioasă °i aprofundată a criteriilor °i tipurilor de
indicatori pe baza cărora s-ar putea delimita regiu-
nile respective. Aceste cercetări trebuie făcute de
către speciali°tii în domeniu, fără implicarea politic-
ului. Totodată, în acest proces de regionalizare este
foarte importantă °i implicarea, consultarea soci-
etății civile °i a mediului academic. Nu în ultimul
rând trebuie avută în vedere °i atitudinea clasei
politice centrale °i locale față de proces. Nu trebuie
uitat că de legiuitori depinde ce rol, ce fel de com-
petențe °i ce resurse vor avea instituțiile regiunii
respective. Nu cred că în România, în momentul de
față, putem vorbi de vreo formațiune politică în
cadrul căruia ar exista un oarecare consens referitor
la regionalizare. Or, fără acest minim consens, nu
ne putem a°tepta la modificări legislative de
amploare, atât de necesare unei regionalizări ade-
vărate. După părerea mea nimic nu contează mai
mult în procesul de regionalizare al României, decât
faptul ca aceste regiuni să fie regiuni autonome °i
puternice, care sunt capabile °i au instrumentele
necesare pentru a încuraja dezvoltarea economică
de lungă durată.
Având în vedere cele spuse, putem trage con-
cluzia că °i în acest domeniu - ca, de altfel, în
aproape toate domeniile - mai avem mult de
muncit, de recuperat. Tocmai din această cauză
consider că ancheta inițiată de revista Tribuna este
una binevenită. Dacă un singur rând din cele scrise
mai sus va na°te o idee, va constitui temă de medi-
tație sau va fi gândit mai departe, Tribuna °i
autorul î°i vor fi atins scopul.
■
Note:
1.	Un interval de dimensiune medie susceptibil de a fi deter-
minat geografic °i care este considerat ca fiind omogen.
2.	Uniunea Europeană define°te regiunea din punct de
vedere administrativ, ca fiind e°alonul imediat următor celui al
statului.
3.	Un raport al Comisiei Europene arată că în perioada 1995-
1999 finanțările regionale din cadrul UE, care reprezintă finanțări
publice acordate unor firme °i instituții din considerente de
politică regională, reprezintă 57% din toate finanțările UE.
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
evocare
Despre Christinel
Ileana Alexandra Orlich
mprejurâri nea°teptate m-au îndreptat spre
Chicago, unde am locuit în perioada 1993-
1995. Acolo am avut ocazia să o cunosc, prin
intermediul altor români stabilipi în metropolă, pe
Christinel, văduva lui Mircea Eliade. Dânsa con-
tinua să trăiască în acela°i apartament mic dar
confortabil pe care Universitatea din Chicago îl
alocase maestrului Eliade la stabilirea în acest ora°
din Midwest, cum numesc americanii această
zonă a Statelor Unite. Cu Christinel m-am împri-
etenit repede °i am început să petrecem zile în °ir
împreună, de°i prima noastră întâlnire fusese mar-
cată de o oarecare teamă.
Christinel era încă teribil de speriată de
asasinarea lui Ioan Culianu, un prieten apropiat
pe care îl prepuise în mod deosebit. După crima
care făcuse de altfel vâlvă în întreaga comunitate
academică, nu numai din Chicago sau din Statele
Unite, dar chiar °i din întreaga lume, Christinel î°i
schimbase numărul de telefon °i nu mai primea
pe nimeni decât cu recomandări amănunpite,
făcute de prietenii de încredere. După ce am urcat
a°adar pentru întâia dată treptele locuinpei de pe
Woodlawn, la numai câteva străzi distanpă de
campusul universităpii, am fost surprinsă de
prezenpa gazdei mele chiar în capul treptelor:
Christinel mă a°tepta în spatele u°ii deschise doar
pe jumătate, hotărâtă să î°i mai rezerve încă o
ultimă °ansă de a-mi refuza primirea, în cazul în
care i-a° fi părut o prezenpă dezagreabilă sau de
neîncredere. Era, repet, un principiu de selecpie pe
care îl adoptase, fusesem deja avertizată, după
moartea prepuitului Culianu.
Christinel era la acea vreme o femeie înaltă °i
extrem de subpire, cu un păr bogat, argintiu, tăiat
drept până la nivelul umerilor, °i cu cărare într-o
parte - un stil care-i încadra trăsăturile ferme °i
elegante, încă frumoase în ciuda faptului că tre-
cuse de pragul vârstei de optzeci de ani. Avea, cu
toate acestea, un suflet tânăr °i comportamentul
degajat al unei femei cochete. După a doua seară
petrecută împreună, m-a rugat să-i spun pe nume,
pentru că altfel se simpea prea bătrână. Christinel
î°i rezerva dreptul să-mi spună "fetipo", de°i eu
funcpionam deja într-un post academic la universi-
tatea din Phoenix a statului Arizona, unde mă
stabilisem la sosirea în Statele Unite. De la
Christinel am învăpat astfel că o femeie inteligen-
tă, caldă °i elegantă în toate clipele viepii, este o
femeie fără vârstă, sau mai precis că vârsta, pen-
tru o femeie în special, este o nopiune absolut flu-
idă.
A°a după cum aveam să aflu în scurt timp,
Christinel Eliade ducea o viapă monotonă, ale
cărei zile erau împărpite între două coordonate
principale: acelea saturate de amintiri, anecdote °i
momente mereu retrăite, un film permanent deru-
lat despre Mircea, sau "Maestrul" Eliade, cum
pinea Christinel să fie numit cel ce fusese Mircea
Eliade când îl menpiona în public; °i cele care au
urmat după ce Mircea "plecase", căci a°a numea
Christinel disparipia dintre cei vii a lui Mircea
Eliade.
Marea parte a amintirilor pe care Christinel le
depăna constant se axau pe viapa la Paris °i pri-
etenii de acolo, printre care se numărau Emil
Cioran, care fusese foarte legat de sora cea mai
tânără a lui Christinel, Sybil, victima unui cancer
la sân care o răpusese în tinerepe, °i a cărei
fotografie Christinel o pinea pe comoda ei de zi
încadrată într-o ramă de argint; Eugene Ionesco °i
familia acestuia; °i criticul °i filozoful Paul
Ricoeur, care suna des la telefon °i avea discupii
extrem de cordiale cu Christinel. Alături de
amintirile de la Paris erau °i amintirile de la
Chicago, care porneau din momentul în care
Mircea Eliade acceptase o pozipie permanentă la
Universitatea din Chicago (unde venise inipial
doar pentru un semestru) - °i aceasta deoarece
Lacul Michigan, spunea Christinel, îi amintea de
Marea Neagră °i-l făcea astfel să se simtă acasă.
Trebuie să mărturisesc că de când Christinel mi-a
menpionat pentru prima dată această asemănare
mi-a fost greu să mai privesc - de pe Lakeshore
Drive sau de la etajul 37 al clădirii unde locuiam
pe Michigan Avenue - apa văluroasă °i vinepie a
Lacului Michigan fără să simt că există acea
asemănare între lac °i mare pe care numai un
suflet de român departe de casă °i fără speranpa
întoarcerii o poate percepe.
Pentru că acasă, între ei, Christinel °i Mircea
Eliade nu vorbeau decât române°te. Cu femeia lor
de casă, pe care Christinel o avea încă din perioa-
da Parisului °i pe care o trata mai mult ca pe o
soră mai tânără de°i era °i dânsa acum bunică, se
vorbea în general engleze°te - o limbă pe care
Christinel, cu răsfăp cultivat, suspinea că nu o
cunoa°te bine. Ca întotdeauna, î°i subestima
potenpialul într-o răzgâială care i se potrivea °i o
făcea să apară chiar tres chic. Sau poate a°a i se
părea în mod sincer, în special prin comparapie cu
felul în care vorbea româna - impecabil, cu un
u°or accent moldovenesc, de boieroaică trăită o
viapă la Paris. La telefon răspundea întotdeauna în
române°te, de°i cu o u°urinpă grapioasă trecea
uneori la limba franceză, °i mai precaut °i la
engleză, dacă la telefon era un localnic, fost coleg
sau asociat al Maestrului, sau, uneori, David
Brent, editorul presei de la Universitatea din
Chicago, căruia Mircea Eliade îi dăduse toate
drepturile de publicare.
După moartea Maestrului, Christinel păstrase
apartamentul lor intact - cu exceppia florilor
schimbate în permanenpă °i pe care le adora °i a
unui colp al dormitorului spapios unde fusese
încropit un fel de altar floral, cu o candelă care
pâlpâia permanent alături de fotografia
Maestrului. Aici îl regăsea în momentele de sin-
gurătate Christinel pe sopul pe care-l iubise cu
atâta dăruire.
Pasiunile lui Christinel erau bine cunoscute în
cercul restrâns al celor care o cuno°teau în
Chicago. Ca un copil, nu făcea un secret din ceea
ce-°i dorea. Când i-am spus că am de gând să
vizitez expozipia de Impresioni°ti pinută în acel an
la Chicago Art Museum, mi-a comandat, cu o
drăgălă°enie irezistibilă, să-i cumpăr un mic
tablou de la gift shop, după care a trebuit apoi să
sun printre cunoscupi °i să găsesc pe cineva ca să-l
bată pe peretele apartamentului - era prepios pen-
tru că îi amintea lui Christinel de Parisul atât de
mult iubit. Nimic însă nu se compara cu acele
cadouri pe care Christinel °i le dorea cel mai
mult: pigările, cafeaua °i ciocolata, pe care efectiv
le devora. Ziua nu începea pentru Christinel
înainte de ora 11, la telefon nu răspundea înainte
de 2, dar de fumat °i de băut cafea cu ciocolată
nu înceta niciodată. Ulterior, în urma unui cadou
pe care i-l adusesem din Arizona, am descoperit
ca avea °i o altă mare pasiune pentru piatra de
turquoise, atât de frumos °lefuită în bijuteriile de
argint aflate cu precădere în sud-vestul Statelor
Unite.
Crucea de turquoise pe care i-am adus-o
a°adar din Phoenix i-a produs o mare bucurie. Ca
să nu se lase mai prejos, °i conform felului în
care fusese crescută °i trăise, Christinel m-a invitat
a doua zi în biroul Maestrului, unde etalase trei
feluri de bijuterii scoase din sertare. Dintre ele,
Christinel m-a obligat să-mi aleg un cadou pentru
mine. Era, în această împrejurare, ca întotdeauna
de altfel, generoasă dincolo de măsura reciproc-
ităpii. Mi-am ales o inimioară de aur pe care °i
acum o păstrez °i care-mi aminte°te de Christinel
°i de căldura deosebită cu care m-a îndemnat să
aleg spunându-mi: "Ia, fetipo, ce-pi place".
Nu toate zilele lui Christinel erau senine. În
zilele când avea dureri de stomac, Christinel
dădea nerăbdătoare telefon doctorului, în care
avea o încredere nepărmurită, °i-l ruga să vină de
urgenpă. Acesta o trata cu o considerapie foarte
repinută, dar Christinel nu era constitupional capa-
bilă să înpeleagă micile meschinării ale doctorului
°i-l a°tepta cu fermitate, lungită pe canapeaua
unde î°i petrecea majoritatea zilelor, într-o pozipie
sau alta, de obicei îmbrăcată într-o robă preferată
mov, pe care î°i permitea să o poarte doar acum
pentru că Maestrului nu îi plăcea acea culoare.
De ie°it, ie°ea tot mai rar din casă, mărginindu-se
la a ne ruga pe noi, cei din jur, să-i cumpărăm
câte ceva. Cu banii era întotdeauna generoasă,
plătind costul alimentelor ocazionale dublu sau
chiar triplu fapă de costul real spre a mulpumi în
felul acesta pentru deranjul celui ce le procurase.
După ce am plecat din Chicago °i m-am reîn-
tors în Arizona, am continuat conversapiile tele-
fonice cu Christinel. De°i o sunam cam la inter-
val de două zile, începea convorbirea alintându-se,
sau poate alintându-mă: "Ce mai faci, fetipo? Nu
te-am mai auzit de-un veac..." Urma apoi
inevitabilul "Când vii să mă vezi?" la care răspun-
deam întotdeauna cu o strângere de inimă.
Trebuia să-mi pin cursurile la universitate, nu
aveam drum la Chicago °i mă simpeam teribil de
stânjenită.
Într-o zi Christinel m-a apalat cu un telefon
urgent. Voia să °tie când vin să o văd, precis, pen-
tru că dorea să-mi arate ce-mi lasă mie înainte de
a muri. Acest telefon m-a cutremurat °i când,
după scurt timp, °i-a fracturat °oldul în urma unei
căzături în baie, am °tiut că minunata mea pri-
etenă va pleca în curând dintre noi la întâlnirea
cu Maestrul, pe care °i-o dorea chiar din clipa
când acesta plecase pentru o vreme de lângă
Christinel.
■
28
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
28
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
ex-abrupto
De zeci de ani încoace,
para apâ nu se face...
^^Radu țuculescu
O voce moale, tremurătoare, melodramatica,
ne recită de-o vreme, pe micupul ecran,
versuri albe prin care aflăm că de treizeci
°i cinci de ani, ba chiar de mai mulpi, în fiecare
primăvară °i toamnă, para românească este atacată
de furia apelor, e inundată sălbatic, sute de case
se distrug, mii de gospodării, întinderi nesfîr°ite de
pămînt bun, arabil, roditor, cum este el pămîntul
românesc pe care calamitatea asta naturală îl dis-
truge de ani de zile, mii de oameni rămîn fără
agoniseala de o viapă. Ce putem înpelege noi din
acest insert sentimentalo-tragic, garnisit cu imagini
pe măsură? O treabă foarte simplă °i foarte peni-
bilă. Ceva asemănător cu drobul de sare. Adică de
o mulpime de ani se °tie ce o să se întîmple primă-
vara °i toamna dar mereu sîntem...luapi prin sur-
prindere. Ca orice cap normal, te întrebi de ce
naiba nu s-au luat nici un fel de măsuri concrete,
eficiente, în urma unei atît de vastă ...experienpă?
Apoi începi să afli vagi răspunsuri, mai exact să
faci deducpii...În unele cazuri, bani s-au alocat dar
digurile s-au construit firav, de formă, grosul ban-
ilor dispărînd naiba °tie unde. (Un post tv ne
anunpă zilnic că...realitatea face digul! Halal conso-
lapie pentru cei răma°i pe drumuri). Apoi mai afli
cum chiar °i o parte din ajutoare nu a ajuns la
destinapie. Dispar colete pe drum, banii se
înjumătăpesc ori chiar mai mult...E o hopie ce nu
poate fi descoperită, o hopie cu "acte în regulă"
asta tocmai pentru că...nu există nici un soi de
acte. Oamenii vor să-i ajute pe cei sinistrapi, sînt
impresionapi de suferinpa lor, pornesc acpiuni
benevole, varsă bani în conturi, umplu camioane
etc. Unii. Alpii abia a°teaptă calamitatea (fie ea nat-
urală ori ba) pentru a se procopsi. Să-°i umple °i ei
buzunarele. Un mod rapid °i eficient de
îmbogăpire. Te poate apuca jalea. Sila. Greapa. Fapă
de conapionalul tău care...apă nu se face. Nici
măcar atunci cînd este vorba de durerea altora.
Poate fi ceva mai jegos decît să te căpătuie°ti de
pe urma suferinpelor semenilor tăi, frapilor tăi întru
cuget °i simpire? Poate!
În urmă cu cîteva zile, am făcut un drum cu
ma°ina pe una dintre °oselele importante ale
patriei, una dintre pupinele pe care se mai circulă
fără spaime majore. La un moment dat, °oseaua
traversa un deal încă împădurit, integrat armonios
în spapiul nostru mioritic. Am oprit ma°ina °i am
coborît pentru o plimbare în mijlocul naturii.
Evident, însopit de Didi, căpelu°a mea, de care nu
mă despart cînd fac asemenea ie°iri. În mod firesc,
marginea de pădure era plină de gunoaie, ceva ce
a început să pină de specificul nostru napional. Am
dibuit un drum pentru cărupe, destul de larg, ce
părea să ducă spre interiorul pădurii. După cam o
sută de pa°i, Didi făcu descoperirea. În rîpa
năpădită de tufi°uri de pe marginea drumului, se
aflau aruncate sute de pîini! Frumos ambalate,
albe, feliate, proaspete,700 gr, expirînd abia peste
două zile, agăpate de crengi, rostogolite prin iarbă,
înpepate de arbu°ti...Pe ambalaj erau scrise cu ro°u
firma producătoare, adresa °i numere de telefon.
Cel mai sinistru gînd mi-a trecut prin minte, a°a
sînt eu, un optimist incorigibil...Ajuns acasă, am
sunat la firma respectivă. M-am prezentat frumos
°i am întrebat unde fac ei desfacerea produselor de
panificapie. Mi s-a răspuns la fel de frumos. Atunci
i-am mai întrebat dacă în direcpia cutare pe
°oseaua cutare nu au desfacere în nici un sat,
comună ori oră°el? Nu, a venit răspunsul cate
goric. În direcpia respectivă doar azi dis de
dimineapă a plecat un transport de pîine albă, feli-
ată, 700gr, frumos ambalată, pentru sinistrapi. La
ora asta, mi s-a mai spus, deja s-a ajuns la desti-
napie °i oamenilor li s-a împărpit, cu multă
dragoste, pîinea cea de toate zilele. Atunci eu am
felicitat inipiativa °i am propus ca pozele celor care
făcură transportul să fie puse în întreg ora°ul, dapi
drept exemplu de abnegapie °i devotament fapă de
popor °i patrie căci ceea ce au făcut ei , prea pupi-
ni sînt în stare să facă. Am fost puternic înjurat,
numit ziarist împupit care batjocore°te înaltele sen-
timente ale unor oameni. Le-am spus, calm, că au
dreptate. Cu atîtea gunoaie în jur, nu ai cum să nu
te molipse°ti. Mi s-a trîntit telefonul în nas.
Noaptea am visat munpi de pîine albă, feliată, pe
care se căpărau viermi gra°i, tricolori.
■
tutun de pipa
Solara.ro
|| Alexandru Vlad
Sunt foarte nervos. Viapa a devenit costisi-
toare °i stresantă, ce mai - a devenit
aproape de netrăit. Ce să ne mai ascundem
după deget: nu vecinii sunt aceia care ne teror-
izează, nu amintirile din copilărie, nici semnele
rele ale horoscopului, ci mai degrabă Statul.
Populapia de rând pare să fi dat de fapt faliment,
este victima birocrapiei, victima tranzipiei, victima
inundapiilor. Cine să fie de vină pentru toate aces-
tea dacă nu Statul - marele organism impersonal.
În primul rând în structurile lui încâlcite se
grămădesc mai degrabă incompetentii, ca ni°te
recidivi°ti care vor să li se piardă urma. Nesătuii.
Cine trebuia să construiască diguri? Cine altcineva
gestionează uria°ele sume adunate din impozite,
din taxe, din accize, din amenzi, din penalităpi °i
câte or mai fi! Ne-a pus E-uri în sosul de ro°ii!
Ne-a făcut dependenpi de hidrocarburi! Cine con-
damnă fumatul °i în acela°i timp încurajează culti-
varea tutunului? Cine delapidează subsolul? Cine
ne pune să plătim până °i apa de ploaie?
Gunoaiele în care ne înecăm? Cine a făcut gaura
în stratul de ozon? °i ce înseamnă globalizarea
dacă nu universalizarea statului?
Trecem în defensivă, dacă nu cumva am trecut
de multă vreme fără să ne dăm seama. Nu degea-
ba scade natalitatea. Suntem terorizapi de
prepurile combustibilului. Cine nu face fapă devine
delicvent. A°teptăm fiecare iarnă ca pe un calvar
anual. A°teptăm să vină primăvara cu urzicupe,
°tevie °i ciuperci. Gratis toate. Tot natura săraca
mai face pentru noi ce poate. Vântul, ploaia °i
soarele. Pe acestea nu le poate gospodări statul.
Nu pot fi rapionalizate în °edinpe fulger de
guvern. Mai bine n-a° fi pomenit cuvântul "ful-
ger".
Aceasta era starea mea de spirit până când am
văzut într-o vitrină colectoarele solare. Ce fac
astea? l-am întrebat pe patron. Încălzesc apa, mi-a
răspuns el. Cu ce funcpionează? A dat din umeri -
le pui pur °i simplu pe casă. Cât costă gigacalo-
ria? Nimic. Adică iau orga asta de tuburi, agregat-
ul acesta futurist °i-l fixez pe acoperi°, torn apă în
rezervor °i gata? Cam a°a, adică faci o instalapie
care să-pi aducă apa până la du°, până în
calorifere. Odată pentru totdeauna. Faci a°a câte-
un foculep, numai pentru completare. °i dacă
vreau curent electric? De asta se ocupă vântul,
îmi explică el. Pui o elice °i colectezi kilowapi într-
o baterie. Sunt ai tăi, personali. O să uipi °i
prepurile pe care le practică Electrica. Astea sunt
de mine, toate, mi-am spus. Să văd cum cititorul
de contoare trece pe la poarta mea fără să se
oprească. Să-l văd cum se încruntă, să-l simt cum
ar vrea să dea cu piatra în instalapiile mele solare
°i eoliene. Petele solare, furtunile - toate o să
lucreze pentru mine! Mijloace neconvenpionale de
luptă contra statului.
Sunt o bună investipie, mi-a spus omul. Aici
m-am dezumflat. Să investesc în vânt °i soare? Să
dau bani °i pe astea? N-am privit frumoasele
jucării cu regret. Adică sunt tot pentru bogapi -
numai ei î°i permit lucrurile care sunt cu adevărat
ieftine! Lor le merge întotdeauna bine. °i ce fac
eu aici nu-i cumva reclamă mascată?
■
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
29
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
aspiratorul de nimicuri
Mâini, ochi, “zamă”
|1|| Mihai Dragolea
In ziua dinaintea miracolului învierii, aveam să
mă întâlnesc cu un prieten; la plecarea de
acasă, în holul blocului am întâlnit o femeie
în vârstă, se întorcea de undeva; după ce am tre-
cut de u°a holului, am păstrat-o deschisă, de obi-
cei se trânte°te zgomotos °i neplăcut; vădit ner-
voasă, femeia mi-a spus să las u°a, n-are nevoie de
gestul meu, are °i ea mâini s-o deschidă. Sigur că
am ascultat-o, mai ales că nu voiam să-I sporesc
nervozitatea chiar cu mâna mea, s-o irit cu gestul
meu de simplă politepe.
Am ajuns la locul întâlnirii cu prietenul meu,
omul a întârziat câteva minute, prilej pentru mine
de a freca trotuarul destul de neted, totu°i. Din
pricina episodului cu bătrâna ciufută, mă uitam la
mâinile trecătorilor; am mai făcut experienpa
nu căutam oglinda, am găsit-o, dar ce-am văzut
acolo era descalificant în ceea ce mă prive°te, ce
adâncime, ce luciri meditative?! Nimic din toate
acestea, ia acolo!, ni°te ochi comuni, fără dram de
strălucire, fără culoare deosebită, cât despre
oare°ce meditativ, mi-e aproape ru°ine s-o spun,
nici nu poate fi vorba, mai aproape ochi de idiot
inflexibil uimit, chiar zăpăcit de fascinanta reali-
tate. Pe când mestecam asemenea triste con-
statări, a apărut °i prietenul meu, am povestit
câte ceva °i ne-am stabilit reperele pentru întâl-
nirea de la miezul noppii, la sărbătoarea învierii.
Ne-am întâlnit în nocturnă, am aprins
etenul; mai mult, am căutat oglinda unei vitrine
de la unul din magazinele în°irate pe trotuar, să
văd dacă am ochi "adânci °i meditativi"; mai bine
lumânări °i-am tăcut umăr la umăr, fiecare cu
gândurile lui; în timpul anostei predici de după
miezul noppii am mai cutreierat ceva străzi,
povestind despre miracol, lume, starea de fapt °i
de perspectivă în ceea ce prive°te, ce mai pri-
cepem °i noi din desfă°urarea evenimentelor. Spre
dimineapă ne-am întors în biserică, am ascultat
finalul slujbei °i-am ie°it în curtea lăca°ului, să
luăm °i noi sfintele Pa°ti; ne-am strâns, mai mulpi,
în jurul unui om al bisericii, care punea în căni,
borcăna°e, ulcici pâinea °i vinul sfinpite. Eu °i pri-
etenul meu ne a°teptam rândul cuminpi, la fel ca
majoritatea celor aflapi în preajmă. Nu mai pin
minte exact laa ceea ce mă gândeam atunci, în
curtea modestei biserici când, subit, o jună de
vreo 15-16 ani a răsărit din beznă °i s-a postat
înaintea mea; mi-ear ru°ine să-I spun că nu face
bine ceea ce face, dar m-am gândit că nu se cade
să o incomodez în asemenea împrejurări; asta
până când am văzut că are o cană transparentă
plină cupâine °i vin. Atuci n-am mai rezistat °i
am întrebat-o, destul de duios de ce procedează
a°a cum o face, doar a luat ce era de luat.
Domni°oara, destul de elegant îmbrăcată, s-a
întors decis spre mine °i mi-a răspuns cu o replică
năucitoare: "De-aia, să-mi mai bage zamă!"
Recunosc, replica tinerei m-a lăsat cu gura căscată
în plină noapte, siderat, noroc cu prietenul aflat
lângă mine, de el m-am sprijinit, că eram moale
precum o cârpă. După reculegerea aferentă, I-am
spus junei în floare că poate sta lini°tită, să ia cât
mai multă "zamă". La îndemnul meu repetat, fata
a început un soi de bâpâială din frumoasele-I
picioare, cu nervozitate vizibilă î°i mai potrivea
°uvipele rebele. De zis n-a mai zis nimic până în
momentul în care, răsucindu-se pe tocuri °i privin-
du-mă stra°nic, mi-a °optit o înjurătură cât turla
bisericii; după înjurătură a °i plecat, am mai avut
doar puterea să văd că se îndrepta spre alt loc de
unde putea lua ceva "zamă". Îmi părea rău că nu
am mâini catifelate °i ochi destui de expresivi să-I
sugerez tinerei ce este totu°i, "zama" la care
râvnea.
■
aceasta, am °i scris ceva din cele observate; mă
uitam mai ales la mâinile copiilor mici, care se
înfă°urau în cele ale părinpilor °i bunicilor lor;
mâini micii, încălzite, protejate, ocrotite de cele
mari, mâini mari chiar îndrăgostite de cele mici.
Tot a fost bun la ceva refuzul bătrânei de a îi pine
cu mâna mea u°a. Pe trotuarul unde patrulam în
a°teptarea amicului s-au întâlnit doi adolescenpi,
un el °i o ea; când am trecut prin dreptul lor, el o
întreba pe ea (jună plinupă, °atenă, figură de elevă
încă destul de cuminte): "Ce ai, e°ti pe invers?";
răspunsul ei a început cu un palid nu, a continu-
at, dar am mai auzit cum anume. Mi-a fost
destul, nu-mi mai era gândul la mâinile semenilor,
mă tot întrebam ce conpinea, de fapt, întrebarea
junelui, cum anume e să fii "pe invers". N-am
avut timp să-mi răspund, din sens invers s-au ivit
două doamne destul de coapte, încă atrăgătoare,
fiecare în mână cu câte un buchet albastru de lili-
ac, sporovăiau vesele; când ne-am petrecut pa°ii,
una dintre ele, cea mai subpire, foarte elegant-
apetisant conservată, îi spunea celeilalte cum a
fost un domn, inteligent, istep °i - asta am auzit
perfect! - cu ochi "adinci °i metitativi"; mi-a părut
rău că nu m-am răsucit să le urmăresc, să trag cu
urechea, să văd ce alte calităpi mai întrunea dom-
nul; în loc de asta, am continuat să-mi a°tept pri-
30
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
30
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
flash-meridian
“Arizona” de pe
Platouri Înalte
Ing. Licu Stavri
•Dramaturgul Tom Stoppard (a cărui piesa
Travestiuri s-a jucat anul acesta la Bucure°ti) este
'pre°edintele' London Library, o insitupie care
achiziționează circa 100 de carpi pe zi °i le pune
la dispoziția abonapilor pe rafturi cu accesul liber.
Pentru o sumă modestă, abonapii pot consulta
peste un milion de volume în toate limbile impor-
tante ale Europei °i Asiei, pe care le pot răsfoi în
comodele fotolii de piele din sălile de lectură sau
le pot împrumuta acasă. Recent, London Library
a achiziționat o clădire nouă, în care urmează să
se extindă; cu această ocazie, îi explică Stoppard
reporterului de la Financial Times, întreg cata-
logul bibliotecii va fi pus on line. London Library
a fost înființată în 1831, prin eforturile - printre
alpii - ale lui Carlyle, Macauley °i Gladstone, iar
printre primii 500 de abonapi s-a numărat Charles
Dickens. Dintre 'pre°edinpii' care l-au precedat pe
Stoppard se cuvin menpionapi poetul Tennyson °i
Sir Leslie Stephens, eruditul cărturar victorian,
tatăl Virginiei Woolf. În această bibliotecă, în
1930, Isaiah Berlin a descoperit memoriile lui
Alexander Herzen °i a fost tentat să citească
lucrările contemporanilor acestuia, Bakunin °i
Belinsky. Rezultatul: influenta carte a lui Berlin
Russian Thinkers (Gânditorii ru°i), carte care,
ulterior, l-a influenpat pe însu°i Tom Stoppard în
compunerea trilogiei dramatice din 2002, Coast of
Utopia (Rărmul utopiei).
•Citim în cotidianul USA Today că unul dintre
marile succese literare americane ale anului 2005
este romanul lui Khaled Hosseini The Kite
Runner (Cel ce înalpă zmeul), vândut până acum
în peste 1,4 milioane de exemplare. Autorul, doc-
tor în Sillicone Valley, California, este afgan de
origine °i a crescut într-o familie înstărită care °i-a
pierdut pozipia socială o dată cu intervenpia sovi-
etică, emigrând apoi în Statele Unite. The Kite
Runner spune povestea prieteniei dintre doi băiepi
din Kabul, de acum treizeci de ani, când para
natală a lui Hosseini era cuprinsă de urgia
războiului civil. Autorul °i-a luat un an de con-
cediu pentru a promova cartea prin prezentări °i
conferinpe, donând fondurile câ°tigate organizapi-
ilor de caritate din patria sa.
•Evenimentele politice pot ajunge foarte repede
subiecte literare. David Hare, ne informează
ziarul USA Today, a scris piesa Stuff Happens (în
traducere aproximativă, Se întâmplă tot felul de
lucruri, dar sintagma te trimite cu gândul la
expresia mai pupin plăcută "shit happens"), despre
premizele atacului american asupra Irakului din
ianuarie 2003. Piesa a avut premiera la Teatrul
Napional din Londra, în septembrie trecut, iar în
25 mai va avea loc avanpremiera americană, la
Mark Taper Forum din Los Angeles. Keith
Carradine îl va juca pe Pre°edintele Bush, iar
Julian Sands pe Prim Ministul Marii Britanii,
Tony Blair.
•Aflăm din International Herald Tribune despre
cartea lui Christopher Booker The Seven Basic
Plots (Cele °apte scheme epice de bază), care
avansează teza că în toată literatura universală nu
s-au folosit decât variapii a °apte intrigi fundamen-
tale, astfel că, în structura de profunzime, opere
ca Beowulf. Fălci sau Tunurile din Navarrone
sunt înrudite. Aceste 7 scheme epice revin mereu
°i mereu în romane, drame, filme, librete de
operă. Iată care ar fi ele: 1. Răpunerea
Monstrului; 2. De la zdrenpe la bogăpie; 3.
Căutarea; 4. Călătoria °i întoarcerea; 5.
Rena°terea; 6. Comedia; 7. Tragedia. Primele cinci,
spune Booker, ar putea fi plasate °i ele sub
umbrela largă a Comediei. Într-adevăr, nu putem
să nu observăm că ultimele două sunt categorii,
mai curând decât scheme epice. Iată cum poate fi
rezumată prima schemă, Învingerea Monstrului:
un individ sau o comunitate se află sub
ameninparea a ceva monstruos - război, cataclism
natural, mon°tri mitologici etc. Un erou sau o
ceată de eroi se încumetă să distrugă cauza
ameninpării. Deci, toate subiectele de westernuri,
romane de aventuri, science fiction, romane de
război sunt incluse aici. În schema a doua ne
gândim la arivi°tii lui Balzac, la Julien Sorel,
Becky Sharp, Jane Eyre. În a treia, la legendele
arthuriene, la Comoara Nibelungilor, dar °i la
Vrăjitorul din Oz sau Alice în Para Minunilor, ba
chiar °i la Divina Comedie. ai tot a°a.
Christopher Booker (să existe vreo semnificapie în
faptul că poartă numele celui mai important pre-
miu pentru roman din U. K.?), ziarist °i membru
fondator al gazetei satirice de mare răspândire
Private Eye, a petrecut 34 de ani colapionând intri-
gi romane°ti pentru a ajunge la aceste esenpe, care
ne amintesc °i de cartea lui William Empson,
Seven Types of Ambiguity. Toate lucrurile impor-
tante vin în serii de °apte, ca zilele săptămânii (°i
ale Facerii).
•Aflăm din Le Figaro că proiectul Turnului
Libertăpii, care ar trebui să se înalpe pe locul unde
se aflau odinioară turnurile gemene ale World
Trade Center, va fi modificat din rapiuni de secu-
ritate. Conform studiului întreprins de NYPD,
proiectul original, amplasând clădirea prea
aproape de stradă, oferea un câmp amplu de acpi-
une potenpialilor terori°ti. Primarul New York-
ului, Michael Bloomberg, °i guvernatorul statului
New York, George Pataki, °i-au manifestat convin-
gerea că arhitectul Daniel Childs î°i va modifica
proiectul inipial °i că blocul-turn înalt de 541
metri va fi construit, chiar dacă unele companii,
cum este Goldman Sachs, au revenit asupra
deciziei de a-°i amplasa birourile în această
clădire.
•În ora°ul vietnamez Dalat de pe Platorile Înalte
fiinpează cafeneaua Cafe Tung, inaugurată pe vre-
mea când influenpa franceză în Vietnam se mai
făcea simpită °i ornată °i azi cu postere
înfăpi°ându-l pe Jacques Brel. Cum Dalat este
ora°ul cu cea mai mare colonie de arti°ti boemi a
Vietnamului, ace°tia se adună la Cafe Tung în
fiecare dimineapă pentru a discuta, a citi presa, a
asculta muzică occidentală °i a bea ca phe sua da,
un espresso cu gheapă °i lapte condensat.
Proprietarul, Tung Dih Tran, care a deschis cafe-
neaua în 1959, a declarat revistei Time că a păs-
trat-o neschimbată deoarece a devenit un punct
de atracpie turistică.
•Cândva, studiourile cinematografice din
Kazahstan aveau o contribupie importantă la
realizarea producpiei anuale de filme sovietice.
Astăzi, cinea°tii fostei republici s-au împră°tiat °i
internapionalizat. Guka Omarova trăie°te cu fiul
ei în Olanda. După cum citim în Le Figaro, ea a
realizat totu°i un film cazah, Shizo, povestea unui
adolescent care, pentru a supraviepui în economia
de tranzipie a pării sale, este obligat să recruteze
pentru mafia locală boxeri pentru meciuri ilegale.
Guka Omarova a colaborat la scrierea scenariului
cu Serghei Bodrov, realizatorul cândva celebrului
film Prizonierul din Caucaz.
•Penguin Books î°i întepe°te atacul asupra piepii
de carte indiene, aflăm din Bookseller, cu un pro-
gram de editare a literaturii în diferitele limbi ale
subcontinentului. Este prima tentativă a celebrei
case de editură, cu o vechime de peste 70 de ani,
de a publica în altă limbă decât engleza. În luna
aprile a acestui an, Penguin India a publicat patru
titluri în hindi, iar până la sfâr°itul anului va mai
imprima 25 de titluri în marathi °i malayalam.
Printre autori se numără scriitori care °i-au făcut
renumele redactându-°i cărpile în engleză, ca
Arundhati Roy °i Shobhaa De.
•Filmul Al cincilea imperiu de Manoel de
Oliveira ecranizează piesa El Rei Sebastiao, scrisă
de poetul Jose Regio, prieten al lui Pessoa, °i dedi-
cată 'sebastianismului', adică mitului regelui nemu-
ritor care va reveni cândva în para sa, călare pe un
armăsar alb, reanimând speranpa. Filmul ,
transpunere fidelă a piesei, din care a repinut
tiradele lungi °i nesfâr°itele planuri fixe, încearcă
să explice personalitatea unui rege portughez din
secolul XVI, încoronat la numai 14 ani °i dispărut
fără urme în 1578, în timpul unei bătălii contra
musulmanilor, pe sol african.
•Un articol din revista Bookseller (numărul din
25.03.05) analizează situapia de pe piapa cărpii bri-
tanice a romanelor traduse din alte literaturi. Se
pare că lectorii britanici nu se dau în vânt după
ficpiunea importată, doar 3 % dintre titlurile de
beletristică publicate fiind traduceri. Revista pub-
lică °i un Top 10 al celor mai bine vândute tra-
duceri. Iată-le: 1. Paolo Coelho, The Alchemist; 2.
Paolo Coelho, Eleven Minutes; 3. Carlos Ruiz
Zafon, The Shadow of the Wind; 4. Niccolo
Ammaniti, I'm Not Scared; 5. V. M. Manfredi,
The Last Legion; 6. Henning Mankell, Firewall; 7.
V. M. Manfredi, The Talisman of Troy; 8. Patrick
Suskind, Perfume; 9. Henning Mankell, Return
of the Downey Musher; 10. Natsuo Kirino, Out.
După cum se vede, nici englezii nu sunt insensi-
bili la farmecul ascuns al lui Paolo Coelho. ai cine
or fi ceilalpi romancieri ?
■
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
31
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
noppi °i zile
Românii °i polonezii
■~Mihăi Bârbulescu
Eram la Roma, în august 1978, când a murit
Papa Paul al VI-lea. Gazetele italiene°ti nu-°i
ascundeau nelini°tea că urma°ul său ar
putea să nu fie un italian. N-a fost a°a, căci
urma°ul a fost un italian, Papa Ioan Paul I, al
cărui pontificat n-a durat decât o lună de zile. ai
apoi, în octombrie, a venit, într-adevăr, un papă
neitalian. Un polonez. Acum, la moartea sa,
Papa Ioan Paul al ll-lea e plâns de întreaga Italie
°i de întreaga lume.
Nu orice neam poate să dea, din sânul său, un
Papă. Ioan Paul al II-lea era primul papă neitalian
după aproape °ase secole. Mi-e greu să cred că
românii vor da vreodată lumii un papă.
Dar ce dau românii lumii, românii de acasă de
la ei, nu românii din Franpa, ca Brâncu°i ori
Ionesco ? Anul trecut, prietenul meu M.G., profe-
sor la Universitatea din Var°ovia °i °eful misiunii
arheologice poloneze de la Cairo, a fost ales
corespondent străin în Academie des Inscriptions
et Belles-Lettres. Iată de ce a fost ales un polonez
°i nu un român:
Pentru că, acum 40 de ani, M. G. ai alpi stu-
denpi polonezi petreceau cele trei luni ale vacanpei
de vară lucrând ca hamali în gările Parisului. Prilej
cu care î°i puneau la punct franceza. Noi, stu-
denpii români, ne gândeam cum să "apucăm" un
bilet la Costine°ti.
Pentru că misiunile arheologice poloneze din
Egipt °i Siria (mai recent °i în Bulgaria, Cipru,
Sudan °i Liban) continuă din perioada interbelică.
Românii, în curând, nu vor mai avea "misiuni
arheologice" nici în propria lor pară.
Pentru că, prin eforturi uria°e (nedisprepuind
nici participarea polonezilor bogapi din diaspora),
centrul istoric al Var°oviei, un morman de ruine
la sfâr°itul celui de-al doilea război mondial, a
fost reconstruit. Fiecare clanpă de u°ă, fiecare
picior de scaun, au fost recuperate din dealul de
moloz care se ridica până la înălpimea etajului al
doilea din fostul Palat regal polonez, pentru a fi
restaurate ori copiate. Bombardarea Bucure°tilor,
în aprilie 1944, a fost un fleac în comparapie cu
raderea de pe fapa pământului a Var°oviei. Măcar
o singură clădire dintre cele dispărute în
Bucure°ti, o clădire mică de altfel, dar mare în
semnificapie -- întâiul Teatru Napional al
românilor--, ar fi putut °i ar fi trebuit să fie recon-
struită la Bucure°ti. Locul Teatrului, lângă Palatul
Telefoanelor, a rămas gol timp de 60 de ani, o
carie uria°ă în con°tiinpa românească. Iar în
curând va fi ocupat de un edificiu oarecare.
Pentru că polonezii au scos în fapa tancurilor
germane trupele de cavalerie. La noi, se vor găsi
în continuare "înpeleppi" care vor aplauda
retragerea fără un foc de armă, în 1940, la 28
iunie din Basarabia °i la 30 august din nordul
Transilvaniei. Vor considera că au fost hotărâri
înpelepte, care au scutit para de vărsare de sânge.
N-au scutit-o însă de disprep. Adolescent fiind,
cineva mi-a relatat o amintire din timpul retragerii
unei unităpi de artilerie de pe granipa de vest în
1940: "Era lună plină, iar umbrele noastre se
întretăiau cu umbrele ropilor de la tunuri. Ni se
părea că suntem iară°i frânpi pe roată, ca Horea".
"Sentimentalisme, napionalisme" vor clama din
nou înpeleppii mei. Ace°ti înpeleppi sunt cei care î°i
bat joc de °arjele cavaleriei poloneze în fapa tan-
curilor germane în 1939.
Pentru că, la fiecare comemorare a morpii
părintelui Jerzy Popielusko, ucis de milipia comu-
nistă, biserica în care a slujit (°i unde Popielusko
are o statuie) geme de lume °i coroane de flori.
La noi, câpi mai °tiu cine a fost Gheorghe Ursu?
Pentru că la Zelazowa Wola, într-un octombrie
mirific, am văzut modesta casă în care se născuse
Chopin invadată de aurul vipei de vie sălbatică.
Nu puteai să-pi iei ochii de la acel aur °i fiecare î°i
prelungea °ederea în curte, unde se ascultau
"poloneze" °i "mazurci" în cele mai celebre inter-
pretări. Fiindcă la Tescani, într-un mare conac al
Mărucăi Cantacuzino, sopia lui Enescu, n-am
văzut decât poze prăfuite, ca în orice muzeu
românesc unde în anii '70 a lucrat aceea°i firmă
"Decorativa", iar un disc ce ar fi trebuit demult
înlocuit hârâia la nesfâr°it "Rapsodia română".
Recent, Janusz Solak scria despre similitudinile
(negative) dintre români °i polonezi (Despre etno-
centrismul românilor °i polonezilor în Europa
națiunilor, în Dilema Veche din 8-14 aprilie). Nu
sunt întrutotul de acord cu cele afirmate acolo.
Dar rândurile de mai sus ar putea să-l confirme
pe Solak în privinpa stereotipurilor românilor fapă
de polonezi, construite pe elemente pozitive. Că
polonezii în schimb, au o părere foarte proastă
despre români, după cum scrie Solak, este, într-un
fel, treaba lor.
Treaba noastră este să învăpăm să ne respec-
tăm. Eu rămân la părerea că M.G. este acum în
Academia franceză fiindcă polonezii °i-au respec-
tat oamenii, locurile °i istoria. Românii trebuie să
se convingă că dacă nu te respecpi singur, nu te
respectă nici alpii.
■
www.cultura
Ce este tiuk!?
^^Mihăi Gup)â
"Vara. Masă de scris. În dreapta - o u°ă. Pe
perete - un tablou. Pe tablou - un cal care ține în
dinți un țigan. Olga Petrovna despică lemne. La
fiecare lovitură de pe nasul Olgăi Petrovna
alunecă pince-nez-ul. Evdochim Osipovici
fumează pe un fotoliu. Olga Petrovna (dă cu
toporul în buturuga, care, însa, nu dă nici un
semn că s-ar desface). Evdochim Osipovici: Tiuk!
Olga Petrovna (aranjându-°i pince-nez-ul, love°te
în buturugă). Evdochim Osipovici: Tiuk! Olga
Petrovna (ararjându-°i pince-nez-ul, love°te în
buturugă). Evdochim Osipovici: Tiuk! Olga
Petrovna (aranjindu-si pince-nez-ul, love°te în
buturugă). Evdochim Osipovici: Tiuk! Olga
Petrovna (aranjându-°i pince-nez-ul): Evdochim
Osipovici! Vă rog frumos: nu mai ziceți cuvântul
acesta, "tiuk". Evdochim Osipovici: Bine, bine."
(Daniil Harms)
Ce este tiuk! ? După toate aparenpele, o excla-
mapie sfidătoare. Sau o înjurătură. Despre ce este
vorba, totu°i? Tiuk! ( www.tiuk.reea.net) e un sit
din ciclul paginilor basarabene. Asta pentru că cei
care au pus la cale respectiva întreprindere sunt
majoritatea moldoveni de peste Prut, lucru vizibil
chiar numai dacă ne-am limita la titlul rubricilor:
Anchetiuk, pove°tiuci pe bune, festeiva, scurt n
doi, iaka, muzon.
Cine ne sunt vitejii? Sub motto-ul k-avem kef
s-au strans Dan Perjovschi, Carmina Trâmbipas,
Alexandru Vakulovski, Mihai Vakulovski °i, unin-
du-°i forpele, cumulând colaborări numeroase (nu
de pupine ori nume prestigioase), au dat netului
încă o revistă °i în plus una bine pusă la punct.
La fel ca în muzică, ce vine de peste Prut, vine în
Dan Perjovschi
forpă. Găse°ti pe harta sitului, sit care arată, între
noi fie vorba, foarte bine, anchete - numărul
ultim, diferite personalităpi sunt interogate vizavi
de cenzură -, interviuri, eseuri, jurnal de călătorie,
dar °i mărturii zguduitoare din Transnistria sau
pove°ti ale celor ce au avut nefericita ocazie de a
anticipa intervenpiile în Afganistan, dar în ani ‘80
°i din °i mai nefericita calitate de recrut al
armatei ruse. Mai găse°ti poezii, eseuri, proza,
printre care fragmente din Letopizdețul lui
Alexandru Vakulovski ori din Iepurii nu mor al
lui atefan Ba°tavoi, diferite articole. Nu lipse°te
tonalitatea protestară impotriva minciunilor, cen-
zurii, politicii prost facute, ori împotriva prostiei
în genere. În ansamblu, Tiuk! e un loc unde
oameni inteligenpi °i care au ceva de spus nu se
ascund după deget °i se exprimă. Trăiască liber-
tatea!
La final, profitând de resursele expresiei
“cirea°a de pe tort”, vă aduc în atenpie alpi
moldoveni, de astă dată de pe o... stea îndepăr-
tată. Fenomenul Planeta Moldova il regăsim °i pe
net la www.planetamoldova.net. Pentru cei
necunoscători avem de-a face cu arti°ti pluri-
valenpi, ce-°i exersează talentele în muzică (un
amestec între trip-hop, rock progresiv °i, bineînte-
les, acela°i omniprezent grai moldovenesc), teatru
°i animapie. Dacă avepi o conexiune bună la net
putepi încerca pe viu rezultatul strădaniei lor.
Vă urez să avepi parte de deta°area spapial-tem-
porală °i neuro-transcendentală a sufletelor dor-
nice de senzapii tari, de umorul negru, mat-pere-
mat, haz de necaz, ubiveală, pragoane, kidosuri,
gruzuri °i peredoaze, toate propovăduite de ace°ti
originali.
■
32
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
32
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
teatru
Valizele cu iluzii
||| Adrian Rion
Teatrul din Turda s-a axat, se pare, pe spec-
tacole cu un grad sporit de dificultate,
țintind performante ce s-ar putea să
depâ°eascâ uneori - dacă nu posibilitățile inte-
rioare ale colectivului de actori - cel puțin nivelul
de a°teptare al publicului, mai totdeauna capri-
cios, instabil, câtă vreme nu putem vorbi despre
un public prea numeros constant în gusturi în
ora°ele mici. Adresându-se a°adar unui public încă
în formare, realizările teatrului turdean sunt
cutezanțe, îndrăzneli apreciate mai cu seamă de
alogenii veniți la premiere. Ambițiile sunt mari °i
ele pot fi concretizate până acum în două reu°ite
relativ apropiate: Cele două orfeline din toamnă
°i recenta premieră Omul cu valizele de Eugen
Ionesco în regia lui Alexandru Dabija.
Posibilitățile teatrului sunt de asemenea evidente,
din moment ce renumitul regizor a dat viață unui
spectacol mai reu°it decât Pygmalion-ul de la
Naționalul din Cluj. Mai rămâne de format/ajus-
tat publicul. Pentru că un spectacol Ionesco pre-
supune un public cât de cât inițiat în literatura
absurdului. Nu se poate spune că la Turda n-au
existat experimente teatrale extrem de curajoase,
avangarsdiste. Nu e cazul să le enumerăm. Totu°i,
nu °tiu exact de ce, mi se pare că Omul cu val-
izele necesită un efort în plus la receptare. Poate
°i pentru faptul că e o piesă mai puțin cunoscută
din repertoriul ionescian.
Geamantane, bagaje de diferite mărimi, cutii
deschise cu obiecte de recuzită, valize uzate, din
alte timpuri, inscripționate sau artistic mânjite
conduc spectatorul din holul teatrului până pe
scena deschisă, unde, a°ezat pe un scaun la masă,
un muncitor în halat mănâncă impasibil ro°ii cu
sare. Dimensiunea unei realități necontrafăcute e
indubitabil atinsă: el mănâncă ro°ii cu sare. Poate
începe °ăgălnicia propriu-zisă, iluzoria viață a per-
sonajelor, delirul, ambiguizarea dată de reflec-
toare, dansul, evoluția, conflictul; într-un cuvânt:
mirajul! Dar nu: el mănâncă ro°ii cu sare... După
această imagine-prag statică, obstacol strecurat
intempestiv între sală °i scenă... începe vârtejul.
ai acesta e de proporții... amețitoare.
Scenele se succed cu repeziciune de film mut
cu turație mărită. De aceea sunt °i delimitate în
aceea°i manieră, prin imagini proiectate pe un
ecran, însoțite de sunete specifice. Primul bărbat
ie°it din întunericul scenei sau din burta
metropolei franceze pentru a traversa Sena pe
malul celălalt este insul abulic, inocent prin exce-
lență, nelipsit de valizele sale, interpretat cu o
tenacitate stra°nic dozată de Cornel Răileanu, toc-
mai bună pentru a pune în valoare diferitele fețe
ale naivității comportamentale °i de structură ale
personajului. E un rol extrem de greu, complex °i
solicitant, chiar °i numai prin faptul că actorul e
pe scenă pe toată durata spectacolului. Spre ce se
îndreaptă personajul °i unde ajunge e greu de
spus, deoarece el nu pare a avansa decât înspre
propriile obsesii, pentru a-°i lua în posesie memo-
ria afectivă, familia, viața risipită. Timpul este sus-
pendat, personajele sunt substituibile. Dacă există
un conflict, acesta este cu el însu°i °i cu realitățile
părelnice care îl înconjoară. Deoarece, nu-i a°a,
viața e vis iar visul poate deveni uneori realitate
°antajabilă. Planurile se intersectează halucinant,
determinările temporale alunecă, ambiguizând
aventura interioară a cunoa°terii de sine. Ora°ul
natal căutat cu insistență nu se zăre°te, dar apar
tare native care-i sporesc anxietatea. Metafora tim-
pului °i a căutării este extinsă admirabil de
Alexandru Dabija. Toți purtăm bagaje cu... propri-
ile noastre iluzii, cu propriile noastre reprezentări
despre lumea în care trăim. De aceea valize sunt
peste tot. În holul teatrului, pe scenă, pe trotuare.
Plase-bagaje evidențiate în albastru prin imagini
proiectate pe ecran sunt purtate de pietoni pe tro-
tuarele din Turda, iată o posibilă destinație, una
din cele multe probabile, căutarea propriei iden-
tități e generală, absorbită de mersul °i clocotul
vieții, înghițită de zgomotul ora°ului. Înțelegem că
Primul bărbat rătăcit prin desi°ul vieții nu e un
individ, ci Insul arhetipal stăpânit de angoasa exis-
tențială, esențialmente ionescian, împins de
demonul anxietății °i al confesiunii ce l-au locuit
pe Ionesco spre a-°i exhiba trăirile pe scenă.
Acesta este de fapt tema centrală a teatrului său.
Piesele îmbracă subiecte. Din acest punct de
vedere se poate spune că Omul cu valizele e o
piesă dezbrăcată de convenția subiectului. O altă
extravaganță pe care °i-a permis-o marele dra-
maturg.
Dacă ceea ce realizează Cornel Răileanu în
Primul bărbat este receptat ca evoluție u°or
lineară, în ciuda conotațiilor multiple conținute în
nuanțări temperamentale remarcabile, valențele
plurale conferite personajelor de ceilalți actori
(distribuiți în mai multe roluri) dau o cromatică
bogată scenei alungând orice monotonie posibilă.
Cristina Pardanschi oferă în Bunica, Polițista,
Festival “Man.In.Fest”
TORSIA-ballet noir
Producător: Teatrul Național din Zagreb & Compania
Serafini
Regie °i coregrafie: Emil Matesic
Muzică: Damir Urban & Petar Dundov
Compania croată Serafini, înființată de către
Emil Matesic °i Jaksa Boric, °i-a dezvoltat un tip
unic °i autentic de expresie performativă.
Torsia este un spectacol care vorbe°te despre
lupta pentru putere, instincte pasionale °i distruc-
tive, manipulare °i rezistență, răzbunare °i
pedeapsă. Subintitulat ballet noir,spectacolul este
exemplificator pentru dubla orientare estetică a
autorului. Pe de o parte, recunoa°terea °i
acceptarea formelor tradiționale de balet, iar pe
de altă parte îndepărtarea con°tientă de acestea,
atît la nivel coregrafic cît °i la nivel muzical.
Tematic, Torsia prezinta o metamorfoză. Răul ia
formă umană, omul se transformă în animal iar
Bolnava din spital, Roxane, Femeia din Chi°inău
minunate exemple de transfigurare °i de inter-
pretare pentru studenții ei. Anca Dămăcu° e la fel
de convingătoare în oricare din ipostazele încred-
ințate de regizor (cinci la număr). Mai ales ca
Luntra° °i Bolnav din spital, Sebastian Marina
aduce noi dovezi ale talentului său recunoscut °i
ale seriozității cu care î°i concepe partiturile.
Narcisa Pintea este egală cu sine °i face față cu
brio solicitărilor, mai ales în secvența din spital.
Leonard Viziteu se arată promițător pentru o
paletă interpretativă chiar mai variată decât aceas-
ta. Posibilitățile de a arăta ce poate se lărgesc pen-
tru Cornel Miron pe măsură ce îmbracă în specta-
col alte haine. Surprinzătoare °i greu de recunos-
cut în cele trei roluri este Ariana Presan, atât e de
diferită în declamație °i gestică. Inteligența specu-
lativă a lui Adrian Cucu bate spre comic reu°ind
efecte spectaculoase.
Gama interpreților care se învârt în jurul
Primului bărbat, împreună cu decorul imaginat de
Cristian Rusu, creează o veridică atmosferă de vis
în care totul este în egală măsură amăgire,
obsesie, aventură, virtualitate străpunsă de
necruțătorul sondaj psihanalitic. Acestor cerințe
de luminare ale textului ionescian regia lui
Alexandru Dabija adus la Turda le răspunde nu
numai cu competență profesională, dar °i cu ges-
tul fast al artistului inspirat. El ne dezvăluie fasci-
nat sensurile ascunse în meandrele visului imagi-
nat de Eugen Ionesco.
■
animalul în om, frumosul devine urît, pielea ca-
tifelata °i roz, întoarsă pe dos î°i pierde calitatea
poetică sufocîndu-se în repulsie °i ru°ine. O linie
subțire între tandrețe, iubire °i înțelegere, pe de o
parte, °i agresiune extrem violentă, sadism °i tor-
tură pe de altă parte determină planul emoțional
al acestui spectacol care oferă spectatorilor o oră
de performanță acrobatică °i interpretativă.
■
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
33
Black Pantone 253 U
33
Black Pantone 253 U
muzica
Trigon sau transfigurarea
jazzisticâ a tărâmului nostru
■~VÎrgH Mihaiu
Născut în 1956 în comuna Grinăuți de pe
malul Prutului, Anatol atefăneț are în sânge
vigoarea °i luxurianta tradițiilor muzicale de
pe întreg arealul locuit de români. A probat-o
convingător prin albumele de folclor realizate pentru
celebra colecție Musique du Monde. Iar prin muzica
grupului său Trigon, descoperit °i promovat în 1992
de către pianistul Mikhail Alperin - atefăneț
îndepline°te actul de magie al unei fuziuni între
esențele melos-ului românesc °i spiritul libertar al ja-
zzului. Dacă mari jazzmeni au fost sedu°i de resurse-
le inepuizabile ale muzicilor tradiționale, traseul par-
curs de muzicianul basarabean e invers: el poartă
înscrisă în fibra sa artistică muzica tărâmurilor natale,
iar recursul la limbajul jazzistic îi oferă modalități
privilegiate de acces la universalitate.
După aniversarea unui deceniu de activitate a
grupului Trigon, în istoria acestuia survine o schim-
bare dramatică: Anatol atefăneț - a cărui capacitate de
a valoriza integral resursele instrumentului mă deter-
mină să-l consider în prezent numărul unu al violei în
jazz - se vede pus în situația de a-°i re-alcătui for-
mația. O face cu mult curaj °i intuiție valorică.
Apelează la trei reprezentanți ai noii generații jazzis-
tice din Basarabia: versatilul Dorel Burlacu (n.1974),
capabil să cânte fluent pe orice claviatură, iar cu
mâna stângă să suplinească absența basului din noua
formulă; poliinstrumentistul (°i, pe alocuri, vocalistul)
Valeriu Boghean (n.1977), abordând cu fermecătoare
muzicalitate saxofonul sopran, fluegelhorn-ul, cavalul
sau muzicuța; Gary Tverdohleb (n.1967), probabil
unicul baterist/percuționist din zonă apt să calce pe
urmele lui Oleg Baltaga (plecat, ca °i Sergiu
Testemițanu, basistul formulei originare, să lupte cu
morile de vânt ale show-businessului occidental).
Muzica noului Trigon este, implicit, un regal de
culori timbrale, coroborat cu structuri acustice sofisti-
cate, caleidoscopice, mustind de idei. Aceste configu-
rații aparent eclectice reunesc eforturile componistice
ale celor patru muzicieni într'o stilistică sui generis, de
o pregnantă organicitate. Arhetipurile jazzului (blues,
swing, suflu improvizatoric) sunt "compatibilizate",
prin melisme caracteristice, cu ritmurile subtil-
explozive proprii interregnului occidental-oriental. ai,
de asemenea, cu însă°i esența doinei, într'o glisare
inefabilă dintru dor înspre dolor universalis, sub spec-
trul "notelor albastre". Ethos-ul carpato-danubian -
oscilând între melancolie, poesie °i humor -
alcătuie°te substanța intimă a acestor piese.
Disponibilitatea spre joc e clară, începând cu titlurile
lor °i până la "dramaturgia" plină de surprize a felului
cum sunt construite. Într'o lume extenuată, acest tip
de gândire muzicală insuflă noi energii, redă speranțe,
reface moralul.
Timp de o viață, Anatol atefăneț a lucrat asupra
violei, dăruind patrimoniului jazzistic frumuseți
proaspete °i perene, comparabile cu frescele mănăsti-
rilor moldave, sau caracterul vinurilor din partea
De la stânga la dreapta: Dorel Burlacu, Anatol atefăneț,
Valeriu Boghean, Gari Tverdohleb.
noastră de lume. Toate resursele instrumentului sunt
explorate, reliefate, epurate, cizelate, distorsionate,
frânte, resuscitate, savurate, celebrate - puse, a°adar, în
valoare, fără vreo tendință de redundanță sau
manierism. Mereu cu alt impuls creator °i cu acela°i
amor fără limite. Dacă datorită lui viola î°i cucere°te
dreptul de a fi considerată o prezență majoră în mu-
zica improvizatorică actuală, el °tie să evidențieze °i
contribuțiile tinerilor săi companioni la definirea unui
sound românesc (de sorginte basarabeană!) în jazzul
de azi. De la explorările în triunghiul minimalist al
primului deceniu de existență, Trigon-ul devine acum
un patrulater cu noi resurse de creativitate, confir-
mate de debutul lor discografic la Chi°inău, intitulat
7 scări, programat pentru anul 2005. Muzica propusă
aici e realmente semnificativă pentru un proces de
anvergură globală: emanciparea limbajelor jazzistice
prin raportare la diverse tradiții naționale. Ca atare,
Trigon deține deja un loc de referință în jazzul peri-
planetar al începutului de secol 21.
■
film
Sistemul nervos
loan-Pavel Azap
Dacă Sistemul nervos (România, 2005; scena-
riul °i regia: Mircea Daneliuc; cu: Rodica
Tapalagă, Cecilia Bârbora, Valentin Teodosiu,
Mircea Radu) ar fi fost opera unui debutant sau a
unui regizor în devenire, lucrurile ar fi fost, vorba
românului, O.K. Dar filmul este (doar) opera
unui regizor în revenire, în reanimare. ai nu e
vorba de o revenire pe platourile de filmare, pen-
tru că, în comparație cu alți regizori din aceea°i
generație sau chiar cu debutanți mai mult decât
merituo°i, Mircea Daneliuc nu se poate plânge că,
după '90, nu a filmat: dacă am numărat bine, în
ultimii 15 ani, regizorul a ie°it pe marile ecrane
cu °apte filme (exact câte a făcut în cei 15 ani de
la debutul din 1975, până în 1989), din nefericire
nici unul comparabil cu cele realizate înainte de
1989: A unsprezecea poruncă (1990), Tusea °i
junghiul (1992), Patul conjugal (1993), Această
lehamite (1994), Senatorul melcilor (1995),
Ambasadori, căutăm patrie (2004), Sistemul ner-
vos (2005). Spre comparație, pentru cunoscătorii
operei lui Mircea Daneliuc, iată lista filmelor real-
izate de acesta înainte de 1989: Cursa (1975),
Ediție specială (1977), Proba de microfon (1980),
Vânătoarea de vulpi (1980), Croaziera (1981),
Glissando (1982), lacob (1988). Se poate plânge
că nu °i-a realizat toate proiectele (multdiscutatul
Ovidiu, conceput, în faza de scenariu, atât ca film
de lungmetraj cât °i ca serial de televiziune), dar
aceasta e o altă problemă. “Apogeul” pantei
descendente de care aminteam într-o paranteză
anterioară este atins, în 2004, cu Ambasadori,
căutăm patrie, film lipsit de o minimă coerență
cinematografică, ininteligibil, comentat în paginile
Tribunei la vremea respectivă °i asupra căruia nu
voi insista. În raport cu acesta, Sistemul nervos
marchează un semnificativ salt înainte.
Realizat, ca aproape toate filmele lui Daneliuc
(excepție făcând Cursa, filmul de debut), pe un
scenariu propriu, Sistemul nervos (pornind de la
un roman sau fragment de roman propriu) se
vrea o tragicomedie sau, mai degrabă, o comedie
dramatică. Dar regizorului îi lipse°te umorul (fapt
demonstrat cu prisosință în Tusea °i junghiul,
adaptare liberă după Fata babei °i fata mo°ului de
Ion Creangă), chiar dacă în această ultimă pro-
ducție are câteva scurte secvențe de real umor
(vezi, de exemplu, modul în care Nica "prinde"
loc pe scaun în metrou, aruncând geanta înainte).
Să trecem însă la povestea filmului.
Nica (Rodica Tapalagă), o bătrână de la țară,
vine în vizită (sau se mută?, nu se înțelege prea
bine) la Tuța (Cecilia Bârbora), fiica sa din
Bucure°ti, care locuie°te într-un apartament
meschin, împreună cu Jenel (Valentin Teodosiu),
concubinul, °i cu fiica dintr-o relație anterioară.
Înainte de asta, într-un prolog, aflăm că Nica are
la țară o pensiune, fapt fără nici o relevanță în
acțiunea ulterioară a filmului. Dincolo de
urmărirea relațiilor dintre aceste personaje, bine
reliefate, lipsite de liniaritate (sunt secvențe care
amintesc de Daneliuc cel din Proba de microfon),
prin care regizorul ne pune în temă (de parcă mai
era nevoie!) cu realitățile cotidiene ale României
postdecembriste - fapt remarcabil: fără ostentație
sau îngro°ări! -, Sistemul nervos propune °i o
incursiune într-un "univers paralel": bătrâna Nica
este obsedată, respectiv îndrăgostită, de un
prezentator de °tiri de la televiziune Paul (foarte
bine ales Mircea Radu în rol, dar e puțin probabil
că spectatorii acestuia sunt °i spectatorii lui
Daneliuc), pe care, în urma incursiunii la o ghici-
toare, se simte datoare să-l salveze de mulții
du°mani pe care se presupune ca i-ar avea. Cu
alte cuvinte, un fel de "telenovelistică" avant-la-
lettre. Filmul merge a°a cam două treimi, specta-
torul tot a°teptând să afle care-i miza. Lăsând la o
parte incontinența verbală a bătrânei, care
vorbe°te tot timpul, nu cred că există un minut
fără dialog sau fără monologul Nicăi, în ultima
treime filmul o ia pur °i simplu razna. O dată cu
plecarea acesteia la Poiana Bra°ov, pentru trata-
ment, celelalte personaje, respective familia, dis-
par pentru a nu le mai reîntâlni niciodată, iar fil-
mul virează în (aproape) grotesc. Nica se implică
fără noimă într-o mi°care stradală revendicativă
(un fel de grevă sau mineriadă incipientă, care
însă nu mai poate fi dusă până la capăt), conti-
nuând să monologheze cu voce tare, iar ceea ce
se anunța a fi o “dramă minoră”, a cotidianului,
se transformă într-o a°a zisă (cu îngăduință!)
metaforă (macro)socială din care nu mai înțelegi
nimic. Sau înțelegi ceva foarte trist: regizorul
Mircea Daneliuc este epuizat, nu mai are nimic
(nou sau vechi) de spus. ai, mai rău: nu-°i poate
egala nici măcar vechile performanțe!
■
34
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
34
Black Pantone 253 U
Black Pantone 253 U
1 OO1 de filme °i nop^i
3. Porter
g|| Marius aopterean__________________________
Importantul istoric al filmului universal
Georges Sadoul nu-l agrează pe Edwin S.
Porter prin spapiul pe care i-l dedică în a sa
Istorie a cinematografului mondial. El spune, °i
poate cu bună dreptate, că înaintea lui Porter,
considerat a fi părintele filmului western, au fost
reprezentantii °colii de la Brighton prin
Williamson °i Smith. Ace°tia doi au meritul de a
fi realizat pentru prima oară plein-air-ul, adică fil-
marea numai în exterioare. Astfel Atac împotriva
unei misiuni străine în China, prin ordonarea
plot-ului în patru episoade, deschide calea marilor
filme de aventuri, "în special celor cu cowboy din
Far West" - spune Sadoul. Fapă de Williamson,
Smith duce mai departe arta montajului. În fil-
mul Atacarea unei diligente, pentru a crea sus-
pans, obiectivul îl fugăre°te pe erou. În fapa rudi-
mentarelor elemente de montaj practicate de
Williamson, Smith adaugă montajului suplepe °i
obpine pentru întâia oară suspans. Sau, mai bine
spus, un rudiment de montaj.
Edwin Stanton Porter a lucrat ca director de
post-producpie pentru Compania lui Edison din
1899 până în 1903, în special la compartimentul
de editare. Dar în acela°i timp îndeplinea °i
funcpia de director artistic al studioului. Se °tie în
ce măsură a contribuit °i el la piratarea
numeroaselor filme luate din Europa °i aruncate
pe piapa americană fără nici un scrupul. Un exem-
plu este Călătoria spre Lună a lui Georges Melies.
Acuzat de furt, Edison s-a apărat spunând că
toate aceste filme - de succes în Europa - îi
aparpin °i lui deoarece el este inventatorul per-
forapiilor de pe banda de celuloid a filmului. Iar
atunci când drepturile de autor îi vor interzice
acest lucru nu va face altceva decât să înlocuiască
contratiparea cu demarcajul - ceva în genul scoa-
terii sau a °tergerii mărcii de origine a unei mărfi.
Cert este că prin pozipia lui, Porter a luat
cuno°tinpă - fără îndoială - de noutăpile cine-
matografice de pe piapa europeană. Sarcina lui era
foarte clară: de a prelua filmele europene °i, prin
montaj, de a le da o altă față. Cosmetizarea fiind
făcută ele intrau în patrimoniul °i circuitul de
difuzare ale studioului. Din aceste motive, fără a
spune chiar totul până la capăt, Sadoul îl acuză
pe Porter de plagiat până °i în momentul în care
acesta realizează Viața unui pompier american,
considerând că acesta se inspiră dintr-un reportaj
de actualităpi realizat de Lumiere. În fine, prin
The great train robbery Sadoul recunoa°te doar că
"această operă introduce în cinematograf o atmos-
feră nouă: Far West-ul". Dar ceea ce nu aminte°te
Sadoul este că, înaintea acestui film, Porter împre-
ună cu un colaborator, Fleming (actor °i
scenograf), realizează la finele lui 1901 Execuția
lui Czologosz, un film despre asasinarea pre°edin-
telui William McKinley. Aici se întâmplă un lucru
curios, care dacă atunci nu nelini°tea firmele de
producpie europene devenea o problemă în Statele
Unite. Cuplul de realizatori Fleming-Porter prezin-
tă drama execupiei criminalului filmând gradual
exterioarele pentru a sfâr°i cu filmarea inte-
rioarelor, dramaturgia °i suspansul urmând a fi
fixate la montaj, în studiourile pe care Edison le
avea la New-York. Porter °i-a pus, poate, pentru
întâia oară o problemă de post-producpie:
lungimea unor scene °i implicit a filmului poate fi
dată de rigorile impuse de producător sau doar de
cele necesare cerute de montaj? Prin specificul
activităpii lui, el a observat că nu doar decuparea
unor acpiuni într-un număr de scene contează cât,
mai ales, suspansul acpiunii care era o rezultantă
mai mult a ceea ce nu se vedea încă decât a ceea
ce deja s-a văzut. Iar asta se putea face inclusiv
prin alegerea unei acpiuni pertinente - un jaf de
exemplu -, deoarece publicul era făcut părta° la
acest tip de acpiune-reconstituire. Nimeni nu °tie
cum este să zbori spre Lună dar cam topi au citit -
dacă nu au trăit pe propria lor piele - acpiunea
jefuirii unui tren. Până la acea dată ziarele, fasci-
culele polipiei sau celebrele dime-novel erau pline
de astfel de exemple.
Dar, dincolo de aceste câteva considerente tre-
buie să spunem, înainte de toate, că mai mult
decât a fi fost inipiatorul filmelor de tip western
el este inipiatorul filmului epic. Prin baladele °i
cântecele importate din Europa - numai între anii
1850-1900 au sosit în America, mai ales prin por-
turile din New-England, peste 50 de milioane de
emigranpi - fondul mitologic american se va înnoi
prin diversitatea temelor de inspirapie: baladele,
cântecele °i povestirile drumului spre Vest, ale
eroului solitar, ale luptelor cu pieile ro°ii, ale
vastelor pinuturi nepopulate °i neprietenoase, ale
sacrificiului, ale aventurii, ale prieteniei etc. Pe
fosta mitologie indigenă, Europa, Lumea Veche
nă°tea o nouă mitologie. O nouă epopee. Andre
Bazin nu se fere°te să numească western-ul "artă
specifică a epopeii". Odată cu epopeea Far West-
ului cinematografia, prin Porter, renă°tea dintr-un
punct de unde - la acel moment - foarte pupini
creatori de film europeni îi dădeau °anse.
Renă°tea pe o plajă narativă de nimeni bănuită
dar aflată adânc în subcon°tientul colectiv al
fiecăruia dintre noi: nevoia de poveste, nevoia de
joc, nevoia de eroi, de situapii neprevăzute, nevoia
de înfruntare între eroul pozitiv °i eroul negativ,
nevoia de legendă, de baladă, de mit. Nevoia de
naivitate apropiată de poezie. Nevoia de
recunoa°tere. Într-un cuvânt, nevoia de repere.
Nu fără o anumită ironie, Mark Twain consi-
dera că scrierile lui Fenimore Cooper - în special
cele dedicate Americii sălbatice - sunt prea simple,
că există o mulpime de situapii neverosimile, în
general ele sunt legate de coincidenpe, salvările
sunt amânate până în momentul de pericol
extrem, personajele nu au profunzime °i suferă de
o fatală liniaritate. Într-un cuvânt, că întreaga sa
operă suferă de naivitate. Odată cu romanul The
Pioneers, Cooper adoptă o temă care l-a făcut
cunoscut în întreaga lume: viapa sălbatică a
Americii. Având antecedente în opera lui
Washington Irving (mai ales în The sketch book)
Cooper devine fascinat de peisajul pinuturilor săl-
batice ale Americii °i mai ales de civilizapia
triburilor indiene. Romanele sale celebre -
Pionierii, Preria, Ultimul dintre mohicani,
Vânătorul de cerbi - sunt cronici vii ale Americii
celor treisprezece state, adică ale Americii abia tre-
cute de Declarația de independență. Ciocnirile
violente dintre taberele albilor °i ro°ilor sunt con-
fruntări între mentalităpi, între civilizapii, între
America originară, cea adevărată °i America aven-
turierilor, a aventurierilor-hidalgo, venipi din
Lumea Veche. Există rafinament °i forpă date de
marea simplitate a raporturilor umane pe care
Cooper le descrie. El nu se complică în studierea
caracterelor °i a situapiilor în care eroii lui intră.
Se găse°te aproape în situapia unui documentarist
de astăzi de la National Geographic. El vede, con-
stată °i transmite mai departe. Proza lui se cite°te
dintr-o răsuflare. Epicul capătă virtupi tocmai prin
simplitatea °i transparenpa imaginiilor descrise.
Prin proza lui Cooper, spune Andre Maurois,
"America devine americană".
Prin cele patru episoade ale filmului The great
train robbery, Porter nu plagiază. Obuzul-vehicul
trimis de Meli es pe Lună devine la Porter un tren
atacat de o bandă de răufăcători. Pasagerii
burghezi care coborau lini°tipi în gara La Ciotat
sunt la Porter agresapi °i umilipi. Porter nu are
timp să filmeze orice °i oricum. Primul film west-
ern este °i o primă imagine a lumii de dincolo de
Atlantic. Acest Porter nu are timp să se joace sau
să viseze. Până să zburăm pe Lună - pare a spune
Porter, american °i pragmatic totodată - este bine
să privim în jurul nostru. Până la el folclorul,
scrierile în fascicole ale westernului, dime-novel-
ul, scriitori ca Irving sau Cooper, pictori con-
sacrapi ai epocii cum ar fi Frank Remington,
Charles Russell sunt angajati într-o stranie dar
eroică ambipie de redescoperire a eposului °i etho-
sului american. Topi ace°tia fac operă de pionierat
în ceea ce prive°te antropologia Noii Lumi. Porter,
urmat mai apoi de o galerie eroică de regizori
(Ince, Griffith, Ford, Huston, Martin Ritt, Polack,
Delbert Mann, Robert Aldrich, William Wyler,
Nicolas Ray, George Roy Hill etc.) continuă
descoperirea Americii. Finalul filmului lui Porter
nelini°te°te: personajul principal, Broncho Billy,
ajunge până în prim-plan, ridică pistolul °i-l
îndreaptă spre public. Se spune că efectul la pre-
miera filmului a fost cel similar la intrarea în
prim-plan a locomotivei lui Lumiere. Dacă la
ultimul a fost vorba doar de o iluzie, la Porter
este vorba de un fapt: suspansul se na°te odată ce
simpim că °i viapa noastră este pusă în pericol.
Mai încolo acest gând îl va prelua °i-l va desăvâr°i
inegalabilul Hitchcock.
Tot un francez, prieten cu Sadoul, Andre
Maurois - în a sa celebră Istorie a Statelor Unite -
recunoa°te: "America avu această particularitate
de a-°i mi°ca hotarele spre apus, timp de trei
veacuri. Pe această margine a civilizapiei, greutatea
viepii, lupta împotriva pădurii °i a indienilor,
bogăpia pământurilor, lipsa unui ajutor apropiat
crea un nou tip de om: pionierul generos, inde-
pendent, aspru °i care nu recuno°tea alt drept
decât forpa fizică °i hărnicia. În aceste condipiuni,
oameni din diferite pări începură să se asemene.
Topi aveau o dorinpă de cooperapie liberă, care nu
exista deloc în Europa. Ura °i invidia fuseseră
atenuate prin egalitatea în fapa primejdiei".
Prin Porter, cinematograful european de la
1903 devine american. ai american va rămâne
până în zilele noastre. O supremapie, o obsesie °i
o aură de care nici până azi cinematograful euro-
pean nu a scăpat. Cinematograful european este
un ghid al omului, un ghid prin muzeul naturii
umane, în fapt un grandios manual al constatării.
Filmul american este un ghid al acpiunii, un ma-
nual al disperării grandioase date de o cucerire
niciodată dusă până la capăt. Pentru filmul ameri-
can Vestul încă nu a fost cucerit în totalitate, iar
goana după aur continuă. Cu forpă, cu ambipie, cu
disperare.
■
TRIBUNA • nr. 65 • 16-31 mai 2005
35
Black Pantone 253 U
35
Black Pantone 272 U
sumar
plastica
opinii
Ovidiu Pecican-. Intifada bucure°teană *2
editorial
Daniel Sur. A treia cale ’ 3
integrarea europeană
Mirela Nicoschi: "Cetăpeni clujeni, viitori
cetăpeni europeni" ’ 4
Victor Cioară, Sergiu Gherghina-. Raportul dintre
dreptul comunitar °i dreptul napional al statelor
membre * 5
cartea
Ioana Cistelecan: Mirarea suprimă rutina * 10
Sanda Văran: Alexandru Jurcan °i arta de a crede
în iubire ’ 10
Florin Lazăr: Ma°inăria dementă * 11
Laura Ro°ca: Mo°tenirea unei generalii * 11
imprimatur
Ovidiu Pecican: Orgoliu regionalist ardelenesc * 12
telecarnet
Gheorghe Grigurcu: Orice descompunere
e barocă ’ 13
sare-n ochi
Laszlo Alexandru: De-a v-api ascunselea * 13
incidente
Horia Lazăr: înainte de franglais* 14
eseu
Ion Pop: De la proletcultism la "neomodernism":
momentul Steaua (II) ’ 16
bloc-notes
Monica Ghep: Frumoasa °i bestia * 17
poezia
Claudiu Komartin: Ruinele unei sinucideri ‘ 19
Eugen Suman: Tobele fricii * 19
proză
Dan Lungu. Nevasta de la ora °apte * 20
în dezbatere: psihanaliza
Radu Clit: Freud, psihanaliza °i comunismul * 21
interviu
Samuel Tastet: "Bucure°ti, mon amour..." * 23
reportaj & antropologie
Horațiu Dam ian: Băiup ’ 25
cultura civică
Ancheta Tribuna * 27
evocare
Ileana Alexandra Orlich: Despre Christinel ’ 28
ex abrupto
Radu Puculescu: De zeci de ani încoace, para
apă nu se face... * 29
tutun de pipă
Alexandru Vlad. Solara.ro ’ 29
aspiratorul de nimicuri
Mihai Dragolea: Mâini, ochi, "zamă" ’ 30
flash-meridian
Ing. LicuStavri "Arizona" de pe Platouri înalte ’ 31
noppi °i zile
Mihai Bărbulescu Românii °i polonezii * 32
www.cultura
Mihai Gupă: Ce este tiukR ’ 32
teatru
Adrian Pion. Eugen lonescu ’ 33
Festival "Man.ln.Fest": Torsia -- ballet noir ‘ 33
muzică
Virgil Mihaiu. Trigon sau transfigurarea
jazzistică a tărâmului nostru ’ 34
film
loan-Pavel Azap: Sistemul nervos * 34
1OO1 de filme °i nop|3i
Marius aopterean: 3. Porter ’ 35
plastica
Ovidiu Pecican. Simplitatea luminii lichefiate ’ 36
Tipar executat la Imprimeria Ardealul,
Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989, nr. 146.
Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.
Simplitatea luminii lichefiate
| Ovidiu Pecican
Ceea ce vede pictorul Onisim Colta °i nu
văd alpii este, fără îndoială, prezenpa care
populează interstipiile acestei lumi. Că este
vorba despre obiecte pe care le fabrică în confor-
mitate cu rigoarea imperioasă a unei viziuni persis-
tente sau că pictează nervurile lemnului mai
meticulos decât le-ar deslu°i rindeaua dulgherului,
că le descifrează în aerul încins de peste dunele de
nisip ce acoperă o mastaba ori îi împăienjenesc
văzul, ipostazele acestei prezenpe traduc, de fiecare
dată, o certitudine indubitabilă. În lumea plasticii
lui Colta, materialitatea nu se află în opozipie cu
imaterialitatea, ci o exprimă °i o insuflă. Lumina,
acest mare campion al viziunilor artistului arădean
născut nu departe de Baia Sprie, se prefiră aidoma
unui °uvoi de grăunpe din moara arhetipală de
care se ocupa Lucian Blaga într-o piesă memora-
bilă. Alte ori însă e o săgeată alcătuită din atomi
penetranpi, care traversează materia cu forpa unei
ploi acide ridicate la o putere exponenpială.
Cadrele sunt pline de lini°te, lumea din care
sunt decupate e o depozitară densă a tăcerii, ima-
ginile au depă°it demult orice tensiune în clipa
când ajung la privitor. Decupajele impecabile °i
execupia tehnică incredibil de fidelă nu au nimic
din realismul vreunei doctrine inspirată de mesajul
copierii naturii °i depă°esc nevroza, cumva striden-
tă, a perfecpionismului. ai totu°i, e acolo un
amestec de dogoare °i melancolie, de somapie °i
de consolare ce transportă privirea °i simpirea în
zona călătoriilor inefabile °i definitive. Omul care
manevrează penelul °i vopselele depă°e°te pe
tăcute teribilismele căutărilor formale, ale experi-
mentelor tehnice ori registrul fotografiei natura-
liste. Fidelitatea redării anulează cumva marile
descoperiri renascentiste ale punerii în perspectivă,
păstrând fără modificări dispunerea obiectelor, vo-
lumelor °i a spapiilor, însă neestompând formele
din planurile secundare ori din fundaluri. Aceea°i
acuratepe °i în avanscena privirii, ca °i în profunz-
imile decupajului. Cel care prive°te, astfel, este un
ochi ce ascultă alte reguli °i legi. Să fie el ochiul
de deasupra, ori numai ochiul celor care, cu
mijloace omene°ti, îl imită?
O poetică vizuală transcendentalistă, mizând
din plin pe efectele minupiei de tip realist
depă°e°te, într-o altă direcpie, °i suprarealismul -
Onisim Colta îi cunoa°te mijloacele °i efectele,
după o convingătoare uceninice de tinerepe în
această zonă -, °i hiperrealismul, a cărui miză
rămânea, adeseori, simplu decorativistă °i esteti-
zantă. Pentru artist pinta se află în altă parte. Că
vom numi acest topos - căutat, găsit °i oferit privi-
torilor - perimetrul sacrului, al acpiunii divine ori,
minimal, doar zonă a serenităpii estetice, nu con-
tează atât de mult. Mai important mi se pare că
artistul °i-a găsit formula °i că o explorează cu
excelente rezultate, fără să o epuizeze °i fără să
cadă în poncif. (E, de altfel, miracolul prin care,
păsările lui Brâncu°i reiau, în formule °i materiale
diverse, acela°i motiv obsedant, al zborului, dema-
terializându-le în chip specific, de fiecare dată, fără
oboseală, plictis ori manieră.)
Acela°i calm creator ce ascunde victoriile unui
suflet turbionar asupra sa însu°i populează, într-o
ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacpie: 90.000 lei, 9 lei - trimestru, 180.000 lei, 18 lei - semestru,
360.000 lei, 36 lei - un an Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei - trimestru, 288.000 lei,
28,8 lei - semestru, 576.000 lei, 57,6 lei - un an.
Persoanele interesate sunt rugate să achite suma corespunzătoare la sediul redacpiei (Cluj-Napoca, str.
Universităpii nr. 1) sau să o expedieze prin mandat po°tal la adresa: Revista de Cultură Tribuna, cont
nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.
altăformulăplastică,desigur,°ipicturalui
Corneliu Baba, incomod pentru oricine l-ar dori
cantonat într-un curent prefabricat. Recuno°ti, în
cazul expresivităpii picturilor lui Onisim Colta,
racursiul unui labirint intim convertit în azur.
Cu exceppia unui acoperi° de °indrilă convertit
în altceva, nu identifici etnografie în arta lui
Colta. Cu toate acestea, peste ea adie vântul unei
istorii anume. Hieraticul lui, atunci când apare în
forma unui citat cristic din Rubliov, strecurat
printre scândurile unui gard vechi, ori pe mărcile
po°tale lipite pe scândurile unor cutii dezasam-
blate de placaj ce au ajuns în mod misterios să
întruchipeze un calendar, are însemne stilistice
bizantine. În schimb, exoticul apare - fără osten-
tapie - sub forma unui mormânt oriental îngropat
sub dune aurii, ori pe masa pregătită pentru
Învăpător °i cei doisprezece ucenici ai Săi, în
forma vegetală a unor plante comestibile suple °i
verzi.
Mai important decât reperul ce trimite la o
memorie culturală convenpională mi se pare efec-
tul de exotism °i taină compactă, etan°ă, pe care îl
conpine întregul repertoriu de lucrări semnate
Onisim Colta. Mâna lui Colta nu folose°te instru-
mentul cromatic - admirabil stăpânit - pentru a
explicita sau a ilustra, întreaga povară a sensului o
poartă, la el, simbolul, parabola. Ceea ce este
spune ce vezi; dar mai istorise°te °i altceva. Ce să
fie? Pesemne călătoria celui ce folose°te penelul °i
culoarea dincolo °i dincoace (°i din nou dincolo °i
dincoace) de vizibil, tentapia împăcării cu simpurile
în pofida evidenpei că ele sunt sortite opacităpii.
Dacă văzul poate aproxima nevăzutul, iar culorile
°i formele sunt apte să evoce tăcerea, dacă pictura
poate efectua trecerea de la lini°te la calm °i împă-
care, ori de la cromatică la lumină - acestea par să
fie limitele cărora lumea picturală a lui Onisim
Colta le tentează depă°irea.
■
Black Pantone 272 U