P 112 TRMLUM ANUL 72 ’ NOEMVRIE Nr. 9-1941 SIBIU Troița lui Mihai Viteazul ridicată de Astra^pe câmpia dela Turda Anul 72 Noemvrie 1941 Nr. 9 TRANSILVANIA Organ al ASTREI DACIA LUI MIHAI VITEAZUL — Lectură făcută la Postul de Radio-dlfuziune în 23 Octomvrie 1941 — Sunt trei sute cincizeci de ani fără doi, de când s’a urcat pe tronul Țării-Românești Domnul, căruia Destinul i-a hărăzit să înfăp- tuiască întâia unire politică națională a Românilor dela Nordul Dunării, întruchipând, sub una și aceeași stăpânire, cele trei țări, constituite și desvoltate, în cursul veacurilor, pe teritoriul fostei Dacii: Țara-Româ- nească a lui Basarab-Vodă Bătrânul, Moldova lui Bogdan-Vodă Des- călicătorul și Transilvania Voevozilor noștri din vremea cuceririi ma- ghiare. E vorba de Dacia lui Mihai Viteazul, cum i-a plăcut onoratei Direcțiuni a Societății române de radio-difuziune să întituleze lectura mea de astăseară. Dacia aceasta — dela 1600 — e cel mai luminos și impresionant moment istoric al trecutului nostru înainte de 1918. Ea este opera personală, dacă mă pot exprima astfel, a marelui Domn. Căci, fără a x) fi plănuit anume, el a realizat-o totuși. Iar aceasta nu datorită unor Împrejurări întâmplătoare și norocoase, ci voinței lui, fetme și hotărîte, de a domina evenimentele ce aveau să așeze rostul țării sale în cadrul luptelor pe care Creștinătatea te purta atunci cu împărăția otomană, pentru stăvilirea dominațiunii acesteia în Europa centrală și înlăturarea ei din cea răsăriteană. Opt ani de zile, dela 1593 până la 1601, a stat Mihai Viteazul, cu toată ardoarea sufletului său credincios și eroic, în mijlocul acestor lupte, fără să obosească sau descurajeze, chiar în cele mai grele și crude adversități ale soartei. Toată acțiunea lui politică și războinică din acest răstimp e jpspirată de ideia creștină și a fost determinată de interesele mari ale Creștinătății. Prin ea s'a ridicat el pe culmea cea mai înaltă a gloriei, după cum tot prin ea a fost aruncat în adâncul pe- irei. Așa fiind, o scurtă expunere a acestei acțiuni e absolut nec«" 1 598 ALEX. LAPEDATU sari, pentru a se putea cunoaște și înțelege mai bine împrejurările istorice prin care s'a ajuns la Dacia lui Mihai Viteazul. Politica și acțiunea războinică a lui Mihai Viteazul ne este înfă- țișată de el însuși în două ample și prețioase memorii, pe care le-a înaintat, în timpul durerosului său refugiu la Viena și Praga — unul împăratului Rudolf, altul marelui Duce Cosimo al Toscanei. Aceste două memorii se completează, în chip fericit, unul pe altuL Căci pe când în cel dintâiu se stăruește, în deosebi, cum era și firesc, asupra evenimentelor în legătură cu cucerirea și stăpânirea Transilvaniei și Moldovei, în cel din urmă se expun mai ales luptele purtate cu Turcii și federații lor Tătari. Din ambele reese, cu deplină evidență, că pivotul în jurul căruia s'a desvoltat întreaga acțiune politică și războinică a lui Mihai Viteazul a fost, cum am spus, ideia creștină și interesele Creștinătății. Dovadă propriile lui mărturisiri din aceste memorii. Iată bună oară ce scria împăratului Rudolf: Aș fi putut rămâne liniștit și sigur în țara mea, fără nici o teamă, dacă credința mea față de Creștinătate nu m'ar fi chemat (la luptă). Nevoind să cresc cu oștile mele puterea turcească, spre ruina Creștinilor, m’am raliat, din propria mea voință,, la liga creștină (a împăratului).— Pentru binele Creștinătății sunt gata să pătimesc orice, lăsând în mâinile lui Dumnezeu răzbunarea durerilor mele. Iar într'o convorbire cu Comisarii imperiali din Transilvania, el declara: Deși lipsit de mijloace bănești, voiu porni la luptă, chiar dacă ar fi să-mi vând hainele de pe trup. Voiu sluji împăratului și Creștinătății până la moarte. Marelui Duce al Toscanei îi mărturisea dela început că o râvnă lăuntrică l-a îndemnat să îndeplinească fapte în slujba Creștinătății, care să se înalțe întru lauda lui Dumnezeu și să pună, la urmă, cu cinste, capăt ostenelilor sale, aducându-i un nume veșnic după moarte, pentru ca, la sfârșit, să închee cu aceste nespus de dureroase și mișcă- toare cuvinte: Acum — adecă după cetirea memoriului — oricine poate vedea câtă muncă și osteneală am pus și îndurat șapte ani dearândul și câtă slujbă am făcut Creștinătății. Am luat dela Turci o sută de tunuri și am ocârmuit trei țări — Țara-Românească, Transilvania și Moldova, pe care le-am supus* Măriei Sale împăratului. Cu două sute mii de oameni de luptă, pedeștri și călări, am fost totdeauna gata să slujesc Măriei Sale. Acum am ajuns la acest sfârșit, pierzând tot ce-am. câștigat, din zilele tinereții până la bătrânețe — și țări, și averi, și soție, și copii. Și dacă le-aș fi pierdut din cauza Păgânilor sau dacă mi-ar fi fost luate de ei, nu m'ar durea atât, cât mă doare că au fost făp- DACIA LUI MIHAI VITEAZUL 599 tuite de aceia dela care nădăjduiam ajutor și razim. Dar Dumnezeu le vede pe toate. Că n'am cruțat nici cheltueli, nici sânge, nici pro- pria-mi viață, ci am purtat mereu războiu, cu sabia în mână însumi, fără să am nici fortărețe, nici castele, nici orașe și nici măcar o casă de locuință în care să-mi plec capul. E de admis deci că tot ce a gândit, tot ce a plănuit și tot ce a înfăptuit Mihai Viteazul în timpul domniei sale a pornit dela ideia cre- ștină a epocii și a fost determinat de interesele superioare ale Crești- nătății. Intr'adevăr: răscoala, violentă, dela începutul domniei, împo- triva Turcilor, odată cu acea a lui Aron-Vodă în Moldova, a adus, pentru împărăția otomană, pierderea marilor resurse financiare și eco- nomice pe care ea le trăgea din Țările Române, iar arderea și prădarea continuă și repetată, a orașelor și cetăților turcești de pe ambele maluri ale Dunării, dela vărsarea ei în Mare până sus, la Rușava (Orșova), împiedecarea transportului pe apă a proviziilor și munițiilor necesare armatelor otomane ce luptau împotriva Creștinilor pe cursul de mijloc al fluviului. Sfărâmarea, apoi, a expedițiilor musulmane — turcești și tătărești — trimise, una după alta, în cap cu acea a lui Sinan-Pașa, împo- triva Domnului Țării-Românești, să-l scoată din Scaun, au reținut ani de zile, în aceste părți ale Dunării-de-Jos, oștiri de ale Sultanului, ce-ar fi putut fi, altfel, duse să îngroașe rândurile trupelor locale ale Pașa- lelor ce luptau în Ungaria, iar incursiunile de pradă făcute în Sudul Dunării, până departe în Balcani, prin mijlocul populațiunii creștine de acolo, întrețineau viu duhul răzvrătirii și tendințele de eliberare ale acesteia — Bulgari, Sârbi, Greci, Albanezi. Toate aceste lupte și acțiuni războinice, adesea foarte grele și primejdioase, cum au fost acelea în care Domnul însuși era să-și piardă viața în două rânduri, au constituit așa dar un puternic și netăgăduit ajutor pe care Mihai Viteazul l-a adus, indirect, ani de zile în șir, oștilor creștine ce luptau, atunci, pe Sava, Drava și la Dunărea-de- mijloc împotriva celor musulmane. Dar chiar și luptele pentru cucerirea Transilvaniei și a Moldovei au fost determinate de aceeași înaltă preocupare a Domnului român față de interesele Creștinătății— de a nu lăsa aceste țări pe mâinile celor ce voiau să *le stăpânească, cu învoirea și ajutorul Turcilor, sco- țându-le astfel din legătura lor de solidaritate cu lumea creștină. Se știe doar că expediția în Transilvania a fost provocată de politica noului Principe al acestei țări, care, înțeles cu Polonii, și, prin aceștia, cu 1* 600 ALEX. LAPEDATU Moldovenii, se apropiase de Turci, voind să tragă și pe Domnul Țării- Românești in această alianță. La împotrivirea lui, Andreiu Bâthory luă hotărîrea să-l scoată din Scaun, făcând preparative in acest scop. Ca totdeauna însă, Mihai- Vodă nu-i dădu pas. Cu autorizația împăratului, stăpânul de drept al Transilvaniei, el ridică armele împotriva Principelui uzurpator și trădător al cauzei creștine. Trecu fulgerător munții cu oștirile sale și, la Șe- limbăr, lângă Sibiiu, sdrobi și împrăștie armata lui Andreiu Bâthory, care, căutând mântuirea, prin fugă, în Moldova, fu ucis, chiar de ai săi, de Secui, în munții Ciucului. Luând astfel în stăpânire Transil- vania în numele împăratului și așezându-se în Scaunul de domnie al Principilor ei, Mihai Viteazul readucea această țară la fireasca ei datorie și misiune creștină. La fel, un an după aceasta, când o altă coaliție — a lui Sigismund Bâthory, cu aceiași Poloni și Moldoveni, se pregătea să-l scoată, nu numai din Transilvania, dar și din țara lui de baștină, din Țara-Româ- nească, punând în locu-i pe Simeon Movilă, fratele lui Eremie-Vodă al Moldovei, în același scop de apropiere față de Turci, — Mihai Viteazul o apucă iarăși înainte. Căci, până a nu fi putut Polonii să intre în acțiune, el pătrunse cu oștiie sale în Moldova, alungă de aci pe Eremie Movilă și puse stăpânire pe țară. Tustrele aceste țări — Tran- silvania, Moldova și Țara-Românească — erau acum întrunite în o singură stăpânire, putând constitui, nu șubreda și nesigura alianță a Principilor lor cu împăratul, dela 1594, ci un puternic front de apărare al Creștinătății la Carpați și Dunăre, — bastionul de care vorbia Domnul român in memoriul său către împăratul Rudolf. In același timp însă, întrunirea aceasta a celor trei țări sub o singură domnie, era, de fapt, unirea politică și națională a întregului neam românesc dela Nordul Dunării. Evident că, pentru epoca aceea, în care nu exista încă principiul național, ca factor de alcătuire al Statelor, faptul nu prezenta, din punct de vedere politic, însemnătatea pe care ar fi avut-o mai târziu, în epoca modernă a istoriei noastre. Totuși, ori cum ar fi el privit și explicat, un lucru e cert, că Românii care-și vor fi dat seamă de ceea ce se petrecea sub ochii lor, vor fi simțit, instinctiv măcar, însemnătatea, dacă nu sub raportul politic, cel puțin sub cel etnic, a unirii dela 1600. Măsurile pe care Mihai Viteazul le-a impus Nobilimii transilvane, în a treia sa dietă, dela Alba-Iulia, pentru ușurarea și îmbunătățirea soartei nefericitei iobăgimi române și a preoțimei de lege răsăriteană, denotă existența simțământului de care vorbesc. Iar ura înverșunată cu care Nobilimea transilvană s'a ridicat împotriva Domnului, curând după cucerirea Moldovei, confirmă această supoziție. DACIA LUI MIHAI VITEAZUL 60L Pe conflictul de ordin politic dintre Domn și supușii săi, se grefa deci, cel puțin pentru Nobilimea maghiari, unul de ordin național. Așa se explici cum, pentru răsturnarea lui, aceasti nobilime ținu si tragă de partea ei o coaliție împotriva căreia Mihai-Vodă nu mai putu răsbi. Căci prea erau numeroși vrăjmașii săi și prea puternic se lega- seră ei împotriva lui, ca șă-i fi putut răpune singur, mai ales că la mijloc era și ticăloasa trădare alor săi. Căci Nobilimea transilvană răs- vrătită, George Basta cu oștile imperiale din Ungaria superioară, Polonii, Moldovenii, Turcii și chiar o parte a boierilor, trădători, din Țara- Românească, cu toții se înțeleșeseră și legaseră împreună pentru nimicirea lui Mihai-Vodă și așezarea în locu-i, în Transilvania, ‘a lui Sigismund Băthory, în Moldova, a lui Eremie Movilă și în Țara-Româ- nească, a fratelui său Simeon. Când cei dintâi, Nobilimea transilvană, se declaraseră fățiș răzvră- tită, adunându-și oștile, în așteptarea lui Basta, în tabăra dela Turda, — Polonii, cu însuși Cancelarul lor Zamoischi în frunte, erau în Mol- dova, în druga spre Țara-Românească, iar Turcii stăteau gata să treacă și ei Dunărea. Deși învăluit și amenințat din toate părțile, Mihai-Vodă primi lupta, oricât de grea și de inegală era ea și oricât de nefiresc i se părea lui să se verse sânge creștinesc, nu în dauna, ci în folosul Păgânilor. Și, dacă nu s'ar fi lăsat scos, printr'o înșelătoare stratagemă, din poziția de luptă pe care și-o alesese la Mirăslău, Mihai Viteazul n’ar fi fost, poate, învins și ar fi putut organiza în Transilvania, până la lămurirea situației din partea împăratului, o rezistență care să-i dea pytința pregătirii unei acțiuni militare mai eficace. Astfel însă, răpus prin vicleșug și trădare, el trebui să pără- sească Transilvania, îndreptându-se, în grabă, spre Țara-Românească, să salveze măcar stăpânirea sa de aci. Trecând munții, luptă, ca tot- deauna, cu bărbăție și eroism, împotriva tuturor — a Polonilor, a Tur- cilor și chiar a propriilor sale oști trecute de partea lui Simeon Movilă. Și deși covârșit și învins de atâtea forțe, Mihai-Vodă nu se lăsă des- curajat. Căci, cu puțina oștire ce-i mai rămăsese credincioasă, el plecă, între cele mai mari primejdii, cu răpunerea capului, cum se zice, prin mijlocul dușmanilor săi de moarte, ce-1 pândeau pretutindene, la Curtea din Viena, să caute acolo, la picioarele tronului împărătesc, dreptatea și ajutorul ce i se cuvenea pentru jertfele mari, ca și pentru serviciile însemnate pe care le adusese și le făcuse Creștinătății. Norocul lui «Mihai-Vodă, dacă se mai poate vorbi de așa ceva, fu, că, pentru restabilirea situației schimbate în Transilvania prin realegerea lui Sigismund Băthory ca principe al unei țări ce aparținea de drept 602 ALEX. LAPEDATU împăratului, cei dela Curtea din Praga văzură că au din nou trebuință de puternicul său braț. I se dădură deci subsidiile de lipsă să-și înjghebeze oștirea trebuitoare pentru redobândirea Transilvaniei. I se mai dădu însă, din nenorocire, în ajutor, pe cel mai înverșunat și neîmpăcat adversar al său, — pe George Basta. Bătălia avu loc, se știe, la Gorăslău. Oștile lui Sigismund Băthory fură bătute și împrăștiate. Principele însuși abia scăpă cu fuga in Moldova. Steaua apusă a lui Mihai Viteazul apărea iarăși la orizont. Din nou Transilvania avea să intre sub stăpânirea sa. Crima odioasă și mișelească de pe câmpia Turzii prăvăli însă în mormânt, odată cu trupul, cu frumosul trup, cum zice Cronica, al nefericitului Voevod, planurile pe care el le va fi avut cu privire la viitoarea sa politică transilvană și pe care, de bună seamă, acum, cu experiența trecutului și cu mai buna cunoștință a oamenilor și împrejurărilor de acolo, le-ar fi putut mai lesne realiza, pentru ca istoria noastră națională să fi luat, de atunci încă, alt curs, altă des- voltare. Astfel s'a sfărâmat, într’o clipă, Dacia lui Mihai Viteazul, pe care, cum s'a arătat, fără a o fi plănuit, a realizat-o totuși. Dar oricât de scurt timp a .existat ea, Dacia aceasta, dela 1600, a fost o realitate, o necontestată realitate a trecutului nostru. Totul o dovedește. Titlul oficial pe care înfăptuitorul ei și l-a luat și dat în hrisoavele și diplo- mele sale ca Domn al Țării-Românești, al Transilvaniei și al Moldovei, — sigiliul domnesc ce a pus să i se facă cu aceiași inscripție și cu stemele celor trei țări împreunate, — ceremonialul cu care a fost primit și așezat ca stăpânitor în Cetatea de Scaun a Principilor Transilvaniei, ceremonial, pentru cazul în speță, mai pompos chiar decât cel obișnuit al acestor Principi, — omagiul de supunere și devotament pe care i l-au prestat mai marii țării cu toți dregătorii ei, fără deosebire, — curierii și emisarii ce străbăteau drumurile în toate părțile să ducă și execute poruncile și dispozițiile politice și administrative ale noului Principe, — Sfatul domnesc pe care acesta și-l alcătui din nobili unguri, dar și din boieri ai săi, români, — jurământul de credință pe care Staturile — națiunile politice ale Transilvaniei, Nobilii, Sașii și Secuii — l-au făcut în dieta anume convocată în acest scop la Alba-Iulia, — hotărîrile luate de această dietă și de alte două ce s'au mai întrunit, cu privire la afacerile curente ale țării și la cele special dorite de Mihai Viteazul pentru îmbunătățirea situației nefericiților iobagi români și a preoților lor de lege românească, hotărîri aprobate de „prea milostivul nostru Principe**, cum ziceau Staturile în protocoalele acestor diete, — garni- zonarea cetăților dinlăuntru ale țării cu oști românești, în frunte cu Căpitani credincioși Domnului, — în fine, toate celelalte acte de suve- DACIA LUI MIHAI VITEAZUL 603 ranitate pe care Mihai Viteazul le-a făcut in Transilvania între Noem- vrie 1599 și Septemvrie 1600 și despre care stau dovadă tot atâtea mărturii și documente. Aceiași deplină suveranitate a exercitat-o el și în Moldova, direct sau prin ispravnicii lăsați să guverneze această țară în lipsa lui. Așa fiind, nu e de mirare că strălucitele fapte de arme ale lui Mihai Viteazul și extraordinarele evenimente istorice la care ele au -dat loc, au impresionat profund lumea contimporană și au avut un puternic și prelungit ecou la popoarele creștine, în deosebi la cele răsăritene, de sub jugul dominațiunii turcești, care priveau pe Eroul român ca pe Mântuitorul lor și în ale căror tradiții istorice el ocupă până azi un important loc. Publicațiuni, special editate — un fel de ziare ale timpului — me- nite să ducă până în cele mai depărtate colțuri ale Europei faima numelui și eroismului marelui Domnitor au fost tipărite și răspândite pretutindene — în Germania, în Italia, în Franța, în Spania, însoțite fiind de stampe și gravuri reprezentând câmpurile de bătaie și ilustrând răsunătoarele lui biruințe asupra vrăjmașilor, — stampe și gravuri la care trebue să se adaoge frumoasele albume cu reproduceri și desenuri de pe trofeele câștigate în aceste biruințe. Artiști reputați ai vremii au ținut să fixeze pentru posteritate, în tablouri, portrete, plachete și medalii, chipul măreț și impunător al lui Mihai Viteazul, uneori chiar în mai multe exemplare și variante. Astfel celebrul tablou a lui Franz Franken, în care Voevodul apare în primul plan al suitei împăratului Rudolf, e cunoscut, până acum, în patru exemplare, în cele mai mari muzee ale Europei, — la Viena, la Pe- trograd (acum la Academia Română), la Avignon și la Paris, îh Louvre. Ce privește portretele sale, numărul și variantele lor e așa de însemnat că formează împreună o adevărată iconografie, după cum tipăriturile contimporane privitoare la dânsul, despre care am vorbit, formează o întreagă bibliografie. Niciuna din personalitățile reprezentative ale epocii nu s'a bu- curat, din partea contimporanilor și a urmașilor, de o publicitate, cum s’ar zice astăzi, așa de întinsă și de răsunătoare, ca acea de care s'a bucurat Mihai Viteazul și n'a fost împodobită cu epitete mai măguli- toare, pentru orgoliul național al unui neam, ca acea a Voevodului român, comparat, în publicațiunile mai înainte amintite și în altele, cu marii eroi și legendarele figuri ale lumii și socotit vrednic, dacă i s'ar fi dat mijloace, să alunge pe Turci din Europa, să restaureze Imperiul Cezarilor bizantini și să se urce însuși pe tronul lor. «04 ALEX. LAPEDATU Când toate aceste prețioase resturi și mărturii istorice au început a fi cercetate ți cunoscute, în prima jumătate a secolului trecut, ele au deșteptat, un mare interes și o mare însuflețire pentru Eroul dela Călugăreni și Domnul celor trei țări române, la cărturarii vremii,- — interes și însuflețire transformate într'un adevărat cult, atunci când, cel mai talentat și entusiast istoric din epoca Renașterii noastre națio- nale, — Nicolae Bălcescu — s'a apucat să-i înalțe acel imn de slavă care este „Istoria Românilor sub Mihai Viteazul**. De atunci, figura marelui Voevod a devenit simbolul idealului politic și național al generațiilor de mari și luminați patrioți, cari vreme de 60 de ani, dela 1848 până la 1918, au luptat, cu însuflețire și devotament, pentru realizarea unității naționale române, — pentru recon- stituirea Daciei lui Mihai Viteazul! Credința aceasta a lor, transmisă din generație în generație, a căpătat expresie chiar și în simțămintele celor mulți, cari o poartă numai instinctiv în sufletele lor, prin versurile populare pe care ea le-a inspirat păstorilor noștri din Carpați, la vederea rândurilor de oști românești, cari au trecut mereu, în cursul veacurilor, acești munți,, să îndeplinească noi orândueli acolo și să deștepte totodată, la cei de-un neam cu ele, nădejdi de-o soartă mai bună. O chemare în astfel de versuri populare a descoperit colegul și amicul meu Ion Lupaș la adresa lui Radu-Vodă Șerban, vrednicul urmaș al lui Mihai Viteazul, care, continuând politica creștină a ace- stuia, trecu munții, în 1603 și — la Brașov — sfărâmă oștirile lui Moise Secuiul, răzvrătit, împreună cu Nobilimea maghiară, împotriva împăratului. Versurile acestea, ale unui cioban de pe lângă trecătoarea. Rucăruhii și Piatra Craiului, sunt, de sigur, în simțămintele atâtor cio- bani ai vremii noastre, de pe toată fața pământului românesc, chiar dacă ei nu le pot exprima în forma literară a înaintașului dela 1603 Auleu, Măria Ta, Ce potop în țara mea: Turcii vitele răpesc, Tătarii ne jefuesc, Vai de neamul românesc! Hai, Doamne, Măria Ta, Știu ascunsă cărarea: Printre stânci, strâmtă vâlcea Să nu simtă pasărea, Te voiu duce ’n țara mea. Hai, Doamne s'o stăpânești, De păgâni s’o izbăvești! ALEX. LĂPEDATU ROMÂNIA LUI FERDINAND I — Conferință rostită ia Radio în ziua de 30 Octomvrie 1941 — Dacă este vorba să alegem momentele culminante in istoria sbu- dumată a granițelor românești, de sigur că Domnia lui Ferdinand I constitUe, în procesul de veacuri al desvoltării și statornicirii lor, culmea cea mai înaltă. îmi revine sardna și dnstea de a înfățișa rostul așezării acestor hotare, in ceasul in care vitejia oștirii noastre le-a refăcut in parte, dând noi și puternice temeiuri nădejdilor și năzuințelor neamului de mâine și de totdeauna. Granițele României Regelui Ferdinand n’au nevoie nid de a fi amintite, nid descrise: Desenul lor pe harta unității naționale a tras o brazdă adâncă in mintea și in sufletul tuturor Românilor. Este însă nevoie, astăzi mai mult decât ori când, să ne amintim încă odată nu numai față de străini dar și față de noi inșine, in ce împrejurări au fost trase și care le-a fost îndreptățirea. Nevoia acestei lămuriri este cu atât mai simțită și mai imperioasă, cu cât stăruiesc incă, întreținute de ani de zile de iscusința propagandei vrăjmașe, atâtea îndoieli și nedumeriri care, de n'au slăbit credința noastră, au putut totuși întuneca judecata altora. Ani de-a-rândul s'a părut că asemenea îndreptățire nu-și mai află rostul. Situația țării și a hotarelor ei era doar definită îndeajuns - de limpede, de tratatele existente. Ce nevoie mai era de alte argu- mente, de alte dovezi ? Intemeiați pe acest titlu juridic, cei mai mulți priveau hotarul țării, la toate marginile ei, de Apus și de Miază Noapte, de Răsărit și de Miază-zi, nu atât ca realizarea în țimp după veacuri de străduințe și de? lupte a celor mai firești aspirațiuni naționale nici măcar ca țărmurirea, în spațiu, a puterii de vieață și de expansiune a poporului român, ci numai ca expresiunea definitivă a unei ordine <606 GHEORGHE I. BRÂTIANU de drept internațional, consacrată de sentința arbitrilor păcii de acum .22 de ani. Uitaseră că istoria nu se oprește niciodată in loc; uitaseră că in jurul nostru fierbeau atâtea pofte de ură și de răzbunare, în năzuințele vrăjmașe ale altor neamuri. Dela Apus și dela Răsărit, se ridicau tot mai numeroase glasurile acelora care porniseră să spulbere, după spusa unuia din ei, „pretențiunile istorice ale națiunei ce se nu- mește din sec. al XlX-lea română" asupra unui teritoriu căzut în 1918 sub stăpânirea sa, datorită unei înlănțuiri accidentale de împrejurări, unice în istorie. Granițele României lui Ferdinând I, hotarele României Mari, care se așezaseră pe fruntea țării ca o cunună de biruință îm- pletită din jertfele atâtor răscoale și războaie, erau doar rezultatul ne- firesc al unei conjoncturi nedrepte, construcția artificială a unei clipe de rătăcire, în arhitectura Europei. Se știe cu câtă stăruință a fost înfățișată această interpretare, oamenilor de răspundere și de cuvânt, până ce o potrivire de împre- jurări potrivnice, cu adevărat unică în istorie, a prefăcut-o în realitatea ce s’a înfipt atât de dureros în trupul țării noastre. E deci cu atât mai necesar de a restabili adevărul. Granițele României lui Ferdinând I nu sunt creațiunea unei clipe, nici rezultatul unei hotărâri nesocotite. Temeiul lor se adâncește în rațiunile însăși de existență ale națiunii noastre, ca și în trecutul nostru cel mai depărtat. Deși împărțit între mai multe stăpâniri, poporul român a avut din zilele începuturilor date instinctul, dacă nu chiar conștiința de- plină, a obârșiei sale comune și a unității sale firești, ce numai în cu- prinsul acestor hotare se putea desăvârși. Sentimentul acesta s'a desvoltat în urma neîncetatelor războaie pe care strămoșii noștri le-au purtat împotriva năvălitorilor din Asia, Tătari sau Turci. Alții s'au mândrit cu rostul de apărători ai Crești- nătății la marginile de Răsărit ale Europei; Românii s'au mulțumit să-l înfăptuiască cu sângele și cu jertfa lor. Voevozii au întrevăzut, din cele mai vechi timpuri primejdia dar și însemnătatea acestui loc de straje. Ștefan cel mare scrisese doar Venețienilor că cele două cetăți ce le râvneau Turcii, Chilia și Cetatea Albă, erau toată Moldova, iar Moldova cu aceste două cetăți, un zid de apărare al Ungariei și al Poloniei. La rândul său, Mihai Viteazul era să însemne, un veac și jumătate mai târziu, că Țara Românească și Ardealul erau una și aceeași pavăză a Imperiului și a Creștinătății. Din scrisul și din fapta lor se desprinde conștiința unei adevărate misiuni istorice, ce nu se putea înfăptui deplin decât unind pentru .aceeași luptă toate ținuturile locuite de Români. Când unitatea graiului ROMÂNIA LUI FERDINAND I 607 a fost și ea recunoscută, când în școlile umaniste ale Apusului s'a re- găsit firul continuității latine și al moștenirii romane, temeliile unității naționale de mai târziu s'au găsit așezate. Ideia acestei unități, ce trebuia să strângă sub scutul ei tot ce au cuprins hotarele Regelui Ferdinand s'a desvoltatdin ce în ce mai puternică și mai limpede, în ciuda vitregiei vremurilor. Faptele se întreceau a o desminți și a o fărâmița. In timpuri de răstriște au fost smulse din teritoriul principatelor noastre cetățile dela Dunăre și dela Nistru, Oltenia pentru câțiva ani, pentru un secol și jumătate Bucovina, pentru mai bine de un veac Basarabia. Și totuși niciodată nu s'a rostit mai limpede, decât în această epocă tristă a anexiunilor și a împărțirilor, credința în unitatea noastră și în hotarele ce erau să vie. Imaginea Daciei regăsite înscria în cercul ei toate granițele pe care, cu o profetică viziune, revoluționarii români din 1848 le revendicau pentru o Românie Mare. In același an, un deputat german ridica in parlamentul din Frankfurt problema Tran- silvaniei, care numai în cuprinsul unui Stat ce ar uni ținuturile româ- nești își putea împlini întreaga menire geografică și economică. Un deceniu mai târziu un ambasador austriac prevăzuse primejdia; vor- bind de apropiata unire a Moldovei și Munteniei, adăoga „Românii ar găsi atunci suzeranitatea Porții o rușine și o nedreptate. Ar găsi țara lor prea mică, ar râvni un stat independent, cuprinzând Bucovina, partea românească a Transilvaniei, Banatul și poate o graniță în Balcani". Granițele din 1919 și 1920 nu au constituit deci nici o improvi- zație, nici câștigul unui zar aruncat în voia norocului. Ele au con- sfințit împlinirea unui proces natural de desvoltare, care din timpuri străvechi și-a înscris concluziile în relieful însuși al pământului româ- nesc, așezat parcă anume spre a aduna în jurul cetății de munte a Ardealului ramurile aceluiași popor, vorbind același grai, de-a-lungul văilor ce pornesc spre Tisa, Dunăre și Mare. Dar aceste hotare, cerute de guvernul român din primul ceas al războiului european din 1914, recunoscute după lungi tratative de pu- terile, alături de care trebuia să intrăm în războiul din 1918 — cu toate riscurile ce le înfățișa aceea dela Răsărit pentru existența noa- stră însăși — nu numai că nu depășeau marginele răspândirii noastre etnice, ci dimpotrivă rămâneau mult în urma lor. „Dacă ar fi fost vorba, spunea memoriul înfățișat Conferinței de Pace la 1 Februarie 1919, de a aplica cu o rigoare absolută principiul grupului linguistic ^u etnic, România ar fi trebuit să reclame fără contestație posibilă, unirea cu sutele de mii de Români, de limbă, obicei și inimă, care locuesc grupuri compacte pe țărmul stâng al Ni- strului și dincolo de Bug, până la Nipru. 60S GHEORGHE I. BRAîJANU „Ar Ii trebuit să revendice sute de mii de Români stabiliți dincolo de Dunăre, în Serbia, între văile Timocului și Moravei, mai bine de 100.000 pe malul bulgăresc al Dunării, satele românești împrăștiate în câmpia ungurească până la Tisa, în mai multe provincii ale imperiului' Țarilor și până în depărtata Siberie, Ar fi trebuit să-și amintească ve- chile populații românești sălășluite în inima însăși a Peninsulei Balca- nice. Reclamând toate aceste suflete românești, ar fi putut ușor face abstracție de elementele străine stabilite înlăuntrul granițelor naturale ale țării românești. „Dar România n'ar fi realizat decât un stat factice și împrăștiat, a cărui desvoltare economică ar fi întâlnit greutăți poate de netrecut și a cărui constituire geografică ar fi fost izvorul unor nenumărate și. nesfârșite conflicte cu Statele vecine... Dar România nu cere intrarea, în unitatea românească a tuturor acestor populații de dincolo de Du- năre, de Nisiru și de Tisa, nici chiar a acelora de care nu e despărțită» decât de cursul unei ape. România cere numai tuturor statelor vecine de a arăta aceeași moderațiune și de a face aceleași sacrificii în in- teresul păcii, al liberei desvojfări a popoarelor și al progresului eco- nomic al Europei**. Deci nu numai tratatul îp litera lui, depășit de evenimente, dar tratatul ca o concesie adusă păcii și liniștitei desvoltări a lumii noi„ față de întinderea integrală a revendicărilor și realităților etnice ro- mânești. Acest punct de vedere prea multă vreme uitat sau nesocotit,, constituia totuși fundamentul întregii noastre acțiuni la conferință și temeiul cel mai sigur al hotarelor noastre. In lumina împrejurărilor și mai ales a tragediilor ce au urmaț la două decenii dela tragerea noilor granițe, se poate înțelege mai lămurit sentimentul adânc al primului sfetnic al Regelui Intregirei, Ion I. C, Brătianu, de a nu ne înfățișa viitorimii ca profitorii unei păci impuse de voința învingătorilor, ca resemnați în conservarea statică a câști- gurilor aduse de norocul biruinții trecătoare, ci ca expresiunea vie, dinamică a aspirațiunilor de veacuri, nedeplin realizate și stânjenite chiar, cum a fost cazul, de autoritatea vremelnică a dictatorilor păcii. Nu e locul să stăruesc aci asupra împrejurărilor, în care s'a ajuns la hotarele de atunci. Ajunge să amintesc că n'a fost colț al noilor margini de țară pentru care să nu ti fost luptă, fie cu armele împotriva comunismului vrășmaș, ce încă de atunci încerca să se re- verse dincolo de țara noastră peste întregul continent, fie la masa verde a Conferinței unde întâlneam laolaltă uneltirile dușmanilor și prea adesea lipsa de înțelegere a prietenilor, Problema granițelor Ro- mâniei a fost desbătută în întregime și la fiecare hotar în parte într'o ROMANlA LUI FERDINAND I 609 ședință a Comisiunii afacerilor române, unde Ion I. C. Brătianu a avut prilejul de a defini in toate direcțiile și in termeni ce își păstrează în- treaga valoare revendicările țării sale. Nu putem vorbi insă de hotarele României Mari din acea vreme, fără a ne aminti și de conținutul lor și de lupta dusă la aceeași Con- ferință a Păcii pentru apărarea independenții și autorității Statului in cuprinsul noilor sale granițe. Se știe doar cât s'au străduit din umbră acei care urmăreau de atunci să stoarcă până la istovire roadele bogate ale pământului no- stru, să impună țării, după jumătate de veac de vieață neatârnată, condiții umilitoare de subordonare și de control. Iar când însuși Pre- ședintele Wilson condiționa recunoașterea sporului de teritorii pe care îl obțineam la pace, de anumite garanții pentru minorități, ce ascun- deau în realitate alte scopuri, România lui Ferdinand I îi răspundea prin reprezentantul ei: „Nu este nici un efort de făcut pentru ca să se recunoască drepturile minorităților..,, necesitatea respectului și a desvoltării acestor libertăți... Dar am moștenit o țară independentă și chiar pentru a-i întinde granițele, nu-i putem jertfi neatârnarea". Au trecut de atunci mai bine de 20 de ani. Nu voiu reface aci procesul acelora care au uitat atât de repede statornicele temeiuri, pe care a fost clădit Statul Român în limitele sale de atunci, nu voiu . răsfoi pagini întunecate de tristă amintire. Rușinea lor a fost ștearsă din filele istoriei, de vitejia oștirilor noastre, care în vara și toamna acestui an, au reluat firul întrerupt al luptei Regelui Ferdinand îm- potriva dușmanului de căpetenie, bolșevismul și au ajuns spre Răsărit nu numai la vechile hotare dar și-au purtat flamuri biruitoare până adânc în țara vrășmașă. De aceea, încheind aceste cuvinte de comemorare, să-mi fie în- găduit să-mi îndrept gândul spre voi, camarazii mei de arme, din răz- boiul de ieri și din acel de astăzi. Spre voi care ați sângerat în șan- țurile din jurul Odesei, spre voi, călăreți, tunari și vânători care ați oprit cu piepturile voastre peste Nistru și lângă depărtata Mare de Azov urgia asalturilor și ați frânt, alături de soldații celei mai mari armate a vremurilor noastre și poate a tuturor vremurilor, împotri- virea îndărătnică a vrășmașilor civilizației. Nu vreau să preamăresc isprăvile, pe care până acum două săptămâni, am avut cinstea să le urmăresc zi de zi sub ordinele marilor noștri comandanți. Știu că sunteți sătui de vorbe răsunătoare și că faptele voastre se așează mult deasupra oricăror cuvinte de laudă. Dar am datoria de-a aduce aci o mărturie : Că această vitejie neîntrecută recunoscută de vrășmași și de prieteni, a fost cu putință pentrucă ofițerii și soldații au luptat cu privirea 610 GHEORGHE I. BRĂTIANU mereu ațintită asupra României pe care au ^pornit să o răzbune. Luptătorii noștri nu duc, ori unde i-ar purta nevoile războiului, pofte de cucerire și de împilare: ci văd marginele pe care le-a tras nea- mului nostru obârșia sa dunăreană și carpatică, ei știu că aceste margini, ori cum ar fi ordinea nouă ce va cârmui continentul nostru,, constitue o condiție esențială a păcii și a prosperității sale, pentrucă reprezintă dreptatea, care nu piere. Integritate și independență. GHEORGHE I. BRĂTIANU VALEA MURĂȘULUI PRINCIPALĂ LINIE DE CO- MUNICAȚII Șl AXĂ POLITICĂ A TRANSILVANIEI Axă de comunicații. Pe cât putem urmări in trecutul istoric această problemă, cel puțin din vremea Romanilor, principalele drumuri treceau toate și prin valea Murășului. Principalul drum roman era fără îndoiala cel care lega Ulpia Traiană din Sud de Porolissum din Nordul Daciei. Acest drum, începând dela Deva urca pe Murășul mijlociu până la Feldi- oara-Răsboieni, de unde apoi se îndrepta spre Nord. Acest drum avea continuare și spre Murășul inferior peste Micia și pe Murăș la deal până la castrul din Brâncovenești (Vecs), adecă până la defileul To- pliței. Iar din acest drum, care mergea deci prin tot cursul mijlociu al Murășului, se ramificau altele atât spre Nord cât și spre Sud de Murăș, Unul, probabil, dela Micia ducea la exploatările aurifere dela izvorul Crișului Alb, altul din Apulum (Alba-Iulia) spre exploatările aurifere din Munții Abrudului. Tot dela Apulum se desfăcea drumul spre Olt și cel de pe Târnave. Din apropiere de Târgu-Murăș un drum trecea peste Praid la Odorhei. Vedem deci, că în vremea Romanilor, valea Murășului era ca o axă centrală, din care radiau spre periferii majo- ritatea drumurilor romane din Dacia. Și mai târziu, în vremea năvălirilor, tot valea Murășului a oferit principalul drum de scurgere al năvălitorilor, cel puțin partea mijlocie din cursul lui, după cum ne arată aceasta frecvența neobișnuită în alte regiuni ale Ardealului, de arme și alte obiecte rămase de pe urma năvălirilor, găsite în această vale și lăsate de diferiți barbari în drum. Probabil tot pa Murăș trecea spre Fenida și o porțiune a dru- mului protoistorie al chihlimbarului și tot pe valea Murășului, poate chiar pe apa lui, se transportau in epoca de bronz și cantități mari din acest material. Lângă Târgu-Murăș s'a găsit o tonă întreagă de bronz. 612 SABIN OPREANU (Teglâs: Osztrâk-Magyar Mon. VII., pag. 22). Așa a fost valea Mură- șului un fel de bulevard al năvălitorilor peste Ardeal, până la venirea Ungurilor. Și pentru Unguri tot valea Murășului a fost întâiul lor drum de pătrundere și de cucerire în Ardeal, după cum ne dovedește aceasta faptul, că întâia cetate ocupată de ei în Ardeal a fost probabil Alba- Iulia, fiind întâia amintită de cronici. Principalul drum de comerț peste Ardeal în epoca Arpadinilor trecea tot pe valea Murășului. Pornea din Seghedin, prin Cenad, Arad, Lipova, Deva, Alba-Iulia și mai departe spre Murășul superior, pro- j babil până la Reghin și până la Cetatea Gurghiului. Din acest drum se ramificau în întâile veacuri ale stăpânirii ungurești alte două drumuri principale, care legau valea Murășului, adecă centrul Transilvaniei, cu voivodatele române de peste munți. Unul ducea spre Muntenia, peste Sibiu și Brașov și al doilea spre Moldova peste Frata și Bistrița, cu o ramificație peste Cluj spre NordEstul Ardealului la Kassa (Dioszeghi A.: A Magyarorszâgon keresztiil vezeto kereskedelmi utak az Arpâdhâzi kirâlyok idejeben, Cluj, 1909, pag. 36—41). Dintr'un admirabil studiu citez următoarele: „Le reseau hongrois ne possedait sur la Tisa que deux points permanents de passage ă Szeged et â Szolnok. Le premier de ces deux point etait le plus important, car il se trouvait sur la principale voie du commerce qu'entretenaient avec l'Occident Ies villes de Transylvanie, Sibiu et Brașov, qui etaient d'autre part en ji etroites relations economiques avec Ies Pays Roumains". (L Moga în | Revue de Transylvanie, t. VL Nr. 1, p, 76—77). Și calea ferată de pe Murăș, plănuită încă dela 1837, era prevă- zută să facă legătura și cu Marea Neagră. Linia ferată Arad—Alba-Iulia a început a se construi la 1865 și s'a inaugurat la 1868. Dar în veacurile trecute până la construirea căilor ferate și până la mecanizarea mijloacelor de transport din timpul din urmă, impor- tanța Murășului ca arteră principală de transport a fost covârșitoare prin plutăritul și navigația, care se făcea încă din vremea Romanilor pe apa lui. Nu avem date despre navigația pe Murăș din epoca daco- română, dar că Romanii coborau pe Murăș în corăbii sarea scoasă din salinele dela Uioara este aproape sigur. Avem însă dovezi, că chiar dela venirea Ungurilor în Ardeal, na- vigația pe Murăș a fost foarte activă. In primul rând coborau pe Murăș plute cu lemn din cursul lui superior și, probabil și din cursul mijlociu, din pădurile munților Poiana Ruschii și ai Zarandului. Porturi impor- tante de-a-lungul Murășului erau o mulțime. Astfel ca porturi impor- tante sunt amintite Josenii și Toplița în Giurgeu, Reghin, Murăreni VALEA MURĂȘULUI PRINCIPALĂ LINIE DE COMUNICAȚII A TRANSILVANIEI 613 (Malomfalva), Luduș, Vințul de Sus, Ocnele Murășului, Portul Mură- șului la Alba-Iulia și Zamul în cursul lui mijlociu, Lipova, Aradul și Seghedinul Vechiu și Nou pe cursul lui inferior. Plutăritul începea chiar dela izvor. Este amintit începând cu veacul XVII-lea. De aci porneau plute mici așa numite sferturi de plute, care la Toplița erau concentrate și legate din nou. Toplița singură trimitea pe Murăș, pe la mijlocul veacului trecut, 16,000 sferturi de plută. Lo- cuitorii români ai Topliței dădeau plutașii, printre care erau și puțini -săcui din Giurgeu. Și din Reghin și din alte localități ale defileului sau din apropierea lui plecau tot sferturi de plute. Plutăritul pe Murăș era făcut la început de cătră țărani particulari, comunități și proprie- tari pe propria lor socoteală în cea mai mare parte. Totuși se pare că Încă din veacurile trecute Armenii din Giurgeu au acaparat ei acest comerț, care pe la mijlocul veacului trecut ajunsese apoi aproape în întregime în mâinile Sașilor din Reghin. Boner ne spune, că pe la 1860 Reghinul era unul dintre cele mai bogate orașe din Transilvania, mulțumită comerțului cu lemn plutărit. Din lemnul trimis de Sași pe Murăș o parte ajungea peste Seghedin, pe Tisa și pe Dunăre, până la Pesta și la Viena. O altă parte a lemnului cobora pe Dunăre la vale, până la Turnu-Severin. Sferturile și jumătățile de plute la Murăreni erau legate în plute Întregi și predate, să fie conduse, plutașilor români de aci. La frontiera -veche dintre Ardeal și Ungaria, Zamul era portul, unde se făcea re- vizia și vămuirea plutelor și dacă era cazul și schimbul plutașilor. Plutele duceau însă afară de lemn și unelte, cereale și altele. Portul principal de încărcare a cerealelor era Ludoșul. Dela Toplița se transporta și lemn semilucrat. In Toplița era o uzină, ce prelucra lemnul de construcție al corăbiilor, care se fabricau în veacurile tre- cute în două șantiere. Un șantier de construit corăbii era la Portul Murășului de lângă Alba-Iulia și al doilea șantier mai vechiu era la Seghedinul Nou, în colțul dintre Murăș și Tisa, Corăbiile slujeau în primul rând la transportul sării pe Murăș și pe Tisa. La început sarea era transportată cu căruțele dela ocnele din Turda până la Vințul de Sus (Unirea), iar dela Praid și dela Ocna-Si- biului sarea se transporta până la Portul Murășului. Din aceste por- turi era apoi dusă cu corăbiile pe Murăș, la Seghedin, care avea mo- nopolul distribuirii» sării pe Câmpia Ungariei. Pe la sfârșitul veacului XVIU-lea, sarea cea mai multă se trans- porta din salinele dela Ocnele Murășului. Portul din Ocnele Mură- șului pe la începutul veacului trecut devenise întâiul port din valea 2 614 SABIN OPREANU Murășului. Sute de corăbii așteptau în el pe apă să plece încărcate cu sare din magaziile mari de pe țărmure, pline cu sarea depozitată din ocne. Majoritatea corăbiilor nu se oprea decât la Seghedin, unde cobora pe Tisa și multă sare din Maramurăș. Datorită așezării lui pe Tisa, tocmai la gura Murășului, Seghe- dinul de mult, ca mărime și ca importanță comercială, a devenit ah doilea oraș din fosta Ungarie. Prin faptul, că burghezimea lui bogată adeseori împrumuta bani Regilor Ungariei, și-a câștigat mari privilegii de ordin economic și politic. Situația aceasta privilegiată cu venirea Turcilor în Ungaria a încetat. O nouă înflorire economică a Seghedi- nului a început însă iar, începând cu veacul XVIII, după alungarea Turcilor. întâiul privilegiu de a face negoț cu sarea pe ape a fost dat de- regele Bela coloniștilor germani încă din veacul XIII. Anonymus ne spune, că întâiele lupte ale Ungurilor pentru cucerirea Ardealului au< urmărit și ajungerea la sare, care precum reiese din cele premergă- toare, chiar dela venirea ungurilor în Ardeal a început să fie dusă pe Murăș cu corăbiile. Negustorii din Seghedin aveau pentru negoț corăbii proprii. Cu ele transportau la dusul după sare în Ardeal, probabil,, mult pește sărat, având ei și pescării mari și duceau cu siguranță și alte mărfuri. Seghedinul este amintit ca oraș al sării dela 1199. Marele lui comerț a condiționat din vreme și așezarea unei monetării în Se- ghedin. Una, mai târziu, o găsim în alt oraș de pe Murăș, la Alba-Iulia, singurul oraș din Transilvania în care în veacurile trecute aveau drept să se așeze și evreii. Vedem deci că, valea Murășului n'a fost în trecut numai o axă. a agriculturii Transilvaniei, ci și o axă comercială, lucru spus de atâtea ori de istorici și de economiști. Mârki zice, că de veacuri cel mai im- portant drum strategic și de comerț a dus din Ungaria în Ardeal pe apa Murășului. Pe bună dreptate deci a fost numit Murășul de către Orbân B. regele râurilor din Transilvania. După ocuparea Câmpiei Panonice, de către Turci, comerțul Tran- silvaniei cu Apusul și centrul Europei a părăsit axa Murășului și s’a îndreptat prin Nordul Ardealului spre Kassa, Praga și Leipzig. Valea Murășului n'a mai ajuns la importanța avută pentru comerț nici după alungarea Turcilor. Intre timp căile ferate i-au redus cu totul impor- tanța de odinioară pentru navigație. Corăbiile de odinioară au dispărut cu totul dela Arad în sus după construirea căii ferate și tot mai rar umblau și dela Arad în jos, iar în zilele noastre se arată câte un va- poraș rar de tot pe cheiul dela Arad. VALEA MURĂȘULUI PRINCIPALĂ LINIE DE COMUNICAȚII A TRANSILVANIEI 615 Și plutele s'au rărit din decadă in decadă, văzând cu ochii. Azi numai Românii din Filea mai sunt plutași de profesie. In trecut întreg plutăritul pe Murăș era făcut de Români, dar finanțat de alții. Numai în cursul superior al Murășului erau și puțini plutași săcui, iar dela Reghin la vale singurii plutași erau numai Românii. Mulți dintre ei în același timp erau și plutași și negustori de lemn. Boner spune, că a văzut prin anii 60 și un preot român plutaș. Probabil și majoritatea personalului de pe corăbiile de transportat sare erau tot Români, deși in această privință nu știm nimic precis. Toate porturile de pe lângă Murăș, afară de Seghedin și de Târgu-Murăș, erau locuite aproape numai de Români, cum românești au rămas până azi. Deși din jumătatea a U-a a veacului trecut Murășul nu mai are pentru transporturi importanța de odinioară rămâne stabilit, că veacuri de-a-rândul a avut și in această privință întâietate pentru comerțul cu Ungaria și cu centrul Europei. Reținem deocamdată această constatare. Importanța pe care a avut-o și o are valea Murășului, ca axă economică a Transilvaniei este subliniată și de marea densitate a po- pulației care locuește aci. Azi în întreaga Transilvanie regiunea cea mai întinsă cu populația cea mai deasă este dată de valea Murășului, cu o densitate de 75—200 locuitori pe km. p. (T. Morariu: Entwicklung der Bevolkerungsdichtigkeit Siebenbiirgens, București, 1940, p. 83—85; vezi și harta dată de același autor). Valea Murășului ca axă politică a Transilvaniei. Valea Murășului n'a fost numai o axă economică a Transilvaniei, ci în acelaș timp și o axă politică a Țării încă din vremuri străvechi. Având în vedere rodnicia ei deosebită, bogățiile ei naturale di- ferite, precum și deosebitele ei posibilități de comunicații, pe apă și de-a-lungul ei, nu mai este nicio mirare că valea Murășului a fost în trecut și axa politică și strategică a Transilvaniei. Organizații politice solide în Transilvania cunoaștem numai die epoca daco-romană. Este însă sigur, că tot spre valea Murășului au gravitat și alți stăpânitori înainte de această epocă. Numeroasele obiecte scitice și celtice, mai numeroase aici ca în alte părți ale Ardealului, ne dovedesc că și Sciți și Celții, care între timp au stăpânit peste triburile geto-dace din Tran- silvania, tot în această vale își aveau așezările lor principale. Astfel s'au găsit obiecte scitice din veacul al VH-lea a. C. la Brâncovenești (Maros Vecs), Vaidei (lângă Orăștie), Vințul de Jos, Aiud și altele (Tâglâs: Osztrâk-Magyar Mon. VII; pag. 24). In Bogata de Murăș (jud. Turda) s’au găsit seceri de bronz și multe unelte celte și altele. 2* 616 SABIN OPREANU Urme de cetăți primitive, a căror epocă este incertă, se găsesc ' foarte multe pe valea Murășului (Pasteiner: în Mon. cit. VIL, pag. 55). J Așa la Uioara, Feldioara, Zebernic lângă Vințul de Jos, Orăștie, Si- : bișel, Ilia, Dobra și altele. ] Intru cât s'ar putea vorbi de organizații politice în epoca de j piatră și de bronz, întăriturile din acele epoci, cunoscute de-a-lungul J văii Murășului, ne-ar putea dovedi importanța politică și strategică a J ei în acele epoci. Sunt foarte numeroase, mai cu seamă în cursul ' mijlociu al ei, astfel de întărituri. Astfel la Deva, Simeria (Uroiu), ; Geoagiu, Săcărâmb, Feldioara; apoi la gura-văilor care urcă din spre ‘ Murăș spre Munții Metaliferi, unde afară de întărituri pe sol, au fost ; întărite ca locuri de apărare și peșterile din rocile calcaroase de pe dreapta Murășului. In multe locuri s'au găsit unelte de piatră și de ; aramă, care se întrebuințau la minerit, de exemplu la Turdaș, jud. Hu- ’ nedoara, Ciaclia, jud. Alba (Teglas: O. c., pag. 20 și urm.). Cât despre importanța politică și strategică a văii în epoca daco- , romană ajunge să amintim, că cele mai multe trupe în Dacia, Ro- ; manii le aveau cantonate în această vale, la Apulum, Sebeș, Crișturul ; de Murăș (trupe din Legiunea Trigemina și Macedonica), sau în apro- | pierea ei la Potaisa. Apulum era centrul de gravitație â întregei Dacii Sud-Estice numită și Dacia Apulensis. Importanța strategică și politică | era subliniată de drumul roman din întreg cursul mijlociu al văii, drum ; care lega o mulțime de castre și de locuri întărite. 1 In timpul năvălirilor această importanță n'a scăzut. Atila își avea lagărul principal lângă cursul inferior al Murășului, cu siguranță nu fără să aibă nicio legătură acest fapt și cu apa Murășului, pe cursul căreia avea popoare supuse și stăpânite până la el de către triburi germanice. Și comorile de aur, presupuse ca ale lui Atila, s’au găsit tot pe Murăș, Ia Periam. Tot pe Murășul inferior s'au găsit și întă- rituri avare. Ungurii în Ardeal pe Murăș au început prima organizare po- 4 litică a lor, după ce au sdrobit Voivodatul mai vechiu cu capitala ; la Alba-Iulia. Și ei tot din Alba-Iulia au făcut capitala stăpânirii j lor în Ardeal. întâiul județ care apare în Ardeal este jud. Alba ■ la 1175 (Pești F.: Az eltiint regi vârmegyek, Bpest 1880, I. p. 18, citat i de I. Moga în Transilvania, Anul 1923, 72, Nr. 3, p. 194. Cetatea din ' Alba-Iulia este cu mult anterioară venirii Ungurilor. Voevozii și prin- cipii ardeleni suzerani ai ungurilor, ai turcilor sau ai habsburgilor, veacuri de-arândul în Alba-Iulia și-au avut reședința. Intre timp re- ' ședința princiară a fost și prin alte orașe de pe lângă Murăș, îa Aiud, Jernut, Târgu-Murăș, sau la Turda, nu departe de Murăș. VALEA MURĂȘULUI PRINCIPALA LINIE DE COMUNICAȚII A TRANSILVANIEI 617 Numai cine era stăpânul cetății Alba-Iulia, - era adevăratul stăpân și al văii Murășului și al întregului Ardeal, Noii cuceritori ai Ardea- lului toți aveau ca ideal intrarea triumfală prin porțile cetății Alba- Iulia. întâiul realizator vremelnic al idealului românesc, Mihai Viteazul, după lupta victorioasă dela Șelimbăr, intră aclamat de mulțimile Ro- mânilor localnici in Alba-Iulia. Din Alba-Iulia și-au întins principii ardeleni pe Murăș la vale stăpânirea până la Tisa zice istoriograful ungur Mărki. Și tot el zice pe bună dreptate în alt loc (Mon. VIL, pag. 514: „Ar trebui să scriem istoria Ardealului, dacă am vrea să po- vestim istoria Alba-Iuliei. Cetatea ei... a fost totdeuna cheia stăpânirii Transilvaniei. Regii, Voevozii și Principii în primul rând aci au făcut așezăminte; dușmanii când au năvălit, aci s'au grăbit..** Asemenea unei acropole clasice stă cetatea Alba-Iulia, care de acum înainte va fi pentru vecie locul de încoronare al Regilor României. Dar acropole de acestea sunt multe de-a-lungul văii Murășului. Astfel găsim cetăți sau ruine de cetăți medievale la Tărgu-Murăș, Gurghiu, Deva, Șoimuș, Lipova, Arad și altele. Nobilii și elita aristocrațimii ardelene la rândul lor tot în valea Murășului își aveau domeniile cele mai de preț și castelele cele mai luxoase, de multe ori întărite ca cetățile. Un element nelipsit al pei- sagiului uman murășean sunt peste tot aceste castele, cu parcurile lor pitorești, cu piscine și cu grădini întinse. Sunt frumoase aceste castele, dar poporul băștinaș nu le-a putut îndrăgi niciodată. In ochii Româ- nilor au fost totdeuna un simbol al oprimării cu întreg cortegiul lor de stăpâni trufași și de curteni și vătășei străini. Prea adeseori stă- pânii castelelor au fost de origină români de exemplu Bănfi, Nopcea, Kendefi, Huniade și alții, Români, însă complet asimilați cu vremea de către unguri. Multe castele boerești dăinuiesc și azi. Aproape fiecare sat de pe țărmurii Murășului posedă câte unul, însă cele mai multe sunt aproape de ruină. Revoluțiile țărănești ale iobagilor ardeleni toate au trecut cu focul lor curățitor și pe valea Murășului. Dozsa a trecut ca un vârtej, ca să se frângă tocmai în Banat, revoluția lui Horia s'a sdrobit și ea sub zidurile cetății Deva, iar revoluția biruitoare a lui Avram lancu a început din valea Murășului, a sbiciuit violent cursul mijlociu al ei și s'a retras să birue în cetatea Munților Apuseni. Și era firesc ca revoluțiile să tindă spre valea bogată a Murășului, bo- gății însă ale căror roade le primea în hambare numai o clasă supra- pusă de străini cu oamenii lor de casă tot străini și ei. 618 SABIN OPREANU Și ca drum de oști valea Murășului a avut importanță mai mare, ca alte văi ale Ardealului. Cetățile Lipovei și Șoimușului erau în- tâile care includeau intrarea in Ardeal pe Murăș, in vreme ce a Ara- dului slujea tocmai contrariul. A Devei și Alba-Iuliei opuneau ultima rezistență in fața năvălitorului, înainte de a deveni acesta stăpân pe Ardeal. Cele mai strașnice lupte s'au dat in Valea Murășului in veacul XV-lea intre oștile lui Ion Huniade și ale Turcilor. Pe câmpul Pânii la Vinerea au fost sdrobiți Turcii de oștile conduse de Paul Chinezul, Generalul lui Huniade. Huniade însuși i-a sdrobit la Sântimbru, mai sus de Alba-Iulia. In 1600 la Mirislău pe Murăș a fost lupta dintre oștile ungaro-austriace și cele ale lui Mihai Viteazul, după ce acesta din urmă intrase triumfător in Alba-Iulia. SABIN OPREANU LA CENTENARUL LUI HERBART — Câteva cuvinte despre marele pedagog german și influența lui la Românii din Transilvania — în anul acesta se împlinește un secol dela moartea marelui pe- dagog și filosof german Johann Fried. Herb ar t (1776—1841). Numele lui este bine cunoscut în lumea noastră pedagogică. Cine dintre învățătorii noștri, bătrâni sau tineri, chiar din satul cel mai ferit al Ardealului, nu este familiarizat cu termenii: „metoda herbartiană**, „școala herbartiană**, „treptele formale ale lui Herbart". Publicațiile noastre pedagogice dela sfârșitul veacului trecut și 'dela începutul veacului nostru, cum sunt: Organul pedagogic al lui L Popescu, Foaia pedagogică a lui Bardanu, Vatra școlară a lui P. s>pan, și altele, se îngrijesc cu prisosință de acest lucru. Ele în mare măsură nu fac altceva decât adâncesc și desvoltă principiile școalei herbartiene, expunându-le în limba română la înțelesul dăscălime! noastre și publicând sistematic o mulțime de lecții model elaborate după metoda herbartiană. Drept aceea acum, când toată lumea pedagogică sărbătorește memoria deschizătorului de drumuri noui în domeniul educației, se cuvine să evocăm și noi viața și opera acestui luceafăr al pedagogiei moderne, care și-a revărsat lumina sa călăuzitoare și asupra pedagogiei românești in general și asupra celei din Ardeal în special. Johann Friedr. Herbart s’a născut la 4 Mai 1776 în orășelul din Prusia, Oldenburg, dintr'o familie de magistrat. El se bucură de o educație îngrijită din partea mamei sale, o femeie cu distinse calități sufletești. Cele dintâi studii și le făcu în orașul natal, la un liceu condus de bunicul său. Avea o memorie foarte fidelă; un discurs odată auzit, îl putea copia din memorie. încă în liceu se ocupa te- meinic cu filosofia lui Kant și Wolff și la vârsta numai de 14 ani scrie un studiu despre libertatea omenească, atrăgând atenția dascălilor săi. 620 Dr. NIC. TERCHILA După terminarea, liceului pleacă împreună cu mama sa la lena, unde, înscriindu-se la Universitate, devine elevul lui Fichte, face cu- noștință cu Schiller, Schelling și cu alți bărbați distinși ai vremii,, aderenți ai idealismului german. Ca student de asemenea se distinge prin spiritul său pătrunzător, expunând magistrului său nedumeririle sale fundamentale față de idealismul speculativ. Evoluția sa spirituală a fost lină și constantă. în anul 1794 primi invitația guvernatorului din Berna, v. Steiger de a face educația celor trei copii ai săi. Aici își câștigă frumoase experiențe pedagogice, de care se folosește la alcătuirea concepției sale. De acum accentuiază importanța individualității elevului pentru educație; stăruie pentru deșteptarea interesului multilateral și pentru o dragoste adevărată între elev și educator. în Elveția a făcut cunoștință cu marele pedagog H. Pestalozzi, vizitându-i școala din Burgdorf în anul 1798. Din Elveția trecu la Halle pe urmă la Brema, unde rămase doi ani. în o lucrare critică asupra cărții lui Pestalozzi: „Cum își învață Getruda copiii" formulează principiul, că educația voinței trebue să se facă indirect prin învăță- mânt; iar în conferințele ținute la muzeul din localitate își expune principiile pedagogice aplicate în casa von Steiger. în anul 1802 își ia docența la Universitatea din Gdttingen, iar în 1809 devine titularul catedrei lui Kant în Konigsberg. în 1833 este rechemat la Gottingen unde practică profesura până la moartea sa. întâmplată în 11 August 1841. Operile lui complete au apărut în mai multe ediții, în 13 volume, editate de Hartenstein și Kehrbach. Din vastul și greoiul său sistem filosofic, vom încerca să des- prindem — pe cât se poate de scurt, — care este doctrina sa în: metafizică, psihologie, etică și religie ca să putem pătrunde mai ușor concepția lui pedagogică. în metafizică susține că lumea văzută și nevăzută este zidită din „Reale", pe care le numește ocazional „Monade supranaturale". însă nu le atribuie evoluție autonomă, așa cum face Leibnitz cu monadele sale. Aceste „Reale" sunt calificativ simple, în esența lor însă nu le putem cunoaște. Numai raporturile lor sunt perceptibile. Realele sunt neschimbabile, nespațiale și eterne, se mișcă în linie dreaptă și simetric într’un „spațiu inteligibil" (spre deosebire de „spațiul fenomenal” ce există în conștiința noastră). Realele tind să se păstreze neschimbate în mijlocul schimbării perpetue. Negând Herbart realității orice schimbare și evoluție, în-, metafizica lui se dovedește ca un dușman al idealismului speculativ.- \ X LA CENTENARUL LUJ HERBART 621 în psihologia lui Herbart sufletul este o „Reală”, o ființă simplă, absolută, de substanță spirituală. Scopul ei unic este acela de a-și păstra neschimbată ființa sa absolută in mijlocul tuturor schimbărilor.. Felul său de a se păstra este — reprezentarea. Reprezentările nu sunt, dar devin puteri sufletești. Jocul lor se desfășoară pe „scena** conștiinței noastre psihice, impiedecâodu-se sau promovându-se reciproc. Reprezentarea care domină scena conștiinței^ stăpânește și conduce întreaga noastră vieață sufletească, prin urmare- voința și sentimentul deopotrivă. Jocul acesta al reprezentărilor este pur mecanic și ca atare poate fi calculat și dirijat cu o preciziune ma- tematică. O reprezentare rămâne in conștiință, până ce o alta ii ia locul; iar trecând dincolo de „Pragul conștiinței**, nu dispare, nici nu este pierdută, așteaptă in inconștient și se luptă până ce va reuși să pă- trundă din nou pe scena luminoasă a conștiinței. Această luptă de st apare în lumină nu se face la voia întâmplării și fără nicio lege. Există o statică a spiritului, când reprezentările sunt oprite de a reveni in conștient, și o dinamică a spiritului, când circumstanțele le dă liber- tatea să apară in conștiința individului. Acest schimb se datorește reprezentărilor ce se ajută reciproc pentru a ajunge sau a rămâne în conștiință. După Herbart reprezen- tările se combină, se atașează, dând naștere la fuziune. Cele nepotri- vite se întunecă, dând naștere la complexiuni. Fuziunea sau complexiunea reprezentărilor explică toate feno- menele sufletești ca: abstracțiunea, judecata, raționamentul, memoria și imaginația, chiar și sentimentul, dorințele și volițiile. Astfel senti- mentul de plăcere este rezultatul unirii intre două reprezentări, iar cel de neplăcere rezultă din contrastul sau antagonismul lor. Reprezen- tarea dominantă, cu ajutorul sentimentului promovează sau împiedică faptul voluntar. In psihologia lui Herbart un capitol de o importanță deosebită pentru pedagogie este apercepția, adică acel proces psihologic prin care reprezentările sau cunoștințele noi sunt asimilate, apercepute de către cele vechi. Pe apercepție se bazează interesul pedagogic, atențiunea, înțe- legerea, etc. Drept aceea ea este „piatra cea din capul unghiului** în peda- gogia herbartiană. Scopul său în teoria cunoașterii este distincția clară a noțiunilor și precizarea raporturilor acestora. Importanța deosebită ce o atribue Herbart acestui proces rezultă din faptul că el definește filosofia ca „studiu al noțiunilor**. De aceea chemarea ei este în primul rând să lămurească și să precizeze noțiunile și să cerceteze combi- narea lor pentru formarea judecăților și a raționamentelor. €22 Dr. NIC. TERCHILA Etica este acea parte a filosofici care se ocupă cu normele de * apreciere ale faptelor omenești. Norma generală pentru aprecierea unei fapte este — in etica lui Herbart — plăcerea șau neplăcerea, bazată pe o „evidență apriorică". O faptă bună o aprobăm pentrucă ne place, > o faptă rea o reprobăm pentrucă nu ne place. Această „evidență aprio- = rică“ ne duce la piatra de încercare a valorii faptelor noastre, anume ; la legea morală. Astfel o faptă ne place atunci când este in conformi- tate cu legea morală și ne displace când e in conflict cu aceasta. < Stâlpii de reazim ai legii morale sunt cele cinci idei morale: j 1. Libertatea internă. 2. Perfecțiunea. 3. Bunăvoința. ; 4 Dreptatea. | 5. Recompensa. ) Aceste idei numai unite pot da o directivă voinței. Ele alcătuiesc J temelia eticei individuale. Dar Herbart se ocupă și de etica socială pe 1 care o bazează pe alte cinci idei morale deduse din cele de mai sus. In legătură organică cu morala se află în cugetarea lui Herbart i religia. Ea inspiră omului nădejde că strădaniile sale morale vor fi in- J coronate cu succes. j Contemplarea naturii și mai ales a lumii organice, minunata ei finalitate conduce pe om in mod firesc la Dumnezeu, iar atributele Lui $ morale, cum sunt: sfințenia, dragostea, dreptatea le consideră Herbart ' ca absolut necesare pentru conștiința religioasă. Insă nu admite ca filo- . sofia să dovedească pe cale rațională existența lui Dumnezeu, sau să î justifice in mod speculativ dogme. După părerea lui Herbart insă nu există o știință despre obiec- ' tele credinței religioase. încercările speculațiilor metafizice duc mai mult la rezultate nesigure, nicidecum la o convingere practică nece- : sară pentru îndrumarea vieții noastre religioase. Credința religioasă nici nare nevoie de argumente. Ideea de Dumnezeu trăiește și se impune prin ■ frumusețea sa internă și prin valoarea sa practică. Ea află un sprijin practic in contemplarea estetică-teleologică a naturii. Pedagogia are misiunea să apropie tineretul de idealul moral. Scopul său și-l formulează cu ajutorul eticei. Acesta este: caracterul moral, exprimat de Herbart in mod original prin cuvintele: „Die Cha- rakterstărke des Sittlichen". Acest scop trebue să-l servească învăță- mântul. Drept aceea pedagogia lui Herbart pretinde un învățământ educativ. Cum a reușit Herbart în pedagogia sa să unească într'un întreg armonic aceste două noțiuni „învățământ" și „educație" — realități LA CENTENARUL LUI HERBART 623 disparate până la el și adeseori chiar și după el — ne răspunde psi- hologia și etica lui, cei doi stâlpi, pe care se sprijinește știința despre educație. Psihologia și etica lui Herbart ne dovedesc — precum am văzut — că întreaga vieață sufletească a omului este condusă de reprezen- tări. Prin urmare pedagogia își va putea ajunge scopul său, va putea forma caractere morale, dacă învățământul va împărtăși elevilor repre- zentări clare. Din pricina aceasta studiază Herbart cu multă temeinicie procesul psihologic al formării reprezentărilor, ca apoi ținând seamă de legile sufletului, să-l poată dirija — cum credea el — „cu exactitate matematică**. Calea ce duce la dobândirea de reprezentări clare pleacă dela ex- periența câștigată din lumea concretă, care înaintând dela o treaptă la alta (de aid numirea de trepte formale), se înalță spre lumea noțiu- nilor abstracte, ca să coboare din nou la lumea concretă. In „Școala herbartiană" s’a făcut mult caz de aceste „trepte for- male**, câtă vreme Herbart n*a urmărit altceva decât să descrie un proces psihologic, să descrie calea practicată de întregul învățământ fi înainte și după el. Numărul și numirea acestor „trepte** variază la urmașii lui Herbart. Cea mai cunoscută este numirea dată de Wilhelm Rein și anume: 1. Pregătirea cu anunțarea țintei; 2. Predarea; 3. Aso- derea; 4. Sistematizarea; 5. Aplicarea. Herbart insă n’a cerut nidodată ca fiecare lecție să treacă prin aceste dnd forme, din care ar rezulta o fărâmițare nepedagogică și o_ intelectualizare nepsihologică, greșală in care cad mulți herbartieni prea zeloși. In orice caz ele trebuesc aplicate unde e posibil și totdeauna cu tactul pedagogic cuvenit. Ca o urmare a acestora Herbart fixează cele trei metode de învățământ: analitic, descriptiv și sintetic. Cheia reușitei oricărui învățământ este interesul, care ocupă un loc de frunte în pedagogia lui Herbart. Interesul trebue să fie multilateral, pentrucă activitatea spiritului uman este multilaterală. învățământul care reușește să trezească interesul elevilor, cucerește atențiunea acestora, deschizând larg drumul spre sufletul lor primitor pentru a-1 cuceri. Pentru întocmirea planului de învățământ în vederea scopului final, care este formarea caracterului moral, Herbart stabilește prin- cipiul treptelor cultural-istorice și principiul concentrațiunii. Aceste prindpii ale lui Herbart formează obiect de vie discuție intre pedagogi și anume între elevii lui pe de o parte și între cateheți pe de altă parte, cari in „Istoria împărăției lui Dumnezeu**, scoasă la suprafață de Herbart, și așezată în centrul învățământului întreg, văd 624 Dr. NIC. TERCHllA un triumf al Religiunii asupra celorlalte obiecte de învățământ, susți- nute de pedagogii profani, pentru cari Religiunea, ca obiect de învă-, țământ, era ceva secundar sau chiar de prisos. > Din această discuție rezultă o vastă literatură pedagogică, ce alcătuiește temelia pedagogiei științifice moderne. Precum am văzut L Fr. Herbart creiază bazele unei pedagogii științifice, a acelei pedagogii pe care o desvoltă apoi urmașii săi: Ziller„ O. Striitnpell, I. Stoy, Th. Vaitz, O. Willmann și W. Rein, cari alcă- tuiesc cunoscuta „școală herbartiană". Abia prin munca stăruitoare și rodnică a acestor elevi ai săi ajunge Herbart cunoscut în lumea peda- gogică, pentrucă el, din cauza expunerii greoaie a ideilor sale, devine» accesibil, cât trăiește, numai unui cerc foarte restrâns de specialiști. Ca orice gânditor mare, așa și Herbart și-a avut criticii luL Aceștia afirmă că psihologia sa nu este pur empirică, cum ar pretinde o pedagogie strict științifică dorită de el; ea se bazează pe o meta- fizică, foarte mult discutată, în centrul căreia stă „Reala** despre ființa căreia nu putem ști nimic. Și sufletul ne este prezentat ca o „Reală". Această psihologie sufere și de intelectualismul veacului său, admițând ca singură activitate a sufletului pe cea intelectuală, și anume „reprezentarea", iar sentimentul și voința sunt reduse la simple modi- ficați! sau derivate ale reprezentărilor. Etica lui este intelectualistă, de aceea rămâne prea rece și prea străină față de frământările vieții omenești, păstrându-se la o înălțime abstractă în care nu poate pătrunde căldura vieții. Dar cu toate criticile cari i s’au adus și i se aduc, doctrina pe- dagogică a lui Herbart este cea mai răspândită în domeniul educa- țiunii. Pedagogia lui și mai ales literatura pedagogică a „școalei her- bartiene" a fost un izvor de autoritate nediscutată pentru pedagogii noștrii ardeleni, cari făcându-și studiile în Germania, au aflat la elevii lui Herbart temelia cea mai adecvată pentru o pedagogie științifică ce avea să se desvolte sud scutul Bisericii, O pedagogie care are de scop suprem formarea caracterului religios-moral, iar ca material de con- centrațiune „împărăția lui Dumnezeu" era parcă anume creată pentru școala noastră confesională din Ardeal. Pedagogia românească din Ardeal ajunge în contact nemijlocit cu școala herbartiană din Germania, datorită strădaniilor marelui Mitro- polit Andrei Șaguna, de a-și forma buni profesori de pedagogie. Intre cei dintâi tineri trimiși de Șaguna la studii în străinătate, a fost și loan Popescu, care, ajungând la Leipzig, devine un elev distins al marelui pedagog Tuiscon Ziller. Vrednicul profesor dela Institutul pedagogico-teologic Andreian, prin monumentalele sale lucrări: Organul LA CENTENARUL LUI HERBART «2Ș pedagogic și Psihologia empirică, este cel dintâi semănător al ideilor herbartiene în școala românească din Ardeal. Spațiul nu-mi permite să mă opresc la toți pedagogii noștri her- bartieni, dintre cari mai amintesc aici pe: 1. Ștefan Velovan, 2. Dr, Danii Popovici-Barcianu, 3. Dr. Petru Șpan, 4. Dr. Vasile Stan, 5. Dr. loan Stroia, 6. Dr. Petru Pipoș, 7. Dr. Vasile Bologa, 8. Dr. Petru Barbu. Lecțiile lor practice ținute in spiritul școalei herbartiene stăruie încă vii în memoria vrednicei noastre dăscălimi și preoțimi, care a rămas toată vieața ei fidelă celor învățate în „Seminar**, iar prin acti- vitatea lor, duhul lui Herbart continuă a trăi și azi în școlile noastre mai viu chiar decât la el acasă, în Germania. Meritul nediscutat al pedagogilor noștrii herbartieni, — cari aproape toți au fost preoți și au crescut și lucrat sub aripa ocroti- toare a Bisericii mame, — a fost introducerea unui spirit științific în pedagogia românească din Ardeal; desvoltarea științelor auxiliare ale pedagogiei; întrebuințarea rezultatelor acestor științe ca bază a peda- gogiei în școlile noastre din Ardeal; aplicarea celor mai moderne prin- cipii didactice și metodice în toate ramurile învățământului primar și secundar; apariția numeroaselor manuale de școală întocmite după cerințele unei pedagogii științifice; zidirea localurilor de școală și în- zestrarea lor cu materia] didactic conform cerințelor pedagogice mo- derne ; formarea unui corp didactic bine pregătit și selecționat, pregă- tirea căruia nu înceta deodată cu pregătirea lui școlară, ci continua printr'o rodnică activitate științifică, publicată în cărți de valoare și prin reviste pedagogice, întemeiate și conduse cu multă pricepere și vastă cunoștință profesională de acești mari dascăli ai neamului robit Ei au creiat prin condei și mai ales prin grai viu acea atmosferă de spiritualitate pedagogică, ce era absolut necesară unei dăscălimi care avea o misiune pe cât de grea, pe atât de sfântă: „libertate prin cultură**' Dr. NIC. TERCHILĂ NOTA REDACȚIEI: Centenarul lui Herbart a fost cinstit la Sibiu printr'un festival organizat in ziua de 16 XL în sala festivă a Prefecturi județului, de cătră Academia Teologică Andreiană și Școala Normală „Andrei Șaguna" cu secțiile ei de băieți și fete, adecă de acele institute unde trăiește vie memoria marelui -pedagog german și a elevilor lui ardeleni. Cu acest prilej păr. profesor Dr. N. Terchilă a citit expunerea de mai sus, ^:are este un rezumat al unui studiu mai desvoltat: Herbart ■și herbartlenii români din Ardeal, publicat de d-sa în Anuarul XVII (1940—1941) al Academiei Teologice Andreiane ortodoxe Rom&ne din Sibiu. Trimitem deci la acest studiu pe cei ce doresc să cunoască mai de aproape această problemă. CONSERVAREA, RESTAURAREA BISERICILOR DE j LEMN Șl EDIFICAREA BISERICILOR NOUI iNj JUD. HUNEDOARA | Conservarea, restaurarea bisericilor de lemn și zidirea bisericilor | noui sunt probleme de o neliniștitoare actualitate. Bisericile de lemn - dispar mereu. în jud. Hunedoara, în comunele Vața de sus, Târnava de Criș, Birtin, Buceș-Vulcan, Burjuc, Făgețel, Tămășești, Groș, Cerbii, j Alun, Vălar, Cernișoara-Floreasa, Iscroni, Petros s’au edificat ori sej edifici biserici noui, deci 14 biserici așteaptă demolarea. în alte comune ■ vechile biserici de lemn fiind in rea stare au fost restaurate și mo- dernizate atât de greșit, încât nu mai prezintă vre-un interes (la Vorța, ; Câinelui de sus, Coșești, Panc-Săliște, Ulm, Arănieș). S’au clădit apoi în anii din urmă biserici de lemn noui fără vreo ' valoare artistică de ex. Valea mare, Vălar, Cernișoara-Floreasa, Lun- cani (vale), Ribicioara de sus, ori altele noui de lemn în alt stil: de ex. Visca, Băgara, Groș, Poenița Voinii, care nu au nicio legătură cu vechiul stil al bisericilor de lemn. în alte cazuri s'au introdus modifi- cări greșite la stilul vechiu, de ex. la Luncani bârne orizontale la turn, la Brădet turn de piatră, la Luncșoara acoperirea pereților cu scânduri verticale, la Ferigi a fațadei la vest. La acestea se adaugă coifurile de tinichea, țigle Ia acoperiș ori turn, tencuirea, ferestrile mari, dispariția arcadelor turnului, înlocuindu-se cu ferestre, acoperirea cu șindrilă a peretelui ori boitei. Dispariția bisericilor de lemn e o tristă realitate. Anual dispar în medie două biserici, într’un județ, vreo 40 anual, în consecință în 25 ani, sunt sortite a dispărea cu totul cele vreo 1000 câte au mai rămas în Transilvania, dacă nu se iau măsuri serioase și grabnice. Cu ele dispare și vechea pictură și adeseori și vechile obiecte de cult, mobilierul și amănuntele. Câte au dispărut fără să ni-se fi păstrat o fotografie, un desen, fiind astfel pierdute pentru știință! Cauzele acestei dispariții CONSERVAREA Șl RESTAURAREA BISERICILOR DE LEMN 1N JUD. HUNEDOARA 627 sunt: 1. crescând satele, ele au devenit neîncăpătoare; 2. există o mentalitate falsă în popor și chiar la unii intelectuali, că ele ar însemna ceva inferior, o dovadă a sărăciei; 3. sătenii afirmă, că nu se mai găsesc bârne atât de lungi și masive azi, nici chiar lemn pentru șindrilă corespunzătoare, apoi generația de azi nici nu mai este capabilă de a lucra ca în vechime, a construi ceva egal, a sacrifica atâta timp pentru sculptura ușilor și a amănuntelor dela turn, etc. Ce e de făcut? Este o datorie a conducătorilor bisericești și a intelectualilor a impune un respect mai mare față de aceste vechi comori de artă, disprețuite de necunoscători și a ajuta conservarea lor, fiindcă nu în toate satele ele au devenit neîncăpătoare. Comisiunea Monumentelor Istorice are da- toria de a le declara monumente istorice și a îngriji conservarea lor. Nu toate merită a fi păstrate, deoarece nu toate sunt opere de artă ori de interes istoric. Este deci o necesitate a stabili, care din ele merită a fi menținute, chiar dacă s’a zidit o biserică nouă, mai încă- pătoare. A le declara monumente istorice nu înseamnă încă suficient^ dacă lipseso mijloacele de conservare, deoarece nici Comisiunea Mo- numentelor Istorice, nici parohia nu sunt în stare să le conserve, aceasta reclamând cheltuieli prea mari. Rămâne deci să stabilim pe județ care trebuesc menținute și conservate neapărat, iar restul va putea fi de- molat după ce s’au luat fotografii, și au fost reproduse desemnările^ inscripțiile și s'au salvat pentru un muzeu amănuntele: uși, uși împă- rătești, mobilier, obiecte de cult. Fotografiile, planșele vor fi depuse la Seminarul de istoria artei ori și la Comisiunea Monumentelor Isto- rice, ca să poată fi accesibile studiului. în jud. Hunedoara 45 pot fi demolate imediat ori atunci când comunele vor avea o biserică nouă, neprezentând nici un interes deosebit; aceste sunt: Ribicioara de sus, Godinești, Dumești, Sârbi, Vulcan, Căoi, Sulighete, Bălata, Șoimuș, Câinelui de jos, Bejan, Ohaba, Baștea, Fintoag, Făgețel, Coșești, Tă- mășești, Zam-sat, Cerbia, Pogănești, Ferigi, Muncelul mic, Runcul mic, Almașul de mic, Almașul mic de munte, Almașul mare-Brădet, Valea mare, Bunești, Groș (veche), Ulm, Ciulpăz, Cerbăl, Socet, Runcul-mare- Goruia, Runcul mare-sat, Bunila, Vălar (nouă), Cemișoara-Floreasa (nouă), Vadul Dobrei, Livezeni-Sălătruc, Măleia, Petrila Lunca, Dâlja mare, Dealul Babii, Bănița. înafară de acestea se vor putea demola și altele care se vor stabili din caz în caz, restrângându-ne menținerea numai la cele mai yprezentative și cele mai vechi. Aceste âr fi me- nite să păstreze firul tradiției și să inspire pe viitorii meșteri bărdași constructori, pictori, tâmplari și industriași. Pentru a împiedeca restaurările, alterările, măririle contrare tra- diției, necorespunzătoare stilului, se impun următoarele; 1. să nu se <428 CORIOLAN PETREANU permită în viitor ca o biserică de lemn să fie acoperită cu țiglă, tini- chea, eternită, nici la turn, nici la acoperiș, ci cu șindrilă; 2. să se împiedece ca arcadele galeriei turnului să fie înlocuite cu ferestre, cu ori fără obloane; 3. să nu se permită tencuirea exterioară ori inte- rioară a clădirii, deoarece aceasta, ca și tinicheaua și țigla răpesc ca- racterul arhitecturii în lemn, puritatea materialului. Tencuiala în loc să conserve lemnul îl coace. Pentru a împiedeca pătrunderea frigului, interiorul se poate căptuși cu scânduri (fără însă a acoperi pictura murală); 4. să se împiedece văruirea pereților, ușilor, ferestrelor și inscripțiilor, fiindcă și aceasta denaturează caracterul lemnului, adecă puritatea materialului și îngreunează ori face imposibilă cetirea in- scripției și ornamenticei; 5. să se împiedece tăierea cu scop de a mări ușile și ferestrele vechi, mici ca dimensiune, deoarece acestea contribue la penumbra mistică, iar mărirea lor este dăunătoare pentru știință și ^denotă lipsă de respect față de munca înaintașilor; 6. să nu se înde- părteze ferul și sticla veche dela ferestre. Acolo unde numărul sufle- telor a crescut și biserica a devenit neîncăpătoare, ea poatț fi mărită,: fără a i se schimba însă construcția, forma, proporția dintre turn și corpul bisericii, situația turnului la Vest. în acest caz coiful turnului trebue proporțional ridicat în înălțime; de asemenea acoperișul clădirii. Ca model pentru proporții și turn poate servi biserica din Dănulești, numai pentru turn și aceea din Câinelui de sus, Bunești, Băcăinț, Găunoasa, Curechi. La repararea turnurilor să se țină seamă de aceste: vechi și frumoase exemple și să se înlocuiască țigla sau tinicheaua cuj -șindrilă, dar nu cu șindrilă de fabricație modernă, ci cu cele de model] vechiu, mai groase, făcute de țărani. Să se evite și obiceiul rău de a plasa scândura toacei între arcadele turnului cu capetele ieșite, stri- cându-se astfel armonia aspectului. Lemnul fiind material nedurabil, nu numai șindrila, turnul, dar și bârnele trebuesc înlocuite din timp în timp cu altele noui, sănătoase.: Grice înlocuire trebue să se facă însă fără a denatura forma și con-, atracția veche. Mai ales turnul este reînoit de obiceiu cam tot la 30 ani și adeseori constatăm, cum meșterii actuali îi schimbă nu numai' arcadele, coiful, dar și forma, proporțiile, și înlocuesc scândurile din: jos de galerii, frumos tăiate ca o dantelă, cu simple scânduri fără nici un decor. Dar înlocuirile parțiale nu pot salva o biserică ale cărei bârne și grinzi au început să putrezească în general. Aici, în caz că monumentul trebue păstrat, conservatorul va recurge la mijloacele știin- țifice de azi, care provoacă mai întâi uscarea lemnului, scoaterea ume- zelii, apoi impregnarea lui, cu scopul de a-1 feri în viitor de umezeală. Impregnarea este necesară și la monumente de lemn sănătoase pentru CONSERVAREA $1 RESTAURAREA BISERICILOR DE LEMN IN JUD. HUNEDOARA 629 a le feri in viitor de putrezire. Impregnarea se face prin diferite pre- parate chimice, cum e clorura de zinc, vitriolul din cupru, vapori de ulei de creosot („Tekreo") și gudron de huilă (de cărbuni de pământ), -acesta din urmă este cel mai obișnuit. In Elveția, conservarea monu- mentelor istorice de lemn este o preocupare continuă a Comisiunei Monumentelor, iar pentru conservarea caselor de locuit, tot din lemn, ale particularilor, există firme (de ex. E. Huni & Co. în Ziirich, Schwei- zerische Gesellschaft fiir Holzkonservierung A. G., Zofingen, W. Kum- mer, Wiedlisbach) cari se ocupă numai cu conservarea lemnului contra putrezirii și focului. Există materiale de impregnare în speriat contra focului (de ex. Paraflam). Față de realizările avansate din Elveția și țările nordice¹) în privința conservării monumentelor de lemn în Tran- silvania nici stăpânirea ungurească — din motive ușor de înțeles — nici stăpânirea românească nu a făcut tot ce trebuia. Este o datorie a Comisiunei Monumentelor Istorice a introduce și la noi impregnarea contra putrezirii și incendiului, măcar a celor mai de seamă biserici și case de lemn, ca să salvăm ceea ce se mai poate. Chestiunea nu este atât de simplă cum s'ar crede, nu ajunge a avea rețeta lichidului de impregnare și a o aplica, ci e nevoie de un specialist expert, care să -studieze monumentele noastre la fața locului și să dea unui conservator român indicațiile necesare, cum trebue procedat. Aceeași atenție trebue să o dăm și conservării picturii murale, apoi a iconostaselor și icoanelor. In unele biserici de lemn pătrunde ploaia ți aceasta e cauza alterării ori nimicirii, în cele mai multe cazuri pic- turile sunt acoperite cu un strat de fum și praf. După principiile de azi e recomandabil a conserva și nu a restaura: a păstra ceea ce mai •există și așa cum există, nu a înfrumseța după fantezie și astfel a de- natura originalul. Se impune împiedecarea pătrunderii ploaiei și spă- larea picturilor. Dar numai prin conservatori pricepuți, nu prin artiști nechemați; nu fiecare pictor se pricepe la asemenea lucrări. In jud. Hunedoara o seamă de picturi murale și icoane vechi au fost stricate prin restaurarea unui oarecare măestru Franz din Toc, Conservarea vechilor biserici de lemn nu înseamnă să nu clădim biserici noui, corespunzătoare cerințelor moderne. Avem clădiri recente, cari ne fac să medităm asupra problemei. Astfel sunt bisericile din Tămășești, Alun, Burjuc. Problema care se pune aici este următoarea : Arhitectura bisericilor dela sate să rămână o artă a satelor, deci una . ■ ■ -- 9 ')Fr. Rathgen, Die Konservierung von Altertumsfunden. III. p. 133—49. Berlin-Leipzig, 1924. —Prof. Knuchel și I. Segerla Congresul lemnului din Berna, 1936. — E. H ii n i, Holzkonservierung gegen Faulnis und Feuer. „Schweizer Holz- bau“ Ziirich-Leipzig, 1936. 3 630 CORIOLAN PETRANU țărănească, ori să fie opera arhitecților dela orașe? Fără îndoială», prima ar fi de dorit. Dar dacă vrem o artă țărănească, aceasta nu în bisericile de zid își va avea expresiunea cea mai potrivită. Cu greu ne putem închipui meșteri țărani ardeleni ridicând biserici de piatră, ori cărămidă în stil românesc. Planurile trebuesc concepute de arhi- tecți buni cunoscători ai stilului bizantin și românesc și la execuție pot lucra meșterii români dela sate. Care este experiența celor două de* cenii de arhitectură bisericească în Transilvania? S'a edificat extraor- dinar de mult in cărămidă și piatră, dar impresia ce o câștigăm este» că au lipsit directivele necesare, bazate pe o cumpănire matură a problemei; se pare, că incidentalul a jucat un prea mare rol și că aprobările s'au dat cu ușurință. Clerul nostru cerea stil bizantin ort stil românesc, fără a fi el însuși in clar adeseori in privința acestora» Arhitecții, în majoritate străini, cunosc mai puțin aceste stiluri. Se nasc astfel creațiuni hibride, cari nu aparțin nici unui stil și nici feri- cite nu se pot numi. In bisericile ortodoxe trebue să domineze cupola ori cupolele, iar nu turnul de vest, care e ceva apusean. In nouile biserici de zid însă turnul ori turnurile au aceiași importanță ca șL cupola. A doua greșală este accentuarea înălțimii față cu lățimea: față cu corpul bisericii turnurile ori cupolele sunt prea înalte, lipsește echi- librul din arta bizantină intre înălțime și lățime, între lungime și lățime» Aceste două abateri se datoresc infiuinței proporțiunilor bisericilor săsești și ungurești, cu turnuri de Vest înalte. Prin îndrumări hotărâte» grijă și perseverență, neajunsurile semnalate pot fi înlăturate. Se cer însă arhitecți români cunoscători ai bisericilor din Muntenia, Moldova și ai vechilor tradiții românești din Ardeal, ori planuri concepute de arhitecții Comisiunii Monumentelor Istorice, execuția rămânând pentru măeștrii locali. Având în vedere mijloacele reduse ale sătenilor, ne e teamă, că aceste biserici de zid, concepute de arhitecții orașelor vor fi opere de artă cultă sărăcită, rustificală, simplificată, deci nici veri- tabilă artă cultă, nici țărănească. Ne e teamă apoi, în cazul unor pla- nuri model executate chiar de arhitecți pricepuți, că ele vor duce la uniformitate și repetiție stearpă. La Românii din Transilvania biserica de zid a fost întotdeauna a excepție, marea majoritate formând-o cele de lemn. De ce nu ne-am reîntoarce Ia sate la această tradiție? In jud. Hunedoara, dar și în altele, tradiția lemnului se continuă și azi, din nefericire însă modifi- cată, prin modernismul venit dela orașe, ucigător de stil și de puritate materială. Exemple: Ribidoara de sus 1919—24, Valea mare 1922, Almășel 1928, Băgara 1930, Groș și Luncani 1935, Cernișoara-Floreasa și Vălar-Buzdular 1938, Visca și Luncșoara 1939, CONSERVAREA $1 RESTAURAREA BISERICILOR DE LEMN IN JUD. HUNEDOARA 631 Dându-le exemple bune de urmat chiar din județul lor și făcând propaganda necesară pentru arhitectura lemnului între țărani, s’ar putea da o nouă desvoltare artei românești de a clădi în lemn. In Elveția, în Oct 1936, arhitecți, ingineri, urbaniști, profesori, silvicultori,, eco- nomiști uniți au discutat într’un congres¹) la Berna problema arhitec- turii in lemn, au scos două volume* ² ³ * * *) și un număr special de propagandă din gazeta „Der Bund“, pentru intensificarea clădirii in lemn, cu scopul de a-i reda locul ce-1 merită alături de beton și fer, arătând avantajiile arhitecturii în lemn, adecă: ieftinătatea materialului și transportul lui ușor; edificarea in lemn se execută mai repede, deci mai ieftin; casa de lemn este iarna mai caldă, așadar mai sănătoasă, reclamă mai puțin combustibil; vara este mai răcoroasă, nu are pereți reci ori umezi; ea ocupă mai puțină suprafață edificată, deci dă mai mult spațiu; plasarea ferestrelor este mai ușoară; lemnul este un material viu, mai prietenos decât piatra; durabilitatea azi este asigurată prin mijloacele de impregnare; el este acomodat nu numai pentru case, biserici, dar și pentru opere mai mari inginerești: uzine, poduri, hale, etc.; lemnul nu ruginește și nu e alterat prin aburi chimici și săruri; lemnul e mai rezistent față de intemperii, decât păretele tencuit; cerințelor moderne de locuit se acomodează mai bine în forma planului. Deprecierea arhitecturii în lemn se atribue jumătății a doua a sec. 19. In istoria artei aprecierea vine din nou în al treilea deceniu al sec. nostru. Strzygowski are in această privință un mare merit⁸) In America din 135 milioane de locuitori, 80 milioane locuesc în case de lemn. Dacă în străinătate s'a revenit nu numai la aprecierea arhitecturii în lemn, dar la construcțiile în lemn, de ce nu s’ar reveni la noi in Transilvania și azi bogată in păduri. Țăranii noștri susțin că nu mai pot găsi grinzi de stejar atât de lungi și masive ca și cu secoli înainte — o chestiune care intră în competința silvicultorilor. Dacă este cazul, acest neajuns ar putea fi înlăturat prin înmulțirea și legarea bârnelor pentru a câștiga dimensiunile dorite, — o nouă tehnică, care permite biserici de dimen- siuni mai mari decât in vechime. Holzkongress in Bem, „Der Bund" Berna, 28 Oct 1936. — I. Schweizeriecher Kongress zur Forderung der Holzverwertung, in „Neue Zurcher Zeitung*¹, Znrich, 4 Nov. 1936. C. A. Schmidt, Schweizer Holzbau, Z&rich-Leipzig, 1936. — M. Lutz, 100 alte Bemer Holzhfyiser, Berna, 1936. ³) I. Strzygowski: Der vorromanische Kirchenbau der Weeftlaoen, „Slavia**. Praha, 1924. p. 392—446 — Die europdische Kuntt, .Belvedere**, Voi V., f. 26, p. 37—55. —- Die Holzkirchen in der Um^ebung von Bieliiz. — Biala, Posen 1927. Heidnischet und Christlichee um das Jahr 1000. Wien, 1926, — Alislwitche Kunst. Augsburg, 1929, 3* «32 CORIOLAN PETRANU Un at doilea soiu de biserici de lemn moderne avem la Groș și Poenița Voinii, ambele concepute de arhitectul orășean. Elementul bizanțin, cupola, nu lipsește, fiecare având câte două cupole. Aspectul general și în raport cu mediul este favorabil, îmbucurător. Costul (de 170 000 în afară de material) la Groș, față cu bisericele de zid ce costau în acea vreme cam un milion, este de asemenea favorabil. Două lucruri sunt însă de criticat la biserica din Groși: 1. tencuirea și văruirea interiorului și țigla la acoperiș; era de preferat blănirea cu scânduri, și întrebuințarea șindrilei la acoperiș, ca să păstrăm puritatea materialului; 2. cel mai mare defect este însă că ea nu e operă națio- nală, nici țărănească, cum așteptam la sate. E operă de artă cultă a Unui arhitect străin, care rupe cu tradiția și stilul vechiu căci bisericile de lemn românești în Transilvania nu aveau cupole și erau de plan longitudinal cu turn spre vest. Biserica de lemn din Groș și Poenița Voinii introduce la noi deci un nou tip, care nu are rădăcini, pe când noi așteptam o creație pe baza tradiției. Iată câteva păreri cu privire la conservarea bisericilor și zidirea de noui biserici. O serie de îndemnuri trebue să fie adresate țăranilor dreptcredincioși de către preoți. înainte de toate respectul și pietatea față cu bisericile de lemn, față de vechea pictură și obiectele de cult. Prin vorbe bune țăranii pot fi ambiționați ca să Înlocuiască ușile simple ale bisericilor cu altele frumos cioplite și crestate, ca crucile din cimi- tirul din jurul bisericii și cele de drumuri, acolo unde sunt simple obiecte de necesitate să fie artistic lucrate, așa cum erau odinioară; Ia fel crucile de mână, sfeșnicile, policandrele, mobilierul bisericii. Femeile ar putea fi ambiționate să doneze pentru biserici numai ștergare ireproșabil artistic executate, spre a fi așezate deasupra icoanelor de pe iconostas și pereți; la fel acoperitoarele brodate pentru altar, te-' trapod, strane. Cele mai vechi și frumoase exemplare vor intra în Muzeul arhidiecezan. Tot aici vor intra și vechile xilografii cari decorau pereții ori iconostasul, acestea fiind amenințate cu distrugerea, pe când la¹ muzeu sub sticlă ar mai putea fi păstrate mult timp. Ceea ce trebue’ să dispară din bisericile noastre sunt reproducerile colorate pe hârtie ale icoanelor catolice, cumpărate de credincioși la oraș ori dela comer- cianti ambulanți, și donate bisericii. Neajunsul acesta ar putea fi înlă- turat prin înființarea unui magazin de icoane, executate de artiști serioși^ versați în iconografia noastră, iar după acestea să se execute reprod duceri colorate pentru cei cu mijloace reduse. Cei mai cu dare de mână să fie sfătuiți a cumpăra veritabile picturi pe lemn ori pânză! In ultimii 30 ani in județul Hunedoara și aiurea nu s'au mai făcin donații de acest soiu. CORIOLAN PETRANUi UN DASCĂL ARDELEAN UITAT: MOISE RANGA” Mai ambițios și mai inteligent, dacă nu tot pe atât de bine pre» gătit, ca vicarul Năsăudului, Ion Marian, care fusese și el, pentru un timp, învățător, Moise Panga nu se va lăsa intimidat de invidiile și uneltirile chiar și ale unora dintre foștii lui elevi; ba din contra, le va folosi pe toate, pentru a răm&ne pe linia adevăraților deschizători de drumuri. Căci în activitatea lui dăscălească nu se va mulțumi numai îndeplinind atribuțiunile impuse de regulament, completate de dispozi- țiunile Comisiei Școlare a regimentului II și, ulterior, I-ul de graniță; el vedea mult mai departe și înțelegerea lui pentru școală, ca instituție în serviciul neamului, era pe cât de adâncă, pe atât de clară. Un neastâmpăr intelectual a caracterizat toată viața acestui dascăl, vecin, prin locul de baștină, cu alt mare dascăl, Gh. Lazăr. Moise Panga s’a născut în Racovița (jud. Sibiu), fruntașă comună grănicerească, lângă Avrig, la anul 1804, din părinți țărani cu stare modestă. Primele cunoștințe de carte și le-a început la școala din sat, Care avea deja o vechime de aproape un sfert de veac. Din îndemnul dascălului său, a fost dus la școala normală a reg tului I grăniceresc, din Orlat (Sibiu). Multă carte n’a prea putut învăța aici, fiindcă înșiși dascălii — „dascăli de dăscălie" — nu erau nici ei, la acea dată, decât niște învățători mai ageri, mai iscusiți. Cât timp va fi învățat la școala normală din Orlat, nu știm. Dar putem deduce. Pentru asimilarea cunoștințelor ce se cerea unui învățător, pe acea vreme, erau fixate 6, 4 și 2 luni, ba chiar și șase săptămâni (Sibiu). Mult încoace spre timpul nostru (1862), Școalele normale se mai numeau și fcoaie capitale* model, fiindcă erau așezate în capitale de provincii (?), și egalau cu patru clase de giifinaziu. 1) Din lucrarea: Contribuția învățătorilor din Ardtal fi Banat la cultura ro- măneatcă. 634 NICOLAE ALBU Tipul de școală normală, pe care l-a urmat Moise Panga, am putea-o asemăna, dacă nu și mai puțin, cu clasele cursului cotnpli- mentar (suprapimar) al zilelor noastre. Dacă la 1862, în asemenea școli (regionale), se propunea: religia, gramatica, caligrafia, calculul, șt. na- turale, cunoștințe din istoria patriei (numai prin cărțile de lectură), cântul și desenul, natural, limba de predare: maternă, *) cu 42 de ani înainte de sigur materiile de învățământ vor fi fost mai puține și can- titatea de cunoștințe tot pe atât de redusă. Isprăvind cursurile la 1824, e numit învățător pe teritoriul regimentului I grăniceresc. îl găsim ca învățător pe raza acestui regiment, până la 1834. între timp, la 1831, Comanda regimentului satisfăcând un ordin împă- rătesc de a trimite, ca bursier, pe cel mai destoinic învățător la cursurile pedagogice de perfecționare ce se țineau la Lemberg, apre- cierile superiorilor cad asupra lui Moise Panga. La Lemberg stă un an. Aici, în contact cu distinși dascăli și pedagogi, în atmosfera sobră a acestui institut catolic, a trăit ceasuri care i-au imprimat în suflet, pentru tot restul vieții, un mod de trăire severă, sinceră, justă și totuși străbătută de un cald elan, care mergea, uneori, până la desinvoltură. Dacă ar fi rămas numai cu cele dintâi, înregistram o inteligență rigidă, stearpă; un dascăl a cărui inimă n’ar fi cucerit pe nimeni, iar pe urmași nu i-ar fi obligat să-i rețină numele. Cât a profitat modestul învățător din Racovița-Sibiului, pe care o părăsește pentru multă vreme, e suficient să notăm că la întoarcere știa la perfecție germana și utiliza ■ binișor latina. Nu trebue să ne îndoim de cunoștințele pedagogice și filosofice pe care și le va fi câștigat. Aceasta ne-o va dovedi în curând, Tot la Lemberg face cunoștință cu un alt bărbat de inimă, trecut prin teologia din Blaj, loan Marian, cu al cărui nume se laudă țara । Năsăudului. Și pe dreptul. O incidență plăcută; din ea se naște o prietenie nu totdeauna destul de sinceră. Trebue să reținem un lucru: ■ s'au întâlnit doi pasionați ai muncii, care pentru realizarea idealurilor; lor, idealuri vizând numai binele neamului, nu au evitat prilejul unor ; ciocniri dureroase. Norocul că ele n'au depășit măsura, spre a fi ex- ploatate de streini. Un moment tragic pentru Moise Panga, când, spre | sfârșitul vieții, își dădu seama că loan Marian a deschis o pagină lu- minoasă în istoria școalelor năsăudene, iar el, dascăl neîntrecut întru j ale școalei, rămâne o simplă figură de pedagog, cu recunoscute calități | și mari virtuți, în fața căruia se pleca până și Basiliu Petri. Dar atât, i După terminarea cursurilor dela Lemberg, al căror beneficiar i serios a fost, Moise Panga s'a reîntors pentru a-și continua munca la j J) Amicul Școalei, An. I. pag. 118. UN DASCĂL ARDELEAN UITAT: MOISE PANGA 635 postul său, undeva prin apropierea Sibiului. Din 18 Ianuarie 1834, prin ce împrejurări, nu știm, ii vedem funcționând ca învățător la Școala normală din Năsăud. Atât școala aceasta cât și cea dela Orlat, ca și surorile lor dela: Panciova, Biserica Albă, Petrinia și Timișoara sau Oradea, Blaj și Sibiu, -s'au născut după acel regulament școlar: „Ratio educationis totiusque cei literariae per RegnumUngariae et provincias eidem adnexas** (1764) al Măriei Terezia. Prin el se pune o bază serioasă învățământului prin creiarea unei școli poporale superioare, unei școli model, numită școală normală. în aceste școli se face de aici înainte adevărata pre- gătire a învățătorilor în cursuri de 6, 4 ori 2 luni. Candidații ascultau aci prelegerile (lecții model) ale învățătorilor normali, se deprindeau în obiectele prescrise pentru norme, adică în religie și în morală, în limba maternă, puțină cetire latinească, in caligrafie, în gramatică și •ortografie, în comput și în regulele școlare. Vedeau și învățau proce- dura învățătorului, pe care, câteodată, îl suplineau, ’) Ce l-a determinat pe Moise Panga să părăsească teritoriul regi- mentului l grăniceresc, căruia îi datora mult ? E posibil să fi fost în- țeleși cu loan Marian ca să lucreze împreună. Mai putem adăuga un alt motiv: Orlatul nu se bucura de destulă atenție din partea coman- damentului militar; de aci și cauza că pe la această școală n’a trecut miciun învățător de seamă. De abia cu Moise Panga și Basiliu Petri, •din îndemnul lui David Urs de Marginea (1871) ea își schimbă aspectul. Ajuns la Năsăud, prin forța lucrurilor, e nevoit, deocamdată, să-l -secondeze în muncă pe loan Marian, fără a avea vreo inițiativă. Când, la 1837, Ion Marian, care dela 1834 era directorul școalei normale, deschide un curs preparandial de șase luni pe lângă instituția pe care i o conducea, Moise Panga e cel dintâi colaborator. Iar în 1842, îrnbol- i .năvindu-se Ion Marian, aceste cursuri pentru candidații la dăscălie, i intrară sub frumoasa și rodnica directivare a destoinicului dascăl, Moise ' Panga. Priceperea și energia lui au găsit, în mulți, apreciere și simpatie, iar în alții au stârnit invidie. Ce-i păsa de ultimii, când din inima lui «își făcuse judecător? Vine anul de încruntare românească, 1848. Școala fu închisă. Elevii alături cu dascălii, chibzuiau pentru soarta neamului, luptând în cadrele armatei împărătești contra armatelor Kossuthiste. In 1849, 20 Octomvrie, baronul Wohlgemuth, guvernatorul Ardealului, dă ordin comisiei școlare grănicerești din Năsăud, să deschidă numai decât toate școalele de pe teritoriul regimentului II grăniceresc; tot acel ordin dispunea ca Moise Panga și înv. adjunct (înv. de aplicație) ’J Kiss Aron, A nevtles is oktatâi tărtinete 1892, pag. 113—114. 636 NICOLAE ALBII Isac Născuțiu, să deschidă cursurile pentru dascăli. Lucru care s'a $ făcut, ce e drept, cu oarecare întârziere, la 15 Dec. 1849, însă de astădată nu numai pentru năsăudeni, ci pentru toți candidații din ' nordul Ardealului.¹) Deține această calitate, prin care a avut o influență binefăcătoare asupra viitorilor învățători, până la 1856, când, în sfârșit, intrigăriile adversarilor, din gura cărora se puteau auzi aprecieri jignitoare la adresa omului cu o voință inflexibilă și viață austeră, i-au adus trans- ferarea, în aceeași calitate, la școala normală din Orlat. Insistăm asupra sarcinei ce-i revenea ca dascăl la o asemenea școală. Candidații i — puțini câți veneau la asemenea cursuri — erau foarte slab pregătiți. Mai aveau pretenția să învețe, să deprindă o metodă de predare a cunoștințelor — pe care de cele mai multe ori nu le stăpâneau nici ei — copiilor din școlile sătești. Avea dreptul să se tângue un inte- lectual — fie că-1 chema chiar și Moise Panga: „Ni se rupe inima când, vedem că cei mai mulți învățători ai Școalelor comunale necunoscând. niciun metod de a învăța și a crește pe tinerime, aduc în stare și pe copii și pe părinți ca să privească școala ca o temniță și învățătura de pedeapsă, și pentru a nu pierde mica leafă ce li se dă, adună.' copiii în școală spre a face larmă și gălăgie ca să se pară trecătorilor¹ că ei sunt de față și că copiii învață".* ²) Abia după plecarea de pe meleagurile Năsăudului, i se arată, recunoștință. Astfel, citim în „Amicul Școalei" (Ian. 1862) într'o cores- pondență din Năsăud: „Publicul nostru va ști că aici s'au ținut pre-, legeri pedagogice și sub fericitul Ion Marian și sub bravul și adevă- ratul învățător și director Moise Panga, din an în an". ! Prezența sa la Școala normală grănicerească din Orlat, îl apropie^ de cercurile intelectualilor din Sibiu. Leagă prietenii rodnice, cum e cea? cu Visarion Roman și I. V. Rusu, care vor dura toată vieața, Dim creștetul celor aproape patruzeci de ani de activitate, în care a încercai atâtea mijloace pentru a schimba școala și învățătorul român, își putea lua libertatea de a spune lucrurile pe nume. Vedea situația mizeră, a învățătorului, lipsa de interes a Românului față de școală, decăderea școalelor dela Năsăud și Orlat; copiii aduși cu jandarmii la școală ț lipsa de pregătire a învățătorului, precum și irealitatea învățământului, din școala poporală; inutilitatea învățăturii unor lucruri și omiterea practicului în școală.³) Virgil Șotropa și Nic. Drăgan, Istoria Școalelor năsăudene, pag. 153. ²) Telegraful Român, An. I., Nr. 8. ³) Amicul Școalei, An. 11, Nr. 31. UN DASCAL ARDELEAN UITAT: MOISE PANGA 637 înțeles cu Visarion Roman, directorul, editorul ți redactorul primei publicații românești de pedagogie, „Amicul Școalei", începe o campanie de luminare a situației școalei poporale (primare) românești. Consecvent primelor manifestări în vieața publică, nu va face concesii neadevărului, chiar și atunci când spusele lui atingeau o tagmă. Astfel, într'un articol întitulat „Cauzele pentru care se retrag copiii dela școală, cășunate prin docenți**, lovește în plin. Le înșiră pe toate: a) Propu- nerea neplăcută copiilor; b) tratarea nedreaptă (părtinirea școlarilor cu părinți săraci sau bogați); c) pedepse nedrepte și nepotrivite gre- șelelor făcute; d) ocuparea copiilor cu lucruri la dânsul (să-i curețe grajdul, să i taie lemne, să-i legene copilul, etc.); d) neregulata venire în școală a docentului (învățătorului). Dar pedagogul era dublat de un om; de câte ori semnala un rău, o meteahnă, propunea și remediul. Pentru cele de mai sus, îi recomanda docentului: a) Disciplină: ordine în toate; ascultare și su- punere ; mai multă sârguință; b) îndrumare: lucru de bunăvoe, since- ritate și adevăr; c) Omenie: scrupulozitate (rușine), înfrățire și pace unii cu alții; d) înfățișare: curățenia corpului, a îmbrăcămintei și a lucrurilor, spre bunăvoe și veselie, care numai printr'o propunere vioaie, pătrunzătoare, se poate obține?) Visarion Roman, care fusese scurtă vreme (doi ani) învățător, înțelegea străduințele și sbaterile prietenului său. De altfel, revista sa, „Amicul Școalei**, vroia să răspundă unei aspre necesități: aceleia de organ de îndrumare, cum nu era nici unul la noi, pentru dascălii școa- lelor românești din cuprinsul Ardealului și al Banatului. De aceea» probabil la îndemnul directorului revistei sau a altor intelectuali, de a fixa, a da o fizionomie clară școalei poporale, rostului ei, dar mai cu seamă a preciza relația dintre viața națiunei și a școalei coordonatele vieții sătești și poziția învățătorului în cadrele acesteia, așa cum se prezentau în a doua jumătate a sec. XlX-lea, publică acel faimos „Program",* ²) care a fost socotit atunci și un rechizitoriu al vieții ro- mânești, atacând, deopotrivă, pe dascălul sârguincios dar slab pregătit,, ca și pe cel bine pregătit — relativ —, dar leneș, desinteresat sau chiulangiu; n'au scăpat acestei critici obiective nici „superiorii", în sarcina cărora cădea grija învățământului. Moise Panga n'a scris mult; ba a scris chiar puțin. Insă, a gândit mult asupra celor scrise. La el, scrisul pornea dintr’o arzătoare dorință condiționată de împrejurări, „Program“-ul, scris la Orlat, întemeiat pe ») Ibidem, An. 11, Nr. 46. ²) Amicul Școală, An. V, Nr. 19. 638 NICOLAE ALBU date și fapte binecunoscute, avu un rost aproape decisiv asupra reJ -organizării învățământului sătesc, cât și în rândurile învățătorimii. | Pentrucă multe din problemele pe care a vrut să le rezolva Moise Panga la 1864, din păcate, n'au pierdut mult din actualitateJ nimic mai potrivit decât să-l reproducem, săvârșind, prin aceasta, uni act de recunoștință, păstrându-i gândurile: 1 Program î 1. Care este scopul școalelor poporale și cine este mai întâi în* datorat cu creșterea — educația — tinerimei cei crude? 2. Ce se pretinde dela docenții (învățătorii) școalelor poporale ?J 3. Care sunt cauzele de nu-și dau românii țărani copiii de bună । voie la școală? 4. Cum s'ar putea delătura aceste împedecări? 5. Dela ce (cine) atârnă un progres îmbucurător în școalele amintite ? 6, Ce opiniune se face în public despre o școală unde se între- buințează pedepse dese, mai ales corporale ? Răspunsuri: 1. a) Scopul principal al școalei poporale este, de a forma din -învățăcei oameni deștepți, de omenie, cu frica de Dumnezeu, și de a-i înzestra cu științele necesare pentru chemarea lor viitoare, adică membri folositori statului (societății); căci dela gradul de cultură mai . înaltă sau mai de jos depinde și prosperarea dânșilor, pentrucă cu cât posedă țăranii științe teoretice și practice mai multe, cu atât mai mult -sporește și starea materială a dânșilor, aflându-se în pozițiune favo- rabilă cu științele câștigate in școală și în praxă, de a sili pământul printr'o lucrare rațională, spre producere mai mare, cu mai multă însemânțare ca acelor care nu se abat dela obiceiurile lor cele ruginite, . adică îndătinați; b) creșterea și formarea copiilor este dată însuși de Dumnezeu în mâna părinților, dar parte, ca cei mai mulți, nu posed I calitățile recerute spre aceasta, parte cei mai mulți, nu au nici voie, I nici aplicare spre această sfântă datorie, nici chiar mijloacele necesare; alții sunt cuprinși cu ocupațiuni felurite pentru susținerea familiei; pentru aceea se află in fiecare din satele cultivate, osebite institute de ■creștere și de învățământ, la care se socot și școalele poporale. In toate aceste școli să se așeze bărbați examinați și experți, cărora se încredințează scopul acesta ponderos pentru societatea omenească. UN DASCAL ARDELEAN UITAT: MOISE PANGA 639 2. a) Docentul unei școli poporale să aibă o vorbire bună, lim- pede, înțelegătoare și un corp sănătos; defecte corporale bătătoare în ochi, d. e. gușat, chior și mai încolo, îl fac de râs în fața copiilor; b) el să fie un om cu minte sănătoasă, ca ușor să poată descâlci un lucru; c) să fie temător de Dumnezeu, o adevărată oglindă pentru învățăcei în vorbirile și purtările sale; d) obiectele de învățământ, care trebue să le propună, să le priceapă bine, căci, ce nu știi, nu poți învăța pe altul; e) despre religie să poseadă atâtea cunoștințe cât e necesar, ca așa de bine să-și îndrepteze inima lui după acelea, încât și pentru învățăceii lui să fie demn de imitat; f) să fie înzestrat cu ftiințe pedagogice, fără de care propunerea sa nu poate fi încoronată de succes, căci numai orbecăie și cade de greutate; g) să fie omul păcii și al dragostei; să nu se amestece în treburile comunei neînvitat de antistie (conducători), iscându-se de multe ori partide ce îl pot periclita, ba chiar și depărta de postul ocupat, și de ar corespunde pe deplin chemării sale; h) orele de curs să le respecte cu acuratețe, deprinzând pe învățăcei în acel timp scump, neîntrerupt, printr'o pro- punere plăcută; se mai pretinde ca el să fie cel dintâi în școală, pri- veghind astfel peste învățăcei și delăturând astfel orice neplăceri care se nasc între școlari în absența dânsului; la fel, în timpul orelor de curs să nu se depărteze fără vreo cauză excepțională, precum ar fi un morb, un roiu eșit, și altele asemenea, cu temeiu scuzătoriu. (Insă, durere, sunt și docenți fără conștiință și fără frica de Dumnezeu, de se depărtează de școală în timpul orelor, numai din dulce famiente, stând pe stradă în povești cu cei ce trec pe dinaintea școalei, punând în timpul depărtării sale pe un școlar mai de frunte să continue și să susțină tăcerea, apoi intrând docențele iarăși, i se denunță tocmai cei mai nevinovați ca turburători de liniște și ascultare ; necuviințe de acestea, se pot delătura, firește, numai printr'o supraveghere corespun- zătoare disciplinei școlare, prin deasa cercetare, fără de veste, a școalei, din partea directorului — parohului — și a insp. școlar, mai încolo, prin amploiații și autiștii comunei, pătrunși de propășirea și binele națiunei române); i) ca să poată susține disciplina, docențele trebue să aibă vaza cuvenită înaintea învățăceilor ; însă, aceasta nu și-o poate câștiga printr'o tratare neplăcută, b. oară, printr'o furie înspăimântătoare, o ■asprime nesuferibilă, răzimându-se numai pe pedepse mai ales corpo- rale — cele mai dejositoare mijloace de a stărui cu acelea după un progres îndestulător —, ci prin științele sale, prin însușirile cele morale fi nobile, prin purtarea consecventă față de elevi: nu, azi petreci cu dânșii în glume și voe bună, apoi 2-3 zile în sbierături și amenințări cu pedepse aspre; j) el să nu fie nici prea lin, nici prea aspru, ci să 440 NICOLAE ALBU păzească calea mijlocie care duce mai sigur la scop; el să fie un tată adevărat al învățăceilor săi, convingându-i prin fapte despre ținuta sa părintească, d. e. a fi de față la petrecerile lor, a se slobozi cu dânșii după împrejurări, la convorbiri amicale, pe cel morbos a-1 cerceta și a-1 mângâia, a da, după putință, ajutor celor orfani, etc. Erorile făcute să nu le treacă cu vederea, dar să facă și o diferență, o apreciere] între ele și apoi să aplice, dacă e cazul, pepepse. 3. a) Intunerecul și orbia cea bătătoare la ochi care domnește peste cea mai mare parte dintre țăranii români, nefiind astfel în stare a putea prețui și deci prefera binele care revine din frecventarea școa- lelor amintite; pe mulți țărani îi auzi zicând t „doar n'o să fac pop? din copilul meu“ — neluând în considerațiune aplicarea conlocuitorilor sași, de-a-și da copiii la școală fără multă presiune — cu excepțiun puține — cari (sașii) nu urmăresc să-și facă din copiii lor popi, cg oameni buni și deștepți, să nu-i poarte nimeni de nas, ca pe românii înapoiați în cultură, hâțâindu-i niște notari și amploiați neromâni dup» placul lor, zicând la toate „da". Când se aduce acestor țărani orbecațp aminte de școală, parcă i-ai fi opărit cu apă fiartă; unii socotesc um-^ blarea copiilor la școală ca un ce nesuferibil, scuzându-se încă uniți și cu aceea că au mai avut înainte cu vr'o câțiva ani 1 sau 2 copii la școală; b) în multe școale lipsa de progres a școlarilor care umb'ă 2, 3, 4 ani la școală și nu știu scrie nici ceti și socoti, se datorește docentului, care nefiind apt, a ocupat postul cu calculul de a servi numai atâta timp școala, până ce va scăpa de miliție (înv. erau scutiți de serviciul militar). Părinții acestor copii urăsc școala și îndeamnă și pe țăranii din alte sate să nu-și dea copiii la școală, că mănâncă pânea în zadar; c) se întâmplă de orânduiesc conducătorii comunei numai pe copiii părinților săraci la școală, exprimându-se că unii ca aceștia tot nu au ce lucra acasă, și pot ședea cu dascălul în școală* iar copiii celor cu stare materială sunt scutiți de frecventarea școalei.® De ce fel de idei și opiniuni seci și scâlceiate sunt unii atari condu-i cători? Adecă iubesc întunerecul și fug de lumină. De aci urmează; că preotul are sfânta datorie de a scoate pe toți copiii din protocolul! botezaților, dela 6—12 ani și a provoca pe cond. comunei spre con-- strângerea părinților respectivi de a-și trimite copiii la școală ; d) despre foștii grăniceri (Românii de pe teritoriul regimentelor grănicerești), s'a observat și dovedit că ei sunt dedați a-și trimite copiii la școală numai pe cale dictatorică. 4. a) Lipsa de fonduri: datorită lipsei de fonduri, de subsistență,. școalele și în general învățământul, se găsesc în stare foarte rea. Până, când docenții comunali nu vor fi dotați cât de cât, cel puțin ca să o„- 1 UN DASCĂL ARDELEAN UITAT: MOISE RANGA 641 poată duce de azi pe mâne, de pe o zi pe alta mai binișor, ca să nu fie siliți a lăsa școala și a ținea de coarnele plugului, dacă vor ca să nu piară de foame, până atunci nu putem avea docenți calificați, pentrucă nici nu pot, ba nici nu simt voia să mai cetească câte ceva. 5. a) Dela docenți cu șt. pedagogice, diligenți, pătrunși de zelul Înaintării culturii națiunii române, provăzuți au lefuri potrivite ostene- lilor lor, ca astfel să-și poată procura cărți de lectură, mai ales șco- lastice, și mai ales de a se putea abona la gazetele române, punându-se tn stare de a putea înainta cu spiritul timpului prezent(e); b) dela pășirea treptată, adecă dela lucruri cunoscute la cele necunoscute (de ex., dela adațiune — adunare — la subtragere — scădere —); dela lucruri simple la cele compuse; c) dela împărțirea orelor de învățământ. Așa d. e. obiecte care pretind o opintire mai mare a spiritului, să se destineze ore înainte de amiază; după un obiect greu, să urmeze unul mai ușor (d. e. după gramatică, să urmeze cetitul sau scrisul frumos); a propune un obiect mai mult de o oră și cu clase mici, desgustă și Întrerupe atențiunea, pentrucă înșiși celor ieșiți din etatea tinereții încă Ie place schimbarea în deprinderile felurite, dar apoi școlarii care sunt plini de vieață, să nu urască o continuare îndelungată cu propunerea unuia și același obiect? 6. a) Despre o școală unde se întrebuințează pedepse corporale prea deseori, nu putem avea nicio opiniune bună; despre docențele unei atari școli, nici așa, tocmai în sec. XIX, sec, luminării și al eli- berării popoarelor! Așadar, docenții școalei poporale române să se rețină, în cât permit împrejurările dela pedepse aspre, căci mai ales Cele trupești, întrebuințate pentru toate greșelile fac pe școlari mai apoi nepăsători de bătaie și în loc de îndreptare, să-i scadă și să-i înrădă- cineze reavoința și împotrivirea perpetuă spre toate lucrurile bune. O r 1 a t, 28 Iunie 1864 ss. Panga decente suprem Răspunzând celor cinci întrebări, Moise Panga, a pus Ia dispo- ziția oricărui dascăl și om de școală, mijloace practice, uzând, fără termeni, de psihologie și pedologie, pentru a oferi un curs metodologic, în sensul de astăzi, al materiilor de învățământ. Se poate constata* prin urmare, că aeest „docente suprem** avea nu numai intuiția ade- văratei școale primare, dar și cunoștințe vaste în domeniul pedagogiei, pe care le întrebuința cu mult bun simț și căutată măsură. Din cele expuse, am făcut cunoștință cu concepțiile pedagogului Moise Panga. El nu s'a oprit aici. După cum era și firesc, urmă, ca o 642 NICOLAE ALBU schițare, i-am zice noi, programa analitică a școalei pe care o vedea. Moise Panga. A fost și ea publicată¹) și făcută cunoscută cetitorilor] săptămânalului lui V. Roman. Spre a completă prezentarea acestuț distins învățător înainte mergător pe drumul bătătorit al școalei ruralțî numai din întâmplare de câte un dascăl de talia lui, lăsăm să urmeze? și partea ultimă, poate tot atât de importantă: „Ce trebue să se învețt| în școala poporală" — obiectele de învățământ. 1 Răspuns: | 1. Religiunea; 2. Cetirea; 3. Scrisul frumos și în dictat; 4. Gra-ț matica într’ așa măsură, încât, ieșind din școala de repetițiune să fiel în stare a-și compune gândurile sale într'o epistolă batăr într'atât, încâlț greșelile cele mai bătătoare la ochi să fie delăturate. Regulele grama-fl ticale să nu le învețe băieții de rost din carte, intrebându-i apoi iarăși* docențele cu cartea în mână; aceasta este pentru copii un lucru me-'| canic și o tortură, de unde și ura de școală. Regulele gramaticale suntu baza ocupațiunilor in scris și a unui concept cât de simplu; 5. Soco-1 teala cu cifre și fără de ele, adecă, după unii, în scris și mentală.^ Socoteala fără de cifre e, omului de rând, ca pâinea cea de toatei zilele; 6. Geografia patriei, pe scurt; 7. Istoria naturală; despre cele j trei împărății (regnuri) a productelor create de Dumnezeu, precum * animale, plante și minerale; 8. Fisica, iarăși numai strict populară despre aer, nori, curcubeu, ploaie, ș. a.; 9. Istoria patriei, întru ase-i menea înțeles; 10. Pomologia și grădinăritul, economia câmpului, ere-li șterea vitelor (de rasă). Acest obiect pretinde cea mai mare atențiune, | căci e baza stării materiale celei bune. Deci, fiecare comună să pre- vadă școala cu o grădină de pomi, unde să conducă docentul pe șco- I lari și școlărițe spre câștigarea a tot felul de cunoștințe despre pomi Ș și legume; 11. Cântări religioase și naționale, d. e. „Deșteaptă-te Ro- ' mâne" ș. a. Religia s’o predea preotul, cel puțin două ore pe săptămână. Cauza cea adevărată a păcatelor celor multe a oamenilor neculți și j neumblați la școală în tinerețe, este nepătrunderea inimii învățăturilor j religioase încă în fragedele tinerețe; și fiindcă se învață cele religioase I numai de rost, fără explicare, ieșind din școală, se dau cu totul uitării; : abia îi rămâne, în memorie, rugăciunile obișnuite; și așa, fiind lipsit de o bază fundamentală a învățăturilor religioase, comite tot felul de păcate, mai ales sudălmi grele, pizmă, răzbunare și nerespectarea bu- nului străin ; necurățenia morală și altele. Se poate afirma cu tot dreptul, că cercetând numai biserica în Dumineci și în sărbători, de a asculta J) Amicul Școalei, An. V. Nr. 19 — dată în Orlat, 24 Iulie 1864. t UN DASCAL ARDELEAN UITAT: MOISE PANGA 643 kr î st Liturgie, după datină, nu e de ajuns dacă nu-și îndreaptă vieața sa - după învățăturile auzite acolo: adică, înainte de amiază a fost în Casa- f Domnului, iar spre seară mână vitele în bucatele (sămănăturile) și fâ- j națele altora, măcar că a dus și jertfă pentru sf. Liturgie, el este de opiniune deșartă: că Cel Atotputinte îi trece cu vederea păcatul, pentru-, jertfa adusă". A stat neclintit, cu toate lipsurile și dificultățile, în slujba școalei, și, prin ea, a neamului. Târziu de tot, i*a fost apreciată munca. Astfel,. Comitetul „Astrei", într’o ședință din 1867, îi aduce elogii, totodată:. cooptându-1 între membru de onoare ai Asociațiunii. NICOLAE ALBU învățământul românesc IN REPUBLICA MOLDOVENEASCĂ Republica Moldovenească întemeiată in 1924 In cadrul Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, înglobând o comunitate națională aproap/ omogenă de câteva sute de mii de suflete, pe malul stâng al Nistrului, din dreptul Moghilăulul până la Tiraspol, iar spre Răsărit, peste Bălti șl Ananlev, cu o însemnată prelungire la Sud de valea Codima, până aproape de Bug, — deși n’a cuprins pe toți „moldovenii" destul de numeroși șl de compacți și dincolo de Bug in regiunea râurilor Ingul șl Ingulețul, până la Nipru, și Indiferent de rolul „magnetic** cu care a fost creiată, mai mult pentru Românii de dincoace de Nistru, —a avut totuși, prin adoptarea limbii „moldovenești** ca limbă oficială a statului șl a învățământului, o însemnată contribuție la conservarea ființei noay sire naționale în teritoriile de dincolo de Nistru, Am subliniat inten-1 țlonat cuvintele „ființa noastră națională** pentru a face dela început o netă distincție între ființă șl conștiință națională, despre aceasta din urmă^ neputând fl vorba in nlclun fel de măsură. «ț învățământul în limba națională a fost organizat, după modelul în-j tregulul învățământ din Uniunea Sovietică, în două tipuri de școală,' „înșepătoare" și „nljloșie", Școaiele sătești „inșepătoare" constituiau in-, vățământui obligator de 7 ani, corespunzător învățământului primar dela noi, dar echivalând cu absolvirea cursului inferior secundar (gimnaziul)? în târgurile mal mari șl in orașe funcționau școale asemănătoare, dar cu 10 clase, numite „nljloșii", Ultimele trei clase ale acestor școale, a. 8-a, a 9-a și a 10-a ar putea fi comparate, din punct de vedere al' menirii lor șl al obiectelor de studii, cu ciclul superior al liceelor noa-< stre, șl dădeau dreptul absolvenților la înscrierea in „institutele" de în- vățământ superior din întreg cuprinsul Uniunii Sovietice, Un astfel de institut de grad superior in limba moldovenească a fost, spre exemplu⁴ INVATAmANTUL ROMANESC IN REPUBLICA MOLDOVENEASCA 645 «Institutul Pedagogic" din Tiraspol, menit să pregătească profesori pentru școalele „nijloșii" moldovenești. Pentru fixarea unei limbi oficiale „moldovenești", a unei grafii șl ortografii proprii, am putea spune, respectând proporțiile, că Republica Moldovenească a trecut prin frământări oarecum asemănătoare acelora prin care ne-aii făcut să trecem filologii noștri din secolul trecut. S’a oscilat multă vreme intre grafia chirilică șl cea latină, adoptându-se tn cele din urmă grafia latină șl ortografia română, pentru a fi din nou Înlocuită oficial, in ultima vreme, cu cea chirilică. In ceea ce privește limba, cărturarii „moldoveni" prea „locali" s'au așezat de-a-curmezlșul adoptării limbii românești din țară, pe motiv că nu e limba firească a poporului moldovenesc, fiind prea împănată cu neologisme. S’a eliminat deci tot ce părea „străin" s'a recurs la formarea de cuvinte noi, com- puse in genul Iul Aron Pumnul (cuvântelnic — dicționar, forma înuoel- nică a verbului = optativ), la o grafie exagerat fonetică (pestotloca în- floresc jișinii, șireșii, etc.) care a dus până la suprimarea articolului hotărit masculin, lăsând cuvintele ciuntite, numai cu vocala de legătură u in coadă (Și stejaru și ulmu și plopu și sălșia și fagu și bradtt ■cresc la noi în pădure) și la o sintaxă proprie moldovenilor, cu aspe- rități de mult netezite in limba noastră literară (Asupra globului pă- mântesc șede steaua roșie; era sfârșitul matului dar zile calde încă mai eracum văzduhul răzbate în plămâni, etc.). Pentru completarea lipsurilor lexicului s’a făcut loc, intr’o proporție exagerată, termenilor rusești in circulație la „moldovenii" de peste Nistru (poezd — tren, parahod = vapor, etc.) și celor mal extravagante neologisme trecute la limba moldovenească prin intermediul celei ruse (pasajir, autobus, so- cialism, etc.), 9 La Odessa, Tiraspol, Balta, s'au tipărit numeroase cărți moldove- nești, atât cu grafia chirilică cât șl cu cea latină, manuale școlare, cărți literare, traduceri, etc. cu un tiraj destul de variat, care se ridica uneori dela 2000 până la 65.000 exemplare. Anexarea Basarabiei șt a Bucovinei de Nord In 1940 de către Uniunea Sovietică n’a dus la incorporarea acestor teritorii direct Re- publicii Moldovenești. Nordul Bucovinei, județul Hotin șl sudul Basa- rabiei au fost alipite Republicii Ucralnlene și numai centrul Basarabiei a constituit un stat comun cu fosta Republică Moldovenească. Sporirea de teritoriu a Republicii Moldovenești aducea cu sine probleme noi șl in materie de Învățământ, limbă șl grafie. Uh foarte *) Toate citatele sunt extrase din manualul de „Limba moldovenească* pentru „clasu a patrulea" de M. Oprea, Chișinău 1940. 4 . TRAIAN MARCU mare număr de școlari „moldoveni" foști până atunci elevi al tavăță- mintalul românesc, care nu cunoșteau alfabetul chirilic, aveau nevoie de manuale tipărite cu litere latine. Tipografiile din Chișln&u care aveau literele necesare n’au Întârziat si le Imprime ta grăbi, până la Înce- putul Iul Septemvrie 1940. Totuși Întrebuințarea lor n’a fost generali, nici ta aceste teritorii noi ale Republicii Moldovenești. Ele apar sporadic ta anumite regiuni, alături de cele Imprimate cu chirilice. Pe de alti parte presa oficiali care trebuia si se adreseze marilor masse ale noului «popor sovietic** nu putea primi Inovațiile gramaticilor, care ar fl pus ta Încurcătură pe cititor. De aceea, cu toate ci adopți alfabetul chirilic,, tal! tară exagerările fonetice ale gramaticilor, neologismele ta formă ru- sească, asperitățile sintactice, conservă articolul hotărit masculin, eliminat de manualele școlare, se descătușează de toate canoanele oficiale șl păstrează ta linii generale limba literară românească, necesară înțele- gerii celor obișnuit! cu ea. (Ex. i Moldova Socialistă organ al comite- tului central, al comitetului orășenesc ghin Chișinău, P. C. ghin Mol- dova și al Sovetului Suprem al R. S. S Moldovenești}. Gramaticii «moldoveni** care Încercaseră să abată limba dela matca el se găseau deci, după douăzeci de ani de străduințe zadarnice, din nou ta fața, acelorași probleme nerezolvlte. Oprindu-ne asupra manualelor școlare ta ceea ce privește termi- nologia lor științifică șl cuprinsul lor, trebue făcute unele constatări. In adoptarea terminologiei științifice n’a prezidat o concepție uni- tară. Uneori s’a Încercat a se da valoare de circulație științifică unor cuvinte populare, de ex.: vleața crescătorilor (plantelor), vieafa jivinelor (animalelor) suflarea (respirația), întoarșerea (Inversiunea), alteori s’au adoptat Întocmai neologismele din limba română: mamifere, amfibii, schelet, adverb, numeral, cardinal, ordinal, etc., alteori s'au trecut neo- logismele prin pronunția rusă șl au fost adoptate cu fonetismul particular respectiv: alfavit, ortografie, masculii, etc., iar câteodată s'au adoptat: termenii științifici ruși meniți să Înlocuiască neologismele: propozlțlunea glavnică (principală), etc, în privința cuprinsului manualelor, principiul călăuzitor ta învă- țarea tuturor materiilor era subordonarea întregului sistem de cunoștința concepției politice a statalul. Ne-o spune lămurit în concluzia Introdu- cerii manualului de „Științele Naturale** pentru școalele „înțepătoare", autorul C. A. Tetlurev, când, după ce expune programul materiei ce se va Învăța ta cursul anului școlar, Încheie: „Toate aestea noi trebue să le învățăm pentru ca drept să înțelejem natuta; să ne învățăm a în- stăpâni natura și s’o folosim pe dânsa în zidirea noastră soțialistă. Toate aestea științe nouă ne trebuesc pentru ca să stăm ziditori activi și învățământul romanesc in republica moldoveneasca MT conștienti a obștii noastre soțialiste". Spre același țel converg toate eforturile școalei prin tot cuprinsul manualelor pornind dela cl. I înce- pătoare, cu bucăți alese, citate șl imagini din vleața oamenilor politie ai regimului, șl toată literatura bibliotecilor șc ilare șl publice. Luând in specială considerare manualele moldvenești, vedem că ele se mulțumesc a fi simple prelucrări sau traduceri ale manualelor ruse sau ucrainene. Ele n’au nimic care să lege pe școlar nici măcar de comunitatea spirituală a „moldovenilor”, prin povestiri luate din vleața lor sau prin cunoașterea literaturii lor poporane. Ca traduceri ele sunt servile și lipsite nu numai de talent ci și de un elementar simț estetic, când e vorba de transpunerea pe „moldovenește” a unei opere literare rusești. Iată spre exemplu o strofă dintr’o „carte de șltire* de clasa II-a, tradusă din poetul ucralnian Șevcenco, mort la sfârșitul Vea- cului trecut: De-oi muri, pe o mojilă Mă ’ngropafi pe mine, In câmpia ’ntinsă larg — A drajii Ucrainei. Ca ogoarele lărjite Dnepru cât se troje Să le văd eu și s’aud eu Cât de tare roje.. ." sau acest fragment din poemul Povestea despre un pescar și un peștișor de Pușchin: „Când se roagă peștișoru de aur, Cu glas omenesc grăește el: Drumu dă-ni, bătrâne, nie în mare, o plată scumpă ți-oi da eu pentru mine. M’oi răsplăti cu șe numa-i dori." S’a minunat bătrinu, s’a spăriet: a pescărit el triizăși și trii de ani și n’a auzit ca peștele să vorbească. I-a dat drumu peștișorului de aur Și i-a zis lui mîngîitor: ‘ „Dumnăzău cu tine, peștișor de auri Plata ta nie nu-mi mai trebue. Dugte în marea albastră, Și te primblă, unde dragă-ți este." ori însfârșlt acest capitolaș de proză tradus din Maxim Gorldr „Noaptea era întunecoasă, pe șeri se mișca sloiuri groase de nouri flocoși. Marea era lină, neagră și deasă Ca oloia. E sufla ca 4* TRAIAN MAftCU MB ati vr^mat sărat și jilav și suna mângăios, plioscăindtt-se deborturile vaselor, de mal, aghe-aghe legănînd luntrea lai Celcaș. Pe întinderea depărtată dela mal se ridica de pe mare schelete negre a vaselor, tnșilegind în șeri macitele lor ascuțite (întingând ia cer catargele lor ascuțite) cu fonaruri de felurite culori pe vârfuri. Marea oglinde lumi- nile fanarelor și era înstelată cu o mulțime de pete galbene. Ele tre- mura frumos pe urșunicu lui moale, mato-negru, care se clătina așa de lin și puternic. Marea dorne cu un somn sănătos și puternic a lucră- torului care s’a obosit tare decuzî.“ In fafa acestor adevărate monstruozități care nu pot deștepta în sufletul copilului gustul pentru frumos, nu e de mirare dacă manualele școlare șl bibliotecile școlare sau publice nu vor să cunoască de loc literatura românească) poporană sau cultă. într’un singur manual am găsit această scurtă variantă a Mioriței, intitulată Cântecu vechi șiobănesc, tn care se pare că folklorlstul de ocazie a stricat intenționat până șl muzicalitatea ritmului, pe lângă abolirea oricărei punctuații t — Frunza verde de trii flori Șiobănaș dela miori moartea unde ți-a fost să mori — sus în vârf a nucului (sic I) în bătaia vântului la șetina bradului — de șe moarte ai murit — de un trăsnit când a trăsnit — d'apui șine te-a jelit — păsările — au șirichit — de scăldat șine te-a scăldat — ploile când au plouat — de păzit șine te-a păzit — luna, când a răsărit — lumnarea șine ți-a pus — soarele când a fost sus — de ’ngropat șine te-a ’ngropat — trii brazde mari s’au răsturnat — fluerașu unde l-ai pas — în cranga bradului sus și când vântu a sufla fluerașu a cinta oile s’or bucura și pe mine m’or căta.u învățământul romanesc in republica moldovenească 6» Nicăiri nici o amintire de un Creangă, Co^buc sau Alecsandri, sau măcar despre noțiunea de român ori apropierea dintre „moldovean* fl român. Totul era clădit pe concepția unul neam complect deosebit, care n*are nimic cu România, despre care nu se făcea nici o amintire. Singurii poeți „moldoveni" al manualelor ca șt ai bibliotecilor publice sunt N. Țurcan, autor al unor versuri ca acestea: IARNA Peste dealuri grebănoase, peste cîmpu dizgolit cu cojoașele nițoase iarna albă a venit: o perină arjintie pimprejur s’a ’ntins pe jos, peste sate și cimpie astă noapte a nins vârtos." sau L. Cornfeld, autorul mal multor volume de poezii „moldovenești" șl creator al unor valori estetice ca cele de mai jos, reproduse din volumul Versuri cîntătoare (Balta, 1935): NISTRU „Cite veacuri, Nistre, Iți știai cărarea. Iți duceai tu, Nistre, Spuma în spinare Și urmai tu, Nistre, Pină ’n Neagra Mare. Revărsat tu, Nistre, Apele albastre, Innecai tu, Nistre, Satele sihastre." etc. In schimb literatura rusă, ucranlană sau chiar șl poloneză, in tra- ducere „moldovenească” se bucura de mare favoare in bibliotecile șco- lare, ca șl in manuale. Operele, frumos imprimate, dar tot atât de nefndemânatec traduse, ale Iul Tolstol, Korolenko sau Miczkiewicz se găsesc la Îndemâna tuturor copiilor, îndepărtarea voită dela ideia comunității naționale a „moldove- venllor" cu populația din România era urmărită metodic, dar cu o stân- găcie care desavantaja în primul rând insășl ideia de propagandă sovietică, pentrucă procedând in sens invers, dela concepția identității «so TRAIAN MARCU naționale, atracția exercitată spre apus de Republica Moldovenească ar fi avut, poate, mal mulți sorți de Izbândă. Tot atât de mult a dăunat Insă procedeul șl intereselor noastre naționale, căci ne găsim astăzi in fața unei foarte numeroase populații românești, răspândită până departe In Ucraina, care, deși vorbește aceeași limbă cu noi, e lipsită cu desă- vârșire de orice sentiment de solidaritate cu poporul român șl de orice Identitate cu aspirațiile noastre. Fondul de vieață comună al trecutului* cultul tradițiilor șl al portului, legătura sufletească a credinței, s'au șters fără urmă, grație acestei educații particulare, făcând loc unei indiferențe care adoarme chiar șl instinctul oricărei legături de sânge. Marele rol al învățământului românesc, pe care statul nostru trebuie să-l organizeze acolo, constă prin urmare tocmai în găsirea celor mai potrivite metode pentru reeducarea in spirit național și redeșteptarea la o conștiință și viață națională a acestei populații, problemă care cere din partea diriguitorilor școalei noastre o foarte atentă șl foarte înțe- leaptă deslegare, pentrucă nu cumva o pripeală, care n'ar ține seama de realitățile actuale și de condițiile psihologice speciale ale locului, să adâncească o prăpastie la care au săpat până acum atâtea vitregii ale timpurilor. TRAIAN MARCU CRONICI ION COSTESCU Șl MUZICA NOASTRĂ CORALA Dela Ismail, din Basarabia, cu un scurt popas in Tulcea, ne-a venit pe vremuri un om, care a crezut adânc până la capitul zilelor iul, că poate prin cântec să schimbe fața neamului nostru. Din același locuri plecase alt Închinător al acelulajl crez, Gavrll Muzicescu. El a putut să străbată mai ușor șl să se apropie mai mult de ceea ce visase, ion Costescu, maestrul nostru de acum 30 —40 de ani, dela Liceul Sf. Sa va și Lazăr, s'a Izbit de alte greutăl, Compozitor a fost șl et cu bucăți clocotitoare și ascuțite ca șl firea lui; conducător de cor bise- ricesc, tacercându-șt propria-i liturghie, a izbutit să lucreze câțiva ani; < alcătuitor al unei societăți Filarmonice, Întâi din băețl de școală șl apoi din studenți șl oameni mari, care să-i ducă mai departe gândurile șl eă i le Împlinească, a ajuns chiar dela Început. II văd incă in picioare Înaintea mea, cu tovarășii de atunci pe lângă mine, strâns tot ta pri- virea sură. Așteptam să dea semnul să Începem vreun imn sau vreun Somnoroase păsărele, cu fâșiit de frunze sau cădere de ape ta noapte. Pentrucă el, nu dădea drumul, cu mișcarea repezită a brațului, unul cântec oarecare, ci unei rugăciuni, care să lege pe oameni și să-i faci mai buni. Privirea 1 se aurea treptat, ca de un lăuntric soare, șt se lăsa dus de melodie, Împreună cu noi. Ml-aduc aminte că Întâia oară când atp fost la Lipsea, până intr'atât mă urmăreau spusele lui, Încât căutata acea barcă pe apă, poate pe râul Elster, de unde ascultase pe câmp un cântec zis de toți cei șase locuitori al el și-l venise credința, pe car* ■o aduse și in țară șl ne-o trecea nouă, că muzica e una din mările puteri ale omenlrel. Pe acea vreme am putut auzi corurile din Ardeal, la Arenele Romane, In anul Expoziției din 1906. Pentru el fi pentru noi, feciorii și fetei/ îmbrăcate ta vestmintele vechi de o mie de ani ale neamului nostru de peste munți șl care-i cântau cântecele născute •șl cuibărite prin sate fără nume, erau solii unui suflet, Sufletul acelaș se lumina deodată și ta noi, la chemarea lor și ne umplea ochii d* ■lacrimi. Unirea Românilor se făcuse acolo prin muzică. «S2 EMAN01L BUCUȚA Ion Costescu ii cunoscuse pe Slavici, care era pe atunci Director al școalei dela Măgurele. Scriitorul ardelean trecuse prin atâtea până poposise in acest rost de liniște. Se învățase să privească la ale lumii cu împăcarea cuiva care a inceput să se desfacă de cele vremelnice. De muzică, știa atât cât luase cu el de acasă, din Șlria lui. Basara- beanul acesta înfocat Izbutise insă să-l miște până in singurătatea în care sta zăvorit. Se învoise să se facă, împreună cu fetele lui, coruri mixte șl rămânea ceasuri întregi în scaun, in sala cea mare a repetițiilor^ ca să ne asculte. Il prindeam bătând, fără să-șl dea seama, măsura,, cu degetele foarte Îngălbenite de tutun. Ne chema și la el, in ctitoria academiei de lângă Sabar. Acolo am auzit Întâia oară, dela Slavici, care a scris-o mai târziu și in Amintirile despre Eminescu, șl plltn- bându-ne pe marginea lacului din parcul școlii, că ne aflam pe locurile unde s'a scris Scrisoarea a IV-a. Câte unul din noi se trăgea la o parte de ceilalți și stătea sub balcoanele cu vergi ae fier, îngânând versurile cele mal romantice din literatura română. Lebedele ieșeau pe luciul verde și pluteau tăcute și albe, ca sub ochii poetului. Trebuia să fugă repede la chemarea lui Costescu, care voia să mai zicem odată un cântec^ înainte de plecare. De aceea vorba de mal târziu, cu alt Ion, acesta lugojan șl cap de coruri bănățene, dela alt hotar al românismului, Ion Vidu, ca să se adune in fiecare an, tot in alt oraș, cele mai bune coruri din țară, în amintirea zilelor din Arenele Romane și pentru pătrunderea muzicel In popor, se făcea tot in numele lui Ion Costescu. Fusese un vis al lulᵣ care putea să ajungă la sfârșit aevea, cu toate că in altă înfățișare decât o văzuse el. Corurile și societățile de alt neam din Transilvania se adunau într'o mare adunare populară in flecare an. Fuseseră chiar pe acea vreme vreo 600 la Cluj, Ele aveau rostul să ție laolaltă și să apere pe fiii acelulaș popor. Deși, în timpul trecut societă- tătile noastre corale nu erau privite ca societăți culturale, singurele îngă- duite de lege, șl nu primeau de aceea încuviințare, noi, în marea dragoste de muzică, le lăsam să se desvolte în voe șl să pue la cale asemenea manifestări colective. Trebuia insă ca Românii, elᵣ care începuseră, să se poarte la fel și să cheme pe Cântăreții din toate Unghiurile. Ion Costescu nu mal era printre noi, atunci când unul din gân- durile care-1 munciseră se apropia de punere in faptă. Ii văzusem cu un an înainte in căsuța lui dintr'un fund de curte. Era acum la pensie $ găsea răgazul șl pentru alte griji. Muncitorimea era frământată pe atunci de tot felul de vânturi, mai cu seamă dela Răsărit. In mahalaua de marg*ne pe unde locuia și inălțasem și noi smeul și ne jucasem de-a uliul și porumbeii, până noaptea târziu in zilele calde de vară, ucenici șt băețl din fabrici stăteau pe la coițuri sau făceau lațuri de prins câinii. S'a gândit, privindu-i din poartă, că ar fi mal bine să-i cheme la el șl sări învețe să cânte. Dragostea lui de muzică era așa de tare șl de molipsitoare, încât a izbutit șl acest lucru de necrezut. Am cântat și eu CU acești băeți, adunați din ateliere și uzine, șl cari se deprinseseră să deschidă la același ceas poarta verde și căptușită cu tablă, pentru ca nlciun ochiu străin să nu poată privi înăuntru. ION COSTESCU Șl MUZICA NOASTRĂ CORALĂ 653’ A fost întâiul alcătuitor de coruri muncitorești, cu mult Înainte să se hotărească cei datori s’o facă. Dar într’o bună zi el s'a sfârșit^ în odaia cu tavanul scund, unde fremăta atâta dor de bine șl pornire de faptă, șl toate aceste începuturi s’au oprit acolo unde le lăsase. Numai Institutul Filarmonic Universitar a mers mal departe șl-1 păstrează numele șl programul. El este o fundație pe care o gospodărește, cu^ milioanele lăsate de acest om sărac, dar strângător șl fără milă față de sine însuși, ca o furnică, Administrația Casei Școalelor șl a Culturii Poporului. Om de școală, Ion Costescu șl-a încredințat, înainte să plece dintre noi, averea șl idealul, unul așezământ școlar. Membrii Institutului îl duc mal departe sufletul șl când se adună șl cântă, în casa unde a trăit șl a visat Basarabeanul acesta îmbătat de muzică, nu se poate ca el să nu vie de pe unde sălășluesc sufletele frumoase ca al Iul șl să nu se amestece printre el. Hotărirea aceea, pe care o luam cu Ion Vidu, ca toate societățile corale să se adune in fiecare an, pentru o mare serbare a cântecului' românesc, nu s’a putut împlini. Ar fi fost o încununare a vieții de: fierbere și de jertfă pentru acest gând, a Iul Ion Costescu, Eram ca In amintirile lui din tinerețe pe o apă, ca atunci, la Lipsea, dar acum pe Dunăre, In Cazane. Se cânta pe punte, dar nu se auzeau decât pădurile de pe un mal și de pe celălalt. Fluviul se muncește să-și rupă cale prin piatră, departe de orice ochlu. Era o călătorie de rămas bun al celui mal bun dintre noi. Ion Vidu se lăsa dus de-a-lungul Banatului drag. Se cânta „Lugojana**. I s’a cântat pentru cea din urmă oară. Curând s’a dus să se întâlnească, fără ca nimeni dintre noi să se fl așteptat, cu Ion Costescu șt cu Ion Slavici, ca să stea poate pe acolo de vorbă despre lucrurile pe care oamenii nu le isprăvesc niciodată, pe pământ. EMANOIL BUCUȚA MIHAI BENIUC: CÂNTECE NOI Deși apărute la scurt timp după Cântece de pierzanie, „Cântecele- noi" ale d-lui Mihai Beniuc, nu reeditează totuși decât parțial, spiritul poetic al volumului de debut. E drept că încă din acel volum se putea remarca pe alocuri, o ușoară tendință de lăuntricîzare în mersul liric al poetului, dar nu e cu toate acestea mai puțin drept că aderarea activă a poetului la lume și vieață, energetismul său adeseori grandi- locvent, volubilitatea sa socială — caracteristicile Cântecelor de pierzanie' — estompau cu strictețe aproape toate mișcările intimiste, de întoar- cere în sine, de interiorizare, care apăreau șt așa rar în acele rânduri, dar care aveau, la scurt timp, să apară ca dominante în cea de a doua culegere — aș fi tentat să spun „reculegere" — a poetului: Cântece noi. într'adevăr „reculegere", pentrucă dacă în primul volum facem cunoștință cu un temperament neastâmpărat, pasionat, efervescent, în cel de al doilea ne e dat să cunoaștem, deși repet la scurt timp, o- individualitate maturizată, deja calmată, așezată în albie și oarecum întoarsă spre domestic, spre lăuntric, spre intim. Impresia unei recu- legeri după luptă, a unei reculegeri de sine după o agitată aventură. «54 RADU STANCA spirituală, este determinantă pentru tot acest al doilea volum poetic. Astfel încât ceea ce apărea numai sporadic în Cântece de pierzanie, -devine in Cântece noi ton dominant, silind atmosfera acelui volum inițial să se furișeze în secundul, numai rareori și pe alocuri, ca o ușoară mișcare spre exterior a unui poet revenit la matcă, reculeg, Poezia extranee din Cântece de pierzanie este înlocuită de o poezie intranee — dacă am putea propune atari termeni — în Cântece noi. Poetul deși continuă să fie frământat, chinuit de probleme, nu mai participă la ele activ, ci oarecum invers, le privește doar, din perspec- tiva timpului istoric, brumându se astfel de o ușoară melancolie a re- miniscenței : „Câte lupte am pierdut tn vieață Câte vieți am doborit tn luptă Mărturie inima-mi de ghiață Și această veche lance ruptă*. („La drum“j Tot mai rare sunt accentele don'quichotești ale „Cântecelor de pierzanie*¹, tot mai dese în schimb sublinierile unei geografii interioare spre care poetul se îndreaptă cu o curiositate crescândă, curiositate dublată de ineditul tardivei autoregăsiri, al târziei redescoperiri de sine. In Cântece de pierzanie poetul vorbea despre sine rar, sau când vorbea se plasa într’o relație, fie cu natura, fie cu oamenii, fie cu Dumnezeu. Aveam de a face deci, cu o poezie de contact. în Cântece noi ambii termeni ai polarității sunt deținuți de poet, nu unul singur, în Cântece noi poetul vorbește exclusiv despre sine, despre sine în relație cu sine. Avem de a face cu ceea ce am denuțn t a fi poezia intranee, poezia intimă, domestică, poezia fără contact. Fapt care atrage după sine o serie de consecințe, consecințe determinative și pline de con- ținut diferențial. Ceea ce era nihilism activ în primul volum, devine în cel de al doilea depresiune interioară. Ceea ce era luptă, devine în- trebare lăuntrică, accentuată tendință de meditare. Poezia masivă a Cântecelor de pierzanie se schimbă în Cântece noi cu una miniaturală, nu rareori intimistă, romanțioasă, poezie de amănunt muzical. Profe- tică, ea devine psalmodiată- Plină cu aluviuni sociale, ea se umple cu semn ficații de biografie întâmplătoare. Copleșită de muzica lumilor în scurgere, vibrează ușor de muzica flautului interior. Și tot acest proces, nu este cum vom vedea decât o smplă urmare a unei deplasări de aparatură psihologică, a unei inversări de perspectivă. Când în Cântece de pierzanie, poetul lua contact cu lumea dată, toate mișcările sale lirice se restrângeau asupra acestei lumi. Lumea era văzută în cutare fel, lumea era tratată în cutare mod, lumea ațâța spre cutare gest. In sinea sa poetul era un subiect resfrânt spre obiect. In Cântece noi însă poetul își devine sieși obiect. Și ceea ce era pentru primul caz desgust de vieață de pildă, devine pentru al doilea -desgust de sine însuși — adică depresiune interioară. Iar consecința este poezia fără contact, poezia pierdută în ea însăși, față de poezia -cu obiect, cu contact. Poezia intranee deci. MIHAI BENIUC; CÂNTECE NOI 655 Răsfoind rândurile primului volum poetic al d-lui Beniuc am conchis că aparatura psihologică specifică d sale, este caracterizată printr’o atitudine demonică, sceptic-demonică în fața lumii și vieții. Evident, acest demonic, acest mefistofelic, din Cântece de pierzanie se regăsește și în al doilea volum poetic al d-lui Beniuc. Pentrucă el este trăsătura de atmosferă, proprie acestei poezii Pentrucă el ește ceea ce e dat caracteristic, esențial, dat la care e reductibilă o întreagă mani- festare poetică. Iar când spuneam că Cântecele noi au o parte în care reeditează Cântecele de pierzanie la această aparatură psihologică ne refeream. în ce constă ea ? Într’un anumit comportament satiric — vom răspunde — într’un anumit fel de a privi lucrurile în derâdere, o anu- mită conștiință a gratuității dogmelor, a inutilității agitațiilor, care se ferește însă să cadă într’un negativism de necrofor bacovian. Dar nici nu se poate ridica la un nivel de luminozitate lăuntrică, planând îh continuu în dosul lucrărilor d-lui Beniuc, și dându-le prin aceasta tocmai caracterul și proprietatea lor specifică. Adeseori acest ton satiric, care ni se pare fundamental pentru structura poetului și orientarea sa, este insesizabil în termeni. Dar el persistă ca o obsesie in muzica poemului, în construcția lui tematică, în ecourile pe care le trezește in urechi. Iar dacă in Cântece de pierzanie acest „satirism" poetic nu departe de Eminescu pe alocuri — se evidenția față de lumea și vieața care-1 înconjurau pe poet, in Cântece noi, acest ton dominant se colorează față de sine însuși chiar. O umbră de ironie vâslește pe buzele poetului și atunci când discriminează ambianța lumii date și și atunci când se examinează pe el însuși. O ciudată, o mefistofelică luciditate critică nu dispare nici chiar atunci când poetul se aruncă in brațele celui mai fervent entuziasm, entuziasmul revoltei inspiratului. Dar pe când în Cântece de pierzanie poetul ironiza, satiriza — adeseori poate invo- luntar — lumea, in Cântece noi se ceartă pe sine însuși. Păntrucă s’a regăsit pe sine însuși. Poate intermediar, nu pentru mult timp, dar su- ficient pentru ca să se amărască o clipă cu propria-i prezență. Această atitudine fundamentală, satirică, cum am numit-o și căreia de sigur ii conferim alte semnificații decât acelea care se înțeleg didactic in satiră, dă naștere după cum este luată, în fața lumii sau față de sine însuși, tot altor și altor note caracteristice, note care deși pornesc dela același temei inițial, duc la atmosfere poetice diferite. Atitudinea satirică, acel gust amar pe care ți-1 lasă in suflet lectura poemelor d-lui Beniuc, nu reeditează atunci decât parțial în Cântece noi spiritul Cântecelor de pierzanie. Printre datele caracteristice „Cântecelor noi", date născute din aparatura psihică amintită mai sus remarcăm: „panta rei"-smul viziunii interioare, adică aceea conștiință lirică a scurgerii tale inevitabile în neant, acea conștiință a consecvenței destinului care te lovește cu sine însuși, a inutilității «agitațiilor tale: „Mai departe voia pleca și eu Intro zi tăcută ’n asfințit. Numai râul curge-va mereu Murmurând în matcă liniștit" („Râul") ' ⁵ — 656 RADU STANCA Conștiință atât de vie in atmosfera întreagă a Cântecelor noi? desgustul interior, fenomen caracteristic aproape în generalitatea eiᵣ poeziei române tinere, la d-1 Beniuc, temeinic și justificat: „Dar nu știu cum azi vinul a devenit sălciu Sătul de mine însumi, un altul vreau să fiuu („Versuri de toamnă târzie"); tristețea și melancolia autumnală, o creație specifică viziunilor ne- gative : „Mâhnirile se lasă pe sufletul meu iar Ca negura de toamnă pe câmpul solitar" și care augmentează acel gust amar de care vorbiam; sentimen- talismul maladiv cu tonul său întotdeauna accedic și livresc „De-acum tinerețea-i doar în amintiri Ce v’ați ales, trecutele mele iubiri" („De-acum tinerețea"); obsesia ideii de sfârșit, de moarte, de final a tuturor lucrurilor șl faptelor înconjurătoare, etc., etc. De sigur toate aceste caracteristici amintite mai sus, au un rol specific nu numai pentru poezia d-lui Beniuc, ci pentru întreaga poezie denumită de noi intranee. La d-1 Beniuc însă ele se originahzează, se colorează diferențial prin perspectiva în care sunt privite: perspectiva, satirică. Această perspectivă le dă nuanța lor autentică, astfel încât se poate vorbi despre un „stil" al poeziei d-lui Beniuc. Stil care nu se găsește încă în toată plenitudinea sa, dar care a realizat de pe acum lucruri magistrale, cum este acea „Perspectivă", din păcate prea lungă pentru a putea fi citată aici. Credem că pe drumul acestei „Pers- pective" d-1 Beniuc, va putea creia mari și întru totul caracteristice lucrări. Desgustul interior, pantareismul liric, obsesia ideii de sfârșit sau sentimentalismul maladiv, toate acestea îmbrățișate în atmosfera a ceea ce am numit satiricul d-lui Beniuc, sunt totuși numai câteva din aspectele poetice ale Cântecelor noi. Alături de ele se înlănțuesc multe altele, fețe care nu pot încăpea în ramele unei simple recenzii, și care își au locul într'un studiu mai vast. Acest studiu s'ar putea lăuda și cu întâietatea sa. RADU STANCA MUZEUL JUDEȚULUI HUNEDOARA DIN DEVA*) Intre Muzeele regionale din țara noastră, Muzeul județului Hune- doara deține un loc de frunte. El a luat ființă, din inițiativa Societății de istorie a județului Hunedoara, la 1880. In 1898 este încadrat In- spectoratului General al Muzeelor, dar abia la 1921 se reglementează *j Cu prilejul publicării volumului al IHea din Sargetia, Buletinul Muzeului Deva, 1941. MUZEUL JUDEȚULUI HUNEDOARA DIN DEVA 657 postul de director in cadrul bugetului Ministerului de Interne. Doi ani după înființare, la 1882, se organ zează primele două secții cea arheo- logică și cea etnografică. Astăzi mărit și îmbogățit cu un mare număr de piese, achziționate bună parte după 1919, Muzeul are pe lângă secțiile amintite și una de științe naturale, o arhivă și o b.bliotecă. Materialul acestor secții este achiziționat exclusiv din județul Hunedoara. D ntre secțiile amintite, mai bogată este cea arheologică împărțită în două.* preistorică și arheologică romană. 0 colecție numismatică bine pusă la punct completează această secție. Secția etnografică adăpostește produsele artei țărănești, iar o co- lecție fotografică întregește în mod fericit linsa pieselor care nu pot fi adăpostite ori aduse în acest Muzeu. Arta bisericească bine reprezen- tată prin icoanele de lemn alcătuește, împreună cu picturi ce repre- zintă foști demnitari ai ținutului, colecția de tablouri. Științele naturale: geologia și zoologia cuprinde material variat din acest bogat județ. O colecție ornitologică dă ori cui o icoană fidelă asupra păsărilor din regiune. Arhiva, bogată pentru un Muzeu regional, cuprinde 3000 docu- mente privitoare, în cea mai mare parte, la răscoala țărănească a lui Horia. Biblioteca de specialitate este alcătuită din 6000 volume. Până acum trei ani, Muzeul era adăpostit intr’o clădire bună, dar nu pe deplin corespunzătoare cerințelor muzeale. Revine în între- g;me harnicului și neobositului director Oct. Floca, meritul instalării Muzeului în Castelul Beth'en — Magna Curia — cel mai vechi monu- ment al Devei, clădit la anul 1621 de Ga vrii Bethlen. Clădirea potri- vită și relativ bine împărțită pentru un Muzeu, prin frumusețea ei proprie împreunată cu vechimea anilor, produce o plăcută impresie asupra vizitatorilor. Parterul este în cea mai mare parte ocupat de Lapidariul roman, alcătuit din piesele aflate la Sarmizegetusa și Micia, și împărțit în săli pe categorii de monumente bine aranjate. O altă parte din parter este destinată să adăpostească depozitul arheologic, organizat și aranjat tot de actualul director încă de pe când se găsea în vechiul local. Acest depozit, care nu este destinat vizitatorilor, este de neprețuit pentru arheologii ce vizitează Muzeul și care aici au posibilitatea de a examina întreg materialul aflat în diferitele stațiuni arheologice. Etajul cuprinde sălile de expoziție pentru piesele mărunte din toate secțiile. Tot aici sunt plasate biroul, biblioteca și arhiva. Un laborator necesar pentru conservarea și reconstituirea diferitelor piese completează utilajul științific al acestei instituții. „Ori ce societate care dispare lasă în ruinele ei urma vizibilă a gândirilor ei celor mai adânci**, spune undeva marele învățat francez C. Jullian, „iar istoricul va putea lesne să găsească această urmă, dacă știe să reflecteze înaintea acestor ruine"... Este o observație făcută de un adânc cunoscător al vremilor trecute. Revine deci isto- ricului, arheologului, de a descifra și a face cunoscute rezultatele cer- cetărilor lui. Nu se mai poate concepe astăzi istorie fără această dis- 658 MARIUS MOGA ciplină, fără arheologie. Chiar pentru timpurile mai noi aportul arheo- logiei în cunoașterea unor probleme este de neprețuit Rostul acestei discipline a fost înțeles pe deplin de Universitatea Daciei superioare încă dela început Tânăra școală arheologică și-a început activitatea în primii ani după Unire, prin cei doi conducători ai ei Profesorii D. M. Teodorescu, astăzi pensionat, și C. Daicoviciu, chiar în această regiune a județului Hunedoara. Cetățile dace și Sarmizegetusa romană au fost obiectivul unor cercetări îndelungate, iar rezultatele obținute aici sunt de o mare valoare pentru istoria pământului românesc. Când în 1929 Institutul de Studii Clasice al acestei Universități își desăvârșește organizarea, aflăm catedra și Muzeul arheologic încadrat în acest Institut- încă dela început condu- cătorii acestei școli arheologice au avut grija de a se înconjura cu ele- mente tinere pe care să le introducă teoretic și practic în tainele și cunoașterea acestei discipline. Unul dintre primii elevi, apoi membru al Institutului și deci și al școalei de arheologie a fost și actualul director al Muzeului din Deva, d-1 Oct. Floca. Meritele și priceperea arătată în această disciplină l-au făcut Membru al Școalei Române din Roma, iar Academia Română ia acordat premiul „Vasile Pârvan" pentru cercetări arheologice. Doctor în arheologie, neobosit cercetător pe teren, bun organizator a reuși/ prin munca ce o depune să ridice acest Muzeu in primele rânduri ale instituțiilor similare. Activitatea Muzeului nu se reduce însă numai la atât. Rezultatele obținute prin cercetările întreprinse sunt strânse și publicate într’un buletin ce poartă numele vechiu al râului Strei: Sargetia. De curând a apărut la Deva volumul al II-lea din acest buletin, cuprinzând ulti- mele cercetări arheologice din județul Hunedoara. Directorul Muzeului, d-1 Oct. Floca publică în primele 116 pagini un studiu privitor la Sistemele de înmormântare din Dacia superioară romană. După o in- troducere scurtă dar bine pusă la punct, absolut necesară, dată fiind importanța studiului, autorul procedează la împărțirea mormintelor grupându-le în cinci tipuri pe baza materialului din care au fost con- struite, descriind in cadrul fiecărui tip mormintele cunoscute. Este o descriere clară, bogată in amănunte, fără ca prin aceasta să încarce capitolul. Numeroase clișee ilustrează descrierea, făcând-o ușor de înțeles chiar și pentru nespecialiști. Urmează capitolul ce cuprinde considera- țiunile arheologice și istorice asupra tipurilor de morminte, capitol documentat și ocupându-se de toate problemele ce pot fi puse in această privință. Pentru noi este deosebit de important ultimul capitol al mor- mintelor neromane dela'Zlatna (jud. Alba) și Cașolți (jud. Sibiu), datând din timpul stăpânirii romane. Importanța lor deosebită pentru istoria pământului nostru mă face să dau aci câteva din constatările d-lui Floca. Mormintele acestei grupe au următoarele caracteristici: sunt tumulare, orientate aproape constant Est-Vest, mortul fiind incinerat înainte de înmormântare, iar inventarul constând din obiecte dacice, autohtone și romane. Toate aceste caractere duc pe autor la concluzia că, deși făcute in timpul stăpânirii romane, mormintele dela Zlatna și Cașolți au Ia bază tradiții,. obiceiuri și credințe religioase care nu sunt MUZEUL JUDEȚULUI HUNEDOARA DIN DEVA 659 cele romane, pi aparțin populației autohtone, rămase în vechile ei așe- zări și după ocupația romană. Se desprinde din aceste noi dovezi arheologice, în mod clar, exi- stența unei populații dacice după cucerire, contrar părerilor exprimate de cei ce susțineau că populația băștinașă ar fi fost exterminată de învingători. D-1 Prof. C. Daicoviciu publică sub titlul Templul Maurilor din Micia rezultatele obținute la ultimele cercetări executate în așezarea romană Micia (Vețel, jud. Hunedoara), așezare ce a mai fost exploatata tot de d-sa. Existența unei trupe auxiliare formate din o seminție maură din Africa în acest loc a fost dovedită mai de mult. Noile cercetări au avut darul de a aduce la lumină un templu al zeilor Mauri, singurul cunoscut până astăzi. Templul simplu, neavând nimic „original", după cum accentuează d-1 Prof. Daicoviciu, a servit ca locaș de închinare și pentru alte divinități romane. Urme romane în regiunea cetăților dace din Munții Hunedoarei este articolul următor al d-lui M. Macrea. Pornind dela un monument publicat în volumul l-iu al Buletinului Sargetia, de d-1 Al. Ferenczi, monument aflat la Grădiștea Muncelului și considerat de Al. Ferenczi ca o lucrare dacă, d-1 Macrea combate cu dovezi neîndoelnice con- cluzia greșită a acestuia ca apoi să ne dea o enumerare a descope- ririlor romane din preajma cetăților dacice. Bazat pe aceste dovezi, autorul ajunge la concluzia că și după distrugerea cetăților, dace Ro- manii nu au lăsat cu totul în părăsire ținutul muntos. Buletinul se încheie cu un articol al autorului rândurilor de față: „Cercetări și comentarii privitoare la localizarea Sarmisegetusei". Am arătat aci, pe baza cercetărilor întreprinse, netemeinicia localizării Sar- misegetuzei dace și apoi a celei romane lângă satul Subcetate (jud. Hunedoara), localizare făcută de d-1 C. Zagoriț. Toate articolele au și câte un rezumat în limba germană. Sargetia, Buletinul Muzeului județului Hunedoara, frumos tipărit și bine ilustrat, poate sta alături de orice publicație similară din țară și face cinste instituției și directorului sub a cărui îngrijire apare. Care este rostul acestor Muzee regionale? Care este contribuția lor la cunoașterea istoriei acelei regiuni? Frumosul ținut ai Hunedoarei este județul în care avem atestate din plin toate epocile preistorice și istorice într'un număr foarte mare de localități. In fața unui nnmăr de descoperiri atât de impunător, fi- rește că primul rost al Muzeului regional este de a achiziționa toate piesele noi pentru a nu cădea în mâna diferiților colecționari și a nu deveni astfel greu accesibile specialiștilor. De această însărcinare ce-i revine, Muzeul din Deva s’a achitat întotdeauna in chip fericit, datorită deplasărilor continue pe teren făcute de d-1 Floca. Muzeul regional are însă și un rost cultural, un rost educator. Niciunde mai bine ca într'o instituție de acest fel, nu poate marele public să cunoască trecutul istoric al regiunei. Sarcina specialistului, muzeolog este de a aranja cât mai limpede, cât mai instructiv mate- rialul ce-i stă la îndemână. MARIUS MOGA Monumentele istorice, ruinele vechilor așezări scoase la lumină de specialiști, trebue conservate și într'o mare măsură, cel puțin pentru județul Hunedoara, această îndatorire revine tot Muzeului. Acestui Muzeu și directorului îi este încredințată paza și conservarea ruinelor așezărilor dace și romane de pe cuprinsul județului. Tot sub supra- vegherea Direcțiunii Muzeului din Deva se află și Muzeul Sarmisege- tusa, întemeiat din inițiativa și sub conducerea d-lui Prof. C. Daicoviciu pentru a adăposti chiar acolo, în vecinătatea cetății desvelite, toate obiectele rezultate din cei 15 ani de cercetări. Aceasta este în puține cuvinte activitatea ce o desfășoară cel mai activ Muzeu regional dela noi, care datorită muncii depuse de direc- torul Oct. Floca s'a făcut apreciat și în străinătate. Contribuția adusă de acest așezământ cultural la cunoașterea tre- cutului nostru poate servi de exemplu pentru toate celelalte Muzee regionale, MARIUS MOGA CONTRIBUȚII LA PLĂMADA PATRIOTISMULUI OSTĂȘESC „Luptă Craio pentru Țară „Că eu duc vieața amară „Luptă dragă până la sânge „Dușmanu să-l poți învinge." i Evodia Stelia. Imt aduc aminte de poeții anonimi ai poporului nostru, cum veneau odinioară dela plug sau dela coasă, coborându-se dela Curmătură spre Buciumi, cântând doine cu versuri improvizate și păstrate din gură în gură, din tată la fiu, prin multe generații. Pe același juni al satului parcă îl văd pe ecranul amintirilor mele, cum se Iau „de după cap** în sărbători, după, ce s'a isprăvit jocul, colea, când bate ziua în seară, luând satul in lung și lat, stând pe la răscruci de stiăzl în roată, văr- sându-șl pe tot drumul dorul șl jalea inimei lor în cântece alese, Șl, fără să vreau, din firul amintirilor mele, nu pot uita nici „nălmltoarele** lui Taica losif Ciolan. Sunt chipeșe la față, cu umblet săltăreț, pline de vieață, vin toate în voie bună, dela săpat sau dela strânsul fânului spre casă, cu sapa sau grebla pe umeri, chiotind, sau cântând. Cântecul lor e împletit cu cele mal dulci melodii, iar versurile pline de far- mecul poetelor anonime, așa des întâlnite la satele, care au fost ferite de influența „binefăcătoare" a orașelor. Din tabloul acesta, nu pot să lip- sească, nici anumite părți din înmormântările aceluiaș sat, pe care-1 preamărim toți deopotrivă, șirul lung al femeilor care „petrec" mortul la mormințl, sau „se cântă după el**. Și la aceste obiceiuri străbune de tot, câte o femele mai răsărită șl mai sprintenă, compune textul melodiilor cântate, îmbinat din întâmplările vieții familiare ale mortului. Din acest caleidoscop al vieții sătești și altele, care se ascund în vieața tainică a satului și Izbucnesc din când in când, a răsărit Evodia Stelia, E țărancă chipeșă și sprintenă la minte, din comuna Gâtbovăț, jud, Caraș, Ea este prototipul cântăreței dela sat, care șl-a zidit cântecul pe temelia de veacuri a multor poeți și compozitori necunoscuți. Șl, CONTRIBUȚII LA PLAMADA PATRIOTISMULUI OSTĂȘESC 661 fiindcă războiul este un fenomen de mare actualitate, care preocupă deopotrivă pe conducătorii națiunilor șl pe conduși, ea tșl țese cântecul arhaic pe acest fenomen șocial, picurând in el sentimente religioase, naționale șl patriotice de o rară sinceritate șl intensitate. In aceleași versuri, tșl brodează șl iubirea intre soț, soție șl copii. O cântă cu mult sentiment în versuri, abdicând de ea, dacă Dumnezeu și Țara, o cer. Să-1 dăm cuvântul poetel, să spună în poezie, apoi in proză soțului ei, care este pe frontul rusesc?) „Craio dragă, de aș putea, O pasăre maș face Ca să trec în Rusia Aș zbura încet și amar Ca să trec peste hotar Să mă duc la al meu bărbat Cg & foarte îndepărtat Ca șă văd unde a ajuns fn slujbă unde la pus Eu am înțe es așa Că ești la Odesa Ți-o dai pușcă și grănade Pușmanu să-l poți bate Luptă Craio pentru Țară Că eu duc viața amară Luptă dragă până la sânge Pușmanu să-l poțj învinge Iar dragă când vei vedea Că vieața îți va lua Să mi trmiți pi o păsărică Să mi spună mie așa : Nu mai ai ce aștepta Să mi spună că ai murit Și de vii te ai despărțit/ Dar femela năcăjită, după ce sboară cu gândul la bărbatul ei până pe meleagurile Odesel, șt după ce il încurajează, cum numai o Româncă adevărată poate s'o facă, dându l șl sfaturi pentru ultimul drum din vieață, iși aduce aminte că se apropie iarna cu frigul el obicinuit și nu știe ce se va face cu copiii mititel. Dar nu descurajează. Se va des- curca ea cumva, Țara insă trebue apărată șl Iarăși un nou îndemn la luptă, la vitejie, insă la luptă cavalerească, omenoasă cu cei cu arme In mână, ba merge mai departe, il îndeamnă să țină cu Neamul său, că ii va ajuta șl Dumnezeu, iar dacă o fi să meargă pe jos, să nu facă la nimeni rău. De bună seamă, aci femeia se gândește la populația de acolo, la cei neinarmșțl. Iată această parte a poeziei împletită cu un sentiment patriotic și creștinesc care poate să țâșnească numai din suflete alese: „Craio dragă ciont făcea ₜ Când frigul se va punîa Copilașii îs micucei Mor de frig vaigi de ei Că al meu bărbat Fără casă mo lăsat A) Poezia este publicată cu ortografia autoarei. S 662 IDE RUSMIR Și la război a plecat Că Țara lo chemat Să se ducă la dușman Să nu-și facă al său plan Dușmanii când îi vei vedea Tu să lupți cum vei putea Ca să-ți apșri Țara ta Tu să lupți cu bărbăție Să arăți o vitejie Că-ți ajută Dumnezeu Dacă ții cu Neamul tău Dar una te rog frumos Cât o să mergi pe jos Să nu faci la nime rău Că te bate Dumnezeu Tu să te gândești acasă Că ai copii și nevastă/ Sbudumul sufletesc, jalea adânci* șl flecare clipi din vieața ei* chiar somnul este destinat pentru cel plecat de acasă la front» Așa sunt toate mamele* toate soțiile* toți copiii» gândul lor mereu se îndreaptă către acela care a plecat dintre el. Nu toți Insă pot să-șl aștearnă gân- durile pe hârtie ca Evodla Stelia. îngrijorarea este mare, dar ce să facă? Se Împacă cu soartea șl le pune ca tot Românul, toate în sar- cina ursitei și-l roagă pe Craia să nu le poarte grija celor de acasă, doar numai să le scrie carte și s’o trimită prin foc și apă* să Ie scrie cât e viu, căci după ce a murit și așa nu mai scrie nimic» „Craio seara când mă culc Cu gândul plec și mă duc Mă gândesc mereu mereu Cum mo ursit Dumnezeu Să fiu dusă în sate streine (E măritată din satul Rudăria în sat strein, comuna Gârbovăț) Să n'am milă dela nime Dela tine am avut Dar acuma s'o pierdut Dar iar mă gândesc așa Că ești dus în Rusia Ești departe și nu poți La noi să te mai socoți Dragă grija noastră o iasă Nu te mai gândi acasă Că de geaba te frămânți Că nu poți să ne ajuți Numai una fă cum știi Barem carie să ne scrii So trimiți prin foc și pară Căi scrisă diu altă țară So trimiți prin foc și apă Căi cu sânge picurată Scrie Craio ca să știu Câtă vreme tu ești viu Că după ce ai murit Atunci nu mai scrii nimic/' Dar Evodla, pe lângă toate că nu vrea să le poarte Craia de grijă celor de acasă, totuși ține foarte mult să se știe că dorul șl jalea fl storc>multe lacrimi ziua și noaptea: CONTRIBUȚII LA PLĂMADA PATRIOTISMULUI OSTĂSESC 663 „De când Craio ai plecat C&pătâiu lam udat Câte lacrimi am vărsat Un copil aș fi scăldat Că ziua eu fac ce fac Dar în noapte nu mă bag Eu când văd seara că vine Parc&i moartea lângă mine Și încep să plâng amar Dară toates în zadar Că al meu bărbat E prea tare îndepărtat Nu mă aude nu mă vede Dunărea nu mio mai crede fntr'o noapte te-am visat Că de tot te-ai liberat Iar când mam sculat Eu de tine am aflat Am aflat și am înțeles Că departe ești trămes Iar când la loc ai ajuns Inima mea mia spus Și iarăși am pro visat Că la cine am plecat Și mergând am întrebat Unde stă al meu bărbat După multe rugăminte Mă întâlnii Craio cu cine Iar când mam pomenit Am văzut că-i numai vis.“ Șl acum urmează partea ultimă a poeziei, explicația Evodlel Sleita ți anume: pentruce a scris așa cu foc șl atâta jale șl cu lacrimi de suspinate. A acris așa, pentrucă s’a întâmplat ceva neobicinuit în de- părtare ... a trăznit. .Craio tu te vei mira De ce am scris cartea așa Cartea Craio eu am scris Tot cu lacrime de plâns Eu am scris cu suspinare Co trăznit în depărtare. “ Evodiel Stelia totuși îl e teamă că soțul ei se întristează pentru faptul că a scris așa și de aceea îi mai scrie șl în proză. Dăm această scrisoare plină de sfaturi înțelepte, încurajări, sentimente religioase șl patriotice, ca un exemplu clasic al mentalității sătenilor noștri din Banat și de pretutindeni din Țara noastră, despre felul cum știu ei să îmbăr- băteze pe luptătorii care apără hotarele Țării. Sunt prea puține cărțile poștale sau scrisorile trecute prin mâna cenzurei și trimise celor plecați de acasă, din care să nu emane ca o aromă alloătoare, credință tare în Dumnezeu, simțul patriotic șl dragostea de Neam. „Dragă Craio, cte rog să nu te întristezi de ce am scris până aici. Știu că te pătrunge, dar eu m’am vărsat focu. Apoi Craio, să nu te năcăjești că noi suntem vii șl nu te mai îngriji de noi, că Dumnezeu se îngrijește el nu lasă pe ai săi niciodată, numai să fim credincioși**. „Intăreștete, înbărbăteazăte, nu te înfricoșa șl nu te slăbi ca să nu pieri înainte de vreme* Gândeștete că mulți or fl ca tine și Dum- F ILIE RUSMIR CM nezeu io ferit de moarte ți chiar diar fi să mori, rău să nuți pardr cai jertfit vieața pentru neam ți pentru Țară, Să te rogi Ia Dumnezeu șl pe noi ne Încredințează în grija Iul că pe aitu noi nu mal avem, încă odatăj rog nu te slăbi. Roagăte lut Dumnezeu ca el poate să te ajute șl să te mângâie id toate năcazurile. Rabdă toate până la sfârșit și vei primi cununa din mâna lui Lus, dar numai să stai lângă el. Eu m& frământ mult cu gândul, dar iar mă gândesc, fie In voia iul chiar de nu niam mal vedea aici, tot am credința că odată in cer ne Întâlnim toți unde nu mal e durere nici suspinate". Și parcă Evodia Stelia ar fl avut o presimțire că scrisoarea el va. trece prin multe mâini Șl o vor ceti mulți, o roagă deci, să nu se oprească la nimeni, ci să ajungă până la bărbatul el, soldat Stelia Crala din Reg. Grăniceri. Iată șirele cu care iși Încheie scrisoarea t „Doresc ca această carte să te afle viu și sănătos. Sănătate dela mine a ta nevastă care te dorește. Dute carte și grăbește și iu Crala ii povestește. Eu te rog cartio așa, să străbați cum vei putea. Multe mâini te vor lua ca să te cetească,, roagăte să nu te oprească, să te duci mereu, mereu, până la bărbatul meu — Evodia". ILIE RUSMIR ÎNSEMNĂRI ÎNTOARCEREA IN PATRIE O parte din regimentele care au sân- gerat pentru reîntregirea hotarului dela Răsărit s'au întors în patrie. Am asistat ți eu la drumul triumfal prin Sibiu a] unuia din ele. Ce chipuri de flăcăi, vrednice de a fi săpate pe o coloană asemenea aceleia care înfruntă de 2000 de ani veacurile la Roma, mărturie a încleștării eroice din care s'a plămădii neamul nostru I S'au întors de pe câmpul de luptă mai bărbați, cu o siguranță mai mare în priviri și mișcări, cu piep- turi mai largi și CU brațe mai oțelitfe. Ofițeri și trupă îmbrăcau aceeași haină ăspfă de campanie. Fețele unora și ale altoră erau brăzdate de aceleași încer- cări, bătute de aceleași vânturi, arse de âcelăfi soare al stepei cerești. Asptă - școală a războiului a nivelat distanțele, a apropiat pe om de om. Ce depărte suntem de armata de acum câțiva ani, cu uniformele ei de operetă 1 Sunt soldați! Care ne trebue, suprema nădejde a ace- stui ceas mare al istoriei. Privîndu-i Cuffl trec, în carele lor de luptă, CU brațele în- cremenite pe arme, răspunzând doar CU schițarea Unui zâmbet la ploaia de Hori și de urăle care cădea asupra lor, o mare liniște mi s'a așezat în suflet. Sâ o știe toți; Oastea aceasta atât de mândră și atât de bârbată e gata si Se ia de piept și cu puterile iadului pentru dreptate I Ion Breazu NICOLAE BUTA O moarte fulgerătoare a doborît, în floarea vârstei, pe unul din cei mâi aprigi gazetari ardeleni. Au trecut câteva luni de când cuvântul lui de fOC nu tnai putea să vadă lumina zilei. Cei Care îi cunoșteam însă știam Că Nicolae Buta așteaptă număi momentul pentru Ca Să șl-1 reverse mai clocotitor de cât ori- când, exaltând inimile și voințele pentru ffiârea reparație. Moartea ni 1-ă răpit însă atunci când aveam mai multă nevoe de energia lui neînfricată. Ne-am întâlnit acum douzeci de ani pe băncile Universității din Citi). Eram printre cei dintâi studenți ai acestei in- stituții de înaltă cultură, după care atâta timp au dorit Românii de dincoace de Carpați. El venea dintr'un minunat sat din Sudul Transilvaniei (Apoldul de Jos), eu eram dintr’un sat, tot atât de repre- zentativ, din jurul Alba-Iuliei. Și alături de noi erau sbte și sute din alte sate și orașe ale Ardealului nostru drag, In fiecare colț de pământ românesc este Câte o vrednicie care trebue recunoscută și pusă tn valoare. Unirea numai atunci este Veșnică și nebiruită când se împle- tește din toate aceste vrednicii. Astfel a înțeles și Nicolae Buta această lege de fier a existenței noastre și astfel st Contribuit la ea, începând încă de pe băncile Universității. El țesea în pânza ei firele trainice ale satului românesc din Transilvania. Parcă-1 văd și acum* însemnări 666 înalt ți drept, cu mustăcioara lui neagră, cu ochii lui ageri, — ce chip minunat de flăcău, desprins par'că dintr'o ba- ladă, pe care mi-1 închipuiam mai cu drag in frumosul lui port de acasă, decât în straiele nemțești. In nesfârșitele noa- stre discuții el aducea, ca nimeni altul, duhul satului din care s'a desprins și căruia i-a rămas credincios până la sfârșitul vieții. Din judecata lui pătrun- zătoare, din povestirea lui atât de vie, din gluma lui nesecată, din scrisul lui patetic, din doinele cântate din el cu o duioșie atât de bărbătească se de- sprindea mireasma puternică și auten- tică a satului său drag, cu oamenii și câmpurile lui, mireasmă care ne cu- prindea pe toți, ori din care parte am fi venit. Țărâna care a luat-o pe tal- pele lui la Apold a purtat-o cu vred- nicie, mândru de ea, ca pe un talisman sfânt, ca pe o pavăză împotriva tuturor îndoielilor și rătăcirilor. Când întâlnea vreun țăran rătăcit pe străzile orașelor, i se lumina fața ca la vederea unui frate. Oricând era gata să-1 apere, să-l ajute, să-i deschidă casa lui și să-l așeze la loc de cinste. Dela satul lui s'a ridicat la în- treagă Transilvania și apoi la întreg neamul românesc. A vrut să-i adân- cească trecutul și s'a așternut cu sete la studiul istoriei, li: plăceau mai ales momentele de luptă pentru libertate și dreptate. De aceea, cu toate că nu era decât student, a închinat o carte în- treagă eroului care a luptat cu mai nțulță vitejie pentru aceste bunuri ne- prețuite, neînfricatului și neprihănitului Avram lancu. Îmi amintesc cu cât drag a scris el această monografie (premiată de Institutul de Istorie Națională din Cluj), atât de caldă și atât de dreaptă, cum a străbătut pas de pas locurile pe unde s'a desfășurat marea epopee dela 1848, stând de vorbă cu Moții, răscolind documentele, trăind legenda cu toată' ființa lui. Cartea a apărut cu prilejul serbărilor centenarului lui lancu, orga- nizate de Astra în 1924. Dacă tinerimea din Ardeal a fost reprezentată atât de strălucit la aceste serbări, faptul se da- torește mai ales lui Nicolae Buta. La mormântul lancului dela Țebea, unde gorumul lui Horia își ridică brațele, glasul lui a răsunat ca o trâmbiță de arhanghel: inspirat, scăpărător, tinerește. Din tribuna regală îl as- culta Regele Ferdinand și Regina Maria, Ionel Brătianu, Octavian Goga, Vasile Goldiș și alți demnitari. Alăturea de ei, mulțimea, venită acolo de pe în- treg cuprinsul țării, putea să vadă însă și un țăran și o țărancă în frumosul port din jurul Sibiului. Erau tatăl și măicuța lui Nicolae Buta, pe care el a a ținut să-i aducă la marea sărbătoare și să-i așeze alăturea de capetele înco- ronate și de cei mai aleși oameni ai neamului. Așa știa el să-și cinstească părinții. Spre deosebire de atâția alții care s'au ridicat dela sat, el nu se ru- șina de ei, nu îi ascundea când veneau să-l vadă, ci îi arăta tuturor, cu fală și dragoste. După ce a încheiat în mod strălucit studiile la Universitatea din Cluj, a fost trimis la Roma, ca membru al Școalei Române. A petrecut acolo doi ani de muncă încordată prin biblioteci și ar- hive. S'a întors cu o bogată colecție de documente și plin de toate frumusețile Italiei. Au fost cei mai plini ani din agitata lui vieață. A mai petrecut apoi un an la Paris. Era astfel înzestrat și pregătit pentru a urca treptele celor mai alese situații. N'a avut însă parte de ele pentru că era o fire indepen- dentă, neînduplecată, care își punea su- fletul în palme și aștepta și dela alții același lucru; pentru că avea un ca- racter de luptător, neînfricat și neo- dihnit. Cu acest temperament a fost ne- voit să între în ziaristică și în vieața publică, risipindu-și zi de zi podoaba, lui de inteligență, energia lui scăpără- toare pentru luminarea și dreptatea însemnări celor mulți. România Nouă dela Chi- șinău, Patria, Arătatul Tânăr (revistă condusă de el) România Nouă dela Cluj, și alte numeroase ziare ți reviste din Transilvania ți din capitală sunt pline de articolele lui, curajoase, înflăcărate ți luminate. Nicolae Buta face parte dintre puținii care au încercat să men- țină fața curată ți conțtiința înaltă ți luptătoare a acestei mari insti- tuții care a fost presa Transilvaniei. N'a înțeles niciodată să se târguiască pentru convingerile lui. De aceea pe când altora gazetăria le aducea tot felul de avantajii, pe el nu l-a răsplătit decât cu mângâierea datoriei împlinite, cu dragostea ți prețuirea puținilor, care l-au înțeles ți cu duțmănia neîmpăcată a acelora pe care i-a lovit fără cruțare pentru păcatele lor. De atâtea ori, de pe patul suferinței, îmi spunea că dorința lui cea mai vie este să mai meargă odată în satul co- pilăriei, să se urce pe dealul viilor ți de acolo să îmbrățițeze locurile atât de dragi, să mai soarbă odată munții care străjuesc în depărtare Ardealul. Soartea care a fost atât de vitregă cu el nu i-a îngăduit nici măcar această mângăere. S’a întors la vatra părințească pentru ca țărâna lui să se înfrățească cu ță- râna strămoților, rodind îmbelșugat ți în viitorime, ața cum a rodit în aleasa lui întrupare. S'a prăbușit in unul din cele mai tragice momente ale acestui neam, pe care l-a cunoscut ți l-a iubit cu toată puterea sufletului său bogat. De când am intrat în ora supremă, de câteori nu l-au chinuit ți pe el întrebările de- spre soatta acestei lumi, prinsă în vâr- tejul celui mai cumplit războiu. Temperament de luptător, de ostaș ne- înfricat, nu aștepta decât & ia arma și să plece la hotarul pângărit. N'a avut parte nici de această supremă satisfacție. O soartă blestemată îl pândea din umbră și-l lovea fără cruțate. Acum i-a dat ultima lovitură. Acum însfâtșit pacea s'a așternut ți în sufletul lui, veșnic frământat fon Breazu VIRGIL ȘORTAN A căzut eroic pe câmpiile Ucrainei ți acest prieten devotat al Moților. Crescut în țcoala lui Amos Frâncu, pentru care a avut totdeauna un ade- vărat cult, ți-a umplut tinereța cu un singur gând, cu o singură pasiune: dreptate pentru Moți. Sprijinea cu ge- nerozitate orice încercare de a atinge această țintă, fie ea venită dela ini- țiativa particulară, fie dela stat. Când s'a organizat la Cluj Comisariatul pentru Munții Apuseni, sufletul lui a fost Virgil Șortan, secretarul general; când acum câțiva ani Astra a luat inițiativa coor- donării tuturor eforturilor pentru studiul ți îndreptarea stărilor din acest ținut* atât de eroic, dar atât de nenorocit, ni- meni n'a sprijinit acțiunea ei cu atâta entuziasm ca Virgil Șortan. Numele lui era cunoscut până în cele mai înde- părtate ți mai ascunse sate ale Mun- ților lui dragi. De aceea la casa lui era un conținu pelerinaj de Moți, care ve- neau să-i ceară un sprijin sau numai să-l cunoască ți să-i arate dragostea lor. Oricând îl întâlneai era gata să scoată din buzunar una din acele scrisori, care în câteva cuvinte aspre ți sărace cu- prind o tragedie întreagă, petrecută în cine țtie ce sat uitat par'că, și de Dum- nezeu ți de oameni. Când a fost nevoit să plece ți el din orațul iubit de noi toți, unde îți făcuse rosturile, nu l-a lăsat inima să se depărteze prea mult de Moții lui dragi. A rămas deci la Turda, continuând să lupte, să insiste, să cerțească, pentru aceia cărora soarta nu le-a hărăzit decât lupta ți Cerșitul Ca orice luptător de vocație era stă- pânit de o credință. Cu această cre- dință în suflet a căzut pe câmpiile Ucrainei. E credința'care arde in su- fletele tuturor Românilor, pe care jertfe ca a lui nu fac decât să o aprindă și’ mai mult. j - Însemnări 668 PR. OAN GEORGESCU, 1OSIF VULCAN. LA UN VEAC DELA NAȘTEREA LUL Biblioteca „Tribuna Ardealului'¹, Nr. 2. Kolozsvăr-Cluj. 1941, 28 p. în 16°. Prețul 20 Filler. Ne-a căzut abia acum in mână această modestă cărțulie care face parte parte din cele câteva broșuri ce pot fi nu- mărate pe degetele dela o mână, apărute in timp de un an in orașul care, dela 1918 încoace, a dat atâtea opere mo- numentale spiritualității românești. Au- torul ei este un bun cunoscător aj vieții culturale a Transilvaniei din a doua ju- mătate a sec. XIX- Cu siguranță că dacă altele ar fi fost împrejurările, ar fi cin- stit acest centenar cu o monografie ase- mănătoare acelora închinate de d-sa lui Dr. Ion Rațiu, Gheorghe Pop de Să- sești și Dr. Aurel Mureșianu. trei con- temporani ai lui losif Vulcan, luptători ca și el pentru a da neamului lor mai mult loc sub soare. Știm că strângea cu hărnicie și dragoste material pentru a- ceastă monografie. Acolo unde a rămas a'a putut să dee insă decât acește pa- gini de închinare, în carp sunt prinse doar câteva din momentele vieții lui losif Vulcan, bogată cât zece vieți puse împreună. Se amintește de descendența directorului Familiei din Șinca Veche, satul lui Șincai; de legăturile lui cu în- flăcăratul și neînfricatul Alexandru Ro- man; de câteva din zilele mari ale Fa- milei; o discuție din 1866 între Timotei Ctpariu și Gfe. Barițiu, privitoare Ia limba română; entuziasmul Ardelenilor pentru succesul lui Vasile Alecsandri la Montpellier; colaborarea lui Eminescu la revistă în 1883, cu un fragment din scrisoarea acestuia u» care mulțumește pentru onorarul trimis „cel dintâi pentru lucrări literare pe care L-am primit vseodată în vieață"; raporturile cu Titu Maipnescu, cu George Coșbuc. St O. losif și alții; sărbătorirea din 1904, când s'au împlinit 40 de ani dela întemeierea EaauZiet. Vorbesc mai mult numele? decât ceea ce se poate spune despre ele. Sunt nume care evocă un șir întreg de lupte, suferințe și victorii pentru spirit și dreptate, înscrise în patrimoniul nostru comun, de unde nimeni și nimic nu le poate șterge. I. B. VERG1L1U, ENE1DA, CARTEA A DOUA, traducere în versuri de Teodor A. Naum. București, Tip. „Cultura¹', 1941. Continuator al unei frumoase tradiții de familie, d-1 T. A. Naum, prof. la univ. Clujană, este un încercat tradu- cător, atât din autorii moderni, cât mai ales din clasicii greci și latini, făcându-i accesibili, în forme poetice românești de ținută aleasă, specialiștilor și iubi- torilor de literatură în genere. O ediție epuizată a excelentei traduceri în metru modem a Bucolicelor, Idilele lui Teocrit îp hexametri impecabili, precum și nu- meroase ode din Horațiu, în frunte cu solemnul „Carmen Saeculare", și o parte din poeziile lui Catul, publicate în di- ferite reviste literare și de specialitate, exemplifică aceste afirmații fugare. D-1 Naum stăpânește secretul de a smulge întotdeauna originalului întregul Iui con- ținut poetic și de a-1 transpune în ver- suri româneșți de egală valoare; tradu- cerile ieșite din pana-i iscusită sunt pagini de adevărată poezie. Iată dece apariția cărții 11 a Eneidei în traducerea în versuri a d-lui Naum trebue considerată ca un eveniment li- terar ce merită să fie subliniat. Față de traducerea în metru original a lui Coșbuc, această traducere se prezintă sub o formă nouă, acea a endecasilabului, vers cu care cititorul român este atât de fami- liarizat, dată fiind frecvența lui, și care și în traducerile din clasici a fost con- sacrat în Odiseia d-lui Murnu. De altfel, 9 împrospătare a nemuritoarei epopei era necesară, după aproape 50 ani dela apariția primei ediții a traducerii lui Coșbuc. Preocuparea d-lui Naum .de a inoi veșmântul românesc al Eneidei este mai ve