
                TRANSILVANIA




BULETIN db TEHNICĂ A CULTURII

       Nrl ,






ANUL 70 IANUARIE-FEBRUARIE 1939


SiBIU

 Anul 70.     Ianuarie—Februarie 1939. Nr. 1.



            miTSILVOIA


(Buletin de tehnică a culturii.)





O ședință solemnă a Comitetului Central

      Ședința festivă a Comitetului central dela 28 Ianuarie, des-
  fășurată în prezența dlui Ministru D. Guști — Președintele Ser-
  viciului Social — și a dlui luliu Moldovan, Președintele „Astrei",
  ca și a tuturor membrilor veniți din colțurile cele mai îndepărtate
  ale Ardealului și Banatului, dar și din Basarabia, a avut carac-
  terul solemn al unui moment istoric. In evoluția „Asoeiațiunii"
  noastre, s’a înscris o dată crucială și pentru vechiul așezământ
  ardelenesc, dar și pentru istoria culturii românești însăși. Pentru
  prima dată întradevăr se pășește la integrarea într'un program
  cultural comun a preocupărilor de educație a mulțimii, fără ca
  prin aceasta obiectivele proprii „Astrei" să fie umbrite, ci dim-
  potrivă întărite în vederea noii misiuni ce cu atâta înțele-
  gere, i s’a dăruit: reorganizarea operei de înălțare a nea-
  mului în ținuturile Mureș, Someș și Timiș. Emoția care a
  cuprins pe cei cari au luat parte la ședința dela 28 Ianuarie,
  e așa dar ușor explicabilă. Mândrii de înfăptuirile trecutului, pe
  care un idealism din alte vremi l-a făurit, luptătorii „Astrei" au
  înțeles că sunt onorați cu o încredere pe deplin meritată. Preșe-
  dintele lor a știut să-i ducă la o biruință pentru care s’a străduit
  cu acel spirit de jertfă prețuit de mult, de noi toți, Dl Ministru
  D. Guști apoi, s’a dovedit și de data aceasta omul realităților,
  sociologul care nu înțelege să lucreze improvizând, care cunoaște
  mai bine ca oricine valoarea și semnificația tradițiilor. Dsa a so-
  cotit dar că — în mod firesc, — greutățile și izbânzile „ Servi -


1


1

   ciului Social" trebue să fie purtate în Ardeal și Banat pe umerii
   „Asociațiunii".

        Intr'o atmosferă sărbătorească, înfiorată de solemnitatea mo-
   mentului, Președintele Serviciului Social a procedat la consfințirea
   oficială a încadrării „Astrei" în noul organism cultural, cu bine-
   cuvântarea celor două biserici surori.

        In număr impresionant au fost de față membrii Comitetului
   Central și anume : dl prof, Dr. luliu Moldovan, președintele „ Astrei'L
   dnii Dr. G. Preda, Sabin Evuțian și general Dr. Gh. Moga, vice-
   președinți, Ion Agârbiceanu, V. Aron, Dr. Ilie Beu, d-na Con-
   stanța Bogdan-Duică, Dr. V. Bologa, Dr. Al. Borza, Dr. Tiberiu
   Brediceanu, Dr. L. Căliman, Emilian Cioran, Gh. Dănilă, Dr. Oni-
   sifor Ghibu, Teodor lacobescu, Dr. Vasile Ilea, Dr. Liviu lonașiu,
   Victor Macovei, Dr, loachim Miloia, Petre Olariu, tefan Pop,
   Ilie Rusmir, Dr. V, Stanciu, Dr. D. Stăniloaie, Dr. I. Stoichiția,
   Dr. Coriolan Suciu, I. Simu, Insp, gen. Silviu Țeposu, I. Vătășianu.

        Au mai asistat: Secretarul general al Serviciului Social dl
   Octavian Neamțu, d-nii N. Băilă și Prof. Dr. Al. Dima, din partea
   Biroului Central al „Astrei".

        Cel dintâi cuvânt l-a rostit cu emoție, dl președinte al „Aso-
   ciațiunii".

Cuvântarea dlui Prof. luliu Moldovan.

        D-sa a reliefat mai întâi importanța momentului istoric pe
   care-1 trăiește „Astra" încadrându-se în programul comun de ac-
   țiune actuală al întregii țări. Se realizează în sfârșit în acest fel
   unirea sufletească a Românilor de pretutindeni. Domnul Mi-
   nistru D. Guști a onorat „Astra" cu încrederea și prețuirea sa
   oferindu-i privilegiul aplicării Legii Serviciului Social în Ardeal și
   Banat. Vechiul așezământ de cultură ardeleană își ia asupră-și
   mari îndatoriri pe care se va strădui să le îndeplinească entuziast
   și cu loialitate.

        încrederea ce ne-a arătat-o dl Ministru Guști e — fără în-
   doială - expresia prețuirii muncii „Asociațiunii" dela începuturile
   ei și până astăzi. Tuturor celor cari au luptat în cadrele „Astrei",
   le datorăm dar recunoștință, capilor bisericii mai întâi cari au
   semănat iubire și unire acolo unde era desbinare, membrilor co-
   mitetului central cari au stat neclintiți la cârmă în vremuri bune
   și rele, președinților de despărțăminte, colaboratorilor lor»


2

   adevărati apostoli pe teren ai „Asoeiațiunii". Devotamentul și cre-
   dința lor nu vor fi uitate nicicând.

      Prin inițiativa și stăruința dlui Ministru Guști s’a împlinit
un vis: o singură organizație culturală pentru toate ținuturile ro-
mânești cu respectul însă al tradițiilor locale.

      Dl Președinte luliu Moldovan roagă în sfârșit pe dl Ministru
Guști să binevoiască a deveni interpretul gratitudinii „Astrei" pe
lângă M. S. Regele, înaltul Ocrotitor al operei de față.

      A urmat îndată discursul-program al dlui Ministru D. Guști
pe care-1 redăm în ideile lui esențiale, în cele ce urmează.

Expunerea programatică a dlui Ministru D. Guști,
             Președintele Serviciului Social.

      Dl prof. Dim. Guști, Președintele „Serviciului Social" des-
voltă pe larg, călduros și documentat, concepția și mijloacele de
acțiune ale legii „Serviciului Social", pe care a făurit-o. D-sa
scoate în relief caracterul solemn al ședinței de față care înseamnă
consacrarea unirii sufletești a Românilor și sincera armonie ce va
lega „Astra" de „Serviciul Social".

      Aleasa moștenire a Mitropolitului Șaguna intră într’o nouă
fază, care amintește totuși gândul inițial: dominarea culturalului
asupra politicului. Pentru a dovedi acordul desăvârșit al celor două
instituțiuni, dl Ministru Guști dă citire deciziunii de numire a condu-
cerii „Serviciului Social" pentru ținuturile ardelene și bănățene și
anume : dl Prof. Dr. luliu Hațiegan, director al ținutului Someș, dl
Prof. Dr. I. Moga, inspector la același ținut; dl Dr. Gh. Preda, di-
rector-delegat la ținutul Mureș și inspector-general, dl Dr. I. Stoichiția,
inspector al ținutului Mureș ; dl Sabin Evuțianu, director la ținutul
Timiș, dl Prof. Tr. Topliceanu, inspector al acestui ținut ; Prof.
Dr. Al. Dima, la conducerea publicațiilor „Astrei".

      Urmează apoi o amplă expunere a principiilor legii „Ser-
viciului Social", sintetizate în trei mari idei directoare; primatul
științei naționale, al culturii și al etosului național. Știința națio-
nală trebue să stea la baza culturii naționale și e menită să cer-
ceteze prin analize temeinice marea realitate românească în toată
variația ei regională și locală. Legea a creat în acest scop un In-
stitut de cercetări sociale cu 7 regionale deocamdată, cu scopul
de a proceda la organizarea cunoașterii știițifice a țării în vederea


3


1*

acțiunii culturale. Bazele acestei instituții au fost puse mai de
mult, prin cercetările echipelor monografice care au atras chiar
atențiunea străinătății asupra laboratorului științific ce activează
în România. Congresul internațional de sociologie va avea loc la
București ca un omagiu adus țării și muncii Institutului Social.

         Acțiunea culturală se realizează — continuă dl Ministru
   Guști — cu ajutorul căminului cultural caracterizat prin trei note
   esențiale: cultură integrală, ocupându-se simultan și intensiv de
   sănătate, muncă, minte și suflet, cari reprezintă elementele edu-
   cative ce se condiționează reciproc, cultură activă, creatoare, de-
   pășind cadrul teoretic prin înfăptuiri exemplificatoare, pe teren,
   cultură descentralizată, în sfârșit, având o deosebită considerație
   pentru situația și valorile locale. Legea Serviciului Social se ca-
   racterizează prin biruința culturalului asupra politicului. Obiectul
   ei suprem e crearea statului cultural.

         Analizând raporturile dintre individ și stat, așa cum se oglin-
   desc în vederile socialiste, dl Ministru Guști constată că individul
   e sacrificat integral statului. Individul trebue însă întărit și des-
   voltat pentru ca valorile create de el în serviciul statului să se
   închege în forme puternice. Personalitatea socială e adevărata
   soluție a problemei raportului dintre individ și stat. Prin ea se
   obține și un conformism social absolut necesar, dar și o forță
   creatoare de progres. Tradiția și inovația se împletesc organic în
   personalitatea socială. Ea își construește ființa din generosul sen-
   timent al simpatiei care o îndeamnă să se simtă solidară cu me-
   diul înconjurător și apoi, printr'un sentiment religios, ca ex-
   presie a venerației pentru marile puteri ale necunoscutului. O
   mișcătoare apologie a religiozității urmează apoi.

         Trăind într’un imperiu de scopuri, personalitatea socială își
   alege cele mai bune mijloace spre a le realiza. Legea „Serviciului
   Social" își propune formarea acestor personalități sociale, consti-
   tuind astfel o elită a satelor românești.

         In noua concepție a dlui profesor Guști, statul e instrumentul
   de organizare al socialului și naționalului, devenind astfel, întra-
   devăr, un stat cultural.

         Dl Ministru Guști își încheie expunerea programatică ară-
   tându-se fericit că poate cita o cuvântare a I. P. P. S, Mitropo-
   litului Nicolae Bălan al Ardealului, care socotește de asemenea,
   că sufletul trebue să domine în toate împrejurările vieții.


4

I. P. S. Mitrop. Nicolae Bălan, dl Prof. D. Guști, Președinte Serv. Soc., dllProf. Dr. Inliu Moldovan, președ. „Astrei",
și membrii Comitetului Central. (Fotografie luată cu prilejul ședinței solemne dela 28 Ianuarie 1939).

      Discursul președintelui „Serviciului Social" a produs o im-
presie adâncă prin emoția cu care a fost rostit și prin concepția
personală pe care a exprimat-o, comentând principiile legii „Ser-
viciului Social".

Cuvântarea I. P. S. S. Mitropolitului Nicolae Bălan.

      A luat apoi cuvântul I. P. S. S. Mitropolitul Nicolae Bălan,
care a accentuat rolul pe care biserica l-a avut ca leagăn al „Astrei"
în toate momentele hotărîtoare ale vieții ei. E firesc ca nici acum
când se face încadrarea „Astrei" în „Serviciul Social", biserica
să nu lipsească.

      O deosebită satisfacție încearcă I. P. S. S. constatând că
dl Ministru Guști a respectat în legea „Serviciului Social" glo-
rioasa tradiție a „Astrei" și strădaniile trecutului ei.

      Aduce călduroase mulțumiri președintelui „Serviciului So-
cial" și făgăduește că „Astra" va fi demnă de încrederea ce i
se arată.

      Intelectualitatea ardeleană a fost totdeauna expresia țără-
nimii. Prin „Astra" ea s’a îndreptat totdeauna spre izvoarele de
energie ale neamului. Cu dragoste și avânt, prin noul program
al dlui Ministru Guști, acțiunea „Astrei" va putea fi intensificată
și sistematizată.

      I. P. S. S. Mitropolitul Nicolae Bălan subliniază încăodată
importanța istorică a momentului cultural prin care trecem: în-
frățirea Românilor de pretutindeni prin colaborarea culturală.
Dacă nici această eroică strădanie nu va reuși, Dumnezeu — care
a fost totdeauna protectorul neamului nostru — ne va încerca
de sigur, din nou, cu grele suferințe, asemeni faurului care în-
roșește fierul și-l bate până ce ia forma potrivită gândului și
vrerii sale.

      I. P. S. S. Mitropolitul Nicolae încheindu-și cuvântarea bine-
cuvântează în numele celor două biserici surori opera culturală
ce s'a închegat acum.

*

      Dl luliu Moldovan rostește cuvântul de închidere al ședinței,
oferind apoi dlui Ministru Guști, ca un omagiu al „Astrei", două
volume jubiliare din revista „Transilvania", cuprinzând activitatea
„Asociațiunii" dela 1861 până la 1938.


6

      La sfârșitul ședinței, comitetul central a trimis M. S. Re-
gelui următoarea telegramă :

      „Comitetul central al „Astrei" întrunit in ședință festivă cu
participarea I. P. S. S. Mitropolitului Ardealului și in prezența
dlui Președinte al „Serviciului Social", dl Ministru D. Guști, roagă
respectuos pe Maiestatea Voastră să binevoiască a primi asigu-
rarea profundului și nestrămutatului devotament ca și a hotărîrii
de a contribui cu toată munca sa la realizarea mărețului plan
de ridicare a neamului românesc prin „Serviciul Social", opera
patronată și îndrumată de ocrotitorul gând al Maiestății Voastre".

Dr. IULIU MOLDOVAN,
Președintele „Astrei“.

      Cu gândul la M. Sa Regele, sub a cărui glorioasă Domnie,
s a săvârșit marele act cultural al „Serviciului Social" și cu bine-
cuvântarea bisericilor surori, membrii Comitetului central s’au ri-
sipit ducând fiecare — pe tărâmul său de activitate — hotărîrea
încordării tuturor puterilor întru izbândirea marei fapte românești
ce se pregătește.                                           Al. D.

îndrumări culturale.




Reguli călăuzitoare pentru vieață și pentru
ceasul de azi al României

de Dimitrie Guști,
Președintele Serviciului Social.

I.

      Ceea ce hotărăște soarta unei viefi nu sunt puterile intelec-
tuale ale cuiva. Nu este numai pregătirea mai mult sau mai pufin
mare a cuiva. Nu sunt nici numai împrejurările externe. Ceea ce
hotărăște soarta unei vieți este altceva este diabolicul lui Socrate,
este credința într’un scop căruia ți-ai închinat vieața.

      Această credință este o putere de neînvins.

      Este credința într’un scop luminos și neclintit pe care îl ur-
mărești cu îndrăzneală. Aceasta te ajută să înlături toate piedi-
cile, să înfrunți toate primejdiile, să ții piept tuturor dușmăniilor.
Și aceasta este regula de vieață care te păzește și m’a păzit și
pe mine de alte primejdii. Datorită acestei prime regule de vieață,
n’am căzut victimă și nu m’a prins vraja unui romantism generos
și vaporos, formulă simplă, abstractă, care subjugă vieața și de
multe ori o face să devină sterilă. în același timp însă n’am căzut
victima niciunui criticism steril.

II.

      Am urît apoi încă alte două lucruri: diletantismul amabil
și erudiția pretențioasă, searbădă de bibliotecă.

      De aceea am intrat în largul vieții și am căutat acolo ade-
vărul, pentrucă dacă există o vieață a cărții, există în primul rând
o carte a vieții și a ceti în cartea vieții este tot atât de important
ca și a cunoaște vieața cărții.

      Am ieșit din bibliotecă, după ce am trăit și eu ceea ce numia
Taine „beția delirantă" a bibliotecii și a cărților din bibliotecă.
Am trăit și eu această beție, dar după aceea am ieșit în larg să
verific ce este adevărul și aceasta m’a dus la o concepție realist-
critică constructivă. Mi-a dat Dumnezeu un bun simț realist să-
nătos și o concepție idealistă sigură. Am practicat idealismul dar


8

totdeauna izvorît și legat de însușirile firești, de nevoile firești, ale
firii. Și am ieșit în largul vieții. Dar unde ? în largul vieții sociale
românești.

III.

       Acum ajung la o altă regulă care vrea să formuleze o da-
torie socială a omului de știință, o datorie socială a intelectua-
lului, de a practica cultul științei pentru știință, dar de a cultiva
în același timp și știința pentru țară. Și atunci iată-mă de atâția
ani de zile împreună cu iubiții mei studenți din seminar, câte o
lună, o lună jumătate într’un sat din atâtea și atâtea regiuni
deosebite ale țării, pentru a verifica întâi știința dobândită pe ca-
tedră și în bibliotecă, și pentru a aplica apoi această știință, pentru
a crea ceea ce numim noi sociologia națiunii românești, știința
națiunii românești.

IV.

       Nicio reformă nu se poate face decât pe baza unei cunoa-
șteri temeinice, serioase.

       Adevăratul patriotism nu este patriotismul verbal sau pa-
triotismul legislativ, ci este patriotismul acesta serios, temeinic,
când faci știință românească și pe baza științei românești propui
reforme românești.

       Această convingere ne-a împins să mergem cu multă îndrăz-
neală mai departe și să preconizăm pentru acest tineret o înda-
torire grea, pe care sunt însă sigur că o va duce până la capăt
și am avut dovada până acum — și anume obligativitatea cer-
cetărilor naționale științifice românești.

       Prin faptul că cineva și-a luat o licență sau un doctorat,
indiferent la ce facultate, nu și-a terminat îndatorirea lui față de
știință, față de știința națională și față de universitate, ci el este
obligat după aceea să lucreze mai departe în cadrul unui sistem
și a unei metode riguroase, în serviciul țării.

V.

       Ca o adăugire la obligativitatea cercetării națiunii române,
am pășit iarăși cu îndrăzneală la o altă formulă, o altă obliga-
tivitate, 'de natură etică și politică-socială, anume: Serviciul So-
cial obligator la sate pentru oricine vrea să profeseze în țara ro-
mânească; pentru doctori înainte de a practica medicina, pentru


9

preoți înainte de a căpăta parohie, pentru învățători și profesori,
înainte de a o obține catedra, pentru orice licențiat, dela orice
facultate, pentru toată lumea. Șase luni să-și îndeplinească această
datorie către țară și către neam.

VI.

       Toate aceste regule despre care v’am vorbit, regule călău-
zitoare ale vieții mele, au introdus în activitatea mea o lumină
clară, prin care am văzut limpede ținta pe care mi-o propusesem.
Ceea ce a făcut însă ca drumul acesta de 25 ani să fie un drum
plăcut, senin, a fost căldura care ma animat la drum, a fost
această înclinare naturală, a fost iubirea pentru o activitate cu-
rată, dezinteresată, întreagă, pentru știință, pentru știința aplicată
la sate, pentru sătean, pentru țară și pentru tineretul universitar.
Căci ceea ce am iubit mai presus de orice în acești 25 de ani a
fost tineretul universitar. Lui i-am dat tot ce am avut mai bun
și mai scump și — trebue să recunosc — mi-a dat și el tot ceea
ce a avut mai bun și mai scump.

       Pentru întreaga noastră activitate viitoare, ca și pentru cea
de 25 de ani de până acum, rămâne o singură maximă, răstur-
nare a filosofici antice, care spunea că „omul este măsura tuturor
lucrurilor": Cu toții — și aceasta să călăuzească pașii și ai mei
în viitor, câți îmi va mai da Dumnezeu și ai dvs., mulți încă, —
să spunem : nu „omul este măsura tuturor lucrurilor" ci „Patria
este măsura tuturor lucrurilor".

31 Ianuarie 1937.



împrejurări ce au condiționat apariția Legii
Serviciului Social

de Dr. G. Preda,

Vicepreședinte al „Astrei".

      Ne găsim într’o epocă — aș putea zice — întârziată de re-
facere. întârzierea provine de pe urma dezorganizării cauzate de
răsboiu, aceea a îngrijorării sau a temerii unui nou răsboiu, dar
mai ales a mentalității bolnăvicioase a unora, care mărită prin cri-
zele individuale, familiare, sociale, etc. a anihilat sforțările, a în-
târziat deci reabilitarea noastră.


10

      Aș putea spune că după răsboiu mulți au trăit într'un cerc
vițios din care n'au putut ieși multă vreme. Mentalități bolnăvicioase
acționau bolnăvicios, iar actele bolnăvicioase, prinzând în vâltoare
și pe cele sănătoase, contribuiau să mărească mentalitatea bolnă-
vicioasă.

      S'a remarcat această mentalitate bolnăvicioasă prin: realismul
exagerat, egoismul și materialismul brutal care făceau să se comer-
cializeze totul; prin lozincă neomenească: totul pentru tine, puțin
pentru vecin și praf pentru ochii mulțimii; prin micșorarea cre-
dinții față de D-zeu, căci dacă biserica nu era complet părăsită,
se ironizau cele sfinte și se păcătuia, jurându-se de mulți falș pe
cruce; prin o nerespectare a legilor, care erau executate de unii
numai în măsura în care le convenea, delictele fiind privite, ca
aventuri ușoare din care poți ieși bine, dacă știi să te învârtești;
prin înlăturarea bunele obiceiuri, datini, tradiții etc, și prin adop-
tarea altora în care obscenitatea, imoralitatea și perversitatea se
țineau lanț; prin acel „savoir vivre“ adică al minimumului de
muncă cu maximul de profit, care împingea individul respectiv
să-și croiască drumul ce-1 crede mai potrivit existenței sale, să
parvină prin mijloace oneroase, iar în numele democrației să ceară
prin amenințări și injurii cât mai multe drepturi și cât mai puține
obligațiuni; prin ruinarea sănătății, neglijându-se regulele higienice,
corporale și morale de vieață etc.

      Acțiunile și reacțiunile pornite din astfel de mentalități nu
puteau conduce decât la înfăptuiri nepotrivite, care măreau crizele
din diferitele ramuri de activitate, — (crize familiare, școlare, so-
ciale, economice, financiare, politice, profesionale etc.).

      Nu cred necesar să le detailez, ar fi să înșir fapte cunoscute
de toți, deoarece toți am trecut prin ele. Voiu menționa în trecăt
însă acele ce au prilejuit apariția din ultimul timp a unor legi
pentru însănătoșirea țării și neamului, printre care negreșit trebue
să menționăm și legea Serviciului Social,

      Prima și poate cea mai importantă criză a fost aceea politică.
Este recent încă în mintea noastră cruzimea și brutalitatea cu care
se loveau frații aceluiași neam împărțiți în diverse tabere politice.
Sunt recente încă injuriile, încriminările, învrăjbirile și desbinările
chiar dintre membrii aceleiași familii. Nu numai că energiile se
măcinau în lupte sterile, nu numai că simțurile se toceau, dar ju-
decata se orbise într'atât, încât cei învrăjbiți nu puteau vedea cum


11

pescuitorii în apă tulbure, (în mare parte conviețuitori minoritari^
se foloseau de aceste situațiuni, spre a-și face treburile lor chiar
cu ajutorul cetățenilor români de baștină.

      Instigatori și propagandiști răi voitori, nu lipseau. Ei spe-
culau suferințele și necazurile, ațâțau neînțelegerile dintre clase,
confesiuni și regiuni, și dădeau asigurări că numai prin adoptarea
anumitor idei și lozinci sau prin schimbări brusce de regimuri,
sar îndrepta relele și sar revărsa fericirea asupra tuturor,

      A doua criză importantă a fost cea educativă. Ea își avea
originea atât în criza familiară, cât și în cea școlară. Criza fami-
liară cu târgul și neînțelegerile dintre soți, cu relele exemple, cu
neglijarea educației copiilor din unele familii, au contribuit alături
de criza educativă școlară să facă ca tineretul necălăuzit (tocmai
în epoca când era dornic de a realiza un ideal în vieață), să
creadă că trebue să se amestece în afacerile statului și grupân-
du-se pe partide să aștepte să fie instalați ca conducători ai tre-
burilor publice. In loc să-și caute de carte și de învățământ, unii
tineri — prin individualismul lor exagerat, — încercau să-și im-
pună principiile ce de multe ori nu le înțelegeau cum trebue, dar
le repetau așa precum le auziseră sau le învățaseră dela acei ce-i
foloseau în realizarea anumitor scopuri.

      Cu toate defectele politicianismului, guvernanții noștri încăl-
ziți la focul sacru al datoriei de neam, au încercat după răsboiu
prin mijloace și metode ce păreau variate, să îndrepte și să refacă
vieața noastră în toate domeniile.

      Nu am progresat precum trebue, fiindcă realizările mici din
timpul guvernării, contrastau cu promisiunile mari din timpul opo-
ziției.

      Sistemele s'au perindat multă vreme, iar mentalitatea nu’s'a
schimbat prea mult, nici prin timp și nici prin opera guvernanților.

      De altfel știm cu toții că opera de refacere, de reorganizare
a unei țări este o operă științifică, care cere continuitate și în so-
luționarea diverselor probleme de stat, guvernanții trebue apoi să
fie conduși de principiul că factorul vital al organizării omenești
este omul și înainte de a se gândi la vreo reorganizare de grup,
sau creere de instituții, trebuesc să se gândească la schimbarea
mentalității omului, fără de care nu se poate înfăptui cum trebue
vreo reformă socială sau politică.


12

      Dacă o reabilitare mintală se obține cu greu în generația
prezentă, trebuesc luate măsuri ca defectele să nu apară la ge-
nerațiile viitoare.

      Era natural ca atenția tuturor guvernanților să se îndrepte
spre sat, deoarece satul este considerat ca rezervoriul biologic de
energii nesecate ale neamului.

      Inițiativele au existat prea multe și chiar cu oarecare în-
călcări de atribuții. Aceste inițiative lucrând alături de acele ale
demagogilor politicianiști, au făcut să se mărească neîncrederea și
confuzia la țară.

      Biserica, școala, serviciile economice, sanitare, etc. impuneau
reprezentanților lor obligații de ordin cultural în afara îndatoririlor
profesionale. Sforțările societăților culturale printre care menționăm
în primul loc acelea ale „Astrei", erau încă meritorice. Ele ob-
țineau însă succese numai în măsura liberii adeziuni și activități
din partea intelectualilor membrii ai societății. Acest fapt negreșit
că-i mărea valoarea, dar îi restrângea activitatea în un câmp limitat,
deoarece în vremurile de după răsboiu se recrutau prea puțini
apostoli culturali.

      Pe măsură însă ce se activa mai mult la sate, pe aceeași
măsură se simțea nevoia unei organizări și sistematizări a iniția-
tivelor particulare și oficiale în opera de ridicare culturală, se
simțea lipsa unei unități de acțiune provenită din greșita înțele-
gere a profesionistului, care în unele locuri privea problemele
prin prisma profesiunii lui, în loc să privească profesiunea prin
lumina misiunei sale din cadrul întregii vieți sociale a satului și a
neamului.

      Minți clare văzătoare însă au înțeles să rupă cercul vițios
de care am amintit.

      S'a căutat în primul loc să se despoliticianizeze țara și prin
ordine și disciplină, să pună capăt unui desmăț obștesc, care mă-
cina energiile și bunăvoințele în lupte sterile, în vălmășaguri za-
darnice și primejdioase.

      Noua așezare constituțională pornită din inițiativa și înțelep-
ciunea‘Maiestății Sale Regelui, noua constituție este cel mai înalt
act de cultură pusă în slujba binelui și a interesului obștesc.

      Vin apoi tot din inițiativa M, S, Regelui, organizațiile de
educație fizică și morală a tineretului, noile instituții culturale, în


13

sfârșit Legea Serviciului Social prin care se caută și mai mult să
se însănătoșeze neamul sub toate raporturile.

      In dorința ca satul să se ridice prin sat, se caută prin această
lege să se facă o educație tinerilor ieșiți dela sate, obligați de a
nu rupe legătura cu acei de unde au plecat și de a face realizări
pentru ei și, în același timp, se dă o îndrumare săteanului în vieața
culturală și socială a satului.

      Prin organizarea și sistematizarea inițiativelor în jurul cămi-
nului sătesc, vieața socială a săteanului nu se va mai reduce la
o luptă ca în trecut, dar la o colaborare a tuturor spre binele
satului sau orașului.

      Cultura sănătății, muncii, minții, sufletului, cele 4 criterii ce
servesc la întocmirea programului de realizări ale Serviciului So-
cial este infiltrată de naționalism și morală creștină.

      Legea scoate în evidență principiul culturii locale, regiona-
liste, etnice, căci programul minimal țdupă condițiile și necesitățile
locale) este realizat după cercetarea științifică a satului.

      Negreșit că scopurile urmărite prin legea Serviciului Social
care sunt rezultatul muncii de 4 ani a Echipelor Regale studen-
țești sunt aproape identice cu acelea ale societății culturale „Astra"
deci cu realizările din cei 77 ani de activitate ai ei.

      Acest fapt a făcut că odată cu apariția acestei legi — în-
tocmită de distinsul Profesor D, Guști, Președintele Serviciului So-
cial, „Astra", care are ca președinte de onoare pe M, S, Regele, —
să-și exprime dorința ca în conformitate cu art, 15 al, I să i se
încredințeze aplicarea Serviciului Social în ținuturile Mureș, Someș
și Timiș, adică acolo unde această societate își are întinse organi-
zațiile sale. Dorința i-a fost satisfăcută și ea pășește astăzi la apli-
carea legii.

      Rămâne deci ca înțelegerea completă și convingerea asupra
necesităților legii, ca și unitatea de gânduri și de voință în apli-
carea ei să fie însoțite de bună-voință, de bună-credință și mai
presus de toate, de acel impuls sufletesc al celor ce o aplică și
care să poată radia acelora cărora li se aduc realizări, forța de
a păstra, de a continua și de a completa cât mai bine și mai
mult, operile începute.


14

„Astra" și Serviciul Social

   La muncă organizată în spiritul tradiției de însuflețire și jertfă

de I. Agârbiceanu.

     „Asociațiunea transilvană pentru literatura și cultura poporului
român", intră într'un nou stadiu de activitate. Preluarea executării
Legii Serviciului Social pentru cele trei ținuturi dela vestul Car-
paților însemnează o dată istorică în vieața „Astrei" noastre.

     Aplicarea unei legi de Stat printr'o societate culturală par-
ticulară este o mare onoare pentru ea și recunoașterea oficială a
marilor servicii culturale pe cari „Astra" le-a adus în cursul celor
peste șapte decenii populației românești din aceste ținuturi stră-
vechi românești.

     E, în primul rând, o recunoaștere din partea M. S, Regelui
Carol II, Președintele de onoare al „Astrei", care a apreciat cu
înaltă înțelegere toate sforțările culturale cari s’au făcut în oricare
teritoriu românesc, E o încredere a Aceluia care voiește, din cea
mai curată iubire de neam, să vadă poporul român, pe tot cu-
prinsul patriei, renăscut în trup și în suflet, în mijloacele mate-
riale și în cele spirituale, prin munca constructivă a celor mai
valoroși fii ai neamului.

     Recunoștința „Astrei" către El se îndreaptă mai întâi pentru
încrederea arătată nouă, în noua muncă grea pe care o pretinde
executarea Serviciului Social la sate.

     Ne aflăm în fața unei noi etape în munca culturală. Membrii
și sprijinitorii „Astrei" au lucrat în temeiul largului program, des-
fășurat în statutele societății încă dela înființarea ei. O bună parte
chiar din principiile Serviciului Social sunt cuprinse în acest pro-
gram : latura economică și culturală mai ales, mai puțin cea sa-
nitară, de igienă a Națiunii. Aceasta din urmă a intrat mai adânc
în preocupările „Astrei" mai ales în anii de după unire. Dar pro-
gramul așa de vast al „Astrei" nu s'a putut executa decât parțial.
Nu în toate satele ardelene și bănățene și nu în întregimea lui,
ci în mod parțial: într'un sat s’a intensificat pomăritul, în altul
albinărițul, în al treilea s’au făcut expoziții de vite, în al patrulea
de costume naționale.

     Ceea ce a putut desvolta unitar și programatic „Astra"
oriunde a activat, a fost: iubirea de neam, conștiința națională,


15

demnitatea românească, dragostea de limbă și de lege, solidaritatea
națională.

      Dată fiind situația noastră dinainte de unire de sigur că cul-
tivarea valorilor spirituale de mai sus intrau pe primul plan al
preocupărilor „Astrei".

      Acum, în executarea Serviciului Social, se pornește la o
muncă după criterii științifice, ceea ce „Astra" n’a putut să facă
până abia în anii din urmă. In temeiul cercetărilor științifice pe
teren, „Astra", în executarea Legii Serviciului Social, va trebui
să adune un material documentar pentru noi legiferări. Va trebui
prin Căminul Cultural din fiecare comună să centralizeze și să
directiveze toate sforțările ce se depun la sate în domeniul cul-
tural-social, sanitar și economic.

      Căminul Cultural trebue să fie o instituție vie, un focar de
activitate a intelectualilor locali și a țăranilor fruntași, înainte de
a fi un simplu edificiu material, cum ar crede unii. O mână de
oameni cu pricepere și cu inimă largă, dela cari și prin cari să
intre în conștiința și convingerea satului toate noile directive aju-
tătoare date de programul Serviciului Social la sate, program care
se aseamănă, dar e mai complet ca acela executat practic de
Asociațiunea noastră.

      De sigur și clădirea proprie a Căminului Cultural e nece-
sară, pentru ca fiecare sat să aibă un local propriu, o casă a sa,
în care să i se poată da îndrumări pentru toate nevoile de ordin
cultural, economic, sanitar.

      Dar prima condiție e căminul viu: mănunchiul de oameni
însuflețiți, entuziasmați pentru regenerarea, sub toate aspectele, a
vieții românești la sate. Ajutoarele materiale pe care Serviciul
Social le va pune la îndemână pentru nevoile înfăptuirilor prac-
tice în vieața satului, vor merge nealterate în acest scop. Teme-
rile unora ca „Astra" va lucra de aici încolo, nu cu apostoli, ca
în trecut, ci cu funcționari, cu lefegii, sunt lipsite de orice temeiu.
Pentru fiecare ținut Serviciul Social angajează, ni se pare, numai
patru conducători bugetari.

      Ce s'ar putea realiza numai prin munca lor în trei ținuturi
cu atâtea județe, dacă „Astra" în aplicarea Serviciului Social ar
conta numai pe aceștia?


16

      Dar „Astra“ în aplicarea legii Serviciului Social pornește cu
duhul ei tradițional, de însuflețire, de entuziasm, de jertfă pentru
ridicarea poporului român. Din experiența și tradiția ei de atâtea
decenii, ea știe că ceea ce i se cere și ceea ce poate realiza
nu este cum zice Scriptura „mâncare și beutură", ci spirit.
Spiritul creator și dătător de vieață.

      Orice suflet omenesc se poate schimba în spirit dătător de
vieață, prin virtuțile fundamentale legate de orice acțiune temei-
nică : credință în idealul urmărit, nădejde în izbândă și mai
presus de toate o arzătoare dragoste pentru idealul fixat.

      Cu aceste virtuți, cu suflete astfel înzestrate, a lucrat „Astra"
și în trecut. Unde ele au lipsit opera sa națională și de cultura-
lizare a stagnat. Unde nu s’au găsit oamenii, sau cel puțin omul
idealist, ea n a putut realiza nici înainte, nici după unire.

      De sămănători idealiști înflăcărați de iubirea de neam are
^,Astra“ nevoe și acum, mai numeroși decât înainte. Fiindcă e
vorba de o muncă generalizată, pe trei ținuturi, cu ramificații în
fiecare sat și cătun, E vorba de cea mai sistematică încercare și
năzuință de ridicare a poporului român dela țară, în toate do-
meniile vieții. E vorba de o lucrare care va necesita decenii, dacă
nu un veac, pentru a i se putea vedea toate urmările binefăcătoare.

      Știm cu toții că litera ucide, iar duhul dă vieață. Că nu bi-
rourile cu înregistrările și corespondența ce vor face, vor putea
da vieață activității viitoare, ca și celei trecute a „Astrei", ci numai
omul. Omul viu. Omul credinței, al dragostei și al jertfei. Omul
sacrificiului.


      Va afla „Astra“ în cele trei ținuturi din Ardeal și Banat,
apostolii de care are nevoe în noua muncă ?

      Suntem siguri că-i va afla în număr îndestulător, în rându-
rile intelectualilor și ale țăranilor fruntași.

      I-a aflat și în trecut în multe despărțăminte, în vremuri când
numărul intelectualilor noștri era disparent față de cel de azi.

      îi va afla, pentrucă intelectualii noștri cei mai mulți sunt și
azi ridicați din satele noastre, din mijlocul țărănimii, cu care nu
au rupt* niciodată contactul.

      Fiecare avem la sate părinți, frați, surori, sau cel puțin ru-
denii, Și cu toții cunoaștem situația, pe toate terenele, a vieții
sătești.


17


2

      Este cu neputință să rămânem nepăsători în fața realităților
între cari trăiesc atâția părinți și frați ai noștri și să nu sărim în
ajutorul lor, acum când ni se dă posibilitatea și ni se cere con-
cursul tuturora.

      Noi suntem datori cu toții să umplem Țara cea nouă cu un
neam sănătos și viguros la trup, luminat și tare in facultățile
spirituale, harnic și volnic să-și agonisească nu numai de azi pe
mâne existența, ci să trăiască mulțumit și îndestulii in patria sa.

      Cu durere în suflet și adeseori cu un simțământ de umi-
lință și de rușinare, ne apropiem adeseori de realitățile satului
românesc. In cele mai multe încă n a răsărit soarele României mari.

      Cu fața spre popor! Trebue să fie lozinca noastră pentru
multe decenii. Ceea ce însemnează: cu fața spre noi înșine și
spre viitorul nostru.

      In cele mai multe sate, mai ales cari au intrat inculte și să-
race în România mare, frații și părinții, rudeniile noastre, sunt,,
în mare procent, mâncați de boli, subnutriți. Nu cunosc princi-
piile generale de igienă. Se lecuiesc băbește ca și înainte cu vea-
curi. Nu știu face decât trei-patru feluri de mâncări. Mama bol-
navă de plămâni hrănește pe copilul de șapte luni cu dumicat
din gura ei. Locuințele neaerisite. N’au o grădină de zarzavat.
Nu știu stăvili prin nimic grozava mortalitate infantilă.

      Lucrează pământul cum au apucat din moși strămoși. Nu
încearcă nicio sămânță nouă, nu știu selecționa sămânța. Afară
de iarba pe care o crește Dumnezeu, nu au interes pentru nici
un fel de nutreț. Nu râvnesc după o prăsilă superioară de vite.
Nu-și știu valoriza aproape niciun fel de produse. N'au mijloace
de valorizare, chiar când ar ști.

      Pământ ce ar putea asigura existența a trei familii, nu
hrănește suficient pe una singură. Nu încearcă niciun negoț în
sat; prăvăliile, crâjmele, sunt jidovești. De cooperativele de consum
și de valorizare nici nu vor să audă. Școala primară e o povară
pentru ei până azi. Copii nevrâstnici sunt puși la munci grele.
Portul străvechiu, lucrat acasă, îl schimbă cu sdrențe cumpărate
la oraș. Jocurile și cântecele tradiționale le schimbă cu celea din
târguri.

      Dar cine ar putea enumera întreg pomelnicul jalnicelor reali-
tăți din foarte multe sate românești ?


18

      Și când zeci de mii de intelectuali ardeleni și bănățeni cu-
nosc toate aceste stări degradante și primejdioase pentru etnicul
românesc, să nu se afle câteva mii cari să-și jertfească tot timpul
lor liber, ca și mulți înaintași, pentru regenerarea rasei noastre?

      Iubirea noastră de neam cred că n'a murit, nici n’a amorțit.
Noi știm că trăim prin satul românesc și vom trăi încă multă vreme.

      Adevărata lucrare națională a fiecărui intelectual român
aceasta este : în popor, pentru popor și prin el pentru patrie.

      Nu se poate închipui ca o pătură a națiunii să se bucure
singură de România mare, ci întreg poporul.

      Ceea ce ni se cere nici nu este, în definitiv, o muncă al-
truistă, ci o operă națională, care pentru toți e o datorie de con-
știință.

      O flacără mare și mistuitoare trebue să treacă prin toate
sufletele pentru a le aprinde la lucrarea de regenerare a rasei
românești.

      Și credem că ea va fâlfăi și în văzul tuturora.

      Toți voim un neam românesc nepieritor.



Câteva sugestii pentru crearea de Câmine
                            culturale

de Dr. I. Stoichiția,

                                          Inspector al Serviciului Social
                                                din Ținutul Mureș.

      Promulgarea Legii Serviciului Social a fost primită în Ardeal
pretutindeni cu o deosebită simpatie și cu multă încredere. Faptul
că aplicarea legii în Ținuturile din Transilvania a fost încredințată
„Astrei", a întărit în mod hotărîtor această încredere și a produs
un reviriment dintre cele mai fericite în vieața culturală a pro-
vinciei noastre. Un viu interes se manifestă în toate straturile so-
ciale față de noua Instituție și se leagă cu drept cuvânt, cele mai
mari speranțe de posibilitățile ei sporite de acțiune și de realizare
față de mijloacele modeste de care a dispus până acum vechea
noastră Asociațiune,

      Cu deosebire se pun mari nădejdi în acțiunea binefăcătoare
a Căminelor culturale sătești, dela care se așteaptă o radicală
transformare în bine a întregii structuri de vieață sătească. Dela


19


2*

activitatea de inițiativă, de colaborare și coordonare care se va
întreprinde prin Căminele culturale, se așteaptă în primul rând o
reînviere a vechiului spirit de frățească unire între țărănimea sa-
telor și pătura intelectualilor, unire care a format odinioară chiagul
puterii de luptă și de rezistență a Românilor Ardeleni, iar în al
2-lea rând se așteaptă realizarea unui întreg program de acțiune
pentru o reală operă de ridicare culturală a satelor românești.

       Pentru a putea răspunde acestor legitime așteptări, Serviciul
Social și „Astra" vor trebui să găsească mijloacele necesare de a
crea și pune în funcțiune chiar din primul moment, un număr cât
mai mare de Cămine culturale sătești, acestea fiind instituțiile de
bază prin cari se aplică legea Serviciului Social. înțelegem prin
creare și punere în funcțiune nu numai formarea de comitete și
sfaturi culturale locale, ci Instituții cât mai complete dispunând
de localuri proprii, înzestrate cu tot ceea ce este necesar pentru
o acțiune viguroasă și bine întemeiată. Numai când vom dispune
de aceste Instituții bine echipate și adăpostite în localurii proprii,
corespunzătoare, numai atunci va putea fi vorba de o acțiune per-
manentă și bine susținută și de realizarea unui program local în
sensul ideologiei și doctrinei Serviciului Social și de aceea primul
obiectiv pe care trebue să îl realizăm este achiziționarea sau con-
struirea de localuri pentru Căminele culturale și înzestrarea lor
cu tot armamentul necesar.

       Realizarea acestui important deziderat nu va fi însă o lu-
crare ușoară, ea va necesita pe lângă multe eforturi și multă bună-
voință, mai ales însemnate mijloace materiale, care mijloace lip-
sesc aproape cu desăvârșire într'o mare parte a satelor noastre,
împovărate adeseaori cu sarcini bugetare mai presus de puterile
lor. Dacă această îndatorire va rămânea exclusiv în sarcina co-
munelor, posibilitățile de realizare se reduc în mod considerabil
și aplicarea programului va suferi întârzieri dăunătoare și fatale.
Va trebui deci să căutăm a utiliza toate mijloacele care ne pot
sta la îndemână pentru înființarea Căminelor culturale interesând
la această muncă pe toți factorii care pot aduce o oarecare con-
tribuțiune, pentru ca astfel prin colaborare și eforturi comune să
putem realiza — cu un ceas mai de vreme — aceste importante Insti-
tuții de cultură. In cele ce urmează, ne permitem a schița câteva
sugestii în acest scop, unele din ele însemnând chiar un început
de realizări pozitive.


20

      In primul rând, credem, că principiul de coordonare care
stă la baza Căminului cultural, trebue pus in aplicare chiar dela
început, adică în faza de organizare când se pune problema pro-
curării localului propriu al Căminului. Va trebui anume, să curmăm
o tradiție greșită rezultată din varietatea inițiativelor multiple de
până acum, când fiecare își forma un comitet separat și voia ca
și prin acest comitet să își întemeieze lăcașul propriu de „cultură",
adeseori luând naștere o concurență rău înțeleasă cu aspecte de
rivalitate dăunătoare. In loc de această rivalitate și dispersiune a
energiilor și forțelor locale, va trebui să realizăm unirea într’un
mănunchiu a tuturor inițiativelor locale pe care să le sincronizăm
cu acțiunea puterii administrative, datoare de a da tot concursul
și întărind acțiunea prin ajutorul efectiv moral și material al tuturor
autoritățitor de Stat, chemate a contribui fiecare la opera de ri-
dicare a satelor. In loc de case culturale sau case naționale înfiin-
țate din inițiativă locală sau de către diferitele reuniuni și socie-
tăți culturale; în loc de localuri de petrecere înființate de către
comune; în loc de dispensare medicale incomplete sau băi popu-
lare înființate de comune, de județe sau de Ministerul Sănătății;
în loc de cooperative sau alte instituții economice înființate de lo-
calnici sau de către Camerile Agricole, fiecare cu tendința de a
dispune de local separat, tendință care de multe ori rămâne o
simplă speranță, mai bine să realizăm prin munca și contribuția
tuturor o Instituție unică și completă, care să le cuprindă pe toate
în cadrele Căminului Cultural sătesc. Deci coordonarea inițiati-
velor, colaborare intimă și contribuția efectivă a tuturor pentru
o instituție comună completă și bine înzestrată.

      O altă măsură ar fi completarea unor localuri existente apar-
ținând diferitelor autorități și purtând denumiri diferite ca: Cer-
curi culturale, Case naționale, Case de ocrotire, etc., înzestrarea
lor cu armamentul necesar și punându-le la dispoziția Serviciului
Social, Prin bunăvoință și înțelegere, și prin o colaborare armo-
nioasă s'ar putea crea și pe aceasta cale în scurtă vreme și fără
prea multe eforturi, încă o serie de Cămine culturale puse în ser-
viciul aceleiași cauze: ridicarea culturală a satului în sensul pre-
conizat* de Legea Serviciului Social.

      O a 3-a măsură ar fi transformarea unor localuri existente
de ale comunelor în Cămine culturale. Mă gândesc în primul rând
la diferitele localuri proprietatea primăriilor comunale și cari în


21

prezent servesc ca locuințe pentru particulari, ca localuri de pe-
trecere sau cârciume comunale. Se impune cred ca un imperativ
social închiderea tuturor cârciumelor comunale cari în multe sate
dispun de localuri proprii bine construite și cari servesc azi unor
scopuri diametral opuse acelora pe care le urmărește Serviciul
Social. închiderea acestor cârciumi și cedarea localurilor pe seama
Serviciului Social, ar fi o operă socială și națională de mare
utilitate, prin care in multe părți s’ar facilita simțitor realizarea
grabnică a dezideratului unui local propriu pentru Căminul Cul-
tural sătesc.

      O inițiativă în acest sens s'a luat de noi în Ținutul Mureș
prin propunerile făcute Rezidentei Regale din Alba lulia și suntem
recunoscători Excelenței Sale dlui Rezident Regal General Dănilă
Papp pentru larga înțelegere arătată, prin faptul că și-a însușit în
mod integral propunerile noastre, hotărând închiderea tuturor câr-
ciumelor comunale din cuprinsul Ținutului și cedarea localurilor
lor pe seama Serviciului Social, cu scopul de a fi transformate în
Cămine Culturale. însemnătatea binefăcătoare a acestei umanitare
și patriotice măsuri, credem că nu va scăpa nimănui, ea însemnând
un început real de însănătoșire a vieții morale și culturale a sa-
telor din frumosul și istoricul Ținut al Mureșului, Nu ne îndoim
că această măsură atât de utilă și de necesară va fi riguros exe-
cutată în toate județele Ținutului și că ea va fi urmată și de cele-
lalte Ținuturi din țară.

      Am schițat aici câteva modeste sugestii pe care le socotim
utile pentru realizarea grabnică a unui număr cât mai mare de
Cămine Culturale fără de cari nu se poate imagina realizarea pro-
gramului Serviciului Social. In faza de organizare în care ne găsim
credem că trebue ascultate și cumpănite toate sugestiile și propu-
nerile care se fac, pentru o cât mai bună și mai completă apli-
care a Legii Serviciului Social, Va fi datoria organelor de con-
ducere ale Instituției Serviciului Social ca să ••coordoneze toate
inițiativele locale, acordându-le un cât mai larg sprijin moral și
material pentru ca realizându-se cu un ceas mai de vreme Insti-
tuțiile de bază ale Serviciului, să se poată începe fără întârziere
și în cele mai bune condițiuni, marea operă de ridicare culturală
a satelor românești.


22

Tâlcul unei noi legiuiri: Serviciul Social

de Al. Dima.

      Ne propunem — în cele ce urmează — încercarea de a
înfățișa în linii mari și esențiale, principiile ce alcătuesc țesătura
organică a Legii Serviciului Social, al cărei cuprins l-am tipărit
în numărul nostru anterior. Prin forța lucrurilor, rezumative și
abstracte, articolele Legii vor prinde trup și vieață, numai atunci
când le vom desvălui izvoarele adânci din care au purces.

Realismul și idealismul Legii.

      Să observăm mai întâi că ceea ce caracterizează această
Lege este realismul, dar și idealismul ei, două atitudini cari nu
se contrazic de loc, ci dimpotrivă se întregesc armonic. Realismul
exprimă observarea realităților sociale cari au dus la crearea Legii.
Spre deosebire adică de atâtea alte creațiuni ale spiritului artifi-
cial izolat de vieață și condițiile ei naturale, Legea Serviciului So-
cial crește din rădăcinile realităților chiar, odată ce ea înfățișează
o experiență de mai mulți ani întreprinsă de Fundația „Principele
Carol" care și-a trimis echipele în diferite tipuri de sate din foarte
felurite regiuni. Toată strădania acestor echipe a fost să nu piardă
din vedere o clipă alcătuirea realității, să nu inventeze o realitate
care să nu existe de fapt. Ce priveliște nouă se desfășoară în fața
spiritului nostru obișnuit cu tablourile ideale ale unei realități pe
care n’am privit-o nicicând sincer și adânc în ochi! Să ne amintim
toată optica sămănătoristă cu romantismul ei înduioșător, cu basmul
feeric al paradisului rural, cu portretul îmbujorat de falsa fericire
a unui țăran care săvârșea totuși răscoalele din 1907, spre a ne
da seama de utilitatea imperativă a noului realism.

      Alături de acest din urmă caracter al ei, Legea Serviciului
Social se înconjoară însă — cum spuneam — și de un nimb
idealist. Ea își propune întradevăr nu să respecte realitatea așa
cum se prezintă la un moment dat, ci — cum e și firesc — ur-
mărește-s'o înalțe, s’o modifice în sensul unui ideal, înțeles ca o
prelungire pe un plan superior al indicațiunilor realității sociale.
Spre a fi mai preciși și a înțelege mai bine împletirea realismului
cu idealismul, să ne gândim că Legea se aplică — în primul rând —
satului nostru pe care-1 voim schimbat nu în temeliile lui spirituale,


23

ci menținut și ridicat din tulburea lui ființă, la una clară, con-
știentă de sine și de puterile ei. Armonicul raport între real și
ideal caracterizează deci Legea dându-ne să înțelegem că o apli-
care a ei e posibilă cu un succes vădit.

Institutul de Cercetări Sociale al României.

      Intru cât realitatea alcătuește temelia pe care se construește
întreaga clădire a Legii, prima datorie a reformatorului social
trebue să fie cunoașterea ei. Se erează deci un Institut de Cer-
cetări Sociale al României „cu scopul de a organiza, conduce și
coordona lucrările din toate domeniile sociale consacrate cunoa-
șterii științifice a țării și neamului", cum glăsuiește art, 16 al
Legii, Metoda acestei cunoașteri o formează monografia satelor
și orașelor, înțeleasă ca o îndeletnicire științifică, Nu ne vom mul-
țumi dar ca până acum cu un tablou sumar și rapid al realității,
ci vom încerca sondaje stăruitoare în adâncul ei,

      O importantă dispoziție a Legii pe care trebue s'o subliniem
aci e descentralizarea cercetărilor științifice prin crearea Institu-
telor Sociale Regionale, Toate strădaniile cari s’au desfășurat mai
de mult în diferite ținuturi ale țării pot fi acum folosite, coordo-
nate și sistematizate. In ce privește „Asociațiunea", activitatea ei
științifică s’a desvoltat în cadrele „Secțiunilor literar-științifice și
în direcția biopolitică mai ales, prin cercetări ca cele ce s'au pre-
zentat la diferitele noastre Adunări generale privind „capitalul-
om", așa, cum se înfățișează de fapt în felurite regiuni ardelene.
De asemeni o încercare monografică de ansamblu s'a întreprins
la Măguri.

      La baza „Institutului de Cercetări Sociale al României" găsim
însă experiența Institutului Social din București și a campaniilor
monografice organizate de dl Ministru D. Guști cu studenții și
absolvenții seminarului de sociologie. Și această parte a Legii ex-
primă deci o experiență mai veche, pe care ea tinde numai a o
generaliza și întemeia cu mijloace mai vaste.

      Atâtea energii ardelene răspândite în toate orașele ținutului
așteaptă cu nerăbdare să fie utilizate în sfârșit, la o muncă se-
rioasă și stăruitoare de cunoaștere a țării.


24

Căminul cultural: unitatea de lucru a
Serviciului Social.

      Opera de fixare științifică a realității sociale e urmată însă¹
de îndată de strădania înălțării ei la un alt nivel, fără a se abate
totuși dela virtualitățile ei organice. Pentru o astfel de acțiune
Legea crează ca „unitate de lucru" : Căminul cultural sătesc și
orășenesc, centru și focar cultural permanent, cu sediul în loca-
litatea ce va fi ridicată și având la conducere fruntași legați de
acel loc. Prin el, Serviciul Social își realizează misiunea cu toate
complicatele ei obiective spre a cultiva integral și armonic satul
și orașul.

      După cum art. 10 al Legii o spune, Căminul Cultural „va
ajuta, întări și adânci acțiunea Bisericii, Școalei și autorităților
de Stat". Se urmărește astfel prelungirea în vieața de toate zilele
și pe o perioadă vastă de timp, a unor acțiuni culturale limitate
sau sporadice, Căminul Cultural învestindu-se cu caracterul per-
manența și cu cel al sistemei El va unifica de asemeni acțiunile
culturale disparate din aceeași localitate integrându-le unui plan
comun menit să armonizeze notele eventual discordante.

      Se va pune astfel capăt anarhiei culturale a diferitelor aso-
ciații care devenise în unele părți o nouă pricină a desbinării și
vrășmășiei locale.

      Care este însă misiunea culturală a Căminului ? Legea o
spune cu limpezime: desvoltarea armonică prin cultura sănătății,
a muncii, a minții și a sufletului. Se urmărește deci realizarea a
patru idealuri deodată, dar se înțelege că ele se îmbină și se
sprijină reciproc, organic și viu, așa, cum dl Ministru D. Guști a
arătat-o și în expunerea programatică dela Sibiu pe care o înfățișăm
în altă parte a buletinului nostru, Intradevăr pentru cine gândește
mai adânc este^evident de pildă, că măsurile de ordin sanitar nu
sunt expresia exclusivă a științei medicale, ci aplicarea lor pre-
supune un sprijin de ordin moral în caracterul și înțelegerea celui
ce le folosește, că bunele condițiuni ale muncii trebue să plece,
dela considerarea atentă a stării igienice a muncitorilor, că o
minte luminată și normală nu poate crește într'un trup bolnav și
ros de lipsuri economice, că în sfârșit darurile sufletești sunt che-
mate să orânduiască toate celelalte câmpuri ale acțiunii culturale.


25

      însemnătatea unei culturi integrale și armonice — procla-
mată în articolul Legii chiar — nu poate fi îndeajuns accentuată.
Ea lichidează metodele unilaterale ale intelectualismului din trecut,
dar și pe cele mai noi cari amenințau a deveni exclusiv econo-
mice sau medicale.

      Obiectivele Căminului Cultural se realizează cu sprijinul
obligatoriu al preoților, membrilor corpului didactic, funcționarilor
administrativi și a altor profesioniști salarizați de stat, a căror ac-
tivitate va fi închinată ridicării obștești.

      Intru cât acțiunea Serviciului Social nu se poate exercita
dintr'odată și încă dela început asupra tuturor satelor, art. 13 al
Legii prevede alegerea în fiecare județ sau plasă a unui sat-
model în care Căminul va lucra cu toate puterile sale, susținut
de toate serviciile publice spre a-și da roadele cele mai izbutite.
Exemplul va lumina apoi ca un far drumurile satelor din jur.

      Căminului Cultural sătesc îi corespunde în vechea organi-
zație a „Asociațiunii" Cercul Cultural, unitatea de lucru pe care
o avem în mai toate satele ardelenești. Din strădaniile Cercului
Cultural, cu oamenii de ispravă cari s'au ostenit de atâta amar de
vreme între noi, cu noul plan de lucru care pe alocuri s'a des-
fășurat și în organizațiile noastre, Căminul cultural își găsește în
Ardeal și Banat temelii pe care poate fi rodnic înălțat.

Școlile de îndrumare ale Serviciului Social.

      Este pentru toată lumea limpede faptul că o instituție oricât
de genial ar fi plăsmuită, nu-și realizează obiectivele decât în mă-
sura priceperii și străduinții conducătorilor ei, O grijă firească îl
cuprinde dar pe legiuitor care năzuește la o pregătire cât mai
temeinică a celor meniți a dirigui Căminul Cultural cu toate sec-
țiunile și activitățile lui. Art. 17 al Legii prevede prin urmare
înființarea unor Școli de îndrumare ale Serviciului Social.

      Printre cele dintâi sunt citate școlile țărănești în care să-
teanul va fi pregătit „gospodărește și cetățenește“. In această di-
recție, „Asociațiunea" aduce contribuția unei vaste acțiuni ce s'a
desfășurat în mai toate despărțămintele ei din Ardeal și Banat
cu mijloace materiale reduse, dar cu un avânt impresionant...
Folosindu-se de acum și experiența Fundației „Principele Carol"
care pe lângă cursuri, a întemeiat școli țărănești cu internate și


26

cu perioade de școlaritate mai lungi, vom putea asista la înflo-
rirea acestui nou tip de școală.

      Pregătirea conducătorilor de cămine și a profesorilor școa-
lelor țărănești se va înfăptui de asemeni în școli speciale, iar a tine-
rilor obligați a împlini Serviciul Social în altele. Nimic și nimeni
nu va fi improvizat, competențele se vor utiliza peste tot, pre-
gătirea va deveni o condiție sine qua non a oricărei acțiuni.
Armata culturală a Serviciului Social va fi astfel instruită cu grija
răspunderilor misiunii ei excepționale.

Serviciul Social obligator.

      Un important principiu al Legii proclamă obligativitatea pre-
stării Serviciului Social pentru absolvenții tuturor școlilor și insti-
tutelor superioare. El se săvârșește în sat și pentru sat, înțeles fiind
ca o obligație cetățenească și națională.

      In forma în care acest principiu este înfățișat în Lege ca
orice constrângere de altfel, el pare a fi menit a indispune pe
tinerii învățăcei sau cei cu școala abia terminată. încă o obligație,
vor zice unii care vine să se adauge altora. Pentru cine cunoaște
însă mai de aproape experiența care a dus la legiferarea acestui
principiu, obligativitatea apare ca o dorință a tineretului însuși.
Intradevăr roiul de echipieri cari liberi, de nimeni siliți, s'au sta-
tornicit pentru luni de zile în sate, au dovedit o dragoste atât
de aprigă pentru vieața țăranului nostru că au cerut ei înșiși să
fie chemați din nou alături de toată tinerimea acestei țări. Dacă
la entuziasmul acesta al Fundației „Principele Carol" adăugăm
entuziasmul tradițional al luptătorilor „Astrei“, vom înțelege că
rigiditatea obligativității Legii se va topi în flăcările generozității
tinerești, care va ști să dăruiască înmiit satului, talantul împru-
mutat altădată.

      Consecințele acestui principiu al Legii sunt însă cu mult mai
mari, căci nu se urmărește numai o ridicare a satului, ci și o înaltă
operă de solidaritate socială între cărturari și țărani. Cei dintâi
se vor învăța a prețui pe cei din urmă, aceștia pe cei dintâi,
satul însuși va fi respectat ca reprezentând o lume civilizatorie și
culturală distinctă calitativ de oraș, nu în raport de superioritate
sau inferioritate față de acesta; de asemeni, orașul va fi înțeles
ca o lume aparte, cu altă ființă și alte nevoi.


27

Multe rele ale trecutului- se vor îndepărta astfel printr'o
temeinică și stăruitoare unitate de gând și suflet a păturilor ro-
mânești.
*

       După cum s’a putut remarca, cele patru idei principale ale
Legii Serviciului Social, nu trăiesc unele lângă altele, fără legă-
tură, ci dimpotrivă se înrudesc organic. Cunoașterea țării prin In-
stitutul de Cercetări Sociale pregătește acțiunea prin Căminul
Cultural, ai cărui conducători sunt instruiți în Școalele de îndru-
mare, iar în toate aceste trei instituțiuni elementul uman este sti-
mulat a fi prezent prin obligativitatea, înțeleasă ca o nobilă da-
torie cetățenească și națională. Ca o construcție armonică deci ne
apare această Lege a Serviciului Social, bine gândită și măiestrit
adaptată realității noastre, putând deveni astfel un excelent in-
strument al reformei unei țări în care s’a lucrat până acum prea
unilateral și sporadic, fără a se săvârși vreodată înșiruirea într'un
front comun a tuturor bunăvoințelor naționale.

       Prețuind valoarea Legii Serviciului Social, „Asociațiunea" i s a
încadrat cu tot avântul ei tradițional, cu experiența ei de trei
sferturi de veac și cu oamenii ei ce s’au străduit în împrejurări
vitrege să lecuiască marile suferințe ale țăranului ardelean, în nă-
dejdea că vor avea de acum prilejul a aduce contribuțiuni și mai
hotărîtoare la înălțarea reală a acestui nobil neam. Asumându-și
realizarea țelurilor Legii cu grijă și devotament, „Astra" va con-
tinua — in același timp — să-și urmărească vechile ei idealuri
prin accentuarea tot mai dârză a principiilor ei naționale. In-
cadrându-se unui program de acțiune unitar pentru întregul ro-
mânism, gloriosul nostru așezământ nu va uita totuși o clipă mi-
siunea lui tradițională specifică în Ardeal și Banat: cultul valo-
rilor etnice, spirituale ca bastion de rezistență în fața năvalei
elementelor eterogene.


28

Figuri și fapte pilduitoare, din trecut.





începutul revoluției din 1848/49 în jud. Alba

de Dr. Vasile Bologa.

(Urmare).

       După adunarea dela Blaj, mulți dintre iobagii români nu
voiau să mai facă robota prescrisă domnilor de pământ, de obiceiu
Unguri. Ba, unii făceau fel și fel de prevaricații în proprietățile
lor. își pășteau vitele prin fânațele lor, prin sămănăturile lor. Au
început să le taie pădurile etc. Ici-colea și vieața le era amenințată.

       Așa au început iobagii români, să se ridice împotriva ve-
chilor rânduieli inumane ale iobăgiei medievale. Așa s’a început
în acest județ dărâmarea legilor barbare ale trecutului.

       Din acestea, voiu spune câteva cazuri.

       In comunele vecine de lângă Teiuș: Micojlar și Mihalț, așe-
zate la gura Târnavelor, una pe țărmul stâng și cealaltă pe țărmul
drept al Murășului, au început iobagii români, să facă felurite
prevaricații, cum am amintit mai sus, în proprietățile nemeșilor,
domnii de pământ.

       Autoritățile județului au intervenit îndată și au stăruit să
se susțină ordinea veche, ordinea legală. Dar iobagii români s’au
împotrivit. Atunci subprefectul locului, în 30 Mai 1848, a ieșit la
fața locului în comuna Micojlar, cu o companie de grăniceri săcui
din Aiud, ca să restabilească ordinea legală. Poporul văzându-se
în fața brachiului și a autorităților mai înalte, s'a resgândit, s’a
supus ordinei legale și s'a obligat să restitue pagubele făcute.

       In Mihalț însă au mers lucrurile mai greu. Mihălțenii băr-
bați întregi și astăzi sunt vestiți în împrejurime. Făcuseră și ei
prevaricații în proprietățile domnilor de pământ. Și în 2 Iunie
1848, însuși prefectul județului, Baronul Bânffy, a ieșit în comuna
Mihalț, însoțit de slujbași de-ai județului și două companii de
grăniceri săcui din Aiud, ca să înduplece iobagii români, să se
supună legilor, să nu turbure liniștea și pacea dintre oameni.

       Mihălțenii însă, înarmați cu lănci, furci de fier, securi, coase
și îmblăcii, au ieșit înaintea prefectului și a comisiei dela județ
și au declarat cu bărbăție, că ei nu îngăduie să intre în sat nici
comisia dela județ, nici grănicerii săcui. Vieață sau moarte, dar
armata nare să intre în sat,

       Comisia a încercat să ajungă la o înțelegere cu iobagii răs-
culați și s’au lungit desbaterile pănă în spre seară, fără nici un
rezultat. Prefectul sfătuia poporul să nu se împotrivească, să se
supună legilor pentru binele său propriu, dar în zadar.


29

      Intr'aceea Românii din satele vecine: Obreja, Cisteiul-ro-
mânesc și Crăciune), au tras clopotele într’o dungă, semnul pri-
mejdiei și înarmați la fel au alergat la Mihalț, ca la 3000 de oa-
meni înverșunați, făcând zid de apărare pe lângă Mihălțeni, cu
strigăte și huiduieli.

      In spre seară, grănicerii săcui, flămânzi și setoși s’au pus
în mișcare ca să se apropie de Murăș, spune cronicarul ungur,
pentru apă de beut și pentru ca Murășul să le fie acoperemânt
natural dintr'o parte. Dar poporul i-a încunjurat și striga asupra
lor, amenințându-i cu lăncile și cu coasele ridicate. Ba din grânele
apropiate s’au tras și câteva împușcături asupra lor.

      In această situație critică, spune cronicarul ungur, grănicerii
și-au pierdut răbdarea și fără nicio comandă au tras o salvă în
mulțime, în urma căreia 12 Români au căzut morți la pământ, iar
alții au fost răniți.

      După această vărsare de sânge, mulțimea s’a împrăștiat, iar
soldații s au înapoiat la Teiuș, unde au poposit peste noapte.
Așa prezintă lucrurile cronicarul ungur amintit mai sus. Ziarul
german din Sibiu însă „Siebenbiirger Bote“ (1848, Nr. 55), de-
scrie lucrurile în culori cu mult mai grave. Spune că grănicerii
săcui s’au purtat foarte brutal față de poporul român și mai ales
față de femeile lor. Spune că au tras 7 salve de foc în mulțimea
Românilor, în urma cărora 30 de morți au căzut la pământ, iar
50 au fost greu răniți. Dar, oricum va fi fost, barbaria e evidentă.

      Aceasta a fost cea dintâi vărsare de sânge în revoluția din
1848, care a provocat nespusă revoltă și mâhnire în sufletul po-
porului român. Au urmat apoi, firește, multe anchete, multe cer-
cetări din partea autorităților publice, civile și militare. Lacrămile
de crocodil trebuiau să fie acoperite. Au urmat de sine înțeles,
multe ponosuri, multe proteste și din partea Comitetului național
al poporului român. In cele din urmă, vălul uitării s’a așternut
și peste aceste suferințe ale poporului român, greu încercat în
vremile acelea. Dar evenimentele și-au urmat cursul lor.

      In 29 Mai 1848, s’a ținut Dieta Țării în Cluj, mult așteptata
Dietă în care, de fapt, s’a votat uniunea Ardealului cu Ungaria,
în contra voinței poporului român și a reprezentanților popo-
rului săsesc. Și împăratul din Viena a grăbit cu sancționarea ei.

      Coade de topor s au găsit și atunci, și Ungurii dădeau înainte,
cu tot felul de mijloace. Dar clădirea lor a fost casă zidită pe
nisip, doborîtâ de cel dintâi vânt al vremii neîndurate.

      Dieta dela Cluj a votat ștergerea iobăgiei în 6 Iunie 1848,
a ’ncadrat-o în lege și cu data de 18 Iunie 1848, a ridicat din
vigoare legile vechi din trecut, adică toate drepturile și datorințele
întemeiate pe legile vechiului regim politic al feudalismului me-
dieval. Regele Ferdinand al V-lea a sancționat îndată această lege,


30

încă în 22 Iunie 1848 și prin aceasta s’a pus capăt stărilor în-
cordate dintre domnii de pământ și iobagii lor, care stări au fost
veacuri de-a-rândul un izvor nesecat de turburări și lupte înver-
șunate. A urmat apoi o nouă vieață, întemeiată pe drept și ega-
litate, în formă cel puțin.

     Ștergerea iobăgiei a fost o revărsare de bucurie pentru po-
porul român. Simțindu-se acum stăpân pe pământul său, din
care nu-1 mai poate scoate nimeni, îl poate munci cum îi place,
îl poate lăsa copiilor săi, etc. era o fericire înaltă pentru sufletul
său, ce nu se poate spune în cuvinte.

     Dar n’a ținut mult nici această fericire, ca toate fericirile
pe acest pământ. Bucuria a fost de scurtă durată, pentrucă mulți
dintre iobagii eliberați nu se mulțumiau cu ceea ce li s’a dat prin
rigida lege, ei voiau să scape și de alte îndatoriri, ce aveau încă
față de vechea ordine din stat, care-și înfipsese adânc ghiara în
ființa lor.

     Pentru această nemulțumire a iobagilor eliberați, Ungurii
învinovățiau pe conducătorii poporului român, pe intelectualii
săi, că ei agită poporul împotriva domnilor de pământ, că ei răs-
pândesc faima în popor, că împăratul ar fi eliberat de mult po-
porul de sub iobăgie, dar nemeșii unguri au tăinuit aceasta, ca
să-i țină mai departe în iobăgie. Și alte multe de acestea cârtiau
Ungurii împotriva conducătorilor poporului român.

     Bietului Român, abia eliberat de sub jugul iobăgiei, nu-i
era îngăduit nici să țină măcar la dreptul și la interesul său. Și
dacă o făcea totuși vreodată, cât de moderat, ca o firească des-
voltare a lucrurilor, era considerat ca un agitator periculos.
Intr’atâta se obișnuiseră factorii diriguitori ai statului cu tratarea
Românului ca sclav în țara sa, încât și cea mai nevinovată do-
rință a sa, era calificată ca pornire revoluționară, apoi pretext
de întemnițare și schingiuire. Așa își explica Ungurul libertatea
Românului, ce a dobândit prin ștergerea iobăgiei. Nu e mirare
deci, dacă bucuria a ținut scurtă vreme după ștergerea iobăgiei.

*

* ■*

     In Martie 1848, Avram lancu era în Târgu-Murăș, cancelist
la Tabla regească de acolo și urmăria cu încordată atenție, dis-
cuțiile ce se desfășurau acolo între Unguri și Români, asupra
ștergerii iobăgiei, asupra condițiilor și modalităților, admisibile
și de o parte și de alta, pentru săvârșirea acestui act epocal, impus
de spiritul timpului.

     într’o seară din aceste zile din Martie, lancu în discuție la
masă cu folegii săi între pahare, a exclamat: Răscumpărare pentru
toate, ori moarte!...

     A doua zi după această exclamare, lancu nu mai era în
Târgu-Murăș. S’a dus acasă la Vidra de sus, la tatăl său, căruia


31

i-a descoperit planul său de revoluție, după ce simțise că același
lucru îl pun la cale și Ungurii pentru interesele lor. Și a început
îndată pregătirile de lipsă în acel scop. Cutreera munții în lung
și ’n lat și șoptia la urechea tuturor fraților săi, de revoluția ce
e în pregătire și pentru care noi trebue să fim gata. Și oamenii
săi erau foarte înțelegători.

      In toate părțile cerceta întrunirile poporului, de orice natură,
mai ales în Munții Abrudului și explica nevoile zilei: La 5 Aprilie
era în Câmpeni, la 20 Aprilie în Blaj, la o adunare de popor,
unde însufleția inimile cu glasul său pătrunzător, la 3/15 Mai ia
parte la marea adunare națională a poporului Român din Câmpia
Libertății dela Blaj, însoțit de sute și sute de Moți, în fruntea
cărora mergea el, ca cel mai chemat Căpitan al lor.

      La târgul de țară din Iunie, lancu iarăși e la Câmpeni, între
mii și mii de țărani. Acestora le vorbește despre vărsarea de
sânge dela Mihalț și-i îndeamnă să se înarmeze, cum numai pot,
cu lance, coasă, etc,, ca să-și apere vatra părintească. își înființase
o strajă pe lângă sine, care veghia din depărtare toți pașii săi,
nebănuit, tanquam aliud agens, gata întotdeauna pentru orice
eventualitate.

      Guvernul era surprins de îndrăzneala lui lancu și a dat
ordin în Iulie, prin oameni trimiși anume Ia Câmpeni, să fie prins
ca un agitator periculos. Dar lancu a aflat că e urmărit și s'a
retras în munții săi din acele ținuturi și astfel a scăpat de sbirii
guvernului.

      In felul acesta pănă în Septemvrie, Moții au fost bine pre-
gătiți pentru planurile lui lancu, încât în 16 Septemvrie, când a
venit din nou la Câmpeni, nu se mai temea de sbirii guvernului
și luase masa într’un restaurant cu primpretorul locului, iar pe
ziua de 18 Septemvrie a convocat o adunare poporală la
Câmpeni, în care și-a pregătit oamenii, să se înarmeze, ca să
plece dela Câmpeni drept la Blaj, la a treia adunare națională a
poporului român pe ziua de 28 Sept.

      De fapt în 20 Septemvrie, 900 Moți înarmați, călare în
frunte cu lancu, au pătruns în Câmpeni. De aici, însuflețiți de
cuvintele lui lancu, au plecat în sunete de bucium și pocnete de
pistoale, Ia Roșia Abrudului și de-acolo de-a-dreptul la Blaj. In
decursul drumului ceata lui lancu a crescut mereu pănă a ajunge
la Blaj. Așa s'a aruncat lancu in valurile revoluției din 1848. Po-
runcile lui erau sfinte și urmate cu credință, pentrucă lancu era
un suflet bun, curat și drept în judecățile sale. Și acestui ideal
omenesc și creștinesc se închină poporul român, pănă la jertfa
de sine. Se închegase o organizație puternică, impusă de nevoile
timpului. Și rezultatul ei a fost uimitor.


32

      Evenimentele din Martie 1848, au avut infjuință asupra po-
porației și în alte părți, d, p, în Zlatna, Abrud, etc. Ungurii și-au
înființat gardă națională și în Zlatna unde era depozitat aurul cel
mult, deși au avut multe greutăți cu înjghebarea ei. îndată după
ei și-au înființat și Românii gardă națională, sub conducerea lui
Petre Dobra advocat în Zlatna. In Abrud de asemenea, ivindu-se
turburări cătră finea lui Mai, ungurii au cerut să le trimită armată
regulată de săcui. Li s’au și trimis 200 soldați săcui și 54 soldați
poloni din Regmt. Sifkovics,

      La începutul lui Iulie a fost și Simion Bărnuțiu pe la Câm-
peni, deghizat în port țărănesc în căruță cu un cal, mânat de el
însuși. Prin August și loan Maiorescu a trecut pe acolo. Singura
modalitate de informații pe atunci.

      Dar între soldații săcui și soldații poloni din Regmt. Sifko-
vics, s’au produs neînțelegeri și bătăi chiar.

      In urma acesteia pe săcui i-au dus din munți la Aiud, în
17—18 Iulie, iar în Abrud au rămas numai soldații poloni din
Regmt. Sifkovics, pănă în 15 Octomvrie, când apoi și aceștia au
pășit în contra ungurilor. Așa armonie era atunci între elementele
armatei. Și ungurii susțineau, că reacția austriacă lucrează în contra
lor. Ei nu vedeau că se deșteaptă conștiința popoarelor pe zi ce
merge. Aceste lucruri au premers răscoalei Românilor în contra
Ungurilor,

      In asemenea împrejurări autoritățile din județul Alba au
dispus în 6 Sept, să se facă conscripția recruților din județ ca să
satisfacă unei deciziuni a Dietei din Budapesta, cu care ei se uni-
seră, Românii din unele părți însă, s au împotrivit și conscripția
nu s’a putut termina, nici recrutarea nu s’a putut face, pentrucă
stările din județ se tut burau și se întunecau tot mai mult

      Intre Ungurii din Aiud însă, au început totuși să recruteze
voluntari pentru înființarea unui Regmt, de „Honvezi", în care au
înscris voluntari și prin alte orașe din județ. Dar puțini. Români
ici-colea câte unul așa că rezultatul înscrierii voluntarilor a fost
slab. Cu toate acestea în 2 Septemvrie au sfințit steagul Regi-
mentului de Honvezi voluntari, cu mare alaiu.

      Mișcările acestea au ținut încordate spiritele vara întreagă.
Românii urmăriau cu atenție desvoltarea lucrurilor.

      Peste vară venise acasă și Axente Severu dela București,
unde funcționase ca profesor de limba latină și a luat parte la o
adunare poporală din Orlat, în care au destituit pe Episcopul Le-
meny din Blaj, pentrucă el a fost numit de guvernul din Buda-
pesta, In. urma acesteia el a părăsit Blajul, că-i era amenințată
și vieața.

      In aceste împrejurări au început și românii mai cu de-a-
dinsul, să se înarmeze în diferite părți ale județului și se șoptia,
că ei se înarmează împotriva ungurilor. Cu un cuvânt începuse a


33


3

se întuneca orizontul, încât se putea bine vedea, că are să ur-
meze o furtună.

      Aceasta era situația în județ, când se pregăteau Românii
pentru a treia adunare poporală în Blaj, în care aveau să hotă-
rască ce ținută vor lua în revoluția ce se aștepta să izbucnească
în tot momentul.

      Adunarea s’a ținut din 16—28 Sept. în Blaj, în care Românii,
după multe desbateri au cerut:

      1,       Să se întrerupă recrutările începute în Transilvania, fără
încuviințarea Domnitorului;

      2,       Să se elibereze deținuții politici;

      3.       Să se admită, în termen de 7 zile, ținerea unei adunări
naționale în Blaj, în care să se raporteze Românilor ce rezultat
au avut delegațiile lor, trimise din adunarea națională dela Blaj
din 3/15 Mai la împăratul în Insbruck și la Dieta din Cluj și să
se discute asupra satisfacției acestor cereri.

      Guvernatorul din Cluj a răspuns acestor puncte: că recru-
tarea a fost întreruptă, încă înainte de a primi cererea aceasta;
adunarea națională nu se poate admite, când spiritele sunt atât de
agitate, ba și adunarea actuală să se disolve îndată; rezultatul dele-
gațiilor dela Insbruck și Cluj, a fost adus la cunoștință prin Ar-
hiereii bisericilor, iar pentru deținuții politici forul chemat va aduce
sentință, fără întârziere și pană atunci s'au luat măsuri, ca să poată
fi eliberați deținuții politici, pe lângă garanție corăspunzătoare.

      Hotărârea guvernatorului s’a comunicat adunării, care însă
n'a voit nici măcar s'audă de disolvarea ei, ba a continuat adu-
narea în prezența armatei și s’a declarat în permanență. îndâr-
jirea era mare.

      La această adunare a venit și Avram lancu cu cei 900 Moți
călăreți, înarmați, cu care a plecat din Câmpeni în 20 Sept, la
Roșia și de acolo drept la Blaj, De față a fost și Comitetul na-
țional cu toți conducătorii poporului român.

      Poporul se adunase într’un număr cu mult mai mare ca la
adunarea din 3/15 Mai și prezenta o priveliște îngrozitoare. Spi-
ritele erau foarte agitate. Nu voiau nici s'audă de dispozițiile gu-
vernului din Budapesta, care nu avea nici o autoritate înaintea
Românilor, Au declarat că ei nu recunosc guvernul din Budapesta,
căruia nici nu s'au adresat, că ei sunt supușii guvernului die Viena,
Ca atare au înaintat o reprezentație Generalului Br. Puchner din
Sibiu, comandantul armatei din Transilvania, în care au protestat
în contra uniunii Ardealului cu Ungaria și au pretins dreptul
înarmării, ca și ceilalți cetățeni, Unguri sau Sași. Adică să-și poată
înființa armată națională în interesul liniștei și ordinei publice.

      In adunarea aceasta s'au organizat românii pe țară. Au îm-
părțit teritoriul Ardealului în 15 prefecturi, în frunte cu un prefect
și subprefect etc.


34

      Județul Alba l-au împărțit in 3 prefecturi, anume:

      1.      Prefectura Câmpeni, începând dela Câmpeni-Abrud peste
Zlatna pană în Murăș. Prefect: Avram lancu.

      2.      Prefectura Blaj, începând dela Alba-Iulia pe Murăș în
sus pănă la Uioara, Prefect: Axente Severu și

      3,      Prefectura Turda, cu împrejurimea ei pănă în Murăș,
Prefect: Simian Balint, protopop gr, cat, în Roșia,

      Cu această organizare pe țară s’au terminat lucrările adu-
nării dela Blaj în 28 Septemvrie 1848 și poporul s'a resfirat la
ale sale, însuflețit și pregătit pentru orice eventualitate.

      Când s’a întors Avram lancu dela aceasta adunare spre
munții săi, însoțit de mii de oameni, la trecerea Murășului a putut
să zică și el, ca odinioară la Rubicon: „Alea jacta est!“ pentrucă
la 10—12 zile după această adunare s’au început luptele înver-
șunate pentru soartea poporului român din Ardeal, începând de
sus dela Câmpeni, Abrud, Turda și Zlatna, pănă în apele Mu-
rășului,

      Românii și Sașii se înarmau acum pe față, ca aderenți ai
împăratului. Au făcut recrutări în sânul lor și au organizat o ar-
mată considerabilă. Pentru acoperirea cheltuelilor au aruncat o
dare asupra comunelor, pe care poporul o plătia fără nici un
murmur. Și făceau exerciții militare ziua și noaptea, Ascuțiau săbii,
lănci, coase, pistoale, etc.

      In județul Alba au început românii, prin 10—11 Octomvrie,
să se concentreze în cete mai numeroase la Cricău lângă Alba-
Iulia, sub poalele Munților Apuseni, Așa, că acest termin se poate
considera de început al revoluției din Ardeal,

(Va urma).


35


3*

Pagina biopolitică, demografică și eugenieă.




Inteligența naturală in raport cu clasele sociale

de Dr. I. Făcăoaru.

II.

      Concluzia articolului precedent era că inteligența creatoare
naturală e mai frecventă în straturile sociale superioare. Proporția
oamenilor iluștri proveniți din aceste straturi e cu mult mai mare
față de proporția celor proveniți din straturile de jos. In rându-
rile de față, considerăm un alt aspect al aceleiași probleme. Anume,
care este originea socială a copiilor excepțional înzestrați în com-
parație cu copiii normali. (Copiii excepționali de azi sunt talentele
de mâine). Prin anii 1913 — J6, un cercetător german, Hartnacke
— fost profesor secundar, inspector si mai apoi ministrul instț uc-
țiunii într'o provincie germană — a găsit pe un material de 18 000,
de elevi că școlaritatea variază după categoria socială a părin-
ților. Comparația a fost posibilă, întru cât în primii ani de școală
primară, copiii proveniți din diferite clase sociale rămân laolaltă.
Cele mai bune note aveau copiii titraților. O școlaritate aproape
analogă aveau copiii învățătorilor. La mare distanță urmau copiii
proveniți din comercianți instruiți și funcționari mijlocii. Urmau
apoi, meseriașii, țăranii, lucrătorii industriali, zilerii și servitorii,
„înzestrarea medie este proporțională cu situația socială".

      Tot Hartnacke ,’a găsit, că proporția elevilor repetenți
în școlile gratuite, mai la îndemâna oamenilor săraci, era de
8,17% pe când în școlile cu plată, frecventate de copiii părinților
cu stare era de numai 3,04%. Dintre elevii școlilor gratuite au
fost găsiți numai 2,9% calificați pentru școala secundară, pe când
dintre elevii școlilor cu plată erau 11.52°/o în această categorie.
In 11 școli gratuite, autoritățile n'au găsit niciun elev calificat
pentru școala secundară, pe când școlile cu plată au dat fiecare
cel puțin câte doi elevi calificați.

      S'ar putea obiecta: foarte bine 1 Să admitem că aceeași si-
uație ar fi peste tot. Ce importanță are faptul pentru problema
noastră ? Noi urmărim variația cantitativă și calitativă a înzestrării


36

naturale în raport cu clasele Sociale. Determinarea productivității
artistice și științifice pe regiuni sau pe claSe sociale âf fi 0 rtiUncă
pe deplin justificată. Ar avea Sens de asemenea, să urmărim in-
teligența nativă a copiilor, dar școlaritatea lor ? E drept* că ana-
liza acestui aspect al chestitlnei are importanță numai dacă șco-
laritatea are valoare simptomatică pentru personalitatea copilului.
Dacă adică, este ereditară și nu sub influența mediului familial,
social sau școlar și dacă există corelația între școlaritate și inte-
ligență. Acesta și este cazul. Cercetări variate și numeroase au
arătat că școlaritatea copiilor e paralelă cu școlaritatea părinților
și chiar cu a bunicilor. Ereditatea complexului de însușiri psiho-
fiziologice, cari condiționează calitatea școlarității nu mai e pusă
la îndoială. Influența mediului nu este nici ea negată. împreju-
rările favorabile din ambianță: putința părinților înstăriți și instruiți
de a se ocupa ei înșiși de educația și instrucția copiilor lor, în-
grijirea mai pricepută și mai zeloasă, alimentația mai adecvată,
libertatea de a învăța, etc., sunt factori cari avantajează pe co-
pilul straturilor de sus. Dar această influență este neînsemnată.
Decisiv rămâne rolul factorilor ereditari.

      Tot pozitiv e răspunsul la a doua chestiune : școlaritatea co-
relează pozitiv cu inteligența, deși corelația e slabă. Se spune de
obiceiu, că validitatea în vieață e independentă de calitatea șco-
larității, Afirmația e valabilă pentru cazuri izolate și nu în genere.
Validitatea socială implică în primul rând un anumit nivel de in-
teligență, pe lângă alte însușiri de caracter — indiferent de cali-
tatea acestora. Acum, că un copil inteligent poate avea o școla-
ritate proastă, lucrul se întâmplă relativ des. Cauzele sunt nume-
roase și nu aici ar fi locul analizei lor. Dar ca un copil prost Să
aibă o școlaritate bună, cazul este cu mult mai rar. Motivația
psihologică a fenomenului e la îndemâna oricui: e cu mult mai
ușor să nu vrei să execuți o performanță oarecare, deși ai putea-o
face, decât invers, să execuți o performanță, fără capacitatea im-
plicată. Școlaritatea proastă nu presupune lipsa inteligenței, dar
școlaritatea bună implică oarecare inteligență. Printre oamenii cari
s au validitat există destui cu o școlaritate proastă. Galton a fost
la timpul său peste măsură de surprins să găsească printre oa-
menii iluștri studiați de el, un număr destul de mare de genii cu
o școlaritate inferioară, dela clasele primare până la absolvirea
universității. Totuși oamenii mari luați în grup — ca și acei cari


37

se validitează în diferite alte domenii — au o școlaritate supe-
rioară celorlalți necunoscuți sau lipșiți de succes în vieață.

      Variația inteligenței indică același paralelism cu nivelul stra-
tului social. Din examinarea mintală cu ajutorul testelor a 13.000
de copii englezi (Duff și Thomson) reiese o ierarhizare a cate-
goriilor sociale asemănătoare celeia a școlarității. Cel mai ridicat
nivel îl au copiii titraților universitari după cari urmează condu-
cătorii de întreprinderi, comercianții instruiți, funcționarii, tehni-
cienii, lucrătorii instruiți, țăranii și cei din urmă vin lucrătorii ne-
instruiți. Aceleași rezultate au găsit alți 7—8 cercetători, mai ales
americani, germani și englezi. In fața acestor date, cunoscutul pe-
dagog german Meumann a conchis că „nivelul înzestrării depinde
în mod absolut de stratul social". Apărătorii influenței mediului
social au adus un material, care nu numai că n'a sdruncinat nimic
din importanța factorului ereditar, dar rolul acestuia a fost con-
firmat. Analiza acestui material îl duce pe Lenz la concluzia că
„influența mediului casnic este neînsemnată".

      Dacă deosebirile dintre clasele sociale nu surprind prea mult
în școala primară, în schimb surprinde faptul că acestea, deși
atenuate, subsistă în școala secundară și chiar la universitate. In
școala secundară se presupune că vin elemente selecționate, iar
la intrarea în universitate selecțiunea ar fi de așteptat să fie și
mai severă. Potrivit unor date recente (Prof. L. Glass Eugenical
News 1936—73 p. 1.) rezultatele sunt analoage pentru studenții
universitari americani. Inteligența acestora — determinată cu aju-
torul testelor — descrește pe măsură ce crește volumul stratului
social de origină. Studenții cei mai bine înzestrați proveniau din
părinți aparținând profesiunilor libere. Urmau: comercianții, lu-
crătorii instruiți, agricultorii, iar cei mai slabi erau studenții pro-
veniți din lucrătorii neinstruiți.

      Cuvântul nostru va fi spus cu alt prilej, după ce materialul
propriu va fi publicat în altă parte. Până atunci rămânem la câ-
teva observații:

      1.        In raport cu straturile sociale suprapuse dela noi, țără-
nimea noastră e cu multă probabilitate relativ mai bine înzestrată.
In țările cu o civilizației mai înaintată, școlile au sustras țărănimii
elementele de elită pe o perioadă de timp mai lungă, fenomenul
selectiv începând acolo mai de timpuriu ca la noi. Acolo, ele-
mentele rurale întreprinzătoare scăpate de pericolul atracției școlii,


38

au găsit mai târziu totuși posibilități de migrațiune și plasare la
oraș în întreprinderi comerciale și mai ales industriale,

      2.        Fenomenul social-biologic în discuție nu implică o ju-
decată de valoare în sens pejorativ pentru straturile rurale, întâi,
pentrucă inteligența singură nu dă măsura valorii biologice. Foarte
inteligenți erau și Grecii decadenți din sec. II. și III, a, Ch. și ur-
mașii lor, bizantinii, cari erau și mai decăzuți, cu 13—14 secole
mai târziu. Dar câtă inferioritate de caracter ascundea strălucirea
intelectuală! Al doilea, populația rurală e un corp nediferențiat,
rezervoriul biologic al tuturor straturilor suprapuse. Polarizarea
înzestrării naturale în societatea umană către vârful piramidei so-
ciale are același caracter de determinism, analog bunăoară acelui
fenomen bio-chimic al aglomerării azotului către vârful trifoiului.
Cu aceeași logică se poate vorbi de înzestrarea superioară a cla-
selor de sus, cu care se poate vorbi de bogăția în azot a extre-
mității superioare a unei plante. Firește că extremitatea inferioară
e săracă în acest prețios element, dar asta pentrucă extremitatea
superioară i-1 aspiră cu o necesitate inexorabilă. Chestiunile lă-
turalnice ca: valoarea biologică a straturilor sociale și în deosebi
a țărănimii, natura fenomenului de epuizare biologică a păturilor
rurale și rezultatele din ce în ce mai slabe ale examenelor de
bacalaureat dela noi, vor forma obiectul unui alt articol.


39

Material pentru conferințe, șesători, ete.




Priveliște asupra vieții sufletești a satului*)

de Petrea Dascălul.

      De câte ori am înaintea ochilor pe purtătorii cămășilor albe,
cămăși punctate cu pui, bănicei și cruciulițe, de atâtea ori îmi
revăd copilăria și-mi retrăiesc tinerețea petrecută în sat, de unde
am luat cu mine cele mai curate și luminoase icoane ale vieții
și cele mai însorite aduceri aminte, a căror parfum îmi vor că-
delnița drumul vieții până la sfârșitul lui.

      Dar aducerile aminte a zilelor trăite în sat, pe lângă frumu-
sețile câmpului, a văilor și codrilor, deșteaptă și părerile de rău
după tot ce-a fost și nu se mai poate întoarce. Căci unde și când
să mai pot găsi o panoramă mai fermecătoare, decât lunca co-
pilăriei, unde a treia zi de Sfântul Petru, două-trei sute de coase
străluceau în soare, ca tot atâtea diamante scumpe, iar cântecul
gresiilor, lunecând pe ascuțișul oțelului, umpleau văzduhul în chiote
ascuțite și prelungi. Iar cămășile albe, croite din pânză 'nălbită
în zare de soare, fluturau ca niște steaguri de pace. In urma co-
sașilor vânjoși se înșiruiau în alinieri drepte, poloagele, ca niște
brâne de mătasă verde.

      Auzim pe mulți oameni de treabă spunând, c'au fost și
trăit la țară, în sat. Unii se plâng, că era să-i mănânce urîtul, pe
alții întunerecul și plictiseala. O seamă dintre ei mărturisesc c'au
întâlnit oameni răi, neînțelegători, invidioși, răzbunători. Alții își
aduc aminte de laptele gras, untos și curat, de pâinea ca bum-
bacul, de mămăliga ca aurul, de strugurii ca mursa, de apa ca
cristalul, de aerul ca spirtul, de parfumul fânului de curând cosit.
Unii s’au dus în sat, Ia țară, sănătoși măr și s au întors bolnavi.
Alții s'au dus fără picur de vlagă în ei și s'au întors la oraș cu
fețele îmbujorate de sănătate. Fiecare a văzut satul cu ochii lui
și l-a judecat cu simțul și înțelegerea proprie,

      ) Fragment dintr'o conferință ținută in fața unui public orășenesc, cu
prilejul deschiderii Școalei țărănești de sub coducerea „Astrei" — Sibiu.


40

      Dar dincolo de ce au văzut acești oameni, dincolo de pragul
ochilor și înțelegerii lor, mai este un sat, o lume, o vieață, pe
care foarte puțini au ochi s'o vadă, urechi s'o audă, minte să
înțeleagă, inimă să simțească.

      E satul cu basmele — poveștile lui, cu cântecele, horele,
baladele, legendele, chiuiturile, credințele, obiceiurile, farmecele,
vrăjitoriile, descântecele, ghicituri, cimilituri, colinzi și alte nenu-
mărate manifestări sufletești. E satul cu sufletul pus în mișcare,
e comoara darurilor lui Dumnezeu, date din belșug, cum nu s'a
dat mai din plin, mai cu mână largă altui popor din lume, cum
ni s'a dat nouă, Românilor.

      Doar a spus învățatul Delavrancea, că mulți dintre noi cu-
nosc vieața altor popoare, dar nu cunosc pe a neamului lor. Și
adevărul acesta trebue să doară pe mulți.

      Vieața satului, — vorbim acum de latura frumoasă a acestei
vieți, căci mai este ,o față a satului, cu sărăcie, năcazuri și sufe-
rinți, — e atât de încăpătoare, mult cuprinzătoare, adâncă și
tainică, plină de înțelesuri, că numai cine a trăit vieața desculță
a satului, cine a adormit pe vatra cuptorului, legănat în leagănul
basmelor, cine s'a însorit pe prispa căsuțelor, cu ferestruici căp-
tușite cu izmă creață, laba gâștii, cui i-a luminat poteca câmpului
Carul mare, Rarițele, Calea Laptelui și ciobanul din lună, pe cine
l-au mușcat scânteile focurilor păstorești, cine a odihnit pe cor-
manul plugului, a luat prânzul în umbra clăilor de fân, a cru-
cilor de grâu, cui i s'a dat aluat printre fusceii scării, când a
fost mușcat de câine, cui i s’a muls sân în ochi, cine a fost de-
ochiat s’au i s'a descântat de bubă rea, de pocitură sau soare
sec. Cine a horit în lungul brazdei, cine a chiuit Ia nunți și bo-
tezuri, cine a ars carne la lăsatul secului, acela și numai acela
poate cunoaște aceasta parte sufletească a satului.

      Toate popoarele din lume au aceasta comoară, duc, trăiesc
aceasta vieață sufletească, spirituală.

      Dar în frumusețe, în tâlc nici a unui popor nu poate întrece
pe a noastră.

      Despre poveștile noastre, un mare iubitor a lor, sasul Adolf
Schullerus a spus: „în bogăție și substanță, — adică în miezul
lor, — comoara de basme românești, abia dacă poate să fie în-
trecută de aceea a vreunui alt popor".


41

       Țăranul român, omul satului, păstrătorul comorilor noastre,
dela naștere până la moarte, de când ursitoarele îi suflă calea
norocului și până i se pune banul de vamă în mână, trăiește o
vieață de basm, de farmec și poezie, cari îi mai îndulcesc greul
și amarul zilelor de muncă, Ce-ar fi de el, dacă în amarul luptei
pentru trai, nu s'ar mai ivi și momente de ușurare cu vraja fru-
moaselor obiceiuri dela sărbători, boteze, cununii și altele ?

       Omul satului nostru trăiește două lumi, una ce să vede și
alta în care crede. Una plină, vârfuită cu lipsuri, rele, greutăți,
alta a uitării lor.


      Vieața satelor s’a scurs în șirul veacurilor pe matca acestor
creațiuni proprii lor, într’un plutit drept, fără opriri, fără popa-
suri, fără salturi și hopuri, închinându-li-se lor ca unor sfinte li-
turghii.

      Aici a fost tăria lor. Așa și-au păstrat ființa lor, în ciuda
tuturor asupririlor.

      Cu cercetarea acestor creațiuni românești s au ocupat acum
sunt 150 de ani unii învățați străini ca filosoful Gotfried Herden,
care a strâns și tradus în limba germană cântece de-ale multor
nații din Europa, botezându-le foarte nimerit: „Glasuri de-ale
popoarelor".

      El spune despre cântecul poporal: „el cântă istoria, tainele
și minunile, semnele profetice ale poporului. Cântecul poporului
e o floare, care arată poporul cu limba și țara sa, cu îndeletni-
cirile sale, cu patimile, scăderile, trufia, muzica și chiar sufletul său“.

      Un poet polon, le numește sicriu sfânt, în care se păstrează
speranța și credința poporului. Le mai spune și floarea care leagă
timpurile vechi cu timpurile noi.

      Frații Grim încă au tradus o mulțime de cântece și basme
românești în limba nemțească.

      Italianul Vico le dă în vileag în limba lui, numind puterea
de creație a poporului: înțelepciune vulgară, adică înțelepciune
simplă țărănească.

      Profesorii din Paris, Michelet și Ouinet au cules cu studenții
români, pe cari îi aveau sub mâna lor, o mulțime de cântece ș
basme românești. Ei au avut numai cuvinte de laudă la adresa
poporului, care a putut făuri astfel de comori.


42

      Michelet studiind limba folklorului, într'atâta s'a îndrăgostit
de el și de poporul de jos, încât cea mai mare fericire, o simțea
scriind pentru oamenii simpli, ca să-l înțeleagă. Contrar celor ce
se cred la noi, că din ce scrii mai savant, să nu te înțeleagă
oricine, ești mai învățat, vrednic de laudă.

      Michelet a învățat istoria, a cunoaște și a îndrăgi poporul
român numai cunoscându-i cântecele și basmele lui.

      Secretarul particular al Regelui Carol I, francez din Elveția,
ocupându-se, — pentru a învăța românește, — cu folklorul ro-
mânesc, a găsit, că în comoara de gândire românească, pe lângă
frumusețea mișcării și a înțelesului, ea cuprinde cea mai mare
bunăcuviință și bunătate de suflet.

      Au spus-o străinii, că în basmele Românilor e mai multă
bunătate, decât în ale Francezilor, sunt mai serioase, mai aproape
de realitate, de adevăr, decât ale Italienilor și mai puțin închi-
puite decât ale Germanilor.

      Slovacul loan larnik Urban, care de dragul cântecelor și-a
chiuiturilor noastre a învățat românește, a cules din gura popo-
rului, — în tovărășie cu A. Bârseanu, — sute de cântece și stri-
gături. Acest străin, care cunoștea mai multe limbi, a făcut ase-
mănare între frumusețele basmelor românești și între a altor nea-
muri, găsind că nici un popor nu are o limbă atât de măiastră,
fermecătoare, în basmele lui, ca poporul românesc.

      Și întradevăr, cu cât tâlc, cât de frumos, măiestrit, se ex-
primă poporul de jos! El zice despre vreme: „când se ’ngână
ziua cu noaptea, când sosește alba ’n sat, se scoală cu noaptea
’n cap, în crucea ’namezii, în cumpăna nopții, în amurg, la toacă,
pe la prânzul mare, în ceasul strigoilor".

      Despre ceva iute, grabnic, zice: „cât ai bate din palme, cât
clipești din ochi, pân' te freci la ochi, cât ai soarbe un picur de
apă, până zici: unul.

      Despre spaimă, spune: „tremură ca frunza, i se făcu părul
măciucă, îl furnică sub piele, tremură carnea pe el, îi sări inima
dela loc, i se ridică părul în sus".

      Bătaânețea o aseamănă cu Dumnezeu, cu zăpada : „cât Dum-
nezeu de bătrân, alb ca zăpada, cărunt ca zăpada, nins pe cap".

      Despre un om tare, puternic, zice: „cât un munte, ca fierul
de tare, sfarmă peatră, strâmbă lemne, un sghiab de om, un uriaș".


43

      De omul mic, pipernicit, spune: „de-un cot cu barbă cu tot,
mic, să-l pierzi printre degete, mare Cât iarba ’n cărare, un ciot
de om”.

      Astfel de împerecheri, asemănări, ticluiri nu se prea găsesc
în limba păturii de jos a altor popoare.

      „Să nu-ți spun câteva, să-ți cearnă țărâna din pod, după
cap“, — că vezi Doamne, când vei auzi ce-ți spune, vei pleca
capul de rușine.


      Folklorul, adică știința poporului, nu trebue uitată, părăsită.
Ea trebue adunată, culeasă, rânduită și păstrată, cum se păstrează
anafura, cu sfințenie.

      S'a dovedit, că un cântec sau altă creație a poporului, tră-
iește cam două sute de ani, în amintirea, în gura poporului. După
acest timp, se uită și altul îi ia locul.

      Câtă jale nu se desprinde din:

                 — Eu mă duc, mă prăpădesc
                 Ca un cântec bătrânesc.


      Leagănul neamului nostru a fost satul. Aci în căscioarele cu
târnațe înflorite, cu podmoale scorojite de vânturi și arșițe, bătute
de vânturi aspre, de ploi și ninsoare, cu ferestruicele umbrite
și căptușite de izmă creață, de mușcată, aici sub buzduganul
de grâu dela grindă și sub mătăuzul dela icoană, sub culmea
ștergarelor și-a velnițelor, pe vatra cuptorului, în clocotul ciaunului
cu mămăligă, aci s'a născut, s'a țesut povestea cea fără sfârșit a
neamului, aci s’a păstrat în vremuri de restriște sufletul românesc.

      De aci, din cuibul familiei s’au resfirat pe culmea dealurilor,
în umbra văilor, spre înălțimea munților, în largul câmpiilor, în
lumina focurilor, în claca boierilor, în urma plugurilor doina cea
de jale, hora de veselie, poveștile fermecătoare, cimiliturile glu-
mețe și pișcătoare. Aci s'a cântat amarul, bucuria și nădejdea.

      Aci s’a născut limba neaoșe românească, limba vechilor
hrisoave. Aci, în modestele căsuțe, au intrat tiptil ursitoarele ca
să sufle noroc sau nenoroc noului născut. Dacă i s'a sorocit
moarte înainte de botez, de încreștinare, suflețelul lui s'a prefăcut
în vârcolaci, cari mănâncă din lună. Dacă ursitoarele sunt darnice


44

cu firul vieții, nou născutul crește într'o zi ca ’n două, în două
ca ’n nouă și 'n nouă ca ’n nouăzecișinouă. Papă la botez ai
casei îl păzesc bine, căci îl pot schimba măiestrele sau alte du-
huri nevăzute. De aceea, ca armă de apărare se mai pune în
leagăn și o sculă din fier: cuțit, vătrai, etc.

      în a opta zi, noul venit în lume, e îmbrăcat în cămășuță și
scutece curate, aduse de nașe. Moașa îi pune banul de argint în
fașe, după care ceremonie e dus pe brațul drept al nașei la bi-
serică, unde prin sf. botez se lapădă de satana și se împreună
cu Dumnezeu, primind nume de sfânt sau un nume drag familiei.

      în ziua aceea e mare bucurie în casa cu un om mai mult.
Se mănâncă, se bea și se veselesc de dragul, că s’a mai încre-
știnat un suflet. Când pruncul adoarme, mama suflă peste față,
ca să se alunge duhurile rele, se face semnul sf. cruci. Va fi cu
grije să nu-1 petreacă cu pasul, ca să nu se oprească din crescut.
Dacă plânge îi dă sân, mai întâi din dreapta, apoi din stânga,
să fie deștept și nu nătâng. Dacă nu se oprește din scâncet, îi de-
ochiat. Repede i se sting cărbuni.

      în baie i se pune ban de argint și o bucată de fier, să fie
tare ca fierul, în anii prunciei i se mulge sân în ochi, să nu ca-
pete albeață, Când e bolnav i se descântă de bubă rea, de soare
sec, de furteață, de întânchinare, de amețeli.

      Seara, când pică de obosit, bunica îi spune povești cu Făt-
Frumos, Ileana Cosânzeana, bălauri cu nouă capete, Verde îm-
părat, Roșu împărat, cu șolomonari, cari poartă ploile, toate numai
pentru a-1 ține treaz, până fierbe mămăliga și pune masa.

      Când se trezește din visuri urîte, că a căzut din vârful șurii
sau s’a luat taurul satului după el, i se dă trei înghițituri de apă,
sau aluățel printre fusceii scării, ca să nu-1 cuprindă frasul, boala
rea, din frică.

      Când pleacă băiatul întâi la colindat, cu steaua, cu irozii,
se crede om mare. De-acum intră în împărăția curajului. De cum
simte perișorii sub nas, încearcă să horească, să chiuiască, merge
treptat spre junia pe care abia o așteaptă. Intră cu junii, la bute,
în horă, <*u țurca, fură năframa fetei iubite, îi pune frunza de
fag în poartă la Sf, Gheorghe, armindenul la Rusalii. în schimb
fata aruncă la Sânziene și cununa lui pe casă: a cui cade întâi,
acela rupe dragostea, abia înfiripată.


45

      Spre anul recrutării își trăiește din plin vieața sufletească-
Doinește și iară doinește. Doinește de dragoste, de bucurie, de
jale, de urît, de dor.

                 Mândro de dragostea noastră

                 Au răsărit flori pe coastă.

     Și:

                 Neamțule mă iei, mă duci
                 Chiar în graniță la Turci.

      Pe Neamț și pe Turc încă nu l’a uitat Ardeleanul. Dela po-
menirea lor în cântecul poporului încă nu au trecut cele 200 de
ani ai uitării.

      Flăcăul satului nu poate lipsi din Dealul Mare sau Dealul
Viilor, unde în seara lăsatului de sec, unde se arde carnea, în
opăiți de paie. De aici își strigă și el batjocura lui, spre rușinea
fetelor și-a nevestelor:

                 Dela poarta noastră

                 Până la a voastră
                 Șapte roate ferecate
                 De — (cutare fată) acățate.

      Dar când pe purtătorul buzduganului, — la claca părintelui
sau a primarului, — nu-1 poate uda nime ? Cât de țanțoș, cât de
mândru se ține.

     Și câtă duioșie, nu pun secerătoarele în cântecul:

                 Stăpâne, stăpâne
                 Gată-mi-te bine,
                 Buzduganu-ți vine.

      Dar când se înțeleg doi: fecior și fată, pentru a lega că-
sătorie, prin câte ceremonii nu au de trecut. Dela datul mâinii,
până se văd în rând cu lumea, au de trecut peste un întreg lanț
de obiceiuri, care de care mai mistic, mai caracteristic. Astfel
sunt: înțelesul părinților, al tinerilor, cerutul mâinii prin pețitori,
aranjarea zestrei, datul mânii înaintea preotului, cinstea pânzii,
huțele, chemătorul, vornicitul, plânsul miresei, pășitul pe pânză,
legatul uliței, încuiatul porții, schimbatul miresei, cinstea miresei
și alte multe.

      Dar tânărul rupt din mijlocul familiei, al satului și aruncat
în creerii munților, ca cioban, ca muncitor de pădure, credeți,
că nu-și făurește cântecul dorului de sat, de oameni ?


46

                La Sfânta Măria Mare

                Cobor oile la vale

                Și cobor și nu mai vin

                Pân la Sfântul Constantin.

     Aci, în creer de munte își duce el vieața lui simplă, dar
plină de închipuiri, aci, alături de măiestrele, cari au purtat pe
sus, peste nouă hotare, pe ciobanul, care a cutezat să cânte
din fluer „cântecul măiestrelor", cu cele nouă întorsături. Aci stă
de vorbă cu Strâmbă-lemne, Sfarmă-piatră. Aci îi jură credință
iubitei sale, care absentă fiind, nu știe nimic :

                Că nu te spui nimănui

                Nice crucii bradului,

     Câtă seriozitate, câtă evlavie au ciobanii în ținuta lor, când
leagă turma, pentru a fi ferită de atacul fiarelor:

                 Lupi din nouă hotare,
                Să vi se înclește gura...
                Când vă veți apropia de turma mea...

     Dar seara, după cină, când răsturnați pe glugi înflorite și
cojoace mițioase, cu ochii pe Calea laptelui, după stelele căză-
toare, ale oamenilor, cari mor, când vin din negura vremilor-
iele, fete de împărat, scorpii și șolomonari, bălauri, Mama pă-
durii, Crivăț împărat și stau de vorbă cu ei, până ce adorm și
se cufundă în o altă lume, în lumea visurilor.

     Când în amurguri, din pisc în pisc, se sbate, se frământă
doina din fluer, doina de jale, doina ciobanului, care și-a pierdut
oile.



      Am auzit și ascultat în toamna anului 1914, în Galiția,
aproape de râul San, un cântec, singurul cântec, prin care vorbea
nu un suflet, nu un om, ci o întreagă armată, un întreg neam,,
care avea simțul, că nu știe pentru ce se luptă :

                 împărate, împărate

                 Pune pace, nu te bate
                 Că-ți pier cătunele toate.


47

      Iată, cinstiți boieri, D-Voasțră, un colțișor din vieața acestor
•elevi ai școalei țărănești.

      E mult însorit acest crâmpeiu de vieață la țară, dar își are
și părțile lui umbroase.

      îmbelșugat ar fi secerișul culegerilor de creațiuni spirituale,
•dar și de plivit este mult loc și multe burueni.

      Inrolați-vă în oastea celor, cari doresc și una și alta!


48

Din activitatea .Astrei" culturale.




Școala superioară țărănească a „Astrei" dela
Șimleul-Silvaniei (jud. Sălaj)

de Ion Breazu.

     în Februarie 1938, într'unul din turneele de propagandă din
Nordul Transilvaniei, am făcut un popas la Șimleul-Silvaniei, unde
am discutat cu dl Dr. I. Ossian, directorul liceului „Simeon Băr-
nuțiu" și președinte proaspăt ales al despărțământului „Astrei" din
această localitate, posibilitatea intensificării activității acestei or-
ganizații a noastre cu un trecut atât de vechiu și de plin de vred-
nicie. Mai ales sub conducerea de lungă durată a lui Alimpiu
Barbulovici, vicarul cu gură de aur și cu inimă de leu, despăr-
țământul Silvaniei ajunsese cetatea cea mai puternică a „Astrei"
din această regiune. Au mai fost acolo și după răsboiu câteva li-
căriri de vieață. In anii din urmă activitatea despărțământului se
stinsese insă cu totul.

     între mijloacele de a o aprinde din nou, propuneam dlui
Ossian unul care a dat rezultate atât de frumoase în alte despăr-
țăminte: școala țărănească. Dela început s'a ridicat o mare pie-
decă în fața acestei realizări, piedecă de care se izbesc aproape
toate despărțămintele noastre: lipsa localului unde să fie găzduiți
țăranii. Am propus atunci o colaborare cu Școala de Agricultură
de gr, I, din apropierea Șimleului, de a cărei existență știam, dar
pe care n'o cunoșteam mai de aproape. Astfel a ajuns în obiec-
tivul preocupărilor noastre această instituție, menită să aibă un rol
istoric în desvoltarea școalelor noastre țărănești,

     Din informațiile pe cari ni le-a dat dl Ossian atunci, precum
și din cele pe care le-am cules a doua zi la Zălau, am rămas cu
convingerea că Școala de Agricultură dela Șimleul-Silvaniei este
o instituție moartă, cu elevi de mântuială, dintre cari nici jumă-
tate nu se angajează în agricultură, ci devin tot felul de mici
funcționari: scribi prin percepții sau agenți de poliție, ba unul din
ei ajunsese.,, chelner. Singura posibilitate de salvare a ei ar fi trans-
formarea ei în Școală superioară țărănească. In felul acesta, ar


49


4

servi nevoile populației românești a Sălajului, devenind mijlocul
cel mai puternic de progres al satelor din acest județ.

      Fiind solicitat de dl Președinte al „Astrei", dl Dr, I. Ossian
a înaintat în Martie anul trecut un memoriu în care a descris
școala și a făcut propuneri de transformare a ei în școală supe-
rioară țărănească. Din inventarul alăturat acestui memoriu se putea
constata că Școala dispune de un teren de 440 jug. de pământ,
de clădiri, mașini unelte, animale, etc, într'o valoare totală de
aproximativ 5 milioane și jumătate lei. Pe temeiul acestor infor-
mații, dl Președinte al „Astrei" a prezentat apoi dlui Ministru al
Agriculturii Prof. lonescu-Sisești, un memoriu, în care, după ce
arată greutățile pe care le întâmpină „Astra" în organizarea școa-
lelor sale țărănești din pricina lipsei de fonduri și de localuri,
propune Ministerului întemeierea de școale țărănești permanente,
în colaborare cu Asociațiunea noastră. Idealul ar fi — se spunea
în acel memoriu — ca fiecare județ să aibă o astfel de școală a
țăranilor. Fiind vorba însă de o experiență nouă, care trebue fă-
cută cu întreagă chibzuință necesară, dsa propune deocamdată
transformarea în acest scop a Școalei de Agricultură dela Șimleul-
Silvaniei în următoarele condițiuni: 1, Școala să adăpostească anual,
în mod gratuit, 3—4 serii de țărani, știutori de carte, cu armata
făcută și cu gospodărie proprie. Durata seriilor să fie de două
luni, elevii fiind obligați să revină la școală pe câte 5 zile, la
practică, în sezonul agricol; 2, Elevii să fie recrutați de despăr-
țămintele „Astrei" din jud. Sălaj; 3, Școala să fie condusă de o
Eforie; 4. Directorul Școalei să fie numit de Minister la propu-
nerea „Astrei" ; 5, Corpul profesoral să fie alcătuit din actualii
profesori ai Școalei și din conferențiari propuși de Eforie; 6. Chel-
tuielile Școalei să fie suportate de Minister. „Astra" va retribui
numai profesorii propuși de ea; 7, învățământul să aibă un ca-
racter de educație integrală, după modelul învățământului din
școalele țărănești ale „Astrei" ; 8. în predarea lecțitmilor să se
aibă în vedere mediul, necesitățile și gradul de pricepere al ele-
vilor, Să se caute mai ales trezirea în sufletele acestora a dra-
gostei de sat și de îndeletnicirile egricole.

      Conducerea „Astrei" a crezut apoi că problema școalei ță-
rănești permanente este atât de importantă încât se cuvine să fie
discutată de toți aceia care au făcut cercetări în această direcțief
sau au colaborat la realizarea numeroaselor școli țărănești al&


50

„Astrei". De aceea ea a fost așezată pe ordinea de zi a confe-
rinței președinților de despărțăminte care a avut loc la Cluj, în
14 Mai 1938, în urma unei comunicări a dlui prof. N. Săulescu,
dela Academia Agricolă din Cluj, membru în secțiunea social-
economică a „Astrei", comunicare întemeiată pe o adâncă cunoa-
ștere a problemei și străbătută de o puternică și caldă convingere
în viitorul școalelor țărănești, ideea școalei permanente a cucerit
pe toți cei care au luat parte la conferință, fiind așezată în pro-
gramul de muncă al „Astrei",¹)

      Trebue să o recunoaștem însă — și o facem cu un sentiment
de adâncă gratitudine — că ideea școalei țărănești permanente nu
s'ar fi putut realiza, dacă n'ar fi găsit dela început o largă Înțe-
legere și un sprijin neprecupețit la dl Ministru al Agriculturii lo-
nescu-Sișești. Dsa a urmărit totdeauna cu un viu interes expe-
riențele făcute în acest domeniu de „Astra" și de Fundația Cul-
turală Regală „Principele Carol", în legea de reorganizare a în-
vățământului agricol, dată publicității în toamna trecută, se acordă
acestor experiențe o largă solicitudine, Dsa a declarat-o în repetate
rânduri că învățământul nostru agricol mediu și inferior n'a dat
până acum rezultatele dorite. Țărănimea în deosebi n'a câștigat
aproape nimic de pe urma lui. De aceea el are nevoie de o trans-
formare radicală orientată înainte de toate spre nevoile satului.

      Prin deciziunea Nr, 178.389 din 8 Iulie 1938 Ministerul a
hotărit deci transformarea Școalei dela Șimleul-Silvaniei în Școală
superioară țărănească. în același timp, a numit o comisiune mixtă
care să studieze la fața locului posibilitatea de transformare a in-
stituției, să elaboreze detaliile de colaborare dintre Minister și
„Astra" și să prezinte un proiect de convenție definitivă între
cele două părți. Din pricina vacanței — și din alte motive pe
care nu le mai amintim — această comisiune nu și-a putut începe
lucrările decât în Septemvrie anul trecut. Tratativele intre Mini-
ster și „Astra" au continuat într’un spirit de largă înțelegere, până
în 20 Octomvrie, când a fost semnată convențiunea pe care o
alăturăm în anexă,

      întârzierea acestei convenții ne-a împiedecat să facem pro-
paganda •cuvenită în jurul școalei, în 8 Oct, au fost convocați la


       ) Comunicarea dlui prof. N. Săulescu a fost publicată în Agricultura
Nouă din 1938, un rezumat al ei împreună cu desbaterile care au urmat-o, a
apărut în Buletinul eugenie și biopolitic, 1938, p. 114—121.


51


4

Zălau toții președinții de despărțăminte din jud. Sălaj, precum și
reprezentanții autorităților, în frunte cu dl col. Petrescu, prefectul
județului. Din partea conducerii „Astrei" au luat parte la această
consfătuire dl prof. Săulescu și cel ce semnează aceste rânduri.
S'a hotărît cu acest prilej să se facă propagandă pentru școală
în toate comunele din județ.

      Cursurile întâiei serii au început la 25 Octomvrie și au durat
până la 18 Decemvrie. S’au prezentat 25 de elevi de pe întreg
teritoriul județului. Din diferite motive, 7 dintre ei au părăsit
școala. Am asistat aici Ia același proces sufletesc pe care l-am
observat la un mare număr din școalele noastre țărănești. Țăranii
sunt la început bănuitori, la sfârșit insă sunt cuceriți cu toții de
ideea școalei și unele din cele mai mișcătoare scene sunt serbă-
rile de încheiere a cursurilor, când elevii iși arată cu lacrimi în
ochi recunoștința pentru învățătura primită și dragostea cu care
au fost înconjurați.

      S’au predat în total, în acest răstimp, 284 de ore, dintre care
103 din domeniul agriculturii, 102 de cultură generală 70 de prac-
tică în fermă și grajduri și 9 de igienă. Materiile predate au fost:
Agricultura, Fitotechnia, Apicultura și Cooperația, predate de dl
Pavel Leu, directorul școalei, Zootehnia, Viticultura, Economia
Rurală și Pomicultura, predate de dl prof. D, Munteanu, Conta-
bilitatea și Agrimensura, predate de dl loan Margina, secretarul
contabil al Școalei, Medicina veterinară, predată de dl Dr. Emil
Cibu, medic veterinar, Limba română, Geografia, Matematica,
Educația Națională și Socială, Exercții de lectură și scris, predate
de dl loan Labo, profesor de cultură generală al Școalei. Des-
părțământul Șimleu al „Astrei" a pus la dispoziție profesori de
Religie (prof. C. Andrea), Istorie (prof. Sabin Paul), Drept (av.
Dr. E. Olteanu), Igienă (Dr. N, Cotoiu și Dr, I. Bârcă), Muzică
(înv. H. Penescu). Programa analitică a fost alcătuită de Eforie cu
colaborarea corpului profesoral al Școalei. Ea are un caracter pro-
vizoriu. Sperăm ca după experiența primului an, să poată fi dată
publicității, împreună cu alte considerații asupra elevilor și a or-
ganizării interne a școalei.

      Elevii au vizitat 4 gospodării fruntașe din comuna apropiată
Periceiu, ferma Simonec din Șimleu și domeuiul dela Bale. Pre-
tutindeni au fost primiți cu multă dragoste. Toate instituțiile locale
s'au arătat de altfel foarte înțelegătoare pentru această Școală,


52

menită să devină pârghia cea mai de seamă pentru progresul sa-
tului sălăjean, Cheltuielile de drum ale elevilor au tost acoperite
de despărțăminte; „Astra" Centrală a dăruit Școalei un aparat de
Radio, iar Camera de Agricultură, pe lângă subvenția anuală în-
scrisă în bugetul instituției, a dat elevilor premii în unelte agricole
și cărți. Dl Prefect al Județului a asistat la deschiderea cursurilor,
iar dl revizor școlar, atât Ia deschidere, cât și la închidere. Din
partea conducerii centrale a „Astrei", dl prof. N, Săulescu și sub-
semnatul, am făcut trei deplasări la Școală, cu care ocazie au avut
loc ședințe ale Eforiei.

      Astfel a pornit la drum cea dintâi Școală superioară țără-
nească de dincoace de Carpați. Greutățile au fost numeroase, dar
voința de a o întemeia și încrederea în viitorul ei, le-a biruit pe
toate. Seria a doua a cursurilor a început la 15 Ianuarie cu 30 de
elevi. Avem credința că seriile următoare vor fi și mai populate,
Cei mai buni propagandiști pentru școală sunt elevii înșiși. Când
aceștia se vor răspândi în toate satele, Școala va fi nevoită să
refuze elevi, atât de mare va fi numărul acelora cari vor alerga
să-i primească învățăturile.



     Anexă Convențiune

încheiată între Ministerul Agriculturii și Domeniilor, reprezentat prin dl
Ministru Prof. G. lonescu-Sișești și Asociațiunea „Astra*¹, reprezentată
prin dl Președinte Prof Dr. luliu Moldovan (în urma hotărîrii Comitetului
Central din 13 Octomvrie 1938), cu privire la Școala superioară țără-
nească din Șimleu. ¹ ²


      1. Ministerul Agriculturii și Domeniilor dă in folosința „Astrei", pe timp
de 10 ani Școala inferioară de agricultură din Șimleul-Silvaniei cu tot patri-
moniul ei, așa cum este consemnat in anexă, în scopul de a întemeia o Școală
superioară țărănească după modelul experimentat de această societate.

      După expirarea termenului de 10 ani, convențiunea prezentă se poate
reinoi.

      Ministerul nu poate revoca in acest interval convențiunea decât după
cel puțin 5 ani de încercare cu un preaviz de un an și cu condițiunea dacă
pune la dispoziția „Astrei" mijloacele pentru a înființa in altă parte, în ace-
leași con^ițiuni o școală superioară țărănească. „Astra" are dreptul de a re-
zilia — la propunerea Eforiei și cu un preaviz de un an — oricând această
convențiune ;


2. Școala cu întreg patrimoniul rămâne proprietatea Ministerului;


53

       3.        întreg personalul didactic, administrativ și de serviciu al școalei ră-
mâne în sarcina bugetară a Ministerului, în afară de profesorii puși la dispo-
ziție de despărțămintele „Astrei" din județul Sălaj, pentru specialități în plus,
cerute de acest tip de școală ;

       4.        Cheltuielile materiale ale școalei se vor acoperi din : a) Contribuția
anuală a Ministerului Agriculturii cu destinația sumelor date în anii din urmă,
insă, în limita posibilităților bugetare ; b) Subvenția Camerii de Agricultură a
județului Sălaj și c) Venituri proprii.

       Ministerul și „Astra" nu au obligațiunea de a da și alte fonduri pentru
funcționarea școalei și pentru administrarea și exploatarea bunurilor decât în
măsura în care le va îngădui bugetul;

       5.        Conducerea tehnică, controlul și supravegherea școalei va fi încre-
dințată unei Eforii, compusă din: 1. Președintele „Astrei", 2. dl Prof. Săulescu,
profesor la Academia de Agricultură din Cluj, membru în secțiunea social-
economică a „Astrei", 3. Directorul Serviciului Agricol al județului Sălaj, 4. Pre-
ședintele Camerii de Agricultură a județului Sălaj, 5. Președintele despărță-
mântului „Astrei" din Șimleul Silvaniei, 6. prof. Ion Breazu, secretarul „Astrei",
și 7. Directorul școalei.

       Eforia va ține ședințele sale cu cel puțin doi reprezentanți ai Ministe-
rului, dintre care unul va fi directorul Școalei și cel puțin doi ai „Astrei",
dintre care nu poate să lipsească președintele despărțământului Șimleu. Ea va
lucra sub conducerea președintelui general al „Astrei", sau a delegatului său;

       6.        Directorul școalei va fi numit de Ministerul Agriculturii și Domeniilor,
la propunerea „Astrei". El este responsabil de gestiunea, administrația și bunul
mers al școalei față de Eforie, iar de inventar față de Minister ;

       7.        Eforia va supraveghea bunul mers al școalei. Ea va elabora programa
analitică și regulamentul intern de funcționare. Eforia este autorizată să asi-
gure executarea acestei programe și respectarea regulamentului și să propună
Ministerului la sfârșitul fiecărui an schimbări în personalul didactic, admini-
strativ și de serviciu al Școalei. Ministerul își ia angajamentul să ducă la în-
deplinire aceste propuneri, conform cu dispozițiunile legale în vigoare;

       8.        Eforia alcătuiește bugetul intern al școalei care va fi supus aprobării
către Ministerul Agriculturii și Domeniilor;

       9.        In ce privește, gestiunea, școala va funcționa în conformitate cu dis-
pozițiile Legii de organizare a învățământului agricol mediu, inferior și de po-
pularizare, publicată în Monitorul Oficial Nr. 227 din 30 Septemvrie 1938.

       10.        Școala va adăposti deocamdată trei serii de câte minimum 30 și
maximum 50 elevi țărani. Cursurile seriei I vor dura dela 25 Oct. la 22 Dec ,
ale seriei II dela 15 Ian. la 15 Martie, iar ale seriei III dela 15 Martie la 30 Mai
(intru cât în acest timp cad Sărbătorile Paștilor, când se va lua vacanța) ;

       11.        Absolvenții școalei vor fi chemați la lucrări practice speciale pentru
un timp de cel puțin 5 zile în cursul lunilor Iunie—Septemvrie;

       12.       Elevii țărani vor fi recrutați de către Asociațiunea „Astra" ;

       13.       întreaga lor întreținere cade în sarcina școalei ;

       14.        In timpul liber profesorii școalei se vor deplasa la absolvenții școalei
țărănești pentru a supraveghea și a îndruma învățăturile primite ;


54

       15.         Asociațiunea „Astra" va raporta Ministerului la sfârșitul fiecărui an
/școlar despre mersul școalei;

       16.         Legătura între școală și autoritățile superioare se va face exclusiv
prin Eforie resp. Prezidiul „Astrei“, prin care se va îndrepta orice corespon-
dență. Nici o hotărâre privind școala, luată fără asentimentul Eforiei resp. Pre-
zidiul „Astrei", nu este valabilă ;

       17.         Școala va purta numirea de „Astra Școală superioară țărănească
Șimieu ‘ și va beneficia de toate drepturile fixate de lege pe seama școlilor
agricole de sezon ;

       18.         Un regulament și o programă analitică vor completa această con-
vențiune.

       Din partea „Astrei":                            Din partea Ministerului

     ss. Dr. luliu Moldooan.                           Agriculturii și Domeniilor:

          Președinte.                                        ss* T. Mândru.

In baza ord Nr. 270267/1938.


55

Material informații) și eronici.


   ț Romul Simu. S'a stins din vieață,
după o activitate laborioasă și vrednică
de remarcat, în cadrele Societății noastre,
fostul secretar administrativ al „Asocia-
țiunii". A împlinit frumoasa vârstă de 82
de ani.

   La adunarea generală din 1927, dela
Sibiu, s’au rostit cuvinte de laudă la îm-
plinirea a treizeci de ani de activitate,
în birourile societății, în termenii urmă-
tori : „devotat, priceput și neobosit slu-
jitor, care a fost „martor al acestor mo-
mente importante din vieața și activitatea
Asociației și — în deosebi — lucrător în
rândul prim pe terenul culturii naționale;
competența sa i-a asigurat întotdeauna
un loc de cinste, dar și de mari și grele
răspunderi Se cade dar să găsim în su-
fletele noastre accentele unui profund și
sincer sentiment de recunoștință și în ge-
nerozitatea noastră prețuitoare o cuviin-
cioasă răsplătire a meritelor câștigate
prin munca celor 3 decenii“. Romul Simu
a mai servit până în 1930, când a fost
trecut la binemeritata pensie.

   Lăsăm să urmeze câteva date bio și
bibliografice:

   Romul Simu s’a năccut în comuna
Ciufud, (jud. Alba), în anul 1857 și a
urmat școala primară și liceul în Blaj.
Tot acolo a urmat și școala normală.
Din 1815 Febr.—Sept a fost învățător
sec. la școala grănițerească din comuna
Orlat (jud. Sibiu). 1875—1878 învățător
dirigent la școala grănițerească din Ohaba
(jud. Făgăraș); 1878—1896 învățător di-
rigeut la școala grănițerească din Orlat,
iar dela 1896 până în 1898 învățător la
școala gr. cat. din Sibiu, îndeplinind din
Dec. 1897 până în 31 Aug. 1898 și po-
stul de cancelist al „Asociațiunii".


  Din 1 Sept. 1898 a rămas numai în
serviciul „Asociațiunii", în calitate de ar-
hivar-cancelist, post ocupat pănă la în-
ceperea răsboiului, în 1 Aug. 1914, când
i s’a încredințat și suplinirea postului de
secretar administrativ, suplinind și agende
de ale secretarului literar și de ale ca-
sierului. In Febr. 1920 a fost numit se-
cretar administrativ la „Asociațiune". Din
Sept. 1904 a avut și calitatea de membru
suplinitor in comitetul central până după
răsboiu. Din Oct. 1904 a fost membru
activ în Secțiunea economică și referent
al acesteia până în a. 1910. In a. școlar
1919/20 a funcționat ca profesor titular
și director al școalei de ucenici din Sibiu,
organizând această școală

  A lucrat deci 24 de ani și mai bine
în învățământ șl peste 30 de ani în ser-
viciul „Asociațiunii".

  Ca scriitor poporal și pedagog a co-
laborat la multe reviste și foi, contribuind
cu prețioase lucrări la propășirea învă-
țământului și literaturii propagandistice
poporale. A colaborat la : „Foaia școla-
stică" din Blaj, „Școala română" din
Sibiu, „Foaia Poporului" din Sibiu, „Re-
vista economică" (timp de 15 ani), „Țara
noastră" din Sibiu — apoi la „Tribuna"
(Sibiu), „Gazeta Transilvaniei" (Brașov),
„Unirea" (Blaj), „Economul" (Blaj) A
condus timp de 6 ani „Reuniunea învă-
țătorilor gr. cat. din jud. Sibiului.

  A adunat, in anii 1884 și 188\ suie
de coaie pentru studiul „Înmormântarea
la Români" de S Florian Marian.

  A obținut premii pentru cultura po-
milor : un premiu dela desp. Sibiu al
„Asociațiunii" pentru o lecțiune practică
din limba română — publ. în „Transil-
oania" 1881, ca model. Alt premiu pentru
„Monografia economică a comunei Orlat",


56

publ. în 1894 de „Reun rom. de agric.
din iud. Sibiu

   In 1894, 1895—6 a fost secr. al desp.
Săliște al „Asociațiunii¹¹.

   A fost secr. și mai apoi președ al
băncii poporale „Brădetul“ în Orlat
(1893—1896).

   Conferențiar poporal în cadrele „Aso-
ciațiunii" și ale „Reun. rom. de agricul-
tură din județul Sibiula care a fost
membru în comitet din 1898, ținând con-
ferințe mai ales despre stupărit.

   A scris: 1 „Cartea stuparului sătean",
publ. în 2 ediții de „Reun. de agr. din
jud. Sibiului'¹. 2. „Comuna Viitorul",
publ. mai întâi în „Țara noastră" și în
două ediții în „Bibi, pop a „Asociațiunii".
A colaborat la „Enciclopedia Română".

   ț Ion Neagoe. Cu durere încrestăm
la răbojul întâmplărilor și moartea fo-
stului conferențiar al „Asociațiunii", a
lui Ion Neagoe, din 1923 și până in
1928. Absolvent de teologie — a intrat
in șirurile propagandiștilor culturali, cu-
treierând ținuturile și ținând conferințe în
numele societății noastre — dând infor-
mații și înjghebând nuclee nouă. A lucrat
cu râvnă, atât afară, cât și in biroul
central, unde a avut de lucru mai cu
seamă cu terenurile pentru „Casele Na-
ționale".                      H. P. P.

Spicuiri din activitatea des-
          părțămintelor.

   Serbarea Unirii la Mediaș. In urma
circularii „Asociațiunii" prin care des-
părțămintele erau îndrumate să dăruiască
zilei de 1 Dec. toată dragostea lor de
țară, Mediașul a reușit să organizeze o
strălucitoare festivitate la care au luat
parte toate Instituțiile civile și de stat,
întreg tineretul și armata. Au ținut cu-
vântări dl Const. Mușlea președintele
„Astrei" locale și dl Horia Teculescu,
președintele desp. județean, ca totdeauna


avântat, hotărît, convingător. Afară de-
poporul Mediașului au umplut piața și
străzile orașului țăranii cercurilor cultu-
rale din Moșna,Dârlos, Bratei, CopșaMică,
Ighiș, Râchiș în număr de peste 700 cu fan-
fare și steaguri. Premilitari, străjeri, elevi
de ai șeoalei tehnice a aviației, soldați,
pompieri, au alcătuit o mare de capete
și inimi românești mișcate de marele
eveniment. Patru coruri au dat glas sim-
țirii obștești cuprinzând în valul entu-
ziasmului mulțimea.

  Conducerea desp. Mediaș s’a dovedit
și de data aceasta harnică și pricepută.

Al. D.

  Despărțământul Iza al „A strei “-
Maramureș ne dă știrea că a organizat
în comuna Dragomirești două conferințe
populare, una ocupându-se despre
„Școala țărănească" (Păr. Gh. Cosma),
cealaltă despre „Noua constituție (Dr.
Marcu). La 21 August tr. s'a desfășurat
o reușită serbare cu teatru, coruri și
declamări.                     Al. D.

*

  Despărțământul „Astra“ din Gherla
ne informează asupra harnicei sale ac-
tivități din anul trecut S’au ținut 17 con-
ferințe cu subiecte din igienă, istorie,
probleme de educație a mulțimii, la Bu-
nești, Tiop, Rebrișoara, Gherla, Orman
și Dej. Au vorbit dnii Emil Precup, pre-
ședintele despărțământului Gherla, Dr.
V. Balint, N. Hristea, C. Simionescu, Ion
Călugăru, H. Mihăilescu, S. Mihali și V,
Opraru. O bogată activitate s'a desfă-
șurat in cadrul Șoimilor, participându-se
la serbarea din Cluj dela 13 Iunie 1937,
la șoimiada dela Achileul Mic și Mintiul
Gherlii, la serbarea dela Livada, la
Alba lulia Fanfarele din Mintiu și Li-
vada au colindat de Crăciun, iar Șoimii
din Livada au dat un concert țărănesc
foarte izbutit la Gherla.

  Despre școlile țărănești dela Livada
— una pentru bărbați și alta pentru


57

femei — s’a referat cu alt prilej. Mai
semnalăm în sfârșit frumoasa danie ce
s'a făcut fanfarei din Mintiu, căreia i s’au
dăruit instrumente pentru suma de
24.638 Lei De asemeni două fete au
primit costume naționale.

   Despărțământul nostru dela Gherla
continuă a fi una din organizațiile noa-
stre inimoase care poartă cu demnitate
stindardul „Astrei".              Al. D.

   Desp. GSrbou, jud Someș, și-a ținut
Adunarea Generală la 7 Aug. tr. in corn.
Bezdez cu care prilej s'au înfățișat roa-
dele activității anuale. Au conferențiat
dnii: protopop Deac Gavril, președintele
desp. (3 conf), Alexa Vasile (2 conf.),
Lazăr Dumitru (1 conf ), Aurel Prodan
(2 conf), Al Luca (1 conf), Aurel Gher-
man (1 conf.), Gh. Pop (1 conf.), Ion
Mureșanu |2 conf ), Ion Olteanu (1 conf I.
In cuprinsul desp. funcționează patru
cercuri culturale. In comuna Gârbou
activează de asemeni Casa culturală a
„Astrei" sub conduberea dlui Dr. V. Ilea,
Biblioteca a fost mărită. A funcționat și
un „Club sportiv al Astrei" condus de
dl Gh. Ponoran, notar public.

   Remarcăm apoi echipa de călușari
înjghebată din feciori de țărani având
in frunte pe săteanul Rus Alexandru.
S'a ales un nou comitet compus din:
Vasile Alexa, primpretor, președinte,
Gavril Borz, preot, vice-președinte, Ion
Olteanu, secretar și bibliotecar, Emil
Ponta, econom, Al. Pația, casier, Aurel
Prodan, controlor.

   Trimitem desp. Gârbou urările noa-
stre de muncă rodnică.            Al. D.

*

   Desp. Huedinului și-a ținui Adunarea
Generală la 21 Martie tr. în comuna
Butene. Secerișul activității desp. cu-
prinde : foarte reușite serbări naționale,
conferințe populare în 6 comune și
anume la Bociu, unde a vorbit părintele
Teodor Lungu, la Bedeciu, pr. A. Mun-


ieanu, la Morlaca, păr. Virgil Pop, la
Rișca, pr. A. Munteanu, la Fildul de
mijloc, pr. A. Munteanu, agronom D.
David, înv. Teodor Cobărsan, Dr. Sep-
timiu Rusu, Ion Galea, la Fildul de jos,
pr. A. Muntean, Dr, S. Rusu, înv. T.
Cobărsan, agronom D. David. La Adu-
narea generala au conferențiat de ase-
meni pr. A. Muntean și Simeon Pop

   Așteptăm din partea desp Huedin o
concentrare și mai intensă a activității
sale.                               Al. D.

   Desp. Ocland a organizat în iarna
de față mai multe școli țărănești. Una
pentru bărbați la Ocland, altele pentru
femei la Vârghiș, Merești și Mărtiniș

   Cea dela Ocland s’a deschis la 22 Ia-
nuarie cu un corp didactic compus din
15 puteri și având 26 elevi interni și
4 externi. Cea dela Vârghiș are 16 eleve,
cea dela Merești 17, iar cea dela Măr-
tiniș 22.

   După cum se vede, desp. Oclandului
stăruie pe vechiul său drum cu o vred-
nicie care ne-a mișcat totdeauna. Când
vom primi noi rapoarte, vom reveni.

   Desp. Pecica după o perioadă de in-
activitate, e hotărît a recâștiga timpul
pierdut In ziua de 23 Ian. s'a convocat
o ședință a comitetului cu care prilej
s'a completat comitetul cu puteri noi,
s'au reorganizat cercurile culturale, s'a
pus la cale întemeierea unei școale ță-
rănești. Așteptăm cu încredere reali-
zarea noului program al desp. Pecica
spre a ne ocupa apoi_ mai pe larg cu
roadele lui                         Al. D.

*

   Școala țărănească a desp. Tinca-
Bihor. A fost una din cele mai reușite
instituțiuni de acest fel, organizată fiind
de omul priceput și cu experiență în
această materie : scriitorul Aurel P. Bă-
nuț. Școala și-a început cursurile la
6 Decemvrie 1938 frecventată fiind de


58

34 elevi cu un corp didactic compus din
următorii: Protopop I. Catone, păr. Ar-
delean, L. Bica, Dr. Păfucan. Dr. Me-
roșu, T. Sfârlea, 1. Vesa, I. Paul, P. To-
rente, I. Corbuțiu, I. Roxin, D. Vâcariu,
D. Saloș, Gh. Rahoveanu, Al. Georgescu,
N. Epofanov, Dr V. Taloș, A. Micluția,
D. Oneca. Tuturor cea mai vie mulțu-
mire a noastră. Un program bine chib-
zuit și atent alcătuit a fost oferit minții
și inimii elevilor. S'au arătat cursiștilor
prin proecții diferite gospodării, grădini,
ș. a., vizitându-se de asemeni ferme im-
portante ca cele din Oradea

  Cursurile au durat până la 19 Dec.
După examinarea elevilor, li s’au îm-
părțit premii ca semănătoare de trifoi,
semințe, pomi, pluguri ș. a.

  Școala dela Ținea — creație entuzi-
asmului nestins al dlui Aurel P. Bă-
nuțiu, — se impune deasupra nivelului
obișnuit al Școalelor noaștre țărănești.
O inimă aleasă a bătut în trupul insti-
tuțiunii dela Ținea,             Al. D.

  Dl Aurel P.Bănuțiu,cunoscutul scriitor
și om de acțiune culturală, a fost ales
— spre bucuria noastră — președinte al
desp. din Ținea—Bihor, la Adunarea ge-
nerală dela 15 Aug. tr. Cu acest prilej,
dsa a desvoltat o însuflețită cuvântare
care a întrunit în același corp, caracterul
istoric cu cel actual. A prezentat mai
întâi un amănunțit istoric al „Astrei",
dar și a năzuințelor culturale ce au pre-
cedat „Asociațiunea" încă dela sfârșitul
secolului al XVIII-lea pentru a se opri
apoi la programul ei actual cu specială
privire asupra problemelor graniței de
vest, supunând Adunării Generale che-
stionarul dlui președinte Moldovan ce
se ocupă de aceste probleme. Dovedin-
du-se un temeinic cunoscător al trecu-
tului nostru cultural, dl Aurel P. Bănuț
ni se înfățișează în același timp ca o
minte înțelegătoare pentru greutățile
timpului de față. Dela energia dsale,


„Astra" are dreptul să aștepte încă im-
portante contribuții.               Al. D.

   Cinstirea dlui Președinte D. Guști,
la Sibiu. După ședința festivă dela 28
Ianuarie, membrii Comitetului central ca
și cei ai desp. Sibiu au oferit dlui Mi-
nistru D. Guști un foarte însuflețit ban-
chet, la care a luat parte și I. P. S. S
Mitropolitul Nicolae Bălan.

   S'au rostit cuvântări cari au mișcat
prin aleasa lor sinceritate.

   Dl președinte luliu Moldovan, a vorbit
cel dintâi pentru M. S. Regele, făuri-
torul operei culturale a „Serviciului So-
cial" și președintele de onoare al „Astrei",
dl vice-președinte Sabin Evuțian închi-
nând pentru capii bisericilor surori cari
au dat binecuvântarea lor solemnului
act, dl vice-președinte Dr. Oh. Preda,
elogiind personalitatea domnului Mini-
stru D. Guști. A urmat apoi cuvântarea
dlui Ministru D. Guști, înfățișând încă-
odată importanța colaborării „Astrei" cu
„Serviciul Social" și exprimându-și pre-
țuirea sa pentru dl prof. luliu Moldovan,
care a reprezentat cu atâta devotament
„Asociațiunea" in cursul convorbirilor
ce s'au purtat. I. P. S. S. Mitropolitul
Nicolae Bălan, a încheiat seria cuvântă-
rilor subliniind contribuția ce s'a adus
întru consolidarea unirii sufletești a Ro-
mânilor și împărțind binecuvântarea Sa
și a bisericii surori.

«

   Organizarea Serviciului Social in
ținutul Mureșului. Cu o vrednicie și
pricepere menită a inspira cea mai de-
săvârșită încredere în viitorul noii in-
stituții, conducătorii Serviciului Social
din Ținutul Mureșului — dl director
Dr. Gh. Preda, și dl inspector I. Stoi-
chiția — au purces la opera de pro-
pagandă și organizare a secției lor. Au
cutreerat cu râvnă și avânt despărță-
mintele noastre dela Sibiu și pănă la
Turda, dela Făgăraș și până la Mier-


59

curea Ciuc, ducând pretutindeni lămu-
riri, dăruind din plin îndrumări, con-
sfătuindu-se cu fruntașii locali ai „Astrei",
pregătind puterile intelectuale menite a
porni curând plugurile la aratul cel nou
al neamului. Au fost ascultați cu viu
interes, urmăriți cu elan, cu sentimentul
că Legea Serviciului Social va aduce
înfăptuiri istorice cu sprijinul luptăto-
rilor de ieri ai „Astrei".

  Dl director Gh. Preda și dl inspector
1. Stoichiția au ținut consfătuiri în urmă-
toarele locuri: la Alba lulia (9 Februarie),
la Făgăraș (14 Febr.), la Sibiu (16 Febr.J,
la Turda (18 Febr.), la Tg Mureș (19 Febr.),
la Blaj (21 Febr.), la Sighișoara (26 Febr ),
la Odorheiu (4 Martie), la Miercurea Ciuc
(5 Martie) La Alba lulia s'a constituit
Secția Ținutului sub președenția Ex Sale
dlui Rezident Regal General D. Papp.
La Cluj, sub președenția dlui prof Dr.
luliu Moldovan, au avut loc de asemeni
consfătuiri la 1 Ian., 1 Febr. — 20 Fe-
bruarie, cu care prilej s’au analizat mij-
loacele aplicării Legii Serv. Social, s’au
alcătuit planuri de activitate până la
1 Aprilie, după această dată, s'au pre-
gătit circulările îndrumătoare pentru des-
părțăminte, și au expus propuneri pentru
bugete ș. a. O realizare de seamă se
pregătește pe teren agricol datorită con-
cursului dlui inspector general Negrufiu
care a elaborat planuri de lucru pentru
Căminele Culturale.

  Directoratul Ținutului Mureș a mai
primit proiecte de activitate până la
1 Aprilie dela 8 despărțăminte și anume:
Făgăraș, Sighișoara, Miercurea Nirajului,
Dumbrăveni, Șeica mare, Teiuș și Tg.-
Mureș. Au fost ținute în total 22 con-
ferințe îndrumătoare în cursul lunilor
Ianuarie și Februarie.

  întreagă această febrilă activitate din
Ținutul Mureșului a fost desfășurată po-
trivit înaltelor îndrumări ale dlui prof.
D. Guști, președintele Serviciului Social


și ale dlui prof. luliu Moldovan, preșe-
dintele „Astrei".                Al. D.

     TipSrifurile Fundației Culturale
„Principele Carol"- In diferitele noa-
stre numere anterioare, am avut prilejul
să înfățișăm cititorilor acestui buletin
unele din publicațiile Fundației „Prin-
cipele Carol". Revenim acum printr'o
prezentare de ansamblu a tuturor tipă-
riturilor institujiei bucureștene sfătuind
pe conducătorii despărțămintelor noastre
ca și pe membrii „Asociațiunii", sâ caute
a le cunoaște și a se pătrunde cu spi-
ritul lor pentru ca alături de publica-
țiile „Astrei" să aibe încă un îndemn și
sprijin moral in frumoasa lor activitate.

   Tipăriturile neperiodice ale Fundației
se adună sub semnul mai multor colec-
țiuni: Cartea satului, Cartea Căminului
cultural, Biblioteca echipelor și Biblioteca
revistei „Albina".

   „Cartea satului" din care au apărut
până acum 28 de volume intr'o minu-
nată prezentare tehnică, ilustrată cu de-
semne și imagini artistice, se îndreaptă
— în primul rând — către mulțimea ci-
titorilor-țărani. Alcătuite pe graiul și în-
țelesul lor de către cei mai buni scrii-
tori ai țării dela Cezar Petrescu, M.
Sadoveanu, Lascarov-Moldovanu, I Agâr-
biceanu la Victor Ion Popa, V. Voicu-
lescu, Apostol Culea, Liviu Rebreanu,
ș. a. volumele colecției desvoltă su-
biectele cele mai felurite dela o mișcă-
toare închinare „Celor trei Regi" de
Cezar Petrescu, dela „Vieaja creștină în
pilde" de Al. Lascarov-Moldovanu și „ Vi-
cleimul" lui Victor Ion Popa la „Pust-
nicul și ucenicul său" de I. Agârbiceanu,
„Oameni de pe Someș" de Liviu Re-
breanu, „Șezători de seară" de Apostol
Culea ș. a. „Cartea satului" pricinuește
o adevărată desfătare sufletelor curate
ale țăranilor noștri.

   (Prețul volumului: 30 lei, se comandă
dela Centrala Editurilor Fudațiilor Re-


60

gale, București, str. Lipscani 18, etaj II.)
„Cartea satului" urmărește același scop
ca și „Biblioteca noastră poporală".

  Cartea Căminului Cultural are me-
nirea specială de a îndruma activitatea
acestui instrument de educație care este
Căminul Cultural, prin programe de ac-
țiune și îndreptare amănunțit studiate pe
baza experiețelor trăite la fața locului
Printre lucrările cari s’au tipărit în această
colecție, de o deosebită însemnătate ne
apar „îndrumător al muncii culturale la
sate", care a ajuns la a Il-a ediție și
„Monografia unui sat" de H. H. Stahl,
scrieri pe cari le recomandăm călduros
conducătorilor despărțămintelor noastre
urmând a ne ocupa și noi de ele cu di-
ferite prilejuri viitoare

  (Volumul: 30 lei. Se comandă dela
Fundație).

  Biblioteca echipelor din care au apărut
până acum de sub teasc „Cartea echi-
pelor și „Moș Trian" de C. I Gheorghe,
năzuește a dărui imbolduri, sugestii, a
înfățișa etica Echipelor contribuind la
închegarea tipului eroic al luptătorului
pentru înălțarea neamului.

  (30 lei volumul. Se comandă dela Fun-
dație).

  Biblioteca revistei „Albina" în sfârșit
cuprinde o seamă de minunate cărticele,
foarte ieftine și foarte practice, înfăți-
șând tradiția micilor cărțulii de rugă-
ciuni ce se răspândeau altădată prin
iarmaroacele noastre. O „carte de rugă-
ciuni", „Regele nostru", și „Povestiri" de
I. Creangă alcătuesc deocamdată această
ispititoare colecție. (5 lei cărticica de
32—64 pag. Comenzi la Centrala Editu-
rilor).

  Tipăriturile periodice ale Fundației sunt
apoi următoarele:

  a)    Căminul cultural, publicație lunară
închinată întru totul îndrumării cămi-
nelor, oferindu-și paginile discuțiunilor
menite a lumina noui cărări ale educa-
ției obștești. Revista cuprinde de obiceiu


o rubrică a „ îndrumărilor" de unde por-
nesc sfaturi către cămine, din minți în-
țelepte și inimi calde, o alta a „Fap-
telor" adunând cu hărn cie roadele ac-
tivității căminelor, o „Poștă a Cămi-
nelor" cu știri mărunte și răspunsuri
binevoitoare la corespondența primită
ca și o bogată „Bibliografie" cu dări de
seamă despre lucrările cu un conținut
privind educația obștei.

  (Abonamentul: 13o lei pe an, numărul
10 lei. Comenzi la Centrala Editurilor
Fundației).

  Căminul Cultural corespunde „Tran-
silvaniei" noastre.

  b)    Curierul Echipelor e un organ menit
să aștearnă punți de legături între echi-
pele regale cari lucrează în diferite sate
la mari distanțe între ele, pentru ca
munca ce se săvârșește într’un loc să
fie cunoscută și eventual folosită în altul.
De asemeni „Curierul" aduce știri și în-
demnuri ale centrului pentru echipierii
în lucru. Inițiative, îndemnuri, programe
de muncă, se desfășoară larg pe paginile
de gazetă ale „Curierului".

  (Apare săptămânal în cursul lunilor
Iulie — August — Septemvrie când echipele
împânzesc satele și lunar in restul anului.
Abonamentul anual 60 lei.)

  c)    „Albina" care și-a continuat în 1933
cel de-al 36-lea an al unei vechi și fruc-
tuoase activități, își dăruiește săptămânal
paginile setei de cultură a celor mulți. Cu
rubrici felurite, cu știri din țară și din
toată lumea, cu figuri din trecutul no-
stru, cu sfaturi medicale, agricole, de
creșterea vitelor, legi, regulamente, po-
vești și muzică populară, „Albina" în-
drumă și pregătește mierea ce hrănește
rănile trupului și suferințele sufletului.
Poze de toate felurile înfățișează vieața
țării în imagini din cele mai grăitoare.

  (Abonamentul 100 lei pe an, numărul
3 lei. Comenzi la Centrala Editurilor).

  Regionalele Fundației își au de ase-
meni tipăriturile lor pentru popor și


61

anume: „Vatra" — cuvânt oltenesc
pentru neamul nostru — (Craiova: Pa-
latul „Ramuri", abonamentul 120 lei
anual), apărând în excelente condiții teh-
nice, Cuvânt Moldovenesc editat de Re-
gionala Basarabiei (Chișinău: Palatul
Regal), cuprinzând sfaturi pentru săteni,
dar și un monitor al Căminelor Cultu-
rale și în sfârșit „Solia", tovarășa Că-
minelor Culturale din jud. Năsăud de
asemeni monitor al activității năsăudene.

  O publicație periodică ce realizează
alte scopuri și anume de natură știin-
țifică, sociologică e apoi „Sociologia Ro-
mânească", ce aduce în fiecare număr
studii, cercetări pe teren, documente și
cronici alcătuind o adevărată oglindă
a sociologiei românești contemporane.
Cum la baza întregii acțiuni culturale,
trebue să aflăm o știință a națiunii, re-
vista de mai sus are misiunea de a
contribui la realizarea ei, folosind astfel
în modul cel mai viu operei de ridi-
care a țării.                   Al. D.

  Șapfe piese teatrale pentru popor.
Voi. „Mironosițele" și „Plata Birului"
din Bibi. „Cartea Satului,, (ă 30 Lei).
Nr. 28 și 23.

  Ce vrea autorul, dl Victor Ion Popa
cu seria de piese teatrale pentru teatru
sătesc? O declară într’o prefață : *) „Spu-
nem toate cele de mai sus — lămuriri
pentru punerea in scenă — pentrucă
rostul acestor volume de teatru din „C.
S.‘‘ nu-i atât să dea niște piese bune
de jucat și ușurate în greutățile de joc
prin lămuririle asupra punerii de scenă,
scrise de noi. Năzuința lor taie mult mai
departe. Caută să fie îndemn și punct de
plecare pentru toată întinderea ce o va
lua teatrul nostru sătesc, al cărui rost
crește pe zi ce trece și va ajunge, de
bună seamă, să slujească într’o bună zi


  *) Ținem să reproducem aici aidoma pasagiul
următor, fiindcă este programatic pentru ținuta au-
torului, repurtat în domeniul artistic dramatic.


drept cel mai înalt și mai desăvârșit
mijloc de arătare a binelui și a frumo-
sului. Teatrul este o tribună puternică
fără seamăn. Ceea ce ai citit în gazete
trece și se uită a doua zi, ori peste o
săptămână Ceea ce ai citit într’o carte
se uită peste doi ani ori trei. Dar cele
văzute în teatru se înfing în creer cu
atâta putere, cu atâta vieață, încât sea-
mănă faptelor adevărate. Și la fel cu
faptele adevărate, nu se uită decât foarte
rar și foarte greu .. Teatrul e și prive-
liște și sunet. Ba, te lași furat cu totul
de desfășurarea lui dibace. Vezi și as-
culți, înțelegi și simți până în fundul
inimii, veselia și durerile de pe scenă.

   Doar așa este rostul lui și așa este
plăsmuit: să pătrundă în om pe toate
căile, să- țintuiască în jețul său și să-1
ție în stăpânire până la urmă. Ș'apoi
mai are un bun acest teatru. Nu-i la fel
cu cartea pe care o poți lăsa din mână,
citită pe sfert, ca s'o deschizi iarăși a
doua zi, ori peste o săptămână. Când
te-ai așezat în fața scenei, rămâi până
la încheiere și prinzi povestirea întreagă
după vicleanul ei șart. Iar astă între-
gime altfel îi îngădue să se încuibeze în
inimile și judecățile noastre, altfel sgu-
dură în noi bucuria ori întristarea. Este
o arătare vie. Așa dar, ca să ne întoar-
cem la cele de unde am purces, socotim
că teatrul sătesc e hărăzit să se întindă
cu mult peste puterea de ajutor ce i-am
da-o noi, sau alții ca noi. Mersul lui
înainte trebue să-l chezășuiască lumi-
narea câtor mai mulți în tainele teatra-
licești. Aceasta țintim prin volumele din
„C. S." și nimic mai mult. Adică tragem
nădejdea că truda noastră și stăruința
noastră va îmbia o seamă bună de căr-
turari sătești a privi mai de aproape
aceste multe întrebări și ascuzișuri ale
teatrului. Ele par neînsemnate la început
când se caută pe deasupra lor, cu ușu-
rătate. Apoi, deodată încep Să se arate
peste măsură de grele și de obositoare.


62

Dar adevărul este că nu-s nici așa, nici
așa, ci stau tocmai la mijloc¹¹.

  Dl V. I. Popa este cunoscut și la noi,
ca romancier, novelist, desenator, director
de scenă — animator de prima ordine,
încât și aceste piese teatrale vor găsi
ușor aderenți în mijlocul propagan-
diștilor, cari vreau să răspândească piese
poporale potrivite, scrise și alese de dsa.

  Unele din aceste piese au fost jucate,
cu mult succes și la postul de radio.

  Tendința lor este evidentă, dar nu le
lipsește nici forma artistică potrivită.
Fie că descrie pe fata prostălană sau pe
cea mintoasă, fie că ne aduce pe scenă
pe candidații la primărie sau pe omul
năcăjit, care nu vrea să plătească birul,
dar se convertește mai apoi, când înțe-
lege că este și spre binele său, fie că
ne arată pe omul posac, scump la vorbă,
adus la matcă de nevastă-sa, care — ea —
incepe să tacă (minune mare !j — și seria
s'ar putea continua — autorului și celor-
lalți colaboratori le reușește să ne aducă
atmosfera necesară și să stârnească, de
sigur, hohotele de râs ale auditorilor, de
s'ar juca piesa.

  Unele scene parc'ar fi gravuri în lemn.
Țăranii și țărancele vorbesc după cum
le-a crescut ciocul -- ici-colo, firește, ar-
trebui înlocuite cu tact in diferitele ți-
nuturi, cuvintele neînțelese. Chiar și dl
V. I. P. a declarat odată că nu pot fi
toate piesele poporale pentru toate ți-
nuturile și că e de dorit ca unele piese
să fie scrise pentru anumite ținuturi.

  Adnotările sunt numeroase, poate prea
numeroase, dar asta nu strică, fiindcă
ai de unde alege : note muzicale, dese-
nuri de scenăric, ilustrații — toate de
V 1. P. I Păcat că litera adnotărilor este
prea mică !

  Dacă perseverează autorul pe cărarea
aceasta — și e de dorit — o să ajungă
un Holberg, scriitorul dramatic danez,
care a sbiciuit în comedii pline de duh
dar și de umor, bietele greșuri omenești,


ținându-se, ca și autorul nostru, de dic-
tonul : râzând să spui adevărul.

   Piesele din a) „Plata birului": 1. Plata
birului; 2. Deșteaptă pământului; 3. Că-
țelul sau așa ceva ; toate trei de Victor
Ion Popa; b) „Mironosițele" ; 1. „Miro-
nosițele", joc sfânt pentru zilele învierii,
cules de D. St. Petruțiu ; 2. „Nu-i pentru
cine se pregătește", întâmplare scrisă de
Ion V. Drăguleț; 3. „Eu iac, tu faci, el
tace, ea vorbește", glumă într'un act, de
Victor Haiduc. (Toate trei „reîntocmite
pentru teatrul sătesc și cu lămuriri și
desene" de Victor Ion Popa). H. P.-P.

   „Biblioteca Satului" de Emanoil
Bucufa. In Bibi. „Cartea Satului" (Nr.
15 — 30 Lei) Deși nu are o lectură be-
letristică sau un teatru sătesc, cartea
aceasta, scrisă mai mult pentru intelec-
tuali și pențru țăranii mai răsăriți, este
vrednică de a fi citită de toți cei ce se
tânguie pe toate cărările că nu s'a făcut
nimic, dar nimic, pentru răspândirea
cărții celei bune. Autorul e specialistul
cu faima stabilită intru cunoașterea pro-
pagandei culturale sănătoase și o carte
ca aceasta cântărește mult, fiindcă are
date concrete, fiindcă are fotografii și
facsimile elocvente și fiindcă are și vervă,
unde trebue, ca să adeverească cumcă
se lucrează cu zor și cu spor, numai
numărul propagând știlor să se înmul-
țească tot mai mult

   Iată unele capitole, ca să se vadă con-
ținutul :

   Biblioteca vorbită și cea scrisă. — Ma-
rile biblioteci dintr'alte țări — Marile
biblioteci din România — Cum se strâng
astăzi cărțile — Cărți pentru sat. — Bibi,
pop. o întregire a școlii. — Intâiele în-
cercări la noi. — Bibliotecile de Stat
dela 1898. Bibi. săt. ale Casei Școalelor.
— Legi ale bibi. pop. în România și alte
țări. — începuturi de închegare. — Bibi,
de sate făcute de societățile culturale


63

„Astra*, Fund. cui. Princ. Carol. — Bibi,
satului și Căminul cultural.

   O trecere în revistă: „Bibliotecarul și
pregătirea lui. — Cărțile de copii, de
tineret, de vârstnici și de cărturari. —
Clădirea. — Așezarea și împrumutarea
acasă. — Veniturile și cheltuielile. —
Bibi, sătești, unelte de cunoaștere și
unelte de Stat. — Cartea în marginea
țării — Cea mai frumoasă bibliotecă de
sat din România.

   Ilustrații numeroase și alese cu gust.
Pe copertă o „vedere in culori" de G.
Petrașcu.                        H. P.-P.

   Casele culturale din America. Sunt
demne de luat în seamă următoarele
notițe, privitoare la casele culturale, în-
ființate în America (de Nord). In oră-
șelele provinciale casa, care stăpânește
pe toate celelalte este casa culturală.
Câte un fiu al orășelului, ajuns la vază
s’a îngrijit ca să se ridice o clădire
vrednică, unde să fie locul de întâlnire
a tuturor, cari vreau propășirea.

   Partea din jos a clădirii adăpostește,
de obiceiu, muzeul local. Hărți mari
arată împrejurimea, cu tot ce este vrednic


de văzut. Locurile mai însemnate sunt
subliniate și comentate. In dulapuri lu-
minoase se arată animale și plante din
regiune, apoi soiurile și straturile de
pământ, precum și modul de prelucrare
al pământului. Urmează statistici cât se
poate de complete. Intr'un colț se află
reflectorul în sala cea mare tribuna ora-
torului și un pian — pe lângă rându-
rile de scaune pentru spectatori și audi-
tori. Aici pot să dea mai departe stimu-
lente (idei) și să primească altele: re-
prezentanții diferitelor sate din America,
ai reuniunilor muzicale localnice, con-
ducătorii colecțiilor și bibliotecii din c. c.

  In decursul sezonului de vară sunt
rugați artiști și invățați să se producă și
să țină conferențe.

  Bibliotecarele dau informații referitor
la cărțile nouă intrate, valoroase.

  In apartamentele rezervate lecturii se
arată din timp în timp tablouri sau re-
produceri grafice de seamă, precum și
sculpturi. Cetitorii colaborează la pro-
curarea cărților, prin cataloagele îna-
intate sau înscrierea în cartea cu dorințe.

       (După ,Gesundbrunen“, 1923).


64