Din activitatea altor societăți culturale. ■Sibianu l.: Societatea culturală .Teatrul" din T.-Se- verin — — — — — — — — 2; 75—79 Sibianu I. : „Liga culturală" și fundațiunile prof. iN. lorga — — — — — — — — 5; 347—353 Din activitatea „Âstrei“ culturale. Agârbiceanu I.: Secțiunile literare-științifice ale „Astrei" 2; 80-84 Agârbiceanu I.: Raportul secțiunilor literar-științifice pe anul 1934/35 --- --- --- --- --- - - 3; 129-144 Băilă N. și Convocare --- ---■ --- --- --- ---■ --- 4; 161---163 Moldovan Dr. luliu: Băilă N. și j Activitatea comitetului central --- --- Moga Dr. Gh. : 4; 172---186 D. Al.: Despărțământul Cetatea-Albă. Din activi- tatea Comitetului central. Manifestări cul- turale în desp. Făgăraș. Noul despărță- mânt al Gheorghenilor --- --- ---• --- 1 ; 36---42 D. Ăl.: Noile noastre școale țărănești --- --- --- 3; 144-149 D. Al.: Noile noastre școale țărănești --- --- --- 2; 85-93 D. Al: Noile școale țărănești --- --- --- --- 6; 382-385 Jarda M.: Experiențe cu teatru pentru copii în des- părțământul Brașov --- --- --- --- --- 2; 98---103 Manciulea Șt.: Românii și minoritățile etnice la Nord- Vestul țării --- --- --- --- --- --- --- 6; 354-382 Moldovan Dr. luliu: Raportul general --- --- --- --- --- 4; 165-171 Moga Dr. Gh. și f Activitatea regionalelor și despărțămin- H. P. Petrescu: I mintelor --- --- --- --- --- --- --- 4; 187---230 Nicoară Dr. E.: Școala țărănească peptru femei --- --- 2; 93---97 Petrescu P. Dr. H.: Adunarea generală dela Satul-Mare --- 5; 331-343 Precup Dr. E.; Cum s'a organizat și cum a decurs școala pentru țărance din Gherla --- --- --- 3; 149---154 * Bilanțul general al „Asociațiunii" pe 1935 4; 231---245 Bilanțul general al Internatului de fete 4; 246 -250 * Proiect de buget pe anul 1936 --- --- 4; 251---267 * Tabloul bursierilor „Asociațiunii" pe a. • * 1934---35 --- --- --- --- --- --- --- 4; 268 * * Tabloul sumar al conferințelor și prele- gerilor poporale, al Bibliotecilor poporale și al despărțămintelor central, județene și de plasă cu președinții lor --- --- --- 4; 269---272 * * Tabloul sumar al conferințelor poporale după categoria materiilor tratate --- --- 4; 272 ■* ¥ Tabloul membrilor decedați --- --- --- 4; 273 -* ♦ Tabloul sumar al membrilor --- --- --- 4 ; 274---278 2 £>■ Al. : P P. H.: P. P. H.: P. P. H.: P. P. H.: Preda Dr. Gh.: Red. Trans. : Trans.: Material informativ și cronici. Universitatea populară—Sibiu— — — 1; 51—55 Cum își pregăteau conferințele doi mari conferențiari francezi — — — — 1 ; 43—51 Știri culturale din Cehoslovacia — — 3; 158—160 Vești dela „Astra" slovacă — — — Biblioteca poporală a Asociațiunii „Astra" 3; 158-160 Buletinul Eugenie și Biopolitic al „Astrei* 3 ; 155—158 Apel — — — — — — — — 5; 346 Adevăruri cu privire la școalele țărănești 2; 107 „Căminul cultural" și „Cartea satului" — 1 ; 51 — 54 Bibliografie — — — — — — — 1 : 55—56 Circulară către despărțămintele noastre 2; 104 106 Despărțământul Ighiu — — — — — 2; 107 Bibliografie — — — — — — — 2; 108 Bibliografie — — — — — — — 3; 160 „Casa luminii din Mehedinți" — — 5; 344 346 Dela desp. Diciosânmărtin — — — Dela desp. Maramureș — — — — Dela desp. Mediaș — — — — — t Maria Cunțan— — -- — — — 6; 395—398 + Olimpia Bârsan — — — — — „Cartea satului*— — — — — — „Biblioteca poporală" a Asociațiunii — Bibliografie — — — — — — — 6; 398 3 TRANSIIYANIA BULETIN db TEHNICĂ A CULTURII -'Nr. Im- anul 66 IANUARIE-FEBRUARIE 1935 SIBIU S19 se părea, legat eu toate fibrele ființei de glia pe care o» iubea și un sfânt a fost pe pământ, înfrățit eu ueșntela, mult timp înainte de a părăsi viața. lată contraste, de a căror armonică îmbinare în aceiași? personalitate nu se poate mira decât acela, eare confundă» cultura eu civilizația, în formele acesteia uede măsură- f Mitropolitul Vasile Sueiu. toarea ualorilor creatoare și nu înțelege, că modestia? poate fi haina celei mai sublime noblețe, mărginirea voită expresia celei mai înalte înțelepciuni, nu înțelege, că abia această fericită îmbinare a ceea ce este limitat și ueșnie,. omenesc și dumnezeese, în sufletul propriu, ort cât de umilă ar fi haina în care acesta e îmbrăcat, înseamnă^eehiltbru,. înălțare, desăvârșirea adevărată. 2 Modest este aspectul Blajului șt totuși când Intri în el, smerit și umil te simțești, copleșit de amintirea gran- dioaselor evenimente șl personalități, pe cari le-a găzduit. Simplă era înfățișarea Mitropolitului Uasile șt totuși, când stăteai înaintea lut, mirarea, admirația șt smerita închinare erau reaețtunile succesive, cari te copleșeau în fața sufle- tului de uriașe proporții pe care l-a întruchipat. «Astra“, al cărei membru de onoare șl vicepreședinte a fost și la a cărei conducere a participat cu atâta devo- tament șt înțelepciune, se închină eu evlavie și adâneă re- cunoștință în fața memoriei unei vieți omenești și crești- nești, pline de atâtea suferințe dar șl de atâtea creațiunt culturale nepieritoare. f Protopopul N. Togan de Or. G. Preda Uieepreședinte al „Astrei". In ziua de 6 Ianuarie a. e.» a încetat din viață la lo- cuința sa din Sibiu, protopopul N. Togan. Prin moartea sa, «Asociația pentru literatura română și cultura poporului român“ pierde nu numai pe unul din cei mat activi și devotați membrii ai săi, dar pe cel mat vechiu membru din comitetul central, pe unul din înaintașii și pionerit, care a continuat șl pe care s’a sprijinit creația culturală a marilor Arhierei: Andrei Șaguna și Alexandru Șuluțiu. Prin actele sale, Protopopul N. Togan aduce pe lângă altele și o largă contribuție la desvoltarea și întărirea su- fletului nostru cultural și național. Încă din anul 1886 se înscrie ca membru fondator al «Astrei“. La 15 Septemvrie 1886 adică dela înființarea școalet civile de fete a „Asoetațiunii", defunctul funcționează ea profesor catihet, funcție ce o păstrează până la 1918, când prin înființarea liceului de Stat «Domnița Ileana*, școala felvilă se desființează. In adunarea generală din 1889, ținută la Făgăraș a fost ales membru supleant în comitetul central, îneredtn- 3 1* totodată șt funcția de bibliotecar. Această din SFmi fen.c|lpțț,e a pășfcftfrg pW ÎS anul qdupar.eă generală 189Ș. țlpptă la Pelqș, g glpș mșțftțtfq orc||nqv al egnjitețplul epnțrqj, în care ealit,<#p a tâtoM Îs In șpc|ipța plpnară q secției țșțprice f|ip anul |9fl3 q fost ales ipemjjrți pprespqndent al sppțlej. fur în ședința pfpgqră din 1906 g fqșț treput în șirul mețtnbrilov ordinari. |n ppll pe după rășbotu fi|qd cel mai veehiu membru d|R ppjpițptpl centrg], a conpuș în llpșq președintelui și. a vicepreședinților, ședințele comitetului cențral. Ea 3 Oețomurie 1931 a fost ales vicepreședinte adml- nistrattu al „Asoeiețtunii**, rămânând în această funcțiune până la 8 Oețomurie 1933, când din motive familiare a fost nevoit să demisioneze. In calitatp dp pibllglpeap, țiefqpptpl a compus în anul 1893 regulamentul pentru folosirea bibliotecii centrale a „Asoeiațtunii** șt un „Indice alfabetic** al publicațiilor re- vistei „Transilvania** anul l—XXV, al actelor șt analelor „Asqeiațiunii Transl}pgne“. In 1895 a tipărit prințul catalog al cărților din biblio- teca centrală. Din încredințarea „^.șqelqțlppll** șl în colaborare cp Șilpeșjru Mqldpvan a înțperpjț |p 190Ș: „Dicționarul puml- rilgr de ipealtțățl eu populațlune română vfîțț Ungaria “. Aeeșț dtețlpnar a adus serpleii din pele mai bune ppfjll- cuțui roipâneșe, g|jit îngintp, eât mai ales după răzlțplp, deoarece autoritățile Statului român au putut găsi în el> date prețioașp eu privire la numirea localităților, numărul locuitorilor după confesiuni, parohii, oficiile poștale, ețe. In „Enciclopedia Română“ încă găsim sub rubrica „Bibliografii“, inițialele lui N. Țqgan. Prtp lucrările sale șp faep eunoșcni nu numai în țară (în șpepial la Aeadpmia Pqmână) dqr pi ppșie hptape. 4ș^el în „ManpeJ de bibllqgrapjițp gpq^rale** tipgrjț în l?ariș la jSȘ? de Hppri Ștetn, gășlm prinirp numple altqr bibliografi români șt pe acela gl Jjțl N. Togqn. tpeipbpu al sejettpt ișfpriep, defunctul r foșt înere- d|^t eu eppșpparea lucrări, eu earocipr istorie șqu lăli^ios, dări lucrări âneău să fie piifeitea^ în ediltira „Aso- eiațiunii“, Iar ea membru al comitetului centrat a făcut parte din diferite' bbfhisiunl, studiind ainătiunțil {ftoblditifi im- portante șl făcând comitetului proțiiirieri eodcf’etb. f Protopopul N. Togan Această scurtă ehtimerdre de atribuții șt lîicrări pdț indica încă paloarea defunctului. Dar ceea ce a însemnat că om Protopopul N. Togan o știm eii tbțil. Distins ea suflet, cult, just în judecata sa, curat în conștiința sa, sincer în convingerile și credințele sale, patriot luminat și gata de Sacrificiu, tolerant și indulgent în prieteniile sate, blneooitor în acțiunile' sale, demn în niățd sa, Prblopopul N. Togan lasă în mintea tuturor imaginea unui om nobil, unui om de elită. 5 Un om cu un astfel de suflet nu putea săvârși decât fapte vrednice de laudă. Noi dela „Astva“ ne obișnuisem să vedem în el colegul activ, optimist, conștiincios, colegul care nu lipsea nici odată dela îndatoririle sale, care ueghla totdeauna și la -toate, nelăsând nimic la întâmplare; colegul care la vârsta mai înaintată ca șt la tinerefe punea același entusiasm, căl- dură șl râvnă în atribuțiile și lucrările sale; colegul care prtn blândefea caracterului știuse să-și câștige și să-și apropie pe toți acei ce l-au cunoscut. Colegii dela „Astra“, nu pot uita regularitatea, interesul șl dragostea cu care lua parte la ședințele șt la discuțiile noastre, nu pot uita graba cu care căuta să armonizeze șl să Cimenteze colegialitatea noastră, nu pot uita gene- rozitatea, sinceritatea șt spontaneitatea cu care apăra cau- zele juste. Experiența vieții șl acea câștigată 46 ani în serviciul depus la „Astea", îi permiteau să soluționeze ușor pro- blemele ce se aduceau în -discuție, tar cuvântul său era de cele mat multe ort hotărîtor în desbaterile prin cere se căutau realizările bune șt folositoare scopurilor „Astrei“. Ca un om modest, Protopopul N. Togan nu a căutat niciodată onoruri. Pot zice că se ferea de ele. Dacă i-au venit fără să le ceară, este fiindcă colegii doreau să-i onoreze munca cu convingerea că el era dintre acei ce știau să onoreze postul ce i se încredința. Faptul că noi am lucrat atât timp cu defunctul, și că am învățat atâtea dela el, ne-a făcut să simțim șl mai mult — atunci când boala nu i-a mai permis să asiste la șe- dințele noastre, — lipsa sa șt să vedem cât de folositoare și cât de valoroasă era colaborarea sa. Cultul activității sale trecute, lasă deci afecțiunii noastre îndoliate, un nobil exemplu de viață șl de rodnică activitate la „Astra*. De âstă dată noi nu vom mat avea sfaturile sale în- țelepte, iar acei năcăfiți șl nedreptățiți nu se vor mai bu- cura de blândele sale consolări, de ajutorul său moral șl material. 6 Cu mâna pe conștiință — așa precum se exprima el ■în numeroase dtscuțiuni — șt noi putem spune eă: Proto- popul N. Togan șt-a împlinit datoria în uiață lucrând con- stant șt în conformitate cu conștiința sa, și câ opera sa plină de devotament și de abnegație, aduce astăsi în fata ■mormântului de curând închis, nu numai via gratitudine a celor ajutați de el, dar regretul tuturor a celor ce l-au ■cunoscut și în special al acelor ce au colaborat eu el șt ■deci au putut ualoriftca șt mai bine această operă. Regretând deci sineer șt din adâncul inimii moartea sa, membrii „Astrei” și colegii săi din Comitetul Central tăt căite îhăltele regiuni ale Ahtef, OddbeȘcu ri’a fbst îndefhnăt tbiiiȘi ăS se dării- lăscă itiiegral ittffiî eâffettâth distant față de problemele' hfl ale ftfeafnuliit. Gl ditripotrir/ă chiar. O edhs’taniă ptebeupărfe a uf feții sale a fcfâi ftiălțărfea poporului fă tiibelul ăpus’feăh al feulturtl și cfvtifzățifei. Ișf concepea! mtsiurteh th spiritul romantismului social al uremii, socbtthd eă țăranului romăn eărula îl datora hrana materială, îi e ob’ttgăt cit Uh gest al rfecunoștlnțet: opera dfe Colectivă a liif, eduearfe. întors în țară după 'studlilfe ee făeiike lâ Păiis, Odo- beseu vă închină nfeaihhliii Ofi’âhdă sptrltilaiiiăjii Sale ădti- eâhd remarcabile contribuții pfe doțHfehtut ărhfe'b’lbțjlel, fstd- riet artelor, literaturii, ftlbib^ifel, folhlohutui, edUcățifei $ uățâmântulut. îhfrățitid — îh ibatfe ăcfesie âfere — preocu- parea ei’feăftei eu rhunea țfetiferdăsâ ă euttdralfăârii. Intre idealurile de totdeauna ăie „ Asociajiuriii* șî pro- priile țeluri ale ulețti săie b perfectă idendtt'âte frebueșie constatată. , Dar, legaturile cu „Asfra** ale liii Odobeseu depășesc eu mult aeeășiă cotncidfență de dbiectiue. Ele se îriMresfe șt șe^ orientează mat ales, în raport cii acel sentiment de înaltă iubire și prețuire ă Ardealului, despre eăre’ O‘db- bescii pomenește adesea șl eare-l îndemna sâ fă — eu atâta drag — drumul proulneteț de peste munți, frică din primele safe emătortt arheologice, serlitoruf se atâtea pe la Sibiu* șt admira frumoasa siare a satelor noastre arde- lene din acest județ, iar mult mâl târziii — în ÎSbă — se ua duce la Bistrița-bldsăhd despre eăre vă însemnă urrrlâ- —r~ “toarele rânduri de cald patriotism: „Și mai intâiu de toate, ținutul acesta eatât de esențial românesc, atât de. lipsit de străini și Unguri, încât îmi pare că nu poate să nu fie al nostru. Patriotismul meu se desnoltă mai mult când mă gă- sesc în localitățile ce nu ne aparțin încă*. In eadrul acestui dîu interes pentru Ardeal, era firesc -ea Odobescu să urmărească realizările „Asoeiațlunit® încă dela primele ei manifestări. Și iată-l astfel pe se viitorul no- stru asistând în 1862, la cea de-a doua Adunare a „Astrei®, la Brașov, Ia 28, 29 și 30 Iulie. O. amplă dare de seamă asupra lucrărilor și serbă- rilor „Asoelațiunit¹⁴ ua publica el în „Revista Română*, in- formând pe larg șt amănunțit pe frații de dincolo asupra năzuințelor culturale și naționale ale celor de dincoace. Articolul lui Odobescu este scris cu o desăvârșită since- ritate alăturând elogiului celui mai entuziast pentru „Aso- ciație®, privirea critică cea mai scrutătoare. De-asupra tuturor atitudinilor sale plutește de fapt numai porunca istorică a conștiinței naționale. Darea de seamă a lui Odobescu începe cu o descriere a Seheilor Brașovului unde se ținea Adunarea, eu rele- varea elementelor de pitoresc ce înfloriau mulțimea româ- nească distingând-o de populația străină, cu accentuarea semnificativă a celor 12 călușari din Mureș ce desfășurau acel „joc cu bâte* ee l-am admirat de curând — punte de aramă peste veae — la ultima noastră Adunare. Apoi abia, Odobescu intră — cum serie el eu atât respect — în „sane- tuarul Adunării*, în „Areopagul literar al Românilor Arde- leni*. Urmează o atentă înfățișare a lucrărilor congresului schițând la flecare pas portretele vajnicilor luptători ai „Asoeiațtunir. lată-l de pildă pe păr. Z. Popazu, protopop la biserica Sf. Nicolae din Schet, rostind cuvântarea de bun sosit în fața unei săli fremătând de viață și entuziasm național, lată-l în fruntea Comitetului pe Andrei Șaguna, Mitropolit al Românilor ortodocși, pe Mitropolitul Alexandru Sterca-Șuluț al Blajului, pe canonicul Tim. Cipariu, vice- președinte al „Asoelațiunit®, pe Qh. Barițiu, pvtm-secretar, pe llie Măcelăria, pe Axente Sever șt atâtea alte strălucite figuri ee au ctitorit puternicul organism al „Astrel®. 10 Urmărim mai departe eu Odobescu, fazele Adunării. Mitropolitul Andrei Șaguna cuvântă prudent șt conciliant; avântat, mai răscolit de vraja patriotismului păr. Ttm. Cl- pariu. Gh. B ari (tu, prezintă expoziția industrială, agricolă și artistică pe care „Asoctațiunea" o organizase pentru prima oară. Descriind amănunțit obiectele expuse, OdO' bescu înseamnă o constatare prețioasă: el „nu simte ca trecuse granița". Unitatea și originalitatea neamului se vă- deau astfel pretutindeni scriitorului nostru. Sunt luate apoi în discuțiune problemele filologice: concepția puristă a limbii și ortografia propusă de Ttm. Cipariu al cărui cald elogiu și portret, Odobescu îl va făuri și într’un alt articol mai târziu. In acest punct — firește — scriitorul nu mai este de părerea Adunării care adopta ortografia etpariană. Urmează câteva rânduri de aspră critică ce desvălutesc pe viitorul luptător împotriva șeoalel latiniste. Ea sfârșitul articolului, Odobescu înseamnă câteva importante concluzii șl o seamă de mulțumiri tuturor celor ce au contribuit la sărbătoreasca manifestare a Adunării. Printre altele, el pledează mai ales — eu multă căldură — întru răspândirea ideilor „Asociațiunii“ la Românii de pretutin- deni, preconizând realizarea unui areopag spiritual al în- tregului neam. Reamintind eu prilejul comemorării lui Al. Odobeseu bunele sale păreri asupra primelor manifestări ale „Aso- ciațluntt“, am socotii că ele pot constitui încă un înalt în- demn pe care trecutul societății noastre e chemat să-l dea prezentului ei. 11 MMrriări Prin vigoare; conștiință, disciplină la itâjibttalâ de Dr. luliu Hațlegan. Trăim nrerhuri drieistbe, cari ne provoacă pe toți săr ne înrolăm șuii drapelul unei credințe și al unei acțiuni. Aceasta ua hotârii dacă ftomâriît surit meniți să devină 6 națiune mare său sâ piară, Numai prin concentrarea tuturor energiilor creatoare pe același plan de munca pentru țara și Rege pom reuși să Evitării 6 catastrofa, Să activăm toate eoriștiințele cu convingerea, ca noi, uri Stat șl națiune, riu puterii exista, decât prin muncă, luptă și sacrificiu; pre- starea acestora e fjrdblemă de extsteriță. Prin solidaritate națională arii câștigat libertatea și unitatea națloriață. Această titit'rtăfe și unitate riu se poate însă menține, decât priri aceeași solidaritate dtriămizâtă prtn muncă și prin sacrificiu în slujba unui noii ideăt. tibiil ideal nu poate fi altul, decât perpetuarea în vecii- vecilbr a R'omâiiiei Mari. Âeest ideal nu poate realiza altfel, decât numai prin concursul urior forțe creatoare, ftztee și spirituale, eârl să domine viața națiunii în toate manifestările sale. Polarizate spre o idee conducătoare, care nu poate fi alta decât o Românie puternică și etertiă, aceste forțe vor crea unitatea spirituală indispensabilă unei vieți naționale. Aeeste forțe creatoare sunt vigoarea, conștiința șl disciplina națională. Ele devin creatoare prin o trăire in- tensivă a individului în mijlocul națiunii, participând la munca națiunii prin sudoarea feții, luptând în armata națională prin vărsare de sânge, activând în știință, nu numai pentru știință, ci și pentru răspândirea luminei în massele mari ale neamului. 0 națiune se perpetuează în prima linie prin vigoarea integrală ă trupului și a sufletului. Această vigoare se con- serva și sporește prin educație fizică. Educația fizică, șceasiă % șănățățu, pa ,da pgșde pu degsețDirp dșpă pa fi țpțeljeașă în sens colecții?. Întreaga națiune irpțjue șă flp îpgpdr?$ ta adevărata educație țisică, pare se șțrădueșțe șă-f cfep înafarțf de forța fișleă, de pfiștigarea unei capa- cități mașirpp de mțițipă, în ae.elșși tfpip șl o vigoare p su- fletului. 0 edpeație fizlpă, .e.are urpiăpeșțp și pp antrena- rțțenf ipqral. creând un spirit de echipă, de camaraderie, dp fraternitate, de solidaritate, într’o atmosferă de ppțlmlșpi și entuziaspr. ne înzestvpază eu p uotnță spre bine, eu pre- zență 4.e ⁸Plr- ?l curși, eu o stăpânire de sțne șt mai qlps •eu p țfjșppșmp spre fapțp și spre pgeupoașțerea pnel or- dipi. fclpmai prin acest antrenament integral, fizic și psihic șe erează caractere și personalități, la cari gândirea, vorba și fapta sunt intr’p interdependență logică și ințutqbilă. Astfel concepută educația fizică în sens colecții? șl bio- logie, fizic și psihic, ea duee spre adevăratul record, care este asigurarea eternității unei colectivități, a unei națiuni. O colectivitate viguroasa se ridică la gradul de na- țiune, prin conștiința națională. Prima condiție a existenței unui popor ca entitate diferențiată este conștiința națională, Ea este sângele, care circulând prin întreg organismul po- porului, îl ,d,ă piața. Ea este materialul necesar zidire! edi- ficiului național. Ea eșțe forța cea mai puternică actiua- toare de cele mai înalte uirtuji. Condiționată pentru flecare cetățean în parte de pu- ritatpq nlpțil șale familiare și grija permanenta față de ur- mași, ea se călpște pr|n o trăire intensă în mijlocul nea- mului, ppintr’o participare la toate șuferințele și bucuriile lui. Conștiința națională nu trebue să fie numai o haină dp paradă, nici de reclamă; ei o haină a uieții creatoare dp toate zilele ea mi eșțe un uerbalisip steril. Conștiința qttfipqțilă este p cpmparg, care cpnține cele mai mari uir- tifți pptățppești și omenești. Tocmai dp aceea trebue să adăpoșfljft bj? «fîsfăhiă ta intmllp rovfifp. Conștiința națională înșemneqză mat îpțâț recunoșținfă și rpșțțccț J^iniqșiîor, apgț rfțggygdgEe și grifă urmașilor. Ifîeeunqșttqjș pște nu numai admirata faptelor marț ș| pă- sțravpp neștirbită a bunelor iFșdiÎJppI, el șl rpcupopștevea 13 greșelilor din trecut, menite să servească drept învățătură’ pentru prezent și viitor. Răspunderea este nu numat con- servarea, el și transmiterea tuturor energiilor câștigate șt sporite generațiilor viitoare. Și aceasta nu se poate decât prin exemplul viu dat de clasele conducătoare. Conștiința națională mat înseamnă iubire de frate, iubire de neam, căci eu toții avem aceeași soarte, aceleași bucurii șt ace- leași suferințe. Conștiința națională însemnează iubire de glie, iubire de țară, iar aceste iubiri de frate și de glie — numai atunci sunt adevărate, daeă vizează un neam- etern șt o țară eternă. Tocmai această veșnicie a iubirii ridică dragostea de patrie și neam mai presus de alte sen- timente. Ea trebue să fie eternă fiindcă se contopește eu iubirea veșnică față de Dumnezeu, Cel fără de sfârșit. Iată de ce iubirea de neam nu e posibilă fără iubire față de Biserică și Dumnezeu. Eternitatea acestui sentiment dă ca- litatea eternității iubirii de neam șt de patrie. Numai atunci ne putem într’adevăr tubi țara, când suntem pătrunși de convingerea că ea este eternă, eăei o patrie trecătoare nu ne-ar putea da acest sentiment divin al iubirii de neam și de patrie, care se sfințește prin iubirea de lege stră- moșească. Conștiința națională însemnează apoi unitate în voință, în gândire, în atitudine, solidaritate în misiune, fidelitate limbii, legii, gliei și sângelui, pe care vrea să le păstreze neatinse și veșnic înfloritoare. Numai acele neamuri supra- viețuiesc, cari iubesc limba, legea și glia strămoșească. Conștiința națională mai înseamnă demnitate, până la mân- drie șt încredere, în puterile neamului și în viitorul lut.. Ort ce diminuare a demnității, ori ce idei pesimiste eon- trtbue în măsură largă la eoborîrea prestigiului național. Conștiința națională însemnează apoi înainte de toate datorie și răspundere. Nici un drept fără datorie, datorie înălțată până la sacrificiu șt până la sacrificiul suprem, oferirea vieții tale când moartea individului înseamnă viața neamului său, prin care el trăiește mai departe. Conștiința națională devine dinamică, creatoare, Dum- neseească tocmai prin acest suprem sacrificiu al vieții. Moartea i ndividuală pentru neam asigură viață eternă națtunet. - 14 Cea mai prețioasă energie a unei națiuni este însă; disciplina națională. Disciplina este elementul de punere în valoare a tuturor forțelor fizice, morala și intelectuale. Numai disciplina da tărie unui popor, ea face națiunea pu- ternică și respectată. Rtdleă o eoleettuitate la rangul de popor, la rangul de națiune. Cel mai mare defect al vieții noastre individuale și colective este lipsa disciplinei. Zilnic asistăm la manifestatii, cari trădează inexistenta acestei forfe, fără de eare vigoarea șl conștiința națională nu se pot va- lorifica. Să recunoaștem deci, că cea mai mare energie a unei națiuni este disciplina. Ea este elementul determinant în punerea în valoare a tuturor virtuților omeneșll șt cetățe- nești. Disciplina nu cere abzicerea de Independentă, ci în- cadrarea prin ascultare și executare, ori prin comandare și control în serviciul unei idei, nepunând în balanță in- teresul personal față de interesul suprem al națiunei. A asculta și a executa, a comanda și a controla, este egal. A servi nu este rușine, nici slăbiciune. A conduce nu este nici glorie, ntei putere. Ambele atitudini sunt îm- pliniri de datorie și sunt egale dacă sunt sfințite prin sen- timentul răspunderii, eare dă valoarea morală a muneii prestate. Capacitatea de comandă presupune capacitatea de subordonare. Cine nu știe asculta, nu știe conduce. Ca- pacitatea de subordonare conferă cealaltă capacitate, — capacitatea de conducere. Subordonarea, executarea or- dinului la un comandament crește în merit, dacă coman- damentul extern se transformă într’un comandament intern, într’o poruncă a sufletului. Atunci disciplina dictată din- afară, cu o valoare relativă, se transformă într’o virtute de o valoare relativă, se transformă într’o virtute de o valoare absolută, incomensurabilă, în acea disciplină spirituală, eare singură e capabilă să facă minuni. Cine aspiră la comandă mai intâiu să facă școala as- cultării, obedienței, a faptelor, a sacrificiului. Numai astfel va fi pregătit să devină din soldat credincios al unei idei un general înarmat eu cel mai puternic armament al dis- ciplinei spirituale. 15 Disciplina spirituală însemnează păstrarea ordinei, respectarea autorității și a ierarhiei valorilor șt astfel este elementul cel mqt util, cel mai constructiv al oricărei so- cietăți. Astfel înțeleasă șl trăită disciplina, cu menținerea ordinei stabilite, eu respectul autorității consfințite și eu recunoașterea ierarhiei valorilor reale, ea devine cea mai considerabilă forță de rezistență și înaintare a unui stat, a unei colectivități. Unde nu e ascultare și nlet conducere, în clipe mari, decisive, se instalează panica, căreia îi ur- mează catastrofa. Disciplina spirituală trebue să existe și fos și sus, dar mai ales sus. Cei de sus sa-și însușească disciplina obedienței, a muncii, a faptelor, a suferințelor, a moralei și a sacrificiului la posturi inferioare și numai după ce printr’o practică reală a disciplinei de subordonare în mijlocul colectiuității au făeut examenul de admitere, să se prezinte la postul de comandă. Disciplina spirituală să fie constantă. Disciplina să sfințește tocmai prin statornicie. Această disciplină con- stantă nu se poate câștiga decât prin tratning, prin parti- ciparea permanentă eu fapte, eu jertfe la toate manifesta- țiile vieții colective. Disciplina nu se moștenește. Ea se câștigă prin «su- doarea feței® și prin «stropii de sânge®, ea fiind o flacără, care arzând și prin durerile arsurii ne luminează. Intrarea precoce într’o disciplină reală este posibilă mai ales în cadrul unei educații fizice, democratice. In acest cadru, individul poate să se Inițieze treptat și în mod agreabil în marea și sfânta disciplină. Disciplina nu se poate însuși, decât prin trăire, prin educație, prin o obiș- nuință zilnică de a munci și a jertfi; pentru aceasta mai potrivită este azi din toate metodele — educația fizică, de- mocratică, națională. Adevărata educație națională tinde mai întâi ta realizarea unei discipline individuale, ceea ce trebue să însemneze stăpânire de sine șl subordonare unei cgmande supreme. Această disciplină Individuală să fie dublată de o disciplină biologică caracterizată de o răs- pundere adâncă pentru păstrarea unei sănătăți integrale ce trebue transmisă neatfnsă generațiilor viitoare. Dispunând astfel fiecare cetățean de-o disciplină In- dividuală, el se ua putea încadra într’o disciplina națională care este motorul vieții naționale și garanția in ori ce vre- muri grele a victoriei unei națiuni. Numai prin stăpânire de sine se poate înrola individul în serviciul unei idei — pentru care este gata ori când a aduee sacrificii. Numai o disciplină națională înaltă sfințește o națiune șt face ea națiunea să fie considerată și respectată. Numai disci- plina națională faee, ea națiunea să fie puternică, căci puterea stoarce considerare și respect. Disciplina naționala însem- nează obediență și serviciu marilor comandamente ale națiunii, supunerea intereselor particulare marilor interese ale națiunii. Disciplina națională însemnează alipire și fidelitate neamului eărui aparținem preferând sacrificiul suprem al vieții, moartea ori când ne-o cere țara și națiunea. Disci- plina națională este deci renunțare, servire, suferință și moarte. A trăi muncind, suferind, murind pentru neamul tău, înseamnă a fi soldatul credincios al adevăratei disci- pline naționale. Disciplina națională însemnează jertfe șt iar jertfe pe altarul neamului. Disciplina națională adevărată mal realizează și alt- ceva. Ea reușește să armonizeze eontrarietățile de spirit și de conduită a deosebitelor grupări. Disciplina națională veritabilă duee la o nivelare a tuturor curentelor spiri- tuale, la o armonizare a intereselor tuturor straturilor so- ciale, muncitoare, îneopelindu-le în corpul unitar al națiunii, în serviciul națiunii. Disciplina națională înfăptuește solida- ritatea tuturor vârstelor șl claselor. Ea asigură rezistența, progresul, victoria finală a ori eărui neam prin utilizarea tuturor energiilor naționale, dar mai ales a vigoarei și con- științei naționale puse în slujba aceluiaș ideal. Vigoarea și conștiința națională ne-au dat libertatea și unitatea; acestea însă nu se pot păstra decât printr’o disciplină națională. Disciplina națională este primul și cel mai evident semn al aprecierii libertății. Libertatea pentru ea să devină o forță are neapărată nevoe de disciplină, căci libertatea numai prin putere se poate menține. Liber- tatea prin disciplină devine putere, iar libertatea devenită 1? 2 putere nu se poate menține, deeât tot prin disciplină. Dis- ciplina face ea vigoarea șl conștiința să devină forțe in- frangtbtle. Numai prin vigoare, conștiință șl disciplină na- țională se parvine la acea stare dinamică colectivă ce se poate caracteriza prin lozinca „gata ori eând“. Numai înarmată eu aceste forțe creatoare, oștirea noa- stră va putea grava ori când în stilul gloriosului Mărășești șl pe cea mat mică piatră de hotar „pe aiei nu se trece"! Această credință, prin vigoare, conștiință, disciplină, națională la renașterea națională, o propagă șt o practică organizațiile tineretului Inițiate și conduse de Maiestatea Sa Regele Carol al ll-lea, căruia întreagă națiunea Să-i fie recunoscătoare, că cu o oră mai eurând i-a arătat drumul pe care trebue să înainteze. Cercetași! eu deviza: „Gata ori când*. Străjerii țării eu deviza: „Credință și muncă pentru țară și Rege“. Șoimii eu deviza: „Totul pentru binele neamului*. Educația preregimentară eu deviza: „Pentru neam, țară și Rege“. Toate aceste organizații trebue să cuprindă întreg ti- neretul dela 6 ani până la 21 ani și apoi dela 21 ani în sus, toată națiunea, oferindu-i oeaziunea de a se iniția în practica, exercitarea tuturor virtuților cetățenești, creând astfel acea unitate de credință șt de acțiune care să asigure eterni- tatea României Mari. Pentru ea aeeste organizații să fie adevărate școli ale întregii națiuni unde să se prepare ti- neretul sub conducerea bătrânilor pentru o viață construc- tivă, armonică, fiecare din noi șl în prima linie dascălii, preoții, medicii, — apoi funcționarii, militarii, să se înro- leze voluntar în serviciul națiunii, jertfind fiecare din noi numai o oră pe săptămână pentru națiune, întâlnindu-ne toți o oră pe săptămână pe aceeași arenă curățită de mias- mele vieții noastre publice, vom aduce o contribuție con- siderabilă la asigurarea eternității neamului, din care facem parte. România nouă va deveni într’adevăr mare numai prin vigoarea, conștiința și disciplina națională a Românilor. Să ne înrolăm eu toții în munca de regenerare națională. Răsplata noastră va fi: o Românie Mare, eternă și puternică. 18 Material pentru conferințe, șezători, ete Să păstrăm moștenirea (Rezumat de conferință poporală) de I. Agârbiceanu. 1. Nici un om nu este așa de desprețul! ea risipitorul moștenirii părintești. Cine nu știe ee să facă, eum să folo- sească averea moștenită, se aseamănă cu nebunul care în fața unet clădiri nouă și frumoasă, nu are eeua mal bun de făcut decât să la târnăcopul și s’o dărâme până la pă- mânt. Risipitorul e batjocorit și scos din rândul oamenilor pentrueă nu-și dă seama câtă muncă, cât gând și suflet, au pus părinții ori strămoșii pentru a aduna o auere. El nu înțelege prețul ee zace în bogăția moștenită și nu știe să-l folosească șl pentru aceea își bate joc de ceea ee auem mai de preț în lume: câștigul prin munca noastră trupească sau spirituală. 2. După eum într’o familie rânduri întregi de gene- rații lucrează șt adună pentru ea cei ee o formează azi să fie în bunăstare materială, să aibă o moștenire dela îna- intași, tot așa popoarele nu se trezesc, nu se nasc dintr’o dată bogate trupește sau sufletește, ei ajung așa numat prin muncă și luptă îndelungată. Dacă tu te-ai născut român eu frumoase podoabe su- fletești : cinstit, drept, curat, bun, uiteaz, iertător, trebue să știi că în mare parte nu e meritul tău că te-ai născut cu aceste moșteniri frumoase, ei că le datorești în mare mă- sură părinților, moșilor șl strămoșilor. Ei au câștigat aceasta înzestrare sufletească prin muncă și luptă de ueacurt. Pentrueă nici un lucru bun nu se câștigă în lume fără mare luptă, muncă și suferință. Datoria ta e nu să risipești aceste comori moștenite, ci să le crești, întocmai ea șl datoria aceluia care a moștenit o auere în pământ sau bani. 19 2* 3. Noi românit, ea șt toate popoarele, ne-atn câștigat însușirile sufletești din felul cum au trăit înaintașii noștri — în btne ea și în rău, — tar aceste însușiri s’au așezat cu timpul nu numai în sufletul neamului, ci șt în lucrările, în zidirile sau creațiile sufletului național. Acestea formează moștenirea sufletească pe eare o auem dela strămoșii noștri. 4. Poneșttle, eolinzile, poezia poporală, legendele, eu un cuuânt tot ceea ce se cuprinde sub numele de litera- tură poporală ne desuălue o parte din aceasta moștenire sufletească. Tot asemenea cântecul, muzica, dansul național, cum au ajuns până la noi, ea și portul național și datinile deosebite. Cine urea să cunoască sufletul poporului românesc, trebue să se apropie de aceste comori rămase din bătrâni și să le cerceteze mai de-aproape. Știm cu toții că popoarele se deosebesc unul de altul prin limbă, prin literatura poporală, eântee și muzică, dans și prin datinile dela anumite praznice ori ocaziuni, cum sunt: nașterea, nunta, moartea. Dar puțini îșt uor fi pus întrebarea: pentru ce aceste deosebiri între neamuri? De unde au izuorît ele? Deose- birea uine din sufletul național deosebit pe care și l-a format fiecare popor în scurgerea sutelor ori miilor de ani. Toată apa bună de băut e prețuită, dar nu toate iz- uoarele bune dau aceeași apă. Din unele țlșnește apă rece ca ghtața, din altele mai stâmpărată; un izvor e limpede ea lacrima, altul e mal tulbure. Atârnă prin ce straturi de pământ sau de piatră trece, până să se uerse la lumina soarelui. Apa e sufletul unui neam; însușirile apei sunt calită- țile izDoarelor: rece, limpede, răcoritoare. Ca și apa bună de băut, sufletul unui popor a trecut prin multe straturi de simțiri, de suferințe, de bucurii, de lupte, de nădejdi sau desnădejde, până când a teșit la lu- mină eu proprietățile lut. Șl flecare suflet de popor a treeut prin alte șt alte împrejurări în Diață, de aceea șl calitățile lui, lămurite în moștenirea sufletească, sunt deosebite. Românii, de-o pildă, au treeut oeaeuri întregi prin cum- plite lupte șt suferințe: aceasta se vede, se simte, din doina 20 lor plină de durere, de dor. Se vede în mișcarea domoală din atâtea jocuri bătrânești. Am avut însă șt zile fericite^ de biruință și de belșug și acestea și- au lăsat urma în cân- tecele de lume, în chiuiturile dela horă, în jocul repezit al învârtttelor și țarinelor. Popor de plugari șt de păstori, fără orașe mari, fără fabrici, noi ne-am lucrat îmbrăcămintea din cânepa și inul semănat și lucrat de noi, în războaiele noastre de țesut, având de croitori pe țăranii și țărancele din fiecare casă, din fiecare familie. Așa s’a născut portul alb al românilor chiar înainte de a ști cum să vopsim lâna, dacă va fi fost așa vreme, înainte de a veni stofele colorate ale fabricilor până la noi. Traiul nostru în mijlocul naturii, în munți și văi, între frumsețile negrăite ale naturii au deșteptat simțul frumo- sului în neamul nostru și femeile noastre șt-au împodobit costumul lor și al bărbaților în chip minunat de frumos. In traiul risipit prin munți șl văi, eu satele răsfirate, prilejul de a se aduna mat mulți români laolaltă, il dădeau praznicele mal mari, nunțile, înmormântările, când strămoșii rămâneau mai multe zile împreună. Așa s’au născut dati- nile dela diferite sărbători, pentru petrecerea oamenilor, pentru a se răzbuna de multele zile petrecute în singurătate. 5. Poate că din toată moștenirea sufletească a trecu- tului nimic nu e mal de preț pentru noi, cei de azi, decât bunele moravuri ee ne-au rămas dela părinți. Lipsa de lăcomie la avutul altuia, faptul eă românii nu au năvălit în țara altora, ca șl tăria noastră în a ne apăra moșia stră- moșească, se datorează împrejurării eă noi am trăit dela început într’o țară mare șt bogată, pe care ne-am mărginit să o apărăm de năvala altora. Și toate celelalte moșteniri sufletești le datorăm împrejurărilor prin earl au trecut înaintașii noștri. 6. Dar dacă sufletul național al unui popor se cu- noaște din literatura poporală, din cântec, dans, îmbrăcă- minte, fiindcă în aceste lucruri dinafară s’a arătat el, e ușor de ințeles pentru ee ne sosesc mereu îndemnurile să ne păstrăm aceste comori. Trebue să le păstrăm pentrueă în ele e pusă o bună parte din sufletul nostru național din 21 noi înșine. Și când ne lepădăm de ele, ne lepădăm și de părți întregitoare ale sufletului nostru. Ajungem să ne înstrăinăm de noi înșine, să nu ne mai cunoaștem și să nu ne mai cunoască nici alții. Lepădând cântecul, portul, dansul românesc, ne lepădăm de noi înșine și de sufletul nostru cel bun și sănătos din trecut. Pentru a lua o pildă. Ultațl-vă flecare ce ajunge un țăran tlnăr cu soția lui, care se duee la oraș, se face portar la o casă mare, ori factor poștal, ort aprod la judecătorie sau la tribunal. In locul boereștei haine albe, eu pieptar sau cojoc frumos, eu ițari de lână, se îmbracă în haine negre de-un prost gust. In loc de doină din fluer, cântă din armonică. In loc de horă, joacă cine știe ee drăcouenie nouă. In loc de colindă de Crăciun, ascultă un patefon. In loc de irozi merge la cinematograf. Ce se alege de el? Se schimbă numai pe dinafară? Numai la înfățișare nu mai seamănă eu țăranul mândru de ieri? Ba se schimbă mai tare îneă în cele sujletești. B un fel de zăpăcit care nu știe pe ee să se razlme. Nlei tu domn, nlei tu țăran. Ci un fel de liliac nenorocit, între șoa- rece și pasăre. Și t se elatlnă toate credințele de mai înainte. Nu mai e cinstea, euuilnța de mai înainte, el un fel de ploconeală pe la toți șl aplicare spre necinste pentru a face bani. lată care e urmarea părăsirii moștenirii sufletești lă- sată de strămoși. Și e firesc să fie așa. De eâteorl omul de mai sus a lepădat câte ceva din datinele lui dela sat, a pierdut șl în suflet câte-o calitate care era ereseută eu datina dela țară. Până eând i-a rămas sufletul gol. lată pentru ee ne vin îndemnuri mereu să ne păstrăm moștenirea părintească, să nu o risipim, nici să o schimbăm eu alta. ?. E adevărat eă îndemnurile de acest fel nu ajută nimie atunci eând se pune la mijloc un interes economie. Zadarnic sunt toate îndemnurile să ne păstrăm — de-o pildă — portul strămoșesc, daeă fabricile varsă până în fundul munților mărfuri ieftine șl omul se poate îmbrăca 22 mai eu puțin cumpărând, decât luerându-și singur îmbră- cămintea. Niei nu am putea să spunem eeua împotriua îm- brăcărli în port strein a sătenilor cari se așează pentru totdeauna la oraș. Din ei se ua forma eu timpul elasa mijlocie șl apoi la oraș, în slujbe, în fabrici portul nostru alb s’ar putea finea numai eu multă cheltuială. Decât e de gândit la un lucru: Materialul de haine cumpărat în fabrică e mai ieftin ea cel pregătit acasă? Dacă cumpărăm o pătură țărănească, albă sau neagră, eu ori ee postav, vom constata că pătura e neasemănat mal durabilă. Asemenea și pânza de In sau cânepă decât juljlul de bumbae. Dacă mai adăugăm că țăranul nostru îneă nu are, ea și țăranca, o ocupație în timpul iernii și că ceea ee iese din mâna țăraneli e mai frumos decât în- floritura cumpărată, — avem toată îndreptățirea să spunem că marfa țărănească șt acum e mai bună, mat durabilă, mai frumoasă și deci mai ieftină deeât eea dela târg. Suntem în drept să cerem ea la sate să se rămână la portul național. Unde mai pui puterile sufletești, hărnicia, ee naște prin facerea acestor lucruri de eătre flecare gospodină? Și acesta e cel mai mare bun: îi crește mintea și inima lucrând frumos și rămâne în vatra moștenirii din treeut, adăugând la sufletul rămas dela strămoși. Ce să mai spunem de literatura poporală, de dans și cântec? Cele dela oraș au rămas și rămân mereu în urma celor dela sate. Ce e de crezut? Un țăran eare știe zeci de busme, legende, poezii poporale, strigături, nu va rămânea mai deștept decât fratele său eare trecând la oraș cetește din gazete cum a omorît cutare, cum a jefuit eutare, ee s’a mai ales de eutare bandă de tâlhari? Sau eare cetește proaste povești străine eu polițiști șl hoți din Amertea ort Anglia? Ce suflet își va forma unul șl ee suflet celalalt din citirile lor? E ușor de răspuns. Sau cu ce vor putea fi înlocuite minunatele, frumoasele și cuviincioasele noastre jocuri naționale? Cu tropăeli nemțești ? Cu jocuri spurcate venite dela negrii din Africa și pe cari o parte a lumii dela oraș le-a împământenit? 23 Dansul îl putem păstra eât mai pur național, pentrueăr e de o frumseță eum rar se mat află. Tot asemenea eânteeile noastre bătrânești, doinele, eu ee uor putea fi înlocuite ? Cu melodii dela patefon, străine toate de sufletul românese? Cu romanțe stropșite ea melodie șl necuviincioase în cuprins? 8. Moștenirea bună, frumoasă, bogată sufletească pe care ne-au lăsat-o strămoșii să ne-o păstrăm în tot ce are înălțător și folositor. Ne vom păstra așa ehiar sufletul nostru. Binefacerile Soarelui Conferință la Uniu. pop. a despart. Sibiu de Dr. Li viu lonașiu. Dorința de a vă da prin această conferință medicală eât mat multe cunoștințe practice, folositoare vieții, m’a făeut să-mi aleg subiectul „Binefacerile Soarelui", adică binefacerile acestui astru ceresc, care e la îndemâna tu- turor șt de care tvebue să știm să ne folosim eât mai mult și mai bine.. Puterea de vindecare a naturii, care — la rândul ei — își primește această putere dela soare, a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri. Dela începutul lumii oamenii au privit soarele ea pe izvorul întreget lor ființe, îl priveau ca o putere vizibilă a naturii, îl prețuiau și-l adorau. Popoarele veehi, ea Egip- tenii și Perșii, ea și popoarele primitive de asi, îl îndumne- zelesc și adoră, se închină lui. Toate popoarele au cu- noscut puterea binefăcătoare a soarelui șt au folosit-o în diferite moduri la tratamentul boalelor. Sunt dovezi că Babilonenii și Asirtenlt și-au avut gră- dinile lor speciale pentru cura de soare, iar strămoșii no- ștri, Romanii, aveau „solarii" (aeoperlșele caselor amena- jate pentru eura de soare) unde își curariseau reumatis- mele sau își expuneau corpul, ea să lt-l întărească soarele^ Herodot ne spune că la Greel se folosea puterea soarelui pentru întărirea mușchilor și a nervilor. 24 Doctorii lor îi sfătuiau să-și expună la soare mat des spatele, deoarece presupuneau că nervii voinței sunt în această regiune. Tot la Romani (ne istorisește Celius Auveltanus), se făceau băi de soare contra serofulozei și a raehittsmului. Evul mediu, cu asupritoarele lui legi contra oricărei invenții (invențluni ee erau considerate drept vrăjitorii), a contribuit să se dea uitării puterea curativă a soarelui. Abea la sfârșitul secolului al 19-lea i-a fost dat unui el- vețian (Arnold Rikeli) să scoată din nou la iveală vechea șt uitata putere de vindecare a soarelui, înființând, la 1865, un sanatoriu climateric. Acestui medic elvețian i se dato- rește tratamentul științific prin rasele solare. Dela el se folosește tot mai mult cura de soare, făeându-se câte-odată chiar abuzuri, cart mai mult strteă decât folosesc. Soarele este compus dintr’un număr mare de raze. Prin prisma lupei, ele se descompun în 7 culori șl anume: roșu, roz, portocaliu, galben, verde, albastru șl violet. Culorile provenite prin descompunerea razelor de soare se obțin și în curcubeu. Atei lumina soarelui este descompusă prin stropi de apă. Afară de acestea mai sunt în soare o serie întreagă de alte raze, pe eari nu le putem vedea, dar ne mulțumim să constatăm efectele lor. Aceste raze poartă numele de ultra-vlolete și ultra-roșii sau infra- roșii, prin faptul că sunt așezate lângă violet sau lângă roșu. Aceste raze invizibile sunt de mare importanță în cura de soare. Știința ne-a dovedit că vazele ultra-violete sunt raze chimice, tar cele tnfra-voștt sunt raze calde. Astfel șt în- trebuințarea lor diferă după efectul ee voim să-l obținem. Puterea razelor ultra-violete, ea și a celor infra-roști diferă după anotimp, astfel puterea vazelor ultra-violete începe primăvara șt crește ajungând la maximum în toamnă. Iarna puterea lor e cea mat mică. Tocmai contrarul se întâmplă* eu razele infra-roști, eari sunt puternice primă- vara și slabe vara. * 25 Dacă examinăm puțin viața noastră de toate zilele uom vedea eă nlel noi șt nici ee este viu în jurul nostru (om, animal sau plantă) nu poate exista fără de soare. Influența soarelui este în legătură eu anotimpul, eu ziua, eu poziția geografică, eu compoziția calitativă și can- titativă a razelor, eu starea psiho-fizieă a omului, ete. Unele celule din țesuturile omenești resping o parte din razele solare (reflexie), altele lasă să pătrunde numai unele din ele (penetrație), iar altele absorb aeeste raze (absorbțiune). Puterea de absorbțiune, reflexă și penetrație a dife- telor țesuturi este, deel, diferită, atât față de o lumină, eât și față de diferitele raze ale luminii. O serie întreagă de exemple ne pot dovedi acest fapt. Prin ele vedem eă razele violete și ultra-vlolete sunt mult absorbite și reflectate de piele, până eând cele roșii sunt penetrante. Daeă ne uităm eu ochit închiși în soare vom vedea euloarea roșie, iar daeă privim eu ochii închiși în lampa de quarț, care produce raze ultra-violete vedem o culoare neagră, pentrueă lipsesc razele roșit, eari străbat prin organism. Efectul bun al unei cure de soare se obține prin ab- sorbțlunea razelor. Soarele acționează în primul rând asupra pielei. Ex- pusă timp îndelungat razelor solare, pielea își schimbă culoarea în negru (se pigmentează). Influența soarelui însă nu se produce numai la locul expus, ei șl asupra organelor mal îndepărtate, în primul loe asupra aparatului respirator. Respirația devine mai rară și mai profundă. Acest fapt aduce o ventilare mai bună a plămânilor. Globulele roșii se înmulțesc șl îșl spo- resc rezistența. Musculatura se întărește (se fortifică). Pe- ricolul de Infecție e mai mic la persoanele eari fac cură •de soare. Lipsa vitaminelor din alimente se poate înlocui cu băile de soare și nu vom găsi rachttism la copiii expuși soarelui. Soarele are influință și asupra stării sufletești ale omului. Dovada că popoarele dela sud sunt mai vesele, mai bine 26 dispuse șt eu temperament mal vtolu. — pe eând cele dela Nord sunt mal molatice, posace, înehlse. O putem de altfel observa aceasta și asupra noastră. O si eu soare de pri- măvară ne înviorează, o st de toamnă nouroasă sau cu ceață ne întristează. Am arătat bunul efeet al soarelui asupra omului să- nătos, sunt însă o serie întreagă de cazuri de boală eând soarele este un foarte bun sau chiar cel mal bun medi- cament. Bunul efeet al soarelui asupra variolei (al vărsatului) s’a observat încă în Evul Mediu, eând astfel de bolnavi se țineau în corturi, făcute din pânză roșie. Azi avem vac- cinarea contra acestei boit, eare este mult mat ducătoare la scop. Deosebit de bun efeet are soarele în unele cazuri de iubereuloză. Câți bolnavi cart sufere de această boală nu se vindecă în sanatoriile de munte șl dela mare, tratați fiind numai eu raze solare? In sanatoriile de munte, pe lângă soarele bogat în raze ultra-violete, mal găsim o at- mosferă liniștită Cu aier curat, uscat, lipsit de praf. In sa- natoriile dela mare avem un aier mai bogat în sare și temperatură egală. Nu toate cazurile de tubererloză însă pot fl expuse soarelui. In cazurile grave febrile, eu he- moptizie (scuipat de sânge) nu se poate folosi cura de soare. De aceea tuberculoza se poate trata cu raze so- lare numai după prescripția medicului specialist. Diferite stări nervoase se pot trata eu raze solare. Astfel se întrebuințează culoarea albastră ea un calmant la bolnavii agitați, iar culoarea roșie ea un excitant (ea să-i învioreze) pentru cei depresivi. Observăm de altfel cum la muncitorii, cari lucrează în fabrici, în cari se fo- losește lumina roșie, că după un timp oarecare se agită, sunt nervoși și trebue să stea câtva timp la lumina nor- mală, ea să se calmeze. Rănile expuse soarelui se usucă, nu mai purotază și se vindecă, deci, mal repede. Soarele are asupra lor și un efeet anestezie, amorțind durerile. Unele boli de sânge, eum e anemia, leuehemla, se ,evo- ției genurilor*. „Interesul social* avea întâietate în epoca aceea la conferențiarul Brunetlefe. Eemaître aduee citate caracteristice dintr’o „confe- rința magistrală* a lui Brunetiere, despre „folosul confe- rinței*. In această conferință despre conferință să fi „con- sfințit o modă și a înregistrat intrarea în literatura fran- ceză a unui nou „gen* literar. A fost directorul reuistei „Reuue des Deux Mondes* și a scris despre „Evoluția genurilor în istoria literaturii*, lată citatele: „Conferința este, mai întâi de toate, utilă conferenția- rului însuș, deoarece cuvintele lui Numa Roumestan (eroul unui roman al lui Alphonse Daudet): „Când nu vorbesc, nu cuget*, nu este așa de ridicol, precum s’ar crede. Cu- getarea este un discurs interior și de aceea mulțl oameni gândesc mat bine cu glas tare. „Punct doi: cuvântul are o virtute. El are, fizicește, ceva ce te câștigă, ceva contagios. Conferențiarul oferă dtn persoana sa mult mai mult, deeât scriitorul. „Punct trei: publicul pretinde claritatea și — deoarece o pretinde — o șt obține. Ceeaee nu este clar nu este oratorie. Consimți să-ți dai osteneala puțintel, ea să pri- cepi pe un scriitor, dar oratorul trebue să se facă înțeles imediat. Cuvântul rostit în public îl obligă, deei, să îșl lă- murească ideile, ceeaee nu este un mie avantaj în aceste vremuri de literatură tenebroasă. (Era la modă poezia sim- bolistă.) Punct patru: conferința întregește și precizează la as- cultătorii mijlocii deslușirile ce au presupus că le posedă. „In sfârșit; punct cinei: conferința (și aceasta este ce o deosebește de leeția profesorală șt de expunerea spe- cialiștilor) întreține circulația și gustul pentru ideile gene- rale, — pe cari, vă rog, să nu le confundați eu ideile ba- nale sau vagi. Oricare i-ar fi subiectul: filologie greacă, chimie, mecanică cerească, conferențiarul trebue să îi do- vedească raportul statornic eu interesele generale și per- manente ale umanității. 48 „Aceasta n’a fost nici odată mat necesar decât în âluă de astăzi. De o jumătate de secol ni s’a prea Inoculat ne- încrederea sau disprețul față de ideile generale. Ea două- zeci de ani tinerii de prin școlile noastre sunt aduși într’un țarc de programe, într’o specialitate, din care nu uor mat ieși. Misiunea conferinței este de a lupta împotriua acestor morauuri uredniee de plâns, deoarece ideile generale au sprijinit adeseori chiar progresul științelor particulare șt — pe de altă parte — ideile generale sunt aproape toate idei sociale, idei, cari unesc pe oameni. „Afară de aceasta conferința este, deja prin natura ei, un agent de sociabilitate. Conferențiarul se adresează, eel puțin în ipoteză, unui auditoriu foarte numeros. E obligat, întocmai ca autorul dramatic, să-și amintească cumcă nu este singur pe lume și să intre — printr’o încordare de simpatie — în inima altor oameni. Astfel pare conferința un rezultat natural al literaturii franceze, eare e — după eum o știți — aproape în întregime socială și oratorică*. IU. Să rezumăm desideratele conferențiarului Sarcey: 1. Conferențiarul să albă darul vorbirii. 2. Conferința să fie de utilitate practică, să aibă un scop instrucția, să nu fie „artă de lux*. 3. Conferința să nu alerge după noutăți și paradoxe, ei să conțină adevăruri răspândite, având maniera în care sunt împărtășite adevărurile o „mică peeetie de origina- litate*. 4. Conferința să nu fie îngreunată cu citate, cu trimi- teri la critici șt autori, deoarece o astfel de desvoltare a conferinței e prea savantă șt îșt are locul la universitate sau la un curs special de retorică. „Tabula rasa* eu pă- rerile și convingerile altora deci — șt numai părerile șt convingerile personale. 5. Conferința să aibă „diviziuni geometrice*, ea struc- tura ei să se evidențieze cât se poate de bine celui ee ascultă. Dacă și nu accentuezi prea tare: partea întâi, a 49 4 doua, a treia, ete. — totuș —- publicul ascultător să simtă, Instinctiv, această clasificare. 6. Fericit conferențiarul, care poate priui conferința sa, încă înainte de a o fi început, în întregul ei, prelu- crând'o mai apoi. Dacă n’at darul aeesta — începe o parte, prelueră-o, luereasă a doua parte, ete. încet-încet se uor îmbina toate, dela sine. Ca să ajungi la conferința visată ai — câteodată — nevoie de a ține conferința și să o refaei, în tret-patru localități chiar. Ce eere Brunetiere dela o conferință bună? 1. Conferința să fie de folos chiar și conferențiarului, fiindu-i o școală. 2. Conferința să albă puterea euuântului, care câștigă șt care e contagios în opinia publică. 3. Conferința să fie model de claritate, mai eu seamă într'o epocă de literatură „tenebroasă". 4. Să evoce în ascultători satisfacția eă în urma ei au deslușit probleme, cari dormitau în ei. 5. Conferința să întrețină circulația și gustul pentru ideile generale, — dând putința ascultătorilor, eari — în cea mat mare parte s’au specializat, în meseriile, în ca- rterele lor de intelectuali — să își lărgească orizonturile cunoștințelor lor. 6. Conferința să fie un „agent de sociabilitate*. * * * După eum ne-am convins — amândoi conferențiarii formulează dorințele lor elar, eu claritatea revendicată de spiritul francez. Ea eari puncte am putea să aducem obieețiunile noa- stre, gândindu-ne la conferențiarii de pe la noi? Ni se pare eă cererea lui Sareey, dela pt. 4, ea cel ee conferențiază să nu se referă la alții șl să nu îl folo- sească spre o eventuală antiteză, ajungând astfel la o evt- dențare a tezei dorite — este dusă prea departe. Nu e greșit daeă cutare profesor în cutare oraș al nostru, ți- nând o conferință d. e., despre „Emlneseu", arată eum era apreciat poetul de Maioreseu și ee părere avea Gherea, 50 oricât de magistral ar putea să decretese: „părerea mea, personală, este aceastaAr fi o mieă doză de nemodestie, dacă ar uorbi numai în presoana întâi. Sareey putea să o facă — fiindcă era... Sareey. „Di- viziunile geometrice" (dela pt. 5), dacă sunt prea eviden- țiate — pot să evoce șl la publicul nostru, cum a fost la cel din Parts, când vorbea Sareey — impresia că e prea multă dăscăleală. Pe urma acestui epitet a avut să sufere șt Sareey, dar declara eă nu-l supără de loc, deoarece constata că are un mare teren de resonanță la ascultă- torii săi. Celelalte puncte pot fi acceptate de toți conferențiarii noștri eu inima liniștită, cu atât mai mult eu cât știu acuma că procedeele șl punctele de vedere acestea nu fost con- sfințite de două autorități în arta de a conferenția. H. P.-P. „Căminul cultural" și „Cartea Satului** Abia a treeut un an dela înființarea „Uniunii Fuda~ fiilor Culturale Regale*, de sub înalta conducere a M. Sale Regelui șt publicațiile apărute până acum ne împuterni- cesc să constatăm eă „Uniunea" a călcat eu dreptul. 1. „Fundația pentru literatură și artă, Regele Carol 11“, condusă de dl prof. A. Rosetti, a publicat o serie remar- cabilă de lucrări, — originale șl traduceri — șl editează „Revista Fundațiilor Regale*; 11. „Fundația culturală Re- gală Principele Carol*, de sub direcția dlui prof. D. Guști, a pornit la drum, tipărind o minunată și extrem de ieftină foaie pentru popor: „Albina*, (100 lei pe an), de sub în- grijirea pricepută a dlui D. Ciureau; dând la iveală din Noemvrle 1934, lunar, „revista de cultură a poporului": „Căminul cultural* și întâiele șase numere din „Cartea Sa- tului“ ; 11V * Fundația Regele Ferdinand* din lași îșl așteaptă inaugurarea localului și deschiderea bibliotecii universi- tare, publicând lucrări istorice și îngrijindu-se de o secție medicală; IV. „Institutul de Cercetări Eperimentale Regele Carol 11 din Cluj* își așteaptă înfăptuirile proiectate de dl prof. V. Vâleouiei; V. „Fundația Uniuersitauă Carol /“ din București, mai veche, de sub conducerea dlui prof. Tsi- gara-8amurcaș, caută posibilitatea de a-și mări localul, prea strâmt astăzi pentru numeroșii iubitori de literatură și de științe. Un „consiliu”, format de conducătorii Fundațiilor șt din personalități marcante ale uieții noastre sociale: dnii 1. Al. Brătescu-Voinești, Oct. Goga, E. Raeoviță, C. Rădu- lescu-Moiru și /. 8imioneseu — se îngrijește ea întreagă această întreprindere culturală să corespundă chemărilor uremii de astăzi. De astă dată uolm să remarcăm numai cele două publicații indicate în titlul acestei dări de seamă, fiindcă cetitorii „Transilvaniei” uor lua astfel la cunoștință existența unei reviste, condusă priceput și a unei biblioteci popo- rale, urednieă de-a fi răspândită în cercuri cât mai largi în mijlocul poporului nostru dela țară. După atâtea, reviste pline de baliverne și înțepături veninoase, îți vine să exclami, frunzărind „Căminul cul- tural* : „Slavă Țte, Doamne, eă a mat sporit numărul re- vistelor serioasei” 0 mână de entuziaști, în frunte eu dl D. Guști, domnii: Emanoil Bueuța, Ap. D. Culea, Al. Las- carov-Moldovanu, Victor Ion Popa, H. H. 8tahl, Tr. Her- seni ș. a., și-a propus să dea „căminelor culturale”, po- vețe pe cărarea binelui și frumosului, cum o faeem noi, la „Astra”, pentru casele naționale ale despărțămintelor noastre și pentru „Școlile țărănești”. Dările de seamă și planurile elaborate eu multă pă- trundere și simț de realitate — ne îndeamnă să constatăm eă rnvista, deși are numai trei luni de viață, este o aliată prețioasă în lupta ee o poartă împotriva întunereeului, ma- rele dușman al omului. O emulație nobilă pe terenul cul- tural este totdeauna de dorit — ogoarele de luerat sunt atât de vaste, încât — dacă vom întrebuința ea ehiag al activității noastre dragostea pentru ee e bun și folositor — auspiciile sunt din cele mai favorabile. 52 Chiar din Nr. 1 ne-a dat „Căminul cultural" atenția eucienltă, publicând, din peana dlul Em. Bueuța, cuvinte de apreciere, privitor la organul nostru de „teehnteă cul- turală “ șl la activitatea despărț. județean Sibiu. Interesante sunt dările de seamă despre experiențele echipelor culturale regale, studențești, din a. trecut. Spi- cuirile din activitatea „Căminelor culturale" sunt — iarăși — pline de învățăminte prețioase, întovărășite cu numeroase fotografii. Dredniee de reținut și „datele și observațiile asupra cetitului într’un sat eu cămin cultural" comuna (Eli- sabeta, jud. Teleorman), unde un entuziast bibliotecar a însemnat cu constiențiozttate pe cetitori, după profesii și — în decurs de 4 ani — cărțile cele mat cetite. Șl în „Transilvania" noastră și în „Căminul cultural" va trebui să ne îngrijim să ne dăm seama de astfel de liste de cărți cetite (cu mai multă sau mai puțină plăcere) ea — în urma unui triaj serios — să ajungem la o listă de cărți model pentru căminele și casele culturale, cum o cere și dl Adrian Maniu, pentru o „lădiță" ambulantă a „cărților", proiectată de dl N. lorga. Ea selecționarea aceasta ar fi bine să aibă cuvântul cei mai de seamă re- prezentanți al diferitelor categorii de cărți (igienă, eco- nomie, beletristică, ete.) — secțiile noastre și cei ce au compus și lista din Nr. 3 al „Căm. cultural". Însemnăm eu satisfacție eă „Fundația" recomandă (în Nr. 3), în „programul ei de activitate culturală" — „lista bibliografică" — următoarele publicații mai nouă ale so- cietății noastre: 1) Ea „eărți de Igienă și medicină popu- lară": broșurile dlul Dr. losif Stoiehiția: „Ce trebue să știm despre boalele molipsitoare" și „îngrijirea mamei și copilului mie"; 2) Ea „Viața religioasă": broșura dlui Sep- timiu Popa: „Flori din grădina Raiului"; 3) Ea „Istorie"; „Trecutul nostru românesc" de dl Dr. I. Lupaș și „Avram laneu" șl „Tudor Vladtmireseu" de dl l. Georgeseu; 4) Ea „Cultura cerealelor": „Valorificarea muncii șt raționalizarea gospodăriei țărănești" de dl Gh. Brânduș; „Nutrețul arti- ficial" de dl l. F. Negruțiu. In nr. 2, la „Cărți apărute în a. 1934 și potrivite pentru bibliotecile satului", sunt însemnate șt: „Dragostea-pârdal- 53 nleă", comedia lui l. Gregor-Tajousky. „Noroc și ueseliel“ de Dr. Nic. Lupu șt broșura dlui Qh. Brânduș de sub 5), toate, din „Biblioteca poporală a „Asoeiațiunii”. Revista costă 100 de lei anual (București lll. Str. Latină 8). Cele șase numere din „Cartea Satului" se prezintă în condiții mai mult deeât mulțumitoare. Numai „Fundația” poate da pentru prețul de 30 de lei astfel de cărții Este o plă- cere să le citești, lată titlul și autorul fiecărui volum: „Cei trei regi" de Cezar Petreseu; „Inima noastră" de Mihail Sadoueanu; „Viața creștină în pilde" de Al. Lascarov-Moldo- vanu; „Intre gospodine", sfaturi pentru gătitul mâncărilor, de Lucia Filimon-Ciulei; „Culegere decoruri" de N. Oancea, „Vicleimul", joc sfânt, popular, eu note de G. Breazul, eu lămuriri de punere în scenă de Victor Ion Popa. Cu ilustrații frumoase, unele în colori, în format plăeut, eu literă eiteață, hârtie excelentă (nu sunt volumașele acestea chiar prea elegante pentru easa țărănească?) — biblioteca „Cartea Sa- tului” merită, pe drept cuvânt, să străbată în pături eât mai largi și să fie eetită din scoarță ’n scoarță. Universitatea populară a desp. Sibiu al „Astrel”. Urmându-și eu te- nacitate planul de acțiune culturală, desp. nostru din Sibiu a organizat — și în acest an t— cursurile Uni- versității populare. Instituția vizează răspândirea în publicul „mijlociu” al orașului, în pătura de negustori șt miei funcționari, a unor cunoștințe elementare și de imediată utilitate practică. Obiectivul părând până acum atins, s’a impus o continuare — și în acest an — a cursurilor. Întrucât activitatea Universității populare din Sibiu s’ar putea gene- raliza și în alte centre orășenești ale despărțămintelor, comunicăm aci chipul organizării ei. Cursurile se țin de două ori pe săptămână — Lunea și Mereurea — între orele 8—9 seara, eând publi- cul eliberat de grijile zilei, simte ne- voia unei mai înalte recreări inte- lectuale. Se desvoltă prelegeri ee se grupează în eieluri fie de cuno- ștințe practice, fie din cultură gene- rală. Cursurile încep în fiecare an — eu un ciclu religios-moral ee tra- tează relele sociale ale vremii din punct de vedere creștin. Citez de exemplu titlul unei conferințe din acest cadru: „Defecțiuni morale și sociale de azi" (Protopop l. Dăneilă.) Urmează cursul de igienă ee oferă cunoștințe de imediată utili- tate. Exemplu: „Binefacerile soare- lui" (Dr. L. lonașiu). Cursul de economie urmărește limpezirea eelor mai actuale feno- mene economice în lanțul cărora suntem eu toții prinșii: Ex. „Des- 54 echilibrul dintre prețurile agricole și cele industriale* (N. Martin). Un curs de educație se ocupă eu subiecte sugestlue precum : „Pu- terea exemplului în viață* (Inspeet. P. R. Petrescu.) Cursul de psihotechnică, tratând de pildă despre „îndrumăripentru ale- gerea profesiunilor* (Dr. Gh Preda) se dovedește a fi deasemeni util ea și cursul juridic eu prelegeri: precum „îndrumări pentru împricinați* (Dr. 1. Fruma). Cursurile de cultură generală alcătuite dintr’un ciclu istoric și altul literar, uin să agrementeze și să în- cânte sufletul ascultătorilor. Cursul de istorie na|ională din acest an are de obiect: „Revoluț’ile ardelenești* și în special cinstirea amintirii lui Horia, iar cursul literar: „Podoabe ale literaturii românești* desuoltă dări de seamă despre „Romanele lui Rebreanu* („Crăișorul“, „Răs- coala" dl P. Drăghici) și „Vlaicu Vodă" (Al. Dima). Comitetul desp. Sibiu de sub președinția dlui S. Țeposu și eu efee- tiuul și uiul sprijin al tineretului, rea- lizează și eu aceste Cursuri ale Uni- versității vopulare o faptă ee me- rită a fi urmată. Al. D. Bibliografie. Reviste, ziare: Klingsor, 1935; Ianuarie, Nr. 1, Fe- bruarie, Nr. 2. Revue de Transylvanie, Tome 1, Nr. 3, Noemvrie—Decemvrie 1934 Viața Basarabiei, 1935; Ianuarie, Nr. 1, Februarie Nr. 2. Societatea de mâine, 1935, Decem- vrie, Nr. 12. Gazeta cărților, 1934; 15 și 30 De- cemvrie, Nr. 9—10, 15 și 31 Ianuarie, Nr. 11—12. Arhivele Olteniei, 1934 : Iulie—De- cemvrie, Nr. 74—76. „Curenlul Prahovei*, 1935 Ianua- rie 29; Nr. 129—130. „Satul*, 1935 Ianuarie, Nr. 50, Fe- bruarie, Nr. 51. F’Europa orientale, Roma, an. XV., fase. I—11. » Universitatea die Cernăuți: „Co- drul Cosininului“; Buletinul „Institu- tului de istorie și limbă"; Vili, 1933— 1934, pag. 631. Junimea literară, 1934, Nr. 7—12 1935, Nr 1. Arhiva, lași, 1934, Nr. 3—4. Răsăritul, 1934, Nr. 11—12. Sălajul nou, gazetă, 1934, Nr. 17— 18, 19. Atheneum, revista liceelor militare, 1935, an. 1, 1. Făt-Frumos, 1934, Nr. 5—6. Graiul Românesc, 1934, Nr. 7—12. Hotarul, 1935, Nr. 4. Viața literară, 1935, Nr. 187. Spiritul vremii, 1935, Nr. 2. * Cărți: Vasile Netea: „Îndreptar pentru eereurtle culturale", edit. „Asfra“, desp. Reghin; 1934, pag. 46. 55 Sumarul buletinului de tehnică a culturii „Transiluania“ Anul 1935*) Articole de fond: Dt. luliu Moldouan: Cuvânt la deschiderea adunării generale din Satu-Mare — — — — — — 5 ; 279—289 Figuri și fapte pilduitoare din trecut. Colan Nicolae: t Victor Lazăr --- --- --- --- --- --- 1 ; 7---8 Dima Al.: Al. Odobescu și „Asociațiunea” --- --- 1 ; 9---11 Moldouan Dr. luliu: t Mitropolitul Vasile Suciu --- --- --- 1 ; 1---3 Peiretcu-P.-H.: loan Pop-Reteganul --- --- --- --- --- 2; 5?---65 Petreacă P. R.-. Spiru-Haret --- --- --- --- --- --- --- 3; 109-116 Preda Dr. Gh.: Gheorghe-Pop de Băsești --- --- --- --- 5; 290---292 Preda Dr. Gh.: t Protopopul N Togan --- --- --- --- 1: 3-7 îndrumări culturale. Agdrbtceanu I. : Festivalurile culturale și programul lor 3; 117---121 Daniello Dr. L.: Propagandaigienică, valoarea și tehnica ei 5: 3 3---312 Dima Al.: Cursul de literatură română la școalele țărănești --- - --- --- ---• --- --- 2; 66-70 Hafieganu Dr. luliu: Prin vigeare, conștiință, disciplină la rena- șterea națională --- --- --- --- --- --- 1 : 12---18 Sehș Dr. Eugen: Probleme culturale la granița apuseană 5; 293---302 Stolchiția Dr. I.: Ancheta sanitară --- --- --- --- --- --- 5: 313---326 Material pentru conferințe, șezători, etc. Agârbiceanu I.: Să păstrăm moștenirea --- --- --- --- 1 ; 19---24 Colan Nicolae: Cum se alcătuiește o conferință religioasă 5; 327---330 Dima Al.: Cartea și foloasele ei --- --- ---• --- 2; 71---74 lonașiu Dr. I.: Binefacerile soarelui --- --- --- --- - - 1 ; 24-29 Martin : Nepotrivirea între prețurile produselor țărănești și cele industriale --- --- --- 3; 122-128 Micu Prot. Aurel: Plan de lecție --- --- --- --- --- ---• 1; 30---35 Petrescu P. H.: Piese teatrale, vrednice de jucat --- --- 6; 386---393 ) Prima cifră indică numărul revistei, a doua numărul paginilor. 1 Horia Petra-PetrâsCil: „Amicul Po- porului", calendar pe anul comun 1935. Dragoș Viteneu. „Când dai nas lui iuan"; Cernăuți, 1934, pag. 86. Nicolae D. Marin; „El" și „Ea" (doi învățători) 1934; Cluj, pag. 160. Gh. Chelaru și Cezar Cristea: Pro- blema șomajului românesc; București, 1934. Cezar Cristea: Rolul pădurilor in economia și apărarea națională; Bu- curești, pag. 79. Despărțământul „Astra" — Cetatea- Albă: „După zece ani"; pag. 104. Vasile Sueiu: Anuărul șeolii co- merciale sup. de băteji din Arad; 1934, pag. 48. Sever Stoica: Mileniul; Clu|, 1934, pag. 180. Smara. „Corbul cu pene de aur". Feerie în uersuri. Patru acte; Buc., 1935. 40 Lei. Al. Dima: „Al. Odobescu". (Publi- cațiile grupării intelectu ale „Thesis “ — Sibiu), 1930, pag. 30. A. Cotruș: Horia. Versuri. 1935. (31 pag.) tipărită în Warszarua (Dar- șouia). Biblioteca poporală a Asoeiațiunii „Astpa“, care intră într’al 25-lea an de existentă în anul 1935, a tipărit în timpul din urmă următoarele broșuri ieftine și bune pentru cei ce ureau propășirea culturală: Nr. 208. Poezii poporale din granița Năsăuduhii, culese de Emil Al. Boșea. Nr. 209--212. Trecutul nostru românesc. Scurt manual de istorie na- țională, de Prof. loan Lupaș. Nr. 213. „Tot omenia-i mai tareu, comedie țărănească, în 3 acte, de Petrea Dascălul. Nr. 214. Valorificarea muncii, raționalizarea gospodăriei țărănești. Inuăjături agrteole-eeonomice, serise în grai poporal de Gheorghe Brânduș. Nr. 215—216. Dragostea-pârdalniea 1 (Năravuri muierești.) Comedie poporală în 4,aete de losif Gregor Tajousky. Tradusă din limba slovacă de Gibușa Monasterianu. Nr. 217. Noroc și veselie l (Măriufa Sabie" și alte schije umoristice din viaja poporului.) De Nicolae Lupu. Nr. 218. Calendarul pentru popor al Asoeiațiunii pe a. 1935, întocmit de Horia Peira-Petrescu. Fiecare număr 5 Lei, afară de Nr. 209—212, care costă 15 Lei și Calen- darul, eu 15 Lei. 56