Anul 68. Noemvrie—Decemvrie 1937 Nr. 6. TRANSILVANIA (Buletin de tehnică a culturii.) Problema generațiilor uiiioare în Banat ((Conferință linută la Adunarea generală a „Astrei" la 12 Septemvrie 1037 la Timișoara) de Dr. I. Nemoianu. Primele noastre cunoștințe eu priuive la generațiile noi din Banat au fost de ordtn numeric șl ele s’au des- voltat încet, dela obseruatlunl empirice făcute încă acum 25—30 de ani. Astăzi cunoștințele noastre numerice sunt precise șt buletinele Institutului demografie ne arată eă numărul nașterilor în Banat este egal sau mat mie decât al deceselor, eă mortalitatea generală șl în special aceea a copiilor se menține la un ntuel ridicat, eă procentul că- sătoriilor, eu excepția ultimului an, este mat scăzut, tar al divorțurilor șl al copiilor nelegitimi mai mare decât în alte părți locuite de români, eu un euuânt eă celula socială a jamtltel a slăbit șl în consecință sub raport numeric, neamul românese dtn Banat stă pe loe sau dă înapoi. Cunoștințele noastre au progresat în ultimul timp în ceea ee prluește determinarea cauzelor regresului demo- grafie — evident fără a fl complete — precum și în pri- vința calității noilor generații. Aeeste cunoștințe recente, la eare au contribuit dife- riți cercetători, individuali sau grupați în asociații, sunt astăzi relativ bine studiate, ele au fost publicate cu alte ocazii, așa eă relatarea lor la acest loe nu ar faee altceva «decât să le rezume încă odată șl eventual să le completeze. 429 i Pe noi însă ne Interesează în momentul de față — eând trebue să facem o expunere sumară în uederea acțiunii — mal puțin descrierea completă a stadiului de patologie socială la care a ajuns acest colț de țară șl mal mult îm- bunătățirea situației prezente. Firește nu putem vorbi de generațiile viitoare ale Ba- natului fără să avem în vedere problema, așa eum ea se pune pe întreg cuprinsul țării. Dar fiindcă anumite feno- mene sunt mai accentuate la noi deeât în alte părți șt fiindcă ele pun în primejdie însăși existența noastră ea neam pe aceste plaiuri, este firesc ea semnalul de alarmă să fi pornit de aeolo unde primejdia este eea mat mare. In definitiv nu e vorba de un interes pur local, eăel pro- blema privește în eei mal înalt grad, soarta poporului ro- mânesc de pretutindeni. Ca să putem eroi o soartă mat bună urmașilor noștri, se eer anumite eondlțiuni premergătoare eare interesează vieața actualelor generații. Prin actul Unirii, generațiile de astăzi au fost obligate să-și schimbe în mod radical și rapid felul de vieață. Și într’adevăr după răsboiul mondial s’a produs în mod firesc o migrare internă însemnată șl toată lumea românească a fost cuprinsă de o adevărată febră organizatoare. Iar daeă organizarea nu a fost întotdeauna bine chibzuită, ei bazată deseori numai pe inspirații momentane, se datorește pe de-oparte așa zisului specific național, iar pe de altă parte faptului eă, sarcina transformării neamului românesc ne-a revenit într’o epocă de adânci sgudutri sociale universale. lată două împrejurări eare ar ft îngreunat orientarea șl acțiunea ehiar a unor popoare eu o structură socială mult mai închegată deeât a noastră. Să nu ne mire deei paradoxul eă astăzi eând posibilitățile noastre de desvol- tare sunt incomparabil mal mari deeât în treeut, spiritul public este chinuit de îndoieli descurajatoare șt eă deseori avem sentimentul de a fi ajuns la un impas al evoluției noastre. De sigur cauzele acestei stări sunt milttple șt deseori ele se suprapun. Credem însă eă nu greșim daeă vom afirma eă eea mat importantă cauză a spiritului public 430 de astăzi este egoismul miop al actualelor generații eare au înțeles să profite repede șl în mod Integral de binefa- cerile Unirii, uitând eă biruințele dtn uleața popoarelor nu se pot reuărsa exclusiv asupra biruitorilor, cl asupra ur- mașilor Lor. Făcând comparația eu trecutul nu prea îndepărtat, — eu posibilități de desuoltare limitate, dar caracterizat de o încredere nemărginită în destinul național, — când fiecare muncea nu pentru beneficiul propriu, ei pentru a crea o soartă mal bună urmașilor, ieșirea dtn impasul ac- tual ni se pare mat ușoară daeă vom urma exemplul stră- moșilor noștri șt în toate acțiunile noastre vom fi codușt de grija pentru a eroi o soartă mal bună pe seama gene- rațiilor viitoare. Uom recunoaște eă, în această direcție, în Banat și mat ales în județul Timiș Torontal s’au făeut câteva înce- puturi earl denotă nu numai dorința, el șl voința de a schimba starea de lucruri actuală. Dar, încadrând aeeste începuturi în vasta problemă demografică a țării eare există în realitate, dar căreia nu i s’a dat îneă importanța cuvenită, ele apar mult prea slabe pentru a produce un reviriment însemnat. Aeesta nu se poate obține decât atacând în mod con- centric diferitele aspecte ale problemei, prtn mobilizarea tuturor forțelor de eare dispune neamul românese. Cu alte cuvinte, în locul izbucnirilor sporadiee, care se mișcă pe planuri unilaterale, se eere inaugurarea unei politici de- mografice conștiente șl sistematice a Statului român, în cadrele căruia se va da o atențiune deosebită situației speciale dtn Banat șt din județele învecinate, unde exem- plul Banatului găsește tot mat mulțl adepțt. Mat presus de toate, interesele acestui colț de țară — șt inclusiv ale neamului românese, — cer în mod im- perios ea intre preocupările de totdeauna să figureze la loc de frunte grija pentru mișcarea demografică. Aceasta este eea* mat mare revendicare a acestei provincii, pe lângă eare toate celelalte revendicări ale bănățenilor, reale sau închipuite, au o importanță secundară sau ntet una. Fiindcă interesul neamului românese pe aceste plaiuri nu 431 1* ua fi satisfăcut ntct prin încurajarea Incidentală a unul oi*' goliu local care demult șl-a pierdut basele, nici prin me- najarea unor Interese Individuale trecătoare, ei numai și numai prin întărirea uiitorllor stâlpi al colectivității româ-‘ nești de aici. Acceptând această teaă, orientarea noastră va fi mal ușoară șt revirimentul se va produce eu certitudine, așa eum arată exemplele date de alte țări, eare au înțeles eă problema problemelor din vieața unui popor este eea demo- grafică. înainte de a trece la o acțiune pozitivă, este necesar să fie înlăturate toate obstacolele șt Influențele artificiale eare au fost impuse șl menținute împotriva spiritului po- porului român șl împotriva oricărui interes rațional al lut, contribuind la slăbirea familiei și în consecință la deza- strul demografie. In această direcție, se eere o curățire a terenului — o adevărată desinfeețle socială — care este în primul rând de ordin moral-pslhologte șt eare privește iarăși, în primul rând, clasele sociale conducătoare. Căci atâta timp cât unit membrii al acestor clase pot propovădui și aplica în dragă voie eele mai destruetlve teorii, este o imposibilitate să îndreptăm clasa țărănească, eare știind astăzi carte și având un discernământ pronunțat bun sau rău, pe drept euvânt replică, eă nu face altceva deeât să urmeze exem- plele date de îndrumătorii ei. începutul bun trebue să pornească de sus. Să recu- noaștem eă în privința tagmelor sociale superioare ceea ee s’a făeut în Banat în ultimele decenii, prea deseori nu a fost altceva deeât o întărire a curentelor destruetlve» fie eă acestea au pornit dela fața locului, fie din altă parte a țării, sau din străinătate. Pânza rară, neînehegată șt mat mult deeât plăpândă a elitei românești din Banat trebue fortificată șl îndrumată având drept criteriu contribuția pe eare fleeare component al ei, o aduce la întărirea nea- mului nostru. Cântăriți D-voastră, câți vor rezista acestui criteriu șl câți dețin o parte însemnată de răspundere eu toate concesiunile pe eare se văd constrânși să le faeă în detrimentul interesului național. Departe de noi gândul 432 de a stabili răspunderi, eăei nu auem niel dreptul nici do- rința de a ne faee judecători într’o chestiune unde suntem eu toții, cei eart trăim atei, ea șl eei eari au îndrumat într’un fel sau altul vieața aeestei proulnell, deopotrivă de Dinouați. Ne dăm seama eă, la situația de astăzi au con- tribuit așa zisele greutăți ale începutului, atât de preels și de abil exploatate de popoarele concurente, apoi diferitele curente eare agită universul șl eare toate au găsit disci- poli în aeest colț de țară. Dar, pentru noi și pentru utltorul nostru este prea puțin important daeă eineua utne eu ex- plicații în numele unor Idei importante din diferite părți ale globului pământesc și este de mare importanță ea cel eari dețin o răspundere eât de mieă — și aceasta o au toți intelectualii — să o păstreze în virtutea muncit con- structive, în interes național. Dintre toate curentele sociale universale eare s’au abătut pe aeeste meleaguri, cel mai înrădăcinat șl totodată cel mol destruetiv din punct de vedere demografie a fost materialismul economie, eare a creat ariviști în vieața pu- blică șl fricoși în vieața particulară șl care, pe deasupra, — drept ironie, — a dus la sărăcirea materială a claselor conducătoare ale poporului dela țară din Banat. Pentru a Ilustra importanța pe eare o au clasele so- ciale superioare în mișcarea demografică, notăm aci datele asupra capitalelor a două țări: Viena, capitala Austriei, are anual un număr de morțt eare întrece cu 130% pe aeela al nașterilor; iar în Roma, capitala Italiei, raportul este invers. Cele două capitale reprezintă la perfecție cursul istorie al țărilor respective. E bine să reținem eă în Diena concepția de vieață e dată de materialismul economie, iar în Roma domnește concepția eroică asupra vieții, impusă de sus șl susținută de clasele conducătoare, eare a trans- format un popor defetist șl în plin haos moral șl material, într’un popor conștient de rostul lui istorie șl în plin avânt. Concluzia pentru noi este eă, resurecția trebue să pornească dela clasele conducătoare, eare trebuese ereate și întărite în conformitate eu Idealul național. Fără această condiție premergătoare multă energie se va risipi însadar; îndeplinind-o însă, eredem eă vitalitatea poporului român 433 de atei, eare nu este atât de sdruneinată eum s’ar părea la prima vedere, se va manifesta în toată plenitudinea el. Să nu uităm eă cifrele reel nu reprezintă așa zisa „atrofie biologică" a poporului român din Banat, el cătușele ma- teriale șt psihologice, a căror simplă înlăturare va avea darul să schimbe aspectul nostru demografie. lată de ee am afirmat eă, înaintea oricărei acțiuni po- zitive se cere o deslnfeefle a terenului, după eare trebue să urmeze crearea unui alt climat spiritual al claselor noa- stre conducătoare. Crearea acestuia este pasul eel mat important șt totodată eel mat greu de realizat. In mod normal, el trebue impus de sus; dar eum în țara româ- nească încă nu putem vorbi în momentul de față de o po- litică a populației, nu rămâne altceva decât ca el să fie inițiat de către intelectualii dela fața loeului. Șl eum forța este în funcție de unire, este evident eă, sarcina de a erea curentul va reveni asoelațlunllor culturale. Cât privește aspectele parțiale ale problemei demo- grafice în Banat, în dependință de factorii moral-psiholo- giei, economiei, culturali șt fizici, acestea se vor putea schimba în mod satisfăcător. Cu toate influențele nocive, poporul român din această provincie mai are încă un spirit religios, pe eare popoa- rele nu-l pierd decât în ceasul morțll. Promovând educația religioasă a copiilor din epoca preșcolară, șt școlară de sigur, rătăcirile vor fi mat puțin numeroase, fiindcă sistemul de educație prin rebgle a fost cristalizat prin experiențele a mii de ani din Istoria omenirii șl el prezintă garanții se- rioase, pe când așa zisele sisteme noi, improvizate, nu pot duce deeât la o slăaire a caracterului omenesc. In această ordine de idei, revenirea la o legătură mai strânsă între școală și biserică ar avea un efect dintre eele mal salutare, în tot cazul ne-am reîntoarce de pe povârnișul pe care am apucat astăzi, când educația religioasă a fost înlocuită, în eel mai fericit eaz, eu o instrucție a religiei. In ordine culturală, tendința este de a învăța de toate șl eât mal mult, învățături cari fac din elevul român un magazin de cunoștințe, superior elevilor altor popoare, dar eare lui însuși și colectivității nu l sunt de mare folos. Este 434 adevărat eă noi avem eei mai mie procent de analfabeți din țară, dar slova tipărită are două tăișuri, eare-i poate deruta ușor pe eei ee se găsesc abia la jumătatea dru- mului culturii. Sub aeest raport, otrava literaturii politicianiste eare a Inundat satele noastre până la saturație, a răsturnat mo- ravuri, ierarhia, până șt bunul simț. Apoi, să nu pierdem dtn uedere eă, șeoala primară nu este adaptată cerințelor populației noastre rurale, eă șeoala secundară urea să ereaseă oameni instrutțl, buni pentru toate loeurtle și pentru toate timpurile, dar lipsiți de o educație pozitivă, creatoare șl ceea ee mat ales trebue să inspire îngrijorare, în privința educației femeilor, în toată opera eulturalizatoare oficială și particulară, nici po- menire măcar de grija de a erea eondițiuni spirituale priel- nice maternității. In Banat, maternitatea a ajuns să fie con- siderată ca o lipsă de inteligență a femeilor, nu numai la orașe, et șl la sate. Dacă mat adăugăm la aeeste neajunsuri luxul, răs- pândit în toată provincia, vom avea o imagine aproxima- tivă a momentului psihologie, eare este caracterizat de două fenomene: neîncrederea și descrientarea claselor conducătoare, ea și a clasei țărănești. Șt totuși, noi eredem eă situația nu e disperată. Po- porul nostru a dat șt continuă să dea dovezi serioase de dragoste pentru cultură; la țară mai ales se conturează tot mai mult o adevărată sete după o vieață mai bună, așa eă schimbarea climatului spiritual al satelor noastre va fi o sarcină mat ușoară decât schimbarea mentalității cla- selor superioare. In ordine fizică, situația este gravă, dar nu irepara- bilă. In privința protecției maternității se eere, înainte de toate, stârptrea a două plăgi sociale specifice Banatului șl anume concubinajul precoce șt avorturile. Vechiul și mai ale^ noul cod penal este suficient pentru a le combate eu succes, eu condiția ea să fie aplicat eu maximum de severitate, fiindcă numai așa se pot stârpi moravuri adânc înrădăcinate. 435 Asistența nașterii la țară este ea șt inexistentă. Moa- șele sunt foarte puține, eele bune se pot număra pe degete. Moașa bine pregătită sub raport profesional șl moral, este eei mat prețios agent de combatere a mortalității infantile,, eu deosebire în mediul rural al Banatului, unde alt per- sonal sanitar auxiliar lipsește eu desăvârșire. Și toemai la noi a fost desființată, aeum șapte ani, singura școală de moașe din aeeastă prouinete, eare a început să funcționeze în mod ireproșabil. îngrijirea copiilor este mat mult deeât defectuoasă. In aeeastă privință fetele noastre nu învață nimic, niet în familie, nici în școală șl niei în societate. Din șeoalele noastre secundare de fete, de unde se recrutează condu- cătoarele orașelor șl satelor ar trebui să iasă tot atâtea propagatoare șt învățătoare în arta de a îngriji copiii în mod rațional, dar față de aeeastă cerință realitatea este că, ținerile noastre intelectuale stau dezarmate în fața da- toriei pe eare o au față de proprii lor eoptt șt deseori ele recurg la aceleași practici greșite pe eare ar trebui să le combată. Situația la țară, în privința îngrijirii copiilor, este șl mai rea. In comunele, în care natalitatea se mal menține eât de eât șl în eare s’au păstrat anumite virtuți ale vieții familiare arhaice — ea sentimentul religios și matern, alăp- tarea naturală, uieața în plin aer și soare, cel puțin în lu- nile de vară ete., selecția naturală își poate urma cursul ei normal. In comunele însă, în eare tendința sau pretențiunile de civilizație se aeeeniuiază tot mat mult, situația copiilor devine dezastruoasă, atât sub raport moral, eât șl igienic șl social. Pierzând virtuțile vieții arhaice de dragul unor bine- faceri problematice ale civilizației, care deocamdată, nici nu se văd, populația acestor sate are copii puțini, de tip unic, de o calitate fizică șl psihică inferioară, eart în lupta vieții vor îngroșa rândurile învinșilor, iar din punct de ve dere al societății sunt un aport îndoielnic. Tocmai în acest mediu, îngrijirea șt creșterea copiilor trebue să fie mal atentă, bazată pe cunoștințe serioase și 436 cum o mare parte din populația noastră infantilă, urbană' și rurală, intră în această categorie, educația mamelor este de o actualitate arzătoare. In privința sănătății copiilor de a treia uârstă, șeoala ar fi un mijloc șl o ocazie binevenită, pentru a promova cunoștințele igienice șt dragostea pentru o vieață igienică, dar în această direcție câmpul de activitate este aproape neatins în Banat. Construcția clădirilor școlare vechi nu respectă niei eele mai elementare cerințe, tar eât privește difuzarea cu- noștințelor Igienice prin școală, acestea sunt lăsate eu totul la o parte, fiindcă la noi s’a încuibat credința greșită, con- form căreia eultura este exclusiv de ordin spiritual. Șl ee n’av putea să facă medieui școlar sau ehiar singur das- călul, atât dtn punel de vedere curativ, eât și preventivi Dar, medicul șeolar nu există, iar acolo nnde eâte un medie poartă aeest titlu, el nu are posibilitatea de a lucra, deși eu miei eforturi, orice comitet șeolar ar putea procura eele necesare activității medicale în școală. In afară de problema mortalității infantile șl a sănă- tății copiilor, Banatul mai are o gravă problemă sanitară, aceea a tuberculozei, eare în unele sate prezintă o înse- mânțare masivă. Față de aeeste nevoi ale sănătății, aparatul sanitar, moștenit șt completat între timp, a menținut încă în multe loeuri pe tipul micului negustor de sănătate, a eărul adap- tabilitate la nevoile populației noastre rurale e problematică. Este adevărat eă pe teren sanitar s’a făeut în Banat în era românească, mat ales în ultimii ani, mai mult decât în tot timpul dinainte — spitale și clădiri școlare, dispen- sării rurale polivalente șl de puerieultură, echipe de pueri- eultură, case de ocrotire șt o plasă sanitară model, în- mulțirea circumscripțiilor medicale ete. — dar realizările de până aeum sunt îneă prea slabe pentru a influența în mod temeinie sănătatea poporului nostru. In privința substratului material al provinciei, struc- tura economică și repartizarea ramurilor de producție au făeut din românit bănățeni, — rămași le îndeletnicirile eco- nomice arhaice șt neorganizațt până astăzi, — tributari ia 43? •producției comerciale și industriale moderne, la eare neamul nostru nu participă, tar din păturile sociale superioare ro- mânești au făeut instrumente docile ale unui stat burghez, în eare lipsesc burghesii, adică stâlpii, români. Mai mult decât atât, un concurs nefericit de împre- jurări, eare s’ar fi putut euita într’un stat eu preocupări demografice conștiente, a topit micile economii ale harni- celor gospodărit țărănești, iar în unele părți ale Banatului a creat o adevărată stare de selăuie a populației autohtone. In județul Caraș, de exemplu, cel mai năpăstuit județ dtn România sub raport demografie, foștii proprietari ai auerii comune grănicerești eu sediul în Biseriea-Albă, au fost exproprlațt în uederea lichidării chestiunilor dintre Statul român și jugoslau. dar nici până astăzi n’au fost reîmpro- prietărtțl; în sehtmb au fost puși la amenzi pentru casele construite între timp șt terenurile ocupate de ei în Dirtutea dreptului celui flămând, devenit din proprietar colectiv om fără căpătâi, din cauza unor neglijențe birocratice. In aeelaș județ, societatea U. D. R.» care deține o su- prafață de 240.000 jughere achiziționate pe vremea austriacă pentru un preț derizoriu șt eare are Imense beneficii din partea Statului, duce o politică demografică de sugrumare a elementului românesc băștinaș. Asemenea exemple și nenumărate altele, pe eare în lipsa de spațiu nu le mat înșirăm, ne învederează îndeajuns legătura strânsă dintre situația economică șl mișcarea de- mografică a populațiunti românești dtn Banat. Infățișându vă în mod lapidar câteva din aspectele principale ale regresului nostru demografie, am putut vedea, eă nu este uorba de un popor muribund, căruia urmează să-t cântăm prohodul, el de o armată împuținată în urma luptelor de avantgardă pe eare le-a dat eu alte popoare șl deseori eu neînțelegerea propriilor camarazi. Astăzi, când începem să ne regisăm unii pe alții, frați dtn toate unghiurile țării, o singură întrebare se pune: ee este de făcut pentru a întări avantgarda neamului românesc la ho- tarele eele mat primejduite? Mijloacele menite să îndrepteze situația prezentă sunt multe șt variate, unele mai modeste, altele mal vaste și 438 mai radicale. A le cântări oportunitatea șt randamentul, a le coordona șt a le aplica, este o chestiune pur tehnică, pe eare, daeă am discuta-o astăzi împreună, ar însemna să abuzăm prea mult de pacienta și de indulgența D-Doa- stră si totodată să pierdem din vedere pădurea de dragul copacilor. Ele au fost studiate în bună parte, la noi ea șt în alte țări eare le-au aplicat. Cetind eu atenție inventarul nostru social, soluțiile se impun dela sine. Iar dacă am avea nevoie de oaveeari cu- noștințe noui de ordin tehnic șt pentru a evita greșelile începutului, n’avem deeât să cercetăm ee fae două mari țări latine, Franța și Italia, pentru a-șt păstra numărul — de care depinde în primul rând forța, progresul, siguranța șl expansiunea'unui popor — și pentru a-șl conserva șt for- tifica populația lor infantilă. Concepția și execuția însă va trebui să fie a noastră șt ea trebue să Izvorască din reali- tățile noastre. Ca titlu informativ amintim că în Franța se cheltuesc miliarde eu întărirea materială șl fizică a familiilor nume- roase, eă în Italia un milion de copii dela 6—12 ani a be- neficiat în acest an de aer, soare, alimentație bună șt edu- cație corespunzătoare în coloniile de vară și în scurt timp se va ajunge la cifra de ²l¹/₂ milioane, adică totalitatea po- pulației școlare. Amândouă aeeste țări, dar mat ales Italia, au organi- zații vaste de asistență a copiilor, eare caută pe toate căile să păstreze orice vieață de copil primejduită și no- tați bine eă, aeeste două țări mari șl puternice au numai o mică porțiune din frontierele lor descoperită, iar noi le avem aproape pe toate șt pe deasupra pe eele două ver- sante ale culmii carpatine bat vânturi mai năprasnice — la propriu șl la figurat — deeât pe Coasta de Azur, sau la Napoli. Italia a purtat șt a câștigat rând pe rând bătălia grâului, a tuberculozei, în câțiva ani va câștiga și bătălia demo- grafică; noi ne irosim puterile în bătălii electorale, în eare nu există decât învinși. Intra timp, rândurile ni se rărese, nouile generații sunt tot mai puțin rezistente, bogățiile pământului eare ne-a hrănit două milenii de-a-rândul, ne scapă din mâini. 439 Leagănul românismului — Banatul, Țara Hațegului șt Oltenia — eoustttue astăzi eea dtntât mare spărtură eare s’a produs în edificiul poporului român. Să așteptăm până eând se va clătina toată construcția? Da aei, din eei mat primejduit eolț al țării, să cerem sus șl tare: înlăturarea a tot ee poate desblna pe fiii ace- luiași neam șt înscrierea între preocupările principale ale guvernelor de totdeauna grija pentru întărirea leagănului poporului român. Astăzi redresarea este posibilă; mâine, poate va fi prea târziu. * * # Inaugurarea eventuală a unei politici demografice ne dă câteva perspective imediate dintre eele. mai încuraja- toare. In primul rând ne așteptăm la o coordonare a acțiu- nilor parțiale cave este de o necesitate imperioasă pentru a evita fărâmițarea mijloacelor disponibile. In prezent este aproape o imposibilitate să grupăm diferitele ramifieațtuni ale puterii de stat în vederea unei acțiuni unitare. Mai mult decât atât, chiar pe terenul asi- stenței infantile, colaborarea între serviciile similare ale Statului, regiilor autonome și eele particulare este o utopie. Îngrădirile șl formele rigide împiedică formarea unul bine unitar, ceea ee are efect nefavorabil risipirea forțelor șl o asistență tneompleetă a copilăriei. însăși capitala provin- ciei cu numeroasele et instituțluni de protecție Infantilă, nu a reușit să amelioreze în mod sensibil soarta copilăriei. In provincie situația este șl mat rea sub raportul co- laborării. Fiecare ramură administrativă lucrează complet independent așa eă, bunăoară, învățătorul satului nu poate iniția acțiuni de interes obștesc eu preotul, decât prin in- termediul serviciilor centrale. Prtn inaugurarea politicii demografice sperăm ea toate aceste anomalii să dispară șt eă în fine, aparatul admini- strativ, bisericesc, școlar, sanitar șl economie, vor putea luera mână ’n mână în favorul tinerelor generații. Al doilea efect salutar va fi mobilizarea unor mijloace materiale mat însemnate, eăei fără acestea nimic nu se va putea obține. 440 Contribuția diferitelor tagme sociale la ridicarea ni- velului sanitar al copilăriei este astăzi mat mult decât mo- destă. Cu chete, ceaiuri dansante, baluri șl miei ajutoare la sărbători mari, se pot faee gesturi mărunte de milă so- cială, dar nu se poate susține o politică demografică. In această direcție se cer eontribuțiuni mai mari, eari la neuoie trebue să meargă până la sacrificii. Nu le cerem din partea Statului; le avem act la fața locului. Auem nenumărate înjghebări economice șt financiare, cart mânuese miliarde șt primesc fel de fel de înlesniri și fauorurl din partea Statului. Ce-ar fi daeă conducătorii acestora ar uărsa o parte din câștigul lor în fauorul vi- itorilor soldați, cărora li se va eere la un moment dat să aducă suprema jertfă, aeeea a vieții, pentru apărarea șl prosperitatea capitalului industrial și bancar? Ar fi un act revoluționar, de răsturnare a unei anumite ordine sociale ? Dimpotrivă, ar fl pur șt simplu un act de cumințenie, eare este la ordinea silei în toate țările consolidate. In Italia, de pildă, industriașii nu se ocupă numai de profit, de sa- larii șt de muncă, ei asistă anual, sub diferite forme, două milioane de copil de-at muncitorilor, spre mulțumirea am- belor tabere. Iar daeă actele de cumințenie nu se produe în mod spontan, ele trebuese impuse așa eum au fost im- puse șt favorurile. Urmărind mai departe aeest fir al gândirii, va ieși la iveală, eă mijloacele materiale eare se pot procura dela fața locului, sunt suficiente pentru a asigura un mers as- cendent al poporului din Banat. Al treilea efect bun al politicii demografice va fi uti- lizarea rațională a mijloacelor disponibile, intervenind în fiecare loe în modul eel mai adecvat, potrivit cu necesi- tățile locale, eare trebuese studiate din caz în caz. Nu putem generaliza un sistem oarecare; de exemplu nu putem afirma eă, făurind o rețea de personal sanitar (mediei, surori de ocrotire ete ) pe întreg cuprinsul Banatului, am rezolvit problema depopulării, daeă acțiunea se adresează unei populații lipsite de orice bază economică; sau că, 441 stârpind analfabetismul se ua produce ascensiunea demo- grafică, dacă populația e decimată de tuberculoză, ete. Poporul român, ea de altfel toate popoarele latine, nu este în funcție de sisteme, et de oameni. Experiența sistemelor schimbate într’un ritm tumultuos în cel aproape 20 de ani din urmă a fost dezastruoasă, prin urmare nu e cazul să o mai uerificăm șl în materie de politică de- mografică. Aci ne trebuesc oameni cari să intervie în mod energie acolo unde este necesar șl eu mijloacele care sunt necesare, eutdeot oameni eu dragoste de țară și de neam fiindcă — uorba lut A G. Popoulel — cei cart nu o au, „sunt oameni fără caracter, uagabonzi“, prin urmare eu el nu se poate clădi nfmie durabil. Fiindcă am ajuns pe punctul de a indica perspective, să încercăm a ne imagina o vieață nouă în eare toți cel eari dețin o răspundere eât de mică din orice domeniu al vieții publice nu sunt simpli oameni eari câștigă o pâne, mal bună sau mai rea, de pe urma științei și priceperii lor, mai mare sau mai mică, ei sunt apostoli ai profesiunii lor în favorul continuității neamului nostru pe aceste pla- iuri. Preoți eari să treacă dela impreeațtunlle de pe amvon la o pastorație individuală, dascăli eari să aibă pasiunea de a desvolta în elevi tot ee este nobil și creator, mediei eari să desțelenească ogorul părăglntt al sănătății nea- mului pentru a crește șl îngriji generații robuste, econo- miști, economi și meseriași eari să pună în folosul uma- nității tot ceea ee pământul și creerul ne pot da ete., de sigur vor putea erea o vieață superioară, în eare valoarea individului va fi măsurată nu după ceea ee a putut lua dela alții pentru sine, ei după eeea ee a fost în stare să dea dela sine în folosul semenilor săi. A zugrăvi aeeastă vieață e un lucru foarte ispititor și se potrivește caracterului visător al românului. Noi însă trebue să rămânem pe planul realităților. Să facem tot eeea ee putem faee în prezent eu mijloacele noastre re- duse — mâine încadrați în viitoarea politică dsmografteă a țării — în folosul noilor generații, lăsând în sarcina vi- itorului răspunsurile la îndoielile chinuitoare ale filosofului Vasile Pârvan eare se întreabă: „Cine va lămuri pe viitor, 442 eare-i sensul existenței națiunii noastre? Cine ua feri na- țiunea noastră de tragedia eroului dus pe eât greșite tot mai departe de biruință? Cine ua crește națiunea noastră întru eroismul aetlu, creator șl sigur de rostul jertfei sale ? Cine ua înuăța națiunea noastră, ee e ideea în uleața po- poarelor, ee e întruchiparea spre ueșnteie a gândului în forma ule și în puterea renăseătoare? Cine ua da națiunii noastre suprema sanctificare a scopului ulețlt spirituale, acordarea întru sublim a scopurilor indiulduale, eu cele sociale șl eu eele untuersale; etne ua reuela națiunii noa- stre sublimul uleții spirituale aetlue, ea biruire a morții celei a toate distrugătoare; eine-i ua reuela armonia eternă dintre legile neschimbate din Cosmos șl legile după eare se ritmează gândul nostru, omenesc? Vor fi preoții jertfei, ori uor fi preoții hranei?" Sunt întrebări, la eari nu noi șt nu în aeest loc, uom putea da răspunsurile. Nouă ne ajunge să știm eă, făeând tot ee putem și suntem datori să facem pentru a crește generații uiguroase ea trup șt ea suflet, numărul „preo- ților jertfei" eu siguranță se ua mări, al acelor preoți, eari la o uiitoare încercare mare a neamului, ee ua ueni eu siguranță, nu uor pregeta să-și uerse sângele întru conti- nuarea unei istorii bimilenare pe creasta Carpațllor. Daeă noi, cei de astăzi, uom reuși să lăsăm drept moștenire un alt eltmat spiritual al satului și al orașelor, dacă uom reuși să înjghebăm un început solid și- durabil de grijă pentru numărul și sănătatea fizică și morală a uiitoarelor generații, ne am făeut datoria, pe eare poetul pătimirii noastre a definit-o ca pe o punte asuârlttă între treeut și ulitor. Iar când lumina din jurul nostru se ua termina șl din toate faptele noastre nu ua rămâne deeât un ecou, când după înuățătura lui Carlyle, nimeni nu ua întreba daeă am fost fericiți în uleață, ei ua întreba ee am făeut, ee gând sublim este să putem spera eă ecoul faptelor noastre și ale urmașilor noștri, ua suna ea un cântec de biruință daco-romană. 443 Figuri și fapte pilduitoare, din trecut. f Alexandru Lupeanu^Melin discurs ținui la înmormântarea sa de Dr. G. Preda, vicepreședinte al „Astrei". Membrii Asociației culturale „Astra" se asociază do- liului ee lovește familia, eunosauțli, întreg Blajul și pot zice intregul Ardeal, aducând prin glasul meu, un sincer omagiu memoriei profesorului A. Lupeanu, fost membru în eomt- 1etul central și al secției literare a „Astrei", fost preșe- dinte al despărțământului județean central din Blaj. Moartea profesorului A. Lupeanu ne aduce odată mat mult convingerea, eât de puțin se poate conta în vieața de pe aeest pământ. Un om pe eare-l consideram eu toții robust șt rezistent în lupta pentru traiu și pentru propă- șirea neamului, un om vigilent în toate șl pentru toate, deodată este răpus prin boală șl apoi seos din mijlocul nostru, toemai atunci eând putea să aducă serviciile eele mai mart și eele mal importante neamului și țării. Boala profesorului Lupeanu (eare a adus tristețea în sufletul nostru), a constituit o surpriză din eele mat dure- roase. Ne obișnuisem să vedem în profesorul Lupeanu pe profesorul pedagog, eare știa eum să și instruiască șt să-și eduee elevele, pe scriitorul popular eare prin pana-i mă- estrltă desvolta în popor gustul literar și dragostea pentru slova românească pe publicistul care căutând să îndrepte gândul spre țelurile înalte ale vieții, lăsa eele mal pre- țioase pagini în numeroasele reviste, ziare, broșuri, mono- grafii ete. la eare colabora; pe conferențiarul eare prin limbajul său frumos, blând, distins, prietenos, fermeca au- ditorul, în sfârșit pe apostolul cultural și neîntrecutul pro- pagandist eare eutreerând comunele din despărțământ, nu numai eă semăna idei înțelepte, dar iniția, organiza, în- 444 ■druma pe alții, pentru o cât mal rodnică aetiuitate șl reall- •sare a scopurilor „Astrei”. Noi colegii dtn comitetul central nu putem uita ntei un moment pe „Meltn al nostru", pe aeel coleg aetlu, op- Itmtst, eare punea căldură șt bună voință nu numai în lu- crările sale literare șl sociale, dar în toate însărcinările ce 1 se dădeau. Nu putem uita pe omul modest, blând care -fără să jignească pe cineva, știa să șt câștige numai stima șt iubirea tuturor. Este imposibil ea în cuprinsul unul discurs ea cel de față, să se poată expune. toată opera culturală, literară, școlară, națională, ete. a acelui ce a fost un om al șeoalei, al bisericii, un scriitor, un literat, distins propagandist cul- tural. Mă voiu mărgini în a resuma numai acea parte din activitatea sa prtn eare s’a legat mai mult de „Astra" șl de scopurile el. Membru aetlu al „Astrei" încă din 1909, el a fost ales în 1925 membru în comitetul central al Adunării generale dela Reghin. In 1929 este ales membru activ al secției li- terare, iar în 1930 este ales președinte al despărțămân- tului central județean al „Astrei" eu reședința în Blaj. Tot în acest an se înscrie membru pe vieață. Daeă activitatea sa publicistică și literară o începe în 1906 scriind articole la reulsta culturală „Răvașul" dtn Cluj, activitatea sa de propagandist cultural al „Astrei" o începe în 1912 eu volumul său „De vorbă eu sătenii", o prețioasă bijuterie eu sfaturi și îndemnuri pentru popor. A colaborat eu articole la vreo 20 reviste șl stare din țară, citez printre eele mat importante „Luceafărul", 'Revista politică șl literară, „Ramuri", „Cultura Creștină", „Amicul Tinerimii", „Transilvania", „Societatea de mâine”, „Tribuna", „Drapelul", „Cuvântul”, „Patria", „Adevărul" ete, A redactat personal revista „Cosânseana", „Solia Sa- telor", Albumul Augusttn Bunea, ete,, tar în timpul din urmă gaseta populară „Unirea Poporului". A scris numeroase schițe precum a fost: „Povestiri pentru copii". „Schițele de vrajbă din revoluția dela 1848“ -șl piese de teatru ea: „Fetița orfană". 445 2 Blajul lui scump l-a descris în „Călăuza istorica a Bla- jului", „Sufletul Blajului", „Ce este de văzut la Blaj", „Blajul istorie în leoane", „Biblioteca centrală dtn Blaj", ete. Numeroase sunt volumașele lui eu: „Copii în răsboiu", „Sămânța viitorului", „Plugul domnului", „Povestirea lut Aehtrie scoasă din hârtii bătrâne" „Însemnări dtn Italia" ete. Unele din ele au fost date în biblioteca populară a „Astrei" precum au fost: Minunatele întâmplări ale lui Niță Zdrenghea la București, în America șt aiurea. De altfel multe lucrări și conferințe au fost expuse sub efigia „Astrei". A făcut șl traduceri precum a fost lucrarea lut A. Wetzel: „Datra familiară". îndată după proclamarea unirii pentru a combate cu- rentele anarhice ee începeau să-și ridice capul, a scris volumașul „In pragul vremii", în eare eombătea aceste eu- rente șt arăta eare era datoria de atunci a neamului ro- mânesc. Șt această lucrare ea și toate scrierile sale este înviorată de un sănătos umor popular, de o temeinică cu- noaștere șt putere de observație, ee le împrumută o solidă valoare literară. Stă în mintea tuturor încă faptul, eum după răsboiu, mulți membrii ai „Astrei" vrăjiți de realizarea visului de secole șl cuprinși de dorul parvenirii, uitaseră să se mai ocupe de continuarea firului activității ei întrerupt pentru un moment prin răsboiu șl se arătau foarte îngăduitori pe teren național și destul de indiferenți pe teren cultural. „Astra" în acele vremuri grele își găsește printre alte sprijine, graiul și scrisul profesorului Eupeanu. Oțeltt sufletește el începe eu mult entuziasm, eu multă încredere, alături de alțt distinși membrii ai „Astrei" din Blaj, o ofensivă eulturelă în domeniul popularizării cul- turii prin explicarea pe înțeles a tuturor cunoștințelor’ ee pot înlesni vleața săteanului șl deștepta mintea lui. Din Blajul cultural șl religios, din orașul eu atâtea bune datine, tradiții șt obiceiuri identificate eu scopurile „Asirel", profesorul Eupeanu își trăgea seva necesară pentru a face spiritul său mat rodnic la încurajarea șt stimularea eelor ee se arătau desinteresațl în realizarea scopurilor „Astrei". 446 Propagând la sate eât mat mult cultura șl bunele mo- vauurl, profesorul Lupeanu, făcea poporul conștient de in- dividualitatea șt originea sa, de forțele, datoriile șl drep- turile sale. El era convins (de altfel ea șl noi toți) eă numai astfel se poate aduce mat sigur șl mal repede unitatea noastră românească șl realizarea aspirațiilor neamului. Activitatea profesorului Lupeanu la „Astra¹¹, rămâne nu numai ea un apostolat al luptei pe teren cultural șt na- țional, dar ea un nobil exemplu de vieață pentru genera- țiile viitoare. Tinerimea trebue să vadă în opera profesorului Lu- peanu odată mai mult străduințele puse de un membru de- votat al „Astrei", întru luminarea poporului șl menținerea personalității sale etnice. Aeeastă tinerime trebue să știe eă profesorul Lupeanu este greu de înlocuit șl eă el nu se va odihni în pace deeât numai atunci eând va ști eă’ea se arată vrednică urmașă a lut, răspunzând eum trebue obligațiilor culturale șt naționale. De astădată nimeni și mai ales noi colegii dela „Astra", nu ne vom mal bucura de sfaturile sale înțelepte, de aju- torul său cultural șl moral. Dormi în paee iubite coleg, noi eet ee te-am cunoscut și apreciat, îți putem spune sincer eă ți- ai împlinit datoria, eă al lucrat constant șl în conformitate eu conștiința ta, eă al fost totdeauna activ, bun, just, indulgent; dând pentru popor tot ceea ee poate da bunul patriot, profundul cu- getător, entuziastul apostol cultural. Opera ta plină de devotament și sacrificiu duee în fața mormântului nu numai via gratitudine a acelor ajutați, dar viul regret al tuturor acelor ee au putut-o cunoaște șt valorifica. Fie ea regretele tuturor acelora ee te-au cunoscut și ți-au prețuit mintea, inima șl sufletul, să calmeze durerea acelor membrii din familie pe eare-i lași pe aeest pământ. Din, adâneul inimii noastre, noi adresăm familiei sin- cere condoleanțe, iar ție dragă eoleg, într’un suprem salut îți spunem eă : plângem sincer plecarea ta șt eă vom pă- stra și onora etern memoria ta, amintirea faptelor tale, amintirea colegialității și prieteniei tale 44? 2* îndrumări culturale. Cum am procedat la reintroducerea por- tului național în comuna mea natală de Lucreția Lazârescu, înu., Pătaș jud. Caraș. De sigur eă una din calitățile primordiale, eare stau la baza etică a unui popor, menținându-t specificul, este portul național. Portul național românese din punct de uedere estetie prezintă comoara poporului nostru. Donezi ne sunt marile expoziții dtn țările streine, unde costumele noastre națio- nale au fost admirate șt premiate. Portul nostru însă în decursul ueaeurtlor a suferit modificări, a început chiar să fie împestrițat eu împrumuturi streine. Nu există sat eât de modest în eare curentul modernist să nu fi pătruns, să altereze întru câtua portul național indigen. Mătasa șl pantofii de lac au luat locul cămășilor de in și cânepă șl a opineuțelor, atât de gingașe șl practice locuitorilor. Șl tocmai în combaterea influențelor cari n’au înfrumsețat deloc portul național și în reintroducerea lui, am căutat să lucrez în comuna mea, prin lucrarea costumelor naționale eu ele- vele mele și eu fetele dela cursul de adulți, prin împăr- țirea modelelor eu iile frumoase, eare le-am avut ea bază în modificarea portului național. Un obieelu părăsit, eu greu mal poate fi readus la vieață. Nu este ușor a com- bate luxul șl a reintroduce costumul veehiu, unde a început să dispară. Oricâte conferințe, n’ar ajunge să facă pe o țărancă, a se reîntoarce la portul el; ea eare nu știe decât să imite. De aceea cel mai preferabil mijloc de a combate luxul, ee s’a încuibat în inimile tuturor, este exemplul. Șl aeest exemplu am căutat să-l dau prin Introducerea co- stumelor naționale în școală, dtn primul an de funcționare în învățământ. Dispăruseră frumoasele și măruntele cusă- turi vechi, lucrate pe 2—3 fire pe mâneca întreagă a por- 448 tulul ueehi, dispăruseră șl opregele eu bătătura atât de măestrit lucrată, în culori atât de asortate. Nu mat amin- tesc pieptarul alb eu înerustarea florilor și conturul negru de miel, atât de artistic lucrat, eare a fost înlocuit eu iltee de catifea pentru sărbători și de gheba din dimie, eare azi nu se mai pomenește. Opregul din față s’a înlocuit eu șorțuri cumpărate, ba chiar șt bluzele cumpărate au în- ceput să facă mândria eelor înstărite. Văzând eă portul ueehlu e pe eale de dispariție și eât de grele sunt cămășile întregi eu model pe întreaga mânecă și eare nu mat prezentau motluele românești ueehi, am introdus portul național eu altița șt eu șirurile luerate rupte din altița, spre a înlătura șirul modelelor atât de urîte, eare au fost alese la oeazte șl eare pentru ochiul artistic nu mal prezintă specificul original românesc. Spre a le euita șt de pe spate șl piept, unde erau lucrate, fie răzleț, fie șiruri, am introdus peste tot uniformitatea modelului de ite. Poalele fiind mat practice și ușor de aranjat separat, le-am despărțit de ite. In locul opregelor am introdus pre- steleile țesute în război, cari ml s’au părut mai practice, dar asupra cărora într’alt costum, tot uniform, am revenit. Prin Introducerea presteleilor am căutat să combat șoar- țele, eare luaseră locul opregelor, cumpărate din diferite materii șt mut ales mătasă atât de scumpă, pe eare am aplicat un frumos model luerat în fir alb. Pantofii șl ghe- tele eart luaseră locul opincilor, le-am înlocuit eu pantofi de casă sau clpici, lucrați din lână și montați tot pe opincă. A fost deajuns ea un număr de 12 fete (spre mâhnirea mea eă n’am reușit să Introduc peste tot, uniforma costu- mului național, în șeoala prtmară, eum Intenționam) să apară eu frumoasele li, eu poale luerate eu model numai jos fără șirurile pe margine, eu presteleile țesute, ea restul fetelor din sat să-șt înceapă și ele modele eu altiță șt să imite întocmai costumul luerat. Frumusețea uniformii co- stumelor naționale s’a uăzut mai bine în executarea dan- surilor naționale dela serbări. Când am apărut prima dată eu eleuete mele la sfințirea monumentului lui Eftlmle Murgu din Bozoutei, toată lumea a admirat singura uniformă eare se găsea printre ceilalți eleut. De atunci colegele mele au 449 încercat să realizeze acest deziderat al șeoalei primare, dar eare s’a extins numai asupra câtorva eleve. Aceste costume în al doilea an, adică în 1928, le-am împrumutat sorel mele la școala din Anina unde nu existau costume naționale, majoritatea locuitorilor fiind minoritari, decât după ce leau admirat prima dată pe scenă la dansuri naționale. De atunci au început mamele să faeă pentru fetele cele mai miei, iar elevele din clasele mal mari să lucreze la școală. Astăzi cele mat frumoase modele pe care le lucrează fetele în sat, au alttța atât de frumoasă pe eare eu am ad- mirat o atât de mult. Iar băieților earl execută dansurile naționale alături de fete, le-am aplicat la cămăși același model, al fetelor. Portul veehtu este frumos dar greu de purtat zilnic. De aceea nu cred să-l pot reintroduce decât doar pentru sărbători. 450 Material pentru conferințe, șezători, ete. Știința la români (Material pentru una sau două eonferinje) de Petre Sergescu. Românii au Jost așezati la răserueea drumurilor prin eare po- poarele barbare au năuălit în Europa. De aceea rolul lor în ueaeurile de demult a fost să lupte pentru menținerea eiuilizatiei lor. In timp ee . popoarele din Apus își construiau obseruatoare, uniuersităti. catedrale, monumente, noi sufeream aproape în fiecare an inuazii barbare, eare ardeau tot ee găseau în eale, făcând eu neputință orice preocupare statornică de știință. Chiar acum șaptezeci de ani, bande de turei tre- ceau adesea Dunărea și distrugeau tot ce românii înfăptuiau în timp de pace. Aeeste împrejurări istorice explică de ee știința nu s’a putut des- volta la români așa de mult ea la popoarele eari au trăit în liniște. Dar, eu toate greutățile, românii au auut totdeuna dorinja uiie de a faee cercetări științifice. In 1561 Domnitorul Moldouei Despot Heraelid a întemeiat la Cot- nari, lângă lași, cea dintâi școală înaltă de științe. Au uenit la ea pro- fesori eunoseuti din străinătate. Nestatornicia vremurilor a făeut ea, după căderea lui Despot șt a Domnitorului Petru Șchiopul, Academia ■dela Cotnari să se închidă. In 1640, Vasile Gupu întemeiază în lași o nouă „Academie¹¹. Mo- delul l-a luat dela Kiero, dela șeoala organizată acolo de Mitropolitul român Petpu Manila. Aeest Mitropolit a fost în ueaeul al XVll-lea una din figurile eele mai de seamă ale întregei biserici răsăritene. Alfi doi mari învătafi români din ueaeul al XVll-lea și-au înscris un nume ne- pieritor în istoria științei: Spătarul N. Mileseu și Domnitorul Dimitrie Cantemtr. Mileseu, izgonit din Moldoua fiindcă a luat parte la un com- plot împotriva Domnitorului Ștefăniță Vodă, a ajuns profesorul și sfă- tuitorul multor miniștri din Rusia; el a fost trimis ea ambasador al Rusiei în China. Cu această ocazie, a scris o descriere a călătoriei lui, eare e socotită ea cea mai ueehe șt însemnată introducere în studiul extremului Orient. Dimitrie Cantemip a fost unul din eei mai de seamă istoriei ai Europei din uremea sa; membru al Academiei din Berlin, edîeg aeolo eu nemuritorul Eeibniz, numele lui Cantemir e săpat pe zidurile bibliotecii Sf. Genoueva din Paris, printre eei 700 eei mai mari înuăfaji ai lumii. Istoria Turcilor, scrisă de Cantemtr, a fost mai mult de un ueae singura carte din eare toți străinii învățau trecutul tur- 451 eilor. Descrierea Moldouei e iarăși o lucrare de eare orice popor ar fi mândru. Tabloul științific al Moldouei din ueaeul al XVU-lea se poate- completa eu cronicarii eunoseuti și mai ales eu Miron Costin. Începând eu ueaeul al XVU-lea, Moldoua și Muntenia au auut tiparnițe, de unde răspândeau cărți în toată lumea creștină a penin- sulei balcanice. Aeest rol eonstitue un titlu de mândrie pentru cultura românească. In 1878, principele Șerban Cantaeuzino întemeiază la București o „Academie", după modelul italian al șeoalelor înalte de știință. Inspi- ratorul acestei opere a fost un boier înuătat, frate eu Domnitorul, anume Stolnicul Constantin Cantaeuzino. El a tipărit, la Vene|ia, eea mai ueehe hartă a principatelor. Constantin Brâneoueanu a ajutat foarte mult în- florirea șeoalei înalte din București. El a trimis numeroși bursieri ro- mâni în Italia. Dintre ei, Hrisant Notara, a studiat astronomia la Padoua și Paris. In 1716 a tipărit, în latinește o carte de geografie matematică. A ajuns patriarh al Ierusalimului și a fost socotit ea unul din cei mai înuă[aji patriarhi răsăriteni. El a stat în tară — ea patriarh — în 1713 și 1714, dând direeliue la noua organizare, de către Mauroeordat, a șeoalelor înalte din București și Iași. Dintre ardeleni întâlnim ea matematician în ueaeul al XVU-lea pe Găurii Inul, eare a fost profesor la Diena și la Uniuersitatea din Cașouia. In ueaeul al XVUl-lea, frământările politice nu au fost fauorabile desuoltării înuăfământului superior românesc în Muntenia și Moldoua. Totuși, se fae multe reforme școlare asemănătoare eu eele ee se în- cercau pe alunei în Apus. Pe lângă șeoli, multi Domnitori sau boieri creaseră diferite instituții științifice. De exemplu, în Moldoua exista pe la 1761 un foarte însemnat obseruator astronomie, în palatul domnesc. Celebrul matematician italian Boseouiei, eare a uizitat Moldoua atunci, amintește instrumente de obseruajie astronomică, inuentate abia de eâteua luni la Eondra și eare se găseau în obseruatorul din lași. Ua Galafi era un mare șantier pentru construit uase de călătorit pe mare. Boseouiei a fost adânc Impresionat de mărimea și soliditatea acestor uase. Dtu păcate, ele erau întrebuințate de Turei, eari ni le luau, grajie împrejurărilor politice. Numeroase biblioteci domnești, boierești sau pe la mânăstiri completează aeest tablou. In Ardeal, unirea eu Roma a făeut să reînuie sentimentul latinităjii,. dorinja de a ne cunoaște trecutul și de a înainta în știință. Veacul al XVUl-lea a uăzut apariția lui Șineai, Klain, Petru Maior, a tipografiei din Buda. Redeșteptarea curentului național în știință se faee aproape în aeelaș timp ea în Ardeal și în Moldoua și Muntenia. El a fost grăbit de numeroși fugari francezi, eari au părăsit Franja din cauza marei reuolu{ii. In 1795, episcopul Atnfilohie din Hofin tipărește la lași prima aritmetică românească; el e și autorul unei „geografii românești". Prin reforma făcută, după sfaturile mitropolitului Stamate, „academiile" au obfinut un program eu mai multe cursuri de știinje, ea înainte. Trebue însemnat eă aeele două academii din lași și București, au continuat să 452 existe, sub diferite forme, din ueaeul al XVll-lea până la crearea uni- uersităfilor românești. Ineepând eu 1813, boierii moldoveni cer ea în- vățămâniul șfiinjelor să se faeă în românește. Cu toată împotrivirea Domnitorilor și Dregătorilor greci, în 1818 este numit ea profesor de matematici Ia lași G. Asaehi, fost student la Gruorv și Viena, membru, al mai multor academii din Italia, autor de eărfi de matematici în ro- mânește, poet delicat influenfat de lirica italiană. Asaebi a condus timp de câteva decenii învăfământul științific în Moldova. In aeelaș timp, la București se reorganizează învăfământul științific în românește, la colegiul Sf. Sava, unde ardeleanul G. Eazăr, din Avrig, aprinde fla- căra sfântă a dragostei de neam și de știință. După moartea, eu toiul prea timpurie, a lui Gazăr, un elev al lui, supranumit „părintele litera- turii românești", /. Eiiade Râduiescu, a făcut cursul de matematice până la 18?8. Scriitor neobosit, tipograf, mare animator, Bliade Răduleseu a publicat o aritmetică în 1832 (prima aritmetică românească publicată în București). Boierii munteni au trimis bursieri pentru studiul științelor în Italia și Paris. De alunei începe influenfa franceză asupra științei românești. Printre tinerii eari au studiat atunci la Viena șl Paris, Pe- trache Poenaru a fost adevăratul director al învățământului științific în Muntenia timp de aproape patru decenii. Bl însuși a scris câteva cărți de matematici, a inventat cel dintâi stilograf. In Ardeal, mediei români ea Hoinar Pinariu, aduceau multă jaimă numelui de român. Regulamentul organic din Muntenia și Moldova, redactat eu aju- orul multor boieri români învățați, aduce o admirabilă organizare a studiilor de știință. In 1830 se prevedea un eurs de Analiză Matema- tică (baza de azi a matemaiieilor superioare), pe eând în universitățile din Scoția, acest studiu se introducea abia eu câțiva ani mai înainte, deși unul din creatorii analizei a fost — în veacul al XVll-lea — ne- muritorul învățat englez l. Newton. Acest simplu fapt arată eât de bine se orientau în problemele de știință boierii români de aeum un veae. De fapt, Academia Hihăileană din lași, a urmat pregramul indicat de regulamentul organic. Printre eei mai străluciți profesori ai Academiei Mihăilene, trebue citat istoricul și marele ministru al lui Cuza, Hihail Kogălnieeanu. In 1850 se erează Universitatea din lași și în 1853 eea din Bu- curești. Aeeasta însemnează epoeă în eare românii încep să creeze în știință. Până pe la 1900, rolul celor mai de seamă învățați români a fost să organizeze instituțiile știițifiee, fără de eare nu se poate con- cepe o muncă eu adevărat științifică și anume: laboratoarele, biblio- tecile, observatoarele astronomice, stațiunile biologice, institutele de medicină. Deci savanții din epoca 1860—1900 au rolul de adevărați preeursqri. Em. Baealoglu e primul ron ân eare publică studii de ma- tematici înalte în revistele din străinătate, în 1859. Cursurile lui publice de fizică, eu experiențe, atrăgeau tot tineretul Bueureștiului Dumineca la Universitate. Spira Haret, cel dintâi român doctor în matematici din Paris a fost marele organizator al șeoalei românești; teza lui din 187& 453 despre stabilitatea sistemului planetar este amintită și azi în toate ma- rile cărți de astronomie din străinătate. Dl D. fîmanue/, doctor în ma- tematici din Paris în 1879, a fost timp de einciseei de ani profesorul neobosit al tuturor generalilor de ingineri, ofițeri și matematicieni. Dl N. Coeuleseu, a izbutit să construiască mândrul obseruator astronomie din București; Gr. Cobâlcescu a îndreptat cercetările românilor spre studiul pământului lor. Dr. C. I. Istrati a fost un mare chimist eu nume european, cartea lui despre chimia organică a fost luată ea punct de plecare în multe lucrări străine, iar eursul lui de ehimte a fost între- buinfat zeci de ani nu numai în liceele românești, dar și în eele fran- ceze: pe lângă acestea Dr. C. I. Istrati a fost un mare însuflețitor al științei românești- tui îi datorim Societatea de științe din București, congresele pentru înaintarea științelor, neuitata expoziție din 1905, prilej de reunire a românilor din toate ținuturile. Alt chimist cunoscut în străi- nătate a fost N. Teclu. eare a descoperit o lampă foarte folositoare pentru mineri. Dr.-ul Branza a fost inițiatorul botanicei în România. In medicină, după Carol Dauila, întemeietorul înuățământului medical, au urmat medici așa de renumiți încât timp de zeci de ani, nenumărați studenți sirăini urmau cursurile facultății de medicină din București. Intre medicii eei mai iluștri din această epoeă de precursori trebue însemnat V. Babeș, celebru baeteriolog, al eărui nume e legat de des- coperirea multor baeili de boale infeețioase. La lași s’a format o șeoală științifică, sub imboldul Iui P. Poni; acolo a apărut, între 1883 și 1t89, eea dintâi revistă științifică românească: Recreațiuni științifice. Numele înșirate mat sus de sauanți români de mare valoare, nu dau o listă completă, ei sunt numai exemple. Fleeare din noi poate găsi și alte nume de bărbați de seamă, eare au făeut mare renume științei româ- nești. După 1900, prin munca precursorilor, s’a înfăptuit la noi o tânără, dar viguroasă șeoală științifică. Invățații români sunt prețuiți în străi- nătate, unde sunt adesea chemați să expună în lecții și conferințe roa- dele muncii lor. Sute de învățați s'răini colaborează azi la revistele științifice românești, iau parte la congresele noastre; într’un cuvânt, ne socotesc egali eu ei în știință. Când ne gândim eă aeest drum imens a fost străbătut numai în șaptezeci de ani, trebue să câștigăm eea mai adâncă încredere în puterea creatoare de știință a neamului românesc. In Apus, universitățile dăinuiese de șapte-opt veacuri, noi nu le auem decât de câțiva zeci de ani. Și totuși, uieața științifică românească se poate mândri eă e la un nivel asemănător cu eei din Apus. S’ar putea da zeci de exemple de savanți români foarte eunos- cuți și admirați peste hotarele țării, lată, ea indicație neeompletă, câ- teva dintre aceste personalități: Matematicieni dnii G. Țițeiea. D. Pom- peiu, regretatul Tr. Laleseu. Fizicieni dnii C. Mieuleseu și D. Hurmu- zeseu ale căror măsurători în legătură eu iuțeala luminei, făeute de peste 35 de ani, sunt citate și azi, dl P. Bogdan, pe eare Universitatea din Nanei; l-a proclamat Doctor „honoris eausa“, cea mai mare di- stincție pe eare o poate da o universitate, dl Vasileseu Karpen. Chi- 454 miști dl G. Longineseu eare, deși a pierdut vederea din tinereță, a des- coperit legi fundamentale în problemele referitoare la gaze, dl N. Dă- năilă, organizatorul institutului de chimie industrială din București, dl N. Costăeheseu. Natuealiști C. Bsareu animator neprefuit creatorul Ate- neului Român din București, loan Athanasiu fiziolog atât de apreciat încât i s’a oferit direcția unui institut științific în Franța, medicul psi- holog eare a fost o celebritate dar a murit din nefericire mult prea tânăr N. Vaschtde, zoologul Vitzu, dl E. Raeovlță, eare a făeut parte din o expedijie la Polul Sud, a fost subdirector al unui laborator în Franja, a ereat o întreagă disciplină științifică, e directorul unei mari reuiste Internationale tipărită în Paris, dnii Gr. Antipa și 1. Borcea, cu- noscători adânci ai vieții din mări, dnii Btn. Teodoreseu, agronomul G. loneseu Siseștf. Geologi dl L. I/razee, autorul unei teorii foarte cu- noscute asupra originei petrolului, dl 1. Simtoneseu neobosit animator al științei și conștiinței românești, dl Sava Atanasiu. Mediei ilustrul neu- rolog Dr. G. Marinescu, a cărui călătorie în America de Sud acum eâjiua ani a fost un triumf al științei românești', celebrul chirurg Toma loneseu inventatorul stevatnei, colaborator la unul din marile tratate de medicină publicate la Paris, N. Pauleseu unul din inițiatorii actua- lului tratament al diabetului, dl Leuadili, eare a ajuns la deosebită cinste de a fi numit subdirector general al Institutului Pasteur din Paris și a fost răsplătit de Academia din Paris eu eei mai mare premiu, de o sută de mii de frânei (un milion de lei) pentru „binefacerile aduse omenirei“ prin cercetările sale medicale, regretatul prof. Dr. I. Canta- euzino fost membru corespondent al Academiei de Ștlinte din Paris, dl Dr. Danielopolu. Ga ingineri, după organizatorul cunoscutei Șeoale de poduri și șosele din București G. Duca, trebue citat A. Saligng, eare a construit podul dela Cernavoda, cel mai mare pnd din Europa în timpul când a fost construit. Această operă e o adeuărată fală a ingineriei românești. Ea a contribuit mult la încrederea ee tara noastră și-a pus-o în inginerii ei. Ing. Gogu Gonsfantinescu, creatorul teoriei sonieitătii, e unul din eei mai eunoseuti inventatori din Londra. Ing. Ion loneseu a ereat și conduce de 40 de ani, eu o râvnă extraordinară revista Gazeta Matematică, unde s’au format mii de tineri Bine înțeles, aeeste exemple pot fi înmulțite. Ele nu sunt date deeât ea indicație. S’ar putea mări lista și eu alți savanti de seamă în științele exacte citate mai sus, sau eu creatori în alte domenii ale vieții științifice. De pildă, în istorie, opera unui N. lorga e o mândrie pentru orice popor. Consecință impresionantă: în zilele noastre. Istoria im- periului turcesc cea mai răspâdită în lumea întreagă, e aceea a dlui N. lorga, eare continuă astfel opera lui Dimitrie Cantemir. A fost sortit ea la o depărtare de două veacuri, tot câte un român să serie pentru lumea întreagă, Istoria imperiului otoman. Sute «de savanți români, bătrâni și tineri, își c heltuese munca de fiecare clipă ea să smulgă o fărâmă din tainele universului și să mă- rească astfel prestigiul științei românești. Avem o adevărată armată de cercetători ai științei, iar munca colectivă făurită de ei e enormă 455 Un singur exemplu ua faee să putem aprecia aeeastă muneă. Uniuer- sitatea din Cluj a publieat în mod oficial, in afară de opere personale ale profesorilor ei, un număr impozant de lucruri, dela 1920 de eând fiinfează. Și anume, s’au publieat la Cluj: 15 uolume tipărite de cursuri uniuersltare; 12 eoleefii neperiodiee de publicații științifice și literare în 70 de uolume; 18 reuiste și publicații științifice periodice în 136 de uolume. Putem spune eă, eu drept euuânt, românii sunt un popor eare are dorința eea mai uiie de a se afirma prin știință și eă realizările de până aeum sunt eele mai bune semne eă aeeastă dorință se poate în- deplini eu prisosință. Să auem deei încredere în geniul creator al ro- mânismului. Bejia (Conferință poporală) de Dr. E. Nlcoară. Cu durere în suflet și eu lacrimă pe geană se seriu aeeste rân- duri, iubite cetitor. Da. Fiindcă e uorba de niște adeuărate slăbiciuni, eari ne fae să nu mai fim oameni. Nici lui Dumnezeu din ceruri nu slujim, nici binele nostru propriu nu-l seruim, nici uigoarea din ueaeuri uenită a neamului nu o cruțăm, nici mântuirea urmașilor noștri nu o înțelegem și nici eum să trăim nu știm. Ci patimile ne sdrobese și întunericul ne acopere cărările uieții. De numit, ne numim noi creștini, dar ce este creștinesc în uieața noastră? Ce fel de creștini suntem oare? Purtăm nume de creștini, dar faptele noastre din fieeare ceas al uieții sunt fapte păgânești și satanice. Vieața nu ne este condusă de suflet, ei de patină; nu este lu- minată de credință, ei de păcatele grele este întunecată; nu este că- lăuzită de înțelepciune, ei de porniri înjositoare este dominată. Nu se cunoaște niei un animal pe lume, eare să mai fi făeut aceea ee a făeut omul: distrugerea sa uoluntară prin otrăuirea eu alcoolul. Toate animalele, toate plantele din lume se pot jaee mai bune, se pot perfecționa : pomul sălbatic prin eultiuare poate deueni folo- sitor, animalul sălbatic — în mâna eultiuatorului-îmblânzitor — poate ajunge de mare preț. Dar omul zilelor de astăzi, pe lângă toată știința strălucitoare, nu urea să deuie: mai bun, mai superior, mai demn. Ceea ee uedem astăzi este o purtare greșită, păcătoasă și uci- gătoare. 456 A bea zi de zi alcool, sub țoale numirile lui, a răsuci o țigară, sau a umple o pipă de tutun, a deuenît astăzi o oeupațiune principală pentru milioane de oameni, tineri și bătrâni. Este așa de dureros, să străbat! satele în zile de sărbătoare și orașele în zile de târguri. Pas de pas întâlnești figura scârboasă a bețiuului, eare măsoară ealea dela un șanț la altul, bolborosește cu- vinte neînțelese și săvârșește fapte îngrozitoare. Este un blăstăm înspăimântător eă omul de astăzi încă nu a ajuns la acel grad de înțelepciune să înțeleagă eă alcoolul nu a adus niei un bine, niei unul popor și nici unui om din lume, ei alcoolul este otrava eea mai monstruoasă pe eare a eunoseut-o vreodată istoria omenirii. Din eauza bejiei ajung la sărăeie, la boală, la suferințe, la robie, șt la moarte, atât oamenii singuratici, cât și popoare întregi, cari s’au închinat acestui idol sângeros și satanic : alcoolul. Din eauza bejiilor ee se Jin lanț în fara noastră, a ajuns neamul nostru la sărăcia lui de astăzi, încât în orice parte a fării, sărăcia este aeasă la ea șt stârnește milă și revoltă. Nu există comună, unde românii să nu se plângă azi de sărăeie. Cu toate acestea, trebue să știm eă în fiecare an românii ehel- tuese 16 miliarde de Lei nu mai pe băutură. O sumă așa de mare, eare așa de bine ar putea fi folosită pentru scopuri de întărire și de înăl- țare națională, prin biserici și școli, prin cazărmi și armamente, prin spitale și drumuri, prin îndiguiri și căi ferate, prin băi populare-pu- bliee și prin case culturale și alte organizafiuni economice folositoare Neamului și Patriei, apoi câte gospodării temeinice nu s’ar putea or- ganiza, eu case sănătoase zidite din piatră, eu grajduri raționale pentru vite, eu îngrădiri frumoase, eu seule economice, ș. a. tn. d, cari asigură viitorul și siguranța stăpânitoare în fafa altor primejdii, venite din afara hotarelor, iar nu otrăvitoare și nimicitoare, ea și băutura, pentru eare se risipește, an de an, avuția fării. Țara, de altmintrelea, are un venit relativ, foarte mie, iar grosul banului românese, cheltuit pe beuturi, trece în mâna haină jidovească, îmbogăfind străinii, cari ne pregătesc ruina și moartea. lată eum alcoolul eonstitue marea primejdie, ee duee neamul la selăvie și la robie. Iar căile ee due la această robie și pierzare sunt așa de nu- meroase, încât sunt legale de orice acțiune particulară și publică. Ca un blăstăm satanic: orice lucru în tara asta este început eu băutură, continuat eu alcool și sfârșit eu bejie. Daeă Dumnezeu s’a milostivit spre tin& și Ji-a dăruit o bucurie, bei de voi® bună. Te-a ajuns vreo supărare trebue să bei, s’o uiji și să te mângăi. Ești sănătos — bei de „sănătate". De ești cuprins de o durere în oase, — la ee s’o scoată doc- torul eu îngrijirea ta — bei să scapi de durere. 45? Ești chemat la nuntă, apoi acolo trebue neapărat să bei la rând pentru: mire și mireasă, pentru socrii mari și socrii miei, pentru nașul și nașa, pentru preotul eununător, pentru diacul-cântăreți, pentru bă- trâni, pentru tineri, pentru femeile „frumoase* și pentru bărbații îndră- ciți, pentru bucătăreasă, pentru toate rudeniile de fafă și neprezente, pentru starostă și pentru „femeia eu găina', chiar și pentru țiganul muzicant golești un pahar și cheful la nuntă fine, frate, în unele locuri 2—3—8 zile-lant: pe „calea mare“, „pe calea mică* se merge eu plosca mereu plină, din eare se închină neîncetat, iar și iar și iară, de dimi- neață până'-’n seară și se eântă: „Bea-voi Buni și bea-uoi Joi, Bea-voi trei perechi de boi“. Se bea — durere — și în eaz de moarte. Ga casa mortului se întinde „eomândarea", eu beutură fără măsură, iarăși, zile întregi. Cu adeuărat aici: „In loe de laerime de jale Curge vinarsul ea-’n uale“. Ga botez se faee ospăț de bucurie, eu beutură berechet. Ea cumetrie, la pomeni, la hramurile sfinte, la sfințirea bisericilor, a monumentelor sfinte, la sfeștaniile șeolare, la uânzări și la cumpă- rări, fie eât de miei, trebue să se faeă ospătare eu beutură, cu aldămaș. In zile de lucru se bea să răzbești cu munca. Iar sărbătoarea, niei n’ar fi zi de sărbătoare, fără băutură turnată de gură. Niei nu se poate închipui să treacă sfintele sărbători: Crăciunul, Anul-nou, Bobotează, Paștele, Sân-Petrul, Sfânta-Maria sau ehiar și o Duminecă, fără beutură, fără ehief, fără beție 1 Săteanul niei nu simte eă a fost la oraș, dacă nu golește eâteua porțiuni de (uică, de bere sau de Din. Niei nu se întoarce din oraș, niei un sătean fără să nu apuce la cap pu|ină atnejeală alcoolică. Și, Doamne, eâle nenorociri se întâmplă din aeest motiu: sunt unii tăiaji de trenuri, uciși de automobile, răsturnați de eărufe, înjun- ghiati de beției și eâte alte întâmplări ee te nenorocesc, cauzate, toate, de bejie. Nu este, deei, niei o mirare, eă în uârtejul acestor nenumărate prilejuri de a bea, se prind din ee în ee tot mai multi români, eari de altmintrelea sunt cumpătați, dar fiindcă dracul le iese mereu înainte eu plosca plină, nu pot rezista ispitei, beau la orice prilej și, pe încetul, ajung befiui, prădalnici și pierduti. In aeest mod sunt prinși în taberile bejiuilor și flăcăii, tinerii, eari apoi, învățând patima diauoleeseă, nu mai scapă de ea, până la ruina lor, materială, sufletească și trupească. Ruina materială duce la sărăcie, sărăcia bețivului duce la furt, la crimă, la temniță, Ia ruina sufletească prin păcate și greșeli sau, in urma băuturilor, ajung la ruina trupească, prin boli grele și chinuitoare. 458 11. lată pentru ee, ea o datorie sfântă, se impune să împuținăm pri- lejurile de a bea și să stârpim multe din obiceiurile noastre de astăzi, eari primejduiese uiitorul Neamului și slăbesc vigoarea de uieajă a urmașilor. Ea fiecare pahar eu băutură să cugetăm la soarta nepoților și sirănepofilur noștri, eăei trăim în ueaeul vitezei, toate merg repede, ea trenul, ea avionul, ea telefonul și ea radiofonia și tot așa de repede ne putem scufunda și în rău. Aeest veae necruțător ne învață eă neamurile voinice trupește și limpezi la minte pot să fină piept eu luptele vieții și să trăiască o vieață istorică dominatoare, iar neamul, eare-și prăpădește puterile trupești prin beție și prin alte patimi păcătoase și-și slăbește mintea, rămâne în urmă, să tânjească în trai de robie, trebuind să piară. Cine n’a pă- țit-o, poate s’ajungă la pățanie, prin propria sa vină și neascultare. ... Dar, mintea slăbănogită a bețivilor, nu vrea și nu poate înțelege ntei un argument. Pentru această categorie de oameni, cuvântul, scrisul, sfatul, argumentul rămâne zadarnic, fără efect, fără ascultare și fără urmare. Și este nespus de dureros! Scrisul acesta, de altmintrelea, nici nu se adresează către eei îndărătnici, către cei cuprinși în mrejile patimei satanice. Nu pentrueă acești rătăciți știu așa de multe argumente, prin a căror văl voiese să-și acopere patima lor diavolească, încât or ee minte trează stă uluită în fața „argumentelor" invocate. Câți bețivi, atâtea argumente false. Bețivul flămând bea, să poată mânea, cel sătul bea să mistuie bine; cel însetat bea, să-i treacă de sete; dacă este căldură, el bea să se răcorească; dacă e ger cumplit, trebue sâ bea, să se încăl- zească; fiind obosit, bea, să prindă putere; în zi de lucru bea, să poată muncii; iar în zi de sărbătoare, bea, să se mai înveselească puțin; dacă nu poate adormi, bea, să-i închidă somnul ochii ; dar dacă trebue să vegheze, bea să nu ațipească; dacă e slăbit, bea, să se întremeze și dacă e gras, bea, să slăbească... ete. ete. și iară ete. ete. Aeeste mincinoase argumente stau însă în eea mai luminoasă contrazicere eu adevărul, eare adevăr este, unul și aeelaș și veșnic: Alcoolul este marele înșelător al omenirei, o unealtă satanică, bună să robească popoarele creștine și să le pregătească ruina mo- rală și eeooomieă, adueându-le sub jugul străinilor. Deei n'avem încotro, trebue să lăsăm tagma oamenilor bețivi de astăzi eu toate patimile lor falș argumentate și să ne întoarcem eu sfaturile luminoase și mântuitoare către omul zilelor de mâine, către românul n eele mai miei amănunte și a auut de multe ori marea satisfacție ea gla- sul său să fie ascultat. Aproape în fiecare an era între- bat de gazetari cart se mal gân- desc și la altceua decât la scanda- luri — asupra lecturii predilecte și numai eă apărea în galantarele li- brăriilor eartea cehă sau traduce- rea, de era uorba de o operă streină, eu banderola : „lectura anului, reco- mandată de ..tăticul" — eărji se- rioase, eărji uredniee de cetit. Directorul „Institutului francez" din Praga, în uorbirea sa eomemora- tiuă, arată eum Masargk iubea eul- tura franceză, dar eu unele restriejii pe eari nu le tăinuia de loe: Paul Bourget îi era prea „aristocrație", iar E. Zola eu romanele sale na- turaliste îi inspira „groază", din cauza „tendințelor romantice-natu- raliste" duse la extrem. Literaturii îi cerea Masargk un oareșeare cum- păt și o compătimire socială, îmbră- cată în formă artistică, de sigur. Aeelaș desiderat auea și fafă de cinematograf. Odată pe săptămână, în Castelul său dela Gang, se da eâte o reprezentație de cinemato- graf, la eare participau, pe lângă întreagă familia președintelui, eu președintele în frunte — tofi subal- ternii, funefionari eu familiile lor, eu copiii, ehiar și seruitorimea. Filmul recomandat de „Tăticul" era lansat mai apoi, ea auând deosebita apro- bare a idealului dictator cultural. Caracteristic pentru „Tăticul" Ma- sargk este cum a împărțit, eând a împlinit 80 de ani, un dar de 20 mi- lioane de coroane erhoslouace, strâns din cotizații publice. S’a gândit la șomeri. Ca să le po- tolească setea, le-a dat lapte pentru familiile loe (2 milioane). Deoarece în Slouaeia condițiile edilitare au lăsat de dorit, a pus la dispoziția unui eomitet special % milion pen- tru studierea condițiilor edilitare, a relafiilor existente la locuințele și la populația din Slouaeia. Orfelinat șj „eonuict" p. soeiet funcționarilor de Stat 1 milion. Unei soeietă[i mun- citorești germane i-a dat 100,000 pen- tru sănătatea publică. 2\ milioane și Vs a dat pentru înființarea unui In- stitut încredințat eu scrutarea can- cerului și eu tămăduirea lui. 2 mi- lioane pentru un institut împotriua boalei lupus (oftiea de piele). 2 mi- lioane pentru înființarea unui paui- lion pentru tuberculoza chirurgicală. V, milion pentru studiarea șl tămă- 482 duirea „boalei minerilor" (eaneerul la plămâni) din loaehlmou, unde se află radiul. Urmează științele și literatura: pentru editarea operelor marelui înuă|at eeh Dobrousky — Socie- tății știinjelor din Praga — 1 mi- lion. Pentru editarea operelor lui Șa- farih, soeietăfii eu aeelaș nume din Bratislaua — Va milion. „Matiței slo- vaee“ („Astrei" slouaee) din Tur- eianshg Suieti Martin, pentru studie- rea dialectelor slouaee și editarea unei dialectologii a Slouaeiei — V, milion. „Muzeului" soeietăfii 200.000. „Bibliotecii Masaryh* dtn Praga. Ur- mează : societăfi germane, maghiare, (de istorie, eulturalej, rusnieee (Ru- sia Subcarpatică’, șeoli poporale. După eum uedem: donatorul s’a gândit la inslitujii de binefacere, la institu|ii sanitare, la institujii cultu- rale, contribuind astfel la prospe- rarea lor. S’ar putea aduna mânunehiu zeci și sute, mii de fapte de acestea, în fauorul tezei: președin ele Masaryk a fost un realist-idealist, un ideal dictator eultural-soeial. Terminăm această seurtă eronieă eu eâteua citate despre alcoolism și egalitate eari ar putea prea bine să serueaseă drept puncte de plecare conferen- țiarilor noștri — parafrazându-le. „Fără de cârciumă este existenta omului din toate punetele de uedere mai frumoașă. Omul eare nu bea, auând toate simfurile în prospătatea lor, descopere în uieajă, în natură, în societate, în lucrările sale atâta frumusețe de eare niei eă uisase în aburii alcoolului săul" „Sărăcia e adeseori cauza alcoo- lismului, dar, într’o măsură și mai considerabilă, este alcoolul eauza sărăciei 1 Acel eare bea se sără eeșie pe sine însuși, nu pune nimic laoparte, ea să eruje, trăiește afară de familia sa și ajunge un străin pentru ea, își uită de trebuințele fa- miliei sale, nu simte decât o trebu- ință : de a-șt sătura pasiunea și o sfârșește, în mod necesar, prin a cădea în mizeria materială, eu fa- milia sa eu tot". „Nu recunosc egalitate absolută. Nu eă nu ași dori-o, dar experiența mă inuafă eă oamenii nu sunt egali între dânșii, niei în ee pricește tăria, niei în ee pricește darurile naturale, niei în pricinfa eelor înconjurătoare. Nu poate fi, deei, uorba pentru orice reformă socială deeât ea să objii inegalitatea cea mai suportabilă. Le- gea nu poate decreta deeât egalita- tea drepturilor, niei deeât egalita- tea ualorilor". „ Oamenii nu sunt egali între dânșii; inegalitatea există și ua existe în- totdeauna, fiecare o simte și aspiră, în eonseeinjă, ea să o cadă abso- lută. A spus-o deja Kant, eă ega- litatea nu însemnează nimie mai mult deeât o doză tolerabilă de ine- galitate Este deei datorinfa noa- stră de a ne da osteneala ea acea- stă doză tolerabilă de inegalitate să se menjină". H. P. P. Propaganda culturală în Cehoslo- uaeia. Un editor de eărfi, eeh, a acut un gând minunat: a răspândit în eer eul cumpărătorilor eăr|ilor editate de el o hartă a țării. Cumpărătorul are să completeze numirile de loca- lități, scriind lângă ele toate numele preoților, cugetătorilor-filosofi, arti- știlor eari s’au născut, au trăit sau au murit aeolo. Hărfile completate 483 mat eonștien|ios și mai complet au primit premii în eăr|i alese. Ziarul „Prager Pi esse", (11 VI. 193 ) de unde luăm știrea, comentează propaganda aceasta a editorului de eărji, într’un foileton, constatând: „Abia că te mai pofi desbăra de convingerea", cetind ziarul sau au- zind ueștile dela radio, eă localită- țile unde se strâng oamenii într’un număr mai mare sau mai mic sunt altceva decât numai aduceri aminle de răsboaie, de omoruri și de hoții, țările, orașele, satele să fie uestite numai pentru aceasta? „Cine este în stare în faja unor astfel de signale de sânge și de foc în nobilă apărare, să se gândească imediat la eei mai mari ai spiritului, eari au locuit în localitățile acelea și au acționat, la eei în jurul cărora și astăzi uuiese atacuri și contra- atacuri, eine își aduce aminte pe dată, ea eontrareaetiune împotriva temei și a inimii încleștate, de lup- tele spiritului, eari s’au dus în înde- plinire în săli arhipl ne, de teatru și și de eonferin(e, unde astăzi este sărbătoiit astăzit pasul în taet de marș al cohortelor înarmate de răs- boiu?" Ideia editorului se pare foiletoni- stului ceh o faptă a unei „avan- gărzi culturale împotriva culturii epocii prezente". Harta să arate „aici pe creatorul unui cântee, pe pictorul unui tablou ee te fericește, acolo pe poetul unei cântări înăl- țătoare". * întrebuințarea timpului liber. Mini- strul belgian, un probat organizator, Enrie de Man, dând un intervierv privitor la problema muncitorească și, în generul, la grija ee trebue să o aibă conducătorii de stat, în tim- pul de fată, ea populația să își în- trebuințeze bine ceasurile libere, eând uzinele și atelierele s’au tn- înehis, eând munca țăranului, la câmp, s’a terminat, a deelarat: „Să li se dea popoarelor bucuria.“ Obser- vând mișcarea în diferite Jări spre întrebuințarea timpului liber în mod rațional, eare ea să se evoce „im- presionabilitatea" maselor în direc- ția aceasta, să „li se dea asigura- rea eă s’a deschis o eră nouă, în care ele — însele — sunt altele". Să li se trezească o mândrie, la eare vor simji plăceri mai mari — oricât de mie ar fi standardul lor de vieo|ă. Aceasta este calea, eare duce la fericirea poporului. * Discuții academice. Educația în An- glia, în mijlocul studenților universi- tari. Ce sunt „Debaling Sociefies"- urile dtn Anglia și Ameriea ? Tinerii studenti universitari își fac în ca- drele acestor „Societăți de desba- teri" stagiul ee educație cetățe- nească. Anglia este tara, în care s’a introdus mai întâi parlamenta- rismul, deei vieața politică, la care iau parte reprezentanții poporului. Ca să ajungă tinerii englezi ca- pabili de a conduce tara, li se oferă prilejul de a lămuri probleme car- dinale sociale, economice, culturale, în cadrele acestor societăți. Aceste „Debating Societes" sunt o altă ediție a disputelor ee se în- cingeau în școlile înalte ale Evului Mediu, între studenjii academiilor. Mai eu seamă două societăji: Ox- ford Union Soeiet„“ și „Cambridge Union Soeietyu, sunt conducătoare în direcția arătată. Fieeare exiștă de mai bine de o sută de ani. Au ajuns la o înfloritoare activitate, stârnind admirajia tuturor prietenilor tinere- 484 tulul universitar — și totodată — in- vidia celorlalte universități. Poporului englez, după eum e prea bine cunoscut, îi plac întrecerile: „regatele" eu luntrea, întreeeri'e în eriehet, în foot-ball. Tot atât de im- portant sunt însă și întrecerile dela „Debating Soeieties“-uri, unde se dau mateh-uri intelectuale. Prea le dă toată atenta, eu atât mat mult, eu eât la ele iau parte ehiar prota- goniști ai vieții politice, sociale en- gleze, foști membri ai societății res- pective. Mutfi bărbați de seamă ai Angliei și-au făeut anii uceniciei în socie- tățile acestea. Desbaterile le conduce totdeauna președintele „clubului studen|ese de desbateri“ al anului în curs — un tinerel cam de 21 de ani — iar la diseufii iau parte, ea oaspeți și oa- meni vârstă, eum au fost până acum un: Baldtvin, Balfour, flsquith, Lloyd □eorge, B. Sharo, generalul Smuts, amiralul Jellieoe, ehurchill. Temele ee urmează să se dis- cute sunt afișate pe tabla neagră a a universității, eu zile înainte. Se dis- cută șî in presă despre starea aleasă — pro și contra — iar moțiunea luată de asistentă este, iarăși, pe larg discutată de ziaristica engleză. lată o temă și o mofiune a stu- dentilor universitari din Cambridge: „Influința crescândă a presei asupra desvoltării opiniei publice este ea regretabilă ?“ Desbaterile au avut loe in fafa a peste 900 de persoane. La dezba- tere aciuat cuvântul și vestitul serii- lor englez G. H. Chesterton (f 1936) și ziaristul american Menaken, ară- tând amândoi »eă presa, așa, eum este ea astăzi, este regretabilă pen- tru desvoltarea opiniei publice. Ade- vărate discuții academice. Ca să se vadă importanta acestei școli, servească de exemplu urmă- toarele : marele bărbat de slat Glad- stone șt-a Jinut întâiele vorbiri în cadrele soeietăfii acesteia, în anul 1830, luându se la dispută eu lordul Liverpool și eu ducele de Welling- tov, el, tânăr student. Despre disputa aceasta principiară și-au scris co- mentariile ziarele intregei Jări. Ajuns ministru și președ. de con- siliu de miniștri, Gladstone nu se dă înapoi, să participe activ ia aceste desbateri, deoarece voi ea poporul să adâncească problemele sociale discutate. Din președinții Uniunii au ajuns 21 miniștri, 12 episeopi, 3 arhiepis- copi, ete. * Filmul de șeoala, în Cehoslovacia. 200 șeoti au instrucție eu filme. (S’ar putea folosi șl pentru propaganda culturală ) Cetim în „Prager Presse" : „ Tendințele de a introduce filmul în șeoalele eehoslouaee au înregistrat în timpul din urmă progrese îmbu- curătoare. Circulara dată de Mini- sterul șeoalelor și culturii poporu- lui, în Noemvrie, anul treeut, refe- ritoare la filmul școlar și aplicarea sa practică, a dat un nou îndemn tendințelor de întrupare a așa-nu- mitei instrue|ii prin filme, adică a instrucției completate și ilustrate prin film. De sigur, procurarea apara- telor de proiectat filme este întovă- rășită încă de anumite greutăji, eu toate acestea s’a ajuns la putinfa de a putea aeoperi suma trebuincioasă la procurarea unui astfel de aparat, de eând s’a introdus filmul îngust și de eând s’a perfecționat și s’a ieftinit aparatele de proiecfiune eu filme înguste. Astăzi costă un astfel de aparat dela 1500 până la 2000 de coroane cehe, va-să-zieă nu e 485 mai scump decât un aparat de radio mai bun. Manipularea este așa de simplă și siguranța manipulării ace- stor aparate așa de mare. încât eleui mai uârstniei ai șeoalelor po- porale și medii pot să manipulese singuri aparatul, iar înuătătorul, res- pective profesorul, își poate con- centra atenția la explicarea filmului și la explicarea diferitelor părji (când filmul poate fi țtnrt pe loe și când se proiectează singuratice icoane imobile). De prezent au în Cehoslovacia deja 2C0 școli astfel de aparate de proieețiune. Condu- cătorii se gândesc mai întâi să lase să circule între școlile despărță- mântului șeolar, în flecare despăr- țământ școlar mai multe din astfel de aparate de proiectat filmele, apa- rate, ceri — de altfel — sunt ușor transportabile. Încet pe încetul e vorba ea toate școlile să fie pre- văzute eu un aparat de acesta, pro- priu, In multe cazuri se rezolvă pro- blema procurării unui aparat de ieețiuni filmate în legătură eu con- siliul părinților, căruia îi reușește adeseori ea în timp scurt să pro- cure paralele trebuincioase, prin diferiți pași întreprinși, prin repre- zentații etc. Și procurarea filmelor școlare, nu-i vorbă, mai întâi îm- prumut, s’a ușurat mult de eând s’a introdus filmul îngust, eare permite o mărire îndestulătoare a vederii pentru trebuințele școlii. Filmele în- guste nu numai eă sunt mult mai în- guste, — dar pe lângă aceleași ve- deri — sunt considerabil mai scurte decât filmele normale. In timpul re- cent a intrat în negoț un material de film, eare nu e compus din ce- luloid sau dintr'un film ee nu se aprinde (aeetgeeluloză), ei dintr’un material asemănător celofanului, eare nu se poate aprinde. Chipu- rile nu se eompun din emulsiune de argint, ei dintr’o stofă colorată. Materialul de film eel nou nu se poate strica, deoarece poate fi sgă- riat numai puțin de tot și încet. Pe lângă aceasta mai este filmul ace- sta și mai ieftin decât filmul normal. Se eliberează nu în formă de film negativ, ei numai eu conferințe sau prelegeri gata, fotografii — filme cul- turale — sportive și de petrecere. H. P. P. Bibliografie. Reviste sosite ta redacție (din a. 1937): Nepunk es nyelvunh (Szeged), a. IX., Nr. 3, 4. Ramuri (Craioua), a. XXIX., Nr. 4. Viitorul agriculturii, a. 1., Nr. 1. Răsăritul (București), a. XIX., Nr. 5. Revista Teologică (Sibiu), a. XXVII., Nr. 5. România Aeriană (București), a. Xl„ Nr. 4. Seoa/a Țăranului (București), a. 1., Nr. 3. Satul (București), a. Vil., Nr. 78. Sie Cogito (Cluj), Nr. 2. 3, 4. Solia (Năsăud), a. 11., Nr. 1 — 2,3—4. Solia Dreptății (Orăștie), a. XVI., Nr. 17—20. 21. Viața Literară (București), a. XI., Nr. 11. Broșuri : Pr. Gh. Dumitreseu-BIstrița, Grija sufletului. Poezii de N. F. Costenco. Grupa- rea rev. Viața Basarabiei, Chtșinău 1837. 486 O șezătoare la sărbătoarea na- iională. Piesă într’un aet, p. eopit de Pompei Hossu Bongin, Bibi. pop. „Izuorașul*, Nr. 16, Bistrifa-Mehe- dinți, 8 Lei. Constantin RomanmViuu, prefectul legiunii, a. XU-a, în anii 1848—49, de Vasile Netea, Bdit. Soc. Tinerimii Române, Const. Romanu-Vivu, Tg.- Mureș, 193 Reuiste: Arhiua Nr. 1—2. Arhivele Olteniei, Nr. 8.)—91. Biruința, (Timișoara) 336—339. Bulei. Inst. Eeon. Rom., 1—9. Cele trei Crișuri, 9—10. Couuorbiri literare, 8—10. Cultura creștină, 4—9. l'Buropa Orientale, fase. V—VI, IX—XII. Făt-Frumos, 1—8, Gazeta Cărților, 1—8 Gând Străjerese, (Arad) 61—52. Graiul Poporului, (Bue.) 344—46. Gregorianum, (Roma) uol. XVIII. Hotarul, 5—8. Inoirea, (Arad) 1—6. Inri, (București) 10. Izuorașul, 4—9. Junimea lit., 1—93. Lot Polshi (Warszarva), Nr. Spe- cial, România. Neamul Rom. p. popor, 11—23. Nepiink âs nyeluunh (Szeged), 5-6, Pagini literare. 5—8. Progresul, 31. Ramuri, Mai, Iunie, Sept., Oct. Răsăritul, 6—11. Reinuierea (Tg.-Mureș), 1. România aeriană, 5— 1. Reu. Științ., V. Adamaetu, 1—3. Reu. teologică, 6—12. Satul, 76—84. Scânteia (Sherla), 3—10. Școala țăranului, 4—11. Sic cogito (Cluj), 5—11. Solia (Rebrtșoara—Năsăud), 5—6. Solia dreptății, 22—37. Unirea, 40—45. Unirea poporului, 42 bis. Unter dem Doppeladler (Wien), 8. Viața Basarabiei, 5—11. Viața literară, 12. Viitorul agriculturii (Buc.). 2. Broșuri. BlancherdB., Arfa uorbirei. In trad. de P. Mușoiu, București IV, Str. Popa Soare t>9. (.40 Lei). „Biblioteca învățătorilor¹": Nr. 5 Gh. Tulbure, Șeoala Săteaseă din Ardeal în epoea lui Șaguna (25 Lei). Nr 6 George Vâlsan : Conștiinjă na- țională și geografie. (15 Lei). Nr. 7 Victor Stanciu : Serbarea arborilor șl a pasărilor. (15 Lei). Strieănescu C.: Reuolutia lui Horia. Edit. Region. BănăJ. Astra, Timi- șoara. (30 Lei). Mânuță T. D.: „Cazul“ T. Pisani șt neologismele în limba română. Cra- ioua. Tip. Speranjia. (35 Lei). „Darea de seamă pe anul 1036“. „ Asociația Presei Periodice Române*, București. Potra D. George: Mănăstirea Cobia (Dâmbouîta). Studiu șt documente. București (fără prej) Tip. „Oltenia*¹. Ultimele numere ale „Biblioieeii poporale" sunt următoarele: Ne. 235—236. De ee trebue să mun- cim, învățături economice naționale, de Gheorghe Brânduș. Nr. 237. Calendarul pentru popor al Asoeiațiunii, pe a. 1937, întocmit de Horia Petra-Petreseu. Nr. 238. Anecdote, de Gh. 1. Chitue. Nr. 240—241. Sile Mari. Conferenfe pentru sărbătorite naționale: 24 Ia- nuarie, 10 Mai, 8 Iunie. Ziua Eroilor și 1 Decemvrie de Gh. Beniog și Aurel Radu. Nr. 242 Cărturari români. Biografii de 1 Agârb. Material de util, și la eonf. 48? In Biblioteca „Astra" au apărut următoarele broșuri: Nr. 1. „Istoria literaturii române", de profesorul Dr. 8extil Pușcariu. Nr. 2. „Tudor Vladimireseu", dramă Ist. în 5 acte, de prof. N. lorga. Nr. 3. „Prin România 1. Ardealul", de profesorul l. Geor- gescu (eu 101 llustr. șt 1 hartă). Nr. 4. „Istoria Neamului românesc", doI. eu llustr. de prof. dir. arhiuar dtn Cluj, Ștefan Meteș, Nr. 5. ^Cântece poporale românești", pentru eor mixt. uol. I, de prof. de muzică Nie. Oancea. Nr. 6. „Viitorul tehnic economie al României întregite", de ing. Francisc Neugebauer, traducere de /. Georgescu (eu tablouri șt hartă). Nr. 7. „Jertfele Românilor din Ardeal, Banat, Crișana, Sătmar șt Maramureș", aduse în răsboiul mondial din anii 1914—1918, de T. V. Păcățian. Nr. 8. „Pictori francezi prin țara noastră" (1828—1866), eu llustr., de loan C. Băcilă. Nr. 9. „Cum s’a făcut unirea Basarabiei". De Dr. Onisifor Ghibu. Nr. 10. „Euoluția secțiilor literare și științifice ale „Astrei" (La un popas)“. De Dr. Onisif. Ghibu. Nr. 11. Contribuțiuni la istoria ziaristicei românești arde- lene", de Dr. loan Bupaș. Nr. 12. „Valorijicarea capitalului uman prin igiena națiunii", de Dr. Aurel Voina. Nr. 13. „Ancheta sanitară, ea bază de plecare a plăgilor sociale", de Dr. Dominic Stanca. Nr. 14. „Pământul și Istoria", de Victor Stanciu. Nr. 15. „Portretele lui Mihai Viteazul", de l. Băcilă. Nr. 16. Biografia lui „Dr. I. Rațiu", de Ion Georgescu. Nr. 17. „Viața bisericească a Românilor din Țara Oltului", de Ștefan Meteș. Nr. 18. „Tehnica de propagandă la sate", de Dr. luliu Ha- țiegan, prof. uniuersitar șl Colaborarea între „Astra" și celelalte societăți culturale, organele Statului șl ale autorlt. locale, de prof. 8. Țeposu. Nr. 19. „George Pop de Băsești", de loan Georgescu. Nr. 20. „Bogățiile miniere ale Munților Ap.", de Vict. Stanciu. Nr. 21. „Românii și minoritățile etnice la Nord-Vestul țării", de St. Maneiurea. Nr. 22. „Vasile Goldiș, luptătorul șl realizatorul politie¹¹, de prof. Siluiu Dragomir, membru al Aeadmlet Rom. Nr. 23. „Praid", sat într’un ținut săeuizat, de N. /. Dumitrașeu. 488 Sumarul buletinului de tehnică a culturii „Transilvania" Anul 193? *) Articole de fond : Breazu Ion: De , Ziua Astrei" — — — — — 3; 149 Evufian Sabin: Expunere programatică la Adunarea ge- nerală a „Astrei' in Timișoara — — 5; 375 Moldovan luliu Dr. : Necesitatea unei consfătuiri urgente a dele- gatilor secțiilor și despărțămintelor noastre 2 ; 73 Moldovan luliu Dr.: „Ziua Astrei" — — •— — — — 3; 145 Moldovan luliu Dr.: Cuvânt de deschidere a Adunării gene- rale a „Astrei" din Timișoara — — 5 ; 365 Nemoianu I. Dr.: Problema generațiilor viitoare — — — 6 ; 429 Nicolescu Alex. Mitr.: Educația femeii — — — — — — 1 ; 1 Figuri și fapte pilduitoare din trecut. Bologa Vas. Dr. : Partenie Cosma — —- — — — — 3; 163 Lapedatu Alex.: Manifestul revoluționar dela 1885— — 1; 7 Preda Gh. Dr.: Timoteiu Cipariu — — — — — 5; 380 Preda Gh. Dr. : + Alexandru Lupeanu-Melin —■ — — 6 ; 444 * , Vasile Lucaciu — — — — — — 2; 88 îndrumări culturale. Agârbiceanu I. : „Astra" in slujba unificării sufletești — 1 ; 48 Agârbiceanu I.: Ziua „Astrei" ■— — — — — — 2; 90 Breazu Ion: Sub semnul unificării sufletești — — 1 ; 43 Breazu I: „Astra" și muncitorii — — — — 2; 98 Brediceanu Tib. Dr. Păreri relativ la problema salvării și cul- tivării specificului a porturilor — — 3; 174 Dima Al.: Asupra manualului școalei țărănești — 2; 104 Lăzărescu Lucreția: Cum am procedat la reintroducerea por- tului național în comuua mea natală -- 6 j 448 ') Prima cifră indică numărul revistei, a doua numărul paginilor. 489 Miloia I.: Portul național --- --- --- --- --- --- 5 : 385 Moldovan Val. Prof.: 0 carte care ne trebue --- --- --- --- 1 ; 46 Petrescu P. H : Piese teatrale pentru diletanți--- --- --- 2; 94 Preda Gh. Dr.: Contribuție „Astrei" la practicarea igienei și profilaxiei mintale--- --- --- --- --- 3; 168 Rămneanțu Dr. : Influența căsătoriei asupra fertilității și etnicului unui neam --- --- --- --- --- 5; 392 Săulescu N. Principiile fundamentale ale șeoalei ță- rănești --- --- --- --- --- --- --- --- 3 ; 186 Sioichiția I. Dr.: „Casa culturală și de sănătate" --- --- 2; 108 Vuia R.: Acțiunea de păstrare a porturilor cânte- celor, dansurilor și obiceiurilor strămoșești 3 ; 180 Pagina eugenică, demografică și biopolitică. Comșia Ovidiu Dr.: Biopolitiea, un imperativ al timpului --- 1 ; 51 Comșia Ovidiu Dr.: Politică și biopolitică --- --- --- --- --- 2 ; 111 Comșia Ovidiu Dr.: Vieața și legile ei --- --- --- --- --- 3; 196 Comșia Ovidiu Dr.: Naționalism biopolitic --- --- --- --- 6; 46^ Făcăoaru I. Dr. : înzestrarea superioară ca fenomen ereditar 1 ; 55 Făcăoaru I. Dr. : înzestrarea inferioară ca fenomen ereditar 2; 114 Făcăoaru I. Dr. : Selecțiunea socială negativă prin de nata- litate elementelor superioare --- --- --- 3; 193 Făcăoaru I. Dr. : Contraselecțiunea socială prin natalitatea diferențială --- --- --- --- --- ---- --- 5; 417 Rămneanțu Petru Dr.; ■ Aspectul natalității din Europa după răs- boiul mondia/ - --- --- --- --- --- 1 ; 57 Rămneanțu P. Dr.: Problema mortalității în Europa ddla 1921 încoace --- --- --- --- --- --- --- 1 ; 113 Rămneanțu P. Dr : Mortalitatea infantilă ca problemă prin- cipală în România de astăzi --- --- --- 3; 191 Rămneanțu P. Dr.: 0 analiză a proporției căsătoriilor în România --- --- --- --- --- --- --- 6; 467 Din activitatea altor societăți culturale. Dăncilă Ion : „Casele naționale" și celelalte opere ale unui „Om de nădejde" : Generalul Ion Manolescu — — — — — — — 1; 118 Material pentru conferințe, șezători, etc. Nicoară E. Dr. : Beția --- --- --- --- --- --- --- --- 6 ; 456 Sergescu Petre: Știința la Români--- --- --- --- --- --- 6; 451 Din activitatea „Astrei“ culturale. Br. I. ■. Străbătând despărțămintele --- --- --- 2; 130 Br. I.: Străbătând despărțămintele --- --- --- 3; 210 490 Br. I. : Spicuiri din activitatea despărțămintelor 5 ; 414 Breazu Ion : „Astra" în regiunea secuizată și pe fron- tiera de Vest --- --- --- --- --- --- 6; 470 Br. I.: Despărțămlntele noastre la lucru --- --- 6; 477 Dima Al. : înființarea „Regionalei Astra Bănățeană" 2; 126 Dima Al.: Adunarea generală dela Timișoara--- --- 5; 405 Suciu-Sibianu Tr. Ceva despre anchetele economice și pla- nurile de ridicare economică a (comu- nelor din jud. Sibiu --- --- --- --- --- 6; 474 • « Consfătuirea delegaților secțiilor și des- părțămintelor „Astrei" --- --- --- --- 3; 199 Convocare la Adunarea generală --- --- 4; 213 Introducere --- --- --- --- --- --- --- 4; 215 Activitatea Comitetului central --- --- 4 ; 217 Anexa I. Din Raportul secretariatului general al Secțiilor --- --- --- --- --- --- --- 4; 232 Anexa II. Activitatea despărțămintelor --- --- --- 4; 258 Anexa III. Bilanț general al „Asociațiunii" pe a. 1936 4 ; 315 Anexa IV. Bilanț general al Internatului de fete al „Asociațiunii" pe anul școlar 1936/37 4 ; 330 Anexa V. Proiect de buget pentru „Asoeiațiune" și pentru fondurile și fundațiunile admini- strate de ea pe anul 1938 --- --- --- 4; 334 Anexa VI. Tabloul bursierilor „Asociațiunii" pe anul școlar 1936/38 --- --- --- --- --- --- 4 ; 352 Anexa Vil. Tabloul sumar al eonf. și preleg. pop. după categoria materiilor tratate --- . ---- 4; 354 Anexa VIII. Tabloul sumar al eonf. și preleg. popo- rale, al bibliotecilor poporale și al desp. centr. jud. și de plasă cu președinții lor 4 ; 355 Anexa IX. Tabloul membrilor decedați --- ■--- --- 4 ; 358 Anexa X Tabloul sumar al membrilor „Asociațiunii" 4; 359 pe anul 1936 37 --- --- --- --- --- --- Material informativ și cronici. Breazu I.: Sextil Pușeariu a împlinit șaizeci de ani 1 ; 61 D. Al. : Despărțământul Sibiu --- --- --- --- 1 ; 67 D. Al.: Trei sferturi de veac dela întemeierea „Societății pentru cultură și literatură română din București --- --- --- --- 6; 482 D. Al.; Profesorimea secundară din Cluj la „Astra" 6 ; 483 Matern Sanda : Taina arborelui de Myanga --- -- --- 5; 428 P.-P. H.-. Dimitrie Guști --- --- --- --- --- --- 1 ; 62 P.-P. H.: • Străbătând despărțămintele --- --- •--- 1 ; 64 P.-P. H.; Revista cursurilor și conferințelor--- --- 1; 70 P.-P. H.: Viitorul cărții și al bibliotecilor ---• --- 1 ; 70 491 Jieoacția : „Transilvania" în al 86-lea an — — 1 ; 61 Un catalog de cărți bune al despărțămân- tului județean Sibiu — — — — — 1 ; 68 Atlas Linguistic Român — — — — 1 ; 69 Sărbătorirea memoriei lui Partenie Cosma 2 ; 137 Dr. T. Brediceanu a împlnit 60 de ani 2 ; 137 100 de ani dela nașterea lui Creangă — 2 ; 139 O societate pentru răspândirea lecturii sănătoase — — — — — —■ — 2; 142 Cruciada pentru cartea cea bună — — 2 ; 142 Propaganda pentru cartea bună în Franța 2 ; 143 Sărbătorirea lui T. Brediceanu — — 2; 422 O societate pentru cumpărarea de cărți 5 ; 423 Lupta pentru cartea bună — — — 5; 424 Un teatru ambulant francez ■— — — 5; 426 „Tăticul" Masaryk — propagandist cul- tural — — — — — — — — 6; 480 Propaganda culturală în Cehoslovacia — 6 ; 483 întrebuințarea timpului liber — — — 6; 484 Discuții academice. Educația în Anglia în mijlocul studenților universitari — — 6; 484 Filmul de școală în Cehoslovacia — — 6 ; 485 492