TRANSILVANIA BULETIN de TEHNICĂ A CULTURII Nr. 2 ANUL 66 MARTiE-APRILIE SIBIU 1935 Anul 66. Martie—Aprilie. Nr. 2. TE.AK’SILVAl'IA (Buletin de tehnică a culturii.) Figuri și fapte pilduitoare din treeut. loan Pop-Reteganul — Treizeci de ani dela moartea propagandistului cultural și folkloristului entuziast — de Horia Petra-Petrescu. In 3 Aprilie, a. c. s’au împlinit 30 de ani de când a închis oehli inimosul loan Pop-Reteganul, în vârstă de 52 de ani, în satul Reteag, de lângă Dej, unde a trăit ea în- vățător pensionar din 1893 până în 1905. Despre l. P.-R. am mai scris în revista aceasta, anul treeut (Nr. 6), caraeterizându-l figura, ea propagandist, de astădată urem să-l înfățișăm cetitorului ea strângător de bogății poporale, de folklor, pe dânsul, eare — eum seria dlut prof. N. lorga — era ,un biet dascăl sărac, eare tră- iește din mlea pensie de 26 coroane lunar, eu șapte membri* (citatul e dlntr’o scrisoare a lui 1. P.-R., adresată dlui lorga). Dl lorga adăoga, în articolul panegiric: „o viață mat tă- cută și mai smerită decât aceasta nu se poate închipui*. Desigur — n'a fost om să se arate în lume și să se bată ’n piept cu cele prestate. Din eele ee vor urma v’a înțelege cetitorul râvna sa, cea sfântă, am putea ziee, de a aduna de pretutindeni, pe unde a fost în decursul vieții sale, mărgăritarele literaturii poporale. 57 1 începând să redacteze, în 1886, „Cărțile Săteanului Român*, seria într’un articol programatic, după ee aducea laude — firește — „Negriadei* lut Aron Densușianu, pen- trueă găsea „miturile noastre, întrețesute ea episoade a epopeei într’un mod atât de frumos de le-ai tot ceti": „Mie-mi Dine a asemăna literatura noastră poporală cu cărțile sibilice din Roma"... „Cărțile Săteanului Român" Dor auea „principala decisă" „publicarea celor tret cărți sibiltee, ce biată mai scăpară, respective publicarea ma- terialului literaturii poporale, ea apoi, eu timpul, să aibă pe ce pune mâna poetul, eare ar vot să compună cărțile sibilice ale literaturii noastre poporale". Să-l vedem deci cum adună l. P.-R. materialul ea un propagandist și folklorîst vrednic de laudăl In „ziarul (săptămânal) soeial, literar și economie" din Baia Mare: „Gutuiul* și-a răcorit 1. P.-R. puțintel inima, scriind, într’un articol de fond (Nr. 25, a. 1. 1889), despre „Poeziile noastre de jale“. Sunt vrednice de remarcat cele constatate de l. P.-R. șl de aceea reproducem câteva șire din acest articol. I. P.-R. considera poezia ea pe o „fiică a inimii", ea „eul nostru personificat". „Omul bătrân eântă mai mult cântece bătrânești și de jale, volnicul cântă cântece de iu- bire, dor șt jale; sclavul eântă cântece de jale, mânie șt năcaz, ostașul eântă cântece ostășești șt de jale și numai prea puțini muritori sunt de aceia cari cântă mai mult cântece de bucurie, iar cântece satirice eântă numai cei îmbuibați". Deși se poate trage la îndoială una din tezele susți- nute mai sus: eă numai eet îmbuibați eântă cântece sati- rice — câtă vreme știut este eă satira se naște și în su- fletul omului amărît și eu punga mai modestă — totuși — concluzia la eare vrea să ajungă e validă și astăzi: îm- prejurările în cari trăiește un individ singuratec, ea și un popor, „dispun" cântecele individului și națiunii. „Precum pre un individ n’ai să-l întrebi eum îi e viața, dacă nu vrei să-ți auzi: „După cum mi e cântarea, Așa mi-e și inima", — 58 chiar așa și eu un popor și eu o națiune; studiază cân- tarea și știi totul. Despre cântecele popora/z e act vorba, căci a mă întinde mai mult decât îmi ajunge straiul — nu voiu*. Modestia din rândurile din urmă cadrează așa de bine eu portretul literar al lui l. P.-R. Dascălul entuziast urmează — în 1889, — constatând eă „aproape douăzeci de anz'“ a adunat poezii poporale, profane și „reltgioso-morale". Cu ee rezultat? Ee-a împărțit după cuprins, ea să uadă „eari-s mat multe“ și „rezultatul silințelor" sale a fost următoarea sta- tistică : 1. Cântece bătrânești . . . colectate 100; 2. voinicești . . . 156; 3. » ostășești . . . n 200; 4. •n de bucurie. . . n 33; 5. n de iubire . . . n 370; 6. n de jale .... r> 430; 7. n de dor .... n 343; 8. r> urît, mânie, necaz n 585; 9. n satirice .... n 325. Concluzia lui 1. P.-R.: „din aceste tot natul (fiecare) poate vedea, că cele mai puținele sunt cântecele de bucurie ale poporului nostru*, eă astfel a avut parte de „mai multă jale și năcaz*. Se plânge l. P.-R. eă suntem „despărțtți de eătră olaltă în patru părți, supuși la 4 monarehi, împărțiți și în 2 con- fesiuni" — dar se mângâie eu faptul eă poezia poporală este înțeleasă pretutindeni, deoarece — raționează el — „ca coloni din Italia*: „ee cântă unul — trebue să eânte toți, fie ehiar și eu puțină deosebire ori eu unele variante". Cărturarii? „Mare parte din ei, unii eetese pe Qoethe și Schiller (eei din Bucovina), alții pe Petofi șt Vorosmarty (eei din Marmația, Sătmar, Ungaria și unii transilvăneni), tar alții pe Victor Hugo (eei din România), precând talpa țării, nația, își păstrează șl transplântă din generațiune în generațiune ale sale dintru ale sale, poeziile poporali, (pe) eari le numește cântece șl hori, d. e. 59 1* „Cântă-ți mândră, eântecu’, Că mi-e drag ea sufletu", „De n’av fi horile 'n lume Ai vedea fete nebune Și neveste duse ’n lume /“ Va-să-zieă: credință în latinitatea poporului românesc, credință în frumusețea cântecului poporal, plin de jale, de dor, de urît, de mânie, de necaz și apel adresat intelec- tualilor din 1889: mai lăsați pe scriitorii streini șl veniți de uă potolit! sufletpl la izvorul limpede al poeziei poporalei Încă un oftat trebue scos la iueală: „Bucuros aș da bunilor cetitori opul întreg (colecția de poezii poporale adunate), tipărit, eăei e gata deja de multișor ea manuscris, dar cine, rogu-vă, cine să pună spesele pentru tipărirea lui? Eu — sunt dascăl român, deci prea mulțămit că l-am putut scrie, nici eă mă sburdă mintea a-l putea cândva ti- pări, pe spesele mele chiar 1“ Ce fotografie sufletească dureroasă, întocmai ca du- rerea exprimată în poeziile poporale, adunate de l. P.-R. 1 Mărturisirea următoare merită să fie subliniată : „Se întâmplă și aceasta (studierea și aducerea în or- dine a manuscriselor adunate). Poeziile, colindele, descân- tecele și alte materiale rimate, le scriseiu din nou precum le primii, dar poveștile și legendele în proză mai toate le scriseiu însumi, luând — dela cele mal multe — mat numai fondul din manuscrisele primite, iar forma le-o dădui eu, după cum se uede, grijind după putință să nu mă despart de povestitorii necărturari*. Să nu uităm: In 1852 apar „Baladele* adunate și în- dreptate de Alecsandri; In 1866 „Poeziile poporale ale Ro- mânilor*, tot de Alecsandri, adunate și întocmite (îndrep- tările acestea erau acceptate chiar șl de Maiorescu): în 1859 tipărea Atanasie Marieneșcu balade poporale corese; când apar „Doinele și strigăturile* (1885) din colecția larnik- Bârșeunu se plânge prof. larnih eă transcrierea poeziilor n’a fost făcută din punct de vedere științific, deoarece cei ce au adunat nu le-au transcris aidoma, fonetic. 60 Hașdeu în 187? trimite întâiul chestionat* de foliilor pentru Magnum Elgmologicum. Abia mai târziu s’a putut desvolta sistemul de a aduna foliilor pe baze științifice, cum se îndeplinește astăzi (o. d. e. „Analele Arhiuet de Foliilor" din Cluj). Instinctiu a lucrat îh direcția aceasta l. P.-R., adu- când — după cum era șt prea-firese pentru epoca Sa — prinos de laudă, în ditirambi, latinității și ideii naționale. Cum seria șt râdactorului-folklorist Qorouei, pentru revista: „Șezătoarea": „o să uă trimit material berechet*. Aduna- aduna eu sârgulnța unei albine, ea să albă miere „berechet". 11. Când seria la „Qutlnul“ era l. P.-R. dascăl în Rodna- ueehe. Firea sa n’a fost să stea multă vreme într’unul și aeelaș sat, de aceea pelerinărlle sale prin întreg ținutul românesc din fosta Ungarie, ca să cunoască, să audă, să noteze. Nu eă ar fi fost dascăl rău, persecutat de superiori — toemai dimpotrivă! Elevii și elevele îl iubeau cu toată ardoarea. („Intre copiii eu earl s’a fotografiat odată 1. P.-R. se afla — spune fiica dânsului — o fetiță..., eare s’a îm- bolnăvit în vacanța de Paști, cât a fost tata acasă, la pă- rinții lui șt biata copilă în tot timpul boalei a strigat după domnul învățător și strigând a murit. Așa l-a părut de rău tatii eă a plecat de Paști aeasăi..." Gas tipie. Copiii îl adorau ca dascăl). Niște mărturisiri prețioase despre experiențele de cu- legător de folhlor a publicat în prefața sa: „Povestea po- veștilor", din „Biblioteca poporului român* (Nr. ?, „Dela moară" — „povești șl snoave", Budapesta, 1903). Un sfetnic mai bun pentru folklorlșttl noștri nu se poate — firește, nu un sfetnic savant, care indică mate- rialul de reprodus din punct de vedere științific, Ci un sfetnic, care îți dă seama despre felul cum a colectat el materialul folhlorlstie. Aceasta ne interesează șt pe noi, în organul nostru de „tehnică culturală", de aceea spicuim unele din această prefață. 61 Ca copil de țăran scăpat de-abea din iobăgie, asculta în sările de iarnă cum povestesc vecinii, prietenii tatălui său, despre economie, despre prețul vitelor, al bucatelor, al lemnelor, despre umblarea vremii. „Apoi — când prin- deau (sările) a căsca, în semn eă-șt gătaseră poveștile zil- nice — începea unul ori altul: „Spuneți careva o poveste, să ne treacă somnul". Mama și buna toreeau, copiii ascultau poveștile celor mari, povestitori ea eel „vestit", „loan cel mare, un om cât un deal și bătrân și sfătos. El cunoștea uriașii pe nume șt ztnele din văzute, iar pe fata pădurii o prinsese sub Cieeu și o legase de leueă eu ață de teiu și nu o slobozi până-i spuse leacurile la toate boalele vitelor. După ce o slobozi — își aduse aminte, eă a uitat ceva. Deei o întrebă : Dar când sunt oile Gălbejite, ce să le dau? Iar fata pă- durii, care acum era printre tufe, pe coasta văii ursului, îi răspunse: „cuțit, cuțit, euțitl" Iacă tabloul plastic al lui „loan eel mare", povestașul! Șl mai descosea micul P.-R. pe Petrea Albului și pe Vila Șelăgianului („om eu multe povești") șt pe Ion Dărăban, poreclit „Bonzariul", „cel mai vestit povestitor și zieător în frunze", „păcurar", eu care mergea la oi. „Nu era tufă, iarbă, pasăre, animal mie sau mare, să nu-i fi știut Bon- zariul povestea; și toate mi le spunea șl multe ținui în minte, de le scrisei, când știam serie, dar cele mai multe au rămas pe câmp, unde le-am auzit dela Bunzarlul". Folkloriștilor! Că ut ați din fundul pământului pe câte un Bunzarlu acum, fiindcă astfel de „păcurari" nu se mal prea găsesc 1 Cu 13 ani a ajuns 1. P.-R. la școala din Năsăud. In „gazdă" la oameni „de-ai noștri", unde se adunau seara vecinii în povestite. „Mal bucuros lăsam lecția neînvățată, decât povestea neauzită". Toamna — șt la școală șl acasă — se adunau oamenii la desfăcutul cucuruzului, eu cântece, cimilituri, povești. Ea desfăcut de cucuruz, în Năsăud, la soerul „gazdei", auzi 1. P.-R. „Inșiră-te mărgărite" pentru întâia dată, dela un țigan. „In aceea seară atâta m’am în- holbat la el, eât — de-aș fi zugrav — acum, după 37 ani, vl l-aș zugrăvi din memorie. Mult m’am minunat apoi, la 62 câțiva ani, când o cetii (povestea eu „Inșlră-te mărgărite") într’un calendar șt nici azi nu-mi pot da seamă eare-t mai frumoasă, cea spusă de țigan ori cea scrisă de Aleesandri ?“ Și aeum începe pelerinajul lut l. P.-R. prin orășele și prin comunele românești, după ce la „pedagogia" din Gherla a dat de un „corporal", la „institutul corector" de acolo, în Deva, la „pedagogie" de „gazda" Lazar Codreanu și de morarul de alături. In Urlatul de lângă Sibiu îi povestește multe servi- torul șeoalei, Nte. Zidul și aici își cumpără întâiul calendar! Cetind poveștile de acolo, izbucnește: „Ca asta și eu ași ști scrie unal“ șt începe... ea să nu mal sfârșească până câteva ceasuri înainte de a murii In Cluj, la miliție (1874), eu compania, în casele unde s’a născut Matelaș Craiul, „ehiliuța, în care se născuse marele erou de origine română, servea atunci de laborator pentru pantofărta companiei, scriam feciorilor cărți de dra- goste și dela ei scriam cântece și povești". In Vâlcelele-rele, lângă Hațeg, dela popa Toma, „moș- neag eu puțină carte, dar om de omenie și pățit, om eu talente naturale", nu se poate „sătura" de poveștile șl po- vestirile lui. — învățător în Baru-mare, pe Valea Jiului, sub muntele Retezatul 1 „Mergeam pe la toate nedeele șt os- pețele mui însemnate țărănești și-mi umplui hambarul de povești, cântece, descântece și alt material de-al literaturii poporale. îmi era plină lada de hârtii scrise...“ — învățător în Lisa, lângă Făgăraș 1 Aici dă de Aehim, servitorul șeoalei, care trăise mult prin România (veehe). De aiei instructor la fetița protopopului l. lansa. Plotina, în Grădiște, la mi- nele Sarmisegetuzeil Legendei Poezii poporalei — Învă- țător în Bouțar, sub muntele Marmore, la Granița Bana- tului. „Cântările cele mai frumoase" și povești! — In 1884 în Bucium-șeasa, sub Detunata. „Cele mai frumoase po- vești" dela „băieșil" (metalurgii) din Munții Apuseni 1 („...Că cine sunt povestitori ea băteșii (metalurgii)"?) — Cântece și povești din Sâncel, Blaj. — Învățător în Rodna-veehe, la izvoarele Someșului mare. Aet înființează un comitet de ajutorare al copiilor săraci dela școlile elementare, eu cărți de învățământ. (Comitet compus de academicianul Flo- 63 rlan cav. de Porclus, memorandistul Qerasim Domlde, ete.) Ca secretar al comitetului împarte la școlarii săraei, fără deosebire de confesiune, manuale de învățământ. „Când trimiteam eărti, rugam totdeauna pe învățătorii, la ale căror adrese mergeau acele cărți, să-mi trimită material de-al li- teraturii poporale de pe la ei. Și mai toți mi-au trimis câte eeuau. A mat primit material dela amicul său prof. Alexiu Viciu, dela gimnastul din Blaj, dela elevii acestui gimnaziu. In 1693 e pensionar. „Aveam câteva lăsi pline de manuscrise de tot soiul, cari așteptau studtare și ordinare “, seria l. P.-R. Să rezumăm: ₜMaterialul din lăzi șl l-a adunat dela cutare „păcurar, zicător în frunză*, în sările copilăriei, când mama șl buna toreeau, dela cutare „corporal* la mi- liție, dela cutare serultor de școală, fost prin „România¹¹, dela eutare „băieș* din Munții Apuseni, dela eleut, dela colegi, dela părintele-preot, moșneag dlntr’un sat de lângă ruine romane, chiar șl dela un țigan, care știa povești mi- nunate. Umbla la „nedee“, la ospețe, la lucrul câmpului, pe afară șt la șezători — pretutindeni eu creionul în mână, pretutindeni atent. Așa a putut 1. P.-R. să ne lase o moștenire bogată, el, omul sărac, încât „Astra* șl acum mal are material pre- țios, inedit, moștenit dela acest model de propagandist și culegător pasionat de folhlor. Ea „radio* s’a spus despre l. P.-R. eă ar fi fost un Creangă al Ardealului. Epitetul este îndreptățit. Cum e serbătorită memoria lui 1. P.-R.? Prin 1920 au venit elevii „Școlii normale din Năsăud, conduși de profesorul Petru Blzo, la Reteag — să cerce- teze anume comuna și casa unde a trăit scriitorul și das- călul Pop-Reteganul. Satul întreg a fost în picioare. Seara au dat elevii un festival, comemorându-se — în fața săte- nilor și fruntașilor comunii — cel dispărut și totuși prezent, prin scrierile sale, tn mijlocul poporului. Ca prefect (în 1931/2) în Dej, a comandat scriitorul șl admiratorul lut Pop-Reteganul dl Aurel P.-Bănuf o tablă comemorativă, ca să fie desvelltă pe casa unde a trăit și 64 murit marele povestaș poporal. Placa a putut fi desvelită numai în 1934, în cadrul unui festival, la care a luat parte prefectul, despărțământul „Astrei* eu președintele ete. în frunte, mulți intelectuali șt popor. In „Biblioteca poporală a Asociațiunii" au apărut ur- mătoarele broșuri de loan Pop-Reteganul: Nr. 1. 2, 45, 66, 78 din seria l. „Povestiri din viața țăranilor ro~- mâni* (1908). Apoi, din seria li: Nr. 126: „Ducă — minte slabă*. Nr. 145: „Casa țăranului român*. Nr. 148: Chiuituri în „Un ceas de șezătoare poporală*. Nr. 172: „Stan Bolovan*. Nr. 180: „Din Țara Hațegului*. Povestiri. Nr. 185: „Copiii Ursuțului* și alte povestiri. Nr. 196: „Dascălul loniță*. „Asoeiajiunea¹⁴ a premiat șt publicat, în 1895, „Povești din popor* într’un volum de 216 pag. — epuizat. Notar. In decursul anului acestuia va apărea în „Biblioteca po~ porală a Asociațiunii*, o broșură întitulată: „Munți, animale și pământ", de 1. P.-R., eu legende, povești și sfaturi economice. 65 îndrumări culturale. Cursul de literatură română la șeoalele țărănești de Al. Dima. Șeoala țărănească reprezintă pentru „ Asociațiune", con- comitent cu o indiscutabilă realizare, un nou câmp de rod- nice experiențe pe domeniul încă destul de necunoscut la noi — al propagandei culturale sistematice. După roman- tismul tuturor apostolatelor înduioșătoare dar naiue, al căror folos a fost mult prea mie față de entuziasmul for- țelor puse în mișcare, „Asociațiunea“ activează astăzi — ală- turi de celelalte societăți similare — eu un spirit al orga- nizării ee-i pregătește rod însutit. Șeoala țărănească se în- cadrează acestei noui metode eu o eficacitate sigură, dar eu o contribuție ee trebuește încă determinată, experimen- tată și perfecționată. Ea propune încă studiului o seamă de probleme, a căror soluționare nu poate fi deocamdată întrevăzută. lată de pildă o întrebare ce trebue să preocupe pe organizatorii școalei țărănești: care urmează a fi raportul eantltatiu între cultura practică șt cea generală și eare să fie cunoștințele culturii naționale, absolut necesare elevului- țăran? Ne propunem să răspundem acestei întrebări în laturea ee privește cursul de literatură română, a cărui pro- gramă analitică șt al cărui scop educativ îl vom pune în discuțiune. Țelul acestui articol e — de altfel — mai depărtat. El urmărește să îmbie pe profesorii școalei țărănești de ori- care specialitate să-și ridice fiecare problema minimului de cunoștințe folositoare elevului-țăran șl a metodelor celor mai potrivite influenței educative. 0 largă discuțiune a acestor chestiuni trebuește mult dorită pentru câteva eon- cluztunl clare privind materialul și metoda predării, la cari ar urma să se ajungă. 66 Obiectul însemnărilor de față se limitează precis — cum spuneam — la cursul de literatură română la șeoa- lele țărănești. Să ne întrebăm mai întâiu: eare este scopul specific al acestui curs? Desigur îndoit: material și formal ea ținta oricărei acțiuni edueatlue. Vom urmări așa dar să oferim eleuulut-țăran o sumă minimală de cunoștințe priuind lite- ratura română șt apoi — mai ales — vom tinde la dezvol- tarea în sufletul său a gustului pentru frumos, conceput ca veștmânt al binelui. Cele .două obiective vor fi realizate concomitent, ceea ee e în funcție — firește — de tactul profesorului. Punctul de plecare în urmărirea scopului educativ nu poate fi decât unul: existența unui spirit artistic vădit în toată variata și sclipitoarea de frumusețe, literatură populară. Acesta este „datul“ dela eare pornim șl pe acest teren aper- ceptiv suntem datori a construi opera noastră educativă. Eforturile noastre se vor îndrepta dar, spre conservarea și păstrarea acestei dispoziții latente, dar sigure a ele- vului-țăran. Ca regulă generală a metodei, lecturile ce vom înfă- țișa, vor trebui să fie în spirit popular și în graiu popular. Se va ridica uneori aci o greutate. Intr’o parte a țărănimii contaminată de mentalitatea orașului, mai precis a perife- riei, a pătruns tendința imitației de „sus în jos“ de eare se vorbește în sociologie șl în consecință asistăm la o devalorizare a producției artistice țărănești, în timp ee cântecul și graiul schimonosit al mahalalei se bueură de o mal mare considerație. Profesorului de literatură îi re- vine această importantă datorie de a recâștiga sufletul ță- ranului pentru propria sa ereațiune literară. Metoda ar putea fi următoarea: negativ, o analiză satirică a produc- țiilor periferiei spre a-i pune în relief inesteticul; pozitiv, o prezentare admirativă a calităților literaturii populare, observându-se simultan cum mari cărturari șl scriitori precum Aleesandri, Russo, Negruzzl, Kogălnieeanu, Emt- neseu șl-au manifestat păreri entuziaste asupra valorii creațiunilor populare. Nouă șl adâncă încredere vom sădi astfel în sufletele lor șt nu este Imposibil ea totdeodată 6? îndemnul la creație al celor talentațt să fie stimulat spre o uimitoare rodtre. Cu aceste lumini, ne putem apropia de problema însăți a programei analitice a cursului de literatură română, a căruț orientare generală am reliefat-o. Cart să fie dar capitolele mat de seamă ale acestui curs? Ca principiu însemnăm: marile momente ale desvol- tării noastre literar-culturale trebuese înfățișate în esența lor în mod sumar, dar precis. Dom prezenta mal întâi — într’o singură oră — Hte- ratura religioasă și însemnătatea el ea aducând eu Sine noțiunea de carte însăși, de limbă românească scrisă șt făcând să circule sentimentul unității naționale în toate ți- nuturile pe unde era răspândită ca purtătoare a cuuântulut sfânt. Se va surprinde însăși mărturisirea eleuulut-țăran care ua fi văsuț desigur în satul lui, una dtn acele vechi cărți etrillee ce se păstrează eu evlavie în multe locuri. Ca aplicație — potrivit nevoii de a 1 se citi lucrări în spi- ritul său — va fi foarte nimerit a t se înfățișa fragmente din Psaltirea în versuri populare a lui Dosofteiu, eu atât mal mult cu cât înseși cânteeile religioase ale mulțimii sunt uneori alcătuite pe această basă. într’o altă oră, literatura istorică a cronicarilor va trebui prezentată cu tot sentimentul ei de sfântă îngrijorare pentru păstrarea marilor fapte dtn treeut, punându-se în relief va- loarea tradiției șt citându-se ca aplicație, pagini dintr’un povestitor în spirit popular precum neîntrecut a rămas l. Neculce. Școala Ardeleană care urmează a fi predată ținându-se seamă de cunoștințele mai ales ale țăranilor uniți, prinsă de asemeni în contribuția ei caracteristică, va cunoaște îndeosebi accentuarea elementului politie național ee-t stă la bază. Literatura mai nouă se va bucura firește de o solici- tudine mai mare. Cele mal fruntașe nume ale veacului al XlX-lea nu trebuese Ignorate. Biografiile ample sau înși- ruiri de titluri de lucrări sunt desigur întreprinderi absolut inutile. 68 Ceea ee trebue să urmărim e — în primul rând — cunoașterea o perilor apropiate spiritului popular. Din prima jumătate a veacului, o lectură comentată a „Sburătopului* lui Hellade eu atâtea elemente populare de fond, a fabu- lelor grele de înțelepciunea Isopiet populare ale lut Qr. Alexandreseu sau a „Doinelor" lui Aleesandri atât de con- sonante sufletului țărănesc, uor alcătui momente de aleasă delectare pentru eleni. In ee prtuește a doua jumătate a veacului al XlX-lea, lirica patriotică a lui Aleesandri ne ua oferi câteva texte mult gustate precum „Hora Unirii* eare va sugera potri- vite comentarii actuale asupra semnificației șl rodniciei principiului unirii dintre frați. „Pastelurile" aceluiași, eare a făcut în ele apologia câmpului și a muneii agricole vor fi de asemeni mult iubite. Din poezia epică a lui Aleesandri, baladele eu ca- racter haiducesc, basmele versificate sau legendele isto- rice își vor găsi ascultători atenți, iar poezia dramatică — cea cu subiecte țărănești — va fi tot atât de atractivă. „Răzvan și Uldra“ a lui Hașdeu are destule elemente populare spre a putea fi tratată. Creangă firește eu toată savoarea lui țărănească, va deveni unul din autorii prefe- rați, tar din Emineseu, poeziile de inspirație populară precum „Ce te legeni codrule?" sau mal ales „Doina* eu dure* roasa ei actualitate, vor da prilej țăranilor să prețuiaseă •creațiunile marelui poet. Coșbue și Slavici eu frumusețea lor populară și mat ales eu structura lor ardelenească, vor trebui de asemeni să fie mult cultivați. Principiul selectării textelor după considerentul ele- mentului lor popular se va aplica și scriitorilor contimpo- rani din eare se vor putea faee leeturi în limita orelor dis- ponibile. Cărțuliile bibliotecii poporale a „Asoeiațiunli" își vor găsi aci o frumoasă întrebuințare, ele urmând a fi căl- duros recomandate după citirea unor pasagii caracteristice. Toate cunoștințele cursului de literatură română tre- buese însă aplicate posibilității de lectură a elevilor-țăranl eare-șl au în genere biblioteca lor, în satul de unde au venit. Când vom citi deci un text, nu vom uita să întrebăm 69 dacă nu eumua elenii îl cunosc mal dinainte sau dacă-l au în biblioteca lor. Căci pe seama cursului de literatură, îndemnul la lectura estetică și etică trebue să fie preocu- parea principală. Ca încheiere, ținem să prevenim o obiecțtune. Pro- grama analitică mai sus prezentată e desigur prea vastă. Ea trebue simplificată în raport eu numărul orelor dispo- nibile, dar negreșit conservată în principiile ei adânci. Firește, cursul de literatură română la șeoalele țără- nești ridică încă numeroase probleme. Ceea ce am între- prins noi, a fost numai o conturare a unora din ele. Am fi nespus de bucuroși dacă șl alți profesori ai șeoalelor țărănești ar onora coloanele „Transilvaniei* eu părerile lor asupra problemelor ce am discutat. învățământul ță- rănesc va ieși din aceste desbatert considerabil întărit șt mal ales înrădăcinat în experiență, ceea ce ar realiza tocmai cea mat vie a noastră dorință. 70 Material pentru conferințe, șezători, ete. Cartea și foloasele ei*) De cetit sau prelucrat pentru sate în „Săptămâna eăr|ii'' sau cu alte prilejuri de AL Dima. „Să aibi vreme și eu eetitul eărjilor a face iscusită zăbavă. (Miron Costin.) 1. Printre marile născociri de aeum cinei sute de ani, eu deosebită faimă a strălucit par’eă deasupra tuturor, gândul înfiripării tiparului ce se datorește minfii iscusite a lui Qutenberg. De atunei șl până astăzi, neîncetat, zi de zi șl an de an, omenirea de pretutindeni folosește minunata năs- cocire, răspândindu-și simțirile, gândurile, îndemnul la fapte, din suflet în suflet, pe deasupra granițelor și a timpurilor. 2. Ca să ne dăm seama câte puteri eheltuește omul eu răspândirea cărții, iată, împărtășim aci eâteua euuân- tătoare date. Dela născocirea tiparului șt până în 1912, au trecut prtn tiparnițele lumii cam 22 milioane de cărți. Astăzi se tipăresc cam 200 mii de cărți pe an șt peste 10 mii de reulste. Ea noi, în România, 6 mit de cărți uăd în fiecare an lumina zilei. Dar iubirea de earte și-o mat desvăluie omenirea prin daosebita grife eu care înconjoară acele locuri de adu- nare a cărților ce se ehlamă biblioteci. Așa de pildă: Bi- blioteca din Moseoua numără peste 4 milioane de cărți, cea din Ucraina 3^2 milioane, cea din Berlin asemenea, biblioteca din Washington (America) 3 milioane 285 mii, o bibliotecă engleză 3 milioane ș. a. Și noi, Românii, ne putem mândri eu mari biblioteci. Uniuersitatea din Cluj numără astfel aproape 500 mii de *) Conferință populară răspândită în desp. Sibiu în 1934. 71 cărți, Academia Română 320 mii, Universitatea din Cer- năuți 300 mii, Biblioteca Fundației „Cavol 1." din București 100 mii, iar alte lăcașuri de cultură presărate pe tot în- tinsul țării, adună multe mit de neprețuite eărți. 3. Este dar firesc să ne punem întrebarea care să fie taina eea mare ce îndeamnă pe om eu atâta puternică sete spre foile acestea înflorite eu slooe ee alcătuese cărțile, unde se ascunde minunata lor urajă, de subjugă pe omul din toate timpurile șl de toate neamurile ? Și lumina ade- uărului ua despica ceața neștiinței, de îndată ee o nouă întrebare ne ua iscodi mintea: ce înseamnă, de fapt, o carte, cave-i izvorul și începutul, ce menire are pe lumea asta mare ? 4. înainte de a fi fost cărțile, s’au înțeles oamenii, îm- părtășindU'Și gândurile doară prin mulțimea vorbelor dela Domnul lăsate. Dav vorbele spuse aeum, pier în clipa ce vine, eă-s date adesea uitării șt de aceea omul nu pune în armonioasele lor sunete, tot ee ave mai înalt, mai plin de virtute, mai frumos în sufletu-i ce oglindește pe Dum- nezeu. Cărțile însă înfruntă vremlle și sunt veșnice. Șl omul se străduiește de aceea să adune în cuprinsul lor, toate comorile minții, inimii șl uoinții sale, dav nepvețuit, ee de- pășește clipa de față șl năzuiește spve înălțimile nemuvivii. Cavtea eea bună e, deci, „iscusită oglindă a minții omenești", eum o spune Mtron Costin, evonieavul șl ee poate fi mat fivese deeât setea învlovăvil sufletului din iz- vorul acesta de apă vie? 5. Dav cavtea mai ascunde șt alte minunate taine. Ea dă omului de astăsl putința de a uvea poteea vve- rnuvilov ee au fost, de a asculta povestirile strămoșilor lui, de a-șl îneălat sufletul de vorba părinților ee au murtt de mult, de a se simți laolaltă eu toții, un singur șl mare su- flet ee leagă strâns împreună veacurile, Cum, iarăși, cro- nicarul glăsuește: .Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minții omenești: scrisoarea, dintre eare daeă se va nevoi omul cele trecute cu multe vremi, le va putea ști -și le va putea oblici". 72 6. Iar dacă prin darul cărților putem pătrunde cu atâta ușurință în lumea trecutului, noi mai aflăm din răsfoirea lor toate înfățișările Diețit de azi, toată nesfârșita frumu- sețe a zidirii lui Dumnezeu, dela un capăt la altul al țării, ba al lumii întregi chiar. Prin vraja cărților și pe aripile repezi ale gândului — aflăm atâtea folositoare lucruri despre alte popoare și obiceiuri și învățăm să le înțelegem pe toate, eă toate-s doar înfăptuiri ale Domnului. 7. Cărțile nu-s numai izvoare nesecate ale cunoștin- țelor omenești. Ele sunt strălucite mijloace de mal ușoară trecere prin viață. Că nu odată ne desfată cărțile, ne po- vestesc minunate șt hazlii întâmplări omenești, ne aduc vești din împărăția animalelor celor fără de minte s'au de- șartă în fața noastră carul tuturor prostiilor bietei minți ■omenești. $1 râde inima și petrece gândul, uitând bleste- mățiile cele urîte ale lumii. 8. Mat trebuese să fie cărțile un necurmat îndreptar al vieții noastre de toate zilele, al cinstei șl omeniei noa- stre, ol urmăririi drumului celui drept, al fricii de Dum- nezeu, așa, eum sfintele cărți ne învață. Către ele mal ales — izvorul de totdeauna al înțelepciunii — cată să ne în- dreptăm șl din drumul lor nici un pas să nu ne abatem. Așa eum și Domnul cuvântă: „Ispitiți Scripturile". 9. Din eele mat sus arătate s’a putut vedea — so- cotim — eare este taina ee face pe om să prețuiască atât de mult cartea, comoară a sufletului omenesc, punte svâr- lită peste veacurile ee au fost, minunat mijloc de înfățișare a zidirilor lui Dumnezeu, nesecat izvor de înaltă petrecere, necurmat îndreptar al vieții de .toate zilele. Cartea înseamnă toate acestea laolaltă, dar încă un lucru ee-l desvăluim acum. Cartea mai trebue să fie privită de asemeni ea un pu- ternic mijloc de creștere a propriilor noastre puteri sufle- tești. Prin ettlrea ei, mintea noastră se desvoltă, înțelep- ciunea se ascute, închipuirea se aprinde, înțelegerea se împuternicește, inima mai bună, mai miloasă, mai duioasă se face, voința dârză, stăruitoare, neînfricată. Cu puterile astfel crescute prin hrana sufletească a cărților, omul înfruntă — eu mat multă ușurință — piede- 73 2 eile fără de număr ale vieții, etliorlndu-și uu tratu mai bun și mai folositor, atât sieși, cât și semenilor săi. 10. Șl este atât de minunat aeest obieeiu al citirii căr- ților, încât Miron Costin, cronicarul de aeum două veacuri și mai bine, despre eare de mai multe ori am pomenit mai sus, a rostit înțelepte șl bătrânești vorbe ea acestea: „Puternicul Dumnezeu, Iubite cetttorule, să-ți dărulascâ după aceste cumplite vremi a anilor noștri, cândva șt mai sloboade veacuri, întru eare, pe lângă alte trebi, să albi vreme și eu eetitul cărților a face iscusită zăbavă; eă nu este alta șl mai frumoasă și mal de folos în toată viața omului zăbavă decât eetitul cărților; eăel eu eetitul căr- ților și a scripturei cunoaștem pe Ziditorul nostru Dumnezeu Șl El ne-a dăruit într’adevăr „mat sloboade veacuri" ca pe vremea lui Miron Costin și e păcat să nu ne folosim eu eetitul cel prețios al cărților. 74 Din activitatea altor societăți culturale. Societatea culturală «Teatru?¹ din Turnu*Seuerin de i, Sibianu. Ineă dela reorganizarea „Transt/uaniei” sub forma acestui buletin de tehnică a culturii, gândul redacției a îm- brățișat — eu deosebită căldură — ideea de a nu se măr- gini numai la înfățișarea propriei noastre aetiuități, ei a se în- drepta generos și către munca societăților culturale — surori cari jertfesc aeelulaș ideal al ridicării celor mulți. Câmpul operei culturale este în țara aceasta atât de vast, atât de complex, atât de puțin lucrat, încât toate lăudabilele efor- turi ale particularilor șt societățile culturale nu prididesc în a stăpâni un obiectiv într’adeuăr imens. Detailata pre- zentare a tuturor acestor aetiuități pe lângă sensul na- tural al unei morale prețuiri, se mai încarcă — în același timp — cu forța eloeuentă a exemplului menit să se gene- ralizeze, să fructifice și alte inițiative de acest fel, înmul- țind numărul energiilor culturale. In linia acestor vederi, ne propunem a înfățișa frea- mătul de aetiultate al societăților culturale — surori, cărora înțelegem astfel să le aducem omagiul bătrânei „Asoeta- țiuni" pentru toată splendoarea idealismului ee au știut să desfășoare. Și sentimentul prețuirii noastre e eu atât mai uiu, eu eât rezultatele muncii de culturalizare sunt pro- dusul — în genere — al unor inițiative particulare, al unui spirit de sacrificiu rar, la eare abia târziu a venit să se asocieze contribuția șovăitoare și rușinată a oficialității. Societatea culturală „Teatrul orașului T.-8everin“ este una din aceste uimitoare înjghebări ee a izbândit, faptă într’adeuăr impresionantă, elădind una din acele fortărețe ale culturii*naționale menite să producă entuziasm șt ad- mirație în sufletul oamenilor obiectivi. „ Palatul cultural* din T.-Seuerin privit în grandiosul ansamblu al monumentali- 75 2* tățti Iul, eu cele șapte săli mari ee cuprinde, în eadrul în care este așezat între douâ grădini și eu priueliștea fer- mecător desehtsă spre Dunăre, este una din acele ctitorii pe care numai suflete alese și rare le pot întreprinde. Gândul Inițial din care minunata faptă a purces, a pornit modest—umilă cenușăreasă—din cancelaria liceului „Traian“ în 1909, sub priuirlle desigur sceptice ale celor mai mulțt. Să concepi numai un astfel de plan într’un orășel de pro- vincie somnolent șt comod, mândru dar inofensiv, va fi fost o îndrăzneală ee va fi turburat adânc apele atâtor liniști sufletești. Ideea creștea însă cutezătoare din însăși icoana ee-o zugrăvea. „Palatul cultural" din acea margine a Ve- chiului Regat avea să se înfăptuiască din flacăra unul ideal prea scump spre a fi părăsit. El era conceput ea o cetate de adăpost a culturii naționale la granița Serbiei și a Ba- natului, în preajma atâtor frați subjugați, ce simțiau nevoia întăririi eredlnțtl în destinul strălucit al neamului. De aci dragostea eu care intenția conducătorilor a fost îmbrăți- șată, de către ațâți oameni de bine ai orașului, județului, de autorități loeale șl guverne, Banca Națională a Româ- niei, Centrala Cooperativelor sătești și mai ales de foștii elevi ai liceului „Tratau" dtn T.-Severin, eari au însemnat elementul de stăruitoare propagandă și sacrificiu continuu. Tot acest splendid entuziasm colectiv, a fost diriguit de spiritul idealist al consiliului de administrație, compus numai din trei membri: dl prof. Teodor Costescu, vajnicul șt ne- obositul până astăzi, luptător, Dr. C. Gruescu, un organi- zator de frunte și răposatul Tache Băbeanu. Gândul în- colțit în 1909, a prins chip în 1913, când s’a pus temelia „Palatului cultural", ee a început să activeze însă abta după răsbolu în 1924. Inaugurarea s’a făcut la 30 Noem- vrie al acestui an, când frați din toate ținuturile românești — de astădată în țara liberă — s’au întrunit la Severin, plini de încredere în menirea nouți instituții. Edificiul într’adevăr monumental, lucrat după planul arhitectului Grigore Cerchez, adăpostește șapte mari săli, trei suprapuse în aripa de răsărit, unde sunt insta- late biblioteca „l. G. Biblceseu", Cinematograful și Restau- rantul, trei în aripa de apus unde se află Muzeul „Dr. C. 76 1. lstrati“, un Salon de festivități și o Sală ajutătoare, Iar a șaptea și eea mai mare, e situată la mijloc, încă neter- minată urmând a deveni viitoarea sală de teatru. E momentul să părăsim acum frumusețea sclipitoare a exteriorului și să ne apropiem de vieața culturală ce pulsează în interior. Biblioteca „l. G. Bibicescu“, instalată în 1925, a fost dă- ruită în 1920 de Ion G. Bibieeseu, fostul guvernator al Băncii Naționale și fiu de țăran, din Cerneți (Mehedinți). 40.000 vo- 77 lume sunt elegant adăpostite într’o sală de 25/14 metri, eu multe șt comode mese de lectură. Biblioteca nu e lipsită de câteva rarități precum un „Octoih 8lavonese" din 1575 al Diaconului Coresi, o „Carte Românească de învățătură* a lui Darlam (1643) șt alte multe lucrări din Istoria litera- turii noastre ueeht ea șt cărți străine rare ea o gramatică din 1496 în grecește, manuscrise interesante ete. Biblioteca de față a avut un răsunet apreciabil în masele cititoare ale orașului. Statistica cititorilor numără astfel între 1930—32: 41.647 lectori ce au consultat 71.361 cărți, iar din 1921—1932 au fost 158.168 cititori eu 282.684 volume consultate. Uieața orașului a cunoscut astfel un remarcabil avânt cultural, în pătura elevilor mai ales, earl au fost cei mat numeroși ci- titori. Alături de revista literară de românească directivă a „Datinii" ee a trăit zeee ani desfășurându-și activitatea sub faldurile loealismului creator șl de acțiunea culturalizării întreprinsă de „Casa luminii" din Mehedinți, biblioteca l. G. Bibieeseu și-a dat contribuția ei în opera educativă a ridicării orașului. Dar fapta el nu s’a mărginit Ia atâta numai. Biblioteca severineană șl-a extins activitatea pe me- leagurile Mehedinților, în provlnetile-surori, până în Ame- rica ehiar, împărțind biblioteci filiale de câte 400 volume fiecare. Până în Decemvrie 1933, situația acesteia era ur- mătoarea : 118 biblioteci în Mehedinți, 36 în Banat, 17 în Basarabia, 12 în Ardeal, 3 în Bucovina, 3 în Dobrogea, 7 în diferite locuri din Dechlul Regat, iar 54 la Românii de peste hotare dintre cari 20 în America; în total deci 250 de filiale. Sunt cifre cari vorbesc mai expresiv decât toate cuvintele elogioase ee le-am putea încrusta noi aci. O altă instituție culturală pe care o adăpostește „Palatul cultural" din Severin este „Universitatea populară" eare-șt ține prelegerile în fiecare Sâmbătă seara din Oetomvrie șl până în Martie, invitând conferențiari dintre personalitățile de seamă ale culturii noastre. E de fapt un Ateneu eare dă po- sibilitate localnicilor să asculte pe înelepții neamului. Muzeul „Dr. C. 1. Istrati" înehipue de asemeni un viu și intuitiv instrument al culturii, obținut după multe stă- ruințe dela Ministerul Artelor de eătre dl prof. T. Costeseu. El are cinei secțiuni șl anume: 1 științifică (Geologie, Mi- 78 neralogie, Paleontologie), 2. artistică (Sculptură, Pictură, Ca- ricatură, Desemn), 3. preistorică, arheologie clasică și istorie, 4. etnografică, 5. bisericească. Obiectele au unele o deo- sebită ualoare istorică șl documentară, a căror enumerare din lipsă de spațiu n'o putem întreprinde aet. Regretăm de asemeni lipsa clișeelor cari ar fi putut da o mai desăvâr- șită idee despre bogățiile acestui muzeu de un caracter eu totul general, îmbrățișând istoria și ținuturile Vechiului Regat In afara acestor instltuțiuni culturale propriu zise, „Pa- latul cultural" dă — prin sala lui de cinematograf șl prin gră- dina lui — posibilitate șl altor acțiuni de acest fel, crelndu-șt totdeodată uenituri ce urmează a-i susține activitatea. Opera Soc. culturale „Teatrul Orașului T.-8euerin* de sub președenția dlui prof. Teodor Costeseu a auut fericirea aă se bueure de consacrarea oficială a M. S. Regelui Carol U. care a prezidat Adunarea generală a societății șt a biblio- tecii „l. G. Bibtceseu" la 25 Octomurie 1933, luând și Iniția- tiva unei noui subseeții publice în uederea terminării sălii mari a teatrului. Este mișcătoare înalta mărinimie eu care M. S. Regele onorează șl patronează toate martie înfăp- tuiri culturale ale țării. * * * Ea 31 Ianuarie 1925, la inaugurarea Universității po- pulare din Severin, dl prof. C. Răduleseu-Motru, după ce a desvoltat subiectul conferinței sale despre „Știința de mâine", a încheiat astfel: „Palatul culturii, ce ați clădit, reprezintă numai o po- sibilitate. Va fi o realitate când fapta Du. îl va umple. Căci începutul și realitatea nu-l dă ideea, ci fapta. Nu mă în- doiesc c’o veți avea“. („Datina*, 111, 1—2, pg. 7). Și cuvin- tele Dsale s’au dovedit a fi profetice, fiindcă fapta a început într’adevăr a umple zidurile, așa cum am arătat mai sus. Mai sunt firește, încă multe de înfăptuit. In primul vând mal ales, o extindere a noțiunii de culturalizare dincolo de accepțiunea pur suflească a ei. Dar acestea sunt numai în- tregiri, ce vor putea veni mâine. Spre a se ridtea, ele au nevoie de fundamentul de astăzi. Șl societatea culturală „Teatrul" din T.-Severin a știut să-l așeze adânc, șl ne- clintit. Cinste celor ce l-au înfăptuit. 79 Din activitatea „Astrei" culturale Secțiunile litepape*știin|ifice ale „Astrei** de Ion Agârbiceanin 1. înainte de unire, Secțiunile literare-științifice ale „Astrei* aveau menirea să ofere llterațilov noștri de știință din Ardeal, posibilitatea să se cultive în specialitățile lor și să fie la îndemâna Astrei cu sfatul șl cu munca în pro- paganda sa culturală șt națională în masele mari. Un număr restrâns de membri forma fiecare secție. Împrejurările însă nu au îngăduit ea membrii unei secții să poată lucra în comun, întrunindu-se cel puțin de 5—6 ori la an șl desbătând problemele mat actuale din dome- niul respectiv. Membrii erau recrutați din toate regiunile Ardealului și Banatului și depărtarea nu le îngăduia să se întrunească. Obișnuit se ținea la an o singură ședință ple- nară, — a tuturor secțiilor, eu eare prilej dacă se întruneau 10—12 membri, era mare lueru. Deci unul din scopurile înființării Secțiilor nu a putut fi atins: adică de a fi un fel de for suprem literar și știin- țific pentru literatura și știința Ardealului, eare să cenzu- reze lucrări, să dea directive, să împartă premii ete. Poate s’au făcut 3—4 premieri in eursul deceniilor. Nici ea sfătuitoare șl îndrumătoare în propaganda Astrei n’au putut lucra secțiile în plenul lor, ci prin membrii lor singuratici. Unii dintre aceștia își țineau ca o datorie de onoare să facă propuneri, să dea inviațiuni, să examineze eutare problemă, la cererea Comitetului central. Direcțiunea culturală a Astrei, dela centru, s’a făcut eu deosebire prin secretariatul literar, când s’a bifurcat secretariatul, tar înainte prin secretarul administrativ, care făcea propuneri Comiteiului central și refera asupra pro- punerilor de ordin cultural și literar venite dela despăr- țămtnte. 80 Cea mat importantă operă științifică a Astrei dinainte de untre, Enciclopedia română în 3 uolume, a pornit din inițiativa seeretarulut său Dr. C. Dtaeonoutet șt a fost dusă la capăt prin colaborările oamenilor de știință și litere din toată românimea. Desigur între colaboratorii ei aflăm șt pe unii membri ai Secțiunilor literare-științifice ale Astrei. Do- vadă că ei, când aueau prilejul să lucreze de-acasă, lu- crau bucuros. Membrii secțiunii istorice și a celei școlare au cola- borat mal intens în opera de propagandă culturală șl na- țională a Astrei. In definitiv membrul unei Secțiuni nu se deosebiamult de alt membru al Astrei. Lucrări literare sau științifice, da- torite lor, erau din proprie inițiativă și după puterile fie- căruia. Inițiativa s’a luat la „Enciclopedia" și la „Dicțio- narul numelor de localități" de S. Moldovan și N. Togan. 2. După untre s’a crezut de către unii că e posibil ea din acestea Secțiuni să se instttue un aeropag al lite- raturii șl științli în Ardeal, Iar alții, mai puțin idealiști și> mai practici au voit ca prin ele să se atingă unul din scopurile lor inițiale, care n’a putut fi realizat niciodată: de a pregăti materialul cultural și național pentru propaganda Astrei in straturile largi ale poporului șt numai în al doilea rând, întrucât ar avea mijloace, să facă cercetări științifice în toate domeniile vieții trecute și prezente din Ardeal și Banat. Dela vreo douăzeci de membrii câți cred că erau înainte de unire, înainte cu vreo 10 ani s’au ales peste una sută, iarăși din toate regiunile Ardealului, dar mai ales din centrele culturale. Secțiunile au început să lucreze, la început, în acel de al doilea domeniu: făcând cercetări științifice șl de- popularizare, publicând lucrări în bibliotecile separate ale- Secției respective. Secțiunea istorică, a științelor naturale și mal ales eea- medicală, șt blopolitieă, au publicat mai multe volumașe- foarte bine primite de critică. Cea biopolitieă a publicat câțiva ani șl un Buletin, — azi în reapariție. 81 Dar mijloacele materiale pentru tipărirea lucrărilor n’au ținut decât 3—4 ani și atunci Secțiunile s’au văzut ne- voite să caute alte domenii de muncă. Infllnțându-se, la 1928 un Secretariat al Secțiunilor la Cluj — unde erau concentrați cei mal mulți membri ai lor — și putând închiria o sală de ședințe, Secțiunile au, început o serie de comunicări științifice în legătură eu Ardealul șt membrii marcanțt ai lor au colaborat la revista „Transil- vania", eare se pvoeetase acum ea o revistă de cultură pentru Ardeal, accesibilă intelectualilor satelor. In chipul acesta, Secțiile au erezut eă-șl pot îndeplini o parte din îndatorirea lor de al doilea ordin. Prima misiune, aceea de a pregăti materialul de pro- pagandă culturală și națională, unitar, al Astrei în masele mari, a fost pusă încă din 1928 de secretariatul Secțiilor, cu aprobarea presidenței Astrei. S’a stabilit mai întâi că Astra trebue să rămână în contact săptămânal cu masele mari și prin presă și nepu- tând edita o gazetă poporală proprie, Secțiile să pregă- tească articole de popularizare științifică. Dreo 4 sau 5 ani, Secretariatul a propus serii de su- biecte pentru fiecare secție, eu problemele cele mai ac- tuale, cari să fie lucrate de către membrii secției respective. Lucrul părea ușor, căci flecare secție în specialitatea ei, putea redacta 10—15 articole la an. Dar membrii nu s’au executat. Li s’a făcut propunerea să dea numai scheletul materialului, datele necesare pentru fiecare articol, urmând a le redacta in stil poporal, secretarul secțiunilor. Insă, cu câteva excepții, nu a venit nici acest material. Intre astfel de împrejurări, secretariatul a redactat și redactează singur până azi aceste articole poporale. Evi- dent eă el neputând fi specialist în materia celor zece secții, se mărginește la articole la cari se pricepe. S’a stabilit apoi de către Seeții că propaganda la sate ar trebui să fie unitară, cel puțin în ee privește tra- tarea alor 10—15 probleme mal importante la an. Secre- tariatul a propus o serte de noi subiecte pentru conferințe poporale model tratând cele 10—15 subiecte, cart tipărite -s’ar fi putut distribui tuturor conferențiarilor Astrei. Desigur 82 pe lângă acest program unitar, despărțămintele rămâneau libere să se ocupe șt de probleme locale, festivele oca- zionale ete. S’au scris câteua din aceste conferințe model și s'au publicat Insă nici pe departe 10 sau 15 în fiecare an. Nu numai pentrueă multe Secții nu le-au scris, ei și din mo- tiuul că nu erau mijloace să se tipărească. Pentru a ușura șl rezolvirea acestei probleme, în parte, apare azi „Tran- silvania" ea buletin de tehnică culturală. In al treilea rând, în noul ipostas, revenea Secțiunilor să fixeze, să redacteze, sau să cenzureze materialul de fiecare an pentru „Biblioteca poporală" a Astrei. Sarcina aceasta o îndeplinesc Secțiile, în parte, pre- gătind membrii ei unele broșuri, recenzând materialul intrat din afară și propunând felul broșurilor ee e să apară în fiecare an Comitetului central. 3. E evident că dacă Secțiile, după unire, ar fi putut satisface pe deplin numai acestor tret îndatoriri: grija de Biblioteca poporală, redactarea articolelor de popularizare săptămânale și stabilirea, în flecare an, a programului unitar de propagandă prin 10—15 eonferențe tip, ar fi ușurat foarte mult munea Astrei în activitatea ei culturală. Dar aceste trei postulate, după cum am arătat, nu au putut fi satisfăcute decât în parte. Din mai multe motive. Credem eă cele principale sunt următoarele: Aproape toți membrii Secțiunilor sunt extrem de co- pleșiți cu alte ocupații profesionale, așa încât cei mai mulțl nu pot participa la ședințele plenare ale Secțiilor. In al doilea rând, foarte mulți nu au în preocupările lor propa- ganda în popor, ci muncă pur științifică. In al treilea rând, ori ee lucrare ar face pentru Astra, le cere timp, căci pre- stigiul nu le permite să apară ori eu ee în publicitate. O astfel de muncă însă ar trebui onorată șl Astra nu are mijloace materiale. 4. Totuși Secțiunile, după răsbolu au ereseut în au- toritate mat ales prin munca câtorva și mat ales a Sec- țiunii medicale biopolitiee, care are azi subsecția Șoimilor. 83 Prin activitatea intensă a membrilor acestei Secțiuni, s’au îmbogățit chiar directivele programatice ale Astrei. Ea a editat mai multe lucrări, a făcut anchete sanitare pe teren, ancheta etnografică, acum pe urmă, în Secuime și alta în Banat. Douadă eă terenul de activitate al Secțiunilor e mare în afară de cel în care am arătat eum am activat. Unde sunt membrii de mult altruism șl dacă s’ar găsi șt mijloace materiale, s’av putea face lucrări frumoase și de ordin mat înalt științific și național. Tot membrii al Secțiunilor, în majoritate, scriu veuista „Ea Transgluanie“, în fața propagandei revizioniste ungu- rești. 5. Și azi ea șl în treeut Secțiile, nu pot luera însă în ansamblu, laolaltă. Un ceas cât ține o ședință, la care vin cei cari pot scăpa de alte îndatoriri, nu e de ajuns nici pentru frământarea temeinică a problemelor ee ni se pun. Dar individual ar luera eei mai mulți pentru scopurile Astrei. lată chiar acum se pun două chestiuni de actuali- tate, în cari membrii secțiilor vor putea fi de cel mai mare ajutor propagandei șl operei științifice a Astrei: O noua ediție, îmbogățită a Enciclopediei române și înființarea la Cluj a unui Studio pentru radiodifuziune. Cu prevederea unei modeste răsplăți a muncii lor, membrii Secțiunilor ar fi co- laboratorii Eneielopediet șt conferențiari la Radio din toate domeniile celor zeee Secții. Cu siguranță în programul Stu- dioului dela Cluj va fi șl o oră a „Astrei". Membrii Secțiilor, individual, lucrează flecare în do- meniul lor. Mulți ar putea serie subiecte date de Astra, eu condiția ea ea să le poată edita șt să le poată asigura un modest onorar. In concluzie, azi când problema Secțiilor nu e îneă rezolvită, părerea subsemnatului ar fi ca ele să rămână în formațiunea lor de azi, membrii lor putând fi utilizați eum s’a arătat mai sus, tar pentru îngrijirea celor tret probleme arătate la p. 3 să se aleagă, din sânul lor, un comitet de direetiuare nu mai mare de 12 persoane, eare să țină șl legătura eu comitetul central din Sibiu. 84 Noile noastre șeoale țărănești de Al. D. Bunele îndrumări ale Președintelui și Comitetului nostru central ea și desăvârșita înțelegere a despărțămlntelor au dus — prlntr’o organieă acțiune de colaborare — la rea- lizarea șt generalizarea noilor șeoale țărănești din acest an. Inițiativa Maramureșului a rodit însutit și a înrădăcinat astfel ideea șeoalelor țărănești în conștiința publică șl în cea a propagandiștilor culturali, cari ered nestrămutat în eficacitatea ei. Entuziasmul rapoartelor ee am primit până acum, este în această privință edificator. Școala ță- rănească a devenit astăzi cel mat potrivit instrument de culturalizare. Gradul realizărilor ei a rămas în funcție numai de o cât mat atentă a ei organizare, de o cât mai îngri- jită selectare a elevilor-țărani, de utilizarea eelor mai bune elemente didactice, de alcătuirea unei cât mai raționale programe analitice. Înfățișăm în cele ee urmează, primele rezultate ale ^coaielor țărănești din aeest an, după rapoartele ee am primit până acum. Menționăm inovația anului: la șeoalele pentru bărbați s’au adăogat — de data aceasta — și altele pentru femei, acțiunea culturalizării întregtndu-se astfel într’un mod fericit. * * * Despărțământul Cărei de sub președinția profesorului Aurel Cosa, a înființat o școală țărănească ee a funcționat între 5 Februarie—2 Martie a. c. Au participat în total 2U elevi-țărani dtn 12 comune în așa fel, încât în general flecare comună să fie reprezentată prin cel puțin 2 elevi. Pe lângă acești elevi permanenți, în fiecare Miercuri (orele 9—12) asistau țărani din apropiere la cursurile teoretice șt practice de pompterit (cunoștințe de poliție incendiară, de cari au imperioasă nevoie din pricina cultivării păioaselor la treeratul cărora se produc dese incendii.) Însemnăm pro- grama pnalittcă și menționăm numele profesorilor ce au răspuns la chemare eu un entuziasm ee nu poate fi în- de tineri inimoși a alcătuit un program de teatru pentru copii în corn. Satulung. Cu acest prilej s’a reprezentat și piesa Haplea de M. lorda. Această piesă, netipărită încă, a fost cerută spre re- prezentare și în alte părți. Mai ușor se va putea răspunde acestor cereri când va apare imprimată în editura Funda* fiilor Regale. Experiența eu teatru pentru copii la Brașov își are prețul ei. Pe drumul însemnat din Inițiativa particulară, se poate trage o brazdă adâncă în ogorul culturii. Oficialitatea are datoria să Intervie, eăet până acum ea a arătat doar un vădit interes pentru acest teatru. 103 'Material informații? și cronici. Circulară către despăr|ămintele noastre. Dorind a fi cât mai amplu informați asupra ființei și activității școalelor noastre țărănești, vă rugăm să binevoiți a ne trimite răspunsul Do. la alăturatul chestionar întocmit de dl Dr. V. llea, președintele desp. Sighet. Chestionar pe anul 1934/35. I. Pregătiri pentru înființarea șeoalei. 1. Când a luat ființă șeoala țărănească în despărță- mântul Du.? 2. Inițtatiua a luat-o comitetul Dd. ori un eere mai larg de intelectuali? 3. Prin ee mijloace ați început lansarea ideii? 4. Opinia publică, presa locală ete. cum a primit ideea ? 5. Ce pregătiri prealabile ați făcut în uederea înfiin- țării școalei ? 11. Finanțarea ete. 6. Ce mijloace de finanțare ați avut la dispoziție și dela cine ? ?. Cum au primit autoritățile locale, eventual cele cen- trale, cererea Du. de subvenție? 8. Unde s’au ținut cursurile șeoalei șl în ee condiții? Ați plătit sala? 9. Unde au fost găzdutți elevii și în ee condiții? Ați plătit pentru găzduire? 10. Unde au luat masa elevii șt cât a costat de per- soană șt total? 11. Ce hrană s’a servit, de câte ori și câte feluri? 12. Cum ați organizat disciplina elevilor la cursuri, la gazdă, la mâncare ete.? 104 111. Recrutarea elevilor. 13. Prin ce mijloace aji recrutat elenii? Descrieți proeedura. 14. Ce concurs ați auut din partea cărturarilor dela sate? 15. Cum au primit țăranii tdeia ? 16. Ce greutăți ați avut în privința recrutării? 17. Câți elevi ați avut și eum s’au repartizat pe comune ? 18. Etatea și starea familiară a elevilor, 19. Averea elevilor (casă, pământ, vite), 20. Câte clase primare ori alte școli au urmat elevii an- terior ? Ați făeut un examen și ee rezultate a dat în general ? 21. Rezultatul examenului medical în procente eu re- ferire la bolile constatate. Câți elevi au făeut armată? 22. Constderațiuni speciale asupra elevilor. Aptitudini speciale constatate. Gospodărie ordonată, stupărte, biblio- teca, abonat la gazete și orice alte constderațiuni cari îl ridică peste nivelul celorlalți consăteni; 23. Constderațiuni generale asupra nivelului cultural, economie, social al ținutului Dv. precum și al singurati- celor comune din eari s’au recrutat elevii. Deți insista în special asupra organizațiilor economice existente, ca să puteți observa mat târziu progresul; 24. Considerațiuni generale șl aprecieri asupra cărtu- rarilor dtn comunele respective. Ce cărturari s’au ridicat din ele în trecut șt prezent? 25. Starea generală a bisericii șl șeoalei din comune și interesul țăranilor pentru ele. Se va întocmi o descriere sumară a comunelor din spusele elevilor (întindere, locui- tori, instituții, stare culturală, economică, morală, obiceiuri speciale, ocupațiuni etc.) șt apoi datele se vor completa șt verifica eu ajutorul preotului, învățătorului șt autorităților. IV. Recrutarea profesorilor. 26. Din cine se compune corpul Dv. profesoral pe specialități și ocupații? 27. Modul de recrutare al profesorilor. 28. âe studii s’au predat șt în câte ore? (Programul detailat 1) 105 29. Daeă ați dat ureo remunerație corpului didactic, le-ați restituit eheltuellle ori le-ați mulțumit special. 30. Ge puteți spune despre profesorii Du.? V. Școala. 31. Prin ce solemnitate ați început cursurile? Cine a fost prezent afară de eleul șl profesori? 32. Cum era împărțit orașul? Gât au durat eursurile întruna, ori numai în sărbători? 33. Cum și-au făcut elenii datoria în priulnța freeuen- tării, atențiunel, disciplinei? Și-au făcut însemnări? 35. Cum și-au făcut profesorii datoria? 35. Ce distracții ați asigurat elenilor și alte posibili- tăți de câștigare a cunoștințelor afară de cursuri? 36. Ce material didactic și ee posibilități de demon- strație u’au stat la dispoziție? 37. La sfârșitul cursurilor ați ținut examen șt ee re- zultat a dat? 38. Ați aranjat festinal de încheiere șl eu ee program ? 39. Se nor anexa euentuale fotografii ee ați făcut în eursul școlarității. 40. Ce impresii și-au câștigat elenii șl eum le-au ma- nifestat? Le-ați cerut impresii scrise? 41. Ce premii s’au împărțit elenilor? 42. Cum ați asigurat contactul ulterior al elenilor eu Du. șl eu șeoala precum șl solidaritatea între el? 43. Ce planuri auețl pentru utitor? 44. Ce informații mat puteți da asupra șeoalet? Apre- cierea Du. asupra utilității ei. 45. Rugăm să ne amintiți toate datele concrete, cari ar douedt o schimbare înspre bine în gospodăriile țără- nești față de treeut, ea rezultat al șeoalet țărănești. (De ex. cutare și-a înființat o pepinieră, o grădină de pomi, o stupărie sistematică, în comună a luat ființă o eooperatiuă, o touărăște, o întreprindere economică ete.) 46. Toate aeeste date le uețt serie separat pentru fle- care an în parte, de când funcționează șeoala Du. Este foarte important, ea răspunsurile să fie complete șt ab- solut sincere. Răspunsurile uagt nu au niet o ualoare. 106 Adevăruri eu privire la șeoalele țărănești. Ca toate inițiativele îndrăz- nețe, ea toate încercările de cura- joasă desțelenire a mentalității som- nolente și comode în care ne-a plă- cut mereu să ne învăluim, noua me- todă de colectivă educare prin șeoa- lele țărănești a debutat încunjurată de scepticismul multora manifestat prin adânca tăcere a eondeelor au- torizate. Au trecut însă numai doi ani șl iată că presa a început să vorbească pe larg și elogios despre noua înfiripare. Se țin conferințe la Radio, se publică foiletoane, se ae- eentuiază importanța șeoalei țără- nești prin editoriale chiar. Dela tă- cerea sceptică s’a întreprins un ade- vărat salt spre eea mai vie locva- citate. Faptul nu poate — firește — de- cât să ne bucure. O discuție pu- blică în jurul șeoalei țărănești în- seamnă o remarcabilă contribuție la opera de popularizare a ideii. Ceea ee regretăm însă și ceea ee sun- tem de aceea obligați să subliniem aci, e oarecare lipsă de informație sau un anume vag de afirmație din partea celor ee au scris asupra primelor rezultate ale șeoalelor ță- rănești. Un firesc sentiment al ade- vărului ne obligă să aducem câteva precizări privind contribuția „ Astrei" la înrădăcinarea și generalizarea nouii metode educative. Inițiativa șeoalei țărănești se da- torește la noi dlui Dp. V. Hea care a înființat o astfel de instituție în 1932 la Sighet, în cadrul despărță- mântului de acolo al „Asfpei". Bu- eurându-se de deosebita atențiune și înțelegere a dlui prof. D. Guști, fostul Ministru al Instrucțiunii Pu- blice și mai abes împărtășindu-se de toată încrederea dlui prof. Dr. luliu Moldouan, eara a primit-o ea pe o directivă principală a „Astrei“, ideea șeoalei țărănești n’a cunoscut nicăieri mai mult ea în cadrul „ Asociațiunii “ o rapidă si generală aproape, răs- pândire. A fost o acțiune unitar și sistematic realizată, eu directive prin- cipiale pornind dela Președintele „Astrei“ și dela Comitetul ei central și înfăptuită apoi — după configu- rația locală — de harnieile noastre despărțăminte. In eursul lui 1933—34 am avut 11 șeoale țărănești frecventate de 343 elevi țărani din peste 100 comune. in anul de față apoi, despărță- mintele noastre au înființat 25 de șeoale țărănești dintre cart sunt și două pentru fete. Nu poate fi dar vorba de încer- cări sporadice și incidentale de enu- mărat printre celelalte lăudabile efor- turi de acest fel, ei de o serie de instituții eu activitate similară coor- donate unitar și organic, eu o vă- dită tendință de perfecționare și permanentizare. Sunt adevăruri pe eari nimeni nu le poate făgădui și pe eari am fost încă odată nevoiți să le însemnăm subliniat aici. Trans. Despărțământul Ighiu ne comunică printr’un raport felul în care a de- curs în ziua de 28 Februarie e., co- memorarea lui Horia, Cloșca și Cri- șan. Autoritățile și numeros popor au asistat la parastas șl au ascultat apoi evocarea mișcată apăr. P. Cipeo, președintele desp. La 2 Martie s’a organizat — eu concursul cercului cultural al învă- țătorilor și al intelectualilor locali — o produețiune teatrală cu piesa „do- rite". Denitul a fost destinat aug- mentării fondului înălțării monumen- tului închinat celor trei martiri, în Alba-lulia. Conducerea desp. Ighiu a dat de asemeni dispozlțiuni ea această co- memorare să se săvârșească în toate comunele sale. 107 Bibliografie. Reviste, ziare: L’Europe orientale, an. XV., fase. 111—IV. Căminul cultural, 1., 4,1935 Februa- rie și Martie. Luceafărul, Timișoara, anul 1., 2, 1935 Febr. Satul, an. V., 52, 1935 Martie, 53 Aprile. Klingsor, 3, 1935 Martie și 4, flprtlie. Diața Basarabiei, IV., 3; Martie, 1835. Viața literară, an, IX., 168; 11—31 Martie 1935. Cele 3 Crișuri, an. XVI., 1—2; 1935, lan.-Febr. Freamătul literar, an. 11., 10—12. Gândul uremii, an. UI., 2; lași, 15 Febr. 1935. Ramuri, an. XXVI., 8, Dee. 1933. Pagini literare, an. I., Nr. 10; 15 Febr. 1935. Viața nouă, an. 1., 3; 15 Febr. 1835. Societatea de mâine, an. XII., 1935, lan., Nr. 1. Gazeta cărților, IV., 13—14, 15—16. Cărți: l. Xenofon: Filarmonica dela 1833; 1933, București, pag. 62. H. Azam: Telegrafia fără fir și mediuminitatea, pag. 32. Biblioteca poporală a Asociațiunii „Astra“, care intră într’al 25-lea an de existență în anul 1935, a tipărit în timpul din urmă următoarele broșuri ieftine șl bune pentru eet ee ureau propășirea culturală: Nr. 208. Poezii poporale din granița Năsăudului, culese de Emil AL Roșea. Nr. 209—212. Trecutul nostru românesc. Scurt manual de istorie na- țională, de Prof. loan Lupaș. Nr. 213. „Tot omenia-i mai tare“, comedie țărănească, în 3 acte, de Petrea Dascălul. Nr. 214. Valorificarea muncii, raționalizarea gospodăriei țărănești. Inuățături agrieole-eeonomtee, scrise în grai poporal de Gheorghe Branduș. Nr. 215—216. Dragostea-pârdalniea. (Năravuri muierești.) Comedie poporală în 4 acte de losif Qregor Tafoushy. Tradusă din limba slouaeă de Bibușa Monasterianu. Nr. 217. Noroc și veselie! («Măriuța Sabie" șt alte sehițe umoristice din viața poporului.) De Nieolae Bupu. Nr. 218. Calendarul pentru popor al Asociațiunii pe a. 1935, întocmit de Horia Petra-Petrescu. Fiecare număr 5 Lei, afară de Nr. 209—212, care costă 15 Lei și Calen- darul, eu 15 Lei. 108