
Anul 65. Noemvrie—Decemvrie. Nr. 6.


            TRANSILVANIA


(Buletin de technică culturală.)




    îndemnuri

de Dr. luliu Moldovan.

    Aproape în toate despărțămintele noastre județene și
într’o serie de centre de plasă uor funcționa în anul aeesta
școli țărănești. După informațiile primite până în prezent
uor funcționa atari școli în: Brașou, Făgăraș, Sibiu, Alba-
lulta, Orăștie, Deua, Orauița, Arad, Oradea, Zălau, Satu-
mare, Sighet, Cluj, Gherla, Dej, Năsăud, Turda, Blaj, Tg.-
Mureș, Odorhelu, Gheorgheni, Mereurea-Ciue, Sighișoara,
și Sft. Gheorghe; Brașouul ua organiza șt o școală pentru
țărance și un curs pentru fete de țărani, ua auea loc șl în
Gherla și Mereurea-Ciue. La o serie de șeoli țărănești se
uor ține mai multe cursuri complete. Sperăm eă și des-
părțământul Lugoj ua putea înființa o școală țărănească și
suntem siguri, eă și Timișoara se ua înrola între despăr-
țămtntele, eari realizează această instituțiune. Căci șeoala
țărănească nu este o instituțiune menită, să dea numai cu-
noștințe eeonomtee și rostul ei nu este numai aeolo unde
aeeste cunoștințe lipsesc. Șeoala țărănească are menirea
să contrlbue și la educațiunea națioAală și cetățenească a
elenilor ei, să inițieze solidarizarea lor într’o muncă con-
structivă, să păstreze eu țăranii plecați din șeoală legături
de permanentă îndrumare menită să continue și adâncească
opera educatiuă începută în șeoală. Eleuti acestor școli,
selecționați dintre țăranii fruntași, auând deci substratul
eeonomie, sufletesc șl intelectual, pe eare să se grefeze


373


1

rodnic îndemnurile date prin școală, uor putea să apliee
eeeaee au învățat șl prin exemplul lor să propage în jurul
lor cunoștințele șl îndemnurile primite. Obieettuul nostru
nu este țăranul individual, ei țărănimea, nu sprijinirea unui
individualism materialist, nu țărani dornici numai de a
primi, el o țărănime crescută în spiritul unei eonștiinți, răs-
punderi șt solidarități etnice, capabilă să se ridice prin
muncă și jertfă proprie, să se însoțească, pentru ea prin
eforturi comune să-și sporească bunurile materiale, dar în
același timp și mai presus de toate șt cele spirituale șt
etnice. Dar nu o elasă țărănească, eu aspirațiuni exclusi-
viste, ei o țărănime, conștientă de a fi o funcțiune numai
în corpul națiunii, ale cărei drepturi șl aspirațiuni primează.

     Este deci evident, eă aceste școli sunt deopotrivă ne-
cesare atât în regiuni eu țărani, eari au îneă multă nevoie
de îndrumare economică ea șl în regiuni eu țărani înstă-
riți, dar în suferință lin ee privește conștiința națională. Nu
însă școala țărănească va fi singurul mijloc de acțiune în
aceasta direcție. Organizarea Șoimilor în cadrele Astrei
va avea menirea să eontribue în primul rând la crearea
acelei conștiințe și discipline etnice de eare am amintit.
Ou un ceas mai de vreme va trebui să ne gândim la ge-
neralizarea aeestei organlzațiunl și să oferim cu drag co-
laborarea noastră acțiunilor și organizațiunilor eari parțial
sau integral lucrează în aceeași direcție. Și între acestea
merită toată atențiunea noastră organizarea străjerilor țării
ea și aețiunea edueațlunei premtlitare, pornite din înaltul
gând al Maiestății Sale pentru asigurarea unei educațiuni
cetățenești și naționale a tineretului nostru. Aceasta cola-
borare este justificată și prin faptul eă Straja țării, Șoimii
șt edueațtunea premilltară sunt trei organișațiuni menite
să se întregească pșntru ea împreună să realizeze eeeaee
este scopul suprem al existenței lor: o națiune organizată,
conștientă, disciplinată.

     De sigur. Asoctațlunea noastră va colabora șt eu alte
societăți culturale ori de câteorl un scop național, general
ua cere unirea eforturilor, sforțări întregite pentru asigu-
rarea unui rezultat mai bun- Lăsând însă la o parte aceste
colaborări ocazionale, dictate de interese generale, na-


3?ă

(tonale, este de dorit, ea activitatea curentă, programatică,
a noastră ea șt a altor societăți culturale, să se depună
eu mijloace proprii și îndeosebi pe răspundere proprie.
Asociațiunea noastră ua trebui să se ferească șl în viitor,
de a trece în domenii de activitate de propagandă, eari
nu îi aparțin și de a împrumuta numele sau forțele ei pentru
atari scopuri.

     De dorit mai departe ar fi, ea atunci eând membrii
Astrei simt nevoia de a răspunde unei necesități culturale
speciale, să o facă în cadrele Astrei și nu prin o organi-
zațiune în afară de ea. Așa cum în cadrele Astrei s’au or-
ganizat Șoimii, Gândul românesc, Școlile țărănești, se vor
putea organiza șt cursuri pentru meseriași, muncitori sau
altele dându-li-se la nevoie un nume special. Aceasta nu
din motive de acaparare sau de orgoliu, el din cerința fi-
rească, ea să se evite o inutilă risipă de energii, o dău-
nătoare concurență de eforturi răslețe într’un timp, când
atât de imperios se cere un singur crez național, eare să
ne unească, — un singur program, prudent dtvlzat pe ne-
cesități culturale, condus de acel erez și vizând un singur
scop final, integritatea noastră etnică, spre eare trebue să
se integreze armonie și disciplinat eforturile noastre. Sa-
lutăm eu drag orice încercare a membrilor noștri de a
afla noul mijloace pentru intensificarea și adâncirea muneii
culturale pe teren național, căci doar unor atari inițiative se
datorese nouile mijloace de acțiune, eu eari se mândrește
azi Asociațiunea noastră. Dar este evident, eă mai ușor
se va' putea verifica dreptul la existență șt generalizare a
acelor inițiative, dacă ele se realizează sub controlul aceluiași
crez, încadrate în același program general de muncă. Școala
țărănească azi nu era generalizată în Ardeal șl Banat eu
perspectiva de a deveni unul din eele mai importante
mijloace de acțiune culturală la sate, dacă s’ar fi realizai
în afară de cadrele Astrei.


375


1*

Figuri și fapte pilduitoare din treeut.




    0 amintire*)

dintre multele, referitoare la l. 1. C. Brătianu

de Dr. Al. Vaida-Voevod.

     Rămâne să descriu, de altădată, cum am reușit să pun
la eale trecerea peste graniță a delegației de Ardeleni,
eare a participat la înmormântarea neuitatului Rege Carol l.

     Reîntorșt dela Curtea de Argeș în Capitală, i-am vizitat
pe fruntașii vieții politice românești, în primul loc pe N. Ft-
lipescu, Dr. Istrate, Marghiloman, Taehe loneseu, Costi-
neseu și alții. Dl lorga era absent. De sine se înțelege eă
șl pe l. 1. C. Brătianu, primul-ministru. Eram împărțlți în
două echipe, fiind eam numeroși. Părintele Lueaei șt Oct.
Qoga erau la București, dela începutul răsboiulul. Tre-
cusem Carpațti Ștefan C. Pop, D. Goldtș, A. Dlad, Uoieu
Niteseu șl eu. Ea l. 1. C. Brătianu am fost primiți Aurel
Ulad eu mine. Așa ne-a fost fixată audiența. Nu din în-
tâmplare, precum credeam atunci, neeunoseând încă firea
Premierului. Brătianu era om precaut și prevăzător, pre-
fera ea să nu vorbească în fața prea multora, considerând
timpul și împrejurările.

     Cum dânsul ne cunoștea din 1903, pe Dlad șl pe mine,
ne-a aeordat separat audiența.

     Ne-a primit în biroul casei sale din strada Easear
Catarglu.

     „Ce mai e nou la Do. ?“ — ne întrebă. „Domnule
Prim-mtnt8tru“ îi răspunsei, noi am putut trece Predealul
datorită faptului că avem o anumită misiune, pe lângă Do.
Trebue să interoenim, încercând să Vă eonotngem ca să
tntrațt în răsboiu alăturea eu puterile centrale. In ee eon-

     ♦) Prețioasa amintire de mai sus e eu atât mai bine venită eu eât —
de curând — s’au prăznuit șapte ani dela moartea lui 1.1. 6. Brătianu.
(N. R.)


3?6

dițit D’ațl angaja? Aeum, dupăee am satisfăcut misiune!,
Dă rog să ne dați răspunsul, pe eare doriți să-l comu-
nicăm acasă. îmi permiteți să-l notez, ea să pot fi exact¹¹.
Am scos carnetul și creionul, iar 1. 1. C. Brăttanu, mt-a
dictat: „România în tot timpul Regelui Carol l, a făcut po-
litică alăturea de Austro-Ungaria. Această politică a sus-
ținut-o șt tatăl meu. Eu am eontinuat-o șl deasemenea toate
guvernele române.

      „Este o uorbă a lui Bismarch eă, în timpuri normale,
se poate face o politică neagreată de opinia publică, ba
ehiar și în contra opiniei publice. Răsboiu însă nu se poate
faee fără aprobarea sentimentului obștesc șl eu atât mai
puțin în contra acestui sentiment".

      „Dacă doresc conducătorii monarhiei Austro-Ungare,
să ne putem continua politica de până acuma, ei trebue
să procedeze astfel, încât opinia publică românească să
aprobe o asemenea politică. — Ești mulțumit?"

      Pe deplin, Dle President, Dă mulțumesc, iar aeum
permiteți-ne să Dorbtm de ale noastre.

      Apoi am îneeput amândoi să-i răspundem la între-
bările ee ni-le puse. Se încinse o eonuersație animată
dând șt primind informații. La sfârșit a rămas stabilit eă,
înainte de intrarea în acțiune, să primim un avts, fiind in-
format părintele Saftu, protopopul Brașovului. Dânsul va
avea să ne trimită vorbă, în toată țara conform unui plan
fixat eu dânsul. Oprlndu-mă la Brașov am eăzul de acord
eu părintele Saftu asupra tuturor detaliilor. Gât de lipsită
de experiență fusese acea propunere a noastră și eât de
naivi îi părusem lui l. 1. C. Brăttanu, am eonstatat-o în 1919,
la Parts, reamtntindu-mi conversația din 1914.

      Ce ne-ar fi putut ajuta nouă șt cauzei informarea
prealabilă a declarației de răsboiu, urmată numai decât
de trecerea Carpațllor? Satele erau demult golite de băr-
bați. Cel valizi erau concentrați, ehiar și neapțit pentru
serviciul militar duși la cărăușii, muncă de răsboiu, îm-
prăștiați țfeparte de ținutul lor. Acasă numai femei, moș-
negi și copii.

     Iar intelectualii satelor, internați, prin județele din
vestul Ungariei. Intre ei, bine înțeles și părintele protopop,


37?

vrednicul Dr. Vesile Saftu. Iar Austr o-Ungaria ? Nu a as-
cultat de sfatul lui 1. I. C. Brătlanu. Șt și-a săpat singură
mormântul. Dar să fim drepți, să recunoaștem că, nici nu
era în măsură să poată măcar încerca să se conformeze
acelui sfat.

     Căei eine l-a cunoscut pe l. I. C. Brătianu, nu poate
dubita eă, sfatul lut fu dat, în ferma credință eă nu va fi
șt nu va putea fi urmat.

     Răspunsul lui a fost, ea șl întrebarea mea, un joc,
impus în cadrele etapelor tactice, joc, pe eare eu toții fără
înțelegere prealabilă, în mod firesc, îl jucam, mânați de
aeelaș instinct colectiv.



    Unul din creatorii și fondatorii „Astrei“:
    Axente Seoer

Cuvântare rostită în Mediaș la 2 Decemvrie a. e., eu ocazia desvelirei
   monumentului acestui erou național și a serbării zilei „Astrei"

de Dr. Gh. Preda,
vicepreședinte al „Astrei".

     S’a împlinit 16 ani de când poporul român din părțile
ardelene, maramureșene, erișene șt bănățene respiră liber
de sub jugul iobăgie! care a durat peste 1000 ani.

     S’a împlinit 16 ani de când s’a făcut o dreptate, im-
pusă prin voia lui D-zeu și legile firei omenești.

     Poate greutatea vremurilor de astăzi — prin eare trece
lumea întreagă, — să facă îneă, ea unii din noi să fie su-
părațl, amărâți, sărăciți; dar suntem stăpâni pe necazurile
șt bucuriile noastre, suntem stăpâni pe sărăcia noastră,
suntem liberi și stăpâni în casa noastră, în țara noastră șt
pe cultura noastră.

     Această libertate a fost râvnită de not 1000 de ani, a
fost obținută eu jertfe șl sacrificii și înțelegem să o men-
ținem (daeă nevoia eere), tot prin jertfe și sacrificii.

     Pentru această libertate au luptat înaintașii noștri,
străbunii noștri, acel martiri ai neamului, pentru cave nici


378

muchiile stâncilor, nici eosile de topor, nici rotile de frân-
tură a oaselor, nu i-a putut intimida, nu i-a putut supune.

      Printre acești strămoși eroi ai neamului, eare a încins
sabia luptând pentru neam, socotim la loc de frunte pe
marele bărbat al cărui bust se desuelește astăzi: Axente
Sever.

      începând dela 10 Septemvrie 1848, adecă dela adu-
narea grântțăreaseă dela Orlat și până la 22 Iulie 1849
până la reluarea Albei-lulia, în toată această epocă de fră-
mântări și reuoluție pentru ruperea lanțurilor robiei, Axente
Seuer organizează trupe, dezarmează pe Unguri, liberează
Orașe de sub teroarea dușmanului (Ziatna, Alud, Alba-lulta,
ete.),duce lupte victorioase contra dușmanului, (preeum a
fost aeeea de pe câmpia dintre Sibiu și Șura-Mare, unde
a respins armata lui Bem), și șl crează un nume viteaz,
un nume pe eare Avram laneu îl vestește oamenilor săi
cu respect șl admirație.

      Dar Axente Sever se poate socoti printre fruntașii
cărturari, eare îngrijorați de soarta culturii poporului no-
stru (ținuți de dușman sub un aspru absolutism), au con-
ceput ideia de a se crea Asociația pentru cultura șl lite-
ratura poporului român, pe principiile eă: unde desbină
legea maghiară poate uni cartea, eă această însoțire cul-
turală poate aduna laolaltă pe Români fără deosebire de
confesiuni sau clasă socială și eă se va putea menține
prin eultură proprie, o conștiință națională.

      Astfel la 10 Mai 1860 în tovărășia lui Șaguna, Șuluțiu
și altor fruntași intelectuali ardeleni, Axente Sever înain-
tează înaltei loeotenențe Cesaro-regești transilvane, ru-
gămintea : „a Se da voie ținerei unei adunări consultătoare
în privința înființării unei Asoeiațiuni pentru literatura șl
• cultura poporului român".

      Ba 21 Martie 1861 Axente Sever la parte la confe-
rința în care se -compun statutele „Asociației", fiind ales
membru în comisia specială pentru studierea textului.

         «

      Era prima adunare generală a „Asociațiunei" ținută în
Sibiu la 6 Noemvrte 1861 a fost ales membru în comitetul
central unde ft funcționat până la 1867.


3?9

     încălzit mereu de flacăra eulturei noastre naționale»
Axente Sever a servit până la sfârșitul vieții cu devot
ment și cauza culturală a neamului.

     Ori de câte ori dușmanul săvârșia ^vreo faptă rea,
ori de câte ori vre-un articol veninos apărea^în gazetele
ungurești, Axente Sever.punea mâna pe pană șt răspundea.
In un „Răspuns la cartea neagră" vorbind de virtuțile noa-
stre strămoșești, Axente Sever serie: „Virtuțile și gloria
noastră au ieșit mai presus și au dat de minciună calom-
niile dușmanului. Aceste virtuți vor străluci eât timp va
trăi neamul românesc pentru ale cărui drepturi am încins
și purtat în tinerețe sabia, am împlântat șl ținu plugul, am
încercat și învărtit negoțul și comerțul, iar acum la bătrâ-
nețe când nu mai am puterea a continua acelea, ’serlu și
voiu serie să se înalțe șt să strălucească numele, onoarea
și gloria neamului românesc".

     lată pentru ee la desveltrea acestui monument „Astra"
vine să se închine eu respect, păstrând marelui dispărut
veșnică admirație și recunoștință.

     Dar luptele duse de Axente Sever ea și de ațâți alțt
eroi ai neamului nu au putut aduce rezultatele dorite. In
adevăr rezultatele politice din 1861 șl 1863 au fost înșelă-
toare. Drepturile politice ale Românilor au dispărut din
ziua în eare au fost dobândite. Promițătorii nu și-au ținut
cuvântul șl urmașii lui Axente Sever ea și înaintașilor lui
le-au fost dat încă să fie selavi în propria lor țară, le-a fost:
dat să rabde și să sufere văzând, cum li se atacă cre-
dința, școala, limba, cum li-se schimonosește numele.

     A venit însă vremea dreptății când sutele de mii de
viteji din Patria mumă, trecând prin ploaia de gloanțe, prin
norii de gaze asfixiante au pășit semeț spre vrăjelntcul
ideal: desrobirea fraților și unirea.

     A venit vremea să se dărâme pietvlle dela hotare și
toți acei ce au dus lupta pentru desroblre, să privească*
spre Ardeal eu sufletul împăcat eă și-au făcut datoria.

     A venit 1 Decemvrie 1918, aeea zi memorabilă în care
glasul conștiinței naționale ținut sub spuză în sufletele ro-
mânești, a izbucnit eu o vehemență eare a grăit lumii întregi..


380

     Sărutările și îmbrățișările ee și-au dat la Alba-lulia
toți Românii din diferitele clase sociale și din diferitele un-
ghiuri ale României mari, discursurile și laerămile orato-
rilor (din care unit zac astăzi sub pietre funerare ea:
Gh. Popp dtn Băsești, Gieeo Pop, Vasile Goldiș, Teodor
Mihalț, ete.), au atins coardele sufletești ale eelor prezenți
făcându-i ca șl ei să lăcrămeze și prin aceasta să arete
odată șt mai mult cât de mare șt eât de curată era acea
conștiință națională.

     Asociația culturală „Astra" eare timp de aproape 60
ani propagase cultura, răspândise bunele moravuri și sus-
ținuse dragostea de neam era mândră eă poate culege în
acea zi de 1 Decemvrie fructele activității sale.

     Ea a stăruit și obținut ea această zi memorabilă să
rămână ea o zi a „Astrei", ea o zi în eare bunul Român
amlntindu-și de greutățile și suferințele trecutului, să-șt în-
cordeze eât mat mult puterile, pentru bune șl utile reali-
zări în prezent și viitor.

     A venit vremea ea tratatele de pace să consfințească
sfintele noastre drepturi șt să reducă pe dușmanii nea-
mului la hotarele lor firești.

     De 16 ani însă acest dușman se vaită, protestează și
susțtne eu încăpăținare să i se dea pământul pe eare sa-
mavolnic l-a stăpânit.

     De 16 ani de când vântură ideia revizionismului.

     Firește eă ei râvnesc la pământul nostru mănos, la
minele, bucatele, vitele și slujbele noastre. Nu se pot îm-
păca eu ideia eă să nu mat trăiască pe spatele noastre,
nu se pot împăca cu ideia de a nu mal stăpâni un popor,
pe eare să-l exploateze șl căruia să-i poruncească.

     Nu mai au slugi și ne vor din nou ca slugi a lor.

     Pe' baza unei pretinse culturi europene vor să stăpâ-
nească din nou pe aeel ee-i consideră inculțt. Dar daeă cul-
tura implică pe lângă altele: dreptatea și omenia, ne întrebăm;
le-a avut oare Ungurii față de neamul nostru? Ne-au lăsat
să ne desvoltăm? șl daeă s’ar scutura puțin ceeace s’a
depus sub raportul culturei peste instinctul primitiv al
acelor ee au ueis pe eei 46 Moți dela Beliș, ee le-ar rămâne
oare, ea să poată avea dreptul să se întituleze eulții Eu-


381

ropei? Culțil Europei se pot pretinde oare acei ee orga-
nizează și astăzi asasinate politice așa precum a fost eel
dela lanca Puszta eare a adus moartea regelui Alexandru
al Serbiei și al Ministrului de externe francez Barthou?

      A venit nremea ea „Astraeare a fost punctul de
grauitate al năzuințelor și luptelor din eei 70 ani din urmă
șl eare rămâne santinela neadormită la temeliile firești ale
acestui popor să le spună răspicat: Dorim să ne împlinim
misiunea noastră și să ne desuoltăm în ordine și pace eu
păstrarea neclintită a hotarelor actuale.

      Martor ne este Dumnezeu eă nu vrem răsboiu, dar
vrem o pace bine garantată. Contra acelor însă ce ne pro-
voacă, vrem să pregătim sufletele românești, pentru ziua
când acești dușmani ar mai vrea să facă cunoștință cu ba-
ionetele românești.

      Pentru înfumurații revizioniști, care caută să readucă
timpurile de împilare și de atotputernicie, le răspundem prin
3 cuvinte: Nu se poate.

      Și trebue apoi să se știe de ei și de alții eare i-ar
încuraja eă: „Murim mai bine în luptă cu gloria deplină,
— Decât să fim sclavi iarăși, în vechiul nost’ pământ*.



    loan Pop~Reteganul

de Horia Petra-Petrescu.

                             „Doamne, strigat-am eătră Tine,
                             auzi-măl...*

     Când „Astra" îșt reîncepe cursurile sistematice ale
„Șeoaleior țărănești", ea șl întreaga ei activitate, se cade
să ne gândim la un antecesor al apostolatului acestuia, la
dascălul român loan Pop-Reteganul.

     Intr’ânsul se sintetizează par’că mat bine icoana das-
călului idealist, propagandist cultural-social de cea mai
nobilă specie, un „Popa Tanda" al satului, care cere lu-
mină. loan Pop-Retâganul, dth Reteagul de lângă Dej, a
știut să aducă în consonanță, instinctiv, teoria învățată în


3S2

„ preparandii", dar plăsmuită șl în creierul său, eu practica
•de toate zilele, practică, ee a dat o roadă binecuvântată.

      Desigur: teoria poate fi frumoasă, poate fi genială
ehiar, de nu este urmată de praetieă, de aplicarea în si-
tuația actuală, e lipsită de viată, e inutilă ehiar. loan Pop-
Reteganul a înțeles chemarea vremii sale și șt-a îndeplinit
datoria eu scumpătate, suferind mizerii, lovindu-se de multe
ori de apatia mulțimii, de intelectuali refractari idea-
lismului său — dar nu s’a dat bătut și a fost fericit eă a
contribuit eu eeeaee i-a stat în putință. A făcut tot eeeaee
a pututl

      Câteva cazuri eloeuente, eari vor putea servi drept
pildă și luminătorilor satelor noastre de astăzi.*)

      Ca pedagog, elev și — mai pe urmă — amie al lui
Uasile Petri știa l. P.-R. să umble minunat eu școlarii,
îneât aceștia, în loc să ocolească școala, se îmbulzeau la
prelegeri eu dragă inimă.

      încă de prin 1886 a scos l. P.-R. „Cărțile săteanului
român", o revistă eu bună lectură pentru satele noastre,
după cum au fost mai apoi și „Prietenul săteanului român",
din 1895 și „Cartea poporului" (ed. II. 1900).

      Un „Curs practic de pomărit" a tipărit în 1889 și o
„Pomicultură" în 1904, dar ee folos, sfaturile din cărți nu
prindeau la unii săteni din Reteag.

      Când vedea eă teoria nu ajută, căuta să aplice teoria,
ehiar eu riscul de a ajunge pe eâtăva vreme în dtsgrația
cutărui țăran. Așa, odată, n’a vrut un țăran eu nici un preț
să aibă câțiva meri în grădină. Pe lângă toate protestările
țăranului, pe lângă toată supărarea lui ehiar, eă „doar’ el
e stăpân în grădină", 1. P.-R. nu l-a întrebat mult șt eu pu-
terea t-a adus mlădlțele de meri. A boscorodit țăranul, s’a
înctudit, dar să-t fi văzut fața după doi ani, când mlâdițele
de odinioară îi dădură prilejul să se bucure de mere gu-
stoase 1

      Tot așa de meșter era l. P.-R. în adunarea comorilor
poporale de folhlor. Ca un adevărat propagandist, știa eă


     *) Cele de mai jos sunt relatate de fiiea iul l. P.-R, domnișoara
Eugenia.


383

în poeziile, chiuiturile, bocetele, poueștile, legendele noa-
stre se resfrânge mentalitatea țăranului, dar eă atunci eând
țăranul este întrebat anume și rugat să cânte șau să po-
uesteaseă — prestatiunile nu sunt atât de spontane, ei se
diformează întru eâtua. De aceea, pe lângă poueștile po-
porale, minunatele „Pouești ardelenești”, pe eari le-a auzit,
în parte, dela țărani din părțile Năsăudulul și Dejului, a
cules, neobseruat de țărani și țărance, trăgând eu urechea
pe câmp, eând cântau fetele șt muncitorii la lueru sau în
pădure, notându-șl pe bucățele de hârtie cele auzite.

      Așa a putut să ne dea colecțiile prețioase de folklor,
cart mai apoi s’au răspândit, în zeci de mii de broșuri,
sporind dragostea de folklor românesc pe sate șt drago-
stea de lectură, în general.

      Broșurile tipărite 1 In prluinta aeeasta a auut o bogată
experiență, plină de desiluzii, cart însă nu l-au silit să lase
condeiul din mână.

      Doar „Moldouănuț” — loan Mteu Moldouan, cano-
nicul înuățat din Blaj — de-i trimitea câte 200 de coroane,
o sumă respectabilă pe uremea aceea, pentru orice tipăritură
ee primea dela Beteag — alții nu se prea îndesau eu banii,
încât rămânea autorul eu maldăre de broșuri nedesfăcute,
pe cart le împărțea mal apoi gratuit. Ea obseruarea lui
1. P.-R. eă suma ar fl prea mare, răspundea meeenatele
cărturar: „Lasă, știm noi năcazurile celor ee tipăresc earte
românească 1“

      Și după cum nu se da bătut eu răspânditul cărților
șl al foilor, tot așa nu se da înapoi nici dela sfătuirea ță-
ranilor, eând aceștia îl întrebau de gospodăria șt de clă-
dirile lor.*) Știa dascălul eă țăranii sunt întru eâtua refrac-
tari înnoirilor șl de aceea, când nu primea eutare sau eu-
tare din ei, planul unei ease eu încăperi mal multe, mat
luminoase, fiindcă „așa a auut-o șl tata”, se da împăcat,
de formă, la început, dar mat apoi, în decursul lucrării,
nenea l. P.-R. eu schimbarea la ferestri, la eoperiș, ea un
sfetnic cuminte — de te minunai cum din casa, eare uola


     *) Asociațiunea a tipărit o descriere de 1. P.-R.: „Casa țăranului
român*. Nr, 145. Prejul 5 Lei.


384

să fie, la început, o casă eu încăperi seunde șl mohorîte,
numai eă ieșea o drăguță de casă, amăsurat dorințelor
dascălului l. P.-R.

      Și aceeaș persistență de propagandist înflăcărat, de
tactician de seamă, a avut-o l. P.-R. și la ridicarea unui
nou cămin cultural în satul natal» a unei școale românești.
Revlzoratul școlar unguresc uoia să-l pună bețe ’n roate
șl amenința, prin 1901—2, să închidă așezământul daeă
până la o dată fixă nu ua fi un local nou, mai sănătos, în
locul celui ueehiu.

      Așezământul românese închiși Ar fi fost o grea loui-
tură pentru satul întreg. Cu preotul satului împreună a în-
ultat 1. P.-R. pe țărani 1a o consfătuire, l-a întrebat: Vreți
noi să Dă pierdeți școala ? Când a început să se codească
unul și altul, fiind uorba de ajutorul bănesc, eând a văzut
eă și preotul face dificultăți (eă ua întreba pe „veneratul”
eonsistor și ee vă răspunde „veneratul” eonslstor) l. P.-R.
șl-a ridicat capul, sumeț șl a spus respieat: „Stau eu bun,
. cu easa și eu moșloara mea!” șl așa a urnit carul din
pietriș, încât sătenii toți, cu mie eu mare, s’au pornit pe
lueru, iară când a lovit cel dintâi țăran eu săeurea în acope-
rișul școlii celei veehl, să-l doboare, au început eu toții cel de
pe acoperiș și cei de jur-împrejur, să cânte Imnul național...

      Așa a fost un adevărat propagandist al trecutului nu
prea îndepărtati

      ...In ce șt-a găsit el razimul, pureezând astfel? îndră-
gostea sa față de ee este curat șl frumos, lipsit de „nem-
țărlt”, eum spunea el lucrurilor străine de sufletul său.
„Așteptându-mi binele — mi se gată zilele!” cânta el eu
poporul dela țară, tar dimineața, eând se trezea, între 4 și
5, șl ajungea până’n mijlocul odăii, lângă masa iubită de
scris, rostia rugăciunea sa obișnuită: „Doamne, strlgat-am
eătră Tine, auzl-măl...“

      Așa s'a sfârșit un adevărat propagandist poporal. Ță-
ranii, eând au fost să-l înmormânteze, în 3 Aprilie 1905,
s’au rugat eu laerăml în ochi de învățătorii, camarazi ai
mortului, ^ă-i lase șt pe ei să-l poarte, în cântare de tro-
pare șl miros de tămâie, fiindcă știau eă îngroapă mai mult
deeât pe un om, eă îngroapă „Retegul”.


385

îndrumări culturale.






    Recrutarea profesorilor și elenilor
    șeoalei țărănești

de Dr. V. Ilea.

     0 școala țărănească nu poate lua flintă decât acolo
unde există posibilitatea de a auea un grup de oameni en-
tuziaști și pricepufi, eart să formeze corpul didaetie al
șeoalei. Entuziasmul nu trebue să fie foc de paie, ei însu-
flețire eurată izuorîtă din sinceră dragoste de neam. En-
tuziasmul creator însoțit de pricepere în acțiunea cultu-
rală și economică ua produce minuni chiar și în mediul
nostru rural atât de neglijat, iar focul de paie însoțit de
diletantism produce numai haos și zăpăceală, ba compro-
mite și ideia în mod definiția șt ireparabil.

     La materiile practice cum este pomicultura, apicul-
tura, albinăritul se cer neapărat cunoștințe adeverite prin
diplomă, ort uiața practică, aceasta din urmă valorând mat
mult decât diploma. Există pretutindeni gospodari harnici,
pe cari i-a învățat viața plus studiul cărților să devină buni
stupari, apicultori, pomieultori, fără a avea vreo însărci-
nare oficială la stat. Aceștia de regulă sunt mat pasionați
pentru materia respectivă decât funcționarii, cari și-au în-
sușit cunoștințele la șeoaiă dar și le pierd prin forma-
lismul birocratic. Deci, fără a înlătura persoanele oficiale
pentru partea teoretică, neapărat să apelăm la cunoștințele
practice ale unor astfel de autodldacțl, acolo unde există
de aceștia.

     Neeunoșttnța practică a materiei compromite pe con-
ferențiar foarte mult în fața ascultătorilor, eart observă
imediat, dacă etneva știe prinde bine în mână cuțitul de
altoit, uneltele de albinărit etc. ori ba.


386

     Recrutarea corpului didactic cade în atrlbuțiunea pre-
ședintelui de despărțământ, eare va face, personal, apel
cătră toți aceia, pe cart îl crede potriviți a primi astfel de
însărcinare.

     Numai după ce s’au înțeles cu toții, numai după aceea
îi convoacă în conferință, în care se vor discuta amănun-
tele și completa lipsurile. 0 conferință convocată în prea-
labil, fără înțelegere eu cei interesați, produce numai supărări.

     Condițtunile pe cari trebue să le împlinească profe-
sorii ar fi :

     a)      Să fie buni vorbitori, eu limbaj neaoș românesc,
fiind în stare a explica cele predate pe înțelesul poporului;

     b)      Să fie bine pregătiți în materie;

     c)      Să fie punetuoși la ore;

     d)      Să aibă un bun sistem de predare ;

     e)      Să-și serie cursurile în baza programei analitice
și să nu se abată dela ea, bătând câmpii;

     f)      Să se convingă eă ascultătorii șl-au însușit în mod
practic cele predate;

     g)      Să urmărească ulterior la sate punerea în practică
a învățăturilor și să organizeze pe săteni în asociații și
cooperative fără de cart toată învățătura se pierde.

     Școala țărănească va avea viitorul asigurat numai
dacă va pătrunde în sufletul celor earl se trudesc pentru
ea, convtngându-se eă sunt chemați să eontribue direct la
făurirea unui viitor mai bun țărănimii noastre și prin ea
neamului întreg.

     Pe lângă profesori școala țărănească trebue să aibă
șl elevi. E lucru destul de greu a-i recruta, dar oamenii
devotați cauzei vor găsi întotdeauna cea mai bună cale
pentru a se apropia de sufletul țăranului.

     Metoda cea mat bună pentru recrutarea elevilor în
condițtunile arătate în broșura noastră șt în referatul dela
Tg.-Murăș* este cea întrebuințată de despărțământul no-
stru șt de eel din Brașov, adică metoda recrutării la fața
locului. E mat costisitor șt mat lung modul aeesta de re-
crutare dar e mai sigur.


nan

     Președintele despărțământului ori persoanele încre-
dințate uor merge din comună în comună, uor sta de Dorbă
eu fruntașii satuiul, uor lua contact eu aceia dintre țărani
eari s’ar oferi de bună uoie, îi uor vizita la locuință pentru
a se eonulnge de hărnicia lor și numai după aceea îi uor
admite.

     întrucât n’ar fi posibil a se deplasa, trebue să se facă
apel la preoți, învățători și alțt fruntași eunoseuți amatori
al realizărilor practice, cerând recomandarea lor.

     In județele unde școala țărănească a existat și în anul
trecut, lucrul va merge mat ușor, dacă vom apela la co-
laborarea foștilor elevi la recrutarea viitorilor elevi. Ei se
cunosc unii pe alții chiar și din satele vecine șl dacă pre-
ședintele va faee apel la seriozitatea lor, vor fi atenți să
facă cele mat bune recomandați!.

     Nu e bine să apelăm la autorități eând voim să re-
crutăm elevii, dar e bine să avem contact eu reprezen-
tanții autorităților în calitatea lor de români șl de cetățeni.

     Folosește foarte mult cuvântul preotului dela altar, deci
vom căuta să ne asigurăm eoneursul preoților pe cavi să-t
clarificăm asupra intențiunilor noastre.

     In fine putem faee și oareeari afișe ori foi volante eu
conținut seurt șt sugestiv, eari își vor avea efeetul dorit
lueeputul de multe ort e greu, se ivesc bârfitorl șt
răuvoitori eari caută să împiedice șl să strice totul, eu
stăruință însă totul poate fi înlăturat, iar țărânii odată con-
vinși despre folosul șeoalei țărănești vor deveni singuri
cel mai buni apărători al ei.


388

             Material pentru conferințe, șezători, ete.





    150 de ani dela revoluția lui
    Horia, Cloșca și Crișan*)

de loan Popa,
profesor de Istorie.

     Neamul, din partea căruia înaintașii noștri au auut să
sufere mal mult șt timp mai îndelungat, a fost, eutn Di s’a
mat spus poate, cel maghiar. A ajuns prin părftle noastre
pe la sfârșitul veacului al nouălea după Hristos. Așezat la
granița apuseană a țării noastre, între râurile Tisa șl Du-
năre, după grele lupte, a îneeput rând pe rând să ocupe
ținuturi din scumpul nostru pământ străuechiu, până în eele
din urmă, după o rezistență de aproape două sute de ant,
întreg Ardealul. Destul, eă pe la sfârșitul veacului al XU-lea,
Românii ardeleni, ajung să fie supuși șt nevotțl a plăti Un-
gurilor un tribut anual. Rămân însă și pe mat departe sub
conducerea enezllor șl a voevozllor români, păstrându-și
eu sfințenie vechile organizații dimpreună eu obiceiurile
străvechi.

      întăriți tot mal mult pe așezările cucerite, Ungurii,
primind religia catolică, la îndemnul papei, caută să se
apropie și de sufletul poporului nostru — să-l atragă la
credința papistașă. Nu izbutesc însă. Și, din această pri-
cină, îneep acum prigoanele de tot felul. Aducând apoi pe
pământurile noastre pe Secui și pe Sași, persecuțiile re-
ligioase sporesc prin eele politice, sociale șt economice.
Deodată eu ele, îneă din veacul al XlV-lea, după eum ne
arată documentele, încep din partea noastră felurite răs-

      Conferinfă populară.

      *) Căfyi folosite: N. Densușianu: Reuoluțiunea lui Horia; Dr. I. Lupaș:
Istoria Românilor; Dr. I. Lupaș: Lecturi din Izvoarele Istoriei Române;
Gheorghe Barițiu; Istoria Transilvaniei Volumul 1.; Virgil Lupeseu: Istoria
Patriei.


389


2

coaie. Primii se răsvrătese Românii din părțile Bistriței,
din satul Sân-Pietru, eari n’au lăsat ea Ungurii să le ta
din pământurile „stăpânite de înaintașii lor mai bine de o
mie de ani, răseumpărându-le de multe ori eu sângele lor“.
Acestora, eeua mal târziu, le urmează eet din țara Făgă-
rașului și din ținutul Hațegului. Gea mai cruntă răscoală,,
prefăcută în adeuărată reuoluție e eea din veacul al XV-lea,
dela anul 1437, la eare au luat parte toți iobagii români și
unguri din Ardeal. Ea început răseulațit au succese, dar
unindu-se cele trei națiuni: Ungurii, Secuii și Sașii, el sunt
înfrânți. Conducătorul Românilor Antonie Lungu a fost
sfârtieat în bueățl — iar cei nouă căpitani ai săi trași în
țeapă pe un deal de lângă Turda. Românii ardeleni, prin
unirea celor trei națiuni, trăiesc eea mal tristă și nedreaptă
Diată. Sunt despoiațl de toate drepturile politice, admini-
stratlDe șt religioase, ajungând astfel să fie numai îngăduiți
în strămoșescul lor ținut. Peste 400 de ani au trebuit ar-
delenii să sufere această nelegiuire strigătoare la cer, vea-
curile următoare purtând fiecare pecețlle muceniciei ro-
mânești. Astfel, suferințele ating culmea către sfârșitul se-
colului al XVlll-lea. Cuțitul începe să ajungă la os. Răbdare
mai multă nu mai putea fi. Oamenii ajung să spună hotărît:
Ori ni se face dreptate, ori ni-o vom face noi...

     Cu trecerea Ardealului la sfârșitul secolului al XV- lea
sub Austrieci, se aștepta și se nădăjduia într’o îmbunătă-
țire și ușurare a situației iobagilor români. Nădejdile se
spulberară însă în eurând. Cele trei națiuni urmară a-și
păstra priullegiile șt sub noua stăpânire astfel, încât țără-
nimea noastră rămâne și pe mai departe în pouarnieă io-
băgie.

     Starea țărănimii ardelene în ueaeul al XVlll-lea era
următoarea: unii se aflau ea iobagi pe moșiile nobililor
fiind expuși tuturor asupririlor; alții — cei de pe pămân-
turile regale ale Sașilor — erau mai puțini asupriți. O parte,
țăranii de pe domeniile statului, îndeosebi eet din părțile
eu mine de aur, fier și cărbuni, — eel din Munții Apuseni
erau eu totul liberi. O duceau însă totuși greu, din pricina
impozitelor mari ce aveau să le plătească Statului. Singuri
țăranii grăniceri se aflau într’o situație mai vrednică de trăit.


390

     Către sfârșitul veacului domnia în Austria un împărat
luminat, bun și iubitor de popor. Din eele două călătorit
făeute prin Ardeal cunoștea situația neomenească în eare
se găsea țărănimea română. Săuârșește multe reforme
pentru ea să apere pe bietul țăran față de Dolnietile tira-
nice ale nobililor unguri. Desființează chiar iobăgia, ca să
înceteze odată peste tot locul această degradare a ome-
nirii. Creștineasca poruncă a împăratului, a fost împiede-
cată de nobili unguri eari în Ardeal erau încă destul de
puternici, pentru a se putea împotrivi hotărîrtlor împărătești.

     In astfel de împrejurări, numai o mișcare revoluționară
mai putea aduce o schimbare. Trei fruntași de-un curaj și
de-o tărie sufletească asemănătoare eu a eroilor din le-
gendele noastre, eonșttenți de drepturile și datoriile ee se
cuvin unui popor, eu hotărîrea bărbaților mari de a-șt
apăra ev sfințenie drepturile, Horia Cloșca și Crișan ridică
steagul de eliberare, îl pun în fruntea țăranilor liberi din
Munții Apuseni și astfel pregătesc mișcarea, o organizează
și-o conduc pân’ la sfârșitul vieții lor... Nădejdea în bună-
tatea împăratului, povara grelelor impozite, șicanele șt pie-
deeile ee le puneau autoritățile maghiare la înscrierea ea
militari pentru paza granițelor, prin care Românit puteau
seăpa șt de iobăgie și de impozite îndeamnă pe țărani,
la semnul de chemare, să alerge eu cea mai înfăeărată
voință, eu eea mai crudă dârzenie și mult așteptată sete de
socoteală și răzbunare.

     Vasile Nicola (Ursul) numit șt Horia s’a născut la 1730
în satul Albae, județul Turda. Era om votnie de statură și
bine închegat trupește. Avea o minte ageră, o fire îndrăz-
neață și nepăsătoare. Știa, de pe vremurile acelea și pu-
țină carte, să citească șt să serie. Uorbea șt limba ger-
mană. Mai presus de toate, avea un suflet mare românesc,
în care de multă vreme fierbeau multele nedreptăți ungu-
rești. Acest țăran simplu, eare-șt avea și el nevoile și greu-
tățile lui familiare, nu se putea împăca nici deeum eu jos-
nica stare în eare se găsla poporul român. Plin de ne-
astâmpărul dorinței de a-1 ridica, s’a dus de patru ori la
împăratul, să ceară dreptate pe seama fraților săi iobagi.
Sbueiumările și frământările acestui minunat om se pot


391


2*

Dedea din călătoriile sale la Diena. Să mergi mal mult pe
jos, eu merlndea și schimburile în traistă, săptămâni de-a-
rândul ea să ajungi dtn umilul sătuț de munte în capitala
Austriei, nu era niei un lucru ușor, niei de toate silele.
De aceea, se cade să prețuim eum se euulne această ne-
obișnuită strădanie, pe eare abia de ne-o putem închipui
astăzi. Și e destul să rețină cineva aeest fapt, ea să
se uadă ee fel de om a fost Horia. Auea o deosebită în-
credere în milostiDul împărat losif al ll-lea, dela eare mai
putea uent ureo schimbare a situației. Pentru aceea alerga
de atâtea ori la Viena. Din călătoriile sale cea mai inte-
resantă e cea dela sfârșitul anului 1783. împăratul fiind în
Italia, el l-a așteptat până s’a reîntors, încât abia la 1 Aprilie
1784 a putut fi primit în audiență. In timpul așteptării, face
cunoștință eu membrii unei societăți secrete eare se numia
„Frăția de cruce* și avea de scop — sub semnul erueii —
să lupte pentru ușurarea nevoilor celor necăjiți și asupriți.
In adunările lor, făceau rugăciuni împreună șl jurăminte
că vor lupta pentru eliberarea celor subjugați șt se vor
sprijini în toate împrejurările unii pe alții. Horia învață
multe în această societate. Membrii ei, după ee Horia a
fost omorît eum veți afla mat jos, au făcut un idol din chipul
lui Horia, numtndu-l „rege al Daciei".

     Primit în audiența mult așteptată, Horia eu mâna sa
proprie înaintează împăratului cererea — în care Românit
doreau drepturi egale eu ale celorlalte națiuni eu: Seeuit,
Sașii și Ungurii. Spune șt eu viu gratu tot ee avea pe su-
flet, — eă „Românii au de gând să-și facă singuri drep-
tate, daeă nu voiesc să le-o facă nemeșii unguri". Tăcerea
împăratului asupra unui asemenea plan, a făcut pe Horia
să creadă eă împăratul n’ar auea nimica împotrivă, dacă
Românii și-ar eueeri drepturile singuri.

     Alți doi asemănători conducători ai revoluției, ale căror
simțăminte s’au unificat întru toate eu ale lui Horia au fost
loan Oargă, zis Cloșea din Cărpintș, județul Alba, născut la
1749 și Gheorghe Marcu, Giurgiu, zis Crișan, născut la 1733
în satul Daca, județul Zarand. Cel dintâi, Cloșca, de ase-
menea a fost un țăran isteț și eurajlos. A fost și el mai de
multeori ales și trimis ea delegat la Curtea dtn Diena.


392

pentru a cere drepturi pe seama fraților săi iobagi. Prima
delegație e trimisă la 1779.

     Al doilea, Crișan. era iobag al Statului și fost militar.
Om mândru, hotărît șt aspru, eeeaee a dovedit-o în de-
cursul revoluției.

     Horia, după ee s’a întors dela Viena, ia mai întâi în-
țelegere eu touarăști săi, Cloșca șl Crișan. Horia purta o
eruee aurită despre eare spunea eă t-a dat-o însuși îm-
păratul, precum și un pergament împodobit eu scrisoare,
în eare s’ar fi cuprins drepturile Românilor. Propaganda
revoluționară a lui Horia ni-o înfățișează următoarele ver-


suri poporane:

„Că eu pentru a uost folos

Am umblat la Beeiu (Viena) pe jos
Să vă-aduc uouă dreptate
Să vă las până la moarte.
Să fiii eu așezământ,
Până veți fi pe pământ
Și la pruncii voști in lume
Să rămâe a Horii nume.
De Împărat acum nimica
Nu vă fie nici o frică.
Acolo nimic să dăm
Că eu știu ce să lucrăm,
Acum de mine-ascultați
Ce veți afla, tot luați
bănci și puști de vă gătați
Să fiți bine înarmați.

Iar care-i fecior voinic
Să-și capete și tulnic
Și-aceasta — încă să-mi știți
Carii credincioși să fiți
Clopotele joncheniți (?)
Si aici la mine veniți


Că-eu la case și la sate
Nici decum nu m’oiu abate
Nici la șes sfat nu voiu face.
Că mie la deal imi place
Să stați toți pe lângă mine,
Că-i frumos și-mi șade bine
Și ș'aceasta să-mi știți
Pe mine mă strejuiți.
La culcuș și la sculare
Ca pe-al vostru tist (conducător)
[mai mare

Că eu până voiu trăi
Și până eu voiu fi
Vă voi scoate din nevoie
Și vă va fi tot pe voie
Nu veți mai avea necaz
De nevoile ce-ați tras.
Că voiu pune tisturi mari
Căpitani și cu căprari,
Și voiu pune pace ’n țară
Nu veți mai fi de oearău.


     Focul revoluției se aprinde la câteva zile după sfântul
Dumitru, al anului 1784. Intr’o Duminecă, sfârșindu-se slujba
liturghiei, țăranii adunați în biserica din Mesteacăn, făcând
jurământ în fața altarului șl preotul eltind rugăciuni pentru
buna reușită a riscatei lor întreprinderi și dându-le bine-
cuvântarea dumnezeiască, pleacă la Alba-lulta spre a-și
aduce arme. Crișan avea să-i învețe meșteșugul militărtet.
Ungurii aflând de hotărîrea Românilor, caută sub eondu-


393

cerea a doi subprefect! să prindă pe Crișan. Mulțimea
ucide pe eei doi subprefeețl. Iar în a treia zi dela izbuc-
nire, ucid în Criselor 17 nobili. In câteua zile, Zarandul
întreg ajunsese în manile revoluț:onarilor. In județul Hune-
doara, au fost arse și deuastate 232 curți nemeșeștl. Lupte
grele s’au dat pentru cuprinderea orașului Deua. Șapte-
zeci și doi de țărani români mor în iuptă, iar alții 44 ajun-
gând prisonieri, Ungurii i-au spânzurat fără niei o judecată.
Cât de mult au fost înfierbântați revoluționarii ne arată
faptul, că preotul român, Avram Șuluț, fiindcă a avut ne-
socotința să îndemne pe țărani să nu mai asculte de con-
ducătorii lor, a fost omorît pe loc.

     Flăcările revoluției mistuitoare se întinseră repede,
cuprinzând în foeul lor cele mai de seamă comune din ju-
dețele: Zarand, Alba, Hunedoara, Turda, Cluj ș. a. și ar
fi învăluit întreg Ardealul, daeă n’ar fi sosit armata împă-
ratului. Lupte grele s’au mai dat la satul Mihăileni, unde
au fost uciși 85 de țărani. Ajungând armata în munți, iar
împăratul losif al ll-lea dând ordin să înceteze toate cru-
zimile față de țărani și iertându-I, Horia porunci la 14 De-
cemvrie 1784, oamenilor săi să se întoarcă la casele loc.
Căci el nu vota să lupte cu armata. Împreună eu Cloșca
se retrăsese în pădurea Seorăeet din plasa Huedin, ju-
dețul Cluj. Câțiva țărani, lăsându-se ispitiți de arginți! lui
luda — de eei 300 de galbeni puși pe capetele lor, — i-au
tradat și au fost prinși la 27 Decemvrie 1784. Sunt duși la
Alba-Iulia, bătuți și aruncați în temniță. Ceva mat târziu, la
30 Ianuarie 1785 prin trădare a fost prins șt Crișan. El
știind ee-1 așteaptă, s’a spânzurat însă în temniță eu cu-
relele opincilor sale. Trupul său a fost tăiat în patru bucăți,
cari au fost puse spre vedere și spaima tuturor în Abrud,
Bueium, Brad, Mihăileni, iar capul în Cărpintș. In urma unei
judecăți de formă la 28 Februarie 1785, în felul cel mat
fioros, Horia șt Cloșca de față fiind 2515 țărani români
aduși eu forța, au fost frânți pe roată. Las să urmeze partea
ultimă a asprei sentințe:

     „In consecință Horia, numit și Ursu Nicolae și loan
Cloșca, constatați fiind ca niște criminali crânceni, cari au
comis omoruri și prădări, ca tulburători îndrăzneți ai lini-


394

ștei și siguranței publice, in conformitate eu codul criminal
Theresian, articolul 63 despre tulburări și tumulte și arti-
colul 90 despre tâlhării, au să fie duși pentru crimele ace-
stea la locul îndatinat de execuție și acolo să li se frângă
cu roata toate membrele trupului, începând de jos în sus,
anume mai întâi lui loan Cloșca, apoi lui Horia și in modul
acesta să fie treeuți din viață la moarte, iar trupurile lor
să se despoae și taie în 4 bucăți, capul și părțile trupului
să se pună pe roate pe lângă diferite drumuri și anume în
comunele unde au comis cruzimile cele mai mari, iar ini-
mile și intestinele lor să se îngroape aici la locul supliciului.

     „Această sentință s’a pronunțat în 26 Februarie 1785,
pentru dânșii, ca o pedeapsă binemeritată, - iar pentru alții
■asemenea lor, ca să le fie de exemplu și oroare “.

     Din eele de până act, ați văzut eă scopul reuoluției
n’a fost acela pe eare îl arată judecătorii unguri în sen-
tința lor, ei altul și anume: ștergerea greutăților iobăgești,
micșorarea puterii nobililor, apoi pământ șt libertate pentru
țăranul român. Deci răscoala auea nu numai un caracter
social, ei și național. Pentru izbânda ei, Horia a intrat în
legătură eu Domnul Moldovei Alexandru Mavroeordat dela
lași, la eare a trimis trei delegați din Munții Apuseni. Re-
voluția n’a reușit, dar șl-a dat roadele ei: Nobilii unguri
la porunca împăratului, au început să se poarte mai ome-
nește eu iobagii români, s’au deschis mai multe șeolt pe
seama fiilor poporului nostru, s’a trezit sentimentul național
al poporului, îndeosebi însă al clasei intelectuale ee-o
aveam în acele vremuri, preoți și mireni, eari ceva mai
târziu, încep luptele pline de dârzenie ale unor luminați și
neînfrieațl cărturari, conduse de vlădicii timpului: Gherasim
Adamouici al Sibiului șl loan Bob al Blajului, eari își fi-
xează dorințele în „Libelul de cereri al Valahilor dela
1?92“. E o luptă polttieă-națională din eele mat frumoase
ale istoriei noastre.

*
* *

     Dela aceste întâmplări, scrise cu slove de sânge în
istoria neamului nostru se împlinesc în toamna aceasta
150 de ani. „Asociațiunea* noastră care și-a făcut o pioasă
datorie din slăvirea eroilor ee au ctitorit viața istorică a


395

acestui neam, se ’nehlnă eu adâncă evlavie in fața amin-
tirii lor neșterse.

     Cu jertfa celor trei mart mucenici, împreună eu cea
a secilor de mii de eroi eunoseuți și neeunoseuți, am ajuns
să ni se facă însfârșit dreptate, să ne vedem în străvechiul
pământ al Daetei-Romane de odinioară — în Românla-Mare
de astăzi. Cunoscând, deci, faptele trecutului nostru și ale
acelor eari s’au jertfit pentru binele nostru să căutăm, —
după îndemnul Sfintei Scripturi, — să le urmăm credința,
să fim vrednici de marele lor sacrificiu, păstrând eu evlavie
istorica lor moștenire, pământul frământat eu eel mai scump
sânge al fiilor acestui neam. într’o vreme în care urmașii
de astăzi al asupritorilor de teri ar voi iarăși să stăpâ-
nească pământurile ce nu sunt ale lor, umbrele muceni-
cilor din trecut trebue să ne amintească datoria ceasului
de față.



    Meserie și negoț*)

de Nicolae Martin.

     In cuvintele ce urmează atragem atențiunea sătenilor
noștri asupra unei probleme de a cărei fericită deslegare
atârnă în bună parte soarta fiilor lor.

     Ne este tuturor cunoscut eă în primii ani după Unirea
cea mare, legiuitorul român a săvârșit una dintre cele mal
mart dar șt dintre eele mai îndreptățite întocmiri: reforma
agrară. Datorită ei, moșiile mari s’au împărțit în parcele
de 5—25 jugăre și s’au dat țăranilor, adevărații munettori
ai pământului. In forma aceasta, s’a pus capăt unei ne-
dreptăți ee seci de ani de-arândul a supt puterea de viaț&
a țăranului român.

     Să nu credem însă eă împlinirea acestei reforme nu
va mai scoate neajunsuri la suprafața vieții satelor noa-
stre. Dimpotrivă. Neajunsurile au șt început să apară, tar-
unul dintre ele este îmbueătățlrea proprietății țărănești.


     *) Conferință populară.


396

     Românul este btneeuuântat de Dumnezeu eu mulți
copil. întinderea lui de pământ însă e mică, iar desele îm-
părțiri șt moșteniri îmbueătățesc atât de mult pământul, încât
el nu mal poate asigura traiul unei familii. Se pune deci
întrebarea: ee ua face românul eu numeroșii lui fii ? 11 ua
mat putea ferici pe toți în agricultură? De sigur eă nu,
iar pentru a ocoli o sărăcire a lor, uor trebui îndrumați
spre acele ramuri de aetiuitate cart să le asigure nu numai
traiul, dar și putința unui belșug de uiață.

     Unii cred eă putința aeeasta nu o poate aduce deeât
industria mare șt prin urmare dau sfatul să se înființeze
fabrici eari să atragă rămășița de populație ee nu mai
poate trăi pe urma plugăriei. Noi nu diseutăm înființarea
de industrii din acest punct de uedere. Ținem numai să
obseruăm eă de industria mare se leagă negreșit și un
rău, acela al muncitorimii dela oraș. Să ne lămurim.

     Știm eă fabricile sunt elădite de cele mal multe ori
în orașe. Aceste fabrici au trebuință de sute de mii de
muncitori pe eari îi chiamă din sate. In felul acesta, flit de
țărani sunt smulși dela uatra părintească unde ei au crescut
eu frtea lui D-zeu, cu datinele șt obiceiurile frumoase ale
satelor și sunt aruncați deodată în uârtejul orașelor unde
Biserica nu mal ace mijloace rodnice de îndrumare în ee
prtuește utața morală. In atelierele mari ale întreprinde-
rilor, în huruitul neîntrerupt al mașinilor, în disciplina oarbă
a muncii de fabrică, acești fii de țărani ajunși muncitori,
nemai a Dând legătură directă cu satele și cu părinții lor
șt sub înrâurirea nefericită a tot felul de înuățături greșite,
îneep să piardă credința în D-zeu, obiceiurile șt datinile
strămoșești, respectul de mal marii neamului și ce e mai
mult, încep să-și piardă șt naționalitatea, ajungând astfel
niște muncitori fără eăpătâiu și fără credință, purtând eu
ei sămânța de destrămare a Patriei și a Bisericii.

     Astfel stând lucrurile desigur eă nu putem da îndemnul
nostru țăranilor de a-și arunca fiii în uâltoarea uiețtt de fa-
brică, eP dtmpotriuă de a-t îndruma spre alte îndeletniciri
cart să asigure atât neatârnarea cât șt bunăstarea morală
șt materială șt acestea sunt: meseriile șl negoțul.


397

     înainte de a intra în miezul lucrului ne uom îngădui
să spulberăm înțelegerea greșită pe eare a avut-o și o are
Românul despre meseriași și negustori, eă ei sunt „domni“
dând numelui de negustor șt „meseriaș" și un înțeles dis-
prețuitor, din care pricină Românii n’au îmbrățișat mese-
riile, dar mat ales negoțul în măsura euueftttă. Astfel daeă
cineua nu uola să-și facă fiul agricultor, îl făcea „domn",
iar domn în mintea Românului a fost și este: „funcționarul".
Nu știu ee înțelegeți D-uoasiră prin cuvântul „domn". Mulți
cred eă domn e acela eare poartă pantaloni nemțești și
erauată. Noi credem eă domn e aeela eare e stăpân pe
sine, pe munca sa, pe avutul său, pe cugetul său fără să
fie luate în seamă hainele pe care le poartă. Și credeți
D-voastră eă funcționarul — idealul Românului — e domn
prin funcția ee ocupă? Noi nu credem și să dea D-zeu să
greșim, eând afirmăm eă nu găsim în țara aceasta un om
mai de compătimit deeât funcționarul român, stând eu tot
ce are în viață la bunul plac al unui lanț de șefi șl subșefi
așezați pe un nesfârșit șir de trepte. Nu e oare mat bine
să fit meseriaș sau negustor neatârnat, stăpân pe atelierul
și negoțul tău, pe cugetul tău, deeât un funcționar eu con-
știința în buzunarul șefului 1 Desigur eă da. Și atunci e gre-
șită concepția eă numai funcționarul e domn. Domn e și
meseriașul și negustorul. Prin urmare să nu se creadă
nefericit acel părinte eare nu șl-a putut face copilul func-
ționar, ei dimpotrivă să se bucure eă l-a putut da la me-
serie și negoț, îndemnându-l să devie neatârnat în viață,
adăpostit de mizeriile pe eare le aduce eu sine funețlo-
narlsmul.

     O măsură ehtbzuită a părinților va fi deei aeeea de
a-și da odraslele la școale de meserii sau în ateliere mat
mari, pentrueă atelierul mie de eele mai multe ori nu
este prevăzut eu uneltele eele mai bune, mal desăvârșite și
nu folosește nici felul cel mai economie de produețiune,
pe eând un atelier mare, dar mai eu seamă o școală de
meserii este totdeauna în stare de a ține pas eu îmbună-
tățirea produețiunii și nu numai atât; școala e ea însăși
chemată să hotărască ea însăși desăvârșirea aeestel pro-
duețiuni. In chipul aeesta, absolventul unei școale de me-


398

serii iese înzestrat eu tot ee știința a găsit folositor în a
produce eât mat repede, eât mai artistic, eât mai durabil
și eât mai economie.

     Există o părere, eă meseriașul ar fi amenințat în exi-
stenta sa de fabrica ee lucrează zi șt noapte eu mașini
ce produc cantități mari de mărfuri, iar în urma mijloa-
celor noul și a capitalului pe eare-1 stăpânește, poate pro-
duce mai ieftin decât meseriașul. Nimic mai neadevărat. Nu
zicem eă fabriea în urma mijloacelor mai noul de pro-
duețlune, nu produce mai mult și mai ieftin decât mese-
riașul. Nul Dar fabriea n’a ajuns și nu va ajunge să ia
pâinea meseriașului pentrueă nu va putea luera niciodată
ceea ee lucrează meseriașul. Fabriea lucrează cantități mari
și soiuri comune de mărfuri, meseriașul lucrează cantități
miei dar feluri artistice de mărfuri. Fabriea se îndreaptă
spre gustul simplu al mulțimii, meseriașul spre gustul mai
subțire al insului. Niciodată mașina fabricii nu ua putea
produee ceea ee produce destoinicia micului meseriaș, gu-
stul lui artistic, spiritul lui năseoeitor și neatârnarea sa.
Cum ar putea deet să dispară micul meseriaș în fața fa-
bricii 1 In plus, statisticile țărilor mal înaintate în ee pri-
vește industria ne dovedesc eu prisosință, eă meseriile nu
numai eă nu dispar în lupta de concurență eu fabriea, dar
față de progresul industriei înaintează șt meseriile. Prin
urmare de ee să tindem să faeem din fiii noștri de țărani,
lucrători de fabrică îrt loc să-t faeem stăpâni pe atelierele
lor miei.... dar multe.

     O altă îndeletnicire în spre eare trebue îndreptați pașii
fiilor de țărani este negoțul, iar instituția unde vor crește
mai ales negustorit zilei de mâne este: școala elementară
de comerț urmată de o practică de 2—3 ani într’unul din
magazinele mai mari ale vieții noastre economice. Mulți
vor sta la îndoială auzind eă negustorul trebue format în
școală. Desigur. Așa cum meseriașul nu mal poate fi format
în mieul atelier, de pe vremuri, ei în școala de arte șt
meserii,, tot așa șt negustorul nu mat poate fi format în
mica prăvălie, ei în școala elementară de comerț pentrueă
trebuințele publicului consumator sunt atât de numeroase
și de felurite încât îndestularea lor n’o poate da decât


399

școala. In mica prăvălie, practicantul cunoaște mărfurile
numai la suprafață: preț șt numire. Nu t se dă însă pu-
tința să pătrundă în tainele fabricației acestor mărfuri, unde
și eum se produc ele. Nu e negustor acela eare cunoaște
marfa numai la suprafață fără ca să știe din ce e alcă-
tuită ea, spre a se eonuinge de calitatea el. Cunoștințele
acestea le dă numai școala prin studiul mărfurilor. Șt ia-
răși nu e negustor acela care nu și-a însușit o contabili-
tate eare să-i arate câștigul întreprinderii, iar această știință
de contabilitate tot școala i-o dă. De asemenea corespon-
dența și aritmetica.

     Școala elementară de comerț ține 3 ani. Anul întâi
este închinat numai studiilor teoretice. Anul doi și trei însă
îmbină teoria eu practica pregătind pe ulitorul negustor
pentru amândouă.

     Am ținut de cuviință să arătăm în câteva cuvinte felul
de organizație al acestei școale numai pentrueă în Tran-
silvania nu este cunoscută îndeajuns, deși ea erește tocmai
clasa de eare Țara Românească are în clipa de față multă
nevoie: negustorii.

     Se știe eă o bună parte din bogăția unei țări stă în
comerț. Lucrul acesta însă, înainte de a-l fi înțeles noi, l-au
înțeles străinii cari azi stăpânesc aproape întreg comerțul
țării. Astfel trecem printr’o stare foarte îngrijorătoare, eă
pe când noi Românii stăpânim țara numai politic, străinii
o stăpânesc economic. Bogăția țării' a încăput pe nesimțite
în mâinile lor. De aceea nu avem cuvinte îndeajuns de a
îndemna pe sătenii noștri să-șl dea fiii la negoț și meserii
pentrueă hărnicia, stăruința șt spiritul lor de întreprindere
eu timpul îi vor aduce acolo unde sunt azi străinii, re-
câștigând încetul eu încetul bogăția ee ni s’a răpit de-alungul
anilor.


400

Din activitatea „Astrei" culturale.






    Despărțământul Reghinului

de ai. o.

      Am înfățișat în trecutele noastre numere acțiunea de
culturalizare pe eare eu neobosită stăruință o desfășoară
despărțămlntele central județene ale Sibiului, Clujului și
Brașouului. Continuăm dările noastre de seamă reamintind
obleetlDul ee urmărim: o informație cât mat completă asupra
activității despărțămintelor ea și o relevare a faptelor ee
se impun eu puternic relief drept pildă organizațiilor ee
acționează mai puțin energie:

      Atențiunea ne este atrasă de data aceasta nu de ac-
tivitatea vre-unui despărțământ central județean, el de aceea
. a unui despărțământ de plasă ee a reușit prlntr’o muncă te-
nace șl o frumoasă desfășurare de forțe să se bucure de
o unanimă prețuire, recunoscută șl de ultima noastră Adu-
nare generală din Târgul-Mureșului. E uorba de acel desp.
al Reghinului, dtn cuprinsul căruia numai uești minunate
ne uin șl unde domină încă un entuziasm ca cel mărturisit
in rânduri precum:

      „Vedem în jurul nostru, ridleându-se valuri furtunoase,
auzim mugetul lor asurzitor, simțim dorințele lor îngrozi-
toare, totuși frica nu ne înspăimântă, groaza nu ne atinge,
eăei destinele neamului românese întreg sunt conduse de
călăuzitoarele stele, în fața cărora de atâtea ueaeurt ne
închinăm: Patria, Neamul și Credința". (Din Raportul ge-
neral pe 1933/34/

      Cine se poate exprima astfel, dovedește o mentalitate
și o sursă de inepuizabile energii creatoare, menite să se
reverse binefăcător nu numai asupra locului unde se află,
ei să constitue și pentru alții un mustrător îndreptar.

      Să ne apropiem însă de faptele ee îndreptățesc elo-
giul de mai sus.


401

     Despărțământul Reghinului a aetiuat atât în oraș eât
și în satele din jur, sămânând pretutindeni urmele unor
rodnice înfăptuiri. A folosit metodele de culturalizare eu
înțelepciune și stăruință urmărind atât obieetiue de ordin
biologie eât și de plan spiritual. Printre acestea, conferin-
țele ocupă locul de frunte. Despărțământul de plasă al Re-
ghinului se poate lăuda eu nu mai puțin de 377 conferințe,
număr neegalat de nici unul din desp. de plasă șt eare
atinge aproape cifra desp. central județean al Glujului. Cu
toată opoziția ee se ridică astăzi împotriua metodei con-
ferințelor, la o negare totală a rolului lor nu se ua ajunge
totuși niciodată, așa eă putem presupune eă multe din uor-
bele Reghinului vor fi eăzut pe pământ bun șt vor fi rodit.
Daeă mat adăugăm apoi eă propaganda prin conferințe a
fost susținută de mijloacele moderne ale instrucției precum
proiecțiuni ee au făcut educația demonstrativă șt docu-
mentată a țăranilor în ee privește combaterea bolilor so-
ciale de pildă sau rularea cu prilejul a 32 conferințe a fil-
mului „Viața lui lsus“ întărindu-se astfel pe bază vizuală
credința și evitând sectarismul, — ne putem da seama eă
s’au obținut într’adevăr remarcabile rezultate și pe această
cale. De altfel tabloul conferințelor ee nt s’a înaintat no-
tează și numărul asistenților ee au atins chiar cifra de
2000 ea în Luerin la 10 Sept. a. tr. Și fiindcă înfățișăm ar-
gumente de ordin statistic, să arătăm situația bibliotecilor
populare ale despărțământului din același punct de vedere
numeric. Găsim act 48 de biblioteci populare adunând
laolaltă 30.256 cărți, număr pe eare iarăș nu-l egalează
nici un despărțământ de plasă sau chiar central județean.
Nu sunt acestea cifre de o convingătoare elocvență?

     Trecând aeum la realizările de alt ordin, „locul de
onoare" — cum glăsuește Raportul general al Reghinului —
îl ocupă edificarea Casei culturale din Idicel-Pădure unde
trei oameni inimoși: învățătorul pensionar D. M. Courig, tâ-
nărul preot D. Bucur șl înv. D. Șandru eu sprijinul local-
nicilor șl al despărțământului, au dus la bun sfârșit această
operă: Inaugurarea Casei culturale a fost un prilej de
aleasă sărbătoare pentru întreg ținutul.


402

     Contribuția desp. din Reghin la înființarea șeoalelor
țărănești e deasemeni remarcabilă. S’au organizat eu
ajutorul Camerei de agricultură din Tg.-Mureș două
șeoale țărănești una în Lunca și alta în Râpa, adunând și
țărani din alte sate, dar oeupându-se numai eu demonstrațiuni
și lucruri practice de pomicultură. S’au trimis apoi elevi
la școala țărănească din Tg.-Mureș, la a cărei susținere
materială a contribuit și președintele Reghinului.

     0 frumoasă grijă s’a arătat și sănătății locuitorilor
printr’o susținută propagandă de combatere a boalelor so-


Inaugurarea „Casei culturale¹¹ din Idicel-Pădure, la 7 Ianuarie 1934.


eiale prin conferințele eu proieețiuni ee am pomenit mai
sus, prin acordare de consultații și tratament gratuit la
1339 bolnavi, prin înființarea unei farmacii școlare în Râpa
de sus, prin tipăriri de broșuri și tablouri eoneise eu in-
dieațiuni și reguli igienice. Educația fizică a fost deasemeni
ajutată prin donarea unei garnituri de aparate de gimna-
stică, șeoalei primare Nr. 1 din Reghin.

      Activitatea de asistență socială s’a desfășurat eu pri-
lejul Crăciunului când — în colaborare eu , Reuniunea Fe-
meilor Române", — s’au făcut daruri săracilor.


403

     Se alătură acum opera de păstrare a patrimoniului
spiritual al ținutului.

     S’au înălțat astfel trei monumente închinate eroilor
eăzuți în răsboiul eel mare, în eom. Ibănești, Pietriș și Na-
dășa, monumente ee s’au clădit aproape în întregime din
darul generos al președintelui despărțământului, faptă de
o așa semnificație încât înlătură ortee eomentar. S’au re-
parat apoi din aceleași preocupări — 12 eruei de hotar
ee amenințau să se piardă, neîngrijite de nimeni.

     Pe lângă 4 broșuri cu îndrumări practice, s’a tipărit
broșura „Figuri Mureșene" de Dr. E. Nicoară și V. Netea
(1933, Tg.-Mureș, pag. 80) în eare autorii au ținut să aducă
un înduioșător omagiu unor personalități precum P. Maior,
Gh. Ștneat, Baronul l. Pop, Paplu llarian, Const. Romanu,
Nte. Petra-Petrescu ee au luerat pe ogorul național în le-
gătură sau în acest ținut. Subliniem eu deosebită satis-
facție acest gând și-l dorim generalizat în desp. noastre,
întrucât numai astfel s’ar putea închega o tradiție locală
ee strânge și mat mult legătura omului eu pământul, prin
trecutul său spiritual.

     Toată aeeastă activitate asupra căreia am referat mat
sus, e susținută de munca efectivă șt solidară a cercurilor
culturale, dintre cart Raportul general remarcă acțiunea
model a cercului din Râpa unde prezidează dl P. Boțianu,
notar. Efectele propagandei culturale de aei au devenit
sensibile prin înălțarea vieții morale șt înlăturarea sec-
telor, prin edificarea numai în doi ant a trei șeoale pri-
mare, ridicate eu puterile localnicilor și eu miei ajutoare
oficiale. In eele 3 sate ale acestui cere cultural — Râpa,
Dătava și Dumbrava — s’au ținut 109 conferințe și 13 ser-
bări eu program artistic.

     Rezultatul de eare vorbim, a fost posibil — observă
Raportul general al desp. — datorită solidarității factorilor
culturali din sate printr’o acțiune armonică, neturburată
de cele meschine neînțelegeri loeale ee fae atâta rău or-
ganizațiuntlor noastre.

*
*

     Am enumerat și comentat mal sus realizări ee con-
feră despărțământului din Reghin un loc de frunte în ca-


404

drul „Asoeiațiunii“, îndrumându-ne să-l considerăm ideal
îndreptar aetiuitătli culturale de pretutindeni. Ne simțim
însă datori să răsfrângem elogiul nostru în special asupra
președintelui acestui despărțământ, asupra dlui Dr. Eugen
Nicoară ee a dovedit îneă odată, acolo în acel colț al Mu-
reșului, eă adevărata taină a oricărei fapte mari trebue
căutată în căldura Inimilor ee bat generos pentru semenii
oropsiți. E de altfel în toată activitatea președintelui no-
stru din Reghin o anume veche și creștinească dărnicie
ee l-a făcut de curând să doneze Episcopiei Ortodoxe a
Clujului spitalul său propriu, integrându-se prin acest rar
gest — liniei tradiționale a daniilor noastre boerești, de
felul celor ee și „Asoetațiunea“ a cunoscut.




    Aetiuitatea despărțămintelor

(Întregiri la Raportul general).

     întrucât nu toate despărțămintele și-au ținut la vreme
Adunările lor generale șl mat ales nu ne au trimis, la timp
Rapoartele, activitatea lor n’a putut fi înregistrată în Nr. 4,
al Buletinului nostru șl prezentată Adunării generale din
Tg.-Mureș. Ca o completare a Raportului general, publicăm
așa dar aeum câteva date asupra activității acelor des-
părțămlnte.

     Despărțământul de plasă Mediaș (Târnava Mare) și-a
concentrat puterile întru reorganizarea cercurilor culturale.
S’a folosit — în acest scop — bunul prilej al unor festivi-
tăți date în comunele unde urma să se producă reorgani-
zarea preeum la Dorumloe, Ighlș, Alba, Blertan, Nemșa,
Riehiș, Brateiu, Dârlos. Dtntre aceste cercuri însă doar
Richișul ne înștiințează eă s’au ținut 8 conferințe șt s’au
dat 2 serbări.

     In Mediaș s’au organizat mai multe serbări cu pro-
gram artistic. Conferențiari au fost: Dr. Aslan C. 1; Dr. Biriș
Victor î; Prof. Celăreanu Gh. de 2 ori; Dr. Chețan 1;
Dr. Ciocan de 2 ort; Protop. Folea A. de 2 ori; Mușlea
Const., președ. desp., de 3 ori; Neamțu l. 1.


405


3

     Despărțământul central județean Miercurea-Cine. S’au
constituit 5 desp. de plasă la Armăseni, Frumoasa, Gheor-
gheni, Ghlmeș șl Doslobenl. In desp. Armăseni s’au ținut
2 serbări. 0 echipă a pornit dela centru șt a dat festiva-
luri la Ghinea și Livezi. A funcționat șl un cor al desp.
condus de d-na Locot. Șt. lonescu.

     Numărul conferințelor a fost bogat. Au vorbit dnti:
Prof. Anastasiu T. 1; Prof. Beju l. 1; Pr. Ciocan Romulus 1;
Comănlei N. de 2 ori; Dr. Costln de 3 ori; Dumitrescu Al.
de 7 ori; Dr. Gernar Eugen de 15 ori; Dr. Qrosberg 8o~
lomon de 7 ori; Ghtbu On. 1; Dr. Hodl Carol de 18 ori;
Pr. Alexandru Ion de 2 ori; Dr. losif Eduard de 2 ori;
Kozan Emerie de 10 ori; Kreiza Uietor, colonel 1; Paldan
Searlat de 2 ori; Pașnieu Petre 1; Pașnieu Adelina de
4 ori; Pop Aurel Baldi de 5 ori; Dr. Ritmau de 4 ori;
Pr. Dlad 1. de 2 ori; Dr. Weiss Maurițiu de 5 ori; Szoki Au-
gustin 1.

     Despărțământul eentral județean Oradea Mare a co-
memorat momentele istorice mal importante din viața noa-
stră și a participat la toate manifestațiile naționale de seamă.
A organizat sub egida „ Astrei “ conferințe eu sprijinul Ex-
tensiunii uniuersitare din Cluj. Dl T. Neș, președintele desp.,
a trimis prin Legația Română din Londra dlor 8eton Watson
șt Wicham Steed, o scrisoare de mulțumire pentru atitu-
dinea lor față de conferințele revizioniste ale eonteluF
Bethlen.

     Conferențiari au fost dnii: Botez N. A. 1; Cosma Aug.
1; Ghtbu On. 1; Negru Maior Th. 1; Neș T. de 6 ori; Ser-
geseu P. 1; Stanelu V. 1; Strat Gh. 1; Ștefănescu 1. 1. de
2 ort; Ștefănescu Toma 1; Turla Dr. Nic. 1.

     Despărțământul central județean Someș are sub oblă-
duirea lut culturală 53 de comune, dintre cart 3? au cer-
curi culturale eu biblioteci cărora li s’au distribuit peste-
4000 broșuri. S’au ținut ea de obleeiu sărbătorile naționale
dându-se o mai mare amploare zilei de 1 Decemvrie.

     Remarcăm faptul eă în toate satele Someșului s’a co-
memorat Memorandul, citindu-se de eătre învățători o eon-
ferință-ttp a președintelui acestui desp. S’a prăznutt dea-
semeni amintirea lui 1. Pop-Reteganul.


406

     Conferențiari au fost dnii: Boea Romul 1; Borsa A.,
prof. unlD. 1; Cherebațtu P. 2; Comerzan G. Oct. 1; Con-
stantin eseu C. 1; Directorul liceului de băieți Gherla 1;
]inga V., prof. uniu. 1; Motogna Victor Dr. 1; Pop At.» tn-
spect. 1; Răduleseu căpit. 1; Rebrean U. Dr. 1; Șanta
l. Dr. 1; Șonertu Nie., prof. 1; Seherhaufer M. 1; Ștefă-
nescu Dr. 1.

     Despărțământul de plasă Toplița (Mureș) a participat
la manifestațiile eu caracter național și în special la întru-
nirea anttrevizionistă. Ea 2? Aug. 1933 a dat o serbare în
folosul reparării bisericii.

     Au ținut conferințe șt cuvântări dnii: Balomirl Mireea 1;
Bueur l. 1; Flllp Alexandru 1; Gheorghtu Nie. 1; Gliga Pr.
Aurel, președinte de 9 ori; Huțu Gh. 1; Euca Dr. loan de
2 ori; Neamțu Pr. Oct. de 4 ort; Nicoară Dr. Eugen 1;
Nlstor Florea de 3 ori; Oprea N. de 2 ori; Schauer Dr. M. 1;
Simedria l. 1; Tabarcea 1. 1.

     Despărțământul central județean Zălau. Cuprinde 2&
comune, în fiecare existând un cere cultural și o biblio-
tecă. A activat în colaborare eu alte societăți culturale
precum „Tinerimea“ din Ulment, eu prilejul înălțării unei
troițe șt punerii pietrei fundamentale a Casei culturale de
acolo și cu Societatea studenților sălăjeni din Cluj.

     A înființat o școală țărănească ce a durat o lună cu
15 elevi.

     Dl Leontin Ghergariu, președintele desp., a ținut 77 con-
ferințe la sate, iar prof. I. Solletu 2.




    Un nou despăr|âmânt de plasă.

    Intelectualii români din plasa Ocland s’au întrunit în
29 Noemvrle a. c., la reședința plășii, în Ocland șt au în-
ființat despărțământul de plasă Ocland. Adunarea a decurs
în mijlocul unui entuziasm vrednic de remarcat, condusă
fiind de domnul notar public din localitate, Dr. Aurel Rusu.
Au luat parte numeroși reprezentanți din comunele apro-
diate.


40?


3*

     In „Moțiunea", adoptată în unanimitate, se spune:
„Având în vedere eă aproape în toate eele 30 comune
aparținătoare acestei plăși sunt foarte mulți locuitori de
origine română, după eum adeveresc bisericuțele veehi,
dărăpănate, fără uși șl ferestre, lăsate în părăsire, apoi
capelele, clopotnițele, cari odinioară ehemau pe români
la rugăciune, cimitirele unde zac osemintele strămoșilor
noștri, date uitării, iar sfintele cruci rupte și aruncate pa-
reeă intenționat, ca și ultimele mărturii de viată româ-
nească pe aeeste plaiuri să fie nimicite, luând în consi-
derare eă aproape toți acești români, în urma vitregiei
sorții și timpurilor trecute și apuse pentru totdeauna, și-au
pierdut graiul, legea, portul — și în multe eazurl — și con-
știința de români,

     „motivați de faptul, eă reducerea acestor frați înstrăinați
la legea șl conștiința strămoșească formează datorința nu
numai a Statului șt a autorităților, ei șt al oricărui bun
patriot român,

     „cunoscând activitatea laborioasă desvoltată de so-
cietatea culturală „ Astra “....

          credem eă astăzi eu atât mai mult „ Astra “ este
în situația ea — pe lângă biserică și școală — să eon-
tribue în mai mare măsură la reducerea fiilor înstreinațt
la obârșia românească....

     „eu mare însuflețire decidem înființarea despărțămân-
tului de plasa „Astra" eu reședința fn Oeland.

     Președinte a fost ales dl prim-pretor Dr. Maeedon
Cionea, vicepreședinți domnii: notar public Dr. Aurel Rusu
și s. revizor Virgil Stănilă.

     Ținem să accentuăm din prilejul acesta eă înființarea
acestui despărțământ de plasă este a se mulțumi distin-
sului luptător pe teren național, dlui Dr. Maeedon Cionea.
D-sa a dat dovezi șl în treeut despre dragostea ee o nu-
trește față de instituția noastră.


408

Material informa tiu și eroniei.



    Comemorări

Septimiu Albini, Zaharia Boiu, N. Cristea.

     Una din ueehile forme ale naționalismului „Astrei“ a
fost totdeauna tradiționalismul ei. Printre eele mat euidente
determinante ale națiunii, tradiția eonstitue un element fun-
damental pe eare „Asociațiunea" l-a eultiuat eu mare grife.
De ael participarea freeoentă și pioasă la comemorări.

     Ea 18 Noemvrie s’a desuelit monumentul dela mor-
mântul din Cut-Alba al lut Septimiu Albini, profesorul, pu-
blicistul șt îndrăznețul luptător pentru cauza sfântă și
dreaptă a poporului român din Ardeal. Delegat al Comi-
telului Central a fost dl Dr. Vasile Bologa, ee a rostit o
mișcătoare cuvântare de închinare, expunând zbuciumata
Dlață a lui Septimiu Albini, înfățișând epoea profesoratului
său, a gazetăriei sale dela „Tribuna" eare l-a dus în 1889
o lună în temnița din Cluj, 8 zile în închisoarea din Sibiu,
iar în 1893 trei luni în închisoarea de stat din Seghedtn.
Rolul său în procesul Memorandului și trecerea în vechea
țară la București, de unde se înapoiază în 1919, văaându-șt
împlinit minunatul vis al Unirii spre a muri apoi după ee
viața îi dăruise suprema mulțumire, sunt momente ce dl
Dr. V. Bologa a desvoltat eu adâneă simțire. Desprindem
încheierea cuvântării Dsale:

     „Mare suflet, mare patriot român ale cărui virtuți alese
șt saerifieit vor fi pururea icoană strălucită pentru urmașii
noștri, din generație în generație.

     „Mie eonșeolarului său în tinerețe, mi-a venit duioasa
încredințare eu aeest prtlej, să aduc și să închin steagul
Asoeiațiunii eu adânc sentiment de admirație șt venerație,
memoriei neuitatului profesor pe vremuri al școalei Aso-
etațiunit și neînfricat luptător și erou al neamului.

     „Bipeeuvântată să-i fie memoria din neam în neam".

*
* *

     De curând a fost sărbătorită apoi la Sibiu amintirea
a doi bărbați de seamă ee au jertfit pe altarul patriei,


409

servind eu același abnegație și „Astra" noastră. E vorba
anume de Zaharia Boiu și Nicolae Cristea.

     Cel dintâi a fost membru al Comitetului central din
1867 și până la 1901 adică timp de 34 de ani, iar din 1892
prim-seeretar al „Asociațiunii" șl redactor al „Transilvaniei".
A avut o bogată șt variată activitate publicistică, dtstin-
gândU'Se și prin cuvântări ținute în cadrul „Astrei" eu pri-
lejul mai ales al așezării în sala de ședință, a portretelor
foștilor președinți ai „Astrei".

     Cel de al doilea — Nicolae Cristea — a fost membru
supleant al Comitetului central, din 1865 arhivar și biblio-
tecar al „Astrei" până în 1870.

     Închinarea „Asociațiunii" a adus-o vicepreședintele
nostru — dl Dr. Gh. Preda — din a eărui cuvântare cităm:

     „Dacă „Astra" a fost leagănul cugetărilor șl năzuințelor
românești a fraților de dincoace de Carpați, dacă ea a
putut să dea acestui popor românesc ceeaee i-a dat sub
raport cultural, moral șt național, aceasta se datorește
membrilor șt funcționarilor săi devotați, între cart socotim
la loc de frunte pe Zaharta Botu șt Nicolae Cristea.

     Aeești membri șl funcționari prin interesul și zelul
deosebit în realizarea scopurilor „Astrei" au fost prețioși
colaboratori al acelor ce conduceau în acele vremuri
„Asociațlunea" noastră culturală.

     Conștiențtozitatea depusă în îndeplinirea atribuțiilor
lor a constituit un exemplu pentru urmași, iar greutățile
cu cari au luptat șt pe cari le-au învins constltuesc pentru
noi îndemnuri ea în aceste vremuri grele, să ne încordăm
șt mat mult puterile, atât pentru cauzele șt interesele „Astrei",
cât și pentru cauzele și interesele neamului.

     Căci în epoca în care îndrăsneala și capriciul unora,
răstoarnă principii, idei șt sentimente bune, căutând să în-
troneze domnia bunului plae șt chiar a imoralității; în o
epoeă în care vizionari rătăciți, scormonesc ordinea so-
cială și caută să dărâme fundamentul et; în o epocă în care
unii ridică edificii numai cu fațada spre viitor, rupând cu
totul legăturile cu trecutul, noi credem că îndeplinim o
sfântă datorie de conștiință să scoatem cât mat bine în
evidență oamenii mart ai trecutului, pe aeet eare prin
munca lor înțeleaptă și conștiincioasă au statornicit și pus
temelia atâtor de multe șt bune organizațluni șl creațiunl".


410

    ^Institutul Masaryk, pentru educația
    poporului⁴⁴, în Cehoslovacia

de Dr. Libușe Monasterîanu.

     Când și-a pierdut libertatea poporul cehoslovac, fiind
’hiruit în anul 1620, în lupta de pe „Muntele Alb” și când
ajunse sub jugul Habsburgilor — decăzu în seurt timp, nu
numai din punct de uedere politie, dar și din punct de ve-
dere cultural. Abea la începutul secolului al XlX-lea a urmat
o trezire din apatia, în eare căzuse și după ee primi, în
a. 1848, anumite drepturi politice, se desuoltă. într’a doua
jumătate a sec. al XlX-lea, șl pe terenul cultural. Condu-
cătorii au înființat diferite societăți culturale șt biblioteci;
au apărut diferite reuiste științifice și literare; universitatea
dtn Praga a îneeput eu ținerea unor conferințe poporale;
se dau și reprezentații teatrale, etc. Atunci au fost fondate
și întâiele societăți, cart au lucrat, după eum au știut ele
mai bine, pentru educația poporului.

     Au întemeiat societăți școlare, earl întrețineau școli
ceheștl în regiunile eu populație mixtă, societăți muzicale,
corale, teatrale, societăți pentru educația lucrătorilor (șt
anume: „Academia muncitorească”, fondată de partidul
soetal-demoerat șt „Școala centrală muncitorească”, fon-
dată de partidul național-soclalist), societatea „Sokol”-ilor,
pentru educația fizieă, cunoscută și în străinătate.

     Munea culturală a acestor societăți n’a fost însă si-
stematică, până la înființarea, în a. 1906, a „Uniunii cultu-
rale*. adecă a corporațiuntt, eare auea de scop de a îm-
preuna toate elementele culturale șt de a le organiza, pentru
o muncă comună. Ca întâi președinte al acestei societăți
fu ales profesorul universitar Dr. Pastrnek, care ocupă
această funcțiune șl în ziua de astăzi. Tot atunci fu aleasă,
ea vicepreședintă, doamna Renata Tgrșovâ, fiica lui Fiigner
șt soția lui Tyrș, întemeietorul asociației „SokolMlor. Dna
Tgrșovâ^este șt astăzi membră de onoare. „Uniunea cul-
turală” și-a ajuns, de fapt, scopul. S’au format filiale în di-
ferite orașe, mari șt miei, cari au lucrat independent, eu
-sprijinul centralei din Praga, primind de acolo îndrumări.


411

conferențiari, programe, filme, ete. După formarea statului
CehosloD&e a sprijinit însuși statul, prin diferite legi, mo-
ralicește și materialicește, „Uniunea culturală¹*.

     Cu oeazia serbării zilei nașterii (a 70-a) a președin-
telui Masaryk, în a. 1920, s’a colectat o însemnată sumă de
bani, dându-se fondului numirea de: „Fondul național Ma-
saryk*. Din suma aceasta a destinat președintele Masaryk
U milioane de coroane cehoslovace pentru întemeierea unui
institut, care să aibă de scop educația poporului. „Uniunea
culturală¹* a fost încredințată să formeze institutul, împreună
eu „Academia muncitorească¹¹, cu „Matița slouaeă¹¹, eu „Uni-
versitatea țărănească liberă** șl eu „Școala centrală mun-
citorească¹¹. Statutele Institutului au fost revizuite și prelu-
crate, apoi a fost rugat președintele Masaryk să dea In-
stitutului numele. In 7 Martie 1925, eu ocazia zilei nașterii
președ. Masaryk, a fost proclamată sărbătorește înființarea:
„Institutului Masaryk, pentru educafia poporului*, de eătre
Ministerul Cultelor șt al Instrucțiunii publice. Cu ocazia
aceasta a donat Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii pu-
blice suma de 100,000 coroane cehoslovace.

     „Institutul Masaryk* își ave sediul în Praga și o vețea
întreagă de filiale, pe întreg teritoriul Republicii cehoslo-
vace. Aeeste filiale primesc întotdeauna îndrumările dela
centru, apoi programe, conferențiari, cărți informative, dia-
pozitive, filme ete. Din eând în eând sunt chemați dele-
gații filialelor la centru, pentru a primi sfaturi șl directive
privitoare la activitatea lor pe viitor.

     Institutul are diferite secții:

     1.       Secția literară se ocupă în primul rând eu aran-
jarea și controlarea bibliotecilor pentru popor. Prin legea
din a. 1919 se impune fiecărei comune o biblioteca. Bi-
bliotecarilor — mat ales în locuri mai miei — li se trimit
de 2—4 ori pe an liste de cărți potrivite șl, din eând în
când, se țin cursuri speciale pentru ei. Bibliotecile sunt
întreținute de eătre comune, eari primesc și un ajutor de
stat pentru aceasta, atât în numerar, eât și în eăvți. Selec-
ționarea cărților o face secția literară, cave mai donează
și ea, în fiecare an, cărți pentru aceste biblioteci, în re-
giunile sărace. Expediază anual 30.000—60.000 de eăvți. Mat


412

are „Institutul Masaryk" multe biblioteci ambulante, rămase
dela „Uniunea culturală" (acestea au primit, în a. 1906, o
diplomă la Expoziția din Milano). Secția literară urmărește
eu atențiune întreagă viața literară cehoslovacă, suprave-
ghează ea bibliotecarii să primească informațiuni obiec-
tive despre noutățile literare și luptă din răsputeri împo-
triva literaturii pornografice.

      Secția literară are o subseeție specială, numită: „Prie-
tenii literaturii pentru tinerime*, care se îngrijește de lista
cărților pentru tinerime, de poeziile potrivite spre recitare,
la serbări școlare, aranjează expoziții, ete. (O expoziție eu
cărți eehești de ale tineretului a fost deschisă anul trecut,
prin mijlocirea societății letono-cehoslovaee, în Riga și în
statele nordice, unde a fost împărtășită expoziția de o cri-
tică foarte măgulitoare.)

      2.       Secția pentru conferințe. In Praga exista, încă îna-
inte de răsboiu, așa-numita „Școală a lut Hus“ (azi aparține
„Institutului Masaryk"), așezământ model, pentru cultura
poporului. Aeolo se țin conferințe, deobteeiu în oteluri și
diferite cursuri: de limbi, de scris la mașină, de contabi-
litate, de lucru manual (mica industrie artistică, compac-
tarea cărților, conservarea poamelor ete.). Conferințele au
fost ascultate de 28.000—71.000 persoane; cursurile de
limbi au avut 900—1400 elevi; cursurile practice 400—800
elevi. Diferite filiale de ale Institutului organizează la
țară asemenea conferințe șl cursuri, într’o măsură mai
mică.

      Afară de aceea se țin cursuri în scris, eu scopul ea
și cetățenii dlntr’o comună depărtată să aibă posibilitatea
de a se cultiva. In a. 1933 s’au ținut 29 cursuri în seHs.

      3.       Secția muzicală. In Praga se țin, în „Școala lui Hus“,
conferințe muzicale și cursuri: despre teoria muzieei, despre
diferite instrumente și despre canto, cursuri de decla-
mație, dramatice și de gimnastică ritmică. Afară de aceea
se aranjează — odată pe săptămână — concerte și ceaiuri
muzicale* Idealul Institutului este de a crea cu timpul un
conservator pentru popor. La țară se aranjează diferite
serate muzicale, șezători, serbări poporale, ete.


413

      4.      Secția teatrală aranjează conferințe eu teme tea-
trale, urmărește ui ața teatrală eehoslouaeă, dă sfaturi tea-
trelor de diletanți.

      Subsecția „Teatrul pentru tinerime¹¹ recomandă piese
potrivite, compune programe de șezători pentru copii șl
pentru ucenici, publică concursuri de piese bune pentru
copii.

      5.      Secția radiofonică emite conferințe șt produețiuni
muzicale prin radio. Are un delegat într’o comisie, care
se îngrijește de nivelul cultural al programelor radiofonice.

      6.      Secția pentru arte plastice aranjează conferințe
despre arta plastică șl despre cultura aplicată (acasă: mo-
bile, uase, etc.), întreprinde excurstuni, dănd explicațiile ne-
cesare la expoziții de pictură șl sculptură, în galerii și
muzee, la monumentele arhitectonice. Trimite la țară ex-
poziții ambulante grafice, cu reproducțiile tablourilor bune
și ale artei industriale.

      7.      Secția pentru „teatrul de păpuși*. Pentrueă și „tea-
trul de păpuși" joacă un rol însemnat în educația popo-
rului, l-a luat „Institutul Masaryh" în programul său. Răs-
pândește piese potrivite, trimite „teatre de păpuși¹¹, artistic
lucrate, diferitelor filiale dela țară șl coloniilor cehoslovace
din străinătate, ține contact eu societățile internaționale
pentru cultivarea „teatrului de păpuși".

      8.      Secția cinematografică ține în evidență toate filmele
străine și cehoslovace și le clasează după valoarea lor
artistică. Delegatul ei susține interesele educației poporului
în fața comisiei de stat pentru cenzurarea filmelor. Atenția
eea mal mare o dă filmelor culturale. Aranjează reprezen-
tații cinematografice model, împreunate cu miei conferințe
instructive, pe tot teritoriul Republtett Cehoslovace și — îm-
preună eu comisia pentru filme școlare, — compune programe
cinematografice pentru școli. Are legături strânse eu „Co-
mite International pour la diffuslon arttstique et littâratre
pour la einâmatographte “ șt ia parte la congrese și expo-
ziții cinematografice. La Praga s’au ținut cursuri pentru re-
gisori, pentru actori și pentru operatori șl s’au filmat câ-
teva filme pentru școlari, în regie proprie. Institutul a adunat
809 filme culturale (de o lungime de 301.980 m.) pe cari


414

te împrumută la țară; câteva filme le-a putut plasa și în
-Olanda, în Franța, în Anglia, în Germania și în Iugoslavia.

      9.      „Secția pentru recreare" studiază problema reereerii
celor mat săraci, mai ales a celor dela periferia orașelor
mari, dă sfaturi orașelor, unde să aleagă locurile de joc
pentru copii, comisiilor județene, unde să ridice tabere de
■oară, ete. In fiecare an aranjează cursuri pentru coman-
danții taberelor de oară.

      10.      „Secția de studii* ține evidența tuturor lucrărilor
privitoare la educația poporului și posedă astăzi o biblio-
tecă de 2137 volume și o sală de lectură eu multe reviste
de specialitate, cehoslovace și străine. Adună articolele
din diferite ziare și reuiste, privitoare la educația popo-
rului. Studiază, teoretic șt practic, metodele pentru edu-
cația poporului și trimite specialiști, ca să studieze în străi-
nătate. Aranjează congrese șl expoziții. întreține legături eu
societățile străine de acelaș caracter. Întocmește lucrări
statistice.

      11.      „Secția financiară* administrează averea „Institu-
tului Masaryk** de circa 5,400.000 coroane cehoslovace, din
care suma de 4,000.000 este donațiunea președintelui Ma-
saryk. Institutul se susține din dobânzile capitalului sus-
indicat, din venitul diferitelor spectacole, conferințe, cursuri,
etc.. din cotizația membrilor, din donațtuni și din subven-
țtuntle Statului, ale băncilor mari șl ale particularilor.

      Organizație. „Institutul Masaryk “ este o societate au-
tonomă. Organul el principal este adunarea generală, care
alege un comitet eu un președinte în frunte. Membri sunt:
l. Membri fondatori și anume: 1. Societatea „Sokol“-llor;
2. „Academia muncitorească*¹; 3. „Mattța slovacă4. „Uni-
versitatea liberă țărănească“; 5. „Școala centrală munei-
torească**. II. Membri secundari: 1. „Asociația de gimnastică,
a lucrătorilor“; 2. „Asociația societăților școlare naționale“;
3. „Uniunea culturală pentru Slovăeia**, eu sediul în Bra-
tislava; 4. „Centrala Uniunilor culturale din Brno“; 5. „Aso-
ciația teatrului cehoslovac, a diletanților**. 111. Membri de
onoare. IV. Membri activi.

      Numărul membrilor fondatori este nelimitat. Adunarea
generală poate să numească și alte eorporațiunt ea membri


415

fondatori, însă trebue să fie o corporațlune, eare să se
ocupe eu educația poporului și să lucreze în spiritul pre-
ședintelui Masaryk. Membri de onoare sunt acele per-
soane, cari au mari merite pe terenul educației poporului.
Din comitet face parte și un delegat al Ministerului Cul-
telor. Afară de adunarea generală și de comitet, s’a mal
creat încă așa-numitul „consiliu”, în eare sunt reprezentate
toate societățile culturale din întreagă Republica ceho-
slouaeă și care îșt ține odită pe an „sfatul” eei mare.
Munea culturală se duce în îndeplinire în diferitele secții
sus-numite, însă numai de specialiști. Institutul își are re-
vista proprie, numită „Cultura cehă* („Ceskâ Kultura”).

     Slovacii au auut și ei o „Asociație centrală pentru
eulttuarea științelor șl pentru cultura poporului” („Matice
slovenskâ*) — centrul deții culturale din Slouăela. In anul
1875 a fost disolvată această societate de către guvernul
maghiar șl auerea t-a fost confiscată. După constituirea
Statului eehoslouae și-a reînceput aetiuitatea.

     In Septemurie 1919 au fondat Slouaeli și Cehii din
Brattslaua: „Uniunea culturală pentru Slovacia¹¹, care și-a
întins aetiuitatea, în eurând, asupra întregului teritoriu slouae
șt a ajuns centrul de educație culturală intre Slovaci. Mai
târziu a ajuns să se înscrie ea membru în „Institutul Ma-
saryk”. Această societate lucrează, împărțită fiind tot în
secții. A aranjat în răstimpul dela 1919—1923 : 452 conferențe,
58 eursurt, 156 concerte, 75 reprezentații teatrale, 303 re-
prezentații cinematografice culturale, 45 serbări, ete., eu
totul: 1586 puncte de program, cart au fost ascultate sau
uizitate de 1,160.819 persoane, în afară de serbările mari,
ținute sub cerul liber. Tot această societate editează șl re-
vista pentru educația poporului, în limba slouaeă, numită
„Poporul nostru* (Naș l'ud).


416

     Teoria monografiei sociologice
de: Traian Herseni cu un studiu in-
troduetiu de sociologie monografică,
știință a realităților sociale de Dr. Guști
și Tehnica monografiei sociologice
de H. Stahl.

     Cadrul restrâns al reuistei nu
permite deeât să atragem atenția
asupra acestor două luerări și prin
ele asupra merituoasei opere între-
prinse de D. Qusti și școala sa.

     In studiul introductiv, D. Guști
face o introducere asupra sociolo-
giei contimporane și a sistemului
său, asupra necesității și istoricului
monografiei, ajungând la sociologia
monografică, care completează de-
scripția prin explicări ș' înlocuiește
observația ocazională și fragmen-
tară prin cercetări sistematice și in-
iegrale. Bazându-se pe cercetările
sociologice de pe teren, deci pe
experiența câștigată în un ș'r lung
de ani, ajunge să stabilească regu-
lele metodei monografice rezumate
în aceea eă observația trebue să
fie sinceră și obiectivă, exactă și
completă, verificată și controlată,
colectivă, bine informată și prepa-
rată, intuitivă.

     D. Herseni studiază o parte ge-
nerală eu sisteme și metodologie
generală și una specială eu diferi-
tele cadre, manifestări și metodo-
logie specială, ajungând ea înche-
iere la regulele eare trebue să pre-
zideze la prelucrarea materialului
și la obținerea avantajelor din cer-
cetările monografice.

     D. H. Stahl după câteva obser-
vații generale (înregistrarea faptelor,
a opiniilor, ete.) și de tratare a pro-
blemelor soejploglee, ajunge la or-
ganizarea muncii pe teren și la în-
drumările practice pentru întocmirea
unei monografii.


    Teehnieele speciale sunt ilustrate
eu o serie de observații făcute în
cursul monografiei sociologice din
satul Drăguș. Autorul insistă in spe-
cial asupra sistemului sociologie de
cercetări al Profesorului Guști (ma-
nifestări spirituale, economice, juri-
dice și politice), dând mai multe
metode de organizări de dosare pe
chestionare, de foloasele obținute
prin colaborare științifică eu diverși
specialiști, expune un plan de lucru
pentru cercetători izolați, ete.

    Daeă cea dintâi lucrare este o
operă informativă, o contribuție de
fixare și lămurire a unor metode și
probleme ee aparțin monografiștilor,
cea de a doua este o continuare a
acelei dintâi și foloslndu-se de prin-
cipiile expuse în ea, stabilește me-
todele unei anchete sociale adecă
planurile de lucru ale fiecărei pro-
bleme luate în parte.

    Ca unul ee considerăm aceste
monografii sociale din un sat, ea în-
registrări a manifestărilor sufletului
colectiv al satului, credem eă ar fi
trebuit mai mult lămurit cadrul psi-
hologie familiar și colectiv (social),
precizând și completând observa-
țiile expectative, eu rezultatele ee
le-ar fi dat teehnica și metodele psi-
hologiei biologice (experiientale).

    Cum în toate examenele noastre
științifice (la normali și anormali)
observația joacă rolul cel mai im-
portant, prețuim rigurozitatea obser-
vației impusă prin metoda-Profeso-
rului Guști eu atât mal mult eu cât
munca întreprinsă cere entuziasm,
bunăvoință, timp și sacrificii.

    Trebue să recunoaștem eă pentru
stabilirea tipului este nevoe îneă de
multe și intense cercetări.

    Astăzi acest lueru pare eu atât
mai d'fieil eu cât resursele mate-
riale sunt mai greu de obținut.


417

    Examinați! noștri (sătenii) se
arată sătui de studiile întreprinse
asupra lor și pretind (eu drept cu-
vânt) realizări de eare să se poată
jolosi.

    Pentru ea aceste monografii să
nu rămână deei numai niște docu-
mentări istorice, Profesorul Guști și
șeoala sa încearcă în ultimul timp
pe lângă observații și anumite rea-
lizări utile pentru sat, realizări prin
eare să poată și mai ușor câștiga
simpatia examinaților.

    Ulitorul ne va arăta întrucât ace-
ste străduințe meritorii vor ajunge
la rezultatul dorit.

    Credem eă opera dlui profesor
Guști și a școalei sale ar fi mai în-
lesnită și mai fecundă eu contri-
buția societăților culturale, eare prin
scopurile lor urmăresc cunoașterea
și ridicarea satului și eare în mar-
ginile slabelor resurse materiale de
eare dispun, aduc în această direcție
eontribuțiuni folositoare. Dr. G. P.

*

    Gheorghe Brânduș: Valorificarea
muneii șt raționalizarea gospodăriei
țărănești. (Biblioteca poporală a
„Asoeiațiunii" Nr. 214, pag. 88, Lei 5).

    Broșura eu acest titlu a dlui Gh.
Brânduș se alătură lucrărilor eu
sfaturi economice și gospodărești
ee „Asociațiunea" a publicat în „Bi-
blioteca poporală" eu scopul de a-și
da contribuția ei la opera de înăl-
țare materială a satului. Într’o vreme
în eare factorul economie se faee
tot mai mult simțit, o astfel de lu-
crare atinge răni din eele mai du-
reroase pentru societatea noastră
rurală actuală. „ Valorificarea muneii*
și „raționalizarea gospodăriilor țără-
nești* sunt așa dar probleme ee in-
teresează în cel mai înalt grad eco-
nomia noastră prezentă. Bxpunân-


du-le, autorul a dovedit eă are „mână,
bună".

     Dar broșura de eare ne ocu-
păm, își adună meritele ei din mo-
dul mai ales în care autorul a știut
s’o construiască.

     După tălmăcirea termenilor ee-
au într’adevăr un aspeet prea teeh-
nie și pe eare autorul reușește to-
tuși să-i tâlcuiască limpede, dl B.
trece la punerea însăși a problemei
valorificării muneii explieându-1 da-
tele dinainte și de după răsboiu, ară-
tând soluțiile conducătorilor țării și
dând apoi indieațiuni întru reme-
dierea crizei. O mărire a produc-
ției agricole înșiruind și mijloacele
de a o obține, o îmbunătățire a ca-
lității producției, cultivarea încă și
a altor plante în afara cerealelor
— iată câteva îndrumări ee due la
o mai rodnică răsplătire a muneii
țărănești.

     Autorul se ocupă apoi de ra-
ționalizarea gospodăriei țărănești în
latura ei agricolă, dar privind și
ceilalți factori ai producției, înehe-
indu-și lucrarea eu o potrivită pla-
sticizare a ideilor el printr’un dialog
între țărani, unul reprezentând ve-
chea gospodărie primitivă, celălalt
pe eea raționalizată.

     Sistematic alcătuită, eu sufi-
cientă documentare, eu o silință
continuă de limpezire a greutăților
ridicate de probleme, eu o latură
de imediate aplicațiuni practice, bro-
șura dlui Gh. Brânduș se recomandă
dela sine propagandiștilor noștri
culturali ee vor găsi aci un nepre-
țuit izvor de materiale pentru con-
ferințele lor economice. Al. D.

*

     „Biblioteca poporală a „Asoeia-
țiunii". Nr. 217. Noroe și veselie. („Mă-
riuța Sabie" și alte schițe umori-


418

stiee din Diata poporului) de Ni-
colae Lupu. (5 Lei).

    O cărțulie plină de umor să-
nătos.

    Ne aduee pe dinaintea ochilor
tipuri caracteristice dinfr’un sat ro-
mânese de pe Târnaue.

    Dlui prof. Nic. Lupu i-a reușit
să ne redea, plin de uioieiune, fo-
tografia câtorva persoane: pe lim-
buta satului „Mărlufa Sabie”, eare-și
găsește ac de cojoc; pe posnașul
satului „Baciul Evlavie, făcătorul de
comedii"; pe Mttrea Pupăză, eare
își vâră nasul în toate discuțiile; pe
„Badea Nicolae, înțeleptul", filosoful
satului; pe „Chiriae Mincinosul", ete.
Păeat eă alte schije n’au avut loe
în broșura de fată, fiind numărul
coaielor limitat.

    Țăranii descriși râd, povestesc
bazaconii, lucrează, filosofează.

    Autorul a publicat în ziarele noa-
stre o serie întreagă de astfel de
sehife. Poate fi considerat de pe
acum între bunii scriitori poporali
— având o tendință vădită în schi-
jele sale și totodată un spirit de ob-
servație desvoltat.

    Câteva provineialisme de pe
Valea Târnavelor sunt explicate în-
tr’un glosar, la sfârșit.

    Broșura să se alăture seriei de
scrieri umoristice potrivite pe seama
poporului.                  H. P.-P.

*

    „Viața ilustrată", (Martie—No-
emvrie, Nr. 1 până la Nr. 9).

    Centru spiritual al Românilor din
ținuturile ungurești, reședință a Mi-
tropoliei ortodoxe, sediu al „Aso-
eiajiunii Transilvane", orașul în care
apăreau „Tribuna", „Transilvania",
„Luceafărul"* „Telegraful român",
„Foaia poporului" — Sibiul a trăit
după răsboiu o viată culturală în
mod natural mai puțin strălucită ea


înaintea Unirii. Tradiția e totuși un
factor stimulator atât de puternic
încât bătrânul oraș nu s’a putut
resemna să asiste la propriul său
apus. îndemnul trecutului pe deo-
parte, noul curent al desvoltării unei
vieji culturale provinciale originale
pe de alta, au constituit factorii ee
tind să dea Sibiului de azi o nouă
și plină de avânt înfățișare.

    0 recentă broșură bibliografică
a dlui Pimen Constantinescu despre
„Publicațiile periodice românești ale
Sibiului de azi" ne dăruiește o seamă
de informatii elocvente în această
privință. In 1928, Sibiul număra 15
periodice românești, pe când azi în
1934 are nu mai pu{in de 27. Deși
statistica nu are vre-o semnificație
calitativă, ea indică totuși existența
unor năzuințe de ordin spiritual, o
lăudabilă efervescentă culturală din
eare se. pot desprinde remarcabile
realizări. Cităm dintre acestea in-
tensa șt sistematica activitate a des-
părțământului sibian al „Astrei", re-
centa organizare a F. O. R., gru-
parea intelectuală „Thesis" ee-și au
toate un răsunet elogios în presă,
critică și opinia noastră publică. In
ee privește publicațiile Sibiului de
azi pe lângă vechiul organ najional-
biserieese „Telegraful român", pe
lângă „Transiluania" și „Revista teo-
logică", trebue să accentuăm ea
meritorii, reviste precum „Sibiul
medical", în eare freamătă o miș-
care științifică ee ridică prestigiul
urbei, „Luceafărul", revistă învătăto-
reaseă de academică Jinută, „Pro-
vincia literară" apoi, la eare se adaugă
o eoleejte de eaete trimestriale de
poezie italiană: „Ausonia".

    Din șiragul acestor evidente rea-
lizări, vom înscrie aci câteva în-
semnări despre „Viața ilustrată",
revistă de familie ee apare lunar, .


419

sub auspiciile F. O. R. șl sub di-
recția dlui N. Colan.

      Ceea ee trebue remarcat dintru
îneeput e eă o astfel de publicație
se integrează în linia tradițională a
reuistelor de familie ee-și au în
Ardeal un ueehiu și nesdruneinat
prestigiu. Crearea unei serioase uleți
de familie într’o ureme în eare o
destrămare a ei pare tot mai mult
posibilă și aceasta, printr’o publi-
cație în spirit ereștin-ortodox, eare
să nu însemne totuși o prea accen-
tuată îndepărtare mistică de niață
— e un gând fericit la a cărui cri-
stalizare „Uiața ilustrată¹* se stră-
duește eu neobișnuit folos.

      Bogat ilustrată, cu un uariat cu-
prins beletristic, eu o uie ancorare
în actualitate, reuistă ua izbuti să se
impună în măsura în eare ua ști
să-și suprauegheze eu minuțioasă
atenție materialul, ee trebue să înalțe
preocuparea etică până la un niuel
estetic. Colaborări distinse erează
acestei reuiste, sigure perspeetiue
de uiitor.                     Al. D.

*

   Bibliografia operelor lui ion Pop-
Reteganul In legătură cu articolul
nostru din numărul de față, publicăm
lista uolumelor si broșurilor tipărite


de l. Pop-Reteganul, după eum a
eompus-o familia scriitorului. (In bi-
bliografia dlui G. Adameseu nu se
află nici o informație referitoare la
autor.)

   1. Trandafiri și viorele. (Ed. I. A.
Todoran, Gherla, 1884; Ed. 11, tot
acolo, 1891.) 2. Inimioara. (Ed, Krafft,
Sibiu, 188a.) 3. Cărțile săteanului ro-
mân. (Blaj. 1886.) 4. Țiganii (Blaj,
1888.) 5. Convorbiri pedagogice. (3
cursuri. Paneioua, 1886 și 188?.)
6. Cazania Țiganilor. (Ed. Ciureu, Bra-
șou, 1888). ?. Povești ardelenești...
(Ed. 1. N. și l. Ciureu, Brașou, 1888.
Ed. 11. tot acolo, 1933), 8. Curs practic
de pomărit. (Brad, 1889.) 9. Buchetul.
(Gherla, 1890.) 10. Starostele. (Gherla,
1891) 11. Gartea poporului. (Ed. I. N.
și l. Ciureu, Brașou. 1892. Ed. li. tot
acolo lyOO). 12.Chiuituri. (Ed.\.Gherla.
1892. Ed. 11, tot acolo, 1897.) 13. Prie-
tenul săteanului român. (Gherla, 1895.)
14. Povești din popor. (Ed. „Asoeia-
țiunii „Astra“, Sibiu, 1895.) 15. Bo-
cete. (Gherla, 1897). 16. Opșaguri.
(Gherla, 189?.) 1?. Novele și schițe.
(Gherla, 1898.) 18. Românul în sat și
la oaste. (Gherla, 1899.) 19. Pilde și
sfaturi pentru popor. (Gherla, 1900.)
20. Povestiri din viața țăranilor ro-
mâni. (Ed. Asociațiunii „Astra¹¹, Sibiu,
„Bibi. pop. a Asoe.“, 1909 și 1901).
21. Cele 12 Vineri. (Gherla, 1901).
22. Novele. (Ed. Alealag, București,
1901). 23. Pomicultura. (Ed. „Uietoria",
Șimleul-Siluaniei, 1904.) 24. Pintea
Viteazul. (Ed. Ciureu, Brașou, fără
an). 25. Norocul și mintea. (Ed. Ciureu,
Brașou, fără an.)


Bibliografie.


   Cărți:

   M. Costin: Șoimii patrupezi „Studio",
Tg.-Mureș. pag. 158.

   V. Netea: Îndreptar pentru eereu-
rile culturale.

   N. Teaeiue-Albu: Viața și opera lui
Tudor Flondor, „Iconar", 1934, pag. 51.

   Reviste, gazete:

   „Blajul", an. I, Nr. 11.

   „Cele trei Crișurl", Oradea, an. XV,
Nr. 34; 5—6; 7—8; 9—10.


„Drum nou", an. X, 3.

„Făt-Frumos", Cernăuți, an. IX, 4.
„Gazeta Cărților", an. IV, 6; 7—8.
„Klingsor", an. XI, 10, 11, 12.

Răsăritul, an. XVI, 9—10.

„Sălajul nou", gazeta 14—15, 16.

„Satul", an. V, 48, 49.

Societatea de mâine, XI, 11.

Viața Basarabiei, 111, 12.

Uiața literară, an. IX, 164.


420

    Sumarul buletinului de teehnieă a culturii
    „Transiluania“

Anul 1934.*)

Articole de fond:


Moldovan Dr. luliu: Cuvânt înainte — — — — — — 1;                     1 — 2

Moldovan Dr. luliu: Organizarea activității culturale— — — 2;         65—69

Moldovan Dr. luliu: Cuvânt la deschiderea „Adunării generale"


din Tg.-Mureșului         — —- — ■— —   —  5:  309—318

Moldovan Dr. luliu:  îndemnuri —                — — — — —    — 6;   373—375

Preda Dr. Gh.:       O nouă directivă a „Transilvaniei" —    — 1 ;      2—6


Figuri și fapte pilduitoare din trecut:

Dima Al:              Tradiția culturalizării maselor în Ardeal      1 ; 35---37   
Moldovan Dr. luliu:   f Vasile Goldiș --- ---  --- --- --- ---       1 ;        6-7
Moldovan Dr. luliu:   t Ștefan Cicio-Pop --- --- --- --- ---         1 ;         11
Petrescu-Petra H.:    Figuri luminoase de propagandiști --- Du-                    
                      mitru Comșa --- --- --- --- --- ---             3; 133---136 
Petrescu-Petra H.:    loan Pop-Reteganul --- --- --- --- ---          6; 382---385 
Preda Dr. Gh.:        Panegiricul la înmormântarea fostului pre-                   
                      ședinte Vasile Goldiș --- --- --- •---          1;     8---10
Preda Dr. Gh.:        f Alexandru de Mocsonyi --- --- ---             2; 70-74     
Preda Dr. Oh.:        Unul dintre creatorii și fondatorii „Astrei" :               
                      Axente Sever --- --- --- --- --- ---            6; 378---382 
Redacția:             f Teodor Mihali --- --- --- --- ---            1;  11 --- 12 
Redacția:             t I. G. Duca --- --- --- --- --- ---           );  12---13   
Vaida-Voevod Dr. Al.: ■ Din vremuri grele --- --- --- --- ---        li  13---16   
Vaida-Voevod Dr. Al.: 1 Din vremuri grele (II) --- --- --- ---       2;  75---77   
Vaida-Voevod Dr. Al.: Din vremuri grele (III) --- --- --- ---         3; 129---132"
Vaida-Voevod Dr. Al.: 0 amintire despre I. I. C. Brătianu ---         6: 376---378 
                      îndrumări culturale:                                         
Agârbiceanu I.*:      Drumul către sufletul poporului --- ---         1; 31---34   
Agârbiceanu I.:       Necesitatea culturalizării maselor --- ---      2; 78---82   

) Prima cifră indică numărul revistei, a doua numărul paginilor.


421


4
Agârbieeanu I.:         Biblioteca poporală --- --- --- --- ---     3;  137---140 
Bozdog Dr. I.:          Organizarea cultural-economică a satelor     5;  338---353
Breazu Ion:             Teatrul țărănesc --- --- --- --- --- ---     2;      87-93
Hațieganu Prof. Dr. I.. • „Conferințe-tip“ --- --- --- --- --- ---  1 ; 17 -19    
Ilea Dr. V.:            Școala țărănească --- --- --- --- ---        1;    19---25
Ilea Dr. V.:            Școala țărănească a .Astrei" --- --- ---     5;    319-337
Ilea Dr. V.:            Recrutarea profesorilor și elevilor școalei               
                        țărănești --- --- --- --- --- --- ---        6;  386---388
Petrescu-Petra Horia:   Din experiențele propagandiștilor noștri     2;      93-97
Petrescu-Petra H.;       0 carte de technică culturală --- ■--- ---  3;  140---147
Rusmir Prof. Ilie:          Muzeul regional și technică lui --- ---  5;    353-36?
Spârchez Dr. T.:           „Șoimii Carpaților" --- --- ■--- --- ---  1;    26---30
Stoichiția Dr. losif:   Conferențiarul ambulant și maesfra de                     
                        menaj ambulantă --- --- --- --- ---             2; 83---86

Material pentru conferințe, șezători, etc.

Agârbieeanu I.:        Oameni mari în viața popoarelor --- ---      1;  37---43  
Dima Al.:              Intru amintirea „Memorandului" --- ---        2;  98---103
Dima AL:               Zece Mai --- --- --- --- --- --- ---         2;  104-106  
Martin N.:             Meserie și negoț --- --- --- --- ---         6;  396---400
                       Procesut „Memorandului” --- --- ---          3;  148---164
Petrescu-Petra Horia:  Piese teatrale vrednice de jucat --- ---      1; 43---96  
Popa Prof. 1.:         150 de ani dela revoluția lui Horia,                      
                       Cloșca și Crișan--- --- --- --- --- ---      6;  389-396  
Pop Emil:              Cruțați pădurile --- --- --- --- --- ---     3;  165-170  
Din                          activitatea „Astrei" culturale.                     
Agârbieeanu I.:        Activitatea secțiunilor științifice-literare              
                       ale „Astrei" culturale --- --- --- ---       1;  51---55  
Agârbieeanu I.:        Raportul Secretariatului general al sec-                  
                       țiunilor literare-științifice ale „Astrei”.               
                       (1933 ---.934)  --- - --- --- - ---          4;  211---216
Băilă N. și            Convocare --- -  --- --- --- --- ---         4;  189---190
Moldovan Dr. luliu:                                                              
Băilă N. și          /                                                           
Moldovan Dr. luliu: \  Activitatea Comitetului central --- ---      4;  195---210
David Al.:             „Astra” Basarabiei --- --- --- --- ---       3;  171---175
Dima AL:               înfăptuiri in desp. Sibiu al „Astrei" ---    1 ; 48---52  
Dima Al.:              Școalele noastre țărănești --- --- ---        2; 107---114
Dima Al.:              înfăptuiri în desp. Brașovului --- ---       3;  175---179
D. Al.:                Din activitatea Comitetului Central al                    
                       „Astrei" culturale --- --- --- --- ---       7;  55---59  
D. Al.:                Adunarea generală din Tg.-Mureșului ---      5;  363-368  
D. Al.:                Despărțământul Reghinului --- --- ---        6;  401---405
D. AL:                 Activitatea despărțămintelor --- --- ---     6;  405-407  

422
Hafiegan Dr. luliu și ( Adaos --- --- --- --- --- --- --- ---        4;  216---222
Spârchez Dr: T.: j                                                                
Moldovan Dr. luliu:     Raportul general --- --- --- --- ---         4;  191---194
Moga Dr. Gh. și J                                                                 
Petrescu-P. Dr. H.: 1   Activitatea despărțămintelor --- --- ---     4;  223---256
Popa At.:               Fapte și realizări în desp. Clujului ---     2;  114---120
*                       Bilanț general al „Asociațiunii" pe 1933     4;  257-272  
• ♦                     Bilanț general al Internatului de fete la                 
                        30 Iunie 1934 --- --- --- --- --- ---        4;  273---277
* *                     Proect de buget pe anul 1935    - ---        4;  278---295
* * *                   Tabloul bursierilor „Asociațiunii" pe                     
                        1933 - 34 --- --- --- --- --- --- ---        4 ;       496
• •                     Tabloul sumar al conferințelor și prele-                  
                        gerilor poporale, al bibliotecilor poporale,              
                        al cărților și al despărț. central județene               
                        și de plasă cu președinții lor --- ---       4;  297-299  
*                       Tablou sumar al conferințelor poporale                    
* *                     după categoria materiilor tratate --- ---    4;        300
•                       Tabloul membrilor decedați --- --- ---       4;        302
* *                                                                               
* •                     Tabloul sumar al membrilor ---■ --- ---      4;  302---306
*                       Un nou despărțământ de plasă --- ---         6;  407---408
* «                                                                               
Material informativ și cronici:                                                   
David-Al.:          Cuvânt Moldovenesc---• --- --- --- ---           2;        126
Dima Al.:               0 placă comemorativă pe casa lui Andrei                   
                        Mureșianu --- --- --- --- --- --- ---        1;         61
Dima Al.:               Reapariția „Albinii" --- --- --- --- ---     1;  63---64  
D. Al.:                 „Neamul românesc pentru popor"---■ ---       3;  185---186
D. Al.:                 Cursuri agricole țărănești în Someș în 1931  3;        186
D. Al.:                 0 școală țărănească în Hotin (Maramureș)     3;  186-187  
D. Al.:                 0 „Chemare" de cinstire a trecutului și                   
                        pregătire a viitorului--- --- --- --- ---    3;        187
D. Al.:                 Bibliografie --- --- --- --- --- --- ■---    3;        188
D. Al.:                 Gh. Brânduș, „Valorificarea muncii și ra-                 
                        ționalizarea gospodăriei țărănești"--- ---   6;        418
D. Al.:                 „Viața ilustrată"--- --- --- --- --- ---     6;  419---420
Moldovan Dr. luliu:     Apel --- --- --- --- --- --- --- ---         1;  59-60    
Monasterianu L.:        „Institutul Masaryk pentru educația po-                   
                        porului --- --- --- --- --- --- --- ---      6;  411-416  
P-P. H :                Pentru un chestionar pe sate--- ---- ---     1 ; 61-62    
P-P. H.:                „Boabe de grâu"--- ---■ --- --- ---          1;  62---63  
P.-P. h.:               Școlile țărănești din Danemarca --- ---•     2;  121---125
P-P. H.: •              Apostol D. Culea „Literatura copiilor"       2;  126-127  
P-P. H.:                Caricaturi în serviciul propagandei so-                   
                        vietice --- --- --- --- --- --- ---• ---     2;  127---128
Petrescu-Petra Horia:   Piese teatrale vrednice de jucat --- ---     3;  180---182

423


4*
P.-P H.:     Activitatea „Astrei" în publicațiile Insti-             
             tutului internațional de cooperație inte-               
             lectuală --- --- --- --- --- --- --- ---    3; 183---184
P.-P. H.:    Revue de Transylvanie --- --- --- ---       3; 184---185
P.-P. H.:    Nic. Lupu: Noroc și veselie --- --- ---     6; 418---419
P.-P. H.     Bibliografia operelor luilonPop-Reteganul   6;       420
P. Dr. Gh.   Teoria monografiei sociologice --- ---      6;   418-418
M          * Pentru domnii președinți ai desp.--- ---    1;   60---61
*          * Școale țărănești --- --- --- --- ---- ---   1;        64
*            Errată --- --- --- --- --- --- --- ---      1;        64
*          * Ultimele numere ale „Bibliotecii poporale"  1;        64
M          * Ultimele numere ale „Bibliotecii poporale"  2;       128
♦          * S’au primit la redacție --- --- --- ---     2;       128
*            Informațiuni--- --- --- --- --- --- ---     2;       128
*          *                                                         
           * t Gh. Bogdan-Duică --- ■--- --- --- ---     5; 369---370
•                                                                    
*          * Apel către despărțămintele noastre ---      5: 371---372
*          * Bibliografie --- --- --- --- --- --- ---    5;       372
             Comemorări--- --- --- --- ---- --- ---      6;   409-410
•          • Bibliografie --- --- --- --- --- --- ---    6;       420

424