
Anul 67.


Martie—Aprilie


Nr. 2.



            TRANSILVANIA


(Buletin de tehnică a culturii.)


       b

APEL

    Asociațiunea noastră trăiește zile de adâncă și în-
grijorată frământare. Față de cerințele culturale tot mai
mari, cari sporesc în timpul din urmă, „Astrau simte
insuficiența activității tradiționale, iar eforturile, de a-și
acomoda programul și realizările culturale acelor ce-
rințe, în condițiunile de azi, nu pot duce la rezultatul
dorit. Se cere unirea forțelor și noi suntem desbinați,
se cere o mai mare sensibilitate și o mai hotărîtă re-
acțiune față de declinul etnic, care a început și cei
mulți sunt indiferenți, se cer mijloace materiale mai
multe pentru ca rodul activității noastre culturale să
fie mai mare și „Asira" niciodată nu a fost atât de puțin
ajutată, ca în vremurile acestea de multe cerințe și de
mare primejdie.

    Un materialism exagerat, un individualism tot mai
accentuat slăbesc progresiv temeliile existenței noastre
ca neam, forțele și instituțiunile îndrumătoare și ge-
nerătoare de vieață românească, credința strămoșească,
patrimoniul etnic, familia. Se uită obligațiile față de
trecut, îgdatoririle față de viitor, necesitatea de a lupta
și jertfi pentru un bine superior etnic și domină grijile
materiale ale momentului, setea după satisfacții ușoare,


61




individuale, obținute fără trudă și jertfă. A căuta șt
afla defecte la frați, a ponegri și desbina pe alții,
chiar dacă sunt români, a devenit un căutat mijloc de
afirmare și ridicare proprie, care umbrește bucuria, de-a
fi însfârșit toți împreună întro singură țară românească
și slăbește forțele, menite să ne conducă — solidari —
pe drumul propășirii etnice.

     Se pierde port, cântec, dans, tradiție românească,
se irosește comoara moștenirii etnice, protectoare a
ființei noastre românești, își pierd forța lor îndrumă-
toare, credința, conștiința românească, cinstea, demni-
tatea, modestia, se desorganizează familia, scade na-
talitatea și slăbește forța de luptă și rezistență.

     In Secuime așteaptă zadarnic sute de mii de su-
flete, odinioară românești, rechemarea la matcă, în Banat
se stinge în grozava nepăsare chiar și a localnicilor,
o mândră populație românească, iar la granița de
nord-vest dușmanii noștri de ieri și de mâine își spo-
resc, nestingheriți de nime, forțele pe pământul ho-
farnic românesc.

     Iată cum reușim să irosim în decurs de scurte
decenii comoara unui patrimoniu, agonisit în lungi secole
de lupte, jertfe de sânge și suferinți, de un neam întreg.

     Remediul în această stare morală morbidă nu este
binele material, bunăstarea, ci mobilizarea tuturor con-
științelor românești, unirea tuturor în jurul unui crez,
capabil să ne disciplineze gândurile și să ne îndrepte
faptele spre calea ascendentă a propășirii românești.
A contribui cu toate forțele la generalizarea acestui
crez și la îndreptarea spre bine a gândurilor și faptelor
noastre, iată rostul vechiu în formă nouă al Asociațiunii
noastre. Așa cum înainte acest sanctuar al limbii și
culturii noastre, „în loc să ne desbine în confesiuni


62

sau în partide politice, ne aduna și unea pe toți la
o sfânta agapă, precum era cea gustată de creștinii
din biserica primitivă a lui Isus Christos“ (G. Barițiu)
așa și în viitor „Astra" va trebui să ne unească pe
toți în solidară muncă pentru păstrarea și regenerarea
patrimoniului etnic și a forțelor vii, hotărîtoare pentru
viitorul nostru.

     Ca un imbold spre unirea forțelor culturale și spre
jertfa dată cu drag pentru scopurile „Astrei", comitetul
central a luat hotărîrea, ca a doua zi de Rusalii, în
fiecare an, să se organizeze în toate despărțămîntele
și cercurile culturale serbări, în cadrul cărora să ne
amintim cu recunoștință de acei, ce au muncit și mun-
cesc jertfind pentru cauza culturii românești și lăsând
la o parte tot ce ne-ar putea desbina, uniți în grija
pentru viitorul neamului, să strângem rândurile în jurul
„Astrei" și să-i dăm tot sprijinul în orice formă.

     Uniți în jurul Asociațiunii noastre, care în acest
an împlinește 75 ani de rodnică existență, devotați
scopurilor pe care le urmărește, adresăm tuturor acelora,
cari cu frățească dragoste înțeleg rostul strădaniilor
noastre, rugămintea să dea tot sprijinul unei activități,
al cărei scop final este binele neamului românesc întreg
și al patriei scumpe.


Dr. Nieolae Bălan
arhiepiscop și metropola.

Dr. loan Stroia
episcop, Alba-Iulia.

Dr. Vasile Lăzărescu
episcopul Caransebeșului.
Dr. Andrei Crișanul
episcopii! Aradului.


luliu Moldovan
Președintele „Astrei".

luliu Maniu.

Alexandru Vaida.
Octavian Goga.
Alexandru Lapedatu.
Sextil Pușcariu.
Alexandru Maria.


Dr. Val. Tr. Frențiu
epis. rom unit, Oradea Mare
Dr. Alex. Nicolescu
episcop al Lugojului.
Dr. luliu Hossu
episcopul Clujului.

Dr. Alexandru Russu
episcop al Maramureșului.
Dr. Victor Macaveiu
vicar capitul. alMetrop. Blaj.


Gheorghe Moga

Vicepreședintele „Astrei".


Gheorghe Preda

Vicepreședintele „Astrei".


B3


1*

Agârbiceanu loan
Aron Victor

Beu llie
Bologa Vasile
Boreia Lucian
Bornemisa Sebastian
Borza Alexandru
Bredicianu Tiberiu
Căliman Nicolae
Cioran Emilian
Colan Nicolae
Corneanu Cornel

Dăncilă loan
Dragomir Silviu
Drăgan Nicolae
Ghibu Onisifor


Hațiegan luliu
lacobescu Teodor

Ilea Vasile
lonașiu Liviu

Lupaș loan
Lupeanu Alexandru
Mereuțiu Vasile
Miloia loachim
Moldouan Vaier

Nicoară Eugen
Nițescu Voicu

Olariu Petre
Păcățian Th. V.


Popa Augustin

Popa laeob
Pop Ștefan
Roșianu Ștefan

Rusmir llie

Sandu loan

Stanciu Victor
Stoichiția losif
Suciu Coriolan
Simu loan

Țeposu Silviu
Vătășan loan


Membrii în Comitetul Central al „Astrei".


64

Figuri și fapte pilduitoare din treeut.






    Din trecutul Asoeiațiunii

Spicuiri din îndrumările culturale ale foștilor presidenți.

ii-

     Ce a vrut șt ee vrea să fie „Astra" culturală? Andrei
Bârseanu sintetiza dorințele înaintașilor întemeietori (la
Blaj, în 1911) în euutntele: (la început era plănuită) „înfiin-
țarea... unui Partenon român“, ale unor „sărbători olim-
pice", a unei însoțiri, la eare... „literații noștri șt mai ales
cei începători, mai înainte de a-șl da opurile lor pe mâna
fiilor lui Qutenberg, le-ar așterne spre o verificare lite-
rară". Aeesta a fost unul dtn dezideratele întemeietorilor.
Președ. Lad. Bas. Pop (la Deva, 1874) declară eă înfiin-
țarea Asoeiațiunii a fost o idee, „nu numai măreață", dar
trebue considerată chiar ea o „inspirație divină, pureeasă
din îngrijirea părintească de a nu da pierii un popor ales".

     In 1861, Andreiu Șaguna învita, ea la un saeerdoțiu,
pe toți, să ta parte activă la propaganda întreprinsă de
Asoelațtune.

     In edificiul seminarului român ortodox din Sibiu, în
ziua de 9/21 Martie 1861, a deschis adunarea de consti-
tuire, sicând, între altele:

     ... „Monumentele materiale ale unui period cult se pot
nimici prin mâni barbare și o nație liberă se poate lipsi
de libertate prin niște legi draconice; însă monumentele
spirituale și moravurile eele bune, precum șt valoarea lor
rămân pentru toți timpii nerăsturnate, căci acestea sunt
mai presus de orice putere silnică șt fizică, de ele nu se
poate atinge mâna barbarului, furul nu le poate fura, mo-
liile nu le pot mânea. Fiind așadară problema noastră a
înainta literatura, cultura, industria și agricultura națiunii
noastre, adieă ajnainta starea spirituală și materială a po-


     Materialul adunat aiet ni-l închipuim ea mijloc de propagandă, a
doua si de Rusalii și zilele următoare. Citate și idei de utilizat.

     Ținându-se adunarea generală a societății noastre în anul aeesta
în Sept., la Blaj — jubileul de 75 de ani de existentă — cetitorul dornic
de injormatii mai numeroase ua găsi un bogat material în lucrarea ee
se pregătește pentru acest jubileu.


65

porului nostru, vrem a deștepta prin mijloace naționale
facultățile, ua să zică cugetările cele senine șt serioase In
poporul nostru, ca să cunoască ființa și destinația sa șl
să o știe întrebuința spre tot binele, preeum șt alte nații
fae astăzi aceasta și preeum cere spiritul cel eluilizator
al secolului nostru; darurile lor uor garantiza uiitorul cel
mai feriee al mult eereatei noastre națiuni șt o uor feri de
niște loulturt ucigătoare de religia și limba ei. Aceste con-
vingeri mari să ne însuflețească, domnilor, pe noi toți și
atuncia tare cred, eă cerul va încorona eu flori de mân-
gâiere întreprinderea noastră șt va asculta rugăciunea mea,
prin eare eueerindu-mă îl rog, ea să reverse binecuvân-
tarea sa asupra Asociațiunii noastre, eăel tot darul desă-
vârșit vine de sus, dela părintele luminilor".

      Apoi a rostit cuvintele memorabile: „Domnilor, masa
duleet noastre matee este pregătită pentru oaspeți mulți;
maica noastră a fost până acum îmbrăcată în doliu, dar
de acum înainte se îmbracă în haină de nuntă și poftește
la masă pe toți fiii săi, ea să strălucească și ea în și eu
easa sa și să înoiască pe fiii săi, preeum se înoiese ti-
nerețele vulturului 1“

      Timotei Cipariu, eruditul învățat, eare a condus so-
cietatea noastră eu atâta înțelepciune, spunea respieat, la
adun. gen. din Sibiu (1881): „(Asoeiațiunea este o) institu-
țiune umanitară, eu scopuri binefăcătoare* — „nu este,
preeum vă este bine cunoscut, decât un mijloc destul de
solid, pentru a ne strânge și mai tare și a ne apropia și
mat mult, prin legăturile culturii și umanității, la eare eu
toții suntem datori a conlucra din toate puterile — pentrueă
numai cultura și efectele ei nobilează pe om și popor și
numai națiunile, eari au înaintat în cultură, au meritat șt
susțin numele de onoare, iară unde cultura lipsește, lipsește
și stima omenimel, eare nu i-o poate da, nici o poate su-
plini, nici puterea brută, nici numărul, fie oricât de mare.
Dai Câmpul elvlltzațlunii, al literelor și științelor — este
vast, destul de larg pentru orice activitate nobilă, onestă,
utilă șt meritorie — unde nimenea nu se cotește șl nimenea
nu e de prisos, ei dtn contră, eu eât activitatea e mat
multiplă șt mai intensă, eu atât șl rezultatele el sunt mai
solide, mal certe, mal copioase șt mai reversate“.

      Idealismul din eare au purces aceste dorințe să nu
ni se pară, în epoca noastră de htpereritielsm, expresia
unor cercuri, eari nu luaseră contact eu realitatea. Con-
ducătorii Asociațiunii erau pătrunși de elanul acesta, ex-
primat în tezele de mal sus și ținta lor era desrobirea din
întunereeul selăvtet. După eum prea bine a exprimat o, în


66

1877, alt conducător laeob Bologa, deschizând, „în palestra
muzelor”, o adunare generală: nuuorbesc „din mâncărlmea
de a vorbi”. Drastic, dar adevărat, pentru capii Asoeiațiunii 1

     De sigur, a fost o doză remarcabilă de romantism în
tendințele acestea, dar massele, întocmai ea șl în zilele
noastre, trebuese îndreptate spre ținte superioare, ea să
uite greutățile inherente vieții cotidiene șt să dorească
ceva superior.

     Împrejurările maștere, când „Muzele aveau să taeă“,
erau eu duiumul; feudalismul cercurilor oligarhiei maghiare
abea dăduse, fără voie, drepturi, în 1848; „misera plebs
eontribuens” abea era scăpată de „varvaria timpilor tre-
euți“ (Șaguna 1862). G. Barițiu dădea sfatul arheologilor
ardeleni alogeni (în 1891) să se „emancipeze odată de sub
jugul ideilor feudalistice", după cum vorbea (în 1903) Par-
tenie Cosma de „jugul iobăgie! “ și de „starea de heloți“
din trecut. Andreiu Bârseanu apăsa punctul pe i eând con-
stata, în 1908, eă însoțirile culturale românești n’au fost
construite „din prisosul averilor feudale, adunate de vea-
curi... nici din comorile stoarse dela alții, ei din obolul
fostului iobag“.

     Ce elocvente sunt argumentele invocate de președinții
Asoeiațiunii pentru starea, relativ, înapoiată și cât de stră-
lucite sunt ofrandele date de popor pentru școli șl bise-
rici, ea să se ridice, dtn „tăciunii șl cenușa”, aduse de
„răsboiul pustiei!”, ea șt de „buturugile”, puse ’n calea
desvoltărit fireștii

     Romantismul acesta se evidențiază și în citatele lati-
nești, alese de președinții Asoeiațiunii la diferite prilejuri,
ea astfel să accentueze romanitatea poporului băștinaș și
să dea și lozinci viabile: G. Barițiu întreabă (Abrud, 1888):
„8ed quid hoe ad tantam silim?" (ee e suma aceasta — de
1200 fl. — pentru burse șt premii — la atâta sete de pro-
gres?) Sexul „frumos” este salutat din partea lui Lad.
Bas. Pop, în 1872. la Sebeș, eu citatul: „ubz tu Cajus ibi
ego Caja!“ (unde ești tu, Cajus — bărbate — aeolo sunt
eu, Caja, nevasta ta) laeob Bologa citează: „Estote per-
fecti sicut et pater noster coelestis perfectus est* și „Et
facere et pati fortia romanorum est“ (fiți desăvârșiți precum
șl Tatăl vostru din cer este desăvârșit — tăria romanilor
este de a lucra și de a pătimi). Andreiu Bârseanu declară:
„Este duh în noi, est Deus in nobis* 1 (Este Dumnezeu în
noi) și, altă dată, ea argument pentru perseverarea pe că-
rările apucate, pe lângă toate greutățile materiale, citează
dictonul „non ui sed saepe cadendo* (apa găurește piatra
— nu eu puterea, el picurând, căzând mereu).


67

      Adueețt lozinci mai proaspete astăzi decât acestea,
de pe uremea romanilor șl ai președinților Asoeiațiunii 1 N’ar
trebui să primească o nouă strălucire lozincile date, ca
să ridice și astăzi capetele eei cart caută o directivă, un
tăpșan de verdeață șl de cer albastru, în cenușiul vieții?
de aeum?

      „Romantismul acesta și a avut rostul său, deoarece
„cultura și literatura", la eari voiau să dea îndemnuri, erau
„două medicamente¹¹ (Lad. Bas. Pop) și medicamentele ace-
stea erau folosite împotriva mizeriilor birocratice, eari se
manifestau, dtn când în când, și în cadrele Asoeiațiunii șt
împotriva „criticaștrilor", eari — firește — doreau binele,
dar nu țineau seamă de posibilitățile date. Patimile, ura și
invidia, luptele politice, au stat în drum șt mat înainte Aso-
ciațiunii. Se plâng de aceasta președinții Asoeiațiunii, în
mat multe rânduri, așa d. e. G. Barițiu seria (despre adu-
narea gen. Hațeg): „Nieăiri ea în această adunare nu s’a
dat mai bine pe față flagranta contrazicere ee există între
a voi ea aceiași indivizi, în același timp, să cultive și știința,
să se arunee și în valurile politice militante, eare absoarbe
toată atențiunea omului, consumă puteri, turbură spirite,
scurtează vieața".

      Durere, fenomene, eari șl astăzi se manifestă, în parte l
Asoeiațiunea a știut șl va ști să le înfrâneze la timp.

      N’au lipsit nici criticele părintești, rostite de pe ca-
tedră, admoniertle totdeauna binevenite, dacă sunt purcese
dtn îndemnul de a remedia răul șt nu de a-l agrava. Așa
d. e. președintele loan Micu- Moldouan, (al cărui interes
față de progres cine îl poate trage la îndoială?) spunea
respicat, în limbagiul său arhale, latinist: „Dar spre (ajun-
gerea țintei „prefipte") aceasta se cere lucrarea stărui-
toare șl foarte incordată, pentrueă massele mart (sie) în
genere sunt conservative, tar poporul român în special ține
ea fierul la cele eresite și întâmpină cu neîncredere orice
novațiune. E bună însușirea aceasta a românului, pentrueă
ea îl ține în ființa sa șt-l apără contra smăcinărilor; numai
cât ea de multe ori pune piedeei grele și progresului în
cele bune și salutare!“

      Tot I. Micu- Moldouan spunea respteat la adun. gen.
dela Beiuș (1898): „Încrederea aceea fatalistică în puterea
de vieață a națiunii noastre, aeum, după ee simțul național
la toate popoarele s’a deșteptat șt înflăcărat, după ee el
a prins a opera eu atâta vigoare în toate direcțiunile, ar
putea deveni fatală pentru noi, mat ales dacă considerăm,
eă drumurile ferate și electricitatea pătrund șt unghețele
eele mat retrase șt încrederii celei morfărețe, de eare po-


68

porul nostru era cuprins odinioară, nu-1 mal lasă adăpost
liniștit". De aeeea recomanda: munca perseverentă1

     Va să zică: un spirit conservativ bine înțeles, o luptă
împotriva spiritului de inerție al țăranului, luptă dârză îm-
potriva fatalismului, prin tot alte și alte inovații șt îndemnuri,
amăsurate spiritului vremii 1

     Ținta principală a fost în decursul întreget existente
de până aeum a Asoetațiunii de a ridica poporul din punct
de vedere cultural șt economic. Andreiu Bârseanu a for-
mulat ținta Asoetațtuntt (la adun, dela Brașov 1906) în modul
următor: „Asoeiațtunea" va rămânea aeeea ee a fost șl
până aeum, anume: o societate pentru lățirea luminei în
straturile cele mari ale poporului, o însoțire pentru popu-
larizarea științei și pentru creșterea sentimentelor bune;
eu alte cuvinte: ea nu va face literatură șl știință, ei numai
va sprijini literatura și știința".

     In adun. gen. dela Satu Mare (1935) a arătat dl președ.
Dr. 1. Moldovan „cât de profundă este eroarea acelora,
cari consideră țărănimea ea pe un strat social inferior, In-
capabil de ereațtunt culturale superioare, pierdut fără in-
tervenția noastră; ce grozavă este greșala, de a îndruma
evoluția țărănimii noastre spre aeelaș drum centrifugal
al civilizației caracteristice azi centrelor urbane. Idealul
nostru trebue să fie chiar păstrarea țărănimii în alcătuirea
ei biologică atât de potrivit ocrotită de instinctele, tradiția
și înțelepciunea rurală șl de patrimoniul etnie creat prin
ea, să încetăm a „dirija" șl exploata această alcătuire bio-
logică după norme născocite după capul, interesul șt plaeul
nostru. Să facem, ea țăranul să iubească și să prețulaseă
vieața lui simplă rurală mai mult deeât toate ademenirile
orașelor. Să oferim țărănimii prin încurajarea industriei
casnice naționale: posibilitatea unei munci productive, mat
acomodate capacității el de creație și menite să sporească
și mențină mat ușor Independența economică, nu numai a
păturii rurale, et a neamului, a țării întregi. Să dăm țără-
nimii tot concursul pentru ameliorarea mediului de trat șt
pentru a o face părtașă de binefacerile civilizației. Da, este
necesar. Dar să selecționăm eu toată grija aceste binefa-
ceri, să îndrumăm educația țărănimii în așa fel, ea să fte
capabilă să selecționeze aeesle valori, ferind-o de efectele
distrugătoare ale civilizației moderne, eu rtseul chiar de
a-i încetini progresul, de a o priva de plăceri șt satisfacții
nocive, pe eari le oferă din belșug viața modernă".

     NB. Alte pasagii caracteristice în aceeași vorbire, publicată, în în-
tregime, în Nr. 5 din anul trecut, al rev. noastre. Vezi și articolele pro-
gramatice ale dlui președ. în „Buletinul eugenie și biopolitic", a. l. (1927
și „Biopolitiea" d-sale, în Nr. 2 al Bibi, eugeniee și biopol. a „Astrei" 1926.


69

      De aeest ideal au fost însuflețiți conducătorii, chiar
șt atunci când unit sau alții au căutat să prefacă Asocia'
țiunea într’o Academie Română, abandonând idela, după
ee s’au eonuins eă sfera de aetiuitate a societății noastre
este alta. Chiar șl eu stabilirea ortografiei eelel nouă, eu
editarea unui lexicon, a uenit Asoelațiunea, la conuingerea
că la „Academia Română" a ajuns pe mâni mal puternice"
(adun. gen. 1893).

      „Daeă prima jumătate de ueae din existența „Asoeia-
țiunii" — declara Andreiu Bârseanu, în Blaj 1911, „a fost
timpul înființării și al cercetărilor, a doua jumătate să fie
timpul muncii sisiematice și conștiente. Așa să ne ajute
Dumnezeu 1“

      A uenit răsboiul mondial și a întrerupt aeeasiă muncă.
Congresul eonuoeat de fostul președinte Vasile Qoldiș, la
Sibiu, în silele de 24—26 IV. 1930, ne este o mărturie eui-
dentă eă problemele au început a se cristaliza tot mat mult,
că agendele sunt lămurite tot mai adânc.

      Secția medicală a pornit propagarea ideii biopolitice
și în cadrele „Asoeiațiunii" și astfel a câștigat societatea
în uigoare șt șt-a extins câmpul de aetiuitate într’un mod
îmbucurător. La adun. gen. din 1927 s’a luat în statute ea
scop al Asoeiațiunii: „promovarea literaturii șt culturii, atât
spirituale, cât șl economice a românilor, pe baza principiilor
biopolitice: prosperarea intelectuală, morală și fizică". E cu-
noscut erezul acesta soelal-eultural al dlui actual preșe-
dinte Dr. luliu Moldovan, crez, pentru eare militează acum,
în toate ținuturile, nenumărațl propagandiști. Ce sunt alteeua
deeât manifestații ale acestei idei biopolitice, aduse în con-
sonanță eu problemele culturale : „Șoimii Carpaților", „Șco-
lile țărănești", publicațiile nenumărate biopolitice ?

II.

      O caracteristică a propagandei Asoeiațiunii este eă
a pledai întotdeauna pentru o armonizare între clasele so-
ciale. Nu se putea să fie altfel șl nlel nu este Iertat să fie
altfel șl de aci înainte 1 Andreiu Bârseanu, ale cărui cuuinte
sunt atât de prețioase șl grele la cântar, o spunea res-
pleat, la adun. gen. dela Șimleu (1908): „Singura deose-
bire între noi poate fi, eă noi ne-am hrănit în copilărie eu
prescură de grâu curat, Iar alții eu pâne neagră de se-
cară, dar ambele frământate eu aceeași mână harnică a
țărancei române șl dospite eu aeelaș aluat". Publicul aplauda,
eonuins despre adevărul eă lupta de clasă socială nare
rațiunea de a fi în sânul nostru.


70

     Acum, eând e amenințătoare „revolta masselor" (Or-
tega y Qasset), eând se revizuiesc toate valorile, armoni-
zarea aceasta, colaborarea aceasta, dorită șl nutrită de
Asoeiațiune între țărănime și surtuearl timp de ?5 de ani,
este un mare îndemn de a sprijini punctul acesta de uedere.

     O altă, îmbucurătoare, caracteristică este la Asoeta-
țiune, eă pe lângă absența luptelor de clasă sociale, Bi-
serica și-a dat întotdeauna contribuția cea mai mare eând
a fost uorba să sprijlneaseă tendințele Asoctațiunii. Din
eele peste 170 subscrieri ale fondatorilor Asoelațlunit 71
au fost de ale „persoanelor preoțești de ambele confe-
siuni : canonici, uieari, protopopi, asesori consistoriali și
alți servitori ai altarului" (Q. Barițiu).

     E interesantă o listă a membrilor societății, stabilită
în ziua de 1 Iulie 1905, listă, eare a seruit de substrat pre-
ședintelui de pe alunei losif St. Șuluțlu, ea să exclame eă
sunt prea puțini membri înserișt la societate, eă astfel „non
itur ad Astral" Recordul numărului membrilor îl dețin în
lista aceasta fețele bisericești: 334 preoți, 91 protopopi,
30 canonici, uieari, asesori consistoriali; 22 parohii și 6 ar-
hierei. Arhiereii, de ambele confesiuni, au fost întotdeauna
în fruntea mișcării, după eum sunt șl astăzi — dovadă vie
apelul ee se publică acum.

     Chiar șl numai faptul că Asoetațtunea șt a ținut timp
de atâtea decenii adunările ei generale tot în alle șt alte
localități, când se întâlnea și se cunoștea, legând prietenie,
tot ee era de seamă în societatea noastră, este vrednle de
toată lauda. Așa s’au cimentat legăturile șt așa s’au dat
lozincile culturale, eari au germinat mai apoi, spre binele
tuturora.

     In privința confesională a fost Asoetațtunea totdeauna
un teren neutral. Alexandru Mocioni formula adevărul acesta
(în 1902) astfel: „Prin Asoeiațiune ni s’a deschis arena, la
pragul căreia dispar toate veleitățile despărțitoare; pe
această arenă ne prezentăm desbrăeațl de toate partieu-
lartsmele, de toate divergențele confesionale, politice, lo-
cale ori provinciale, pe aeest teren ne întrunim eu toții
uniți într’un cuget și o simțire".

     Tot atât de mare a fost șl contribuția oamenilor școlii
— în special a învățătorilor — la desvoltarea societății.
Ar putea fi analizată aceasta într’un studtu deosebit și
— suntenusiguri eă trecerea în revistă ar aduce într’o foarte
favorabilă lumină rolul jucat de învățătorime.

     Nici Asoeiațtunea n’a uitat de învățătorime, el i-a pus
la dispoziție cărți de școală, premiate de ea, eărțl pentru


71

analfabeti, distingând eu diplome și bani pe înuățâtorii, cart
au arătat un spor mai mare la munca culturală.

      Premiile au jucat un rol oareșcare și la noi. A fi
premiat din partea Asoctatiațiunit însemna o mare distincție
în deceniile trecute. Poetul Andreiu Murășianu a primit un
premiu de 50 de galbeni, sumă mare pe atunei 1 (1870);
loan Pop-Reteganul e premiat pentru o colecție de poueștt
poporale; Vasile Stroescu, boierul basarabean, premiază,
prin mijlocirea Asociațiunii, pe scriitorul /. Agârbiceanu.
Lista s’ar putea spori. Regretatul Al. Ciura a fost premiat
pentru o lucrare tipărită în „Bibi, poporală”.

      Un alt merit trebue să i se atribue Asociațiunii șt în
domeniul manualelor de școală de dinainte de răsboiul
mondial. Deoarece maștera oblăduire maghiară nu a permis
profesorimii române să se constitue într’o societate, în eare
să se discute criteriile de redactare a manualelor de șeoală
române — Asoetațlunea a găsit modalitatea norocoasă de
a cointeresa profesorimea la aetiuitatea societății, decla-
rând că profesorii români dela școlile existente sunt membrt
ai secției pedagogice. In cadrele acestei secții se serlau
mal apoi reeensii despre munuserisele șl cărțile de șeoală
șl profesorimea putea să discute probleme pedagogice im-
portante, în legătură eu propaganda culturală.

      „Biblioteca poporală a Asociațiunii'¹ este un titlu de
laudă al societății, deoarece broșurile acestea, scrise de
cei mai buni scriitori ai noștri, s’au răspândit în sute de
mii, în mai mult de două milioane de exemplare și au adus
o prețioasă hrană sufletească. Unele numere s’au tipărit
de 3—4 ori. Astăzi am ajuns la Nr. 225. Materialul publicat
a fost din următoarele domenii: poezii, poezii poporale
(foitelor), pouești, culturale, pouestlri artistice, biografii,
istorice, piese teatrale, umoristice, de educație cetățenească,
economice, medicale, religioase, calendare.

      Dl Dr. 1. Nemoianu constata, în timpul de urmă, în
„Reu. Fund. Regale" *), eă lectura cea mat răspândită șt
mai plăcută în Banat, înainte de răsboiul mondial, a fost
„mlea, dar folositoarea bibliotecă", „Bibi, poporală a Aso-
eiațiunii" șt apelează la cercurile competente ea tot astfel
de material literar, economie să se răspândească și acum
pe acolo, ea să contrabalanseze tnflutnța nefastă a ziari-
sticei de partid, politicianistă.

      „Biblioteca Astra", cea mare, a fost comtemplată dela
început pentru intelectuali. Începând eu o istorie a litera-
turii române (doI. 1.) și cu lucrări dtn domeniile istoriei,


       *) 1 Aprilie 1938.


72

economiei, tehnteel, medlelnei, ziaristicei, a turismului, a
etnografiei — a ajuns la Nr. 21.¹)

      Despre „Congresul eultural al Astrei*, din 1931 —
primul „parlament eultural", cum spunea regretatul Vas.
Qoldtș — a apărut o dare de seamă amănunțită, de 396
de pagini, eu referatele specialiștilor din diferite domenii
și eu desbsterile, aproape stenografiate.²) Șt „discursurile*
rostite la diferite prilejuri, ea reprezentant ai culturii ro-
mânești, de fostul nostru președinte Vas. Qoldtș, au apărut
într’un prețios volum.³)

      Cine urea să știe ee a lucrat „Astra, în anii de după
răsboiu (1918—1928)*, poate afla Informații în broșura eu
acest nume.⁴)

      La loc de frunte trebue însemnat la răbojul faptelor
culturale șt tipărirea „Enciclopediei Române*, editată de
o altă editură, dar redactată de membri Asoelațiunii șl
alțl scriitori șt învăț ați, întâia enciclopedie în românește,
în 3 volume.

      Faptul este eu atât mal remarcabil eu eât colaboră-
rile au fost gratuite — apelul la idealismul scriitorilor de
pe alunei găsind un viu eeou în șirurile lor.

      De sigur, „Enciclopedia Română" este antieată în parte;
a doua ediție, mult sporită, se impune acum — e vorba
să se găsească putința de realizare.

      înființând „Transilvania*, la început ea foaie pentru
popor, Asoelațlunea încredințează redactarea lut Gh. Ba-
rițlu — dar acesta, pe lângă toate apelurile, nu găsește
colaboratori destul, încât este silit de împrejurări să pu-
blice în coloanele organului societății articole în prepon-
derență istorice șt documente Istorice. Astfel a ajuns re-
vista un izvor prețios pentru istoriografie. Adunați docu-
mente Istoricei dau loztnea — șl la adunările generale —
președinți ea Tim. Cipariu șl Dr. llarion Pușcariu.

      „ Transilvania*, în iposianul ei cel nou, din anul al 65-lea
începând, a ajuns, după cum vedem, un „buletin de teh-
nică a culturii*, eare sperăm eă va ajunge tot mal mult șl
mat mult organul indispensabil al propagandiștilor noștri
culturali.


       ’) Despre seefii va fi vorba, pe larg, in volumul jubilar, ee se pre-
gătește tocmai. In numărul 2, din anul trecut, al reuistei noastre a pu-
blicat secretarul secțiilor, dl l. Agârbieeanu, un articol informativ, ară-
tând marea importantă a secțiilor și prestațiile lor.


       ²) Prețul: 200 Lei.


       ³) Prețul: 100 Lei.


       ⁴J Prețul: 10 Lei.


73

      In 1905 s’a Inaugurat în Stbiu „Muzeul Astrei", ridicat
din daniile unor oameni mai înstăriți, dar și din contribu-
țiile a multor mii de membri mat modești la pungă, .Muzeu⁵,
în eare se adăpostesc astăzi: „Biblioteca centrală", eu
62,250 cărți și broș. (1 Aug. 1935); eu „Muzeul etnografic",
o podoabă de primul rang, eu sala de recepție, camerele
de ședințe și de lectură, ete. De ar adăposti „Muzeul*
— chiar numai colecția pânzelor șt cartoanelor remarca-
bilului pietor Oetauian Smigelschi (cumpărate, la moartea,
acestuia, de către Asoelațiune, pentru suma de 200,000 de
Lei) — și ar ți Drednie de a fi vizitat 1 Șl streinii specia-
liști rămân încântați de eele uăzute, fiindcă obiectele ară-
tate reprezintă ceva specific din punct de vedere etno-
grafie șt dau douadă de un deosebit simț artistic al țăra-
nului șl țărancei.

      Câte expozifii de tot felul s’au aranjat sub conducerea
Asociațiunii 1 Q. Barițiu constata despre expoziția de ,ma-
nufaeture și produse teșite din mânile românești" dela adun,
gen. din Brașov 1862 — a doua adun. gen. 1 — eă „de
atunee, dela aeea epocă începurăm să eiltm în unele foi
publice, eă româncele ar fi francezele Orientului".

      Expoziții de copii (eugenlce), de țesături și crestături
românești, de pictură, de poame, de jocuri naționale, de
uite ehiar, în toate ținuturile româneștii Cât entuziasm au
stârnit ele șt eâte îndemnuri spre o întrecere nobilă 1

      O pagină frumoasă în Istoricul actiultățit Asociațiunii
este — de sigur — și „Internatul de fete" al ei, care ser-
bează în anul acesta 50 de ani de existență. („Școala și
internatul de fete al Asociațiunii".) Ce cerea în 1880 fostul
președ. G. Barițiu? „Pretindem ...să ne creștem femei, eari
să fie eum zice poporul: și de rugă și de fugă șt de mamă
și de damă, să se învârtă eu cheile de brâu în bucătărie
și cămară, ea șl în saloane, împrejur de oaspeți, să știe
comanda în sfera aetiuității lor femeiești șt să poată aprecia
voeațiunea bărbaților treeuți prin eursurt școlasttce de câte
10—16 ani, ajunși în pozițiuni sociale, în cart eea mai în-
fricoșată pedeapsă ce i s’ar putea dicta pentru păcatele
tinerețelor sale, ar fi să tragă după sine câte o consoartă,
care să stea ca o mută tocmai în societățile cele mat alese
în cari este chemat a funcționa sau a se prezenta băr-
batu-său; căci apoi în cazuri de acestea să nu ne mirăm,
dacă unit tineri își iau soții din alte națiuni, precum nu
avem drept să ne mirăm dacă fiicele noastre tremură de
frica unor pețitori treeuți prin școală, dară bădărani și bru-
tali în purtările lor".

     Câte sute și sute de doamne din societatea noastră
se gândesc eu recunoștință și bucurie la timpul când le-a


74

fost hărăzit să petreacă anii învățăturii în internatul și în
școala de fete a „Asoeiațiunii“ noastre 1 A fi elenă a in-
ternatului dtn Sibtu a fost întotdeauna șt este și astăzi un
titlu de laudă, fiindcă e cunoscut de toată lumea eă sub
conducerea lui li se dă elenelor înuăfătura eea mal pb-
trluttă, ea să poată fi mame șl soții urednlee.

     „Școala Asoeiațiunii¹¹, aparținând categoriei șeoalelor
numite prin legea de stat (ungară) șeoale eiuile — a auut
ea scop principal de a da o cultură generală temeinică, o
„creștere în conformitate eu cerințele utețil poporului român
și eultluarea limbii și literaturii noastre române" (dtn apelul
pe anul școlar l, 1886/7).

     După răsboiu s’a prefăcut școala în liceul de fete
„Domnița Ileana¹¹, rămânând Internatul șt pe mal departe
în grija societății noastre.

     Despre realizările din ultimul timp (Șeollle țărănești,
anchetele sanitare, ete.) ale „Asoeiațiunii" ua găsi cetitorul
o dare de seamă tot în acest număr — aici ținem să amintim
frumoasele manifestări ale unor despărțăminte, cari se în-
tree în ținerea de conferințe bine alese, la oraș (aliându-se
eu alte societăți culturale, cari își trimit conferențiarii), de
conferințe șl „șezători poporale", din ee în ee mai bine
organizate, de cursuri serale sistematice, pentru meseriași,
funcționari, ete., în eâteua orașe, de înființarea ,de coruri
poporale, după ee s’au ținut eâteua cursuri speeiale pentru
dirigenți de eor țărănesc (în eea mal mare parte învățători).

     Este o pulsație ule, este o pronunțată tendință de a
adânci problemele ee au să fie împărtășite mal departe,
esie un început de emulație eonștie, în câteva despărță-
minte-pepiniere, încât, dacă mișcarea nu va da îndărăt, nu
ua lâncezi din lipsa de fonduri materiale, putem avea
perspectivele eele mat ademenitoare.

UI.

     Alei am ajuns la partea eea mai delicată a problemei,
E vorba de paralel

     Nu strică să luăm Ia cunoștință punctul de vedere al
câtorva foști prezldențt ai societății, ea să lămurim șt mai
bine punetul nostru de vedere.

     Intr’unele despărțăminte — și sunt multe 1 — nu se
poate presta ee doresc conducătorii din pricina lipsei de
mijloace pecuniare (transport, spese de corespondență»
speșe pentru expoziții.reprezentațlt ete.)

     In 1871, la adun. gen. din Făgăraș, apela vleepreșed.
de pe atunel, lacob Bologa, la strângerea „banului imo-


75

ms necesar". (Banul) e „mijlocul mijloacelor, mijlocul fără
de eare nu te poți mișea, fără de eare toate planurile noa-
stre de înaintare pe terenul culturii naționale, s’ar preface
în irisuri, mijlocul material, averea materială, nervus rerum,
bănit domnilor, banii și iară banii 1“ (Arăta totodată ee au
făcut brașovenii, năsăudenli șt zărăndenit eu donațiile lor
de bani pentru școli.) Aeelaș laeob Bologa (la Reghin 1875)
constată eă tocmai cel ee strigau mai tare la adunările
generale eă nu se împart burse, ele., nu plătiau cotizațiile.
Cei ce strigau erau bogațl șl totuși... „Cu totul alțt oameni
sunt acela, despre eari se zicea în Roma : Priuatim diuites,
publice avari“ (In vieața privată bogați, în vieața publică
avari).

     Parteniu Cosma, financiarul, conducătorul „Albinei",
deschizând adunarea gen. dela Baia Mare (1903), constata:
„Noi suntem un popor sărac, un popor blând. ... Noi și
astăzi, când scopurile naționale și culturale ale altor po
poare din patrie se bucură de nemărginit sprijin material
și moral, afară de sarcinile publice comune cu toți cetă-
țenii statului, din sărăcia noastră, trebue să creăm și pre-
vedem toate instituțiuntle noastre culturale și naționale, eum
se ziee: „dela Ulădteă până la optneă".

     Va-să-zleă: și din șerparul țăranului român s’au ri-
dicat instituții culturale streine de neamul românesc șt s’a
răspândit cartea răspândltoare de cunoștințe, eâtă vreme
noi am fost, eu sârbii șt eu slovacii șt eu celelalte popoare
nemaghiare, Cenușăresele statului 1

     Se va zice: nu e banul totul în vieață. Asoeiațiunea
apelează mai mult la idealism decât la ban!

     G. Barițiu (la adun. gen. dela Făgăraș, 1899) constata:
„O societate literară sau științifică sau cultivatoare de arte
și de diverse ramuri ale industriei ori de agricultură, nu
este nici bancă de speculat cu bani și nici consorțiu de
comercianți, eari aleargă după câștiguri pe uscat șt pe
mare. Lucră șt societățile literare șt de cultură eu oareș-
eare capitaluri, dară câștigul pe eare-l aruncă acestea nu
mai este imediat eei material, ci eu totul altul, neasemănat
mai mare, pe care numai un Harpagon îl va dejosi ca să
voiască a-l prețui în bani și să întrebe, ea șl speculanții
dela burse: „Was kauf ieh mir dafiir?" (ee-ml eumpăr eu
aceasta ?)

     Banul, deci, în slujba răspândirii culturii — ca pro-
motor al idealismului șl nu al gheșeftăriet meschine : banul,
lalant neîngropat, eare dă prilej la o activitate înfloritoare
a ramurilor Asociațiunii, ramuri, eari eeareă să pătrundă
și să dea sevă unei vieți sănătoase eulturale, economice,
sociale.


76

IV.


     Din toate cele înșirate credem eă reiese clar marele
adenăr eă „Astra" culturală are dreptul să trăiască, nu
numai să trăiască, ei să și înflorească, bueurându-se de
roadele-i bogate toți câți se înscriu în cadrele ei. Cu cât
se nor înscrie mat mulțl — și bărbați, dar și femei — eu
atât actiDltatea ei ua putea fi dtn ce în ce mat remarcabilă.

     Cine să nu dorească creșterea numărului „Caselor
culturale”, ale bibliotecilor, ale expozițiilor, ale publica-
țiilor îngrijite, ale manifestațiilor culturale de primul rang
— eari uor contribui să dăm atenție în uieață și altor pro-
bleme, decât numai celor mercantile, neguțătoreștl, însem-
nate șl ele, dar fără de adevărată valoare, dacă nu sunt
aduse în legătură cu o vleață spirituală?

     Alt fost președinte al „Astrei", losif 8terea-Șuluțiu,
propunea la adun. gen. dela Sibiu (1905), dorind să adune
fonduri pentru propagandă: „In loe de: Bună ziua 1“ ar
trebui să întrebe român pe român: „Ce ai dat la fondul
jubilar ?“

     Credem că va fi foarte eu cale ea tot mai mult și mat
mult să ne întrebăm de atei înainte, întâlntndu-ne, în loe
de a ne da „Bună ziua": „Ce ai dat pentru sprijinirea
„Astrei" ?“

     Aceasta este calea cea bună, care ne va duce la lu-
minișul, dorit de toți...


7?


2

Material pentru conferințe, șezători, ete.





Prietenii și dușmanii omenirii: microbii
Ce trebue să știm despre microbi. Conferință pentru cercurile
culturale ale „ Astrei “

                               de Dr. Eugen Nicoară.

     1.      De când este lumea au trăit in preajma omului mi-
crobii, dar omul nu a știut ntmle despre existența lor, până
în veacul trecut.

     Dumneaeu a făgăduit omului eă, la .plinirea uremii
toate le va destăinui aleșilor săi. Acest suflet ales al lui
Dumnezeu a fost francezul Pasteur. Prin mintea șl prin
străduința neostenită a acestui mare învățat șl mare bine-
făcător al omenirel, s’a produs descoperirea microbilor,
Iar în urma acestei descoperiri s’a deslușit și cauza ade-
vărată a tuturor bolilor molipsitoare. Dar tot această des-
coperire minunată a început să dovedească însemnătatea
măreață ee au aeeste ființe, miei șt invizibile eu ochiul
liber, în împărăția vieții șt a morțtl. Astăzi vedem eă, fără
mterobi nu se poate închipui viața șt moartea vietăților de
pe pământ. Dumnezeu i-a creat eu un rol de mare însem-
nătate în prefacerile din natură; el fae posibilă învierea
materiilor moarte șl el produe și moartea materiilor vii.

     Omul are șt între mterobi, ea șt în șirul animalelor,
mulți microbi prieteni, eari îl ajută în munca sa de toate
zilele, îi ușurează greul vieții, îl fae viața plăcută șt am
putea spune și fericită, alți microbi, în schimb, sunt duș-
manii eei mat neîmpăeați ai omului, eari duc o luptă în-
verșunată și neîncetată contra omului, producându-i nu-
meroase îmbolnăviri, însoțite de suferințe dureroase, ba
chiar șt moartea.

     Se cuvine deci să cunoaștem cât mai temeinic aeeste
ființe, acești prieteni și dușmani ai noștri, eari ne fae mult
bine șl ne cauzează șt supărări îngrozitoare.


78

2.      Unde trăiesc microbii?

     Împărăția fără de hotare a microbilor se extinde pre-
tutindeni unde se produce viața: omul, animalele mici șt
mari, plantele de tot soiul, arbori, pomi, ierburi, tot eeea
ee este organic șt trecător pe pământ, în ape, în ater șt
în pământ, este întovărășit de microbi.

Microbii sunt însoțitorii vieții.

     Mediul în care trăim, în eare muncim, în eare ne
ducem trudnica noastră vieață, este populat de miliarde șt
miliarde de microbi, la fiecare pas. Astfel sunt presențt:

     a)      In aierul ee respirăm, unde sboară mereu mii șt
mii de microbi. Bineînțeles, aierul orașelor mart, apot în
fabrici, în școli, în gări, în spitale, în ease de joc, în ca-
fenele șl câreiume șt în ort ee loc unde se adună lume
mai multă, aierul acesta este populat de microbi mal mulțt„
decât aierul din grădini, dela câmp sau dela munte, unde nu-
mărul microbilor în ater este mal mie. In localurile închise,
în adunări eu aierul plin de praf, numărul microbilor în
aier, la un metru cub, se ureă la cifra de 50.000;

     b)      Apa aproape ntei odată nu este lipsită de microbi.
Chiar ntei apa de plot, eare vine dtn nori; după ee ajunge
în atingere eu aierul din apropierea pământului, se umple
cu praf și astfel nu este lipsită ntei ea de microbi. Apa
ploilor pe pământ se amestecă eu microbi foarte mulțt șt
ar fi o mare primejdie să se folosescă în această stare;
norocul este eă apa pătrunde prin pământ în adâncime șt
aici, prin straturile pământului, se strecoară și se curăță
de microbi șt prin izvoare și fântâni ajunge curată la
iveală. Râurile însă sunt eu atât mai bogate în microbi, eu cât
ele se îndepărtează de izvoarele lor șl trec prin mat multe
sate șl orașe. Drept aceea nu este sănătos să se folosească
apa râurilor spre beut, în apropierea orașelor, dar ntei
apa bălților, căci apa lor stătătoare este o adevărată clo-
citoare da microbi.

     Deșt râurile eu ape repezi, curgând în bătaia soarelui,
se pot eurățt în oarecare măsură de microbii ce conțin,
prin cufundarea șt așezarea la fund a microbilor și prin


?9


2*

puterea omorâtoave de microbi a razelor de soare, totuși,
cercetările făcute ne arată eă un singur centimetru cub de
apă din râuri poate conține până la 80—100.000 microbi;

     e) Pământul este cel mat bogat în microbi. Praful
luat de pe stradă, noroiul șt mat ales gunoiul conțin multe
miloane de microbi în fiecare centimetru cub. Pământul
cultivabil al ogoarelor șl al grădinilor ua fi cu atât mal
roditor, cu eât ua conține mai mulțt microbi, cari pe de o
parte produc fermentațiunlle ogoarelor și prin asta pre-
gătesc în forme gata spre folosință sărurile ce se găsesc
în sol, pe seama sămănăturllor, pe de altă parte, chiar mi-
crobii sunt ajutătorii cei mai devotati în alimentarea ră-
dăcinilor de plante.

     Prin orlee gunotre pământul se îngrașă, chiar în urma
mulțimii de microbi, cart ajung în arături prin gunoiul depus
acolo. Deci economia plugarului, agricultura, grădinăritul,
pomicultura nu poate trăi fără aceste ființe miei, eari, pe
eât se par a fi de invizibile, pe atât aduc foloase mai bo-
gate în rodurl de toate soiurile, după eari omul se tru-
dește și se dorește;

     d) Microbii se găsesc și pe plante, pe Ierburi, pe
pomi, pe arbori, pe toate animalele, dar și în toate ani-
malele, precum șl în om, apoi în loate alimentele șl pe
toate obiectele.

     Fiind microbii de față peste tot, ar fi mal nemerlt să
întoarcem întrebarea, zicând: unde nu se găsesc microbi?

     Am răspunde eă așa loc nu se găsește pe pământ,
unde să nu fie șl el prezențt, alături de celelalte ființe și
creaturi ale puternicului Dumnezeu.

3.      Cum sunt microbii?

     Cu ochiul nostru, așa, ne armat, liber, nu putem vedea
microbii; ori cât am avea vederea de ageră, el rămân
nevăzuțt, pentrueă structura ochiului nostru nu este așa de
perfectă să putem vedea infinitul cel mie. Abea de câteva
zeel de ani, în urma multor cercetări erolee, s’a desco-
perit Instrumentul minunat, oehianul, eare ne ajută să putem
vedea infinitul din depărtarea universului, și microscopul,
care ne arată infinitul cel mie, deci și microbul, pe eare


80

nt-1 mărește de sute și mit de ori, de eât este el în rea-
litate.

     Sub puterea măritoare a lunetelor din microscop
vedem microbii șl deosebim perfect de bine un microb
de altul:

     a)      Mărimea microbilor este așa de mică încât a tre-
buit să se stabilească o măsură nouă pentru a putea fi
măsurafi, numită micron, eare este una a mia parte din
milimetru. In mijlociu luat, un microb este așa de mie,
încât ar trebui să înșirăm 1000, ba șt peste o mie de mi-
crobi, unul lângă altul să facem dtn et un lanț de un milimetru
de lung, adecă mărimea unul punct. Fiind microbii așa de
micuți, putem să ne închipuim că are dreptate acel doctor,
eare a stabilit eă într’o singură picătură de apă ee picură
de pe strașina casei încap foarte ușor, unul lângă altul,
1000 milioane de microbi;

     b)      Forma microbilor este foarte felurită. Fiecare specie
de microbi își are forma ei, eare se poate deosebi foarte
bine de forma altor speeli, tot așa eum se deosebesc se-
mințele de grâu, orz, ouăs, porumb, mazăre, linte, bob,
ș. a. m. d. una de alta.

     Unii dintre microbi au formă rotundă șt sunt botezați
eu numele de coci, eari la rândul lor pot fi diplo-coci,
dacă stau alături tot câte doi, strepto-coci, dacă se înștrue
în formă de lanț unul după altul, stafilo-coci, dacă se în-
grămădesc ea boabele de struguri pe o ciorchină. Alțt
microbi au forme de miei bețigașe șl li se zice bacili.
Șt baetllt au specii diferite, altcum este bacilul tubercu-
lozei (oftieei) și altcum este bacilul tifosului (lungoarei).
Unii bacili sunt îneovoiați, ea o virgulă și li-se zice baeili-
vtrgulă (ai eholerei). Alțt bacili sunt răsuciți în formă de
sfredeluș și au numele de spiroeheți, eum sunt baeiltl si-
filisului ;

     e)      Mișcările microbilor. Examinând sub lumină mi-
croscopică, într’o picătură de apă, microbii, putem vedea
eă unii stau nemtșeați, alții fac unele mișcări încete, se
sueese încoace șt îneolo, tremură, apoi alții fug fără
astâmpăr dela un loc la altul. 8unt deci microbi mobili și
imobili.


81

     Cu ajutorul unor uopselt putem faee vizibile aparatele
de mtșeare ale microbilor, eart la unii microbi sunt for-
mate din perișori, aripioare șt fulgi foarte subțirei, alții se
acață șt se mișcă cu ajutorul unor cârlige șl sfredelușe.
Astfel speciile cocilor n’au proprietatea de a face mișcări,
ci sunt imobili, tar speciile bactltlor șt a sptroehețllor sunt
capabile să facă mișcări. Tot eu ajutorul vopsitului suntem
în slave să deosebim că unit microbi n’au pe corpul lor
ntel o îmbrăcăminte, nici un înveliș, alțit în schimb, sunt
învăluit! în mantale diferite, care-l apără contra dușmanilor,
contra frigului și căldurii prea mari.

4.      Cum se sporesc microbii.

     Numărul înspăimântător de mare al microbilor ne arată
că sunt înzestrați dela Dumnezeu cu o putere deosebit de
mare de sporire. Sporirea lor este eea mat simplă formă
de sporire. Dacă un microb a ajuns la vârsta cuvenită, se
rupe în două părți și astfel dintr’un microb se fac doi, cari
la rândul lor cresc șl îmbătrânesc foarte repede și din
doi se fac acum patru. In acest mod sporirea lor ajunge,
între împrejurări prielnice, la cifre înspăimântătoare. Cer-
cetările ne arată eă, în decurs de 24 ore, un singur mi-
crob ajunge la 4?0 trilioane de urmași. Luând o durată de
vieață în mijlociu la 20 minute, putem calcula că un mi-
crob în 4 ore are 4000 de urmași, ia la 10 ore ajunge la
primul miliard, prin îndoirea cifrelor din 20 în 20 minute.
Una dintre armele lor puternice este chiar această putere
de sporire neînchipuit de mare. Deci, din acest punct de
privire microbii sunt nemuritori, eăei el, spovindu-se în
modul arătat, prin despicarea în două, făcându-se dintr’un
microb doi, acest microb nu moare, ei trăiește în urmașii
săi dtrecți, dar șl în copiii copiilor săi, așa că trăiește o
vieață fără de început șt fără de sfârșit, adică veșnici,
care este o mare minune a lui Dumnezeu.

     Teoretic, prin închipuire, microbii sunt nemuritori, dar
lupta ce duc fără încetare și răsboiul, cu lumea externă
șt cel dintre ei, le faee vleața scurtă. In aeest răsboi mulți
microbi mor, alții au o foarte ciudată însușire de a se pre-
face în mici sporii, cari pot rezista vreme îndelungată la


82

foame, la frig, dar și la căldură, ea mai târziu, oct când,
ajungând în împrejurări bune, să se prefacă în microbii
spornici dtn timpurile de mat înainte.

5.      Condițiunile de uieață ale microbilor.

     Pentru a exista, au neuote și microbii, ea și toate uie-
tățile dtn lume, de anumite eondtțiunl, eari eondițlunl, daeă
nu se întrunesc, uleața nu este eu putință. Știm eă toate
utetățlle au neuote de aier, de apă, de căldură, de lumină
șt de alimente.

     Microbii sunt mult mai puțin pretențioși decât cele-
lalte ființe:

     a)       Aierul este pentru unii microbi trebuincios și bine-
făcător, întrebuințând oxigenul din aier pentru respirațlunl.
Acești microbi se numese microbi aierobi.

     Există apoi multe specii de mterobl, cart pot trăi
foarte bine fără aier. Alții, dtn contră, nu pot trăi deloc la
aier, deoarece acesta produce repede moartea microbilor.
Aceștia sunt microbi anaierobi, cart nu pot trăi decât în
locuri închise, ascunse, lipsite eu totul de aier;

     b)       Lumina pentru uteața microbilor nu este necesară,
ea le este un dușman puternic. Mat ales razele de soare,
daeă ajung asupra microbilor, au o putere nimicitoare, uci-
gătoare asupra lor, iar lumina zilei le slăbește puterea și
le scurtează uteața. Intunereeul, din contră, le place, le
face bine șt aiel, sub ascunzișul întunereeului, se sporesc
mai repede, lată pentru ee se recomandă bolnaullor lu-
mină, soare șl aier, spre ulndecare;

     e)       Căldura este o eondițiune de căpetenie în uteața
microbilor. Unii se mulțumesc eu 10 -15 grade căldură,
altora le trebuiesc 30—37 grade căldură, pentru ea să se
sporească. Căldura mat urcată, de 80—100 grade, omoară
microbii. Pe acest singur principiu se bazează astăzi arta
minunată operatoare, care prin fierbere, așa-zisa sterili-
zațiune, omoară microbii și preuine infeețtunlle, cari, îna-
inte de șra descoperirii microbilor, producea moartea mul-
țimilor de bolnaui, iar astăzi prin acest mijloc simplu și
puternic, arată succesele minunate ale operațiunilor;


83

     d) Frigul nu este în stare să omoare microbii, eari
pot trăi zeci de ant închiși într’un sloi de ghiață. Este ade-
vărat eă în mediul rece microbii nu se pot spori de loc.
Chiar această împrejurare ne ajută să putem păstra, la
răceală, orice aliment, lapte, unt, carne, fără să se strice,
eât urem. Astfel poate fi păstrat și omul mort; înghețat,
nu trece în putrefaețiune niei când.

     Stricarea alimentelor, precum și putrefaețlunea se da-
torează microbilor;

     e) Alimentele sunt eondițiunea de căpetenie pentru vleața
microbilor. El trăiesc șt se sporesc mal ales acolo unde
găsesc hrană îndestulltoare. Pe măsură ee se împuținează
hrana, pe acelaș măsură deulne tot mal înceată șt sporirea
lor șl încep să slăbească microbii.

     Unit microbi sunt modești în pretențluntle lor alimen-
tare, mulțumtndu-se eu alimente sărăcăcioase, puțină apă
searbădă, o frunză moartă, un copac căzut: alții sunt mat
pretențioși, le trebuiesc alimente complicate, animale moarte.
Sunt specii de microbi, cari nu se mulțumesc decât eu
carnea șt eu sângele animalelor ull.

6. Ce sunt microbii? Animale sau plante?

     Seara vietăților ereate de Dumnezeu este nespus de
lungă. Această seară se împarte în două mart împărății,
una este împărăția tuturor animalelor, alta este a tuturor
plantelor, a vegetalelor. Căutând pe această scară locul
microbilor, găsim eă aceste ființe miei aparțin în parte reg-
nului animalic, în altă parte se înșiruiese în regnul vege-
talelor. Microbii deci sunt de două categorii: unit sunt ve-
getalele cele mal miei, formate dtntr’o singură eelulă, ace-
știa sunt microbii și bacteriile. Alțit sunt animalele cele
mai simple, cele mai miei, a căror corp este edificat dintr’o
singură celulă. Un astfel de animal mic este protozoarul-
amoeba, care produce dizenteria (diareea eu sânge), he-
matozoarul, care cauzează malaria (frigurile de baltă) șt
spiroehetul sifilisului.


84

7. Microbii ca prieteni și dușmani ai omului.

     Numărul speciilor microbilor cunoscut! până astăzi
este de 1000 de feluri de microbi. In șirul acesta mare al
lor găsim unele specii, eari ne sunt prieteni, alte specii
ne sunt dușmane șl iar alte specii ne sunt neutri, cart nu
ne fac nici bine, nici rău.

     a)     Microbibprieteni ne produc atâtea foloase, atâta
bine și ne dau atâta ajutor, încât nu le putem fi îndeajuns
de recunoscători. Ei lucrează alături de noi, ne substi-
tuiesc eu hărnicie în munca noastră, se jertfesc chiar, pentru
binele nostru. După culesul utilor, boabele de struguri se
storc în teascuri și auem mustul, eare prin munca lor în-
cepe să fiarbă, până ee se preface în Dinul gustos șl în-
veselitor. Tot așa berea primește gustul ei prin truda lor.
Fără munca lor minunată, pâinea n’ar dospi, aluatul n’ar
crește, ojetul nu s’ar înăcri, nici laptele: untul nu s’ar face,
brânzeturile n’ar fermenta, uarza nu s’ar înăcri, castraveții
nu s’ar mura. Toate aceste p?oeese sunt rodul muncii lor
sârguitoare, de zi și de noapte.

     In procesul fără de început șt fără de sfârșit de Dieață
și de moarte, microbii au o însemnătate deosebită șl făcă-
toare de minuni. împărăția eelor vii șt a celor moarte stă
sub înrâurirea lor. Dacă vietățile mor, el intră în acțiune,
încep procesul de descompunere șt desfae animalele și
plantele în cele mat mici părticele, le prefae în praf șl ce-
nușă. Așa se vede, adeveresc cuvântul din sfânta Scrip-
tură, eare zice: Adu-ți aminte că din pământ ești zidit șl
în țărâna pământului te vei preface. Această prefacere se
produce în scurtă vreme după moarte, prin truda lor. Mi-
crobii se hrănesc dtn cadavrele animalelor, al omului șt
din corpurile plantelor, dtn cart eliberează gazele, apa șl
sărurile diferite, cari săruri servesc îneurând la formarea
plantelor de pe pământ. Plantele servesc drept alimente
animalelor șt omului.

     Omul, animalele și plantele după moarte sunt mân-
carea microbilor. Aeest proces al vieții șt al morțti se re-
petă mereu, până la sfârșitul veacurilor, după o lege sta-
bilită de Dumnezeu. Deci îneă odată repetăm ee zlee sfânta


85

^Scriptură șl din acest punct de vedere: Dacă trăim. Dom-
nului trăim, dacă murim, Domnului murim. Vil sau morți,
ai Domnului suntem! Curaj deci în Dieață șt niet o frică de
moarte 1

     Dedem prin urmare eă, fără munca și ajutorul micro-
bilor, cursul ulețil minunate șt al morfil celei tainice nu
este posibil. Microbii mai ajută șt la creșterea plantelor
șl în altă formă. Sunt unele specii de microbi, eari aleg
din pământ elementele trebuincioase pentru desuoltarea
plantelor.

     Astfel unii adună azotul, altii fosforul din pământ și-l
pun la dispoziția rădăcinilor. Microbii aceștia sunt, așa-
zicând, niște furnizori etnstiti, harniel, pentru plante.

     Acest fenomen minunat, întâlnit în uteafa plantelor, se
găsește de altminteri șt în uleața animalelor șt a omului.
In intestinele acestora microbii ajută sucurilor intestinale
la mistuirea (digestia) mâncărurilor. Sunt alimente, cari
niet nu pot fi mistuite fără munea și ajutorul lor. Ei pot
produce descompunerea alimentelor în eele mai elemen-
tare părticele, așa, eum fac și în natură. Mai ales în mi-
stuirea eărnurilor, albuminoaselor șl a zaharoaselor au o
mare parte de muncă. Dacă lipsesc din Intestine acești
microbi, unele alimente ies din Intestine nemistuite și ne-
întrebulnțate de organism. Prin cercetări s’a încercat să
se ferească animalele de microbi șl s’a constatat eă des-
uoltarea lor nu se produce în mod normal, deci pentru
o desuoltare corespunzătoare este necesară prezența în
intestine a microbilor-prieteni. Cu totul alte turburări se
produe în organism daeă sunt prea sporiți microbii în in-
testine, de exemplu obseruăm diaree șl gaze rău mirosi-
toare. Cu toții obseruăm eă alimentele noastre au gust șt
miros plăcut, Iar materiile ee ies din intestine au miros
îngrozitor de nesuferit șl gaze respingătoare. Aeeastă schim-
bare, eare ne uimește șl ne rușinează, se produce în urma
■descompunerilor cauzate de microbi.

     Orice om, oricare animal, este gazdă a nenumărate
miliarde de microbi, cari se găsesc în gură, în nas, în gât,
dar mal ales în intestinul gros. In om trăiesc peste o sută
specii de microbi. In fiecare zi, eu materiile feeale, cel


86

puțin o sută douăzeet miliarde de microbi dă afară un om.
Cu toate acestea este omul deplin sănătos, căci microbii ace-
știa sunt inofensivi, neprimejdloșl, duc o vieață de părăsiți, în
gazda lor ospitalieră. In timpurile din urmă medicina a desco-
perit eă procesul de îmbătrânire al omului se datorește
în mare parte și acțiunilor otrăvitoare, produse puțin câte
puțin, de acești microbi-părăsiți. Medicii au stabilit, eă
mai ales eelee se nutresc eu carne, au în intestinele lor
mterobi ee produe îmbătrânirea mat de grabă; și acești
mterobi se deosebesc de flora mteroblană a celor ee se
nutresc eu leguminoase și fructe. Copiii sugaci au specii
de microbi deosebiți de ai copiilor, eari se nutresc șl eu
alte alimente șl mai ales de eetee sufăr de enterttă (pân-
teeare);

     b)      Microbii-dușmani ai omului, de asemeni, se găsesc
pretutindeni, eari ajungând în corpul omenesc, produe di-
ferite îmbolnăviri, mat mult sau mai puțin grele, dar produe
șt moartea. Medicina numește pe aceștia: microbi-pato-
geni, microbi producători de boli. Știința medicală ne
arată eă, la început, și acești microbi erau inofensivi, nu
făceau niei un rău, el trăiau în lumea externă, mulțumin-
du-se eu materiile moarte. Se poate eă pe măsură ee omul
s’a îndepărtat de legile și de iubirea lui Dumnezeu, pe
aeeeaș măsură șt-a făcut vrășmași microbii, cart l-au fost
prieteni, la început. De aceea vedem eă microbii produe
îmbolnăviri, în urma unor greșeli păcătoase, ea o pe-
deapsă legată de aeeste păcate. De exemplu: după îm-
preunările sexuale nepermtse, ea o pedeapsă venită dela
Dumnezeu, vine boala de blenoragie și de sifilis șt — în
urma neîngrfjirii curățeniei corporale — vin celelalte boit
mierobiene.

7. Pe unde pătrund mierobli-dușmani in om?

     Mierobit patogeni se simt foarte bine în eorpul ome-
nesc, unde găsese întrunite toate condițiunile prielnice
pentru desvoltare: eăldură, umezeală, hrană, ete. De aceea
ei nizutese să ajungă în eorpul omenesc. Dar poarta de in-
trare în organism este tot alta și alta, după specia microbilor.
Deci numai atunci pot produce boala, daeă au izbu.lt să


87

ajungă la intrarea lor obișnuită. De exemplu: microbul te-
tanosulul (făleărlței) produce una din cele mat crâncene
boli, dacă intră în organism prin ureo rană, sgârietură și
înțepătură deschisă; tar dacă intră prtn gură în intestine»
precum se și întâmplă mult mat des, decât se crede, el
niet nu produce ureo îmbolnăvire.

     Pe corpul omenesc nu există nici un singur punct,
care nu ar putea serui de poartă de intrare pentru unit
din microbi. Sunt mterobl, cart sunt în stare să pătrundă
și prin pielea sănătoasă. Sunt apoi insecte, cari prtn în-
țepăturile lor introduc microbii în om. De exemplu: febra-
paludică (malaria-frlgurtle) este produsă prin înțepătura
țințarului, infectat și el de hematozoarul ee-l are în sânge;
tifosul-exantematie, eare de curând începe să secere multe
ulețt în țara noastră, este cauzat de păduchele, infectat de
microbul acesta periculos; ciuma prin înțeparea purecelui»
infectat de mterobul ciumei.

     Nasul este o poartă de intrare pentru mulți microbi.
Pe aici intră microbul tuberculozei, germenul searlatinei,
al vărsatului, al pojarului, al pneumoniei, al gripei etc.

     Gura este poarta eea mai larg deschisă pentru in-
trarea microbilor. Pe aici intră baeilul tifosului, al desin-
teriei, al holerei, etc.

     Ochii îneă pot forma poartă de intrare pentru ger-
menii blenoragiei și alți microbi, cari produc aprindere de
ochi șl orbire.

     Urechea deschide microbilor poartă către ereer.

     Căile genito-urinare sunt o poartă des întrebuințată
pentru intrarea microbilor în organism, cart produc ble-
noragia, eu îmbolnăvirea uretrei, a vezteet, a prostatei, la
bărbat șt a mitrei (uterului) și ovarelor, la femei; apoi febra
puerperală, pe patul de lăuzie, cauzând moartea înfrico-
șătoare a mamelor; florile albe ete.

8. De unde luăm microbii?

     Mierobli-dușmani sunt astăzi răspândiți între oameni
în mod îngrozitor, așa eă moltpslrea se poate produce ori
unde, foarte ușor. Cazul cel mat periculos de molipslre
este însă omul bolnav, de eare trebue să ne ferim, eăet


88

acesta răspândește în jurul său sămânța boltL Tuberculosul
prin flegma scoasă eu tușă poate da afară 7000 de milioane
de microbi în timp de 24 ore. Scuipatul aeesta este aruncat
în toate părțile — deși n’ar trebui să fie așa, el adunat în
scuipători, din cari să fie aruncat în foc. Scuipatul pe jos
se usucă, apoi este ridicat eu praful în aier și de alei
ajunge eu inspirația în alte persoane, pe cari le îmbolnă-
vește de oftică.

     Cei bolnaui de tifos poartă în sânge, în intenstine șl
în urină miliarde de baeili. Dacă se aruncă urina șl fe-
calele acestora în stradă, în curte, în grădină, microbii
pot ajunge în apa râurilor șt a fântânilor șl cei ee beau de
alei apă se pot îmbolnăvi de tifos. Ce ușor am putea fi
feriți de tifos, care este o boală ee faee rușine civilizației
de astăzi, dacă am îngriji să fie nimicite materiile teșite
dela bolnavii de tifos.

     Aeeste exemple ne arată eă omul bolnav este o mare
primejdie pentru lumea din jurul său. Chiar după vinde-
care, acest om elimină mereu și încă multă vreme, microbii
din corpul său. Acest om se numește purtător de microbi.
Uneori șt fără îmbolnăvire unit oameni ajung purtători de
microbi șt răspânditort de boli molipsitoare diferite, de
dtfterle, de scarlatină, de meningită, cari sunt mat pericu-
loși decât bolnavii, eăet rămân nedeseopertțt și nimeni nu
se ferește de ei.

9. Cum se faee molipsirea?

     Molipsirea eu mierobii-patogeni se faee în multe forme;
cele mat dese sunt:

     a)      Prin contact direct, eând omul sănătos se molip-
sește prin atingere nemijlocită de omul bolnav, de exemplu:
sifilisul prin sărutare șt contact sexual, așa șt blenoragia;

     b)      Prin contact indirect, eând microbii din persoana
bolnavă ajung pe orice obiecte din lumea externă, în aler,
în apă, lapte, unt, fructe, îmbrăcăminte, cărți, vase și de
pe acestea pătrund în omul sănătos;

     e)      Prin mijlocirea altor ființe, țânțari, muște, șoareci,
șobolani, păduchi, pureci, ete. cart au fost infectate eu di-
feriți microbi patogeni.


89

10. Cum putem nimici microbii?

     Prin ardere șt prin fierbere se pot distruge toți mi-
crobii patogeni, dar șt prin mijloace ehemteale: sublimatul,
alcoolul, earbolul, laptele de var omoară microbii.

11. Încheiere.

     Microbii există de când lumea. Ei ne sunt spre aju-
torul nostru. Dar și între microbi avem dușmani neîmpă-
eați, eari ne produc boli molipsitoare. De aceștia trebue
să știm să ne ferim, prin păstrarea legilor igienice, cari
legi cer dela noi o strașnică curățenie în întreg jurul no-
stru. Pasteur, eare a descoperit microbii șt eare este după
Hrlstos, cel mai mare binefăcător al întregii omeniri, zice:
Dacă omenirea va învăța să cunoască mai mult microbii
și va activa să se apere împotriva lor, vor dispare din
lume toate bolile molipsitoare și lumea va fi mat fericită..

     ... Doamne, adă eât mai degrabă acest veael



    Piese teatrale, uredniee de jucat

                         De Horia Petra-Petrescu.

    „Ouidiu Șicană", farsă intr’un act și trei tablouri. Dl
1. A. Bassarabeseu a avut o norocoasă tdeie eând a loca-
lizat pentru trebuințele noastre — în licee, orășele și orașe,
nu la țarăl — cea mai de seamă piesă teatrală comică
din Franța, înainte de Mollere, farsa din sec. al XV-lea:
„Maistre Pierre Pathelinu.

    Farsa aceasta s’a tipărit înainte de 1430 și s’a jucat
de nenumărate ori. S’a scris o bibliotecă întreagă despre
ea. Autorul nu e cunoscut. Farsa e plină de vioiciune,
de finețe de observație, de caracterizări, eari surprind prin
naturaleța lor (par’eă ar fi fost scrisă astăzi) și de o ironie
pișeătoare, eare te silește să râzi. Ca satiră grotescă, eu
aluzii actuale interpolate, se joacă astăzi, într’o atmosferă
vertiginoasă, pe una din scenele cele mal cunoscute din..
Praga. Ea noi a apărut a 3-a ediție a dlui B.


90

     Cuprinsul: Advocatul Ouidiu Șicană (în original Pa-
thelin), eare nu prea are eliențl șt nlei paralele nu-l îm-
bulzesc, face o vizită ueeinului său Niță Pauelescu, negu-
stor de postavuri, ea să-t șterpelească oareeumua stofă
pentru un costum de haine. După multă vorbă, laudă
până ’ntr’al șaptelea cer la adresa tatălui neguțătorului, ete.
— tot apucături advoeățești — îi reușește să pună mâna
pe o stofă, promițând negustorului bantt pe ztua viitoare,
eând îl învită și la o „gâseuță* minunată. Nifă erede orbtș
spuselor lut Șicană, dar eare-i este mirarea, spaima și
— mai pe urmă — groasa, când, a doua st, ajungând la
adresa dată de Șicană, îl găsește pe acesta bolnav în pat
șt pe nevasta lui, pe „Coana Uța“, scăldată ’n laerămil
Șicană s’a prefăcut adecă eumeă ar fi bolnav, sbtară, sare,
vorbește verzi șt uscate, ea să bage ’n răcori pe bietul
negustor, eare înzadar își eere bantt, fiindcă primește, drept
răspuns, dela „Coana Uța“: „Cum? Iert era bine! De opt
zile nu s’a mișcat din pat!“ Negustorul, uluit, după ee a
început Șieană să l bombardeze din pat eu perinl șl să se
la după el, e silit să creadă, val de capul lui, eă i s’a nă-
zărit numai întreagă scena dtn ziua trecută. Având un
proees eu un fost cioban al său, Ion, pe eare l-a prins
eă-t tale oile șl le mănâncă, aleargă Paveleseu la jude-
cată. Intr’aeeea însă Ion Ciobanul roagă pe advocatul Și-
cană să-l apere în fața judecătoriei. Șicană dă sfat păsto-
rului să răspundă la orice îl va întreba judecătorul eu:
„Beeel Beeel*

     Tabloul al lll-lea se petrece în sala de judecătorie.
Niță Paveleseu vede, spre marea sa groază, pe aeelaș Șl-
eană, pe eare l-a părăsit abea mal ’natnte, eum apără pe
Ion Ciobanul. In furia sa eă a fost tras pe sfoară, începe
negustorul să se ’neuree, fiindcă se repede la Șieană șl-l
întreabă de postav, de gâscă, de nevastă, de oile lut Ion,
alandala, judecătorul îl îndrumă de mal multe ort la or-
dine, sleându-t: „Vino la oi, domnule /“ — cuvintele acestea
au ajuns s<ă fie folosite ea eitat în Franța, de eâteort bați
câmpii cu vorbele tale. Niță Paveleseu se întărită tot mai
mult, mai eu seamă eând aude și pe Ion, eare l-a înșelat,
eă nu răspunde altfel, deeât ea un idiot: „Beeel* Seopul


91

lui Șicană e ajuns: Judecătorul scapă pe Ion, fiindcă e „ju-
mătate berbec, surdo-mut“ șt pedepsește pe Nlfă, eu chel-
tuieli de judecată șt amendă pentru loulrl. Când e însă uorba
să-și capete și Șicană plata pentru apărare, îl trage șt pe
el elneua pe sfoară, Ion Ciobanul, care răspunde ueșnte
eu acel „Beee“, învățat dela advocatul pișicher.

     Roluri: 3 bărbați — principale; 1 femeie — secund. —
mat multe secundare, cari se pot micșora.

     Scenăria: o prăvălie, o odaie, sală de judecată.

     Costume: obișnuite, judecătorul în costum.

     Durata: ³/i oră.

     Publicată: „Biblioteca Șeoalei secundare¹¹, Nr. 3, Plo-
iești, Ed. Sueurs. Soeee Cie 1908. In 1935 a apărut în Edit.
Prine. Mircea, București, împreună eu un monolog: „Sâm-
burele*, al dlui /. A. Bassarabescu. (58 pag. Eei 20.)




    Ziua „Astrei⁴⁴

Proeet de program pentru serbările dela Rusalii.

La sate.

     1.       Serviciu divin în Biserică (Eiturgia dtn a ll-a zi de
Rusalii). Cuvântarea preotului despre „Astra";

     2.       Festivalul cultural la Casa cult, sau la Școală (după
biserică, sau p. m.):

     a)  Imnul „Astrei" sau „Pe-al nostru steag" (Corul din
         sat, sau elevii de școală);

     b)  Salută „Astra“ :

     învățătorul,

     Un țăran fruntaș (de preferință unul eare a fost la
șeoala țărănească),

     O țărancă,

     Un elev de școală;

     e) „Deșteaptă-te Române" (recitare);

     d)  Recitări de poezii de către elevi sau tineri (de pre-
         ferință : poezii patriotice);

     e)  „Tricolorul" (cântec);


92

      f) Cetire din broșura: „Ce a fost „Astra“ ? Ce este?
         Ce urea să fte?“

      (Colectă se ua faee după împrejurări: în Biserică, sau
in școală, sau se ua pune o taxă de intrare la festlual).

La orașe.

Festival.

      1. Imnul „Astrei" sau „Pe-al nostru Steag";

      2.      Conferință despre „Astra". (Conferință pentru inte-
lectuali. Material în broșura ocazională a „Astrei" din
Transiluania;

      3.      Festtualul pregătit (0 piesă teatrală, sau un concert
eu piese de muzică națională).

      (Colectă. Taxe de intrare. Colectă personală înainte
sau după Rusalii la fruntași și autorități, instituții ete.).


93

Din activitatea „Astrei" culturale.





    Asoeiațiunea transilvană pentru litera*
    tura și cultura poporului român * „Astra"

Ce a fost? Ce este? Ce vrea să fie?

                               De i. Agârbiceanu.

Necesitatea din care a răsărit „Astra".

     In anul acesta „ Astra “ noastră își prăznuiește 75 de
ani de existența, o Dârstă uenerabtlă la eare au ajuns pu- .
ține asociații șl întreprinderi românești. S’a spus demult
euDântul puțin măgulitor, cuprinzând însă un dureros adeuăr:
,Românul e greu de pornit, că de lăsat se lasă ușov“. Prin
el se arată eă multe lucruri bune le începem eu greu, după
multe îndemnuri ale oamenilor luminați șl însuflețiți și eă,
după ee le începem, le lăsăm baltă în foarte scurtă ureme.
Cu alte cuuinte: noi românii nu am auea tăria să urmărim
până la desăuârșire o lucrare bună, odată începută.

     Vieața de trei sferturi de veac a „Astrei* desminte
insă vorba ee ni s’a schimbat în poreclă și munca ei de
șaptezeci și cinei de ani ne îndreptățește să spunem: Lu-
crurile bine pornite, sănătos întemeiate, cuminte pregătite,
românul le duce până la sfârșit. Lăsăm eu ușurință în baltă
începuturile unor acțiuni născute dintr’o însuflețire trecă-
toare, de-o clipă, sau pe acelea eari nu au rezistat unei
critice mai serioase. Suntem un popor lesne înțelegător,
eare pricepe repede ee se poate și ee nu se poate, ee ne
poate fi folositor în adeuărat, ort numai la părere. Dovada,
o anem în lupta necurmată pe eare poporul nostru a pur-
tat-o prin toate ueaeurile pentru cele mai mari bunuri na-
ționale : lege, limbă șl moșie. El a dat dovadă de stator-
nicie în cele bune.


94

     Înainte eu 75 ani, românii dela apusul Munților părinți
și-au dat seama eă legea, limba și moșia nu se mai pot
apăra numai cu arma în mână și eu traiul desehilinit, izolat,
de toate popoarele îneunjurătoare, ci mai ales eu arma
cea nouă, a culturii. In reuoluțitle lui Horea șt Avram laneu
sabia — deși vitează — s’a adeverit neîndestulătoare în
lupta pentru drepturile poporului român. Cele două mari
și crâncene asalturi împotriva asupritorilor, au fost frânte,
unul pe roată la Alba-lulia, al doilea în singurătățile mun-
ților Zarandului.

     Tăria veacurilor trecute — izolarea, trăirea prin tra-
diție — s’a adeverit, pe de altă parte, neputincioasă față
de asaltul culturilor streine. Prin slova, cartea, cultura streină,
se furișau în sufletele românești gândirea, simțirea, idealul
de vieață al popoarelor streine conlocuitoare, mat luminate
decât iobagul român șt preotul lui. Sute de ani înaintea vea-
cului al 19-lea, streinii ne amenințau legea, credința; dela
aceasta dată încoace ne amenințau limba și naționalitatea.

     Înaintașii noștri de acum 75 ani, după ee s'au trezit
din amețeala produsă de dezastrul revoluției din 1848/49,
au înțeles că dreptatea poporului românesc nu se poate
dobândi fără luminarea poporului, fără încercarea șt lupta
de a-1 ridica pe o treaptă culturală cel puțin egală eu aceea
a popoarelor conlocuitoare.

     Ei au înțeles eă puterea minții, a simțirii, a voinții, a
spiritului de jertfă, crește prin cultura cea adevărată, ea
șt puterea economică, elanul de luptă șl de rezistență. Și
s’au gândit să dea poporului acest mijloe prin eare însu-
șirile bune ale sufletului românesc să se trezească și să
sporească.

     însuși Avram laneu s’a gândit, în testamentul său, la
acest nou mijloc de luptă națională — al culturii, — eând
și-a lăsat întreaga avere pentru înființarea unei Academii
de drept românească.

     Qândul marelui Tribun și vizionar l-au realizat, în altă
formă, întemeietorii „Asoeiațiunii transilvane pentru litera-
tura și cultura poporului român*, nemuritorii mitropoliți
Andrei Șaguna și Alexandru Șuluț, într’o credință eu eei


95

 mal de seamă cărturari al uremii Qeorge Barițiu, Tlmotel
Clpariu, laeob Bologa, Ion Pușeariu, Dasile Pop și alții.

Programul întemeietorilor.

       După revoluția dtn 1848/49, romântl dela apusul Car-
paților s’au văzut rămași singuri, la propriile puteri, așa
eum — de altfel — au fost lăsațt chiar în uremea reuolu-
țtei, deșt el s’au ridicat împotriua dușmanilor împăratului
din Vtena, eari în aceeași ureme erau și dușmanii lor se-
culari: Ungurii. Puținele raze de lumină dtn uremea abso-
lutismului s’au întunecat în grabă și prin structura politică
a dualismului, românii au fost lăsați pe mâna puterii de Stat
unguresc. Astfel noi nu aueam să trăim numai din propriile
puteri, ci pe acestea trebuia să le apărăm împotriua pu-
terii de Stat, din deceniu în deceniu mai dușmănoasă față
de noi.

       Creșterea puterilor spirituale și economice ale popo-
rului român, pentru a putea rezista șt lupta — a ajuns astfel
o poruncă a însăși existenței noastre ea neam.

       Păstrarea sufletului național eu uirtuțlle lui, nu mai
putea fi asigurată numai prin Biserică și nici chiar prin
școala românească, abea înfiripată. Trebuia o lucrare de
trezire șl de creștere a sufletului național în întreg po-
porul, era lipsă de făurirea unei conștiințe naționale care
să adune într’un mănunehiu, să solidarizeze pe toți românii
dela Apusul Carpațllor, ea într’o eetățuie sau într’o tabără
de luptă.

       Aceste două porniri ale uremii au intrat ea postulate
principale în programul întemeietorilor: Creșterea pute-
rilor sufletului național prin luminarea minții cu cunoștințe
folositoare și îndrumări etice, cari să-l ajute și la câști-
garea unor mai bune condiții materiale de trai; și făurirea
unei sensibile conștiințe naționale care să solidarizeze pe
toți românii în jurul unei credințe, a unui ideal comun su-
prem, față de eare să se întuneee interesul particular, de
clasă, ort confesional.

       S’a simțit neuoia ea aeeta eari s’au lăudat eă sunt fiii
Romei o jumătate de ueae și au făcut o reuoluție în tăria


96

acestei convingeri, să ducă ideea mântuitoare eu un pas
mai departe. Adică: în vremuri normale, de pace, să pân-
dească, să creadă, să simtă, să acționeze ea un singur
popor, eare să-și găsească drumul lui și să înainteze pe el.
Deci o nouă izolare de alte neamuri, dav aceasta eonștie.

     In aceste două idei, două postulate fundamentale, se
cuprinde întreg programul fundatorilor „ AstreiEl este
așa de vast, așa de larg cuprinzător, îneât nu a putut fi
epuizat până în ziua de azi.

     In afară de aceasta conștiința națională luptătoare, tot
mai prigonită din deceniu în deceniu, pe eâmpul de acti-
vitate politică, a trebuit să aibă asigurat un loc de refugiu,
în familie. Întemeietorii s’au gândit că acest adăpost trebue
să fie tot „Astra“.

     De aceea Asoetațiunea noastră a fost, dela începutu-
rile ei, nu numai culturală, ci și națională.

Mijloacele de realizare a programului.

     Mijloacele culturale întrebuințate de „Astra“ în dece-
niile de până la unire sunt eele în general folosite și de so-
cietățile culturale și naționale ale altor popoare. Ele sunt
însă întâia oară puse în aplicare la românii dela apusul
Carpaților, dintre toate ținuturile locu te de români.

Pentru poporul dela sate.

     Dându-șt seama de însemnătatea și folosul cărții și a
gazetei scrise pe înțelesul poporului, „Astra" a luptat îm-
potriva analfabetismului întemeind școli pentru adulți pe
sate, eu ajutorul învățătorilor și al preoților; a premiat și
a publicat Abecedare pentru adulți; a răspândit în popor
cărți și gazete pe înțelesul lui; a înființat cele dintâi bi-
blioteci sătești șl eelea dintâi case de cetire, case cultu-
rale. A înființat Biblioteca poporală a Astrei, publicație pe-
riodică. A răspândit gratuit gazete pentru popor. In Biblio-
teca poporală a publicat lucrări de istorie națională, reli-
gioase, economice, de literatură poporală. Coborînd la sate
prin conferențiarii săi, Duminecile șl sărbătorile, a vorbit
poporului, despre tot ceea ce l putea interesa șt-t putea
folosi: igienă, sănătate, bunele moravuri, economie rațio-


97

nală, pomărit, stupărit, creșterea vitelor, nutrețuri artificiale,
cooperative și bănci poporale. A împărțit altoi, animale de
solu nobil pentru reproducție.

       A aranjat expoziții de copii cu premii, expoziții de
lucru de mână dela sate, propagând sănătatea rasei și pă-
strarea tradițiilor naționale în port, cântec, dans.

       A ținut «conferențiari pentru economie și cooperație,
la sate. A combătut alcoolismul și toate uieiile din popor.

       A înjghebat cele dintâi reprezentații teatrale la sate,
eu elemente localnice și cele dintâi coruri.

       Și mai presus de toate, a făeut eu ori ee prilej edu-
cație națională, trezind conștiința națională și vărsând în
ea încrederea și mândria de rasă.

       Munca aceasta de reală și nobilă culturalizare a ma-
selor poporale, să nu uităm eă începuse într’o vreme când
în alte ținuturi locuite de români încă nu se gândiră inte-
lectualii să coboare în mijlocul poporului pentru luminarea
și înfrățirea eu el în necazuri ea și în bucurii.

Pentru intelectuali.

       „Astra¹¹ s’a înființat dela început pentru întreg poporul
românesc dela vestul Carpațtlov, nu numai pentru o clasă
intelectuală: poporul dela sate. Și pătura intelectuală avea
nevoe de cultură națională, — o mare parte a ei fiind ieșită
dtn școli streine. De aceea ea a înființat îndată revista
„Transilvania* în eare se publicau studii istorice, filologice,
literare și se discutau problemele culturale ale vremii,
după pilda revistelor din Țările românești. Se sprijineau
șl se premiau cărți de literatură. S’a înființat „Biblioteca
Astrei pentru intelectuali*. Sub patronajul „Astrei" s’a pu-
blicat cea mai completă Enciclopedie română, de până azi.

       „Astra" a înființat, tot pentru intelectuali, „Secțiile știin-
țifiee-literare*, eu menirea ea membri ei să facă cercetări,
să publice studii în aeeste domenii șl să dea directive
pentru programul cultural al Astrei la sate.

       Afară de acest teren de activitate pentru intelectuali
Astra a organizat conferințe la orașe dtn domeniul culturii
generale; i-a trimis pe intelectuali, conferențiari la sate,


98

schimbând pe unii în adevărați apostoli. A înființat la se-
diul central în Sibiu o Bibliotecă respectabilă, un muzeu,
a cărui glorie de azi sunt cartoanele lui Oct. Smigelschi.
A înființat o Școală medie de fete, eu internat, o școală de
menaj. A sprijinit turneele artistice făcute de artiști din Țara
românească liberă, îndeosebi turneele soților Baharie
Bârsan.

      Decenii întregi „Astra" a îmbiat teren de aetiuttate
culturală pentru intelectualii dornici de a-și spori cuno-
ștințele câștigate în școală și de a le împărtăși întregului
popor.

Pentru popor și pentru intelectuali.

      Unul din meritele principale ale activității eulturale-
naționale a „Astrei" a fost solidarizarea tuturor păturilor
sociale ale neamului românesc din vechea Ungarie, con-
tribuind în largă măsură la aeeea unitate de simțire în
toate acțiunile mart cunoscută sub numele „dela Vlădică
până la opincă¹¹.

      Prin coborirea permanentă a intelectualilor în mijlocul
poporului, prin serbările culturale de proporții festive eu
prilejul adunărilor generale ale despărțămintelor, prin me-
morabilele festivități dela congresele generale ale „Astrei*,
intelectualii rămâneau în continuu contact eu poporul din
care s’au ridieat, rămânând neînstrăinați de el. Iar poporul
a ajuns pentru întâia oară să se încreadă in „domni*,
— domni ai lor în opoziție eu vechil stăpâni de pământ, —
și să fie mândru de odraslele ieșite din el. Mat înainte
preoții singuri se bucurau de această încredere.

      Adunările generale ale despărțămintelor unde țărani
și intelectuali se prindeau în aceeași horă românească și
cinsteau un pahar de vin la aceeași masă, cântând aceleași
cântece, au contribuit în mare măsură la solidaritatea na-
țională eare a fost un element principal de rezistență în
luptele naționale. Congresele generale ale „Astrei" au fost,
în curs 4e decenii, nu numai manifestări culturale șt na-
ționale, prilej de întâlnire a românilor din toate regiunile
Ardealului și Banatului, ci și prilejuri de consfătuiri poli-


99

tiee, de discuții, de planuri de luptă pentru conducătorii
cari, altfel șl altădată, nu se puteau aduna în număr atât
de mare.

     După fiecare congres general al „Astrei*, cel earl par-
ticipau, sau cari citeau în ziare discursurile ținute și dis-
cuțiile ee au auut loc, rămâneau cu conștiința și mândria-
națională sporite.

     Umilința șt slugărnicia de ueehi iobagi se topea tot
mat mult în sentimentul demnității naționale.

Activitatea și realizările „Astrei" după unire.

     Am rezumat în eele de mai înainte activitatea și rea-
lizările „Astrei" înainte de unire. Am dat un rezumat mai
uast al activității sale din motivul eă pe toate câmpurile de
activitate enumerate, „Astra* a continuat să lucreze și după
unire. Dtn două motive ușor de înțeles. întâiul: mijloacele
de propagandă culturală întrebuințate în treeut sunt de na-
tură de a putea fi întrebuințate îneă multă vreme. Al doilea :
nici unul din acestea mijloace nu a putut fi epuizat în trecut,
puterile „Astrei", mal ales mijloacele materiale, nefiind su-
ficiente pentru această epuizare. Nu a afirmat nimeni și
mai puțin noi, eă în toate ramurile de activitate enumerate
mai înainte „Astra" ar fi putut lucra prea mult. Unele au
fost abea atinse. Pomenim, de-o pildă, corurile și repre-
zentații teatrale sătești; sau expozițiile de artă țărănească;
sau o solidă inițiere în agricultura rațională ete.

     Programul cultural al fundatorilor era așa de mult cu-
prinzător încât nici azi, nici peste decenii, el nu va putea
fi umplut. Luminarea și îndrumarea maselor țărănești întru
creșterea puterilor spirituale șl etice pe de-o parte și înar-
marea lui prin cultură pentru un mai rațional șl omenesc
irai material, — solidarizarea națională printr’o conștiință
mereu sensibilă și trează, rămâne un deziderat permanent
național, iar mijloacele pentru atingerea acestor scopuri
mereu actuale.

     S’a crezut de către unii după infăpiuirea unității na-
ționale eă Statul român, Statul național, va putea lua locul
Asoeiațiunii noastre șt a altor asociații de acest fel, de pe


100

întreg cuprinsul țării. Că grija culturii naționale, a cultu-
ralizării maselor, o va avea și împlini în viitor Statul na-
țional. Că ,, Astra “, ea șt alte societăți culturale, nu mat are
nici un rost de existență. Convingerea aceasta, apoi pre-
ocupările intens materiale, ea în oricare nouă așezare de
țară, au făcut ea în primit ani după unire multă lume să
nu se mat intereseze de „Astra“, să nu-t mai dea nici un
concurs, ba dimpotrivă să fie atacată.

     Totuși conducerea „Astrei* și-a continuat drumul șl in
primii ani grei de după unire, convinsă eă menirea el nu
s’a sfârșit, ei eă, dimpotrivă, crescând orisontul posibilită-
ților de realizări culturale, e neuoe să și lărgească și ca-
drele, să-și revizuiască programul căutând cari puncte ale
lui au devenit mai actuale odată eu înfăptuirea unității na-
ționale. Nu au trecut mulți ani șl societatea românească a
înțeles eă Statul național nu poate să satisfacă toate ne-
cesitățile de eultură șt eă inițiativele particulare sunt cel
mai mare sprijin al Statului național în opera de luminare
a maselor.

     Astfel, după unire, , Astra “ și a dat un nou Statut, o
nouă organizare, cu despărțăminte pe județe și plăși, cu
centre culturale în comune, prevăzându se șl descentrali-
zarea pe provincii, în vederea unei eât mai bogate activi-
tăți culturale în viitor. Aceasta organizare poate fi socotită
ea model pentru orice activitate culturală pornită de o
inițiativă particulară.

     După unire, „Astra “ a reușit să aibă câteva organi-
zații județene eu activitate atât de intensă încât toate des-
părțămtntele el dinainte de unire nu au putut arăta într’un
an rezultatul pe care-l dau două-trei despărțăminte jude-
țene de azi.

     După unire, „Astra" a luat contact cu alte societăți
culturale românești șt pentru întâia oară în vieața el, a des-
cins eu tot fastul în București, prilejind serbări culturale
și de înfrățire românească neuitate. La congresele el au
participat oficial celelalte societăți culturale și la dorința
BasarabenUor a ajutat la înființarea regionalei „Astra ba-
sarabeană*, eare a luat în scurt timp un mare avânt prin
membrii localnici, după ce mat înainte au dat»greș toate


101

încercările altor asociații similare de a organiza eultura-
licește satele Basarabiei. Tot după unire s’a înființat și un
despărțământ, o regională dobrogeană a „Astrei".

      Cu prilejul jubileului lui Avram laneu, Astra a orga-
nizat marile serbări dela Câmpeni și Vidra, în prezența
președintelui et de onoare, Regele întregitor de neam Fer-
dlnand l. A înființat muzeul .Unirii' la Alba-lulla șt muzeul
Auram laneu în casele Graiului Munților.

      In libertate, „ Astra “ a început să respire larg, să treacă
la acțiuni de linii mari, așa eum se și euuenla în nouile
împrejurări.

      In 1930 a eonuoeat și a condus marele Congres cul-
iural din Sibiu, la care au participat toate societățile cul-
turale din România, sesizată de o mare problemă arză-
toare șl azi: Colaborarea și armonizarea activității acestor
societăți pe temeiul repartizării muncit șl a câmpului de
aetiuitate pentru flecare.

      Continuând din an în an, eu puteri sporite, aetiultatea
sa culturală, folosindu-se de mijloacele din trecut, „ Astra“
nu a încetat să pipăe nevoile actuale cele mai arzătoare
a/e satelor și orașelor. Și ee a izbit, după răsboiu, mai
întâi atențiunea sa?

      Sănătatea primejduită a poporului întors după patru
ani de pe fronturi. Deehea grije a „ Astrei“ pentru sănă-
tatea nației a îmbrăcat acum forma unui imperativ de con-
servare națională a Statului român printr’un popor român
sănătos. Asigurarea viitorului României mari atârnă în primul
rând de vitalitatea biologică a poporului. De aceea, ani
de-a-rândul, după unire. Astea prin Secția sa medicală și
biopolitică a deschis o adevărată cruciadă împotriva bo-
lilor molipsitoare, încât la un moment dat unii se temeau
ea „Astra" să nu se schimbe într’o instituție medicală. Dar
era șl mal este încă, tocmai aetiultatea de eare are mai
mare neuoe poporul întors din molimele răsbolulut. „Astra"
a făcut consultații pe teren, în echipe de mediei a stat săp-
tămâni întregi în mijlocul poporului, a examinat multe mii
de bolnavi șl le-a dat primele îngrijiri.

      Tot sub raportul sănătății naționale, pentru creșterea
unor generații viguroase, „Astra" a organizat subseeția de


102

Educație care ne-a dat admirabila organizare a tinerimii
dela sate in „Șoimii Carpaților*. Pentru aceasta educație
e aproape terminat la Cluj cel mai modern Stadion. Aceasta
organizare are ea deuiză: Suflet sănătos în trup sănătos
și nu e ase confunda cu alte organizații pur sportlne. „Șoimii“
au coruri, dau reprezentații teatrale etc.

     In anii de după răsbotu, „Astra “ a adus pentru întâia
oară să se producă la oraș, corurile și echipele teatrale
sătești.

     Tot după unire „Astra" a schimbat cadrul descinde-
rilor intelectualilor la sate, plasând acum conferințele de
obiceiu în cadrul unui festival cultural, a însoțirii ei de
proecțiuni, a împărțirii de altoi, a consultațiilor pe teren,
a vizitelor locuințelor țărănești sub raport igienic; a ajutat
la ridicarea caselor culturale, a sporit șl a îmbogățit bi-
bliotecile poporale, a răspândit eartea bună, prin Secre-
tariatul Secțiilor, a colaborat continuu la presa poporală,
eu articole de îndrumări în diferite ramuri ale vieții. A îm-
bogățit muzeul și Biblioteca centrală, a continuat tipărirea
reu. „Transilvania", „Biblioteca pentru intelectuali*, „Bi-
blioteca poporală*, a editat diferite lucrări de popularizare
a ștlinții în biblioteca singuraticilor Secțiuni.

     Pornind dela nevoile actualității, „Astra* a sporit
în anii din urmă publicațiile sale eu „Buletinul eugenie și
biopolitic*. eu marea reulstă publicată în limba franceză
„Revue de Transylvanie" în eare se combat științific ar-
gumentele revizionismului maghiar; a ajutat la editarea re-
vistei de cultură generală „Gând românesc".

     In aceeași vreme „Astra“, a utilizat mereu și toate
mijloacele de culturalizare dinainte.de răsboiu, înzecind și
însutind conferințele poporale și pentru intelectuali, etc.

     Conducerea centrală a ținut un contact tot mai strâns
eu despărțămintele, cei din urmă doi președinți vizitându-le
pe toate, înafară de alțt membrii ai comitetului central.

     Se dă despărțămintelor un program de lucru tot mai
bine elaborat, mai sistematizat, eu directive unice cu o
ideologie proprie biopolitică.

     In acest scop „Transilvania" și-a schimbat cuprinsul,
ca de-atâtea ori în vieața „Astrei“; azi publică material


1U3

de tehnică culturală, material unitar pentru conferințe, în-
drumări ete.

     Intre principalele preocupări și realizări ale ul-
timilor ani din uieața „Astrei" jubiliare, mai trebue să po-
menim următoarele:

     Prin Secțiile sale științifice-literare a luat parte actiuă
la alcătuirea și discutarea proectului de lege pentru orga-
nizarea culturală ; a ținut cursuri serale pentru meseriași
și industriași, a inițiat cercetări științifice asupra unor pro-
bleme de mare importantă pentru românism, eum sunt:
depopularisarea Banatului, cercetarea originii populației din
Secuime șt elaborarea unui program de muncă în regiunea
seeuizată, program eare să angajeze Stat, autorități locale,
partide politice, Bisericile naționale și inițiatiua particulară
reprezentată, prin „Astra". Tot în ultimii ani, conducerea a
înțeles să revină la cultul trecutului în clasa tinerimii, luând
inițiatiua adunării materialului care pricește aeest trecut șt
euoeând figurile luptătorilor de altădată.

     Se sdrăduește aceeași conducere de a se putea în-
ființa o regională a Astrei proprie Banatului, în primul rând
pentru combaterea depopulărit lui.

     Tot o realizare a Astrei din ultimii ani sunt Școlile
țărănești, cart în 1936 s’au organizat peste 30 de bărbați
șl două de femei.

     Din simpla înșirare a celor de mai sus oricine se
poate conuinge cât de fără temeiu au fost acuzele ee s’au
ridicat uneori împotriua „Astrei" pe motivul eă „stagnează",
eă nu muncește, — acuze pornite chiar din rândurile in-
telectualilor cari după unire nu i-au mai dat „Astrei* nici
un concurs nici moral, nici material.

Ce vrea să fie Astra în viitor?

     Din eele înșirate mat sus e limpede eă „Asoelatiunea
translluană pentru literatura șt cultura poporului român"
are programul de muncă bine stabilit pentru uiitor, prin
însăși inițiativele luate în ultimii zece ani mai ales șt eare
formează șl programul de muneă al prezentului: Directiua
biopolitică în educarea maselor; Grija mare de sănătatea
trupească și sufletească a poporului, eu sfaturi șt îndrumări


104

igienice; înființarea pretutindeni a organizației „Șoimii Car-
paților*, eu corurile șt irupele lor teatrale; Continuarea șt
intensificarea Școlilor țărănești; înzestrarea caselor cultu-
rale șt umplerea lor eu festivaluri făcute de elementele lo-
cale, sau dtn satul ueein; Înmulțirea șt augmentarea biblio-
tecilor poporale, utilizarea mijloacelor de culturalizare din
treeut; Continuarea și sporirea actualelor publicații ale
„Astrei* și ale „Secțiilor” ei, o prelucrare șt o nouă ediție
a „Enciclopediei române", cercetări monografice, ea la Mă-
guri, în diferite regiuni ale Ardealului și Banatului șt pu-
blicarea materialului adunat; adunarea și păstrarea printr’un
film sonor a cântecelor și melodiilor de dans poporal ee
se pierd mereu; o mare propagandă pentru păstrarea șt
îneetățenirea pretutindenea a portului național; adunarea ma-
terialului istoric documentar care se pierde; continuarea
șeolil țărănești dela oraș la sat prin înființarea unei însoțiri
economice locale; problema Banatului și a Secuimii; cursuri
și șezători pentru meseriașii și industriașii români, pentru
țăranii rupți din mediul sătesc și stabiliți la oraș; echipe de
teatru și coruri țărănești, cel puțin la 3-4 sate unul; spri-
jinirea eu mal mari mijloace materiale a despărțămintelor
dela graniță ete.

     Cu un euuânt: continuarea și amplificarea progra-
mului de azi, schițat în capitolul anterior.

     Și, mai presus de toate: refacerea solidarității națio-
nale printr’o conștiință românească atât de uie, încât în ca-
drele „Astrei* să se poată aduna din nou toată suflarea
românească așa de divizată azi de luptele politice de partid.

     Dacă „Astrei" nu t-ar reuși în uittorul apropiat decât
să refacă aceasta solidaritate românească, să trezească
simțul răspunderii, al respectării autorității, al disciplinii șt
încă ar merita dtn plin sprijinul întregei societăți românești.

     Ea respeetabtla-i orâstă de 75 ani, ea e azi mai vigu-
roasă ea ort și eând. Numai mijloacele materiale îi lipsesc.
Neamul românesc din Ardeal și Banat își ua face o datorie
de onoare să-t dea aceste mijloace eu prilejul prazni-
cului „Astrei".


105

    Înfăptuirile actuale ale „Asociafiunii"

„ Astea “ la o răspântie- Activitatea ei actuală: a) despăr-
țămintele „Astrei"; b) bibliotecile; e) conferințele; d) alte
metode de educare a masselor; e) „Șoimii Carpaților";
f) Școalele țărănești. Un Apel către Românii de pretutindeni

de Al. Dima.

     Puține șt mai ales puțin statornice sunt așezămintele
de cultură pe care acest ultregit neam a avut răgazul să
le ctitorească de-a-lungul neliniștitei sale istorii. Daeă ma-
nifestări sporadice începând încă din veacul al XV-lea.
nu au lipsit, daeă figuri de relief european au apărut ea
o dovadă a însușirilor rasei noastre încă din secolul al
XVIII-lea, o activitate culturală mal solid organizată, mai
neîntrerupt susținută, eu efecte mai răsunătoare în colec-
tivitate, cuprinzând în sfera ei de influență un număr mat
mare de conștiințe românești, nu s’a produs decât în veacul
trecut ea un înalt și ales semn al redeșteptării noastre
naționale. Ardealul care prin Școala latinistă, a dat
cel dintâi semn de scuturare din somnolența de veacuri,
îndrumând pe Românii de pretutindeni spre cunoașterea
propriei lor origini șt a tezaurului de însușiri ee zăceau-
învăluite în eeața istoriei, a ctitorit de asemeni în secolul
trecut — la 1861 — un așezământ de cultură ee a știut să
adăpostească — preeum un baldachin al bunei înțelegeri
șt al muncii românești — toate conștiințele naționale dor-
nice de a contribui eu fărâma lor de lumină la marele foc
al deșteptării neamului. S’a întemeiat — în acest fel —
„Asoeiațiunea pentru literatura română și cultura poporului
român“—„Astra“ — ea o strajă neclintită a sufletului no-
stru strămoșesc șt a minunatului său viitor. Ca un lanț
neîntrerupt, generațiile de cărturari, în același gând eu
poporul lor, au însemnat tot atâtea valuri de apărători ai
patrimoniului național față de asalturile repetate ale străi-
nilor cotropitori. Luptă culturală, dar mat ales luptă națio-
nală, iată bătălia pe care a desfășurat-o eu frumoasă iz-
bândă „Astra*, în trecut.

     Când după răsbotu, idealul național s’a împlinit mândru
și pe deplin meritat, „Asoeiațiunea* fericită de contribuția
pe eare a dăruit-o realizării lui, a găsit — împotriva celor ee
socoteau eă ou mat are nici un rost în vieața României
întregite — eă de atunci un câmp de activitate nou, de
nimeni luerat, dornic de a fi fructificat i se deschide îna-
inte. Cu o nedesmtnțită capacitate de entuziasm, eare venea
de undeva din adâncuri, din ființa milenară a acestui neam


106

mistuit de energii nefolosite, „Astra" și-a reluat activi-
tatea în cadrele noului stat românesc, eu idealuri și me-
tode ee au fost adoptate noului spirit al uremurilor. Tra-
diționalistă șt progresistă în același timp, „Asociațiunea*
noastră și-a dovedit îneă odată vitalitatea și încrederea în
viitorul țelurilor ei.

     Vechea societate de cultură uree să aducă insă astăzi
o și mai efectivă contribuție la opera de consolidare și
înălțare a neamului. Bărbații ee o eondue — oameni de
știință eare eunose realitățile și mijloacele de promovare
a lor — își dau seama eă neîntrecuta capacitate de entu-
ziasm, dorința fierbinte de a activa neîntrerupt a membrilor
,Astrei", e un tezaur care trebuește valorificat șl utilizat
potrivit cerințelor actuale ale neamului. Conștientă de multi-
plele probleme ee-i stau în față, de marile nevoi ale mo-
mentului, „Astra* deși nesprijinită de nimen’, nu poate ab-
dica niei de data aceasta — dela îndatoririle ei. încreză-
toare în sprijinul neamului pentru eare ea se jertfește, -a
hotărît să îndrepte un călduros apel către Românit din ca-
drele șl dinafara ei, spre a-șt putea urma eu același en-
tuziasm munca ei idealistă. Șz spre a arăta tuturor, pute-
rile de eare dispune, scriitorul acestor rânduri își ua în-
gădui să înșire aci pe scurt toate înfăptuirile mai de seamă
ale „Asociațiunii" din ultimul timp, din ultimii trei ani, pentru
ca cetitorul să întrezărească, dincolo de pânza realizărilor
ee s’au putut țese din firele săracelor mifloace care ne-au
stat la îndemână până acum, bogatele înfăptuiri ale viito-
rului clădit cu sprijinul oamenilor inimoși și iubitori de
neam.

     înfățișăm dar — în cele ee urmează — un succint,
dar esențial tablou al vieții „Astrei" din ultimii ani, docu-
mentând afirmațiile noastre eu cifre eare vorbese mai pu-
ternic deeât toate frazele inspirat compuse.

Despărțămintele „Astrei".

     „Asoeiațiunea" a avut în ultima vreme tendința cea
mai hotărîtă de a nu se pierde în formalism biroueratie, ei
de a trăi viu în celulele ei periferice eare sunt despărță-
mintele județene, de plasă șt cercurile culturale. Comitetul
central, ea organ director, a supraveghlat eu atenție și
emoție manifestările despărțămintelor șt nu odată șt-a în-
sușit sugestiile lor. Școala țărănească de pildă pe eare
înțelepciunea dr.-ului V. llea, președintele desp. Maramureș
a înființat-o, a fost îmbrățișată eu bucurie de comitetul
central, eare i-a organizat apoi generalizarea în multe alte
despărțăminte.


10?

     „Astra" numără — în ultimi trei ani — între 140—153
despărțăminte central județene șl de plasă.

     In 1932/33 au fost 147, in 1933/34: 148, in 1934/35: 152:
o menținere a despărțămintelor vechi șt o ușoară creștere
a numărului lor, arată statornicia tradiției „Astrei" șt cre-
dința cadrelor ei.

     In cuprinsul acestor despărțăminte, vieața pulsează,
firește, eu același grad de intensitate. Foarte anemică pe
aloeurt, activitatea culturală e dimpotrivă extrem de vte în
altele. Totul depinde, firește de conducători, al căror tem-
perament, a căror energie în învingerea obstacolelor e
hotărîtoare.

     Vieața „Asociațiunii" se concentrează — după eum
ne arată rapoartele generale — mai ales în despărțămin-
tele județene ale Brașovului, Clujului, Maramureșului, Mu-
reșului în frunte eu desp. de plasă al Reghinului și Sibiului,
în care o fericită întâlnire a unor oament destoinici eu po-
sibilități materiale deosebite, prilejuește o desfășurare de
forțe mat amplă. Alături de ele, despărțămintele Carașului,
Ciueului, Făgărașului, Târnava Mare, Târnava Mieă, Trei
Scaune îșl dau contribuția lor binefăcătoare. In marginea
unor puteri materiale mal reduse, celelalte despărțăminte
activează șl ele pe eât le stă în putință, în așteptarea spri-
jinului nostru, al tuturora.

     Despărțământul Brașovului a cunoscut din 1932 și până
astăzi o continuă ascensiune. Cu o bibliotecă centrală eare
în 1932/33 a avut 7308 cititori, iar în 1933/34: 11,246 cititori,
cu bibliotecile lut pe sate, cu corurile eare le colindă, eu
numeroasele inițiative prin care-și dovedește spiritul ee-1
animă — construire de case naționale (la Vlădeni și Crizbav),
adunare de fonduri pentru monumentul lut Andrei Mure-
șlanu, un Muzeu regional al „Țării Bârsei", organizarea
teatrului pentru copii, Școlile țărănești în sfârșit — merită
toată atențiunea șl recunoștința noastră.

     Despărțământul Clujului prtn situarea lui în jurul uni-
versității era menit să devină un eentru de propagandă
culturală șl de experimentare a metodelor culturalizării
spre a da apoi îndrumări șl altor despărțăminte. Aci s’a
creat de aceea noua instituție a „Șoimilor Carpaților" de
sub conducerea dlui prof. Dr. luliu Hațiegan, aci s’a dat
o mare aplicație metodei activiste în activitate culturală
prin cointeresarea directă a țăranilor transformați în fac-
tori activi at programelor de festivități șt teatru, organi-
zați în unități de „Șoimi", pregătiți în școli țărănești, puși
să contribue efectiv Ia construirea de Case culturale. Ală-
turi de aeeastă sistematică educare a țărănimii, desp. Clu-


108

jului a știut să-și apropie tineretul intelectual și mat ales
gruparea „Gând Românesc*, eare a desfășurat o remar-
cabilă actioitate de studiere a problemelor ardelenești cul-
minând după câteua eieluri de conferințe în monografia
comunei Măguri.

     Despărțământul Maramureșului este de asemeni un
focar de propagandă șt inițiativă. li revine în primul rând
meritul organizării celor dintâi scoale țărănești, pe care
le-a inițiat șl urmărit eu o atenție ee a produs de curând
acel Congres al șeoalelor țărănești din Maramureș, un
prim popas de eereetare al căilor umblate șt de scrutare
a viitorului. O sumă de alte realizări se adaugă. Activa su-
praveghere a cercurilor culturale — în 23 din ele s’au în-
ființat biblioteci eu 4000 volume, — foaia poporală „Astra¹¹,
continua sporire a numărului de membri — în 1933/34 erau
660 — teatru de diletanți, coruri cu o bogată activitate,
funcționarea secției sportive — iată unele din realizările
acestui harnic despărțământ.

     Despărțământul Mureșului, organizatorul frumoasei Adu-
nări generale din 1934 eare are șl greaua saretnă a pro-
blemei Românilor maghiarizați, se impune șt prin excep-
ționala activitate a desp. de plasă al Reghinului unde
Dr. Eugen Nicoară nu este numai un înțelept conducător,
ei și un generos dăruitor dtn bunul lui propriu. Cel mai
mare număr de prelegeri poporale ținute în vre un des-
părțământ de plasă — 153 în 1932/33, 377 în 1933/34 — aci
s’au desvoltat. Din 50 de comune ale desp., 43 au biblio-
teci populare eu un total de 30.256 eărți. Sunt 10.842 citi-
tori, cel mai mare număr atins de despărțămintele noastre
de plasă. O casă culturală la Idicel-Pădure, trei monumente
pentru eroi în trei comune, o farmacie școlară în Râpa de
sus, cursuri de pomicultură, școale țărănești, cercuri cul-
turale regionale — grupări de 2—3 cercuri spre a închega
șt stimula activitatea fiecăruia — înălțare de troițe — sunt
numai o seamă din înfăptuirile minunate ale desp. dtn Reghin,

     Despărțământul Sibiului desvoltă la rându-t o mișcare
culturală demnă de eele mai vii elogii. In oraș, organi-
zează conferințe pentru intelectuali, în cadrele armatei, o
„Universitate populară" ee funcționează în ultimii ani re-
gulat, o secție de „Șoimi ai Carpaților". Pe sate, secția
medicală lucrează eu febrilitate. S’au făeut vaste anchete
sanitare sub conducerea înțeleaptă a inspeet. sanitar Dr. I.
Stoichiția,* examtnându-se până în 1935 nu mat puțin de
30.000 persoane. Anul treeut s’au pus bazele unui dispensar
la Botța. Secția economică a desp. nu e mai prejos. Se
pregătise fișe economice. In 1933/34 s’au plantat ? grădini


109


4

de pomi în comune. Se țin cursuri de pomicultură, api-
eultură șl gospodărie. Desp. auea 94 de biblioteci în co-
mune cu 16.162 de cărți în 1933/34. Numărul conferințelor
ținute a ereseut mereu: în 1932/33 erau 733, în 1933/34: 925,
în 1934/35: 1169. In 1932/33 erau de asemeni 24 eoruri în
24 comune.

Bibliotecile „Astrei".

     Datorită „Asoelațiunti", Ardealul și celelalte ținuturi
sunt împânzite azi de biblioteci. O statistică ua fi aci mat
vorbitoare deeât orice amplificări stilistice.

     In 1932/33, „Astra" a avut 977 biblioteci eu un număr
de 73.500 cărți în afara bibliotecii centrale dela Sibiu
eare numără azi 62.250 cărți. In 1933/34 numărul biblio-
tecilor a ereseut la 1034 eu 94.459 volume, Iar în 1934/35
la 1242 biblioteci. Dacă ținem seamă apoi de faptul eă
despărțământul central județean supraveghiază vteața ace-
stor biblioteci, neîngăduind să fie numai o colecție
moartă de mobilier, putem bănui ce forță de culturalizare
svâenește aei.

Conferințele „Astrei".

     Vechiul procedeu al prelegerilor poporale, eu toate
insuficiențele lut constatate, se împărtășește încă de o vie
preferință din partea intelectualilor. Cu o eficacitate mai
redusă, el nu va putea fi totuși înlăturat însemnând în
multe eazuri — un admirabil instrument de propagandă.
Datele statistice ee vom înșira de îndată, arată un ade-
vărat triumf eonttnuu al conferințelor „Astrei".

     In 1931/32 s’a ținut pe întinsul teritoriu în eare acti-
vează „Asoetațiunea", 1493 conferințe, în 1932/33: 2163, în
1933/34 : 2794, în 1934/35: 4042 conferințe. In patru ani deci,.
numărul s'a împătrit aproape, ceea ee desvălue un minunat
entuz.asm cultural. Domeniile din care s’au ales conferin-
țele, au următoarea ordine: Istoria națională, Religia, Eco-
nomia, Igiena ș. a. Naționalismul „Astrei" se desvălue astfel
încă odată.

Alte metode de educație a masselor.

     Nu vom putea înșirui ael toate instituțiile ea de pildă
Muzeul central al „Asoeiafiunii* din Sibiu, Internatul de fete
ș. a. prin eare „Astra" eontrîbue la opera de cultivare a
sufletului românesc. De asemeni despre publicațiile noastre
— revistele: „Transilvania*, „Revue de Transylvanie*, „Gând


110

Românesc', „Biblioteca poporală* eare dtn 1932 și până
azi s’a mal îmbogățit eu încă 28 de numere — ea șl despre
inițiativele diferitelor despărțăminte care se întree în a
cinsti prin monumente, troițe și plăci comemorattue, martie
figuri ale trecutului național, — nu ootn auea spațiul înde-
stulător în cadrul acestui număr al buletinului nostru, spre
a le descrie și prețui după merit. Dom poposi în schimb
în marginea a două instituții de seamă, care alcătuesc de
fapt, încununarea operei din ultimul timp al „Astrei¹¹. B
vorba anume de „Șoimii Carpaților* șl mal ales de „Școa-
lele țărănești*.

„Șoimii Carpaților¹¹.

     Instituția eu acest nume s’a înființat în mod oficial la
1 Decemvrie 1929 șt a însemnat una din cele mat serioase
încercări de educare a tineretului dela vârsta fragedă la
deplina lut maturitate. Sub conducerea dlui prof. Dr. luliu
Hațiegan, „Șoimii Carpaților¹¹ și-au însușit un program de
educație integrală, fizică șl sufletească, națională șt morală.
Un principiu de metodă dela început preconizat a fost sti-
mularea psthoflzieă a țărănimii, către care s’a îndreptat
stăruitor propaganda noii instituții. In 1932/33 au activat la
Cluj — în oraș numai — 250 Șotmane șl Șoimi și s’au în-
ființat la sate: 11 unități în județul Cluj. La Slghet, Sibiu,
Brașov s’a încercat și s’au realizat de asemeni secțiuni.
In anul următor, în județul Cluj au fost 25 de organtzațiuni
având fiecare între 40—300 membri. In cadrul lor, s’au ținut
2—3 ședințe săptămânale eu conferințe, eorurl, gimnastică.
In fiecare lună s’a oferit mulț’mil un festival.

     Manifestările „Șoimilor¹¹ au fost totdeauna viu pre-
țuite eu prilejul diferitelor lor deplasări la Adunarea ge-
nerală din Tg.-Mureș, la Cluj, la București șt în alte părți.

Școala țărănească.

     Ca o culme a întregii sale activități dtn ultima vreme,
„Astra* are însă binecuvântate motive a prezenta crearea
școalelor ei țărănești. Despărțământul din Maramureș a
experimentat mal întâi instituția. Președintele „Asoeiațiunii¹¹
— dl prof. Dr. luliu Moldouan — a apreciat de îndată va-
loarea noii metode și în ședința din 2 Decemvrie 1933 a
Comitetului central s’a hotărît generalizarea în cât mal
multe despărțăminte a școalelor țărănești. Un viu entuziasm
a domnit dela început în jurul Ideii. Președintele „Astrei¹¹
a vizitat personal o serie întreagă de despărțăminte pro-
pagând-o și sprijinind realizările ei.


111


4*

     Numai după doi ani de funcționare, școala țărănească
s’a înrădăcinat atât de adânc în sufletul „Astrei¹* îneât a
devenit un instrument de educație indispensabil.

     Succesul ei se datorește de sigur concepției dtn eare
izvorăște. Școala țărănească a „Astrei¹* e în primul rând
o punte de temeinică legătură între țărani șl cărturari. Pro-
paganda incidentală și intermitentă la sate se înlocuește
— în eadrul școalei țărănești — printr’un contact mai în-
delungat șl mat viu al intelectualilor — profesori eu elevii
țărani. Aceștia din urmă se simt legați de „Asoeiațiune**
toată vleața lor și sunt în satele în care se duc, adevărați
pioneri al „Astrei¹*. Concepută ea o școală de educație in-
tegrală șt armonică, în eare nu se tinde nici eătre o pro-
fesionalizare absolută, niei eătre o inteleetualizare unilate-
rală, în eare se dau elevilor-țărani cunoștințele practice
necesare muneit efective pe eare q desfășoară în satele
lor ea și eele privind cultivarea lor națională șl etică, noua
instituție a putut entuziasma atât pe intelectuali cât și pe
țărani. Firește un astfel de important așezământ, nu se
crează dintru început desăvârșit. încetul eu încetul, el se
perfecționează însă șt suntem siguri eă după o seamă de
ani, șeoala țărănească va deveni un ideal instrument de
educare attngându-șl țelul pentru eare a fost întemeiată.

     Cum spuneam, șeoalele țărănești ale „Astrei¹*, s’au bu-
curat de încrederea multor despărțăminte ale ei. Roadele
activității pe acest teren le socotim — eu drept euuânt —
mulțumitoare.


     In 1934, „Asoeiațlunea¹* a organizat nu mai puțin de

11 școale țărănești eu un număr  de 14---51 elevt-țărani,
fiecare.                                                 
Blaj.....                 fl 23  elevi                   
Brașov . . .              a  51  »                       
Cluj.....                 fl 40  »                       
Făgăraș . . .             fl 18  fl                      
Salonta . . .             fl 40  fl                      
Satu Mare . .                29  »                       
Sighet ....               fl 24  fl                      
Sighișoara . .            fl 24  fl                      
Tg.- Mureș . .            fl 42  »                       
Turda ....                »  31  n                       
Bălău ....                fl 14  n                       

Total: 11 școale eu 336 elevi-țărani.

      In anul imediat următor — în 1935 — numărul șeoa-
lelor șl elevilor a crescut simțitor, lată de asemeni noul
tablou:


112
Aiud.......           eu 30 elevi  
Alba-lulia.....          25 îi     
Beiuș......           n  31 îi     
Brașov ......         îî 22 îi     
Cărei......           îi 24 rr     
Ciuc.......           •n 19 n      
Dieiosânmărtin . . .  •n 30 n      
Făgăraș .....         n  14 îî     
Gherla......          n  18 femei  
Gherla......          îi 31 bărbați
Gheorgheni ....       îi 14 n      
/. G. Duca ....       r> 30 r>     
fiu (Petroșani) . . . T> 30 »      
Maramureș ....        îî 29 n      
Oeland......          îi 21 îi     
Oravița......         îi 27 n      
Reghin......          îi 50 »      
Reghin .......        n  40 femei  
Salonta......         îi 30 bărbați
Săvârșin.....         n  22 îi     
Sibiu......           n  19 n      
Sf. Gheorghe . . .    îî  ? îî     
Turda ......          îi 34 îi     
Ugocea .....          îi  ? îi     

      Un total de 25 șeoale țărănești eu aproximativ (lipsind
datele dela 2 șeoale) 518 elevi-țărani.

      Până aeum „ Astra “ a organizat deci — în eei doi ani
de Dieață ai șeoalelor țărănești, — 36 șeoale cu 854 elevi
țărani. Este fără îndoială o înfăptuire eare în istoria „Aso-
eiațiunii" șl a operei de edueare a masselor ua rămâne
ea un moment înălțător.

*
* *

      Realizările ee am înfățișat mai sus, douedese — fără
îndoială — eă ultimii ani al „Astrei" au fost departe de a
însemna un declin al ueehii societăți de cultură. Dimpo-
trivă ehiar. Datele ee am prezentat, sunt o mărturie lim-
pede a unei ascensiuni de care putem fi mândri.

      Conștiința conducătorilor ..Asociațiunii“ în frunte cu
Președintele ei, nu poate fi însă liniștită eu aceste realizări nu-
mai. Nenumărate și grave probleme sunt încă de rezolvat.
Un vifor de trist materialism și de anarhie individualism
pustiește astăzi sufletul național. Credința strămoșească,
patrimonihl etnie, familia slăbesc, amenință să se surpe,
îndatoririle față de trecut și viitor par a fi tot mai mult ui-
tate. Tradițiunile naționale pălesc. In Secuime, mii de su-


113

flete tânjesc de dorul revenirii la matca românească, iar în
Banat se stinge pe încetul o falnica populație naționala.

     O solidarizare a tuturor conștiințelor românești în jurul
unui steag unic, în jurul „Asociațiunii*, a devenit astfel
un act de imperioasă și imediată necesitate.

     Spre a faee față acestor grele probleme. „Astra" nu
posedă astăzi decât tradiționalul capital al entuziasmului
et apostolic. Sângerând de durere că nu poate alina cal'
uarul suferințelor naționale. în cel de al 75-lea an al Dtetit
ei, „Astra" se îndreaptă eu încredere către sprijinitorii et
de toldeauna, eătre bunii Români, făeând un emoționant
Apel la sentimentele lor patriotice.

     In săptămâna dintre 1 Iunie (a doua zi de Rusalii) și
7 Iunie, Comitetul central a hotărît ea în toate despărță-
mintele și cercurile culturale să se organizeze serbări în
eare să se expună publicului trecutul „Astrei*, realizările
ei actuale și programul de viitor, menținându-se solidari-
tatea în domeniul cultural.

     O bună organizare a acestei acțiuni înseamnă conco-
mitent succesul ei. De aceea conducătorii despărțămintelor
și cercurilor culturale sunt stăruitor rugați a se ocupa eu
multă atențiune de pregătirea izbânzii Apelului nostru, după
Indicațiile eireulărtt dela 28 Martie e.

     Comitetul central nădăjduește că și de data aceasta,
chemarea îngrijorată a „Asociațiunii* va găsi un puternic
ecou în sufletele Românilor de pretutindeni. La o răspântie
a vieții ei, care e — în același timp — și o răspântie a în-
tregului neam, chemarea „Astrei* nu va răsuna în pustiu.




    Seoalele țărănești ale „Astrei" în 1936
                                          de ai. o.

    Au început să sosească primele rapoarte priulnd
activitatea din acest an a șeoalelor țărănești. Un entuziasm
stăruitor freamătă în despărțămlntele noastre, dovedind încă
odată cât de adecvată vremii a fost realizarea acestei noi
metode de propagandă culturală.

    Despărțământul Bistrița de sub președinția harnică a
dlul Ion Panel, fost inspector școlar, a organizat o școală
țărănească în orașul Bistrița între 3 sl 22 Februarie e.


114

   Directorul de studii — dl prof. Ion Partene — a auut spri-
   jinul următorilor profesori al șeoalei: preoțit Pompei Oniga
   șt V. Tătarii pentru Religie, Dr. V. Bilț șl Dr. L. Bârsan
   pentru Igienă, dl 1. Partenie — dir. liceului „Odobeseu“ —
   șl dl Ion Panel pentru Istorie, dl Ing. D. loneseu pentru
   Agricultură, dl ing. A. Mitrofan pentru Zootehnie, dl prof.
   Victor Pop pentru Horticultură, dl înu. V. Șuteu pentru
   Apicultură, dl Dr. F. Henning pentru Medicină veterinară,
   dl Gh. Rusu pentru Cooperație, dl 1. Feldrihan pentru Arit-
   metică, dl Gh. Dihoiu pentru Geometrie, dl Dr. A. Popa




Șeoala țărănească din Bistrița.


   pentru Contabilitate, dl Fr. Reindl pentru Geografie, dl
   l. Șuteu pentru Geografia continentelor, dl Șt. Lupu pentru
   Lit. română, dl A. Olinic pentru Compunere si ortografie,
   dl maior O. Minea: Educația fizică, dl Dr. Th. Fenesan :
   Legislatura, dl Gh. Mateiu: „Estetica*, dl L. Bucur: Cor și
   jocuri naționale (un total de 135 ore predate de către 23
   tineri). Aii asistat la cursuri 28 tineri țărani. Au sprijinit în-
   ființarea șeoalei eu subuenții sau ajutoare în materiale Co-
   mitetul central al „ AstreiRegiunea stluieă. Banca Cen-


115

   trală, Banca Națională, Cercul de recrutare. Primăria șV
  dl Gh. Mateiu, tipograf.

        Despărțământul Car aș, prezidat de dl prof. llie Rusmir,.
   și-a organizat și în acest an — o bine întocmită școală
   țărănească, ee a funcționat începând dela 2 Februarie e.
   eu un număr de 25 eleni. Cu ajutorul Comitetului central
   al „Astrei¹⁴, eu cel al Soc. U. D. R. șl eu cel al Camerii'
   Agricole, s’a putut înjgheba școala auând următoarele
   cursuri șl profesori: Botanica eu dl prof. llie Rusmir,
   Zootehnie eu dnii Dr. A. Perian și Dr. Meedt, Agricultura


    Conferențiarii și elenii dela șeoala țărănească din Ocland (.OdorheiuK


    eu dnii ing. Trăilă șl /. Retezau, Fizico-Chimia eu di prof.

l Al. Damian, Apicultura eu dl prof. Atanasiu, Albina, Studiul
    Cooperației, Educație națională și creștinească eu dl prof.
    M. Novac, Istorie eu dl prof. /. Buzea, Aritmetică practică
    eu dl prof. Milea, Economie politică eu dl ing. Mălăescu,
    Cod penal eu dl Dr. Traian Mica, Cod civil eu dl Tr. Mica,
    Igiena eu dl Dr. Gh. Runcean, Muzica eu dl prof. N. Li-
    ghezan, Ora săteanului eu dl ing. Cinghița Cornel, prof.
    llie Rusmir, Teodor Moga și Caius Urdea.

         O deosebită însemnătate prezintă faptul participării la
    eursuri a 5 țărani din țugoslavia dtn corn. Straja, Grebenaț


116

   șt Vlaicouăț, trimiși de havnieul preot Fiștea. Profesorul
   de muzică s’a ocupat în special eu ei, predându-le cuno-
   ștințe necesare spre a fi buni dirijori de cor sau fanfară.
   Ea plecare li s’a predat câte o bibliotecă spre a o dărui
   Reuniunii de cântări din satul lor. E o inițtatluă pe eare
   desp. Caraș n’ar mai trebui s’o părăsească de-aeum înainte.

        Despărțământul de plasă Ocland (Odorhelu) de sub
   președinția dlul Dr. Cioaca Macedon, a deschis cursurile
   șeoalet țărănești la 26 Ianuarie e. ținând până la 16 Fe-


Bleuele șeoalei țărănești din Reghin.


    bruarte. Au participat în mod regulat 23 țărani, iar 7 au
    uenit la cursuri mai mult seara. Obiectele și conferențiarii:
    Religia eu păr. P. 8ueiu șt păr. Sorin Popa, L. română eu
    dl Mureșan luliu, Agricultura: dl Aurel Rusu, Chestiuni ad-
    ministratiue: eonf. dl Dr. Cioca M., Legile țării: eonf. dl
    Qeorge Cristea, Istoria țării: dl Mureșan luliu, Geografia-
    țării: dl Mureșan luliu, Siluicultura: dl Comșa Nie., Medi-
    cina: dl Dr. Boieru losif, Pomicultura, dansuri naționale,
    cântece naționale: dna Andronie Parasehiua, Aritmetica,
    gramatica: eonf. dl Androne loan, Cânt bisericesc și edu-
    cație fizică: dl Dâmboiu loan.


117

       Prin munca Idealistă a tuturor profesorilor, s’a putut
  aduee o contribuție însemnată la opera de creștere a
  conștiinței naționale în sufletul Românilor seeutzațt.

       Ea închiderea cursurilor s’a organizat un foarte reușit
  festival.

       Despărțământul de plasă al Reghinului prezidat de
  omul rar eare este dl Dr. Eugen Nieoară, a înființat o școală
  țărănească pentru bărbați eu 40 eleni și cu o durată de
  3 săptămâni, precum și o alta pentru femei eu 46 elene, în
  2 serii. Ea șeoala bărbaților s’au ținut cursuri, demonstra-
  țiunl șt lucrări practice, iar femeile s’au instruit mai ales
  în igienă șl gospodărie. Școlile țărănești din Reghin au
  funcționat eu sprijinul neprecupețit al următorilor intelec-
  tuali : D. Pop, Maloș, Eranea, preot, Oprinea, prof. dir. Boeru,
  prof. Moldovan, prof. Pintea, Dr. Ceușeanu, Dr. Harșia,
  Dr. Pitea, auoeați; Dr. Nieoară, Dr. Niculeseu, Dr. Lupu,
  mediei; D. Han, agronom, Dr. Cimos, ueterinar, D. Huru~
  beanu, agricultor, Fl. Pop șt V. Netea, învățători.


118

Material informația și eroniei.





    George Coșbue pentru earte și
    împotriva birocrației

       In numărul treeut am analizat pe Q. Coșbue, propagandistul cul-
  tural. Din aeelaș minunat uolum al lui Q. Coșbue: „Dintr’ale neamului
  nostru“ (1903) — am dori ea eele două bueăfi, eari urmează aiei să
  fie comentate la șezătorile noastre culturale. De sigur tezele sunt duse
  la extrem în eele descrise, ea să reiasă adeuărul eu atât mai bine la
  iueală — o astfel de pedagogie socială însă nu strică în zilele noastre,
  dacă dorim să ducem lupta împotriua birocrației și a neîncrederii celor
  dela jară.

       0 frumoasă șt sugestivă bucată este întitulată „Groapa
  din drumu și este îndreptată împotriua spiritului birocratic,
  cu tărăgănelile sale primejdioase pentru progres.

       Coșbue ne descrie eum, teșind din satul Murga-de-sus,
  eu trăsura, dis de dimineață șl ațipind de oboseală, numai eă
  se deșteaptă eu „spaima ’n oase“. Vizitiul dă „niște înju-
  rături dumnezeieștiCe-a fost? Vizitiul răspunde: „E
  groapa aia, fire-ar... 1 De patru zile aeum își prăpădesc biefii
  oameni vitele, fără să iasă din ea“. Era o spărtură în pă-
  mânt, făcută de un părău umflat de plot. Pe drum umblau
  țăranii toată ziua eu carele, tar în groapă putea intra până
  aproape de genunchi.

       A doua zi se duce povestitorul la primarul satului,
  să-i vorbească. „Adieă, domnule, ee pot eu faee?“, îl în-
  trebă primarul. „Ce te amesteci în trebile mele? Crezi eă
  merge așa ușor?“

       — „Cred, lat doi-trei oameni șt astupi groapa”.

       — „De unde să-i iau? Trebue să le plătești. Cine dă
  parale? D-ta n’ai ideie de legile țării! Ce, asta crezi eă
  e datoria mea de primar, să astup gropile din drum?”

       — „Dar eine s’o astupe? Ai străjerii satului, plătiți de
  comună, du-i să lucreze”. Primarul a râs așa de răutăcios,
  de credeam e’aș fi spus o prostie.


119

       — „Străjerii mei? Apoi, domnule, nu știi eă e cale vi-
  elnală? Când e de reparat drumul ori podul, trebue să
  ta parte șt Murga-de-jos șt Todirenii de dtn sus de noi.
  Străjertt met sunt at mei; să trtmeată și eei din Murga-
  de-jos șt eei dtn Todtreni pe al lor șt uom repara. Doar’
  n’o să luerez eu și pentru alții 1“

       — „Atunci trimite știre primarilor dtn eele două sate,
  să aducă oameni¹¹.

       — „Asta-11 Par’eă merge așa. Trebue să adunăm con-
  siliul comunal și să luăm o deetsiune. Asta o trimitem ce-
  lorlalți primari, cart adună șt et consiliul comunal șl decid.
  Apoi, așa, în unire, facem un raport sub-prefeetului...“

       — „ Aoleo 1 Sub-prefectul faee apoi raport prefectului... “■

       -- „Se înțelege".

       — „lar prefectul la Minister. Pentru o groapă din
  druml Și după șase luni utne dela Minister poruncă ia
  prefect, iar la anul la d-ta! Până atunel nu mei rămâne
  nici un car întreg, nici bou teafăr în satul d-talel" am zis
  eu, ieșind".

       Povestitorul nu e leneș, își ia seruitorul, fi dă o ți-
  gară, îi poruncește să lucreze el, să astupe groapa — când
  acesta se codește șl el, fiindcă nu urea să luereze pentru
  „arțăgoșii ăia“ — îi promite 5 lei, ea să tragă „un put
  de chef" și, eu chin, eu uai, o scoate la căpătâi — groapa
  e umplută.

       Aeum iscodește pe țăranii, earl trec.

       „Et, neică Tudore, îți place așa?“ întreabă pe unul.
  „Place 1“ răspunse eu vorba scoasă ea șl eu cleștele. „Ce
  să-mi placă. Mai bine ar fi rămas așa cum a fost. Tot bir
  și podvadă..."

       — „Cum a fost 1 Dar nu vezi eă vă omorâți boii ?“ — „Eh!
  Ori mâncați de lupi, ori dați în prăpastie, tot acolo ajungi..."

       Dar vârful la toate l-a pus primarul.

       — „O ho, domnule 1 N'o să-ți plătim nici o para chioară,
  așa să știi. Ai făeut fără autorizația noastră¹¹. — „Ce să-mt
  plătiți? Pentru groapă?" — „Bine înțeles. Ai de gând să
  ceri prefectului știu eu câte zeci de lei. Noi știm, nu pre-
  fectul".


120

        — „Dar niei vorbă nu e. N’am să cer nimănui nimic". —
  „Ba ai să ceri, eă ai spus satului întreg, eă dai servito-
  rului cinei lei (pe atunci sumă însemnată), pe eare-t vei
  scoate înzecit dela prefectul. N’o să-i scoții Trebue iscă-
  litura noastră, șt n'o punem! Autorizația noastră, șt n’o dăm 1
  Așa să știi". — „Eu am glumit eu servitorul. Cțnel lei
  t-am dat, e drept, dar dela mine. El o ft spus ceva oame-
  nilor] Dar să-mi fii d-ta sănătos] Niei bani, niei iscălitură,
  niei autorizație n’am să eer dela nimeni. Am cheltuit cinei
  lei, ai mei, șl atât. In loc să-mi mulțumești, uite 1“ — ,0 hol
  Bani poți să nu ceri. Te privește. Dar autorizație, e alta.
  De asta nu scapi. Așa să știt“. — „Ce autorizație?" —
  „Autorizație să umpli groapa. Cine ți a dat voie s’o umpli?
  Drumul e lucru obștesc; eum n’ai voie să-l strict, așa n'ai
  voie să-l repari fără autorizației Asta e contravenției Șt
  apoi și alta. Eu am scris sub prefectului, eă e groapă aici
  și eer să ia măsuri. Da’ dacă vine astăzi el, ori o anchetă
  și nu găsește groapa ? Rămân eu mincinos ? Rămâne, eă
  am raportat neadevăruri șt am indus în eroare autorită-
  țile? Așa să știi 1 “

        Ne închipuim bueata aceasta citită și comentată în șe-
  zătorile culturale — împotriva spiritului retrograd, îmbâcsit,
  cu șarja atât de îndreptățită șt ne putem prea bine închipui
  eă ar putea da prilej la discuții foarte utile.

        Altă bucată, împotriva analfabetismului, este tot atât
  de sugestivă.

        Cum deșerte Coșbue sbueiumul bătrânului Toma Pă-
  durarlul, om treeut de 60 de ani, în a silabisi cartea eu
  bucoavne, pe eare pusese mâna din întâmplare ? lată o
  scenă plastică: „...tot mai tare creștea bănuiala în bietul
  creștin, eă toți câți se laudă eă citesc sunt înțeleși să spuie
  la fel; eă nu spune așa în carte eum spun el. Șt nu în-
  drăsnta să-și zică nici lui însuși, dar de-ar fi venit cineva
  să zieă: „Moșule, toată cartea e minciună 1 In carte nu
  serie nimic. In carte faee niște îneârligături, eum îl taie
  capul pe ăl ee le faee, și moftangiii ăștia țin ochii pe ele
  șt se fae eă spun ee serie acolo, spun așa, ee le vine în
  gând, bunăoară eum a-și faee șl eu 1“ De-ar ft zis așa cineva,
  moșul ar fi strigat: Amin 1 Așa zic șt eu 1 — Dar iarăși se


121

  lua de gânduri. Și popa spune minciuni? — Spune el din
  evanghelie așa cum îl taie capul ? Nu serie ntmte în cartea
  lui? Cum ar fi vrut să știe citi, să vasă el eu ochii, dacă
  tot așa av spune șl el cum spune popa 1 Cântărețul minte,
  de asta nu se îndoia Toma. Minte, eă e om pestriț la mațe.
  El spune din cap, ee t-o fi spus popa să spuie. Dar no-
  tarul? Cum ține în cap atâtea nume de oameni șt atâtea
  năsdrăvămi câte le spune din bucoavnele lui ? Șt-apoi e
  omul stăpânirii. Minte și el, și stăpânirea și toată lumea 7
  — Ei, tot nu 1 Sunt oameni cinstiți. Dar cum fae ei, eă spun
  toți la fel? Trebue eă e lucru mare scrisoarea 1 Mare de
  tot 1 Așa, mare, dar băieții din școală cum citesc ? II ardea
  la inimă pe Toma. Șl n’a avut astâmpăr. Șt-a călcat pe
  inimă, și într’o bună dimineață a plecat tocmai în inimile
  dealurilor, la spatele lut Dumnezeu, la cărturarul de-acolo,
  să vadă ee spune cartea, dar mai ales, daeă are să spuie
  și el la fel eu ceilalți. — A scos cartea din sân șt i-a
  arătat-o : „A 11-esan-drl-a, po-ves-tea...“ Spune așa, aeolo?“
  întrebă moșul Toma, ultându-se drept în vârful degetului
  pe eare-l purta cărturarul pe sub rânduri. — D’apoi vezi
  bine, la stail Unde-am rămas? Uite atei... „lut A-li-esan-
  dru-Ma-ehe don...“ — „Spune acolo Maehedon ?“ zise iarăși
  Toma și făcea din gură, ea omul, eare a mâncat pe reînne-
  eăetoase șl se trudește să înghită. Așa spune. Ce ? Nu
  știu eu citi? Ori ee mă tot întrebi? Ascultă tu ee-țt spun“.
  — „Da nu spune așa“, strigă moșul Toma, „nu spune așa!
  Îmi put capul, că acolo nu serie nici un Maehedon. De
  unde știi tu eă serie Maehedon? „Apoi, mt-au spus mie șt
  alții, eă serie Maehedon, dar de unde știu ei? Așa pot șt
  eu să zic: Uite, alei serie Altesandru Maehedon, șt când
  colo serie — știu eu ee serie! Dar nu serie Altesandru
  Maehedon. la, lăsați-mă în pace 1“ — Șl apucându-i eu
  mânie cartea dtn mână, vru s’o bage în sân. Dar se opri.
  A scuipat odată, așa, ea la copil, ca să nu-i deochi, și s'a
  uitat lung la litere. Apoi, ca un lunatec, a purtat degetul
  pe sub rânduri, încet încet, ea unul ee silablsează. — „Unde
  serie Maehedon aiei?“ zise el într’un târziu. Celalalt, su-
  părat șl dârz aeum, ca omul, se uită pe sub sprâncene.
  Apoi își întoarse capul și se uită spre vale. Deodată, ca


122

  înuârttt eu mâna, se întoarse, puse degetul pe hârtie șt uorbi
  răstit: — „Unde serie? uite aieil“... și căutând eâteua clipite;
  „Uite, M-a-ma-k-e-ehe-d-o-n don Maehedon. Ei 1 Poți să’întrebt
  pe eine-l urea. Da ee? Nu știu eu citi? Ce mă tot întrebi?*

     Ce bine e redată neîncrederea țăranului șt lupta sa
sufletească, până ee ajunge să-și calce pe inimă, să se
împace eu dușmanul său, eu cântărețul din strana bisericii,
să-i dea chiar cinsturi, ea să poată citi împreună din „Vămile
Văzduhului", din Păseălie, din Gromounie, din Pildele lui Esop,
din Ceasloaue, Mlnee, Psaltire 1

     Și limba Ceasloauelor și a Mtneielor câștigă tot mal mult
teren!



     Completare la tabloul ajutoarelor trimise de despărță-
mintele „Asoeiațiunii* basarabenilor înfometați:

     Desp. dtn Timișoara: 1640 Lei.


  V. Vâleouiei, prof. la uniuersitatea
din București: Conferințe finute la
postul de radiodifuziune din Bucu-
rești. (Astronomice. Tehnice. Felu-
rite.)*)

  25 de eonferinfe, cari uor oferi
propagandiștilor noștri culturali zeci
și zeci de teme pentru conferințele
lor.

  Autorul serie în prefață: „Confe-
rințele astronomice eonfin, sub o
formă lipsită de pretentiunea unei
pregătiri speciale, obseruajluni și
teorii moderne de știința astrono-
miei și mai ales a cosmogonici.
Cele tehnice sunt cronicile științi-
fice în decurs de un an: invenjiuni
și cercetări noul în domeniul ingi-
neresc, redate pentru eei ee nu au
cultură tehnică. Acestor două cate-
gorii le-am alăturat și eâteua con-
ferințe eu subiecte felurite, în spe-


*) Editura „Cugetarea", București IU.,
8tr. Mătâfiarl 23, 50 Lei.


ranța eă parte din cititori uor găsi
și în acestea eeua de notat".

  Cei ee au ascultat la radio Bucu-
rești conferințele dlui prof. Dâlco-
ulei, uor adeuert eă ele oferă un
bogat material de discuții și o tre-
cere în reuistă a o mulțime de in-
uenfii nouă, ingenioase.

  Nu putem deeât să recomandăm
eu căldură aceste conferințe ale dlui
V. Vâleoniei.

*

  Câ|i intelectuali, ete. erau membri
ai „Asoeiațiunii" în anul 1905? Ga
adunarea generală dela Sibiu, 1905,
eând s’a inaugurat „Muzeul Astrei",
a ținut fostul președinte losif Sterea-
Șuluțiu, o uorbire, în eare a arătat,
eu date statistice, contribuția diferi-
telor tagme sociale la „Asoeiajtune".
In 1 Iulie 1905 erau membri ai so-
cietății noastre: 334 preoți, 178 ad-
uoeaji și candidați de aduoeat, 122
proprietari, 91 protopopi, 77 fune-


123

(ionari de bancă, 76 profesori, 72
notari comunali, 59 înuăfători, 56 co-
mune politice, 55 mediei, 45 (din 110!)
banei românești, 41 doamne, 37 ne-
guțători, 30 uieari, canonici, asesori
consistoriali, 26 funcționari la admi-
nistrare, 26 consistoriali, 25 priva-
tieri, 23 parohii, 17 meseriași, 17 ofi-
țeri, 16 funcționari de justiție, 13 eor-
porafiuni, 9 siluieultori, 8 redactori
și proprietari de ziare, 7 funcționari
consistoriali, 6 ingineri, 6 arhierei,
3 notari publici, 2 studenji.

  Câți ar trebui să fie în zilele noa-
stre 1

*

  Președinții despărțămintelor noa-
stre în 1921. lată o statistică intere-
santă : Preoți au fost: 3 canonici, un
asesor consistorial (referent mitro-
politan), 29 protopopi și 16 preoți;
Cunoscători de legi: 18 aduoeati,
3 judecători (foști aduoeafi) și 1 ju-
decător; membri ai corpului didac-
tic: 1 profesor uniuersitar, 1 direc-
tor regional, 6 directori de liceu,
3 profesori, 3 revizori școlari, 1 în-
văfător; din administrație: 6 prim-
pretori și 2 pretori; din alte profe-
siuni: 1 inginer-inspeetor general
de mine, 1 medie, 1 librar și 1 co-
merciant.

*

Nr. 1250—1936.

Concurs literar.

  Comitetul central al Asoeiajiunii
pentru literatura română și cultura
poporului român „Astra“, a hotărât
publicarea unui

Concurs literar.

Prin aceasta sunt invitați scriitorii
noștri a ne trimite, până la 1 Iunie


a. c., manuscrisul, scris eitej, pe
câte o singură pagină, pentru o bro-
șură de a „Bibliotecii poporale a
Asoeiajiunii “.

  (Biblioteca aceasta, ee are me-
nirea de a oferi cetitorului dela tară,
material potrivit pentru mentalitatea
sa, a trecut de Nr. 222 și se bueură
de o răspândire îmbucurătoare).

  Premiul va fi de 2000 (două mii)
de Lei.

  Materialul eerut va fi întitulat:

„ZILE MARI“

și va da o broșură de cel mult zece
coaie de tipar, formatul bibliotecii,
se va compune din cinei lucrări mai
lungi, în formă de conferențe popo-
rale, în cari se vor comemora zi-
lele de: 24 Ianuarie, 10 Mai, 8 Iunie,
Inălfarea Domnului (Ziua Eroilor) și
1 Decemvrie.

  Fiecărei eonferinje îi va urma un
scurt istorie al zilei, apoi câte 2—3
poezii, potrivite pentru ziua respec-
tivă. Poeziile să fie pentru declamat
(eventual originale, dar și de ale
altor poeți).

  Fiecare material pentru sărbăto-
rire să nu treacă (conferința eu in-
formațiile și eu poeziile) de două
coaie de tipar.

  Materialul poate fi inedit, dar a
putut fi tipărit și în ziarele și revi-
stele noastre, înainte de a fi inaintat
societății, pe adresa: Asociafiunea
„Astra-eulturală", Sibiu, str. Șaguna
Nr. 6, (pentru premiul literar). ,

  Din ședința comitetului central,
jinută în ziua de 4 Aprilie 1936.

Comitetul central.


124