
Anul 67.  Noemvrie—Decemvrie 1936. Nr. 6.



            TRANSILVANIA


(Buletin de tehnică a culturii.)



Cuvânt rostit în Ziua Unirii

1 Decemvrie 1936

de

Nicolae,

Mitvopoliiul Ardealului.

     Cu bucuria cu care primim an de an luminatul praznic
al învierii Domnului, eare sta la temelia credința noastre
creștinești, cu aceeași bucurie a toate covârșitoare, intim-
pinâm și siua de 1 Decemvrie, pe care a făcut-o Domnul
sa fie pentru noi, Românii de dincoace de Carp ați, ziua
mult așteptata a dreptății și a izbăvirii din robia noastră
multiseculară, ziua mare și sfântă a învierii noastre națio-
nale și a unirii pe veci eu frații noștri de aeelaș sânge și
de aceeași lege din cuprinsul pământului românesc.

     Nu vom lăsa nici când ca vreo putere ori strâmtorare
ori grifă — oricât ar fi de mare — de pe lumea aceasta,
să ne răpească ori să ne întunece măcar bucuria, trăita
profund din toate fibrele simțirii noastre, a acestei mărețe
zile, de care e legată realizarea destinului nostru național.
Și de eâteori ni s’ar părea e’am fi slăbit în urmărirea te-
nace a acestui destin, de eâteori greutăți și piedeci ni s’ar
rostogoli în calea lui, de atâteaori ne vom întoarce, ea
cerbul cel însetat, la izvoarele de lumină și de entuziasm
ale acestei zile, ea să ne împrospătăm și facem nebiruite
puterile, să sorbim duhul înțelepciunii, al unirii și iubirii
frățești între conducătorii și în toți fiii neamului nostru.

     Ziua de 1 Decemvrie a fost coborîtă din eternitate și
așezată în centrul istoriei noastre, ea să simțim prezente


545


1

în ea, toate suferințele și jertfele izbăvitoare ale trecutului,
toate nădejdile și aspirațiunile mari ale viitorului nostru.

     Cuvine-se ea reeunoseătoarea noastră adueere aminte-
să se îndrepte astăzi către toată truda și munea păstră-
toare de neam, din generație iu generație a înaintașilor no-
ștri, către toți eroii cunoseuți și necunoscuți și către toți
mucenicii neamului cari, deoparte și de cealaltă a Carpa-
ților, au adus jertfa prin care ni-au răscumpărat mântuirea
și ni-au hărăzit soarele libertății și al unirii de astăzi.

     Slăvită sâ fie deapururi îndeosebi memoria celor opt-
sute de mii de frați ai noștri, cari cu prețul vieții lor, ne-au
izbăvit din greaua și îndelungata noastră robie.

     Pe veci neștearsă va rămânea în inima Ardealului re-
cunoștința către marele Rege-liberator Ferdinand l.

     înaintea jertfei lor și a Lui, eu o cucernică emoție și
cu profundă evlavie, ne plecăm astăzi genunchii și sărbă-
torește ne legăm în conștiințele noastre, că, între orice îm-
prejurări și cu orice jertfe, le vom păstra întreagă moște-
nirea.

     Dar când cu aeeste înălțătoare simțeminte în inimi,
prăznuim noi, iubiții mei, ziua de 1 Decemvrie, de dincolo
de granița apuseană a țării noastre se ridică un sgomot
surd de protestare, care vrea să ne tulbure sufletele și să
ne conteste moștenirea în care am intrat pe bună dreptate.
Vecinii noștri din acea parte iși strigă supărarea și-și poartă
jalba în lume pe la toate ușile, eă statul lor le-a fost sfâr-
ticat în bucăți — și-l cer înapoi. Motivul cererii lor este că
l-ar fi stăpânit o mie de ani și acum n’ar mai fi putând
trăi fără el.

     Acest motiv insă, pe de-o-parte este o dovadă de slă-
biciune de o mie de ani, de altă parte este o gravă auto-
acuză pe care — fără să-și dea seama — și-o aduc un-
gurii înșiși lor și statului lor „milenar*, cum le place să-l
numească.

     Slăbiciunea Ungurilor stă în faptul real, eă în decurs
de o mie de ani n’au fost în stare să umple pământul pe
care zic că l-au stăpânit. Și n’au fost în stare, fiindcă încă
înainte cu o altă mie de ani, aici pe acest pământ eram pre-
zenți și-1 umpleam noi, iar în alte părți erau alte neamurv


546

— și fo{i împreună eram mai numeroși decât Ungurii. Pe
lângă tot greul asupririi și al maghiarizării cu sila, noi am
rămas tot noi, eu făptura noastră românească, cu totul deo-
sebită de a Ungurilor și cu dreptul nostru la uieața națio-
nală întreagă — și celealalte neamuri au rămas tot ele, cu
acelaș drept al lor. N’a trebuit să vină decât o suflare de
vânt mai puternic, pentru ca această nefirească alcătuire
de stat unguresc, ca și întreaga piestriță monarhie a pa-
jurei cu două capete, să trosnească din toate încăeieturile
sale putrede și să se destrame în toate petecile din care
era cârpită, iar pe ruinele ei să răsară, ea niște organisme
vii, statele naționale în care și-au integrat vieața națiunile
ținute până atunci in robie. Ungurii și-au realizat și ei visul
lor de a avea un stat unitar național maghiar, între grani-
țele lui firești de astăzi. Astfel, răsboiul purtat in numele
principiului național și consecințele lui, au creat condițiile
prielnice pentru acest proces politie, aducător de epocă
nouă, care a decurs cu implacabila necesitate, eu eare se
petrec fenomenele naturale. Mai puteau oare Ungurii să
oprească în elementara sa desfășurare aeest proces istorie ?
Nul Și n’au putut.

     Dar aeum, incorigibili și incapabili de a se adapta
realităților, ei se iau la luptă eu imposibilul. Vreau să în-
toarcă înapoi din cursul ei istoria 1 8unt astăzi singurul
popor reacționar in Europa. Ca toți reacționarii, ei sunt
lipsiți de psihologie și perspectivă, fără cunoștință reală
de oameni, fără capacitatea de-a sesiza problemele tim-
pului și de-a adânci situațiunile politice, neajutorați în fața
celor ce le flatează însușirile închipuite și le menajează
slăbiciunile reale. Spontaneitatea lor lărmuitoare, ca a tu-
turor reacționarilor eari se agită și protestează, este numai
aparență de moment și nu este expresia curajului care
izvorește dintr’o voință stăruitoare și neînduplecată. Destul
de superficiali ca să nu vadă greutățile infinite și invinci-
bile ce li se pun în cale, ei cer simplist revizuirea pro-
cesului irevocabil al istoriei.

     Am^avut o mie de ani de stăpânire — zic ei — și am
pierdut- o: să se întoarcă înapoi 1 Aceasta-i logică ungurească l
O, dar o stăpânire asupra unei proprietăți care nu este a


547


1*

ta și care nu fi se cuvine, cu eât este mai lungă, cu atât
este mai nedreaptă și cu atât te acuză mai aspru nedrep-
tatea ei. O mie de ani de stăpânire ungurească na fost
pentru noi altceva decât o temniță de o mie de ani. Și
dintr’o temniță de o mie de ani, astăzi, după un răsboiu
care a creat așezări politice pentru libera desvoltare a
națiunilor asuprite, mai ai îndrăzneala să-ți formulezi un
titlu de drept uzufruetuar perpetuu asupra unor națiuni eari
n’au venit din Asia și nu trăiesc in Abisinia, ci trăiesc in
centrul Europei și, ca noi, ne tragem originea din stră-
moși cari nu și-au plecat grumazul sub nici un fug străin? I
Dar, spuneți cu toții, mai e posibil să ne întoarcem o sin-
gură zi măcar în temnița ungurească?! Ori, suntem noi
obiect de compensație bun de dat, de dragul unei intere-
sate alianțe cu Ungurii?¹. Cu conștiința demnității noastre
de latini, respingem această gândire de om trufaș a oricui,
chiar când vine dela Milano ori de pe malurile Tibruluil
Fără să ne simțim un moment măcar tulburați in dreptu-
rile noastre și amenințați în siguranța noastră de o impe-
tuoasă oratorie ocazională, ne doare că a pornit de acolo
de unde mai puțin ne-am fi așteptat.

     Vecinilor noștri dela Budapesta, cu apetituri revizio-
niste, le spunem răspicat in auzul lumii întregi, ca și aeum
optsprezece ani din cetatea lui Mihai:

     Procesul istorie dintre noi s’a încheiat-, sentința a fost
pronunțată definitiv și este inapelabilă, fiindcă a fost sanc-
ționată de voința unanimă și neînduplecată a națiunii române
și a fost binecuvântată de Dumnezeu, care poartă grijă să
se realizeze dreptatea cea eternă intre popoare.

     Pentru voi și pentru nimeni de pe lume n’avem de
cedat din pământul scump al țării: Ntel-o brazdă!

     Nu se poate opri in Ioc, nici întoarce înapoi cursul
istoriei noastre naționale, pe care astăzi îl simțim pulsând mai
puternic în noi și în conștiința integrală a naționalității noa-
stre. Destinul unui popor se decide inlăuntrul lui. De aeeea,
datoria cea mare a noastră a tuturora este: să inoim fie-
care în noi și prin noi forțele morale ale națiunii și eu toții
împreună să consolidăm patrimoniul național, dând exi-
stenței noastre politice toată consistenta șt formația sa


548

națională. Să clădim pe temelia tradițiunii de vieață româ-
nească și să purtăm paladiul ei eu pietate neprihănită pe
tot întinsul patriei. Să avem încredere în virtuțile națiunii,
în destoieia și capacitatea de jertfă a ei. Prin munca noa-
stră închinată în fiecare zi și în fiecare ceas binelui de obște,
să ne dăm cu toții contribuția maximă la întărirea națiunii.
Noi trăim prin ea și ea trăiește prin noi și va trăi prin cei
ce vor veni pe urma noastră. Preeum prin legea gravitațiunii
suntem legați de acest pământ pe eare ne mișcăm, tot așa,
ba daeă se poate chiar mai mult, să ne legăm prin puterea
iubirii de patria și de națiunea noastră. Lor să le slujim cu
supunere și ascultare de Dumnezeu. O națiune care-și cu-
noaște destinul ce-i este hărăzit în planurile Provedinței și
se leagă cu toată virtutea de el, niei porțile iadului nu o
vor birui.

      Acesta este crezul nostru de Ziua Unirii — și de toate
zilele.

      Din mijlocul praznicului acestei slăvite zile, din inima
întregului Ardeal, să strigăm cu toții:

      Trăiască Regele 1 Trăiască România întregită șl pe
ueel nedespărțită 1 


    „Astra" și reuizionismul

de I. Agârbieeanu.

    In mijlocul muncii sale culturale, pentru luminarea po-
porului român dintre Garpați șl Tisa, „Astra" a rămas adânc
și dureros surprinsă de declarațiile Ducelui Mussollni fă-
cute, de curând, la Milano, referitoare la dreptatea ee ar
trebui făeută Ungariei, pe eare a numit-o „marea mutilată".
Era firesc ea „Astra" să înregistreze eu mat mare mâhnire
decât alte organizații culturale șl naționale, declarațiile ma-
relui bărbat de Stat al Italiei, deoarece ea lucrează de
70 de ani chiar pe teritorul pe eare Ducele îl socotește
amputat₄dln trupul Ungariei, Ardealul, Banatul, Grișana șl
Maramureșul — șt ea știe mai bine de ee a fost necesară
opera el culturală de până la unire șl ce o faee necesară
șl azi. Aetluitatea „Astrei" a fost necesară în treeut pentru


549

a contrabalansa opera de maghiarizare forțată a guver-
nelor ungurești, a populației compacte românești de pe
întinsul acestui teritoriu, în urmărirea funestei himere de
a crea un Stat național unitar maghiar. Dacă regiunile
amputate din trupul Ungariei ar fi fost vreodată ungurești, *
nu aueau neuoe nlei guvernele ungurești de opera de ma-
ghiarizare a lor, nlei „ Astra¹⁴ de acțiunea el culturală prtn
care întărea rezistența națională a neamului românesc de
pe acestea plaiuri. Dacă formidabila ofensivă maghiară din
ultimele decenii dinaintea unirii, pentru ideea de Stat na-
țional maghiar, nu ne-ar fi lăsat rane adânci în trupul nea-
mului, „Astra“ nu ar avea de luptat șl azi eu vindecarea
acestor rane. In sate în eart înainte eu șaptezeci de ani
și biserica și școala și populația, nu cunoșteau altă limbă
decât pe cea românească, limba lor maternă din strămoși,
„Astra** trebue să lupte șl azi pentru învățarea din nou a
a acestei limbi.

     Mărturiile istoriei stau dovadă eă regiunile unite pe
vecie în Statul român nu au fost nici odată ungurești și
eă Ungaria chiar, abia de pe la 1848 încoace, a ajuns la
gândul să le maghiarizeze eu forța, potențltnd aceasta po-
litică dela dualism încoace.

     Atunei cum putem fi noi, provinciile dela Apusul Car-
paților, membre amputate din trupul Ungariei șl eum a putut
ajunge aeeasta „marea mutilată** ?

     „Marea mutilată** până la unire, a fost națiunea ro-
mână. însăși inima ei, Ardealul, nu aparținea suveranității
naționale. Ungaria n’a ajuns, în realitate, niet eu trupul,
nlei eu membrele sale în acest teritoriu național, ci numai
cu antenele puterii de 8tat, anormal crescute, datorită îm-
prejurărilor europene favorabile el șl dușmănoase nouă.

     Tratatele de pace au tăiat aceste antene șl am rămas
șl noi șt ungurii așa cum am trăit de veacuri: Ei în țara
lor, pe eare nime nu voiește să le-o ta, noi în țara noa-
stră străveche românească, pe eare nu o dăm și nu o
putem da nimănui.

     lată pentru ee cuvântul Ducelui a mâhnit adâne „Aso-
eiațlunea transilvană pentru literatura șt cultura poporului
român**. Ea știe ee spune, eăel s’a născut înainte eu 70 de


550

-ani, tn eltpa tn care Ungaria a început mat tnsistent po-
litica sa de a ne schimba în membre ale sale» pe noi
celea patru provincii românești dela apusul Carpaților.
„Astra*¹ știe eât a luptat pentru ea încercarea criminală să
nu reușească. Și nu a reușit, rămânând noi românit stă-
pânii reali ai regiunilor pe cart Ungaria urea să le creadă
azi tăiate din trupul său.

      Că Ungaria nutrește șl azi pofte cari sunt peste drep-
turile șt puterile el, nu ne miră. Dar ne miră eum un mare
conducător actual, al unei mart națiuni surori, a putut să
se facă aduocatul Ungariei, fie și într’o euuântare?

      Știm: omul mare poate rosti cuvinte tari eare să echi-
valeze eu fapta. Dar eu o eondițiune: ea ele să fie spuse
într’o cauză dreaptă. Mâhnirea noastră are aeestea două
motiue: eă declarațiile dela Milano, referitoare la Ungaria,
le-a făeut un mare latin șl eă le-a pus în cumpănă într’o
cauză nedreaptă.

      Și mal mult decât nedreaptă. Uom numi-o împotrlua firii.

      Pentrueă revenirea la Ungaria a provinciilor româ-
nești dela apusul Carpaților, ar fi un lucru împotriva firii,
eum nefirească a fost stăpânirea ei deodată peste acestea
provincii.

      „Astra¹* a muneit șapte decenii împotriva încercării
nefirești ea prtn cultura ungurească să amuțească o limbă
și o cultură latină atei între Tisa și Carpațf. Românii din
Ardeal au luat puterea de a duce această luptă, luând
contact eu Roma șl prin ea eu vechea eultură latină din
Apusul Europei. Cronicarii șt istoricii dela Răsăritul Car-
paților au vorbit de originea noastră romană, luând con-
tact, prin Polonia eu aceeași cultură latină din Apus. Neamul
românesc zăcea bolnav la marginea lacului făcător de mi-
muni al culturii șl n’a avut omul eare să-l arunce în apă
până nu s’au arătat, de-o lăture și de alta a Carpaților,
bărbații earl au învățat în țările latine din Apus. In vea-
curile trecute, ne-am păstrat limba și legea numai prin
ființa șt moștenirea noastră culturală latină.

      Șl aoum un om mare, ehtar al latinității, să spriji-
neaseă nefireasca cerere a ungurilor ea noi românit dela
Apusul munților părinți, — eu tot sufletul, vieața și cultura

noastră latină — să fim prinși iarăși de tentaculele unei
puteri de Stat streine, pentru a ne mat sbate din nou
întru păstrarea limbii și a naționalității ? Spunem pentru
păstrare, căci de pierderea lor nici umbră de gând nu
poate fi. După ee ne-am păstrat-o, lipsiți de multă cultură,
prin Deaeurl, nu uom mat putea-o pierde de-aici încolo,
după ee nu numai am luat contact eu cultura latină, el
suntem noi înșine creatori de această cultură.

      Trimitem glas până departe pe țărmurul Tibrului șt
spunem înfăptuitorului Italiei naționaliste de asl: Străne-
poții celor înueșnieițt pe columna Iul Tratan, pe cari l-at
recunoaște dintr'o aruncare de ochi în țăranii mândrii al
plaiurilor noastre, declară limpede șl hotărît:

      „Ne-am săturat de a fi numai apărătorii limbii șl legii
românești, a latinității dela Dunăre, Carpațl și Mare. Drem
de-atei încolo să fim creiatori în aceiași cultură șl spirit
latin ea și marile noastre surori latine dtn Apus. Drent
locul nostru sub soare întreg șl liber. Suntem în stăpânirea
lut șl-1 uom păstra pe ueele apărându-1.

      Altfel am ajunge noi nu numai mutilați, el vrednici de
moarte®.


552

Figuri și fapte pilduitoare, din treeut.



    Un îndrumător al culturii poporului:
    l. Alex. Lapedatu

de H. P.-P.

     In 1878 duceau la groapă, în cimitirul din „Qroaverii"
Brașovului, pe un tlnăr profesor — nici nu împlinise 34
de ani — mort de boala de piept, istovitoare. 1. Alex. La-
pedatu fusese profesor de filologia elasleă la liceul român
din Brașou, unul din cele 3 licee șt jumătate, pe cart oblă-
duirea mașteră, maghiară, le hărăzise eelor trei milioane
de români.

     După eum era prea firesc, Lapedatu murea sărac șt
fu înmormântat eu banii adunati prlntr’o listă de subscriere,,
în sânul corpului profesoral — dar profesorul acesta a
lăsat atâtea nestemate, îneât șt astăzi lucesc eelor ee vreau
să le priceapă însemnătatea.

     Datele biografice referitoare la I. Al. Lapedatu nu
sunt multe, deoarece vieața t-a fost seurtă. Născut din pă-
rinți plugari, în comuna Colun (jud. Sibiu), în 6 Iulie 1848,.
a ereseut în comuna învecinată, Qlâmboaea, a urmat școala
poporală din Hosman, la sași, școala secundară (liceul
romano-catolic, eu limba de predare germană) din Sibiu,
unde a dat șl examenul de „maturitate” (bacalaureatul), a
treeut mat apoi la București, la facultatea de litere. Atei
a cerut o bursă a societății „Transilvania" șl cu ea a plecat
la Parts. Din 1868 până în Sept. 1870 a studiat acolo, când
a fost silit, din cauza răsbolului, să plece din Franța șt să
urmeze cursurile în Belgia, la Bruxelles (Brusela, eum
seria el), unde a luat doctoratul în litere șt ftlosofte, în 1871,
eu distincție.

     Ca tlnăr profesor a fost unul din eet mat activi șl
văsuft conducători at liceului, profesor Ideal, ziarist plin
de vioiciune șl de bun simt, scriitor cu reale calități literare.

     A eoîaborat la „Familia" lut los. Dulean, la „Orientul
Latin", la „Albina Carpaților", la „Traian", „Albina Pih-


553

dului*. „Revista literară-științifică*— a retipărit în două
broșuri unele articole-studii „încercări în literatură* (1874)
și „Asupra situațiunii* (1877).

      Cel ee își doarme somnul de «eel lângă Andretu Mu-
rășlanu șl Dirgll Ontțiu — a fost serbătortt. preeum se cu-
vine, în 21 Noemvrie, a. c., eând fit săi, gemenii Alex. șl
loan, împlineau 60 ani, urmând munca tot atât de vrednică
-de laudă a tatălui lor, în cadre mat largi, corespunzătoare
spiritului vremil.

      Seheil-Brașovului, unde a loeuit răposatul, a pre-
schimbat numele unei străzi în „Strada 1. Alex. Lapedatu",
nume mult mal atrăgător decât numărul amerlean al unei
străzi oarecare.

*
* *

      1. Alex. Lapedatu a dat multă atenție „Asoeiațiunii".
In zeet șl zeet de articole a militat pentru ea. A fost un
propagandist cultural eu largi orizonturi șl eu o deosebită
vervă în scrisul său de propagandist.

      lată eum definea l. Al. Lapedatu, la adunarea noastră
generală din Deva, 1874, cultura, într’o conferință:

      „Ce vedem dară la un popor cult? Uedem mat întâi
de toate un organism soeial complect, funcționând regulat
prin toaie organele sau părțile sale, îmbrățișând deopo-
trivă toate terenele aetiultățti omenești, nizutnd pururea
spre progresul în bine, în adevăr și în frumos sau mal
deslușit: vedem toate clasele societății lucrând, flecare în
direcțiunea sa, pentru binele și fericirea comună națională,
pentru progresul șl perfecționarea genului omenesc.

      „La un popor eult vedem pe locuitorii dela sate, adică
pe țărani, lucrând pământul eu eea mai mare grije șl după
sisteme raționale de agronomie; îi vedem eulttuând pădu-
rile și câmpurile, ereseând vitele, iarăși, amăsurat luml-
nelor veacului, purtând tot astfel și economia casei. Găsim
la dânșii bunele moravuri, virtuțile easniee, eari ajută bună-
starea șl materială și morală; sânțenia vieții familiare, fru-
galitatea și cumpătul întru toate; ei excelează apoi prin
grija lor conștiențioasă și prin viul interes în trebile co-
mune, pe cart știu să șl le administreze cu bărbăție, cu
devotament șt scrupulozltate. Șt ee aflăm pe la orașe?


554

Aflăm mit și târâș mit de brațe, ocupate cu industria, ma-
nufaeturierl șt fabricanți, a căror muncă condusă și fecun-
dată de învățătură produce avuții Imense, atât pentru In-
divizi, cât șt pentru societate, patrie sau națiune; pe de
altă parte întâmpinăm comerctanțl laborioșt șt inteltgenți,
eart dimpreună eu meseriașii formează eea mat puternică
clasă a societății, măduva șl mușchii corpului național. In
loeul al treilea un popor cult se bucură de o numeroasă
Inteligență» eare conduce eu dibăcie treblle publice, având
în vedere salutea și fericirea tuturor, esercează profesiu-
nile libere, traducând în practică diferitele cunoștințe teo-
retice, cultivă șl sporește științele, spre descoperirea ade-
vărului în toate sferele cugetării, înavuțește literatura, spre
a da spiritelor un nutriment sufletesc, fără de care nu s’ar
putea desvolta eum li se cuvine, aduce artele la înflorire,
spre înfrumsețarea și desfătarea vieții.

      „Afară de acestea la un popor cult vedem biserica
moralizând prin graiul șl faptele servitorilor et, iar școala
instruind șt educând de sus până jos; vedem presa lumi-
nând toate clasele societății, luptând pentru principii sânte
(sfinte) și pentru idei mari, formând opiniunea publică șt
sttmulând voința la fapte bune; vedem tot felul de socie-
tăți și asociațtuni instruind, încopciind puterile particula-
rilor spre scopuri generale, eart toate țintesc la îmbună-
tățirea materială și morală; vedem, în fine, eă toți, din
toate părțile, spre a susține cultul adevărului, frumosului
șt binelui, susțin eu destule sacrificii literatura și artele,
fac să prospereze tnstituțiunlle cele de comun folositoare,
se interesează eu căldură de tot ee este al patriei și al
națiunii etc. ete.“.

      Deoarece ne lipsește spațiul în numărul de față, vom
da în unul din numerele noastre viitoare câteva spicuiri din
articolele sale culturale. Fie eă se apără Dapedatu împotriva
celor mărginiți, eari nu pot riposta decât eu „astea-s frazei"
— de alei numirea de „frazlștt“l — fie eă analizează mi-
siunea intelectualilor, a „Inteligențit", eum se spunea pe
ațunel, fie eă descrie eum își închipuie el o bibliotecă po-
porală model, o expoziție a „Asociațiunii", prelegerile pu-
blice în orașele noastre, fie eă vorbește în societatea


555

doamnelor despre educata fetelor, ete. ete. — observațiile
sale pot forma șt în siua de astăsi platforma de discuții
și Ideile sale pot germina fapte bune, mat eu seamă în ți-
nuturi, unde propaganda culturală nu este prea desuoltată.

      Am arătat în coloanele revistei, între propagandiștii
model, pe Ion Pop Reteganul, pe Dumitru Comșa, pe Gh.
Coșbue, pe Spiridon Popeseu. In galeria lor trebue înșirat
eu pietate șt recunoștință — din partea noastră — 1. Ale-
xandru Lapedatu.

*
* *

      După cum tatăl lor, așa șl gemenii, serbătorițt astăsi,
au dat multă atente instituțiunti noastre. După terminarea
studiilor uniuersitare, Ion 1. Lapedatu a ocupat postul de
secr. 11., din 15 X. 1904 până la sfârșitul anului 1905. A lu-
erat alături de Dr. Gornel Dtaeonouteh. In 11 Vil. 1905 a
fost ales membru corespondent în secția economică, tar în
1912 membru ordinar al aceleiași secții. Secția aeeasta s’a
bucurat și se bucură de multe ori de luminile științifice-
economice ale dsale. In 1925 a fost ales membrul în co-
mitetul central — aetfuând până în 1930.

      Dl Alex. 1. Lapedatu a fost ales membru de onoare
al „Astrei", la adun. gen. dela Arad (1924) — a sprijinit,
ea ministru, acțiunile „Astret" cu multă energie șt a ținut,
la rugarea noastră, conferința festivă dela adunarea ge-
nerală jubilară din anul aeesta.

      Notă. Cine vrea să citească o biografie mai bogată a lui 1. Al.
Lapedatu, apoi biografiile eeior doi fii serbătorifi ai săi, precum și
o serie întreagă de articole, eontribuJH de ale prietinilor, foștilor elevi '
și a colaboratorilor lor — va face bine să-și procure minunatul volum
omagial: „Fraților Alexandru și Ion 1. Lapedatu, la împlinirea vârstei
de 60 de ani". — ('4. O. Imprimeria Națională. București. 1936, 9C4 pag.)
Acolo este analizată pe larg șt activitatea de novelist tstorie, de poet
și de scriitor dramatic, a lui 1. Alex. Lapedatu.

      Nota. Societatea noastră a publicat în „Biblioteca poporală a
Asoeiațiunii" din peana lui 1. Al. Lapedatu următoarele lucrări: Nr. 21:
Nuvele istorice: „Amor și răzbunare" și „O tragedie din zile bătrâne".
Cu o notită biografică și eu portretul autorului. Prefață de Andrei Bâr»
seanu, Sibiu I9u5.

      Nr. 22: Nuvele istorice: „Moartea lui Asan" șl „O dușmănie cu
bun sfârșit", Sibiu, 1908.

      Epuizându-se cele două numere s’au publicat: a) în ed. a ll-a
(I924) Nr. 134 (ea Nr. 21) și Nr. 136 (ea Nr. 22); bf în ed a lll-a (193?)
Nr. 224 (eu „Moartea lui Asan") și 225 (eu „Amor șt răzbunare" și „O
tragedie din zile bătrâne").

      Nuvela „O dușmănie eu bun sfârșit" urmează să se reediteze
altădată.


556

    In legătură eu reuolufia dela 1848 din
                         Ardeal

de loan Ardeleanu, senior.

     Pe nemuritorul șt de pte memorie, mitropolit șt arhi-
episcop de Alba-lulla șt Făgăraș, Alexandru Sterea Șuluțiu,
unul din ctitorit „Astrei", mișcarea națională dela 1848, l-a
aflat ea uieav al Stluantei în Șlmleu (1835—1850). In părțile
sălăjene această mișcare de desrobtre, de sfărmare a lan-
țurilor iobăglel, a fost condusă de el. Despre aceasta măr-
turisesc eâtena zeci de acte, necunoscute istoriei, pe eari
le am aflat în arhtua vicariatului Stluantei. De altfel el însuși
mărturisea, într’o scrisoare din 13 Iulie 1848 adresată Ep.
loan Eem6ngi: „Și așa — pot zice — eu singur țin în tot
Sălajul pacea, rândul cel bun și subordonata

     Din aeeste acte, pentru a cunoaște munca și sufletul
său în vâltoarea revoluției dela 1848—49, dau azi unul pu-
blicității.

     Acest act, respectiv această circulară, este în strânsă
legătură eu întrebuințarea limbel românești în administrație
îndată după revoluție șl cu conscrierea pagubelor suferite
de națiunea noastră în această revoluție.

     Cunoașterea rezultatului cules pe urma acestei circu-
lare — ea fiind adresată tuturor conducătorilor spirituali
ai națiunii noastre din Ardeal, — cred eă ne-ar fi de mare
jolos. Nu numai pentru a contrabalansa propaganda revi-
zionistă care se sprijinește șt pe anumite teorii de Istorie,
dar șl pentru a cunoaște puterea de vieață a națiunii și
mat ales pentru a ne însufleți în munca de reparare a ne-
dreptăților istorice de eari părtaș a fost acest obidit neam.

     lată cum glăsuia marele vicar:

  „No. 148 Dle 27 o. Oet. 1848.

     Omnibus Areht-Dtaeonls, et Paroehis Q. Cath ex Syl-
uania.

     Extractul acesta de publicare, cu aceia rânduială vt-l
împărtășesc, ea cunoscând dintr’ânsul dreptul Naționali-
tății și a limbel noastre, pe preoți șl prlntr’ânști pe popor


55?

să-l lumlnaji, să-l deșteptat! și să*l îndemnati, ca cu tot
prilejul șt în toate cererile șl plânsurile lor la orice fel de
dtregătorlt negreșit să se folosească cu el așa cât:

     1. Toate tnstanțllle lor, eari uor auea de a-l da la
supremii sau subcomtsărti împărătești a cercurilor — ort
de ee fel de națiune fie aceea — le uor da în limba maicii
sale românește șt uor auea de a pofti pe dânsele rezolu-
țtunl iar românești, dacă unii dtregătorl n’ar uoi a le primi,
sau a le da rezoluțiunea românește, să se plângă aici la
mine și eu uoiu priueghia, ea drepturile națiune! noastre
să nu se uateme și să nu rămână fără fruct.

     2. Fiindcă Națiunea română după manifestul împără-
tesc din 2 Deeemurie 1848 și după legile monarehti date
de înălțatul nostru împărat la 14 Martie 1849 are drepturi
asemenea eu alte nații șl alte națiuni nu au drepturi mal
mari deeât națiunea română. $1 [așa prin mai sus pome-
nitele legi are drept de a-șt cultiua, procopsi, desuolta șl
în lucrurile publice religioase șl politice a-și folosi limba
sa cea națională românească, comunitățile românești au
dreplul de a pofti, ea precum la alte diregătortt mai înalte,
la toate comunitățile românești să se așeze și să se pună
notarii din națiunea română șl aceasta cu atât mat uârtos
și eu mai mare dreptate pot pofti șt dtregătorti sunt da-
tori a le împlini pofta aceasta legiuită, eu cât mai mare e
adeuărul aeesta:

     a)      Că comunitățile de pururea au auut dreptul de a-șt
alege ele notar sătesc;

     b)       Că comunitățile dând plată la notarii săi, pe pita
și plata comunităților nimeni n’are nici un drept a le pune
eu sila notari de altă națiune pe grumazi;

     e)      Pentru eă auând națiunea română drept ea șt fiii
ei să se primească la ori ee fel de diregătortt, ea poftește
a lua eu fapta în lucrare dreptul aeesta alegându-șl notari
din națiunea sa și nimeni cu nici o dreptate nu poate pofti
dela națiunea română, ea ea să-și lapede pe fiii națiune!
sale și cu pita sa șt călcarea dreptului natural și de legi
dăruit ei, să hrănească pe fiii altei națiuni străine și ultrege;

     d) Pentru că la desuoltarea, cultiuarea și folosirea
limbet românești, în lucrurile șt lipsele eele publice și prl-


558

vale, notarii cel de națiune maghiară, eart literatura șl.
limba română nu o știu, ar ft numai de piedecă șt de mare
stavilă desvoltărli, cultivării șl folosirii limbei și naționali-
tății române șl așa nimeni n'are dreptul a pofti dela Ro-
mâni, ea Românit cu împiedecarea și omorîrea drepturilor
șt a vieții publice, a limbei române, să primească de no-
tari în sânul său șl pe pita sa, eu înapoierea fiilor săi eet
din sângele său, pe fiii altei națiuni străine sau maghiare;

      e) Că fără de aceia notarii maghiari, nu le-au fost co-
munităților române de nici un bine, fără de mare rău,
precum toate timpurile, dar mai vârtos în timpul acest sâlnie
a revoluțiunli, eu inima sângerată, au simțit Românii de o
parte pârându-1, vânzându-i, dându-i la primejdii șl splo-
nându-t pe Români, sertindu-le în loe de jalbe eari le-au
spus, peri asupra capului și nu odată cărțile Românilor,
eari au fost siliți a-le încredința lor, în avutele eu domnii
lui eei pământești șt eu alțl maghiari, vânzându-le șt tră-
dându-le în mâinele domnilor șl pârâtilor lor.

      Aceste fiind toate ea lumina de drepte daeă preoțit,
eu bună flegmă, da ei eu energii se vor pune înaintea
contrariilor — ort cine să fie acela, va amuți de loe îna-
intea adevărului, pentru aceia să vă servească șt să vă
fie de argumente în contra acelora, eari s’ar nevoi a pune
cu sila pe grumazii comunităților românești notari de ma-
ghiari și daeă undeva totuși ar atenta eineva să mă în-
științați șt voiu vindeca rana.

      Strâns să privegheze fiecare, ea să nu nise vateme,
sau de totului să se omoare dreptul naționalității și a limbei
noastre, „prineipils obsta“ eă limba e viața națiune! șt știm
din tristă experiență, că până n’am avut dreptul limbii în
publica administrație, nația noastră a zăeut moartă sau
amorțită, ea slabele muște iarna în erepăturlle lemnelor.

      Mai încolo vă fac cunoscut, că școlile gimnaziale în
Șimleu se vor îneepe dela 3/15 Noemvrte a. e. Cu multă
a inimel săltare de bucurie vă pot înștiința, precum aeeste
școli gimnaziale vor ft organizate bine cu 6 profesori, dintre
eart 3 vor «fi din preoțtmea română, preeum și la șeoale
normale de atei dela mineriți un profesor va ft român, eu


559

atâta dar mai tare să-șt aducă prunei! Românii la școală,
că numai învățătura poate ridica onorul șl fericirea na-
țiunii române.

      Mai pe urmă vă înștiințez, că va veni o eomistune,
care să scrie, toată paguba și prada ee-a făcut-o Româ-
nilor rebelii maghiari.

      Deci dar toate comunitățile și toți oamenii sau prin
notarul său, sau prin preot, să-și însemneze toată paguba
ce au avut-o și au pătimit-o dela maghiari: precum ar-
zându-le bisericile și strteându-le casele, șurile, poețtle,
grajdurile, cotețele, ete.; răptndu-le banii, mavhăle, buca-
tele, hainele, sculele caselor, vestmintele și sfintele vase
a bisericilor, ete.; prădându-le holdele, mălaiele, viile, po-
măturile, eu un cuvânt toate însemnându le până într’un ac,
eu tot prețul lor, bine băgând de seamă ea deoparte să
nu rămână nimica neînsemnat, că maghiarii eu bună seamă
alor pagubă făcută de Români încă nu o vor lăsa nescrisă,
însă șt aceia să bage de seamă, ca în punerea prețului
numai adevărul să-l urmeze, adecă să nu pună preț mal
mare decât a făcut.

      Apoi după aceia să se însemneze șt aceia, că dtn
fiecare sat, câți oameni au spânzurat, câți au împușcat,
câți au ucis în alt chip și câți au pierit fugind de frica lor
șl apărându-se de ei? Toate aceste în 3 exemplare, unul
earele să-l dee la comtstune, altul carele să rămână în
lada eelesstt și al treilea să se trimită alei la vicariat pentru
facerea și alcătuirea Istoriei Revoluțiunet acesteia șt a na-
țiune! române — acurat dară toate să se însemneze șt eu
mare dreptate, și unde nu vor ști preoțit sau notarii în-
semna bine, protopopii să-l îndrepteze.

      Toema în ora aceasta căpătând în mână șt o publi-
care a excelenței sale guvernatorul civil și militar baro-
nului Wohlgemuth dtn 20/8 Oet. a. e. prin care se face na-
țiune! române de știre că reprtvtnd la întocmirea consti-
tuțională, de care se face și națiunea română părtașe, mi-
lostivul nostru monarh s’au îndurat a așeza cursul de pre-
paranzi pentru partea țării de amează-noapte la șeoala
supremă militară din Năsăud în al 2 lea regiment româ-
nesc de graniță; îar pentru partea țării de mează-zl lasu-


560

prema școală militară din Orlath în 1-ul regiment româ-
nesc de graniță; cu 50 de stipendii anuale în suma de
12 cri argint și eu eursul de 6 luni, pentru cei mal săraci,
eari au lipsă de ajutor. Să facă dar de știre la toată ti-
nerimea română, eare ar voi a se pregăti de daseăli în
școlile satelor, ca până în 20/8 Noemurie a. e. să-și aștearnă
rugămintele sale, instruite eu testimonii școlare șt eu alte
atestate, la comanda militară a districtului de eare se țin.

      O, frățiile uoastre dară, primind această mtlostiuă
rânduială, de grabă să o uestiți în tot protopopiatul frățiilor
uoastre.

      Aceasta este etreulara adresată de uiearul Alexandru
Sterea Șuluțtu către toți Areht-Diaeonti (protopopii) Silva-
niei și. după eum uom vedea mat jos, tuturor conducăto-
rilor națiune! noastre din Ardeal, de pe acele timpuri.

      lată șt scrisoarea pe lângă eare o trimite acestora
din urmă:

   ,No. Die 28' Oct. 1849.

      Uimo Eppo Non-Unitorum Transilvaniensi Andreo Sa-
guna — Hem Reverendissimis vicariis Foraneis G. Catho-
Ucis Nassodiensi, Rogarasiensi et Hatsegiensi, item Reue-
rendissimus Dominis Arhi-Diacoms Q. Catholicis Claudio-
politano, Thordensi, A. Carolinensi, Mediensi, N. Enyediensi,
Cibimensi, Marusiensi, Ssass Regeniensi, Meregyoiensi,
Bistriensi et phirimis aliis penes Comunicationem, dato su~
perius sub Nro 148 a. e. in Vieariatu Sylvaniensi Ordina-
tionis.

Seribitur.

      „Deși știu că, ca un zelos și plin de râvnă bărbat îți
uăpălasă în piept iubirea către nația română și ca un prea
bun păstor al oilor încredințate, ziua, noaptea, porțt grtge
pentru înaintarea binelui, apărarea drepturilor și mai vârtos
acum — când a răsărit soarele dreptății șl preste națiunea
română — pentru punerea în viață șt în lucrare a limbet
șl naționalității noastre eei române, eare din grația prea
induratului nostru monareh, o am dobândit, totuși fiindcă
eu eu unii oficiali împărătești maghiari, cari s’au încercat


561


2

a călea aeeste sfinte drepturi și cari tot nu uită despo-
tismul maghiar — am auut eonflicturl, de o parte temân-
du-mă eă șt pe alte locuri pot să se întâmple încercări
nelegiuite de acestea, de altă parte dorind ea toată nația
să fie într’un cuget șl simțire și în poporul român pe tot
locul iubirea șt. .. llmbei șt naționalității române, să se de-
ștepte șt nutrească, am îndrăznit frățește a v& împărtăși
rândulala, eare eu la toată preoțimea română, în tot Să-
lajul, prin O. Frați protopopi am slobozit o, ea de eumua
și pe aeolo s’ar întâmpla asemenea abuzuri șt ați socoti
asemenea idei șt drepte și legiuite prtneipiumuri a se se-
măna în inima poporului șt pe acolo, să faceți asemenea
— eă repețtndu-se încă nu ua fi superflu — șt să țină toți
mat marii și pouățuttoril și păstorit poporului român strânsă
eoînțelegere între sine, pentru înaintarea binelui șt a
drepturilor prin maestatea sa, dăruite și națiune! române;
având înaintea ochilor șt păzind către oricine șt ort de ee
nație să fie, onorul șt cumpătul, către Monarehul învăpă-
iată credință șl alipire — de care t aprins pieptul român—
către patrie fierbintea dragoste șl către toate naționalită-
țile dreptul și euultneiosul respect șt frăținătate șt paeea
de obște eu toate limbile șt persoanele*.

     Din această elreulară, eare ne Învederează prija ee
o purta marele viear ai Sllvantei, Alexandru Sterea Șu-
luțtu, nu numai pentru Sălaj, dar pentru întreagă romântmea
de dincoace de Carpațt, ne-ar interesa mat mult azi, eon-
serierea amănunțită a nelegiuitelor omoruri șt a atâtor ja-
furi săvârșite de bandele ungurești.

     Nu știu dacă ceilalți, cărora vicarul Sălajului le-a
trimis textul circularei sale de sub Nr. 148—1849, au putut
face asemenea conscripții.

     Scoaterea la lumină a eât mat multor date, din această
latură șt mai ales dtn acele părți ardelene unde puține se-
cunose, ne-ar forma azi prilejul unei reculegeri sufletești
atât de necesară, un mijloe de încredere în puterile de
vteață ale națiunii noastre șl un moment de proslăvire a
memoriei Părinților Martiri.


562

Îndrumări culturale.




    Către Președinții despărțămintelor și
    cercurilor noastre culturale

de Dr. luliu Moldovan,
președintele „Astrei”.

     Deschizând adunarea noastră jubilară Maiestatea Sa
Regele Carol 11, a rostit următoarele cuuinte:

     ,Am astăzi o mărturisire de făeut. eare, sunt sigur,
eă tuturor Ardelenilor le ua merge la suflet: ființa Mea cul-
turală, substratul omenesc al sufletului Meu, este un produs
al „Astrei*, eăei este un produs al dascălilor ardeleni....*

     „....Sunt aproape 20 de ani de eând Eu personal duc
lupta pentru întărirea culturală a neamului Meu și dacă am
răzbit și reușit să fac — departe de visul Meu, dar totuși --
ceva, este că am avut credință, voință și, mai presus de
toate, statornicie, care să Mă ducă la izbândă. Sunt sigur,
că toți membrii despărțămintelor „Astrei* vor înțelege acest
lucru și că în munca lor de toate zilele, iși vor pune toată
râvna, dragostea sufletului și statornicia pentru ridicarea
și unificarea culturală și sufletească a neamului românesc*.

     „lată rolul primordial al „Astrei* de azi înainte. Ea a
pregătit unirea; astăzi, cu aceeași tărie și dragoste va trebui
să o consolideze într’o cultură curat și specific româ-
nească...*

     Aeeste cuuinte regești cuprind eea mai înaltă dtsttne-
țlune, pe eare Asociațiunea noastră a putut-o primi dtn
prilejul împlinirii a 75 de ani de muncă culturală româ-
nească. Ele înseamnă o preageneroasă recunoaștere a Da-
torii îndrumătoare a înaintașilor noștri, care de fapt ne-a
mers la suflet. Cuvintele Maiestății Sale sunt și o înaltă
aproba?» a programului de muncă al „Astrei”, o încura-
jare și un îndemn pentru noi, de a continua lupta pentru
cunoașterea șt sporirea zestrei noastre etniee, specific ro-


563


2*

mâneștl. In același timp însă Suveranul, încrezător în for-
țele de acțiune ale „Astrei", a cinstit-o eu îndatorirea de
a munci pentru unirea sufletească a întregului neam româ-
nesc, așa eum în treeut a pregătit unirea politică.

     In consecință, Domnule Președinte, în programul no-
stru de muncă ua trebui să accentuăm acțiunea pentru pă-
strarea și regenerarea patrimoniului nostru etnie, specific
românese șt pentru unirea sufletească a tuturor Românilor.
In ee priuește intensificarea acțiunii noastre culturale spe-
cific românești, secțiile noastre geografică-etnografică șt
artistică au fost înuitate de a ne arăta calea eea mai po-
triuită de urmat și la timpul său, Vă uom comunica punc-
tele programatice, eu eari ar urma sâ Vă completați ae-
tiuttatea în aeeastă direcție.

     In prlutnța acțiunii noastre pentru promouarea unirii
sufletești, Dă rugăm, ea în anul de muneă, eare a început,
să dați o deosebită atenție acestei cerințe, folostndu-Dă
de orice prilej potrtult pentru a faee cunoscute — în lu-
mina dragostei frățești — uiețl șt fapte, lupte și jertfe ro-
mânești din trecutul neamului de dincolo de Carpați, a
prezenta eu mândrie ereiațiunile geniului românese spe-
cifice celorlalte regiuni, a căuta tot ee este bun la frații
noștri de pretutindeni și a insista asupra faptului, că ro-
stul nostru al tuturor, este de a ne păstra și cultiua ee auem
bun șl specific etnie, pentru a putea tntregra munca șl su-
fletul românesc din toate părțile în eforturi unite spre ma-
rele scop al existenței noastre: prosperarea neamului și
a țării.

     Ciclurile de conferințe, cuvântările rostite la șezători,
toate manifestațtuntle „Astrei" uor trebui să fie dominate
de imperativul unirii sufletești, a tuturor Românilor.

     Ziua „Astrei" din 1937 (a 2 a zi de Rusalii), ea și săp-
tămâna ee-t urmează, vor decurge în semnul aceleiași pre-
ocupări. Vă rugăm, să o pregătiți din vreme, mat bine ea
în anul treeut, gândtndu-Vă eă ea va trebui să Vă aducă
atât D-Voastră, eât și „Astrei" centrale mijloacele materiale
pentru a putea realiza o parte cel puțin al programului de
muncă.


564

     O parte a publicațiilor „Astrei" din anul 1937, ua fi
pusă la dispoziția problemelor, a căror rezoluire Maiestatea
Sa, Augustul nostru Președinte de onoare, le-a pus — eu
o atât de obligatoare încredere — în sarcina „Astrei".

     In același timp, Dă rugăm să nu neglijați preocupările
programatice curente ale Asociației noastre. In decursul
acestui an cultural, sperăm eă toate despârțămtntele uor
înființa șeoale pentru țărani șt se vor nlzut a realiza șt
școale pentru țărance, eart au dat rezultate surprinzătoare
în toate despărțămlntele unde au luat ființă în ultimul an.
In centrele urbane însă, despărțămlntele noastre ar trebui
să se intereseze mai mult ea până în prezent și de pro-
pășirea culturală a păturii muncitorești, organizând cursuri
sistematice deosebite pentru muncitori și muncitoare, având
— ea și șeoalele țărănești — rosturi atât utilitare, eât șt
etnice și sufletești, cursuri, eart se pot organiza fără ehel-
tuelt deosebite.

     Dă rugăm mai departe, să Vă interesați în mod spe-
cial de organizarea Șoimilor, eare se adresează în deosebi
tineretului șt este menită să devină o instltțuie de bază a
activității „Astrei".



    Necesitatea sistematizării și intensificării
    propagandei în cadrele „Astrei"

de Ion Breazu.

    Serbările jubileului de 75 de ani ale „Astrei" au luat
proporțiile unei grandioase manifestații naționale. Ele au
avut darul să impună din nou „Asociațiunea" în rândul in-
stttuțiunilor eari susțin ființa și prosperitatea noastră etnică.
S’au spus eu acest prilej cuvinte de înaltă recunoștință
pentru înaintașii, eari au zidit aeeastă cetate nelimitată a
românismului de dincoace de Carpați șl au umplut-o eu
duhul jertfei lor. N’au fost evocate însă, la serbările dela
Blaj, nufriai umbrele glorioase ale trecutului, el și porun-
cile grele ale ceasului de față. M. Sa Regele, în discursul
rostit eu acest prilej, a cerut dela „Astra" nu numai pro-


565

grame frumoase, ci șl ,o desăvârșită voință de izbândă"
a lor, pentru ea Asoeiațiunea să-și ducă la îndeplinire noua
ei menire: consolidarea Unirii „într’o cultură curat și spe-
cific românească¹¹. Reprezentanții celor mal de seamă in-
stituții ale noastre au arătat de asemenea, în cuvântările
lor, eum ochii tuturor se îndreaptă astăzi cu încredere
spre „Astra**, ca spre o oază a nădejdilor noastre de mal
bine. Ea Blaj n’a fost așa dar, numai încununarea unei
opere, ei acolo a răsunat și un energie apel la datorie.
Miile de delegați al despărțămintelor noastre, n’au dus
dela această adunare numai mângâierea recunoașterii
muncii lor, ei și convingerea eă poartă pe umeri o înaltă
șt grea misiune. Dor fi așezat ei această misiune în altarul
eonștilnțit lor? Dor împărtăși-o oare nenumărațllor soldați
eari luptă în tranșeele „Astrei¹¹? Dor faee oare dtn ea,
mai mult deeât o frază de sărbătoare, o poruncă de fie-
care zi? lată întrebările pe eare șt le pun în mod stă-
ruitor eel ee au astăzi în mână destinele Asociației noa-
stre. Lămurirea, introducerea în conștiința tuturor și per-
manentizarea comandamentelor „Astrei", este astăzi grija
lor de căpetenie. Problema propagandei în cadrele Aso-
ciației se așează deci iarăși pe întâiul plan al preocupă-
rilor noastre.

     „Astra¹¹ este o societate eu organlsațluni foarte nu-
meroase și variate, cu atât mai variate, cu cât la baza lor
stă un principiu de largă autonomie și inițiativă locală. In-
temetndu-se înainte de toate pe voința de muncă și jertfă
pentru binele obștesc a membrilor ei, Asoeiațiunea are
încrederea eă această voință este izvorîtă din substratul
cel mai nobil al ființei lor, a cărui înăbușire șt siluire ar
fi o mare greșeală, mat ales astăzi eând suntem încolțiți
atât de amarnic de hidrele egoismului șl ale materialis-
mului. Libertatea inițiativei loeale a șl dat până acum re-
zultate, cu eare „Astra¹¹ se mândrește pe drept cuvânt.
Ceea ee regretăm nu este numărul lor mare, el faptul eă
ele n’au putut intra în patrimoniul eomun, în plenitudinea
lor, n’au putut fl împărtășite tuturor muncitorilor în ogorul
„Astrei¹¹, pentru a fi fructificate cu maximum de rezultate.
E adevărat că, având mai demult această grijă, Asocta-


566

țiunea a transformat revista Transilvania în „buletin de
tehnică a culturii* tocmai pentru a înregistra aceste ini-
țiative șt a le difusa pe întreg cuprinsul „Astrei*. Din
diferite motlue, pe care nu le putem înșira acum, ele
n’au fost semnalate toate șt. mal ales, n’au fost Imitate în
măsura în eare ar fl meritat-o. In noua el formă Transil-
vania tinde să fie o arhivă documentară a tuturor înfăp-
tuirilor și metodelor noastre de lucru. Câți dintre condu-
cătorii despărțămintelor noastre — pentru a nu mai aminti
pe conducătorii Cercurilor culturale — răsfoiesc însă eu
eu grijă această arhivă, căutând să verifice eu oamenii șt
realitățile mediului lor, inițiativele eare au dat rezultate
strălucite în altă parte, sau planurile de lueru ee li se
propun? lată de ee am crezut eă este necesară o mai vie
difuzare a realizărilor noastre, atât pentru a aduee în felul
acesta o modestă dar justificată recompensă celor ce le-au
săvârșit, cât șl pentru a le face să rodească pretutindeni
unde este nevoie. Câțiva din conducătorii despărțămintelor
au prezentat ei înșiși înfăptuirile lor în paginile revistei
noastre. Numărul acestora însă — durere — este foarte
mic. Și aceasta nu din vina noastră. Vom căuta de acum
îneolo să cunoaștem pe conducători șl realizările „Astrei*
în însuși mediul lor, sub toate fetele și eu tot „farmecul
lor real șl ne uom nizul să împărtășim aceste realizări tu-
turor, nu numai prin coloanele acestei reviste, et prin con-
tactul și îndemnul personal, dela despărțământ la despăr-
țământ, stând de vorbă eu membri comitetelor acestora, sau
dându le lămuriri în scris, ori de eâteori nise vor adresa.

     Inițiativa locală nu este însă singura linie pe care
merge „Astra*. Dacă s’ar întemeia numai pe acest principiu
atunci conducerea ei n’ar avea altceva de făcut decât av
înregistra, sprijini, coordona și răspândi aceste inițiative.
Asoetațiunea noastră ave însă înscrisă în Statutul et o ideo-
logie. pe care comitetul ales în fruntea ei și-a luat anga-
jamentul să o fructifice pe întreg teritorul el de activitate;
ea are. mat ales sub noul el președinte, o orientare bine
delimitată* spre ceea ce de prin 1926 încoace, s’a cuprins
sub noțiunea de „biopolittcă*. introdusă astăzi și în statute.
Prin această doctrină îndeajuns de lămurită de dl Dr. luliu


56?

Moldovan, în miezoasele dsale studii șl mai ales în dis-
cursurile dsale prezidențiale, roșiile toate eu o convingere-
aproape religioasă, Asociațiunea a ancorat în mijlocul eelor-
mai permanente șt mat acute probleme ale neamului no-
stru, de astăzi și de totdeauna. Biopolitlca are darul de a-
se identifica în eternitate eu ființa noastră etnică. Trebue-
să tindem fără de a ne cruța nici o osteneală, la așezarea-
tuturor organizațlunilor noastre pe această linie generală
de luptă. Rănile de eare suferim crâncen astăzi, primej-
diile eari se ridică amenințătoare la orizont, ne impun în-
șiruirea tuturor pe acest front unie, de apărare șt validt-
tare maximă a patrimoniului nostru etnic. Conducătorii tu-
turor organizațlunilor noastre trebue familiarizați așadar
eu toate aspectele acestei doctrine. Pentru ea realizările
noastre să fie mat masiue și mai grabnice, avem nevoie
de o unitate de program și de metode de lucru. Prin Tran-
silvania șl prin contactul sporadic — fie personal, fie în
în scris — a membrilor Comitetului central eu despărță-
mtntele, ne-am nizuit și până acum să atingem această
unitate. Credem eă prin eontaetul utu șt permanent eu des-
părțămintele, pe eare Secretariatul Propagandei îl ua rea-
liza, ne uom apropia și mai mult de acest postulat, atât
de scump nouă.

     Pentru ea propaganda noastră să fie cât se poate de
efectivă auem neuote, înainte de toate, de o cunoaștere
precisă a organizațlunilor noastre, a înfăptuirilor șt a me-
diului în eare lucrează. Prin rapoartele pe care despăr-
țămintele le-au înaintat Comitetului central, am atins și până
acum în parte această țintă. Spunem în parte numai, căci,,
durere, nu toate aceste rapoarte sunt redactate într’un
spirit de obieetiultate, multe din ele sunt apoi prea sgâr-
eite în Informațiunt. Mai mult — ceea ee este șl mal du-
reros — se găsesc în flecare an destule despărțămtnte
eart nu se ostenesc să cuprindă niet măcar în eâteua cu-
vinte activitatea lor. Credem că prin eontaetul frecvent,. ■
pe eare îl vom avea eu fruntașii de pretutindeni, vom reuși
să umplem această dureroasă laeună, ajungând odâtă în
stăpânirea întregului material trebuincios pentru alcătuirea-,
atât a unut fișier al despărțămintelor șl a Cercurilor eul-


568

turale, eât șl a unei hărți șl a eâtorua tablouri grafice a
tuturor înfăptuirilor noastre. Aceste mijloace elementare
de informație, executate eu maximum de preeiztune, ne
sunt extrem de necesare în acțiunile ce întreprindem. înar-
mați eu ele mai putem să ne orientăm rapid, în orice mo-
ment, asupra punctelor slabe ale organizațiunii noastre;
uom ști, de pildă, unde e neuoie de o multiplicare șl re-
actluare a Cercurilor culturale, a organlzațtuntlor șolmă-
rești, a șeoalelor țărănești, a corurilor sau a altor mijloace
de difuzare a culturii; uom putea auea la dispoziție mijloace
eomparatlue, eare ne uor ajuta să distribuim modestele
noastre ajutoare după necesități reale; corn putea, în sfârșit,
să comunicăm, atât în țară, eât și în streinătate, materialul
informatlu asupra activității și realizărilor noastre, eare ni
se cere mult mai adesea deeât se crede, șl pe eare, în
lipsa acestor mijloace de orientare, suntem adesea, în im-
posibilitatea de a-l împărtăși.

     Cu aceste mijloace de informație bogată șl reală vom
putea apoi să studiem mat de aproape instituțiile noastre
și să le înzestrăm eu o tehnică de lueru mal efectivă șt
potrivită cu mediul nostru. Intre acestea un loc de întâie-
tate ocupă Școala Țărănească, această binecuvântată ini-
țiativă a despărțământului de Sighet, adoptată astăzi, într’o
splendidă emulație, de o mare parte dtn despărțămintele
noastre. S’au publicat până aeum, fie în Transilvania, fie
în alte reviste sau broșuri, numeroase studii șt articole
asupra acestei Instituții. Cu toate acestea, suntem departe
de a cunoaște întreg mecanismul ei de funcționare șt mal
ales de a ne ft fixat asupra tuturor obiectivelor ei. Așa
eum a procedat șt altădată, „Astra" a lansat ideea, lăsând
apoi despărțămlntelor întreaga libertate de acțiune ehlan
și atunci eând unele Șeoale s’au întemeiat eu ajutorul bă-
nesc al Comitetului eentral. Această perioadă de expe-
riență, atât de bogată în învățăminte, trebue să se apropie
însă de sfârșit. Trebue să ajungem la o sistematizare, atât
a Șeoalelor noastre pentru țărani, eât și a celor pentru
gospodine, să fixăm norme unitare de recrutare a corpului
didactic șl a elevilor, să punem la dispoziția tuturor o pro-
gramă analitică bine chibzuită și să procedăm la perma-


569

nentlzarea acestei instituții, acolo unde se poate. Această
sistematizare este cu atât mat necesară, cu cât am putut
constata că unele Șeoale pornite cu cea mat perfectă
bună Intenție, nu au corespuns întru toate scopului lor Ini-
țial. Se risipește astfel în mod Inutil o muncă prețioasă șl
se dă prilej la erlttet nedrepte din partea aduersartlor no-
ștri și la motlue de descurajare a despărtămtntelor, care
n’au încercat încă acest admirabil mijloc de propagandă
culturală.

      Același lucru se poate spune, într’o anumită măsură,
și despre „Șoimii Carpaților” eu toate că ideologia și me-
todele lor de organizare șl funcționare sunt mult mai bine
studiate.

      Ori în ee parte prlulm, pe întinderea bogată a Aso-
ctațiunll noastre, ne uine îndemnul accentuării șt tehnici-
zării propagandei. Se uor găsi, poate, mat ales printre
vechii Astrlștt, unii care vor zâmbi la auzul acestor cu-
vinte. „Astra”, u’or spune aceștia, a ajuns la rezultatele eu
eare se mândrește astăzi, nu prin „tehnică” și „sisteme”,
ci prin risipă generoasă de Idealism eurat. It rugăm însă
pe toți aceștia, să nu uite că obiectivele spre care se
îndreaptă astăzi Asoeiațiunea, sunt mult mai complexe,
■decât înainte de răsboiu șl reclamă un studiu mai temeinic
din partea acelora care vreau să le atingă. Dacă vor
arunca apoi oehii peste hotare, vor constata acolo eum
propaganda sistematică a ajuns una din eele mat puternice
arme de influențare și stăpânire a masselor. In deosebi, în
țările de dictatură, miniștri propagandei șl „maeștrii de
ceremonii” sunt aleși dintre cei mai destoinici oameni ai
regimului. O propagandă bine susținută și savant organi-
zată, poate târî masse întregi spre obiective false; ea este
cu atât mat eficace, atunci eând servește scopuri ea ale
„Astrei”, de a căror noblețe și urgentă necesitate, nimeni
nu se îndoiește. E adevărat că „Astra” nu dispune încă
de Presă, Radio șt Cinema, eele mat iscusite arme ale
propagandei moderne. Modestele ei mijloace de propa-
gandă, trebue transformate însă în spiritul tehnice! noi. Cei
cart au avut norocul să asiste, la Adunarea generală dela
Brașov, au rămas adânc impresionați de revelatoarea eo-


570

municare făcută acolo de dl Dr. luliu Hațleganu, preș, des*
părțământulut Cluj, asupra Tehnieei Propagandei la sate
(apărută în Bibi. „Astra“ sub Nr. 18).

     Nu știm eâțt din conducătorii despărțămintelor noa-
stre au aplicat metodele propuse în acea comunicare.
Atâta știm însă că în despărțământul Cluj, ele au dat re-
zultate eu totul nebănuite. Sate eare uitaseră frumusețea cân-
tecului șt a portului românesc, și le-au însușit șl le cul-
tivă cu o râvnă care te umple de uimire și de încredere
în puterea de vieață a rasei. Vieața națională renaște aici,
în mare parte datorită acestei propagande, ea atinsă de
o baghetă magică. Ceea ee s’a realizat aici într’un de-
ceniu, eu vechile mijloace nu s’ar fi putut atinge nici în
patru decenii. Experiențe ca acestea arată cum entuziasmul
generos, atunci când se unește cu știința, poate înfrânge
tirania vremii.


5?1

Material pentru conferințe, șezători, ete.





    Importanța pășunilor pentru creșterea
    vitelor

(Conferință poporală model)

de Prof. I. Oțoiu.

      Țara românească are o populație a cărei principală ocupație
este agricultura. Aproape 8O°o din locuitorii ei au aeeastă îndeletnicire
astfel, eă și prosperarea țării este în strânsă legătură eu progresarea
șl înflorirea vieții ei agricole.

      Agricultura are îndeosebi 2 ramuri principale, prin eari se caută
a se valorifica rodnicia pământului: cultura plantelor și creșterea ani-
malelor.

      Preponderanța uneia sau alteia din aeeste două ramuri a stat în
legătură eu diferite împrejurări, fără îndoială însă că împrejurarea eea
mai priineioasă pentru îmbrățișarea lor a fost ușurința de desfacere
a cerealelor sau animalelor.

      Cercetând trecutul vieții agricole în deosebi în Vechiul Regat,
găsim vremuri de belșug în cereale, eari au adus mult aur în vistieria
țării și ’n pungile populației rurale, dar erau tot atât de înfloritoare
vremuri în creșterea animalelor, eari pe lângă bogăție și belșug au
dus departe peste granițe, faima țării ea o pepinieră aleasă de ani-
male superioare și bune. Boii moldovenești și oile transilvănene erau
căutate până departe pe piețele Apusului, iar caii moldovenești nu erau
cumpărați de către austriaei și prusaci numai pentru nevoile armatei,
ei în eele mai reputate herghelii din aeeste țări calul moldovenesc a
servit ea material de îmbunătățire.

      Nu mai puțină importanță au auut oile românești, a căror earne
gustoasă era apreciată nu numai pe piețele Austriei și Germaniei, ei
ueehiul Stambul căuta și plătea scump carnea țigăilor noastre negre
din Dobrogea.

      Examinând mal de-aproape împrejurările eari au contribuit în
aeeste timpuri la înflorirea creșterii animalelor dtn țara noastră, va
trebui să mărturisim eă în deosebi pădurile întinse ș: eu ierburi de so-
iuri alese au fost eauaele principale, eari au provocat aeeastă stare,
lucrul aeesta a fost mărturisit de toți scriitorii străini și pământeni. Dar
pe lângă treeut și prezentul ne arată importanța eea mare ee o au
pășunile, în ridicarea stării de îmbunătățire a vitelor nu numai la noi
dar șl în alte fări.


5?2

      Se știe, eă astăzi uitele cele mai frumoase se găsesc în aeele
țări, unde pășunile sunt mai bine îngrijite. Dacă Elveția are rassele eele
mai alese de boi, unde o uaeă are o producție anuală de lapte eât
3 uaei de ale noastre și daeă aeeste rase sunt introduse și la noi și
se folosesc pentru îmbunătățirea rasselor noastre, aceasta este eu pu-
tință numai fiindcă pe lângă aeeste însușiri alese, ele mai sunt și
foarte răbdurii și sunt oțetite prin petrecerea mult timp la pășuni bune
și la aer eurat; aeelaș lueru îl putem spune și eu priuire la uitele din
Olanda și Danemarca, unde o uaeă bună de lapte produce la an până
la 4000—5000 litri lapte și aiei pășunile bogate și bine îngrijite au influ-
ențat mai mult ridicarea producției de lapte la uaei. Examinând cre-
șterea uitelor din proutneiile țării noastre, înainte de răsboiu, uom putea
constata eă în ueehiul Regat, acestea se găseau într’o stare foarte
înapoiată și aceasta în deosebi din cauza desțelenirii unei mare părți
de pământ, eare mai înainte servea ea teren de pășune.

      In treeut se scotea aproape un (1) Het. de pășune pentru un cap
de uită, iar în anul 190? se găseau aproape 3 capete de uite mari la
1 Ha.

      Rezultând deci din eele expuse —• o legătură foarte strânsă între
creșterea de uite și situația pășunilor, să cercetăm iu eele ee urmează
mai deaproape, împrejurările eari ne impun o îngrijire a acestora
tocmai în vederea unei ereșteri mai eu folos a vilelor noastre, cari
în deosebi pentru unele provincii ale țării (Transilvania, Bucovina) for-
mează izvorul principal de uenit și de traiu pentru țărănimea noastră.

      Ori în ee direcție am căuta să exploatăm vitele noastre, ele
trebue să fie sănătoase și rezistente. Fără sănătate și o constituție re-
zistentă nu putem auea siguranță de trăinicia animalelor noastre. în
deosebi când avem rase mai bune, eari au mai mare aplicare spre
degenerare. Animalul trebue deci să aibă un corp mai în putere îneă
•din tinerețe, ceea ee numai la o pășune bună se poate câștiga.

      Pe lângă hrană, animalul la pășune mat are lumina și căldura
soarelui, aer liber și eurat și mai face mișcare, 3 lucruri de cel mai
mare folos pentru dobândirea sănătății.

      Lumina binefăcătoare a soarelui primenește și înviorează sângele,
întărește funcțiunile pielii și omoară o mulțime de uietățt mărunte (mi-
croorganisme) vătămătoare sănătății animalelor, în deosebi baeeilil
tuberculozei.

      Se recomandă deci ea tineretul, în deosebi uițeii, să fie de tineri
lăsați în aer liber unde să aibă un adăpost contra frigului și ploilor
-reci și o pășune bună, fiind aceasta eea mai sigură garanță, eă ei uor
deveni sănătoși șl viguroși. Pășunea este totodată și cel mai bun mijloc
pentru preîntâmpinarea tuturor bolilor eari se îneuibă în crescătoriile,
unde se obișnuește ținerea animalelor prea mult în grajd.

      Grajdul este adeseori un focar de boli, în deosebi grajdurile
prea puțin aerisite și încărcate eu mirosuri grele de bălegar, cari ataeă
pielea, oehii șl căile pulmonilor.


573

      Căldura prea mare din grajd moleșește corpul animalului și-l
faee mai predispus la îmbolnăvire, de aeeea șl uedem eă vacile prea
mult finute în grajd se îmbolnăvesc mai adeseori de tuberculoză și
alte boli.

      Și pentru porc mânatul la pășune are o deosebită însemnătate.

      Pe lângă hrana ee-i oferă pășunea prin ierburile și rădăcinile
diferitelor plante, porcul scurmă pământul, adună o mulfime de larve
din pământ, ceea ee îl apropie de un traiu mal natural șt-l faee mai
rezistent fafă de diferite boli, earl tocmai la porci sunt des ul de obiș-
nuite.

      Animalul eare a trăit mai mult la pășune — având un stomac
eare funcționează mai bine — va valorifica și hrana ee-o primește
mai eu folos. Din aceasta cauză animalele, cari sunt punte la pășune
ne vor da din același nutref o mai mare cantitate de lapte sau carne,
ea și eele finute în grajd.

      Porcul și boul ținuti la pășune se îngrașe mai bine și în timp
mai scurt, ceea ee ne arată, eă din aceeași hrană, la acestea, vom
avea un mai mare folos.

      In ee privește influinja binefăcătoare a pășunii asupra producției
de lapte, ea este îndeobște cunoscută.

      Vacile dau în lunile lui Maiu șt Iunie mai mult lapte, ceea ee se
datorește pășunilor și calității alese a acestora, de asemenea și cali-
tatea laptelui este în acest timp mai superioară.

      Mișcările ee le faee animalul la pășune, au o mare influentă șt
asupra desvoltării și creșterii diferitelor părți ale corpului animalului.
Mușchii și tendoanele se fortifică și făptura animalului are altă înfăți-
șare, ea a celui finul în grajd, în deosebi arată o desvoltare pronunțată
părjile, cari suni mai importante* la producția de carne. Prin continuă
aplecare, spinarea devine mai dreaptă și la aeeste animale nu vom
găsi o spinare aplecată. Brajul și antebrațul se lungesc și devin mai
pline. Coșul pieptului devine mai larg astfel eă pulmonul șt inima au
eele mai prielnice eondifii de desvoltare și funcționare. Picioarele sunt
mai puternice, încheieturi mai bune și unghii mat tari.

      Toate acestea sunt însușiri, cari ridică valoarea animalului și dini
punct de vedere al aptitudinii lui pentru muncă.

      Și vieața sexuală a animalelor se desfășură cu mult mai natural
și în eondifii mai prielnice prin mânarea la pășune. Căldurile apar
mai regulat și adeseori vaei, cari au stat timp mai îndelungat în grajd
și nu au mai avut călduri, mânate fiind la pășune, au trecut în călduri
și în gestație. Că vaetle în gestajie, prin petrecerea la pășune sunt
mai sănătoase și mui robuste, iar fătul se desvoltă mat bine și fătarea
se faee eu mult mai ușor, cred eă nu mai trebue accentuată.

      Din eele spuse mai sus, se poate stabili eă animalele la pășune
vor fi mai sănătoase, cresc mat bine, au lapte și carne mai multă și
sunt mai bune și pentru muncă.

      In eele ee urmează, să examinăm și beneficiile economice, ee
rezultă după petrecerea vitelor la pășune.


574

      Prin folosirea de pășune a ierbei, ea ne ua da hrană și mai milita-
și mai bună, ea și daeă am cosi aeeastă iarbă, in iarbă părfile nutri*
toare se găsesc în o formă mai naturală deeât în fân șt ele tree mai
ușor în organismul animalului. In fân părfile nutritoare se pot împuțina
sau după un timp mai îndelungat se alterează. După pășune iarba este
mai tânără, puterea ei nutritoare este eu mult mai mare, ea la o uârsfă
mai înaintată eând se eosește pentru fân. in deosebi pentru tineret, este
foarte bună iarba tânără, de asemenea și pentru uaeile de lapte.

      Daeă pășunile dela munte sunt foarte bune, apoi aeeasta se ex-
plică prin ierburile aromatice și în deosebi prin uârsta tinără a ace-
stora. Prin pășunare, iarba fiind mereu ruptă, ea erește, se regenerează
ba ehiar înfrăjește încontinuu astfel, eă uom auea mai multă hrană ea
șt eând ar fi ajuns plantele la deplină uârsfă. După un jugher de pă-
șune deei, uom auea mai multă hrană ea și după fânul cosit după același
jugher.

      Foloasele mari, ee le auem după pășune — în deosebi pentru
tineret șt uaei de lapte — ne arată eă aceste categorii de animale au
neapărată trebuință de pășune. înrâurirea binefăcătoare a pășunei
asupra animalelor se resimte șt în decursul iernatului, astfel eă ani-
malul intrat în stare mai bună în iarnă, suportă mai ușor euentuale lip-
suri și asperități ale iernii.

      Fiind deci mult mai uiguros animalul Jlnut la pășune, se înțelege
de sine eă și fa{ă de boli ua fi mai pu|in simfitor, deei și în priuinfa
grajdurilor mai puțin pretențios. Crescătorii de animale mai bune ea
ale noastre au găsit, eă tocmai grajdurile prea costisitoare și prea
călduroase sunt adeuărate focare pentru răspândirea diferitelor boli,
în deosebi pentru tuberculoză, pesta porcină și alte boli.

      Din aeeastă cauză, uedem apoi, eă azi ehiar în țările eu uite maî
bune ea ale noastre, crescătorii au părăsit aeeastă procedură de a
construi grajduri prea costisitoare, iar ea un mijloc ajutător spre a
auea animale mai rezistente fac eea mai mare propagandă pentru un
așa numit „regim uerde" stăruind pentru îngrijirea și înmulțirea pășu-
nilor.

      In Germania se organizează în fiecare an, „săptămâna verde",
eând să faee eea mai largă propagandă pentru intensificarea creșterii
animalelor la pășune. Ținerea uitelor la pășune, ne scutește și de a
ținea personal prea numeros și de a auea construcții speciale pentru
pregătirea nutrețurilor, deei ieftinește creșterea animalelor.

      Profesorul Riehafdsen, a arătat, eă depe un Hectar pășune bună
se poate obține la an un spor în greutate dela 500—600 hgp., tar lapte
până la 4000 hgp., ceea ee prezintă un câștig eum nu se poate obține
eu niei un fel de plantă eultiuată.

      Vedem din eele expuse mai sus, eă și foloasele eeonomiee sunt
eele mai mpri după ultele ttnute la pășune.

      Cunoscând foloasele mari, ee le auem după tinerea uitelor la pă-
șune, să examinăm în eele ee urmeaza starea pășunilor dtn fara noastră.


5?5

       In general pășunile noastre se găsesc într’o stare nu tocmai îm-
bucurătoare, doar’ în Transiluania și Bueouina stările sunt mai bune.

       Partea eea mai mare oferă o hrană slabă, eeua la începutul pri-
măverii, iar pe măsură ee intrăm înspre vară se tot împuținează și daeă
vreo ploae binefăcătoare nu vine la timp, se usucă totul în așa mă-
sură, încât vitele umblă toată ziua după un fir de iarbă, întoreându-se
seara aproape tot așa de flămânde ea și dimineața. Cauzele acestei
stări sunt multe, una principală este lipsa de îngrijire fajă de acestea,
deși avem legi, eari prevăd măsuri de această natură, însă nu se exe-
cută eu destulă tragere de inimă. Urmările se și văd.

       Pășunile depe dealuri sunt în eea mai mare parte spălate de ploi
și brăzdate de păraie, eari produe râpi șl surpături de pământ, eari
nămolese locurile mai joase.

       Apoi spinii, eiulinii și tot felul de mărăcini adeseori ocupă locuri
întregi, împuținând iarba și fiind o adevărată pacoste pentru lâna oilor.

       Mai găsim pe aeeste pășuni, o mul(ime de mușuroaie, de furnici
și cârtite, bălfi și mlăștini, eari strică pășunile și ascund miasmele eari
provoacă eălbeaza și alte boli.

      In privința apei de băut, îneă este aproape totul neglijat.

       Nu avem fântâni, ei adeseori lacuri eu apă stătătoare și clocită
de căldură servește pentru adăpat.

       De asemenea lipsesc adăposturi pe pășuni pentru apărarea vi-
lelor contra vremilor grele șt arșiței soarelui.

       Despre o îngrășare, grăpare sau chiar o irigare (udare eu apă)
a pășunii, nici pomeneală.

       Apoi folosirea pășunilor se faee fără a se fine seamă de eele
mai obișnuite reguli de bună gospodărie. Adeseori vedem boi, cai,
porci, gâște pășunând împreună pe aceeași pășune. De asemenea nu-
mărul capetelor de vite, îneă nu corespunde eu întinderea pășunii.

       Avem pășuni tn total 2,741.6311 Ha și vite mari 8,356.955 eapete,
ceea ee faee peste 3 eapete pe un Ha, un număr eu mult prea mare
față de întinderea pășunilor șt fată de starea lor culturală.

       Adevărat eă în unele păr[i ale Transilvaniei unde sunt și uite
mai frumoase (Câmpia și Nordul) eade 1 cap de animal pe Ha în
schimb în Câmpia Dunării ne vin peste 4'4 eapete pe Ha. Chiar șt în
aeeste ținuturi eu pășune mai multă, îngrijirea lasă mult de dorit, astfel
■eă niet aiei nu putem aștepta câștigul arătat de prof. Riehardsen de a
obține un spor în greutate până la 500 kgr. sau o produejie de lapte
până la 4000 kgr. anual.

       Din eele expuse rezultă rostul însemnat al pășunilor pentru cre-
șterea vitelor din toate punctele de vedere, preeum și starea tristă în
eare ne găsim noi în aeeastă privință. De asemenea se constată eă în
privința îmbunătățirii acestora, avem mult de făeut și eă o creștere
bună și eu câștig a vitelor fără pășuni bune, nu se poate faee.


576

Din activitatea altor societăți culturale.




    Fundația Culturală Regală
    „Principele Carol"

de Al. Dima.

     Printre cele mal de seamă obiective pe eare aeest
buletin șt le-a propus, e de sigur șt acela de a înfățișa în
paginile lut — în cadrul unei rubrici statornice — activi-
tatea societăților culturale-surori cu îndoitul scop de a le
cinsti pe de-o-parie munca, de a oferi pe de altă tuturor
plugarilor culturii un mănunehlu de idei rodnice, eare să
albă ulrtutea de a circula dela o înjghebare la alta șpre
a fl eunoseute șt euentual împărtășite șt aplteate. Ogoarele
ee așteaptă munca de fructificare, sunt încă atăt de nume-
roase în această țară, chemările ce răsbat din adâncul
tumultos al maselor atât de stăruitoare, nevoile lor atât de
poruncitoare, încât toate societățile de culturalizare la un
loc nu le vor putea prididi. O sinceră conlucrare a lor
înseamnă un adevărat imperativ al vremll, pentru a cărui
înfăptuire „Asoetațtunea** a luptat totdeauna din răsputeri.
Prezența acestei rubrici este ea însăși de altfel o mărturie
în acest sens.

     Intensificarea muncit culturale de după răsboiu a fost
o manifestare de o Importanță ce nu poate fi în deajuns
subliniată. Reforme epocale precum votțil obștesc șl îm-
proprietărirea nu însemnau mut mult decât forme ce soli-
citau cu urgență un conținut sufletesc efectiv șl viu. Un
instrument politic ca șt unul eppnomte trebuește sprijinit
neapărat de o înțelegere culturală a lor. Accentul preocu-
părilor vremii a căzut dar — în modul cel mat firesc —
pe opera culturalizării. Pe recunoașterea ei teoretică deo-
camdată. Căci realizările evidente sunt abia la început.
Ele au pornit îns$ pe un drum, la al cărui sfârșit vom
avea de eujes cele mai surprinzătoare roade pentru ferl-
-cirea acestui neam.

*
* *


577                        3

      Printre așezămlntele de cultură, ce activează de foarte-
puțină vreme — eu un ritm accelerat de trei ani numai —
se numără șt „Fundația Culturală Regală „Principele Carol*.
înfiripată încă din 1920 ea o floare a unul gând regese».
ea o recunoaștere primită din cel mat înalt loc a nevoilor
unei țărăntmt ee nu-șt trăia sub soare vieața pe eare o
merita eu prisosință, Fundația „Principele CaroF a fost
chemată la o nouă muneă în 1934 când M. S Regele —
inaugurând localul et înnoit — avea să rostească vorbe:
cumpănite și pline de miez ea acestea: „Am fost eonuins-
că numai prin drepturi politice și printr’o înzestrare a lo-
cuitorilor nu se poate ajunge la scopurile dorite și de aceea'
întemeind această Fundație, am dorit să pătrund eât mar
adâne in mijlocul poporului, începând o adeuărată operă
de îndrumare zi de zi, ceas de ceas, ea să putem ajunge
să ne fălim și noi — cum se fălesc alte țări cu sate — nu
numai pitorești, dar eu sate frumoase, eu sate sănătoase*..

      Gândul regal s’a arătat și de data aceasta pătrunzător,
adâne. Peste pojghița adesea înșelătoare a suprafețelor a
înțeles să cunoască rănile ascunzișurilor. Satele noastre
într’adevăr nu trebuiesc să mai fie simple obiecte ale
curiozităților turistice pentru călătorit străini în trecere pe
la noi sau pentru orășenii noștri rafinați, ci motive de
serioasă meditație pentru o transformare temeinică a lor
până în amănuntele vieții sufletești. E piatra de temelie-
pe care gândul regal a ținut să înalțe Fundația „Principele
Carol".

      Înalta inițiativă șt-a ales — eu fericită mână — întru?
înfăptuirea idealurilor către eare tinde, ea director al cti-
toriei pe dl prof. D. Guști, președintele „Institutului Social'
Român*, a cărui activitate prin campania monografiilor
sociologice mai ales era prin spiritul și entuziasmul el, o
chezășie pentru viitorul instituțlunil. într’o societate care
socotea că o îndreptare a et nu e cu putință decât prin
riscurile arbitrare ale unor reformatori, talentați ee e drept,
dar fără o cunoaștere a realităților, monografiile socio-
logice se dedicau exclusiv acestei opere de cunoaștere
șt explicare. Numai la capătul et, drumurile îndreptărilor
se pot întrezări.


578

      Activitatea științifică are însă prtn ea însăși o aparență
— subliniem, o aparență — de sterilitate. Satisfăcând numai
o curiozitate a Intelectului, ea e — firește — de o înaltă
gratuitate față de care prea multă lume nu are la not ntei
o înțelegere. O prelungire a științei în acțiune, iată un ideal
pe eare „Institutul Social Român* prin președintele său
l-a conceput șl poate acum prtn Fundația „Principele
Carol", să-l realizeze.

      Sub directa conducere a dlui prof. D. Guști, a cărei
doctrină soetologieă stă la baza întregit activități a Fun-
dației, s’a purces la greaua dar admirabila muneă de ri-
dicare a satelor românești, alături de societăți ee activau
mai de mult pe același drum. Înfăptuirile de până acum
ale acestei instituții, iată eeea ce voim noi să însemnăm
act ea un rod ee vorbește prtn sine mal mult decât toate
teoretizările noastre.

      Fundația regală „Principele 6arol“ e concepută ea un
organ central de stimulare, coordonare și control al Că-
minelor Culturale, socotite ea Instrumente de lucru princi-
pale în opera de ridicare a satelor. E un laborator de în-
drumări culturale, gândite de oameni pricepuți și totdeodată
experimentați prtn munca la teren. Sfaturile ee pornesc
dela eentru, sunt astfel elaborarea activității din vetrele
satelor chiar și dueându-se spre ele, păstrează toată ela-
sticitatea adaptării la cadrul local. Fundația are patru di-
recțiuni de îndrumare culturală: 1. direcțiunea de studii și
statistica pentru informații șl statistica muncit căminelor;
2. direcțiunea căminelor culturale, unde se organizează
toată activitatea acestora după următoarele împărțiri: să-
nătate, muneă, suflet, minte; 3. direcțiunea publicațiilor cu-
prinzând revista „ Albina¹¹, „Căminul cultural*, editura „Cartea
satului*, biblioteca Fundației șl altele; 4. direcțiunea admi-
nistrativă. Căminul satului rămâne însă adevăratul focar
cultural loeal caracterizat prin permanența lui în cadrul
satului și urmărtd o mobilizare neîntreruptă a tuturor ener-
giilor creatoare sătești.

      Fundația se îngrijește de cămine în multe feluri. Ea
le înființează sau reînființează, mat întâi prin munca Echi-
pelor Regale Studențești, eare iau drumul satelor în fiecare


579


3*

an pentru tret luni de vară, eând prin elementele price-
pute ee le eompun — studenti șl tehnicieni de mat înainte
îndrumați — dau muncitorilor locali exemplul pe care In
eursul anului au a-l tine minte. Echipele Regale Studen-
țești au avut până acum trei fructuoase campanii, in 1934,
in 1935 și 1936. Alcătuite din îndemnul personal al M. S.
Regelui, ele au fost in primul an in număr de 12, in al doilea
25, In aeest an de 49. Progresul cifrelor arată fără îndoială
eă munca echipelor a avut un deosebit răsunet la sate,
dintre eare unele le-au șt cerut, ea șt printre studenți, eari
înțeleg tot mai mult datoria de a fi agenții culturalizării,
înfăptuirile lor sunt consemnate In „Car/ea Căminului Cul-
tural", un uolum in 1934 („Eehlpe studențești la sate“, 402 pg.),
unul in 1935 („A ll-a expoziție a echipelor regale studen-
țești" 132 pg.), iar eele din 1936 au fost expuse de dl prof.
D. Guști, într’o conferință ținută la Radto și de dl Oetauian
Neamțu in artleolul „A UI a campanie de muncă a echipelor
studențești" („Sociologia Românească", Nr. 10, pg. 32—36).
Spațiul nu ne îngăduie a reproduce toată această gene-
roasă muncă, pe care publicațiile Fundației o înfățișează
pe larg cu cifre șt grafice. Activitatea echipelor e minu-
țios organizată și comunicată prin „Curierul Echipelor"
chiar in timpul desfășurării ei. Caseta aceasta săptămânală
e menită să facă legătura ideală dintre echipe, sttmulân-
du-le la lucru prin exemplul muncii unora dat altora. Echi-
pele au șt misiunea de a aduna obiecte pentru muzeul per-
manent al satului românesc, organizat in Parcul Regele
Carol 11. din București șt conceput ca un fel de sinteză a
satului național. Cu indicații date de aeeastă instituție ru-
rală, urmează a se construi In vilțor modelul satului ro-
mânesc așa eum ar trebui să fie. Cu roadele muncit echi-
pelor regale studențești, se fac anual expoziții eu grafice
ilustrative.

      Tipăriturile „Fundației" se îndreaptă de asemeni către
Cămine. Revista săptămânală pentru popor „Albina" e un
stup de cunoștințe pentru sănătate, muncă, minte și suflet,
eu rubriee statornice de tot solul scrise eu năzuința de a
fi la îndemâna celor mulți. Revista lunară „Căminul Cul-
tural" — aeum în al doilea an de apariție — cuprinzând


580

îndrumări, fapte, un buletin și bibliografie are mari ase-
mănări eu „Transilvania" noastră și se adresează condu-
cătorilor de Cămine culturale. Fundația mai tipărește apoi
„Cartea Căminului Cultural*, volume masive de îndrumări
și de inventar al muncit la sate, dintre eari am citat mal
sus câteva. Biblioteca reuistei „Albina* are menirea de a
interesa pe săteni chiar prin micile șl ieftinele ei broșuri
de popularizare. „Cartea satului* în sfârșit, o minunată șt
luxos înfățișată colecție pentru popor, eu bogate llustra-
țiunl, cu un stil cu totul adecvat mentalității sătești, numără
printre altele lucrările dlor Cezar Petreseu: „Cei trei Regi*,
M. Sadoueanu: „Inima noastră*, Al. Lascarou-Moldouanu:
„Vieața creștină în pilde*, V. Voiculescu: „Toate leacurile
la îndemână* șl încă altele scrise de N. Oaneea, l. C. Vissa-
rion, Victor loan Popa, 1. Agârbieeanu, Em. Bueufa ș. a.
leftinătatea volumului îl faee acceptabil țăranilor, ceea ee
șl explică frumoasa lui răspândire.

     In jurul Căminelor Culturale, Fundația ține să organi-
zeze de asemeni cursuri și școli țărănești, așa cum a și
realizat în acest an la Poiana-Câmpinei din Prahova unde
a funcționat o școală țărănească precum șt cursuri pe lângă
Cămine.

     Pentru buna lor conducere, Fundația organizează
cursuri șt școli de conducători de Cămine ea șt un Congres
general al Căminelor Culturale din țară în flecare an la
7—8 Iunie, unde se premiază Căminele mat harnice și se
iau în dtseuțiune problemele de îndrumare. Ea ultimul Con-
gres al Căminelor, ținut în prezența M. S., Regelui, dl prof.
D. Guști a înfățișat rodnica muneă a acestora. Numărul
lor e fără îndoială, important, dar ceea ee interesează mat
mult e desigur vieața însăși a Căminelor de care condu-
cerea Fundației se ocupă de aproape urmărind-o prin in-
specții șl stimulând-o prin exemple. E de observat de altfel
în genere, eă nu o muneă de ordin cantitativ impresio-
nează Fundația, ci o adâncire calitativă, realizând gândul
regal însuși care în privința aceasta, a fost de o noutate
nemai întâlnită la noi.

     Fugarele date ee am înfățișat mai sus, nu reușesc
să cuprindă în întregime toată străduința Fundației eare,


581

în mișcarea noastră de culturalizare a satelor, aduce una
din contribuțiile de cea mal mare eficacitate pentru viitor.
Dincolo de prezentarea lor, suntem însă datori să subli-
niem deosebita valoare a metodei de lucru, care sinteti-
zează de fapt experiența vie și în continuă desfășurare a
unei doctrine sociologice șt de politică a culturii. Cu astfel
de vederi, Fundația „Principele Carol“ a putut tipări una
din cele mal însemnate lucrări ce avem în materie de
culturalizare șt anume ^îndrumător al muncii culturale la
sateu, un volum de 464 pagini, cuprinzând Instrucțiuni pri-
vind vleafa Căminului cultural ca șl activitatea Echipelor
Regale Studențești, sfaturi șl orientări ee pot fl folosite de
orice entuziast al culturii poporului.

       Cu bogatele mijloace materiale ce-l stau la îndemână,
• sub înalta priveghere a M. S. Regelui, eare a fost mereu
de fată la toate manifestările de seamă ale Fundației Sale,
cu doctrina și metoda ce realizeasă gândul regal sub di-
recta conducere a dlut prof. D. Guști, eu ațâți prleeputl șt
inimoși colaboratori, drumul acestei instituții închinate sa-
tului nu poate duce decât la o deplină biruință. „Asocia-
țiunea“ față de eare Fundația șl-a arătat prin glasul direc-
torului ei de curând — eu prilejul serbărilor dela Blaj —
toată înțelegerea șl afecțiunea oferlndu-t Căminele ce a
ereat în Ardeal, spre a le menține cu entuziasmul luptă-
torilor „Astrei" — dacă va fl susținut șl de mijloacele, de
eare are neapărată nevoie — vii șl active, îșl exprimă pe
această cale toată prețuirea el pentru fructuoasa operă ee
Instituția Regală a realizat.




    Prinos de recunoștință marelui dascăl
    Gheorghe Lagăr

de loan Dragomir,

Revisor școlar (jud. Sibiu).

      Din Inițiativa învățătorilor din județul Sibiu șl eu con-
 tribuția șeoalelor, a instituțiilor culturale șl a altor oameni
 de bine, am ajuns ea în ziua de Duminecă, 18 Oetomvrte,
 a. e., zl eu mult soare șt căldură, să putem desvelt bustul


582

«marelui dascăl șl redeșteptător al Ideii naționale Gh. Eazăr,
In comuna Avrlg.

      Conștiința nl se descarcă, că am știut să ne ducem
«până la capăt angajamentul luat în legătură cu frumoasa
«lucrare, care de astăst înainte stă ca mărturie la marginea
^șoselei Internaționale din «Piața Gh. Eazăr din Avrlg șt
de unde toată suflarea românească poate să se adape cu
■apa cea ule a adevăratului apostol al neamului, să fie al'
tarul Nsțiunll noastre, la care să se închine și dela care
«toată suflarea dornică de avântul țării Românești, să im-
plore darul Duhului Iul Gh. Eazăr, pentru tresirea senti-
mentului de unitate sufletească șl națională, de care atâta
neuole avem astăzi.

      Locul unde este așesat bustul are o suprafață de
225 m², aranjat eu un pare luerat în mod gratuit de gră-
dinarul dela sanatorul Bruhenthal din Avrlg. Terasamentul
de jur-împrejur este lucrat din beton armat, tar sldul ru-
stic dinafară, este din marmură dela Rusehlța din Banat.
■Soclul are înălțimea de 3,50 m. șt este făcut din piatră de
traehit de Deva. Bustul din bronz este opera sculptorului
Medrea șt are înălțimea de 1,50 m. întreaga lucrare costă
peste 330.000 Eel.

      Hotărîrea conferinței naționale, ținută la Sibiu, în anul
1865, sub prezidiul înțelepților mttropollțl Șaguna șl Șu-
luțlu, exprimată prin voința Națiunii, a fost să se ridice un
monument lut Gh. Eazăr în comuna sa natală Avrlg. întrucât
aeeastă voință, exprimată de poporul românese din Ardeal
în 1865, n’a putut fl înfăptuită, învățătorii județului Sibiu, în
frunte eu un comitet de acțiune, au dus la bun sfârșit acest
desiderat.

      Ce alteeva înseamnă activitatea lui Gh. Eazăr, care
— ea șl voevozll legendari, întemeietori de țară, acest
jjoevod al culturii întemeietor de școală, — a treeut zidul,
ca să-șl întărească neamul, decât o mișcare pedagogică-
educativă eu caracter românesc. Gheorghe Eazăr, descă-
lecând în mijlocul fraților îngenunehlațl de grecism, ea odi-
nioară Pe^talozzl, îșl dă perfect de bine seama, eă poporul
trebuia ridicat din starea tristă în eare se găsea șl, după


583

eum pedagogul elvețian spune poporului său „vreau să te
ajut", așa șl Easăr își exprimă dorința de a ajuta pe al săi.

     Lasăr nu înuață, ei predică un adeuăr, o ideie mă-
reață șl sfântă, Ideia redeșteptării naționala șl de pe ca-
tedra, pe eare o transformase în amvon, Easăr înscrie în
sufletele șl inimile auditorilor săi, nu o iluzie nesigură, el
o puternică siguranță în reînulerea demnității naționale.

     Doctrina lui era „să facă Români buni, fii denotați
patriei românismului'.

     Fiul iobagilor dtn Ardeal a fost ceea ee trebue să fie
fiecare dascăl conștient dtn menirea sa: dascăl, patriot,,
apostol biruitor și, mai presus de toate, pedagog național.

*
* *

     Solemnitățile desuellrll bustului lui Qh. Easăr s’au
desfășurat într’un cadru impresionant.

     Ea ora 11 dimineața 1. P. S. Mitropolitul Nieolae al
Ardealului, înconjurat de un sobor de preoți, a oficiat un
parastas la mormântul marelui dascăl, după eare, în dan-
gătul clopotelor, a urmat procesiunea până în fața bustului
din „Piața Qh. Easăr", unde s’a săoârștt serutelul divin, tot
de 1. P. S. Mitropolitul Nieolae, eare în urmă a sfințit bu-
stul. Răspunsurile la serutelul diuin au fost date de Socie-
tatea corală a înuățătorilor dtn jud. Sibiu, sub conducerea
înu. 1. Tănase.

     lată ee a spus 1. P. S. Mitropolitul Nieolae, în vor-
birea ținută:

     „Bărbatul acesta predestinat, a fost însuflefit în uieaja lui de o
nestrămutată credință în Dumnezeu, care face să biruiască lumina,,
adevărul și dreptatea. Cu această eredinfă a pornit la luptă împotriva
întunereeului șt făeându-se apostolul neînfricat, a fost în același timp
proroeul zilelor mari de azi.

     „Bl a simfit vibrând în sufletul lui, toate dorurile și aspirafiunile
neamului său, ținut pe atunci în robie. Pentru el, acești mun|i, eari se
văd în preajma bustului, nu erau un zid despărțitor, ei un îndemn la
sbor, în eare s’a desprins de aci, a treeut Carpafii șt așezându-se în
capitala țării, a deschis la „Sf. Sana“, o mare vatră de lumină, de
unde s’a răspândit dragostea de cultură națională, pe tot cuprinsul țării
românești.

     „Dascălii noștri de azi, ai neamului nostru desrobit, au făeut să-
se ridice acest chip în bronz, al marelui nostru dascăl de odinioară,
eare a fost Gheorghe Gazăr. Nu le-am putea da alt îndemn decât acela


584

de a urma pe Gheorghe Gazăr, având și ei eeie două credințe, în cul-
tură și în puterea de dezvoltare a neamului românese. In acest sens-
vom învinge și vom clădi eu glorie viitorul neamului. Așa să ne ajute
Dumttezeu!“

      In numele guvernului uorbește dl prefeet al jud. Sibiu,
Dr. Nieolae Regman, eare ridică slană de mărire lui Qh.
Eazăr, eu următoarele:

      „Binecuvântarea a fost ascultată de Dumnezeul, păzitorul de tot-
deauna al destinelor acestui neam, eăei iată, neamul ciopârtit de urgia
vremurilor, a înviat ca un Făt-Frumos: Gheorghe Gazăr, eminent fiu
de făran al Avrigului, să bineeuvinteze silinfete noastre stăruitoare și
pline de râvnă de a fi totdeauna pe drumul eei drept, clădit pe su-
fletul său, eu atâta trudă și eu atâta jertfă. Gheorghe Gazăr, mare apo-
stol și învățător al neamului românese, ne închinăm ție șt de-apururi
te vom slăvii"

      Dl Inspector general școlar Peire R. Petrescu, a adus
închinarea șl omagiul Ministrului Șeoalelor pentru acela
eare a deschis drumul de rezistentă al poporului român.

      Dl general Cristea Vasilescu a adus prinosul de re-
cunoștință al armatei:

      ... „Armata aduce omagii memoriei lut Gh. Gazăr, pentrueă — spune
d-sa — a fost unul din creatorii principali ai armatei. Crezul naționa-
lismului lui Gazăr a aprins făclia armatei de atunci, premergătoare
armatei de azi, armata, eare a lărgit frontierele.

      „Gh. Gazăr, a douedit eă omul sfințește locul și ori unde poji
obfine succese mari pentru tine, ea și pentru neam șt eă nu prin su-
perficialitate putem faee fată vremurilor.

      „Armata, pe care el a vrut-o mare și renăscută, îi aduee astăzi
omagii, recunoștință".

      Dl Gh. Preda, uleepreședlntele „Astrei" a adus in nu-
mele acestui bătrân aeropag de cultură, expresia celor mai
distinse omagii aceluia eare a fost Qh. Eazăr, fixându le
la baza acțiunii „Astrei".

      Dl l. Nisipeanu, președintele „Asociației generale a pro-
fesorilor secundari”, elogiază memoria lui Qh. Eazăr prin
următoarele:

      „Gheorghe Gazăr, eând a deseălieat să facă școala românească
la București, a venit să croiască învățăturii și culturii românești un
drum tot atât de izbăvitor ea acela pe eare, pe planul politie și so-
cial, l-a ereiat neamului nostru sfânta aejiune și revoluție dela 1821 a
lui Tudor Dladimireseu. Privind însă opera lui Gheorghe Gazăr în
efectele ei mari, în adâncimea ecourilor pe eari ea avea să le nascâ


585

mai târziu, rolul Iul atât de mare, atât de covârșitor, negreșit in do-
meniul cultural, se proiectează șt pe planul politic în modul cel mai
limpede și mai precis.

       «Memoria lui va trăi pururi caldă in sufletul tuturor românilor.
Aci vor veni generalii și generatii de copii și tineri, să-și scalde su-
fletul in ptoase amintiri șt să culeagă noul puteri sufletești, cart să
asigure pentru totdeauna sufletul unirii, la care a zidit așa de temeinic
și cu atâta spirit de jertfă și abnegație aeest mare înfăptuitor**.

       Dl D. V. Țoni, președintele „Asociației generale a în-
Tjățătorilor din România**, aduee închinarea învățătorilor
din România spunând:

       .Se închină învățătorii amintirii lui Gheorghe Lazăr, fiindcă de
numele lui a rămas legată pentru veșnicie o luptă hotărîtoare în des-
voltarea culturală a neamului și în făurirea sufletului nostru național.

       .Lazăr ua fi, de sigur, fiul patriei întregite, a patriei, în eare
neamul român să fie stăpân și pe soarta căreia numai el să
hotărască. Anii blestemului acum s’au sfârșit și visul lui Lazăr a de-
venit o realitate. Cuuine-se deci, în clipa eând îi preamărim amintirea
să ne legăm toți cel de un sânge, de o limbă și de o lege, eă nu ne
vom abate niciodată dela datoria vieții de neam, că vom tine mereu
în cinste tradițiile înaintașilor, eă nu va fi muncă șt nu va fi jertfă pe
cari să nu le dăm pentru păstrarea patrimoniului strămoșesc. Aeest
legământ socotindu-l un comandament suprem, noi, învățătorii, îl facem
solemn astăzi, aei în Avrig, în fața chipului marelui premergător, el,
mare ctitor de gândire și simțire românească, eare a fost dascălul
ardelean Gheorghe Lazăr".

       Subscrisul, mulțumind în numele comitetului, tuturor
parttelpanțllor șl binevoitorilor, cart au contribuit la ridi-
carea acestui bust, l-am predat primarului, spunând:

       „In numele subseriitorilor comitetului. Dă încredințăm acest bust.
Păstrați, Domnule Primar, aeeastă operă, eare nu este numai omagiul
de admirație șî reeunoștinfă. Ea este în vieafa generațiilor viitoare ea
o pildă strălucită tuturor fată de neam și fără și mărturie neclintită de
chipul eum tara răsplătește vrednicia fiilor săi aleși. E de dorit ea
toată suflarea românească să se adape eu apa vie a adevăratului
apostol al neamului. Comuna natală Avrig să fie altarul nației noastre
la eare să se închine și dela care toată suflarea dornică de avântul
țării românești să implore darul duhului său, pentru trezirea sentimen-
telor de unitate sufletească șt națională, de eare atâta nevoe avem
astăzi**-

       A urmat defilarea eereetașelor dela Liceul „Domnița
Ileana**, din Sibiu, cercetași! liceului „Qh. Laaăru, din Sibiu,
străjerii comunelor din jur, preeum șl premtlttartl subeen-
trulut Avrig.


586

      Sub belșugul de raze solare, într’o atmosferă de elan
^l însuflețire, s'a desfășurat eonduetul etnografie.

      Străjerii Aprigului, în frunte eu dl înu. Ștefan Bucșa,
într’un ritm uiolu, salută chipul de bronz al marelui lor în-
drumător, urmează eomuna Săeădate, eu înuățătortt ei, po-
porul îmbrăeat într’un [port, eare farmecă ochiul specta-
torilor. Carul alegoric reprezintă seceriș bogat. Racoutța
cu obiceiurile din ajunul Crăciunului — „furca" — șt un ti-
neret plin de vlagă și de voie bună. Urmează un frumos
bandertu de călărefi din Aurig, eare deschide conductul
Sebeșului de sus, ee reprezintă o minunată șezătoare.
Boița eu peste 400 persoane, încadrează în coloana ei earul
alegorie, reprezentând lucrarea șindrilei, Bradul — chi-
peșul Brad — eu frântul șt prelucrarea cânepei, războaie,
urzol, chef și voie bună; Glâmboaca, cu o frumoasă șe-
zătoare și tineret școlar. O frumoasă Impresie a făcut co-
muna Porcești, eare s’a prezentat eu toate reuniunile cul-
turale, corul, străjerii, pompierii, „Șoimii Carpațtlor*. urmați
de earul alegorie ee reprezintă tăbăeitul pieilor.

      Conductul etnografie se încheie eu Aurlgul — satul
în care s’au păstret neprihănite toate virtuțile acestui neam,
coloana cu elevii șeoalet primare, în frunte cu membrii
corpului didactic, reprezintă un efectiv de peste 400 șco-
lari. Urmează apoi reuniunile culturale șt profesionale,
„Reuniunea femeilor ortodoxe", „Reuniunea meseriașilor",
premllitarii, pompierii șt carele alegorice eu exploatarea
lemnului șt un car cu îndeletnicirile profesionale ale me-
seriașilor din localitate.

      La ora 3 după masă au avut loe joeuri naționale, exe-
cutate de tinerii dtn comunele desp. de plasă Aurig, în
„Piața Qh. Lazăr".

      Cu ocazia festivităților sfințirii bustului lut Gh. Lazăr,
s’a aranjat în sălile șeoalet primare din Aurig, o frumoasă
expoziție, la eare au participat toate eomunele din plasa
Avrig. A expus astfel „Societatea femeilor ortodoxe" din
Porcești, interiorul unei case cu specificul poreeștenese,
Bradul diferite cusături șt țesături, Botța, Sebeșul de jos.
Sebeșul de sus; țesăturile comunei Săeădate, se remarcă
prtntr’o foarte bogată varietate de culori, împletite pe un


587

fond de obtceiu alb, eare dă o notă de seninătate. Co-
muna Aurig expune în două săli. In eea dlhtât șeoala pri-
mară de sub' conducerea D-nelor Oaneea șt Bucșa, ex-
pune cusături de mână, țesături, eouoare șt într’un colț mi-
niatura unei case de nuntă. In sala a doua „Societatea fe-
meilor ortodoxe române", expune tot ceea ee există într’o
casă de gospodar aurigean, remarcându-se, pe lângă cu-
săturile earaeterlsttee comunii, niște mobile șt mat ales
niște Icoane uechl.

     După masă a auut loc, la orele 4, un concert dat de
corurile „Astrei*.

     Deschiderea a făeut-o corul comunei Săeădate, condus
de dl înu. Bucur. A urmat corul dtn Sebeșul de sus, eare
a cântat eâteua bucăți bine executate, în speetal cântecul
„Eu sunt păstor". Corul comunei Boita, condus de dl înu.
1. Albescu, a cântat, de asemenea, eâteua bueătl, cari au
plăcut mult. Ultimul, eare a cântat a fost corul bărbătesc,
„Răsunetul", dtn comuna Aurig, sub conducerea înuățăto-
rului St. Bucșa.

     Ambele bucăți: „Vraja" de 1. Vtdu șt „Moțul la drum"
— solist loan Tulban — au fost cerute de public a doua oară.

     Au urmat călușeril din Aurig, sub conducerea aceluiași
înuățător, apoi corul a închis concertul eu un marș pa-
triotic.

     Astfel a decurs siua de aducere aminte șl de ueșnl-
etre a marelui Gh. Easăr, dtn comuna sa natală Aurig.

     Conductul etnografie, expoziția de țesături șt con-
cursul corurilor s’au aranjat de desp. de plusa al „Astrei“
din Aurig, în frunte eu urednieul președinte, dl medie de
circ. Dr. Oliuer Vraeiu.

     Opera lut Easăr nu trebue să fie numai un motiu de
reculegere și de piosă aducere aminte, ci ea să ne fie și
un imbold spre muncă, mal ales în silele acestea, când în
preajma țării noastre, cât și înăuntrul ei, se uântură idei
ostile și periculoase integrității noastre etnice.


588

Din aetiultatea „Astrei culturale.





    Echipa

de cercetări monografice și realizări practice din comunele
Borlouenii uechi și Pâtaș

de llie Rusmir,

Preș. desp. județean Caraș.

     Cercetările monografice în legătură cu satul, nu sunt
noi pentru „Astra*. Doar obiectiuul ei principal a fost și
ua fi întotdeauna satul, rezervorul plin de energii al națiunii
noastre. Mărturie sunt studiile, foarte numeroase, eart au
apărut chiar în editura „Astrei* sau eele scrise de pre-
ședinții Cercurilor culturale — eum ar fi cea mai ueehe
monografie: — „Monografia comunei Maidan", scrisă de
fnu. Eiuba șt monografia comunei Pătaș, de preotul V. Po-
povici.

     In decursul celor 75 ani de existentă a „Astrei", obiec-
tiuul principal — șl ea studiu pe terenul realizărilor — a
fost întotdeauna satul, țărănimea. Discursurile rostite cu
prilejul adunărilor generale, anuale, ale tuturor președin-
ților, eart s'au perindat în decursul timpului în fruntea „Aso-
etațiunei" și prin eari, de obiceiu, se face bilanțul aetivi-
tățil și programul „Astrei* pentru uiitor, cât șl dările de
seamă, sunt o mărturie indiscutabilă în această privință.
Nici un curent economic, nici-o influență politică streină,
n’au putut să abată „Astra* din drumul, pe care l-au trasat
întemeietorii și înaltașii și pe care-l dictează instinctul de
conseruare al neamului.

     Treceți fugitiv peste lista scriitorilor „Bibliotecii Aso-
ctațlunii“, controlați subiectele scrise în stil popular, cu
cuvinte neaoșe românești șl veți vedea satul din Ardeal
și Banat, care grăiește prin însuși autorul cărții. Nimic
exagerat» Totul pleacă dela sat și se dă satului prin oa-
meni ridicați din mediul satului, cari urmăreau și urmăresc
șt astăsl un ideal — șt nu beneficii materiale. Și câtă mo-


569

rală și măsuri de îndreptare — fără sufocarea etnicului —
se ascund în aceste cărți șt, totuși, pentru reclama lor nl-
meni n’a umblat cu căruța prin Ardeal, Banat șl, mai nou
și în alte provincii, șt nlel presa noastră n’a știut să îm-
brățișeze eum trebue, să ducă o luptă deschisă șt cura-
joasă față de literatura pornografică.

     lată încă o dovadă că „Astra“, deși n’a avut echipe
eu etichete speciale, centrul preocupărilor sale principale
a fost satul, căutând în primul rând să tezaurizeze como-
rile pe cale de a se pierde șt punând preț pe menținerea*
moralei în familii, eu ajutorul bisericii.

     Nu putem spune eă „Astra* în România Mare n’a
fost preeursoară în toate problemele culturale, bazată pe
experiențe, pe cercetări științifice. „Senatul cultural*, inițiat
șt condus de neuitatul Dasile Qoldlș, cu toate problemele
culturale, cart s’au desbătut în legătură cu satul șt orașul,
au fost o adevărată revelație în lumea intelectualilor șt a
tuturor oamenilor de bine.

     Dl prof. luliu Moldouan, președintele „Astrei", după
migăloase cercetări de Igienă socială la sate, întreprinse
cu ajutorul Institutului de Igienă din Cluj, a dat alarma
prin revista sa de „Eugenie șt Blopolttleă", arătând
eum capitalul biologic al neamului românesc — eare se
confundă cu Însuși satul, este la o grea răspântie șl trebue
salvat eu oriee preț șl eu un ceas mal de vreme. Rezul-
tatul cercetărilor sale au avut un ecou în opinia publică,,
iar politicul, care trebue precedat întotdeauna de cerce-
tări, a ereat o opinie în țară, s’a încadrat chiar în pro-
gramul de guvernământ al unul partid, iar realizările sale
pe teren, în unele județe au prins teren eu mult succes.
Cuvântarea sa, ținută la Adunarea Generală a „Astrei* din
Satu Mare, este o recapitulare a programului nostru cul-
tural pentru sat, încadrat în lumina științei moderne, știința
Eugeniei șl a Biopoliticet. La aceste toate se mat adaugă
șl cercetările monografice ale unei echipe a „Astrei* din
comuna Măgura, eu ajutorul unor personalități eu mult suflet
șl de mare valoare. Șl ael satul ardelean a fost eereetat
amănunțit și eu toată atenția, punându-se pond în special
pe etnicul specific șl pe capitalul biologie al satului pentru


590

realizări. Dacă difuzarea, publicațiile acestor cercetări, a-
lăsat de dorit șt n’au fost cunoscute publicului, aceasta
zace în faptul că mijloacele financiare ale statului român
n’au ajuns nici după 18 ani dela unire până la „Astra*¹, la
laboratoarele el principale: Institutul de Igienă socială.
Cluj, Secțiile literare-șttlnțtfiee, lăsându-se la o parte șt
dândU'Se ajutoare altor instituții, cart — față de activitatea
„Astrei" — ar fi meritat mai puțin această atenție dtn partea
statului. Cu toate neajunsurile, atât dl profesor Moldovan,
cât șl colaboratorii săi dela Institut, dela secțiile literare-
științifice, despărțăminte, cercuri culturale, au adus jertfe
mari, punându-se în slujba culturii cu tot devotamentul și
idealul lor, fără nici o remunerație materială. Și secretul
reușitei in luptele culturale și politice ale ardelenilor și bă-
nățenilor stă tocmai în această psihologie interesantă, plă-
mădită de veacuri și conservată până astăzi în capitalul
nostru biologic de dincoace de Carpațl.

      In Banat de multă vreme s’a dat alarma în chestia
natalității și mortalității infantile. Dl Dr. Nemoian, prin studiul
său făeut în eomuna Caeovenl șt în cadrele „Institutului
social Banat și Crișana", o seamă de ziariști șl intelectuali
au arătat pericolul ce ne paște în această provincie. Studii
sistematice, amănuntele, prin cari să se arate toți factorii
sociali, cari eontrtbue la aceste fenomene șt măsurile pre-
conizate, nu s’a încumetat nimeni să facă, în legătură eu
mat multe sate plasate în diferite regiuni și să prindă pro-
blema aceasta arzătoare pentru capitalul biologic uman
din Banat, deeât bănățeanul Dr. P. Ftămneanțu, bursier al
Institutului Roehefeller, demograf excelent, asistent la In-
stitutul de Igienă socială din Cluj, de sub conducerea dlui
lultu Moldovan șt premiat al „Academiei Române" pentru
studiile sale din secuime. In cadrele „Astrei" și ale Insti-
tutului din eare faee parte, a întreprins, pe cheltueli proprii,
o serie de cercetări în trei comune, plasate în diferite
părți ale Banatului. Cercetările sale s’au efectuat în co-
munele Vărădia, jud. Caraș, Banloe, jud. Timiș și lablantța,
jud. Severin. Aeeste cercetări, pe eari le a făcut eu un
personal destoinic, secondat de Dr. Selegianu Gh., n’a fost
sesizat de presa noastră; trecând peste el cu ușurința, pe


591

eare n’ar fi merltat-o. Rezultatele cercetărilor au fost pu-
blicate în „Buletinul Eugenie șt Blopolitie”, Nr. 7—8—9—1935,
1—2 1936 și „Revista Institutului Social Banat șl Crlșana“,
pag. 1—40 Nr. 14 din 1936.

     De sigur că soluțtuntle în legătură cu declinul depo-
pulării Banatului au fost date de dl Dr. P. Rămneanțu pe
baza unor studii amănunțite în legătură cu realitățile dela
satele noastre» deet el înfăptuește de-a-dreptul o cercetare
monografieă-socială, impusă de o necesitate, eare a fost
sesizată de o parte a opiniei publice din Banat, în frunte
eu Dr. Manutlă, Dr. Nemolanu șl alții. Paternitatea mono-
grafiei sociale într’o singură direcție impusă dp împreju-
rări revine „Astrei” șt „Institutului de Igienă socială” din
Cluj, executarea — eeea ee poate e mai greu, eu lipsa
de fonduri — reulne distinsului medic demograf Dr. P.
Rămneanțu, eare n’a cruțat nici bani șt nici oboseală.

*
* *

     Loviți de soarte — așa, după cum am arătat mai sus —
-șl de o totală lipsă de încurajare a multor autorități, eu
eart ne-am deprins de veacuri șt eare nu trebuia să se
manifeste, cel puțin sub era de astăzi, n’am descurajat. In
convorbirile dese, avute cu Dr. P. Rămneanțu, am ajuns
la concluzia, că Banatul, deși a fost cercetat pentru stu-
diile d sale de raseologie, depopulare, natalitate, în diverse
regiuni, ar trebui, totuși, aleasă o regiune pentru cerce-
tări monografice sociale, ferită de influențele străine prea
multe, în eare etnicul specific românesc s’a putut conserva
mal bine ca ori unde.

     Satele din Dalea Almăjqlui, cari fprmșază un tot geo-
grafic destul de bine înehlegat, lipsit de cale ferată, izolat
într’un bazin înconjurat de jur-împrejur eu munți, unde adă-
postul Românului din toate punctele de vedere era sigur,
au fost fixate de noi pentru cercetările monografice. Șase-
sprezece sate, lipsite de drumul de fier — prin eare „toate
cântecele pier” — eum spune marele nostru poet Emt-
nescu, cu un port național aproape uniform, graiu româ-
nesc destul de bine păstrat, obiceiuri vechi, abundente,
sunt pentru o echipă de cercetări admirabil teren de muncă
șl corelații. Act, crezând eă prin cunoașterea realității Ia


592

fața locului uom putea să îndrumăm uleața culturală, eco-
nomică șt sanitară, în concordanță eu substratul etnie-spe-
cific dtn această regiune, ne-am fixat asupra subiectului
dat de însăși realitățile crude, cart ne tsbesc în ochi, în
tot Banatul. Am ales șl din această regiune într’adtns două
comune, Borlovenii vechi șl Pătaș, pe eari numai râul
Niargă (Nera) le desparte, cart sunt chiar la poalele unui
uersant al muntelui Semente șl cari represlntă șl din această
regiune specificul etnic, cu uteața Iul plină de tesaure
pentru folklor, port național șl alte caractere speetftee na-
ționale.

     Prin stăruința dlul prof. luliu Moldouan, președintele
„Astrei* șl a colaboratorului său Dr. P. Râmneanțu, s’a
ales echipa de cercetări, eare s’a compus din următoarele
persoane: Dr. P. Râmneanțu, asistent la „Institutul de Igienă",
Cluj, pentru demografie, raseologte, alimentație, Dr. Fă-
eăoaru, asistent pentru teste de Inteligență, măsurări antro-
pologice, Eugen Dabija, președinte de Tribunal, pentru pro-
bleme juridice, Dr. L. Netoliczka, șefă de lucrări pentru
etnografie, ing. agronom Pauel Qreeu, inspector, pentru
agricultură, Dr. Chelcea Ion, asistent, pentru folklor, Dr. L.
Rouă și Dr. Qh. Runcan, medici, pentru medicină tera-
peutică, Dr. Laeș Qh-, pentru sootehnle, Itle Rusmtr, Al.
Damtan, pentru științele naturale, probleme culturale, S. S.
Moldouan, pentru istorie, înu. I. Nemeș, pentru istoria bi-
sericii, Olga Tuaenco, pentru alimentație.

     In ztua de 27 Iunie, a. e. s’a oficiat în bisericile dtn
Borlouenil-Deeht și Pataș, chemarea duhului sfânt, în pre-
zența echipei șl a autorităților din județ. Iar restul silei a
fost întrebuințat de membrii echipei pentru pregătirea su-
fletească a locuitorilor din ambele comune, în uederea
cercetărilor ee se uor începe în siua de 28 Iulie. Am ținut
să menționez aceasta pentrueă locuitorii satelor noastre
au auut prea multe deziluzii în legătură cu culegerea da-
telor statistice, referitoare la uite, pământ, ete.,⁻ atât pe
uremea răsboiulul, cât șl după. De oblcelu, au urmat sec-
uestrărl de grâu, uite, impuneri noul și atunci era foarte
natural* că dacă nu le dădeam explicații suficiente asupra
rosturilor (cercetărilor) noastre, ni s’ar fl dat date falșe.


593


4

      Odată pregătit satul, s’a procedat la cercetări în unele
specialități, imediat. Pentru adunarea unor date statistice
și pentru a pleca dela puncte esențiale, pentru scopul, pe
eare-l urmăream, am făcut câteva cercetări prealabile. În-
treaga echipă a vtsltat câteva gospodării ca să le cunoa-
ștem mediul mai bine șt factorii esențiali, apoi ne-am eon-
sfătult laolaltă, compunând pe baza celor constatate în prea-
labil,, fișa sanitară, economică, culturală șl religioasă. Prin
acestea, doream să cunoaștem starea sanitară, economică,
culturală șt religiozitatea eelor două sate. Credeam, dela
început, că datele acestor stări formează o parte însemnată
din axa, pe care se grevează socialul unui sat, cunoscân-
du-le pe acestea bine, cunoaștem, în linii generale, satul,,
la care apoi se mat adaogă celelalte cercetări din toate
domeniile și cari, laolaltă, vor forma monografia socială a
celor două sate.

      Dar echipierii monograflști trebue să țină cont, că co-
baiul de experiență — satul — dela eare cer echipierii
disciplină necondiționată — în interesul populației, — pe
toată durata cercetărilor și concurs larg — niciodată să-
teanul n’o dă așa cum ar trebui, pentrueă el cunoaște de
mult timp că „ domnii“ t-au cerut multe șt nu t-au dat
aproape nimic. Șl de aceea echipa noastră a înțeles dela
început și a plecat cu gândul să-t șl dea ceva, momentan,
din sufletul său, din mintea sa și chiar din banul său. Cu
acest gând, când a pornit la drum, șt-a dat titlul de echipă
și pentru „realizări pe teren". Fiecare membru, începând
dela medic și până la bucătăreasa echipei a fost șt un
dascăl, un sfătuitor, propovăduitor al lucrurilor bune, o
pildă de muncă, abnegație, morală șl cinste. Savantul mo-
rocănos, lipsit de spiritul comunicativ, care se îngroapă
numai în cercetările sale, fără să fie comunicativ, prie-
tenos cu săteanul, nu este un monograflst bun și nu poate
să-șl ajungă nici el scopul și nici satul să profite de pre-
zența lui. Asta am ștlut-o dela începutul lucrărilor și de
aceea pe echlpertt noștri îl vedeam uneori adânciți în cer-
cetările lor, alteori făceau pe prietenul sincer al țăranului,
de multeort se urcau, în plină piață, pe mese șl de acolo
cuvântau poporului despre probleme importante, tar doam-


594

nele din echipă stăteau de uorbă, la bucătărie, la horă,
biserică șl în casă cu sătencele celor două sate.

     De eâteort n’am văzut pe doctorii echipei, frânțl de
oboseală, tar pe alți eehlperl, luând noaptea în cap, pentru
ca să-și Isprăvească cercetările șl programul silei. Dela
ora 6 dimineața până la ora 9, eu tret ore întrerupere,
pentru alimentare, toți eehlpertl au fost în plină acțiune. In
toiul căldurilor toride, nu le-a rămas nici timp pentru băl
în aer liber, necum pentru alte distracții sau odihnă. Săr-
bătorlle numai pe durata sernielulut dluln — eând echipa
a luat parte la serulctu — au fost ținute, încolo tot timpul
a fost ocupat cu șesătorl, conferințe, uistte la gospodărit,
consultații medicale, tratamente. Această abatere crești-
nească s’a făcut numai în urma faptului că de sărbători
aveam ambele comune la dtspostție, pentru programul no-
stru de ansamblu, altfel lumea, afară de cel destinați pentru
cercetări, era la lucru.

     Natural, că populația, uăzând atâta abnegație, muncă
stăruitoare șl desinteresată și o conduită absolut irepro-
șabilă dtn punct de vedere moral și religios, cu respect
față de conducătorii satului șl față de administrația echipei,
șt-a întărit șt mat mult convingerea eă „Astra” este o in-
stituție, dela care se poate aștepta încă mult bine pentru
satele sale. Ea acestea toate se mai adaogă și bilanțul rea-
lizărilor noastre șt anume: peste 300 consultări medieate
mai serioase, gratuite șl tratamente medicale, 31 căsătorit
de concubini, cursuri de gospodărie, eursurt de altoit șt
agricultură, vaccinarea vacilor cu tubercultnă, demonstrați
intuitive pentru creșterea copiilor, sfaturi cu ocazia vizitei
gospodăriilor, șezători, conferințe din toate domeniile, cari
interesează cele două sate, cu subiecte dtn vieața lor, me-
dicamente gratuite, demonstrații despre portul național.

     Toate aceste realizări au mers paralel eu cercetările
noastre și s’au încadrat perfect în rezultatele momentane
obținute de către anchetatori și ele nu schimbă nimic din
fondul programului nostru eultural pentru viitor, pe eare-l
vom aplica în aeeste două comune șl în toată regiunea
Almăjulul, după eereetărl, ba dimpotrivă, suni primele în-
drumări ale noastre, eari converg într’o perfeetă armonie
eu viitoarele noastre îndrumări.


595


4*

     Mijloacele de existență, lăture foarte importantă pentru
o echipă, căci în majoritatea echipierilor se compunea din
oameni salariati al unor Instituții („Institutul de Igienă¹*-Cluj,
de sub dir. dlul prof. Moldouan luliu șt „Museul Etnografie“,
de sub direcția dlul Vuia, cari ne-au și dat concursul lor
larg), lipsiți de alte uentte, eart prin o mică deplasare dela
sediul lor își desechlltbrează bugetul, deși s’au oferit gratis,
fără ntet-o recompensă, am căutat prin mijloacele, eare le
are despărțământul județean Caraș, să le punem la dis-
poziție cel puțin întreținerea și o parte din transportul lor.
In acest scop am alcătuit o popotă, condusă în regie pro-
prie, unde echipierii au luat masa și am avut șl sediul
echipei, pentru consfătuiri, pentru corelația materialului
adunat șl a cercetărilor întreprinse. Act au luat parte, la
cursurile de gospodărie de sub d-na prof. M. Rusmlr, cu
femei dtn sat. Locuințe pentru echipieri s’au dat gratuit
de către intelectualii satului șt câțiva săteni fruntași. Prin
munca ordonată șl cheltuieli bine chibsuite, totalul chel-
tuielilor se ridică la o sumă mtntmă de Lei 21.000'— pentru
întreținerea și transportul a 15 persoane, pentru o lună de
zile, — și eu aranjarea bucătăriei, cu vasele necesare.

     Pentru acest scop Despărțământul n’a primit nici-o
subvenție, de ntcăert.

     Cercetările echipei s’au încheiat în timpul prevăzut șl
fixat dinainte șt rezultatele vor vedea lumina tiparului într'o
monografie specială.

     Până atunci însă, am ținut ca cele două sate să meargă
înainte pe terenul realizărilor, în baza cercetărilor noastre
șt în acest scop am reorganizat cele două cercuri cultu-
rale, existente deja, pe noul baze și în vederea scopului
urmărit.

     Totuși, trecând peste acest mic neajuns, am organizat
cercurile culturale ale noastre cu următoarele secții: Secția
religioasă morală, secția economică, secția culturală arti-
stică, secția femenină șl de gospodărie, având fiecare secție
câte un președinte șt seeretar; în fruntea secțiilor se află
președinții Cercurilor. Am înzestrat cercurile eu mobilier,
local, biblioteca avută am augmentat-o, dând Cercului și
o trusă sanitară, pentru primul ajutor. Aceste comitete, ale


596

celor două cercuri din Pătaș și Borlouentt-Veeht, uor func-
ționa sub directa supraveghere a noastră șt în baza cer-
cetărilor efectuate la fața locului.

     Dtn rezumarea, pe scurt, a evenimentelor în legătură
eu cercetările monografice dtn comunele Borloventt-Deehi
șt Pătaș, se poate vedea că o mână de oameni cu voință
dârză, înzestrați cu îndemnul la muncă și cu spiritul de sacri-
ficiu, se pot înjgheba în'eehtpe de cercetări, pentru facerea
unor monografii a satelor noastre, fără prea mart cheltuelt.

     Sunt mulți intelectuali, o rezervă prețioasă a neamului
nostru, eart așteaptă doar apelul „Astrei" pentru astfel de
lucrări pe teren, șt-șl vor da obolul lor de muncă oricând,
pentru satul, din care au plecat. Munca lor însă trebue
organizată după cerințele noastre și după o metodă știin-
țifică, adecvată la satul nostru.

     In acest scop secțiile literare științifice ale „Astrei",
vor designa o secție aparte, care să se ocupe ieu pro-
blema monografiilor sociale, cu cunoașterea satului, cu
eereetărt pe teren. Clujul are o pleiadă gata de orice sa-
crificiu, compusă din prof. universitari, șefi de lucrări, asi-
stenți, profesori secundari și alțt intelectuali. La aceștia se
vor mat adăuga intelectualii din provincie. Nu cred că la
apelul acestei secții, organizate pe baze științifice, să nu
răspundă specialiștii din toate domeniile științei. Despăr-
țămtntele noastre, cari dispun de mijloace financiare» vor
faee apel la secția monografică a „Astrei" pentru compu-
nerea echipelor cu specialiști din toate ramurile; în felul
acesta, pentru cunoașterea satului, se vor face cercetări
în sate dtn regiuni geografice distincte cu un specific etnic.

     Odată cercetările terminate, pe baza lor se stabilește
diagnoza satului sau chiar a reglunei.

   Urmează partea a doua: executarea programului de muncă
culturală, în urma cercetărilor făcute de echipa monografică.

     1.      Pentru acest scop, în urma cercetărilor făcute, se va
aviza fiecare șef de serviciu, autoritate județeană, asupra
măsurilor de luat șt asupra programului cultural- economic-
sanitar, de viitor al satului;

     2.      Cercul Cultural va fl reorganizat conform cerințelor
acestor cercetări șt el va ft, prin organele sale, execu-


597

torul programului de îndreptare și refacere a satului cu
specificul său românesc șl național;

       3.      Despărțămintele județene șl de plasă uor fl în per-
  manent contact cu autoritățile pentru o colaborare strânsă
  între ele șl sat șl uor supraueghia de aproape șl personal
  ca programul să se execute întocmai;

       4.      Dacă cercetările se potriuesc pentru o regiune în-
  treagă, eare are același specific etnie, cuprinde un tot
  geografic, măsurile de răspândire culturală, combaterea
  unor boli sociale etc. se uor extinde asupra întreget regiuni.



    Aetiuitatea despărțământului Gherla
    pe anul 1935/36

       Desp. Gherla și-a ținut Adunarea generală la 28 Oe-
  tomurie 1936 în comuna Etuada, în fața unul public numeros
  de intelectuali și poporent. Președintele — dl Emil Precup, —
  a auut și de data aceasta bucuria de a înfățișa tuturor, roadele
  unei actiultăți, ce douedește străduință continuă, entuziasm
  nestins, apostolat modest, dar plin de urmări binefăcătoare.

       Despărțământul Gherla a completat bibliotecile cer-
  curilor culturale din 31 comune, tnteresându-se deci de
  uieața lor, eare dtn momentul dotării trebuește mereu ur-
  mărită. Au conferențiat eu diferite prilejuri, în satele din
  jur și în Gherla, următorii fruntași ai B Astrei “:

       Dl Emil Precup de 10 ori, dl Emanoil Pioraș de 6 ori,
  dl S. Mihali de 4 ori, dl A. Șoldea de 4 ori, El. Sigerten
  de 3 ort, dl E. Balog de 2 ori, dl A. Straja de 2 ori, d-na
  Pop Euerețla 1, d-na Maria Pop 1, d-na Pop Emilia 1, dl
  Aehim Ștefan 1, dl A. Baboș 1, dl loan Câmpean 1, dl Co-
  ciolan Cioban 1, dl 1. Golfeseu 1, dl Izidor Horgoș 1, dl Victor
  Montagna 1, dl Gh. Pik 1, dl loan Suclu 1, dl Augustin
  Taloș de 2 ori.

       Printre conferințele ținute remarcăm pe a dlui E.
  Precup despre „Educația tineretului* arătând importanța
  acestei probleme și dând sfaturi binefăcătoare.

       Un moment deosebit al actiuitățti desp. Gherla l-a al-
  cătuit școala țărănească ee a funcționat în comuna lelod
  între 29 Dec. și 1 Martie.

       De asemeni Adunarea generală s’a desfășurat în ca-
  drul unei bogate serbări, în eare s’a afirmat îneă odată
  Idealismul fruntașilor noștri. Cu acest prilej, s’a reconsti-
  tuit comitetul pe un nou ciclu de 5 ani, realegându se ca
  președinte, dl E. Precup, căruia t s’a recunoscut astfel
  frumoasa muncă ee o depune în desp. din Gherla.


598

Haterial informativ și cronici.


  Mari momente în viața Bisericii
Unite. Cu uoia Domnului, bisericile
■noastre naționale s’au bucurat de
noi și vrednici păstori sufletești me-
niți să dăruiască turmei omenești
fericirea mântuirii veșnice. Laolaltă
cu sfânta biserică ortodoxă, cea
Unită a trăit în ultima vreme două
impunătoare evenimente. Văduvită
prin moartea Arhiepiscopului de înaltă
amintire Vasile Sueiu, biserica acea-
sta și-a ales și a fost numit ca Mitro-
polit al Ei 1. P. S. S. Or. Alexandru Ni-
eoleseu, Episcop al Lugojului, iar în
scaunul devenit vacant în acest fel,
■a trecut P. S. Sa Dr. loan Bălan ea
Păstor al eparhiei Lugojului.

  „Asoeiațiunea" a cărei vieață spi-
rituală s’a împletit totdeauna armonic
cu vieața bisericilor naționale, urează
noilor aleși o îndelungată și rodnică
păstorire rugându-i să dea și mai
■departe societății noastre toată înalta
lor oblăduire.

*

  Episcopul Dr. Qrigore Comșa:
„Cultura satelor noastre¹¹. Tiparul Ti-
pografiei Diecezane, 1935. Pagini:
182. Prețul Lei 50.

  O admirabilă lucrare eare umple
un gol și rezoluă în ehip magistral
o problemă ee-și aștepta de mult,
fericita deslegare.

  Regretatul cărturar de mâna întâi
— Episcopul de pioasă memorie —
Gr. Comșa, a fost legat sufletește
prin legături indisolubile de satele
oltene, așezate într’un cadru pito-
resc, la poalele Carpaților Făgără-
șeni, locul său natal. Aeest fiu al
naturii, își hrănea și își adăpa su-
fletul Său robust din izuorul inepui-
zabil ee-1 oferă oricărui cărturar de
seamă, comorile sufletești ale po-
porului nostru dela sate, pe eari,
Episcopul Comșa prin lucrarea de
fafă vrea că le nadă scoase la lu-
mina zilei, apoi le urea rodite și
străbătute în întregime de razele
binefăcătoare ale Evangheliei lui
sHristos, singura forjă capabilă să


spiritualizeze vieafa poporului ro-
mânesc.

  Din primele rânduri introductive
ale acestei minunate scrieri, țâș-
nește sinceritatea, o sinceritate cap-
tivantă, eu eare, autorul tratează și
pătrunde problema despre scopul
culturii la sate și concepția creștină
a vieții satelor noastre, trăgând con-
cluzia justă : eă, satele românești eu
toată comoara lor sufletească, feri-
cite se vor simți abia atunci, eând
glasul Evangheliei lui Hristos va ră-
suna în cultura lor.

  ]ust și eu obiectivitate, autorul se
pune de acord eu eminenfii purtători
de cuvânt ai spiritualității românești,
eând aeeentuiază eă în Statul român
de după răsboiu nu ajunge să ne
preocupăm numai de problemele
economice și politice, ei, eă factorul
cultural are precădere în stat fafă
de cel economie și financiar.
Cultura este deci chemată să pă-
streze echilibrul ea nu cumva ego-
ismul să mărească primejdia bunu-
rilor materiale în detrimentul eelor
spirituale. Injelepiul Ierarh subliniază
apoi rolul principal în culturalizarea
satelor ee trebue să-l aibe alături
de învățător, preotul, ea factor prin-
cipal ee trebue să stea în centrul
viefii sufletești a satului.

  Autorul își sprijină credința Sa în
aceasta privință pe afirmațiile cate-
gorice ale profesorilor G. G. Anto-
neseu.și D. Guști, stabilind ca normă,
adevărul, eă alături de ceilalți fac-
tori ai spiritualității viefii românești
la sate, preotul trebue să se ocupe
eu atât mat mult de cultura popo-
rului — eu eât în sufletul acestui po-
por se găsesc valori morale, deci
legi obligatorii și veșnice pe cari
le trebue să le îndeplinească. Ori,
cultura fiind realizarea socială a va-
lori'or morale, de aceia o adevă-
rată cultură trebue să fie o cultură
religioasă. Tocmai din aeest motiv,
autorul preconizează culturalizarea
satelor prin colaborarea eelor £


599

factori ai satului, preotul și înuăță-
țătorul, eari pe temeiul concepției
creștine a uieții, deci utilizând Euan-
ghelia Mântuitorului, trebue să des-
chidă în sufletul satului izuoarele
eele mai curate ale iubirii ee puri-
fică morala vieții, iubire ee se luptă,
mângăe, sufere și nădăjduiește.

  Spre lauda și pentru miresmuirea
memoriei P. S. Episcop Grigorie, îi
poate serui faptul, ee aruncă o lu-
mină uie asupra sufletului său sen-
sibil la pătrunderea euuintelor „Re-
gelui Culturii, Carol al ll-lea al Ro-
mâniei, — Căruia, atunei, eând Au-
gustul nostru Suueran, a spus, eă:
Biserica a fost în trecut piuotul exi-
stentei noastre naționale — Vlădica
Comșa îi răspunde: „Credem eă
este de datoria Bisericii, să-și ia
partea sa de muncă din culturali-
zarea satelor¹* și, eu ered eă temelia
acestei lucrări de ualoare stă în în-
demnul sufletesc al P. S. autor,
pentru a răspunde euuintelor regești
atât de măgulitor rostite la adresa
Bisericii noastre strămoșești.

*

  Pentruea să înțelegem în întregime
ideile ee le urmărește și ee le re-
zolvă eu atâta eompetință, eu o rară
înțelepciune și iscusință autorul în
eele 10 capitole eum își împarte lu-
crarea ; este neeesarered, săarătăm
eonuingerile Sale intime, în eeea ee
priuește gradul de cultură al sa-
elor noastre de astăzi. Din acest
motiu, spune Vlădica Grigorie: , Vom
discerne adeuărul unic în această
priuință și ne răzimăm pe o cunoa-
ștere a realităților dela sate și ne
uom bucura să contribuim eu eeeaee
putem contribui la îmbogăț'rea su-
fletului țăranului român dela sate
eare nu este destul de adăpat eu
apele culturii¹¹.

  Cu o fineță demnă de remarcat.
Episcopul Comșa, desuelindu-Și în-
treaga și profunda Gui pătrundere
a problemelor ee-L preocupă. — în
capitolele: „Cultura și Duhul uremii",
apoi „Scopul culturii și scopul uieții',
faee douada înțelegerii integrale a
duhului neprielnic pentru armoni-
zarea culturii cu concepțiile de
uleață de astăzi, punându-și îngri-
jorat justa întrebare: „In mijlocul
atâtor curente neprielnice unei des-


uoltări armonioase a uieții noastre
sufletești, ee faee poporul românesc,
acest popor ce dispune de o rară
Inteligență, lui înăseută, — ajungând
la coueluzia. eă, singura putere ee
poate azi eârmui pe om spre bine
este credința în Dumnezeu, aceea
credință eare începe să dea roade
deja în prima celulă a societății
omenești, în familie. — Gumea ma-
terializată de azi preamărește munca
dar nesocotește credința și atunei
munca de culturalizare trebue în-
cepută prin reînereștinarea uieții fa-
miliare, eare singură poate schimba
sufletul, mentalitatea și moralitatea
societății de astăzi. Pentru susținerea
tezei sale juste, autorul prezintă o
sumedenie de exemple cari toate
edifică pe cetitor.

  Vorbind despre scopul culturii și
scopul uieții, dupăee lucrarea de
față analizează părerile unor somi-
tăți în această priuință, autorul se
oprește spunând: „Pe noi ne intere-
sează cultura națională la sate".
Scopul acestei culturi trebue să fie
respectarea ualorii omului și forti-
ficarea conștiinței lui.

  Cultura trebue să precizeze dreptul
omului în sine și față de aproapele,
deci cultura trebue să înlăture des-
potismul spiritual, ajungând să auem
o uoinfă călăuzită de scopurile unei
uiefi superioare.

  In capitolele despre: „Cultură în
concepția creștină a uieții¹⁴ apoi:
„Scopul culturii și noțiunea perso-
nalității¹⁴ se conturează acea con-
cepție superioară a autorului despre-
uieață și despre scopurile ei, eare
îl disting și îl așează pe Episcopul
Comșa între marii cugetători ai nea-
mului nostru. Creștinul pătruns de
tainica colaborare a lui Dumnezeu
eu noi ehiar și în uieața aceasta,,
serie aici pagini de o uimitoare cla-
ritate, pagini unde păstorul sufletesc
al Eparhiei Aradului de ieri, înștruie
ea tot atâtea mărgăritare fără de
preț, euuântul Euangheliei într’o
salbă minunată, euuânt scos din ue-
ehiul și noul Testament acestei eărțr
a tuturor înțelepeiunilor, eari despică
în fața ochilor cititorului ueelnieia
eu toate tainele ei, taine atât de
atractive pentru cel credincios. Doar-
credinciosul, spune înțeleptul autor,


600

simte eă trebue să colaboreze eu
Creatorul său pentru întemeerea îm-
părăției lut Dumnezeuaiei pe pământ.

   Ca seop al uie]ii, această minu-
nată luerare, stabilește: Trebue să
iubim pe Dumnezeu, conștienti eă
Dumnezeu captează simjurile și iz-
bucnirile sufletului nostru, câtă vreme
noi trăim într’însul. Dleafa pămân-
tească trebue să fie deci călăuzită
de o tintă supremă, aceia, de a ne
bucura de dragostea ueeinieă a lui
Dumnezeu, mărturisind șt slăuind
noi în uieafa noastră pe Dumnezeu.

   Prea Sfinția Sa arată apoi evo-
luția unei personalități culturale și
eonehide, eă, creștinul este cea mai
înaltă eoneepjie a personalității și
eă scopul adevăratei culturi are o
menire mai înaltă pe eare o indică
personalitatea creștină, întrucât per-
sonalitatea creștină singură își sta-
bilește condițiile existentei sale după
legile imutabtle și neperitoare ale
ziditorului a toate.

   Foarte pujint dintre cercetătorii
uie|ii și ai nivelului cultural al sa-
tului românesc, au putut pătrunde
structura sufletească a acestui nucleu
social, eăei, pentru ea să eunoști
satul în toate pulsațiile vieții lui su-
fletești, trebue să ai pe lângă o ne-
mărginită dragoste fajă de viata și
desfășurarea vieții dela sate, și o
vastă pricepere a evoluției aeestei
vieți pe eare să o ști nrmări, cum
o știe faee aceasta Dlâdtea Grlgore,
în eartea 8a: „Cultura satelor noa-
stre", la capitolul: Cultura actuală
a satelor.

   Centrul vietfi culturale la sate este
biserica, de aceia și în domeniul
cultural, țăranul le privește pe toate
prin prisma credintil, căutând po-
porul dela sate în fiecare faptă, răs-
plata sau pedeapsa lut Dumnezeu.
Credinciosul nostru popor dala sate
a ajuns pe seara culturală, cu aju-
torul credlnfli lui, la o treaptă înaltă,
devenind criteriul Evanghelie, pentru
judecarea faptelor omenești ee să
desfășoară în jurul său, o trăsătură
fundamental^ a utejii și a culturii
poporului nostru dela sate. Dar
această cultură ee-și ridică mărețul
său palat pe piedestalul credinjii
și a fricii de Dumnezeu, trebue azi
păzită de influentele nefaste ale du-


hului vremii — duh neprielnic operei
de culturalizare a satelor noastre.
Iar, îndrumătorii aeestei culturalizări»,
trebue să imunizeze satul de mtez-
mele unei vieft păgubitoare, necre-
știneștt și neromânești, apoi trebue
să dea satului Institujtile șt cuno-
ștințele necesare pentru pricepere
din partea tuturora a direcției cul-
turii de azi, eare cere mai multă
rezistentă sufletească ea în trecut.

   Autorul enumără societățile ce-
tind la culturalizarea satelor noastre,
vorbește apoi despre practica lor
și ajunge la concluzia: „Tot ee să
faee azi, nu este suficient /“

   Pentru progresele necesare în vi-
itorul cultural al satelor, înțeleptul
îndrumător dă soluții dintre eele mai
fericite, și anume: Înainte de toate
ne faee aten]i pe loji să avem grije
de sănătatea fizică și morală a să-
teanului român, având doar eu totii,
o singură dorință: Drem adecă să
avem la sate un popor sănătos, pe
eare trebue să-l legăm eu legături
indisolubile de glia strămoșească'
pătrunși de adevărul, eă o continui-
tate pe aeelaș pământ, de sute de
veacuri, înseamnă: Întărirea vieții
noastre nafionale! Să-l ferim pe țăran
de primejdiile orașului eu eare el
este azi în eontaet permanent. Alei,
spune autorul, trebue să intervină?
pătura cultă a intelectualilor eart
eunose prea bine primejdiile ora-
șului. De aceea orășanul să arate
săteanului, eă și el tine la religie,
la tradiție, la port, la cântece, ete.

   Episcopul Comșa cere, și eu drept
cuvânt, ea Biserica strămoșească,,
și din acest punct de vedere, să fie
la postul ei de onoare. De aceea
problemele pe eare le tratează in-
telectualii în fata poporului, et trebue
să le treacă întâi prin prisma cre-
dinți! și a omeniei, eăei lămurirea
tuturor problemelor sub raport reli-
gios — singur aeest metod, dă re-
zultate fericite.

   O deosebită atențiune trebue dală
lămuririlor higienfee, din motivul, eă
sufletele robuste condiționează tru-
puri sănătoase. Medicii să se apro-
pie deci de toate societățile chemate
să facă educația adultilor șt a tine-
retului dela sate. Biserica să în-
tindă o mână frățească medicilor-


601

■ee cutreeră satele noastre, împră-
știind în sufletul poporului înțelep-
ciune întru păstrarea sănătății.

  Țăranul să aibă și o bună cultură
economică — să-și cunoască solul
și istoria naturală a plantelor ce le
eultiuă.

  In ceea ee priuește apoi cultura
generală a țărănimii, autorul își
fixează în această privință credința
Sa prin următoarele: „Biserica noa-
stră dorește mat mult decât ori cine
ea șeoala poporală dela sate să
denie un instrument al culturii na-
ționale, având în uedere mai presus
de toate formarea caracterului na-
țional. De aeeea șeoala dela sate va
trebui să trezească mândria de rasă
•a fiului de țăran, făeându-l să cu-
noască perfect, mai întâi {mutul lui
mai restrâns, în care s’a născut și
a ereseut. Căei numai astfel țără-
ni rea noastră ua fi pentru noi: „Ce-
tatea de refugiu" în fa|a primejdiilor
de tot soiul.

  Drept principii și mijloace pentru
răspândirea culturii la sate, lucrarea
„Cultura satelor noastre" dă soluții
dintre eele mai fericite. înainte de
toate autorul răspunde la întrebarea :
Cine să ducă și cine să conducă
acțiunea culturală la sate? Drept
răspuns, tot autorul aceentuiasă eu
toată puterea eonuingerii Sale, eă
munca de culturalizare a satelor
nu se poate face decât printr'o in-
timă colaborare a tuturor factorilor
conducători ai satului. Satele nu se
mai pot lăsa la discreția întâmplării.
De acea preotul, învățătorul, notarul
și medicul, trebue să-și înfrățească
forțele în aeest scop.

  Cuuinte de lămurire prețioase ur-
mează apoi asupra: Societăților ti-
neretului. Straja Țării. Societatea
bărbaților, a Cursurilor de iarnă, a
Soeietăjii femeilor, Muzieă și Co-
ruri, Sporturilor la safe. Teatrul să-
tesc, ete.

  Continuă apoi eu înșiruirea altor
mijloace de cultură pentru sate ea:
Cartea poporului. O legislație sănă-
toăsă și chibzuită Școală țărănească.
Lupta împotrtua analfabetismului, in-
stituții culturale în jurul școlii. Presa
pentru sate. Casele naționale. Drept
îneheere, în această lucrare, ee
■aduce seruieii reale culturii româ-


nești, in capitolul Biserica și Cul-
tura Satelor, aflăm fixate: credință
și concepții cart fac cinste și Bi-
sericii și autorului lucrării de față
și anume : Da pag. 16d: „Biserica
noastră ortodoxă trebue să-și ia
partea sa din răspândirea culturii
și pe motivul că noi am moștenit
valori culturale pe eari nu avem voie
a le lăsa să se destrame ca pânza
Penelopel șt astfel Statul ar trebui
să ne dea tot sprijinul în această
privință. Iar Biserica e datoare să
țină contact eu toate întreprinderile
particulare de difuzare a culturii în
popor. Statul nostru românesc este
un sfat de cultură șl de aceia el nu
se poate mulțumi numai de a ajunge
în dezvoltarea lui continuă la o gos-
podărie perfectă, ei înainte de toate
trebue să urmărească ținta, de a
creta eât mai multe bunuri ideale,
fiindcă aceste bunuri îi dau presti-
giul și greutatea în fața lumii.

  Pentru sistematizarea acțiunii Bi-
sericii în această privință, Vlădica
Comșa a preconizat: înființarea Ca-
selor culturale bisericești, Bibliote-
cile parohiale, Comitetele culturale,
Cercurile preoțești. Corurile bise-
ricești și Presa bisericească.

  Da sfârșit, după ee autorul ajunge
la concluzia eă Bisericii trebue să-i
revină eel mai mare rol în" cultura-
lizarea satelor își îndreaptă din nou
privirile smerite spre „Voevodul cul-
turii", spre Maiestatea Sa, Regele
Carol al ll-lea al României, dela
eare așteptăm să ne vină sprijinul
pentru ea Biserica să-și poată face
integral datoria pe teren cultural.

*

  lată o lucrare, valoarea științifică
a căreia, din toate punctele de ve-
dere, este incontestabilă. Iar, în
eeeaee privește contribuția acestei
capo d’opere, în domeniul lămuririi
și a deslegării în chip practic a pro-
blemei culturalizării satelor, această
contribuție, este de neprețuit.

  Nu-mt pot închipui, ea pe masa
de lucru și pe ecranul sufletesc al
preocupărilor superioare ale inte-
lectualilor noștri adunați în jurul al-
tarelor eulturalizatoare ale „Astrei",
să lipsească această lucrare, eare
îndrumă, rezolvă probleme și des-
pică noui orizonturi pentru toți eon-


602

ferenfiarii „Astrei*, precum și pentru
întreaga pătură intelectuală româ-
nească.

   Închei făcând o sinceră constatare
șt anume: In șirul celor una sută
lucrări tipărite și răspândite de căr-
turarul Vlădică, Grlgore Comșa, —
lucrării de fată, eare este ultima ee
uede lumina silei — sie acestei lu-
crări, se uede eă i s’a hărăzit me-
nirea de a învălui memoria râuni-
torului în spre tot mai multă lumină
pentru poporul Său și pe ueei neui-
tatului ei autor, într’o aureolă a re-
cunoștinjii și aceia a admirației, cu
care intelectualitatea românească
în general și în special membrii
„Astrei* îi uor slăui numele Lui de
mare și erudit cărturar.

   Protopop Lt.-Colonel I. DĂNClIjĂ.
                   *

   Tipografia Mureșenilor. Despărță-
mântul Brașou al „flstrei* a serbat
Duminecă în 1 Noemvrie o mare
biruinfă. Ea se alătură eununei de
realizări, prin eare acest Despăr-
țământ se așează în fruntea orga-
nizațiilor Asoeiajiei noastre S’a săr-
bătorit adică, în această zi, în cadre
mult mat modeste decât euenimentul
ar fi meritat-o, trecerea definitivă în
posesiunea „Astrei* loeale a ueehei
tipografii a Mureșenilor, în eare s’a
tipărit în eurs de decenii Gazeta
Transilvaniei, șt o muljime de cărji
ducătoare la lumină în masele ro-
mânești de dincoace de earpafi.
Tipografia aceasta o cumpărase ea
„Astra* brașoveană eu dot ani îna-
inte. In momentul acela însă între-
prinderea era atât de încărcată de
datorii, încât mulfi dintre aceia eare
au săvârșit atunci aeest aet se în-
trebau daeă ea nu va fi mai mult o
povară decât un izvor de câștig
material și moral. Brașovenii sunt
însă oameni cari nu se tem de riscuri.
Au dovedit-o aceasta de atâtea ori
în trecutul lor. Cu energia lor între-
prinzătoare au biruit și de astădată
riscul. In eurs de doi ani, datoriile
au fost achitate toate; mai mult: lo-
calul tipografiei a fost eu totul re-
novat și i-a fost alăturat, tot în aeest
răstimp, o vastă fompaetorie Astăzi
numeroasele eărfl, eu eare se îm-
bogățește an de an biblioteca „Astrei*
brașovene, se compactează aici,


„Astra* locală realizând astfel un
important câștig. In raportul pe eare
ni-l înainta în anul acesta, „Astra*
brașoveană justifica astfel cumpă-
rarea acestei tipografii: „aj Tipo-
grafia Mureșenilor și a Gazetei Tran-
silvaniei nu poate să dispară și
„Astra* are obligația morală de a
o salva ; b) Orice întreprindere ro-
mânească ee dispare, e un bun pier-
dut din patrimoniul românismului și
un tragic prilej de a pune pe dru-
muri atâtea familii; e) „Astra* având
o tipografie proprie, va putea da
de lucru la atâfia români; contând
pe sprijinul institufiunilor românești
și pe al particularilor va putea să
o reactiveze, punând-o în slujba
culturii*. Astăzi aceste gânduri stră-
bătute de o înaltă vrednicie româ-
nească, au devenit realitate. Insti-
tuția încărcată de un atât de meritat
prestigiu a fost salvată dela pieire.
Ea pune la dispoziția „Asirei" im-
portante resurse materiale, eare se
vor transforma în bun spiritual pentru
românii din Țara Bârsei. Gând stai
de vorbă eu Astriștii brașoveni, eari
au săvârșit această biruință, ei îji
vorbesc eu ochii scăpărători de nă-
dejdi, de binecuvântatele consecințe
pe care le va avea această reîn-
viere a unei vechi institufii, nu numat
pentru slova românească locală, ei
pentru întreaga carte și presă ro-
mânească ardeleană, ajunse astăzi
la mare restriște. Avem încrederea
eă cel puțin o parte din aceste pla-
nuri vor fi duse în curând la înde-
plinire. Brașovenii au dovedit-o de
atâtea ori eă sunt înzestrati eu un
fel de virtute miraculoasă, eu aju-
torul căreia reușesc să clădească
eetăti trainice până și în nisipul șo-
văirilor șt neputinjilor celor mai
descurajatoare.                    (ib.)

*

  Șoimii... eontagioși. Viata româ-
nească renaște în câteva regiuni
ardelene, într’un mod eu totul sur-
prinzător, în urma înmulțirii organi-
zajiunilor de Șoimi ai Carpajilor. In
paginile acestei reviste și în alte pu-
blicații, s’a subliniat adesea aeest
fenomen, eare ne umple de mândrie
și de încredere în activitatea bine-
făcătoare a „Astrei*. Atâta simpatie
și-au câștigat pâlcurile de Șoimi, mai


6U3

ales în mijlocul satelor, îneât cei
eari i-au uăzut odată, nu-i mai pot
uita și foarte multi iau hotărîrea de-a- i
imita. Până eând tdeta organizației
a prins teren, a trebuit o propa-
gandă energică și îndelungată, pentru
eare dl prof. Dr. luliu Hajieganu,
conducătorul Șoimilor, nu poate fi
îndeajuns de elogiat. Dsa a făcut
aeeastă propagandă nu numai eu
o tehnică admirabil însușită, ei și
eu fanatismul unei adeuărate ere-
dinfe. Decepțiile au fost în primii
ani atât de numeroase, îneât fără
de acest fanatism, eu greu ne putem
închipui, eum ar fi putut continua
lupta pentru aeeastă bineeuuântată
idee de saluare șt reeonfortare a
rasei. Astăzi propaganda se faee
prin simplul contact eu organizațiile,
dela sat la sat, dela județ la județ.
Țăranii înșiși cer să li se comu-
nice seereiul de a înfiripa și în co-
muna lor un cuib de Șoimi, eu eare
să se ta apoi la întrecere eu orga-
nizațiile din comunele apropiate
fudejul Gluj e contaminat aproape
în întregime. Din el ideia a treeut,
în acest fel, în jud. Someș. Mureșul
este plin șl el de cuiburi soimărești.
El faee astăzi aproape o eoneurenfă
Clujului... Datorită energiei unui tânăr,
un euib de Șoimi foarte spornic a
luat fiinfă la Zlatna și promite să-și
risipească pașii pe întreg teritorul
Munfilor Apuseni. Blajul a rămas
atât de impresionat de manifestațiile
șotmărești, făcute eu prilejul adu-
nării noastre jubiliare, îneât dl Al.
Lupeanu, preș. desp. de acolo, nu
mai prididește eu cererile satelor
de a fi înzestrate eu astfel de or-
ganizații.                       (ib.)

•

   Șeoale superioare muncitorești.
„flstra“ a fost preocupată de grija
educației clasei muncitoare, eare se
formează în orașele ardelene, încă
din primit ani de după Unire. Pro-
blema a fost nu numai discutată eu
mult interes, ei s’a treeut și la rea-
lizări. Durere însă, din numeroase
pricini, pe eari nu le putem înșira
aeum, ideia nu și-a putut ineă faee
drum în mijlocul acelora, cărora
înainte de toate se adresa, al mun-
citorilor. Numărul acestora crește


astfel în mod uertiginos și de edu-
cația lor nimeni nu se îngrijește.
Fabrica, mina și în genere orașul
nu numai îi abrutizează, ei ît înde-
părtează și de matea românismului.
E timpul să ne alarmăm de acest
fenomen dezastruos. Succesul pe
eare l-am auut eu șeoalele noastre
țărănești, ne dă dreptul să sperăm
o îndreptare șt în acest domeniu.
Auem de altfel tnformafii dela Desp.
noastre din Brașou, Cluj, jiu (Petro-
șani) eă se fac încercări insistente
pentru ea „Astra“ să cucerească
sufletele muncitorilor șl muncitoa-
relor române. Poate în curând uom
fi surprinși de un mare succes, eu
putere de contagiune, așa eum a
fost succesul dlui llea cu școala ță-
rănească dela Sighet. Până atunei
noi rugăm pe dnii preș, ai desp.
noastre din regiunile urbane și mi-
niere să nu părăsească nici un mo-
ment gândul de a se apropia de
muncitori. Să nu uite eă aici pri-
mejdia eare ne ameninjă este eu
mult mai mare, decât la sate. Ță-
ranul are marele sprijin al tradijiet
atât de uli și de poruncitoare în me-
diul lui. In orașele și regiunile mi-
niere uieiate de injluenfe streine de
interesele noastre etnice, muncitorul
român a fost lăsat întâmplării, ajun-
gând să-șl părăsească până și
limba maternă, pentru a nu mai uorbi
de religie. Cu idealismul ei generos,
„Astra“ e singura eare îi poate oferi
un liman în care să-și găsească
mângâiere și întremare sufletească
după orele de cumplită trudă în fa-
brică șl mină’                (ib).

*

  „Manifestul revoluționarilor dela
i88f conferința pe care dl prof. fll.
Lapedatu a ținut-o la Adunarea ge-
nerală dela Blaj in fața Maiestății
Sale Regelui și Marelui Voeuod Mihai.
in ședința festiuă a secțiunilor știin-
țifiee-literare, sosindu-ne după înche-
ierea primelor noastre coaie, publi-
carea ei va trece in întregime în nu-
mărul viitor al „Transilvaniei" (1:
IBS?), când cititorii noștri vor avea
înalta plăcere de a tră alături de
distinsul conferențiar câteva mo-
mente emoționante și glorioase ale
isloriei contimporane.


604
Sumarul buletinului de tehnică a                                        culturii    
                         „Transiluania**                                            
                                         Anul 1936 *)                               
                                      Articole de fond:                             
M. S. Regele:            Cuvântarea dela Adunarea din Blaj ---        4 ;  481---84
Bălan Dr. N. Milropolit: Cuvântarea dela Blaj --- --- --- ---         4;  493-493  
Bălan Dr. N. Mitropolit  : Cuvânt rostit în Ziua Unirii 1 Dec. 1936   6;  545 - 549
Nicolescu Dr. Al. Mitr.: : Cuvântarea dela Blaj    ■--- ---■ --- ---  4 ;    495-96
Agârbieeanu:             „Astra" și revizionismul --- --- --- ---     6;  549---55'
Angeleseu Dr. C.:        Cuvântarea dela Blaj --- --- --- ---         4 ; 496---8  
Baiulescu B. Maria:      Cuvântarea dela Blaj --- --- ---- ---        4 ;       503
Dima Al.:                In pragul unui an nou ■ --- --- ---          1 ;       1-4
Guști Prof. D :          Cuvântarea dela Blaj --- --- --- ---         4;  499-502  
Kirițescu Const.:        Cuvântarea dela Blaj în numele Ateneului                  
                         Român --- --- --- --- --- --- •--- ---       4;   505---08
Moldouan Dr. luliu:      1 Iunie 1936  --- --- --- --- --- ---        3 ;       125
Moldouan Dr. luliu:      Tot despre școlile țărănești --- --- ---     3;  126---137
Moldouan Dr. luliu:      La jubileul de 75 de ani ai „Astrei" ■---    4 ;  189---93
Moldouan Dr. luliu:      Introducere la raportul general pe anul                   
                         1935---36 --- --- --- --- --- --- ---        4;  337---340
Moldouan Dr. luliu:      Cuvântarea dela Adunarea din Blaj ---        4;  484---493
Nandriș Prof. Gr.:       Cuvântarea dela Blaj, in numele „Soc. pt.                 
                         cultura rom. din Bucovina* --- --- ---       4;     508-10
Pop Ștefan:              Cuvântarea dela Blaj, în numele Ligii                     
                         Culturale --- --- --- --- --- --- ---        4;     501-05
»                        Apel --- --- --- --- --- --- --- ■---        2;  61-64    
Figuri și fapte pilduitoare din trecut.                                            
Lupaș I.;                Andrei Bârseanu ca președinte al „Aso-                    
                         ciațiunii"  ■--- --- --- --- --- --- ---     4;     194-97
Moisil luliu:            Vătășii sau fraternități și decurii sau ve-               
                         cinătăți --- --- --- --- --- --- --- ---     3;  132---146
Moldouan Dr. luliu:      + Episcopul Nicolae Ivan --- --- --- ---     1 ;     5---6
Petrescu P. H.:          t Episcopul Roman Ciorogariu --- ---         1;      6---7
Petrescu P. H.:          George Coșbuc --- propagandistul cultural    1 ;      8-16
Petrescu P. H.:          Din trecutul Asociațiunii --- --- --- ---    2;  65-77    
Petrescu P. H.:          Un îndrumător al culturii poporului: I.                   
                         Alex. Lapedatu --- --- --- --- --- ---       6;  553---556
Preda Dr. G.:            Vasile Goldiș, președinte al „Astrei" ---    4;  198---205
                         îndrumări culturale.                                      
Breaza loan:             Necesitatea sistematizării și intensificării              
e                        propagandei în cadrele „Astrei" --- ---      6;  565---571
Căliman Dr N.:           Școala țărănească pentru femei --- ---       5;    511-524
        J Prima cifră indică numărul revistei, a doua numărul paginilor.            

605

Dima AL: Probleme ale școalei țărănești — — 1;       17 — 22'

Moldovan Dr. luliu : Către Președinții despărțămintelor și cer-

  curilor noastre culturale — — — — 6; 563—565


Material pentru conferințe, șezători, etc.


Agârbiceanu
Brânduș Ing. Gh.:

Nieoară Dr. Eugen:
Ofoiu Prof. I.:

Petreseu P. H.:
Petreseu P. H.:
Petreseu P. H.:
Trifu Dr. Sabina :
Vlaieu V.:


  Unitatea sufletească — — —          —     —   1 ;  23—29

  Legătura dintre muncă și bani, in vieața

  economică — —• — — —                —     —   1 ;  29—36'

  Prietenii și dușmanii omenirii: microbii     2;    78—90

  Importanța pășunilor pentru creșterea

  vitelor —     — — — —             —   —   —   6;  572- 576

  Piese teatrale, vrednice de jucat    —    —   1 ;  35-38

  Piese teatrale, vrednice de jucat    —    —   2 ;  90 —92'

  Ziua „Astrei" — — —               —   —   —   2;     92—93

  Bucătăria țărancei române         —   —   —   3;   156—177

  Cooperativele noastre cele mai vechi — 3 ; 147 - 155-


Din activitatea altor societăți culturale.


Dima Al.:      Fundația Culturală Regală „Principele

  Carol" — — —        —   —    —   —   —   6;   577—582

Dragomir loan: Prinos de recunoștință marelui dascăl

  Gheorghe Lazăr —    —   —   —    —   —   6;   582—588-


Din activitatea „Astrei" culturale.


Agârbiceanu I.;

Agârbiceanu I.:

Bologa Dr. V.:
D. Al.:


D. Al.:

D. Al. ;

D. Al.:

D. AL:

D. Al. :

Hațegan Dr. I. și
Spârchez Dr. T
llea Dr. V.:

Petreseu P. H. :

Rusmir llie :


Asociațiunea transilvană pentru literatura
rom. și cultura poporului rom. — „Astra"
Secțiunile literare-științifice ale „Astrei"
(1911 — 1936)    — — — — — —

Istoricul Școalei civile de fete (1911—1936)
Congresul școalei țărănești a „Astrei* la
Sighet — — •— — — — — —
Activitatea desp. Aiud în 1934—35 —
înfăptuirile actuale ale „Asoeiațiunii" —
Școlile țărănești ■—   —   —  —      — —■

Adunarea jubiliară   dela Blaj —     —  —

Activitatea despărțământului Gherla pe
anul 1935—36 •—        —   —  —      —  —

Șoimii Carpaților      —   —  —      —  —

Darul Astrei jubilare : Școala țărănească
Continuarea activității „Asoeiațiunii" dela
1911—1936 — — — — — — —
Echipa de cercetări monografice și rea-
lizări practice din comunele Borlovenii
vechi și Pataș — —        —   —      —  —

Desp. Baraolt (Trei Scaune)   —      — •—

Desp. Astra Băsești —      —  —      —  —

Desp.  Budila     —    —   —  —      —  —

Desp.  Ocland     —    —  —•  —      —  —

Desp. Ozun (Trei Scaune) — — —
Desp.  Salonta    —    —   —  —      —  —

Desp. Sân Mărtin (Ciuc)       —      —  —

Desp.  Săvârșin   —    —   —  —      —  —

Desp.  Timișoara —     —   —  —■     —  —.

Mijlocul de propagandă lit. și cult, ale
„Asoeiațiunii" și desvoltarea lor — —


2;  94—105

4; 211 — 26
4; 293-327

1 ;  39—45

1;   45-46

2; 106—114
2; 114-118
5; 525-531

6; 598— 599
4; 231 — 35
4;  226—37

4 ; 206—2,9


6; 589—598-


3; 178—182


4; 210—211


I
I


606
Anexa    I.
Anexa   11.
Anexa  III.
Anexa   IV.
Anexa    V.
Anexa VI.  
Anexa   VIL
Anexa VIII.
Anexa IX.  
Anexa X.   

           Cursuri de analfabeți                      — — — 4 ;

           Cursuri de   împletit   —                — — — —  4;

           Expoziții    — —        —                — — — —  4;

           Serbări și monumente —                     — — — 4;

           Teatru —     — —        —                — — — --4;

           Conferințe   și prelegeri pop.             — — —  4;

           Publicațiile „Asociațiunii"                — — — 4 :

           Revista „Transilvania"      — —    —           —  4;

           Casele Naționale —          — —    —           —  4;

           Administrarea averii „Asociațiunii" pe
           anii 1911 —1935 — —         — —    —           —  4;

           Bursele acordate de „Asoeiațiune" în anii
           1911—1936 — —           —                — — —  — 4;

           Muzeul central al „Asociațiunii" și Muzeul | . ,
           „Avram lancu" —         —                — — — — j '

           Biblioteca centrală     —                — — —  — 4;

           Regionalele și desp. „Asociațiunii" — 4 ;
           Membrii „Asociațiunii" pe anii 1911—35 4 ;
           Convocare la adunarea generală din Blaj 4 ;
           Activitatea comitetului central în cursul
           anului 1935—36— — —                        — — —  4;

           Activitatea desp. București                — — —  5;

           Activitatea desp. Năsăud —                 — — —  5;

           Activitatea despărțământului Gherla — 6 ;
           Programul de activitate al desp. Arad — 5;

           Raportul secretariatului general al secțiilor
           pe anii 1935—36     — —■ — — — 4;

           Activitatea desp. în anii 1935—36 — — 4 ;
           Bilanț general al Asociațiunii pe 1935 — 4 ;
           Bilanț general al Internatului de fete pe
           1935 —36 — — — — — — — 4,
           Proiect de buget pentru „Asoeiațiune" — 4 ;
           Tabloul bursierilor „Asociațiunii" pe anii
           1935—36      — — - - — — — 4;

           Tabloul sumar al eonf. și preleg pop., al
           bibliotecilor desp. cu președinții lor — 4 ;
           Tabloul sumar    al eonf. și preleg. după

           materia tratată  — —                     — — — —  4;

           Tabloul membrilor    decedați  —             — —    4 ;

           Tabloul sumar al membrilor „Asociațiunii"
           pe 1935—36       — —                     — — — —  4;


236
236—37

237

237 - 39
239-241

241
242-53
253—260
260 - 261

262-267

268—292

322—27

328
329—334

334
335-336

340 -352

532

533

598
533-536


353—375
376—429
430 - 445

446-49
450—467

468- 469

470

469—472

473

474-78


    Material informativ și cronici.


DăncilăProt.I.Lt.-Col.: Episcopul Grigore Comșa : „Cultura sa-
           telor noastre" — — — —■ — — 6; 600—604

D. Al.:    Dela desp. „Astrei” Constanța. Dela desp.

           Sighișoara. Munca desp. Mediaș. Dela
           desp. „Astra" Băsești. Șeoalele țărănești . ,        __-.

           ale anului în curs. Tabloul ajutoarelor tri- ’
           mise de despărțămlntele „Asociațiunii"
           pentru Basarabenii înfometați —■ — — _

D. Al.-.         A II-a expoziție a echipelor regale stu-            
                 dențești--- ---■ --- --- --- --- --- --- 1 ;      52
P. P. H.:   „Cultura satelor, cum trebue înțeleasă"                  
            de Henri H. Stahl --- --- --- --- ---          1; 52---55
P. P. H.; j •     „Valea bunicii" --- --- --- --- --- ---  1; 55- 57 
P. P. H.:   Cinematograful educativ --- --- --- ---        1; 57---59

607

P. P. H.:

P. P. H.:

P. P. H.:



Preda Dr. Gh.:

Vâlcovici V.:



George Coșbue pentru carte și împotriva
birouerației— — —         —•   —   ■—   —   2;   119—123

Completare la tabloul ajutoarelor pentru

Basarabenii înfometați    —    —   —    —   2;        123

Câți intelectuali erau membri ai Asocia- |
ciațiunii în 1905. Președinții desp. noa- I, ₉
stre în 1921 - — — — — — — |                          ¹/⁴

Concursul literar al „Astrei" — — — ¹
„Fundațiile Regale ale României — — 1 ;             47 48

Conferințe ținute la postul de radiodifu-
ziune din București — — — — — 2;                      123

Pr. N. Colan, episcop al Clujului — — 3;              183

Dr. G. Bujoreanu: Boli, leacuri și plante
de leac, cunoscute de țărănimea română 3; 183—184
Dr. E. Nieoară și V. Netea ; Murăș, Murăș,
apă lină — — — — — — — 3; 184—186
Cursurile de vară ale univ. „N. [orga" 3; 186—187
Propaganda radiofonică in Cehoslovacia 3 ; 187—188
Bibliografie — — —          —   —   —     —  1;        59

Bibliografie — — —          —  —•   —     — '3;       188

Circulară către desp. Asociațiunii — — 5;             537

Ce să citească poporul      —   —  —•     —  5;   538—539

Librarul propagandist cultural — —
Bibliotecarul, îmblânzitorul de cărți — 5;       540—41

O istorie a propagandei pentru cultura 5 ; 539—540
pop. cehoslovac—        —   —   —   —     —  5;   541—542

Cum a prevestit președ. nostru, Andrei

Bârseanu furtuna împilării popoarelor —       5 ; 543—544

Rectificare — —         —  —■   —   —     —  5;       544

Bibliografie — —        —   —   —   —     —  5;       544

Mari momente în vieața bisericească       —  6;       600

Tipografia Mureșenilor      —   —   —     —  6;       604

Șoimii.. contagioși     —   —   —   —     —  6;   604—605

Școale superioare muncitorești —          —  6;       605

Msnifestul revoluționarilor dela 1885     —  6;       604


608