
Anul 68.      Martie—Aprilie 1937. Nr. 2.



            TRANSILVANIA


(Buletin de tehnică a culturii.)





    Necesitatea unei consfătuiri urgente a delega-
    ților secțiilor și despărțămintelor noastre

Preș. Dr. I. Moldovan.

     Când a fost transformată revista noastră într’un buletin
de tehnieă culturală, aveam speranța eă prin publicarea
eât de largă a experiențelor bune din despărțămlntele noa-
stre șl a îndemnurilor practice venite dela centru sau din
secții, vom putea ușura generalizarea mat rapidă, atât a
gândurilor bune, cât șt a realizărilor utile. Iar pentru a da
prilejul unor expuneri mai ample a unor probleme de de-
osebită actualitate și la discuția lor contradictorie, am con-
vocat cu ocazia ultimelor adunări generale în ședințe spe-
ciale și pe reprezentanții despărțămintelor, pentru ea la lă-
murirea acelor probleme să contribue persoanele cu cea
mal mare experiență practică. Nădejdile noastre nu s’au
împlinit decât în parte. Reprezentanții despărțămintelor nu
se prea îndeamnă de a ne ajuta eu serisul lor, tar ședințele
lor cu ocazia adunărilor generale s’au dovedit improprii
pentru discuții mai ample șl lămuritoare.

     Angajarea dlui l. Breazu ca secretar de propagandă,
ea organ de legătură între centru șt despărțăminte, acti-
vitatea 4'sa'e informativă și lămuritoare, înseamnă incon-
testabil un mare progres în direcția eare ne interesează.
Cu toate acestea însă contactul direct între reprezentanții
despărțămintelor rămâne necesar, pentru ea prtn efort


?3                        i

eomun, prin punerea la contribuție a experienței tuturor,
să putem ajunge mat repede Ta acceptarea șt generatizareâ
îndemnurilor bune, lată pentru ee a fost binevenită propu-
nerea dlui Alexandru Eupeanu—Blaj de a convoca cel
puțin odată la an pe președinții despărțămintelor pentru o zi
sau două Ia Cluj, în scopul de a discuta șt lămuri proble-
mele de actualitate deosebită.

     Comitetul central, în ședința din 6 Martie e., a hotărît
a convoca pe dnii președinți ai secțiilor și despărțămintelor
noastre sau pe delegații lor pe silele de 8 și 9 Mai (ora 1Q
a. m.) la Cluj, în localul „Astrei" (Calea Moților, căminul
de ucenici), pentru un schimb de uederi în următoarele
chestiuni:

     1.      Școli șt eursurt pentru țărani, țărance, meseriași șl
muncitori;

     2.      Ziua „Astrei";

     3.      Păstrarea șl regenerarea portului, dansului șt cân-
tecului românesc.

     4.      Alcătuirea de programe de activitate speciale pentru
despărfămtntele dtn ținuturi cu probleme etnice proprii
(d. e. Secuime, Munții Apuseni, Granița de vest);

     5.      Șoimii Carpațllor.

     Se vor putea pune în dtscuțiune în limita timpului dis-
ponibil șt alte chestiuni de actualitate. Se cere însă, ca
aeeste chestiuni să ni se comunice din vreme, pentru a le
putea seria șt discuta în ordinea importanței lor.

     Rezultatul consfătuirilor noastre va putea să fie rodnîe
numai atunci, când participarea delegațtlor secțiilor șt des-
părțămtntelor va fi eât mai largă.


?4

    Constituirea „Regionalei Astrei Bănățene"

(Timișoara 28 Februarie 1937).

Cuuânt rostit de Dr. G. Preda, oieepreședinte
                      al „Astrei".

       Onorată adunare,

     Comitetul Central al Asociației culturale „ Astra “, eon-
vocându-vă în această adunare de constituire a Regionalei
din Banat, mi-a dat, la propunerea dlui președinte, plăcuta
însărcinare să o prezidez.

     Am primit eu multă mulțumire sufletească această ho-
tărîre a comitetului, deoarece la îndatoririle mele ea vice-
președinte al „ Astrei“, se adaogă și un imbold sufletesc,
pornit din bunele tmpreslunl primite din Banat și dela bă-
nățeni, eare mă îndeamnă să uin aici.

     Banatul pentru mine este colțul pitoresc al țării ro-
mânești, eu priveliști încântătoare, eu bogății naturale, eu
un farmee specific, etnie, manifestat prin atât de frumoase
cântece, dansuri și costume.

     Banatul este regiunea unde eroismul de pe câmpul
de luptă (dovedit încă din 1479 pe Câmpta Pâinel, de Pavel
Chinezul), colaborează eu munca pe teren intelectual, eu
apostolatul cultural, exprimat nu numai prin marii dascăli,
preeum au fost: Constantin Boga, Dumitru Țlehtndeal, ete.,
dar prin atâția oameni de știință, Uterațl, doctrinari socio-
logi, politiei și economiști ete., printre eari menționăm pe:
loan Popovlet-Bănățeanu, Uletor Ulad-Delamartna, Aurel
C. Popoviel, Vtneențtu Babeș, Coriolan Bredieeanu, T. Un-
gureanu, ete.

     Banatul este apoi regiunea ospitalieră, eare a primit
eu dragoste frățească nu numai pe pandurtl Iul Tudor Vta-
dtmtreseu, nu numai pe Oltenlt năpăstutți, dtn Gorj șt Me-
hedinți, dar pe ațâți intelectuali șl apostoli culturali, venîțt
izolați sau pentru congrese, adunări generale, etc.

     Pensonal, nu pot uita binevoitoarea primire, buna-în-
țelegere șl ospitalitate, de care m’am bucurat aeum 10 ani,
eând am avut prilejul fericit de a veni la dus., pentru re-
organizarea despărțământului Timișoara.


75


1*

     Vrednicia bănățenilor s’a arătat din timp și față de
bătrâna noastră Asociație culturală „Astra®.

     încă din 1896 (preeum o spune: Ion Mteu-Moldouan
— la adunarea generală dela Lugoj) „s’a făcut primul pas
de seoborîre de pe coastele munților șl s’a înaintat spre
marginile extreme ale tărâmului oeupat de neamul nostru®.

     încă din aeel an, o spune mal târziu fostul președinte
al „Astrei®, inimosul șt adâncul cugetător bănățean Dr. Ale-
xandru Moesonyi, s’a proclamat: „principiul solidarității
naționale, pe terenul cultural, dărâmându-se zidul de des-
părțenie dintre frații de același neam, setoși de aceeași
cultură®.

     De atunci și până astăzi foarte multi fii ai Banatului
și-au câștigat merite nepieritoare prin munca depusă în
serutciul „Astrei" șt la loc de frunte se euotne să punem,
alături de fostul președinte Dr. A. Moesonyi și pe fostul
prim-seeretar al „Astret® Dr. Cornel Diaeonouieh, ale eăror
uriașe luerărt cunoscute de dus., au contribuit la ridicarea
piedestalului „Astrei® șt la laurii ee împodobesc fruntea
acestei societăți culturale.

       Onorată adunare,

     Cunoașteți eu toții ce a fost și ee a însemnat „Astra®
pentru românit de dincoac e de Carpati. Știți prea btne eă
toată truda acelor ee au eretat-o, ea șt a aeelor ee au
continuat opera lor, a fost pornită din nobila nizutnță de
a scoate poporul român din rețeaua întunereeulut, întinsă
de trecutul regim ungurese, eu seop de desnationalizare.

     Apropiind Românii din părțile ardelene, maramureșene,
erișene șl bănățene, înfrățind șt mat mult pe credincioșii
celor două bisertel românești, „Astra" a căutat să și rea-
lizeze scopurile sale culturale șl naționale, la un popor a
cărui conștiință, rezistență șt solidaritate erau foarte mult
întărite și prin opresiunea regimului ungurese.

     Icoana uiețit „Astrei®, momentele mat importante dtn
activitatea el dtn aceea a conducătorilor ei, se găsesc, cred,
în mintea celor mat urâstntei, iar eei mai tineri le pot găsi
în numeroasele studii șt publieațiunt ale „Astrei®, în spe-


76

etal în numerele jubilare ale „Transilvaniei*¹, publicate la
25, 50 și 75 ani de existentă ai ei.

     In evoluția et, a avut să suporte „Astra*, pe lângă
vitregia vremurilor șl multe alte greutăți. Pașii et au fost
uneori încetiniți prtn lipsa resurselor materiale, prin neîn-
țelegeri, prtn destnteres ete., totuși, ea a pășit mereu înainte
șl dările de seamă anuale arată odată eu străduințele
conducătorilor șt bunele înfăptuiri.

     După unire „Astra*, eare avea în frunte ea președinte
de onoare pe Regele Ferdinand l., la inițiativa vrednicului
profesor universitar Dr. luliu Moldovan (actualul preșe-
dinte) a lărgit programul, îndreptându-și în mod deosebit
activitatea spre prosperarea biologică a neamului, eonvinsă
fiind eă această prosperare eonstitue baza validității indi-
viduale, criteriul hotărîtor al vieții familiare și al unei bune
organisațtunl sociale șl de stat.

     Continuând mat departe propaganda culturală și mo-
rală creștină, rămânând razimul puternie al naționalismului
românesc, „Astra* a căutat, pe lângă o propășire intelec-
tuală, prtn graiu și seris, pe lângă școli țărănești, universități
populare, cursuri pentru adulți, reromânlzare ete., să rea-
lizeze și scopuri mat speeiale, prin anchete sanitare, cer-
cetări monografice ete., prin tot eeea ee ar folosi la sta-
bilirea bunului capital biologic șt la păstrarea bunelor obi-
ceiuri, datini șt tradiții.

     Bazată pe programul, eare avea ea obiectiv satul șt
țărănimea, oehit „Astrei* s’au îndreptat negreșit — sub
aeest din urmă raport - șt asupra românilor dtn satele
bănățene al cărui capital biologic — trebue să recunoa-
ștem, — se găsește la o grea răspântie.

     Depopulațta Banatului, venită de cauze cunoscute de
d-voastră, toți, a fost odată mai mult confirmată prtn sta-
tistici șt cercetări științifice, întreprinse de atâția oameni
de știință, unii din ei fii al Banatului, colaboratori ai „Astrei"
sau ai altor instituțiunl sociale șl culturale din țară.

     Studiile natalității și mortalității infantile ale distinsului
coleg Dr. Nemoianu, cercetările monografice ale priete-
nului Dr. Manoilă, acele ale doctorilor Râmneanțu, Sele-
geanu, profesor Rusmtr, ete., constituesc dovada tntere-


77

sulul pus de membrii „Astrei" pentru eereetarea mijloa-
celor de îndreptare a capitalului biologic, pentru păstrarea
specificului etnic bănățean, cu un cuuânt pentru studierea
refacerii satelor bănățene.

     „Institutul de igienă socială" din Cluj, condus de iu-
bitul nostru președinte Profesor Dr. lultu Moldouan, șl-a
făcut — alături de „Astra" — un punct de onoare, nu numai din
restabilirea bunului capital biologie șt moral al neamului,
dar și dtn tezaurizarea etnicului regional, în special a cân-
tecelor, dansurilor, costumelor, eu eari dus. bănățenii uă
mândrifl și uă uefl mândri.

     Ținând pas eu vremurile, „Astra", eare astăzi are ea
președinte de onoare pe M. S. Regele Carol ll., face epocă
vrednică de laudă, pentru eare loji conducătorii târli, toate
guvernele trebue să-l arate recunoștința și să o sprijine,
eu atât mat mult eu eât opera începută de ea nu poate fi
completată decât prin bogate resurse materiale, pe cari
numai Statul le poate acorda.

     Fiecare din despărțămintele „Astrei" din Banat a adus
contribuția prețioasă la realizarea scopurilor „Astrei". Co-
mitetul Central găsește prilejul ca și de astădată să le ex-
prime prin glasul meu mulțumiri și recunoștință.

     Pentru o mai bună coordonare și armonizare a acti-
vității acestor despărțăminte, pentru o mai bună utilizare
a energiilor intelectuale din această regiune șt la dorința
exprimată de despărțăminte, de instituțiile culturale din
Banat șt de atâția valoroși intelectuali bănățeni, Comitetul
Central, în ședința sa din 6 Februarie, a. e. șl în confor-
mitate cu art. 38 din statute, a hotărît înființarea „Regionalei
Astrei Bănățene", eu sediul în Timișoara.

     V’am expus sumar motivele ce au determinat comi-
tetul să hotărească înființarea Regionalei. Dl Dr. Marta,
președintele organizator al Regionalei din Banat, vă va
detalia, cred, împrejurările cari au condus pe localnici Ia
crearea acestei noul organizațiuni a „Astrei".

     Sunt perfect convins că dus., cari sunteți astăzi re-
uniți pentru constituirea el, veți luera în plină înțelegere fră-
țească, eu gândul curat, cu inima caldă, cu voința forte pentru
ca această nouă organizație a „Astrei" să dea, în adevăr.


78

maximum de foloase pentru binele bănățenilor, a poporului
românese șt, implicit, pentru ridicarea și întărirea iubitei
noastre țări.

      Nu pot deschide această adunare fără a nu aduce
cele mai respectuoase omagii P. S. S. Episcop al Caranse-
beșului Dr. V. Eăzărescu, reprezentantul bisericii dominante
ortodoxe șl dl Preposit Capttular Brânzeu, reprezentantul
bisericii unite, eare ne onorează eu prezența dumnealor.

      De asemenea îmi fae o deosebită plăeere să exprim
eele mal distinse salutări domnilor: Klrițeseu, secretar ge-
neral al Ministerului Educației Naționale, General Bunescu,
Comandantul Diuizlet, Nlstor, prefect al județului. Cătălină,
primar al municipiului, Teodoreseu, rectorul Șeoalei poli-
tehnice, V. Mioe, președintele Asociației profesorilor, Coste,
președintele filialei Caselor Naționale, D-net Ciobanu, pre-
ședinta Reuniunii femeilor române, reprezentanților presei,
precum șl celorlalți reprezentanți de instituții sociale șl
culturale ee s’ar găsi în sală.

      Această selectă prezență constitue dovada interesului
și dragostei ce o poartă instituției noastre șl este pentru
noi un stimul să pășim cât mai intensiv pe căile culturii,
rămânând sentinele neadormite la căpătâiul național al na-
ției românești.

      Cu aeeste sentimente șl dorințe ieșite sincer din Inima
mea, eare de sigur se găsesc șl în Inimile dus. șl eu sa-
lutul frățesc și călduros pe care ul-l transmite Comitetul
Central, declar adunarea generală de constituire a „Regio-
nalei Astrei Bănățene“ deschisă.



Vorbirea de deschidere a dlui Dr. Alexandru
Marta, Prim-președintele Curții de Apel (Timișoara).

       Onorată adunare generală /

     Cetind istoria Transilvaniei de Gheorghe Barițiu, scrisă
în limbajul lui simplu, dar cu amănunte emoționante, nu-mt
vine să cred, că ar exista o inimă de român, să nu se cu-
tremure de grozăviile, cărora poporul român a fost supus


79

șt de întunecimea culturală, în eare se găsea în epoeele
descrise în acele trei uolume.

     Una dtn cele mai triste epoci este aceea din timpul
revoluției din 1848/49 șt timpul, ee t-a urmat ureo două
decenii, eari l-au adus șl decepțiile binecunoscute și a
făeut eă conducătorii șl poporul să nu mai aștepte dela
nimeni nimie, pentru a-i seoate din situația tristă, în eare
se găseau, eăei toți îi mințeau șt să-șl întoarcă spre sine
însăși șt eătre puterile sale de uieață privirile și gândurile.

     In aceste revoluții șl în eele anterioare ei, poporul
român a ridicat arma, dar a fost înfrânt șl din această
tristă întâmplare nu se putea să nu tragă învățătura, că
legea, limba șl moșia nu se pot apăra numai cu arma șl
eă trebue să-șt caute alte mijloace de apărare ale acestor
patrimonii, pentru a căror păstrare s’a vărsat atâta sânge
de strămoși, eă pentru cucerirea dreptății neamului un
mijloc este luminarea poporului; eă lumina eulturei e aceea
eare sporește spiritul de jertfă și energia pentru lupta
spre un trai mat omenesc.

     Din aeeste nevoi ale poporului românesc s’a născut
„Astra" aeum 76 de ani, acestui scop t s’au dedicat gene-
rațiile trecute eu însuflețire șl eu sentimentul lăpădărei de
sine fără de pereche, ceea ee impune șl generației din
prezent șt celei dtn viitor datoria profundei gratitudini. Pe
lângă biserică și școală, „Astra" a fost răspânditoarea eul-
turei românești, ea îmbărbăta șl încuraja rezistența națio-
nală, adunările ei generale erau acele prilejuri înălțătoare,
dela eari flecare din noi pleca înarmat eu o nouă energie și
eu speranța mereu ereseândă, eă odată șl odată va veni
momentul dreptății noastre. Din grația Tatălui Ceresc mat
suntem în vieață câțiva din aeela, eari am trăit aeele zile
șt putem faee mărturisire, câtă dreptate a avut M. Sa Iu-
bitul nostru Suveran, când, la serbările din anul trecut, a
spus: ,Astra“ a pregătit unirea". Este un adevăr, în fața
eăruta toată suflarea românescă trebue să se închine
smerit și să urmeze pe de o parte pilda înaintașilor, iar
pe de altă parte îndrumarea regală, de a menține drago-
stea din trecut șt pentru consolidarea uniret într’o cultură¹
specific românească, eăct fără această unire consolidată.


80

cu una numai cu limba lăudată, dar cu faptele urîte batjo-
corită, am distruge munca înaintașilor mucenici și apostoli
șt ne-am dovedi urmași nedemni ai acelor generatii, rist-
plndu-ne moștenirea.

     Este poate prea firesc și omenesc, eă după o Dletorie
strălucită, de mult pregătită și cu nerăbdare așteptată, atât
comandanții, cât și soldațtt să pună la o parte arma, să
se pună la putină odihnă șl să stea o leacă și la povești
despre cele ce au fost șt s’au dus pentru totdeauna. Au
drept Ia aceasta, numai că odihna aceasta șt mai ales po-
veștile, — care mat conțin șt clevetiri urîte, — să nu fie
de prea lungă durată, eăet cel îuvlns plânge, mocnește și
pregăttndu-se de revanș, pândește momentul lui, eând va
trebui să ne găsească iarăși uniți, așa cum fuseserăm până
la victoria strălucită a drepturilor neamului.

     Șt privind în jurul nostru cu întristare vedem, eă cei
învinși se mai țin pe poziții, ba au câștigat noui bastioane
culturale șt economice, iar noi nu numai eă nu l-am ajuns,
ba în unele privințe am dat ehiar îndărăt, față de situația
în eare ne aflam. Comandanții, văzând pe de o parte sâr-
guința șt munca asiduă pe toate terenele vieții de stat șl
sociale ale învinsului, iar pe de altă parte, eă odihna pre-
lungită a lor șt a soldațllor periclitează rezultatul victoriei,
eă lenevirea șl moleșala le derutează energia, ehiar în ti-
nereță fiind șt că lumea se complace în gândul de a nu
se lăsa stânjenită nlet în vleața et familiară, nici chiar de
copil, tar pe eea condusă împreună eu semenii, o dispre-
țuiește, o clevetește.

     Căzând că această îngrijorătoare situație se prezintă,
în special, în Banat, ea un pericol ee trebue înlăturat fără
întârziere, s’au adunat la sfat conducătorii spre a vedea
ee e de făeut, eăet continuarea acestei vieți duce la de-
zastru.

     Șt eum trecutul t-a învățat, eă refugiul neamul nu-l
poate avea altundeva decât în cultură, prin ea la morală
și prin morală șt întoarcerea celor rătăciți la învățăturile
creștinești la un bun sufletesc și la unul trupesc, au apelat
iarăși la biserică, școală șl auxiliarul lor la ,Astra“, care
le-au fost și până aci la îndemână.


81

     încă sub președinția marelui cărturar Vasile Goldiș
s’a dat din partea „ Astrei “ alarma. Lumea însă nu s’a
mișcat. Banatul a eântat mai departe șt-a încântat în prim
loc pe fiii șăi și apoi toată lumea. în schimb însă statisti-
cienii îi arătau, că în fiecare an îi piere câte un sat de
circa 900—1000 suflete și t s’a dat să nadă, că ne creștem
copiii la școli — șt mai putini Ia meserii și negustorii. —
dar ei în uieața economică nu află așezare, că bastioanele
naționalismului șl. în parte șt ale culturii românești de pe
aceste plaiuri, clădite de eei bătrâni eu truda omului de
bine, stau fără sprijinul trebuincios întărire! șt prosperărel
-șt eă ne-am diuisat șt ne elefettm.

     Cu un euDânt am ajuns pe un povârniș, pe eare mergem
tot mai la vale, eu toate sforțările de a împiedeca această
alunecare, a câtorva oameni de bine, cavi ne sunt cunos-
cut îndeajuns șt cărora națiunea — de sigur — le va fi
recunoscătoare.

     Vorbit de câțiva oameni de bine, nu de întreg Ba-
natul șl nu de toți aeeta, cari ar ft putut și ar putea faee
pentru binele acestui colț de tară aceea ee ar trebui să
se facă.

     Și văzând, eă aceea ce s’a făcut nu este suficient, la
chemarea celor eu tragere de Inimă șl pentru Banatul
nostru, acum doi ani s’au adunat, în frunte eu dl luliu Mol-
dovan, profesor universitar, președintele „Astrei", înalții
pretați de ambele confesiuni, președinții despărțămintelor
„Astrei", președinții diferitelor societăți culturale loeale și
din provincie șt din acest sfat a teșit tdeia unirii și con-
topirii tuturor societăților culturale românești din Banat,
alegându-se o comtsiune spre a pregăti lucrurile, găsind că
numai pe lângă o conducere unică vor avea toate sforță-
rile rezultatul dorit.

     Această unire n’a succes, căci toate societățile, mândre
de resultatul activității lor de până aeum. au găsit mal po-
trivit a rămâne cu ființa lor, făgăduind însă cea mai largă
șt sinceră colaborare șt mână de ajutor, ca „Astra", unin-
du-șt cel puțin despărtămintele sale într’o „Regională bă-
nățeană", să poată lua iarăși avântul din trecut, stând în


82

fruntea tuturor societăților și veghind la îndeplinirea dato-
rințelor tuturora fața de neam.

     Intru îndeplinirea obligațiunilor sale, eomisiunea a
făcut toate pregătirile ee le-a crezut necesare pentru în-
ființarea acestui organ unitar de cultura, în eare își poate
găsi așezare onorifică și prilej de munca oricine iși iubește
patria și neamul și a pus la dispoziție apelul ce vă este
cunoscut.

     Văzând semnăturile atâtor personalități înalte, comt-
stunea își permite a crede, eă înființarea regionalei a de-
venit o necesitate sufletească a Banatului, eă el numai dela
această unire mat așteaptă o mângătere șt chiar salvarea
sa, împreună cu Inalțtt semnatari ai apelului a invitat pe
toți eei de bine, — arătându-le cauza șl scopul regio-
nalei, — la adunarea de azi.

     Am mandatul dela acea onorată eomlsiune, să propun
onoratei adunări și să vă rog, frați șl surori bănățene, să
acceptați șt să votați cu aelamațiune înființarea „Regio-
nalei Astrei Bănățene



Vorbirea dlui președinte al „Regionalei Astrei Bă-
nățene", Dr. Sabin Evuțianu.

       Domnule Președinte,

       Onorată Adunare Generală,

     In fața votului D-Doastre, întocmai ca preotul în fața
jertfelnicului, mă simt copleșit și gata de mărturisire:

     N’am râvnit cinstiri șt comandamente, dar daeă mi
s’au dat le-am considerat ca răspunderi și îndatoriri.

     Cinstirea de care m’ați învrednicit, lăsați-o deci și de
astădată, să treacă, înmulțit, asupra tuturor cart vor lucra
pentru bună-sporirea „Regionalei Astrei Bănățene", ee-a
luat flintă azi, în numele Domnului șl din vrerea despăr-
tămtntelor el, nu numai ca un simbol de solidarizare a
energiilor creatoare din această provincie, dar mai presus
de toate cu hotărîrea de a reconstitui, prin aceste energii.


63

patrimoniul bănățean șl a-l Integra cinstit șt sănătos, în pa*
trimonlul național. Eu uotu serul, din tot sufletul șl din
tot cugetul meu, această hotărâre.

     Imt dau prea bine seama, că munca noastră poate
nu ua fl nici ușoară, nici netedă, nu atât din causa naturii
lucrurilor, cât mai ales din cauza imperfecțiunilor naturii
omenești.

     Dacă însă cei credincioși uom lepăda dela noi toată
grija lumească șl ne uom apropia de jertfelnicul comun,
fără prihană, ea frații buni, lăsând în afară de această
preocupare cele ee ne deosebesc șl ne frământă, personal
sau ca grupare, uom fl netezit calea șl uom fi ușurat mâ-
neearea la noul drum, spre mulțumirea noastră șt spre
cinstea steagului ee desfășurăm.

     Atât dorim: o destindere, o colaborare sinceră șt cu-
rată, o solidarizare a tuturor celor ee locuiesc aeest Bana
șl uor să actiueze eu dragoste, eu pricepere șt eu sârg,
pentru a-l cerceta șl cunoaște în toată realitatea lut, eu
toate defectele șl neajunsurile șl eu toate calitățile, — spre
lecuirea celor dintâi și spre păstrarea și potențarea celor
din urmă, ea sufletul bănățenesc, astfel regenerat, să fie
o contribuție mândră șl puternică în unitatea sufletească
a neamului nostru românesc.

     Dar dacă ua fi dat ca drumul nostru să nu fie ușor
șt neted, nu ua fl — din fericire — nici peste puterile noastre,
pentrucă auem înaintea noastră cărări bătătorite.

     Istoria cultural-.socială a Banatului numără o seamă
de bărbați Inimoși șl luminati, cart au binemeritat pentru
problemele și realizările bănățene. Ne închinăm eu toată
pietatea memoriei lor.

     Generațiile de azi au, de altă parte, tot atâția iluștri
reprezentanți, harnici șt modești muncitori pentru acest
Banat sbuctumat, frământat, contaminat, decimat șl, totuși,
atât de bogat în toată prlutnța, încât a fost numit de o parte
„grânar", de altă parte „pământ clasic al talentului". Sin-
guratici șt instituții, particulari șt oficialități, se preocupă
tot mai mult de problemele bănățene. Unit au rămas la
ideologii șt postulate, cel mulți, dela tinerii studențl până
la intelectualii formați, au coborît, ca echipieri, pe teren.


84

alții, ajutați eu multă înțelegere de organe administrative,
au trecut la realizări. O întreagă gamă de strădanii, tei
izolate, iei mat compacte, pentru a-l asigura Banatului
vieața pe care ar trebui s’o aibă și pe eare ar merita-o.
Toată admirația șt recunoștința noastră acestor muncitori,
șttuțl și neștiuțl.

     „Regionala Astrei Bănățene solidarizând în jurul
problemelor specific bănățene toate energiile active, eola-
borînd eu toate tnstituțiunile șt asociațiile culturale și so-
ciale șl având, desigur, sprijinul neprecupețit al autorită-
tățllor de tot felul, dorește doar să lărgească aceste că-
rări bătătorite, prin coordonarea programatică și metodică
a tuturor strădaniilor eari s’au devotat șt se vor devota
specificului bănățenesc, eu gândul curat de a-1 menține
proteetor șl creator pentru țara româneseă.

     In mod voit am accentuat, de fiecare dată, integrarea
patrimoniului bănățean în patrimoniul național, — păstrarea
șt potențarea sufletului bănățean, ea o mândră și puternică
contribuție în unitatea sufletească a neamului românesc, și
devotare specificului bănățean, spre a-l menține proteetor
șt creator pentru țara românească, pentru ea să previn
oriee interpretare nedorită cuvântului „regional".

     Uniformitate nu există nteălri, nici în macrocosm, nici
în microcosm. Uniformizarea e combătută și în știința edu-
cației, căci ea duce la completă anchilozare. Regiunea e
o realitate. Banatul e una dtn regiunile distincte ale Țării
românești, o unitate geografică, istorică, etnică, culturală
și economică, ce are însă o valoare șl un rost de trăire
numai alături de celelalte regiuni surori ale ei, în hotarele
etnice și naturale, Tisa—Dunărea—Marea Neagră șt Nistrul,
ale României Mari, una și indivizibilă. Regionalismul con-
structiv, eum e cel cultural, n’are nimte comun eu regio-
nalismul răsuflat, interesat, păgubitor șl condamnat defi-
nitiv, — el a fost admis șl în educație, fără a fi atinsă eă-
tușt de puțin unitatea națională, ba chiar pentru a con-
tribui. 1^ solidaritatea națională. Nu îl este îngăduit deci
nimănui de a faee vre-un proces de intenții „Regionalei
Astrei Bănățene", câtă vreme istoria și realitățile de azi
probează că pe întinsul Banatului întotdeauna s’au întâlnit


85

frățește români din toate unghiurile românismului. „Re-
gionala Astrei Bănățene" chtamă la muncă solidară,
eulturală-soetală, pe toți fiți români al Banatului, Indiferent
de locul nașterii lor, pentrueă el are asl neuoe de toate
gândurile bune, de toate simțirile eurate, de toate hotă-
rîrile tari șt de tot ee e forjă uie, pentru a-l opri în calea
declinului etnie șl pentru a reda românismului de atei toată
Dlgoarea fisieă și sufletească, ea astfel, eu înaltele ealltăți
ee le are șt eu întreg patrimoniul etnie de eare dispune,
să se încorporeze șl să se însimfească eu vrednicie în
corpul neamului românese șl în sufletul țării românești.
Așa șt numai așa ua înțelege „Astra Bănățeană" regiona-
lismului ei.

     Cu Centrala „Astrei", căreia — prin președintele ei dl
Dr. 1. Moldovan — Banatul îi ua rămâne întotdeauna recu-
noscător pentru faptul de a-l ft înțeles rănile și păsurile
șt a-t fl îmbrățișat eu suflet larg o ueehe dorință, expri-
mată cu claritate de dl prtmpreședinte al Curții de Apel
Dr. Al. Marta, în ee privește înființarea „Regionalei Astrei
Bănățene", — cu Centrala — sie — această Regională,
păstrându-și individualitatea, adică completa libertate și
autoritate, rămâne în frățească solidaritate șt colaborare,
așa eum prevăd principiile eari se găsesc la temelia sta-
tutelor Regionalei.

     Daeă la aceste precizări mai adaog, că nici când, în
nici o formă, „Regionala Astrei Bănățene" nu va fl și
nu va putea fl angajată, prin nici un membru al ei, pentru
chestiuni în afară de scopurile ei bine precizate, ea să nu
l se sdruneine ntei un moment solidaritatea pe eare o pune
piatră unghiulară la munca ei pentru propășirea etnicului
bănățean, — eu aeest adaos — am spus, cred, tot ceea
ee eram dator să spun azi, în calitatea eu care m’ațt în-
vestit.

     Exprim adâncă mulțumită și recunoștință dlui preșe-
dinte al Adunării Generale de azi, distinsului vicepreșe-
dinte al „Astrei", Dr. Gh. Preda, pentru osteneala sa, tactul
său deosebit șt bunele sale îndrumări și-l rog, în numele
tuturor, să ducă eu sine convingerea, pe eare na binevoi
s’o împărtășească șt Comitetului Central, eă „Regionala


86

Astrei Bănățene" va ști aetiva eu aceeași bărbăție șt
eu aeeeașl largă înțelegere, eu eare „Astra Centrală" a
contribuit la ființarea ei. Mulțumită noastră întregului Co-
mitet al „Astrei", în frunte eu eminentul ei președinte,
Dr. luliu Moldouan.

     Mulțumesc, de asemenea, în numele Comitetului Re-
gional, tuturora eari s’au ostenit azi alei, eu gânduri cu-
rate și cu inimi înălțate.

     Iar, de încheiere, revenind la situația specială a Ba-
natului nostru, dați-mi voie să reproduc următoarele cu-
vinte ale dlut prof. S. Mehedinți:

     „.... de eâteori vă gândiți la granița etnografică, nu
vă uitați pe hartă: harta nu vă spune aproape nimic. Cu-
getați întâi de toate la desimea poporului nostru. In al
doilea rând, gândiți-vă la răsbolul de eliminare al elemen-
tului străin. Gândiți-vă apoi la limba românească, eare,
ea și un cere de foe, ne apără față de celelalte neamuri.
In sfârșit șl aeesta este rolul d-voastră suprem, gândiți-vă
la ultima ratio: puterea trupească și sufletească a celor
ee trebue să hotărîți asupra hotarelor noastre viitoare".*)




















      *} S. Mehedinți: „Politica de vorbe și omul politie", pag. 145,


87

Figuri și fapte pilduitoare, din trecut.




    Vasile Lueaeiu

     In 29 Noetnurle 1922 muria sărac „Leul dela Sișești",
Vasile Lucaciu, în Satu mare, unde se retrăsese — sărac
în priuință materială, dar bogat în rodnlea-i Dieață ce o
dusese. A fost purtat la groapă ca un adeuărat patriarh*
conducător, luând parte la înmormântarea sa toți, eu mie
cu mare, dela „Vlădică până la opincă".

     Pentru ea gloria acestui luptător să se perpetueze —
s’a îngrijit un comitet ca Dasile Lucaciu să aibă un mo*
nument, în aeest Satu mare, unde a petrecut și zile fericite,
dar șt multe zile de durere, preotul însuflețit de eele mai
înalte idealuri.

     Cine a fost Vasile Lueaeiu e aproape inutil să se mai
spună deoarece faima sa binemeritată n’a pierit. Preot,
silit de superiorii săi mașteri, să uegeteze într’o eomună
arhlmodestă (om eu studii superioare, dela Roma l) — orator
de forță, eare aducea lozinci pline de elan în masele po-
porului, eând împilarea oligarhiei maghiare era mai nesă-
buită — deputat, al cărui glas era temut în parlamentul
din Pesta, fiindcă spunea adeuăruri crude — redactor plin
de ueruă (în coloanele ziarului „Lupta", d. e.) — propa-
gandist înflăcărat, eare — pentru ducerea „Memorandului"
la Ulena, în 1894 — a trebuit șl el să înfunde temnița dtn
Seghedln, osândit de cârmuirea grandomană șl mioapă —
mai pe urmă Ministru în Consiliul Dirigent — Vasile Lu-
eaeiu a fost unul dtn fruntașii mareanțl ai uieții naționale.

     Cine ua urea să se edifice în priuință stărilor din
fosta Austro-Ungarte, unde magnatismul Qacques Ancei) șl
morbus latifundii (Jăszy) secătutau seua oricărei tentatiue
de primenire socială, păstrând, „sub jugul unei nobilimi
arogante*, (R. Chălard) o „uieață feudală", ua faee bine să
la la cunoștință uleața preotului acestuia, cu întreg sbu-


88

clumul el, găsind în vorbirile sale ripostele eele mai po-
trivite la stările intolerabile de atunci.

     Uasile Lueaelu a fost luptătorul împotriva statului bi-
cefal, anchilozat, care era un anahronism în concertul eu-
ropean.

     Se cade ca să adueem prinos de laudă memoriei lui
Vasile Eueaelu și în coloanele revistei noastre, la rubrica
aceasta, unde sunt încrestate la răboj personalități de seamă
șl momente însemnate, culturale și istorice.

     Fată de „Astra" noastră a nutrit Uasile Lueaeiu sen-
timentele eele mat calde, luând parte, eu vorba șl eu fapta,
la manifestațiile despărtămintelor noastre șt la adunările
generale, încât pe drept cuvânt îl putem înșira chiar în
șirul glorioșilor noștri propagandiști culturali. De aceea
am avut șt la desuelirea monumentului în Satu mare pe
oratorul nostru și am tipărit în „Biblioteca poporală a Aso-
ciațtunii “ (Nr. 160) o biografie, scrisă anume pentru popor,
de regretatul Alexandru Ciura.












      Datele biografice, sumare, sunt următoarele: S'a născut în 1852,
în eomuna Apșajud. Satu mare. Șeoala primară și șase elase delieeu
le-a absoluit în anii 1858—1868. Gieeu șt teologie la Roma 1866—1874.
Preot gr. eat., în eom. Erini Sân-Craiu, dtn 1875 până în 1878. Profesor
în Sătmar-Eoșont. în anul 1878. Catedră și preot în eomuna Sișești, în
anul 1885. Membru în comitetul nafional, din anul 1887. Secretar ge-
neral al comitetului, din 1892. Pleacă eu ,Memorandul" la Vtena, în 1894.
Temnifă pentru „Memorand": până în 1895.

      Deputat în Camera din Budapesta, ales la Betuș, după decre-
tarea aetiultăfii parlamentare, în ciclul 1906—1911. Trecerea în România
șl propaganda în America, Italia, Elue|la, ete. 1914—1919.

      Ministru fără portofoliu sub Consiliul Dirigent: 1919—1920. Moare
în 29 Noemurie 1922.


89


2

îndrumări culturale.




    Ziua „Astrei"

de I. Agârbiceanu.

     In anul treeut Comitetul central al Asoeiațiunii a luat
hotărîrea ea a doua al de Rusalii dtn fiecare an, să fie
declarată ziua „Astrei". S’a lansat, la întâia prăznuire a
ei, un apel eătre publicul românesc dtn Ardeal și Banat,
iscălit de căpeteniile celor două Biserici naționale și per-
sonalitățile noastre marcante, alăturea de membrii Comi-
tetului eentral.

     Motluele eari au determinat această Inițiativă au fost
de o covârșitoare importanță, cari toate au rămas șl azi
în ființă și, după toate probabilitățile, vor rămânea îneă
multă vreme.

     întâiul e situația materială dificilă a „Asoeiațiunii"
noastre.

     0 instituție eu ramificații atât de vaste nu poate să
lucreze pe teren cultural, eu mart sorți de izbândă, fără
mijloace materiale. Idealismul celor eari se pun benevol
în slujba „Astrei", ori eât ar fl de mare, rămâne departe
de a putea realiza aceea de ee ar fl eapabil, fără mijloace
materiale. Nu s’a putut ntei în treeut, eu atât mal puțin se
poate azi.

     1.      „Astra" tipărește în fiecare an zece numere în „Bi-
blioteca poporală". Aceste broșuri, pentru a fi bine pregătite,
de oameni de specialitate, tratând problemele eele mal ar-
zătoare șt actuale dtn vieața culturală, economică, socială ro-
mânească, ar trebui să producă un onorar eât de modest
pentru scriitorii lor. In împrejurările de tralu așa de grele
de azi, eând intelectualii trebue să lucreze în mai
multe direcții, pentru agonisirea traiului zilnic și al fami-
liilor lor, nu se poate aștepta să-și sacrifice cineva o lună
ort două de lucru pentru a alcătui o astfel de broșură,,
bine documentată șt bine scrisă. Aceia dintre intelectuali


90

eari au o situație materială mai bună, de obleeiu nu scriu,
nu-s preocupati de problemele ce trebuesc puse în pro-
paganda culturală a „Astrei*. Pe de altă parte, cu înain-
tarea culturii în popor, acestuia nu t se mai pot prezenta
lucrări scrise dtn trecere de ureme, scuturate dtn mânecă,
nici simple reproduceri dtn alte lucrări.

      Dar însăși tipărirea lor în mii de exemplare constltue
o cheltuială simțitoare, care, fără bani, nu se poate acoperi.

      Adevărat eă din vânsarea lor reintră o parte a ehel-
tuelilor, dac aceasta nu e suficientă pentru tipărirea unet
noul serii în anul viitor. Un număr însemnat dtn exempla-
rele fiecărei serii se împart gratuit bibliotecilor poporale,
vechi sau nou înființate.

      înainte de unire această bibliotecă avea abonați! săi
în membrii ajutători al „Astrei*. Asi, se știe, când sunt
atâtea gazete și publicații pentru popor, puțini se mat în-
scriu de membri ajutători ai „Astrei".

      Cealaltă bibliotecă a „Astrei*, pentru Intelectuali, precum
și bibliotecile secțiilor stagneasă de câțiva ani eu totul,
dtn aceleași motive.

      Secțiile literare-științiftee ale „Astrei* au menirea prin-
cipală de a cerceta șl a aprofunda problemele puse de
„Astra* în propaganda sa culturală șl a publica rezultatele
acestor cercetări. Câtă vreme ele au putut primi ajutoare
de tipar dela centru, au și publicat importante lucrări. Azt
multe din ele au material adunat, elaborat, gata de tipar,
dar nu au mijloacele materiale pentru a-l da la lumină.

      In afară de acestea „Astra* publică „Transilvania* șl
ar trebui să dea subvenții celor două reviste cart apar
sub auspiciile sale, „Gând românesc* șt „Revue de Tran-
sylvanle*. Dar amândouă acestea din urmă, deși impor-
tanța lor e — în general — recunoscută, iar „Revue de
„Transylvante" face excelente servicii României peste ho-
tare, nu mai pot fl ajutate de Asociațiune.

      Fără mijloace de propagandă tipărite, în ziua de azi
nici nu» se poate Imagina o acțiune culturală. „Astra* e
obligată să aibă aceste publicații, lată unul din primele
motive pentru cart s’a hotărît „Ziua Astrei¹¹: adunarea de


91


2*

mijloace materiale pentru tipăriturile de cari nu se poate
lipsi în propaganda sa culturali.

     2.      Desfacerea la sate, Înființarea de biblioteci, de case
culturale, demonstrații pe teren în domeniul agriculturii, al
igtentt, al gospodăriei, școlile țărănești, din an în an mai
mult, necesită, de asemenea, mart cheltuell.

     Deplasările din centrele județene sau de plasă în
mijlocul poporului sunt neasemănat mal multe, mal dese,
decât înainte de răsboiu. E de-ajuns să- șt arunce ctneua
o privire în anuarele ultime ale „Astrei" pentru a se Dedea
cât de mult s’a Intensificat acțiunea „Astrei" la sate. Așa
eă nu mat poate fl uorba eă un preot ort un țăran fruntaș
să-și pună la dispoziția propagandiștilor „Astrei" căruța
eu cat pentru o Duminecă în an. AsI, în sute șt mii de
descinderi la sate, e neuoe de cheltuell materiale sim-
țitoare, pe eari particularii nu le mal pot suporta.

     Altoi gratuițt, medicamente gratuite pentru popor, în
demonstrațiile sau consultațiile pe teren, nu se pot procura
fără fonduri. Tot asemenea nici funcționarea Școlilor ță-
rănești.

     Publicul nostru trebue să înțeleagă că dacă așteaptă
dela „Astra“ o activitate bogată, aceasta nu se poate ob-
ține fără mijloace materiale.

     El trebue să înțeleagă că activitatea vechet noastre
Asoclațtunt nu-i îngăduit să se împotmolească în România
mare, că ea e tot atât de necesară, ea șl în treeut.

     „Ziua Astrei¹¹ e potrivită, ca eu prilejul ei să șl dea
fiecare contribuția sa. Taxele de membri aproape nu se
mai plătesc. Despărțămintele nu au nvjloaee să țină un
birou, cu încasator, care să meargă dela om la om. De
aeeea prilejul cel mai bun e „Ziua Astrei", care se ser-
bează șt la sate șl la orașe, cu frumoase festivaluri, când
flecare îșt poate achita taxa sau cel puțtn își poate plăti
un btlet la festival.

     lată al doilea motiv de ordin material care a deter-
minat conducerea centrală a „Astrei" să fixeze o zi peste
an pentru adunarea de fonduri.

     Statul de ani de zile nu ne-a mai dat nici un ajutor.
Ajutoarele trecute pentru „Astra", în unele județe eu eon-


92

ducere înțelegătoare, sunt de obiceiu tăiate la Ministerul
de Interne, ca cheltuelt de cari județul se poate lipsi.

     Cinematografele sunt date cele mat multe străinilor.
Numărul lor nu e limitat șl așa cele 2—3 cinematografe a
căror concesiune le mai are „Astra", sunt concurate de
altele.

     In asemenea împrejurări rămâne o datorie de onoare
șt de conștiință pentru publicul ardelean șt bănățean să
susțină în asptrațlunile sale culturale șl naționale o socie-
tate a sa, cu un trecut atât de glorios.

     3.      Dar scopul „Zilei Astrei" nu e numai unul materal.

     Sunt îndestul de cunoscute asperitățile pe cart luptele
partidelor politice le-au pricinuit în societatea românească
din Ardeal șt Banat. Ele au învrăjbit oameni, familii, pă-
turi sociale. Vechea Solidaritate națională, tăria noastră din
trecut, a fost înfrântă. Fiecare se adună șt se sfătuiește,
lucreasă sau jertfește în bisericuța de partid, în clubul po-
litic respectiv. In Biserica cea mare a neamului, în care
se servește Idealul național, scopurilor superioare ale țării,
nu se mat adună lumea decât numai cu prilejuri foarte rare.

     Adunările generale ale „Astrei", ea șt adunările des-
părțămintelor, ședințele comitetelor locale ale Asoeiațiunii
sunt singurele prilejuri unde se mat pot întruni oamenii
noștri, cu toate deosebirile de partid cart îl separă.

     „Ztua Astrei" are menirea să înlesnească revenirea
la vechea colaborare, fără de eare ființa neamului nostru
și mai ales prosperarea lui la Apusul Carpațtlor este grav
primejduită.

     Iniâlntndu-se pe un teren apolitic, pe un teren neutru,
cât mai des, intelectualii noștri vor începe să înțeleagă că
partidele politice nu au menirea să rupă relațiile perso-
nale dintre oameni, să-t îndușmănească, să nu mai poată
luera împreună, et eă, rămânând flecare eu convingerile
sale politice, pot șl sunt datori să pună umăr la umăr în
toate căușele de Interes mare obștesc, cum sunt cele cul-
turale șl, naționale urmărite de „Astra". Inițiatorii zilei Aso-
etațtunit sunt adânc convinși eă numai în cadrele activi-
tății șt a jertfei pentru această societate se pot toci ascu-
țișurile primejdioase produse de luptele politice.


93

      De aceea scopul moral șl național al „Zilei Astrei“
întrece cu mult pe cel de ordin material, pomenit mai sus.

      4.      Anul trecut „Ziua Astrei" a fost serbată pentru în-
tâia oarâ. In despârtămintele în cari oameni desinteresațt
au luat asupra lor organisarea ei, — rezultatul a fost destul
de mulțumitor.

      In altele însă, afară de festivaluri, nimeni nu a ridicat
nici o piatră. Nu s’a făcut propaganda necesară, nu s’a
făcut colecta pe la familii, așa că rezultatul material a fost
inexistent.

      Anul acesta „2iua Astrei" ua fi tot a doua si de Ru-
salii. Timp suficient pentru organizarea ei este de-ajuns.
Ar fi de dorit ea din bună vreme comitetele despărțămiu-
telor județene, ale celor de plâși, să delege de pe acum
câte o comisie din sânul lor, cart să se ocupe din bună
vreme eu organizarea serbării, eu colectele ajutorului be-
nevol.

      Trebue să ne dăm seama eă azi puține lucruri bune
reușesc fără propagandă șt fără organizare. Și sunt destui
intelectuali cart ișt dau bucuros obolul lor, dacă 11 se dă
prilejul eei mat ușor, care nu-l pune să-și piardă timpul,
niet să facă forme complicate.



    Piesele teatrale pentru diletan|i

— Dtn prilejul concursului „Astrei" —

de H. P.-Petrescu.

     „Astra" culturală vrea să sporească numărul pieselor
teatrale pentru diletanți șt publică un concurs. Cere o piesă
teatrală originală, potrivită de a ft reprezentată la țară (din
vteața satelor, mai eu seamă) șl o piesă adaptată, cu aceeași
menire.*)

     Chemarea, apelul acesta, adresat celor ee poartă
peana, ar trebui să aibă răsunetul cuvenit, deoarece cel


     *) întâia se ua premia eu 3000 Eei, a doua eu 2000 Eei și se uor
publica mai apoi în „Bibi. pop. a Asoeiațiunti*. Terminul: 1 Iulie, a. e.,
de trimis dlui președ. al seeț. lit. Nie. Drăgan, pro}, unii?., Cluj, Uni-
versitate.


84

ce se îngrijește de propaganda culturală în despărțămlnte
știe cât de puține șt cât de căutate sunt piesele poporale
oredntee de jucat.

      Teatrul de diletanți poate fl ridiculizat de unul cu gu-
stări estetice mat desuoltate. I se pot arăta teatrului ace-
stuia numeroase metehne, din punct de uedere artistic. De
sigur, dacă dela niște oameni, cart au muncit în decursul
zilei — la sate — ca plugari sau — în orășele șl orașe —
ea meseriași, funcționari, profesori, ete., așteaptă ctneua
un joc de scenă fără de eusur, aducând comparația eu
actori de seamă — ua fl de multeort îndreptățit să se con-
state o deosebire, mai mare sau mal mică. Nu sunt toate
trupele de diletanți o trupă ea aceea a lui Nemtronjiel
Daueenko, trupa rusească, ce a uimit orașele mart euro-
pene eu jocul desăuârșlt al dlletanților ei, cari făcuseră
mal bine de eâte o sută de probe la eâte o piesă.

      Aceasta nu te împiedică însă să constațt că unele
reprezentații de diletanți sunt destul de bine rotunzlte, eă
— ori cât ar fi ele de „surogat” — îți oferă emoții eart nu
sunt de disprețuit. Să nu se uite că unele din societățile
de diletanți au fost o trampollnă pentru utitort actori de
seamă, că în sânul lor s’a manifestat cutare șt cutare di-
letant, luându-și auânt, ca să ajungă artistul dramatic cu
renume, de mal târziu.

      Daeă e uorba de uieața satelor, cine ar putea lua în
nume de rău unul grup de tineri țărani și țărance, eând
urea să-șt folosească timpul liber dând glas acelui imbold
înăscut al omului de a juca teatru și de a auzi teatru?
Aceeași problemă la societățile de meseriași sau Ia alte
societăți orășeneștii E uorba ee și cum?

      Sunt adeuăruvl prea euldehte, adeuărurl, cari se Impun
și mat mult în ținuturi, pe unde trupele de actori de pro-
fesie nu dau șl unde, așa, cum sunt, piesele modeste sunt
o luminiță culturală, cari adună în jurul lor o mulțime ce
dorește să se înfrupte șl ea dtn binefacerile artei.

      Aici* trebue să sară mai eu seamă într'ajutor propa-
gandiștii culturali și să fmbunatățească — treptat-treptat, —
repertoriul, ca populația să aibă un nutremânt sufletesc ce
nu este de disprețuit 1


95

     „Societatea pentru fond de teatru român", în aetlvl-
tatea-i culturală, era pătrunsă de chemarea aceasta, a sa-
telor, mai eu seamă și — oricât au lăsat de dorit unele
manifestații ale el, din punct de vedere estetic — șt-a îm-
plinit cu scumpătate această chemare.

     Societăți — speciale — de dtletanți puține avem astăzi
șt nici nu și-a luat cineva osteneala să le țină evidența.
Unele din ele ființează pe lângă corurile caselor culturale.

     In privința organizației societăților de diletanți ar
putea să ne servească de exemplu Cehoslovacia. Acolo
plăcerea de a juca teatru este foarte răspândită. O stati-
stică ne spune eă există mai mult de 5000 de teatre de
diletanți. Puternica organizație a sobolilor, eare a împlinit
?5 de ani de existență, numără vrea 2500 de societăți de
diletanți. Uniunea organizațiilor muncitorești 120, aproxi-
mativ tot atâtea uniunea glmnaștllor catolici „Orei", Iar
Academia muncitorească are 150 de societăți.

     Dacă propaganda culturală dtn partea sokoltsmului
se îndeplinește șt pe calea reprezentațiilor de diletanți —
se va fi convins soholismul că ele sunt o tribună potrivită
pentru a lansa idei sănătoase și de a atrage atenția mem-
brilor săi spre îndeletniciri, earl te aduc să ocolești câr-
ciuma șl fumăria sălilor de cărți de joc.

     Un strigăt de alarmă, care ar putea să fie luat și de
noi la cunoștință, în propaganda noastră chiar, este șl
acela dat de unul din cel mai de seamă scriitori francezi
din zilele noastre, academicianul G. Duhamel. Dsa a descris,
lunile trecute, eu mult elan, înjghebarea unui „teatru de
amatori", eu copii șl vrăstniel, în localitatea, — un sat— în eare
își petrece vara eu familia. Duhamel constată eă teatrul
bun începe să își piardă importanța în vieața socială, având
concurența primejdioasă a cinematografului șl a radio ului,
cari nu șl-au stabilit încă formele de expresie, ca să ne
oferă adevărate opere de artă. Ce se va alege de litera-
tura dramatică? se întreabă Duhamel șl susține teza: o
generație trebue să transmită dragostea față de teatru ce-
leilalte generații, îneă de pe eând această generație este
în epoca adolescenții, — o pledoarie fățișe pentru teatrul
de dtletanți.


96

     „Daeă teatrul e în primejdie de moarte, susțin eă
„singur amatorii uor ajunge să-l salueae, nu numai fiindcă
„l-au îndrăgit, cl fiindcă îl șl Iubesc cu deslnteres”.

     In copil găsește autorul saluarea patrimoniului teatrului.

     Daeă își exprimă îngrijorarea un om de seama unui
Duhamel șt conjură publicul: dațl atenție teatrului, deoarece
e pe cale să dispară (împreună eu eartea, chiar 1), făcând
loc unei culturi bizare, în naștere — eu atât mai mult
suntem îndreptățiți să insistăm ca aici să se dea atenția
cuvenită teatrului.

     Va fi bine să se selecționeze eu mat multă grije pie-
sele ee se joacă șl bine ar fl ea cei ee concurează de
astădată la premiile „Astrei” să-șl dea osteneala de a scrie
piese, cari să adâncească partea psihologică a persoa-
nelor descrise.

     Sunt piese scrise pentru sate, eu popor nepretensi»
din punct de vedere literar. Acolo flecare comedioară își
găsește hohotele de râs, dar de un râs ieftin șt aproape
jignitor, la adică. Intr’alte sate se cere eeua mat mult. Gu-
sturile sunt mal fine. (Să nu treacă marginile nici ele, de-
oarece atunci ajungi la piese buleuardlene la... Șunturug,
de se potrivește ea nuca ’n părete.)

     Ne trebue piese, în cari unele personagii să fie bine
conturate, să nu fie tratate de mântuială șt în eart faptul
că cineva cântă o „Doină” să nu fie culmea deliciului estetic.

     Dl Dicton Ion Popa are puncte de vedere sănătoase
în privința aceasta și informațiile sale de reglsor, în pie-
sele publicate până acum, încă vor putea fl prețioase in-
dicii pentru acel ee vreau să serie ceva durabil pentru
scena sătească.

     Ea poruncă prea înaltă, s’a adeverit de eele mat
multe ori, nu s’au creat opere de valoare. Nu se poate
porunci talentului să se înființeze, dacă nu există.

     Gu toate acestea, să nădăjduim că apelul „Astrei” de
a se scrie piese teatrale potrivite pentru mentalitatea ță-
ranului mai cu seemă, va avea darul de a stârni interes
șt de a îndemna pe unul sau altul de a persevera pe o
cărare apucată — ocupându-se eu scrierea sau eu locali-
zarea unei piese.


9?

    „Astra" și muncitorii

de Ion Breazu.

      In preajma adunării generale dela Reghin (1825). Vasile Qoldiș
publica în coloanele acestei reviste articolul „Noul orizonturi", în eare
spunea, între altele :

      „Najiunea română, reunită în patria sa firească, har Domnului, a
luat calea euolujlei spre Industrializare. Muncitorimea industrială devine
un stâlp al ființării noastre. Nu exista pentru not până aci. fl sosit ceasul
s’o vedem, s’o înțelegem, s’o îmbrăjișem In sinteză interesele agricul-
torilor și ale muncitorimii sunt identice. Solidarizarea acestor două
clase producătoare este singura chezășie a fericirii noastre viitoare.
Asoeiafiunea o va afișa printre problemele sale.

      „Fiindcă Asoeiatiunea are să rămână scutul mulțimii celei obi-
dite, celei nedreptățite, să înfășure în nemărginirea iubirii sale oceanul
social fecund, nesecat în energii, al celor ee rabdă și sufăr, de unde
răsar toți marii binefăcători ai omenirii.

      „O nouă ramificație a Asociafiunii așteaptă nașterea din gândul
patriotic al ei: Secțiunea muncitorimii industriale.*)

      In această adunare generală Vasile Qoldiș va fi reales preșe-
dinte al „flstrei". In articolul amintit el își schija noul program. Intre
punctele lui, aeest cunoscător profund al problemelor sociale, așeza
și apropierea „Astrei" de elasa noastră muncitorească, în eurs de for-
majie, în orașele Ardealului și ale Banatului. Bele, cred, pentru întâia
oră când în fafa „flstrei" se deschide „aeest orizont nou". Să recu-
noaștem regretatului nostru președinte meritul de a ni-l fi descoperit.

      De atunci încoace problema a rămas mereu între preocupările
„Astrei". In „Parlamentul Cultural", convocat de acelaș Uasile Qoldiș
la Sibiu, în 1930, dl Ing. 1. P. Condieseu din București, în raportul
„flstra și muncitorimea industrială" a încercat să ajungă șl la propu-
neri mat concrete.**) In desbaterile eari au umplut eele trei zile ale
congresului, nu s’a putut găsi însă loe mai mult pentru discuția aeestui
raport. Din 1925 și până astăzi, n’am înaintat eu nimic, niei măear în
lămurirea teoretică a ,chestiunii.

      In generoasele lor îneereări de a ridica spre lumină sufletele
celor de jos, despărfămintele noastre n’au dat uitării elasa muncito-
rească. S’au organizat șezători culturale în fabrici, s’au împărjit eăr(i
— totul a fost însă sporadic, fără continuitate sau amploare deosebită.
Organele conducătoare ale despărțămintelor n’au descoperit încă drumul
spre sufletul muncitorimii, iar aceasta nu știe îneă ee e „Astra", sau
înțelege eu totul greșit scopurile ei.

      Credem eă a sosit însă timpul să așezăm această problemă din
nou printre preocupările noastre de căpetenie și, folosind experiențele


        •) Transilvania Nr. 9—10, din 1925.


        *’) Congresul Cultural al Âsbeiattunii. Sibiu. 1930, p. 241—245.


98

eare au dat rezultate strălucite în alte domenii, să trecem la discuții
mai ample și la realizări mai concrete.

       Astăzi ea are, de altfel, eu totul alte proporții, decât in 1925, eând
a releuat-o Vasile Goldiș. Numărul muncitorilor români din centrele
noastre urbane a crescut de atunei în mod considerabil. Din pricina
împuținării pământului, sute și sute de Jărant au schimbat cămașa albă
de acasă eu bluza mohorîtă a fabrieei și a minelor. In Dalea fiului, la
Hunedoara, Călan, Ghelar, Brașou, Reșița, Timișoara, Cluj, Oradea,
Arad, Baia-Mare șt în alte centre industriale de mai putină importantă,
întâlnim astăzi tot mai mulji muncitori români desprinși în eea mai mare
parte din satele apropiate. In multe părji această transformare socială
poate fi surprinsă tocmai în stadiul intermediar al trecerii dela o clasă
socială la alta. Muncitorii dela Hunedoara, Călan sau Baia-Mare, de
pildă, nici n’au apueat să se stabilească în orașul unde lucrează. Ei
se întorc seara aeasă, în satul lor și în orele libere mai trag eu plugul
și eu sapa, păstrându-și astfel contactul eu pământul, fratele lor bun
de altădată. Vraja orașului îi va rupe însă îneurând de sat. Sunt rare
cazurile eând auantajele superficiale ale civilizației n’au ademenit pe
eei simpli. Țăranul român eu siguranță eă nu le va putea rezista nici el.

       Nieăiri ea în apropierea acestor muncitori și în ridicarea lor
principiul biopolitie, adoptat de „Astra" sub noua ei conducere, nu-și
găsește o aplicare mai îndreptățită. Blopolitiea luptă pentru omul intreg,
pentru eonseruarea șl îmbogățirea armonică a tuturor energiilor lui,
atât intelectuale, cât și morale și fizice. Daeă satul, prin tradiția lui
bine statornicită, prin îndeletnicirile și prin contactul nemijlocit eu na-
tura, păstrează și fructifică aeeastă armonie binecuvântată, orașul, prin
tendința lui spre uniformizare și specializare, o frânge, în dauna per-
sonalității omenești creatoare. Novoit să lucreze tot timpul la aceeași
piesă, in fabrica încărcată de aier stricat, sau să izbească eu ciocanul,
la lumina felinarului, în aeelaș coridor umed și plin de miasme otră-
vitoare, sufletul muncitorului se meeanizează, se simplifică până la
abrutizare, iar corpul lui îșt pierde vânjoșia de altădată. El nu se mai
poate bucura, ea țăranul — și nici măcar ea micul meseriaș — de
munca brațelor lui, una din marile bucurii și din puținele mângâieri
ale vieții noastre pe pământ.

       Perspectiva aceasta sumbră a îndobitocirii prin mecanizare a
format o bună parte din substratul revendicărilor muncitorimii. Pornind
dela ea s’a ajuns ia limitarea orelor de lucru, tocmai pentru a se da
muncitorului timp să-și poarte de grijă și de eele sufletești. Principiul
celor trei opt: opt ore de lucru, opt ore de somn și opt ore de liber-
tate, a fost recunoscut și pus în aplicare de aproape toate țările eu o
industrie»tnai desvoltată. Dintre acești trei opt, ultimul are tocmai ro-
stul de a conserva și îmbogăți aeest mare bun care este capitalul no-
stru biologic. Din această pricină el este poate mat important decât
toți. A și dat multă bătaie de cap sociologilor și prietenilor muncito-
rimii. Dela rezolvarea lui fericită am putea spune eă atârnă în bună


99

parte civilizația modernă. „Nimic nu este atât de greu pentru om — a
spus Goethe — ea întrebuințarea orelor lut libere". Adeuărul acesta,
rostit la începutul introducerii mașinismului în Europa, un seeol șt mai
bine de industrializare vertiginoasă l-a justificat eu prisosință.

      S’au făcut pretutindeni tot felul de încercări pentru a utiliza, în
modul eel mai rodnic, aeest »at treilea opt". Societățile particulare de
binefacere, organizațiile sindicale, ba aeum în urmă însăși conducerea
statelor, au luat în grija lor această problemă. Realizările variază,
după fările în eare au luat flintă, după spiritul lor public, gradul de
civilizație și regimul politic căruia sunt supuse. Suntjări, ca Germania,
Rusia și Italia, eare au făcut o adevărată problemă de stat din între-
buințarea timpului liber al muncitorului. Cine n’a anzit de vasta rețea
a organizațiilor „Dopolavoro", eare împânzesc toată Italia, constituind
unul din titlurile de glorie ale fascismului. Șt totuși, impresia noastră
este eă n’am părăsit încă stadiul experiențelor. Conflictul eu proporții
tragice, de eare aminteam mai sus, e departe de a fi rezolvat. Sufletul
omenesc n’a putut fi scăpat încă din ghlara mașinei pentru a fi redat
lui însuși.

      Ce s’a făcut la noi în aeest domeniu? Ce s’a realizat îndeosebi
în Ardeal și Banat, teritoriul unde „Astra" își are eea mai mare parte
din organizațiile sale? Înfiripări modeste, biblioteci sindicale sau pa-
tronale, iei-eolo eâte o șezătoare sau eâte un curs seral, în eele mai
multe cazuri însă muncitorul a fost lăsat la voia întâmplării, adică
pradă cârciumilor și localurilor de perdifie.

      Afi vizitat vreodată Petroșenii, centrul minier din Valea jiului?
Dacă n’afl făeuf-o încă și aveți gustul observajiei sociale, vă rog să o
faceți. Să vă alegeți însă o Duminecă sau o zi de sărbătoare, vara.
Veți asista la un spectacol unie în felul lut, eare ilustrează cât se poate
de plastte eele ee dorim să spunem în aeest articol. Pe străzile și în
plaja pătrată a acestui oraș, cei mai autentici reprezentanti ai rasei:
munteni și muntenee, eoborîti de pe costișele munților apropiati, gor-
jent iuji — femeile în deosebi, delicate ea niște prinjese — veniti atei
prin defileul Surdueului, peutru a-și desface produsele, îmbrăcafi cu
lojii în pitoreștile lor costume, rumeni și veseli, eu toată sărăcia în
eare trăiesc, se amestecă eu muncitorii mineri, triști, eu fete pământii,
eu sdrenjele curgând după ei, eu toate eă suntem în zi de sărbătoare.
Prezenta lor pare o murdărie a acestui covor pitoresc al costumelor
țărănești. Dacă zăbovești mai mult, cerșetorul te va acosta în grabă.
Nieătri nu sunt atâjia cerșetori ca aici. In cele mai multe cazuri el ua
fi un muncitor sau o odraslă degenerată a acestuia. Pentrueă alăturea
de sărăcie și-a făcut loe boala.

      Am credința eă nieătri anchetele sanitare n’ar da rezultate mai
îngrijorătoare ca aici. Mizeria morală e tot atât de cumplită. Noțiunea
de familie e mai decăzută decât ori unde; noțiunea de neam tot așa.
Căsătoriile între tineri de neamuri deosebite se fae eu eea mai mare
ușurinfă, foarte adesea în detrimentul românilor. Valea Jiului este un


100

coșmar al societății noas’re orășenești de mâine. Daeă nu vom lua
măsuri grabnice, eoșmarul ua deveni o groaznică realitate.

       Măsurile acestea, eu putină stăruință și eu un pie de sentiment
al datoriei sociale, pot fi mai ducătoare la scop decât în alte târî,
Noi avem marele avantaj de a ne afla la începutul acestui proces de
urbanizare. Mai avem norocul de a găsi peste frontiere o vastă ex-
periență în acest domeniu, eare, adaptată împrejurărilor dela noi, ar
putea îndrepta acest proces pe ealea eea bună.

       O mare parte dintre muncitorii români .ai orașelor ardelene de
abia a părăsit satele. Ei n’au apucat îneă să intre în mreaja organi-
zațiilor potrivnice intereselor noastre etnice. Sunt plini îneă de zum-
zetul amintirilor dela sat, de tradițiile lui, în eare cultul familiei și al
neamului ocupă un loc atât de important.

       Acțiunea noastră trebue să tindă înainte de toate la păstrarea
acestui patrimoniu etnie. Să-i redăm muncitorului satul, măcar în forma
lui spiritualizată, daeă în cea materială i l-am luat. Portul de acasă
să fie haina de sărbătoare, a lui și a soției. Noi suntem preocupați
să introducem cultul acestui port mai mult în cercurile burgheze, decât
în eele muncitorești, unde el este mult mai necesar. Cântecul popular
să fie păstrat în aceeași dragoste. Omenia de acasă, respectul muncii
și al drepturilor altora, trebue adâncite de asemenea.

       Această luptă pentru conservarea patrimoniului etnie, din eare
„Astra" și-a făeut întâia ei datorie, este cu atât mai necesară, eu cât
în mediul strein al orașelor ardelene, el este amenințat să se piardă eu
o repeziciune nebănuită. Daeă la sat ne-am păstrat puterea noastră de
asimilare, la oraș se întâmplă și astăzi, in statul întregit, să fim asimi-
lați de alții. Cunoaștem numeroase cazuri de muncitori, eare și-au pă-
răsit limba, în urma traiului îndelungat într’un mediu strein, de eele mai
multeori din pricina căsătoriilor mixte. Timp de un deceniu și mai bine
am privit eu indiferentă acest fenomen îngrijorător. De vreo trei ani
încoace am început să ne alarmăm. N’am luat însă până aeum nici o
măsură mai remarcabilă. In ateliere, în fabrici, în mine, desnafionalt-
zarea își continuă drumul, încet dar sigur, prin contactul individual de
fiecare zi și, uneori, prin acțiunea bine organizată a streinilor. Avem
credința eă singură „Astra" ua putea stăvili acest proces dezastruos.

       Alăturea de grija pentru român — grija pentru om. Sufletul mun-
citorului are aceeași curiozitate pentru tot ceea ee e nou, ea și su-
fletul țăranului. Să nu lăsăm altora exploatarea acestui teren virgin.
Să-l răsădim noi, eu cunoștințe folositoare vieții și mediului său.

       Alăturea de igiena sufletului — Igiena trupului. Cu o muneă chib-
zuită și stăruitoare, putem ajunge aici chiar la rezultate mat grabnice,
decât în domeniul spiritual. E cunoscută aviditatea muncitorului și în
general a orășanului, pentru spectacolul sportiu. E singurul spectacol
la eare el₍parttcipă cu o adevărată pasiune. In majoritatea absolută a
cazurilor, el nu ia însă parte la manifestațiile sportiue, decât ca pri-
vitor. Felul eum sunt organizate aeeste manifestatii trezește apoi mai
mult instinctele lui primare. Corpul lui nu se alege eu nici un eâștig.


101

După eele eâteua ore de destindere, fabrica și mina îl înghite din nou
în atmosfera și munca lor ucigătoare.

      Alăturea de bărbat — grija pentru femeie, fie eă este ea însăși
muncitoare, fie eă nu are decât rolul de solie și de mamă. Auem chiar
credința eă alei ajutorul nostru este mult mai necesar și mat eficace.
Situația morală a femeii, aruncată din fmediul satului în fabrică și în
mijlocul ademenirile r orașului, este mult mai de deplâns decât a bărba-
tului. Primejdiile eare o amenință la fiecare pas, fără să-și dea seama
de proporțiile lor, sunt îndeajuns de cunoscute pentru a mai insista
asupra lor. In cazul eă nu are nici o ocupație retribuită, pericolul îi
uine din aeeastă libertate, despre care Goethe spunea eă e atât de
anevoie să o știi întrebuința eu folos. Femeia este sprijinul cel mai pu-
ternic al acestui bun neprețuit pe eare îl numim familie. Dacă ea nu
știe să-l aprecieze, să-i dea un conținut bogat, să-l hrănească în fie-
care zi, bărbatul se ua depărta de el. Să redăm, deei, acestei femei,
funcțiunea ei de sojie și de mamă, să-l dăm eele câteva cunoștințe și
sfaturi, de multeori foarte simple, eare pot jaee din căminul ei un cuib
iubit, plin de sănătate și virtuți reconfortante pentru sufletul muncitorului.

      lată primejdiile eare pândesc pe muncitorul român, schițate aici
abia în liniile lor generale. Avem certitudinea eă, alăturea de biserică,
„Astra" poate lupta eu cei mai mul(i sorti de izbândă pentru înlătu-
rarea lor. Experiența ei îndelungată îi ofere numeroase posibilități de
a ataca problema, prestigiul ei nepătat îi dă dreptul ea muncitorul
român să vadă în ea, așa, eum vede țăranul, pe ocrotitoarea lui, pe
steaua lui eea bună. Eu știu eă sunt organizatii muncitorești eare au
interesul să prezinte Asoeiajiunea drept o instituție burgheză, al cărei
scop este să „lege pe muncitor la oehi“, așa eum de altfel a fost în-
fățișată și religia de către marxiștii ortodoxi. Noi îi rugăm însă, atât
pe acești „ideologi⁰ interesați, cât și pe muncitori să privească în bo-
gatul treeut al „Astrei", pentru a vedea adevăratul spirit al luptei sale.
Vor descoperi acolo Asoeiatiunea totdeauna pe linia dreptății sociale,
a grijei și a iubitei pentru oropsitii vieții. Aeeastă tradiție ea nu-și va
eălea-o niciodată, pentrueă ea constituie unul din marile ei titluri de
noblefă.

      Intre muncitori și patroni se sapă astăzi o prăpastie, tot mai
adâncă și mai primejdioasă. Singură „Astra" poate arunca peste aeeastă
prăpastie punțile dreptății și ale solidarității sociale. De aceea acțiunea
ei trebue privită cu încredere și de o parte și de alta.

      Spre ee înfăptuiri practice va trebui să tindă această aejiune?
lată câteva din ele, scoașe din statutul și din experiența „Astrei":
Despărtămintele noastre din centrele urbane să organizeze cer-
curi culturale speciale muncitorești, în conducerea cărora patronul să
ia loe alăturea de muncitor. Orice chestiune politică și confesională să
fie înlăturată din discuțiile acestor cercuri. Ele să fie înzestrate cu bi-
blioteci, alcătuite eu mare grijă. Cartea este mult mat importantă pentru
muncitor decât pentru |ăran, deoarece muncitorul poate avea eontaet


102

mai statornic eu ea, întrucât ,Astra" nu și-a desvoltat încă publica-
jiunile în uederea unei ac|iuni în mediul muncitoresc, suntem de părere
ea, alăturea de broșurile bibliotecii noastre populare, fie despărjă-
mintele, fie Comitetul central, să așeze eărji, cumpărate dela alte in-
stituții și edituri, selecționate de specialiști în aeest domeniu.

      Cercurile culturale muncitorești să organizeze șezători și spec-
tacole, în eare jocul, cântecul și portul național să ocupe locul de că-
petenie. Premiile pentru eele mai frumoase costume au aici mai mare
rost deeât la balurile burgheze. Teatrul, în deosebi, să fie eultluat eu
multă râună. Mai ales teatrul pentru diletanfi. La Cluj am avut ani
de-a-rândul așa-numite spectacole pentru muncitori. Ele n'au dus însă
la niet un rezultat, pentrueă muncitorul român nu știe încă ee-1 teatrul.
El nu poate ajunge să-l îndrăgească decât jucându-l, intrând el însuși
în tainele lui. Sunt țări, ea Finlanda, unde muncitorii au sute de teatre
de diletanti, uneori eu actori și regtsori retribuiți din propriile lor co-
tizații. Ele riualizează eu teatrele burgheze, — eu atâta entuziasm și
pricepere sunt cultivate.

      După aeest întâiu contact prin carte și spectacol se poate trece
la organizațiile șoimănești, în eare principiul educației integrale este
mai bine articulat. Unde sunt oameni destoinici, se poate începe de-a-
dreptul eu acestea.

      „Astra“ a avut însă în anii din urmă o experiență eare a dat re-
zultate uimitoare în mediul țărănesc. E școala superioară țărănească-
In deosebi succesele ei ne îndeamnă să privim mai eu încredere pasul
acesta de apropiere fa(ă de muncitori. In circulara publicată în Nrul 6
din anul treeut al Transilvaniei dl președinte al „Astrei" propunea or-
ganizarea unor „cursuri sistematice, deosebite, pentru muncitori și mun-
citoare, având ea șt șeoalele țărănești, rosturi atât utilitare, eât și etnice
și sufletești, cursuri eare pot fi organizate fără eheltueli deosebite".
Nu știm să se fl organizat undeva asemenea cursuri sistematice. Se
simte la eodueătoril noștri din despărțămintele, chemate să organizeze
astfel de cursuri, sfiala îa fata domeniului necunoscut. Avem poate șl
aici nevoie de o experiență răsunătoare, asemenea celei dela Sfghet
a dr.-lui llea, eu șeoalele țărănești.

      Noi nu vom înceta să menținem însă problema în centrul pre-
ocupărilor noastre. Am prezentat în aeest articol câteva propuneri con-
crete. Ele sunt poate prea sumare. Sunt unele despărțămlnte eare do-
resc programe analitice, „flstra* însă a ajuns în eele mai fericite ca-
zuri, dela experiențe la programe. Cu idealismul și dragostea de ro-
mânism, care ne-a condus în acțiunile noastre mari, să apucăm și de-
astădată aeest drum: să trecem la fapte, până nu e prea tâiziu.


103

    Asupra manualului școalei țărănești

de Al. Dima.

     Despre firea românească s’a spus mat totdeauna că
« nespus de ageră, Iscoditoare de lucruri noul, sclipind
de inteligența inițiativelor, dar din păcate fără puteri de
mal departe susținere, fără tăria de încordare întru răb-
dătoare așteptare pânăla izbânda sfârșitului. S’a strecurat,
de sigur, în această fire a noastră, umbra unui trecut agitat,
a unei vieți șovăielnice, trebuind mereu să gândească noul
forme de adaptare la factorii Istoriei în necontenită schim-
bare, orice noul metereze fiind răsturnate de viforul vre-
murilor jalnice. S’a putut închega astfel în mod flrese o
psihologie, a cărei esență consta în repedea creare a iniția-
tivelor, dar șl în mat grabnica lor părăsire. 0 astfel de
mentalitate domină încă vleața noastră socială șl publică
șt efectele el sunt totdeauna dezastruoase. Atâtea institu-
țtunt se ’ntemeiază astăzi, înfățișate în cadrul unor fastuoase
inaugurări, spre a fi mâine uitate eu totul. Pe eât e ome-
nește cu putință, o asemenea fire se cade a fl educată șt
îndrumată pe calea respectării propriului et gând, a stă-
ruinții în munca începută, a conștiinței că valoarea faptei
nu stă în simpla el închipuire, ci în realizarea ei deplină.

     Școala țărănească a însemnat, de sigur, după răsbolu
una din eele mal rodnice Inițiative de cultură a poporului,
înfiripată dlntr’un ales gând ce se înfăptuise pe alte me-
leaguri, ea a răsărit șl la noi, în despărțământul Maramureș
al „Astrei*, din prisosul sufletesc al fruntașilor de acolo,
cutremurați șl de o stare nenorocită a țărănimii locale.
Inițiativa a apărut, a fost de îndată prețuită de conducerea
centrală a „Astrei" al cărei președinte — dl prof. Dr. luliu
Moldouan — a luptat eu neclintită credință pentru gene-
ralizarea et șl s’a înrădăcinat astăzi în conștiința educa-
torilor poporului împotriva acelei mentalități despre eare
vorbeam mat sus șt care după primele înjghebări ar ft
fost ușor înclinată să-și dărime propriile ei construcții. Se
pare că în cazul șeoalet țărănești ne aflăm în fața unei
•exeepțlunt față de trista regulă a grabnicei părăsiri a fru-


104

moașelor Inițiative. Șt suntem eu bucurie îndemnați să con-
statăm lucrul. întrucât tată ne ulne o nouă ueste însemnată
•din partea desp. Maramureș. Dl Dr. V. Ilea, a hotărît anume
acolo împreună cu comitetul despărțământului să tipărească
manualele șeoalei țărănești, să contribue dar mai departe
la consolidarea inițiativei eare-i aparține. In curs de șase
luni, ua apare întreg materialul didactic al Șeoalei țără-
nești împărțit în grupuri de 8—10 lecții de agricultură,
creșterea vitelor, agricultură, cooperație, legile și așesă-
mintele țării, morala creștină, igiena și medicina practică,
acțiunea culturală la sate, femeia satului, estetica satului.
Manualele uor fi scrise „de persoane cari au funcționat ea
profesori la aceste școli, într’un limbaj potrivit nivelului
cultural al elevilor săteni și întrebuințând metode de pre-
dare și îndrumări practice, rezultate din experiența lor pe
teren*, serie într’o circulară a sa Dr.-ul V. Ilea.

     Problema manualului șeoalei țărănești e astfel pusă
și soluționată răspicat pentru primăvară, cu energie șt si-
guranță și ceea ce e mat important cu o metodă ce merge
pe drumul bun. Soeotlm foarte însemnat aeest nou moment
al uiețil șeoalei țărănești șt ne simțim îndemnați de a dis-
cuta aci, câteva observații esențiale, problema manualului.

     Se cuvine mai întâi să amintim că pentru prima dată
de chestiunea manualului șeoalei țărănești s’a ocupat mult
regretatul Gh. Bogdan-Duieă, la Adunarea generală dela
Tg.-Mureș șt apoi într’un articol publicat în „Telegraful
Român“ cu puțin înaintea morțit sale neașteptate. Bătrânul
critic arăta atunci însemnătatea problemei și-t dorea o
rapidă soluție. Desp. Maramurăș s’a și grăbit s'o dea. Ma-
nualele nu s’au tipărit însă încă șl de aceea nu putea avea
acum o Imagine clară a felului cum vor fi înțelese. Dis-
cutăm totuși problema cu nădejdea că poate unele din ob-
servațiunlle noastre vor fl întemeiate șl vor folosi chiar
manualelor din Maramurăș.

     Cu gândul alcătuirii unui manual, școala țărănească
pare a se apropia tpt mal mult de tipul și mentalitatea
propriu* zis. didactică, pare eă a devenit tot mai mult o
școală în rând cu celelalte instituții ce poartă această de-
numire. Daeă pe de-o-parte faptul înseamnă o nouă crt-


105


3

st alte are a Instituitei, pe de altă parte el ar putea duee la
o îndreptare a et de vieața naturală a țăranului. Un ma-
nual presupune o fixare a cunoștințelor șt metodei de pre-
dare, o ancorare deci în stafie, pe când uieața sătească e
în continuă devenire, e dinamică. Un manual e îndeflnitt»
o carte șt aceasta e de multeort pentru țărani, o manife-
stare artificială.

      Dacă lucrurile stau astfel, o ieșire din această situație
nu e eu putință decât dacă manualul se alcătuește în așa
fel, încât în înfățișarea lut exterioară, cât șl în fondul lui,
să se îndepărteze cât mat mult de nota de artificialitate
cărturărească încercând a se instala în clocotul uiețti ță-
rănești însăși. Admițând această concepție, tinzând să în-
cărcăm eu uteață eât mai multă manualul, se ridieă pro-
blema dacă nu eumoa cel mal bun manual n’ar trebui să-
crească din împrejurările locale ale vieții țărănești, daeă
nu eumua în loeul unui singur manual pentru toate regiu-
nile de eâmpie, deal sau munte, n’ar fl mal nimerit să anem
mai multe manuale corespunzând eu tipurile economice de
vieață. Diversitatea aceasta apoi nu se poate întinde ea și
pe domeniul vieții spirituale? Trăiește oare în aceeași at-
mosferă săteanul din Maramurăș ca eei din desp. Clujului,.
Brașovului, Sibiului sau Timișoarei? Nu avem de notat
pretutindeni o varietate de tipuri culturale, alți factori su-
fletești, alte Influențe locale, alte particularități de limbă ?
Cum ua fl deci general ualabll șl aplicabil acelaș manual
pentru climate sufletești și fizice atât de deosebite? Seva
putea obiecta totuși acestor obseruațtuni că peste atâtea
diferențe locale există totuși un tip comun al țăranului român
cu ocupațlunt materiale șt preocupări spirituale analoge,,
care ar legitima existența manualului unic. Din fericire, nici
aceasta nu e un neadevăr. Rari sunt neamurile cu mai
multă unitate ca neamul nostru. Și totuși dtn punct de ve-
dere educator, e necesar să constatăm că ceea ce va atrage
mat mult pe cititorul manualului nu va fl elementul general*
ci tocmai cel particular, individualizat, legat de împrejurările
lui specifice de vieață, în care va recunoaște la flecare
pagină muntele sau dealul lui, portul lui, limba lui, cu un
cuvânt climatul lut obișnuit.


106

     Problema manualului șeoalei țărănești rldleă prin ur-
mare mari greutăți principiale, întrucât întreabă în ee fel
să se împace unitatea cerută mat ales de nevoile didactice,
eu pluralitatea vieții țărănești. Șt întrebarea e eu atât mat
legitimă eu cât să nu uităm eă eeeace caracterizează în
mod specific pe țăran e tocmai aderența lui la firesc șl
fuga de artificial.

     Presupunând eă problema a fost soluționată într’un fel,
trebue să atragem atențiunea asupra alcătuirii șt înfățișării
exterioare a manualului. E de pildă împărțirea pe materii
ea la „șeoala“ eea mat potrivită sau poate e de preferat
metoda centrelor de interes, grupând într’o sferă a prefe-
rinței țărănești secțiuni din diferite materii. In acest dtn
urmă caz, diviziunea în lecții nu e cumva prea didactică
șt ar putea fi înlocuită eu povestiri instructive șt distrae-
tive totdeodată ? înfățișarea exterioară apoi ridică foarte
multe întrebări. De o Ingenioasă prezentare a cărții, de-
pinde succesul ei. Țăranul trebue să fie atras în toate fe-
lurile de manualul, devenit o carte de căpătâi. Ilustrații,
litere mari, rânduri rărite pentru odihna ochiului, au me-
nirea de a face dtn manualul șeoalei țărănești un obiect
al iubirii țărănești, una din acele expresii ale decorativului
sătesc eare trebue extins și asupra cărții.

     Dar firește, manualul ridică îneă și alte multe pro*
probleme, lată de ee socotim inițiativa desp. Maramurăș
fertettă ea una ee va prilejui pe baza exemplului manua-
lului său, discutarea chestiunilor de mat sus ea șt a al-
tora ee s’ar mat ivi. E Inutil să mai adăugăm că dorința
noastră cea mai vie e ca astfel de probleme, alcătuind
obiectul atențiunii conducătorilor de șeolt țărănești, să fie
desbătute aet la noi, în paginile buletinului de tehnică a
culturii care pentru aceasta a fost creat.


107


3*

    „Casa culturală și de sănătate"

de Dr. I. Stolchlțla.

     Pe terenul construcțiilor de instituții, destinate ridicării
culturale a populațiunii noastre rurale, ne găsim. Inconte-
stabil, într’o perioadă de evident progres.

     „Astra®, deși lipsită de mijloace materiale mat Impor-
tante, stimulând șl canalizând Inițiativele locale, constru-
iește, totuși, un număr frumos de „Case Culturale* sau
„Case Naționale*; „Fundațiile Regale® ridică într’un număr
Impozant „Căminuri Culturale*, în diferitele părți ale țării,
tar Ministerul Sănătății, prin energia creatoare a domnului
Ministru Dr. Costinescu, se găsește într’o adevărată ofen-
sivă de construcții, de „Dispensării* rurale. In afară de
aceste instituții, cari se rldleă în comunele rurale, trebue
să înregistrăm cu multă bucurie șt numeroasele construcții
școlare, unele adevărate palate, datorite paslunet creatoare
a domnului Ministru Dr. Angelescu, preeum trebue să amintim
șl diferitele Instituții pentru cultură, cari iau ființă din ini-
țiative pur particulare, dar cari toate urmăresc acelaș
scop: ridicarea culturală a țărănimii noastre.

     Emulația șl elanul generos, care se manifestă cu atâta
vigoare pe acest teren, trebue salutat cu deosebită satis-
facție șt bucurie șl trebue înregistrat ca un efect binefă-
cător al înaltului îndemn, pornit din sufletul șt mintea Ace-
luia, care este — eu adevărat — Voevodul culturii româ-
nești. ■

     Satele noastre, sub hotărîtoarea influență a îndem-
nului Regal, se găsesc la o importantă cotitură a evoluției
lor și este pe deplin justificată speranța eă, persistând pe
drumul apucat, vom asista la o transformare radicală a
lor, în sensul eelui mai desăvârșit progres.

     Culturalizarea masselor țărănești șl ridicarea satelor
necesită însă o acțiune perseverentă și destoinică, de lungă
durată; instituțiile, cari se erează în aeest scop trebuese
concepute deei în așa fel ea ele să poată corespunde, nu
numai necesităților momentului de față, ei să poată satfs-


108

faee tuturor cerințelor șt tn viitor, pentru realizarea unet
opere integrale.

      Pornind dela principiul btopoltttc: prosperitate fizică,
morală șt intelectuală, — așesămtntele culturale, cart se
întemeiază pentru realizarea unei opere integrale, uor trebui,
deci, să servească tn acelaș timp cerințe multiple: pro-
movarea sănătății fizice, educație morală desăuărșltă șl
desvoltarea Intelectului, cart toate la un loc se înglobează
armonic tn noțiunea mat uastă de cultură.

      După această concepție, instituțiile, cart se crează din
inițtatiue diferite șl de eătre organe ori autorități diferite,
oricum s’ar numi, seruese tn realitate acelaș seop: ridi~
earea culturală a satelor.

      Urmărind acelaș scop final, ne punem întrebarea dacă
Instituțiile cari Iau ființă, auând numiri deosebite și alcă-
tuite după concepții diferite, funcționând adeseori paralel
în aceeași comună, — nu ar putea lua ființă după norme
unitare, creindu-se prtntr’o armonioasă șt rațională cola-
borare un singur așezământ cultural, mai uast șl mai com-
plet pentru satele noastre? Nu ar fi oare mai bine, mat
rațional șt mat practic ca, untndu-se toate inițiativele, prtn
contribuția de muncă a tuturor șl după un plan bine sta-
bilit, în loc de „Dispensar medical*¹, „Casă Națională*¹ șl
„Cămin Cultural*¹, toate separat, să se facă un singur așe-
zământ: o „Casă culturală și de sănătate*, eare să cu-
prindă pe toate la un loc ?

      Socotim că răspunsul nu poate ft decât afirmativ,
deoarece — prin unirea inițiativelor șl a forțelor — ar
crește, pe de o parte, posibilitățile materiale, iar pe de
altă parte, ar sport elanul și încrederea în spiritul de co-ț
laborare șl de solidaritate, cari trebue să stea la funda-
mentul oricărei opere culturale și naționale durabile. O
„Casă culturală șt de sănătate*, concepută ca o instituție
unică pentru satele noastre, având un plan bine întocmit
șt realizat de către Inițiativa locală, cu sprijinul comun al
autorității de Stat, reprezentată prin Ministerul Sănătății șl
cu ajutorul moral șt material al „Fudațiilor Regale* sau al
„Astrei**, ca societăți culturale, constituite șt având o mare


109

 autoritate morală, socotim eă ar ft o instituție de bază so-
lidă șt durabilă, eare ar putea auea rolul de adeuărat focar
de cultură integrală, deuentnd centrul de acțiune în marea
operă de transformare șl de ridicare a satelor românești.

      Aeeste eonsiderațiuni ne-au determinat să încercăm
realizarea unei asemenea instituțluni culturale în județul
Sibiu, printr’o strânsă colaborare între inițiatiua locală,
Ministerul Sănătății și societatea „Astra".



 „Casa culturală și de sănătate¹¹ din comuna Gârboua (jud. Sibiu), 1937.


       Am ales în acest scop comuna Gârboua, unde am
■ găsit o puternică tnițlatiuă locală și unde, unind eele trei
tnițlatiue printr’o rațională coordonare, am reușit să în-
cepem construcția unei „Case culturale și de sănătate",
concepută ca o instituție unică, servind un scop integral.
Prtn înțelegerea șt hărnicia populației românești dtn această
bomună (Gârboua are 1106 locuitori români și 982 locuitori
sași), eu sprijinul moral șl — în parte — șt material al
despărțământului Sibiu al „Astrei* șt prin ajutorul larg,
acordat eu multă bunăuoință de către Ministerul Sănătății,
prtn domnul Ministru Dr. Costinescu, am reușit să punem
sub acoperiș, în toamna anului trecut, aeest Important așe-
zământ cultural. El se compune dtn două camere spațioase,


110

cari uor servi ca dispensar medical; o bucătărie demon-
strativă, pentru cursurile practice ale gospodinelor din co-
mună; două camere mari, pentru baie, — una eu dușuri
și alta eu puține; o cameră mare, eare va servi de cămin
de zi pentru copiii mici; o sală de lectură șl pentru bi-
bliotecă; o sală mare, pentru serbări, teatru, adunări con-
ferințe, ete. șl o cameră de locuit, pentru sora de ocrotire.

      Construcția s’a executat cu prestația exclusivă a lo-
cuitorilor români din comună șt 1 s’a dat un aspect mat
pretențios, pentru satisfacerea unui legitim orgoliu de rasă,
într’o comună eu un număr atât de important de minoritari
înstăriți. Sperăm eă până în toamna acestui an lucrările
să fie pe deplin terminate și „Casa culturală și de sănă-
tate" dtn Gârbova să-și poată începe activitatea. Ea va servi
atât la promovarea sănătății flziee (dispensar medical, bu-
cătărie demonstrativă, bate, cămin de zi pentru copii), cât
și la ridicarea morală și intelectuală a populațiunei româ-
nești (bibliotecă, sală de lectură, sală pentru conferințe șl
serbări), îndeplinind o operă culturală integrală.

      Socotim eă asemenea instituțlunt se ’pot crea fără
prea mari sacrificii șl în alte comune, printr’o coordonare
rațională a inițiativelor șt printr’o colaborare armonteă
între diferitele autorități șt societăți culturale. Ne permitem
a sugera ideia acestei coordonări șt colaborări, atât pentru
realizarea unor importante economii de ordin material, eât
mai ales pentru curmarea unor rivalități, adeseori dăună-
toare și pentru trezirea și întărirea spiritului de colabo-
rare șl de solidaritate în sens constructiv.

      Sperăm că inițiativa dela Gârbova nu va rămânea
izolată.


Pagina biopolitieă.

    Politică și biopolitieă

       #                           de Dr. Ovidiu Comșla.

     Politică și biopolitieă, două noțiuni egale ca aparentă fonetică,
dar profund deosebite tn conținutul lor interior; fiecare auând altă basă,
altă metodă șt altă finalitate. De sigur că nu aici e locul pentru o amă-


111

nuntită discuție de realități, puse în antiteză. Totuși, unele miei sondări'
în terenele respeetiue, ar putea deueni utile înțelegerii de mai târziu.

       Daeă politica e știința guuernărli statelor după norme izuorîte
din spiritualități transitorii, din eoneepjii, uneori atât de teoretice, încât
se desprind eu desăuârșire de realitatea faptelor, biopolitiea e știinfa
guuernării bazată pe o realitate apriorică șl permanentă: uieața.

       Biopolitiea e nouă ea știirfă; spiritul biopolitie a existat însă,,
îutr’o măsură destul de accentuată, în societățile ueehi. Se întâlnește
îneă și azi în colectivitățile rurale, ferite de suflul eiuilizajlei. In aceste
condiții uieafa păstrează un sens adânc organic eare, strein de o stare,,
de eonștimtă, izuorește din cumințenia empirică a poporului. De reali-
tatea uletii se intrelin instituțiile lui fundamentale, conduita socială,
precum șl conduita tndiuiduală a membrilor ee îl compun. Însăși no-
țiunea de neam auea aeest sens organic, înțelegând prin el o comu-
nitate de sânge, de limbă, de „lege" și de tradiții. In nota aceasta de
specific mat mult simfit deeât definit prin euuinte, popoarele au urmat
albia unei istorii proprii și, înfăfișându-se deosebite ca tipuri omenești
și însușiri, ele au tins în mod firesc la desăuârșirea particularismului
lor, îndrumându-l spre o finalitate proprie. Respectul instineliu a auto-
rității grupului tradițional, a comunității loeale, a familiei, asigura o sta-
bilitate în drumul enolufiunii, fără surprize interioare și mai ales fără
pericolul disolufiunii. Insă, eu ureo patru veacuri în urmă, într’un cadru
de modernism incipient, diferitele doctrine șt teorii, născocite de mintea
omului, au început să devieze evoluție umană dela calea firească.
După ee reformatiunea și romantismul au uenit să demonstreze eă for-
mele tradiționale de credință și cultură nu sunt esențiale progresului,
sufletul apusean a devenit receptiv pentru încercările de reînoire so-
cială ee au urmat. Astfel, eând doctrinele materialiste proclamau va-
loarea exclusivă a bunurilor exterioare, în locul bunurilor aderente de
structura Interioară a ființei omenești, gruparea oamenilor în comuni-
tăți de interese și neglijarea comunității de sânge, de neam și familie,
precum șt a comunității de limbă și de tradiție, a devenit o realitate.
Când Rousseau pleda pentru libertatea înăscută a omului, libertate pe
care omul are datoria ș.ă o apere fafă de societatea de care’ nu îl leagă
deeât un tacit contact de reciprocitate, individul a devenit scop în sine
și problemele individuale au câștigat teren în dauna celor colective.
A venit apoi Lamark spre a pretinde eă oamenii nu sunt numai liberi,
dar și egali. Diferentele ulterioare ar ft numai artificii produse de am-
bianta socială și fizică. Superioritatea și prostia ar fl o ereajiune a
ambiantei favorabile sau ostile, după caz. însușirile dobândite în de-
cursul vieții prin educație, instrucție și ameliorarea confortului, s’ar
transmite ereditar, contribuind aslfel la ameliorarea genului uman.

       Aceste construcții pur ipotetice ale mintii omenești au dobândit
în scurt valoarea unor stări de spirit. Individualismul părea deci con-
secința logică a prerogativelor recunoscute individului, iar sistemele
politice (democrație. liberalism, socialism, comunism, anarehism) sin-


112

teza circumstanțială a unor străduințe ee tindeau la îndeplinirea prac-
tică a acestor spiritualități.

      lată deci bazele politicii și iată finalitățile spre care tinde. Ipo-
teza pură le caracterizează pe ambele. Nici individul, ntei libertatea,
nici bunurile materiale nu pot fi privite ea seop în sine, ei ea mijloace
de realizările unui seop. Politica ultimilor veacuri, preeum și politica
multor state din zilele noastre nu a Jinut șt nu fine cont de faptul eă indi-
vidul e numai formă trecătoare în fluxul fără sfârșit al vieții; eă oamenii
nu pot fi nici egali, niei buni, niei liberi deopotrivă. Biologia, adică
știinfa vieții, ne-a arătat eă egalitatea e o himeră; eă orice ființă umană,
e deosebită de cealaltă prin potentialitătile sădite în ea din însăși clipa
zămislirii. Fiecare primește o înzestrare ereditară deosebită. In fiecare
sunt performate defectele și calitățile străbune. Mediul nu poate decât
exprima sau retușa calită{i sau defecte ancestrale. Libertatea și bună-
tatea nelimitată a omului ne apare astfel lipsită de orice temeiu biologie.
Daeă politica o acceptă, biopolitlca o respinge. Daeă politica justifică
aspirajiunile tuturora de a se ridica pe seara valorilor sociale, bio-
politica rezervă acest privilegiu numai elitelor biologice. Biopolitiea
vrea o ierarhie pe temeiul valoaret interioare a fiinfei umane și impune
o limită justă în calea aspirațiilor fără margini. In timp ee politica ac-
ceptă ea sens al viefii bunurile materiale și grupează statele șl colec-
tivitățile în eomunităji de interese, biopolitiea are ea seop suprem Im-
nurile biologice (fizice, intelectuale și sufletești) și tinde prtn mijloacele
ei de protecție și seleefiune la perfecționarea lor viitoare. Și daeă po-
litica privește pe individ ea unitate socială, aeordându-t toate prero-
gativele, biopolitieă are în centrul preocupărilor ei familia, unitate bio-
logică și izvor nesecat de vieafă viitoare




Pagina demografică.


    Problema mortalităfii în Europa, dela
    1921 încoace

de Dr. Petru RSmneanțu.

    Dela răsboiu încoace toate țările europene au pus politica sa-
nitară pe primul plan de acțiune, făcând investitii de capital destul de
însemnate. Rezultatele le și citim, prezervarea capitalului uman a și
început să se evidențieze. Într’o perioadă- de 15 ani, mortalitatea ge-
nerală a Scăzut simțitor. In această privinfă fările europene se îrnpăr-
fese in trei grupe: cu reducere însemnată, moderată șt țări cari au
rămas la aceeași proporție sau și-au redus-o foarte pufln. Din grupa
întâi fae parte: Bulgaria, Polonia, Ungaria, Spania, Italia, Iugoslavia^


113

Cehoslovacia. Grecia. Olanda, Lituania și Austria. Din a doua: Fin*
landa. Irlanda de Nord, Portugalia, Norvegia. Germania și Franța. Din
grupa statelor eari nu au reușit să-și comprime mortalitatea decât
foarte puțin, fae parte celelalte câteva țări, între eari și România.

Evoluția mortalității in Europa, dela 1921—1935

(Proporții la 1000 loe )

       Țările         1921   1926  1931  1933 1934 1935 
                     ---1925 -1930 -1932                
România........      22.3    21.2  21.2  187  20.7 21.2 
Bulgaria........     20.8    17.7  16.6  15.5 14.1 14.4 
Portugalia.......    20.6    18.7  172   17.1 166  17.1 
Spania.........      20.4    18.3  16.8  164  16 0 157  
Iugoslavia.......    20.2    20.0  ---   16.9 17 0 ---  
Ungaria.....  .  .   19.9    16.9  17.2  14.7 145  15.2 
Polonia........      18.7    17.0  15.2  14.2 144  14.0 
Franța.........      17.2    16.8  16.0  15.8 15.1 15.7 
Italia.........      17.3    15 7  14.7  13.7 13 3 13.9 
Grecia.........      16.5    165   17.8  16.9 15 0 ---  
Cehoslovacia......   16.2    15.3  14.2  13.7 13 2 13.5 
Lituania........     162     16.3  15.4  13.5 146  13.9 
Austria.........     15.8    14.4  14.0  132  12.7 13.6 
Estonia -........    15.5    165   ---   14.7 14.1 15.0 
Irlanda de Nord..... 15.5    147   14.2  13 5 13.0 13.7 
Getonia........      14.5    145   13.8  13 6 13 9 14.1 
Finlanda........     14.2    14.1  13.0  12.9 12.4 --- .
Belgia.........      13.4    135   13.2  13.1 122  12.8 
Germania........     13 2    11.8  11 0  11.2 10.9 11.8 
Elveția.........     12.5    12 1  12.2  11.4 11.3 12.1 
Anglia și Galia..... 12.2    12.1  122   12.5 125  12.0 
Suedia.......  .     12.1    12.1  12.0  112  11.2 11.7 
Norvegia........     11.5    10.8  10.7  102  9.8  10.2 
Danemarca.......     113     11.1  112   10 6 10.4 11.0 
Olanda.........      104       9.9   9.3   88 8.4   8.7 

       Aeeastă grupare a statelor în raport eu scăderea mortalității, ne
atrage atenția asupra câtorva fapte, extrem de importante pentru noi:
a) Mortalitatea, deși s’a redus simțitor, mai ales în țările în eare
are proporții urcate, totuși, în România, unde avem nivelul cel mai urcat,
nu a suferit deeât o reducere neînsemnată;

       b) Scădere însemnată a mortalității a avut loe ehiar și în țări
eu standard de vieață egal eu eei dela noi, ex. în Bulgaria, Ungaria,
iugoslavia;

       e) România în ultimii ani, 1933—35, nu a rămas numai în fruntea
listei în ee privește mortalitatea, dar, neținând pas eu celelalte țări,
și-a ereat între acestea și ea o diferență mult mat mare, decât eea
din anit imediat de după răsboiu.

       Cu această mortalitate generală și cu proporția natalității în des-
creștere destul de importantă, după cum am arătat-o în numărul trecut
al acestei reviste. România în anii din urmă și-a redus simțitor și ex-
cedentul natural. In unele prouineii istorice, scăderea excedentului na-


114

tural a ajuns ehiar la zero sau a auut loe ehiar deficit natural, după
eum observăm dtn tabela eare urmează.


Euoluția excedentului natural în România și pe prouineii
istorice


(Proporții la 1000 locuitori).

 P r o‘v ineii istorice    1921   1926   1931   1933 1934 1935
                          ---1925 -1930 ---1932               
România, total......      14.9    14.2     13.4 13.3 11.7 9.6 
Oltenia.........          14.2    13.6     13.5 13.5 12.8 94  
Muntenia........          17.4    16.4     16 3 15.6 15.0 12.9
Dobrogea........          19.9    188   16.4    20 8 17.2 15.9
Moldova........           18.8    19.7  17.4    17.9 14.9 14.3
Basarabia.......          18.2    16.3  15.2    16.8 13 2 7.8 
Bucovina........          118     11.6  115     11.5  7.5 7.5 
Transilvania.......       11 0    10 4      105  9.2  8.1 7.2 
Banat.........                2.9 1.2       0.7  0.0 -0.2 -23 
Crișana---Maramureș . . . 10.1       85      86   66  7.4 5.7 

       Vedem, eă — în special — Banatul și județele Arad și Hunedoara
și în viitorul foarte apropiat, de sigur și alte județe din Ardeal, nu-și
mat pot menține forja cantitativă numai pe baza vitalității proprii.

       Cifrele vorbesc dela sine, nu mai e nevoie de comentarii, ele ne
strigă: nu ne este permis să mai continuăm eu pasivitatea. Nevoia
realizării unei politici demografice, pentru menținerea proporției ac-
tuale a căsătoriilor și a natalității, e timpul să fie începută, iar lărgirea
politicei sanitare pentru combaterea mortalității, căreia deja de mult
trebuia să i se dea importanta cuvenită, eând specialistul prevăzător
a atras atenția, trebue să devină un fapt împlinit. Intr’adevăr, daeă prin-
cipiile politicei sanitare, turnate în legea sanitară din 1930 a dlui prof.
1. Moldouan, eare eu prisosință s’a dovedit eă corespunde eu reali-
tatea terenului nostru (Gilău, Tomești), ar fi fost realizate imediat, astăzi
pericolul demografie nu ar fi atât de amenințător. Dar, daeă nu ne-am
lărgit politica sanitară atunei, sperăm eă cel puțin aeum, în ultima
clipă, ne vom așeza pe pieior egal, din aeest punct de vedere, eu ță-
rile limitrofe nouă, eare combătând mortalitatea, știu să-și asigure un
excedent natural suficient menținerii unui echilibru demografie. Asupra
combaterii mortalității, vom reveni mai detailat după ee vom faee cu-
noscută mortalitatea infantilă și pe vârstă, din Europa și România.


11&

Pagina eugenieă.



    înzestrarea inferioară ca fenomen ereditar

de Dr. I. Făcăoaru.

      Ar fi fost interesant, ea după ee Riehard Edrvard a fost căsătorit
eu două femei, una superioară și alta de ualoare medie, să fl îneheiat
o a treia căsătorie eu o femeie inferioară. Firește, eă asemenea ex-
periențe de genetică umană sunt imposibile. In schimb avem un eas
echivalent în celebra familie Kallikak. Strămoșul familiei, Martin Kallikak
era pe vremea răsboiulut american de independentă (1775) un soldat
normal și sănătos. Din relațiile nelegitime eu fiiea unui eâreiumar a
rezultat un eopil, numit Martin Kallikak junior. Aeesta era imbecil ea și
mama lui și a fost identificat ea strămoșul imbecilei, eare a servit ea
punet de plecare al cercetărilor genealogice, ale căror rezultate le
dăm succint aici. După terminarea răsboiulut. Martin senior s’a căsă-
torit eu o fată normală dintr’o bună familie. Din aeeastă căsătorie au
rezultat de-alungul a șase generatii 496 de urmași. Toți sunt eetă{ent
de vază, pe toate treptele vieții sociale: mediei, magistrat!, avoeafi,
moșieri, pedagogi și eomereianfi. ..Printre aeeștta nu se găsește niet
un imbecil, niei un eopil nelegitim, niei o prostituată, niei o persoană
depravată, niei un epileptic, niei un criminal, niei un proxenet¹*. Din
<96 de urmași, 15 au murit în copilărie, 2 erau dedafi băuturei, iar unul
a suferit de mante religioasă.

      Deși acest anormal, Martin Kallikak junior, s’a căsătorit eu o
femeie normală, totuși din eei 10 copii ai săi numai 2 au fost normali,
alti 2 au murit în copilărie, iar despre unul nu se știe nimic; ceilalți
5 copii au fost imbecili, alcoolici, depravați și epileptici. Unele din fa-
miliile ramurei degenerate au fost foarte prolifice, într’un caz erau
15 copii.

      Din eei 480 de urmași ai ramurei degenerate s’au identificat numai
378 de indivizi. Din aceștia 82 au murit de timpuriu, iar 46 erau nor-
mali. Restul, adică 250 sunt degenerati și anume:

      143 (57.2%) imbecili, 36 (14.4%) nelegitimi, 33 (13.2%) prostituate,
24 (9.6%) alcoolici, 8 (3.2%) proxeneti, 3 (1.2%) epileptici, 3 (1.2%) cri-
minali.

      Dintre 222 de copii cercetați eare proveneau din 41 perechi eu
ambii părinți debili mintali, erau aproape în totalitate (99.1%) debili
mintali.

      Așa dar, eând tatăl e normal și mama tot normală, urmașii sunt
normali. Când însă tatăl normal proereiază eu o femeie imbecilă, copiii
sunt în parte imbecili. Fiecare din acești copii devine la rândul său
progenitorul altor debili mintali în diferite grade. Nu trebue să ne
așteptăm, ea dacă un părinte sau chiar ambii părinți sunt debili min-


116

tali, printre urmași să nu întâlnim decât debili mintali. Copiii pot fi
afectați de alte boli anomalii numai înrudite eu ale înaintașilor, dar hu
identice.

       Alcoolismul este ereditar, dar nu trebue să ne așteptăm ea orice
alcoolic să aibă un înaintaș alcoolic. Asta, pentrueă o singură tară
poate condiționa o serie întreagă de alte tare. B destul ea un țndiuid
să fi moștenit debilitatea mintală a unui înaintaș și acest defect grâu
se poate manifesta sub cele mat uariate înfățișări. Aparatul pșiho-fi-
ziologle slab poate fi eausa unui întreg cortegiu de defecte, cum ar fi:
insanitatea morală (depravarea, prostituția), slăbiciunea (superficiali-
tatea) judecății, lenea, minciuna, uanitatea excesivă, irascibilitatea, sen-
timentul urei și al răzbunării, sugestibilitatea, lipsa sentimentelor supe-
rioare, alcoolismul, delineuenta, criminalitatea, ete. Existenta unor de-
fecte presupune totdeauna alte defecte și acelaș lueru este eu calitățile.

       Nu ne ocupăm aici de faptul, eă asemenea familii degenerate
sunt adevărate focare de dezagregare biologică a corpului etnie, niei
de sarcinile financiare impuse comunității prin furturile, urmăririle și
întrejinerea delineuenjilor sau îngrijirea disgenicilor. Dar tot așa de
gravă ea aceste rele la un loc este primejduirea vieții sociale. Din
aeeste familii inferioare se recrutează acei degenerati într’un grad mai
grav sau mai ușor, dușmani înverșunati ai orânduirilor sociale. Sunt sub-
oamenii de toate categoriile eare îngroașă rândurile armatelor de paraztft
sociali, de anarhiști și comuniști, Aceste elemente degenerate — urbane
în totalitatea lor — urăsc orice muneă ordonată și onestă, urăse orice
superioritate și amenință eu distrugerea patrimoniul eultural al ome-
nire!. Rostul eugeniei și al biopolitieei este Îndiguirea acestei primejdii
pe calea seleefiunii sociale: favorizarea persoanelor superioare și pro-
filaxia disgenicilor.


117

Din aetiuitatea altor societăți culturale.



„Casele Naționale" și celelalte opere ale unui
„Om de nădejde": Generalul Ion Manoleseu
de Protop. Et. Colonel Ion Dăncilă.

     Cărturarul de mareă șt Intelectualul de rassă, gene-
ralul de divizie Ion Manoleseu, faee parte dtn pleiada ma-
rilor răscolitori de suflete șl îndrumători de neam, faptele
șt realizările eărora sapă șl lasă în conștitnfa generațiilor
o dâră de lumină și de entuziasm, din eare aceste gene-
rații se uor hrăni, sufletește, dtn belșug.

     Uleața acestui român cioplit dintr’o bucată, are un
singur scop: să îndrumeze șl să selecționeze, apoi să în-
mulțească continuu energiile spirituale șt bunurile mate-
riale ale neamului, din eare, spre norocul acestui neam,
generalul 1. Manoleseu faee parte.

     De aceea opera acestui vrednic reprezentant al gân-
dirii și al simțirii specifice românești și creștinești, ua ră-
mânea o neprețuită zestre de înălțare morală, pe eare po-
porul nostru, în ciuda colților rozători al ueaeurtlor, ua ști
să o păstreze intactă pe seama urmașilor.

     Dar să uedem din ee se compune capitalul moral,
din eare generalul l. Manoleseu a știut să făurească un
ideal moral al vieții sale, pe eare d-sa îl urmărește și-l
realizează, etapă după etapă, cu o tenacitate șl cu o înțe-
lepciune vrednică de admirație.

„Casele naționale

     Instituția „Caselor Naționale" a luat naștere pe front,
în iarna anilor 191?—1918.

     Acei dtn intelectualii noștri, earl doresc să cunoască
desvoltarea șt realizările acestei admirabile instituții se
pot edifica în această privință, cetind broșura „sărbătorilor
înfrățirii culturale" din Breaza, dtn cadrul raportului anual
1924 al „Caselor Naționale".


118

     Nouă ne sunt scumpe aceste sărbări, pentrueă și
„Astra" din Sibiu a colaborat atunci la reușita lor.

     Ceea ee ne interesează însă pe noi, când uorblm de
„Casele Naționale", la temelia cărora stă gândul șt su-
fletul dlui general, sunt următoarele:

     Să cunoaștem chiagul sufletesc din care s’a zămislit
tdela fericită a înființării „Caselor Naționale", apoi să cu-
noaștem principiile morale șl națtonale. prin eare se ridică
acest măreț edificiu.

     încă în tranșee, unde cu flecare loultură de tun și eu
fiecare piept de român sfărâmat de obuze, minunata epopee
a întregirii neamului românesc s’a apropiat de actul ei
final — de unirea deftnitluă a românismului într’o Românie
liberă, independentă șl puternică; sufletul nobilului repre-
zentant al vitalității românești, sufletul generalului, eare se
adapă șt în tranșee din izooarele limpezi ale înțelepciunii
șt preuederli strămoșești, aeest suflet sensibil, prin finețea
antenei credinți! sale în marele uiltor al neamului său, ta
contact, cu o clipă înaintea altora, cu realitatea șt uede
cum neamul românesc ua ieși hotărît biruitor din marea
înuălmășeală a ginților și de-acum îneepe a pregăti su-
fletul șt conștiința românească pentru ziua de mâine, când
pacea blnecuuântată își ua întinde mâna sa proteguitoare
și peste neamul românesc întregit șt când ua trebui să ne
afirmăm în fața lumii eiuiltzate, ea fiind urednlet de roa-
dele răsboiulut șl de a ne fi găsit la timp locul șl rostul
nostru în mijlocul lumii, ca neam, ce prin muncă șt prin
cultură urea să-șl sfințească uieața alei pe pământ.

     De aceea prin realizarea „Caselor Naționale", încă
pe front, eu îl uăd pe eminentul lor președinte, cum fi-
xează pe creasta destinului românismului o torță lumi-
noasă, răspânditoare de entuziasm pentru cei ce uor să
colaboreze în chip destnteresat la propășirea culturii, la
unificarea sufletească, la întărirea sentimentului dinastic șt
la înmulțirea patriotismului unui neam ieșit biruitor din
marele răsboiu treeut.

     lată principiile morale șl sociale ce stau la baza „Ca-
selor Naționale", așa, cum le fixează d-sa în paginile „Legii
a treia" :


119

     a)       Să se pună in valoare comorile sufletești ale nea-
mului șt să fie îndreptate către un tdeal suprem, răstmân-
du-se educația pe fapte șt realizări, nu pe uorbe;

     b)       Să se chleme poporul la contribuție conștientă
pentru Dieața sufletească și economică a țării, creind astfel
pe omul de nădejde, fără de care uteața socială nu poate
ft puternică;

     c)       Să se creeze „Case Naționale¹¹, la sate șl perife-
riile orașelor, Instituit necesare pentru cultura sufletească,
fizică, socială șt morală a poporului.

     Scopul ce-l urmărește întemeietorul acestei institut!!
culturale, este să formese cât mai mulți oameni de nădejde
pe seama patriei celei noul. Oameni de nădejde, cari cu
ajutorul mintii șt a eredințil, apoi a energiei lor morale,
să rezolue și el toate problemele de ordin moral, material
șl național, pe cari împrejurările noul ale uiețll ni le impun
atențiunii tuturora.

     Căci d-sa are nădejde numai în puterile și în capitalul
moral al „omului de nădejde¹¹, asemenea și în concepțiile
^omului de nădejde¹¹ despre problemele uiețll, pe cari acest
„om de nădejde¹¹, eare — în toate împrejurările uiețll —
se lasă condus de prescripțiile „Legii a treia¹¹, fixată ma-
gistral și la înțelesul tuturora, în remarcabila lucrare a
d-sale, acum apărută : „Omul de nădejde¹¹.

     Fiilor românismului de azi șl de mâine, cari uor să
ajungă oameni de nădejde, le recomand din adâncul su-
fletului meu, să facă din „Legea a treia¹¹ un îndreptar, un
catehism al uiețll lor șt al urmașilor lor.

     Părinți, educatori, preoți și profesori de toate gradele,
daeă uotți să faeețl, în uieață, un bine pentru fiii șl eleuti
uoștri, discutați, explicați șl comentați eât se poate mai
des în fața tineretului de astăzi „Legea a treia¹¹, cuprinsă
în cartea „Omul de nădejde¹¹. Dețl găsi alei izuoare neee-
sate de educație și de înălțare sufletească, uețl găsi alei
noua metoda pedagogică, născută din tmperatluul categorie
al uremii de astăzi, pentru a putea forma caracterele, pe
cari timpurile de față nt le reclamă.


120

Cultul Eroilor


      Prezența la conducerea ei șl puterea de organizație
a generalului Ion Manolescu o simte dela început șl până
astăzi o altă tnstttuțte, de o covârșitoare Importanță din
toate punctele de vedere: societatea „Cultul Eroilor”.

      Această instituție de utilitate publică șl națională ta ființă
Imediat după încheierea păcii europene, când oamenii de
seamă al României-întregite simt Impulsul datoriei elemen-
tare de a ne arăta eu toții recunoștința noastră pentru
slava Jertfei șt a memoriei eelor cart au înfăptuit pe câmpul
de luptă idealul nostru național: Unirea.

      Organizarea muncii pentru construirea de cimitire, în
care să fie concentrate osemintele răslățite ale eroilor eă-
zuțl pe atâtea fronturi, apoi îndrumarea atelierelor chemate
să producă cruci șl monumente, pentru înfrumsețarea ci-
mitirelor de eroi și atâtea alte probleme grele ee decurg
în chip natural dintr’un cult al eroilor, bine priceput, re-
clamau pe omul de nădejde.

      Oehii tuturora, cari cunoșteau puterea de muncă, one-
stitatea, patriotismul, realismul și tactul în organizarea
muncii obștești s’au oprit atunci, în chip spontan, asupra
aceluia, care prin întreaga sa ființă este o sinteză a omului
de nădejde, asupra generalului l. Manolescu.

     A aduce atei elogii unul ostaș șl creștin de talia d-sale,
aeest bărbat intregru, pus în serviciul unul Ideal, de a da
adică expresie în cadrele realizărilor „Cultul Eroilor® Ideii
de jertfă pentru patrie, înseamnă a răscoli Inutil liniștea
celui mal discret colț al virtuților dtn cari se compune su-
fletul generalului: discreția și modestia acestui ostaș, care
cu ocaztunea oricărui moment din vieață, când este vorba
de meritul eulva, împinge în fața opiniei publice pe alții,
iar el se retrage în imperiul fără de margini al mulțumi-
rilor sale sufletești, încununate eu laurii muncii, o muncă,
eare în locul lui va vorbi în permanență generațiilor pre-
zente șt* viitoare despre meritele autorului.


121


4

   Generalul I. Manoleseu: „Cereetășla* și „Străjeria*.

     Ce u’așt putea spune despre opera realizată, într’un
timp relatiu scurt, în calitatea sa de ajutor-Comandant al
Marel Legiuni a Cereetașllor șt Străjertlor României în*
tregtte?

     Și, totuși, trebue să ne spunem aici cuvântul nostru
lămurit, căci este uorba de o realizare, care stă în strânsă
legătură cu evoluția firească a sufletului tineretului, deci
cu formarea caracterului prezentelor șt viitoarelor gene-
ratii, pe umerii cărora se rasimă istoria României de mâine.

     încep prin a face fericita constatare, eă: rareori un
Suveran al Culturii — eum este Marele șl înțeleptul nostru
Domn șt Căpitan, providențialul Rege al României, Carol
al ll-lea, a avut norocul să găsească un sfetnic sincer șt
devotat cum s’a "întâmplat aceasta în România, în clipa
când bunul nostru destin, prin voința Regelui nostru, deci
prin prevederea sufletului Regesc, pune stăpânire pe su-
fletul tineretului României întregite, cu scopul de a înviora
șt de a modela caracterul acestui tineret, după glasul tot
mai pronunțat al vremii.

     De aceea, îndrăsnesc să dau expresie credinți! mele
în această privință, că: fericită șt binecuvântată a fost
pentru Slăvitul nostru Tron șl pentru cucernicul nostru
neam, clipa, când ochit senini al Voevodului Culturii ro-
mânești, care prin cultură este hotărît să asigure liber-
tatea șt viitorul de aur al poporului Său, se fixează asupra,
persoanei aceluia, a cărui vteață șl fapte ies din comun și
ale cărui realizări au stârnit admirația tuturora, asupra
generalului l. Manoleseu, pentru a-E seconda în regeasca
șt geniala Sa operă, de a crește din copiii noștri, în ca-
drele șt eu ajutorul cercetăștet șl a străjeriei, pe oamenii
de nădejde de astăzi și pe eroii de mâine.

     Slavă Regelui, cunoscător de oameni și cinste omului
iubitor de Rege — eare n’a pregetat nici o jertfă pentru
a traduce în realitate o dorință Regească!

     Cine vrea să se convingă, dacă generalul a reușit să
pună în practică dorințele șt speranțele Regești, legate de
sufletul copiilor noștri, pe acela îl poftesc să petreacă


122

eâteua zile între străjerii noștri — când se ua putea apot
convinge de adevărul, că pe sufletul copiilor noștri pot
pune stăpânire numai oamenii de suflet șt de sentiment,
numai oamenii buni, iertători și îndatoritori, numai oamenii
veșnic senini, cum este idolul copiilor noștri, Marele Co-
mandant al străjeriei românești: Maiestatea Sa Regele șt
vrednicul Său ajutor, generalul 1. Manoleseu.

     Dar cum de a reușit generalul șt în acest domeniu?
Nu-t greu să găsim secretul izbânzii sale în mijlocul tine-
retului, — eăet dacă deschidem „Legea a treia", aflăm
acolo fixate toate sentimentele și credințele ce-1 apropie
pe acest eminent pedagog de sufletul copiilor noștri, cart
văd în el pe Baden Potvel al României.

Generalul 1. Manoleseu și satul său natal, Breaza.

     De câteort, pe aripile sufletului meu, simt odihntndu-se
imaginea bunului patriot, a generalului 1. Manoleseu, fără
să vreau îl aseamăn întotdeauna eu Mareșalul japonez,
eare — dupăee sdrobi puterea moscovită, ceru împăra-
tului său faeorul de ,a se retrage, ea învățător, în satul
său natal.

     Această unieă întâmplare în analele marilor condu-
cători de oștiri este egalată de munca depusă pentru ri-
dicarea satului său natal, Breaza, între marile centre cul-
turale, răspândltoare de lumină pentru acel colț de țară
norocos, de către generalul de Divizie Ion Manoleseu,
care, după cum însuși o mărturisește: „Pe lângă grija și
energia depusă pentru întreținerea casei șt a familiei sale,
destul de numeroase, concentrează tot atâta atenție, grlje
și energie, pentru ridicarea satului său natal, Breaza, la
nivelul cultural, moral, sanitar șt economie eerut de pasul
vremii".

     „După optsprezece ani de muncă, zice generalul,
pentru ridicarea culturală a satului Breaza, în care timp
s’au erțat: „Casa Națională", cu parcul, băile și dușurile
calde șt reci, hotelul „Casei Naționale", Introducerea lu-
mlnet electrice, bulevardul Eroilor, clinica de copii, școala
de îndrumări casnice pentru fete, restaurantul și pensiunea


123


4*

„Temperanța*, cinci monumente mari, biblioteca „Casei
Naționale“. șeoala de comandanți a Cereetașllor, ștrandul,
căminul de străjer!, câmpul străjertlor șl diferite alte în-
frumsețări, — generalul a realizat în ultimii trei ani (1933—•
1936) o nouă operă economică șl anume: organizarea in*
dustrlet la uatră a jucăriilor, organizarea unul atelier cen-
tral de modele șl a unul magazin central universal, eare
să corespundă la următoarele trei punete: întâi, să satis-
facă nevoile gospodărești ale satului șl toate neuoile vlzt-
tatorilor acestei Importante stațiuni eltmatertee. Al doilea,
să întroducă în comerțul țării produsul industriei de ju-
cării românești. Al treilea, să încheie seria realizărilor șl
gândirilor sale cu exemplu oorbttor despre strânsa legă-
tură ee trebue să existe între eultural șl economie, legă-
tura reprezentată prin omul de nădejde.

      Pe baza metodei sale de lueru (dela mie la mare șt
dela calitatea produsului mie, la obținerea rezultatului mare)
a înjghebat această operă dela începutul anului 1933, pe cont
propriu, eu sacrificii mari de timp și mat ales de bani, așa
eă până în Septemvrie 1933, a încheiat două bilanțuri eu
rezultate bune. Bazat pe aeeste rezultate, nu pe uorbe sfo-
răitoare sau pe planuri teoretice șt Imaginare, a înjghebat
prima cooperativă de acest fel din țară, la începutul anului
1936.

      Sunt înțeles, cred, eă prin organizarea magazinului
universal, generalul, pe lângă ideile de mai sus șt pe lângă
ideile restabilirii firului comercial întrerupt prin moartea
fratelui său, a urmărit să pună la dispoziția sătenilor șl a
vizitatorilor, în condițtuni de eonștiențiozttate, utilul gospo-
dăresc, precum șt o pildă de organizare, în pasul vremii.

      In legătură eu tratntelle realizări ale d sa'e, din satul
său natal, Breaza, de multeori mă întreb, găsi-va pilda
d-sale imitatori între noi, eari să facem pentru satul nostru
natal, măear a zecea parte, eât a făcut acest mare român
pentru Breaza? Răspundă flecare Intelectual, de dineoaee
șl de dincolo de Carpațt la aeeastă întrebare, eare ne va
urmări pe toți, o vieață întreagă, eerându-ne răspunsul 1
Adevărati Faima bunului nume nu se câștigă prin pa-
lavre, el se câștigă prin jertfe șt prin muneă.


124

     Șl dacă este adecăvai că putința de a trăi, noi înși-ne,
în sufletul altuia — e singura adevărată valoare omenească,
atunci înțeleg de ee bunul „lui" șl bunul „nostru" destin,
l’a designat pe generalul Ion Manoleseu să hrănească eu
sufletul său, sufletele milioanelor de români, cart — drept
omagiu de recunoștință pentru frumusefea ulețtt și pentru
prețioasa operă, săvârșită în decursul vieții de acest ade~
vârât om de nădejde, — îi adue la acest loc, tributul laudei
lor binemeritate.


12S

Din aetiuitatea „Astrei “ culturale.




    înființarea „Regionalei Astra Bănățeană"

de Al. D.

     O ueehe dorință a bănățenilor ea șt a conducerii cen-
trale a „Asoeiațiunii** a luat de curând chipul faptei. La
28 Februarie s’a constituit la Timișoara „Regionala Astra
Bănățeană **, într’o atmosferă de sincer entuslasm șl caldă
înfrățire. A fost într'adeuăr un moment înălțător, la care
au știut să contrtbue fruntașii Dlețll locale ca șl trimișii altor
meleaguri. Banatul a apărut unitar, solidar cu Idealurile de
totdeauna ale „Astrei**, conștient de nevoile momentului
Istorie, dornic de a Intra în rândurile luptătorilor noștri
pentru ridicarea neamului. Ținutul acesta de pitoresc șl
voie bună, de cântec șl veselie, de încântătoare mândrie
regională, avea de altfel binecuvântate motive să purceadă
șl el la marea bătălie a culturii. Căci dtn nefericire sub
tradiționala Iul voioșie, începuseră să sbucnească durerile,
să se deschidă rănile. Jalea depopulării bănățene se aude
răsunând pe flecare si mat puternică, mai cutremurătoare.
O înviorare a faptelor fizice șl sufletești ale Banatului nu
putea fi deci decât bine șl la timp venită. „Astra** a dorit-o
demult, din toată Inima și președintele ei — dl profesor
Dr. luliu Moldovan — n’a cercetat numai odată Banatul,
în acest scop.

     După o îndelungă și chibzuită pregătire dar, „Regio-
nala Astra Bănățeană** a luat ființă. E un eveniment cul-
tural de o importanță deosebită, atât în istoria „Asoeia-
țlunli**, cât și cea a culturalizării masselor românești și el
se cere de aceea pe larg însemnat aei, în paginile cari
vor fi odată documentare, ale „Transilvaniei**.

     Cu închegarea deplină în forme statutare a „Astrei
Bănățene**, Comitetul central a delegat și de data aceasta
pe dl vicepreședinte Dr. G. Preda, care a avut cinstea de
a prezida entuziasta Adunare generală de constituire dela
Timișoara și a-i realiza cu suflet și avânt doleanțele.


126

     Ședința din 28 Februarie a fost judicios pregătită de
o seamă de consfătuiri pe care dl Dr. G. Preda le* a avut
cu personalitățile locale șl în special cu dl Dr. Al. Marfa,
prlm-președlnte al Curții de Apel și președintele comite-
tului organizator al regionalei, a cărui contribuție însem-
nată la reușita lucrărilor se cade a fl subliniată act cu re-
cunoștință. Ședința de constituire a fost o adevărată săr-
bătoare a intelectualității bănățene, în frunte cu reprezen-
tanții eelor două biserici surori. Dl Dr. G. Preda a rostit
cuvântul de deschidere, pe care-1 publicăm în altă parte
a buletinului, salutând pe toți cei de față *). Au urmat dis-
cursurile fremătând de entuziasm ale dlui Dr. Al. Marta ea
președinte al comitetului organizator (pe care-l publicăm
în întregime în buletin), al P. S. Episcopul Vasile al Ca-
ransebeșului, S. S. Canonicul Dr. Brânzeu, reprezentând pe
P. S. Episcop Ion Bălan, al Lugojului, dl Prof. Constantin
Hirițescu, în numele Ministerului Educației Naționale, dl
Dr. Dimitrie Nistor, prefect al județului Ttmlș-Torontal, ca
reprez. al guvernului, dl Cătălina, ajutor de primar (pentru
primărie), dl prof. Mioc, în numele „Asociației profesorilor
secundari", dl Sever Bocu, fost ministru, ca preș, al desp.
„Astra", Elpova, dl Dr. Iustin Coste, din partea „Caselor
Naționale*, dna Aurelia Dr. Cioban, în numele „Reuniunii
femeilor române". E desigur inutil să subliniem eâtă ho-
tărîre și cât avânt au mărturisit cuvintele vorbitorilor; eât
dor de muncă șl câtă iubire pentru neam palpită în Inimile
Bănățenilor. „Astra" are toate motivele să fie fericită de
viitorul drum al Regionalei bănățene.

     După seria cuvântărilor de mai sus, declarând cu una-
nimitate, Regionala constituită, dl Dr. G. Preda, a rugat
Adunarea să aleagă o comtstune de candidare pentru ale-
gerea președintelui șl comitetului „Astrei Bănățene*. Ea
propunerea președ. desp. Timișoara, dl prot. Dr. P.
Țiucra, a fost aleasă o comisie compusă din cel 5 preșe-
dinți ai despărțămintelor, sub conducerea dlui Dr. Al. Marta,
care a grezentat Adunării ce a primit cu aclamații, cu una-
nimitate și însuflețire, un referat cu următorul comitet:


      ♦) Secretar al adun. gen. a fost ales dl Pr. Traian Golumba.


12?

     Președinte de onoare: Dl Min. Antoniu Mocioni.

     Președinte activ: Dr. Sabin Evuțianu, inspector-șef
al Regiunii școlare.

     Vice-președinți: Dr. N. Buteanu, inspector gen. san.

                      Dr. Aurel Cosma, adu. deputat.

     Membrii de drept: P. Sf. Sa Episcopul Aradului:
Andreiu Mager;

     P. Sf. Sa Episcopul Caransebeșului Vas. Lăzărescu ;

     P. Sf. Sa Episcopul Lugojului Ion Bălan;

     Dr. Brediceanu Tiberiu;

        Boeu Sever;

     Dr. Corneanu Cornel;

        Mităr Tiberiu;

        Rusmir llie.


     Membrii cooptați: gen. Bunescu Alexandru;

        Băleanu 1„ prefectul jud. Caraș;

     Dr. Curuțiu Viei, prefectul Jud. Seuerln;

     Dr. Nistor Dim., prefectul. Jud. Timiș-Torontal;

        Coman Aug., primar. Timișoara.

     Membrii aleși:


Președ. despărțămintelor
  din Bănat.

Dr. Alexa Gh.;           Drăgot D. Sabin;    
    Armaș Matei;         Gheța Ion;          
Dr. Băran Coriolan;  Dr. imbroane Aur.;      
Dr. Bogdan Anton;    Dr. Imbroane Nie.;j     
Dr. Bolboea 1.;          ]lanu Gh.;          
    Boldea Romul;        Mălăeseu Andr,;     
Dr. Brănseu Nie ;    Dr. Mereea Dietor;      
Dr. Chiroiu Dim.;        Munteanu Gh.;       
    Cioban Eudouie;      Onu luliu;          
    Ciorolanu Ștef.; Dr. Peteanu Aurel;      
Dr. Coste luliu;         Râmneanțu Patrtehte;
    Domășneanu N.;   Dr. Sueiu Eugen;        

Teodoreseu Const.

     In ședința de după-amtasă s’au constituit apot Secțiile
literare șt științifice, după eum urtneasă:

     1. Secția artistică: președ. prof. losif Velcean;

     2. Secția demografică: președ. P. Rămneanțu;

     3. Secția de educ, națion.: președ. prof. V. Mioc;

     4. Secția femenină: președ. Aurelia Dr. Cioban;


128

     5. Secția istorică-musicală: președ. Dr. loachim Miloia

     6. Secția Juridica: președ. Dr. Al. MaPta;

     7. Secția literară: președ. Nic. fucu;

     8. Secția medicală: președ. Dr. Al. Miletici.

     9.      Secția social-economică: președ. Dr. Cornel Grof-
șoreanu.

     (Urmează să se completeze cu secția economică șl
eea etnografică, ulterior.)

     Ea această ședință trebue să releuăm frumosul gest
al dlul Dr. Aurel Coama, al vicepreședintelui comitetului.
D-sa s’a oferit să tnterolnă pe lângă autorități administra-
tive bănățene de a sprijini moralicește ,Regionala Astrei
Bănățene", făgăduind totodată că ua închina un întreg număr
al „Luceafărului", reuista condusă de d-sa, actului consti-
tuirii noastre.

     Dl președinte felicită adunarea pentru felul eum a
decurs alegerea și salută pe noul el președinte, dl Inspector
general Dr. Sabin Evuțtanu șl pe distinșii săi colaboratori.

     Cuvântarea dlul președinte Dr. Sabin Euuțianu o pu-
blicăm, în întregime, într’alt loe al buletinului. Cuvântarea
a fost primită cu uit aplauze și însuflețire.

     Se anunță eă dnii Dr. Cornel Corneanu șl colonel
Boldea îșt scuză, telegrafie, absența.

     Se propune ea verificarea procesului verbal al adu-
nării să fie încredințată membrilor comitetului Regionalei
dtn localitate.

     Odată formalitățile încheiate, mulțumește dl Dr. Qh.
Preda, factorilor organizatori ai adunării — în special dlul
Dr. Marta — omagiază pe M. Sa Regele, președintele de
onoare al „Astrei" șt eforturile președintelui activ prof.
Dr. luliu Moldouan. Adunarea generală hotăreȘte să oma-
gieze telegrafie pe președintele „Asociațiunii", dl Dr. luliu
Moldouan șl să exprime devotamentul et nețărmurit față
de M. S. Regele Carol al ll-lea, președintele de onoare al
„Astrei" șl Doevodul călăuzitor al culturii românești.

     Fericitul început, al constituirii, va fi — de sigur —
urmat de rod bogat în fapte, așa cum numai sufletul harnic
șt vioiu la lucru al bănățenilor știe să dăruiască poporului
vrednic și inimos. Urarea șl încrederea conducerii cen-
trale a „Asociațiunii" îi urmărește deopotrivă.


129

    Străbătând despărțămintele

de I. B.

     Vașeăul a fost părăsit de un urednie președinte. Nu totdeauna pot
fi apreciate după adevărata lor semnificație mulțimea de realizări pe
eare le cuprinde raportul nostru general. Fapte, eare ar auea dreptul
la un articol întreg, aici sunt cuprinse în câteua șire. Autorul rapor-
tului nu poate apoi, ehtar daeă ar dori, să privească fiecare înfăptuire
sub adevăratul ei aspect. Procesele verbale ale despărțămintelor sunt
redactate foarte inegal. Uneori ele nu cuprind decât înșirări eu totul
prea sumare; alteori informațiile pozitive sunt îngropate în tot felul de
considerații sau în fraze eare te fac să-ți impui o rezervă în prezen-
tarea lor. E și foarte greu să dai acestor înfăptuiri întreaga lor semni-
ficație. Penlrueă în aprecierea lor trebue să ții seama de o mulțime de
împrejurări, pe eare nu totdeauna le poți cunoaște. Altfel trebue pri-
vită, de pildă, o școală țărănească, sau o descindere la sate a unui
despărțământ lipsit de mijloace materiale, condus de o mână de oa-
meni eare reprezintă întreaga .inteligență“ loeală, decât aceleași fapte
săvârșite de o organizație bine înzestrată, atât din punct de vedere
material, cât și al puterilor intelectuale pe eare se întemeiază. Trebue
-apoi să mai ai în vedere mediul în care activează organizația. Sunt
regiuni atât de părăsite par’că nu numai de oameni, ei și de Dum-
nezeu, încât activitatea „Astrei” este pentru ele ea o ploaie de vară
binecuvântată, in urma ei, românismul se trezește la o vieață nouă,
țăranul începe să prindă puteri și să privească eu alți ochi pe inte-
lectualul român de a cărui existență de abia știa înainte.

     Atmosfera aceasta a înfăptuirilor noastre nu poate fi cunoscută
în întregime decât la fața locului. Numai astfel mi-am putut da șt eu
seama de valoarea faptelor cuprinse în raportul prezentat în anul trecut
de despărțământul nostru din Vașeâu (jud. Bihor). Să faci o școală ță-
rănească în aeest târgușor de munte, eare nu are mat mult de 1300
de locuitori, eare e lipsit de oriee școală secundară și n'are atâția in-
telectuali câte degete la amândouă mânile — nu e lucru ușor. Puține
regiuni ale țării au însă nevoie atât de urgentă de o astfel de instituție.
Vașeăul e unnl din centrele acestui ținut năpăstuit al Munților Apuseni,
pentru eare s’a vărsat atâta cerneală șl s’au rostit atâtea discursuri,
fără să se săvârșească nici o îmbunătățire mai de seamă. Cu toate
aeeste dificultăți, șeoala țărănească din Dașcău a luat ființă. 24 de ță-
rani din satele apropiate au ascultat cursurile ei, admirabil organizate.
Existența acestei școale se datorește însă înainte de toate fostului pre-
ședinte al acestui despărțământ, Dr.-ului Emil Pop, medie de circum-
scripție. Odată ee și-a dat seama de necesitatea întemeierii ei, d-sa a
făeut și imposibilul pentru a o putea realiza. Fondurile îi lipseau, lo-
calul unde să găzduiască țăranii, de asemenea. Nu a bătut însă în re-
tragere Țăranii au fost gâzduiți în propria lui casă. Paturile au fost
■aduse eu mari sacrificii și eu multe bătăi la ușile eelor puternici din


130

alte localități, până șt din Oradea, eare nu este prea aproape de Vașeău.
De țărani s’a îngrijit însuși președintele despărțământului. Aparatul lut
de Radio le stătea la dispoziție, eând programul era potrivit. După
eursuri urmau adeseori aeele convorbiri familiare, în eare sufletele se
apropie, câștigând încredere? statornică. Despre toate acestea Dr.-ul
Bmti Pop, îjt vorbește cu o mare sfială. Trebue să ai prilejul să vor-
bești eu alfi colaboratori ai d-sale, sau eu țăranii înșiși, pentru a vedea
adevărata semnificație a faptelor lut, apostolatul aproape fără pereche
pe care l-a săvârșit în aeest eolf de românism, atât de izolat și de
bântuit de nevoi. In strânsă legătură eu șeoala a fost pus la punct
planul unei pepiniere, atât de necesară aiei, a unei cooperative și a
altor proiecte, izvorîte toate din neeesităfile locale și înfăptuite ehiar
în parte. Activitatea aceasta eu adevărat eroică, dacă finem seamă de
împrejurările intre eare a fost desfășurată și de stăruinfa depusă, a fost
întreruptă însă în toamna aceasta. Medicul acesta filantrop a fost ne-
voit să părăsească Vașeăul, regretat în modul cel mai sincer de în-
treaga regiune. Dragostea lui pentru „Astra” va rodi în curând, în altă
parte. Vașeăul este însă un capitol din munca lui în cadrele Asoela-
fiunii pe eare am crezut de cuviință să-l subliniem aiei, așezându-l
drept pildă, atât în Ja|a urmașilor lui în conducerea despărțământului
pe eare l-a părăsit, eât și a altor despărjămtnte.

*

      Muneă constructivă la Salonta. Cu aceiași ochi trebue privită și
activitatea unei alte organizații a noastre din Bihor, despărțământul
Salontei. El este condus de dl Cornel Safta, directorul liceului din loe.
Activitatea d-sale se îndreaptă în două dtree|ii. Ea caută mai întâi să
solidarizeze în jurul „Astrei” pe intelectualii din localitate, prin confe-
rințe și festivități bine organizate, extrem de necesare ia această mar-
gine de fără. O notă bună a acestor conferințe este rostirea lor ex-
clusivă de către intelectualii din Salonta. In felul acesta se formează
o conștiință românească locală, se deseoper valori, eare altfel s’ar
irosi în uitare. O a doua calitate a lor este așezarea pe cicluri. Ele în-
deplinesc astfel aproape rostul unei universilăji populare. Acolo unde
conducerea despărțământului a ajuns la rezultate, eare îi dă tot dreptul
să fie mândră este însă activitatea ei în mijlocul coloniștilor. Cu mijloa-
cele modeste de eare dispune, comitetul nu s’a putut gândi, deocamdată,
decât la coloniștii din localitate sau din imediata apropiere a Salontei.
Pentru aceștia s’a luerat însă eu o stăruință și eu un sistem vrednic
de admirat. Patru ani de-a-rândul li s’a dat eâte o școală țărănească.
Unit dintre țărani au ascultat cursurile în doi sau în trei ani consecu-
tivi. Ei și-au putut câștiga astfel cunoștințe temeinice; încrederea lor
fa{ă de instituție a fost crescută șt transmisă și altora. Pentru ca școala
să ajungă la rezultate pozitive s’a cerut și s’a ob|inut frecventarea re-
gulată a cursurilor. Țăranii participanji au fost organizați In coopera-
tivă, e adevărat, cu fonduri foarte modeste, dar din an în an mat mari.
Cooperativa a închiriat sau a cumpărat mașini agricole, care au îm-
bunătățit mult calitatea produselor sau a desfăcut mărfuri de primă


131

necesitate. Venijt atei, în cea mai mare parte din regiuni de munte,
aeeștt coloniști nu erau familiarizați cu muncile agricole. De fapt, rtiulte
sate de coloniști moți, sunt, din această pricină, într’o stare de plâns.
Prin „Astra", coloniștii din Salonta au înnăfat să iubească pământul
eare le-a fost dat șt să-t stoarcă toate Comorile. Planul diui Saftâ este
întinderea acestei actluită|i șl la alte comune. In urma faptelor săvâr-
ștte până acum avem credinfa eă drumul d-sale prin aeeste sate de
frontieră va fi încoronat de succes.

*

      La Sighet, în extremitatea nordică a frontierei ardelene, continuă,
fără niei o oboseală sau descurajare, eu toate eritieile și eâreotelile
unor localnici, activitatea Dr.-ului llea, cunoscută și admirată din rea-
lizările de până aeum, dintre eare unele, ea șeoala țărănească, au
avut darul să fie însușite de toate despărfămintele noastre. Dr.-ul llea
este un spirit inventiv, plin de tot felul de proiecte, gata oricând să
treacă la realizarea lor. oricâte ar fi obstacolele și eritieile care i-ar
sta în cale. Lupta este pentru el un principiu de vieață. Aeolo de unde
ea lipsește, moartea e aproape. De aeeea Dr.-ul llea caută lupta eu
pasiune, indiferent de propor|ia și de calitatea adversarilor.

      Ultima înfăptuire eu eare el se mândrește este Conservatorii
„Astrei" din Sighet. Datorită entuziastului conducătorul acestui conser-
vator, dl Sfan, aeest oraș de margine are o uieață musicală surprin-
zător de bogată, de o aleasă calitate. S’au tinut și cursuri pentru con-
ducătorii de eoruri sătești, al eăror rezultat a fost concursul de eoruri
dela adunarea generală din primăvara trecută, concurs căruia în acest
an i se va da o amploare deosebită.

      Interesul pentru șeoalele țărănești crește an de an. Dăm în altă
parte Itsta șeoalelor întemeiate în iarna aceasta. Aici finetn să subliniem
felul în care doctorul llea urea să consolideze aeeasiă Instituție, atât
de dragă lui. Toate despărtămintele noastre au primit apelul d-sale de
subscripție pentru eele 11 broșuri, sortite să fie intâiele manuale, de
un caracter modest, ale șeoalelor noastre țărănești. Ele vor trata •’
1. Agricultura, 2. Pomicultura, 3. Creșterea oițelor, 4. Apicultura, 5. Co-
operația, 6. Legile și așezămtntele tării. 7. Morala creștină, 8. Igiena și
medicina practică, 9. Aefiunea culturală la sate, 10. Femeia satului,
11. Estetiea satul. Pentru a putea fi răspândite cât mai larg în mijlocul
satelor preful lor nu va ft deeât 15 Lei pentru fiecare. Broșura asupra
„Apieulturei” va apare în zilele acestea. Ea ne ua da posibilitatea să
apreciem calitatea acestor manuale.

      întreprinzătorul președinte al despărțământului dela Sighet nu
are de gând să se mărginească însă numai la atât, pentru a-și eonso-
lida-șeolile JărăneȘti. Despărțământul va intra în Curând în posesiunea
unui teren din marginea orașului, pe eare se va construi o șeoală fă-
răneaseă permanentă. Tot aeolo se va ridtea un fel de han al foștilor
elevi ai șeoalei, unde aceștia să poată frage eând vin la oraș. Terenul
este destul de întins apoi pentru a lua naștere și o pepinieră, pusă de


132

asemenea în serviciul elenilor șeoalei. Supunem toate aceste realizări
șt proiecte meditației conducătorilor organizațiilor „Astrei”.

*

      Despăr|ământul Mediașului are în fruntea Iui un conducător înze-
strat eu aceeași patimă a înfăptuirilor. S’a mai uorbit în paginile re-
uistei noastre de vieafa nouă eare a luat'o aeest despărțământ de când
e condus de dl Constantin Mușlea, directorul filialei băncii „Albina",
din localitate. Speranjele cărora a dat naștere noul conducător n’au
fost fără rost. Aetiuitatea despărțământului se desfășoară într’un ritm
înviorător, coalizând în jurul lui țoale forjele românești locale. O școală
țărănească pentru femei a fost organizată în aeest an, eu un rezultat
eare a umplut de entuziasm pentru această instituție nu numai pe ele-
nele care au participat la ea, ei și pe profesori, eei mai mulji înuăfă-
tori și mediei. In comuna apropiată Dârlos, ua fi de asemenea organi-
zată o astfel de școală. Descinderile pe sate sunt împreunate eu spec-
tacole de teatru popular; ele iau proporțiile unor adeuărate turnee.
Acum în urmă a luat fiinfă o organizație de „Șoimi ai Carpatilor", în
care conducătorul despărțământului pune mari nădejdi. D-sa speră să
se apropie și de muncitorimea din numeroasele fabrici ale Mediașului.
Sub semnul [„Astrei" românismul ua renaște biruitor în aeest centru,
altădată ostil nouă.

*

      Seefiunea femenină a „Astrei". Educafia femeii, atât a celei dela
sate, cât și a celei dela oraș, abia în anii dtn urmă a făeut parte
dintre preocupările mai susținute ale , Astrei". Prin cele câteva școale
pentru gospodine am găsit par’eâ calea apropierii de femeia satelor.
Ele auauut pretudindeni rezultate uimitoare, recunoștința femeilor pentru
înuăjăturile primite prefăeându-se uneori în lacrimi. Mai grea era pro-
blema apropierii de femeia orașelor, de muncitoare, ucenice și ser-
vitoare, al căror număr erește eu fiecare an. Prin cursurile pentru ser-
vitoare, organizate de doctorul Nicoară la Reghin, cursuri de eare am
amintit în nrul nostru din urmă, s’a găsit un admirabil mijloc de înca-
drare în „Astra" a româncei dela oraș. Auem satisfacția de a constata
eă experiențele dela Reghin n’au fost izolate. Secțiunea femenină a
„Astrei*, prezidată de dna Constanta Bogdan-Duieă, a organizat și ea
asemenea cursuri duminicale, atât pentru servitoare, cât șt pentru
ucenice și muncitoare. Ele au avut loc în localul șeoalei primare
„Avram laneu" din Cluj, în fiecare din cele cinei Dumineci, până la
data când scriem aceste rânduri. într’o oră se făceau exereijii de seris-
eetit, după eare urma o șezătoare eonstătăfoare dintr’o eonferinjă,
cântece și deelamări, executate de elevele șeoalelor secundare din
Cluj. Cursurile s’au bucurat de o surprinzătoare frecventă.

                                   *
          •

      Despăr|ăminte reorganizate. După o lungă inaetiuitate, despărjă-
mintele noastre din Luduș (jud. Turda) și Beelean (jud. Someș), au fost
reorganizate, alegându-și în frunte oameni noi, dornici de a da uieafă
nouă acestor organizatii. La Luduș a fost ales ea președinte dl


133

Dr. Valeriu Rusu. medie de circumscripție, eare se remarcase și până
acum în activitatea acestui despărțământ, prin numeroase conferințe
la sate. Noul comitet, alcătuit în mare parte din tineri, promite să facă
o școală țărănească șt o organizație de Șoimi.

       La Beelean președinte a fost ales dl loan Câreu. controlor fi-
nanciar. Comitetul acesta vrea să ne dăruiască, de asemenea, o școală
țărănească și să reorganizeze cercurile culturale.

*

       Școalele țărănești din aeest an. Numărul lor, crescut fafă de anii
trecuti, ne silește să ne mulțumim cu o simplă înșirare, cu obligația
însă de a reveni, fie în articole speciale, fie într’o broșură aparte, lată
despărțămintele unde au avut loc sau vor avea asemenea șeoale, în
iarna și primăvara aceasta: Alba-lulia (Șeoală pt. bărbați), Oradea-
Mare (Șe. pt. bărb. și Șe. pt. gospodine), Salonta (Șe. pt bărb.). Brașov-
(Șe. pt. bărbaji la Sânpetru șt Șe. pt. femei), Oravița (Șe. pt. bărb.),
Miereurea-Ciueului (Șe. pt. femei), Qheorgheni (Șe. pt. bărb.), Ghimeș-
Făget (Șe. pt. bărb.), Sândominie (Șe. pt. bărb.), Voșlobeni (Șe. pt.
femei), Ciue-Sâmărtin (Șe. pt. bărb.), Cluj (Șe. pt. bărb., șe. pt. femei),
Sighetul Marmației (Șe. pt. bărb. în comunele Călinești, Desești, Hoteni,
Bârsana și Sârbi), Târgu-Mureș (Șe. pt. bărb., Șe. pt. femei), Reghin
(Șe. pt. bărb. și două serii de școli pt. femei), Bistrița (Șe. pt. bărb,),
Oeland (Șe. pt. bărb), Careii-Mari (Șe. pt. bărb.), Satu-Mare (Șe. pt.
bărb.), Lugoj (Șe. pt. bărb.), Lipoua (Șe. pt. bărb.), Sibiu (Șe. pt. bărb.),
Săliște (Șe. pt. femei), Aurig (Șe. pt. bărb.), Gherla (Șe. pt. bărb., Șe.
pt. femei), Mediaș (Șe. pt. femei), Dârlos (Șe. pt. femei). Dumbrăveni
(Șe. pt. bărb.), Diciosânmărtin (Șe. pt. bărb. în comunele Cetatea de
Baltă, Blăjel șl Bahnea), Blaj (Șe. pt. bărb., Șe. pt. femei), Ozun (Șe.
pt. bărb.). Bahnei (Șe. pt. bărb.), Cristur (Șe. pt. bărb.), Bând (Șe. pt,
bărb.), Cetatea-Albă (Șe. pt. bărb. în comunele Plătărești și l. G. Duca).

       Afară de acestea au mai avut loe la Târgu-Mureș o școală supe-
rioară pentru meseriași.



    Vești din despărțămintele „Astrei Basarabene“

      Două dintre căminele culturale ale Cetății Albe — Plătăreștli și
Marazlăveni — ne trimit îmbucurătoare știri asupra entuziasmului ee
a domnit acolo eu prilejul sărbătoririi zilei de 1 Decemvrie 1938.

      La Plăiăreșli, sub președenjia dlui M. Ispir, s’a organizat de către
Căminul cultural „Astra" o festivitate la eare au Jinut cuvântări în afara
președintelui care a vorbit despre „Ardealul nostru", dnii Gr. Sereda,
înu. Ghiță Vas. S’a format o procesiune la eare au luat parte tojl frun-
tașii vie|ii locale și norod mult și inimos. S’a dat — eu acest prilej —
Ligii Antirevizioniste posibilitatea unei activități mal largi prin asigurarea
concursului unor noul persoane. In eele din urmă s’a alcătuit o impre-
sionantă moțiune, eare culmina în jurământul: „Pază veșnică hotarelor
Patriei, cu toate puterile și până la ultimul fior al ființei noastre¹¹.


134

      Căminul cultural „Astra“ din Marazlăveni a sărbătorit de asemeni
Unirea Ardealului, de fa{ă fiind școalele, învățătorii, membrii Căminului,
tinerii premilitari ș. a. A uorblt dl P. Belaus. Același înălțătoare atmos-
feră, pe eare au respirat-o și minoritarii ueratnieni.

      Căminul cultural din Tarutino, ne comunică în sfârșit la rându-i
o dare de seamă asupra serbării sale dela 31 Decemvrie 1936, eu
eare prilej s’a reprezentat și piesa „Florin și Fiorica'de V. Aleesandrt.
Frumos succes material și moral.

      Despărfământul central al Cetății Albe, de sub conducerea pre-
ședintelui său, dl T. laeobeseu, se învrednicește dar de o activitate
ee merită a fi însemnată aei.



    Noua școală țărănească a desp. Ocland
    (Odorheiu)

      Intr’unul din ținuturile eele mai scumpe nouă pentru suferințele
ee a avut de îndurat în treeut, „Astra" a avut norocul să întemeieze
un harnic despărfământ eare, sub conducerea dlui Dr. Cionca Macedon,
dă stăruitoare dovezi de susținută activitate. E vorba anume de desp.
Oelandului, printre ale cărui realizări șeoala țărănească se eviden-
ază eu strălucire.

      In urma ajutorului dat de Comitetul central, școala s’a deschis-
din nou la 13 Ianuarie 1937 prtntr’o însuflețită cuvântare a dlui preșe-
dinte al desp. eare a spus — printre altele —: „Despărțământul de
plasă „Astra¹¹-Ocland, tn dorința de a contribui cu toate puterile și efor-
turile sale la ridicarea nivelului cultural al fraților români secuizați, dar
reveniți la credința și neamul românesc, a crezut de cuviință să con-
tinue munca sa începută anii trecuți și de aceea a hotărît să organizeze
și anul acesta o școală superioară țărănească¹¹.

      Corpul didactic al șeoalei s’a constituit din dnii Dr. Cionca Ma-
cedon pentru Chestiuni administrative, inginer agronom Gherman loan
pentru Chestiuni de agricultură, zootehnie și pomicultură, dl Duca Con-
stantin: Educația națională, dl Deeeanu Petre: Geografie, păr. Popa
Sorin: Religia, director școlar luliu Mureșanu: L. română, istorie co-
națională și cântece bisericești, Dr. losif Boieru: Igiena, dna Deeeanu
Dorina: Dansuri naționale, împreună eu dșoara Maria Vasiliu, judecător
loan Istrăteanu: Cunoașterea legilor, silvicultor Comșa Nie. : Silvicultură,
Muntean Nie.: Ordinea și siguranța publică, supraveghetorul permanent
al șeoalei fiind dl Valeriu Scorțea.

      La țursurile șeoalei țărănești iau parte 31 elevi — țărani din
comunele învecinate șt în plus românit secuizafi din Ocland.

      Urăm nouilor cursuri aceleași rodnice rezultate ea și până aeum
și suntem siguri eă datorită unor luminati profesori ea eei de mai sus„
le vor avea.


135

    Activitatea desp. „I. G. Duca“ (Odorheiu)

      Impotriua neînțelegerilor eare din nefericire s’au ivit în aeest
-desp., atât de harnic până acum, conducătorii și-au dat toată silința
să-și continue frumoasa aettuitate eare Ie-a făeut cinste. Deși unele
din proiectele programului de lueru nu s’au putut înfăptui, s’a desuoltat
totuși anul treeut o muneă apreciabilă.

      Ga 26 Oetomurte 1935 s’a dat un reușit eoneert de muzică clasică
și națională sub conducerea prof V. Cenapiu. S’au făeut deplasări la
sate, la Săeel și Budaeut, unde au eonferenjiat dnii l. Salanțiu și V.
Carp. Un deosebit succes au auut vizitele medicale gratuite ale
dnei Dr. Constantineseu Blisabeta, privind igiena femeii. In casa
de lectură a desp. au eonferenjiat dnii l. Salanțiu și Gh. Șerban-Cornilâ;
de asemeni a avut aci loc expoziția de pictură a prof. /. Bene șl eursul
de franceză al dlui prof. D. laeob.

      Chestiunea seeuizării românilor din aeeste ținuturi a fost dată în
studiul unei subeomisiunl compusă din dnii prof. I. Salanțiu, V. Hanu,
Seuep Sfănilă și Gh. Șerban-Cornilă, care au făeut mai multe deplasări
spre a se documenta. Un foarte important gând al acestui desp. a
fost plănuirea înființării unui muzeu local eu scopul de a păstra obiec-
tele cari ilustrează vieața românească de pe aeeste meleaguri. Dar
sunt atâtea de înfăptuit în cadrul desp. ,1. G. Duca", încât nu poate
decât să ne doară eă atâtea distinse energii ale locului se irosesc
în sterile neînțelegeri. Să dorim dar din tot sufletul o împăciuire grab-
nică șl sinceră, eăei nevoile momentului istorie o cer, iar neamul e
mai presus de orice zădărnicii personale.


136

Material informația și eroniei.




    Sărbătorirea memoriei lui Partenie Cosma

     lmplinindu-se 100 de ani dela nașterea merituosului și în ueei
neuitatului bărbat politie și financiar, Partenie Cosma, eare ani înde'
lungafi a auut un rol precumpănitor și în conducerea „flstrei“ noastre
culturale, enunțăm că și Sibiul ua sărbători memoria lui Partenie Cosma,
'n ziua de 9 Mai, a. c. „Astra“ centrală, de sigur, își ua auea cuuântul
de omagiu la această festiuitate.




    Dr. Tiberiu Bredieeanu a împlinit
    60 de ani

     In 2 Aprilie a ajuns dl Dr. Tib. Bredieeanu uârsta de 60 de ani
în plină robustejă, plin de planuri muzicale și plin de râună de a lucra
și pe mai departe în cadrele soeietăjii noastre.

     Cuuine-se deci să-l sărbătorim și noi, în aeest loc, unde se în-
erestează euenimentele culturale de seamă și sărbătorirea bărbaților
merituoși, în uieajă.

     Muzica românească fără de numele compozitorului și a folklo-
ristului muzical neostenit, T. B., nu se poate închipui. D-sa a cutreierat,
îneă din tinerefe, ținuturile și a adunat, ea o adeuărată albină muzicală,
cântecele de bucurie și de tristefe ale țăranilor, folosindu-le mai apoi,
spre recunoștința cercurilor eompetente-muzieale, în opere eari uor
rămâne în uistieria muzicală.

     Fată de Asoeiațiunea noastră a nutrit și nutrește dl T. B. eel mai
uiu interes. Întotdeauna a sărit în ajutor, eu uorba și eu fapta. Dacă
la inaugurarea Muzeului din Sibiu a contribuit eu acel „Poem muzical-
etnografie" (1905) — la adunarea noastră generală jubilară, din anul
treeut, ne-a urăjit eu minunatul tablou muzieal-folhloristie: „La seceriș",
oferindu-ne momente de adâncă recreare sufletească, însuflețind un
mediu rustie sănătos, medicină sufletească pentru timpurile noastre.
Ca președinte al Secției artistice și ea membru in Comitetul central des-
fășoară o intensiuă aetiuitate, totdeauna îmbibată de bun simt Și de
idealism.*

     Fostul nostru președinte Vasile Goldiș, fiind în 1927 ministru al
cultelor și artelor, a acordat premiul național de muzică, de 100.000 de
Bei, dlui T. B, trimițând sărbătoritului următoarea adresă:


137


5

       „Domnule Bredieeanu, eu prilejul sărbătoririi a cincizeci de ani
al vieții d-tale, ministrul cultelor și artelor iți acordă premiul său anual
de eompozi|ie muzicală, în ualoare de 100.000 Lei.

       „In domeniul muzical ești între eei dintâi descoperitori ai como-
rilor melodice, în eari s’a cristalizat prin veacuri simjirea frumoasă a
poporului nostru.

       „De zeci de ani desfășori aeeastă muneă, eu pasiune exemplară,
eu metodă științifică și eu convingerea, eă prin culegerile d-tale pui
la îndemâna tuturor izvoarele permanente de inspirație, din cari să se
adape adevărata școală de muzică românească. Din acest spirit s’au
zămislit și propriile-fi eompozifii ee Ji-au adăugat îneă un titlu de vred-
nicie artistică.

       „încununând astfel munca și talentul d-tale, avem satisfacția unei
răsplătiri prea bine-meritate".

       Ceeace am putea adăoga este eă epitetele meritate, folosite de
fostul nostru președinte, sunt și astăzi valabile, eă deceniul ee a urmat
a însemnat o perseverentă pe cărarea apucată și eă și actualul pre-
ședinte al „Astrei" le-ar subserie, firește, neavând putinja să alăture
adresei o sumă de parale. Fie însă ea stima arătată și urările ee le
aduc eu tofii, din prilejul împlinirii eelor 60 de ani să cântărească încă
și mai mult decât suta de mii de Eei, sută eare se duee, dar meritele
rămân 1

sk
* *

       Dl Dr. Tiberiu Bredieeanu s’a născut, aeum 60 de ani, în Lugoj,
jud. Caraș-Seuerin. Este fiul fostului mare luptător național bănățean
Coriolan Bredieeanu.

       Studiile și Ie-a făcut în Budapesta, Pojon (Bratislava), Diena,
Roma, luând mai apoi doctoratul în știinjele juridice la universitatea
din Cluj.

       fl fost secretar și substitut de director al inst. „Albina" din Sibiu.
Azi locuiește în Brașov, fiind directorul primei filiale a acestei bănci.

       Pe lângă toată cariera d-sale de om de finanțe, s’a ocupat în
mod intensiv eu ariele, în special eu muzica românească din Banat,
Ardeal, Crișana și Maramureș. A publicat 5 voi. de „Doine și cântece
românești" pe teme poporale, pentru voce și piano și 5 voi. de „Jocuri
românești pe teme poporale", pentru piano solo — lucrări premiate de
„Societatea pentru fond, de teatru rom.". Din îneredinjarea Academiei
Române, a cules în a. 19 O, 200 melodii poporale din finului Maramu-
reșului, iar în toamna anului 1921 a adunat, din încredințarea Mini-
sterului cultelor și artelor, 400 doine, cântece, jocuri, colinde și boeete,
din 44 comune din Banat.

       Alte luerări însemnate de ale d-sale: „Poemul muzieal-etnografie"
sau „Ardealul, Banatul, Crișana și l aramureșul, în port, joe și cântare",
reprezentat pentru întâia dată în Sibiu (I90S), din prilejul inaugurării
Muzeului etnografie al Asociațiunii. — Aeelaș poem s’a jueat și din
prilejul serbărilor de inaugurare a universității din Cluj, în 1920, la
Teatrul Najional de acolo, în prezenta MM. EL. Regelui și Reginei.


138

Icoana dela {ară: „Ea șezătoare", reprezentată mai întâi la 1908, în
teatrul orașului Sibiu, eu ocazia aniuersării a 25 de ani dela moartea
compozitorului Ciprian Porumbeseu — iar de alunei încoace în aproape
toate centrele mat mari, din întreagă România — ehiar și în America.
„Seara mare“, eu obiceiuri și cântece din ajunul Crăciunului, piesă în
2 acte, eare s’a jucat eu deosebit succes la „Opera română" dtn
București, Cluj și aiurea.

       Consiliul Dirigent l-a chemat pe dl Tib. Bredieeanu de referent
în chestiuni de artă, la departamentul cultelor și instrucțiunii publice.
In aeeastă calitate a organizat și a condus, în persoană, întâiul turneu
oficial în Ardeal și Banat al „Teatrului National" din București — apoi
a normalizat siiuajia teatrelor străine și a contribuit la conscrierea și
luarea în primire a muzeelor din aceste păr(i.

       In August 1919, în ultima ședință a Marelui Sfat National, a fost
ales șef al resortului Oerotirei sociale și artelor în Consiliul Dirigent.
In timpul funcțiunii d-sale s’a inaugurat Institutul surorilor de ocrotire
din Cluj. Tot d-sa a inițiat întemeierea, în Cluj, a primei scene stabile
române de drame șl comedii — eare și-a început aetiuitatea în 1 Dec.
1919 — apoi a înființat primul eonseruator de muzică și artă dramatică
în Ardeal, ea instituție de Stat și a deschis, în Mai 1920, Opera Na-
țională din Cluj, prima operă de Stat în România. In 1927 a fost numit
în eomisiunea pentru Arhiua Fonogramieă a Ministerului Instrucțiunii.

       Pentru meritele d-sale pe terenul muzicii poporale românești și
a înființării Conseruatorului și Operei din Cluj a fost decorat eu multe
medalii. („Bene mereti" el. I, „Coroana României", etc. etc.).




    100 de ani dela nașterea lui Creangă.

      Știa boierul basarabean Stroescu de ee alege pe „Harap Alb"
și „Amintirile din eopilărte" ale lui Ion Creangă să se răspândească
în mii șt mii de exemplare, eu literă eiteajă și în seoarfe trainice, prin
satele noastre, sub auspiciile Asociațiunii. Voia să dea astfel hrană su-
fletească țăranului și să apropie vieafa sănătoasă a moldoueanului de
uieaja tot atât de sănătoasă a celui din Ardeal. Doia să spună prin
graiul lui Ion Creangă: iată, ee oameni posnași, de treabă, sârguitori,
muncitori, se găsesc în bineeuuâutata Moldouăl

      Și n’a greșit, pentrueă de eând au apărut în „Conuorbirile Lite-
rare" „Amintirile" sprintene, duhlii și pline de un deosebit farmec —
opera aeeasta a fost multor mii șl mii de cetitori „cartea de căpătâi".
Chiar și în Anglia a plăcut

      Seria odată eineua eă și o carte poate fi medicină sufletească
și eă prfh unele spitale se folosește șt lectura pentru însănătoșirea
bolnavilor. Un romancier de seamă din zilele noastre aducea ditirambi
de laudă muzicii suave, curate, îngerești a lut Mozart, muzică compa-
rată de alt scriitor eu jocul vesel al unui copilaș ee se scaldă, ferieit


139


5*

șl râde și dă din mânute, — și eonstata romancierul eă muzica aceasta
l-a ajutat să se întremeze, sufletește, într’un timp de eonualeseenjă.

      Oricât s’ar părea de ciudată paralela — și lectura operelor lui
Creangă ar putea auea rolul unei arii de Mozart, mai rustice, de sigur,
dar tot atât de întremătoare. Nu numai prin spitalele noastre, dar și prin
bibliotecile de pretutindeni, paginile lui Creangă ar fi în stare să
descrețească frunțile, să legene în propozițiile lor pline de eufonie,
chiar și pe cetitorul cel mai pretenjios, nu numai pe lectorul țăran,
pentru care scrisul humuleșteanului este un bulgăre mare de aur su-
fletesc.

      Se tot caută specificul unui Jinut, al unui popor și multi își bat
capul să sintetizeze aeest specific. Opera lui Creangă reoglindește pe
țăranul moldouean de dinainte de răsboiu eu întreagă filosofia sa, cât
se poate de bine.

      Că s’a născut în 1 Martie, acum o sută de ani, sau eu un an sau
doi mai nainte (biografii nu o știu exaet) — uorba e să fie săpbătopit și
acum și în fieeare an, de se poate, pentru ea faima-i meritată să se
răspândească pretutindenea.

      Să nu fie sat, oricât dela spatele lui Dumnezeu ar fi el, în eare
să nu fi pătruns uorba firavă a moldoveanului Creangă. Bibliotecile să
socotească drept o deosebită cinste să aibă operele sale și în ediții
mai mici, ieftine, dar și în edijiile ilustrate de eare va fi vorba mai jos.
(„Bibi. p. toti“, Bibi, seriif. rom.“, ete.)

      Să se fină „șezători culturale", de eomemorape, după eum s’au
și Jinut într’unele despărțăminte de ale noastre, adueându-se prinos de
laudă aceluia, eare a știut să redea atât de minunat vleaja sănătoasă
dela tară.

      In 1926 aducea revista noastră un articol „Opera Iui Creangă și
pietopii noștri¹¹, atrăgând deosebita atenfie a desenatorilor și pictorilor
noștri asupra bogăției de imagini, ee poruncesc să fie scoase la iveală
și eu ajutorul creionului și al penelului, din opera lui Creangă.

      De atunci ne-a fost dat să înregistrăm unele edifii eari s’au fo-
losit de penelul și de creionul de desanator ager al câtorva din ar-
tiștii noștri și astfel avem acum exemplare ea eele din editura G. Filip
(eu ilustratii de A. Murnu} și editura „Cartea Românească* (eu ilustratii
de Stoica).

      Aeeste volume sunt vrednice de recomandat. In mijlocul tinere-
tului și al jărănimii sunt propaganda culturală eea mai minunată, de-
oarece ilustrațiile reușite ispitesc la lectură și așa se sparge ghiaja,
spre folosul răspâdirii misticii cărții bune.

      Cineva a scris pe un volum de „Povești" de ale lui Creangă ur-
mătoarele rânduri — și credem eă a nimerit euiul în eap:

            Creangă ? Un codru ’ntpeg, măreț, eu grai I
            Te plimbi adesea și te simți ca 'n pai,
            Alf dată râzi de gluma sănătoasă
            Și te ’nfpățești cu omul dela coasă.


140

           Ca Sfarmă Piatră ai „pielea găinid,
           Măciucă părul! Uiți mâncarea cinii.

           Și-ai tot ceti, ai tot sporouăi,
           Cu „moșul“ Creangă — vârstnici și copiii





  Nr. 979/1937.                          Sibiu, la 13 Martie 1937.


        Domnule Președinte,

      fțuem onoare a Vă aduee la cunoștință, eă în anul acesta adu-
narea generală a institufiunii noastre a fost fixată pentru zilele de 11 și
12 Septemvrie, a. e., la Timișoara și în conformitate eu art. 7 din Regu-
lamentul pentru despărfăminte și eereuri culturale. Dă rugăm, să de-
signa^ delegafii despărțământului D-Voastră la această adunare.

      De asemenea în conformitate eu art. 7 alin, ultim al aeeluiaș re-
gulament Dă rugăm, să bineuoifl a trimite raportul despre aetiuitatea
despărțământului D-Doastră în cursul anului 1936/37 conducerii despăr-
țământului central județean, căruia aparține despărțământul D-Voastră,
pentru ca acesta la rândul său să-l încadreze în raportul general
despre aetiuitatea desfășurată pe teritorul județului și să-l transpună
biroului central, ee/ mai târziu până la 31 Mai, a. e., spre a fi utilizat în
darea de seamă a Comitetului central către adunarea generala din anul
acesta.

      Termenele pentru adunările generale ale despărtămintelor de
plasă și central Judejene sunt fixate în art. 6 al Regulamentului pentru
despărfăminte și eereuri culturale și Dă rugăm să respectați — după
posibilitate — aeeste termene, de oareee dacă despărțămintele central
jude|ene sau biroul central nu ua primi până la data susamintită ra-
portul D-Doastră acesta nu ua mai putea fi treeut în darea de seamă
a Comitetului central și astfel s’ar iui de sigur supărări din partea
Domniei Voastre și părerea noastră de rău, eă aetiuitatea culturală a
despărțământului D-Doastră nu a putut fi releuată în faja adunării ge-
nerale.

      Rugându-Dă eu toată insistenta să bineuoiti a tine seama de eele
de mai sus, primiti asigurarea deosebitei noastre stime și eonsiderafiuni.

  Dr. Gh. Moga m. p.,                    Nieolae Băilă m. p.,

      uieepreședinte.                           secretar.


141

  O societate pentru răspândirea lec-
turii sănătoase. E pe eale să ia
ființă o societate franceză pentru
apărarea și răspândirea cărții celei
bune: „Alianța Națională a Cărții",
după modelul englezesc: „National
Booh Couneil“ (Consiliul Cărții Na-
ționale).

  In palatul scriitorilor francezi s’a
ținut ședința de constituire, sub con-
ducerea bunului scriitor, a acade-
micianului Q. Duhamel. Președintele
Societății oamenilor de litere, dl
Vignaud, a înșirat primejdiile, eari
amenință răspândirea cărții: con-
curența radiofoniei și a cinemato-
grafului, concurența ziarelor, anu-
mite condiții ale uieții de astăzi
(strâmtorarea din locuințe, unde se
pot eu greu amenaja bibliotecii)
ete. Pe lângă acestea, anumite mă-
suri de ale guuernului, taxe, eari
îngreunează răspândirea cărților.

  Ce propune Societatea scriitorilor ?
Lecturi in școli, pentru copii; leduri
publice, pentru adulți; ereiarea de
biblioteci deschise Întreaga ziua și
seara, nu numai în orașe și sate, et
și în uzine, în marile stabilimente in-
dustriale, în cazărmi, chiar și în
temnițe, pași întreprinși în sensul
acesta pe lângă camerele de comerț,
companiile de navigație, centrele tu-
ristice, sindicatele de inițiativă, ete.

  Dl Duhamel a anunțat eă „Alianța
Națională a Cărții” vrea să adune
într’o singură grupare pe scriitori,
editori, librari, librari-eomtși, ilu-
stratori, imprimerii, vânzători de pa-
petărie și pe... eonsumatorii de carte,
între et și pe bibliofili și amatori.
Dor urma serii de eonferențe menite
să clarifice gravitatea situației și să
strângă rândurile, pentru ea să se
țină piept „primejdiei mortale” ee
amenință eartea, a cărei cauză sfântă
este identică eu aceea a spiritului.


   Secretara Societății a prezentat
programul Alianței. Înainte de toate :
vânzarea să fie încredințată unui
intermediar calificat — de aici tre-
buința elaborării unui statui al li-
brarului profesional. Apoi: modiei-
tatea prețului cărții, scăderea pre-
țului fiind a condiție sine qua non;
o publicitate colectivă. „Evangelia
cărții este pe eare o înțelegem noi
să o răspândim — pentru aceasta
nu stăm la îndoială de a ne folosi
de mijloacele, pe eari lumea mo-
dernă ni le propune”. Cari sunt mij-
loacele? Inimicii naturali”: radioul
șl cinematograful... Alianța va pu-
blica tratate de propagandă, va răs-
pândi afișe, va redacta cataloage,
va preconiza crearea „bonurilor de
cărți”, ca în Anglia („bonuri", eari
lasă publicului să oferă cărți drept
cadou, dând putința persoanei res-
pective să-și aleagă cartea eare-i
place), va înființa comitete locale
pentru promovarea gustului de lec-
tură bună etc.

*

   Cruciada pentru cartea bună, lată
eum pledează pentru „Alianța Na-
țională a Cărții”, pe eale de a se
înființa în Franța, scriitorul Leon
Daudet, fiul lui Alphonse Daudet:
„Cartea este, de fapt, fundamentul
eunoșlinții și al civilizației. Ea este
conform unui cuvânt celebru „în-
cărcată de trecut și împovărată de
viitor”. Ea este legătura cea mai
puternică, cea mai durabilă, între
cetățenii aceleiași țări, între cetă-
țenii tuturor țărilor. Ea desvoltă
atenția, reflexiunea și medltațiunea
Ea potolește durerile și ne smulge
din brațele grijurilor și a relelor ee
ar putea să ne copleșească. Marile
evenimente, politice și sociale, por-
nesc din carte și revin în ea. Ea
este, eu plugul, eu corabia, eu


142

roata, eu pâinea și eu uinul, marea
invenjie a omenirii și le întrece pe
toate, deoarece ea este uehieolul,
conducătoarea descoperirii. Dar vir-
tuțile esențiale ale eăr|ii n’au tre-
buință de a fi dovedite. Le constatăm
în fiecare zi. Cred eă am cetit mult
de tot. Regretul meu va fi, părăsind
această lume, de a nu fi cetit mai
mult. Când (Pierre) Loti îmi spunea
eu mândrie: „— N’atn eetit nimic",
îi replicam:      Te-ai lipsit de o

mare bucurie și de o mare ocro-
tire". In sfârșit, pe inimicul nostru
intim, eare este orgoliul, cartea îl
înfrânează, arătându-i eeeaee s’a
săvârșit și eeeaee s’a rostit înainte
de a ne fi născut noi. Cartea sfin-
țită se numește Biblia (Biblos). Cartea
franceză, din cauza unor deosebite
eireumstanje, este în timpul de fa|ă
primejduită*.

*

  Propaganda pentru cartea bună —
în Franța. La expozijia internațională
dela Paris, eare se deschide în luna
Mai, va fi o seefie deosebit de în-
semnată : cea rezervată literaturii.
Conducătorii acestui despărfământ,
numit „Expresia gândirii", își dau
osteneala ea el să fie „eelula-matră"
a Expoziției, eu cărțile, eu biblio-
tecile sale model, eu tot eeea ee
tara a produs mai de seamă în pri-
vința scrisului imprimat.

  Președintele grupului acestuia X.
este dl Qaston Rageot, eare a măr-
turisit: „Ca să expui eărji nu este o
problemă atât de ușoară, cum și-o
închipuie omul de duzină. Nu este
de ajuns să le aliniezi într’o ordine
frumoasă, ei trebue să alegi și să
ai o manieră de a expune, eare să
fie favorabil^ totodată și desvoltării
generale a culturii. Mul|umită dlui
Andre Qillon, președ. elasei 51, se


va realiza, pentru întâia dată în
Franfa, unul din cele mai curioase
modele de prezentare de eare ne-a
reușit până acum să punem la punet.
Într’o uriașe sală a „Troeadero"-
ului (52 m. lungime și 11 lărgime)
vor fi grupate mai mult de 15,000 de
volume... Ca să se trezească în fie-
care vizitator-eetitorul, eare dormi-
tează, mai mult sau mai pujin, e
nevoie să-l câștigi mai curând, decât
ea să-l constrângi, să-l atragi și nu
să-l respingi". Conducătorul a luat
„prea-ferieita inifiativă de a împărji
această uriașe bibliotecă de 15,000
de volume într’o serie de biblioteci
specializate. Astfel fiecare va găsi
aici, aproape dinfr’odată, biblioteca
ee corespunde întocmai gradului său
de cultură, gusturilor sale sau preo-
cupărilor sale profesionale. — Ama-
torul de romane, eei ee se intere-
sează de arheologie sau de belle-arte,
d-na eare vizitează saloanele sau
mama de familie, literatul și auto-
didactul vor găsi în vreuna din al-
veolele acestei biblioteei-model vo-
lumul sau volumele, pe cari — în-
tr’alie împrejurări — nu și le-ar fl
putut procura decât după lungi cău-
tări". „Marele merit" rezidă în „a
fi voit de a provoca în fiecare vi-
zitator al Expoziției, fie el oricât de
umil, acel mie șoc emofional, eare
— adueându-i sub ochi cartea de
eare are trebuință, — îl ua îndemna
să și-o procure Astfel înfeleasă, or-
ganizarea acestei clase depășește
în mod remarcabil limitele obișnuite
și poate avea un răsunet, de eare
va beneficia întreg spiritul public...
o operă de vieajă intelectuală..."

  Un început similar se află — mai
în mie, firește — și la editurile “Fun-
dafiilor Regale Române" din Bucu-
rești.


143

Bibliografie.


  Reuiste și ziare primite la redacție:
Arhioa (lași) Nr. 1—2, 3-4 (1936).
Arhivele Olteniei (Craiova) Nr. 83—
85, 88-88 (1936).

  Bulei. Istit. Eeon. Rom. (București)
Nr. 4—6, 10—12 (1936).

  Cele trei Crișuri (Oradea) Nr. 5—6,
7—8, 9—10 (1936), 1—2 (1937).

  Căminul cultural (București) Nr. 7,
8, 9—10, 11—12 (1936).

  Convorbiri Literare (București) Nr.
4—7, 8—10, 11—12 (1936).

  Clipa (Tg.-Mureș) Nr. 1, 2, 3, 4,
(1936).

  Cultura creștină (Blaj) Nr. 6, 7—8,
9, 10, 11—12 (1936), 1, 2—3 (1937).

  Făt-Fcumos (Cernăuți) Nr. 4, 5, 6,
(1936).

  Femeia satelor (Deva) Nr. 7—8—9,
(1936). 1, 2 (1837).

  F. N. R. (București) Nr. 7, seria 11,
1937.

  Gând și slovă oltenească (Craiova)
Nr. 4—5 (1936).

  „Gregorianum" (Roma) voi. XVII.,
Fase. 111. și IV. (1936), voi. XVIII.,
Fase. 1. (1937).

  „Gazeta cărților" (Ploești) Nr. 5—6,
7—10, 11—12, 13—14, 15—16, 17—20
(1936), 1—4 (1937).

  „Hotarul" (Arad) Nr. 6, 9-10,11 — 12
(1936), 1, 2. 3 (1937).

  „Izuorașul" (Btstrifa-Mehedinți) Nr.
7- 8, 9, 10, 11—12 (1936), 1, 2 (1937).

  „]inl“ (Tg. Jiu) Nr. 5-6,10—12 (1936)-

  „L’Europa Orientale" (Roma), Fase.

Vil—X, XI—XII (1936), l—11 (1937).

  „Luceafărul" (Timișoara), Nr. 7—8,
9, 10, 11, 12 (1938), 1, 2 (1937).

  „Neamul Românese p. Popor" (Vă-
lenii de Munte) 1—7 (1937).

  „Nepunh es nyetvunk" (Szeged)
Nr. 7—10, 11 (1938), 1 (1937).


  „Opinia" bueureșteană Nr. 12—13,
14—15, 16—17, 26, 27, 28 (1936), 29—
30 (1937).

  „Pagini Literare" (Turda) Nr. 12
(1936), 1, 2—3 (1937).

  „Plugarul" (Brăila) Nr. 11, 12(1936),
1, 2—3 (1937).

  „Ramuri" (Craiova) Nr. 5—7, 8—10,
11—12 (1936), Febr.. Martie (1937).

  „Rânduri" (Beiuș) Nr. 10, 11, 12
(1936).

  „Răsăritul" (București) Nr. 7—8-
9—10, 11—12 (1936), 1—2, 3—4 (1937).

  „Renașterea Națională" (București)
Nr. 31, 32 (1936).

  „Reportaj" (T. Severin) Nr. 5—7,
(1936)

  „Revista enciclopedică" (Cluj), Nr.
10 (1936).

  „Revista teologică" (Sibiu) Nr. 7—
10, 11—12, (1936), 1, 2, 3, 4 (1937).

  „Fapta" (Călărași), Nr. 3 (1936).

  „Rev. Fund. Regale" (București) Nr.

7, 8, 9 (1936).

  „Rev. științifică N. Adamaehi" (Bu-
curești) Nr. 2, 3—4 (1936).

  „Revue de Transylvanie" (Cluj) Nr.

4 (1936), 1, 2 (1937).

  „România Aeriană" (București) Nr.
11—12 (1936). 1, 2, 3 (1937).

  „Satul" (București) Nr. 68—9, 70,
71, 72, 74 (1936), 75, 76, 77 (1937).

  „Scânteia" (Gherla) Nr. 6—7, 8—9,
10—11, 12 (1036), 1—2 1937).

  „Șeoala țăranului" (București) Nr.
1, 2 (1937).

  „Sie Cogito" (Cluj) Nr. 6, 7, 8-9,
10, 11, 12 (1938), 1, 3 (1937).

  „Societatea de mâine" (București)
Nr. 6 (1836).

  „Solia" (Năsăud) Nr. 2, 3 (1938).

  „Solia Dreptății" (Orăștie) rev. săpt.

  „Vieața Basarabiei" (Chișinău) Nr.
3—4, 5—6. 7—8, 9, 10, 11—12 (1936),
1-2 (1937).

  „Vieața Literară" (București) Nr. 8,
9 (1935), Febr. (1937).


144